|
Domnul Niculae Mircovici: «Centenarul primului zbor cu "Vuia I"» Mulțumesc doamna președinte. Distinse doamne și stimați colegi, Astăzi am onoarea, dar și marea bucurie, de a realiza, la modul simbolic, ceea ce acum o sută de ani s-a realizat faptic, o înălțare deasupra declarațiilor și atitudinilor politice, din păcate de multe ori nefericite, făcute la tribuna forului legislativ și de a evoca una din realizările de primă dimensiune ale românilor și României. Din satul bănățean Surducu Mic, pleca la început de secol, spre inima științei din acea perioadă, Traian Vuia, politehnist budepestan și apoi doctor în drept, care pe 18 martie, la Montesson, în Franța, înălțându-se cu un aparat mai greu decât aerul și zburând pe distanța de doisprezece metri, numai cu mijloacele aflate la bord și-a asigurat lui nemurirea, iar nației sale pionieratul în industria aeronautică. "Povestește prietenilor de acasă ceea ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu mai greu decât aerul" îi spunea Vuia la acea dată memorabilă, prietenului său, profesorul Constantin Nedelcu. Vuia a făcut o lume întreagă să amuțească, iar Academia Franceză de Științe, care îi respinsese calculele, să se recunoască învinsă. "Vuia I", supranumit "Liliacul", primul avion monoplan, primul aparat care s-a ridicat la un metru de sol, format din țevi de oțel și aripi din pânză de in impermeabilă, echipat cu o elice și un motor cu anhidridă carbonică, având un tren de aterizare prevăzut cu roți pneumatice a lăsat în urmă concepțiile de până atunci care apelau la tragerea aparatelor de zbor prin zmei, cu autoambarcațiuni, pe șine sau planuri înclinate. Soluția savantului român a schimbat cursul aeronauticii mondiale. Direcția de evoluție propusă și demonstrată practic de Traian Vuia a fost adoptată și de ceilalți pionieri ai aviației aflați în Franța în acea perioadă, martori oculari ai experimentelor și zborurilor sale. În 1907, Vuia a creat Vuia II, capabil să se ridice la cinci metri și să parcurgă în zbor șaptezeci de metri. Continuându-și preocupările în domeniul zborului mecanic, între 1918 și 1921 ilustrul bănățean a conceput și construit două tipuri de elicoptere experimentale, iar în 1925 a realizat un generator cu abur original, cu combustie internă și ardere catalitică. Îmbogățind cu aparatul său "Vuia I", Muzeul Aerului din Paris, aparat a cărui copie se află la Muzeul Militar Național din București, ilustrul timișan privește cu înțelegere la noi, cei care am dat numele său unei universități politehnice, unor străzi și unei comune de care aparține satul în care s-a născut, și în care am lăsat un pietroi, pe care doar localnicii îl recunosc, pe locul unde s-a situat casa sa părintească. Din locul în care Vuia , Vlaicu și Coandă ne-au înălțat apărem și mai pigmei, noi, cei de astăzi, care nu vedem decât conturi bancare, averi adunate cu japca, revendicări până la a en-șpea generație, titluri de luptători anticomuniști de deportați și revoluționari, toate aducătoare de recompense materiale, dar și devoratoare ale capitolelor de pensii, sănătate, învățământ, cercetare, apărare, ordine publică, cultură din amărâtul nostru buget. Privind, de acolo de sus, intoleranța și spiritul revendicativ care ne macină, Marele Om, care a fost Traian Vuia, nu face decât să ne reconfirme ceea ce un alt ilustru român din San Diego, California, George Emil Palade, singurul concetățean laureat al Premiului Nobel ne învăța după 1989 : "Șansa României actuale este îndeplinirea a trei deziderate: toleranță, toleranță, toleranță". Din păcate, mass media noastră nu a preluat aceste învățăminte, însușindu-și din America doar expresia " Câinele de pază al democrației ". Nu a observat însă că în America animalele de acest gen mănâncă o mâncare specifică lor chappy, pe când la noi simbolul cu care se apreciază cel mai bine câinele este ciolanul. Dacă noi, hulita clasă politică, nu suntem în stare de mai mult, oare câți centimetri pătrați va dedica presa centenarului unuia dintre cele mai importante evenimente din istoria umanității ? Va reuși să se apropie măcar de hectarele de pădure tăiate pentru a produce hârtia pe care să se descrie cu lux de amănunte feericele episoade de telenovelele politice și anticorupție? Ca deputat de Timiș, român de etnie bulgară, din Grupul Parlamentar al minorităților naționale, îi mulțumesc lui Dumnezeu și electoratului că mi-a dat posibilitatea să evoc în Camera Deputaților din Parlamentul României ilustra faptă a celui care ne-a așezat pe noi, românii, pe locul pe care din nefericire nu am fost în stare să rămânem. Vă mulțumesc.
|
