Plen
Ședința Senatului din 13 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.9/23-02-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-07-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 13-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 13 februarie 2007

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru.

Ședința a început la ora 16.00.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Puskas Valentin Zoltan, secretari ai Senatului.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate colege, stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 13 februarie 2007. Lucrările Senatului vor fi conduse de subsemnatul, ajutat de cei doi colegi secretari, domnul secretar Mihai Ungheanu și domnul secretar Puskas Valentin Zoltan.

Stimați colegi, vă anunț că din totalul de 137 de senatori, și-au anunțat absența... Cred că, totuși, situația nu mai este valabilă, văd aici 29 de colegi, dar mulți dintre ei sunt în sală, o să refacem. Oricum, suntem în cvorum de lucru.

Stimați colegi, aveți ordinea de zi în mapele dumneavoastră. Avem mai multe puncte la ordinea de zi. Vom începe cu dezbaterea moțiunii simple intitulate "Minciuna-adevărul justiției Macovei", semnată de 64 de senatori.

După ce vom supune la vot moțiunea, în urma dezbaterilor, avem, stimați colegi, șase proiecte de lege, la care vom da numai votul final, pe parcursul a circa 10 minute, dar suntem în cvorum de lucru, deci vă rog să nu părăsiți sala după vot.

Vă consult dacă sunt obiecțiuni referitoare la ordinea de zi. Nu sunt.

Stimați colegi, supun votului dumneavoastră... (Domnul senator Șerban Nicolae solicită cuvântul.)

Domnul senator Șerban Nicolae, vă rog! Microfonul 3.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi, nu e vorba de obiecțiuni, ci de o propunere. În ordinea de zi, la punctele 6 și 7, din cele anunțate de domnul președinte al Senatului, se află Legea pentru modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului și Legea pentru modificarea lit.b) și c) ale art.10 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care se află în faza de cerere de reexaminare transmisă de Președintele României.

Vă rog să fiți de acord să tratăm cu prioritate aceste proiecte de lege, cererile de reexaminare din partea șefului statului, și să le trecem imediat, la punctele 2 și 3, urmând ca întreaga listă să se decaleze.

Deci, să începem votul la legile organice cu aceste două cereri de reexaminare, având în vedere că rapoartele au fost deja adoptate cu majoritatea necesară, încă de săptămâna trecută.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu cred că putem fi de acord. Oricum, în maxim 5-6 minute vor trece toate. Nu cred că e nevoie neapărat de o ordine, toate vor fi supuse votului și voi începe cu cele două. Nu este absolut nici un impediment.

Deci, supun votului dumneavoastră ordinea de zi, cu această corectură.

Vă rog, stimați colegi, să votați. Rog toată lumea să voteze.

94 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, o singură abținere, ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru - până la epuizarea ordinii de zi, dar trebuie să-l supun votului dumneavoastră.

Vă rog să votați.

Programul de lucru a fost aprobat cu 101 voturi pentru, 4 voturi împotrivă și o singură abținere.

Vă anunț că doamna ministru Macovei este prezentă.

Bine ați venit, doamna ministru!

 
Prezentarea, dezbaterea și adoptarea moțiunii simple Minciuna-adevărul justiției Macovei.

Stimate colege, stimați colegi, intrăm în primul punct al ordinii de zi: dezbaterea moțiunii simple, intitulată "Minciuna-adevărul justiției Macovei".

Îl invit pe domnul senator Sabin Cutaș pentru a da citire moțiunii simple.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Scuzați-mă, înainte de asta, vă consult dacă cineva își retrage semnătura de pe moțiune. Nu. E în ordine.

Aveți cuvântul.

 

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamna ministru,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți să prezint moțiunea intitulată "Minciuna-adevărul justiției Macovei".

"Voi face tot ce-mi stă în putere să facem o strategie de reformă corectă, bună, realistă și care în final să ducă la un alt sistem de justiție".

Asta declara doamna Monica Luiza Macovei la începutul învestiturii sale ca ministru al justiției. Și, într-adevăr, era esența mandatului său, esența desăvârșirii statului de drept, esența așteptărilor societății românești și a exigențelor legate de integrare.

Declarația a rămas unică și uitată. Au trecut mai mult de 2 ani și Ministerul Justiției nu a prezentat niciuneia dintre instituțiile fundamentale ale statului, nici societății civile, nici populației, un minimum de program coerent, corect - cum spunea - realist, care să schițeze măcar o idee fundamentală despre reforma sistemului justiției.

După numai 5 luni de la învestire, în ziua de 9 mai 2005, doamna Monica Luiza Macovei capitula fără luptă, declarând la Cluj-Napoca, în fieful domnului Boc: "Accept ca reforma să fie făcută de Consiliul Superior al Magistraturii."

Cu alte cuvinte, ministrul Guvernului Alianței D.A., în al cărei program de guvernare un loc important revenea reformei justiției, renunța în nume propriu, cu de la sine putere, la împlinirea principalei îndatoriri pe care o avea. Era primul semn vizibil de autoizolare a ministrului Macovei în Guvernul din care făcea parte, de distanțare de la Programul acestuia, de "privatizare", dacă se poate spune așa, a politicii guvernamentale.

Mai grav însă decât abandonarea misiunii sale și chiar decât nesocotirea așteptărilor populației era caracterul profund neconstituțional al anunțului făcut și al "strategiei" personale ce avea să fie urmată. Acest transfer de răspundere către Consiliul Superior al Magistraturii contravenea încă din intenția sa Constituției României. Conform art.133 din Legea fundamentală a statului, rolul Consiliului Superior al Magistraturii este doar acela de a fi "garantul independenței justiției". În structura și atribuțiile prevăzute prin Constituție, Consiliului nu îi revine nicicum prefigurarea sau adoptarea unor măsuri legislative ori executive care să reformeze justiția. Acestea reprezintă, tot în conformitate cu legea fundamentală, atributele celorlalte două puteri ale statului, separate și aflate în echilibru cu autoritatea judecătorească. Politicile sunt stabilite și îndeplinite de clasa politică, în numele voinței populare care o legitimează prin alegeri libere. Autoritatea judecătorească, independentă politic, nu face politici, ea aplică legile, inclusiv legile reformatoare, păstrându-și independența garantată de C.S.M.

Transferul grav, neconstituțional, de prerogative și de responsabilitate către C.S.M. nu a avut drept scop și urmări numai dorința ministrului Macovei de a scăpa de sarcina grea și imperativă a reformării justiției. El s-a asociat cu un plan demonic de subminare a prestigiului și credibilității C.S.M., iar prin acesta al autorității judecătorești în ansamblu. Raporturile ministrului justiției cu Consiliul Superior al Magistraturii au fost programate a fi tensionate până la paroxism. Acest trist și grav adevăr este confirmat de o a treia declarație a doamnei ministru, făcută presei. Referindu-se la stilul "colaborării" sale cu C.S.M., organism colegial și eligibil, în care ministrul este un simplu membru și se supune votului majoritar, doamna Macovei anunța: "Dacă nu se rezolvă, țip."

Și, într-adevăr, acești ani de "colaborare" cu C.S.M. au fost marcați de un șir necontenit de țipete, acuze, jigniri, discreditări. Chiar dacă nu formează tema prezentei Moțiuni, nu putem să nu observăm că strategia contradictorie a ministrului justiției, pe de o parte de a abandona răspunderea reformei și a o transfera - neconstituțional - la C.S.M., iar pe de altă parte de a culpabiliza din start și apoi continuu C.S.M., de a-l demoniza și discredita, coincide cu un proces mai amplu de destabilizare a echilibrului puterilor în stat, de subminare a încrederii în instituțiile fundamentale ale democrației petrecute în acești ultimi ani.

Așadar, ca o primă concluzie generică despre stilul și activitatea ministrului justiției, trebuie să observăm că, prin eschivarea de la răspunderea înfăptuirii reformei în justiție, urmată de acuzația, premeditată, că C.S.M. nu înfăptuiește această reformă, care, constituțional, nu îi revine, doamna Monica Luiza Macovei înregistrează o primă mare minciună. Domnia-sa a reușit ca în ochii unor cercuri ale puterii, în ochii unei părți a presei, iar prin aceasta în ochii unei părți a populației să apară ca un promotor neînțeles și obstrucționat al reformei, când în realitate nu avea nici un program de reformă reală.

Au existat unele proiecte de lege, susținute cu zgomot și adesea capricios, dar acestea au fost în majoritate reșapări ale legislației existente, acunzând câteodată prevederi autarhice sau contrare statului de drept, promovate într-un stil ce transformau analiza de către Guvern sau Parlament într-o procedură pripită, formală, generatoare de greșeli.

Dar nu lipsa de inițiative legislative mici și mijlocii o reproșăm ministrului, ci lipsa totală a unei strategii, a unui proiect de reformă, mergând până la abandonarea declarată a acestei îndatoriri, însoțită de acuzele nesincere că e victima nu a propriei delăsări sau neputințe, ci a sabotajului magistraților.

Din nefericire, în mod grav pentru țară, auto-aureolarea cu merite și culpabilizarea celorlalți au constituit singura strategie a ministrului, și anume, strategia unei false imagini în ochii unor cercuri europene, imagine întărită prin contrast la fel de fals, acela al discreditării, inclusiv în străinătate, a magistraților din România.

Nu acredităm prin această Moțiune ideea că justiția nu are carențe. Dimpotrivă, are lipsuri foarte, foarte mari. Problema este că defectele justiției nu se îndreaptă de la sine și, cu atât mai puțin, prin abordări demagogice sau demonizări în bloc. Crearea unui sistem judiciar performant, corect și credibil, presupune reformă, presupune concepție, presupune coduri, presupune o confirmare în timp, presupune corelări strategice în toată sfera ordinii de drept și colaborare cu toate organismele răspunzătoare de ordinea de drept. Or, înspre acest larg orizont nu s-a schițat nimic.

Evocând nevoia colaborării în spațiul ordinii de drept, remarcăm încă o diversiune. După cum se știe, capitolul respectiv al Programului de integrare se numește "Justiție și Afaceri Interne" Nu întâmplător! Între aceste domenii există o foarte strânsă legătură. Doamna ministru Macovei și protectorii domniei-sale au acționat astfel încât toate neîmplinirile din sectorul J.A.I. să fie atribuite justiției.

Exemplul cel mai elocvent îl constituie campania anti-corupție. Pe de o parte, lupta anticorupție s-a redus la vânătoare de cazuri spectaculare, la "peștii cei mari", cum i s-a spus. Are și această vânătoare de rechini importanța ei, iar doamnei Macovei îi revine meritul de a fi demolat mitul infailibilității demnitarilor și potențaților. Ultimele semnale sunt că și în această privință s-a acționat partizan, dar urmează ca viitorul să aducă lumină. Problema e că și în domeniul marii corupții rezultatele sunt sub așteptări. Iar când cazurile trimise în instanțe au trenat ori au fost infirmate, vina a fost întotdeauna atribuită justiției. Dar justiția lucrează, cum s-ar spune, "cu materialul clientului". În domeniul penal, calitatea și rezultatele actului de justiție depind, în foarte mare măsură, de calitatea urmăririi penale, începând cu soliditatea și calitatea investigațiilor prealabile. Nu cunoaștem să fi intenționat măcar o analiză a originii rateurilor penale în sfera Parchetului, Poliției, Serviciilor de Informații. Totdeauna, vinovată, coruptă, apare justiția.

Ordinea de drept este grav compromisă. Pe străzi și în locurile publice se afirmă dreptul pumnului și conștiința impunității. Numărul crimelor grave, în stil mafiot, cu autori nedescoperiți, întărește conștiința impunității în concepția celor înclinați spre fărădelege. Comportamentul violent mărunt - în familie, între vecini, în traficul rutier, pe stadioane - este ignorat chiar dacă stă la baza lanțului trofic ce are la vârf marea violență. Înmulțindu-se, în această zonă, neexplorată, a criminalității, fie alimentează disprețul față de lege al unora și resemnarea altora, fie aglomerează instanțele copleșite de dosare și sufocate în proceduri greoaie.

Ce a întreprins doamna ministru Monica Luiza Macovei, în afara retoricii, împotriva criminalității? Domnia-sa are două "mari realizări", pentru care merită chiar să intre în istorie:

  1. A blocat aplicarea noului Cod penal, elaborat de specialiști, adoptat de Parlament, promulgat de Președintele României;
  2. A desființat Institutul de Criminologie.

Noul Cod penal trebuia să intre în vigoare la 30 iunie 2005. Menționăm că acest termen era prevăzut prin lege, acordându-se o perioadă de un an de zile pentru asimilarea reglementărilor noului cod de către justiție, populație, specialiștii dreptului. Un asemenea interval a fost absolut necesar pentru ca toată lumea să afle de reglementări, iar specialiștii să le aprofundeze pentru interpretarea și aplicarea cât mai unitară.

Preluându-și investitura, doamna ministru Macovei a mințit Guvernul din care face parte, susținând că noul Cod penal nu satisface exigențele Uniunii Europene, în special în două privințe: nu ar prevedea răspunderea penală a persoanei juridice și nu ar prevedea posibilitatea confiscării averii membrilor de familie în cazul anumitor infracțiuni. Cu această motivare a determinat adoptarea unei serii de ordonanțe de urgență pentru amânarea intrării în vigoare a noului Cod penal. Consecința a fost derutarea magistraților, specialiștilor și justițiabililor, nesiguranța defavorabilă ordinii de drept, confuzie totală în formarea viitoarelor generații de juriști, aflați în perioada de formare, mediul academic nemaiștiind ce să predea.

După un timp, doamna ministru a anunțat că "rezolvă restanțele integrării" ("restanțe" care, în această privință, existau numai prin zicerile domniei-sale și prin intoxicarea de către domnia-sa a oficialilor europeni), modificând vechiul Cod penal, Codul penal ceaușist. Modificările au constat, în principal, în includerea în Codul penal vechi, ceaușist, exact a reglementărilor în privința răspunderii persoanei juridice și a confiscării de la membrii familiei, reglementari care existau - în parte, ad litteram - în noul Cod penal a cărei aplicare o bloca. O altă categorie de modificări a constat fie în dezincriminarea unor fapte, în scop populist, contrar ordinii de drept și constituționale, fie în modificarea unor reglementări care vizau stilul de lucru infracțional al Ministrului, adaptându-le astfel încât faptele Domniei-Sale să fie dezincriminate.

Ne referim chiar la exemplul dat, constând în dezinformarea, în scris, sub semnătură, a Guvernului și a organismelor europene, privind pretinsele lacune ale Codului penal. Împreună cu alte dezinformări și pârâciuni colportate în cercurile Uniunii Europene, doamna Macovei s-a făcut susceptibilă de inculpare pentru comunicarea de informații false "de natură să aducă atingere (...) relațiilor internaționale ale României". Prin modificările operate în vechiul Cod penal (art.168) și prin blocarea aplicării noului Cod penal (art.278) cetățeanul Macovei scapă de sub incidența legii penale pentru minciunile proferate.

Dezordinea totală în materia legislației penale a dus la situația, unică prin ridicol în istoria dreptului universal, ca România să aibă, la un moment dat, în vigoare două Coduri penale, în vreme ce ministrul Justiției anunța că elaborează și un al treilea.

Multă energie a consumat ministrul justiției pentru reformarea Ministerului Public, dar nu în conformitate cu cerințele statului de drept, ci cu interesele aservirii politice. Mărturie stă obstinația cu care se opune propunerii numirii procurorului general de către C.S.M., conform Constituției, și diversiunea că propunerile legislative, în acest sens, ar urmări schimbarea conducerilor care "merg bine". Fără îndoială că aducerea legilor în concordanță cu Constituția nu atrage schimbarea persoanelor (de altfel numirile se fac de Președintele României), dar cea care a schimbat procurorul general, după o pregătire perfidă, constând în denaturarea bilanțului Parchetului General, a fost doamna ministru Macovei.

Reformarea Ministerului Public presupunea o lege coerentă, unitară, bine documentată, pe care doamna ministru s-a angajat că o va propune. În locul ei, a promovat nu mai puțin de 7 modificări ale Legii existente (nr.508/2004), cârpeli cu petice de tablă tăioasă, pentru că mai întotdeauna a introdus reglementări care au scandalizat specialiștii și societatea civilă. Ultima dintre ele a fost făcută prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.131/2006, elaborată în stilul Macovei, adică în pripă și sub presiune. Și acest episod a fost marcat de nesinceritate, vizibilă pentru oricine compară expunerea de motive cu modificările propuse, precum și prin absența juxtapunerii reglementărilor aflate în dezbatere, așa cum este practica de legiferare.

În niciun domeniu al dreptului Ministerul Justiției, sub conducerea doamnei Macovei, nu și-a îndeplinit misiunea esențială de a fi principalul laborator de legi al Guvernului. El nu a elaborat decât proiecte sporadice ori spectaculare și diversioniste, cum este Legea A.N.I. Acest proiect escamotează vina ministerului de a nu fi făcut decât un extrem de redus număr (circa 30) de sesizări la instituțiile existente și competente ca să verifice corectitudinea declarațiilor de avere sau de interese. În loc să propună reglementări care să potențeze cadrul instituțional existent, doamna ministru a procedat în stilul său ceaușist, creând structuri noi care să acopere ineficiența structurilor în funcțiune. Făcând abstracție de gălăgioasa mediatizare și de cohorta de procese de intenții cu care a încercat să-și impună propria versiune, este de reținut, în contextul acestei Moțiuni, încă o minciună a ministrului justiției: pretenția că A.N.I. este cerută de U.E., cu toate că un asemenea organism nu există în statele europene. În realitate, oficialii europeni preluau un angajament al doamnei Macovei însăși. Prinsă cu minciuna, doamna ministru a oferit o scuză lipsită de demnitate și în mare măsură nesinceră: aceea că România are probleme specifice. Corupție există peste tot în lume, iar dacă România are o extindere mai mare a plăgii, aceasta se datorează, după mai mult de 2 ani de funcționare, în primul rând, doamnei Macovei, care, exceptând acuzele, insinuările, ieșirile spectaculare, răfuielile individuale, nu a promovat sau inițiat nici o măsură care să vizeze cauzele fenomenului, începând cu baza de masă a coruptibilității. Și în acest domeniu ministrul și-a canalizat discursul, ipocrit și distructiv, contra autorității judecătorești, lansând și întreținând psihoza că întreaga justiție este coruptă. Concluzia pentru popor? Întreaga justiție trebuie blamată, sfidată, ignorată. Nu pretindem că nu există corupție în justiție, cum există, din păcate, în toate domeniile, dar până la ponderea de 70% judecători corupți pe care a colportat-o ministrul Macovei cu iresponsabilitate, e cale lungă. Și, oricum, în afară de acuzații dublate de pârâciuni și de perversul număr de telefon afișat pe ușile instanțelor, n-a întreprins nimic. Și cum să întreprindă dacă dialogul cu specialiștii dreptului și criminologiei este inexistent !?

Cel mai dăunător și păgubos exemplu al inactivității Ministerului Justiției ca laborator de legi privește importanta problematică a restituirilor imobiliare. Se știe că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului România deține nefericitul loc doi, în ceea ce privește numărul de sesizări. Ne întrece doar Rusia, dar numai datorită populației mult mai numeroase. Cea mai mare parte din sesizările admise vizează regimul restituirilor de proprietăți. Și pentru această stare s-a dat vina pe magistrați, pe practica lor contradictorie, deși contradicțiile practicii judiciare urmează contradicțiile și sinuozitățile legislației. În loc să se promoveze clarificarea, o dată pentru totdeauna, a legislației restituirilor, ministrul justiției a cedat inițiativa, în mod stupefiant, Ministerului Agriculturii și Pădurilor. Mai mult, a acceptat promovarea unor modificări - care exprimă mai mult interesele zonale ale fostului ministru al agriculturii - prin asumarea răspunderii de către Guvern. Și absolut straniu și descalificant pentru un ministru al justiției, ați urcat în vagonul asumării răspunderii și modificări proprii la legislația din domeniul exclusiv al justiției, fără legătură cu retrocedările. Rezultatul ? Reglementări ce nu au rezolvat, ci au încâlcit și mai mult raporturile juridice. În loc de răspundere personală, ați dat din nou vina pe autoritatea judecătorească, propunând, spre stupefacția organizațiilor internaționale ale magistraților, sancțiuni pecuniare pentru hotărârile judecătorești, cu motivația numărului mare de hotărâri C.E.D.O. de condamnare a Guvernului Român. Dar vine vremea, doamnă ministru, a unui nou val de hotărâri C.E.D.O. defavorabile României, de data aceasta în favoarea noilor proprietari, năpăstuiți, laolaltă cu vechii proprietari, prin legislația ambiguă pe care ați perpetuat-o și, ca un bonus diabolic, vă atragem atenția că legislația ambiguă perpetuată în domeniul retrocedărilor a consolidat mafia retrocedărilor și a turnat apă vie la rădăcina corupției în administrația locală și în structurile aferente acestei probleme.

La începutul investiturii, ministrul justiției s-a angajat public că până în luna martie 2005 va avea un plan pentru reducerea supraîncărcării cu dosare a instanțelor. Exceptând o modificare a Codului de procedură civilă, prin care s-a remediat, cu prețul unui al doilea val de destabilizare a rolurilor instanțelor, o aberație a ministeriatului Valeriu Stoica și s-a degrevat, parțial, Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a întreprins nimic. Rolurile instanțelor sunt în continuare, extrem de încărcate, în dauna activității de judecată, a intereselor cetățenilor și a relațiilor justiție-justițiabili. Tensiunilor create de această încărcare specifică, României i se adaugă tensiunile create prin demonizarea sistematică și suspiciunea întreținută diabolic asupra corpului magistraților de către ministrul de resort și lipsa oricărei preocupări de asigurare a drepturilor solicitanților.

Inacțiunea absolută în materie procedurală și de organizare a instanțelor este dublată de o politică a resurselor umane catastrofală. Rezultatele ei sunt, succint, următoarele: renunțarea la un număr considerabil de magistrați cu experiență, chiar dacă aceștia nu erau compromiși în perioada pre-revoluționară și, mai ales, că mulți dintre ei își începuseră cariera după decembrie 1989, vârsta medie în activitatea de magistrat fiind sub 17 ani. În vidul de resurse creat, s-a grăbit, fără suport în experiența profesională, accesul nemotivat al unor judecători și președinți la instanțele superioare, cu efect negativ asupra calității actului de justiție. Totodată, se menține un număr foarte mare de posturi vacante de judecători și procurori (peste 600), în vreme ce Ministerul Justiției și-a umflat aparatul la peste 350 posturi, iar pentru A.N.I. se preconizează alte 200.

Ce aștepta populația, ce aștepta România, ce aștepta Uniunea Europeană de la ministeriatul Macovei și nu li s-a oferit decât dezinformări, pârâciuni, arătatul cu degetul spre țapul ispășitor abreviat C.S.M.?

  • O justiție mai performantă sub aspectul întemeierii verdictelor;
  • O justiție mai diligentă, sub aspectul celerității;
  • O justiție mai eficientă, sub aspectul aplicării hotărârilor;
  • O justiție mai convingătoare, sub aspectul rezonanței civice.

Ministeriatul Macovei nu a oferit nimic. Dimpotrivă:

Nu s-a conturat nici un sistem sau mecanism de autoreglare profesională;

Procesele sunt în continuare tergiversate ori, dacă, în anumite situații, cunosc o accelerare a ritmului de melc, ea se face prin măsuri administrative, în dauna drepturilor procesuale, pentru că nu s-a reformat sistemul;

Executarea hotărârilor este în continuare copleșită de interese străine actului de justiție;

Dezideratul ca actul de justiție să fie nu numai drept, corect, legal, ci și convingător pentru părți, nu este nici măcar formulat. Sistemul perseverează în ermetism, caracter scolastic, indiferență față de propria-i imagine publică. Contrar dezideratului credibilității, inerente respectului civic față de autoritatea judecătorească, doamna ministru Macovei a întreținut defăimarea și discreditarea acestei puteri a statului.

În pofida numărului mare de specialiști din schema Ministerului Justiției, s-au cheltuit sume uriașe pentru audit și expertize. Singurul rezultat este cointeresarea față de politica personală a ministrului, a câtorva organizații neguvernamentale și retribuirea câtorva arhitecți de imagine în presa străină. Dar cheltuielile bugetare nu se regăsesc în niciun rezultat cât de cât concludent în politica legislativă sau în strategia reformei.

Chiar dacă experții scump plătiți din banii contribuabililor pentru a propune soluții ar fi prezentat totuși idei reformatoare, efortul lor ar fi fost neavenit, deoarece doamna ministru Macovei avea alte preocupări, decât reforma reală a justiției. În consens cu alte tendințe ale politicii românești din această perioadă, domnia-sa a urmărit aservirea politică a autorității judecătorești prin subminarea metodică a credibilității acesteia.

Minciuna a stat cu ministrul justiției la masă, a fost mințită presa, a fost mințită populația, a fost mințit Parlamentul, a fost mințit Guvernul, a fost mințit Consiliul Europei. Pe lângă minciună, dezinformări, adevăruri ascunse, principala trăsătură de stil a ministeriatului Macovei o constituie promovarea și întreținerea cu obstinație a relațiilor conflictuale: cu C.S.M., cu Parlamentul, cu instanțele, cu Asociația Magistraților din România, cu generațiile de judecători, iar în ultima perioadă - fățiș și cu Guvernul.

Minciuna preferată - culpabilizarea C.S.M. Declara doamna Macovei într-o emisiune televizată din noiembrie 2006 despre C.S.M.: "Au o țintă: Vor să nu schimbe nimic!". Dar ce schimbare a propus Ministerul Justiției Consiliului Superior al Magistraturii, în afara răfuielilor personale ? Niciuna, pentru că s-a derobat, de la bun început de misiunea înfăptuirii reformei.

Este normal să ne întrebăm: iubește doamna ministru Macovei dreptatea? Iubește, pe cât declară, corectitudinea ?

Răspunsul îl aflăm fie și numai în 2 episoade: procesul casei naționalizate subdobândite de părinții domniei-sale și dispariția din țară a lui Omar Hayssam, cu concursul structurilor de care răspundea direct: penitenciarele, respectiv cabinetul medical și Parchetul.

Textul prezentei Moțiuni înserează în introducerea sa declarații publice ale doamnei ministru Macovei. Vom încheia tot cu o declarație, făcută recent, în ziua de 17 ianuarie 2007 în care doamna ministru Macovei anunță perspectiva finală a investiturii sale: "În doi ani, justiția va sta mai prost decât în prezent".

Parlamentul României, Guvernul României nu pot accepta o asemenea țintă, un asemenea program.

Domnule președinte al Senatului României,

Doamnelor si domnilor senatori,

Având în vedere motivația expusă care demonstrează carențele grave din activitatea ministrului justiției Monica Macovei ca și disfuncționalitățile din sistemul justiției imputabile acesteia privind:

  1. Nepromovarea sau promovarea cu întârziere a unor acte normative care trebuiau elaborate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România cu ocazia încheierii Tratatului de aderare la Uniunea Europeană;
  2. Amânarea nejustificată a reformării legislative a sistemului judiciar privind Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală, Codul comercial, activitățile de lobby etc.;
  3. Amânarea succesivă, respectiv, blocarea intrării în vigoare a Codului penal, adoptat încă în anul 2004, până la sfârșitul anului 2008, deși capitole importante reprezentau angajamente ale statului român, negociate în cadrul Capitolului XXIV: "Justiție și afaceri interne", prin aderarea României la Uniunea Europeană.
  4. Dezinteresul vădit față de finalizarea lucrărilor de investiții la diferite instanțe, parchete, penitenciare și ale altor instituții, precum și față de dotarea corespunzătoare a acestora.
  5. Declanșarea și susținerea unor conflicte sau tensiuni în relațiile cu CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională sau Asociația Magistraților, de natură a afecta grav buna funcționare a acestora, poziția lor constituțională și credibilitatea în societate sau în fața cetățenilor.
  6. Încălcarea repetată a independenței judecătorilor și procurorilor prin declarații cu rol de indicații, referitor la anchetele penale în curs.
  7. Favorizarea prin incompetență și superficialitate a punerii în libertate și a sustragerii de la răspundere penală a inculpatului Omar Hayssam, precum și avizarea favorabilă a grațierii unor traficanți de droguri, condamnați la pedepse privative de libertate de peste 10 ani închisoare de către președintele României, prin contestarea deciziei instanțelor de judecată.
  8. Atacarea constantă a Parlamentului și discreditarea activității legislative, desfășurată atât în țară, cât și în străinătate.
  9. Ignorarea repetată a îndatoririi de a participa și susține în comisii și în plenul Senatului României inițiativele promovate.

Senatorii semnatari ai prezentei Moțiuni simple, formulată în conformitate cu dispozițiile art. 153-157 din Regulamentul Senatului, solicităm Guvernului:

  1. Promovarea urgentă a proiectelor de lege necesare procesului de integrare a României în Uniunea Europeană;
  2. Promovarea Proiectului de lege privind numirea Procurorului General, precum și a șefului DNA la propunerea CSM și nu a ministrului justiției, asumat după întâlnirea cu Președintele României, care să asigure depolitizarea Ministerului Public și independența procurorilor;
  3. Demiterea ministrului justiției, Monica Macovei.

Alăturat atașăm semnăturile senatorilor care susțin prezenta moțiune simplă.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule senator.

Stimate colege și stimați colegi,

Biroul permanent vă propune următorii timpi pentru dezbatere, cei pe care i-am practicat și până acum, nu este ceva diferit.

Pentru Grupul parlamentar Alianța Dreptate și Adevăr PNL-PD - 27 de minute; pentru Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - 25 de minute; pentru Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 12 minute; pentru Grupul parlamentar al Partidului Conservator - 6 minute; pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - 6 minute; și independenții, toți la un loc, 3 minute.

Fac un apel, în primul rând, să se respecte timpii, sigur, cu acordul între părți, este posibil, așa cum am făcut totdeauna, 2, 3, 5 minute să treacă de o parte și de alta, dar cu respectarea totală a celor 79 de minute.

Pentru prezentarea punctului de vedere al Guvernului, vă propunem, stimate colege și stimați colegi, 35 de minute pentru prezentare și 15 minute, la final, pentru răspuns.

Sunt comentarii? Nu.

Deci, este o cutumă pe care am aplicat-o dintotdeauna și pe care o aplicăm și acum.

Vă rog, stimate colege și stimați colegi, să-mi permiteți să o invit pe doamna ministru Macovei, pentru a da răspuns la moțiunea simplă, răspuns care reprezintă punctul de vedere al Guvernului.

Doamna ministru, vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Monica Luisa Macovei - ministrul justiției:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Moțiunea, prin conținutul său, este total nefondată. Conținutul moțiunii arată necunoașterea a ceea ce s-a făcut în justiție, necunoașterea legilor și necunoașterea responsabilităților în materie de reformă a justiției. Cu siguranță, în Parlament se fac abordări politice și este de esența Parlamentului să facă acest lucru. Cred, însă, că trebuie să discutăm și din punct de vedere tehnic, din punct de vedere juridic și cu argumente. Este ceea ce voi face eu astăzi. Lucrurile nereale din această moțiune nu mă duc cu gândul că se dorește o dezinformare sau cum sunt făcute cu rea-credință. Dorința mea este, încă o dată, venind în fața dumneavoastră, pentru că nu e prima oară, în diverse alte situații ne-am mai văzut, să purtăm o discuție tehnică, pe realitate și cu argumente, iar această moțiune, deși împotriva mea, este un bun prilej de a discuta ce s-a făcut până acum, ce se face astăzi și care sunt planurile pe care le avem, pentru că avem planuri.

Voi trece, pe rând, prin acuzele moțiunii.

Prima acuză este lipsa unui plan. Nu avem un plan, spune moțiunea, de reformă. Total fals. În martie 2005, Guvernul României a adoptat două Hotărâri de Guvern, nr.231 și nr.232 din 2005, publicate în Monitorul Oficial, una din ele se referă la strategie și plan, reformă în justiție, iar cea de-a doua la strategie și plan, măsuri anticorupție. Planul este, practic, un tabel, cu măsuri concrete, instituții responsabile și cu sumele necesare de la bugetul statului. Planurile și strategiile, în ambele domenii, acoperă 2005-2007. Prin urmare, din primele trei luni ale mandatului meu, am pornit la drum pe baza unui plan. Nu mai vreau să comentez de ce aceste strategii și planuri nu sunt cunoscute de inițiatorii moțiunii sau măcar existența lor, mai ales că Partidul Conservator, în acel moment, era în Guvern și, împreună cu tot Guvernul, le-a adoptat.

Cu privire la aceste strategii și planuri, care - repet - există, sunt publicate în Monitorul Oficial, aș vrea să vă spun că fără ele nu eram astăzi în Uniunea Europeană. Una dintre cerințele Uniunii Europene, atunci când ne-a impus, în decembrie 2004, clauza de salvgardare, documentul comun de poziție, era ca, până în martie 2005, România să aibă un plan și o strategie pentru reforma în justiție, un plan și o strategie pentru lupta împotriva corupției. Dacă nu le făceam, această cerință era neîndeplinită și - repet - astăzi nu eram aici. Este foarte importantă existența acestor planuri și strategii și iarăși, pentru inițiatorii moțiunii sau pentru o parte dintre ei, aș vrea să reamintesc că ar fi fost datoria lor demult să facă aceste planuri și strategii, pentru că nu ar fi căzut pe noi sarcina să le facem în numai trei luni. Bun. Important este că ele există. Am vrut să insist pe faptul că a fost o cerință pe clauza de salvgardare, neredactarea și neadoptarea acestor planuri putea să ducă la amânarea integrării. Mai departe. Aceste planuri, după cum am spus, au fost adoptate de Guvern, prin hotărâri de Guvern, ceea ce a implicat semnătura Ministerului Finanțelor Publice, ceea ce a implicat angajamentul acestui Guvern pentru a plăti reforma, fiindcă reforma nu se face fără bani. Aceste finanțări au existat de-a lungul celor doi ani. Despre plan, însă, important este să spunem ce se întâmplă cu el, altfel, dacă rămâne pe hârtie nu ne folosește la nimic. Planul se implementează. De doi ani încoace, ceea ce face Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și celelalte instituții implicate este să implementeze acel plan. Planul prevede responsabilități pentru fiecare instituție: CSM, Ministerul Justiției, Institutul de Pregătire al Magistraților și celelalte. Deci, chiar de la început, această responsabilizare a fost stabilită prin plan.

A doua acuză. Am transferat prerogative neconstituționale la Consiliul Superior al Magistraturii, ca să mă eschivez de responsabilitatea îndeplinirii reformelor. În primul rând, aș vrea să vă spun sincer că am preluat acest mandat nu pentru că mi-am dorit o carieră politică, ci tocmai ca să fac ceva. În al doilea rând, aș reaminti celor care au semnat moțiunea că transferul de prerogative, de puteri, de la Ministerul Justiției la Consiliul Superior al Magistraturii, s-a produs prin legile adoptate în septembrie 2004, în timpul fostei guvernări. Eu am preluat deja acest transfer gata făcut. Deci, am rămas cu foarte puține atribuții raportat la unele chestiuni din justiție, o să intru în detalii imediat. Prin modificarea legilor în 2005, repet, nu am transferat nici un atribut de la Ministerul Justiției la CSM. Repet, acestea s-au făcut în timpul fostei guvernări.

Mai departe. Suntem mai multe instituții responsabile de reformă. Asta este legea astăzi. Practic, Consiliul Superior al Magistraturii guvernează justiția sau, mai bine spus, justiția se autoguvernează prin CSM. CSM este cel care răspunde de cariera magistraților, de intrarea în magistratură, de cine intră, de pregătirea profesională, inclusiv de pregătirea grefierilor. De asemenea, are și atribuții date tot prin legile din 2004, de organizare judiciară, răspunderea disciplinară, după cum știți, pentru cei care greșesc revine tot Consiliului Superior al Magistraturii. Eh, fiecare instituție, evident, trebuie să răspundă pentru atribuțiile pe care le are, de aceasta fac și voi face astfel de afirmații, fiecare instituție să răspundă, Ministerul Justiției pentru ce are la el în curte, CSM pentru ce are la el în curte. Asta este ce avem azi, această împărțire de atribuții pentru justiție, care este serviciu public. Poate nu e bine, poate e bine. Repet, modificările s-au făcut în septembrie 2004. Haideți să mai vedem propunerea mea tehnică și de bună credință, este să vedem cum merge așa și dacă nu merge bine, atunci, evident, împreună, va trebui să facem niște schimbări. Iar apropo de acel citat folosit în moțiune împotriva mea, dacă justiția, în doi ani, va merge mai prost, aș vrea să dau întregul context. De altfel, acel interviu este publicat demult pe site-ul Ministerului Justiției. M-am referit la practicile CSM, pentru că - repet - CSM are foarte multe atribuții și am spus că, dacă se continuă aceste practici, în doi ani, justiția va merge mai prost. Relația mea cu CSM ați numit-o tensionată sau, în fine, un fel de război. Vreau să vă spun, de la început, să vă reamintesc, cred că a fost mediatizat, prima mea ședință la CSM, în 2005, în ianuarie, a început așa: "Un membru CSM îmi spunea despre ce reformă vorbiți, că reforma s-a terminat în România". Au urmat momente dificile și grele, pentru că a trebuit să conving această instituție și am convins-o că trebuie, împreună, să facem reforma. Multe lucruri, pe care le-am spus public și le-am criticat atunci, astăzi sunt îndeplinite de CSM. De pildă, există criterii pentru numirea judecătorilor la Înalta Curte sau pentru numirea inspectorilor CSM și așa mai departe. Astăzi, CSM are planuri pentru unificarea jurisprudenței, tot așa, pe care le-am cerut demult și implementează măsurile pe care le are în sarcină. De altfel, dacă o să aveți curiozitatea să vă uitați în Decizia Comisiei Europene din decembrie 2006, care prevede exact ce măsuri mai are România de făcut, după 1 ianuarie 2007, o să vedeți că CSM, distinct, are anumite sarcini de îndeplinit. Prin urmare, responsabilitățile diferite sunt stabilite prin lege și în realitate așa se și întâmplă, fiecare instituție își duce, mai bine sau mai prost, treaba la capăt.

Lupta împotriva corupției. Există acuze că este partizană și că rezultatele sunt sub așteptări. Partizană nu este deloc. Am ajuns, în fine, într-o stare de normalitate, în România, în care sunt cercetați și, dacă e cazul, trimiși în judecată oameni care fac parte din orice partid politic, inclusiv din partidele aflate la guvernare. Procurorii sunt independenți, deci singurul motiv, pentru care se întâmplă acest lucru, că oricine este cercetabil, din orice partid ar proveni, că despre asta este vorba, este numai rezultatul independenței. Niciodată nu am intervenit, în nici un fel, în aceste anchete și n-am spus vreunui procuror să-l cerceteze sau să nu-l cerceteze pe X. Câteodată, am senzația că tocmai acest "întâmplător", care devine foarte vizibil pentru cine este de bună credință, aduce multe temeri în sufletele unora. Iar ca o dovadă că aceste anchete nu s-au făcut numai pentru integrare, așa cum s-a susținut doi ani de zile, ele continuă, după cum vedeți, și continuă tocmai pentru că procurorii sunt independenți și își fac treaba. Mai departe, dacă unii procurori sau judecători greșesc, repet pentru a nu știu câta oară, trebuie să răspundă, iar sancționarea lor este exclusiv în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii. Nu am dat-o eu, ci a dat-o fosta guvernare în septembrie 2004, dar poate că este bine așa și sistemul se va autoregla, așa cum am spus mai demult, dacă nu se va autoregla, va trebui să interveniți.

Tot la lupta împotriva corupției, aș vrea să amintesc, totuși, că am intrat în acest mandat cu un cartonaș roșu foarte mare pe lupta împotriva corupției, iar acuzele aduse în documentele Uniunii Europene, nu spuse de mine verbal, sunt lipsa unei acțiuni anticorupție, lipsa cercetărilor în dosare de corupție, mai ales la nivel înalt. Și pot să vă spun de ce mai ales la nivel înalt. Pentru că, în orice țară din lume, acesta este testul justiției. Nu vor fi intervenții în dosare mici în care persoana cercetată nu are funcții importante, ci intervențiile se pot produce în acele dosare în care, evident, sunt implicate persoane importante, din diferite puncte de vedere, dar inclusiv politic.

De aceasta s-a insistat pe așa-zisa "marea corupție", pentru că acesta este testul justiției.

Pot să vă citesc o foarte scurtă afirmație din raportul Comisiei Europene din mai 2006.

"Comisia constată că, cantitatea și calitatea investigațiilor imparțiale au crescut semnificativ cu perioada anterioară."

Foarte important în lupta împotriva corupției au fost câteva elemente.

  1. Introducerea declarațiilor publice de avere și interese. Și trebuie să mulțumesc Parlamentului aprobarea acestui proiect;
  2. Creșterea transparenței finanțării partidelor politice și iar trebuie să mulțumesc Parlamentului că a aprobat acest proiect de lege pe care l-am inițiat;
  3. Rezultatele obținute de Direcția Națională Anticorupție, de DNA, în ultimii 2 ani, în principal, în ultimul an.

Vă voi da câteva cifre din raportul DNA care a avut loc acum scurt timp.

În ultimul an, au fost trimise în judecată 360 de persoane, din care și membri ai Guvernului - un membru al Guvernului, 2 secretari de stat, 7 parlamentari, 2 președinți și un vicepreședinte de consilii județene - peste 50 de polițiști, peste 70 de administratori la societăți comerciale, 10 persoane cu funcții de conducere în sistemul bancar, plus judecători, procurori, primari, viceprimari, prefect, comisar de Gardă Financiară, inspector financiar.

Poate nu vi se pare mult, dar eu zic că într-un an de zile pentru o instituție care și-a redobândit competențele normale la sfârșitul lui 2005, este foarte mult. Și, repet; au fost investigații imparțiale, nepartizane, făcute într-un an de zile și s-au finalizat nu numai cu NUP-uri, așa cum eram obișnuiți în România, ci cu trimiteri în judecată.

Sigur, nu discutăm vinovăția. O va stabili instanța de judecată. Dar ceea ce s-a făcut la acest nivel al investigației penale, este grăitor.

Pentru că iar am dat un citat din raportul Comisiei Europene - și pentru că m-am referit și în prima parte a discursului meu la Comisia Europeană - aș vrea să fac o precizare, care mie mi se pare subînțeleasă, dar se pare că este nevoie să o fac pentru unii din semnatarii moțiunii.

De 3 ori se folosește cuvântul "pârâciune la Comisia Europeană". Apropo, Comisia Europeană, nu Consiliul Europei. Cuvântul "pârâciune" și se spune că am indus în eroare Comisia Europeană. Aș vrea să vă spun cum își culege datele Comisia Europeană. Nu ascultă numai ce-i spune ministrul justiției, sau primul-ministru, sau Guvernul. Comisia Europeană are experți din statele membre pe care îi trimite în România, persoane care lucrează în Comisia Europeană la nivel tehnic vin în România, văd cu ochii lor și vorbesc cu toată lumea. Și pot să vă spun că, în ultimii 2 ani, în România am avut 10 misiuni de monitorizare pe justiție și corupție, adică în 24 de luni, 10 misiuni a câte 3 sau 7 zile, în care au venit experți din statele membre și reprezentanți, angajați ai comisiei. Nu au vorbit numai cu mine. De fiecare dată s-au întâlnit cu membrii CSM, de fiecare dată au mers în instanțele de judecată, în București și țară. De fiecare dată au vorbit cu procurorii, s-au întâlnit cu avocații, s-au întâlnit cu organizațiile non-guvernamentale.

Deci ansamblul acestor surse reprezintă esența pe care o regăsim în aceste rapoarte, nu ceea ce le spun eu celor de la comisie.

O altă acuză este blocarea Codului penal adoptat în 2004.

În primul rând, vreau să fac o afirmație clară. Ceea ce s-a spus că a existat o perioadă - nu se spune în moțiune care perioadă, dar e, așa, o perioadă! - în care au fost în vigoare două Coduri penale. Nu e adevărat, nici o secundă nu au fost în vigoare două Coduri penale. S-ar fi blocat tot sistemul de justiție penală. Mai departe, de ce am prorogat intrarea în vigoare a acestui cod?

Să știți că mie nu îmi pasă cum se numesc codurile, trebuie doar să fie bune și practicienii să le poată folosi bine.

Am început să lucrăm la regulile de procedură tocmai pentru a pune în aplicare acest cod. Am primit scrisori de la instanțele și Parchetele din țară în care ni se cerea să prorogăm intrarea în vigoare a acestui cod, adoptat în 2004, pentru ca anumite instituții de drept penal din cod nu pot fi puse în aplicare. Și toate aceste motive sunt prezentate în cele aproximativ 15 pagini de notă de fundamentare în care am prorogat intrarea în vigoare a acestui cod.

Deci nu a fost un moft, nu a fost o răzbunare, nimic altceva în mod subiectiv, ci o imposibilitate practică, obiectivă, de a aplica dispozițiile acelui cod.

Având în vedere această situație, am rămas, evident, cu codul vechi în vigoare și pentru că era necesar, iar un cartonaș roșu, să introducem răspunderea penală a persoanei juridice, atunci am modificat codul pe care îl avem, ca să introducem răspunderea penală a persoanei juridice.

Vreau să vă spun că, așa cum am anunțat public, lucrăm la un Cod penal și tot ceea ce este bun în codul din 2004, în opinia practicienilor care lucrează, a fost deja preluat în acest, să-i spunem, nou cod și el va fi supus dezbaterii publice în cursul acestei luni.

Deci modul meu de lucru este următorul. Haideți să luăm tot ce este bun în aceste legi și să facem una bună, cea mai bună, pentru a putea fi bine aplicată în practică. Numele codului chiar nu mă interesează. Putem să-l numim cum doriți.

Desființarea Institutului Național al Criminologiei.

Am procedat la restructurarea unor structuri finanțate din bugetul de stat, așa cum au făcut toți colegii mei în Guvern. Pot să vă spun, foarte pe scurt, că era un institut cu aproximativ 30-40 de locuri, multe neocupate, înființat în cursul guvernării trecute care făcea studii neesențiale pentru a schimba ceva pe baza acestora în justiție. Fără relevanță practică. Nu s-a dovedit a fi eficient. Nu am luat decizia peste noapte. Întâi am făcut niște verificări: ce studii fac, cine lucrează, cât lucrează, ce competențe există, la ce sunt folosite studiile.

Și aș mai vrea să vă spun un motiv care, de altfel, este și în nota de fundamentare din acea hotărâre de Guvern, dar se pare că reproduc din lege astăzi.

Există un astfel de institut, Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, în cadrul IGP, parțial competențele celor două institute se suprapuneau, așa că am considerat că nu este cazul să continuăm să finanțăm din bani publici încă un institut a cărui eficiență era absolut redusă. Nu mai spun că cei care lucrau acolo erau plătiți ca magistrații, ceea ce iar e nepermis.

Un alt reproș se aduce cu privire la organizarea Ministerului Public și se menționează o lege - cred, înțeleg, subînțeleg, din lipsa de argumente din moțiune că este vorba de Legea Ministerului Public - care, într-adevăr, este în planul de acțiune pentru reforma justiției. Acel plan de care vă spuneam la început că există, 2005-2007.

Această lege nu am făcut-o și nu am făcut-o discutând cu practicienii din România și cu Comisia Europeană, care să știți că ne întreabă tot timpul despre acele măsuri. Pentru că asta ar însemna să modificăm iar legile justiției, să luăm tot ce ține de parchete și procurori și să punem în Legea Ministerului Public.

Nu am considerat că este cazul de atâta instabilitatea legislativă, așa că atunci când în România vom discuta, dacă vrem să schimbăm ceva în statutul de azi al procurorului, care este egal cu cel al judecătorului, atunci va fi cazul să facem o lege a Ministerului Public. Astăzi nu.

Ceea ce vreau să vă spun este că e argumentată decizia pe care am luat-o. În afară de asta, vreau să spun că Ministerul Public nu se reformează printr-o lege, se reformează prin multe măsuri administrative care, de altfel, au început.

După cum știți, a început restructurarea Parchetului General, după numirea noului procuror general, s-a redus ca structuri, secții, servicii, birouri - ca număr, ca funcții de conducere. Era un mastodont total nejustificat. S-a întocmit un nou Regulament de funcționare al Parchetelor care a primit aviz CSM, în acest moment este la Ministerul Justiției, urmează a fi adoptat prin ordin.

Urmează restructurarea Parchetelor, așa cum urmează și restructurarea instanțelor, dar pe baza unei evaluări, nu după ureche. Trebuie să vedem exact de câți procurori este nevoie într-o anumită unitate de Parchet, în funcție de câte dosare se fac, pentru că, așa cum am constatat și anul trecut, și anul acesta, sunt unități de Parchete, la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, unde s-au făcut unul sau două rechizitorii într-un an de zile, și atunci sigur nu se justifică 5 procurori. În schimb, Parchetele mai mici au puțini procurori și dosare multe. Exact la asta se lucrează acum. La a face un echilibru, a pune în echilibru numărul de procurori la toate unitățile de Parchet cu volumul de muncă.

S-a menționat ordonanța DIICOT, că a fost modificată de 7 ori până acum.

Ea a suferit o singură modificare directă, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 131/2006. Alte modificări au fost indirecte prin modificarea cadrului general și total nesemnificative.

Doar câteva cuvinte cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 131/2006 care a modificat Legea DIICOT. Așa cum am spus, în repetate rânduri, dar glasul meu a fost puțin auzit, mă bucur că pot să spun încă o dată, în realitate această modificare nu a conferit atribuții sporite procurorilor, dacă există un rău. În ceea ce privește accesul la sisteme informatice, dacă există ceva de analizat și modificat, acestea există în legislația adoptată în perioada 2000-2004 și aveți toate aceste legi enumerate în materialul scris pe care vi l-am prezentat azi-dimineață și, în primul rând, în Legea nr.161/2003, unde se spune clar că nu se poate citi e-mail-ul decât cu autorizație de la judecători și această chestiune a rămas, în continuare, nemodificată, firesc.

O altă acuză. Ministerul Justiției ar trebui să fie laborator de legi și nu este.

Să înțeleg, în sens clar, ideea de laborator de legi, adică legile care țin de justiție și procesul de avizare pentru celelalte ministere. Dar cred că este evident pentru toată lumea că Ministerul Justiției nu face toate legile în țara asta, ci pe cele care țin de justiție. Fiecare minister are inițiativă legislativă în domeniul lui. Ministerul Justiției dă un aviz de legalitate.

Acest reproș a venit în contextul reproșului că nu am zis "Noi, Ministerul Justiției, vrem să facem legile retrocedării" și le-a făcut Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, într-o perioadă în care PC era în Guvern și nu a obiectat la acest lucru.

Și am să reamintesc că nici Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a făcut acel proiect pentru care ne-am asumat răspunderea - legile proprietății și ale justiției! L-a făcut un comitet interministerial, așa cum prevede legea că se poate, în care a fost reprezentat și Ministerul Justiției, așa încât acest pachet reprezintă opera comună a Guvernului. Deci nu am fugit de nici o responsabilitate.

Mi se reproșează procesele pierdute la CEDO pe proprietate.

Nu mi-a venit să cred când am citit. Nu voi spune decât atât; că aceste procese sunt pierdute de mulți ani de zile - și știm cu toții de când ! - datorită unei legislații ambigue, contradictorii, care nu a protejat proprietatea, care a creat foarte multe procese datorită practicii neunitare a instanțelor determinată fie de opiniile diferite ale judecătorilor, fie de legislația contradictorie. Și toate aceste legi au fost adoptate din 1990 până în 2004. Deci nu pe timpul acestei guvernări.

Și vă mai amintesc, deși nu-mi face nici o plăcere, că primele procesele pe proprietate, pierdute la Curtea Europeană, acel celebru caz Brumărescu, s-a datorat refuzului de acces în justiție. Instanțele, s-a spus, în România, nu sunt competente să judece aceste procese.

Cam atât despre legile proprietății, despre procesele de la CEDO și cine este responsabil de aceste procese pierdute.

Despre Legea ANI, se spune în moțiune că este o minciună că este cerută de Uniunea Europeană.

Voi spune, încă o dată, cum se întâmplă lucrurile în negocierile cu Comisia Europeană. Țara care vrea să adere, spune:

"Eu vreau să ader și, uite, am un plan... asta vreau să fac în aceste domenii." V-am spus la început că a trebuit, până în martie 2005, să elaborăm o strategie și un plan de măsuri pentru lupta împotriva corupției. În acea strategie, adoptată prin Hotărâre de Guvern, am menționat și stabilirea unui organism care să controleze averile, posibilele conflicte de interese și incompatibilitățile. Guvernul a adoptat acea hotărâre, a fost trimisă la comisie. Repet, era o condiție sub clauză! Comisia a spus că e foarte bun acest plan - așa cum a spus și de cel de reformă în justiție - și, din acel moment, a devenit angajamentul României. Și, evident că, așa cum ne întreabă și pe alte măsuri, Comisia Europeană ne întreabă și pe asta. Iar aceasta i s-a părut atât de importantă, încât a procedat cum a procedat mai puțin în alte cazuri, și anume, președintele Comisiei Europene, acum nici 10 zile, a făcut publică această solicitare cu privire la adoptarea legii A.N.I.

Comisarul pentru extindere, Ollie Rehn, același lucru, a scris scrisori, a spus public. Vicepreședintele Comisiei Europene, și el a insistat. În toate discuțiile care au loc, bănuiesc, și cu oficiali, și cu dumneavoastră, din Parlament, și cu membri ai Guvernului, se ridică această chestiune.

Prin urmare, în acest moment, noi, în România, și chiar aici, în Senat, trebuie să ne îndeplinim cu onoare această obligație, care este, repet, și în Decizia Comisiei Europene din decembrie 2006 pentru măsurile pe care România are să le îndeplinească după integrare.

Așa încât, mă surprinde această acuză continuă: de ce ai cerut legea asta? Tu ai cerut-o.

Haideți să facem legea asta. Suntem în această situație, în care trebuie să iasă bine cu aceste trei competențe, pe care le-a menționat acest proiect de lege.

Faptul că ea nu mai există în alte state UE nu este un argument. Multe nu există în alte state UE și există la noi. Ideea că trebuie să fie o agenție independentă a pornit de la faptul că, din experiența noastră, a tuturor celor care am trăit în România, știm că instituțiile nu se autocontrolează și atunci ideea a fost să facem o agenție independentă.

Un alt reproș - citez -: "inacțiune absolută în materie procedurală și organizarea instanțelor".

Mi-e greu să înțeleg această afirmație, atâta timp cât Parlamentul, în 2005 și 2006, a luat decizii și a adoptat trei legi de procedură - deci, de procedură, numai - inițiate de Ministerul Justiției: Legea nr.219/2005, Legea nr.459/2006 și Legea nr.356/2006.

Deci, iarăși o afirmație care nu are nici un fel de suport.

Pentru că suntem la procedură, aș vrea să informez pe toată lumea că lucrăm la Ministerul Justiției, dar cu practicieni și cu experți străini, nu cu angajați ai Ministerului Justiției, la noile coduri de procedură penală și civilă. Acestea vor fi finalizate în cursul acestui an. Orice opinie din partea oricăror specialiști sau a oricăror partide este binevenită și, de altfel, vor fi supuse dezbaterii publice și vor veni în Parlament pentru adoptare.

Modificările pe care le-am făcut, în 2005 și 2006, pe procedură civilă și penală, vor fi preluate în aceste coduri, deci nu va exista o instabilitate legislativă din acest punct de vedere.

Un alt reproș, care iarăși mi se face mie este numărul mic de magistrați. Toată lumea știe, sper, că magistrații, judecători și procurori, sunt încadrați de Consiliul Superior al Magistraturii. Fie absolvă un institut de doi ani, de pregătire, fie dau concurs, concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Deci, nu am nici o legătură cu intrarea în magistratură. Pot, doar, dacă constat că lucrurile nu merg bine, să găsim o altă modalitate de intrare în magistratură, și atunci să prevedem în lege așa ceva. Dar pentru informarea dumneavoastră, aș vrea să vă spun că numărul de judecători a crescut, nu a scăzut. Numărul posturilor vacante de judecător era, în iunie 2005, de 561, iar în decembrie 2006 a scăzut la 388. Deci, în jur de 150 de judecători au intrat în profesie.

Tocmai pentru că am analizat împreună cu C.S.M. motivul supraaglomerării unor instanțe, am constatat că nu numărul de judecători este problema. În România, numărul de judecători este chiar un pic mai mare decât media europeană. Problema este în altă parte: modul de distribuire a judecătorilor pe instanțe de judecată. Avem instanțe de judecată cu volum mic, unde sunt prea mulți judecători, și instanțe cu volum mare, unde sunt prea puțini judecători. Exact cum se întâmplă și la parchete. Și atunci, asta facem acum, lucrăm cu C.S.M. pentru a regla această chestiune și a stabili exact numărul de judecători necesar la fiecare instanță, încărcătura medie acceptabilă pe judecător, așa încât aceste lucruri se vor regla.

Repet, ocuparea acestor posturi este atributul C.S.M., lucrăm împreună, tocmai că avem responsabilități împărțite și le exercităm împreună, chiar dacă, public, dumneavoastră nu vedeți decât ceartă.

Posturi libere de procurori sunt îngrijorător de multe, nu s-au ocupat prin concursurile organizate de C.S.M., au intrat câte doi-trei procurori la fiecare concurs, deși au fost câte trei pe an, așa încât, tot împreună cu C.S.M., am anunțat public, de circa două săptămâni, lucrăm la o modificare legislativă, ca să permitem intrarea în profesie și într-un alt mod.

Pentru că s-a menționat organizarea judiciară, aș vrea să spun că acest Guvern a atribuit 200 de posturi de grefieri finanțate și 700 de posturi suplimentare, iarăși finanțate, pentru sistemul de justiție.

Mi se reproșează, între altele, procesele lungi sau autoreglarea profesională, că nu s-a conturat în niciun sistem autoreglarea profesională. Bănuiesc că ne referim la sistemul de justiție. Tocmai din titlu rezultă că e autoreglare, că sistemul trebuie să se regleze singur și, așa cum v-am și spus la început, aceste atribuții sunt la C.S.M., din septembrie 2004. O să vedem dacă se reglează sau nu, dar autoreglarea de care vorbiți aparține sistemului. Sistemul e cel care îi sancționează pe cei care greșesc.

Și eu sunt nemulțumită de inspecția C.S.M. sau de deciziile luate, că sunt prea puțini sancționați, și eu am făcut sesizări la C.S.M. pe lungimea proceselor sau pe încălcarea legii, sau pentru faptul că o hotărâre stă nesemnată de un judecător trei luni de zile, sau pe faptul că niște calculatoare stau încuiate, în loc să stea pe birourile judecătorilor. Și sesizările mele au fost clasate. Suntem, aici, în aceeași situație, dar, repet, asta avem în România, asta ne-ați adus în 2004. Încercăm, vedem cum merge, evaluăm cu merge și, dacă nu merge, vom schimba.

Procesele prea lungi au foarte multe cauze... ca să înțeleagă toată lumea... sau hotărârile nemotivate, sau prost motivate. Nu motivez eu hotărâri, nu dau eu termene în procese. Uneori, sunt de vină cei care nu se prezintă, uneori, poate, judecătorii, pentru că acceptă prea ușor motive de amânare, alteori, sunt de vină aceste proceduri încărcate, pe care le avem, care permit amânarea proceselor, și ceea ce stă în responsabilitatea ministrului justiției este schimbarea normelor de procedură. Așa cum v-am spus, lucrăm la acest lucru și pot să vă spun că nu va mai exista decât un singur ciclu procesual, care va scurta extrem de mult procesele.

O altă modalitate prin care se scurtează procesele este informatizarea, pentru că este mai puțin timp de documentare pentru judecător, care acum are toate legile în sistem electronic, pe calculator. Și redactarea este altfel, nu se mai folosește mașina de scris, ci se lucrează pe calculator și știți că asta ușurează mult și scurtează durata de redactare.

Alte lucruri pe care le-am făcut, din perspectiva competențelor ministrului justiției - inițiativă legislativă pentru scurtarea proceselor - sunt: Legea medierii, pe care dumneavoastră, în Parlament, ați adoptat-o, care va prelua o parte din procese și, de exemplu, noua procedură a insolvenței, care prevede o modalitate electronică, practic, de comunicare a procedurilor și de realizare a actelor procedurale. Și acestea duc la scurtarea proceselor.

O altă acuză - citez -: "cheltuirea unor sume uriașe pentru audit și expertiză".

Nu ne spun autorii moțiunii care sunt audit-urile, care sunt expertizele și care sunt sumele uriașe. Cu toate acestea, o să vă răspund. În primul rând, expertizele și toți experții care vin în România, din alte state, cei mai mulți dintre ei sunt plătiți de instituțiile care îi trimit. Toți experții Comisiei Europene sunt plătiți de Comisia Europeană. Avem alți experți care sunt plătiți de Banca Mondială. Am avut experți de la Curtea de Conturi Europeană, care sunt plătiți de acea instituție.

Ceea ce a plătit Ministerul Justiției, se pare că nu ați știut, dar nu e nici o problemă să vă spun, sunt două audit-uri, unul cerut de Comisia Europeană, sub clauză de salvgardare. Și iarăși mă întorc la acea clauză de salvgardare, cu care ne-ați lăsat în decembrie 2004, în care se spunea că până în martie 2005 România trebuia să facă un audit independent asupra strategiei anticorupției și eficiența luptei de până atunci cu corupția și să facă noua strategie. Deci, nu puteam face noua strategie decât dacă aveam și un audit independent, repet. Deci, nu putea fi făcut de o instituție a statului. Acela a fost un audit care s-a făcut pe baza unei proceduri de licitație publică, iar al doilea audit, făcut din banii Ministerului Justiției a fost cerut de Curtea de Conturi, care ne-a cerut să facem un audit pe modul de executare a lucrărilor la Palatul de Justiție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna ministru, ați vorbit 40 de minute. Sigur că puteți consuma din cele 10 minute de final, dar eu cred că e bine să vă păstrați și pentru răspunsuri.

Vă rog!

 
 

Doamna Monica Luiza Macovei:

Am să scurtez, dacă mai îmi permiteți să termin, totuși, să trec prin toate.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos!

 
 

Doamna Monica Luiza Macovei:

Sunt acuzată de dezinteres pentru infrastructură și dotări.

Am să vă dau numai niște cifre. Bugetul pe 2005 a fost suplimentat expres pentru infrastructură și dotări. Bugetul pe 2006 a crescut pe infrastructură și dotări, cu 33 milioane euro, bugetul pe 2007 este mai mare și pe infrastructură, și pe dotări. În 2005 am finalizat 9 sedii de instanță, în 2006, 14 sedii de instanță. Ați văzut cu toții anul acesta, Palatul de Justiție, clădirea Junior, în fine, s-au terminat și toate instanțele din București stau în locuri extrem de decente, chiar mai mult decât atât.

În plus, am contractat... - iarăși spun Guvernul, că acești bani vor trebui plătiți înapoi - 110 milioane euro de la Banca Mondială, cu care se vor construi 25 de sedii de instanță. Nu cred că a mai fost un guvern în urmă, în 16 ani, care a arătat atâta interes și a pus și banii pentru infrastructură și pentru sediile de instanță.

Aș mai vrea să mă refer, în final, la informatizare. Nu e pomenit nici un cuvânt acolo. Sunt acuzată că nu am făcut reformă. Informatizarea este un element esențial al reformei și aș vrea să vă spun că avem o strategie și pe informatizare, adoptată de Guvern tot în 2005. Adică, nu am făcut-o la întâmplare.

Pot să vă spun că la sfârșitul anului 2004, dotarea cu echipament informatic în instanțe și parchete era, practic, aproape inexistentă, cu excepția ministerului și a câtorva instanțe. La începutul lui 2005, 15% din judecători și grefieri aveau calculator, iar astăzi au 98%. Asta a însemnat 18 milioane euro, pe care acest Guvern i-a scos și i-a plătit, și a cumpărat echipament IT.

Mai pot să vă spun, tot așa, pentru cei din fosta guvernare, care au semnat această moțiune, că există două hotărâri de Guvern, una din 1999, una din 2000, care promit bani pentru informatizare în justiție, dar care nu au fost niciodată puse în aplicare, decât în 2005, când a venit acest Guvern.

Deși mai am timp puțin, mi se pare important să știm cu toții - poate că nu am comunicat destul de bine aceste informații - ce s-a făcut în materia informatizării. Distribuția aleatorie, iarăși sub clauză de amânare, s-a realizat încă din martie 2005, tot în sistem electronic, s-a făcut infrastructură de comunicații, toți au acces la Internet, adică, fiecare în parte, au un sistem informatic de prelucrare a dosarelor, s-a construit portalul instanțelor, adică, fiecare instanță își pune informații despre procese și foarte curând o să-și pună toată lumea și hotărârile motivate.

Săptămâna care a trecut au început procedurile, iarăși în urma unei suplimentări a bugetului Ministerului Justiției, pentru înregistrarea tuturor ședințelor de judecată, pentru info-chioșcuri, ca să se poată informa cetățenii mai ușor, și pentru arhivarea electronică. Tot ce înseamnă arhivă de hârtie va fi scanat și făcut electronic.

Sunt și planuri de viitor. V-am spus la început că vă spun ce s-a făcut, ce facem și ce vom face, codurile de procedură penală, unificarea jurisprudenței și, evident, cele care se materializează în legi, le vom face împreună.

Sigur că nu se putea termina reforma justiției în doi ani și nu putea fi toată lumea mulțumită. Nici eu nu sunt mulțumită, dar mai mult decât s-a făcut în acești doi ani în reforma justiției nu s-a făcut niciodată în cei 16 ani. V-am spus ce urmează și v-am spus care sunt planurile.

În final, ca o concluzie, aș vrea să spun următorul lucru. Din toate argumentele pe care le-am prezentat, cu cifre, cu legi, cu hotărâri de Guvern, nu doar simple afirmații, rezultă foarte clar că această moțiune este complet lipsită de temei real și nejustificată.

Aceste acuzații din textul moțiunii, de fapt, - așa cred eu - sunt simple pretexte pentru inițierea unei moțiuni care, mai degrabă, pare o moțiune antireformă.

Aș fi apreciat curajul inițiatorilor să spună că nu se face reformă, să spună că nu există plan de reformă înainte de 1 ianuarie 2006.

De ce au așteptat doi ani de zile, să mă lase să lucrez fără plan, deși planul există? De ce fac acest lucru la o lună după integrare? Acest lucru și altele, în primul rând, lipsa de argumente din moțiune, mă face să cred că ceea ce v-am spus, e mai degrabă o moțiune antireformă, dar sper că v-am convins cu informațiile pe care vi le-am dat, toate sunt reale, adevărate, ușor de verificat.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, doamna ministru.

Stimați colegi,

Trecem la dezbateri pe marginea moțiunii, a raportului prezentat de doamna ministru.

Dați-mi voie să invit la cuvânt pe domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și se pregătește domnul senator Mario Ovidiu Oprea.

 
 

Domnul Ioan Chelaru:

Domnule președinte,

Doamna ministru,

Domnilor colegi,

Dezbatem astăzi această moțiune simplă pentru motivul principal și foarte serios, acela că justiția este în tensiune, o tensiune indusă, neproductivă, periculoasă pentru aspectul general de civilitate și ordine publică. Principalul factor de criză al justiției în România îl reprezintă atitudinea doamnei ministru Macovei, pe care ați avut-o repetată, din nou, astăzi.

Pe aceasta o acuz direct de starea de fapt invocată în moțiune. Domnia-sa s-a comportat de la investitură până astăzi, ca și cum ar fi trebuit să demonstreze continuu propria voință și validitate, de aceea a și abuzat de prerogativele ministeriale, de aceea a și militat continuu pentru lărgirea acestora.

Cu toată poza de intransigență pe care a afișat-o până în prezent, Monica Macovei nu a făcut decât să creeze și să întrețină o permanentă sare conflictuală între minister și C.S.M., între minister și forul legislativ, între magistrați și justițiabili și chiar în Executiv și, ceea ce este mai grav, domnia-sa se află în conflict direct și vizibil cu legislația anterioară mandatului său, chiar dacă această legislație a trecut prin votul unui Parlament legal investit și a obținut uneori votul unanim.

Intransigența aceasta, modul acesta rigid și personal de a pune problema au izolat-o pe doamna Macovei, discursul său nu mai are audiență în forurile judiciare, credibilitatea în interiorul justiției este cvasi nulă, deciziile nu se mai iau colocvial, criza de sistem și criza de percepție a justiției atinge cote maxime, nimic nu se poate edifica durabil, pornind de la negație, intransigență și ură, mai ales ură. Acestea sunt distructive și deconstructive, nimic nu s-a realizat, dimpotrivă, opinia publică a pierdut și bruma de încredere pe care o avea în actul de justiție. Reforma doamnei Macovei pe care am ascultat-o astăzi este pur artizanală, după cum cruciada anticorupție este contrazisă fățiș de realitatea curentă.

Doamnelor și domnilor colegi,

Prezumția esențială pentru o reformă a justiției este legislația, dacă legea este necoerentă, contradictorie sau excesiv interpretativă, noțiunea de justiție și justiție socială, nu-și mai regăsește înțelesul.

Când există haos legislativ, nu te poți aștepta decât să înflorească nedreptățile, abuzul excesul, contradicțiile, dublați, vă rog, mintal, incoerența legislativă promovată în ultimii doi ani, cu spiritul nostru ușor balcanic, duplicitar și veți avea reprezentarea a ceea ce se cheamă corupție.

Vreau acum să formulez prima acuză, și poate cea mai gravă, la adresa doamnei Macovei.

Stimată doamnă ministru, nici un moment nu ați dorit sau poate nu ați putut să faceți efortul de a clarifica legislația cea mai importantă demersului de reformă a justiției și necesară bunei funcționări a ordinii publice, și pentru că nu se poate să acuz, fără să argumentez, vă rog să-mi permiteți să prezint faptele metodic: după investirea doamnei Macovei, ca ministru al Justiției au început, ca de altfel în tot arealul vieții politice seriile de negații categorice a oricărui demers legislativ just inițiat și aprobat în legislația trecută.

Trebuie să fac precizarea că actele normative pe domeniul justiției, inițiate de Guvernul anterior, aveau avizul favorabil al forurilor europene și au fost redactate în deplinul lor asentiment.

După auditarea făcută de independenții controversatei "Freedom House", care viza evaluarea activităților anterioare în domeniul luptei împotriva corupției, doamna ministru a considerat necesară abrogarea sau modificarea, anume "în punctele esențiale a legislației adoptate în anii 2001-2004", legislație care viza sistemul judiciar, deși adoptarea acesteia a condus la acea dată la încheierea unui capitol important din negocierile de aderare, Capitolul 24 "Justiție și afaceri interne". Este vorba de trei acte normative: Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, Legea nr.304/2004 referitoare la organizarea judiciară și Legea nr.317/2004 privind C.S.M.

Sensul în care doamna Macovei a dorit modificarea acestor legi a fost, în primul rând acela de a i se lărgi prerogativele de control asupra procurorilor și de a i se potența, dacă era posibil, atribuțiile în cadrul C.S.M. " A mai dorit ca bugetele instanțelor să rămână la dispoziția ministerului.

Consecința acestei din urmă doleanțe se vede clar astăzi când magistrații sunt considerați un fel de funcționari publici care pot fi constrânși pe criteriu financiar, ori asta nu pare să fi înțeles doamna ministru, și nu par să înțeleagă cei care o susțin încă. Judecătorul de la Zărnești sau Bicaz, de la Galați, de oriunde este independent și liber, el judecă și aplică legea, după conștiința sa, în litera și spiritul ei, fără ca asupra lui să poată plana ierarhii sau stihii politice.

O hotărâre judecătorească valorează ca lege, atâta vreme cât nu a fost infirmată de un tribunal superior, dar din interiorul sistemului, nicidecum la presiune sau indicații ministeriale.

Recenta scrisoare semnată de un număr de 256 intelectuali, prin care i se cere ministrului să urgenteze cercetările în dosarul Revoluției din 1989 sau a mineriadei în 1990 reprezintă o dovadă clară că până și opinia publică, și societatea civilă o percepe pe doamna Macovei ca un ministru care nu se dă în lături de la imixtiuni politice în desfășurarea justiției.

Rugându-vă să mă scuzați pentru această paranteză, revin la problema legislației demolate de doamna Macovei. Modificarea celor trei acte normative s-a făcut prin metoda asumării răspunderii guvernamentale, fără a ține cont, dacă nu de Parlament, unde ar fi fost obligatorii și, bineînțeles, utile dezbateri, nici măcar de opinia C.S.M. care a avut la acea dată o poziție contrară cu cea a ministrei.

După șase luni de la această ispravă, bine gestionată mediatic, de altfel, doamna Macovei solicită din nou angajarea răspunderii Guvernului pentru o nouă serie de modificări. Mai țineți minte, distinși colegi, celebra reformă a reformei din justiție? Și astfel, doamna Macovei căpăta puteri depline asupra Parchetului General, PNA devine DNA, după cum, ulterior, CNI trebuie să devină ANI. "Draga ta ANI", cum a spus un contemporan specialist, de notorietate în încălcări ale Constituției.

Toată tehnica aceasta originală de schimbare a denumirilor, a indus opiniei publice sentimentul că doamna ministru este ultra activă, eficientă și răzbătătoare.

Interesant șiretlic, dar nu tot atât de pervers ca acela de care v-ați folosit, doamna ministru, când ați acuzat partidele parlamentare că doresc desființare DNA numai pentru că au făcut opoziție la modalitatea de numire a șefului instituției respective, propuse chiar de dumneavoastră.

Poate că opinia publică a uitat, dar noi nu putem uita anvergura scandalului iscat la acea dată, conul de umbră și suspiciunile în care ați aruncat Parlamentul. De altfel, ați generat o reală criză parlamentară și au fost implicați comisari și reprezentanți europeni acreditați. Cam patetică și urât câștigată reputația dumneavoastră, totuși.

După acest scandal în prezența Președintelui României, partidele parlamentare, toate, au convenit ca în maxim șase luni Ministerul Justiției să promoveze un act normativ prin care conducerile DNA și Parchetului de pe Lângă Înalta Curte să fie propuse de C.S.M., evident, Ministerul Justiției pe care îl patronați nu a mișcat, dumneavoastră ați ieșit curată lacrimă din conflict, iar când opoziția, conform înțelegerii la care ați achiesat, a inițiat proiecte de legi, în sensul acordului anterior, ați reluat seria calomniilor "Parlamentul încearcă blocarea activității DNA", iarăși legislativul în cenușă, iarăși reclamă proastă la adresa clasei politice românești în Europa, alt subiect, aceleași metode diversioniste.

În materie de drept pozitiv, pentru că am văzut că mereu v-ați lăudat cu această problemă, necesarul ordinii de drept într-o țară civilizată, vreau să vă reamintesc faptul că doamna Macovei este, fie că-i place sau nu, principala vinovată de inexistența în România a Codului civil modernizat, deși un asemenea proiect a fost aprobat unanim în Senat, în septembrie 2004.

Dânsa a blocat dezbaterea Codului la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Camerei, pe motivul formulării unor amendamente, nu se știe când.

Pe cale de consecință, nu poate fi pus în dezbatere un Cod de procedură civilă, pentru că nu există fundamentul legii pozitive cu care să relaționeze legea de procedură. Dați-mi voie să vă întreb: ce fel de legislație modernă ați promovat când în România europeană de astăzi aplicăm Codul civil de aproape 150 ani, din 1864 sau un Cod al familiei din 1958.

În luna iulie 2004, prin Legea nr.301/2004 a fost adoptat Codul penal, am văzut că vă place subiectul în varianta modernă și integral acceptat în Uniunea Europeană, act normativ ce urma să-și producă efectele începând cu luna iulie 2005.

Doamna Macovei, abia ajunsă ministru, promovează o Ordonanță de urgență a Guvernului nr.58/2005 și amână intrarea în vigoare a Codului penal pentru data de 1.09.2006. A susținut la acea dată că actul normativ respectiv nu se poate aplica și că anumite prevederi trebuie modificate la cererea și sesizările unor specialiști în drept penal, dar de doi ani ne tot amână, amenințându-ne din când în când cu un nou proiect, poate o să-l vedem la anul sau cine știe când.

Este evident că suntem în fața eșecului de politică penală anti infracțională a actualei doamne ministru a justiției. Ar trebui să știți, doamna ministru, la fel de bine ca și mine, că politica penală a unui stat nu se realizează în raport de conjuncturi. Ați blocat cu bună-știință și cu totală rea-credință legislația modernă adoptată doar pentru că trebuia neapărat să vă marcați locul.

Doriți ca, în mod necesar, să existe în istoria dreptului românesc "epoca Macovei"? Nici măcar marii titani ai științei dreptului, Traian Ionașcu sau Vintilă Dongoroz, nu și-au putut permite acest lucru, dumneavoastră ați reușit însă, cu complicitatea unora, să intrați, chiar, e-adevărat pe ușa din dos, în manualele de istorie alternativă ale actualei puteri.

Un al doilea motiv pe care vi-l reproșez, doamnă ministru, este atitudinea pe care ați manifestat-o continuu în Europa, față de clasa politică românească, față de Parlament, față de Guvern și de Corpul magistraților români, nu în ultimul rând.

Ați făcut parte din sistem încă de la absolvirea facultății și nu vă bucurați de o prea bună apreciere din partea colegilor magistrați. Știați foarte bine care sunt condițiile în care se lucrează și la stilul de muncă pe care l-ați avut, nu erați cea mai în măsură să vă asumați nebunia superioară de a vă crede singura bine intenționată împotriva tuturor.

Reforma sistemului judiciar nu o face un singur om, acesta poate, cel mult, să o inițieze, să deschidă o cale, reforma se face în timp pentru că se schimbă mentalități, nu se construiesc autostrăzi.

De câte ori ați avut ocazia ați denigrat România și pe magistrații români, un patriot de bun simț, chiar provincial, chiar așa cum suntem noi aici, la marginea tuturor imperiilor, bântuiți de neliniști balcanice, tot trebuia să manifeste considerație față de țara asta și față de foștii colegi.

Mă întreb, ce beneficii v-a adus această atitudine? Că sunteți, astăzi, în postura în care sunteți? Sunteți atât de curată încât noi, toți ceilalți, care avem mandate electorale, suntem dubioși, cum spuneți dumneavoastră? Dubioși, corupți, javre mârâitoare, antireformiști? Când o bună imagine, chiar europeană, nu este susținută de o competență reală și de rezultate evidente și meritorii nu este decât o iluzie și, mai devreme sau mai târziu, ea se destramă. Poate în comerț sau în economie imaginea înseamnă totul, dar nu în justiție. Aici se lucrează cu legi, cu oameni, cu statul și instituțiile sale. Dacă un om își iubește țara și vrea să facă ceva, să urnească lucrurile cu bună credință și bună intenție, nu începe prin denigrare, din contră, pe lângă ce este bun mai pune și el, aduce în plus, creează o impresie pozitivă. Abia un asemenea om, întors acasă, poate avea dreptul să ridice imperativ tonul: Eu am făcut ce s-a putut, acum să vă văd pe voi!

Dumneavoastră ați mizat prea mult pe conjunctură. Nu cred că iubiți sau înțelegeți destinația reformei, cred că, mai degrabă, vă interesează exclusiv ascensiunea personală, numai că pentru asta nu era necesar să discreditați sistemul judiciar și pe reprezentanții clasei politice.

Rog Parlamentul să-și amintească atitudinea doamnei ministru în cazul Gregorian Bivolaru. În definitiv, o instanță suedeză a refuzat extrădarea. Suedezii au alte valori naționale, alte cutume, un alt mod de viață. Nu văd de ce trebuia să ne dăm de ceasul morții, să ni se pună cenușă pe cap, să se solicite verificări ale modului în care s-au desfășurat cercetările penale. Conform dreptului penal românesc, Bivolaru este și va rămâne infractor periculos, care a avut șansa de a găsi o optică favorabilă undeva, aiurea. Asta e tot.

O altă vină pe care v-o reproșez este aceea că nu ați dorit să cooperați cu CSM și nu aveți considerație față de corpul de magistrați. Nu se poate lucra în atmosfera pe care o întrețineți, pentru că sunteți absurd-opresivă, cereți fără să oferiți. Țineți legile esențiale în șah, nu lucrați pentru emiterea de îndată a acestora, dar vreți ca magistrații să aibă performanțe. Doriți reducerea vârstei de pensionare și vedeți în asta o cale de reformare prin infuzie de tineret. Or, experiența ca judecător se împlinește odată cu înțelepciunea prin trecerea anilor.

Doamna Macovei, nu aveți capacitatea de a prețui echilibristica interpretativă a seniorilor acestei profesii de excepție și de vocație. Complet greșit. Ce ați reușit? Să distrugeți, ca un geniu al răului, câteva generații de magistrați aflați în plină activitate, cu o vechime de 20 - 25 de ani, determinându-i să se pensioneze sau să plece spre alte profesii. Ar trebui să vă amintesc poate că, după învestirea dumneavoastră ca ministru, pe fondul conflictului cu CSM și a așa-zisei reforme planificate, cum spuneați astăzi, au fost schimbați zeci de președinți de instanțe pe motive ministeriale, citez: obediență politică. Dar personalul Ministerului Justiției cu care ați încărcat schema cui îi este obedient, vă întreb? Ați afirmat că 70% din magistrați sunt corupți, dar numai câteva cazuri izolate au fost deferite justiției. De unde rezultă acest procent?

Și încă ceva: ar trebui să definiți, pentru Parlament și pentru opinia publică, termenul de corupție sau măcar accepțiunea pe care o dați dumneavoastră acestui termen, atunci când îl folosiți.

Acuz, în sfârșit, pe doamna Macovei de activități ce frizează corupția și imoralitatea. Știm cu toții câte scandaluri, legate de numele Monica Macovei, au umplut paginile presei scrise și nu numai. Oriunde, în lumea civilizată, un ministru ar fi fost demis pentru doar unul din aceste scandaluri. Numele Macovei a apărut în nenumărate ipostaze, și imorale, și dezonorante, și neconforme cu statutul deținut și cu pretinsa aură de luptătoare anticorupție. Să ne reamintim câteva: modalitatea în care a dobândit, pe cale judecătorească, un imobil pe numele părinților; dobândirea, prin mijloace financiare discutabile, a unor terenuri pe litoral; a susținut și susține avocatura constituțională, evident, din considerente care îi aduc substanțiale venituri; modul în care a organizat examenele pentru selecția reprezentanților români la curțile juridice europene; avizul favorabil dat pentru un decret de grațiere personală, unde și-a motivat rezoluția combătând fondul cauzei de judecată definitiv; propunerea către o colegă senator a unui post pentru fiul acesteia, cu prețul tăcerii asupra unei probleme delicate; neprezentarea în fața Comisiilor juridice parlamentare, pentru a-și susține și motiva propriile proiecte de lege. Aflăm astăzi că asta este o afirmație pe care o apreciați ca nefondată. Dacă privim, însă, catalogul prezențelor, vom constata că, în doi ani, la câteva sute de ședințe, ați fost prezentă de 5 - 6 ori.

Încasarea nejustificată a unor indemnizați, în urma participării evazive și rarisime la ședințele CSM și multe altele.

Stimate colege și stimați colegi,

Parcă sunt prea multe argumente care susțin această moțiune simplă. De aceea, aș dori să invoc principiul rațiunii suficiente și să mă opresc aici.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Anunț Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat că a consumat 17 minute. Deci, mai aveți la dispoziție 8 minute.

Invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, PNL-PD.

Se pregătește domnul senator Corneliu Vadim-Tudor, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

 
 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Doamnă ministru, domnule ministru.

Onorată asistență.

Reforma justiției și lupta împotriva corupției au reprezentat condiții obligatorii pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Portofoliul justiției a fost și rămâne unul dintre cele mai dificile din structura guvernamentală și, fie că se acceptă sau nu, trebuie recunoscut faptul că actualul ministru, Monica Macovei, împreună cu toți, a început, încă de la preluarea mandatului, să schimbe imaginea de țară coruptă a României. Ar fi nerealist să ne imaginăm că obiectivul reformării justiției - măcinată, ani de-a rândul, de servilism politic - ar fi putut fi atins dintr-o dată în mod miraculos, dar nu putem fi de acord cu afirmația potrivit căreia nu s-a întreprins nimic în domeniul reformării justiției, dacă ținem cont numai de ecourile pozitive pe care le-a avut în activitate ministrul, la toate nivelurile și forurile europene.

Moțiunea simplă pe care o dezbatem, intitulată, în mod tendențios, "Minciuna-adevărul justiției Macovei", reclamă îndeosebi faptul că, la mai bine de doi ani de la preluarea portofoliului justiției, doamna Monica Macovei nu a făcut reformă în justiție. Apreciem aceste afirmații ca lipsite total de temei și tocmai de aceea ne dorim să le atragem atenția semnatarilor moțiunii că, în redactarea textului, au ignorat, cu bună știință sau nu, faptul că, prin hotărâre de Guvern, a fost aprobată, la propunerea ministrului justiției, "Strategia de reformă a sistemului judiciar, pe perioada 2005-2007" și "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, pe perioada 2005-2007", publicat în Monitorul Oficial. Tot la propunerea ministrului Monica Macovei a fost aprobată "Strategia națională anticorupție, pe perioada 2005-2007" și "Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale anticorupție, pe perioada 2005-2007", precum și "Strategia de informatizare a sistemului judiciar, pe perioada 2005-2009". Aderarea României la Uniunea Europeană ar fi fost greu de realizat, având în vedere și tristul record pe care țara noastră l-a deținut în ceea ce privește gradul de corupție, concretizat prin clauze de salvgardare pentru justiție și lupta împotriva corupției, fără o strategie credibilă de reformare a justiției și combatere a corupției.

În aceeași ordine de idei, menționăm faptul că, în premieră pentru sistemul judiciar românesc, strategiile au fost elaborate: 1) pe baza unei metodologii de lucru; 2) a unui calendar strict; 3) cu o amplă consultare atât a profesiilor din sfera justiției, cât și a societății civile.

Acuzația privind abandonarea misiunii și transferul de răspundere la Consiliul Superior al Magistraturii este, de asemenea, nefondată, întrucât nu guvernarea actuală, ci fosta guvernare PSD a transferat atribuțiile Ministerului Justiției și, totodată, răspunderea la Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliului Superior al Magistraturii îi revin prin lege atribuții unice cu privire la stabilirea modului în care se realizează actul de justiție și controlul respectării legii, și a îndatoririlor de serviciu de către judecători și procurori. Răspunderea disciplinară a acestora intră în competența exclusivă a CSM.

Cât privește acuzațiile din moțiune privind tergiversarea proceselor, caracterul scolastic al sistemului, indiferența acestuia față de imaginea publică, este de subliniat că aceste deficiențe pot fi datorate judecătorilor, și nicidecum ministrului justiției, a cărui intervenție nu este permisă. Uneori a existat o relație oarecum tensionată între titularul Ministerului Justiției și CSM. Ministrul justiției și-a asumat, ca obiectiv, reforma reală a sistemului judiciar. Atâta tot.

Semnatarii moțiunii susțin că Ministerul Justiției a blocat aplicarea Codului penal adoptat în anul 2004. Această afirmație poate fi ușor contrazisă doar aducând în discuție solicitările înscrise, existente la Ministerul Justiției, de la aproape toate instanțele din țară care solicitau amânarea intrării în vigoare a Codului penal, considerându-l inaplicabil. Acum, se află în fază finală un nou Cod penal european și aplicabil în practică.

În textul moțiunii se afirmă că Ministerul Justiției nu a elaborat decât proiecte sporadice ori spectaculare și diversioniste, cum este Legea ANI. Le reamintim susținătorilor moțiunii că în strategia anticorupție, adoptată prin Hotărâre de Guvern în martie 2005, s-a introdus crearea Agenției de Integritate. Această decizie reprezenta punctul de vedere al României asupra modului în care înțelege să rezolve problemele de corupție. Mai exact, era vorba de un angajament al țării noastre de a elimina stegulețele roșii impuse prin clauza de salvgardare din decembrie 2004. Chiar dacă moțiunea reclamă faptul că în alte țări nu există o instituție similară cu ANI, inițiativa creării acesteia a fost determinată de faptul că instituțiile publice din România nu s-au autocontrolat.

Menționăm, de asemenea, că "Strategia de reformă a sistemului judiciar, pe perioada 2005-2007" a cuprins și măsuri destinate reducerii supraîncărcării unor instanțe, unificării practicii judiciare, reducerii duratei procedurilor, organizării parchetelor. Și eu sunt de acord cu faptul că o reformă profundă în domeniul justiției nu poate fi finalizată peste noapte, dar aderarea României la Uniunea Europeană s-a realizat și datorită prezentării unei strategii de reformare a justiției și combaterii corupției, considerate credibilă de forurile europene.

Recunoaștem că poate uneori, în relația cu Parlamentul și Guvernul, doamna ministru Monica Macovei a avut unele inabilități și așteptăm mai multă conlucrare și cu noi, dar și cu Guvernul, pentru că noi suntem solidari cu Guvernul. Totuși, nici pe departe, nu putem pune la îndoială voința politică a domniei-sale de a se aplica "Strategia de reformă a sistemului judiciar, pe perioada 2005-2007" în România. Nu putem să-i aducem ministrului justiției vini care nu-i aparțin și, mai ales, nu putem alcătui din ele textul unei moțiuni.

De aceea, senatorii Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, P.N.L.-P.D. va vota împotriva acestei moțiuni și vă propunem și domniilor-voastre să votați împotrivă. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, PNL-PD, a consumat 7 minute, din cele 27. Deci, mai are la dispoziție 20 de minute.

Invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregătește domnul senator Gheorghe Constantin, Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Domnule președinte, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Stimate domnule președinte,

Onorați colegi,

Am asistat la o nouă expresie a comportamentului arogant și insuportabil al doamnei Monica Macovei. Așa face domnia-sa și la CSM, dar și în fața altor organe, unde pozează într-un fel de zeiță neînțeleasă a justiției.

Realitatea este că poza asta de "femeia comisar" din piesa "Tragedia optimistă", de Vsevolod Vișnevski, nu o prinde deloc pe doamna sau poate domnișoara, pentru că nu știm încă starea civilă a domniei-sale, după una sau două căsătorii - să fie sănătoasă! - dar nu știu cum să-i zic. (discuții, râsete) Macovei!

Dimpotrivă, masca asta de femeie dură provoacă râsete și, de cele mai multe ori, compasiune. Noi știm foarte bine ce-i poate pielea acestei doamne. Nu ne miră că Monica Macovei face pereche cu Traian Băsescu. Amândoi au apucături dictatoriale și bahice. (rumoare, discuții)

Îmi asum această răspundere și vă aduc mii de titluri din presă, dar și martori. Dar amândoi au și mania persecuției și un stil laș - cum zicea domnul Dan Voiculescu că "domnul Băsescu este un maidanez care mușcă și fuge. O să vedem mâine dacă poate să muște și să mai și fugă. (rumoare, discuții)

Deocamdată a încercat să ne muște deee... manșetele pantalonilor feblețea domniei-sale, doamna Monica Macovei, pe care o știu din anii '97-'98 când, în regimul Emil Constantinescu, mi-a instrumentat niște dosare politice. Nu a ajutat-o Dumnezeu și am câștigat, la pas, toate acele dosare, dar nu am uitat stilul domniei sale de a se raporta la justiție, de a executa niște ordine politice, de a se crede foarte deșteaptă și "Dincolo de bine și de rău", cum sună titlul unui eseu al lui Friedrich Nietzsche.

Doamna Macovei, ar trebui să înțelegeți, dacă pozați în democrată europeană, că vă aflați în prima instituție a unei țări democratice, în Senat.

Nu puteți să veniți cu mostre de aroganță, de genul atacurilor ad personam, cum sunt în acest document pe care ni l-ați remis nouă și să spuneți, citez: "... că nu putem ignora - deci aveți pluralul majestății, dumneavoastră - nu putem ignora faptul că printre semnatarii prezentei moțiuni se află persoane responsabile pentru necesitatea și impunerea unei astfel de clauze de salvgardare", adică să ieșim din structurile europene.

Dar cine vă permite dumneavoastră să-i judecați pe senatori? Noi, în moțiunea pe care am semnat-o și noi, cu deplină responsabilitate, nu v-am judecat, nu am făcut atacuri la persoană. Dacă ați fi avut ceva carte - și nu ifose! - ați fi știut că asta se numește "sofism de irelevanță". Nu mai vorbesc de agramatismele care sunt aici. Nu mai vorbesc de "locația" pe care o considerați loc, dar de fapt, "locație" în DEX înseamnă chirie.

Dumneavoastră mai spuneți: "Este surprinzător cum în loc să se concentreze pe realizarea acestei măsuri"... Stop cronometrul! Cum așa?!? Ne dați sarcini dumneavoastră?!! Dar cine vă dă dreptul, doamna Monica Macovei, să dați sarcini la 137 de senatori care, în loc să facă ce vreți dumneavoastră, ia uite, domn'e, cu ce se ocupă! De bunul mers al justiției și de un control riguros din partea primei instituții democratice a unei țări, care este Parlamentul. Nu citesc mai departe.

Vorbeați de ANI. Doamna Macovei, draga dumneavoastră ANI, cum îi spunea domnul Traian Băsescu, este cea mai jenantă formă de poliție politică. Încetați să vă mai prezentați amândoi, care umblați ca tusea și junghiul, de mână, drept cei mai mari luptători împotriva corupției.

Demonstrați-mi mie, Vadim Tudor, că sunt corupt sau am luat un leu de la cineva și ies din viața politică. Nu ne mai băgați în aceeași oală cu oamenii și aplaudații voștri și nu ne țineți predici de morală! Pentru că sunteți ultima din politica românească ce ar avea dreptul să ne vorbească nouă de moralitate. Dar haideți să mergem mai departe.

Deci și doamna Monica Macovei, și domnul Traian Băsescu pozează în martiri ai națiunii care sunt împiedicați să facă reforma. Care reformă, doamna Macovei? Vă întreb ca scriitor. Reforma lui Martin Luther când, în 1517, pe poarta Catedralei de la Wittenberg a scris cele 95 de replici împotriva dominației hegemonice a papalității?

Ce înțelegeți dumneavoastră prin reformă? Lămuriți-ne, ca să nu murim proști. Sunt de 4 legislaturi consecutive în Senatul României. Fiecare Guvern care a venit a înțeles altceva prin reformă, dar deja dumneavoastră ați depășit pragul agresivității, ca să nu vă jignesc, am vrut să zic insolenței, dar iată că sunt respectuos pentru că reprezentați sexul aproape frumos... (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

Așa. Deci aș vrea să mă lămuriți și pe mine... (discuții, rumoare, vociferări)

Domnule președinte, aș vrea să asigurați liniștea și ordinea pentru că sunt 3 posturi de televiziune care transmit în direct și dacă cineva crede că poate să-mi bage mie pumnul în gură, înseamnă că nu știe ce reacție devastatoare pot să am. V-ați bătut joc de țara asta de peste 2 ani de zile. (rumoare, discuții)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Terminați cu prostiile! Teminați cu prostiile pentru că suntem în anul centenarului marilor răscoale de la 1907. Să nu iasă lumea cu furcile în stradă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte,

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Că v-ați făcut averi de sute de milioane de euro și vă bateți joc de țara asta. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog să reveniți la subiect. (discuții, rumoare, vociferări)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Aveți bunul simț măcar să tăceți din gură când vă vorbește un om care nu a fost la guvernare și care nu este corupt. Nu am dreptul să spun țării mele că este săracă și flămândă din cauza voastră, care veniți cu marionete de genul ăsta și jucați teatru de irozi, de păpuși? Nu vă lăsăm noi să faceți reforma?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog să reveniți la subiect.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Păi, dar mă întrerupe.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să reveniți la moțiune.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Nu sunt un robot. Am și eu reacțiile mele.

Doamna Macovei, de ce nu este arestat de 2 ani de zile traficantul de droguri și de carne vie Nicu Gheară, care are 3 palate în 3 țări europene și se vede periodic, la Hotelul Dorobanți, cu șeful Serviciului Secret, UM 0862. Cum îl cheamă pe acesta, mă? (rumoare, discuții, râsete)

Cum îl cheamă?

(Din sală): Virgil Ardeleanu.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Virgil Ardeleanu, poreclit de presă "Vulpea".

În loc să-l aresteze domnul Virgil Ardeleanu, îl folosește. De ce îl folosește? Acesta este unul din marii bandiți ai Europei. Dar voi nu-l cunoașteți, fiindcă a cotizat cu 1,5 milioane euro la Traian Băsescu, prin deputatul PD, Stelian Duțu. (rumoare, discuții)

Să mă dea ei în judecată și voi veni cu 100 de martori din județul Constanța. Ia uite, domn'e, prea vă credeți singuri pe terenul de joc.

De ce, stimată doamnă Monica Macovei, încă ministru al justiției, dar sperăm că după această moțiune veți avea bunul-simț să plecați, de ce nu sunt arestați mafioții din sfera de atracție a Palatului Cotroceni, ca Ștefan Rădulescu, Virgil Cârstea și alții care, de asemenea, cotizează din greu, fie la Mircea Băsescu, fratele așa-zisului prezident, fie direct la Traian Băsescu.

Nu-i știți pe ei? La ce vă folosește arhiva SIPA pe care ați privatizat-o așa cum ați privatizat și justiția? Să pedepsiți numai opoziția? Și să vă menajați gangsterii care produc din greu pentru voi? Ne credeți atât de proști? Ia uite, domn'e, ați și găsit omul care să tremure când vine femeia-comisar! Ana Pauker în pantalonii văduvei lui Mao Zedong. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Terminați cu prostiile astea! (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

A! bine. Adevărul doare! (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete) Adevărul doare! Domn'e, nu mai căutați harță, pentru că s-ar putea să iasă rău, să știți! Lumea pe voi vă urăște, nu pe noi. Lumea știe că noi spunem adevărul, nu voi!

Am să vă citesc un fragment, stimați colegi, dintr-o notă a unui serviciu special care s-a săturat să tot lucreze în gol și să fie decimați pentru că deranjează justițiarii și profesioniștii. Imediat acuzați: "Securiștilor! Sunteți împotriva Reformei! Ne vede Europa!"

Păi astea erau frazele din O scrisoare pierdută a lui Caragiale, domnilor! Societatea românească a progresat. Nu ne mai amenințați cu Europa. Noi suntem Europa! Suntem acolo unde ne este locul și dumneavoastră nu aveți nici un merit, doamna Macovei.

Terminați cu amenințările astea și cu asumarea meritelor! Ia uite, domn'e, dacă nu se năștea Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, noi eram ultimii troglodiți din Europa. Nu vă dați o importanță cam mare, doamna Monica Macovei? Râdeți, dar nu e râsul dumneavoastră.

Ia uite cum sună nota, ca să vedem cum stăm cu corupția. Și asta este numai uvertura la ce vom face mâine în Parlament când va veni il capo di tutto capii, mafiotul nr.1 al României, Traian Băsescu. (rumoare, discuții) Să mă oprească el pe mine! (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, noi discutăm o moțiune aici. Vă rog.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

E vorba de mafie, domnule președinte! Citez:

"Așa cum se știe, deputatul PD de Constanța, Stelian Duțu, este cercetat penal de DNA. Zilele trecute, Daniel Morar, procurorul-șef al DNA, l-a sunat pe procurorul Marius Iacob, șeful Secției II penală din cadrul Parchetului general, și i-a transmis să soluționeze favorabil dosarul în care este cercetat un subordonat al său, care, la rândul său, îl cercetează pe Stelian Duțu. Daniel Morar i-a mai precizat că de acest caz se interesează personal doamna ministru Monica Macovei și persoane de la Palatul Cotroceni. Procurorul Marius Iacob a comentat negativ intervenția lui Daniel Morar și a condamnat, față de mai mulți subalterni, amestecul politicului în actul de justiție. După părerea sa, DNA a devenit un organ de constrângere în mâna mafiei aflată la putere.

Surse din interiorul DNA și a Parchetului general ne-au informat că atât dosarul lui Stelian Duțu, cât și dosarul procurorului DNA, care îl anchetează pe acesta vor fi mușamalizate." Am încheiat citatul.

Merg mai departe. Mai sunt și alte cazuri.

Doamna Macovei primește ordine direct de la domnul Băsescu, așa că să nu ne vorbească nouă de independența justiției. Acum circa 2 săptămâni, după 6 ore de colocviu sau ședință de noapte la Palatul Cotroceni, erau și alții, dar am reținut numele domnului Băsescu și doamnei Macovei, cei doi au hotărât să o cheme la ordine a doua zi pe baschetbalista noastră, atât de simpatică, Laura Codruța Kovesi, să o determine să întoarcă ea cu 1800 ceea ce declarase decuseară. Asta nu e imixtiune în actul de justiție, doamna Macovei?

Merg mai departe. (discuții, rumoare, vociferări)

Ce înțelege doamna Macovei prin cuvântul reformă, repet, pe care îl fetișizează cumva? Impunerea de către protectorul domniei-sale, domnul Traian Băsescu, a noului președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, cel care a contribuit la mușamalizarea Dosarului "Flota", în sarcina lui Traian Băsescu?

Acesta este Dosarul Flota?!? Nu mai îmi spuneți mie de acte, că nu avem acte. Aicea e domnul Băsescu, în sarcina lui și a gangsterilor care l-au ajutat, inclusiv Șogunul se reține o fraudă în dauna avutului obștesc de peste 300 milioane dolari. (rumoare, discuții)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De ce nu îl arestați? Sau de ce nu propuneți anchetarea în procedură de urgență?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... a domnului Băsescu. Asta este corupția, doamna Macovei? Nu ne vorbiți nouă de găini zăpăcite și de tot felul de intenții pe care le aveți și nu vă lăsam noi, reacționarii. (rumoare, discuții)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ce ne-a apucat pe noi, Mircea Geoană, Răzvan Theodorescu, să fim atâta de...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog să încheiați. Ați depășit timpul.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

...de reacționari? (discuții, rumoare, vociferări)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos. (rumoare, discuții)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Da. A depășit timpul și doamna Macovei cu 10 minute.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu, nu. Nu i-am dat nimic în plus.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

I-ați dat, domnule președinte. Haideți să nu discutăm, că suntem de aceeași parte a baricadei. Atunci când noi am atras atenția - Gheorghe Funar, eu, Mihai Ungheanu, Nicolae Marian Iorga - că doamna, încă ministru, Monica Macovei, a depășit cu 10 minute, ați spus: "sigur că da, dar vă vom da și dumneavoastră, tuturor grupurilor parlamentare... (rumoare, discuții, vociferări)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... încă vreo câteva minute.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, doamna Macovei a avut 35 de minute pentru început și 15 pentru sfârșit. A consumat și 10 din cele pentru sfârșit, mai are 5 minute la dispoziție pentru final.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bun. Domnule președinte, permiteți-mi...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, trebuie să încheiați.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bun. Dacă nu-mi mai permiteți, domniei-sale i-ați permis 10 minute, mie nu-mi permiteți ca șef de partid și vicepreședinte al gazdei, al Senatului.(discuții, rumoare, vociferări, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu am ce face. Un minut. Dumneavoastră ați acceptat treaba asta.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bun. Deci, doamna Macovei, ne tot scoateți ochii cu Uniunea Europeană, dar mi se pare că pe dumneavoastră v-a refuzat Comisia Europeană, nu pe noi, doamnă. (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

Deci dumneavoastră ați vrut să deveniți comisar european, dar nu ați reușit. Uite, fratele Ilașcu, aici în sală, are și el o durere. Pozau toți în cușcă să-l elibereze. Numai noi am reușit eliberarea lui, ce-i drept și cu sprijinul fostului președinte, Ion Iliescu.

