Plen
Ședința Senatului din 23 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.156/02-11-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-03-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
05-03-0204
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 23-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 23 octombrie 2006

  1. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Ședința începe la ora 15.45.

Lucrările ședinței sunt conduse de domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu,vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Ilie Sârbu și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Doamnelor și domnilor senatori,

O să vă rog să vă ocupați locurile în sală și, conform practicii noastre, până la strângerea cvorumului, o să începem cu declarațiile politice.

 
Cornelia Cazacu (PNL-PD)- Campania Parlamentele unite pentru combaterea violenței în familie împotriva femeilor (2006-2008)

Invit întâi la microfon, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD, pe doamna senator Cornelia Cazacu.

Se pregătește domnul Angel Tîlvăr, din partea Grupului parlamentar PSD.

Doamna Cazacu, aveți cuvântul, microfonul central.

 

Doamna Cornelia Cazacu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a constatat, cu îngrijorare, recrudescența fenomenului violenței în familie împotriva femeilor, fenomen ce reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, fenomen care se manifestă în toate statele membre.

În numele valorilor apărate și promovate de Consiliul Europei, care, în actuala sa componență, a căpătat o adevărată dimensiune pan-europeană, Adunarea Parlamentară a decis să dezvolte, în cooperare cu parlamentele naționale ale statelor membre, ale statelor cu statut de observator, cu Parlamentul European și Consiliul Nordic, potrivit Rezoluției nr.1512/2006 și a Recomandării nr.1759/2006, campania "Parlamentele unite pentru combaterea violenței în familie împotriva femeilor", campanie care va fi lansată la data de 27 noiembrie 2006, la Madrid, și se va desfășura în perioada 2006 - 2008.

Această campanie trebuie să consolideze contribuția parlamentelor naționale, deci și a Parlamentului României, în ce privește prevenirea și combaterea eficientă a violenței în familie împotriva femeilor.

Întrucât la nivelul Adunării Parlamentare, Senatul României m-a desemnat să reprezint Parlamentul României, îmi revine misiunea complexă de a fi persoana de legătură cu reprezentanții celorlalți participanți la această campanie. În această calitate, am participat, în perioada 18 - 20 octombrie, la o întrunire de lucru pregătitoare, în vederea demarării campaniei.

Parlamentul României este chemat, alături de parlamentele naționale ale tuturor celorlalte state participante, să adopte, cu ocazia lansării campaniei, o declarație solemnă, prin care să se afirme voința Legislativului în ce privește combaterea violenței în familie împotriva femeilor.

Pentru reușita acestei misiuni, ce ține nu numai de dimensiunea diplomației parlamentare, am și voi avea nevoie de sprijinul, colaborarea și participarea activă a dumneavoastră, a tuturor colegilor parlamentari, senatori și deputați, indiferent de partidul pe care îl reprezintă sau pe listele căruia au candidat, pentru ca și în România această acțiune, toate programele și proiectele ce se vor desfășura în cadrul campaniei "Parlamentele unite pentru combaterea violenței în familie împotriva femeilor" să se bucure de succes.

Vă mulțumesc anticipat. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu îi mulțumesc doamnei Cazacu pentru importanta declarație politică.

 
Angel Tîlvăr (PSD) - Blocarea activității administrației publice în județul Vrancea.

Îl invit la microfon pe domnul senator Angel Tîlvăr, din partea Grupului PSD. Se pregătește doamna senator Verginia Vedinaș, din partea Grupului PRM.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comunitatea județului Vrancea s-a aflat într-o situație care, din păcate, a durat o lungă perioadă de timp, aceea de imposibilitate de desfășurare a ședințelor ordinare ale consiliului județean, din cauza lipsei consilierilor PNL, PD, PC și PNG.

Scopul a fost clar. Dacă nu prin alegeri, atunci, printr-un puci de amatori, Alianța D.A. a încercat să preia președinția consiliului județean. Iată, însă, că săptămânal, prin fiecare nouă absență de la ședințe, consilierii portocalii au dovedit că ei sunt mai întâi politicieni și mai apoi membri ai comunității. Spun asta pentru că numai astfel poate fi explicată încăpățânarea cu care au ales să-i sfideze pe vrânceni, lipsind nejustificat de la ședințele consiliului județean și împingând, încet, dar sigur, întreaga administrație publică spre o stare de blocaj, ale cărei consecințe sunt dintre cele mai grave.

Imposibilitatea adoptării hotărârii cu privire la rectificarea bugetului și repartizarea sumelor necesare Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea a făcut ca, în acest moment, 12.682 de suflete, copii instituționalizați și persoane cu handicap din județul Vrancea, să ajungă în situația umilitoare de a suferi de foame și frig, din cauza lipsei de responsabilitate a consilierilor județeni ai puterii, care nu au venit la ședințe.

Din același motiv, nici salariile pe luna septembrie nu au putut fi plătite celor 866 de salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, dintre care 265 sunt asistenți maternali.

Pentru prima dată de când există sistemul vrâncean de protecție și asistență socială, colegiul director a dat publicității un apel adresat Președinției, instituțiilor guvernamentale, asociațiilor și fundațiilor de profil, Avocatului Poporului, prefecturii Vrancea, consiliului județean și consilierilor județeni, în care solicită sprijin pentru a ieși din această situație disperată.

Mai mult, din cauza încălcării legii de către cei 22 de consilieri, nu s-au putut adopta hotărârile cu privire la rectificările bugetare. Ca urmare, consiliile locale din județul meu nu vor mai putea plăti facturile pentru hrană, utilități, servicii, lucrări, ceea ce va duce la perceperea unor penalizări de întârziere.

În plus, pentru persoanele instituționalizate nu este asigurat necesarul minim de hrană, iar autoritățile locale nu pot asigura salariile și alte cheltuieli curente.

De asemenea, prin neadoptarea bugetului rectificat al județului, consiliul județean nu a plătit banii pentru lucrările efectuate la obiectivele afectate de inundațiile din 2005 și reabilitate prin proiecte cofinanțate de Guvernul Statelor Unite. Consiliul județean trebuia să contribuie cu 38,8 mii lei RON pentru investițiile din zece localități. Neasigurarea acestor fonduri îi va face pe constructori să deschidă procese împotriva consiliilor locale, în vederea recuperării restanțelor.

O altă consecință negativă, generată de atitudinea consilierilor puterii privește blocarea activității instituțiilor din subordinea consiliului județean, care nu-și mai pot realiza activitățile curente, nu mai pot plăti salariile angajaților și nici nu mai pot să efectueze vreo investiție.

Dincolo de preocuparea reprezentanților Alianței de a lipsi de la ședințele consiliului, nu am putut să nu remarc că în ultima perioadă, aceștia au manifestat un apetit din ce în ce mai mare pentru punerea în practică a unui adevărat mecanism de exercitare a presiunilor politice, mediatice sau de altă natură. Am asistat la presiuni foarte mari exercitate mai întâi asupra consilierilor județeni, apoi asupra funcționarilor publici din consiliul județean și, într-o ultimă etapă, asupra judecătorilor vrânceni.

Vreau să spun că acest lucru îmi stârnește o reală îngrijorare și mă face să-mi pun numeroase întrebări cu privire la modul în care conducerea Alianței din județ înțelege, acceptă și respectă reguli de bază ale democrației.

Nu pot să nu mă întreb cine va urma și dacă este normal să sufere profesorii care nu-și vor mai putea primi salariile sau cetățenii care își vor exprima nemulțumirea când vor vedea că primăriile din localitățile lor nu-și vor mai putea desfășura activitatea.

Ieri, ca urmare a unei negocieri, reprezentanții puterii au promis că vor reveni la ședințe. Răul făcut, însă, rămâne, iar datele statistice pe care vi le-am prezentat la începutul declarației mele politice sunt grăitoare.

Este în interesul tuturor să vedem cine se face vinovat pentru această stare de lucruri, care nu a avut nimic în comun cu democrația.

Răspunsul îl pot da instituțiile statului, respectiv, Poliția Română și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.221 din Codul de procedură penală, pentru că este inadmisibil ca nimeni să nu răspundă atunci când, datorită unor jocuri politicianiste, sute de mii de cetățeni ai județului au fost umiliți și tratați cu lipsă de respect.

Vă mulțumesc.

 
Verginia Vedinaș (PRM) - Revendicările organizației Statusul Romano-Catolic privind toate clădirile din centrul marilor orașe din Ardeal.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului Angel Tîlvăr pentru declarația politică prezentată și o invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaș.

Se pregătește domnul academician Răzvan Theodorescu.

Aveți cuvântul, doamna Vedinaș.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi,

Doresc ca declarația mea politică de astăzi să fie un semnal de alarmă pentru autoritățile statului asupra situației disperate cu care se confruntă Ardealul, unde aproape toate clădirile din centrul orașelor sunt revendicate de aceeași organizație, denumită "Statusul Romano-Catolic", formată din reprezentanți ai catolicilor maghiari, organizație care nu a fost niciodată recunoscută ca persoană juridică și care se bucură de susținerea UDMR-ului.

Această organizație susține cu tărie că centrul marilor orașe ardelene a aparținut bisericii romano-catolice. În unele cazuri, ea se folosește de faptul că statul român nu și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, iar în altele retrocedarea se face pe baza unor acte care sunt discutabile din punct de vedere al legalității și veridicității lor.

În realitate, multe din clădirile din centrul marilor orașe ardelene au fost construite din fostele fonduri care au existat în secolul XIX, respectiv, Fondul de studii, de religie, de burse, fonduri înființate de Maria Tereza, pe care, într-o anumită perioadă, numai le-a administrat Statusul Romano-Catolic, fără a fi vreodată proprietarul lor.

