Plen
Sittings of the Senate of December 17, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.175/27-12-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
18-03-2024
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
05-03-0204
Video archive:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 17-12-2007 Printable version

Sittings of the Senate of December 17, 2007

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
Ioan Chelaru (PSD) - declarație politică având ca temă România perplexă sau pantele deziluziei;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru.

Domnule senator, vă rog, tribuna vă așteaptă. Nu trebuie să puneți mâna pe Biblie, puteți vorbi fără...

 

Domnul Ioan Chelaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "România perplexă sau pantele deziluziei".

Ceea ce mă determină să intervin din nou, de la această tribună, este aproape întotdeauna un gest al puterii sau un șiretlic al acesteia, sau un abuz, sau o expresie a nonsensului. Nu le pot lăsa să treacă nebăgate în seamă, nu-mi pot permite să cad în miopie și să trec cu vederea.

Ca reprezentant al opoziției, răfuiala metodică vizavi de puterea activă este firească, dar recunosc că nu asta mă motivează mereu.

Mi-a fost dat să aud, în ultima vreme, atâtea inepții, încât am tendința de a abandona orice dispută, de a mă instala în perplexitatea meditativă și neinteresantă, ca aproape toată țara, de altfel.

Oamenii au renunțat să manifeste interes politic, pentru că sunt epuizați, excedați, dezamăgiți peste măsură și dau impresia că așa înțeleg să sancționeze toată clasa politică. Și tocmai acum, pe acest fond, s-a ridicat la orizont o formațiune politică de centru-dreapta, care își alimentează - de unde, oare?! - iluzia că va forma singură Guvernul după alegerile de anul ce vine. Mă rog, este posibil ca lucrurile să stea tocmai astfel, pentru că amnezia și lehamitea electoratului pot lăsa necenzurate adevăratele intenții ale acestei formațiuni politice, și veche, și nouă.

Ieri dimineață lecturam un consistent material relativ la aranjamentele care au dus către constituirea prin comasare, fuziune, absorbție sau ce-o mai fi fost, a PD-L-ului. La capitolul proiecte pragmatice am citit și acum citez: "PD-L susține modificarea Constituției și militează pentru o națiune civică, al cărui liant afectiv este patriotismul constituțional". Am încheiat citatul.

Presa, printr-un cotidian central, recunoscut ca fiind de dreapta, transferă cititorului textul de mai sus, dar nu dezvăluie autorul. Rămâne să ne imaginăm că este o eminență pedelistă, de factură supra kantiană, atât de deștept, încât plutesc ideile prin eter și sunt imposibil de decriptat.

Recunosc că am citit de mai multe ori și mă aflu și acum în perplexitate. Aș dori să mă ajute cineva dintre colegii de la PD-L. Salvați-mă, vă rog, de ignoranță, pentru că nu știu, n-am orizontul necesar, nici viziunea hermeneutică pentru a-mi reprezenta corect sintagme de genul: "națiune civică", "liant afectiv" și "patriotism constituțional".

Acum câteva luni, distinșii reprezentanți ai PD doreau schimbare de regim, din republică parlamentară, în republică prezidențială. Este foarte posibil ca, din această comasare, fuziune, absorbție, să fi rezultat un nou tip de înțelepciune politică, mai avansată, avangardistă, originală. Ce pot ști eu?

Un alt punct programatic dezvăluit este intenția viitoare de a desființa județele, ca entități administrative, și de a crea zone mai vaste, cu o autonomie lărgită. Nu comentăm, nu avem dileme, dar exprimarea este destul de voalată pentru a da naștere la dispute de pe acum.

Și, în sfârșit, se dorește - citez: "o economie fără baroni, monopoliști sau oligarhi".

Pentru debutul sub o altă siglă sună foarte bine această intenție, dar care va fi, oare, soarta celebrilor, de pe acum, șacaleți proprii, pedeliștii, unii nou-născuți, cu stagiu de numai trei ani în ale capitalismului clientelar? Iată întrebarea!

În sfârșit, așteptăm noi și noi dezvăluiri de proiecte pentru reforma justiției, pentru reformarea clasei politice, pentru dinamizarea și eficientizarea economiei, alte și alte bazaconii rostite în vânt, pe care oamenii nu le mai ascultă și nici nu le mai digeră.

Pentru modificarea Constituției am și eu o sugestie - mă rog, cel puțin una - pe care o propun colegilor de la PD-L: ar fi ideal ca președintele să poată cumula și funcția de premier, prim-ministru sau cum s-o numi, nu mai contează, important este ca toată puterea să fie la președinte, ca măcar aceasta să fie un lucru la vedere și să nu mai existe dubii.

Distinși senatori, chiar dacă nu ne place, este evident că spre asta ne îndreptăm cu pași repezi.

Stimați colegi,

Ne aflăm în așteptarea ultimului an din mandatul pe care l-am primit în anul 2004. Nu va fi pentru noi un an mai ușor decât ultimii trei, petrecuți în această formulă. Parlamentul va continua să fie ținta de atac susținut. Ați văzut, deja, calendare și fluturași cu domnul Băsescu, care are în mâini o mătură și pe ea este inscripționat fatidicul și neplăcutul, pentru Domnia Sa, 322. Să ne consolăm că, deocamdată, cel puțin, nu ține pe brațe un AG, dar, oricum, tot la zid vom fi puși cu toții. O să măture pe jos cu noi, o să se găsească țepe, o să dea cu noi de pământ. Cunoaștem și recunoaștem stilul. Așa înțeleg unii reforma clasei politice. Tot răul s-a strâns în Parlament. Noi suntem cinici, nereprezentativi, somnolenți, infractori. La noi se strânge cuibul de vipere, noi suntem plaga și cancerul democrației, adversarul binelui țării. Nu uitați însă, nu va trece mult timp și însăși societatea civilă, prin reprezentanții săi, mai mult sau mai puțin consacrați, va fi pusă la zid.

În rău, în îndărătnicie, Parlamentul are acum - nu ne convine să recunoaștem - soarta pe care a avut-o PSD imediat după alegeri. Febrilitatea de a cuceri cât mai multe din atributele puterii conduce la indistincție între adversari. "Tot ce mi se opune, se aseamănă" - rezultă din subtextul spus, aproape zilnic, de domnul "Băzeus".

Oare, după 17 ani de democrație, este posibil să existe, în România, o experiență politică atât de puțin coaptă, încât cineva să-și dorească dinadins să boicoteze disputa și dialogul democratic între puterile statului? Este posibil ca, după integrarea în Uniunea Europeană, ca stat membru cu drepturi depline, să fim în blocaj instituțional și în colaps de imagine internațională? Este posibil! Și asta ne umple de amărăciune.

Parcă nu se mai termină odată tranziția. Parcă acum 17 ani am pornit, aidoma unui Columb, către o destinație imprecisă, himerică. Mereu aflăm altceva decât și-au dorit copiii și tinerii aceia care au căzut pentru libertate în decembrie 1989. După atâta timp, reluăm, febril și agonizant, discuția despre necesitatea perfecționării și modernizării Constituției. Actul fundamental poate fi modificat prin dialog politic, aspect asupra căruia trebuie să existe concurs din partea tuturor și, nu în ultimul rând, asentimentul electoratului, nicidecum prin acțiuni în forță ale unor factori de putere și decizie care se manifestă la un moment dat.

Mă întreb: mai are puterea de astăzi vreun dram de luciditate? Sinceritate deplină n-a avut niciodată, fie și numai pentru faptul că s-a desolidarizat, neglijându-i pe simpatizanții proprii, pe care, în campania din 2004, reușea să-i strângă cu miile prin piețe.

Oamenii s-au lăsat vrăjiți de sloganuri, dar s-a văzut cât de repede a abandonat puterea interesul național general pentru folosul propriu. Nu cred că se află departe un derapaj electoral care să-i taie aripile pentru guvernarea viitoare, chiar dacă o parte din ea își creează acest camuflaj sub altă denumire.

În afara faptului că românii nu trăiesc mai bine, se simte în teritoriu o atmosferă de insecuritate și abandon. De trei ani, nimic nu s-a făcut pentru oameni și pentru țară. Oamenii, cetățenii acestei țări europene, cel puțin în scripte, cu tratate recent și orgolios semnate, se uită perplex la micile ecrane, pentru a afla, cotidian, ce se mai poate ivi din cutia Pandorei deschisă la Cotroceni. Ceva îmi spune, însă, că anul 2008 va fi un an al surprizelor. Vom trăi și vom vedea.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă urez sărbători fericite tuturor!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mario-Ovidiu Oprea (PNL) - declarație politică având ca subiect atacurile Președintelui României la adresa premierului, președintelui Camerei Deputaților și președintelui Asociației Pro-Democrația;

Dau cuvântul domnului senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Urmează domnul senator Aurel Ardelean.

 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Miercuri 12 decembrie 2007, domnul Băsescu a lansat, a câta oară nu mai știe nimeni, o serie de atacuri violente la adresa premierului Călin Popescu-Tăriceanu, a președintelui Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu și a domnului Cristian Pârvulescu, președintele Asociației Pro-Democrația, printr-o declarație de presă.

Astfel, uitând că subiectul principal al declarației sale de presă era votul uninominal, mai precis decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor articole din Legea privind alegerile parlamentare, domnul Băsescu nemulțumit, probabil, de faptul că Asociația Pro-Democrația, autoarea proiectului inițial, a susținut varianta de uninominal promovată de Guvern și nu cea promovată de Domnia Sa, a simțit nevoia să treacă la atacuri personale la adresa președintelui onorabilei instituții.

Urmând nefasta deviză care s-a mai spus și de către cel care a vorbit înainte mea, senatorul Chelaru, "Cine nu-i cu mine este împotriva mea", domnul Băsescu a implicat-o în răfuiala politică pe soția domnului Pârvulescu, criticând faptul că lucrează la Guvern, ceea ce înseamnă pentru Domnia Sa că domnul Pârvulescu nu este credibil. Să înțeleg că în viziunea Președintelui României toți cei care lucrează la Guvern pentru acest simplu motiv sunt imorali? Că toți aceștia sunt lipsiți de credibilitate numai pentru faptul că-și desfășoară activitatea în Palatul Victoria? Să înțeleg că domnul Băsescu extinde acum războiul dintre palate și la nivelul simplilor funcționari? Este trist și îngrijorător pentru societatea românească în ansamblul ei, nu mai puțin pentru toată scena noastră politică.

Aș mai avea ceva de adăugat în legătură cu declarația de presă a domnului președinte. Cu tot respectul, țin să-l anunț pe domnul Băsescu că 22 minus 16 este egal 6, pentru că domnul Traian Băsescu afirma "am primit 22 de scrisori în care domnul Bogdan Olteanu îmi cerea să promulg legea. Acestea sunt scrisorile, acestea sunt plicurile intacte, în număr de 16, după ce am văzut minciunile pe care le scria în primele cinci". Să mă scuze domnul președinte, dar din această, dacă o putem numi așa, aritmetică cotrocenistă, lipsește un plic. Poate că primul stătător în stat se visează regizor și vrea să pună într-o nouă montare capodopera lui Caragiale "O scrisoare pierdută".

Nu este un atac personal, domnule Băsescu, este doar o mare dezamăgire. Probabil și flota dispare în ceață atunci când nu știi să numeri vasele.

Închei, trimițând la morala ce se degajă dintr-o altă operă de excepție, scrisă de albanezul Ismail Kadare, scriitor încununat cu Nobel-ul pentru literatură, intitulată "Palatul viselor". Scrierea lui Kadare este o teribilă caricatură a totalitarismului în descompunere. Opera lui Kadare descrie cum liderul unui regim totalitar îngrădește libertatea supușilor, controlându-le până și visele prin intermediul unei instituții numită "Palatul viselor". Menirea acestei instituții este să adune visele tuturor supușilor pentru a le analiza ulterior și a decide dacă vreunul dintre ele, anunță un complot la adresa liderului sau a regimului.

Eu nu aș vrea să ajungem în situația în care să fiu nevoit să-i povestesc domnului Băsescu ce visez eu noaptea. Vreau să-l liniștesc însă, spunându-i că visez un Președinte al României care să respecte cetățenii, pe toți cetățenii, instituțiile și Constituția. Chiar dacă vă voi dezamăgi, domnule președinte, nu vă visez pe dumneavoastră, cel mult îmi bântuiți din când în când coșmarurile.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Aurel Ardelean (PRM) - declarație politică având ca subiect Fundația Emanuil Gojdu, din Budapesta;

Dau cuvântul domnului senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Se pregătește domnul senator Ivan Cismaru.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Subiectul declarației politice de astăzi este situația actuală a Fundației Emanuil Gojdu, din Budapesta.

Patrimoniul Fundației Emanuil Gojdu a avut ca scop clar, definit prin testamentul lăsat de Emanuil Gojdu, finanțarea învățământului românesc prin acordarea de burse pentru tinerii ce urmau a fi școliți în licee și universități.

Cu toate acestea, se pare că destinația patrimoniului Fundației este folosită în prezent în alte scopuri. Recent, clădirile lui Emanuil Gojdu din Budapesta au fost renovate și închiriate pentru activități comerciale și de business.

Fundația Gojdu ar trebui, dacă ar fi respectat dreptul internațional, să administreze aproape 9 miliarde de dolari și repusă în posesia bunurilor din Ungaria, lucru care nu s-a realizat nici până în prezent.

O parte din clădirile din centrul Budapestei, care au aparținut celebrului avocat român Emanuil Gojdu, pe care acesta le-a lăsat prin testament Fundației Gojdu, entitate românească cu sediul la Sibiu, administrată de Mitropolia Ardealului, au fost transformate de către o companie de dezvoltare imobiliară maghiară în sedii de birouri, complex comercial și parcare subterană. Investiția este promovată pe piața budapestană, uzându-se de notorietatea avocatului Gojdu.

"Gojdu Court" este numele unui complex comercial, dezvoltat în capitala Ungariei, Budapesta, prin modernizarea și refacerea clădirilor istorice din zona centrală a capitalei, care au aparținut celebrului avocat român. Proiectul cuprinde o amenajare de 60.000 metri pătrați, din care 12.000 de metri pătrați sunt ocupați de zona comercială, de galerii și magazine. Restul de spații este destinat birourilor sau hotelurilor și a fost inaugurat în toamna acestui an, cu toate că încă nu este complet reamenajat.

Clădirile lui Gojdu sunt amplasate, după cum se cunoaște, în zona considerată de maghiari "km 0" din punct de vedere al potențialului de business și turism, iar dezvoltatorii imobiliari estimează mii de vizitatori pe zi.

Potrivit investitorului care își promovează proiectul prin mediile economice maghiare, curțile renovate ale proprietății Gojdu oferă aceeași atmosferă ca și Vaci Utca, echivalentul Champs-...lysées din Paris și este nu numai un monument arhitectonic de neegalat, dar și o sursă de venituri culturale a orașului, oferind constant evenimente în lanț. Ansamblul are 249 de apartamente de lux, constituite, atât în fostele curții ale Gojdu, cât și în două clădiri vecine, incluse în proiect.

"Gojdu Court" este alcătuit din 11 imobile sub care investitorul a amplasat o parcare pe mai multe niveluri, cu peste 250 de locuri pentru mașini. Se pare că pentru statul maghiar, legile internaționale nu mai au nici o relevanță. În acest caz fiind clar faptul că asistăm la o încălcare a dreptului la proprietate într-o țară membră a Uniunii Europene. Dreptul Fundației Gojdu asupra proprietăților imobiliare din centrul Budapestei este dovedit oficial, fără existența unor inadvertențe sau dubiu. Emanuil Gojdu a semnat testamentul în prezența mai multor avocați, notari și chiar reprezentanți ai Guvernului maghiar de-atunci, iar detalii ale administrării bunurilor au fost extinse pe o perioadă de 200 de ani. Chiar dacă au fost realizate investiții, după reintrarea în posesie de către Fundația Gojdu a acestor imobile pentru scurt timp, investițiile realizate deja nu pot fi desființate, ci există posibilitatea de a acorda plata unor redevențe din profituri.

Emanuil Gojdu, prin testamentul său, a avut grijă să le lase tuturor urmașilor săi bunuri din care să se poată trăi fără grijă, iar cea mai mare parte a averii sale, care între timp a crescut valoric, a fost lăsată în administrația fundației care-i poartă numele pentru a fi folosită în sprijinul educării tinerilor români.

Doamnelor și domnilor,

Este de datoria noastră, față de dorința testamentară a ilustrului înaintaș Emanuil Gojdu să respectăm dorințele sale și această fundație să funcționeze în mod corespunzător, conform legilor europene. De aceste clădiri pot beneficia reprezentanții minorităților românilor din Ungaria, recent am propus chiar Episcopiei din Gyula să-și mute sediul în aceste clădiri, sediul care actualmente se află în orășelul Gyula "

România, ca și Ungaria, este țară membră a Uniunii Europene. Dacă nu vom fi în măsură să soluționăm această situație, prin relații interstatale, atunci trebuie să ne adresăm organismelor europene, Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Consider că situația patrimoniului Fundației Emanuil Gojdu, pentru a fi rezolvată, necesită implicarea energică a tuturor factorilor de decizie din țara noastră, inclusiv a Parlamentului României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Ivan Cismaru (PD) - declarație politică având ca temă pachetul de legi al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului;

Invit la microfon pe domnul senator Ivan Cismaru, din partea Grupului parlamentar PD, se pregătește domnul senator Ștefan Mihail Antonie.

 

Domnul Ivan Cismaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru început aș vrea să-mi exprim regretul personal pentru plecarea colegului nostru Marin Bobeș, este o decizie personală, trăim într-un stat democratic și fiecare decide asupra vieții lui politice. Domnilor colegi de la Partidul Social Democrat, vreau să vă spun că ați primit un politician de acțiune, un bun coleg și un om de echipă .(Aplauze)

Doamnelor și domnilor senatori ai României,

Mi-am intitulat intervenția mea de astăzi "Pe voi ce vă interesează?".

Noi am fost atenționați de foarte mult timp, și chiar amenințați de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului că vom fi năpădiți de pachetul de legi pe care le va lansa. S-au lansat, odată, pe undeva, prin teritoriu, și acum urmează să fie lansate. De fapt, au fost lansate în Capitala țării și noi nu prea știm, noi fiind Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului. În fața cui se lansează acest pachet de legi și ce legi sunt cuprinse în el? Oare Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului cu al său ministru și cu ai săi secretari de stat, cu ai săi directori etc. nu știu cu ce se ocupă Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului? Dacă nu știu, e grav! Dacă nu vor să știe, este și mai grav! Trebuie să spun că la nivelul comisiei, în această legislatură, colaborarea a fost și văd că se dorește să rămână foarte slabă. Noi ne-am arătat toată disponibilitatea, dar acest lucru nu este suficient. Este foarte important de analizat momentul în care se lansează pachetul de legi sau mai bine zis coletul de legi. Aproximativ la mijlocul lunii decembrie, cu o lună perioadă de dezbatere publică. Cine va face dezbaterea publică? Oricum, noi, parlamentarii fiind în vacanță și nedoriți a ne implica vom putea participa doar dacă vom fi invitați și nu vom putea organiza și monitoriza noi această dezbatere.

Deci, dezbaterile se vor desfășura în sistem închis între două mese și două șprițuri, în mod sigur vor fi încununate de succes, așa încât acest colet cu legi va fi trimis Parlamentului spre dezbateri și, probabil, în regim de urgență în sesiunea următoare. Noi, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului, vă promitem dumneavoastră, doamnelor și domnilor colegi, și promitem întregului sistem de învățământ că vom analiza cu seriozitatea care ne caracterizează aceste legi, așa încât ele să cuprindă toate măsurile ce le-am aprobat până în prezent în cadrul acestui for legislativ, precum și ideile care să reprezinte cu adevărat restructurarea sistemului. Pe noi, chiar ne interesează aceste legi și am fi dorit ca ele să fie rezultatul unor discuții și al unei colaborări între membrii celor două comisii parlamentare, ale Senatului și Camerei Deputaților, și specialiștii și conducerea ministerului. Am fost tratați cu titlul intervenției mele, "Pe voi ce vă interesează?".

Considerăm că experiența didactică și profesională pe care o avem în sector ne-ar fi permis o abordare deschisă și mult mai eficientă, cu reprezentanți ai unităților de învățământ, atât din zona preuniversitară, cât și din cea universitară, dar cum zarurile au fost aruncate urmează să declanșăm lupta. Cine va câștiga și cine va pierde din acest mod de abordare a colaborării, rămâne de văzut. Ce pachet de legi novatoare vor fi lansate de managerii necunoscători ai sistemului, rămâne de văzut. Cum pe noi Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului ne preocupă tot învățământul din România și soarta lui, nu numai pe durata unei legislaturi, vă asigurăm că vom rămâne la fel de minuțioși și foarte bine intenționați. Rămâne de văzut!

 
Ștefan-Mihail Antonie (independent) - declarație politică având ca temă Tratatul de la Lisabona;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Ștefan Mihail Antonie, senator independent și se pregătește domnul senator Vasile Dîncu.

 

Domnul Ștefan Mihail Antonie:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației mele politice este "Tratatul de la Lisabona", un nou tratat pentru Europa și România. Doamnelor și domnilor senatori, unul din evenimentele majore care au marcat săptămâna trecută a fost, cu siguranță, semnarea tratatului de la Lisabona, pe 13 decembrie 2007, deoarece prin acesta se pune capăt dificultăților cu care s-a confruntat Uniunea Europeană, începând cu anul 2005 și care, indirect, s-au răsfrânt și asupra țării noastre. Șefii de stat și de Guvern ai Uniunii Europene au semnat la Lisabona Tratatul de reformă a instituțiilor europene care înlocuiește îndelung criticata Constituție, blocată de Franța și Olanda în 2005. Consider că semnarea Tratatului de la Lisabona are o însemnătate extrem de importantă și o mare semnificație pentru Europa, dar și pentru țara noastră. Tratatul acordă Uniunii Europene un cadru instituțional stabil menit să facă față noilor provocări cum ar fi schimbările climatice, globalizarea, lupta împotriva terorismului, extinderea spațiului Schengen sau migrația dinspre Africa.

Europa a trebuit să răspundă provocărilor globalizării și migrației care au un impact direct asupra evoluției dezvoltării economice. Dezvoltarea economică a ajutat la scoaterea din sărăcie a milioane de oameni din întreaga lume. Cu câțiva ani în urmă ar fi fost imposibil ca lideri europeni să ajungă la un acord asupra unei declarații privind globalizarea, pe care acum o sprijină.

Astfel, este foarte clar că obiectivele Uniunii Europene nu sunt doar interne, ci și globale.

Una alt aspect care vizează, în mod deosebit țara noastră se referă la faptul că tratatul oferă caracterul coercitiv al Chartei Europene al Drepturilor Fundamentale care înglobează un număr considerabil de drepturi ale lucrătorilor. Din acest punct de vedere împărtășesc opinia liderului Grupului PPD din Parlamentul European privind extinderea cooperării polițienești și judiciare ca o metodă de luptă împotriva traficului cu ființe umane și a emigrării ilegale, dar nicidecum împotriva muncitorilor români cinstiți care aleg calea Europei în speranța unui trai mai bun.

În concluzie, cred că trebuie să ne promovăm interesele și valorile în Europa. În România avem resurse umane impresionante, tradiții extraordinare, capacitatea de a ne adapta și avantajul de a deține cunoștințe științifice și tehnologice sofisticate, în special în domeniul informaticii.

Mai mult, avem organizații libere constituite conform Statutului de drept, iar acest lucru ne dă un mare avantaj. Cu o agendă politică corectă, putem să ne confruntăm cu problemele și situațiile care ne-au marcat negativ în ultimele săptămâni. Globalizarea aduce multe provocări, una dintre ele fiind migrația în masă, un nou fenomen în Europa, cel puțin având în vedere dimensiunea pe care a căpătat-o recent.

Aș dori să închei declarația mea politică de astăzi prin cuvintele ministrului portughez pentru afaceri europene privind migrația și globalizarea despre care a declarat că ar trebui "să fie o sursă de oportunitate și nu o amenințare".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Vasile Dîncu (PSD) - declarație politică având ca temă Bugetul pe anul 2008 - între logica mijloacelor și cultura performanței;

Invit, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Vasile Dîncu, urmează domnul Adrian Păunescu.

 

Domnul Vasile Dîncu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "Bugetul pe anul 2008 - între logica mijloacelor și cultura performanței". Pare abstract acest titlu, dar o să vedeți, stimați colegi, că încerc să mă refer la o problemă care este una foarte actuală. În general, sfârșitul de an ne găsește în discuții, dispute, negocieri legate de Bugetul de stat al României.

În mod normal, ar trebui să fie o perioadă importantă pentru planificare atât în politică, cât și în administrație. În realitate, chiar și această perioadă, este una care nu iese din trista anormalitate a vieții politice. Activitatea Guvernului este luată în discuție de pe poziții emoționale legate de interese înguste, câteodată, sau doar din punctul de vedere al unor partizanate politice.

Observăm, în discuțiile de la buget, că unii apreciază Guvernul pentru că le acordă protecție, alții, pentru că primesc bani direct pe localități sau spre județele lor pentru drumuri, poduri sau altceva.

Unii susțin Guvernul din perspectiva unei spaime privind dictatura prezidențială, astfel că, în conformitate cu teoria răului cel mic, ne trezim cu susținători puternici pentru PNL și Guvernul Tăriceanu, care sacrifică ideologii politice doar pentru un echilibru politic, câteodată gândit cu bună-credință.

La fel stăm și cu criticile. Primul-ministru este criticat de foarte mulți, pentru că i-a eliminat pe alții de la guvernare din cauza intereselor private care le-au fost afectate. Unii îl critică pentru poziția ideologică, pentru că este de dreapta, pentru că a impus o măsură sau alta, sau pentru că a făcut sau n-a făcut cine știe ce proiect drag lor.

Stimați colegi, nici susținerile și nici criticile nu au valoare dacă nu se întemeiază pe o evaluare cât se poate de obiectivă. Atât timp cât vom discuta partinic despre administrație, țara va rămâne într-o zonă de subdezvoltare și politica va fi mai mult un zgomot, iar noi, parlamentarii, ne vom păstra o imagine care nu este justă, dar este o imagine de mutanți somnolenți, ce se trezesc doar pentru a vota privilegii.

În evaluarea activității guvernamentale, folosim foarte rar indicatori care să măsoare performanța și calitatea guvernării, iar, în puține cazuri când se calculează acești indicatori, aceștia sunt foarte greu de obținut dacă ești parlamentar din opoziție. De aceea, dragi colegi, dați-mi voie să fac o scurtă pledoarie pentru folosirea indicatorilor în toate activitățile noastre, inclusiv în activitatea de planificare bugetară.

Din nefericire, la noi folosirea indicatorilor de performanță este doar o vorbă și mai degrabă un mimetism absolut și de multe ori folosit inconștient.

În anul 2007, ca membri ai Uniunii Europene, ar fi trebuit să facem proiectul de buget al României dintr-o logică schimbată. Să trecem de la o logică a mijloacelor, la o logică a rezultatelor, adică ar fi trebuit să elaborăm proiectul de buget, introducând demersul performanței pentru a analiza eficacitatea politicilor publice.

Din păcate, an de an, vorbim doar despre volumul de mijloace necesare pentru un sector sau pentru un proiect, dar nu punem deloc în discuție rezultatele concrete obținute și nici cele vizate, adică eficacitatea cheltuielilor pe fiecare obiectiv în parte.

În țările europene, când Guvernul vine în Parlament cu proiectul de buget, deputații și senatorii, unde este cazul, trebuie să se pronunțe asupra unui triplu aspect. În primul rând, sunt obligați să reflecteze și să hotărască asupra direcțiilor strategice de organizare a bugetului. În al doilea rând, să evalueze obiectivele de performanță, dar și să aprobe sistemul indicatorilor de performanță. Fiecărui program guvernamental i se asociază obiective care sunt traduse în obiective operaționale. Pentru fiecare obiectiv operațional se caută indicatori concreți, pertinenți și fiabili, nu indicatori de cheltuire, ci indicatori de impact pe termen lung, mediu sau scurt, indicatori măsurabili. În plus, indicatorii sunt însoțiți de valori țintă, prin care responsabilii de program și ordonatorii de credite se obligă să realizeze creșterea eficienței de cheltuire, nu ca la noi unde ministrul educației umblă prin țară și critică sau amenință primarii că nu pot să cheltuie banii, că nu au cheltuit banii. Nu am auzit încă vreun ministru din vreun Guvern al României care să critice subalternii pentru că au cheltuit ineficient bugetul.

Din păcate, lipsa indicatorilor și puținătatea lor dovedesc că nu dorim ca activitatea de luare a deciziilor să devină transparentă. Este una din cauzele pentru care suntem în situația noastră, pentru că acest cult al indicatorilor înseamnă cultura performanței. Nici societatea civilă și nici mass-media nu participă la nașterea unei culturi a performanței. Comentariile colorate sunt privilegiate faptelor, iar folosirea indicatorilor este prea greoaie și mai puțin interesantă ca un epitet.

Astăzi, Partidul Social-Democrat a făcut un exercițiu public, cred, de o mare importanță pentru această cultură a performanței. Astăzi, Partidul Social-Democrat a lansat un pachet de indicatori care definesc activitatea performanței guvernamentale pentru ultimii trei ani. Bănuiesc că acest pachet de indicatori nu va fi foarte interesant nici pentru mass-media, nici pentru opinia publică, deși sunt indicatori obiectivi. Aș putea să spicuiesc doi-trei indicatori de aici, pentru că restul indicatorilor vor fi cuprinși în declarația scrisă, care va fi înregistrată.

De exemplu, cei mai bogați 300 de români dețin averi care reprezintă 22% din PIB-ul României, iar 3.000.000 de români trăiesc într-un nivel de sărăcie absolută. În 2007, raportul dintre veniturile bănești realizate de cei mai bogați 10% din români și cei mai săraci 10% din români este de 1 la 17. În perioada 2004-2007 a guvernării Tăriceanu, câștigul salarial mediu net a crescut cu 58%, iar prețurile au crescut cu 19% la energie electrică, cu 63% la energie termică, cu 100% la gazele naturale, cu 79% la canal-salubritate și așa mai departe. Mai dau o singură cifră care vorbește despre indicatorii de folosire a banilor: Guvernul a folosit 1,1 milioane de euro pentru scrisori adresate pensionarilor. Puteam plăti pensiile lunare pentru 22.000 de pensionari agricultori, care au 50 de euro pensie medie la asigurări, adică toți pensionarii agricultori din județe precum Argeș sau Prahova sau puteam să majorăm cu 3500 numărul de bilete de odihnă și tratament pentru pensionarii care acum se luptă în fața instituțiilor care se ocupă cu acest lucru.

Stimați colegi, aceste date, probabil, că nu vor fi interesante pentru opinia publică. Nici Institutul Național de Statistică nu face publice buletine de indicatori de performanță a guvernării, căci nici un guvern de până acum nu a fost interesat de un asemenea gest de transparență, deși poate că ar trebui să începem de undeva.

Colegii de la Partidul Național Liberal sau UDMR pot veni cu indicatori care, eventual, să arate buna activitate a Guvernului. Ar fi și acesta un punct de pornire și de discuție. Toți indicatorii însă ar trebui să fie stabiliți încă din proiectarea bugetară. Pentru fiecare leu cheltuit să existe indicatori concreți de măsurare a efectelor. Altfel, nimic nu se va schimba și Nicolae Ceaușescu va rămâne să conducă în continuare topul politicienilor. Mulțumesc. (Aplauze.)

 
Adrian Păunescu (PSD) - declarație politică având ca subiecte: situația Fundației Gojdu; limba română în mass-media; politica față de Republica Moldova; sărăcirea populației;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

A vorbit, aici, pe bună dreptate un coleg senator despre situația Fundației Gojdu, despre care eu însumi vorbisem, în mai multe rânduri. Am încercat și, până într-un punct, am reușit să mă opun acelei monstruoase înțelegeri dintre cele două Guverne, de la Budapesta și de la București, care făcea pierdută averea Gojdu, în schimbul unui ciubuc de câteva sute de mii de euro, cu care să fie scoși ochii celor interesați.

Din păcate, domnule președinte Văcăroiu, vă spun cu adresă directă și dumneavoastră, deși ați avut înțelegerea și curajul de a cere să se rezolve lucrurile, prin ceea ce ați cerut în Biroul permanent (unde am ridicat din nou problema, la ultima noastră întâlnire) nu s-a făcut nimic. Trebuia să se desfășoare o ședință comună a Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă și a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Nu s-a putut face și eu vă propun, domnule președinte, să fiți de acord ca fiecare comisie să-și facă raportul ei și să judece plenul, pentru că, între timp, repet, monstruoasa înțelegere dintre Guvernul român și Guvernul maghiar funcționează. Ceea ce ne-a spus aici domnul senator este perfect adevărat. Eu am ridicat problema și acum 3 săptămâni, din nou.

Se face comerț ordinar pe seama sudorii și demnității unui mare român care a fost Gojdu. În aceeași vreme, copii supradotați ai românilor rămân pe viață înaintea gărilor de unde nu-i ia nici un tren pentru că nu au cu ce să se urce în trenuri. Aceasta este o chestiune urgentă și nu putem lăsa generațiilor viitoare o moștenire de minusuri, o moștenire de haos.

Este o nerușinare fără margini, este un atac la adresa siguranței naționale ceea ce se întâmplă cu moștenirea Gojdu, nu numai prin ce face Guvernul de la Budapesta, dar și prin complicitatea Guvernului de la București. Se cunoaște, sper, că nu sunt un pornit, un damblagiu care să ceară mereu căderea Guvernului.

Și nici acum nu asta vreau eu să spun. Vreau să conștientizez, însă, acest Guvern și pe noul ministru de externe că așa ceva este inadmisibil, să existe câteva miliarde de euro într-o fundație care n-are nici un motiv să nu funcționeze și să le lași colegilor de la Budapesta că vrei tu și o parte din mușchii tăi, să le lași acelui Guvern străin, contra oricărei reglementări europene și nu numai europene. În ultimul copac din Congo - Kinshassa, nu există acest tratament față de moștenirea lăsată de un generos, de un mare generos.

Reamintesc faptul că pe fondul acestei existențe de burse au crescut și s-au iluminat oameni care au săvârșit, în fruntea maselor, marele act al unității naționale de la 1 Decembrie 1918, iar acest act nu l-au săvârșit în noaptea aceea, că au fost ani de pușcărie, ani de inchiziții, ani de dificultăți, ani de sacrificii. Toate însă s-au petrecut pentru că a existat și această Fundație Gojdu.

Vreau să conștientizez și în fiecare dintre dumneavoastră importanța acestei fundații.

Sunt obligat de conștiința mea să salut gestul corect, normal și demn pe care l-a făcut conducerea României la Bruxelles, în chestiunea Kosovo. Eu am tot vorbit aici - nu sunt singurul - cu câteva zile înainte de plecarea spre acel moment decisiv de la Bruxelles - domnul președinte Văcăroiu își amintește ca și ceilalți membrii ai Biroului permanent - cerusem ca Senatul României să ia poziție împotriva eventualei complicități a României cu ideea unei independențe unilaterale a provinciei Kosovo, și pentru că ar fi un afront la adresa dialogului, prin felul unilateral în care s-ar declanșa, dar și pentru că noi trebuie să știm că tot ce se face, se face ca precedent, ca precedent pentru regiuni istorice ale țării noastre. Sprijinul pe care-l dau, parcă dezinteresat, unele forțe politice și etnicoidale din răsăritul Europei independenței Kosovo este un sprijin pentru propriile lor interese și pentru spargerea țărilor din această parte de lume.

De aceea, faptul că președintele Băsescu, premierul Tăriceanu și ministrul de externe Cioroianu au mers în aceeași direcție și au respectat voința acestui popor - e drept că era mai bine să-l și întrebe înainte - dar au respectat voința de fond a acestui popor și voința clasei politice de a nu se recunoaște eventuala independență a acestei provincii, merită salutul nostru. Sunt rare asemenea momente și, cinstit vorbind, le-a stat bine celor trei vorbind aceeași limbă. În fond, noi ne-am săturat de mizeria acestei disoluții.

Am cerut, domnule președinte, în ocazii diferite, aici și în Biroul permanent, discutarea gravului afront pe care l-a adus colegul nostru, senatorul Marko Bela, Constituției României și liniștii din această țară. Am înaintat un document. Tot întreb de el și văd că se întâmplă ce se întâmplă, din păcate, de obicei, aici, în Balcania ferice, și anume toate sunt lăsate să curgă, pentru că, oricum, supărarea va trece.

Vreau să declar că supărarea nu-mi trece nici acum și nu-mi va trece niciodată supărarea pe o acțiune antiromânească vădită și consecventă. Vreau să discutăm aici și să luăm o poziție corectă, nu subiectiv-inflamată, nu congestionat-etnicistă, ci o poziție corectă, europeană în chestiunea pe care a declarat-o domnul senator Markó Belá, contra României. Vă rog, domnule președinte, să nu mai amânăm această discuție. Poate că eu exagerez, dar, în momentul în care un senator al României regretă, în mod public, patria pierdută de el la 1 Decembrie 1918, eu încep să mă întreb dacă patria câștigată de noi la 1 Decembrie 1918 este România sau Atlantida. Vă rog, domnule președinte, să țineți seama de această rugăminte a mea.

Este o perioadă tensionată, o perioadă în care se caută pentru toate vinovății. Am ajuns la situația ca, de exemplu, Ion Iliescu să fie, pe de o parte, vinovat că el, ca membru al Partidului Comunist Român, nu a făcut destul pentru dărâmarea regimului, până în decembrie 1989; apoi, de alții, să fie considerat vinovat că a fost în fruntea celor care au dărâmat regimul; și al treilea lucru, care încă nu s-a spus, dar probabil că va urma, să se vadă de ce a purtat bască atunci când era copil și să fie vinovat și pentru aceasta. Sunt chestiuni absurde. Forțele politice mai degrabă s-ar concentra pe perspectiva la care avem dreptul, decât să tot incrimineze oameni care și-au trecut viața în contul acestei țări. Putem avea orice părere despre Ion Iliescu, despre oricine, dar intrarea permanentă în zona penală, cu gândul de a-i liniști și de a-i micșora pe oamenii care au în ei simțul echilibrului și au dovedit că, atunci când au condus țara, marile nenorociri de azi ne-au ocolit, deși, desigur, putem crede că se puteau face încă multe alte lucruri bune, reprezintă, după părerea mea, o nemeritat răsplată negativă, cu atât mai mult cu cât suntem chiar la începutul perioadei decembriste care ne amintește de decembrie 1989.

Din Basarabia aflăm că domnul Voronin ne consideră cel mai mare inamic al săuși, tot pe aceeași filă de știri, aflăm că ministrul afacerilor externe de la Chișinău susține că Rusia nu și-a îndeplinit angajamentele asumate față de Republica Moldova și că nu și-a retras toate trupele din Moldova. Nici nu mai trebuia spusă a doua știre, era evident din prima, din ceea ce afirmă domnul Voronin, că trupele Moscovei sunt încă în Moldova. Pentru că este evident că un om, sub talpa unei anumite cizme, eventual, sigur, cizma se poate schimba într-un pantof modern, are această reacție, vrea să-și dovedească excesul de zel și pune între România și partea ei de răsărit un ocean de ură și de incompatibilități. Protestez împotriva acestei deșănțate politici antiromânești a domnului respectiv.

Sigur că, între timp, Consiliul Național al Audiovizualului a lansat și un raport cu privire la calitatea limbii române. Este un dezastru felul în care se vorbește limba română, mai ales în mass-media. S-a ajuns la situația ca fete cu ochi frumoși și uneori și cu sâni frumoși să vorbească, de exemplu, despre sfârșitul de week-end. Am auzit și pe unii membri ai Guvernului vorbind despre deontologia profesională. Ar fi, oarecum, exagerat. Poate este prea mult. Deontologia este suficientă, nu este nevoie să fie subliniat caracterul profesional al deontologiei.

Expulzarea din Republica Moldova a doi diplomați români reprezintă, iarăși, un afront la adresa noastră și, mai ales, la adresa moliciunii noastră. Încă o dată, aș vrea să-i amintesc președintelui Băsescu că l-a atacat, acum trei ani, pe președintele Iliescu, în mod violent, pentru politica față de Republica Moldova, și i-a găsit o mare vină în faptul că relațiile dintre București și Chișinău nu s-au dezvoltat corespunzător. Și eu l-am criticat, mereu, pe președintele Iliescu pentru o oarecare ezitare în relațiile cu Moldova, dar iată ce se dovedește, azi, că poate fi și mai rău și că degeaba președintele Băsescu este foarte exigent cu alții. Să ne arate dumnealui ce pași înainte s-au făcut în cei trei ani de când conduce dumnealui această țară în relațiile cu Republica Moldova. Care sunt progresele? Că se ajunge la situația umilitoare de a fi expulzați doi diplomați români? Voronin este în stare să expulzeze întregul popor român din Moldova, pentru a putea scrie în singurătate elegia polcovnicului roșu. Dar ce am făcut noi și de ce trebuia, încă o dată, demonizat Ion Iliescu, când se dovedește că nu de la el și nu de aici vine răul cel mare, ci de sub cizma care stă (direct sau prin umbra ei) pe capul polcovnicului roșu.

Doamnelor și domnilor senatori,

Ne putem întreba, în acest decembrie 2007: ce s-a făcut din Decembrie 1989 încoace? S-au făcut, desigur, și lucruri bune. S-au obținut rezultate remarcabile în unele privințe. Însă, din păcate, chestiunile de fond, cele pentru care s-a revoltat acest popor, nu s-au rezolvat. Dimpotrivă, unele dintre ele au devenit și mai grave.

Foarte gravă este polarizarea la care s-a ajuns, și nu pentru că s-ar fi îmbogățit unii, acesta este un fapt remarcabil și care poate fi și salutat, ci pentru că au sărăcit milioane și milioane.

Am mai spus-o, o spun și acum, "urechile măgarului nu trebuie să crească din scurtarea picioarelor măgarului". Jos e greu și eu semnalez faptul că e o stare de neliniște, de nemulțumire, care s-ar putea transforma într-o nouă ridicare a oamenilor pentru drepturile lor.

Urmăriți, vă rog, ce se întâmplă în locurile în care pensionarii sunt umiliți și batjocoriți pentru o bucată de carne sau pentru un bilet la tratament. Așa ceva nu trebuia să se mai întâmple. De aceea au avut loc schimbările din România, pentru a se crea o altă relație între oameni. Polarizarea în domeniul social este catastrofală. Oamenii nu știu, în momentul de față, către ce să îndrepte protestul lor. Cum prind un ales, cum îl înjură. Nu mai au o singură țintă, Nicolae Ceaușescu, Au mai multe ținte și asta pentru că protestul nu mai e violent, ni se pare nouă un câștig. Este un câștig momentan. Oamenii își vor da seama că trebuie să facă neapărat ceva, pentru ca noi, așa cum spunea bine domnul senator Vasile Dâncu, cu care, în această privință, sunt de acord, "să nu devenim niște mutanți somnolenți". Foarte bună formula. "Mutanți somnolenți". Dar, în același timp, nici nu putem, dragă domnule coleg, să transformăm diferențele ideologice în prăpăstii între noi. Și, într-adevăr, există o politică a răului mai mic, din care și eu mă revendic. Nu o criticați. Eu cred invers și anume că trebuie să ducem, noi ca partid, noi ca grup parlamentar, o politică a răului mai mic, în eventualele noastre alianțe. Asta, repet, nu înseamnă că trebuie să privim ca niște "mutanți somnolenți" starea cumplită în care se găsesc milioane de oameni. Această chestiune ne va costa și începe să ne coste și la vot. Faptul că oamenii nu mai vin la vot e o dovadă că noi nu am dus la împlinire revendicările de fond ale lui Decembrie 1989.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte, vă mulțumesc pentru faptul că m-ați readus în realitate.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Avem multe probleme azi.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Repet, nemulțumirea de astăzi este mai difuză, dar nu e mai mică. Repet, cuceririle sociale s-au prăbușit. Gratuitatea învățământului, gratuitatea sănătății și celelalte nu pot fi călcate în picioare, numai că vrea cineva ca toată perioada veche să pară neagră și niciunul dintre cei care au muncit în acea perioadă să nu aibă justificare pentru faptul că a fost în această bătălie, mulți dintre ei de partea binelui, cum au fost e drept, unii și de partea răului.

Unde este economia? Unde este știința românească? Se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple cu cultura națională? Sărăcia e un ideal? Ce se întâmplă cu starea de spirit din societate? Acestea nu sunt tot în contul nostru? Egoismul abject poate să se opună colectivismului abject? Nu! Mai există și calea acelei solidarități a valorilor și a valorilor morale și calea asta am uitat-o. Nu era bună presa de stat, dar e bună presa de violent interes personal în care acționează, disimulat, mai cu seamă, private costuri economice care nu dau voie, până la capăt, libertății de opinie. Este o libertate de opinie dirijată. Acestea toate nu trebuie uitate.

Faptul că politica se bagă peste tot este un semn bun? Faptul că stagnăm, faptul că familiile românești sunt risipite în Occident, de dorul pâinii iar copiii cresc oricum, acasă, înseamnă neapărat un progres? Poate că, pe moment, este un progres pentru bugetul, și așa sărac al României, dar nu cred că aspirația poporului român a fost să culeagă căpșuni în Spania și să ajungă în marginea marilor orașe italiene.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Închei, domnule președinte, într-un minut.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rugăm foarte mult.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Ultima chestiune pe care vreau s-o spun, pentru că merită spusă, este că o acțiune, despre care a vorbit aici și colegul nostru, admirabilul nostru coleg, senatorul Otilian Neagoe, și anume, Agenția Națională a Muntelui și-a desfășurat cu bine lucrările, dar a primit vestea proastă că, în bugetul pe 2008, ea nu există, deși este o agenție aprobată prin lege. Probabil, dorim să se dărâme munții pe noi, să se pustiască satele României, din zona de munte, să treacă direct la orfelinate și totul să fie în contul progresului nostru de natură ideologică.

Mai este un aspect. I s-a cerut Serbiei...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog mult de tot să înțelegeți. Avem un program și mai sunt vorbitori.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog mult.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da. I s-a cerut Serbiei să cedeze, în problema Kosovo, pentru că, astfel, va intra în vederile Uniunii Europene. Eu propun mai mult decât atât: conducerea Serbiei să cedeze Belgradul și, atunci, va ajunge la conducerea Uniunii Europene. Sau Serbia să cedeze Serbia și, atunci, îi putem organiza un parastas gratuit, la nivel european.

Cum acest an aproape că și trece, la întâi ianuarie mă rog să vină, 1 Decembrie din anul sfânt o mie nouă sute optsprezece. (Aplauze)

 
Ion Iliescu (PSD) - declarație politică având ca subiect Revoluția Română din decembrie 1989;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului senator Ion Iliescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Ion Iliescu:

Doamnelor și domnilor,

Dragi colegi, săptămâna aceasta are o deosebită încărcătură și semnificație pentru istoria noastră națională. Se împlinesc 18 ani de la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Această victorie, precum știm, s-a obținut cu un greu tribut de sânge, iar ziua de astăzi, 17 decembrie, marchează 18 ani de la începutul acțiunii de reprimare a demonstranților de la Timișoara, care a continuat și în zilele următoare, până pe 20 decembrie, odată cu ieșirea masivă a muncitorimii timișorene și, apoi, a întregii populații pe străzile orașului, ceea ce a obligat armata să fraternizeze cu populația. Același fenomen s-a repetat și în București. După încercarea de reprimare a tinerilor temerari care au construit baricada de la Intercontinental, din noaptea de 21 decembrie 1989, ieșirea muncitorimii bucureștene de la periferiile orașului și îndreptarea unor coloane masive spre centrul orașului l-au forțat pe Ceaușescu să părăsească clădirea Comitetului Central, să fugă cu elicopterul, imagine care a devenit simbol al victoriei Revoluției Române. Sigur că acești 18 ani ne impun și un bilanț, așa cum propunea domnul senator Păunescu. Putem constata că, din păcate, perdanții transformărilor pe care le-a cunoscut România în acești 18 ani sunt mai mulți decât beneficiarii acestor transformări, dar acum nu despre acest bilanț vreau să mă ocup și vreau să mă limitez la o propunere pe care o fac Senatului României, membrilor Senatului, să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor care s-au sacrificat pentru victoria Revoluției Române. (Se păstrează un moment de reculegere)

Vă mulțumesc.

 
Ion Vărgău (PSD) - declarație politică având ca temă Domeniul educației - un nou eșec al guvernării de dreapta (neprezentată în plen).

Declarație politică neprezentată în plenul Senatului, intitulată "Domeniul educației - un nou eșec al guvernării de dreapta".

 

Domnul Ion Vărgău:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Integrarea în Uniunea Europeană a însemnat pentru mulți o nouă speranță în domeniul economic și social, în care au crezut, gândindu-se că le va aduce un trai mai bun și condiții de viață civilizate.

Toți românii își doresc o educație și un viitor mai bun pentru copiii lor, dar, din păcate, învățământul românesc este încă foarte departe de europenizare. În acest moment, la nivel național, sistemul de învățământ se confruntă cu o criză și spun criză, deoarece problemele sunt multiple: deficit de cadre didactice calificate, școli insalubre și lipsite de cele mai elementare dotări necesare desfășurării actului educațional în condiții optime, deficit de creșe și grădinițe, abandonul școlar, iar în ultima perioadă, lipsa de încredere în sistemul de evaluare a elevilor clasei a VIII-a, care sunt din ce în ce mai derutați, simțind permanent o notă de subiectivitate în procesul de evaluare.

Din păcate, statisticile arată că și în acest an au fost încadrați mulți profesori necalificați deoarece unii nu au promovat examenul de titularizare, iar foarte mulți nu s-au prezentat la catedră și au încercat o reorientare profesională, nefiind motivați financiar.

La nivelul județului Tulcea, și nu numai, locurile în grădinițe și creșe sunt insuficiente, iar acest deficit de locuri se înregistrează de câțiva ani în toată țara, deși natalitatea nu a avut o creștere spectaculoasă.

Toate aceste aspecte se întâmplă într-o țară europeană unde învățământul trebuie promovat și susținut, iar calitatea actului educațional trebuie să fie pentru Guvern și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prioritatea numărul unu.

În cei trei ani au avut loc cele mai ample greve din sistemul de învățământ. Au protestat atât cadrele didactice, personalul auxiliar, cercetătorii, cât și studenții - care au introdus acțiune în instanță împotriva ministrului educației, cercetării și tineretului - și, cu toate acestea, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a refuzat permanent să promoveze descentralizarea în învățământ pentru ca funcționarii din minister și inspectorate să nu-și piardă privilegiile.

Întreaga țară se confruntă cu o situație dezastruoasă în ceea ce privește dotarea unităților școlare, în special în mediul rural: mai mult de 50% dintre unitățile de învățământ nu au fost avizate medico-sanitar; multe unități școlare nu au sistem de încălzire, surse de iluminat și grupuri sanitare; abandonul școlar a crescut de două ori în ultimii trei ani - copiii ai căror părinți muncesc în țări europene părăsesc, în mare parte, școala; microbuzele școlare achiziționate pentru transportul elevilor nu pot fi utilizate din cauza drumurilor impracticabile din mediul rural sau a lipsei de motorină, fapt ce a condus la desființarea a zeci de școli din mediul rural. Dureros este faptul că sunt localități din mediul rural care nu au școli, iar copiii sunt nevoiți să se deplaseze zeci de kilometri pentru a ajunge la o școală din apropiere. Doar 15 - 20% dintre elevii din mediul rural merg la liceu și doar 2 - 5% urmează studii superioare.

Acest lucru este inacceptabil, având în vedere faptul că toți copiii trebuie să aibă dreptul la educație și nu trebuie să trăiască mereu cu sentimentul că, față de alți colegi de-ai lor, ei sunt privați de acest drept dacă nu depun eforturi suplimentare.

De curând a avut loc evaluarea elevilor clasei a VIII-a, prin intermediul tezei unice. S-a vehiculat ideea că subiectele s-au știut dinainte, fapt ce i-a dezamăgit atât pe elevi, cât și pe părinți și a creat o oarecare lipsă de motivare în acest sens.

De-a lungul celor trei ani de guvernare, la nivelul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului au venit și au plecat mai mulți miniștri, dar problemele învățământului românesc au rămas mereu aceleași.

S-au schimbat foarte multe legi în domeniul educației, însă niciuna nu a fost potrivită pentru sistemul românesc de învățământ și ceea ce susțin acum este confirmat de faptul că problemele au rămas aceleași, iar cadrele didactice calificate părăsesc în continuare sistemul educațional, migrând spre alte domenii mai bine plătite. În 2006, peste 9000 de profesori au renunțat la catedră și s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite, iar în 2007, numărul celor care au părăsit sistemul a crescut peste 10000.

Se vorbește tot mai mult despre un pachet de legi ale educației, cercetării și tineretului și fiecare ministru aflat la cârma ministerului propunea de fiecare dată, cu o notă plină de optimism, o creștere calitativă în domeniul educației, însă nimic din ce s-a propus nu s-a concretizat.

În iulie 2007, președintele Băsescu propunea o analiză a problemelor din învățământ cu toți factorii responsabili din domeniul educației.

S-a constituit și o Comisie prezidențială pe probleme de educație în care se discută mult despre Pactul Național pentru Educație, însă totul rămâne doar o simplă dezbatere care se dorește a fi o cosmetizare a imaginii politice a președintelui sau a partidelor pe care le păstorește: PD, PLD și PD-L - nici Domnia Sa nu mai știe care. Cert este că nici profesorii, nici elevii, nici părinții nu mai înțeleg nimic, știu doar că în domeniul educației s-au promis multe și nu s-a rezolvat nimic.

Puterea de dreapta refuză semnarea unui Pact Național pentru Educație și Cercetare, prin care să fie depolitizate strategiile pentru acest domeniu, ilustrând incapacitatea de a avea o viziune integrată a reformei în domeniile esențiale ale vieții, așa cum este cel al educației.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiem, stimați colegi, declarațiile politice aici.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 19 march 2024, 9:05
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro