Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 februarie 2007

			Şedinţa a început la ora 8,40. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.
			Domnul Eugen Nicolicea: Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor! Declar deschisă şedinţa de astăzi cu declaraţiile politice. Invit la microfon, din partea Grupului PNL, pe domnul Andrian Mihei.
			Domnul Andrian-Sirojea Mihei: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţie politică: "Bileţele pentru toţi!" Stimaţi colegi, Bileţelele politice! Trăim nişte zile în care bileţelele, orice format ar avea ele, fac vâlvă şi deturnează atenţia politicienilor, a presei, a cetăţenilor de la problemele reale ale ţării. Am şi eu câteva bileţele de dezvăluit şi vă rog să încercaţi să alegeţi dumneavoastră care dintre ele merită să fie următorul scos la rampă şi dezbătut cu atâta aplomb. "Sunt pensionar şi am o pensie de două milioane şase sute. Soţia mea a lucrat pe litoral, însă nu a acumulat anii necesari pentru a primi pensie. Nu reuşim, în lunile de iarnă, să ne ajungem cu banii şi vă rugăm să faceţi ceva, astfel încât măcar să putem achita datoriile casei, medicamentele şi, dacă se poate, să ne rămână şi ceva pentru mâncare." "Locuim în satul Crângu, comuna Ion Corvin, judeţul Constanţa. Nu avem apă curentă şi nici canalizare, iar strada principală a satului, când plouă, se transformă într-o mocirlă prin care abia poţi trece. Astfel, uneori rămânem izolaţi de lume, fără a putea ieşi din casă. Faceţi ceva pentru noi, astfel încât să fim şi noi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare şi să se asfalteze şi la noi strada, care nici măcar nu e foarte lungă." Sunt, în acest moment, cel puţin două cazuri mediatizate, de copii cu boli foarte grave în Constanţa, care ar putea avea o şansă, dacă li s-ar acorda şi un ajutor de la buget, în afară de puţinii bani pe care concetăţenii îi donează, impresionaţi de drama copiilor şi a familiilor lor. Sunt marinari români uitaţi de lume prin câte un port al lumii, fără mâncare şi apă, fără bani, departe de ţară şi familie, de care nimeni nu se interesează. Sunt oameni care se confruntă zilnic cu birocraţia şi indiferenţa unor funcţionari, stând la cozi interminabile, trimişi de la un ghişeu la altul, pentru ca, la final, să nu îşi rezolve problemele. Sunt spitale pline de gândaci, cu o igienă precară şi oameni internaţi, care se plâng de condiţiile inumane. Turismul litoral a fost îngropat prin decizii arbitrare, iar investitorii nu ştiu cum să procedeze pentru a-şi proteja investiţiile faţă de lipsa de continuitate. Şi lista problemelor, petiţiilor, cerinţelor, solicitărilor, pe care sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră le-aţi primit sau trimis poate continua la nesfârşit. Fiecare baie de mulţime a domnului preşedinte, în afară de călduroasele strângeri de mâini, îi aduce acestuia la cunoştinţă o serie de alte probleme cu care cetăţenii se confruntă. Cum să procedeze aceşti oameni pentru a căpăta atenţia celor responsabili şi a celor care le conduc destinele? Cum să îşi formuleze ofurile şi pe ce fel de format să îşi scrie păsurile şi durerile astfel încât să fie auziţi, văzuţi şi să obţină şi ei un bileţel ataşat solicitării lor, care să spună: "Rezolvaţi legal acest caz, urgent". Îi invit pe toţi cei predispuşi la "amintiri" despre bileţele primite mai de mult sau mai recent, să facă un efort să îşi amintească şi de acest gen de bilete. Şi să ne spună, şi în cazul acestora, care au fost reacţiile şi rezoluţiile. Şi, totodată, îi îndemn pe toţi oamenii politici să îşi facă treaba cu seriozitate, competenţă şi maturitate politică, să îşi vadă fiecare de atribuţiunile sale şi să le îndeplinească cu conştiinciozitate şi nu să prefere să vâneze greşelile celor de lângă ei. Trebuie să facem în aşa fel încât toate acţiunile noastre să fie pentru interesul naţiunii, pentru bunăstarea acesteia, pentru ridicarea economică a ţării. Vă mulţumesc,
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Ioan Stan. nu este. Domnul Vasile Mocanu.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Vine furtuna!" România se apropie de o criză politică majoră. După mai puţin de două luni de la integrarea în Uniunea Europeană, ţara noastră provoacă, deja, îngrijorare în toate cancelariile europene. Instabilitatea politică din România se acutizează şi dă naştere unor situaţii bizare. Votăm legi, dar nu le respectă nimeni. Avem un Guvern tot mai slab, care ignoră, însă, votul parlamentarilor. În schimb, nu avem o veritabilă strategie de integrare. Tot ce am câştigat, ca popor, în ultimii 17 ani se poate pierde din cauza greşelilor săvârşite pe parcursul a câtorva luni de Alianţa DA. Principalul vinovat pentru această stare de lucruri este Traian Băsescu, deoarece "preşedintele-jucător" nu respectă regulile jocului democratic. Numeroasele sale intervenţii în actul executiv au produs confuzie şi derapaje democratice. Culmea este că şeful statului una spune poporului şi alta fumează, în particular. După ce Traian Băsescu a acuzat parlamentarii de legături suspecte cu marii infractori, presa a adus tot mai multe dovezi că însuşi preşedintele României a intervenit, încă de la începutul mandatului său, în favoarea unor indivizi certaţi cu legea. De altfel, experienţa ne învaţă că hoţul este cel care strigă cel mai tare "hoţii!" Tocmai pentru a abate atenţia de la toate aceste scandaluri, care-i şifonează extrem de grav imaginea, Traian Băsescu comandă, cu nonşalanţă, plebiscite în prag de primăvară. Am fost întotdeauna de partea votului uninominal, dar nu putem fi de acord cu maniera în care statului a introdus această temă, extrem de importantă, în atenţia românilor. Până acum, Alianţa DA nu s-a arătat deloc interesată de acest subiect. Domnule preşedinte, nu mai confundaţi România cu un vapor, iar pe oamenii politici cu marinarii pe care i-aţi avut în subordine. Domnule preşedinte, vine furtuna! Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Adrian Moisoiu.
			Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Intervenţia mea este intitulată "Autonomia culturală este în Europa un drept de la sine înţeles şi, dacă respectiva comunitate o doreşte, este posibilă şi autonomia teritorială." Un proverb românesc spune că: "La urechea surdului, poţi da şi cu tunul. Celui ce nu vrea să înţeleagă, oricât de mult ar vorbi este în zadar." Cam într-o situaţie similară se găsesc şi cei care au condus după 1990. De dragul voturilor pe care le-au obţinut sau le obţin de la UDMR, aceştia sunt în stare să nu observe marea trădare naţională şi asta de către politicieni mai şcoliţi sau mai puţin şcoliţi, cu mai multă sau mai puţină experienţă, mai tineri sau mai vârstnici, proveniţi de pe întregul cuprins al patriei noastre dragi. Ardelenii fac o greşeală enormă când apreciază că emoţiile pe care le trăiesc ei: "Doamne, oare ce se va întâmpla cu noi? Ne vor lua ungurii Ardealul?" spunând că sunt trădaţi de către politicienii de pe Dâmboviţa, adică de către "mitici". Domnilor, Ardealul l-au oferit şi îl oferă ungurilor ardelenii noştri, cei care, trimişi la Bucureşti ca aleşi ai neamului, de pe malurile Tisei, Crişului, Someşului, Mureşului, Abrudului, Cibinului sau altor râuri care brăzdează frumosul Ardea şi care uită de unde au plecat şi cine şi de ce i-au trimis în capitală. Nimic mai fals că "miticii" sunt cei care trădează Ardealul. Uitaţi-vă cu atenţie la distinşii noştri ardeleni, care se cred mari politicieni. Invitaţi sau nu, vizitele în Transilvania ale conducătorilor de toate gradele ale Ungariei, nu se mai termină. Ce caută, în aceste zile, în România, la Bucureşti, dar şi la Tîrgu-Mureş şi Cluj-Napoca, preşedintele Ungariei, Solyom László? Nu au trecut nici două luni de când preşedinta Parlamentului ungar, doamna Szilli Katalin, i-a onorat, cu vizita domniei sale, pe locuitorii din Sfântu Gheorghe şi, exact în timpul când se desfăşura un sondaj de opinie, ca să folosesc terminologia bravului bihorean, ministru al administraţiei publice şi internelor, privitor la autonomia teritorială a locuitorilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş: "Ne bucurăm de o vizită şi mai înaltă!". Şi mai spune domul Solyom că, deşi nu a fost invitat în Ţinutul Secuiesc, dânsul intenţionează să revină cât mai curând în zonă. S-au terminat problemele Ungariei? A ieşit economia ei din criză? Sau poate soluţia, ca şi în 1940, se află aici, în Transilvania? Iată ce spune domnul Solyom la Târgu-Mureş: "Noi considerăm maghiarimea de aici în înţelesul unui concept cultural ca fiind parte a naţiunii maghiare. Pentru ca maghiarimea de aici să poată face faţă asimilării, va fi necesar ca ea să aibă propria şi deplina ei structură. Coloana vertebrală a acesteia este dobândirea, începând de la grădiniţă şi până la universitate, a unei culturi de sine stătătoare, prin intermediul instruirii în limba maghiară, dar sunt necesare şi alte structuri sociale proprii. Va fi nevoie de cultură, instituţii, întreprinzători, intelectuali. Insist asupra necesităţii asumării legii naţionalităţilor, fiindcă alături de declaraţiile cu privire la prietenie, la drepturile naţionalităţilor, aceasta ar fi dovada că există, într-adevăr, garanţii juridice pentru asigurarea acestor drepturi. Am subliniat acolo, la Bucureşti, domnului preşedinte şi asistenţei puntul nostru de vedere, conform căruia, autonomia culturală este, în Europa, un drept de la sine înţeles şi, dacă respectiva comunitate o doreşte, este posibilă şi autonomia teritorială." Este mai mult decât clar că, sub masca autonomiei culturale, preşedintele Ungariei instigă la autonomie teritorială. Iată de ce ungurii militează pentru şcoli, instituţii, structuri separate. Degeaba noi dorim să edificăm o România a bunei convieţuiri, în care toţi să trăim în bună înţelegere. În România, stabilimente de cultură proprie înseamnă stabilimente comune, în care făurim o cultură a noastră proprie, a tuturor celor care convieţuiesc aici, o cultură românească. România nu poate să cheltuiască pentru şcolarizare pentru un alt stat, fie el şi cel ungar, după cum nici cel ungar nu cheltuieşte pentru România. Legea statutului minorităţilor care se dezbate acum în Camera Deputaţilor nu este numai a minorităţii maghiare, ci a tuturor celor 19 minorităţi recunoscute prin Constituţie în momentul de faţă. Ce se doreşte cu România? Se vrea să devină stat federal? Aceasta se urmăreşte prin înfiinţarea consiliilor naţionale ale autorităţilor culturale. Permanent, comunităţii maghiare, indiferent de liderii pe care-i are şi în special prin biserica reformată i se inoculează nostalgia pentru Ungaria Mare, chiar dacă mulţi dintre membrii ei nu au fost şi nu sunt de acord cu atrocităţile, crimele, masacrele dezlănţuite în Transilvania de Nord după Dictatul de la Viena. Ca urmare a luptei întemeiate pe miturile fundamentale ale maghiarismului pe care FIDES o poartă, a manifestărilor revizioniste şi şovine ce sunt mai acute ca niciodată, maghiarilor le-a intrat în cap că a sosit ora lor, că ceasul istoriei s-ar mai putea întoarce. De aceea, vraja Trianonului este mai extinsă decât oricând. Orice mesaj s-ar transmite secuilor de către statul român nu ajunge direct la ei, deoarece ei urmăresc doar posturile maghiare: Duna TV, MTV2 şi altele. Pentru ei TVR 1, TVR 2, Antena, PRO TV nu există decât în eventualitatea când are loc vreo transmise sportivă. Cunoscând faptul că SRI a informat permanent atât Preşedinţia, cât şi Guvernul de ce anume se întâmplă în secuime, atitudinea autorităţilor de la Bucureşti se poate aprecia drept o parşivenie politică greu de explicat. Mă întreb de ce ministrul de interne, Vasile Blaga, nu l-a demis pe prefectul ungur de Covasna, când acesta a amânat să atace în instanţă hotărârile locale de organizare a referendumurilor. Să fie domnia sa atât de naiv, încât să-l aprecieze drept un nevinovat şi legal sondaj de opinie, care niciodată nu va putea fi folosit pentru a face presiuni la cine ştie ce cancelarii europene? Sau ce poziţie a luat Ministerul de Externe, când a fost informat că, la referendum, au participat ca observator şi doi parlamentari unguri, care şi-au declinat drept calitate oficială delegaţia dată de Grupul parlamentar al FIDES, care sprijină voinţa de autonomie a secuilor, după cum invit Ministerul Afacerilor Externe să-şi prezinte punctul de vedere în legătură cu cele declarate de preşedintele ungar şi prezentate mai sus. Nu pot să cred că toţi câinii din România au fost eutanasiaţi, că în ea au mai rămas numai jigodiile şi, astfel, ţara a ajuns un stat fără câini. Ungariei şi proceselor care se petrec în sânul societăţii ungare, cât şi comunităţii maghiare din România este necesar să li se acorde maximum de atenţie. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Aţi consumat aproape tot timpul destinat PRM-ului.
			Din partea Grupului parlamentar al UDMR, Becsek-Garda Dezideriu. Vă rog la microfon.
			Domnul Becsek-Garda Deszö-Kálmán: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Conducerea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc, reprezentată prin inginerul Mutică Cătălin, împreună cu subalternii săi, a contribuit la defrişările masive în judeţul Harghita, la neîmpădurirea suprafeţelor distruse în zona Gheorgheni, în raza Ocolului Silvic Topliţa şi Tulgheş. Aş edifica doar câteva exemple despre abuzurile săvârşite de către corpul de pază al Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc, cu referire la întocmirea unor procese verbale de constatare a unor contravenţii silvice de către domnul Zerkula Ladislau, tehnician silvic de pază la nivelul judeţului Harghita, persoană care, pe de altă parte, se face vinovată pentru susţinerea ilegalităţilor actualului director, fost şef de ocol la Ocolul Silvic de Stat Topliţa, privind lipsuri în gestionarea frauduloasă a masei lemnoase. Tehnician principal Fancsali Gabor şi inginerul Petres Csaba, împreună cu domnul Zerkula Ladislau, la data de 23 ianuarie 2003, au întocmit un număr de trei bucăţi procese verbale de contravenţie silvică, încheiate în nume de persoane fizice, fictive, la unele firme care aveau ca obiect de activitate comerţul intermediar, care se ocupau cu comercializarea materialului lemnos şi au propus aplicarea unei amenzi minime, simbolică de 600.000 lei (vechi), în loc să sesizeze organele fiscale şi organele procuraturii, organe competente privind clarificarea documentelor fictive, cum este menţionat şi în procesele verbale nr. 508 din 05 februarie 2003, privind comercializarea unei cantităţi totale de material lemnos de 452,64 metri cubi, proces verbal cu nr. 510 din 05 februarie 2003 a unei cantităţi de 1163,07 metri cubi de material lemnos şi procesul verbal nr. 511 din 05 februarie 2003 pentru un volum de 41,10 metri cubi de material lemnos şi scândură răşinoasă. Valoarea totală a actului de comerţ ilicit, prin actele menţionate în procesele verbale de contravenţie silvică, este de 1.357.753.041 lei. Fostul şef de ocol al Ocolului Silvic de Stat Gheorgheni, inginerul Melles Elöd, persoana care a pus pe butuci fostul Ocol de Stat din Gheorgheni, a protejat pe infractori privind infracţiunile consumate în Rezoluţia nr. 366 din 10 februarie 2003 şi aplica amenzi contravenţionale formale pentru unele infracţiuni asupra unor fapte ilicite deosebit de grave. Din păcate, Direcţia de control privind Regimul Silvic din Ministerul Agriculturii, condusă în mod efectiv de către reprezentanţii aşa-numitei "promoţii de aur", dintre care aş aminti pe domnul Mircea Vasile, a susţinut şi susţine în continuare aceste persoane, care au contribuit, prin actele semnate de ei, la defrişarea unor păduri întregi din judeţul Harghita. Se pare că această echipă care a avut un rol important în distrugerea pădurilor ţării se va întări prin numirea domnului Romică Tomescu în funcţia de director general la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PC, Ardelean. nu este; domnul Ioan Ţundrea. nu este. domnul Petru Călian. nu este. Bodgan Liviu Ciucă. nu este. Ionica Constanţa Popescu. nu este. Daniela Popa. nu este.
			Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul Aledin Amet. Aveţi cuvântul.
			Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu, un luptător pentru libertate." Fiecare naţiune îşi are conducătorii săi. Mersul istoriei impune, în momentele de mare semnificaţie, apariţia liderilor de opinie, cu o apreciabilă capacitate de a hotărî şi de a fi respectaţi. Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu este o personalitate a lumii turcice. Luptător pentru drepturile tătarilor din Crimeea, s-a distins datorită consecvenţei şi caracterului de înaltă ţinută. A suferit, foarte mulţi ani în închisorile regimului comunist din fosta Uniune Sovietică, pentru că a crezut în propria sa identitate. Sprijină, într-un mod relevant, actuala mişcare de reconsiderare a existenţei naţiunii tătare. Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu este un lider. Există, din partea unor prestigioase organizaţii internaţionale, numeroase opinii favorabile în ceea ce priveşte acordarea Premiului Nobel pentru pace acestui învingător. Ideea, una, cu siguranţă, generoasă, are susţinerea tuturor tătarilor din lume şi, firesc, a tătarilor din România. Este un gest normal, dacă avem în vedere activitatea omului Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu, activitate cu adevărat prestigioasă. Într-o vreme şi într-un loc, Crimeea, când opiniile pot fi împărtăşite cu mai multă forţă şi unde se petrece procesul reîntoarcerii, o astfel de nominalizare ar fi justificată. Naţiunea tătară are o istorie bogată în fapte. Naţiunea tătară a avut, permanent, în fruntea ei, oameni înzestraţi. Naţiunea tătară se străduieşte, pe cale paşnică, să-şi recapete identitatea statală. Acestea sunt motivele pentru care liderul Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu şi-a dedicat existenţa ideii de libertate. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului independenţilor, Marian Sorin Paveliu. nu este. Mircia Giurgiu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Unirea Cluj-Napoca - un faliment anunţat sau o afacere imobiliară." În anul 2004 a fost privatizată fabrica "Unirea" din Cluj-Napoca, iar după doi ani şi jumătate mai există doar jumătate din salariaţii de atunci. Patronatul nu şi-a respectat promisiunile şi prevederile din clauzele contractului de privatizare, în sensul că nu a făcut investiţii de dezvoltare în sumă de aproximativ 1820 de mii de euro, de asemenea, investiţiile de mediu de 120 de mii de euro. Ba mai mult, salariaţii, aşa cum am spus, au rămas doar la jumătate. În aceste condiţii, AVAS ar trebui să ia măsuri şi să rezilieze contractul de privatizare în aşa fel încât această unitate, care funcţionează din anul 1840, să revină la un statut pe care-l merită, şi anume la un exportator de utilaje. Mai multe amănunte despre ceea ce s-a întâmplat la Unirea în materialul pe care o să-l depun la secretariat. Vă mulţumesc. (În continuare, a fost consemnat materialul depus la secretariatul de şedinţă.) La începutul acestui an, salariaţii de la SC Unirea SA din Cluj-Napoca, unitate care are ca activitate principală fabricarea de maşini unelte pentru prelucrare metal, au făcut cunoscută situaţia de criză profundă în care a ajuns societatea după privatizare. Pornind de la anunţul de vânzare de acţiuni de către APAPS, care a fost cosmetizat în sensul că activele cu caracter social şi clădirea administrativă nu vor fi scoase la vânzare sau consorţiul care a cumpărat acţiunile (Act Unirea cu 1% şi 99% Ben&Ben SERV SRL) prin Contractul nr. 58/2004. Capitalul social neactualizat al societăţii era de 15 miliarde lei, terenurile fiind incluse în această sumă. AVAS a vândut pachetul de acţiuni de 76,6% pentru 152.000 euro. Cumpărătorul se obliga să facă investiţii de dezvoltare de 1.820.000 euro, investiţii de mediu de 120.000 euro şi să menţină numărul de salariaţi, iar în caz de nerespectare a clauzelor contractul se desfiinţează. De investit s-a investit doar în clădiri, necumpărându-se nici măcar un utilaj, iar numărul de salariaţi a scăzut sub 50%, datorită politicii de personal şi salariale dusă de cumpărător, excepţie făcând faptul că într-o singură lună au fost încasate salariile întregi, dar care sunt cu 35 % sub media pe economie şi nu se acordă la timp. Contractul de vânzare-cumpărare nu a fost respectat, în aceste condiţii a fost cerută desfiinţarea acestuia. Mai mult, sub titlul de ajutor pentru reabilitarea societăţii, AVAS şi Ministerul Finanţelor Publice emit Ordinul comun din 24 mai 2006 privind înlesnirea de la plata obligaţiilor bugetare (ştergerea datoriilor în valoare de 138 miliarde lei şi alte datorii de miliarde eşalonate). La începuturile ei, SC Unirea SA, societate înfiinţată în 1840, a exportat zeci de mii de utilaje textile în toate colţurile lumii, iar în momentul privatizării exporta 85-90% maşini unelte pentru prelucrarea metalului în Olanda, Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Până când vom tolera nedreptatea şi falimentarea industriei româneşti, ale cărei produse până nu demult reprezentau un etalon în domeniu?
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Mihai Dumitriu.
			Domnul Mihai Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Învăţământul românesc în derivă." În intervenţia mea vă aduc în atenţie câteva aspecte din sistemul de învăţământ care reliefează faptul că şcoala românească nu este pregătită să facă faţă schimbărilor produse după 1990. Slăbiciunea şi haosul, care domnesc în sistem, demonstrează mediocritatea Guvernării Portocalii - PD şi Galbene - PNL, mediocritatea funcţională a instituţiilor statului român, implicit a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care nu ar exista fără "succesul" mediocrităţilor individuale promovate în funcţii. Din mesajul Preşedintelui Băsescu, transmis la un început de an şcolar, tinerii au aflat că, pentru a ajunge prim ministru sau preşedinte de ţară, trebuie să îndeplinească o condiţie sine qua non: să fie mediocri la învăţătură. Atunci, pentru miniştri se pretinde mult mai puţin, dar esenţial este de a fi membru activ în unul din Partidele PNL sau PD. În consecinţă, se continuă: agravarea suferinţei învăţământului românesc; discreditarea învăţământului în faţa opiniei publice; desconsiderarea şi umilirea Corpului Profesoral; demolarea încrederii copiilor că pot învăţa carte, că pot promova într-o ţară a valorii şi nu a minciunii, că pot lua notele pe care le merită. Ministerului Educaţiei şi Cercetării îi lipseşte o strategie şi o viziune unitară pentru învăţământul românesc, de la învăţământul preşcolar până la cel universitar, în contextul schimbărilor majore survenite în societate şi a integrări României în Uniunea Europeană. Ministrul Hărdău vrea să reformeze învăţământul preuniversitar, modificând la repezeală Legea Învăţământului în Audi, pe genunchi. Prevederile Proiectului Hărdău referitoare la anul pregătitor de la 6 ani, învăţământul primar, clasele I-V, învăţământul secundar inferior, clasele VI-IX, nu sunt compatibile cu actualul sistem de organizare al învăţământului preuniversitar, cu locaţiile existente, cu programele şcolare, cu forma actuală de pregătire a cadrelor didactice. Din păcate, se constată că şcoala este marcată de năravurile societăţii româneşti, adaptându-se funcţional la acestea. Criza şcolii este mult mai profundă decât efectele sale publice vizibile. Protecţia şi educaţia copiilor nu reprezintă pentru actualii guvernanţi o prioritate. Burse alocate în bătaie de joc pentru elevi au fost micşorate de la 1 ianuarie 2007 de la 18 lei/lună la 14 lei/lună. Acesta este cadoul făcut de Ministerul Educaţiei beneficiarilor de burse de studiu, sociale sau medicale. Beneficiarii burselor "Bani de liceu" primesc 180 lei/lună, dar cu aceşti bani nu pot acoperi nici măcar jumătate din cheltuielile pentru cazare şi masă. Mai mult, de necrezut, elevii absolvenţi de SAM ce urmează clasa a XI-a (anul de completare) nu beneficiază de această bursă, deoarece această categorie de elevi nu este menţionată în HG 1488/2004. Cele trei intervenţii ale subsemnatului pentru corectarea HG 1488/2004 au rămas fără răspuns. Din această cauză, foarte mulţi elevi absolvenţi de SAM au abandonat şcoala. Aceşti elevi au fost obstrucţionaţi de minister de a se califica într-o meserie cerută pe piaţa muncii şi de a obţine un certificat recunoscut în Uniunea Europeană, cât şi de a finaliza studiile liceale. Condiţiile din mediul rural şi sărăcia au determinat creşterea numărului de copii care au abandonat învăţământul obligatoriu, implicit creşterea numărului persoanelor cu studii incomplete sau analfabete. Doar alocaţia de 25 roni/lună îi mai determină pe unii copii să frecventeze cursurile şcolare. Alocaţia şi bursele copiilor reprezintă pentru un număr însemnat de familii singura sursă de venit. Nu cumva aceştia sunt viitoarele slugi din curţile şi din casele bogaţilor care guvernează România? Stimaţi colegi, Aroganţa guvernanţilor faţă de elevi şi faţă de cei ce trudesc la catedră se reflectă şi în salariile de mizerie pe care le acordă. Domnule ministru, Ne pleacă profesorii, deoarece nu există nici o deosebire între doamna de la aprozar şi doamna de la grădiniţă. Zeci de mii de cadre didactice se adresează instanţelor de judecată pentru a obţine drepturile conferite de lege. Astfel, multe primării sunt chemate în instanţă pentru că refuză să deconteze abonamentele profesorilor care fac naveta. De asemenea, educatoarele, învăţătorii şi institutorii cu vechime de peste 25 ani şi gradul didactic I, din multe judeţe ale ţării, şi-au câştigat în justiţie drepturile băneşti cuvenite pentru cele 2 ore suplimentare săptămânal, peste norma didactică aşa cum au beneficiat profesorii şi maiştrii instructori. Cele câteva aspecte prezentate demonstrează dispreţul guvernanţilor PNL-PD faţă de popor, faţă de elevi, faţă de părinţi, faţă de cei are muncesc la catedră. Se impune a fi restructurat din temelii sistemul de învăţământ, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare, alte organisme din învăţământ ce oferă educaţie. De asemenea, trebuie acordată o deosebită atenţie educaţiei adulţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Valeriu Boeriu.
			Domnul Valeriu-Victor Boeriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa! Voi vorbi astăzi despre votul uninominal. "Votul uninominal - între necesitate şi demagogie" Circulă, de o bucată de vreme, ideea potrivit căreia, în România, clasa politică ar fi rămas în urma societăţii. Acest fapt nu are decât parţial acoperire în realitate, câtă vreme se cunoaşte că orice clasă politică este emanaţia societăţii care a ales-o, axiomă plastic exprimată în formula "fiecare societate are clasa politică pe care o merită". Nu contestă nimeni faptul că este necesară o adevărată reformă la nivelul clasei politice româneşti, însă metodele vehiculate de către unii politicieni şi unii reprezentanţi ai presei sau ai societăţii civile pentru a se înfăptui acest lucru sunt simple himere. Reforma politică românească pare a fi, în aceste vremuri, sinonimă cu necesitatea urgentă a adoptării sistemului electoral al votului uninominal, deşi acest pas este doar un palid început în ambiţiosul proiect de reformare a clasei politice. Votul uninominal a ajuns să fie, în gura susţinătorilor înfocaţi, un panaceu, deşi nu orice formă a acestui tip de vot ar fi utilă, în acest moment, în societatea românească. Pe de altă parte, un referendum pentru votul uninominal este costisitor şi inutil, deoarece se cunoaşte foarte bine rezultatul acestuia, la fel cum se cunoaşte că, în eventualitatea unui referendum având ca temă alegerea între o republică parlamentară sau prezidenţială, votul popular s-ar îndrepta, cu precădere, înspre ultima variantă, atitudine tributară sindromului, încă prezent în societatea românească, al "tătucului salvator". În legătură cu votul uninominal, există câteva prejudecăţi care pot fi uşor demontate. În primul rând, se susţine că acesta ar produce o clasă politică mai curată. Argumentul este palid, deoarece primarii, de exemplu, sunt aleşi uninominal, şi există numeroase cazuri de edili acuzaţi de corupţie sau deturnare de fonduri publice. În al doilea rând, se spune că votul uninominal favorizează o selecţie mai bună a candidaţilor, însă se omite faptul că aceştia sunt desemnaţi tot de către partidul din care fac parte, iar de cele mai multe ori, unul dintre criteriile de alegere a acestora este strict financiar, în vederea susţinerii campaniei electorale. În al treilea rând, se vehiculează ideea că votul uninominal ar aduce o clasă de politicieni mai competenţi, însă mecanismul de selectare a acestora de către alegători ar ţine cont numai de criteriul notorietăţii, care se confundă rareori cu cel al competenţei. În altă ordine de idei, alegerea uninominală în circumscripţii electorale ar duce la o schimbare a preocupărilor parlamentarilor, în sensul că, dat fiind faptul că vor fi reprezentanţi locali, vor fi interesaţi cu predilecţie de probleme de interes local, suprapunându-se în acest fel cu atribuţiile şi competenţele aleşilor din administraţia locală. Un alt neajuns vizează imposibilitatea aproape absolută de închegare a unei majorităţi parlamentare eficiente, votul uninominal dând şanse de reprezentare foarte multor partide şi candidaţi independenţi, creându-se astfel germenii unei instabilităţi politice generalizate. Există, cu siguranţă, şi avantaje ale votului uninominal: o legătură mai directă între ales şi alegător, ducând la o mai mare responsabilizare a celui dintâi şi eliminarea procedurii "paraşutaţilor" de la centru. Dacă se va ajunge la votul uninominal, acest fapt va trebui realizat printr-o lege foarte bună, care să combine necesitatea reprezentării fidele a circumscripţiilor, cu garantarea reprezentativităţii partidelor, şi nu pentru că preşedintele României mimează preocuparea în această direcţie, după ce, cu numai câteva luni în urmă, blama sistemul votului uninominal. În ceea ce priveşte reforma clasei politice româneşti, aceasta se constituie într-un trepied bazat pe: vot uninominal - cu rezervele amintite, separarea şi fixarea mai clară a preorogativelor celor două camere ale Parlamentului, clarificarea raporturilor dintre preşedinte şi clasa politică, prin organizarea unui referendum pentru republică parlamentară sau prezidenţială. La toate acestea se adaugă primenirea naturală a clasei politice, prin apariţia unei noi generaţii de politicieni, nepătaţi de reflexele şi concepţiile trecutului comunist. În concluzie, problema votului uninominal este complexă, constituind o necesitate, între altele, pentru reforma clasei politice, dar consider că nu poate fi rezolvată printr-un singur referendum "a toate lămuritor" care porneşte de pe o poziţie propagandistică, prin intervenţia preşedintelui Băsescu. Există diverse variante în care votul uninominal poate exista, iar într-o formă sau alta el este necesar în societatea românească, însă adoptarea acestuia va trebui să ţină cont de pericolele "manelizării" Parlamentului, ale subreprezentării cetăţenilor şi ale transformării forului legislativ într-o masă pestriţă de indivizi mânaţi în luptă din raţiuni financiare sau de notorietate. E necesară o informare corectă şi nepărtinitoare a cetăţenilor în această privinţă, pentru a se evita alegerea unui sistem de vot pe care toată lumea pare să-l dorească, dar căruia foarte puţini i-au înţeles consecinţele imediate. Problema rămâne însă una de actualitate şi trebuie să fie, într-adevăr, o preocupare reală a clasei politice româneşti. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Ştefan Baban.
			Domnul Ştefan Baban: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Recent, am primit de la un cetăţean din zona Buşteni, om de afaceri în domeniul turistic, un memoriu prin care persoana în cauză încearcă să atragă atenţia asupra devalizării României printr-o nouă metodă, destul de legală, dar folosită de anumite grupuri de interese locale şi/sau naţionale, şi anume cea retrocedării. De la început doresc să vă informez că pornim de la prezumţia că domnul în cauză spune adevărul, că interesele sale sunt pur patriotice şi mai puţin de afaceri, deşi, având în vedere că lucrează în sectorul turistic, acest lucru pare puţin verosimil. Cum tot la fel ar trebui să mai ştiţi că memoriul primit de mine a fost înaintat şi preşedintelui ţării, şi premierului, şi Parlamentului, şi Curţii de Conturi, şi Ministerului Justiţiei, şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, dovadă fiind numerele de înregistrare de la aceste instituţii, aflate pe hârtia respectivă. Pe scurt, omul atrage atenţia şi, mai corect fie spus, ne trage de mânecă, că această operaţiuni a retrocedărilor, pornită mai ales în ultimii doi ani, tinde să decapiteze România într-un mod foarte simplu şi durabil, astfel încât cei ce vor încerca ulterior să repare aceste nedreptăţi, vor vedea că niciun mijloc legal sau nicio acţiune judecătorească naţională sau internaţională nu vor avea sorţi de izbândă. Ni se atrage atenţia în termeni clari, concişi şi respectuoşi, că procedura de retrocedare a bunurilor confiscate de fostul regim se desfăşoară de cele mai multe ori pe baza unor acte dubioase sau puţin probatoare, că cei ce fac parte din comisiile judeţene pentru retrocedări sunt slab pregătiţi sau uşor de manipulat din punct de vedere politic, astfel încât soluţiile lor sunt de foarte multe ori imprevizibile sau chiar sfidează realitatea, bunul-simţ şi legalitatea. Iar când justiţia românească girează şi parafrazează aceste anomalii, nu este greu deloc de închipuit senzaţia de cadorisire, doar ca urmare a unor interese politice şi/sau financiare. Persoana care mi-a trimis acest memoriu se referă concret la două cazuri: retrocedarea a 12 000 ha de pădure în zona munţilor Bucegi către fostul suveran al României Mihai I, precum şi a 27 000 ha pădure din zona Ceahlău către urmaşii familiei Sturza, deşi ambele suprafeţe solicitate au fost înainte de 1944 aflate în proprietatea statului şi concesionate celor două familii. După 60 de ani, autorităţile româneşti ajung la concluzia, fără a proceda la o minimă verificare, că aceste terenuri trebuie retrocedate, deşi, în această perioadă, chiar orânduirea pe care azi o blamăm la fiecare pas s-a ocupat de întreţinerea lor şi sporirea fondului silvic şi genetic. Să nu ne grăbim, şi să judecăm cu calm şi luciditate: fostul suveran al României a mai primit, tot ca retrocedări, şi Castelul de la Săvârşin cu pădure şi teren agricol, şi Castelul Peleş şi Pelişor şi, mă întreb, dacă n-ar fi normal să-i retrocedăm toată ţara, că, deh, a fost suveran! Departe de mine gândul de a insulta fosta familie regală, dar vă atrag atenţia că nimic din toate aceste bunuri retrocedate nu a provenit din moşteniri sau cumpărări, ci s-au realizat tot din vistieria ţării şi tot cu sprijinul poporului. Nici măcar Ştefan cel Mare, cât a fost el de mare domnitor, nu a ridicat o singură biserică din averea sa, ci tot din vistieria ţării, care se umplea tot din biruri şi dări, deci chiar şi după 600 de ani, sistemul a funcţionat şi funcţionează, ca şi principiul construirii palatelor şi cetăţilor, aplicat de marele domnitor. Doamnelor şi domnilor colegi, vă repet că v-am expus pe scurt memoriul pe care l-am primit de la persoana în cauză, care era disperată că nici măcar una din instituţiile abilitate şi enumerate la începutul declaraţiei nu s-a obosit să-i răspundă. V-am prezentat această problemă pentru că indiferent de interesele părţilor, mi se pare normal să trag un semnal de alarmă faţă de avalanşa retrocedărilor care a cuprins, mai ales în ultimul an, România. Este normală această atenţionare, chiar dacă nu va avea nici un rezultat, dar cazul castelului Bran poate deveni în cel mai scurt timp un laitmotiv al politicii actuale. Şi s-ar putea să ne trezim că trăim, muncim şi locuim pe... nicăieri, pentru că am retrocedat totul, chiar şi ceea ce nu trebuia. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al UDMR, Kiraly Andrei-Gheorghe.
			Domnul Kiraly Andrei-Gheorghe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, În ultima perioadă, în Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Guvernul au făcut eforturi lăudabile în vederea realizării unei şcolarizări cât mai bune. Una din ultimele realizări în domeniu sunt repartizarea în teritoriu a numeroaselor microbuze şcolare. De fapt, acesta este obiectul declaraţiei care poate că este mai mult tehnică decât politică: situaţia şi funcţionarea mijloacelor de transport puse la dispoziţia centrelor şcolare pentru transportul elevilor între localităţi. Tot mai multe mijloace de transport sunt puse la dispoziţia centrelor şcolare, cu scopul sus-menţionat. Ştiind că din cauza numărului redus de elevi s-au desfiinţat şi în urma regulilor preconizate şi în viitor se vor desfiinţa foarte multe şcoli sau secţii şcolare, consider că aprovizionarea unităţilor de învăţământ cu asemenea mijloace de transport este lăudabilă, binevenită şi trebuie continuată şi în viitor. Deoarece localităţile vizate de acest proces regretabil se află din multiple considerente în categoria celor defavorizate, având de luptat cu probleme economice şi sociale deosebit de apăsătoare, este necesar să se asigure funcţionarea permanentă, corectă şi neconturbată a acestor mijloace de transport. Acesta este motivul pentru care mă văd nevoit să semnalez o problemă cauzată de prevederile în vigoare în domeniu, care afectează în mare măsură şcolile în cauză şi pe care, prin colaborarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Finanţelor Publice trebuie să se rezolve. Mijloacele de transport, intrând în patrimoniul şcolilor, prin bugetul alocat de către consiliile locale unităţilor de învăţământ, au asigurate sursa pentru acoperirea cheltuielilor materiale, combustibil, piese de schimb, reparaţii. Maşinile însă fiind în proprietatea şcolilor, şoferii care se angajează pot face parte numai din organigrama şcolilor în cauză, fiind angajaţii acestora şi, în consecinţă, fac parte din categoria personalului nedidactic. Conform celor prevăzute în Legea bugetului, această categorie de personal, laolaltă cu personalul didactic, nu are posibilitatea de a primi salarii din sursele oferite de către bugetele locale, în atribuţiunile acestora neintrând nici măcar posibilitatea de a înfiinţa aceste posturi în organigramă. Pentru rezolvarea situaţiilor de asemenea natură, autorităţile locale sunt nevoite, obligate chiar să recurgă la nişte artificii pe care cu greu le-am putea plasa în sfera celor legale. Aceste fapte şi aceste circumstanţe mă obligă să adresez rugămintea ca, împreună cu celălalt minister implicat, cel al finanţelor, să se găsească cât mai urgent rezolvarea acestei probleme, dând astfel posibilitatea atât şcolilor, cât şi autorităţilor locale să intre în legalitate. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnul Petru Călian.
			Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Distinşi colegi, Declaraţia politică de astăzi are titlul "Folia bileţelului". Ca şi cum scena politică românească ar mai fi avut nevoie şi de alte impulsuri pentru a deveni mai interesantă şi mai agitată în acelaşi timp, a mai apărut un "bileţel" semnat de preşedintele Traian Băsescu prin care, ştiţi cu toţi, se solicită rezolvarea legală a problemei. Nici nu mai contează foarte mult cine era beneficiarul "rezolvării" sau cine trebuia "să pună legea în aplicare". A fost suficient să se anunţe găsirea unui alt bileţel ca, pe de o parte, să se găsească alte motive de incriminare a preşedintelui sau, dacă schimbăm tabăra, de laudă a spiritului justiţiar şi prompt de a interveni, al aceluiaşi preşedinte. Ba, chiar au fost şi unii care au afirmat că nu este vorba de un bileţel, pentru că răspunsul scris a fost pe hârtie de tip A4. Concluziile sunt două, în opinia mea: argumentele apărătorilor lui Băsescu au ajuns să se rezume le penibilităţi ca cea de mai sus şi România suferă de "folia bileţelului" la toate nivelele ei. Îmi voi permite să detaliez doar a doua parte a concluziei mele, considerând că aberaţiile unora care îl scuză pe Băsescu invocând faptul că bileţelul era de fapt o hârtie A4 nu merită deloc atenţia. În ceea ce priveşte a doua concluzie, cred că nu trebuie să ne lăsăm antrenaţi în vârtejul produs de al doilea bileţel, pentru că acesta este doar o confirmare a practicilor lui Băsescu, aşa cum ştim cu toţii, şi pentru că, în mod sigur vor mai apărea şi altele în următoarea perioadă. Trebuie să acţionăm ferm, să combatem declaraţiile păguboase ale susţinătorilor preşedintelui, care nu mai ştiu ce să facă pentru a găsi argumente în favoarea acestuia şi a pentru incrimina Parlamentul. Prin urmare, eu, în calitate de vicepreşedinte al Partidului Conservator, afirm că voi solicita preşedintelui Traian Băsescu să demisioneze, în situaţia în care la referendumul privind introducerea votului uninominal prezenţa la vot va fi sub 50% sau numărul de voturi va fi insuficient pentru aprobarea acestei măsuri. Oricum, în acest caz, demisia ar trebui să vină chiar din partea preşedintelui, fără ca altcineva să formuleze această solicitare, deoarece o prezenţă la vot pe o astfel de temă, mai scăzută de 50%, înseamnă că populaţia i-a retras sprijinul său preşedintelui ţării, iar absenteismul este, de fapt, un vot de blam. Dacă preşedintele Partidului Democrat, domnul Emil Boc, afirmă că Parlamentul ar trebui să fie dizolvat, dacă la referendumul privind demiterea preşedintelui ţării nu se vor întruni cel puţin 50% din votanţi, acelaşi lucru se poate aplica, pe cale de consecinţă, şi în cazul preşedintelui Traian Băsescu. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Mihai Apostolache. Domnul Dumitru Bentu. Doamna Mirela Adomnicăi.
			Domnul Dumitru Bentu: Prezent!
			Domnul Eugen Nicolicea: Mă scuzaţi, n-am auzit când aţi spus prezent. Da.
			Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Codul". Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Codul". Indiscutabil, preşedintele a obosit şi este în pierdere de viteză. De la vedeta torpiloare care despica valurile politicii dâmboviţene a ajuns un biet vapor cu zbaturi care se îndreaptă fără glorie spre Canalul Măcin al navelor casabile, oricare ar fi el. Dovada evidentă o constituie aşa-zisul mesaj adresat Parlamentului semigol, care-şi masca, după cum s-a văzut, cu eforturi, plictisul şi acceptul obedient. A fost cel mai tern şi mai lipsit de substanţă discurs prezidenţial, care nu i-a convins nici măcar pe bocmanii - yesmanii - proprii. Rostit plat, cu neaşteptate sincope şi aspiraţii de silabe finale, s-a vrut o "măiastră" lovitură tactică, relansând ideea mult disputată a votului uninominal, al cărui efect imediat ar trebui să fie reformarea clasei politice din care se extrage cu graţie şi nonşalanţă, ca şi cum domnia sa ar fi produsul unei scoici perliere. Nu-l vom analiza nici conceptual nici practic, ci vom încerca să-l raportăm la ceea ce numim "agenda cetăţeanului" sau "problemele curente ale oamenilor". Chiar dacă discursul a dovedit că îl adoră pe Dan Brown, decriptat, "Codul lui Traian" ne dezvăluie neaşteptate mesaje subliminale. Vi le vom prezenta doar pe unele dintre ele, juxtapuse: "Am văzut coaliţii transpartinice împotriva dorinţei opiniei publice" vroia să spună de fapt: pensionarii s-au hotărât - vor ieşi în stradă pentru că de doi ani se roagă de preşedintele Băsescu să-i primească măcar zece minute; "Trebuie să avem o reprezentare autentică a intereselor comunităţilor." egal Macovei, un nou scandal imobiliar; "RA-APPS, numele magic al regiei care pune la dispoziţia demnitarilor locuinţe de serviciu, inclusiv a domniei sale", asta înseamnă, 13 cetăţeni din Adjud stau încă în containere; "Nu există reglementări care să stabilească nivelul necesar de moralitate", spune preşedintele. Acest lucru, tradus, sună astfel: Ministerul Agriculturii a minţit în privinţa grâului, producţia în 2006 a fost mult mai mică; pâinea se va scumpi cu 20%; "În prezent asistăm la victoria interesului de partid asupra interesului public", egal: concursul pentru directori, în învăţământ, expresie a obedienţei politice, traficului de influenţă şi abuzurilor de tot felul. Exemplele ar putea continua, datorită "bogăţiei" de idei şi soluţii din intervenţia preşedintelui consultativ. P.S. Discursul a fost rostit de Valentine's Day. Oare pe cine o fi iubind cu adevărat preşedintele Traian Băsescu ? Cred că nici pe sine însuşi. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Doamna Mirela Adomnicăi.
			Doamna Mirela Elena Adomnicăi: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Păcatul Preşedintelui". Deşi a fost menţionat explicit în Constituţie, în România tot nu funcţionează principiul separării puterilor în stat. Deşi a fost ales tocmai pentru că poza în alternativa democratică, preşedintele Traian Băsescu s-a dovedit a fi după 2004 factorul subversiv al celor trei puteri în stat. Acesta este tipul de politician aşa-zis "înnăscut" puternic, dar care n-are habar - şi nici că-i pasă - de modul în care funcţionează instituţiile democraţiei. Păcatul lui suprem este subminarea constantă a Guvernului, Parlamentului, Justiţiei, atacând mai ales judecătorii, că pe procurori i-a folosit în scopuri partizane. Pretextele lui Băsescu au fost: Tăriceanu, politicienii corupţi care "fac legi pentru infractori", judecătorii care dau alte sentinţe decât cele propuse de procurori sau care sunt pe placul Monicăi Macovei. Dar actualul şef al statului trebuie să înţeleagă că instituţiile democraţiei funcţionează după o logică atât de puternică încât influenţa diferitelor personaje politice asupra lor se diminuează pe măsura consolidării instituţionale. Marea problemă a democraţiei actuale este întărirea construcţiei instituţionale şi limitarea influenţei diferitelor personaje individuale asupra lor, inclusiv a şefului statului. Preşedintele Băsescu crede că el întruchipează "voinţa poporului" iar în numele acestei autolegitimări atacă cele trei puteri ale statului. Cea mai mare greşeală pe care ar putea-o comite partea naţiunii care se prezintă la vot ar fi să fie de acord cu transformarea ţării noastre în sistem prezidenţial. Mijlocul democratic infailibil pentru controlarea populiştilor care ajung preşedinţi este întărirea instituţiilor democratice. Nu Parlamentul are probleme, ci preşedintele Băsescu. Atacul dat de Băsescu împotriva instituţiilor democraţiei trebuie contracarat prin întărirea instituţiilor respective. Pe măsură ce vom avea un Parlament puternic, un Guvern eficient şi o Justiţie dreaptă, Băsescu şi alţii ca el vor deveni inutili. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, Ovidiu Ioan Silaghi. Domnul Horea Uioreanu. Domnul Emil Strungă. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei politice de astăzi este pe măsura personajului pe care îl prezint. Şi anume titlul este "Războinicul total". Încă de la începutul mandatului său prezidenţial, domnul Traian Băsescu s-a remarcat în calitate de neîntrecut generator de conflicte. Pe plan intern, acestea au debutat cu relaţia tensionată cu prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu şi cu Guvernul, ameninţaţi permanent de către Preşedinte, cu diferite teme care nu făceau decât să tulbure viaţa politică şi publică. Pe acelaşi plan se înscriu şi conflictele cu instituţii importante ale statului român, cu partidele politice - prin neconsultarea lor în probleme de interes naţional şi formarea de partide satelit, cu Parlamentul - prin lezarea mai mult sau mai puţin voalată a membrilor său, şi recent cu presa. Ne putem întreba în mod legitim cât va mai dura până la declanşarea conflictului Preşedintelui cu întreaga Românie... Nici în ceea ce priveşte politica externă Traian Băsescu nu şi-a evidenţiat calităţile de pacificator: de la mult invocata Axă Londra-Washington-Bucureşti, trecând prin ambiţia de a menţine trupele române în Irak, în ciuda dorinţei majorităţii românilor, până la tulburarea relaţiilor cu Rusia în cadrul crizei energetice, conflictele nu încetează să se nască. Intervenţia din data de 14 februarie 2007 a Preşedintelui, în faţa Parlamentului, se constituie într-o nouă încercare de deturnare a atenţiei publice, dintr-o lungă serie: dorinţa de organizare a alegerilor anticipate, iniţiativa creării Parlamentului unicameral. Ca şi celelalte propuneri ale Preşedintelui, şi organizarea unui referendum pentru introducerea votului uninominal la alegerile parlamentare este superfluă, deoarece majoritatea clasei politice este, în principiu, de acord cu acest demers. Mai mult, subiectul nu aduce nimic nou, deoarece au avut loc şi strângeri de semnături care să sprijine această idee. Acest val de fum pe care Traian Băsescu doreşte să-l arunce deasupra problemelor reale cu care ne confruntăm va adânci şi mai mult conflictul său cu întreaga clasă politică, pe care ar trebui să o aibă de partea sa, şi, din păcate, în viitor, această atitudine va dăuna intereselor României. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Domnul Rareş Mănescu, din partea PNL. Domnul Mihai Sandu Capră. Domnul Tiberiu Bărbuleţiu. Domnul Cristian Buşoi. Domnul Liviu Câmpanu. Domnul Traian Dobre. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Traian Dobre: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Orgolii personale sau responsabilitate politică". În perioada 5-6 februarie 2007 a avut loc la Lisabona a treia reuniune parlamentară mixtă dedicată strategiei Lisabona, co-prezidată de domnul Pöttering, preşedintele Parlamentului European, şi de Norbert Lammert, preşedintele Budestagului german. La reuniune au participat parlamentari europeni şi parlamentari naţionali. Din partea Camerei Deputaţilor au participat domnul Moldovan, domnul Mironescu, domnul Puşcaş şi subsemnatul. Domnul Hans-Gert Pöttering, preşedintele Parlamentului European a deschis reuniunea, apreciind că a treia reuniuni internaţională dedicată "agendei Lisabona", oferă o oportunitate de dialog şi colaborare mai strânsă între Parlamentul European şi parlamentele naţionale. "Acţiunile decisive", arăta domnia sa, "trebuie să ţintească următoarele aspecte: reducerea birocraţiei pentru întreprinderile mici şi mijlocii, reducerea poverii administrative, prin intermediul unei abordări culturale şi concrete noi; încurajarea reglementării mai bune şi simplificării actelor, concomitent cu păstrarea conţinutului legislaţiei. În acest context, tratatul constituţional va reprezenta un pas în direcţia corectă, către o definiţie a competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre." În continuare, domnul Lammert, preşedintele Bundestagului, a apreciat că progresul realizat până acum nu este suficient. Nici statele membre, singure, nici instituţiile europene nu vor putea îndeplini obiectivele. Este nevoie, de aceea, de o cooperare între diferitele nivele şi o abordare comună între Uniunea Europeană şi statele membre. Preşedintele Bundestagului german a subliniat nevoia abordării integrate a securităţii energetice, a pieţei interne şi a capitalului uman, principalele teme de discuţie. Rezoluţia Parlamentului European privind strategia Lisabona se concentrează asupra a două aspecte de bază: coeziunea socială şi coeziunea în domeniul ocupării în piaţa internă, precum şi reglementarea mai bună, energia şi inovaţia. Domnul Barosso, preşedintele Comisiei Europene, a subliniat printre altele necesitatea ca piaţa internă să reprezinte oportunitate, nu o povară pentru creşterea durabilă şi locuri de muncă de calitate. Strategia Lisabona necesită implicarea tuturor actorilor şi, în acest sens, parlamentarii naţionali au un rol important de jucat în mobilizarea şi implicarea actorilor de la toate nivelurile, local, regional, naţional. Strategia Lisabona nu este produsul unei ideologii, ci rezultatul unui consens. În acest context, Barosso a criticat pe cei care văd în strategia Lisabona un complot neoliberal şi americanizarea modelului social-economic european. Totuşi, pentru a răspunde provocării globalizării, modelul economic şi social al Europei trebuie modernizat. Este nevoie de un echilibru între competitivitate şi drepturi sociale. De asemenea, s-a pus un accent deosebit pe domeniul energiei şi schimbării climei. Accelerarea reformelor este necesară atât la nivelul Uniunii Europene cât şi la nivelul statelor membre, urmărind în acelaşi timp reducerea decalajelor între statele membre. Parlamentele naţionale împreună cu Parlamentul European ar putea să reprezinte o mişcare parlamentară pentru schimbare. (În sală se aude foarte tare o convorbire telefonică)
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Continuaţi, e doar o convorbire telefonică!
