Domnul Vasile Dîncu: Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Declarația mea politică se numește "Sărăcia românilor îngrijorează Europa, dar nu este subiect pentru România". Aș vrea ca prin această declarație să vă sensibilizez la un subiect care este prezent în comisia din Parlamentul European, în care lucrez - problema eliminării decalajelor dintre regiunile de dezvoltare - și aș vrea să propun, la final, chiar o soluție pentru munca noastră. Avem, în Comisia de dezvoltare regională, de la Parlamentul European, acum, un proiect de lege care este considerat fundamental pentru realizarea politicii de coeziune socială în Europa. În acest document, am descoperit că este foarte prezentă și România, într-un mod care nu este deloc plăcut pentru noi și care ar trebui să ne îngrijoreze. În primul rând, în acest document se arată că, dintre cele 493 de milioane de europeni, 30% locuiesc în anumite regiuni care sunt considerate eligibile în ceea ce privește obiectivul de convergență. Asta înseamnă regiuni sărace. În acest sens, Parlamentul European recomandă comisiei o serie de măsuri, care înseamnă a asigura un statut special regiunilor de dezvoltare aflate în categoria obiectivului de convergență. Asta înseamnă depășirea unor stereotipuri care au existat înainte, cu privire la aceasta. De exemplu, înainte de această lege, am aprobat în Parlamentul European o lege care permite ajutorul de stat pentru regiunile sărace, pentru obiective care țin de reducerea decalajelor dintre regiuni. Mai sunt și alte lucruri care sunt prevăzute în această lege. Nu a trecut încă prin plen, dar va trece în două-trei săptămâni. O parte din acestea încerc să le enumăr aici, pentru că sunt piste pe care le putem lua pentru a lucra la acest proiect. Modificări: se permite încurajarea politicii de dezvoltare în regiunile sărace, chiar prin stimulare economică de tipul ajutoarelor de stat. Spuneam adineauri, politica de coeziune trebuie să țină cont de diversitatea din regiuni. Noi am abordat până acum regiunile de dezvoltare, mai ales dintr-o perspectivă formală, o perspectivă a unor indicatori economici standard. Acum se permite și chiar se caută un specific al nevoilor unei anumite regiuni. Se oferă asistență din partea Comisiei Europene, de asemenea, se recomandă parteneriatul public privat, pentru a atrage capitalul privat în această dezvoltare, simplificarea procedurilor și alte lucruri. Dar ceea ce voiam să vă spun eu, astăzi, și care este lucrul cel mai îngrijorător, este un comunicat pe care îl avem în studiul de fundamentare a acestei legi, un comunicat din partea EUROSTAT, din noiembrie 2006, care face un clasament al celor mai sărace și al celor mai bogate regiuni din Europa. În primele 15 regiuni din Europa, avem 7 din regiunile noastre de dezvoltare. Pe primul loc, în Europa, la sărăcie, după G.D.B., este Regiunea Nord-Est, pe locul 5, la sărăcie, este Regiunea Sud - Muntenia, pe locul 6 din Europa este Sud-Vest - Oltenia, pe locul 9 este Sud-Est, pe locul 10 este Nord-Vest, pe locul 13 este Centrul, iar pe locul 15 este Regiunea Vest. Din păcate, sistemul statistic național nu mai este activ în ceea ce privește statistica sărăciei și deprivării sociale. După 2005, Comisia Națională Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale - CASPIS - nu mai funcționează, coșul zilnic și nivelul de trai decent se calculează sau nu se calculează, oricum, nu se mai face public, încât nu avem o măsură exactă a stadiului în care are loc dinamica socială în România. De aceea, eu am observat că în România avem un mare impediment și prin faptul că ne ferim să vorbim despre conceptul de regiune, dintr-un reflex centralist, dintr-o anumită spaimă, nejustificată, de acum, legată de unitatea națională. Și vreau să spun că, dacă nu vom aborda subiectul "regiune de dezvoltare", ca subiect specific, la care să calculăm toate statisticile de care este nevoie, pentru care să avem politici, vom avea o mare problemă în ceea ce privește atragerea fondurilor, pentru că aceeași statistică, pe care o avem din lege, din acest proiect, ne demonstrează că în perioada 2004 - 2006, Republica Cehă a obținut numai 23% din finanțarea pentru fonduri structurale și de coeziune, Estonia - 29%, Ungaria - 32%, Lituania - 25%, Cipru - 19%. Deci, noi vom fi într-o situație mult mai gravă, din acest punct de vedere. Ceea ce propun eu este următorul lucru. Avem la Camera Deputaților și la Senat tot felul de comisii de anchetă, pentru te miri ce, tot felul de subiecte, ca vin, mai degrabă, din cancanul politic, primesc, câteodată, demnitatea de subiect al Parlamentului, de subiect de comisie parlamentară. Eu aș propune, domnule președinte, ca noi să avem inițiativa de a crea o comisie, care să studieze nivelul sărăciei în România, fără să facem din asta un subiect politic, de atacuri ale unora la adresa celorlalți. Toți am participat, prin faptul că am guvernat, la un moment dat, la actuala stare de lucru din România, dar avem nevoie de oameni de specialitate, care să facă o foarte exactă radiografie a sărăciei din România și, mai ales, developată pe aceste regiuni, pentru că există aceste facilități și vor veni și alte facilități în plus, din partea Uniunii Europene, care ne vor permite să avem o dezvoltare mult mai accelerată. Și vreau să vă aduc aminte o statistică. În 1970, când a început cursa Irlandei, pornit de la studiul unor regiuni de dezvoltare, erau la 60% din PIB-ul celor 10. Acum, au ajuns la 122%, deci au depășit cu mult PIB-ul celor 10 regiuni care au fost integrate în asemenea programe, mai ales în ultimii 15 ani. Așa că, aș propune să găsim soluții pentru a aduce Academia Română, Universitatea, facultăți de asistență socială și sociologie, Institutul pentru Calitatea Vieții... Avem niște instituții, care, pe plan internațional, sunt foarte cunoscute, în Europa, munca alături de E.N.D.P. sau Națiunile Unite, însă, la noi, sunt cvasi necunoscute, în ultima vreme. Guvernul României are și obligații, semnate în toți anii trecuți, în legătură cu politica de integrare și de coeziune socială. Nu cred, însă, că, dacă lăsăm numai pe seama Guvernului acest lucru se realizează. De aceea, propun o comisie pentru analiza capacității de absorbție de fonduri a regiunilor, la care să participe societatea civilă, oameni de știință, universitari, pentru că nu cred că putem să lăsăm numai Europa să se intereseze de sărăcia noastră. Cred că sărăcia noastră trebuie să fie primul subiect al nostru, al oamenilor politici, și asta dincolo de discursuri demagogice, în proiectele de politică și de planificare politică, pe care le facem. Vă mulțumesc. (Aplauze.)
|