În prezent, numai în Cluj există aproape 200 de imobile care sunt revendicate în centrul istoric, între care se află muzee, spitale, biblioteci, nu numai din Cluj, ci și din alte mari orașe din Ardeal, cum ar fi Oradea, Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Sighișoara, Brașov.

Statusul Romano-Catolic nu a fost niciodată recunoscut ca proprietar al averilor, clădirilor și terenurilor pe care le revendică și - culmea! - le și primește, acum, în baza discutabilei Legi nr.127/2005 de modificare a Legii nr.10/2001.

Astfel, o adresă din 1912, cu nr.30.918, a Ministerului Cultelor din Budapesta precizează că toate aceste averi nu formează proprietate particulară, ci sunt fundațiuni de natură perpetuă, iar corporațiile, între care și Statusul, sunt numai administratori ai acestor averi. Mai mult, chiar, art.45 al Tratatului de la Trianon prevede că Ungaria renunță în favoarea României la toate drepturile și teritoriile fostei monarhii Austro-Ungare, ceea ce înseamnă că toate averile statului maghiar reveneau statului român, inclusiv cele pe care le pretinde acest așa-zis Status Romano-Catolic.

Este tragic să vezi cum fărădelegea face legea în România, cum ies de la naftalină și învie din morți tot soiul de urmași, despre care nu a știut nimeni că există, ordine religioase cu nume pompoase, cum ar fi Ordinul Milostiv sau Mizericordial, Statusul Romano-Catolic, care sunt, toate, structuri ale cultului romano-catolic, formate din reprezentanți ai etniei maghiare.

Acestea nu se mai satură, emițând pretenții, pe care autoritățile statului, în loc să le verifice cât sunt de legitime, le satisfac fără discernământ.

Și cum să nu se întâmple astfel, dacă șef la autoritatea care gestionează problema retrocedării fostelor proprietăți și a aplicării unitare a prevederilor Legii proprietății este reprezentant al UDMR-ului?!

Grav este că justiția dă dovadă de o superficialitate condamnabilă și confirmă, prin unele soluții, aceste abuzuri, fără să cerceteze cât de legitime sunt pretențiile, care este adevărul istoric și care vor fi consecințele.

Am cedat, prin privatizări rușinoase petrolul, gazele, băncile, apa, telefonia, retrocedăm munți, păduri, castele, tot ce era mai de preț în țară, încât, în curând, vom rămâne numai cu aerul pe care îl respirăm și mă întreb: pe el când îl vom privatiza sau retroceda unor foști proprietari sau urmașilor lor?

Vă mulțumesc.

 
Răzvan Theodorescu (PSD) - Necesitatea creării unui canal de televiziune pentru Parlament.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu doamnei Verginia Vedinaș pentru declarația prezentată și îl invit la microfon pe domnul senator Răzvan Theodorescu.

Se pregătește domnul senator Gyorgy Frunda.

 

Domnul Emil Răzvan Theodorescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

De fapt, nu e atât o declarație politică, cât declarație politică de media.

Suntem, doamnelor și domnilor colegi, în pragul unui moment pe care nu-l prea așteptăm, de care nu prea știm și care se va desfășura imediat după lunile care urmează lui 1 ianuarie 2007.

Este vorba de o problemă foarte delicată în care, paradoxal, Parlamentul României, ambele Camere se află până la un punct într-o situație foarte bine și de la punct înainte într-o situație care nu există, ca atare.

Acum câteva zile, la Geneva, a avut loc o întâlnire, în ultima zi a lucrărilor Uniunii Interparlamentare, a Uniunii Interparlamentare cu Uniunea Europeană de Radio și Televiziune și s-a analizat ceea ce se numește în limbajul de radioteleviziune, care este un limbaj anglo-saxon, "The dedicated TV Stations", stațiile dedicate acțiunilor parlamentare, integral, televiziunilor Parlamentelor. Ei bine, cum stăm noi aici?!

Această chestiune este în toate Parlamentele Europene și în Parlamentul European, o chestiune rezolvată de câțiva ani buni. Parlamentul European, BBC-ul pentru Anglia, un anumit canal pentru Franța, Publique Senat, se numește, Slovenia, Ucraina, Italia, Luxemburg-ul, care este topul, Grecia, iar dincolo de ocean, nu mai spun, Statele Unite, dar și Chile, în Africa, Nigeria, și harta este foarte diversă, au televiziuni ale Parlamentelor respective. Uneori, chiar două televiziuni, pentru Senat și pentru Camera Deputaților.

Discuția de la Geneva era o discuție de la sine înțeles, ele există, era discuția asupra grilelor, asupra timpilor, erau broșuri editate de diversele parlamente. În ce situație suntem noi?

Vă informez și, prin dumneavoastră, domnule președinte, aș vrea ca cel puțin la Senat să se ia la nivelul conducerii o anumită atitudine.

Noi, prin grija de salutat a succesivelor administrații ale Senatului, din ultimii ani, avem 90% din tehnologie pregătită. Camera Deputaților are sută la sută. O tehnologie ambalată și care stă în ambalaje de multă vreme. Noi trebuie să începem la un moment dat. Nimeni nu ne obligă. Noi suntem un Parlament independent. Putem să nu facem nimic, dar, vă cam dați seama cum ar suna acest lucru când vom fi întrebați câți cabliști ne preiau, pe ce satelit suntem, dacă avem pentru Cameră și pentru televiziune canale separate. Noi suntem total aerieni, din acest punct de vedere. Aici sunt niște chestiuni atât de precise... cum transmiți live, cât transmiți, cum transmiți comisiilor și așa mai departe.

Doamnelor și domnilor colegi,

Este o singură posibilitate pentru a rezolva acest lucru și declarația mea cheamă la așa ceva. Crearea unui grup urgent de lucru format din deputați și senatori care să stabilească în continuare câteva chestii precise. Cum se va transmite? Independent, cele două Camere împreună, pe ce grilă, sunt o serie întreagă de detalii de specialitate, nu vă plictisesc.

Chem, prin această declarație, la crearea urgentă a grupului care să formeze un grup comun sau separat, cele două Camere, care să creeze această televiziune, a cărei tehnologie o avem, dar despre care nimeni nu știe nimic.

După câteva luni, după 1 ianuarie 2007, vom fi în situația amuzantă în care Parlamentul European ne va întreba ce preluăm de la ei la noi, cum discutăm legile europene în legislația românească și noi avea în ambalaje tot acest material foarte scump și care îmbătrânește moral și material în fiecare zi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu mulțumesc domnului Răzvan Theodorescu pentru declarația prezentată.

 
Frunda Gyorgy (UDMR) - Revoluția ungară din 1956.

Invit la microfon pe domnul senator Gyorgy Frunda și se pregătește domnul senator Arion Viorel.

 

Domnul Frunda Gyorgy:

Doamnelor și domnilor senatori,

Revoluția ungară din 1956 a fost, de fapt, o revoltă populară. Populația Ungariei, tineri și bătrâni, femei și bărbați, s-a revoltat împotriva regimului comunist, a ocupației străine și a exagerărilor regimului comunist.

În cele 12 zile, cât a durat eroica revoluție ungară, populația Ungariei s-a opus pașnic, dar ferm împotriva ocupației sovietice și a dictaturii comuniste.

Au dorit o Ungarie liberă, fără trupe străine sovietice, un regim politic pluripartitist și un stat de drept. Vroiau, de fapt, o viață mai bună.

Armatele sovietice au intervenit în forță împotriva demonstranților pașnici. Ungurii au luat arma în mână, dar nu au putut rezista forțelor de ocupare, mult superioare. Trupele de ocupație au înăbușit revoluția, dar nu au putut să înfrângă spiritul și dorința de libertate a ungurilor.

Comunitatea internațională a reacționat cu simpatie și a susținut revoluția ungară. Polonezii au donat sânge pentru răniții revoluției, iar atunci când revoluționarii, dar și cetățenii simpli, căutau un refugiu din fața atrocităților și brutalităților armatelor sovietice, Austria și-a deschis granițele în fața refugiaților. Mii de oameni au murit pentru ideea nobilă a revoluției și peste 200.000 de unguri au emigrat din țara lor natală. Toate țările Europei, dar și Statele Unite sau Australia, s-au dovedit gazde ospitaliere celor care au fost obligați să aleagă drumul emigrării.

Revoluția din 1956 din Ungaria a fost prima mișcare amplă populară care a produs o breșă în blindajul inuman al imperiului roșu. Ea a fost urmată de mișcări de simpatie anticomuniste în țările vecine. Demonstrații de solidaritate au avut loc nu numai în fosta Cehoslovacie, dar și la noi, în România. La Timișoara și București, la Tg.Mureș și Cluj și în secuime mii de maghiari și de români și-au ridicat glasul împotriva dictaturii comuniste și în favoarea revoluției de la Budapesta.

Studenții de la Universitatea Victor Babeș și de la Universitatea Bolyai, ambele din Cluj, la fel ca și cei din Timișoara, au ieșit în stradă. Demonstrațiile pașnice au fost reprimate, studenții exmatriculați și condamnați. Reacția regimului comunist român a fost promptă, disproporțional de dură și inumană. Cei suspectați de simpatie cu revoluția ungară au fost arestați, torturați și condamnați la ani grei de pușcărie, iar unii dintre ei la pedeapsa capitală. Regimul nu a avut curajul unor procese publice. Toți cei acuzați pentru diferite infracțiuni legate de revoluția ungară au fost acuzați de diferite infracțiuni împotriva securității statului și a regimului comunist. Anchetele au fost instrumentate de Securitate și de Miliție, iar hotărârile judecătorești aduse de tribunale militare în ședințe închise.

La Tg.Mureș, intelectualii și funcționarii, dar și oamenii simpli au pregătit complotul grupului Faliboga. Români și unguri, dar și nemți și evrei au încercat pe modelul revoluției ungare să se organizeze pentru înlăturarea regimului dictatorial comunist din România. Au fost prea ușor deconspirați, arestați și condamnați. Capii revoluției, rebeliunii au fost condamnați la moarte, iar Faliboga, învățător de limba română, a fost executat. Celorlalți condamnați la moarte, printre care și tatăl meu, pedeapsa cu moartea le-a fost comutată în închisoare pe viață. Au ieșit din gulagurile comuniste în urma amnistiei generale din 1964. Au rămas stigmatizați, până în decembrie 1989. Nici până astăzi, autoritățile, oficialitățile române nu le-au mulțumit pentru ceea ce au făcut în 1956 și nici nu le-au cerut scuze pentru ceea ce au îndurat zeci de ani de-a rândul. O fac eu acum de la înalta tribună a Senatului României.

Le mulțumesc că au avut curajul să-și ridice vocea împotriva unui sistem totalitar și inuman, represiv și brutal și le cer scuze, în calitate de președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități pentru ceea ce au îndurat în închisorile comuniste și după aceea într-o societate nedreaptă care i-a marginalizat și hărțuit până în decembrie 1989.

Doamnelor și domnilor senatori,

Regimul comunist din România a ajutat, efectiv, trupele sovietice să înfrângă revoluția ungară, permițându-le să treacă prin țara noastră pentru a ataca Ungaria.

După înfrângerea revoluției din Ungaria, arestați și condamnați din 1956 până în 1964, au fost nu mai puțin de 30.000 de oameni, s-au pronunțat 15.000 de sentințe, din care 13 cu hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. Închisorile din Gherla și Sighet, celelalte închisori și Delta Dunării au fost umplute cu deținuți politici.

Dizidenții maghiari, în primul rând, intelectualii, care au scăpat de închisoare, au fost demiși. Pe moment, regimul comunist a scăpat de proprii ei dușmani de clasă.

Gheorghiu-Dej și Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Români au salutat reprimarea revoluției ungare și au ajutat noul regim comunist de la Budapesta. Nagy Imre și grupul său au fost ținuți ostatici la Snagov, până când regimul lui Kadar Janos și-a consolidat poziția în Ungaria. Au fost predați doar atunci autorităților de la Budapesta, când erau siguri că vor fi condamnați la moarte și executați. Din nefericire, așa s-a și întâmplat.

Revoluția din Ungaria a fost folosită ca pretext de autoritățile române din acea vreme împotriva comunității maghiare din România pentru desființarea unor instituții culturale și de învățământ în limba maghiară.

În 1959, Universitatea Bolyai a fost desființată ca instituție de învățământ superior autonomă și a fost comasată cu Universitatea Babeș, iar în liceele cu predare în limba maghiară au fost introduse clase cu predare în limba română, desființându-se astfel învățământul liceal cu predare în limba maghiară din România.

Scopul acestei măsuri a fost decapitarea intelectualității maghiare din România și asimilarea forțată a ungurilor din România. Acest lucru nu a reușit și nu putea să reușească pentru că o comunitate națională de aproape două milioane de oameni a avut puterea conservării identității sale.

Ceea ce revoluția ungară și-a stabilit ca scop, în 1956, s-a împlinit odată cu revoluțiile anticomuniste din Europa centrală și de est din 1989.

Din fericire, nu numai în Ungaria, dar și la noi, în România, comunismul a fost definitiv învins. Astăzi, ambele țări sunt membre ale NATO și ale Uniunii Europene.

Revoluția și-a atins scopurile, dar, fără jertfa revoluționarilor unguri și a simpatizanților săi din țările vecine, în primul rând, din România, probabil, comunismul ar fi avut o viață mai lungă.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Frunda pentru declarația politică.

 
Viorel Arion (PNL-PD) - Acțiunile de solidaritate ale românilor cu revoluția ungară din 1956.

Invit la microfon pe domnul senator Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD și se pregătește domnul Viorel Arcaș din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Viorel Arion:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu o săptămână, tot de la această tribună, un coleg senator a evocat semnificația istorică a revoluției anticomuniste și antisovietice din Ungaria, desfășurată în perioada 23 octombrie - 4 noiembrie 1956.

Astăzi, același lucru l-a făcut și onorabilul nostru coleg, senatorul Gyorgy Frunda.

Astăzi, când se împlinesc exact 50 de ani de la acel cutremur politic din blocul sovietic, cu ample și durabile reverberații în tot spațiul central și sud-est european intrat, cu de-a sila, după cel de-al doilea război mondial, sub dominația Kremlinului, presa noastră dedică părți semnificative evenimentelor de acum o jumătate de secol din Ungaria.

Și bine face, întrucât astfel mai află și marele public de la noi despre o pagină tragică a istoriei postbelice europene caracterizată, dincoace de nefasta Cortină de fier, de atotputernicia sufocantă a regimurilor socialist totalitare de inspirație marxist-leninist-stalinistă.

Vecinii noștri maghiari au toată îndreptățirea de a fi mândri pentru curajul de care au dat dovadă în toamna lui 1956, înfruntând tancurile sovietice și denunțând deschis ororile unui sistem politic, economic și social care pretutindeni se află la polul opus al aspirațiilor naționale de libertate, progres organic și prosperitate colectivă și individuală.

Se cuvine însă, în context, a rosti un cuvânt de omagiere și acelor, nu puțini și nu mai puțin curajoși, care în România acelei perioade s-au solidarizat pe față cu revoluția maghiară, drept pentru care au avut de suportat represiunea stalinistă a autorităților de la București.

Mă refer, în principal, la tinerii din vestul țării, de la Cluj și, mai ales, de la Timișoara, care pe fundalul desfășurării evenimentelor din Ungaria, caracterizată de Moscova și de acoliții ei drept contrarevoluție, au trecut la o altă scară decât la Budapesta, la acțiuni fățișe de protest îndreptate împotriva regimului comunist.

Nu doresc să fac nici măcar un rezumat al temeiniciei studiilor istorice întreprinse în ultimii ani, despre protestele anticomuniste înregistrate în octombrie-noiembrie 1956, în orașe importante din România, în schimb, țin să reamintesc cel puțin de acțiunea de protest a studențimii din Timișoara, care numai la o săptămână după începutul revoluției maghiare a îndrăznit să se manifeste, pe față, împotriva regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și care năzuia la angrenarea populației din orașul de pe Bega, la o revoltă generală.

Nucleul principal al acțiunii de protest din 30 -31 octombrie 1956 s-a plasat la Institutul Politehnic, mai precis la Facultatea de Mecanică, ai cărei studenți din ultimii an de studii au redactat un memoriu ce sintetiza revendicări de ordin general, nu doar studențesc.

Dintre acestea, le reamintesc pe cele mai importante: lichidarea definitivă a cultului personalității; desființarea sistemului de norme și cote în industrie, respectiv în agricultură; creșterea salariilor; retragerea imediată a trupelor sovietice din România; încheierea de convenții comerciale cu toate statele, inclusiv cu cele capitaliste; eliminarea obligativității studierii limbii ruse; libertatea presei și a cuvântului.

În ciuda intervenției imediate și în forță a securității, soldată prin arestări începute chiar în seara zilei de 30 octombrie, studenții timișoreni au trecut la un protest de stradă în 31 octombrie, și acesta brutal și rapid, reprimat de forțele securității.

Aproape de prisos să reamintesc că partidul unic și poliția lui politică au reacționat fără menajamente împotriva temerarei acțiuni studențești din 30-31 octombrie 1956. De la exmatriculări și până la arestări, condamnări la ani grei de închisoare, dar și la deportări forțate în alte zone ale țării, toate mijloacele represive au fost puse în mișcare de autorități care au perceput cât se poate de limpede, caracterul protestului anticomunist al studențimii timișorene. Celor interesați de a cunoaște această acțiune și consecințele ei, dramatice asupra participanților, le recomand călduros lucrarea Mihaelei Sitariu "Oaza de libertate - Timișoara, 30 octombrie 1956". Lucrarea este apărută la Iași, în anul 2004.

Repet, în contextul revoluției maghiare și în alte orașe din România s-au înregistrat, chiar dacă la un alt nivel, acțiuni de protest anticomunist. Mărturie stau nenumăratele fonduri arhivistice din București sau din Târgu-Mureș care vorbesc de amploarea măsurilor represive declanșate de autorități împotriva a mii de români care au intrat în rezonanță cu revolta de dincolo de Tisa și care au sperat, o clipă măcar, că sistemul totalitar comunist poate fi înfrânt.

Până la urmă, așa avea să se întâmple, dar asta abia în neuitatul an, 1989, ceea ce nu înseamnă că nu sunt demni de întregul nostru respect, al celor de astăzi, compatrioții ce au ridicat capul și au înfruntat regimul ce-și imagina că a pus definitiv căpăstrul poporului român.

Din fericire, Istoria i-a infirmat.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Îi mulțumesc și eu domnului Viorel Arion pentru declarația politică prezentată.

 
Viorel Arcaș (PSD) - Ministrul Sererș și favorurile oferite Termoelectrica.

Îl invit la microfon pe domnul Viorel Arcaș, se pregătește domnul profesor Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar PRM.

Vă rog, aveți cuvântul la microfonul central, domnule senator.

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu știu ce interese are domnul ministru al economiei, Codruț Sereș și nici unde vrea să se angajeze după ce nu va mai deține funcția de ministru, dar cert este că ceea ce vrea să facă la Termoelectrica, miroase a înșelăciune de zile mari și a aranjament politico-economic.

Având la bază o motivație superficială, și anume că societatea nu poate face față presiunii unei datorii atât de mari, ministrul Sereș a decis, pur și simplu să șteargă datoriile Termoelectrica, în sumă de 900 milioane euro.

Sunt foarte curios să aflu, cum a reușit Termoelectrica să-l convingă pe ministrul Sereș să facă acest gest de caritate.

Sunt și mai curios să aflu și, cu siguranță și ministrul Sereș ar trebui să-și manifeste curiozitatea în acest sens, unde s-au evaporat acești bani, dat fiind că dacă contribuabilii, persoane fizice sau firme nu-și plătesc la timp facturile către Termoelectrica, imediat se trezesc cu apa caldă și căldura tăiate.

Înainte să verifice sursa acestor datorii și circuitul banilor în cadrul Termoelectrica, ministrul Sereș s-a grăbit să șteargă o datorie care se apropie de un miliard euro.

Culmea, face acest lucru cu multă nonșalanță, deși Comisia europeană s-a pronunțat clar împotriva acestui ajutor acordat Termoelectrica, dar ministrului Sereș nu-i pasă de opinia Comisiei Europene și de avertismentele acesteia și, bineînțeles, ministrului Sereș nu-i pasă de populație.

Cu ce sunt devină eu, dumneavoastră, locuitorii orașului meu, locuitorii orașelor dumneavoastră, cu ce sunt devină toți cetățenii acestei țări, încât trebuie să suporte din buzunarul propriu, prostul management și salariile colosale ale directorilor din Termoelectrica.

Dacă împărțim 900 milioane euro la 20 milioane cetățeni, reiese că fiecare cetățean al României trebuie să suporte din propriul buzunar 45 euro în contul Termoelectrica.

Pentru ca asta să se întâmple în realitate, ștergerea datoriilor Termoelectrica înseamnă mai puțini bani la bugetul de stat, respectiv o presiune suplimentară pe averile și salariile cetățenilor.

De ce să fie obligat cetățeanul obișnuit, care își plătește la timp factura de apă caldă și căldură, să plătească în plus pentru Termoelectrica?

Ce avantaj are el de pe urma acestei afaceri?

Va primi căldură mai ieftină? Va fi iertat de plata unor facturi?

În nici un caz, el va trebui să-și plătească în continuare facturile la prețul stabilit, nu va beneficia de nici un avantaj, în schimb este obligat să suporte și datoriile companiei.

Stimați colegi,

Mi e pare sub orice critică ceea ce se întâmplă.

După ce că marea majoritate a populației abia "are după ce bea apă", după ce că facturile de întreținere sunt extrem de împovărătoare și, odată cu integrarea vor fi și mai împovărătoare, este total lipsit de moralitate, este o mârșăvie fără seamăn să obligi populația să suporte și datoriile Termoelectrica.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnule senator Arcaș pentru declarația politică prezentată.

 
Aurel Ardelean (PRM) - Monumentul Marii Uniri de la Arad.

Îl invit la microfon pe domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar PRM.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prin declarația politică de astăzi doresc să prezint câteva aspecte privind Monumentul Marii Uniri care se dorește a fi realizat la Arad, cunoscând fiind faptul că Marea Unire este actul fundamental al întregii noastre istorii.

Au trecut deja trei ani de când ne luptăm pentru ca la Arad să ridicăm un moment dedicat celui mai important eveniment istoric din viața poporului român, momentul în care visul de veacuri al înaintașilor noștri a fost concretizat, unirea tuturor teritoriilor românești, într-un stat unitar.

Consider că prin construcția acestui monument, la Arad, acolo unde marele patriot, Vasile Goldiș, a elaborat alături de corifeii Marii Uniri, modalitatea prin care românii vor duce la îndeplinire unirea "acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România", vom onora cum se cuvine Istoria Neamului Românesc".

A fost un moment istoric de importanță maximă pentru poporul român, tot așa cu realizarea la Arad a Monumentului Marii Uniri de la 1918 are o semnificație deosebită, nu doar pentru arădeni, ci pentru întreaga națiune, acesta fiind un simbol național.

Alături de colegii mei, distinse personalități ale Aradului și membrii ai Consiliului Director ai Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri, împreună cu asociațiile "Cultul eroilor și veteranilor de război" și a Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, întrunite recent în ședință comună, am analizat măsurile stabilite de aleșii locali arădeni privind ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad.
În urma acestei analize, am constat că planul propus de către autoritățile locale este lipsit atât de logică, cât și de eficiență, privindu-l mai mult ca un proiect care ar îngreuna situația în loc să o soluționeze, deși de la bugetul statului au fost alocate fondurile necesare pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri.

Prin hotărârea Consiliului local privind sistematizarea Pieței Avram Iancu, deplasarea și mutarea Monumentului Ostașului Român și amplasarea în locul acestuia a Monumentului Marii Uniri în această piață, nu a fost realizat dezideratul propus de Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, locația propusă de Consiliul local fiind necorespunzătoare, iar costurile de implementare, mult prea mari.

Am convingerea, în acest moment, că nu putem vorbi de interes real din partea reprezentanților administrației locale când vine vorba de Monumentul Marii Uniri de la 1918, lucru care ne preocupă și ne obligă să adresăm o întrebare logică:

Monumentele poporului român chiar nu mai sunt importante?

Au decăzut atât de tare, încât folosim memoria iluștrilor înaintași doar atunci când avem nevoie?

De ce nu onorăm eforturile enorme ale celor care au slujit cu dragoste și frică de Dumnezeu interesele poporului român, îndelung asuprit de cei care azi doresc să ne ofere lecții de democrație?

În vreme ce majoritatea românească se zbate să obțină construirea acestui monument la Arad, privim cu înfrigurare cum tot ceea ce a reprezentat odată idealul național este aruncat în coșul indiferenței, uitării, fiind promovate construcții monumentale care nu au nici o legătură cu Aradul.

Am acceptat de dragul europenismului, clădirea a așa-zisului "Parc al Reconcilierii" din Arad, construcție amenajată din banii publici ai contribuabilului român.

Foarte bine, dar cele două construcții nu au legătură una cu alta și, totuși, fondurile alocate, inițial Monumentului Marii Uniri au fost anulate de fostul primar al Aradului și transferate pentru finalizarea Parcului Reconcilierii.

Dezideratul construirii Monumentului Marii Uniri este al locuitorilor Aradului și al românilor de pretutindeni, români care doresc să marcheze corespunzător acest eveniment al istoriei noastre.

Solicit public autorităților locale arădene și Guvernului României să identifice, în cel mai scurt timp, soluții concrete care să ofere posibilitatea construcției acestui monument de importanță națională într-un loc de cinste în orașul în care planul Marii Uniri a fost elaborat și realizat de patrioții români.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Viorel Ardelean pentru declarația politică prezentată.

Din sală: Aurel Ardelean

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Dar cum am spus?

Mulțumesc domnului senator Aurel Ardelean pentru importanta declarație politică pe care a prezentat-o.

 
Nicolae Iorga (PRM) - Situația de la SC Nitramonia - Făgăraș.

Din păcate, de la celelalte partide mai sunt doi colegi înscriși care nu se găsesc în sală, așa că îmi face o plăcere deosebită să-l invit pe domnul senator Nicolae Iorga, din partea Grupului parlamentar PRM să-și prezinte declarația politică la microfonul central.

Aveți cuvântul, alături de mulțumirile noastre pentru modul exemplar în care v-ați ocupat de delegația Estoniei.

 

Domnul Nicolae Iorga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întotdeauna colegii de peste hotare sunt foarte bine primiți, la Brașov, în partea occidentală a României.

Stimați colegi,

Rosteam de la această tribună și lunea trecută și lunea de dinaintea zilei de lunea trecută, și mă refeream la problemele majore pe care le are Nitramonia din Făgăraș.

Probabil că ați văzut și dumneavoastră la televizor, era cât pe ce să facă "Bum!".

În ziua de joi, când am plecat spre Brașov, am fost sunat de liderul sindical de la Nitramonia, Lucian Cupu, care era disperat și mi-a spus că nu-i găsește pe mai marii județului, iar Electrica a oprit curentul la Nitramonia în plin proces de fabricație. Acolo se fabrică nitroglicerină, dinamită, pulberi și așa mai departe, iar o duduie foarte senină sau senilă, nu știu cum să o cataloghez, purtătoarea de cuvânt a Regiei electrice, spunea să nu ne facem nici o problemă că s-au consultat ei și cu alți specialiști și poate să stea închis curentul și vreo 20 minute că nu este pericol de explozie.

Ba este, și eu vă garantez că dacă se vor repeta asemenea chestiuni, acolo vom avea mari probleme și tare mi-e teamă că vom rade, datorită acestui eveniment, și o parte din județul Sibiu. Așa că revin la domnul Răzvan Orășanu și solicit în regim de urgență să ia măsurile care se impun pentru rezolvarea situației grave în care se află această societate producătoare de material exploziv.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu îi mulțumesc domnului senator Nicolae Iorga pentru declarația politică prezentată.

Stimați colegi, cu această ultimă declarație, am epuizat cererile de declarații politice din partea diverselor grupuri parlamentare, repet, cu două excepții, doi distinși senatori care s-au înscris, dar nu sunt în sală, deci îmi este imposibil să le dau cuvântul. Sper că mă veți scuza pentru această impolitețe, dar nu pot să le dau cuvântul nefiind în sală.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 19 martie 2024, 4:40
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro