Şedinţa Senatului din 28 iunie 2007

	Şedinţa a început la ora 9 şi 15 minute. Lucrările au fost conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu şi Puskás Valentin Zoltán, secretari ai Senatului.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Stimaţi colegi vă invit în sală pentru a putea începe şedinţa de plen. Vă atenţionez că aşa cum stă bine unui ministru acesta este prezent la Senat pentru a începe şedinţa încă de la ora 9 fără cinci minute. Invit colegii senatori prezenţi să-şi ocupe locurile, iar pe cei care sunt în birouri îi invit în sală. Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 28 iunie 2007. Şedinţa este condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori, secretari ai Senatului, Mihai Ungheanu şi Puskás Valentin Zoltán. Cvorumul de şedinţă este de 69 de parlamentari. Absentează motivat de la lucrările Senatului un număr de 27 de colegi. Şase sunt membri ai Guvernului, 12 colegi sunt europarlamentari, deşi 2 europarlamentari sunt prezenţi, doamna senator Ţicău şi domnul senator Dîncu Vasile, 7 colegi senatori sunt în delegaţie şi 2 colegi, respectiv Dumitrescu Mihai şi Antonie Iorgovan, sunt în concediu medical. Programul de lucru al Senatului. Lucrări în plen până la ora 13. La ora 13 vom avea o şedinţă comună a celor două Camere. În ordinea de zi avem mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative şi de asemenea, avem înscrisă dezbaterea moţiunii cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă" semnată de 35 de senatori. Vă reamintesc că Biroul permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, în şedinţa din 26 iunie au propus repartizarea următorilor timpi pentru luările de cuvânt ale Guvernului, ale grupurilor parlamentare şi ale senatorilor independenţi. Pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului, oferim domnului Ministru Nicolaescu, a cărui prezenţă în Plenul Senatului o salutăm, 30 de minute. Dezbaterile pe grupurile parlamentare, circa 75 de minute, timpii sunt repartizaţi astfel: Grupul Parlamentar PSD 25 de minute, Grupul Parlamentar PNL 15 minute, Grupul Parlamentar PD 11 minute, Grupul Parlamentar PRM 11 minute, Grupul Parlamentar PC 6 minute, Grupul Parlamentar UDMR 5 minute, senatorii independenţi 3 minute. La finalul dezbaterilor, oferim domnului ministru Nicolăescu 15 minute pentru a răspunde la problemele ridicate în luările de cuvânt de către colegii senatori, indiferent de grupurile parlamentare. Invit colegii senatori în sală. Îi consult pe colegii din Grupul Parlamentar PSD, care din aceştia este mandatat să prezinte moţiunea. În general, apelul este bine să fie în Parlament, deoarece ne aduce aminte de tinereţe, fie de grădiniţă, fie de şcoala primară. Avem o soluţie radicală şi bună. Eu cred că cei care spun "nu" trebuie să fie prezenţi. Invit colegii senatori în sală. Îl invit pe domnul senator Puskás Valentin Zoltán să facă apelul. Rog staff-ul Senatului să prezinte la contabilitate acest apel pentru a intra în condiţii normale de lucru cel puţin din toamnă.
	Domnul Puskás Valentin Zoltán: Bună dimineaţa - Antonie Ştefan Mihail - prezent - Apostol Neculai - prezent - Arcaş Viorel - absent - Ardelean Aurel - absent - Arion Viorel - absent - Athanasiu Alexandru - europarlamentar - Basgan Ion - absent - Berceanu Radu Mircea - delegaţie - Blaga Vasile - absent - Bobeş Marin - absent - Cazacu Cornelia - absenă - Câmpeanu Radu-Anton - prezent - Cârlan Dan - prezent - Chelaru Ioan - prezent - Cinteză Mircea - absent - Ciornei Silvia - europarlamentar - Cioroianu Adrian Mihai - Guvern - Cismaru Ivan - absent - Copos Gheorghe - absent - Corodan Ioan - absent - Cozmâncă Octav - absent - Creţu Corina - europarlamentar - Creţu Ovidiu Teodor - prezent - Cucuian Cristian - absent - Cutaş George Sabin - prezent - Daea Petre - absent - David Cristian - Guvern - David Gheorghe - prezent - Diaconescu Cristian - absent - Dina Carol - prezent - Dinescu Valentin - prezent - Dîncu Vasile - europarlamentar - Duca Viorel Senior - prezent - Dumitrescu Ion Mihai - concediu medical - Dumitrescu Gheorghe Viorel - prezent - Dumitru Constantin - absent
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da. Vă mulţumesc domnule secretar. De altfel, colegii au răspuns prezent invitaţiei noastre. Stimaţi colegi vă rog să-mi permiteţi să ofer cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, pentru a prezenta moţiunea iniţiată de cei 35 de senatori. Procedură? Haideţi să începem ziua cu o procedură, că altfel nu ne merge bine. Domnul senator Puiu Haşotti. Vă rog, aveţi cuvântul.
	Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc domnule preşedinte şi pentru buna dispoziţie, pe care încercaţi şi reuşiţi să o aduceţi în Senat. Stimaţi colegi, am venit la tribuna Senatului pentru a solicita scoaterea de pe ordinea de zi a dezbaterii acestei moţiuni. Dacă îmi veţi permite, domnule preşedinte, voi mai reveni pe procedură, după ce dumneavoastră veţi consulta plenul Senatului. Prima obiecţie este aceea că astăzi, termenul de dezbatere a acestei moţiuni este depăşit. Ieri era ultima zi. Ştiu că veţi obiecta şi veţi spune că plenul a votat să dezbatem astăzi moţiunea, numai că votul de ieri din plenul Senatului a fost un vot împotriva Regulamentului. Noi nu puteam vota ieri, ceva neregulamentar, ceva care să nu fie prevăzut în regulament. Ieri era ultima zi, vă repet, în care se putea dezbate această moţiune şi pe această chestiune aş dori să discutăm în momentul de faţă. A doua obiecţie o fac acum pentru a nu mai interveni o dată în plen, de la acest microfon. Această obiecţie ţine de neconstituţionalitate. Moţiunea se încheie cu solicitarea ministrului sănătăţii. Or, avem Decizia Curţii Constituţionale, din 21 februarie 2007, care arată clar că o astfel de solicitare nu poate face obiectul unei moţiuni simple. De altfel, vreau să vă aduc la cunoştinţă faptul că la Camera Deputaţilor, luni, colegii deputaţi au scos de pe ordinea de zi o moţiune care avea exact aceeaşi solicitare. Decizia Curţii Constituţionale se referă la moţiunea adresată doamnei Monica Macovei, "cel mai ilustru, cel mai deosebit ministru al justiţiei pe care l-a avut România vreodată". Curtea Constiţională sa pronunţat şi a arătat că nu poate face obiectul unei moţiuni simple solicitarea de a fi demis ministrul sănătăţii. Am decizia şi comunicatul Curţii Constituţionale,vi le pot prezenta, dar nu aş dori să vă răpesc timpul, ştiu, sunt convins de faptul că şi dumneavoastră cunoaşteţi această decizie. Aşadar, a doua obiecţie în baza căreia solicit scoaterea de pe ordinea de zi a dezbaterii moţiunii este că aceasta conţine o solicitare neconstituţională. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da. Vă mulţumesc, domnule senator. Este adevărat că aţi dorit să daţi un anumit ritm de lucru plenului Senatului, iar cele două propuneri sunt interesante, discutabile, mai ales că, în legătură cu fiecare, există argumente de ordin regulamentar şi mai ales constituţional. Înainte de a cere părerea grupurilor parlamentare, daţi-mi voie să vă răspund, stimate coleg. Sunt convins că dumneavoastră, în urmă cu mai mulţi ani, aţi studiat cu seriozitate atât Regulamentul Camerei Deputaţilor cât şi Regulamentul Senatului, în momentul în care aţi devenit senator aţi constatat că, potrivit art.155 din Regulamentul Senatului, preşedintele Senatului este acela care stabileşte data dezbaterii moţiunii simple care nu poate depăşi şase zile de la depunerea acesteia şi înştiinţează Guvernul data stabilită. Aşa cum cunoaşteţi, încă din şedinţa de săptămâna trecută, preşedintele Senatului a stabilit data dezbaterii pentru ziua de ieri. Deci, obligaţia regulamentară şi constituţională a fost îndeplinită de preşedintele Senatului. În plenul şedinţei de ieri, acesta a hotărât ca dezbaterea în concret, şi nu aducerea la cunoştinţă a datei, să se desfăşoare în şedinţa de astăzi. Vă reamintesc, stimate domnule senator, că în şedinţa de ieri, inclusiv dumneavoastră aţi votat pentru mutarea dezbaterii moţiunii simple din ziua de ieri, în ziua de astăzi. Să înţelegem oare că votul pe care l-aţi dat ieri viza nedezbaterea problemelor ridicate de senatori în cadrul moţiunii sau era o chestiune pur procedurală pentru a bloca dezbaterea? A doua chestiune. Sigur, noi cunoaştem cu toţii, Curtea Constituţională s-a pronunţat în legătură cu drepturile senatorilor şi cu chestiunile pe care le pot ridica în cadrul unei moţiuni simple, iar decizia Curţii Constituţionale stabileşte că printr-o moţiune simplă nu pot fi rezolvate chestiuni care ţin de natura unei moţiuni de cenzură. Le cer scuze colegilor senatori, poate mai există printre noi unii colegi care nu au citit moţiunea sănătatea, dar să vă citesc cererea existentă la punctul 5. ,,Cei 35 de semnatari, cerem primului - ministru ca, în temeiul art.85 alin.2 din Constituţia României, să propună revocarea din funcţie a ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu". În această situaţie vă rog să observaţi că acel principiu constituţional al solidarităţii responsabilităţii ministeriale îl face pe primul-ministru, îi face pe ceilalţi membri ai Guvernului solidari cu politica din domeniul sănătăţii. Senatorii semnatari ai moţiunii nu fac altceva decât să determine această solidaritate între membrii Cabinetului. În condiţiile în care primul-ministru apreciază că nu se impune luarea niciunei măsuri, nu numai împotriva ministrului responsabil cu domeniul sănătăţii, dar şi cu celelalte chestiuni existente în moţiune, în mod cert, nu o va face. Deci, vă rog să observaţi că senatorii semnatari ai moţiunii simple nu cer demiterea ministrului sănătăţii. Nici nu aveau cum să o facă. Şi gândiţi-vă că, din momentul în care cunoşteam această decizie a Curţii Constituţionale, nici nu am fi înscris în moţiune această cerere. Ceea ce s-a dorit a fost solidaritatea responsabilităţii ministeriale, ceea ce este corect. Dacă doriţi să retrageţi cele două observaţii, vă ofer cuvântul. Domnul senator Puiu Haşotti. Este bine, s-a animat discuţia, colegii senatori au venit la dezbateri. Vă rog, aveţi cuvântul.
	Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă. Dumneavoastră, ca eminent jurist, avocat, sigur că aţi adus aici, în dezbatere, o serie de argumente, care, după părerea mea, nu stau în picioare - nu stau în picioare, în faţa mea, care nu sunt jurist -, nişte chestiuni pe care eu le-am obiectat. Domnule preşedinte, Sigur că Senatul a votat ieri - şi nu se ştie cum a votat fiecare dintre noi - să discutăm astăzi această moţiune, numai că, repet, Senatul a votat în afara Regulamentului. De ce? Sigur că preşedintele propune dezbaterea moţiunii, dar trebuie dezbătută această moţiune în maximum 6 zile. Or, astăzi este a şaptea zi. Lucrul acesta este cert şi, cel puţin cu cifrele şi cu cronologia, nu ne putem contrazice. O altă chestiune. Am aici comunicatul de presă din 21 februarie 2007 al Curţii Constituţionale -şi, iarăşi, cu deciziile Curţii Constituţionale nu ne putem juca, nu ne putem contrazice -, care arată - citez: "Moţiunile simple sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi, precum şi pentru celelalte persoane vizate şi sunt constituţionale, în măsura în care adoptarea unei moţiuni simple de către Senat nu îl obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al Guvernului, a cărui activitate a făcut obiectul moţiunii". Or, la punctul 5, pe care dumneavoastră l-aţi citat şi care face parte integrantă din moţiune, se arată, invocându-se Constituţia României, că primul-ministru trebuie să propună - şi nu ştiu cui să propună... preşedintelui Băsescu? Sper că nu.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă convine, nu vă convine, este Preşedintele României, iertaţi-mă!
	Domnul Puiu Haşotti: Dar nu are de ce să propună preşedintelui Băsescu revocarea din funcţie. Îl revocă, îl demite şi, după aceea, propune un alt ministru. Dar, în sfârşit, nu asta este problema. Câtă vreme punctul 5 nu este unul constituţional, practic, moţiunea, după părerea noastră, nu poate fi dezbătută. De aceea, am solicitat scoaterea de pe ordinea de zi, dar, domnule preşedinte, sigur că majoritatea decide, minoritatea se supune majorităţii, dar majoritatea ar trebui să se gândească că sar putea ca minoritatea să aibă dreptate. Cât priveşte redactarea punctului 5, daţi-mi voie să vă spun, cu prietenie, cu simpatie, că eu cred că nu a fost redactat de dumneavoastră sau de distinşii jurişti din PSD, ci a fost redactat de distinşii medici din PSD.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Întrucât aţi făcut unele afirmaţii care vizează Constituţia şi constituţionalitatea demersului colegilor senatori, mă văd nevoit să vă reamintesc nu unele argumente, ci prevederile constituţionale, respectiv, dispoziţiile articolului 109 alineatul 1 din Constituţia României - şi nu dintr-o cărticică, pe care o invocăm doar atunci când ne convine: "Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. În legătură cu moţiunea simplă, sigur că, în condiţiile în care ea va trece, Guvernul, respectiv, primul-ministru, ministrul de resort, este obligat să ia domeniile care ţin de Executiv, şi nu alte chestiuni care rezultă exclusiv din moţiunea simplă. Ultima problemă, în legătură cu posibilitatea primuluiministru de a propune. Sigur că eu nu fac referire la bunele raporturi care există, în cadrul instituţional, între cele două persoane, dar există cel puţin două posibilităţi de revocare a unui ministru din funcţie. Sigur, nu este vorba despre dezbaterea de astăzi, este vorba de acea relaţie directă cu Preşedintele României sau relaţia dintre primul-ministru şi Parlament, atunci când un ministru poate fi revocat şi poate fi numit un alt ministru. Această chestiune nu este, însă, legată de activitatea Senatului. Dacă doreşte cineva să mai intervină pe această chestiune de procedură? Domnul senator Gavrilă Vasilescu.
	Domnul Gavrilă Vasilescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Este o problemă asupra căreia, spuneţi dumneavoastră, Curtea Constituţională s-a pronunţat, aceea dacă un ministru împotriva căruia s-a făcut o moţiune simplă... Şi nu e împotriva ministrului. Moţiunea se face, de regulă, pentru a reglementa ceva într-un anume domeniu. Dacă domeniul respectiv este coordonat de un ministru şi constatările sunt că acolo nu s-a făcut treabă bună, în mod normal şi în mod cât se poate de clar, trebuie să se găsească o soluţie de către cei care au propus ministrul. Dar eu vă transmit următorul lucru. Atunci când au fost audieri, când s-a făcut remanierea guvernamentală, participând la audierea domnului ministrul al justiţiei, am pus întrebarea: "Domnule ministru, cum vedeţi această situaţie, în cazul în care o moţiune simplă trece într-o Cameră, în care criticile care se aduc, într-un anumit domeniu de activitate, sunt foarte dure..." (Intervenţie neinteligibilă din sală.) Domnule Haşotti, dacă vă convine sau nu vă convine, este treaba dumneavoastră, dar vă rog frumos, asta este o problemă pe care trebuie s-o clarificăm! Dacă ministrul respectiv şi-a pierdut credibilitatea într-una din Camere, întrebare: "Ce trebuie făcut într-o asemenea situaţie, pentru că am avut o asemenea situaţie - a fost o situaţie penibilă, pentru mine şi pentru mulţi dintre dumneavoastră, eram chiar sfidaţi, la un moment dat - cum poţi să mai lucrezi tu, ministru, cu Camera respectivă, cum poţi să mai vii în faţa Camerei cu proiecte de lege, atâta timp cât Camera respectivă nu mai are încredere în tine?" Răspunsul a fost foarte clar şi această întrebare, înainte de a se citi moţiunea, i-o pun şi domnului ministru al sănătăţii. În situaţia în care Senatul României aprobă această moţiune -nici nu mai contează cu cât, cu numărul necesar de voturi - care va fi decizia dumneavoastră, domnule ministru? Mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. (Intervenţie neinteligibilă din sală.) Numai puţin. Daţi-mi voie să consult celelalte grupuri parlamentare dacă doresc să intervină pe această chestiune de procedură. Deci, cu precizările pe care le-am făcut, în numele grupurilor parlamentare nu mai sunt intervenţii. Mai fac una singură - articolul 155 alineatul 2 din Regulamentul Senatului, pentru că dumneavoastră îmi cereţi să pun la vot ceea ce doriţi dumneavoastră, nu ceea ce scrie în Regulament: "Preşedintele Senatului - şi aici adaug eu - sau conducătorul de şedinţă nu va supune dezbaterii moţiunile simple care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de articolul 153" - nu mă obligaţi să citesc şi articolul 153, sunt doar chestiuni de procedură, dumneavoastră vă referiţi la cea de-a doua teză a articolului 155 alineatul 2 - "şi nici pe cele care vizează finalităţi specifice moţiunii de cenzură, prezentând Senatului motivele deciziei sale." Aşa cum am arătat, prin moţiunea iniţiată de cei 35 de senatori, nu se urmăreşte, ca finalitate, demiterea ministrului Eugen Nicolăescu, motiv pentru care excepţia ridicată de dumneavoastră este respinsă de subsemnatul, în calitate de preşedinte de şedinţă. Îl invit pe domnul senator Sorin Oprescu să prezinte moţiunea. Aveţi cuvântul, domnule senator.
	Domnul Sorin Oprescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Stimaţi colegi, Stimaţi invitaţi, Înainte de toate, aş vrea să-mi permiteţi să-mi exprim, câteva secunde, o părere asupra celor discutate înainte, aici. Aş vrea să vă spun că, prin calitatea asta nenorocită de medici, pe care o avem şi prin care vă ajutăm, domnule senator Haşotti, să puteţi ajunge la Senat la timp şi să trăiţi în continuare, cu această calitate nenorocită... (Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Puiu Haşotti.) Vorbesc cu dumneavoastră. Videanu a tot încercat să vă împingă pe scări. Noi v-am prins. Aş vrea să vă explic că eu, personal, în calitatea pe care o am, de senator, sunt mirat, pentru că aud pentru prima dată aici, când interpretăm cu toţii, interpretăm o Hotărâre a Curţii Constituţionale, pe care eu, personal, nu am de gând s-o interpretez, pentru că nu am verbul la îndemână, dar sunt uimit că nici măcar propunerea nu mai avem dreptul să o facem, nici măcar să ne gândim la îndepărtarea unei nenorociri din sistem, odată pentru totdeauna, sugerând primului-ministru că îşi ia o prea mare responsabilitate atunci când lasă la cârmele unui sistem un ministru de tip Nicolăescu. Vă rog să-mi permiteţi să intru în fondul moţiunii. Moţiunea se intitulează "Sănătatea publică este grav bolnavă", iar subtitlul este "Ministrul Sănătăţii dăunează grav sănătăţii". Încă de la moţiunea de cenzură din februarie 2006, pe legea anti-reformei din sistemul sanitar, Partidul Social Democrat a avertizat clasa politică şi societatea civilă asupra dezastrului care va urma după pachetul de legi în domeniul sanitar, pentru care Guvernul Alianţei D.A. şi-a asumat răspunderea. Iată că, din păcate, ceea ce am spus atunci, astăzi "se validează" de către societatea civilă, de către oamenii nemulţumiţi de serviciile medicale pe care le primesc, de imposibilitatea financiară de a primi medicamente compensate, de minciunile expirate, administrate cu aroganţă şi tupeu de un ministru incompetent, care a reuşit să treacă sistemul sanitar la un alt nivel, şi anume: dacă până acum "se administra sărăcia", acum se încearcă să se "administreze haosul" din sistem. Haosul din sistemul sanitar este greu de descris într-un discurs, fie el chiar şi al unei moţiuni, dar o să încercăm. Sectorul serviciilor publice de sănătate a fost piatra de încercare pentru toate guvernările. Dificultăţile principale au fost întotdeauna subfinanţarea sistemului şi o utilizare a fondurilor, nu întotdeauna judicioasă. Acum, în prezent, chiar dacă sumele "acordate" domeniului au crescut, lipsa de transparenţă a modului în care se cheltuiesc banii şi managementul central deficitar au dus la dimensiuni greu de imaginat în structurile unui sistem sanitar greu încercat, căruia nimeni, dar absolut nimeni din executivul Alianţei D.A. nu i-a acordat susţinerea şi importanţa cuvenite. Şi asta din dispreţul faţă de nevoia de sănătate a oamenilor. O mare parte a populaţiei rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăţilor financiare. Starea de sănătate a poporului român este precară, speranţa de viaţă în România este mai mică decât cea în Uniunea Europeană, ratele de mortalitate generală şi ratele de mortalitate infantilă sunt mult crescute. Principalele cauze de deces sunt bolile cardio-vasculare - 66% din totalul deceselor în 2006, urmate de cancer - 17,1%, de bolile aparatului digestiv - 5,6%, respirator - 5% şi cauze externe - 5%. Pe fondul unei subfinanţări cronice, managementul central al sistemului şi al unităţilor sanitare este de slabă calitate, cu efecte dramatice asupra eficienţei cu care contribuţiile pentru sănătate ale populaţiei sunt cheltuite. Deficienţele punctuale ale sistemului de sănătate, resimţite de bolnavi şi semnalate aproape în fiecare zi de media, pălesc în faţa crizei în care s-a adâncit sistemul sanitar. Cauzele sunt politica fiscală a Guvernului şi politica iresponsabilă, lipsită de orice coerenţă, a Ministerului Sănătăţii condus de Eugen Nicolăescu. Consecinţa dură este prăbuşirea la cote de avarie a sistemului sanitar românesc, în toate dimensiunile lui: îngrijiri spitaliceşti, medicamente compensate, investigaţii paraclinice, profilaxie, îngrijiri la domiciliu, recuperare etc. Avem obligaţia să atragem atenţia încă o dată - şi poate pentru ultima dată - Guvernului, că Partidul Social Democrat consideră că sănătatea naţiunii nu este obiect de troc sau de negociere politică, şi nu va fi niciodată. Sintetic vorbind, carenţele esenţiale ale administraţiei centrale sunt: 1. Sistemul de compensare a medicamentelor. Guvernarea actuală a promis în campania electorală din 2004 bani mai mulţi pentru medicamente. Aşa s-a ajuns la noul sistem elaborat într-o totală lipsă de transparenţă, fără consultarea partenerilor Ministerului Sănătăţii, aşa cum prevedea legea (Colegiul Medicilor, asociaţiile patronale, sindicale, cetăţeneşti). Reforma a fost prezentată ca fiind în beneficiul bolnavilor. Nimic mai inexact, mai mincinos, mai sfidător, căci restricţiile impuse sunt aşa de multe (plafon valoric, plafon de număr de medicamente), încât un om bolnav trebuie să fie ori foarte sănătos pentru a se putea trata cu medicamente cumpărate, ori să nu aibă nevoie de ele. Medicamentele gratuite au acum un preţ de referinţă care îi obligă pe majoritatea bolnavilor să plătească pentru un medicament aşa-zis "gratuit". Este adevărat că listele de medicamente au înregistrat o creştere progresivă a numărului de medicamente, în sensul intrării unor noi produse comerciale, dar ieşirile de pe listă au în vedere, de cele mai multe ori, produse de referinţă, preţ adică, ceea ce a determinat creşterea efortului financiar al Fondului Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate. În vederea susţinerii consumului (ies medicamente cu preţ de referinţă mic şi intră altele mai scumpe din aceeaşi grupă), ceea ce face ca preţurile şi, implicit, costurile de sistem să se deplaseze mereu în sens ascendent. Ingineria financiară a marelui maestru Eugen Nicolăescu şi a fostului preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a fost transmisă într-o modalitate comunicaţională "de excepţie": "Am diminuat preţurile la medicamente". În realitate, costurile cresc. Menţinerea plafoanelor la farmacii conduce constant la crize periodice pe piaţa medicamentelor compensate, acest lucru având două aspecte: Birocraţie inutilă, mare consumatoare de resurse. Rezultat: pacienţii aleargă din farmacie în farmacie şi, după câteva zile, plafoanele se epuizează. Tentative numeroase de fraudare a regulilor impuse în eliberarea medicamentelor. Modalitatea de repartizare a valorilor de contract la farmacie pe lună şi an este eronată, induce şi menţine o "piaţă artificială". Concluzia este că actualul sistem menţine o piaţă "inversă" în care oferta este "finanţată" de stat, iar cererea este promovată de către adevăraţii ofertanţi (farmacii, producători, importatori). Revenirea la sistemul de compensare anterior instalării Executivului Alianţei D.A., cu modificări puţin notabile, ar fi unul dintre elementele-cheie, necesare anulării insuportabilităţii populaţiei în ceea ce priveşte medicamentele compensate. 2. Asistenţa medicală primară, declarată veriga cea mai importantă în diminuarea costurilor spitaliceşti, este prima care se confruntă cu efectele "reformei Nicolăescu". Medicii de familie s-au văzut transformaţi în nişte mici contabili, obligaţi să se plimbe cu hârtii de la o instituţie la alta, să se adapteze la febra modificărilor de pe o zi la alta, formularelor de tot felul, pe care trebuie să le completeze (vezi Ordinele ministrului 461/26 septembrie 2006, 489/23 octombrie 2006, 26/23 ianuarie 2007). În momentul de faţă, procentul alocat medicinii primare este de 5%, cu mult mai mic decât a promis ministrul, care îşi lăuda reforma în decembrie 2005. Pachetul de servicii medicale acordat de către medicii de familie este în continuare un pachet al medicinii de subzistenţă. Acest argument ne arată că declaraţiile ministrului sănătăţii sunt teribiliste, mincinoase şi nu ţin loc de nevoia acută de bani. 3. Asistenţa medicală de specialitate Prin emiterea ordinului privind aprobarea nomenclatorului de specializări medicale, ministrul a reuşit să bulverseze şi mai mult sistemul. Sub pretextul că noul nomenclator ar asimila unele specializări medicale nerecunoscute mutual pe teritoriul Uniunii Europene, Nicolăescu a desfiinţat specializări medicale extrem de importante. Astfel, oncologia a fost asimilată de medicina internă, deşi în multe ţări din Uniunea Europeană ea este specialitate "distinctă". Acelaşi lucru s-a întâmplat cu expertiza medicală a capacităţii de muncă, cu genetica medicală, cu neurologia, cu ortopedia pediatrică, cu neonatologia, cu medicina sportivă şi, în sfârşit cu epidemiologia şi igiena, toate acestea fiind recunoscute sau în curs de recunoaştere în ţările Uniunii Europene. Ambulatoriile de specialitate, ambulatoriile de spital nu au nici până acum norme de funcţionare distincte, ca entităţi concrete unele dintre ele, ambulatoriile de spital, de exemplu, fiind "cufundate" în structura spitalului. 4. Asistenţa medicală terţiară - Spitalele S-a reuşit, este drept, cu "eforturi considerabile" centralizarea deciziei la nivelul Ministerului Sănătăţii Publice, în special al ministrului care a devenit astfel "vătaful şef" al sistemului sanitar, al doctorimii din spitale. Prin minciună şi ipocrizie susţinute, primul-ministru a înlăturat prin ordonanţe de urgenţă succesive, calificate apoi ca neconstituţionale de Curtea Constituţională, o mare parte din profesioniştii sistemului, înlocuind-i cu "mari" manageri şcoliţi la fără frecvenţă timp de două săptămâni. Singurul criteriu a fost cel politic, după liste aprobate şi parafate de liderii Alianţei D.A. Rezultatul dezastruos al acestor numiri este scăderea unor indicatori de eficienţă şi de performanţă la unele spitale de referinţă. La finalul anului 2006, situaţia la unele spitale era dramatică, cunoscută însă de "profesioniştii" numiţi de Nicolăescu, dar ascunsă din cauza lipsurilor financiare cronice, bolnavii fiind evident cei care au simţit şi vor simţi "marea reformă a marelui Nicolăescu". Consiliile de administraţie de la nivelul spitalelor, organismele de conducere din care făceau parte reprezentanţi ai comunităţii locale, ai Colegiului Medicilor din România şi ai lumii academice au fost desfiinţate. Abuzând de putere, ministrul a demis 450 de directori generali, 1600 de persoane, membri în consiliile directoare şi peste 4000 de membri ai consiliilor de administraţie. Ei şi?! A mers administraţia spitalului mai bine? Ei bine nu! Pentru că, la sfârşitul anului 2006, datoriile noilor manageri de spitale totalizau o sumă de 6000 miliarde de lei vechi, peste datoriile anilor anteriori. Din pachetul de legi intitulate "ale sănătăţii", de departe Legea spitalelor evidenţiază clar dorinţa furibundă de deprofesionalizare a organelor de conducere a unităţilor sanitare, dorinţa nemărginită de a acapara întreg sistemul de sănătate. S-a produs astfel transmiterea puterii decizionale şi administrative de la comunitatea locală la ministrul sănătăţii, care poate dispune astfel, după bunul său plac, atât asupra conducerii spitalelor, cât şi asupra bazei materiale a acestora. Ar trebui să fie interesaţi de situaţia dezastruoasă în care se află spitalele, care au ajuns să refuze la internare bolnavi pe motiv că "nu au bani pentru a trata bolnavii". Nu mai departe de ieri, primul-ministru făcea aceeaşi observaţie în şedinţă, de a nu se mai întâlni cu situaţii de genul acesta, deci, ştie şi dânsul. Din acel moment, am fost convins că este informat, într-adevăr, de ceea ce se întâmplă în sistem, dar probabil că nu vrea să acţioneze din alte motive. Grija pentru cetăţean a fost uitată pe parcursul celor 2 ani şi jumătate de guvernare contabilă în sănătate, iar toate măsurile anunţate şi promise de creştere si susţinere financiară a actului medical s-au dovedit a fi praf aruncat în ochii oamenilor. Până acum, reforma în spital a însemnat reducerea a mii de paturi, servicii de proastă calitate cu materiale sanitare lipsă sau medicamente pe care trebuie să şi le cumpere bolnavul. Bolnavii trebuie să plătească analizele şi investigaţiile iar mai recent se permite recompensarea ulterioară, nu la medic, ci într-un cont special care să mai scutească ministerul de unele cheltuieli. Şi uite aşa, plătitorii asigurărilor de sănătate devin, fără voia lor, finanţatori ai sistemului de sănătate. Reforma în spitale poate fi de două feluri: reforma organizaţională: circuitele, organizarea spitalului, principiile de funcţionare au rămas în fond aceleaşi, reforma financiară: nu s-au modificat formele de finanţare, de proiecţie şi, în principiu, de utilizarea bugetului, neexistând niciun fel de putere de decizie la nivel de spital. Mă refer la bugetul global, pe hârtie, el însuşi nu poate funcţiona din cauza amendamentelor care nu au fost aduse Legii finanţelor publice. Concluzia este că nu există autonomie instituţională, sistemul este supercentralizat la nivel de minister (număr de paturi, număr de personal, buget, licitaţii etc.). În absenţa unei politici coerente în sănătate, cu accent pe obiective pe termen mediu şi care să vizeze o reglementare unitară axată pe pacient-asigurat, se va înregistra o escaladare a costurilor şi o gravă scădere a calităţii serviciilor medicale. Ceea ce face acum ministrul sănătăţii se cheamă "politica mărgelelor lucitoare", uitând că România nu a avut niciodată, în ultimele secole, o organizare tribală. 5. Nefasta gestionare a Programelor naţionale de tratament în diabet, cancer şi SIDA Aceste programe, alături de altele mai puţin cunoscute, au asigurat, în ultimii ani, tratamente gratuite pentru toţi bolnavii cu aceste afecţiuni grave. Am asistat cu toţii la calvarul bolnavilor de diabet, din ultimele luni, umiliţi şi lăsaţi fără medicamente, de cele mai multe ori, care înseamnă pentru ei "dreptul la viaţă". Practic, prin desfiinţarea Programului naţional de tratament al diabetului zaharat şi al cancerului, s-a generat o creştere a consumului valoric cu 67%, o creştere nesemnificativă însă în partea cealaltă, a numărului de pacienţi. În numai două luni, întreaga populaţie diabetică a fost trecută pe cele mai scumpe medicaţii existente. La antidiabeticele orale, preţul a crescut cu câteva procente. S-a întâmplat aşa: mai mulţi bani la cei care vând, mai puţine medicamente pentru bolnavi. A apărut necesitatea mobilizării de fonduri suplimentare, mobilizarea financiară a susţinerii acestei măsuri se cifrează la 1000 miliarde lei vechi, adică 30 milioane euro. Programul naţional de oncologie: Prin ordin al ministrului sănătăţii, specializarea de oncologie medicală a fost desfiinţată, iar medicamentele se pot distribui la farmaciile cu circuit deschis. Dar medicamentele oncologice au preţuri mari şi foarte puţine farmacii îşi permit să se aprovizioneze. Atunci când bolnavii de cancer au constatat că această măsură îi dezavantajează, au ieşit în stradă să protesteze. Au fost însă priviţi cu aceeaşi aroganţă ministerială. Programul naţional pentru combaterea HIV/SIDA şi TBC finanţat din Fondul global de combatere a HIV/SIDA, TBC şi malarie: România a beneficiat de un credit nerambursabil în valoare de 40 milioane USD. Eşecul controlării fondurilor a dus la anularea accesului Ministerului Sănătăţii Publice la fondurile nerambursabile de la Fondul global pentru 2008-2009, bani care ar fi completat susţinerea strategiei naţionale de combatere a acestei boli. 6. Activitatea Ministerului Sănătăţii Publice Este o premieră pentru Ministerul Sănătăţii Publice, după 1990, ca ministrul sănătăţii, în calitate de ordonator principal de credite, de profesie contabil, să nu fie în stare să cheltuiască circa 3.000 miliarde lei vechi, aceştia fiind returnaţi bugetului de stat în luna decembrie 2006. Eugen Nicolăescu trebuie să facă publică derularea împrumuturilor externe de la Banca Mondială, apărând, în ultimul timp, informaţii publice din zona Ministerului Economiei şi Finanţelor că există riscul suspendării sau a plăţii unor penalităţi, din cauza încălcării flagrante a unor termeni contractuali. În ceea ce priveşte Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, costurile pentru acest program sunt "trucate". Din declaraţiile publice ale ministrului ele se cifrează în jurul sumei de 300 milioane euro, dar, în realitate, nu costă decât 50 milioane, adică de 6 ori mai puţin decât susţine ministrul. Analizele propuse nu realizează nici pe de parte o "scanare a sănătăţii populaţiei": hemo-leucograma şi analizele de biochimie nereuşind să scaneze decât eventualul diabet sau parţial, afectarea hepatică fiind complet insuficiente într-o ţară în care mortalitatea este cauzată, în proporţie de 66%, bolilor cardio-vasculare. Nu există o strategie de screening bazată pe evidenţă clară, nu există definirea segmentelor populaţiei cu risc, sau o analiză a raportului cost/eficienţă. În fond, metoda contravine flagrant principiilor de educaţie pentru sănătate întărind în conştiinţa publică ideea că este bine să-ţi faci analizele o dată pe an, în loc să încurajeze metoda de viaţă sănătoasă, în loc să încurajeze relaţia medic-pacient şi o strategie coerentă de screening pentru populaţia cu risc. La o scurtă contabilizare, cuvânt care-i place în mod sigur domnului ministru, care se luptă în ministerul acela cu cifrele ce reprezintă vieţile oamenilor, dar pentru dânsul nu contează...(Discuţii în sală) Termin şi după aceea avem tot timpul, domnule ministru, să explicăm colegilor ceea ce nu aţi înţeles dumneavoastră. La o scurtă contabilizare a erorilor din politica sanitară a Ministerului Sănătăţii Publice observăm, fără surprindere, că ele sunt în număr destul de mare. Nerespectarea unor documente naţionale şi internaţionale. Cele naţionale: Legea drepturilor pacientului: de 3 ani, nu s-a prezentat niciun raport în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, aşa cum prevede legea; Drepturile copilului spitalizat, în conformitate cu reglementările europene şi internaţionale. Cele internaţionale: -Recomandările UE şi ale Consiliului Europei, combaterea corupţiei, neaplicarea recomandării Comisiei Europene privind crearea de structuri pentru combaterea fraudei şi corupţiei în sistemele de sănătate ale statelor europene,(dacă considerăm cutia aceea de reclamaţii, verde, pe care aţi pus-o în spitale pentru acest lucru, atunci vă cer scuze, înseamnă că această directivă este respectată), Recomandarea Consiliului Europei privind dezvoltarea şi implementarea Sistemelor de îmbunătăţire a calităţii în sistemul sanitar, Recomandarea privind managementul siguranţei pacienţilor şi prevenirea efectelor adverse în îngrijirea sănătăţii. Recomandări ale Băncii Mondiale: Recomandarea privind reforma spitalului ca organizaţie (corporatizarea) pentru creşterea performanţelor spitalului (calea de mijloc între privatizare şi spitalul public) Adoptarea căilor pentru evitarea efectelor negative ale aplicării conceptelor economiei de piaţă în sănătate. Recomandările OMS nerespectate: Rolul de "stewardship" al guvernelor şi al miniştrilor sănătăţii Pregătirea managerilor de spitale Capitolul Sănătatea publică. Politica farmaceutică Erori numeroase în "pachetele de legi": Legea spitalelor. Conceptele pe care se bazează această lege sunt vechi de 40-50 ani, legea nu ţine seama de noile concepte privind guvernarea spitalelor şi guvernarea clinică a acestora, precum şi organizarea internă a spitalelor, care să permită creşterea performanţelor. Legea sănătăţii publice prezintă erori conceptuale ce au dus la dezorganizarea Ministerului Sănătăţii Publice, care nu mai este capabil să reglementeze şi să urmărească "furnizarea de servicii medicale de calitate" populaţiei, în conformitate cu recomandările UE. Legea asistenţei medicale de urgenţă conţine de asemenea numeroase erori şi multe din prevederi nu sunt adaptate condiţiilor specifice României. Un exemplu flagrant îl constituie omiterea nevoilor asistenţei medicale de urgenţă a copilului. Legea asistenţei primare şi comunitare conţine de asemenea erori grosolane, unele inspirate de Conferinţa OMS de la Alma-Ata din 1978 asupra căreia OMS a revenit ulterior. Se face confuzie între îngrijirile primare de sănătate şi asistenţa medicală primară. Rolul medicinii primare şi al implicării comunităţii este foarte important, dar, din păcate, neînţeles corect şi neaplicat. Un exemplu flagrant îl constituie faptul că, de mulţi ani, consiliile administraţiilor locale, inclusiv cel al Municipiului Bucureşti, nu au făcut o analiză a stării de sănătate a populaţiei. La Proiectul celor 28 de spitale, în valoare de 3 miliarde de euro, nu s-a prezentat un studiu, nici până acum, privind nevoile de îngrijiri medicale spitaliceşti la nivelul întregii ţări şi o analiză economică privind costul şi eficienţa programului în raport cu alte posibilităţi de investiţie. Acest program va duce la creşterea inechităţilor în asigurarea îngrijirilor medicale la nivelul întregii ţări şi, îndeosebi, a populaţiei rurale. Nu se ţine seama de faptul că aproape 80% din spitalele din România nu au autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă (cu respectarea tuturor prevederilor). Este necesară construirea unor noi spitale, este foarte clar acest lucru, dar aceasta trebuie să se facă pe baza studiului menţionat, şi nu înainte ca toate spitalele să obţină autorizaţia sanitară de funcţionare, care face posibilă introducerea programului de acreditare. Miniştrii sănătăţii din ultimii 10 ani s-au împotrivit tacit, sub diverse pretexte, introducerii programului de acreditare deoarece acesta presupune eliminarea deficienţelor din spitale în mare parte, care nu permiteau acordarea autorizaţiei sanitare de funcţionare. Stilul de conducere al actualului ministru este de tip sovietic: comandă şi control. Prin prevederile pachetului de legi, ministrul sănătăţii este un adevărat ţar, iar prin vizitele făcute în diverse spitale nu face decât să arate că, în ciuda promisiunilor, există numeroase deficienţe nesoluţionate prin "pachetul de legi". Mai mult, dovedeşte că nu cunoaşte tehnicile prin care spitalele pot fi supravegheate în toate aceste aspecte privind performanţa lor şi că aceste vizite nu pot înlocui "sisteme" ce pot permite evaluarea obiectivă a performanţelor spitalelor. Ministrul sănătăţii foloseşte în discursul său un limbaj populist care, deşi corespunde unor orientări actuale privind politica în sistemul de sănătate, este lipsit de conţinut. Un exemplu elocvent îl constituie folosirea sintagmei - citez - "punerii pacientului în centrul sistemului de sănătate". Din contextul materialelor prezentate reiese, însă, că nu cunoaşte înţelesul ştiinţific al conceptului îngrijirii centrate pe pacient şi al sistemului de sănătate dirijat de pacient. Ceea ce reuşeşte să facă duce în cele din urmă la lovituri succesive aplicate pacientului, concretizate prin lipsa medicamentelor compensate şi gratuite, obligarea pacientului de a-şi cumpăra medicamente, chiar când este internat în spital, condiţii necorespunzătoare de îngrijire de calitate în spital. ignorarea rolului pe care trebuie să-l aibă corpul medical în diversele structuri medicale, dar îndeosebi în spitale. Structura de organizare a spitalelor nu cuprinde structuri interne care, pe de o parte, să reprezinte vocea tuturor grupurilor profesionale din spital, iar pe de altă parte să sprijine conducerea spitalului în creşterea performanţelor spitalului. Conform documentelor internaţionale existente, Guvernul şi Ministerul Sănătăţii sunt răspunzătoare de asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate populaţiei atât în sistemul public, cât şi în serviciile private. Asistăm frecvent la trecerea responsabilităţilor pe seama altora: a managerilor de spitale, a directorilor din direcţiile de sănătate publică, fără a se sublinia că, şi atunci când aceştia au o vină, principalul vinovat este Guvernul şi ministrul care i-a numit în funcţii pe aceştia conform unor evaluări necorespunzătoare. Văzând că starea de sănătate a poporului român este precară, o mare parte a populaţiei rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăţii financiare a sistemului şi a nefericitului management central; Constatând că pe fondul unei subfinanţări cronice, managementul central şi local al sistemului şi unităţilor sanitare a devenit supercentralizat, de o calitate slabă, însă, cu efecte dramatice asupra eficienţei cu care contribuţiile pentru sănătate ale populaţiei sunt cheltuite, în sistem se produce disoluţia continuă a autorităţii profesionale prin introducerea "pe uşa din spate" a clientelei politice aservite unui ministru incompetent, megaloman, ipocrit şi arogant; actul profesional de îngrijire a bolnavilor în condiţii de securitate medicală este profund viciat de incompetenţă, tupeu şi servilism; apreciind că lipsa cronică a unei finanţări regulate a condus la adâncirea crizei structurilor sanitare, de la medicamente compensate la unităţi sanitare spitaliceşti şi ambulatorii, creând un adevărat "haos" într-un sistem chemat să prevină şi să trateze bolile oamenilor - putem concluziona că adâncimea acestei stări nenorocite de lucruri se datorează în primul rând incompetenţei şi amatorismului acestui "actor ministerial", care este Eugen Nicolăescu. Altfel spus, faptele acestuia se încadrează la capitolul "atentat la fondul biologic al poporului român". La ora actuală, Guvernul Tăriceanu şi Ministerul Sănătăţii Publice se află într-un blocaj managerial, în faţa crizei din sistemul de sănătate. Soluţii există, trebuie doar un Guvern care să înţeleagă că statul are obligaţia să asigure serviciile de sănătate pentru toţi cetăţenii şi, mai ales, pentru cei săraci, cu resurse financiare limitate, lăsând deoparte clientela politică. In loc să-şi mascheze incompetenţa, căutând vinovaţii în alte părţi, ministrul sănătăţii ar trebui să privească în propria ogradă şi să recunoască faptul că amatorismul, impostura şi nepăsarea au condus sistemul sanitar românesc la cea mai gravă criză din ultimii 15 ani, criză care se va agrava, punând în pericol viaţa a sute de mii de români a căror singură "vină" este că s-au îmbolnăvit în anii de guvernare portocalie. Noi, senatorii PSD, facem apel către toţi parlamentarii, indiferent de grupurile politice cărora le aparţin, de a vota în favoarea moţiunii. Este o chestiune de interes naţional, de onoare şi onestitate faţă de adevăr, faţă de cetăţeanul român. Cerem primului-ministru: Să dispună elaborarea de urgenţă a Strategiei Naţionale de Sănătate Publică. Să dispună măsurile necesare pentru definirea unei strategii de reformă sanitară reală pe termen mediu şi lung. Să dispună măsurile necesare pentru întocmirea şi aprobarea de către Guvern a "Planului naţional de paturi în sistemul sanitar". Să dispună măsurile necesare pentru elaborarea şi aprobarea de către Guvern a "Planului naţional de locuri în sistemul sanitar". Sugerăm ca, în temeiul art. 85 alin.2 din Constituţia României, să propună revocarea din funcţie a ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile regulamentului daţi-mi voie să consult colegii senatori din Grupul parlamentar PSD dacă îşi menţin semnăturile pe moţiunea prezentată de domnul senator Sorin Oprescu. Deci, nu există nici un senator care îşi retrage semnătura? Mulţumesc. În această situaţie, vom trece la dezbaterea Moţiunii simple iniţiată de Grupul parlamentar PSD, semnată de 36 senatori, cu titlul "Sănătatea publică este grav bolnavă. Ministrul sănătăţii dăunează grav sănătăţii". Conform înţelegerilor anterioare, ofer cuvântul domnului Eugen Nicolăescu pentru a prezenta punctul Domniei - Sale de vedere, punctul de vedere al Guvernului Tăriceanu. Reamintesc că domnul ministru are 30 minute de răspuns la Moţiune, iar în finalul dezbaterii moţiunii, pe parcursul a 15 minute, sigur, poate să ofere răspunsuri suplimentare. Aveţi cuvântul, domnule ministru.
	Domnul Eugen Nicolăescu - ministrul sănătăţii publice: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Cu toţii suntem de acord că moţiunile, fie că sunt simple sau de cenzură, reprezintă cel mai democratic instrument prin care opoziţia poate sancţiona derapajele puterii. Cu un singur lucru nu pot fi de acord, de ce trebuie depusă o moţiune care, de la cap la coadă, este un atac la persoană. Toate moţiunile care au vizat sănătatea au fost în proporţie de 90% un atac jignitor şi uneori calomnios la adresa persoanei ministrului, chiar şi imorala moţiune a foştilor parteneri de guvernare care au aprobat toate măsurile pe care le-am luat, a fost consistentă doar la capitolul jigniri. Iniţial, m-a întristat acest lucru. Experienţa celor 6 moţiuni care au fost o prelungire a atacurilor din presă m-a învăţat că deranjez pentru că nu fac compromisuri, nu m-am lăsat angrenat în jocuri de interese, chiar am stricat jocuri de interese. Aş fi fost un ministru foarte bun şi competent dacă aş fi făcut compromisuri şi nu aş fi deranjat pe nimeni. Concluzia, nu reforma este ţinta moţiunilor, ci eu, pentru că vreau să fac reforma. Vreau reguli clare şi transparenţă în sistem pentru cetăţean. Nu este o vorbă goală, cum mă acuză şi moţiunea intitulată răutăcios, cea de astăzi, ci vreau reguli clare, atât pentru pacienţi, cât şi pentru medici. Doamnelor şi domnilor senatori, Vreau să vă mulţumesc, în mod deosebit pentru că aţi depus această moţiune. Este pentru mine un bun prilej de a vă informa ce am făcut şi ce avem de gând să facem pentru a transforma sistemul sanitar românesc, într-unul prietenos cu cetăţenii şi adaptat statutului european al României. Recunosc că am greşit în ceea ce priveşte comunicarea mai susţinută a măsurilor pe care le-am luat şi s-a întâmplat acest lucru pentru că nu am avut curajul să investim nici un leu în comunicare, ne-am mulţumit să folosim instrumentele clasice, conferinţa şi comunicatul de presă, dar presa nu a preluat niciodată ceea ce era importat pentru oameni, din punctul nostru de vedere, ci a tabloidizat orice măsură în funcţie de ce interese a deranjat acea măsură. V-aş da exemple multe, dar sunt convins că le cunoaşteţi şi nu presa face obiectul dezbaterii de astăzi. Din postura mea este uşor şi, totodată, greu să faci reformă. Uşor pentru că nefăcând parte din sistem, am luat decizii obiective, greu pentru că dezbinata castă a medicilor se solidarizează imediat împotriva oricărei încercări exterioare de a face reguli în sistemul medical şi nici nu vă imaginaţi ce inerţie mare are acest sistem. În consecinţă, astăzi vreau să vă vorbesc despre fapte şi minciuni. Pentru început, aş vrea să folosesc acest prilej pentru a vă prezenta situaţia la jumătatea anului 2007 şi paşii fireşti pentru 2008, paşi impuşi de ceea ce am realizat până acum, altfel spus, nu fac promisiuni, ci continui ce am început. Doamnelor şi domnilor senatori, Raportul dintre componentele sistemului sanitar românesc este ineficient şi în defavoarea cetăţeanului, în sensul utilizării unor sume de peste 60% în sistemul spitalicesc, sistem care consumă cel mai mult resurse şi cu cea mai mică eficienţă. Medicina primară ocupa numai 5%, în 2005, va ajunge la 8,5% în 2007 şi 14%, în 2008, cu efect de cea mai importantă componentă a sistemului sanitar, respectiv profilaxia. Medicina secundară, cea de ambulatoriu, este publică şi privată, total subevaluată, existând lipsă de aşteptare la toate serviciile paraclinice, precum şi la cele de protezare la care, însă, în acest an, listele au scăzut cu circa un an, prin suplimentarea fondurilor cu 50% în 2007, faţă de 2006. Programele naţionale de sănătate au fost programe construite pentru birocraţia sistemului, şi nu pentru cetăţeni, pentru controlul banilor era utilizat bolnavul şi nu sistemul care trebuia organizat pentru pacient. Am să vă spun de asemenea care a fost creşterea din punctul de vedere al sumelor alocate pe principalele programe de sănătate. Pentru toate programele de sănătate, în 2007 avem alocate 1284, 5 milioane RON, faţă de 747,1 în 2004, o creştere de 1,7 ori. Pentru programul oncologic, în 2007 am crescut de 2,3 ori fondurile faţă, de 2004; programul de prevenire şi combatere a bolilor cardiovasculare a primit în 2007 de 2,38 ori mai mult decât în 2004. Programul de diabet a primit de 1,64 ori mai mult în 2007 decât în 2004, iar în programul de transplant au crescut în 2007 fondurile, reţineţi, de 32,22 ori. Pentru toate programele au fost suplimentate fondurile, dar am dat exemplu patologia cu incidenţa cea mai mare. Finanţarea sistemului prin Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate a evaluat din 2000 şi până în 2007, de la circa 2856,4 milioane RON, la 11.925, 8 milioane RON, ajungând, în 2007 la 4,12% din PIB, fără investiţiile în spitale care vor fi finanţate în ultima parte a anului 2007 şi la care deci, se va adăuga circa 0,5% din PIB. Introducerea de taxe care să suplimenteze fondurile sănătăţii a fost, de asemenea, o măsură importantă în corelare cu recomandările Uniunii Europene prin fiscalizarea consumului de tutun, cauza principală a morbidităţii şi mortalităţii. Pentru 2007, strategia Ministerului Sănătăţii Publice are în vedere: revizuirea şi aplicarea unui nou contract-cadru privind utilizarea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, prin creşterea ponderii serviciilor asigurate de medicii de familie şi a legăturii directe a acestora cu cetăţeanul şi dăm în acest sens, exemplul Programului de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, în care sunt cuprinşi toţi cetăţenii României, indiferent că sunt asiguraţi sau neasiguraţi. Adoptarea pachetului de bază de servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în corelare cu bugetul alocat şi care va fi asigurat prin contractul încheiat între asigurat şi Casele de Asigurări de Sănătate. Sperăm să înceapă acest pachet la 1 octombrie 2007. Adoptarea Pachetului minimal de servicii medicale pentru situaţiile de urgenţă alocat şi care va fi asigurat prin contractul, de asemenea, încheiat între asigurat şi Case. De asemenea, termenul pe care vi-l-am propus, 1 octombrie 2007. Adoptarea şi restructurarea listelor de medicamente compensate şi gratuite, în sensul creşterii accesului cetăţenilor în cadrul Bugetului de asigurări sociale de sănătate, cu asigurarea în permanenţă în farmacii. Ne gândim ca această compensare să aibă în vedere şi veniturile cetăţenilor, mai ales cu accent pe pensionari. Ba, să aibă în vedere, de asemenea, valoarea reţetelor şi poate introducerea unei contribuţii personale simbolice, cu rol de conştientizare a consumurilor personale, să avem în vedere anumite patologii importante pentru starea de sănătate a populaţiei. De asemenea, pentru acest an avem în vedere asigurarea începerii funcţionării sistemului de asigurări voluntare complementare şi suplimentare de sănătate şi a determinării pachetului de servicii medicale aferent acestui tip de asigurări. Perfecţionarea descentralizării programelor naţionale de sănătate, referitoare la diabet, oncologie, post transplant în vederea eliberării de medicamente specifice prin toate farmaciile cu circuit deschis din toate localităţile ţării şi numai prin farmaciile din spital şi vă asigurăm pe această cale că sistemul funcţionează, în ciuda a ceea ce s-a spus de la acest microfon. Reaşezarea preţurilor de catalog la medicamentele de pe piaţa românească, în sensul reducerii preţurilor lor. Utilizând alte modalităţi de stabilire a preţurilor pe întreaga verigă: importatori, producători interni, distribuitori, farmacie. Vom utiliza preţul cel mai mic din 12 ţări ale Uniunii Europene, faţă de trei ţări în prezent, se va introduce principiul cost - volum pentru toţi distribuitorii, se vor revizui adaosurile comerciale practicate de farmacii şi distribuitori. Termenul propus - 1octombrie 2007, dar deja publicarea pe Internet, pe site-ul ministerului a acestui proiect de ordin a născut campanii de presă împotriva ministrului. Le voi duce până la capăt. Continuarea procesului de modificare a finanţării sistemului spitalicesc şi suplimentarea finanţării din bugetul de stat pentru servicii medicale de urgenţă. Reforma pe care am început-o are şi o componentă financiară care se referă şi se reflectă într-o altă manieră de finanţare a spitalelor. De la 1 iulie vom introduce DRG-ul australian, a cărui esenţă constă în aducerea tarifelor de decontare a serviciilor din spitale, la nivelul realităţilor din spital, mai exact se vor plăti doar serviciile pe care spitalul le prestează cu adevărat. Am avut surpriza să constat că un spital judeţean primea bani pentru operaţii de transplant pe care de fapt, nu le făcea, DRG-ul australian nu va mai permite acest lucru, şi, nu în ultimul rând, DRG-ul încurajează munca eficientă. De la 1 iulie deci nu va mai exista finanţarea istorică a spitalelor sau pe pretenţii şi prietenii politice şi vor fi plătite doar serviciile pe care le vor face efectiv. Introducerea acestui nou sistem a necesitat luni de muncă, vom introduce registrele naţionale pentru toate programele de sănătate, în vederea utilizării corecte a Fondurilor sistemului de sănătate, vom realiza sistemul informatic şi informaţional care să asigure obţinerea de informaţii coerente şi în timp real pentru a se introduce şi corela cele mai potrivite politici de sănătate, după ce ani de zile a fost blocată operaţiunea de informatizare a sistemului de sănătate. Vom asigura resurse umane, în sensul în care vom introduce rezidenţiatul pe post pentru specialităţile deficitare şi zonele defavorizate. Introducerea cu plată a celei de-a doua specialităţi pentru cele neacoperite cu medici, reintroducerea pregătirii post-liceale a asistentelor şi moaşelor, reaşezarea sistemului de motivare salarială prin menţionarea unui ritm mai susţinut de creştere, dar şi a unor sporuri specifice, cum ar fi cel de prevenţie în domeniul sanitar sau introducerii primei de stabilitate. Vom derula un program de modernizare a bazei materiale, deja se cunosc intenţiile noastre pentru construirea celor opt spitale regionale şi 20 judeţene, de urgenţă, reabilitarea celor 15 spitale judeţene de urgenţă. Regândirea unor construcţii începute şi redefinirea acestora, inclusiv cu acordarea finanţărilor adecvate, construirea unor unităţi spitaliceşti noi, la nivel de comunităţi locale pentru a asigura asistenţa medicală, asigurarea finanţării pentru viitoarele spitale noi, pentru declanşarea licitaţiilor de proiectare şi construcţie, reabilitarea unor sectoare vitale pentru sectorul sanitar, în speţă a început licitaţia pentru achiziţionarea în acest an a circa 1500 de ambulanţe de toate tipurile, precum şi a 16 maşini pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi pentru calamităţii. Am introdus principiul externalizării unor servicii care necesită investiţii mari şi pe care statul nu şi le poate permite: imagistică, laboratoare, spălătorii, cantine, începerea şi finalizarea studiilor de fezabilitate şi demararea reabilitării şi modernizării unui număr de 15 spitale de urgenţă şi demararea lucrărilor la acestea, asigurarea dotărilor cu aparatură de imagistică, radiologie, anestezie, terapie intensivă, sterilizare, computer tomograf, aparate de rezonanţă magnetică, ecograf şi altă aparatură medicală de înaltă performanţă pentru care licitaţiile sunt în curs. Achiziţia şi punerea în funcţiune a aparaturii medicale pentru unităţile de primiri urgenţe din peste 47 spitale cu statut de urgenţă, din fondurile contractate cu Banca Mondială şi pentru care lipsea cofinanţarea pentru lucrări de construcţii şi pe care o asigură Ministerul Sănătăţii Publice. Începerea achiziţiei de aparatură medicală pentru circa 40 de maternităţi şi secţii de nou născuţi pentru care, de asemenea, Ministerul Sănătăţii Publice asigură cofinanţarea pentru lucrări de expertizare şi construcţii. Achiziţionarea pentru prima oară în România a peste circa 3 milioane de vaccinuri antigripale, respectiv pentru 15% din populaţia României, în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Începerea lucrărilor de dezvoltare a capacităţii de vaccinuri la Institutul Cantacuzino, în vederea asigurării independenţei, dar şi scăderii preţurilor de achiziţie şi dezvoltare a posibilităţilor de export de vaccinuri. În 2008 vom continua ceea ce am făcut până acum şi vom dezvolta noi proiecte, vor continua lucrările la cele 20 de spitale judeţene de urgenţă începute în 2007 şi a celor 8 spitale regionale. Vom finaliza dotarea sistemului de ambulanţă cu încă o mie de bucăţi, care va însemna înnoirea completă a parcului auto al Ambulanţei. Vom finaliza dotările SMURD regionale, vom dezvolta programe de îngrijiri medicale la domiciliu şi a asistenţei comunitare în toate judeţele ţării. Vom începe să utilizăm fondurile structurale de la Uniunea Europeană. Vom introduce cardul naţional şi european de asigurat. Vom finaliza sistemul informatic şi informaţional. Vom continua monitorizarea pentru tot ceea ce înseamnă programe naţionale. Vom consolida rezultatele privind menţinerea preţurilor medicamentelor la niveluri acceptabile şi suportabile. Vom aloca resurse suplimentare pentru programe noi de sănătate, care să amelioreze starea generală de sănătate a populaţiei, ca urmare a rezultatelor pe care le vom avea, urmare desfăşurării programului naţional de evaluare a stării de sănătate. Sperăm să atingem pragul de 5% din produsul intern brut pentru sănătate, prin mai multe forme de finanţare. De asemenea, să atingem raportul de 1 la 3 între sistemul spitalicesc şi cel prespitalicesc, respectiv ambulatoriu, cu efect pe creşterea activităţii profilactice şi de promovare a sănătăţii populaţiei. Sunt realizări şi perspective reale. O reformă nu se face într-o zi. Mie mi-a revenit sarcina să reformez un sistem în care s-a investit minimum, dar care a fost exploatat de unii ani de zile ca o mină de aur. Vreau să fac precizarea că, pentru a ajunge la standardele Uniunii Europene, sistemul sanitar românesc are nevoie, după anumite evaluări, de circa 17 miliarde euro, aproximativ 15% din produsul intern brut. România nu are aceşti bani deodată şi chiar dacă i-ar avea, tot nu s-ar întâmpla nimic peste noapte. Lucrurile s-ar schimba în decurs de câţiva ani de zile, pentru că, după cum ştiţi, este nevoie de realizare de proceduri pentru a putea să consumăm aceşti bani. Anul acesta, am obţinut totuşi cel mai mare buget din ultimii 17 ani şi reuşim să facem destul de multe lucruri, nu cât aşteptăm noi sau cât aşteaptă populaţia. Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Personal, aş fi vrut să pun capăt discursului meu aici, pentru că eu cred că sunt suficiente aceste vorbe, dar vreau să mai spun un lucru: dacă până acum, subfinanţarea sistemului a fost laitmotivul tuturor moţiunilor pe tema sănătăţii, anul acesta se înregistrează o temă nouă şi anume managementul spitalelor. Toată lumea acuză profesionalizarea managementului şi tot ce se întâmplă rău în spitale este, evident, din cauza managementului pus de ministru. Profesionalizarea managementului nu a fost inventată de mine. În toată lumea este aşa. Există firme care manageriază activitatea unui spital. Menirea doctorului este să managerieze boala. La un moment dat, chiar fostul ministru al sănătăţii al PSD, Daniela Bartoş, la una din moţiunile de cenzură depusă de opoziţia de la vremea respectivă, acuza autonomia exagerată a directorilor de spital, autonomie care le-a permis să nu răspundă în faţa nici unei instanţe pentru actul managerial pe care îl practicau. Aşa s-a ajuns la datorii de miliarde, aşa s-au scurs banii publici în multe buzunare. Acelaşi sistem, al managerilor prea independenţi, a dus la situaţii uneori dramatice în toate domeniile, aşa cum s-a văzut prin spolierea firmelor de stat în perioada tranziţiei, spitalele intrând şi ele în acest haos. Managementul profesionist nu înseamnă centralizare. Managerul trebuie să aibă, însă, un contract cu instituţia care finanţează spitalul, în speţă CNAS şi Ministerul Sănătăţii Publice. Când va fi finalizat procesul de descentralizare a spitalelor, nu numai patrimonial, şi vor trece spitalele în subordinea consiliilor locale, aş fi curios să ştiu dacă un primar va finanţa ineficienţa managerului, ştiind că de bunul mers al spitalului depinde mandatul său. Sunt convins că atunci primăriile vor da bani şi pentru întreţinerea şi reabilitarea spitalelor, lucru pe care, astăzi, nu îl fac, deşi sunt obligate prin lege. La nivelul anului 2006, consiliile locale au finanţat spitalele, în total sănătate, cu 0,1%. Decizia de profesionalizare a managementului spitalelor a deranjat pe toată lumea, pentru că a rupt structuri solide de interese, mai ales financiare şi care nu aveau nici o legătură cu accesul legal al cetăţenilor la asistenţă medicală de calitate. Revenind la manageri şi la situaţia din spitale, este de domeniul patologicului ce se întâmplă. În fiecare zi, în funcţie de interese, este acuzat fie ministrul, fie managerul de funcţionarea defectuoasă a unui spital sau altul. Cel mai nou exemplu - Spitalul din Satu Mare. Toţi au sărit pe ministru, toţi acuzau lipsa de fonduri, de medicamente, care a dus la decesul unei tinere gravide. Ulterior, atât raportul intern al spitalului, cât şi raportul comisiei ministeriale au dovedit că stocul de medicamente era în regulă şi doar o neglijenţă medicală a dus la decesul gravidei, deşi aceasta a fost corect operată. Sigur, la spitalul respectiv au fost găsite foarte multe nereguli medicale - şi vom lua măsuri - dar aceste nereguli nu au caracter financiar. Ordinea, curăţenia şi disciplina se pot face şi fără bani. Satu Mare nu este un caz izolat. În controalele pe care le-am efectuat, am văzut multe lucruri şi mai rele. Moţiunea dumneavoastră mă acuză de conducere de tip sovietic. Ştiţi că atunci când plecăm din minister, eu şi echipa, suntem sunaţi noi sau colegii noştri şi întrebaţi la ce spital mergem şi toată lumea se apucă să facă curăţenie ? Ceea ce înseamnă că, deocamdată, în sistemul sanitar se fac lucruri numai de frică de controale, se face dezinfecţie şi curăţenie numai când sunt controale, lucru incredibil şi inadmisibil într-un sector în care curăţenia şi mediul aseptic ar trebui să fie coordonate fundamentale. Mizeria din spitale, neglijenţa în actul de sterilizare sunt un atentat la sănătatea publică. În urma controalelor pe care le-am făcut, am şi demis manageri pentru aşa ceva. Cred că este de datoria mea să fac controale şi să iau măsuri, atâta timp cât lumea arată spre minister când ceva nu merge într-un spital. Din păcate, justiţia i-a repus în funcţie pe managerii demişi, în dispreţul oamenilor care ajung în spital şi sunt norocoşi dacă nu pleacă de acolo mai bolnavi. Profit, astăzi, de această ocazie pentru a lămuri dacă facem centralizarea sau descentralizarea sistemului. Pe site-ul ministerului este un proiect foarte clar privind descentralizarea, numai că decizia de descentralizare şi modul în care trebuie făcut acest lucru este una extrem de importantă, pe care nu şi-o poate asuma o singură persoană. Este nevoie de o convergenţă de opinii, de o dezbatere publică. Cu această ocazie, vă informez că reprezentanţii ministerului vor depune la grupurile parlamentare proiectul de descentralizare, pentru dezbatere. Aşa cred că este corect. Nu în ultimul rând, vreau să vă informez că la capitolul descentralizare am făcut paşi importanţi şi, prin Legea privind reforma sistemului sanitar, am făcut această descentralizare financiară. Dacă spitalele vor asigura servicii de calitate şi performante, vor acumula acest fond în folosul spitalului, care va avea la dispoziţie resurse importante pentru investiţie. Vorbim de cei care conduc destinele spitalului. De asemenea, am descentralizat programele de diabet, oncologie şi post-transplant, ceea ce a permis lărgirea accesului cetăţenilor la medicaţie. Vreau să vă precizez că descentralizarea programului de diabet, de exemplu, s-a născut ca urmare a sugestiilor venite de la pacienţii care, lunar, erau nevoiţi să vină în spitalele din capitalele de judeţ să-şi ridice reţeta şi medicamentele. Cred că, prin descentralizare, am făcut acest program să funcţioneze în interesul pacienţilor. Ca atare, ceea ce am făcut nu sunt vorbe, ci sunt fapte. Am crescut uneori costurile - şi ne aşteptam la aşa ceva - pentru că oamenii care sufereau de aceste boli au început să se trateze de când îşi iau medicamentele din localitatea în care stau şi nu mai sunt nevoiţi să meargă în capitala de judeţ, unde era farmacia cu circuit închis. Ca atare, oameni care nu-şi luau medicaţia, acum şi-o iau. Circa 20% din pacienţii care aveau medicamente, reţete, nu se duceau să şi le ia, acum şi le iau. Un alt subiect asupra căruia vreau să fac unele precizări este cel legat de medicamentele compensate. Criza de medicamente este o situaţie cu care se confruntă toate sistemele sanitare, chiar şi din ţările Uniunii Europene, al căror nivel sigur că ne-am dori să-l ajungem. Medicamentele nu ajung niciodată, nicăieri în lume. De ce simte România mai acut aceste lipsuri ? Pentru că are două particularităţi: o populaţie îmbătrânită, cu multă nevoie deci de medicamente şi, pe deasupra, şi o populaţie săracă. Încercăm să găsim permanent fonduri pentru rezolvarea acestei probleme. La fiecare jumătate a lunii, casele de asigurări suplimentează sumele alocate lunar farmaciilor. Din păcate, deocamdată, suntem deficitari la capitolul abilitatea instituţională de a monitoriza şi controla prescrierea de medicamente. În controalele pe care le-am efectuat, am constatat că unii medici prescriu reţete în exces. Am dat exemplele acestea. Vi le dau şi dumneavoastră. În Călăraşi, într-un sat, medicii au prescris, într-un week-end, 700 de reţete. Dacă ar fi acordat 2 minute de pacient, fără scrierea reţetei, ar fi lucrat 23 de ore pe zi, ceea ce este imposibil. Am găsit reţete scrise pe numele unor morţi sau reţete eliberate în ultima zi a lunii în curs pentru luna următoare, total ilegal. În condiţiile acestea, evident că banii nu ar ajunge niciodată, chiar dacă am duce tot bugetul sănătăţii numai pentru cererea de medicamente. Este clar că trebuie să îmbunătăţim sistemul de supraveghere, monitorizare şi control. Doamnelor şi domnilor senatori, În ultimii 17 ani, în sănătate nu s-a investit nici măcar în anii electorali. Toate guvernele măreau pensiile şi salariile bugetarilor cu câteva luni înainte de alegeri. Nimeni nu s-a gândit să construiască un spital, să-l doteze, să ieftinească medicamentele, măcar să promită că va face ceva pentru îmbunătăţirea stării de sănătate. Sănătatea era un capitol cenuşiu mereu. Chiar unul dintre oponenţii mei cei mai înverşunaţi recunoştea că partidul din care face parte nu a vrut să facă reformă în sănătate. Guvernul din care fac eu parte şi-a asumat reforma în sănătate, considerând acest domeniu o prioritate naţională strategică. V-am prezentat ce am realizat şi care sunt paşii următori obligatorii pentru a duce sistemul sanitar mai aproape de cetăţean. Vreau să fac reformă, nu mă las intimidat de campanii mincinoase şi demagogice, nici chiar atunci când sunt jignit, calomniat, ameninţat eu şi, ceea ce este mai dureros şi inadmisibil, a început să-mi fie atacată şi familia. În consecinţă, vă rog să votaţi pentru consolidarea şi continuarea reformei. Un gând bun, doamnelor şi domnilor senatori, să trăiţi sănătos! Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumim, domnule ministru. Stimaţi colegi, vom trece la dezbaterea moţiunii simple "Sănătatea publică este grav bolnavă. Ministrul sănătăţii dăunează grav sănătăţii". Grupul parlamentar al Partidului Social-Democrat are alocate, ca timp de dezbatere, 25 de minute. S-au înscris colegii senatori Şerban Nicolae, Oprescu Sorin. Rog grupurile parlamentare să-şi desemneze vorbitorii. Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Şerban Nicolae. Aveţi cuvântul !
