Şedinţa Senatului din 11 februarie 2008

		Şedinţa a început la ora 15,20. Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna senator Norica Nicolai, vicepreşedinte al Senatului, asistată de domnii senatori Daniel Iluşcă şi Gavrilă Vasilescu, secretari ai Senatului.
		Doamna Norica Nicolai: Bună ziua! Stimaţi colegi, Conform programului de lucru, aprobat de Biroul permanent, şedinţa de astăzi a Senatului începe cu declaraţii politice.
		Dau cuvântul domnului senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru a prezenta o declaraţie politică. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Ioan Chelaru: Declaraţia politică este intitulată "Radiografia crizei şi sindromul scandalului în ţara fatalităţilor" sau "România - între criza generală şi zoaiele preşedintelui". Conform definiţiei date de dicţionar, termenul "criză" este sau reprezintă un interval de tensiune a unor energii contrare, interval care se încheie cu o rezolvare sau cu o avansare, un progres, o soluţie. Într-o altă accepţiune, criza reprezintă lipsa de ceva, faza critică a unei dezvoltări. De mai bine de trei ani se abuzează de acest termen. Avem şi am avut criză a justiţiei şi criză legislativă, criză a sistemului sanitar, criză economică, criză a învăţământului, criză financiară, criză de politică externă, şocuri constituţionale, apoplexii instituţionale, criză în apoteoză, conflict în metastază. Şi apele îşi ies câteodată din matcă şi muşcă isteric şi necontrolat din maluri, dar vine o vreme când se reaşază, se limpezesc şi curg molcom în matca firească şi pe cursul lor obişnuit. Numai crizele din România nu-şi găsesc soluţii. În anumite intervale reacţionează diferit, se transformă în crize aţipite, mahmure, obosite. Se găseşte cineva însă care le reactivează. Mereu acelaşi, Excelenţa Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu. Aşa fiind, nu este de mirare că batem pasul pe loc. Statul şi ţara nu contabilizează niciun progres, nicio mişcare pozitivă, cât de cât încurajatoare. Guvernul, care trebuie să decidă şi să privească în perspectivă, acţionează prin cârpeli jenante, soluţii fără temei pentru acum şi dezastruoase pentru viitor. Cât priveşte "administraţia prezidenţială" - ca să preluăm, evident ironic, această nefericită formulă - acolo, cred, se regăseşte morbul însuşi al crizei. La rampa media sau în solitudine, Excelenţa Sa Preşedintele României coace mereu câte un subiect de scandal şi criză. Între timp, aflată între parantezele crizei, populaţia şi electoratul sunt cuprinse de lehamite şi de letargie, sunt oameni vlăguiţi, îmbătrâniţi prematur, cu vigilenţa slăbită şi interesul dezamorsat. Voinţa de a participa la destinul comunităţii scade continuu. Oricum am judeca situaţia, marii perdanţi ai acestor perioade de crize sunt oamenii şi ţara. Cetăţenii simt că interesul lor este dispreţuit şi oricum ar fi şi oricine ar conduce (preşedintele sau primul ministru), lucrurile nu vor merge mai bine. La trei ani de la minciuna populistă "Să trăiţi bine!", sociologii analizează astăzi gradul de suportabilitate a mediului social în regim de criză economică şi financiară, de criză energetică. Este o realitate cinică, dar o realitate pe care oamenii sunt constrânşi s-o suporte. La capătul de sus al spectrului social, preşedintele se comportă ca un despot, iar partidele de dreapta - PNL şi PD-L - îşi caută false argumente ca să-şi legitimeze un pedigree aristocratic, după ce averile lor s-au concretizat prin metoda furtului la vedere din agoniseala publică. Deşi evoluează paralel, viaţa oamenilor este afectată de politic, de gestica administraţiei guvernamentale. O radiografie pe scurt a domeniilor de criză ar face mult mai clară dimensiunea reală, paralizantă a necazurilor noastre prezente şi viitoare. Privită prin lentila corectă, starea noastră este următoarea: 1. Am teoretizat mult, poate prea mult, în toată istoriografia noastră şi în toate manualele de istorie asupra unui aşa-zis "destin" local şi naţional; un teritoriu şi un neam aflate la răscrucea tuturor invaziilor şi influenţelor, "a tuturor răutăţilor", cum spune cronicarul. Pe aici au trecut toţi, au luat ce au găsit şi au lăsat ce le-a scăpat printre degete, aş spune. În mod surprinzător, la începutul acestui veac, suntem ocoliţi ca ciumaţii. Ruşii negociază cu bulgarii, o conductă de gaze ne va ocoli sau poate nu, o centrală atomică se va ridica în coasta noastră, canalul Bâstroe va fi dat în folosinţă, fraţii din Moldova se leapădă de noi ca de leproşi, în partea cealaltă, ungurii îşi continuă campania europeană pentru autonomie culturală, teritorială sau ce-o mai fi, dar autonomie să fie. Din momentul intrării în NATO, politica noastră externă s-a manifestat palid şi ineficient. I-am aşteptat 50 de ani pe americani şi acum, când sunt aici, ratăm orgolios raporturile cu vecinii seculari. Acestea toate nu sunt doar consecinţa strategiilor de politică externă, sunt, mai curând, consecinţe ale dezordinii noastre din politica internă. Nu am văzut niciun om politic să pălească în faţa unei realităţi extrem de dureroase: România nu are acces la decizie politică universală, şi nici zonală. Reprezentăm o zonă strategică, dar punctul nostru de vedere nu are greutate, nu suntem luaţi în serios, pe ici pe acolo, suntem toleraţi şi ca prezenţă. Cei care ne ignoră raţionează pragmatic: ce bază se poate pune pe o ţară pentru proiecte de viitor şi de anvergură, dacă această ţară, la ea acasă şi pentru cetăţenii ei, nu înfăptuieşte decât cârpind, fără perspectivă şi fără simţ analitic? Din aceeaşi pricină ne ignoră majoritatea marilor investitori. Inteligenţa preventivă a capitalismului occidental ne va ocoli, pentru că nu-şi asumă nimeni cota de risc economic pe care o probează România. De trei ani, Guvernul şi Preşedinţia, în egală măsură, nu s-au mobilizat deloc pentru a dărâma optica şi prezumţiile de neîncredere ale Occidentului în privinţa siguranţei investiţiilor prin măsuri concrete. Pe noi ne ocolesc banii cum ocolesc caravanele nisipurile mişcătoare. Şi astfel, ţară săracă, oameni săraci, generaţie de sacrificiu... Guvernul încearcă explicaţii jalnice după ce, de peste trei ani, toate măsurile economice au fost bâlbâite şi ineficiente. Astfel, gazul se scumpeşte din cu totul alte raţiuni decât cele reale, leul coboară pe fondul crizei americane, preţurile vor creşte "doar puţin", ca să nu moară populaţia de foame, în rest: păstraţi-vă speranţa, români! Poate copiii noştri vor avea o viaţă mai bună! 2. Un alt deziderat, un alt domeniu de criză este cel constituţional, care implică, inevitabil, domeniul justiţiei în genere. Stimaţi colegi, O reală reformă a justiţiei, dacă s-ar fi dorit, ar fi făcut cu adevărat imposibilă dosariada ultimilor trei ani. Atributul esenţial al unui sistem judiciar reformat este independenţa decizională. Numai aşa dosarele şi-ar fi urmat cursul firesc, procedural şi nu ar fi fost scoase la comanda politică a unor puternici ai zilei. Acest aspect este dublat de un altul care priveşte unitatea de măsură a judecării unor oameni implicaţi, mai mult sau mai puţin, în problematica justiţiei. Iată un exemplu: şi procurorul Ţuluş, şi Norica Nicolai sunt două nume asociate tematicii generice a justiţiei. Pentru cea din urmă s-au aflat argumentele pentru a o califica în mod nedemn şi reprobabil, după părerea mea, drept imorală, iar pentru domnul Ţuluş s-au găsit circumstanţe pardonabile, deşi erorile Domniei Sale sunt mult mai grave şi cu consecinţe net superioare faptelor şi erorilor trecute ale senatoarei Norica Nicolai, colega noastră. Este o disproporţie de analiză care trebuie să ne dea de gândit. Orice idee - ai crede - care vine de la Excelenţa Sa domnul preşedinte "zoitor" Traian Băsescu, orice gogomănie spusă despre un om dobândeşte o nejustificată şi nemeritată autoritate. Chiar şi aberaţiile necontrolate. De altfel, cred că Excelenţa Sa preşedintele tuturor românilor nu iartă toată clasa politică pentru plecarea Monicăi Macovei, a cărei probitate morală şi profesională nu a intrat sub lupa Cotrocenilor niciodată. Ştiţi zicala: "Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă". După logica bizară a Excelenţei Sale, dacă nu Macovei, atunci nimeni. Şi oricine va ocupa fotoliul ministerial, mai devreme sau mai târziu, va ajunge la zidul infamiei. Din pricina unei asemenea prosteşti încrâncenări de a controla un sistem, justiţia va rămâne sine die un domeniu disputat, discutat, confuz şi bolnav. De ce nu se doreşte reabilitarea acestui sistem? Răspunsul este simplu: justiţia este o temă bună pentru căpătuiala electorală, mai profitabilă chiar decât tema claselor sociale sărace, pe care le invocă populist şi surprinzător, mai nou, şi dreapta spectrului politic. Este foarte uşor să linguşeşti electoratul cu teme generice ca: dreptatea, justiţia, moralitatea şi să mocirleşti întreaga clasă politică. Pe un aşa fond discursiv, vom asista în acest an la apariţia unor formule erectile, despre "noua ordine" ce se va instala după alegeri, "ordinea totală" desigur, dacă şi numai dacă puterea va fi a partidelor nou înfiinţate, care îşi zic "de dreapta". Vom avea spectacol şi circ de toată frumuseţea, dar va lipsi pâinea şi tare mă îndoiesc că previziunile şi scenariile se vor înfăptui aşa cum se regizează ele acum, în cotloanele ştiute de la Cotroceni, Victoria sau Modrogan. Rugându-vă să-mi scuzaţi disertaţia, daţi-mi voie să revin la criza constituţională. Eu însumi sunt de acord că nu avem o lege fundamentală perfectă, dar, peste asta, se manifestă la noi o totală rea-credinţă în lectura textului constituţional. Se eludează spiritul şi finalitatea legii, iar litera sa este abordată în maniera care convine momentului şi persoanei. Or, Legea fundamentală nu este gândită intuitu personae, ci este suprapersonală. Ne găsim în situaţia în care se abuzează de demersul la forul interpretativ, Curtea Constituţională. Nu pentru că acest lucru este realmente necesar, ci pentru că actorii politici nu cedează din înverşunare şi, susţin ei, nu mai există o altă soluţie. Onoraţi senatori, O civilizaţie întreagă a evoluat sub autoritatea celor zece porunci. Nu s-a adăugat şi nu s-a extras nicio iotă din textul original. Mi se poate obiecta că nu pot construi eu, analogic, o argumentare, deoarece "Legile lui Moise" reprezintă un text revelat, iar Constituţia României are drept sursă puterea civilă. Corect, însă cele "Zece Table ale Romei Antice" nu erau texte divine, ele reprezentau esenţa obiceiului juridic al cetăţii. Pe schema logică a celor "Zece Table" s-a dezvoltat întregul eşafodaj de concepte şi logică juridică aplicate şi astăzi, şi mâine în toată lumea civilizată. S-a construit interpretând cu bună-credinţă şi adaptând spiritul originar al legii la noi şi noi realităţi sociale. Norma de interpretare nu făcea decât să acopere ineditul ivit, raportul social nereglementat, nu să devină adăugire. Cele "Zece table" au rămas zece, nu au devenit o sută. La noi, Constituţia urmează lunecuşul smintelii generale. Joi seara, nişte domni, oameni serioşi de altfel, comentatori şi analişti politici, discutau cu aprindere despre variantele de interpretare a ultimei soluţii date de Curtea Constituţională în problema desemnării doamnei Norica Nicolai ca ministru al justiţiei. La un moment dat, disputa cu pricina intrase pe teritoriul absurdului. Se punea problema: Poate Excelenţa Sa Preşedintele refuza un ministru o dată sau o dată, dar de mai multe ori câte o dată? "Câţi îngeri stau pe vârful unui ac?" - era o celebră dispută scolastică, foarte serios analizată pe vremea studenţiei mele, din care puteai învăţa măcar să operezi cu silogismul şi logica aristotelică. Din bâiguielile noastre cu "dacă, o dată sau de mai multe ori, dar o singură dată" ne vom alege cu ce va dori Excelenţa Sa preşedintele "zoitor" să aleagă. De ce? "Că aşa vrea muşchii lui" ar răspunde, fără să clipească, cel mai recent consilier prezidenţial şi chiar unii colegi din noul partid de dreapta. La noi, disputele nu se încheie prin concluzii asumate de toţi beligeranţii, ci prin voinţa unilaterală de mână forte a unui singur om, Excelenţa Sa Traian Băsescu. Ei, nu chiar singur, ci urmat de un cor de repetitori! Lămurirea nu ne-a lămurit. În funcţie de simpatii, rămânem mai convinşi de ceea ce ştim, iar materia cenuşie se blochează. Trăim sub fatalisme. Fatalmente, suportăm crize, avem soluţii de criză, dar niciodată rezolvări. Fatalmente, avem judecăţi fără procese - vezi soluţiile CNSAS - şi procese fără judecată - vezi soluţiile Curţii Constituţionale. Avem "un excelent preşedinte" care, fatalmente, iese pe val din toate disputele. Fatalmente, suntem o ţară care se mişcă centrifug faţă de fiinţa proprie, fatalmente, nu va ceda nimeni şi din nou se va ajunge la Curtea Constituţională, chiar şi în problema reducerii TVA, că doar primul ministru are şi el "muşchii" lui. Mi-am propus o radiografie a crizelor şi, fatalmente, am ajuns la tema scandalurilor. Avem, deci, şi crize, şi scandaluri. Unele scandaluri generează crize, iar crizele grave par să rămână la anexele sferei de preocupare a puterii. Starea socială, mai exact starea de sărăcie, sănătatea, învăţământul, cultura, agricultura - toate sunt segmente aflate în criză profundă. Vom supravieţui? Poate. De fapt, vom supravieţui, fatalmente, ca în toată istoria noastră, că aşa ne este scris. Vă mulţumesc!
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Ioan Alexandru Morţun pentru a prezenta declaraţia politică din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Alexandru Ioan Morţun: Doamna preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Cu o relativă întârziere ce ţine de vizita preşedintelui Nicolas Sarkozy şi de programul Senatului, vă rog să-mi permiteţi să salut rezultatul alegerilor prezidenţiale din Serbia şi, implicit, victoria preşedintelui în exerciţiu al acestei ţări, domnul Boris Tadic. Pentru oricine, pentru orice om raţional, este o victorie importantă. Trebuie să luăm act că ea s-a petrecut într-o ţară care se confruntă cu grave probleme economice şi sociale, unde reformele economice din epoca post-Miloşevici se împletesc cu o dezamăgire cruntă a populaţiei faţă de scăderea nivelului de trai. Victoria în alegeri este oarecum neaşteptată, pentru că s-a petrecut în Serbia, unde mândria naţională a cetăţenilor săi este în continuare rănită de pierderile teritoriale care au avut loc. În acest sens, alegerile la care mă refer au avut loc cu câteva zile înainte de posibila declarare unilaterală a independenţei regiunii Kosovo, leagăn istoric al civilizaţiei sârbeşti. Şi, cu toate acestea, în ciuda unei campanii cu accente populiste şi ultranaţionaliste a contracandidaţilor, forţele democratice conduse de preşedintele Boris Tadic au câştigat. Pentru orice om, victoria este dovada dorinţei de democraţie a poporului sârb, a aspiraţiilor sale de a întoarce spatele trecutului, de a privi spre viitor, spre Europa din care face parte, spre Uniunea Europeană. În acest sens, cred că este de datoria României, deja membră a Uniunii Europene, ca în virtutea relaţiilor de prietenie dintre cele două state să susţină integrarea Serbiei în marea familie europeană. Cred, de asemenea, că România trebuie să devină un partener economic important în relaţiile cu această ţară, parteneriat din care cele două ţări, şi îndeosebi regiunea transfrontalieră, au numai de câştigat. În încheiere, doamnelor şi domnilor senatori, ca vecin şi prieten al Serbiei şi al multora din oamenii săi politici, vă rog să-mi permiteţi să-mi exprim aprecierea faţă de diplomaţia română care, prin toţi factorii decizionali, s-a afirmat, inclusiv la Bruxelles, împotriva recunoaşterii unei probabile independenţe a provinciei Kosovo, fără o decizie în acest sens a Consiliului de Securitate al ONU. Este o decizie raţională, curajoasă care ţine cont de vecinătatea şi prietenia celor două state, dar, în primul rând, în ciuda afirmaţiilor multora, de interesul naţional al României, acum şi în viitor. Vă mulţumesc. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Dorel Constantin Onaca pentru a prezenta declaraţia politică, în numele Grupului parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Dorel Constantin Onaca: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, La bilanţul pe ţară care a fost prezentat în luna ianuarie, domnul ministru Cristian David a arătat starea infracţională din unele judeţe, printre care şi a judeţului Constanţa. Constanţa a devenit un oraş în care asasinatele se produc pe bandă rulantă, grupurile interlope îşi vad nestingherite de activităţile clandestine, iar acţiunile poliţiei sunt ineficiente. Ultimele cazuri care au zguduit Constanţa au fost de o violenţă de neimaginat. Amintim aici cazul persoanei împuşcate în plină stradă, al şoferului de la Deleni, ucis şi incendiat, şi al celor doi pescari dispăruţi. Ca urmare a acestor cazuri, la Inspectoratul Poliţiei Judeţene Constanţa au sosit, pe rând, mai mulţi ofiţeri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, dar, din păcate, cercetările trenează, iar rezultatele întârzie să apară. Un alt aspect care trebuie semnalat este cel referitor la poliţia Comunitară. Prin definiţie, Poliţia Comunitară ar trebui să fie Poliţia noastră, a tuturor. Etimologic vorbind, "comunitar" este strâns legat de cuvântul "comunitate". Aşadar Poliţia Comunitară ar trebui să fie poliţia comunităţii noastre, deoarece infracţiunile stradale sunt cele care deranjează cel mai mult comunitatea. Cel mai tare ne afectează viaţa spargerile de autoturisme, de magazine sau apartamente, hoţii de buzunare, găştile de cartier din cauza cărora copiii nu mai sunt în siguranţă nici pe stradă, nici în faţa blocurilor, nici în faţa casei şi nici la şcoli. Legea nr.371/20.09.2004, care dă posibilitatea legală pentru a înfiinţa Poliţia Comunitară şi are ca principală atribuţie asigurarea ordinii şi liniştii publice, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Fiecare primar a dat frâu liber imaginaţiei în ceea ce priveşte rostul forţelor de ordine locală. În toate statele europene, Poliţia Locală are o istorie de minimum 20 de ani, iar atribuţiile ei sunt îndeplinite cu succes. În România, din păcate, Poliţia Comunitară rămâne un mister, iar activitatea ei este foarte puţin cunoscută. Dacă pentru actuala Autoritate executivă a Constanţei înarmarea cu pistolul este soluţia păstrării ordinii publice, înseamnă că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative trebuie să acorde o mai mare atenţie constănţenilor, dar şi Autorităţii executive. Vă mulţumesc. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Mihai Ungheanu, din partea Grupului parlamentar al PRM, pentru a prezenta declaraţia politică. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Mihai Ungheanu: Doamnă preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Intervenţia mea priveşte armonizarea legilor, modul în care noi reuşim să le punem în acord şi să avem o a anumită coerenţă legislativă. Plec de la cazul deciziei Curţii Constituţionale privind CNSAS-ul, decizie care are în spate şi propunerile Avocatului Poporului. Atrag atenţia că decizia CNSAS nu priveşte numai Legea nr.187/1999 privind accesul personal la dosare, ci priveşte şi ordonanţele de urgenţă - mai ales pe cea de-a doua, din 2006 - pe care Guvernul le-a emis în legătură cu CNSAS-ul. De altfel, cred că este o obsesie a liberalilor, a Guvernului în cauză, de a susţine cu orice preţ menţinerea CNSAS-ului împotriva unei decizii a Curţii Constituţionale, de a readuce la suprafaţă, ca să spun aşa, "un vas scufundat" prin decizia Curţii Constituţionale. Este foarte important să avem în vedere că legea trebuie respectată, că primul care trebuie să o respecte şi să o aplice este Guvernul României şi mai semnalez aici că, din aceeaşi iubire ciudată pentru formaţiuni şi instituţii care acţionează pe lângă lege şi în afara legii... Sunt anumite institute de cercetare cum este Institutul Român de Istorie Recentă... Am să fac odată, de-aici, bilanţul tuturor acestor instituite care nu respectă regula cercetării, care nu se supun Academiei Române şi care, de fapt, sunt instrumente politice şi nu de cercetare ştiinţifică. De ce am făcut această intervenţie? Pentru că CNSAS-ul este datorat unei legi care nu respectă Legea Arhivelor Naţionale. Legea Arhivelor Naţionale care a fost dată în aprilie 1996 este o lege făcută în perfect acord cu Legile Arhivelor Naţionale din întreaga Europă. Subliniez lucrul acesta pentru că, mai ales după integrarea noastră în Uniunea Europeană, asemenea situaţii trebuie avute în vedere. Legea Arhivelor Naţionale ne arată cum se constituie Fondul Arhivistic Naţional al României, cine controlează acest fond, cum sunt aduse la un numitor comun toate celelalte instituţii, care sunt, de fapt, subalternii Arhivelor Naţionale. Este una din preocupările esenţiale pe care le are un stat: să aibă Arhive Naţionale. La noi, prin art.3 al Legii Arhivelor Naţionale, se precizează că: "Administrarea, supravegherea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către Arhivele Naţionale, unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne". Deci este o treabă a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, iar ceea ce precizează, în continuare, în această Lege a Arhivelor Naţionale din 1996, este un aspect nerespectat în general şi, mai ales, de aşa-zisa Lege a CNSAS-ului: "Arhivele Naţionale acordă asistenţă de specialitate şi asigură desfăşurarea unitară a operaţiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor sau deţinătorilor de documente". Deci este cea care coordonează şi controlează întreaga activitate de tip arhivistic din România. Este o mare bancă de date şi este cea care pregăteşte, prin Facultatea de Arhivistică şi Centrul Naţional de Perfecţionare, cadre pentru toate unităţile unde există cercetători şi arhive. Este vorba, deci, de o lege foarte riguroasă care are un aspect militar şi care trebuie respectată. Un alt articol, care este art.9, spune între altele: "Scoaterea documentelor din evidenţa arhivei se face numai cu aprobarea conducerii creatorilor sau deţinătorilor de documente şi - mai ales - cu avizul Arhivelor Naţionale sau al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale." Deci scoaterea unui lot de documente de sub controlul Arhivelor Naţionale nu se poate face fără acordul Arhivelor Naţionale. Ţonţoroiul care se joacă de mai mulţi ani pe arhivele din România cerute de Preşedintele României pentru CNSAS, cerute de CNSAS, cerute de societatea civilă încalcă această lege, care este o lege alcătuită după un model european şi care trebuie să funcţioneze din anul 1996, deci, înainte de a se dezbate în Parlament şi de a fi adoptată Legea privind accesul la propriul dosar. Este limpede că CNSAS-ul trebuie subordonat Arhivelor Naţionale, că nu are dreptul la arhive proprii, conform acestei legi care trebuie respectată. Este de neînţeles cum a putut să se iniţieze acea lege şi cum a funcţionat atâta timp, permiţând accesul la anumite arhive, cum au putut fi cerute şi cum au putut fi cedate, atât timp cât legea din România interzice aceste lucruri. Este Legea Arhivelor Naţionale. Vă mai dau un citat din art.13 - "Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente depun spre păstrare permanentă la Arhivele Naţionale şi la direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale, după cum urmează: documentele fotografice, precum şi peliculele, după 20 de ani de la crearea lor; documentele scrise, cu excepţia actelor de stare civilă şi a documentelor tehnice, după 30 de ani; documentele tehnice, după 50 de ani de la crearea lor" şi aşa mai departe... Arhivele Naţionale stabilesc anii după care se poate avea acces la actele de Arhivă Naţională şi veţi vedea că acest acces este foarte bine precizat şi că acest acces nu a fost respectat. Mai mult decât atât, este vorba de faptul referitor la când şi cine îşi poate păstra arhivele la instituţia dată, pentru că arhivă emite şi un minister, arhivă emit şi primăriile şi multe alte instituţii. Toate sunt datoare să le predea la Arhiva Naţională, dar există ministere care au dreptul să le păstreze, şi, la art.14, veţi vedea care sunt: " Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, alte organe cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, precum şi Academia Română îşi păstrează documentele proprii în condiţiile prezentei legi şi după expirarea termenelor prevăzute la art.13." Şi dacă aceasta este legea, se ridică întrebarea: Cum au putut pleca din fondurile acestor ministere, înainte de un termen prevăzut şi fără aprobarea Arhivelor Naţionale, foarte multe dosare (dosarele pe care le cere cu încăpăţânare CNSAS-ul şi care, cu concursul Preşedintelui României, au şi ajuns la acest Consiliu) ? Aşa că ori se modifică legea, pentru că se încălcă fundamental modelul european al Arhivelor Naţionale, ori se respectă legea şi se intră în normalitatea ei. Am să vă mai citesc din Capitolul IV - "Folosirea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României". Este vorba de ceea ce am vorbit până acum, este vorba despre modul în care aceste documente pot sau nu să fie puse în circulaţie sau - cu un cuvânt mai nou - accesate de cineva. Nu e vorba aici de Internet, este vorba de accesul propriu-zis la aceste dosare. "Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României pot fi consultate, la cerere, de către cetăţenii români şi străini, după 30 de ani de la crearea lor. Pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen, cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare". Deci acest număr, de 30 de ani, trebuie să dea oricui de gândit, pentru că la noi s-au folosit dosare şi s-au dat publicităţii dosare care nu au această vechime de secretizare, pe care legea o precizează în mod expres. Arhivele instituţiilor care "au decedat" prin actul crucial din 1989 sunt, fatalmente, arhive închise; intră în Arhivele Naţionale şi nu sunt la dispoziţia oricărui şantajist politic sau a oricărui grup de presiune care reuşeşte în Parlament să facă o lege pentru şantaj politic. Vreau să spun că decizia Curţii Constituţionale nu a invocat această Lege a Arhivelor Naţionale, care trebuie invocată şi care trebuie aplicată. La art.22 se precizează: "Documentele a căror cercetare poate afecta interesele naţionale, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prin datele şi informaţiile pe care le conţin, sau cele a căror integritate fizică este în pericol nu se dau în cercetare." Fac parte din această categorie mai multe documente care sunt înşirate aici şi vreau să spun încă o dată că şi acest lucru este esenţial. În decizia Curţii Constituţionale sunt avute în vedere nişte prevederi anulate din ordonanţa din 2006, pe care, cu foarte multă largheţe, a emis-o Guvernul României pentru a crea o rază mai mare de acţiune CNSAS-ului. Iată cum stau lucrurile în realitate, în legătură cu Arhivele Naţionale. "Desemnarea personalului însărcinat cu activitatea de arhivă, structura şi competenţa acestor compartimente de arhivă vor fi stabilite de către conducerea unităţii creatoare şi deţinătoare de documente, cu avizul Arhivelor Naţionale sau, după caz, al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale." Or, este evident că CNSAS-ul există şi funcţionează împotriva acestor prevederi legale de la art.22 Capitolul V. Un alt capitol, un întreg capitol, VI, prevede "Răspunderi şi sancţiuni", care sunt de ordin contravenţional - acestea sunt cele mai mici - civil sau penal. Se face închisoare pentru o circulaţie ilegală a acestor arhive. Deci ceea ce vreau să vă aduc dumneavoastră la cunoştinţă, aici, este că legile pe care le facem trebuie aplicate, că Parlamentul şi, în speţă, Biroul nostru permanent trebuie să ia cunoştinţă de această declaraţie politică a mea. O voi face şi în scris către Biroul permanent, pentru că nu emitem legi de dragul de a le emite. Această Lege a Arhivelor Naţionale este din aprilie 1996. Ea nu este respectată. Ea trebuie să fie respectată. Cât despre CNSAS, vreau să spun, finalmente, cu un cuvânt plastic, aşa cum se spune în fotbal, că este o cooperativă de trocuri şi de bişniţă, în bună măsură, că este cooperativa CNSAS. Nu respectă nicio lege şi este cazul ca cei care se gândesc să emită o ordonanţă împotriva Curţii Constituţionale - şi iar mă refer la Guvernul liberal şi chiar la Partidul Naţional Liberal - să se gândească foarte bine că nu se poate acţiona împotriva unei decizii a Curţii Constituţionale, nu se poate reinventa o instituţie care a fost desfiinţată prin această intervenţie şi, mai ales, repet, nu se pot ignora Arhivele Naţionale, legea lor. Prevederile din această lege arată că, de fapt, nu numai decizia Curţii Constituţionale evidenţiază că CNSAS este în afara legii, ci şi această Lege a Arhivelor Naţionale, ale cărei prevederi nu sunt respectate. Aceasta este intervenţia mea, pentru că, încă o dată, ori desfiinţăm această Lege a Arhivelor Naţionale şi rămâne CNSAS-ul, ori CNSAS-ul devine una din instituţiile subalterne ale Arhivelor Naţionale şi abia atunci, în condiţiile legii, poate avea acces la aceste arhive, iar condiţiile legii spun că abia după 30 de ani se poate intra în anumite arhive.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Aţi epuizat deja timpul alocat partidului dumneavoastră.
		Domnul senator Gyorgy Frunda, din partea Grupului parlamentar al UDMR, are cuvântul.
		Domnul Frunda Gyorgy: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Stimate doamne şi stimaţi domni senatori, Declaraţia mea de astăzi vizează funcţionarea Curţii Constituţionale şi deciziile pe care le-a luat în ultimii doi ani. Ultima decizie, pe care Curtea Constituţională a luat-o săptămâna trecută, ridică o serie de întrebări fundamentale, atât ale specialiştilor în drept constituţional, cât şi ale oamenilor politici şi analiştilor din domeniu. Săptămâna trecută, Curtea Constituţională, nu a făcut un act de dreptate constituţională şi nu a îndreptat o eroare adusă de Legislativ, ci Curtea Constituţională, într-un diferend juridic pe temei constituţional, a adăugat la Constituţie. Curtea Constituţională a acordat Preşedintelui României dreptul de veto la numirea unui ministru, drept de veto pe care Constituţia nu îl prevede. Prin aceasta, s-a schimbat echilibrul pe care Adunarea Constituantă din 1990-1991 şi modificările aduse în 2003 încercau să îl plaseze între puterile statului. Curtea Constituţională a fost gândită de noi - am făcut parte din Comisia de redactare a Constituţiei - ca un arbitru între puterile statului, care să tragă un semnal de alarmă atunci când Constituţia nu este interpretată corect de una din puterile statului, urmând ca semnalul de alarmă pe care-l trage Curtea Constituţională să fie trimis Parlamentului, care trebuie să corecteze... (discuţii în sală) ....greşeala pe care...
		Doamna Norica Nicolai: Îi rog pe colegii din sală... Scuzaţi-mă, domnule senator. Sunt câţiva colegi în sală care vorbesc foarte tare şi se aude exact până în faţă. Domnule senator Onaca, rugămintea mea este să vorbiţi mai încet, pentru că domnul Frunda trebuie să-şi susţină declaraţia politică în condiţii corecte.
		Domnul Frunda Gyorgy: Mulţumesc. Pot vorbi şi eu mai încet ca să nu-i deranjez pe dânşii. Vă spuneam de acest rol al Curţii Constituţionale care trebuie să fie un arbitru al respectării Constituţiei. În varianta noastră din 1991, atunci când decizia Curţii Constituţionale este definitivă, trimite atenţionarea Parlamentului, iar Parlamentul rediscută articolul respectiv şi, cu o majoritate de două treimi, ia o decizie legislativă în concordanţă cu observaţiile făcute de Curtea Constituţională. Din păcate, în 2003, această prevedere a fost scoasă din corpul Constituţiei. Decizia Curţii Constituţionale este definitivă, cu efecte depline şi ea nu mai poate fi modificată. Am ajuns în situaţia în care 9 judecători ai Curţii Constituţionale pot da peste cap deciziile legislative ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului. Vorbind neacademic sau nejuridic, putem spune că este un super-legiuitor care cenzurează actele Legislativului, care este manifestarea suveranităţii populare, fără a exista vreo posibilitate de îndreptare atunci când Curtea Constituţională greşeşte. Dacă vrem să fim foarte precişi, putem spune că 5 oameni pot schimba o decizie a Curţii Constituţionale sau 4 oameni, pentru că această Curte ia decizii cu majoritate simplă, chiar dacă nu sunt prezenţi toţi membrii Curţii Constituţionale. Dacă sunt 9 prezenţi, 5 oameni pot decide într-un fel şi acest lucru este absolut valabil. Dacă sunt 7 prezenţi, adică sunt în cvorum, 4 oameni pot decide soarta unei legi care poate fi declarată oricând neconstituţională. Lucrurile acestea nu sunt în regulă. Nu sunt în regulă nici raportate la voinţa manifestată de Adunarea Constituantă din 1991, nu sunt în regulă nici dacă fac o comparaţie între atribuţiile şi puterea Curţii Constituţionale române şi cele din Germania sau Franţa, de exemplu, şi nu este în regulă nici dacă văd cum Curtea Constituţională poate regla şi decide jocurile politice din România. Să nu uităm, Curtea Constituţională a luat şi alte decizii care au fost foarte discutate, dezbătute de către specialişti în drept constituţional şi de către oamenii politici din România. Numai dacă ne gândim la Legea votului uninominal, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea politică şi care trebuia să funcţioneze. Alegerile se apropie şi, iată, legea este blocată din cauza acestui lucru şi este foarte greu de ieşit din acest scurtcircuit constituţional. Numai dacă ne gândim la modificarea Legii răspunderii ministeriale, în cazul căreia, iarăşi, Curtea Constituţională a luat o decizie foarte discutabilă, din punct de vedere constituţional, şi a modificat o instituţie care, ani de zile, a lucrat bine. Mă gândesc la comisia care lucra în cadrul Preşedinţiei României şi propunea preşedintelui avizele pentru începerea sau neînceperea urmăririi penale în cazul miniştrilor. Un al treilea exemplu poate fi Legea referendumului, în cazul căreia Curtea Constituţională a modificat regula jocului în timpul jocului. A stabilit o altă majoritate pentru adoptarea referendumului decât era în lege, şi Parlamentul nu a putut interveni. Nu de mult, Curtea Constituţională a modificat Legea care reglementează funcţionarea Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii. Iarăşi o decizie care este foarte interpretabilă şi, după părerea mea, nu este, din punct de vedere constituţional, corectă. Dar ceea ce a făcut Curtea Constituţională săptămâna trecută întrece măsura constituţionalităţii. Curtea Constituţională, doamnelor şi domnilor senatori, a modificat Constituţia. Curtea Constituţională a României a modificat Constituţia, acordând preşedintelui... (discuţii în sală.)
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Frunda, o secundă. V-aş ruga să vorbiţi mai încet ca să-i putem auzi mai bine decât îi auzim de aici pe domnul Rădulescu şi pe domnul Onaca, cel care tocmai a susţinut o declaraţie politică pe care plenul Senatului n-a întrerupt-o. Aveţi cuvântul!
		Domnul Frunda Gyorgy: Deci Curtea Constituţională a adăugat la Constituţie, a modificat Constituţia, fără ca Parlamentul să aibă vreo putere. Ce putem face ? Doamnelor şi domnilor senatori, Trebuie să luăm act de deciziile Curţii Constituţionale, trebuie să le aplicăm, pentru că acesta este statul de drept, ne place sau nu ne place, pentru că nu avem niciun instrument, nici juridic, nici politic, să modificăm deciziile Curţii Constituţionale. Dar aceasta nu înseamnă că avem dreptul să fim pasivi, să nu facem ceva. De aceea, eu propun, de la această tribună, un dialog între reprezentanţii grupurilor parlamentare pentru a pregăti o revizuire a Constituţiei. Ne place, nu ne place, trebuie să stăm strâmb şi să vorbim drept. Avem o Constituţie lacunară, ambiguă, interpretabilă, care dă posibilitate interpretării unor astfel de lucruri. Doamnelor şi domnilor senatori, trebuie să hotărâm ce vrem. Vrem o republică prezidenţială? Aceasta este în conformitate cu tradiţia istorică a României, tot aşa cum a fost şi în Franţa sau în Italia şi totuşi acolo, în Italia, avem acum o republică parlamentară. Sau vrem o republică parlamentară, cum este în marea majoritate a ţărilor Uniunii Europene? Pentru că, dacă suntem sinceri, cam 400 de parlamentari mult mai greu ajung în posibilitatea de a crea o dictatură decât un singur om; mult mai greu greşesc 400 de oameni decât greşeşte un singur om; e mult mai aspră cenzura comisiilor parlamentare, când numim membrii unui guvern, decât decizia unui singur om, care poate alege miniştrii cum îi vrea el. Desigur, discuţia este incitantă şi pot să vă mai dau zeci de exemple, dar cert este că nu putem rămâne în această struţo-cămilă românească, republica semi-prezidenţială în care preşedintele are puteri mai mari sau mai mici în funcţie de cine ocupă locurile la Curtea Constituţională. Este soluţia cea mai proastă în interesul cetăţenilor acestei ţări şi în dezinteresul funcţionării normale, echilibrate a puterilor statului. Dar trebuie să facem mai mult odată cu revizuirea Constituţiei, trebuie să prevedem atribuţii clare pentru cele trei puteri ale statului, trebuie să prevedem obligaţii pentru fiecare din cele trei puteri ale statului. Constituanta din '91 şi Parlamentul în 2003 au pornit de la o prezumţie greşită, au pornit de la prezumţia că preşedintele, Preşedinţia, Guvernul şi Legislativul se comportă cu bună-credinţă. Greşit. S-a dovedit în ultimii 17 ani, nu numai în ultimii 3 ani, că între niciunul dintre preşedinţii României din ultimii 17 ani şi niciunul dintre primii-miniştri nu a fost o pace fără nori pe cer. Disputele au fost mai mari sau mai mici, blocajele au fost mai mari sau mai mici, dar ele au existat totdeauna. Doamnelor şi domnilor colegi, este inadmisibil ca Preşedintele României să nu aibă un termen limită până când să spună: "Îl accept pe candidatul la funcţia de ministru sau nu". Dacă am prevăzut că preşedintele trebuie să promulge o lege în maximum 20 de zile, iar a doua oară în 10 zile, de ce nu prevedem că preşedintele trebuie să se pronunţe asupra unei probleme concrete în termen de 5 zile. Vreţi să-i dăm preşedintelui puterea de a numi miniştrii? Să o spunem direct. Nu dorim, să spunem că vrem republică parlamentară. Vorbim în ultimul timp şi vorbeşte Curtea Constituţională de conflicte juridice de natură constituţională. Sunt câţiva eminenţi jurişti printre noi. Spuneţi-mi, stimaţi colegi sau doamnelor şi domnilor senatori: ce înţelegeţi din acest conflict juridic de natură constituţională? Vă spun eu: orice conflict interinstituţional poate fi de natură constituţională. Orice conflict instituţional poate fi de natură constituţională. Înseamnă că, oricând, Curtea Constituţională poate interveni în nişte domenii, care nici prin Constituţie şi nici prin legea organică de funcţionare a Curţii Constituţionale nu-i sunt date în competenţă. De aceea, cred eu că este în interesul general al clasei politice, al instituţiilor ţării ca să rezolvăm aceste probleme. Mai avem puţin până la alegerile parlamentare. Nu avem timpul necesar ca să revizuim Constituţia. Dacă acum nu hotărâm de comun acord că este necesară modificarea Constituţiei, dacă în campaniile electorale problema modificării Constituţiei nu va fi una din problemele importante, una din temele necesare obligatorii ale campaniei, următorul Parlament va avea aceleaşi probleme. Dacă avem responsabilitate pentru buna funcţionare a instituţiilor, avem obligativitatea ca fiecare grup parlamentar, fiecare partid, societatea civilă, corpul juriştilor constituţionali, cei care lucrează în Consiliul Europei, reprezentând România sau Uniunea Europeană, să găsim o soluţie comună, să găsim o soluţie viabilă, pentru că dacă nu, sunt sigur că vom avea tot mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, care ne vor împiedica în activitatea noastră. Curţi Constituţionale sau Consilii Constituţionale avem în toate ţările Uniunii Europene, dar, dacă veţi verifica câte decizii dă Curtea Constituţională Germană de la Kalsruhe, care este cea mai fermă, cea mai germană, cea mai punctuală, veţi vedea că, în 4 ani, nu dă atâtea decizii câte dă Curtea Constituţională a României în 4 luni. Şi cu asta v-am spus tot. Cred că avem o obligaţie. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc. În programul prevăzut pentru această zi, declaraţiile politice urmau să fie finalizate la ora 16.30. Vă propun să prelungim nu mai mult de ora 17.00, rugându-i pe colegii care au declaraţii politice, în continuare, să se rezume la timpul alocat.
		Domnul senator Prodan Aurelian Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul Viorel Arion, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Tiberiu Aurelian Prodan: Mulţumesc, doamna preşedinte. Onorat Senat, Timp de doi ani de zile, cu plăcere am făcut parte din Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a Senatului României. Una dintre temele principale care au fost dezbătute în această comisie a fost cea referitoare la migraţia aleşilor locali. Săptămâna trecută, evenimentele petrecute în judeţul Suceava, poate şi în altă parte, m-au determinat să fac o foarte scurtă declaraţie politică privind acest fenomen. Doamnelor şi domnilor senatori, se pare că nici anul 2008, an electoral, prin excelenţă, nu face excepţie în ceea ce priveşte migraţia aleşilor neamului de la un partid la altul. Devenit tradiţional după 1990, acest tip de oportunism politic numit migraţie este cu deosebire întâlnit în cazul aleşilor locali şi este determinat de interese de putere. Mulţi îşi motivează gestul prin grija faţă de comunitatea pe care o reprezintă. Cu alte cuvinte, la baza deciziei de a părăsi partidul pe listele căruia au fost aleşi stă temerea că, în eventualitatea unui eşec al lor, al formaţiunii căreia îi aparţin, nu vor mai beneficia de fonduri de la buget pentru investiţiile pe plan local. Alţii, îmi îngădui să afirm, cei mai mulţi dintre aceştia, au în vedere avantajele politice sau financiare, personale sau de grup. Că este aşa o dovedesc numeroasele analize efectuate de institutele de specialitate pe parcursul tuturor ciclurilor electorale din România postdecembristă. Surprinzător este faptul că, deşi au fost aduse modificări statutului acestora, tocmai în ideea de a stopa migraţia,cel puţin în ceea ce îi priveşte pe aleşii locali, fenomenul nu numai că nu s-a diminuat, ci este în creştere. Se pare că, în România, nimeni nu mai crede în politică, în principii şi în loialitate. În calitatea de senator de Suceava, ales pe listele PNL pe o perioadă determinată, pe care o am, nu pot să trec cu vederea faptul că o serie de primari ai Partidului Naţional Liberal şi-au anunţat, de curând, intenţia de a participa, din partea PD-L, la alegerile locale din acest an. Culmea neobrăzării este că un aşa-zis lider al PD-L, fost PNL până în urmă cu ceva timp, nu s-a sfiit să declare public că PD-L are porţile deschise pentru toţi aleşii locali care vor să-şi schimbe culoarea politică. Ei bine, stimaţi colegi, într-adevăr, constatăm că facem progrese. Adică unii dintre aleşi nici măcar nu se sfiesc să stimuleze migraţia politică. Pur şi simplu, fac acest lucru în mod explicit, fără jenă. La 18 ani de la Revoluţia din decembrie şi la un an de la aderarea la Uniunea Europeană, mă aşteptam la un plus de maturitate şi de bun-simţ din partea celor implicaţi în politică. Se pare, însă, că atitudinea duplicitară devine o regulă a politicii autohtone. Nu izbutim deloc să ne debarasăm, stimaţi colegi, care râdeţi de vechile metehne, nu reuşim deloc să avem caracter în politică. Atunci, îmi pun întrebarea firească: cum vom reuşi, oare, să-i convingem pe alegători să ne respecte? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: dacă va continua fenomenul migraţiei politice, va determina menţinerea clasei politice româneşti la un nivel extrem de scăzut în rândul electoratului. Este un adevăr simplu, uşor de verificat, de altfel. Când nu poţi fi loial, nu poţi să fii nici credibil. Mulţumesc, onorat Senat. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul Viorel Arion, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Viorel Arion: Mulţumesc, doamna preşedinte. România are de recuperat un decalaj foarte mare în domeniul infrastructurii, faţă de restul ţărilor Uniunii Europene. De exemplu, din reţeaua de aproape 80.000 de kilometri de drumuri, doar 20% reprezintă drumuri naţionale, restul sunt drumuri judeţene şi comunale, al căror grad de utilizare a scăzut dramatic în ultimii ani. Aceasta, deoarece numai 21.000 de kilometri din drumuri au fost reparaţi. Şoselele din zonele turistice au ajuns să fie extrem de aglomerate în perioadele de sezon. În raport cu suprafaţa ţării, România are cea mai mică densitate de drumuri din toate statele membre ale Uniunii Europene, adică 33,5 kilometri la 100 de kilometri pătraţi. În şedinţa Senatului din 2 octombrie 2006 sesizam faptul că lucrările de modernizare a drumului naţional Simeria-Petroşani, în lungime de 80 de kilometri, au început în aprilie 2003 şi ar fi trebuit să fie încheiate în iunie 2006, valoarea totală a proiectului fiind, la acea dată, de 46.000.000 euro. În 19 martie 2003, Administraţia Naţională a Drumurilor a contractat această lucrare cu trei constructori, fiecare urmând să construiască un tronson de drum, beneficiarii fiind ITALSTRADE, pentru sectorul Petroşani-Baru, PROODEFTIKI şi CONTRANSIMEX, pentru tronsonul Haţeg-Baru Mare, iar pentru segmentul Haţeg-Simeria, CCF SA BUCURESTI. Între timp, o serie de măsuri administrative şi juridice au fost luate, dar eficienţa lor întârzie să se vadă. Pe hârtie, probabil, lucrurile stau frumos, raportările sunt în grafic. Pe teren, lucrurile arată la fel de prost ca în 2003. Aceleaşi tronsoane de drum veşnic în lucru, sectoare de drum care au devenit un adevărat pericol public pentru cei care se încumetă la drum. Un raport al Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor constata că starea proastă a drumurilor reprezintă un impediment major în calea dezvoltării turismului românesc, în condiţiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale terestră. Reprezentanţii Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor susţin că drumurile constituie un mijloc esenţial nu numai pentru turism, dar şi pentru dezvoltarea ţării. În condiţiile în care turismul Văii Jiului, dar şi cel specific montan din Masivul Retezat, pare a cunoaşte o dezvoltare fără precedent în ultima perioadă, infrastructura este una din marile probleme ale judeţului Hunedoara. Acest tronson de drum devine vital pentru dezvoltarea Văii Jiului, dar şi pentru restul judeţului, având în vedere că legătura cu sudul ţării se face pe acest culoar. Nu în ultimul rând, mediul de afaceri este direct afectat de starea proastă a infrastructurii rutiere, investitorii posibili, atât români, cât şi străini, ezitând în a dezvolta afaceri în judeţ tocmai din acest motiv. Solicit Ministerului Transporturilor să intervină energic şi să asigure finalizarea lucrărilor în cel mai scurt timp. La modul în care arată, acum, această porţiune de drum, terminarea lucrărilor trebuie făcută în paralel cu reparaţiile necesare la porţiunile de drum finalizate în anii anteriori. Solicit, de asemenea, angajamente clare, cu termene care să fie respectate. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Daţi-mi voie să anunţ că, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Ion Vărgău a înţeles să depună declaraţia politică la secretariatul şedinţei noastre. În aceeaşi situaţie se află şi domnul senator Dan Gabriel Popa, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Grupul parlamentar al PD-L mai are două minute pentru domnul senator Jan Vraciu.
		Domnul Adrian Păunescu: Salut cu o tristeţe fraternă prezenţa, printre noi, ca preşedinte de şedinţă, a doamnei senator Norica Nicolai, căreia îi era hărăzit un alt drum, aşa cum mă bucur că ne vom afla împreună, în ciuda a ceea ce se întâmplă în viaţa noastră politică. Lucrurile pe care aş avea să le spun ar putea începe cu o cerere de demisie. Am văzut că preşedintele actual, domnul Băsescu, l-a declarat prim-ministru pe domnul senator Ion Iliescu. L-aş ruga pe domnul Ion Iliescu să demisioneze. Demisionaţi din funcţia de prim-ministru, domnule preşedinte, vă aşteaptă un viitor frumos pe linie strict politică! (Râsete. Aplauze) Adevărul e că este o confuzie rău prevestitoare în viaţa politică şi, într-adevăr, sunt semne de "zoaie". Singura chestiune pe care nu a spus-o domnul Băsescu e cine produce această stare de "zoaie". Să nu cumva să fi fost un dialog într-o oglindă! Să obiectivizăm puţin lucrurile şi să constatăm că, în ciuda aspectului plastic şi uneori ilar, al vieţii noastre politice, România stagnează şi uneori merge înapoi. Din acest punct de vedere, situaţia nu mai poate fi, într-adevăr, tolerată. De aceea, oamenilor politici raţionali le trebuie acum o înaltă conştiinţă de sine şi să încerce să redreseze lucrurile, punându-le pe linia lor firească. Încă o dată susţin, de la această tribună, că noi nu avem a ne raporta, toată ziua - bună ziua, unii la alţii, nu avem a ne cere, în permanenţă, unii altora, demisia. Noi avem de făcut ceva şi de raportat ceva celor ce ne-au ales. Acolo este singura noastră competiţie reală. Slăbiciunea statului român devine un fapt notoriu. După cum ştiţi, există un instinct al bestiei, care simte când posibila ei pradă poate fi atacată. Un anumit instinct bestial domină şi piaţa politică a lumii şi dacă România este atacată în fel şi chip, dar, cu deosebire, atacată de pe teritoriul românesc străvechi al Basarabiei de către un "polcovnic stacojiu" de toată ruşinea, nu este numai pentru că el are chef de asta sau pentru că vrea să facă jocurile stăpânilor săi, a căror lesă o simte în permanenţă pe grumaz, ci şi pentru că statul român e slab. Nu cred că trebuie să răspundem neapărat cu scandal la scandalul la care ne provoacă preşedintele "Vle" Voronin. Mi s-a părut că vorba de duh pe care a spus-o ministrul Cioroianu la Munchen, lui Voronin, e mai degrabă folositoare căci am constatat că domnul preşedinte al Republicii Moldova crede aberant în întâietatea limbii moldoveneşti, în raport cu limba română, deci cu sinea ei componentă. Dumnealui nu a aflat încă versul lui Vasile Alecsandri "Ca doi ochi într-o lumină". Ochii omului, dragă domnule Voronin, nu se nasc pe rând, unul azi şi altul peste 600 de ani. Graiul moldovenesc şi graiul muntenesc s-au născut împreună şi sunt curios ce ar face respectivul purtător de steag antiromânesc dacă noi, românii, am cădea de acord că vorbim limba moldovenească. Probabil că el ar înţelege că trebuie să-şi schimbe opţiunea şi să vorbească direct limba cazahă. Dar, repet, nu acolo este subiectul, subiectul este aici, la noi, în această permanentă hâră, în această permanentă zâzanie, în această permanentă scufundare. Eu nu aş insista asupra relelor de la Chişinău, dacă ele nu s-ar traduce şi printr-o acţiune criminală la adresa unor valori româneşti care ne reprezintă pe toţi. Există o publicaţie la Chişinău, oficiosul Partidului Comuniştilor din Moldova, de fapt oficiosul lui Vladimir Voronin, "Moldova suverană", în care, de mai multă vreme, un cetăţean, care afirmă că a fost trimis ca spion român al SIE, în Republica Moldova, atacă în permanenţă toate valorile româneşti. De curând, acest nemernic, într-un articol în care a înjurat pe absolut toată lumea şi, în acest fel, a făcut un fel de pace între oameni care nu se pot împăca ei, în realitate, cum ar fi Ion Iliescu şi Traian Băsescu, dar şi alte personalităţi ale politicii şi culturii româneşti, acest individ, acest nemernic a afirmat despre poporul român lucruri de o gravitate nemăsurată, spunând, de exemplu: "Românul e născut poet? Nu, e născut trădător şi laş!". Despre cei care cred în unitatea neamului românesc, respectivul, cică fost securist român la SIE, după cum spune el, afirmă că sunt "pro-românaşi". Eu aş întreba, de la tribuna Senatului, cine este acest Mihai Conţiu sau Stronţiu? Cine este el şi cine l-a trimis acolo, şi cine poartă răspunderea acestui atac nemaivăzut? Ne-au atacat şi pro-sovietici, şi ziarişti sovietici, ne-au atacat şi ziarişti din Occident, dar un atac atât de vehement şi de murdar la adresa valorilor româneşti, la adresa statului român, la adresa poporului român însuşi nu am pomenit. Şi cine promovează în ziarul lui Voronin antiromânismul? Este adevărat că l-a trimis Serviciul de Informaţii Externe pe acest Conţiu? Ce responsabilitate are acest Serviciu, în raport cu realitatea pe care o creează în jurul nostru respectivul cetăţean? Este o mare ruşine, nu pentru că nu există asemenea metode, în lumea de azi, cu trimişi să afle ş.a.m.d. Nu vreau să facem pe virginele. Lumea e un bulevard, lumea este o biserică, dar lumea are şi subsolul ei de bordel, aşa că nu vreau să fac pe nebunul şi să spun că nu ştiu că există interese apărate de un spion sau de un trimis, dar mai există, după părerea mea, şi nevoia de a răspunde cineva de ceea ce se greşeşte, pentru că totul trece în contul statului român, toate aceste erori, iar acest nemernic, printr-o acţiune de aproape doi ani, în "Moldova suverană", zilnic, a reuşit să-l aducă aproape de moarte pe marele poet naţional Grigore Vieru. Grigore Vieru a avut două infarcturi, unul datorat direct acţiunii "Moldovei suverane" şi lui Mihai Conţiu. A venit, aproape pâlpâind la Bucureşti, unde eminenţii medici de la Spitalul clinic "Fundeni" l-au apărat şi au reuşit o operaţie în urma căreia Grigore Vieru s-a putut întoarce la Chişinău şi aşteaptă încă vreo câteva săptămâni pentru a i se aşeza în piept un al doilea stent. Eu, care l-am criticat foarte rău, în acest Senat, pe ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, dar rău - şi nu cred că am greşit atunci când l-am criticat - nu pot să fiu nedrept şi să nu vă spun că, la apelul meu către Domnia Sa, pentru salvarea vieţii lui Grigore Vieru, ministrul sănătăţii s-a purtat ca un mare domn şi s-a implicat, personal, în rezolvarea acestei situaţii care nu suportă amânare şi nici măsuri intermediare de sprijin. Aşa cum l-am făcut în toate felurile pentru ceea ce greşea, aşa îi mulţumesc, public, dumnealui şi tuturor medicilor care s-au aşezat în jurul lui Grigore Viere şi, pur şi simplu, i-au salvat viaţa. Cu părere de rău spun, însă, că nici până la această oră, omul care răspunde de cultura română, şi anume, ministrul culturii (să i se ştie numele: Adrian Iorgulescu), nu a dat un semn lui Grigore Vieru, nu l-a interesat viaţa lui. Parcă am trăi, noi toţi, şi basarabenii cu deosebire, în străinătate, în ţara noastră. Parcă am construi o Siberie simulată într-o Românie în care, şi aşa, atmosfera rece dintre oameni îi istoveşte pe aceştia. Am încă două lucruri de spus. Aici s-a vorbit, într-un excelent discurs al domnului senator Gyorgy Frunda, despre Curtea Constituţională şi s-a vorbit despre perspectiva unei schimbări a Constituţiei anul viitor ş.a.m.d. Eu cred că lucrul care ni se poate reproşa nouă, în genere, prin felul stufos în care sunt întocmite lucrurile, este ritmul lent în care rezolvăm ceea ce este urgent de rezolvat. Dacă toate forţele politice raţionale - şi eu nu cunosc în Parlamentul României forţe politice iraţionale (nu înseamnă că nu sunt forţe politice iraţionale dincolo de Parlament) - doresc, într-adevăr, o schimbare pozitivă a situaţiei, ne-am putea aşeza la acea masă rotundă, s-ar putea crea condiţiile de schimbare pozitivă, acum, cât noi mai suntem aici. Nu cred că trebuie să amânăm rezolvările, pentru că noi nu înaintăm, noi ne înşurubăm tot mai mult în propriul nostru mormânt. Lumea ne judecă, lumea care nu era obişnuită cu Parlament, cu acel loc în care se vorbeşte, "se parlează", lumea crede că noi trebuie să fim un Guvern puţin mai larg şi că trebuie să rezolvăm totul imediat. Imediat nu putem rezolva totul, Parlamentul rămâne Parlament, dar unele rezolvări, de natură urgentă, trebuie să încercăm împreună. Nu aş insista dacă nu ar fi posibile încă şi alte anomalii de acum încolo. Domnul Frunda se întreba de ce la Curtea Constituţională a României, sunt atâtea decizii şi la Curtea Germaniei atât de puţine decizii? Pentru că la noi se cere în permanenţă Curţii o aprobare, pentru că nu se înţeleg între ele puterile efective ale statului. Este simplu. De aceea sunt chemaţi pompierii, că arde. Sigur că niciodată pompierii nu trebuie puşi să construiască pe loc o casă, în locul celei pe care au găsit-o arzând şi au salvat cât au putut din ea. Dar haideţi să nu-i mai punem pe oameni în această condiţie. Haideţi să nu mai punem Curtea Constituţională în situaţia de a superviza în permanenţă statul român. Doamnelor şi domnilor, nu pot trece mai departe, fără a vă propune ca, pentru un răgaz al memoriei, să păstrăm reculegerea necesară la plecarea dintre noi a unui valoros ziarist, un om cu care eu, personal, am avut polemici, unele dure, dar care a reprezentat o alternativă în gazetăria românească, este vorba de Max Bănuş. La despărţirea de Max Bănuş propun Senatului României să păstrăm cu toţii un moment de reculegere.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog domnule senator. (Se păstrează un moment de reculegere).
		Domnul Adrian Păunescu: Vă mulţumesc. Ultima idee pe care vreau să o spun. Nu este omeneşte să existe între noi atâta distanţă. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră. Ştiţi câte valori naţionale se află în suferinţă? Mi s-a adresat, de curând, fostul mare campion de şah al României, omul care se poate mândri cu faptul că l-a bătut şi pe Boby Fischer, Florin Gheorghiu, cu necazuri de viaţă mari. În spitalele României se află oameni de cultură, oameni de ştiinţă, cărora actuala stare de lucruri din această ţară le grăbeşte sfârşitul. Cei care nu sunt în spitale, trăiesc în nişte case din care urmează să fie daţi afară maestrul Dan Iordăchescu, importantul regizor Horea Popescu şi aud că şi marele scriitor Dinu Săraru. Eu aş vrea să-mi permiteţi să nu insist asupra numelor, ci asupra problemei. În acest timp, noi nu ne putem concentra asupra obligaţiilor noastre, pentru că ne limităm la polemicile dintre noi. Aşa că închei spunând: "Cine simte că-i în zoaie, Este aşteptat la baie". (Aplauze din sală).
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Jan Vraciu din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Jan Vraciu: Mulţumesc doamna preşedinte. Pentru români "a fi sănătos" reprezintă maximul din ce ţi-ai putea dori în viaţă. Urarea favorită a românilor spusă cu pioşenie şi la trecerea dintre ani, şi de ziua celor dragi, şi când se face simţită apăsarea vârstei înaintate este "sănătate, că-i mai bună decât toate". Iată de ce, în numele acestei valori fundamentale pentru noi şi a faptului că suntem cu toţii contribuitorii sistemului de sănătate, avem dreptul să demascăm erorile fatale ale acestuia şi să cerem îndreptarea lui. Când a fost numit ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu a declarat că începe reforma cu scandaluri şi contestaţii în justiţie, cu decizii neconstituţionale şi promisiunea că vor pleca "feudalii" din sistem. Acestea au fost promisiunile. Să vedem ce a făcut. A pus manageri coloraţi politic în culorile partidului Domniei Sale, iar incompetenţa acestora nu a scutit spitalele să facă datorii. A schimbat conducerea Casei de asigurări pe motiv că nu mai erau bani pentru medicamente, deşi prefecţii comunicaseră că banii ajung. A anunţat licitaţii, dar, în schimb, a continuat un sistem prin care la contracte de câteva mii de euro se pot face acte adiţionale de câteva milioane. A pus bazele unui program naţional de analize obligatorii a cărui eficacitate a fost imposibil de dovedit încă de când se afla în stadiu de proiect. Chiar un înalt oficial din minister a recunoscut că dacă cineva îşi face setul obligatoriu de analize nu se poate spune că este sănătos medical. Acest decor a căpătat accente şi mai sinistre de când asistentele şi infirmierele pleacă pe capete din ţară, iar medicii îşi oferă ştiinţa altor spitale din Europa, în căutarea demnităţii la care au visat când şi-au ales profesia. Nu este zi să nu aflăm de la buletinul de ştiri noi şi noi reeditări ale "Morţii domnului Lăzărescu", dar nu în varianta premiată la Cannes, ci în varianta Târgovişte, aşa cum am văzut la jurnalele de ştiri, zilele trecute, când o bătrână a fost găsită de către rude moartă în casă, după ce acesteia i s-a refuzat în două rânduri internarea. Când afli despre asemenea lucruri, te trec fiori de groază şi primul lucru la care te gândeşti este acela că nu ai fost tu, sau cineva drag în locul acelui om care a murit cu zile. Cea mai mare hibă a sistemului de sănătate în România este cel al managementului. Dar cum să le ceri directorilor de spitale să fie buni manageri când tu, ca ministru al sănătăţii, te autodeclari întâiul manager al ţării şi nu reuşeşti să cheltui decât 60% din banii pe care i-ai încasat pe taxa de viciu, în loc să realizezi din suma colectată finanţarea programelor de sănătate sau reparaţii capitale ale spitalelor. Taxa de viciu bine întrebuinţată trebuia să însemne aparatură medicală şi echipamente de comunicaţii, ambulanţe performante, medicamente, materiale sanitare şi de laborator. Toate acestea sunt fapte. Fiecare din ele punctează un eşec. Fiecare eşec se măsoară în decese care produc traume ireparabile familiilor victimelor, eşecul de care ministrul contabil nu a dat socoteală. În loc de asta, se spală pe mâini de toate relele din sistemul sanitar şi nu se consideră în nici un fel răspunzător sfătuindu-i pe bolnavi să-şi verse nemulţumirile într-o cutie poştală. În tot acest timp, continuă să-i protejeze pe managerii de spitale care se fac vinovaţi doar pentru faptul că-i sunt colegi de partid. Oare câţi români bătrâni, tineri, nenăscuţi mai trebuie să moară din cauza incapacităţii manageriale, ca lipsa de competenţă să fie recunoscută public? Întrebare retorică, de altfel. De aceea, de la această tribună, Partidul Democrat Liberal îi cere ministrului Nicolăescu, supranumit şi ministrul morţii, în numele contribuitorilor români la sistemul de sănătate şi în numele familiilor care au dat tribut morţii din culpe medicale, un răspuns public, o reacţie publică privind vinovaţii şi măsurile luate. În caz contrar demisia ar reprezenta un act de onoare şi nu o măsură politică. Vă mulţumesc.
		Declaraţii politice nesusţinute în plenul Senatului.
		Domnul Ion Vărgău: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Anul 2007, cel al integrării în Uniunea Europeană, a reprezentat pentru români un an al speranţelor şi al credinţei că viaţa lor poate fi decentă: venituri care să le asigure plata utilităţilor şi hrana zilnică, posibilitatea să-şi întreţină copiii la şcoală, medicamente accesibile tuturor, tratament nediferenţiat în spitale, posibilitatea unui concediu decent după un an de muncă. Desigur, viaţă decentă într-un alt stat european înseamnă mult mai mult, dar românii îşi doresc în primul rând normalitate şi asta au sperat să obţină de la momentul ianuarie 2007, însă, după un an de la integrarea în familia europeană, ei se simt abandonaţi. După numeroase conflicte şi lupte de orgolii pe scena politică, la care au privit nedumeriţi, fără să înţeleagă ce se întâmplă şi, mai ales, fără să înţeleagă de ce aceia pe care i-au creditat cu încredere în 2004 nu se preocupă cât de puţin de soarta lor, speranţele românilor s-au spulberat treptat şi, în loc să rămână în ţara lor, alături de familiile lor, au preferat să caute normalitatea în alte state europene. Cei mai mulţi dintre cei care au avut încredere în preşedintele Băsescu, cel care promitea la începutul anului 2005 că va fi "preşedintele tuturor românilor" şi se erija în omul dreptăţii, s-au lămurit de faptul că totul a fost doar un teatru ieftin şi un discurs fără nicio finalitate, doar o încercare de creionare a imaginii politice personale. Cei care ar fi trebuit să reprezinte un punct de echilibru şi mediere în plan politic, s-au dovedit în fapt un punct de destabilizare şi un generator permanent de conflicte, al cărui unic scop a fost şi este aducerea la guvernare a Partidului Democrat. Pentru Traian Băsescu, clasa politică românească arată, aşa cum Domnia Sa a declarat într-o emisiune a televiziunii publice, ca nişte "zoaie pe geam". L-aş întreba pe domnul preşedinte, partidul pe care-l doreşte cu atâta încrâncenare la conducerea destinelor acestei ţări şi din care provine şi Domnia Sa nu face parte din aceeaşi clasă politică românească? V-aţi străduit cât aţi putut de mult să creionaţi în negru imaginea politicii româneşti, fără să realizaţi de fapt că şi dumneavoastră, şi partidul al cărui partizan sunteţi faceţi parte din politica românească. Sau preşedintele tuturor românilor împarte politica românească în două tabere? Domnule preşedinte Băsescu, imaginea aceasta, pe care dumneavoastră o percepeţi în acest mod, este de fapt rezultatul activităţii dumneavoastră de mai bine de trei ani la Cotroceni, iar geamul de care vorbiţi este imaginea României, peste care aţi aruncat permanent cu noroi! Aţi discreditat permanent şi sistematic clasa politică, Parlamentul şi Guvernul (mai ales de când PD a ieşit de la guvernare), aţi subestimat permanent presa şi aţi mers până la discriminare şi agresiune la adresa celor care îşi făceau datoria de jurnalişti, atunci când aţi considerat că întrebările pe care vi le adresau erau prea directe. Acum priviţi pe acest geam şi ce vedeţi? Rezultatul activităţii Preşedintelui României, doar atât, şi o recunoaşteţi public: nu vă place! Ce să înţelegem? Că v-aţi dezamăgit singur? Atunci milioanele de români ce mai pot spune? Că nu aţi fost în stare să găsiţi soluţia care să facă acest geam curat şi limpede, să permită soarelui să intre în casele românilor, să-i facă mai încrezători, mai veseli, mai optimişti, să trăiască sentimentul că nu au greşit în 2004 când v-au ales şi că, în sfârşit, soarele a pătruns şi în viaţa lor! De fiecare dată când se găsea o soluţie din partea unui partid politic, dacă acela nu era PD, făceaţi tot posibilul să aruncaţi acele "zoaie", de care pomeneaţi, în partidul respectiv, fără să vă pese o secundă că soluţia respectivă putea aduce o rază de soare în viaţa românilor. O astfel de situaţie a fost legea pensiilor, pe care Partidul Social Democrat a iniţiat-o şi a susţinut-o şi pe care l-aţi acuzat că este părtaş la guvernare, de parcă acesta era lucrul cel mai important, şi nu faptul că cineva se preocupa de soarta pensionarilor. Dar Partidului Social Democrat nu i-a păsat de acuzele şi încrâncenarea cu care aţi încercat permanent să-l discreditaţi şi a luptat până la capăt, chiar din opoziţie, să facă viaţa pensionarilor mai uşoară, iar această lege a intrat în vigoare, cu toată opoziţia dumneavoastră. Din păcate, aceste majorări nu şi-au atins scopul pentru că actuala Putere, prin politica de dreapta, a condus la majorări de preţuri, la introducerea de noi taxe şi impozite, astfel că, practic, o parte din populaţia României, în acest moment, este sufocată de datorii. Plata facturii la întreţinere este o povară, lista alimentelor de bază se scurtează de la lună la lună, de medicamente nici nu mai poate fi vorba. Anul 2008 este un an electoral şi dacă exista speranţa că, cel puţin pe acest considerent, românii vor putea beneficia de o oarecare relaxare a poverilor, premierul Tăriceanu a fost tranşant: fără pomeni electorale! Dar românii nu au nevoie de pomeni, vor doar ca munca lor să fie răsplătită aşa cum se cuvine şi să poată avea şi oferi copiilor lor o viaţă normală, decentă. Oare cer prea mult? Este o întrebare la care noi, toţi politicienii, cei responsabili de destinul semenilor noştri, ar trebui să gândim permanent. Iar dacă acest lucru nu l-am făcut până acum, ar trebui să ne dea de gândit, pentru că românii nu sunt naivi. Au avut răbdare dintotdeauna şi au îndurat multe de-a lungul istoriei, însă când a sosit momentul, au ştiut să-şi facă singuri dreptate! Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Dan Gabriel Popa: La sfârşitul săptămânii trecute Prefectura Argeş a organizat o dezbatere asupra influenţei taxei auto asupra situaţiei economico-sociale din judeţul Argeş. Am participat la această dezbatere, la iniţiativa prefectului, felicitat de altfel pentru iniţiativă de către participanţi, chiar dacă o parte a presei locale anunţă drept iniţiator PNL-ul judeţean, în încercarea liderului acestui partid de a-şi atribui o importanţă mult mai mare decât cea reală. Oricum, teama aceasta a taxei auto este cu adevărat un subiect de mare interes în Argeş având în vedere că industria auto din România a pornit de aici, prin DACIA şi ARO. Şi, din fericire, încă există această familie a celor care lucrează în industria auto, nu mai puţin de 30 000 de oameni angrenaţi în activitate la Dacia-Renault şi la cei 149 de furnizori, fără a mai exista Aro Câmpulung, falimentat, vândut şi desfiinţat prin implicarea unor personaje încă prea puternice pentru a li se atribui în mod oficial vinovăţii. Am ascultat în dezbatere puncte de vedere cu mare greutate, venite din partea domnilor Constantin Stroe - preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, Francois Fourmont - director general Automobile - Dacia şi a liderilor de sindicat, domnii Pavelescu şi Iordache, precum şi a altor importanţi manageri de societăţi din domeniul auto. Domniile Lor doresc să atragă atenţia Guvernului şi tuturor politicienilor, ca, înainte de a lua o decizie asupra taxei auto, să ţină cont de următoarele aspecte esenţiale: efectele economice ale industriei auto din România, ca şi implicaţiile sociale sunt extrem de importante, fapt dovedit atât de succesul Dacia, cât şi de eşecurile Aro, Tractorul, Semănătoarea, Autobuzul; România nu trebuia să ajungă, din cauza taxei auto, în faţa Curţii Europene de Justiţie; nu există, încă, o directivă a Comisiei Europene, aplicabilă tuturor celor 27 de ţări din Uniunea Europeană privind taxa de primă înmatriculare; trebuie evitate situaţiile create în Polonia şi Bulgaria; forma şi cuantumul taxei de primă înmatriculare au atât miză economică, dar şi în ceea ce priveşte sănătatea publică şi securitatea în trafic. Vă mărturisesc că m-am gândit în timpul acestei dezbateri că, de fapt, nu este o dezbatere în adevăratul sens al cuvântului pentru că nu am auzit argumente în favoarea actualei taxe. Tot ceea ce s-a spus a dovedit că taxa este într-un fel sau altul discriminatorie. Nu nivelul taxei pentru daciile noi deranjează în primul rând, ci, perspectiva ca aplicarea injustă a taxei va crea dezavantaje industriei auto autohtone, atât în ceea ce priveşte performanţa economică, dar mai ales, în ceea ce priveşte locurile de muncă. Acestea sunt argumentele de care Guvernul nu are voie să nu ţină cont atunci când decide asupra taxei auto, argumente pe care puţinii parlamentari de Argeş participanţi la această întâlnire, doar 4 din 13, niciunul de la PSD, trebuie să le susţină, chiar dacă şeful unuia dintre ei este încă prim-ministru. Din punctul meu de vedere, taxa auto a Guvernului Tăriceanu este o decizie care nu ţine cont decât de nevoia de a lua bani de la oameni, cât mai mulţi bani pentru buget. O taxă care în niciun caz nu protejează mediul, pentru că nu poluatorii plătesc cel mai mult. O taxă fiscală al cărei nivel este prea mare pentru cei care doresc să-şi cumpere o maşină mai bună decât cea pe care o folosesc acum şi pentru cei care vor să-şi cumpere prima maşină. O taxă care s-a încasat după intrarea în Uniunea Europeană păcălind românii într-un mod imoral, ilegal, şi instanţele o spun. Taxa de primă înmatriculare, care se aplică acum, trebuie înlocuită cu ceea ce s-a dorit la începutul anului 2007, o taxă cu adevărat de mediu, suportabilă de către cumpărătorii de autovehicule, care să ţină cont de emisiile de gaze şi particulele poluante şi care să nu ducă România în faţa Curţii Europene de Justiţie după avertismentele repetate ale Comisiei Europene. Iar, în ceea ce priveşte industria auto din judeţul Argeş, sunt convins că nu de protecţie are nevoie pentru că este deja foarte puternică prin calitatea oamenilor şi a produselor. Are însă nevoie de o legislaţie stabilă, coerentă şi neinfluenţată de interese economice, contrare dezvoltării producătorilor autohtoni. Chiar şi Guvernul Tăriceanu trebuie să admită acest lucru, aşa cum şi alte Guverne din ultimii ani au înţeles.
		Doamna Norica Nicolai: Stimaţi colegi, înainte de a supune votului dumneavoastră ordinea de zi, permiteţi-mi să dau citire unei note pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.38/2007 privind importul în România al produselor de protecţie a plantelor şi al mostrelor, ajutoarelor şi donaţiilor de produse de protecţie a plantelor din ţări terţe; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2007 privind reglementarea unor aspecte legate de lucrările de modernizare a sectoarelor de cale ferată aflate pe coridorul IV paneuropean supuse modernizării; Lege pentru modificarea anexei la Legea arendării nr.16/1994; Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Serbia privind cooperarea în domeniul combaterii criminalităţii organizate, traficului ilicit de stupefiante şi a terorismului internaţional, semnat la Bucureşti, la 5 iulie 2007; Lege pentru aderarea României la Acordul semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005, de modificare a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000; Lege pentru aderarea României la Acordul de cooperare între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, în vederea combaterii fraudei şi a oricărei alte activităţi ilegale în detrimentrul intereselor financiare ale acestora, semnat la Luxemburg, la 26 octombrie 2004.
		Stimaţi colegi doresc să vă prezint o informare cu privire la scrisorile Preşedintelui României privind participarea cu forţe armate la misiuni în afara teritoriului statului român. Potrivit Legii nr.42/ 2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Preşedintele României informează Parlamentul că a aprobat participarea României în anul 2008 la acţiuni în afara teritoriului naţional precum şi la misiuni ale Uniunii Europene din Kosovo - PESA Kosovo.
		Stimaţi colegi mai fac un ultim apel pentru colegi, ca să se prezinte în sală pentru a aproba ordinea de zi. Stimaţi colegi vă rog să vă ocupaţi locurile în sală pentru a supune votului dumneavoastră ordinea de zi şi programul de lucru. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Cu 65 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi o abţinere ordinea de zi şi programul de lucru au fost aprobate.
		La punctul 3 din ordinea de zi avem înscrisă alegerea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea societăţii civile. Rog Comisia juridică de numiri disciplină imunităţi şi validări să ocupe loc în sală pentru a prezenta raportul.
		Domnule senator Şerban Nicolae am observat târziu, colegul dumneavoastră de grup parlamentar, la chestiuni organizatorice. Bănuiesc că domnul Neagoe are câteva anunţuri şi vă rog să-mi permiteţi să-i dau cuvântul înainte de a intra în dezbatere. Aveţi cuvântul domnule senator, microfonul 3.
		Domnul Otilian Neagoe: Da. Mulţumesc doamna preşedinte. Domnilor colegi vrem să informăm plenul Senatului că în şedinţa din 11.02. 2008 Grupul parlamentar al PSD a decis schimbări în structura comisiilor permanente ale Senatului pe locurile care revin Grupului parlamentar al PSD, după cum urmează: la Comisia pentru politică externă doamna senator Nora Cecilia Rebreanu în locul domnului senator Cristian Diaconescu. la Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă doamna senator Nora Cecilia Rebreanu în locul domnului senator Angel Tîlvăr. la Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital domnul senator Radu Cătălin Mardare în locul domnului senator Ovidiu Teodor Creţu. la Comisia economică, industrii şi servicii domnul senator Ovidiu Teodor Creţu pe locul care este vacant. la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului domnul senator Marin Bobeş pe locul care este vacant în urma demisiei domnului Ion Filipescu. la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială, domnul senator Nicolae Mărăşescu, în locul domnului senator Ovidiu Teodor Creţu. la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport domnul senator Anghel Iordănescu, în locul domnului senator Ion Moraru. la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi domnul senator Ion Moraru, în locul doamnei senator Lucia Tomoiagă. la Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului domnul senator Nicolae Mărăşescu, în locul domnului senator Ovidiu Teodor Creţu. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu domnule senator.
		Pentru chestiuni organizatorice domnul senator Ungheanu, microfonul 2. Aveţi cuvântul.
		Domnul Ungheanu Mihai: Doamna preşedinte de şedinţă, nu sunt la chestiuni organizatorice, ci procedurale. Vreau să vă întreb ce înseamnă punctul 2, unde scrie informare, adică se anunţă doar şi se trece mai departe? A fost difuzat textul sau cele două texte pentru fiecare senator? Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu are nici un cuvânt de spus? Noi nu spunem nimic în legătură cu aceste scrisori ale preşedintelui? Este prea formală această procedură!
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator am înţeles. În conformitate cu Legea nr.42/2004 preşedintele, care are aceste competenţe date prin lege, are obligaţia să informeze Parlamentul. Fiecare dintre colegi a primit scrisorile preşedintelui în care sunt prezentate şi raporturile de forţe. Parlamentul doar ia act de această informare. Vă mulţumesc.
		Doresc să supun votului dumneavoastră, în bloc, dacă sunteţi de acord, propunerile formulate de colegii de la PSD în legătură cu o serie de schimbări în comisiile permanente ale Senatului. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Cu 72 de voturi pentru şi un vot împotrivă, Senatul a aprobat componenţa comisiilor. Le urez succes colegilor mei!
		Revenim la punctul 3 din ordinea de zi: Alegerea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea societăţii civile. Domnule vicepreşedinte Şerban Nicolae, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul. Microfonul 7.
		Domnul Şerban Nicolae: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere candidaturile pentru funcţia de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, pe locul rămas vacant din partea societăţii civile. Este procedura prevăzută de Constituţie şi de alin.2 al art.20 din Legea nr.317/2004 privind CSM. Locul a rămas vacant ca urmare a decesului fostului senator Avram Filipaş, bine cunoscut profesor de drept. S-au depus patru candidaturi. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere aceste patru candidaturi, după cum urmează: Petre Lăzăroiu, propus de Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir"; Ioan Florin Streţeanu, propus de APADOR-CH, Comitetul Helsinki, Freedom House şi Grupul pentru Dialog Social; Ruxandra Neagu, propusă de Asociaţia Magistraţilor din România şi Corneliu Turianu, propus de Alianţa pentru Lege şi Ordine din România. Am adoptat un raport favorabil de validare a mandatelor, după cum urmează. În ceea ce priveşte votul, a rezultat că doi dintre candidaţii propuşi, respectiv, Ruxandra Neagu şi Petre Lăzăroiu, au întrunit numărul de voturi necesar validării, respectiv majoritar faţă de numărul de membri prezenţi. Au fost prezenţi 7 membri ai Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Doamna Ruxandra Neagu a obţinut 5 voturi pentru, domnul Petre Lăzăroiu a obţinut4 voturi pentru. De asemenea, comisia, analizând dosarul de candidatură al domnului profesor Corneliu Turianu şi prevederile legale incidente în speţă, a constatat că Domnia Sa nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lit.d alin.2 art.20 din Legea nr.317/2004, în sensul că membrii propuşi să facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii din partea societăţii civile nu trebuie să fi avut calitatea de membru al unui partid politic sau să fi îndeplinit, în ultimii 5 ani, funcţii de demnitate publică. Constatând că domnul Corneliu Turianu este în prezent într-o funcţie de demnitate publică asimilată cu funcţia de secretar de stat, respectiv, cea de membru în colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, am considerat că această candidatură nu îndeplineşte condiţia legală. Întrucât comisia nu poate să elimine niciuna din candidaturi, ci doar îşi dă avizul cu privire la acestea, propunem validarea unuia dintre cei doi candidaţi care au întrunit numărul de voturi pentru aviz favorabil în comisie, dar, potrivit alin.1 art.21 din Legea nr.317/2004, "Senatul alege, dintre candidaţii prevăzuţi la art.20, cei doi reprezentanţi ai societăţii civile", cu precizarea că este un singur loc vacant. În aceste condiţii, plenul Senatului urmează să aleagă dintre cele patru candidaturi propuse, cu precizările pe care le-am făcut în raport. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Sunt chestiuni prealabile înainte de a formula procedura de vot? Domnul senator Vasilescu şi domnul senator Funar. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gavrilă Vasilescu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, vreau să fac o mică corectură la ceea ce a precizat domnul vicepreşedinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Şerban Nicolae. Este vorba de art.20 alin.2 lit.d din Legea nr.317/2004, care spune că reprezentanţii societăţii civile, care pot fi aleşi conform Constituţiei, să facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii, nu pot face parte din acest consiliu dacă au calitatea de membru de partid sau au îndeplinit în ultimii 5 ani funcţii de demnitate publică. Se pare că, în această situaţie, conform CV-urilor prezentate, nu sunt numai unul sau doi, ci se pare că sunt toţi patru în această situaţie. Deci, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimii 5 ani este funcţie de demnitate publică şi, aşa cum era în lege, judecător la Curtea de Conturi - vă rog să verificaţi Constituţia şi să constataţi că regimul juridic este acela de magistrat - este tot funcţie de demnitate publică. Eu vă propun să retrimitem raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, să revedem propunerile respective şi să luăm o decizie. Cred că s-a grăbit puţin Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări când a dat acest raport. Deşi sunt membru al acestei comisii, fac precizarea că nu am fost la şedinţă când s-a dat votul. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Alte intervenţii pe marginea acestei chestiuni? Doamna senator Rodica Stănoiu. Vă rog, doamna senator, microfonul 3. Aveţi cuvântul.
		Doamna Rodica Mihaela Stănoiu: Îmi cer scuze de la început pentru ceea ce vă voi spune, fiindcă, fără doar şi poate, are o tentă de maliţiozitate. Mai bine mai târziu decât niciodată. Dacă domnul senator Vasilescu nu ridica această chestiune prealabilă şi noi votam, şi era votul Parlamentului, şi era contrar prevederilor constituţionale, cineva s-ar fi adresat Curţii Constituţionale. Şi atunci am fi zis că este vinovată Curtea Constituţională, nu noi, care nu ne uităm suficient şi nu facem ceea ce trebuie atunci când trebuie. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Doamna senator, înţeleg că opinia domnului senator Vasilescu este şi a Domniei Voastre. Aveţi aceeaşi opinie ca şi domnul senator Vasilescu! Aveţi cuvântul, domnule senator Şerban Nicolae.
		Domnul Şerban Nicolae: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, având în vedere faptul că nu ar fi în regulă să tranşăm prin vot o chestiune de interpretare a legii, daţi-mi voie ca, în numele comisiei, să fiu de acord cu propunerea făcută de domnul senator Vasilescu şi să vă rog să aprobaţi retrimiterea la comisie pentru analizarea aspectelor sesizate de colegul nostru.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Funar.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Personal sunt nedumerit şi mă întrebam de ce Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a tratat cu atâta uşurinţă acest subiect, ca să nu folosesc alţi termeni, şi nu a constatat că, dintre cei patru candidaţi, doar unul întruneşte condiţiile legale pentru a fi supus votului Senatului. A arătat şi domnul senator Vasilescu - am primit şi eu aceleaşi informaţii - că doamna Ruxandra Neagu a fost judecător, până acum un an şi ceva, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ca atare, nu poate să candideze. A rămas un singur candidat şi cred că nu este dificil pentru Senat să alegem astăzi pe singurul din listă care întruneşte condiţiile, ca să nu mai amânăm pentru altădată. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Daţi-mi voie să iau şi eu cuvântul din partea Grupului parlamentar al PNL. (Doamna vicepreşedinte Norica Nicolai ia cuvântul de la microfonul central.) Stimaţi colegi, a fost o examinare a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Este adevărat. Ceea ce este adevărat este că nu am examinat cu atenţie C.V-urile persoanelor care s-au prezentat. Astăzi am sesizat şi de aceea am şi dorit şi am ridicat chestiunile prealabile, discutând cu colegii mei, pentru că, şi în opinia mea, cele două persoane sunt într-o situaţie de incompatibilitate. Calitatea de magistrat, de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o calitate de demnitate publică. În aceeaşi situaţie se află şi celălalt candidat, care a fost judecător la Curtea de Conturi, până la 30 noiembrie 2003, deci se află înăuntrul celor 5 ani de incompatibilitate, şi eu cred că, dată fiind importanţa acestei instituţii, faptul că nu putem alege fără să dăm şansa societăţii civile să facă propuneri viabile şi, în raport de condiţiile prevăzute de lege, trebuie să procedăm la restituirea acestui raport Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru ca procedura de desemnare a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii să fie accesibilă unor persoane care reprezintă, într-adevăr, societatea civilă. (Doamna vicepreşedinte Norica Nicolai revine la prezidiu.) În raport cu această împrejurare, supun votului plenului Senatului solicitarea Grupului parlamentar... Domnule Frunda, scuzaţi-mă, nu v-am văzut, deşi ar fi trebuit să vă văd. Microfonul 2.
		Domnul Frunda György: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Sunt de acord cu cele spuse de dumneavoastră, dar lipseşte o frază de încheiere. Trebuie să solicităm Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să anunţe acele ONG-uri, care au făcut propunerile care nu îndeplinesc condiţiile legale, să facă alte propuneri într-un termen rezonabil. Mulţumesc.
		Doamna Rodica Mihaela Stănoiu (din sală): Sau altele.
		Domnul Frunda György: Sau altele. Corect. Toate ONG-urile. Să fixăm un termen limită.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa este. Aceasta este procedura corectă pentru a da posibilitatea societăţii civile să-şi desemneze un reprezentant. Da. Domnule Gheorghe Funar, vă rog, microfonul 2. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Credeam că acele distinse organizaţii ale societăţii civile au şi cititori, şi oameni care înţeleg şi respectă legea în România şi nu ne trimit candidaţi care încalcă legea. Avem unul singur care întruneşte condiţiile legale. Dacă plenul hotărăşte să meargă la comisie, urmează să examineze, cu lupa, candidatura dânsului, dar nu sunt de acord, doamna preşedinte, cu propunerea dumneavoastră să lăsăm deschisă calea pentru noi candidaturi la cei care până acum nu şi le-au depus. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Sigur, opinia dumneavoastră va fi avută în vedere de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Vă rog să-mi permiteţi să supun votului dumneavoastră solicitarea Grupului parlamentar al PSD şi a Grupului parlamentar al PC. de retrimitere a acestui raport la comisie, urmând să decidem cu privire la căile de urmat. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Cu 61 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 17 abţineri, solicitarea a fost aprobată. Raportul se retrimite Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
		La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă Aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarelor iniţiative legislative: Proiectul de lege privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora la obiectivului de investiţii "Palatul Parlamentului"; Propunerea legislativă pentru completarea art.35 din Legea serviciului de iluminat public nr.230/2006; Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei nr.VII/3 a Ordonanţei Guvernului nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar al personalului salariat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.100/2005, devenită Legea nr.280/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004; Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru realizarea unui mediu economic pentru producătorii români din acvacultură comparabil cu mediul economic al producătorilor din acvacultura celorlalte state membre ale Uniunii Europene; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală; Propunerea legislativă pentru modificarea lit.f) a art.41 din Legea zootehniei nr.72/2002 şi completarea art.13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006; Propunerea legislativă privind asigurarea transparenţei sondajelor de opinie cu relevanţă politică; Propunerea legislativă privind interzicerea cesiunii drepturilor izvorâte din aplicarea legilor de restituire a proprietăţilor; Propunerea legislativă privind atribuirea unei locuinţe doamnei Valeria Oancea; Propunerea legislativă privind completarea şi modificarea OUG 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, cu modificările şi completările aduse de Legea 280/2003; Propunerea legislativă pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului penal al României; Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Le aveţi pe toate. Permiteţi-mi să supun votului dumneavoastră aceste propuneri, în bloc. Sunt foarte multe, dar fiecare dintre dumneavoastră aveţi în pupitru propunerile legislative pentru care se solicită procedură de urgenţă. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Cu 64 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 9 abţineri, plenul Senatului a aprobat ca aceste propuneri legislative să fie dezbătute în procedură de urgenţă. Vă mulţumesc.
		La Punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru acceptarea amendamentului adoptat prin Decizia II/1 a celei de-a doua Reuniuni a părţilor, la Alma Ata, Kazahstan, la 25-27 mai 2005, la Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Este prioritate legislativă a Guvernului. Doamna secretar de stat, microfonul 8, aveţi cuvântul pentru a prezenta iniţiativa legislativă. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru raport. Microfonul 8, aveţi cuvântul.
		Doamna Ana Lucia Varga - secretar de stat în Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile: Mulţumesc. Promovarea acestui act normativ vizează acceptarea amendamentului la Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnat la Aarhus, la 25 iunie 1998, adoptat prin Decizia II/1 a celei de-a doua Reuniuni a părţilor, prin care se creează cadrul general privind informarea efectivă şi din timp, precum şi participarea publicului înainte de luarea deciziilor privind autorizarea introducerii deliberate în mediu şi autorizarea introducerii pe piaţă a organismelor modificate genetic. În urma adoptării acestui amendament, a fost completat cu detalii privind participarea publicului la luarea deciziei privind eliberarea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic. Prin urmare, a fost prezentat proiectul de lege anexat, pe care vă rog să-l aprobaţi. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, doamna secretar de stat. Domnule vicepreşedinte Şerban Nicolae, microfonul 7, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul.
		Domnul Şerban Nicolae: Mulţumesc, doamna preşedinte. În şedinţa din 29 ianuarie 2007, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere proiectul de lege şi a hotărât, în unanimitate, să adopte raport de admitere, fără amendamente. Elementele principale prevăzute în proiectul de lege au fost prezentate de reprezentantul Guvernului. Facem doar precizarea că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea acestui proiect de lege? Domnul Berceanu? Nu. Constat că nu sunt intervenţii pe marginea acestui proiect de lege. Supun votului dumneavoastră raportul şi proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Proiectul de lege a fost adoptat, întrunind 63 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 5 abţineri.
		La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea instrumentelor de amendare, adoptate la Antalya, la 24 noiembrie 2006, a Constituţiei şi Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, semnate la Geneva, la 22 decembrie 1992. Proiectul este adoptat de Camera Deputaţilor. Rog reprezentantul Guvernului, microfonul 10... Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul pentru a prezenta proiectul de lege.
		Domnul Somodi Zoltan - secretar de stat în Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei: Mulţumesc, doamna preşedinte. România este membră a Uniunii Internaţionale pentru Telecomunicaţii din anul 1866 şi, în această calitate, are obligaţia de a semna actele finale ale conferinţelor plenipotenţiare şi a altor conferinţe mondiale organizate de U.I.T. În perioada 6 - 24 noiembrie 2006, a avut loc, la Antalya, Turcia, cea de-a 17-a Conferinţă a Plenipotenţiarilor U.I.T. La această conferinţă au fost adoptate unele amendamente şi completări ale Constituţiei şi Convenţiei U.I.T. Amendamentele şi completările adoptate se referă, în principal, la: menţionarea expresă a calităţii de reprezentant legal pentru Secretarul General al Uniunii, modificarea datei de notificare de către statele membre a clasei de contribuţie, excluderea termenului de "limbi de lucru" pentru cele şase limbi oficiale ale Uniunii şi alte prevederi. Prevederile generale, privind telecomunicaţiile, şi cele speciale, privind radiocomunicaţiile nu au fost modificate. Pentru România, actele finale ale Conferinţei Plenipotenţiare de la Antalya au fost semnate de domnul Cătălin Marinescu, preşedintele fostului Inspectorat General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
		Doamna Norica Nicolai: Da, e foarte important. V-aş ruga să încheiaţi.
		Domnul Somodi Zoltan: Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Ţâbuleac, microfonul 7, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul Comisiei economice, industrii şi servicii.
		Domnul Mihai Ţâbuleac: Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Instrumentelor de amendare, adoptate la Antalya, la 24 noiembrie 2006, a Constituţiei şi Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor, semnate la Geneva, la 22 decembrie 1992. Aş vrea să precizez că la comisie s-au avut în vedere avizele favorabile transmise de Consiliul Legislativ şi de Comisia pentru politică externă, iar în urma dezbaterilor, membrii Comisiei economice, industrii şi servicii au hotărât întocmirea unui raport favorabil, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar în acest caz Senatul este Cameră decizională.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea acestui proiect de lege? Constat că nu sunt intervenţii. Supun votului dumneavoastră raportul şi proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege a fost adoptat, întrunind 56 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 6 abţineri. Vă mulţumesc, domnilor senatori.
		La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2007 pentru aprobarea facilităţilor fiscale acordate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, vă rog să vă ocupaţi locul. Ministerul Transporturilor, domnul secretar de stat Barna, da?
		Domnul Barna Tanczos - secretar de stat în Ministerul Transporturilor: Da.
		Doamna Norica Nicolai: Vă rog, microfonul 9, aveţi cuvântul.
		Domnul Barna Tanczos: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare menţinerea pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar CFR Marfă a facilităţilor fiscale aprobate în 2004. Adoptarea prezentului proiect de lege este motivată, pe de o parte, de nefinalizarea de către Curtea Constituţională a procedurilor de notificare a ajutorului de stat, respectiv, de necesitatea respectării angajamentelor asumate de CFR Marfă în procedura de emisiune de eurobonduri. Drept urmare, s-a promovat prezentul act normativ, pentru care cerem sprijinul dumneavoastră. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnule preşedinte Aron Popa, microfonul 7, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Comisia a hotărât, cu 7 voturi pentru, să adopte un raport de admitere la acest proiect de lege, cu un amendament admis, amendament care a fost formulat de Comisia economică, industrii şi servicii. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule secretar de stat, înţeleg că Guvernul îşi însuşeşte acest amendament, da?
		Domnul Barna Tanczos: Da.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea acestui proiect de lege? Constat că nu sunt. Supun votului dumneavoastră raportul cu un amendament admis. Vă rog să votaţi. Raportul a fost adoptat, întrunind 50 de voturi pentru - cu cel al colegului care încă nu are cartelă - şi 10 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege a fost adoptat, întrunind 53 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 10 abţineri. Vă mulţumesc, stimaţi colegi.
		La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.133/2007 privind aprobarea unor măsuri financiare pe anul 2007. Domnul secretar de stat Barna Tanczos are cuvântul. Microfonul 9.
		Domnul Barna Tanczos: Mulţumesc, doamna preşedinte. Prezentul proiect de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.133/2007. Prin acest proiect de lege se prevede aprobarea plăţii sumei restante, de 21 de milioane de lei, reprezentând TVA, aferentă lucrărilor executate în anul 2006 pentru reabilitarea căii ferate pe secţiunea Bucureşti - Câmpina, sumă care va fi asigurată prin redistribuire din bugetul Ministerului Transporturilor. Menţionez că suntem de acord cu amendamentele admise de Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital în data de 21.01.2008.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc şi eu, domnule secretar de stat. Domnule preşedinte Popa, microfonul 7, aveţi cuvântul.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc. Comisia a adoptat un raport de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexă. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea proiectului de lege? Constat că nu sunt intervenţii. Supun votului dumneavoastră raportul favorabil cu amendamente. Vă rog să votaţi. 55 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 11 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Cu 58 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 9 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
		La punctul 9 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Domnul senator Funar, în calitate de iniţiator. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vă rog să vă ocupaţi locul la pupitru. Domnule senator, aveţi cuvântul pentru a vă prezenta iniţiativa legislativă. (Discuţii în sală.) Înţeleg că prezintă domnul senator Ardelean. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Aurel Ardelean: Mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, În ultimul timp, s-a ajuns să fie atacată instituţia fundamentală a familiei, punându-se problema, inclusiv în ţara noastră, a legiferării căsătoriei persoanelor de acelaşi sex. Pentru atingerea acestui obiectiv şi, mai ales, pentru a sensibiliza opinia publică românească, în ultimii 2-3 ani, în municipiul Bucureşti au avut loc, în sfântă zi de duminică, adunări publice ale homosexualilor şi lesbienelor. Fiecare dintre aceste manifestaţii publice ale homosexualilor, lesbienelor şi, probabil, ale unor transsexuali, desfăşurate în Capitala României, s-au soldat cu altercaţii şi bătăi în stradă între manifestanţi şi contramanifestanţi. Având în vedere versetele din Biblie, atitudinea fermă şi demnă a Bisericii Ortodoxe Române, precum şi voinţa marii majorităţi a românilor, iniţiatorii propunerii legislative susţin necesitatea completării textului din art.9 litera "a" din Legea nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice cu interdicţia referitoare la propagarea ideilor şi manifestărilor homosexualilor şi lesbienelor. Pe cale de consecinţă, primarul localităţii, la propunerea Comisiei de avizare, interzice organizarea adunărilor publice atunci când deţine date din care rezultă că desfăşurarea acestora duce la încălcarea prevederilor art.2 şi ale art.9 din Legea nr.60/1991. Aş dori să adaug la aceasta faptul că, pentru tineret, aspectele legate de educaţia sexuală sunt conturbate şi există posibilitatea de transmitere foarte rapidă a HIV. Noi manifestăm spirit de toleranţă, dar nu putem accepta ca, într-o ţară creştină, să aibă loc marşuri şi acţiuni în stradă ale homosexualilor şi lesbienelor. Dacă aceştia doresc să-şi propage ideile, să se manifeste, pot face acest lucru în locuri private, dar nu în locuri publice. Sigur, stimaţi colegi, este o problemă delicată, dar evoluţia societăţii noastre, la ora actuală, ne determină să gândim toate aspectele pe care le implică această prevedere a legii pe care noi o amendăm. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Szabo, microfonul 7, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
		Domnul Szabo Karoly Ferenc: Analizând conţinutul propunerii legislative, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a reţinut, în esenţă, următoarele concluzii. Interzicând propagarea ideilor şi manifestările homosexualilor şi lesbienelor şi prevăzând sancţionarea contravenţională a acestor fapte, propunerea legislativă încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări, prevăzut la art.16 alin.1 din Constituţia României, republicată, întrucât instituie un criteriu discriminatoriu bazat pe orientarea sexuală a persoanelor. Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.1 din Constituţie: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Modificările propuse încalcă prevederile art.39 din Constituţie referitoare la libertatea întrunirilor: "Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic..." Propunerea legislativă este în dezacord cu legislaţia referitoare la drepturile minorităţilor sexuale adoptată în ultimii ani în ţara noastră, aceasta fiind practic imposibil de aplicat, în condiţiile în care acestor categorii de persoane li s-ar interzice manifestarea opţiunilor. Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative, iar Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi Comisia pentru egalitatea de şanse au transmis avize negative. Având în vedere aceste considerente, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu majoritate de voturi, a hotărât să adopte raport de respingere. În conformitate cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, urmând să fie adoptată pe baza prevederilor respective din Constituţia României.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea acestei propuneri legislative? Vă rog, domnul senator Funar, microfonul 2, aveţi cuvântul.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Aşa cum ştiţi, în înţelepciunea sa, săptămâna trecută, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului României, în unanimitate, a acceptat o propunere legislativă vizând clarificarea textului din Codul familiei şi din alte legi referitoare la actele de stare civilă, în sensul că "familia are la bază căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie". Iniţiatorii acestei propuneri legislative, senatori şi deputaţi din Grupul parlamentar al PRM, din Grupul parlamentar al PSD, din Grupul parlamentar al PD şi senatori independenţi, vin în faţa dumneavoastră cu o continuare a demersului reuşit până acum la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi am convingerea că această propunere legislativă va deveni lege. Respectiv, trebuie să ţinem seama de voinţa populaţiei României şi mai ales de voinţa Bisericii Ortodoxe Române, biserica noastră naţională. Vă amintiţi că, şi anul trecut, şi acum doi ani, şi pare-mi-se şi acum vreo trei ani, când, în opinia mea, primarul general al Capitalei a greşit şi a aprobat manifestări de stradă, manifestări publice ale unor homosexuali de la noi şi din alte părţi, şi ale unor lesbiene locale şi venite de pe alte continente, aici, în Capitala României, foarte mulţi cetăţeni au reacţionat, inclusiv organizaţii ale societăţii civile. Îmi amintesc de sondajele de opinie date publicităţii. Peste 90% dintre cetăţenii României, indiferent de credinţa lor religioasă, s-au pronunţat împotriva unor asemenea manifestări în public: adunări publice ale homosexualilor şi lesbienelor pe teritoriul României. Noi, fiind reprezentanţi ai cetăţenilor în Parlament, consider că avem datoria să intervenim, să propunem modificarea textului şi să interzicem manifestările publice, subliniez, publice, ale acestora. Private, este păcatul lor. Am convingerea că plenul Senatului va vota împotriva raportului de respingere al comisiei, care nu ne apără împotriva homosexualilor şi lesbienelor. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Mai sunt intervenţii pe marginea acestei propuneri legislative? Constat că nu sunt. Vă rog, domnul senator Ardelean, microfonul 8.
		Domnul Aurel Ardelean: Aş mai dori să subliniez că în Constituţie se precizează expres definiţia căsătoriei care include, în mod obligatoriu, unirea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, realizată în condiţiile prevăzute de lege pentru un scop clar, întemeierea unei familii. Prin urmare, noi aducem argumente în favoarea respectării principiilor constituţionale ale României. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Szabo, doriţi să interveniţi pe marginea acestei propuneri legislative? Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Szabo Karoly Ferenc: Doamna preşedinte, Onoraţi colegi, Sigur că acest subiect necesită o dezbatere mai atentă şi aici au fost aduse nişte argumente în sprijinul propunerii de respingere pe care comisia, cumulând avizele comisiilor enumerate în raport, le-a făcut, argumente care se bazează chiar pe Constituţie. Un cvasi argument l-a adus distinsul nostru coleg iniţiator, în legătură cu similitudinea cu altă lege, care a căpătat într-un anumit fel girul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, dar eu cred că este o distanţă enormă între cele două situaţii, între cele două cazuri. Eu vă rog, onoraţi colegi, nu pentru că am semnat şi eu acel raport al comisiei, să aveţi în vedere aceste chestiuni care sunt în opoziţie cu anumite, să le spun, precepte, este adevărat, dar suntem în anul 2008, în Europa. Nu încurajez acele lucruri pe care, aici, domnul senator Ardelean le-a adus în argumentaţia unei alte chestiuni, nu a acesteia. În ceea ce priveşte această propunere legislativă, vă rog să o respingenţi, adică să aprobaţi raportul de respingere prezentat. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Mai sunt intervenţii? Dacă nu mai sunt intervenţii, declar închisă această interesantă dezbatere şi supun votului dumneavoastră raportul de respingere al comisiei, cu menţiunea că propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Vă rog să votaţi. Raportul a fost respins, întrunind doar 35 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 16 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Repet, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Vă rog să votaţi. Propunerea legislativă a fost respinsă, întrunind doar 17 voturi pentru, 28 de voturi împotrivă şi 16 abţineri. Listă pentru Grupul parlamentar al PRM.
		La punctul 10 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, iniţiator domnul senator Simionescu. Vă rog, microfonul 8, aveţi cuvântul şi am rugămintea să concentraţi expunerea de motive.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Voi fi extrem de scurt. Propunerea legislativă vizează posibilitatea ca pentru anumite unităţi economice, care au diverse tipuri de probleme, paza să poată fi asigurată şi cu arme letale. Este o propunere pe care am discutat-o şi la comisie, sunt amendamente pe care le-am acceptat. Aceasta este, în esenţă, propunerea.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Szabo, vă rog, aveţi cuvântul, pentru a prezenta raportul comisiei. Am o foarte mare rugăminte la colegii senatori. Suntem în prezenţa unei propuneri legislative care face parte din categoria legilor organice, susţinută de toate grupurile parlamentare şi vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Includ în această rugăminte şi pe domnul senator Şerban Nicolae. Vă rog, domnule senator Szabo, microfonul 7.
		Domnul Szabo Karoly Ferenc: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Propunerea legislativă are ca obiect modificarea art.79 alin.2 lit.b din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, dorindu-se includerea în categoria societăţilor specializate de pază, care pot fi autorizate să procure arme letale şi muniţii, şi a acelora care asigură paza societăţilor ce desfăşoară activităţi economice care, prin natura lor, prezintă potenţial infracţional şi se află amplasate în locuri izolate sau în zone cu risc ridicat de producere a unor fapte antisociale. În acest sens, în expunerea de motive, iniţiatorii apreciază că în stabilirea activităţilor şi instituţiilor care pot face obiectul pazei cu arme letale trebuie să se ţină cont şi de o serie de criterii, cum sunt: activitatea desfăşurată de unii agenţi economici, respectiv în cadrul complexelor de creştere a animalelor, abatoare, unităţi de prelucrare a cărnii şi laptelui etc., situarea sediilor acestora în locuri izolate, precum şi suprafaţa mare pe care îşi desfăşoară activitatea. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă. Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative, iar Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a transmis aviz negativ. În urma analizei considerentelor generale avute în vedere de iniţiatori, precum şi a unor situaţii concrete prezentate, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a hotărât cu majoritate de voturi să adopte un raport de admitere, cu amendamentele propuse, cuprinse în anexa la raport. În conformitate cu obiectul de reglementare, aşa cum s-a spus aici, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Avem anexa la raport, care conţine amendamentele admise. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc şi eu, domnule senator. Punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat Pătuleanu, microfonul 9, aveţi cuvântul.
		Domnul Marin Pătuleanu - secretar de stat în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Într-adevăr, Guvernul nu a fost de acord cu propunerea legislativă în forma iniţială deoarece s-ar fi creat ambiguităţi şi s-ar fi permis o extensie nejustificată a ariei de folosire a acestor arme. Prin amendamentul comisiei, situaţia s-a reglementat în mod adecvat, în sensul că numai societăţile autorizate legal pentru activitatea de pază pot procura la cerere arme, inclusiv pentru paza obiectivelor la care se face referire în propunerea legislativă. În consecinţă, suntem de acord cu forma propusă de comisie. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Declar deschise dezbaterile generale. Punctul de vedere al Guvernului, prezentat ferm astăzi, a fost de admitere. Declar deschise dezbaterile generale. Vă rog, domnul senator Popescu, microfonul 2, aveţi cuvântul.
		Domnul Mihail Popescu: Stimaţi colegi, am discutat foarte mult pe seama acestei propuneri legislative. Iniţial, am vrut să restituim această propunere, dar ne-am gândit că există totuşi unele locuri izolate, cu suprafaţă foarte mare, care au o serie întreagă de valori şi care, sigur, sunt tentante pentru cei certaţi cu legea. Din acest motiv, cred că ar fi o greşeală dacă nu s-ar aproba această propunere legislativă. Subliniez încă o dată şi eu ceea ce a subliniat domnul secretar de stat, numai societăţile autorizate legal pentru activitatea de pază pot procura la cerere arme, inclusiv pentru paza obiectivelor. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Pe mine, personal, m-aţi convins. O conlucrare între Guvern şi Parlament este utilă. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii pe marginea propunerii legislative? Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul, microfonul 2.
		Domnul Ovidiu Teodor Creţu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, în general, noi ne-am obişnuit de multă vreme cu cei care sunt puşi să păzească, de fapt se fac că păzesc, pentru că nu sunt nici înarmaţi cu ce trebuie. Cunosc o vorbă pe care am învăţat-o în armată: "Stai, stai că trag" şi după aceea îl înjuri şi-l laşi să meargă. Cred că trebuie să cam terminăm cu sistemul acesta, iar cei care sunt puşi să păzească, chiar trebuie să păzească,dar trebuie să aibă şi cu ce. Îmi amintesc, în urmă cu câţiva ani, eram la Combinatul Siderurgic de la Iskenderun, în Turcia. La combinat era poartă, dar gard nu era şi i-am propus ghidului care ne însoţea să mergem pe alături, pentru că la poartă erau vreo şapte maşini cu marfă. Iar ghidul mi-a răspuns: "Este soldatul acolo, dacă trecem pe acolo, ne împuşcă". Cum adică ne împuşcă, doar nu este nebun? Zice: "Ba da, aşa este la noi. La voi nu se întâmplă, dar aici, dacă treci pe unde nu este voie, chiar te împuşcă". De aceea, cred că iniţiativa aceasta este foarte bună şi trebuie susţinută. Noi o susţinem. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator. Mai sunt intervenţii? Domnule senator Szabó, vă rog. Aţi lipsit foarte mult din Senat, trebuie să recuperaţi.
		Domnul Szabó Karoly Ferenc: Doamna preşedinte, Onorat Senat, Sigur că este un abuz acest lucru dar, dacă nu uzezi ceva o bună bucată de vreme, se dezobişnuiesc oamenii - eu am lipsit multă vreme din această sală şi acum încerc să recuperez. Aş vrea să ne gândim, onoraţi colegi, nu atât la chestiunea dacă mai multe sau mai puţine persoane juridice primesc, prin personalul pe care-l au, că despre asta vorbim, autorizaţia să folosească şi deci să achiziţioneze arme de foc, arme letale şi muniţie. În general constatăm că acest lucru are o evoluţie ascendentă. Problema este în continuare situaţia reglementării uzului armei. Asta este problema. Cred că trebuie să facem unele precizări în legătură cu instituţiile statului care folosesc arme, care au în dotare arme de foc prin natura atribuţiunilor pe care le au, dar şi cu cele care ajung să aibă în dotare arme, pentru că nu degeaba există procedura aceasta de filtru, care trece prin anumite instituţii, şi pe care, sigur, trebuie s-o vedem cu atenţie. Nu ştiu dacă prin această chestiune lucrurile sunt terminate, cu alte cuvinte, dacă poate fi pusă în cauză o instituţie care a dat aviz pentru alta ca personalul ei să folosească şi să utilizeze corect arma de foc. Nu demult am avut în judeţul Satu Mare un incident în care personalul Poliţiei de frontieră a utilizat, ca să spun aşa, abuziv arma de foc, într-o chestiune care implica nişte amărâţi de contrabandişti cu ţigări, care oricum trebuiau opriţi. În anumite împrejurări şi viaţa ne va obliga să restricţionăm uzul armelor pentru acei oameni care au primit permisul de a le folosi. Acolo este deci problema. Putem să dăm drumul la proiectul acesta de lege. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator. Înţeleg îngrijorarea pentru că, uneori, de la contrabandă se ajunge în politică, deci trebuie să prevenim. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, atrag atenţia distinşilor colegi că este o propunere legislativă care face parte din categoria legilor organice. Supun votului Dumneavoastră raportul cu amendamente. Vă rog să votaţi. Raportul a fost respins, întrunind doar 62 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 10 abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu. Vă rog să votaţi. Propunerea legislativă a fost respinsă, întrunind doar 55 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 12 abţineri. Din sală: Solicităm listă.
		Doamna Norica Nicolai: Vă rog, listă pentru Grupul parlamentar al PSD.
		La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României. Doamna secretar de stat Varga, aveţi cuvântul. Microfonul 8, vă rog.
		Doamna Ana-Lucia Varga - secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor: Mulţumesc. Prin proiectul de act normativ se transpun parţial în legislaţia naţională prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului European nr. 2005/35/CE, stabilindu-se cadrul legal pentru sancţionarea penală atât a persoanelor fizice, cât şi a celor juridice, pentru deversările de substanţe poluante de pe nave, în apele maritime interioare, căi navigabile interioare, acvatoriile porturilor. Prin urmare, a fost completat actul normativ cu această prevedere şi vă rugăm să-l aprobaţi. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnule vicepreşedinte Nicolae Şerban, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul. Microfonul 7, vă rog.
		Domnul Şerban Nicolae: Mulţumesc, doamna preşedinte. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere, în data de 29 ianuarie 2008, acest proiect şi a hotărât în unanimitate adoptarea unui raport de admitere fără amendamente. Facem precizarea că la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări s-au primit avize favorabile de la Comisia pentru politică externă, Comisia economică, industrii şi servicii şi Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Proiectul face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este prima Cameră sesizată.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale. Sunt intervenţii? Domnule senator Haşotti, aveţi cuvântul. Microfonul 2, vă rog.
		Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Vreau să vă spun, înainte de toate, că propunerea legislativă de la punctul precedent a fost votată de Grupul parlamentar al PNL, pentru că noi găsim de cuviinţă să votăm tot ceea ce este util, tot ceea ce este bun. Acum, în ceea ce priveşte acest proiect de lege, vreau să vă spun că face parte din obligaţiile asumate de România ca ţară membră a Uniunii Europene. Nu este un proiect cu iz politic. Mai mult decât atât, neîndeplinirea acestor obligaţii va avea drept efect declanşarea de către Comisia Europeană a procedurilor de sancţionare a României. Am făcut aceste precizări pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm în cazul în care nu va fi votat acest proiect de lege. Am convingerea că, dacă ar fi parlamentar, şi domnul Traian Băsescu ar vota acest proiect. Prin urmare, este un îndemn pentru colegii de la PD-L.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Mai sunt intervenţii pe marginea proiectului de lege? Legea transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului European nr. 2005/35/CE. Este obligatorie, conform acquis-ului comunitar. (Discuţii în sală) Vă rog să ne comunicaţi dacă este cvorum de şedinţă. (Discuţii la masa prezidiului) Domnul secretar de şedinţă îmi spune că nu există cvorum în sală. Din sală: Nici la celălalt punct din ordinea de zi nu era cvorum.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Nicolae Şerban, aveţi cuvântul.
		Domnul Şerban Nicolae: Mulţumesc, doamna preşedinte. În aceste condiţii, aş vrea să contest votul de la punctul precedent, întrucât nu s-au produs modificări masive în prezenţa din sală. În consecinţă, rog să constatăm că nu am avut cvorum nici la propunerea legislativă de la punctul precedent. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: De acord cu dumneavoastră, domnule senator. Pentru că s-a constatat că nu a existat cvorum, se va relua votul pe raport şi votul final la propunera legislativă precedentă. Îl rog pe domnul Gavrilă Vasilescu să facă apelul nominal. Am mai fi avut un singur proiect de lege de dezbătut. (Discuţii la masa prezidiului) Colegii propun o viziune constructivă asupra lucrurilor, ca urmare nu vom vota acum acest proiect de lege. Trecem la punctul următor din ordinea de zi.
		La punctul 12 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Reprezentantul Ministerului Justiţiei este aici. Deoarece proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, vom face numai dezbaterile la acest proiect de lege. Vă rog să vă ocupaţi locurile. Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul. Microfonul 9, vă rog.
		Domnul Gheorghe Mocuţa - secretar de stat în Ministerul Justiţiei: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Vă supun atenţiei Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia implementării până la data de 30 septembrie 2007 a Directivei 86/378, care prevede egalizarea vârstelor de pensionare între femei şi bărbaţi, în cadrul schemelor de pensii ocupaţionale. Totodată, în ceea ce priveşte pensionarea magistraţilor şi a personalului auxiliar de specialitate, normele actuale au dat naştere la multe dificultăţi de aplicare legate, spre exemplu, de calculul şi actualizarea pensiei în raport cu media veniturilor brute ale unui magistrat în activitate, pe ultimele 12 luni anterioare pensionării, ceea ce a dat naştere la o serie de litigii şi sesizări. Modificările referitoare la pensiile de serviciu mai vizează clarificarea unor noţiuni şi instituirea unei vârste unice de pensionare de 60 de ani pentru femei şi bărbaţi, care se pensionează cu pensie de serviciu. Prin prezentul proiect de act normativ se prevede modificarea dispoziţiilor referitoare la numirea directorului şi a directorului adjunct la Institutul Naţional al Magistraturii, în sensul eliminării propunerii acestora de către Consiliul Ştiinţific al institutului, pentru a asigura egalitatea de tratament şi accesul liber al candidaţilor la aceste funcţii. În vederea acoperirii deficitului de personal datorat numărului mare de posturi vacante temporar în instanţe şi parchete, a fost creat un fond de rezervă cu posturi bugetate, de judecători şi procurori, pentru a se acoperi situaţiile ivite în practică. Pe de altă parte, având în vedere problemele apărute în practică, legate de modul de organizare a examenului de capacitate, se impune urgent reglementarea expresă a unor aspecte punctuale, fără implicaţii financiare. În ceea ce priveşte numirea în magistratură, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat existenţa unor discriminări determinate de neincluderea în lege a unor categorii de personal cu aceeaşi pregătire juridică. Şi amintim aici ofiţerii de poliţie, grefierii cu studii superioare juridice. De asemenea, prin prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă au fost instituite dispoziţii exprese cu privire la condiţiile şi drepturile care se acordă magistraţilor detaşaţi în străinătate pentru acţiuni în interesul serviciului. Având în vedere că Ministerul de Justiţie are un rol principal şi în implementarea Strategiei de informatizare a sistemului judiciar, au fost luate măsuri şi pentru reducerea disfuncţiilor în procesul de informatizare şi promovarea într-un regim de urgenţă a unui nou sistem de salarizare, care să permită recrutarea de personal competent, precum şi menţinerea personalului actual, similar categoriei corespunzătoare de personal din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, înalţi specialişti în tehnologia informaţiei, impunându-se modificarea în sensul celor prezentate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. Faţă de cele prezentate, a fost elaborat Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, pe care-l propunem spre aprobare. Menţionăm, de asemenea, că există un raport întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi ne însuşim amendamentele care au fost formulate. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule secretar de stat. Domnule vicepreşedinte Şerban Nicolae, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul. Microfonul 7, vă rog.
		Domnul Şerban Nicolae: Mulţumesc, doamna preşedinte. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a luat în dezbatere acest proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007, luând în considerare aspectele sesizate şi de Guvern şi prezentate de către domnul secretar de stat Mocuţa. În mai multe şedinţe, pe parcursul lunilor decembrie şi ianuarie, s-au formulat o serie de amendamente şi, în final, comisia a hotărât în unanimitate să adopte un raport de admitere. În Anexa 1 la raport se găsesc 21 de amendamente adoptate, din câte îmi amintesc, şi Guvernul poate preciza, amendamente acceptate şi de reprezentanţii Guvernului. De asemenea, în Anexa 2 se găsesc 12 amendamente respinse, cu precizarea că unele dintre ele au fost trecute la categoria amendamentelor respinse, pentru că nu au putut fi dezbătute în timp util în cadrul şedinţei comisiei. În aceste condiţii, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări propune raport de admitere cu amendamentele prevăzute în Anexa 1. Facem precizarea că acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este Cameră decizională.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, Am să dau cuvântul domnului senator Chelaru, atrăgându-vă atenţia că ieşim din programul de lucru aprobat. Urmează pct.13 din ordinea de zi: Întrebări, interpelări şi răspunsuri, care se transmit la radio. Aveţi cuvântul, domnule senator Chelaru.
		Domnul Ioan Chelaru: Asta voiam să vă solicit, doamna preşedinte, având în vedere importanţa deosebită a proiectului de lege, ora la care îl discutăm, multe, foarte multe chestiuni care vor fi sigur disputate pe proiectul de lege, solicit să amânăm dezbaterile generale şi pe articolele acestui proiect de lege pentru miercuri. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc. Aceasta este şi propunerea pe care eu doresc să v-o fac. Este un proiect de lege foarte important care merită o dezbatere serioasă în plenul Senatului. Microfonul nr.7, domnule vicepreşedinte, vă rog. Mai aveţi ceva de adăugat?
		Domnul Nicolae Şerban: Mulţumesc. Îmi cer scuze, am uitat să fac o precizare foarte importantă. În dorinţa de a pregăti acest raport cât mai curând s-au strecurat o serie de erori, au fost uitate câteva amendamente admise de comisie, iar ele se găsesc pe paginile 3 şi 4 care înlocuiesc paginile 3 şi 4 din raportul iniţial distribuit. Sper că toţi colegii le-au primit la casetă. Cu această precizare, menţin ideea că există numărul de amendamente admise prevăzut în Anexa nr.1, doar că paginile 3 şi 4 trebuie înlocuite. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă pot confirma, chiar dacă unul dintre ele vizează Curtea Constituţională.
		Stimaţi colegi, Trecem la a doua parte a lucrărilor şedinţei noastre de astăzi, sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri, care este radiodifuzată. Domnule senator Doru Ioan Tărăcilă, am rugămintea să mă înlocuiţi la conducerea şedinţei.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă (din sală): Nimeni nu vă poate înlocui pe dumneavoastră.
		Doamna Norica Nicolai: Sunt convinsă că o dată mă puteţi înlocui dumneavoastră.
		(În acest moment conducerea şedinţei plenului Senatului este preluată de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreşedinte al Senatului.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Doamnelor şi domnilor senatori, Vă invit să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Vă rog să-mi permiteţi să invit la microfon pe domnul senator Ion Toma, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru a adresa două întrebări, una adresată domnului ministru al educaţiei, cercetării şi tineretului, iar cea de-a doua adresată domnului ministru al muncii, familiei şi egalităţii de şanse. Domnul senator Ion Toma, vă rog. Nu este prezent.
		Domnul senator Ion Solcanu, microfonul nr. 3, vă rog. Domnule senator Ion Solcanu aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul senator Ovidiu Teodor Creţu.
		Domnul Ion Solcanu: Întrebarea este adresată domnului Eugen Nicoăescu, ministrul sănătăţii publice. Doamnei Maria Georgescu, biolog principal la Centrul de Transfuzii din Iaşi, i s-a desfăcut, în mod abuziv, contractul de muncă în anul 2000. În urma a şase ani de procese, justiţia i-a făcut dreptate şi a dispus, la 18 iunie 2007, reîncadrarea dumneaei în cadrul Centrului de Transfuzii din Iaşi. De-atunci şi până acum, unitatea ieşeană, în colaborare cu conducerea Institutului de Hematologie Bucureşti, refuză reîncadrarea doamnei biolog principal Maria Georgescu. Întrebare: Domnule ministru Eugen Nicolăescu, când subordonaţii dumneavoastră vor pune în aplicare Hotărârea irevocabilă şi executorie a Tribunalului din Iaşi, cu nr.1186 din 18.06.2007, pronunţată în Dosarul nr.1539/99/2007, şi ce măsuri administrative veţi lua faţă de persoanele care comit un abuz aşa de grav? Aştept răspuns în scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Ofer cuvântul domnului senator Ovidiu Teodor Creţu. Se pregăteşte domnul senator Alexandru Pereş. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Ovidiu Teodor Creţu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată domnului Laszlo Borbely, ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor. De foarte mulţi ani autorităţile administrative ale judeţului Bistriţa-Năsăud fac demersuri pentru ca legătura dintre Ardeal şi Bucovina să se poată realiza pe calea rutieră şi pe DJ 172D, pe Valea Ilvei şi prin Pasul Grădiniţa, situaţie care ar fi deosebit de benefică pentru întreaga zonă ardeleană, dar şi pentru comunităţile din Bucovina. Demersuri s-au făcut şi de către administraţiile oraşului Bistriţa -Năsăud şi comunelor Rebrişoara, Feldru, Ilva Mică, Leşu, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Ilva Mare şi Lunca Ilvei din judeţul Bistriţa-Năsăud, la care s-au alăturat şi cele ale Municipiului Vatra Dornei şi comunelor Coşna, Dorna Căndrenilor şi Poiana Ştampei din judeţul Suceava. Autorităţile judeţene şi locale nu dispun de fondurile necesare unei asemenea lucrări, cu toate că este vorba doar de 16 km de drum forestier care trebuie asfaltat, motiv pentru care este necesară intervenţia Guvernului, pentru a fi alocate fonduri în vederea asfaltării şi punerii în circulaţie a acestui tronson de drum. Nu mai citesc, în continuare, avantajul acestei descinderi spre Moldova, completez doar că cele două Consilii Judeţene, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, au adoptat hotărâri prin care acceptă trecerea drumului, din administraţia lor, în Administraţia Naţională a Drumurilor aşteptând ca acest lucru să se facă printr-o hotărâre de Guvern. Cele două prefecturi sunt de acord cu demersurile menţionate. La această oră, toţi aşteaptă o reacţie din partea Guvernului României. Vă rog, domnule ministru să dispuneţi analiza celor prezentate în această întrebare şi să faceţi demersurile ce se impun pentru soluţionarea acestei probleme.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Ofer cuvântul domnului senator Alexandru Pereş, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Viorel Arion. Microfonul nr. 2, vă rog.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am două întrebări scurte şi o interpelare.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Numai întrebările, vă rog.
		Domnul Alexandru Pereş: Am înţeles. Prima întrebare este adresată domnului Dacian Cioloş, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale. În presă apar informaţii ce conţin valori diferite ale plăţilor directe, pe hectar, pe care le vor primi agricultorii români de la Uniunea Europeană. Din sală: Vă rog, să-mi daţi cuvântul.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul senator Onaca face semne disperate, ca şi cum ar spune "om la apă". Vă rog să lăsaţi colegul să prezinte întrebarea.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog, domnule ministru, să-mi răspundeţi care este subvenţia reală, pe hectar, pe care o vor primi fermierii români în anul 2008? Solicit răspuns scris şi verbal. A doua întrebare este adresată domnului Varujan Vosganian, ministrul economiei şi finanţelor. Prin Dobrogea trece o conductă de gaz metan prin care se transportă gaze, de către GAZPROM, spre Bulgaria şi Grecia. Toate ţările care efectuează astfel de servicii percep o taxă de tranzit percepută la 1000m3/100 km. Vă rog, domnule ministru, să-mi spuneţi care este cuantumul acestei taxe şi dacă aceasta este diferită în comparaţie cu ţările vecine, cunoscând că România plăteşte cel mai scump gaz din import. Solicit răspuns scris şi verbal. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Invit la microfonul nr.1 pe domnul senator Viorel Arion. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Funar, din partea Grupului parlamentar al PRM. Vă rog, aveţi cuvântul. Microfonul nr.1, vă rog.
		Domnul Viorel Arion: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am două întrebări: prima dintre ele este adresată domnului Varujan Vosganian, ministrul economiei şi finanţelor. Domnule ministru, O simplă comparaţie a indicatorilor economici existenţi la nivelul anului 2006, cu cei din 1990, dezvăluie dezastrul economiei hunedorene. Dacă în 1989 se extrăgeau 8.000.000 tone de huilă, în prezent se extrage de trei ori mai puţin. La fel, dacă în 1989 se produceau peste 3.000.000 tone de oţel, în prezent producţia nu depăşeşte 200.000 tone. Având în vedere aceste aspecte, vă întreb, domnule ministru, următoarele: Dacă aveţi stabilite strategii de dezvoltare a economiei Judeţului Hunedoara şi care sunt acestea? Cum vedeţi viitorul economic al Judeţului Hunedoara? A doua întrebare este adresată domnului Cristian David, ministrul internelor şi reformei administrative. Domnule ministru, Recent Asociaţia Pro Democraţia Lupeni din Valea Jiului, a intrat în posesia a 19 dosare care conţin procese-verbale, în original şi xerocopii, buletine de vot nule şi anulate care fac referire la rezultatele alegerilor, la nivel local, pentru funcţia de primar, turul II, din Municipiul Lupeni, din data de 20 iunie 2004. Preşedintele acestei organizaţii neguvernamentale, Mihaela Ghiuca, a precizat că documentele au fost găsite în incinta Primăriei Lupeni. La data de 31 ianuarie 2008 Filiala Asociaţiei Pro Democraţia din Valea Jiului a depus o sesizare la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Hunedoara. În acest context, vă întreb, domnule ministru, dacă aţi solicitat declanşarea unei anchete referitoare la această posibilă fraudă electorală? Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Microfonul nr.2. Îl invit pe domnul senator Gheorghe Funar, se pregăteşte domnul senator Dorel Constantin Onaca.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am două întrebări şi o interpelare, toate adresate domnului Cristian Adomiţiei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, întrebările.
		Domnul Gheorghe Funar: Prima întrebare: Prevederile legale nu sunt respectate întocmai, în legătură cu doctoratul existând mulţi conducători de doctorat, din diverse centre universitare care, cu toate că nu au respectat actele normative, au beneficiat totuşi de suplimentarea anuală a numărului de doctoranzi, ajungându-se ca unii profesori universitari să îndrume 30-40-50-60 şi chiar mai mulţi doctoranzi. Un exemplu îl constituie cazul domnului prof. univ. dr. Emil Merce, de la Facultatea de Horticultură a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Acestuia, cu toate că avea cu mult peste 15 doctoranzi în îndrumare şi, în curând, se pensionează, i-a fost, totuşi, suplimentat numărul de doctoranzi, ajungând să îndrume cu mult peste 40 de doctoranzi. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Lista conducătorilor de doctorat, pe centre universitare, care nu s-au încadrat în prevederile şi termenele legale, numărul de doctoranzi pe care îi au în îndrumare şi măsurile pe care le-aţi dispus pentru intrarea în legalitate. De asemenea, solicit domnului ministru să stabilească cine şi de ce a încălcat prevederile legale în cazul prof. univ. dr. Emil Merce şi căror conducători de doctorat aţi stabilit să fie redistribuiţi doctoranzii care depăşesc limita maximă de 15 pentru un conducător de doctorat? Cea de-a doua întrebare este adresată tot domnului Cristian Adomiţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului. Am primit informaţii că au fost săvârşite unele acte de corupţie şi trafic de influenţă pe seama atribuirii contractelor de cercetare ştiinţifică şi a activităţii de cercetare pentru numeroase proiecte, în care apare, ca director sau membru în colectivele de cercetare, domnul conf. univ. dr. Felix Horaţiu Arion care a declarat, în ziua de 22 ianuarie 2008, în şedinţa Catedrei III de la Facultatea de Horticultură, faptul că nu are experienţă şi nu ştie să întocmească un program managerial pentru a fi ales şef al acestei catedre. Cu toate acestea, a plagiat şi a ajuns primul plagiator din România membru în Senatul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Valoarea fiecăruia dintre contractele pe care le-am menţionat în această întrebare. Componenţa colectivelor de cercetare şi sumele încasate de către fiecare cadru didactic sau cercetător. Cum au fost valorificate şi de către cine, rezultatele cercetărilor efectuate de către colectivele pe care le-am menţionat. Vă mulţumesc. Solicit răspunsuri în scris şi verbal.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Invit la microfonul nr.3 pe domnul senator Dorel Constantin Onaca. Se pregăteşte domnul senator Ion Moraru, din partea Grupului parlamentar al PSD.
		Domnul Dorel Constantin Onaca: Mulţumesc domnule preşedinte de şedinţă. Întrebarea este adresată domnului Cristian David, ministrul internelor şi reformei administrative. Domnule ministru, la Bilanţul pe ţară al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, care a avut loc în luna ianuarie, rezultă că starea infracţională din Judeţul Constanţa este deplorabilă. În ultima perioadă, în Constanţa s-au comis fapte de o violenţă de neimaginat. Având în vedere aceste aspecte negative aş dori să vă întreb domnule ministru: Care sunt măsurile luate de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru rezolvarea situaţiei fără precedent în Constanţa? Şi cea de-a doua întrebare: Care sunt măsurile concrete pe care Poliţia Comunitară le-a întreprins în Municipiul şi Judeţul Constanţa, în conformitate cu prevederile Legii nr.371/2004, pentru eradicarea violenţei şi protecţia cetăţeanului? Vă mulţumesc. Aştept răspuns scris şi oral.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Îl invit pe domnul senator Ion Moraru, din partea Grupului parlamentar al PSD, să formuleze întrebarea adresată domnului ministru al economiei şi finanţelor. Se pregăteşte domnul senator Ion Vărgău, din partea Grupului parlamentar al PSD.
		Domnul Ion Moraru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, întrebarea este adresată domnului Varujan Vosganian, ministrul economiei şi finanţelor. Domnule ministru, la data de 19 martie 2007, s-a depus de către Primăria Comunei Caşin, judeţul Bacău, la ministerul pe care dumneavoastră îl conduceţi, Dosarul cu nr.317364 privind studiul de oportunitate pentru concesionarea distribuţiei de gaze naturale în satul Caşin. Deşi Primăria Comunei Caşin a făcut toate demersurile necesare şi s-au făcut reveniri la adresa iniţială, până în prezent, nu s-a primit nicio informaţie de la Ministerul Economiei şi Finanţelor. Vă rog, domnule ministru, să verificaţi cele semnalate şi să ne prezentaţi concluziile dumneavoastră în legătură cu aceste aspecte. Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Microfonul nr.3, îl invit pe domnul senator Ion Vărgău pentru a prezenta două întrebări adresate domnului ministru al internelor şi reformei administrative şi domnului ministru al sănătăţii publice. Se pregăteşte domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
		Domnul Ion Vărgău: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Întrebarea este adresată domnului Cristian David, ministrul internelor şi reformei administrative. În ultima perioadă, în Judeţul Tulcea au fost distruse zeci de hectare de stuf datorită incendiilor. Astfel de evenimente sunt frecvente cu precădere în Delta Dunării, unde, din cauza accesului dificil, aceste incendii pot fi greu de controlat. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a promis că, pentru intervenţii în astfel de cazuri, va aloca Judeţului Tulcea o navă specială. În urma vizitei la Tulcea, domnul Victor Paul Dobre, secretar de stat, a declarat că nu există resurse financiare pentru achiziţionarea acestei nave. Domnule ministru, când va putea beneficia judeţul Tulcea de această navă necesară pentru situaţii cum este cea a incendiilor din Delta Dunării şi când vor putea fi alocate resurse financiare în acest sens ? Solicit răspuns oral şi în scris. A doua întrebare este adresată domnului ministru Eugen Nicolăescu, Ministerul Sănătăţii Publice. În judeţul Tulcea, în special în mediul rural, desfăşurarea actului medical se face cu mare dificultate, din cauza numărului redus de cadre medicale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din cauza lipsei unor locaţii şi dotări proprii acestei activităţi. În urma deplasărilor în teritoriu, o problemă curentă, ridicată de majoritatea primarilor de comune, a fost necesitatea existenţei unui dispensar la nivelul fiecărei comune. Conform unui program finanţat de Banca Mondială, la nivelul întregii ţări, în anul 2008, urmează a fi finanţat un număr de 50 de dispensare medicale, iar, în acest sens, în prima parte a anului 2008, trebuie stabilite localităţile care vor intra în acest program. Domnule ministru, vă rog să precizaţi dacă, în acest moment, există o situaţie a localităţilor ce urmează să beneficieze de acest program şi care sunt acestea, şi dacă veţi ţine cont de judeţele cu probleme speciale. Solicit răspuns oral şi în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Invit la microfonul nr.3 pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar al PSD, pentru a prezenta întrebarea adresată Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Se pregăteşte domnul senator Viorel Arcaş.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată domnului ministru Cristian David. Descentralizarea a constituit şi constituie un demers pe care România şi l-a asumat şi în virtutea căruia a promovat în timp o serie de reglementări care să aducă decizia mai aproape de cetăţean. Constatăm că, în ultima vreme, descentralizarea revine în discursul politic şi administrativ, la toate nivelurile, ca o cerinţă a mersului înainte a administraţiei publice în România. Aceasta dovedeşte că procesul în sine are, în acest moment, o serie de sincope. Vă întreb, domnule ministru, care este poziţia ministerului pe care-l conduceţi şi care vor fi principalele acţiuni pe care aveţi în vedere să le întreprindeţi, în perioada imediat următoare, în domeniul descentralizării. Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Domnul senator Viorel Arcaş, Grupul parlamentar al PSD. Microfonul nr.4. Întrebare adresată Ministerului Sănătăţii Publice. Aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Arcaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cum spuneaţi, întrebarea este adresată domnului ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu. La dezbaterea proiectului Legii bugetului pe anul 2008, în şedinţa Comisiilor reunite de buget, finanţe, am propus un amendament la Legea bugetului, în sumă de 500.000 lei, bani necesari Spitalului Municipal din Mediaş pentru achiziţionarea unui incinerator. Poate nu vă vine să credeţi, dar acest spital funcţionează fără autorizaţie de mediu pentru că nu reuşeşte să-şi achiziţioneze un incinerator nou. Domnul ministru Nicolăescu a respins amendamentul, susţinând că a elaborat deja un proiect de hotărâre de Guvern care aprobă bugetul de achiziţii pentru spitalele care nu au incineratoare. A trecut ceva timp de la această discuţie şi Spitalul Municipal din Mediaş tot nu are incinerator. Vreau să-mi spună domnul ministru care este stadiul Hotărârii de Guvern privind achiziţia incineratoarelor şi când crede că un spital municipal, care deserveşte jumătate de judeţ, va avea fondurile necesare pentru achiziţionarea unui incinerator. Aştept răspuns scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Să trecem la interpelări.
		O invit la tribuna Senatului pe doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD, pentru a prezenta interpelarea adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Aveţi cuvântul, doamna senator.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea este adresată domnului Cristian Adomniţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului. Domnule ministru, pentru anul 2008, bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a fost aprobat la un nivel de 6% din PIB, pentru asigurarea realizării programelor ce se derulează de către acest minister. Având în vedere acest lucru, vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi care este suma prevăzută în bugetul pe acest an pentru aplicarea Programului privind acordarea gratuită de miere de albine ca supliment nutritiv pentru şcolarii şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional, aprobat prin Legea nr.509/2006, intrată în vigoare la data de 14.01.2007, şi când vor fi elaborate normele de aplicare, conform art.1 alin.4 din lege. Solicit răspuns scris şi oral. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Gheorghe Funar, Grupul parlamentar al PRM - microfonul nr.2, vă rog - pentru a prezenta o interpelare adresată, de asemenea, ministrului educaţiei şi cercetării. Aveţi cuvântul.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Mă adresez domnului Cristian Adomniţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului. Presa locală şi centrală, în special cotidianul "Ziua", a relatat pe larg despre mega-escrocheria Polus - "Şapca Verde", de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, unde firma Polus, condusă de către controversatul om de afaceri Paszkany Arpad Zoltan, în vara anului 2005, a distrus toate câmpurile experimentale, pe o suprafaţă de 35 de hectare, şi apoi a construit ilegal, pe terenul domeniu public al statului român, un Polus Center, la inaugurarea căruia, la sfârşitul anului trecut, au participat liderii naţionali şi locali ai Partidului Democrat. Prejudiciul adus statului român este de peste 70 milioane de euro. Rectorul universităţii a refuzat să acţioneze pe căi legale pentru stabilirea şi recuperarea prejudiciului produs de către firma Polus, prin distrugerea câmpurilor experimentale. Direcţia Naţională Anticorupţie a stabilit să fie cercetaţi penal rectorul şi prorectorii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Aceştia, după distrugerea câmpurilor experimentale, au semnat un contract de cooperare cu firma Polus, în care se precizează darea şi luarea de mită în valoare de 8 milioane de euro. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Dacă aţi dispus verificarea şi ce aţi decis în legătură cu actele de mare corupţie săvârşite la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca pe tema înstrăinării sau asocierilor pe terenurile de la "Şapca Verde" şi de la Staţiunea de Cercetări Agricole Jucu (circa 1100 de hectare). O copie după contractul de cooperare dintre universitate şi firma Polus, reprezentată de Paszkany Arpad Zoltan. Cum înlăturaţi pericolul executării silite a universităţii, pericol ce decurge din finalul contractului de cooperare " Dacă aţi dispus sau nu vreo măsură disciplinară împotriva semnatarilor contractului de cooperare de la sfârşitul anului 2005. Dacă nu, de ce ? Culmea este că semnatarii acestui contract de cooperare candidează acum pentru funcţiile de rector şi prorector al universităţii la care au acceptat, în mandatul precedent, distrugerea tuturor câmpurilor experimentale (35 de hectare), iar fraudele de la alegeri sunt în atenţia mass-mediei locale şi centrale. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Invit la microfonul nr.2 pe domnul senator Alexandru Pereş, Grupul parlamentar al PD-L, pentru o interpelare adresată Ministerului Transporturilor. Aveţi cuvântul, domnule senator. Se pregăteşte domnul senator Ion Vărgău.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Zi de zi, în municipiul Sebeş, judeţul Alba se produc blocaje pe şoseaua naţională care tranzitează oraşul şi paralizează pentru ore întregi orice activităţi urbane. Exasperaţi de situaţie, consilierii locali au promovat şi aprobat o hotărâre prin care pun la dispoziţia administraţiei locale o sumă de 2500 mii lei ron, necesară întocmirii studiului de fezabilitate şi a proiectului tehnic pentru începerea construirii centurii ocolitoare a oraşului. Pentru a nu cheltui în paralel şi ineficient sume importante din bugetul local şi cel naţional, vă rog, domnule ministru, să luaţi act de acest lucru şi să dispuneţi Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale să comunice şi să cupleze toate eforturile, inclusiv financiare, pentru demararea cât mai rapidă a acestei investiţii vitale pentru locuitorii municipiului Sebeş. Solicit răspuns scris şi verbal. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc.
		Invit la microfonul nr.3 pe domnul senator Ion Vărgău, Grupul parlamentar al PSD, pentru o interpelare adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Se pregăteşte domnul senator Mihail Popescu. Aveţi cuvântul.
		Domnul Ion Vărgău: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului Cristian Adomniţei, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Educaţia şi cercetarea sunt domenii prioritare pentru orice stat şi, de aceea, trebuie să li se acorde o atenţie deosebită, deoarece de evoluţia şi dezvoltarea acestor domenii depinde viitorul unei ţări. Domnule ministru, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică implementează Strategia de cercetare, dezvoltare şi inovare prin coordonare de programe realizate prin proiecte. Aceste proiecte sunt apoi evaluate în cadrul Centrului Naţional de Management Programe, pe nouă direcţii de cercetare, fiecare dintre acestea având o serie de alte domenii de activitate. Deoarece în cadrul unei direcţii de cercetare există foarte multe domenii de activitate, există riscul ca un proiect să nu fie finanţat datorită modului de atribuire. Având în vedere acest risc, veţi lua în considerare modul de evaluare a proiectelor prin atribuirea acestora pe domenii şi subdomenii de activitate, în care evaluatorii să aibă pregătire profesională strictă în domeniul din care provine proiectul supus evaluării ? Solicit domnului ministru răspuns oral şi în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Îl invit la microfonul nr.3 pe domnul senator Mihail Popescu, pentru o interpelare adresată primului-ministru şi ministrului economiei şi finanţelor. Se pregăteşte domnul senator Dan Sabău. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Mihail Popescu: Domnului Călin Popescu Tăriceanu, Domnului Varujan Vosganian. Domnule prim-ministru, Domnule ministru, Apariţia Ordonanţei Guvernului nr.8/2008 a creat o profundă stare de nemulţumire în rândul cadrelor şi militarilor profesionişti din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceştia consideră inacceptabilă, jignitoare şi chiar umilitoare majorarea soldelor stabilită de Guvern, pentru anul 2008, de circa 1%, începând cu luna aprilie, şi de circa 2%, începând cu luna octombrie, cu mult sub indicele de inflaţie, în condiţiile în care ei nu au mai beneficiat de nicio majorare sau indexare din decembrie 2006. Faţă de această situaţie, vă rugăm, domnule prim-ministru şi domnule ministru, să precizaţi: Care este poziţia Guvernului României şi a Ministerului Economiei şi Finanţelor faţă de locul, rolul şi importanţa Armatei şi a celorlalte instituţii de securitate naţională dintr-o ţară membră NATO şi a Uniunii Europene. De ce o asemenea discrepanţă între această aşa-zisă majorare, indicele inflaţiei şi indicele real al creşterii preţurilor la produsele de bază din coşul zilnic. De ce o asemenea diferenţă de tratament între categoriile de personal amintite, supuse la multiple privaţiuni, interdicţii şi riscuri, şi ceilalţi funcţionari publici, această diferenţă de tratament apărând chiar în interiorul instituţiilor respective şi manifestându-se cu influenţe nefaste asupra climatului intern. Solicit răspuns scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnul senator.
		Îl invit la microfonul nr.2 pe domnul senator Dan Sabău, senator independent afiliat Grupului parlamentar al PD-L, pentru o interpelare adresată Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Dan Sabău: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Obiectul şi motivarea interpelării sunt constituite de Ordonanţa Guvernului nr.12/30.01.2008, art.8 referitor la nominalizarea, după părerea mea, discreţionară a unor centre universitare cu universităţi având profilul medicină şi farmacie, pentru a asigura pregătirea prin rezidenţiat, în detrimentul tinerelor facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie, înfiinţate după 1989. Ordonanţa Guvernului nr.12/30.01.2008, art.8, nominalizează numai 6 centre universitare în care se desfăşoară în mod descentralizat "pregătirea pentru rezidenţiat". Este vorba despre Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Târgu-Mureş, Timişoara, unde funcţionează universităţi de medicină şi farmacie. Sunt excluse, astfel, în mod discreţionar, facultăţile de medicină, medicină dentară şi farmacie, cu specializări acreditate, din Arad, Braşov, Constanţa, Oradea şi Sibiu, care vor avea numai statutul de arondate celor dintâi. Consider reglementarea discreţionară, nedreaptă faţă de facultăţile de medicină arondate, care, deşi tinere, au demonstrat competenţă profesională şi performanţă. Ne referim atât la rezultatele evaluărilor recente ale programelor universitare de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, la rezultatele de la rezidenţiat, cât şi la procentul semnificativ de admitere, în general, a absolvenţilor acestor tinere facultăţi în etapa a doua, cea de cercetare ştiinţifică şi profesionalism. Aceste tinere facultăţi au dovedit, în plus, ca şi universităţile în care s-au înfiinţat, curajul unor începuturi ce au presupus cheltuieli imense şi dificultăţi materiale depăşite prin profesionalism şi responsabilitate. Nici conducerile facultăţilor excluse din centrele în care se desfăşoară pregătirea pentru rezidenţiat nu sunt de părere că acordarea statutului de "arondate" ar putea fi justificat şi cataloghează subcontractarea drept "contraproductivă şi neacademică, producătoare de confuzii şi de blocaj conceptual". Se poate spune că, astfel, se ignoră performanţele "tinerelor" facultăţi - şi când folosesc cuvântul "tinere" pun ghilimele, de asemenea, când folosesc cuvântul "arondarea" - cărora "arondarea" le aduce, ca şi rezidenţilor, cheltuieli inutile de timp şi bani, impuse de deplasări între centre, de fluxurile de comunicare şi de transmitere de documente, evidenţe statistice etc. inerente arondării, dar şi o poziţie dezavantajoasă şi nemeritată în peisajul universitar românesc. Având în vedere cele expuse pe această cale, doresc să aflu de ce facultăţile de medicină din Arad, Braşov, Constanţa, Oradea şi Sibiu au fost excluse din rândul centrelor care desfăşoară pregătire prin rezidenţiat. Solicit celor doi miniştri, Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice, şi Cristian Adomniţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului, răspuns oral şi scris, dat fiind că ordonanţa a fost semnată de ambii miniştri.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnule senator.
		Invit pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, la microfonul nr. 3. O interpelare privind strategia în turism.
		Domnul Aurel Gabriel Simionescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului ministru Ovidiu Silaghi, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Stimate domnule ministru, Potenţialul turistic al Dunării reprezintă un atu important al României, pe teritoriul căreia se află mai mult de jumătate din parcursul Dunării în Europa. Dacă pentru Delta Dunării au existat preocupări, proiecte şi dezbateri, chiar dacă multe generate de problema Canalului Bâstroe, pentru restul traseului Dunării nu au fost promovate decât verbal proiecte care să pună în valoare această bogăţie deosebită de care dispune România. În aceste condiţii, vă întreb, domnule ministru, dacă există o strategie privind turismul dunărean şi valorificarea potenţialului turistic în parcursul românesc al Dunării şi, dacă da, care sunt obiectivele şi cum se va materializa această strategie, în perioada următoare, în zona judeţului Brăila. Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc.
		Îl invit pe domnul senator Viorel Arion, senator independent afiliat la Grupul parlamentar al PD-L, pentru a prezenta interpelarea adresată Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Microfonul nr.1. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Viorel Arion: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule ministru, este bine cunoscut faptul că procesul de restituire şi de punere în posesie, pentru proprietarii de păduri din România, s-a desfăşurat şi se desfăşoară cu dificultate. Însă, chiar şi acolo unde activităţile au intrat pe făgaş normal, lucrurile nu funcţionează eficient. Proprietarii care au decis să se înscrie în composesorate se plâng de abuzuri ale direcţiilor silvice, care practică preţuri preferenţiale în derularea contractelor de bază şi condiţionează alocarea cotei de masă lemnoasă de semnarea acestor contracte. De exemplu, la nivelul Ocolului silvic Dobra, unele composesorate au contracte de 18.000 lei (vechi) la hectar, în timp ce alţii, din aceeaşi zonă, au contracte de valoare dublă. Domnule ministru, care este politica Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în ceea ce priveşte viitorul acestor composesorate şi ce intenţionează Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a sprijini, în viitor, pe proprietarii de pădure? Doresc răspuns scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, se pare că ceilalţi colegi senatori care s-au înscris pentru a formula întrebări şi interpelări le-au prezentat în scris. Îi întreb pe cei prezenţi în sală dacă, cumva, din eroare, eu nu i-am nominalizat să prezinte întrebări sau interpelări? Nu.
		Trecem mai departe, la răspunsuri din partea reprezentanţilor Guvernului. Salutăm prezenţa în plenul Senatului a domnului ministru Eugen Nicolăescu, pe care îl invit să ofere răspunsuri colegilor senatori la întrebările şi interpelările formulate.
		Vă rog să precizaţi, domnule ministru, căruia dintre senatori îi oferiţi răspuns.
		Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu - ministrul sănătăţii publice: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. În primul rând, am să răspund domnului senator Alexandru Pereş. Interpelarea dumnealui se referă la...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Numai puţin. Vă mulţumesc. Vă rog să-i prezentaţi în scris răspunsul la interpelare, întrucât, potrivit Regulamentului Senatului, dacă domnul senator nu este prezent, nu aveţi obligaţia să îl prezentaţi în şedinţa Senatului, ci doar să-i înaintaţi răspunsul scris. Vă rog, aveţi un răspuns pentru alt coleg?
		Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu: Mulţumesc, aşa am să procedez. Al doilea răspuns se adresează domnului senator Ion Vărgău.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Este prezent. Vă rog să-i oferiţi răspunsul.
		Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu: Întrebarea domnului senator se referă la Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei şi destinaţia bugetului de practică medicală acordat medicului de familie. Ca atare, îi răspund domnului senator următoarele: Persoanele care nu şi-au primit taloanele pe baza cărora pot efectua analizele din program, ca urmare a schimbării adresei de domiciliu, trebuie să se adreseze Caselor de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, în funcţie de vechiul domiciliu, pentru a li se înmâna talonul returnat. Totodată, taloanele greşit expediate s-au direcţionat tot către Casele de asigurări de sănătate teritoriale. În conformitate cu reglementările pe care le-au elaborat Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, venitul cabinetelor medicale, în care îşi desfăşoară activitatea medicii de familie nou-veniţi într-o localitate, include şi suma pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare a cabinetului medical, inclusiv pentru cheltuielile de personal aferente personalului angajat, cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitare, pentru trusa de urgenţă, egală cu venitul medicului, respectiv, înmulţit cu 1,5. Astfel, precizăm că bugetul de practică al medicului de familie, conform prevederilor legale în vigoare, nu mai este distinct ca finanţare, fiind inclus în venitul total al cabinetului. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnule ministru. Îl rog pe colegul senator să precizeze, în plen, dacă este mulţumit de răspuns.
		Domnul Ion Vărgău: Parţial sunt mulţumit de răspuns, dar eu vreau să îl informez pe domnul ministru că, la Tulcea, problemele sunt scăpate puţin de sub control. Domnule ministru, nu avem dispensare suficiente, nu avem medici, cel puţin la nivelul specialiştilor, cred că, în cel mai scurt timp, Spitalul Judeţean de Urgenţă se poate închide. Tehnica medicală este rămasă în urmă, domnule ministru. De asemenea, în Spitalul Judeţean de Urgenţă, spaţiile pe care le avem - şi nu cred că este vina medicilor pe care îi avem la Tulcea, că nu sunt bani suficienţi - sunt, la ora actuală, de nepracticat. De aceea, eu v-am invitat şi vă mai invit o dată, domnule ministru, la Tulcea, să evaluăm situaţia de acolo şi, împreună cu autorităţile locale, să putem face ceva. Poate şi dumneavoastră citiţi presa şi vedeţi câte persoane mor cu zile la Tulcea din cauza acestor probleme pe care vi le-am menţionat. Deci, este o situaţie deosebită şi vă invit să ne aplecăm asupra judeţului Tulcea, că, altfel, s-ar putea să avem nişte probleme. Urmează perioada caldă, când bolile specifice Deltei Dunării vor apărea din nou. Şi, v-am mai spus, baza materială este la pământ, nu avem ce ne trebuie şi este greu să ajungi vara, dar iarna... Astăzi, de exemplu, la Tulcea viscolea şi nu puteam să ne deplasăm în judeţ cu salvări şi ce mai avem. De aceea, haideţi să întărim zona medicală în judeţul Tulcea. Sunt sigur că veţi acorda atenţie problemelor pe care vi le-am ridicat. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc, domnule senator. Vă rog, domnule ministru, dacă doriţi să comentaţi în legătură cu susţinerile suplimentare. Microfonul 8.
		Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu: Am să vă rog să-mi permiteţi să fac scurte comentarii referitoare la afirmaţiile domnului senator, căruia îi mulţumesc pentru colaborare. În general, dumnealui a avut o relaţie foarte corectă cu Ministerul Sănătăţii Publice şi sunt obligat să spun şi eu următoarele lucruri: În ceea ce priveşte dispensarele medicale, mai ales în mediul rural, judeţul Tulcea este un judeţ cu mari probleme, faţă de restul ţării, având în vedere şi configuraţia geografică a judeţului. Din păcate, judeţul Tulcea face parte dintre judeţele, puţine la număr, în care sunt localităţi întregi unde nu avem medici de familie, care ar trebui să însemne primul contact al cetăţeanului cu sistemul sanitar românesc. Ca atare, îl informez pe domnul senator că am aprobat o ordonanţă, în data de 30 ianuarie 2008, prin care introducem rezidenţiatul pe post. Vom face o primă sesiune de examene de rezidenţiat pe post în iunie, anul acesta, tocmai pentru a putea atrage medici în aceste localităţi deficitare ca număr de medici şi ca specialităţi. În al doilea rând, vorbeaţi de medici specialişti şi medici specialişti mai ales în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă, cel care ar trebui să asigure toate specialităţile necesare pentru medicina de urgenţă, din păcate, şi aici situaţia este oarecum asemănătoare cu cea din mediul rural, dar sper ca rezidenţiatul pe post, sper ca centrele de permanenţă pe care le-am revitalizat, tot printr-o ordonanţă aprobată în data de 30 ianuarie 2008, să putem creşte puţin gradul de acoperire cu servicii medicale pentru oameni care locuiesc în judeţul Tulcea. Iar în ceea ce priveşte aparatura şi echipamentele medicale, şi Spitalul Judeţean de Urgenţă din Tulcea intră într-un proces, să spunem, de aprovizionare cu asemenea aparatură...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule ministru, daţi-mi să vă mulţumesc pentru răspuns. Cred că veţi găsi timpul necesar să discutaţi cu colegul senator pe chestiunile concrete care vizează problemele de ordin medical din judeţul Tulcea.
		Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu: Vă mulţumesc şi eu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc că aţi venit pentru a oferi, în mod direct, răspunsuri la întrebările şi interpelările formulate de colegii senatori.
		Îi rog pe ceilalţi reprezentanţi ai Executivului dacă au de oferit răspunsuri, să o facă doar pentru colegii prezenţi în sală. Dacă nu, vă rog, la microfon, să precizaţi pentru care dintre colegi oferiţi răspunsuri scrise. Vă rog, microfoanele 8, 9, 10, unde doriţi, la alegere, aveţi cuvântul.
		Domnul Horia Irimia - secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor: Am răspunsul adresat domnului Viorel Dumitrescu, senator de Vâlcea.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Îi oferiţi răspunsul în scris. Dacă mai aveţi alte răspunsuri?
		Domnul Horia Irimia: Nu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog.
		Domnul Sergiu Nistor - secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor: Am venit pregătit cu răspunsul scris şi prezentarea orală pentru întrebarea domnului senator Ion Vărgău şi pentru întrebarea formulată de domnul senator Dan Gabriel Popa.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Daţi-mi voie să îl consult pe domnul senator Ion Vărgău: sunteţi de acord să primiţi răspunsul scris?
		Domnul Ion Vărgău: Mulţumesc mult, da.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Vă rog, microfonul 8.
		Domnul Istvan Töke - secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am să ofer în scris, domnului senator Ilie Sârbu şi doamnei senator Doina Silistru, răspunsurile la întrebări şi interpelări.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnilor secretari de stat. Stimaţi colegi, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa Senatului. Vă reamintesc că, mâine dimineaţă, avem şedinţe în comisiile permanente, iar de la ora 11.00, o manifestare importantă legată de activitatea desfăşurată de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, la Sala Drepturilor Omului. Şedinţă în plen - miercuri, 13 februarie 2008. Vă doresc o seară plăcută.
		Lucrările s-au încheiat la ora 18.45.