Şedinţa Senatului din 22 mai 2006

		Lucrările şedinţei încep la ora 15.15. Şedinţa este condusă de domnul senator Radu Berceanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gavrilă Vasilescu şi Gheorghe Funar, secretari ai Senatului.
		Domnul Radu Berceanu: Îi rog pe domnii secretari Gavrilă Vasilescu şi Gheorghe Funar să mă asiste, ca să începem şedinţa noastră de astăzi. Mulţumesc domnului Vasilescu care era aici. Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi. Doresc să vă anunţ că din totalul de 137 de senatori, 6 sunt membri ai Guvernului, 16 sunt în delegaţii oficiale ale Senatului, deci 22. Nu sunt în concedii, bolnavi sau învoiţi nici unii dintre colegii senatori. Astăzi voi fi asistat la conducerea lucrărilor de către domnii senatori Gavrilă Vasilescu şi domnul Gheorghe Funar, secretari ai Senatului. După cum ştiţi, programul de lucru este cel care deja a fost aprobat la sfârşitul săptămânii trecute, adică de la ora 15.00-19.30, urmând ca de la orele 15.00 la 16.30 să avem declaraţii politice, de la 16.30 la 18.00 să avem dezbaterea proiectelor de legi înscrise pe ordinea de zi, şi de la 18.00 la 19.10 să avem întrebări, interpelări şi răspunsuri la întrebări şi interpelări, în transmisiune radio. Vă voi consulta ceva mai târziu în legătură cu modificări la ordinea de zi pentru a putea începe lucrările noastre ceva mai repede.
		Dau cuvântul domnului senator Mario Oprea pentru declaraţia politică, urmând să ia cuvântul domnul senator Ilie Sârbu de la Grupul PSD. Aveţi cuvântul.
		Domnul Mario-Ovidiu Oprea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Onorată asistenţă, O dată cu sărbătoarea Înălţării Domnului comemorăm, de asemenea, şi Ziua Eroilor. De eroi ne aducem aminte doar la momente festive. Din lipsă de fonduri, multe morminte ale oştenilor români zac în paragină. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a început însă din 2004 restaurarea şi reabilitarea unor mari cimitire de război, a demarat acţiunea de organizare a sistemului naţional de cercetare şi evidenţă a mormintelor şi operelor comemorative româneşti şi străine aflate pe teritoriul României şi a celor româneşti din străinătate, a inspectat şi monitorizat starea acestora, a stabilit primele contacte şi proiecte comune cu instituţii similare din alte state. Voi vorbi în continuare despre un caz mai mult decât deosebit, semnalat de presă. Este vorba de inginerul geofizician Felicia Leafu, care a descoperit parcela de onoare de la cimitirul Reînvierea, în 1985, pe când căuta nişte morminte. Imaginea a fost şocantă: o troiţă veche din lemn de stejar pe care se distingea în partea din faţă un număr 653, reprezentând eroii înhumaţi în mormântul pe care fusese aşezată, iar pe verso se putea distinge o plachetă comemorativă cu însemnele militare specifice soldaţilor români din primul război mondial, respectiv casca, ramurile cu frunze de măslin, spada cu vârful în jos şi o cruce, ca şi anii 1916-1919. Alte 4 cruci din beton erau puse la întâmplare în diverse locuri pe suprafaţa de pământ care fusese cândva împrejmuită cu lanţuri metalice şi pe ele era inscripţionat numărul altor câteva sute de eroi, în total fiind 1005. Pornind de la informaţiile furnizate de doamna Leafu, s-a demarat imediat o cercetare care a făcut lumină în acest caz. Cei 1005 militari români înhumaţi la Reînvierea proveneau din lagărele de la Tonola, actualul parc al circului şi Sf. Treime Ghencea din Bucureşti. Ei căzuseră prizonieri în luptele din august-decembrie 1916 în sudul ţării care culminaseră cu ocuparea în 23 noiembrie 1916 a Bucureştiului de către trupele germane şi retragerea în Moldova a Guvernului şi a regelui. Morţi în aceste lagăre, prizonierii-eroi au fost aruncaţi în mai multe gropi comune la Reînvierea. Din locul de altădată, mai rămăsese neutilizată doar o suprafaţă de aproximativ 3,8-6,0 metri. Oamenii au solicitat şi au primit locuri de veci chiar pe suprafaţa fostei parcele de onoare. Preluându-se spaţiul încă neocupat, aici se vor reamenaja cele 5 morminte comune. Peste cel din mijloc se va aşeza aceeaşi troiţă restaurată şi se vor păstra şi cele 4 cruci impresionante prin patina timpului, care vor fi puse la căpătâiul celor 4 morminte. Iar la poarta cimitirului Reînvierea se va pune o placă ce va semnala existenţa parcelei de onoare, pentru că oamenii trebuie să ştie de existenţa sa. După decenii, eroii vor fi comemoraţi la sărbătoarea Înălţării Domnului care va fi în acest an pe 1 iunie. Şi după zeci de ani de uitare, cei 1005 eroi vor primi din nou binemeritatul onor militar. Având la dispoziţie arhivele armatei române, texte memorialistice, jurnale de război, rapoarte ale preoţilor de regiment şi liste cu voluntari plecaţi pe front, specialiştii de la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi-au propus să definitiveze lista completă a eroilor neamului, încumetându-se la o muncă titanică. Cifra acestora se estimează la câteva sute de mii, dar acest lucru va permite fiecărui urmaş să descopere unde este îngropat cel care a dispărut pe front în urmă cu mai bine de un veac, după cum a declarat Cristian Scarlat, directorul Oficiului. Şi să nu uităm că ostaşii români au mers la război şi au murit conştienţi că se jertfesc pentru o cauză dreaptă, lucru demonstrat şi de o scrisoare trimisă de un anonim: "De-o fi să mor, mor pentru patria unde m-am născut şi unde ştiu că au să trăiască în pace şi fericire copiii, părinţii şi familia mea. Moartea pentru ţară este o mare cinste, fiindcă pecetluim imn de veci României cu moartea noastră." Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (aplauze)
		Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc.
		Are cuvântul în continuare domnul Ilie Sârbu, din partea PSD. Domnul Mario Oprea a vorbit 7 minute.
		Domnul Ilie Sârbu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Motto-ul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Este greu să te avânţi cu vulturii când te complaci să trăieşti printre curci." Mai multă vreme am încercat să-mi stăpânesc impulsurile - ce trebuie să remarc că aveau şi accente de răutate şi chiar de politicianism - şi aceasta în aşteptarea sinceră şi fără urmă de ranchiună de a se schimba ceva, de a se întâmpla ceva. Am crezut că totuşi cineva va realiza că nu se mai poate, că lucrurile merg prost, că dincolo de imaginea personală a ministrului trebuie să existe o strategie serioasă, profesionalistă, şi bine documentată, realizată în colaborare cu specialiştii şi experţii Uniunii Europene privind această pandemie a gripei aviare care a început să se extindă în România şi în lume. De aceea, în declaraţia politică de astăzi am să sesizez câteva aspecte care au fost tratate cu superficialitate şi fără o analiză serioasă a fenomenului. Ministerul agriculturii nu a elaborat o strategie privind circulaţia şi controlul animalelor în gospodăriile ţărăneşti. În condiţiile în care păsările dorm noaptea în copaci şi ziua circulă libere, în cel mai bun caz într-o curte cu o suprafaţă minimă de jumătate de hectar, dar în cele mai multe situaţii circulă libere pe drumuri, în spaţii publice sau pe izlazurile comunale. Combaterea gripei aviare implică acţiuni ample de dezinfecţie care în acest moment se desfăşoară la nivel de dezinfecţie psihologică, întrucât condiţiile în care sunt crescute păsările în gospodăriile ţărăneşti, fac aproape imposibilă dezinfecţiile de combatere în focar. Acţiunile de combatere în stil campanie mediatică, de altfel privind uciderea în chip sadic a păsărilor mergând până la arderea lor de vii, precum şi celelalte măsuri luate de minister în mod pompieristic, duc doar la costuri mari, la spectacol grotesc, dar nu la eradicarea focarului. Au totuşi şi avantaje pentru cei care le-au decis: costuri mari şi atribuiri de contracte firmelor de casă. Vezi articolele apărute în presă în ultima perioadă. Această situaţie se repetă ciclic, deoarece în acelaşi focar, declarat stins, ţăranii repopulează în condiţii identice, ducând la reapariţia bolii, la reluarea spectacolului cu mascaţi îmbrăcaţi în alb şi la costuri suplimentare, precum şi la suplimentarea trupelor de elită ale ţării care au fost puse să sacrifice în ultima perioadă de timp aceste păsări. Până ce păsările nu vor fi crescute în voliere speciale, în spaţii închise şi monitorizate, activitatea planificată rămâne o poveste care tulbură şi minţile copiilor. Se constată deficienţe majore în organizarea activităţii de supraveghere a teritoriului de către medicii veterinari, comisionari ai activităţii de profilaxie şi de medicii încadraţi la stat care inspectează teritoriul. Ambele categorii fiind dotate necorespunzător şi fiind insuficiente din punct de vedere numeric. Nu am auzit ca cineva să promoveze chiar prin fantomaticul program "Fermierul" vreo gândire vizavi de gospodăria ţărănească pentru convertirea ei la statutul minim de fermă care să poată fi controlată din punct de vedere sanitar-veterinar. La ora actuală în România avem o situaţie apocaliptică, noi focare de gripă aviară apar peste noapte ca ciupercile după ploaie şi, cu siguranţă, nebunia nu se va opri aici. Vom asista şi la alte cazuri, cum de altfel zilnic se întâmplă. A fost atinsă culmea imposibilului. Gripa aviară a ajuns şi în Capitala ţării, deşi nici unul dintre noi nu a văzut în mod obişnuit pescăruşi pe cerul sectoarelor 2 şi 4 în Bucureşti. Totuşi bomba aviară a explodat şi cu toţii am asistat ieri seară la exodul oamenilor speriaţi precum în filmele cu lagărele naziste. Dar, dincolo de ce se poate spune în plan strict tehnic, privind modul în care a fost gestionată criza, nu putem să nu ne gândim şi să analizăm fenomenul şi din punct de vedere economic. Scăderea cererii pe piaţa internă, sistarea exporturilor, sute de miliarde cheltuite de la buget, pierderi de peste 50% în industria cărnii de pasăre, scăderea vânzării cu peste 80%, nu mai vorbim de pierderile planificate în turism pentru anul 2006. Atingerea complexelor avicole în care totul ar fi trebuit să fie securizat, arată clar slăbiciunea sistemului, lipsa controlului securizat, precum şi proasta implicare a autorităţilor. Plecând de la motto-ul declaraţiei, nu pot să nu constat, în tot acest timp, că domnul ministru Flutur face ce face şi în loc să se ocupe serios de aceste probleme, îl găsim agăţat de microfoane şi camere de luat vederi printre curcile, găinile, raţele şi gâştele pregătite pentru sacrificiu, dând indicaţii preţioase şi ignorând faptul că acest lucru trebuie să-l facă specialiştii şi numai ei. Panica, disperarea, nesiguranţa sunt trăsăturile principale ale acestor zile. Faţă de această situaţie, nici domnul Flutur, nici primul-ministru Tăriceanu nu ne-au arătat vreun act responsabil prin care o demisie de onoare, cum se practică în general în toată lumea civilizată, ar fi avut menirea de a arăta demnitate şi responsabilitate. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Informăm pe această cale că astăzi vom depune o moţiune simplă care va analiza meticulos fenomenul şi, bineînţeles, în final va cere demisia domnului Flutur, responsabil de tot ceea ce s-a întâmplat în România la această oră. Vă mulţumesc. (aplauze)
		Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Cristian Cucuian, din partea Grupului parlamentar "Dreptate şi Adevăr" - PNL-PD. Domnul senator Sârbu a vorbit 8 minute.
		Domnul Cristian Cucuian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu mulţi dintre băcăuani ştiu că într-un parc din municipiul Moineşti se află 3 surse cu apă cu proprietăţi aproape miraculoase de tratare a bolilor de ochi şi de stomac. Asemenea izvoare termale mai sunt doar câteva în ţară. În vremea lui Ceauşescu ele erau folosite pentru baia comunală care devenise alinare pentru sute de suferinzi din România. Astăzi, însă, aceste resurse ce ar putea aduce o şansă de revigorare oraşului, care se prăbuşeşte încet, zac în paragină, alături de infrastructura a cărei construcţie a început în 1990 şi care avea menirea de a transforma Moineştiul într-o mică bază de tratament balneoclimaterică. Motivul situaţiei dezastruoase a apelor tămăduitoare şi a hotelului neterminat de 16 ani ar fi, după cum spun autorităţile locale, lipsa de fonduri, asociată cu încăpăţânarea, de ani buni, a firmei PETROM de a reda infrastructura către municipalitate. Proiectul hotelului care urma să funcţioneze ca bază de tratament, cu spaţii de cazare, a fost demarat în 1990 de administratorul de la acea vreme, Societatea PETROM. Curând, însă, lucrările s-au sistat, iar clădirea neterminată a căzut pradă hoţilor, care au luat absolut tot ce se putea lua de pe şantier, şi intemperiilor, care au erodat, încet, dar sigur, clădirea. Preocupată ca, prin privatizarea regiei, spaţiul să nu capete altă destinaţie şi exasperată de tergiversarea lucrărilor, primăria a făcut mai multe demersuri pentru trecerea lui în domeniul public, împreună cu alte obiective, precum stadionul, ştrandul sau cinematograful. Cu sprijinul oficialităţilor judeţene şi a reprezentanţilor Guvernului, Primăria Moineşti a obţinut anul trecut hotelul abandonat, însă investiţia ar costa aproximativ 800 miliarde lei, o sumă imposibil de asigurat din bugetul local, care anul trecut se ridica doar la 180 miliarde lei vechi, dintre care numai 44 miliarde venituri locale. Soluţii pentru continuarea lucrării există, totuşi. Se poate realiza un parteneriat public privat sau hotelul se poate vinde cu anumite clauze, care să garanteze crearea bazei de tratament şi a unor locuinţe care ar mai rezolva deficitul locativ din oraş. Rămâne de văzut, însă, cine ar fi interesat de o astfel de locaţie. Până atunci, cele trei izvoare vindecătoare deservesc populaţia zonei, care trece des prin parc, pentru a-şi umple recipientele cu medicamentele gratuite, iar Moineşti-ul rămâne singurul municipiu din judeţul Bacău, care nu are, nici la această oră, cum ar fi firesc, un hotel. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Şi eu vă mulţumesc. Domnul senator a vorbit 3 minute.
		Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului PSD. Urmează domnul senator Varujan Vosganian.
		Domnul Adrian Păunescu: Am, domnilor colegi, de comunicat un lucru mai rar, faţă de situaţia generală a societăţii româneşti, faţă de atâtea tensiuni şi zâzanii care apar între noi, şi anume, am de subliniat împrejurarea că la Deva, printr-un gest inspirat, prefectul de Deva, domnul Vladu, pe care, personal, l-am criticat în mai multe ocazii, de la acest microfon, a avut iniţiativa şi a dus la capăt o întâlnire a factorilor de răspundere din judeţ,înţelegând prin aceasta parlamentari - senatori, deputaţi -, primari, viceprim-ministrul Pogea, ministrul Barbu şi ministrul Winkler. O chestiune foarte rară - deocamdată, eu nu am trăit un asemenea eveniment, ca un prefect, care face eforturi remarcabile de a se desface de culoarea de partid - el a fost membru al PD -, să încerce şi să şi reuşească o primă acţiune de unire a energiilor pentru marile probleme ale celui mai năpăstuit judeţ din România, care este judeţul Hunedoara. Prefectul nu a venit cu vorbe, a venit cu nişte statistici, a venit cu nişte planuri, a venit cu nişte propuneri privind modificarea unor acte legislative şi onoarea mă obligă, aşa cum l-am criticat când îi ameninţa pe primarii PSD că îi dă cu capul de pereţi şi aşa mai departe, să spun că în această sâmbătă, care a trecut, am trăit un moment exemplar de regrupare a forţelor politice - diferite, şi care vor rămâne diferite şi vor rămâne antagonice - în jurul ideilor mari şi a urgenţelor care îi apasă pe oameni. Pentru că acesta mi se pare a fi lucrul cel mai important: să ne întoarcem, din când în când, din toată bătălia noastră, noi cu noi, către obligaţia primordială în faţa celor care ne-au ales. Eu nu am a mă scuza faţă de nimeni pentru faptul că am fost, până la urmă, surpriza alegerilor din judeţul Hunedoara, şi ca număr de opţiuni, şi chiar ca nume. Am de salutat, însă, repet, din sentimentul onoarei şi responsabilităţii, acest gest, care ar trebui urmat. Ne rămâne destul spaţiu ca să ne contrazicem, destul spaţiu pentru politică. Uneori trebuie să ne întoarcem şi la marile probleme gospodăreşti, la marile probleme de supravieţuire - şi judeţul Hunedoara nu este lipsit de astfel de probleme, dacă ar fi să ne gândim doar la situaţia criminală a Văii Jiului, unde s-au petrecut, iarăşi, fenomene ireversibile de închidere a minelor şi de disponibilizare, fără orizont, a oamenilor. Sunt multe de spus în această privinţă şi, în măsura în care vom putea conlucra în acel judeţ, vă vom informa şi pe dumneavoastră şi vă vom cere sprijinul. Iarăşi un fapt care m-a surprins este că la întâlnirea noastră, a tuturor, absenţi au fost numai câţiva reprezentanţi ai PNL. A fost prezent preşedintele PNL al judeţului, au fost, însă, absenţi câţiva reprezentanţi ai PNL şi aş spera ca la întâlnirile viitoare să fim chiar cu toţii, umăr lângă umăr, pentru a încerca rezolvări absolut fireşti ale situaţiilor din judeţul Hunedoara. Aş vrea să vă informez asupra unui aspect care ţine de existenţă, şi mai puţin de cultură. Este grav bolnav, într-un spital din Chişinău, marele poet român Grigore Vieru şi aş ruga pe oficialii români din domeniul Sănătăţii, dacă pot să se implice, alături de medicii de la Chişinău, în încercarea de a nu-l pierde pe Grigore Vieru, s-o facă. Uneori, este atât de simplu de ieşit dintr-o situaţie numai prin identificarea soluţiei tehnice care ar putea da o cheie acelei situaţii grave. Grigore Vieru este foarte bolnav - şi când zic Grigore Vieru, zic "mare poet al românismului, al speranţei şi al disperării" şi mă rog pentru sănătatea lui. Doamnelor şi domnilor, Ceea ce n-ar trebui să uităm este şirul de consecinţe negative, dezastruoase, al cataclismelor din valul anterior, care n-au găsit încă rezolvarea şi, iată, am trecut la o nouă nenorocire. Ne împresoară nenorocirile şi orice amânare a atacului la adresa unor consecinţe malefice înseamnă o aglomerare de probleme, cu care nu ne mai putem lupta, care ne vor învinge. Nu se terminase bine, după spusele ministrului agriculturii, domnul Flutur, gripa aviară, că au venit inundaţiile, au venit alunecările de teren şi, iată, pe neaşteptate, gripa aviară. Totuşi, cred că ministrul ar trebui să explice Parlamentului cum se face că a fost ridicat orice embargo legat de gripa aviară, s-a spus că lucrurile s-au rezolvat, ca să constatăm că nu numai la Codlea, ci în toată ţara, gripa aviară este în floare. Asta înseamnă că evaluarea nu a fost corectă şi că, până la urmă, în nenorocirea care s-a întâmplat, pornind de la Codlea, se află şi un bine, anume, binele de a căuta cu toţii, în toată ţara, eventuale pericole şi de a le şi descoperi. Ce se întâmpla, dacă nu se ajungea la alarma de la Codlea şi ne pomeneam, în şase sectoare din Bucureşti cu gripă aviară, cu carantină şi cu starea de nebunie a populaţiei? Vreau să vă cer să vă gândiţi în ce situaţie este această populaţie şi vreau să ne aducem aminte cum am înjurat cu toţii statul contondent şi cum suntem obligaţi să constatăm defectele de fond ale statului minimal. Statul nu mai intervine, lasă lucrurile să meargă şi, cândva, după nişte consecinţe, care încep să pună stăpânire pe societate, statul începe să-i critice pe cei de pe treptele inferioare. Cineva trebuie să poarte răspunderea acestui dezastru, care ne pune sub un semn al întrebării cu privire la capacitatea noastră de a ne feri de pericole. Nu cred că există vreun om care să creadă că Uniunea Europeană abia aşteaptă să primească o Românie plină de gripă aviară, plină de dezastrele din natură şi toate celelalte. Sigur, putem spune "dar nu suntem de vină", dar nu este vorba de vină, este vorba, în acest caz, şi de merite, şi statele puternice îşi păstrează meritul de a descoperi la timp ceea ce urmează să se întâmple. De aceea, accentul care se pune tot mai mult pe analfabeţi, şi nu pe învăţaţi, trebuie scos din ecuaţie, trebuie să ne întoarcem la oamenii de învăţătură şi, cred că, în acest dezastru, vom putea citi şi analfabetismul de fond al celor care iau uneori măsuri, în numele unui Guvern, în numele unui stat, în numele unui popor care le acordă, cu naivitate, încrederea. Aceasta este, în esenţă, declaraţia mea politică, iar eu cred că, exemplul iniţial pe care l-am dat, cu privire la reuniunea reprezentanţilor semnificativi ai tuturor partidelor din judeţul Hunedoara, la Deva, ar putea să ne spună ceva despre felul cum putem înfrunta greutăţile şi, poate, chiar despre felul cum le-am putea învinge. Separaţi, diferiţi, dar împreună, în cazurile de alarmă naţională. (Aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian. Urmează doamna senator Corina Creţu.
		Domnul Varujan Vosganian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Vitalitatea unei societăţi se dovedeşte şi prin modul în care ea îşi respectă eroii. Evoluţia este un dialog permanent între tradiţie şi modernitate. Tradiţia se validează prin regăsirea valorilor în termenii modernităţii, iar modernitatea se întemeiază pe tradiţie. Ceea ce uneşte tradiţia şi modernitatea este specificul naţional. E drept că specificul naţional nu este parte a acquis-ului comunitar, dar, tocmai de aceea, integrarea europeană nu estompează specificul naţional, ci, dimpotrivă, îl valorizează. Noi înţelegem să ne integrăm într-o Europă a naţiunilor în care conştiinţa naţională şi asumarea istoriei naţionale trebuie să se armonizeze cu dimensiunea europeană. Observaţi modul în care, în alte state ale Uniunii Europene, prin monumente, memoriale şi diferite solemnităţi, este cinstită memoria propriilor eroi. Eroii noştri nu sunt nici mai glorioşi, nici mai buni sau mai răi ca ai altora. Ei sunt, pur şi simplu, ai noştri şi trebuie să le dăm dreapta cinstire. Anul viitor se vor împlini 90 de ani de la dramaticele bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Nu doresc să mă refer la importanţa acestor bătălii pentru configuraţia primului război mondial, iar despre pilda de eroism a ostaşilor români nu vom avea niciodată destule cuvinte de a le omagia curajul şi sacrificiul. Declaraţia mea de astăzi se va referi la cu totul altceva. Cultul eroilor nu înseamnă numai cuvinte de omagiu, coroane de flori şi delegaţii protocolare în faţa camerelor de luat vederi. Cât priveşte luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, dramatismul acestor încleştări este dovedit de mausoleele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja, Oituz şi Focşani, unde se află osemintele a zeci de mii de soldaţi români. Aceste mausolee se află într-o stare critică. În starea cea mai avansată de degradare se află chiar Mausoleul de la Mărăşti, unde se află şi mormintele conducătorilor acelor lupte: al mareşalului Alexandru Averescu, ale generalilor Arthur Voitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu. Dincolo de valoarea sa memorială, concepţia Mausoleului de la Mărăşti este considerată unicat în Europa. Starea de conservare a Mausoleului de la Mărăşti a fost grav afectată, în timp, de alunecările de teren, de îmbătrânirea materialelor de construcţie, de seismele repetate şi de evenimentele naturale din vara şi toamna anului 2005. Pentru oprirea stării de degradare a acestui Panteon al eroilor, unic în Europa, este necesar un sprijin financiar urgent din partea Guvernului, pentru finanţarea consolidării şi restaurării Mausoleului de la Mărăşeşti, dar şi a celorlalte mausolee din zona Vrancei. Apelul meu se adresează, în egală măsură, Ministerului Culturii şi Cultelor şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Piatra de temelie a Mausoleului de la Mărăşti a pusă, la 10 iunie 1928, în cadrul unei ample comemorări a eroilor, de însuşi mareşalul Averescu. E rândul nostru acum, la împlinirea a 90 de ani de la luptele din Ţara Vrancei, să continuăm acest gest de onoare, de acum, aproape, opt decenii şi să nu uităm că dintre eroii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, unul dintre eroi a fost ales pentru a odihni mormântul Eroului Necunoscut, simbolul jertfei supreme pentru patrie. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
		Are cuvântul, în continuare, doamna senator Corina Creţu. Urmează domnul senator Aron Popa.
		Doamna Corina Creţu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Mă adresez dumneavoastră, în dubla calitate de senator şi de observator în Parlamentul European, pentru a expune un punct de vedere în legătură cu modul în care a fost receptat în România recentul raport al Comisiei Europene. Trebuie să vă mărturisesc că am rămas încă o dată surprinsă de triumfalismul actualei Puteri care a prezentat drept o mare victorie amânarea, până în octombrie, anunţării ferme a datei de aderare. După cum se ştie, România a încheiat, la finalului anului 2004, negocierile pentru încheierea Tratatului de aderare şi, de atunci încoace, nimeni nu a contestat progresele ţării noastre în procesul de îndeplinire a angajamentelor asumate în relaţiile cu Uniunea Europeană. Mai mult, familia politică europeană din care noi, Grupul PSD, facem parte a fost şi este cel mai puternic susţinător al României. De altfel, după cum a devenit foarte clar şi din luările de cuvânt din Parlamentul Europei, fără sprijinul socialiştilor europeni, scepticismul multora, în special, al deputaţilor din Grupul popular, ar fi determinat o amânare a datei de aderare. Acest lucru este foarte limpede. Problemele principale sunt în Grupul popular, ca şi în Grupul ecologist, "verzii", cum îşi spun ei, grupul cu care nimeni dintre oficialităţi nu a deschis un dialog până acum. Dar actualii lideri politici şi actuala guvernare fac o mare greşeală, dacă trec cu uşurinţă peste observaţiile oficialilor de la Bruxelles. Ele sunt multe, de substanţă şi, în ciuda celor afirmate de premier, în discursul său, ţinut în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, acestea privesc slăbiciuni structurale ale României, mai mult decât probleme tehnice, punctuale. Actualul episod cu gripa aviară, de care s-a vorbit şi astăzi, aici, vine să confirme caracterul structural al problemelor din agricultură. Dacă ministrul agriculturii crede că steguleţele roşii pot fi combătute cu declaraţii demagogice şi atacuri la adresa PSD, ignorând tragediile umane, se înşală profund. Din acest punct de vedere, eu cred că nu doar PSD ar trebui să-i ceară demisia ministrului agriculturii, ci şi Alianţa din care acesta provine. Este în interesul tuturor să arătăm că România înlătură lipsa de profesionalism şi pune mai presus de orice interese politice sănătatea şi viaţa oamenilor. Am văzut în discursul premierului şi un apel la stabilitate politică. Dacă nu sunt doar vorbe goale şi premierul îşi doreşte cu adevărat stabilitate politică în ţară, aceasta este o problemă de fond a cărei soluţie stă la îndemâna coaliţiei guvernamentale. Dar fără un dialog structural cu opoziţia, fără consultări cu societatea civilă şi o comunicare adecvată cu cetăţenii va fi greu de realizat un climat de stabilitate politică şi socială. Se ştie foarte bine că deteriorarea relaţiilor politice dintre preşedinte şi premier, dintre partidele din coaliţie, mai ales, dintre PNL şi PD, toate aceste tensiuni au generat îngrijorare la Bruxelles, îngrijorare exprimată public de mulţi dintre oficialii europeni. Din păcate, aşa cum am spus la început, semnalele severe venite de la Bruxelles, pe această temă, nu au generat reacţii pe măsură din partea principalelor partide de guvernare. Este, în primul rând, datoria liderilor politici ai coaliţiei să înlăture acest sentiment care se extinde în Europa, şi anume acela că politica românească este un butoi cu pulbere, gata, oricând, să explodeze. Drumul României nu mai este predictibil şi această lipsă de predictibilitate a mediului politic românesc este percepută aici ca o slăbiciune structurală importantă. Toţi văd şi observă luptele pentru supremaţie din cadrul coaliţiei guvernamentale şi consideră că această situaţie nu oferă perspective încurajatoare şi nici garanţii că România este capabilă să-şi respecte toate angajamentele şi că se va concentra pe ceea ce mai are de făcut până la aderare. De asemenea, actuala putere ignoră şi creşterea neliniştii sociale, a nemulţumirii opiniei publice, care are destule motive să-şi pună întrebări în legătură cu impactul pe care-l va avea asupra vieţii oamenilor procesul de aderare. Este firesc ca cetăţenii să ştie care sunt măsurile pe care le va lua Guvernul pentru a-i ajuta să treacă de şocul aderării. Fluturaşii cu fotografia domnului prim-ministru, distribuiţi cu dărnicie prin ţară, nu ţin nici de foame, nici de sete şi nici nu rezolvă problema sinistraţilor uitaţi în corturi, pe câmpurile ţării. O altă problemă o reprezintă capacitatea noastră de a folosi instrumentele diplomaţiei parlamentare, ca şi modul în care se manifestă politica externă românească, în general, modul în care aceasta lucrează şi serveşte interesele ţării şi ale oamenilor. Cred că România este destul de izolată pe plan internaţional şi, în acelaşi timp, nu cred că oficialităţile române dispun sau folosesc acţiunile externe pentru a câştiga prieteni, aliaţi şi susţinători de care avem atâta nevoie în acest moment. Aş vrea să vă ofer un singur exemplu şi să vă amintesc faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, a fost prezent, chiar, cu câteva zile înainte de prezentarea raportului, în plenul Parlamentului European, la o dezbatere care a reunit parlamentele naţionale şi, pur şi simplu, a asistat la această dezbatere, fără să ia cuvântul, pentru a susţine cauza României, spre deosebire de omologul său bulgar. Era un moment în care parlamentarii europeni, care vor vota şi vor decide integrarea României, puteau afla mai multe şi se putea face un apel la Parlamentul Europei, pentru susţinerea României. Bulgaria s-a folosit de această oportunitate, pe când, noi, nu. Nu avem dreptul, în acest caz, să reproşăm unora sau altora că ne privesc cum ne privesc, dacă, noi, atunci când ni se oferă ocazia să pledăm la cel mai înalt nivel cauza noastră, nu o facem. Pe de altă parte, trebuie să convingem o serie de parlamente din ţări importante să ratifice Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Cum şi cu cine vom face acest lucru? Cred că, în acest proces, actuala putere nu-şi poate permite luxul să ignore, în continuare, faptul că România are în Parlamentul Europei 35 de deputaţi şi senatori din Parlamentul României, oameni care pot face deja lobby eficient pe tema aderării. Sper că, în perioada următoare, Guvernul şi actuala putere vor arăta că au înţeles semnalele transmise prin prezentarea raportului de ţară şi acţionează, în consecinţă, în sensul aşteptărilor cetăţenilor români. Şi dacă tot vorbim de solidaritate naţională, actuala putere e datoare să deschidă un dialog sincer cu cei care pot contribui la succesul integrării. Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Aron Popa. Urmează domnul senator Gheorghe Funar.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, În calitate de senator PNL de Bacău şi cetăţean al municipiului Oneşti, am onoarea de a vă transmite salutul participanţilor la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului internaţional de muzică uşoară pentru copii "Ti Amo" - 2006, desfăşurat, săptămâna trecută, la Oneşti. Trofeul internaţional "Ti Amo" şi premiile acordate pe categorii de vârstă au ajuns să fie dorite a exista în palmaresul micilor artişti de pe toate meridianele globului. "Ti amo" nu înseamnă doar muzica pentru copii şi afirmarea sau confirmarea unor talente, ci înseamnă, mai ales, un mijloc de comunicare de la suflet la suflet între România şi întreaga lume. Aceşti copii sunt adevăraţi ambasadori ai prieteniei ce fac lobby pentru România în ţările din care provin şi la evenimentele muzicale la care participă, astfel încât, măcar şi pentru o mică parte din populaţia planetei, ţara noastră să nu mai însemne doar Nadia Comăneci, Contele Dracula sau orfelinatele cu copii subdezvoltaţi. Apreciez că, prin această sărbătoare a muzicii pentru copii, municipiul Oneşti şi-a adus o importantă contribuţie la procesul de integrare în Uniunea Europeană. De asemenea, a adus o contribuţie la sporirea capitalului de imagine a României. Lansat pe arena muzicii internaţionale pentru copii, cu sprijinul prestigiosului Festival polonez "Zechinno d'Oro", "Ti Amo" a ajuns să concureze la această oră, la nivel european, cu acest important festival italian. Mărturie la aceste lucruri stau declaraţiile concurenţilor, ale însoţitorilor lor, părinţi şi profesori, reputaţi compozitori, cât şi mass-media naţională şi internaţională. Festivalul "TI AMO" şi-a câştigat prieteni de nădejde în străinătate, cu precădere în Italia, în oraşul toscan Pistoia înfrăţit cu Oneşti-ul care îi susţin creşterea valorică şi dezvoltarea artistică. Atât realizatorii din Oneşti, cât şi colaboratorii din străinătate urmăresc să creeze solide punţi de legătură între participanţi, să pună în valoare talentele copiilor. Doamnelor şi domnilor senatori, În comunităţile din care proveniţi există, probabil, mulţi copii talentaţi, iar sufletul de artist, oricât de fraged ar fi, ştie să transmită sincer şi deschis scânteia spiritualităţii mai bine ca oricine. Urmând exemplul acestor copii care au trecut peste barierele de limba şi peste ideea de competiţie şi au reuşit atât de bine să comunice bucuria de a trai într-o lume liberă pe care mâine, ei sunt cei care o vor modela, vă invit ca noi toţi, senatori şi deputaţi, indiferent de culoarea politică, să ne mobilizăm pe viitor şi să susţinem desfăşurarea viitoarelor ediţii ale Festivalului internaţional de muzică uşoară pentru copii "TI AMO". Vă mulţumesc. (Aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Gheorghe Funar. Domnul Popa, a vorbit cinci minute.
		Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Sub pretextul gripei aviare, Guvernul Tăriceanu acţionează pentru subminarea economiei naţionale. În luna mai 2006, luna lui Florar, miniştrii zburători şi cei care trebuie zburaţi din Cabinetul Tăriceanu au declanşat isteria aviară, respectiv bătălia decisivă pentru lichidarea aviculturii româneşti şi trecerea în şomaj a 125.000 angajaţi. Populaţia din mediul rural şi urban este ţinută în stare de panică permanentă, de parcă ar sta pe o bombă biologică cu ceas. Partidul România Mare consideră că avem de-a face cu o diversiune multiplă, o farsă sinistră pusă la cale de nişte indivizi cinici şi iresponsabili. Gripa aviară este paravanul folosit de către Guvern, susţinut de patrulaterul negru, PNL, PD, PC şi UDMR pentru falimentarea fermelor avicole competitive şi pentru umilirea a sute de mii de cetăţeni cărora le-au fost violate domiciliile spre a fi prinse şi omorâte păsările sănătoase. Guvernul condus de premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a ajuns la mintea găinilor. În loc ca Guvernul să construiască mii de case pentru sinistraţii de după inundaţiile şi alunecările de teren s-a ajuns ca Alianţa D.A., împreună cu PC şi UDMR, să acorde prioritate cheltuirii a sute de milioane de euro, din bugetul statului, pentru lupta împotriva virusului gripei aviare şi pentru despăgubirea fermierilor şi a cetăţenilor pentru păsările sănătoase, confiscate ilegal şi lichidate degeaba. După ce Guvernul Tăriceanu n-a avut grijă de români ca să trăiască bine, fiind peste 10 milioane de săraci, din care peste 2 milioane foarte săraci, pe acelaşi Guvern, pus pe afaceri de tip mafiot, l-a apucat subit grija pentru păsările domestice şi, încălcând drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, sfidând Codul penal şi insultând inteligenţa românilor, a recurs la diversiunea botezată gripa aviară, punând la cale şi întreţinând în realitate o isterie aviară, de fapt o acţiune premeditată de subminare a economiei naţionale, lovind atât în avicultură cât şi în turism. La întâlnirea de azi a Uniunii Crescatorilor de Păsări din România, profesori universitari români în domeniul medicinii veterinare au solicitat să fie lămurită problema: este gripă aviară sau pseudopestă? Există o barieră moleculară în calea transmiterii aerogene, de la om la om a virusului gripei aviare. Sunt în pericol numai cetăţenii care mănâncă păsări şi ouă neprelucrate termic. Virusul se transmite pe cale digestivă şi nu pe cale aerogenă, susţin medicii japonezi şi români. Directorul Spitalului de Boli Infecţionase "Victor Babeş", prof. univ. dr. Petru Calistru, confirmă că "omul are o barieră naturală în calea transmiterii virusului aviar". Medicii susţin: carnea din comerţ nu prezintă nici un fel de risc pentru om. Prin aplicarea blestematului algoritm politic, primul-ministru şi liderii PD, PNL, PC şi UDMR au acceptat să fie numiţi în fruntea celor mai multe dintre Direcţiile sanitar-veterinare toţi repetenţii din medicina veterinară, iar în fruntea Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a fost numit un alt specialist, care a dobândit o bogată experienţă la Vama Giurgiu. Liberalii nu au aflat încă despre faptul că virusul gripei aviare nu creşte pe roţile autoturismelor, trenurilor, avioanelor sau pe tălpile de la încălţăminte. Ca urmare, liberalii din Guvern şi din judeţe au dat instrucţiuni virusului H5N1 să circule numai pe acele drumuri - acolo unde filmează televiziunile - pe calea ferată şi pe unele străzi unde firmele portocalii, apropiate puterii, şi mascaţii DSV au amplasat covoare pentru dezinfecţii şi unde sunt stropite contra prafului numai roţile maşinilor, bicicletelor şi trenurilor. Pe celelalte părţi ale autovehiculelor virusul are voie să staţioneze. Mascaţii DSV nu au treabă cu porumbeii, turturicile, vrăbiile, ciorile, graurii şi nu au fugit după câini şi pisici şi nu le-au dezinfectat lăbuţele. Au uitat şi faptul că şoarecii şi şobolanii pot să răspândească şi ei virusul gripei aviare, după cum susţin specialiştii Guvernului care au aplicat strategiile imbecile. PNL se laudă că a gestionat bine gripa aviară, dar nu în curtea Spitalului nr. 9, cheltuind multe sute de milioane de euro pe despăgubiri acordate fermierilor şi cetăţenilor pentru păsările sănătoase confiscate ilegal şi eutanasiate. Au cheltuit degeaba milioane de euro pentru echipamentul care a fost achiziţionat de către primăriile din toată ţară, la sfârşitul anului trecut, numai de la anumite firme, cu scop preventiv, ştiindu-se că în anul 2006 se dă din nou liber la gripa aviară. De asemenea, s-au cheltuit sume uriaşe pentru filtrele de dezinfecţii şi lichidul, uneori apă de ploaie, folosit pentru stropit roţile maşinilor şi trenurilor, precum şi pe ici pe colo, prin curţile oamenilor. Guvernul i-a terorizat şi îi terorizează în continuare pe românii din focarele cu gripă aviară, respectiv: salariaţii nu au voie să meargă la muncă în alte localităţi şi, ca urmare, îşi pierd slujbele; copiii nu au voie să meargă la şcoală; cetăţenii nu au fost lăsaţi de poliţişti şi jandarmi să participe la nunţi şi la înmormântări; autoturismele nu au voie să staţioneze mai mult de 15 minute în localităţile cu gripă aviară, probabil pentru a nu se îmbolnăvi motoarele sau caroseriile. Logic şi normal, cetăţenii puteau să intre şi să iasă din localităţi prin filtrele de dezinfecţie, cei mai mulţi au ocolit zonele controlate de mascaţi. Guvernanţii din partea PNL, PD, PC şi UDMR au încălcat Constituţia României, respectiv dreptul la proprietate şi la liberă circulaţie, precum şi Codul penal. În multe ferme avicole şi în gospodăriile cetăţenilor s-a intrat de către mascaţii DSV şi de către jandarmi fără mandat de la judecător. Ca urmare, cetăţenii cărora le-a fost violat domiciliul şi le-au fost luate păsările sănătoase sunt sfătuiţi să depună plângeri penale la Parchet. Pentru abuzul în serviciu săvârşit de către angajaţii Direcţiilor sanitar-veterinare, Parchetul este necesar să se sesizeze din oficiu. De fapt, s-a săvârşit un concurs de infracţiuni menite să submineze economia naţională şi, ca urmare, Procurorul general al României trebuie să se autosesizeze. Importul de carne de pasăre a crescut de la 28.000 tone în anul 2000 la 160.000 tone în anul trecut, fiind însoţit de uriaşe comisioane pentru guvernanţi. Anul trecut, importul a fost de 160.000 de tone, din care 92,8 tone din SUA, 42,3 tone din Brazilia, 21,6 tone din UE, 3,3 tone din Ungaria şi de la alţii 3,3 tone. În anul 2005, în România s-a importat 42% din carnea de pasăre consumată. În timp ce producţia internă de carne de pasăre a crescut în perioada 2000-2005 cu 81%, importul de carne de pasăre a crescut de 6 ori, iar stocul de carne de pasăre la sfârşitul anului trecut a fost de 10 ori mai mare decât la sfârşitul anului 2000. Pentru a pregăti terenul pentru noi importuri uriaşe de carne de pasăre, în afara celor aprobate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2006, Guvernul Tăriceanu a trimis aviara în turneu în judeţele unde sunt ferme avicole performante, respectiv au fost atacate cu isteria aviară judeţele Braşov, Buzău, Prahova, Alba, Sibiu, Vâlcea, Vrancea şi Municipiul Bucureşti. În programul mafioţilor urmează ca isteria aviară să fie dirijată spre judeţele: Bacău, Iaşi, Cluj, Satu Mare, Hunedoara, Gorj, Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Dâmboviţa şi Constanţa. Au fost şi vor fi cuprinse în programul Guvernului toate judeţele care sunt mari producătoare de carne de pasăre, victime colaterale vor fi şi alte judeţe. Isteria aviară continuă, deşi buletinele de analiză de la DSV Braşov atestă colibaciloză, o boală specifică păsărilor, care nu afectează produsele scoase la vânzare. Liberalii, în frunte cu premierul Tăriceanu, trebuie să facă ciocul mic după dezastrul provocat şi întreţinut în avicultură şi după panica pe care au instalat-o în România. Nu trebuie uitat că în timpul gripei aviare din China, premierul român a făcut un gest pentru încurajarea chinezilor să consume fără teamă carne de pasăre, iar zilele trecute, între 17 şi 20 mai, preşedintele Comitetului Permanent al Adunării Naţionale Populare din Republica Populară Chineză, domnul Wu Bangguo, a făcut o vizită în ţara noastră şi a consumat, fără reţinere, alimente preparate din păsări crescute în România. Se ştie că în Asia de Sud-Est a fost descoperit şi fabricat un vaccin foarte eficient împotriva gripei aviare, cu care sunt tratate păsările. În loc să fie importat acel vaccin, cioclii din Guvernul Tăriceanu omoară milioane de păsări sănătoase şi instituie carantina pentru sute de mii de oameni care nu se pot îmbolnăvi de gripă aviară. Pentru a stopa lichidarea controlată a aviculturii româneşti de către mafioţi şi pentru a opri subminarea economiei naţionale, se impune ca Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, să facă, de urgenţă, următoarele solicitări adresate: In primul rând, poporului român, pentru a salva fermele avicole şi milioanele de păsări din curţile oamenilor şi pentru a consuma cu încredere carnea de pasăre, preparată termic; În al doilea rând, Guvernului, care prin ordonanţă de urgenţă să interzică până la sfârşitul anului 2007 importul de carne de pasăre. Unii membri ai Guvernului susţin că prin importul unor păsări, inclusiv din Ungaria, s-a ajuns la gripa aviară din acest an; Guvernului, care să achiziţioneze de urgenţă de la producătorii români stocurile de carne de pasăre şi de ouă şi să le introducă la rezerva de stat; In al patrulea rând, şeful statului să se adreseze Parchetului şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a stabili persoanele care au săvârşit fapte de natură penală în legătură cu gripa aviară; Şi, în final, să se adreseze Curţii de Conturi, solicitându-i să stabilească persoanele vinovate de cheltuirea nejustificată şi ilegală a sute de miliarde de lei din banii publici în timpul isteriei aviare de anul trecut şi din acest an. Mulţumesc. (Aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Adrian Cioroianu, domnul Funar a vorbit 10 minute. Urmează domnul Mihail Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD.
		Domnul Adrian Mihai Cioroianu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Evident că nu doresc să intru în polemică, ceea ce tocmai aţi auzit, dar vă spun cu toată deschiderea că un asemenea discurs şi o asemenea coborâre a stachetei unui parlamentar, nu veţi vedea niciunde în Europa şi asta reprezintă, până la urmă mişto-ul românesc, mişto-ul românesc înseamnă acea vorbă lungă fără nici o soluţie pe care o ştim şi nu are nici o şansă să ne facă bine, şi nu ne-a făcut niciodată bine. Acesta este subiectul la ceea ce vreau să vă spun, insistând asupra a doua concepte care nu sunt foarte mult prezente în istorie, nici în politologie, e vorba de şansă şi de neşansă. Sigur că în anii 1990, România, chiar şi printre ţările din estul Europei nu a fost printre ţările cele norocoase, nu este cazul să ne plângem de milă, vedem ce se întâmplă în Iugoslavia. Iugoslavia, aceşti vecini cărora le-au rămas caprele, dar le-a murit familia, această Iugoslavie, ţară în care ura a ajuns la fineţuri de artă în care pasiunile etnonaţionaliste au dus-o la dezmembrare şi, evident, că faţă de disensiunile din fosta Iugoslavie, disensiunile din România, dintre majoritate şi minorităţi au fost furtuni în pahare de apă şi aşa dorim să rămână, faţă de Albania în care sistemele piramidale au dus ţara în pragul războiului civil, Caritas-ul de la noi a fost mai curând o şmecherie bună de păcălit credulii şi, evident, şi la noi inflaţia a fost catastrofală, dar nu s-a ajuns, totuşi, la nivelul care a obligat Bulgaria să-şi lege soarta de marca germană. Pe de altă parte este limpede că România nu a avut şansa grupului de la Vişegrad, acest grup care s-a oferit Occidentului ca vitrină a unui spaţiu comunist, fost comunist, dispus la reformă rapidă, la modernizări de discurs şi la implementări reuşite. Cam asta, în opinia mea a fost povestea anilor '90. În opinia mea poate al doilea obsedant deceniu al României în istoria sa contemporană, despre primul obsedant deceniu Marin Preda şi cei din generaţia sa, distinsul nostru coleg Adrian Păunescu, au scris pagini adevărate, aceşti ani '90, în opinia mea, au fost al doilea obsedant deceniu al Istoriei contemporane. Ei bine, eu cred că în actualul deceniu, abia început, şansa poate a fost mai aproape de noi, poate o să vi se pară cinic ceea ce spun, dar permiteţi-mi să cred că este şi adevărat, e discutabil de ce noi nu am fost primiţi în NATO în 1997, pentru că aveam toate datele. În plus, cu noi, Alianţa poate ar fi găsit o soluţie mai bună pentru spaţiul din fosta Iugoslavie. Totuşi, în 2002, am fost primiţi în acelaşi NATO. De ce ? Pentru că, între timp, piloţii lui Osama ben Laden au făcut pentru admiterea României în NATO ceea ce n-au făcut toţi miniştri României de până în 2001. La fel se pune problema şi în cazul admiterii României în Uniunea Europeană. Îmi pare rău că nu mai este aici distinsa noastră colegă, doamna senator Creţu, pentru că pot să spun că nu sunt de acord cu interpretarea domniei sale. Evident că politicienii, funcţionarii şi experţii Uniunii Europene nu au vrut să includă România pe lista din mai 2004. Fără îndoială că aveau şi motivele lor, unele întemeiate, altele aflate în legătură cu unele clişee care se ţin de noi, precum se ţine ghiuleaua de fier de glezna condamnatului. Totuşi, în 2005, acel proiect al unei Constituţii Europene la care o comisie, în frunte cu fostul preşedinte francez Giscard d'Estaing, muncise luni şi luni de-a rândul a fost îngropată sub o lespede de scepticism major, cum ştiţi, în Franţa şi Olanda. Practic, prin votul lor liber, Franţa şi Olanda spuneau un NU categoric planurilor tehnocraţilor de la Bruxelles. Ei bine, în lipsa acestei mize care a fost Constituţia Europeană, singura victorie posibilă a strategiei pan-europene rămâne procesul de lărgire. "Dacă tot nu putem să dăm Uniunii o Constituţie, măcar s-o ducem mai aproape de graniţele sale", cred că s-a spus la Bruxelles şi beneficiarii acestei schimbări a priorităţilor au fost, în primul rând, România şi Bulgaria. Nu vreau să neg strădaniile Guvernelor noastre - asta e indubitabil - dar, aşa cum atentatele din 9 septembrie 2001 au condus la extinderea NATO până pe litoralul româno-bulgar, permiteţi-mi să cred că tot aşa, eşecul Constituţiei europene a apropiat Bucureştiul şi Sofia de Bruxelles. Sigur, există detaliul numit Turcia. Nu intru în detalii, dar ce vreau să spun este că miza actuală la Bruxelles şi la Strasbourg nu este cum se va spune DA României şi Bulgariei - pentru că se va spune în ianuarie 2007 - ci, mai curând, cum se va spune, deocamdată, NUTurciei şi, din păcate, şi Croaţiei catolice. Aşa încât, cred că viitorul previzibil va cuprinde următoarele etape: după admiterea noastră şi a bulgarilor, este probabil că se va deschide discuţia asupra unui nou proiect al Constituţiei Europene şi numai după aceasta, poate după 2010, va ajunge pe ordinea de zi din nou şi tema unei viitoare extinderi. Închei, stimaţi colegi, semnalându-vă că aceasta este săptămâna aniversară pentru Partidul Naţional Liberal, luna mai - nu ?! - 131 de ani de la înfiinţarea acestui partid, cel mai vechi partid politic al scenei actuale şi, în fine, dau întâlnire tuturor celor interesaţi dintre colegi, joi, la ora 10,30, în Sala Nicolae Iorga, pentru o discuţie pe tema Legii lustraţiei, o dezbatere, în măsura în care, evident, se poate. Evident se poate, este zi de vot şi pentru noi. Este o dezbatere la care vor participa politicieni, ziarişti, ONG-uri, o dezbatere organizată în Sala Nicolae Iorga. Vă mulţumesc foarte mult.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 6 minute.
		Urmează domnul senator Mihail Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD, care mai are 4 minute şi după aceea domnul senator Viorel Arion.
		Domnul Mihail Popescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, În ciuda autoaprecierilor optimiste, Guvernul contra naturii, năşit de preşedintele Traian Băsescu şi condus de premierul Tăriceanu îşi arată, pe zi ce trece, tot mai pregnant, incompetenţa. Nu au existat acţiuni de forţă majoră pe care să le întreprindă acest Guvern care să nu dezvăluie amatorism, stângăcii, lipsă de responsabilitate şi chiar inconştienţă din partea unor membri ai săi, campioni din acest punct de vedere fiind miniştri Gheorghe Flutur şi Eugen Nicolăescu, urmaţi îndeaproape de cel al apărării, domnul Atanasiu Teodor. În declaraţia mea, am să mă refer numai la modul total neprofesionist în care s-a folosit armata în câteva intervenţii de anvergură. În timpul intervenţiei la inundaţiile de anul trecut din Banat, deşi de la început era clar că forţele şi mijloacele Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt insuficiente, s-a tergiversat intervenţia armatei din motive insuficient de clare, dar cu urmări dramatice asupra populaţiei sinistrate. Să fie vorba despre continuarea, în alt plan, a meciului Dinamo - Steaua ? Poate. La acţiunea de deblocare a drumului de pe Valea Oltului, nu s-a dorit, la început, intervenţia armatei, pentru a nu se periclita, probabil, interesele financiare ale unor firme preferate de autorităţi. După ce s-a văzut însă că situaţia este groasă şi la intervenţia preşedintelui ţării, s-a apelat la armată. La inundaţiile din acest an, s-a apelat la armată şi s-a cooperat mai bine cu trupele Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar nu se poate înţelege abţinerea sau, de ce să nu-i spunem, refuzul Preşedinţiei de a institui starea de urgenţă în unităţile administrativ-teritoriale afectate care ar fi creat un cadru adecvat unei intervenţii legale, oportune şi mai eficiente. Să fie vorba de reţinerea preşedintelui nostru jucător de a solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acesteia ? Poate. În sfârşit, dacă până acum a fost vorba de intervenţii justificate logic ale armatei, intervenţia militarilor în combaterea gripei aviare pare ori o glumă nereuşită, ori o extindere nelegală a misiunilor acestora. Că nu este o glumă, aflăm din spusele primului-ministru, că sunt peste 150 de militari care participă la această acţiune. Sunt informat că nu sunt militari din subunităţi NBC, care au ceva de-a face cu decontaminarea, cu dezinsecţia, dezinfectarea. Întrebarea care se pune este aceasta: ce fac militarii în focarele de gripă ? Dacă au misiunea să intre în curţile oamenilor să adune păsările şi să le euthanasieze, cine le dă dreptul să facă aceasta ? Dacă sunt angajaţi să ardă păsările moarte, cred că nu militarii sunt cei chemaţi să facă acest lucru. Aceşti militari sunt militari profesionişti. Pentru instruirea lor se cheltuiesc anual, pentru fiecare, între 8000 şi 10000 de euro. Solicităm Ministerului Apărării Naţionale detalii despre această nouă misiune a armatei. Există în literatura noastră o spumoasă schiţă a lui Brăescu intitulată "Epizootia", în care este satirizată participarea militarilor la combaterea unei epidemii de febră aftoasă, insistându-se pe ridiculul situaţiei şi ineficienţa acţiunii. Aici, domnul Cioroianu a ridicat problema mişto-ului românesc. Păi, mişto-ul românesc nu-l facem noi, care vorbim în felul acesta, ci îl generează performanţele guvernamentale. Reţin atenţia celor implicaţi că acţiunea de acum, a militarilor, este tot la fel ca cea a celor din perioada respectivă, chiar dacă, acum, ei sunt îmbrăcaţi în ţinută de mascare, mozaic de culori şi ştiu limba engleză. Sunt total neeficienţi, ca şi Guvernul care-i foloseşte astfel, neavând nici cunoştinţe şi nici vreo putere asupra virusului H5N1, ba mai mult, sunt expuşi degeaba contaminării. Vă mulţumesc. (aplauze din partea opoziţiei)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Viorel Arion. După acea urmează domnul senator Valentin Dinescu.
		Domnul Viorel Arion: În primul rând, daţi-mi voie să-l felicit pe domnul profesor Răzvan Theodorescu. Din câte cunosc, astăzi este ziua domniei-sale. (aplauze). Sfânta Biserică Ortodoxă, ca şi cea Romano-Catolică prăznuieşte, la 21 mai, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii. Viaţa Sfântului Împărat Constantin, ca şi a maicii sale Elena ne apare pilduitoare şi frumoasă, fiind împăratul care a dat libertate creştinismului prin cunoscutul Edict de la Milan din anul 313. Dar nu despre aceste ilustre personaje istorice doresc să vorbesc astăzi, ci despre un om politic care a purtat cu cinste numele marelui împărat, Constantin Bârsan, om politic al României interbelice, deputat liberal de Hunedoara. Pentru calităţile sale, a fost desemnat candidat din partea liberalilor şi a fost ales deputat liberal pentru Hunedoara timp de mai multe legislaturi. În acest fel, înţelegem şi legăturile sale strânse cu oraşul de pe Cerna şi cu satele incluse în ceea ce era pe atunci plasa Hunedoara. Cu această conştiinţă a datoriei, el a presărat zona cu ctitoriile sale, lucru pe care nici comuniştii, care l-au închis mai apoi, n-au putut să-l facă uitat. Cele mai importante ctitorii ale sale au fost Catedrala Ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Palatul Administrativ, actualul sediu al Primăriei, o şcoală de ucenici, spitale, edificii şi aşezăminte sociale şi culturale, precum şi ridicarea a peste 30 de biserici în localităţile din plasa Hunedoara. Cea mai reprezentativă ctitorie a sa rămâne însă Catedrala cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Potrivit istoricului bisericesc Mircea Păcurariu, ea stă cu cinste alături de marile monumente de artă bisericească din perioada interbelică, catedralele din Cluj, Alba Iulia, bisericile din Satu Mare, Târgu Mureş, Reşiţa, Timişoara. Moartea a fost răsplata pe care contemporanii săi, orbiţi de iluzia unei ideologii diabolice, dezicându-se de orice credinţă, detestând valoarea şi pe Dumnezeu însuşi, i-au dat-o. Ceea ce a ctitorit acest om, nu au putut demola nici măcar comuniştii. Ctitoriile sale au rămas peste timp mărturii ale unei dăruiri fără seamăn, a unui devotament fără margini, a unei responsabilităţi duse la extrem. A dăruit cu uşurinţa cu care orice om sănătos respiră. A construit, sacrificându-şi averea, timpul şi, până la urmă, viaţa. Poate mai mult ca oricând, avem, azi, nevoie să ne raportăm la astfel de valori. Poate aşa ar trebui, poate aşa ne-am dori şi noi să putem vorbi la prezent despre oamenii politici de azi. Şi poate, dacă nu o facem azi, o vom putea face mâine. Dar, până mâine, suntem datori să readucem valoarea acolo unde îi este locul, trebuie să redăm istoriei adevărata dimensiune a celor care, la vremea lor, au pus înaintea intereselor personale interesul comun, binele obştii. Constantin Bârsan - om, liberal, român. Locul lui este în galeria marilor noştri înaintaşi, alături de Iancu de Hunedoara, de Matei Corvin, de Cnezul Voicu sau de bravul Litovoi. Dacă oamenii vremii l-au numit pe Iancu de Hunedoara Cavalerul Alb al Valahiei, Constantin Bârsan poate fi denumit de noi Cavalerul Nemuritor al Credinţei. Vă mulţumesc. (aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 4 minute.
		Are cuvântul domnul senator Valentin Dinescu.
		Domnul Valentin Dinescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "Ralu Filip şi nostalgia Marii Adunări Naţionale". În numărul de azi al cotidianului Jurnalul Naţional, în cadrul rubricii Puncte de vedere, teoretic echidistantul, în calitate de şef al Consiliului Naţional al Audiovizualului, domnul Ralu Filip produce, cu mânie proletară şi stalinisto-stahanovistă un material de executare a subsemnatului, în maniera şi demn de vigilenţa tovarăşilor începutului anilor '50, intitulat "Miliţia şi procuratura, instrumente de lucru ale Securităţii". După titlu, am crezut că, lovit de o subită criză de conştiinţă, ex-tovarăşul Ralu Filip, tânăr cadru de nădejde al Procuraturii în defunctul regim, îşi face publică existenţa, autolustrându-se şi desemnându-se drept instrument de lucru al Securităţii. Nu mică mi-a fost însă mirarea, constatând că excesul de testosteron sau foliculină, după caz, i-a fost provocat distinsului domn şi fost tovarăş nu de propriile amintiri, ci de un amendament propus de noi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Amendamentul incriminat se referea la titlul legii care, în mod obligatoriu, trebuie să respecte conţinutul, motiv pentru care am propus ca forma să fie "Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică comunistă", cu explicaţia "deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006, iniţiatorul modifică şi completează Legea nr.187/1999, ca urmare trebuie menţinut titlul Legii nr.187/1999". Clar ca lumina zilei pentru orice învăţăcel la drept, nu însă şi pentru procurorul care se pretinde ceea ce nu a fost şi nu va fi niciodată - jurnalist, nu şi pentru funcţionarul de stat care a uitat în slujba cui este şi se consideră un fel de Dumnezeu al neopolitrucilor, neadmiţând alte puncte de vedere decât cele ale domniei-sale şi ale sponsorilor domniei-sale, nu şi pentru activistul pro-Europa care pretinde, practic, parlamentarilor să se întoarcă la statutul amorf de membri aplaudaci ai Marii Adunări Naţionale. Pentru că îndrăzneala noastră de a ne face datoria ca senator român, membru al opoziţiei, în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului este taxată drept o încercare de a - citez - "interzice accesul CNSAS la arhivele Miliţiei şi Procuraturii comuniste", având ca - citez din nou - "scop împiedicarea deconspirării miliţienilor şi procurorilor implicaţi în acte de teroare ale fostei Securităţi", am încheiat citatul. Halucinant. Mai mult, funcţionarul ajuns, nu se ştie cum, vătaf peste audiovizual, aruncând amenzi pentru verbiaj indecent şi interzicând posturi de televiziune după bunul plac şi în dispreţul legii - vezi cazul OTV - ne apostrofează în limbajul politrucilor ocupaţiei Roşii, asigurat de faptul că pe domnia-sa nu are cine să-l amendeze, scriind negru pe alb că îndrăzneala noastră de a ne face datoria faţă de electorat şi lege - citez - "sfidează cu neruşinare suferinţele îndurate de milioane de oameni" şi aceasta deoarece - citez din nou - "senatorului Valentin Dinescu i se fâlfâie de acest lucru". De unde ura aceasta făţişă faţă de un om pe care nu-l cunoaşte, transpusă în limbaj suburban şi vitriolan de politruc roşu abia acoperit de o substanţă subţire, pojghiţa albastră ? De la faptul că subsemnatul este senator PRM, iar echidistantul funcţionar al statului aflat, fie că-i place, fie că nu, în slujba Parlamentului îşi permite să atace public în continuare un partid parlamentar ? În opinia domniei sale, atitudinea subsemnatului n-ar trebui să mire pe nimeni deoarece - citez din nou - "PRM este compus din mulţi foşti miliţieni, procurori şi securişti, fiind un partid cameleonic, intrat deja în descompunere" şi aşa mai departe. Dacă am fi fost persoana descrisă de domnul Ralu Filip i-am fi răspuns simplu, în maniera domniei-sale: "Domnule, eşti un tâmpit". Considerându-ne însă un om de bun simţ şi un senator responsabil al României, îl avertizăm, pe această cale, pe bizarul personaj, adus, pe discutabile jocuri politice, în fruntea CNA, într-o funcţie ale cărei atribuţii nu le cunoaşte şi căreia nu-i face cinste, că este posibil ca, în solidar cu Partidul România Mare, să-i cerem explicaţiile de rigoare şi reparaţiile pentru prejudiciul de imagine, adus prin calomniile şi insultele proferate, în instanţă. Pe cale parlamentară, vom solicita însă, în mod sigur, analiza activităţii şi oportunitatea menţinerii domniei-sale în CNA. Vă mulţumesc. (aplauze din partea PRM)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul Dinescu a vorbit 5 minute.
		Urmează domnul senator Mircea Cinteză. După domnul senator Mircea Cinteză urmează domnul senator Cezar Strătilă.
		Domnul Mircea Cinteză: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, pentru orice om raţional, gripa aviară este o nenorocire pe care nu şi-o doreşte nimeni, iar primul lucru ce trebuie făcut este acţiunea fermă în focare. Pentru cei care au drept unic scop tragerea unui profit politic din această chestiune, gripa aviară este doar prilej de incriminări, iar primul lucru pe care aceşti oameni îl fac este să caute vinovaţi. Până la urmă, asta e diferenţa: cei responsabili caută soluţii, iar demagogii caută vinovaţi. În mod cert, ministru Gheorghe Flutur a fost cinstit şi transparent în ceea ce priveşte întreaga problematică a gripei aviare. Încă din ziua de 12 mai, prima suspiciune de gripă aviară, cea din Hurez de Braşov, a fost anunţată publicului în paralel cu luarea măsurilor pe plan local. Tot atunci, s-a mers înapoi pe fir, pentru a se vedea de unde au provenit puii vii şi s-a ajuns pe platforma Codlea, la SC Dracom-Silva. Şi această informaţie a fost comunicată prompt, iar măsurile luate pe loc. Prin urmare, orice acuzaţie referitoare la ascunderea gripei aviare din judeţul Braşov sunt pure fabulaţii şi sunt nedemne de parlamentari ai opoziţiei, care se pretind serioşi. În ceea ce priveşte lupta împotriva gripei aviare, nu foarte multe pârghii sunt la Ministerul Agriculturii. Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară este o instituţie autonomă, cu buget propriu şi corp de control propriu, pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale o coordonează în ceea ce priveşte integrarea europeană. Această coordonare a fost preluată la sfârşitul primăverii anului 2005, când domeniul sanitar-veterinar era în urmă în ceea ce priveşte măsurile necesare integrării şi, sub coordonarea ministrului Gheorghe Flutur, domeniul sanitar-veterinar a ajuns, de la 4 steguleţe roşii în octombrie 2005, la un singur steguleţ roşu în mai 2006. Stimate colege şi stimaţi colegi, este important să nu ne amăgim când vorbim de gripa aviară. România nu este Olanda. România are 5 milioane de gospodării la ţară, iar aproape toate au păsări în curte. În ciuda situaţiei dificile, mobilizarea realizată de autorităţile centrale şi locale este remarcabilă. Pentru acest tip de acţiune prompt, onest şi eficient, România a fost apreciată la nivel european atât de comisarul Olli Rehn, cât şi de miniştri ai agriculturii din ţările Uniunii Europene şi, recent, ieri, astăzi, domnul Jonathan Sheely a considerat că acţiunea împotriva gripei aviare este mai degrabă o bilă albă dată Guvernului României. Să nu uităm un lucru. Acum câţiva ani, o ţară ca Olanda a eutanasiat câteva milioane de păsări în doar 3 luni de zile din aceeaşi cauză. Numai răuvoitorii nu văd că ministrul Gheorghe Flutur este foarte serios în această problemă şi îşi asumă rolul de gestionar al crizei. Mulţi dintre cei care îl critică ar claca în două, trei zile, dacă ar avea responsabilităţi similare. Stimate colege şi stimaţi colegi, instituţiile statului funcţionează, în prezent, ministrul Gheorghe Flutur face eforturi serioase pentru combaterea gripei aviare, iar Grupul parlamentar al PNL din Senat îl susţine pe ministrul agriculturii în aceste eforturi. Credem că toate energiile autorităţilor centrale şi locale cu responsabilităţi trebuie să se acţioneze pe linia soluţionării cât mai grabnice a acestei probleme. Vă mulţumesc. (aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Domnul senator a vorbit 4 minute.
		Are cuvântul domnul senator Şerban-Cezar Strătilă, Grupul parlamentar Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Ultimul vorbitor va fi domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Eu aş atrage atenţia că toate grupurile au depăşit timpul alocat şi aş ruga colegii care fac parte din acelaşi grup să găsească modalitatea între dumnealor să-şi drămuiască timpul, astfel încât toţi să se poată exprima. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Şerban-Cezar Strătilă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, stimate colege şi stimaţi colegi. Asistăm, în ultima perioadă, la un fenomen deosebit de nociv pentru consolidarea statului democratic şi anume, decredibilizarea instituţiei Parlamentului. Aproape întreaga mass-media, beneficiind uneori şi de contribuţia involuntară a unora dintre noi, desfăşoară un gen de întrecere socialistă în a înfiera prestaţia parlamentarilor, leit-motivul fiind, bineînţeles privilegiile acordate prin statutul acestora. Adoptarea statutului este, fără îndoială, un fapt pozitiv, dar să nu uităm că aşa-numitele privilegii - şi mă refer, în special, la pensiile de serviciu - reprezintă în alte domenii o realitate confortabilă. Astfel, la vârste mult inferioare celei de pensionare în sistemul public, angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei, dar şi alţii, beneficiază de pensii de lux, recordul cunoscut de mine fiind de peste 110 milioane lunar pentru un fost director de penitenciar. Trebuie precizat că persoanele respective nu contribuie proporţional pentru aceste pensii, povara finanţării fiind suportată de sectorul privat şi de "bugetarii" de categoria a doua sau fraierii care contribuie la bugetul de stat. Împreună cu alţi colegi liberali, am formulat, încă din iunie 2005, amendamente care vizau anularea pensiei de serviciu pentru parlamentari. Nu am procedat, în acest fel, nici din demagogie, nici pentru a-mi face imagine publică, ci din următoarele motive: 1) mi-ar fi fost foarte incomod să explic, în primul rând, celor care mi-au acordat încrederea că nu fac parte din categoria celor care îşi urmăresc doar propriile interese; 2) pentru că odată adoptat statutul cu aceste prevederi, ne-ar fi fost foarte dificil să mai putem interveni în eliminarea nedreptăţilor din sistemul de pensii. În încheiere, vreau să anunţ public faptul că am demarat, împreună cu un grup de colegi liberali, o iniţiativă care vizează unificarea tuturor sistemelor publice de pensii, astfel încât toţi cetăţenii României să beneficieze de pensii de stat calculate conform unei singure legi, Legea nr.19/2000. Pentru această iniţiativă avem sprijinul partenerilor sociali, patronate şi sindicate şi invităm, alături, colegi din toate partidele parlamentare, nu doar pentru îmbunătăţirea imaginii noastre, ci pentru a demonstra că Parlamentul României este responsabil, puternic şi ataşat principiilor Constituţiei. Menţionez că, odată cu depunerea iniţiativei spre dezbatere, voi comunica secretariatului general al Senatului opţiunea de a mi se calcula punctajul pentru pensie, pe durata mandatului, conform Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Vă mulţumesc. (aplauze)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, ultimul vorbitor de la partea de declaraţii politice.
		Domnul Aurel Ardelean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, În declaraţia politică de astăzi doresc să abordez o problemă care aduce, în mod evident, României o imagine negativă. Mă refer la faptul că, recent, România a fost plasată pe locul al treilea din Europa ca număr de plângeri înregistrate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după Federaţia Rusă şi Turcia. Un element important îl constituie nu doar imaginea dezolantă pe care acest loc îl oferă României şi sistemului de justiţie, ci şi valoarea despăgubirilor achitate de stat, care ajunge la suma de 4 milioane de euro până în prezent. Conform unui raport al CEDO, pe rolul instanţei europene pentru drepturile omului sunt înregistrate peste 8000 de cereri împotriva României. Sigur că nu toate aceste cereri ajung să se judece, pentru că aproximativ 90% dintre ele sunt respinse de CEDO ca inadmisibile, dar numărul lor este extrem de mare. Din totalul plângerilor adresate în 2005, 15% au vizat România. Un alt aspect semnalat de CEDO priveşte deciziile luate de autorităţile locale. Statul român trebuie să adopte măsuri împotriva unor primari şi membri de comisii locale, care, prin refuzul lor de a restitui o serie de proprietăţi, au produs statului român prejudicii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Există 6 hotărâri de condamnare a statului român emise, în ultimii doi ani, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, hotărâri vizând retrocedarea de proprietăţi sau care au obligat statul la plata unor despăgubiri către cetăţenii reclamaţi. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a înaintat, recent, ministrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, ca reprezentant al statului român, o scrisoare în care solicită acestuia să evalueze oportunitatea angajării unor acţiuni în regres împotriva acelor primari şi membri de comisii locale care n-au respectat legea. Numai aproximativ 3% din primarii români au fost sancţionaţi, dar cazurile de nerespectare a legii sunt mult mai numeroase. Baza legală a acţiunilor în regres contra primarilor şi membrilor de comisii de specialitate, care refuză retrocedările, o constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr.94/1999 privind participarea României la proceduri în faţa CEDO şi Comitetelor miniştrilor ale Consiliului Europei. Aceeaşi ordonanţă prevede şi răspunderea civilă a magistraţilor, care au produs daune statului de ordinul milioanelor de euro, dar împotriva acestora nu s-a iniţiat niciodată vreun demers similar, în pofida faptului că, la Capitolul Justiţie al integrării României nu stăm prea bine. Doamnelor şi domnilor senatori, În contextul integrării noastre în Uniunea Europeană, consider că justiţia din România trebuie să-şi facă datoria. Faptul că un număr mare de români îşi caută dreptatea în altă parte decât în ţară este alarmant şi se impun măsuri din partea instituţiilor responsabile ale statului. Dacă aceste instituţii şi cei care le conduc nu înţeleg că trebuie să oferim cetăţenilor noştri încredere în justiţie, atunci şansa României de integrare europeană va fi mult diminuată. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Partea de declaraţii politice s-a încheiat.
		În continuare, am să dau cuvântul unei note privind un număr de legi pentru care parlamentarii pot să-şi exercite dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale. Aş face apel la liderii grupurilor parlamentare, vicelideri, să facă un apel la toţi colegii să intre în sală, astfel încât, după ce voi da citire acestei note, să votăm ordinea de zi şi programul, iar mai apoi să intrăm în dezbaterea proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi. Deci, doamnelor şi domnilor senatori, puteţi să vă exercitaţi dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale în conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pe următoarele legi: Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2006 privind măsurile ce se aplică pentru monitorizarea, combaterea şi eradicarea gripei aviare pe teritoriul României; Lege privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare; Legea serviciului de iluminat public; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil; Lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale; Lege pentru modificarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2006 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru operatorii economici de sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului pe anul 2005; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2006 privind instituirea unui contingent tarifar la importul în România al unor sortimente de carne de pasăre originare din Uniunea Europeană; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2000 privind acordarea de facilităţi persoanelor care au domiciliul în localităţile rurale aflate în zonele montane; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/2006 cu privire la plata diferenţelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învăţământul de stat; Lege pentru modificarea alin.(1) al art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.48/2004 pentru adoptarea unor măsuri privind furnizarea energiei termice populaţiei, pentru încălzirea locuinţei şi prepararea apei calde de consum, prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termică; Lege pentru ratificarea Contractului de Finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R."- S.A privind finanţarea Proiectului de reabilitare a liniei de cale ferată Curtici - Simeria, semnat la Bucureşti, la 22 decembrie 2005, şi la Luxemburg, la 27 decembrie 2005; Lege pentru ratificarea Contractului de Finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii privind Proiectul de reconstrucţie a drumurilor afectate de inundaţii, semnat la Bucureşti, la 22 decembrie 2005, şi la Luxemburg, la 27 decembrie 2005; Lege pentru ratificarea Acordului de Administrare a Fondului Fiduciar dintre Guvernul României, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Asociaţia Internaţională de Dezvoltare privind Fondul Fiduciar susţinut de mai mulţi finanţatori pentru sprijinirea Decadei de incluziune a rromilor, semnat la Bucureşti, la 17 noiembrie 2005.
		În continuare, am să vă întreb, stimate colege şi stimaţi colegi, dacă doreşte cineva să ia cuvântul, în legătură cu ordinea de zi şi programul, aşa cum le cunoaşteţi din documentele care v-au fost repartizate. Doreşte cineva să ia cuvântul ? Domnul senator Pascu, vă rog. Microfonul 3.
		Domnul Corneliu Pascu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doresc să vă supun atenţiei următorul aspect: la pct. 4 al ordinii de zi avem o propunere legislativă care avea în vedere un raport comun al Comisiei pentru agricultură şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Menţionăm că acest proiect de lege s-a dezbătut în Comisia pentru agricultură, s-a dat un raport la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, care era mai ocupată, şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a rămas să ne invite la discuţii. Nu ne-a invitat la discuţii, s-a întocmit un raport contrar punctului de vedere din Comisia pentru agricultură şi s-a înaintat, cu o singură semnătură, la Biroul permanent. Vă rog să apreciaţi dacă poate fi menţinut pe ordinea de zi sau nu. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Înţeleg că nu este neapărat o propunere privind ordinea de zi, ci semnalarea unei probleme la pct. 4 al ordinii de zi, pe care o să-l discutăm când o să ajungem la pct. 4. Vă rog.
		Domnul Corneliu Pascu: Propun retragerea de pe ordinea de zi a acestui punct, care nu îndeplineşte condiţiile de a fi trecut pe ordinea de zi, conform hotărârii Biroului permanent.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da, numai că legea are termen de adoptare tacită pe 24.05.2006, adică poimâine. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Corneliu Pascu: Nu pot să spun, asta o hotărăşte plenul, însă, dacă se discută...
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Deci, dumneavoastră propuneţi retragerea de pe ordinea de zi.
		Domnul Corneliu Pascu: ... se discută chiar dacă nu este în conformitate cu Regulamentul Senatului?
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles. Doriţi retragerea de pe ordinea de zi. Vă rog, aveţi cuvântul. Doreaţi să luaţi cuvântul?
		Domnul Ilie Stoica: Da, doream şi eu. Eu sunt iniţiatorul şi am vrut să sesizez şi eu acest lucru, pentru că nu este corect, nu este conform Regulamentului Senatului. Dacă Biroul permanent a dispus să fie aviz comun - Comisia pentru agricultură şi Comisia juridică, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu poate, zic eu, să emită raportul în numele Comisiei pentru agricultură. Îmi pare rău că trece sau nu tacit, dumneavoastră hotărâţi, dar nu este conform Regulamentului Senatului.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles. Microfonul 1, preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
		Domnul Eckstein Kovacs Peter: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Practic, s-au conturat două puncte de vedere: unul al Comisiei pentru agricultură şi unul al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Dat fiind că termenul de adoptare tacită este, cum să zic, la ordinea zilei, eu cred că putem să ieşim din această situaţie din moment ce cele două comisii sesizate au avut puncte de vedere diferite, plenul este acela care va decide care dintre punctele de vedere este agreat sau nu. Aşa că, pledez împotriva scoaterii de pe ordinea de zi, că ar însemna s-o adoptăm tacit, ceea ce nu ne stă în obişnuinţă.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles. Domnul senator Pascu a propus scoaterea de pe ordinea de zi, datorită acestei probleme pe care a menţionat-o, domnul senator Eckstein a vorbit împotriva acestei scoateri. Supun votului plenului care va decide dacă vom menţine şi vom discuta legea aceasta, având aici şi Comisia juridică şi Comisia pentru agricultură, care au două puncte de vedere diferite, pe care le veţi auzi sau vom scoate de pe ordinea de zi pct. 4 şi atunci acesta va fi aprobat, de fapt, prin adoptare tacită. Deci, am să supun ...Atenţie, vă rog... Am să supun votului dumneavoastră propunerea de scoatere de pe ordinea de zi. Cine este de acord cu scoaterea de pe ordinea de zi, trebuie să ştie că votând în felul acesta, dacă plenul Senatului va aproba scoaterea de pe ordinea de zi, legea va trece prin aprobare tacită. Cine votează împotrivă, votează pentru a se menţine pe ordinea de zi legea şi a o discuta cu cele două comisii. Vă rog să votaţi.. Văd că e un restart, aici, care... Vă rog să votaţi. Cu 8 voturi pentru, 50 de voturi împotrivă, nici o abţinere, propunerea a fost respinsă. Deci, pct. 4 rămâne pe ordinea de zi. Dacă altcineva mai doreşte să ia cuvântul la ordinea de zi? Nu mai doreşte nimeni să ia cuvântul la ordinea de zi. Am să supun votului dumneavoastră ordinea de zi. Vă rog să votaţi. Cu 67 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi nici o abţinere, ordinea de zi a fost aprobată. În legătură cu programul, dacă doreşte cineva să facă vreo propunere? Nu este cazul. Supun votului dumneavoastră programul de lucru. Vă rog să votaţi. Programul de lucru a fost aprobat cu 62 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri.
		Luăm punctul 2 de pe ordinea de zi - proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei de stat româno-ungare, cooperarea şi asistenţa reciprocă, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2003. Din partea Guvernului, care este iniţiator, are cuvântul domnul secretar de stat, microfonul 8.
		Domnul Alexandru Mircea - secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Prin proiectul de lege supus dezbaterii se propune ratificarea Tratatului între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei de stat Româno-Ungare, cooperarea şi asistenţa reciprocă. Tratat semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Tratatul supus aprobării creează bazele unei cooperări bilaterale eficiente în domeniul regimului frontierei comune, creând un impact deosebit asupra relaţiilor bilaterale, cât şi asupra relaţiilor ambelor state cu Uniunea Europeană şi vizează, mai ales, angajamentele asumate de către România cu privire la reglementarea regimului frontierei de stat.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Are cuvântul preşedintele comisiei sesizate în fond. Microfonul 7, vă rog.
		Domnul Maior George-Cristian: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia pentru politică externă au dezbătut acest proiect de lege vizând ratificarea Tratatului între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei de stat şi a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport comun de admitere a acestui proiect.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să pună întrebări? Da, domnul senator Funar.
		Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am o întrebare pentru reprezentantul Guvernului: dacă la dezbaterea acestui proiect de lege, în Guvern, reprezentanţii UDMR au fost de acord cu actuala frontieră de stat şi dacă da, înseamnă că de anul acesta nu mai protestează împotriva Trianonului.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da, microfonul 8.
		Domnul Alexandru Mircea: Vă mulţumesc. Vă rog să observaţi că obiectul Tratatului nu este graniţa dintre cele două state, ci este regimul frontierei de stat, cooperarea şi asistenţa reciprocă şi are în vedere exact cooperarea dintre cele două state, la frontiera de stat existentă. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles. Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni. Raportul este un raport de admitere care cuprinde un amendament admis şi două amendamente respinse. Referitor la amendamentele respinse dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul. Deci, nu se susţin amendamentele respinse... (rumoare) Atunci, am eu altă lege? (Discuţii la masa prezidiului) Scuze. Mă uitam la altă lege. Mă scuzaţi. Mă uitam la cea cu numărul 3. Raportul este de admitere, fără amendamente. Am să supun votului dumneavoastră raportul şi proiectul de lege şi am să vă rog să votaţi. Cu 66 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
		Trecem la pct. 3 din ordinea de zi ... Am să rog Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital să ia loc aici. E vorba de proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Din partea Guvernului, aveţi cuvântul. Microfonul 10.
		Domnul Bogdan Huţucă - vicepreşedinte la Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală: Domnule preşedinte, Procedura de executare silită demarată de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală a pus unii operatori economici cu capital majoritar de stat, care desfăşoară activităţi de interes vital pentru economia naţională, în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea. În acest scop s-a introdus în textul Codului de procedură fiscală posibilitatea ca pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, executarea silită să se suspende, după analiza fiecărui caz în parte, prin Hotărâre de Guvern. Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice, în numele Guvernului, susţine aprobarea ordonanţei, în forma amendată de comisia de specialitate a Senatului. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Deci, sunteţi de acord cu amendamentul admis?
		Domnul Bogdan Huţucă: Da.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Din partea comisiei sesizată în fond, domnul preşedinte Varujan Vosganian, microfonul 7.
		Domnul Varujan Vosganian: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia de buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a luat în discuţie acest proiect de lege şi amendamentul nostru, pe care întreaga comisie şi l-a însuşit în unanimitate, este menit tocmai pentru a nu face o practică din acest tip de exceptări, el obligând la o singură exceptare, astfel încât după termenul de 6 luni, societatea respectivă să fie obligată să-şi onoreze obligaţiunile şi, în caz contrar, procedurile legale să continue. În aceste condiţii, propune raport de admitere cu amendamentele ce figurează în anexă.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Sunt două amendamente respinse... Doriţi la dezbateri? Scuze. La dezbateri generale, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar PSD. Dacă celelalte grupuri doresc să-şi desemneze câte un reprezentant? (rumoare) Vă rog. Domnule senator Ştefan Viorel, din partea Grupului parlamentar PSD, aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Aş vrea înainte de a vorbi la dezbateri generale să ridic o problemă de procedură, rugându-l pe reprezentantul Guvernului să se prezinte, pentru că domnia-sa este pentru prima dată în faţa Senatului şi cei mai mulţi dintre colegi nu-l cunosc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog să vă prezentaţi. Microfonul 10. Vă rog să fiţi atenţi la dezbaterea lucrărilor, acolo, la microfoane.
		Domnul Bogdan Huţucă: Mă numesc Huţucă Bogdan, vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Viorel Ştefan: Doamnelor şi domnilor colegi, Ne aflăm, din nou, în faţa unei ordonanţe de urgenţă şi, din nou, în expunerea de motive nu regăsim rezolvată problema menţionată în Constituţie, adică aceea de a se explica în ce constă urgenţa adoptării acestei reglementări. Bănuim că este legat de faptul că între conducerea ANAF şi conducerea Guvernului există un dialog nu prea fluent, fapt pentru care s-a apelat la această soluţie, să se dea o ordonanţă de urgenţă, care să mandateze Guvernul, să poată să emită prin Hotărâre de Guvern acte care să producă efecte în relaţia cu o Agenţie guvernamentală, adică ANAF. Ciudată manieră de a guverna. Cu toate acestea, insist asupra obligativităţii, ca reprezentantul Guvernului să explice în ce a constat urgenţa şi de ce nu se face vorbire în expunerea de motive despre acest lucru, pentru că e obligaţie constituţională. Al doilea aspect pe care vreau să-l sesizez: între cele menţionate în expunerea de motive şi conţinutul ordonanţei, de altminteri un conţinut foarte micuţ, un alineat dintr-un articol dintr-o altă lege. Un alineat de un singur rând. Dar, cu toate acestea, între ce ne spune domnul prim-ministru în expunerea de motive şi ce scrie în acest alineat există o mare deosebire. Expunerea de motive vorbeşte despre o nouă regulă care să funcţioneze exclusiv pe relaţia cu societăţile comerciale cu capital de stat, şi nu toate, doar cele care se regăsesc în sectoare vitale pentru societate şi economia românească, şi nu în permanenţă, ci doar în situaţiile excepţionale, când aceste societăţi au probleme în a-şi onora obligaţiile fiscale şi se află în procedură de executare silită, iar ordonanţa de urgenţă ne dă un text pe baza căruia orice agent economic, orice contribuabil din Ţara Românească, aflat într-o situaţie de executare silită de către ANAF, poate să apeleze pe un canal paralel, eventual politic, folosind vreun şef de partid, direct la primul-ministru sau la unul din miniştri, care să propună Guvernului să obţină o hotărâre de Guvern care să suspende procedura de executare silită derulată şi gestionată de ANAF. Nu mi se pare deloc corect. La fel de adevărat este că nici ceea ce se spune în expunerea de motive nu este cea mai corectă soluţie. Că dacă ar fi fost, probabil făceam un amendament la textul ordonanţei şi propuneam ca în text să se spună, în clar, că această facilitate este direcţionată către societăţile comerciale cu capital de stat, cu impact vital asupra economiei româneşti. Dar nici aşa nu este corect, pentru că pe o astfel de soluţie s-ar introduce un regim discriminatoriu între agenţii economici: unii ar beneficia de suspendări şi alţii ar fi executaţi, scoşi la mezat fără nici o şansă. Eu cred că în Codul de procedură fiscală, aşa cum este el în funcţiune acum, există soluţia corectă şi ea nu trebuie modificată. Şi soluţia corectă spune aşa: "orice contribuabil, care se află în procedură de executare silită, poate să apeleze la conducerea ANAF-ului, să obţină o suspendare pe termen de 6 luni a procedurii de executare silită, cu o condiţie - depunerea unei garanţii". Deci, această formulă este pusă la dispoziţia tuturor contribuabililor şi este cea corectă. Şi ea nu trebuie modificată, pentru că inclusiv societăţile comerciale cu capital de stat din sectoarele vitale ale economiei româneşti, dacă ar fi să ajungă într-o astfel de situaţie, şi mă gândesc aici la exemplul mult comentat în presă cu Gara de Nord sau, ştiu eu, alte companii naţionale, şi dacă Guvernul României consideră că aceasta este singura soluţie - suspendarea executării silite - nu are decât să-i dea o garanţie şi atunci, pe baza unei garanţii emise de Guvern, şi acest contribuabil va avea tratament egal cu toţi contribuabilii care, dacă sunt privaţi, pot obţine garanţii de la patronii lor, nu este nici o problemă. Dar, aşa cum ne propune Guvernul prin această ordonanţă, mi se pare cea mai nefericită soluţie. Nici nu vreau să aduc în discuţie faptul că s-a ajuns la această situaţie datorită deprecierii situaţiei financiare a societăţilor cu capital de stat, a companiilor naţionale. Şi această depreciere nu a venit aşa, dintr-o, ştiu eu, voinţă divină, ci este consecinţa politizării managementului, consecinţa faptului că la 4 ani de zile se schimbă garniturile în consilii de administraţie, directori ş.a.m.d., pe bază de carnet de partid, şi nu pe bază de competenţă. Este consecinţa faptului că la fiecare schimbare de garnitură de conducere, fiecare vrea să fie mai generos şi mai dă nişte bani către salariaţii acestor entităţi pentru că pe baza acestor salarii, apare, ca o consecinţă, salariul propriu al directorului, al membrilor consiliului de administraţie ş.a.m.d. Deci, o politică salarială defectuoasă asupra căreia ne atrage atenţia şi Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană. Deci, având în vedere aceste chestiuni, în opinia noastră, această ordonanţă trebuie respinsă şi vom vota ca atare. Dar, probabil, va fi o mobilizare din partea reprezentanţilor Arcului guvernamental, care va conduce la un vot pozitiv şi, atunci, în acest scenariu, aş vrea să mai ridic o problemă care să fie şi ultima, legat de amendamentele admise şi respinse. Domnul preşedinte al comisiei, domnul senator Varujan Vosganian, pe bună dreptate a spus că la comisie s-a creat un consens legat de un amendament care să completeze textul şi care să permită unui contribuabil, în mod excepţional, o singură dată să beneficieze de această facilitate. Din păcate, eu uitându-mă pe hârtie astăzi, am văzut că acest amendament este respins şi în locul lui, la amendamente admise, s-a introdus o chestie care mi se pare, de-a dreptul, stranie. Adică, "să fie o singură dată pe an", să beneficieze. Vă puteţi imagina cum sună asta? Deci, în fiecare an, de la 1 ianuarie, până la jumătatea anului se suspendă procedura de executare; în semestrul II, ANAF-ul demarează o nouă procedură care se suspendă la 1 ianuarie, anul următor. Şi obţinem aşa vreo sută de ani! Domnule preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe, activitatea bancară şi piaţă de capital, stimaţi colegi, vă rog din suflet să nu fiţi de acord cu astfel de chestiune, pentru că aici nici măcar nu putem vorbi despre descalificare ca profesie, ci este o chestie elementară! Aşa ceva, nici un copil de clasele primare nu poate să accepte! Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Imediat. Deci, numai o secundă ... Am să rog pe cei care doresc să ridice întrebări, să o facă. Deci, să se înscrie la cuvânt şi să pună întrebările respective şi, după aceea, o să continuăm cu cei care doresc să exprime punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte. Deci, la întrebări, domnul senator Funar.
		Domnul Gheorghe Funar: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, având în vedere ampla ordonanţă de urgenţă de un rând, permiteţi-mi să formulez 4 întrebări pentru reprezentantul Guvernului. O primă întrebare, de ce aţi propus numai 6 luni de zile? De ce nu aţi propus un termen mai scurt sau mai lung? Cea de-a doua întrebare, ce garanţii aveţi că, după 6 luni, societatea sau societăţile comerciale ...
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnule senator Marinescu, vă rog să lăsaţi acolo ca să-şi noteze întrebările, ca să poată să răspundă!
		Domnul Gheorghe Funar: Deci, prima întrebare, de ce numai 6 luni şi nu mai mult sau mai puţin? A doua întrebare, ce garanţii aveţi că, după cele 6 luni, societăţile comerciale respective nu vor fi executate silit? Cea de-a treia întrebare, ce câştigă Guvernul din prelungirea agoniei societăţilor comerciale respective, aflate în pragul executării silite? Şi ultima întrebare, ce câştigă ANAF-ul de pe seama acestei ordonanţe?
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da. Dacă cineva doreşte să mai pună întrebări? Nu mai este cazul. Vă rog să răspundeţi la întrebări. După aceea, o să-i dau cuvântul domnului senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar PNL-PD, pentru dezbateri generale. Aveţi cuvântul, microfonul 10!
		Domnul Bogdan Huţucă: O să încerc să răspund la întrebările ambilor senatori şi sper că le-am reţinut pe toate şi răspunsul meu acoperă solicitările dumnealor. Deci, în primul rând, aş dori să menţionez că societăţile care au generat această iniţiativă au fost operatorii economici cu capital majoritar de stat, care desfăşoară o activitate de interes vital pentru economie, executarea silită punându-i în imposibilitatea de a-şi desfăşura această activitate. Pentru a evita intrarea în colaps financiar a activităţii acestor categorii de societăţi comerciale, ceea ce ar putea genera consecinţe atât sociale, cât şi economice, am simţit nevoia, agenţia a simţit nevoia unei perioade de graţie în care agenţii economici să nu fie supuşi executării silite. De asemenea, aş dori să menţionez că termenul de 6 luni, care s-a specificat mai devreme, deja există în Codul de procedură fiscală, face referire numai şi numai la executarea silită prin poprire. De aceea, ne-am gândit tot la un termen de 6 luni, dar care să fie acoperitor pentru absolut toate formele de executare silită, inclusiv pentru bunurile mobile, inclusiv bunurile imobile, termenul de 6 luni fiind cel similar celui prevăzut deja în Codul de procedură fiscală, referitor la popririle bancare. Aş dori, de asemenea, să menţionez că executarea silită, prin poprire, creează o imposibilitate a agenţilor economici, mai ales când se manifestă pe absolut toate conturile bancare, de a-şi mai achita creditele şi datoriile semnificative către alţi operatori economici cu capital majoritar de stat şi de interes pentru economia naţională, astfel creându-se un blocaj asupra unui agent economic vital pentru economie, cu consecinţă asupra mai multor agenţi cu care acesta interacţionează. Cam acesta ar fi interesul ANAF-ului, o colectare controlată la bugetul general consolidat al statului. Sper ca răspunsul, aşa cum a fost dat, să fi acoperit toate întrebările.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da. Are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar PNL-PD, pentru dezbateri generale. Vă rog, luaţi cuvântul domnule senator! Apoi am să-i dau cuvântul şi domnului senator Ştefan Viorel.
		Domnul Varujan Vosganian: Mulţumesc foarte mult! De la bun început pot să vă spun că, în principiu, nu sunt de acord cu acest tip de măsuri fiscale, şi pledoaria mea nu este în favoarea sau în defavoarea unui astfel de proiect, ci este, în principal, legată de abordarea care a fost făcută de onorabilul nostru coleg Viorel Ştefan, în perspectiva actului de guvernare din ultimii ani. Acest act guvernamental porneşte de la o realitate, şi anume, că suntem încă într-o economie mixtă în care coexistă formele de proprietate şi în care moştenind un proces de tergiversare în ceea ce priveşte privatizarea, suntem într-o situaţie limită, în legătură cu anumite unităţi economice de stat. Stimaţi colegi, dojenile care ne-au fost aduse aici de reprezentantul Grupului parlamentar PSD nu mi se par întemeiate. Şi anume, de ce? Faţă de perioade anterioare în care se permiteau scutiri şi reeşalonări diverse, observaţi că acest proiect de lege merge pe ideea începută în anul 2005, de a interzice astfel de proceduri, şi nu se referă la uşurarea poverii fiscale a contribuabililor, şi nu intervine discriminatoriu în legile competiţiei economice, ci presupune doar o perioadă de până la 6 luni, de oprire a executării silite. A vorbi despre acest proces ca despre o tentativă de a cauţiona, de a acoperi nereguli de natură financiară sau o strategie economică precară a unor companii cu capital de stat, mie mi se pare puţin excesiv, venind din partea reprezentanţilor guvernării anterioare, care au procedat, în mod copios, la anulări şi reeşalonări, tocmai pentru a cauţiona acest tip de proceduri. Noi nu mergem pe aceeaşi idee. De altminteri, ne-am şi angajat faţă de Uniunea Europeană să stopăm astfel de practici. Este vorba numai de cazuri limită în care procedăm la stoparea executării silite. Iar scenariul care v-a fost descris, cum că după 6 luni vom începe să elaborăm o nouă strategie pentru a scuti din nou pe 6 luni, nu funcţionează, pentru că după oprirea acestei perioade de 6 luni, executarea silită urmează să se facă. Ea nu poate fi stopată, pentru că, noi, ulterior, facem din nou strategii care să ne ducă până la anul fiscal ulterior. Spiritul acestui act normativ, inclusiv cu modificarea făcută de comisia senatorială, este tocmai în acest sens, să nu permită o perpetuare a acestei practici, stopând-o la un moment dat şi obligând firma ori să vină la zi cu obligaţiile, ori să intre în procedura de lichidare. Sugestia făcută cu un iz că ar fi corect să se facă numai pentru societăţile cu capital de stat este extrem de periculoasă pentru că în situaţia în care noi am fi venit cu astfel de formulă sunt convins că acelaşi coleg, de a cărui competenţă şi bună-credinţă nu mă îndoiesc, ne-ar fi dojenit că facem un proiect numai pentru societăţile cu capital de stat, ceea ce înseamnă o nedemnă abordare a spiritului egal al proprietăţii în faţa legii. Deci nu puteam veni cu un proiect în care să ne referim numai la societăţile cu capital de stat pentru că în faţa Curţii Constituţionale ar fi fost o pradă uşoară ca un miel nevinovat. De aceea, acest proiect de lege, care, repet, nu este în spiritul unei economii de piaţă dar răspunde unei realităţi în care noi suntem încă la limita dintre două tipologii economice, oferă cea mai corectă dintre soluţii pentru o situaţie de criză, anume nu procedează la reeşalonări şi la scutiri, procedează la o situaţie care este limitată în timp şi care nu face decât să ofere o ultimă şansă de curăţire a situaţiei economice, de onorare a datoriilor şi în acest fel să nu blocheze circuitul economic. Motive pentru care - de altminteri noi am avut această discuţie şi în comisii - mă simt onorat că prea-onorabilul coleg Viorel Ştefan mi-a permis şansa de a-mi dezvolta argumentele şi în faţa dumneavoastră. Este aşadar, motivul pentru care Grupul parlamentar PNL-PD va vota în favoarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Berceanu: Da. Domnule senator, o problemă de... procedură.
		Domnul Viorel Ştefan (din sală): Drept la replică şi o problemă de procedură.
		Domnul Radu Berceanu: Vă rog. Un drept la replică şi o problemă de procedură. (rumoare, discuţii) Vă rog, domnule senator. Aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Ştefan: Vă rog şi vă promit că voi fi foarte scurt. În dreptul la replică vreau să spun domnului senator Varujan Vosganian că nici eu nu sunt de acord cu varianta să avem reţete discriminatorii şi am spus-o de la acel microfon şi criticam acea variantă. Şi pun punct şi probabil avem două zile la comisie să continuăm dezbaterea între noi. Aş vrea să declar că răspunsurile reprezentantului Guvernului sunt departe de a fi răspunsuri la întrebările pe care le-am pus eu. De aceea vreau, foarte pe scurt, punctual, să repet întrebările, cu rugămintea să le reţină şi să răspundă la fel de scurt şi punctual. 1. Expunerea de motive nu explică urgenţa. Este obligaţie constituţională. De ce nu s-a respectat prevederea constituţională? 2. Expunerea de motive vorbeşte de un text de lege care se aplică exclusiv societăţilor cu capital de stat cu activitate în domenii vitale. Rezultatul, ordonanţa, textul este un text aplicabil în egală măsură tuturor contribuabililor indiferent de capital. În Monitorul Oficial va apărea şi va rămâne pentru posteritate şi textul din expunerea de motive şi textul din ordonanţă. Şi probabil, cândva, cineva se va lovi de această chestiune şi vreau să o clarificăm aici. 3. Mai aveam o întrebare referitoare la amendamentul admis-respins. Domnul senator a pledat din nou pe ideea pe care am pledat şi eu: o singură dată la 6 luni, nu în fiecare an. Or amendamentul cu o singură dată îl regăsim la respinse, iar acesta cu 6 luni îl regăsim la admise. Aş vrea un punct de vedere clar din partea Guvernului în legătură cu această chestiune. Suntem serioşi şi ce spunem aşa gândim şi vom face, adică dăm o singură dată la 6 luni şansa să se redreseze sau facem această afirmaţie şi în textul de lege introducem posibilitatea ca 6 luni pe an să fie procedura suspendată? Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc. Cu menţiunea că doamnele şi domnii senatori pun întrebările aşa cum doresc, iar reprezentanţii guvernului răspund aşa cum consideră de cuviinţă să răspundă, vă rog dacă aveţi ceva de adăugat, microfonul 10.
		Domnul Bogdan Huţucă: La întrebarea 1. Expunerea de motive face referire la operatorii economici cu capital majoritar de stat, cu impact mare în economie. De aici a venit urgenţa, dat fiind numărul de operatori înregistraţi, aflaţi în situaţii de colaps, generat de astfel de operaţiuni de executare silită. La întrebarea 2. Într-adevăr, se face referire la agenţi economici cu capital majoritar de stat, pentru că ei au fost cei care au generat această ordonanţă de urgenţă dar, din dorinţa de a nu diferenţia prevederile, se referă la toţi agenţii economici. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Berceanu: Domnule preşedinte al comisiei sesizate în fond, aţi putea să explicaţi, la întrebarea domnului senator, cum este cu o singură dată pentru acelaşi debitor sau în fiecare an câte 6 luni?
		Domnul Varujan Vosganian: Da. Raţionamentul nostru a fost următorul. Dacă o firmă aflată într-o astfel de situaţie este capabilă ca, în perioada aceasta de 6 luni să se redreseze financiar, este foarte posibil să nu mai intre într-o astfel de procedură. Dacă nu se redresează în 6 luni, ea intră în procedura de lichidare şi atunci nu se mai pune problema să-i mai dăm astfel de facilităţi. Acesta este motivul pentru care, pentru a evita în înţeles o tautologie, nu am mers decât pe formula care este prevăzută în text. Mă bucur că domnul Viorel Ştefan nu a fost foarte atent şi nu ştie dacă să replice sau nu. (discuţii, râsete) Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Berceanu: Nu. Dar înţeleg că nu este nici o greşeală în redactarea raportului.
		Domnul Varujan Vosganian: Nu. Repet. Raţiunea asta a fost următoarea: dacă o firmă se redresează în acele 6 luni, ea nu va mai avea nevoie de astfel de proceduri. Dacă nu se redresează, intră în lichidare, şi atunci orice altă tentativă este zadarnică. Acesta a fost motivul pentru care am mers pe această formulă şi nu pentru a da posibilitatea unor permanente facilităţi pentru aceleaşi companii.
		Domnul Radu Berceanu: Domnule preşedinte, vă rog să vă uitaţi...
		Domnul Varujan Vosganian: Rămâne pe varianta comisiei.
		Domnul Radu Berceanu: Încă o dată. Deci ceea ce spuneţi dumneavoastră este foarte pe înţeles, numai că ceea ce scrie aici este altceva. (discuţii)
		Domnul Varujan Vosganian: E acelaşi lucru. Pe perioade de cel mult 6 luni este într-un an, mergând pe ideea că dacă în 6 luni se redresează, nu va mai fi nevoie altădată, iar dacă nu se redresează moare şi oricum nu va mai fi nevoie. Deci nu avea rost să punem într-un an pentru acelaşi... pe o singură dată... înţelegeţi? (rumoare, discuţii)
		Domnul Radu Berceanu: Nu. Nu, domnule preşedinte, eu, personal, nu înţeleg, dar vom ajunge la amendamentul respectiv. Eu înţeleg aici că e o diferenţă mare...
		Domnul Varujan Vosganian: E doar o singură dată pentru acelaşi debitor...
		Domnul Radu Berceanu: Între o singură dată i se poate întâmpla chestiunea asta şi între faptul că în fiecare an 6 luni poate să beneficieze de aşa ceva. Dar, în sfârşit, vom ajunge la amendamentul respectiv.
		Domnul Varujan Vosganian: Fiind vorba de o procedură de lichidare, după 6 luni urmează lichidarea. Dacă nu face treabă, nu mai ai când să-i dai a doua oară. E acelaşi conţinut. Dacă doriţi, putem inversa.
		Domnul Radu Berceanu: Am înţeles. Dar după 6 luni el plăteşte chestiunea aia, după care iar nu mai plăteşte, iar anul următor iar mai vin 6 luni de graţie şi tot aşa. Deci merge în alt sens decât în sensul pe care l-aţi prezentat, dar, repet, nu e menirea mea să fac toate aceste comentarii. Vom ajunge la amendamentul admis respectiv. În legătură cu amendamentele respinse... Domnule Funar, doriţi să luaţi cuvântul la primul amendament respins. Vă rog, domnule senator. (discuţii) Păi dacă doreşte, este amendamentul dumnealui. (rumoare, discuţii) Vă rog, domnule senator.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Amendamentul meu este în spiritul proiectului de lege, care urmăreşte să vină în sprijinul acelor societăţi comerciale care au nevoie de o perioadă de graţie pentru a nu fi supuse procedurii de executare silită, dar spre deosebire de iniţiator care a propus o perioadă de cel mult 6 luni, amendamentul meu vizează ca această perioadă să fie de cel mult 24 de luni. Nu întâmplător am pus întrebarea cu agonia la care nu am primit răspuns. După opinia mea, dacă suntem realişti, perioada de 6 luni, înscrisă de iniţiator, nu ajută firma respectivă să se redreseze ci, dimpotrivă, îi prelungeşte agonia. Cea de a doua parte a amendamentului meu ţine seama de o parte a discursului primului-ministru, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, discurs pe care l-a prezentat în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului nostru în 17 mai şi în care domnul prim-ministru spunea că: "... Pentru Guvernul pe care îl conduc, lupta împotriva corupţiei şi reforma sistemului judiciar sunt ireversibile" şi ca prim-ministru solicită să fie votate acele acte normative necesare continuării reformei judiciare şi combaterii corupţiei. Şi, pentru a fi în spiritul solicitării primului-ministru şi pentru a veni în sprijinul Guvernului şi a-l ajuta să nu păcătuiască, am propus ca, pe lângă prelungirea perioadei de la 6 luni la 24 de luni, în cazuri excepţionale, această hotărâre să fie luată de către Parlament, prin lege, şi nu prin hotărârea Guvernului. Altfel, se ajunge la cazuri de corupţie. Vă mulţumesc. (discuţii)
		Domnul Radu Berceanu: În legătură cu acest prim amendament, v-aş atrage atenţia că se pun două probleme: mai întâi perioada, 6 luni sau 24 de luni, şi, în al doilea rând, dacă să fie prin hotărâre de Guvern sau prin lege. În legătură cu acest amendament, Guvernul nu susţine, am înţeles din ceea ce aţi spus la început. Comisia mai doreşte să facă vreo precizare? Nu. Voi supune votului dumneavoastră amendamentul propus de domnul Funar şi respins de comisie, Guvernul nedorind includerea acestui amendament. Cine votează da, votează pentru includerea amendamentului. Vă rog să votaţi. Domnule Puskas, nu ştiu dacă aţi votat vreunul dintre dumneavoastră. (rumoare, discuţii) Din sală: Amândoi.
		Domnul Radu Berceanu: Amândoi. Mă bucur. Cu 25 de voturi pentru, 47 împotrivă şi nici o abţinere, amendamentul a fost respins. Cel de al doilea amendament respins, domnii Mihai Ţâbuleac şi Cezar Strătilă. Vă rog, microfonul 2.
		Domnul Mihai Ţâbuleac: Domnule preşedinte de şedinţă, ţinând cont de faptul că am observat că dumneavoastră aţi înţeles foarte bine esenţa acestui amendament, îl susţin. Ideea este că acest termen de 6 luni de graţie să reprezinte o şansă suplimentară faţă de ceea ce prevede actualul Cod de procedură fiscală. Dar o şansă, nu să devină o regulă. Îmi exprim părerea că dacă acest amendament respins s-ar pune în locul acelui amendament admis, atunci legea ar putea foarte bine să fie apreciată ca o lege constructivă. În glumă, pun şi eu o întrebare retorică. De ce nu s-a scris în acel amendament admis, bunăoară, ca să se acorde un termen de graţie de maxim 12 luni în fiecare an? Susţin amendamentul şi consider că acesta ar trebui să fie spiritul acestui proiect de act normativ.
		Domnul Radu Berceanu: Vă mulţumesc. Aş întreba comisia care a fost împotriva acestui amendament, că înţeleg că este respins cu majoritate de voturi şi, în consecinţă, la amendamentul admis zice "amendament propus de Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital", atunci rog reprezentantul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital să ne explice exact cum este amendamentul acesta propus.
		Domnul Varujan Vosganian: Domnule preşedinte, pentru a nu mai relua a treia oară aceeaşi explicaţie, doresc să vă spun că din punctul nostru de vedere consecinţele de natură economică au fost acelea. Dar dacă plenul socoteşte că cea de a doua formulă este mai convingătoare pentru a arăta spiritul legii, noi suntem de acord să alegem varianta aceea. Pentru noi, formula "într-un an" era acoperitoare şi mai concisă. Dar dacă socotiţi că există pericolul ca în fiecare an să existe aceeaşi practică, noi putem accepta şi varianta a doua.
		Domnul Radu Berceanu: Am înţeles. Vă rog, amendamentul care este respins şi amendamentul care este admis sunt referitoare la acelaşi lucru, numai că au nişte formulări dintre care una dă naştere la posibile interpretări. Amendamentul respins sună foarte clar, chiar dacă este ceva mai lung. "Pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre de Guvern"... Deci sunt cele 3 lucruri clare, cele 3 reguli clare care se aplică. "Cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale şi doar o singură dată" şi "prin hotărârea Guvernului". Cealaltă formulare, poate, pe undeva, înseamnă acelaşi lucru, dar nu cred că e foarte corect exprimată şi, în orice caz, într-un an se scrie cu un singur "u" şi nu cu doi. Drept urmare, eu am să supun votului dumneavoastră amendamentul respins, pentru că aici suntem ... vă rog să fiţi atenţi! Dacă votaţi pentru amendamentul respins, de fapt înseamnă că aţi votat pentru această formulare, pentru această variantă. Şi, în consecinţă, nu mai votaţi pentru amendamentul admis, pentru că este acelaşi lucru; nu putem să fim de acord şi cu acela şi cu acela. Dacă votaţi aici "nu", atunci, sigur, o să pun la vot amendamentul admis şi dumneavoastră o să decideţi. Deci, supun votului dumneavoastră amendamentul respins, acesta care are o formulare ceva mai lungă. O mai citesc o dată: "Pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului". Supun votului dumneavoastră această variantă. Vă rog să votaţi. 58 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă, o abţinere. Amendamentul a fost admis. În consecinţă, nu mai supun votului celălalt amendament, pentru că este, de fapt, aceeaşi chestiune, dar formulată altfel. Cu acest amendament admis, supun votului dumneavoastră raportul. Vă rog să votaţi. Cine votează "da" este pentru raport, cu acest amendament inclus. 53 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă, nici o abţinere. Raportul a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi. 56 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost adoptat.
		Trecem la pct.4, propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.462 din 18 iulie 2001. Din partea comisiilor sesizate în fond se află domnul senator Corneliu Pascu, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, şi domnul senator Eckstein Kovacs Peter, preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Iniţiatorul este prezent, la microfonul nr.5. Din partea Guvernului, de la microfonul 8, o să ne vorbească reprezentantul Guvernului. Dau cuvântul iniţiatorului, de la microfonul 5.
		Domnul Ilie Stoica: Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori, Această iniţiativă legislativă a pornit de la o situaţie reală a României anului 2006, în care Guvernul, prin Hotărâre, poate, peste noapte, cum am spus eu, să stabilească o arie naturală protejată pe terenul proprietatea personală a persoanelor juridice sau a persoanelor fizice. Eu am considerat şi consider că nu este acceptabil ca, prin asemenea proceduri, peste noapte, să ni se schimbe destinaţia terenului proprietate şi să constatăm că pe un teren, care avea o destinaţie - forestieră sau păşune, fâneţe - a doua zi dimineaţa, când doreşti să mergi la faţa locului, nu mai poţi intra, pentru că, printr-o Hotărâre de Guvern, a fost constituită o arie naturală protejată, cu toate interdicţiile care decurg din lege. Ordonanţa prin care Guvernul poate dispune asemenea măsuri este Ordonanţa de urgenţă nr.236/2000, aprobată prin Legea nr.462 din 2.08.2001. La art.7 din această ordonanţă se spune: "Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie ...". Eu am venit cu o propunere legislativă de completare a acestui articol, în care să se treacă obligatoriu şi acordul proprietarului de teren. Iniţiativa mea mai vizează şi modificarea art.11 din ordonanţă, articol care priveşte documentaţia care trebuie să stea la baza validării acestei arii protejate. Acolo sunt mai multe documente, printre care şi acordul proprietarilor de teren, aşa cum am cerut şi la art.7. În prezent, în ordonanţă se prevede obligativitatea unui tabel cu deţinătorii de terenuri. Deci, în prezent, ordonanţa prevede acest tabel. Sincer, sunt mâhnit că în raportul pe care l-a elaborat, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a făcut trimitere la acest articol şi spune că este foarte greu, în ziua de astăzi, să avem o evidenţă cu deţinătorii de terenuri agricole. Eu nu cred că este greu. Dacă invocăm acest lucru în România anului 2006, înseamnă că nu merităm, la 1 ianuarie 2007, să facem parte din Uniunea Europeană, pentru că nu vom putea accesa fondurile. Vedeţi dumneavoastră, avem steguleţ acolo, în acea zonă. Deci, nu suntem corecţi cu noi, prin ceea ce facem. Deci, aş vrea ca dumneavoastră, toţi cei din sală, să vă regăsiţi în poziţia unor cetăţeni, proprietari de terenuri care, peste noapte, sunt incluse în arie protejată. Nu sunt împotriva acestor arii protejate, departe gândul, ele să fie făcute, dar cu respectarea proprietăţii. După părerea mea, se încalcă un principiu al proprietăţii: dispoziţia asupra bunului. Trebuie să precizez că Guvernul a transmis punct de vedere negativ. Părerea mea este că argumentele sunt nejustificate. Simplul argument că în anul 2006 noi trebuie să înfiinţăm mai multe arii protejate, pentru că aşa ne-am asumat un angajament faţă de Uniunea Europeană, eu nu cred că stă în picioare, să ştiţi. Nu vreau să spun mai multe, mă opresc aici...
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Dau cuvântul reprezentantului Guvernului, pentru a explica punctul de vedere. Vă rog!
		Domnul Constantin Popescu - secretar de stat la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor: Noi nu susţinem iniţiativa. Până la sfârşitul anului 2006 trebuie să realizăm reţeaua naţională de arii protejate "Natura 2000", cu două elemente - habitate şi păsări. Avem câteva milioane de proprietari, este foarte complicat, practic, imposibil, să luăm acordul fiecărui proprietar, pentru a accepta sau nu să fie introdus în reţeaua naţională de arii protejate.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Vă rog să prezentaţi, mai întâi, punctul de vedere al Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală.
		Domnul Corneliu Pascu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia noastră a dezbătut această iniţiativă legislativă, a analizat, în amănunt, această solicitare de modificare a articolelor de lege şi a ajuns la concluzia că, aşa cum se pot construi autostrăzi în ţară şi alte obiective de interes naţional, cu acordul proprietarilor şi cu despăgubirea acestora, tot aşa se pot constitui ariile protejate şi, în nici un caz, ţinând cont şi de politica actuală a Guvernului şi de Constituţie, care prevede că proprietatea este garantată de lege, nu se poate intra pe proprietatea cuiva, să se dispună alte măsuri, fără acceptul sau despăgubirea legală a proprietarului. În acest sens, avem şi avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ. De aceea, şi Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală a dat un raport favorabil. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, vă rog.
		Domnul Eckstein Kovacs Peter: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a găsit această propunere legislativă deosebit de importantă şi i-a acordat toată atenţia. Astfel, în şedinţa din 5 aprilie, plenul Senatului a aprobat prelungirea termenului de adoptare, respectiv, de respingere a propunerii legislative, de la 45 la 60 de zile. De altfel, nu a existat nici o "răutate" din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, a fost, pur şi simplu, o necorelare de program între cele două comisii, care nu ne-a permis să ne întrunim în plenul celor două comisii. Pe fond, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări propune un raport de respingere şi aici o să citesc câteva pasaje din motivaţie, pentru că eu cred că sunt relevante: Potrivit art.35 din Constituţie, "Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic". De asemenea, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Totodată, Constituţia prevede îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător. Până la sfârşitul anului 2006, în România trebuie să fie constituită reţeaua de arii naturale protejate "Natura 2000". Instituirea de noi arii protejate ar putea întâmpina dificultăţi majore prin refuzul proprietarilor de a-şi da acordul, mai ales că pentru multe terenuri nici nu se cunosc proprietarii de drept. Este cauza titlurilor de proprietate, câte au fost date şi câte sunt contestate. Regimul legal în vigoare precizează că instituirea regimului de arie protejată şi de zonă de protecţie este prioritară în raport cu orice alte obiective. Excepţie fac asigurarea securităţii naţionale, asigurarea sănătăţii oamenilor şi animalelor, prevenirea unor catastrofe naturale. Ceea ce a spus domnul preşedinte Pascu, cu autostrada, este o situaţie cu totul şi cu totul diferită. Aici, cei care au terenuri în arii care vor fi declarate protejate nu îşi pierd dreptul de proprietate. Dincolo, la autostrăzi, unde trece autostrada, acolo, statul îşi exercită dreptul constituţional de a expropria, cu unele despăgubiri. Deci, ca atare, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări s-a considerat că a cere acordul pentru fiecare proprietar care urmează să intre cu terenul în aria protejată, practic, ar face imposibilă constituirea de arii naturale protejate, la care noi ne-am obligat prin tratate internaţionale. Dacă un singur proprietar dintr-o zonă nu este de acord, atunci, zona, deja, nu mai este una compactă şi eficientă. Ca atare, noi am considerat că este necesar un raport de respingere. Oricum, în raport cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este prima Cameră sesizată.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Dacă are cineva întrebări? Nu are nimeni întrebări. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Domnul senator Petre Daea. Vă rog! Din partea Grupului parlamentar PSD, are cuvântul, de la microfonul 4, domnul senator Petre Daea.
		Domnul Petre Daea: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori, Sigur, ne-am întâlnit, ne întâlnim şi astăzi şi probabil că ne vom mai întâlni cu dificultatea de armonizare şi, în acelaşi timp, de decizie într-un domeniu de interes naţional. Interesele întotdeauna există şi vor exista, iar obligaţia de a reglementa raportul acestora rămâne în sarcina noastră, a Parlamentului României, motiv pentru care şi noi, în Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, ne-am aplecat cu atenţie asupra propunerii colegului nostru, care dorea, zic eu, firesc, natural, să pună sub protecţia Constituţiei acele acţiuni, fie ele guvernamentale, fie ele legislative, aflate într-un marş al timpului, aici gândindu-mă la ordonanţa de urgenţă care vizează împlinirea unei acţiuni stabilite în graficul nostru de integrare în Uniunea Europeană. Evident că de aici a decurs şi decurge şi astăzi dificultatea de a decide unde putem tăia juridic, ca să nu sângereze, pe de o parte, nici Constituţia, nici programul nostru de integrare în Uniunea Europeană. Poate tocmai de aceea este nevoie de dezbatere în comisie, şi nu numai în plen şi pentru a face trimitere directă la ceea ce susţinea colegul nostru astăzi, dată fiind procedura care ne-a îndemnat să ajungem astăzi în Parlament cu un asemenea act normativ...
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul senator, vă rog să mă scuzaţi o secundă. Dacă continuăm în acest fel, şi această lege, şi următoarele două vor trece prin aprobare tacită, pentru că mai avem un sfert de oră.
		Domnul Petre Daea: Domnule preşedinte, aţi intervenit la timp. Probabil, aţi văzut că eu o să termin şi doresc să supun atenţiei colegilor din Senatul României că, în urna de vot, înţelegând aici aparatul pe care vom butona, noi vom susţine această propunere legislativă.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles. Mulţumesc. Dacă mai doreşte vreun grup parlamentar să-şi exprime poziţia? Din partea Grupului Partidului Conservator, domnul senator Pascu, vă rog.
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Trebuie totuşi să arăt că instituirea unor arii protejate sau a orice fel de alte măsuri, fără acordul proprietarilor de teren sau cu o dreaptă despăgubire pentru nivelul câştigurilor lor, nu este corectă. Să ne imaginăm că sunt 200 de familii de ţărani, la poalele Făgăraşului, care, astăzi, taie iarba, cresc nişte animale şi, de mâine, nu le mai pot creşte. Cine le dă aceste despăgubiri? Ei nu au din ce trăi. Trebuie să existe o despăgubire pentru astfel de acţiuni şi mai trebuie pentru astfel de acţiuni, totuşi, să le ia acordul. Dacă nu le ia acordul, în sistemul în care se face orice proiect de mediu, se stabileşte în 30 de zile să existe o dezbatere publică. Cine nu este de acord intră, totuşi, sub incidenţa legii, dar i se dau nişte despăgubiri. Nu se poate trece aşa peste proprietate, fără nici un... ne întoarcem din nou la comunism... Eu cred că nu este corect. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Drept urmare, Grupul Partidului Conservator va... Ne-aţi lăsat şi nu ne-aţi spus...
		Domnul Corneliu Pascu: Grupul Partidului Conservator va vota pentru această iniţiativă legislativă. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Dacă mai doreşte cineva la dezbateri generale? Nu mai este cazul. Am să supun atenţiei dumneavoastră mai întâi amendamentul care... nu înţeleg de cine a fost respins sau de cine a fost admis, pentru că aici scrie "amendamentul a fost respins de cele două comisii". De care comisie a fost respins şi de care comisie a fost admis. Cum este? Amendamentul dumneavoastră. Microfonul 6, vă rog.
		Domnul Corneliu Pascu: Amendamentul a fost admis la Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi silvicultură şi, în fapt, el se referă la acordul prealabil al proprietarilor, spre deosebire de textul iniţial, "acordul prealabil al deţinătorului".
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Bun. Eu înţeleg aşa. Că există un amendament pe care-l aveţi aici, care nu este nici admis, nici respins, pentru că o comisie l-a admis şi altă comisie l-a respins. Deci, o să-l pun la rubrica amendamente neutre şi o să-l supun votului dumneavoastră. Deci, cine votează "da", votează pentru acest amendament, pentru includerea acestui amendament. Cine votează "nu", votează împotrivă. Vă rog să votaţi. Cu 38 de voturi pentru, 40 de voturi împotrivă şi 2 abţineri, amendamentul a fost respins. Listă pentru grupurile parlamentare. Deci, am să supun votului dumneavoastră raportul... noi avem aici un raport de admitere, din partea unei comisii sesizate în fond şi un raport de respingere, din partea celeilalte comisii. Am să supun votului dumneavoastră, mai întâi, raportul de respingere, după care raportul de admitere. Sigur, dacă nu trece raportul de respingere, oricum, este evident.
		Domnul Gavrilă Vasilescu: Procedură, domnule preşedinte de şedinţă.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog, aveţi cuvântul, pe procedură.
		Domnul Gavrilă Vasilescu: Doamnelor şi domnilor colegi, îmi pare foarte rău, dar trebuie să atrag atenţia că suntem în afara Regulamentului Senatului. Absolut, suntem în afara Regulamentului. Uitaţi-vă, vă rog, şi indicaţi-mi text din Regulament în care să se vină cu două rapoarte distincte. Să votăm pe un raport "da", pe un raport "nu". Un amendament admis de la o comisie, respins de alta, vă rog foarte mult, un pic respect pentru Regulamentul Senatului. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog frumos. Eu, la începutul şedinţei am tranşat această problemă prin votul dumneavoastră. Deci, dumneavoastră aţi decis să discutăm, în această situaţie, acest proiect de lege, pentru că, altfel, trece prin aprobare tacită şi e mai corect să ne exprimăm noi un vot, cel pe care îl doriţi, decât să treacă prin aprobare tacită. Drept urmare, am să supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog, cine votează "da", votează pentru respingerea proiectului de lege. 53 de voturi pentru respingere, 28 de voturi împotriva respingerii şi o abţinere. A fost respins proiectul de lege. (discuţii în sală) Supun votului dumneavoastră, atunci, şi raportul de admitere al celeilalte comisii. Vă rog să votaţi. Cine votează "da", votează pentru admitere. Cine votează "nu", votează împotriva admiterii. Au fost 26 de voturi pentru, 43 de voturi împotrivă şi o abţinere. Deci, s-a adoptat raportul de respingere, proiectul de lege a fost respins.
		Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, propunerea legislativă privind reforma unor profesii juridice. Are aprobare tacită pe 24 mai şi are tot un raport de respingere. Vă rog, din partea Comisiei juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări este domnul preşedinte. Iniţiatorul, vă rog să ne prezentaţi punctul de vedere.
		Domnul Mircea Grosaru - deputat: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt iniţiatorul proiectului de lege.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog să-l prezentaţi.
		Domnul Mircea Grosaru: Vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor senatori, Doamna secretar de stat Katalin Kibedi, Stimaţi colegi, Întrucât suntem presaţi de timp, vă rog să-mi permiteţi să fac un rezumat al acestui proiect de lege. Proiectul de Lege privind unificarea unor profesii juridice îşi propune reaşezarea avocaturii din România pe criterii noi şi cât mai aproape de profesia de avocat din Uniunea Europeană. Unificarea celor două profesii juridice de apărător, respectiv, avocat şi consilier juridic, într-un singur corp profesional, ar da strălucirea de altădată generaţiei profesiei de avocat, ar curma disensiunile existente, cât şi umilinţele profesionale cotidiene între cele două corpuri profesionale existente, în beneficiul cetăţeanului. Consacrarea legislativă a dreptului legitim al magistratului, procurorului sau notarului de a accede, de drept, în corpul profesoral al avocaţilor este o teză curajoasă care ar genera o interpretare profesională reală a acestei profesii, supusă, fără dorinţa noastră, de multe ori, la presiuni insuportabile. Prezenta iniţiativă legislativă este o lege de tranziţie, cu efect imediat, de unificare a profesiilor juridice de apărător şi Legea-cadru rămâne pentru că, altfel, nici nu ar fi posibil, Legea nr.51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul deputat, noi avem expunerea de motive, am citit-o cu toţii, dacă doriţi să mai adăugaţi ceva? Dacă nu, am să dau cuvântul comisiei. Vă rog, comisia, microfonul 7.
		Domnul Eckstein Kovacs Peter: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a adoptat cu majoritate de voturi raport de respingere. Motivaţia este destul de consistentă şi porneşte de la Constituţia României. Ar fi încălcate articolul 125 alin.3 şi articolul 132 alin.2 din Constituţie, precum şi articolul 5 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor. În esenţă, consilierii juridici asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice de interes public, ale celorlalte persoane juridice şi de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat. Avocaţii, în schimb, sunt o profesie liberală şi, nicicum, nu pot fi asimilaţi cu funcţionarii publici sau cu alţi salariaţi. Proiectul face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este prima Cameră sesizată.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da, am înţeles. Dacă nu doreşte nimeni să pună întrebări sau să ia cuvântul la dezbateri generale, raportul este de respingere, am să-l supun votului dumneavoastră. Cine votează "da", votează pentru respingere. Vă rog să votaţi. 71 de voturi pentru respingere, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri, raportul a fost respins.
		Trecem la punctul 6 din ordinea de zi, propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. E acelaşi lucru. E aceeaşi materie. Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul Ştirbeţ este? Nu este. Punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 10.
		Doamna Katalin Kibedi - secretar de stat în Ministerul Justiţiei: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distins Senat, Faţă de iniţiativa iniţială pentru care dumneavoastră aţi dat un vot negativ, în plus, aş dori să atrag atenţia că această iniţiativă legislativă are un punct de vedere negativ din partea Guvernului şi pentru că încalcă dispoziţiile privind Legea societăţilor comerciale, înţelegând să organizeze profesia de consilier juridic pe sistemul s.r.l.-urilor, ceea ce este inadmisibil. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc. Raportul este de respingere şi am să-l supun votului dumneavoastră. Cine votează "da", votează pentru respingere. Vă rog să votaţi. 72 de voturi pentru respingere, un vot împotrivă şi 2 abţineri, a fost respins.
		Doriţi să trecem la punctul 7, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei? Punctul 7 a fost amânat pentru astăzi, este un vot final, după câte înţeleg. Da, vă rog. Deci, atunci, vă propun ca cei care au întrebări, să le pună acum şi, eventual, vom face şi dezbaterile generale, urmând ca, după aceea, să trecem la partea care este radiodifuzată. Aveţi cuvântul, domnule senator, pentru întrebări.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Am formulat doar cinci întrebări şi secretarul de stat are şansa, pentru întâlnirea de joi, să pregătească şi răspunsul la aceste întrebări uşoare. Prima întrebare: De ce s-a dat această ordonanţă de urgenţă, cu încălcarea Constituţiei României? Tot la prima întrebare: De ce s-a dat ordonanţa de urgenţă în 29 martie 2006, ca să intre în vigoare şi să se poată plăti aceste drepturi băneşti de la 1 aprilie? A fost o păcăleală din partea Guvernului pentru judecători şi procurori sau a fost un lucru serios? Cea de-a doua întrebare: De ce aţi acceptat prin Ordonanţa de urgenţă nr.27/2006 discriminarea pozitivă între puterea judecătorească, pe de-o parte, şi puterea legislativă şi executivă, pe de altă parte, respectiv de ce aţi instituit prin această ordonanţă de urgenţă un sistem de salarizare şi alte drepturi, diferit de cele întâlnite la puterea legislativă şi executivă? Cea de-a treia întrebare: În care dintre ţările membre ale Uniunii Europene judecătorii au câştiguri nete lunare de cel puţin două ori mai mari decât şeful statului şi mai mari de cel puţin trei ori decât parlamentarii şi miniştrii, aşa cum se prevede prin această ordonanţă de urgenţă? Cea de-a patra întrebare: Ce temei legal aţi avut când aţi stabilit pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie câştiguri nete pe lună mai mari de două ori decât cel al Preşedintelui României şi de trei ori mai mari decât cele ale senatorilor, deputaţilor şi miniştrilor? Ultima întrebare: De ce aţi prevăzut la art.25 din Ordonanţa de urgenţă nr.27/2006 că judecătorii şi procurorii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile în care ei sunt cel mai bine plătiţi din România şi toţi ceilalţi cetăţeni ai României nu beneficiază de aceste gratuităţi? Mulţumesc şi aştept răspunsurile la întâlnirea de joi.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Dacă mai doreşte cineva să adreseze întrebări? Nu mai doreşte nimeni. Atunci, întrerupem aici. Şedinţa plenului se va relua joi cu partea de dezbateri generale la această lege. Aş ruga colegii să se pregătească pentru că vom trece la partea de întrebări, interpelări, răspunsuri care este radiodifuzată.
		Am să rog toţi colegii să-şi formuleze întrebările ca atare, adică o frază care se termină cu semnul întrebării şi nu o disertaţie foarte, foarte lungă pe o anumită temă, aceea este interpelare! Pentru întrebări şi interpelări Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD are 10 minute, PSD-9 minute, PRM-5 minute, Partidul Conservator - 3 minute, UDMR - 3 minute şi domnii senatori independenţi - 2 minute.
		Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar PSD, domnul senator Vasile Ioan Dănuţ Ungureanu. Urmează, din partea Grupului parlamentar PRM, domnul Ilie Petrescu. La întrebări, vă rog. Aveţi cuvântul, microfonul 3.
		Domnul Vasile Ioan Dănuţ Ungureanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Două întrebări: Prima este adresată domnului ministru Sebastian Vlădescu. Întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă cu o creştere a birocraţiei, cu modificări dese ale declaraţiilor ce sunt o problemă a micilor întreprinzători. După modelul european, unde plata se face într-un loc centralizat, fără a se mai completa nici o declaraţie, întreprinzătorii mici şi mijlocii, solicită în acest sens anularea tuturor declaraţiilor, ţinerea evidenţei şi urmărirea lor pe baza plăţii tuturor impozitelor şi taxelor, lucru posibil prin crearea unui soft performant, executat de un profesionist şi nu de diletanţi. Întrebarea este următoarea: Cunoaşteţi această situaţie a întreprinzătorilor mici şi mijlocii şi ce veţi face concret pentru a diminua birocraţia la care sunt obligate IMM-urile? În ce fel veţi ţine seama de sugestiile micilor întreprinzători? A doua întrebare, adresată domnului ministru Eugen Nicolăescu. Programul Naţional de Diabet are o problemă ce ţine de lipsa acută de medicamente şi materiale necesare determinării glicemiei, atât la nivelul Spitalului Judeţean din Arad, a farmaciei, cât şi a policlinicii de specialitate. Există un decalaj de timp, de cel puţin o lună în asigurarea celor necesare bolnavilor luaţi în evidenţă. Vă întreb, domnule ministru: Cunoaşteţi de existenţa acestui decalaj, respectiv o întârziere în asigurarea medicaţiei şi ce măsuri veţi dispune, astfel încât bolnavii de diabet din judeţul Arad să beneficieze de medicaţia necesară şi celelalte materiale? Solicit răspuns scris şi oral la ambele întrebări. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: În continuare are cuvântul domnul Ilie Petrescu, din partea Grupului parlamentar PRM. Din sală: Nu este.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Nu este prezent. Are cuvântul domnul senator Gheorghe Funar.
		Domnul Ilie Petrescu (din sală): Am revenit.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Cam târziu, domnule Petrescu. Aveţi cuvântul, domnule Funar.
		Domnul Gheorghe Funar: Interpelarea sau întrebările?
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Întrebările, vă rog!
		Domnul Gheorghe Funar: La întrebări am primă întrebare adresată ministrului sănătăţii. Pentru o corectă informare a cetăţenilor României vă solicit, domnule ministru să-mi comunicaţi, pentru perioada 1 ianuarie 2005- 1Mai 2006, câte operaţii de hernie de disc au fost efectuate la spitalele din Bucureşti şi la spitalele judeţene, şi dintre aceste operaţii cânte nu au fost reuşite? Cea de-a doua întrebare este adresată premierului României, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, şi ea se referă la Roşia Montană. Vă solicit să-mi comunicaţi dacă sunteţi dispus să reconsideraţi poziţia Guvernului României în legătură cu exploatarea în interesul statului român şi al cetăţenilor români a celui mai mare zăcământ de aur din Europa, aflat la Roşia Montana, în Munţii Apuseni, în condiţiile în care a crescut foarte mult preţul aurului pe piaţa mondială. În cazul în care susţineţi în continuare interesele S.C. GOLD CORPORATION Roşia Montană împotriva statului român, ca urmare unei afaceri dubioase susţinută de către Partidul Democrat, vă solicit să-mi comunicaţi care sunt argumentele dumneavoastră? Mulţumesc. Solicit răspunsuri în scris şi oral.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Ilie Petrescu, din partea Grupului parlamentar PRM.
		Domnul Ilie Petrescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare este adresată doamnei ministru Sulfina Barbu. Localitatea Roşiuţa şi Ploştina care aparţin municipiului Motru sunt traversate de pârâul Ploştina. După precipitaţi abundente, acesta se umflă şi inundă terenul arabil şi grădinile cetăţenilor din zonă. Vă solicit, doamna ministru, să dispuneţi amenajarea şi regularizarea acestui pârâu pe porţiunea care traversează aceste localităţi, pentru ca cetăţenii din această zonă să nu mai suporte daune provocate de revărsarea lui. Solicit răspuns scris şi oral. A doua întrebare este adresată domnului ministru Vasile Blaga. În data de 20.02.2006 am adresat o interpelare Ministerului Justiţiei şi Ministerului Administraţiei şi Internelor referitoare la "S.C. CMM LEMNCONSTRUCŢII NOVACI" din oraşul Novaci, judeţul Gorj. Au trecut trei luni şi situaţia prezentată în interpelare este neschimbată. Societatea amintită nu poate pune în execuţie o hotărâre judecătorească şi nu poate păstra patrimoniul care constă în clădirile construite legal, pe domeniul public. În interpelarea din 20.05.2006, am anexat şi Memoriul sus-menţionatei societăţi. Vă întreb, domnule ministru, dacă Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Instituţia Prefectului, poate să rezolve această problemă? Câte întrebări şi interpelări mai trebuie să adresez ministerului, pentru ca să se analizeze acest caz şi să se ia măsuri legale? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: În continuare, are cuvântul domnul Ilie Sârbu, dacă doreşte? Din sală: Nu.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Nu doreşte. O depune scrisă.
		Are cuvântul domnul Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar PSD. Aveţi cuvântul, domnule senator. Microfonul 3, vă rog.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată domnului Gheorghe Dobre, ministrul transporturilor, şi vizează Autostrada Bucureşti - Constanţa, starea ei, când, cine şi cu ce fonduri va reuşi să o întreţină faţă de modul în care ea se află în momentul de faţă? Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		Are în continuare cuvântul domnul Aurel Ardelean din partea Grupului parlamentar PRM, urmează domnul Valentin Dinescu. Microfonul 1, vă rog.
		Domnul Aurel Ardelean: Întrebarea este adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, domnului ministru Mihai Hărdău. Obiectul întrebărilor: Se ştie că după aderarea României la Uniunea Europeană vor fi alineate taxele din învăţământ. Vă solicit, domnule ministru să-mi comunicaţi care vor fi taxele pe care le vor plăti elevii şi studenţii la învăţământul de stat românesc, după aderarea României în Uniunea Europeană? Care este punctul de vedere al Ministerului Educaţiei şi Cercetării privind dublele specializări ce nu se regăsesc în formele actuale ale specializărilor din România? Aştept răspuns scris şi oral. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul Valentin Dinescu, urmează domnul Adrian Păunescu. Microfonul 1, vă rog.
		Domnul Valentin Dinescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Prima întrebare este adresată domnului Vasile Balga, ministrul administraţiei şi internelor. În baza principiului transparenţei înscris în Programul de guvernare 2005 -2008, vă solicit să-mi comunicaţi, domnule ministru, câţi cetăţeni români au murit în străinătate în perioada 1990 -2005, în care dintre ţări şi care au fost principalele cauze? A doua întrebare este adresată domnului prim-ministru Tăriceanu. În ultimele două săptămâni, românii au asistat la o adevărată isterie în ceea ce priveşte carnea de pasăre aflată în unele magazine sau cumpărate de către cetăţeni, precum şi în legătură cu bietele păsări de curte din numeroase localităţi şi din câteva judeţe din zonele centrale ale ţării. S-a trecut la confiscarea din magazine şi din depozite a cărnii de pasăre care nu era contaminată cu virusul gripei aviare. Vă solicit, domnule prim-minstru, să-mi comunicaţi de ce aţi permis aceste ilegalităţi la care se adaugă şi încălcarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor şi de ce nu aţi solicitat ministrului sănătăţii să recomande prin mass-media populaţiei să pregătească carnea de pasăre la temperaturi de peste 70 grade. Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul Adrian Păunescu, urmează domnul senator Petru Stan, ultima întrebare, s-a epuizat timpul repartizat.
		Domnul Adrian Păunescu: Întrebarea este adresată premierului. Întrebarea este următoarea: După dezastrul lăsat de inundaţiile din acest an, cele mai multe pe malurile Dunării, mai bine de 10.000 oameni au rămas fără case, devenind sinistraţi şi trăind şi acum drama inundaţiilor. Ce a făcut, concret, Guvernul pe care îl conduceţi pentru reconstrucţia caselor afectate de inundaţii în ultimele săptămâni, astfel încât aceşti oameni loviţi de soartă să nu rămână în iarnă cazaţi doar în corturile puse la dispoziţie de către autorităţi? Solicit răspuns oral, neînsemnând însă că nu este nevoie şi de un răspuns scris. Precizez asta pentru că, îndeobşte, ni se trimit nişte răspunsuri scrise şi, în acest fel, mi se ia posibilitatea de a fi nemulţumit în mod public şi de a cere lămuriri în plus. O a doua întrebare este adresată aceluiaşi domn premier: Peste 3.000 clădiri din ţară, din care 350 în Bucureşti sunt în pericol de prăbuşire la primul cutremur de amploare. Cu toate acestea, autorităţile au reuşit să consolideze în ultimii ani doar 7 imobile. Având în vedere cele de mai sus, vă solicit, domnule prim-ministru, informaţii cu privire la strategia actualului Guvern de reabilitare a clădirilor cu risc seismic ridicat. Domnule preşedinte de şedinţă, Fiţi de acord sa adresez şi interpelarea.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Nu, la rubrica interpelări. Mai sunt colegi ai noştri care sunt înscrişi la rubrica întrebări. Acestea sunt transmise la Radio şi toţi colegii au acelaşi drept. O să adresaţi interpelarea la rubrica "interpelări".
		Are cuvântul domnul Petru Stan, urmează domnul Viorel Dumitrescu.
		Domnul Adrian Păunescu: Idealul dumneavoastră de egalitate mă emoţionează.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog, microfonul 1.
		Domnul Petru Stan: Conform Ordonanţei de urgenţă nr.12/2006, producătorii agricoli de cereale trebuie să păstreze producţia destinată comercializării numai în spaţiile de depozitare autorizate. Întrebare: Câte spaţii de depozitare au fost autorizate până în prezent în fiecare judeţ şi ce capacităţi de depozitare au aceste spaţii? Dacă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a emis Regulamentul cu privire la condiţiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare? Întrebarea mea a fost adresată domnului ministru Gheorghe Flutur.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Viorel Dumitrescu. Microfonul nr.2. Urmează domnul senator Ioan Corodan.
		Domnul Gheorghe Viorel Dumitrescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată domnului ministru Sebastian Gheorghe Vlădescu. După cum ştiţi, fără ştiinţa şi aprobarea Parlamentului, la bănci din Statele Unite ale Americii este păstrată rezerva valutară a României, de aproape 20 miliarde dolari, pentru care se acordă o dobândă anuală de circa 1%. Ca urmare, România contribuie la prosperitatea poporului american. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi ce sumă pierde anual România, ca urmare a faptului că rezerva valutară a ţării nu este păstrată la bănci din ţări care acordă o dobândă mult mai mare. A doua întrebare este adresată domnului ministru Vasile Blaga, Ministerul Administraţiei şi Internelor. După cum cunoaşteţi, recent, au fost majorate substanţial câştigurile lunare ale prefecţilor. Vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi care a fost, în luna aprilie, câştigul lunar al prefectului general al Capitalei şi al prefectului judeţului Vâlcea, cu defalcarea lor, respectiv indemnizaţia lunară, sporul de conducere, sporul de vechime, alte sporuri şi premii prevăzute de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Ioan Corodan. Microfonul nr.1. Urmează domnul senator Nicolae Iorga.
		Domnul Ioan Corodan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Prima întrebare este adresată domnului ministru Gheorghe Dobre, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Având în vedere că bugetele consiliilor locale nu sunt suficient de consolidate pentru a permite reabilitarea şi menţinerea stării de viabilitate a întregii reţele de drumuri judeţene şi comunale, degradarea acestora a ajuns până la a le face impracticabile. Din aceste motive, programele de reabilitare pe aceste drumuri necesită sume foarte mari de bani. De aceea, nici programele regionale, care se ridică la 20 de milioane euro pe judeţ, pe perioada 2007-2013, nu permit reabilitarea suficientă a acestor drumuri. Ce proiecte sau programe ar putea fi accesate cu sprijinul Guvernului, şi în timp cât mai scurt, pentru reabilitarea drumurilor judeţene şi comunale, cât şi pentru amenajarea suprastructurii auxiliare ? A doua întrebare este adresată domnului ministru Gheorghe Barbu, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. În conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/03.11.2005, elaborată din necesitatea îmbunătăţirii echilibrului socio-economic al familiilor, prin susţinerea acestora în vederea creşterii şi educării copilului, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copiilor, familiile monoparentale şi nu numai, care sunt prinşi în sistemul de învăţământ, în speţă studenţi, nu pot beneficia de această lege pentru că nu au vechime în muncă de cel puţin 1 an, deşi facultatea se consideră vechime în muncă, iar Guvernul nu a făcut nici o menţiune referitor la aceste cazuri. Ce strategie are în vedere Guvernul în sprijinirea acestor mame care nu beneficiază de concediu de maternitate, de indemnizaţie pentru creşterea copilului sau un ajutor social, deşi nu au nici un venit? Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul senator Iorga va depune întrebarea în scris. Urmează domnul senator Claudiu Tănăsescu, ultimul la rubrica întrebări. Microfonul central. Poftiţi !
		Domnul Claudiu Tănăsescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am o întrebare adresată primului ministru, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu. Obiectul întrebării este următorul: după cum ştiţi, în 16 mai a.c, la Strasbourg, cu ocazia prezentării raportului de monitorizare privind România, în procesul de aderare la Uniunea Europeană, ţara noastră a mai primit o bilă neagră datorită numărului uriaş de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Anul trecut, Guvernul a dat 209 ordonanţe de urgenţă, iar, în acest an, în primele 4 luni, încă 34 de ordonanţe de urgenţă. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi câte ordonanţe de urgenţă v-aţi propus să mai adoptaţi până la sfârşitul acestui an. Vă mulţumesc. Aştept răspuns scris şi oral. Mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Trecem la partea de interpelări. Pe lista mea, din partea PSD, figurează numai domnul senator Ilie Sârbu, înţeleg că aveţi o interpelare, şi domnul senator Daea. Atunci, am să dau cuvântul domnul Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar PSD.
		Domnul Adrian Păunescu: Interpelarea este adresată premierului. Primarul comunei Băiţa, judeţul Hunedoara, Diniş Damian, semnalează faptul că, de mai multe ori, a solicitat Guvernului trecerea în administrarea Consiliului local a carierei Măgulicea Crăciuneşti. Care este, în acest moment, situaţia carierei Măgulicea Crăciuneşti şi cum vede Guvernul României rezolvarea acestei şi acestor solicitări ? Am şi o revenire: primarul oraşului Aninoasa, Ilie Botgros, ne aduce la cunoştinţă că mina din localitate s-a închis pe data de 15 aprilie şi că au rămas pe drumuri încă 600 de mineri. Programul de închidere şi conservare a minei a reuşit să rezolve problemele de muncă doar pentru 215 mineri. Ce are de gând Guvernul României să aducă în Valea Jiului ca investitori strategici, pentru a se putea rezolva problema socială, având în vedere că, fără această intervenţie în Valea Jiului, bugetele consiliilor locale vor deveni doar bugete sociale din care se vor achita venitul minim garantat şi ajutoarele de urgenţă ? Situaţia este extrem de gravă.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul, în continuare, domnul senator Ilie Petrescu. Urmează domnul senator Daea.
		Domnul Ilie Petrescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată Ministerului Transporturilor, Comerţului şi Turismului, domnului Gheorghe Dobre. De mai multe ori, am intervenit de la tribuna Senatului cu privire la alocarea de bani pentru judeţul Gorj, pe infrastructură, capitolul Drumuri comunale şi judeţene. La nivelul judeţului Gorj, mai multe ziare relatează, de la unele partide, că vor fi distribuiţi bani pentru acest capitol. Vă solicit să mă informaţi în mod concret, pentru a transmite în mod oficial punctul de vedere al Ministerului Transporturilor, Comerţului şi Turismului, următoarele lucruri: Câţi bani îi revin judeţului Gorj la rectificarea de buget? Ce drumuri se vor executa în anul 2006, comunale, judeţene? Ce drumuri vor fi executate în perioada 2006-2008? Senator PRM de Gorj, Ilie Petrescu.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Daea. Urmează domnul senator Funar.
		Domnul Petre Daea: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea mea este adresată doamnei Anca Boagiu, ministru al integrării europene. Cu respectul cuvenit, vă adresez următoarea interpelare: În Circumscripţia electorală nr.27, pe care o reprezint în Senatul României, există obiectivul dezvoltare durabilă a ariei Iloviţa - Bahna - Cireşu - Marga, judeţul Mehedinţi, pentru care s-a încheiat contractul pe infrastructura mare PHARE 2002, pentru care autoritatea contractantă, respectiv Ministerul Integrării Europene, autoritatea de implementare, Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, şi constructorul au obligaţii specifice pentru punerea în operă a acestui obiectiv. Ritmul de execuţie, reprezentat prin 11,83% din contract, ca lucrări executate şi decontate şi termenul de finalizare, 24 iunie 2006, mă determină, doamna ministru, să apelez la autoritatea dumneavoastră şi a instituţiei pe care o coordonaţi pentru a interveni în vederea realizării acestui obiectiv. Vă adresez respectuos rugămintea de a-mi transmite măsurile luate şi termenul de punere în funcţiune a acestui obiectiv. Pentru o bună cunoaştere, vă ataşez un exemplar din informarea privind stadiul fizic al lucrărilor. Vă mulţumesc. Aştept răspuns scris şi oral. Domnul senator Ilie Sârbu depune în scris interpelarea.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Gheorghe Funar. Urmează doamna senator Şerbănescu Viorica.
		Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea este adresată Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, domnului ministru Gheorghe Dobre. Marea majoritate a cetăţenilor României şi, în special, conducătorii auto, sunt foarte nemulţumiţi de infrastructura rutieră. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi, cu referire la data de 1 mai a.c., care este starea drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale, respectiv din totalul kilometrilor, câţi sunt în stare foarte bună, bună, proastă, foarte proastă şi extraordinar de proastă. Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul doamna senator Şerbănescu Verginia, din partea Grupului parlamentar D.A. PNL-PD. Urmează domnul senator Eugen Mihăescu, din partea Grupul parlamentar PRM.
		Doamna Verginia Şerbănescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată primului ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu. După cum se ştie, Sala sporturilor Romeo Iamandi, din Municipiul Buzău se află într-o stare deplorabilă. Din această cauză aici nu se pot organiza competiţii naţionale şi internaţionale de handbal, volei sau alte jocuri de sală. Deşi există mai multe solicitări privind desfăşurarea unor evenimente sportive interne sau internaţionale, Direcţia de sport a judeţului Buzău, instituţie în administrarea căreia se află baza respectivă, nu le poate onora. Din neglijenţă sau rea voinţă, fosta conducere a DSJ Buzău nu a solicitat, prin bugetul pe 2006, de la ANS, nici un leu pentru reabilitarea Sălii sporturilor Romeo Iamandi. Ca atare, ANS nu acordă anul acesta nici un leu pentru reparaţiile extrem de necesare la Sala sporturilor Romeo Iamandi, iar o serie de competiţii interne sau internaţionale nu se pot desfăşura în Buzău. În acest context, vă solicit să identificaţi soluţiile de finanţare cu aproximativ 2 miliarde lei vechi a unor lucrări pentru reparaţiile la duşuri, izolaţie acoperiş, suprafaţă de joc, scaune ori pentru înlocuirea geamurilor sparte, din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului. Pe marginea chestiunilor prezentate, solicit răspuns oral şi în scris. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Eugen Mihăescu. Urmează domnul senator Paul Păcuraru.
		Domnul Eugen Mihăescu: Domnule preşedinte, am o interpelare adresată ministrului afacerilor externe, Excelenţei Sale domnului Mihai Răzvan Ungureanu. Domnule Răzvan Ungureanu, Imediat după alegerile din 2004, ca nou ministru al afacerilor externe, aţi promis o restructurare a diplomaţiei româneşti pentru a face faţă negocierilor de pe ultima sută de metri a aderării României la Uniunea Europeană. Sunt curios, în calitatea mea de observator la Parlamentul European şi membru al Comisia pentru politică externă a Parlamentului European, să aflu astăzi, când ne aflăm în faţa unui rezultat mediocru reflectat în raportul Comisiei Europene, dacă, domnule Răzvan Ungureanu, vă asumaţi măcar o parte din acest eşec? Pentru că eşec se numeşte un traseu presărat cu "steguleţe roşii", traseu pe care ţara noastră îl parcurge asemenea măgarului ademenit de morcov ! Aţi luat vreodată în considerare, domnule ministru al afacerilor externe, o eventuală evaluare economică a eficienţei misiunilor României în străinătate ? Diplomaţia este o activitate costisitoare. Se justifică oare o misiune permanentă pe lângă Uniunea Europeană, care afişează numai pe site 43 de diplomaţi - cine ştie oare câţi sunt, de fapt, acolo - pentru nişte rezultate atât de proaste ? V-aţi pus problema, domnule ministru, că atitudinea reticentă a Comisiei şi a Parlamentului European se datorează şi declaraţiilor făcute de preşedintele ţării, al cărui prim sfetnic în materie de politică externă vă lăudaţi a fi ? Sau a acordurilor semnate în pripă care obligă ţara aproape necondiţionat, în perspectiva unei securităţi de care ne desparte un ocean, dar care o expun cu certitudinea unei ostilităţi din imediata vecinătate ? Când veţi înceta, domnule ministru Răzvan Ungureanu, să priviţi cu dispreţ Parlamentul României de la înălţimea dumneavoastră, în ghilimele, de negociator? În afară de întâlnirea pe care aţi avut-o acum aproape 9 luni, în ciuda promisiunilor de sprijin şi colaborare pe care le-aţi făcut parlamentarilor români observatori la Bruxelles şi Strasbourg, nici că v-am mai văzut la faţă. N-aţi considerat niciodată necesar să fiţi prezent în faţa Parlamentului când s-au discutat probleme de politică externă, oricât de importante ar fi fost ele. Personal, cred însă că a sosit momentul să daţi socoteală pentru negocierile pe care le-aţi pierdut... "în interesul României". Aşa cum v-am promis, voi face toate demersurile pentru constituirea unei subcomisii senatoriale pentru anchetarea Ministerului Afacerilor Externe, necesară chiar în interesul dumneavoastră, domnule ministru ! Eugen Mihăescu, vicepreşedinte al Comisia pentru politică externă a Senatului României.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Paul Păcuraru, din partea Grupului parlamentar Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator Petru Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.
		Domnul Paul Păcuraru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu permisiunea dumneavoastră, rezum interpelarea şi cele două întrebări. Interpelarea mea este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii şi vizează - în contextul suplimentării bugetului Ministerului Sănătăţii, prin HG nr.411/2006 - să comunice care este strategia pe care o duce Ministerul Sănătăţii pentru a reduce efectele negative ale gripei aviare şi care sunt bunurile şi serviciile achiziţionate de Ministerul Sănătăţii pentru diminuarea efectelor negative ale gripei aviare. Am şi două întrebări, pe care le prezint în rezumat, ele sunt depuse de săptămâna trecută. Una este adresată domnului ministru Sebastian Vlădescu: Deci, având în vedere faptul că unul din domeniile care fac obiectul unor preocupări majore, prezentate în raportul de monitorizare a Comisiei Europene, este reprezentat de sistemul informatic pentru administrarea impozitelor, care este strategia Ministerului Finanţelor Publice privind remedierea acestei probleme dificile pentru integrarea României în Uniunea Europeană, până în luna octombrie 2006, pentru a face compatibile sistemele de impozitare? A doua întrebare este adresată Agenţiei pentru Sprijinirea Studenţilor, domnului Fico Anghel, şi vizează - în text sunt mai multe întrebări -, de fapt, strategia Agenţiei şi facilităţile pe care Agenţia le are în vedere pentru studenţii din România. Mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Petru Stan, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Urmează domnul senator Nicolae Iorga, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Microfonul 1. (discuţii şi vociferări în sală)
		Domnul Petru Stan: Mulţumesc. Interpelarea mea este adresată primului ministru al Guvernului României: Domnule prim-ministru, conform datelor statistice, pensia medie lunară din România, la 5 - 6 milioane de pensionari este de 2.770.000 lei. Cheltuielile lunare pentru întreţinerea unui apartament de 3-4 camere, gaze, energie electrică, telefoane, apă, cablu, sunt între 4-7 milioane lei RON. Asta înseamnă că o familie compusă din doi pensionari nu pot să-şi plătească, lunar, aceste cheltuieli. Dacă adăugăm şi cheltuielile pentru coşul zilnic, medicamente, evenimente de familie şi alte cheltuieli în valoare de 5 - 6 milioane de lei, ne dăm seama uşor că majoritatea pensionarilor sunt muritori de foame. Grav este faptul că nici familiile care au loc de muncă nu pot să-şi achite cheltuielile lunare, având în vedere că salariul mediu net pe economie este de 7.420.000, cu diferenţă mare între diferitele sectoare de activitate: industria lemnului - 4.900.000 lei; asistenţa medicală - 4.800.000 lei; mineri - 6.700.000 lei. Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi răspundeţi la următoarele întrebări: în ce ţări din Europa o familie de pensionari nu-şi poate plăti, lunar, cheltuielile de întreţinere a locuinţei din pensia pe care o primeşte? în ce ţări din Europa o familie de profesori, mineri, constructori, muncitori din industria lemnului, asistenţi medicali, din câştigurile realizate nu-şi pot plăti cheltuielile lunare necesare traiului? ce măsuri va lua Guvernul pentru a remedia această situaţie, având în vedere faptul că familiile care trăiesc sub limita subzistenţei recurg la alte acte antisociale: furt, prostituţie, consum de droguri etc.? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc. (discuţii şi vociferări în sală)
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Nicolae Iorga, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Urmează domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.
		Domnul Nicolae Marian Iorga: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu: După cum cunoaşteţi, domnule prim-ministru, Guvernul PSD-UDMR a înstrăinat ţiţeiul românesc către firma OMV din Austria, ca urmare a privatizării PETROM. Firma OMV a înregistrat cea mai mare creştere a profitului din Europa. Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi - pentru anul 2005 şi primul trimestru al acestui an - care a fost profitul realizat de firma OMV, în urma privatizării PETROM, şi ce pierderi consideraţi că a înregistrat bugetul statului român? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc. Senator Nicolae Marian Iorga - PRM Braşov. Vă rog să-mi permiteţi, pe scurt, una din întrebări, pentru că pe cealaltă am depus-o în scris. Întrebare adresată tot domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule prim-ministru, după cum mi-aţi comunicat anterior, Radu Duda a primit 8,2 miliarde lei, în anul 2005, şi 3,5 miliarde lei, de la începutul acestui an, pentru a face lobby, în vederea aderării României la Uniunea Europeană. Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi, pentru anul trecut şi primele 4 luni din acest an, ce acţiuni concrete a întreprins Radu Duda, când, unde şi ce sume a cheltuit pentru fiecare acţiune în parte? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc. Senator Nicolae Marian Iorga - PRM Braşov.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul domnul senator Claudiu Tănăsescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Microfonul 2. Urmează domnul senator Valentin Dinescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.
		Domnul Claudiu Tănăsescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu. Obiectul interpelării este următorul: Nici în campania electorală şi nici în Programul de guvernare 2005-2008, Alianţa D.A. nu s-a angajat în faţa românilor că le va aplica taxe şi impozite usturătoare. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice a pregătit proiectul de act normativ care să conducă la majorarea substanţială a impozitelor şi a taxelor, printr-o nouă modificare a Codului fiscal. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi unde s-a înscris în Programul de guvernare, aprobat de către Parlament, că Guvernul majorează substanţial, pentru anul 2007, impozitele şi taxele pentru locuinţe, terenuri şi autoturisme, în special pentru proprietarii de maşini "Dacia". Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul senator Valentin Dinescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, a depus interpelarea în scris. Are cuvântul ultimul vorbitor, domnul senator Ioan Corodan, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Microfonul 2.
		Domnul Ioan Corodan: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am o interpelare adresată Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, domnului ministru Gheorghe Dobre. În judeţul Maramureş, în ultimul an, nu a fost reabilitat nici măcar un kilometru de drum naţional, ajungând, în momentul de faţă, într-o stare deplorabilă. Solicitările de transport au crescut enorm, atât ca densitate, cât şi ca sarcină preluată de drum. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu au fost dimensionate din construcţie, la parametrii necesari traficului actual. Există mai multe judeţe care au o densitate de drumuri naţionale mai redusă şi, în consecinţă, sarcina preluată de aceste drumuri este mai mare, exemplu: judeţul Maramureş, care, având un relief preponderent muntos, transportul persoanelor şi a mărfurilor se face, în totalitate, pe aceste drumuri. Ce proiecte sau programe are Guvernul, în vederea revitalizării şi îmbunătăţirii transportului pe drumurile naţionale din judeţul Maramureş şi ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile locale pentru a intra în atenţia dumneavoastră, deoarece Maramureşul a fost citat de mult şi nu are în perspectivă nici un program viabil? Vă sugerez, domnule ministru, dacă se va gândi un asemenea program, să fie luat în calcul criteriul de fiabilitate, adică sarcina preluată şi nu cea de lungime a reţelei. Datorită cărui fapt, în zona de nord-vest a ţării, în speţă, judeţul Maramureş a fost întotdeauna vitregit de asemenea programe şi fonduri de reabilitare a drumurilor naţionale, stare care se pare că se va menţine, având în vedere că aceste lucruri în judeţul nostru sunt planificate abia cu începere din anul 2010? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Partea pentru întrebări şi interpelări s-a încheiat.
		Urmează şedinţa consacrată răspunsurilor la întrebările şi interpelările adresate de senatori.
		O să începem prin a-i da cuvântul domnului Teodor Atanasiu, ministrul apărării naţionale, pentru a răspunde domnului senator Dan Claudiu Tănăsescu şi domnului senator Valentin Dinescu. Vă rog, aveţi cuvântul. Microfonul 8.
		Domnul Teodor Atanasiu - ministrul apărării naţionale: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. La întrebarea formulată de domnul senator Claudiu Tănăsescu, referitoare la Programul de retragere a armatei române din Irak şi cheltuielile totale efectuate până la data de 30 aprilie 2006 de către statul român, pentru întreţinerea trupelor în acest teatru de operaţiuni, răspunsul este următorul: O componentă de bază a politicii externe a României o reprezintă atât îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de organizaţiile internaţionale de securitate ONU şi OSCE, faţă de Alianţa Tratatului Atlanticului de Nord şi Uniunea Europeană, cât şi de aşa-numitele coaliţii de voinţă, la care ţara noastră s-a constituit parte. Astfel, în Bosnia, Herţegovina şi Kosovo, în Afganistan şi Irak, militarii români participă la misiuni de promovare a stabilităţii şi păcii, a securităţii regionale şi internaţionale, la misiuni de reconstrucţie politică, democratică, economică şi socială a acestor regiuni. În acest context, România contribuie efectiv la eforturile principalilor actori angajaţi în procesul de stabilizare şi reconstrucţie a statului irakian şi îndeplinesc misiuni în cadrul operaţiunilor "Irak Freedom" şi "Antica Babilonia", alături de militarii celorlalte state aliate. În prezent, ca rezultat al acestor eforturi conjugate, pe scena politică din Irak sunt în desfăşurare importante evenimente pentru instaurarea democraţiei în acest stat, cum ar fi: demararea primei sesiuni a noului Parlament Irakian, confirmarea în funcţie a preşedintelui sau desemnarea de către acesta a primului-ministru, fiind, astfel, asigurate premisele accelerării procesului de transfer a responsabilităţilor în domeniul securităţii, la nivel local, provincial şi naţional, către forţele de securitate irakiene. Luând în calcul toate aceste elemente, prezenţa forţelor din cadrul coaliţiei internaţionale urmează a fi redusă treptat, în funcţie de evoluţia favorabilă a situaţiei de fapt, precum şi de solicitările autorităţilor irakiene. Aşadar, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, se desfăşoară un amplu proces de analiză şi evaluare a nivelului şi a tipului de angajare cu forţe în acest teatru de operaţiuni, urmând a fi elaborat un memorandum cu propuneri de reconfigurare a contribuţiei româneşti cu forţe, care va fi înaintat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în vederea aprobării. Referitor la cheltuielile efectuate de către statul român, din anul 2003 şi până la data solicitată, 30 aprilie 2006, pentru întreţinerea trupelor în acest teatru de operaţiuni, precizăm că cifra se situează la aproximativ 150 de milioane de dolari.
		La întrebarea formulată de domnul senator Valentin Dinescu: care sunt ordinele emise în cursul acestui an privind înstrăinarea unor clădiri şi terenuri aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, răspunsul este următorul: În procesul complex de reorganizare şi restructurare al armatei, redislocarea sau desfiinţarea unor unităţi militare au avut ca rezultat, de cele mai multe ori, disponibilizarea infrastructurilor respective: cazărmi, poligoane sau alte facilităţi, aflate în proprietatea publică a statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Având în vedere faptul că aceste imobile nu mai sunt necesare nevoilor instituţiei militare, iar întreţinerea acestor imobile implică costuri care depăşesc cu mult posibilităţile bugetului alocat, la solicitarea organelor administraţiei publice centrale sau locale, au fost iniţiate demersurile necesare transferurilor, după obţinerea avizelor necesare. Avizele - menţionez - sunt atât din cadrul unei comisii din interiorul ministerului, cât şi avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Precizăm că transmiterea imobilelor aflate în domeniul public şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale nu se realizează prin ordin al ministrului, ci prin hotărâri ale Guvernului, care reglementează transmiterea dreptului de proprietate, administrare sau folosinţă către instituţia publică sau unitatea administrativ teritorială solicitantă, cu respectarea prevederilor legale. Astfel, în condiţiile descrise mai sus, în cursul anului 2006, Ministerul Apărării Naţionale a transferat către administrarea altor instituţii un număr de 21 de cazărmi, potrivit unui tabel pe care l-am alăturat şi care conţine toate datele necesare.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		În continuare, va răspunde domnul secretar de stat de la Ministerul Sănătăţii, Ervin Zoltan Sekely, domnului Viorel Dumitrescu... (discuţii la prezidiu) Din sală: Este la Camera Deputaţilor.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul, atunci, doamna secretar de stat Paloma Petrescu, de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru a da răspuns domnului senator Aurel Ardelean, care se află în sală, şi domnului senator Gheorghe Funar. Vă rog, aveţi cuvântul. Microfonul 9.
		Doamna Paloma Petrescu - secretar de stat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mai întâi, aş vrea să spun că domnului senator Aurel Ardelean i-am înmânat deja răspunsul şi nu doreşte să mai fie citit.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: De acord.
		Doamna Paloma Petrescu: Răspund, acum, domnului senator Gheorghe Funar, care ne solicită să-i comunicăm, pentru anul universitar 2005-2006, rectorii, prorectorii, decanii, prodecanii sau şefii de catedră, care nu au ţinut cursurile înscrise în statele de funcţii. Răspunsul nostru este următorul: În conformitate cu art.92 alin.2 din Legea nr.84/1995, autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi finanţării instituţiilor de învăţământ superior. Potrivit prevederilor art. 92, autonomia universitară se realizează şi prin selectarea şi promovarea personalului didactic, ori ale celorlalte categorii de personal angajat, stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice. Stabilirea necesităţii financiare şi materiale, folosirea fondurilor, gestionarea lor etc., găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri şi altele. În conformitate cu aceleaşi prevederi ale art. 92, în plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse de finanţare. Prin urmare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are rapoarte contractuale cu toate că instituţiile de învăţământ superior de stat pentru serviciile prestate şi în baza autonomiei universitare, nu poate să intervină în politica financiară a acestora. Lectorii instituţiilor de învăţământ superior sunt ordonatori de credite şi răspund, în conformitate cu prevederile legale, pentru politica financiară bugetară internă a instituţiei de învăţământ superior. În concluzie, eventualele aspecte de genul celor invocate de către dumneavoastră intră sub incidenta autonomiei universitare, în sensul că acestea, dacă este cazul, vor fi analizate şi soluţionate de către organismele de conducere academică din cadrul instituţiei de învăţământ superior în cauză, respectiv, Biroul catedrei, Consiliul facultăţii şi Senatul universitar. Vă asigurăm, cu toate acestea, domnule senator, că în cazul în care Corpul de Control al ministrului educaţiei va afla date de acest fel, vom considera să sesizăm organele în drept şi, desigur, vor fi luate măsurile legale. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Sunt total nemulţumit de răspunsul primit. Am pus o întrebare foarte simplă. Am primit foarte multe informaţii de la studenţi din diverse centre universitare cu referire la un lucru incredibil, dar adevărat: din păcate, sunt foarte mulţi rectori, prorectori, decani, prodecani, şefi de catedră din învăţământul de stat care au normă cursuri universitare şi nu-şi ţin cursurile, nu merg la ore, iar doamna secretar de stat mă trimite la autonomia universitară. Ne-a ţinut 5 minute teoria autonomiei universitare, şi-mi comunică că de această problemă urmează să se ocupe şi să primesc, probabil, un răspuns la paştele cailor de la cei care nu-şi ţin orele. E vorba de bani publici, din bugetul statului român, prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării sunt plătiţi aceşti oameni. Semnează în fiecare lună şi iau leafă, pentru că nu ţin cursuri în faţa studenţilor. Ei cred că dacă au fost aleşi în aceste funcţii, nu mai au obligaţia să predea în faţa studenţilor la învăţământul de stat. Aştept răspuns cel târziu pentru lunea viitoare şi în ipoteza în care şi data viitoare încercaţi să ocoliţi răspunsul apelez la presa din toate judeţele. Fac un apel public la presă, pentru a comunica în presă ceea ce dumneavoastră refuzaţi de la nivelul ministerului să-mi comunicaţi sau, probabil, că nu cunoaşteţi realitatea din ţară. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Are cuvântul, în continuare, domnul secretar de stat Mircea Alexandru, de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru a răspunde domnului Ilie Petrescu, senator PRM. Microfonul 9, vă rog.
		Domnul Alexandru Mircea - secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate domnule senator, În legătură cu interpelarea dumneavoastră prin care solicitaţi o serie de informaţii referitoare la măsurile întreprinse pentru rezolvarea situaţiei creat în satul Seciuri, judeţul Gorj, ca urmare a alunecărilor de teren produse în ultima perioadă, vă comunicăm următoarele: datorită schimbării echilibrului apelor subterane, freatice ori de adâncime, începând cu data de 4 mai 2006 s-au produs grave alunecări şi prăbuşiri de teren ce au afectat gospodăriile locuitorilor din comuna Roşia de Amaradia, un tronson de cca 2 km a drumului judeţean 675 C, o parte din reţeaua de energie electrică, precum şi mari suprafeţe de teren. Ca urmare a acestui fenomen, un număr de 215 locuinţe, respectiv, 189 din satul Seciuri, 8 din satul Stejeri, 12 din satul Roşia de Amaradia, 5 din satul Ruget şi una din satul Becheni, precum şi o şcoală primară au suferit degradări puternice impunându-se evacuarea urgentă a 657 de persoane. Datorită acestei situaţii, în comuna Roşia de Amaradia au fost luate măsuri de intervenţie de primă urgenţă pentru evacuarea persoanelor afectate, recuperarea bunurilor şi materialelor de construcţie din imobilele afectate, întreţinerea căilor de acces pentru fluidizarea evacuării populaţiei, amenajarea unei tabere pentru sinistraţi pe amplasamentul unei foste organizări de şantier, prin montarea a 38 de corturi şi fixarea pe amplasamentul respectiv a 63 de construcţii uşoare dotate cu paturi, saltele şi pături, amenajarea unui cort de primă intervenţie medicală, amenajarea unei săli pentru servirea mesei calde, racordarea modulelor de energie electrică, dotarea cu corpuri mobile prevăzute cu duşuri, aprovizionarea ritmică a populaţiei afectate cu apă minerale şi alimente, asigurarea mijloacelor de transport pentru evacuarea bunurilor, aproximativ 20-25 de autocamioane, zilnic, şi utilaje terasiere adecvate pentru menţinerea în stare de funcţionalitate a căilor de acces. În medie 7 utilaje pe zi. Precizăm şi faptul că serviciile publice deconcentrate au participat în permanentă la realizarea acestor măsuri şi au intervenit cu forţe umane şi mijloace adecvate atunci când situaţia a impus acest lucru. În vederea reconstruirii pe noi amplasamente a caselor grav afectate de alunecările de teren au fost propuse soluţii de strămutare, după cum urmează: primăria oraşului Târgu Cărbuneşti a pus la dispoziţie 40 ha teren agricol în satul Cojani, cu posibilităţi de racordare la reţeaua electrică, apă curentă şi la reţeaua de gaze naturale, iar prin Hotărârea Consiliului local nr. 48/2006 a fost aprobată trecerea terenului din domeniul privat în domeniul public al oraşului. Pe acest amplasament se pot construi 340 gospodării. Primăria comunei Albeni a pus la dispoziţie 37,5 ha teren agricol în zona Câmpul Mare cu posibilităţi de racordare la reţeaua electrică, apă curentă şi reţeaua de gaze naturale, iar prin Hotărârea Consiliului local nr. 22/2006 a fost aprobată trecerea terenului din domeniul privat în domeniul public al comunei. Pe acest amplasament se pot construi 328 de gospodării. De asemenea, menţionăm că pentru elaborarea planului urbanistic zonal, în vederea emiterii autorizaţiilor de construire, au fost demarate acţiunile pentru realizarea măsurătorilor topografice şi a studiilor geotehnice, acţiunile respective fiind coordonate de Consiliul judeţean Gorj. Totodată, instituţia prefectului judeţului Gorj a solicitat autorităţilor abilitate scutirea de tarifele percepute pentru analiza şi verificarea documentaţiei de scoatere din circuitul agricol, precum şi pentru schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor propuse pentru reconstrucţia locuinţelor afectate. Precizăm şi faptul că s-au luat toate măsurile ca în perioada imediat următoare să fie finalizate dosarele pentru fiecare familie afectată, care să conţină pe lângă anchetele sociale şi inventarierea locuinţelor cel mai grav afectate de alunecările de teren din zonă, precum şi opţiunile sinistraţilor pentru unul din cele două amplasamente oferite, respectiv, comuna Albeni sau oraşul Târgu Cărbuneşti sau, după caz, alte opţiuni. Cu deosebită stimă, ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
		Domnul Darius Meşca este aici? Vă rog. De la microfonul 10, domnul secretar de stat de la Ministerul Economiei şi Comerţului îi răspunde domnului senator Ilie Petrescu privind situaţia Complexului Energetic Turceni din judeţul Gorj.
		Domnul Darius Meşca - secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate domnule senator, Referitor la întrebarea dumneavoastră privind situaţia de la Complexul Energetic Turceni, judeţul Gorj, cu privire la firmele care distribuie energie electrică, vă comunicăm următoarele: Complexul Energetic Turceni este producător de energie şi acţionează pe piaţa en-gros în baza licenţei de producător emisă de ANRE. În calitate de producător, Complexul Energetic Turceni a livrat energie către furnizorii şi producătorii de energie, atât la preţuri reglementate, cât şi la preţuri negociate, precum şi la bursa de energie. Piaţa en-gros de energie este o piaţă liberă cu un grad de deschidere de 83%, începând du 1 iulie 2005, conform HG nr. 644/2005 şi funcţionează în baza Codului comercial al pieţei en-gros de energie electrică, monitorizat şi controlat de ANRE. Complexul Energetic Turceni, în ceea ce priveşte activitatea comercială de furnizare a energiei electrice, nu este licenţiat pentru a efectua servicii de distribuţie aferente activităţii tehnice de distribuţie. Preţurile practicate sunt în concordanţă cu prevederile Codului comercial al pieţei en-gros de energie electrică, au fost şi sunt monitorizate lunar de ANRE, fiind de două tipuri: preţuri reglementate de ANRE şi preţuri libere formate pe piaţă. Luând în calcul precizările efectuate, precum şi situaţia vânzării de energie electrică pe trimestrul I 2006, din producţie proprie, vă prezentăm în anexă datele lămuritoare privind prima dumneavoastră întrebare, cu precizarea că preţul mediu de vânzare realizat este de 150,78 lei/ MWh. Cât priveşte preţul de producţie al unui MWh la Complexul Energetic Turceni, acesta este de 132,46 lei /MWh livrat, incluzând toate costurile structurii organizatorice a societăţii. În ceea ce priveşte parteneriatul dintre Hidroelectrica şi complexele energetice, acesta a fost avantajos în special pentru Complexul Energetic Turceni, deoarece permite funcţionarea echilibrată a grupurilor, asigură livrarea unei cantităţi suplimentare de energie produsă la Complexul Energetic Turceni şi realizarea producţiei de lignit, respectiv, creşte eficienţa economică. Sperând că aceste informaţii aduc lămuririle necesare referitor la problema ridicată de dumneavoastră, vă asigurăm, domnule senator, de disponibilitatea Ministerului Economiei şi Comerţului de a vă comunica în termen orice alt răspuns ce va fi solicitat de dumneavoastră. Vă mulţumesc. Marius Meşca, secretar de stat.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: În continuare are cuvântul domnul secretar de stat Cătălin Doica de la Ministerul Finanţelor Publice, pentru a-i răspunde domnului Claudiu Tănăsescu privind sumele alocate Fundaţiei Sapientia din Cluj-Napoca. Domnul senator Nicolae Iorga nu se află în sală, deci, răspunsul referitor la datoriile studiourilor de radio şi TV ale publicaţiilor centrale i-l veţi înmâna în scris.
		Domnul Cătălin Doica - secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice: Da, domnule preşedinte de şedinţă. Mulţumesc. Referitor la întrebarea domnului senator Claudiu Tănăsescu. Potrivit prevederilor art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată prin Legea nr. 246 /2005, cu modificările şi completările ulterioare, veniturile asociaţiilor şi fundaţiilor se pot constitui şi din resurse obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. De asemenea, art. 52, din ordonanţa menţionată anterior, prevede că după constituire, asociaţiile şi fundaţiile interesate vor putea solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale să fie luate în evidenţa acestora în funcţie de domeniul în care activează. Ca urmare, Ministerul Finanţelor Publice nu deţine date privind asociaţiile şi fundaţiile pentru care sunt alocate sume din bugetele unor ministere sau altor organe de specialitate ale administraţiei publice. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituţiilor de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu şi a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licenţă, în categoria instituţiilor de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu figurează şi Fundaţia Sapientia, Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca. Având în vedere activitatea pe care o desfăşoară această fundaţie, am solicitat Ministerului Educaţiei şi Cercetării informaţii privind finanţarea acesteia de la bugetul de stat, minister care ne-a comunicat că în anii 2004 şi 2005 nu i-a alocat fonduri şi nici nu are prevăzute fonduri pentru anul 2006. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă mulţumesc.
		În continuare are cuvântul domnul Septimiu Buzaşu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru a răspunde domnului Ilie Petrescu, senator PRM, privind construirea unei săli de sport în comuna Ioneşti, din judeţul Gorj. În legătură cu problema locuinţelor ridicate de domnul senator Ioan Corodan, îi veţi înmâna răspunsul în scris. Aveţi cuvântul.
		Domnul Septimiu Buzaşu - secretar de stat în Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului: Da, vă mulţumesc. Consiliilor locale nu li se alocă fonduri pentru realizarea de săli de sport. Acestea se realizează în cadrul Programului construcţiei sălilor de sport, program implementat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Investiţii. De aceea, pentru promovarea unei săli de sport, Consiliul local al localităţii Ioneşti va trebui să transmită la CNI următoarele documente: o solicitare privind realizarea sălii de sport cu identificarea terenului, prevederea în bugetul local de către Primăria Ioneşti a sumei necesare pentru viabilizarea terenului, asigurarea utilităţilor necesare sălii de sport, respectiv, proiectare şi execuţie, Hotărârea Consiliului local privind transmiterea terenului cu o suprafaţă de 3.300 m.p., care este aferent unei săli de sport cu 150 de locuri sau o suprafaţă de 900 m.p. aferente unei săli de sport de educaţie fizică, cu dimensiunile de 20 x 30 m în plan. Acest teren trebuie să fie liber de orice sarcini. Totodată, se vor transmite, în mod gratuit, către CNI, pe toată durata de execuţie a obiectivului de investiţii, certificatul de urbanism, avizul Direcţiei de cultură, studiu geotehnic, protocolul pentru transmiterea terenului, cu specificaţia expresă că terenul este lipsit de orice sarcini pe durata realizării lucrărilor, numărul de elevi, fotografii ale amplasamentului. După transmiterea documentaţiei complete, se introduce sala de sport în programul sălilor de sport şi, în funcţie de bugetul anual aprobat şi repartizarea acestuia, cu prioritate, pe obiectivele de investiţii care se află în execuţie, se analizează posibilitatea introducerii pentru finanţare a unor noi obiective. Deci, inclusiv a unui astfel de obiectiv. Mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		În continuare, are cuvântul domnul secretar de stat Cătălin Ionel Dănilă, de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru a răspunde domnului senator Aurel Gabriel Simionescu. Răspunsul pentru domnul Ioan Corodan îl veţi depune scris.
		Domnul Cătălin Ionel Dănilă - secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei: Mulţumesc, domnule preşedinte! La întrebarea adresată de domnul senator Aurel Simionescu, referitoare la problemele rezultate din aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.171/2005, formulăm următorul răspuns: Ordonanţa de urgenţă nr.171/2005 a fost modificată în Parlamentul României, astfel încât să se creeze temeiul legal pentru încheierea contractelor între casele teritoriale de pensii şi spitalele care au în subordine clinici, secţii sau cabinete de medicină a muncii. În baza acestor contracte se vor finanţa cheltuielile generate de cazurile de boli profesionale tratate în aceste unităţi sanitare. În prezent, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a pregătit şi proiectul normelor metodologice de aplicare a Legii nr.346/2002, care ar fi aprobat imediat după publicarea în Monitorul Oficial a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.171/2005. Din momentul publicării actelor normative mai sus-menţionate, clinicile, respectiv, secţiile de boli profesionale şi cabinetele de medicină a muncii pot încheia contracte cu casele teritoriale de pensii, în vederea finanţării cheltuielilor generate de serviciile medicale acordate în aceste unităţi sanitare. Totodată, pentru pregătirea formelor de contractare, casele teritoriale de pensii au solicitat clinicilor şi secţiilor de boli profesionale informaţiile necesare, astfel încât, contractarea să se efectueze în cel mai scurt timp posibil. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. În legătură cu întrebarea pusă de domnul senator Gheorghe Funar, Ministerului Sănătăţii, privind operarea domnului preşedinte Traian Băsescu, la Viena, se solicită o amânare de către acest minister. Are cuvântul ... Doriţi să interveniţi! Domnul senator Simionescu doreşte să intervină. Microfonul 3.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Doresc să intervin, dar rugămintea mea, respectuoasă, este să ascult şi răspunsul care este pe aceeaşi temă, de la Ministerul Sănătăţii, ca să nu discutăm de două ori despre acelaşi lucru. Dacă este posibil, domnule preşedinte!
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Da. După ce va fi şi răspunsul de la Ministerul Sănătăţii, veţi lua cuvântul.
		În continuare, are cuvântul domnul secretar de stat Constantin Popescu, de la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, privind răspunsul pe care trebuie să-l dea domnului senator Gheorghe Funar, referitor la proiectul Roşia Montană. Răspunsul pentru doamna senator Doina Silistru privind neutralizarea deşeurilor, îl veţi da scris.
		Domnul Constantin Popescu - secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor: Stimate domnule preşedinte, stimate domnule senator, evaluarea impactului pentru proiectul Roşia Montană se face, în principal, în baza a două acte normative şi este vorba de Hotărârea de Guvern nr.918/2002 şi, de asemenea, Ordinul de ministru al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe acea vreme, nr.860. Vreau să menţionez că Hotărârea de Guvern nr.918/2002 include directiva europeană în acest sens şi modificarea acestei directive. Deci, Directiva europeană este 85/337, iar modificarea este 97/11. În acest moment, finalul, acordul sau respingerea acordului pentru investiţii va fi făcută de către Guvern. În acest moment, situaţia este următoarea: s-au parcurs toate etapele procedurale care sunt prevăzute în procedură. Roşia Montană Corporation a depus studiu de impact în data de 15.05.2006. În data de 19.05.2006, Ministerul Mediului, după o analiză preliminară, a solicitat completarea documentaţiei. Aceasta este situaţia în acest moment. Urmează ca, dacă documentaţia va fi completă, după analiza acesteia, să se treacă, eventual, la etapa următoare. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc.
		Urmează domnul Sasz Attila, consilier de stat, de la Cabinetul ministrului de stat pentru Coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene, pentru a răspunde domnului senator Petru Stan privind deplasările domnului Marko Bella, în zonele afectate de inundaţii. Aş dori să-i comunicaţi domnului senator Marko Bella, în calitate de senator, dânsul trebuia să ştie că răspunsuri, aici, pot să dea miniştrii şi secretarii de stat, nu consilierii de stat. Vă rog să daţi răspunsul. După ce o să auziţi răspunsul, o să interveniţi, domnule senator! Vă rog să daţi răspunsul, domnule consilier!
		Domnul Sasz Attila: - consilier de stat la Cabinetul ministrului de stat pentru Coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene Mulţumesc, domnule preşedinte! Stimate domnule senator, suntem conştienţi că valul de inundaţii de la Dunăre, din acest an, a provocat daune importante care necesită rezolvare grabnică. Guvernul urmăreşte cu deosebită atenţie evoluţia lucrărilor în zonele calamitate, întreprinzând măsuri şi alocând fonduri pentru reconstruirea acestor zone. Mai multe ministere de linie, cu atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva calamităţilor şi a protecţiei civile a populaţiei şi bunurilor, a protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, inclusiv în domeniul monitorizării situaţiei şcolilor şi a căminelor culturale inundate. Specialiştii acestor ministere lucrează pentru monitorizarea, prevenirea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale cu care s-a confruntat România în ultima perioadă. Marko Bella, în calitate de ministru de stat, conlucrează cu miniştrii din domeniile culturii, educaţiei şi integrării europene, precum şi cu ceilalţi conducători ai instituţiilor subordonate Guvernului, care desfăşoară activităţi în domeniile menţionate. Considerăm că miniştrii, cu atribuţii directe în rezolvarea situaţiilor create în zonele calamitate, şi-au demonstrat, pe deplin, interesul şi determinarea în găsirea unor soluţii adecvate, inclusiv prin prezenţa lor în respectivele zone. Apreciem că nu numărul de miniştri care se deplasează în respectivele zone, contribuie în mod determinat la rezolvarea situaţiilor create, ci calitatea măsurilor luate în acest sens. Totodată, vă asigurăm, domnule senator, că UDMR şi-a asumat participarea în Coaliţia de guvernare pentru a contribui la rezolvarea tuturor problemelor legate de bunăstarea societăţii româneşti, cu remedierea problemelor imprevizibile apărute, nu numai în zonele locuite de maghiari, ci în toată ţara. Sunt convins că activitatea miniştrilor şi secretarilor de stat, propuşi de UDMR, dovedeşte, pe deplin, acest lucru. Ca de exemplu, preocupările ministrului delegat, care răspunde pentru lucrările publice şi amenajarea teritoriului privind eliminarea sau diminuarea consecinţelor inundaţiilor din ţară, fie vorba de oricare din regiunile calamitate. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul senator Stan, doriţi să luaţi cuvântul! Vă rog, microfonul 1.
		Domnul Petru Stan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte! Conform Regulamentului, răspunsul trebuia să-l fi dat domnul ministru de stat Marko Bella sau un secretar de stat. Nu mă mulţumeşte răspunsul. Rog să-l primesc de la un secretar de stat sau de la domnul ministru, pentru că din răspuns nu rezultă că domnul ministru de stat Marko Bella este ministru pentru toată populaţia României, sau numai pentru un segment din populaţia României. Vă mulţumesc şi aştept să primesc răspuns de la domnul ministru Marko Bella.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Am înţeles.
		În continuare, are cuvântul domnul secretar de stat Ervin-Zoltan Szekely de la Ministerul Sănătăţii, pentru a da răspuns domnului senator Aurel Gabriel Simionescu. În rest, răspunsul pentru domnii senatori Ion Toma, Viorel Dumitrescu şi Constantin Găucan, le veţi lăsa scrise. Vă rog, microfonul 10.
		Domnul Ervin-Zoltan Szekely - secretar de stat în Ministerul Sănătăţii: Mulţumesc, domnule preşedinte! Referitor la interpelarea domnului senator privind finanţarea secţiilor de boli profesionale şi a cabinetelor de medicină a muncii, care funcţionează în cadrul spitalelor, vă comunicăm următoarele: secţiile de boli profesionale şi cabinete de medicină a muncii, care funcţionează în cadrul spitalelor, au fost finanţate până la 31.12.2005 de la bugetul de stat, prin Ministerul Sănătăţii, potrivit art.15 lit.k din Legea nr.100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, precum şi art.135 alin.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.171/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.246/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. În secţiile de boli profesionale din spitale sunt investigate, diagnosticate şi tratate persoanele cu astfel de afecţiuni. Prin cabinetele de medicină a muncii, care sunt structuri fără personalitate juridică, sunt tratate boli profesionale, în sistem ambulatoriu, asigurându-se consultaţia de specialitate, prescrierea de medicamente, declararea de boli profesionale, recomandare pentru internare, recuperare, dispensarizare şi acordarea concediului medical. Conform Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, în baza căreia a fost constituit fondul naţional pentru accidente de muncă şi boli profesionale, acesta este gestionat de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, iar decontarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale acordate bolnavilor cu boli profesionale, din secţiile de boli profesionale şi cabinete de medicină a muncii, trebuie să se facă din fondul naţional pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Până în prezent, preluarea cheltuielilor legate de plata serviciilor medicale, acordate în caz de boli profesionale, prin secţii de boli profesionale şi cabinete de medicină a muncii, în baza prevederilor legale de mai sus, nu s-a realizat. Pentru aplicarea prevederilor legale este necesar ca fondul naţional pentru accidente de muncă şi boli profesionale să asigure finanţarea acestor cheltuieli, în baza metodologiei prevăzută la art.116 alin.4 din Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Începând cu data de 1.01.2006, Ministerul Sănătăţii nu mai are bază legală de finanţare de la bugetul de stat. Ministerul Sănătăţii a asigurat de la bugetul de stat, în luna ianuarie 2006, atât sumele necesare pentru plata drepturilor personale, aferente lunii decembrie 2005, cât şi cel de-al treisprezecelea salariu pentru anul precedent. Modalitatea temporară sugerată de Ministerul Sănătăţii a fost ca unităţile sanitare să efectueze plata drepturilor salariale din fondurile aflate la dispoziţia acestora, urmând ca, ulterior, să efectueze regularizările aferente în momentul rambursării acestor sume din fond. Compartimentul de boli profesionale din cadrul Spitalului judeţean de urgenţă Brăila, cu 20 de paturi, doi medici şi 17 cadre medii şi Cabinetul de medicină a muncii, nu a fost în contract cu Casa judeţeană de asigurări de sănătate Brăila şi nici pentru anul 2006 Casa judeţeană de asigurări de sănătate nu plăteşte astfel de servicii. Datorită protestului salariaţilor de la Direcţia de sănătate publică Brăila şi Prefectura Brăila au fost organizate întâlniri, în cadrul Grupului de dialog social - Prefectura, Casa de Pensii, Direcţia de sănătate publică, Casa judeţeană de asigurări de sănătate -, căutându-se modalitatea legală de plată a acestor persoane. Spitalul judeţean Brăila trecea printr-o criză financiară din contractul cu Casa judeţeană de asigurări de sănătate, neputând asigura tratamentul pacienţilor şi costul tuturor utilităţilor. La capitolul venituri proprii avea în cont 153 de mii lei noi, bani cu care a plătit 67% din aceste salarii, în anul 2006. Situaţia este tensionată, salariaţii protestând lunar, în ziua de salariu, la DSP şi la Prefectură. Cu stimă! Semnează Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnul senator, microfonul 2.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Mulţumesc, domnule preşedinte! Din cele ascultate, aţi tras şi dumneavoastră concluziile. Răspunsurile domnilor secretari de stat, teoretic, sunt corecte. Practic, însă, începând cu 1.01.2006, Ministerul Sănătăţii nu mai poate plăti aceşti oameni, iar, tot începând cu 1.01.2006, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin Casa de Pensii, nu poate plăti nici ea, pentru că nu are norme metodologice. Există banii, există şi legea, nu există normele metodologice şi aceşti oameni, nu este numai la Brăila situaţia, nu-şi primesc banii. De aceea, eu aş face un apel şi la Ministerul Sănătăţii şi la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, să găsească soluţie amiabilă în cadrul Guvernului, pentru că este vorba de 20 de oameni, dar ei sunt mai mulţi la nivel naţional, care nu şi-au primit salariile de la începutul acestui an, decât o singură lună 67%, şi care riscă, în continuare, chiar dacă se va reglementa treaba şi vor primi salariile începând cu 1 iunie, să spunem, să rămână 6 luni de zile cu munca făcută şi fără să fie plătiţi. Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi poate, îndrăznesc să apelez la dumneavoastră, pentru o discuţie şi cu domnul ministru Barbu, în acest sens. Vă mulţumesc.
		Domnul Radu Mircea Berceanu: Mulţumesc. Declar închisă şedinţa Senatului de astăzi. Mâine se va lucra, începând de la ora 9,00, pe comisii de specialitate.
		Şedinţa se încheie la ora 19,00.