			Domnul Traian Dobre: Interesant este şi obiectivul de reducere cu 25% a costurilor birocratice până în 2010 care se presupune că ar fi un obiectiv realist. Câteva remarci la încheierea lucrărilor. Doamna Kastner: "Piaţa internă este un răspuns la globalizare. Necesitatea unei pieţe unice a energiei. Crearea polurilor de excelenţă. Standarde minime europene în politica de ocupare. Dimensiunea socială n-a fost suficient dezvoltată în strategia de la Lisabona. Integrarea politicilor de familie în strategia Lisabona. Dumneaei a subliniat faptul că este nevoie de schimb de idei, de un dialog viu cu oamenii pentru a găsi soluţii. Ne confruntăm însă cu un număr de provocări majore pe care trebuie să le abordăm împreună. Pentru viitor, politica energetică sustenabilă şi sigură trebuie să devină o prioritate a strategiei Lisabona. Elemente importante ale acesteia sunt: piaţa internă europeană a energiei, solidaritatea în politica energetică. Am arătat câteva din preocupările Europei şi dacă vă aduceţi aminte, cu mulţi ani în urmă, când tehnologia japoneză era înaintea tehnologiei americane, aceştia din urmă se întrebau de ce ei pot şi noi nu. Aceeaşi întrebare o pun şi eu. De ce noi ne ocupăm de orgolii şi nu ne ocupăm de rezolvarea problemelor fundamentale ale României. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Costache Mircea.
			Domnul Costache Mircea: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Aşa cum era normal, o temă de atât de mare interes public, precum dezbaterea privind trecerea la votul uninominal, aşa cum era normal, spun, problema a mai fost abordată şi de colegii care s-au exprimat de la această tribună înaintea mea. Am s-o fac şi eu în maniera mea strict personală. "Votul uninominal - leac universal?" ceea ce susţin unii drept leac infailibil pentru vindecarea societăţii româneşti de hoţie, de clientelism, de combinaţii financiare frauduloase, de fraudarea bugetului public, de baroniade, de oligarhii, de inginerii politico-mafiote, de intoxicări, manipulări şi diversiuni, de restituiri fictive de proprietăţi, de devalizări de bănci, de privatizări dubioase, de acţiuni antiromâneşti, de distrugerea programatică a economiei, de blocajul administraţiei şi justiţiei, de subminarea pe toate căile a statului naţional unitar român, tocmai de către demnitarii statului şi de clientela lor oligarhică, cu alte cuvinte, leacul universal propus de unii oameni profund necinstiţi, cu gena infracţională hipertrofiată, cu cameleonismul şi perfidia populisto-demagogice întipărite pe figură şi anume, votul uniimoral nu este altceva decât una din manevrele caracatiţei care sufocă societatea românească până la sugrumare şi asfixie mecanică. Susţinătorii votului uninominal ca leac universal sunt în umbră, marii îmbogăţiţi, magnaţii, care au devastat România acumulând prin jaf averi colosale pe care nici un alt cetăţean al planetei nu le-a putut acumula în vreo altă ţară a lumii, într-un timp atât de scurt, şi fără să le poată justifica. Iar pe faţă, la vedere, susţinătorii votului uninominal sunt complicii politici ai magnaţilor din umbră din lumea afacerilor legale, dar şi din aşa-zisa societate civilă. Prin urmare, ce ar trebui să ştie cetăţenii români chemaţi să se pronunţe despre oportunitatea trecerii la votul uninominal acum. Iată ce ar trebui să ştie şi ce escrocii guralivi şi lacomi nu le spun. Că votul uninominal în România nu e deloc o noutate, că votul uninominal s-a practicat la anumite niveluri încă din 1990, cu rezultate de multe ori catastrofale pentru cetăţeni şi pentru ţară. Mafioţii care vor să acrediteze ideea că votul uninominal ar fi o noutate şi o garanţie a punerii cu votul pe labe a corupţilor, a hoţilor şi a mafioţilor, nu spun că alde Crin Halaicu, Viorel Lis, Marian Vanghelie, Traian Băsescu, Adriean Videanu, Ion Luţu şi atâţia şi atâţia alţii, au fost aleşi de bucureşteni prin vot uninominal. Cât de bogaţi au ajuns, câte case şi-au tras, ce tunuri au dat, ce şpăgi au luat şi mai iau de la firmele etern câştigătoare ale licitaţiilor organizate de primării, câţi primari hoţi care fură inclusiv voturile altor partide sunt în comunele, oraşele şi municipiile României şi la Primăria Generală a Capitalei, toţi au fost aleşi prin vot uninominal. Lichelele care se închipuie vectori morali şi intelectuali, semnatari ai unor apeluri de susţinere a mafioţilor sunt şi ei profitori ai economiei de junglă. Întrebaţi-l pe Liiceanu cum a ajuns proprietar peste Editura politică a Comitetului Central al P.C.R., botezată de el, azi, Editura Humanitas. Întrebaţi-l pe Dinescu cum a ajuns el mare latifundiar, cu moşii, conace şi cu conturi bancare de multimiliardar. Întrebaţi-l pe Pleşu cum a primit el acţiuni de la ROMPETROL prin manipularea bursei, la fel ca şi Roşca Stănescu şi Liviu Mihaiu, Mircea Toma şi alţi caţavenci şi chiar Verestóy Attila. Iată de ce vorba latinească, se adună ei ciopor strâns uniţi în jurul celui de la putere, pentru că de când e lumea lume "Asinus asinum cavat", adică în latina vulgata "măgar pre măgar scarpină". Aşadar, adepţii votului uniimoral vor de fapt să-i elimine şi din Parlament pe puţinii oameni cinstiţi şi patrioţi care au mai rămas în această ţară şi care nu vor avea, pentru că nu s-au înhăitat cu jefuitorii, bani să susţină campanii electorale costisitoare, nici la televiziune, nici dând concerte în marile oraşe, nici mituind în fel şi chip electoratul năucit al României. Atenţie români! Votul uninominal este vechi, îl puteţi verifica pe viu, analizând unde sunt azi şi cine sunt Crin Halaicu, Viorel Lis şi compania. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R. domnul Antal Istvan.
			Domnul Antal István: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Intervenţia mea are titlul "UDMR în presa centrală şi respectarea drepturilor cetăţenilor la tribunalul din judeţul Harghita". La o zi după şedinţa Consiliului reprezentanţilor Uniunii din Târgu-Mureş, în presa centrală au început să apară atacuri dure la adresa Uniunii. Pionul implementat în secuime la Odorheiu Secuiesc, manipulat din Bucureşti, primarul Sas, din nou încearcă să dezinformeze opinia publică şi de data asta pentru mine este surprinzător faptul că apare un atac dur într-un cotidian de o ţinută deosebită, cel puţin până aici, în "Gândul". Respectivul vorbeşte despre excluderea partidului său de buzunar de la alegerile locale şi de la alegerile parlamentare din 2004, minţind cu neruşinare că avea semnăturile necesare strânse pentru înregistrarea formaţiunii, dar au fost excluşi pentru că nu au utilizat formulare corecte. Mă surprinde faptul, repet, că acest articol apare în "Gândul", fără să fie verificat de cel care a dat curs interviului. Ţin să informez opinia publică, de la această tribună, despre aceste evenimente, aşa cum au fost ele la vremea respectivă. Nici la alegerile locale, nici în cazul alegerilor parlamentare din 2004, U.C.M.-ul nu a putut participa, fiind în imposibilitate de a înregistra semnul electoral la Biroul Electoral Central. Biroul Electoral Central prin hotărârea nr.13 din 24 aprilie 2004, respectiv prin hotărârea nr.18 din data de 25 octombrie 2004, a respins înregistrarea semnului electoral al acestei formaţiuni, deoarece această organizaţie nu a putut face dovada existenţei sale legale. În cazul alegerilor pentru autorităţile publice locale din 2004, U.C.M. a fost înlăturată prin hotărârea de mai sus a Biroului Electoral Central, cauza formând ulterior obiectul dosarului nr.2911 din 2004 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceasta a fost singura dată când această organizaţie a formulat excepţie de neconstituţionalitate împotriva prevederilor legale care reglementează condiţiile de participare la alegerile locale a organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale extraparlamentare, nepunându-se problema participării la alegerile parlamentare. Prin decizia nr.325 pronunţată la data de 14 septembrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Cu ocazia alegerilor parlamentare din 2004, U.C.M. a înţeles să participe prezentând o serie de semnături nereale, aşa cum s-a constatat în perioada respectivă de către B.E.C. atât listele de semnături din judeţul Arad cât şi listele de semnături din Timiş nu cuprindeau numărul de semnături cerute de prevederile legale în materie. În privinţa listelor de semnături prezentate pentru Municipiul Bucureşti, acest lucru se află înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dosarul penal 5663/2004, în care se aflau în curs cercetări penale. În aceste condiţii, în niciun caz nu se poate susţine că U.C.M. este împiedicat de a participa la alegeri de U.D.M.R., din moment ce această formaţiune niciodată n-a putut îndeplini condiţiile minime legale prevăzute pentru o asemenea participare, ascunzându-se ulterior după articole calomnioase publicate în presa centrală şi locală. Probabil este o atitudine care solicită mai puţin efort decât îndeplinirea cinstită a condiţiilor legale. Presa centrală, în schimb, nu a relatat multe lucruri ilegale făcute în această perioadă şi multe lucruri despre încălcarea gravă a drepturilor omului, mai precis ale cetăţenilor care respectă legea în localitate şi în judeţul respectiv. Vă dau trei exemple concrete, poate aceste cazuri ar deveni interesante şi pentru opinia publică şi ar avea un impact deosebit dacă ar fi relatate corect, pentru că atunci organele abilitate sesizate poate că ar declanşa procedurile pentru stoparea escrocheriilor acestui om cu acoperirea Tribunalului din Harghita. Deci, iată cazurile: în 2005, un cetăţean ajuns pe lista U.D.M.R. consilier local este împiedicat de primar şi de Tribunalul din Harghita, fără nici o justificare, prin simplul fapt de a tărăgăna validarea până când, din lipsă de activitate, consiliul local este dizolvat, să beneficieze de dreptul lui câştigat în urma alegerilor locale din 2004. Cazul numărul doi: în vara anului 2006, la S.C. Urbana SA, o societate pe acţiuni, consiliul de conducere şi directorul sunt demişi printr-o hotărâre a primarului, fapt inedit, ilegal şi totuşi consemnat în registrul comerţului în mod ilegal, iar Ministerul Justiţiei, de cine aparţine registrul comerţului, tace. Cazul numărul trei: în februarie 2006, un alt fapt fără precedent în istoria postdecembristă a ţării. Tribunalul Harghita, în complicitate cu acelaşi omuleţ împiedică alegerile parţiale din 4 februarie ...
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă rog să limitaţi timpul.
			Domnul Antal István: ...sancţionând patru liste ale partidelor care au respectat legislaţia, fiind de partea celor care nu respectă legislaţia şi n-au nici bunul simţ de a informa în mod corect opinia publică şi locală. Şi totuşi primesc ajutor din partea presei centrale şi a justiţiei. Până când? Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna Mihaela Rusu. Nu este. Domnul Ion Mocioalcă, Costică Macaleţi, nu sunt. Domnul Viorel Pupeză. Aveţi cuvântul.
			Domnul Viorel Pupeză: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică se intitulează "Inundaţiile din Bistriţa-Năsăud, mană guvernamentală pentru firmele portocalii". Teribilele inundaţii din judeţul Bistriţa-Năsăud au pus în mişcare şi firmele căpuşă care s-au înfruptat fără jenă şi licitaţii din ajutoarele acordate de Guvern. Valea Ilişua, dar şi Someşul au fost inundate nu doar de ape, ci şi de firme clientelare ale Puterii care-şi umflă conturile cu bani publici. Despre unele firme se spune că ar avea mare trecere pe la minister, despre altele se ştie deja că sunt administrate de prieteni ai deputaţilor Partidului Democrat. Nu doar legăturile primejdioase trebuie evidenţiate în acest caz, ci şi faptul că banii s-au dus pe apa sâmbetei. În iunie 2006, la Târlişua, localitate grav afectată de calamităţi, s-a autoinvitat peste noapte, pentru a da o mână de ajutor sinistraţilor, o firmă orădeană. Viteza de reacţie a drumarilor din Bihor este demnă de Cartea recordurilor, pentru că de-abia se prezenta la televizor situaţia de pe Valea Ilişua, că ei debarcau deja cu 20 de utilaje de mare tonaj şi echipe de muncitori. Nici nu au plecat până nu şi-au văzut plătite facturile de "voluntariat". Pentru degajarea căilor de acces şi pentru pietruirea unor drumuri comunale, s-a decontat renumitei firme de construcţii nu mai puţin de 6,2 milioane lei, din peste 10 milioane alocate de Guvern. Inundaţiile au fost doar un pretext pentru afaceri pe bani publici, pentru că rezultatele nu se văd nici pe departe. Situaţia nu este singulară în judeţul Bistriţa-Năsăud. Anul trecut, unei societăţi din Satu-Mare implicate în scandalul cu "băieţii deştepţi" ai energiei, i-au fost încredinţate trei lucrări de amenajări de maluri în judeţ din cinci, bani veniţi prin hotărâri de Guvern. Şi de această dată, lucrările au fost repartizate în regim de urgenţă, finanţarea venind din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului pentru prevenirea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale produse de inundaţiile din septembrie 2005 - iunie 2006. tot pe apa sâmbetei s-au dus alte 1,879 milioane lei. Din păcate, Ministerul Mediului şi Gospodăririi apelor nici nu a luat în calcul regularizarea Văii Ilişua sau a Sălăuţei, cele care pun cel mai des la încercare viaţa oamenilor din zonă. Între timp, apele au mai trecut prin zonele greu încercate în 2006. săptămâna trecută, 15 localităţi au fost din nou calamitate, fiind inundate peste 100 de gospodării, 250 de hectare de teren agricol. De asemenea, au fost avariate drumuri judeţene şi comunale, reţele stradale, poduri şi podeţe. Apele s-au revărsat iarăşi la Târlişua, fapt ce ridică serioase semne de întrebare vizavi de modul de cheltuire a banilor. Guvernanţii nu au înţeles că interesul cetăţeanului trebuie "să bată" interesul clienţilor de partid şi faptul că banii publici nu sunt o monedă de schimb pentru cotizaţiile din campania electorală. Săptămâna trecută, un pod provizoriu a fost măturat de ape, iar un altul stă să se prăbuşească. Este chiar podul concordiei sau discordiei dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu, care au făcut un adevărat concurs de elicoptere până la Târlişua pentru a bate pe umeri sinistraţii. După ce s-au văzut cu popularitatea în...sondaje, au uitat de promisiunile făcute bistriţenilor. Ce s-a schimbat în peisaj este doar maşina prefectului, care are acum un Touareg pentru repetatele situaţii de urgenţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Doamna Minodora Cliveti. Domnul Ion Stan. Domnul Alecsandru Ştiucă. Domnul Vasile Filip Soporan. Aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Filip Soporan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Doresc să prezint declaraţia politică intitulată "România între strategia de la Lisabona şi certurile celor aflaţi la guvernare." Dacă ai fi o persoană neutră, faţă de care soarta României nu este importantă, ai putea să treci cu vederea diferenţa extraordinară între priorităţile reale şi cele construite într-o agitaţie nefirească care nu poate asigura bazele unei economii durabile şi instituţii aşezate cu adevărat în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene. Au revenit în ultima perioadă temele eterne de început ale sistemelor democratice care oricând se pot transforma în analize şi dezbateri interesante din punct de vedere mediatic, dar insuficiente de multe ori în realizarea obiectivelor majore ale momentului. Nu sunt la prima dezbatere procedurile votului uninominal, procedurile de suspendare a preşedintelui şi a parlamentarilor, se fac exerciţii de demagogie la restructurarea Guvernului, se încearcă limita de curgere şi la rupere a sistemului de legătură între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, se încearcă noi poziţionări la nivelul celor care asigură guvernarea, uitându-se din păcate interesul construcţiei generale de care are nevoie România. Dacă raportăm preocupările de moment ale celor care guvernează, în principal, pentru interesele grupurilor care se află în preajma centrelor de putere, la obiectivele strategiei de la Lisabona, care vizează transformarea economiei Uniunii Europene, bazată pe cunoaştere, în cea mai competitivă şi mai dinamică din lume, capabilă de o creştere economică durabilă, însoţită de o îmbunătăţire din punct de vedere calitativ a ocupării forţei de muncă, de o mai mare coeziune socială şi de o sporită protecţie a mediului înconjurător, în perspectiva anului 2010, ne dă argumente solide pentru a vedea prăpastia uriaşă care ne desparte de cerinţele reale însuşite de Uniunea Europeană. Aceste obiective stabilite în martie 2000 au fost revizuite în anul 2005, propunerile reprezentând o reală înnoire economică şi socială şi au o altă abordare a problemelor de mediu în Europa. Amintesc actualilor guvernanţi faptul că există o preocupare a Comisiei Europene pentru modernizarea şi promovarea modelului social european, în care se acordă o importanţă deosebită creşterii economice şi creării de noi locuri de muncă, în echilibru cu promovarea obiectivelor sociale şi de mediu. Pentru a arăta faptul că actualii guvernanţi aleargă pe o altă pistă, vă prezint programul reînnoit de acţiune care vizează următoarele: crearea unui cadru mai atrăgător pentru investitori şi pentru lucrători, cunoaşterea şi inovarea ca factori de creştere economică, crearea de noi locuri de muncă mai multe şi de calitate superioară. În acest cadru, sunt trase semnale de alarmă care ar trebui să preocupe într-o manieră serioasă România şi guvernanţii ei. Aş sensibiliza actuala putere cu următoarele; ele, din păcate, devin emblematice pentru actualul haos generat de preşedintele Băsescu şi de premierul Tăriceanu. Investiţia în infrastructură din transporturi a scăzut, suferind din cauza lipsei investiţiilor publice. Necesitatea revigorării transportului feroviar şi maritim pentru a asigura un echilibru între diferitele moduri de transport şi a permite fluxuri circulatorii sporite. Pieţele de electricitate şi gaze naturale au rămas în urmă faţă de dezvoltarea generală a pieţei interne, există resurse suficiente pentru economii de energie estimate la 20% din totalul energiei, iar obţinerea a 12% din energie din surse regenerabile este greu de atins în condiţiile actuale. Uniunea investeşte în procent mai mic din produsul intern brut în cercetare şi dezvoltare faţă de principalii concurenţi mobiliari. Obiectivul de alocare este de 3% din p.i.b., iar în momentul de faţă se alocă numai 1,96% din p.i.b., faţă de 2,56% în Statele Unite, 3,12% în Japonia, 2,91% în Coreea de Sud. Europa întârzie să transpună rezultatele cercetării în practică şi nu dispune de suficienţi oameni de ştiinţă şi cercetători, având doar 5,3 la mie lucrători, faţă de 9 la mie în Statele Unite şi 9,7 la mie în Japonia. Nevoia de a crea 20 de milioane de locuri de muncă pentru a aduce Uniunea Europeană pe calea utilizării optime a forţei de muncă. Necesitatea reducerii deşeurilor şi introducerea unor limite obligatorii până în 2010 ca obiectiv important şi în perspectiva pachetului de măsuri de luptă împotriva schimbărilor climatice. Am făcut această prezentare, deoarece situaţia din România a problemelor legate de infrastructură şi transporturi, de piaţa de electricitate şi gaze naturale, de investiţii în cercetare şi dezvoltare, de utilizarea eficientă a forţei de muncă şi de gestiunea deşeurilor este mult mai gravă în comparaţie cu situaţia existentă în Uniunea Europeană. Vă rog să ne prezentaţi, domnule prim-ministru, care sunt politicile şi acţiunile care vizează următoarele aspecte: dezvoltarea infrastructurii şi diversificarea transporturilor, evoluţia pieţei energetice, creşterea potenţialului de cercetare şi dezvoltare, crearea de locuri de muncă şi utilizarea eficientă a forţei de muncă din România în România, gestiunea eficientă a deşeurilor şi transformarea acestora în surse de venit. Prezentarea este necesară pentru a face cunoscută starea de fapt din domeniile amintite, strategia şi programele de acţiuni şi în perspectiva realizării de către România a obiectivelor strategiei de la Lisabona în varianta revizuită. Nu doresc un răspuns formal şi general, ci doresc o prezentare a paşilor necesari unei Românii prezente într-o Europă transformată prin punerea în aplicare a strategiei de la Lisabona. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, vă mulţumesc.
			Are cuvântul domnul deputat Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Se pregăteşte domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.
			Domnul Aurel Vlădoiu: Declaraţia mea politică se intitulează "Statul sunt Eu, iar după Mine, potopul". România se confruntă cu cea mai gravă criză politică de după decembrie 1989. Două referendumuri bat la uşă ca să anunţe, eventual, suspendarea şi, mai apoi, demiterea preşedintelui, dizolvarea Parlamentului şi demiterea Guvernului. O Românie responsabilă se cutremură la acest gând, alta, mai puţin responsabilă nu realizează ce înseamnă asta, sau chiar se bucură, potrivit zicalei: "Schimbarea împăraţilor, bucuria nebunilor". Criza despre care vorbesc, şi pe care o conştientizăm cu toţii, nu trece neobservată nici în afara ţării. Fondul Monetar Internaţional. atrage atenţia asupra instabilităţii politice din România, avertizând, prin reprezentantul său regional, că "investiţliile străine în România ar putea scădea dacă instabilitatea politică nu se menţine la un nivel mai redus". Preocupat până peste poate de duelul cu Preşedinţia, pe care a fost nevoit să-l accepte, Guvernului nu-i mai rămâne timp să-şi justifice existenţa. Cu toată blândeţea iernii, copiii continuă să tremure în grădiniţe sau şcoli. Bolnavii internaţi în spitale sunt trimişi să-şi cumpere medicamentele necesare tratamentului. Pensionarii leşină cu reţetele în mână în faţa farmaciilor, în zilele de "compensate", sau sunt umiliţi pe la diverse ghişee unde, pentru a-şi încasa pensia, sunt obligaţi să demonstreze că nu au murit încă. Încurajaţi de precedentele anticonstituţionale ale preşedintelui, Consiliul Naţional Secuiesc exersează metodic în direcţia impunerii punctului lor de vedere referitor la caracterul unitar al statului şi integritatea sa teritorială. Se asistă cu nepăsare la depopularea României şi, în primul rând, la exodul forţei de muncă, înalt calificată. au rămas în ţară cei 5,6 milioane de pensionari, 4,7 milioane preşcolari, elevi şi studenţi, 400.000 persoane cu handicap, 100.000 deţinuţi, şi doar 4,7 milioane salariaţi. Mai sunt vreo 600.000 de nesalariaţi, plătitori de impozite, şi încă 2 milioane de "inexistenţi" sau "cetăţeni-fantomă", cum sunt denumiţi pentru că nu plătesc impozitele, nici nu sunt beneficiari de asigurări sociale. Toate aceste probeme şi multe altele, care întregesc tabloul sumbru al României de astăzi, ar trebui să fie rezolvate de Executiv. Activitatea Guvernului a fost însă constant paralizată de actorul desăvârşit, ajuns întâmplător în fruntea ţării şi care a făcut o fixaţie din distrugerea democraţiei. Gândul său nerostit, dar meterializat în faptele sale a fost "Statul sunt eu!" Pentru că România responsabilă i s-a împotrivit, un alt gând i-a încolţit în minte: "După mine, potopul!". Numai aşa se explică hotărârea cu care solicită introducerea votului uninominal într-o etapă a evoluţiei electoratului în care se impune utilizarea prudentă a votului selectiv pe liste de partid. Pentru votul uninominal, P.S.D. a depus două iniţiative legislative susţinute cu peste 1 milion de semnături. Despre riscurile incontestabile ale votului uninominal, pe care le implică iniţiativa declarată de domnul preşedinte Băsescu, nu voi vorbi, întrucât au făcut-o cele mai multe canale media, într-un mod poate mai elaborat decât aş putea eu s-o fac. Un lucru este cert, însă, stimaţi colegi: este timpul ca Parlamentul - organul suprem reprezentativ al poporului şi unica autoritate legislativă a ţării (Art.61 "Constituţia României) să facă dovada înţelegerii menirii sale. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al P.N.L. Apoi, are cuvântul ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Mai bine mai târziu decât niciodată". Cunoscuta zicală "Mai bine mai târziu decât niciodată, dar şi mai bine niciodată târziu" îşi găseşte o strălucită explicaţie în reprivatizarea de către Guvernul Tăriceanu a Uzinei de automobile din Craiova, privatizată anterior de către Guvernul Văcăroiu. Chiar dacă pe plan global Concernul DAEWOO şi-a dat obştescul sfârşit, nu vreau să spun că prezenţa firmei sud-coreene la Craiova constituie o nereuşită. Până la urmă, coreenii au salvat Uzina de automobile din oraşul Băniei şi au dat de lucru atâţia ani unui important număr de persoane, care altminteri ar fi îngroşat rândurile şomerilor. Vreau să afirm doar că alegerea, la vremea aceea, a unei firme coreene s-a dovedit inoportună, din punct de vedere geo-politic, în condiţiile în care importanţi producători de automobile din Vestul Europei ar fi putut fi atraşi aici, cu consecinţe benefice asupra a două componente de inters major pentru România. Mai întâi, ar fi dat un semnal clar de deschidere a porţilor către marii investitori ai lumii occidentale, spunându-le că ţara noastră este interesată să le ofere posibilităţi de a investi aici în mai multe domenii. Numai că la vremea aceea sloganul "Nu ne vindem ţara" era mai important în opinia populistă a guvernanţilor, decât uzul raţiunii şi decât raţiunea bunului simţ. În al doilea rând, atragerea unor investiţii occidentale de o asemenea anvergură ar fi grăbit integrarea României în structurile politico-militare şi politico-economice în care, până la urmă, din fericire, noi tot am ajuns, cu toată propensiunea antioccidentală a guvernanţilor de atunci, stăpâniţi de fascinaţia modelului asiatic. Bref, dacă în deceniul trecut, Uzina de automobile din Craiova ar fi încăput pe mâinile unui mare investitor occidental, ponderea investiţiilor nord-atlantice ar fi fost alta, consecinţele previzibile fiind acelea că România ar fi intrat mult mai devreme sub umbrela de protecţie a NATO, iar aderarea la Uniunea Europeană ar fi fost ceva mai facilă. Acum, în 2007, când 72% din acţiunile fabricii craiovene vor fi scoase la vânzare, iar privatizarea acesteia reprezintă principalul proiect economic al Guvernului, România are şansa să devină ţara cu industria auto cea mai puternică din regiune. Nu vom putea da trendul pe piaţa auto mondială, dar ca volum de producţie vom deveni un jucător important. De aceea, cum spunea premierul Tăriceanu într-un recent interviu, nu preţul oferit de investitori va fi principalul criteriu de privatizare, ci dimensiunile proiectului prezentat şi implicaţiile acestuia în ansamblul economiei româneşti. România nu mai este în situaţia de a privi banul ca prim-criteriu. Acum ne interesează volumul producţiei, locurile de muncă, numărul de furnizori externi şi gradul de integrare locală a producţiei auto de la Craiova, pentru că economia naţională trebuie să crească şi pe seama unor IMM-uri care să se poată dezvolta în jurul acestei uzine. Respectând regula jocului din Uniunea Europeană, privatizarea se va face, sper, în cel mai transparent mod cu putinţă, şi nu putem decât să anticipăm că viitorul proprietar al uzinei va aparţine spaţiului euro-atlantic, cu toate consecinţele benefice ale acestei apartenenţe. "Mai bine mai târziu decât niciodată", chiar dacă ar fi fost mult mai bine ca acest lucru să se întâmple de prima dată. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc.
			Urmează ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Deficitul de apă din sol şi responsabilitatea puterii". Condiţiile meteorologice din această iarnă au fost de-a dreptul nefireşti: temperaturi ridicate, lipsă de precipitaţii, secetă. Seceta a atins cote fără precedent în ţara noastră. Ceea ce îngrijorează, în mod special pe oamenii din agricultură, este deficitul de apă din sol. În această iarnă, acest deficit este de aproximativ 1.000mc/ha. Grav, având în vedere că vara, cel mai mare deficit înregistrat a fost de 1350 - 1450mc/ha. În aceste zile de februarie, lipsa de precipitaţii înregistrată în această perioada este aproape triplă faţă de anii normali şi suntem astfel atenţionaţi de pericolul ofilirii şi al compromiterii plantelor. Acestea au fost unele dintre aspectele dezbătute în cadrul unei adunări organizate de către Liga utilizatorilor de apă pentru irigaţii din România (LUAIR). Una dintre cele mai importante probleme ridicate a fost încheierea, de urgenţă, a contractelor multianuale cu ANIF, adică plata în avans a 20% din tariful pentru livrarea apei, care avea ca termen data de 30 ianuarie 2007. Dacă nu se vor încheia în scurt timp aceste contracte, agricultorii care cultivă terenuri aflate pe aceste amplasamente, cu sisteme de irigaţii, nu vor beneficia de facilităţile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/22.12.2006, prin care s-a aprobat subvenţionarea lucrărilor de reparaţie şi a pazei acestora. Guvernul trebuie să-şi asume această datorie faţă de agricultori şi să facă un efort pentru a evita consecinţele neplăcute ale acestei situaţii extreme. Din aceleaşi motive, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să acorde la timp subvenţia pentru energia electrică. Să fie clar un singur lucru: producţiile vegetale şi animaliere din acest an pot fi salvate doar prin funcţionarea normală a sistemelor de irigaţii. În prezent, în România mai pot fi irigaţi aproximativ 900.000 de hectare. Ar mai trebui irigate cam tot atâtea hectare, dar este necesară o decizie politică importantă, aceea de a susţine prin subvenţii atât zonele unde există deja sisteme de irigaţii, cât şi posibile viitoare amenajări. Repet: aceasta este singura soluţie pentru România, pentru a-şi putea asigura necesarul de alimente din producţie proprie. Să sperăm că se vor găsi acele soluţii despre care am vorbit şi care ar trebui să ne scutească de importuri de alimente costisitoare. Nu este drept ca România, ţară cu potenţial agricol ridicat, să devină dependentă de importurile de pe piaţa europeană şi nu numai. Sau, cine ştie? poate aceasta se doreşte: să avem iarăşi în acest an câteva milioane de hectare nelucrate! În consecinţă, parlamentarii P.S.D. atenţionează pe cei aflaţi la putere că orice întârziere în respectarea termenelor şi angajamentelor, cât şi neimplicarea factorilor responsabili în programele agricole din această perioadă pot conduce către foamete şi sărăcie. Singurii răspunzători de situaţiile neplăcute vor fi cei care nu respectă legile ţării şi promisiunile făcute cetăţenilor, adică cei aflaţi la putere. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Cu aceasta, prima parte a şedinţei de plen a Camerei Deputaţilor de astăzi rezervată pentru declaraţiile politice ale deputaţilor s-a încheiat. Vă mulţumesc.
			(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)
			Doamna Lia Ardelean: După cum am mai avertizat în ultima perioadă, statisticienii au reconfirmat tendinţa accelerată de scădere a populaţiei României, care s-a menţinut şi anul trecut, din cauza valorilor negative ale sporului natural. Institutul Naţional de Statistică a comunicat că la 31 decembrie 2006, populaţia României a fost de 21,57 milioane persoane, în timp ce la data de 1 ianuarie 2006 a fost de 21,61 milioane persoane. Natalitatea continuă să se afle în regres, în 2006 fiind născuţi cu 2.700 de copii mai puţin faţă de anul precedent. Dincolo de răceala cifrelor furnizate de specialişti, din nefericire avem seriose motive să ne temem că fenomenul de scădere şi implicit de îmbătrânire a populaţiei României, va continua şi în acest an. Un factor substanţial care contribuie la aceste realităţi nedorite este migraţia forţei de muncă, accentuată de la începutul acestui an, odată cu permisivitatea liberei circulaţii conferite de aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie să neglijăm exodul tinerilor spre alte zări mult mai dătătoare de oportunităţi, precum şi realitatea crudă potrivit căreia statul român este încă deficitar în identificarea unor soluţii stimulatoare viabile, atât pentru încurajarea tinerelor familii, cât şi pentru creşterea copiilor în condiţii propice dezvoltării armonioase. Îmi exprim însă speranţa că ne vom trezi totuşi în timp util la realitate şi vom lua măsurile care se impun pentru a nu ajunge la estimările specialiştilor potrivit cărora peste 50 de ani un cetăţean al României va munci pentru pensiile altor nouă.
			Domnul Dumitru Avram: "Mizeria de la sate" Puţine sate româneşti reuşesc să-ţi încânte privirea şi să-ţi dea un sentiment de speranţă pentru ziua de mâine a truditorilor pământului. O sărăcie lucie, copleşitoare, te întâmpină la tot pasul, încât ai impresia că nimic nu mai este de făcut. Guvernanţii actuali au prelungit cu încă două decenii imensul răstimp care-i trebuie României pentru a se apropia de lumea civilizată. Deocamdată, timpul pare să se fi oprit în secolul al XIX-lea - drumuri de pământ bătut, case fără apă curentă, înconjurate de mici curţi unde cresc porci, păsări şi uneori o vacă. Cam asta observa în fugă un ziarist de la publicaţia franceză "Liberation". N-apucase să vadă plugurile trase de boi, bordeiele de la marginea satelor, promiscuitatea aglomeraţiilor de rromi, ce arată parcă mai rău decât înainte de a fi eliberaţi din sclavie. Imagini de coşmar, de neconceput şi de neînţeles. Din păcate, reprezentative pentru starea de astăzi a României. Imagini cu atât mai crude cu cât, la extrema cealaltă, corupţia, hoţia şi chiar Mafia au produs îmbogăţiţi peste noapte, sfidând cu neruşinare din palatele lor de prost-gust, din limuzinele de ultimă oră, de la mesele care nu se mai termină şi sindrofiile lor lipsite de o minimă decenţă. O opulenţă care te scârbeşte. Şi asta, în condiţiile în care chiar şi ţăranul cu o stare medie de-abia se descurcă de pe o zi pe alta. De obicei, băiatul rămâne acasă, iar fata pleacă la muncă prin străinătate. Trudesc din greu, pentru că de prostituţie se ocupă tinerele cuprinse în reţelele formate prin marile oraşe. Vorbind de ţăranul care-şi cultivă pământul cu ajutorul unui plug şi al unui cal şi îşi vinde roşiile pe unde reuşeşte, vorbind, aşadar, despre acest ţăran ce trăieşte într-o minimă decenţă, trebuie să spunem că în România există vreo 4 milioane de mici gospodării unde se practică o agricultură de subzistenţă. Ele deţin fiecare o suprafaţă de circa 2,5 hectare (de zece ori mai puţin decât media europeană) şi reunesc împreună cam 40% din populaţia care trăieşte la ţară. Nici sistematizarea satelor gândită de Nicolae Ceauşescu nu a fost cea mai bună soluţie, dar nici lăsarea acestora în paragină n-are nici o explicaţie. Fiecare a fost obligat să se descurce cum poate. După '89, ţăranii au recuperat parcelele de pământ care le fuseseră confiscate după al doilea război mondial. Dar şi aici au reuşit cei mai norocoşi, pentru că multe din terenuri au fost înhăţate nemilos de noii stăpâni ai satelor, provenind dintre cei mai leneşi şi mai puţin pricepuţi în lucrarea pământului. Vilele pe care le vedem astăzi prin unele sate sau în vecinătatea acestora sunt ale lor şi ale samsarilor de terenuri. Le-au dat ţăranilor câte 2 dolari pe metrul pătrat şi acum le vând la preţuri de milioane de euro. Dacă nu le-au înhăţat pur şi simplu cu japca, distrugând şi falsificând arhivele primăriilor. Într-o zi, toţi aceşti nemernici vor trebui să plătească pentru viaţa atât de aspră de astăzi a ţăranului român! Se spune că modernizarea ar implica azi regruparea terenurilor, dar micii cultivatori sunt reticenţi. Ei ştiu că hoţiile cele mai mari, pe seama lor, s-au produs atunci când au fost desfiinţate fostele CAP-uri şi IAS-uri. Nimeni nu-i mai poate convinge că ar putea fi altfel. Nici publicitatea de la televizor şi nici campaniile de informare din poartă în poartă. Între 2007 şi 2013, România va primi de la UE peste 12 miliarde de euro pentru sectorul agricol. Şmecherii stau la pândă. Se construiesc în grabă proiecte, timpul presează, existând riscul ca banii să se reîntoarcă la casele europene. Toţi şi-au adus aminte dintr-o dată că se pricep la modernizare, la protecţia mediului şi la dezvoltarea zonelor defavorizate. De 17 ani n-au făcut în schimb nimic. Acum s-ar putea să fie prea târziu. Mii de hectare de pământ din sud-estul ţării au devenit proprietatea străinilor, care au cumpărat şi încă mai cumpără de la ţărani cu 4-500 de euro hectarul (de aproape o mie de ori mai puţin decât valorează în realitate). Câteva mii de mari exploatări ocupă 40% din terenurile agricole. Cine-i mai poate convinge pe tineri să se reîntoarcă la agricultură? Bătrânii ar primi cu plăcere 100 de euro rentă viageră pentru fiecare hectar cedat, dar cei în putere se lasă cu greu convinşi. Nici măcar prima de 50.000 de euro acordată fiecărui tânăr care cumpără o fermă nu spune mare lucru, pentru că riscurile sunt imense, ca să nu mai vorbim de blestemul tot mai cumplit al naturii. Satul românesc este aproape gol. Peste trei sferturi din cele două milioane de români care au părăsit ţara în ultimii 5 ani provin din mediul rural. Cine îi mai poate convinge să se apuce de lucratul pământului?
			Domnul Ştefan Baban: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Obsesia privatizărilor" Tranziţia la economia de piaţă în ţara noastră, proces demarat cu întârziere şi cu numeroase ezitări, a devenit pe parcurs un scop în sine şi nu o cale de eficientizare a activităţilor economice, făcând din privatizare un fel de obiect de cult, care este adulat, dar nu poate fi atins, dar în acelaşi timp şi o obsesie care nu poate nici ea deveni realitate. Toţi participanţii la acest proces, începând de la guvernanţii de după 1989, continuând cu beneficiarii privatizării care au devenit peste noapte capitalişti şi magnaţi şi terminând cu mamuţii industriali care au putut fi supuşi acestui fenomen, au considerat că importantă este înstrăinarea averii naţionale şi nu beneficiul care putea fi obţinut prin aplicarea unui proces bine gândit şi continuat de privatizarea economico-socială. Investitorii nu erau deloc supuşi unei analize atente şi fundamentate, ci erau preferaţi după mărimea cecurilor şi a comisioanelor care intrau direct în buzunarul care, între noi fie vorba, datorită hazardului (a se citi împrejurări şi combinaţii de culise), au ajuns să fie diriguitorii privatizării. În aceste condiţii, fostele întreprinderi socialiste, vizate a fi privatizate, multe dintre ele cu reale condiţii de restructurare şi relansare pe piaţă, au ajuns fie pe mâna unor speculanţi nepricepuţi dar venali, fie pe mâna unor grupuri de interese şi competitori, total rupţi de domeniul de activitate pe care l-au adjudecat. Indiferent de tipul de proprietari, rezultatul a fost acelaşi: fie lichidarea lor şi vânzarea la preţuri care le-au adus averi frumuşele, fie exploatarea lor defectuoasă prin schimbarea profilului de activitate sau managementul intenţionat aplicat pentru falimentare. Rezultatul nefast al faimoasei reforme economice prin privatizare este pentru România foarte periculos, deoarece ţara noastră a reuşit doar să devină, pe an ce trece, o ţară subdezvoltată, cu un grad ridicat al dezindustrializării, ceea ce a compromis însăşi ideea de economie de piaţă funcţională, cerinţă imperioasă impusă pentru primirea în UE. Poate că ceea ce vă prezint în acest moment pare destul de sumbru, dar dacă privim în jur observăm cum capitalismul autohton a căpătat proporţiile unui eşec imens, dar ignorat de toţi guvernanţii de după 1989, că acest capitalism este reprezentat doar de unele sectoare economice care au reuşit să supravieţuiască şi să genereze speranţa că se poate înfăptui şi o privatizare reuşită. Şi totuşi, cursul procesului de privatizare nu a cunoscut un punct salutar la nivelul orientărilor strategice. Privatizările unor coloşi industriali sau instituţii financiar bancare, în condiţii discutabile, unor ramificaţii stufoase de grupuri de interese obscure, protejate fie politic fie financiar, au continuat fără cea mai mică jenă. Privatizările păguboase pentru statul român, unele dintre ele fiind făcute publice, au arătat proporţiile catastrofale şi oneroase ale unor politici şi stratageme prin care economia naţională a fost devalizată şi aservită capitalului străin, nesocotind atât interesele ţării, cât şi legile acesteia. Ce va urma nu se ştie, dar cert este că ceea ce a mai rămas de privatizat va fi, cu siguranţă, adjudecat pe baza aceloraşi principii legale şi economice. Poate a venit vremea adevărului şi mai ales ceasul judecării responsabililor şi vinovaţilor, atât autohtoni cât şi străini, care au făcut din procesul privatizării unor obiective economice naţionale importante un jaf naţional fără precedent. Să mai sperăm sau să ne resemnăm?
			Domnul Silviu Cristian Buşoi: Declaraţie politică: Cazul "RIAL Braşov" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi reprezentanţi ai mass-media, Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect cazul "RIAL Braşov", un act incredibil de nedreptate, în care o societate comercială aparţinând administraţiei locale a oraşului Braşov şi-a însuşit în anul 1998 într-un mod ilegal totalitatea imobilelor statului român (clădiri şi terenuri din Municipiul Braşov şi comunele Hărman şi Sânpetru) încredinţate doar spre administrare operativăpentru ca apoi să dispună de ele după bunul plac şi în afara legii. Prin nerezolvarea acestei fraude de proporţii inimaginabile, de aproape 1 miliard de dolari la nivelul anului 1998, după evaluarea celor nedreptăţiţi care mi-au adus la cunoştinţă această situaţie, tot mai multe cazuri ajung la CEDO, România fiind obligată să plătească din banii tuturor contribuabililor aceste ilegalităţi. Cazul RIAL (Regia Imobiliară de Administrare Locativă) Braşov se înscrie în tabloul general din România anilor de tranziţie, prin care oficialii administraţiei locale, însărcinaţi cu respectarea legii, cheltuirea banului public şi gospodărirea adecvată a oraşului, şi-au însuşit de fapt întregul patrimoniu imobiliar (clădiri cu terenuri aferente) al Municipiului Braşov şi comunele Hărman si Sânpetru, printr-un şir de abuzuri şi ilegalităţi. Imobilele oraşului Braşov, prin naţionalizare, au trecut din proprietatea privată a unor persoane fizice în "proprietatea Statului Român prin Sfatul Popular al Oraşului Stalin", (actualizând prin Consiliul Local al Municipiului Braşov). Consiliul Local Braşov a dispus ca administarea operativă aacestor bunuri imobiliare să fie realizată prin Regia Autonomă RIAL. Regia Autonomă RIAL, în plin proces de revendicări de imobile în temeiul Legii nr.112/1995, în noiembrie 1998 se împroprietăreşte cu imobilele încredinţate ei doar spre administrare operativă şi îşi înscrie numele ca proprietar în Cărţile Funciare Braşov. La o lună după acest act ilegal de însuşire a bunurilor statului român, Regia Autonomă RIAL îşi schimbă numele în Reparaţii Întreţinere şi Administrare Locativă (RIAL), precum şi forma juridică şi devine Societate Comercială cu Răspundere Limitată - RIAL SRL cu acordul administraţiei locale (Hotărârea 289/26.11.1998 a Consiliului Local Braşov). Lista neagră a votanţilor a fost publicată în presă în repetate rânduri, din ea făcând parte Gheorghe Scripcaru, actualul primar, care din 1998 şi până azi, în 2007, este mereu prezent în Primaria Braşov. Dacă ca membru în Consililul Local Braşov în 1998 ar putea pretinde că nu ştia ce votează, a putut afla ulterior de la nenumăraţii petenţi că la mijloc este o mare ilegalitate şi ca viceprimar iar apoi ca primar să readucă lucrurile la normal înlăturând ilegalităţile. Prin naţionalizare, comuniştii au furat imobilele unui oraş, unei întregi ţări, iar la 50 de ani de la acest jaf naţional, funcţionarii unei administraţii locale, respectiv Braşov, au mai creat o nedreptate. Dacă în urmă cu 50 de ani, astfel de lucruri erau "normale", în monotonia cotidiană a sistemului comunist, acum aceste acte grave constituie o încălcare flagrantă a drepturilor unor cetăţeni, care aşteaptă de la autorităţi ajutor şi respectarea legii. Fac un apel către instituţiile statului să se autosesizeze şi să ia măsurile ce se impun împotriva celor ce se fac vinovaţi de această nedreptate, pentru că sunt încă multe familii care datorită acestor manevre nici astăzi nu şi-au primit proprietăţile confiscate de comunişti.
			Domnul Bogdan Cantaragiu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, În aceste zile asistăm la o adevărată "revoluţie" împotriva Consiliului Naţional al Secuilor declanşată ca urmare a deciziei acestui for de a organiza o serie de consultări în Mureş, Harghita şi Covasna. Chiar dacă bine-venite, reacţiile autorităţilor şi ale colegilor politicieni sunt oarecum tardive, cu mult după apariţia primelor semnale din partea CNS. Intenţiile acestui for sunt cunoscute de mai bine de un an de zile, au fost tatonări, au fost întâlniri, au fost mitinguri în diverse locaţii din judeţele vizate. Dar au fost degeaba din punctul de vedere al autorităţilor româneşti şi a serviciilor de informaţii care nu au luat nici o măsură pentru a contracara acest fenomen. Am urmărit la sfârşitul săptămânii trecute imagini de la un soi de referendum - că tot se poartă această modă - prin care CNS întreba populaţia din cele trei judeţe dacă este de acord cu autonomia teritorială. Nu vreau să amintesc de reacţiile acelor persoane chestionate care nici măcar nu aveau ideea ce înseamnă "autonomia teritorială" - sau "területi autonómia", ca să fiu pe înţelesul lor (!) - şi nici cu ce le ajută, dar ţin să subliniez reacţiile colegilor politicieni. Acestea s-au împărţit între "referendum anticonstituţional" şi "sondaj legal şi constituţional", fără a merge le miezul problemei şi fără a ţine seama de toată derularea faptelor. Ţin să reamintesc că am atras personal atenţia asupra acţiunilor CNS încă din luna decembrie 2005, când am interpelat-o pe doamna ministru Monica Macovei. Am cerut la momentul respectiv să se vadă dacă nu cumva acele acţiuni încalcă articolul 1 din Constituţia României şi dacă au fost sau vor fi luate măsuri. Anul trecut, în luna octombrie, am lansat un nou apel. Era imediat după radicalizarea discursurilor liderilor CNS. Atunci, dacă ne mai aducem aminte, aceştia au cerut, la o întâlnire la Sfântu Gheorghe, nici mai mult nici mai puţin decât sprijin pentru organizarea de consultări populare şi au precizat că referendumul privind autonomia ţinutului secuiesc va avea loc, indiferent ce vor spune autorităţile locale. Mai mult, atrăgeam atunci atenţia, CNS era hotărât să ducă la bun sfârşit planul chiar dacă era vorba de un referendum intern, cu ajutorul asociaţiilor civice şi al bisericilor. Iată, aşadar, o succesiune de evenimente care nu s-au derulat haotic, ci elaborat, chiar sub ochii noştri. Totodată, iată că au existat şi luări de poziţie. De ce nu s-a ţinut seama de ele... asta este o altă problemă. Revin, pe final, cu ceea ce spuneam şi în octombrie. Mi se pare inacceptabil ca o asociaţie să spună în public că nu ţine cont de autorităţile statului român, că poate trece oricând la acţiune pentru a-şi pune în practică intenţiile separatiste, neconstituţionale, antiromâneşti, peste limita legalităţii şi a bunului simţ. Şi aş mai vrea să spun ceva colegilor maghiari, indiferent că sunt din CSM sau din UDMR, care susţin ideea autonomiei teritoriale. Domnilor, aţi văzut bine că oamenii de acolo habar nu au ce înseamnă autonomia asta şi nici cu ce îi ajută. Sunt ambiţiile dumneavoastră prosteşti. La un moment dat se vor prinde cu toţii că nu vor trăi niciodată mai bine doar separându-se teritorial de România. Vor trăi mai bine dacă vor contribui, alături de restul cetăţenilor acestei ţări, la integrarea reală a României în Uniunea Europeană. Şi vor trăi mai bine dacă dumneavoastră veţi munci pentru ei nu pentru iluzii de genul "területi autonómia". Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Votul uninominal şi reformarea clasei politice" Se vorbeşte în ultima vreme despre necesitatea lansării unei iniţiative de înlocuire a actualului mod de scrutin din România cu scrutinul majoritar uninominal. Se face confuzia între termenii de "vot" şi "scrutin". Votul este mai degrabă o noţiune teoretică, care reprezintă manifestarea opţiunii unei persoane într-o anumită privinţă (în general când este vorba de alegerea unor reprezentanţi) atunci când are de ales între mai multe variante. Votul poate fi deschis, secret, prin corespondenţă, obligatoriu etc., însă nu poate fi uninominal. Scrutinul este o noţiune ce defineşte un act politic, acela de a vota, iar modurile de scrutin reprezintă diferite modalităţi de prelucrare a voturilor depuse, în urma acestor prelucrări apărând rezultatul votului. Modul de scrutin adoptat de o ţară este o garanţie pentru o activitate politică corectă şi eficientă. Puterea unei ţări este dată de o combinaţie între o economie puternică şi un sistem politic decent (nu ideal). Se consideră că votul uninominal va permite cuantificarea mult mai exactă a performanţelor şi a îndeplinirii promisiunilor electorale, astfel încât controlul public şi "sancţionarea" reprezentanţilor vor fi directe şi mult mai uşor de realizat. Riscul de a nu fi reales devine astfel sensibil mai mare decât cel de a nu fi reintrodus pe lista electorală a partidului. Faptul că preşedintele Băsescu a reiterat o idee cu care până de mult nu era de acord nu este un lucru nou, noi am adoptat o rezoluţie încă din data de 16 aprilie 2005, când am strâns 138.924 semnături în urma cărora am depus un proiect de lege în sprijinul introducerii votului uninominal pentru alegerea reprezentanţilor în Parlamentul României. Preşedintele a venit în Parlament cu un subiect care timp de doi ani nu a suscitat niciun interes pentru preşedinţie, iar acum brusc s-a transformat intr-un subiect acut şi de maxim interes. Suntem de acord cu introducerea votului uninominal, dar nu suntem de acord cu un referendum pe această temă, pentru ca mult mai rapid şi cu mai puţine implicaţii economice, ar fi elaborarea unei legi în Parlament. Am depus la Birourile permanente ale celor doua Camere o cerere de convocare de urgenţă a comisiei de cod electoral, în vederea adoptării, în procedură de urgenţă, a unei legi privind votul uninominal. Sunt convins ca acest sistem de vot uninominal va reabilita relaţia dintre cel ales şi cel care alege pentru o mai bună înţelegere şi cooperare.