Sunt 400.000 de cereri de redobândire a cetățeniei, formulate de către frații noștri de peste Prut. De ce ați blocat acest proces, doamnă? Ce ordine ascultați dumneavoastră? De ce nu respectați sentimentul public și spiritul național?

Voi încheia...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

A expirat timpul, domnule președinte! Chiar așa?!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Chiar așa, ce, doamna Paula?

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

V-a expirat timpul.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

"Timpul meu nu a venit încă, doamnă", zicea Isus Cristos.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dumneavoastră mai aveți timp. Aici trebuie să-l încheiați.

Vă rog să finalizați.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Voi încheia întrebând-o telegrafic pe doamna Macovei: Ce legătură are cu omorul din anii 1986-1987, care a fost anchetat de procurorul Liviu Stamate?(Rumoare în sală.)

A fost un omor la care a fost implicată și martoră, dar a fost scoasă din cauză, pentru că era un maior de securitate, Vasile Mălureanu, care avea niște relații principiale, desigur, cu doamna Monica Macovei, în calitatea ei de procuror la Sectorul 1, unde era C.C.-ul, locuințele..., ambasadele și așa mai departe.

Doamna Macovei, cum e cu petrecerile unde spargeți dumneavoastră pahare, doamnă, cum s-a întâmplat anul trecut, la Costinești?(Rumoare în sală.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule...!

Din sală: Ce legătură are cu moțiunea?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Are mare legătură. Să văd și eu cine e ministrul justiției în România.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog...!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Cineva care se îmbată și sparge pahare...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... vine să-mi pozeze mie în imaculata concepțiune?!

Ce legătură aveți cu mișcarea ilegală MISA, doamnă...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog să încheiați! (Voci suprapuse)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... și ... Gregorian Bivolaru?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Te rog eu, nu face asta!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De unde aveți atâtea case, doamnă?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog să încheiați!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

În declarația de avere aveți 3 case și mai multe terenuri la Vama Veche...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați! Continuăm la declarații politice.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De ce ați favorizat, doamnă, procesul pentru casa mamei dumneavoastră?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog foarte mult! Vă rog foarte mult!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

În concluzie, o voi anunța pe doamna Monica Macovei că va primi o casă foarte curând, și anume, la Închisoarea pentru femei de la Târgșor. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Constantin, din partea Grupului Partidului Conservator, și se pregătește domnul senator Puskas Valentin Zoltan.

Domnul senator Gheorghe Constantin, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Gheorghe Constantin:

Domnule președinte,

Doamna ministru,

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că îmi este greu să urmez la cuvânt după maestrul Vadim Tudor ".. (aplauze), pentru că nu cred că voi avea energia și vivacitatea dumnealui, însă voi expune punctul de vedere al Grupului Conservator din Senat.

La numai 24 de ore după depunerea moțiunii simple "Minciuna- adevărul justiției Macovei", s-a pus în funcțiune aparatul personal, dar plătit din bani publici, al cărui singur scop este promovarea deșănțată a imaginii ministrului Macovei. Astfel, vineri seara, responsabilii cu presa din cadrul Ministerului Justiției, au contactat jurnaliștii pentru a le semnala, chipurile, pledoaria pro Macovei a comisarului european pentru justiție Franco Frattini și dezaprobarea de către acesta a moțiunii pusă astăzi în discuție.

Și de această dată, a fost vorba tot de o dezinformare, pentru că înaltul oficial a ținut, în finalul declarațiilor sale, să precizeze: "Nu vreau să intervin în moțiunea care va fi prezentată în Parlament".

Tot vineri, președintele Traian Băsescu și-a exprimat dorința de a se adresa cu mesaj Parlamentului, în ziua și aproximativ la ora la care urmau să aibă loc dezbaterile pe baza aceleiași moțiuni. Scopul acestui demers este evident, acela de a pune umărul la salvarea ministrului justiției, susținut necondiționat de către Partidul Democrat, în virtutea faptului că Monica Macovei și Traian Băsescu sunt considerați "oameni providențiali ai României". Ce interese, ce legături oculte îi leagă pe cei doi, vom arăta mai târziu.

Am ținut să precizez episodul cu tentativa de intoxicare a mass-media, precum și cel referitor la chemarea în ajutor a artileriei grele, respectiv, președintele Băsescu, doar pentru a arăta încă o dată că o practică parlamentară democratică, cum este introducerea acestei moțiuni, este văzută ca un pericol real de către ministrul Macovei.

Ca de obicei, aceasta preferă unei confruntări directe, bazate pe argumente, refugiul în manipulări grosolane și lovituri aplicate prin intermediari.

De ce îi este frică ministrului justiției Monica Macovei? Răspunsul este simplu: pentru că știe, probabil, povestea împăratului, care, din cauza orgoliului său nemăsurat, a ajuns, în cele din urmă, să umble gol în fața poporului.

Scopul moțiunii noastre este de a arăta că în spatele ambalajului, ministeriatul Macovei este gol și lipsit de substanță, promovând minciuna la rang de politică, atât în țară, cât și la Bruxelles, unicul scop al doamnei Macovei fiind cosmetizarea dusă la extrem a imaginii sale de singurul om european capabil și competent din această țară.

Să arătăm, însă, acum, românilor și Europei cum a mințit și cum minte în continuare ministrul Macovei.

În anii 2001 și 2002, Monica Macovei, atunci, exponent al societății civile, a redactat cu stipende externe așa-numitele "rapoarte despre starea justiției și independența magistraților".

Iată ce spunea atunci ministrul de astăzi: "Sistemul judiciar român nu are autoritate asupra bugetului său, el fiind gestionat de Ministerul Justiției."

Ei bine, poate să ne spună doamna Macovei de ce, după mai bine de doi ani de la preluarea mandatului, bugetul justiției se află în continuare la minister, și nu la C.S.M.? Cui dă socoteală doamna Macovei pentru modul în care a cheltuit impresionante sume din acești bani, pe diferite campanii sau așa-zise "misiuni de audit" promovate prin firme agreate și prin organe media care-i sunt favorabile? Cui dă socoteală doamna Macovei pentru practicarea turismului ministerial internațional cu o frecvență ce i-a întrecut pe toți predecesorii săi la un loc?

Tot în anii 2001 - 2002, Monica Macovei mai spunea - citez -: "Numirea directă în magistratură, fără concurs, este un drept discreționar, lipsit de claritate și transparență, deci inadmisibil".

Care a fost una dintre primele măsuri decise de ministeriatul Macovei? Desigur, revenirea la admiterea fără concurs în magistratură, în dauna calității actului de justiție și împotriva unuia din punctele sensibile de negocieri cu Uniunea Europeană, care subliniase că unica poartă de intrare în magistratură trebuie să fie concursurile organizate de Institutul Național al Magistraturii.

Care au fost criteriile de performanță avute în vedere la numirea conducerii Institutului de Criminologie? Experiența, pregătirea profesională, performanțe deosebite? Îl invităm pe primul-ministru să acorde mai multă atenție protestului experților criminaliști privitor la această situație inadmisibilă. Și exemplele ar putea continua.

Practica doamnei Macovei de a afirma, de la o etapă la alta, contrariul celor pe care și le asumase, de a schimba cu nonșalanță cele mai contradictorii măști, de a distruge azi ceea ce a susținut cu tărie ieri, nu a fost una nouă ori descoperită după momentul în care a devenit ministru. Nu. Este o practică veche, care l-a ajutat pe fostul procuror ceaușist, asupra căruia planau și planează încă rumorile unor scandaluri dintre cele mai revoltătoare, niciodată lămurite, de la semnarea de mandate de percheziție în alb, până la bătăi administrate unor învinuiți în sediile poliției, să devină peste noapte un foarte vocal apărător al democrației și drepturilor omului.

Este o practică veche, care a ajutat-o pe doamna Macovei ca, sub pretextul sfidător și evident mincinos al apolitismului, să fie unul dintre cele mai nociv fanatice personaje politice ale ultimilor ani, al cărui principal crez a fost să fie contra, să atace fără nici o măsură și să acuze fără temei sau, după caz, să subordoneze umilitor justiția sau măcar Parchetul unor vremelnice interese ale șefului statului.

Și pentru că am ajuns la relația dintre Monica Macovei și Traian Băsescu, este momentul să detaliem resorturile intime ale acestei relații. Practic, cei doi conduc, în momentul de față, Parchetul din România, pentru că au avut grijă ca, încă din 2005, să ia C.S.M.-ului prerogativa de a organiza concursuri pentru numirea conducerii parchetelor.

Funcțiile de conducere sunt ocupate în mod discreționar. Monica Macovei face o propunere, fără a da nimănui socoteală despre cum a selectat respectiva persoană, iar președintele Traian Băsescu semnează.

O altă legătură evidentă dintre cei doi se referă la politica struțului, pe care a adoptat-o Monica Macovei în cazurile penale care îl privesc pe șeful statului. Șefa procurorilor din România nu a scos un cuvințel, măcar, despre faptul că Dosarul "Flota" este în continuare ținut la dospit de către procurorii D.N.A., și nici despre rușinoasa soluție dată de procurori în cazul privind imobilul din strada Mihăileanu, primarul Băsescu având interdicția de a cumpăra din domeniul patronat de el însuși, contractul fiind lovit de nulitate absolută.

Nu a schițat un gest cu privire la ceea ce mass-media a numit "rețeaua Udrea" sau "grupul de interese de la Golden Blitz", atitudine atipică pentru doamna Macovei, care a promovat modificări ale legislației, prin care și-a acordat puteri directe de control asupra procurorilor, însoțite de acțiuni în forță și declarații explicite de intimidare și amestec al ministrului justiției în activitatea procurorilor.

Ministrul Macovei vorbește despre lupta împotriva corupției, a marii corupții, în special, dar cum poate avea credibilitate această luptă, atâta vreme cât nu am văzut la Parchet nici măcar un ministru democrat și atâta vreme cât dosarele penale care îl privesc pe Traian Băsescu, pentru fapte comise înainte de mandatul prezidențial și fără legătură cu acest mandat, sunt ținute cu foarte mare grijă în fișetele procurorilor.

Ministrul Macovei va rămâne în istorie drept demnitarul care a brevetat guvernarea justiției întemeiată pe ordonanțe de urgență, în sfidarea prevederilor Constituției, care sunt restrictive în materie.

 
 

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule coleg, vă invit să încercați să concluzionați. Am înțeles că din partea grupului mai intenționează să ia cuvântul un coleg senator. Nu? Vă rog, atunci. Vă rog să continuați, dar, oricum, vă apropiați de final. Mulțumesc.

 
 

Domnul Gheorghe Constantin:

Aceasta, în ciuda angajamentelor clare ale României, în cursul negocierilor de aderare, de a limita strict numărul lor, tocmai pentru a nu ocoli dezbaterile parlamentare. Ocolirea Parlamentului este, de altfel, o constantă a comportamentului "democratic" al doamnei Macovei. Mai mult, prevederile acestor ordonanțe au fost, de multe ori, de natură a încălca drepturile omului, în aceeași sarabandă absurdă și rușinoasă a schimbării măștilor, promovată de doamna Macovei.

Apărătorul civil al drepturilor omului de ieri este, astăzi, un înfocat susținător al eliminării cenzurii judecătorului în activitatea de urmărire informativă a populației, de interceptare a corespondenței electronice etc. Toate acestea, evident, în favoarea creșterii prerogativelor procurorilor, care, așa cum am arătat, funcționează, fapt inadmisibil, sub controlul total al ministrului justiției.

Aceeași practică de ocolire s-a manifestat și în relațiile cu C.S.M., care fie a fost ignorat, fie a fost pus în situația să nu poată funcționa.

După cum declara, siderat de această situație, consilierul de preaderare Dieter Schlaffen, au existat peste 48 de variante ale proiectului de modificare a legilor privind sistemul judiciar, adoptate în 2004, iar Dan Lupașcu, fostul președinte al C.S.M., mărturisea: "Seara primeam o variantă de la minister, a doua zi venea doamna ministru cu altă variantă, elaborată în noaptea respectivă, ne cerea s-o avizăm fără s-o cunoaștem, pentru ca și aceasta să fie modificată din nou, până seara, și tot așa".

Totodată, ministrul Macovei a făcut din șantaj și minciună o practică constantă. Avem aici în vedere inclusiv inducerea permanentă în eroare a opiniei publice cu privire la ceea ce a însemnat clauza de salvgardare și îndeplinirea ei.

De asemenea, discursul doamnei Macovei s-a întemeiat, complet fals și dezonorant pentru demnitatea ministerială pe care a ocupat-o, pe ideea că la finele lui 2004 exista un dezastru al României și al justiției române, pe care l-a salvat providențiala sa persoană.

E timpul să lămurim aceste aspecte. Conținutul clauzei de salvgardare a fost stabilit de oficialii europeni la încheierea negocierilor de aderare, în baza jaloanelor stabilite pe parcursul a doi ani și câteva luni de negocieri dificile la acest capitol sensibil, în baza prevederilor celor trei legi privind sistemul judiciar, adoptate în 2004, și a altor documente programatice adoptate anterior.

Clauza a fost un mecanism de asigurare că lucrurile vor merge pe linia stabilită și că nu se vor înregistra derapaje semnificative. Nu a fost nici o misiune providențială de salvator a doamnei Macovei. Orice ministru trebuia să urmeze linia angajamentelor deja stabilite la finele lui 2004 și să încerce să accelereze ritmul îndeplinirii lor.

Una din realizările proclamate de actualul ministru al justiției se referă la introducerea repartizării aleatorii a dosarelor, obiectiv solicitat de către Uniunea Europeană și care a fost realizat în proporție de circa 70% înainte de preluarea mandatului de către Monica Macovei.

Culmea, finalizarea acestui mecanism, prezentat ca o mare realizare, a coincis cu încălcarea distribuției aleatorii a dosarelor tocmai la Înalta Curte de Casație și Justiție, soldată, bineînțeles, cu deposedarea adevăratului proprietar de casa sa și atribuirea acestei case părinților doamnei Macovei!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să finalizați intervenția.

 
 

Domnul Gheorghe Constantin:

Un minut. Vă mulțumesc, domnule președinte.

Inutil de precizat faptul că ministrul justiției nu a dezaprobat niciodată public acest abuz, acest favoritism de care a beneficiat ea însăși, în calitate de viitoare beneficiară a averii părinților săi. Nu este mai puțin adevărat că la crearea acestei false imagini a Monicăi Macovei am contribuit și noi, parlamentarii, doritori, ca și Președintele Băsescu, în cazul "bilețelului", să nu impietăm, în vreun fel asupra procesului de integrare, nu am făcut cunoscut, mai ales la Bruxelles, modul în care doamna Macovei a mințit. Pentru denigrarea constantă a Corpului judecătoresc și încercarea de aservire a acestuia, pentru denigrarea gravă a puterii legiuitoare etichetate ca "frânar al reformei și al luptei împotriva corupției", pentru eșecul lamentabil al unei reale reforme în justiție, solicităm, în numele Partidului Conservator din Senat, să se voteze în favoarea moțiunii iar ministrul Macovei să-și prezinte demisia.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Valentin Zoltan Puskas, Grupul parlamentar UDMR, grupul are șase minute.

 
 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Distins Senat,

Moțiunea semnată de 64 de senatori privește dezbaterea unei probleme foarte importante - situația justiției în România. Am spus o problemă foarte importantă, și subliniez, da, o problemă foarte importantă, fiindcă dincolo de faptul că am fost și suntem mai mereu atenționați pe linia atenționării justiției de către diferitele organisme ale Uniunii Europene și că pierdem procese după procese la CEDO, putem spune că și în circumscripțiile electorale foarte multe sesizări, plângeri vin din partea cetățenilor și acestea sunt legate de activitatea justiției.

De aici și întrebarea: oare am reușit noi, întreaga clasă politică să facem în acești 17 ani o reformă eficientă a justiției? Și răspunsul la întrebare vine automat: nu, reforma justiției nu s-a realizat și avem încă foarte multe de făcut pentru a avea o justiție funcțională, independentă, pusă în slujba legii.

În opinia noastră, reforma justiției este o cerință esențială în cadrul eforturilor generale făcute pentru întărirea democrației și înfăptuirea statului de drept.

În acest context trebuie să spunem deschis că s-au întreprins multe acțiuni care au vizat reforma justiției și foarte multe din acestea au fost apreciate de Uniunea Europeană, dar și de UDMR.

Trecând la textul moțiunii, trebuie să recunoaștem, la fel, că aceasta conține o serie de observații pertinente referitoare la lipsurile încă existente în procesul de reformă a justiției, probleme care au fost semnalate, la vremea respectivă, de către parlamentarii UDMR - în acest sens vă reamintesc discursurile ținute de domnul senator Frunda Gyorgy, Eckstein Kovács Péter și subsemnatul, în legătură cu unele acte normative promovate de Ministerul Justiției, precum și cu unele măsuri legate de reforma justiției.

Am avut și vom avea o atitudine critică față de orice încercare legislativă sau organizatorico-administrativă care aduce, în opinia noastră, atingere, respectiv, încalcă drepturile fundamentale ale omului.

Asemenea încercări au fost, atât la proiectul de Lege privind A.N.I., cât și la Ordonanța de urgență a Guvernului privind D.I.C.O.T. și la alte proiecte de legi, iar noi am semnalat aceste probleme și am luat măsuri pentru eliminarea textelor în cauză.

În tot timpul parcurs, noi am propus de nenumărate ori un dialog constructiv cu Ministerul Justiției și cu doamna ministru Monica Macovei, însă acest dialog nu s-a realizat întotdeauna, relațiile cu Parlamentul, cu comisiile din Senat, cu plenul Senatului au fost lăsate mai mult pe seama secretarului de stat, iar doamna ministru, de mai multe ori, în loc de dialog, a ales ignorarea Parlamentului.

Poate de aceea am ajuns la această situație nedorită, ca în loc de colaborare, de dialog, să ajungem la o încrâncenare dintre ministru și Parlament, încrâncenare care a dus și la această moțiune simplă.

Da, există încă multe probleme în domeniul justiției, suntem și noi de acord cu faptul că reforma justiției este un proces complex, care implică mai multe instituții ale statului, dar și Ministerul Justiției și doamna ministru mai au multe de făcut, iar noi credem că se și pot face multe, însă pentru a realiza reforma în justiție este nevoie și în continuare de dialog, de colaborare, de o atmosferă mai calmă, mai destinsă, mai colegială între factorii determinanți ai reformei.

În ciuda problemelor existente și a relațiilor, adesea încordate, cu doamna ministru Monica Macovei, Grupul parlamentar UDMR consideră că problemele pot și fi și trebuie să fie rezolvate în cadrul coaliției, și nu printr-o moțiune.

În consecință, Grupul parlamentar UDMR din Senat va vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa, în numele colegilor senatori independenți. După domnul senator Nicolae-Vlad Popa urmează domnul senator Radu Mircea Berceanu pentru a lua cuvântul.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Vă mulțumesc.

Câte minute avem?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Aveți trei minute, vă rog.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Stimați colegi,

De mult timp este liniște în justiție și ce fac forțele politice? Produc o diversiune pentru că această moțiune este o diversiune. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Cum îți permiți să mă jignești? Te-ai uitat în oglindă?

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Cui îi e frică de Monica Macovei? Știu că unii dintre dumneavoastră o urâți pe Monica Macovei, știu că mulți nu o susțineți, știu că unora vă e antipatică, alții au o greață existențială. De ce? Pentru că a făcut lucruri care au deranjat cumplit oamenii care combină politica cu afacerile, din cauză că Monica Macovei a făcut să funcționeze justiția, unii au luat drumul parchetului sau instanțelor, alții au suferit declarându-și averile, mulți au devenit incompatibili cu surse importante de câștig de la stat. Aceștia și cei care au probleme în justiție nu au calitatea astăzi să voteze această moțiune. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Vă rog să faceți liniște în sală.

(Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Cum îți permiți? (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Cei ce cunosc sistemul știu ce bine a făcut... (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște în sală, domnul senator are dreptul să vorbească în numele colegilor senatori independenți. Vă rog să îl ascultăm. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

Vă rog, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Cei ce cunosc sistemul știu ce bine a făcut Monica Macovei de la desființarea traficului de influență, la stabilirea termenelor de judecată, a completelor și experților până la modernizarea justiției prin informatizare. Justițiabilul nu mai pierde ore, zile în arhive să afle termene sau pronunțarea respectivă, o află imediat.

Doamna Monica Macovei, neînregimentată politic, și asta este o problemă, a câștigat simpatia, mai ales încrederea instituțiilor europene, și îl citez pe Olli Rehn, comisar pentru integrare: "vreau să felicit cu această ocazie pe doamna Macovei pentru integritatea și hotărârea cu care continuă reformele". Vreau să-l citez pe domnul comisar Franco Frattini, care consideră că Monica Macovei este principalul luptător împotriva corupției, și spune: "o mare parte a succesului României la Uniunea Europeană va fi obținut mulțumită doamnei Monica Macovei".

O parte dintre dumneavoastră sunt oameni subiectivi, nu avem ce face, spuneam că o urâți, domnii comisari sunt obiectivi... (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

Din sală: Nu mai are timp.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mai are un minut, vă rog!

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Important...(Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală) vreți să trimiteți țării... (Discuții, rumoare intervenții neinteligibile din sală,)

Domnule președinte, sala mă întrerupe în permanență.

 
 

(Conducerea ședinței este preluată de domnul Nicolae Văcăroiu, președinte al Senatului.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

...vreți să trimiteți țării și străinătății trei mesaje. Vreți să trimiteți, vi le spun: cerem demisia ministrului pentru că nu ne convine Legea Agenției Naționale de Integritate, ce se află acum la Senat. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală) Noi doi, dumneavoastră puteți să o demiteți pe Monica Macovei, să se pregătească... (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog... (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Termină, domnule cu vrăjeala asta!

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

...cei care ne instrumentează dosarele. Ne-am văzut sacii în căruța europeană... (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)...și acum putem bloca reforma. (Discuții, rumoare)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga...

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Senatorii de bună-credință, și sunt între dumneavoastră destui, îi rog să fie responsabili și conștienți de importanța votului. Vă rog să fiți buni români, să votați pentru interesele țării, vă rog să votați împotriva moțiunii care lezează interesul național în relațiile cu Uniunea Europeană. Fiți siguri,....

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

...cei care veți vota împotrivă, că alături de noi este o majoritate morală a opiniei publice. Vă mulțumesc. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Elena Udrea, Golden Blitz, ce moralitate, domnule!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule Nicolae-Vlad Popa.

Din sală: Golden Blitz, domnule!

 
 

Domnul Nicolae Vlad Popa:

Taxați aceste gesturi!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator Corneliu Vadim Tudor, vă rog foarte mult.

Vă mulțumesc. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

Mulțumesc.

Vă rog liniște, domnule senator!

Invit la microfon pe domnul senator Șerban Nicolae din partea grupului...

 
 

Din sală: Domnul Berceanu urmează!

Din sală: Nu se poate!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Au fost două minute la PC, mă rog, nu am... domnul senator Radu Berceanu, aveți cuvântul, din partea Grupului parlamentar PNL - PD. (Discuții, rumoare, intervenții neinteligibile din sală)

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Doamnă ministru,

Dezbatem astăzi o moțiune simplă, o moțiune chiar foarte simplă, și pentru a dovedi acest lucru, să pornim de la Regulamentul Senatului. La art.153, acesta spune: "moțiunea simplă exprimă poziția Senatului într-o problemă de politică internă sau externă." Poate că problema care o discutăm astăzi este una de politică externă.

Dacă este așa, dați-mi voie să citesc câteva reverberații externe ale acestei probleme: 14 iunie 2005 - Olli Rehn - "Vreau să o felicit cu această ocazie pe doamna Monica Macovei pentru integritatea și hotărârea cu care continuă reformele în justiție."; 25 octombrie 2005 - comisarul european Olli Rehn declară că "România a făcut progrese importante în domeniul justiției; 28 martie 2006, tot într-un interviu adresat Reuter - Olli Rehn - "În România a existat în ultimele 14 luni o schimbare totală datorită condiționărilor pe care le-a aplicat Uniunea Europeană și a eforturilor încăpățânate ale doamnei ministru Monica Macovei de a continua reforma judiciară și lupta împotriva corupției". Înțeleg că se doresc câteva precizări și din partea comisarului Franco Frattini, comisar pentru justiție și afaceri interne - 10 februarie 2006, domnul Franco Frattini spunea: "apreciez importanța deosebită a efortului făcut de Monica Macovei în reforma justiției"; 13 martie 2006, tot domnul Franco Frattini "ar fi un dezastru pentru România, nu pentru doamna Macovei, pentru că toată lumea știe despre munca ei fantastică în inițierea reformelor și în insistența ca ele să fie implementate, prefer să exclud de pe agenda noastră această ipoteză a demisiei doamnei Monica Macovei". Era atunci vorba de demisie.

Sigur că aș putea să continui, "Monica Macovei merge pe drumul cel bun", 26 aprilie 2006, "O mare parte a succesului aderării României la Uniunea Europeană va fi obținut mulțumită doamnei Monica Macovei.

Cred, în felul acesta, că nu dezbatem astăzi o problemă de politică externă, poate că dezbatem o problemă de politică internă.

Dacă e vorba de o problemă de politică internă, atunci trebuie să mă refer la cei care au inițiat acest demers, moțiunea simplă, și anume, senatorii Partidului Conservator. Cel puțin până în decembrie 2006, mai precis pe 3 decembrie 2006, Partidul Conservator a fost parte a guvernării la care, în general, se referă această moțiune. Drept urmare, sunt convins că Partidul Conservator respectă Constituția și art.109 al acestei Constituții, pe care o respectăm cu toții, spune: "Fiecare membru al Guvernului răspunde politic, solidar cu ceilalți membri, pentru întreaga activitate a Guvernului și pentru actele acestuia.

Ca urmare, trag concluzia că Partidul Conservator nu s-a referit la perioada de la începutul lui 2005 și până pe 3 decembrie 2006, perioadă în care, în Guvern, a susținut toate actele Guvernului, inclusiv actele inițiate de doamna ministru Macovei, demersurile acesteia, iar în Parlament a votat toate proiectele de lege care au ajuns aici, inclusiv asumarea răspunderii în două cazuri, pe unele piese legislative care făceau parte din reforma justiției. Înțeleg că e vorba de ce s-a întâmplat de pe 3 decembrie încoace. Aceste chestiuni de politică internă sunt acuzațiile celor care au inițiat demersul moțiunii simple.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat de pe 3 decembrie încoace. A fost 6 decembrie, Sfântul Nicolae, domnul președinte și-a serbat ziua, a dat o șampanie, nu cred că e o problemă. După aceea, a fost Crăciunul, am avut aici, în față, tot felul de manifestări, bradul de

Crăciun, iar nu cred că e o problemă. A venit Anul Nou și România a intrat în Uniunea Europeană și prin eforturile Monicăi Macovei, și prin demersurile făcute în ceea ce privește reforma justiției. Poate nu perfecte, poate nu complete, dar avem obligația cu toții să sprijinim ca ele să fie îmbunătățite. În timpul vacanței parlamentare, până pe 5 februarie, iarăși, nu cred că s-a întâmplat ceva deosebit, nici doamna Macovei nu a oprit reforma sau nu a avut vreun demers special, senatorii au fost în vacanță în diverse locuri calde, iar de pe 5 februarie până astăzi, 13 februarie, sunt fix 6 zile lucrătoare despre care cred că e vorba în această moțiune și îmi permit să spun că o moțiune referitoare la 6 zile este, într-adevăr, una foarte simplă.

Am să închei prin a spune câteva cuvinte referitor la ceea ce se cere prin această moțiune. Revin la Regulamentul Senatului, art.157, de data aceasta, care spune: "Moțiunile simple adoptate sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate". Haideți să vedem ce se cere prin această moțiune, ca să știm dacă cumva, prin absurd, ea va fi adoptată, ce o să fie obligat Guvernul și alte persoane vizate să facă. Se cer trei lucruri:

  1. Promovarea urgentă a proiectelor de lege necesare procesului de integrare a României în Uniunea Europeană. Toată lumea e de acord, e ca și cum s-ar cere, prin moțiune simplă, să răsară soarele mâine dimineață. Nu înțeleg ce problemă este. În orice caz, cu punctul acesta nu avem nimic de obiectat.
  2. La pct.b) zice: "Promovarea proiectului de lege asumat după întâlnirea cu președintele României privind numirea procurorului general, precum și a șefului DNA, la propunerea CSM, și nu a ministrului justiției, care să asigure depolitizarea Ministerului Public și independența procurorilor. Lăsând la o parte că mâine o să discutăm cu președintele României, care văd că a inițiat demersuri bune, care sunt citate aici pozitiv, nu pot să nu mă refer și la prima pagină a moțiunii. Între prima pagină a moțiunii - unde doamna Macovei este acuzată, și citez: "de transfer de răspundere către Consiliul Superior al Magistraturii" - și ultima pagină în care se cere să se transfere Consiliului Superior al Magistraturii propunerile acestea, este o neconcordanță flagrantă.

Stimate colege și stimați colegi,

Până la urmă, dacă ne uităm în prima pagină, Consiliului Superior al Magistraturii nu-i revine nicicum prefigurarea sau adoptarea unor măsuri executive care să reformeze justiția, iar ceea ce cereți dumneavoastră, la sfârșit, să adoptăm, și anume, ca acest Consiliu Superior al Magistraturii să facă aceste lucruri, mie mi se pare că e o contradicție flagrantă.

Am să închei prin a vă spune că Partidul Democrat dorește să respecte Constituția în spiritul și litera sa, inclusiv art.109, la care am făcut mai înainte referire, cel cu solidaritatea guvernamentală. Partidul Democrat este solidar cu actele Guvernului în toată perioada în care Partidul Democrat a făcut și va face parte din Guvern și vă rog să fiți liniștiți că vom face parte, în continuare, din Guvern, n-o să ieșim când doresc alții, o să ieșim, dacă va fi nevoie, vreodată, atunci când vom decide noi. Suntem solidari cu primul-ministru și cu toți colegii noștri miniștri în ceea ce privește toate actele guvernării, iar în legătură cu ceea ce discutăm astăzi, am să-i las restul de timp, care a rămas din cele 20 de minute pe care le aveam, doamnei Monica Macovei, ca să poate să-și exprime concluziile finale.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă anunț că Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, PNL-PD, i-au mai rămas 4 minute, plus 5 minute câte mai are doamna Macovei, sigur, o s-o lăsăm să-și prezinte punctul de vedere. Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat mai are 4 minute. Mai ia cuvântul?

Din sală: Da.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă încadrați în timp. (discuții și vociferări în sală)

Aveți cuvântul, domnule senator. Vă rog, liniște.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Doamna ministru Macovei mi s-a părut că a reușit o performanță unică, și anume, deși a epuizat timpul afectat Guvernului, a spus mai multe neadevăruri decât ar fi făcut-o dacă ar fi vorbit mai puțin și mai concret.

Pentru un coleg antevorbitor, aș vrea să spun, însă, că primele două cerințe din moțiune sunt din Programul de guvernare. Dacă domnia-sa, ca ministru, nu se simte dator să împlinească Programul de guvernare, este opțiunea dumnealui, dar, față de omagiul adus doamnei ministru Macovei, mai lipsea partea cu "mult iubită și stimată", lipsea un lucru important, nu am înțeles dacă omagiul a fost scris înainte sau după ce s-a modificat Caietul de sarcini la o licitație cu o autostradă. Revenim, însă, la problemele din moțiune. (discuții și vociferări în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Vadim, vă rog! Cum v-am ascultat pe dumneavoastră, să-l ascultăm... Vă rog foarte mult. Vă rog, liniște.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Stimate colege și stimați colegi,

Ultima dată, doamna Macovei a fost în plenul Senatului în martie 2006. Din martie 2006, doamna ministru nu a mai înțeles să calce în plenul Senatului și asta spune totul despre modul în care înțelege să promoveze inițiativele guvernamentale. La comisie a mai fost o singură dată, unde a stat aproximativ 7 minute, cam câte i-au mai rămas de vorbit acum. Acesta este modul în care doamna ministru a tratat Parlamentul și eu v-aș atrage atenția asupra faptului că acuzele și jignirile pe care le-a spus, de-a lungul timpului, la adresa parlamentarilor nu au fost numai la adresa opoziției.

Vă mai atrag atenția asupra unui lucru: la vremea respectivă, am făcut o remarcă foarte nepoliticoasă, spunând că nu dau doi bani pe promisiunile doamnei Macovei, dar la vremea respectivă - și fac apel la memoria tuturor - liderii grupurilor parlamentare s-au retras împreună cu doamna ministru și au convenit că, în termen de o lună, Ministerul Justiției va veni cu o propunere de modificare a Legii privind organizarea judiciară, prin care procurorul general al României și șeful DNA să fie numiți la propunerea CSM, și nu a ministrului justiției, așa cum se află, încă o dată o spun, în Programul de guvernare. Constat că, deși termenul folosit de mine a fost cam dur, rămân la aceeași părere: nu fac doi bani promisiunile doamnei Macovei, îmi pare rău să o spun. Dar am citit răspunsul doamnei ministru Macovei la textul moțiunii. Dincolo de faptul că unele exprimări sunt - iertați-mi expresia! - de Gâgă, ni se dau exemple din opiniile unor experți.

Doamnelor și domnilor senatori,

Noi ar trebui să ținem cont de opiniile unor experți care lucrează cu experții Ministerului Justiției. Asta este baza după care noi judecăm reforma justiției în România, după opinia unor experți care stau de vorbă cu doamna Macovei și care, spre exemplu, opinie pe care doamna Macovei a ținut să ne-o prezinte, "în prezent, DNA are un personal competent, de încredere și plin de energie, hotărât să conducă investigațiile asupra corupției la nivel înalt și să realizeze acest lucru într-o manieră independentă și obiectivă".

Iertați-mă, cum anume au făcut acești minunați experți o asemenea evaluare, ca să spună că personalul DNA este competent, plin de energie. Le-a măsurat cu ceva competența și energia?

Haideți să dăm și un alt exemplu, ca să vedem cum anume se lucrează reforma justiției în România. De doi ani de zile, noul Cod penal este blocat de ministrul justiției, Monica Macovei, de peste doi ani de zile. Intrarea în vigoare a fost amânată, în repetate rânduri, spunându-se ba că nu e pregătită din punct de vedere logistic, ba că sunt unele lucruri de modificat. În textul trimis astăzi de doamna ministru se fac niște afirmații absolut incalificabile legate de așa-zisele disfuncționalități pe care le-ar crea noul Cod penal. Deci, un act care nu a intrat în vigoare este evaluat, probabil, de aceiași experți de mare prestigiu, de care nu a auzit nimeni, că ar produce disfuncționalități.

Haideți să vă spun cine a participat...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Domnule președinte, fiți sigur că e foarte important.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Foarte important, vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

...să vă spun cine a participat la elaborarea noului Cod penal, printre alții, în calitate de specialist. Este vorba de profesorul universitar doctor George Antoniu, poate cea mai mare somitate a dreptului penal românesc în viață, pentru că, din păcate, două din personalitățile care au participat la acest material - și mă refer aici la Iosif Ionescu și la profesorul universitar Avram Filipaș, nu se mai găsesc în viață și nu mai pot să se apere. Dar aș mai menționa și un alt strălucit profesor, Matei Basarab, de la Universitatea din Cluj, care a făcut, probabil, o singură greșeală în viața domniei-sale, aceea de a-i da notă de trecere studentului Emil Boc, la momentul respectiv. Acești oameni, care fac parte din școala de drept penal românesc, o școală prestigioasă, l-aș aminti doar pe Vintilă Dongoroz, nu mai sunt buni. Trebuie aruncat la coș acest document, pentru că doamna ministru Macovei a decis să dea unei ONG de pensionari din Germania sarcina de a elabora un nou Cod penal. Asta este realitatea, ăsta este respectul Ministerului Justiției față de școala dreptului românesc.

Și pentru că s-a vorbit de Agenția de Integritate...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

...am să închei, domnule președinte, amintindu-i doamnei ministru că ar fi putut să dea un gest de transparență și de integritate și să solicite public o verificare a averii domniei-sale. Vreau să vă spun că am constatat cu surprindere că în numai 7 ani de apărare a drepturilor omului, pentru că, în rest, a lucrat la stat doamna Macovei, doar 7 ani a apărat drepturile omului și eu nu-mi aduc aminte s-o fi văzut în instanțele bucureștene, cel puțin, a acumulat o avere care depășește averea a cam trei sferturi din cei prezenți în această sală. Trei sferturi dintre dumneavoastră n-au acumulat, în 7 ani sau într-o viață de om, atâta avere cătă a acumulat doamna Macovei: trei apartamente în centrul Bucureștiului...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

...trei terenuri la Vama Veche și vă mai dau un singur exemplu, ca să vedeți cam cât de transparentă este doamna Macovei în declarația de avere. Un apartament în centrul Bucureștiului a fost închiriat de doamna ministru Macovei, anul trecut, cu uriașa sumă de 5 milioane de lei vechi pe tot anul. Dacă dumneavoastră îmi spuneți că aceste lucruri sunt firești, că doamna ministru Macovei într-un an de zile de sistem bugetar își păstrează aceeași avere în conturi, aproximativ 200.000 de RON. În plus, mai plătește 20.000 RON pe o promisiune de vânzare-cumpărare imobiliară care urmează să se tranzacționeze în 2007.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator!

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Este firesc? Atunci eu vă solicit public să declanșați procedura de verificare a averii doamnei ministru Macovei, și organele în drept să se sesizeze. Poate că acele 20.000 euro au fost dați în avans pentru o casă naționalizată pentru care expiră termenul de 10 ani...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator, v-am rugat să încheiați, vă retrag microfonul.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

...pentru că nu a fost restituită proprietarilor de părinții domniei-sale. Eu cred că această moțiune trebuie votată. Eu cred că această moțiune a provocat și și-a atins scopul: o discuție serioasă despre starea justiției în România.

Și mai fac o ultimă mențiune. Dacă tot ați citat din Franco Frattini, care era marele avocat al lui Silvio Berlusconi în procese de fraudă, ca să știm cine-i omul, și care nu a putut fi măcar ministrul justiției la el în țară... (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator!

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Dați-mi voie să vă spun... Am spus lucrul acesta și am să-l spun. Da. Franco Frattini... Domnule Berceanu, v-ați supărat când ați fost întrerupt, dar să știți că nu mă impresionați. (discuții, rumoare, vociferări)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator! Domnule senator! (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

De ce nu ați dat citate și din români?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mă auziți sau nu, domnule senator? Domnule senator!

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Să vedeți care este opinia despre starea...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Și atunci ați fi aflat cum stau lucrurile. Domnule Berceanu, nu vă faceți griji... așa că stați liniștit. Vă mulțumesc. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog mult.

Stimați colegi, s-au încheiat dezbaterile. Dați-mi voie să o invit pe doamna ministru Macovei. Are la dispoziție 9 minute pentru a da răspunsurile cuvenite. O sinteză se poate. Așa am convenit.

Stimați colegi, vă rog foarte mult. Doamna ministru Macovei a avut 35 de minute pentru prezentare cu 15 minute pentru final. A vorbit 45 de minute, i-au rămas 5 minute. De la domnul Berceanu au rămas 9 minute și vă rog foarte mult să respectăm regula jocului. (discuții, rumoare, vociferări)

Vă rog. Așa am stabilit că se poate. Doamna ministru, vă rog. Vă rog, liniște. Cred că sunteți interesați să ascultați răspunsuri la o serie de lucruri.

Doamna ministru, aveți cuvântul. Liniște, în sală.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Demisia. La Golden Blitz e locul ei. (discuții, rumoare, vociferări )

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Asta e cutuma. E o cutumă pe care o practicăm de 16 ani, nu vă supărați. De acord. Vă rog să luați loc, vă rog să păstrați liniștea.

Haideți să încheiem, vă rog mult. (discuții, rumoare, vociferări)

Stimați colegi, vă rog foarte mult, v-am lăsat, ați depășit aproape toți câte 1, 2, 3 minute. Vă rog eu să aveți puțină răbdare și cred că este bine să ascultați o serie de răspunsuri.

Doamna ministru, aveți cuvântul. (rumoare, discuții, vociferări) Nu. Ați avut 4 minute în plus, stimate coleg. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnule Mihăescu, vă rog mult.

 
 

Domnul Eugen Mihăescu (din sală):

Demisia!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Mihăescu, vă rog eu mult.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Demisia! Demisia! La Golden Blitz e locul ei.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Mihăescu, doriți să întrerup ședința? O întrerup, nici o problemă. Vă rog foarte mult. Putem să o întrerupem și reluăm săptămâna viitoare cu votul. Dumneavoastră decideți. Vă rog eu foarte mult. Ați vorbit destul. Vă rog liniște! Să ascultăm răspunsurile.

Doamna ministru, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Monica Macovei:

Poporul a văzut toate aceste scene. Câteva minute în plus nu ar face decât să-mi dea ocazia să vă dau niște informații. Dar se pare că nu de informații aveți nevoie. (rumoare, discuții, râsete)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Sunteți informatoare, doamna ministru.

 
 

Doamna Monica Macovei:

Am constatat în general, din luările de cuvânt ale celor care au inițiat moțiunea, că prezentarea acelui document de dimineață -am avut grijă ca să aveți timp să treceți prin aceste informații - nu a fost foarte utilă. S-a venit cu texte pregătite în care s-au afirmat lucruri pe care tocmai le infirmasem și le argumentasem în discursul meu. În fine. La insultele și acuzațiile ridicole nu am să răspund. Eu chiar sunt o persoană responsabilă.

Ați insistat foarte mult pe schimbarea procedurii de numire și revocare a procurorului general și bănuiesc că oful cel mare este procurorul-șef de la DNA.

În primul rând, dumneavoastră, cei care susțineți altceva, v-ați încălcat promisiunea! Dumneavoastră, cei care ați inițiat acele proiecte de lege de modificare a procedurii! Promisiunea pe care am făcut-o destul de forțat, dar am făcut-o atunci când ați votat ordonanța de urgență, Legea de aprobare privind DNA, a fost următoarea - și erați mulți de aici lângă mine.

Sunt de acord să facem o dezbatere publică pe procedura de numire și revocare. Aceasta a fost. (discuții, rumoare, vociferări) Și cine a fost lângă mine - chiar îi privesc acum - nu au cum să nu-și amintească asta. Prin urmare, atunci când, fără nici o dezbatere publică ați inițiat proiectul respectiv, dumneavoastră v-ați încălcat promisiunea.

Aș mai vrea să vă citesc din rapoartele Comisiei Europene care ne-au adus în Europa, deși văd că vă displac. (rumoare, discuții, vociferări)

În septembrie 2006, anumite grupuri parlamentare continuă să încerce schimbarea procedurii de numire atât pentru procurorul general al României, cât și pentru procurorul-șef DNA. Acest fapt ar aduce cadrului anticorupție un plus de incertitudine legislativ și constituțional. Și am să vă mai spun că, între acele 6 măsuri pe care România trebuie să le îndeplinească după aderare, există și această interdicție. Sigur că decizia este a dumneavoastră. Dar aș vrea să vă mai spun încă o dată, cu riscul că vă enervez, îmi pare rău, cum este privită această încercare peste tot la Bruxelles și în multe state membre. Este privită ca o încercare de a opri aceste investigații independente care, în fine, au început în România. (rumoare, discuții)

Pentru că toată lumea știe că această dorință de schimbare a procedurii a venit după ce DNA a început să lucreze, nu înainte. Și sigur aș mai vrea să vă spun că în majoritatea statelor europene așa stau lucrurile în ceea ce privește cine numește și cine revocă.

Codul civil. Foarte repede. Lucrăm la amendamente pentru că a fost trimis la Parlament, am aflat și eu când am ajuns la Ministerul Justiției, fără câteva titluri din cod nescrise. Le scriem și le trimitem.(rumoare, discuții)

Experții Comisiei Europene. Ați criticat faptul că v-am dat extrase din acești experți. Eu presupuneam că știți cum are loc această procedură de monitorizare și toată procedura de integrare. Acești experți nu sunt prietenii experților sau ministrului justiției, sunt judecători, procurori, profesori, experți din statele membre, plătiți de Comisia Europeană care vin aici și ne verifică la sânge. Nu vin cu mesaje de prietenie. Vin să ne verifice. Cei care ați făcut această procedură o știți. (rumoare, discuții, vociferări)

 
 

Domnul Eugen Mihăescu:

Ai văzut ce spun despre tine?

 
 

Doamna Monica Macovei:

Ați văzut ce spun despre mine. Și am să spun un ultim lucru. (rumoare, discuții, vociferări) S-au făcut referiri la dosare concrete: de ce nu e arestat X, de ce e arestat Y, nu știu ce se întâmplă în dosare. A mia oară o spun. Nu intervin în dosare. Poate este greu să se obișnuiască toată lumea cu acest lucru, dar nu intervin în dosare și poate că asta e chiar o îngrijorare pentru unii, în sensul că întâmplarea în anchetare este o mare îngrijorare.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Și în dosarul FLOTA?

 
 

Doamna Monica Macovei:

Repet: judecătorii și procurorii sunt total independenți. (rumoare, discuții, vociferări)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, liniște, vă rog.

 
 

Doamna Monica Macovei:

Și repet cifrele, pentru opinia publică, ale activității DNA din anul 2006.(discuții, rumoare, vociferări)

Au trimis în judecată 2 secretari de stat de la putere, un membru al Guvernului și 7 parlamentari. Vă mulțumesc. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Vreau să vă anunț că doamna ministru s-a încadrat în cele 5 minute pe care le-a avut la dispoziție.

Stimați colegi, vom trece la ultima parte, și anume, votul. Vă anunț că în conformitate cu prevederile art.157 alin.1... (rumoare, discuții)

Domnule Vadim, domnule senator! Domnule senator Vadim! (discuții, rumoare, vociferări) V-am ascultat.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Acuzi un parlamentar român? Analfabeto!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog foarte mult. Suntem în Senat.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Hoții! Hoții! M-am săturat de hoți în politică!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să mă ascultați. Eu v-am ascultat cu foarte mare atenție.

Conform art.157 alin.1: "Moțiunea se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor", deci asta înseamnă 69 minim de voturi.

"Alin.2 - Moțiunea simplă adoptată de Senat se publică în Monitorul Oficial partea I și concluziile moțiunii sunt obligatorii pentru Guvern, membrii săi, precum și pentru celelalte instituții ale statului."

Vă spun aceste lucruri deoarece trebuie să privim cu foarte mare seriozitate votul pe care îl dăm.

Deci, stimați colegi, votul se poate exprima electronic, se poate exprima cu bile. Eu v-aș propune - și nu aș dori să fie supărare, pentru a nu exista nici un fel de suspiciune că se votează la două mâini sau oricum - votul secret cu bile, chiar dacă este târziu. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Din sală, mai multe voci: Da. De acord...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dumneavoastră decideți, nu eu. Deci, pe cale de consecință, nu sunteți de acord, trecem pe vot electronic. Pe cale de consecință, supun votului dumneavoastră procedura de vot secret cu bile. (rumoare, discuții)

Vă rog să votați. Rog toată lumea să voteze. Nu vreau să existe nici un fel de intervenții și acuzare pentru fraudare.

Cu 75 voturi pentru, 43 împotrivă, nici o abținere, s-a aprobat. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze)

Rog secretarii - unul de la putere, unul de la opoziție. (discuții, rumoare)

Stimați colegi, vă rog foarte mult. Luați loc puțin. Am înțeles, liderii vreți o listă cum s-a votat la vot deschis. Oricum eram noi majoritatea. Dar, mă rog. Am înțeles, domnule Ioțcu. Nu trebuie să-mi spuneți de două ori.

Stimați colegi, putem face o comisie de numărătoare a voturilor sau să punem Biroul permanent. (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

Rog... Deci rog câte un om... Nu. Haideți să mergem așa, ca să fie corect.

Deci, Alianța PNL-PD, 2, PSD - 2, PRM - 1, UDMR - 1, PC -1. Da?

Deci, de la Alianță, doi pentru numărarea voturilor. Vă rog să faceți propunere. La microfon, vă rog, pentru stenogramă.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte, stimați colegi,

Din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD, propunem pe domnii senatori Petru Nicolae Ioțcu și Mario-Ovidiu Oprea.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Grupul PSD, vă rog să faceți două propuneri.

Microfonul 3, vă rog!

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Noi propunem pe domnul senator Otilian Neagoe și pe domnul senator Radu Cristian Georgescu.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Iorga, vă rog să propuneți un reprezentant din partea Grupului PRM.

 
 

Domnul Nicolae Marian Iorga:

Noi îl propunem pe domnul senator Nicolae Iorga.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

UDMR, o propunere.

 
 

Domnul Verestoy Attila:

Domnul senator Sogor Csaba.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Partidul Conservator, o propunere. Microfonul 3.

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Partidul Conservator îl propune pe domnul senator Gheorghe Constantin.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Supun la vot Comisia de numărare a voturilor. Vă rog să așteptați.

Acum, vă rog să votați comisia.

Domnule Vadim, domnule Păcuraru, vă rog!

Vă rog să votați!

97 de voturi pentru, 2 împotrivă, o abținere.

S-a constituit comisia.

Vă rog, doi chestori pentru a înmâna bilele. Domnul Paul Păcuraru și domnul Funar, da?

Săculețele cu bile... Unde sunt bilele, vă rog?

Deci, vă rog, domnul Păcuraru, domnul Funar, acolo, în față.

Domnule senator Ungheanu, vă rog să faceți apelul. (Gălăgie în sală.)

Stimați colegi, mă ascultați puțin? După vot, rămâneți în sală, trebuie să dăm vot pe legi organice, 10 minute. Vă rog să rămâneți în sală după ce votați.

Din sală: Vă rugăm să explicați votul.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mai explic votul. Îl cunoașteți. Bilă albă în urnă albă, bilă neagră în urnă neagră - vot pentru moțiune. Bilă albă în urnă neagră și bilă neagră în urnă albă - este vot împotriva moțiunii. E clar? Bun, să începem!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Putem începe, da? Am început apelul.

- Antonie Ștefan Mihail - prezent
- Apostol Neculai - prezent
- Arcaș Viorel - prezent
- Ardelean Aurel - prezent
- Arion Viorel - prezent
- Athanasiu Alexandru - prezent
- Basgan Ion - prezent
- Berceanu Radu Mircea - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Bobeș Marin - prezent
- Cazacu Cornelia - absent
- Câmpeanu Radu-Anton - prezent
- Cârlan Dan - prezent
- Chelaru Ioan - prezent
- Cinteză Mircea - prezent
- Ciornei Silvia - prezent
- Cioroianu Adrian Mihai - absent
- Cismaru Ivan - prezent
- Copos Gheorghe - prezent
- Corodan Ioan - prezent
- Cozmâncă Octav - prezent
- Crețu Corina - prezent
- Crețu Ovidiu Teodor - prezent
- Cucuian Cristian - prezent
- Cutaș George Sabin - prezent
- Daea Petre - prezent
- David Cristian - prezent
- David Gheorghe - prezent
- Diaconescu Cristian - prezent
- Dina Carol - absent
- Dinescu Valentin - prezent
- Dîncu Vasile - absent
- Duca Viorel Senior - prezent
- Dumitrescu Ion Mihai - prezent
- Dumitrescu Gheorghe Viorel - prezent
- Dumitru Constantin - prezent
- Eckstein Kovacs Peter - prezent
- Fekete Szabo Andras Levente - absent
- Filipescu Teodor - prezent
- Florescu Ion - prezent
- Flutur Gheorghe - prezent
- Frunda György - absent
- Funar Gheorghe - prezent
- Găucan Constantin - prezent
- Geoană Mircea Dan - prezent
- Georgescu Radu Cristian - prezent
- Gheorghe Constantin - prezent
- Hașotti Puiu - prezent
- Ilașcu Ilie - prezent
- Iliescu Ion - prezent
- Ilușcă Daniel - prezent
- Ion Vasile - prezent
- Iorga Nicolae - prezent
- Iorgovan Antonie - prezent
- Ioțcu Petru Nicolae - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezent
- Jurcan Dorel - absent
- Loghin Irina - prezent
- Lupoi Mihail - prezent
- Mardare Radu Cătălin - prezent
- Marinescu Marius - prezent
- Markó Bela - prezent
- Meleșcanu Teodor Viorel - prezent
- Mereuță Mircea - prezent
- Mihăescu Eugen - prezent
- Mihăilescu Petru Șerban - prezent
- Moisuc Viorica Georgeta Pompilia - prezent
- Moraru Ion - prezent
- Morțun Alexandru Ioan - absent
- Neagoe Otilian - prezent
- Neagu Nicolae - prezent
- Nemeth Csaba - prezent
- Nicolae Șerban - prezent
- Nicolai Norica - prezent
- Novolan Traian - prezent
- Onaca Dorel Constantin - prezent
- Oprea Mario-Ovidiu - prezent
- Oprescu Sorin Mircea - prezent
- Pascu Corneliu - prezent
- Păcuraru Paul - prezent
- Păunescu Adrian - absent
- Pereș Alexandru - prezent
- Pete Ștefan - prezent
- Petre Maria - prezent
- Petrescu Ilie - prezent
- Popa Aron Ioan - prezent
- Popa Dan Gabriel - prezent
- Popa Nicolae-Vlad - prezent
- Popescu Dan Mircea - prezent
- Popescu Ionel - prezent
- Popescu Irinel - prezent
- Popescu Mihail - prezent
- Prodan Tiberiu Aurelian - prezent
- Puskas Valentin Zoltan - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădoi Ovidiu - prezent
- Rădulescu Cristache - prezent
- Roibu Aristide - prezent
- Sabău Dan - prezent
- Sârbu Ilie - prezent
- Silistru Doina - prezent
- Simionescu Aurel Gabriel - prezent
- Sogor Csaba - prezent
- Solcanu Ion - prezent
- Stan Petru - prezent
- Stănoiu Mihaela Rodica - prezent
- Stoica Ilie - prezent
- Strătilă Șerban-Cezar - prezent
- Stroe Radu - `prezent
- Szabó Karoly Ferenc - absent
- Șerbănescu Verginia - prezent
- Șerbu Gheorghe Vergil - absent
- Șereș Ioan Codruț - prezent
- Ștefan Viorel - prezent
- Șter Sever - prezent
- Talpeș Ioan - prezent
- Tănăsescu Claudiu - prezent
- Tărăcilă Doru Ioan - prezent
- Terinte Radu - prezent
- Theodorescu Emil Răzvan - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toma Ion - prezent
- Tomoiagă Liliana Lucia - prezent
- Tudor Corneliu Vadim - prezent
- Țâbuleac Mihai - prezent
- Țicău Silvia Adriana - prezent
- Țîrle Radu - prezent
- Ungheanu Mihai - prezent
- Ungureanu Vasile Ioan Dănuț - prezent
- Vasilescu Gavrilă - prezent
- Văcăroiu Nicolae - prezent
- Vărgău Ion - prezent
- Vedinaș Verginia - prezent
- Verestóy Attila - prezent
- Voiculescu Dan - prezent
- Vosganian Varujan - prezent
- Vraciu Jan - prezent

Deci, sunt 11 absenți din 137.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Comisia de numărare a voturilor, vă rog să ia urnele în sala de Birou permanent, împreună cu domnul secretar Puskas, vă rog.

Vă rog să preluați urnele, vă rog. Secretariatul, vă rog să luați urnele, lăsați materialele.

Vă rog să luați urnele în sala Biroului permanent.

 
Adoptarea Legii pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. (Reexaminare la solicitarea Președintelui României)

Stimați colegi,

Vă rog să vă ocupați locurile în sală pentru a trece la votul pe legi organice. Durează 10 minute, vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Invitați colegii din hol, vă rog.

Stimați colegi, vă rog puțină atenție!

Vă rog să vă ocupați locurile toată lumea.

Domnule senator Lupoi, vă rog foarte mult, să încheiem ocupați-vă locul în sală. Vă rog, domnule Ion Basgan, vă rog. Domnule senator Ilie Petrescu, vă rog să vă ocupați locul în sală.

Stimați colegi,

Suntem în cvorum.

Trecem la votul pe legi organice. Vă rog să fiți foarte atenți la ceea ce vă spun.

Punctul 6 din ordinea de zi, Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, reexaminare.

Voi supune la vot numai raportul.

Domnul Puiu Hașotti, vă rog foarte mult, să ocupați locul.

Vreau să vă atrag atenția că dacă nu votăm raportul, legea pleacă în forma inițială care a fost la Președinte, către Camera Deputaților.

Vă rog să votați.

Rog toată lumea să voteze.

Reexaminare, vot pe raport (Discuții în sală, rumoare)

Stimați colegi cred că nu ne înțelegem, vă rog să păstrați liniște, în primul rând. (Discuții în sală, rumoare)

Vă rog să vă ocupați locul. (Discuții în sală, rumoare)

Suntem în fața unui raport pe care l-am dezbătut conform cererii de reexaminare a Președintelui.

Repet, dacă nu votăm corecțiile, așa cum am convenit, legea rămâne, înseamnă că am aprobat-o în forma în care am trimis-o la Președinte. (Tabela electronică indică 63 voturi pentru, 18 voturi împotrivă și 4 abțineri)

Supun votului dumneavoastră...

 

Domnul Dan Cârlan (din sală):

Vă rog să-mi dați cuvântul, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule senator Cârlan, aveți cuvântul, microfonul 2.

 
 

Domnul Dan Cârlan:

Vă rog să constatați domnule președinte, că s-a votat, au votat 90 senatori și raportul a căzut neîntrunind numărul de voturi.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să luați loc. Nu s-a votat, era gălăgie în sală și foarte mulți colegi nu au fost.

Deci, nu vreți să veniți în întâmpinarea Președintelui cu eliminarea alin.2 la art.12 și cu modificarea perioadei de la 6 luni, la 3 luni

Supun votului dumneavoastră legea și raportul.

Vă rog să votați. Rog toată lumea să voteze.

Cu 81 voturi pentru, 21 voturi împotrivă, o abținere, s-a adoptat.

 
Adoptarea Legii pentru modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. (Reexaminare la solicitarea Președintelui României)

Trecem la punctul 7 din ordinea de zi, a doua cerere de reexaminare, Legea pentru modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Vă rog, vot pe lege și pe raport.

Vă rog să votați.

Cu 101 voturi pentru, un vot împotrivă, nici o abținere, s-au adoptat.

Respingerea Propunerii legislative privind reorganizarea terenurilor agricole.

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind reorganizarea terenurilor agricole.

Vă amintesc, raport de respingere prezentat de comisie.

Supun votului dumneavoastră raportul de respingere.

Dacă votați "DA" automat a căzut și legea.

Vă rog să votați.

Cu 85 voturi pentru, 15 voturi împotrivă, o abținere, s-a adoptat raportul, legea a fost respinsă.

Adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2006 privind modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal.

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2006 privind modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal.

Avem raport cu opt amendamente respinse.

Supun votului dumneavoastră raportul. Toate au caracter organic.

Vă rog să votați.

Raportul a fost adoptat cu 95 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 4 abțineri.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Vă rog să votați.

Cu 84 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 7 abțineri s-a adoptat.

Adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat și asigurările sociale de sănătate.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat și asigurările sociale de sănătate.

Am avut raport votat în unanimitate de comisie, fără amendamente. pe cale de consecință supun votului dumneavoastră, atât raportul cât și proiectul de lege.

Vă rog, numai o secundă.

Vă rog să votați.

Cu 88 voturi pentru, un vot împotrivă și 7 abțineri, raportul și proiectul de lege s-au adoptat.

Adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea alin.(2) al art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Am avut raport favorabil, cu un singur amendament admis de către comisie. Pe cale de consecință, supun votului dumneavoastră raportul comisiei.

Vă rog să votați.

Cu 85 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abțineri, s-a adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în care vom introduce, desigur, acest amendament pe care tocmai l-ați votat.

Vă rog să votați.

Stimați colegi,

Am impresia că am intrat pe o perturbație, vă rog foarte mult.

Dacă ați votat raportul favorabil, cu amendament admis, vă rog, puțină atenție și nu mai vorbiți la telefonul mobil.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege. Am votat raportul.

Vă rog, domnule senator Funar, vă rog să votăm și să terminăm, lăsați telefoanele, vă rog foarte mult.

Cu 86 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 2 abțineri, a fost votat și acest proiect de lege.

Vă mulțumesc foarte mult.

S-a încheiat ordinea de zi.

Așteptăm procesul - verbal, stimați colegi.

Vă rog să mai aveți răbdare 2 -3 minute.

Prezentarea, dezbaterea și adoptarea moțiunii simple Minciuna-adevărul justiției Macovei.

Invit pe domnul senator Otilian Neagoe să prezinte rezultatul numărării voturilor. Vă rog să citiți întocmai la tribună.

V-aș ruga, puțină liniște.

 

Domnul Otilian Neagoe:

Doamnelor și domnilor senatori,

Proces - verbal referitor la rezultatul votului secret cu bile, exprimat asuprea moțiunii simple "Minciuna, adevărul justiției Macovei".

Procedând la numărarea voturilor exprimate de către senatori, prin vot secret cu bile, asupra moțiunii simple "Minciuna-adevărul justiției Macovei", comisia de numărare a voturilor a constatat următoarele: numărul total al senatorilor - 137; număr total de voturi exprimate - 127. Din care, voturi pentru - 81, voturi împotrivă - 46. (Aplauze puternice)

Din sală: Demisia! Demisia! (Discuții în sală, rumoare, replici neinteligibile din sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, foarte mult.

Stimați colegi, încheiem ședința noastră de astăzi.

 
 

Domnul Otilian Neagoe:

Ca urmare a faptului că în urma votului exprimat a fost întrunit votul majorității senatorilor, potrivit art.157 alin.1 din Regulamentul Senatului, moțiunea simplă "Minciuna-adevărul justiției Macovei" a fost adoptată de Senat.

Semnează membrii comisiei de numărare a voturilor.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Încheiem ședința noastră de astăzi.

 
 

Ședința s-a încheiat la ora 19.30.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 15 iulie 2024, 17:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro