Domnul Tiberiu Aurelian Prodan: Mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat, În declarația mea, am să mă refer la câteva aspecte ale vieții politice, care au avut loc săptămâna trecută și în săptămânile premergătoare acesteia. "Divide et impera" pare să fie unica formulă agreată de președintele Băsescu în relația cu partidele politice din România. După un intermezzo intitulat "Deschidere către dialog cu partidele politice", președintele nostru, energizat de votul de la referendum, s-a prezentat în fața Parlamentului, arătându-ne pisica și sugerându-ne, în stilul bine cunoscut, că singura soluție pentru noi, cei aleși în acest Parlament, este să ne aruncăm cât mai repede peste balustradă, pentru că - vezi, Doamne! - nu mai corespundem voinței poporului, adică acelora care au votat pentru rămânerea sa la Cotroceni. Ce ne spune, însă, președintele în mesajul său? Pe de o parte, ne atrage atenția că fiecare parlamentar are responsabilitatea de a găsi o soluție pentru a ieși din criză, iar pe de altă parte, că indiferent ce soluție vom găsi, Domnia Sa va respinge orice variantă rezultată în urma unor înțelegeri de culise. Domnul președinte ignoră, astfel, un adevăr arhicunoscut, acela că Parlamentul înseamnă și negocieri, și înțelegeri, nu numai o mașină de vot. În opinia Domniei Sale, însă, această situație este de neacceptat. Domnul președinte invocă rezultatele referendumului, care, chipurile, ar fi invalidat Parlamentul actual. Drept urmare, e nevoie urgentă de alegeri anticipate, e nevoie urgentă de altă clasă politică. În realitate, președintele nu dorește o altă clasă politică, o nouă clasă politică, ci dorește marginalizarea partidelor politice, cu excepția Partidului Democrat, firește. Acestea ar trebui să devină simple anexe ale unui decor, în mijlocul căruia să troneze Domnia Sa, tătucul iubitor de popor. Ca și cum nu ar face parte din această clasă politică, ca și cum nu ar fi fost, ani de zile, și parlamentar, domnul președinte ne vorbește de noua elită politică. Care elită? De unde să rezulte această elită politică? Probabil, din laboratoarele Partidului Democrat. În decembrie 2004, la ceremonia de învestire, președintele ne asigura că va fi un președinte imparțial, care va media, cu bună-credință, relațiile cu Parlamentul. Avem nevoie de un Parlament puternic, ne spunea, atunci, președintele. În decembrie 2006, președintele s-a adresat celui mai înalt for politic al României, Parlamentului. Dintr-o dată, președintele constată că Parlamentul nu-i mai este pe plac, că majoritatea parlamentară nu mai reflectă voința populară. Stimate colege și stimați colegi, Autoritatea se câștigă, nu se impune, nici chiar prin referendum. Nu prin dizolvarea partidelor sau a Parlamentului se va înnoi clasa politică românească. Fie că ne place sau nu, clasa politică este expresia societății românești, cu aspectele ei pozitive, dar și cu deficiențele ei, pe care trebuie să ni le asumăm -și nu este vorba că ne cramponăm de putere, fie că acceptăm sau nu - în mod inevitabil, electoratul român își va exprima, prin vot, opțiunea pentru unul sau altul dintre partidele politice. Procesul de înnoire a clasei politice are loc, independent de mesajele președintelui și de moțiunile de cenzură. Guvernele vin și pleacă de la Putere, alegerile aduc în prim - plan partide puternice și plasează pe locuri secundare sau le exclud pe acelea care vor fi sancționate prin votul popular. Această dinamică nu poate fi ignorată, dar aș mai sublinia aici un adevăr: jocul politic nu există fără partide. Altfel, intrăm într-o zonă periculoasă, adică aceea dorită de președintele Băsescu, un regim prezidențial cu partide marginalizate. Sper ca România să fie scutită de o astfel de experiență, în mod cert, păguboasă pentru fragila noastră democrație, mai ales, pentru cetățenii acestei țări. Vă mulțumesc. (Aplauze în sală)
|