			Doamna Minodora Cliveti: «România are deja un brand de ţară negativ: "Copiii străzii"» Declaraţie politică În luna septembrie 2006, apărea în presă informaţia cum că Angenţia pentru Strategii Guvernamentale a definitivat proiectul privind constituirea brandului de ţară, un buget de circa 10 milioane euro fiindu-i necesar. Se mai preciza în articol că executivul mizează pe domenii precum: alimente ecologice, industria IT, vinul, turismul, confecţiile, mobila, produsele meşteşugăreşti şi medicamentele naturiste, care să furnizeze cele mai convingătoare propuneri pentu brandul de ţară al României, şi că au debutat demersurile, secrete, pentru marea întreprindere de brănduire care va dura trei ani. Aşadar, suntem în februarie 2007. de la 1 ianuarie am devenit membri fără brand ai Uniunii Europene şi Agenţia croşetează strategii guvernamentale pentru găsirea celei mai grozave embleme naţionale cu care ţara să defileze pe bulevardele europene. Între timp, sumele destinate acestei întreprinderi, rămase secrete şi care sunt scoase din bugetul de stat, sunt folosite în interesul oricui, dar nu al românilor, de vreme ce România continuă să fie percepută în spaţiul european drept o ţară a cerşetorilor, a hoţilor abili şi inventivi, a hacker-ilor, o ţară a unor români în faţa cărora unele surori de gintă europeană anunţă că îşi inchid porţile. Şi până ce vom avea un brand pozitiv, ar trebui ca Agenţia să facă o strategie care să aibă drept scop evitarea cu orice preţ a brandului negativ de ţară, acela care se conturează din ce în ce mai insistent, fără bani de la buget şi care ameninţă să ruineze munca de ani de zile a acestui neam în drumul spre Europa. Sunt chiar mai multe branduri, dar cel mai nenorocit este, cu siguranţă, cel al copiilor exploataţi pe străzi.
			Domnul Dan Horaţiu Buzatu: "Discriminarea partidelor extraparlamentare" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Constat cu dezamăgire că, în România, nu se respectă principiul egalităţii de şanse pe scena politică. Se practică o crasă discriminare între partidele parlamentare şi cele din afara Parlamentului. Concret este vorba de o serie de prevederi din legislaţia electorală privind alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, în Legea nr.33/2007 se stipula că toate formaţiunile politice participante la alegerile pentru Parlamentul European au acces egal la posturile publice de radio şi televiziune. În mod cu totul şi cu totul surprinzător, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 din 8 februarie 2007, regula se schimbă şi acordă formaţiunilor politice parlamentare 4/5 din timpul de antenă, iar tuturor celorlalţi participanţi la procesul electoral doar 1/5. Criteriul utilizat la repartizarea timpilor de antenă - rezultatul alegerilor parlamentare din anul 2004 - nu se justifică. Alegerile pentru Parlamentul European reprezintă o premieră pentru România şi, pe acest considerent, ar trebui ca toţi competitorii să beneficieze de şanse egale. Toată lumea trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii pe grila de start, pentru că este vorba de un drum nou, de un nou început pe linie politică. Incorectă este utilizarea respectivului criteriu şi la alegerile parlamentare naţionale, iar în situaţia euroalegerilor este mai mult decât atât. Este o discriminare crasă. Se vorbeşte foarte mult despre reforma clasei politice româneşti, despre primenirea ei. Cum se pot realiza aceste deziderate, dacă în permanenţă se conservă privilegiile pentru partidele parlamentare şi nu se acordă şanse partidelor noi sau unor candidaţi independenţi, care de regulă sunt la primele experienţe în politică? Îmi pun acum o întrebare care, cu siguranţă, va genera mari dureri de cap în anul 2009, când se vor organiza din nou alegeri pentru Parlamentul European. Ce criteriu va alege legiuitorul? Va conta prezenţa în Parlamentul naţional, sau prezenţa în Parlamentul European? Pun această întrebare pentru că este posibil ca în 2009 să existe partide în Parlamentul naţional, dar care să nu fie reprezentate în Parlamentul European sau invers. Ţinând cont de cele semnalate, fac un apel la senatorii şi deputaţii din cadrul Comisiei parlamentare pentru elaborarea Codului electoral să anuleze prevederile discriminatorii din Ordonanţa de urgenţă prin care se modifică legea pentru alegerile Parlamentului European. În ultimă instanţă, fac acest apel şi la toţi senatorii şi deputaţii pentru a respinge, în fapt a repara în plen prevederile discriminatorii, dacă în comisia de specialitate nu vor fi eliminate. Ar fi păcat ca parlamentarii români să se acopere de ruşine votând o ordonanţă discriminatorie.
			Domnul Daniel Buda: "O ruşine de moţiune" Răul incredibil s-a petrecut: Senatul a votat cu o ruşinoasă majoritate moţiunea simplă îndreptată împotriva Ministrului Justiţiei, Monica Macovei. Nu mi-aş fi putut închipui că aritmetica votului bate realitatea politică a Coaliţiei de guvernământ, şi asta chiar după ieşirea PC de la Guvernare. Ceea ce este însa şi mai greu de închipuit este tupeul cu care o nouă majoritate din Parlament îşi permite să se joace cu imaginea României la nici două luni de la aderarea la Uniunea Europeană. Desigur, poate unii vor spune că sunt subiectiv, dată fiind susţinerea pe care i-am acordat-o în Parlament ministrului Macovei. Şi i-o voi acorda în continuare. Am făcut însă acest lucru nu pentru a respecta disciplina de partid sau disciplina politică parlamentară, ci pentru că acest ministru a dovedit perseverenţă, determinare pentru a se bate pentru nişte lucruri în care crede şi asta deasupra oricaror interese personale. În fond, Monica Macovei, persoana fără niciun fel de ambiţii politice, a intrat în arenă publică pentru a vindeca una din cele mai acute boli ale societăţii româneşti: justiţia. Şi a şi reuşit, iar asta nu o spun eu sau colegii mei din Partidul Democrat, partid care o susţine pe Monica Macovei. Au spus-o şi o spun cei de la Bruxelles, de la Comisie şi Parlamentul European, iar aceştia nu cred ca au vreun alt interes decât acela ca România să fie cu adevărat un stat democratic, cu o justiţie independentă, un stat care se alătura celorlalte democraţii din Uniunea Europeană. Înainte de a o judeca politic pe Monica Macovei, trebuie să ne răspundem firesc la o întrebare: a reuşit ea sau nu să facă acele reforme în justiţie care să ne permită să devenim membri ai Uniunii Europene? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, pentru că de la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii. Când a acceptat să fie ministrul justiţiei, Monica Macovei şi-a asumat o obligaţie de rezultat : să elimine piedicile din justiţie care stăteau în calea aderării României. Din acest punct de vedere, Ministrul Macovei şi-a îndeplinit angajamentele, aşa cum puţini dintre miniştrii actualului cabinet au facut-o. În fond, un om politic, un ministru, trebuie judecat şi apreciat după rezultate şi nu după declaraţii, ţinuta vestimentară sau capacitatea ori talentul de a zâmbi. Pot accepta într-o oarecare măsură că ministrul Macovei ar fi putut fi un mai bun comunicator, dar poate nu a avut timpul necesar să ia lecţii de PR. În fond, din decembrie 2004 şi până la raportul de ţară din septembrie 2006, timpul a fost atât de scurt, iar steguleţele roşii la capitoul justiţie atât de mari, că Monica Macovei a preferat să neglijeze impresia artistică tocmai pentru că a constientizat faptul că problemele pe care le avea de rezolvat erau atât de multe şi atât de mari. Ceea ce s-a pterecut în această saptămână în Senat constituie o ruşine pentru România ca proaspăt membru al Uniunii Europene. Probabil mulţi dintre oficialii de la Bruxelles si Strasbourg regretă intrarea României în Uniune la 1 ianuarie 2007. Poate, într-un mod mai mult sau mai puţin îndreptăţit, cei mai intransigenţi oficiali europeni pot spune ca România ar fi trebuit să fie ţinută în şah pentru a se mai maturiza politic. Dupa votul din Senat, nimeni nu i-ar putea contrazice. Adevărul dureros este însa altul: în România, clasa politică nu face ce este bine pentru destinul european si democratic al României decat în mod condiţionat şi sub presiunea instituţiilor occidentale. Acum fiind cu sacii în caruţă ne permitem să facem orice, nemaicontând nimic în afară de interesele de grup ori de partid, sau frumuseţea circului făcut de la tribuna Parlamentului.
			Domnul Cătălin Lucian Matei: "Ministrul justiţiei s-a îndrăgostit de scaun" Stimaţi colegi parlamentari, Din ciclul " Surprize-Surprize", săptămâna trecută am avut parte de un scenariu, în primă audiţie, în Parlamentul României, ediţia 2004 - prezent. Pentru prima dată, o moţiune a opoziţiei prin care se solicită demisia unui ministru a trecut de o Cameră a Parlamentului. Se pare că Monica Macovei a primit un vot de blam din partea Senatului. Prin votul de neîncredere acordat, i se impută Monicăi Macovei neîndeplinirea reformei justiţiei; călcarea în picioare a prestigiului şi credibilităţii Consiliului Superior al Magistraturii; blocarea şi infinita prorogare a intrării în vigoare a Codului penal adoptat în 2004 şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor; încălcarea repetată a independenţei judecătorilor şi procurorilor prin declaraţii colorate, cu rol precis de indicaţii; scăparea printre mâini, din cauza incompetenţei şi a superficialităţii, a inculpatului Omar Hayssam; atacarea consecventă a Parlamentului şi discreditarea activităţii acestuia. Una dintre cele mai dure critici a fost cea legată de faptul că doamna ministru nu a ştiut să-şi gestioneze relaţia cu Parlamentul, ba, mai mult, a reuşit să o înrăutăţească zi de zi, declaraţie de declaraţie, pas cu pas. Sfidarea şi infatuarea au făcut din domnia sa un mobil al conflictului dintre justiţie şi Parlament. Consider că, pentru ministrul justiţiei, separaţia puterilor în stat este mai mult un moft decât o limitare a exercitării prerogativelor puterii. Mai nou, doamna ministru a promovat o practică a dezinformării, şi anume atunci când, prin declaraţii succesive, domnia sa susţine că procurorii D.N.A. lucrează foarte bine, reuşind să trimită în judecată mulţi politicieni din toate partidele. Se pare că acesta este scopul actual al justiţiei. Toate celelalte categorii de persoane care încalcă frecvent legea pot sta liniştite căci doamna ministru are o anumită preocupare şi nu are timp de ei. Cu alte cuvinte, nu intră în aria de interes a domniei sale. Mai mult decât atât, tot prin viclenie, doamna ministru a reuşit să treacă prin Guvern OUG 131/2006 pentru modificarea Legii 508/2004 privind D.I.I.C.O.T. care permite anchetatorilor să intercepteze telefoanele, corespondenţele electronice şi care elimină confidenţialitatea secretului bancar, cu alte cuvinte care încalcă drepturile omului, nefiind vorba despre o ordonanţă de urgenţă care, aşa cum afirma domnia sa, constă "doar într-o mai bună definire a competenţelor D.I.I.C.O.T. şi înfiinţarea fondului de flagrant". Pe de altă parte, după ce ordonanţa a fost criticată de opinia publică în data de 17 ianuarie, ministrul justiţiei a precizat că nu s-a modificat în niciun fel interceptarea convorbirilor telefonice şi că tot judecătorul dă, în continuare, mandat. Pe cale de consecinţă, consider că ministrul justiţiei nu a cunoscut integral textul actului normativ pe care l-a promovat şi, prin urmare, aceste afirmaţii au fost făcute în necunoştinţă de cauză. Ceea ce sfidează însă orice logică a raţiunii este faptul că domnia sa susţine în continuare că actul normativ nu acordă drepturi sporite procurorilor. Cred că doamna Monica Macovei vrea să devină un fel de "ultimul Mohican al justiţiei". Poate doar aşa rolul de justiţiabil ar prinde-o bine... căci actualmente, aşa cum spunea un domn senator, deşi "doamna Macovei este reprezentanta sexului aproape frumos", nu este decât o verigă slabă a Cabinetului Tariceanu! Cert este că doamna ministru al justiţiei este singurul demnitar din istoria României care are drept ţel în viaţa să nu părăsească scaunul mult râvnit până când nu va reduce la tăcere pentru totdeauna justiţia românească! Vă mulţumesc.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Declaraţie politică: "Oamenii providenţiali şi declinul democraţiei" În aceste zile, în România, politica stă sub semnul "oamenilor providenţiali". Ei sunt garanţii bunului mers al lucrurilor şi al funcţionării instituţiilor. Totul va funcţiona ca la carte dacă ei sunt lăsaţi în continuare să-şi pună în practică planurile şi ideile, susţin apărătorii lor. Dar acest lucru se va întâmpla dacă şi numai dacă ei, aceşti "veritabili salvatori ai patriei", râmân în continuare pe funcţii, altfel se alege praful de totul în această ţară. Situaţie cu totul şi cu totul falsă dacă avem în vedere faptul că aceşti "oameni providenţiali", precum preşedintele Traian Băsescu şi ministrul Monica Macovei, nu au avut nici măcar o realizare cât de cât marcantă în activitatea lor politică de până acum care să îndreptăţească concluzia că de acum situaţia se va schimba în bine, iar în ceea ce priveşte viitorul nu vin cu nici o soluţie. Singurul aspect al discursului celor doi este unul constatator, în care sunt evidenţiate toate relele existente în societatea românească. Însă, acest lucru în România anului 2007 nu mai este de ajuns. După ce ai lovit în plin instituţiile statului considerându-le principalele vinovate de situaţia dezastruoasă existentă, o urmare normală a unui om de stat responsabil ar trebui să fie soluţiile necesare pentru revenirea la o stare de fapt normală. Dar acest lucru, cu totul normal în Europa occidentală, unde tocmai ne-am integrat, lipseşte cu desăvârşire în politica dâmboviţeană unde nu este important să construieşti ceva, ci doar să arăţi cât de apropiat eşti tu de problemele cetăţeanului, chiar dacă în realitate nu ai nici o soluţie pentru rezolvarea lor şi care după ce discursul şi-a atins scopul nu te mai interesează deloc. Astfel că, în loc să se ocupe de guvernarea ţării şi să se aplece asupra problemelor cu care se confruntă cetăţeanul, principala lor preocupare este decredibilizarea instituţiilor din această ţară, scop urmărit cu perseverenţă în ultimii doi ani. În aceste condiţii, în care funcţionarea unor instituţii fundamentale ale democraţiei este pusă sub semnul întrebării şi se sugerează atribuirea rolului lor unor persoane, afirm cu toată convingerea că însăşi fiinţa democraţiei în forma actuală este pusă în pericol, deoarece în toată Europa instituţiile puternice şi regulile stricte sunt garanţiile bunei funcţionarii a democraţiei şi nu persoanele. Dar în România acestor vremuri situaţia este puţin diferită deoarece întotdeauna "Marele Conducător" ştie el mai bine decât toţi ceilalţi ce este mai bine pentru ţară.
			Domnul Ion Luchian: Stimaţi colegi, Săptămâna trecută am mai asistat la un act din, se pare, interminabila criză politică creată şi întreţinută de domnul preşedinte, de această dată scena fiind însuşi Parlamentul României, iar ocazia fiind discursul preşedintelui. Cu această ocazie, în loc să demonstreze că este un om şi un politician puternic, capabil să-şi recunoască greşelile, domnul preşedinte a continuat cu acuzele la adresa politicienilor care, aşa cum a mai spus-o, fac legi pentru infractori, exemplificând în acest fel în stilul atât de personal preşedintelui, adică fără să dea nume. Mi se pare ridicol că tocmai preşedintele vorbeşte de politicieni asociaţi cu infractori, domnia sa care este cercetat penal într-un dosar de corupţie; mi se pare culmea tupeului că preşedintele vorbeşte de demnitari care nu părăsesc casele de protocol ale RAAPPS când îşi pierd funcţiile, domnia sa care a continuat să folosească casa de protocol şi după ce nu a mai fost ministru al transporturilor. Mi s-a părut interesant că, în discursul respectiv, domnul preşedinte a afirmat, cu părere de rău în glas, că în domeniul politicii nu există acquis comunitar. Nu ştiu ce îl face să creadă pe preşedinte că dacă ar fi existat, domnia sa ar fi îndeplinit criteriile, domnia sa care este produsul sistemului comunisto-securist şi care a fost promovat în politica românească post-decembristă de foşti membri ai nomenclaturii PCR. Or, domnul preşedinte, constatând de la înălţimea scaunului de la Cotroceni, că politicienii români nu reuşesc să progreseze la fel de repede cum o face societatea românească, a venit cu soluţia, şi anume organizarea unui referendum pentru introducerea votului uninominal începând cu alegerile generale următoare, de parcă schimbarea profundă a unor mentalităţi şi comportamente politice poate fi făcută prin norme legislative. Însă, dincolo de pura demagogie a iniţiativei preşedintelui - vorbim de acelaşi preşedinte care nu mai departe de acum câteva luni afirma că votul uninominal nu este bun pentru România- trebuie spus faptul că dacă era o iniţiativă pentru care nu era nevoie de consultare populară, atunci aceasta era, fiind binecunoscut faptul că majoritatea cetăţenilor susţine introducerea acestui tip de vot. Or, pentru neintroducerea până în prezent a acestui tip de vot nu lipsa dorinţei populare poate fi blamată, ci tocmai lipsa voinţei politice, manifestată inclusiv de la Cotroceni. Din păcate, în urma acestui discurs ţinut chiar în faţa Parlamentului, domnul preşedinte a reuşit să realizeze ceea ce şi-a propus, şi anume să puncteze în faţa populaţiei, erijându-se în promotorul unei idei pe care până mai ieri nu o susţinea, lucru necesar pentru domnia sa, ţinând cont de situaţia politică în care se află, şi de asemenea a reuşit să proiecteze o imagine încă şi mai proastă a parlamentului şi a partidelor politice în faţa opiniei publice. Aşa încât pe fondul acestei crize politice, politicianul Traian Băsescu poate că a câştigat pe termen scurt, însă instituţiile esenţiale ale democraţiei cu siguranţă au pierdut. Vă mulţumesc.
			Domnul Constantin Traian Igaş: "Cine se teme de votul uninominal şi de ce?" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aşa cum am mai spus într-o altă declaraţie politică, apele politicii româneşti au devenit din ce în ce mai tulburi în ultima perioadă şi se menţin în continuare la fel de tulburi. Se vorbeşte în România din ce în ce mai des despre revizuirea Constituţiei şi a Legii electorale. Posibilitatea introducerii votului uninominal a trezit la viaţă parlamentari care până mai ieri îşi credeau asigurate scaunele călduţe pentru mai mult timp, chiar şi pentru un alt mandat legislativ. Cât de aprige sunt aceste voci am constatat şi constatăm încă din ce în ce mai des şi ne minunăm, doamnelor şi domnilor, cum acest subiect a reuşit să-i aducă la viaţă pe cei "adormiţi" dintre noi. Deşi parcurgem câteva etape mai mult sau mai puţin plăcute, mai mult sau mai puţin sigure, un lucru este cert şi nu poate fi contestat de nici unul dintre dumneavoastră: populaţia din România este extrem de dezamăgită de clasa politică care o reprezintă în cele mai înalte foruri legislative şi doreşte o schimbare a acesteia. Soluţia vine din partea votului uninominal, acel vot care, aşa cum am mai spus, aduce surprize în rândul unei mari părţi a politicii noastre. Mai multe sondaje de opinie indică din ce în ce mai des o certitudine de necontestat: trei din cinci români doresc schimbarea actualului sistem electoral şi introducerea votului uninominal. Toată nemulţumirea cetăţenilor decurge din faptul că, de foarte multe ori, sistemul de vot actual, care este unul proporţional, este asociat cu spiritul de clan pe care l-a instaurat, de legătura slabă cu electoratul a politicienilor care, în diverse moduri, şi-au asigurat locul pe listă, de dependenţa de conducerea partidelor în alcătuirea acestor liste şi, poate cel mai important, de faptul că foarte mulţi politicieni slabi se ascund în spatele unor nume de valoare care trag lista după ele. Să nu fie oare cea care se aude tocmai vocea acestor aşa-zişi politicieni care se împotrivesc votului uninominal? De prea multe ori, politicieni cu vocaţie sau care s-au dedicat acestei profesii, n-au reuşit să iasă "la luptă" în interiorul partidului pe care l-au reprezentat deoarece lista nu făcea altceva decât să elimine competiţia. Este foarte clar că introducerea acestui vot uninominal va schimba multe pe scena politicii româneşti. Păstrând sistemul actual nu vom face nimic altceva decât să menţinem în ochii mai noilor colegi din familia Uniunii Europene acest dezgust al cetăţenilor faţă de tot ceea ce ţine de politică. Votul uninominal va face o selectare drastică a valorilor de nonvalori. Se cuvine însă, doamnelor şi domnilor, o atenţie sporită pentru că, pe lângă toate aceste avantaje pe care le aduce votul uninominal, există riscul apariţiei unui pericol pe care nu cred că avem dreptul să ni-l permitem: trebuie să fim conştienţi că acest vot va putea aduce în faţă oameni care se bucură de notorietate foarte mare, dar care nu au nimic de-a face cu politica, legislativ etc. Parlamentul trebuie să aibă, doamnelor şi domnilor, acea înţelepciune de a decide ce fel de vot uninominal vom putea introduce, trebuie să facă o alegere cât se poate de bună, pentru a nu risca să umplem această instituţie cu cântăreţi, fotbalişti etc., pentru care îmi exprim de altfel tot respectul, dar care poate n-au nimic de-a face cu un legislativ. Riscăm astfel să ajungem, după cum zice românul, "din lac, în puţ". În discursul pe care domnul preşedinte Traian Băsescu l-a susţinut săptămâna trecută de la tribuna acestui Parlament, s-au tras câteva semnale de alarmă asupra situaţiilor în care am ajuns să ne aflăm în prezent, situaţii care au apărut tocmai din practicile unor aşa- zişi politicieni, care nu fac nimic altceva decât să scadă şi mai mult încrederea pe care oamenii o acordă acestor importante instituţii. Cred că foarte mulţi dintre noi ar trebui să luam aminte la cele afirmate şi să ne întrebăm foarte serios unde dorim să ducem această ţară. Unde dorim să o situăm şi dacă într-adevăr dorim să facem ceva pentru ea sau nu. În sfârşit, justiţia a început să funcţioneze şi la noi. Care este atitudinea unora din această sală: dăm în cap celui care a reuşit s-o scoată din mocirlă, care a reuşit s-o urnească din loc. Şi iarăşi mă surprinde atitudinea unora dintre mai tinerii mei colegi atunci când le constatăm nervozitatea cu care pledează împotriva acelora care se află în primele rânduri în această luptă. Mă întreb atunci împotriva cui luptă ei de fapt? Împotriva corupţiei instalate în toate domeniile, inclusiv în justiţie, sau poate chiar mai ales în justiţie, sau doar, pur şi simplu, luptă chiar împotriva justiţiei. Tandemurile care au ajuns să se formeze între oamenii politici şi oamenii de afaceri nu este unul normal. Afacerile n-au nimic de-a face cu cei care se consideră adevăraţi oameni de afaceri. Aceştia dacă nu au nimic de ascuns nu trebuie să se teamă de concurenţă, la fel cum nici cei politici n-ar trebui să elimine competiţia din interiorul partidelor. Sistemul de vot uninominal este unul dur şi reformator. Unii dintre noi ni-l dorim, la fel de mulţi nu şi-l doresc. Eliminarea dezavantajelor pe care le poate aduce se poate face, iar soluţia este verificată şi de alte ţări europene, printr-o trecere treptată de la votul pe liste la cel uninominal prin sistemele mixte. Cred că a sosit momentul să urmăm şi noi exemplul acestora şi să recăpătăm acea încredere pe care ne-a dorim. Vă mulţumesc.
			Domnul Marius Rogin: "Cât de necesară este schimbarea legii electorale?" Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ultima perioadă, viaţa politică românească a devenit din ce în ce mai agitată. Atacurile şi criticile, perfect îndreptăţite ale preşedintelui Traian Băsescu, îndreptate împotriva acelor politicieni care slujesc cu totul alte interese decât pe cele ale cetăţeanului care l-a trimis în Parlament, au reuşit să-i agite şi chiar să-i trezească la viaţă pe unii de-a dreptul adormiţi prin băncile acestei instituţii. Mai mult decât oricând, cetăţeanul de rând îşi doreşte o schimbare a păturii politice româneşti. Este clar pentru fiecare dintre noi că cetăţenii nu mai au niciun fel de încredere în politica românească tocmai datorită faptului că din '90 încoace o mare parte dintre cei pe care i-au votat, dintre cei cărora le-au acordat încrederea, i-au dezamăgit. De prea multe ori până acum aceştia şi-au urmărit interesele proprii şi prea puţin pe cele ale cetăţeanului. În momentul în care preşedintele ţării trage nu unul, ci mai multe semnale de alarmă, toţi aceşti aşa-zişi politicieni fac front comun, indiferent de ideile politice care-i conduc, şi declanşează un adevărat război împotriva actualului preşedinte. Mult prea repede aceştia au trecut peste un lucru extrem de important: politicianul trebuie să fie în slijba cetăţeanului pentru simplul fapt că, în momentul în care îi acordă votul, electoratul învesteşte în el încredere şi speranţă. Un alt lucru peste care unii dintre cei din această Cameră trec foarte uşor, este faptul că politicianul trebuie să menţină în permanenţă o legătură între el şi cetăţean. El este cel care are datoria să se informeze în permanenţă în legătură cu nevoile cetăţeanului, să îşi fixeze priorităţile în funcţie de acestea. Puţini sunt în prezent cei care fac acest lucru. Majoritatea a rupt total această legătură şi aceştia sunt cei care în prezent dorm prin sălile Parlamentului sau nici măcar nu se sinchisesc să le viziteze. Iată însă că la prima bătaie de vânt care riscă să le scuture comodele scaune, ei sunt cei mai vehemenţi în critici şi acuze. Vocile lor tună şi fulgeră împotriva celor care iau măsuri în vederea unei schimbări, cu toate că lor li se datorează toată lipsa de încredere pe care românii o manifestă în prezent, împotriva politicii, politicienilor sau chiar a unora dintre cele mai importante instituţii. Acest lucru nu mai poate însă continua. Se impune o purificare a politicii româneşti. Se impune o eliminare a celor care slujesc grupuri de interese sau persoane, care au acumulat mult prea multă putere decât li se cuvenea. Se impune mai mult decât oricând o schimbare a Legii electorale. Nu mai putem permite ca astfel de personaje să ajungă în cele mai importante instituţii şi să slujească oligarhia. Se vorbeşte din ce în ce mai des despre votul uninominal, care este cel mai dur sistem de vot şi în acelaşi timp reformator. În aceste momente, trei din cinci români îşi doresc o trecere la acest sistem de vot. Sistemul majoritar sau votul uninominal, reprezintă exact opusul sistemului proporţional. Acest sistem proporţional care n-a făcut nimic altceva decât să încurajeze spiritul de clan, legătura slabă cu electoratul, o dependenţă de conducerea partidelor în alcătuirea listelor şi ascunderea politicienilor slabi în spatele unor nume de valoare care trag lista după ele. O altă critică a acestui tip de vot proporţional este legată de un alt aspect: elimină competiţia internă în partid şi scade posibilitatea de afirmare a politicienilor cu vocaţie. Acestora trebuie să li se acorde posibilitatea de a merge în faţă şi de a li se da posibilitatea să facă lucruri de valoare pentru cetăţeni. Votul uninominal în alegeri, combinat cu votul nominal, transparent în Parlament, duce la o relaţie corectă între alegător şi ales. În acest fel, cetăţeanul va şti pe cine să ia la rost şi cine va fi responsabil de posibile grave erori. Acest sistem de vot are însă şi neajunsurile lui. Nu este unul perfect, aşa cum l-am dori. Astfel, Parlamentul trebuie să dea dovadă de multă înţelepciune în alegerea tipului de vot uninominal. Riscul care poate apărea este unul deosebit de grav. Va trebui să dăm dovadă de foarte multă atenţie deoarece riscăm să umplem aceste instituţii cu o mulţime de fotbalişti, cântăreţi sau actori, oameni care au de altfel tot respectul nostru pentru profesia pe care o au, dar care poate n-au nici o tangenţă cu politicul sau legislativul. Se bucură însă de o mare notorietate în rândul cetăţenilor dar care nu garantează o îmbunătăţire a lucrurilor, ci mai degrabă o înrăutăţire a lor. Sper ca, colegii mei, noi toţi cei care ne vom implica în această schimbare, să dăm dovadă de mult discernământ, multă obiectivitate şi să urmărim un singur scop: interesul cetăţeanului care i-a trimis în Parlament şi nu pe cel propriu sau al altor indivizi. Vă mulţumesc.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Constanţa constănţenilor" Săptămâna trecută am avut deosebita plăcere de a participa la iniţierea unui proiect civic organizat de către Fundaţia "Brătianu", ce îşi doreşte să reaşeze municipiul Constanţa acolo unde îi este locul: al doilea oraş ca importanţă după Bucureşti. Întălnirea a reunit mai mulţi reprezentanţi ai mediului politic şi de afaceri din Constanţa, care au ridicat o serie de teme ce până acum nu au fost puse în analiza societăţii. S-a punctat ideea potrivit căreia Constanţa, deşi are un potenţial economic enorm, oferă cel mai ostil sistem de fiscalitate din ţară, mari inverstitori având reticienţe în a se implica în afacerile constănţene, fapt influenţat şi de inexistenţa unui Plan urbanistic zonal. Aşa cum spunea unul dintre cei prezenţi la dezbatere "Constanţa este o companie cu un potenţial uriaş, dar prost administrată". La această situaţie contribuie în primul rând lipsa unei comunicări dintre administraţia locală şi mediul de afaceri, municipalitatea rămânând blocată într-u balcanism pur, în timp ce mediul de afaceri a trecut de mult în secolul XXI şi se comportă european. Un alt domeniu neexploatat al municipiului Constanţa este turismul cultural. În timp ce alte oraşe, şi aici aş menţiona Sibiul, au reuşit să ridice ştacheta în ceea ce priveşte viziunea culturală asupra unui oraş european, litoralul românesc, în speţă Constanţa, se confruntă cu exodul turiştilor spre staţiunile bulgăreşti. Ceea ce şi-a dorit această întălnire, pe care o calific drept un succes, a fost stabilirea unui punct de legătură între politicieni şi oamenii de afaceri pentru binele Constanţei şi aducerea oraşului nostru pe locul său de drept, loc pe care îl merită şi pe care, din păcate, administraţia locală din ultimii 17 ani i l-a refuzat.
			Domnul Relu Fenechiu: Declaraţie politică: "De ce este nevoie să legiferăm urgent votul uninominal" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Introducerea votului uninominal în legislaţia electorală, mai precis în legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, reprezintă o prioritate. Reprezintă o prioritate nu din momentul în care şeful statului a propus imperativ organizarea unui referendum pe această temă, ci chiar de la începutul mandatului actualului guvern. O dovadă în acest sens este şi faptul că la începutul anului 2005, PNL a reactualizat, împreună cu Asociaţia ProDemocraţia, o propunere legislativă pe această temă, pe care nu a reuşit să o fructifice în 2003. În aceste zile, asistăm însă la un veritabil concurs între mai multe partide politice pentru paternitatea ideii introducerii votului uninominal şi, în paralel, la un concurs între Parlament şi Preşedinţie pe această temă. Nu comentez acum motivaţiile pentru care preşedintele Traian Băsescu a cerut Parlamentului demararea procedurilor pentru referendumul privind introducerea votului uninominal. Vreau în schimb să fac un apel către colegii mei parlamentari. Să ne apucăm de treabă - există şi funcţionează comisia parlamentară pentru elaborarea Codului electoral - şi să adoptăm o nouă legislaţie electorală, nu pentru că aşa vrea cineva, sau pentru că altcineva vrea să blocheze iniţiativa cuiva, ci pur şi simplu pentru că acum este momentul. O astfel de lege trebuie adoptată acum, nu în 2008, şi nici măcar în toamna acestui an. O procedură de urgenţă este absolut necesară, repet, nu pentru a contracara planurile sau intenţiile preşedintelui României, ci pur şi simplu pentru că noua legislaţie va trebui să fie bine explicată electoratului. Vor trebui, şi cred că nu exagerez, între 10 şi 12 luni pentru ca noua lege să fie cunoscută şi în cele mai îndepărtate cătune. Să nu uităm că este vorba de o modalitate nouă de a vota - fie că va fi vorba de vot uninominal cu compensare, fie că va fi vorba de vot uninominal pur într-un tur sau două de scrutin - şi ea trebuie bine aprofundată de cetăţeni. Dacă electoratul nu va fi instruit bine privind modul în care urmează să voteze, ne-am putea trezi cu un număr uriaş de buletine de vot anulate, care, în ultimă instanţă, ar putea chiar influenţa rezultatele alegerilor. Mai există un aspect extrem de important, care face ca legiferarea introducerii votului uninominal să fie prioritară: şi autorităţile locale trebuie să fie instruite în privinţa procedurilor şi, mai mult, sunt necesare câteva luni bune pentru ca aceste autorităţi să reconfigureze perimetrele electorale, listele de alegători etc. Este un volum de muncă enorm, care va lua foarte mult timp. Cred că aceste argumente - şi ar mai fi şi altele - sunt suficiente pentru a demara de urgenţă legiferarea în domeniu. Pe de altă parte, sunt convins că dacă aşteptăm un referendum pe tema introducerii votului uninominal, vom avea două mari probleme: în primul rând se vor cheltui câteva zeci de milioane de Euro care ar putea fi utilizaţi în alte scopuri; în al doilea rând, vom începe să lucrăm la legea electorală abia în toamnă, ceea ce, repet, ar fi foarte târziu şi ar exista riscul să compromitem o acţiune pe care o dorim de mulţi ani pusă în practică.
			Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi La 5 martie 1970, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de Neproliferare Nucleară (semnat la 1 iulie 1968 de 43 de state), comunitatea internaţională a răsuflat uşurată. Necesitatea unui asemenea Tratat, iniţiat de Irlanda, în 1961, se impunea, întrucât efectele îngrozitoare ale celor două bombe atomice, care în 1945 pârjoliseră complet oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki, planau încă puternic asupra omenirii, în condiţiile în care răspândirea armelor nucleare era încurajată de perioada războiului rece, iar posibilitatea izbucnirii unui conflict nuclear între SUA şi URSS era întru totul posibilă. Prevăzut iniţial pentru o perioadă de 25 de ani, Tratatul de Neproliferare Nucleară a fost prelungit pe termen nelimitat, faptul în sine echivalând cu o hotărâre înţeleaptă, de însemnătate istorică. Din 1970, numărul statelor semnatare ale acestui Tratat au crescut continuu, ajungând astăzi la 190. Totuşi, în evoluţia relaţiilor internaţionale, unele state au găsit destule posibilităţi ca să ignore normele de neproliferare. Aşa se face că patru ţări asiatice au intrat pe uşa din dos a clubului statelor nucleare. Astfel, astăzi, nu mai puţin de opt ţări dispun de arsenale nucleare. Îngrijorător este faptul că alte două ţări din Asia, sfidând jurisdicţia internaţională în vigoare, au decis să-şi dezvolte capacităţi pentru realizarea de arme atomice. Este de-a dreptul de neînţeles că tocmai Asia, continentul care a simţit atât de cutremurător rigorile atomului dezlănţuit, devine adeptul cel mai înfocat al înarmării nucleare. Omenirea nu şi-a pierdut însă speranţa. După mulţi ani de tratative sterile, după ameninţări şi embargouri inumane, Coreea de Nord, un adept îndârjit al folosirii energiei nucleare în scopuri militare, şi care a şi efectuat de curând un test atomic, promite, în sfârşit, să renunţe la principalul său reactor de la Yongbyon, pentru îmbogăţirea plutoniului, în schimbul unui ajutor energetic echivalând cu un milion de tone de petrol. Se pare că, în cele din urmă, raţiunea a învins şi în această dispută încrâncenată. Dar un alt pericol nuclear se proliferează ameninţător, tot în Asia. Este vorba de Iran, ale cărui autorităţi se ambiţionează să fabrice cu orice chip bomba atomică. Şi în acest caz, comunitatea internaţională trebuie să se implice într-un dialog politic, înţelept şi stăruitor, cu guvernul de la Teheran, pentru a demasca din faşă o posibilă catastrofă nucleară. Ca să se ajungă însă la înţelegeri benefice pentru toată lumea, Casa Albă trebuie să renunţe la ideea bombardării instalaţiilor iraniere de îmbogăţire a plutoniului, iar autorităţile de la Teheran să pună capăt programului lor de înarmare atomică, pe cât de costisitor, pe atât de periculos pentru pacea în Orientul Mijlociu. În acelaşi timp, comunitatea internaţională trebuie să acţioneze cu toată fermitatea împotriva tentativelor, tot mai evidente, de militarizare a spaţiului cosmic. Puterea nucleară a secolului XXI este de pe acum înspăimântătoare. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Gabriel Sandu: Săptămâna trecută a avut loc un pseudo-referendum pentru a pune presiune asupra statului român în privinţa autonomiei ţinutului secuiesc. În primul rând, în România nu există un ţinut secuiesc aşa cum în Florida nu există un ţinut spaniol, deşi locuitorii vorbitori ai limbii spaniole depăşesc cu mult pe locuitorii vorbitori de limbă engleză. Deşi Consiliul Naţional al Secuilor neagă caracterul de referendum al acestui demers, susţinând că este un experiment social, un test, intenţia iniţiatorilor este de a valida într-un fel conceptul de autonomie. De asemenea, nu putem accepta vădita agresiune care se produce la adresa statului român.Nu putem tolera declaraţii ca aceea a domnului Arus Zsolt conform căreia "autorităţile ar face bine dacă ar aprecia moderaţia Cosiliului National Secuiesc şi ar începe, neîntârziat, tratative cu privire la punerea în practică a doleanţelor poporului secuiesc". In momentul în care o organizaţie, indiferent de natura sau caracterul acesteia, ajunge să ameninţe statul român şi instituţiile acestuia, avem o problemă gravă. Consider ca prezenţa celor doi deputaţi din Ungaria, invitaţi la pseudo-referendum de catre CNS, nu confera nici un fel de legitimitate acestuia, şi, de asemenea, consider anormală şi nepotrivită implicarea acestora în probleme exclusiv interne al statului român. Acest demers constituie un atac direct la adresa caracterului suveran, unitar şi naţional al statului român, care este consfinţit de Constitiţie. Pe această cale doresc să trag un semnal de alarmă de a se lua măsuri imediate pentru a opri aceste acţiuni pentru că o lipsă de reacţie din partea autorităţilor nu ar face nimic altceva decât să ducă la situaţii mult mai grave.
			Domnul Ioan Hoban: Declaraţie politică: "Poluarea şi reabilitarea mediului - probleme prioritare pentru Maramureş" Maramureşul, după cum se ştie, prin structura industriei, are probleme atât cu calitatea aerului, cât şi cu cea a apelor şi solului. Pe raza judeţului există 16 iazuri de decantare, 297 halde de steril minier, din care 19 active şi 273 inactive; 1 depozit de deşeuri industriale în amestec; 2 halde de zgură şi cenuşă; 17 paturi de uscare. Zona Baia Mare şi perimetrele limitrofe - datorită activităţii de metalurgie neferoasă şi iazurilor de decantare (pulberi, metale grele) prezintă probleme grave privind calitatea aerului, în special la indicatorii pulberi în suspensie, plumb, cadmiu şi sporadic la dioxid de sulf. La fel râurile Săsar, Lăpuş, Cavnic şi Cisla - datorită activităţilor miniere, metalurgia neferoasă, prepararea minereurilor neferoase (metale grele, cianuri) constituie zone critice din punct de vedere al poluării. Sunt critice din punct de vedere al poluării apele subterane din zona Baia Mare şi perimetrele iazurilor de decantare - datorită activităţii de metalurgie neferoasă şi preparare a minereurilor neferoase (metale grele) şi de depozitare a deşeurilor industriale provenite din aceste activităţi. Sunt critice din punct de vedere al poluării solului următoarele zone: zona Baia Mare, zonele iazurilor de decantare, perimetrele miniere (Cavnic, Băiuţ, Borşa), luncile râurilor Cavnic, Vişeu şi a văilor Băiţa şi Nistru - datorită activităţii de metalurgie neferoasă şi de preparare a minereurilor neferoase, haldelor de steril de mină şi iazuri de decantare (metale grele). Zonele iazurilor de decantare în conservare si a haldelor de steril de mină sunt zone critice care necesită reconstrucţie ecologică. Aceste date succinte doresc să le supun atenţiei Ministerului Mediului, ştiut fiind faptul că Maramureşul are nevoie de reconstrucţie ecologică. Ţinând cont de resursele limitate disponibile pentru soluţionarea problemelor de mediu, comunităţile trebuie ajutate să-şi definească priorităţile şi să-şi planifice implementarea acestora în mod eficient pentru următorii ani, dar mai ales să aibă acces la fondurile structurale de care va beneficia România din 2007. Din punct de vedere al severităţii problemelor, ordinea este următoarea: lipsa parţială a sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor menajere uzate în localităţile în care s-a realizat sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă; depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor menajere; descărcarea în emisari a apelor uzate industriale şi menajere neepurate corespunzător; insuficienţa infrastructurii rutiere în mediul urban (căi de rulaj, parcări etc.); lipsa unui sistem de evaluare a efectelor poluării factorilor de mediu asupra stării de sănătate a populaţiei; poluarea cu metale din emisii de particule cu conţinut de metale din surse de poluare legate de activităţile industriale desfăşurate în municipiul Baia Mare.
			Domnul Ion Stan: Declaraţie politică: "Diversiunile, provocările, presiunile şi terorismul împotriva instituţiilor fundamentale ale democraţiei - constantele conduitei cetăţeanului-preşedinte Traian Băsescu" Recentul mesaj adresat naţiunii de către cetăţeanul-preşedinte de la tribuna Parlamentului României mi-a creat nu numai o imensă deziluzie, dar şi un nou şi poate ultim prilej de reflecţie, cel puţin din partea noastră, în legătură cu conduita sa politică, nu doar rebelă, nonconformistă ori "personalizată", ci premeditat anticonstituţională, profund antidemocratică şi plină de ură şi dispreţ. Mesajul cetăţeanului-preşedinte nu a fost, de fapt, un mesaj. A fost un scâncet chinuit al disperării preşedintelui suspendabil. În disperarea sa, a atacat valoarea constituţională supremă a democraţiei, reprezentată de pluripartidism, şi a lovit cu cinism în reprezentanţii clasei politice româneşti care, după ce iniţial l-au sprijinit, Traian Băsescu le-a trădat încrederea şi, bineînţeles, l-au părăsit, devenindu-i adversari. În această nouă ecuaţie politică, cetăţeanul-preşedinte a găsit de cuviinţă să lanseze el (în ce calitate şi cu ce autoritate morală?!) reforma clasei politice naţionale, în care scop s-a pretat la o diversiune ieftină şi grosolană - "referendumul pentru votul uninominal". Nu era nevoie de această provocare care să schimbe agenda priorităţilor războiului mediatic, trecând în plan secund chestiunea mult mai arzătoare la ordinea zilei, aceea a suspendării cetăţeanului-preşedinte. De mai multe legislaturi sunt elaborate şi se află în aşteptare câteva proiecte de legi privind votul uninominal, expresie a voinţei politice a aproape întregului spectru al partidelor parlamentare, mai puţin a Partidului Democrat, din care se revendică autorul diversiunii prezidenţiale, şi a cărui opoziţie a fost indusă de însuşi cetăţeanul-preşedinte. Tupeul cetăţeanului-preşedinte de a cere convocarea Parlamentului pentru a lansa o diversiune la scară naţională nu poate fi decât de natură să reconfirme că diversiunile, provocările, presiunile şi terorismul mediatic asupra instituţiilor fundamentale ale democraţiei sunt constantele conduitei politice a cetăţeanului-preşedinte Traian Băsescu. Care naţiune europeană are nevoie de un astfel de preşedinte?
			Domnul Miron Ignat: "23 Februarie - Ziua Apărătorului Patriei" Stimate colege, stimaţi colegi, Pe data de 23 februarie, Federaţia Rusă şi multe ţări foste sovietice sărbătoresc Ziua Apărătorului Patriei. Această zi este închinată tuturor generaţiilor de soldaţi ruşi care şi-au apărat cu propria viaţă pământul strămoşesc şi au luptat împotriva invadatorilor de-a lungul timpurilor. Această zi marchează eroismul soldaţilor Armatei Roşii care a învins armata hitlerista la porţile Moscovei în 1941. În cinstea tuturor patrioţilor căzuţi pentru patrie, la Moscova sunt organizate anual ceremonii de depunere de coroane la Monumentul Soldatului Necunoscut. Tot timpul anului, o făclie rămâne aprinsă pe acest monument gravat cu cuvintele memorabile şi în acelaşi timp emoţionante: "Numele tău este necunoscut. Fapta ta este nemuritoare". Această sfântă sărbătoare, împreună cu monumentul închinat tuturor celor ce şi-au dat viaţa apărându-şi patria, sunt respectate cu sfinţenie de poporul rus. Trebuie să privim această zi ca un tribut adus tuturor celor ce au luptat, de-a lungul secolelor, până la ultima suflare, apărându-şi teritoriul, familia şi tot ce e mai drag - pământul natal. Această zi nu este doar a Rusiei şi a tuturor eroilor ei căzuţi la datorie, este ziua tuturor patrioţilor care au luptat şi s-au jertfit pentru apărarea patriei. Este datoria noastră, a tuturor, să marcăm această zi ca fiind una a vitejiei, a devotamentului dus până la sacrificiu şi să o dedicăm cu onoarea cuvenită tuturor soldaţilor, veteranilor şi memoriei tuturor strămoşilor noştri pentru care apărarea patriei era o datorie sacră. Trebuie să trecem peste clişeele confruntării bipolare din perioada Războiului Rece. Întregul mapamond s-a schimbat şi suntem conştienţi că trăim într-o lume interdependentă şi complexă, cu noi provocări şi pericole. Ştim deja că numai prin eforturi comune putem oferi răspunsuri adecvate tuturor pericolelor ce nu încetează să apară. De aceea, trebuie să acordăm cu toţii atenţia cuvenită însemnătăţii acestei zile. Doresc să menţionez că, pe data de 21 februarie, va avea loc şi în Bucureşti, la Cimitirul Ostaşilor Sovietici din Herăstrău ceremonia de depunere de coroane, manifestare dedicată eroilor ruşi căzuţi în lupta pentru eliberarea teritoriilor sub ocupaţie hitleristă. S-o închinăm tuturor eroilor, din toate timpurile, căzuţi la datorie pentru apărarea pământului natal, pentru asigurarea libertăţii şi păcii. Ziua de 23 februarie - Ziua Apărătorului Patriei - trebuie să fie o mare sărbătoare pentru noi toţi. Să o cinstim cum se cuvine. Să o dedicăm celor pentru care apărarea propriului teritoriu a contat mai mult decât propria viaţă şi celor care au fost gata să-şi sacrifice viaţa din patriotism pentru ţară, iar Dumnezeu i-a lăsat printre noi pentru a ne împărtăşi vitejia şi devotamentul eroilor, pentru noi, Nemuritori. Vă mulţumesc.
			Domnul Ion Stan: "Interesele oligarhilor din spatele marionetelor politice portocalii şi dependenţa acestora de mafia resurselor energetice încurajează statul de tip mafiot în România" Interminabilele crize politice şi diversiunile permanente prin care marionetele politice portocalii divizează societatea românească pentru a o guverna prin dihonie naţională au scos la iveală, în cele din urmă, câteva adevăruri cutremurătoare. O mână de oligarhi, ale căror interese economico-financiare sunt dependente de ofensiva mafiei ruse a energiei asupra Europei, exercită puterea reală în România. Această oligarhie acţionează ca un guvern din umbră, cel real, alternativa criminală a vieţii politice democratice, sufocată de tumoarea malignă a corupţiei, stăpână în cancelariile de la Bucureşti. Se ceartă, oare, domnii Băsescu şi Tăriceanu doar de dragul puterii? O recapitulare a câtorva momente, evenimente şi repere care au marcat viaţa politică şi de afaceri a României este binevenită pentru o serie de clarificări necesare. Traian Băsescu şi-a câştigat credibilitatea electoratului ca luptător împotriva corupţiei, cu studiul de caz "Rafo". După ce a ajuns preşedinte, nu a mai suflat nici un cuvânt despre "Rafo". În schimb, capul de afiş al discursurilor prezidenţiale a devenit dosarul "Rompetrol", urmat de circul încercării de încătuşare a domnului Dinu Patriciu. Unul dintre finanţatorii de primă importanţă ai Alianţei D.A. şi ai campaniei prezidenţiale, controversatul mogul al afacerilor dubioase cu ţigările "Angelescu" şi mare evazionist fiscal, a cărui soţie a fost vremelnic recompensată cu o sinecură de consilier al Administraţiei Prezidenţiale, a dispărut în condiţiile unei sinucideri ale cărei circumstanţe au lăsat în urmă multe şi neelucidate întrebări. Crimă politică?! Noul campion al luptei anticorupţie şi adversarul dur al "sistemului ticăloşit" s-a confruntat, la scurt timp după depunerea jurământului ca Preşedinte al României, cu scandalul propriilor afaceri imobiliare, stins cu mijloace numai de dânsul şi avocatul Elena Udrea ştiute. Imunitatea conferită de funcţia prezidenţială ţine în "stand-by " dosarul celei mai mari subminări a economiei naţionale, în timp ce Preşedintele României este acuzat, printre rândurile anchetelor şi investigaţiilor presei neîncălecate, că s-ar folosi de pavilioane străine şi de armatori, prieteni din tinereţe ai căpitanului de cursă lungă, pentru a-şi ascunde proprietatea asupra unor nave care operează în porturile maritime şi dunărene ale României, transporturi de cherestea, arme, ovine, ciment, fier vechi, fructe, orez, zahăr, carne congelată, imigranţi ilegali şi tot ce mai ştie domnia sa că l-a iluminat şi inspirat în legătură cu importanţa strategică a regiunii Mării Negre şi nu numai. Premierul Tăriceanu este acuzat că a primit la masa guvernului corupţia, că a încercat să siluiască onoarea feciorelnică şi probitatea profesională a inocentei doamne ministru al justiţiei, pentru a-şi ajuta "patricianul financiar" al partidului. Mai mult, în faţa obtuzităţii doamnei ministru, ar fi îndrăznit să-i propună preşedintelui un parteneriat, bineînţeles sub protecţia aceluiaşi patrician, asociat în afaceri cu figuri nu mai puţin controversate de petrolişti americani. Pentru ca acuzaţiile de corupţie la nivel guvernamental să nu rămână o banală demagogie prezidenţială, doi ministeriabili - un conservator şi un udemerist - sunt linşaţi, mai întâi mediatic, sub acuzaţia de trădare, urmând la scurt timp şi instrumentarea juridică a dosarelor penale aferente spionajului şi trădării. În replică, oportunistul politic de serviciu scoate din mânecă asul conservator prin care se vrea dovedirea intervenţionismului instituţionalizat al preşedintelui în favoarea unui holding rusesc care a acaparat industria aluminiului din întreg arealul central şi est-european care a pus pe butuci întreprinderea "Alro" din Oradea, devenită S.C. Centrade S.A:, în prezent în conservare în vederea unei probabile lichidări, care ar asigura concernului rusesc un spaţiu de strategică importanţă la cca 80 km de graniţa cu Ungaria. Şocat, chiriaşul de la Cotroceni lasă mai puţin strânse hăţurile justiţiei, iar "dosarul spionilor" devine un banal "dosar al privatizărilor". Primul ministru, sesizând degringolada preşedintelui, asmute Corpul de Control al Guvernului asupra oligarhilor din anturajul prezidenţial, recte din spatele marionetelor politice democrate. Superiritat, preşedintele tuturor românilor ordonă ofiţerului acoperit din conducerea Departamentului de ştiri al Televiziunii Române un interviu în direct şi la oră de maximă audienţă. Prin vocea prezidenţială transpar priorităţile din agenda unor mari puteri, negociate în culise cu puterea de la Bucureşti. La interval de 48 de ore, ordonă şi premierul un interviu similar. Spre stupoarea românilor, prin vocea şefului guvernului transpar priorităţile de pe agenda altor mari puteri, negociate tot în culise cu puterea de la Bucureşti. În anul în care va începe instalarea bazelor militare americane în România, obrăznicia mafiei energetice ruseşti nu poate să nu îngrijoreze administraţia S.U.A., după cum românii nu pot să nu fie oripilaţi de tupeismul politicienilor care semnalizează aparent într-o direcţie corectă, dar o apucă mai întotdeauna pe drumul greşit. Exact în acelaşi an, preşedintele şi fostul său consilier pentru probleme economice apar ca implicaţi în favorizarea unor grupuri de interese, suspecte a reprezenta mafia energetică rusească, adică aceleaşi pentru care petrolistul Partidului Naţional Liberal l-a vizitat în 2005 pe Traian Băsescu, iar acesta l-a sfătuit să le evite în afaceri, deoarece "într-un previzibil conflict, investiţiile ruse ar fi ostatice în România". Fără comentarii! Concluzia preliminară care se impune este aceea că proiecţiile strategice de securitate naţională ale Administraţiei Prezidenţiale şi Strategia Naţională Anticorupţie a Guvernului, din motive total diferite, au escamotat realitatea riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale, iar rezultatul cert este contribuţia lor consecventă la consolidarea unei administraţii statale de tip mafiot care, pe plan local, controlează prăduirea banului public în nesfârşita recondiţionare a bordurilor şi trotuarelor, iar la nivel naţional controlează culoarele strategice ale afacerilor criminale transnaţionale. În acest context, apar fireşti şi se impun de la sine cel puţin două întrebări: Când vor depăşi serviciile naţionale de informaţii nivelul abstract şi gradul de prudenţialitate, vecine cu incompetenţa şi lipsa de credibilitate a informărilor privind starea securităţii naţionale, cu care intoxică, de peste un deceniu, comisiile parlamentare de control, la care apelează curtenitor pentru a le gira neutralitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea. Când vor binevoi serviciile de informaţii şi structurile informative departamentale să pună la dispoziţia Parlamentului informaţiile prin care să poată fi controlat şi responsabilizat Executivul în legătură cu modul în care acesta gestionează factorii de risc şi vulnerabilităţile de securitate naţională"?
			Domnul Florin Iordache: "Tandemul Băsescu - Macovei pierde teren" Stimaţi colegi parlamentari, Nu am vrut să vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o nouă declaraţie politică pe mult vehiculata temă a referendumului, dar contextul politic al ultimei săptămâni nu mi-a dat voia să spun " PASS". După o săptămână plină de evenimente neprevăzute, situaţia de la Cotroceni pare să fi scăpat de sub control. Se pare că domnul preşedinte Băsescu a început să confunde tot mai des sediul Preşedinţiei cu cârciuma de la Golden Blitz. Pe scurt, scenariul ar fi următorul: Preşedintele României transmite o scrisoare preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului prin care îşi anunţă intenţia de a se adresa Parlamentului, marţi, 13 februarie 2007, pe perioada în care, la Senat, parlamentarii ar fi dezbătut "moţiunea Macovei". Din păcate, ziua de marţi, 13 februarie, s-a dovedit a fi una fatidică pentru doamna ministru Monica Macovei. Cred că ea poate fi interpretată şi ca un semnal de alarmă pentru Traian Băsescu! Poate că inclusiv parlamentarii puterii nu mai cred în politica lor de guvernare şi nici în oamenii care o promovează! Lăsând la o parte şiretlicul folosit prin stabilirea orei de sosire în Parlament, Preşedintele Băsescu încearcă să folosească unul, mult mai agil, şi încearcă să declanşeze referendumul care l-ar fi scăpat de inevitabila suspendare. Încercând să surprindă deputaţii şi senatorii cu un mesaj general, care la sfârşit s-a dovedit a fi o ţintă fixă de declanşare a procedurii referendumului, preşedintele a cam confundat procedura " anunţării" cu cea a "consultării". Domnia sa nu a luat în calcul faptul că, aşa cum prevede Constituţia României, procedura referendumului se declanşează numai după consultarea Parlamentului de către Preşedinte şi nu după anunţarea acestuia. Este o mică diferenţă. Bine că "...tertipul folosit nu ştiu dacă ar fi fost folositor Partidului Democrat. Poate că, într-adevăr, preşedintele ar fi scăpat de suspendare, dar dacă votul uninominal va fi susţinut de către populaţie, ce va face PD-ul? Cu ce oameni va veni el pe listele uninominale? Cred că ştim cu toţii că atunci când spunem PD spunem Traian Boc şi Emil Băsescu ... şi ar mai fi vreo două trei " personalităţi" aruncate în faţă pentru ca să nu afirme electoratul că PD-ul nu are oameni pregătiţi. Nu cred că Partidul Social Democrat ar avea de suferit de pe urma votului uninominal, ci tocmai partidul de sub cupola preşedintelui. Lăsând la o parte faptul că PSD-ul a declanşat deja o procedură de strângere de semnături pentru votul uninominal, aş dori să îl întreb pe preşedintele Băsescu: ce politică publică ne poate propune ca tinerii talentaţi şi foarte isteţi să ajungă pe liste, să poată să îşi susţină candidatura într-o campanie electorală? Cine va învesti oare în ei, dacă nu au posibilităţi materiale să se facă cunoscuţi în faţa electoratului? Aceste întrebări nu sunt simple fapte constatate pe parcursul activităţii politice, ci vizează acele aspecte obiective cu care ne întâlnim zi de zi. Este uşor să vii şi să arunci o idee care ştii sigur că va prinde asupra electoratului. Mai greu este să propui soluţii viabile şi la aspectele neprevăzute sau mai puţin plăcute pe care le-ar putea implica procedura votului uninominal. Vă mulţumesc.
			Domnul Marius Iriza: În urmă cu aproximativ patru luni, printr-o interpelare, îi atrăgeam atenţia domnului prim ministru, Călin Popescu Tăriceanu, asupra problemei Tezaurului României aflat în "păstrare" de aproape 90 de ani în Rusia. Am primit din partea Guvernului, cu nr. 5/4938/C.P.T. din 12.07.2006, un răspuns tranşant: Institutul de Relaţii Economice Externe de la Moscova (VNIIVS) a fost desfiinţat. Am cerut atunci domnului Anca Eugen, ca de altfel şi Institutului de la Moscova, să-şi precizeze poziţia faţă de răspunsul primit şi în raport cu oferta de restituire integrală a cantităţii de 93,4 tone de aur către Banca Naţională a României, în cadrul proiectului promovat şi susţinut de Administraţia Prezidenţială de la Kremlin. În luna august 2006, la Camera Deputaţilor, am avut o întâlnire cu reprezentantul Institutului de Relaţii Economice Externe din Moscova, domnul Alexander Dokychuk, cu domnul Liviu Trandafirescu, avocatul Institutului de la Moscova, şi cu domnul Eugen Anca. Am aflat cu această ocazie lucruri incredibile, care te fac să crezi că autorităţile române refuză, în mod nejustificat, oferta Moscovei de a repatria Tezaurul României. Ulterior, am intrat în posesia unui dosar voluminos, cu documente care dovedesc dorinţa fermă a Moscovei de a restitui Tezaurul României, fapt ce a devenit, în ultimul timp, nu doar o problemă economică, ci şi o chestiune de onoare. În răspunsul domnului Călin Popescu Tăriceanu se preciza că Institutul de Relaţii Economice Externe de la Moscova (VNIIVS) a fost desfiinţat! Institutul de la Moscova mi-a comunicat că "există", şi nu s-a pus niciodată problema desfiinţării sale, a fost doar reorganizat, având în prezent sarcini sporite faţă de cele anterioare, printre care şi pregătirea viitoarelor cadre de conducere în administraţiile locale şi centrale din Federaţia Rusă. Personal cred că domnul prim-ministru a fost indus în eroare de către cei care i-au pregătit acest răspuns. Oare cine îl dezinformează pe domnul Călin Popescu Tăriceanu în această problemă şi cu ce scop? Cine are interesul să menţină "în viaţă" o aşa-zisă "Comisie Mixtă Româno-Rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României", atât timp cât partea rusă a declarat, încă din toamna anului 2005, că nu va mai participa la nici o şedinţă viitoare a acestei Comisii, deoarece nu are decât un rol pur istoric şi nu are nici un mandat de restituire? Cum vă explicaţi că delegaţiile României, participante la aceste sesiuni, consumă fonduri publice, fiind formate din 12 - 15 persoane, în timp ce partea rusă a fost reprezentată doar de 2 - 3 persoane? Cine controlează activitatea, bugetul şi rezultatele acestei comisii? Duma de Stat, din cadrul Parlamentului Federaţiei Ruse, Comisia Mandatară, special înfiinţată pentru restituirea "aurului României", a decis încă din 1996 să se restituie cele 93,4 tone de aur către Banca Naţională a României. Cum se explică faptul că partea rusă insistă să predea documentele şi mostrele de aur către Banca Naţională a României, conform adreselor nr. 357 din 25 august 2006 şi nr. 428 din 10 octombrie 2006, înregistrate la BNR cu nr. 26114 şi 30368, iar BNR refuză, pur şi simplu, să înceapă procedurile de preluare a documentelor originale de restituire a aurului României? Prin adresa nr. 207 din 10 octombrie 2006, semnată de domnul Adrian Mate, Şeful Cancelariei domnului Guvernator Mugur Isărescu, aflăm că BNR are desemnat un reprezentant în această Comisie Româno-Rusă, în condiţiile în care partea rusă a anunţat MAE din România că-şi încetează activitatea, întrucât scopul pentru care a fost înfiinţată comisia nu este cel avut iniţial în vedere. Este cunoscut faptul că Moscova a restituit în ultimii 3 ani, tot pe cale privată, către Polonia, Cehia, Slovacia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Ucraina, Grecia şi Ungaria valorile materiale şi culturale pe care fiecare ţară în parte le-a reclamat Moscovei. De ce România nu merge pe aceeaşi cale pe care alte ţări au utilizat-o cu succes? În prezent, datorită refuzului constant al autorităţilor româneşti pe parcursul ultimilor 10 ani, de când această ofertă este pe masa Preşedinţiei, Guvernului şi a BNR, partea rusă înclină pur şi simplu să ia o decizie definitivă, şi anume, să doneze întreaga cantitate de 93,4 tone de aur către o fundaţie de binefacere din Africa, aceasta şi ca răspuns la indiferenţa şi superficialitatea autorităţilor româneşti în această problemă, sau să accepte propunerea unor firme olandeze care au solicitat să preia ele întreaga cantitate de 93,4 tone de aur, care are o valoare de piaţă de 1,5 miliarde euro, şi cu care să finanţeze diferite proiecte economice şi comerciale în Europa, dar nu în România? Dacă va fi aleasă de partea rusă una din cele două variante, care, în mod clar, nu serveşte intereselor României, cine va răspunde pentru lipsa de profesionalism cu care a fost abordată această problemă?
			Domnul Ion Stan: Declaraţie politică intitulată "Îngropaţi securea războiului, domnilor democraţi!". Primul dintre cele trei mari paradoxuri ale democraţiei îl constituie conflictul dintre reprezentativitate şi guvernabilitate. Democraţia, ca expresie a consensului, este cu atât mai avansată cu cât este mai reprezentativă şi permite exercitarea puterii de către cele mai diferite orientări politice. În practică însă, o coaliţie de putere lărgită generează un guvern incapabil să guverneze, deoarece consensul devine dificil de realizat, situaţie care induce tensiuni şi conflicte blocante, a căror amplificare, la scară socială, poate căpăta caracter de ameninţare pentru stabilitatea politică. Într-un asemenea context, forţa dominantă a coaliţiei de putere nu rezistă tentaţiei de a adopta o conduită autoritară, care îi erodează în primul rând propria bază politică de susţinere, iar în al doilea rând consolidează elementele de consens ale opoziţiei parlamentare, impunând-o în arealul puterii, ceea ce reprezintă un beneficiu notabil al democraţiei. Ameţit de euforia rezultatelor discutabile ale unor sondaje de opinie, Partidul Democrat, un agent duplicitar al scenei politice, a cărui direcţie este alta decât cea iniţial semnalizată şi care dintotdeauna a guvernat mai mult parazitar, pe seama aliaţilor, într-o defensivă laşă, cu permanenta speranţă a eşecului partenerilor de conjunctură, s-a trezit zilele acestea din somnul adânc al raţiunii existenţei sale, descoperind secretul lui Polichinelle: "Partidul Social Democrat este adversarul nostru. Fiecare partid în parte trebuie să înfrângă P.S.D.-ul." Aşa grăit-au, la unison, vicepreşedinţii Partidului Democrat, Vasile Blaga şi Adriean Videanu, acompaniaţi de preşedintele Emil Boc, cu aplomb şi forţă. Cu forţa arsenalului Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a structurilor sale de poliţie politică, perfecţionate de miliţianul Virgil Ardelean, pentru hăituirea şi intimidarea opoziţiei parlamentare. Dacă nu am cunoaşte până unde s-a ajuns cu dezvoltarea şi consolidarea statului poliţienesc de către ministerele şi serviciile speciale controlate politic, aparent de către Partidul Democrat, nu am da prea multă atenţie belicoaselor declaraţii ale ministrului Blaga. În conjunctura dată însă, avem motive temeinice să interpretăm declaraţia poliţistului şef al naţiunii drept o ameninţare nevoalată la adresa principalului partid de opoziţie. Dorim să le reamintim domnilor democraţi că impunerea şi evoluţia lor pe scena ţării nu este nici pe departe un exerciţiu de moralitate politică acceptat de spiritul şi tradiţiile creştine ale poporului român. Dorim să vă reamintim, domnilor democraţi, că nu ne-ar face deloc plăcere să vă răspundem, în războiul anunţat, cu propriile voastre arme, dar dacă interesele naţionale o vor cere, vom fi consecvenţi principiului: "Salus Republicae suprema lex esto". Dar, pentru necesarul consens şi evitarea conflictului între reprezentativitate şi guvernabilitate, pentru a nu arunca România de pe marginea prăpăstiei pe care aţi împins-o, îngropaţi securea războiului, domnilor democraţi!
			Domnul Costică Macaleţi: Declaraţie politică intitulată "Cine striga "hoţii" - sau Eugen Nicolăescu în inspecţie în spitalele botoşănene" Domnule preşedinte, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de azi se referă la un eveniment petrecut săptămâna trecută în judeţul Botoşani. Mai exact, ministrul sănătăţii, distinsul domn Eugen Nicolăescu, a inspectat cu un ochi de "specialist" - referindu-ne, desigur, la formarea profesională a domniei sale - contabilitatea - sistemul sanitar din judeţ. După ce a fost primit cu surle şi trâmbiţe de liderii locali portocalii, care au dispus inclusiv interzicerea accesului în spitale pe durata vizitei ministrului, chiar şi pentru presă şi angajaţi, domnul Nicolăescu a lăsat urme "adânci" ale trecerii sale prin judeţ: o suită de amenzi acordate managerilor de spitale, lamentări cu privire la dotarea acestora cu echipament şi o suită de declaraţii "sublime" cu referire la vinovaţii pentru starea jalnică în care se găsesc unităţile spitaliceşti botoşănene. Mai în detaliu, domnul ministru a declarat că este surprins de condiţiile în care funcţionează spitalele, apreciind că "dacă ar fi existat mai multă preocupare, situaţia nu ar fi ajuns atât de gravă". Ministrul liberal a dat vina pe managementul defectuos al spitalelor şi pe autorităţile locale care nu au contribuit la buna funcţionare a respectivelor unităţi. De asemenea, domnul Nicolăescu a declarat că această criză "are drept cauză principală faptul că asistăm la un sistem spitalicesc care a fost stors ani de zile fără să se investească absolut nimic şi, sigur, nu poţi să faci lucruri performante şi de foarte bună calitate dacă nu investeşti". Mai departe, întrebat cu referire la dotarea Spitalului judeţean Botoşani, spre exemplu, care nu are un computer tomograf, ministrul a afirmat că respectivul echipament medical de investigaţie, vital pentru funcţionarea spitalului, nu a ajuns încă la medici datorită complicatelor proceduri de achiziţie şi că probabil întârzierea poate ajunge până la 360 de zile. Concluzionând: domnul Nicolăescu a inspectat sistemul sanitar botoşănean, a dat amenzi, i-a bătut pe umăr pe bolnavi şi pe medici, deplângându-le soarta, a "înfierat cu mânie proletară" administrarea respectivelor unităţi şi a criticat sistemul de licitaţii datorită căruia nu există măcar un computer tomograf la Spitalul judeţean. Aşadar, ce ne-a spus domnul ministru: da, o duceţi rău, văd şi eu, dar eu nu sunt de vină! De vină sunt autorităţile locale, managerii de spitale, legile, medicii, vremea de afară, piaza rea, numai Eugen Nicolăescu nu! Şi cum ar putea să fie de vină un om aşa de inocent? Un "adevărat" ministru portocaliu, care aranjează ca presa să nu-l urmeze în contactul cu bolnavii de pe secţii, dar care se uită urât, în faţa aceleiaşi prese, la faţada clădirilor spitalelor! Cine strigă hoţii, domnule Nicolăescu?
			Domnul Paul Magheru: Decalaraţie politică intitulată "Testul unei generaţii: Moştenirea Gojdu" Există oameni a căror trecere prin istorie marchează atât conştiinţa epocii lor, cât şi a celor ulterioare. Există oameni a căror personalitate se desprinde din corul anonimilor, pentru a le lumina calea. Acestor repere din trecutul neamului suntem datori a le păstra vie amintirea şi a le duce mai departe strădania, întru garantarea împlinirii demersurilor nobile pe care le-au iniţiat. O astfel de personalitate, ce a influenţat nenumărate destine, aşezând rodul muncii sale de o viaţă la temelia formării câtorva generaţii de intelectuali transilvăneni, a fost şi va rămâne Emanuil Gojdu. Se împlinesc, la 21 februarie, 205 ani de la naşterea sa, iar această aniversare ne obligă să revenim asupra dureroasei probleme a patrimoniului pe care l-a lăsat moştenire poporului român. Născut la Oradea, în 1802, dintr-o familie de macedoromâni, Gojdu a fost licenţiat în drept şi a practicat avocatura. Pentru acţiunile întreprinse şi prestanţa sa profesională deosebită, a fost numit Comite suprem de Lugoj şi a fost ales deputat de Tinca - Bihor, fiind, totodată, membru în Casa Magnaţilor din Ungaria, pe atunci forul legislativ superior al ţării. S-a stins din viaţă la 3 februarie 1870, în acelaşi an, în temeiul prevederilor sale testamentare constituindu-se Reprezentanţa Fundaţiei Gojdu, care urma să administreze bunurile lăsate moştenire tinerilor studioşi români de credinţă ortodoxă. Pe parcursul a 48 de ani de funcţionare, Fundaţia a acordat 4.455 de burse de studii şi 928 de ajutoare financiare tinerilor din Ungaria şi Transilvania, între bursieri numărându-se personalităţi prestigioase ale culturii şi ştiinţei româneşti, între care: Victor Babeş, Octavian Goga, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Valeriu Branişte, Silviu Dragomir, Teodor Neş, Constantin Daicoviciu ş.a. Fundaţia Gojdu a resimţit din plin vicisitudinile zbuciumatului secol XX, patrimoniul său rămânând, aproape în întregime, în Ungaria de după primul război mondial. Deşi prin articolul 249 al Tratatului de Pace de la Trianon, din 1920, Ungaria era obligată să restituie proprietarilor toate fundaţiile, şi cu toate că, prin Acordul definitiv din 1937, statul maghiar s-a obligat să predea României întreg patrimoniul Fundaţiei, acesta nu a mai revenit proprietarilor de drept nici până în ziua de azi, bunurile fiind confiscate de autorităţile comuniste ungare în 1952. Reînfiinţată în 1996, ca succesoare a celei din 1870, Fundaţia Gojdu a militat fervent pentru recuperarea moştenirii. Din păcate, negocierile din perioada 1998-2004, în cadrul Comisiei Mixte Guvernamentale dintre România şi Ungaria, s-au finalizat cu un acord şocant între cele două guverne, prin care se încerca, încă o dată, naţionalizarea bunurilor lăsate moştenire de Emanuil Gojdu. Prevederile acestui acord sunt nule de drept şi neavenite, din moment ce Fundaţia Gojdu este o organizaţie de natură privată, asupra căreia nici o altă autoritate, fie ea chiar statală, nu poate interveni, neputând-o anula din punct de vedere juridic şi neavând dreptul de a dispune în vreun fel de patrimoniul lăsat naţiunii române de proprietarul acestuia. Ratificat de Parlamentul de la Budapesta în 2005, Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind constituirea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu" a fost respins de forul nostru. De atunci, constatăm că partea maghiară blochează orice evoluţie firească spre soluţionarea acestei probleme bilaterale. În aceste condiţii, aniversarea naşterii celui mai mare mecena român din toate timpurile ne obligă să reiterăm apelul nostru la respectarea prevederilor stipulate de Emanuil Gojdu în testamentul său din 1869. Speranţele noastre se leagă şi de noul episcop ortodox al Oradei, Bihorului şi Sălajului, PS Sofronie, care sperăm că va avea un rol activ în lupta pentru rezolvarea acestei probleme de o maximă sensibilitate pentru românii de pretutindeni şi, în special, pentru cei ardeleni. Dacă anul 2006 poate fi socotit ca fiind unul esenţial pentru deşteptarea publică faţă de acest subiect care este o probă a noastră, a tuturor, în faţa istoriei, sperăm şi cerem ca 2007 să fie anul înlăturării lacătelor de pe moştenirea Gojdu, pentru revenirea ei la rostul său firesc. Numai aşa îşi va găsi odihna şi împlinirea spiritul luminos al patriotului român care luase drept deviză, pe sigiliul Fundaţiei sale, cuvintele biblice: "Lăsaţi copiii să vină la mine!".
			Domnul Ilie Merce: Scandalul celor doi români arestaţi în Irak şi bâlbâielile penibile ale autorităţilor române, începând cu nevrednicul preşedinte al României, au pus pe jar, pe bună dreptate, societatea românească. Cetăţenii români s-au convins, dacă mai era necesar, că odată ajunşi pe meleaguri străine, sunt lăsaţi în voia sorţii, riscând să trăiască dramele unor copii abandonaţi, rămaşi fără nici un fel de sprijin. Avem oare nevoie, mereu, de cazuri scandaloase, pentru ca autorităţile noastre să se trezească la realitate şi să intre în atribuţiuni? Ce fac reprezentanţele diplomatice şi consulare din străinătate? Dacă de promovarea intereselor României nu se ocupă, dacă în apărarea cetăţenilor români nu se implică, atunci ce fac? Nu cumva îşi văd de interesele proprii, pe banii statului român? Chiar dacă târziu, mă bucură faptul că primul-ministru şi-a reamintit că "este sarcina Guvernului să apere interesele cetăţenilor săi, oriunde s-ar afla aceştia". Am mari îndoieli că autorităţile române au tras toate concluziile din acest caz, precum şi din altele asemănătoare. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, totuşi, nici acasă situaţie nu este mai roză. Securitatea cetăţeanului este permanent ameninţată de abuzuri, ilegalităţi, violenţe de tot felul, al căror număr continuă să crească în mod alarmant, iar organele abilitate ale statului stau cu batista pe ţambal. Mai mult, chiar şi atunci când responsabilităţile lor sunt evidente, se caută tot felul de subterfugii, se pun în scenă adevărate conspiraţii împotriva aflării adevărului. Rar se întâmplă ca cineva să-şi asume responsabilitatea, iar Preşedintele ţării, specialistul nostru în scandaluri fără pauză, nici atât. Se iubeşte prea mult pe sine şi puţin îi pasă de soarta altora sau de ce spun alţii despre prestaţia sa în calitate de preşedinte al României sau ca persoană particulară. Traian Băsescu s-a obişnuit deja să-i fie iertate sau trecute cu vederea prea multe derapaje, prea multe gafe, ceea ce l-a încurajat. El chiar se crede singurul superior între mediocri, pentru că, de fiecare dată i-a ieşit pasenţa şi a răsuflat uşurat, dispus astfel spre un nou scandal! Este de datoria Parlamentului să-şi exercite rolul pe care-l are privind controlul activităţii organelor statului şi să intervină mai ferm pentru ca acestea să-şi onoreze sarcinile, în conformitate cu statutul pe care îl au.
			Domnul Sorin Dan Mihalache: Declaraţie politică intitulată "Suspendare? De ce?". Pentru că avem un preşedinte care nu respectă nici o regulă. Pentru că avem un preşedinte care nu respectă Constituţia. Pentru că avem un preşedinte care foloseşte serviciile secrete după bunul său plac, în funcţie de propriile antipatii. Pentru că Traian Băsescu nu mai are capacitatea de a distinge între realitate şi propria propagandă. Deşi fiecare dintre noi se supune unui set de norme în viaţa sa de zi cu zi, Preşedintele se consideră deasupra tuturor reglementărilor. Acesta consideră Constituţia un fleac, o simplă hârtie pe care la o adică poţi să o arunci la gunoi. De aceea se crede nevinovat, o victimă a grupurilor de interese, de aceea i se pare că nu a încălcat nici o lege atunci când a indicat parchetului ce dosare trebuie redeschise. Încă de la începutul mandatului său, Preşedintele a refuzat să respecte legea, a căutat în permanenţă să genereze conflicte. Şeful statului nu s-a sfiit nici atunci când a fost vorba să dea ordine în afara legii, justiţiei şi administraţiei locale. Pentru Traian Băsescu nu contează legea fundamentală a statului. Deşi Constituţia prevede că preşedintele trebuie să fie echidistant, Traian Băsescu nu a ţinut cont de nimic şi s-a implicat activ în suspendarea preşedinţilor celor două Camere. Traian Băsescu ar trebui să îndeplinească rolul de mediator între instituţiile statului, dar pur şi simplu nu vrea să se supună nici unei reglementări. Nu îl opreşte nici măcar Constituţia, pe care o încălcă ori de câte ori are prilejul. Este inadmisibil faptul că Traian Băsescu, deşi nu are drept de iniţiativă legislativă, a propus pachetul de legi privind siguranţa naţională. Nu avem nevoie de un asemenea preşedinte, de un preşedinte care se află în conflict cu Guvernul şi chiar cu Parlamentul. Trebuie să ne implicăm. Nu putem sta şi privi cu indiferenţă cum Preşedintele foloseşte informaţiile primite din partea serviciilor secrete pentru a-şi atinge propriile obiective şi uită de interesul cetăţenilor, care sunt lăsaţi în arestul armatelor aliate. Şeful statului păstrează date grave despre încălcarea principiilor statului de drept pentru a putea folosi informaţiile respective împotriva adversarilor politici incomozi. Prin acţiunile sale, prin comportamentul său iresponsabil Traian Băsescu a afectat însăşi demnitatea instituţiei statului. În loc să fie reţinut, să se gândească de mai multe ori înainte să vorbească, a ales să fie un simplu jucător. România nu are nevoie de un preşedinte care se joacă cu legile, cu instituţiile statului, care nu ştie cum să se comporte în politica externă. Procedura de suspendare nu este altceva decât rezultatul firesc a doi ani de guvernare în care România s-a aflat într-o permanentă stare de instabilitate, care a împiedicat relansarea României o dată cu integrarea în Uniunea Europeană. Vreau să vă spun că integrarea noastră nu a fost primită cu un entuziasm nemaipomenit. Există foarte multe voci în U.E., voci influente, dar şi un curent în opinia publică europeană care spune că nu eram pregătiţi, iar prin acest circ ieftin generat de şeful statului noi nu facem decât să confirmăm faptul că nu eram pregătiţi şi să aşezăm un mare semn de întrebare asupra deciziei integrării. România nu are nevoie de circul politic al domnului Traian Băsescu, ci de un preşedinte capabil, un preşedinte care să ne reprezinte la nivel european.
			Domnul Ion Mînzînă: Declaraţie politică intitulată "Traian Băsescu - de la preşedinte-jucător la preşedinte-infractor" Mă număr printre cei care nu au nici un dubiu cu privire la vinovăţia preşedintelui Traian Băsescu în scandalul bileţelului adresat fostului ministru Gheorghe Dobre. Având în vedere că Băsescu este principalul inculpat în "Dosarul Flota", suta de miliarde oferită afaceristului Dumitru Bucşaru nu reprezintă decât dovada că năravul din fire n-are lecuire. De fapt, preşedintele a fost sincer. A mărturisit încă de la început că vrea să fie un preşedinte-jucător. Noi suntem cei care n-am înţeles că în jocul prezidenţial nu există echipe, jucători sau arbitri. Traian Băsescu n-are nevoie de aşa ceva. El vrea să fie atât cel care centrează, cât şi cel care dă cu capul. La propriu, fiindcă poate vă amintiţi că, la nevoie, şeful statului poate recurge la acest gest prezidenţial, cum a făcut cu acel arab care se opunea, pe vremuri, demolării buticului său de către primarul general Traian Băsescu. Revenind la povestea penibilă prin care preşedintele a impus ministrului transporturilor de la acea vreme, pd-istul Gheorghe Dobre, să alimenteze conturile unuia dintre afaceriştii implicaţi penal în jaful de la SNCFR, Bucşaru fiind chiar cercetat de DNA pentru acest lucru, trebuie subliniat un lucru. Departe de a fi prezente în Parlament, aşa cum încearcă să insinueze Traian Băsescu, mafia şi grupurile de interese şi-au găsit principalul sediu la Cotroceni, sub oblăduirea singurului şef de stat din lume care s-a urcat beat la volan, după o noapte de beţie. Cazurile rezolvate pe filiera Udrea - Cocoş sunt probabil mult mai numeroase. Indiferent câte bilete şi rezoluţii băsesciene vor mai ieşi la iveală, efectul lor va fi însă de acum nul. Am realizat cu cine avem de-a face. Preşedintele este un adevărat Mesia pentru toţi golanii şi derbedeii care prăduiesc bugetul de stat. Spre deosebire de cetăţenii de rând, ale căror memorii şi petiţii sunt remise unor funcţionari din cadrul Preşedinţiei, rechinii afacerilor beneficiază de un tratament preferenţial, cauzat de apartenenţa lor la grupurile de interese şi sistemul ticăloşit, pe care Băsescu le incriminează oral, dar le coordonează în mod real. E adevărat, este imposibil de acceptat modul incalificabil în care preşedintele Băsescu înţelege să compromită prestigiul funcţiei în care a fost ales de către românii păcăliţi de ţepele pe care acest farsor le promitea în gura mare, în timp ce reclama sus şi tare fraudarea alegerilor. Început sub semnul deturnării voinţei populare, pentru că însuşi preşedintele a recunoscut că PSD a câştigat alegerile, şi doar intervenţia Cotroceniului a determinat accesul la Putere al PNL şi PD, mandatul lui Traian Băsescu a reuşit să dinamiteze relaţiile instituţionale între Preşedinţie, Guvern şi Parlament, ca şi funcţionarea normală a Justiţiei din România. Dar cea mai gravă acuzaţie care îi poate fi adusă fostului şef de agenţie de la Anvers, al cărui dosar la Securitate s-a evaporat în mod misterios, este faptul că a călcat în picioare Constituţia României, cartea aceea pe care jura că va pune preţ întotdeauna. În premieră în istoria acestei ţări, în mod legal, un preşedinte va fi suspendat de către Parlament, pentru că a îndrăznit să se considere mai presus de lege, pentru că a organizat şi orchestrat, alături de serviciile secrete, operaţiuni de diversiune al căror rol a fost unul pur electoral, pentru că a transformat Palatul Cotroceni în Meca pentru toţi escrocii care fac sute de miliarde în urma tunurilor pe care le dau statului, ascunzându-se, uneori, după fusta scrută a Elenei Udrea, neprihănita fecioară din Pleşcoi. Traian Băsescu are ca obiectiv declarat obţinerea unui al doilea mandat. Din fericire pentru România şi pentru români, nu-l va termina nici măcar pe primul. Pentru tot mai mulţi dintre cei care l-au votat, Traian Băsescu s-a transformat dintr-un preşedinte-jucător într-un preşedinte-infractor.
			Domnul Aurel Olărean: "Cine vrea demiterea Preşedintelui şi se teme de votul uninominal?" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi Preşedintele Băsescu este un preşedinte atipic, care şi-a câştigat popularitatea natural şi care nu a încălcat flagrant legea fundamentală a ţării. Toate acestea mă fac să cred că demersul parlamentar al opoziţiei de demitere a Preşedintelui este total lipsit de sorţi de izbândă. Sau, chiar dacă se va ajunge până la referendum, tare mă tem că iniţiatorii vor fi profund dezamăgiţi de rezultate. În primul rând va fi un absenteism masiv la urne, şi asta pentru că românii, indiferent de culoarea politică, vor stabilitate. Iar cei care vor participa la referendum vor vota masiv "nu" demiterii Preşedintelui Traian Băsescu, poate nu din convingere, cât din lipsa unei alternative viabile, pentru că, în comparaţie cu ascensiunea unui afacerist ca Becali, certurile politice par nişte glume de copii. Restul liderilor politici actuali sunt deja bine cunoscuţi de electoratul român şi şi-au dovedit impotenţa politică, aşa că nu merită a fi luaţi în considerare. Recenta iniţiativă a Preşedintelui României privind un referendum pe tema votului uninominal a luat prin surprindere majoritatea politică a opoziţiei. Toţi cei care se aşteptau la un discurs în care Preşedintele să-şi facă"mea culpa", să promită sau să încerce să refacă punţile rupte cu politicienii opoziţiei, au fost dezamăgiţi. Discursul, scurt, şi care nu făcea altceva decât să reia unele acuze aduse parţial clasei politice, nu a avut decât un singur obiectiv: solicitarea unui referendum privind votul uninominal. Şi odată aruncată bomba, a început deruta celor intervievaţi, majoritatea încercând să scape de norul negru ce s-a ivit la orizont. De ce atâta panică? Votul uninominal, chiar dacă nu reprezintă o soluţie universal valabilă este, totuşi, singurul care în acest moment poate să întărească legatura dintre omul politic şi electorat. Fiecare circumscripţie electorală va avea un reprezentant în Parlament, şi acesta va putea să fie tras direct la răspundere, indiferent dacă opiniile sale convin sau nu partidului. Pe termen lung şi într-un climat politic sănătos, votul uninominal produce majorităţi clare şi deci şi guvernări coerente. Şi poate că, după şaptesprezece ani de coaliţii de guvernamânt, românii, dezamagiţi de rezultate, tocmai asta şi doresc. De pierdut vor pierde sigur partidele mici, care vor fi excluse de la jocurile coaliţiilor de guvernare. Dar partidele mari, per ansamblu, se vor întâri şi nu vor dispărea, iar guvernarea politică va fi direct responsabilă de rezultate. În concluzie, ştim cu toţii că nici un sistem electoral nu va întrunii în mod ideal şi absolut voinţa tuturor alegătorilor, dar calea votului uninominal reprezintă acum o şansă pentru România. Cei care nu vor să recunoască asta nu pot imputa iniţiativei Preşedintelui decât două lucruri: primul, că aparţine lui Traian Băsescu şi, a doua, că opune interesele cetăţenilor celor ale clasei politice. In rest sunt vorbe goale.
			Domnul Ioan Oltean: "Modificarea Legii referendumului - singura preocuparea a Opoziţiei din România" Opoziţia din România are o singură preocupare în ceea ce priveşte propria activitate legislativă desfăşurată în cele două Camere ale Parlamentului, şi anume, să înlesnească, prin orice mijloace, procesul de demitere al preşedintelui Traian Băsescu. Această dorinţă arzătoare i-a determinat pe parlamentarii PSD să încerce marea cu degetul şi să propună modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului printr-o "licitaţie" de variante, în speranţa că una dintre acestea va prinde în cele din urmă. Lăsând la o parte proiectele politice cu adevărat importante, colegii din Opoziţie au oferit o dovadă în plus că, în agenda lor politică, nu mai este loc pentru apărarea intereselor cetăţenilor şi ale României, considerându-se că demiterea unui preşedinte ales de popor este mult mai importantă decât doleanţele şi opţiunile electoratului. Cei implicaţi în mod direct în procesul de denigrare continuă a lui Traian Băsescu şi, totodată, a instituţiei prezidenţiale nu urmăresc altceva decât ştirbirea voinţei poporului şi a democraţiei, care trebuie să caracterizeze orice stat de drept. În cadrul organizării "examenului de bacalaureat", Opoziţia ameţeşte procesul legislativ, aruncând în joc diferite variaţiuni de subiecte pe aceeaşi temă. În acest sens, în 2006, PSD a propus completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, prin introducerea unei prevederi conform căreia "organizarea referendumului nu poate avea loc simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European, ori cu mai puţin de 6 luni înainte de data alegerilor menţionate." Deşi iniţiativa legislativă care conţine această menţiune a fost atacată la Curtea Constituţională, ca să nu piardă vremea de pomană, parlamentarii deranjaţi de prezenţa lui Traian Basescu în fruntea statului, au repetat scenariul, în speranţa că, poate, poate, de această dată demersul lor va avea mai mult success. Astfel, miercuri, 14 februarie, în cadrul şedinţei Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, PSD a propus introducerea unui amendament la proiectul PNL referitor la modificarea şi completarea Legii referendumului, care nu face altceva decât să reia textul deja existent în iniţiativa legislativă anterioară. Deşi prevederea cu pricina nu işi justifică în nici un fel necesitatea, în urma analizei făcute de membrii Comisiei juridice, s-a decis ca amendamentul să-şi modifice conţinutul, în sensul că "organizarea referendumului naţional nu poate avea loc simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European şi nu se poate organiza cu mai puţin de 3 luni înainte de data alegerilor menţionate şi în termen de 45 de zile după această dată". Ca urmare a excesului de zel de care au dat dovadă unii dintre demnitari, în acest moment, coexista, în paralel, două iniţiative legislative care modifică şi completează Legea nr.3/2000 şi care conţin două texte complet diferite pentru aceeaşi situaţie. În concluzie, vă mărturisesc faptul că sunt indignat şi, în acelaşi timp, îngrijorat de această situaţie pe care o consider extrem de deranjantă pentru normalitatea procesului legislativ şi care nu face altceva decât să ridice semne de întrebare asupra capacităţii anumitor parlamentari a elabora şi propune iniţiative legislative conforme cu interesul poporului şi cu interesul naţional.
			Domnul Ionel Palăr: Declaraţie politică: "Votul uninominal, prioritatea momentului". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Întreaga scenă politică a fost cuprinsă parcă de vrie în ultima săptămână, după ieşirea la rampă a preşedintelui Băsescu. Tema votului uninominal a învolburat deopotrivă atât Opoziţia, cât şi patidele de la putere, dând naştere la multă vorbărie şi prea puţină acţiune. Nu voi comenta propunerea de referendum a preşedintelui, deşi nu pot să nu constat că România are alte priorităţi pentru 2007, ca, de exemplu, organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. Şi poate că mai importantă decât momentul în sine al alegerilor este perioada de informare a populaţiei despre ce înseamnă aceste alegeri. Perioadă în care, cel puţin teoretic, agenda publică a oamenilor politici ar trebui să fie marcată de informarea cetăţenilor, de prezentarea decentă a alternativelor pe care aceştia le au, iar agenda publică politică să dea acelaşi ton agendei media a momentului. În schimb, preferăm să ne angrenăm în discuţii sterile, care nu ajută în mod direct populaţia. Este o dovadă crasă de iresponsabilitate din partea clasei politice, care nu face altceva decât să impună subiecte mici pe agenda cetăţeanului. Un exemplu în acest sens este continuarea demersurilor de suspendare a şefului statului, în condiţiile în care există un consens al partidelor, prin care acestea s-au angajat să susţină organizarea de alageri euro-parlamentare pe 13 mai. Tema votului uninominal trebuie să fie soluţionată rapid, cu cheltuieli minime, iar acest lucru poate fi făcut doar prin dezbaterea proiectului privind votul uninominal, în procedură de urgenţă. PNL a înregsitrat o iniţiativă legislativă elaborată în colaborare cu Asociaţia "Pro Democraţia" şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Drept urmare, este nevoie acum de o mobilizare a clasei politice pentru ca această iniţiativă să se materializeze într-o lege utilă cetăţenilor.
			Doamna Daniela Popa: Declaraţie politică intitulată "neglijenţa Guvernului în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989". Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, prevede constituirea unui fond special pentru construcţia de locuinţe pentru categorii sociale defavorizate. Astfel, în virtutea art. 44 alin. (2), familiile cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizii, pensionarii şi persoanele cu handicap au dreptul la locuinţe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obţinute din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat. Procesul de retrocedare a caselor naţionalizate către foştii proprietari a determinat o situaţie de criză pentru pensionarii rămaşi fără locuinţă sau pe cale de a fi evacuaţi. Această situaţie ar fi putut fi evitată dacă guvernele care s-au succedat din anul 2001 şi până în prezent ar fi respectat legislaţia în vigoare. O sumă de 8 milioane de dolari, 60 de milioane de euro şi 80 milioane lei noi reprezintă 2% din sumele obţinute din privatizare de către statul român, în perioada 2001 - 2006, bani ce nu au fost folosiţi conform prevederilor legale. Reprezentanţii Partidului Conservator au atras atenţia în nenumărate rânduri asupra acestei grave abateri de la lege. Toate demersurile noastre, începând cu dezbaterile pe bugetul anului 2007 şi continuând cu interpelări, conferinţe de presă, scrisori oficiale către instituţiile statului român, au rămas fără răspuns. Fapt deosebit de grav, având în vedere că legea prevede ca banii din acest fond să fie cuprinşi în legea bugetului de stat pe fiecare an. Partidul Conservator solicită Ministrului Finanţelor Publice şi primului-ministru să furnizeze opiniei publice, de urgenţă, informaţiile cu privire la existenţa acestui fond, la modul în care au fost utilizate aceste sume.
			Domnul Dumitru Ioan Puchianu: "Matematica opoziţiei: 126 voturi = 127 voturi" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Trebuie să recunoaştem că în ultima perioadă Parlamentul României a devenit subiectul preferat al întregii mass-media autohtone şi nu numai. Şi sunt şi motive pentru asta! Nu întâlneşti în fiecare zi cazuri celebre ca: votul la două mâini al nepoatei unei doamne senator, caz finalizat prin fuga împricinatei pe o fereastră de la etajul şapte; spectacolul de circ, dar fără pâine, oferit în plen de tribunul unui partid de opoziţie în faţa Preşedintelui şi a membrilor corpului diplomatic sau boicotul prin neprezentarea în sală a opoziţiei la discursul prezidenţial de acum câteva zile, urmat, culmea, de declaraţiile prompte dar confuze ale absenţilor dar care acum luau poziţie şi lansau idei de pe culoarele Parlamentului. Căci logica contestatarilor este unică în felul ei: un absenteism în masă, ca dovadă a nerecunoaşterii legimităţii discursului Preşedintelui, urmat, însă, imediat de comentarii despre un fapt care, voluntar, a fost ignorat ca fiind nelegitim. Şi ca lucrurile să nu se oprească aici, milioane de români au avut ocazia să vadă, de curând, pe micile ecrane, cum un ilustru senator din opoziţie gesticula ostentativ în faţa urnelor şi vota de două ori. Clar, frumos, degajat şi fără urmă de jenă, în faţa colegilor şi a camerelor de filmat. Gestul ar friza ridicolul sau inconştienţa, ambele la fel de grave, dacă nu ar fi avut loc în plină şedinţă parlamentară a Senatului României. A urmat şirul explicaţiilor puerile şi aberante, una dintre ele având chiar o tentă "ştiinţifică": domnul senator suferă de "inclinaţii histrionice". Nu ştiu dacă senatorul în cauză, în calitatea sa de scriitor, şi nu de om politic, a avut curiozitatea să vadă ce înseamnă asta, dar, dacă a făcut-o, banuiesc că nu a fost deloc încântat de comparaţie. Căci conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul "histrion" defineşte, în teatrul antic, un bufon, un măscărici, un om perfid sau şarlatan, deci epitete departe de calitatea de senator al României. Nu contează atât de mult dacă acest vot dublu ar fi influenţat cu ceva decizia în cazul moţiunii anti-Macovei, ministrul justiţiei. Ceea ce contează este gestul unui senator dintr-un partid de opoziţie, partid care se declară curat şi moral, de a încerca să fraudeze votul. Nici măcăr faptul că la centralizarea voturilor rezultatul a fost de 127 voturi exprimate la 126 senatori prezenţi nu pare să deranjeze opoziţia. Scopul a fost atins, aşa că nu au importanţă mijloacele, aşa cum, probabil, nu are importanţă pentru unii nici faptul că Parlamentul României şi clasa politică a mai primit o bilă neagră din partea electoratului.
			Domnul Vasile Puşcaş: Declaraţie politică privind "Insuficienta pregătire pentru aderarea României la UE, cauză a poticnelilor româneşti pe drumul european". Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Înainte de momentul 1 ianuarie 2007, România avea de realizat în vederea aderării la UE, anumite obiective, nu neapărat dificile, dar absolut necesare pentru a putea face faţă cu brio calităţii de stat membru al Uniunii. Printre acestea se numărau: sistemul integrat de administrare şi control în agricultură, gestionarea domeniului sanitar-veterinar - în speţă, vaccinarea împotriva pestei porcine, o proiecţie a obiectivelor şi măsurilor ce trebuiesc întreprinse pentru atingerea acestora în vederea achiesării la Agenda Lisabona etc. Nici măcar criteriile de aderare, în plenitudinea sensurilor acestora, nu au fost respectate şi îndeplinite. Astfel, statul de drept este, pentru mulţi cetăţeni simpli ai României, încă un deziderat; cetăţenii, dar şi magistraţii consideră că legislaţia românească, în special cea procesuală, este greoaie, necorelată, în sensul abrogărilor, textelor caduce sau căzute în desuetudine; oare mai este cazul să ne întrebăm cum se va descurca judecătorul român în condiţiile în care, în faţa instanţei sale naţionale vor fi invocate drepturi şi obligaţii stabilite de dreptul comunitar?! Mai mult, reforma administraţiei publice şi descentralizarea administrativă sunt de domeniul deziderabilului în acest moment, în România, deşi ele sunt absolut necesare, în condiţiile în care trebuie să manageriem probleme legate de dezvoltarea locală, în cadrul unei uniuni bazate pe o dinamică în creştere. Stimaţi colegi, Adresez astăzi această declaraţie politică, deoarece este una dintre limitatele metode ale Parlamentului României de a atrage atenţia guvernanţilor. Nu Europa este de blamat pentru tratamentul aplicat României - acela de ţară de rangul doi -, ci autorităţile româneşti sunt vinovate de acesta - prin nepăsarea şi inconştienţa de care au dat dovadă în ultimii doi ani, cruciali pentru evoluţia românească pe piaţa internă şi capacitatea de absorbţie a fondurilor europene.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Declaraţie politică intitulată "Jos trădătorii din ministerele României!" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, În toamna anului 2006, în urma mai multor discuţii şi nemulţumiri exprimate de cetăţeni la întâlnirile cu aceştia, am adresat o interpelare ministrului Zsolt Nagy de la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei. Cu bun simţ îi ceream să elimine de pe linia 2 a informaţiilor la Romtelecom limba maghiară şi să nu încalce Constituţia României. Aceasta spune pentru toţi cetăţenii României, la art. 13: «În România, limba oficială este limba română». În urma interpelării mele, înregistrate sub nr. 1985 B/2006 şi prezentată în Şedinţa Camerei Deputaţilor în 11 septembrie 2006, am primit un răspuns ce sfidează nu numai bunul-simţ, dar şi deontologia profesională şi Constituţia. Citez din răspunsul primit: «Ţin să vă reamintesc că Romtelecom este o societate cu capital majoritar privat, statul român deţinând doar 45,99% din acţiunile companiei. (...) Măsura vine în sprijinul acelor cetăţeni ai României, abonaţi sau nu ai Romelecom, care doresc să se informeze în limba maghiară. (...) Am o mare dezamăgire în legătură cu interpelarea dumneavoastră. Dumneavoastră jigniţi compania Romtelecom şi implicit acţionarul majoritar, compania OTE, calificând introducerea noului lor serviciu ca fiind o «lucrătură». Apoi, îmi cereţi să fac ordine. Sunt foarte trist să constat că în prag de aderare la Uniunea Europeană mai persistă mentalităţi paternaliste şi centraliste chiar în interiorul forului legislativ al României. Consider că acea perioadă a apus, când politicul dictează politica unei societăţi private. În încheiere, permiteţi-mi să parafrazez sloganul companiei Romtelecom, care pe site-ul său ne asigură că transformarea continuă. Spre binele nostru, al tuturor.» Când am primit răspunsul nu ştiam că el vine din partea unei «cozi de topor» acuzată de trădare în defavoarea statului român şi a intereselor acestuia. După ce s-a declanşat campania privind «scurgerea de informaţii din privatizare» nu mă surprinde răspunsul intrusului, care nu cunoaşte Constituţia care, în art. 16 spune:«1. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 2. Nimeni nu este mai presus de lege.» Iată de ce am cerut reglementare în domeniul telefoniei Romtelecom, pentru că oricine ar fi acţionar majoritar trebuie să respecte Constituţia României. Nu cred că e afectată afacerea companiei OTE prin suspendarea serviciului de informaţii în limba maghiară, ci dimpotrivă, este o dovadă de respect faţă de România. Eu nu jignesc această companie, ci îi cer doar să respecte legislaţia unei ţări membre U.E. Că ministrul vorbeşte pe post de papagal, asta o înţeleg. Vă reamintesc, domnule «spion» sau «trădător», - parcă de aşa ceva sunteţi acuzat - că România e a românilor şi a naţionalităţilor conlocuitoare care au aceleaşi legi de respectat. Nu face parte din Imperiul Habsburgic şi nu dictează ungurii aici, ci dictează legea pe care cer să o respectaţi. Că Romtelecomul a fost privatizat fraudulos în vremea tristei guvernări CDR-iste o ştiu. Că românii plătesc cel mai scump convorbirile prin Romtelecom, iară o ştiu. Ce nu ştiu şi nu înţeleg eu este faptul intrigant că în fruntea unui minister ce vizează siguranţa naţională stă un «spion» sau un «trădător». Coană Macovei! Nu aţi auzit de acest caz şi de acest personaj? Domnule premier, dacă tot faceţi curăţenia de primăvară, ce-ar fi să scăpaţi de trădătorii din Guvernul pe care-l conduceţi? Ar fi spre binele dumneavoastră, dar mai ales al României şi românilor.
