Domnul Mircea Mereuță: Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori, În declarația mea politică de astăzi voi aborda un subiect larg mediatizat, dar și criticat. Este vorba de sistemul medical -farmaceutic, respectiv, de cel al producătorilor și al distribuitorilor de medicamente. Cu toate eforturile depuse de autoritățile Ministerului Sănătății pentru a reduce prețul principalelor produse farmaceutice, de a stopa mafia medicamentelor și a intermediarilor care cresc prețul serviciilor farmaceutice, în realitate nu se întâmplă nimic. De ce ? Mulți politicieni, societatea civilă, dar și cetățeni ar spune că este vina Ministerului Sănătății, pentru că nu gestionează eficient problema. În realitate, lucrurile stau diferit. Autoritățile publice centrale au și ele o parte din vină, dar toate eforturile de reformare privind sistemul și, în speță, cel privind sănătatea populației sunt blocate la nivelul furnizorilor, producătorilor și distribuitorilor de medicamente. Altfel spus, managementul producătorilor este simplu și perfid. Orice decizie guvernamentală, destinată să diminueze costul antibioticelor sau adjuvanților în utilizarea medicamentelor, respectiv pansamente, plasmă medicală, ser fiziologic, se regăsește în alte costuri, pe care producătorii le trec în prețul produselor asociate medicamentelor principale, produse secundare, dar absolut necesare celor suferinzi și care nu sunt compensate. Cu alte cuvinte, recuperarea pierderilor odată cu reducerea prețurilor la antibioticele de bază sunt trecute în prețul adjuvanților, fiind, prin absurd, suportate tot de bolnavi. Consecința acestei situații este că oamenii de rând ajung să plătească dublu pentru produsele farmaceutice care sunt asociate și care, de cele mai multe ori, nu valorează nici jumătate din prețul medicamentelor de bază. Acest fapt, necontrolat de niciun Guvern de până acum, este o mică inginerie financiară, folosită și în branșa producătorilor de medicamente din țară, indiferent de lanțul farmaceutic sau de firma producătoare de medicamente, care, pentru a nu-și reduce costurile de producție sau profiturile obținute, introduc tot felul de costuri. Cu alte cuvinte, o nouă formă de taxă pentru o serie de produse derizorii ca, de exemplu, serul fiziologic. Stimați colegi, chiar dacă unii dintre dumneavoastră vor considera că cele prezentate sunt banalități, eu consider că noi, politicienii, prin acțiunea noastră legislativă, am tratat cu indiferență această realitate. Pentru a argumenta, vă voi prezenta un exemplu edificator: foarte mulți români nu-și pot permite să dea 42000 sau 45000 lei vechi pe un banal ser fiziologic, în timp ce un flacon de ampicilină de 500 mg costă 17000 lei, un flacon de penicilină de un 1.000.000 milion unități costă 15000 de lei, iar un flacon de moldamin de 1.200.000 unități costă 16 000 de lei. După cum se poate observa, un produs medical asociat devine de trei-patru ori mai scump decât produsul de bază. Doamnelor și domnilor senatori, Consider că, în România, vechile deprinderi de a scoate bani din piatră seacă nu dispar și procesul de adaptare la standardele europene se dovedește a fi extrem de dificil. Acest caz la care m-am referit astăzi, privind modul de a face afaceri în domeniul farmaceutic, este doar un pilon dintr-un sistem, format la nivelul conștiinței mentale, care continuă să sugrume financiar și psihologic societatea românească și, în speță, pe cei suferinzi. Vă mulțumesc.
|