Plen
Ședința Senatului din 20 martie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.36/30-03-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
05-12-2022 (comună)
05-12-2022
28-11-2022 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-03-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 martie 2006

6. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:  

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Ultimul punct din ordinea de zi, declarații politice.

 
Adriana Silvia Țicău - situația pensionarilor din județul Galați

Întrucât suntem puțini supraviețuitori ai acestei ședințe, nu cred că trebuie să vă spun care sunt timpii repartizați pentru grupurile parlamentare, ci să invit direct la tribuna Senatului, pe doamna senator Adriana Țicău, Grupul parlamentar PSD. Timp avem suficient, 30 de minute. Aveți cuvântul.

 

Doamna Adriana Silvia Țicău:

Mulțumesc, domnule președinte.

În județul Galați, în luna martie a anului 2006, există 146.712 pensionari. Dintre aceștia 36.243 sunt pensionari, având pensia provenită din sistemul asigurărilor sociale al agriculturilor, a căror pensie medie nu depășește valoarea de 1.300.000 lei și 9.795 dintre pensionari au pensie de invaliditate, iar pensia medie de invaliditate nu depășește 2.300.000 lei.

În județul Galați, 57% dintre pensionari au pensii sub 3.000.000 lei și doar 8,4% dintre aceștia pensii peste 5.000.000 lei.

În municipiul Galați, 83% din cei 62.484 de pensionari, au pensii sub 5.000.000 lei și doar 17% dintre pensionari au pensii peste 5.000.000 lei.

Cum își desfășoară acești pensionari viața, timp de o lună?! Care sunt cheltuielile principale ale acestora ?! Mai pot pensionarii din România să cumpere o carte, să vizioneze un film, să meargă la tratamente într-o stațiune balneară ?!

În condițiile în care costurile pentru încălzirea locuințelor au crescut, în luna februarie, cu aproximativ 20%, costurile medii ale întreținerii în municipiul Galați sunt:

  • Apartament - 1 cameră, 1 persoană: 1.422.900 lei;
  • Apartament - 1 cameră, 2 persoane: 1.749.200 lei;
  • Apartament - 1 cameră, 3 persoane: 1.948.300 lei;
  • Apartament - 2 camere, 1 persoană: 2.059.000 lei:
  • Apartament - 2 camere, 2 persoane: 2.390.000 lei;
  • Apartament - 2 camere, 3 persoane: 2.822.800 lei;
  • Apartament - 3 camere, 1 persoană: 2.835.000 lei;
  • Apartament - 3 camere, 2 persoane: 3.570.000 lei;
  • Apartament - 3 camere, 3 persoane: 3.900.000 lei.

Astfel, pentru o familie de pensionari, formată din două persoane care locuiesc într-un apartament cu trei camere, doar costul întreținerii se ridică la aproximativ 4.000.000 lei, valoare ce egalează pensia a aproximativ 60% dintre pensionarii municipiului Galați.

Nu trebuie să uităm că pensionarii au muncit o viață întreagă și-au plătit taxele și impozitele către stat, au fost și sunt buni cetățeni și acum au dreptul la un trai decent.

Mulți dintre aceștia au nevoie de medicamente al căror preț este, de asemenea, ridicat.

Bunicii doresc să ofere o ciocolată nepoților lor și nu acceptă să fie dependenți de copiii lor, pentru a-și acoperi parte din cheltuielile lunare.

Stimați colegi,

Cine nu își respectă trecutul, nu are nici viitor. Consider că toate partidele politice parlamentare și mai ales comisia de specialitate din Parlament, împreună cu alte instituții ale statului, ar trebui să se aplece, fără patimă politică, asupra problemelor pensionarilor și să găsească o soluție pentru a asigura un trai decent celor care au ajuns la a treia tinerețe. Mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Verginia Vedinaș - Recenta declarație făcută de Marko Bela în legătură cu obligația funcționarilor din administrația locală de a cunoaște limba maghiară

Invit la tribună pe doamna senator Verginia Vedinaș. Aveți cuvântul.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

În declarația mea politică mă voi referi la declarațiile făcute recent de domnul Marko Bela, ministru de stat în actualul Guvern, referitor la instituirea sau la intenția ca, în timp, prin negocieri politice, să se instituie obligația funcționarilor, tuturor funcționarilor din administrația publică, de a învăța limba minorităților naționale, cu referire, evident, la limba maghiară.

Potrivit art. 13 din Constituția României, limba oficială este limba română. În cea mai simplă și accesibilă definiție, conceptul de limbă oficială înseamnă limba în care scriu și vorbesc autoritățile.

Constituantul român nu s-a mulțumit doar să consacre caracterul de limbă oficială al limbii române, dar dispoziția respectivă se regăsește și printre limitele revizuirii Constituției.

Până în anul 2003, când s-a revizuit Constituția, nici un text al legii fundamentale nu recunoștea posibilitatea utilizării unei alte limbi în stat, iar legile administrației publice locale din 1996 și 2001, care recunoșteau o asemenea posibilitate erau, evident, contrare Constituției. În anul 2003, UDMR-ul, care se afla și pe atunci la guvernare, a impus actualul articol 120 alin. 2, care prevede că în unitățile administrativ-teritoriale în care există cetățeni aparținând unei minorități naționale care au o pondere semnificativă, aceștia pot folosi limba minorității naționale respective, în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, însă, nu oricum, ci în condițiile legii organice. Este acesta cel mai tipic exemplu până unde poate ajunge compromisul politic: rezultatul este acela că, începând cu 2003, avem o Constituție care se contrazice pe ea însăși, în care, pe de o parte, regăsim dispoziția privind caracterul de limbă oficială al limbii române, dispoziție care nu poate fi revizuită, ceea ce înseamnă că limba română se va utiliza și în raporturile cetățean-administrație, iar, pe de altă parte, regăsim o altă dispoziție care recunoaște posibilitatea folosirii și a altei limbi în raporturile cetățean-administrație.

Partidul România Mare s-a împotrivit, după cum vă este cunoscut, unei asemenea soluții, inclusiv prin votul negativ dat legii de revizuire. Dar nici această soluție nu satisface pretențiile nelegitime ale UDMR-ului, care vrea și mai mult, vrea negocieri pentru a-și impune limba maghiară. Vreau să evoc, pentru cei care emit astfel de pretenții, că după adoptarea Constituției din 1923, considerată cea mai democratică Constituție a României, a fost adoptată o Lege privind statutul funcționarilor publici care îi obliga pe toți funcționarii din administrație să dea un examen de cunoaștere a limbii române, pe care dacă nu îl promovau, mai aveau o șansă, și dacă nici a treia oară nu luau un asemenea examen de cunoaștere a limbii române, subliniez, nu al altei limbi, erau eliberați din funcție.

Aveți dreptate când afirmați că se impune instituirea unei obligații pentru toți funcționarii publici, domnilor colegi de la UDMR, numai că este vorba despre altă obligație, anume aceea de a cunoaște cu toții limba română, care este limba oficială în stat. Cunoașterea și a limbii unei minorități naționale este o situație de excepție, care trebuie să intervină, în condițiile legii, nu pe baza unor negocieri politice. Constituția nu se negociază, iar guvernanții ar trebui să știe acest lucru mai bine decât oricine, indiferent cărei naționalități aparțin. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Adrian Păunescu - Industria cumpărării de drepturi litigioase; controlul financiar la cluburile de fotbal

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar PSD.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte de ședință, domnilor colegi,

E un gest de eroism să vorbești unei săli goale, și e și mai mare eroism ca ea să reacționeze.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Totuși, mai sunt și supraviețuitori.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte... Vreau să vă rostesc numele, pentru a se reține cine a fost cel ce mișca volanul, cine conducea mașina în seara în care mutarea declarațiilor politice, după toate celelalte activități, conducea la o situație absolut specială. Vorbeam și ne auzea mai degrabă istoria decât politica, domnule Doru Ioan Tărăcilă.

