|
Domnul Petre Daea: Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Am socotit necesar să fac azi, în Senatul României, o declarație politică, pe care aș intitula-o "Refuzul de a crede și de a accepta". Refuz să cred că într-un domeniu atât de drag, necesar, util, mult privit și discutat, cum este agricultura, nu găsim soluții de a gândi proiecte și de a acționa eficient. Refuz să cred că incapacitatea unora, diletantismul altora și indiferența celorlalți, toți puși, într-un fel sau altul, în mănunchiul deciziilor politice sau administrative, pot fi lăsate să administreze câmpul indiferenței în agricultură. Refuz să cred, știind că în acest domeniu au fost și mai sunt încă specialiști și buni români, pentru a nu putea întoarce brazda câmpului în care să se sădească sămânța priceperii și preocupării... Refuz să cred că aici, unde vasul de pregătit al regulilor așezate în tiparul obligativității poate fi umplut cu balastul gândirii în domeniu sau secat de ineficiența promovării regulilor necesare... Refuzul de a crede mă determină să refuz a accepta tot ce se întâmplă în domeniul în care m-am consacrat cu modestia găsită în locul zugrăvit de multe ori, din nefericire, de impostori. De aceea, și acest mesaj se înscrie pe traiectoria colaborării și înțelegerii, pentru a-i putea pune în lanțul preocupărilor pe toți cei ce știu, vor și pot fi puși la treabă. Se discută de fenomene naturale nedorite, secetă, inundații, geruri și vânturi năprasnice, care au influențat, influențează și vor influența, din nefericire, nivelul și calitatea produselor agricole, dar refuz să accept că sunt numai acestea și îmi permit să enumăr și alte câteva, cum ar fi: terenuri abandonate de ordinul a milioane de hectare, suprafețe lucrate prost, structuri de culturi întâmplătoare, abandonarea cuceririlor științifice, răstălmăcirea rezultatelor acestora, cum ar fi organismele modificate genetic, la care se pot adăuga construcții administrative greu de înțeles, consilieri pentru a se învăța cum se pupă vițelul în bot și cum se trage cu coasa. La un asemenea tablou se mai poate adăuga rezultatul lor: găsim în rafturi alimente puține și scumpe, oameni necăjiți, producători agricoli săraci și supărați, sate întregi aflate în întunericul neputinței. Tabloul neîmplinirilor ne determină la meditație și acțiune. De aceea, refuz să cred și să accept că, astăzi, nu găsim un mod unitar de acțiune. Am solicitat în toate intervențiile mele să găsim în variantă guvernamentală acea scânteie care să aprindă nu vreascurile colaborării de moment, ci temeinicia lucrului de durată, dar în zadar - a se vedea stenogramele intervențiilor mele. Solicit și acum, dar, de această dată, îmi permit să fac apel la întreaga clasă politică, de a introduce în agenda discuțiilor posibilitatea acceptării prin voință politică a unui program de orientare și dezvoltare a agriculturii românești, dincolo de ciclurile electorale, ca fiind o urgență a momentului și o șansă pentru viitorul țării. Să folosim experiența anului 2004, când specialiști și instituții au găsit resurse pentru a creiona o orientare până în anul 2025! Naivitatea mea politică este speculată de dorința unui specialist de a înțelege și de a accepta ceea ce biologic s-a consacrat, legile naturii având prioritate directivelor Uniunii Europene și a acelora plămădite în Parlamentul României, unele dintre ele dictate de forța scorului electoral. Dacă demersul de astăzi va avea măcar darul de a ridica semne de întrebare, atunci conștiința mea profesională este acoperită de liniștea începutului. Vă mulțumesc pentru atenție.
|