			Domnul Adrian Emanuil Semcu: Declaraţie politică intitulată "Trafic de diplome false cu antet M.E.C., la Facultatea de medicină Oradea". Stimaţi colegi, Este un fapt deja binecunoscut acela că, în 2003, pe când era condusă de rectorul Theodor Maghiar, Universitatea din Oradea a eliberat unor studenţi italieni diplome pentru specializări medicale postuniversitare care nu s-au predat niciodată în cadrul Facultăţii de medicină şi farmacie. Scandalul acestor diplome a izbucnit în 2005, la sesizarea Ambasadei Italiei. Afacerea de familie a fostului rector şi a fiului său, actualul rector, a ţinut săptămâni în şir prima pagină a ziarelor şi... atât. Viaţa merge înainte pentru familia Maghiar, iar faptul că respectivele diplome false purtau antetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nu pare să fi impresionat prea mult nici pe reprezentantul Ministrului Educaţiei, indirect - titular de antet, nici pe cel al Administraţiei şi Internelor, cel care deţine în dotare necesarele cătuşe, nici pe reprezentanţii Parchetului şi nici pe cei ai Justiţiei... Se pare, iată, că cineva, acolo, sus, iubeşte familia Maghiar, dacă cercetările se mişcă atât de greu, iar vinovaţii, care au renunţat la prezumţia de nevinovăţie din momentul în care şi-au pus semnăturile pe falsuri, sunt liberi bine-mersi şi chiar au promovat profesional, probabil... pentru merite deosebite. Pierdusem din vedere acest caz, dar, la sfârşitul lui 2006, ne-a fost readus în atenţie în emisiunea ZIG-ZAG, de pe Antena 3, cu multe, multe elemente de noutate... penală. Am auzit vorbindu-de despre zeci de astfel de diplome, despre multe miliarde încasate de la stat pe evidenţe fictive... Dar dincolo de aceste...găinării la scară mare, s-a vorbit şi despre lucruri extrem de grave, cum sunt nepunerea în aplicare a unor sentinţe definitive, degradarea până sub limitele minim acceptate de Comisia de Acreditare a condiţiilor de învăţământ în cadrul Facultăţii de medicină şi farmacie şi atragerea, în consecinţă, a unei lipse de credibilitate în ceea ce priveşte calitatea profesională a absolvenţilor facultăţilor de medicină, exact acum, în pragul integrării, şi exact asupra unui domeniu de care eram atât de mândri, şcoala medicală românească. Recent am auzit alte ştiri legate de diplome false... "made in Romania". Paleta de licenţe... mult mai largă! Iată de ce, stimaţi colegi, îi adresez ministrului Hărdău rugămintea să intervină urgent pentru rezolvarea problemelor de la Oradea şi nu numai şi să facă toate demersurile care îi stau în putinţă, potrivit competenţelor, pentru atenuarea impactului acestor cazuri asupra imaginii şcolii româneşti - în general şi a celei de medicină- în special.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Declaraţie politică intitulată "Legile siguranţei naţionale trebuie aliniate la preceptele UE". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ştiu că de aproape un an de zile există o aprigă dispută privind modul în care trebuie să fie elaborate legile din domeniul siguranţei naţionale. Această dispută a împărţit clasa politică în două, şi nu mă refer doar la clasicele tabere, Putere - Opoziţie. Există diferenţe de opinie şi în cadrul diferitelor facţiuni ale Puterii. Indiferent de cum văd unii sau cum văd alţii problematica acestor legi, un lucru este clar: suntem obligaţi să aliniem pachetul legislativ pentru siguranţă naţională standardelor şi recomandărilor Parlamentului European. Ca europarlamentar, pot spune că, la ora actuală, legislaţia din domeniul siguranţei naţionale nu reprezintă doar o problemă internă a României, ci reprezintă o problemă la nivelul întregii Uniuni Europene. Pentru că siguranţa naţională a unui stat membru al Uniunii Europene, este, în ultimă instanţă o parte din siguranţa Uniunii Europene. Unul dintre principiile la care Uniunea Europeană ţine foarte mult este acela al monitorizării serviciilor secrete. Ştiu că unele cadre cu răspundere din serviciile secrete româneşti, şi nu numai din această zonă, nu agreează un control parlamentar strict al activităţii. Sau, dacă îl acceptă, în numeroase situaţii lipsa de transparenţă este ceva uzual. În Parlamentul European, în foarte recent votatul raport "Fava" - nu mă refer aici la articolele mai mult decât confuze şi cu o serie de neadevăruri privind aşa-zisele utilizări a aeroporturilor româneşti de către CIA - se exprimă, negru pe alb, "împărtăşeşte pe deplin concluziile Secretarului general al Consiliului Europei, Terry Davis, în ceea ce priveşte absenţa unor mecanisme de supraveghere şi de control judiciar asupra serviciilor de securitate, astfel cum au fost exprimate în «documentul Acţiuni întreprinse în urma rapoartelor Secretarului general, întocmite în temeiul articolul 52 al CEDO» şi doreşte ca recomandările sale să fie luate în considerare în mod adecvat; solicită statelor membre să instituie o monitorizare parlamentară adecvată şi eficientă şi o supraveghere judiciară aserviciilor lor secrete şi de informaţii, precum şi a reţelelor formale şi informale din careacestea fac parte". Acest fragment din Raport este mai mult decât elocvent şi trebuie, şi în calitate de reprezentanţi ai legislativului român, să ţinem cont, indiferent că vor exista - şi sunt convins că vor exista - opoziţii la aceste recomandări. Drept urmare, trebuie să regândim în întregime sistemul de control parlamentar al activităţii serviciilor secrete. Ştiu că avem câte o comisie parlamentară pentru controlul activităţii SRI şi SIE. Nu este suficient. Trebuie verificate toate serviciile secrete, toate serviciile speciale, iar noua legislaţie trebuie să insiste mult pe factorul transparenţă. Dacă facem paşi greşiţi în acest domeniu în viitoarea legislaţie, atunci cu siguranţă organismele europene nu vor digera uşor acest aspect. Fără să am pretenţia că am lecturat ad-litteram proiectele de lege pe care PNL le-a înaintat Parlamentului, pot afirma că în mare, prevederile corespund standardelor cerute de Uniunea Europeană. De aceea, fac un apel la toţi detractorii pachetului legislative trimis în Parlament, să nu îl mai atace. Pentru că nu vor ataca PNL, nu îl vor ataca pe premierul Tăriceanu, ci vor ataca imaginea României şi întreg sistemul politic din România.
			Domnul Vasile Filip Soporan: "Fără patimă despre decalajele şi criza României" M-a bucurat faptul că sociologii, utilizând instrumentele de analiză ştiinţifică specifice domeniului, confirmă o părere mai demult exprimată, aceea că, în principal, criza în care se găseşte România este o criză de natură economică şi de funcţionare a comunităţilor. Pentru a justifica această poziţie, conform căreia criza principală este preponderent economică şi că aceasta, la rândul ei, determină imposibilitatea susţinerii dorinţelor populaţiei şi creează lipsa de perspectivă pe durată medie şi lungă, vă propun o analiză asupra realizării veniturilor la bugetul consolidat al statului. Pentru aceasta am folosit datele oferite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru veniturile obţinute în primele zece luni ale anului 2006. Pentru a avea o unitate obiectivă în cadrul analizei, veniturile se raportează pentru fiecare judeţ la numărul de locuitori, această modalitate fiind utilizată pentru realizarea unei ierarhizări pe care o dorim cât mai corectă. Tabelul 1 prezintă sintetic rezultatele unei analize comparative a contribuţiilor bugetare ale judeţelor la bugetul consolidat al statului. Tabelul 1 - Contribuţiile bugetare ale judeţelor la bugetul consolidat al statului Nr.crt. Judeţul CBS (euro/loc) CBASSS (euro/loc) CBAS (euro/loc) CBFNUASS (euro/loc) CBCS (euro/loc) 1. ALBA 177,92 131,08 14,49 69,74 393,24 2. ARAD 719,65 168,77 19,59 89,56 997,56 3. ARGEŞ 423,06 130,51 13,86 66,22 633,64 4. BACĂU 215,63 97,29 10,48 50,95 374,34 5. BIHOR 693,76 154,77 17,44 82,11 948,08 6. BISTRIŢA NĂSĂUD 156,05 101,68 13,55 55,14 326,43 7. BOTOŞANI 80,71 80,58 9,02 44,23 214,54 8. BRAŞOV 454,35 186,39 20,51 93,59 754,84 9. BRĂILA 175,53 116,74 13,10 64,43 369,80 10. BUZĂU 163,51 97,90 10,62 53,71 325,74 11. CARAS SEVERIN 103,99 92,27 9,96 49,34 255,56 12. CĂLĂRAŞI 122,85 79,95 8,85 46,51 258,16 13. CLUJ 527,09 209,03 24,56 110,04 870,73 14. CONSTANŢA 1242,84 168,06 18,04 90,66 1519,60 15. COVASNA 230,78 123,79 13,53 67,75 435,85 16. DÂMBOVIŢA 192,82 82,09 8,89 43,62 327,43 17. DOLJ 247,84 116,79 12,87 61,32 438,83 18. GALAŢI 395,92 112,33 12,43 57,21 577,90 19. GIURGIU 404,85 65,61 7,14 37,92 515,52 20. GORJ 218,18 141,02 13,62 63,22 436,03 21. HARGIHTA 236,26 131,27 14,73 71,14 453,40 22. HUNEDOARA 226,80 130,83 14,14 63,96 435,72 23. IALOMIŢA 141,91 82,94 9,00 46,42 280,27 24. IASI 201,24 133,33 15,26 70,18 420,00 25. ILFOV 1168,71 224,16 24,88 118,42 1536,16 26. MARAMUREŞ 151,78 107,62 11,81 56,31 327,52 27. MEHEDINŢI 128,05 91,58 9,99 48,67 278,30 28. MUREŞ 271,35 129,69 14,41 69,55 485,01 29. NEAMŢ 130,92 91,47 9,84 45,56 277,80 30. OLT 121,94 76,19 8,15 40,82 247,10 31. PRAHOVA 819,97 139,31 15,20 72,03 1046,50 32. SATU MARE 533,08 128,02 14,06 68,31 743,48 33. SĂLAJ 249,83 106,70 13,45 57,90 427,88 34. SIBIU 376,45 176,40 19,75 91,89 664,49 35. SUCEAVA 140,03 82,40 9,17 44,73 276,33 36. TELEORMAN 80,52 67,32 8,61 35,34 191,79 37. TIMIŞ 652,29 210,62 23,02 109,24 995,17 38. TULCEA 709,22 106,33 11,54 58,24 885,34 39. VASLUI 82,83 75,76 8,27 41,07 207,93 40. VÂLCEA 196,84 110,86 12,23 57,61 377,54 41. VRANCEA 133,16 88,45 9,61 48,67 279,89 42. BUCUREŞTI 1564,56 381,25 43,32 211,66 2200,78 ROMÂNIA 363,454 126,884 14,12009 67,262 571,7197 Legenda: CBS - contribuţia la bugetul statului; CBASS - contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat; CBAS - contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj; CBFNUASS - contribuţia la bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; CBCS - contributia la bugetul consolidat al statului. Conform analizei, situaţia contribuţiilor judeţelor la bugetul de stat se prezintă astfel: 3 judeţe cu o contribuţie mai mică de 100 de euro/loc. (Botoşani, Teleorman, Vaslui); 15 judeţe cu o contribuţie între 100 şi 200 de euro/loc.(Alba, Bistriţa Năsăud, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Ialomiţa, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Suceava, Vâlcea, Vrancea); 9 judeţe cu o contribuţie între 200 şi 300 de euro/loc.(Bacău, Covasna, Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Mureş, Sălaj); 2 judeţe cu o contribuţie între 300 şi 400 de euro/loc. (Galaţi, Sibiu); 3 judeţe cu o contribuţie între 400 şi 500 de euro/loc. (Argeş, Braşov, Giurgiu); 2 judeţe cu o contribuţie între 500 şi 600 de euro/loc (Cluj, Satu Mare); 1 judeţ cu o contribuţie între 600 şi 700 de euro/loc (Bihor); 2 judeţe cu o contribuţie între 700 şi 800 de euro/loc (Arad, Tulcea); 1 judeţ cu o contribuţie între 800 şi 900 de euro/loc (Timiş); 2 judeţe cu o contribuţie între 1000 şi 1500 de euro/loc (Constanţa, Ilfov); Bucureştiul, cu o contribuţie mai mare de 1500 de euro/loc. contribuţia medie la bugetul de stat este de 463 de euro/loc. raportul între cea mai mare contribuţie, Bucureşti (1564 de euro/loc.) şi cea mai mică contribuţie, Teleorman (80,52 de euro/loc.) este de 19,42. Analizând situaţia pe regiuni de dezvoltare, situaţia contribuţiilor la bugetul de stat se prezintă astfel: Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (Bihor, Bistriţa Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj) are o contribuţie de 385 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Nord-Est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui) are o contribuţie la bugetul de stat de 142 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Olt, Mehedinţi, Vâlcea) are o contribuţie la bugetul de stat de 183 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea) are o contribuţie la bugetul de stat de 470 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Vest (Arad, Caraş Severin, Hunedoara, Timiş) are o contribuţie la bugetul de stat de 426 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu) are o contribuţie la bugetul de stat de 291 de euro/loc. Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman) are o contribuţie la bugetul de stat de 312 de euro/loc. Conform analizei comparative, pentru bugetul de stat avem următoarele concluzii: raportul între contribuţia proprie la bugetul de stat şi valoarea medie pe ţară variază între 0,3 pentru Regiunea de Nord-Est şi 3,37 pentru Bucureşti-Ilfov 6 regiuni din 8 sunt sub media naţională; 10 judeţe au o contribuţie situată deasupra valorii medii (Arad, Bihor, Cluj, Constanţa, Ilfov, Prahova, Satu Mare, Timiş, Tulcea, Bucureşti), 32 de judeţe se situează sub valoarea medie. Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor sociale de stat se pot trage următoarele concluzii: raportul între contribuţia proprie la bugetul asigurărilor sociale de stat şi valoarea medie variază între 0,63 (Regiunea de Nord-Est) şi 2,59 (Bucureşti). 6 regiuni sunt situate sub media naţională; 9 judeţe au o contribuţie mai mare decât media naţională (Arad, Bihor, Cluj, Constanţa, Ilfov, Prahova, Satu Mare, Timiş, Bucureşti), 33 de judeţe fiind sub media naţională. raportul între cea mai mare contribuţie (Bucureşti 381euro/loc.) şi cea mai mică contribuţie (Giurgiu 65euro/loc.) este de 5, 68. Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj se pot trage următoarele concluzii: raportul între contribuţia proprie la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi valoarea medie variază între 0,62 (Regiunea de Sud Muntenia) şi 2,68 (Bucureşti). 5 regiuni sunt situate sub media naţională; 9 judeţe au o contribuţie mai mare decât media naţională (Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Ilfov, Sibiu, Timiş, Bucureşti). raportul între cea mai mare contribuţie (Bucureşti 43 euro/loc.) şi cea mai mică contribuţie (Giurgiu 7,14 euro/loc.) este de 6,14. Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul asigurărilor de sănătate se pot trage următoarele concluzii: raportul între contribuţia proprie la bugetul asigurărilor de sănătate şi valoarea medie variază între 0,62 (Regiunea de Nord Est) şi 2,7 (Bucureşti); 6 regiuni sunt situate sub media naţională; 9 judeţe au o contribuţie mai mare decât media naţională (Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Ilfov, Sibiu, Timiş, Bucureşti), 33 fiind sub media naţională. raportul între cea mai mare contribuţie (Bucureşti 211 euro/loc.) şi cea mai mică contribuţie (Giurgiu 37,92 euro/loc.) este de 5,55. Din analiza comparativă a contribuţiilor judeţelor la bugetul consolidat se pot trage următoarele concluzii: raportul între contribuţia proprie la bugetul consolidat şi valoarea medie variază între 0,41 ( Regiunea de Nord-Est ) şi 3,12 (Bucureşti ). 7 regiuni sunt situate sub media naţională; 11 judeţe au o contribuţie mai mare decât media naţională (Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Ilfov, Prahova, Satu Mare, Tulcea, Timiş, Bucureşti). raportul între cea mai mare contribuţie (Bucureşti 2200 euro/loc.) şi cea mai mică contribuţie (Teleorman 191 euro/loc.) este de 11,5. Cifrele prezentate în cadrul analizei demonstrează existenţa unei concentrări importante a activităţilor care generează venituri la bugetul consolidat al statului la nivelul capitalei. Având în vedere faptul că această situaţie reflectă nivelul de dezvoltare existent, concluzionăm, cu părere de rău, că există o mare diferenţă între capitală şi regiunile de dezvoltare şi între nivelele de dezvoltare ale regiunilor. Raportarea contribuţiilor bugetare specifice României la cele existente în Uniunea Europeană demonstrează, dacă mai era nevoie, că există o diferenţă mare între România şi celelalte ţări membre ale UE. Practic, putem să spunem că, din punct de vedere economic, există mai multe Românii, una specifică capitalei, una specifică judeţelor cu valori ale contribuţiilor mai mari decât media naţională (Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Ilfov, Prahova, Satu Mare, Timiş şi Tulcea) şi, în cele din urmă, una specifică unor judeţe depărtate de dinamica economiei de piaţă, în sensul că la nivelul cetăţenilor nu se vinde şi nu se cumpără semnificativ, judeţe care au o contribuţie mai mică de 300 euro/loc. (Alba, Bacău, Bistriţa Năsăud, Botoşani, Brăila, Buzău, Caraş Severin, Călărasi, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Suceava, Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea.
			Pentru a avea date comparative între judeţele regiunilor de dezvoltare Nord-Vest, s-a efectuat aceeaşi analiză pentru acestea, situaţia fiind prezentată sintetic în tabelul 2. Tabelul 2 - Analiza comparativă a contribuţiilor bugetare pe anul 2006 pentru judeţele din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest Nr. crt. Judetul CBS CBASS CBAS CBFNUASS CBCS (euro/loc) RCBS (euro/loc) RCBASS (euro/loc) RCBAS (euro/loc) RCBFNUASS (euro/loc) RCBCS 1. BIHOR 693 1,80 154 1,15 17 1,10 82 1,14 948 1,56 2. BISTRITA NĂSĂUD 156 0,406 101 0,75 13 0,85 55 0,77 326 0,53 3. CLUJ 523 1,36 207 1,54 24 1,54 109 1,52 864 1,42 4. MARAMUREŞ 151 0,39 107 0,80 11 0,74 56 0,78 327 0,54 5. SATU MARE 533 1,38 128 0,95 14 0,89 68 0,95 743 1,22 6. SĂLAJ 249 0,65 106 0,79 13 0,85 57 0,81 427 0,70 7. Cmedr 384 1,00 134 1.00 15 1.00 71 1.00 606 1.00 Legenda: CBS - contribuţia bugetul de stat; CBASS - contribuţia bugetul asigurărilor sociale de stat; CBAS - contribuţia bugetul asigurărilor pentru şomaj; CBFNUASS - contribuţia bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; CBCS - bugetul consolidat al statului; RCBS - raportul dintre contribuţia judeţului şi contribuţia medie pe regiune pentru CBS; RCBASS - raportul dintre contribuţia judeţului şi contribuţia medie pe regiune pentru CBASS; RCBAS - raportul dintre contribuţia judeţului şi contribuţia medie pe regiune pentru CBAS; RCBFNUASS - raportul dintre contribuţia judeţului şi contribuţia medie pe regiune pentru CBFNUASS; RCBCS - raportul dintre contribuţia judeţului şi contribuţia medie pe regiune pentru CBCS; Cmedr.- contribuţia medie pe regiune. Concluziile privind nivelul Regiunii de dezvoltare Nord-Vest se prezintă după cum urmează: Pentru bugetul de stat: raportul între contribuţia proprie a judeţului şi valoarea contribuţiei medii pe regiune variază între 0,39 (Maramureş) şi 1,8 (Bihor); numărul de judeţe care sunt situate sub media pe regiune este de 3 (Bistriţa Năsăud, Maramureş, Sălaj); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Bihor) şi cea mai mică contribuţie (Maramureş) este de 4,59. Pentru bugetul asigurărilor sociale de stat: raportul între contribuţia proprie a judeţului şi valoarea contribuţiei medii pe regiune variază între 0,75 (Bistriţa Năsăud) şi 1,54 (Cluj). numărul de judeţe care sunt situate sub media pe regiune este de 4 (Bistriţa Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică contribuţie (Bistriţa Năsăud) este de 2,05. Pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj: raportul între contribuţia proprie a judeţului şi valoarea contribuţiei medii pe regiune variază între 0,74 (Maramureş) şi 1,54 (Cluj); numărul de judeţe care sunt situate sub media pe regiune este de 4 (Bistriţa Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică contribuţie (Maramureş) este de 2,2. Pentru bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate: raportul între contribuţia proprie a judeţului şi valoarea contribuţiei medii pe regiune variază între 0,77 (Bistriţa Năsăud) şi 1,54 (Cluj); numărul de judeţe care sunt situate sub media pe regiune este de 4 (Bistriţa Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică contribuţie (Bistriţa Năsăud) este de 1,98. Pentru bugetul consolidat al statului: raportul între contribuţia proprie a judeţului şi valoarea contribuţiei medii pe regiune variază între 0,53 (Bistriţa Năsăud) şi 1,56 (Bihor); numărul de judeţe care sunt situate sub media pe regiune este de 3 (Bistriţa Năsăud, Maramureş, Sălaj); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Bihor) şi cea mai mică contribuţie (Bistriţa Năsăud) este de 2,87. Aceeaşi metodă de analiză a fost aplicată şi pentru realizarea unei ierarhizări la nivelul judeţului Cluj, folosindu-se împărţirea în şase administraţii financiare, după cum urmează: AFP Cluj cu 29 unităţi administrativ-teritoriale (Cluj- Napoca, Aghireşu, Apahida, Aşchileu, Baciu, Bonţida, Borşa, Căianu, Cămăraşu, Cătina, Cojocna, Chinteni, Ciurila, Feleacu, Floreşti, Gârbau, Geaca, Gilau, Jucu, Măguri Răcătau, Mărişel, Mociu, Palatca, Panticeu, Săvădisla, Sânpaul, Suatu, Vultureni), AFP Turda cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Turda, Aiton, Băişoara, Călăraşi, Iara, Mihai Viteazu, Moldoveneşti, Petreştii de Jos, Sănduleşti, Tureni, Valea Ierii), AFP Dej cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Dej, Bobâlna, Căşeiu, Căţcau, Chiuieşti, Cuzdrioara, Jichişu de Jos, Mica, Recea Cristur, Unguraş, Vad), AFP Câmpia Turzii cu 7 unităţi administrativ-teritoriale (Câmpia Turzii, Ceanu Mare, Frata, Luna, Ploscoş, Tritenii de Jos, Viişoara), AFP Gherla cu 11 unităţi administrativ-teritoriale (Gherla, Aluniş, Buza, Corneşti, Dăbâca, Fizeşu Gherlii, Iclod, Mintiu Gherlii, Sânmărtin, Sic, Ţaga), AFP Huedin cu 13 unităţi administrativ-teritoriale (Huedin, Beliş, Ciucea, Călăţele, Căpuşu Mare, Izvoru Crişului, Mănăstireni, Mărgau, Negreni, Poieni, Râşca, Săcuieu, Sâncraiu). Contribuţiile zonelor la bugetele de stat prin raportare la contribuţia medie judeţeană sunt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3 - Analiza contribuţiilor la bugetele de stat pe administraţiile financiare ale judeţului Cluj Nr.crt. Administratia fin. CBS CBASS CBAS CBFNUASS CBCS (euro/loc) RCBS (euro/loc) RCBASS (euro/loc) RCBAS (euro/loc) RCBFNUASS (euro/loc) RCBCS 1. Cluj 846 1,6 300 1,45 33 1,45 148 1,4 1329 1,54 2. Dej 86 0,16 86 0,41 9 0,42 48 0,46 231 0,26 3. Turda 81 0,15 93 0,45 10 0,44 46 0,44 232 0,26 4. Câmpia Turzii 68 0,13 55 0,26 6 0,27 39 0,37 169 0,19 5. Gherla 92 0,17 63 0,30 7 0,30 40 0,39 204 0,23 6. Huedin 25 0,047 56 0,27 6 0,27 27 0,26 115 0,13 7. Cmedj 527 1,00 207 1,00 23 1,00 104 1,00 861 1,00 Legenda: CBS - contribuţia bugetul de stat a zonei; CBASS - contribuţia bugetul asigurărilor sociale de stat a zonei; CBAS - contribuţia bugetul asigurărilor pentru şomaj a zonei; CBFNUASS - contribuţia bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate a zonei; CBCS - bugetul consolidat al statului al zonei; RCBS - raportul dintre contribuţia zonei şi contribuţia medie pe judeţ pentru CBS; RCBASS - raportul dintre contribuţia zonei şi contribuţia medie pe judeţ pentru CBASS; RCBAS - raportul dintre contribuţia zonei şi contribuţia medie pe judeţ pentru CBAS; RCBFNUASS - raportul dintre contribuţia zonei şi contribuţia medie pe judeţ pentru CBFNUASS; RCBCS - raportul dintre contribuţia zonei şi contribuţia medie pe judeţ pentru CBCS; Cmedj.- contribuţia medie pe regiune. Concluziile analizei se prezintă astfel: Pentru bugetul de stat. raportul între contribuţia specifică a fiecărei administraţii financiare şi valoarea contribuţiei specifice variază între 0,04 (AFP Huedin) şi 1,66 (AFP Cluj); AFP Cluj este singura situată peste medie, celelalte 5 AFP aflând-se sub media pe judeţ ( Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda şi Huedin); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică (Huedin) este 33,56. Pentru bugetul asigurărilor sociale de stat: raportul între contribuţia specifică a fiecărei administraţii financiare şi valoarea contribuţiei specifice variază între 0,27 (AFP Huedin) şi 1,45 (AFP Cluj); AFP Cluj este singura situată peste medie, celelalte 5 AFP aflând-se sub media pe judeţ ( Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda şi Huedin); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică (Câmpia Turzii) este 5,45. Pentru bugetul asigurărilor de şomaj: raportul între contribuţia specifică a fiecărei administraţii financiare şi valoarea contribuţiei specifice variază între 0,27 ( Câmpia Turzii, Huedin) şi 1,45 (AFP Cluj); AFP Cluj este singura situată peste medie, celelalte 5 AFP aflând-se sub media pe judeţ ( Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda şi Huedin); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică (Câmpia Turzii, Huedin) este 5,5. Pentru bugetul asigurărilor de sănătate: raportul între contribuţia specifică a fiecărei administraţii financiare şi valoarea contribuţiei specifice variază între 0,26 ( Huedin) şi 1,4 ( Cluj); AFP Cluj este singura situată peste medie, celelalte 5 AFP aflând-se sub media pe judeţ ( Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda şi Huedin); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică (Huedin) este 5,68. Pentru bugetul consolidat al statului: raportul între contribuţia specifică a fiecărei administraţii financiare şi valoarea contribuţiei specifice variază între 0,13 ( Huedin) şi 1,54 ( Cluj); AFP Cluj este singura situată peste medie, celelalte 5 AFP aflând-se sub media pe judeţ ( Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda şi Huedin); raportul dintre cea mai mare contribuţie (Cluj) şi cea mai mică (Huedin) este 11,7. Având în vedere argumentele prezentate, putem spune că România se confruntă, în plan economic şi social, cu trei decalaje, şi anume: decalajul între România, ca ţară, şi celelalte ţări membre ale Uniunii Europene; decalajul între capitală şi celelate judeţe; decalajul în interiorul judeţelor, între centrul de judeţ şi celelalte zone ale judeţului. Prin urmare, dacă ne oprim cu analiza la judeţul Cluj, acesta se încadrează, din păcate, în modelul de funcţionare existent în România, unde situaţia este inferioară celei din capitală şi prezintă un decalaj de mare anormalitate între centru de judeţ (municpiul Cluj-Napoca) şi restul localităţilor. Această situaţie, prezentată, poate, prea brutal, creează mari probleme României, în contextul integrării în structurile UE, atragerii resurselor financiare, asigurării cofinanţărilor şi coparticipărilor la programele de dezvoltare şi, în acelaşi timp, reduce masa critică necesară declanşării unui proces real de descentralizare. Practic, analizând în detaliu ultima problemă, constatăm că un număr de 31 de judeţe sunt asistate şi îşi fundamentează politica de dezvoltare pe asigurarea bunăvoinţei puterii centrale. În acest context, politizarea distribuirii în teritoriu a resurselor financiare este evidentă şi nefundamentată pe priorităţi şi pe proiecte care să conducă la dezvoltare. Nici la discuţia bugetului, nici în cadrul programului de guvernare, nici în alte documente apărute în urma analizei de esenţă portocalie nu am întâlnit proiecte care să conducă la asigurarea dezvoltării durabile, la echilibrarea distribuţiei bugetelor şi la creşterea naturală a contribuţiilor bugetare. Am constatat că, în lipsa unor programe adevărate, polticienii puterii şi din când în când şi cei ai opoziţiei îşi prezintă meritele de a fi câştigat bunăvoinţa puterii centrale în atragerea resurselor financiare care nu apar transparente în bugetele aprobate, ci se evidenţiază prin transferuri reglementate, de cele mai multe ori, prin hotărâri de Guvern sau prin ordine sau dispoziţii ministeriale. Am urmărit satisfacţia trăită de Preşedintelui Consiliului judeţean Cluj, prin faptul că judeţul Cluj este un judeţ privilegiat, datorită relaţiei personale existente între acesta şi primul-ministru, deoarece premierul Călin Popescu-Tăriceanu, folosindu-se de poziţia administrativă, îşi joacă poziţia politică, câştigând bunăvoinţa liderilor de partid fideli prin alocări de fonduri. Pentru a putea face acest lucru, premierul îşi construieşte bugetul pentru a putea folosi de funcţia administrativă în consolidarea ataşamentului clientelei politice. Practic, o treime din buget este alocată netransparent, fără aprobarea Parlamentului, fiind la plăcerea sau neplăcerea politică a celor aflaţi la Putere. Fondurile de rezervă, transferurile între unităţi ale administraţiei publice şi alte transferuri au un cuantum de 18.507 milioane lei şi o pondere de 28,5% din totalul bugetului de stat. Am participat joi, 25.01.2007, la reuniunea Asociaţiei Primarilor de comune din România, filiala judeţului Cluj, şi am constatat că cele intuite de mine se adeveresc în comportamentul celor care se află la conducerea judeţului. Preşedintele Consiliului judeţean, presat de timp şi, probabil, de alte interese, a purtat o discuţie cu reprezentanţii a jumătate din populaţia judeţului, afirmând în mai multe rânduri "am adus", "o să vă dau", "nu o să vă dau", nefiind în stare să discute cu adevărat strategia judeţului Cluj privind dezvoltarea mediului rural. Am văzut prestaţia Preşedintelui Consiliului judeţean la vizitele făcute de premierul Călin Popescu-Tăriceanu în judeţul Cluj. Ce am constatat? Un preşedinte aplecat total la dispoziţia sau indispoziţia primului-ministru. Această practică de asistenţă nu este de esenţă liberală, dar utilizarea ei arată că ploconirea şi transferarea resurselor financiare pe criterii politice a devenit o procedură utilizată cu succes de actuala guvernare, de ea beneficiind Preşedintele Consiliului judeţean Cluj şi primarul municipiului Cluj-Napoca. Doresc şi dorim altceva pentru un judeţ şi un municipiu care ocupă doar poziţia a treia la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest şi locul 10 în clasamentul naţional al contribuţiilor bugetare. Dezvoltarea locală nu se poate realiza doar prin creşterea alocărilor bugetare către judeţul Cluj, nici prin desfiinţarea simbolurilor identitare productive şi numai prin utilizarea mecanismelor creşterii speculative. Aceste proceduri nu fac parte din elementele unei dezvoltări durabile, dar, cu siguranţă, fac parte din bazele guvernării de dreapta care a adus mult rău judeţului Cluj. Se spune că banii curg la nivelul Clujului. este adevărat acest lucru, parţial şi relativ, dar doar pentru construcţii de spaţii comerciale şi pentru dezvoltări imobiliare, şi mai puţin pentru domenii care aduc dezvoltare durabilă. Dezvoltarea actuală a Clujului este un exemplu de dezvoltare bazată pe consum, pe servicii de comercializare a unor produse şi servicii realizate în altă parte, cu blocaje mult mai sofisticate decât cele existente până în 2004, în care funcţionează principiul cumpără cu 1 euro şi vinde respectabil cu 100 de euro. Pe acest fond, se manifestă efectele mai multor grupuri de interese care acţionează în prejma Consiliului judeţean şi a celor care acţionează în prejma Executivului Municipiului Cluj-Napoca. Iată că încet, dar sigur, încep să apară primele scandaluri de corupţie la nivelul autorităţilor locale. Clujul este cucerit de grupurile de interese care acţionează de azi pe mâine şi, practic, în lipsa unui model de dezvoltare locală, au pornit o bătalie acerbă a unora sau altora pe noi cartiere, pe mall-uri, pe stadioane, pe terenuri care aparţin unităţilor militare, protocolului de stat sau staţiunilor de cercetare agricolă. Cine sunt beneficiarii acestui mod de dezvoltare? Care sunt benificiile clujenilor în urma aplicării acestui mod de dezvoltare? Cu cât au crescut veniturile clujenilor, salariile s-au depărtat cu ceva de venitul minim pe economia naţională? Nu s-a reuşit realizarea unui model al dezvoltării durabile a judeţului Cluj, firmele liberalilor din Cluj şi susţinătorii PD-ului din întreaga ţară au un singur obiectiv, acela de a face să-şi crească conturile într-o luptă contra cronometru. În jocul puterii şi opoziţiei pentru aprobarea bugetului consolidat, conducătorii comisiilor reunite pentru buget-finanţe ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, un fost ministru al finanţelor (Mihai Tănăsescu), şi un viitor fost potenţial ministru de stat (Varujan Vosganian), au funcţionalizat, într-o concepţie strict contabilicească, pentru a se obţine votul pozitiv al membrilor comisiilor, principiul pragmatic de a se aproba pentru fiecare membru al comisiei un amendament care să conducă la alocarea unor resurse financiare pentru nevoile locale. Având în vedere această abordare, proiectul de buget a primit votul comisiilor de specialitate aproape în unanimitate, o singură abţinere. Este bun acest lucu? Nu cred, considerând, în acelaşi timp, că este necesară punerea în aplicare a unei noi concepţii de construcţie a bugetelor, teoria opţiunii publice fiind o modalitate de asigurare a unui echilibru între exprimarea dorinţelor şi modalitatea de realizare a lor, dezvoltarea fiind pusă în formula de asigurare a cerinţelor exprimate de cetăţeni. Cerinţele dezvoltării sunt mult mai concrete şi mai presante pentru România, având în vedere decalajele menţionate, iar politica construcţiilor bugetare ar trebui să stabilească programe justificate ale dezvoltării şi de reducere a decalajelor existente şi a apropierii bunăstării de cetăţean. Ce face actuala Putere? Are politici care să dea o nouă formă construcţiilor bugetare, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene ? Din păcate, analiza construcţiilor şi execuţiilor bugetare pe anii 2005 şi 2006 ne demonstrează faptul că răspunsul este în totalitate negativ. Pe ce ne bazăm acestă afirmaţie? În primul rând, se remarcă faptul că legea bugetului este înlocuită de o succesiune de rectificări bugetare care au la bază principiul subestimărilor veniturilor şi cheltuielilor, pentru ca prin această procedură să-şi pună la dispoziţia clientelei politice diferenţele apărute. Practic, legea bugetului devine un exerciţiu de imagine, construcţia nu ţine seamă de principiile moderne ale planificării multianuale pe baza programelor şi a proiectelor, iar prognoza devine un domeniu în care întâmplarea aleatorie devine factorul cel mai important în deciziile care se iau. Deoarece în România nu există tradiţia unor modele de dezvoltare zonale şi locale, pentru perioada care urmează este necesar ca actuala Putere să abordeze problematica funcţionării sistemului administrativ şi a descentralizării, prin prisma dezvoltării economice şi sociale. Dacă nu se vor promova modelele dezvoltării, decalajele vor rămâne în continuare o caracteresitică specifică României, aceasta se va apropia definitiv de specificul ţărilor subdezvoltate. În acest context, siguranţa utilizării resurselor financiare bugetare este pusă în pericol şi, din păcate, voinţa actualei Puteri nu doreşte să genereze un sistem naţional al indicatorilor de utilizare a banului public. Până în momentul de faţă, problematica analizării, funcţionării şi eficienţei sistemului administrativ s-a făcut într-o manieră izolată, fără consistenţă. Consider că perspectiva bugetului de stat şi al contribuţiilor locale trebuie să aibă două paliere transparente: cel al bugetului funcţional şi al bugetului de funcţionare. Reforma statului şi a dezvoltării economice a rămas "Cenuşăreasa" dezbaterilor politice, scandalul pe teme minore fiind de multe ori prezent ca argument hotărâtor în rezolvarea, sau, mai bine zis, în nerezolvarea problemelor cu care se confruntă România. Prin interpretarea celor întâmplate în anii 2005-2006, persistenţa unei permanente crize pe scena politică românească este mai utilă pentru actuala guvernare decât consolidarea unor modele de dezvoltare, în contextul integrării în UE. Crizele permanente sunt o consecinţă a crizelor economice, care aduc la nivelul maselor cele mai mari insatisfacţii, consolidând, dacă privim în istorie, crizele politice grave. Ca să mergem cu raţionamentul mai departe, crizele economice şi stările de nemulţumire ale cetăţenilor din perioada lui Carol al II-lea şi din perioada lui Nicolae Ceaşescu au determinat crize politice, care, nesoluţionate corespunzător, au amplificat degradarea stării economice şi sociale. Practic, falimentul democraţiei din perioada interbelică şi falimentul comunismului au fost declanşate de grave crize ale stării economice. Astăzi, practic ne aflăm în perioada declanşării mecanismelor de funcţionare a României în structurile Uniunii Europene. Poate exista un faliment al acestora? Pentru a scăpa de această ameninţare este necesar ca, de urgenţă, Guvernul să genereze, serios şi responsabil, programul de post-aderare al României, în care latura economică să fie hotărâtoare, ştiind faptul că la o populaţie de 21,5 milioane locuitori, numărul de angajaţi este de 4,5 milioane, cu un indice de 22%, în momentul în care acelaşi indice este de 39% în Ungaria, iar în Uniunea Europeană variază între 40 şi 45%. Pe când un asemenea program, stimaţi guvernanţi? Pe când un program de descentralizare reală, cu realizare de dezvoltare locală, stimaţi guvernanţi? Pe când bugete construite pe baza funcţionării instituţiilor statului şi autorităţilor locale şi bugete de asigurare a dezvoltării?
			Domnul Marian Sorin Paveliu: Declaraţie politică intitulată "Ministrul sănătăţii patronează corupţia din ministerul pe care îl conduce". În calitate de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi ulterior de director general al INCDS - instituţia însărcinată cu aplicarea mecanismului DRG şi beneficiarul direct al proiectului -, Iulian Popescu a participat la avizarea termenilor de referinţă pentru proiectul DRG - cu finanţare a UE -, în valoare de aproape 2 milioane de USD. Ulterior, proiectul a fost câştigat de un consorţiu în care se regăseşte firma finului său Mihai Vîlnoiu, International Consulting Group - vezi Anexa 1, cu articolul din Cotidianul de luni 5 februarie 2007. În cadrul acestui proiect s-au elaborat recomandările/termenii de referinţă pentru achiziţionarea unui nou soft pentru spitalele din România. În acest proiect, consultantul pe probleme de DRG a fost Iulian Popescu. Recomandările proiectului au fost astfel elaborate încât să avantajeze firma CMSS, a aceluiaşi Iulian Popescu. Concret, softul DRG este autorizat de guvernul australian pentru 4 firme - ele se găsesc pe pagina de internet a Departamentului Sănătăţii şi Îngrijirii Vârstnicilor, Canberra, Australia, vezi şi Anexa 2. La momentul selecţiei de oferte, softurile în uz ajunseseră la variantele 5.1 şi 5.2. Cu toate acestea, în specificaţiile tehnice s-a făcut solicitarea de achiziţie pentru o variantă mult mai veche, 5.0. Motivul: firma TC Health Administration Ptz. Ltd., cu care CMSS are contract de exclusivitate, nu are licenţă decât pentru varianta 5.0, şi 5.1; vezi anexa 2. De altfel, CMSS era sigură de faptul că va câştiga contractul cu MSP, de vreme ce în luna noiembrie 2006 a organizat pe această temă un seminar, contra a 3.000 Euro/spital; suma aceasta a acoperit practic prezentarea funcţionării softului, care încă nici nu fusese scos la licitaţie, fapt care demonstrează clar că CMSS avea certitudinea că se va licita doar varianta pe care o deţinea şi pe care a prezentat-o ca fiind cea care va fi achiziţionată şi instalată de MSP, lucru care s-a întâmplat la două luni distanţă! Conform caietului de sarcini, la rubrica conflictului de interese se specifică că MSP "va exclude din procesul de analiză orice ofertă care a fost realizată cu asistenţă din partea angajaţilor, foştilor angajaţi sau orice consultanţi ori consilieri pentru MSP"; vezi anexa 3. Or, în cazul de faţă, Iulian Popescu a fost chiar secretar de stat în MSP în momentul în care se finalizau termenii de referinţă pentru proiectul DRG PHARE cu finanţare UE, proiect care a făcut recomandările pentru achiziţia softului de către firma lui Iulian Popescu. Mai mult, Iulian Popescu a lucrat ca şi consultant în cadrul aceluiaşi proiect PHARE pe parcursul anului 2006, când s-a finalizat propunerea de achiziţie - vezi anexa 1, cu declaraţie în articolul din Cotidianul de luni 5 februarie 2007. Toate aceste demersuri nu puteau fi realizate decât cu sprijinul unor persoane din interiorul MSP. Concret, sprijinul a fost oferit de directorul general Mihai Laurenţiu Teodor de la Direcţia Generală Relaţii Externe şi Afaceri Europene, care organizează comisiile de evaluare a tuturor proiectelor cu finanţare internaţională; anterior ocupării acestei poziţii Mihai Laurenţiu Teodor a fost angajatul lui Vîlnoiu într-n proiect cu finanţare de la MS şi Banca Mondială, până în 2005, când a venit la MS - vezi anexa 1, cu articolul din Cotidianul, luni 5 februarie 2007. Şi acesta a încălcat normele în domeniu, nedeclarând conflictul de interese atunci când a participat la selecţia ofertelor în care fostul său patron concura, aşa cum stipulează reglementările MSP privind conflictul de interese - vezi anexa 3. Faptele comise: dirijarea elaborării specificaţiilor tehnice astfel încât să fie favorizată o firmă; prejudicierea sistemului de sănătate prin acest fapt, deoarece această variantă va trebui înlocuită cu o variantă nouă în 2008, ceea ce va implica sume suplimentare din fonduri publice; nedeclararea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor din partea următorilor: Iulian Popescu - în calităţile anterioare a lucrat în proiectul ce a făcut recomandările pentru achiziţia softului; Mihai Laurenţiu Teodor nu a declarat că a fost angajatul uneia din firmele ce au elaborat specificaţiile tehnice. În afara acestor aspecte legate de dirijarea şi favorizarea unei anumite firme, un alt fapt ce se poate reţine în cadrul acestei acţiuni se referă la finalizarea şi implementarea selecţiei de oferte. Concret, ca urmare a acestui proiect ar fi trebuit ca firma câştigătoare să pună la dispoziţia MSP o licenţă a softului pentru trei sute de utilizatori - spitale şi instituţii sanitare, ca şi instalarea şi instruirea acestora. În realitate, firma CMSS a oferit softul la 5.000 Euro, faţă de firma competitoare, care a solicitat 30.000 Euro, câştigând astfel contractul. Ce s-a întâmplat ulterior: prin intermediul conducerii MSP - ordin scris al ministrului şi al secretarului de stat - vezi anexa 4 - spitalele au fost obligate să mai plătească încă o dată softul, fiind vorba de o sumă totală de peste 9 miliarde lei, adică peste 85 de mii de euro (în medie de la fiecare spital vin 2 persoane care plătesc cca. 10 milioane lei pentru a primi softul cu instrucţiunile de utilizare ce făceau parte, practic, din oferta C.M.S.S. şi care trebuia să fie gratuite ca urmare a câştigării contractului). De remarcat, un caz unic până acum în domenizul sanitar: un secretar de stat cere imperativ, în scris, ca spitalele subordonate să verse direct banii în contul unei firme private, cu care respectivele spitale nu au nicio relaţie contractuală (vezi anexa 5). Prin această procedură practic s-a divizat o achiziţie de peste 90 de mii de euro în două părţi: una de 5 mii euro şi alta de 85 de mii euro. Având în vedere că firma concurentă oferea aceste servicii la 30,000 de euro se poate aprecia că din fonduri publice s-au plătit suplimentar prin această manevră peste 60,000 de euro. În acelaşi timp ar trebui investigat dacă nu este vorba de o grupare infracţională care în afara celor menţionate mai sus nu a făcut trafic de influenţă şi pentru a dirija obţinerea şi a altor proiecte ale M.S.P., proiecte în care se regăseşte firma International Consulting Group şi la care comisiile de selecţie şi termenii de referinţă au fost coordonaţi de acelaşi director general Mihai Laurenţiu Teodor de la Direcţia Generală Relaţii Externe şi Afaceri Europene.
			Domnul Ion Stan: "Războiul blocurilor oligarhice din culisele puterii a depăşit cota de alertă portocalie. Victime sigure - serviciile secrete" În orice criză politică majoră, se va găsi un acar Păun. Acesta este sistemul informativ de securitate naţională, reprezentat, în cazul României, în principal, de către Serviciul Român de Informaţii. Numitului serviciu i se vor reproşa şi îi vor fi puse în cârcă atât cauzele, cât şi consecinţele războaielor intestine ale puterii portocalii. I se va reproşa că nu a vegheat la ordinea constituţională şi stabilitatea politică, părţi intrinseci ale stării de securitate naţională, că informaţiile sale nu au fost furnizate oportun, că nu au fost suficient de clare şi de exacte în indicarea inamicilor Constituţiei României. Utilizatorii informaţiilor vor critica serviciul că i-au determinat să ia decizii nepotrivite în momente nepotrivite ori că anumite informaţii nu le-au fost dinadins furnizate. Imediat după preluarea puterii, oligarhia portocalie care a propulsat echipa guvernamentală la Palatul Victoria a devenit foarte insistentă în a solicita amputarea competenţelor Serviciului Român de Informaţii de a investiga înalta corupţie care ameninţă securitatea naţională şi care, întâmplător sau nu, bântuie pe culoarele puterii. După ce afacerile unor importanţi oligarhi au intrat, comandat sau nu, în malaxorul justiţiei macoveniene, atacurile împotriva Serviciului Român de Informaţii au trecut din planul linşajului mediatic în cel al anchetelor parlamentare, al acţionării în justiţie pentru presupuse abuzuri, pentru a se trece apoi la valorificarea elementelor de sprijin din rândul unor responsabili de rang înalt ai serviciului, dispuşi să joace la mai multe capete sus-puse. Aşa s-a ajuns ca Palatul Victoria să fie consiliat cum să se implice mai eficient în erodarea puterii Palatului Cotroceni asupra serviciilor, în acapararea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi în crearea altor diversiuni care să alimenteze apetenţa preşedintelui de a gestiona crize mai mult sau mai puţin reale. În acest context, ascendenţa Palatului Cotroceni asupra zonei serviciilor secrete a căpătat consistenţă şi contur, dar instrumentele de scotocire a trecutului, cu scop de compromitere a adversarilor politici, prezenţi şi viitor, au fost operaţionalizate, ceea ce a iritat la culme celălalt pol al puterii. Când tentativele de scoatere din joc a competitorilor şi adversarilor politici, prin intermediul dosarelor fostei securităţi au eşuat, deoarece opinia publică a devenit imună la asemenea manevre murdare, s-a trecut la o altă metodă de tristă şi sinistră amintire - fabricarea de dosare penale şi de înscenări judiciare cu o ţintă explicită: ministeriabili şi parlamentari ai unor partide nesigure scopurilor Alianţei D.A., pe care anecdotica populară a rebotezat-o Alianţa "Departe de adevăr". Oricine ştie că maşinaţiunile judiciare nu sunt posibile fără sursa de energie reprezentată de informaţiile serviciilor secrete. Ultimul scandal, cel al "dosarului spionilor", recent puşi în libertate, şi care a fost deja rebotezat "dosarul privatizărilor", este simptomatic pentru ceea ce va urma. Iniţial s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe o victorie a serviciilor secrete, fără a se spune care servicii anume. Apoi a fost scos în faţă Serviciul Român de Informaţii. A curs multă cerneală pentru ca presa să incrimineze, să acuze şi să dea verdicte, înainte ca justiţia să-şi înceapă treaba. Au fost difuzate în spaţiul public informaţii despre faptele cele mai oribile cu putinţă - cele de trădare care, din toate timpurile, în orice societate, îi exclud definitiv pe făptuitori din viaţa cetăţii. Erau şi au rămas foarte multe semne de întrebare privind temeinicia acuzaţiilor, dar şi mai multe în legătură cu iresponsabilitatea programată de a se orchestra un linşaj mediatic comandat. Dacă serviciile sau serviciul de informaţii în principal implicat nu vor fi capabile să-şi susţină demersurile informative, consecinţele nu sunt greu previzibile. Căderea capetelor ţapilor ispăşitori din serviciile secrete va avea ca efect sigur compromiterea acestor instituţii vitale pentru buna funcţionare a statului de drept, ceea ce este un rezultat profitabil oligarhilor din ambele tabere. Până atunci însă, o iminentă destructurare a Serviciului Român de Informaţii, deşi ameninţarea este mai veche, acum pare a fi pe cale de a se împlini. Noul director al Serviciului Român de Informaţii nu are, faţă de Traian Băsescu, creditul de loialitate dobândit de mult prea preţiosul şi indispensabilul Claudiu Săftoiu şi nici nu-l caracterizează venalitatea demisionarului de la D.G.I.P.I., care continua să conducă Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerul Administraţiei. Odată cu numirea fostului consilier prezidenţial la conducerea Serviciului de Informaţii Externe s-a trecut la o nouă etapă de extindere a competenţelor acestui serviciu în interiorul ţării. De această dată, scopul vizat fiind asigurarea controlului asupra loialităţii conducătorilor celorlalte servicii şi structuri informative departamentale faţă de persoana prezidenţială. Claudiu Săftoiu şi Vasile Blaga au ca obiective scoaterea Serviciului Român de Informaţii din zone importante ale activităţii sale statuate prin lege şi preluarea lor de către S.I.E. şi, respectiv, D.G.I.P.I. Strategia are drept scop ca sub directoratul lui Cristian George Maior, Serviciul Român de Informaţii să fie transformat într-un serviciu decorativ. Exact pe dos faţă de promisiunile făcute de Preşedinte la întâlnirea cu Consiliul Director al S.R.I. din 27 decembrie 2004. Când scopul va fi atins, directorului S.R.I. i se va reproşa "un management defectuos care a compromis principalul serviciu naţional de informaţii". Ambiţiile vânătorilor de înalte funcţii şi privilegii din staff-ul domnului ministru Blaga tind să transforme Ministerul Administraţiei şi Internelor într-un supergonflabil care ar putea să explodeze pe ruinele statului de drept. Carotarea sistematică a Serviciului Român de Informaţii care s-a dovedit, cel puţin până în iulie 2006, o piesă de rezistenţă împotriva ingerinţelor politice, a luat, după această dată, o nouă turnură. Exploatându-se fragilitatea şi sincopele manageriale ale noii echipe de conducere, serviciile şi structurile departamentale concurente, unele cu statut ambiguu şi nedefinit legal, cred că a sosit momentul să se definească pe seama destructurării S.R.I.-ului, prin acapararea unora dintre competenţele şi atribuţiile acestuia şi trecerea lor în zonele ministerelor controlate politic. Lipsa profesionalismului autentic, şi chiar imaturitatea social-culturală ce-i caracterizează pe unii demnitari din conducerile serviciilor de informaţii fac casă bună cu grija lor pentru păstrarea, cu orice preţ, a poziţiilor în care au ajuns, mai mult pe criterii aleatorii decât urmare a meritelor recunoscute. Pe un astfel de fond labil al probităţii şi onorabilităţii profesionale, conducătorii unor importante departamente s-au pregătit să dezerteze cu arme şi bagaje, în zone de protecţie politică. Este conceput deja un proiect periculos, prin care aripa liberală a guvernului ar urma să devină stăpâna interceptărilor, prin constituirea unei agenţii tehnice de securitate, care să înglobeze S.T.S.-ul şi cel puţin o treime din S.R.I., inclusiv filajul, precum şi alte facilităţi tehnic-operative, mai puţin probabil cele ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, care au trecut sub "pălăria" unor societăţi private de securitate şi investigaţii şi sunt folosite, în acest ambalaj, pentru protecţia oligarhiei din spatele marionetelor democrate. Protecţia punctelor de sprijin în România ale reţelelor internaţionale ale criminalităţii organizate va fi garantată de puterea portocalie prin desfiinţarea structurii S.R.I. de gestionare a ameninţărilor transfrontaliere şi învestirea cu atribuţii în acest sens a structurii de protecţie internă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a devenit un nou serviciu naţional de informaţii, ceea ce contravine mai multor acte normative de legiferare, organizare şi coordonare a domeniului securităţii naţionale. Mai vechiul vis al tuturor miniştrilor de interne post-decembrişti de a-şi face imagine pe seama luptei antiteroriste este şi el pe cale să se împlinească. Invidia colegială dintre unii membri ai conducerii S.R.I. îl va ajuta pe adjunctul directorului coordonator al Autorităţii Naţionale Antiteroriste să se elibereze de stresul acestei cumplite responsabilităţi, susţinând - deocamdată în surdină - învestirea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu această funcţie de autoritate, unde, prin încălcarea legii, există deja mai multe formaţiuni cu atribuţii în materia antiteroristă. Aşa după cum există şi la S.P.P. şi S.I.E., ceea ce constituie alte anomalii şi surse de diseminare a răspunderilor şi risipire a banului public, fără pic de respect faţă de contribuabil. Toate cele mai sus-menţionate sunt consecinţele derivei anticonstituţionale a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării care şi-a abandonat raţiunea legală de a fi, devenind - în numele securităţii naţionale - un instrument de putere personală, care atentează la securitatea cetăţenilor şi a ţării. Un motiv în plus pentru revizuirea Constituţiei şi crearea bazelor constituţionale ale securităţii naţionale.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: "Aparatul Guvernului - defect şi ieşit din garanţie" Moto: "Trecerea de către Guvern în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor activităţi, precum şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora," art. 6, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. De parcă autorităţile locale şi judeţene din România nu se confruntau cu destule dificultăţi obiective, la problemele administraţiei publice din judeţe se adaugă - din ce în ce mai frecvent, în ultimii doi ani - stângăcia şi amatorismul unor proiecte de lege promovate de Guvern. Executivul nostru proiectează cu maximă viteză în Parlamentul controlat de actuala coaliţie proiecte de lege cu "caracter de urgenţă", destinate să acopere domeniile deficitare la însuşirea acquis-ului comunitar. Astfel, s-a ajuns ca majoritatea parlamentară să voteze, "pe bandă rulantă" şi fără prea multe dezbateri, iniţiative legislative cu toptanul. Renunţăm la analiză şi verificări, comisiile adoptă rapoarte pozitive (dar formale), toată lumea aprobă, deoarece sunt la mijloc "interese superioare". Viciile textului de lege sunt sesizate de abia după publicarea în Monitorul Oficial, când autorităţile locale sau serviciile deconcentrate se trezesc în situaţia de a aplica legi incomplete, imprecise, pline de contradicţii sau care se bat cap în cap chiar cu normele ori principiile consacrate în Uniunea Europeană. Cât priveşte tabelele de concordanţă (impuse de actul de aderare), analizele şi studiile de impact, în ritmul impus de executiv, nu ne mai aducem aminte nici cum arată acestea. Avem nevoie de celeritate, nu de grabă iresponsabilă, pentru preluarea cât mai curând a normelor europene în legislaţia noastră. Ceea ce reproşăm, astăzi, Puterii actuale este modul haotic şi lipsit de responsabilitate în care prea multe din legile recente (şi importante!) se elaborează şi se promovează. Ca la probele olimpice de viteză, Guvernul aruncă cu legile şi ordonanţele în popor, de-a valma. Importanta Lege nr. 448/2006, referitoare la drepturile persoanelor cu handicap, stabileşte sancţiuni pentru nerespectarea drepturilor acestor oameni, dar acestea nu se pot aplica. De ce? Deoarece Guvernul nu a elaborat normele de aplicare. Astfel, trece timpul de la publicarea legii, iar România riscă sancţiuni din partea Uniunii Europene pentru nerespectarea drepturilor persoanelor cu handicap. "Inventiva" Ordonanţa de urgenţă nr. 120/2006 fixează sarcini pentru consiliile judeţene, fără a indica şi resursele financiare necesare acestora. "Radicala" Lege de reformă a sănătăţii (rectificată imediat după publicare!) a fost modificată deja de 4 ori în cursul aceluiaşi an. Ordonanţa de urgenţă nr. 72/2006, care vine - după numai 5 luni - să corecteze câteva zeci de articole din minunata lege de reformă a domnului ministru Nicolăescu, are şi ea hibele ei. Potrivit noii formulări a art.190, alin.3 din actul normativ ajustat, Guvernul încarcă cu sarcini noi şi extinse bugetele locale, fără să prevadă şi surse de finanţare corespunzătoare. Necruţătoarea doamnă Macovei promovează, fără dezbateri parlamentare, prin asumarea răspunderii guvernului, un pachet de legi în domeniul justiţiei şi reformei în anul 2005, iar, ulterior, tot domnia sa lansează ordonanţe de urgenţă pentru rectificarea inadvertenţelor şi textelor vădit defectuoase ale "minunatului" pachet de legi. "Specialiştii" în administraţie ai Alianţei D.A. au ignorat nu numai prevederile Legii finanţelor publice locale, ci şi ale Legii administraţiei publice locale, precum şi principiile stabilite de Carta Autonomiei Locale - adoptată de Consiliul European în anul 1985 - care enunţă clar obligaţia alocării de resurse proporţional cu competenţele. Nici nu se usucă bine cerneala Monitorului Oficial în care apare o lege iniţiată de Guvern, că premierul este pus de proprii subordonaţi în situaţia jenantă de a corecta erorile acesteia - prin ordonanţe de urgenţă. Este trist să constatăm astăzi că, sub ameninţarea perpetuă a demiterii şi pus în ipostază defensivă chiar de Partidul Democrat, aparatul guvernului portocaliu a încetat să mai funcţioneze. Aceste erori şi stângăcii nu sunt însă decât consecinţele crizei politice grave în care România a fost aruncată de către personalitatea conflictuală a unui om, astăzi preşedintele Ţării, care, tot războindu-se cu propriul guvern, i-a blocat mecanismele. Domnia sa priveşte cu un ochi bun o parte din executivul actual(formată din miniştrii PD), permanent neprihănită, iar cealaltă parte o vizionează cu ochi rău şi necruţător.
			Domnul Constantin Tămagă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, M-am întors de curând, cu inima împietrită, din câteva sate ale circumscripţiei pe care o reprezint în Parlament. Constat cu mâhnire că un reporter de la "Liberation", care trecuse cu puţin timp înaintea mea prin aceste aşezări, zugrăvea în pagina ziarului său o realitate gravă: "parcă am fi în secolul XIX; drumuri din pământ bătut, case fără apă curentă, înconjurate de mici curţi unde cresc porci, păsări şi, uneori, o vacă". Dacă ziaristul parizian ar traversa astăzi aceste sate româneşti, ar avea ocazia să întregească tabloul rustic amintit, cu imaginile de apocalipsă ale ţăranilor aplecaţi pe coarnele plugurilor trase de boi, ca în vremea străbunilor lor. Nu mai puţin de patru milioane de ţărani, cu proprietăţi între 1 şi 2,5 hectare, parcelate în trei-patru locuri, practică o agricultură de subzistenţă. În schimb, mafia satelor, care a jecmănit totul după destrămarea IAS-urilor şi CAP-urilor, acaparând pământul ţăranilor pe nimica toată, capătă tot mai mult chipul moşierimii hrăpăreţe de odinioară. Rămâi pur şi simplu înmărmurit când vezi cât de repede s-a întors satul românesc la rânduielile capitalismului sălbatic din perioada interbelică. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, i-am văzut pe mulţi săteni vorbind cu spaimă de viitorul lor de fermieri europeni. Interpretarea eronată a unor norme europene referitoare la transhumanţă şi interdicţia vânzării laptelui, a brânzei şi a celorlalte produse vegetale şi animale în alte judeţe, i-a indignat peste măsură, ameninţând că vor ajunge la Strasbourg, aşa cum, cu mai bine de 200 de ani în urmă, înaintaşul Horea bătea la porţile împărăteşti de la Viena. Nici politicienii noştri, nici cei occidentali, nu înţeleg că ţăranul român nu are posibilitatea să facă peste noapte saltul către stadiul de civilizaţie la care fermierul european a ajuns după secole. Unii oficiali ai UE n-au ezitat să afirme că, dacă ţăranul român nu va deveni fermier european, el va dispare. O tragedie pe care nici regimul totalitar n-ar fi îndrăznit s-o provoace. Cât despre perspectivele nebuloase de bunăstare, care se tot vântură pe la primării, odată cu sosirea celor 12 miliarde de euro, pe care UE le acordă agriculturii româneşti în perioada 2007-2013, ţăranii sunt convinşi că cea mai mare parte a acestor fonduri vor fi dijmuite de şarlatanii locali şi de mafioţii de la oraş, veniţi în chip de specialişti pentru elaborarea proiectelor şi programelor de investiţii. Viaţa grea a ţăranilor de azi este tot atât de apăsătoare ca cea a părinţilor şi bunicilor lor. Vlăguiţi şi ostracizaţi, ei nu mai pun mâna pe furcă şi pe topor, ca să-şi facă dreptate. Ei preferă să-şi părăsească vetrele străbune şi să rătăcească în cele patru vânturi ca să-şi câştige pâinea mai uşor. Vremea marilor răscoale ţărăneşti, de la care se împlinesc acum o sută de ani, s-a stins. Până şi monumentele care aminteau dramele de la 1907 au dispărut de pe socluri, aşa cum s-a întâmplat cu statuia ţăranului răsculat, care a dăinuit multă vreme în Bucureşti, în apropierea Halelor Obor, sau cu cea din Parcul 1907 din Piteşti. Satul românesc, pătruns odinioară de veşnicie, de credinţă, morală, dreptate şi adevăr se goleşte de la an la an. Mai bine de trei sferturi din cele două milioane de români care au plecat din ţară, în ultimii cinci ani, provin din mediul rural. Este greu de crezut că pentru satul românesc vor mai miji vremuri bune. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: "Despre lideri providenţiali" România încă aşteaptă soluţii de la lideri providenţiali. Ca popor întotdeauna am fost vrăjiţi de discursurile şi apariţiile conducătorului însetat de sânge, care căsăpea boierii prea lacomi şi nedrepţi şi lua hotărâri, care (chipurile) făptuiau izbăvirea provizorie a poporului de relele care-l bântuiau şi de durerile care-l secătuiau. Fiecare dintre aceşti lideri infailibili, care ne-au bântuit istoria, au fost întâmpinaţi la învestirea lor cu lungi pomelnice, chiar şi atunci când îşi depăşeau atribuţiile constituţionale. Evident, pentru că Dumnezeu a lăsat sarcini precise fiecăruia, cei mai mulţi să se supună şi doar unul să fie unsul Domnului. Aşa am învăţat la şcoală, aşa acţionăm şi în practică, după principiul responsabilităţii personale limitate. Întotdeauna, delegarea de sarcini personale către aceşti lideri providenţiali ne-a scutit de efort şi de asumarea unui eventual eşec personal. Dar timpurile se schimbă şi odată cu ele ar trebui şi noi. Comunităţile moderne s-au dezbărat de această nevoie. Ele, spre deosebire de noi, au învăţat din propriile greşeli. Istoria trăită ne obligă să constatăm că omul providenţial are defecte şi lipsuri, iar esenţa sa demiurgică s-a mai diluat cu timpul. El nu este un candidat la nemurire şi niciodată nu este de neînlocuit. Când avem toate aceste semnalmente şi noi perseverăm pe calea greşită, dar atât de comodă, daţi-mi voie să cred că este adevărat ce spunea un înţelept, că "fiecare popor are conducătorii pe care şi-i merită". Asta e problema. Atâta vreme cât cei mai mulţi încă aşteaptă lideri providenţiali, consideraţi de neînlocuit, care nu acceptă să li se pună niciodată în discuţie eventualele greşeli, rămânem captivi acestei adulări continue. Alungarea omului providenţial din minţile noastre ar fi şansa pentru a construi ceva solid. Pentru a face faţă provocărilor actuale şi pentru a se apăra, naţiunile moderne au exorcizat strigoiul liderului providenţial din corpul naţiunii şi l-au înlocuit cu o abordare lucidă a viitorului. Într-o lume care se schimbă dramatic şi rapid, noi, ca popor, am înţeles destul de târziu acest lucru. Am lăsat să treacă prin istoria noastră un Carol al II-lea, care ne-a costat pierderi teritoriale, au trecut peste noi 50 de ani de comunism, marcaţi de un cult exacerbat al personalităţii, iar ultimii 16 ani au stat, într-un fel, tot sub semnul omului providenţial. Eu văd o singură idee care a ţinut şi ţine România în loc. Omul sfinţeşte locul, idee provenită dintr-o mentalitate orientală, care îi hipnotizează pe români, consecinţa sa practică fiind neimplicarea cetăţenilor în treburile societăţii, pe principiul liderul hotărăşte, subalternul execută.
			Domnul Ioan Ţundrea: "Bunul-simţ ca paradox" În calitate de parlamentar din Caraş-Severin, timp de 2 ani am depus amendamente pentru ca judeţul pe care îl reprezint, unul din cele mai sărace din ţară, să beneficieze de un buget cât mai mare, ştiut fiind că în acest an bugetul propriu al Caraş-Severinului este de doar 85.993.000 lei. În urma dezvăluirilor despre acordarea sumei de 100 miliarde lui Bucşaru printr-o semnătură a Preşedintelui, îmi manifest stupefacţia şi dezaprobarea faţă de asemenea practici făcute cu bani publici. Este inadmisibil ca o persoană, cunoscută ca făcând parte din clientela politică a P.D., să beneficieze de favoruri băneşti mai mari decât ale bugetului unui judeţ într-un an, precum Caraş-Severinul. Partidul Conservator consideră că opinia publică trebuie să afle dacă semnarea de astfel de rezoluţii de către şeful statului şi trimiterea lor personal miniştrilor din Guvern sau altor şefi de instituţii este o practică veche sau una instaurată recent de preşedinte. Este incredibil pentru oricare din cetăţenii acestei ţări să admită că bunul-simţ al celor care promiteau un trai bun chiar a devenit un paradox.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: Se spune despre copilul cu mai multe moaşe că rămâne cu buricul netăiat. Cam asta aş putea şi eu spune despre tema pe care ne-a băgat-o domnul preşedinte al României pe gât, săptămâna trecută, cu ocazia mult aşteptatei cuvântări, ce s-a dovedit în cele din urmă a fi o "consultare" cu iz de manipulare. Povestea cu votul uninominal este ca şi bancurile cu Bulă, mereu de actualitate şi fără urmări. De fiecare dată când a luat cineva taurul de coarne, s-a găsit un oponent destul de puternic care să îi taie avântul de la respectiva iniţiativă. P.N.L. a depus, încă din 2003, un proiect de lege de introducere a votului uninominal, dar acesta a fost respins de P.S.D. în legislatura trecută. Tot P.N.L. a mai iniţiat, la sfârşitul anului 2005, o propunere legislativă pentru acelaşi vot uninominal, care este dezbătut în acest moment în Parlament. Eu însumi am depus anul trecut un proiect de lege pentru introducerea votului uninominal la nivelul consiliilor locale, pentru care Ministerele de Interne şi al Justiţiei nu au dat un punct de vedere nici până în acest moment. În discursul său de săptămâna trecută, preşedintele Băsescu acuza întreaga clasă politică că se teme de alegerea nominală, invocând nevoia unui referendum. Fără a vrea să îl acuz de nimic pe preşedinte, aş dori să aduc câteva precizări. Pe de o parte, a întreba poporul dacă vrea vot uninominal este un proces lung, costisitor şi inutil. Ştim cu toţii rezultatul. Pe de altă parte, avem deja o comisie de cod electoral, proiecte depuse în Parlament care vor rezolva, cu mult mai puţine resurse financiare şi în timp mult mai scurt, această problemă. A o lua de la capăt, prin a susţine pledoarii pentru a alege oameni, şi nu liste, îmi pare un act de imaturitate politică, care va avea ca efect aruncarea în derizoriu a problemei. Dincolo de dezavantajele ei, introducerea votului uninominal este o soluţie pentru revitalizarea clasei politice româneşti, iar în acest moment consider că partidele parlamentare sunt destul de mature încât să nu mai împiedice această evoluţie firească şi necesară. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Mihai Sandu-Capră: Doamnelor şi domnilor, Guvernul României a transmis Comisiei Europene, la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, Programul de convergenţă, pentru a fi analizat concomitent cu cele ale celorlalte state membre. Programul a fost elaborat de Comisia Naţională de Prognoză, cu consultarea organizaţiilor nonguvernamentale, sindicate şi patronate, precum şi personalităţi ştiinţifice. Programul de convergenţă a fost aprobat în şedinţa Guvernului României în luna ianuarie 2007. Programul prezintă principalele direcţii pe care va merge România din punct de vedere al reformelor şi măsurile care vor fi luate, astfel încât să se realizeze convergenţa reală între dezvoltarea României şi cea a Uniunii Europene. Potrivit Programului, România nu va adera la Mecanismul European al Ratelor de Schimb, ERM-2, premergător adoptării euro, mai devreme de 2012. Termenul de realizare a angajamentului pentru adoptarea monedei euro este anul 2014. Considerăm că acest interval de timp de câţiva ani este necesar pentru a permite României să aplice acele măsuri şi acele reforme care să asigure capacitatea economiei de a susţine moneda euro. Astfel, documentul menţionează clar priorităţile asupra cărora Guvernul României se va concentra în perioada următoare, precum principalele finanţări: respectiv educaţie, cercetare, mediu şi infrastructură. De asemenea, în program sunt precizate şi politicile sectoriale care trebuie promovate pentru a creşte eficienţa utilizării resurselor publice, precum şi reformele structurale care trebuie promovate din punctul de vedere al finanţelor publice, respectiv reforma sistemului de pensii, reforma sistemului de sănătate, descentralizarea, îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a orientării pe termen mediu înalocarea resurselor publice. În ceea ce priveşte creşterea competitivităţii economiei româneşti, există o serie de angajamente vizând îmbunătăţirea mediului de afaceri, creşterea flexibilităţii pieţei muncii şi a mobilităţii forţei de muncă, reducerea disparităţilor regionale şi reforma administraţiei publice. Prin urmare, există o interdependenţă la nivelul politicilor care trebuie promovate, precum şi o interdependenţă la nivelul pieţei europene. Este deosebit de important ca de acum înainte, prin eforturile noastre comune, România să îndeplinească, să acţioneze şi să se gândească pe sine ca parte a U.E.! Vă mulţumesc.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: Guvernul României a aprobat în şedinţa din 7 februarie un program naţional pentru dezvoltarea administraţiei publice. Este vorba despre Programul Operaţional "Dezvoltarea Capacităţii Administrative" (P.O. D.C.A.), finanţat din Fondul Social European, program ce vizează dezvoltarea capacităţii administrative şi sprijinirea eforturilor de modernizare ale administraţiei publice româneşti. Acest program va beneficia de 244.708.969 euro, din care 85% reprezintă contribuţia Uniunii Europene, în timp ce 15% este contribuţia statului român. Implementarea P.O. D.C.A. se va desfăşura în perioada 2007-2013, potrivit prevederilor Regulamentelor Uniunii Europene, iar plăţile se vor efectua până în 2015. Programul este structurat în şase părţi. Prima parte cuprinde o descriere a situaţiei actuale a administraţiei publice din România, cea de-a doua o analiză a punctelor slabe şi a punctelor tari ale administraţiei publice, cea de-a treia cuprinde strategia de dezvoltare a capacităţii administrative, care va fi finanţată din P.O. D.C.A. iar cea de-a patra se ocupă de repartizarea resurselor financiare, în funcţie de priorităţile identificate. Ultimele două părţi tratează elemente legate de implementarea P.O. D.C.A. respectiv de partenerii identificaţi în elaborarea acestuia. P.O. D.C.A. îşi propune să contribuie la reforma administraţiei publice, în general, dar identifică trei sectoare prioritare în alocarea resurselor financiare, şi anume: sănătatea, educaţia şi asistenţa socială. P.O. D.C.A. are un obiectiv general şi două obiective specifice. Obiectivul general al P.O. D.C.A. este acela de a contribui la crearea unei administraţii publice mai eficiente şi mai eficace pentru beneficiul socio-economic al societăţii româneşti. Cele două obiective specifice se referă, pe de o parte, la îmbunătăţirea managementului ciclului politicilor publice şi, pe de altă parte, la asigurarea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe descentralizarea acestora. Toate instituţiile administraţiei publice sunt potenţial eligibile, dar o mare parte a fondurilor vor fi direcţionate către instituţiile din sectoarele prioritare. Principalele domenii care sunt tratate în această axă sunt formularea de politici, planificarea strategică, monitorizarea şi evaluarea. Astfel, aşteptăm punctul de vedere al Comisiei Europene, care sperăm să aprobe acest program operaţional elaborat în două variante şi în colaborare cu aceasta.
			Domnul Gheorghe Chiper: Declaraţie politică: «Monica Macovei reînvie obiceiul pârâtului la "Înalta Poartă». Întrebată în urmă cu puţină vreme de către oficialii europeni de ce nu s-au finalizat unele acte normative referitoare la reforma în domeniul justiţiei, doamna Monica Macovei, ministrul de resort, a spus fără nicio reţinere că nu a putut coopera în acest sens cu Guvernul şi Parlamentul. Declaraţia stupefiantă era desigur menită să o scoată din încurcătură, să-i menajeze imaginea, chiar dacă asta o făcea cu preţul unei delaţiuni către "Înalta Poartă" (europeană, de data aceasta), delaţiune pe care a mai practicat-o şi în alte momente ale mandatului ministerial. Un asemenea moment este şi cel care s-a consumat recent, la finalul (sperăm) propriului mandat, când s-a votat cu o largă majoritate împotriva ministrului, în urma unei moţiuni din Senatul României, pe seama dezordinii din justiţie, a lipsei de preocupare pentru continuarea reformei şi mai ales pentru unele măsuri care au dus la o involuţie evidentă în sistem. Moţiunea cerea, fără echivoc, cu votul reprezentanţilor tuturor formaţiunilor politice din Parlament, demisia (demiterea) doamnei Macovei din postul pe care l-a dezonorat tot timpul. Cum a răspuns doamna ministru la această cerere? Desigur, cu refuz total, cu dispreţul obişnuit, dar mai ales cu reluarea obiceiului pârei la susţinătorii europeni. În mod regretabil, au venit pentru ea ecouri favorabile de la un comisar european (în mod cert, indus în eroare de unele declaraţii demagogice privitoare la "calităţile" de justiţiar ale ministrului român), precum şi de la un parlamentar german (de altfel, un prieten al României, care a avut tot timpul bune intenţii în procesul nostru de integrare europeană). Sunt convins că poziţiile celor doi oficiali europeni se vor putea schimba, în legătură cu demersul parlamentarilor români, fiind necesară în acest scop prezentarea explicită a motivelor care au stat la baza înaintării moţiunii, comunicarea directă cu toţi cei care, din necunoaştere sau dintr-o prejudecată neexplicabilă, sunt dispuşi să-i acorde încredere. Vor afla astfel, toţi aceşti oficiali, că votul preponderent împotriva ministrului nu este întâmplător şi nici determinat de unele interese. Se va şti atunci că Monica Macovei este cel dintâi ministru de justiţie al unei ţări membre a U.E. care a cerut şi a obţinut revenirea la subordonarea parchetelor, lezând astfel caracterul independent al procurorilor. Eventualii sprijinitori vor afla că doamna ministru a oprit intrarea în vigoare a unui nou Cod penal, elaborat în spirit european, menţinând în sistemul judiciar vechiul cod din anii '60. Se va mai afla despre aroganţa dovedită în (ne)colaborarea cu cele două Camere ale Parlamentului, despre neparticiparea sa atunci când se promovează în Guvern acte normative din propriul domeniu de activitate sau atunci când se dezbat în forul legislativ proiecte din sfera justiţiei. Aş spune, în încheiere, că se va afla realitatea despre rolul negativ al doamnei Macovei în Guvernul din care face parte, dar pe care-l blamează adeseori către fruntaşii săi politici, cum este domnul Boc, preşedintele P.D., care îi încurajează atitudinea sfidătoare de a nu se conforma hotărârii Senatului, de a nu accepta demisia cerută. Să nu fie această "agăţare" de post gestul disperatului în pericol de a se îneca, ce trage după el la fund tot angrenajul.
			Domnul Eugen Bejinariu: Intitulez declaraţia mea politică de astăzi: "Un referendum după alt referendum". Consultarea cetăţenilor dintr-o instituţie sau societate comercială, dintr-un sat, comună, oraş, judeţ sau din ţară reprezintă un demers necesar şi o manifestare democratică. La noi acum, însă, parcă am intrat în perioada referendumurilor. Referendum pentru votul uninominal, referendum pentru demitere, referendum pentru autonomia teritorială a secuilor etc. Ne referim în continuare doar la câteva consideraţiuni privind referendumul organizat de Consiliul Naţional Secuiesc. Acest referendum înseamnă o mare cheltuială din banii publici, de la utilizarea clădirilor şi până la hârtia necesară pentru buletinele de vot, dar reprezentând interesul numai a unui grup, respectiv minoritatea maghiară din cele 3 judeţe: Covasna, Harghita şi Mureş. În vreme ce România a devenit membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană, deci într-o mare familie în care ţările europene sunt suverane, cu stabilitate internă şi bune relaţii cu vecinii, U.D.M.R. cere trasarea de graniţe pentru secui în interiorul României. Este de fapt o absurditate pe care autorităţile româneşti o tolerează de prea multă vreme. După ce a subliniat că "societatea maghiară de aici este loială naţiunii române, din punct de vedere cultural este partea naţiunii ungare", preşedintele Ungariei, Laszlo Solyom, a spus: ... "dacă comunitatea maghiară o doreşte, atunci e posibilă şi autonomia teritorială, iar Ungaria susţine toate aceste demersuri constituţionale"... Dacă românii şi liderii lor (fie şi numai din Transilvania), vorbesc despre statul român unitar, suveran şi indivizibil, cum scrie în Constituţie, sunt calificaţi de către liderii U.D.M.R. şi ai CNS naţionalişti şi neeuropeni. Iar liderii maghiari, acum şi Laszlo Solyom, preşedintele Ungariei, după parcurgerea paşilor mărunţi, au ajuns să promoveze demersuri pentru înfiinţarea "unei ţări" - Ţinutul Secuiesc - în interiorul României - şi sunt socotiţi şi democraţi şi europeni. În aceste împrejurări, ne surprind reacţiile întârziate şi nesemnificative ale Guvernului în privinţa acestui demers, autonomia Ţinutului Secuiesc, pe care domnul preşedinte Traian Băsescu îl socoteşte ilegal şi neconstituţional. Şi ca dovadă că suntem în zona referendumurilor, mai menţionez dorinţa domnului preşedinte Traian Băsescu de a face unul pentru votul uninominal, în cadrul alegerilor parlamentare. Demersul a pornit prin consultarea în mod original a Parlamentului de către domnul preşedinte, cu prilejul mesajului prezentat în ziua de 14 februarie 2007 în faţa sălii aproape goale de la Camera Deputaţilor. Punându-i în faţa faptului împlinit, domnul preşedinte le-a spus parlamentarilor:"...vă consult - şi acesta este termenul constituţional - cu privire la declanşarea referendumului pentru introducerea votului uninominal, începând cu următoarele alegeri parlamentare. Din acest moment, procedura de lansare a referendumului a fost îndeplinită". Interesantă şi legală consultare! Un referendum însă real şi cu urmări favorabile pentru români va fi cel pentru demiterea liderului P.D. de la Cotroceni. Aşteptăm!
			Doamna Mihaela Adriana Rusu: "Economia românească nu mai suportă preţul energiei electrice". Dacă se analizează preţul energiei electrice în România, acesta este foarte mare, ceea ce a determinat presiuni asupra consumatorilor casnici şi industriali. Economia din România nu mai poate să suporte acest preţ, având cel mai mare impact asupra industriei. Potrivit preşedintelui A.N.C.E.R., în ciuda deschiderii pieţei de energie din România, care a creat posibilitatea ca un consumator să-şi schimbe furnizorul actual de energie şi gaze şi să-şi negocieze singur preţul de cumpărare a energiei, nu oricine are acces la energiea electrică ieftină. Din cauza preţului ridicat la energia electrică şi gaze naturale, mulţi consumatori au dat şi dau, în continuare, faliment. O altă problemă a sistemului energetic este aceea că Hidroelectrica vinde doar cantităţi reduse de energie populaţiei. Preţul mediu cu care Electrica a cumpărat energia pentru consumatorii captivi a fost în primele luni din 2006 de 166,6 lei/MWh, potrivit datelor furnizate. Preţul a fost stabilit de A.N.R.E. şi reprezintă costul de achiziţie a mixului de energie, plus taxa de introducere a electricităţii în reţea. Pe piaţa liberă centralizată a Contractelor Bilaterale a Bursei de energie, preţul mediu de tranzacţionare a energiei, în 2006, a fost de 130 de lei/MWh. După părerea mea, pentru ca marii consumatori să nu dea faliment este nevoie de reducerea preţului energiei electrice şi a gazelor naturale, acestea afectând într-o măsură foarte mare costul producţiei.
			Domnul Iuliu Nosa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Titlul şi tema intervenţiei mele de astăzi sunt "România, campaniile electorale şi scandalurile politice." Am abordat subiectul din dorinţa de a evidenţia îngrijorarea celor care ne-au votat faţă de situaţia actuală, dar şi pentru că am constatat că, de ceva timp, Puterea nu se mai gândeşte la faptul că suntem ţară membră a Uniunii Europene. Imediat după ce a depus jurământul de Preşedinte în faţa Parlamentului României, Traian Băsescu a intrat într-o nouă campanie electorală. A fost, pe rând, salvatorul ziariştilor răpiţi în Irak, apoi al celor doi români reţinuţi acolo ca spioni de către americani, a făcut băi de mulţime mergând pe teren la podul de la Mărăcineni şi pe Valea Oltului, la drumurile surpate, totul cu alaiuri de media scrisă şi vizuală. Traian Băsescu a încercat permanent să se evidenţieze prin acţiuni populiste, sforăitoare şi spectaculoase. Apoi, a declanşat un lung şir de scandaluri politice, păguboase pentru România. toate nu au făcut decât să scoată în evidenţă spiritul său dictatorial, mascat de sloganul "preşedinte jucător". A început războaie imediat după alegeri catalogând P.C. ca "soluţia imorală", apoi, în 2005, prin a declara că regretă numirea lui Tăriceanu ca prim-ministru. Tot în 2005 a intenţionat declanşarea alegerilor anticipate, solicitând demisia premierului. Permanent a proferat acuze grave la adresa tuturor, iniţial la adresa Guvernului, apoi la cea a Parlamentului şi a întregii clase politice. Printr-o demagogie ieftină, a încercat să demonstreze că doar el se gândeşte la binele ţării şi al românilor, restul clasei politice fiind contra progresului. Numai că, încercând să-şi creeze imaginea de unic apărător al poporului, a stârnit un scandal de proporţii, care nu pare să se mai termine şi de care cetăţenii ţării s-au săturat. Intervenţia de săptămâna trecută din Parlament nu a făcut decât să arate că a scăpat lucrurile de sub control. Eludând problema referendumului de suspendare a Preşedintelui, a contraatacat cerând referendum pentru votul uninominal. În acest fel, vrea să consulte electoratul într-o chestiune cu privire la care există propuneri legislative în Parlament de multă vreme. Votul uninominal a fost propus de P.S.D. şi pentru alegerile europarlamentare, dar soldaţii prezidenţiali credincioşi din P.D. s-au opus cu vehemenţă. Diversiunea este clară: abaterea atenţiei de la propunerea P.S.D. de suspendare a sa din funcţie. Prin toate aceste campanii electorale şi scandaluri perpetue, Traian Băsescu şi actuala Putere nu au făcut decât să discrediteze România în faţa Uniunii Europene şi să creeze confuzie în ţară. Cei care ne-au primit în rândurile lumii civilizate ca membri cu drepturi depline aşteaptă cu totul altceva din partea României. Aşteaptă proiecte viabile pentru accesarea fondurilor europene post-aderare, aşteaptă organizarea alegerilor pentru Parlamentul European şi, cu siguranţă, aşteaptă să ne ridicăm la gradul lor de seriozitate în abordarea problemelor cetăţenilor. Dar, poate cel mai grav aspect, determinat de scandalurile interminabile din viaţa politică, este că românii s-au săturat. Ei vor să lucreze, să câştige, să trăiască decent şi să se bucure de viaţă în România, ţară demnă, membră a Uniunii Europene. În condiţiile actuale, determinate de acţiunile iresponsabile prezidenţiale, guvernamentale, ale Alianţei D.A. şi ale grupurilor de interese satelite, cu toate bileţelele şi contrabileţelele, românii fug din România şi caută o viaţă liniştită în celelalte ţări membre ale U.E. În toată ţara, românii aşteaptă informaţii despre accesarea fondurilor europene, despre elaborarea proiectelor şi despre modalităţile de plată. Ce primesc? Scandaluri zilnice! Şi atunci, să ne mirăm că fug din România şi că şi-au pierdut încrederea în clasa politică şi în viitorul lor pe meleag românesc? Ce au făcut Preşedintele şi Guvernul, după 1 ianuarie 2007, pentru ca cetăţenii să aibă informaţii prompte despre ce înseamnă fondurile post-aderare şi ce vor însemna ele pentru creşterea nivelului de trai în România? nimic! Au făcut în schimb scandal. Un scandal de care tuturor ne este lehamite. În condiţiile în care românii sunt tot mai săraci, mai dezorientaţi şi îngroziţi cu privire la ziua de mâine, are oare România nevoie de campanii electorale nesfârşite şi de scandaluri perpetue? Oare cât va mai dura până când Uniunea Europeană se va impacienta şi va reacţiona cu privire la credibilitatea noastră ca membri?
			Domnul Ion Dumitru: "Joaca cu ţara" Am văzut cu câtă indiferenţă au tratat unii ministeriabili problemele ţării. Au pus în faţă interesele de clică, de grup. Apoi, au dat bir cu fugiţii, lăsând în urma lor haos, lucruri neterminate şi, pe deasupra, şi steguleţele roşii ale Europei. Agricultura românească, fiindcă la ea mă refer, a fost înăbuşită de bălării. Intoxicată de jocuri, aranjamente, simpozioane, caravane...toate concepute cu un singur scop: să ia ochii Occidentului. În concret, nu s-a făcut nimic. Ţăranul, ostenit de nevoi, răpus de regrete şi de întrebări, aşteaptă ziua de mâine. A fost schimbat un ministru lacom de imagine cu unul despre care nu se aude nimic. Nici măcar instituţia pe care o păstoreşte nu mai dă vreun semn de viaţă. Parcă totul a intrat în moarte clinică! Actualii guvernanţi s-au jucat şi încă se joacă cu ţara. Au considerat-o drept o minge pe care o pot pasa de la unii la alţii.
			Domnul Petru Movilă: Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi semnalează un aspect grav referitor la aplicarea legii privind asigurarea obligatorie a locuinţelor. Mă refer la situaţiile care pot genera refuzul unor societăţi de asigurare de a-şi asuma riscul la care sunt expuse unele imobile. România este una dintre ţările europene expusă riscului a numeroase calamităţi naturale, dintre care cele mai frecvente sunt cutremurele şi inundaţiile. Aceste dezastre produc pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale majore. În acest context, care reclamă mijloace şi instrumente de diminuare atât a riscurilor cât şi a pagubelor ecologice, sociale şi economice, Guvernul a iniţiat un proiect de lege prin care obligă toate persoanele fizice şi juridice să-şi asigure locuinţele împotriva dezastrelor naturale. Potrivit secretarului de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, Victor Paul Dobre, Legea referitoare la obligativitatea asigurării locuinţelor de către populaţie ar putea deveni funcţională chiar din această vară. Proiectul legislativ merită toată lauda, pentru că ar trebui să pregătească românii spre a face faţă oricărei catastrofe naturale. Şi de data aceasta, prudenţa este mama înţelepciunii! Vreau însă să atrag atenţia asupra unui aspect extrem de important. În Municipiul Iaşi, dar cred că situaţii de acest gen se regăsesc peste tot în ţară, s-au înregistrat foarte multe plângeri din partea populaţiei în legătură cu modul haotic şi iresponsabil în care s-au operat anumite modificări ale apartamentelor din blocurile de locuinţe. Atât la parter, cât şi la etajele superioare, diverşi proprietari au spart pereţii interiori sau chiar au desfiinţat grinzile de rezistenţă, pentru a înfiinţa magazine, ce necesitau spaţii ample de depozitare, ori, pur şi simplu, pentru a-şi mări camera de zi, după modelul occidental. Ştim cu toţii, iar specialiştii în construcţii pot depune mărturie că dărâmarea unor pereţi, mai ales în cazul imobilelor construite din prefabricate de beton, foarte multe în Iaşi, dar şi în ţară, poate avea repercusiuni dintre cele mai grave în cazul unui cutremur de intensitate nu foarte mare. Cel mai grav este faptul că toate aceste lucruri s-au făcut, de cele mai multe ori, sub oblăduirea inconştientă a Primăriei Iaşi, care nu pare deloc îngrijorată în legătură cu posibilitatea ca o serie de imobile să sufere avarii grave la primul seism mai serios. De altfel, pe cea mai recentă listă a blocurilor cu risc seismic întocmită de autorităţile ieşene în octombrie 2006, figurează 256 de astfel de clădiri din Iaşi, la care se adaugă alte câteva zeci din Paşcani, Hârlău şi Târgu Frumos. Pe site-ul oficial al Primăriei Iaşi, la lista imobilelor cu risc seismic, apare menţiunea "Atenţie! Nu s-au expertizat toate imobilele". Deci, cel puţin teoretic, mai există imobile cu risc seismic. Potrivit expertizelor tehnice, structurile de rezistenţă ale acestor imobile, majoritatea construite în perioada comunismului, au început să cedeze şi riscă să se prăbuşească la un cutremur mai simţitor. Toate casele naţionalizate, aflate în administrarea Primăriei, se află într-un stadiu avansat de degradare. Există străzi întregi cu astfel de case. Locuinţele sociale, tot din administrarea Primăriei, împărtăşesc aceeaşi soartă. În aceste condiţii, este foarte posibil ca anumite societăţi de asigurare fie să refuze asigurarea locuinţelor, fie să-şi impună, în mod dictatorial, propriile condiţii, tocmai din motivele de mai sus, ştiut fiind faptul că nici o firmă de profil nu-şi asumă riscuri prea mari. Cine este vinovat în aceste cazuri?! Cine va plăti în cazul în care, Doamne fereşte!, din cauza inconştienţei Primăriei Iaşi, la primul cutremur, unele blocuri de locuinţe se vor face una cu pământul? Vă mulţumesc.
			Domnul Filonaş Chiş: "Lupta dintre palate şi abandonarea interesului naţional - caracteristica esenţială a vieţii politice din România sub guvernarea portocalie" Radiografia, chiar şi sumară, a vieţii politice româneşti la aproape doi ani şi jumătate de la preluarea guvernării de către Alianţa portocalie, arată fără echivoc un adevăr şi o tristă realitate. În toată această perioadă, viaţa politică românească a fost marcată necontenit de convulsii majore, de lupta dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, de lupta dintre P.D. şi P.N.L., de situaţiile conflictuale create de partidele satelit P.C. şi U.D.M.R., care, la rândul lor, aveau alte interese şi priorităţi şi toate acestea, în dauna şi cu abandonarea completă a interesului naţional şi a programului de guvernare asumat. În aceşti doi ani fatidici pentru ţară, viaţa românilor s-a înrăutăţit în mod evident, nivelul salariilor şi al pensiilor a scăzut (raportat la nivelul salariului mediu brut, pensiile au scăzut cu 4%), criza medicamentelor s-a cronicizat şi s-a acutizat, aşa-zisa reformă din sănătate a dus sistemul sanitar aproape de colaps, salariaţii din cadrul acestui sistem fiind batjocoriţi cu salarii de mizerie şi condiţii de muncă extraordinar de grele, fiind obligaţi să muncească în spitale fără cele mai elementare condiţii, cum ar fi medicamentele şi căldura. Nu este de mirare că, în aceste condiţii, fenomenul de migraţie în alte ţări a tinerilor medici rezidenţi, dar şi a medicilor specialişti a căpătat un caracter de masă. Este incredibil cum, în anul de graţie 2007, guvernarea portocalie "cadoriseşte" tinerii medici rezidenţi cu salarii între 400-500 lei - mai puţin sau poate la fel ca femeile de serviciu de la o instituţie publică. Atrag atenţia în mod cu totul deosebit că dacă această situaţie va continua, România va rămâne în scurt timp fără medici, creându-se o situaţie extrem de gravă, care va afecta fără îndoială întreaga populaţie a ţării. Experimentele ministrului Hărdău au bulversat sistemul de învăţământ care se găseşte într-o continuă criză. Managementul deficitar al problemelor complexe din cadrul acestui sistem a generat nemulţumiri permanente în rândul cadrelor didactice, al elevilor, precum şi al părinţilor care simt că şcoala românească se îndepărtează tot mai mult de la rolul şi menirea sa în societate şi răspunde în tot mai mică măsură noilor exigenţe de pregătire a tinerilor pentru muncă şi viaţă. Situaţia din agricultură este la fel de grea sau poate mai grea decât în alte sectoare de activitate. Faptul că au fost eliminate subvenţiile din agricultură şi, în plus, s-a trecut la impozitarea terenurilor agricole anul trecut, a făcut ca un milion de hectare de teren să nu fie lucrate, a dus la scăderea producţiei agricole la jumătate şi a condus la dublarea importului de produse agricole. Pentru prima dată în anul acesta, România va fi obligată să importe masiv grâu pentru a asigura pâinea pentru populaţie. Dar lucrul cel mai grav este că sute de mii de familii din mediul rural trăiesc într-o neagră şi cumplită sărăcie, fiind abandonate, fără să beneficieze de cel mai mic sprijin din partea guvernanţilor. În aceste condiţii, nu este de mirare faptul că mai mult de 50% dintre români afirmă - potrivit sondajelor de opinie - că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită. Îngrijorarea populaţiei sporeşte şi datorită faptului că nici până la această dată Guvernul României nu are o strategie post aderare, iar populaţia, în afară de constrângeri de tot felul, nu simte niciun sprijin din partea instituţiilor statului. În calitatea mea de om politic şi parlamentar, cer preşedintelui Băsescu, premierului Tăriceanu şi Guvernului României să revină grabnic la priorităţile pe care populaţia, pe care ţara le are cu adevărat. Abordarea politicilor sociale dintr-o nouă perspectivă, ca investiţii productive, cum ar fi: introducerea pensiei minime garantate, corelarea permanentă a salariului minim şi a pensiei minime cu costul vieţii; menţinerea listelor cu medicamente compensate şi gratuite; acordarea de ajutoare pentru micii agricultori şi stimulente financiare pentru asocierea lor în exploataţii agricole cred că ar fi priorităţile care se impun să fie în permanenţă pe agenda de lucru a Guvernului României şi a preşedintelui Traian Băsescu. Numai în acest fel sloganul "Să trăiţi bine!" va avea cu adevărat valoare practică.
			Doamna Aurelia Vasile: "Despre lichele" M-am întrebat deseori cine l-a desemnat pe domnul Liiceanu în postura de director de opinie. Sesizez în ultimul an că s-a format o opinie nesănătoasă, după care, indiferent despre cine şi despre ce ar fi vorba, să vedem numaidecât ce părere are domnul Liiceanu, ca purtător de cuvânt sau director de opinie, aşa cum ziceam, cu precădere printre "intelectuali". Pentru "proletari" sau "muritorii de rând" nu-şi bate capul, că ei tot nu înţeleg nimic, după mintea "intelectualului" Liiceanu. Este acest individ un maestru al culturii româneşti, un om politic de succes sau l-a desemnat cineva pentru a face curăţenie în societatea românească? A scris el o carte serioasă prin care să-i facă el pe cititori să decidă că nu e un "expirat", expresie vehiculată în ultimul timp? Nu! faptul că debitează fel de fel de prostii în fiecare duminică seară, alături de prietenul său Andrei Pleşu, pe postul Realitatea, nu e elocvent pentru că postul are o nişă portocalie şi segmentul de oameni cărora le place această culoare e foarte îngust, iar duminică seara celelalte posturi de televiziune au oferte mai serioase sau chiar mai distractive. M-a surprins încă cu totul neplăcut poziţia acestui individ în cazul emisiunii "Între bine şi rău" difuzată pe postul naţional TVR1 şi prost şi tendenţios moderată de Liviu Mihaiu, colaborator la orice ziar sau emisiune TV care înjură PSD-ul şi membrii săi. La emisiune au participat fostul preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu, Marius Oprea, prezentat ca mare anticomunist, Andrei Cornea, prezentat ca membru al grupului pentru dialog social şi, evident, omul nostru, domnul Gabriel Liiceanu. Aceşti invitaţi trebuiau să dezbată sensul ideilor cuprinse în "Scrisoarea celor 50 de intelectuali". Liiceanu a precizat că noi, ăştia, plebea şi, cu părerea de rău, chiar şi unii "intelectuali" care scriu la ziarul "Academia Caţavencu" (cărora le-a făcut reclama neplătită arătând camerelor de luat vederi acest ziar) n-am înţeles că demersul politic al lor nu era pentru a sări în ajutorul unei persoane, chiar dacă acesta era chiar preşedintele Băsescu, cică acest demers a fost declanşat pentru a sensibiliza clasa politică în a apăra o cauză, şi anume de a apăra poziţia României în lume. La o intervenţie de bun simţ a fostului preşedinte Emil Constantinescu, în care acesta preciza că nu e normal să-şi impună o părere în calitate de membru al unui partid sau ca formator de opinii dacă nu ai argumente, amicul Liiceanu vine cu argument: "Bine că s-a oprit o guvernare de tip caracatiţă condusă de Adrian Năstase, care a captat toate canalele de comunicare şi le-a corupt sau le-a cumpărat" sau "Cum de îndrăzneşte să îşi dea cu părerea un om ca fostul preşedinte al României, domnul Ion Iliescu, care timp de 17 ani a călcat în picioare democraţia, neavând nimic în comun cu aceasta, a omorât oameni şi a declanşat mineriade? Cum să ceară aceşti indivizi (conform expresiei lui Liiceanu) declanşarea procedurilor de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu?" şi multe alte inepţii. Aşadar, asta era. Am văzut cărei clase politice se adresau cei 50 de intelectuali, printre care şi Gabriel Liiceanu şi am realizat cu claritate că aceştia apără de fapt un om (preşedintele Băsescu), dând într-o clasă politică "din care face parte exclusiv P.S.D.-ul" şi nu are tangenţă cu acea cauză enunţată, şi anume apărarea prestigiului României în lume. Pe domnul Liiceanu nu l-a interesat şi nu îl va interesa niciodată prestigiul României şi nici măcar prestigiul său personal. A acaparat fără jenă cea mai bună editură de dinainte de 1990, şi anume Editura Politică cu toate cele 14 librării din Bucureşti şi din ţară, transformând-o în Editura Humanitas. A înjurat şi înjură comunismul, dar are la sân un copil al comunismului, Editura Humanitas, care îi aduce profituri însemnate şi, mai mult, un brand pe care nu îl merită, fiind însuşit, şi nu creat. Ar fi multe de spus despre acest individ, dar cred că merită să spunem mai multe pentru că prin declaraţiile sale nesăbuite privindu-i pe domnul Iliescu şi Parlamentul României a determinat C.N.A.-ul să someze public postul TVR1. A fost sancţionat şi moderatorul Liviu Mihaiu pentru că nu a intervenit energic în timpul emisiunii şi a permis să se facă afirmaţii de genul "O majoritate parlamentară actuală reprezintă crima organizată din România". Somaţia publică a fost acordată în baza legii audiovizualului precizând că prin poziţia sa, moderatorul nu şi-a respectat obligaţiile şi a permis să fie afectate "dreptul la imagine şi demnitate ale celor acuzaţi". Din păcate, astfel de emisiuni se întâlnesc frecvent la Televiziunea Română, care nu reuşeşte sau mai bine zis nu vrea să fie echidistantă din punct de vedere politic.
			Doamna Popescu Ionica Constanţa: "Arătaţi-mi infractorii pentru care am făcut legi!" Intervenţia mea de azi este adresată domnului preşedinte Traian Băsescu. În calitate de tânăr om politic, am văzut că domnia sa critică frecvent şi en gros clasa politică, pe care deunăzi a acuzat-o, tot pauşal, că face legi pentru infractori. Cum viaţa a făcut ca pentru moment să fiu şi eu parte a clasei politice, aş vrea să-l rog pe domnul preşedinte să-mi arate infractorii pe care i-am favorizat prin iniţiativele mele legislative. Nu de alta, dar în ceea ce mă priveşte, n-aş vrea să repet greşeala. Iar în ceea ce-l priveşte, cred că trebuie să răspundă pentru afirmaţiile pe care le face. Discursul pe care l-a ţinut în parlament săptămâna trecută nu a avut darul de a mă lumina. Nu am înţeles de la domnul preşedinte nici dacă domnia sa crede că toţi politicienii fac legi pentru infractori, nici dacă toate proiectele de lege făcute de politicieni se adresează infractorilor. Iată de ce întreb. Dacă am iniţiat un proiect de lege privind despăgubirea deponenţilor la CEC pentru o maşină Dacia înseamnă că am lucrat pentru infractori? Sunt oare persoanele care şi-au depus la CEC înainte de 1989 salariul pe câţiva ani de zile nişte infractori? Sunt coiniţiator la un proiect de lege privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse. Vreau să ştiu de la domnul preşedinte dacă în opinia sa de reprezentant al tuturor românilor, pensionarii sunt infractori! Am o iniţiativă legislativă privind educaţia tinerilor supradotaţi, capabili de performanţă înaltă. Lege promulgată de preşedinte. Vreau să îmi spună domnul Băsescu dacă elevii sunt infractori, ca să ştiu să nu mai fac legi pentru ei. Am lucrat, împreună cu alţi colegi conservatori, la o propunere legislativă privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, una pentru modificarea legii burselor private, alta pentru modificarea legii privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în care propuneam alături de colegii mei introducerea votului uninominal. Vreau să mi-i arate domnul Băsescu pe infractorii cărora li se adresează aceste legi. Anii trecuţi, în urma unor amendamente pe care le-am formulat la Legea bugetului de stat pe 2006 şi 2007, am obţinut fonduri pentru achiziţionarea unui tomograf la spitalul din oraşul Hunedoara şi pentru reparaţia Schitului de la Ghelari. Cetăţenii care vor beneficia de serviciile acestui tomograf şi de lăcaşul de cult sunt infractori? Domnul preşedinte acuză întreaga clasă politică din ultimii 17 ani. Dar oare unde a fost domnia sa în aceşti ani? Eu sunt nou venită în politică. Dar îmi amintesc bine faptul că domnul Băsescu a făcut parte din clasa politică. Mai mult, a fost ministru în vreo două guverne. Domnia sa nu este un înger din ceruri care poate spune ce vrea despre demonii din politică. Domnia sa a pus umărul la crearea clasei politice, aşa cum este cea în care am intrat eu în urmă cu doi ani.
			- pauză -
			(Lucrările au fost conduse în continuare de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan-Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.)
			Domnul Bogdan Olteanu: Doamnelor şi domnilor colegi, Vă invit să luaţi loc în bănci, pentru a putea începe lucrările. Am să-l invit pe domnul secretar Munteanu, dacă binevoieşte să-i ţină locul colegului domniei sale, care întârzie pare-se, un pic. Domnul secretar Ruşanu, dacă doriţi să începem? Haideţi, că este 10,25. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 330 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 192; sunt absenţi 138, din care 21 participă la alte acţiuni parlamentare. Vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor ordinea de zi pentru ziua de marţi, 20 februarie 2007, raportul suplimentar la reexaminarea - la cererea preşedintelui României - a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului; lista votului final al iniţiativelor legislative dezbătute în ziua de luni, 19 februarie 2007. Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe aceasta.
			La pct.2 pe ordinea de zi avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Ca urmare a consultărilor între comisie şi minister, comisia a solicitat prelungirea termenului constituţional de dezbatere. În acest scop, proiectul a fost adus pe ordinea de zi în condiţiile art.37 lit.c). Invit din partea comisiei pe domnul deputat Săniuţă, să intervină.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Comisia a analizat în şedinţa din 13 februarie acest proiect. Rugămintea noastră ar fi să întoarcem proiectul la comisie, pentru că, în paralel, Ministerul Apărării lucrează într-un stadiu destul de avansat la o propunere de modificare a acestei legi. De aceea, cerem şi ca acest termen constituţional să fie majorat de la 45 de zile la 60 zile. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Avem deci o propunere de retrimitere a proiectului la comisie, cu prelungirea termenului constituţional de la 45 la 60 de zile. Dacă sunt intervenţii pe această temă? Nu sunt. Supun atunci votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a proiectului la comisie, cu prelungirea termenului la 60 de zile. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Termen la comisie, domnule deputat? Da, se încadrează în termen. Deci, termen două săptămâni. Vă rog să se consemneze. Mulţumesc.
			Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Legea are caracter organic. Proiectul este reexaminat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul are trei puncte retrimise la comisie pentru raport suplimentar. Suntem Cameră decizională. Rog comisia să prezinte raportul suplimentar. Vă rog, domnule vicepreşedinte Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Voi prezenta raportul suplimentar pe care l-a elaborat Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în urma solicitării plenului. În urma reanalizării textelor de la poziţiile menţionate la art.5 şi art.10, precum şi a amendamentelor formulate oral în timpul dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi - 18 voturi pentru şi 4 voturi împotrivă - ca în unele cazuri să se menţină textul iniţial (este vorba de poziţiile 3 şi 6 din raportul iniţial), iar în altele să se facă modificări conform anexei prezentate la prezentul raport. În raport de obiectul şi conţinutul său, care vizează modificarea unei legi organice, legea face parte din categoria legilor organice, potrivit art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii? Trecem la dezbaterile pe articole. Celelalte puncte din raport au fost adoptate. Lucrăm pe raportul suplimentar al comisiei. Dacă la pct.1, respectiv art.5 alin.(2), există intervenţii, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Pct.2. Art.5 cu cele 4 noi alineate. Sunt intervenţii? Vă rog, domnule deputat Rădulescu, aveţi cuvântul.
			Domnul Cristian Rădulescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nici de această dată, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi nu ne-a dezamăgit şi, lucrând până târziu aseară, a reuşit să dea la gata şi textele care i-au fost trimise cu o celeritate de apreciat. Ei au ţinut seama de faptul că în practica noastră politică se întrevede posibilitatea apariţiei unei noutăţi, şi anume ţinerea unui referendum prezidenţial, aproximativ în acelaşi timp cu un referendum antiprezidenţial. Cu multă prevedere faţă de o asemenea posibilitate care s-ar putea ivi, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în majoritatea lor, au introdus şi o reglementare faţă de o asemenea situaţie posibilă, respectiv spaţierea celor două referendumuri cu 3 luni de zile, nemaivorbind de vechea reglementare de spaţiere cu 3 luni de zile a referendumului faţă de alegerile generale. Una peste alta, dacă ne uităm că într-o situaţie aşa de dinamică ca cea politică pe care o traversăm noi acum, poporul nu prea va mai avea posibilitatea să-şi exprime voinţa democratică prin formula referendumului, dacă tot timpul vom avea astfel de spaţieri faţă de diverse evenimente care se întâlnesc. Găsesc că în continuare o asemenea reglementare limitează posibilităţile democratice de exprimare ale populaţiei prin referendum şi nu vom fi de acord cu acest text. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii. Atunci, în legătură cu pct.2, aşa cum a fost formulat în raportul suplimentar al comisiei, supun votului dumneavoastră acest punct. Vă consult: votăm cu cartelă sau cu mâna sus? Cu cartelă, că suntem pregătiţi. Cu mâna? Haideţi, că-i mai repede. Aveţi cartelele? Atunci votăm cu cartele, ca să nu fie discuţii. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Supun votului dumneavoastră pct.2, aşa cum a fost formulat de comisie. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Vă mulţumesc. Pct.2 a fost votat în actuala formulare a comisiei. În legătură cu pct.3, dacă există obiecţii, observaţii, comentarii, intervenţii? Nu sunt, înţeleg. Supun votului dumneavoastră pct.3, aşa cum a fost formulat de comisie. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Vă mulţumesc. Pct.3 s-a adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Celelalte puncte din raport au fost dezbătute ieri. Urmează ca proiectul să fie supus votului final al Camerei.
			Reexaminarea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.545/5 iulie 2006. Legea are caracter organic. Este reexaminată şi respinsă de Senat. Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a fost prezentat ieri. Suntem la faza de continuare a dezbaterilor generale. Dacă nu greşesc, era înscris domnul deputat Mate, la cuvânt acum. Parcă mai erau nişte colegi înscrişi la cuvânt.
			Domnul Máté Ándrás-Levente: Domnule preşedinte, Ieri, când am discutat acest punct de pe ordinea de zi, unii colegi de-ai noştri au solicitat retrimiterea la comisie. În comisie, atunci când am montat şi m-am consultat, inclusiv şi cu ceilalţi colegi, din păcate, raportul este greşit redactat, pentru că noi am votat pentru un raport de adoptare, şi ca lege organică, aşa cum a solicitat Curtea Constituţională, şi aici este problema pentru care trebuie retrimisă, eventual în comisie, dacă nu se poate corecta aici. Dar, din păcate, s-a redactat prost raportul.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Mai erau doi colegi care erau pe lista de intervenţii. Da, domnul deputat Gabor.
			Domnul Gheorghe Gabor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Într-adevăr, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, atunci când s-a discutat acest proiect legislativ al camerelor de comerţ, s-a discutat şi în legătură cu Decizia Curţii Constituţionale. Prin Decizia Curţii Constituţionale s-a stabilit că este vorba de o lege organică, iar noi la Cameră am votat-o ca pe o lege ordinară. Prin urmare, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale, această lege va trebui să aibă un vot care se dă legilor organice, şi nu legilor ordinare. Sigur că în Decizia Curţii Constituţionale sunt relevate anumite aspecte care ar putea să fie neconstituţionale, dar pe care Curtea nu le-a discutat. Şi nu le-a discutat pentru că această lege a fost votată, aşa cum am spus mai înainte, ca şi o lege ordinară. S-ar putea foarte bine ca, după ce noi, dacă adoptăm legea, cu votul majoritar, votul cerut pentru o asemenea iniţiativă legislativă, să fie din nou atacată la Curtea Constituţională. Şi atunci, Curtea se va exprima în legătură cu celelalte aspecte. Dar, în comisie, eu aşa îmi amintesc, şi marea majoritate a colegilor îşi amintesc acest lucru, că noi am cerut ca la Cameră să se facă un raport pozitiv, de votare a acestei legi ca lege organică. De aceea solicit retrimiterea proiectului legislativ la comisie, pentru a se reface raportul. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Mai există intervenţii pe această temă, a retrimiterii? Nu mai există. Avem o propunere de retrimitere a acestui proiect la comisie. Supun votului dumneavoastră această propunere. Rog votaţi. detalii vot
			Vă mulţumesc. Propunerea de retrimitere la comisie s-a adoptat. Termen: o săptămână. Sunt convins că această a patra retrimitere la acest ciclu al legii va fi de bun augur.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a datelor cu caracter personal. Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Suntem în procedură de urgenţă. Suntem primă Cameră sesizată. Iniţiatorul, dacă doreşte să-şi susţină proiectul.
			Doamna Georgeta Basarabescu (preşedinte, A.N.S.D.C.P) : Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Autoritatea Naţională de Supraveghere a datelor cu caracter personal a propus organizarea legii sale de organizare şi funcţionare pentru următoarele considerente: Menţinerea statutului actual al personalului Autorităţii Naţional de Supraveghere, statut care este similar cu cel al instituţiei "Avocatul Poporului". Organizarea implementării deciziei-cadru a Comisiei Europene privind cooperarea poliţienească şi justiţie. La acest aspect am solicitat suplimentarea numărului de personal cu 5 persoane. Şi ultimul aspect pe care l-am propus pentru a fi modificat este înfiinţarea de birouri teritoriale la nivelul regiunilor de dezvoltare economică. Am avut în vedere acest lucru, în vederea sporirii numărului de investigaţii cu care autoritatea trebuie să se prezinte în faţa domniilor dumneavoastră.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Comisia, raportul, vă rog.
			Domnul Florin Iordache: În cadrul acestui proiect de lege, Senatul este Cameră decizională. Noi am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ. În urma dezbaterilor în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi s-a hotărât să supunem proiectul de lege în dezbatere plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentul prezentat în anexa la prezentul raport de lege. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă există intervenţii generale? Nu sunt. Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe raportul comisiei. Avem un amendament admis. Nu există amendamente respinse. Dacă la amendamentul admis există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.
			La pct. 6 pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind înfiinţarea satului Ţepu de Jos prin reorganizarea comunei Ţepu, judeţul Galaţi. Legea are caracter organică. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie. Suntem primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul, dacă doreşte să susţină proiectul? Vă rog, domnule deputat Strungă.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sunt unul din cei doi iniţiatori ai acestei propuneri legislative care prevede înfiinţarea unui sat nou, Ţepu de Jos, în cadrul comunei Ţepu, judeţul Galaţi. Această comună este situată în partea de nord-vest a judeţului şi este atestată documentar din 1432. În partea de sud-est a comunei, la intersecţia drumului naţional Tecuci-Bârlad cu drumul judeţean Berheci-Gohor, pe teritoriul localităţii Ţepu, cu mai mulţi ani în urmă, sătenii şi-au ridicat un număr de 54 de gospodării, pe o suprafaţă de 5,8 ha. Documentaţia care însoţeşte această propunere legislativă este, până acum, favorabilă şi completă. Avem referendumul local favorabil, organizat în comuna Ţepu în data de 26 noiembrie 2006, punct de vedere favorabil din partea Guvernului României, raport de adoptare, cu unanimitate de voturi, al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Menţionăm faptul că prin înfiinţarea acestui sat nu se modifică limitele teritoriale ale comunei Ţepu. Având în vedere considerentele prezentate mai sus, solicit plenului Camerei Deputaţilor votul favorabil pentru acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia, vă rog, raportul, domnule preşedinte Fenechiu.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor dezbaterea şi adoptarea propunerii legislative, întrucât nu se modifică limitele teritoriale ale comunei Ţepu din judeţul Galaţi. Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Dacă îmi permiteţi, domnule preşedinte...
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă rog, dar nu vă auzim.
			Domnul Relu Fenechiu: Dacă îmi permiteţi, ca să câştigăm un pic de timp, aş vrea doar să fac o remarcă, referitoare la corectarea unei erori materiale la art. 1, s-a numerotat, la art. 1: 1, 2 şi 3, şi ar trebui să dispară aceste numere, că nu se practică în tehnica legislativă, pentru o lege aşa mică, să mai punem la fiecare articol încă o numerotare. Deci, să lăsăm numai alineate.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Dacă veţi fi de acord, vom aplica principiile de tehnică legislativă ale domnului preşedinte Fenechiu. Da. Vă mulţumesc. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse, ca atare, proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.133/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Afaceri Europene. Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică. Suntem în procedură de urgenţă. Primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Domnul secretar de stat Adrian Ciocănea.
			Domnul Adrian Ciocânea (secretar de stat, Ministerul Integrării Europene): Mulţumesc, domnule preşedinte. Noul statut al României, de stat membru, implică şi o creştere a vitezei de reacţie în ceea ce priveşte pregătirea poziţiilor pentru diferitele instituţii ale Uniunii Europene. Prezentarea în aceste instituţii înseamnă şi o responsabilitate mai mare, dar şi posibilitatea ca aceste poziţii să fie bine structurate în interiorul Guvernului. De aceea, s-a înfiinţat acest departament, care, fiind sub directa coordonare a primului-ministru, va putea să facă legătura atât cu programul de guvernare, cu măsurile trecute în acest program şi aflate în responsabilitatea primului-ministru, cât şi cu acele chestiuni care se referă la afaceri europene şi care sunt, după cum ştiţi şi dumneavoastră, din ce în ce mai mult, tind a avea un aspect naţional. Din acest punct de vedere, am elaborat această ordonanţă a Guvernului, pe care v-o spunem atenţiei. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Comisia, raportul, domnule preşedinte, vă rog.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege a fost dezbătut şi analizat în fond în procedură de urgenţă, la şedinţa din 13 februarie 2007. Având în vedere necesitatea existenţei unei structuri la nivelul Guvernului, respectiv a Departamentului pentru Afaceri Europene, care să realizeze dezideratele prezentate de iniţiator, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. A fost adoptat cu 9 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 6 abţineri. Potrivit Constituţiei României, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Şi, în urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbaterile generale? Vă rog, domnule deputat Puşcaş, aveţi cuvântul, din partea Grupului PSD.
			Domnul Vasile Puşcaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Cred că vom fi de acord cu toţii că, într-o formă, există necesitatea Departamentului pentru Afaceri Europene. Sunt puţin mirat, domnule preşedinte al comisiei, de faptul că săptămâna trecută a fost o discuţie în Comisia pentru politică externă şi nu aţi introdus acele concluzii, cel puţin nu o arată raportul. Şi, în al doilea rând, eu consider că a discuta despre Departamentul pentru Afaceri Europene impune totuşi să fie consultată măcar şi Comisia pentru afaceri europene. Pentru că suntem în Uniunea Europeană, pentru că, acum, Parlamentul şi Comisia referitoare la afaceri europene a Parlamentului au totuşi un rol. Şi, chiar dacă noi nu suntem Cameră decizională, eu nu cred că distinşii mei colegi, toţi, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie, pot să agreeze că există o comisie parlamentară de profil şi că ea nu este nici măcar consultată. Atunci, desfiinţăm comisiile! Atunci când există un obiect cât se poate de clar pentru aceste comisii... În al treilea rând, aş dori să vă spun că ar fi în folosul şi trebuie să fie în folosul Departamentului pentru Afaceri Europene, pentru că există deja foarte multe obiecţii la modul cum funcţionează sau cum urmează să funcţioneze. Nu cred că este în interesul nostru, repet, al Camerei, de data aceasta, să iasă de la noi un act normativ, chiar dacă este în drum spre Senat, în care să lăsăm ca lucrurile să fie rezolvate la Senat; nu cred că aceasta este o atitudine responsabilă a Camerei Deputaţilor. Şi, în al patrulea rând, există, vreau să vă avertizez, chestiuni de discriminare în amendamentele pe care le-am văzut aici şi, în mod sigur, legea va fi respinsă. De aceea, vă rog foarte mult, domnule preşedinte, să o trimitem la Comisia pentru afaceri europene şi să fie făcută o lege ca lumea. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă datorez o clarificare, chestiunea s-a discutat şi în Biroul permanent al Camerei de ieri, desigur, procedural, o retrimitere la comisie nu se poate face decât către comisia care a fost investită iniţial în fond, problema este alta, însă, şi anume, că la Comisia pentru afaceri europene, prin hotărârea de înfiinţare, nu s-au prevăzut competenţe de avizare a actelor normative. Şi, ca atare, ca şi celelalte comisii reunite: Comisia pentru control SRI, SIE ş.a.m.d. nu are competenţă de a aviza acte normative, orice act normativ, chiar dacă vizează domeniul afacerilor europene, în cadrul legislativ actual, nu poate merge acolo. Sigur, nu e poate cea mai fericită opţiune, dar, mai întâi, va trebui să schimbăm hotărârea de înfiinţare şi organizare a comisiei. În aceste condiţii, sigur că putem, procedural, eventual, să gândim ideea de a retrimite proiectul la Comisia pentru administraţie publică şi să invităm membri ai Comisiei pentru afaceri europene, să-şi spună cuvântul în Comisia pentru administraţie publică. Urmând, ulterior, să gândim o formulă prin care Comisia pentru afaceri europene să poată sau să nu poată să aibă competenţă de avizare. Vă rog, dacă doriţi să interveniţi.
			Domnul Vasile Puşcaş: Domnule preşedinte, Ştiu lucrul aceasta, este nu doar apel la diligenţă, pentru a fi retrimisă şi discutată şi în Comisia pentru afaceri europene, sunt de acord şi cu această soluţie, să existe o consultare între Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru afaceri europene, dar este ridicol, domnule preşedinte, ca un asemenea departament să nu fie discutat în Comisia pentru afaceri europene, în contextul în care Regulamentul este aşa cum este. A afla, chiar din dezbaterea noastră, că un asemenea departament a ieşit fără discuţia în Comisia pentru afaceri europene, nu i-ar da nici credibilitate Departamentului, repet, cu atât mai mult cu cât sunt foarte grave probleme de funcţionare, şi nu i-ar da o susţinere. Or, noi vrem să creăm un departament care să fie dincolo de, să zicem, viziuni partinice sau de altă natură. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Mulţumesc. Domnul deputat Cristian Rădulescu. Vă rog.
			Domnul Cristian Rădulescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este un punct important la ordinea de zi, este vorba de o structură a Guvernului care va fi esenţială pentru următoarea perioadă...
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnule deputat, un pic mai tare, dacă se poate, vă rog.
			Domnul Cristian Rădulescu: ..., iar colegul antevorbitor s-a referit şi la importanţa ca această structură să fie, nu avizată, fiindcă nu ne permite Regulamentul, dar discutată, în sensul îmbunătăţirii, bineînţeles, şi de către recent înfiinţata Comisie pentru afaceri europene a Camerei, cu care ne mândrim şi cu care se presupune că ne-am aliniat situaţiei în care suntem în momentul de faţă, din punct de vedere structural. Din punct de vedere funcţional, nu ne-am adaptat şi aliniat, fiindcă această structură încă nu a apucat să se refere la problemele importante care îi revin în competenţă. Şi cred că cea mai importantă problemă care îi revine în competenţă este structurarea şi funcţionarea departamentului la care se referă acest proiect legislativ. Prin urmare, procedura propusă de către dânsul şi de către dumneavoastră este cea corectă, se poate merge înapoi, la comisia sesizată în fond, care, împreună cu membrii sau invitaţii Comisiei pentru afaceri europene, să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză asupra acestei chestiuni. Fiindcă, altfel, ne putem trezi - ipotetic, fiindcă nu cred că Guvernului poate greşi aşa de tare - că departamentul respectiv al Guvernului a fost structurat aşa de prost încât comisia din legislativ care se ocupă de aceeaşi chestiune nu poate lucra, pur şi simplu, cu departamentul respectiv. Deci, susţinem şi noi retrimiterea.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Tot pe chestiunea retrimiterii, dacă sunt intervenţii? Domnul deputat Gheorghiof.
			Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege şi colegi, Da, e adevărat, iată că Regulamentul poate să fie aplicat chiar şi în litera lui, potrivit art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, atunci când la un proiect de lege sau o iniţiativă legislativă, fiind pe ordinea de zi în plenul Camerei Deputaţilor, se constată că sunt discuţii majore pe text, la solicitarea unui grup parlamentar, se poate retrimite comisiei de fond. Modificarea cu privire la raportul pe fond asupra acestui proiect, acestei ordonanţe, mai precis, a Guvernului, din decembrie 2006 nu se poate discuta, întrucât însuşi Regulamentul Camerei Deputaţilor are o prevedere foarte strictă: la 5 zile după ce s-a trimis de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, o comisie care consideră că în obiectul ei de activitate ar fi de dorit ca să fie trimis acel proiect sau iniţiativă legislativă, dacă în 5 zile nu s-a făcut această solicitare, Regulamentul nu poate să fie încălcat, de oricare comisie, fie că e comisie permanentă sau comisie comună. Cât priveşte aspectul discuţiei într-o comisie care a luat fiinţă în decembrie anul trecut, Comisia pentru afaceri europene, care e o comisie comună a celor două Camere, pot să vă comunic că, fiind membru al Comisiei de control şi supraveghere al Serviciului Român de Informaţii, şi noi primim, spre exemplu, atunci când e vorba de bugetul Serviciului Român de Informaţii, putem să ne spunem un punct de vedere cu privire la serviciul pe care îl avem în control şi supraveghere. Cred că şi Comisia pentru afaceri europene, o comisie nouă, care a luat fiinţă în Parlamentul României în decembrie anul trecut, poate să aibă un punct de vedere cu privire la această ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Şi consider, şi în numele Grupului Partidului Naţional Liberal, că o retrimitere, potrivit art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ar fi benefică pentru discuţiile care urmează să aibă loc şi votul din Camera Deputaţilor. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. În încheiere, îl invit pe domnul preşedinte Fenechiu.
			Domnul Relu Fenechiu: Da, domnule preşedinte, termenul constituţional expiră pe 1 martie, deci, dacă nu mă înşel, miercurea viitoare, aşa încât săptămâna aceasta ar trebui să existe o consultare între Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru afaceri europene. Suntem de acord cu retrimiterea la comisie, cu rugămintea de a o programa pentru dezbatere la începutul săptămânii viitoare, pentru a nu exista o aprobare tacită. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Atunci, supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la Comisia pentru administraţie, urmând să fie invitaţi acolo reprezentanţii Comisiei pentru afaceri europene, cu rugămintea ca termenul să fie săptămâna viitoare, luni, să putem să adoptăm în termenul constituţional. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie. Vă rog să votaţi. detalii vot
			S-a aprobat, retrimis, termen o săptămână. Deci, să se consemneze, s-a retrimis la Comisia pentru administraţie, ca să nu fie neclarităţi. Şi orice alţi parlamentari, sigur, pot merge să facă amendamente în Comisia pentru administraţie.
			Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Corneşti, judeţul Gorj, prin reorganizarea comunei Băleşti. Legea are caracter organic. Raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie. Suntem în procedură de urgenţă. Primă Cameră sesizată. Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte. Comisia? Domnule preşedinte Fenechiu, dacă vă putem deranja? Domnule preşedinte, vă putem deranja cu comuna? Mulţumim.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Corneşti, judeţul Gorj, prin reorganizarea comunei Băleşti, în vederea dezbaterii şi avizării în fond. Suntem prima Cameră sesizată. Comisia a examinat propunerea legislativă în 6 februarie 2007 şi a hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea acesteia, întrucât nu îndeplineşte condiţiile privind înfiinţarea de comune noi, stabilite prin Legea nr. 351/2001. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Este propuse de respingere, ca atare, va merge direct la vot final.
			Propunerea legislativă pentru completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. Legea are caracter organic. Raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică. Suntem primă Cameră sesizată. Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Prin această propunere legislativă încerc să introduc în legislaţia românească instituţia consiliului consultativ de cartier la nivel de municipiu reşedinţă de judeţ, în scopul stimulării participării cetăţenilor la viaţa publică şi, de asemenea, pentru sprijinirea administraţiei publice locale în vederea adoptării deciziilor administraţiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnule preşedinte Fenechiu, vă rog să prezentaţi raportul.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu Propunerea legislativă pentru completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. S-a avut în vedere la întocmirea raportului faptul că Guvernului nu susţine adoptarea propunerii legislative. Comisia juridică a dat aviz negativ. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art. 18 din Legea administraţiei publice locale cu un nou alineat, prin care se prevede posibilitatea înfiinţării în cadrul municipiilor reşedinţă de judeţ a unor consilii consultative de cartier. Am convenit că această posibilitate există şi în acest moment, legislaţia actuală neinterzicând primăriilor, autorităţilor publice locale înfiinţarea unor astfel de instituţii, aşa încât ar fi o supralegiferare. Din acest motiv, noi am propus respingerea propunerii legislative. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Fiind o propunere de respingere, rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru acceptarea Amendamentului adus la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, care a fost adoptat la cea de-a patra Conferinţă a Părţilor, la Gaborone la 30 aprilie 1983. Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică. Prioritate legislativă, în procedură de urgenţă. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog, domnule secretar de stat Korodi.
			Domnul Korodi Attila (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor): Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, România a aderat la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington, prin Legea nr. 69/1994. Obiectul principal al Convenţiei CITES este protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică împotriva exploatării excesive prin activităţi de comercializare, şi în special prin comerţul internaţional, şi stabileşte un sistem unic de permise şi certificate de export şi import. Amendamentul Gaborone la Convenţia CITES, care a fost adoptat la a 4-a întrunire a Conferinţei Părţilor din 1983, poate face posibilă aderarea şi a Organizaţiilor de Integrare Economică Regională, şi va permite Comunităţii Europene să devină Parte la Convenţie, în calitatea sa de astfel de organizaţie. Pentru ca Amendamentul Gaborone să intre în vigoare, trebuie ca 54 din cele 80 de state care erau parte la CITES în momentul adoptării ei să accepte acest amendament. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Având în vedere cele de mai sus prezentate, a fost întocmit acest proiect de lege alăturat, pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnul preşedinte Fenechiu.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc, domnule preşedinte, m-aţi cam epuizat astăzi... Proiectul de lege a fost dezbătut şi avizat în fond în procedură de urgenţă, în 13 februarie 2007. Având în vedere cele prezentate de iniţiator, precum şi importanţa acestui proiect de lege, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestuia, în forma propusă de Guvern. Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.
			La pct. 11, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţarea Proiectului privind serviciile municipale, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2006. Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Prioritate legislativă, aflat în procedură de urgenţă. Suntem primă Cameră sesizată. Domnule secretar de stat Doică, vă rog să prezentaţi proiectul.
			Domnul Cătălin Doică (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Deci, obiectul prezentului proiect de act normativ îl reprezintă ratificarea Acordului de împrumut încheiat între România, reprezentată prin Ministerul Finanţelor Publice, şi BIRD, în valoare de 106,2 milioane euro, scopul fiind finanţarea Proiectului privind serviciile municipale. Împrumutul este acordat în condiţii BIRD standard, pe o perioadă de 17 ani, din care 5 ani perioadă de graţie, la o dobândă bazată pe dobânda LIBOR pentru depozitele în euro la 6 luni, plus o marjă variabilă, comision iniţial de până 1% şi comision de angajament de până la 0,75%. Faţă de toate cele de mai sus, Ministerul Finanţelor, în numele Guvernului României, vă propune, domnilor deputaţi, să fiţi de acord cu proiectul de lege adus astăzi în faţa dumneavoastră. Mulţumesc mult
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnule preşedinte Tănăsescu, vă rog.
			Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Prezentul proiect de act normativ are drept obiect reglementarea aprobării Acordului de împrumut dintre România şi Banca Mondială, pentru finanţarea Proiectului privind serviciile municipale, semnat în iulie 2006. Se urmăreşte, de fapt, continuarea strategiei Guvernului în sectorul de mediu, îmbunătăţirea serviciilor furnizate populaţiei în domeniul alimentării cu apă, canalizării şi protecţiei mediului. Costul total al proiectului este de 137 de milioane de euro, din care, aşa cum a spus şi secretar de stat Doică, 106 de milioane sunt din împrumutul acordat de către Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Ministerul Finanţelor va încheia acorduri subsidiare şi, respectiv, acorduri subsidiare de împrumut cu municipiul Bucureşti, respectiv, două sectoare din municipiul Bucureşti, sectorul 1şi sectorul 6, precum şi cu municipiul Arad, care vor fi, de fapt, implementatorii acestui act, acestui proiect de lege. Prin acest de împrumut Banca Mondială se angajează să pună la dispoziţia împrumutatului, reprezentat de Ministerul Finanţelor, suma de 106 milioane de euro. Proiectul de lege, stimaţi colegi, face parte din categoria legilor ordinare. El a fost discutat şi votat cu unanimitate de voturi în cadrul comisiei noastre. Şi vă propunem, domnule preşedinte, stimaţi colegi, să fiţi de acord cu proiectul de lege în forma prezentată. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege privind acceptarea Convenţiei asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001. Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare, din partea Comisiei pentru cultură. Procedură de urgenţă. Suntem primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul să susţină proiectul.
			Domnul Sergiu Nistor (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic a fost adoptată la cea de a 31-a sesiune a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită la Paris, în perioada 15 octombrie-3 noiembrie 2001. Parte integrantă a patrimoniului cultural al umanităţii, element deosebit de important al istoriei popoarelor, naţiunilor şi relaţiilor dintre acestea, patrimoniul cultural subacvatic este astăzi tot mai ameninţat. În timp ce patrimoniul cultural situat pe pământ a putut beneficia de-a lungul ultimelor decenii de o protecţie juridică la nivel naţional şi internaţional crescută, patrimoniul cultural subacvatic nu a beneficiat, până la adoptarea acestei convenţii, în 2001, de o protecţie suficientă în dreptul internaţional şi nici în mare parte din legislaţiile naţionale. În acest context, s-a impus cu necesitate, în regim de urgenţă, adoptarea unui instrument juridic internaţional, în scopul protejării patrimoniului cultural subacvatic, cu atât mai mult cu cât, după adoptarea Convenţiei Naţiunilor Unite din 1982 asupra dreptului mării, a fost recunoscută obligaţia statelor de a proteja obiectele cu caracter arheologic sau istoric aşezate pe fundul mării, urmând ca un regim de protecţie detaliat să fie elaborat printr-un instrument internaţional specific. Luând în considerare importanţa preluării Convenţiei în sistemul de drept naţional, Guvernul a propus prin proiectul de lege să fie adoptat de Parlament, cu procedura de urgenţă prevăzută de art. 76 alin. (3) din Constituţia României, republicată. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult. Din partea comisiei, domnul deputat Árpád Márton.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Cum s-a mai spus, acest proiect de lege a fost dezbătut în procedură de urgenţă, fiind avizat în fond de comisia noastră, cea de cultură, arte, mijloace de informare în masă, şi trimis spre avizare către Comisia pentru politică externă şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care au avizat favorabil proiectul de lege, ca şi Consiliul Legislativ. Comisia a luat în dezbatere, în data de 13 februarie, acest proiect de lege, conţinutul l-aţi audiat anterior. La lucrările comisiei au fost prezenţi 14 deputaţi din totalul de 20 de membri, şi cei prezenţi au votat în unanimitate adoptarea legii în forma prezentată. Menţionă, totodată, că textul convenţiei, tradus în limba română, a fost înlocuit de către iniţiator cu un alt text, deoarece în textul iniţial s-au constatat anumite erori de traducere. Acest text, în original, îl anexăm prezentului raport. Deci, în conformitate cu acest text, care este doar o problemă de traducere, anexat, vă rog să votaţi favorabil, pentru adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale, nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est, adoptată la Viena la 5 mai 2006, semnată de România la aceeaşi dată. Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; suntem primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Domnul secretar de stat Mircea Alexandru.
			Domnul Alexandru Mircea (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor.): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Convenţia de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est are în vedere crearea unui sistem regional de luptă împotriva criminalităţii organizate, prin completarea cadrului juridic naţional şi încheierea de acorduri bilaterale, adoptarea unor politici şi strategii naţionale şi regionale, precum şi facilitarea coordonării interagenţii în combaterea criminalităţii organizate. Convenţia are ca obiectiv principal intensificarea şi consolidarea cooperării poliţieneşti între autorităţile competente, dintr-o serie de state din regiunea Balcanilor, fiind promovată de către Austria, cu sprijinul financiar al Republicii Federale Germania şi cu expertiză din partea Europol. Vă adresez rugămintea să aprobaţi legea pentru acest acord. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Din partea comisiei, domnul deputat Domnul Toró Tiberiu. Vă rog.
			Domnul Toró Tiberiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Raportul comisiei este unul favorabil. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La comisie, unde s-a adoptat acest raport, au fost prezenţi 12 deputaţi din totalul de 20 de membri ai comisiei şi am adoptat acest raport cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi. Propunem 5 minute pentru dezbateri generale şi câte un minut, dacă există intervenţii pe dezbateri pe articole. Propunem adoptarea proiectului de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă sunteţi de acord cu timpul de dezbateri? Vă mulţumesc. Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Timpul a fost suficient. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind trecerea frontierei de către persoane, mijloace de transport, echipamente şi materiale în procesul de construire şi dare în exploatare a unui nou pod mixt (rutier şi feroviar) de frontieră între cele două ţări, peste fluviul Dunărea, semnat la Sofia la 31 iulie 2006. Legea are caracter ordinar; raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; prioritate legislativă; suntem primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Vă rog, domnule secretar de stat Andreica, aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Andreica (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiei şi Turismului): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezentul proiect de lege are, în vederea ratificării Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgare, pentru trecerea frontierei, persoane, mărfuri şi utilaje la Calafat, pentru construcţia celui de al doilea pod peste Dunăre, între România şi Bulgaria. Lucrările vor începe în anul 2007; finanţarea se face integral de către Partea bulgară, deci implicit şi execuţia podului se face de Partea bulgară, motiv pentru care s-a semnat acest Acord de trecere a persoanelor şi, respectiv, materiale şi mărfuri pentru execuţia acestui pod. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnul deputat Toró. Vă rog.
			Domnul Toró Tiberiu: Stimaţi colegi, Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, fiind vorba de o ratificare. Mai înainte, pare-se că am greşit, am fost atenţionat că am spus greşit numărul membrilor comisiei. Bineînţeles, suntem 24 de membri ai comisiei, din care 20 de deputaţi au fost prezenţi şi la dezbaterea acestui proiect şi am adoptat raport de adoptare cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi. Fiind vorba doar de un proiect de ratificare, propunem, la fel, 5 minute dezbateri generale, dacă sunt necesare, şi câte un minut la intervenţii pe articole. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale, nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Senegal privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucureşti la 19 octombrie 2006. Legea are caracter ordinar; raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; suntem primă Cameră sesizată. Rog iniţiatorul. Din partea Ministerului Apărării Naţionale, domnişoara secretar de stat Cristina Pocora.
			Doamna Cristina Pocora (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul): Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În scopul creării cadrului juridic necesar dezvoltării relaţiilor militare româno-senegaleze, a fost semnat, la 19 octombrie 2006, la Bucureşti, Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Senegal privind cooperarea în domeniul militar. Acordul stabileşte ca principale domenii de cooperare managementul resurselor umane şi financiare, organizarea comandamentelor la nivel operaţional şi teritorial, planificarea apărării, pregătirea personalului militar şi civil, funcţionarea sistemului de transmisii. Textul este în concordanţă cu principiile dreptului internaţional şi corespunde legislaţiei interne a fiecăruia dintre cele două state. Având în vedere cele prezentate, doamnelor şi domnilor deputaţi, vă adresez rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil prezentului proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Toró.
			Domnul Toró Tiberiu: Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a dezbătut acest proiect de lege, care face parte din categoria legilor ordinare. Am dezbătut proiectul, în prezenţa experţilor Ministerului Apărării Naţionale - iniţiatorul proiectului; am fost prezenţi 20 de deputaţi din totalul de 24 de membri şi propunem pentru adoptare prezentul proiect de lege. Dacă este nevoie de dezbateri, tot aşa, 5 minute dezbateri generale şi câte un minut la intervenţii pe articole. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă sunt intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse, în ce priveşte cooperarea militară cu Senegal. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi raport comun înlocuitor de adoptare. Suntem în procedură de urgenţă, proiectul are caracter de prioritate legislativă. Rog iniţiatorul. Vă rog, doamnă secretar de stat Kibedi.
			Doamna Katalin Barbara Kibedi (secretar de stat, Ministerul Justiţiei): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distinsă Cameră, Modificarea legilor în sistemul de justiţie şi adoptarea statutelor care au stabilit drepturi, obligaţii, atribuţii şi competenţe diferite pentru judecători, procurori, personalul auxiliar, funcţionarii publici şi personalul contractual din sistemul de justiţie, a atras, în mod firesc, necesitatea elaborării de legi speciale de salarizare pentru fiecare dintre aceste categorii. De altfel, modificările s-au impus şi din pricina acelor decizii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care au declarat discriminatorii anumite categorii de sporuri, fiind necesare eliminarea acestora şi reconstrucţia coeficienţilor care au ţinut seama de ierarhia instanţelor, de complexitatea activităţii acestora, reinserându-se ceea ce a constituit din nou obiectul litigiilor şi care s-a reacordat în anul 2007 întregului sector bugetar, prima de vacanţă. Având în vedere că amendamentele care au fost adoptate de către ambele comisii de resort sunt cele cu care Ministerul Justiţiei a avut un punct de vedere comun, rugăm ca, în modul în care au fost întocmite rapoartele, să vă exprimaţi votul dumneavoastră. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamnă secretar de stat. Din partea comisiilor, domnul vicepreşedinte Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Proiectul de lege are ca obiect de reglementare salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, întrucât se impunea realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient pentru înlăturarea paralelismelor şi formulelor susceptibile de interpretări diferite. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit art.75 din Constituţia României. În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun admiterea, cu modificări, a proiectului de lege. Modificările le găsiţi în Anexa nr.1 a prezentului proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe raportul cu amendamente admise. Vă atrag atenţia că există şi un număr de 5 amendamente respinse. Am rugămintea la iniţiator să le susţină, dacă doresc. Dacă, de la pct.1 la pct.5, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. Dacă, de la pct.6 la pct.10, există obiecţii, observaţii, comentarii? Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Adoptate până la pct.10. De la pct.11 până la pct.15, obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptate. De la pct.16 la pct.20? Adoptate. De la pct.21 la pct.25, obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptate. De la pct.26 la pct.30? Adoptate. De la pct.31 la pct.35? Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Adoptate. De la pct.36 la pct.40? Adoptate. De la pct.41 la pct.45? Amendamentul respins se susţine? Nu se susţine. Adoptate până la pct.45. De la pct.46 la pct.50? Adoptate. De la pct.51 la pct.55? Adoptate. De la pct.56 la pct.60? Adoptate. De la pct.61 la pct.65? Adoptate. Pct.66? Anexa? Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Adoptată anexa. Pct.67? Art.II - adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Legea are caracter organic; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Suntem în procedură de urgenţă, prioritate legislativă. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Rog iniţiatorul să susţină proiectul. Domnul secretar de stat Mircea Alexandru. Vă rog.
			Domnul Alexandru Mircea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În prezent, regimul străinilor este reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194, care a fost adoptată în anul 2002. În cadrul procesului de negociere a aderării României la Uniunea Europeană, autorităţile române şi-au asumat o serie de sarcini în ceea ce priveşte alinierea legislaţiei naţionale la acquis-ul în domeniul migraţiei şi al străinilor. Acest complex de armonizare legislativă, precum şi de identificare a unor soluţii valabile de rezolvare a unor disfuncţionalităţi apărute în procesul de aplicare a Legii regimului străinilor, au condus la necesitatea elaborării unui nou proiect de act normativ pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102. Precizăm că textul vizează alinierea legislaţiei naţionale la acţiunile Uniunii Europene din domeniul migraţiei, fiind avute în vedere o serie de directive, respectiv o directivă privind dreptul de reunificare familială, una privind statutul cetăţenilor statelor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, asistenţa în cadrul tranzitului pentru scopul îndepărtării pe calea aerului şi alte acte normative. Mai precizez că propunerile de modificare şi completare vizează în principal condiţiile acordării dreptului de şedere permanentă, intrarea şi şederea în scopul reîntregirii familiei, măsurile de îndepărtare a străinilor şi actele emise de Autoritatea pentru Străini, în vederea aplicării acestor măsuri. Raportul este un raport amplu. În legătură cu raportul respectiv, sunt de acord cu toate amendamentele care au fost adoptate de comisie şi fac precizarea că la pct.38 şi la pct.118 sunt două corecturi care urmează să le semnalăm la momentul respectiv. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Domnul deputat Toró. Aveţi cuvântul.
			Domnul Toró Tiberiu: Stimaţi colegi, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a luat în dezbatere acest proiect de lege. Legea face parte din categoria legilor organice. Am avut la dispoziţie un aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, respectiv avize favorabile de la Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. La dezbateri, au participat experţi din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv din partea Departamentului pentru Relaţii cu Parlamentul al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Am fost prezenţi, din totalul de 24 de membri ai comisiei, 22 şi am adoptat în unanimitate acest raport, pe care-l propunem dumneavoastră pentru adoptare. În cursul dezbaterilor pe articole, vom avea două intervenţii suplimentare faţă de ceea ce găsiţi dumneavoastră în raportul pe care-l aveţi. Fiind vorba de o modificare mai substanţială a acestei legi existente, propunem 15 minute pentru dezbateri generale, dacă sunt necesare, respectiv intervenţii pe articole - câte un minut. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole. Dacă, de la pct.1 la pct.10, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.11 la pct.20? Adoptate. De la pct.21 la pct.30? Adoptate. De la pct.31 la pct.40? Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.
			Domnul Alexandru Mircea: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Împreună cu comisia, supunem atenţiei dumneavoastră o corectură la nr.crt.38, la art.35, ultimul alineat - alin.4. Acolo se foloseşte expresia "în nomenclatorul de clasificări a activităţilor economiei naţionale". Corect este - şi în limba română corect este - "în cadrul clasificării CAEN"; deci, în cadrul clasificărilor activităţilor în economia naţională. Deci, să scoatem cuvântul "nomenclatorul" şi să scriem "prevăzute în cadrul clasificării ...", nu "prevăzute în nomenclatorul". Aceasta ar fi obiecţiunea, dacă sunteţi de acord cu ea. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Dacă nu sunt obiecţii, comisia este de acord; ne însuşim acest amendament. Vă mulţumesc. Până la pct.40, alte observaţii? Nu sunt. Adoptate. Pct.41-pct.50? Adoptate. Pct.51-pct.60? Adoptate. Pct.61-pct.70? Adoptate. Pct.71-pct.80? Adoptate. Pct.81-pct.90? Adoptate. Pct.91-pct.100? Adoptate. Pct.101-pct.110? Adoptate. Pct.111-pct.120? Domnule preşedinte, vă rog.
			Domnul Toró Tiberiu: Stimaţi colegi, La pct.118 din raport, se referă la prevederile art.1311, se propune eliminarea acestei prevederi, deoarece conţinutul nu mai este actual, dat fiind faptul că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană. Proiectul iniţial, la Senat, a fost adoptat înainte de data aderării. Deci, nu mai este necesar acest articol. Propunem eliminarea.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Guvernul? De acord? Înţeleg că nu sunt obiecţii la această corectură; îndreptăm. Atunci, până la pct.120? Adoptate. Pct.121? Adoptat. Vă mulţumesc. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.
			La pct.18: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Legea are caracter ordinar, proiect adoptat de Senat. Raport comun de adoptare - Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Procedură de urgenţă. Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul. Domnul secretar de stat Dănilă.
			Domnul Cătălin-Ionel Dănilă (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.): Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Din aplicarea prevederilor Legii nr.202 privind organizarea şi funcţionarea A.N.O.F.M., a reieşit necesitatea reorganizării unităţilor fără personalitate juridică de implementare a programelor pentru dezvoltarea resurselor umane, ce funcţionează în structura Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă. În acest sens, în vederea asigurării unei gestionări eficiente a Fondului social european, principalul instrument al politicii sociale a Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, unităţile menţionate se transformă în organisme intermediare regionale, trec în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi se finanţează din bugetul de stat prin diminuarea corespunzătoare a numărului de posturi. În acelaşi timp, modificările şi completările propuse au avut în vedere asigurarea resurselor necesare pentru plata drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi de care beneficiază preşedintele A.N.O.F.M., care nu mai este secretar de stat, organizarea în subordinea acestuia a cabinetului demnitarului şi, pentru a respecta prevederile Legii nr.202 şi ale Legii nr.188 privind statutul funcţionarului public, coordonarea activităţii executive a agenţiei să fie exercitată de un alt funcţionar public. Faţă de cele prezentate, vă propunem adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Din partea comisiilor, domnul preşedinte Duţu.
			Domnul Stelian Duţu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere avizele favorabile din partea Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2006 care modifică şi completează Legea nr.202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. El a fost adoptat şi de Senat, în şedinţa din 14 decembrie 2006, iar, în urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun admiterea, fără modificări, a proiectului de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea Anexei nr.2 din Ordonanţa Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora. Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru politică externă; suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu este necesar. Comisia pentru politică externă? Vă rog. Domnul preşedinte Glăvan.
			Domnul Ştefan Glăvan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor a fost sesizată în fond, în vederea examinării şi întocmirii raportului, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea Anexei nr.2 din Ordonanţa Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a primit avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 29 noiembrie 2006. Membrii comisiei au examinat propunerea legislativă, expunerea de motive şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Proiectul de lege supus dezbaterii are ca scop introducerea unor modificări de natură a permite statului să-şi respecte pe deplin obligaţiile internaţionale atât cele care derivă din acorduri bilaterale, cât şi cele care derivă din principiile recunoscute de drept internaţional, acordând cetăţenilor români posibilitatea de a beneficia pe deplin de avantajele şi facilităţile convenite la nivel bilateral, în domeniul circulaţiei persoanelor. La dezbaterea proiectului de lege au participat reprezentanţi din partea Ministerului Afacerilor Externe. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege menţionat. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			La pct.20 pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci; suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Aurel Gubandru: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.591 din 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase din România, termenul limită până la care persoanele fizice şi juridice, ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase au fost preluate abuziv, pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, este de 31 decembrie 2006. Totodată, alin.2 al aceluiaşi articol lărgeşte sfera categoriilor de beneficiari ai prevederilor amintitei ordonanţe de urgenţă, incluzându-i şi pe moştenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice îndreptăţite. În fapt, cei cărora le-au fost confiscate abuziv, după anul 1946 şi până în '90, bijuteriile şi obiectele, monedele din metale preţioase şi aliajele, sunt de regulă persoane în vârstă, victime ale abuzurilor comise în perioada comunistă, care au dificultăţi financiare şi pentru care formalităţile privind restituirea bunurilor sunt greoaie, presupun consum de timp, efort pentru deplasare, plata unor taxe, comisioane, transport din mediul rural şi aşa mai departe. Faţă de cele arătate mai sus, prezentăm proiectul de lege prin care solicităm prelungirea termenului pentru restituirea bunurilor confiscate cu încă 3 ani, respectiv până la 31 decembrie 2009. Apreciem că măsura ar oferi unui număr important de persoane îndreptăţite posibilitatea de a-şi redobândi drepturile, venind, totodată, în sprijinul reafirmării unui principiu constituţional fundamental, cel al respectării dreptului de proprietate. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia? Domnul preşedinte Tănăsescu. Vă rog.
			Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia a analizat această propunere legislativă, a fost de acord cu ea. În esenţă, este vorba de fapt de o prelungire a termenului până la care cei îndreptăţiţi să poată să se adreseze instanţelor judecătoreşti pentru restituirea bunurilor confiscate cu încă 3 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2009. Aşa cum spuneam, comisia a vizat favorabil şi vă propune ca dumneavoastră şi plenul Camerei să avizeze favorabil acest act normativ. Aş vrea, însă, să fac două comentarii şi două propuneri, domnule preşedinte, vizavi de textul aprobat aşa cum a fost el adoptat de către Senat, ca urmare a aprobării Legii nr.458/2006. Există propunerea din partea comisiilor ca, atât din titlul legii, ca şi din articolul unic, sintagma "aliajelor acestora" să fie eliminată, iar la articolul unic, în ultimul rând, să se menţioneze "cu modificările care sunt aprobate". De aceea, domnule preşedinte, cu aceste menţiuni, v-aş propune ca proiectul de lege să fie adoptat şi, sigur, să fie aprobat de către plenul Camerei. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat, domnule preşedinte. Dacă din partea Guvernului există un punct de vedere? Vă rog.
			Doamna Cristina Pocora: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Guvernul nu susţine în forma prezentată prezentul proiect de lege, deoarece prelungirea perioadei de solicitare a restituirii generează un efort bugetar suplimentar şi Ministerul Finanţelor Publice nu poate susţine, în momentul actual, promovarea unor acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor bugetare. Pe de altă parte, stabilirea prin lege a posibilităţii introducerii de astfel de cereri noi de către persoanele ale căror solicitări iniţiale au fost respinse prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă este în afara legii. Sigur, există posibilitatea căilor externe de atac. De aceea, Guvernul nu susţine adoptarea prezentului proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Uioreanu.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal cere reîntoarcerea la comisie. Iniţiatorii nu au făcut o proiecţie vizavi de implicaţia bugetară pe care ar crea-o prelungirea termenului şi acesta este unul dintre elementele pentru care noi cerem întoarcerea la comisie. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Alte intervenţii pe chestiunea retrimiterii la comisie? Supun votului dumneavoastră, atunci, propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. Voci din sală: Nu merge!
			Domnul Bogdan Olteanu: Merge, votaţi cu încredere. detalii vot
			Vă mulţumesc. Propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată. Termen, domnule preşedinte? O săptămână, vă mulţumesc foarte mult.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii. Legea are caracter organic. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate. Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul. Din partea comisiei, vă rog, domnul deputat Crăciunescu, aveţi cuvântul.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată cu dezbaterea în fond în procedură obişnuită a Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii. La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei de muncă şi protecţie socială, avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii, în sensul precizării atribuţiilor medicului de medicină în secţiile, compartimentele de medicina muncii, boli profesionale şi cabinetele de medicina muncii din ambulatoriu de specialitate a spitalelor, precum şi eliminarea prevederilor referitoare la obligativitatea pe care o au medicii specialişti care au competenţă în medicina de întreprindere de a efectua stagiu de pregătire în cea de a doua specialitate de medicina muncii şi de a promova examenul până la data de 31 decembrie 2007. Având în vedere cele menţionate, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi aprobare, proiectul de lege care face obiectul raportului. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. La lucrările Comisiei de sănătate şi familie au participat 15 deputaţi, iar raportul a fost adoptat în unanimitate. Proiectul de lege, potrivit Constituţiei, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse. Dacă la pct. 1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Pct. 2? Adoptat. Pct. 3? Adoptat. Pct. 4? Adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul va trece la vot final.
			Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul. Vă rog, doamna deputat Adomnicăi.
			Doamna Mirela Elena Adomnicăi: Mulţumesc, domnule preşedinte. Propunerea legislativă are ca obiect introducerea unor prevederi care să reglementeze valoarea unor studii de impact, pentru proiectele de legi de importanţă şi complexitate deosebită, precum şi pentru acele proiecte de legi pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea. Elaborarea acestor studii de impact ar permite o evaluare atât a costurilor, cât şi a beneficiilor rezultate prin aplicarea acestui act normativ în plan economic şi social, precum şi evidenţierea unor dificultăţi care ar putea să apară în situaţia implementării actului normativ. Guvernul a făcut deja un prim pas în această direcţie, adoptând Hotărârea guvernamentală nr.775/2005, dar s-a simţit nevoia creării unui cadru legislativ la un nivel superior şi ceea ce vreau să mai precizez este că, la elaborarea acestei propuneri legislative, au fost avute în vedere şi anumite aspecte care s-au conturat în cadrul unui proiect PHARE, de înfrăţire instituţională între Camera Deputaţilor şi Adunarea Naţională a Franţei, cu tema "Crearea unor mecanisme de evaluare a impactului legilor, adoptate de Parlamentul României". Pentru aceste considerente, vă rog să adoptaţi prezenta propunere legislativă în forma aprobată de Comisia juridică. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamna deputat. Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte, Florin Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Membrii Comisiei juridice au ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observaţiile şi propunerile pe care noi ni le-am însuşit în anexă. Camera decizională este Camera Deputaţilor. În urma examinării, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, cu amendamentele admise, care sunt redate în prezenta anexă de la proiectul de lege. În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse. Dacă la punctul 1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Pct. 2 adoptat. Pct. 3 adoptat. Pct. 4 adoptat. Pct. 5 adoptat. Pct. 6 adoptat. Pct. 7 adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.
			Pct. 23, Proiectul de Lege pentru modificarea anexelor nr.1 şi 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 51/1994, privind drepturile de echipament şi materiale de resortul echipamentului, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu. Comisia, vă rog frumos, domnul deputat Toró.
			Domnul Toró Tiberiu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nefiind iniţiatorul, reprezentantul Guvernului, aici, în două fraze voi prezenta şi obiectul acestui proiect. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată în procedură normală pentru a face raportul acestui proiect privind modificarea Anexelor 1 şi 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 51/1994 privind drepturile de echipament şi materiale din resortul echipamentului în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Având la dispoziţie un aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, am dezbătut proiectul de lege, care se referă la modificările şi completările acestor anexe, în scopul compatibilizării uniformelor militarilor români cu uniformele militarilor din statele membre NATO. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Am fost prezenţi, din totalul de 24 de membri ai comisiei, un număr de 20 de deputaţi şi am adoptat cu unanimitatea voturilor prezentul raport pe care vi-l propunem pentru adoptarea prezentului proiect de lege. Propunem cinci minute pentru dezbateri generale, dacă sunt necesare şi câte un minut la intervenţii individuale. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			La pct. 24, Proiectul de Lege privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării. Este vorba de reluarea dezbaterilor la un proiect de lege la care articolele 1, 2 şi 3 au fost respinse, iar art. 4 a fost adoptat, astfel încât proiectul de lege rămânea în forma: Articol unic: "Parlamentarii care au luat la cunoştinţă de informaţiile cuprinse în documentele prevăzute la art. 1 au obligaţia să păstreze secretul acestora şi să le folosească exclusiv scopului pentru care au fost solicitate." Având în vedere situaţia destul de ciudată din punct de vedere juridic, eu aş propune să trimitem acest proiect înapoi comisiei şi comisia să vină cu o propunere fie de respingere a întregului proiect, fie de reformulare a art. 4, fie de introducere a unor articole care să dea obiect acestei iniţiative legislative. Domnul deputat Hanganu, aveţi cuvântul.
			Domnul Romeo Octavian Hanganu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că este, totuşi, cazul să spunem două lucruri despre acest proiect de lege, datorită faptului că, în urmă cu o săptămână, chiar domnul preşedinte Traian Băsescu, de la această tribună, făcea următoarea apreciere: de foarte multe ori, parlamentarii votează o serie de legi legate de privatizare fără să cunoască conţinutul acestor contracte, în primul rând. Deci vorbea despre lipsa de transparenţă în procesul de privatizare şi atunci cred că este absolut normal ca noi să ne putem crea condiţiile în care să putem accede la documentele privatizării. Îmi pare rău că, în sesiunea trecută, sau mai bine spus în luna iunie, exact colegii noştri de la Alianţă au fost cei care au fost împotriva acestei iniţiative legislative. Cred că sunt necesare aceste precizări tocmai pentru că, odată ce vor ajunge la Comisia juridică, să se poată analiza cu maximă seriozitate această iniţiativă legislativă extrem de bună, după părerea mea. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Călian.
			Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doresc să intervin pe o problemă tehnică. Aşa cum rezultă din actualul text al acestei iniţiative legislative, din momentul în care parlamentarii sunt obligaţi să păstreze secretul asupra documentelor unor privatizări, se subînţelege foarte clar faptul că ei au acces la aceste documente. De fapt, esenţa legii consta în accesul parlamentarilor la documentele care vizează privatizarea. Pe cale de consecinţă, nu putem să discutăm despre anularea acestei prevederi legislative, ba, din contră, Comisia juridică trebuie să găsească acele amendamente prin care, într-adevăr, să dea dreptul parlamentarilor să aibă acces la anumite documente legate de privatizări. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnul deputat Crăciunescu.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Acest proiect de lege, indiferent în ce formă îl vom adopta, vine un pic mai târziu sau prea târziu, aş spune eu. S-a privatizat în ţara asta enorm de mult şi s-a furat la drumul mare enorm de mult. Acuzaţiile sau vorbele pe care le spun eu sunt foarte grele şi îmi asum responsabilitatea. Din moment ce contractele de privatizare sunt confidenţiale şi la ele au acces un număr restrâns de oameni care sunt interesaţi, cred că ar trebui, în acest proiect de lege sau să facem altul, în care să ne interesăm cum au fost privatizate şi anumite obiective sau fabrici, societăţi comerciale puţin mai înainte. Am să vă dau un exemplu. Exista în România, în anul 2004, Fabrica sau Societatea comercială Nectar S.A. Paşcani, din judeţul Iaşi. Un obiectiv industrial care valora în jur de 400 - 500 de miliarde şi de aşa manieră s-a lucrat, de aşa manieră au dus lucrurile cei interesaţi, încât acest obiectiv a fost vândut pe 16 miliarde, deci 100 de mii de euro şi, în procesul-verbal de evaluare, în faza de lichidare, cele 40 de hectare de pământ pe care era amplasat obiectivul respectiv nici nu existau în procesul-verbal de evaluare a întreprinderii. Deci eu cred că ar trebui să ne uităm puţin în urmă şi cei care s-au cocoţat şi stau pe averi de milioane, sute de milioane de euro, ar trebui să răspundă şi, nefiind jurist, poate spun un lucru incorect, prescrierea unor pedepse sau a unor sancţiuni, care trebuie date unor oameni, ar trebui să nu mai fie în vigoare. Cred că, pe acest domeniu, mai avem multe de făcut. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Domnule preşedinte, La această lege s-a ajuns...
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnule deputat, poate aveţi dreptate, dar nu vă aud!
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Da, s-a ajuns cum-necum din nou la dezbateri generale. Până la urmă, noi, de fapt, ne confruntăm cu o problemă de tehnică la vot, pentru că s-au respins, aşa cum se vede, articole de la 1 la 3, dar a apărut această inadvertenţă, întrucât la art. 4 se face vorbire de o prevedere de la respinsul art. 1. De aceea, las la o parte faptul că majoritatea suntem de acord cu această lege, dar pentru a trece de acest impas, cred că propunerea dumneavoastră a fost cea mai judicioasă, şi anume de retrimitere a întregii legii la comisie. Aş sugera comisiei să-şi ia un termen suficient de îndelungat pentru a judeca foarte bine acest proiect de lege şi să-i dăm o formă care să fie pe placul tuturor. Pentru că este o lege necesară şi, după părerea noastră, a celor de la PRM, nu mai este cazul ca parlamentarii să fie puşi în faţa unor întrebări ale cetăţenilor despre privatizări importante chiar de la ei din judeţ, iar ei să spună că nu au avut acces la aceste contracte. Ei, aleşii ţării, ei, reprezentanţi în cel mai înalt for al ţării. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Cristian Rădulescu.
			Domnul Cristian Rădulescu: Stimaţi colegi, Spunea un antevorbitor ceva mai devreme că legea n-ar mai fi necesară deoarece nu mai sunt privatizări, ca să citez dintr-un clasic politic care se exprima în urmă cu câţiva ani asupra situaţiei şi spunea: "Păi nu prea mai este nimic de furat în România." Şi alt clasic l-a contrazis şi a zis: "Ba mai este de furat." Ar fi necesară o astfel de lege care se referă la accesul parlamentarilor la documentele privatizării, în cazul că ar fi numai beneficiu, acela al transparenţei. Guvernul ne semnalează că nu susţine adoptarea, deoarece se încalcă principiile confidenţialităţii şi principiul de concurenţă neloială. Şi asta este foarte adevărat. Că este adevărat s-a văzut la prima examinare a legii, în Cameră, când legea a căzut, dar nu cu un număr necesar de voturi. A fost reluată pe articole şi s-a văzut care este părerea, aproape unanimă, fiindcă pe articole a căzut. Numai un singur articol, dintr-o nebăgare a noastră de seamă, a supravieţuit, stingher, făcând trimitere la un alt articol care căzuse, însă, părerea generală a fost exprimată la momentul respectiv, că legea aceasta trebuie respinsă. Acum, din puntul de vedere procedural, nu prea mai are cu ce să ne lumineze comisia sesizată în fond reexaminând această chestiune. Practic, noi, astăzi, trebuie, conform procedurii, să dăm votul final şi să terminăm procedura pe această lege. S-ar putea ca nici de data aceasta votul să nu fie concludent, deşi văd că este o lege ordinară, deci avem toate premisele ca să sfârşim procedura la această lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Deci, să înţeleg că propunerea este să facem dezbaterile în plen. Da. Alte intervenţii? Nu. Mulţumesc. Este o propunere de retrimitere la comisie, o să o supun întâi votului pe aceasta şi după aceea. Dacă consideraţi necesar, puteţi să aduceţi încă un argument.
			Domnul Nicolae Popa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Trebuie retrimisă la comisie şi analizat foarte minuţios acest proiect de lege, pentru că, mai zilele trecute, domnul preşedinte Băsescu ne acuza pe noi, parlamentarii, că am votat Legea de privatizare a Petrom-ului fără să ştim ce conţine acest proiect de lege, fără să avem datele necesare, fără să ştim exact ce s-a negociat şi ce s-a înţeles în privinţa privatizării Petrom-ului. Ca să nu se mai întâmple asemenea lucruri care nu ne fac cinste, eu zic că această lege să fie foarte bine analizată şi să avem acces la toate datele privind privatizarea unor societăţi comerciale. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Proiectul a fost retrimis la comisie. Termen de aprofundare, două luni. S-a cerut termen lung. Vă promit că nu se mai privatizează nimic în aceste două luni.
			La pct. 25, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Legea are caracter ordinar. Respinsă de Senat. Sunt nenumărate rapoarte de respingere din partea Comisiei pentru muncă. Propunerea comisiei, de respingere, nu a fost adoptată prin vot final, ca urmare a fost trimisă din nou comisiei, care-şi menţine propunerea de respingere. Îmi permit să subliniez pentru comisie că, potrivit art. 97 alin. (4), dacă plenul respinge o dată propunerea de respingere, la următorul raport trebuie să fie unul de adoptare sau adoptare cu amendamente, conform Regulamentului. Înţeleg că, în acest moment, comisia îşi menţine propunerea de respingere. Avem două variante. Ori facem aplicarea art.97 alin.(4) şi cerem comisiei să facă un raport de adoptare cu amendamente, ori discutăm din nou pe respingere şi, probabil, ne blocăm din nou. Rugămintea va fi, totuşi, la toate comisiile să respectăm Regulamentul, că ne aflăm mereu în această situaţie de susţinere în continuare a propunerii de respingere. Până la urmă, ştiţi că adoptare cu amendamente poate să fie inclusiv modificarea articolului prin care se spune nu se face...? Deci domnul preşedinte Duţu, din partea comisiei, vă rog. În consultare cu domnul preşedinte suntem de acord să vă propunem o retrimitere cu termen de o săptămână la comisie. Supun votului dumneavoastră această propunere de retrimitere la comisie, termen o săptămână, vă rog să votaţi. detalii vot
			Vă mulţumesc. S-a adoptat propunerea de retrimitere.
			La pct. 26 avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.84 şi art.85 din Legea 50/1934 asupra CEC-ului. Legea are caracter organic. Respinsă de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu. Comisia? Pe scurt. Înţeleg că-şi menţine raportul de respingere. Dezbateri generale? Nu sunt dezbateri generale. Proiectul rămâne la vot final.
			La pct. 27, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul, doamna deputat Mona Muscă.
			Doamna Monica Octavia Muscă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În baza art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cer retrimiterea la comisie, având în vedere că nu am fost nici unul dintre iniţiatori chemaţi la comisie când s-a discutat iniţiativa legislativă. Această obligaţie pe care o are orice comisie este în baza art.55, alin.(1) din Regulament. Drept urmare, vă solicit, domnule preşedinte şi comisiei şi dumneavoastră şi grupurilor parlamentare, să acceptaţi retrimiterea la comisie. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Bogdan Olteanu: Comisia, vă rog? Comisia este de acord. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Vă mulţumesc. Propunerea s-a adoptat. Termen acelaşi ca la cea dinainte.
			Propunerea legislativă privind unele servicii de asistenţă financiară procedurală. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu doreşte. Comisia îşi menţine raportul? Da. Dezbateri generale? Nu sunt. Proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru completarea Codului de procedură penală. Legea are caracter organic. Proiectul respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul, doamna deputat Minodora Cliveti, aveţi cuvântul.
			Doamna Minodora Cliveti: Mulţumesc, domnule preşedinte. Colegul meu coiniţiator nu este aici, îmi pare foarte rău. Este vorba, domnilor şi doamnelor colege, despre o primă sau una dintre iniţiativele care, după părerea mea, ar putea să contribuie în mod efectiv la diminuarea violenţei în familie şi, mai ales, împotriva femeilor. Pornesc de la pledoaria mea prin a vă spune că România face parte din campania paneuropeană de combatere a violenţei în familie. Există documente internaţionale prin care România se obligă să ia toate măsurile, inclusiv cele legislative, pentru a diminua acest flagel. V-aş aduce ca argumente câteva cifre. Se raportează că în cursul anului 2006 au fost înregistrate plângeri, în jur de 10000 de cazuri de violentă în familie, care reprezintă, însă, în conformitate cu puntul de vedere al specialiştilor, doar vârful aisbergului, realitatea, însă, fiind cu mult mai dură şi mai gravă. Propunerea noastră vizează posibilitatea, acordarea dreptului victimelor violenţei în familie de a avea asistenţă juridică gratuită şi obligatorie. Eu n-aş vrea să insist asupra binefacerilor acestei iniţiative, dar am orgoliul să vă citesc din avizul favorabil al Consiliului Superior al Magistraturii, nu mă mai refer la cel al Consiliului Legislativ, prin care această iniţiativă legislativă este apreciată şi considerată ca fiind favorabilă. Deşi s-au luat măsuri în domeniul violenţei în familie, fenomenul persistă, criticile formulate cel mai des la adresa modului de instrumentare a acestor tipuri de infracţiuni fiind legate de informarea victimelor, de încurajarea acestora de a rupe tăcerea şi de a depune plângeri, precum şi de lipsa unei asistenţe de specialitate, inclusiv juridice. Repet, am citat din avizul favorabil a Consiliului Superior al Magistraturii. V-aş ruga, stimaţi colegi, să apreciaţi că în ciuda reţinerilor, reticenţelor Guvernului care, fireşte, va trebui să dea nişte bani pentru aceste victime, existând în felul acesta, totuşi o modalitate cât se poate de concretă de reducere a acestui fenomen, există printre noi, mai ales printre colegele noastre, femei din Camera Deputaţilor o preocupare reală în sensul acestui fenomen. Şi, de aceea, mă adresez, în primul rând colegelor mele, dar şi colegilor mei, de a vota această iniţiativă. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamna deputat. Raportul comisiei, domnul vicepreşedinte Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins acest proiect de lege. Consiliul Legislativ, cât şi Comisia pentru egalitate de şanse, au avizat favorabil acest proiect de lege. Ceea ce se doreşte în acest proiect de lege a fost prezentat de către colega mea doamna Cliveti, argumentele pentru care a fost respins în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi acest proiect de lege au fost acelea că noi avem în dezbatere în cadrul Comisiei juridice un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, un proiect de lege mult mai amplu şi am decis în cadrul comisiei să preluăm observaţiile şi propunerile colegei şi colegului nostru Timiş, în acel proiect de lege. Faţă de aceste argumente, în cadrul Comisiei juridice, în urma dezbaterilor, noi venim cu o propunere de respingere a acestui proiect de lege şi în raport cu obiectul şi conţinutul său, acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. La dezbateri generale, s-au înscris doamna deputat Turcan, domnul deputat Stanciu, doamna deputat Ardelean şi o să mai notez dacă mai sunt şi alte solicitări. Doamna deputat Turcan, aveţi cuvântul.
			Doamna Raluca Turcan: Bună ziua! Vă mulţumesc foarte mult. Parlamentarii deputaţi ai Partidului Liberal Democrat vor susţine această iniţiativă, pentru că considerăm că în urma traumelor suferite de femeile care au fost abuzate, o asistenţă din partea statului este oricând binevenită. Chiar dacă procedural mai există un alt proiect de lege în desfăşurare, considerăm că această modificare, prin această iniţiativă, trebuie să fie făcută şi să o privim cu toţi ca un prim pas pentru a ajuta nişte femei care suferă şi care n-au avut norocul să aibă parte de o viaţă liniştită. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamna deputat. Domnul deputat Stanciu, apoi doamna deputat Ardelean.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Domnule Nicolăescu, Vedem de o bună bucată de vreme, pe posturile de televiziune din România o telenovelă foarte interesantă al cărui principal obiect este "pliciul". Din când în când vine un domn şi spune că n-a bătut-o pe doamna în cauză, care divorţează, ci i-a dat cu pliciul. Şi acest plici se pare că devine un instrument universal de calmare a unor distinse soţii. Deja pe piaţă este o penurie de pliciuri. Ca atare, trebuie să stopăm acest efect pervers, colateral al unor emisiuni televizate prin a susţine şi accepta această iniţiativă transpartinică, PNL-PD, deoarece multe dintre cele care sunt agresate nu cu pliciul şi chiar cu alte obiecte contondente, mult mai periculoase ca pliciul, să poată să se adreseze justiţiei fără a plăti taxele de rigoare, pe care uneori chiar nici nu le au. Ca atare, până când onor Comisia juridică va propune modificarea Codului de procedură penală, asta la anul şi la mulţi ani, că avem vreo două coduri, multe femei vor mai fi supuse acestei acţiuni naţionale de pliciuire. Şi, ca atare, Grupului parlamentar al este împotriva violenţei în familie pentru susţinerea acestei iniţiative şi sper că şi distinşii colegi de la P.N.L. care sunt co-iniţiatori şi de la P.D. care sunt prin definiţie antipliciuitori vor susţine această iniţiativă. Vă mulţumesc pentru atenţie şi le asigurăm pe colegele noastre că nu se găseşte nici un plici în această sală şi nici un pliciuitor. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumim pentru bătaie, domnule deputat. Doamna deputat Ardelean.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Având în vedere avizul favorabil al Consiliului Superior al Magistraturii, propun retrimiterea la comisie a propunerii legislative, până când Codul de procedură penală va fi schimbat, va mai dura, sunt convinsă de acest lucru şi dacă tot suntem de acord cu această propunere legislativă, este bine s-o adoptăm şi după aceea, vedem când se va schimba şi Codul de procedură penală. Nu cred că este cazul să mai aşteptăm. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamna deputat. Dacă nu mai există alte argumente pro, sunt convins că argumente contra nu se vor auzi. Supun, de aceea, votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. detalii vot
			(Vociferări în sală.) N-a funcţionat? Deci, mai supun... e o neclaritate? (Domni deputaţi din sală: Nu funcţionează votul electronic!) Vă rog, doamna deputat? (Către doamna deputat Cornelia Ardelean.) Mai explic o dată. Avem o propunere de retrimitere la comisie a acestui proiect. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere. Cine votează da, votează pentru retrimiterea la comisie, cine votează nu, votează pentru menţinerea raportului de respingere. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Tot nu funcţionează? Veniţi la microfon, dacă aveţi probleme.
			Domnul Florin Iordache: Se constată că nu funcţionează bine, domnule preşedinte, de aceea, vă propun vot cu mâna ridicată şi în continuare. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Bun. Proiectul s-a retrimis la comisie. Cred că e destul de evidentă majoritatea în favoarea retrimiterii. Dacă nu funcţionează o să votăm cu mâna şi o să numărăm şi cu asta basta. Mă iertaţi, doamna deputat. Spuneţi de la microfon, însă, că nu vă aud.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cum nu funcţionează, vedem numărul total de deputaţi care votează, deci dacă nu funcţionează, cum votează da ori ba? Înseamnă că s-a votat, din moment ce rezultatul este acelaşi cu numărul de deputaţi din sală.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Domnul deputat Márton, vă rog. Bun. Vă mulţumesc. Înţeleg că nu sunt obiecţii la rezultatul calitativ al votului de retrimitere. Nu se contestă votul de retrimitere. Bun. Propunerea legislativă pentru completarea codului de procedură penală legea are caracter organic.... Nu, asta am retrimis-o. Termen de la comisie? O săptămână, domnule preşedinte? Da.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Legea are caracter organic, respinsă de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, raport suplimentar de respingere. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte. Comisia îşi menţine raportul. Proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Titlului VII - capitolele I, art.5 din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic, proiect respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Nu. Comisia îşi menţine punctul de vedere. Raportul? Nu sunt dezbateri, proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea are caracter organic, proiect respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Foarte interesant, că asta e organică, cea de la 27 era ordinară. Cameră decizională. Iniţiatorul susţine proiectul? Nu. Comisia juridică îşi menţine punctul de vedere? Nu există dezbateri generale. Nu sunt. Proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă privind evaluarea şi managementul inundaţiilor. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Suntem Cameră decizională. Dacă iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Nu doreşte. Comisia îşi menţine raportul. Dezbateri generale? Nu sunt. Proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei comunitare. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport şi raport înlocuitor de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul? Nu doreşte? Comisia îşi menţine raportul. Dezbateri generale nu sunt. Rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru stabilirea unor normative privind obligativitatea întreţinerii şi reparaţiei faţadelor imobilelor. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport de respingere de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul doreşte să-şi susţină proiectul? Nu doreşte. Comisia îşi menţine raportul. Dezbateri generale? Nu sunt. Proiectul rămâne la vot final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.1 din Legea nr.147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat, raport şi raport suplimentar de respingere din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul? Domnule deputat Nicolae Popa, aveţi cuvântul.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Vin în faţa dumneavoastră cu acest proiect de lege privind modificarea art.I din Legea nr.147/2000, articol care se referă la pensionarii din sistemul public din pensii, unde noi am propus să beneficieze de un total de 12 călătorii gratuite tur-retur, la transportul pe calea ferată, cu trenuri de persoane sau accelerate, fără regim de rezervare clasa II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători, transportul intern în comun între localităţi. De ce am făcut acest lucru? Cred că dumneavoastră ştiţi la fel de bine ca şi mine, societatea românească trăieşte o... ne confruntăm cu o dramă în societatea românească şi anume drama pensionarilor, drama acestor 4,5 milioane de oameni care nu-şi pot plăti şi nu-şi pot achita serviciile, nu-şi pot îndeplini, dacă vreţi, modestul nivel de trai şi, din această cauză, sigur că ne confruntăm în momentul de faţă cu 2 milioane de pensionari care au pensii sub 3 milioane de lei, 765 de pensionari care au pensii între 3-4 milioane de lei şi doar 1,8 milioane de pensionari care au pensii între 4 şi 10 milioane. Aţi văzut şi dumneavoastră dramele pe care le trăiesc ei, sunt daţi afară din casele naţionalizate, stau la cozi la medicamente compensate, la pomana primăriilor, deci nivelul lor de viaţă este foarte redus. Sărăcia este cruntă, deci nu cred că s-au mai confruntat, această categorie socio-profesională, nu cred că s-au mai confruntat vreodată cu asemenea viaţă de mizerie şi tocmai de aceea, noi venim în faţa dumneavoastră, stimaţi colegi, să propunem aceste facilităţi, în aşa fel încât să le mai uşurăm, dacă vreţi, viaţa aceasta de mizerie pe care o duc ei zi de zi. Sigur că şi noi şi clasa politică, în general, instituţiile statului abilitate, Preşedinţia, Guvernul, nu prea au timp de ei şi de viaţa lor, să le rezolve şi să le soluţioneze problemele, pentru că noi avem alte chestiuni, bileţele, scandaluri, tot felul de îmbrânceli, tot felul de jocuri din acestea stupide şi bineînţeles că cei care suferă sunt aceşti oameni care au muncit o viaţă întreagă şi se văd puşi la zid în momentul de faţă. Vă mulţumesc şi sper că veţi vota acest proiect de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia? Domnule preşedinte Duţu, aveţi cuvântul.
			Domnul Stelian Duţu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În urma rediscutării în şedinţa din 7 februarie 2007, comisia a hotărât cu 15 voturi şi o abţinere, menţinerea soluţiei iniţiale de respingere a propunerii legislative.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Procedură de urgenţă. Domnul deputat Călian.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Iniţiatorul sau unul dintre iniţiatorii acestui proiect de lege a adus argumente destul de bune, spun eu, care să determine plenul Camerei Deputaţilor să voteze împotriva raportului de respingere emis de comisie. Aş da numai un exemplu. Municipiul Cluj-Napoca a cărui primar este distinsul domnul Traian Boc, Emil Boc, mă scuzaţi, unde toţi pensionarii din Municipiul Cluj Napoca beneficiază de transport gratuit pe mijloacele de transport în comun. Dacă discutăm de pensionarii din localităţile limitrofe ale municipiului reşedinţă de judeţ vedem clar că se creează deja o mare discriminare. Mai mult de atât, aceşti pensionari care, pe lângă acele pensii de mizerie, trăiesc comercializând produsele agricole în zona urbană, se justifică asigurarea a 12 transporturi gratuite tur-retur, pentru ca să aibă condiţii de deplasare, astfel încât ei să mai poată produce un ban în plus pentru a-şi asigura un trai cât de cât decent. Sau poate, măcar pentru a-şi putea achiziţiona medicamentele atât de necesare pentru cetăţenii de vârsta a treia. De ce să creăm, stimaţi colegi, această discriminare? De ce să nu luăm exemplul primarului pedist din Cluj-Napoca care, pe bună dreptate, şi-l felicit pe această cale, a luat această măsură. Pe cale de consecinţă, vă rog mult să votaţi împotriva acestui raport de respingere, astfel încât să mai creăm posibilitatea ca pensionarii să se bucure pe ultima sută de metri. Din punct de vedere financiar, garantez faptul că nu este nici un cost în plus, deoarece aceste mijloace de transport oricum circulă aproape goale de cele mai multe ori. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Márton din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.
			Domnul Marton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Nu vreau să iau cuvântul pe fondul acestui proiect de lege, ci trebuie să ridic o problemă procedurală. Se pare că aceste comisii nu reuşesc să interpreteze regulamentul nostru. Din păcate, nici noi nu interpretăm, cred eu, corect regulamentul nostru şi ne jucăm de-a şoarecele şi pisica, adică pică de 2-3 ori propunerea de respingere a unei legi, se reîntoarce la comisie, cică pe baza art.104 alin.3 şi o să dau imediat citire acestui articol, după care comisia ne-o retrimite şi a patra şi a cincea şi a zecea oară cu aceeaşi soluţie, respingere. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Acest alin.3 sună în felul următor: "În cazul în care Camera Deputaţilor nu este de acord cu propunerea de respingere, dezbaterea pe articole se va face într-o şedinţă ulterioară, conform ordinii de zi." Deci asta este prima propunere, urmând să fie luate în considerare amendamentele depuse la comisia sesizată în fond şi care sunt înscrise în raportul cu amendamente respinse. Procedura finalizându-se cu propunerea de adoptare a respectivei iniţiative ori hotărâre a Camerei Deputaţilor. Deci, asta este prima soluţie. Sau preşedintele va trimite spre reexaminare proiectul comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului. De ce s-o retrimită preşedintele? Că poate comisia va reuşi s-o adopte într-o formă modificată. Dar, dacă comisia revine de 3-4 ori cu aceeaşi soluţie de respingere, atunci eu cred că trebuie să aplicăm primul paragraf al acestui alin.3, prima teză, adică fiecare astfel de lege căreia i-a fost respinsă respingerea de n ori, să fie dezbătută cu amendamentele existente depuse, de parcă n-ar avea raport din partea comisiei, articol cu articol şi vot final. Dacă trece bine, dacă pică bine. A fost respins. Deci, asta este soluţia şi aici şi o trimitem probabil, iarăşi 37-le ca şi 25, am retrimis de 4 ori şi comisia vine cu aceeaşi soluţie. Aş propune să se dea o interpretare acestei teze din Regulamentul nostru, dar, din păcate, ar trebui s-o trimitem Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi care are iarăşi această practică păguboasă şi complet neregulamentară. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Înţeleg că în cazul acesta nu ne aflăm în ipoteza de la art.104 alin.3, a fost retrimitere la comisie, n-a fost respingere prin neîntrunirea numărului de voturi necesar. Deci, de asta şi-au menţinut ... este, de fapt, o menţinere a raportului. Dacă nu mai există alte intervenţii... Înţeleg, domnule deputat Popa, că aţi cerut retrimiterea sau doar respingerea raportului? Respingerea raportului. Am înţeles. Nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, proiectul de lege rămâne la vot final.
			37. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961. Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat. Raport şi raport suplimentar de respingere din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. În această situaţie, propunerea comisiei, de respingere nu a fost adoptată şi ca urmare, plenul a retrimis-o comisiei, care a depus un nou raport, în cazul acesta ne aflăm la situaţia discutată anterior şi vă propun să aplicăm aceeaşi regulă, respectiv, să trimitem proiectul comisiei, care să facă un raport de adoptare cu modificări. Supun votului dumneavoastră această propunere de retrimitere la comisie pentru aplicarea art.97 alin.4. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Da. Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată. Domnule preşedinte, termen?
			Domnul Stelian Duţu: O săptămână.
			Domnul Bogdan Olteanu: O săptămână. Vă mulţumesc.
			Propunerea legislativă privind instituirea indemnizaţiei pe viaţă a cascadorilor români de film istoric şi naţional din patrimoniul naţional care au activat în perioada 1960-1989. Legea are caracter ordinar, respinsă de Senat. Raport de respingere. Comisia pentru muncă şi protecţie socială? Domnul deputat Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am iniţiat această propunere legislativă la solicitarea cascadorilor care au activat în acea perioadă şi ei susţineau că Ministerul Culturii şi Cultelor susţine acest proiect de lege. Dar, când am ajuns la comisii s-a dovedit că Ministerul Culturii şi Cultelor nu mai susţine acest proiect de lege, spunând că ar trebui formulat şi cu acordul lor şi aşa mai departe. Aşadar, e vorba doar de, în jur de 15 cascadori care au activat, şi-au desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele şi care beneficiază în prezent de o pensie foarte mică, acest proiect de lege i-ar fi ajutat. Dar, Guvernul şi-a schimbat poziţia în aşa fel încât o să vedem cum vom formula un alt proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia? Dacă domnul deputat susţine, o să vă rog să spuneţi de la microfon, totuşi.
			Domnul Stelian Duţu: De asemenea, urmare discutării în şedinţa din 7 februarie, comisia a hotărât respingerea propunerii legislative.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Vă mulţumesc. Înţeleg, domnule deputat, că veţi iniţia un alt proiect, deci aceasta rămâne pe procedura de respingere. Vă mulţumesc. Deci proiectul trece la vot final.
			Este ora 12,31, rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală, astfel încât în două minute sau trei minute, când e gata lista să putem să începem procedura de vot final. Reamintesc liderilor că la ora 13 ne întâlnim la sala Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, pentru o şedinţă de Birouri permanente reunite. Putem începe, domnii colegi, puteţi lua loc în bănci, dacă vă rog insistent? Da, o să consider faptul că doamnele şi domnii deputaţi care stau în picioare se vor abţine de la vot. Avem un număr de 35 de proiecte pe lista de vot final.
			La pct.1 pe listă avem Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea Statului de funcţii al serviciilor Camerei Deputaţilor pe anul 2007. Supun votului dumneavoastră statul de funcţii, vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Statul de funcţii a fost adoptat.
			2. Proiectul de Hotărâre privind încuviinţarea pornirii unei anchete parlamentare de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, în vederea cercetării legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat. (Conform afişajului electronic, s-au înregistrat 244 de deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 2 abţineri) detalii vot
			N-a trecut? 141? Luaţi cuvântul, domnule Uioreanu... Da.
			3. Proiectul de Hotărâre privind Contul de execuţie a bugetului Camerei Deputaţilor pe anul 2004. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Proiectul s-a adoptat. (Conform afişajului electronic, s-au înregistrat 249 de deputaţi prezenţi, 141 voturi pentru, 97 voturi împotrivă, 7 abţineri) detalii vot
			Am senzaţia că bugetul a fost cheltuit în mod excedentar. Rog secretarii generali să vadă ce se întâmplă cu noi aici. Deci, proiectul pe anul 2004 s-a adoptat. (Conform afişajului electronic, s-au înregistrat 250 de deputaţi prezenţi, 227 voturi pentru, 13 voturi împotrivă, 9 abţineri) detalii vot
			4. Pentru 2005. Proiectul de Hotărâre privind Contul de execuţie a bugetului Camerei Deputaţilor pe anul 2005. Să vedem poate a fost mai luminos. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat şi acesta. (Conform afişajului electronic, s-au înregistrat 251 de deputaţi prezenţi, 231 voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 4 abţineri) detalii vot
			5. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002. Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Da, domnule Stanciu. Ştiu. Vă rog să... secretariatul? Ştiu... Vă rog, domnule Stanciu, aveţi cuvântul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Domnule Nicolăescu, În această atmosferă frumoasă de seară târzie, vă anunţ, domnule preşedinte, că distinsele aparate de înregistrare a votului sunt blocate pe 231 de voturi pentru. În consecinţă, vă rog să daţi drumul la vot, pentru că vor trece toate cu 231 de voturi. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Păi, considerăm...înţeleg că e totul votat, da? Văd că s-a pornit. Dacă doriţi să votăm din nou Propunerea legislativă de la pct.5, privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002. Legea are caracter organic. Vă rog să votaţi. Domnule Dragomir, doriţi să luaţi cuvântul? Vă rog, domnule Gheorghiof, aveţi cuvântul.
			Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Votul electronic e o opţiune la votul deschis. Există cealaltă opţiune, cu mâna ridicată. N-are rost să încercăm acum să stăm în întuneric. S-ar putea să cadă complet curentul şi atunci să se întâmple altceva. Şi n-o să vedeţi nici mâna, o să începem să bâjbâim. În numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, propunem vot deschis cu mâna ridicată. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Supun votului dumneavoastră această propunere. Cine este pentru utilizarea votului deschis prin ridicarea de mâini. Vă rog să votaţi. Vă rog să număraţi. O să îl rog pe domnul din spate să rămână cu mâinile jos, ca să nu ne ducă în eroare. Aşa, mulţumesc. 216 voturi pentru. Voturi împotrivă? Domnule, faceţi un efort măcar să aprindeţi lumina dacă se mai poate. Domnule Popescu, nişte lumină dacă se poate, măcar?! 49 de voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. S-a adoptat formula. Supun votului dumneavoastră atunci prin vot deschis, următoarele proiecte. Propunerea Legislativă pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002. Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. 247 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Abţineri? 11 abţineri. Proiectul a fost adoptat. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Cristian Rădulescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur, există şi coincidenţe în viaţă. Eu am o vorbă pe care am luat-o din zicerile lui Murphy şi care sună cam aşa: "Când toată lumea îşi închipuie un scenariu, nu subestima rolul prostiei şi al întâmplării". S-ar putea să fie şi o întâmplare faptul că exact la o săptămână, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră şi pe exact aceeaşi temă, se produce exact acelaşi accident, aceeaşi pană de curent, şi nu mai funcţionează votul electronic. Cred că nu este numai o simplă întâmplare. Cred că tematica este mult prea importantă pentru... fără a subestima calităţile de numărător ale celor doi colegi secretari. Tematica este mult prea importantă ca să ne expunem unor comentarii, votând a doua oară manual, în condiţiile defectării votului electronic, tema referendumului. Vă fac două propuneri: una este să luăm o mică pauză de câteva minute, până se remediază sistemul de vot electronic, (Vociferări.) - vă mulţumesc! - şi a doua este să votăm celelalte chestiuni, dar tematica referendumului să o votăm în condiţiile în care se va repara votul electronic. (Vociferări.)
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnule deputat, Dacă există vreun dubiu referitor la proiectul care urmează, eu pot să vă propun vot prin apel nominal, nu e nici un fel de problemă, şi în felul acesta, lucrurile sunt clare. (Vociferări în sală.) Vă rog, domnule deputat Călian.
			Domnul Petru Călian: Pe procedură doresc să intervin, domnule preşedinte. Momentul stabilirii modului de vot l-am depăşit, s-a votat, vot deschis prin ridicare de mână, vă rog să continuaţi treaba, la ora 13 avem altă activitate, domnule preşedinte. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Stimaţi colegi, Dacă se va contesta votul la vreuna dintre legi, voi propune eu să se voteze prin apel nominal, ca să nu fie nici un fel de discuţie, dacă sunteţi de acord. Da. Domnul deputat Boureanu. (Rumoare) În ciuda întunericului, vă rog să păstraţi şi liniştea.
			Domnul Alexandru Cristian Boureanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnilor, deşi n-o să vă spun ceva la fel de plăcut. Într-adevăr, am depăşit momentul în care s-a hotărât cum votăm, dar, aşa cum au hotărât iniţial că votăm cu cartele şi la un moment dat ne-am răzgândit, putem din nou să hotărâm că vom face vot nominal. Iar rugămintea mea este, având în vedere că aţi fost trimişi în Parlament de cei care sunt cei mai interesaţi să avem o lege corectă a referendumului, v-aş ruga individual să vă spuneţi fiecare punctul de vedere, pentru a responsabiliza parlamentarii în faţa electoratului, şi-i rog pe colegii de la presă să-şi pregătească camerele şi să filmeze frumos, poate domnul preşedinte le dă voie să filmeze de aici din faţă, ca să ştim fiecare dintre noi cum a votat pentru această lege importantă. Mulţumesc mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Stanciu, domnul deputat Marton. A! Doamna Aura Vasile. Ok!
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, O să vă rugăm să respectaţi Regulamentul Camerei. Deci, liderul de grup sau viceliderul poate să solicite un asemene lucru. Colegul meu antevorbitor nu reprezintă una din aceste condiţii.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnule Marton, aţi renunţat. Stimaţi colegi, după cum l-am anunţat pe domnul lider de grup, Cristian Rădulescu, dacă va exista orice fel de contestare a votului, am să propun eu însumi vot prin apel nominal, ca să nu fie nici un fel de dubii.
			Supun votului dumneavoastră prin procedura adoptată de Cameră, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Sunt voturi împotrivă? Abţineri? În unanimitate, 267 de voturi, toţi parlamentarii prezenţi sunt pentru. (Se spune din sală că s-ar putea să funcţioneze aparatul de vot electronic.) Dacă funcţionează, verificăm imediat la următorul proiect de lege.
			Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr.139/1995. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Să vedem dacă merge electronic. Vă rog să votaţi. Nu funcţionează. Rămânem la vot prin ridicare de mâini.
			Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr.139/1995. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Două abţineri. Cu 264 de voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă, proiectul a fost adoptat.
			Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Domnul deputat Cristian Rădulescu.
			Domnul Cristian Rădulescu: Da. Mulţumesc, domnule preşedinte. Reiau, înaintea dumneavoastră cu puţin, propunerea ca acest vot să fie făcut nominal şi vă rog să supuneţi maniera de vot nominal la vot. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Înţeleg că pentru acest proiect doar propuneţi. Supun votului dumneavoastră ca acest proiect să fie votat prin apel nominal. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 66 voturi pentru. Voturi împotrivă? 128 de voturi împotrivă. Abţineri? 49 de abţineri. S-a respins procedura. Se va vota prin ridicare de mâini. Dacă se va contesta votul, fără îndoială, votăm prin apel nominal. Supun votului dumneavoastră Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 190 voturi pentru. Voturi împotrivă? 51 voturi împotrivă. Abţineri? 6 abţineri. 190 voturi pentru, 51 voturi împotrivă şi 6 abţineri. Domnule deputat Rădulescu, doriţi să luaţi cuvântul.
			Domnul Cristian Rădulescu: O scurtă explicare a votului. Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotriva acestei modificări a Legii referendumului, socotind că ea introduce prevederi care, pe de o parte, limitează dreptul constituţional democratic al poporului de a se manifesta prin referendum o lungă perioadă de timp, introducând acele perioade de interdicţie a referendumului, pe de altă parte, introduce norme diferite de suspendare prin referendum a preşedintelui ales prin modalităţi diferite de vot în primul sau în al doilea tur. Prin urmare, instituie, hai să zicem, categorii de legitimitate a Preşedintelui României. Am votat împotrivă şi, în orice caz, această lege care a fost modificată cu profundă tentă politică şi care a fost adoptată în condiţiile votului acesta, fără asumarea răspunderii votului nominal, această lege s-ar putea să fie conform zicalei că nu este pentru cine se pregăteşte, este pentru cine se nimereşte. (Aplauze din partea deputaţilor care fac parte din Grupul parlamentar al P.D.)
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Crin Antonescu.
			Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu doresc să justific votul, pentru că asta am făcut-o şi în dezbateri şi în toată această perioadă. Dar apropo de asumarea răspunderii, doresc să spun că eu şi toţi colegii mei parlamentari liberali prezenţi aici au vota pentru. Pentru că pe de altă parte suntem buni colegi, şi dintr-o solidaritate pe care sper să o înţelegeţi, vă rog, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să dispuneţi staffului tehnic să elibereze nişte adeverinţe unor colegi de-ai noştri, pentru Palatul Cotroceni, că dânşii au votat cum trebuie. Mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. domnul deputat Marton. Numai din partea grupurilor, domnule deputat.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, După cum ştiţi, am mai spus şi data trecută, Grupul nostru parlamentar a votat pentru această soluţie, pentru că suntem convinşi că este soluţia justă, indiferent de cine este preşedintele ţării. Este o soluţie echilibrată, corectă şi de aceea am votat aşa. Iar dacă, după cum susţin unii dintre colegii noştri, poporul doreşte altceva, e dreptul poporului, şi-l va exprima ducându-se la referendum într-o majoritate solicitată de lege şi votând împotriva demisiei unui preşedinte sau altuia, oricare ar fi acest preşedinte şi oricând. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Călian, Grupul P.C.
			Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Putem discuta în primul rând despre un principiu, cel al simetriei, mult vehiculat, inclusiv în mass-media în ultima perioadă. Este un lucru absolut normal. Părerea Grupului parlamentar al P.C. este că până astăzi Legea nr.3, Legea referendumului, a fost una neconstituţională. Nu trebuie să supere pe nimeni faptul că s-a votat în acest mod, votul este evident, este zdrobitor în favoarea acestei iniţiative legislative. Felicit Grupurile parlamentare ale UDMR şi P.N.L, iar colegilor din P.D. trebuie să le spun că principiul este unul şi acelaşi: minoritatea se supune majorităţii. Aşadar, trebuie să vedem Constituţia de fiecare dată, şi atunci când discutăm despre suspendare, mă refer aici la preşedinte, şi atunci când discutăm despre Proiectul de Lege care vizează modificarea Legii referendumului. Constituţia este una şi aceeaşi. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Florin Iordache, din partea Grupului P.S.D.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Noi am votat pentru respectarea Constituţiei. Pentru că Legea nr.3 din februarie 2000 este o lege neconstituţională. Am ţinut cont de decizia Curţii Constituţionale nr.567 din vara anului trecut. Am votat pentru normalitate. Am votat, dacă este necesar, şi preşedintele nu respectă Constituţia, pentru întoarcerea la popor. Cui îi e frică de întoarcerea la popor? Dacă vă e frică de întoarcerea la popor, stimaţi colegi, n-aveţi ce căuta aici şi mergeţi la Cotroceni. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Doamna deputat Jipa, din partea Grupului P.R.M.
			Doamna Florina Ruxandra Jipa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bănuiesc că voi fi în asentimentul unei mari părţi din această sală. Într-adevăr, P.R.M.-ul a votat tot pentru Constituţie, tot pentru normalitate, tot pentru reîntoarcerea la popor. Nu ne este frică de nimeni şi am mai spus-o de multe ori şi probabil că astăzi acest vot este mai reprezentativ ca oricând, pentru că ştiţi ce miză mare are acest vot. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, doamna deputat. Cred că am finalizat grupurile parlamentare. Vă propun, stimaţi colegi, ca urmare a acestei lungi proceduri de explicare a votului, să fiţi de acord să finalizăm totuşi lista de vot final astăzi. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Cine este pentru? 260 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Propunerea legislativă privind înfiinţarea satului Ţepu de Jos prin reorganizarea comunei Ţepu, judeţul Galaţi. Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 154 de voturi. Insuficiente pentru adoptarea proiectului. Propunerea legislativă a fost respinsă.
			Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Corneşti, judeţul Gorj, prin reorganizarea comunei Băleşti. Legea are caracter organic. Procedură de urgenţă. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru respingere? Vă supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a înfiinţării. Vă rog să votaţi. 174 voturi. S-a aprobat respingerea. Vă rog, domnule deputat. Explicarea votului.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Stimaţi colegi, Am înţeles şi din partea comisiei că există anumite argumente pentru a respinge ceea ce până la urmă cetăţenii din acea comună îşi doreau. Sunt iniţiator. Mă gândesc însă că vorbim în ultimul timp, vorbea şi şeful Partidului Democrat, domnul Băsescu, de aici, vorbea de vot uninominal şi de a respecta dorinţa celor care ne aleg. Eu am crezu, prin acest proiect, şi le mulţumesc colegilor mei că m-au susţinut, că încerc să respect voinţa celor care mă aleg şi am privit cu neplăcere votul împotriva cetăţenilor Gorjului, dat de colegii mei parlamentari de Gorj. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Nu mai sunt alte intervenţii.
			Propunerea legislativă pentru completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. Legea are caracter organic. Comisia propune respingerea. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. 173 de voturi. Respingerea propunerii a fost adoptată.
			Proiectul de Lege pentru acceptarea Amendamentului adus la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, care a fost adoptat la cea de-a patra Conferinţă a Părţilor, la Gaborone la 30 aprilie 1983. Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 259 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Două abţineri. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţarea Proiectului privind serviciile municipale, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2006. Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 259 de voturi. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind acceptarea Convenţiei asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001. Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată. Cine este pentru? 259 de voturi. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei de cooperare poliţienească pentru Europa de Sud-Est, adoptată la Viena la 5 mai 2006, semnată de România la aceeaşi dată. Suntem primă Cameră sesizată. Legea are caracter ordinar. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind trecerea frontierei de către persoane, mijloace de transport, echipamente şi materiale în procesul de construire şi dare în exploatare a unui nou pod mixt (rutier şi feroviar) de frontieră între cele două ţări, peste fluviul Dunărea, semnat la Sofia la 31 iulie 2006. Proiectul are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Senegal privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucureşti la 19 octombrie 2006. Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 3 abţineri. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258. Voturi împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.84/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.61/2006 pentru modificarea anexei nr.2 la Ordonanţa Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 258 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 256 voturi pentru. Voturi împotrivă? Revin. Cine este pentru? Vă rog să-mi atrageţi atenţia dacă s-a votat prost. Dacă aţi observat, vă rog să sesizaţi dacă a fost greşită numărătoarea undeva. 180 voturi pentru. Voturi împotrivă? 62 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru modificarea anexelor nr.1 şi 2 la Ordonanţa Guvernului nr.51/1994 privind drepturile de echipament şi materiale de resortul echipamentului, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 256 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat.
			Propunerea legislativă pentru modificarea art.84 şi art.85 din Legea nr.59/1934 asupra cecului. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Respingerea o supun la vot. Da. vă rog să număraţi. 148 voturi pentru. Voturi împotrivă? (Din sală se atrage atenţia că este lege organică) E ordinară, pe cuvântul meu că scrie ordinară aici! Deocamdată numărăm, şi discutăm după aceea. 126 voturi împotrivă. Sunt 148 de voturi pentru respingere. Rog să mi se explice de la comisie dacă e organică sau ordinară. La mine scrie ordinară. Pe ordinea de zi sunt, doamna deputat. La ce punct e pe ordinea de zi? Ordinară, scrie, domnilor, la pct.26. Explicaţi-mi, vă rog! Deci, organică, scrie. Deci, propunerea de respingere nu s-a adoptat. Comisia, aplicarea art.97 alin.(4) - dacă nu greşesc - da, vă rog să-l aplicaţi corespunzător.
			Propunerea legislativă privind unele servicii de asistenţă financiară procedurală. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Ordinară, scrie la mine, din nou. OK. Vot tot 148, da? 148 voturi pentru. Voturi împotrivă? 126 voturi împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. S-a adoptat respingerea.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 254 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Propunerea a fost respinsă.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Titlului VII capitolele I art. 5 din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 254 pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Propunerea a fost respinsă.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 254 pentru. Voturi împotrivă? 4 împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Propunerea a fost respinsă.
			Propunerea legislativă privind evaluarea şi managementul inundaţiilor. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 251 pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. S-a respins.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru respingere? 249 pentru. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Proiectul a fost adoptat, deci s-a respins propunerea legislativă.
			Propunerea legislativă pentru stabilirea unor normative privind obligativitatea întreţinerii şi reparaţiei faţadelor imobilelor. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru respingere? 249 pentru. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? 4 abţineri. Propunerea a fost respinsă.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.1 din Legea nr.147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru respingere? Vă rog să număraţi. 150 pentru. Voturi împotrivă? 125 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Propunerea a fost respinsă.
			Propunerea legislativă privind instituirea indemnizaţiei pe viaţă a cascadorilor români de film istoric şi naţional din patrimoniul naţional, care au activat în perioada 1960 - 1989. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Cine este pentru respingere? 241 pentru. Voturi împotrivă? 7 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Propunerea a fost respinsă. Am finalizat sesiunea de vot final. Declar închisă şedinţa.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 13,15.