Eu mai am și situația specială că, în urmă cu o jumătate de oră, la o televiziune, faptul că am ochii puțin bolnavi și i-am ținut mai feriți de lumină, probabil oi fi și ațipit de oboseală și boală, a fost condamnat vehement. Le doresc eu atâta insomnie câtă a străbătut viața mea - colegilor care mi-au făcut acest portret.

Mă preocupă situația elitelor într-o Românie în care poporul o duce foarte rău. Situația elitelor, nu de bogătași, nu de natură financiară, situația elitelor științifice, culturale. Eu cred că rostul acestor elite e tocmai să creeze pentru poporul cel mare căi de ieșire din marasm și să militeze convingător pentru soluții. Din păcate, ca la noi la nimeni. Nici cei de jos n-o duc bine și nici cei de sus n-o duc bine. Nici analfabeții nu mai au cale, nici savanții nu mai au cale. E o fugăreală, o ură, o invidie aproape generale. Focarele de infecție ale societății acționează în așa fel încât aproape nimic să nu stea la locul lui. În condițiile în care acestea sunt năravurile, nu e de mirare că scriitorii și-au închiriat locul unde trebuia să fie Uniunea Scriitorilor, pentru a putea supraviețui, nu e de mirare că nu se mai vorbește despre oameni de știință și despre fapte de știință, nu e de mirare că oameni de mare valoare sunt fugăriți din casele lor, așa cum povesteam săptămâna trecută despre cazul clasicului literaturii române în viață, Fănuș Neagu. Dar, iată, pe aceeași linie, ceva absurd care se întâmplă sub ochii noștri. Am întrebat Guvernul dacă știe despre această categorie de cumpărători de drepturi litigioase. Am să insist acum asupra situației de la Casa Oamenilor de Știință. O casă aflată în centrul Bucureștilor, și care reprezenta unul din reperele Capitalei României.

E culmea, domnule președinte, suntem patru și trei trăncănesc. E ceva nemaipomenit.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Același lucru vroiam să spun și eu. Sunt doar bucuroși că au reușit să...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Eu cred că fiecare vorbea cu eul său...

Da, domnule președinte.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cu siguranță vor asculta, în continuare.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Așa stau lucrurile... E un reper în București: cinematograful "Patria", altul COȘ (Casa Oamenilor de Știință), e Universitatea... Încet, încet, pe baza a ceea ce actuala Putere a tot năzuit să facă și, în fine, i-a venit bine și a făcut, și anume retrocedarea in integrum, s-a ajuns la situația ca și Casa Oamenilor de Știință să fie pusă la îndoială și, eventual, retrocedată acestei categorii de drepturi litigioase. Fac, la ora aceasta, precizarea că Ungaria se prevalează de faptul că n-a retrocedat nimic și că, deci, nu poate da Fundația "Gojdu" înapoi României. Nouă, în permanență, mai ales, niște colegi de limbă maghiară, ne-au spus în anii ăștia să rămânem codași, că suntem niște nenorociți, că suntem niște comuniști, că nu retrocedăm atât cât trebuie, ca să aflăm cu stupoare că în Ungaria nu s-au dat înapoi nici măcar acele obiective care nu erau ale ei, nu erau ale statului numit Ungaria. Sigur că totul se poate petrece pentru că Guvernul de la București este violent cu cetățenii săi și capitulard cu guvernele din alte capitale. Nu știu cine e mai vinovat: un guvern care nu vrea să dea înapoi ceea ce nu este al său, nu e al țării sale, ci e al ortodocșilor din România, sau un guvern de la București care acceptă toată această situație penibilă, toată această înjugare la interesele străine. Ei, bine, în aceste condiții noi continuăm linia nesăbuită a unor retrocedări neîntemeiate. Industria despre care vorbesc, a cumpărătorilor de drepturi litigioase, a condus în toți acești ani și conduce în permanență la îmbogățirea aberantă a acestor indivizi inteligenți și care speculează slăbiciunile noastre legislative și de guvernare. Străzi întregi le aparțin acestor cumpărători de drepturi litigioase și ei încă lucrează, ei încă își îngăduie să acționeze nu numai împotriva persoanelor, cum a murit, așa va rămâne în legendă, marele actor George Constantin dat afară din casă, cum este, din nou, amenințat marele scriitor care este Fănuș Neagu, și atâția, și atâția alții...

Iată, Academia însăși, care a primit acum 50 de ani, pe lângă ea, Casa Oamenilor de Știință, este amenințată, este atrasă în procese. Ea respinge notificarea făcută de comoștenitorii antecesorilor Fl. și Gh. Gh. A., cu care n-am nimic, nici cu moștenitorii, nici cu cei ce au lăsat moșteniri. Eu discut chestiunea în principiu.

Decizia a fost comunicată la data de 13 august 2002 moștenitorilor prezumtivi. Aceștia au vândut revendicarea litigioasă lui D. T. V. și lui C. De asemenea, cele mai bune gânduri din partea mea, dar aceștia au introdus o acțiune tardivă față de prevederile art. 24 alin. 78 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la acea dată.

Acțiunea civilă îndreptată împotriva dispoziției Academiei Române intentată de cei doi la Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, Dosar 2604/2004 a fost formulată la doi ani și două luni față de momentul comunicării deciziei de respingere a notificării și nu în termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege. Iarăși, e de observat acest fapt. Deci, până acum au existat trei termene pentru comunicarea hotărârii completului de judecată. Acesta amână pronunțarea. De notat implicarea în această afacere imobiliară a fostului președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, A. M., care și-a permis să-l someze, în scris, pe academicianul Eugen Simion, președintele Academiei, să renunțe la Casa Oamenilor de Știință. În plus, soția domnului M., doamna N., făcea parte din completul de judecată, cu toate că, astfel, se afla într-o situație clară de incompatibilitate. Oamenii cred că există o adevărată mafie a imobilelor în România. Eu cred că această industrie a cumpărării de drepturi litigioase face parte din ceva mult mai grav, și anume, dintr-o mafie a fărădelegii. Iar acolo unde nu există lege, unde este fărădelege, observăm cu tristețe că vine un guvern legitim, cât de legitim, ne poate spune numai domnul președinte Băsescu și face legea, creează legea pentru ca totul în România să intre sub zodia nesiguranței, sub zodia unui permanent tangaj și a unui permanent ruliu, ca să mă păstrez în domeniul marinăresc.

Nimic nu e sigur, de la libertate, până la proprietate. Știam, domnule președinte Doru Ioan Tărăcilă că societatea în care am intrat are o mie de defecte. Unii dintre noi nu au fost entuziaști ai acestei societăți, și mă număr printre ei. M-am convins între timp, însă, că odată creată, realitatea trebuie lăsată să lucreze și că nu putem din 10 în 10 ani, din 15 în 15 ani să schimbăm ordinea socială. Și că trebuie să ne supunem valului celui mare și să începem să căutăm soluții pentru a îmbunătăți societatea capitalistă în care am intrat. Știam, deci, că societatea capitalistă, mai ales într-un statut de incipient și sângeros, cum era cel prin care trecea România, are defectele ei grele, dar nu-mi închipuiam că unul dintre mobilurile unei societăți care se bazează pe concurență va fi călcat în picioare chiar de către reprezentanții societății capitaliste, și anume, proprietatea, și anume, libertatea, și anume, interesul omului. Îmi închipuiam că vor fi sacrificii la nivel de țară. Știam că se va inflama în mod exemplar problema drepturilor omului. Nu-mi închipuiam că tocmai drepturile omului vor fi, cu sârguință și încăpățânare, călcate în picioare, ceea ce îmi pune grave probleme cu privire la caracterul corect al societății pe care zicem că o construim.

Nu se poate să nu cultivi în rândurile populației respectul față de lege, dragostea față de Dumnezeu și prețuirea față de instituțiile țării. Ce înțelege România din faptul că și Academia Română este o bucată de hârtie pentru a se tampona la frunte îmbogățiții epocii, îmbogățiții războiului româno-român? Ce înțelege omul simplu? El nu mai are nici un reper. Toți suntem niște gângănii în palma marelui învingător. Dacă el dorește, strânge degetele, le face pumn și ne zdrobește. Dar nici măcar această sacrificare a oamenilor nu e cu nici un folos! Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu poate fi lăsat să zdrobească oameni, să dărâme instituții și să contrazică principiile fundamentale ale dezvoltării sociale pe Pământ. Suntem într-o asemenea situație. Instituțiile României sunt grav avariate.

Când se găsește controlul să meargă la cluburile de fotbal? Și să înceapă o binemeritată dreptate, dar binemeritată acum 10 ani, acum 7 ani, când eu strigam în Senatul vechi să se facă niște controale la cluburi, să se facă niște controale, să se vadă unde și cum au plecat valorile din țară. Ei, nu! Toate astea se fac exact acum, parcă pentru a timora pe cele două mari echipe de fotbal: Steaua și Rapid, în tentativa lor de a fi campioane ale Europei. Toate sunt făcute cu picioarele, la nevreme, absurd!

Cineva trebuie să-și asume aceste obligații! Și cred că Guvernul României trebuie să înceapă să-și intre în obligațiile de reprezentant al tuturor cetățenilor, fie că l-au ales, fie că nu l-au ales. Și, mai ales, fie că nu l-au ales! Cer, de la tribuna Senatului, respect pentru Academia Română și pentru academicieni! Cer să ne întoarcem cu fața către știința românească și către oamenii de știință! Bâjbâim, orbecăim prin țară pentru soluții împotriva fenomenelor naturale pe care nu le mai putem stăpâni, și uităm că undeva, lângă noi, sunt oameni de știință care cunosc bine soluțiile și pe care ar trebui să-i întrebăm la vreme, și cu care ar trebui să conlucrăm. Avem oameni de cultură excepționali. S-a mai încercat recuperarea lor pentru societate. Nu e drept ca toate aceste lucruri să se întâmple și să se ajungă la situația ca, pe măsură ce sărăcește poporul, să-i moară și vârfurile.

Trebuie creată relația curată dintre popor și vârfurile sale. E o putere malefică, pe care o simțim pretutindeni, care împinge numai la rău! Împotriva ei ridic aici, în Senat, glasul meu și sper să se audă ceea ce spun. Voi continua să pledez pentru renașterea prin valori, - singura noastră, ultima noastră șansă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator! Colegii se uitau fie spre dumneavoastră, fie spre mine, fie spre ceas, dar nu știau că de multe ori v-am ascultat o noapte întreagă, ani în urmă, și că în seara aceasta, pentru problemele pe care le ridicați, nu v-aș fi întrerupt pentru nimic în lume!

 
Viorel Arcaș - Fondul Proprietatea

Îl invit la tribună pe domnul senator Viorel Arcaș. Unde vă grăbiți? Domnule Petrescu, important este să avem răbdare! Noi, cel puțin, avem răbdare!

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte!

Mă văd nevoit să aduc în fața dumneavoastră o problemă extrem de actuală și, din motive necunoscute, extrem de puțin dezbătută, deși nelămuririle și semnele de întrebare legate de ea nu sunt deloc puține. Este vorba despre Fondul Proprietatea, această mare cacealma, acest Caritas, SAFI și FNI, la un loc, acest mecanism de inducere în eroare a oamenilor și a opiniei publice, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în viață. În 1995, când s-a adoptat Legea nr.112 și mai apoi, în 2001, când am aprobat Legea nr.10, am fost acuzați de lipsă de interes față de sutele de mii de oameni nenorociți din regimul comunist deposedați, pe nedrept, de averile lor. Ni s-a reproșat că vrem să-i înșelăm, că vrem să-i amăgim și să-i furăm. Și aceasta, doar pentru că am avut curajul să le spunem acestor oameni, în față, că din motive obiective o bună parte a imobilelor lor nu poate fi restituită în natură și că pentru despăgubirile bănești, vor trebui să aștepte o perioadă de timp mai îndelungată, dat fiind că, efectiv, bugetul statului, și așa deficitar, nu putea face față sumelor mari solicitate ca desdăunări. Despăgubirile ...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimate coleg, dacă aveți în scris declarația politică, putem s-o depunem la secretariat, dar, doar dacă este foarte lizibilă, dacă este în scris.

 
 

Domnul Viorel Arcaș:

Da.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este? Putem s-o depunem direct, ca să nu o mai prezentați, acum, în totalitate? Deci, vă rog s-o înmânați stenodactilografei noastre, care o va înscrie, în totalitate, în stenograma ședinței. Deci, ideea este doar să fie scrisă, dactilografiată. Vă mulțumesc mult.

(Declarația politică a domnului senator Viorel Arcaș, necitită în plen)

Despăgubirea imediată și integrală a proprietarilor deposedați de regimul comunist a fost o promisiune dragă actualei Puteri, care a folosit-o din plin în campania electorală. Despăgubirea imediată și integrală a proprietarilor deposedați de regimul comunist a fost una dintre promisiunile cu care actuala Putere și-a câștigat capital electoral, dar, la fel, una dintre multele promisiuni pe care nu a fost capabilă să și le onoreze. Când a văzut că despăgubirea imediată și integrală, fie în natură, fie în bani este imposibilă și că Partidul Social Democrat nu a reușit să o ducă la bun sfârșit, nu pentru că nu a vrut, ci pentru că nu a putut efectiv, neavând de unde da atâția bani, actuala Putere a inventat unul dintre cele mai incredibile modalități de înșelăciune, și anume, Fondul Proprietatea. În acest Fond s-au vărsat, la grămadă, nu mai puțin de 114 societăți, dintre care maxim 10% sunt societăți viabile și profitabile, restul fiind firme falimentare.

S-au scos ochii opiniei publice și celor în drept să primească despăgubiri pentru imobilele pierdute cu pachetul de acțiuni de 10% din Petrom, cu pachetul de acțiuni de 12% din Distrigaz Sud, 12% din Electrica sau 20% din Compania Națională Loteria Română. Dar s-a păstrat o tăcere mormântală cu privire la lista lungă a celorlalte societăți: complexe energetice aflate pe butuci de multă vreme, agromecuri, din care nu au mai rămas decât stâlpii porții, restaurante care există doar pe hârtie, societăți de prestări servicii, service-uri auto, sere, firme de construcție, de care nimeni nu a auzit niciodată.

Având în vedere că, cu foarte puține excepții, societățile din Fondul Proprietatea nu sunt listate la bursă, nimeni nu știe cum s-a stabilit valoarea acestora, cine a stabilit-o, când a stabilit-o, în ce mod s-a ajuns la valoarea de 3,9 miliarde de Euro. Să înțeleg că toată această grămadă de firme numai bună de dus la fier vechi valorează aproape cât Banca Comercială Română? Dincolo de faptul că toate aceste societăți au fost supraevaluate, prin urmare, cei îndreptățiți la despăgubiri primesc niște titluri mult umflate ca valoare, cea mai mare cacealma legată de Fondul Proprietatea este faptul că în scop de campanie de imagine a premierului Tăriceanu și a Guvernului, titlurile la Fondul Proprietatea au început să fie distribuite înainte de a se ști exact când și cum vor putea fi vândute. În momentul de față, Fondul Proprietatea nu este listat pe piața de capital, ceea ce înseamnă că acțiunile care tocmai se distribuie, nu vor putea fi tranzacționate. În plus, semnalele din piață referitoare la o viitoare listare a Fondului Proprietatea nu sunt deloc îmbucurătoare. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar decide listarea Fondului pe piața de capital, situația nu ar deveni cu nimic mai bună. Și acestea deoarece, în acel moment, sătui să tot aștepte de atâția ani despăgubire, titularii acțiunilor se vor grăbi să le vândă. Cum, având în vedere că marea majoritate a societăților din Fondul Proprietatea sunt falimentare, iar investitorii avizați știu acest lucru, cumpărătorii vor fi foarte puțini, este evident că valoarea titlurilor va ajunge la o sumă derizorie. Rezultatul: cea mai mare parte a proprietarilor de titluri nu vor reuși să le vândă pentru că nu vor găsi cumpărători, iar dacă, totuși, vor reuși să le vândă, o vor face la un preț de nimic, mult sub valoarea despăgubirilor la care ar fi avut dreptul. De fapt, este un cerc vicios: titularii au acțiuni la un fond care nu este listat la bursă, iar fondul, la rândul lui, are în componență companii cărora nu li se cunoaște valoarea. Vă mai amintiți de marea Cuponiadă? Dacă da, înseamnă că știți ce vorbesc, dacă nu, vă sfătuiesc să studiați articolele din presă, de la acea vreme. Vă mulțumesc.

 
Ilie Petrescu - Efectele dezastrelor naturale asupra locuitorilor județului Gorj

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Ilie Petrescu. Vă rog s-o anunțați și, de asemenea, dacă este foarte lizibil ...

Sigur, faceți câteva precizări la început. Istoria nu iartă!

 

Domnul Ilie Petrescu:

Domnule președinte,

Nu pot spune și doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să ...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, nu! Puteți să folosiți și doamne, pentru că s-ar putea, pe sus, pe după stâlpi, să mai fie cineva!

 
 

Domnul Ilie Petrescu:

Doresc să precizez că în aula Senatului, Partidul Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Conservator și Uniunea Democrată Maghiară din România nu se află la declarația mea politică, de astăzi. Pentru început vreau să declar efectele dezastrelor naturale asupra locuitorilor județului Gorj. La sfârșitul fiecărei săptămâni mă întâlnesc cu locuitorii județului Gorj, în funcție de programul și evenimentele care mă solicită.

Am instituit, prin intermediul organizațiilor Partidului România Mare din județ, un sistem de informare corectă, telefonul meu fiind deschis pentru orice gorjean. Săptămâna care s-a încheiat a fost marcată de ploile abundente, căzute în Gorj, între 10 și 14 martie a.c. Aceste ploi au produs alunecări de teren, inundații și distrugeri de case. În 34 de localități, incluzând municipiile Tg.Jiu și Motru, orașele: Tismana, Bumbești-Jiu, Novari, Rovinari și Turceni, și în numeroase comune s-au consemnat 82 de alunecări de teren, 48 dintre ele afectând gospodăriile gorjenilor.

Au fost inundate 31 de case, 5 curți și 123 de gospodării. Alunecările de teren au afectat și afectează încă drumurile naționale și județene, pe porțiuni de aproape 5 km, excluzând Defileul Jiului, care este și el afectat. Inundațiile au afectat peste 30 de km de drum comunal și 10 km de drum județean.

Au fost afectate 10 poduri, 16 podețe, 2 punți pietonale. Au fost inundate și colmatate peste 300 de fântâni. Apele au acoperit aproape 800 ha de teren agricol. Au fost evacuate 9 familii, care aveau în componență 24 de persoane.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, dacă o aveți dactilografiată ... Chestiunea știți care este? Pentru că, integral, noi o prindem în stenogramă! O trageți la xerox... (Discuții la tribună)

 
 

Domnul Ilie Petrescu:

Am avut onoarea ca Puterea să-mi cunoască declarația politică.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sigur că da! Cu condiția ca ea să fie "trează" și să sperăm că Puterea este trează veșnic, nu pentru veșnicie. Deci, rugămintea este, dacă o aveți în copie, s-o transmiteți și o prindem în stenograma ședinței.

 
 

Domnul Ilie Petrescu:

Dar pentru solicitările pe care le fac, vreau să fie precizate și în stenogramă de două ori.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De două ori nu se poate, pentru că, altfel, cine va citi, va rupe o pagină din stenogramă și va crede ... Domnule senator, cum o să scrie de două ori același lucru?

 
 

Domnul Ilie Petrescu:

De patru ori, domnule președinte!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De patru ori? Înseamnă patru săptămâni, nu patru pagini! Da, vă mulțumesc! Rugămintea este, deci, să prezentați declarația politică doamnei stenodactilografe.

(Declarația politică a domnului senator Ilie Petrescu, necitită în plen)

... De asemenea, energia electrică a lipsit în 93 de gospodării. O colonie de romi din municipiul Motru a fost izolată timp de aproximativ 24 de ore și numai efortul autorităților locale a reușit să redreseze situația. La aceste dezastre se mai adaugă 30 ha de teren agricol, compromise definitiv de alunecările de teren.

Atrag atenția asupra faptului că DN 67, în localitatea Roșiuța, pe dealul Bujărăscu, s-a secționat și trebuie întreprinse măsuri de urgență, ca el să mai poată fi folosit. Dacă se rupe acest drum, peste 70 mii de oameni pierd legătura cu reședința de județ.

Atrag, de asemenea, atenția că datorită dezagregărilor de teren, provocate de lucrările miniere de subteran și suprafață, sate întregi sunt amenințate cu dispariția. Și vă pot cita satele: Prunești, Albeni, Roșiuța din municipiul Motru, Prigoria Roșia de Amaradia și altele. Cunosc personal situația din aceste localități ale județului, de unde se transmit, telefonic, datele pentru organismele în drept, în foarte rare cazuri oamenii actualei guvernări deplasându-se la locurile dezastrelor. Situația la fața locului este alta. Este o sărăcie lucie, sunt oameni disperați, care se văd puși în situația de a-și pierde munca de o viață sau agoniseala necesară supraviețuirii. Se anunță 3 luni ploioase. În zonele cu alunecări de teren, catastrofele sunt la început, iar consecințele vor fi inimaginabile, dacă nu se intervine de urgență.

De la înalta tribună a Senatului României solicit o analiză riguroasă la fața locului, cu specialiști din Ministerul Economiei și Comerțului pentru localitățile afectate de lucrările din minerit, având în vedere faptul că strămutările operează cu noile legi ale proprietății, dar și cu teribilul impact al dezrădăcinărilor.

Solicit Ministerului Mediului un studiu de sistematizare la nivelul județului Gorj care să reglementeze de acum încolo așezarea gospodăriilor.

Solicit Ministerului Lucrărilor Publice un studiu privind construcția de case și obiective economice atât în mediul rural, cât și în cel urban, în condiții de securitate și protecție față de alunecările de teren ori eventualele inundații.

Solicit Ministerului Transporturilor expertizarea calității drumurilor naționale, județene și comunale din județ și dispunerea de investiții, pe cheltuiala Consiliului Județean Gorj, pentru reabilitarea acestora.

Solicit Ministerului Administrației și Internelor un studiu complet privind nevoile reale ale familiilor ale căror gospodării au fost distruse total sau parțial și intervenția cu fonduri suficiente pentru remedierea acestei situații.

Sugerez Guvernului Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu să instituie un program de asigurări, subvenționat, pentru toate fermele agricole din Gorj, declarate conform legii și să facă această subvenționare, progresiv, în funcție de valoarea asigurată, pentru că, altfel, nu mai are nimeni curajul să facă agricultură în condițiile în care inundațiile distrug, în totalitate, munca oamenilor. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, dați-mi voie să declar închisă ședința Senatului, cu regretul că nu mai sunt și alți colegi care să intervină. Vă mulțumesc.

 
 

Ședința s-a încheiat la ora 20,15.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 6 decembrie 2022, 12:24
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro