Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 martie 2007

			Şedinţa a început la ora 8,40. Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.
			Domnul Valer Dorneanu: Stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Vă rog să vă luaţi locurile în sală şi să-mi permiteţi să declar deschisă prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată declaraţiilor politice. Sunt înscrişi 33 de colegi de la Partidul Social Democrat, au alocate, împreună, 29 de minute; 24 de colegi de la Partidul Naţional Liberal, având alocate 14 minute; 11 colegi de la PD, având alocate 14 minute; 10 de la PRM, având opt minute; unul de la UDMR, cu şase minute; şapte de la PC cu cinci minute, trei de la Grupul minorităţilor naţionale, cu 5 minute, şi doi independenţi, cu nouă minute.
			Dau cuvântul domnului Mihai Apostolache, dacă este. Vă rog. Domnul Traian Dobre înţeleg că depune declaraţia în scris, l-am notat.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, De curând am deschis, la cabinetul meu parlamentar din Ploieşti, un centru de informare europeană. Scopul centrului este acela de a oferi informaţii prahovenilor în general, generaţiei tinere în special, referitoare la Uniunea Europeană. La deschiderea sa au participat elevi, studenţi, cadre didactice universitare, oameni politici, precum şi ONG-uri locale, diversitatea participanţilor dovedind faptul că problematica europeană interesează diferite medii sociale. Este primul centru de informare europeană deschis de un parlamentar şi este o ocazie pentru mine să mulţumesc Reprezentanţei Comisiei Europene în România pentru acordul dat în legătură cu înfiinţarea unui astfel de centru şi pentru acceptarea în reţeaua de multiplicatori de informaţie europeană. Stimaţi colegi, am făcut această prezentare nu din dorinţa de a mă lăuda, ci de a vă îndemna şi pe dumneavoastră să organizaţi astfel de centre, deoarece cu cât reţeaua de informare europeană este mai extinsă, cu atât cetăţeanul are posibilitatea să se informeze mai rapid şi corect în legătură cu diverse subiecte europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: De la Grupul Partidului Naţional Liberal, domnul Emil Strungă.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi poartă titlul: "27 Martie 1918, Ziua unirii Basarabiei cu patria-mamă". Luna martie a anului 1918 a fost una din perioadele de cumpănă din istoria românilor, clipa când a început să mijească, după un război nimicitor, cea dintâi rază a dreptei uniri: desfacerea Basarabiei din jugul ţarist, urmată de hotărârea sfatului ţării de la Chişinău, din 27 martie 1918, când: "în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor" s-a luat decizia ca Basarabia să se unească pentru totdeauna cu mama sa, România, de care fusese dezlipită, fără voia ei, într-un timp când capetele încoronate se credeau în drept să dispună de soarta ţărilor şi a popoarelor care nu le aparţineau. Astăzi, după 89 de ani şi după ce un al doilea război mondial nimicitor a siluit voinţa românilor de a fi împreună, prin Pactul de tristă amintire dintre Ribbentrop şi Molotov, deşi vorbim aceeaşi limbă şi avem aceeaşi istorie comună, România şi Republica Moldova sunt două state separate în mod artificial de râul Prut. În raporturile cu vecinii şi fraţii noştri, Guvernul României a plecat, încă din august 1991, de la principiul respectării drepturilor de autodeterminare şi a intereselor cetăţenilor din Republica Moldova. În acest sens, România a susţinut, pe de o parte, consolidarea cadrului democratic din Republica Moldova, în vederea aderării acestei ţări la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, întărirea relaţiilor reciproce în domeniul economiei, al educaţiei şi culturii. Datele statistice pe anul 2006 indică o creştere masivă a comerţului bilateral; pentru anul şcolar 2006-2007 statul român a acordat un număr important de burse de studii, la care se adaugă şi multe locuri cu scutire de taxe şcolare. Aceste realităţi, precum şi aderarea României la Uniunea Europeană, au determinat creşterea interesului cetăţenilor de peste Prut pentru obţinerea vizelor şi a cetăţeniei; jumătate de milion de moldoveni cer cetăţenia română şi, până la sfârşitul anului, numărul acestora va ajunge la un milion. Din păcate, pe acest fond al relaţiilor bilaterale, Guvernul Moldovei declară că deschiderea a două noi consulate româneşti, la Cahul şi Bălţi, nu mai este de actualitate. Sperăm ca aceste evenimente să fie depăşite cât mai curând şi ca lipsa de colaborare a conducerii Republicii Moldova să lase loc cooperării transfrontaliere, atât de necesare în contextul integrării europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Din partea Grupului Partidului Democrat au depus 11 colegi declaraţiile politice în scris: Ioan Dumitru Puchianu, Aurel Olărean, Constantin Petrea, Daniel Buda, Horia Văsioiu, Anca Constantinescu, Traian Igaş, Marius Rogin, Laurenţiu Mironescu, Petru Movilă şi Radu Lambrino. Are cuvântul domnul Vasile Mocanu; se pregăteşte domnul Becsek-Garda Dezideriu. Pardon, se pregăteşte domnul Moisoiu de la PRM; este mai înainte.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Unde ne sunt fondurile europene?" Din cauza birocraţiei şi nepăsării guvernanţilor, Iaşul nu va primi nici un euro în 2007. Cine trebuie tras la răspundere? La Iaşi, autorităţile judeţene şi-au făcut conştiincios temele: numai proiectele de interes judeţean şi regional ajung la valoarea de peste două miliarde de euro. În această sumă ar intra modernizarea celor mai importante drumuri din zonă, înfiinţarea unui serviciu SMURD regional, operaţional pe întreaga Moldovă, reabilitarea mai multor situri arheologice şi refacerea aeroportului internaţional Iaşi. Concret, Iaşul a pregătit 33 de proiecte importante, fără să punem la socoteală cele aproape 200 de proiecte aşteptate din partea comunelor, în mare parte finalizate şi ele. Din cele două miliarde de euro, partea de cofinanţare a Consiliului Judeţean este de aproximativ 6 milioane euro, iar t.v.a. este de 47 de milioane euro. Astfel, valoarea totală cu care trebuie să contribuie autorităţile judeţene ar fi de circa 53 de milioane euro pentru toate cele 33 de proiecte. Pare mult, dar şi beneficiile utilizării fondurilor europene ar fi imense pentru judeţul Iaşi. Din păcate, seriozităţii autorităţilor judeţene ieşene i se opune neseriozitatea guvernanţilor. Întârzierea cu care s-a purces la întocmirea unei strategii postaderare, amânarea redactării întregului set de programe operaţionale, lipsa unui ghid al solicitantului şi - nu în ultimul caz - criza politică pe care o traversează România de câteva luni bune au făcut ca eforturile autorităţilor judeţene să nu aibă nici un fel de efect pozitiv. Ieşenii au muncit şi au pregătit proiectele care pot atrage fonduri europene consistente. Dar aceşti bani nu vor veni în 2007. Întreb încă o dată: cine trebuie tras la răspundere? Se pare că, din nou, guvernanţii au rămas cu temele nefăcute. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Moisoiu.
			Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. De fapt, aş dori să spun la început că am şi o mică discuţie cu domnul deputat Becsek, eventualele minute care rămân de la UDMR, vă rog să ni le daţi nouă, la PRM. Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "Scrisoare-deschisă adresată domnului Csaba Ferenc Asztalos, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării". Domnule preşedinte, Ziarele care apar în Harghita, Covasna şi chiar şi unele din Mureş, în caz cvasigeneral, aduc la cunoştinţă că, pentru ocuparea unui post, cam indiferent care, se solicită drept condiţie specifică cunoaşterea limbii maghiare. Domnule preşedinte, deşi mai nou se practică şedinţe de guvern comune româno-maghiare, conform art.13 din Constituţie, limba oficială în România este încă limbă română. Indiferent că în anumite zone ale României trăiesc minoritari într-o proporţie mai mare de 20%, conform Legii nr.215/2001 sau a Legii nr.188/1999, excluderea românilor în propria lor ţară de a participa la un concurs pentru ocuparea unui post pentru că nu cunosc limba minorităţii trăitoare în zonă, reprezintă discriminare! Ba, mai mult, se încalcă şi art.25 alin.(2) din Constituţia României, referitor la stabilirea domiciliului într-o anumită zonă: "Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară." Şi cum se poate stabili un domiciliu, dacă nu i se permite, decât condiţionat, de a ocupa un loc de muncă? Am ajuns să întâlnim asemenea interziceri, la nivelul ocupaţiei de şofer pe autocamion, consilier juridic, tehnician constructor, şef de platformă şi altele. În acelaşi timp, vă sesizez o "găselniţă", pe care sunt convins că o cunoaşteţi şi dumneavoastră, cât şi organismul pe care îl conduceţi, anume de a se introduce în "fişa postului" drept cerinţă, cunoaşterea limbii minorităţii - scris şi oral, atâta timp cât pentru motive de genul audienţelor, pot fi solicitaţi în cazuri izolate, traducători. În fond, ce este mai important, capacitatea de a rezolva o problemă sau modul în care stai de vorbă cu anumite persoane, care de fapt, ele însele, nu respectă Constituţia, fiindcă nu cunosc sau nu vor să vorbească limba oficială a statului în care au crescut şi unde îşi câştigă pâinea? E fals şi imoral, domnule preşedinte, ca unui arhitect vorbitor de limbă română, absolvent al unei facultăţi de arhitectură în limba română la Bucureşti, Cluj-Napoca sau alt centru universitar, să i se interzică participarea la concursul pentru ocuparea postului de arhitect şef, sau altor cetăţeni, de alte profesii - pentru ocuparea unor funcţii de conducere - director executiv în cadrul consiliului judeţean şi altele - şi astfel să se faciliteze ocuparea aceloraşi posturi unor persoane din rândul minoritarilor, făcându-se astfel rabat la calitate. Măsura de a decreta că ocuparea unui post de îngrijitor sau muncitor de întreţinere care nu cunoaşte limba vorbită de minoritate nu constituie discriminare, în timp ce pentru ocuparea unui post pentru care se cer studii superioare - este, reprezintă în fapt o politică de obligare a românilor trăitori încă în zonă fie de a părăsi zona, fie de a urma şcoli în limba maghiară, cu alte cuvinte de maghiarizare! În răspunsul pe care mi l-aţi dat la precedenta interpelare pe aceeaşi temă, la 25.10.2006, vorbeaţi despre faptul că, "Consiliul Judeţean Harghita a vizat permiterea dezvoltării fireşti a comunităţii maghiare din judeţ", dar despre faptul că, în Consiliul Judeţean Harghita sau Covasna, se încurajează şi se duce o politică de autonomie teritorială pe criterii etnice, de federalizare a României, despre aceasta, care este poziţia Colegiului pe care mă îndoiesc că în acest fel, aplicând "politica struţului", îl conduceţi cu onoare? Şi, la urma urmei, politica europeană în problemă, o Transilvanie după model elveţian, la care se referea preşedintele U.D.M.R Markó Béla, la cel de al VIII-lea Congres, nu calitatea urmăreşte? Interzicerea participării unei persoane la concursul de ocupare a unui post, de fapt limitează aria de selecţie, deci aduce, pe de o parte, prejudicii calităţii, cât şi restrânge ori înlătură exercitarea drepturilor omului în condiţii de egalitate! Astfel nu se poate interpreta art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000, la care vă face plăcere să faceţi referire? Apropo, domnule preşedinte, faptul că dumneavoastră, cetăţeanul român de etnie maghiară Asztalos Csaba Ferenc, sunteţi preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu credeţi că prin hotărârile la care luaţi parte, puteţi fi acuzat de părtinire? Nu vă interesează părerea populaţiei majoritare? Înainte de a-mi da un răspuns, vă rog să nu căutaţi motive "cusute cu aţă albă"! Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Domnul Becsek.
			Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Susţinerea mafiei lemnului de către unii angajaţi ai Inspetoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov este un fapt bine cunoscut de proprietarii de păduri care locuiesc în depresiunile Carpaţilor Orientali. De la înfiinţarea acestei instituţii, domnul inginer Potcovaru a refuzat să-i controleze pe mafioţi, afirmând, populaţiei din Ciumani, care insista pentru controale reale, că el nu se pricepe la control. După anul 2005, inginerul Gheorghe Iordache, urmaşul pe liniei de inspecţie al domnului Potcovaru, a muşamalizat infracţiunile celor care au defrişat munţi întregi în zona Giurgeului, Topliţei, Borsecului şi a Tulgheşului. Mai nou şi domnul inspector Copariu s-a raliat la inspectorii care au muşamalizat furturile de masă lemnoasă. Mă refer la adresa nr. 13823 din 11 decembrie 2006, trimisă Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, având ca obiect defrişările masive în zona Mčlypatak din U.P.VII. Remetea u.a. 11-24, 114-115 şi modul de punere în posesie, care au fost verificate parţial şi părtinitor, după cum rezultă şi din adresa nr. 8089/24.07.2006. Din păcate, infracţiunile au fost muşamalizate în totalitate, fapt ce rezultă din volumul tăierilor ilegale, care, în opinia inspectorului, este nesemnificativ. Dat fiind faptul că pe acea suprafaţă în care s-a produs dezgolirea unor bazinete şi versanţi întregi cu ocazia furturilor de material lemnos coordonate de personalul silvic de la Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni şi de la Ocolul Silvic Topliţa nu sunt amintiţi principalii beneficiari ai acestor tăieri ilegale, cum sunt: inginerul Melles Elöd, tehniciana Ilie Livia, subinginerul Györfi Dénes, şef de district Incze József - şef de district Csortán Zoltán, pădurar György Károly, inginerul Mihăilă Florin şi alţi pădurari, dovedeşte clar controlul părtinitor efectuat de domnul inspector Copariu. Menţionez că suprafaţa totală defrişată în această zonă depăşeşte peste 200 de hectare. De reţinut faptul că, în declaraţia mea politică din 14.11.2006, am susţinut în Camera Deputaţilor acest obiect, dar văd că fără rezultat până în prezent. Din aceste verificări abuzive favorizante ale Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov pot trage concluzia că instituţia de control coordonată de domnul inginer Gheorghe Iordache, în calitate de inspector şef care răspunde pentru control, şi-a manifestat şi în acest caz lipsa de competenţă şi eficienţă pe linie de profesionalism care a adus şi duce, în continuare, la vandalizarea pădurilor în judeţul Harghita. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc, domnule coleg.
			Are cuvântul domnul Dumitriu. Domnule deputat Dumitriu, din partea Grupului PSD, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Sistemul medical sub guvernarea portocalie PNL-PD-UDMR" - ar fi pentru ultima dată sub această denumire. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, După doi ani de guvernare a Coaliţiei D.A. (Dezastru şi Anarhie) sistemul sanitar este într-o criză profundă, deoarece pachetul de legi promovat de Coaliţia PNL-PD-UDMR nu a adus, în real, trâmbiţata descentralizare şi nu a produs reforma mult aşteptată, adâncind criza. Amintesc doar câteva aspecte: pacienţii internaţi sunt obligaţi să stea câte doi în pat şi să-şi cumpere medicamente; pacienţii aşteaptă la rând săptămâni şi chiar luni pentru a li se face o intervenţie chirurgicală şi să obţină un medicament sau un dispozitiv medical; bolnavii sunt abandonaţi în sălile de operaţii de către personalul mediu, pentru că s-a depăşit programul de lucru; furnizorii de medicamente şi materiale sanitare reclamă creşterea datoriilor; personalul medical, nemulţumit de salarii, continuă să plece din spitale şi din ţară. Stimaţi colegi, Programul "Analize pentru toţi" este o promisiune mincinoasă, deoarece ministrul PNL-ist Nicolăescu nu are elaborat un astfel de program bine fundamentat, care să corespundă nevoilor de sănătate ale populaţiei. Mai mult, ministrul portocaliu, supărat, dă vina pe Parlament pentru întârziere, deoarece parlamentarii au cerut ca programul să fie pus în aplicare prin hotărâre de guvern, şi nu prin ordin de ministru. Domnule ministru, dacă aveţi un astfel de program, de ce nu-l puneţi la dispoziţia Guvernului al cărui membru sunteţi, pentru a fi pus imediat în practică ? Stimaţi deputaţi, acum se caută de sănătate tot pe la cozi pentru că sistemul medical este infect şi, adeseori, criminal. Aduc în atenţia dumneavoastră un segment din populaţia României, circa 30%, care nu are nici un fel de venit, şi deci nu are asigurare medicală. Aceste persoane care fac parte din pătura săracă nu beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale suportate din fond, reţete gratuite. Aceste persoane sunt înlăturate de pe lista medicilor de familie de către CNAS. De asemenea, ministrul portocaliu al sănătăţii, urmărind reducerea activităţii serviciilor de la Ambulanţă cu 40%, potrivit noilor norme impuse de legile reformei, i-a făcut pe dispecerii de la Ambulanţă să fie pe post de Dumnezeu, cu drept de viaţă şi de moarte asupra pacienţilor, pentru că sunt nevoiţi să facă o triere drastică a solicitărilor. Pacientul nu mai are nici o şansă să-i ajungă Salvarea la uşă, decât dacă e... pe moarte, deoarece Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează numai urgenţele majore. Domnul Nicolăescu repetă dezastrul făcut de guvernarea CDR, care a lăsat în urmă aparatură medicală scumpă, cumpărată cu bani grei, dar niciodată despachetată. De ce ? Pentru că guvernanţii de atunci nu au prevăzut fonduri pentru instalarea şi service-ul echipamentelor. Ministrul PNL-ist Nicolăescu, care vorbeşte mult şi merge din amânare în amânare, "a copt" el însuşi o licitaţie pentru cumpărarea de noi echipamente medicale. Întrebat de finanţare, a invocat taxa de viciu, din care se pune în aplicare şi programul "Analize pentru toţi" şi construirea celor opt spitale regionale, la care nu s-a săpat nici un metru de fundaţie. Mai mult, cantităţile solicitate: 250 mese pentru operaţii, 570 aparate de anestezie şi terapie intensivă, 90 electroencefalografe, 90 monitoare, 60 audiometre, 60 computere tomografe, 35 angiografe etc. de sute de milioane de EURO arată caracterul neraţional al acestei licitaţii. Probabil că cei din minister nu şi-au pus niciodată întrebarea dacă există medici specializaţi care să şi utilizeze aceste echipamente. Stimaţi colegi, pacienţii, medicii şi furnizorii de servicii medicale nu sunt încrezători în promisiunile şi amânările ministrului PNL-ist Eugen Nicolăescu, sistemul sanitar fiind în continuare subfinanţat. Pe 3 ianuarie 2007 s-a dat prima măsură a ineficienţei Guvernului Tăriceanu privind integrarea în Uniunea Europeană: cardul european de sănătate. Zeci de mii de oameni s-au călcat în picioare la cozi, fiindcă nimănui din Ministerul Sănătăţii nu i-a păsat de felul în care va fi distribuit acest card. Vă mulţumesc
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Din partea Grupului Partidului Naţional Liberal au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi: Gheorghe Dragomir, Mihai Sandu Capră, Rareş Mănescu, Relu Fenechiu, Marin Almăjanu, Horea Uioreanu, Andrei Dominic Gerea, Ion Luchian, Adrian Semcu, Ioan Hoban, Emilian Frâncu, Mihăiţă Calimente, Grigore Crăciunescu, Valeriu Gheorghe. Domnul Andrian Mihei, dacă este. Poftiţi, s-o prezentaţi personal, declaraţia dumneavoastră.
			Domnul Andrian-Sirojea Mihei: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cum dă o ploaie mai serioasă, cum încep să curgă ştirile catastrofale: gospodării luate de ape, dealuri care încep să o ia vale, munţi care se prăvălesc. Inundaţiile, an de an, parcă au intrat în cotidian. Oare nu avem nimic să ne reproşăm? Stimaţi colegi, Stimaţi concetăţeni, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Codrul, frate cu românul?" În perioada 15 martie - 15 aprilie, se sărbătoreşte "Luna Pădurii". Această sărbătoare a avut loc, pentru prima data, acum 54 de ani, în anul 1953, când s-a stabilit, prin lege, realizarea anuală a unor acţiuni cu caracter educativ, pe linie silvică. Ce lege mai avem acum care să prevadă acest lucru? Ce lege avem pentru protejarea sau extinderea pădurilor? Despre copaci se spune că primul lor produs nu este lemnul, ci mai degrabă sunt solul, apa, oxigenul şi fondul genetic. Pădurea este unul dintre cei mai importanţi factori stabilizatori ai mediului înconjurător, ea asigurând conservarea resurselor de apă, fiind un veritabil producător de lemn, fabrică de oxigen, rezervor de apă, protector al solului, al culturilor agricole şi al aşezărilor omeneşti, contribuind la reducerea evaporaţiei, creşterea umidităţii atmosferei, ameliorarea factorilor climatici, micşorarea intensităţii vânturilor, menţinerea echilibrului hidrologic şi diminuarea radiaţiilor şi a temperaturilor extreme. Pădurea are un rol deosebit în reglarea apei din precipitaţii, în atenuarea variaţiilor de debit, în asigurarea unor scurgeri permanente şi echilibrate de apă limpede, în protejarea solului împotriva proceselor de degradare provocate de ploile torenţiale, iar pentru aşezările urbane, împreună cu celelalte spaţii verzi, constituie veritabile uzine de echilibru ecologic şi sănătate. În jurul zonelor industriale, pădurile contribuie la purificarea aerului prin dispersarea poluanţilor, reţinerea pulberilor, oprirea propagării substanţelor nocive şi atenuarea zgomotelor. Din păcate, de câte ori sunt alegeri îi auzim pe conducătorii noştri promiţând cum vor face şi vor drege pentru a planta perdele forestiere care să protejeze oraşele, zonele industriale etc., însă odată aleşi, aceste promisiuni sunt uitate şi iată, au trecut 17 ani de când pădurile din România sunt tăiate masiv, haotic şi necontrolat, 17 ani în care, dacă ar fi fost plantaţi copaci care să constituie respectivele perdele, acum deja acţiunile lor ar fi fost resimţite în marile aglomerări urbane şi nu numai. Exploatarea iraţională a pădurilor de pe glob, restrângerea continuă a suprafeţelor împădurite pun în pericol viitorul omenirii. Anual, pe glob, sunt distruse 5 până la 10 milioane de hectare de pădure şi se pierd prin deşertificare 6 milioane de hectare de terenuri agricole. În România, pădurile, trecând prin diverse transformări de suprafaţă, structură şi formă de proprietate, au ajuns acum să constituie doar 27% din suprafaţa ţării, faţă de cei peste 60% pe care îi reprezentau anterior. Pădurile româneşti, care au fost de-a lungul timpului cântate de poeţi, păstrătoare şi salvatoare ale fiinţei noastre naţionale, au fost timp de 17 ani jefuite sub privirile noastre impasibile. Până la urmă, tot acest dezastru provocat constituie în sine un atentat nu doar la la viaţa pădurilor, ci chiar la viaţa poporului nostru, iar pe plan global, România nefiind un caz singular la viaţa omenirii. Eminescu spunea: "Împărat slăvit e codrul, neamuri mii îi cresc sub poale, toate înflorind din mila codrului Măriei sale", surprinzând foarte concis rolul şi importanţa pădurilor. Este evident că lipsa acţiunilor energice pentru a stopa distrugerea pădurilor şi, cu atât mai mult, lipsa acţiunilor de conservare şi extindere a fondului forestier au un impact negativ deosebit asupra schimbărilor climatice, regionale şi globale, cu care, iată, ne confruntăm tot mai mult. Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră s-a bucurat inspirând aerul curat şi răcoros al pădurilor şi s-a simţit încărcat şi relaxat după o plimbare prin pădure. Vă întreb: Ce se face pentru a se conştientiza populaţia asupra riscurilor pe care ni le asumăm nerespectând pădurea? Ce s-a făcut chiar şi pentru a se populariza această sărbătoare? Când se va realiza, la nivelul ministerului, faptul că este imperios necesară o campanie de promovare a importanţei pădurii, de prezentare a stării grave în care ne aflăm acum, după distrugerea nesăbuită a pădurilor şi de expunere a măsurilor ce se impun, de la nivel de individ, până la nivel de strategie naţională - dacă aceasta există? Fiecare cetăţean trebuie să înţeleagă faptul că distrugerea abuzivă a pădurilor, neluarea de măsuri pentru sădirea de noi copaci şi de protejare a fondului forestier existent în acest moment nu duce doar la dispariţia pădurilor sau a unor anumite specii de copaci, ci, prin nepăsare şi uneori ignoranţă, toate acestea pot conduce la dispariţia unei alte specii - omul! Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Din partea Grupului Partidului Conservator încă nu a vorbit nici un coleg; îi dau cuvântul doamnei deputat Lia Ardelean.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mai mulţi salariaţi ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din judeţele Transilvaniei mi-au sesizat, sub protecţia anonimatului, disfuncţionalităţile majore cu care se confruntă la înscrierea în baza de date a cererilor de acordare a subvenţiilor. Angajaţi APIA sunt temători în privinţa finalizării procesului de înregistrare a solicitărilor de subvenţii, din cauza faptului că programul aferent acestei proceduri funcţionează cu mare dificultate. Astfel, din informaţiile pe care le-am obţinut, rezultă că doar zece la sută din cererile depuse până acum la centrele locale APIA se regăsesc în baza de date, existând zile în care programul este blocat şi nu se poate folosi. Spre exemplu, ieri, 26 martie a.c., în cursul dimineţii, din nou programul respectiv nu a putut fi accesat în unele judeţe, fapt care pune sub semnul întrebării finalizarea acestui proces până la termenul limită de 11 iunie a.c. Având în vedere faptul că pe acest program se lucrează deja de 6 luni de zile şi încă nu funcţionează la parametrii optimi, fapt recunoscut inclusiv de responsabilii APIA, ar fi indicat ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să ia măsuri pentru rezolvarea cât mai urgent posibil a acestei situaţii îngrijorătoare. La aceste disfuncţionalităţi se adaugă şi alte activităţi care demonstrează că APIA funcţionează defectuos, greoi şi birocratic, mai ales în teritoriu. Unul din exemple este faptul că cererile pentru obţinerea de subvenţii se pot obţine doar la centrele zonale ale APIA care funcţionează exclusiv în municipii şi oraşe şi în unele localităţi mari ale judeţelor, iar ţăranul de rând trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru a face dovadă la aceste centre că deţine terenul, produsul sau animalul pentru care vor primi subvenţii. Menţinerea unor asemenea forme de organizare centralizată nu provoacă altceva decât îngreunarea excesivă a procesului de reformă din agricultură, atât de necesară pentru integrarea reală a României în Uniunea Europeană. Concentrarea activităţii APIA, exclusiv în aceste centre locale, conduce la riscul, nu numai ca producătorii agricoli să renunţe la subvenţii, ci, mai grav, să nu-şi mai cultive pământurile. O soluţie ingenioasă pentru rezolvarea acestor situaţii ar fi înfiinţarea punctelor de lucru ale APIA în centrele de comună, cu sprijinul primăriilor. Este cât se poate de clar că avem nevoie de o agricultură modernă şi competitivă, însă pentru a ajunge cu adevărat la nivel european, trebuie să reuşim să accesăm fondurile structurale, iar ţăranii să intre în posesia subvenţiilor. Numai prin cointeresare şi bună organizare putem să realizăm acest deziderat, altfel, riscăm să ajungem în coada Europei şi la acest capitol, fapt dramatic, dacă ne amintim că România a fost numită cândva "Grânarul Europei". Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul Vasile Pruteanu din partea grupurilor independenţilor.
			Domnul Vasile Pruteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi are drept subiect limbajul folosit de unii politicieni români. După cum îndeobşte cunoaşte toată lumea, înainte de 1989, nu exista posibilitatea exprimării libere, mai ales în public, a unui punct de vedere. Astăzi, când acest drept a fost câştigat, cetăţenii ţării noastre pot să afirme că trăiesc în libertate, în demnitate. Cu toate acestea, de ceva vreme, românii care urmăresc ştirile politice televizate, care ascultă discursurile politicienilor, se simt ruşinaţi, se simt loviţi în demnitatea lor de oameni liberi. Cum altfel ar putea să se simtă un sătean sau orăşean onest, care îşi vede de îndatoririle lui civice, plăteşte la stat taxele şi impozitele stabilite, ridică pălăria în faţa primarului, respectă celelalte autorităţi publice, iar când deschide televizorul vede şi aude cum cei care sunt puşi în fruntea ţării îşi aruncă diferite cuvinte otrăvite, se acuză de minciuni şi de cele mai urâte fapte, se ameninţă cu fel şi fel de lucruri care mai de care mai îngrozitoare. Stimaţi politicieni ai României, oare am uitat de demnitate, de politeţe, de deferenţă, măcar atunci când apăream "în faţa lumii întregi?" Oare este necesar să adoptăm o lege privind limbajul care trebuie să fie folosit în discursul politic sau să reedităm codul manierelor elegante? Toată lumea este cu ochii pe noi. Este necesar să ne reconsiderăm discursul, să eliminăm din limbaj cuvintele injurioase, de la periferia societăţii şi să ne amintim că avem de rezolvat foarte multe probleme ale cetăţenilor acestei ţări, acum când am fost primiţi în marea familie a Europei, lăsând deoparte certurile politice televizate are nu fac niciun bine nimănui. Dacă am pune mai presus de toate interesele ţării şi ale cetăţenilor, aşa cum ne-o cere poziţia socială şi funcţia politică ori administrativă, nu cred că am avea timp de certuri, de tot felul de acuze pe un limbaj pe care nu-l suportă nici hârtia, şi ne-am aduce aminte că "totuşi suntem.... demnitari". Iată de ce fac un apel fierbinte, de la această tribună, să facem tot ce ne stă în putinţă, ca atunci când apărem în faţa celor care ne-au ales, să ne aducem aminte de cuvântul demnitate. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc.
			Din partea grupurilor minorităţilor naţionale, domnul Amet Aledin.
			Domnul Aledin Amet: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Gara din Constanţa are nevoie de continuarea investiţiilor". Oraşul Constanţa este, fără îndoială, foarte important, cu un potenţial turistic remarcabil. Datorită şi acestui motiv este nevoie ca locaţiile instituţiilor reprezentative să fie modernizate, pentru a atinge, în comparaţie cu alte zone asemănătoare, standarde înalte de calitate. Gara din Constanţa reprezintă un punct vital pentru viaţa oraşului. Clădirea, firesc, trebuie reconsolidată. În acelaşi timp, însă, este nevoie şi de mărirea spaţiului destinat călătorilor, cel actual fiind deja insuficient. Intenţii au existat, fiind demarat, în acest sens, un proiect. S-au făcut câteva modificări, după care, însă, din păcate, lucrările au stagnat. Dacă în momentul de faţă, numărul călătorilor este unul normal, nu se poate afirma acelaşi lucru pentru lunile de vară. Se va produce, cu siguranţă, un inconfort. Este necesară dinamizarea activităţii, tocmai pentru a fi finalizate, într-o perioadă cât mai scurtă, lucrările demarate. Întârzierea aduce prejudicii imaginii oraşului, cu atât mai mult cu cât el este vizitat de numeroşi turişti, mulţi dintre ei din alte zone ale lumii. În aceeaşi ordine de idei, extinderea capacităţii reprezintă o soluţie benefică. Oraşul are, în primul rând, o populaţie mai mare decât cea din perioada când a fost construită clădirea gării. În egală măsură, turismul local a căpătat o altă dimensiune, fiind considerat sector strategic. Acestea sunt motivele pentru care se impune o rezolvare favorabilă a situaţiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Aurel Gubandru, Mihaela Rusu, Claudiu Pop, Gheorghe Chiper, Cosmin Nicula, Lucian Cătălin Matei, Viorel Pupeză, Constantin Marin, Nicolae Bădălău. Dau cuvântul pentru a o prezenta domnului Florin Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Intervenţia mea de astăzi se intitulează: "Monica Macovei sfidează raţiunea" La peste doi ani de la preluarea puterii de către actuala coaliţie, constatăm că marea problemă a României este, în continuare, justiţia. Nu se poate da vina la nesfârşit pe fosta guvernare. Nu se poate da vina la nesfârşit pe sistemul ticăloşit. Să presupunem că doamna Macovei ar avea dreptate: s-a făcut reformă în justiţie. Totuşi, se constată că lucrurile merg mai prost ca înainte. Cert este că Monica Macovei continuă să pozeze în singura luptătoare împotriva corupţiei din România. Asistăm acum la reluarea disputei pe marginea Codului Penal. Doamna Macovei nu a vrut să aplice Codul penal votat de Parlament în 2004. Foarte bine. Putem să admitem că dânsa voia să facă unul mai bun. Dar, de doi ani, nu l-a făcut. Este doar un exemplu de atitudine discreţionară: nici tu să nu faci, dar nici pe altul să nu îl laşi să facă. Nu ne mai miră nimic în ceea ce priveşte tupeul ieşit din comun al doamnei Monica Macovei. Domnia sa a afirmat că o eventuală intrare în vigoare a Codului penal adoptat de Parlament în 2004 ar însemna "o blocare a justiţiei penale" din ţara noastră. Cum poate susţine doamna ministru aşa ceva, când ştie cu certitudine că a copiat mai mult de 70% din Legea 301/2004 în noul proiect de Cod penal? De fapt, aşa este domnia sa! Ce nu provine din iniţiativa sa, nu poate fi un lucru bun, consideră doamna ministru. Acest lucru se întâmplă pentru că Monica Macovei se consideră atotştiutoare şi nu poate veni cu modificări pe marginea unui Cod penal bun. Dacă tot susţine că Legea nr. 301/2004 nu este un cod penal adecvat condiţiilor actuale, de ce nu l-a abrogat atunci când a avut posibilitatea să o facă, şi a tot prorogat termenul de intrare în vigoare a codului. Ştim cu toţii motivul şi domnia sa ar trebuie să se abţină de la comentarii decât să ne mintă din nou cu nonşalanţa-i caracteristică. Nu a abrogat Codul penal din 2004, pentru că era un angajament asumat de România şi abrogarea sa ar fi atras un steguleţ roşu justiţiei din ţara noastră. Cum doreşte doamna ministru să aprobăm un proiect de modificare a Codului de procedură penală care va deveni ineficient în aplicarea Codului penal, întrucât acesta va fi depăşit de noile reglementări cuprinse în Codul penal lansat recent? Doamna ministru nu a venit cu proiecte de modificare a celor două legi, concomitent, pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna valului neîntrerupt de modificări la care ne-a supus domnia sa în ultimii 2 ani şi jumătate. Monica Macovei l-a indus în eroare pe Fratello Frattini, spunându-i acestuia că senatorii PSD "au proasta iniţiativă" de a forţa intrarea în vigoare a Codului penal care a fost publicat în "Monitorul Oficial" încă din 2004, dar pe care dânsa l-a amânat, pentru 2008. Supărată pe o asemenea îndrăzneală a senatorilor, Macovei spune că, dacă nu se va face cum doreşte dânsa, se va ajunge la "blocarea justiţiei penale şi a dosarelor de corupţie". În ceea ce priveşte vizita domnului Frattini, aş vrea să atrag atenţia că domnul Frattini nu cunoaşte situaţia din România decât din spusele "sirenelor" Băsescu, Blaga şi Macovei. Domnul Frattini pare a fi tratat cu anestezic portocaliu. Mai mult decât atât, domnul Frattini a afirmat că "intrarea anticipată în vigoare a codului din 2004 va produce un deznodământ nefericit". Or, e clar că domnul Frattini e ţinut într-un clopot de sticlă de Puterea de la Bucureşti. Nu pot să cred că domnul Frattini nu vede bârna din ochiul actualei guvernări, mai ales când scandalul de la MAI e mare cât casa! Abraham Lincoln a spus: "Poţi să-l păcăleşti pe un om tot timpul, poţi să-i păcăleşti pe toţi o perioadă, dar nu poţi să-i păcăleşti pe toţi tot timpul!" Deocamdată, Traian Băsescu e în faza a doua, dar nu pentru multă vreme! Totuşi, să nu uităm că atât Codul penal, cât şi Codul de procedură penală reprezintă constituţia sistemului judiciar penal. Fără aceste legi, lupta împotriva infracţionalităţii, în general şi a corupţiei, în special, sunt vorbe goale. Este ca şi cum ai pleca la cumpărături dar nu ai la tine niciun ban. S-a scris foarte mult despre "ura" P.S.D. faţă de doamna Macovei. Lucruri total exagerate. Noi am prefera ca Macovei să-şi îndeplinească atribuţiile şi anume pe cele pe care le-a promis la învestitură: o justiţie europeană şi funcţională. Dar suntem foarte departe de asta! Şi nu e Parlamentul sau P.S.D. de vină! Doamna Macovei e ca o vrăjitoare care a încurcat vrăjile. Rezultatul este: întreg sistemul e blocat, nu din cauza Parlamentului, ci din cauză că doamna Macovei nu a transmis la timp o serie de legi necesare. Constatând ultimele evoluţii ale scenei politice, cred că marţea viitoare la intervenţii, la declaraţii politice vom vorbi despre doamna Macovei ca fostul ministru al justiţiei. În încheiere, vreau să subliniez că doamna Macovei nu trebuie nici demisă, nici oprită. Ea trebuie să fie obligată să facă ceea ce a promis. Dacă nu poate, trebuie să-şi asume răspunderea pentru eşec. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. au depus în scris domnii deputaţi: Ioan Aurel Rus, Dumitru Avram, Dan Zamfirescu, Paul Magheru. Urmează domnul Ştefan Baban.
			Domnul Ştefan Baban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Odă bucuriei - între zâmbete şi lacrimi" Aniversarea de către toată Europa, în ziua de 25 martie 2007, a celor 50 de ani de la aderarea la uniune, iniţial a oţelului, apoi economică şi la final integrală, nu poate fi decât un prilej de bucurie dar în acelaşi timp şi un moment de bilanţ. Evenimentul va fi serbat în chip grandios, la scara întregului continent, în toate cele 27 de state membre ale forului comunitar. Concertele, expoziţiile, proiecţiile de film, lansările de carte, concursurile dar şi mesele festive, plantările de arbori, toate vor încerca să demonstreze unitatea celor mai multe popoare ale bătrânului continent. Bucuria tuturor este însă umbrită de concepţiile cetăţenilor săi, care consideră ( cam 44%) că traiul lor s-a înrăutăţit după aderarea ţării lor la acest club. Şi această părere aparţine şi irlandezilor şi spaniolilor, membri ai unor ţări foarte sărace, care dacă n-ar fi aderat la marea familie europeană, nu ar fi cunoscut şansele de dezvoltare şi creştere economică din acest moment. Euforia românilor a început cu o săptămână înainte de acest eveniment şi cine ştie cât va mai continua. Şi în ţara noastră s-au plantat pomi, au fost ţinute discursuri pompoase, s-au desfăşurat simpozioane peste simpozioane, conferinţe şi întâlniri la nivel înalt (mă refer la oficialităţi), dar nimeni nu s-a gândit la omul obişnuit de pe stradă, care poate în afara festivismului exacerbat, ar fi vrut să afle adevărul despre aderarea României la U.E., cât ne costă şi cât ne va costa acest proces, ce sacrificii trebuie să mai facem şi pentru câţi ani, dar mai ales, dacă este atât de bine, de ce tinerii noştri şi oamenii în putere aleg totuşi calea străinătăţii pentru a reuşi să trăiască decent? Întrebările devin, pe zi ce trece, din ce în ce mai multe şi mai dureroase. Scumpirile lunare, lipsurile cotidiene, nesiguranţa zilei de mâine, în special la locul de muncă, scandalurile politice, afacerile cu bunurile care au mai rămas ale statului, toate vor să demonstreze că aderarea la familia europeană nu este atât de facilă şi de rapidă după cum ni s-a promis şi după cum ne-am şi aşteptat. Acest popor pare a fi blestemat din cele mai vechi timpuri, deşi cu un teritoriu plin de bogăţii şi cu peisaje naturale încântătoare, oamenii sunt în marea lor majoritate săraci, iar în ultimul timp şi demoralizaţi. Nimeni nu se mai aşteaptă la ceva bun, toţi trăiesc într-o indiferenţă stranie, uneori chiar dureroasă, singurele zvâcniri fiind doar atunci când nu se primesc salariile la timp sau sunt jigniţi profund în demnitatea de om. Sărbătorirea celor 50 de ani a aderării în întreaga Europă, chiar în ziua de Buna-Vestire, sărbătoare foarte importantă pentru noi, românii, poate va marca într-adevăr o veste importantă pentru cei ce trăim pe aceste meleaguri. Să ne fie clar, nimeni nu se aşteaptă la minuni, dar după cei 17 ani de "autentică" democraţie, nu cred că acest popor ar mai îndura încă 17 ani de "integrare europeană". Depinde doar de noi, cei ce ne aflăm aici, să nu le înşelăm încă o dată aşteptările. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul Dumitru Bentu.
			Urmează, după aceea, Valeriu Boeriu, de la P.N.L. Domnul Dumitru Bentu de la PSD.
			Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Tăriceanu". Chiar dacă am mai spus-o, fără doar şi poate, dintre multiplele categorii de corpuri cosmice, cometele sunt preferate de demnitarii orange. Modul în care "vizitele de lucru" ale acestora în judeţul Vaslui au prins contur, aminteşte de specificul existenţial al stelelor cu coadă. Aşa se concretizează prezenţa în teritoriu a reprezentanţilor de la "centru", în judeţul pe care îl "onorează" în Parlament (vezi ministrul "fondurilor", David, senator de Vaslui); aşa a fost percepută vizita ministrului Hărdău, prin şcolile aceluiaşi judeţ, a energeticului Vosganian, aşa s-a desfăşurat şi recenta întâlnire a premierului Tăriceanu cu oameni ai muncii de la oraşe şi sate în "patria" lui Cuza, dar şi a lui Constantin Tănase. Şi, pentru a nu fi acuzaţi de subiectivism partinic, ne permitem să relatăm din presa judeţeană, jurnaliştii vasluieni acompaniind suita celui de-al patrulea om în stat pe parcursul zborului deasupra unui cuib de săraci. "Premierul a vizitat la Bârlad mai multe secţii ale fabricii de confecţii. Niciuna dintre femeile aflate în câmpul vizual-auditiv al premierului nu a pierdut ocazia de a se plânge cu câtă greutate îşi câştigă pâinea. "Ce facem, domnule prim-ministru? Chiar nu ni se pot majora şi nouă salariile în ţara asta?" Răspunsul primit de cele care au îndrăznit să îl întrebe de la obraz a fost... un zâmbet larg. Cu două cămăşi sub braţ şi însoţit de întrebarea retorică, "ce caută ăsta aici?", a decolat spre Vaslui. La întâlnirea cu "autorităţile locale şi şefii serviciilor deconcentrate care s-au aliniat cu umilinţă în Sala Ovală a Prefecturii, "toată lumea a aflat că a fost vorba doar de o vizită tematică". Tema? Puncte electorale. Senatorul de Vaslui, Cristian David, cel care a organizat blitz-evenimentul, i-a mulţumit pentru vizita pe care a binevoit să le-o facă umililor supuşi vasluieni. "Vizita reflectă preocuparea pe care dumneavoastră personal o acordaţi judeţului Vaslui". Un alt demnitar, Dan Marian, a vorbit despre "marea onoare" pe care a adus-o personal în judeţ Călin Popescu-Tăriceanu, prilej pentru liberali de "profundă analiză". "Alocările bugetare au atins praguri istorice în 2006" (în sală se aud râsete înfundate). Ce păcat, adăugăm noi, că n-am trecut dincolo de ele (de praguri). Nu vă par cunoscute astfel de intervenţii? Parcă le-am mai auzit pe vremea celui care, aidoma lui Tudor Vladimirescu, a apucat drumul Târgoviştei şi a intrat în istorie vegheat de Turnul Chindiei. Partea cea mai gustată a vizitei a cuprins abatorul de păsări "Safir", unde premierul a apreciat "deliciosul de Vaslui" şi Vinoteca Liceului de specialitate din Huşi, unde a lăudat calităţile unui vin tradiţional, busuioaca de Bohotin. Pe întreg parcursul vizitei, limba liberală, spun jurnaliştii, a fost percepută ca o limbă străină, iar titlurile ziarelor ţin loc de concluzii: "Ta, ta, ta, Tăriceanu trecea," "Tăriceanu, cometă prin Vaslui," adică nimic. "Judeţul Vaslui, prioritate liberală?" Din nefericire, nici măcar de dreapta. Ta, ta, ta Tăriceanu trecea... Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Din partea P.N.L. are cuvântul domnul Valeriu Boeriu. Urmează doamna Mirela Adomnicăi. A depus, din partea PSD, în scris, domnul Vasile Puşcaş. Aveţi cuvântul, domnule Boeriu.
			Domnul Valeriu Boeriu: Vă mulţumesc. Declaraţia politică se intitulează "Piromanul participă la stingerea focului". Traversăm o perioadă de criză politică, o etapă când principalele partide aflate la guvernare, P.N.L. şi P.D., par să fi ajuns pe poziţii ireconciliabile. De ce s-a ajuns aici? În principal, datorită poziţiei deloc echidistante a preşedintelui faţă de cele două partide, datorită atacurilor acestuia la adresa P.N.L. şi a premierului, datorită încurajării formării unui partid (P.L.D.) desprins din P.N.L. şi devenit partidul cel mai obedient faţă de preşedintele Băsescu. Un alt motiv al crizei politice îl constituie încercarea permanentă a P.D. de a acredita ideea că este singurul partid cu faţa spre agenda populaţiei, singurul partid care se luptă cu corupţia, singurul partid "curat", încercând să evite prin aceste mijloace onorarea notei de plată a guvernării; strategia P.D. pare a fi aceea de a lăsa responsabilitatea actului de guvernare doar în seama P.N.L. Aceste atitudini ale PD au dus la izolarea acestuia faţă de toate partidele parlamentare, fără excepţie, îngreunând astfel actul de guvernare. Întrebările care se pun acum sunt: se poate aplana conflictul sau cine ar putea limpezi scena politică actuală? Se vorbeşte acum despre un eventual guvern de tehnocraţi. Tema este, se pare, recurentă în tradiţia democratică postcomunistă a României. Aceeaşi idee a apărut în perioada C.D.R., când ni se amintea mereu de eficienţa şi necesitatea stringentă a celor 15 000 de specialişti, fără coloratură politică şi fără obiective clare. Cred că o astfel de formulă nu ar aduce mai multă limpezime, pentru că este greu de crezut că tehnocraţii ar putea guverna după un program politic de guvernare. Şi mai greu de imaginat este legătura, relaţia acestor tehnocraţi cu clasa politică, cu Parlamentul care ar trebui să-i susţină. Avem deja exemplul tehnocratului Monica Macovei care a suportat rigorile unei sancţiuni în Senat, tocmai datorită proastei relaţii cu Parlamentul. Independenţa tehnocraţilor nu aplanează conflictele existente în sânul clasei politice, ci le alimentează, urmarea firească fiind că clivajul între programul politic asumat iniţial şi rezultatele politicii "tehnocrate" se adânceşte. Se vorbeşte şi despre un Guvern de uniune naţională. Pe lângă faptul că ideea reprezintă o recunoaştere a nefuncţionalităţii actualei configuraţii politice de la cârma ţării, ea este şi expresia unor compromisuri cu pierderi mari pe termen lung, constituindu-se în surse perpetue de conflict. Şi în acest caz este greu de imaginat care ar fi programul de guvernare, iar despre buna înţelegere între miniştri ne putem imagina conflicte şi mai mari între miniştrii aparţinând unei palete largi de partide şi doctrine. Conflicte interministeriale există şi acum, când vorbim despre miniştri a doua două partide. Alte posibile metode de rezolvare a conflictului sunt următoarele: 1) Guvernul Alianţei trebuie să continue să conducă după programul deja parcurs pe jumătate, lucru care ar presupune o oarecare distanţare a P.D. de preşedinte şi asumarea în comun de către cele două partide ale Alianţei a costurilor guvernării; 2) un guvern minoritar susţinut de întreg Parlamentul în anumite condiţii şi pe anumite direcţii politice, cu precădere în zona programelor postaderare. Cred în maturitatea politică a partidelor parlamentare de a găsi soluţia corectă a ieşirii din starea actuală de tensiune. La întrebarea "cine ar putea limpezi scena politică?" sunt neîncrezător că preşedintele ar putea fi acela, însă nu exclud ca el să încerce totuşi acest lucru, ştiut fiind faptul că de foarte multe ori piromanul participă la stingerea focului... Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc.
			Are cuvântul doamna Mirela Adomnicăi, se pregăteşte Costache Mircea şi apoi domnul Ioan Ghişe.
			Doamna Mirela Elena Adomnicăi: mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Adevărata integrare în Uniunea Europeană". Am aniversat zilele trecute sărbătoarea împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, piatra de temelie a Uniunii Europene de astăzi. de fapt, este improprie exprimarea "am aniversat", întrucât în România sărbătoarea a trecut aproape neobservată. Autorităţile române, având cu totul alte preocupări, n-au alocat niciun fel de fonduri pentru a marca evenimentul. Poate că nici românii, obosiţi de scandalul politic intern, n-au simţit nevoia să înţeleagă prea mult din mersul istoriei de la Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului până la Uniunea Europeană de astăzi. Au trecut trei luni de la aderare, iar românul obişnuit înţelege din Uniunea Europeană, mai exact din avantajele aderării, doar că poate călători prin Europa fără buletin, iar prin unele ţări se poate angaja fără a fi urmărit de poliţia locală. Valorile Uniunii Europene, reforma instituţională, transferul de suveranitate sunt noţiuni fără sens pentru românul obişnuit. Dar, ceea ce îngrijorează mai mult este faptul că după 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană a încetat să mai fie o preocupare pentru actualele partide aflate la guvernare. Niciunul din aceste partide nu se duce în capitala Europei pentru a susţine interesele României, fiecare se duce să se plângă, în aşa fel încât familia politică în care a fost cooptat să bombardeze Bucureştiul cu comunicate. Dar, ceea ce îngrijorează şi mai mult este faptul că războiul care se duce zilele acestea la Bucureşti arată cât de puţin este înrădăcinată atitudinea democratică în România. Toate sondajele de opinie confirmă că în ochii opiniei publice, partidele politice şi Parlamentul se află pe ultimele trepte ale dispreţului. Dar, în ordinea ierarhică a importanţei lor pentru democraţie, atunci când vorbim despre instituţiile statului, preşedintele vine pe ultimul loc, fie că e vorba despre o republică parlamentară, prezidenţială sau semiprezidenţială. Şi aceasta pentru că nu există un regim dictatorial bazat pe un Parlament ales prin vot liber. Parlamentul şi partidele sunt instituţiile cheie ale democraţiei. Încrâncenarea cu care Traian Băsescu vrea să demonstreze că Parlamentul şi partidele politice sunt inutile dacă poporul îi acordă încredere lui şi numai lui, este un sofism şi sabotează din temelie o democraţie, după cum se vede, încă extrem de fragilă. Şi revenind la Uniunea Europeană, democraţia şi statul de drept sunt valori consacrate de Tratatul Constituţional. "A fi cetăţean european înseamnă să împărtăşeşti valorile europene", spunea un distins cetăţean european. Dacă nu avem un preşedinte cu veleităţi de cetăţean european, cel puţin Parlamentului României îi revine obligaţia să acţioneze pentru adevărata integrare în Uniunea Europeană. Şi un prim pas în acest sens îl constituie votul pentru suspendarea preşedintelui. Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Are cuvântul domnul Mircea Costache şi se pregăteşte domnul Ghişe, apoi domnul Petru Călian.
			Domnul Costache Mircea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. "Cum au ajuns românii săraci, cum a ajuns România o ţară devastată?" Prin ignorarea oamenilor harnici, cinstiţi şi patrioţi de către toate instituţiile media şi de către toţi formatorii de opinie. Niciun om care s-a încăpăţânat să reziste murdăriilor, tentaţiilor de înavuţire care s-a autocondamnat pe sine şi pe toţi ai săi la o viaţă austeră, fără concedii, fără voiajuri, fără vile, fără maşini şi alte acareturi, fără lux şi fără tabieturi. Niciun om care s-a opus oricărei invitaţii la cârdăşie, la chiverniseală personală, la combinaţii infracţionale şi la aşa-zise iniţiative economice, la privatizări frauduloase, la licitaţii trucate, la mijlocirea unor inginerii şi furtişaguri. Niciun om care nu s-a lăsat prins în plasa de păianjen a mecanismului infernal al marii corupţii, al căpătuielii mijlocii şi măcar al micii găinării. Niciun om care nu a făcut echipă cu eminenţele cenuşii ale jafului cvasigeneralizat la toate nivelurile. Niciun om care nu s-a integrat în clientela politico-mafiotă a vreunui partid trecut pe la putere, niciun om care nu a făcut parte din rândul băieţilor deştepţi din preajma puterii de la centru, ori din teritoriu; unul care nu a practicat nici măcar traficul de influenţă, niciun om care a ştiut încă din 1989 că abuzurile şi coteriile politice îi vor îmbogăţi enorm pe unii, îi vor diviniza pe alţii şi chiar îi vor urca pe scara puterii, într-o societate dezumanizată. niciun om cu o educaţie solidă şi sănătoasă care a ştiut că odată şi odată totul se plăteşte, că odată şi odată, dedulcirea la huzur, la desfrâu, la jaf şi anarhie îi vor expune pe protagonişti dezastrului naţional şi unor riscuri. Niciun astfel de om, şi există astfel de oameni, care nu s-a lăsat prins în mrejele degringoladei politico-mafiote, care a localizat centrul mondial al corupţiei în România post-decembristă, nu s-a aflat la cârma treburilor publice cu adevărat. Acest tip de om, cu educaţie ţărănească, poate, rigidă, austeră, dar şi cu luciditate de intelectual-idealist, camilpetrescian, care a dus în permanenţă o luptă inegală, fără vreo şansă de reuşită, pe termen scurt şi nici de recunoaştere postumă, cu hoţia, arivismul, parvenitismul, cu acumularea sălbatică de averi prin jaf. Acest om programat genetic să reziste valului de degradare morală şi de lăcomie patologică, adversar declarat al instinctului primar agresiv, al spiritului gregar, nu a fost niciodată după 1989 pus în funcţii executive pe unde se află robineţii fluxurilor de bani publici, robineţii care au creat în România minoritatea apatridă a marilor îmbogăţiţi. În concluzie, da, există în România astfel de oameni instruiţi, cinstiţi şi patrioţi, există oameni iubitori de neam şi de ţară, care nu s-au dedat jafului, hoţiei şi îmbogăţirii prin furt. Da, există oameni care nu şi-au uitat eroii, înaintaşii, părinţii, care n-au uitat de oamenii simpli ai ţării. Da, există oameni care pot înfăptui binele public dacă vor fi lăsaţi de caracatiţa vorace a fraudei naţionale încununată de furtul furturilor: frauda electorală. Prin urmare, opriţi ascensiunea celor cu gena infracţională hipertrofiată, stopaţi domnia hoţiei generalizate, pentru că mai există pe la noi oameni destoinici, mai există caractere ferme care ne pot salva de la disoluţie, de la căderea de pe hartă în mare. Să-i lăsăm să ne salveze, să-i lăsăm să ne renască, să ne vindece, să ne mântuie de cel rău şi viclean. Amin!
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Ghişe. Domnul deputat Călian şi se pregăteşte domnul deputat Timar Liviu.
			Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Titlul declaraţiei mele politice este "România şi Programul mondial OLPC - Un laptop pentru fiecare elev." În urmă cu aproape un an am iniţiat proiectul de lege intitulat "Program naţional - Un laptop pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România." Acest proiect de lege vine să adapteze în ţara noastră Programul mondial iniţiat şi lansat în anul 2005 de către Institutul de Tehnologie din Massachusates - Statele Unite şi susţinut de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Programul "Un laptop pentru fiecare elev" are un scop educaţional, şi anume acela ca fiecare din cei peste 1,2 miliarde de copii din lume să beneficieze de primul lor laptop cu care să se conecteze la Internet şi să lucreze în programe educaţionale. Pentru ca astfel de computere mobile de tip P.C. conectabile la Internet să poată fi accesibile fiecărui copil din orice ţară din lume, s-a stabilit ca ţintă preţul de 100 de dolari pe minilaptop pentru a fi uşor de achiziţionat de către statele sărace ale lumii. Scopul Programului mondial este educaţional şi nu comercial sau infomatic. Acest minilaptop nu se va comercializa pe piaţa liberă, ci se va vinde de către producători direct ministerelor educaţiei din ţările lumii, prin intermediul Fundaţiei "One Laptop per Child", la preţul de producţie, fără adaosuri comerciale. În prezent, stadiul cercetărilor şi producţia unui astfel de laptop se face la următoarele capabilităţi tehnice: 256 KB memorie RAM, 1 GB memorie hard - NAND Flash şi 700 MHz viteza microprocesorului cu sistem de operare Linux, oferit gratuit, adică free, sau Windows, după caz. Costul unui astfel de laptop este variabil, funcţie de evoluţia cercetărilor, iar în prezent este de aproximativ 150 de dolari. Se estimează de către specialişti că în maxim doi ani costul să scadă la sub 100 de dolari. Oponenţii în România ai Programului "Un laptop pentru fiecare elev" sunt mulţi şi de trei categorii: comercianţii, ignoranţii şi unii politicieni. Aceştia, oponenţii, nu au argumente fundamentate, dar se opun ca fiecare elev să aibă propriul său minilaptop, în timp cei ei, oponenţii proiectului de lege, au computere şi laptopuri mult mai performante. Interesele economice ale concurenţei care poate produce un laptop cu capabilităţi similare la peste 400 de dolari (modelul Classmate al lui Intel) au făcut ca şi în ţara noastră iniţiativa legislativă "Un laptop pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România" să fie discreditată public de către MCTI (Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor). De ce? Simplu. Pentru că tot în urmă cu un an s-a semnat de către ministrul MCTI un Acord de susţinere şi promovare în România a produselor Intel care este rivalul pe plan mondial al AMD (Advanced Micro Devices) în producţia de microprocesoare. Acest AMD este producătorul mondial al microprocesorului cu care este dotat minilaptopul model OLPC'XO. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la rândul lui, nu susţine Programul naţional "Un laptop pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România." De ce? Simplu. Pentru că prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării se desfăşoară în prezent un program naţional pentru instalarea de laboratoare de informatică în 600 de şcoli din România. Acest program în valoare de peste 500 milioane de euro se realizează cu firme care au primit contracte fără licitaţie, cum ar fi SIVECO, valoare contract aproximativ 200 de milioane de euro. Bill Gates, patronul lui Microsoft, liderul mondial al producţiei de soft, scrie în celebra sa carte "Afaceri cu viteza gândului" că pentru un copil cel mai prost loc în care poarte fi plasat un computer este laboratorul de informatică al şcolii. De ce? Simplu. Pentru că acolo, în laboratorul de informatică al şcolii, copilul poate intra o dată, maxim de două ori pe săptămână câte o oră. În aceste condiţii, şansa copiilor de a deprinde alfabetizarea digitală şi abilităţile pentru conducerea computerului este foarte redusă. Bill Gates apreciază că în societatea cunoaşterii şi în era informaţională nevoia ca fiecare copil şi adult să aibă propriul să computer conectabil la Internet este vitală. O altă categorie de oponenţi ai proiectului de lege pe care l-am propus au respins iniţiativa, fie din ignoranţă, fie din invidie şi calcul politic meschin. Aceştia din urmă s-au gândit că un astfel de proiect ar putea umbri programul "Cornul şi laptele". Fiecare dintre noi putem să recunoaştem că pentru România de azi, membră a Uniunii Europene, a promova şi dezvolta Programul naţional "Un laptop pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România" este cel puţin la fel de demn şi de necesar ca programul prin care statul dă zilnic copiilor un pahar de lapte şi un corn. Ambele programe sunt bune şi ele nu se exclud prin scopurile urmărite. Problema este că în societatea informaţională, cunoaşterea şi accesul la informaţie înseamnă Putere, Puterea Cunoaşterii, iar copiii României merită această susţinere. La invitaţia primului ministru al Guvernului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a venit la Bucureşti şi a prezentat programul mondial OLPC chiar iniţiatorul şi coordonatorul acestui program mondial, profesorul Nicholas Negroponte din Statele Unite. Domnia sa a prezentat prototipul OLPC'XO în faţa Comisiei de învăţământ, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor şi în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor. Ulterior, profesorul Negroponde a trimis în România patru exemplare de laptop pentru a fi testate. Parlamentul se află astăzi în faţa votului final asupra proiectului de lege. Guvernul susţine acum proiectul de lege şi poate aloca în acest an 150 de milioane de dolari pentru Program, ceea ce ar însemna dotarea a un milion de elevi, adică aproximativ o treime din şcolarii ţării din învăţământul preuniversitar. Întrebarea de fond este: merită fiecare elev din ţara noastră să i se aloce 4 milioane de lei (Atenţie! 4 milioane de lei) pentru a avea propriul să minilaptop cu care să se conecteze la Internet şi cu care să desfăşoare programe educaţionale? Răspunsul este, evident, DA. Vrea Parlamentul acest lucru? Astăzi, deputaţii şi partidele parlamentare pot să facă un mare bine învăţământului românesc, declarat politic prioritate naţională, şi o mare bucurie copiilor din ţara noastră. Şi acest bine se poate face cu doar 4 milioane de lei pentru un copil. Fie ca spiritul patriotic şi generos să fie deasupra intereselor economice şi partizanatului politic. Asta, pentru copiii şi elevii care sunt de fapt viitorul României. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Călian şi apoi domnul Liviu Timar.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Va fi cam greu să susţin declaraţia politică după antevorbitorul meu. Oricum, sunt superbe calculatoarele, pentru că sunt mici, sunt atât de mici încât încap în ghiozdane, încap în poşetuţa copiilor de grădiniţă. Dar, orice semnal de acest gen este un pas înainte. Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Cu entuziasm, într-o Europă cifrată şi neînţeleasă de cei mulţi". Distinşi colegi, Am citit zilele acestea rezultatele unui sondaj a cărui concluzie principală era că românii sunt cei mai entuziaşti membri ai Uniunii Europene. Cred că entuziasmul se datorează, în bună măsură, faptului că în toate campaniile de popularizare a proiectului de aderare la Uniunea Europeană, aceasta a fost prezentată ca fiind răspunsul la toate problemele de zi cu zi cu care se confruntă românii. Din păcate, nu cred că acest entuziasm este unul real şi nici unul fundamentat, deoarece cei mai mulţi dintre români nu cunosc nici măcar principala atribuţie a Parlamentul European, de a le reprezenta interesele, iar procedurile democratice la nivel de Uniunea Europeană sunt un mister pentru mai toţi cei neimplicaţi activ în politică. Ceea ce este clar este faptul că, după aderare, nimeni nu s-a mai obosit să mai facă vreo campanie de informare a cetăţenilor cu privire la noile norme, acestea au fost impuse direct, fără avertismente prealabile sau perioade de acomodare de către autorităţile locale, cu privire la standardele de calitate ale produselor şi serviciilor, întreprinzătorii a trebuit să se informeze singuri dacă au vrut să-şi continue colaborările externe sau cu privire la recomandările U.E. şi C.E.E. Astfel, un exemplu clasic deja pentru această problemă ignorată de autorităţi, sunt florăresele care au solicitat informaţii despre chioşcurile pe care trebuie să le aibă pentru a fi şi ele primite în Uniunea Europeană şi au fost trimise de cei de la Agenţia pentru Integrare să consulte pagina de internet a Uniunii Europene pentru a-şi identifica singure legislaţia căreia trebuie să i se supună. Suntem entuziaşti, dar ne lipsesc cunoştinţele exacte despre realităţile din Uniune, despre drepturile şi obligaţiile pe care le avem ca cetăţeni ai Uniunii şi, cel mai grav, atunci când ne sunt impuse obligaţiile unui membru al Uniunii Europene, ne raportăm la drepturile unui cetăţean din Europa de Est post-comunistă. La nivel guvernamental, trebuie luate măsuri imediate şi concrete de popularizare a drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor în cadrul Uniunii Europene, trebuie concepute programe de educare a mentalităţii colective a românilor în sensul europenizării în gândire şi acţiune. Până când aceste obiective nu vor fi atinse, entuziasmul general rămâne doar un aspect superficial, iar Uniunea Europeană nu va avea adevăraţi membri printre români, ci doar nişte "aliaţi" de circumstanţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Domnul Liviu Timar.
			Domnul Liviu Timar: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Tema declaraţiei mele politice de astăzi este "Ministerul Agriculturii şi Autoritatea Sanitar-Veterinară persistă în greşeli." Imediat schimbării guvernului, după alegerile din 2004, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Sanitar-Veterinară "s-au pus serios pe treabă" "nelăsându-ne nimic din ceea ce ştim că înseamnă tradiţie românească" impunând reguli greu de realizat de către producătorul agricol român şi de o normalitate firească după aderarea României la UE. Am să prezint câteve exemple: 1. După ce, în 2005, s-au apucat de adunat caii oamenilor din bătătură, sub pretextul că Uniunea Europeană impune măsuri de eradicare a anemiei infecţioase ecvine, promiţându-le acestora despăgubiri imediate şi la valoarea de piaţă a animalelor, guvernul s-a văzut nevoit să-l schimbe pe preşedintele Autorităţii Sanitar-Veterinare, pentru că se încurcase cu nişte italieni, cărora le promisese că le vinde cai pentru fabricile lor de carne. Bineînţeles că promisiunile de despăgubire au rămas la ".. acest stadiu, existând mulţi proprietari de cai, care au primit pentru un animal de 400-500 de kg, câte 300-500 lei. Nici anemia infecţioasă ecvină nu a fost eradicată, nici ţăranii nu au fost despăgubiţi, ba mai mult au fost lăsaţi şi fără o sursă de venit, pentru a supravieţui. 2. Negăsindu-şi astâmpărul, fostul ministru al agriculturii şi autoritatea veterinară s-au apucat de impus tot felul de măsuri aberante pentru combaterea gripei aviare, isterizând o ţară întreagă. Uciderea fără explicaţii a păsărilor din ferme, restricţionarea circulaţiei persoanelor, carantine mai mult sau mai puţin relaxante, mobilizarea a numeroase instituţii de menţinere a ordinii publice, împroşcarea cu spumă a vehiculelor pe drumurile patriei şi o grămadă de bani publici aruncaţi pe te miri ce, sunt numai câteva din secvenţele circului datorat gripei aviare. 3. Cu o conducere complet schimbată, aceeaşi autoritate s-a pornit să vaccineze porcii contra pestei porcine clasice, cu un vaccin expirat, dar pentru care statul român plăteşte jumătate din valoare, când de fapt acesta nu aduce nici un beneficiu crescătorilor români de porci, ci numai interdicţii, în perioada 20-31 decembrie 2006. Oare cum a fost făcută această vaccinare, chiar în perioada în care, de sute de ani, românul îşi taie porcul de Crăciun şi face bucatele de sărbători? Ba mai mult spre surprinderea autorităţii veterinare, ţăranul român, ca un bun creştin, sărbătoreşte în aceeaşi perioadă, Crăciunul. 4. Ca să nu treacă anul atât de simplu, autoritatea veterinară centrală, prin preşedintele ei, emite un celebru ordin prin care nu-i mai lasă pe ciobani cu oile în transhumanţă, pentru că a devenit ilegală declaraţie făcută de acesta pe un post de televiziune ). Tot pentru că nu pricepe nimic din ceea ce se negociase de România, cu Uniunea Europeană, acelaşi preşedinte interzice producătorilor agricoli să-şi vândă produsele: mierea, brânza, laptele şi altele, în alte localităţi decât cea în care sunt produse, sau numai în localitatea vecină. Acest lucru este explicat de autorităţi tot prin interdicţiile impuse de U.E., pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei, prin consumul acestor produse. Cum se poate oare explica însă, de ce nu se îmbolnăvesc cei care consumă produsele tradiţionale şi sunt localnici, faţă de cei care stau la două comune mai încolo? Aberant! De altfel, acest ordin a trebuit să fie deja amânat, pentru că impactul social produs este dezastruos. 5. Pentru ca în loc să solicite Comisiei Europene derogările necesare în vederea aprobării sacrificărilor tradiţionale a mieilor în perioada de Paşte, aşa cum au făcut de exemplu bulgarii, la sfârşitul anului trecut, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Sanitar-Veterinară, face tot felul de intervenţii pe la prefecturi şi primării pentru rezolvarea cumva a neputinţei de care dă dovadă. Dacă totul merge "conform strategiei veterinare" în acest an, de Paşte, vom asista la următorul scenariu: gospodarul va solicita doctorului veterinar să pună mielului un crotaliu în ureche sau două pentru identificare şi să-i elibereze documentele sanitare veterinare pentru mişcarea animalului, după care a doua zi îl va transporta spre un abator autorizat, cu un mijloc de transport autorizat, pentru sacrificare, respectând condiţiile de bunăstare în timpul sacrificării, apoi va lua crotaliul de identificare şi îl va duce medicului veterinar înapoi, pentru a radia mielul din evidenţe, după care va achita contravaloarea prestaţiei făcute de abatorul autorizat aflat la aproximativ 40 de km distanţă, bineînţeles după ce a achitat transportul mielului cu mijloc de transport autorizat conform normelor europene atât la abator, cât şi înspre casă. Repet, toată această încurcătură putea fi simplu evitată dacă, în toamnă, România solicita, prin autoritatea responsabilă, derogări privind identificarea mieilor care vor fi sacrificaţi tradiţional de Paşte, precum şi asupra procedurii de sacrificare în mod tradiţional a mieilor în această perioadă. Bulgarii au făcut aceste solicitări la timp şi le-au fost aprobate de Comisia Europeană. Pentru toate aceste greşeli cred că nu este de vină PSD-ul! Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Are cuvântul domnul deputat Eugen Bejinariu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Aurel Rus, apoi, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.
			Domnul Eugen Bejinariu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Intitulez declaraţia politică de astăzi cu întrebarea "Ce spune cetăţeanul român din Bucovina despre promisiuni?" Timpul tace şi trece. Cetăţeanul român din Bucovina tace şi munceşte. Oamenii politici vorbesc şi promit. Politicienii au vorbit şi au promis dintotdeauna. Esenţială rămâne numai distanţa dintre promisiuni şi realizări. În campania electorală pentru alegerile locale şi parlamentare din 2004 au fost lansate cele mai multe şi mai mari promisiuni. Promisiuni a făcut şi Uniunea Naţională PSD+PUR, alianţă întemeiată, pe cuvânt. Promisiuni a făcut şi Alianţa DA, alianţă întemeiată pe semnături şi promisiuni au făcut toate formaţiunile politice. Distanţa dintre promisiuni şi realizări se constată numai la partidele ajunse la guvernare. Promisiunile P.S.D. din 2000 au fost măsurate şi, ca urmare, formaţiunea politică social-democrată a avut cele mai multe voturi la alegerile locale şi parlamentare din 2004. Prin răsturnarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 2004, la guvernare a ajuns Coaliţia P.N.L.-P.D.-UDMR şi P.C. Una a votat electoratul şi alta s-a petrecut în lumea politic românească după alegerile din 2004. Alianţa D.A. a făcut cele mai multe promisiuni. Iată doar câteva dintre aceste promisiuni. A promis că va continua politica aderării României în Uniunea Europeană, şi a realizat-o, dar i-a dat altă denumire: în loc să spună că au continuat politica de aderare, acum spun: "Noi am realizat integrarea României în structurile europene". Am auzit şi îngusta afirmaţie: "Domnii miniştri Anca Boagiu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu au integrat România în Uniunea Europeană". O altă promisiune s-a referit la creşterea nivelului de viaţă. "Economia duduie" a declarat domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu la Suceava, iar majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie. Promisiunea s-a referit la nivelul real de viaţă al cetăţeanului şi nu la modul în care funcţionează economia de piaţă. S-au promis medicamente gratuite şi compensate, o asistenţă medicală mai bună, creşterea pensiilor, subvenţii pentru producătorii agricoli etc. Nici programul de guvernare adoptat în Parlamentul României nu a căpătat dimensiunile promise în realitatea social-economică a ţării. Liderii P.N.L. şi P.D. au promis bună colaborare şi înţelegere în guvernarea României, punând la bază faimosul Protocol al Alianţei D.A. Înţelegerea şi colaborarea au devenit însă o tristă şi apropiată amintire pentru cetăţeni. De la contradicţii, replici şi opţiuni diferite în Alianţa D.A., s-a ajuns la un "mare spectacol politic" compromiţător pe termen lung pentru clasa politică din România. Când realizam comparaţii ori trimiteri la Coaliţia CDR din legislatura 1996-2000, liderii Alianţei se manifestau printr-o accentuată vasodilataţie sanguină periferică. Acum când Alianţa D.A., a devenit istorie, compromiterea clasei politice este şi mai pronunţată. Să fie vinovată oare toată clasa politică de acest circ politic dezgustător? Iar cetăţeanul român din Bucovina acum spune: "Lăsaţi-mă în pace cu politica voastră!" Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul Aurel Rus. Se pregăteşte domnul Alexandru Ştiucă.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, Declaraţia mea politică se intitulează "Nu plec". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Acesta este mesajul femeii comisar, aşezată pe nepusă masă în fruntea Ministerului Justiţiei din România. Nu insist pe moralitatea femeii, pe activitatea de până în '89, ci pe ceea ce părea a fi sau cel puţin se credea "a fi" intrusa. După şutul în partea dorsală primit în Senatul României, un om normal ar fi demisionat imediat. Demisia fiind un act unilateral şi democratic, aparţine doar oamenilor sănătoşi şi puternici. Lichelele, paraziţii şi alte adunături se agaţă de orice. Se agaţă ca să stea. Ei nu pot sta de unii singuri, ci le trebuie sprijin sau proptele. Asemenea ţucălarilor. Aceştia nu-şi pot câştiga singuri cele necesare şi atunci recurg la subterfugii. Sunt şi în viaţa politică şi în lumea presei destui din ăştia. Monica Luiza Macovei, fost procuror comunist, fost lider la APADOR-C.H., fost ministru de justiţie, cel mai sinistru ministru al acestui important minister, şi-a adus ajutor din afară, pe un oarecare comisar Franco Frattini. Bine că nu Fraierul Fă-bini. Acest comisar european, în loc să-şi ţină demnitatea funcţiei, o compromite mai rău ca cei ca el de după '45, adică misionarii bolşevici. Păi, dacă au condamnat bolşevismul, de ce se practică metodele lui de comisarii U.E.? Cred că nu ar strica o adresă către Consiliul Europei, în care să se arate cu ce se ocupă individul. El o poate simpatiza pe Luiza, dar asta în viaţa privată. Nu trebuie amestecate simpatiile cu opiniile politice, mai ales în public. Este jenant, stimabile! "Nu plec...!", striga, pe toate canalele media, Monica Luiza Macovei. Eu o să-i răspund elegant. Nu pleca, doamnă! Nu pleca! Stai să punem sare pe scaun, să te mumificăm, să rămâi în istorie legată de scaun. După afacerile murdare în care eşti implicată, doamnă, s-ar putea să devii legată, dar altfel". Apropo de cazul grav care s-a petrecut la Penitenciarul-spital Jilava, unde a dispărut tabela de convorbiri, de o perioadă de timp, fără a se cunoaştecondiţiile sustragerii acesteia, sau să se facă ancheta necesară identificării scopului şi autorul acestui eveniment. De aceea nu pleca! Stai! Stai liniştită până vei fi dată afară sau poate dată pe mâna justiţiei. Parcă mă şi podidesc lacrimile şi-mi vine să o implor pe "dânsa": nu, nu pleca, mai rămâi, mai stai...dar la răcoare! Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul Alexandru Ştiucă.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică: " Electorare fără sfârşit!" Este de notorietate preocuparea Partidului Democrat de a "electora" constant şi sistematic încă de la preluarea puterii in anul 2005. După ce adevăratul preşedinte al acestui partid, astăzi locatar temporar al Palatului Cotroceni, a dat semnalul începerii campaniei electorale, în primele luni ale anului 2005, prin propunerile succesive de realizare a alegerilor anticipate, miniştrii şi membrii de vază ai Partidului Democrat au început activitatea de propagandă la centru şi în teritoriu. Politica practicată de acest partid seamănă izbitor cu cea realizată în perioada 1996-2000, când P.D. se afla simultan şi la guvernare şi în opoziţie, sabotând asiduu guvernarea Convenţiei Democrate. Şi atunci, ca şi acum, Partidul Democrat vrea să beneficieze doar de avantajele, nu puţine, ale guvernării, îşi promovează oamenii în toate structurile de conducere, vrea să-şi asume toate reuşitele Guvernului, nerealizările şi eşecurile încercând să le treacă în dreptul partenerilor de Alianţă - Partidul Naţional Liberal. Se pare că din doctrina social-democrată pe care a avut-o timp de 15 ani, Partidul Democrat, nu a mai rămas nimic, de vreme ce solidaritatea, virtute de bază a social - democraţiei, a fost înlocuită pe deplin cu spiritul popul(ar)-ist! Recent, o astfel de mostră a campaniei electorale continue în care se află P.D. a fost dată de către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, domnul Gheorghe Barbu, care declara pompos la postul naţional de radio că "Partidul Democrat va mări pensiile în România !". Apreciem această iniţiativă venită în sprijinul unor oameni care au muncit o viaţă întreagă pentru a avea o pensie modestă, dar ne întrebăm firesc ce buget alocă acest partid pentru mărirea pensiilor tuturor românilor. Din această afirmaţie a domnului ministru înţelegem că domnia sa va veni cu bani de la partid pentru a suplimenta pensiile, sau consideră bugetul asigurărilor sociale de stat ca fiind al P.D. - ului, lucru, de altfel, extrem de grav. Recomandăm Partidului Democrat să înceapă să guverneze, cât mai are încă timp, şi să se oprească din "electorarea" perpetuă! Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Mai sunt colegi care nu şi-au prezentat declaraţiile? Nu. Vă informez că au depus în scris declaraţiile politice domnul Constantin Buşoi şi, de asemenea, domnul deputat Ioan Stan. V-aş ruga, în încheiere, pentru că nu mai sunt alţi vorbitori, să-mi permiteţi să prezint şi eu declaraţia mea politică. Ea se intitulează "Ce dorim să aflăm de la domnul prim-ministru." Dacă domnul prim-ministru va avea bunăvoinţa să prezinte Parlamentului României concluziile şi eventual angajamentele ţărilor membre prezentate cu ocazia Consiliului European de primăvară, am fi deosebit de interesaţi să cunoaştem strategia Guvernului României, stat membru al Uniunii Europeane, în următoarele direcţii, discutate la acest Consiliu, şi devenite linii directoare pentru politicile europene în domeniul social în următorii doi ani: 1. Pensiile, fiind considerate venituri, gradul de sărăcie este calculat de către Eurostat cu focalizare pe categoriile lipsite de venituri. Datorită măsurilor de asistenţă socială, gradul de sărăcie al ţării noastre a scăzut de la 22% la 17%. Care este strategia Guvernului pentru ca pensionarii care trăiesc cu venituri mai mici decât 60% din venitul mediu naţional şi nu sunt monitorizaţi de către Eurostat ca fiind săraci, deşi au venituri uneori mai mici decât cei asistaţi, să li se acorde atenţia cuvenită celor cu venituri insuficiente subzistenţei? Cum îi vom trata pe salariaţii cu venituri sub marja de 60% din venitul mediu naţional şi care nu sunt monitorizaţi ca fiind săraci? 2. Care este strategia guvernamentală conform căreia România va înceta să rămână ţara cu speranţa de viaţă la naştere cea mai mică din Europa? 3. Unul din obiectivele strategiei Lisabona, născut din necesitatea contracarării efectelor negative ale demografiei asupra ocupării în muncă, este realizarea unei ţinte de 50% din lucrătorii care au depăşit vârsta de pensionare, care să lucreze în continuare. Se ştie că, în ţări precum Suedia, Marea Britanie, Estonia, Finlanda, Irlanda, Cipru şi Portugalia s-a atins deja această ţintă. Cum vom putea noi să încurajăm munca persoanelor vârstnice sănătoase să mai lucreze, atâta vreme cât Codul Muncii continuă să le desfacă automat contractele individuale de muncă, iar procentul persoanelor de vârsta pensionării, care continuă să câştige venituri din muncă, este de abia 13%? 4. Cum gândeşte Guvernul Tăriceanu să pună în aplicare conceptul prin care Uniunea Europeană propune să adapteze piaţa europeană a muncii la provocările globalizării şi ale îmbătrânirii populaţiei? Altfel spus, cum va folosi noul concept al "flexisecurităţii" la creşterea coeziunii sociale a României integrate în Europa? 5. Guvernul Tăriceanu şi-a pus întreaga speranţă că panaceul care se cheamă "cota unică" va crea mai multe locuri de muncă prin reducerea muncii la negru şi a economiei gri. Realitatea celor 2 ani de guvernare încheiaţi a demonstrat că numărul salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă a rămas acelaşi din 2004. Cum gândeşte Guvernul Tăriceanu că, în concordanţă cu strategia Lisabona, revizuită în 2005, şi a recomandării folosirii metodei deschise de coordonare în plan social, să crească ocuparea în muncă, prin mărirea eficienţei politicilor privind protecţia şi incluziunea socială? Toate aceste informaţii de care suntem interesaţi reprezintă ţinte care în majoritate nu au fost tratate de programul guvernamental votat de Parlament. Lipsa de clarificare a politicilor în planul social, ce suntem constrânşi ca ţară să le dezvoltăm în sprijinul cetăţeanului român în zbaterea sa să devină cetăţean european, continuă să rămână o necunoscută pentru instituţia legiuitoare, atât timp cât Executivul nu aduce clarificările necesare. Sperăm ca aceste întrebări să-şi găsească răspunsul şi în programul cu care se va prezenta în Parlament primul-ministru odată cu lista Guvernului restructurat. Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)
			Va întreb totuşi dacă s-au mai prezentat colegi care nu şi-au prezentat declaraţiile politice. În aceste condiţii, declar închisă prima parte a şedinţei de astăzi.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
			Doamna Lia Ardelean: La începutul acestui an, Poliţia Română a devenit o poliţie europeană. Cu siguranţă, asta nu înseamnă că şi polişiştii care fac parte din poliţia română, au devenit peste noapte poliţişti europeni. Ministerul Administraţiei şi Internelor, care are în ogradă şi Poliţia Română, păstoreşte o masă importantă de funcşionari, printre care se află cu certitudine oameni deosebiţi, ale căror resurse nu sunt exploatate suficient. Din păcate, Poliţia Română încă mai suferă la capitolul imagine, probabil şi pentru că cei care au fost foarte mulşi ani comandanţi nu au fost capabili să devină şi buni manageri. Pentru marea majoritate a cetăţenilor, Poliţia Română, ca instituţie, este confundată cu angajaţii ei, iar societatea îi percepe pe poliţişti drept remediul majorităţii problemelor cu care ei se confruntă. Cu siguranţă, această percepţie se va păstra şi în perioada următoare, ea fiind de natură să reprezinte o recunoaştere a rolului deosebit pe care această instituşie îl are în societate. Deşi modificările legislative au atribuit activităşile de evidenţă a populaţiei, paşapoarte, permise auto sau înmatriculări în responsabilitatea altor instituţii, cetăţeanul încă asociază aceste activităţi cu Poliţia Română. Aceste confuzii sunt foarte greu de înlăturat, în special în mediul rural, iar disfuncţionalităţile şi corupţia asociată acestor activităţi afectează şi instituţia poliţiei. De la poliţist se aşteaptă, aproape fără nici un fel de excepţie, rezolvarea problemelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu de competenţa lui, respectiv ale autorităţii publice pe care o reprezintă. Una din categoriile profesionale intens mediatizate este cea a poliţiştilor. Alături de fotbalişti, politicieni sau artişti, la o bursă a informaşiilor, acele informaţii care implică poliţişti se află în top. Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi va adapta cu siguranţă politica de promovare a imaginii, iar cei cu funcţii de decizie vor conştientiza că această "preferinţă specială" pentru poliţist, chiar dacă uneori în mass-media îmbracă note critice, poate constitui o recunoaştere a importanşei deosebite pe care el o are. Activitatea poliţistului este greu de evaluat sau încadrat în tipare care să permită o cuantificare exactă a muncii lui, cu toate eforturile unor şefi de a le "norma" munca. Nici un polişist nu poate să prevadă cât timp va petrece la locul săvârşirii unei infracşiuni, la o cercetare la faţa locului, la o audiere a unui infractor, a unei victime sau a unui martor. Intrarea în Europa a adus programe şi finanţări şi pentru poliţie, însă aceste sume nu pot reprezenta o garanţie a dispariţiei slăbiciunilor din sistem. Ca în orice instituţie din România şi în poliţie există o multitudine de disfuncţionalităţi, de la cadrul legislativ, care uneori îngreunează activitatea poliţiei (spre exemplu- martorii asistenţi, reminiscenţă a actului de justiţie comunist, care trebuia să fie înfăptuit de popor) la deficitul de personal (raportul poliţist/ numărul populaţiei, care este mult sub media europeană), ineficienţa sistemului de pregătire, capacitatea limitată din punct de vedere informatic şi până la politica păguboasă în domeniul logistic, centralizat şi corupt. Contextul apartenenţei europene a României naşte ameninţări specifice, în special la frontiera estică: trafic de migranţi, trafic de organe şi alte tipuri de infracţiuni asociate criminalităţii organizate transfrontaliere. Desigur că pe cetăţean îl doare atunci când este blocat în trafic, atunci când îi dispare portmoneul sau atunci când este purtat de la poliţie la parchet şi apoi la instanţă, chiar dacă este o victimă şi a apelat la polişie, pentru că a sperat că această instituţie va lucra pentru el. Percepţia victimei este că poliţistul nu i-a rezolvat problema sau că datorită incompetenţei lui a fost plimbat de la o uşă la alta. Pentru orice poliţist român - european, Ziua Poliţiei Române, pe care tocmai am sărbătorit-o în 25 martie, ar trebui să aibe o semnificaţie mult mai profundă decât cea a unei aniversări oficiale!
			Domnul Ştefan Baban: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Să nu uităm de ei..." Din ce în ce mai des, mass-media atrage atenţia asupra unui fenomen care, doar în doi ani de la apariţia sa, s-a şi cronicizat: părăsirea ( involuntar spus) a copiilor de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Sărăcia, grijile cotidiene, imposibilitatea asigurării unui trai decent au făcut ca mulţi părinţi să-şi neglijeze obligaţiile morale şi să plece, sperând ca sacrificiile lor să aibă o finalitate şi în acelaşi timp şi o scuză pentru puii de om rămaşi acasă, unii dinte ei având vârste foarte mici. Nimeni nu a putut prevedea tragediile care urmau să se producă: mulţi dintre aceşti copii, pe umerii cărora apăsau responsabilităţi imense, fie au fugit de acasă, fie au luat-o pe căi greşite (droguri, băutură, hoţii etc.), fie au luat decizia finală şi ireversibilă: au ales moartea. Aceste tragedii au deschis ochii părinţilor, dar este adevărat că totul a fost foarte târziu, iar regretele acestora nu au putut repara răul făcut. Chiar dacă oficialităţile române s-au gândit în ultimul an la măsuri de protecţie a copiilor lăsaţi în ţară, acestea sunt total ineficiente, pentru că evenimentele au arătat că fenomenele mai sus prezentate continuă să se întâmple. Probabil că nu au fost abordate toate posibilităţile legale sau că cei care au în îngrijire aceşti copii nu prea sunt interesaţi de viaţa acestora, ci mai mult de partea materială, atât din partea statului, cât şi din partea părinţilor. Veţi spune, poate ironic, că nu contează câteva victime în plus faţă de populaţia ţării, având în vedere că puteau să moară şi din alte motive ( accidente de circulaţie sau boli!). Eu cred că totuşi contează, pentru că la această oră sunt multe familii din această ţară care sunt rupte în "două" sau lipsesc cu desăvârşire, unul sau ambii părinţi fiind plecaţi la muncă, iar în urma lor rămâne ce se mai poate. Contează ca orice copil să ştie că are doi părinţi, care-l iubesc aşa cum pot ei, care-i asigură puţin din ceea ce-i trebuie acestuia, care se ceartă, care nu se mai iubesc, vor mai multe, dar care fizic sunt alături de el. Din comoditatea noastră ancestrală, noi, martorii tăcuţi, cei peste 20 de milioane de români, dăm vina pe părinţii care au luat decizia proastă de a pleca şi sluji la străini, pe şcoală, care nu-i atrage prin forme şi metode noi de educare, pe autorităţi şi pe toţi cei din jurul celor ce clachează, neţinând cont de vârsta fragedă pe care o au. Şi apoi uităm până când, din eroare, mass-media ne trage de mânecă şi ne atenţionează că iar s-a întâmplat. Când aceşti copii, pe care-i numim viitorul şi mândria ţării noastre, se hotărăsc să moară, suntem cu toţii vinovaţi şi trebuie să ne decidem ce facem, iar chemarea părinţilor lor acasă cu oferte frumoase, dar puţin realizabile, nu este deloc o soluţie. Copiii rămaşi singuri acasă au nevoie de programe de consiliere, au nevoie să se simtă protejaţi şi să fie ajutaţi să treacă peste această încercare provocată de cei adulţi. Trebuie făcut mai mult şi nu doar atunci când suntem atenţionaţi de aceste evenimente nefericite. Indiferent de care parte a baricadei suntem, ce culoare politică avem, trebuie să nu uităm nici o clipă că fiecare suntem părinţi şi că fiecare avem mari obligaţii faţă de copii. Iar dacă vrem ca să mai rămână şi ceva real şi palpabil în urma noastră, trebuie să ne unim forţele şi să acţionăm pentru a mai atenua din durerea, singurătatea şi lacrimile copilului rămas singur acasă, printre ai lui, printre străini.
			Domnul George Băeşu: Declaraţie politică: "Populaţia ce vină are?" Înlocuirea abuzivă a şefilor instituţiilor deconcentrate, imediat după venirea la guvernare, a fost anunţată de actuala putere drept soluţia prin care România va cunoaşte o nouă epocă de înflorire. Mai ceva decât în glorioasa perioadă cederisto-pedistă, când cei 15 mii de specialişti au dat ţării linişte socială şi prosperitate economică îndelung şi adânc apreciată de majoritatea românilor. Aceiaşi specialişti aveau larg deschisă calea reafirmării profesionale, susţinută de crezul politic portocaliu. Aveau ataşament, susţinere, program, mijloace. Aveau şi înalta pildă de abnegaţie şi colaborare dăruită lor şi ţării de preşedintele Traian Băsescu şi Alianţa D.A., de miniştrii şi liderii partidelor din care proveneau. Existau, deci, condiţii ideale ca nimic să nu perturbe fructuosul proces de înfăptuire, în judeţe, a programelor de guvernare. Parşiva realitate a stricat însă acest idilic tablou, cel puţin în Vrancea, unde mai mulţi şefi ai instituţiilor deconcentrate s-au trezit înlocuiţi cu alţi oameni, la fel de profesionişti, la fel de dedicaţi luminoaselor idealuri liberalo-democrate etc. Unora le-a fost motivată înlocuirea, altora nu. Oricum ar fi sunat motivaţia oficială, ea nu putea ascunde adevărul că mişcările de şefi la conducerea unor instituţii deconcentrate sunt consecinţa nesfârşitului război fratricid din interiorul Alianţei D.A., cea care şi-a plasat clientela în funcţii de conducere pe criterii strict politice. Directorul Autorităţii Sanitare Vrancea, directorul Spitalului Judeţean de Urgenţă Focşani, directorul Direcţiei Silvice Vrancea - recent demişi - nu erau nici mai competenţi nici mai incompetenţi decât atunci când au fost puşi pe posturi. Vina lor - în afară de cea morală, de a fi acceptat funcţii primite prin abuz - este aceea de a nu mai fi corespunzători din perspectivă politică. Altfel spus, ceea ce se întâmplă în Alianţă şi în Guvern, se întâmplă şi în Vrancea. Ca urmare, se face pulbere şi bruma de coerenţă în coordonarea unor domenii precum sănătatea, silvicultura. Cu siguranţă că vor urma şi altele, pe măsură ce haosul în guvernare se extinde de la centru spre judeţe. Dacă nu ne-am afla în perioada foarte importantă a absobţiei uriaşelor fonduri europene pentru modernizarea ţării, spectacolul destituirilor politice ar putea fi privit cu o îngăduinţă sarcastică, pe principiul "Încurcă-i drace!" Situaţia este, însă, atât de gravă încât îi descalifică total pe cei care au provocat-o. Şi îi pune pe aceştia să plătească pentru păcatul originar de a fi fost aduşi prin abuz la conducerea ţării, a judeţelor şi a instituţiilor deconcentrate din teritoriu. Ei plătesc, dar populaţia care suportă concecinţele actelor lor ce vină are?
			Domnul Răzvan Bobeanu: "A fi sau a nu fi la guvernare..." În decembrie 2004, Alianţa D.A. venea la putere în urma unei încălcări a Constituţiei de către Traian Băsescu. De altfel, era prima astfel de încălcare dintr-un şir lung de abateri de la textul constituţional ale Preşedintelui României. Era pentru prima dată după 1989 când un partid, o alianţă electorală prelua puterea deşi nu câştigase alegerile parlamentare. Pe atunci era dragoste mare între cele două partide ale Alianţei, P.N.L. şi P.D. De la acele vremuri când se vorbea chiar de fuziunea celor două partide timpul a trecut, micile conflicte s-au transformat în adevărate războaie, iar azi vorbim chiar de o lovitură de graţie pe care premierul Tăriceanu şi P.N.L.-ul este pregătit să o dea colegilor de alianţă, prin scoaterea democraţilor de la guvernare şi formarea unui guvern monocolor, dar minoritar. Dacă va avea susţinere în Parlament un astfel de guvern rămâne de văzut, un lucru este însă cert, şi anume: se profilează o izolare tot mai clară pe scena politică a lui Traian Băsescu şi a Partidului Democrat. Şi dacă ne gândim că şi democraţii au avut contibuţia lor, deloc neglijabilă, atunci când gruparea Stolojan s-a desprins din P.N.L., s-ar putea să găsim destui doritori şi în rândurile liberalilor de a le răspunde democraţilor cu aceeşi monedă, scoţându-i de la guvernare. Cum s-a ajuns aici? Fără îndoială, pricipalul vinovat este Traian Băsescu, care timp de doi ani de la preluarea mandatului nu a avut ca obiectiv decât să-şi devoreze adversarii politici prin jocuri murdare de culise, folosind în acest sens serviciile secrete şi încălcând grav principiul separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea în treburile justiţiei, ajutat fiind în acest sens şi de Monica Macovei. Dorinţa Preşedintelui de a-l doborî pe Tăriceanu a mistuit disputa politică şi a tensionat la extrem scena politică românească, iar Alinţa D.A. a încetat să mai existe, odată cu aceasta şi susţinerea liberalilor pentru Traian Băsescu. Prezentarea unui guvern remaniat se impune în aceste condiţii, fie şi pentru faptul că Alinţa D.A. nu mai există. Opoziţia nu este vinovată că lupta dintre cele două palate escaladează zi de zi. Este clar că războiul între cele două palate nu se va termina decât în momentul în care ori Băsescu, ori Tăriceanu va părăsi poziţia pe care o deţine. Ceea ce s-a întâmplat la finalul acestei săptămîni la postul de radio BBC demonstrează o dată în plus că nici unul dintre ei nu merită să conducă România. Se acoperă de penibil şi arată că preocuparea lor nu este aceea de a rezolva problemele acestei ţări, ci de a menţine la putere clientela politică a fiecăruia, alimentând-o cu contracte grase din banii publici. Scandalul şi mafia din domeniul energiei, în care ambii actori politici sunt implicaţi, dar şi apropiaţi ai lor (vezi cazul fratelui preşedintelui) este doar unul din multele exemple care ne pot face să ridicăm o întrebare simplă: Merită aceşti oameni să conducă România? Vă mulţumesc.
			Domnul Cristian Buşoi: "Femeile liberale din Rusia la Bucureşti" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi reprezentanţi ai mass-media, Partidul Liberal Democrat (LibDems) din Marea Britanie a organizat în perioada 25 - 26 martie 2007 un training pentru organizaţia de femei din Yabloko (Rusia). Propunerea liberalilor britanici a fost de a organiza acest proiect la Bucureşti, iar Partidul Naţional Liberal şi-a exprimat toată disponibilitatea de a deveni partener în acest proiect. Evenimentul îşi propune să determine creşterea gradului de implicare a femeilor liberale în viaţa politică a Rusiei, precum şi deprinderea de către acestea a tehnicilor de comunicare publică şi de campanie electorală. După cum ştiţi, stimaţi colegi, în Rusia, Partidul Liberal - Yabloko a fost împiedicat pe motive de procedură să participe la alegeri în regiunea Sankt Petesburg, dar şi în alte regiuni în care sondajele de opinie arătau un procent ridicat pentru acest partid. Liberalii români susţin eforturile partenerilor liberali din Yabloko în vederea democratizării vieţii politice din Rusia, dominată în acest moment de o oligarhie provenită din vechile structuri ale partidului comunist şi ale serviciilor secrete, puţin receptivă faţă de valorile democraţiei, pluripartidismului, liberei exprimări, statului de drept şi economiei libere de piaţă. Îmi exprim speranţa că nu peste mult timp, această situaţie se va schimba şi această ţară care a dat culturii mondiale atâtea nume importante va deveni o democraţie liberală.
			Domnul Mircea Ciopraga: Informare asupra celei de-a 28-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN) Dragi colegi, În perioada 14 - 15 martie 2007 am participat la Atena la reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN). În calitate de preşedinte al Delegaţiei Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face, prin declaraţia politică de astăzi, o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni şi a recomandărilor adoptate pentru a fi implementate de guvernele statelor membre. Comisia Economică, Comercială, Tehnologică şi de Mediu a APCEMN s-a reunit pentru a discuta şi aproba două proiecte de raport şi de recomandare, pentru cele două teme de discuţie, respectiv un raport cu tema "Situaţia actuală şi perspectivele pescuitului în ţările Mării Negre" şi un altul "Cooperare în domeniul tehnologiei de vârf între ţările Mării Negre". În ceea ce priveşte primul raport de analiză referitor la situaţia şi perspectivele pescuitului în ţările Mării Negre, recomandările finale au vizat îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul pescuitului, accelerarea reformelor instituţionale în sectorul pescuitului, definirea unei strategii pe termen lung în lupta împotriva braconajului şi a altor infracţiui conexe. De asemenea, Adunarea Parlamentară Pentru Cooperare Economică propune guvernelor ţărilor membre să dezvolte politici naţionale de instructaj profesionist pentru pescari în scopul pregătirii de personal calificat specializat în acvacultură. În ceea ce priveşte cooperarea cu organismele internaţionale, s-a recomandat în special îmbunătăţirea cooperării cu Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) şi grăbirea procesului de ratificare a convenţiilor relevante. Nu în ultimul rând, Comisia a recomandat intensificarea cooperării dintre ţările membre cu Uniunea Europeană şi considerarea Cărţii Verzi a Politicii Maritime. În ce priveşte ce-a de-a doua recomandarea intitulată "Cooperare în domeniul tehnologiei de vârf între ţările Mării Negre", aceasta propune ţărilor membre să faciliteze reformele instituţionale cu scopul formării comunităţii academice la stadardele internaţionale, îmbunătăţirea strategiei naţionale referitoare la tehnologiile de comunicare şi informare cu scopul aplicării lor în educaţie, medicină, agricultură şi alte sectoare socio-economice importante. Totodată, se doreşte armonizarea cadrului legislativ în domeniul dezvoltării tehnlogiilor de vârf la nivel naţional, consolidarea cooperării internaţionale cu parteneri internaţionali şi organizaţii, dezvoltarea unui sistem de pregătire a specialiştilor la nivel naţional, stimularea unor politici comune a statelor membre cu aplicare asupra tehnlogiilor de vârf, energie, transport şi sectoarele de comerţ. Şi în acest caz, s-a decis că este necesară aplicarea celor mai bune practici ale Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor de vârf, precum comunicarea electronică, bio-medicină etc. Delegaţia României a abordat subiectul referitor la pescuit în zona Mării Negre, recomandând celorlalte delegaţii să urmeze câteva din măsurile întreprinse de România în aces domeniu, măsuri amplu exprimate în Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală. Aceasta acoperă perioada 2007-2013 şi are la bază priorităţile şi directivele Uniunii Europene, fiind de interes şi pentru celelalte ţări membre.
			Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Taxa de primă înmatriculare - o necesitate sau o povara ?" Situaţia existentă înainte de 1989, când cei care voiau şi aveau posibilitatea să-şi achiziţioneze un autoturism aşteptau ani de zile până să li se aprobe cumpărarea acestuia, s-a schimbat după 1990, prin dorinţa din ce în ce mai mare a românilor de a avea maşina proprie şi, mai mult, aceasta să fie, dacă se poate, de import. Acest lucru a venit pe fondul inexistenţei unui raport echivalent între dorinţa de a avea şi a putea avea, materializată prin inexistenţa unei situaţii financiare bune, pentru a permite achiziţionarea unui autovehicul nou. La nivelul Uniunii Eurpene există o politică amplă pentru protejarea ţărilor comunităţii de "rablele", care ar putea fi introduse pe teritoriul acestora, prin preţuri scăzute şi atragerea de cumpărători, în special din ţările din estul şi sud-estul Europei, printre care şi România. Noul Cod Fiscal reglementeaza o politica fiscala de impozitare a importului de masini scond-hand, prin introducerea unei noi taxe numită taxa de primă înmatriculare, care se calculeaza ţinând cont de vechimea autovehicolului, de capacitatea cilindrică şi norma de poluare. Acestă taxă a adus după ea foarte multe nemulţumiri atât din partea importatorilor de maşini second-hand, cât şi din partea cetăţenilor doritori de achiziţionarea unei maşini uzate, dar la un preţ bun. Nemulţumirea rezidă din cuantumul acestei taxe, care este exagerat şi care creeaza un fenomen de discriminare. Este adevărat ca şi alte ţări ale Uniunii Europene ( ex:Ungaria, Polonia) au introdus această taxă, dar au renunţat imediat la aplicarea ei, fiind sancţionaţi prin hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie. Cred că acelaşi lucru se va întampla şi cu România, deoarece am fost notificaţi de Uniunea Europena, conform Tratatului de Aderare, să reglementăm situaţia până în luna mai 2007, în caz contrar vom aparea în faţa Curţii Europene de Justiţie, iar hotărârea instanţei cu siguranţă nu ne va fi favorabilă. Pentru rezolvarea acestei situaţii este bine să găsim o cale de mijloc care să mulţumescă toate părţile implicate şi să rezolve un episod neplăcut din trecutul recent al României în Uniunea Europenă.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: "APEL către europarlamentarii din PSD, PD şi UDMR: NU votaţi împotriva cetăţeanului român!" După cum se ştie, miercuri, 21 martie a.c., în cadrul Comisiei de afaceri economice şi financiare (ECON) a Parlamentului European, o deputată europeană socialistă din Grecia a depus un amendament prin care României şi Bulgariei i se aplică reglementări discriminatorii privind roamingul în reţelele de telefonie mobilă. Concret, este vorba de tarife mai mari decât cele ce vor fi utilizate în celelalte state din UE. Autoarea explică înaintarea amendamentului prin faptul că piaţa de telefonie mobilă în aceste ţări este imatură şi are nevoie de investiţii în dezvoltarea reţelelor. Se cere de asemenea monitorizarea de către Comisie a preţurilor din piaţa internă şi realizarea unei analize de impact al aplicării acestei reglementari în termen de doi ani. Acest amendament a fost adoptat ca urmare a majorităţii create de grupurile popular (PPE-DE) şi socialist (PSE), în ciuda opoziţiei grupului liberal (ALDE). Amendamentul promovat de europarlamentara socialistă şi susţinut de socialişti şi populari nu numai că va genera o serie de cheltuieli în plus pentru o mare parte a abonaţilor din reţeaua de telefonie mobilă, dar va constitui şi un deficit de imagine pentru România. Cum poate fi imatură piaţa de telefonie mobilă din România, aşa cum susţine autoarea amendamentului? Într-o ţară în care sunt posesori de telefoane mobile, chiar şi 10% dintre elevii din ciclul general, într-o ţară în care nu există instituţie/societate privată sau de stat în care angajaţii să nu fie posesori de telefon mobil, într-o ţară în care foarte mulţi cetăţeni au chiar două sau trei abonamente, într-o ţară în care sediile centrale şi periferice ale operatorilor de telefonie mobilă reprezintă adevărate vârfuri ale arhitecturii ultramoderne, în nici un caz nu se poate vorbi de o piaţă imatură în domeniu. Având în vedere că procesul legislativ în Parlamentul European nu s-a încheiat şi că acest amendament adoptat de comisia ECON mai poate fi eliminat pâna la votul final al Parlamentului European, programat pentru luna mai, şi ţinând cont că este vorba de o problemă de interes direct al cetăţenilor români, fac un APEL la responsabilii politici ai PSD, PD şi UDMR să convingă propriii europarlamentari să nu voteze linia grupurilor europene din care fac parte atunci când este vorba de interese contrare cetăţeanului român. Mai mult, este de dorit ca europarlamentarii români din grupurile PPE şi PSE să facă lobby în rândul colegilor lor împotriva votării acestui amendament. Modul în care s-a votat amendamentul care lezează cetăţeanul român demonstrează încă o dată că parlamentarii liberali din statele UE din grupul ALDE au fost şi vor fi întotdeauna alături de România. Ca membru al PNL şi al grupului ALDE vreau să-i asigur pe colegii din Camera Deputaţilor că interesele cetăţeanului român vor beneficia şi pe viitor de sprijin consistent din partea liberalilor europeni.
			Domnul Marin Almăjanu: Stimaţi colegi, În data de 20 martie 2007 a avut loc lansarea Campaniei "Mobilitate prin Cultură" desfăşurată de Asociaţia EURO<26 împreună cu Autoritatea Naţională pentru Tineret. Acest proiect se adresează tinerilor cu vârsta până în 26 de ani şi constă într-o campanie de informare şi promovare a facilităţilor programului european Euro<26 concomitent cu distribuirea a 120.000 de carduri Clasic Euro<26 şi Student Euro<26. În plan naţional, acest proiect conferă tinerilor, prin intermediul legitimaţiei Euro<26, o ofertă culturală, educaţională, socială şi recreativă completă şi diversificată. Astfel, de exemplu, tinerii au acces, în regim de reducere, la reţeaua proprie a Autorităţii Naţionale pentru Tineret: Centre de Agrement, Case de Cultură ale Studenţilor, Centre de Tineret, Complexul Cultural Sportiv Studenţesc Tei-Bucureşti. De asemenea, tinerii vor fi beneficiari ai diferitelor gratuităţi sau reduceri de 50% în instituţiile culturale. Tinerii se pot înscrie la oricare dintre sediile Direcţiilor Judeţene pentru Tineret sau ale Caselor de Cultura ale Studenţilor din ţară. Salutăm această campanie, dedicată tinetilor, ce se va axa pe marile oraşe, precum Bucureşti, Oradea, Cluj Napoca, Sibiu, Timişoara, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piatra Neamţ, Ploieşti, Braşov.
			Doamna Monalisa Găleteanu: "Vorbeşte liniştit, Serviciile veghează pentru tine!" Idealurile pentru care s-a luptat şi s-a murit în timpul Revoluţiei din decembrie `89, au rămas în continuare foarte actuale şi ne revin şi mai acut în minte ori de câte ori cineva are "neinspirata" idee de a ne încălca drepturile şi libertăţile fundamentale, recâştigate cu atâta greutate după 50 de ani de dictatură prin jertfa de sânge a acelor tineri minunaţi. Ei au luptat atunci pentru ca toţi cetăţenii României să traiască într-un mediu lipsit de constrângeri, să se simtă şi să trăiască liberi într-o ţară liberă, au luptat pentru recâştigarea drepturilor individuale fundamentale, pentru garantarea libertăţii de exprimare, pentru redobândirea onoarei si demnităţii. Toate aceste drepturi şi libertăţi au fost consfinţite ulterior de Constituţia României prin prevederile articolelor 26-30 referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Respectarea Constituţiei României nu este facultativă pentru nimeni, nici pentru Serviciile Secrete, nici pentru Preşedintele Ţării, nici pentru noi ceilalţi, ca simpli cetăţeni. Apărarea democraţiei este o sarcină permanentă a fiecăruia dintre noi, fără niciun echivoc, şi ea devine cu atât mai "obligatorie"pentru cei care, prin fişa postului au această responsabilitate şi sunt şi plătiţi să o apere. La 17 ani de la revoluţie ne aflăm în situaţia în care însuşi directorul Serviciului de Informaţii Externe, domnul Claudiu Elvis Săftoiu, a recunoscut public că în România se interceptează ilegal convorbirile telefonice, sub pretextul apărării siguranţei naţionale şi al luptei împotriva corupţiei. Această recunoaştere a încălcării dreptului persoanei la viaţa privată de către Serviciile aflate în slujba Statului, şi plătite din banii noştri, ai tuturor, atrage grave consecinţe asupra evoluţiei democratice a ţării, fapt pentru care Partidul Social Democrat a solicitat înfiinţarea unei comisii speciale de anchetă, menită să verifice legalitatea interceptărilor telefonice efectuate de toate serviciile de informaţii existente. Săvârşirea cu bună ştiinţă a acestor încălcări grave ale drepturilor omului amplifică dezamăgirea românilor faţă de zădărnicia luptei pentru dobândirea libertăţii depline şi accentuează sentimentele de teamă, nesiguranţă şi neîncredere cu care aceştia trăiesc în propria Ţară.
			Domnul Sorin Dan Mihalache: "România în stare de anormalitate" România în momentul de faţă este în stare de anormalitate. Se înregistrează multiple conflicte instituţionale între Preşedinte şi Guvern, între Preşedinte şi Primul Ministru. De o lungă perioadă, conflictele sunt la ordinea zilei, chiar au fost transformate în sport naţional de către Traian Băsescu care s-a dorit jucător de fotbal şi se pare că odată ajuns Preşedinte a putut să îşi îndeplinească visul. Cu o scenă politică transformată în meci de fotbal e clar că ceea ce ar fi însemnat cooperarea decentă între instituţiile politice a dispărut de mult, lăsând locul unui război: " Bellum omnia erga omnes". Nu este normal să avem un Secretar General al Guvernului ce şi-a anunţat demisia de trei luni şi care, în paralel, în crasă incompatibilitate, să ocupe şi funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare de control asupra Serviciilor de Informaţii. Nu este normal ca România să meargă la Consiliul European cu un ministru de externe demisionar, dar a cărui demisie nu a fost încă acceptată. Aceste evenimente pun România într-o poziţie dificilă, confirmă faptul că nu eram pregătiţi să intrăm în Uniunea Europeană şi chiar pun un semn de întrebare asupra deciziei integrării. În ultima vreme asistăm de fapt la dizolvarea Statului de Drept, realizăm cu stupoare că în România anormalitatea este de fapt normalitate şi că gesturile stupide ale guvernanţilor deja nu mai miră pe nimeni. Românii s-au obişnuit cu incompetenţa guvernanţilor şi deja li se pare normal să îi vadă zilnic la televizor cum aruncă cu noroi unul în altul. Din păcate, încet, încet România se afundă în mocirla unui scandal fără sfârşit ce conduce la o degradare fără precedent a nivelului vieţii politice româneşti. Şi atunci vin şi mă întreb cum oare ar putea avea încredere partenerii României într-o astfel de ţară, într-o ţară în care instituţiile şi legile nu mai sunt respectate şi totul se transformă în legea bunului plac în ultimă instanţă. În momentul de faţă, societatea românească trebuie să depăşească această stare de anormalitate. Conflictele de pe scena politică trebuie să înceteze. Nu mai trebuie să acceptăm transformarea vieţii politice într-un meci de fotbal, ci trebuie să înţelegem că revenirea la normalitate a devenit o necesitate pentru societatea românească. Eu cred că la nivel politic este nevoie de mai multă raţionalitate, de stabilirea unor obiective simple şi precise, de o anumită predictibilitate, de o politică în interesul cetăţeanului, nu de o politică în care toate se fac conform legii bunului plac. Aceasta este singura "cheie" prin care putem reuşi să revenim la normalitate şi să recâştigăm încrederea şi respectul partenerilor noştri.
			Domnul Emil Radu Moldovan: "Guvernare pentru guvernanţi" În ultima perioadă au ieşit la iveală adevăratele preocupări şi interese ale guvernării portocalii. Deşi au fost ascunse cu multă iscusinţă, s-a dovedit şi de această dată că minciuna are picioare scurte şi că în cele din urmă adevărul va triumfa. În ciuda interesului mimat cu foarte mare iscusinţă pentru problemele populaţiei, în cele din urmă totul a devenit foarte clar, nimeni şi nimic nu îi interesează în afară de propria lor persoană şi grupul de interese din jurul lor, restul nu este altceva decât un joc, nişte vorbe, promisiuni aruncate în vânt pentru a se putea menţine la putere cât mai mult timp. Astfel, criza politică actuală privită din acesată perspectivă ne poate oferi şi unele răspunsuri, nu numai întrebări şi nelămuriri. Ceea ce până acum câteva săptămâni părea de neînţeles acum devine foarte clar. De exemplu, această ceartă generalizată care nu se mai termină şi care nu pare să aibă un sfărşit prea apropiat, deoarece în ciuda faptului că fiecare partid este deranjat de celălalt nu vor să se despartă deoarece riscul de a rămâne izolaţi şi a pierde puterea este prea mare, a fost declanşată de preocuparea exclusivă doar pentru propriul interes de partid sau de grup iar toţi ceilalţi erau priviţi ca nişte duşmani. Fiecare membru al actualului guvern, indiferent din ce partid este, odată instalat în funcţie a avut ca unic scop ducerea la îndeplinire a propriilor dorinţe. Iar în aceste condiţii, toţi ceilalţi care se interferau cu activitatea acestuia sau işi dădeau cu părerea şi astfel puteau să pericliteze realizarea planurilor personale sau de grup ale acelui membru al guvernului erau din start catalogaţi drept oameni de rea credinţă care se pun în calea unor mari realizări care vor aduce beneficii populaţiei. Observăm însă că fiecare din cele două grupuri de interese reprezentate de cele două partide, PNL şi PD, avea câte un plan sau proiect pentru viitorul ţării de care, ciudat!, celălalt partid nu ştia şi subit fiecare partid a devenit pentru celălalt duşmanul de clasă şi cancerul acestei guvernări de care trebuie scăpat cât mai repede. Însă, după doi ani şi ceva de guvernare împreună, în care nu au realizat decât un circ naţional, întrebarea legitimă care se pune este la cine se referă acele proiecte de guvernare şi pentru cine vor să guverneze în continuare deoarece pentru populaţie nu au făcut-o pâna acuma şi este puţin probabil să o facă de acuma încolo. Răspunsul corect ar fi pentru cine au guvernat şi până acum. dar, oare, pentru cine au guvernat până acum? Nu cred că este greu de răspuns dacă ne uităm atent la preocupările lor şi la acţiunile întreprinse care s-au referit exclusiv la propria lor persoană şi la interesele lor. Deci ei vor în continuare să ignore total populaţia şi să guverneze exclusiv pentru ei şi acoliţii lor.
			Domnul Dumitru Avram: "România intrigă Europa" Ceea ce se întâmplă în România a început să uimească lumea. Din păcate, în loc să intervină aici pentru restabilirea echilibrului politic şi crearea condiţiilor pentru o parcurgere cât mai rapidă a drumului către o integrare demnă în lumea civilizată, Uniunea Europeană reuşeşte uneori, prin reprezentanţii ei care vin la Bucureşti, să pună şi mai mult gaz pe foc. Demnitari contestaţi în ţară sunt imediat luaţi în braţe de comisarii Bruxelles-ului. Nu i-am auzit, în schimb, pe aceştia vorbind vreodată despre revolta pensionarilor - ajunşi la limita supravieţuirii - ori despre amplele proteste muncitoreşti de la Galaţi sau de la Braşov, două dintre fostele citadele ale industriei româneşti, în care sfidarea angajaţilor a ajuns astăzi strigătoare la cer. Este evident că nu mai putem continua aşa. Deocamdată, observăm atenţia pe care o acordă presa din Germania - ţară care deţine preşedinţia semestrială a UE - evenimentelor stranii din România. "România a luptat din greu pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar acum se confruntă cu o ceartă violentă pentru putere între şeful statului şi şeful guvernului" - scria, zilele acestea, "Frankfurter Rundschau". "În loc să facă planul cum să folosească uriaşele sume promoţionale ale Uniunii Europene, fiecare vrea să fie cel mai puternic", comenta cotidianul german. Bruxelles-ul a repartizat României - deocamdată numai pe hârtie - 30 milioane de euro până în anul 2013. Fiecare bănuţ va depinde de corectitudinea proiectelor prezentate. Am ajuns de râsul lumii. Presa străină relatează cum cei doi foşti prieteni comunică numai în scris unul cu celălalt. Cel puţin la Varşovia, fraţii Kaczynki - unul preşedinte şi celălalt premier - se înţeleg de minune, chiar dacă au reuşit să dea peste cap societatea poloneză, spre mânia lui Lech Walesa. În schimb, la noi, pornit de la bun început să schimbe raportul de forţe din interiorul Alianţei DA în favoarea partidului său de suflet, dar şi în cadrul Parlamentului, pentru a-şi asigura stabilitatea politică pe care n-a putut s-o obţină la urne, Traian Băsescu a încercat să impună alegeri anticipate la 2-3 luni după cele din toamna anului 2004, de parcă în acest scurt răstimp opţiunile marii majorităţi a cetăţenilor s-ar fi colorat subit în portocaliu, toate aceste zbateri vizând contopirea democraţilor şi liberalilor într-un mare partid prezidenţial. În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, fără îndoială, milioanele de români care-şi câştigă pâinea din greu, dar cinstit, aşteaptă măsuri drastice şi eficiente împotriva celor care jefuiesc ţara de peste un deceniu şi jumătate. Societatea românească doreşte să fie judecaţi, cu aceeaşi măsură, toţi mafioţii, indiferent de culoarea lor politică, de mărimea conturilor bancare, ori de funcţiile pe care le deţin. Se întâmplă astfel în realitate? Sunt domnii de la Bruxelles atât de convinşi că lucrurile nu sunt, şi din acest punct de vedere, în regulă, că nu se apelează la vendeta politică, că în puşcării nu zac bătrâni de 70-80 de ani pentru câte un amărât de petic de pământ, blestemul etern al ţăranului român? Deocamdată este atacată mai ales corupţia din tabăra adversă, Cotrocenii concentrându-şi focul, în principal, asupra Palatului Victoria, unde s-ar fi fortificat marile grupuri de interese sub "papionul european" al premierului Tăriceanu. Aşa cum se desfăşoară ostilităţile, între preşedinte şi premier nu se întrevede nici cel mai palid semn de pace. Nici măcar de armistiţiu. Este o luptă care pe care. Are Bruxelles-ul vreo soluţie? A fost nevoie de 2 ani de certuri şi încăierări politicianiste, ca în Ucraina - şi ea portocalie -, ca românii să se convingă pe deplin şi de puterea de dreapta, atât de "complicată" încât a ajuns să nu se mai suporte ea însăşi la cârma ţării. Nu încape îndoială că după aceste ultime şi nefericite experimente, care au făcut din România un stat democrato - oligarhic, electoratul nostru resemnat se va trezi şi îşi va exprima opţiunea pentru acele forţe politice în stare să salveze ţara din ghearele mafiei interne şi externe şi de la ruinarea sa totală. Prin întreaga sa conduită politică, morală şi justiţiară, prin lupta sa demnă şi perseverentă pentru renaşterea societăţii româneşti, pentru apărarea marilor valori ale acestui popor, a fiinţei sale şi a interesului naţional, Partidul România Mare s-a dovedit în mod incontestabil asemenea forţă capabilă să scoată ţara din mocirla în care se tot afundă de 17 ani. Pentru ca PRM să-şi îndeplinească acest crez programatic, doctrinar şi naţional este imperios necesar ca milioane şi milioane de români să se alăture, într-un efort comun, acestui partid politic şi justiţiar, luptei desfăşurate de liderul său, Corneliu Vadim Tudor, personalitate de netăgăduit a vieţii noastre politice actuale.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Cine apără interesele externe ale României?" Stimaţi colegi, Un lucru mi-a devenit clar zilele acestea: pentru Traian Băsescu nu este importantă politica externă a României. Până la urmă, vorbim despre un domeniu care nu prea aduce voturi, este o activitate ale cărei performanţe nu sunt tangibile decât pe termen lung, deci nu este ceva care să conteze prea mult în ecuaţia sondajelor. Pentru Traian Băsescu, în cel mai bun caz politica externă a României echivalează cu câteva băi de mulţime în comunităţile de români din străinătate şi cam atât. Un argument pertinent la afirmaţiile de mai sus este modul în care preşedintele României a pus în fruntea Serviciului de Informaţii Externe "băiatul de casă" preferat. În primul rând, când eşti preocupat de imaginea României în lume, nu faci cadou un Serviciul de Informaţii Externe. Despre "calităţile" domnului Săftoiu au curs râuri de cerneală şi destule ironii ca să mai insist. Era evident că omul de încredere al preşedintelui nu avea ce să caute acolo, era clar că omul fidel al preşedintelui nu avea capacitatea să acumuleze cunoştinţe minime despre activitatea instituţiei pe care urma să o conducă! Or, această situaţie nu este doar un episod meteoric, pentru că implică probleme de credibilitate ale Serviciului faţă de partenerii săi externi. Cine va rezolva aceste probleme? Lui Traian Băsescu nu i-a păsat de imaginea Serviciului de Informaţii Externe. O dovadă că profesionalismul pentru preşedintele României se măsoară în apartenenţa sau neapartenenţa la ideile băsesciene de democraţie este şi situaţia de la Ministerul de Externe. "Profesorul" Băsescu şi-a pus probabil ochelarii şi a "mirosit" rapid, de pe dealul Cotroceniului, capacitatea europarlamentarului şi istoricului Adrian Cioroianu de a gestiona portofoliul Externelor. Vigilenţa acestuia este suspectă atâta timp cât, din tot spectrul politic, doar Traian Băsescu contestă calităţile domnului Cioroianu, lăsând descoperit ministerul care se ocupă de problemele României pe plan extern. Ce mai contează imaginea României, atâta timp cât Traian Băsescu mai poate să puncteze încă o dată în poarta liberalilor? După cum spuneam, politica externă nu aduce voturi. Pentru a ajunge să faci politică la nivel european ai nevoie de timp, diplomaţie, inteligenţă, nu prea este loc de populisme sau de "hîhîieli". Mai mult, dă bine să porţi şi papion! Or, domnul Băsescu are oroare de acest accesoriu vestimentar. Probabil a rămas blocat în imaginea pulovărului fostului coleg, apoi inamic, Petre Roman. România a trecut prin perioada sa de glorie a diplomaţiei în perioada Brătienilor. Am avut apoi o perioadă de tristă amintire în care măritul conducător credea România centrul Universului, deşi românii se târau în mizerie tocmai din cauza acestei atitudini. După 1990, încercăm să ne reconstruim numele în lume, iar bunăstarea noastă ca ţară depinde de imaginea, de încrederea pe care ne-o acordă partenerii europeni sau de pe alte meridiane. Politica internaţională a României nu poate fi transforamtă într-un joc de cărţi, deoarece consecinţele economice ar fi devastatoare. Trăim un moment politic în care izolarea ţării noastre de către marile puteri ale lumii ar fi fatală şi nu ştiu cine îşi va asuma urmările. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Emil Radu Moldovan: "Ipocrizie fără limite" În aceste zile, în România, nimic nu mai e cum trebuie să fie, totul e anapoda. Guvernul nu mai e guvern propriu-zis, nimeni nu ştie cu ce se ocupă pentru că de problemele cu care se confruntă ţara, în mod sigur, nu se ocupă, miniştrii se ceartă cu premierul care, la rândul său, se ceartă cu miniştrii şi, în plus, cu preşedintele, iar acesta din urmă, parcă perfect pentru a completa scena, se ceartă cu toată lumea. În acest peisaj colorat, ceea ce iese în evidenţă mai mult decât orice este ipocrizia fără margini a acestor personaje care, aşa cum se spune prin popor, au un tupeu nemaiîntâlnit. Astfel, preşedintele, după ce în aceşti doi ani şi ceva de guvernare cenuşie nu a făcut altceva decât să dinamiteze scena politică, fiind pompierul de serviciu atunci când te aşteptai mai puţin, acum, când se simte încolţit şi izolat pe scena politică, face criză încercând să-şi intre în rolul de mediator conferit de constituţie. Lucru bun de altfel, cu condiţia să dureze, însă e prea puţin probabil deoarece, aşa cum preşedintele a uitat cine a pornit această criză şi cu ce scop, la fel va uita de acest rol de mediator atunci când împrejurările îi vor fi favorabile şi va putea fi din nou creatorul de crize. De altfel, atât prin declaraţiile sale anterioare, cât şi prin fapte, preşedintele a demonstrat că nu îl interesează acest rol de mediator, ci este foarte interesat de cel de jucător care însă nu îi este conferit de constituţie. Dar, aceste consultări fac parte din cunoscutul scenariu al preşedintelui de a arăta poporului ceva, dar cu adevărat să faci cu totul altceva. Acesta este, de altfel, şi modul în care a fost condusă această ţară în ultimii doi ani, s-a spus ceva, dar de fapt s-a făcut cu totul altceva. Toţi aceşti conducători ai ţării care defilează astăzi prin faţa noastră sunt maeştri ai ipocriziei, nici unul nu se dezminte, toţi sunt o apă şi-un pământ. Un alt exemplu demn de luat în seamă este cel al ministrului de interne Blaga care dădea lecţii de moralitate tuturor de câte ori avea ocazia când de fapt în propriai ogradă dădea lecţii de felul în care trebuie ocolită această moralitate. Iar pentru a duce totul dincolo de orice limită, nici atunci când sunt prinşi cu mâţa-n sac nu recunosc, ducând astfel ipocrizia dincolo de orice limite.
			Domnul Aurel Olărean: "Identitatea europeană a României" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Fac parte dintre aceia care au sperat ca România, odată intrată în Uniunea Europeană, îşi va găsi drumul propriu şi o identitate niciodată bine definită până acum. Şi cum cu sarmalele, mămăliguţa sau ţuica nu poţi să creezi un brand naţional sau să personalizezi o ţară, opţiunile s-au dovedit destul de limitate. Una din soluţii ar fi fost turismul, cel tradiţional sau mai noul agro-turism, ambele bazate pe frumuseţile naturale rămase neschimbate de sute de ani. Este adevarat că pentru un turism prosper şi rentabil financiar mai este nevoie şi de o infrastructură adecvată, precum şi de oameni pricepuţi şi primitori care să te facă să uiţi de grijile cotidiene. Dar important este să ai natura de partea ta, credeam eu, restul se formează în timp. Din păcate, m-am înşelat. Un sondaj prezentat zilele acestea în mass-media a plasat România abia pe locul 76 în topul preferinţelor turistice internaţionale. O consolare ar fi că ne situăm oricum înaintea unor ţări ca Ucraina sau Burundi, dar acestea nu reprezintă nici pe departe ţinte etalon în materie de turism. Şi atunci rămâne de explicat marele paradox al turismului românesc: un aport natural de excepţie cu rezultate zero în exploatare. Pentru că aceasta este realitatea. Cum altfel se poate explica faptul că pe aceeaşi mare, pe aceleaşi plaje cu acelaşi nisip, dar la o distanţă de numai câţiva km, turismul bulgar a renăscut ca pasărea Phoenix, iar cel românesc îşi continuă lunga agonie în care este de ani buni ? Sau ce îi face pe turiştii români să îşi încarce schiurile şi să plece la ski în Austria sau Croaţia când au la îndemână Munţii Carpaţi? Nici litoralul românesc şi nici munţii noştri nu trebuiesc confundate cu o destitaţie de weekend pentru că atunci nu mai putem vorbi despre o industrie turistică. Ceea ce caută turiştii în vacanţă este exact ceea ce noi nu avem: o atmosferă relaxată, servicii de calitate şi un personal care să-i ghicească dorinţele înainte de a fi rostite. Mai avem mult de învăţat şi factorul uman trebuie format şi modelat după alte reguli decât până acum. Dar până atunci rămânem aceeaşi ţară frumosă, însă lipsită de o identitate europeană, iar la întrebarea simplă, ce vă atrage să mergeţi în România ?, răspunsul ar fi "din curiozitate", căci nu avem un brand de ţară bine definit.
			Domnul Dumitru Ioan Puchianu: "Criticile lui Tăriceanu şi laudele lui Frattini" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Circul politic de care avem parte în ultimele săptămâni pare că are resurse nebănuite, de vreme ce subiectele sunt atent căutate şi puse pe tapet imediat ce lucrurile par a se calma într-un sens sau altul. Trecem cu o viteză uluitoare, pentru bietul cetăţean obligat zilnic să asculte tot felul de aberaţii, de la Preşedinte la ANI, de la un referendum la altul, de la miniştri la alegeri anticipate, totul clădit pe minciună şi mici orgolii nesatisfăcute şi reprimate public. Talk show-urile curg precum pârâiele de munte, învolburate dar trecătoare totuşi, şi fiecare invitat se simte dator să-şi prezinte punctul de vedere. Tema centrală a discuţiilor dispare, pierdută în noianul de păreri şi sugestii, iar strategia opoziţiei "este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire", vorba lui I.L.Caragiale. Sau poate că ea există, dar nici unul dintre interlocutori nu are curajul politic să spună, clar şi răspicat, care este miza acestui joc nebunesc, pentru că atunci micimea jocului ar demonstra falsitatea vorbelor. Partidul Democrat este disecat, în bloc sau pe bucăţele, fără ca apoi cineva să mai stea şi să mai judece acuzaţiile. Dăunăzi, un ilustru senator PNL a venit chiar cu o ofertă: vă detaşaţi de preşedintele Băsescu şi lucrurile intră în normal. Aceasta să fie miza nerostită public de nimeni? Miniştrii de bază ai Guvernului, ca domnul Blaga sau doamna Macovei, sunt târâţi zilnic prin noroi fără însă ca cineva să explice clar şi care sunt motivele. A urmat domnul ministru Hărdău. Ce i se poate reproşa în fond domnului ministru Blaga în comportamentul politic sau în conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor? Sau doamnei ministru Macovei? Am ajuns în situaţia penibilă ca Primul Ministru, mâncat de orgolii personale, să critice activitatea acestor doi miniştri ai cabinetului său, pentru ca la câteva zile domnul Franco Frattini, comisar european, aflat în vizită în România, să laude activitatea şi reformele făcute tocmai de aceşti doi miniştri. Cine are dreptate? Europa care analizează lucrurile obiectiv, pragmatic şi detaşat politic, sau domnul Tăriceanu, subiectiv şi jignit în orgoliul propriu, că doi miniştri au refuzat să semneze un decret, ilegal în opinia domniilor lor? Nici colegii de alianţă nu par să stea chiar bine la capitolul logică. Partidul Democrat este singurul partid fără o doctrină proprie definită, la această concluzie au ajuns colegii liberali după doi ani de alianţă. Dacă până acum se dorea capul unui om, acum este atacat direct un întreg partid, şi nu orice partid, ci partidul cu cel mai mare scor în sondaje, respectiv partidul cu care au fost semnate documente, încheiate alianţe şi stabilite strategii. Nu pot să cred că acum doi ani, strategii politici liberali aveau aceeaşi părere, numai faptul de a accepta a fi partener şi aliat cu un partid care nu se ridică la nivelul tău, fiind o dovadă de incompetenţă. Stimaţi colegi, Partidul Democrat are o doctrină bine definită. Trebuie numai să o înţelegi, aşa cum fac, de altfel, milioane de români în ţara asta. O dovedesc sondajele, nu declaraţiile noastre. Da, Partidul Democrat nu are nişte Brătieni iluştri în spate, de al căror blazon politic să se folosescă pentru o imagine mai bună. Noi trăim prin şi pentru oamenii de astăzi şi pentru viitor, nu pentru trecut. Este frumos să îţi cinsteşti înaintaşii, dar este ruşinos să te foloseşti de numele lor doar pentru aţi crea o imagine publică favorabilă. Pasiunea oratorică cu care unii dintre noi înţeleg să-şi motiveze gesturile politice este demnă de o cauză mai bună. De la sublim la ridicol nu este decât un pas, pe care retorica ieftină a opoziţiei l-a făcut demult. Păcat că nu au realizat, încă, şi penibilul situaţiei în care s-au adus singuri.
			Domnul Lucian Cătălin Matei: "Şi tu, Brutus?!" Stimaţi colegi parlamentari, Săptămânile trecute au fost unele nefaste pentru ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga. Gafele produse de acesta nu au întârziat să apară cu regularitate. Pentru a etapiza evenimentele cred că, cei doi miniştri, Blaga şi Macovei, trebuie revocaţi din funcţie, pentru că, dacă nu eşti solidar cu deciziile Guvernului din care faci parte şi nu aderi la ele, singura soluţie este să pleci. Este ca şi cum un Gică contra continuă să rămână într-o echipă doar pentru a fi împotriva echipei şi nu pentru a o ajuta în tot ceea ce face. Un caz aproape dramatic mi se pare cel al procurorului Marian Sîntion. Fostul şef al Direcţiei Generale Anticorupţie, Marian Sîntion, l-a acuzat pe ministrul Vasile Blaga că a făcut presiuni asupra sa pentru a renunţa la unele anchete care îi priveau pe anumiţi şefi din Poliţie, Jandarmerie sau din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Adjunctul lui Sîntion l-a citat pe ministrul Vasile Blaga, care i-ar fi spus că lumea n-a început cu el, ca argument să nu se mai ocupe de aceste dosare. Chiar şi de ar fi să nu dăm crezare înţelepciunii populare care ne spune că nu iese fum fără foc, ministrul Blaga era obligat să afle care sunt motivele profesionale pentru care a demisionat Sîntion şi să le explice tuturor de ce a acceptat cu atâta uşurinţă despărţirea de un om care, până la proba contrară, şi-a îndeplinit sarcinile cu succes. Unul dintre adjuncţii directorului demisionar Sîntion, comisarul Gheorghe Manea, a venit şi el cu demisia în care menţiona că s-au făcut presiuni asupra lor din partea unor şefi ai ministerului, explicând că a fost ameninţat că va ajunge în faţa procurorilor militari. Cu toate acestea, o săptămână mai târziu, Sîntion a negat, în cadrul unei întâlniri informale cu membrii Comisiei pentru apărare din Camera Deputaţilor, existenţa unor presiuni din partea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor în efectuarea unor anchete şi a încercat să arunce toată vina pe conflictul pe care îl are cu şeful Departamentului Naţional Anticorupţie, Daniel Morar, dar şi pe lipsa finanţărilor pentru instituţia pe care a condus-o. Deci, lucrurile pot lua o întorsătură ciudată într-o singură săptămână atunci când "voinţa generală" este îndreptată în această direcţie. Întrucât ultimele două săptămâni pot fi denumite generic "săptămânile Blaga", neregulile nu s-u oprit aici. Şeful de cabinet al ministrului de interne a fost împroprietărit cu un apartament de serviciu cu patru camere, deşi nu este poliţist şi ocupă această funcţie doar pe perioada mandatului lui Blaga. Lui Alexandru Boer i s-a repartizat un apartament de serviciu al MAI, aflat pe Strada Libertăţii nr. 1, în apropierea Palatului Parlamentului. Ulterior, Boer a primit aprobare să-şi cumpere apartamentul de serviciu, în suprafaţă de 153 de metri pătraţi, pentru suma de 41.500 de euro, cam un sfert din preţul zonei. Boer a confirmat că ocupă funcţia atâta timp cât Blaga este ministru, după care îi încetează contractul şi pleacă din MAI, apartamentul rămânând însă în posesia sa. Prin urmare, săptămânile care tocmai au trecut au fost unele nefaste pentru ministrul Blaga, singurul care, am putea spune, mai lăsa să se întrevadă o urmă de corectitudine în interiorul actualului Guvern format din membrii P.D. Dar se pare că, până şi Zâna din poveşti s-a dovedit a fi, în final, un zmeu cu chip înşelător. Greşelile nu întârzie să apară, iar şansa începe să îi părăsească şi pe cei consideraţi "corecţi" de preşedintele Traian Băsescu. Se pare că, încet-încet, şi armele albe ale preşedintelui se dovedesc a fi depăşite de contextul actual. Vă mulţumesc.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Stimaţi colegi, Săptămâna pe care tocmai am încheiat-o a fost una plină sub aspectul evenimentelor politice. Dacă pentru unii mai existau încă îndoieli în legătură cu existenţa sau nu a unei crize politice în România, ultimele zile au însemnat tot atâtea motive pentru înlăturarea acestor îndoieli. Actualul Guvern, cel care a reuşit aderarea României la Uniunea Europeană, cel care a reuşit o creştere economică substanţială materializată într-un produs intern brut mai mare decât a avut România vreodată, cu alte cuvinte cel mai performant cabinet de după 1989, se află într-o situaţie politică ciudată. Astfel, doi dintre miniştrii săi nu ştiu exact dacă se află la putere sau în opoziţie şi nu înţeleg, sau mai corect nu vor să înţeleagă, principiul solidarităţii guvernamentale. Mai mult, un al treilea ministru se află într-o situaţie juridică dificilă ca urmare a refuzului de a fi audiat de o comisie legal constituită a Parlamentului României. În tentativa sa de a menţine echilibrul şi tonul democratic pe scena politică, Partidul Naţional Liberal şi-a continuat activitatea sa ca principal partid aflat la guvernare şi a încercat chiar în această situaţie să îndeplinească dezideratele din programul de guvernare. Cu toate acestea, nu considerăm că se mai poate continua cu o situaţie în care unul dintre parteneri să fie atacat în permanenţă de către celălalt partener care este când la putere când în opoziţie, în funcţie de interesul său electoral. De aceea fac un apel către toate forţele politice la responsabilitate şi implicare totală în menţinerea unui guvern stabil care să poată definitiva procesul integrării. Vă mulţumesc.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Problema migraţiei forţei de muncă din sănătate" Săptămâna trecută am avut o serie de discuţii cu reprezentanţii mai multor sindicate constănţene, un loc important ocupându-l Sindicatul "Siampa Sanitas". Între problemele expuse de aceştia, pe primul loc se află fenomenul migraţiei cadrelor sanitare medii în ţări ale Uniunii Europene. Această problemă a început în urmă cu 2-3 ani, graţie unor oportunităţi oferite de firmele de profil, dar şi datorită politicii Ministerului Muncii, mai ales spre Italia, ţară cu care există relaţii interguvernamentale la nivel de sănătate. Ca atare, la ora actuală, avem un personal mediu calificat ce lucreză în ţări ca Italia, Franţa, Austria, Elveţia sau Spania. În ceea ce priveşte fenomenul migraţiei forţei de muncă la nivelul medicilor, acesta nu se manifestă la fel de intens, dar trebuie să ne preocupe faptul că el poate reprezenta pe viitor o problemă. Din estimările făcute în cadrul Spitalului Judeţean Constanţa, din acestă instituţie au plecat aproximativ 20% din personalul mediu, fapt ce a dus la îngreunarea activităţii în anumite sectoare. O altă caracteristică este faptul că, în general, pleacă angajaţii bine pregătiţi, ceea ce înseamnă că personalul experimentat rămas trebuie să îi formeze pe cei mai noi, iar politica de personal a impus în repetate rânduri blocarea posturilor. Mai mult, sunt sectoare care se confruntă cu dificultăţi majore în a găsi personal calificat şi necesar în principal în spitale. Politica salarială face ca diferenţa de salarizare dintre medici şi cadrele medii să fie atât de mare încât aceştia se văd obligaţi să aleagă o muncă mai bine plătită în străinătate. Din punctul meu de vedere ar trebui ca la nivelul politicii bugetare să se acorde o libertate mai mare managerilor de spital pentru ca aceştia să poată angaja un personal calificat, mai ales în blocurile operatorii, care să fie plătit corespunzător. Ministerul Sănătăţii cunoaşte aceste aspecte şi chiar a întreprins o serie de măsuri pentru stoparea acestei migraţii în sensul măririi plafoanelor salariale atât pentru medici, cât şi pentru cadrele medii, dar în măsura fondurilor de care ministerul dispune la ora actuală. Mă bucură faptul că autorităţile de sănătate publică din Constanţa sunt preocupate de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, mai ales în privinţa dotării medicale şi echipamentelor de protecţie. Privitor la relaţia dintre Ministerul Sănătăţii şi sindicatele de profil, aceasta a fost descrisă de liderii sindicali ca fiind una productivă, chiar bună, având în vedere că există o preocupare binevenită din partea ministrului Eugen Nicolăescu de a întreţine relaţii de colaboare cu mişcarea sindicală.