	Domnul Şerban Nicolae: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Aş face o mică observaţie la început: am fost sensibilizat de afirmaţia domnului Nicolăescu cum că a început să-i fie atacată şi familia. Resping asemenea metode de intimidare sau de lucru în viaţa politică, dar fac şi precizarea că nimic din discursurile colegilor de la PSD şi din textul moţiunii nu face referire la aşa ceva. Era bine dacă domnul Nicolăescu ar fi spus şi la ce anume se referă şi cine îşi permite să facă asemenea atacuri, pentru că, dacă este vorba să vorbim de atacuri nedemne sau imorale, am fi avut noi suficiente exemple. În legătură cu moţiunea, aş vrea să fac următoarele precizări: a afirmat şi domnul Nicolăescu şi este un lucru binecunoscut, nu suntem la prima moţiune care vizează domeniul sănătăţii, în actuala legislatură. Chiar în Senat, a mai fost promovată o moţiune simplă pe tema sănătăţii, care a înregistrat poate primul semnal de alarmă pentru actualul ministru, ignorat din păcate, cel mai strâns scor la o moţiune simplă de până atunci, 57 de voturi pentru - 57 împotrivă. Am avut o moţiune de cenzură, promovată în Camerele reunite, ca urmare a asumării răspunderii Guvernului pe pachetul legislativ de reformă a sănătăţii împotriva românilor, care a înregistrat, de asemenea, cel mai strâns scor pentru o moţiune de cenzură din actuala legislatură. Subliniez aceste lucruri pentru a arăta preocuparea constantă pe care parlamentarii Partidului Social-Democrat au arătat-o unui domeniu sensibil social şi pe care noi, ca social-democraţi, înţelegem să-l tratăm nu cu politică, ci cu soluţii realiste şi cu argumente profunde. Dincolo de moţiuni, au existat propuneri, proiecte legislative, au existat întrebări şi interpelări la care, din păcate, răspunsul a fost mai degrabă unul politicianist şi nu unul serios care să vizeze preocuparea pentru soluţii. Chiar şi anul trecut, la pachetul legislativ, o întreagă armată de politruci şi scribălăi de curte s-au chinuit să nască un pachet cu vreo 17 acte normative, la grămadă, cu un singur scop: să-l scoată pe Sorin Oprescu de la conducerea Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti şi să introducă diverse şmecherii de incompatibilitate, doar-doar reuşesc să îl înlăture pe cel mai incomod adversar al actualului ministru. Acuzaţiile aduse la adresa lui Sorin Oprescu şi atunci, şi de atunci încoace - şi fac precizarea că domnul Nicolăescu a depus chiar şi o plângere penală împotriva lui Sorin Oprescu, ba chiar a şi revenit cu plângeri împotriva soluţiilor date de procurori, cu plângeri la instanţă şi aşa mai departe, relevă mentalitatea cu care actuala conducere a Ministerului Sănătăţii Publice tratează pacienţii, în care aceştia nu sunt altceva decât cifre, numere, date contabile. Pacienţii nu sunt oameni, nu au viaţă, nu au sănătate, ci au numere. Cantitatea este cea care determină analiza la nivelul conducerii actuale a Ministerului Sănătăţii Publice. Principala acuzaţie de care vorbeam era aceea că spitalele şi-au permis - era şi cazul Spitalului Universitar din Bucureşti - să trateze pacienţi peste sumele contractate pe anii respectivi. Cu alte cuvinte, pacienţii români şi-au permis să se îmbolnăvească peste cifrele stabilite de domnul Nicolăescu. Aşa ceva era inadmisibil şi pentru aceasta domnul Oprescu trebuie să răspundă penal. Problema cea mai gravă, din punctul meu de vedere, ca nespecialist, dar ca om care, din păcate, mai are nevoie, din când în când, şi de servicii medicale, este una simplă şi care cred că este pe înţelesul şi al domnului Nicolăescu, şi anume, că, deşi se alocă din ce în ce mai mulţi bani sănătăţii, serviciile medicale nu se îmbunătăţesc, rezultatele nu se văd şi atunci încerc să caut o explicaţie şi să descifrez de ce se ajunge la o asemenea situaţie. Am găsit două feluri de explicaţii: pe de o parte, este vorba de o proastă administrare la nivelul Ministerului Sănătăţii Publice, generată de neînţelegerea dificultăţilor reale şi a priorităţilor din sistemul sanitar, generate de politicianism şi de interese străine de cele ale pacienţilor. Recentralizarea deciziei cu privire la conducerile, la numirile de conduceri de spitale arată că, de fapt, interesul este altul decât cel al pacienţilor şi am să revin pe larg, atunci când am să mă refer şi la chestiunile legate de descentralizarea de care a vorbit domnul ministru. Al doilea tip de cauze este însă şi mai important: alocaţiile pentru investiţii şi achiziţii, stimate colege şi stimaţi colegi, determină cu totul altceva decât îmbunătăţirea sistemului sanitar, pentru că determină licitaţii, tranzacţii, contracte şi, în final, îmbogăţirea surprinzătoare a unor oameni pentru care un sistem falimentar sau un sistem în criză, cum este cel sanitar românesc, produce profituri uriaşe. Cei care efectuează lucrări şi care găsesc scurtăturile, în cazul contractelor de achiziţii şi de investiţii, sunt cei care determină şi actuala politică, în care se alocă în continuare bani şi, pentru asta, aş fi fost unul care să-l laud pe actualul ministru, dacă n-aş fi văzut rezultatul, dar care nu rezolvă problemele pacienţilor. Am vorbit de pachetul de legi adoptat anul trecut. La vremea respectivă, noi am avut o singură obiecţie majoră şi am uzat de procedura constituţională a moţiunii de cenzură, şi anume, că, întrun domeniu atât de sensibil, cum este cel sanitar, nu este normal şi nu poate fi în interesul pacienţilor să se ocolească dezbaterea parlamentară. Nu am cerut altceva decât ca acest domeniu să facă obiectul unei dezbateri parlamentare aprofundate, cu oameni din sistem, oameni care cunosc problemele, oameni din administraţie, cu manageri, cu ceea ce putea să dorească oricine ar fi putut contribui la găsirea de soluţii. N-am fost înţeleşi, la vremea respectivă, iar pachetul de legi a fost promulgat de domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, chiar dacă, ulterior, Domnia-Sa a fost cel care l-a atacat cu cea mai mare violenţă. N-am să înţeleg nici atitudinea domnului Băsescu de a promulga acel pachet de legi ca fiind util şi necesar românilor, pentru ca, în primul mesaj adresat Parlamentului României, să-l atace, spunând că 80% nu are nici o legătură cu reforma, că, de fapt, este un pachet de legi care sprijină grupurile de interese şi că, de fapt, ceea ce se urmăreşte prin acest pachet de legi nu are nici o legătură cu interesul pacienţilor. Mi-aş fi dorit ca preşedintele Traian Băsescu să înţeleagă profunzimea acestor probleme şi să răspundă unei scrisori adresate de preşedintele Ion Iliescu de a retrimite pachetul de legi în Parlament pentru dezbatere. Ar fi avut ocazia şi colegii de la PD să nu comenteze din sală, ci să participe constructiv la aceste chestiuni. Am aflat ce se întâmplă şi cu reforma managerială la nivelul conducerii spitalelor şi am urmărit cu atenţie cine sunt câştigătorii concursurilor de manageri de spitale. Cu totul întâmplător, sunt marea majoritate a celor numiţi cu delegaţie de către ministrul Nicolăescu. Cu alte cuvinte, domnul ministru a anticipat chestiunile de competenţă şi a numit interimari exact pe cei mai pricepuţi oameni să conducă spitalele. Iar la Spitalul Universitar, pentru că tot am vorbit de acesta, unde se află un distins fin prezidenţial la nivelul conducerii, ca director medical într-un spital în care sunt şefi de secţie profesori universitari, şefi de catedră la Universitatea de Medicină şi Farmacie, creatori de manuale, de cursuri, oameni cu prioritate în domeniul medical, am aflat, de fapt, de un nou sistem în medicina românească, competenţa de cumetrie. A vorbit domnul ministru de faptul că, atunci când pleacă din minister şi se presupune că pleacă în control, o serie întreagă de manageri de spitale, care, probabil, altminteri, sunt foarte competenţi şi foarte responsabili în ceea ce fac, încearcă să afle la ce spital merge domnul Nicolăescu, pentru a da o mână de var sau a da cu teul pe-acolo să spoiască un pic situaţia. Domnule ministru, ceea ce spuneţi dumneavoastră este foarte trist şi nu arată că sunteţi un tip sever sau că sistemul funcţionează, ci, din contră, arată că lucrurile se fac de mântuială şi arată faptul că s-a reintrodus frica de centralizare. Oamenii aceia fac aceste lucruri pentru că ştiu că de dumneavoastră depinde numirea conducerii spitalelor. Atâta vreme cât puteţi acţiona discreţionar în schimbarea şi numirea directorilor de spitale, această stare de lucruri va continua. Asta nu este dovada nici a competenţei, nici a eficienţei sistemului dumneavoastră de manageriat de spitale. De asemenea, aţi vorbit de descentralizare şi am ascultat cu mare atenţie faptul că acum, la un an după pachetul de legi, sunteţi dispus ca proiectul descentralizării să-l depuneţi la Parlament şi să-l supuneţi dezbaterii publice şi dezbaterii parlamentare. Aici, vă întreb: de ce n-aţi făcut acest lucru cu pachetul de legi de anul trecut? Nu aveau nevoie acele legi de o dezbatere publică, de o dezbatere parlamentară? Aţi vorbit şi recunosc că aţi fost destul de convingător, atunci când aţi spus ce importantă este dezbaterea publică, ce importantă este dezbaterea parlamentară, ce importante sunt soluţiile pe care le pot găsi diverşii oameni din sistem, dar acest lucru nu a fost valabil atunci când aţi promovat un pachet de legi şi, trebuie să recunoaşteţi, cu un singur scop. Concluzia, stimate colege şi stimaţi colegi, este una nu foarte îmbucurătoare. Vizitele domnului ministru în spitale se fac cu blocarea căilor de acces ale pacienţilor, nu pentru ca domnul Nicolăescu să nu se întâlnească cu pacienţii, ci pentru ca nu cumva să simtă pe pielea domniei-sale o adevărată moţiune, mai puţin simplă, din partea celor care beneficiază de reforma domniei-sale. Din păcate, reacţia oamenilor nu este una în conformitate nici cu dorinţele domnului ministru şi nici cu reformele pe care domnia-sa le promovează, pentru că, în fapt, aceste reforme nu au dus la îmbunătăţirea serviciilor medicale. Poate că au dus la îmbunătăţirea lor pe hârtie, poate că au dus la îmbunătăţirea lor în analize contabile, dar în nici un caz în viaţa şi sănătatea pacienţilor. Pentru aceşti oameni, micile şmecherii de discurs şi de rapoarte sau de contabilitate nu ţin. De aceea, eu spun că votul pentru această moţiune nu este un vot pro sau contra Eugen Nicolăescu, aici nu este o chestiune de persoană. Cu certitudine, eventuala remaniere a domnului Eugen Nicolăescu din funcţia de ministru al sănătăţii nu este soluţia sistemului sanitar şi nici nu va aduce, în mod automat, îmbunătăţirea serviciilor medicale din unităţile sanitare, dar menţinerea domniei sale duce, sigur, la agravarea problemelor şi la îndepărtarea speranţelor de rezolvare. De aceea, eu cred că, cercetând fondul acestei moţiuni cu onestitate şi cu sinceritate, veţi fi de acord că este nevoie de un vot în favoarea moţiunii. Vă mulţumesc. (aplauze)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat mai are 13 minute. Invit la tribuna Senatului reprezentanta Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, doamna senator Norica Nicolai. Grupul parlamentar are alocate 15 minute. Aveţi cuvântul, doamna senator.
	Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege şi stimaţi colegi, am să vorbesc la această moţiune în calitatea mea de reprezentant al Partidului Naţional Liberal, dar şi de beneficiar al sistemului de sănătate, aşa cum sunt toţi din această sală. În România este secetă, doar în Parlament plouă şi plouă cu moţiuni care marchează un final de sesiune. Sper că acest final de sesiune şi moţiunile care îl marchează să nu aibă doar raţiuni de tip electoral, ci să genereze o dezbatere şi, mai ales, soluţii. În ceea ce priveşte moţiunea, pe care dumneavoastră aţi adresat-o Ministerului Sănătăţii Publice şi astăzi o dezbatem în Senatul României, o considerăm ca un exerciţiu de democraţie parlamentară. Sper ca dezbaterile pe care le vom avea să fie utile şi, mai ales, să fie valorificate. Nu am nici o îndoială că vor fi valorificate, pentru că Eugen Nicolăescu, care este unul din subiectele acestei moţiuni, el este o preocupare şi cred că într-o democraţie nu ministrul trebuie să fie o preocupare, ci doar sistemul, va fi receptiv la ceea ce se va discuta aici şi sper că se vor discuta şi lucruri pozitive. Stimate colege şi stimaţi colegi, vorbiţi în moţiune despre starea sistemului sanitar românesc. Aşa este. Nu este astăzi, după 17 ani de democraţie românească, una performantă. În câte ţări este, însă, una performantă? În ultima perioadă, 5 moţiuni simple şi una de cenzură au ridicat această problemă. Din păcate, România se mişcă încet şi se mişcă încet nu datorită miniştrilor, ci se mişcă încet datorită unei tradiţii, unui comportament birocratic şi a unei lipse de responsabilitate. Această moţiune nu trebuie adresată unui singur om, pentru că aveţi şi dumneavoastră convingerea că un singur om nu poate face numai binele, după cum nu poate face numai rău. Şi Eugen Nicolăescu, în opinia noastră, a făcut destul de mult bine pentru sistemul de sănătate din România. Nu vreau să vorbesc despre modul în care aţi gestionat dumneavoastră sănătatea. Aţi fost partid unic la guvernare, aţi avut 3 miniştri, probabil că nu l-aţi avut niciodată pe ministrul capabil să facă reformă în sistem, dar aceasta este chestiunea care ţine de managementul partidului dumneavoastră. Vreau să spun un singur lucru cu care sunt de acord şi care caracterizează modul în care Partidul Social Democrat a făcut reformă. În februarie 2005, Sorin Oprescu declara la BBC: "PSD, atât timp cât s-a aflat la guvernare, nu a fost capabil să facă decât un proiect de lege pentru reforma în sănătate. Acesta s-a amânat în Parlament, s-a amânat pentru o zi de joi, însă nu s-a spus a cărui an şi, nici până în ziua de astăzi, acel proiect de lege nu a fost discutat". Sorin Oprescu a avut dreptate, stimate colege şi stimaţi colegi. De aici am preluat noi această guvernare, Ministerul Sănătăţii Publice reforma în sănătate. Când, în sfârşit, un ministru liberal al sănătăţii a demarat un proces real de reformă, stabilind că sănătatea este o prioritate naţională strategică şi Partidul Naţional Liberal susţine acest lucru - fără o sănătate adecvată, România are o problemă de securitate naţională - a fost supus imediat la presiuni, la denigrări. Să nu fim ipocriţi, stimate colege şi stimaţi colegi. Este arhicunoscut, de 17 ani acest sistem este subfinanţat şi subfinanţarea a fost un subiect predilect al moţiunilor, pe care toate partidele politice le-au depus, de-a lungul timpului, în Parlament. Nu au fost realizate investiţii reale, nici măcar în anii electorali. Probabil că nu a existat o preocupare pentru sănătate, pentru că ea nu aduce întotdeauna voturi. Tocmai de aceea, nu putem fi de acord cu afirmaţia pe care aţi făcut-o în moţiune, conform căreia PSD consideră că starea de sănătate a naţiunii nu este un obiect de troc sau de negociere politică. Este, de-a dreptul, stupefiant! În anul 2003, fostul primministru al guvernului dumneavoastră recunoştea lipsa de strategii de acţiune, şi recunoştea problemele care confruntau sistemul de sănătate în România. Prin Eugen Nicolăescu, Partidul Naţional Liberal a pus actul medical în apropierea cetăţeanului şi nu a medicului. Cred că trebuie să înţelegem toţi că, şi ca medici, şi ca parlamentari, şi ca profesori, suntem în slujba cetăţeanului şi nu a propriilor noastre satisfacţii care vin, dacă cetăţeanul este mulţumit. Este deja o schimbare de optică şi de filozofie, pe care noi o considerăm benefică şi necesară într-o abordare corectă, adecvată şi, mai ales, umană şi echitabilă a sistemului de sănătate. Vorbiţi în moţiune despre chestiuni pe care le-aţi mai reiterat şi în 2005, şi în 2007. Vorbim de sistemul de compensare a medicamentelor şi solicitaţi să revenim la cel din 2004. Mi-aduc aminte de un ministru al sănătăţii care, pentru că a îndrăznit să scoată un medicament din lista de medicamente compensate, a fost hărţuit o vreme îndelungată în justiţie. Să nu dăm dovadă de fariseism, stimaţi colegi! Medicamentele compensate sunt o mare problemă în România. Eugen Nicolăescu a căutat soluţii, dar Eugen Nicolăescu nu poate singur să vadă modul în care sunt respectate aceste soluţii. Se cunoaşte foarte bine faptul că toate sistemele sanitare se confruntă cu criza de medicamente. Fenomenul nu este numai aici, se întâlneşte şi în ţări ale Uniunii Europene. Trebuie să găsim soluţii pentru ca sistemul de compensare a medicamentelor să nu mai devină un coşmar pentru pacienţi şi o sursă de îmbogăţire pentru firme, şi dacă Eugen Nicolăescu ar demara aceste controale pe care dumneavoastră le etichetaţi drept "staliniste" şi ar vedea cine este în spatele articolelor de presă, cine este în spatele cozilor de la farmacii, cine este în spatele blocajelor de la farmacii - nu este posibil ca pentru reţetele compensate pentru cancer, în sistem, să fie privilegiate anumite lanţuri de farmacii şi pentru aceasta să nu le găseşti. Probabil că, spuneţi dumneavoastră, controalele Eugen Nicolăescu deranjează. Este foarte bine ca aceste controale să fie făcute şi să deranjeze pe cei care blochează, de fapt, în acest mod, sistemul. În pofida faptului că ştiţi foarte bine cu toţii că s-au alocat sume importante farmaciilor, s-au suplimentat în mod constant aceste sume, s-au plătit datoriile istorice, pentru că, printre altele, a trebuit să plătim şi sume care au fost restante şi datorate furnizorilor de medicamente, acest subiect este unul care datează şi astăzi. Oare toate guvernele au fost incapabile să soluţioneze, sau trebuie să ne dăm cu toţii mâna şi să înţelegem că unora trebuie să le scadă profiturile din acest domeniu? Stimaţi colegi, reforma unui sistem sanitar anchilozat nu este un proces simplu. Este tot timpul impopular, în opinia mea şi, în niciun caz, nu se poate face de pe o zi pe alta. Pe de altă parte, este la fel de dificil de luptat cu mentalităţi învechite, dar şi cu grupuri de interese care obstrucţionează în mod constant revitalizarea sistemului sanitar. Deficienţele invocate de iniţiatorii moţiunii, în ceea ce priveşte situaţia spitalelor, datează de 17 ani. Ştim şi noi, şi ştiţi şi dumneavoastră că în spital nu sunt medicamente, că nu sunt pansamente, că nu sunt feşe, că uneori nu există nici măcar apă. De aceea, ministrul Nicolăescu trebuie să cunoască starea de lucruri în spital şi să se deplaseze, alături de echipa cu care lucrează în minister. Aici, însă, îi sugerez şi eu domnului ministru Nicolăescu să vadă câţi din acea echipă au o istorie dinainte de 1989 în acest minister, câţi din acea echipă sunt blocaţi într-un proces centralist şi câţi birocratizează şi blochează reformele. Este nevoie de schimbare în acest domeniu şi, mai ales, de schimbare de optică. Chiar dacă am dispune de o sumă care să permită o alocare integrală, şi aceasta, în evaluarea Ministerului Sănătăţii Publice, ar fi de circa 17 miliarde de euro, banii nu sunt, stimaţi colegi. Trebuie să subliniem că bugetul actual al Ministerului Sănătăţii Publice este unul dintre cele mai mari în istoria postdecembristă. Important este ca el să cheltuiască, pe priorităţi, şi cu eficienţă. Trebuie să subliniem, însă, că în acest an bugetul Ministerului Sănătăţii Publice este unul care poate permite satisfacerea, cu prioritate, a urgenţelor în domeniul sănătăţii, care nu sunt nici minore şi, din păcate, nici puţine. A fost acuzat Eugen Nicolăescu că întreprinde controale în spitale şi unităţi sanitare şi că aceasta este o mentalitate autoritaristă, de tip sovietic. Prea des, stimaţi colegi, revin astfel de acuzaţii în discursul public. Dacă descentralizezi, eşti întrebat de ce ai descentralizat, dacă controlezi, eşti întrebat de ce ai controlat, dacă nu controlezi, eşti întrebat de ce nu ai controlat! Deci, cred că trebuie să dovedim maturitate politică, cel puţin, aici, în Senat, dacă în altă parte nu se poate şi să constatăm că acest tip de control este necesar în România, o ţară cu mentalităţile pe care le avem. Dacă un om care trebuie să spele şi să igienizeze un domeniu, nu o face decât când este controlat, nu Nicolăescu are o problemă, avem noi, ca români! Dacă un om care trebuie să acorde primul ajutor altui om nu o face decât stimulat, nu are Eugen Nicolăescu o problemă, avem noi, ca români şi cred că de aceste chestiuni trebuie săţinem cont! Cred că starea sănătăţii din România ne-a prilejuit astăzi o dezbatere sinceră, o dezbatere din care învăţăm toţi şi sper ca ea să nu fie o dezbatere demagogică şi o dezbatere populistă, pentru că, din nefericire, în aceastăţară demagogia şi populismul fac carieră. Este cel mai grav lucru care se poate întâmpla unui lider politic, să utilizeze acest tip de discurs, pentru că asta este, în opinia mea, un atac la democraţie! Să dovedim maturitate, să dovedim chibzuinţă, să fixăm priorităţile, să încercăm să le îndeplinim cu bună credinţă şi să renunţăm la discursurile populiste şi demagogice! Atunci, va fi mai bine în toate domeniile, inclusiv în sănătate. Nu vreau să cred, stimaţi colegi, că această moţiune este doar un atac la persoană, pentru că nu este corect şi nici nu onorează pe cel care face acest lucru. Nu cred că este o reţetă simplă, scrisă într-un week-end, printre cele 700 de reţete pe care un medic le prescrie şi lucrul acesta trebuie să ne îngrijoreze, stimaţi colegi, dar văd că nu ne îngrijorează şi această moţiune nu o consider, şi nu vreau ca şi dumneavoastră să o consideraţi o sancţiune la adresa ministrului sănătăţii, şi nici un act de blocare a sistemului. Vreau să fie un discurs de construcţie, să găsim împreună soluţii. Am să închei, parafrazându-l pe Lincoln, care spunea că: "Nu contează anii de viaţă, ci viaţa din ani!" Am putea spune că pentru dumneavoastră, stimaţi colegi, nu contează neajunsurile din reforma sistemului sanitar, pe care noi le-am recunoscut primii, ci rezultatul ei final care, sperăm, să alinieze România la nivelul standardelor europene în domeniu. De aceea, în conformitate cu acest spirit, cred că va trebui să dăm astăzi un vot "contra" moţiunii dumneavoastră. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi noi vă mulţumim, doamna senator. Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Găucan Constantin, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Aveţi cuvântul, domnule senator! Microfonul central, vă rog.
	Domnul Constantin Găucan: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi şi stimaţi colegi, Noi vorbim astăzi de "un bolnav" şi de "o boală". Acesta este titlul moţiunii. Tratamentul corect al unui bolnav sau al unei boli se face pe baza unei foi de observaţii, o foaie de observaţii care ar trebui să cuprindă sau cuprinde un istoric al bolii, ca să putem pune un diagnostic şi un plan de tratament corect, antecedentele personale şi eredo-colaterale. De unde a venit îmbolnăvirea aceasta a sistemului, examenul loco-regional şi general, putem spune, dar în examenul local putem să vorbim de medicul de familie, de asistenţa din ambulatoriu şi de asistenţa din spitale. După aceea, după ce analizăm toate aceste lucruri, sigur, punem un diagnostic. Care este boala, este acută, este cronică? Se face un program de tratament care, sigur, în cazul unei boli acute înseamnă o intervenţie chirurgicală, pe fondul acut. În cazul unei boli cronice, trebuie să vedem câţi ani au contribuit la această îmbolnăvire şi care sunt priorităţile în abordarea unui tratament de lungă durată şi sigur şi o medicaţie care se dă bolnavului. În cazul nostru, este vorba de sistemul de sănătate. O să încerc să fac, întâi, un scurt istoric. Parcurg foaia de observaţie şi de tratament a unui bolnav. Boala este veche, este cronică. Vreau să vă spun ... Aici fac o mică paranteză - sunt iorghist şi fac nişte paranteze - şi, după aceea, mă întorc la firul poveştii. Încă din 1975 - 1976, am fost implicat în activităţi ale Ministerului Sănătăţii. Era vorba de organizarea reţelei de asistenţă stomatologică pediatrică în şcoli ş.a.m.d. Vorbind despre istoric, primul lucru pentru care m-au tras de urechi birocraţii din Ministerul Sănătăţii "tresele bătrâne", cum se vorbeşte în armată, au spus: "Băiete, ia potoleşte-te tu, că o decizie a ministrului sau oricare altă decizie se bagă într-un sertar! Ori se rezolvă de la sine, ori nu se rezolvă, cum pică zarul!" Aceea a fost prima lecţie pe care am primit-o în legătură cu birocraţia din Ministerul Sănătăţii Publice, care a fost şi este, în continuare, deşi se fac încercări destul de eroice pentru a aduce oameni tineri şi cu care se poate lucra mai eficient într-un minister. Tot legat de boala veche - şi asta face parte din cadrele medicale, din modul de promovare a cadrelor medicale în reţea, în spitale, în asistenţa de ambulatoriu - am asistat, tot la acea vreme, la un lucru care iar m-a blocat, dar care s-a perpetuat şi l-am găsit - eu sunt şi om de învăţământ - şi după anii '90, în continuare, în legătură cu promovarea medicilor în spitale, în diverse servicii. În 1976, unul dintre funcţionarii ministerului se întâlneşte cu altul pe culoar şi zice: "Ce face, doctorul cutare?", care dăduse un concurs, şi i se răspunde: "O cheie!". Nu am înţeles bine. Zic: "OK?" sau "O cheie?" "Nu, doctore! O cheie de maşină l-a costat concursul!" Deci, o maşină dată la cheie celor care au făcut examinarea. Din păcate, am asistat şi în anii din urmă la un astfel de sistem de promovare a cadrelor, care au făcut ca tinerii foarte buni, absolvenţi ai institutelor de medicină, să-şi ia câmpii, pentru că ei nu au mai încăput în concursurile de obţinere a unor posturi în care să-şi dovedească competenţa, eficienţa, locurile fiind ocupate de alţi oameni care au intrat prin uşa din dos, prin sisteme neortodoxe. Mai este o problemă, care ţine de istorie. Vorbeam de criza începută înainte de 1989, când, la fel, trei piloni ai societăţii româneşti au fost, întotdeauna, sacrificaţi. Este vorba de învăţământ, de sănătate şi de cultură, când politica lui Ceauşescu, de industrializare forţată, a făcut ca banii destinaţi acestor stâlpi ai societăţii, care dau echilibru unei societăţi, să fie transferaţi în alte zone şi sănătatea, învăţământul să se cârpească. Deci, criza este veche şi a fost generată, în special, şi de bani. Sigur, după 1990, starea economică a României nu a permis o investiţie mare în sistemul de sănătate, în învăţământ şi cultură, asistăm, în continuare, la această criză determinată de lipsa banilor şi în învăţământ, şi în cultură şi, iată că, şi în sănătate. Tot istorie, dar care are repercusiuni acum în cronicizarea bolii, am fost cooptat în anii '94, deci, vorbesc de istorie mai recentă, într-o comisie a Ministerului Sănătăţii pentru elaborarea Legii sănătăţii şi a Casei de Asigurări de Sănătate. I-am atras atenţia, atunci, domnului ministru secretar de stat care se ocupa şi ne întâlneam, periodic, într-o comisie, să luăm la bani mărunţi Casa de Asigurări, această construire a sistemului de asigurări sociale de sănătate şi am atras atenţia "Domnule ministru, aţi luat cel mai păgubos sistem de asigurări din Europa, cel german", care este în cădere liberă, nu mai putea fi suportat financiar, care era cel mai birocratic sistem din Europa şi-l vedem astăzi, la medicul de familie, care, săracul, consultă 5 minute, iar 25 de minute face scriptologie, scrie reţete, scrie tabele, scrie compensate, necompensate. De ce? Pentru că, din păcate, sistemele de asigurări de sănătate europene nu au fost consultate, nu au fost adaptate la condiţiile României şi, în consecinţă, asistăm la această boală veche, care va trebui, sigur, gândită şi tratată şi face parte din planul de tratament. S-a mai întâmplat ceva, tot în istoria bănească a sistemului de sănătate. Se face referire în moţiune de faptul că din banii Casei de Asigurări se susţin programele Ministerului Sănătăţii Publice, dar şi aceasta este veche. S-a făcut în legislatura trecută. Eu am numit, la vremea aceea, într-un interviu, cea mai mare naţionalizare după 1948, când banii Casei de Asigurări pentru Sănătate, prin desfiinţarea postului de preşedinte şi numirea unui ministru secretar de stat al Ministerului Sănătăţii, a însemnat, de fapt, trecerea banului contribuabilului în bugetul Ministerului Sănătăţii şi folosit de Ministerul Sănătăţii să rezolve, ca şi pompierii, problemele grele ale sănătăţii din România. Mai trebuie să vorbim ceva despre eficientizarea asistenţei medicale. Conceptul european s-a schimbat. Vorbesc în virtutea faptului că 7 ani, cât am fost preşedintele Asociaţiei medicilor, am bătut Europa, America, pentru a vedea sistemele de asigurări, sistemele de organizare ale practicii medicale private şi de stat, şi concepţia este schimbată, în sensul că medicul trebuie să aibă eficienţă maximă şi să aibă competenţă maximă. Aceasta ce ar însemna? Aceasta înseamnă diagnostice foarte bine puse şi pacienţi rezolvaţi încă de la medicul de familie, unele cazuri la asistenţă şi cele foarte grele la spital, spitalul însemnând competenţa maximă, unde există dotări enorm de scumpe. Spitalizarea costă enorm în toată lumea. Dacă vorbim de eficienţă şi competenţă, spitalizarea înseamnă că un bolnav trebuie ţinut două - trei zile operat, supravegheat, după care se transferă ambulatoriu şi îl preia medicul de familie, în îngrijire ieftină. O zi de spitalizare într-o ţară europeană costă mii de euro, într-un spital austriac, francez.... Deci, această creştere a eficienţei şi a competenţei trebuie să fie una din preocupările Ministerului Sănătăţii Publice, dar nu poate face singur acest lucru. S-a pierdut legătura dintre Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, furnizorul de produs, de medici şi, iată că din cauza acestei rupturi apărute după 1989, unii produc o pletoră, o grămadă de doctori, fără să ştie nevoile Ministerului Sănătăţii Publice, fără să le lege, pentru că nu este vorba de un sistem comunist, aşa cum a fost până în 1989, e un sistem care se practică în toată lumea, este un sistem organizat şi programat. Programarea şi planificarea nu face parte numai din sistemele comuniste, aşa cum am crezut noi, ci mai ales din sistemele liberale. Dacă vorbim de examenul local, mă întorc la foaia de observaţie, trebuie să vedem ce face medicul de familie, ce face medicul din ambulatoriu, ce face spitalul. V-am spus câte ceva despre medicul de familie, care este înglodat şi insuficient pregătit, pentru dimensiunea asistenţei de familie pe care trebuie să o practice şi pe care nu o poate practica, aşa cum vă spuneam, pentru că Sistemul Casei de Asigurări de Sănătate, preluat din sistemul cel mai birocratic şi în cădere din punct de vedere financiar, nu poate să-i dea libertatea doctorului să se instruiască, să se pregătească şi să nu fie doar un filtru care trimite pacienţii în spitale şi încarcă costurile spitalelor. Sigur, sănătatea este o boală şi am stabilit că este o boală cronică, o boală care trebuie să beneficieze de un plan de tratament nu de pe azi pe mâine, nu de un an peste încă un an ci de un program care să abordeze segmentar cauzele care au dus la îmbolnăvirea organismului în totalitatea lui. Sigur, este vorba despre o dispensarizare, iar revin la termenul medical, indiferent de ce Guvern se schimbă, indiferent de ce ministru se schimbă. O linie politică în domeniul politicii sanitare trebuie păstrată, că dacă o schimbăm de la an la an şi fiecare crede că el o face mai bine decât a făcut-o ministrul dinaintea lui, nu este în ordine. Au fost discuţii aici dacă, e bine să fie un medic ministru sau director de mare spital, de mare clinică sau este bine să fie un foarte bun economist. Eu am susţinut că ...... aici....
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule coleg, vă rog să vă apropiaţi de final.
	Domnul Constantin Găucan: .... un ministru nu trebuie să fie un ilustru profesor universitar, pentru că acesta are alte treburi la clinică, nu are timp să administreze un minister aşa de dificil şi, de obicei, când vine 2-3 ore la minister, birocraţia veche de care vorbeam îi bagă sub nas fel de fel de hârtii pe care le semnează fără să aibă posibilitatea şi timpul să le aprofundeze. Medicaţia este scumpă, domnilor, este scumpă vorbind figurativ, industria farmaceutică a devenit după cea a energiei, a petrolului, cea mai scumpă din lume, cea mai profitabilă şi care presează orice sistem social, din orice ţară, care face ca în permanenţă costurile să crească şi iată că încă una din cauzele cu care e foarte greu să acoperi nevoile sănătăţii este şi scumpetea medicamentelor şi interesele marilor trusturi farmaceutice. Sigur, ar fi multe de spus. Noi, PRM-ul, o facem cu prietenie, susţinem moţiunea cu prietenie faţă de domnul ministru şi de minister, trasul de mână de către opoziţie nu înseamnă înjurătură, nu înseamnă spurcare, ci înseamnă că prieteneşte atragem atenţia. I-am spus astăzi de dimineaţă domnului ministru că îi vom face o vară încărcată, grea, pentru că va trebui să se aplece şi asupra problemelor ridicate de moţiunea despre starea de sănătate. Sigur, o moţiune are rolul....
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să concluzionaţi pentru că aţi depă şit timpul cu două minute.
	Domnul Constantin Găucan: Aş dori să atrag atenţia asupra unor probleme care sunt în curs. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Dan Gabriel Popa, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Aveţi cuvântul, domnule senator. Grupul parlamentar are 11 minute şi se pregăteşte domnul senator Radu Terinte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul !
	Domnul Dan Gabriel Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi, Stimaţi colegi, Vă dăm o temă de gândire: ce alt ministru s-a mai bucurat de o asemenea susţinere pentru implementarea concepţiei proprii privind reforma într-un domeniu, aşa cum s-a întâmplat cu ministrul Eugen Nicolăescu ? L-a ajutat întreaga suflare cu sugestii şi corecturi pentru definitivarea programului. Întreg Cabinetul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pentru rezultatele reformei în sănătate, iar banii au curs ca dintr-un robinet ce nu poate fi închis. Ministrul a avut timp suficient, 2 ani şi jumătate, să facă ceea ce a considerat necesar domnia sa pentru ca actul de asistenţă medicală să satisfacă plătitorii de contribuţii. Putem spune că Eugen Nicolăescu şi-a dat, în acest timp, măsura capacităţii şi competenţei sale. Găsiţi încă un exemplu de aceeaşi factură. Este o provocare. Ei bine, susţinerea ministrului sănătăţii are ca efect rezultate concrete, cum ar fi: medicamentele compensate se termină în primele 3 zile ale lunii, aparatura nu există, bolnavii de cancer, SIDA şi diabet zaharat nu mai au acces la medicaţie, iar pacienţii continuă să fie prost trataţi în timp ce plăţile tacite sunt, în continuare, obligatorii. Nu-mi spuneţi că a fost numit ministru încă de pe vremea când făceam şi noi parte din Guvern. Indiferent de persoana nominalizată să administreze un domeniu, aceasta este obligată prin lege să aplice programul de guvernare aprobat de Parlament. Or, ministrul Nicolăescu tocmai asta nu a făcut, nu a aplicat legea prin care a fost numit ministru. Urmare a încălcării sistematice a tuturor legilor ţării, începând cu Constituţia şi terminând cu legile pe care chiar Nicolăescu le-a promovat, sistemul sanitar se află într-o suferinţă fără precedent. Este evident că Eugen Nicolăescu nu poate mai mult. Şi-a atins, deja, pragul de incompetenţă. Ca urmare, domnule prim-ministru Tăriceanu, faceţi un bine partidului care-şi asumă rezultatele guvernării şi înlocuiţi un administrator care ignoră bunul simţ cu o lejeritate demnă de o cauză mai bună. Senatorii Partidului Democrat sunt decişi să voteze.... (discuţii)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule senator, iertaţi-mă. Domnule senator Claudiu Tănăsescu, vă rog să lăsaţi pe domnul ministru să asculte problemele ridicate de domnul senator, pentru a putea răspunde. Vă rog! Vă rog să continuaţi.
	Domnul Dan Gabriel Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Cel puţin îi daţi ocazia să asculte domnului ministru. Senatorii Partidului Democrat sunt decişi să voteze moţiunea PSD, indiferent că social-democraţii au ales să nu aprobe demersul nostru în Camera Deputaţilor, deşi subiectul este acelaşi, iar argumentele aproape identice. Noi nu ne punem problema care este relaţia partidului nostru cu partidul condus de Mircea Geoană sau ce fel de opoziţie facem în relaţie cu opoziţia declarată de PSD. Noi ştim doar că este normal ca domeniul sănătăţii să primească măcar un administrator de bun simţ, dacă PNL-ul nu găseşte un om competent. Ca urmare, alegem să lăsăm politicianismul pe seama altora. Pe noi ne preocupă redistribuirea echitabilă a banilor rezultaţi din creşterea economică, pentru că este de neacceptat, după părerea noastră, ca banii destinaţi efectuării unui act medical decent să fie deturnaţi şi returnaţi. Unde aţi mai văzut şi cum puteţi explica, domnule ministru Nicolăescu, faptul că, în conformitate cu declaraţiile ministrului Vosganian, mai mult de jumătate din fondurile destinate domeniului dumneavoastră în primele patru luni ale anului n-au putut fi cheltuite? Spuneţi că deputaţii Partidului Democrat au pierdut timp când au iniţiat moţiunea ? De ce ? Pentru că, orice s-ar întâmpla, nu lăsaţi din mână sume consistente de bani, care nu pot ajunge astfel la pacienţi ? Ar trebui să vă mai gândiţi o dată, domnule ministru, iar, dacă dumneavoastră refuzaţi, poate reevaluează costurile chiar şeful dumneavoastră, premierul Tăriceanu. Stimaţi colegi, ne-am plâns mai mult de 15 ani că nu sunt bani suficienţi pentru sănătate. Acum avem bani, miliarde de euro, care însă nu pot fi cheltuiţi în totalitate. Se întorc la bugetul de stat, în timp ce actul de sănătate este plătit de pacienţi şi finanţat indirect de farmacişti. Ministrul Nicolăescu şi-a făcut un obicei din a opri de la consum jumătate din banii pe care-i alocă administraţia Tăriceanu, iar asta se întâmplă în timpul celei mai adânci crize a sistemului sanitar românesc şi, după spusele ministrului Nicolăescu, citez: "conform Legii bugetului, banii necheltuiţi se duc pe apa Sâmbetei", am încheiat citatul. Cauza principală a nerealizării obiectivelor din programul de guvernare este incapacitatea lui Eugen Nicolăescu de a elabora strategia naţională de sănătate publică şi asta deşi era obligat să o facă, pentru că legile sunt făcute să fie aplicate, nu modificate prin ordonanţe de urgenţă şi strategii de aplicare îngropate prin sertarele ministerului. Gestionarea programelor naţionale de sănătate a intrat în impas pentru că Agenţia Naţională de Programe este doar consumatoare de fonduri bugetare. Instituţia menită să atragă fonduri europene nu este funcţională, deci scopul pentru care a fost înfiinţată nu poate fi atins. Urmarea directă este că banii europeni care ar trebui să meargă spre dezvoltarea centrelor de sănătate şi îmbunătăţirea actului medical românesc se duc spre ţări cu miniştri mai competenţi sau măcar mai interesaţi de conaţionalii lor decât Eugen Nicolăescu. Domnilor senatori, Parlamentul a dat gir atât Cabinetului Tăriceanu 1, cât şi Tăriceanu 2 pentru aplicarea unui program de guvernare aprobat prin lege. Acel program de guvernare prevedea redefinirea rolului Ministerului Sănătăţii Publice, or, doar la o primă privire, putem enumera o parte din funcţiile principale ignorate de ministrul sănătăţii: elaborarea politicii generale sanitare, elaborarea şi buna gestionare a programelor de sănătate, asigurarea controlului calităţii serviciilor medicale sau elaborarea standardelor specifice domeniului medical. La acestea, adăugăm sistemul naţional de asigurare a urgenţelor, dotarea cu aparatură şi ambulanţe în teritoriu sau sprijinirea cercetării medicale. Toate acestea sunt lucruri importante, esenţiale pentru un sistem de sănătate performant, lucruri neînţelese însă de ministrul sănătăţii. De asemenea, programul de guvernare prevedea profesionalizarea şi eficientizarea actului managerial în spitale. Ministrul sănătăţii a acţionat exact pentru deprofesionalizare. A înlocuit medici care conduceau spitalele cu persoane care au absolvit, în mod formal, un curs de două luni, fără să mai recunoască nici măcar diplomele de competenţă în managementul serviciilor de sănătate, eliberate anterior mandatului său, mandat care, de altfel, trebuie să înceteze cât mai repede. A desfiinţat, în unele cazuri, fără temei legal, consiliile de administraţie şi a numit directori interimari, prin abuz de putere, fapt demonstrat ulterior de instanţe judecătoreşti. De fapt, aceasta este singura reformă promovată de Nicolăescu. Şi ar mai fi, să nu uităm, încă o reformă: reducerea paturilor din spitale, de ordinul miilor, pe criterii numai de el ştiute. Suferă o ţară întreagă de pe urma acestor reforme. Nu se poate să continuăm în acest fel! Apoi, cred că degeaba mai întrebăm despre soarta contractelor dintre asiguraţi şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Introducerea unor atare contracte a rămas doar un deziderat, ca atâtea alte promisiuni, de altfel. În loc să dăm posibilitatea pacienţilor să aibă un loc unde să poată ataca rezultatul procedurilor medicale ce li s-au aplicat sau încălcarea drepturilor pacientului, am ajuns la condica de reclamaţii din perioade nu de mult apuse, probabil, cu acelaşi rezultat: zero. Uitaţi-vă puţin numai la faptul că licitaţiile pentru achiziţionarea de ambulanţe, aparatură medicală şi de medicamente nu se pot organiza de când ministerul este pe mâna lui Nicolăescu. Încredinţarea directă este singura modalitate pe care o practică acest ministru, deşi ştie sigur cât de ilegală este. Nimeni nu a îndrăznit, până acum, să perturbe, de o asemenea manieră, procedura desfacerii de medicamente prin farmaciile cu circuit deschis. Ordinul de suspendare a activităţii de autorizare a unităţilor farmaceutice în mediul urban, emis în 2005, a desfiinţat orice urmă de legalitate. Dreptul de liberă iniţiativă este, probabil, doar pentru prietenii domnului ministru. Celelalte persoane din aceastăţară nu contează.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.
	Domnul Dan Gabriel Popa: Da, domnule preşedinte. Aş dori doar să vă mai reamintesc, domnule ministru... (Gălăgie în sală.)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Rog colegii senatori să facă linişte în sală. Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile şi să faceţi linişte în sală! Mulţumesc. Vă rog să continuaţi.
	Domnul Dan Gabriel Popa: Aş dori doar să vă mai reamintesc, domnule ministru, că în luna mai a acestui an, aţi promis Comisiei pentru sănătate publică a Senatului că veţi finaliza pachetul de bază de servicii medicale, pe care îl veţi introduce în sistemul de asigurări de sănătate la 1 iulie 2007. Tot de la 1 iulie 2007 era vorba de o reducere a preţurilor medicamentelor. E uşor de prevăzut ce se va întâmpla, peste trei zile, cu aceste promisiuni tip Nicolăescu. De altfel, chiar dacă veţi emite nişte ordine de ministru, cu siguranţă, ele vor fi greşite, ca atâtea altele din ultimii doi ani şi jumătate, aşa cum este şi cel privind aşa-zisa evaluare a stării de sănătate a populaţiei, acţiune pe care vreţi s-o demaraţi numai pentru binele electoral al PNL şi - cum altfel? - pentru a muta milioane de euro în nişte conturi "prietenoase". Mă întreb cine, din această sală, ar putea spune că trucarea intenţionată a costurilor unui program nu este motiv de deferire către justiţie a persoanei respective. Şi vorbim despre un program pe care vreţi să cheltuiţi 300 de milioane euro! Cum nu se pot diagnostica cele 33 de boli sau categorii de boli din lista dumneavoastră, prin cele maximum 11 analize medicale, nu încerc să vă explic.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator.
	Domnul Dan Gabriel Popa: Ca urmare a celor semnalate, domnule ministru, nu credeţi că ar fi corect să lăsaţi locul altcuiva mai interesat de soarta sănătăţii oamenilor în aceastăţară? Noi, senatorii Partidului Democrat, suntem convinşi că aşa ar fi corect, motiv pentru care vom vota moţiunea. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnului senator Dan Gabriel Popa. Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Radu Terinte, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Timpul alocat, 6 minute. Se pregăteşte reprezentantul Grupului parlamentar UDMR, domnul senator Németh Csaba. Aveţi cuvântul.
	Domnul Radu Terinte: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Astăzi, discutăm o nouă moţiune, care are drept subiect sănătatea, domeniu extrem de sensibil în ţara noastră. Fără îndoială, situaţia din sănătate, în România, nu este roz. Mai mult decât atât, nici perspectivele apropiate nu sunt de aceeaşi nuanţă, însă cauzele crizei trebuie analizate în timp şi, dacă dorim să fim obiectivi, ele trebuie analizate încă dinainte de 1989. Etapa postdecembristă nu a făcut decât să prelungească agonia sistemului sanitar din România, întrucât măsurile radicale şi o strategie coerentă nu au existat niciodată. Cârpelile făcute până în prezent au fost doar măsuri paleative, fără un efect de durată şi benefic, aşa cum ar fi fost normal. De fapt, dacă ne uităm cu atenţie asupra întregii societăţi româneşti, observăm că nu avem nici până astăzi strategii coerente de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung, aşa cum au toate ţările responsabile faţă de viitorul lor. Cel mai elocvent exemplu ni-l oferă momentul aderării la Uniunea Europeană, când, brusc, am avut o revelaţie, că ne trebuie o strategie post-aderare. Ca să fim clari, am aderat şi am descoperit că încă nu ştim ce să facem după îndeplinirea acestui obiectiv. Nu era normal ca, după revoluţie, să fie elaborată o strategie de dezvoltare naţională pe termen mediu, lung, asumată de toate forţele politice şi care să includă şi strategia post-aderare? Aşa cum am procedat vizavi de obiectivele deja realizate, intrarea în N.A.T.O., aderarea la Uniunea Europeană, când, indiferent cine a guvernat, a urmărit atingerea obiectivelor, ceea ce s-a şi realizat? Tot aşa trebuia procedat în toate domeniile: economie, agricultură, învăţământ, sănătate, demografie. Aici este, de fapt, problema reală cu care ne confruntăm şi pe care va trebui să o rezolvăm cu responsabilitate, rapid, prin efort comun şi fără patimi politice. Este, de fapt, viitorul nostru, al tuturor, şi nu doar un ring politic. Este evident pentru toţi că o reformă reală în sănătate nu poate fi realizată decât în cadrul unei reforme reale în întreg sistemul românesc. Un singur exemplu poate să ne ofere o imagine reală a ceea ce trebuie făcut. Conform estimărilor, în 2050, 70% din populaţia României va avea peste 60 de ani, în mare majoritate, pensionari. (Gălăgie în sală.) Domnule preşedinte, poate ... un pic de linişte.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Stimaţi colegi, v-am invitat... Domnilor senatori, credeţi că 10 minute nu sunt suficiente pentru un dialog între dumneavoastră? Vă rog să vă ocupaţi locurile!
	Domnul Radu Terinte: Mulţumesc, domnule preşedinte. Un singur exemplu poate să ne ofere o imagine reală a ceea ce trebuie făcut. Conform estimărilor, în 2050, 70% din populaţia României va avea peste 60 de ani, în mare majoritate, pensionari. Imaginaţi-vă cam ce presiuni vor fi pe buget. Cum putem discuta de reformă în sănătate, fără o strategie clară în toate domeniile, care, vrem, nu vrem, interacţionează intim cu sistemul sanitar, fie şi doar prin banii pe care îi varsă în bugetul sănătăţii. Cum putem discuta de reformă în sănătate, fără o politică demografică eficientă şi fără un adevărat "plan Marshal" pentru tânăra generaţie, care trebuie să facă faţă provocărilor acestui viitor? Cum putem discuta de salarii bune în sănătate, fără o economie competitivă? Cum putem discuta de medicamente gratuite, fără a avea resurse financiare? Este evident că un singur ministru, bun, rău, indiferent cum îl considerăm, nu poate realiza aceste deziderate, fără o susţinere complexă, economică şi strategică, transpartinică. Stimaţi colegi, Sigur că situaţia din sănătate este extrem de apăsătoare, însă o rezolvare reală a problemelor se va realiza doar atunci când vom trece cu toţii peste interesele partinice şi vom avea calmul şi răbdarea să ne reunim alături de cei mai buni specialişti în toate domeniile şi să realizăm o strategie reală de viitor, pe toate domeniile, inclusiv în sănătate, pe care să o înfăptuim împreună, indiferent de cine va guverna în România. Din acest motiv, Partidul Conservator invită întreg spectrul politic şi societatea ştiinţifică românească la un dialog real şi responsabil asupra problemelor complexe şi acute ale societăţii noastre, pentru ca cei care ne vor urma să găsească un cadru organizat şi o societate cu ţinte şi etape precise, o societate cu strategii şi soluţii de viitor. Grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră că o moţiune simplă, ca cea de astăzi, nu poate rezolva problemele grele şi reale cu care ne confruntăm şi, cu speranţa că apelul nostru va fi receptat de dumneavoastră, va vota împotrivă. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Németh Csaba şi se pregăteşte domnul senator Mircea Cinteză, senator independent. Grupul parlamentar UDMR are cinci minute pentru a-şi prezenta poziţia faţă de moţiune şi faţă de problemele din sănătate. Aveţi cuvântul. Invit colegii senatori să-şi ocupe locurile.
	Domnul Németh Csaba: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor senatori, Ne apropiem de sfârşitul unei sesiuni parlamentare marcate de tensiuni, de schimbări ale echilibrului parlamentar, în care s-a reuşit, totuşi, dezbaterea unor probleme de maximă importanţă. Chiar faptul că ne aplecăm astăzi asupra unei chestiuni de larg interes, care a atras comentarii pro şi contra, încă din anul 2006, se constituie într-o dovadă a preocupării tuturor formaţiunilor politice faţă de probleme de larg interes. Grupul parlamentar UDMR de la Senat, în actuala legislatură şi în cele precedente, prin mai multe declaraţii politice şi interpelări, cum sunt cele referitoare la medicii de familie, spitale, la medicamente gratuite şi compensate, la staţiile de salvare şi altele, a atras atenţia asupra problemelor ce trebuie rezolvate în sistemul sanitar. Ştim cu toţii că deficienţele şi neajunsurile acestui sistem nu sunt noi. Ele s-au acumulat pe parcursul mai multor legislaturi. Acumulările de datorii, rostogolirea arieratelor de la un an la altul, utilizarea iraţională a sumelor alocate, lipsa dotării unităţilor sanitare cu aparatură necesară investigaţiilor medicale, diagnosticării şi intervenţiilor chirurgicale, lipsa de transparenţă, lipsa autonomiei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, lipsa motivării corespunzătoare a personalului sanitar, neacordarea importanţei cuvenite furnizării serviciilor medicale prespitaliceşti au fost realităţi care nu mai puteau fi ignorate. Trebuie să recunoaştem perseverenţa şi chiar curajul Executivului de a declanşa asumarea răspunderii asupra pachetului de legi privind reforma în domeniul sănătăţii, care cuprinde 17 titluri şi, mai ales, meritul de a iniţia o reformă a acestui sistem. UDMR apreciază că, prin pachetul de legi privind reforma în sănătate, s-a deschis o poartă spre un sistem modern, dar sunt încă multe de făcut. Sistemul sanitar românesc, încă, are sincope şi sunt multe nemulţumiri acumulate atât de către cei din sistem, cât şi de asiguraţi. Medicii de familie sunt obligaţi să aloce mult timp şi energie birocraţiei, fiind priviţi ca orice întreprinzător privat prins în hăţişul declaraţiilor, formularelor şi situaţiilor financiar-contabile ale cabinetelor individuale. Relaţia medic - pacient - farmacie este încă una deficitară, în care, de cele mai multe ori, asiguratul este cel care suportă consecinţele unei proaste decontări între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi farmacii pentru medicamentele gratuite şi compensate. În procesul de implementare a noilor reglementări în sănătate au apărut lucruri care ar trebui regândite, dar faptul că s-a început un proces legislativ şi organizatoric laborios este de natură să ne determine să acordăm încredere că acest proces va continua şi se va îmbunătăţi. Din aceste considerente, Grupul parlamentar UDMR votează împotriva moţiunii. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, stimate coleg. Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Mircea Cinteză, senator independent. Colegilor independenţi li s-au repartizat trei minute. Aveţi cuvântul, domnule senator.
	Domnul Mircea Cinteză: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Domnule ministru, Aş vrea să pun două întrebări retorice. Prima întrebare se referă la faptul că, recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat ilegal ordinul ministrului prin care au fost demişi directorii de spitale. Şi dorinţa domnului ministru a fost una de oportunitate, pe care Domnia Sa a considerat-o necesară. În fapt, a fost cea de coborâre a politicului la un nivel unde ar trebui să existe numai profesionişti, care să treacă peste ciclurile electorale. Dar întrebarea este, indiferent de oportunitatea judecată de un ministru, are voie un ministru să încalce legea? Şi dacă o încalcă, care este răspunderea sa? Îşi menţine funcţia sau demisionează? A doua întrebare. În august, sunt doi ani de când domnul ministru ocupă scaunul guvernamental. Mai are de stat acolo, poate o singură oră, poate ceva mai mult. În acest timp, au fost făcute numeroase proiecte disparate, dar nu a fost făcută publică strategia de sănătate a României, o ţară cu bani puţini şi cu sănătate dezastruoasă. Atunci când un pilot ridică avionul, trebuie să ştie care este destinaţia. Dacă nu ştie care este destinaţia, nu are decât două alternative: sau rămâne în aer până i se termină combustibilul, sau se prăbuşeşte. Construim spitale disparate, dar care este planul naţional de paturi? Ce facem cu spitalele existente, cu oamenii care lucrează? Toate acestea trebuie să fie trecute într-o strategie care nu există. Aştept răspunsuri. Până atunci, grupul nostru va vota această moţiune care este identică cu cea depusă de noi, inclusiv existenţa unei surse, în prezent, de finanţare pentru medicamentele compensate, taxa pe viciu, pe care domnul ministru vrea să o folosească pentru scopuri mai puţin importante. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, Daţi-mi voie, înainte de a oferi cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, să invit persoanele străine, respectiv cele care aparţin staff-ului Senatului sau colegilor deputaţi, să nu mai stea în locurile rezervate senatorilor, pentru a nu avea probleme de vot. În final, vom vota electronic. Să nu fie discuţii că au votat şi alte persoane. Deci, îl invit la tribună pe domnul senator Sorin Oprescu. Grupul parlamentar PSD mai are 13 minute. Aveţi cuvântul. (discuţii în sală, replică neinteligibilă din sală) Discuţiile Senatului sunt publice, domnul lider, sigur că are dreptul să asiste, rugămintea este să nu stea şi să nu utilizeze sistemul de vot. Poate doreşte să stea pe banca ministerială. Poate asista la o dezbatere extrem de interesantă în Senat, rugămintea este să nu folosiţi sistemul de vot. Îl invit la cuvânt pe domnul senator Sorin Oprescu, după care urmează domnul ministru Eugen Nicolăescu.
	Domnul Sorin Mircea Oprescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi, Îmi este greu să spun cui se adresează acest discurs. Îmi este mai uşor însă să spun cui nu i se adresează acest discurs. Domnule senator Haşotti, îmi permiteţi să... Mulţumesc respectuos... Mă simt mai confortabil când vă uitaţi la mine...(rumoare în sală)...dacă se poate... Acest discurs nu se adresează celor care cred că ştiu totul sau aproape totul despre sistemul sanitar. Acest discurs nu se adresează celor care fac totul pentru a spolia financiar, în afaceri oneroase, banii sănătăţii pe care îi cheltuiesc fără nici o umbră de transparenţă, după bunul lor plac sau cum le dictează interesele de partid. Acelora care, fiind într-o stare aparentă de sănătate, mai cred încă că microbii au respect faţă de funcţia de senator sau deputat. Acelora care puţin le pasă de ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar şi care îşi etalează cu nonşalanţă dispreţul faţă de nevoia de sănătate a românilor. Acelora care, în urmă cu doi ani de zile, au făcut spume la gură, elogiind un pachet de legi nedrepte, injuste, care au adâncit distorsiunile unui sistem sanitar şi aşa greu încercat de guvernările anterioare. Acelora pentru care sănătatea naţiunii a devenit un obiect de troc sau de negociere politică. Acelora care mint sistematic şi îşi ascund incompetenţa, aroganţa şi lipsa de moralitate, lipsa de înţelegere pentru semenii lor, acelora care, prin acţiunile lor nesăbuite, distrug încet, dar sigur, structuri ale sistemului, dorind, probabil, falimentarea lui. Domnule ministru, în tot ceea ce aţi auzit până acum nu a fost şi nu s-a constituit şi nu s-a vrut a se constitui într-un atac la persoană. Probabil că pe dumneavoastră vă deranjează că vi se spun lucrurile bărbăteşte, faţă în faţă, că aţi nenorocit sistemul. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dumneavoastră aţi auzit până acum, domnule ministru. L-aţi nenorocit! Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât funcţiona el, aşa cum funcţiona. Poate la limita subzistenţei. Nu s-a întâmplat nimic notabil, domnule ministru! Vă acuzam şi vă spuneam în ceea ce însemna nu ca un atac la persoană, ci ca un atac la conductorul unui sistem care nu îşi dă seama ce face. Aţi răspuns în evoluţia dumneavoastră cu aroganţă şi indiferenţă la ceea ce au rugat mulţi parlamentari, fie senatori, fie deputaţi: de a discuta pachetul de legi, de a-l aduce în Parlament şi a-l supune ideaţiei oamenilor din Parlament. Mai multe minţi făceau mult mai bine decât una singură. Aţi considerat şi aţi făcut aceste afirmaţii referitor la atac la persoană, şi eu le înţeleg foarte bine, domnule ministru, pentru că, într-adevăr, unii oamenii se nasc jigniţi. Probabil că dumneavoastră faceţi parte din această categorie. Aţi vorbit plin de emfază despre cum descentralizaţi dumneavoastră acum sistemul, după cum veniţi şi supuneţi discuţiei publice. Aţi citit vreodată Legea spitalelor, care a acţionat înainte de acel pachet antireformă? Nu aţi citit-o, domnule ministru! Vă spun eu că acea lege nu făcea altceva decât descentralizarea spitalelor. Spitalele erau conduse ad-hoc de un consiliu de administraţie care numea comitetul director şi care avea o puternică componentă a comunităţii locale, domnule ministru. Nu v-a păsat! Aţi făcut un simulacru, domnule ministru, despre tot ceea ce înseamnă consultare publică, după care v-aţi aplicat şi v-aţi dus la desăvârşire, ascunzându-vă în asumarea răspunderii Guvernului. Am punctat aceste lucruri atunci, eu şi colegii mei, şi nu am întâmpinat decât rânjete. Rânjete de fericire că se îndeplineşte reforma dumneavoastră. Reforma dumneavoastră s-a redus în a îndepărta profesioniştii din spitale, de la conducerea spitalelor şi a încerca conducerea acestora, sub masca managementului profesionist, cu manageri făcuţi în două săptămâni. Aţi promis marea cu sarea, spunând că aceşti manageri vor duce pe culmi de nerecunoscut sistemul sanitar. Pentru asta, domnule ministru, cu respect pentru instituţia Ministerului Sănătăţii Publice, vă acuz, şi o spun în faţa Senatului, şi o spun în faţa oamenilor, că aţi minţit. Aţi minţit atunci când aţi spus că doriţi independenţa Casei de Asigurări de Sănătate. Nu mai departe decât acum două săptămâni, într-un comunicat şi după aceea într-un interviu al dumneavoastră susţineaţi că este necesar ca această Casă de sănătate, de fapt Fondul unic de asigurări sociale, să treacă în subordinea dumneavoastră. Aţi creat cea mai mare centralizare, după 1990, care a putut exista în sistem. Dacă această centralizare era făcută cu profesionişti poate că lucrurile ar fi mers. Am ascultat aici discursul colegei dumneavoastră de partid, al doamnei vicepreşedinte al Senatului, doamna Norica Nicolai. O respect, o iubesc, ţin la dânsa, apreciez cuvântul de împăciuitorism pe care a încercat să-l aducă aici în Senat. Nu poţi însă să conciliezi ireconciliabilul, domnule ministru, pentru că, dumneavoastră, întotdeauna, aţi procedat cu aroganţă atunci când era, mai mult ca niciodată, necesar să fie consultaţi profesioniştii din sistem. Aşa au ajuns în sistem manageri butoanele dumneavoastră, domnule ministru, care, de profesie, sunt colonel de tancuri, sunt comandaţi de nave, sunt ingineri de gradul trei de căi ferate, de drumuri şi construcţii de poduri, ei fiind însă manageri profesionişti. Nu este momentul şi nu aţi ştiut calea prin care să implementaţi acest "manageriat profesionist". La urma-urmei, domnule ministru, tot ce spuneţi dumneavoastră că aţi făcut în sistemul sanitar se măsoară printr-o singură măsură: gradul de satisfacţie al populaţiei faţă de serviciile medicale. Există, într-adevăr, o satisfacţie a populaţiei? Nu există, domnule ministru! Lună de lună, an de an, aţi dat aproape 126 ordine din care 46 de ordine de ministru sunt antiordine. Antiordine şi disciplină în sistem. Şi n-am săţin Senatul cu poveşti de genul acesta, aici, dar pot să vi le prezint oricând, domnule ministru. Pentru că eu am o calitate, domnule ministru, şi colegii mei au o calitate şi cea mai mare calitate este a poporului român, că nu minte niciodată. Cine plăteşte, domnule ministru, din punct de vedere moral, morţii din spitale? Cine plăteşte, domnule ministru, aserţiunile unor manageri noi de spitale care spun "pleacă, bă, daicea, că nu am bani să te tratez". Aţi transformat, domnule ministru, şi în încercaţi să transformaţi, şi asta este cel mai groaznic, viaţa românilor într-un mercurial, tip Nicolăescu. Viaţa nu are preţ, domnule ministru, şi dacă nu aţi înţeles vă readuc aminte încă o dată. Cu toţii ne aflăm într-o stare aparentă de sănătate. Aţi vorbit, domnule ministru, de descentralizare financiară, de susţinere şi de sume importante. Nimic mai adevărat, domnule ministru. Banii sunt daţi acum, în acest moment, când stăm de vorbă cu toţii, de către Ministerul Finanţelor şi Economiei. Sistemul sanitar este bugetat. Nu funcţionează pe principiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Principii de solidaritate, subsidiaritate şi aşa mai departe. Aţi vorbit colegilor mei despre formidabila implementare a D.R.G.-ului australian, adus cu multă greutate din Australia şi hrănit cu banane tot timpul. Atâta timp cât în D.R.G.-ul australian, domnule ministru, intră plata personalului, intră reparaţiile spitalelor, niciodată aceste spitale nu o să se poată să se ridice. Spuneţi că avem buget global. Avem buget global pe hârtie, domnule ministru. Bugetul global nu acţionează. Managerul de spital nu face politică sanitară, politica dumneavoastră sanitară decât în poziţie de drepţi. El depinde de dumneavoastră. A trebuit să treacă luni de zile, să semnaţi contracte cu aceşti manageri de spital. Nici măcar raportările care vi se adresează Ministerului Sănătăţii nu sunt adevărate. Într-un cuvânt, putem spune că nimic nu ne lipseşte din tot ceea ce avem. Asta se întâmplă, domnule ministru, în sistemul sanitar. Vorbiţi de controale. Vorbiţi de curăţenie. Unde aţi găsit dumneavoastră în materialele prezentate Senatului sau în Camera Deputaţilor ideea că nu trebuie să faceţi control? Faceţi control, domnule ministru, după ce susţineţi măsuri elementare de igienă. Măsuri elementare pe care nu poţi să le implementezi într-un spital decât cu bani. Ori nu se pricepe managerul pe care l-a pus, ori dumneavoastră sunteţi ipocrit când spuneţi că aţi dat bani, dar de fapt aceia nu fac. Pedeapsa şi-o primeşte fiecare, dar cu o singură măsură. Nu cu altă măsură. De doi ani şi jumătate, domnule ministru, nu se mai face proiecţia banilor pentru sănătate. A doua întrebare. În august, sunt doi ani de când domnul ministru ocupă scaunul guvernamental. Mai are de stat acolo, poate o singură oră, poate ceva mai mult. În acest timp, au fost făcute numeroase proiecte disparate, dar nu a fost făcută publică strategia de sănătate a României, o ţară cu bani puţini şi cu sănătate dezastruoasă. Atunci când un pilot ridică avionul, trebuie să ştie care este destinaţia. Dacă nu ştie care este destinaţia, nu are decât două alternative: sau rămâne în aer până i se termină combustibilul, sau se prăbuşeşte. Construim spitale disparate, dar care este planul naţional de paturi? Ce facem cu spitalele existente, cu oamenii care lucrează? Toate acestea trebuie să fie trecute într-o strategie care nu există. Aştept răspunsuri. Până atunci, grupul nostru va vota această moţiune care este identică cu cea depusă de noi, inclusiv existenţa unei surse, în prezent, de finanţare pentru medicamentele compensate, taxa pe viciu, pe care domnul ministru vrea să o folosească pentru scopuri mai puţin importante. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, Daţi-mi voie, înainte de a oferi cuvântul domnului senator Sorin Oprescu, să invit persoanele străine, respectiv cele care aparţin staff-ului Senatului sau colegilor deputaţi, să nu mai stea în locurile rezervate senatorilor, pentru a nu avea probleme de vot. În final, vom vota electronic. Să nu fie discuţii că au votat şi alte persoane. Deci, îl invit la tribună pe domnul senator Sorin Oprescu. Grupul parlamentar PSD mai are 13 minute. Aveţi cuvântul. (discuţii în sală, replică neinteligibilă din sală) Discuţiile Senatului sunt publice, domnul lider, sigur că are dreptul să asiste, rugămintea este să nu stea şi să nu utilizeze sistemul de vot. Poate doreşte să stea pe banca ministerială. Poate asista la o dezbatere extrem de interesantă în Senat, rugămintea este să nu folosiţi sistemul de vot. Îl invit la cuvânt pe domnul senator Sorin Oprescu, după care urmează domnul ministru Eugen Nicolăescu.
	Domnul Sorin Mircea Oprescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi, Îmi este greu să spun cui se adresează acest discurs. Îmi este mai uşor însă să spun cui nu i se adresează acest discurs. Domnule senator Haşotti, îmi permiteţi să... Mulţumesc respectuos... Mă simt mai confortabil când vă uitaţi la mine...(rumoare în sală)...dacă se poate... Acest discurs nu se adresează celor care cred că ştiu totul sau aproape totul despre sistemul sanitar. Acest discurs nu se adresează celor care fac totul pentru a spolia financiar, în afaceri oneroase, banii sănătăţii pe care îi cheltuiesc fără nici o umbră de transparenţă, după bunul lor plac sau cum le dictează interesele de partid. Acelora care, fiind într-o stare aparentă de sănătate, mai cred încă că microbii au respect faţă de funcţia de senator sau deputat. Acelora care puţin le pasă de ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar şi care îşi etalează cu nonşalanţă dispreţul faţă de nevoia de sănătate a românilor. Acelora care, în urmă cu doi ani de zile, au făcut spume la gură, elogiind un pachet de legi nedrepte, injuste, care au adâncit distorsiunile unui sistem sanitar şi aşa greu încercat de guvernările anterioare. Acelora pentru care sănătatea naţiunii a devenit un obiect de troc sau de negociere politică. Acelora care mint sistematic şi îşi ascund incompetenţa, aroganţa şi lipsa de moralitate, lipsa de înţelegere pentru semenii lor, acelora care, prin acţiunile lor nesăbuite, distrug încet, dar sigur, structuri ale sistemului, dorind, probabil, falimentarea lui. Domnule ministru, în tot ceea ce aţi auzit până acum nu a fost şi nu s-a constituit şi nu s-a vrut a se constitui într-un atac la persoană. Probabil că pe dumneavoastră vă deranjează că vi se spun lucrurile bărbăteşte, faţă în faţă, că aţi nenorocit sistemul. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dumneavoastră aţi auzit până acum, domnule ministru. L-aţi nenorocit! Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât funcţiona el, aşa cum funcţiona. Poate la limita subzistenţei. Nu s-a întâmplat nimic notabil, domnule ministru! Vă acuzam şi vă spuneam în ceea ce însemna nu ca un atac la persoană, ci ca un atac la conductorul unui sistem care nu îşi dă seama ce face. Aţi răspuns în evoluţia dumneavoastră cu aroganţă şi indiferenţă la ceea ce au rugat mulţi parlamentari, fie senatori, fie deputaţi: de a discuta pachetul de legi, de a-l aduce în Parlament şi a-l supune ideaţiei oamenilor din Parlament. Mai multe minţi făceau mult mai bine decât una singură. Aţi considerat şi aţi făcut aceste afirmaţii referitor la atac la persoană, şi eu le înţeleg foarte bine, domnule ministru, pentru că, într-adevăr, unii oamenii se nasc jigniţi. Probabil că dumneavoastră faceţi parte din această categorie. Aţi vorbit plin de emfază despre cum descentralizaţi dumneavoastră acum sistemul, după cum veniţi şi supuneţi discuţiei publice. Aţi citit vreodată Legea spitalelor, care a acţionat înainte de acel pachet antireformă? Nu aţi citit-o, domnule ministru! Vă spun eu că acea lege nu făcea altceva decât descentralizarea spitalelor. Spitalele erau conduse ad-hoc de un consiliu de administraţie care numea comitetul director şi care avea o puternică componentă a comunităţii locale, domnule ministru. Nu v-a păsat! Aţi făcut un simulacru, domnule ministru, despre tot ceea ce înseamnă consultare publică, după care v-aţi aplicat şi v-aţi dus la desăvârşire, ascunzându-vă în asumarea răspunderii Guvernului. Am punctat aceste lucruri atunci, eu şi colegii mei, şi nu am întâmpinat decât rânjete. Rânjete de fericire că se îndeplineşte reforma dumneavoastră. Reforma dumneavoastră s-a redus în a îndepărta profesioniştii din spitale, de la conducerea spitalelor şi a încerca conducerea acestora, sub masca managementului profesionist, cu manageri făcuţi în două săptămâni. Aţi promis marea cu sarea, spunând că aceşti manageri vor duce pe culmi de nerecunoscut sistemul sanitar. Pentru asta, domnule ministru, cu respect pentru instituţia Ministerului Sănătăţii Publice, vă acuz, şi o spun în faţa Senatului, şi o spun în faţa oamenilor, că aţi minţit. Aţi minţit atunci când aţi spus că doriţi independenţa Casei de Asigurări de Sănătate. Nu mai departe decât acum două săptămâni, într-un comunicat şi după aceea într-un interviu al dumneavoastră susţineaţi că este necesar ca această Casă de sănătate, de fapt Fondul unic de asigurări sociale, să treacă în subordinea dumneavoastră. Aţi creat cea mai mare centralizare, după 1990, care a putut exista în sistem. Dacă această centralizare era făcută cu profesionişti poate că lucrurile ar fi mers. Am ascultat aici discursul colegei dumneavoastră de partid, al doamnei vicepreşedinte al Senatului, doamna Norica Nicolai. O respect, o iubesc, ţin la dânsa, apreciez cuvântul de împăciuitorism pe care a încercat să-l aducă aici în Senat. Nu poţi însă să conciliezi ireconciliabilul, domnule ministru, pentru că, dumneavoastră, întotdeauna, aţi procedat cu aroganţă atunci când era, mai mult ca niciodată, necesar să fie consultaţi profesioniştii din sistem. Aşa au ajuns în sistem manageri butoanele dumneavoastră, domnule ministru, care, de profesie, sunt colonel de tancuri, sunt comandaţi de nave, sunt ingineri de gradul trei de căi ferate, de drumuri şi construcţii de poduri, ei fiind însă manageri profesionişti. Nu este momentul şi nu aţi ştiut calea prin care să implementaţi acest "manageriat profesionist". La urma-urmei, domnule ministru, tot ce spuneţi dumneavoastră că aţi făcut în sistemul sanitar se măsoară printr-o singură măsură: gradul de satisfacţie al populaţiei faţă de serviciile medicale. Există, într-adevăr, o satisfacţie a populaţiei? Nu există, domnule ministru! Lună de lună, an de an, aţi dat aproape 126 ordine din care 46 de ordine de ministru sunt antiordine. Antiordine şi disciplină în sistem. Şi n-am săţin Senatul cu poveşti de genul acesta, aici, dar pot să vi le prezint oricând, domnule ministru. Pentru că eu am o calitate, domnule ministru, şi colegii mei au o calitate şi cea mai mare calitate este a poporului român, că nu minte niciodată. Cine plăteşte, domnule ministru, din punct de vedere moral, morţii din spitale? Cine plăteşte, domnule ministru, aserţiunile unor manageri noi de spitale care spun "pleacă, bă, daicea, că nu am bani să te tratez". Aţi transformat, domnule ministru, şi în încercaţi să transformaţi, şi asta este cel mai groaznic, viaţa românilor într-un mercurial, tip Nicolăescu. Viaţa nu are preţ, domnule ministru, şi dacă nu aţi înţeles vă readuc aminte încă o dată. Cu toţii ne aflăm într-o stare aparentă de sănătate. Aţi vorbit, domnule ministru, de descentralizare financiară, de susţinere şi de sume importante. Nimic mai adevărat, domnule ministru. Banii sunt daţi acum, în acest moment, când stăm de vorbă cu toţii, de către Ministerul Finanţelor şi Economiei. Sistemul sanitar este bugetat. Nu funcţionează pe principiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Principii de solidaritate, subsidiaritate şi aşa mai departe. Aţi vorbit colegilor mei despre formidabila implementare a D.R.G.-ului australian, adus cu multă greutate din Australia şi hrănit cu banane tot timpul. Atâta timp cât în D.R.G.-ul australian, domnule ministru, intră plata personalului, intră reparaţiile spitalelor, niciodată aceste spitale nu o să se poată să se ridice. Spuneţi că avem buget global. Avem buget global pe hârtie, domnule ministru. Bugetul global nu acţionează. Managerul de spital nu face politică sanitară, politica dumneavoastră sanitară decât în poziţie de drepţi. El depinde de dumneavoastră. A trebuit să treacă luni de zile, să semnaţi contracte cu aceşti manageri de spital. Nici măcar raportările care vi se adresează Ministerului Sănătăţii nu sunt adevărate. Într-un cuvânt, putem spune că nimic nu ne lipseşte din tot ceea ce avem. Asta se întâmplă, domnule ministru, în sistemul sanitar. Vorbiţi de controale. Vorbiţi de curăţenie. Unde aţi găsit dumneavoastră în materialele prezentate Senatului sau în Camera Deputaţilor ideea că nu trebuie să faceţi control? Faceţi control, domnule ministru, după ce susţineţi măsuri elementare de igienă. Măsuri elementare pe care nu poţi să le implementezi într-un spital decât cu bani. Ori nu se pricepe managerul pe care l-a pus, ori dumneavoastră sunteţi ipocrit când spuneţi că aţi dat bani, dar de fapt aceia nu fac. Pedeapsa şi-o primeşte fiecare, dar cu o singură măsură. Nu cu altă măsură. De doi ani şi jumătate, domnule ministru, nu se mai face proiecţia banilor pentru sănătate. De ce am spus că aţi minţit la buget? Vă explic imediat, domnule ministru. Pentru că susţineţi, în continuare, că sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie. Aşa este. În nicio ţară sistemul sanitar nu are bani cât îi trebuie. Aţi minţit la facerea bugetului şi am semnalat. Aţi spus că se strâng 91.000 miliarde de lei. Din acel moment, s-a terminat cu ştiinţa despre cum şi câţi bani se colectează în România de la asiguraţi. M-aţi întrebat atunci de unde ştiu. V-am explicat că ştiu după baza de date a fostului ministru de finanţe, din care reiese că s-au strâns, într-unul dintre anii care au trecut, 128.000 miliarde de lei. Când, cum au intrat banii aceia în sistem? Au intrat în sistem? L-am auzit pe preşedintele ţării vorbind şi susţinându-vă pachetul de legi, în decembrie 2005, despre cât de formidabilă este reforma pe care dumneavoastră o faceţi. Cu toţii eraţi mulţumiţi că plecau aşa-zişii "faraoni", aşa-zişii "vandalişti". Acestea sunt epitetele pe care le-am spus eu, dar în alt sens şi altădată.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule senator, Vă adresez rugămintea din partea colegului Adrian Păunescu, să-i lăsaţi două minute şi Domniei Sale pentru a avea o intervenţie scurtă. Vă rog să vă apropiaţi de final.
	Domnul Sorin Oprescu: Am înţeles, cu mare plăcere. Doriţi să luaţi Casa de Asigurări sub directa conducere a dumneavoastră? Domnule ministru, am fost unul dintre oamenii care au susţinut Casa Naţională de Asigurări, respectiv Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate - despre care vă spun eu că este o găselniţă a mea, domnule ministru, ca să pot să personalizez în accepţiunea cuvântului acest fond, care a devenit un fond special, prin dorinţa colegilor dumneavoastră de partid în 1999, a domnului ministru Hajdu Gabor şi a domnului ministru de finanţe de atunci Remeş. (Discuţii în sală) Nu este un atac la persoană, domnule ministru. Toţi cei care sunt prezenţi aici în sală, pe hol sau aiurea, indiferent de partidul din care fac parte, au aceeaşi părere despre dumneavoastră şi despre felul în conduceţi sistemul de sănătate. Aici, îmbrăcăm forma politică pe care o spunea colegul meu de la Partidul Conservator, îmbrăcăm forma politică şi susţinem disciplina de partid care ne comandă în funcţie de un interes sau altul. Vorbesc de absolut toată lumea. Vreau să vă explic următorul lucru: ceea ce eu am îndrăznit să vă prezint aici, atât eu cât şi colegii mei, indiferent de partidul din care facem parte, este realitatea. Realitatea este pe stradă - cetăţenii nemulţumiţi de serviciile medicale. Ideea prin care dumneavoastră îndreptaţi toate aceste lucruri către corpul medical, că el este de vină, este distorsionată, domnule ministru. Pentru asta, am spus că minţiţi. O luaţi drept atac la persoană? Nu, domnule ministru, o ştie o lume întreagă şi dacă astăzi am cerut votul senatorilor, indiferent de formaţiunea politică, am cerut acest vot pentru a repune adevărul în drepturile lui. Fiecare dintre dânşii are o mamă, un tată, un frate, un copil şi ştiu cum sunt trataţi în sistemul sanitar şi cum sunt trataţi în sistemul sanitar de doi ani de zile încoace, sub conducerea dumneavoastră.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să concluzionaţi, domnule senator.
	Domnul Sorin Oprescu: Nu am decât o concluzie.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Îmi pare rău, timpul a trecut.
	Domnul Sorin Oprescu: Aseară, domnule ministru, am găsit un eseu pe care l-am recitit cu plăcere şi o să vă invit odată să-l citim împreună. Este al lui Victor Franchi, se intitulează "Inima prostiei" şi vreau să-l citim împreună, amândoi, la ceas de seară, după ce nu veţi mai fi ministru şi după ce veţi avea mai mult timp pentru problemele oamenilor. Şi în eseul acesta am găsit o frază formidabilă şi cred că se potriveşte multora, poate şi mie...
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Îl invit la tribună, aşa cum am promis, pe domnul senator Adrian Păunescu, pentru două minute.
	Domnul Adrian Păunescu: N-aş fi insistat să spun câteva cuvinte, dacă în discuţie n-ar fi chiar chestiunea esenţială, şi anume viaţa. Nu am o abordare partinică şi nici nu îl acuz pe ministrul sănătăţii de rezolvări partinice, deşi dumnealui, când a distrus pur şi simplu reţeaua sanitară şi vârfurile acestei reţele, a încercat să facă politică partinică. A făcut mai rău decât îşi închipuie. Eu vreau să precizez, dintru început, următoarele: un afon nu poate conduce o orchestră. Dumnealui nu are nicio legătură cu sistemul, nici măcar un pacient bun nu este. (Aplauze furtunoase)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă adresez rugămintea să nu aplaudaţi, să nu participaţi, doar să audiaţi colegii senatori care vorbesc. Vă rog, aveţi cuvântul.
	Domnul Adrian Păunescu: Cred că aţi determinat efectul invers. Abia se va obţine acordul sălii, de acum încolo. Comit un pleonasm istoric, şi anume vorbesc despre ceva ce ştim toţi. Este o situaţie grea, foarte grea, penibilă. Nu a fost o situaţie bună în sistemul sanitar, nici înainte de ministeriatul dumnealui, dar acum este foarte grav. Un Guvern de natura celui care conduce astăzi treburile ţării ar trebui să-şi ia măsurile deschise şi urgente de a se elibera de acest coşmar. Este un coşmar inadmisibil. Şi e un coşmar pentru ţară. Vreau să precizez că, aşa cum noi încercăm, aici, să rămânem în limita meseriei noastre, a vocaţiei noastre, a competenţei noastre, şi Guvernul trebuie să înţeleagă că nu poate transforma Ministerul Sănătăţii Publice în cobai. Umilirea specialiştilor şi a profesioniştilor, despre care a vorbit strălucit profesorul Oprescu, şi despre care s-a vorbit şi de către ceilalţi colegi, umilirea tinerei generaţii căreia nu i se dă nicio şansă, otrăvirea politică a conducerilor de spitale, lipsa de respect faţă de hotărârile justiţiei în această privinţă, izgonirea marilor profesori de la locurile lor şi descurajarea tuturor medicilor, încât s-a ajuns în situaţia de a nu mai avea nicio speranţă, cu privire la rămânerea medicilor în ţară, reprezintă suficiente argumente pentru o demisie a d-lui. Nicolăescu, la moment. Acest om arogant şi incompetent ne apare mai de grabă ca un posibil pacient al propriei agresivităţi neputincioase. Însă, trebuie să mai spun un lucru, este valabil pentru orice incompetent care ocupă un asemenea post important, a cărui prestaţie ne priveşte pe toţi, până în ultima fibră a vieţii, a familiei, a familiei poporului român, o vorbă, de fapt, foarte inspirată a unui poet proletar mai de demult, Ion Bănuţă, când era atacat şi nu se mai putea în nici un fel apăra, "Trei cuvinte într-un cuvânt: Suficient! Destul! Ajunge!!!". (Aplauze)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Szabo, o chestiune de procedură. Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că timpii alocaţi grupurilor parlamentare au fost epuizaţi şi practic au vorbit toţi colegii care s-au înscris la cuvânt. Domnule senator Funar, vă rog să-i faceţi loc domnului senator Szabo, la microfonul 1, să vorbească.
	Domnul Szabó Karoly Ferenc: Domnule preşedinte, Onorat Senat, Fără legătură cu fondul problemei şi numai în limita unui minut, pentru că este vorba de procedură. Dacă publicul aflat la galerie nu a fost încunoştinţat despre faptul că nu are voie să se manifeste în niciun fel pentru că suntem în Senatul României şi nu la tribuna a doua de undeva, atunci nu este vina Domniilor Lor, este vina cuiva de aici care trebuie dat afară din serviciu. Doi, domnule preşedinte, respectuos vă amintesc, că Domnia Voastră a avut bunăvoinţa sau imprudenţa să amintească faptul că a fost epuizat timpul acordat unui grup parlamentar. Eu aş fi făcut tot posibilul, aş renunţa la cuvântul meu pentru ca antevorbitorul să poată vorbi, dar nu a avut dreptul să vorbească acum şi dumneavoastră aţi comis o mică neregulă, acordându-i un extra-time, care nu i s-a cuvenit. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Si eu vă mulţumesc. Sunt de acord că am greşit acordând cuvântul domnului senator Păunescu, întrucât timpul alocat Grupului parlamentar al PSD era epuizat, dar am apreciat că într-o chestiune care ţine de sănătatea publică este firesc să las toţi colegii care s-au înscris la cuvânt să vorbească. A doua problemă, nu cred că în această sală suntem cetăţeni în sală şi cetăţeni la peluză sau undeva, sus, aruncaţi. Sunt cetăţeni care au dreptul să asiste la dezbaterile din Parlament. Le-am adresat rugămintea să păstreze ordinea. Sigur că dacă ar fi produs dezordine, în sensul ca să nu se poatăţine şedinţa Senatului, atunci aş fi luat măsuri. Vă rog să mergem mai departe. Domnule senator Iorga, doriţi să mai interveniţi, aţi cerut cuvântul pe procedură, vă rog. Apoi, voi oferi cuvântul domnului ministru Nicolăescu, care are posibilitatea să ofere răspunsuri, pe de o parte, la întrebările formulate de colegii senatori, iar pe de altă parte, în legătură cu chestiunile grave ridicate din domeniul sănătăţii. Aveţi cuvântul, domnule senator Iorga.
	Domnul Nicolae Iorga: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am şi eu problemă de procedură, legată tot de musafirii noştri de la balcon. Vreau să vă spun că dacă tot vorbim de sănătate şi grija faţă de om, Grupul parlamentar PRM a trecut de la vorbe la fapte, oferind musafirilor care acum pleacă o sticlă de apă minerală, o cafea şi un sandvici. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Îl invit pe domnul ministru Nicolăescu la tribuna Senatului pentru a oferi răspunsuri. Invit colegii senatori în sală, pentru că vom proceda la vot.
	Domnul Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Îmi pare rău că spectacolul s-a terminat şi că cei invitaţi de nu ştiu cine, acum, părăsesc sala. Probabil că au auzit ce voiau numai şi restul nu-i mai interesează. Nu vreau să comentez foarte multe lucruri, dar cred că anumite afirmaţii făcute merită răspuns. Resping cu toată tăria toate presupusele acuzaţii, toate suspiciunile care sunt la adresa conducerii ministerului privind modul în care gestionează fondurile publice. Există licitaţii transparente, afişate pe site-ul ministerului, există comisii numite legal, care lucrează, există rapoarte legale transparente privind evaluarea licitaţiilor, aşa că dacă cineva este interesat, le poate avea în orice moment. Ca atare, vă rog să mergeţi pe prezumţia de nevinovăţie, aşa cum spune Constituţia României. În rest, consider că sunt numai declaraţii politice, politicianiste, unele numai ca să ia aplauze, atât şi nimic mai mult. Totuşi, nu pot să nu remarc cuvântul domnului senator Popa care astăzi şi-a schimbat complet atitudinea, după ce în urmă cu câteva luni de zile susţinea reforma, susţinea ce facem, susţinea toată reforma în sănătate. De ce s-a schimbat, îmi este greu să spun. Legat de ceea ce spune domnul senator Oprescu, din tot ceea ce a spus până acum, în afară de faptul că a dorit să ia aplauze de la colegi, de la publicul pe care l-a invitat, eu cred că dânsul a lansat un dialog. Sunt deschis la dialog, domnule profesor, domnule senator, când doriţi dumneavoastră, pentru binele sistemului sanitar, doresc să stau de vorbă cu oricine, indiferent că sunteţi dumneavoastră sau altcineva. Mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Declar închise dezbaterile pe moţiune.
	Este adevărat că ora este 12,15, totuşi, ca să intrăm într-o deplină legalitate va trebui să aprobăm, în primul rând, programul şi ordinea de zi a Senatului. Noi am început dezbaterile, de dimineaţă, sub această rezervă. Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră aprobarea programului de lucru al Senatului, respectiv dezbateri în plen până la orele 12,55-13,00. La 12,55 avem şedinţa Birourilor reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. La ora 13,00 avem plen pentru cele două Camere, încercând să găsim o soluţie în numirea chiar şi interimară unui preşedinte la Societatea de Televiziune. De aceea, la ora 13,00, Senatul este convocat în şedinţă comună a celor două Camere. Supun votului dumneavoastră... Dacă în legătură doar cu această chestiune... Nu uitaţi că programul trebuie să-l aprobăm la fel ca şi Camera Deputaţilor. (Discuţii în sală)
	Domnul Antonie Iorgovan: Domnule preşedinte, Onorat Senat, Eu m-am abţinut să fac comentarii despre modul în care se desfăşoară activitatea în Senat. Vreau să amintesc că eu sunt în concediu medical şi m-am străduit să fiu în Senatul României. Mi se pare impardonabil, însă să ne menţinem în această situaţie şi să adoptăm politica struţului de la "vlădică până la opincă". Vreau să vă spun, domnule preşedinte şi onorat Senat că noi suntem aici şi în calitate de Cameră decizională, să dăm ţării legile care au ajuns până aici. Nu este vina noastră că ieri nu s-a ţinut nu ştiu ce negociere, nu s-a ţinut şedinţa comună. În loc să discutăm acum şi Senatul să nu plece până când nu-şi epuizează ordinea de zi şi a presa, cum spune franţuzul, "apres ça" să discutăm şedinţa comună, mereu vine altceva şi noi înmormântăm ordinea de zi. Sunt zeci de legi organice, domnule preşedinte, le amânăm de luni de zile, credeţi că este onorabil pentru Senatul României şi pentru cei care conduc acest Senat, faptul că noi amânăm pentru simplul motiv că nu ne adunăm? Propun, domnule preşedinte, dacă trebuie să mergem la ora 13.00, mergem, dar să ne reîntoarcem şi să nu plecăm până când nu se termină ordinea de zi.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Eu, personal, sunt de acord cu dumneavoastră, dar bănuiesc că vă adresaţi doar celor care de luni şi până joi sunt prezenţi în fiecare zi la dezbateri şi puţinilor senatori care la ora 9.00 sunt prezenţi, de regulă, în şedinţa Senatului. În primul rând, supun amendamentul domnului senator Antonie Iorgovan, în sensul de a continua după - amiază de la ora 15.00, deci, după epuizarea şedinţei comune. (Discuţii în sală.) Nu vă supăraţi, vă manifestaţi prin vot, că aşa scrie la Regulamentul Senatului. Rugămintea este să vă pronunţaţi prin vot asupra amendamentului propus de domnul senator Antonie Iorgovan, în sensul prelungirii şedinţei de plen a Senatului cu o nouă sesiune de la ora 15.00 la ora 17.00 pentru epuizarea ordinii de zi. Adresez rugămintea şi colegilor senatori care ne-au oferit astăzi, în timpul dezbaterilor, în mod constant, pe parcursul celor trei ore, spatele, să-şi ocupe locurile în bănci şi să şi voteze. Vă rog să votaţi amendamentul domnului senator Antonie Iorgovan. L-am supus la vot întâi - continuarea activităţii după-amiază aprobată de plen cu 61 voturi pentru. Vă rog, adresez rugămintea staff-ului să elibereze o copie după lista de vot pentru că la ora 15.00 când vom începe şedinţa, vom face apelul după lista de vot din acest moment. Supun votului dumneavoastră programul stabilit de Biroul permanent. Vă rog să votaţi. Continuarea dezbaterilor în plen, ora 12.55 - Şedinţa Birourilor reunite ale celor două Camere şi ora 13.00 - şedinţa reunită a celor două Camere. Acest program a fost aprobat de plen cu 79 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 5 abţineri. Vă mulţumesc. Ordinea de zi. Practic, am dezbătut moţiunea, dar să mai luăm în dezbatere câteva legi. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Ordinea de zi este cea care vă este distribuită. Ordinea de zi, dezbaterea moţiunii şi a unor proiecte de lege, aprobată de plenul Senatului cu 68 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri.
	Stimaţi colegi, Primul punct al ordinii de zi era dezbaterea Moţiunii cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă". Procedura de vot, vot secret, vă propun vot secret electronic pentru a nu pierde timp, în sensul să facem buletine de vot sau să facem apel şi aşa mai departe. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra modalităţii de vot, respectiv vot secret electronic. Vă rog să votaţi. Procedura de vot este adoptată de plenul Senatului cu 84 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere. Au mai venit doi colegi senatori. Adresez rugămintea, pentru că sunt în sală cartelele de vot, să nu rămână decât colegi senatori, să nu rămână colegi deputaţi sau membri ai staff-ului. Stimaţi colegi, vă adresez rugămintea... Listă pentru grupurile parlamentare. Daţi-mi voie doar să precizez că o moţiune se consideră admisă în situaţia în care este votată de majoritatea senatorilor, respectiv dacă ea întruneşte 69 de voturi pentru. Supun votului dumneavoastră Moţiunea cu tema "Sănătatea publică este grav bolnavă". Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Votul este secret. Moţiunea a fost respinsă de plenul Senatului, întrunind 53 voturi pentru, 36 voturi împotrivă şi 2 abţineri.
	La punctul 2 din ordinea de zi avem Aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarei iniţiative legislative: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Stimaţi colegi În urmă cu puţin timp aţi votat programul de lucru. Vă rog să nu plecaţi din sala de şedinţă a Senatului. Dacă sunt intervenţii? Vă rog, doriţi să interveniţi pe procedură de urgenţă? Microfonul 3, vă rog.
	Domnul Ilie Stoica: Voiam să fac o comunicare, dacă-mi permiteţi, o secundă.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu, stimate coleg, am supus votului sau dezbaterii aprobarea procedurii de urgenţă pe o lege.
	Domnul Ilie Stoica: Eu am ridicat mâna înainte de a face propunerea, dar nu m-aţi observat.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: De acord. Vă rog să luaţi loc. Dacă nu sunt intervenţii, vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra procedurii de urgenţă solicitată la dezbaterea acestei legi. Vă rog să votaţi. Sigur, fiecare are câte o chestiune care este cea mai importantă. Procedură de urgenţă adoptată de plen cu 42 voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 5 abţineri.
	Înainte de a lua în dezbatere punctul 3 din ordinea de zi, pe o chestiune organizatorică, bănuiesc, are cuvântul domnul senator Ilie Stoica.
	Domnul Ilie Stoica: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau să fac de fapt un anunţ, nemaifiind membru al Partidului Conservator, începând de astăzi, o să-mi desfăşor activitatea în cadrul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, ca senator independent. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumim. Luăm act.
	La punctul 3 în ordinea de zi avem înscris un Proiectul de Hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Senatului nr.20/2001 privind structura serviciilor Senatului, republicată. Articol unic, Anexă la Hotărârea nr.20 /2001 denumirea Direcţiei Resurse Umane şi Paşapoarte devine Direcţia Resurse Umane. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt observaţii. Dacă nu sunt observaţii, nici în legătură cu titlul, nici în legătură cu articolul unic, supun printr-un singur vot plenului Senatului adoptarea acestei hotărâri. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot! Vă rog să votaţi. Hotărâre adoptată de plenul Senatului cu 61 voturi pentru şi 10 abţineri.
	Domnul lider Puiu Hoşotti, vă rog, aveţi cuvântul.
	Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi îmi cer scuze faţă de distinşii colegi senatori. Aş vrea să fac şi eu un anunţ. Începând de astăzi, domnul senator Ilie Stoica va activa în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în locul doamnei senator Norica Nicolai. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Sunt observaţii? Nu sunt. Plenul ia act.
	Vă rog să trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind înfiinţarea Institutului de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României. Invit colegii Antonie Iorgovan şi Verginia Vedinaş la microfoanele 8 şi 9. Continuarea dezbaterilor. Întreb colegii din comisie, dacă mai au de făcut intervenţii? Domnii senatori Şerban Nicolae sau domnul senator Angel Tâlvăr? Din sală: Nu mai sunt observaţii.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu mai sunt observaţii. Mulţumesc. Dacă iniţiatorii mai au de făcut observaţii? Daţi-i voie domnului senator Antonie Iorgovan la microfonul 8, vă rog. Vă rog să faceţi linişte în sală.
	Domnul Antonie Iorgovan: Vreau doar să fac precizările tehnice necesare. Din păcate în versiunea iniţială nu au fost puse pe două coloane textul iniţial şi textul care a fost lucrat după observaţiile Guvernului. Vreau să vă spun că după dezbaterea în Camera Deputaţilor, am primit foarte multe observaţii de la Guvern. Este un proiect de lege pe care l-am lucrat într-o primă fază cu Consiliul Legislativ, dar Guvernul a venit cu altă versiune şi am preluat matematic din observaţiile Guvernului, motiv pentru care, practic, versiunea care este în faţa Senatului este o versiune modificată la fiecare articol pentru că mi s-a părut firesc. Ştiţi, cine pretinde că este deţinătorul adevărului absolut, în materie de ştiinţă, înseamnă că nu a înţeles nimic. Eu nu ştiu cine a lucrat la Guvern sau pe cei care au lucrat pentru că au fost, nu mi-este jenă să spun, mai deştepţi decât noi. Noi am văzut o anumită versiune, Guvernul ne-a sugerat o altă soluţie şi am achiesat la această formulă. Era precizarea necesară din punct de vedre tehnic.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Dacă doamna senator Verginia Vedinaş doreşte să adauge ceva? Dacă nu, ofer cuvântul reprezentantului Executivului. Vă rog să spuneţi da, sau nu!
	Doamna Verginia Vedinaş: Un cuvânt numai, vă rog. Sper că susţinerile şi de la şedinţa trecută şi cele adăugate de domnul senator şi profesor Antonie Iorgovan sunt de natură să-i determine pe colegii mei să dea un vot favorabil.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Am observat cum au plecat 15 colegi din sală după ce am dat votul pe moţiune. Vă rog, din partea Executivului, aveţi cuvântul. Deja cred că nu mai suntem în cvorum. Microfonul 10, vă rog. Vă rog să verificaţi cvorumul de lucru.
	Doamna Gabriella Pasztor - secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului: Domnule preşedinte, Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, precum a spus domnul senator Iorgovan, sub rezerva însuşirii amendamentelor. Deci, punctul de vedere este de susţinere.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Există mai multe amendamente la acest proiect de lege, amendamente acceptate şi de reprezentantul Executivului. Supun votului dumneavoastră, în primul rând, amendamentele care se regăsesc în Anexa la raport. În acest moment, în sală sunt 77 de colegi senatori. Invit toţi colegii senatori în sala de şedinţă. Nu aveţi cartele, vă rog. Supun votului dumneavoastră amendamentele existente în Anexa 1 la raport. Vă rog să votaţi. Cu 71 voturi pentru şi 3 abţineri amendamentele au fost adoptate. Supun votului dumneavoastră raportul cu amendamente. Vă rog să votaţi. Raportul a fost adoptat cu 72 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 2 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege este adoptat de plenul Senatului cu 75 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.
	La punctul 22 din ordinea de zi, în procedură de urgenţă, există un Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Tot lege organică. Raportul întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări este favorabil, cu amendamente. Legea are caracter de lege organică. Senatul este Cameră decizională. În situaţia în care nu vom vota, legea va fi respinsă. Supun votului dumneavoastră amendamentele existente în raportul întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări la Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr.554/2004. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Vă rog să votaţi. Cu 77 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, amendamentele sunt adoptate. Supun votului dumneavoastră raportul cu amendamentele adoptate. Vă rog să votaţi. Cu 78 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, raportul a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Precizez că legea are caracter de lege organică şi are foarte multe amendamente adoptate de plenul Senatului. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege este adoptat de plenul Senatului cu 69 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nici o abţinere. (Discuţii în sală.) În momentul de faţă, avem două posibilităţi: să continuăm dezbaterile sau să votăm pe ceea ce... Din sală: Vot final.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Dăm vot final, dar rugămintea este să nu mai iasă nici un coleg senator din sală. Legile pentru vot final încep de la punctul 18. Ele au fost dezbătute.
	Punctul 18 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2007 privind transmiterea unei suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, judeţul Braşov în domeniul public al Judeţului Braşov şi în administrarea Consiliului Judeţean Braşov, pentru realizarea obiectivului "Aeroport Internaţional Braşov-Ghimbav". A fost dezbătută ieri. Raportul este favorabil. Legea este organică. Senatul este prima Cameră sesizată. Supun votului dumneavoastră raportul fără amendamente şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Este proiect de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă. Vă rog să votaţi. Plenul Senatului adoptă, cu 72 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul întocmit de Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală cât şi proiectul de lege.
	La punctul 19 din ordinea de zi, avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2007 pentru completarea art. 63 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Legea are caracter de lege organică. Senatul este prima Cameră sesizată. Avem de dat vot final pe raport şi lege. Nu sunt amendamente. Supun votului dumneavoastră raportul întocmit de Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, raport fără amendamente, favorabil, cât şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cu 70 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, raportul întocmit de Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi proiectul de lege sunt adoptate.
	La punctul 20 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a întocmit raport favorabil. Legea este organică. Senatul este prima Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Raportul nu a fost adoptat de plenul Senatului, întrunind 57 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Propunerea legislativă este respinsă, întrucât în favoarea sa s-au pronunţat 46 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 12 abţineri.
	La punctul 21 din ordinea de zi, avem înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările ulterioare. Vot final. Legea este organică. Senatul este prima Cameră sesizată. Raportul este favorabil, întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, fără amendamente. Vă rog să votaţi. (Discuţii în sală.) Raportul este respins, întrunind cu 58 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 9 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Vă rog să votaţi. (Discuţii aprinse în sală.) Vă rog să votaţi, nu să vă certaţi. Nu mai fiţi nervoşi. Propunerea legislativă este respinsă, întrucât a întrunit 47 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 14 abţineri.
	Punctul 22 din ordinea de zi a fost adoptat de noi.
	Punctul 23 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru abrogarea alineatului (3) al articolului 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Vot final. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională, stimaţi colegi. Raportul întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări este favorabil, fără amendamente. Domnul senator Iorgovan. Microfonul nr.3.
	Domnul Antonie Iorgovan: Domnule preşedinte, Onorat Senat, Aşa se întâmplă când noi amânăm. Când a venit acest proiect de lege, illo tempore, nu mai ştiu când, luni şi luni de zile, nu era pe rol legea de modificare în ansamblu a Legii contenciosului administrativ. Acest proiect de lege este iniţiat de Guvern şi vizează o decizie a Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţional acest text din Legea contenciosului administrativ, aşa cum este ea în vigoare. Dar legea pe care am adoptat-o puţin mai înainte repară această chestiune, deci pune în consonanţă. Şi atunci, noi riscăm să adoptăm, în una şi aceeaşi şedinţă, în una şi aceeaşi problemă, un text pozitiv şi unul negativ. Adică, prin legea anterioară, am reglementat situaţia în consonanţă cu decizia Curţii Constituţionale şi acum abrogăm textul tocmai pentru a da satisfacţie deciziei Curţii Constituţionale. După părerea mea, acest proiect trebuie retrimis la comisie, care să facă un raport negativ, deci trebuie respins acest proiect de lege. El a rămas fără obiect.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Trebuie să-l păstrăm până în momentul în care legea este promulgată de Preşedintele României. Deci supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie. Suntem Cameră decizională, stimaţi colegi. Trebuie să aşteptăm promulgarea. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Solicitarea a fost acceptată de plen cu 64 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 7 abţineri.
	Punctul 24 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind hrănirea, echiparea, asigurarea medicală, precum şi cu tehnică, produse şi materiale de resort a personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, adoptat de Camera Deputaţilor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Vot final pe raportul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fără amendamente. (Discuţii aprinse în sală.) Vă rog să faceţi linişte. Domnule Chelaru, vă rog, discutăm peste 10 minute ceea ce doriţi. Deci raportul este favorabil, întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fără amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Raportul favorabil, întocmit de...(Discuţii aprinse în sală.) Domnule senator Haşotti, vă rog frumos, suntem la dezbaterea unor legi organice. Vă rog să părăsiţi sala, stimate coleg. Chiar nu înţelegeţi că avem de dezbătut legi?! Deci, supun votului dumneavoastră raportul favorabil, întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Rog colegii senatori prezenţi în sală să-şi ocupe locurile şi să voteze. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului favorabil, fără amendamente. Cu 69 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri, raportul întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este adoptat. Precizez că legea are caracter de lege organică. Supun legea votului dumneavoastră. Vă rog să votaţi. (Discuţii aprinse în sală.) Cu 74 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege este adoptat. Vă rog să vă ocupaţi locurile. (Discuţii aprinse în sală.)
	La punctul 25 din ordinea de zi, avem Proiectul de lege privind practica elevilor şi studenţilor. Legea este organică, adoptată de Camera Deputaţilor. Senatul este Cameră decizională. Supun votului dumneavoastră amendamentele... Vă rog, domnule senator Solcanu. Microfonul nr.3. (Discuţii aprinse în sală.) Vă rog să faceţi linişte.
	Domnul Ion Solcanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Rămân uimit de faptul că distinsul coleg Haşotti, liderul Grupului parlamentar liberal, indică vot negativ pe această lege, care vizează practica elevilor şi a studenţilor, care este foarte importantă, asemenea următoarelor proiecte de lege sau propuneri în domeniul învăţământului. Rog pe domnul Haşotti... Este o lege foarte importantă, domnule.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da. doriţi să mai interveniţi ? Vă rog, domnule senator Ioţcu.
	Domnul Petru Nicolae Ioţcu: Domnule preşedinte, vă rog să-mi permiteţi să fac un apel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, către toţi colegii şi să le reamintesc că următoarele proiecte de lege şi iniţiative legislative de mai bine de 2 luni de zile le amânăm tocmai ca să le salvăm, pentru că sunt legi şi iniţiative care vin în sprijinul învăţământului şi nu înţeleg decizia Partidului Naţional Liberal de a vota împotriva lor. Vă mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Sunt 80 de oameni în sală, stimaţi colegi, şi votăm, de fiecare dată, 70, 72.
	Vă rog, domnule preşedinte Iliescu.
	Domnul Ion Iliescu: O intervenţie constructivă. S-a deteriorat climatul în sală din cauza votului liberalilor împotriva chiriaşilor. Rog să reluăm votul la legea respectivă. Este o propunere constructivă, să se amâne cu 18 luni aplicarea măsurilor de evacuare a chiriaşilor din case. Concomitent, trebuie să gândim şi alte măsuri, ca să asigurăm spaţii pentru aceşti oameni, dar măcar acest pas să-l facem. Fac apel la dumneavoastră pentru o abordare constructivă a acestui lucru. Este şi în interesul Guvernului, care răspunde în faţa cetăţenilor. Vă rog să reluăm votul la această lege şi să facem dreptate pentru aceşti oameni. (Aplauze.) Altminteri, dacă nu votaţi, ne retragem de la vot la toate celelalte legi. (Discuţii aprinse în sală.)
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul senator Haşotti.
	Domnul Puiu Haşotti: Îmi pare foarte rău că domnul preşedinte Iliescu s-a enervat un pic. Evident, nu putem relua votul. O eventuală reluare a votului se solicită imediat după ce Senatul exprimă votul respectiv. Am mai votat, între timp, 7-8-10 alte proiecte şi regulamentar nu se poate relua acest vot. Îmi pare foarte rău. În ceea ce priveşte însă Proiectul de lege privind practica elevilor şi studenţilor, am luat legătura imediat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vă anunţ că Partidul Naţional Liberal şi-a schimbat opţiunea şi va vota acest proiect.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Stimaţi colegi, dacă vom continua dezbaterile pe procedură, nu mai votăm legea. Rugămintea este să nu mai aveţi intervenţii suplimentare, că bănuiesc că, dacă mai discutăm, o să... Domnul senator Verestoy.
	Domnul Verestoy Attila: Nu o să vă răpesc mult timp, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi.
	Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rog.
	Domnul Verestoy Attila: Eu cred că am mai făcut şi este bine să mai facem, din când în când, o excepţie care va întări regula. Noi vom susţine şi reluarea votului pentru chiriaşi. Cred că acesta este un lucru important.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Domnul senator Valentin Dinescu, 10 secunde, vă rog.
	Domnul Valentin Dinescu (din sală): Am renunţat, domnule preşedinte.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Domnul senator Gavrilă Vasilescu. Haideţi să votăm, stimate colege şi stimaţi colegi.
	Domnul Gavrilă Vasilescu: 5 secunde.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Poftiţi!
	Domnul Gavrilă Vasilescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, cel mai bun Regulament al Senatului, care există, este plenul. Mulţumesc.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Stimate colege şi stimaţi colegi, plenul poate să decidă dacă se reia un vot, pentru ce anume şi la care lege. Resupun votului dumneavoastră reluarea dezbaterilor şi a votului final pe Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.10/2001. (discuţii în sală)
	Domnul Puiu Haşotti (din sală): Domnule preşedinte, nu mai oferiţi cuvântul nimănui.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Eu nu am oferit cuvântul nimănui, ci am vrut să votăm legile în favoarea Guvernului, domnule senator Haşotti. Păi, le-am adunat pe toate acum şi nu ştiu cum să vorbesc mai repede, ca să putem vota. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra reluării votului la poziţia 20: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile, preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. (discuţii şi vociferări în sală) Deci, vă rog să vă luaţi Regulamentul acasă... Solicitare aprobată de plenul Senatului cu 71 de voturi pentru şi 3 abţineri. Vă rog, Grupul parlamentar al PNL, aveţi cuvântul.
	Domnul Constantin Dumitru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu în numele grupului parlamentar, vorbesc în nume personal. Domnul preşedinte Ion Iliescu a dorit reluarea votului, afirmând că tot dezechilibrul a avut loc din cauza acelui proiect de lege. Daţimi voie să vorbesc! Atunci, nu înţeleg de ce la poziţia 21 n-aţi vrut să supuneţi votului, pentru că s-a dereglat începând cu punctul 19.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu a cerut nici un lider parlamentar. Aşa scrie în Regulament. După ce îl citiţi, o să-l discutăm. Deci, solicitarea de reluare a dezbaterii nu poate fi făcută decât de un lider de grup parlamentar. Dacă domnul senator Haşotti nu cere, nu poate fi reluat votul la punctul 21. Aşadar, resupun votului dumneavoastră - vă rog să trataţi cu seriozitate solicitarea venită din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat - raportul cu un amendament la Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile, preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Vă rog să votaţi. (aplauze) Mulţumim pentru înţelegere tuturor colegilor senatori prezenţi. Vă rog să nu ştergeţi, că nu am anunţat votul. Propunerea legislativă este adoptată de plen cu 72 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri. (discuţii în sală) Trebuie să ofer cuvântul domnului preşedinte Nicolae Văcăroiu. Vă ofer cuvântul, acum, domnule preşedinte? (discuţii la prezidiu) Mai sunt multe puncte pe ordinea de zi. (discuţii şi vociferări în sală)
	La punctul 25 din ordinea de zi - ştiu, fiecare doreşte câte ceva - avem Proiectul de lege privind practica elevilor şi studenţilor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. La votul precedent, listă pentru grupurile parlamentare. Deci, raportul, întocmit de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, este favorabil, cu 3 amendamente. Stimate colege şi stimaţi colegi, vă rog să faceţi linişte! Vedeţi cât de important este un singur vot. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. (discuţii şi vociferări în sală) Din sală: Ce se votează?
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Punctul 25. (discuţii în sală; discuţii la prezidiu). Adoptat de plen cu 76 de voturi pentru şi 8 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să faceţi linişte şi să votaţi! Proiectul de lege este adoptat cu 74 de voturi pentru şi 4 voturi contra.
	La punctul 26 avem înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Vot final. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, raport favorabil fără amendamente. (discuţii şi vociferări în sală)
	Domnul Puiu Haşotti (din sală): Ce punct este?
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule senator Haşotti, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Raport favorabil fără amendamente. Vă rog să votaţi raportul şi proiectul de lege. Cu 71 de voturi pentru şi 1 vot contra, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
	Punctul 27 din ordinea de zi: Propunere legislativă pentru organizarea şi funcţionarea creşelor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Raportul este favorabil, cu multe amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului. (discuţii şi vociferări în sală) Raport adoptat de plen cu 72 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 2 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Precizez că Senatul este Cameră decizională. Legea este organică. Vă rog să votaţi. Propunerea legislativă este adoptată de plen cu 74 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă, o abţinere.
	Punctul 28 din ordinea de zi: Proiect de lege pentru modificarea şi completarea art.43 lit.a), b) şi f), art.44, art.45 alin.4 şi art.49 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, privind norma didactică la educatoare, învăţători şi institutori, precum şi a unor categorii de personal didactic din învăţământul special, adoptat de Camera Deputaţilor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Vot pe raport, cu amendamente propuse de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Vă rog să votaţi. (discuţii în sală) Raportul cu amendamente este adoptat de plen cu 74 de voturi pentru şi 5 voturi contra. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Precizez că legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Proiectul de lege este adoptat de plenul Senatului cu 69 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi o abţinere.
	La punctul 29 din ordinea de zi avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.158 alin.2 din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respinsă de Camera Deputaţilor. Legea este organică. Raportul este favorabil. (discuţii la prezidiu; (discuţii şi vociferări în sală) Din sală: Listă, domnule preşedinte.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Listă putem să eliberăm numai în momentul în care oprim votarea, pentru că nu putem face două lucruri. Supun votului dumneavoastră raportul, întocmit de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, la Propunerea legislativă pentru modificarea art.158 alin.2 din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. (discuţii în sală; discuţii la prezidiu) Raportul este adoptat de plenul Senatului cu 74 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 5 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Vă rog să votaţi. Propunere legislativă adoptată de plenul Senatului cu 74 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 5 abţineri.
	Punctul 30 din ordinea de zi: Proiectul de lege pentru completarea art.10 alin.4 din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind instituirea Bursa Şcolară "Guvernul României". Senatul este Cameră decizională. Legea este organică. Vot pe raport cu amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Raportul, întocmit de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, este adoptat de plenul Senatului cu 74 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Vă rog să votaţi. Proiect de lege adoptat de plenul Senatului cu 73 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 3 abţineri. Liste pentru grupurile parlamentare!
	La punctul 31 din ordinea de zi: Proiect de lege pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale a unor bunuri, adoptat de Camera Deputaţilor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Raportul este favorabil, cu amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului favorabil, cu amendamente. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Vă rog să votaţi. Raportul favorabil, cu amendamente, este adoptat de plen cu 72 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 3 abţineri. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra legii în ansamblu. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege este adoptat de plenul Senatului cu 73 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 2 abţineri.
	La punctul 32 din ordinea de zi avem Propunerea legislativă privind înfiinţarea satului Ţepu de Jos, prin reorganizarea comunei Ţepu, judeţul Galaţi, respins de Camera Deputaţilor. Vot pe raportul favorabil cu amendamente şi vot final. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Raportul este respins de plenul Senatului, întrucât a întrunit doar 58 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 12 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Propunerea legislativă este respinsă de plenul Senatului, întrucât a întrunit doar 45 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă, 19 abţineri.
	La punctul 33 din ordinea de zi avem înscris Proiectul de lege privind schimbarea denumirii oraşului Oţelu Roşu în Ohaba-Ferdinand, judeţul Caraş-Severin. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului fără amendamente, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Raportul, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, este respins, întrunind doar 34 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi 13 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege este respins de plenul Senatului, întrucât a întrunit doar 27 de voturi pentru 33 de voturi contra şi 18 abţineri.
	Punctul 34 din ordinea de zi: Propunere legislativă privind declararea comunei Stoina oraş. Respinsă de Camera Deputaţilor. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Vot pe raport, vot final pe lege. Respins de Camera Deputaţilor. Supun votului dumneavoastră raportul favorabil cu amendamente, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. (discuţii şi vociferări în sală) Vă rog să votaţi şi să nu m ai faceţi gălăgie. Raport respins de plenul Senatului, întrunind doar 50 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 14 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Vă rog să votaţi. Propunere legislativă respinsă de plenul Senatului, întrucât a întrunit 53 de voturi pentru, 11 voturi pentru, 14 abţineri.
	Punctul 35 din ordinea de zi: Proiectul de lege pentru înfiinţarea comunei Otelec, judeţul Timiş, prin reorganizarea comunei Uivar. Legea este organică. Senatul este Cameră decizională. Raportul este favorabil, cu amendamente. Supun votului dumneavoastră raportul favorabil, cu amendamente. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Raportul este respins, întrunind 66 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 6 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. (discuţii şi vociferări în sală) Proiectul de lege este respins, întrunind 66 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 6 abţineri. Listă pentru grupurile parlamentare.
	Punctul 36 din ordinea de zi: Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, respinsă de Camera Deputaţilor. Deci, nu pentru acesta aţi solicitat să-l discutăm la toamnă? (Discuţii în sală) Da sau nu? Da, vă rog, domnule senator Marinescu. Haideţi, vă rog, cum le-am votat pe toate celelalte, să le votăm. Deci, supun votului dumneavoastră raportul favorabil. Avem de dat vot pe raport cu amendamente, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Vă rog să votaţi. Cu 39 de voturi pentru, 28 de voturi împotrivă şi 13 abţineri, raportul a fost respins. Vă rog, domnul senator Marius Marinescu.
	Domnul Marius Marinescu: Domnule preşedinte, să le facem o bucurie cetăţenilor în această vară şi presa acreditată să supervizeze activitatea Guvernului, să aibă posibilitate să participe la şedinţe, ca să nu mai greşească Guvernul. (Rumoare în sală) Vă rog frumos să supuneţi din nou la vot.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Supun imediat la vot. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra proiectului de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Cu 24 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă şi 16 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.
	La punctul 37 din ordinea de zi avem înscris Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Raport de respingere, întocmit de Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor şi are caracter de lege organică. Cu 67 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 2 abţineri, raportul a fost respins. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Cu 20 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă şi 10 abţineri, proiectul de lege a fost respins.
	La punctul 38 din ordinea de zi avem înscris Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. A fost respinsă de Cameră Deputaţilor. Raport de respingere. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului de respingere. Legea este organică. Cu 55 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 6 abţineri, raportul a fost respins. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Vă rog să votaţi. Cu 24 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi 11 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă. Stimaţi colegi, vă mulţumesc pentru turul de forţă pe care l-am făcut. Vă rog să mai aşteptaţi. Faţă de această situaţie, dezbătând toate legile acestea, dupăamiază, cred că nu mai este cazul să avem şedinţa, pentru că am epuizat ordinea de zi pe care trebuia să o dezbatem după-amiază.
	Daţi-mi voie să ofer cuvântul domnului preşedinte Nicolae Văcăroiu, fiind la final de sesiune. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte. (Aplauze în sală)
	Domnul Nicolae Văcăroiu: Mulţumesc. Să ştiţi că nu am să vă reţin mult. Înainte de aceasta, trebuie să vă comunic, stimaţi colegi, că la ora 13,15 avem şedinţă comună a Birourilor permanente la Camera Deputaţilor şi la ora 13,30 avem şedinţă comună a celor două Camere. Am rugămintea să participăm cu toţii la această şedinţă comună. Repet, încă o dată, trebuie să luăm decizii în legătură cu conducerea Televiziunii pe această perioadă a vacanţei, indiferent că dăm un interimat sau nu! În caz contrar, suntem obligaţi săţinem sesiune extraordinară. Deci, rugămintea este să participăm. Stimate colege şi stimaţi colegi, Onorată asistenţă, Încheiem zilele acestea o nouă sesiune, cea de-a VI-a Sesiune a actualei legislaturi, dar prima după aderarea României la Uniunea Europeană. Activitatea legislativă a fost destul de laborioasă, cu toate problemele pe care le-am avut şi încă le mai avem în ceea ce priveşte asigurarea prezenţei. (Rumoare în sală) Să ştiţi că dacă nu doriţi să mai ascultaţi, nu este nicio problemă, nu mai ţin acest discurs şi mă retrag.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să faceţi linişte în sală.
	Domnul Nicolae Văcăroiu: Mulţumesc foarte mult. Am avut o activitate legislativă, stimaţi colegi, destul de serioasă şi vreau să mulţumesc colegilor senatori şi colegelor senator, în primul rând, celor prezenţi, care au fost aproape tot timpul aici. Din păcate, avem un grup destul de numeros de colegi care nu prea ne onorează cu prezenţa şi ne creează mari probleme şi în comisii, şi la plen, şi îmi cer scuze că trebuie s-o spun, dar aceasta este realitatea. Mulţumirile mele se adresează, în mod special, celor care au fost prezenţi. Mai sunt, sigur, câţiva, care lipsesc din motive obiective, sunt în delegaţie, dar, întotdeauna ne-am bazat pe un nucleu de 75 - 80 de senatori. Trebuie să vă spun, pentru că este bine să ştiţi, şi să spuneţi acest lucru şi în circumscripţiile electorale, unde veţi merge, că în această a VI-a Sesiune, totuşi, Senatul României a dezbătut şi adoptat 229 de proiecte de lege, din care: 108 ordonanţe, 51 proiecte de lege primite de la Guvern şi 70 de propuneri legislative. Domeniul este deosebit de complex: economic, financiar, justiţie, administraţie, mediu, protecţie socială, lupta anticorupţie, cultură, sport ş.a.m.d. Avem şi vă dăm un material, dacă doriţi şi aveţi nevoie de el, cu sinteza principalelor proiecte de lege pe care să-l aveţi, de asemenea, în activitatea dumneavoastră în teritoriu. Aş vrea să vă spun câteva cuvinte în legătură cu atenţia care sa acordat adoptării şi dezbaterii în procedură de urgenţă a unor proiecte de lege aflate pe agenda de priorităţi a Guvernului. În această sesiune, Senatul a acordat, de asemenea, importanţă activităţii de control parlamentar. Au fost peste 680 de întrebări şi interpelări care s-au pus Guvernului. Numai 31 au rămas încă fără răspuns. La aceasta, adăugaţi faptul că în această sesiune am avut trei moţiuni simple şi o moţiune de cenzură, din care moţiunea de cenzură pe justiţie a avut câştig de cauză. Adăugaţi, de asemenea, o serie de comisii de anchetă. Unele sunt chiar în curs la ora actuală, extrem de importante şi de folos pentru activitatea noastră şi pentru relaţia Parlamentului şi cu Executivul, şi cu Justiţia şi chiar cu instituţia prezidenţială. Aş dori să apreciez, în mod deosebit, activitatea pe care au derulat-o comisiile permanente şi o spun cu toată sinceritatea, ar trebui să găsim modalitatea de a explica populaţia că laboratorul Parlamentului se află în comisiile permanente. Este activitatea care nu se vede şi nu este în prim plan, dar este extrem de importantă pentru viaţa democratică şi pentru activitatea legislativă a Senatului şi a Parlamentului, în general. Sigur că ne confruntăm, ca de fiecare dată, cu o situaţie aparte, cu câteva comisii care au încărcătură extrem de mare - mă refer la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Mă refer chiar la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi mai sunt câteva. Dar, sigur, aceasta este viaţa! Important este că am reuşit să închidem această sesiune, fără a trimite, pe aprobare tacită la Camera Deputaţilor, proiecte de lege. Au fost 3 - 4 acum vreo lună de zile, dar cam atât şi nu au fost extrem de importante pentru noi. Vreau să apreciez, în mod deosebit, frontul comun pe care lam făcut în lupta împotriva corupţiei, faptul că am reuşit, în termenul pe care l-am convenit cu Guvernul, să adoptăm Legea privind Agenţia Naţională de Integritate şi, iată că, în cursul zilei de ieri, am aprobat şi Consiliul Naţional de Integritate. A fost apreciat. Îl găsiţi în Raportul de monitorizare a României, specificat, în mod deosebit, la Capitolul "Succese ale Senatului României". Este un lucru bun şi trebuie să-l semnalăm. Stimaţi colegi şi stimate colege, anul 2007 marchează, de asemenea, intrarea României în marea familie europeană şi aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Au avut loc foarte multe manifestări la care Senatul României a participat. Mă refer la participarea la Parlamentul European, în 15 ianuarie 2007, la sediul din Strasbourg, cu prilejul manifestării pentru România şi Bulgaria a aderării şi instalarea europarlamentarilor noştri şi a celor bulgari. De asemenea, Senatul României a fost gazda celei de-a 29-a Reuniuni a Comisiei Politice şi Fizice a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră. Au avut loc o serie de conferinţe la nivel de preşedinţi de parlamente naţionale, vicepreşedinţi, la nivelul unor comisii de specialitate. S-a participat de fiecare dată, şi cu succes, iar colegii noştri au prezentat, în permanenţă, informări către Biroul permanent şi către liderii de grupuri, pentru a aduce la cunoştinţă întreaga politică externă derulată de Senatul României în acest interval de timp. De asemenea, semnalez buna cooperare în domeniul interparlamentar, mai ales pe domeniul informaţiei şi comunicării. Aş adăuga cea de-a V-a Ediţie a Forumului privind turismul şi dezvoltarea lor la nivelul autorităţilor locale. Dezbaterile au fost interesante şi sunt de interes pentru România. Stimaţi colegi, pe parcursul acestei sesiuni am încercat - nu ştiu dacă am reuşit în totalitate, dar este un progres pentru creşterea transparenţei în relaţiile cu presa scrisă şi audiovizuală, în scopul informării cât mai complexe a cetăţenilor, cu privire la activitatea Senatului, în general, şi la cea de legiferare, în special. Un vehicul esenţial pentru circulaţia publică a informaţiilor a reprezentat-o pagina de Internet a Senatului. Practic, a crescut, în mod semnificativ cantitatea de informaţii prin Internet, multe informaţii fiind furnizate on line sau în timp optim, acestea fiind disponibile pentru a fi preluate direct de către public, de către presă şi de către alţi utilizatori. Merită să subliniem, stimaţi colegi, succesul pe care l-am avut cu Programul PHARE pentru reorganizarea Senatului. Le-am prezentat permanent, în Biroul permanent, părţi componente ale acestui Program. El este în faza finală. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la succesul acestui Programul, inclusiv secretarului general şi aparatului tehnic. Vom avea, în data de 5 septembrie, o manifestare în care, efectiv, prezentăm întregul program care se află în faza lui finală. Stimaţi colegi, am stabilit pentru această vacanţă parlamentară câteva lucruri. Aveţi, sigur, activitate intensă în circumscripţiile electorale, am stabilit 10 zile în care se fac decontări, aşa cum am procedat de fiecare dată. De asemenea, comisiile permanente vor lucra în această vacanţă, conform programării făcute, câteva comisii chiar două săptămâni, pentru a pregăti cea de-a şaptea sesiune legislativă. Şi, sigur, munca politică pe care o derulează fiecare grup politic parlamentar, firesc, normal profită de această vacanţă. Putem spune, ca să se ştie în general, pentru populaţie, că Parlamentul, Senatul nu este în vacanţă 2 luni de zile. Practic, dacă scădem toate acţiunile concrete pe care le-am stabilit la nivel de Birou permanent şi de plen, înseamnă o lună de vacanţă, iar, dacă adăugăm activitatea pe care partidul o derulează, obligatoriu, pe parcursul a cel puţin 10-15 zile, iată că vacanţa noastră, în realitate, se rezumă la 2-3 săptămâni de zile. Trebuie s-o spunem, pentru că altfel se trăieşte cu impresia că Parlamentul se lăfăieşte câte 2 luni în vacanţă vara şi o lună iarna. Vă rog să-mi permiteţi ca, în numele dumneavoastră, să mulţumim staff-ului nostru, care a fost alături de noi, ne-a sprijinit, a făcut tot ce este posibil să avem condiţii cât mai bune. Mai avem mult de lucru, inclusiv la această sală, legat de sonorizare. Iată că nu reuşim - am adus fel de fel de specialişti - să găsim o formulă optimă de sonorizare, să utilizăm difuzoarele pe care le aveţi pe masă. Vom continua şi sperăm că, în această vacanţă, vom face un pas în acest domeniu. Mulţumesc, de asemenea, presei, care a fost aici, cu noi. Ne convine, nu ne convine, joacă un rol important în ceea ce priveşte informarea opiniei publice şi cred că suntem obligaţi, în continuare, să acţionăm cu şi mai multă transparenţă, să transmitem informaţiile necesare, astfel încât, în final, activitatea pe care o derulăm să fie apreciată la adevărata ei valoare. Vreau să vă mulţumesc încă o dată, să vă doresc activitate rodnică în circumscripţii, să vă doresc o vacanţă plăcută şi dumneavoastră, şi familiilor. Veţi fi, cel puţin 2-3 săptămâni, în sânul familiei. Vă mulţumesc încă o dată şi succes. (Aplauze.) Repet, la 13,30, mergem la Camera Deputaţilor.
	Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumim, domnule preşedinte.
	Stimaţi colegi, două anunţuri foarte importante: sesiunea nu se închide astăzi, ci continuă până la sfârşitul lunii prin activităţi în teritoriu, existând posibilitatea pentru emiterea ordonanţelor de urgenţă. A doua chestiune importantă este că toate legile pe care le-am prezentat astăzi, adoptate de Senat în calitate de Cameră decizională, vor fi depuse la Secretarul general al Senatului având posibilitatea să sesizaţi Curtea Constituţională, în situaţia în care apreciaţi că conţin elemente de neconstituţionalitate: Lege privind înfiinţarea Institutului de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României; Lege pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004; Lege privind hrănirea, echiparea, asigurarea medicală, precum şi cu tehnică, produse şi materiale de resort a personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă; Lege privind practica elevilor şi studenţilor; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei; Lege privind organizarea şi funcţionarea creşelor; Lege pentru modificarea şi completarea art. 43, lit. a), b) şi f), art. 44, art. 45, alin. 4 şi art. 49 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, privind norma didactică la educatoare, învăţători şi institutori, precum şi a unor categorii de personal didactic din învăţământul special; Lege pentru modificarea art. 158 alin. (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Lege pentru completarea art. 10 alin. 4 din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată cu modificările şi completările ulterioare privind instituirea Bursa Şcolară "Guvernul României"; Lege pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale a unor bunuri; Lege pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere; Lege pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă; Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2007 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene; Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari; Lege pentru stabilirea modalităţilor de plată a taxelor aferente apostilei prevăzute la art.3 alin.1 din Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează evidenţa persoanelor, eliberarea actelor de identitate şi activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor; Lege pentru modificarea Legii nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor; Lege privind completarea Legii nr.118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit; Lege pentru completarea art.4 din Legea nr.752/2001 privind Lege privind înfiinţarea Institutului de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României; Lege pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004; Lege privind hrănirea, echiparea, asigurarea medicală, precum şi cu tehnică, produse şi materiale de resort a personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă; Lege privind practica elevilor şi studenţilor; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei; Lege privind organizarea şi funcţionarea creşelor; Lege pentru modificarea şi completarea art. 43, lit. a), b) şi f), art. 44, art. 45, alin. 4 şi art. 49 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, privind norma didactică la educatoare, învăţători şi institutori, precum şi a unor categorii de personal didactic din învăţământul special; Lege pentru modificarea art. 158 alin. (2) din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Lege pentru completarea art. 10 alin. 4 din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată cu modificările şi completările ulterioare privind instituirea Bursa Şcolară "Guvernul României"; Lege pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale a unor bunuri; Lege pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere; Lege pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă; Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2007 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene; Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari; Lege pentru stabilirea modalităţilor de plată a taxelor aferente apostilei prevăzute la art.3 alin.1 din Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează evidenţa persoanelor, eliberarea actelor de identitate şi activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor; Lege pentru modificarea Legii nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor; Lege privind completarea Legii nr.118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit; Lege pentru completarea art.4 din Legea nr.752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române. Vă mulţumesc.
	Şedinţa s-a încheiat la ora 13,20