			Domnul Emil Radu Moldovan: "Amatorismul şi falimentul total" Observăm cum de la începutul acestui an preocupările guvernului se îndreaptă exclusiv spre membrii guvernului care, în funcţie de interesul fiecărui centru de putere din cadrul alianţei, ar trebui să plece sau să rămână, sau spre partide care, în funcţie de interesul celui care se consideră mai legitim să păstreze puterea, ar trebui să părăsească guvernarea sau nu. Totul se reduce la interesul liderilor actualei puteri care fac şi desfac totul în funcţie de bunul lor plac, nepăsându-le de intersele populaţiei şi de ceea ce este mai bine pentru ţară. Oamenii sunt competenţi sau nu pentru ocuparea unui post în funcţie de cât de apropiaţi sunt de o persoană sau alta, competenţa neavând nimic de-a face cu acest lucru, ba chiar nici interesul naţional. ceea ce contează este doar voinţa personală a unuia sau a altuia dintre liderii actualei puteri care tinde pe zi ce trece să paraziteze tot mai mult România. Un exemplu în acest sens este refuzul preşedintelui Traian Băsescu de a-l numi ministru de externe pe liberalul Adrian Cioroianu, invocând diferite motive dintre care unele ar putea fi adevărate, dar neţinând cont de un lucru foarte important, şi anume că în acest timp dialogul diplomatic al României cu Uniunea Europeană şi cu toate celelalte ţări, care în această perioadă postaderare este foarte important, e complet paralizat şi acest lucru ar putea aduce României multe neajunsuri în viitor. Însă observăm că acest lucru nu îl impresionează deloc pe preşedinte şi că orgoliul în lupta crâncenă dusă cu primul ministru este mai important decât interesul naţional. Această situaţie de război total în care fiecare se luptă cu fiecare şi din care singurii care pierd sunt cetăţenii acestei ţări a paralizat complet activitatea guvernului care, în aceste momente, se ocupă de cu totul altceva numai de problemele reale ale populaţiei nu. Despre situaţia din agricultură, care este mai disperată pe zi ce trece şi care riscă să devină o amintire mai mult decât un sector de activitate important al României în contextul integrării europene, nu se ocupă nimeni de parcă nu ar fi o problemă ce intră în grija guvernului. Iar despre ţăranul român nici nu mai poate fi vorba, el a fost dat uitării încă de la începutul guvernării. Nimeni nu se mai ocupă de nimic în această ţară, guvernul nu are nici o strategie postaderare, totul este lăsat pe mâna unor amatori, însă cu pretenţii de intelectuali rafinaţi care nu fac altceva decât să generalizeze falimentul în toate domeniile, precum învăţământ, sănătate, industrie etc. Ca şi cum totul nu era de ajuns, acest guvern care a atins culmea incompetenţei a reuşit să tranforme România într-un contribuabil la bugetul Uniunii Europene, deoarece pâna acum, datorită haosului din sistem, în ţară nu a ajuns nici un ban de la UE, iar acest lucru, după cum se prezintă situaţia, nu pare să se schimbe prea curând. Domnule prim-ministru şi domnilor guvernanţi, cât mai aveţi de gând să continuaţi în acest fel, cât veţi mai târî ţara în noroi, cât veţi mai umili această populaţie?
			Domnul Mihai Sandu-Capră: Doamnelor şi domnilor, În ultimele săptămâni, unul din subiectele fierbinţi aflate în dezbaterea publică îl reprezintă introducerea votului uninominal pentru alegerea Camerei Deputaţilorşi a Senatului. Aş dori să fac câteva precizări în ceea ce priveşte scrutinul uninominal care, consider că are de partea sa avantajul simplităţii: un singur loc în dispută, în cadrul unei circumscripţii electorale, între mai mulţi competitori individuali, din care cel ce obţine cele mai multe voturi este învingător. Avantajul simplităţii este foarte mare, deoarece măreşte gradul de înţelegere a procesului electoral de către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, iar totul începe, se desfăşoară şi se termină la nivelul circumscripţiei electorale. De asemenea, dintre toate modalităţile de vot, scrutinul uninominal asigură cea mai strânsă legătură între cel ales şi alegători. Pe plan naţional, scrutinul uninominal reprezintă una din cele mai eficace modalităţi de scrutin pentru asigurarea unei majorităţi parlamentare stabile. Poate numai scrutinul majoritar de listă cu un singur tur îl întrece, deşi nu e sigur. Dar, până în prezent, pe plan internaţional, doar marile democraţii anglo-saxone şi, îndeosebi, Anglia şi Statele Unite ale Americii sunt o dovadă de necontestat în acest sens. Bipartidismul, ce caracterizează regimul politic al acestor democraţii, a generat această modalitate de scrutin care, la rândul său, consolidează sistemul şi îl apără. De fiecare dată, scrutinul uninominal, apărând bipartidismul, a asigurat eliminarea celui de-al treilea, în jocul forţelor politice care asigură guvernarea unei ţări. În concluzie, putem spune că scrutinul uninominal este eficace pentru asigurarea stabilităţii parlamentare, cu toate acţiunile benefice pentru acţiunea guvernamentală ce rezultă din aceasta, întrucât asigură victoria în alegeri a marilor partide, cele mai reprezentative, dar, în acelaşi timp, profund injust, pentru că nu are cum să asigure reprezentarea în parlament a tuturor sau majorităţii tendinţelor politice caracteristice din societate. Domnilor, stimaţi colegi, sunt convins că analizând cu mare atenţie toate proiectele existente până în prezent în Parlamentul României referitoare la votul uninominal şi luând în considerare toate plusurile şi minusurile care decurg din acestea, vom reuşi împreună să finalizăm un proiect în acest sens care să nu-i avantajeze doar pe unii...şi să-i dezavantajeze pe cei mai mulţi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ion Luchian: Doamnelor şi domnilor deputaţi, S-a vorbit, în ultima perioadă, de moralitate în politică, s-a vorbit de buni şi de răi în viaţa politică şi s-a afirmat că dacă ar trebui să iasă cineva de la guvernare atunci aceia ar trebui să fie cei răi şi nu cei buni. Probabil că accentuata creştere în sondaje pe care o are partidul lui Becali, care foloseşte la rândul său un ton moralizator-creştin demn de o cauză mai bună decât atragerea de voturi, şi de o altă perioadă istorică, i-a determinat pe colegii noştri de la PD să vorbească de moralitate în viaţa noastră politică. În politică însă, moralitatea înseamnă respectarea legii, înseamnă respectarea regulilor jocului; înseamnă, de exemplu, ca un ministru care şi-a asumat această responsabilitate să respecte deciziile pe care le ia şeful guvernului. În ciuda afirmaţiilor unora, niciun ministru, nicăieri în lume, nu este indispensabil într-un guvern; niciun minister nu se duce de râpă odată cu plecarea capului acestuia, activitatea în domeniul respectiv intrând într-un blocaj, pentru că dacă s-ar întâmpla aşa, tocmai acest lucru ar fi o dovadă de disfuncţionalitate la nivel instituţional. În toată lumea civilizată, atunci când un ministru, sau mai mulţi ajung la un conflict cu şeful guvernului, singurul lucru "moral" pe care îl pot face aceştia este să părăsească guvernul. Noi, însă, se pare că demonstrăm şi în acest domeniu că nu suntem atât de civilizaţi pe cât credem, la noi existând deja precedentul înlocuirii unui prim-ministru din cauza unui conflict creat de anumiţi miniştri. Mai mult încă, este oare moral ca preşedintele ţării să refuze numirea unui ministru de externe propus de primul ministru pentru că se află în conflict cu acesta şi cu principalul partid de guvernare? Domnul preşedinte afirmă că nu-l doreşte ca ministru pe Adrian Cioroianu pentru că acesta nu are suficientă experienţă. Or, domnul preşedinte a demonstrat că pune mare preţ pe oamenii cu "experienţă" prin numirea domnului Săftoiu la SIE sau a doamnei Udrea în funcţia de consilier al preşedintelui - aceeaşi doamnă Udrea care afirma într-o emisiune TV că Norvegia este republică. De asemenea, este oare moral din partea preşedintelui să se folosească de dorinţa sinceră a populaţiei privind introducerea votului uninominal pentru a-şi servi interesele sale politicianiste propunând un referendum care, probabil, nu o să fie ţinut prea curând? Aş vrea să mai spun un lucru. De foarte multe ori, eu am apreciat pozitiv activitatea desfăşurată de ministrul Monica Macovei. Însă acţiunile acesteia, mai ales din ultima perioadă, vin să arate de ce este întotdeauna bine ca, într-un guvern, miniştrii să fie aleşi dintre oamenii politici cu experienţă, nu dintre tehnocraţi. Pentru că, dincolo de realizarea unor proiecte pentru domeniul pe care îl conduce, datoria de bază a unui ministru este să ştie să facă în aşa fel încât respectivele proiecte să fie adoptate. Or, în cazul doamnei Macovei nu poţi să-i ataci în mod constant pe parlamentari, care ar trebui să-ţi fie parteneri, şi să te aştepţi ca aceştia să-ţi voteze necondiţionat proiectele. Vă mulţumesc.
			Domnul Ionel Palăr: "Educaţia performantă si barierele sale oficiale" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Recent, Guvernul României a avizat favorabil proiectul de lege privind implementarea programului "Un laptop pentru fiecare copil". In ciuda barierelor pe care le-a avut de trecut şi care încă mai sunt de depasit, programul este deosebit de util si necesar acelei pături sociale căreia îi este el destinat. Cu nespus regret am aflat că, deşi proiectul a primit avizul favorabil al Guvernului, s-a poticnit iremediabil de Comisia de Învatamant a Camerei Deputaţilor. Saptămâna trecută, reprezentanţii acestei Comisii argumentau halucinant că laptopurile de 150 de dolari reprezintă o responsabilitate mult prea mare pentru Parlamentul României, responsabilitate pe care Opoziţia, prin vocea preşedintelui Comisiei de Învaţământ, nu vrea să şi-o asume. Argumentul suprem îl constituie suma pe care bugetul României ar fi nevoit s-o aloce pentru susţinerea implementării acestui proiect. Este adevărat că vor trebui mobilizate fonduri pentru această implementare, însă ar fi bine să ne gândim o clipă la cei care vor beneficia de acest ajutor, aşa cum, în alte vremuri, puternice voci politice militau pentru programe gen "Cornul şi laptele". Vorbim, de această dată, despre o altfel de hrană. Cea a minţii. Dupa cum bine ştiţi, acest proiect va fi un sprijin real pentru acei dintre români care nu-şi permit să le ofere copiilor condiţii optime pentru educaţie şi pentru învăţare. Bănuiesc însă, că este dificil pentru un om conectat 24 de ore din 24 la informaţie, sa-şi imagineze cum, în secolul 21, un copil poate ajunge la 14 ani fără să ştie ce înseamnă email, Internet, media player, mouse ori tastatura. Sunt mii de copii în această situaţie. Alţi colegi au mai afirmat că proiectul în cauză n-ar fi decât un SF, iar laptopurile - simple "jucării". Nimic mai fals! Laptopurile sunt complet funcţionale şi oferă funcţii suficiente copiilor pentru a-şi desfăşura activitatea educaţională şi, totodată, mijloace eficiente pentru distracţie - player audio, consola pentru jocuri, platforma video. Reprezintă oare banii singurul argument pentru care copiii din familii dezavantajate sunt privaţi de accesul la informaţie şi la educaţie? Sau poate că minţile încuiate sunt greu de descuiat? Ce bariere ne mai putem pune noua înşine în calea progresului? Cât de greu ne este să evoluăm? La toate aceste întrebari vor fi nevoiţi să raspundă, peste ani, acei dintre noi care, cu puterea unei ştampile, anulează, din start, accesul tinerilor defavorizaţi la educaţia performantă a unui secol 21.
			Domnul Ioan Hoban: "Agricultura biologică - o oportunitate puţin exploatată" Revin cu un aspect despre care am mai vorbit şi care ar trebui să constituie prioritate şi pentru Guvern şi pentru administraţiile locale: oportunitatea pentru România a agriculturii biologice. Şi de aici conştientizarea ţăranilor, fiindcă termenul de fermier încă nu are acoperire în realitate, despre plusul de valoare al agriculturii biologice. Fac această declaraţie întrucât am văzut că şi Uniunea Europeană este preocupată de ceea ce înseamnă dezvoltarea agriculturii biologice, siguranţa alimentară, mediu, certificarea, etichetarea şi sistemele de control, toate luate în discuţie în Comisia pentru agricultură, care a votat un raport privind agricultura biologică. Întorcându-mă la România, agricultura biologică este abia la început de drum. Ea există, însă, dar ţăranii nu ştiu să-şi protejeze şi promoveze produsele agricole, necontaminate cu pesticide sau modificate genetic. România are un potenţial deosebit, iar campaniile de informare trebuie să ajungă în satele româneşti, acolo unde ţăranul a învăţat să nu stropească culturile cu pesticide, ştie ce înseamnă reciclare sau rotaţia culturilor, tratează animalele aşa cum a învăţat din moşi strămoşi, evitând antibioticele. Direcţiile agricole au datoria să fie mai mult în mijlocul producătorilor agricoli, să le prezinte "Planul de acţiune european în materie de alimentaţie şi agricultură biologică", pentru atingerea obiectivelor noii politici agricole comune şi stimularea agriculturii biologice. Legislaţia română trebuie pusă şi ea în consens cu cea a UE, pentru definirea mai clară a principiilor şi obiectivelor agriculturii biologice, pentru depăşirea disfuncţiilor pieţei interne, completarea şi îmbunătăţirea standardelor. În contextul creşterii cererii pentru produsele biologice, trebuie garantată pentru consumatori siguranţa produselor. România, stat membru al UE, are nevoie de reguli de etichetare care să asigure informarea consumatorului în legătură cu locul de provenienţă al produsului şi standardele de calitate al procesului de producţie. Standarde pe care PE doreşte să le extindă şi la restaurante, cantine, produse din lână, uleiuri esenţiale etc.
			Domnul Adrian Semcu: 276 de salariaţi dintre cei 395, disponibilizaţi de la S.C. PETROTRANS S.A. Ploieşti în baza H.G. nr. 1808 din 31.12.2006 nu pot beneficia de prevederile O.U.G. nr.8 din 2003 cu modificările şi completările ulterioare pentru simplul motiv că Ministerul Justiţiei, încă reprezentat de doamna Monica Macovei, nu a binevoit să îşi desemneze un reprezentant în comisia special constituită, din ordinul primului-ministru, pentru rezolvarea acestei probleme. Citez din memoriul care mi-a fost adresat de către liderii celor două sindicate din cadrul PETROTRANS S.A. : "Reprezentanţii sindicali au subliniat în toate demersurile lor că au fost de acord cu restructurarea de personal numai în condiţiile asigurării protecţiei sociale. Practic, astăzi, pe acelaşi program de restructurare, o parte din foştii salariaţi sunt beneficiari de protecţie socială, iar o alta nu. Facem menţiunea că fondurile băneşti au fost alocate pentru toţi cei 395 de salariaţi concediaţi colectiv la 31.12.2006 şi nu înţelegem opoziţia Ministerului Justiţiei în promovarea unui act normativ care ar elimina inechităţile generate de actuala situaţie." Comentarii? Poate doar unul: nu este prima oară când doamna Macovei face opoziţie în interiorul Guvernului, probabil în speranţa de a-l discredita în ochii cetăţenilor. Poate că ar fi cazul să punem punct aceste situaţii!
			Doamna Anca Constantinescu: "Războiul de gherilă continuă" Comisia de anchetă pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României şi-a finalizat activitatea şi a întocmit raportul, din care reies 19 "fapte grave" prin care acesta a încălcat Constituţia, deci primul pas a fost făcut. Dar a fost îndeplinit şi cel de-al doilea pas, şi anume acela prin care Parlamentul a modificat Legea referendumului, prin care preşedintele poate fi demis cu majoritatea simplă a celor care sunt prezenţi la urne. Parlamentul vorbeşte în numele electoratului, conştient fiind totuşi de faptul că Traian Băsescu este politicianul cu cea mai accentuată preferinţă electorală. Are rost continuarea acestui război? câte comisii şi legi vor mai face parlamentarii pentru a-l îndeparta pe Băsescu şi ce vor avea de gând pentru a-i pune pe liber pe democraţi? Curtea Constituţională a decis că este legală constituirea acestei comisii de anchetă de suspendare a preşedintelui, iar Partidul Democrat respectă această decizie, chiar dacă ea nu confirmă opţiunea noastră. Faptul că la această dată s-a conturat în Parlamentul României o coaliţie antiprezindenţială, formată atât din partide aflate în opoziţie, cât şi dintr-un partid aflat la guvernare, dă cu siguranţă de gândit electoratului. Domnilor colegi parlamentari, s-ar putea ca "cine sapă gropata altuia să cadă în ea". Unii îşi doresc atât de mult suspendarea preşedintelui şi înlăturarea democraţilor, încât la viitoarele alegeri anticipate veţi avea surpriza ca electoratul să dorească ca tot Băsescu să fie preşedinte şi tot democraţii să facă un viitor guvern. Dumneavostră credeţi că România va intra în normalitate dacă Băsescu demisionează, dar eu cred că un alt guvern, fie el bicolor sau tricolor, tot nu ar rezolva criza politică din Romînia. Domnul Voiculescu continuă să mintă spunând că doreşte alegerile anticipate şi că Partidul Conservator nu va participa la nici o guvernare. Oare? Partidul Conservator îşi doreşte cu ardoare participarea la o nouă guvernare, fie că va avea loc acum, fie că va avea loc după anticipate sau la viitoarele alegeri parlamentare, asta în cazul în care vor mai putea intra în Parlament. Traian Băsescu a cerut guvernului să îşi asume un vot de încredere în Parlament, deoarece relaţiile din interiorul coaliţiei se deteriorează pe zi ce trece, iar soluţia democratică la acest moment sunt alegerile anticipate, dar reacţiile partidelor din aşa-zisul viitor guvern au fost destul de dure. Stimaţi colegi, premierul Tăriceanu este cel care a mutat criza politică în interiorul guvernului cu atacuri succesive şi susţinute la adresa miniştrilor democraţi, pe care îi doreşte afară din guvern. Cred că este posibilă o eventuală colaborare a PNL cu PSD, dar liberalii încă nu s-au decis de care parte a baricadei se află şi, totuşi, se pare că aripa radicală din cadrul PNL face mari presiuni ca premierul să provoace ruptura definitivă cu Pardidul Democrat, dar nu cred că acesta şi-ar dori să fie numit "demolatorul Alianţei". Razboiul de gherilă este departe de a lua sfârşit!
			Domnul Constantin Traian Igaş: "Speranţe pentru românii de pretutindeni" Doamnelor şi domnilor deputaţi, În aceste zile, mai mult ca oricând, una dintre problemele care n-ar trebui să iasă din atenţia noastră, a tuturor, indiferent de culoarea noastră politică, este cea a fraţilor noştri români care trăiesc în afara graniţelor ţării noastre. Acest lucru m-a determinat ca astăzi să salut adoptarea de către Parlament a propunerii legislative privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. Este un lucru de necontestat faptul că numărul românilor ce trăiesc în afara graniţelor naţionale a crescut foarte mult în ultimii ani şi probabil că va mai creşte în viitorul apropiat. Indiferent că ei se află în Spania, Italia sau Serbia, ei, asemeni altor minorităţi, trebuie să se bucure de drepturi egale cu ale acestora şi, de ce nu, de sprijin din partea oficialităţilor româneşti pentru a-şi promova şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Iniţiativa promovată cu câteva zile în urmă îşi stabileşte ca obiect de reglementare reorganizarea unui departament mult controversat, cel al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi coordonarea Primului Ministru, precum şi înfiinţarea unei instituţii noi: Consiliul Românilor de Pretutindeni şi acordarea de facilităţi pentru românii de pretutindeni. Încă de la începutul mandatului meu de deputat, problema românilor de dincolo de graniţele naţionale a stat şi continuă să stea în atenţia mea. Dovadă stau în acest sens numeroasele mele interpelări adresate mai multor ministere, dar şi declaraţiile politice în care am încercat să fac o prezentare a problemelor cu care se prezintă una dintre comunităţile româneşti mari, cum este cea din Serbia. Nu puţine au fost şi continuă să fie problemele cu care aceştia se confruntă. Am făcut o prezentare a lor tocmai în speranţa unei schimbări a situaţiei în care aceşti români se aflau. Am sperat ca, prin intervenţiile mele, forurile îndreptăţite să ia acele măsuri care să poată veni în sprijinul lor. Este foarte important pentru aceşti români să vadă că nu sunt singuri, că nu sunt părăsiţi şi că cineva se preocupă de soarta lor. Ţinându-se cont de prevederile Convenţiei cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, adoptată de Consiliul Europei, la Strasbourg, la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, precum şi de celelalte acorduri semnate de-a lungul timpului, legea adoptată îşi propune să reglementeze drepturile tuturor persoanelor de etnie română, precum şi celor care aparţin filonului cultural românesc, din afara graniţelor României denumite în continuare români de pretutindeni, având ca scop menţinerea, promovarea şi afirmarea identităţii lor culturale, etnice, lingvistice şi religioase. Românii de pretutindeni, de oriunde s-ar afla ei, trebuie să se bucure de drepturi egale cu cele ale celorlalte minorităţi. Exemple se află exact lângă noi. În România, una dintre cele mai numeroase comunităţi s-a luptat pentru ca reprezentanţii ei să se bucure de aceleaşi drepturi cu cele ale cetăţenilor români. A reuşit astfel să se bucure de drepturi egale şi în continuare este preocupată de obţinerea şi a altor facilităţi, în afara celor deja obţinute. Pentru noi, acesta trebuie să fie un exemplu, pentru ca şi etnicii români din alte ţări să nu fie prejudiciaţi de nici unul din drepturile ce li se cuvin. Unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe a statului român, indiferent de alternanţa la putere şi culoarea politică a guvernului în funcţie, este sprijinirea dezvoltării culturale a românilor, indiferent că ei se află în Serbia, Italia, Canada sau Spania. Între obligaţiile constituţionale şi morale ale statului român, trebuie să se afle continuu şi cea de sprijinire şi întărire a legăturilor cu etnicii români care trăiesc în afara frontierelor ţării pentru ca aceştia să-şi poată păstra şi chiar dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă. Sper ca prin legea adoptată de către Parlament, aceste obiective să poată fi realizate, iar românii să se simtă protejaţi acolo unde se află. Vă mulţumesc.
			Domnul Radu Lambrino: Declaraţie politică intitulată "Epuizarea fondului de medicamente compensate în judeţul Timiş" A trecut mai bine de un an de când, în februarie 2006, guvernul îşi asuma răspunderea pentru pachetul de legi care ar fi trebuit sa reformeze din temelii domeniul sănătăţii. Performanţa ministrului Eugen Nicolăescu în punerea în aplicare a acestei reforme lasă însă de dorit. Ne-am obişnuit cu toţii deja cu imaginile de la jurnalele de ştiri cu oameni bolnavi care sunt nevoiţi să stea la cozi o noapte întreagă pentru a-şi putea primi medicamentele compensate. Dacă la început acestea erau puse pe seama unui prost management al sistemului, după un an de reformă, această explicaţie nu mai este credibilă sau trebuie asumată de conducerea ministerului ca o probă a propriei incapacităţi de a schimba sistemul. Iată cum explica situaţia domnul ministru Nicolăescu cu un an în urmă, conform ziarului Cotidianul din 5.5.2006: "Buluceala la compensate apare din cauza clienţilor panicaţi, care se înghesuie în primele zile ale lunii să prindă plafonul. Este clar că cetăţenii sunt în continuare neîncrezători în faptul că vor găsi medicamente aproape pe tot parcursul lunii şi, ca atare, după un vechi obicei, s-au dus la farmacii din prima zi a lunii, rezultatul fiind bine cunoscutele cozi". Acum, la un an de la respectiva declaraţie, mai putem accepta repetarea aceleiaşi situaţii fără să îl întrebăm pe domnul ministru asupra cauzelor? Din păcate, înghesuiala din faţa farmaciilor în primele zile ale lunii este şi azi justificată chiar de realitatea sistemului, căci lună de lună plafonul se dovedeşte a fi insuficient pentru acoperirea reţetelor celor care au nevoie de medicamente, oameni care cotizează sau au cotizat la sistemul de asigurări de sănătate şi care astfel au îndreptăţirea, atât legală, cât şi morală de a primi compensaţiile respective. În calitate de deputat de Timiş, îmi revine datoria de a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte situaţia acestor medicamente compensate în judeţul Timiş. Nu a existat o singură lună în acest an de reformă a ministrului Nicolăescu în care să nu fi existat această problemă. În fiecare lună întrebarea care se pune este: oare până la ce data se vor putea elibera reţete compensate? Au existat chiar situaţii în care în primele zile ale lunii erau deja epuizate plafoanele pentru aceste compensări în întreg judeţul, lucru care a atras după sine protestele persoanelor aflate în nevoie, dar şi ale farmaciştilor din judeţ. De fiecare dată scenariul este acelaşi: câte un reprezentant al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate ne asigură că luna viitoare va fi mai bine şi că, de fapt, sunt fonduri suficiente. O eventuală suplinire a fondurilor din partea Casei Judeţene mai salvează situaţia pentru câteva zile, iar fericiţii contribuabili care află la timp, pot spera că îşi vor putea primi medicamentele compensate. Anormalitatea acestei situaţii este evidentă: îmbolnăvirile şi nevoile de medicamente nu ţin cont de calculele contabile, de promisiuni şi de calendarul fiecărei luni. Atâta timp cât pe 27 februarie purtătorul de cuvânt al CJAS Timiş ne asigura că nu vor fi probleme în luna martie, pentru ca doar câteva zile mai târziu majoritatea farmaciilor să nu mai aibă bani pentru medicamente compensate, succesul reformei domnului ministru Nicolăescu este mai mult decât compromis. Asumarea răspunderii Guvernului cu un an în urmă pentru pachetul de legi vizând reformarea sistemului de sănătate rămâne din păcate un gest inutil atâta timp cât Ministerul de resort, în frunte cu ministrul, se dovedeşte a fi incapabil să gestioneze reforma.
			Domnul Laurenţiu Mironescu: Prin prezenta declaraţie doresc să atrag atenţia asupra totalei lipse de consideraţie cu care statul român găseşte cuvenit să îi trateze pe cei care i-au apărat integritatea chiar şi cu preţul vieţii. Acest ilustru dispreţ al statului faţă de piloţii români căzuţi la datorie în lupta pentru eliberarea şi apărarea României a condus la exhumarea rămăşiţelor acestor eroi din locurile de veci ale Cimitirului Ghencea-Militar care li se cuveneau de drept, şi la mutarea lor într-un "sanctuar" mizer, părăginit, în firide igrasioase, ale căror plăci comemorative distruse lasă expuse privirii osemintele. Conform legislaţiei în vigoare, aceşti apărători ai patriei au dreptul la un loc de veci gratuit, transmisibil numai membrilor familiei. În cimitirul Ghencea - Militar se pare că această legislaţie nu se aplică, din contra, în mormintele cuvenite generalilor români distinşi cu cele mai înalte ordine ale vremii şi cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul sunt acum înmormântaţi iluştri necunoscuţi, care au servit prin unităţi de intendenţă, şi nu în plin tir inamic, sau oameni cu dare de mână. Aceasta dovedeşte încă o data, dacă mai era cazul, că statul român, în loc să recompenseze adevăratele valori, este dornic să obţină un profit de la cei dornici să-şi petreacă măcar somnul veşnic în calitate de eroi. Aceşti soldaţi şi-au câştigat dreptul de a-şi petrece veşnicia nu în osuare mizere, ci în cavourile Cimitirului Ghencea - Militar, cu toate onorurile ce li se cuvin eroilor neamului. Legislaţia prevede că dupa exhumare osemintele trebuie păstrate în osuare, dar acest termen pare să fie necunoscut celor care au "depozitat" rămăşiţele aviatorilor români căzuţi în luptă într-un beci înfricoşător la subsolul mucegăit al Mausoleului Cimitirului Ghencea - Militar.
			Domnul Marius Rogin: "21 marie, Ziua internaţională pentru eliminarea disscriminării rasiale" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Un eveniment important, peste care nu trebuie să trecem foarte uşor şi care merită a fi consemnat, este şi ziua de 21 martie, pe care cu toţii o sărbătorim ca ziua internaţională pentru eliminarea discriminării rasiale. În această zi a anului 1960, la o demonstraţie paşnică din Sharpeville, Africa de Sud, poliţia a ucis nu mai puţin de 69 de persoane care manifestau împotriva legilor care promovau aparthaid-ul. Prin proclamarea acestei zile, Adunarea Generală a făcut apel la comunitatea internaţională să îşi sporească eforturile de a elimina toate formele de discriminare rasială. Se cuvine să ne întoarcem puţin în trecut pentru a ne aminti ce a reprezentat de fapt acest apartheid pentru omenire. A reprezentat politica separării rasiale, promovată în trecut de Africa de Sud, devenind regimul guvernamental din această ţară până la începutul anilor '90. Legile apartheid-ului clasificau oamenii în trei grupuri rasiale majore: albii; bantu - africanii negri; coloraţii - care erau descendenţii primelor grupuri combinate. Legile acestuia stabileau locul de trai permis fiecărui grup în parte, precum şi nivelul educaţional pe care aveau dreptul de a-l primi. Legile interziceau majoritatea contactelor între rase, au separat şi discriminat facilităţile publice şi au negat reprezentarea nonalbilor în guvernul naţional. Cei ce se împotriveau deschis apartheid-ului erau consideraţi comunişti şi guvernul a trecut la o legislaţie bazată pe strictă securitate, transformând astfel Africa de Sud într-un stat poliţist. Trebuie consemnat de către noi, pentru că şi istoria îl consemnează, un nume care şi-a câştigat acest drept prin lupta pe care neîncetat a dus-o împotriva oricăror discriminări rasiale: Nelson Mandela. A luptat neîncetat pentru ca negrii să se elibereze din lanţurile negative în care fuseseră strânşi de secole de puterea colonială. Siguranţa în propriile forţe şi conştiinţa valorii proprii trebuiau să înlocuiască ideea că îşi merită soarta şi că bunăstarea lor depinde întru totul de albi. În perioada anilor '70, mii de tineri activişti au fost aruncaţi în închisoare, peste 14 000 din ei au fost nevoiţi să părăsească ţara, sporind numărul celor înscrişi în mişcările de eliberare, mai mulţi dintre ei intrând apoi în formaţiuni armate. După masacrul de la Sharpeville din 1960, Mandela a fost acuzat de înaltă trădare, condamnat pe viaţă şi băgat în închisoare. Împreună cu alte 150 de persoane au fost acuzaţi că planificaseră, însărcinaţi fiind de forţele comuniste internaţionale, o conspiraţie pentru a răsturna în mod violent statul sudafrican. Nelson Mandela nu a renunţat niciodată la crezul democraţiei şi egalităţii. În ciuda tuturor provocărilor, el nu a răspuns niciodată cu rasism la actele de rasism. Viaţa sa constituie în continuare o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care sunt oprimaţi şi discriminaţi, pentru toţi care luptă împotriva oprimării şi discriminării în Africa de Sud sau oriunde altundeva în lume. Discriminarea pe bază de rasă, culoare sau etnicitate, reprezintă, doamnelor şi domnilor, aproape întotdeauna o violare a drepturilor omului. În conformitate cu Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială, convenţia internaţională fundamentală privind interzicerea discriminării rasiale, termenul discriminare rasială înseamnă orice distincţie, excludere, reacţie sau preferinţă pe bază de rasă, culoare, descendenţă sau origine naţională sau etnică ce are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoaşterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice. 21 martie a fost declarată Ziua internaţională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasistă de Consiliul General al Naţiunilor Unite ca urmare a asasinatelor a 70 de demonstranţi anti-apartheid în Sharpeville, Africa de Sud, în 1960. Anual, în timpul săptămânii europene de acţiuni, mii de persoane se organizează pentru mai multă toleranţă, drepturi egale şi o sărbătorire a diversităţii europene. Rasismul nu poate fi nici justificat nici tolerat - trebuie să devină demodat! De multe ori rasismul poate fi "normalizat" " Cheia pentru a învinge rasismul este conştientizarea şi colaborarea între mai multe grupuri şi indivizi care vor să facă ceva contra rasismului în Europa! Anti-rasismul trebuie să devină cât mai promovat în cultura tânără contemporană. Trebuie să ne exprimăm contra rasismului în fiecare zi şi împotriva tendinţelor negative din politica europeană. Trebuie să combatem rasismul prin acţiuni unite. Trebuie să acţionăm împreună! Va multumesc.
			Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Zilele acestea s-au împlinit 50 de ani de când la Roma a fost semnat de către Belgia, Franţa, germania, Italia, Luxemburg şi Olanda Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (Piaţa Comună), devenită, după Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeană, care grupează 27 de membri, în rândul cărora se află, o spunem cu deplină satisfacţie, şi România. Uniunea Europeană a apărut dintr-o necesitate reclamată de veacuri, pentru a înlătura din viaţa bătrânului continent dezastruoasele războaie în care s-au complăcut vechile imperii şi, în acelaşi timp, pentru a constitui o pavăză împotriva marilor tragedii provocate de nazism, bolşevism şi războiul rece, dar şi pentru implementarea unor noi relaţii interstatale vizând pacea şi colaborarea activă, pe baza unor noi norme, menite să asigure bunăstarea europenilor. Înfăptuirea acestui proces istoric n-a fost deloc un marş "en fanfare", ci unul presărat cu multe rezerve, suspiciuni şi greutăţi. Nu puţini au fost cei care şi-au manifestat teama că prin integrare statele membre îşi vor pierde identitatea, că se vor topi într-un stat federal, că ţările mici vor fi angajate într-o concurenţă acerbă, căreia nu-i vor putea face faţă. Într-o oarecare măsură, aceste suspiciuni se aud şi astăzi, unii dintre comunitari exprimându-şi insatisfacţia pentru creşterea lentă a economiei şi pentru persistenţa unui şomaj ridicat. Potrivit unui recent sondaj de opinie, realizat în Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania, doar 25% din repondenţi au apreciat că nivelul lor de trai s-a îmbunătăţit după ce au devenit comunitari, în timp ce 44% din cei aproape 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene consideră că viaţa lor s-a înrăutăţit. În pofida unor asemenea nemulţumiri, puţini europeni cred că ţările lor ar fi fost mai avantajate dacă ar fi rămas în afara Uniunii. Desigur, UE nu funcţionează ca un ceasornic nici după cinci decenii de existenţă. Date fiind discrepanţele existente în dezvoltarea celor 27 de ţări, controverse de genul celor intervenite în semnarea Tratatului constituţional ori adoptarea monedei unice se vor semnala şi în viitor. Este firesc să apară unele divergenţe, de vreme ce nu putem vorbi de o integrare mai profundă a pieţei unice, în care companiile, oamenii şi capitalul să circule liber. În cadrul reuniunii de la Berlin a liderilor celor 27 de state membre, organizată cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea Uniunii Europene, doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, ţara care deţine preşedinţia forului european, a făcut unele precizări în legătură cu stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană, asumându-şi, totodată, sarcina deloc uşoară de a găsi o soluţie pentru ieşirea din impasul general creat în urma respingerii Tratatului constituţional de către referendumurile din Franţa şi Olanda. Afirmând că Uniunea Europeană nu este nici un stat-mamut, nici o simplă organizaţie internaţională, doamna Merkel a precizat că nici în următorii 50 de ani forul comunitar nu va fi un stat federal european, subliniind că şi în viitor se va menţine diversitatea statelor naţionale. Cancelarul german a deschis chiar şi fereastra spre viitor a Uniunii Europene, declarând: "Trebuie să ne îndreptăm către crearea unei armate comune europene şi a unui sistem de protecţie socială solid, care să aibă la temelie libertatea şi responsabilitatea individului. Valoarea care va ghida construcţia europeană pentru următorii 50 de ani trebuie să fie toleranţa". La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Durao Barroso, a spus: "Trebuie să-i inspirăm pe cetăţenii europeni cu o viziune pentru următorii 50 de ani, trebuie să le explicăm că Uniunea Europeană este cel mai bun răspuns la provocările secolului XXI". Din păcate, în Declaraţia privind valorile şi obiectivele Uniunii Europene, semnată la reuniunea aniversară de la Berlin şi care constituie cel mai important document în actuala componenţă comunitară, sunt trecute în derizoriu două dintre problemele capitale pentru viitor: problema Tratatului comunitar, care ar urma să fie adoptat în 2009, şi extinderea Uniunii. Din acest punct de vedere, România trebuie să se socotească fericită că a prins ultimul tren, dar, în acelaşi timp, are obligaţia să se concentreze asupra tuturor problemelor nevralgice de care depinde integrarea, şi nu doar aderarea - justiţia, administraţia, agricultura, problema absorbţiei fondurilor comunitare, corupţia şi altele. În acelaşi timp, ca membru al Uniunii Europene - imensă familie în care domneşte pacea şi prosperitatea-, trebuie să susţinem aplicarea recomandărilor Consiliului European privind strategia de la Lisabona şi să sprijinim propunerile de reducere a birocraţiei comunitare şi de ameliorare a legislaţiei muncii, sporirea investiţiilor în domeniul educaţiei şi cercetării, perfecţionarea sistemelor de protecţie socială. Trebuie să înţelegem că procesul integrării noastre înseamnă întărirea democraţiei, dezvoltarea economico-socială şi nicidecum scandalul între forţele de decizie şi liderii lor. Aceasta cu atât mai mult cu cât procesul înfăptuirii marilor proiecte ale Uniunii Europene are şanse să se confrunte cu factori de risc enormi, cum sunt încălzirea globală, ameninţarea nucleară, criza resurselor naturale, războiul împotriva terorismului şi multe alte pericole. Să fim, însă, optimişti, dar mai ales să ne angrenăm cu toate forţele şi cu întreaga responsabilitate în dezvoltarea Casei noastre comune, care este Uniunea Europeană. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Robocopul galben" Am să încep cu o scurtă poveste de... deşteptat adulţii. A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi fost, la rădăcina supărării n-ar fi stat nici un rost. A fost odată un personaj pe care unii l-au poreclit, cu multă duioşie şi la fel de multă compătimire, Robocopul Galben. Acesta a făcut multe lucruri la viaţa lui, unele mai bune, altele mai rele. Din păcate, lucrurile mai puţin bune le-au copleşit pe cele dintâi, aşa încât, cu părere de rău, povestitorul trebuie să admită că Robocopul Galben nu se bucură de o imagine tocmai roz. Dându-şi seama că nu mai are nicio posibilitate să redevină "ceea ce a fost şi, eventual, un pic mai mult decât atât", Robocopul Galben vorbeşte azi, într-una, despre Patrulaterul Negru. Tot ceea ce se întâmplă rău în ţara asta îşi găseşte o singură explicaţie în sinapsele microcipurilor din creierul său robocopic: PNL şi guvernul Tăriceanu. Din acest motiv, zice el, ar exista un grup de partide care nu urmăresc decât să ducă ţara de râpă. Iar pentru ca această plăsmuire politico-fantastică să poarte un nume - şi nu unul oarecare, ci cât mai bombastic - Robocopul Galben a numit-o "Patrulaterul Negru". Pe vremea când făcea atletism de performanţă, Robocopul Galben s-a lăsat păcălit de Spân şi i-a dat voie acestuia să treacă în faţă, iar Spânul a câştigat cursa cu obstacole. Gelos, Robocopul Galben a început apoi să-l fitilească pe Spân, doar-doar l-o împinge pe acesta la încăierare cu toţi aceia care mai populează basmul despre Nestematele Cerbului, despre salăţile din Grădina Ursului şi despre pielea Ursului din Pădure. Ba nu. Pielea Ursului din Pădure face parte dintr-o altă poveste, chiar dacă Robocopul Galben ar dori-o jupuită anticipat, de corul vânătorilor, la masa de lucru a unui guvern de uniune naţională sau a unui guvern de tehnocraţi. Făcând parte dintr-o altă poveste, cele două feluri de guvern nu au ce căuta în istoria noastră actuală. Şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa. Ieşind din lumea basmului şi revenind în lumea scenariilor vehiculate în ultimele câteva zile, aş vrea să subliniez că toţi aceia care cântă prohodul Alianţei DA se grăbesc ca fata mare la măritat. Alianţa nu a murit şi nu va muri cu una, cu două, doar pentru că aşa-şi doresc domnul Theodor Stolojan şi grupul său de sfătuitori PLD-işti. Partidul Naţional Liberal nu a făcut şi nu face înţelegeri oculte, menite să producă despărţirea de partenerul de alianţă, Partidul Democrat. Acest scenariu, al presupusei duplicităţi liberale, a fost inventat de PLD şi apoi a fost repetat cu obstinaţia picăturii chinezeşti, tocmai ca să capete o aşa-zisă consistenţă. Preluat, inevitabil, în dezbaterile din presă şi din audio-vizual, zvonul acesta nu are alt rost decât să creeze turbulenţa unui efect de avalanşă a minciunii. Aţi văzut, desigur, cum fug schiorii din faţa aburului îngheţat ce învăluie uriaşele alunecări de zăpadă şi gheaţă de pe versantul muntelui. În viziunea celor care au pus la punct această intoxicare, tot aşa ar trebui să fugă PD-ul de PNL, aburit fiind, la rece, cu văicărelile şi insinuările PLD. Guvern de tehnocraţi sau guvern de uniune naţională se pot admite doar în situaţii de criză extremă, cum ar fi izbucnirea unui război sau iminenţa declanşării unui crah economic. Din fericire, nimic din ceea ce ar justifica o asemenea abordare nu se manifestă în momentul de faţă. Ca să sintetizez: PNL nu trădează PD. PD nu are de ce să se ferească de colaborarea pe mai departe cu PNL. România nu este acum în situaţia de a avea nevoie de un guvern de tehnocraţi. România nu este nici în situaţia de a necesita un guvern de uniune naţională. Guvernul are nevoie de tot sprijinul politic pe care îl poate obţine în Parlament pentru transpunerea în viaţă a programului de guvernare al Alianţei PNL-PD. Soluţia trebuie să vină, şi va veni, de la premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Orice presiuni exercitate acum asupra guvernului sunt contraproductive. Iar în concluzie aş vrea să adaug că a trecut vremea poveştilor cu roboţei deştepţi, care desenează figuri geometrice pe asfalt, în acordurile muzicii de fanfară. Clasa politică s-a maturizat, electoratul aşişderea, iar istorioarele glumeţe suferă de un mare defect: până la urmă se dovedesc a fi neadevărate.
			Domnul Gheorghe Valeriu: Cu 50 de ani în urmă, şase state distruse de război puneau bazele Comunităţii Economice Europene prin semnarea Tratatului de la Roma la 25 martie 1957. Acest tip de colaborare transfrontalieră a devenit în timp un deziderat pentru tot mai multe state europene, datorită numeroaselor beneficii aduse de implementarea unui astfel de proiect, considerat îndrăzneţ la acea dată. După căderea Cortinei de Fier în anii '90, Uniunea Europeană a devenit pentru cetăţenii statelor foste comuniste un pilon deosebit de important în realizarea tranziţiei către o economie de piaţă şi o democraţie veritabilă. Datorită acestor doi factori esenţiali pentru progres şi prosperitate astăzi, legăturile dintre cele 27 de state sunt din ce în ce mai strânse. Poate mulţi rămân sceptici cu privire la beneficiile pe care această Uniune le poate aduce. Eu am sa încerc să enumar câteva dintre realizările remarcabile ale UE pe care poate nu le conştientizăm în viaţa de zi cu zi, dar fără de care nu ar fi fost posibil prezentul în care trăim: pace şi stabilitate pe continent, Uniunea fiind unul dintre promotorii importanţi ai păcii in lume; libertate şi democraţie, spaţiul european fiind caracterizat în primul rând de lipsa frontierelor şi de libera circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor; prosperitate şi creştere economică, datorate existenţei pieţei unice, cea mai vastă zonă de liber schimb din lume, şi normelor comune de protecţie a mediului şi de siguranţă a produselor. Dacă cetăţenii români au acum libertatea de circulaţie, posibilitatea de a învăţa, munci sau de a investi în orice alt stat, aceasta se datorează statutului de membru al UE. Suntem parte a unei Uniuni în care vocea cetăţeanului este ascultată cu aceeaşi atenţie în orice capitală şi care are obligaţia de a-şi proteja cetăţenii în orice colţ al lumii s-ar afla aceştia. În ciuda diversităţii culturale, lingvistice şi de tradiţii, ne unesc valori comune: libertatea, democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi egalitatea. Toate acestea constituie suficiente motive pentru ca şi noi românii să celebrăm, alături de toţi cetăţenii europeni această zi deosebit de importantă şi să urăm Uniunii Europene "La mulţi ani!".
			Domnul Mircia Giurgiu: Declaraţie politică intitulată "Obezitatea - problema mileniului 3" Obezitatea reprezintă o problemă mondială, afectând în prezent sute de milioane de oameni de pe toate continentele. Dacă obezitatea adultului a fost amplu studiată, nu acelaşi lucru se poate spune despre obezitatea copilului, căreia i se acordă atenţie abia în ultima perioadă. Obezitatea copilului este o realitate curentă căreia societatea trebuie să-i acorde atenţia cuvenită. Dincolo de variaţiile largi ale diferitelor statistici în ceea ce priveşte incidenţa şi prevalenţa acestei patologii, toate sunt, de fapt, în acord asupra creşterii frecvenţei obezităţii copilului, aceasta fiind considerată astăzi cea mai frecventă tulburare de nutriţie la copii şi adolescenţi în ţările dezvoltate. În contextul general al tendinţei mondiale de creştere a frecvenţei obezităţii, obezitatea copilului a dobândit, în ultimii ani, un interes tot mai larg, reprezentând tema de cercetare a unor studii epidemiologice extinse, derulate în mai multe state. În urma prelucrării datelor din 79 de ţări, experţii estimează că în lume există în prezent aproximativ 22 de milioane de copii obezi, cu vârsta mai mică de 5 ani. Conform rezultatelor Studiului de Evaluare a Stării de Sănătate şi Nutriţie iniţiat în anul 1963 în Statele Unite, se constată că până în 1995 numărul cazurilor de obezitate s-a dublat, crescând cu 54% la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-11 ani şi cu 40% la grupa de vârstă 12-17 ani. Conform datelor, la sfârşitul mileniului, 32% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 5-14 ani erau supraponderali, iar 14% din copiii cu vârsta între 6-11 ani şi 11% din cei cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani erau obezi. Programul Naţional de Supraveghere a Stării de Sănătate din Anglia a relevat că frecvenţa supraponderii copilului a crescut în ultimele decenii de la 7,3% la 15%; frecvenţa obezităţii este estimată în prezent la 5%. În Canada, în perioada 1970-1990 s-a înregistrat o creştere a frecvenţei obezităţii copilului şi adolescentului cu 43%. Aceeaşi tendinţă se remarcă şi în ţările asiatice. Astfel, conform datelor Centrului Naţional Chinez de Statistică Medicală, frecvenţa obezităţii a crecut la preşcolarii din această ţară cu 10% pentru sexul masculin şi 8,7% pentru cel feminin. În Coreea, în ultimii 18 ani frecvenţa obezităţii copilului şi adolescentului a crescut la cote alarmante, astfel încât în zona centrală a Seulului se remarcă o mărire a acesteia de 3,2 ori la sexul feminin şi de 4,6 ori la cel masculin. România raporta anul trecut o creştere a obezităţii copilului de 8%. Obezitatea poate apărea la orice vârstă, în orice moment al copilăriei sau al vieţii adulte, dar de mare importanţă este faptul că o mare proporţie a copiilor supraponderali şi obezi devin adulţi obezi. Apariţia bolii pare să fie influenţată de o serie de factori ce intervin pe parcursul vieţii, în etape diferite ale evoluţiei cronologice dar care de cele mai multe ori se întrepătrund. Perioada de preşcolar şi şcolar mic (3-10 ani) este deosebit de importantă pentru predicţia obezităţii viitoare. Aproximativ 50% din totalul preşcolarilor supraponderali vor deveni adulţi supraponderali iar riscul de a deveni adulţi obezi este de două ori mai mare pentru copiii supraponderali, comparativ cu copiii normoponderali. Acest risc este de 3 până la 10 ori mai crescut în cazul copiilor obezi, comparativ cu normoponderalii. Creşterea treptată şi exagerată a greutăţii corporale între vârsta de 3 şi 10 ani determină o obezitate progresivă, severă şi persistentă, datorită creşterii numărului de celule adipoase. Greutatea la vârsta adolescenţei este un alt factor predictiv al greutăţii adultului. Adolescenţii obezi au un risc global de 5-20 ori mai mare de a deveni adulţi obezi şi de muri precoce, prin boli cardio-vasculare. Majoritatea studiilor efectuate până acum în ceea ce priveşte influenţa obezităţii la copil şi adolescent au rezultate ce converg către aceeaşi concluzie: obezitatea apărută în copilărie şi menţinută la vârsta adultă este mai greu de tratat decât cea apărută la maturitate. Dacă avem în vedere numeroasele complicaţii asociate obezităţii, precum şi comorbidităţile, unele dintre ele cu prognostic vital, putem înţelege impactul major al acestei patologii apărute la vârste fragede asupra individului, colectivitaţii şi nu în ultimul rând, asupra societăţii în general. Dintre complicaţiile obezităţii diabetul zaharat tinde a deveni boala secolului, dar nu sunt de neglijat complicaţiile cardiovasculare care duc la mortalitate precoce, cele osteo-articulare, endocrine (infertilitate), digestive (litiază biliară) etc. În decursul anilor, obezitatea copilului a fost considerată ca o simplă creştere nearmonioasă a organismului, unii părinţi considerând-o chiar ca un semn de sănătate. Mitul "copilului dolofan şi frumos" este astăzi total depăşit, numeroase publicaţii atrăgând atenţia asupra consecinţelor fizice, metabolice şi psihologice ale acestei supraîncărcări adipoase, cât şi asupra perenităţii acestei boli metabolice care, odată instalată, devine din ce în ce mai greu de tratat şi, ulterior, de prevenit reapariţia sa. Greşelile alimentare reprezintă cert una dintre principalele cauze ale acestei explozii de suprapondere şi obezitate la copil şi adolescent, alături de reducerea gradului activităţii fizice zilnice. Este binecunoscut rolul nefast jucat de alimentaţia hipercalorică, hiperlipidică, bogată în lipide trans şi glucide simple asupra stării de sănătate a populaţiei. În ultima perioadă, piaţa alimentară de desfacere a fost invadată de aşa numitele produse fast-food, a căror principală caracteristică este densitatea calorică mare în cantităţi reduse de aliment, cu o valoare nutriţională redusă. Sunt produse bogate în grăsimi, zahăr şi sare şi sărace în fibre alimentare, vitamine şi minerale şi care consumate zilnic au urmări dezastroase pentru sănătatea copilului. Ca urmare, deşi din punct de vedere senzorial, de cele mai multe ori aceste produse alimentare sunt mult mai atractive, atât în ceea ce priveşte gustul, mirosul, cât şi aspectul exterior şi reprezintă şi "o modă" printre cei tineri, ele nu oferă principiile alimentare în cantităţile şi în proporţiile recomandate pentru o creştere şi dezvoltare normale, având chiar efecte negative la nivelul economiei organismului. Astfel, surplusul energetic va fi depozitat sub formă de ţesut adipos, cu toate consecinţele acestuia, atât în perioada copilăriei şi adolescenţei, cât şi mai târziu, în perioada adultă. În perioada adolescenţei, prezenţa obezităţii determină un risc crescut al depresiei sau al tulburărilor de comportament alimentar precum anorexia sau mâncatul compulsiv, în special datorită preocupărilor tot mai frecvente asupra greutăţii corporale şi a idealului cultural promovat, de a fi slab. Obezitatea apărută încă de la vârsta adolescenţei afectează statutul socio-economic al persoanei la vârsta adultă. Studiile realizate au demonstrat că numărul persoanelor care s-au confruntat cu probleme de obezitate din adolescenţă şi au un venit mic, educaţie medie şi sunt necăsătorite este mai mare decât în cazul persoanelor cu greutate normală în adolescenţă. Obiceiurile alimentare şi cele legate de activitatea fizică a unui individ îşi au originea în copilărie, însă se stabilizează şi permanentizează în special pe parcursul adolescenţei. Acest lucru este influenţat de factori psihologici caracteristici vârstei adolescenţei şi de cei sociali, precum şcoala şi relaţiile interpersonale cu colegii de aceeaşi vârstă. Astfel, şcoala are un rol esenţial în formarea unor comportamente alimentare sănătoase. Programele de educaţie privind o alimentaţie sănătoasă, absolut obligatorii în şcoli, îşi văd roadele în timp şi se confruntă cu o serie de dificutăţi ce fac necesară suplimentarea lor cu alte măsuri, precum interzicerea comercializării unor tipuri periculoase de alimente (fast-food) în incinta şcolii: consecinţele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari, ceea ce face dificilă focalizarea pe aceste consecinţe de lungă durată. Autocontrolul este un mecanism ineficient şi tardiv în reducerea consumului produselor periculoase în cazul copiilor şi adolescenţilor; comportamentele de risc au mai multe consecinţe imediate decât comportamentele sănătoase. Ca urmare, mulţi adolescenţi optează pentru comportamentul care le oferă recompensa pozitivă imediată, fără a lua în considerare consecinţele nefaste pe termen lung. comportamentele de risc odată formate, precum comportamentele alimentare neadecvate, sunt greu de modificat şi solicită din partea adolescentului şi a familiei foarte mult efort consecvent de ani de zile. Procesul de modificare a unui comportament de risc este un proces îndelungat, datorită factorilor care menţin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare sistematic şi de lungă durată. Interzicerea consumului de alimente de tip "fast-food" în şcoli este o măsură necesară şi imediată pentru a da timp educţiei nutriţionale să dea roade. În timp, ea însăşi devine o metodă de educaţie nutriţională.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: Declaraţie politică: "Pomana elctorală" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mai întâi ca ziarist şi ulterior ca cetăţean implicat politic, am trecut cu bine prin toate campaniile electorale din ultimii 17 ani, începând cu săptămânile şi zilele acelea ciudate de dinainte de Duminica Orbului şi până la cele mai recente alegeri locale parţiale, desfăşurate luna aceeasta inclusiv în judeţul Vâlcea. Până de curând, credeam că le-am văzut pe toate. Că am aflat toate tertipurile prin care unele partide politice încearcă, şi nu de puţine ori reuşesc să păcălească prevederile legii electorale, în dorinţa lor de a obţine câştig de cauză, fie printr-o campanie purtată cu mijloace perfide, fie prin acţiuni de fraudă în chiar ziua alegerilor. Nu le mai enumăr aici, fiindcă sunt multe şi destul de bine cunoscute de toată lumea. Mărturisesc, însă, că m-am înşelat. Nici o clipă nu m-am gândit că până şi tradiţiile creştineşti legate de pomenirea morţilor ar putea deveni metode concrete de încălcare a legii electorale, aşa cum s-a întâmplat joia trecută în comuna vâlceană Tetoiu, unde văduva fostului primar s-a ambiţionat să terfelească memoria răposatului ei soţ, în încercarea disperată de a câştiga pentru sine fotoliul de prim-edil al comunei. Aproape 200 de pachete, conţinând alimentele aşa-zis tradiţionale în vederea mituirii electoratului de la ţară: ulei, zahăr, făină, mălai şi - în conformitate cu dieta ortodoxă de Blagoveştenie - conserve de peşte, au fost confiscate la drumul mare din portbagajele unor autoturisme, chiar în timp ce candidata-văduvă - sau văduva-candidată - le împărţea trecătorilor dintr-un sat unde avea nevoie să mai obţină nişte voturi în plus faţă de primul tur de scrutin. Confiscarea a dispus-o poliţia, care a şi întocmit un proces-verbal de constatare. Întrebată fiind de ce împărţea la oameni pachetele respective, văduva-candidată a răspuns, cu seninătate, că îi făcea pomană de 60 de zile răposatului ei bărbat, trecut la cele veşnice pe data de 5 ianuarie anul acesta. Dar de la data decesului nu au trecut două luni, nici trei luni, ci aproximativ două luni şi jumătate. În plus, era într-o zi de joi şi nimeni în Tetoiu sau în vreo altă comună din Vâlcea nu a auzit vreodată de ţinerea unui parastas la mijlocul săptămânii. În fine, un simplu calcul aritmetic demonstrează că respectivele 200 de pachete, câte au mai fost găsite de poliţie în portbagajele a două din cele trei autoturisme care fuseseră semnalate iniţial, valorează cel puţin 1.000 de euro. Oare în ce comună relativ săracă din România o funcţionară a primăriei, cum este văduva fostului primar, dispune de câte 1.000 de euro de fiecare dată când soseşte sorocul vreunui parastas? Iar din câte se ştie, tradiţia oltenească prevede mai multe parastase decât în oricare altă regiune din ţară... Oare dimensiunile notei de plată a parastasului să se fi datorat anunţatei vizite în comună a preşedintelui de onoare al PSD, senatorul Ion Iliescu, care urma să sosească la Tetoiu, unde a şi ajuns, la doar câteva ore după incidentul cu pricina, în scopul de a susţine candidatura văduvei fostului primar, fie-i ţărâna uşoară?!? Este evident că doamna care candida la primărie din partea PSD numai parastas nu făcea şi vom urmări cu mare interes să vedem cum anume se va finaliza dosarul penal pe care poliţia şi parchetul trebuie să le instrumenteze, conform legii, în baza plângerii penale care le-a fost adresată. Cu acelaşi interes dorim să vedem şi ce măsuri vor lua autorităţile competente împotriva infracţiunii comise de un sponsor al PSD Vâlcea, care şi-a permis ca, în aceleaşi ultime zile de dinaintea turului decisiv de scrutin, să împrăştie prin toată comuna fluturaşi prin care le promitea cetăţenilor din Tetoiu că, dacă va ieşi primar candidata respectivă, luni, după vot, el personal va dona comunei o ambulanţă. Un exemplar al fluturaşului a fost anexat ca material probator la o a doua plângere penală ce a fost adresată poliţiei din Vâlcea. Nu în ultimul rând, suntem foarte interesaţi să aflăm cine anume a tipărit, în multe exemplare, numărul 1 - şi ultimul! - dintr-un aşa-zis ziar local al comunei Tetoiu, distribuit gratuit alegătorilor până în preziua celui de-al doilea tur de scrutin. În acea publicaţie s-au proferat insulte şi calomnii atât la adresa candidatului PNL la funcţia de primar, cât şi împotriva conducerii organizaţiei judeţene Vâlcea a PNL şi a staff-ului de campanie electorală. Asemenea metode şi practici josnice nu fac cinste nici candidatei şi nici partidului respectiv, dar nici ţării noastre, despre care ne mândrim că a aderat la marea familie a democraţiilor europene. Lipsa de eleganţă a vinovaţilor de toate aceste infracţiuni s-a văzut, deja, cel mai bine la numărarea voturilor, candidata PSD ieşind doar pe locul al doilea. Scăpată de grija primăriei, dacă va izbuti să iasă cu bine din cercetările poliţiei şi parchetului, nimic nu-i exclus, în această ţară a noastră, unde legile sunt adesea făcute parcă pentru a nu mai fi apoi aplicate!, dumneaei, candidata PSD, va avea destul timp liber ca să se ocupe cu ţinerea la timpul cuvenit a tuturor datinilor creştineşti relative la cultul morţilor.
			Domnul Grigore Crăciunescu: "Cronica unui divorţ aşteptat..." Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, PNL şi PD stau să divorţeze/ Lung prilej de vorbe şi de ipoteze... Relaţiile dintre liberali şi democraţi au intrat pe un drum cu sens unic, la al cărui capăt nu poate fi decât despărţirea şi asumarea guvernării de către cei care înţeleg cu adevărat importanţa acestui act, dincolo de orgolii şi gesturi făcute la comandă sau doar de dragul de a nu fi de acord. Începând de vineri seara şi până luni dimineaţă am asistat la încercări de a ajunge la inţelegere politică. Reprezentanţii PNL şi PD s-au întâlnit pentru a căuta soluţii. Rezultatul discuţiilor lasă însă loc de întebări. Ce poţi înţelege din faptul că premierul vine cu soluţii şi propuneri pentru depăşirea crizei şi continuarea unor acţiuni concertate în vederea atingerii obiectivelor programului de guvernare, iar partenerii din Alianţă le refuză sau le ignoră? Singurul lucru sigur este că vom avea un guvern nou în cel mai scurt timp. Curajul nu lipseşte, iar timpul va da dreptate celor care au ştiut să-şi stabilească priorităţile, şi este evident că prioritatea este calitatea guvernării. Sunt de părere că acest lucru nu se mai poate realiza cu oameni care pun interesele politice mai presus de interesul ţării, iar acest lucru se va vedea de îndată ce va fi operată restructurarea guvernului, principala preocupare de acum a premierului Călin Popescu- Tăriceanu. Te poţi lupta cu adversari din afară, cu adversari declaraţi, şi aşa este normal. Dar ce poţi face atunci când oameni din propria echipă îţi pun beţe în roate şi încearcă, prin orice mijloace, ajungând până la sabotaj, să te îndepărteze de la obiectivele propuse? Nu poţi decât să renunţi la ei şi să continui. Se pare că democraţii refuză în continuare orice negociere cu liberalii, deoarece doresc, nici mai mult, nici mai puţin decât să impună ei regulile jocului, să le fie tolerată orice greşeală, doar pentru că în spatele lor stă Preşedintele, care dirijează, cu o virtuozitate remarcabilă, haosul pe care l-a iniţiat. N-a luat nimeni în calcul faptul că Partidul Naţional Liberal se bazează pe propriile-i valori şi are în spate însăşi istoria. Pentru aceste valori a fost votat şi de aici îşi găseşte forţa de a se împotrivi manipulării. PNL nu atîrnă de bunăvoinţa preşedintelui pentru a guverna, şi este capabil să coaguleze forţele politice care, indiferent de orientare, înţeleg necesitatea unei stabilităţi politice. Se pare că strategia adoptată până acum de preşedintele Traian Băsescu, clasica "divide et impera", începe să dea alte rezultate decât cele aşteptate. Curioşi care va fi deznodământul? Probabil că vom afla săptămâna viitoare.
			Domnul Aurel Gubandru: Deşi actualii guvernanţi au amânat cu încă un an, până la 1 ianuarie 2008, impozitarea veniturilor agricole cu 2%, fiscalizarea agriculturii a intrat în linie dreaptă. Fermierii sunt obligaţi să ţină o evidenţă strictă a animalelor şi suprafeţelor cultivate. Totodată, fermierul român va trebui să înveţe cum se calculează taxa pe valoarea adăugată pentru brânză pe care a vândut-o. În 2006, ministrul finanţelor admitea că cea mai mare anomalie din sistemul fiscal românesc este neimpozitarea agriculturii. De anul acesta însă, fiecare alambic trebuie să aibă autorizaţie de la fisc. Se numără vitele, caii, porcii din gospodărie, hectarele cultivate, suprafeţele de pădure, de lac sau orice alte suprafeţe aflate în proprietate sau exploatare. Ciobanii trebuie să intre în legalitate şi activitatea lor să îmbrace o formă juridică, fie persoană fizică autorizată sau asociaţie familială. De asemenea, fermierii trebuie să se înscrie la Autoritatea Sanitar-Veterinară, să ţină registre cu numărul de oi, cantiăţile de brânză vândute şi locurile unde au fost comercializate. Fiscalizarea aduce însă costuri suplimentare. Ciobanul trebuie să se înregistreze, să facă drumuri la administraţiile financiare, să-şi angajeze, poate, un contabil. Să ştie în orice moment câte oi mai are în turmă şi câte au fost mâncate, luna precedentă, de lup. Aceste costuri vin însă peste o productivitate deja scazută în agricultura românească. Deşi 30% din populaţie este ocupată în agricultură, aceasta nu contribuie decât cu 12% la valoarea adăugată brută din economie şi numai cu 10% la produsul intern brut. Anomalia apare între ponderea populaţiei ocupate în agricultură şi ponderea agriculturii în p.i.b. şi valoarea adăugată brută. Ceea ce reflectă ineficienţa acesteia. Impozitarea reduce eficienţa activităţii şi va genera creşterea preţurilor produselor agricole naţionale. Acestea nu stau prea bine nici acum, fiind concurate puternic după integrare de produsele europene. Până acum a existat un fel de înţelegere informală: nu te impozitez, dar trăieşti din autoconsum. Acum se intervine numai asupra unei părţi a ecuaţiei: te impozitez, dar protecţia socială e inexistentă. Fiscalizarea agriculturii trebuie să se petreacă odată cu creşterea protecţiei sociale, iar Guvernul este responsabil pentru această redistribuire.
			Domnul Miron Ignat: Declaraţie politică intitulată "Soarta pescuitului românesc". Stimate colege, stimaţi colegi, Readuc în atenţia dumneavoastră soarta pescuitului românesc din Delta Dunării. Delta Dunării este un spaţiu unic în ţara noastră, prin bogăţia faunei şi florei, prin speciile de păsări unice în lume şi prin peisajul mirific care atrage anual zeci de mii de turişti. Văzută din afară, Delta Dunării pare a fi un loc invidiat de toţi, însă locuitorii din zonă pot depune mărturie cu privire la greutăţile întâmpinate în viaţa de zi cu zi, la vicisitudinile unei vieţi rupte de circuitul naţional. Majoritatea locuitorilor din deltă sunt pescari, activitatea lor de bază fiind cea care le aduce pâinea pe masă, bani pentru educaţia copiilor şi toate necesare pentru un trai decent. Însă, situaţia pescuitului se înrăutăţeşte pe zi ce trece. În ultimii ani, starea fondului piscicol a cunoscut fluctuaţii, pescarii au fost puşi în imposibilitatea de a-şi practica activitatea, zona Deltei Dunării a fost delimitată în loturi, gestionate de concesionari după bunul plac. În unele localităţi, pescarii s-au organizat în sindicate şi au reuşit să negocieze cu concesionarii preţuri bune pentru peşte, având la dispoziţie puncte sigure de predare a peştelui. Concesionarii au asigurat paza zonei de pescuit, reducând considerabil braconajul. Însă, în alte zone, relaţia dintre pescari şi concesionari a fost şi rămâne una deosebit de tensionată. Concesionarii impun condiţii imposibil de îndeplinit de către pescari, aceştia reducând punctele de colectare a peştelui şi oferind un număr foarte mic de licenţe de pescuit. Prin toate acestea se urmăreşte reducerea pescuitului industrial. Mai nou, unii concesionari se află în litigiu cu statul român. Astfel, paza zonei de pescuit este asigurată doar de poliţia locală sau cea de frontieră. Însă mulţi pescari se plâng de "colaborarea" braconierilor cu poliţia locală. Auzim, din când în când, de confiscări de mii de kilograme de peşte din plasele braconierilor, dar acestea sunt doar o parte infimă din cantitatea totală de peşte capturată ilegal de braconieri. Un lucru foarte grav este acela că braconierii folosesc scule speciale, neconvenţionale, pentru capturarea unor cantităţi mult mai mari de peşte, în detrimentul pescarilor autorizaţi, care utilizează scule standard, protejând astfel viitorul peştelui şi implicit al fondului piscicol. Este nevoie de o implicare concretă în activitatea pescuitului din Delta Dunării. Este nevoie de reglementări clare cu privire la drepturile şi obligaţiile concesionarilor din zonă. Şi, mai ales, trebuie adoptate măsuri drastice pentru prevenirea şi combaterea braconajului. Statul trebuie să faciliteze organizarea asociaţiilor de pescari care să aibă statut juridic şi, astfel, reprezentare fermă pentru apărarea drepturilor lor. Fondul piscicol din deltă este proprietate a statului. Proprietatea statului trebuie păzită şi, în acelaşi timp, este nevoie de programe şi reglementări certe, care să ducă, dacă nu la eradicarea, cel puţin la reducerea pescuitului în stil barbar. În caz contrar, metodele neconvenţionale şi ilegale de pescuit vor avea un efect grav pe termen lung. Fondul piscicol va fi ameninţat. Să nu uităm că majoritatea locuitorilor din zonă depind de activitatea lor de bază - pescuitul. Dacă ei nu-şi pot desfăşura activitatea zilnică în condiţii normale, respectând condiţii clare şi acceptabile, nivelul de trai, deja sub nivelul întregii ţări, va fi redus drastic. Şi, mai ales, trebuie să avem în vedere că pescarii din Delta Dunării sunt pescarii tradiţionali ai zonei, având această îndeletnicire de sute de ani. Ei cunosc secretele acestui meşteşug, transmis din generaţie în generaţie. Ei cunosc adevărata valoare a fondului piscicol, pe care îl apără şi îl preţuiesc, fiind sursa lor de venit de bază. Pe ei trebuie să-i sprijinim cu programe şi măsuri care să-i determine să-şi continue activitatea tradiţională în condiţii favorabile. Reglementând statutul pescarului, vom garanta normalizarea activităţii pescuitului în zonă, asigurând pe termen lung un fond piscicol adecvat. Vă mulţumesc.
			Domnul Costică Macaleţi: Declaraţie politică intitulată "Din nou sănătatea". Domnule preşedinte, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de azi se referă din nou la sănătate. Nu e vorba despre o insistenţă a mea pentru acest subiect însă pur şi simplu nu trece o perioadă de timp şi din nou ministrul Nicolăescu face sau declară ceva care şubrezeşte şi mai mult sistemul de sănătate şi aşa zdruncinat serios de mediocritatea ministrului liberal. Într-o conferinţă de presă la Sibiu, în data de 22 martie, ministrul Nicolăescu a declarat că aglomerarea laboratoarelor de analize din ţară este o falsă problemă, creată de mass-media şi susţinută de "excesul de zel al unor cetăţeni în a-şi face analize". Mai exact, domnul ministru-contabil al sănătăţii consideră că, în cazul de faţă, în care laboratoarele medicale nu pot face faţă solicitărilor pacienţilor care au trimitere de la medic pentru a face analize, "problema nu este că laboratoarele nu fac faţă, ci că nu sunt fonduri suficiente, pentru că există un exces de zel în a-şi face analizele din partea multor cetăţeni care nu sunt îndrumaţi corect, din păcate, şi, tot aşa, nu se spune corect oamenilor că există, atunci când viaţa lor nu este în pericol, posibilitatea să-şi facă analize într-o perioadă ulterioară". De asemenea, întrebat dacă este vina medicilor de familie, ministrul a declarat că "acest exces provine din multe cauze. Nu aş spune că este vina medicilor de familie. Aş spune că este într-o îngăduinţă şi generozitate exagerate şi, dacă vreţi, într-o lipsă de responsabilitate din partea medicilor de familie. Oriunde în lumea asta există liste de aşteptare". Va să zică domnul Nicolăescu face judecăţi de valoare asupra necesităţii unui anume act medical bazându-se pe ce? De unde ştie domnul ministru, contabil la bază, când anume trebuie să-şi facă pacienţii analize medicale şi ce analize să-şi facă? Ce calitate are domnia sa să-şi dea cu părerea despre astfel de lucruri? Cum se poate pune un demnitar în locul unui medic, să ştie care sunt priorităţile şi de ce are nevoie un pacient pentru a-şi recăpăta sănătatea? Nu ne mai surprinde nimic la domnul ministru Nicolăescu. Nici măcar faptul că specializarea "oncologie" a dispărut din nomenclatorul Ministerului Sănătăţii, fiind trecută la "interne", şi că domnia sa consideră prin aceasta că o boală precum cancerul, care ucide anual mii de români, nu e destul de importantă pentru a face obiectul unei specializări de sine stătătoare. Şi acelaşi ministru declară că poate pleca oricând de la conducerea ministerului, pentru că făcut tot ce se putea face. Da, domnule ministru, trebuie să plecaţi, dar nu pentru că aţi terminat treaba, ci pentru că aţi făcut numai pe dos şi aţi sufocat un sistem sanitar de care depinde viaţa şi sănătatea a 22 de milioane de români!
			Domnul Paul Magheru: Declaraţie politică intitulată "Primăvara nemulţumirilor sociale" Acest început de primăvară scoate la iveală durerile ascunse ale ţării uitate îndărătul perdelei de fum care mai degrabă scoate în evidenţă hidoşenia luptei acerbe pentru putere, decât o ascunde. Alianţa D.A. agonizează public, de luni de zile, prelungind, de dragul ciolanului guvernamental, un deznodământ previzibil, în vreme ce liderii partidelor parlamentare fac potecă la Cotroceni, pentru aşa-zise consultări cu un preşedinte care înţelesese, în prealabil, să reteze orice punte de dialog cu clasa politică. Şi de această dată, excepţie a făcut Partidul România Mare, consecvent atitudinii sale clare faţă de Traian Băsescu şi faţă de încălcările repetate ale atribuţiilor sale constituţionale şi ale statutului de şef al statului. În veme ce la Bucureşti, în beţia fără margini a setei de putere, se fac şi se desfac guverne, ţara este cuprinsă, de la un capăt la altul, de protestele muncitorilor. Prea ocupaţi de scandalurile lor interminabile, membrii coaliţiei guvernamentale au dat uitării problemele reale ale oamenilor simpli. Ieşiţi din iarnă, aceştia s-au trezit într-o Românie europeană doar formal. În fond, problemele cetăţenilor s-au adâncit şi răbufnesc, acum, indicând o stare de lucruri mult mai gravă decât este percepută de cei îndrituiţi. La Braşov, Făgăraş, Sinaia, Drobeta Turnu-Severin şi în alte câteva locuri au avut loc, în ultimele săptămâni, proteste ale muncitorilor, totul culminând cu revolta violentă de la Galaţi. Dispreţul patronatelor şi indiferenţa autorităţilor au generat o nemulţumire care riscă să se amplifice în perioada următoare, dacă factorii răspunzători nu se vor implica în dezamorsarea acestor adevărate bombe sociale, care au căpătat un contur tot mai clar sub guvernarea portocalie. O dată cu primăvara au reînceput capriciile naturii, mii de oameni stând cu sufletul la gură de teama inundaţiilor. Este vie, încă, amintirea dureroasă a satelor rase de pe faţa pământului, anii trecuţi. Din păcate, memoria colectivă nu include şi memoria autorităţilor, altfel n-ar fi retorică întrebarea: ce s-a făcut pentru evitarea unor eventuale noi dezastre naturale? La rândul lor, instituţiile publice au rămas, în marea lor majoritate, în pofida drapelelor europene pe care le-au arborat, aceleaşi focare de birocraţie absurdă şi de corupţie neruşinată, în faţa cărora cetăţeanul se duce tot mai neîncrezător şi din care iese tot cu problemele nesoluţionate şi la fel de umilit cum a fost de când se ştie de funcţionari incompetenţi şi aroganţi. Iată numai câteva din problemele care brăzdează viaţa românului, de la contactul cu autorităţile, până la cel cu natura. Asupra acestor fapte concrete, ce-şi cer imperativ remedierea, ar trebui să se concentreze atenţia Executivului şi a coaliţiei guvernamentale, nu să se irosească în dispute sterile în jurul ciolanului. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadenţa acestui regim haotic şi ineficient, care a uitat că are de gestionat o situaţie social-economică dificilă.
			Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: Declaraţie politică intitulată "Promisiuni liberale, realităţi îngrijorătoare" Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este cea de-a 3-a zonă din lume în ceea ce priveşte diversitatea biologică, cuprinzând 5400 de specii de plante şi animale. În cele 23 de luni de guvernare liberală, în Delta Dunării, zonă pe care ministrul Mediului, Sulfina Barbu, a denumit-o "perla coroanei", ne confruntăm cu braconaj excesiv, animale semisălbaticite care distrug mediul, renaturare cu încetinitorul şi tone de gunoaie. Gunoaiele din Delta Dunării reprezintă o problemă majoră cu care se confruntă A.R.B.D.D în acest moment, datorită modului deficitar de gestionare a acestora. Potrivit Raportului privind starea mediului, realizat de către A.R.B.D.D, în Delta Dunării se află 37,7 tone de P.E.T.-uri necolectate sau depozitate impropiu. În acest moment, în perimetrul Rezervaţiei nu există depozite de deşeuri care să fie conforme normelor europene, iar multe dintre cele existente sunt amplasate în zone sensibile ale localităţilor. Am putea spune că s-a ales praful de promisiunile ministrului, dar nimeni nu recunoaşte, autorităţile locale preferând să mintă şi să disimuleze la fel ca guvernanţii. Şi asta s-a văzut la Tulcea, în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, forul care hotăra până nu demult destinele Deltei şi care acum s-a transformat doar în comitet consultativ. La această şedinţă s-au prezentat "realizările" A.R.B.D.D, care sunt în mare parte continuarea unor proiecte ale fostei guvernări, şi nerealizările, datorate fondurilor insuficiente, dar nici un cuvânt despre haosul care domneşte în Deltă sau despre epavele care sufocă Rezervaţia. Doar referiri succinte la gunoaie, animale semisălbaticite, ritmul foarte lent în care se desfăşoară programul de reconstrucţie ecologică a Deltei, discuţii despre zona costieră, pentru care ministerul cere un masterplan, deşi acesta există de câţiva ani. Dacă în "perla coroanei" există acest haos denumit de reprezentanţii A.R.B.D.D drept "scăpări", mă întreb cum stau lucrurile în alte situri naturale?! Şi pentru că la români speranţa moare ultima, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca speranţa să nu moară odată cu Delta Dunării! Vă mulţumesc.
			Domnul Marin Constantin: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnilor colegi parlamentari, Declaraţia mea politică se intitulează "Ce-i de făcut?" De la încheierea sesiunii parlamentare din decembrie anul trecut s-au produs o serie de evenimente politice care au marcat scena publică românească. Având în vedere acest lucru, doresc ca actuala sesiune să producă o schimbare a activităţii noastre parlamentare, să lăsăm deoparte interesele politice, de grup sau personale, şi să ne axăm pe problemele majore ale românilor. Să punem pe primul plan viaţa românilor, problemele acestora, integrarea europeană, care va schimba viaţa acestora. Dar realizarea acestor schimbări de fond din viaţa noastră trebuie să pornească de la modelul de gândire faţă de realităţile vieţii româneşti şi, în primul rând, clasa politică, de unde a fost propulsată în Parlamentul României. Deci, exemplul de gândire şi profesionalism trebuie să plece de la noi, parlamentarii, care, prin acţiunile întreprinse, să eliminăm lipsa de încredere care s-a instalat în rândul electoratului. Acest lucru nu se poate realiza decât printr-o înţelegere amiabilă în elaborarea actului legislativ, eliminând divergenţele legate de doctrină, interesele politice şi de grup care ar putea vicia procesul legislativ. Sunt conştient că realizarea acestui lucru este dificilă. Datorită acestor greutăţi, armonizarea intereselor scoate în evidenţă capacitatea parlamentarului de a soluţiona multiplele probleme care apar. Dorinţa mea poate fi privită ca imposibil de realizat, având în vedere problemele grele cu care se confruntă societatea românească. De neînţeles este faptul că apele sunt tulburate de către conducătorii care ar trebui să asigure liniştea şi bunul mers al României. Acest lucru a indignat populaţia. Mă întreb dacă aşa se conduce o ţară. Dacă primează ambiţia de a fi şef fără a vedea dacă eşti în stare să o faci. Este de neconceput faptul că numai în România există o dispută care a ajuns până la răzbunare unul faţă de celălalt, preşedinte şi premier. Mă tem că această situaţie nu poate fi soluţionată decât prin divorţul dintre cei doi şi a fiecăruia din funcţia pe care o deţine.
			Domnul Dan Mihai Marian: Premierul Tăriceanu a vizitat Vasluiul pentru a evalua în ce măsură autorităţile locale sunt pregătite pentru absorbţia fondurilor structurale Vizita premierului Călin Popescu-Tăriceanu în judeţul Vaslui desfăşurată pe data de 15 martie 2007 face parte dintr-un program guvernamental de deplasări în teren pentru a evalua gradul de pregătire a autorităţilor pentru absorbţia fondurilor comunitare şi a vedea modul în care acestea şi-au dezvoltat capacitatea de a accesa şi folosi banii europeni. De asemenea, vizita premierului în judeţul nostru a vizat şi câteva aspecte privind agricultura şi finanţarea acesteia şi problemele cu care se confruntă autorităţile vasluiene şi locuitorii acestui judet. România va primi în perioada 2007-2013 peste 30 de miliarde de euro, bani destinati modernizării României şi recuperării decalajelor care ne separă de celelalte ţări europene. Aceşti bani nu vor fi însă vărsaşi în vistieria Guvernului, ci vor veni pe măsură ce autorităţile locale pregătesc proiecte viabile pentru finanţare. În discuţiile cu autorităţile locale vasluiene, premierul Tăriceanu a ţinut să sublinieze faptul că decizia de finanţare a proiectelor nu este şi nici nu va fi una politică, ci depinde doar de capacitatea managerială a autorităţilor locale. Un rol deosebit de important în dezvoltarea judeţului Vaslui îl vor juca atragerea fondurilor europene nerambursabile şi modul în care producătorii agricoli pot beneficia de aceste finanşări. Dacă în decembrie 2004 finanţările SAPARD în judeţul Vaslui au fost de 4,6 milioane euro, în iulie 2006 acestea s-au situat la 45,6 milioane. Acest lucru reprezintă o dovadă a eficienţei cu care Guvernul Tăriceanu a tratat absorbţia fondurilor de preaderare, prin eliminarea influenţelor politice şi ajutarea fermierilor. Pentru autoritătile locale priorităţile trebuie direcţionate înspre accesarea Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR). O problemă de maximă actualitate o constituie asigurarea spaţiilor necesare bunei funcţionări a APIA - Sucursala judeteană Vaslui. În acest sens, aprobările pentru două sedii la centrele locale Murgeni şi Negreşti sunt în faza finală. O altă prioritate a judeşului Vaslui este legată de reabilitarea unor suprafeţe de teren degradate propuse a fi ameliorate prin împădurire în baza O.G. nr. 81/1999. În acest sens, Institutul de cercetări de la Perieni trebuie păstrat, fiind singurul de acest fel din ţară şi important pentru judetul Vaslui însuşi, unde 15-20% din totalul terenului agricol este degradat. Anul 2007 va însemna pentru judeţul Vaslui continuarea investiţiilor şi a programelor în domeniile strategice: infrastructură, educaţie, sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală. Fiind un judeş în care economia are o preponderenţă agricolă şi zootehnică cu serviciile aferente, s-a accentuat necesitatea dezvoltarii spaţiului rural. Pentru acest obiectiv, Guvernul a alocat 30.000 miliarde de lei vechi pentru proiecte de infrastructură rurală pe perioada 2006-2009 prin care se doreşte modernizarea satului românesc. În prezent, 67 de comune din cele 82 ale judeşului Vaslui beneficiază de proiecte în curs de implementare cu finanţare asigurată prin O.G. 7/ 2006 -"cel mai amplu program românesc de investiţii în infrastructura rurală de după 1990". Vizita premierului Tăriceanu în judeţul Vaslui a cuprins şi câteva obiective importante pentru economia judeţului: S.C. Confecţii S.A Bârlad -o privatizare de succes în industria textilă a judeţului şi S.C. SAFIR S.R.L -o modernă fabrică de procesare a cărnii de pui construită printr-un proiect cu finanţare SAPARD. De asemenea, premierul a ţinut să viziteze o şcoală aflată în construcţie din programul guvernamental de reabilitare a infrastructurii educaţionale, să discute cu ţăranii simpli despre problemele mediului rural. În Municipiul Huşi, punctul terminus al vizitei guvernamentale, premierul Tăriceanu a participat la o dezbatere cu toţii primarii de comune din judeţul Vaslui pentru a radiografia cu precizie stadiul derulării proiectelor de investiţii cu finanţare guvernamentală pentru mediul rural, problemele pe care le întâmpină autorităţile rurale şi priorităţile perioadei imediat următoare. Alocarea a peste 700 de miliarde de lei vechi pentru judeţul Vaslui de la începutul Guvernării Tăriceanu, precum şi derularea acestei vizite reprezintă o confirmare a faptului că judeţul Vaslui devine o prioritate a guvernării liberale 2004-2008.
			Domnul Petru Movilă: "Cine este interesat de Fortus?" Este o întrebare pe buzele tuturor ieşenilor şi în special pe buzele celor aproape 1500 de angajaţi ai firmei ieşene. Cine este interesat ca societatea Fortus să nu funcţioneze? Instituţiile statului se presupune că nu au acest interes. Faptele, însă, te duc cu gândul la cu totul altă părere. Firma ieşeană nu a beneficiat de ajutorul de stat, constând în ştergerea datoriilor acumulate până la momentul privatizării, deşi legea care prevedea aceste facilităţi era în vigoare când s-au semnat actele de privatizare. În baza de date a Ministerului Finanţelor, Fortus figurează cu o datorie impresionantă, dar marea parte a acesteia este din perioada anterioară privatizării. Ce se acumulează acum sunt accesoriile, adică penalizări şi dobînzi. Mai mult decît atât, sechestrul asiguratoriu instituit de către AVAS, din considerente discutabile, sechestru pus pe toate bunurile mobile şi imobile ale firmei, reprezintă o adevărată frână în buna desfăşurare a activităţii la Fortus. De parcă nu a fost de ajuns, Finanţele judeţene au încercat de câteva ori vânzarea unor active ale societăţii în contul datoriilor. Încercări eşuate, dar care au avut darul de a arunca o "lumină" nefavorabilă asupra firmei. Toate acestea pot fi interpretate, fără îndoială, ca un interes din partea autorităţilor statului ca Fortus să nu mai funcţioneze. Acţionarul majoritar, societatea Metalexportimport Bucureşti, este de asemenea de presupus că doreşte menţinerea în viaţă a celei mai mari firme ieşene. Şi asta dintr-un motiv relativ simplu: patronează firma de unde câştigă bani frumoşi. Tot faptele sunt cele care par a demonstra că acţionarul principal nu se prea sinchiseşte de Fortus. Contractul de privatizare a inclus un plan de investiţii ale acţionarului în retehnologizarea firmei ieşene şi în protecţia mediului. Plan de investiţii care nu a fost respectat de Metalexportimport. Mai mult chiar, acţionarul majoritar are la această dată o datorie de peste 24 miliarde de lei vechi către Fortus, datorie pe care nu se arată dispus de a o achita. Toate acestea pot fi interpretate, fără îndoială, ca un interes din partea acţionarului majoritar ca Fortus să nu mai funcţioneze. Au fost destule dovezi ale ingerinţei politicului în activitatea firmei Fortus. Parlamentari ieşeni au susţinut sus şi tare că societatea ar trebui revândută altor firme, menţionând numele unei societăţi ruseşti. Aceiaşi parlamentari au mai promis marea cu sarea şi în cazul altor firme locale de care s-a ales praful. Percepţia celor care îşi desfăşoară activitatea la Fortus este aceea că politicul are interesul, fără tăgadă, ca firma ieşeană să nu mai funcţioneze. Care este miza acestor interese? Cele aproape 174 de hectare de teren pe care încă le mai deţine Fortus în patrimoniu. Teren evaluat la peste 70 de milioane de euro. Fără a lua în calcul construcţiile şi utilajele deţinute de societatea ieşeană. Miza este mare şi împinge jucătorii la riscuri pe măsură. Iar jucătorii sunt cei enumeraţi mai sus. Cine are interesul ca Fortus să funcţioneze în continuare? Angajaţii societăţii care speră să-şi păstreze locurile de muncă şi care sunt convinşi că firma este rentabilă. Cine mai poate fi interesat ca Fortus să funcţioneze? Autorităţile statului care nu au decât de câştigat atât din taxele şi impozitele percepute, cât şi din evitarea unei stări sociale tensionate în zona Iaşiului. Şi acţionarul majoritar dacă instituţiile abilitate îl forţează să respecte clauzele contractului de privatizare. Şi nu în ultimul rând, unii parlamentari ieşeni cărora nu li se vor mai imputa ruinarea altor firme locale. Oare cît mai are de trăit Fortus? Nu vreau să închei declaraţia mea de astăzi înainte de la ura tricolorilor mult succes în partida pe care o vor disputa cu selecţionata Luxemburgului. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Declaraţie politică referitoare la taxa de primă înmatriculare. În Nota de fundamentare a OUG nr.110/27.12.2006 prin care se modifică Legea 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003, se precizează următoarele: ca urmare a desfiinţării frontierelor vamale cu statele UE, pentru o mai bună protejare a mediului, s-a luat decizia înlocuirii accizelor pentru autoturisme şi autovehicule cu taxa specială pentru autoturisme; taxa specială se calculează în funcţie de vechimea autoturismului, capacitatea cilindrică a maşinii şi tipul de catalizator; excepţie de la aplicarea taxei fac maşinile misiunilor diplomatice în România, maşinile persoanelor cu handicap, autoturismele ce depăşesc capacitatea de 3,5 tone, precum şi autovehiculele speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, cele folosite de forţele armate, de forţele de securitate ale statului, serviciile de ambulanţă, medicină, poliţie de frontieră, poliţie. În condiţiile dorinţei de înnoire a parcului auto ar trebui ca această prevedere să fi mai laxă, în sensul acordării unei posibilităţi reale persoanelor fizice şi juridice de a-şi reînnoi parcul auto cu unele performante, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin încurajarea cumpărării unora noi sau la mâna a doua. O ştire oficială din partea Comisiei a fost dată presei în data de 21.03.2007, şi anume Comisia Europeană a decis să trimită României şi Maltei cereri oficiale pentru ca acestea să modifice legislaţia privind taxa de înmatriculare, care este discriminatorie pentru maşinile second-hand cumpărate din celelalte state membre. Cererile sunt sub forma unei scrisori de notificare oficiale, acestea fiind prima fază a procedurii de trimitere în judecată prevazută de articolul 226 al Tratatului CE. Dacă în următoarele două luni Comisia Europeană nu va primi un răspuns satisfăcător din partea acestor state membre, poate trece la următoarea fază a procedurii şi să trimită, în cele din urmă, aceste cazuri Curţii de Justiţie. Considerăm că România trebuie să îşi reconsidere punctul de vedere asupra acestei probleme, care în momentul de faţă este contrar legislaţiei europene. În caz contrar, vom fi dispuşi să plătim daune în urma verdictului dat de Curtea Europeană de Justiţie. Nu putem reînnoi parcul auto, atât timp cât noi îi punem piedici. Ar trebui să avem în vedere faptul că cetăţeanul român, având o situaţie materială modestă, nu-şi va achiziţiona o maşină second hand din import pe care să nu o poată înmatricula şi nici nu-şi poate permite o maşină nouă. Codul fiscal actual ar trebui modificat, în sensul acordării unei şanse reale şi celor care nu au alt interes decât achiziţionarea unei maşini performante. Trebuie să ţinem cont de faptul că există cel puţin un autoturism/familie - de obicei o maşină mai veche, având în vedere salariile mici din România şi posibilităţile reduse de a putea cumpăra o maşină euro 4. Impunerea acestei taxe de înmatriculare descurajează cumpărarea unor maşini cel puţin mai nepoluante decât cele existente în prezent în România şi determină prelungirea folosirii maşinilor vechi existente, în detrimentul cumpărării unora mai performante. Scutirea de taxă a agenţilor economici care folosesc maşini de capacitate mai mare de 3,5 tone, în condiţiile în care şi acestea sunt poluante este o măsură discriminatorie. Propunem:scutirea de taxa de înmatriculare a autoturismelor noi de import, precum şi a celor second hand cu următoarele condiţii cumulate: să nu fie mai veche de 5 ani, urmând ca pentru cele ce depăşesc 5 ani să fie inclusă această taxă la înmatriculare; tipul de catalizator - euro 2, 3, şi 4. Astfel oferim o şansă reală celor care îşi doresc achiziţionarea unei maşini mai performante, în beneficiul firesc al societăţii şi al mediului. Considerăm necesitatea unei abordări europene a acestei situaţii, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană nu apreciază această discriminare bazată pe o taxare la importul de autovehicule.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: La iniţiativa Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Guvernul României a aprobat continuarea Programului de stimulare a înnoirii parcului auto şi în anul 2007 şi asta pentru că în cei doi ani de derulare, programul a înregistrat succese atât din punct de vedere al protecţiei mediului, prin reducerea emisiilor, cât şi la nivelul populaţiei, care s-a arătat extrem de interesată de a se înscrie în program. În acest an, programul demarează mult mai repede decât în anii precedenţi. Acest lucru avantajează cetăţenii, ţinandu-se cont că o mare parte a beneficiarilor achiziţionează noile autoturisme prin intermediul creditelor bancare, aspect care presupune o invariabilitate a perioadelor deachiziţie, respectiv termene mai lungi. De asemenea, programul din acest an se desfăşoară în trei etape: prima se va încheia la 31 august, cea de-a doua se va derula în intervalul 1 septembrie - 12 noiembrie iar ultima între 13 noiembrie şi 12 decembrie. Salutăm iniţierea programului de înnoire a parcului auto căruia i se alocă anul acesta suma de 49.500.000 RON, ceea ce înseamna ca un număr de 16.500 de cetăţeni vor putea beneficia de prima de casare de 3.000 RON.
			Domnul Constantin Tămagă: S-au împlinit, în această primă lună de primăvară, o sută de ani de la izbucnirea marilor răscoale din 1907, pe care reputaţi istorici ai vremii le socoteau o revoluţie, fără egal în lumea satelor europene din secolul trecut. Poate că tocmai amploarea unor asemenea răscoale, pornite din satul cu nume predestinat, Flămânzi, i-a determinat pe reprezentanţii de ieri şi de azi ai oligarhiei să dea uitării primăvara însângerată a anului 1907. În 1911, N. D. Cocea scria: "Patru ani de la răscoale! Patru ani şi parcă ar fi trecut patru veacuri. Cine îşi mai aduce azi aminte de miile de ţărani care au muşcat pământul în ceasul morţii, care au plătit cu viaţa lor o clipă de speranţă născută sub purpura de incendiu a conacelor aprinse, ce au căzut de atunci, mai flămânzi, mai deznădăjduiţi şi mai goi, sub călcâiul jandarmului şi în lanţurile iobăgiei seculare?" Să ne mai amintim, noi, cei de astăzi, despre 1907? Ar fi, probabil, un gest considerat derizoriu, de către unii politicieni, din moment ce un asemenea moment marcant nu-şi mai găseşte loc nici în calendarul evenimentelor aniversare ale ţării. Nu numai că a fost scos din amintirile românilor, dar urmaşii călăilor de la 1907 i-au conferit acestui moment dramatic o semnificaţie de-a dreptul perversă. Nu puţini reprezentanţi ai partidelor istorice susţin cu insolenţă că cei ce-au pornit răscoala din 1907 au fost instigaţi de marinarii ruşi de pe crucişătorul Potemkin, care, după revoluţia rusă din 1905, ancorase în portul Constanţa. În celebrul său pamflet "1907 din primăvară până-n toamnă", I.L. Caragiale a dat riposta cuvenită unor asemenea detractori: "Guvernul declară sus şi tare că răscoalele sunt faptele unor mâini străine de undeva. La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demenţă. Nu mai vede nicăieri decât instigatori, nu mai caută, nu mai gândeşte decât să găsească pe instigatori - fenomen şi ridicol şi deplorabil. Nu le vine politicienilor noştri să creadă că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice, şi-i caută explicaţii la kilometri depărtare, când, dacă ar fi în stare să se uite mai bine, ar putea-o găsi sub vârful nasului". Asemenea sperjuri au întrecut orice limită a neadevărului. Ţăranii au protestat şi adesea s-au bătut cu comuniştii, care vroiau să-i deposedeze de pământ, în timpul cooperativizării. Cât despre comuniştii din România, care, în 1907, ar fi ridicat masele de ţărani la revoltă, este suficient să spunem că, în 1945, când a venit la putere, PCR număra doar 1023 de membri, trei sferturi dintre ei fiind străini. Pe de altă parte, unii istorici, mai mult bănuiţi, susţin că în 1907 n-ar fi fost ucişi 11.000 de ţărani, ci doar 32, deşi armata a tras cu tunurile în satele răsculate, săptămâni de-a rândul. De asemenea, se afirmă că în puşcării n-ar fi fost aruncaţi decât câteva zeci de ţărani. Liderii conservatori şi liberali înfrăţiţi în acele zile de cumpănă şi beneficiind de sprijinul regelui Carol I, cel mai mare moşier, au înmormântat adevărul cum au putut mai bine. Înainte de toate, mistificatorii au escamontat adevăratele cauze ale răscoalei. Mărturiile pe care ni le-au lăsat însă marile personalităţi ale vremii - I.L. Caragiale, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Octavian Goga, N.D. Cocea, Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, George Ranetti, Panait Cerna, I.C. Visarion şi mulţi alţi scriitori, publicişti şi istorici nu pot fi nesocotite. Ele dau gir adevărului mult mai puternic decât rapoartele oficiale. Cât despre cauze, ar fi suficient de spus că la începutul veacului trecut, câteva sute de moşieri, regele, alte câteva sute de arendaşi şi unele fundaţii de binefacere ale statului concentrau în mâinile lor circa 60% din suprafaţa de pământ arabil a Ţării, în timp ce zece milioane de ţărani aveau fiecare 1 până la 5 hectare (cei mai mulţi nu dispuneau decât de câteva prăjini de teren). În acest sens, Nicolae Iorga scria: "Că ţărănimea noastră este cea din urmă dintre ţărănimile din Europa, sub toate raporturile, în această privinţă nu poate exista îndoială; în niciuna din ţările Europei, nici chiar în Turcia, nicio ţărănime nu a rămas înapoi ca ţărănimea din regatul român". Ţăranii răsculaţi acum 100 de ani au plătit cu viaţa sau cu ani grei de temniţă îndrăzneala sau mai bine spus disperarea lor. Urmaşii, milioanele de ţărani care s-au jertfit pentru neatârnarea Ţării la 1877, care au dus în cea mai mare parte pe umerii lor greul războiului din 1916-1918, în urma căruia s-a realizat Marea Unire a românilor, şi care au plătit un greu tribut de sânge şi în cea de-a doua conflagraţie mondială, precum şi în anii totalitarismului, constată astăzi că jertfa înaintaşilor lor a fost zadarnică. Ţăranii de azi au ajuns, în mare parte, în situaţia părinţilor şi bunicilor lor. Bătrâni, bolnavi, săraci, fără posibilităţi să-şi cultive ogorul, iar pe deasupra ameninţaţi an de an de calamităţile naturale, îşi aşteaptă resemnaţi sfârşitul, în timp ce, acei care mai au un strop de vlagă în ei, se duc în lume ca s-o cheltuiască mai cu folos. Iar dincolo de toate acestea, sub presiunea noului statut european al Ţării, ar putea să dispară cu totul, alergând în gol după rangul de fermier. Nu ne rămâne decât ca, la evocarea unui asemenea dramatic eveniment, să le adresăm milioanelor de ţărani care au pierit în răzmeriţe interne, în răscoale sau în războaiele pentru apărarea gliei străbune, aceste pioase şi creştineşti cuvinte: Dumnezeu să vă ierte şi să vă ocrotească în lumea drepţilor, după care aţi jinduit amarnic pe pământ. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Horia Văsioiu: "Alegerile anticipate, singura soluţie în actualul climat politic" Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a face un apel la maturitate şi luciditate politică, care, în opinia mea, nu se pot materializa decât prin declanşarea, cât mai repede posibil, a alegerilor parlamentare anticipate. Fac acest apel deoarece tot ceea ce se întâmpla acum în triunghiul relaţional dintre cele mai importante instituţii ale statului - Preşedinţie, Parlament şi Guvern - nu-şi poate găsi rezolvarea decât prin noi alegeri. Neînţelegerile dintre primul-ministru şi preşedinte se adâncesc pe zi ce trece şi par a deveni ireconciliabile. Primul-ministru este din ce în ce mai deranjat de prezenţa în Guvern a miniştrilor desemnaţi de Partidul Democrat şi merge cu guvernarea în două luntre: nici nu restructurează guvernul fără democraţi, asigurându-şi o majoritate cu P.S.D., P.C. şi P.R.M., dar nici nu încearcă să resusciteze Alianţa ce l-a propulsat în funcţie. La fel de neînţeles este şi atitudinea opoziţiei. În orice democraţie europeană, până acum, opoziţia ar fi fost motorul declanşării alegerilor anticipate. La noi, însă, opoziţia face jocuri lipsite de raţiuni politice bazate pe interesul naţional. Ar dori un guvern minoritar P.N.L., de fapt un guvern marionetă, mult mai slab decât cel actual, ce va deveni incapabil să promoveze iniţiative legislative importante şi care va sta tot timpul cu sabia unei moţiuni de cenzură deasupra capului. Mai mult, opoziţia nici nu vrea să acceadă la putere, prin formarea cu P.N.L. a unei noi majorităţi parlamentare transparente, care să se reflecte într-un nou guvern. Invitată practic de P.N.L. să i se alăture la guvernare, opoziţia pune condiţii de neacceptat: eliminarea preşedintelui Traian Băsescu, singurul ales nominal, prin vot universal, şi singurul care are o popularitate ce se apropie de 60 de procente din rândul electoratului. Opoziţia nu vrea să-şi asume nimic, ci vrea doar să lungească atacurile iresponsabile la adresa preşedintelui, deşi ştie că va pica acest examen la testul unui eventual referendum, vrea ca perioada până la alegerile la termen să fie una de haos politic şi administrativ, pentru a distruge tot ce am făcut până acum. Într-o singură frază, se poate spune că este lipsită de viziune, de coerenţă, responsabilitate şi are un singur program: sondajele de opinie. Dacă nu abordăm cât mai degraba o soluţie radicală pentru toate problemele pe care vi le-am expus până acum, şi care nu poate fi decât organizarea de alegeri anticipate, ne vom afla în imposibilitatea de a ne onora angajamentele pe care fiecare dintre noi le-a făcut electoratului, programul postaderare va fi compromis, iar credibilitatea Parlamentului, şi aşa aflată la un nivel mai mult decât îngrijorător, se va prăbuşi definitiv.
			Domnul Dan Dumitru Zamfirescu: La sfârşitul săptămânii trecute, analistul pentru România al Agenţiei internaţionale de evaluare financiară Moody's (Moody's Investors Service) a afirmat că deteriorarea recentă din politic din România pare să fi oprit procesul reformelor structurale. Aprecierile analistului sunt diferite în comparaţie cu cele din luna ianuarie, când afirma că disputele din mediul politic demonstrează că România este cu adevărat o democraţie, astfel de tensiuni fiind întâlnite şi în alte democraţii din lume. Analistul agenţiei de evaluare Moody's avertizează asupra riscului ca României să îi fie depunctat ratingul de ţară, dar nu menţionează nimic despre impactul pe care l-a suferit ţara noastră în primele două luni după aderarea la Uniunea Europeană. Permiteţi-mi să prezint astăzi situaţia pentru trei indicatori sintetici. 1. Deficitul de cont curent în balanţa de plăţi interne a României, adică diferenţa dintre economiile şi investiţiile naţionale, a înregistrat în luna ianuarie o valoare de circa 766 de milioane euro. Aceasta înseamnă că în prima lună de după aderare România a înregistrat o creştere a deficitului de cont curent cu 162% mai mare comparativ cu perioada similară din anul precedent. Cea mai mare pondere în acest deficit o are balanţa comercială, care a contribuit cu 292 milioane euro la întregul deficit, această cifră fiind în creştere cu 835% faţă de ianuarie 2006. Gradul de acoperire a deficitului de cont prin investiţii străine directe a fost de numai 51%, fiind compus doar din participaţii la capital şi profit reinvestit. 2. Datoria externă pe termen mediu şi lung la începutul lunii februarie 2007 a atins nivelul de 27,9 miliarde euro. Datoria externă publică şi public garantată, adică împrumuturile contractate sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice conform Legii datoriei publice, a înregistrat, la 31 ianuarie 2007, un sold de 10,8 miliarde euro, reprezentând 38,6% din datoria externă pe termen mediu şi lung. Datoria externă negarantată public, adică totalul împrumuturilor făcute de companiile private, a însumat 16,1 miliarde euro la finele lunii ianuarie a.c.. Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung, adică raportul dintre suma care trebuie rambursată în contul datoriei pe parcursul unui an şi volumul exporturilor a fost de 11,4% în luna ianuarie a anului 2007. Gradul de acoperire a fost, la 31 ianuarie a.c., de 7,2 luni de import, faţă de 6,4 luni de import la 31 decembrie 2006. 3. Salariul mediu în România a fost, în luna februarie 2007, de numai 930 lei, respectiv aproape 270 euro. Semnificativ este faptul că salariul din activităţile de bază a reprezentat, la sfârşitul lunii trecute, numai 66% din totalul veniturilor, valoare foarte scăzută pentru o economie funcţională de piaţă. Aceasta chiar în condiţiile în care românii din afara graniţelor le-au trimis acasă, rudelor şi prietenilor, peste 6 miliarde euro în cursul anului trecut. Consecinţă a salariilor scăzute, dar şi a pensiilor mizere, aproape jumătate din populaţia României se află într-o situaţie materială precară, în ceea ce priveşte raportul dintre veniturile realizate şi nevoile de consum. Unei proporţii de 45% dintre români, veniturile îi ajung cel mult pentru satisfacerea strictului necesar. Astfel: numai un sfert din populaţia din mediul urban îşi permite să cumpere şi lucruri care nu sunt strict necesare; 30% din populaţie are doar un trai decent, fără să-şi permită bunuri costisitoare; 28,1% dintre cetăţenii României urbane îşi permit doar strictul necesar, trăind la pragul de sărăcie, în timp ce 16,8% din români nu ating nici măcar pragul de sărăcie, fiind practic în afara societăţii, aşa cum este ea înţeleasă în Europa prezentului. Este un tablou extrem de sintetic, dar deosebit de sumbru. Or, în loc să se preocupe de impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra vieţii oamenilor acestei ţări şi să găsească soluţii de atenuare, Guvernul Tăriceanu ne oferă zilnic spectacole de cabaret bulevardier, având în prim plan pe marele circar de la Cotroceni.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Uniunea Europeană la ceas aniversar" La 25 martie 1957, oameni politici vizionari din şase state europene, reuniţi pe colina Capitoliului, deschideau drumul contrucţiei europene semnând Tratatul de la Roma - actul de naştere al comunităţii europene. Structura nou creată - Comunitatea Economică Europeană - îşi propunea să realizeze o piaţă comună, bazată pe libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, prin suprimarea barierelor vamale între statele membre. În aceeaşi zi a fost creată şi Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică. Astăzi, noi - europenii - privim în urmă cu mândrie şi înainte cu optimism. După un început modest, Uniunea Europeană s-a dezvoltat cu un dinamism fără precedent, numărând în prezent 27 de state membre şi aproape 500 milioane de cetăţeni. Fără îndoială, cei 50 de ani de existenţă a Uniunii Europene reprezintă în primul rând jumătate de secol de pace, prosperitate economică şi socială, valorile comune ale actorilor europeni triumfând la nivelul întregului continent. Momentul aniversar constituie un bun prilej pentru evaluarea şi pregătirea următoarelor deziderate europene, căci azi, mai mult ca oricând, putem afirma cu certitudine: provocările pe care le încearcă întreaga lume nu pot fi înfruntate fără soluţii europene. Jubileul celebrat la Berlin ar putea fi semnalul unui nou început căci, totuşi Uniunea Europeană se confruntă şi cu probleme majore. Domeniul problematic cel mai important este reprezentat de economie, care, în ciuda dezvoltării din ultimii ani, rămâne tributar ritmului scăzut de creştere şi ratei ridicate a şomajului. Pentru depăşirea acestor dificultăţi ar fi necesare măsuri la nivel european, de altfel propuse de autorităţile europene, dar care întâmpină rezistenţă din partea guvernelor statelor membre, datorită problemelor sociale pe care le-ar crea. O reflectare a acestor probleme se regăseşte şi în respingerea Constituţiei europene de către cetăţenii francezi şi cei olandezi în 2005. Perplexitatea cauzată de respingerea Tratatului Constituţional în Franţa şi Olanda ar putea fi depăşită cu ocazia acestei aniversări. Uniunea Europeană, prin colaborarea dintre instituţiile ei şi guvernele naţionale, trebuie să ofere soluţii pentru trecerea peste dificultăţile economice şi redarea prosperităţii. În contextul lărgirii numărului de state membre, este necesar ca reformele economice să fie coordonate cu cele instituţionale pentru menţinerea supleţei actului decizional şi respectarea intereselor tuturor statelor membre. Totodată, orice reformă care urmează a fi întreprinsă, indiferent de domeniu, va trebui să ţină seama şi de o repartizare proporţională a costurilor şi beneficiilor sociale între toate ţările. Uniunea Europeană a contribuit şi contribuie încă la creşterea nivelului de viaţă al cetăţenilor săi, a creat o piaţă comună la scară europeană, a lansat moneda unică europeană, euro, şi a întărit vocea Europei în lume. Aproape o jumătate de secol de construcţie europeană a marcat profund istoria continentului, mentalitatea locuitorilor săi şi a modificat echilibrul puterilor. Guvernele statelor membre ştiu astăzi că era suveranităţii naţionale absolute este depăşită şi că numai uniunea forţelor şi viziunea unui destin comun le vor permite să aibă acces la progresul economic şi social şi să-şi menţină influenţa în lume. Metoda comunitară, bazată pe un dialog permanent între interesele naţionale şi interesul comun, respectând diversitatea naţională, nu şi-a pierdut nimic din valoarea iniţială. Născută pentru a surmonta antagonismele seculare şi pentru a estompa spiritul de superioritate şi folosirea forţei, care marcau relaţiile dintre state, această metodă a permis coeziunea Europei democratice, ataşată valorilor de libertate. Dispariţia antagonismului Est - Vest şi unificarea politică şi economică a continentului reprezintă victoria spiritului european, de care popoarele au nevoie, astăzi mai mult ca niciodată.
			Doamna Minodora Cliveti: "Egalizarea vârstei minime de căsătorie" În urmă cu un an am formulat o propunere legislativă de modificare a Codului familiei prin care am propus egalizarea vârstei minime pentru căsătorie. Codul familiei în vigoare prevede că vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani, dar femeia se poate căsători la 16, respectiv la 15 ani, cu acordul ocrotitorilor legali şi autorităţii de protecţie a copilului. Codul familiei este în vigoare de peste 30 ani, o lege care a arătat clemenţă pentru copilele care, pentru motive bine întemeiate, puteau să se căsătorească înainte de a împlini 18 ani. Care puteau fi acele "motive"? Sarcina ca urmare a unui viol sau sarcina pur şi simplu. Reamintesc că una dintre marile realizări ale legislaţiei postdecembriste a fost dezincriminarea avortului precum şi a folosirii mijloacelor contraceptive; în vremea lui Ceauşescu, femeia română era obligată să dea copii patriei, avortul şi mijloacele contraceptive fiind interzise sub pedeapsa închisorii, iar statul socialist lăsa portiţa încheierii unei căsătorii înainte de 18 ani fetelor care, practic, nu aveau altă şansă. Îmi amintesc de una din colegele mele din şcoala generală, care, rămânând însărcinată la 15 ani, a trebuit să abandoneze şcoala şi, deşi era permis, tatăl copilului nu a luat-o de nevastă, copilul s-a născut în afară de căsătorie, iar ea, o strălucită matematiciană, şi-a ratat viaţa, după ce a încercat zadarnic să facă faţa bârfelor oraşului. În prezent, situaţia se prezintă altfel: avortul şi folosirea anticoncepţionalelor au fost dezincriminate, femeia poate decide în cunoştinţă de cauză momentul când poate avea un copil. În schimb, ea se poate căsători înainte de 18 ani, în vreme ce, pentru partener sau bărbat, vârsta minimă pentru căsătorie a rămas aceeaşi ca înainte de 1989, adică 18 ani. În aproape toate ţările Uniunii Europene, vârsta minimă pentru femeia şi bărbatul care decid să se căsătorească este 18 ani: Germania, Anglia, Belgia, Ţările de Jos, Elveţia, Danemarca, Portugalia, Spania, iar rezoluţia nr.10590/20 06 2005 a APCE: «fixează sau ridică la 18 ani vârsta minimă pentru căsătorie pentru femei şi bărbaţi». La cea de-a 35-a sesiune a Comitetului pentru eliminarea discriminării îndreptate împotriva femeilor (CEDAW) din 15 mai 2006, în raportul conţinând observaţiile finale pentru România, se apreciază drept pozitivă înscrierea în actualul proiect de cod civil român a vârstei minime de căsătorie de 18 ani pentru femei şi bărbaţi. Încheierea unei căsătorii trebuie să fie un act responsabil, de maturitate. Vârsta la care o persoană devine majoră pare a fi potrivită şi pentru încheiarea unei căsătorii. Căsătoriţi în aceste condiţii de maturitate şi responsabilitate, cei doi parteneri pot avea şanse egale în viaţă. Vârsta majoratului este aceea la care tânărul nu mai este copil, poate lua decizii pentru viitorul său, se poate decide să se căsătorească sau nu, dar, mai ales, poate decide să studieze, să obţină o calificare pentru ca să aibă o bază solidă pe care să îşi întemeieze viaţa de adult, într-un mod independent şi demn. În aceste condiţii, sunt voci care doresc să încurajeze tinerele fete să se căsătorească la 15 sau 16 ani, să le încurajeze să devină mame, atunci când ele însele sunt nişte copii, să abandoneze şcoala în favoarea noilor lor responsabilităţi de femei căsătorite şi mame, să devină dependente de soţul lor major. Iniţiativa mea urmăreşte să înlăture discriminarea femeii în căsătorie şi să creeze un cadru legal pentru egalitatea de şanse între soţi. De aceea, mi se pare bizară opoziţia Agenţiei pentru protecţia drepturilor copilului care, cu prilejul acestei dezbateri, pretinde că sunt astfel încurajate concubinajele şi care, practic, ne comunică faptul că nu şi-a facut datoria, permiţând ca în România să existe 27.000 de fete sub 18 ani care au devenit mame în 2006, cum declară Şeful Oficiului Român pentru adopţii. Mă întreb cum înţelege Autoritatea să ocrotească copiii? Cele 27.000 mame minore sunt tot copii, iar dacă singura soluţie a Autorităţii pentru aceste situaţii este să mărite aceste fete cât se poate de repede, cât ele însele sunt copii, mi se pare o soluţie cinică, de ascundere sub preş a unui gunoi pentru care România este criticată pe plan european. Să ne încurajam copiii să înveţe, să devină competitivi pe piaţa muncii europene, să câştige bani şi experienţă profesională şi de viaţă şi apoi, când condiţiile sunt coapte, să se căsătorească plecând în această întreprindere de mare răspundere care este căsătoria, de la aceeaşi linie de start, deci cu şanse egale.
			Domnul Constantin Petrea: "Comisia Voiculescu- buricul politicii româneşti" Doresc să susţin de această dată două idei: prima, că obiectul real al "Comisiei Voiculescu" nu este activitatea preşedintelui Traian Băsescu, ci Ego-ul domnului Voiculescu şi, a doua, că invocatele încălcări grave ale Constituţiei trebuie să fie, pentru a putea fi luate în serios, evidenţe, fapte uşor de precizat şi de probat. Urmăresc cu mirare povestea acestei "comisii" şi nu pot să nu constat precaritatea ei, absurdul în care se găseşte. Aceasta, domnilor şi doamnelor, nu este o adevărată comisie de investigare, ci una de adeverire. Membrii săi, în frunte cu domnul Voiculescu, au pornit la drum cu o concluzie deja ştiută. Acum le rămâne doar să găsească şi ceva premise cât de cât acceptabile pentru concluzia lor. Această situaţie îmi aminteşte de un mod de gândire comunist pe care noi dorim astăzi să îl depăşim. Ca să rezum, trimit la câteva dintre cuvintele lui Mao Tze-Dung. Acesta spunea că gândirea lui reprezintă, pentru poporul chinez, microscopul şi telescopul politic. Într-un chip asemănător se prezintă acum şi această "comisie". Cu această pretenţie s-a auto-înfiinţat. Dar Mao, care preţuia, în mintea lui, şi poporul, mai adăuga: "Ochiii poporului sunt la fel de albi precum zăpada. Văd totul, ştiu totul". Desigur, Mao se referea la tot ceea ce mai înainte fusese cercetat de "gândirea sa cu abilităţi uluitoare". Închid această paranteză, afirmând că, pentru cei care urmăresc cu adevărat povestea acestei "comisii", magicianul Voiculescu a pregătit un exerciţiu de iluzionism remarcabil. Cu mişcări meşteşugite, domnia sa caută să arate poporului un alt Voiculescu, unul serios, gata de a purta pe umerii politici o uriaşă responsabilitate istorică, altul decât ponegritul Felix, ori decât ironizatul "motănel" politic. Căci, în vreme ce unii ar putea considera că atenţia "comisiei" se îndreaptă în permanenţă către "abaterile" preşedintelui, în realitate o atenţie şi mai amplă, publică, urmăreşte mişcările tacticoase ale domnului Voiculescu. "Comisia" se vrea microscopul şi telescopul european al politicii româneşti, dar nu este, de fapt, decât un prilej pentru gomflarea Ego-ului domnului Voiculescu, pentru reabilitarea acestuia. De aceea, susţin cu tărie că acele "încălcări grave ale Constituţiei" invocate drept motiv pentru constituirea "comisiei" trebuie să fie fapte de domeniul evidenţei publice, nu doar enunţuri subiective, cum am tot auzit până acum. Din două, una: fie faptele sunt evidenţe şi pot fi uşor precizate şi dovedite, fie "comisia" execută în văzul public doar un exhibiţionism juvenil. În fapt, constatăm cu uşurinţă că politica românească a început să îşi arate buricul. Rămâne ca timpul să pună lucrurile în ordine, dar nu trebuie să uităm că, sumar îmbrăcată, politica poate răci ori, mai rău, poate deveni sterilă.
			Domnul Sotiris Fotopolos: "Mesajul preşedintelui Grupului parlamentar de prietenie al Parlamentului României cu Republica Elenă cu prilejul Zilei naţionale a Eladei - 25 Martie, adresat României şi Eladei, Parlamentului român şi Parlamentului elen. Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Este deopotrivă o bucurie şi emoţie să vă transmit prezentul mesaj, cu ocazia împlinirii a 186 de ani de la istorica Revoluţie a naţiunii elene din 1821 pentru reînvierea speranţei de libertate şi independenţă a Eladei, şi a Zilei naţionale a Eladei - 25 martie - care coincide, nu întâmplător, cu "Buna Vestire", simbolizată cu însemnul Crucii pe drapelul alb-albastru al Eladei. Ziua naţională a Eladei şi diasporei elene de pretutindeni este scrisă cu litere de aur în paginile istoriei naţiunii elene. Este ziua în care comunitatea grecilor din România şi mii de filoeleni români cinstesc cu pioşenie şi veşnică recunoştinţă generaţia nemuritoare a anului 1821, care cu curaj, eroism şi sacrificii supreme a luptat pentru Vestirea Libertăţii şi Independenţei Eladei. Este ziua comemorării şi reculegerii amintirii Eroilor, fiice şi fii ai Eladei, fiice şi fii ai diasporei elene din România, care împreună cu Eroii români şi-au vărsat sângele în mările Eladei, pe pământul acesteia şi pe cel al României-Moldo-Vlahiei, pe traseul Trei Ierarhi-Secu-Drăgăşani. Ei merită recunoştinţă, pe care o putem exprima cel mai sugestiv prin angajamentul ferm şi dinamic de păstrare în conştiinţă a valorilor mândriei Civilizaţiei Elene, aici în România. Este ziua care conferă dimensiunea imaginii senine a Eladei, respectul cuvenit, locul şi rolul ce i se cuvin în structurile euroatlantice şi în cele ale altor organisme şi organizaţii internaţionale. Este ziua Eladei alături de România şi pentru România. Este ziua în care ne vom apleca frunţile, ca în fiecare an, amintirii eroilor eleni şi români căzuţi la Secu şi Drăgăşani. Este ziua care conferă comunităţii elenilor din România un prilej în plus de afirmare a satisfacţiei şi ataşamentului faţă de eleganţa modern-europeană a Eladei cu care promovează constant, flexibil şi generos diplomaţia politicilor sale externe, în relaţiile sale bilaterale cu statele Uniunii Europene, cu celelalte state europene, în mod deosebit cu România. Este ziua în care se intonează, spre mândria noastră, imnul naţional al României, împreună cu imnul naţional al Eladei. Este ziua exprimării recunoştinţei deopotrivă României şi Eladei, ţări cu relalţii tradiţionale statornicite în decursul timpului pe multiple planuri de interes comun, amplificate şi diversificate astăzi între România şi Elada la un nivel calitativ superior, cu precădere în procesul postaderare la Uniunea Europeană. Este ziua care conferă Parlamentului României un prilej în plus de a fi recunoscători Eladei, prin angajamentul liderilor ei de a susţine în continuare, cu aceeaşi voinţă, România, în perioada postaderare a României în Uniunea Europeană. Subliniem declaraţiile oficiale ale preşedintelui Eladei, domnul Karolas Papoulias, a preşedintelui Parlamentului elen, doamna Anna Benaki Psaroula, şi a premierului Guvernului Eladei, domnul Kostas Karamanlis, care şi-au exprimat voinţa de a fi mereu alături de România în parcurgerea etapelor postaderare la Uniunea Europeană şi, ceea ce este demn de reţinut, exprimarea voinţei de a sprijini România în baza experienţei lor. Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Nu vom uita paginile istoriei poporului elen scrise de eroii eleni şi români ai Revoluţiei din 1821 pentru vestirea libertăţii şi independenţei Eladei pentru liniştea sub ramuri de măslin în sud-estul Europei. Elada a fost, este şi va fi în inimile poporului român, în inimile comunităţii elene din România şi a miilor de filoeleni. Cu alese sentimente şi consideraţie pentru Parlamentul României şi Parlamentul Eladei, cu convingerea împletirii diplomaţiilor lor parlamentare, semnează preşedintele Grupului parlamentar de prietenie a Parlamentului României cu Republica Elenă.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Declaraţie politică: "Afaceri liberale cu Armata şi cu veteranii". Un cântec de lebădă sau un marş persan sugerează serialul "Veteranii se prezintă", în ritmul, rima şi cu emfaza caracteristică mult îndrăgitei Cântări a României. Politrucii din fosta Armată, pusă pe butuci şi transformată într-o anexă americană care ne expune la scandaluri cu terorişti şi la critici din partea Uniunii Europene, în care cu chiu, cu vai am intrat, au ieşit la rampă în lumina reflectoarelor pentru a scrie o nouă pagină glorioasă pe frontispiciul unei instituţii parţial falite. În toată ţara asistăm la afaceri cu miniştri, generali, ofiţeri şi patrimoniul Armatei, aflată în restructurare şi deturnată de la rostul ei tradiţional. O discuţie pe acestă temă începe astăzi cu "a fost odată "..". Dacă cineva ar avea curiozitatea, puterea şi voinţa să desfacă "Nodul Grobian" al afacerii "Casina", ar avea mari surprize privind modul cum "băieţii deştepţi" botezaţi cu acest nume ilustru de Traian Băsescu, au pus mâna pe o clădire din patrimoniul Armatei în centrul istoric al municipiului Deva, pe care au făcut-o cadou unui personaj care cumpără pe şest la preţ de second hand cam tot ce vrea, unde vrea şi pe cine vrea în judeţul Hunedoara, fără publicitate, fără licitaţie şi fără ".. bani; el cumpără oameni! Foşti politruci, intendenţi şi cei care se ocupau cândva cu educaţia socialistă a militarilor au trecut alunecos în lumea afacerilor cu terenuri, clădiri şi bunuri din averea Armatei, scoase la "reformă", prin grija unor comisii ad-hoc, conforme cu interesele membrilor acestora. Vânătorii de averi au pus ochii şi pe geniştii din Deva, precum şi pe veteranii de război, trimişi din nou în linia întâi, ca acoperire pentru afacerile subterane, întrucât ei nu mai au nevoie de garanţii asupra moralităţii, chiar dacă au făcut frontul ca Moş Teacă cu polonicul pe la bucătăriile de campanie, magaziile de efecte ori furierat. Drept este că puteau să moară şi cu polonicul în mână, Doamne fereşte! Important este că au supravieţuit şi că astăzi pot să ne povestească verbal sau în cărţi de memorialistică faptele de arme ale înaintaşilor în luptele de la Păuliş, Mărăşeşti, Oituz ori din alte locuri intrate în istorie. Unii s-au mulţumit cu firimiturile aruncate de marii rechini ai privatizărilor, alţii cu o funcţie de consilier municipal şi cu recunoaşterea gloriosului trecut, cu un titlu de cetăţean de onoare sau menţinerea într-o funcţie decorativă de politruk al tranziţiei, speculându-se factorii psihologici individuali, cum sunt orgoliile, dorinţa de a deveni cineva în ochii concitadinilor, mica ciupeală, un loc mai călduţ în armia română ori alte interese personale. Patrimoniul Armatei a ajuns terenul de joacă de-a hoţii şi vardiştii, căci "societatea civilă", auzind de armată, nu-şi prea bagă nasul, fiind un teren tabu. Doar iniţiaţii se pot aventura cu mari foloase în această lume misterioasă. Problema se pune puţin altfel, întrucât bunurile armatei au fost dobândite prin munca întregii societăţi civile, această instituţie fiind astăzi la fel de bugetară ca şi în trecut. Ea ne apără ţara la mii de kilometri distanţă de graniţe, fiind în expansiune pe diverse teatre de luptă de pe mapamond, pe unde o angajează americanii sau trupele NATO. Glorioasa noastră armată s-a privatizat întocmai covrigăriilor sau chioşcurilor de ziare, scăpând de povara moştenirii odioase dinainte şi de după război şi revoluţie, în care a jucat un rol decisiv. Să vedem, însă, ce-i cu iubita noastră "Casina Naţională", fostă Bachus: un iniţiat în tainele liberale, pasionat de istoria Casinei, şi-a pus pleoapa şi a deschis frontul în Justiţie pentru eliberarea acestei ultime redute a totalitarismului. Şi chiar a câştigat-o după şapte ani de luptă cu vechile structuri şi mentalităţi. Văzând el că pălăria este prea largă şi îi pică pe ochi, după un an şi ceva de zbucium şi mustrări de conştiinţă, a "donat-o" Armatei care, fiind în lichidare administrativă, a donat-o Primăriei Deva, care la rândul ei, pentru o sumă modică la vedere şi transferuri de proprietăţi, a făcut-o cadou omului de afaceri care cumpără tot. Iar actele au circulat oficial prin furieratul aceleiaşi glorioase armate în lichidare. Iar Casina Naţională şi-a pierdut numele în ceaţă şi a devenit Casina Internaţional, apoi s-a transformat din nou, devenind restaurantul de odinioară, cu un spaţiu pentru Asociaţia veteranilor de război la etaj. Şi cum veteranii rămaşi tot mai puţini în viaţă vor trece curând în eternitate, omul nostru s-a pricopsit cu întreaga clădire. De fapt, a şi oferit un nou sediu din proprietatea sa în loc cu verdeaţă, conştient fiind că traiul asociaţiei nu este prea lung. Întrebarea se pune: cine şi cât a câştigat din averea Armatei?! Primăria liberală a municipiului Deva nu este străină de această afacere. Când va suna goarna, Casina Naţională va deveni istorie alternativă!
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: "Cursa înarmării la Iaşi". Acum câţiva ani în urmă, acesta era un subiect ireal pentru comunitatea noastră, comunitatea Iaşiului. Acum putem citi în presa locală despre volumul crescut de vânzări de arme al magazinelor de specialitate, despre ce mărci se vând cel mai bine şi cât de uşor poţi avea acces la o armă letală sau neletală. Ce s-a întâmplat între cele două momente? Poate unul din motive este că Iaşiul deţine un loc "fruntaş" la nivel naţional în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de violenţă. Crime odioase, bătăi săptămânale în mediul rural, scandaluri la nivelul instituţiilor care ar trebui să gireze aceste probleme, găşti de cartier necontrolabile, grupări infracţionale de crimă organizată, trafic ilegal la frontieră, toate au dus la crearea unui renume nedorit pentru Iaşi. S-ar putea să ajungem într-o vreme în care nu lipsa unui aeroport performant sau a facilităţilor pentru firme să alunge potenţialii investitori, ci renumele de cel mai violent oraş/judeţ. Poate un alt motiv al creşterii fără precedent a vânzărilor de arme către populaţie este şi simplificarea birocraţiei şi a testărilor pe care un potenţial cumpărător de arme trebuie să le parcurgă. Deşi societatea civilă a intervenit de mai multe ori şi a cerut o rigurozitate mai mare la testarea psihologică, o testare detaliată a cunoştinţelor juridice în materie, înţelegerea eronată a drepturilor şi libertăţilor individuale a dus la facilitarea accesului la arme, în detrimentul siguranţei generale a comunităţii. Nu în ultimul rând, vreau să mă refer la impactul negativ pe care articole de presă, de genul celui la care fac referire, deşi iniţiate cu scopul de a atrage atenţia asupra unui fenomen care nu mai poate fi ignorat, are şi un efect secundar negativ, deoarece se discută despre achiziţionarea unei arme ca fiind "ceva la modă" şi ne sunt prezentate mărcile şi modelele cele mai căutate, pe categorii de arme. De asemenea, deţinerea unei arme ar deveni un flagel social, fiindu-ne prezentate cazurile tinerilor de 18 ani, care au accesul facil la o armă, dar şi situaţia unei bătrâne de 80 de ani care şi-a achiziţionat pistol cu aer comprimat. Poliţia spune că în medie se înregistrează trei solicitări pe zi pentru permise de port-armă, fiind şi ei (poliţiştii) surprinşi de numărul de cereri. Un calcul simplist ne spune că pe parcursul unui an în Iaşi vor fi peste 1.000 arme în posesia cetăţenilor. Cifrele sunt îngrijorătoare, deoarece ele reprezintă doar numărul oficial, nemaivorbind despre traficul şi vânzările de arme la negru, de care se "bucură" orice oraş de graniţă. Stimaţi colegi, Atrag atenţia în mod extrem de serios că vânzarea către populaţie a armelor nu este de natură să reducă numărul de infracţiuni sau de atacuri, ci pe termen mediu şi lung, va duce la exacerbarea nivelului de violenţă şi intrarea agresorilor într-o altă categorie, mult mai periculoasă, cea a deţinătorilor de arme, potenţiali agresori.
			Doamna Andrei Dominic Gerea: "Politică de biliard" Guvern de uniune naţională. Aceasta este ultima găselniţă a preşedintelui Băsescu, care a intrat într-o nouă etapă a dezbaterilor pentru schimbarea din funcţie a premierului Tăriceanu. Dincolo de obsesia domnului Băsescu pentru acest subiect, devine evident pentru toată lumea că preşedintele are o altă agendă decât aceea pentru care a fost ales. România titularului postului de la Cotroceni nu mai are (dacă a avut vreodată) nicio legătură cu România reală, o ţară pe care n-o interesează hachiţele unui politician, care se vrea şi-n somn jucător. România reală are cu totul alte priorităţi. Preşedintele a criticat în permanenţă pe premier şi Guvernul României. De fapt, ţinta atacurilor sale nu a fost executivul, ci partea care nu era înregimentată în Partidul Democrat. În permanenţă, domniei sale Guvernul i s-a părut mediocru, cu performanţe sub aşteptări... La ce se referă domnul preşedinte nu se ştie exact. Totuşi, merită să ne întrebăm: ce-i poţi reproşa unui guvern ce a reuşit să aducă România în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, ce-i poţi reproşa unui guvern sub mandatul căruia România a avut cea mai mare rată de creştere economică din Europa, ce-i poţi reproşa unui guvern ce a trasat nenumărate proiecte pentru modernizarea acestei ţări? Toate aceste realizări îi sunt străine preşedintelui. Domnia sa nu vrea să le ia la cunoştinţă, aşa cum nu vrea să ia la cunoştinţă propunerea lui Adrian Cioroianu la Ministerul Afacerilor Externe. Pentru domnul Traian Băsescu, tot ce s-a făcut în ultimii doi ani pentru România, sunt elemente nesemnificative. Cu adevărat semnificativ pentru preşedintele ţării este faptul că premierul României este în continuare, în ciuda eforturilor domniei sale, Călin Popescu-Tăriceanu. Pentru îndepărtarea acestuia din fruntea Guvernului, preşedintele este gata să plătească orice preţ. Chiar şi acela al numirii unui prim-ministru din partea P.S.D. totul pentru a scăpa de P.N.L. şi de actualul premier. Cealaltă variantă, guvernul de uniune naţională este specifică situaţiilor de criză militară şi nu cred să se poată realiza doar pentru că preşedintele se crede în război. Altfel, cum poţi pune la aceeaşi masă liberali cu social-democraţi, cu prm-işti, conservatori, udmr-işti şi cu democraţi şi mai ales ce fel de program de guvernare ar avea un astfel de executiv? Dar, probabil că acestea sunt detalii nesemnificative atunci când domnul preşedinte vrea să pozeze în "salvatore della patria" pentru a stopa căderea din sondaje. Atitudinea actuală a preşedintelui faţă de premier şi faţă de Partidul Naţional Liberal, dar şi faţă de principalele instituţii ale statului: Parlament, Guvern, Consiliul Superior al Magistraturii etc., denotă faptul că domnul Băsescu doreşte să aibă toate pârghiile de putere în România. altfel, ce greşeli a făcut Călin Popescu-Tăriceanu ca prim-ministru, ce nu a reuşit actualul Guvern să realizeze din programul de guvernare? Dar, de fapt, nu asta i se impută premierului. Prim-ministrului Tăriceanu i se reproşează, fără nici un pic de ironie ieftină, că n-are şapcă! N-are bască, n-are fes, nu râde gălăgios în public, nu poartă cizme de cauciuc, nu duce politică externă după bunul plac, nu încearcă să distrugă partide politice. Mai e o problemă cu Tăriceanu: nu este executantul ordinelor venite de la Cotroceni. Tăriceanu este ca Emil Boc sau ca Theodor Stolojan, iar Partidul Naţional Liberal nu seamănă absolut deloc cu P.D. sau cu nou-înfiinţatul Partid Cotrocenist, condus de Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica. De fapt, problema principală a preşedintelui este că mai există oameni care nu îi cântă întotdeauna în strună. Că mai există partide şi politicieni care nu sunt de acord cu acţiunile lui, că mai există presă care îl critică, că nu aplaudăm toţi vânjos la fiecare frază rostită de ilustrul Cârmaci. Pe domnul Băsescu îl enervează că nu găseşte susţinere deplină pentru diversele sale proiecte politice: alegerile anticipate, republică prezidenţială, parlament unicameral etc. Din ultimele confruntări de pe scena politică se poate trage următoarea concluzie: preşedintele-jucător simte că rămâne fără jucării. Că deja aproape nimeni nu-l mai ia în serios, că aproape toată lumea s-a săturat de circul continuu pe care îl alimentează. Domnul Băsescu a înţeles că politica de biliard, în care interesul cetăţenilor este lăsat pe dinafară, politică pe care a practicat-o atâta timp, se apropie de faliment. Ceea ce domnul preşedinte nu cred că realizează este că la finalul mandatului, s-ar putea ca toţi cei care astăzi îl ridică în slăvi, să-l facă uitat fără nici o remuşcare. Au mai existat unii care s-au crezut inexpugnabili, şi-acum le-au rămas doar termopanele. Stimaţi colegi, în încheiere, doresc să vă adresez încă o dată un apel pentru a transforma România într-o republică parlamentară autentică, singura formă de organizare statală care ar putea împiedica derapajele unor lideri carismatici, dar care au cu totul alte priorităţi decât problemele cetăţenilor. Vreau să cred că, la un moment dat, românii vor avea din nou încredere în Parlamentul pe care l-au ales şi vor înţelege că o democraţie nu poate exista fără un legislativ cu-adevărat puternic.
			Domnul Vasile Puşcaş: Declaraţie politică privind nerespectarea de către România a obligaţiilor ce decurg din statutul de ţară membră a U.E. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă solicit astăzi atenţia pentru a vă expune o problemă de politică internă sau, mai bine zis, de politicianism dâmboviţean, realizată în folosul "băieţilor deştepţi" din curtea guvernării actuale şi care aduce pierderi considerabile pentru contribuabili. Este vorba de natura, procedurile şi motivaţiile acordării unor surplusuri financiare (ajutoare de stat?!?!) către companii comerciale, la sfârşitul anului 2006. În primul rând, trebuie să vă precizez că prin angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană (Tratatul de Aderare, Actul de Aderare, Anexa VII), Guvernul român este obligat, înainte de a hotărî acordarea de ajutoare de stat unui actor economic de pe piaţa românească (acum parte integrantă a Pieţei Unice europene, în cazul în care colegii de la guvernare au omis aceasta!), să notifice această intenţie Comisiei Europene, care avizează, pozitiv sau negativ, măsura respectivă. Ei bine, stimaţi colegi, dacă ne uităm cu atenţie peste ordonanţele de urgenţă emise de Guvern la sfârşitul anului trecut, observăm şi un astfel de act normativ (OUG 128/28.12.2006) care acordă scutiri de la plata pentru datorii fiscale către bugetul de stat, unor companii comerciale la care statul este acţionar majoritar, din cauza, se spune, "implicaţiilor economice şi sociale majore, interesului public şi situaţiei extraordinare". Mai mult, dacă ne uităm cu şi mai mare atenţie asupra listei de companii care beneficiază de aceste scutiri şi confruntăm această listă cu cea a Consiliului Concurenţei - privind ajutoarele de stat avizate pozitiv în cursul anului 2006 - observăm că unele dintre aceste companii au beneficiat şi de alte ajutoare de stat (şi aceasta numai în anul 2006!), toate motivate prin interes general economic, iar unele, chiar de două ori în acelaşi an. De aceea, trebuie să punem câteva întrebări Guvernului, chiar dacă acesta aude şi vede numai ce-i convine lui: 1. Care sunt criteriile care au stat la baza motivaţiei de "interes economic general"? Există oare certificările necesare prin care să se fi determinat dacă o anumită companie intră în sfera interesului economic general? Dacă da, de ce nu sunt comunicate contribuabililor?! S-au făcut oare cercetările necesare şi cerute de lege, prin care să se determine cel mai potrivit mod pentru soluţionarea problemelor acestor vampiri financiari? 2. Care este motivul pentru care Guvernul, ca un manager economic, nu foloseşte aceste fonduri, pe care le oferă cu dărnicie ca ajutoare unor firme ce nu îşi pot achita datoriile la bugetul de stat din cauza slabelor performanţe, pentru retehnologizarea acestora şi, implicit, creşterea competitivităţii lor pe piaţă? 3. De ce nu s-a aşteptat mai întâi avizul Comisiei Europene în privinţa acordării acestor ajutoare şi s-a procedat la emiterea unei ordonanţe de urgenţă şi astfel s-a legiferat pierderea unor sume indecent de mari de la bugetul de stat care ar fi fost mai bine investite în infrastructura de transport, de mediu şi de ce nu, modernizarea spitalelor şi şcolilor? Stimaţi colegi, Sunt conştient de faptul că astfel de probleme sunt absolut neimportante pentru guvernanţii noştri, preocupaţi acum mai mult de minutele petrecute în direct, la ore de maximă audienţă, la posturile de televiziune, certându-se. Dar ţin să îi anunţ că instituţiile europene nu sunt distrase de la misiunea lor de circul politic românesc şi supraveghează actul propriu-zis al guvernării. Şi nu vor ezita să impună sancţiuni statului românesc pentru fiecare distorsionare de piaţă, mai ales că după 1 ianuarie 2007, "erorile" româneşti se răsfrâng şi asupra intereselor comunitare. Vă mulţumesc.
			Domnul Daniel Buda: "Felix la pândă" Dom' profesor chiar a început să ia în serios numele de motan sugestiv atribuit în urma deconspirării sale ca turnător cu acte azi-mâine în regulă. Sau vorba poetului, a început să-şi schimbe porecla în renume. Adică Felix a început să aibă un comportament de motan şmecher care stă după colţ ca să atace sau, dimpotrivă, când e ameninţat de Azorel, o şterge pâş-pâş cu coada între picioare. În momentul de faţă însă Felix motanul nu e în postura de a ataca. Îi lipsesc evident ghearele, iar pârul de pe spinare nu i se mai poate zbârli pentru că a cam început să năpârlească. Astfel încât a ales varianta retragerii ruşinoase, dar sănătoase. După cum se ştie, dom' profesor a primit un certificat de "bună purtare" de la CNSAS-ul pentru "devotamentul!" cu care îşi făcea datoria la locul de muncă, turnând cu zel din patriotism pe oricine ciripea sau acţiona împotriva ordinii de stat socialiste. Tupeul domniei sale a mers atât de departe încât nu a ezitat să spună că întregul popor român a turnat la Securitatea comunistă pentru a putea trăi. Nemulţumit de verdictul CNSAS-ul, dom' profesor s-a adresat justiţiei făcând "lăcrimaţie" împotriva deciziei Colegiului. cum turnătorul nu-i turnător destul dacă nu e şi fudul, Felix a declarat că dacă instanţa nu-i va admite contestaţia îşi va da demisia din Parlament şi din politică. Cum funia se apropie de par, Felix a considerat că trebuie să-şi pregătească ieşirea din scena politică pregătindu-şi un fundal eroic cu accente de vitejie. Mai precis, s-a împopoţonat cu calitatea de preşedinte al comisiei parlamentare de anchetă a Preşedintelui pentru a putea spune că verdictul negativ al Justiţiei se datorează răzbunării lui Traian Băsescu. Altfel spus, dom' profesor se autovictimizează în avans. Eforturile maestrului Sergiu Andon de a amâna verdictul instanţei au venit tocmai la ţanc, adică înainte ca celebra Comisie Felix să-şi încheie rechizitoriul la adresa Preşedintelui. Altminteri, ce greutate morală ar mai fi avut cuvântul unei comisii conduse de un turnător cu acte în regulă, care pe deasupra ar fi el însuşi pasibil de răspundere penală pentru fals în declaraţii şi uz de fals. Până una-alta, alibiul i-a reuşit pentru că instanţa nu s-a pronunţat, iar comisia şi-a dus la bun sfârşit "treaba". O "treabă mare", de altfel. Ceea ce nu va mai putea salva dom' profesor este propria piele politică şi asta dacă îşi respectă cuvântul şi onoarea pe care pretinde că le are. Personal, eu nu cred că va urma exemplul Monei Muscă, pentru că nu-i stă în fire să facă gesturi de demnitate. În plus, cred că s-ar şi plictisi. Dacă e să ne aducem aminte, în urmă cu vreo doi ani şi-a transferat afacerile pe numele uneia dintre fiice, pentru a se putea consacra politicii. Aşa că afaceri nu mai are. Şi masterul de la Londra l-a absolvit cu coroniţă, astfel încât e tobă de carte şi nu mai are ce învăţa. Pentru Partidul Conservator plecarea lui Felix, cu coada între picioare sau nu, ar fi o izbăvire. De doi ani de când este partid parlamentar, procentul Partidului Conservator nu reuşeşte să depăşească marja de eroare din sondajele de opinie. Păcat de colegii tineri de la Partidul Conservator care se zbat degeaba, unii dintre ei fiind atât profesionişti, dar şi de bună credinţă.
			Domnul Claudiu Adrian Pop: Stimaţi colegi, În nenumărate rânduri, atât eu cât şi colegii din cadrul PSD am atras atenţia asupra modului greşit în care această ţară este condusă de către defuncta Alianţă D.A. Ne aflăm la un moment de răscruce în politica românească. Avem guvern, dar nu avem guvernare. Portocaliii au reuşit o altă contraperformanţă; dacă până acum aveam miniştri fără portofoliu, acum avem ministere fără miniştri. Ipocrizia de care dau dovadă este fără limite. Ies pe toate canalele media, asemenea ciupercilor după ploaie vorbind despre moralitate, responsabilitate, agenda cetăţeanului, curăţirea sistemului politic. Cu toate acestea, nu sunt în stare să ajungă la un numitor comun în privinţa desemnării unui ministru, se acuză reciproc de modificarea actelor legislative, comunică mai mult prin intermediul presei decât în şedinţele de guvern. Activitatea Guvernului din ultimele luni poate fi caracterizată astfel: este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Marţea trecută, în două ore, au fost epuizate toate actele normative trimise de executiv. Pentru toţi românii a devenit clar, mai puţin pentru ei, că nu mai avem de-a face cu o alianţă portocalie aflată într-o permanentă criză de orgoliu, ci cu o alianţă care a murit demult. Cu toate acestea în loc să facă singurul gest onorabil, pe care îl mai pot face - poate, unicul din întreaga lor guvernare - demisia de onoare, recunoaşterea faptului că au eşuat lamentabil, se cramponează de scaune, asemenea unor câini în faţa unei măcelării. Dar la ce altceva ne putem aştepta din partea unei găşti care a furat puterea prin şantaj şi minciună. Nu credeam să ajung vreodată ziua în care pseudopreşedintele de la P.D. să se roage, nu, mai bine spus, să ajungă să implore Opoziţia să depună în Parlament o moţiune de cenzură. tipic, în loc să îşi recunoască eşecul, caută diferite mijloace de a scăpa. Dar la ce altceva ne-am putea aştepta din partea lui, dacă chiar păpuşarul şef vine în faţa Parlamentului şi vorbeşte despre votul uninominal şi despre referendum pe această temă. Aceasta, în condiţiile în care Partidul Social Democrat are de doi ani depus un proiect legislativ pe această temă în Parlament, proiect pe care "marii reformatori" ai clasei politice au ales să-l ignore. Fariseismul care îl caracterizează pe locatarul de la Cotroceni a ieşit la suprafaţă în momentul în care, la şedinţa de guvern s-a pus în discuţie amânarea alegerilor pentru Parlamentul European, s-a arătat dispus să renunţe la convocarea referendumului pentru a nu se amâna alegerile. Concluzia este una singură, din nou matelotul s-a folosit de o temă importantă pentru români pentru a-şi atinge scopurile. Nici un moment nu a avut intenţia de a promova votul uninominal, singurul lui scop a fost, este şi va fi consolidarea puterii personale şi continuarea războiului dintre palate. În acest context, amânarea alegerilor pentru Parlamentul European a fost singura decizie logică şi responsabilă care se putea lua. Aici nu discutăm despre frică, jocuri de culise sau alte scenarii fanteziste, pe care responsabilii cu paranoia din cadrul P.D. le propagă. Este o măsură prin care s-a dorit asigurarea unui climat politic stabil. Vă mulţumesc.
			Domnul Gheorghe Chiper: "Drepturi uitate, drepturi neacordate, drepturi cerute în stradă" Am citit din presa ultimelor zile că sute de moţi din Munţii Apuseni au ieşit în stradă, la Alba-Iulia, pentru a-şi cere drepturile care sunt prevăzute în legi special adoptate pentru a le uşura munca şi viaţa, pentru a compensa pe această cale duritatea condiţiilor cu care se confruntă aceşti locuitori care au simţit în timp atât asuprirea naţională şi socială, cât şi lipsa unor posibilităţi materiale echivalente cu ale celor din celelalte regiuni. În mod concret, aceşti locuitori defavorizaţi au primit prin lege dreptul de a-şi vinde produsele prelucrate din lemn fără taxă în târguri şi pieţe; ei pot primi, de asemenea, gratuit 10 m3 de material lemnos pentru a-şi construi case sau pentru a confecţiona produsele tradiţionale pe care le valorifică din timpuri străvechi în localităţile de câmpie, de multe ori pe baza trocului cu cereale şi alte produse agricole. Cea mai mare facilitate li se acordă însă la plata a numai 50% din impozitele şi taxele locale, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este un ajutor preţios, care le uşurează mult din povara fiscală, asigurându-le astfel mai multe resurse pentru consumul zilnic, care aici în zonă este mai scump şi mai greu de procurat. Care este situaţia moţilor în prezent? Tot din presă aflăm că Regia Naţională "Romsilva" (atât cât a mai rămas din ea după restituirile făcute) a uitat de datoria ce-i revine faţă de aceşti locuitori; edilii oraşelor şi ai localităţilor cu pieţe mari le impun celor care prezintă legitimaţii "de moţ" restricţii de tot felul, oprindu-i practic de la vânzarea produselor în locuri cu vad comercial, deşi permit altor comercianţi să vândă în aceste locuri. Cât priveşte facilitatea de a fi scutiţi de jumătate din datoriile către bugetele locale, acesta... se respectă în continuare, dar consecinţele ei, deşi favorabile pentru cetăţenii în cauză, au efecte negative asupra resurselor financiare ale comunităţilor din care fac parte. În consecinţă, în aceste comune nu se pot realiza, în condiţii similare altor localităţi, programe de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor, nu se pot acorda ajutoare sociale suficiente şi nu se pot sprijini la nivelul cerut instituţiile publice din zonă. Aceasta pentru că, prin alte acte normative nu se prevede nici o modalitate de a compensa pierderea determinată de diminuarea la jumătate a taxelor şi impozitelor locale. Personal, am încercat prin două iniţiative legislative să promovez modificări ale legislaţiei prin care să se rezolve această problemă. Nu am reuşit să conving majoritatea care a funcţionat până acum în Camera Deputaţilor. Am revenit cu un nou proiect. Poate că noile raporturi de forţe din Parlament sunt mai favorabile acestui demers. Să aşteptăm şi să sperăm...
			Domnul Ion Stan: Doamnelor şi domnilor, Mă alătur, cu plecăciune admirativă, celor ce au constatat, generaţii la rând, perpetua actualitate a operei moştenite de români de la unul dintre cei mai performanţi observatori ai românilor, Ion Luca Caragiale. Se demonstrează mereu că arhicunoscutele sale personaje au fost dăruite de părintele lor cu "viaţă fără de moarte", cum spune povestea, şi cu neîncetată contemporaneitate, cum suntem obligaţi să recunoaştem. Este pur şi simplu uluitor cum, indiferent de timpul calendaristic, "reîncarnarea" prototipurilor creionate de Caragiale se petrece iar şi iar. Să argumentez! Un bilet, o "scrisoare pierdută", a cărui poveste o lansează o actuală blondă coană Joiţică, secretar executiv al unui partid dornic de unicitate, răscoleşte viaţa politică românească, aruncând în desuet alte preocupări ale guvernanţilor. Un om politic, nu spui cine, da' persoană foarte însemnată, s-ar fi adresat în scris unui alt om politic, iar nu spui cine, da' cea mai importantă persoană din stat, cerând înţelegere şi proteguire pentru un al treilea om, atât de bogat încât intrase la înghesuială, indiferent de ce politică făcea. Contemporana noastră Joiţică relatează cu dulce nevinovăţie cum, în tumultuoasa indignare provocată de lecturarea odiosului document, adresantul înflăcărat de nestinsă ură împotriva "mafioţilor" i-a returnat misiva sub formă de proiectil. Din câte vedem, nu numai că n-a nimerit-o, cu bileţelul vreau să zic, dar zisul atlet naţional în lupta împotriva corupţiei şi a corupţilor a şi recuperat înscrisul cu pricina, încredinţându-l arhivizării, zice aceeaşi adorabilă. Vă rog să nu vă grăbiţi a crede că-mi pierd timpul cu fleacuri, consumându-l în acelaşi timp şi pe cel al dumneavoastră. Pentru că, ce valuri a făcut eminenţa blondă cu ipotetica "scrisoare pierdută" n-au reuşit să facă lopătari cu pretenţii în ale văluritului. Analişti politici respectabili îşi dau cu părerea asupra subiectului, votând "pro" şi "contra" în legătură cu existenţa reală a misivei ori a fabricantului acesteia, personaj nominalizabil sau servicii secrete. Purtători de cuvânt ai formaţiilor politice emit ipoteze în legătură cu fabricarea unui dosar pe numele expeditorului, dosar ce s-ar înscrie ca piesă de rezistenţă în politica de intimidare practicată în cadrul sublimei Alianţe "DA", cu sensul dinspre Cotroceni spre Victoria (finală). Nu se există o asemenea categorie de înscris! Afirmă o altă categorie de artizani ai dezbaterilor. Însuşi cel arătat, cu degeţelul supermanichiurat, ca autor, neagă cu înverşunare şi superior dispreţ acuzele, rezervându-şi totuşi dreptul unei expertize grafologice taman la Londra, dacă neruşinarea acuzatorilor va merge până acolo încât va ivi aşteptării fanilor destinatarului un aşa document. Între atâtea declaraţii şi discuţii pe tema "scrisorii pierdute", dar posibil arhivate, cetăţenii, turmentaţi, nu mai au putere să se gândească la intrarea României în Uniunea Europeană fără nicio pregătire logistică, la scumpirea energiei electrice, la t.v.a.-ul pe care încă nu ştiu dacă, unde şi cu ce documente specifice să-l plătească importatorii, la incertitudinile încă legate de înmatricularea autoturismelor şi la atâtea altele, zilnice, şi unele vitale pentru mulţi dintre noi, cumulabile către primejdie, dacă nu s-ar ivi, la momentul oportun, o sursă de valuri în direcţie convenabilă. Aşa încât n-ar trebui să ne mire dacă, după atâtea declaraţii belicoase cu privire la alegeri anticipate, la care dintre cele partide liberale e mai liberal decât altul, la care grup de interese e mai musculos, vom primi, pe adresa cetăţeanului proprietar de vot, celebra şi actuala telegramă "pupat toţi piaţa endependenţi". Să sperăm totuşi că, măcar cei ce îşi "scot pălăria" în faţa contemporaneităţii geniului caragialesc, vor fi înţeles că teatrul nu trebuie jucat pe "scena politică"! Din respect faţă de "spectatori"!
			Domnul Viorel Pupeză: Declaraţie politică intitulată: "Sănătatea românilor nu are de-a face cu calculele ministrului Nicolăescu!" Actuala guvernare a adus sistemul sanitar într-o situaţie bolnăvicioasă, reclamată de majoritatea românilor. Subfinanţarea sistemului, alocarea unor sume din fondul asigurărilor şi utilizarea acestora pentru alte destinaţii, metodologii complicate şi nejustificate economic şi social în relaţiile cu furnizorii de servicii medicale şi cu casele judeţene de asigurări sunt doar câteva din cauzele care au condus la această situaţie umilitoare pentru asiguratul român. Cine nu ştie să aibă grijă de sănătatea propriului popor nu merită să-l guverneze. Credem că se impune protecţie socială efectivă pentru accesul întregii populaţie la tratamentul medicamentos ambulatoriu şi garantarea accesului real al populaţiei la îngrijirile medicale. pentru a fi bine înţeleşi, reamintim domnului ministru art. 34 din Constituţia României, care prevede că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. În fapt, românii se confruntă cu o prevedere care a dat sistemul sanitar peste cap, mai ales în zona medicinei primare. Conform textului de lege, persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite contribuţia legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, sau de la data ultimei plăţi a contribuţiei, respectiv de la data când plata contribuţiei era obligatorie, dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere. Prin aplicarea acestor prevederi, o vizită obişnuită la medicul de familie a devenit o adevărată corvoadă pentru pacienţi şi medici. După cozi interminabile, oamenii trebuie să se întoarcă la angajator pentru eliberarea unei adeverinţe de muncă, apoi la casa judeţeană de asigurări de sănătate - ce poate fi şi la zeci de kilometri de localitatea de domiciliu - pentru o viză care să ateste un stagiu de cotizare neîntrerupt de cinci ani şi înapoi la medic. Drumul se întrerupe în cele mai multe cazuri la Casa de Asigurări de Sănătate, unde constată, după ce este căutat prin baza de date, că ar trebui să mai plătească pentru câteva luni sau chiar ani. Situaţia se complică şi pentru persoanele care lucrează în străinătate. Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin. Dar mulţi dintre cei care au plecat în străinătate nu deţin contracte de muncă, iar în ţară încă mai avem mulţi angajaţi "la negru". Aceasta nu este singura situaţie în care se restricţionează accesul persoanelor la serviciile de sănătate. În judeţul Bistriţa-Năsăud, dar şi la nivel naţional, numărul cabinetelor medicale din mediul rural este insuficient, raportat la populaţia deservită. Multe dintre cabinete funcţionează în condiţii insalubre, cu dotări minimale. Oamenii trebuie să străbată kilometri pentru a bate la uşa unui dispensar, care nu întotdeauna este deschisă. Dar că sunt nevoiţi să solicite medicului o vizită la domiciliu, sunt nevoiţi să plătească acea consultaţie, ca să nu mai vorbim că şi o simplă adeverinţă medicală costă. Nici numărul farmaciilor sau al cabinetelor stomatologice din mediul rural nu este satisfăcător, iar intervenţiile ambulanţelor, multe dintre ele cu grad de uzură depăşit, sunt tardive. Deşi pare o poveste neverosimilă pentru mileniul III, pacienţii internaţi sunt nevoiţi să cumpere "aspirina" săracului şi feşele în spitale. Şi pentru ca tabloul crizei în care se află sistemul sanitar să fie întregit, vă amintim şi de persoanele diabetice. Săptămâna trecută, zeci de persoane s-au înghesuit la cabinetul de diabetologie din cadrul Policlinicii Bistriţa, pentru ca medicii să le prescrie reţete pentru insulină. Deşi au venit de la zeci de kilometri, au aflat că nu pot fi consultaţi, pentru că "norma" este de 28 de pacienţi zilnic, iar în Bistriţa-Năsăud sunt peste 4.000 de pacienţi dependenţi de insulină. Este vai de sănătatea românilor, domnule ministru Eugen Nicolăescu! Din păcate, mult anunţata reformă a devenit o preocupare alternativă pentru momentele în care nu pregătiţi reacţii pentru colegii dintr-o Alianţă aflată pe patul de moarte.
			Doamna Mihaela Adriana Rusu: Declaraţie politică intitulată "Fondul Proprietatea - între reparaţie materială şi hoţie". Problema Fondului Proprietatea a suscitat multe controverse. Reparaţia morală pentru cei a căror proprietate a fost confiscată este normală, dar sumele uriaşe plătite din banul public, cu care sunt recompensaţi cei care reuşesc să sensibilizeze sistemul, reprezintă o adevărată hoţie. Evaluarea fostelor proprietăţi, în special a imobilelor, este făcută pentru a prădui averea colectivă. Piaţa imobiliară, în special în capitală, este lăsată de izbelişte, în sensul că preţurile uriaşe ascund în ele spălarea de bani şi falimentul actualei guvernări, incapabile să acorde facilităţi tinerilor pentru construcţia de locuinţe, precum şi altor pături sociale defavorizate. În mai toate capitalele europene, primăria deţine o însemnată parte din fondul de locuinţe, făcând astfel să scadă preţurile pe piaţa imobiliară, oferindu-le spre închiriere, cu o chirie modică. Criza morală a societăţii româneşti a ajuns la apogeu. Pensionarii sunt privaţi de dreptul la un trai decent, conform cu contribuţia lor de-a lungul vieţii active. Aşa cum celor ale căror proprietăţi au fost confiscate de regimul comunist li se face o reparaţie morală, acordându-li-se compensaţii europene, tot aşa, tinerilor, pensionarilor, defavorizaţilor sociali ar trebui să li se acorde compensaţii pentru viaţa mizeră, la limita subzistenţei, dusă sub regimul democrato-liberal. Până acum, Fondul Proprietatea a fost clasificat de autorităţile statistice române ca societate financiară în afara sistemului public. Fondul Proprietatea are caracterul unui fond mutual, cu acţiuni deţinute la origine de către stat. Efortul bănesc al statului şi, implicit, al cetăţenilor va fi unul imens, peste 4 miliarde de euro. Impactul negativ al compensărilor asupra deficitului a fost înregistrat de autorităţile statistice române la momentul emiterii titlurilor de valoare/titlurilor de compensare şi a fost de 112,6 milioane de RON în 2004, 246,4 milioane de RON în 2005 şi 1.470,9 milioane de RON în 2006. Această febră a compensărilor, retrocedărilor, reparaţiilor morale şi materiale ce a cuprins România va adânci mai mult polarizarea socială. În Ungaria, Cehia, Polonia acestea s-au făcut mai mult simbolic.
			Domnul Traian Dobre: "Circ electoral la Andrieşeni" La 1 ianuarie, România a devenit membră a Uniunii Europene. Prin urmare, avem tot dreptul să credem că trăim într-o ţară civilizată, ai cărei cetăţeni au învăţat să respecte regulile democraţiei. Din păcate, există încă forţe politice care preferă o Românie înapoiată; o ţară în care locul proiectelor, al dezbaterilor, al argumentelor este luat de bâtă, de înjurături, de calomnii, de ticăloşia adusă la rang de politică de partid. Există unele partide care nu au învăţat nimic în ultimii 17 ani. Aţi auzit de comuna ieşeană Andrieşeni? Sunt convins că marea majoritate dintre dumneavoastră nu. Cu toate acestea, mica localitate din nordul judeţului Iaşi a găzduit recent un uluitor spectacol de circ electoral. Cu două duminici în urmă, la Andrieşeni s-au organizat alegeri pentru postul de primar rămas vacant. Ce s-a întâmplat acolo, atât în timpul campaniei electorale, cât şi în ziua alegerilor, merită consemnat, pentru ştiinţa generaţiilor viitoare. "Maestrul de ceremonii" s-a dovedit, încă o dată, PSD Iaşi. Apelând la câţiva indivizi dubioşi şi marginali din rândul galeriei de fotbal a Politehnicii Iaşi, la politicieni excluşi din partid şi mai apoi reîncărcaţi şi direcţionaţi spre eliminarea adversarilor, la pomeni electorale, la fiţuici ordinare şi la toată recuzita specifică unui partid nedemocratic, organizaţia condusă de primarul Gheorghe Nichita şi-a bătut joc de scrutinul de la Andrieşeni. Duminică, în comuna ieşeană s-au petrecut scene care nu au mai fost văzute în politica românească de la începutul anilor '90: spioni tocmiţi de PSD, ce urmăreau şi şicanau simpatizanţii Alianţei, pomeni electorale împărţite din poartă în poartă, ca şi cum cetăţenii comunei nu mai văzuseră o sticlă de ulei, manifeste împărţite chiar la intrarea la urne, ameninţări şi insulte. Scrutinul de la Andrieşeni ne-a arătat, încă o dată, de ce PSD este condamnat la dispariţia de pe scena politică. În Europa nu mai trăiesc dinozaurii. Doar câteva reptile cu mult mai mici. Are mai puţină importanţă cine a câştigat alegerile de la Andrieşeni. Vă voi spune doar cine a pierdut: democraţia românească şi Iaşul.
			Domnul Niculae Bădălău: "Dezastrul din învăţământ" Domnului Mihail Hărdău, ministrul învăţământului. Domnule ministru, Educaţia ar trebui să reprezinte o prioritate pentru orice ţară în ascensiune şi care doreşte primenirea prin elite. Sunt dator, ca reprezentant al Partidului Social Democrat, să vă prezint situaţia critică a învăţământului românesc. În judeţul Giurgiu, schimbarea directorilor unităţilor de învăţământ s-a făcut pe criterii politice. Am asistat la o vânătoare de vrăjitoare ce a schimbat din rădăcini sistemul managerial şi didactic al şcolilor giurgiuvene. Nu este permis ca prin schimbarea unui ministru, aşa cum observa Ernesto Sabato, să schimbăm şi suma pătratelor catetelor. În România există şcoli fără geamuri, neigienizate, lipsite de curent electric şi apă potabilă. Sunt copii care străbat kilometri pentru a ajunge la cea mai "apropiată" şcoală. Profesori de valoare sunt respinşi din funcţii de conducere pentru motivul că sunt social democraţi. O astfel de concepţie educaţională nu s-a mai întâlnit. S-ar revolta toţi miniştrii istorici pe care i-a avut învăţământul românesc: Haret, Angelescu, Maiorescu. Dacă nu reuşiţi să redaţi sistemului educaţional emulaţia, performanţa, dotarea ultramodernă pe care le solicită timpul prezent, demisionaţi. Suferinţa generaţiei actuale se va resimţi în timp. Lipsa de investiţie în educaţie - în continuare procentul alocat din p.i.b. ministerului dumneavoastră este redus - va avea în timp proporţii caracteristice. Cunosc bine învăţământul giurgiuvean. Sunt aproape de dascăli în vizitele pe care le fac săptămânal în instituţiile şcolare. Am primit nenumărate semnale de nemulţumire. Dincolo de salariile reduse, de dotarea precară a şcolilor, în special în mediul rural, ce este mai trist este absenţa perspectivei. Copiii noştri se şcolesc cu gândul de a emigra. Nu învaţă decât perspectiva unor locuri de muncă mai bine plătite în afara României. Suntem datori să gândim şi un sistem de absorbţie al forţei intelectuale pe care o formăm. Altfel, riscăm să devenim creuzetul unor laboratoare de elită din lumea civilizată. În numele profesorilor care sunt nemulţumiţi de modul în care îşi desfăşoară profesia, al elevilor care îşi construiesc speranţe în afara graniţelor, "castele în Spania", vă rog să demisionaţi şi să lăsaţi fotoliul dumneavoastră unui ministru cu adevărat competent şi respectabil.
			Domnul Relu Fenechiu: "Nu uniune, ci reconciliere naţională" De câteva zile, starea de tensiune de pe scena politică a fost accentuată de o nouă găselniţă, de o nouă temă, aruncată presei sub protecţia anonimatului de "clasicele surse bine informate" - posibilitatea formării unui guvern de uniune naţională. Aproape nimeni nu a sesizat că este vorba de o aberaţie politică. Ce ar presupune un astfel de guvern? Ar intra în componenţa lui reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare? Greu de presupus un Cabinet format din toate formaţiunile politice reprezentate în Parlament. Atât timp cât există anumite voci care etichetează un partid ca fiind "extremist", iar pe altul ca fiind "soluţie imorală", este foarte greu de presupus că aceste voci ar veni acum şi ar invita politicieni din respectivele partide să ocupe birouri la Palatul Victoria. Să presupunem că aceia care au lansat noua isterie, guvernul de uniune naţională, s-au gândit la o formulă: PNL-PD-PSD-UDMR. Aş vrea, atunci, să-i văd pe cei care acuză PNL de faptul că ar fi făcut o alianţă secretă cu PSD, cum vor colabora la "lumina zilei" cu fostul partid de guvernământ. Oricum, cei care au lansat această temă ar trebui să ştie că un guvern de uniune naţională reprezintă o soluţie excepţională, care se aplică atunci când în ţară se înregistrează o situaţie de maximă excepţie. Şi nu cred că la ora actuală România se află într-o astfel de situaţie. Se încearcă repunerea pe tapet a alegerilor anticipate. Cineva a avansat teoria că actualul Cabinet nu ar mai avea majoritatea parlamentară necesară pentru a-şi trece proiectele de lege. Complet greşit. 96% dintre proiectele avansate de Guvern au fost adoptate de Parlament. Se invocă, pentru viitor, pericolul unei cheltuieli neprevăzute de la buget, din cauza unor potenţiale amendamente ale opoziţiei. Nu cred că aceste cheltuieli ar fi mai mari decât cele ce vor fi angajate pentru eventuale alegeri anticipate şi două sau trei referendumuri. Ce este de făcut, totuşi, pentru a se ieşi din unele blocaje existente. În primul rând, consider că este necesară o reconciliere naţională. Aceasta nu presupune schimbări de alianţe sau repoziţionări pe scena politică. Guvernul trebuie să se ocupe în continuare de administrarea problemelor ţării, să elaboreze proiectele prioritare, în concordanţă cu programul politic cu care a fost investit şi cu cerinţele Uniunii Europene, preşedintele trebuie să acţioneze în limitele prerogativelor pe care i le conferă Constituţia, iar Parlamentul trebuie să legifereze şi să ţină cont în special de priorităţi, şi să nu se lase antrenat în dispute sterile între partide, care nu au nici o legătură cu mandatul primit de electorat. Din punctul meu de vedere, şi nu numai, la ora actuală trebuie să ne concentrăm pe trei direcţii esenţiale: pregătirea, în mod exemplar, a alegerilor pentru Parlamentul European - şi aici trebuie să insistăm şi pe componenta de informare a electoratului; adoptarea Codului electoral având la bază sistemul uninominal - la nivel parlamentar, şi punerea în aplicare a legislaţiei care a fost pusă în acord cu standardele europene, în special a celei care vizează absorbţia fondurilor comunitare - la nivelul administraţiei locale şi centrale.
			Domnul Ion Stan: "Singurătatea primului bărbat al ţării - o angoasă molipsitoare pentru sănătatea vieţii politice şi proaperitatea naţiunii" Ca un făcut, ca un blestem, parcă întreaga faună a mercenarilor ahtiaţi de parvenitism politic, şi nu numai, neluaţi în seamă de trecătoarele puteri anterioare, a fost adăpostită, pe banii publici, de cetăţeanul-preşedinte în organigrama Administraţiei Prezidenţiale. Adevăratele dimensiuni ale sărăciei resurselor intelectuale, incapabile să răspundă înaltului nivel al primei instituţii naţionale s-au văzut chiar de la primele apariţii în spaţiul public a importanţilor membri ai staff-ului prezidenţial. Aşa au şi apărut neliniştile noastre în legătură cu sfetnicii de bine şi de mare taină ai primului bărbat al ţării. Încercăm să ne imaginăm consistenţa ori savoarea dialogurilor fostului hoinar pe mările şi oceanele lumii, trecut prin atâtea porturi cu locuri rău famate, cu ilustrul reprezentant al Şcolii filosofice de la Tescani şi, zău, nu ne ieşea nimic! Ni-l imaginam pe finanţistul, adânc şi de neclintit în principiile sale, cum devine casant şi se spulberă precum colbul cosmic prin ungherele Universului la foşnetul şi adierile diafane ale aerului dislocat de lunecarea lascivă a doamnei blonde pe culoarele, cu dus şi întors, ale iatacului prezidenţial. Fiori reci ne treceau când veneau veştile despre străşnicia cu care Gardiana Societăţii Deschise veghea, precum o femeie comisar, la sfânta rânduială şi lucrare a legii în afacerile prezidenţiale. Tsunami de adrenalină ne inundau auzind despre luptele cu stil impus "sub centură" pe care fostul şef al Departamentului Politic, fost director al Serviciului de Informaţii "Externe", fost şef de campanie, fost ziarist şi viitor fost le purta, fără de perdea, cu "cazonii" de la Departamentul Securităţii Naţionale. Nu lipsea din camarilă ambasadoarea tutungiului Angelescu, care fabrică cele mai ieftine şi populare ţigarete, ca să-şi permită tot românul "să fumeze bine". "O tempora, o mores!" Ce bine ne era când întreaga formaţie prezidenţială, "din prima", era în floare, veghea la primul bărbat al ţării şi ne ura, de trei ori pe zi, "Să trăiţi bine!" Furtuni după furtuni au încercat Marea Navă Amiral a Naţiunii, iar vajnicii ofiţeri secunzi s-au sacrificat unul câte unul, apărându-l pe Marele Comandant să nu ajungă "Om la apă!" O nouă garnitură le-a luat locul. Dar nici pe departe n-au avut strălucirea şi nici spiritul de sacrificiu al celor dintâi. Au plecat şi alţii au venit. Dar se pare că degeaba. Marele Comandant suferă de greaua şi parcă nesfârşita singurătate a căpitanului de cursă lungă, mistuit de suferinţa sacrificării celor mai dragi secunzi. Acum şi-i aminteşte cu drag şi recunoştinţă. Are gânduri bune pentru văduva îndoliată a importantului sponsor, care s-a sinucis de disperare că nu-şi va putea ţine gura. Admiră devotamentul Gardienei Societăţii Deschise care nu a acceptat cererea Tatălui Revoluţiilor Portocalii să-l monitorizeze din interior "să nu pună cu P.S.D.-ul de o revoluţie roşie", fiindcă dinafară se vede mult mai bine cum fierbe mustul lui Voronin în hrubele de la Cotroceni. Este îndurerat de ghinioanele Marelui Perdant, Elvis Săftoiu, el însuşi copleşit de greaua povară a Administraţiei Prezidenţiale prăvălită pe umerii firavi ai consoartei sale. Pe "Stolo", finanţistul de oţel, forjat la "Academia de Trocadero" a acoperirilor universale, îl compătimeşte cât de mult şi de repede intră la idei, precum pânza la apă, până ţi se face milă cât de mic poate fi, numai să nu-l deranjeze pe cel care l-a scăpat de corvoada Preşedinţiei, cu fermecata sintagmă-minune, din plin asezonată cu lacrimi, "Dragă Stolo"! Cât suflet, câtă sensibilitate, câtă apropiere de semeni! Regretă nespus de mult că nu l-a înţeles pe filosoful de Tescani, înainte ca umorul său negru să se fi adeverit. Doamna blondă e încă activă. A încercat unul, Lică a lu' Blaga, să o treacă în rezervă, dar era pe statul "M" special al altei structuri şi ministrul treburilor dinlăuntru fu foarte aproape de vorba cântecului "Foaie verde, drum de fier, mi te paşte un transfer"! Cine, cum şi când ne va salva de singurătatea primului bărbat al ţării, până când angoasa ce-l chinuieşte nu devine cancerul vieţii politice a naţiunii? El poate să ne rămână. E de-al nostru. Vorba aceea: "Ca doi brazi dintr-o tulpină, ca doi ochi dintr-o lumină!"
			După o pauză de 10 - 15 minute, urmează a doua parte a şedinţei noastre de astăzi, destinată dezbaterilor legislative. Rog secretarii de şedinţă care mă asistă să se pregătească şi să vină la pupitru.
			(pauză între 10,33 - 10,55) (În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.)
			Domnul Valer Dorneanu: Stimaţi colegi, Daţi-mi voie să declar deschisă partea a doua a şedinţei de astăzi destinată dezbaterilor parlamentare. Vă anunţ că din cei 329 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 195; 134 sunt absenţi, din care 42 participă la alte acţiuni parlamentare. Am întârziat puţin începerea şedinţei, pentru că sunt foarte puţine proiecte pe ordinea de zi şi vreau să unim dezbaterea cu votul final, că altminteri într-o jumătate de oră le terminăm, şi pe urmă facem pauză de un ceas şi jumătate şi nu mai avem cu cine vota. Cu această precizare gospodărească, vă rog să urmăriţi lista cu proiectele înscrise pe ordinea de zi. La pct.15, Propunerea legislativă privind obligativitatea înscrierii grupei sanguine şi a RH-ului în actul de identitate şi în permisul de conducere auto. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a propus respingerea proiectului. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, dacă mai doriţi să prezentaţi, domnul Relu Fenechiu sau domnul Duşa. Poftiţi, vă rog, domnule Igaş, la pct.15, cu RH-ul.
			Domnul Constantin Traian Igaş: Bună dimineaţa, domnule preşedinte, Domnilor colegi, Ne menţinem în continuare propunerea de respingere. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Dacă doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune votului final propunerea comisiei cu privire la respingerea proiectului.
			La pct.16, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I - IV din învăţământul de stat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi în acest caz propune respingerea proiectului. Vă rog, domnule deputat, să vă susţineţi raportul.
			Domnul Constantin Traian Igaş: Da, domnule preşedinte. La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Comisia, în majoritatea ei, a propus respingerea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Dacă doreşte cineva dintre colegi să ia cuvântul? Domnul deputat Mihai Dumitriu, care susţine iniţiativa unui senator din circumscripţia domniei sale.
			Domnul Mihai Dumitriu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, "Cornul şi laptele", care este un program de susţinere educaţională, şi care a fost iniţiat de Partidul Social Democrat şi pus în practică, îl consider un program benefic pentru sănătatea copiilor, în primul rând, de la grădiniţe şi clasele I - IV, pentru că foarte mulţi dintre ei pleacă la şcoală fără pachet, din motiv că-l uită sau poate că nu-l au; şi, în al doilea rând, pentru asigurarea frecvenţei şcolare. Factorii responsabili din învăţământ sau din comunităţile locale, şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine, au recunoscut că este o modalitate de a reduce neşcolarizarea şi abandonul şcolar. Se pune întrebarea: Copiii care frecventează grădiniţele particulare sau unităţile de învăţământ particular, deci unităţi care fac, să-i spunem în ghilimele "treaba statului român", referitor la şcolarizarea obligatorie, de ce nu beneficiază de acest program? Am aprobat în această sesiune că, pe lângă produsele "corn şi lapte", să se dea şi miere de albine, iniţiativă legislativă care a fost aprobată, stipulând acolo că vor primi şi cei din unităţile de învăţământ particuare. Deci, la cei din unităţile de învăţământ particular le dăm numai miere, dar corn şi lapte nu. Eu vă rog să reflactaţi la acest lucru, şi aş propune să fie retrimisă la comisie, pentru analiză şi pentru a fi completată. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc, domnule coleg. Dacă mai doreşte cineva să intervină? Rog comisia să se pronunţe cu privire la propunerea de restituire la comisie. V-aş ruga să vă pregătiţi cartelele.
			Domnul Constantin Traian Igaş: Nu avem nimic împotrivă. Putem să acceptăm retrimiterea la comisie dacă, eu ştiu, se consideră că putem să aducem un aport suplimentar. Termen de depunere a unui raport suplimentar de 3 săptămâni de zile, dacă ne permite? Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Poftiţi, domnule deputat. Întrebasem dacă mai doreşte cineva să intervină. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur că această iniţiativă, "Cornul şi laptele", cu completarea care s-a făcut, cu "mierea", este o acţiune benefică. Ea s-a făcut, cred eu, nu aşa cum a spus colegul meu antevorbitor, pentru motive educaţionale, ci din motive sociale. Motive sociale, în sensul că, mai ales în mediul rural erau foarte mulţi copii care veneau la şcoală fără a avea ceva de mâncare, iar alţii veneau cu pacheţelul de acasă. Să extindem această acţiune şi la grădiniţele private, mie mi se pare puţin exagerat, şi am să vă spun de ce. În general, la grădiniţele private au acces copiii cu bani mulţi, pentru că, nu ştiu, dintre dumneavoastră, dacă ştiţi cât costă taxa la o asemenea grădiniţă, unde "..
			Domnul Valer Dorneanu: Stimate coleg, Nu discutăm pe fond, discutăm cu privire la propunerea de a se restitui proiectul la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Da, din punctul acesta de vedere şi eu sunt de acord, dar din motivele pe care vi le-am expus, cred că "..
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Deci, supun votului dumneavoastră propunerea domnului profesor Petru Andea, pentru restituirea propunerii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, nu Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru o nouă reexaminare. Cine este pentru? Vă rog să vă pronunţaţi prin vot electronic. Supun la vot propunerea de restituire la comisie. Din 96 de voturi, 87 sunt voturi pentru restituire, 4 voturi împotrivă şi 3 abţineri. detalii vot
			Termen: 3 săptămâni. Contestă cineva votul? Grupul liberal poate să conteste printr-un lider. Aveţi lider? Deci, nu există o cerere regulamentară care să conteste votul. Ca atare ".. Poftiţi, domnule deputat.
			Domnul Mircea Teodor Iustian: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Colegii se plâng că aparatele nu funcţionează în mod corespunzător, motiv pentru care, respectuos, vă rog să binevoiţi a dispune repetarea votului. Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Am luat act de cererea dumneavoastră. Supun votului dumneavoastră, din nou, propunerea de restituire a Propunerii de la pct.16 Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Vizează modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie. Vă rog să vă exprimaţi prin vot cu privire la această propunere. Se vede că n-a funcţionat. Cererea de reluare a fost întemeiată, dar rezultatul nu s-a modificat. Din 114 voturi, 97 voturi sunt pentru restituire, 14 voturi împotrivă şi 3 abţineri. detalii vot
			Termen: 3 săptămâni pentru Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.
			La pct.17, Proiectul de Lege pentru compensarea în bani a tichetelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari. Comisia a propus respingerea. Este vorba de Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Rog reprezentantul comisiei să prezinte raportul. Apoi voi da cuvântul şi iniţiatorului. Este o propunere de respingere, şi în condiţiile acestea dau întâi cuvântul reprezentantului comisiei.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului legislativ, avizul negativ al Consiliului economic şi social, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Comisia, aşa cum aţi spus, domnule preşedinte, propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege, din următoarele considerente: obiectul propunerii legislative este reglementat deja în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităţi familiilor de pensionari, aprobată prin Legea nr.565/2004, cu modificările şi completările ulterioare; apoi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, modifică art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2004 şi instituie aplicarea acestuia privind compensarea în bani a tichetelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari, începând cu anul 2008, întrucât sumele necesare acordării acestor drepturi nu au fost prevăzute în bugetele anuale de stat până în prezent, acest lucru făcându-se din 2008, pentru respectarea principiului unicităţii reglementării în materie, prevăzut de normele de tehnică legislativă şi evitarea paralelismului legislativ. Acest raport de respingere a fost votat în unanimitate de toţi cei 18 deputaţi prezenţi, din totalul de 19 membri ai comisiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Din partea iniţiatorilor, domnul deputat Mihai Dumitriu.
			Domnul Mihai Dumitriu: Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Iniţiativa legislativă succede o altă iniţiativă de aceeaşi natură şi a dorit să creeze cadrul legal pentru ca tichetele de călătorie pe cale ferată acordate pensionarilor gratuit - 6 tichete -, neutilizate, să fie recompensate în bani, cu o sumă modică, minimum 10 lei noi per fiecare tichet. Deci, 6 tichete este egal cu 60 lei. Motivele respingerii nu stau în picioare, nu justifică respingerea iniţiativei şi vă motivez de ce: lipsa fondurilor aprobate prin buget, afirmaţie falsă, deoarece tichetele de călătorie pe cale ferată utilizate de pensionari sunt decontate lunar de Societatea Căi Ferate Române din buget. Aceste decontări nu se pot realiza dacă nu ar fi aprobate fonduri prin buget. Dar dacă ar fi utilizate toate tichetele de călătorie, să înţelegem că nu ar fi decontate? Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.88 /2006, la care s-a făcut referire, preia ideea din Ordonanţa nr.71/2004, dar nu conţine prevederi referitoare la tehnica decontării sumei pentru fiecare tichet neutilizat, măsuri şi sancţiuni. Această ordonanţă nr.88 are doar scopul de a amâna punerea în aplicare a decontării tichetelor neutilizate şi de a exploata ideea, de actualul Guvern, că se ocupă şi de amărâţii de pensionari. Regula depunerii, colectării tichetelor utilizate este inversă regulii distribuirii. Suma pentru 6 tichete este de 60 lei; este modică şi va fi înscrisă pe talonul de pensie din luna mai a anului calendaristic următor. Având în vedere că fiecare dintre dumneavoastră a ajuns în Parlament prin votul pensionarilor, şi că sumele există în bugetul de stat pe 2007, că au avize favorabile, că a fost aprobată de Senatul României, că nu am fost invitaţi în comisie să ne susţinem cauza, vă rog să votaţi retrimiterea la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Deci propuneţi restituirea la comisie, am înţeles. Domnul deputat Stanciu, preşedinte pe mai multe legislaturi a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.
			Domnul Anghel Stanciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Domnule Nicolăescu, Ne aflăm astăzi în faţa unei decizii, zic eu, de bun-simţ. O lege care vine în sprijinul unei categorii de pensionari, un sprijin mic, dar un gest mare, gest pe care distinşii noştri colegi din Senat au avut forţa şi decizia politică să-l aprobe. Distinşii noştri colegi din Comisia pentru muncă şi protecţie socială au avut altă părere, dar noi credem că din cauza unei informaţii trunchiate, prin omisiune. Şi lucrurile le-a prezentat domnul deputat Dumitriu. De aceea, cred că pentru a armoniza, pe de o parte, ceea ce prevede ordonanţa, cu ceea ce prevede proiectul de lege care vine în completare şi facilitează, practic, din acest an, după aprobarea legii, decontarea acestor tichete, grupul nostru parlamentar vă propune, stimaţi colegi, să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie, şi sunt convins că rezultatul comisiei va fi altul decât cel care ne-a fost prezentat. Pentru că, efectiv, intrând pe detalii, în momentul de faţă, în plen, nu am face decât să prelungim discuţia, dar în comisie se va găsi soluţia potrivită. Să dăm puţin celor mulţi. Vă mulţumim.
			Domnul Valer Dorneanu: Din partea comisiei. Mai staţi puţin, domnule deputat. Mai doreşte domnul deputat Nicolae Popa, de la Partidul Conservator, să intervină. Poftiţi, vă rog.
			Domnul Nicolae Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Şi grupul nostru parlamentar, al Partidului Conservator, este de acord cu această propunere de retrimitere la comisie. Trebuie să fiu de acord cu domnul deputat Stanciu. Îi felicităm pe cei de la Senat că au mai mult suflet, au mai multă generozitate şi omenie faţă de aceşti oameni care au fost năpăstuiţi şi umiliţi 17 ani de zile. Când vine vorba de pensionari, tot timpul găsim motive ca să nu le aprobăm nişte drepturi infime. Şi spun acest lucru, pentru că ceea ce a propus colegul nostru de la P.S.D., în proiectul de lege, este vorba de 100.000, adică 10 lei noi/tichet; sunt 6 tichete şi faceţi şi dumneavoastră socoteala că sunt 600.000 lei de persoană. Sunt foarte mulţi pensionari în situaţia în care sunt bolnavi, nu se pot deplasa sau au alte motive, şi, ca atare, eu cred că ar fi un act de dreptate, în situaţia aceasta. Am vorbit cu domnul ministru Barbu încă de anul trecut, i-am adus aminte. Ne-a promis că va emite un act normativ prin care va introduce această clauză, aceste facilităţi pentru pensionari şi nu a făcut nimic, aşa cum n-a făcut nici cu modificarea Legii nr.19/2000, aşa cum n-a făcut nici cu acte normative care vizează rezolvarea problemei recalculării pensiilor la cei care lucrează în domenii periculoase. Ca atare, eu cred că este necesar să retrimitem la comisie acest proiect de lege, să ne aplecăm cu multă seriozitate asupra lui şi să dăm un aviz favorabil. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Furo, din partea Partidului România Mare.
			Domnul Iuliu Ioan Furo: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, În principiu, grupul nostru parlamentar este de acord cu retrimiterea la comisie. Aş adresa, însă, un apel iniţiatorilor, să revadă puţin art.3 din iniţiativa legislativă, care prevede ca tichetele de călătorie neutilizate pe calea ferată să fie depuse de către pensionari până la data de 30 ianuarie, în anul următor pentru care s-au referit tichetele. Eu vă învederez că în municipiul Bucureşti sunt peste 500.000 de pensionari, dar este imposibil ca aceştia să depună la casele de pensii tichetele, în condiţiile când aceste case nu lucrează decât două zile pe săptămână cu publicul. Imaginaţi-vă, la cele 6 sectoare din Capitală, cei peste 500.000 de pensionari, în câte două zile pe săptămână, lunea şi joia, să facă cozi imense la casele de pensii. Suntem de acord cu revederea legii, retrimiterea la comisie, cu rugămintea pentru iniţiator să revadă art.3. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Asztalos, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.
			Domnul Asztalos Ferenc: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În principiu, Grupul parlamentar al U.D.M.R. susţine retrimiterea la comisie, fiindcă antevorbitorii mei, de fapt, au exprimat cât se poate de clar care sunt argumentele pentru care comisia, desigur, ar trebui să se aplece cu mai mare atenţie asupra acestei probleme. Dar, permiteţi-mi o observaţie personală, sper eu pertinentă: în comisia care a luat decizia de a respinge această iniţiativă legislativă, în această comisie se aflau reprezentanţii acelor grupuri parlamentare care, în plen, vin şi adoptă un alt punct de vedere. Asta înseamnă că în cadrul grupurilor parlamentare ceva nu funcţionează. Nu este normal ca o comisie, cu majoritatea voturilor, să aibă o decizie, iar această decizie să fie supusă sub semnul întrebării în plen, de colegii aceloraşi oameni. Deci, ar trebui, cât se poate, să evităm asemenea situaţii neplăcute. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Trecerea timpului aduce înţelepciune, domnu' coleg. Din partea comisiei.
			Domnul Alexandru Mocanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, Şi-i mulţumesc colegului antevorbitor, de la U.D.M.R., pentru obiectivitatea poziţiei sale. Eu am spus în prezentarea raportului că decizia în comisie s-a luat cu unanimitate de voturi, deci a celor 18 colegi prezenţi, din totalul de 19. Bag seama că între timp o parte din grupurile parlamentare şi-au schimbat punctul de vedere. Şi, în acest sens, comisia nu are niciun fel de obiecţie, şi putem să reluăm, să rediscutăm acest proiect de lege, această iniţiativă, de asemenea, ţinând cont şi de observaţiile pertinente pe care le-a făcut colegul Furo. Deci, de acord cu retrimiterea la comisie.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Se pare că decizia va fi unanimă, dar oricum eu trebuie să supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie. Domnule preşedinte, un termen de două săptămâni vă este suficient?
			Domnul Alexandru Mocanu: Trei, deoarece vine Paştele.
			Domnul Valer Dorneanu: Trei. Deci, supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie pentru a reface şi a reexamina propunerea, în termen de 3 săptămâni. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Cu 99 voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi nicio abţinere, s-a restituit comisiei. detalii vot
			Următorul proiect, de la pct.18, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Tot Comisia pentru muncă şi protecţie socială ne propune şi în acest caz respingerea. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al CES-ului (Consiliul Economic şi Social), avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, precum şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.1 alin. (1) şi (2) din Legea nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane de utilitate publică, în sensul de a beneficia de prevederile sale şi pensionarii membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utililitate publică, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, precum şi pentru instituirea unui prag maxim al indemnizaţiei acordate. Comisia, cu unanimitatea voturilor celor 18 deputaţi prezenţi din 19, propune plenului respingerea iniţiativei legislative, întrucât Legea nr. 4/2007 privind modificarea art. 1 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 8/2006 a eliminat neconcordanţele care nu permiteau acordarea indemnizaţiei de pensie artiştilor, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 246/2005. De asemenea, prevederile alin.(2) al art. 1 din Legea nr. 4/2007 instituie un prag maxim al indemnizaţiei acordate. Ca urmare, propunerea legislativă a rămas fără obiect, motiv pentru care noi vă propunem respingerea. Fac menţiunea că această iniţiativă legislativă a fost respinsă şi de Senat în şedinţa din 15 februarie curent. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă doreşte cineva să intervină? Iniţiatorul sau alţi colegi? Nu. Vom supune votului final această propunere la sfârşitul zilei de azi.
			La pct. 19 - Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 189 din 2 noiembrie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. Comisia pentru muncă ne propune şi în acest caz respingerea. V-aş ruga, domnule deputat, să vă susţineţi raportul.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru această iniţiativă legislativă comisia noastră a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ şi avize din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi avize negative de la Consiliul Economic şi Social, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi, de asemenea, punct de vedere negativ din partea Guvernului. Propunerea legislativă, stimaţi colegi, are ca obiect de reglementare modificarea art. 2 şi a art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul acordării unei indemnizaţii lunare, în acelaşi echivalent cu cea acordată prin Legea nr. 232/2006, pentru modificarea Decretului-Lege nr. 118/1990 persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate, ori constituite în prizonieri, prin mărirea la 100 de lei a cuantumului indemnizaţiei lunare de care beneficiază aceste persoane şi soţul supravieţuitor. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative cu voturile a 18 colegi din totalul de 19 membri ai comisiei. Respingerea o propunem pentru următoarele considerente: din datele reţinute rezultă că aplicarea iniţiativei conduce aproape la o dublare a drepturilor, în fapt la 188,7% şi, pe cale de consecinţă, la o dublare a fondurilor necesare plăţii drepturilor, fiind vorba de influenţe financiare în sumă de circa 15,8 milioane de lei pe lună, respectiv 189,6 milioane lei la nivelul unui an. Având în vedere aceste influenţe financiare suplimentare asupra bugetului de stat consolidat, era necesar să se prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea majorării cheltuielilor, aşa cum prevede art. 15 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 138 alin.(5) din Constituţia României. Pentru aceste considerente, vă propunem respingerea iniţiativei legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc, domnule deputat Mocanu. Dacă cineva doreşte să intervină? Iniţiatorii sau altcineva? Nu. Vom supune votului final propunerea de respingere, în această zi.
			La pct. 20 - Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, cu modificările şi completările ulterioare. Şi în acest caz, Comisia pentru muncă propune respingerea. Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Iniţiativa a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, aviz negativ al C.E.S.-ului, de asemenea aviz negativ de la Comisia pentru apărare, de la comisia juridică şi punct de vedere negativ al Guvernului. Obiectul de reglementare este includerea printre beneficiarii legii mai sus menţionate şi a invalizilor de război în afara serviciului armat, cărora li se acordă scutiri de la plata abonamentului unui post telefonic şi a abonamentului de radio şi televiziune. Comisia a propus plenului Camerei Deputaţilor, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, respingerea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune votului final această propunere a comisiei.
			21. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 174 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Comisia pentru muncă şi în acest caz propune respingerea. Aveţi cuvântul, domnule Mocanu. V-aş propune să vă luaţi un scaun lângă pupitru, pentru că sunteţi comisie de serviciu.
			Domnul Alexandru Mocanu: Vă mulţumesc pentru grija pe care mi-o purtaţi, domnule preşedinte. Iniţiativa a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, aviz negativ de la C.E.S. şi de la Comisia juridică, precum şi punct de vedere negativ din partea Guvernului. Obiectul de reglementare: modificarea art. 74 al Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul trecerii în proprietatea Uniunii Naţionale a Producătorilor Agricoli din România a Caselor de odihnă şi tratament ale ţărănimii şi a patrimonului fostei Uniuni Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie şi a uniunilor sale judeţene. Cu unanimitatea voturilor celor prezenţi - şi au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 19 - comisia vă propune respingerea iniţiativei legislative, iniţiativă care, menţionez, a fost respinsă şi de Senat în 22 februarie a.c. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune votului final propunerea de respingere formulată de comisie.
			La pct. 22 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Deci, a doua propunere de modificare a Legii nr. 19. Mai avem încă una. Aveţi cuvântul, domnule Mocanu.
			Domnul Alexandru Mocanu: Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr. 19, în sensul stabilirii unui sistem unic naţional de calcul a pensiilor pentru toţi asiguraţii, indiferent de categoria socio-profesională în care şi-au desfăşurat activitatea. Comisia a analizat iniţiativa legislativă şi cu unanimtiatea voturilor celor prezenţi a respins această iniţiativă care fusese anterior respinsă şi de Senat, în 22 februarie a.c. Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune votului final propunerea de respingere în cursul zilei de astăzi.
			La pct. 23, următoarea propunere privind modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. A treia cu acest obiect. Domnul deputat Mocanu va prezenta raportul comisiei prin care propune respingerea şi a acestei propuneri legislative. Aveţi cuvântul.
			Domnul Alexandru Mocanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia propune respingerea iniţiativei legislative, din următoarele considerente: Ordonanţa Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2007 abrogă începând cu 1 ianuarie 2006 prevederile referitoare la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului. Prin urmare, prevederi referitoare la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului cuprinse în Legea nr.19/2000 fiind abrogate, propunerea legislativă a rămas fără obiect. Pentru acest considerent, comisia, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, a propus respingerea iniţiativei legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune propunerea de respingere votului final astăzi.
			La pct. 24 - Propunerea legislativă pentru completarea art. 342 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Comisia pentru industrii a luat locul Comisiei pentru muncă. Vă mulţumesc, domnule Mocanu.
			Doamna Aurelia Vasile: Prin această iniţiativă legislativă se propune limitarea la 100 Km a lungimii traseelor judeţene sau interjudeţene, în cazul în care transportul de persoane se efectuează cu microbuze. Guvernul României s-a adresat comisiei şi a comunicat că nu susţine propunerea legislativă, întrucât se încalcă reglementările europene în domeniu. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative. Este lege ordinară şi Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc, doamna deputat. Dacă iniţiatorul sau altcineva doreşte să intervină pe marginea acestei propuneri? Vom supune propunerea comisiei votului final la sfârşitul zilei de astăzi.
			La pct. 25 de pe ordinea de zi - Propunerea legislativă privind Programul Naţional "Un laptop pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România". Comisia pentru învăţământ. Aveţi o intervenţie de procedură? Domnul Uioreanu are o intervenţie de procedură.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: Domnule preşedinte, Mulţumesc pentru cuvântul dat. Am dorit să fac pe procedură, din două motive: unul dintre motive este imposibilitatea Guvernului de a susţine punctul de vedere şi ţin să amintesc aici, în cadrul comisiei nu s-a discutat punctul de vedere, al doilea, revizuit, al comisiei. Deci, iniţial a fost un punct de vedere negativ, de nesusţinere a proiectului. Ulterior există acest punct de vedere de susţinere, sigur, cu amendamente a proiectului domnului Ghişe sau în colectiv cu domnul Ghişe. Deci, cer retrimiterea la comisie în numele Grupului P.N.L. Iar a doua situaţie este faptul că domnul Ghişe a fost invitat la comisie la o oră, iar comisia şi-a ţinut dezbaterile la altă oră, neputându-şi susţine propriul său proiect. Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc. Propuneţi ca domnul Ghişe să se prezinte la comisie şi cu laptopul pe care-l deţine astăzi şi l-a adus la pupitru, da? Domnul deputat Pambuccian doreşte să intervină şi dumnealui. Pe procedură. Şi vă dau şi dumneavoastră cuvântul. Pe procedură, domnul deputat Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Domnilor miniştri, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Chestiunea de procedură pe care vreau să o ridic este următoarea: am recitit Regulamentul şi nu există niciun articol în care să se specifice că un proiect de lege nu poate fi discutat în plen dacă raportul comisiei a fost întocmit în lipsa iniţiatorilor. Neexistând un astfel de text, deoarece şi ieri, şi astăzi s-au făcut intervenţii vizavi de retrimitere, având drept motiv neprezenţa domnului deputat Ghişe, care a fost de două ori la comisie şi şi-a susţinut punctul de vedere, trebuie să stabilim dacă realizăm o cutumă şi atunci dacă o votăm, ea va trebui acceptată şi pentru alte proiecte de legi, ori nu. După părerea mea, nu este necesar. Dar, domnule preşedinte, lucrul acesta trebuie să-l avem în vedere, pentru că altfel vom veni de fiecare dată şi vom învedera acest aspect. Cealaltă chestiune, că punctul de vedere al Guvernului nu a fost exprimat, este fals. Doamna secretar de stat a fost şi şi-a exprimat punctul de vedere. Că, între timp, a venit alt punct de vedere care a fost adus acum în discuţie de domnul deputat Uioreanu, este o chestiune care, într-adevăr, poate fi luată în consideraţie fie prin votul plenului la acest proiect de lege, fie prin votul plenului spre retrimitere, spre a se ţine seama de punctul de vedere al Guvernului. Noi credem că este, într-adevăr, posibil să fie retrimis la comisie, deoarece ieri la orele 16,05 a ajuns la comisie punctul de vedere. Sper că aceste două elemente au adus lumină în acest caz. În ceea ce priveşte fondul problemei, nu mă pronunţ, pentru că, evident, aşa cum a spus şi domnul deputat Ghişe, nu am participat la aceste discuţii, din respect pentru domnia sa, pentru că îl cunosc din 1992 şi nu vroiam să-i resping râşniţa pe post de laptop. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Rog Comisia pentru învăţământ să se pronunţe, doar sub aspectul propunerii de restituire la comisie şi pentru motivul neprezentării sau neprezenţei domnului Ghişe şi pe motive de fond.
			Domnul Petru Andea: Desigur că suntem sensibili la solicitările pe care le formulează colegii deputaţi, mai ales când aparţin zonei guvernamentale. Pentru a respecta adevărul: aş vrea să reamintesc că acest program naţional "Un laptop pentru fiecare student şi pentru fiecare cadru didactic" a fost discutat anul trecut şi în şedinţa plenului din 14 decembrie 2006 s-a hotărât retrimiterea la comisie. A fost luat în discuţie, în comisie, în 21 februarie, în 14 martie şi în 20 martie. Deci, încă 3 şedinţe la care au participat succesiv, nu toţi odată: doamna Gabriella Pasztor, secretar de stat, domnul Miron Dumitru, secretar de stat, amândoi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, domnul Constantin Ciupagea, consilier la Guvernul României, domnul deputat Ioan Ghişe, de două ori din cele trei, domnul profesor universitar Nicholas Negroponte, precum şi domnul profesor universitar Adrian Petrescu, de la Politehnica din Bucureşti. Iată, aşadar, că noi putem considera că părţile implicate în susţinerea sau combaterea acestui program au avut timp suficient ca să-şi expună punctele de vedere. Elementul de noutate care ne face să fim de acord cu retrimiterea la comisie este tocmai faptul că Guvernul şi-a schimbat poziţia şi printr-o notă primită la comisie ieri, în 26 martie, Guvernul anunţă că susţine acest proiect, dar cu o serie de amendamente. Pentru a putea analiza aceste amendamente şi pentru a putea da o rezoluţie în conformitate cu toată această acumulare de informaţie care s-a produs de anul trecut şi până acum, noi suntem de acord cu retrimiterea la comisie a proiectului legislativ. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Călian de la Partidul Conservator şi apoi reprezentantul Guvernului.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ideea retrimiterii la comisie este bună şi vă rog, în calitate de jurist, pe toţi membrii Comisiei de învăţământ, să analizaţi cu mai multă atenţie acest proiect de lege, să nu picaţi în plasa în care să scoateţi cu mâna dumneavoastră, ca for legislativ, castanele din foc. Pentru că până la urmă cred eu că dacă se va merge în această manieră, acest proiect de lege până la urmă va fi declarat neconstituţional. Haideţi să-i dăm o formă frumoasă, eventual să schimbăm titlul şi să numim proiectul de lege "Afacerea laptopul" şi atunci poate mai stăruim puţin. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule secretar de stat, vă rog. Şi apoi domnul Pambuccian, din partea Comisiei pentru informatică, având în vedere că, totuşi, face obiectul şi al acestei comisii. Vă rog să faceţi linişte pentru a-l putea asculta pe domnul secretar de stat.
			Domnul Matei Dumitru (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Întrucât nu sunt clar stabilite categoriile de beneficiari, etapele programului, sursele de finanţare ale programului, propunem retrimiterea la comisie, spre o analiză mai atentă a acestei iniţiative legislative.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Pambuccian. Aţi renunţat? Păi, atunci vă rog să vă grăbiţi.
			Domnul Varujan Pambuccian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pentru că am fost acuzat de un om care nu ştie despre ce este vorba şi vrea să facă o cumpărătură din sursă unică. Cred că rar m-aţi văzut atât de supărat! Iată, nu sunt Shiva, să vă arăt câte asemenea dispozitive există şi sunt leptopuri cu adevărat. Acesta este unul, (Arată un laptop) este de la AMD, de la producătorul procesorului aceluia. Acesta este altul, de la Intel şi vă mai pot arăta nenumărate asemenea... Nenumărate asemenea dispozitive! Dacă dorim să facem o achiziţie din sursă unică pe bugetul de stat, cred că trebuie acuzaţi cei care doresc lucrul acesta. Eu v-am propus să mergem pe o soluţie de voucher, prin care să lăsăm oamenii să aleagă pe piaţa liberă ce vor să cumpere! Aceasta v-am propus! Să lăsăm piaţa liberă să decidă ce doreşte! Nu să cumpărăm din sursă unică de la bugetul de stat şi nu să impunem o soluţie care este cea de acum 10 ani, chiar dacă sunt poate dublul acesteia. Cât costă calculatorul dumneavoastră, domnule Ghişe, nu ştie nimeni. A costat 100 de dolari, acum costă 150, iar la sfârşitul întregului program o să constatăm că datorită legăturii Wi Fi nu ştiţi despre ce este vorba. Ascultaţi-mă, că nu ştiţi despre ce vorbiţi! Datorită legăturii Wi Fi, care este o tehnologie de tip spot, o să ne coste de nu o să mai ştim cum ne cheamă, o să ajungem la aproape 4-500 de euro, nu de dolari, cheltuială pentru fiecare staţie din aceasta. Aşa se întâmplă când nu ştim despre ce este vorba şi când te arunci cu capul înainte! Aşa se întâmplă! Calculatoarele pe care vi le-am arătat sunt calculatoare adevărate. Voci din sală: Cât costă?
			Domnul Varujan Pambuccian: 300 de dolari, 350 de dolari! Haideţi să dău un voucher de 150 de dolari şi să lăsăm oamenii să aleagă între soluţia aceasta.... Puneţi-o pe piaţa liberă, cine vă opreşte?! Acoperită integral de voucher şi să vină cu bani de acasă, să ia orice altă soluţie. Vă demonstrez că o să prefere orice altă soluţie, pentru că oamenii nu sunt proşti, ştiu ce cumpără, din cauza aceasta. O să vă mai spun un lucru. Se creează o confuzie, din păcate, absolut aberantă. Dispozitivul de care vorbim nu este laptop. Am făcut o glumă, este adevărat, care m-a costat după aceea. Am spus că multe lucruri poţi ţine pe genunchi, chiar mai plăcute decât un laptop şi nu le numim laptop. Aşa este! Dacă ajungem să numim într-un fel un lucru care este altceva, putem ajunge oriunde. Sigur că putem discuta la infinit. Eu vă solicit un singur lucru, stimaţi colegi: să găsim soluţia în care omul decide liber ce îşi ia de pe o piaţă liberă. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Ghişe.V-aş ruga pe amândoi să nu cădeţi în greşeala de a face reclamă unor produse comerciale sau contrareclamă.
			Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Valer Dorneanu: Strict la problema restituirii, v-aş ruga.
			Domnul Ioan Ghişe: Stimaţi colegi, Tocmai o parte din argumentele care s-au spus anterior şi dintre care unele nu sunt adevărate fundamentează cât se poate de clar necesitatea de a trimite proiectul la comisie. Şi, ca să fie lucrurile simple, trebuie să fac nişte precizări. Anume, din ce s-a spus anterior nu este adevărat faptul că aceste leptopuri model OLPC se comercializează. Nu. Ele costă doar 150 de dolari, pentru că se vând de la producători, prin intermediul fundaţiei OLPC la nivel mondial, direct ministerelor din ţările care dezvoltă astfel de programe. Concurenţa pe care unii dintre noi o exprimă în public încearcă să acrediteze ideea că acest laptop nu este bun. Ştiţi de ce? Pentru că în clipa de faţă cel mai mare rival pe plan mondial al acestui producător de microprocesoare poate produce la aceleaşi capacităţi tehnice, la preţ triplu, de peste 400 de dolari. Dar, pe noi nu ne interesează asta. Programul este educaţional "..
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule deputat Pambuccian, aţi avut cuvântul, vă rog frumos! Dacă încingeţi aşa mult cablurile electrice, se strică laptopurile!
			Domnul Ioan Ghişe: Programul este educaţional, nu comercial sau informatic. Şi pentru că Guvernul are un punct de vedere cu amendamente, exprimat după ce primul ministru a văzut, în întâlnirea cu profesorul american, capabilităţile acestui mini-laptop, tocmai de aceea merită discutat la comisie, pe larg şi nu în plen, după care, evident, că se poate veni în plen. Aşa că vă rog, domnule preşedinte, aşa cum a susţinut şi domnul secretar de stat, conform art. 109 din Regulament, să se retrimită la comisie.
			Domnul Valer Dorneanu: Supun votului dumneavoastră această propunere de a se restitui comisiei, pentru a reexamina proiectul în trei săptămâni. V-aş ruga foarte mult. Am trecut deja la vot, domnule deputat. Revin asupra procedurii de vot, pentru că insistă reprezentantul P.R.M.-ului să se exprime.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În viaţa parlamentară ne-a fost dat de multe ori să fim siliţi să cerem Parlamentului să aprobe înfiinţarea de comisii de revizuire a unor privatizări frauduloase sau altor afaceri. Consider acest laptop prezentat de domnul Ghişe o afacere. O afacere a dânsului, cu respectiva firmă sau cu respectivul profesor Negroponte sau nu ştiu cu cine şi nu văd de ce Parlamentul României trebuie să fie întotdeauna piaţă de desfacere pentru cei care vin de afară să ne dea sfaturi, gen Franco Frattini sau Fraierul Frabini sau Negroponte sau nu ştiu care... Cred că a sosit vremea să vorbim româneşte, să-i lăsăm pe ceilalţi să-şi dezvolte piaţa de afaceri acolo unde sunt ei obişnuiţi, să meargă să-şi vândă în Nigeria, în Niger, nu ştiu unde râşniţa, precum bine spunea colegul Stanciu - şi îl felicit că a găsit această formulă deosebită - pentru că dacă este nevoie să dezvoltăm un program pentru copii, suntem de acord. Vom vota înfiinţarea unui astfel de program! Vom cere Guvernului să găsească şi sursa de finanţare, dar să vină în faţa noastră cu ceva real, să dea voie liber pieţei să poată fi organizate licitaţii, nu încredinţări directe şi atunci, sigur că şi Partidul România Mare va susţine un astfel de program. De această dată vom cere retrimiterea la comisie, dar vom vota împotriva unei astfel de proceduri, care nu face bine nimănui, ci, dimpotrivă, aruncă încă o pată neagră pe obrazul Parlamentului. Mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie, pentru a reface raportul în termen de 3 săptămâni. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): E Paştele. Patru săptămâni. Nu au când să lucreze.
			Domnul Valer Dorneanu: Trei săptămâni am spus, deci după Paşte! Cu 120 de voturi exprimate, stimaţi colegi... Cu 94 voturi pentru restituire, 27 împotrivă şi o abţinere, propunerea s-a restituit comisiei pentru a reface raportul în trei săptămâni. detalii vot
			La pct. 26, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Comisia pentru drepturile omului. Domnule deputat Sasu, v-aş ruga să prezentaţi motivele pentru care susţineţi respingerea acestei propuneri.
			Domnul Ion Sasu: Comisia noastră a fost sesizată spre dezbatere în fond cu această propunere legislativă. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea. Camera noastră este Cameră decizională. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat negativ propunerea legislativă. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a avizat negativ iniţiativa. Guvernul, prin punctul de vedere, nu susţine adoptarea iniţiativei. În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentului Camerei, membrii comisiei au examinat propunerea, la 21 martie. A participat la lucrări şi reprezentanta Autorităţii naţionale de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal. Iniţiatorii nu au participat la dezbateri, deşi au fost invitaţi. Au participat, din cei 16 membri ai comisiei, 13 deputaţi. În urma examinării iniţiativei şi a avizelor sus-menţionate, s-a hotărât, cu majoritate de voturi: 10 pentru, 2 contra şi o abţinere, să se propună respingerea propunerii. În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Dacă doreşte cineva să intervină? Vom supune votului final această propunere, la sfârşitul zilei de astăzi.
			La pct. 27, Proiectul de Lege privind abrogarea alin.(5) al art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată. Comisia juridică va susţine propunerea de respingere a acestui proiect. Vorbiţi întâi dumneavoastră, propuneţi raportul comisiei şi, pe urmă, iniţiatorul, dacă doreşte. Aştept raportul. Deci, e un raport comun, am înţeles, din partea Comisiei juridice şi a Comisiei pentru industrii. Cine doreşte să-l prezinte?
			Domnul Traian Dobre: Raport comun asupra Proiectului de Lege privind abrogarea alin.(5) al art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată. Proiectul a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu nr. 1207 din 7 septembrie 2006. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 8 februarie 2007, pe baza propunerii legislative a domnului deputat Sorin Marian Paveliu. Guvernul României a comunicat, cu Adresa nr. 3.008 din 6 octombrie 2006 că susţine propunerea legislativă. În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât să propună plenului respingerea proiectului de lege. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.
			Domnul Valer Dorneanu: Poftiţi, domnule deputat.
			Domnul Sorin Marian Paveliu: Stimaţi colegi, Aş vrea să pot să supun la vot o întrebare: câţi din cei din sală sunt mulţumiţi de medicul de familie pe care îl au? Pentru că nu am această putere, presupun că jumătate da, jumătate nu. Haideţi să punem altă întrebare: câţi din medicii de familie sunt mulţumiţi de ceea ce facem noi aici? Ne aflăm în faţa unei situaţii cu totul şi cu totul aberante, prin acest Cod rutier, a fost introdus, absolut eronat, sunt convins că în urma unei grosolane greşeli, a fost introdusă categoria medicului de familie, ca fiind singura categorie profesională care va face puşcărie, conform Codului penal, dacă nu îl pârăşte pe cel care are carnet de conducere şi are o afecţiune care l-ar împiedica să conducă. Deci, dacă se produce un accident, cu vătămare, cu..., orice fel de accident, şi persoana respectivă are o boală care l-ar pune în imposibilitatea de a conduce sau îi diminuează capacităţile, medicul va face puşcărie până la 3 ani. Aşa aberaţie mare n-am văzut de când lumea s-a făcut! Eu n-am văzut! Bineînţeles că vă pun în vedere faptul că, în urmă cu 6 luni de zile, medicii de familie au vrut să facă o grevă pentru acest lucru şi bineînţeles că li s-a spus că nu este cazul, este vorba de o greşeală. Aşa a apărut acest proiect legislativ, de aceea Guvernul şi-a dat acordul, de aceea a trecut de Senat, n-a fost niciun fel de problemă, la Comisia juridică cred că s-a întâmplat o anomalie. Între timp, a apărut o ordonanţă care a modificat ordinea articolelor şi, astfel, alin.(5) a devenit alin.(6). Pentru că n-am putut să merg la comisie în ziua respectivă, din motive absolut obiective, proiectul a fost pur şi simplu respins. Eu am luat acest cuvânt nu numai pentru a cere retrimiterea la comisie, cum sunt convins că o să o facă şi alţi colegi, ci, pur şi simplu, pentru faptul că este revoltător că am ajuns în situaţia în care experţii parlamentari, care ar trebui să citească cu atenţie textele de lege, nu ajung să-şi facă datoria. Şi aşa facem că noi producem, din Parlamentul României, legi care sunt cu adevărat aberante. Domnule preşedinte, propun retrimiterea la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Bivolaru, domnul deputat Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Vorbeşte Bivolaru, eu nu mai iau cuvântul!
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În parte, consider justificată indignarea colegului în legătură cu anumite sancţiuni care au fost introduse medicilor de familie. Această iniţiativă legislativă a fost respinsă pentru că între timp s-a şi operat în Codul rutier această prevedere şi a fost eliminată, aceasta este justificarea. Deci, gând la gând cu bucurie, domnule deputat, dar, efectiv, acest lucru s-a rezolvat anterior, printr-o propunere venită din partea Guvernului.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule deputat, ca iniţiator, aveţi dreptul la o nouă explicaţie.
			Domnul Sorin Marian Paveliu: Domnule deputat Bivolaru, eu am căutat în Codul rutier, pentru că acest lucru mi-a fost spus şi de experta de la Comisia juridică, mi-a fost spus la telefon. Am căutat această modificare şi, de fapt, s-a făcut o modificare a alin. 6, în sensul că dacă până atunci era trecută aberaţia că medicul de familie trebuie să reclame direct la poliţie pe cineva care are o afecţiune medicală, acum medicul are obligaţia să-l reclame la o anumită instituţie medicală. Asta este toată diferenţa. În rest, eu mă folosesc de Legea nr.4, care este actualizată la zi şi care are în vigoare acest alineat.
			Domnul Valer Dorneanu: Poftiţi, doamnă deputat.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, îmi exprim, să spun nedumerirea, de ce experţii parlamentari au fost acuzaţi de domnul deputat? Iar legat cu susţinerea domniei sale, îi indic să citească Ordonanţa nr.63 alin.(5) şi alin.(6). Ordonanţa nr. 63 a făcut deja corectarea pe care dânsul a propus-o prin iniţiativa legislativă. Deci, în alin.(6) se spune clar că dacă un medic de familie constată că un cetăţean are o anumită problemă îl trimite la medicul specialist, iar medicul specialist este obligat să facă sesizarea la poliţie, şi nu medicul de familie. Deci, noi, Comisia pentru industrii susţinem în continuare respingerea.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Márton Árpád şi, apoi, domnul deputat Antal. Lăsaţi dezbaterile personale din sală şi vă dau cuvântul la microfon.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Eu nu am decât să constat un lucru: de la acest microfon se fac nişte dezbateri care trebuie să fie realizate la nivelul comisiei. Deci, propun, din partea grupului parlamentar, retrimiterea la comisie, şi acolo să ia, cu ordonanţa în mână, să se dezbată până se lămuresc persoanele direct vizate. Şi, pe urmă, să revină cu un raport după această dezbatere în comisiei, în faţa plenului Camerei Deputaţilor. Că, altfel, ne blocăm activitatea degeaba.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule deputat Antal, mai doriţi să interveniţi? Poftiţi. Vă rog să vă pronunţaţi şi pe propunerea de retrimitere, în special.
			Domnul Antal István: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Îmi pare rău că nu ne-am consultat, că, de fapt, eu nu doresc să fac altceva decât să vă citesc, domnule deputat, textual ce scrie în Ordonanţa nr. 63. Probabil că v-aţi lămurit, dar şi pentru colegii noştri, care probabil că nu au avut timpul necesar să urmărească exact textul, daţi-mi voie să citesc textul, după care să decideţi în cauză: dacă e clar, atunci rămâne punctul de vedere al celor două comisii; dacă textul aceasta nu vă satisface, înseamnă că o să-l retrimitem la cele două comisii, să vină comisiile cu un nou raport. Deci, alin.(6) precizează: "Medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidenţa sa care posedă permis de conducere prezintă afecţiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii publice emis conform alin.(2) va solicita unităţii de asistenţă medicală autorizate examenul de specialitate necesar, iar în cazul în care unitatea de asistenţă medicală autorizată a stabilit că persoana este inaptă medical pentru a conduce un autovehicul sau tramvai va comunica aceasta imediat poliţiei rutiere pe a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea". Deci, medicul de familie, care urmăreşte practic şi are o fişă a conducătorului auto respectiv, trebuie să-şi facă datoria, atât, altceva nu este. Deci, e un lucru absolut normal, care cred că se face săptămânal, lunar sau când îşi consultă clientul medicul. Deci, nu e nicio problemă care să bulverseze activitatea medicului de familie. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Valer Dorneanu: Mulţumesc.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Să retragă Márton Árpád propunerea de retrimitere şi gata!
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule deputat Stanciu, constat cu regret că atunci când este vorba de propuneri care nu au legătură cu învăţământul, de care dumneavoastră sunteţi responsabil, perturbaţi buna desfăşurare a şedinţelor. Aveţi ceva de comunicat plenului de la tribună?
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Numai medicului de familie!
			Domnul Valer Dorneanu: Comunicaţi medicului de familie, am înţeles. Supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie, pentru a reface raportul în trei săptămâni, după reexaminare în lumina celor discutate astăzi. Vă rog să vă exprimai prin vot. Din 139 de voturi exprimate, 86 s-au pronunţat pentru restituire, 52 împotrivă, nicio abţinere. detalii vot
			Comisia este rugată să facă raportul în trei săptămâni.
			Stimaţi colegi, După cum am anunţat, suntem doar 139 de deputaţi în sală, votul final de astăzi este programat pentru ora 12,30, probabil, ceilalţi colegi vin atunci. Şi, în aceste condiţii, facem o pauză de 25 de minute, până la ora 12,30 fix, când sunteţi invitaţi pentru a vă exprima votul final asupra propunerilor pe care le veţi primi în listă. Pauză între orele 12,05-12,37.
			Domnul Valer Dorneanu: Stimaţi colegi, Vă rog să vă luaţi locurile în bănci, să vă pregătiţi cartelele de vot. Sper să fim în cvorum. Rog reprezentanţii Partidului Democrat să-şi ia locurile în bănci..., în băncile guvernamentale. Începem şedinţa dedicată votului final. La primul punct al ordinii de zi, este Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.87/2006. E vorba de o lege organică. Comisia a propus respingerea. Voci din sală: Nu funcţionează sistemul, domnule preşedinte!
			Domnul Valer Dorneanu: Vă rog să vă manifestaţi voinţa prin vot. Rog staff-ul tehnic să verifice ce se întâmplă cu aparatura. Reluăm votul. Funcţionează, vă rog să vă exprimaţi votul. Voci din sală: Nu funcţionează, domnule preşedinte!
			Domnul Valer Dorneanu: V-aş ruga să vă înregistraţi numai prezenţa, pentru a vedea o probă în acest fel. Deci, înregistraţi-vă doar prezenţa. detalii prezenţă
			Vă rog să reparaţi instalaţia, că altminteri reprezentanţii Partidului Democrat o să creadă că e vorba de un referendum. (Râsete, aplauze.) Deci, domnule Popescu, ce răspuns avem de la specialişti? Unde e tehnicianul? Stimaţi colegi, se pare că funcţionează sistemul, v-aş ruga să utilizaţi aparatura în mod corect.
			Deci, la primul punct de pe ordinea de zi este Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.87/2006. Comisia a propus respingerea, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la această propunere. Din 206 voturi exprimate, 99 pentru, 65 împotrivă, 39 abţineri, respingerea nu a fost votată, neîntrunind numărul necesar pentru votul organic. detalii vot
			Urmează ca luni să începem dezbaterea pe articole, numai că vom constata atunci că s-a împlinit termenul constituţional şi, în aceste condiţii, va fi adoptată tacit. Aşteptăm însă ziua de luni, pentru a constata acest lucru. Respingerea a căzut.
			La pct. 2, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare. Lege ordinară. Procedură de urgenţă. Nu vă interesează. Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Repet, lege ordinară. Cu 197 voturi pentru, un vot împotrivă, 9 abţineri, proiectul a fost adoptat. detalii vot
			La pct. 3, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2006 pentru modificarea art.5 alin.(6) din Ordonanţa Guvernului nr.70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local. Lege ordinară. Suntem Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Cu 201 voturi pentru, 10 abţineri, niciun vot contra, proiectul de lege a fost adoptat. detalii vot
			La pct. 4, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.62/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Lege ordinară. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Din 208 voturi exprimate, 199 pentru, 9 abţinere, niciun vot contra, proiectul de lege a fost adoptat. detalii vot
			La pct. 5, Proiectul de Lege pentru completarea art.7 din Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Lege ordinară. Suntem Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Din 213 voturi exprimate, 203 pentru, 10 abţineri, niciun vot contra. Proiectul a fost adoptat. detalii vot
			La pct. 6, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instrucţiunilor publice, stabilite prin titluri executorii. Lege ordinară. Vă rog să vă pronunţaţi. Din 211 voturi exprimate, 207 pentru, unul împotrivă şi 2 abţineri. S-a adoptat proiectul. detalii vot
			La pct. 7, Proiectul de Lege pentru abrogarea Legii nr.581/2004 privind certificatul suplimentar de protecţie pentru medicamente şi produse de uz fitosanitar. Lege ordinară. Vă rog să vă pronunţaţi. Din 210 voturi pronunţate, 203 pentru, 6 abţineri, niciun vot contra. Adoptat proiectul. detalii vot
			La pct. 8, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Lege organică. Vă rog să vă exprimaţi votul în aceste condiţii. Din 212 voturi exprimate, 185 voturi pentru, 17 împotrivă, 9 abţineri. Legea a fost adoptată, întrunindu-se cvorumul pentru lege organică. detalii vot
			La pct. 9, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.51/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Comisia a propus respingerea. Suntem în prezenţa unei legi organice. Vă rog să vă exprimaţi votul. Din 208 voturi exprimate, 185 sunt pentru respingere, 12 împotrivă, 10 abţineri. S-a votat respingerea. detalii vot
			La pct. 10, Propunerea legislativă privind obligativitatea înscrierii grupei sanguine şi RH-ului în actul de identitate şi permisul de conducere auto. Comisia a propus respingerea. Suntem în prezenţa unei legi ordinare. Vă rog să vă exprimaţi votul. Din 209 voturi exprimate, 173 pentru, 10 abţineri, 26 voturi împotrivă. S-a adoptat propunerea de respingere. detalii vot
			Domnul deputat Ifrim doreşte să explice votul PRM-ului.
			Domnul Mircea Ifrim: Eu doresc să explic votul, pentru că rămân foarte surprins. Este un proiect care nu a trecut pe la Comisia pentru sănătate şi familie, iar faptul ca să ai trecut în actul de identitate şi în carnetul de conducere grupa sanguină este esenţial. Dacă ai un accident extrem de grav şi într-un loc nu se poate face această analiză, se ajunge la această situaţie. Deci, am explicat votul împotriva respingerii.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnul deputat Petru Călian, din partea Partidului Conservator.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Explicarea votului: doamna deputat Daniela Popa, din partea P.C., este iniţiatorul acestui proiect de lege mult discutat şi pe o perioadă extrem de lungă. Vreau doar atât să vă anunţ, că vom reintroduce pe ordinea de zi un alt proiect de lege care să vizeze exact aceeaşi chestiune şi sperăm ca măcar atunci Comisia pentru sănătate şi familie să-şi spună punctul de vedere. Vă mulţumesc.
			Domnul Mircea Ifrim (din sală): Dar nu ne-a întrebat nimeni.
			Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc.
			La pct.11 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică - lege ordinară. Comisia a propus, însă, respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la propunerea comisiei. Din 209 voturi exprimate, 102 sunt împotrivă, 97 pentru, 10 abţineri. Propunerea de respingere a fost respinsă. detalii vot
			La pct.12: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.189 din 2 noiembrie 2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare - lege ordinară. Comisia propune respingerea. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Din 213 voturi exprimate, 190 sunt pentru respingere, 6 împotrivă şi 17 abţineri. detalii vot
			Propunerea a fost respinsă. În privinţa propunerii de la pct.11, în care s-a votat împotriva respingerii, propunerea va fi trimisă comisiei sesizate în fond, pentru refacerea raportului, în sensul de a se dezbate propunerea pe textele acesteia - termen 3 săptămâni.
			La pct.13: Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, cu mdificările şi completările ulterioare - lege organică. Şi în acest caz, s-a propus respingerea de către comisia sesizată în fond. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Din 201 voturi exprimate, 118 sunt pentru respingere, 72 împotrivă, 11 abţineri. detalii vot
			N-a întrunit cvorumul necesar pentru legile organice. S-a respins propunerea de respingere. Propunerea se întoarce la comisie şi aceasta va fi obligată să ia în dezbatere textele propunerii - termen 3 săptămâni.
			La pct.14: Propunerea legislativă pentru modificarea art.174 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Suntem în prezenţa unei legi organice. Comisia de profil a propus respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra acestei propuneri. Din 205 voturi exprimate, 188 sunt pentru, 5 împotrivă, 10 abţineri. Propunerea a întrunit cvorumul necesar pentru a fi respinsă. detalii vot
			La pct.15: Propunerea legislativă pentru modificrea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - lege organică. Şi în acest caz, comisia a propus respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Din 205 voturi exprimate, 193 sunt pentru respingere, 8 abţineri şi 4 împotrivă. Propunerea a fost respinsă. detalii vot
			La pct.16: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - tot lege organică. Din păcate, şi aici, comisia a propus respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Din 205 voturi exprimate, 192 sunt pentru respingere, 5 împotrivă şi 8 abţineri. Propunerea de respingere a fost adoptată. detalii vot
			La pct.17: Propunerea legislativă pentru completarea art.342 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere - lege ordinară. Comisia a propus respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Din 201 voturi exprimate, 191 sunt pentru, un vot împotrivă şi 9 abţineri. Propunerea a fost admisă. S-a respins propunerea legislativă. detalii vot
			La pct.18: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date - lege ordinară. Comisia a propus respingerea. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului comisiei. Din 206 voturi exprimte, 181 sunt pentru, 7 abţineri şi 17 voturi împotrivă. Propunerea de respingere a fost adoptată. detalii vot
			Stimaţi colegi, Pentru cei care aţi sesizat lume multă în foaierele şi în balcoanele Camerei Deputaţilor, să ştiţi că sunt câţiva reprezentanţi din oraşul Zimnicea, pensionari, şi, pentru că sunt pensionari, încălcăm cutuma noastră potrivit căreia salutam numai oaspeţii străini şi să le adresăm gânduri bune şi dumnealor. (Aplauze. Deputaţii şi întreaga asistenţă se ridică în picioare.) Pentru cei care se cred în week-end, vreau să le amintesc că după-amiază se lucrează în comisii, miercuri, de asemenea, şi joi, tot în comisii. Vineri, activitate în teritoriu.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.