Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 iunie 2008

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Gelil Eserghep, secretari.
		Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor! Este ora 8,30. Deschidem şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice astăzi, 24 iunie, de Sânziene.
		Începem cu opoziţia şi nu putem să lăsăm o doamnă să aştepte. O rugăm pe doamna Monalisa Găleteanu să poftească la microfon şi pe domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal, să se pregătească pentru a interveni.
		Doamna Monalisa Găleteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Domnilor colegi, În această dimineaţă am să vorbesc despre "Politici sociale pentru familiile tinere". Un studiu al Biroului Naţional de Statistică din Marea Britanie plasează România pe ultimul loc în Europa, din cauza numărului mare de decese ale copiilor de până la un an. Astfel, copiii din România au şansele cele mai reduse de supravieţuire în primul an de viaţă dintre toţi nou-născuţii din ţările europene. La o primă analiză obiectivă a acestei situaţii putem identifica drept cauze evidente situaţia precară a sistemului sanitar românesc şi sărăcia majorităţii familiilor tinere, precum şi lipsa de reacţie şi incapacitatea Guvernului de a interveni cu soluţii concrete pentru remedierea acestei situaţii îngrijorătoare. Situaţia precară a tinerilor căsătoriţi, lipsa unei locuinţe sau a locurilor de muncă, haosul şi mizeria din spitale au condus la scăderea alarmantă a ratei natalităţii din România şi a creşterii îngrijorătoare a mortalităţii infantile. Pe lângă faptul că au o situaţie materială precară, familiile tinere nici nu beneficiază de un acces egal la sistemul de sănătate pentru a le oferi copiilor îngrijirea în creşe, în condiţii deosebite pentru o dezvoltare sănătoasă. Având în vedere că doar 1% dintre copiii cu vârste de până la 3 ani erau îngrijiţi în creşe la nivelul anului 2007, Partidul Social Democrat a iniţiat şi a depus la Parlament un proiect legislativ privind dezvoltarea unui serviciu de îngrijire pentru copiii mai mici de 3 ani, astfel încât, până în anul 2010 să fie înfiinţate 4000 de creşe care vor putea cuprinde peste 250.000 de copii. Ne exprimăm pe această cale speranţa că toate partidele politice vor manifesta interes pentru adoptarea în regim de urgenţă a acestui proiect legislativ, pentru a crea astfel premisele refacerii natalităţii şi a încurajării familiilor tinere din România de a avea copii sănătoşi, îngrijiţi corespunzător în creşe finanţate de către stat. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, stimată doamnă colegă.
		Îl rog pe domnul deputat Emilian Frâncu să poftească la microfon şi se pregăteşte domnul Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal. Domnule Frâncu, aveţi microfonul.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Da, mulţumesc. "Priceperea preşedintelui a dat în foc la Bruxelles". Înainte de a decola spre Bruxelles, priceputul nostru preşedinte Traian Băsescu a ţinut, la aeroport, unul dintre discursurile sale de om supărat. De această dată, domnia sa a oftat în legătură cu respingerea de către cetăţenii Republicii Irlanda, prin referendum, a Tratatului de la Lisabona şi a cerut imperios, nu se ştie cui, găsirea unei soluţii de finalizare a ratificării acestui document înainte de viitoarele alegeri europarlamentare. Consiliul European de Vară s-a încheiat, însă, fără ca liderii europeni să impună vreun termen limită pentru încheierea ratificării Tratatului de la Lisabona. Chestiunea va fi abordată din nou în toamnă, însă anunţul nu are nici pe departe acele accente dramatice care răzbăteau din cuvântarea lui Traian Băsescu. Până la urmă, e mai presus de orice îndoială că Uniunea Europeană va fi capabilă să gestioneze în timp util această situaţie, fără a fi nevoie ca Traian Băsescu să sune clopotul în dungă, pe motiv că vin euroalegerile, iar noi nu ştim de câţi europarlamentari şi de câţi comisari mai e nevoie în cadrul instituţiilor de la Bruxelles. Şi-atunci cum rămâne cu priceperea preşedintelui Băsescu şi cu graba lui de a fixa întregii Europe un termen-limită până la care să se ia măsurile de rigoare? Nu cumva domnul preşedinte se cam iuţeşte, aşa cum, pe vremuri, miliţienii se grăbeau de mama focului atunci când era vorba de amendat?
		"Traian Băescu se pricepe, din nou, la toate". Prezent la Congresul Avocaţilor din România, preşedintele Traian Băsescu a binevoit să ţină o cuvântare plină de sfaturi şi de recomandări pentru reprezentanţii acestei profesii. Şeful statului i-a îndemnat pe avocaţi să nu mai practice onorarii prohibitive, să îi apere şi pe acei justiţiabili care nu dispun de mijloace materiale, să se implice mai profund în procesele în care sunt angajaţi şi să conlucreze pentru a contribui la buna funcţionare a sistemului judiciar. Parcurgând discursul domnului preşedinte, am avut senzaţia că acesta a nimerit întâmplător la o nuntă dintr-o comună, unde i s-a stricat maşina în drum şi că, dacă tot s-a aşezat la masă şi a gustat din ţuică şi din sarmale, a trebuit să ţină şi un toast, astfel ca nuntaşii din partea mirelui să-şi închipuie că fusese invitat din partea miresei şi viceversa. Cu astfel de discursuri, alcătuite din truisme, banalităţi şi platitudini pe care toţi ascultătorii le uită în maximum o jumătate de oră de la rostire, domnul preşedinte încearcă să se reafirme în viaţa publică, sperând, probabil, că poporul român o să ajungă din nou să creadă că avem, în persoana domniei sale, un tătuc priceput la toate. Aştept momentul când domnul preşedinte va rosti discursuri epocale şi cu ocazia următoarelor evenimente: Conferinţa Naţională a Moaşelor din România, Congresul Interjudeţean al Crescătorilor de Capre şi, evident, Simpozionul Producătorilor de Piei de Cloşcă din Regiunea de Dezvoltare a Mării Negre. Cu un preşedinte capabil să vorbească despre orice, fără să-l doară capul în privinţa expertizei minime cerute în vreun domeniu anume, vom avea, cu toţii, ca şi înainte de 1990, victorii multe. Mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Domnul deputat Alexandru Mocanu şi este rugat să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule Mocanu, aveţi microfonul.
		Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică pe care am pregătit-o pentru această dimineaţă am intitulat-o "Despre ouă şi despre coşuri". Pentru început, un citat: "Pe Ludovic Orban, cel care s-a învârtit în ultimele zile în jurul ouălor, pe care nu le-ar fi vrut puse în acelaşi coş, dar aşa a fost să fie, ideologic îl lucrează deocamdată la prieteni Călin Popescu-Tăriceanu. Colegii liberali din nucleul dur se fac că nu cred cum că Ludovic nu s-ar simţi prea confortabil la aceeaşi masă cu Hrebenciuc, Iliescu, Mitrea când, până acum, cu aceiaşi convivi, abia aştepta să se pună desertul pe masă, ca să-l flambeze el, cu mâna lui. Puseul de conştiinţă care-l bântuie pe liberali are origini necunoscute. Ce s-a întâmplat cu schimbarea registrului verbal al marelui vocalist Ludovic Orban rămâne o mirare. Poţi să-l iubeşti pe Traian Băsescu şi să-l bălăcăreşti doar aşa, de florile Crinului, urechile Călinului şi petrolul Dinului? Poţi să stai la masă cu unii pe stânga şi să mori de poftă să cânţi ceva la altă masă, cu alţii pe dreapta? Poţi, în general, să mai vorbeşti de ouă, când ştii că Hrebenciuc, Iliescu, Mitrea, Tăriceanu şi compania nasc numai pui vii?" Am citat aproape integral textul articolului "Cum să pui un ou în mai multe coşuri", apărut în cotidianul "Teleormanul" din 20 iunie, sub semnătura Mioarei Bădescu. Între timp, deşi nu au trecut decât numai trei zile, dragul nostru Ludovic a fost lucrat direct de Călin şi nu mai este preşedintele Partidului Naţional Liberal Bucureşti, dar se alintă ca un copil că este încă ministrul transporturilor şi mai ales încă liberal. În altă ordine de idei, astăzi, 24 iunie, de Sânziene, cum spuneaţi dumneavoastră, domnule preşedinte, la ora 12,00, noi, deputaţii, urmează să dăm un vot pentru încuviinţarea urmăririi penale în dosarele care îi privesc pe Adrian Năstase şi Miron Mitrea pentru fapte săvârşite în calitate de foşti miniştri. Altfel spus, suntem chemaţi şi noi să punem ouăle într-un coş sau altul. Ieri după-amiază am fost martorii a două atitudini diametral opuse. Miron Mitrea, în mai puţin de 3 minute, ne-a spus că nu are nimic de ascuns, că totul este o făcătură pe care de 3 ani o tot demontează de fiecare dată când este chemat la Parchet. De aceea, ne-a rugat să votăm pentru începerea urmăririi penale, spre a se ajunge cât mai repede în faţa instanţei de judecată. În schimb, Adrian Năstase s-a văitat mai bine de 45 de minute şi, în afara faptului că a fost şi este cel mai cinstit şi corect demnitar, nu a recunoscut nimic. Nici vorbă să ceară sprijinul deputaţilor spre a ajunge mai repede în faţa judecătorului. Mai mult, ne-a avertizat că mâine s-ar putea să fie rândul oricăruia dintre noi. Cu alte cuvinte, dacă eşti astăzi om cu mine, voi fi şi eu mâine om cu tine. Nu doresc să fac niciun comentariu. Vreau doar să atrag atenţia că încuviinţarea urmăririi penale în astfel de cazuri trebuie adoptată cu minim 219 voturi, adică minim două treimi. Orice alt rezultat în favoarea începerii urmăririi penale, dar care nu-l întruneşte pe cel minim, 219 voturi, este practic un vot împotriva urmăririi penale. Spun aceasta pentru că presimt o prezenţă redusă din partea unor grupuri parlamentare, astfel ca fatalmente să nu se îndeplinească acea condiţie de două treimi. Noi, deputaţii, dăm astăzi o probă din care se va vedea dacă există cu adevărat acea voinţă politică atât de mult clamată. Pentru fiecare dintre noi, acest vot va fi hârtia de turnesol care ne va arăta în ce măsură suntem oneşti şi corecţi sau, dimpotrivă, ipocriţi şi meschini. Votul va fi cu bile. Eu voi vota "pentru" cu bilele la vedere. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi îl rog să se pregătească pe domnul Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Voi da citire declaraţiei politice intitulate "Transferul". În judeţul Vaslui - şi poate nu numai aici - este în plină derulare un proces de valoarea unui fenomen social. De la începutul vacanţei, numărul cererilor de transfer al elevilor vasluieni în instituţii omoloage de învăţământ din unele state ale Uniunii Europene se înscrie pe un trend ascendent accentuat. În medie, săptămânal, 15 părinţi s-au adresat Inspectoratului şcolar judeţean pentru a-şi retrage copiii din sistemul local de instrucţie şi educaţie şi a-i transfera în şcoli din Italia, Spania, Grecia, Anglia şi chiar Belgia. Fluxul migrator s-a declanşat mai devreme, comparativ cu alţi ani, şi este determinat de un element pragmatic fără echivoc: în ţările amintite încep cursurile de învăţare a limbii respective şi părinţii vor ca şi copiii lor să beneficieze de acest lucru încă din momentul zero al declanşării lui. Numai în 2007, peste 1000 de elevi vasluieni au obţinut transferul pentru şcoli din străinătate, iar anul acesta cifra enunţată va fi lesne depăşită. Principalul efect al celor relatate este de natură psiho-socială, familiile reunite oferind tuturor un cadru optim de evoluţie şi adaptare la realităţile din ţările receptoare de cetăţeni români. Concomitent, depopularea unităţilor autohtone de învăţământ generează probleme suficient de complexe. În şcolile cu o rată mare de transferuri, spectrul şomajului în rândul cadrelor didactice devine tot mai mult o certitudine, iar pe termen lung proiectează o acutizare a lipsei forţei de muncă. Pentru o perioadă încă greu de definit, indicele de atractivitate a ofertelor de angajare pentru emigranţii români va rămâne la cote modeste. Edificator este recentul exemplu derulat la Torino, unde doar 400 din cei peste 40.000 de români aflaţi în acest oraş au acceptat să revină în ţară. În acest context, devine elocventă aprecierea făcută de Terry Davis, secretarul general al Consiliului Europei, care spunea: "România mai are multe de făcut pentru diaspora". Mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Domnul Andrian Mihei este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal. Domnule coleg, microfonul vă aparţine.
		Domnul Andrian-Sirojea Mihei: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Încrâncenarea electorală a făcut ca ziua de 20 mai să treacă neobservată prin prisma însemnătăţii sale la nivel european. Sărbătoare de dată recentă, Ziua Maritimă Europeană s-a celebrat în toată Europa, dovadă a interesului Uniunii Europene asupra Mării Negre şi a ieşirii Europei către oceanul planetar. Totuşi, timid, ziua a fost marcată şi la Constanţa în mediul academic. Manifestarea s-a dorit a fi un prilej pentru definirea unor direcţii strategice şi de iniţiere a unor proiecte de interes naţional şi regional. Sunt lăudabile toate aceste iniţiative şi scopul României trebuie să fie fructificarea pe toate planurile a tuturor avantajelor şi facilităţilor pe care le are, precum şi urmărirea stoică a intereselor sale de dezvoltare ca putere maritimă şi ca nod intermodal prin cel mai mare port european la Marea Neagră, precum şi ca intersecţie a culoarelor energetice din Marea Neagră către Uniunea Europeană. Însă, pentru toate acestea este imperativ necesar să conştientizăm acest potenţial şi să ne dezvoltăm cu adevărat infrastructura şi să nu mai pierdem nicio oportunitate din acest considerent. La peste o lună de la acest eveniment european, mai precis pe 25 iunie, sărbătorim un eveniment regional - 16 ani de la înfiinţarea Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră, iar în vacanţa parlamentară, pe 15 august, vom sărbători Ziua Marinei Române, sărbătoare naţională ce consfinţeşte tradiţia noastră marinărească. Toate aceste evenimente au scopul de a atrage atenţia asupra potenţialului maritim pe care România are datoria să-l exploateze la adevărata sa valoare, în slujba cetăţenilor săi, în noul context european. Pe 26 iunie, Ziua Drapelului Naţional. Pe lângă toate misiunile diplomatice pe care le are România în lume, din păcate, pierderea flotei a reprezentat pierderea a peste 300 de "ambasadori maritimi" ce arborau şi fluturau tricolorul pe mările şi oceanele lumii, contribuind la promovarea intereselor şi imaginii României în lume. Şi, aşa cum subliniam în declaraţia mea, voi depune o altă declaraţie cu prilejul sărbătoririi a 16 ani de la înfiinţarea Organizaţiei de Cooperare Economică a Mării Negre, deci Ziua Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre, prilej de stabilire a priorităţilor României la Marea Neagră şi, pe data de 26, aşa cum spuneam, va fi sărbătoarea naţională "Drapelul Naţional". Se împlinesc 10 ani de când această zi s-a consfinţit prin lege. Ambele declaraţii le depun în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule Petru Călian, microfonul este al dumneavoastră.
		Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc. Am să dau citire unei declaraţii politice, urmând ca pe a doua să o depun în scris. Declaraţia politică de astăzi are titlul "Malpraxisul în regim autohton". Noţiunea de malpraxis este atât de străină pacientului român, încât sute de greşeli medicale trec tacit fără a fi pedepsite sau făcute publice. Doar mass-media mai "strigă" despre erorile cadrelor medicale, dar se pare că e un glas surd care nu ajunge la urechile ministerului. Pacientul român nu îşi cunoaşte drepturile, şi după 18 ani de la Revoluţie încă ne mai sunt ascunse hibele sistemului sanitar românesc. Asistenţii medicali sunt prost pregătiţi şi ies de pe băncile unor şcoli de stat sau particulare unde gradul de promovabilitate este maxim. Medicamentele sunt tot mai scumpe, compensatele sunt limitate, condiţiile din spitale abia se dezmorţesc spre modernizare. Acestea sunt condiţiile pe care cetăţeanul român nu le contestă şi le acceptă în speranţa unei vindecări. Însă, de cele mai multe ori, el iese dintr-o instituţie spitalicească cu alte afecţiuni decât cele pe care le avea când a fost internat. Şi cum să reclame medicul de malpraxis, dacă el nu ştie că are acest drept? Dintre cei puţini care îşi cunosc drepturile, nici ei nu apelează la o reclamaţie, deoarece legislaţia îi descurajează prin practicarea unor sume exorbitante pentru un denunţ. Procedurile anevoioase şi taxele mari sunt barierele de pe drumul spre Comisia de Malpraxis. De exemplu, o taxă pentru expertiză costă între 3000 şi 4000 de lei. Adică, pacientul care a fost tratat greşit este nevoit să scoată din buzunarul propriu bani pentru a i se face dreptate O altă lacună legală este aceea că în România nu există o reglementare sau un ghid după care să poată fi cercetată greşeala medicului. Îmi pun întrebarea: ce instituţie protejează pacientul român de practicile de malpraxis ale unui medic? Sistemul medical românesc are nevoie urgentă de un program real de protejare a pacienţilor şi de o legislaţie clară pentru denunţarea erorilor medicale. Susţin promovarea drepturilor pacientului român şi transparenţa judecării erorilor medicale, astfel, fiecărui cetăţean să îi fie acordat accesul la un proces echitabil şi respectarea dreptului oferit de "cetăţenia" europeană. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Microfonul vă aparţine în următoarele 3 minute, domnule deputat Garda Dezideriu, şi rog să se pregătească domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Comisia pentru Cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii în raporturile sale cu puterea judecătorească a urmărit constant respectarea competenţelor constituţionale care consacră separaţia puterilor fundamentale în statul de drept, preocupându-se numai, în limitele aceloraşi competenţe, de modul cum este administrat actul de justiţie sau, în condiţiile relaţiei de complementaritate între puterile reprezentative ale statului de drept, exercitând pentru puterea judecătorească oficiul unui barometru al preocupării cetăţeanului. Din păcate însă, organele Procuraturii nu respectă această complementaritate, încercând să muşamalizeze cele mai grave cazuri de corupţie a mafiei lemnului şi a mafiei retrocedărilor. De ce era nevoie ca domnişoara prim procuror de pe lângă Parchetul - Judecătoria Gheorgheni - să intervină la 24 aprilie 2008 cu o rezoluţie prin care să solicite respingerea propunerii Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita, Serviciul de Investigare a fraudelor, pentru ca dosarele 79/P/2008 şi 285/P/2008 să nu mai fie cercetate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?! Dacă ne uităm la dosarul domnului secretar la Comisia locală de fond funciar, ne putem da seama despre colaborarea între învinuit şi procuror pentru muşamalizarea cazului de autoîmproprietărire a unui funcţionar public. Domnul secretar al municipiului Gheorgheni, domnul Nagy Istvan, pentru a acoperi infracţiunea de abuz în serviciu şi abuzul contra intereselor persoanelor din toamna anului 2003 a depus la dosarul său personal de la Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar, unele acte care nu existau în dosar la data celor două controale: al Autorităţii Naţionale pentru Retrocedarea Proprietăţilor şi al subcomisiei parlamentare. La data controlului din 2007 în dosar existau doar trei acte: fişa de punere în posesie din 2003, titlul de proprietate din 2003 şi copia xerox a actelor de identitate ale lui Nagy Ştefan şi Nagy Margit. Ulterior, domnul secretar a depus la dosarul său Fişa de predare în posesie nr.1107 din 10 iulie1998, care în prezent se află la pagina nr.7 a persoanei împroprietărite, Benedek Karoly, cu moştenitoarea Benedek Anna, în tarla nr. 60, parcela F 2534/5 în suprafaţă de 1115 mp. La observaţie, în acest act figurează ca proprietar domnul Nagy Istvan. Prin această observaţie, secretarul încearcă să dovedească valabilitatea unui contract de vânzare-cumpărare de buzunar, fără nicio valoare juridică. Însă domnia sa, acest contract de buzunar nu l-a depus la dosar, ci l-a prezentat numai la o dezbatere televizată. Această fişă de predare în posesie nu este valabilă, deoarece nu este semnată de proprietar, nu figurează toate terenurile aflate în proprietate şi nu este semnată de Comisia locală pentru aplicare a Legii fondului funciar Gheorgheni. Actul este semnat de fostul viceprimar Ronfeld Janos şi de inginerul Ardelean Tiberiu. Comisia locală era formată din 20 de membri, deci acest act depus ulterior este nul de drept. Mai sunt depuse la acest dosar încă 16 acte, prin care domnul secretar, cu ajutorul doamnei prim procuror, încearcă să muşamalizeze acest act de corupţie. Iată, stimaţi colegi, cum se poate dobândi o proprietate fără niciun act, prin ameninţări cu acte depuse la dosar ulterior, fără valoare juridică, prin concursul unui funcţionar public, în persoana unui secretar, care este susţinut de organele procuraturii locale. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără şi rog să se pregătească domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.
		Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă mărturisesc că subiectul declaraţiei mele politice de astăzi era cu totul altul şi am să fac o introducere în ceea ce voiam să declar astăzi. Declaraţia era legată de ceea ce a însemnat luna iunie a anilor 1940-1941 pentru istoria României, respectiv ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, dar şi începutul războiului din 1941 pentru reîntregire împotriva Uniunii Sovietice. Se pare că de cele mai multe ori ne uităm istoria şi din ce în ce mai puţin se fac referiri la aceste evenimente deosebit de dureroase pentru istoria României şi a poporului român, cu consecinţe dintre cele mai grave pentru istoria noastră şi trecută şi probabil şi viitoare. Ele au intrat în ultimii 4 ani, totuşi, într-o zonă de atenţie a unei instituţii, şi aceasta este Preşedinţia României, ale cărei poziţii, după părerea mea şi nu numai, a multor români din această ţară, este dintre cele mai îndrăzneţe şi curajoase, dacă ne gândim la ceea ce înseamnă problema Transnistriei, a Mării Negre, a Bucovinei şi a Basarabiei. Din acest punct de vedere, cred că preşedintele României are dreptate şi cred că ar trebui să-l urmăm. Departe de mine gândul de a mă asocia la una dintre declaraţiile care au fost făcute înaintea mea.
		Dar, aşa cum spuneam, subiectul şi obiectul acestei declaraţii politice am fost obligat să-l modific, pentru evenimentul care s-a întâmplat ieri, la bacalaureat, un alt moment deosebit care se desfăşoară în fiecare an în România şi cu consecinţe dintre cele mai deosebite pentru societatea românească. M-a surprins iresponsabilitatea cu care ministrul învăţământului şi conducerea ministerului a tratat acest eveniment, adică fraudarea probei de limba română de la bacalaureat din acest an. Cred că primul lucru pe care ministrul ar fi trebuit să-l facă era să anuleze bacalaureatul şi să-l ia de la început, pentru că nu este un singur furt, nu este o singură chestiune de apreciere falsă a unor lucrări, ci este vorba de o consecinţă care duce respectiva acţiune până la admiterea în universităţi. Se ştie că marea majoritate a universităţilor din România acceptă candidaţii pentru cursurile de la aceste universităţi pe baza mediilor pe care le obţin în cei 4 ani de liceu, respectiv la bacalaureat. Aceasta înseamnă că în acest an este fraudată până şi admiterea şi ordinea de intrare în cele mai multe din universităţile din România. Mi se pare, alături de alte măsuri pe care ministrul Adomniţei le-a luat în perioada care ocupă conducerea ministerului, de iresponsabilitate crasă şi din acest punct de vedere îmi permit, de la tribuna Camerei Deputaţilor, prin această declaraţie politică, să-i cer primului ministru să-l demită, dacă dânsul nu a avut curajul să-şi asume responsabilitatea şi să renunţe la această funcţie căreia nu-i face faţă nici măcar la nivelul de nota 3. În acelaşi timp, am dori ca pentru totdeauna să se clarifice o dată ceea ce înseamnă comportamentul şi mai ales probele prin care elevii absolvă diverse cursuri în România, pentru că ceea ce se întâmplă acum nu duce decât la o descalificare, la creşterea analfabetismului, la ceea ce înseamnă rămânerea în urmă a pregătirii profesionale şi mai ales la educaţia întregii naţiuni române. Încă o dată, repet de la această tribună: cer demiterea de către primul ministru a ministrului învăţământului şi a întregii echipe care gestionează la această dată Ministerul Învăţământului şi învăţământul în ţara noastră. Mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, şi rog să se pregătească domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Ştefan Baban: Mulţumesc, domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Neşansa turismului românesc." Suntem doar în plină vară. Fiecare român ştie că are şansa să trăiască într-o ţară frumoasă şi bogată încă, atât din punct de vedere spiritual, cât şi material. Spre deosebire de mulţi alţii, mai avem încă munţi împăduriţi, izvoare şi ape nepoluate, tradiţii arhaice păstrate cu sfinţenie şi moşteniri ancestrale, care ne fac mult mai bogaţi decât alţii. Avem poate mult mai mult decât alţii, dar reuşim să promovăm toate aceste bogăţii mult mai puţin decât ei. Dacă unii dintre confraţii noştri europeni reuşesc să atragă mii de vizitatori la o relicvă din ţara lor, noi nu reuşim să aducem nici măcar turişti autohtoni să cunoască bogăţia acestei ţări. După 18 ani de democraţie, nu am reuşit să promovăm turismul românesc la cotele pe care le-ar merita. Puţin străini ştiu despre mănăstirile din Bucovina, despre Delta Dunării, Valea Oltului, Defileul Cernei, Munţii Bucegi, litoralul Mării Negre şi exemplele ar putea continua. Şi cum să fie altfel, din moment ce, din ce în ce mai mulţi turişti aleg să-şi petreacă concediul sau zilele libere în străinătate, privând această ţară de sume destul de importante, care ar însemna bani serioşi pentru alte activităţi economice. Mulţi dintre cei plecaţi în străinătate au apus că această ţară este net superioară, ca peisaje şi imagistică, multor ţări europene, dar având în vedere şoselele patriei şi mai ales serviciile furnizate de operatorii de turism, preferă meleagurile străine, unde sunt trataţi civilizat şi conform banilor plătiţi. Tragic este că şi generaţia tânără a ajuns la concluzia că nici măcar un banchet de absolvire, de exemplu, a liceului nu se mai merită organizat în ţară, deoarece nici serviciile dar nici cheltuiala nu sunt în concordanţă cu ceea ce îşi doresc. Iar între spiritul de patriotism şi bătaia de joc a prestatorilor de servicii turistice, automat primează dorinţa de a pleca peste mări şi ţări, pentru a avea măcar amintiri plăcute. Aşa după cum spuneam, suntem o ţară binecuvântată de Dumnezeu. Ne-a dat, dar nu ne-a pus în traistă. Ne-a dat câte o şansă la fiecare minut, dar se pare că noi reuşim să trecem cu brio peste ele, aşteptând să vină cineva din afară ca să ne arate ce să facem sau chiar să muncească în locul nostru. Se pare că nu este destul puterea exemplului din unele ţări europene, mult mai mici ca noi şi mai sărace în ceea ce priveşte bogăţia naţională şi patrimoniul cultural, care reuşesc să aducă bani frumoşi din turism, bani pe care‚ îi folosesc în infrastructură, educaţie, cultură etc. Nu reuşim nici măcar să urmăm exemplul vecinilor noştri bulgari, care deşi au aderat o dată cu noi la Uniunea Europeană, au reuşit, din acest punct de vedere, să ne-o ia înainte cu mult, în special să ne ia potenţialii turişti. Şi cum să nu fie aşa, din moment ce prestatorii de aceste servicii îşi urmăresc în special profitul personal şi apoi, dacă mai este cazul, satisfacerea cerinţelor turiştilor. De ce unii dintre aceşti prestatori sunt ocoliţi de români, iar alţii sunt suprasolicitaţi? Simplu, pentru că cei care investesc în confort, civilizaţie şi bun-simţ turistic, chiar dacă din punct de vedere financiar nu-şi recuperează imediat cheltuielile, respectă şi sunt respectaţi de către turişti, indiferent dacă sunt români sau străini. Putem fi bogaţi, dar am ales să fim săraci. Putem exploata acest pământ la maxim, dar preferăm să-l golim de păduri, să poluăm apele, să vandalizăm construcţiile existente, pe principiul moştenirii nedorite. În aceste condiţii, cred că ne merităm soarta, aceea de a cerşi bani europeni, în loc să producem bani româneşti, aceea de a îmbogăţi alte ţări, în loc să ne îmbogăţim pe noi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
		Domnul Mihai Dumitriu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Trenul morţii". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, România a ajuns în aşa hal, încât tot ce mişcă în ţara asta a ajuns să dea în gropi, în stâlpi. Într-o zi liniştită, un tren a deraiat la Valea Călugărească, 5 victime, o tânără de 17 ani a murit. După jumătate de oră, un avion s-a prăbuşit, 2 victime, din care una a murit. Mulţi alţi oameni au murit pe şosele. Doar cu vasele n-au fost probleme, pentru că nu mai avem flotă, avem doar "Dosarul Flota". Ştirile acestea nu mai produc senzaţie, deoarece accidentele şi incidentele cu avioane şi trenuri s-au banalizat. La Suceava un avion a lovit un cal. Pe "Henri Coandă", prima poartă aeriană a ţării, a avut loc un accident avion-maşină. La Odorheiul Secuiesc o garnitură de tren a plecat din staţie singură fără mecanic. Oameni înfricoşaţi, înspăimântaţi de cele văzute şi întâmplate. Oameni care au trăit clipe de coşmar, cele ce vor rămâne pentru multă vreme în mintea noastră. Cauzele unei astfel de stări de lucruri: 1. Factorul uman, prin calitatea precară a oamenilor, promovaţi în domeniile respective, o slabă pregătire profesională, incompetenţă şi lipsa celui mai elementar simţ de responsabilitate îi caracterizează pe cei promovaţi în funcţii care, o dată ajunşi pe post, îşi văd mai mult de ciubucuri decât de slujbă. Ministrul amator, Ludovic Orban, cântăreţ de chitară şi om de lume, vorbeşte de posibilitatea existenţei unor "mâini criminale". Stimaţi colegi, mult mai probabil e vorba de politica criminală de cadre din transporturi, unde din ce în ce mai mulţi şefi sunt numiţi în funcţie pe criterii politice, fără competenţe în domeniu. De exemplu, directorul general de la CFR călători e un fost poliţist numit, (uitat) în post pe filiera Vasile Blaga care şi-a afişat incompetenţa şi lipsa de responsabilitate şi prin afirmaţia făcută sec: "în caz de deces al pasagerilor într-un accident de tren, despăgubirile sunt suportate de operatorul feroviar". Performeri în domeniu privind promovarea în funcţie pe criterii politice sunt liberalii, care au depăşit cu mult pe pedelişti şi pesedişti. Mai e puţin şi din cauza poliţiei de cadre aplicate până la rădăcină, o să avem piloţi cu brevete PNL, comandanţi de nave cu brevete PD-L, mecanici şi şoferi cu carnete PSD. şi cine e vinovatul pentru accidentele în serie? Fireşte, Acarul Păun, fraierul fără funcţie şi fără pile de partid. 2. A doua cauză, furtul de fier, este o practică obişnuită în România, fie că se petrece pe calea ferată, fie în altă parte. Încă nu se iau măsuri drastice cu cei care fură, ne complacem în ideea că orice se poate fura. 3. A treia cauză şi cea mai importantă, managementul defectuos şi proasta gospodărire a infrastructurii căii ferate de către Guvernul României, prin miniştrii care s-au perindat pe la Ministerul Transporturilor, pe motiv că este o companie de stat. De foarte multă vreme, ori nu s-au făcut reparaţiile la timp, ori s-au făcut doar pe anumite porţiuni, ori de mântuială. Se execută lucrări de firme ale clientelei politice de proastă calitate, le preţuri umflate, cu materiale de slabă calitate. Tragedia de la Valea Călugărească prin deraierea trenului accelerat Bucureşti-Iaşi pentru care se plăteşte supliment de viteză, loc şi confort, produsă de un macaz care a fost verificat cu doar câteva zile înainte confirmă cele afirmate. Specialiştii din infrastructura feroviară arată că din cei 11 380 de km de reţea pe care circulă 1500 de trenuri, numai 700 de km de cale ferată permite atingerea de viteze de peste 120 de km pe oră, şi numai 3900 de km este electrificată. Trenuri expres accelerate, rapide, pentru care se percep tarife substanţiale sunt nevoite să circule cu viteze sub 80 de km pe oră, iar pe porţiuni întregi cu 50 de km pe oră. După 1990 construcţia de căi ferate şi de modernizare a celor existente a stagnat. Declararea oficialilor CFR şi a guvernanţilor că după 2010 vom avea mii de km de linii de mare viteză este o manipulare şi o minciună. Cum poţi să crezi aşa ceva, când tot ce este al statului trebuie falimentat, vândut, furat. Firmele căpuşă, particulare ale şefilor de la căi ferate şi din alte domenii, cea a şefilor de sindicat sunt grefate pe Compania de stat Căi Ferate, iar Guvernul nu ştie, nu vede, nu aude, nu-l interesează cum se cheltuie banul public. S-au vândut locomotive, porţiuni de linii de cale ferată, au fost vândute sau concesionate gări în paragină, vândute sau închiriate cantoane, multe s-au demolat sau au fost furate cărămidă cu cărămidă. De asemenea, porţiuni de cale ferată au fost distruse, scoase din circuit, privatizate pe diferite motive. S-a privatizat uzina de locomotive şi vagoane în detrimentul Companiei de stat Căi Ferate. Stimaţi colegi, Se poate afirma că Guvernul României, Guvernul de dreapta, care conduce şi care reprezintă statul, este cel mai neputincios şi slab din Europa. Nu îşi protejează proprii cetăţeni, nu se îngrijeşte de propria proprietate, nu o gestionează cu responsabilitate, tolerează un management defectuos cu bună ştiinţă şi nu are deschiderea de a recunoaşte acest lucru. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi suntem în aşteptarea altor deputaţi ce sunt înscrişi pe listele de declaraţii politice. Vă rog, domnule deputat, aveţi microfonul.
		Domnul Ioan Cristea: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Recenzia alegerilor ce tocmai s-au terminat, apel la toleranţă, demnitate şi decenţă". Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Am onoarea să vă vorbesc în calitate de reprezentant al judeţului Hunedoara care, cu mândrie v-o spun, reprezintă polul plus al Partidului Naţional Liberal, vârful săgeţii şi nu aş îndrăzni să spun asta fără datele finale ale alegerilor ce tocmai s-au încheiat. Nu fac acest lucru ca să mă laud, ci ca să vă aduc cu păreri de rău la cunoştinţă câteva aspecte ale campaniei electorale, nu de mult terminate, care m-au făcut să mă întreb dacă analiştii care preconizau 20 de ani pentru civilizaţia noastră nu au fost prea optimişti. Aş caracteriza aceasta campanie ca nesperat de murdară, cu lovituri sub centură de ultim moment, cu disperare din partea adversă care, dacă la început nu vedeau niciun pericol, de exemplu, candidatul liberal la Primăria Municipiului Hunedoara, Ovidiu Hadea, până într-un final au ajuns chiar la a scana şi publica abuziv diploma acestuia de absolvire a liceului, a-l prezenta pe tatăl acestuia şi familia lui, după ce anul trecut a fost făcut cetăţean de onoare, în lumini care nu au nicio legătură cu realitatea. Poate nu aş fi îndrăznit niciodată, în perioada în care credincioşii se salutau încă cu Hristos a Înviat, să fac apel la toleranţă şi la credinţă, lucru pe care l-am făcut public într-o conferinţă de presă, dacă nu aş fi urmărit cu stupoare reportajul transmis de către unul din posturile de televiziune locale, în care fostul primar al Municipiului Hunedoara, reprezentantul Partidul Democrat Liberal, de faţă cu prea înalte feţe bisericeşti şi cu mulţimea de enoriaşi prezentă la sfinţirea unei biserici îl atacă dur pe Ovidiu Hadea, reprezentantul PNL şi actualul primar al Municipiului Hunedoara, şi dacă tema şi zona în care lovea discursul său nu ar fi fost religia acestuia şi a familiei sale. Sunt ferm convins că discursurile ce au făcut atâţia oameni faimoşi în istorie sunt depăşite. Că putem alege cu mintea şi cu inima fără a fi necesar să murdărim totul în jur pentru a ne ridica şansele, pentru a ne depăşi adversarii. Că în secolul XXI, secol în care americanii nu-şi mai pun problema religiei, ci îşi pun problema să aleagă un preşedinte de culoare, cineva se poate murdări astfel, apelând la tactici nedemne şi indecente. Reputaţia contracandidatului său şi a familiei acestuia mă fac să fiu mai convins că mai avem, din păcate, nevoie de mulţi ani până când clasa politică de la noi va înţelege ce înseamnă cu adevărat campanie electorală. Cred că este datoria mea morală ca parlamentar de Hunedoara să spun că este necesar să fim demni, decenţi şi toleranţi în viaţa de zi cu zi, în credinţa noastră, respectându-ne semenii pentru a putea pretinde ca şi ei să ne respecte pe noi, chiar dacă simţim că pierdem şi asta se numeşte fairplay chiar şi în politică. Sper din tot sufletul că nu voi mai avea ocazia să vorbesc pe o astfel de temă şi că noi toţi, cei prezenţi aici, vom pune umăr lângă umăr pentru a schimba în bine situaţia existentă, mai ales având în vedere că nu peste mult timp vom avea alegeri parlamentare şi toţi vom fi, cu siguranţă, implicaţi. mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Până când mai apar, probabil, colegi de-ai noştri, îngăduiţi-mi să dau citire colegilor care au depus în scris declaraţiile politice. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat avem declaraţiile politice depuse în scris din partea domnilor deputaţi Florea Voinea şi Dumitru Bentu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, domnii deputaţi Cezar Preda, Petru Străchinaru şi doamna deputat Graţiela Denisa Iordache. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi Dorin Ursărescu, Horia Toma, Horea Uioreanu şi Rareş Mănescu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnii deputaţi Adrian Moisoiu şi Paul Magheru. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi Constantin Faina, Lia Ardelean şi Vlad Hogea. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul chestor Miron Ignat. Şi din partea grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Mai aşteptăm, facem o pauză de 5 minute, să sperăm că între timp mai apar şi alţi colegi ai noştri.
		Doamna Leonida Iorga Lari (din bancă): Atunci citesc eu, domnule preşedinte. Sunt pe listă, domnule preşedinte.
		Domnul Ioan Oltean: Doamna deputat, nu sunteţi înscrisă pe lista de depunere a declaraţiilor politice. A, doamna Lari Leonida, vă cer scuze, mă uitam la ... vă cer scuze. Are cuvântul doamna deputat Lari Leonida Iorga din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar. Vă cer scuze, doamna deputat. M-am uitam la alt grup la care dumneavoastră eraţi trecută. Vă cer scuze. Vă mulţumesc.
		Doamna Leonida Lari Iorga: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Marele călugăr ascet, îndrumător al neamului românesc Ilie Cleopa ne-a dat o lecţie de învăţătură demnă de însuşit. Nouă trepte ale credinţei, ale urcuşului, ale ascensiunii către Dumnezeu, trepte cu greu de urcat fără rugăciunile care sunt hrana sufletului. Să ne bucurăm cu toţii că neamul nostru a cutezat să dea din miezul, din lamura sa asemenea slujitori ai domnului şi sprijinitori ai oamenilor. De ce am început cu acestea? De aceea că nu prea am fost şi sunt un om al lumii, mai cu seamă al unei lumi care înoată în greşeli. Am decis să intru în politică, din cauza simplului fapt, că ţara în care mi-a fost dat să mă nasc este hărtănită în bucăţi. Din Moldova lui Ştefan cel Mare, de exemplu, s-a ales colbul drumului, din mila indivizilor vânduţi adversarilor neamului românesc. Să privim în jur, în jurul ţării mamă, România, şi vom vedea că dincolo de fruntariile ei actuale, peste 10 milioane de români o duc foarte greu, unii dintre ei abia supravieţuiesc. şi am în vedere Basarabia cu sudul său, Nordul Bucovinei cu Ţinutul Herţa, Cadrilaterul. Ştim foarte bine cu toţii că în ce priveşte Cadrilaterul mai e mult de lucru, deşi patriota României, Regina Maria, şi-a dăruit inima acelei bucăţi de pământ românesc. Dar, cu privire la Basarabia şi Nordul Bucovinei, noi, românii, avem încă toate posibilităţile de soluţionare ale problemelor românităţii ultragiate. Dar nu se doreşte. Şi nu e vorba de Uniunea Europeană şi nici de NATO, e vorba de voinţa clasei politice din România. Or, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, cu o gândire lucidă, peisajul politic se profilează destul de clar: după ce românii au fost conduşi decenii întregi de kominternişti, kaghebişti, nomenklaturişti ai sistemului vechi comunist, înveterat în rele, acum sunt conduşi de către unii dintre copiii şi nepoţii lor. Se împlineşte deja un an de când, în iunie 2007, actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a promis tuturor parlamentarilor, şi celor de la Senat, şi celor de la Cameră, într-o şedinţă comună, că se va vota Legea lustraţiei, ca să se mai retragă cu vreo 2-3 paşi în umbră acei oameni care au umbrit, dar ce zic eu, e puţin spus, care au întunecat şi au distrus cele mai mari valori ale României. Dar iată că nu s-a realizat în fapt această minunată promisiune, pentru că se doreşte în continuare realizarea de scenarii cu suspendări, cu oprelişti, cu ostracizări, iar mai recent şi cu Tratatul României cu Republica Moldova. Pesemne o astfel de stratagemă se explică prin aceea că, având loc alegerile locale, opinia publică din România nu va observa ceea ce se întâmplă între Ministerul Afacerilor Externe al României şi omologul minister din Republica Moldova. Hai să ne întrebăm, cum se poate de acceptat, ca o ţară să facă tratat cu pupila sa, cu o fiică a ei, precum e Basarabia. S-a făcut un asemenea tratat între România şi Ucraina şi la ce s-a ajuns? Că românii de acolo o duc şi mai greu, de neîndurat aproape decât au dus-o până în 2007?! Ce e mai trist în perioada pe care o trăim este că şi presa, mass-media face o propagandă asiduă împotriva românilor patrioţi care provin din aceste zone ocupate şi semiocupate, şi anume Basarabia şi Nordul Bucovinei. Recunosc fără chip de ocolişuri, că am avut deplină dreptate când, cu vreo câţiva ani în urmă, la o emisiune, moderată de poetul Adrian Păunescu, şi la o întrebare a lui, de ce cred că creierul KGB-ului e la Bucureşti şi nu la Chişinău, am spus franc: aşa cred, pentru că România este o ţară mare cu interese ample, iar Basarabia este o provincie a ei cu interese mai mici. Unde îşi trimit cei mai pregătiţi agenţi toate ţările civilizate ale lumii? Bineînţeles, în ţara cu interese şi posibilităţi mai mari. Aşa că, la Bucureşti este capul fostului KGB, actualmente serviciile secrete ale Federaţiei Ruse. La Chişinău este numai coada care se mai zvântură din când în când, stârnind războaie în Transnistria. Şi vreau să mai adaug ceva de o mare gravitate. Dintotdeauna românii basarabeni au voit unire cu ţara mamă şi prin asta se explică şi marile rezultate obţinute prin mişcarea de eliberare şi întregire naţională din 1989 şi am să repet ori de câte ori va fi nevoie: limba română - limbă de stat, grafia latină, istoria românilor. Cum a răspuns ţara mamă, o ştim iarăşi cu toţii foarte bine. din mila tovarăşului Ion Iliescu a răspuns cu o recunoaştere a unui stat în stat, a unui stat, Republica Moldova, făurit de fosta URSS. În încheiere, vreau să vă spun pe şleau că nu aş fi venit niciodată la Bucureşti, măcar de aceea pentru că mai dulce, mai benefică pentru sănătatea omului este apa şi pâinea de la baştină, din locul unde te-ai născut. Dar în clipa când mi-am dat seama ca bună ziua, că de-ar lupta românii basarabeni încă 100 de ani cu "mastodontul din est", nu pot rezista fără ajutorul României. Şi ce-am găsit la venirea mea? O clasă politică pusă pe căpătuire şi înavuţire rapidă, cam indiferentă, dacă nu indiferentă cu totul la doleanţele românilor basarabeni, la ideea naţională! Dragi fraţi români, pentru mine deja sunt mai dulci gloanţele ruseşti decât palmele trase în obrazul nostru din partea fraţilor români. Să fie clară treaba asta şi, ca să mai ştie toţi ce înseamnă a fi exilat în propria ţară, am să vă spun câteva rânduri prin mijloace poetice: "Exil în ţara mea" Vreau libertate vie, întrupată,/cum vie sunt şi cum nu pot trişa,/Vreau libertate, însă, deocamdată/mă aflu în exil în ţara mea./ Ce blând exil,/nu mi se-mpuşcă în casă,/precum în Basarabia abil,/şi totuşi cineva îmi pune o plasă/şi totuşi, simt, mă aflu în exil./Cum nu pot fi băgat nici într-o oală/a vreunui mare sau mai mic partid,/Eu stau între ciocan şi nicovală,/În jurul meu e un văzduh acid./şi un teren ce lunecă-n postate,/Cum aş decide, n-ar mai luneca,/Iar eu decid numai spre libertate,/iar ea e tot la ce mai pot visa./Decizia nu place, ştiu prea bine,/Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu au de pâine,/Eu pot doar pentru ei să mă implic./În pas cu dânşii îmi îndrept piciorul,/Spre-o casă a poporului sadea,/şi până-atunci, când o veni poporul,/mă simt un exilat în ţara mea./Ce exilat docil, ce naţiune/care şi darul său îl face în scrum!/Eroii tăi se află-n gropi comune./Sau îngropaţi la margine de drum./Ce joc de-a darul, Doamne, ni se dete,/Când jude-ajunge orişice gunoi,/Creieri de geniu spulberă-n perete,/Inimi divine, sângele în noroi./Vreau libertate, vreau să tragem sorţii, Cine-a trădat şi cine n-o trăda,/Vreau libertate chiar cu preţul morţii şi nicidecum exil în ţara mea"!/ Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, doamna deputat, şi vă cer scuze încă o dată pentru lipsa mea de atenţie.
		Îl rog acum să poftească la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
		Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru o infrastructură rutieră performantă." Şi cu alte ocazii, în ceea ce priveşte turismul, am afirmat că judeţul Constanţa poate intra într-o competiţie reală cu zone similare din ţări apropiate, precum Grecia şi Turcia, numai dacă există o infrastructură pe măsură. Doar amenajarea unor staţiuni şi refacere unor porţiuni de drumuri nu este suficient. Indiscutabil, prioritatea trebuie să o constituie continuarea lucrărilor la Autostrada Soarelui. Se cunoaşte, traseul rutier Cernavodă-Constanţa a devenit, în mod special, în perioada verii, sufocant, blocajele în trafic constituind situaţii aproape permanente. Dezvoltarea unei reţele de drumuri eficiente reprezintă un mod viabil al progresului general. În urmă cu câteva săptămâni, s-a aflat în vizită oficială în România domnul Toptan Koksal, preşedintele Marii Adunări Naţionale a Turciei. În convorbirile pe care le-a avut cu autorităţile judeţului Constanţa s-a schiţat un proiect benefic, constând în realizarea unei şosele care să străbată ţările cu deschidere la Marea Neagră. Un astfel de demers ar aduce câştiguri economice deosebite pentru ţările respective. Este nevoie însă, pentru ca demersul să constituie un succes, de refacerea tuturor drumurilor, chiar aparent nesemnificative. În judeţul Constanţa se află şi numeroase vestigii istorice, existând şi posibilitatea de a promova şi un astfel de gen de turism. Cu atât mai mult se impune rezolvarea situaţiei. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		În continuare, îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Constantin din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- liberal pentru a-şi susţine declaraţia politică.
		Domnul Constantin Tudor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Fac precizarea că am trei declaraţii, n-o să citesc decât una în timpul regulamentar, restul o să le depun la secretariat. Toate se referă la recent încheiatele alegeri locale de la Călăraşi. "Democraţia şi mersul pe jos." De 18 ani în România se tot vorbeşte despre alegeri, despre vot, cine şi de ce candidează, cine şi de ce votează, ce interese materiale se ascund în vorbele mieroase ale politicienilor s.a.m.d. Şi, după 18 ani de discuţii şi talk-show-uri, emisiuni şi concerte electorale, am descoperit că toată cheia mecanismului votului este banul şi, vă rog să nu rămâneţi surprinşi, mersul pe jos. Astăzi am încercat să merg pe o stradă în Călăraşi. De obicei, merg pe jos prin prăfuitul nostru oraş şi tot de obicei merg pe trotuar. Numai că astăzi, spre deosebire de alte zile, mersul meu exersat de atâţia ani a fost scos din ritmul obişnuit de o piatră paralelipipedică aflată în faţa blocului. Eu m-am împiedicat de piatră, iar piatra a rămas pe loc. Lângă piatra în cauză încă una similară şi tot aşa o interesantă linie de pietre contura strada. Vecinul de la parter, amuzat de modul în care m-am împiedicat, zâmbeşte şi ţine să sublinieze: "Bordură nouă, domnule...piatră de temelie...vin alegerile". Şi vecinul meu avea perfectă dreptate, chiar veneau alegerile locale şi la noi, la Călăraşi. Şi iar m-am gândit că totul începe cu mersul, pentru că oamenii din urbea noastră merg tot timpul, iar străzile sunt mereu pline de gropi, ca să le ocupe acestora timpul şi atenţia în timp ce merg. Stimabilul cetăţean merge mereu cu capul plecat, încercând să evite, să depăşească şi să sară peste gropi, gropi pline de apă, devenite bălţi sau bucăţi de patinoar veritabil, în funcţie de sezon. Cât timp oamenii merg concentraţi asupra străzilor şi şoselelor, oraşul se schimbă încet, dar nu semnificativ. Şi totuşi unele lucruri se schimbă. Oameni şi firme care până mai ieri nu erau băgaţi în seamă de nimeni devin vedete locale. Dar după 4 ani de schimbări lente, pe care călăreşenii nu le-au observat pentru că se uitau la drumuri şi se fereau să nu cadă în gropi, prima acţiune de care s-au bucurat în perioada de precampanie şi campanie electorală a fost repararea străzilor, plantarea bordurilor şi marcarea corespunzătoare a străzilor şi a trecerilor pentru pietoni. Acum, stimabilul cetăţean poate merge fără să-şi sucească picioarele şi, scutit de grija alegerii locurilor unde să calce, ridică privirea şi rămâne de-a dreptul impresionat! Pentru el chiar şi schimbările vechi par a fi noi. Astfel, astăzi am ridicat şi eu capul. blocurile colorate de la ultimele alegeri încă mai existau, mult mai spălăcite şi degradate, dar erau tot acolo. Piaţa a fost renovată şi igienizată, scuarul de pe strada Bucureşti este bine întreţinut şi a fost prevăzut chiar şi cu gard, făcut de omniprezentul Şorici, ca să prevină traversarea ilegală. Au apărut câteva parcări noi, câteva parcuri. Umblă vorba că şi şcolile ar fi trecut rin procedura de modernizare. Chiar şi căile de intrare şi ieşire din oraş au fost modernizate, iar cetăţeanul străin care traversează Călăraşiul află cu repeziciune în ce direcţie se află Bucureştiul, Feteştiul, Slobozia sau Constanţa. Nu este minunat câte schimbări în bine s-au produs în oraşul meu, dacă tot veneau alegerile locale? Tocmai când mă pregăteam să mă întreb dacă şi pe viitor oraşul o să fie măcar la fel de frumos ca acum, un domn de carton, de pe un afiş enorm, îmi transmite un mesaj prietenos şi mă asigură că el, împreună cu cel care-mi râdea fariseic din acelaşi carton, o să facă şi mai multe pentru oraşul meu, care zice că este în aceeaşi măsuri şi al lui. Apoi, aceiaşi domni de carton au început să apară din ce în ce mai des, la 5 Călăraşi, la Piaţa "Big", la "Minimax discount", şi pe oriunde gândeşti şi nu gândeşti, iar în pliantele distribuite pe stradă am găsit multe propuneri tentante pentru cetăţeanul din mine, care începuse să simtă deja gustul plăcut al unui oraş pe cale să devină un adevărat european, părere întărită şi de un clip publicitar al edilului local, prezentat în repetate rânduri la postul local de televiziune. Noroc că problema străzilor a fost rezolvată şi am putut merge cât mai repede spre casă, sperând să scap de obsesia "frumosului" din oraşul meu. Folosesc interfonul, deschid uşa apartamentului şi tocmai când eram aproape să îmi revin din acest adevărat coşmar, la radioul local un tânăr domn încearcă să ne explice problema absenteismului la vot, iar la televizor unul dintre candidaţii la primărie, acelaşi de pe panourile de carton, ne spunea, fericit, cum a câştigat el detaşat alegerile şi ce fericire de aici înainte pe cei aproape 20% dintre călărăşenii care i-au acordat votul. Şi totul mi s-a întâmplat pentru că m-am împiedicat de bordură! Pentru că m-am împiedicat pur şi simplu, sau pentru că m-am împiedicat prea târziu? O concluzie se impune de la sine. Românii trebuie să înveţe să meargă şi să se uite mereu în jur, pentru că, fie că sunt gropi sau borduri, oameni de carton sau hipermarket-uri care se construiesc cu mascat sprijin al administraţiei locale, toate acestea fac parte din schimbarea locului în care trăim şi căruia îi aparţinem. Lucrurile se schimbă cu sau fără noi, dar dacă nu suntem prezenţi nu ştim încotro duce schimbarea. Românii trebuie să înveţe să meargă cu capul sus şi să înţeleagă că informarea nu ţine de momentul alegerilor, ci trebuie să o căutăm în tot ceea ce există cotidian în jurul nostru. Şi, în timp ce mergem pe stradă trebuie să înţelegem că unul din modurile prin care putem schimba ceva este democraţia participativă, adică să ne prezentăm la urne şi să acordăm candidaţilor un vot informat şi competent. Altfel, vom lăsa banii şi nonvalorile să hotărască în locul nostru, situaţie în care nu avem nici un motiv a ne plânge, ba din contră, vom continua să mergem pe străzi cu capul plecat, pentru a nu călca, Doamne fereşte, în vreuna din gropile care se vor înmulţi pe străzile Călăraşiului. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
		Între timp, au mai depus declaraţiile în scris domnul deputat Iulian Bîrsan şi domnul Igaş Traian, din cadrul Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal; domnul deputat Dumitru Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare; domnii deputaţi: Bogdan Ciucă, Hellvig Eduard şi Ioan Ţundrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamnele deputat Mihaela Rusu şi Doina Dreţcanu, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi domnul Nati Meir, din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar. Statistic, avem astăzi 22 de deputaţi care au depus declaraţiile politice în scris la secretariatul Camerei şi 14 deputaţi care şi le-au susţinut de la microfonul Camerei Deputaţilor. Nemaiexistând alţi deputaţi care să-şi prezinte în scris sau să-şi susţină declaraţiile politice, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice. Ne reîntâlnim la ora 10, pentru dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi. Tuturor, o zi bună şi să auzim numai de bine. Doamne ajută!
		(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
		Domnul Petru Călian: «Moartea primită în "dar"» Agenţiile de presă titrează ştiri de ultima oră, evenimente cu conotaţie geo-politică, dezastre, calamităţi naturale, noi acorduri, tratate, vizite bilaterale, mari descoperiri medicale etc. Toate aceste ştiri dau mai devreme sau mai târziu un alt curs istoriei şi omenirii. Dar ce te faci cu celelalte ştiri, scurte şi tratate "delicat", prin care aflam că nişte indivizi îţi oferă moartea în "dar"? Totul a început în urmă cu câteva luni, după ce un individ a reclamat că i-a dat unui poliţist de la biroul de arest preventiv 450 de euro pentru a interveni pe lângă angajaţii Serviciului permise în vederea facilitării obţinerii carnetului de şofer. Procurorul şi cei de la Direcţia Generală Anticorupţie au organizat un flagrant din care reiese că poliţistul a luat banii, mai mult, procurorii au constat că au de a face cu o adevărată reţea din care fac parte unii instructori de la şcolile de şoferi şi angajaţi de la permise auto. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, gaşca s-a completat şi cu un slujitor al Domnului, sătul de cele sfinte, dar dornic să racoleze clienţii dispuşi să plătească pentru permisul de conducere. Întreaga reţea acţiona de mai multă vreme, fără ca autorităţile să ridice un deget. Astfel, după multe verificări făcute de DNA, firul roşu de la permise s-a încălzit mai ceva ca la Kremlin. De exemplu, prin Piteşti se vorbeşte că vor fi ridicate peste 4 000 de permise de conducere suspectate că ar fi fost obţinute prin mijloace frauduloase şi că filiera din această localitate are încrengături în mai mult de 10 judeţe din ţară. În ce lume trăim? În lumea în care şpaga domneşte şi în care nu contează că mii de oameni mor în accidente de maşină greu de imaginat. Această întâmplare este doar una din sutele de cazuri în care angajaţii unor instituţii se întrec în a lua şpaga uitând de valorile etice sau morale. Aceşti indivizi lipsiţi de scrupule şi conştiinţă ar merita să stea în puşcărie pentru tot restul vieţii, deoarece, în mod voit, semnează unor indivizi naivi şi inconştienţi sentinţa la moarte "
		Domnul Cezar Preda şi Graţiela Denisa Iordache: "Preluarea patrimoniului unităţilor militare de către consiliile locale" Vrem să vă supunem atenţiei o situaţie care, nici pe departe nu este singulară, dar care demonstrează lipsa de interes a acestui Guvern. Despre ce este vorba. Începând din anul 2005, Primăria municipiului Râmnicul Sărat a purtat corespondenţă cu toate instituţiile implicate - Ministerul Apărării, Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului - privind preluarea de către primărie a patrimoniului U.M. 01258 Râmnicul Sărat. În data de 28 martie 2006, Direcţia Domenii şi Infrastructuri a Ministerului Apărării transmitea Primăriei Râmnicul Sărat adresa cu nr.A/653 prin care informa că proiectul de hotărâre a Guvernului privind transmiterea imobilelor solicitate ale U.M.01258 a fost promovat din data de 26.09.2005, proiect care nu se află în fondul arhivistic al Guvernului. După alte adrese, Direcţia Domenii şi Infrastructuri a Ministerului Apărării în data de 23 iun.2006 informează Primăria Râmnicul Sărat că, de fapt, proiectul de hotărâre de Guvern se află pe masa de lucru a domnului ministru al apărării naţionale. La întrebarea formulată de noi, ministrul apărării, domnul Teodor Meleşcanu răspundea în luna octombrie 2007, că în data de 30.10.2007 se va supune aprobării C.S.A.T. şi avizarea transferului pentru cazarma nr.376 şi că, după avizare, Ministerul Apărării va promova proiectul de hotărâre de Guvern privind transmiterea celor două imobile din administrarea proprie în administrarea consiliului local. Stimaţi colegi, Acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Stimaţi guvernanţi, Chiar nu vă pasă de imobilele Ministerului Apărării aflate într-o stare avansată de degradare şi care, prin transferul către autorităţile locale, pot fi utilizate în folosul comunităţii? De câte ori trebuie să mai plimbaţi autorităţile locale de la o instituţie la alta? Cât timp trebuie să mai treacă şi cât de mult trebuie să se mai degradeze acest patrimoniu astfel încât comunităţile locale să poată beneficia de aceste clădiri?
		Domnul Dorinel Ursărescu: "Autorităţile locale au închis ochii la fraudele electorale" Deşi suntem de un an şi jumătate stat membru al Uniunii Europene, ceea ce ar presupune, cel puţin la nivelul politic, o schimbare de mentalitate, o creştere a gradului de responsabilitate, am constatat că la actualele alegeri locale în foarte multe zone s-au repetat fapte reprobabile specifice doar perioadei de pionierat a primelor alegeri postdecembriste. Atunci, elementele din linia a doua sau a treia a fostului PCR, disimulate în gruparea numită FSN, încercau - prin orice mijloace - şi reuşeau să-şi conserve puterea deţinută înainte de 1989. Acum, la 18 ani de la acea perioadă de pionierat, reprezentanţii aceluiaşi FSN, regrupaţi în PSD şi PD-L, au utilizat la maxim, pentru a obţine cât mai multe mandate de primari şi consilieri, arma pe care o mânuiesc cel mai bine: frauda electorală, sub diferitele ei forme. În judeţul Neamţ, mita electorală mai mult sau mai puţin mascată, a fost întâlnită atât în mediul rural cât şi în mediul urban. Atât înainte cât şi în timpul campaniei electorale. Pe fostul primar din Roman, Ioan Cărpuşor (PSD) nu l-a ajutat şi a pierdut. Alţii, în special cei din PD-L, şi-au atins scopul. Mita electorală a influenţat rezultatele votului în numeroase circumscripţii comunale. Nu intru în amănunte, pentru că presa locală a reliefat astfel de aspecte. Tot în judeţul Neamţ, turismul electoral a fost la el acasă. Şi aceasta în pofida faptului că legea electorală conţine o serie de prevederi pentru limitarea acestui flagel. Atât pentru situaţiile de mită electorală cât şi pentru cele privind turismul electoral, PNL Neamţ a lansat numeroase atenţionări şi a sesizat organele în drept. Din păcate, autorităţile nu au luat măsurile ce se cuveneau. Nici nu ştiu dacă acest lucru trebuie să mă mire sau nu. De fapt, era previzibilă pasivitatea autorităţilor locale. Pentru că în unele situaţii chiar ele au jucat un rol important în încălcarea legii. Atunci când la propunerea primarului în funcţie consilierii PSD şi PD-L din Roman votează cu "trei mâini" - exprimarea aparţine unui consilier PD-L - tichete cadou pentru o anumită categorie profesională, deşi bugetul primăriei nu prevedea sumele necesare, fapta se numeşte cadou electoral. Sau cum se poate numi - cazul a fost intens mediatizat - excursia în Basarabia pentru pensionari organizată de viceprimarul PD-L din mandatul trecut, Vasile Ouatu? Nu tot cadou electoral? Nici autorităţile electorale din circumscripţie nu au reacţionat la sesizările primite. PNL şi alte două partide politice au contestat la Târgu Neamţ preşedinţii şi locţiitorii celor 12 secţii de votare pe motiv că erau angajaţi ai administraţiei locale, deci incompatibili pentru poziţia pe care o deţineau. Demersul a fost respins categoric. Peste câteva luni vom avea alegeri parlamentare. Primele pe sistem uninominal. Miza va fi mult mai mare decât la precedentele alegeri. Din această cauză va creşte enorm şi rolul "arbitrilor", adică autorităţile locale şi cele electorale. Ţinând cont de precedentul de la locale când aceşti "arbitri" fie nu s-au implicat, fie au devenit chiar "jucători", propun o adăugire a legislaţiei electorale care să vizeze expres conduita autorităţilor locale şi a celor electorale. În caz contrar, frauda electorală va face legea şi la alegerile parlamentare.
		Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Baronii roşii au devenit jupâni portocalii" Un liberal, prin toamna lui 2004, încerca să îmi explice de unde şi până unde portocaliul adoptat cu atâta frenezie de Alianţă. "Simplu...", mi-a spus: "roşul socialist şi galbenul liberal nu pot da decât portocaliu". Râdeam cu toţii atunci, în grupul nostru de PNL-işti, hotărâţi să dăm jos baronii locali care speriaseră o întreagă Românie cu abuzurile şi furturile lor. Eram cu toţii convinşi că mai rău de atât nu se poate şi, oricât de roşii în simţiri ar fi democraţii, cu ajutorul lor vom alunga pericolul roşu care ajunsese să ne facă să credem că suntem cu toţii supuşi dispariţiei de pe scena politică. Când ai un inamic atât de puternic, care tinde să acapareze toată puterea politică, diferenţele doctrinare devin mici, iar pericolul exterminării libertăţii de expresie şi de gândire uneşte oameni complet diferiţi. În noaptea câştigării alegerilor la Cluj, patru ani mai târziu, Emil Boc îi mărturisea satisfăcut finului său proaspăt instalat şef peste judeţ: "Aline, de acum noi suntem jupâni!". Stau şi mă întreb câtă frustrare politică şi personală poate sta în spatele unor asemenea vorbe? Câtă ipocrizie? Câtă indiferenţă pentru oamenii care te-au ales? În prima şedinţă a Consiliului local Cluj-Napoca, alcătuirea comisiilor de specialitate s-a făcut într-un birou de la partidul majoritar portocaliu şi s-a prezentat, fără drept de apel, restului consilierilor. Fără să fie întrebaţi, fără să fie consultaţi, fără să fie votaţi... La protestul liberalilor care au cerut să fie repartizaţi, conform regulamentului CL, în comisiile în care se pricep mai bine, li s-a răspuns sec: "De acum, hotărăşte majoritatea!". Nu am nimic împotriva supremaţiei majorităţii, instaurate de principiile democraţiei. Totuşi, acea fragedă minoritate din consiliu, formată din PNL şi PSD, reprezintă votul a câtorva zeci de mii de clujeni. Să înţeleg că pentru proaspeţii jupâni va funcţiona, timp de patru ani, principiul conform căruia "cine nu e cu noi e împotriva noastră"? Să înţeleg că se va instaura la Cluj un monolog al partidului jupânilor portocalii? Nu ştiu cum să-i spun, dar această atitudine nu are nimic de-a face cu jocul democratic. Iar PD-L a împrumutat, începând cu acest an, ceea ce le-a adus social-democraţilor pierzania în 2004: aroganţa.
		Domnul Horia Victor Toma: "Turismul electoral trebuie stopat" Alegerile locale recent încheiate s-au desfăşurat sub semnul proliferării mitei electorale, a turismului electoral şi, o noutate în domeniu, protestele de stradă ale susţinătorilor unor candidaţi care din diverse motive nu au reuşit să iasă învingători. Ceea ce s-a întâmplat cu ocazia scrutinelor din zilele de 1 şi 15 iunie trebuie să devină o lecţie pentru apropiatele alegeri parlamentare. Dacă nu vor fi eliminate elementele care au viciat procesul electoral la alegerile locale, există riscul ca la alegerile parlamentare rezultatele să fie serios influenţate prin mijloacele extralegale. Din punctul meu de vedere - dar cred că acesta nu este singular - pericolul cel mai mare care ar putea denatura rezultatele la parlamentare îl reprezintă turismul electoral. S-a afirmat că prin trecerea la sistemul de vot în colegii uninominale, turismul electoral atât de des şi relativ utilizat în sistemul votului pe listă, va fi eradicat. Nimic mai fals. Abia acum, când se va vota în colegii uninominale turismul electoral poate lua amploare şi, culmea, sub cea mai perfectă acoperire legală. Argumente în favoarea temerilor mele sunt multe. Să plecăm de la o (viitoare) stare de fapt. Vom avea în maxim o lună de zile decupajul colegiilor electorale. Vor exista numeroase situaţii - date în special de scorurile înregistrate la alegerile locale - în care candidatul unui partid politic va fi favorit fără drept de apel într-un colegiu. De aici încep calculele. Să presupunem că unui candidat - X - îi sunt suficiente 30.000 de voturi pentru a câştiga detaşat colegiul. Conform estimărilor, el are însă asigurate în respectivul colegiu 33.000 de voturi. Foarte uşor respectivul candidat se poate dispensa de 3.000 de voturi pe care le poate "transfera" unui coleg de partid din alt colegiu care ar avea neapărată nevoie de ele. Transferul urmează să se facă prin metoda turismului electoral. Cum? Simplu şi legal. În termenele prevăzute de lege, cei 3.000 de votanţi consideraţi a fi "surplus" îşi vor face acte de domiciliu temporar în localităţi din alt/alte colegii. Evident, cei în cauză vor "domicilia" în localităţile respective doar câteva minute, adică cele petrecute în secţia de votare. Totul are acoperire legală. Nu vreau să devin un profet mincinos. Dar dacă va exista cineva preocupat de o minimă verificare, va observa că în luna august şi în primele zile ale lunii septembrie se vor înregistra mii de flotanţi sau luări în spaţiu la nivelul unor largi zone din ţară. Sub diferite pretexte. Pentru cei care nu împărtăşesc punctul meu de vedere, îi rog să verifice numărul de schimbări temporare de domicilii din perioada premergătoare alegerilor locale. Evident, fenomenul a fost la o scară mai mică, pentru că a fost utilizat cu precădere în mediul rural, unde circumscripţiile erau mici. Să nu uităm şi scandalul în derulare, cel privind obţinerea prin fraudă, dar cu acoperire legală pentru beneficiari, a permiselor de conducători auto. Până acum se ştie deja că 4.000 de cetăţeni au devenit temporar "locuitori" ai judeţului Argeş pentru a putea obţine de aici permisele. Şi atenţie, este vorba doar de permise auto, nu de un post de deputat sau senator şi de contribuţia voturilor personale la zestrea partidului. Deci o miză infinit mai mică decât cea politică. Consider că Autoritatea Electorală Permanentă trebuie să găsească soluţii - dar care să nu aducă atingere drepturilor electorale prevăzute prin lege şi Constituţie - prin care să limiteze la maxim turismul electoral. Ştiu că este foarte dificil pentru că este aproape imposibil ca AEP să nu intre în coliziune cu legislaţia existentă. Sugerez totuşi, pentru început ca AEP să demareze consultări cu omologi din state unde turismul electoral este eradicat şi, nu în ultimă instanţă, să existe consultări cu responsabili din administraţia centrală pentru a depista măsuri pentru stoparea "transhumanţei" fictive. În caz contrar, la alegerile parlamentare vom avea numeroase surprize neplăcute şi rezultate viciate.
		Domnul Dumitru Avram: "Numai patrioţii pot salva România" La capătul unui îndelungat şi iraţional război politic, în care s-au înfruntat şeful statului, premierul şi liderii celor mai multe partide, a fost instituit votul uninominal, apreciat de adepţii săi drept un pas deosebit de important pe calea reformelor în ţara noastră. Din păcate, de la primul său examen, votul uninominal se dovedeşte o farsă neruşinată, promovând politica sacului cu bani şi incompetenţa, într-o mult mai mare măsură decât sistemul listelor de partid. Mai poate oare Traian Băsescu să susţină astăzi, după alegerile locale, că votul uninominal barează accesul la putere al impostorilor politici ori că noul sistem este în măsură să determine o riguroasă selecţie a candidaţilor şi o înnoire a clasei politice? Ca să ne edificăm cu adevărat asupra "superiorităţii" votului uninominal, să aruncăm o privire asupra listelor de candidaţi pentru Primăria generală a capitalei. Surprinzător, după ce a desfundat străzile şi a brăzdat trotuarele, pe care le-a ornat cu borduri din producţie proprie, tăvi cu mămăligă, Adriean Videanu anunţa că "V-A" mai candida pentru un nou mandat de edil-şef, dar (ca să folosim mai departe ortografia-i originală) se "V-A" bate pentru preşedinţia Consiliului judeţean Teleorman, adică pentru o nouă vacă, întorcându-se acasă nu ca fiul risipitor, ci, dimpotrivă, ca unul mult prea strângător. Între timp, s-a răzgândit şi în această privinţă, lăsându-l pe PSD-istul Liviu Dragnea să-şi ducă mai departe... proiectele. În concepţia lui Traian Băsescu, rotirea lui Adriean Videanu din capitala "gospodărită" la sânge către reşedinţa judeţului natal constituia probabil esenţa marelui act de înnoire a clasei politice. Din păcate, lumea nu vede cine-i omul politic nou. Ca şi în cazul lui Vasile Blaga, candidatul PD-L la Primăria capitalei, acel vajnic secretar de partid, de azi şi de ieri, devenit în campania electorală "buldogul" călit la şcoala riscantă a jocului bursier, pe care a absolvit-o cu un succes (financiar) demn de invidiat. Imaculatul politician democrat-liberal, cel mai bogat dintre candidaţi, afirma că va câştiga alegerile, întrucât "vine cu un program propriu" pe baza căruia va astupa hârtoapele lăsate moştenire de predecesorul şi colegul dumisale de partid. Dacă în locul promisiunilor înşiruite pe un petic de hârtie ar fi venit cu un bilanţ concret al activităţii desfăşurate anterior, în fruntea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ar fi fost mult mai convingător. Din motive politicianiste meschine, greu de înţeles, social-democraţii şi-au tăiat şi de această dată craca de sub picioare, obstrucţionându-şi candidatul cu şansele cele mai mari la alegerile de la 1 iunie. În urma deciziei de a-l arunca în luptă pe unul din liderii săi, cu mult mai util în interiorul decât în afara partidului, PSD şi-a retezat chiar şi braţul stâng, adică mâna sa forte, care l-a individualizat în rândul protagoniştilor politici. În schimb, liberalii au intrat în campanie mult mai destinşi, am spune chiar cu cântecul pe buze, fredonat la tot pasul de candidatul lor, care, de 4 ani, ca viceprimar al capitalei, a tot ţârâit ca greierul, în loc să adune grăunţe pentru oamenii Cetăţii lui Bucur. Candidatul Partidului România Mare la Primăria Municipiului Bucureşti, doamna senator prof. univ. dr. Verginia Vedinaş, remarcabil jurist şi, în acelaşi timp, om politic onest şi lucid, s-a înscris într-o asemenea competiţie din dorinţa sinceră de a contribui în mod real şi cu toate puterile la redresarea capitalei noastre şi la propulsarea ei în rândul celorlalte metropole ale Uniunii Europene. Mesajul cu care s-a prezentat în faţa alegătorilor a reflectat întru totul concepţia politică a PRM, în numele căreia acest partid justiţiar acţionează consecvent, prin toate mijloacele şi cu toate posibilităţile pe care le are la dispoziţie, pentru apărarea drepturilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor, pentru egalitatea acestora în faţa legii, dezvoltarea fiecărei localităţi în parte şi a ţării, în ansamblul ei, pentru emanciparea poporului român, pentru integrarea sa într-o Europă unită şi puternică. Doamna Verginia Vedinaş a refuzat să se asocieze acelora care cred că o campanie electorală înseamnă prin excelenţă atac la baionetă asupra adversarilor politici, împroşcarea cu noroi a celorlalte partide. Ca jurist şi ca membru al unui partid justiţiar, candidata PRM la Primăria Capitalei şi-a făcut publică părerea sa potrivit căreia România nu are nicio şansă să devină un stat de drept atâta vreme cât cetăţenii săi nu au capacitatea de a respecta legile ţării, cât timp autorităţile publice se situează deasupra legii, atentând la valorile fundamentale ale poporului nostru, dar mai cu seamă în condiţiile în care singurul lucru ce contează în aceste vremuri sălbatice este banul, preocuparea multor politicieni de a situa afacerile personale deasupra Interesului Naţional. O asemenea lipsă de respect faţă de lege a dus la degradarea capitalei sub toate aspectele. Oricine vede cu câtă sălbăticie se distrug zonele verzi, pentru ca nişte mafioţi să înalţe construcţii impunătoare, aducătoare de mari profituri. Bucureştenii condamnă nepăsarea fostelor şi actualelor autorităţi locale faţă de situaţia dezastruoasă în care se află capitala. Astăzi, Bucureştii arată ca după bombardament. Aşa cum se prezintă acum, cu infrastructura, traficul, curăţenia, poluarea, învăţământul ori sănătatea, metropola noastră are nevoie în mod stringent de o mână de gospodar capabil şi cu tragere de inimă, care să o scoată la lumină. Aşa cum sunt şi doamna deputat Anca Petrescu, arhitect, autoarea Proiectului Casei Poporului, şi doamna deputat conf. univ. dr. Florina Jipa, juristă, membră a delegaţiei României la Uniunea Europei Occidentale, care au candidat pentru Primăriile Sectoarelor 1 şi, respectiv, 4, marea interpretă a cântecului popular, doamna senator Irina Loghin, şi doamna conf. univ. Mihaela Ionescu, fostă deputat, candidate pentru consiliul municipal, sau domnii Dănuţ Saulea, general, Cristian Buzea, deputat, Ioan Bâldea sau Mihai Coandă, care au candidat pentru celelalte sectoare ale capitalei. Din păcate, alegătorii n-au înţeles că a sosit, în sfârşit, vremea să se pună capăt domniei mafiote la conducerea politico-administrativă a Primăriei generale şi a primăriilor de sector exercitate de-a lungul ultimilor 18 ani de liberali, ţărănişti sau democraţi şi să acorde încredere deplină candidaţilor PRM. Exista speranţa ca Bucureştii să capete cu adevărat vocaţia unei capitale europene. Viitorul oraşelor şi satelor noastre depinde în primul rând de votul alegătorilor, de voinţa lor. Cât de actuale sunt şi astăzi reflecţiile marelui nostru istoric Nicolae Iorga, cel care, cu mai bine de 75 de ani în urmă, spunea: "Nici cu petrecăreţii care o duc bine astăzi, nici cu criticii uşori care nu văd bârna din ochiul lor şi au uitat păcatele lor proprii de unde pleacă, nu păcatele, dar suferinţele acelora care guvernează astăzi, nu cu aceştia se va drege România, ci se va drege cu oameni tineri sau bătrâni, bărbaţi sau femei, care ştiu ce este neamul lor, care ştiu ce e ţara lor şi care înţeleg că meritul unei societăţi nu stă în a vegeta în împrejurări bune. Ci în a birui vremurile care ne stau împotrivă."
		Domnul Constantin Faina: "De ce ?" De ce nu se desfăşoară lucrurile în agricultură normal, în condiţiile în care natura, de data aceasta, nu ne este potrivnică, se întreabă fermierii români?! Răspunsul la această întrebare ar trebui să îl primească de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar cu siguranţă, nu va fi un răspuns mulţumitor. Este posibil ca o parte din subvenţiile acordate de UE pentru agricultură, aferente anului 2007, să se piardă dacă documentele nu vor fi întocmite la timp. Numai 356.426 fermieri şi-au primit subvenţiile pe suprafaţă până în prezent, suma acestora ridicându-se la doar 78 milioane de euro. Plăţile care au întârziat, în proporţie mai mare de 4%, după data de 30 iunie se vor reduce progresiv cu 10% în luna iulie, 25% în luna august, 45% în luna septembrie şi 70% până în 15 octombrie 2008. Suma aferentă rambursărilor va fi suportată teoretic de către stat, de către noi toţi. Cum în buget nu sunt cuprinse aceste sume, fermierii nu vor mai primi aceşti bani. Ca şi cum problema plăţilor nu ar fi suficientă, constatăm că Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit (APDRP) nu poate semna contracte cu beneficiarii proiectelor depuse în luna martie pentru accesarea fondurilor europene şi ţara noastră nu poate primi avansul de 7%, ceea ce ar reprezenta aproximativ 300 de milioane euro din fonduri. Potrivit datelor APDRP, 341 de proiecte au fost aprobate din 923 proiecte depuse, iar beneficiarii acestora nu pot semna contractele cu Agenţia, deoarece ţara noastră nu a primit încă decizia oficială din partea Comisiei Europene. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este permanent în căutarea de soluţii care să rezolve aceste probleme, dar întotdeauna cu întârziere... lucru ce nu mai poate fi explicat fermierilor care se întreabă: De ce în condiţii climatice până acum prielnice agriculturii, lucrurile nu merg bine?
		Domnul Paul Magheru: "Transformarea votului în marfă" Noua alianţă care s-a încropit la Bucureşti, între PD-L şi PNG-CD, cu alte cuvinte între Băsescu şi Becali, vorbeşte de la sine despre nivelul josnic al politicii româneşti. Partidul Democrat-Liberal (PD-L), cu cei 24 de consilieri generali (din totalul de 55) şi PNG-CD (partidul lui George Becali) cu cei patru consilieri au format majoritatea în Consiliu. Formarea majorităţii în Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB), înseamnă că practic, noul primar general, Sorin Oprescu, va fi izolat în Consiliu. Această alianţă consfinţeşte un posibil mariaj, care ar putea rămâne în viaţă şi pentru alegerile parlamentare. În felul acesta, Gigi Becali are toate motivele să spere că va participa la o posibilă guvernare. E greu de crezut că se va ajunge până acolo, dar de gândit la un scenariu ipotetic, ne putem gândi. În contextul acesta, degradarea atât de mult trâmbiţată a clasei politice pare să atingă apogeul. Cei doi prieteni de pahar, Băsescu şi Becali, adeveresc perfect zicala: cine se aseamănă, se adună. Sacoşa cu bani se pare că face legea peste tot, atât în fotbal cât şi în politică. Iată că aceste alegeri locale, în care s-a implementat votul uninominal, au adus cu sine consecinţele negative, pe care PRM-ul le-a clamat, de-atâtea ori, prin reprezentanţii săi. Legea uninominalului a transformat votul în marfă. Oamenii cu bani mulţi şi şcoală puţină au dat năvală în politică, marginalizând prin forţa banului şi a mitocăniei lor intelectualii de bună credinţă, mult mai calificaţi în a ocupa funcţii de conducere administrativ politice. Tiparul acesta al golăniei politice pe care îl reprezintă Gigi Becali a fost lansat pe piaţa politică de la noi, de către cel cu care astăzi face alianţă Becali, şi anume Traian Băsescu. Alianţa lor este una cât se poate de naturală având în vedere profilurile politice şi umane ale celor doi. Posibilitatea multiplicării acestui tip de om şi de comportament politic a devenit realitate prin intermediul legiferării acestui vot uninominal, care va aduce pe scena politică şi alţi măscărici, saltimbanci sau şmecheri de bodegă, care s-au îmbogăţit prin tot soiul de afaceri cu Statul Român, şi care încearcă să-şi spele banii prin politică. Aceşti aşa-zişi oameni de afaceri par a fi cei pe care votul uninominal îi va propulsa în faţă. Privindu-i în parte pe fiecare cu afacerile lor cu tot, ne putem dumiri imediat că niciunul dintre aceştia n-a făcut bani din producţie sau din inventarea unui produs, ci pur şi simplu, atunci când nu au jefuit Statul Român, au făcut speculaţii bancare şi imobiliare, de cele mai multe ori pe spinarea celor mulţi. Frauda pe care PRM-ul o semnalează la aceste alegeri locale a început întâi cu această cumpărare a votului, practic cu această transformare a votului în marfă. Evident că ea a fost continuată şi de fraudarea efectivă, şi anume tehnică, a buletinelor de vot. Revenind la alianţa nou înfiripată, ea arată vidul clasei politice româneşti. Cum e posibil ca un partid, de slugi, e adevărat, să facă o alianţă cu un partid fantomă, inexistent ca structură politică propriu-zisă. Şubrezenia sistemului politic de la noi iată că permite ca un fals partid, cum este acest PNG-CD, să decidă majoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Este trist că în România anului 2008, democraţia noastră nu are încă formaţi acei anticorpi, care în societăţile civilizate ucid din faşă impostura şi blatul politic. Transferul blatului din fotbal în politică va costa scump populaţia acestei ţări, care va continua în felul acesta să plătească oalele sparte ale politicienilor. Partidul România Mare speră ca românii să se deştepte şi să nu se mai lase înşelaţi de tot soiul de analfabeţi, care manipulaţi din spate ca nişte marionete, de tot soiul de sforari, se dau mari patrioţi, cu gândul ascuns de a muşca din bazinul electoral al PRM. Ulciorul nu va merge de multe ori la apă, după cum spune o veche zicală românească, iar mitocănia, incultura şi impostura îi vor duce pe termen lung, la faliment politic, pe cei care cred că pot abuza la nesfârşit de încrederea românilor.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Guvernul a aprobat obiectivele de investiţii şi indicatorii tehnico-economici pentru o serie de proiecte de reabilitare, modernizare şi extindere a sistemelor de alimentare cu apă, proiecte finanţate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Astfel, în 12 oraşe cu peste 50.000 de locuitori se vor realiza proiecte de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă, extindere sau creare de noi reţele de distribuţie a apei potabile, reabilitarea staţiilor de tratare a apei potabile sau a surselor de apă, reabilitarea staţiilor de epurare a apelor uzate. Printre aceste oraşe se numără Rebrişoara, Călăraşi, Lehliu Gară, Eforie etc. Finanţarea acestor obiective se va face din credite externe de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, dar şi de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi de la bugetele locale. Programul beneficiază, în prima etapă, de 208,1 milioane Euro, lucrările de bază reprezentând 182 milioane Euro, din care 78% finanţare B.D.C.E şi 22% contribuţia autorităţilor locale. Sumele vor fi alocate pentru realizarea unui număr de 59 de proiecte, în tot atâtea localităţi cu peste 50.000 de locuitori. La finalizarea proiectelor, peste 800.000 de oameni vor beneficia de condiţii de viaţă mai bune, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii apei potabile şi reducerea poluării. Investiţiile vor avea un impact semnificativ şi asupra dezvoltării turismului în localităţile vizate, în special în ceea ce priveşte staţiunile balneo-climaterice incluse în proiect.
		Domnul Eduard Raul Hellvig: Declaraţie politică: "Considerente cu privire la necesitatea eficientizării actului medical în spitale" În declaraţia mea politică de astăzi doresc să abordez o situaţie cu care se confruntă pacienţii şi medicii din unităţile sanitare clinice nu numai din judeţul Bihor, ci şi din România. Potrivit prevederilor documentelor europene din domeniul sănătăţii - precum "Împreună pentru sănătate: Programul de Sănătate 2008 - 2013", sau a celor româneşti - precum "Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008" sau "Planul Strategic al Ministerului Sănătăţii Publice pentru perioada 2008 - 2010", este recunoscut atât dreptul la autodeterminare al persoanelor în ceea ce priveşte sănătatea lor sau accesul la o îngrijire de bună calitate, cât şi faptul că asiguratul are dreptul de a-şi alege furnizorul de servicii medicale, şi acela că un obiectiv prioritar al sistemului românesc de sănătate este eficienţa. Însă, în condiţiile în care, în spitalele româneşti, pacientul care doreşte internarea este, de multe ori, îndrumat spre un anumit medic pe baza criteriului repartiţiei numărului de paturi pe medic, şi nu pe cel al respectării dreptului său de a-şi alege medicul, consider că acest sistem nu respectă nici dreptul la liberă alegere al pacientului şi nici promovarea unui act medical de calitate şi eficient, iar efectele unei astfel de situaţii au constat fie în existenţa unor paturi de spital neutilizate, fie în imposibilitatea - din partea unor medici - de a prelua cererile de internare ale unor pacienţi. Din aceste considerente cred că nu se poate vorbi, în România, despre realizarea unui sistem de sănătate durabil, modern şi eficient, fără punerea, în mod real, a accentului pe drepturile cetăţenilor şi ale pacienţilor, sau pe creşterea calităţii serviciilor medicale - fie că ne referim la dimensiuni precum eficienţa, competenţa echipei medicale sau satisfacţia pacientului. În acest context, atingerea obiectivului unei eficientizări a actului medical şi creşterea performanţei medicale în spitale presupun atât promovarea principiului flexibilităţii în utilizarea numărului de paturi disponibil, pe o secţie, de către medici, în funcţie de solicitările pacienţilor, cât şi salarizarea medicilor în funcţie de performanţele lor medicale (numărul de internări, indicele de complexitate al cazului, etc.). Într-o Uniune guvernată de principiul liberei circulaţii a persoanelor şi în condiţiile existenţei unei nemulţumiri a personalului de specialitate român faţă de nivelul de salarizare, precum şi a unui grad redus de satisfacţie profesională, sistemul medical românesc se confruntă cu riscul migrării acestui personal, mai ales a celui înalt calificat şi performant, spre alte state europene. Mai mult, creşterea mobilităţii şi pretenţiilor pacienţilor face ca promovarea, în cadrul spitalelor româneşti, a unor servicii medicale de înaltă calitate şi a unui mediu concurenţial să fie imperativă. Aşadar, în condiţiile în care sănătatea ocupă locul 4, (cu un procent de 23%, conform Eurobarometrului 68) între principalele preocupări aflate pe agenda cetăţeanului român, consider că Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a sprijini acele politici naţionale care să garanteze furnizarea de produse, servicii şi management de cea mai înaltă calitate, în scopul creşterii nivelului de satisfacţie al pacienţilor, al eficientizării sistemului de sănătate românesc, şi al creşterii calităţii vieţii populaţiei.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Vom ajunge să economisim resursele energetice" Măsurile care au drept scop asigurarea siguranţei energetice în ţările europene vor începe să îşi facă simţită prezenţa spre sfârşitul acestui an şi începutul anului viitor. În privinţa măsurilor pe termen lung, UE este angajată într-un proces de elaborare a unei politici comune în domeniul schimbărilor climatice şi al energiei, cu accent pe energiile regenerabile (nucleară, eoliană, bio- şi hidro-) de primă şi de a doua generaţie. Este de dorit ca la reuniunea din octombrie a Consiliului European, pe baza propunerilor pe care le va face Comisia Europeană, să existe o serie de măsuri judicioase, capabile de a fi adoptate, chiar dacă până atunci va exista o anume libertate, la nivelul fiecărei ţări, de a introduce măsuri pe termen scurt. Însă măsurile pe termen lung nu pot să aducă rezultate decât într-un interval de minimum cinci până la şapte ani. Acest lucru înseamnă că, indiferent de dificultăţile care ne aşteaptă, atât noi, cât şi partenerii noştri europeni trebuie să facem tot posibilul pentru a implementa, în curând, măsuri poate fără precedent în domeniul economisirii resurselor energetice.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Se impun măsuri urgente în zona subvenţiilor agricole" Previziuni sumbre încep să-şi facă loc în legătură cu viitorul planetei şi al resurselor de hrană. Catastrofele meteorologice, încălzirea globală, distrugerea recoltelor, scumpirea carburanţilor, toate acestea îşi pun din ce în ce mai acut amprenta pe viaţa noastră de zi cu zi şi riscă să se cronicizeze. România nu poate rămâne insensibilă, în această privinţă, la eforturile ţărilor cu care este parteneră în cadrul Uniunii Europene. Nu întâmplător, pentru premierul Călin Popescu-Tăriceanu principalul subiect la recentul Consiliu European de Vară l-a constituit nu atât Tratatul de la Lisabona, cât creşterea preţurilor la produsele alimentare şi la combustibili. Aceste creşteri spectaculoase de preţuri nu sunt determinate de un dezechilibru între cerere şi ofertă, ci, mai degrabă, de aşteptările şi temerile legate de creşterea consumului în perspectivă şi de scăderea resurselor. Soluţiile cele mai bune nu sunt neapărat cele de natură fiscală, care au efect de scurtă durată, ci acelea care au efect pe termen lung, ca de exemplu creşterea cotelor de lapte, suspendarea taxelor vamale la importul de cereale în UE, precum şi vânzarea de produse din stocurile de intervenţii. Foarte importantă devine, în context, asigurarea unui acces egal al tuturor fermierilor europeni la subvenţiile europene în agricultură. Se manifestă o discrepanţă majoră între subvenţiile acordate în unele ţări şi cele care sunt alocate statelor nou-intrate în Uniune, iar aceaste discrepanţă trebuie să înceteze. Una dintre subvenţiile de luat în seamă aici este cea aplicată carburanţilor şi combustibililor folosiţi în agricultură, fără de care dificultăţile generate de insecuritatea energetică se vor reverbera şi mai profund în sfera insecurităţii alimentare.
		Domnul Mircia Giurgiu: Educaţia - un "rău" necesar Fiecare părinte îşi doreşte ceva mai bun pentru copilul lui decât a avut el. O educaţie mai bună, o slujbă mai bună, un salariu mai bun, o casă mai mare şi mai bună. Ceva, orice mai bun. Primii paşi ai copilului nici un părinte nu-i uită. Prima zi la grădiniţă reprezintă un coşmar pentru mamă, pentru că îşi lasă puiul de lângă ea. Prima zi de şcoală e un chin pentru copil, deoarece nu mai este în mediul cunoscut al grădiniţei unde se juca. Acum trebuie să înveţe să scrie, să socotească şi să citească. Pe stradă, în maşinile de transport în comun, se aud conversaţii de genul "pe vremea mea se făcea şcoală, nu ca acuma" ori "când eram eu la şcoală, eram obligaţi să purtăm uniformă, fetele cordeluţă şi nu avea voie să lipsească de pe mâneca uniformei numărul matricol al elevului, dar în zilele astea ..." şi fraza este lăsată în suspans, iar interlocutorul dă semnificativ din cap, ştiind el ceva. Nimic mai adevărat. Din 1990 până azi, câţi miniştri a avut România la educaţie, tot atâtea aşa-zise reforme s-au făcut. Fiecare a venit cu idei noi, nu dintre cele mai bune, dar care erau aplicate, mai cu folos sau nu. Niciunui ministru nu i-a plăcut denumirea instituţiei pe care o conduce, altfel nu-mi explic de ce fiecare o schimba. Doar "reforma" rămânea o constantă. S-a schimbat modalitatea de admitere în liceu, în facultate. S-au introdus manuale alternative - nici azi nu am înţeles raţiunea unei astfel de decizii, de parcă fiecare specialist în matematică, istorie, geografie ori limba română sau orice limbă străină a învăţat o altă matematică, istorie, geografie, limbă română ori altă disciplină. Problema cu manualele alternative nu este viziunea diferită a autorului său, ci faptul că subiectele la examenele ori tezele pe care elevul trebuie să le dea sunt din cu totul alte manuale decât a învăţat şi se corectează după altele decât cele din care s-au formulat subiectele. Ne mai miră atunci faptul că promovabilitatea este extrem de redusă? N-ar trebui. Calitatea învăţământului nu depinde de un manual, întrucât s-au reuşit performanţe şi înainte de 1989, când exista câte un manual pentru fiecare disciplină în parte. S-au format ingineri, medici, profesori care fac cinste României. Acum, ne rămân doar manualele alternative şi "reformele" din învăţământ. Trebuie să avem grijă de educaţia copiilor noştri, asigurând cadrelor didactice un salariu mai mult decât decent şi un mediu propice pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor, ei fiind viitorul nostru, al tuturor.
		Domnul Vlad Gabriel Hogea: Unul dintre cele mai fascinante pamflete din istorie este "Complotul Bubei" de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Parcurgându-l împreună, vom privi cu ochii minţii fresca alegorică a luptei eterne dintre normal şi monstruos, dintre valoare şi impostură, dintre puritate şi murdărie. Epoca noastră n-a fost ferită de un nou val de lepră morală. Nu ştiu dacă avem puterea de a-l îndepărta cu totul, dar suntem datori măcar să încercăm. Versurile măiastre ale lui Hasdeu străbat veacurile până la noi şi îşi păstrează, din păcate, actualitatea: "A fost o petrecere mare: / Leproşii din mii de hotare / Veniră pe mii de poteci. / Vedeai o icoană grozavă! / Tot bube, pocnind de otravă, / Pe braţe, pe coapse, pe frunţi! / Otrepuri, de mult închegate, / Lipite pe răni destupate, / Ca nişte oribile punţi! (...) S-aşază pe gânduri în iarbă, / Şi buba pe bubă se-ntreabă: / Cum merge şi ce-i de făcut / În lume să nu mai domnească / Tăria şi fala trupească, / Frumosul călcând pe cel slut? / Se scoală atunci din grămadă / O fiară, un monstru, o pradă / A unui sarcasm infernal: / Atât de urât că, văzându-l, / N-ai pune pe oameni de-a rândul / Cu cel mai hidos animal! / Se umflă a scoate cuvântul, / Şi parcă vuieşte mormântul, / Răsună un glas din plămâni, / Pe care ca toţi să-l auză, / Îl trage prin nări şi prin buză, / Sudoarea curgând peste răni! / «De prin puţuri şi izvoare / Toată lumea bea - / Aşa el zicea - / Fraţilor, pricepeţi oare / Cugetarea mea? / Apa-i pentru noi scăpare, / Iute la fântâni, / Din glezne şi mâini / Daţi-le cu mic şi mare / Puroaie din răni! / Toate ţările să fie / De sus până jos / Şi până la os / Un popor de carne vie: / Lepros şi lepros! / Ha, ha, ha! Să vezi atunce / O viţă ş-un soi / Întocmai ca voi: / Unde-i sântul ca s-arunce / Cu piatra în noi?..» (...) Strigaţi de bucurie, / Săltaţi de veselie, / Căci lepra cu urgie / Se mişcă pas la pas: / Prin târguri şi prin sate, / Cu ape-nveninate, / Ea ţările răzbate, / Puţin i-a mai rămas! / Priviţi-o cum pătrunde / În turnurile unde / De-abia se mai ascunde / Seniorul tremurând; / Bordeiul şi palatul, / Săracul şi bogatul, / Opinca şi-mpăratul / O vor simţi pe rând! / Atunci din voi oricare / Va fi uşor în stare / Şi el s-ajungă mare, / Căci lepra-i chiar pe tron! / Şi iacă din nimică / Bubosul se ridică / Marcheze ori vlădică, / Sau cel puţin baron! / Şi nu visează nime / C-o nouă nobilime / Se urcă la nălţime / Pe feudalul car! / O bubă moştenită, / De secoli învechită, / E cea mai strălucită: / Lepros ereditar! / În urmă, se-nţelege, / Veţi născoci o lege, / Că nimeni nu se-alege / De nu va fi bubos: / Căci este cu dreptate / Ca prin majoritate / Rotund să meargă toate / Sub cerul luminos! / O goană-nvierşunată / Se va porni pe dată / În lumea cea curată / Pe bietul nesupus, / Ce nu vrea să-nţeleagă / Că trebuie o plagă / Să fie ţara-ntreagă / Când buba şade sus! / Printr-un decret se schimbă / Orice idee strâmbă, / Scoţându-se din limbă / Că lepra e un rău; / Şi după chip şi seamă, / Pe pânză şi pe-aramă, / Veţi face fără teamă / Bubos pe Dumnezeu!"...
		Domnul Miron Ignat: "Pescuitul în Delta Dunării" Delta Dunării este o zonă unică din România, o zonă importantă pentru judeţul Tulcea şi pentru întreaga ţară, datorită potenţialului turistic pe care îl oferă, dar şi datorită bogăţiilor peisagistice, cu flora şi fauna variată, care atrage anual mii de turişti. Numărul turiştilor care vizitează Delta Dunării a crescut semnificativ în ultimii ani, datorită bogăţiilor naturale şi peisajului mirific din această zonă. La aceasta se adaugă şi ospitalitatea cu care sunt trataţi de localnici, mâncărurile şi tradiţiile specifice zonei, explorarea fiecărui colţ al sălbăticiei cu bărcile pescarilor. Populaţia Deltei Dunării are un mod de viaţă care a rămas neschimbat de secole. Oamenii din deltă, majoritatea de naţionalitate rusă- lipoveană, alături de români, turci, armeni, greci, şi având ca ocupaţie de bază pescuitul, fac tot ce le stă în putere pentru a dezvolta turismul, acesta devenind o altă sursă economică pentru ei. Cea mai mare parte a locuitorilor din Deltă se ocupă cu pescuitul, peştele fiind singura sursă de hrană, de întreţinere şi de venit. În ultima perioadă, situaţia pescuitului s-a înrăutăţit, astfel, mare parte din populaţie riscă să rămână fără ocupaţie şi fără posibilitatea de a-şi asigura traiul de zi cu zi. Zona Deltei Dunării a fost delimitată de concesionari, iar pescarii au fost puşi în imposibilitatea de a-şi mai practica activitatea. Acest lucru a determinat reducerea locurilor de muncă, creşterea nivelului de braconaj, reducerea finanţărilor pentru sectorul acvaculturii. Este nevoie de o implicare concretă în activitatea pescuitului din Delta Dunării. Trebuie adoptate măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile concesionarilor, pentru prevenirea şi combaterea braconajului. Un capitol aparte în cadrul acestei probleme îl constituie acreditarea profesiei de pescar, precum şi condiţiile de viaţă şi de muncă ale acestora. Este nevoie de această reglementare a statutului pescarilor şi de acordarea de facilităţi materiale, datorită faptului că munca lor de zi cu zi reprezintă singura sursă de venit pentru întreaga familie, într-un spaţiu izolat geografic de restul ţării. Trebuie avut în vedere că pescarii din Delta Dunării cunosc această îndeletnicire de sute de ani şi o transmit din generaţie în generaţie. Pe data de 27 iunie se sărbătoreşte «Ziua mondială a pescuitului». Potrivit unui comunicat de la Bruxelles, în perioada anilor 2008-2013, România va primi aproximativ 307 milioane de euro prin «Programul Operaţional pentru Pescuit». Cu ajutorul acestor banii trebuie să-i sprijinim pe locuitorii deltei cu programe şi măsuri care să-i determine să-şi continue activitatea tradiţională în condiţii favorabile, să adopte tehnologii noi de pescuit şi crescătorii.
		Doamna Lia Ardelean: "Un ordin restrictiv şi discriminatoriu al ministrului sănătăţii privează vârstnicii de peste 65 de ani de tratament" Bolnavii români în vârstă de peste 65 de ani pot muri cu zile din cauza unui ordin al ministrului sănătăţii publice, Eugen Nicolăescu, care le interzice să beneficieze de tratamentele necesare unor afecţiuni grave. Ordinul nr.658 din data de 5 iunie 2006 privind aprobarea Criteriilor de eligibilitate pentru includerea în tratamentul antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu hepatită cronică virală B, C şi D, precum şi la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C şi D, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550/26 iunie 2006, prevede restricţii de vârstă pentru beneficiari. O serie de bolnavi din judeţul Arad mi s-au plâns că nu pot beneficia de tratamentul prevăzut pentru afecţiunile aferente Ordinului nr.658 din cauză că nu se încadrează în limitele de vârstă stabilite de respectivele criterii de eligibilitate. Potrivit documentului amintit, pentru hepatita cronică cu virus B cu AgHBe pozitiv, hepatita cronică cu VHB+VHD, precum şi pentru hepatita cronică cu virus C, bolnavii cu vârste de peste 65 de ani nu pot beneficia de tratamentele de care au nevoie. Consider că prevederile Ordinului nr.658 al MSP sunt cel puţin exagerate şi discriminatorii, deoarece dreptul la viaţă şi tratament îl are fiecare om din această ţară, indiferent de vârstă, cu atât mai mult cu cât politicienii îşi fac mai mereu un titlu de glorie din apărarea demnităţii persoanelor vârstnice. Am întâlnit femei aflate în tratament când au împlinit 65 de ani, zi din care, pur şi simplu, nu au mai putut să-l continue, un fapt absolut înfiorător. În acest sens, am înaintat un document ministrului sănătăţii, dar şi primului-ministru, prin care am cerut să corecteze prevederile Ordinului 658/2006, în aşa fel încât să poată beneficia de tratament toţi cetăţenii României, indiferent de vârsta lor. Consider că ordinul respectiv este un act normativ restrictiv şi incalificabil, care trebuie anulat în cel mai scurt timp. De asemenea, voi sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru că nu poţi să discriminezi în asemenea hal oameni care au contribuit o viaţă întreagă la fondul asigurărilor de sănătate.
		Doamna Lia Ardelean: "Vinovăţia exclusivă a mamelor minore este eronată" Un recent răspuns pe care l-am primit la întrebarea adresată ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, Paul Păcuraru, referitoare la numărul minorelor care au devenit mame, a relevat amploarea fără precedent pe care acest fenomen a înregistrat-o în ultimii ani. Opinia publică asistă la spectacole nefireşti, protagoniste fiind fetele care au devenit mame, iar în paralel numărul copiilor abandonaţi imediat după naştere a crescut simţitor. Răspunsul ministrului indică faptul că, în fiecare din ultimii şase ani, minimum 500 de fete sub 15 ani, copile în fond şi la urma urmei, au născut anual în România! Cât despre minorele cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani care au născut în aceeaşi perioadă de referinţă, respectiv 2001-2006, acestea sunt de ordinul unor cifre ameţitoare, cuprinse între 26.246 şi 28.562. Cu toate că MMFES a derulat în ultimii ani numeroase campanii de conştientizare în vederea diminuării fenomenului, în scopul schimbării percepţiilor şi atitudinii părinţilor privind responsabilitatea lor în ceea ce priveşte creşterea şi educaţia copiilor, este totuşi trist faptul că societatea civilă şi autorităţile abilitate nu întreprind mai mult în acest sens. Personal, consider că numărul mare al mamelor minore din România este şi o consecinţă directă a prezentării aşa-numitei vinovăţii a minorelor care au devenit mame. Din păcate, asistăm mult prea pasivi la astfel de situaţii de discriminare, deoarece fetele în cauză, incriminate pe nedrept, nu au putut să-şi aducă pe lume copiii fără ajutorul unor bărbaţi! În nici un caz, însă, din cele prezentate în mass-media nu apar persoanele de sex masculin, fapt reprobabil, deoarece în astfel de situaţii partea de vină ar trebui împărţită în mod egal între părinţi, cu atât mai mult cu cât majoritatea taţilor implicaţi nu sunt minori.
		Domnul Andrian-Sirojea Mihei: "Drapelul Naţional - sursă de mândrie şi inspiraţie" Anul acesta se împlinesc 10 ani de când data de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când guvernul revoluţionar a decretat ca tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie, a doua zi, drapelul naţional tricolor fiind sfinţit în cadrul unei mari adunări populare, pe câmpul Filaretului, numit atunci Câmpia Libertăţii. O dată cu alegerea lui Alexandru Cuza ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, din 1859, tricolorul s-a impus, având culorile dispuse pe orizontală. În 1866, după venirea lui Carol I, culorile au fost dispuse, conform regulilor europene pentru steaguri tricolore, pe verticală. Forma actuală a drapelului a fost definită prin legea nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice şi este statuată în Constituţia României în articolul 12: "Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu". Conform istoricilor şi specialiştilor în heraldică, există înscrisuri că populaţia din regiune a fost reprezentată de aceste trei culori încă de pe vremea Daciei Traiane şi că acestea au fost transmise şi păstrate din generaţie în generaţie, fiind mărturie a statorniciei românilor pe aceste meleaguri şi a luptei continue pentru împlinirea idealurilor de independenţă şi unitate. Necesitatea instituirii unei Zile a Drapelului Naţional provine din considerentul că drapelul naţional, simbolul cel mai statornic şi sfânt al unui popor, care îl individualizează şi îl reprezintă între celelalte naţiuni, încărcat de istoria întregului neam, trebuie onorat şi respectat, iar manifestările dedicate lui în această zi pot contribui la conştientizarea şi revigorarea respectului ce i se cuvine, precum şi la consolidarea sentimentelor patriotice. Conform legii, drapelul României se arborează permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional, ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc şi la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate. Totodată, drapelul României se arborează temporar cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, precum şi de înalte personalităţi politice reprezentând principalele organisme internaţionale interguvernamentale, în cadrul ceremoniilor militare şi cu ocazia desfăşurării diverselor competiţii sportive. Câţi dintre români nu au fost măcar o dată mândri văzând drapelul înălţându-se, încununând rezultatele sportivilor noştri, câţi dintre noi nu am suferit văzându-ne eroii întorcându-se din misiuni înfăşuraţi în drapel? Folosesc acest prilej pentru a îndemna fiecare român să fie patriot, fiecare acţiune pe care o întreprinde - de la rutina cotidiană a muncii, până la educaţia copiilor - să fie făcută cu sentimentul de mândrie faţă de trecutul românilor, cu responsabilitate faţă de prezent şi cu dorinţa şi speranţa de a clădi un viitor de care copiii noştri să fie mândri.
		Domnul Andrian-Sirojea Mihei: "Ziua Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre - prilej de stabilire a priorităţilor României la Marea Neagră" Stimaţi colegi, Pe data de 25 iunie, statele membre ale Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre aniversează 16 ani de la înfiinţarea acestei structuri de cooperare regională, iniţiată cu prilejul Summit-ului de la Istanbul, pe data de 25 iunie 1992, cu scopul de a promova în zona Mării Negre un spirit de cooperare şi de a crea un cadru instituţional pentru a facilita interacţiunea statelor membre în domenii precum cel economic, academic, guvernamental, parlamentar, financiar-bancar, şi cooperarea la nivelul autorităţilor locale pentru dezvoltarea, stabilitatea şi progresul regiunii. Folosesc acest prilej pentru a face câteva consideraţii asupra rolului şi importanţei României în regiune. Marea Neagră are o locaţie strategică deosebită, fiind poziţionată la intersecţia dintre Europa şi Asia, dintre Rusia şi Orientul Mijlociu, legând Europa de Sud-Est de Europa Occidentală, prin Dunăre, dar şi de Marea Mediterană. Importanţa strategică a Mării Negre reiese din faptul că aceasta apropie Europa de istmul caucazian şi de resursele energetice din bazinul Mării Caspice, care reprezintă 10% din rezervele mondiale de hidrocarburi. În plus, peste un sfert din aprovizionarea energetică a Uniunii Europene tranzitează această regiune, ceea ce face ca atât UE, cât şi NATO să facă eforturi susţinute pentru ca în regiune să fie un climat de securitate propice valorificării potenţialului său. Extinderea reţelelor transeuropene de transport, energie şi telecomunicaţii astfel încât să acopere ţările din regiunea Mării Negre şi să le permită comunicarea directă cu centrele de putere euroatlantice, intensificarea transporturilor maritime în urma aderării României la Uniunea Europeană sporesc atractivitatea zonei şi creează premisele unei dezvoltări de amploare. Lupta ruso-turcă pentru controlul politic asupra Mării Negre şi pentru resursele economice ale zonei, disputele existente între statele CSI privitor la delimitarea litoralului la Marea Neagră, conflictul greco-turc, disputele dintre Ucraina şi Rusia legate de împărţirea flotei, platoul continental al Mării Negre, aflat în dispută între România şi Ucraina, Insula Şerpilor, de asemenea disputată, în vederea obţinerii statutului de zonă economică exlusivă şi mai recentul canal Bîstroe constituie o parte din vulnerabilităţilor zonei, a căror rezolvare nu pare posibilă prea curând şi ale căror efecte sunt resimţite în regiunea Mării Negre. În acest moment există o multitudine de organizaţii, iniţiative, forumuri etc. care, asemenea OCEMN, vizează regiunea Mării Negre, din care, mai mult sau mai puţin, fac parte cam aceleaşi ţări, între aceste organizaţii, însă, neexistând o colaborare, o "împărţire a sarcinilor", astfel încât demersurile să nu fie redundante şi eforturile fiecăreia să conducă realmente la identificarea şi soluţionarea problemelor regionale şi la dezvoltarea economică a zonei prin găsirea celor mai bune soluţii. România, după integrarea în Uniunea Europeană, are un rol strategic, împreună cu Bulgaria reprezentând practic graniţa Uniunii Europene la Marea Neagră. Statele riverane au interese deseori divergente la Marea Neagră, pornind de la împărţirea neuniformă a lungimii litoralului, situaţia platoului continental, stabilirea culoarelor energetice şi competiţia declanşată de căutarea de soluţii alternative de energie sau de transport, care să elimine dependenţa de Rusia. Dincolo de participarea activă în forurile acestei organizaţii, România trebuie să îşi identifice interesele directe şi să îşi valorifice avantajele pe care le are, de exemplu - aşa cum Turcia deţine controlul strâmtorilor - să fructifice controlul deţinut asupra gurilor Dunării şi să pledeze pentru dezvoltarea transporturilor fluviale, Dunărea fiind o cale navigabilă încă neutilizată la adevăratul potenţial.
		Domnul Nati Meir: Declaraţie politică: "Stop neofascismului în Europa" Voi căuta să prezint astăzi o declaraţie politică al cărei subiect a iscat puternice dezbateri în Parlamentul european şi în presă. Mă adresez dumneavoastră atât din poziţia de membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, cât şi cea a unui minoritar care a fost primit cu braţele deschise în această ţară. România este membru cu drepturi depline a Uniunii Europene din 2007 şi pentru a fi parte din acesta a trebuit să îşi asume întreg acquisul comunitar. Am acceptat normele europene fără să negociem prea mult, deoarece am crezut că aceste norme elaborate de ţările civilizate ale Europei sunt bune şi pentru România atâta timp cât ele sunt acceptate de celelalte state. Doamnelor şi domnilor, sunt evreu de origine şi mă mândresc cu acest fapt. Sunt însă la fel de mândru că sunt cetăţean român şi mulţumesc românilor că m-au ales să le reprezint interesele în Parlamentul României, că mi-au oferit o a doua casă. Nu cred că este nevoie să amintesc că poporul evreu a trecut în timpul celui de-al doilea război mondial prin cel mai grav genocid. Uniunea Europeană, pe care mulţi o visam o naţiune, este astăzi bântuită de fantomele trecutului. Italia şi de curând şi Spania, ţări în care trăiesc importante comunităţi de cetăţeni români promovează conceptul de ură de rasă pe care îl credeam mort. Stimaţi colegi, nu putem să riscăm ca exemplul lor să fie urmat de alte ţări ale Uniunii Europene şi să ne trezim că acestea tratează România şi cetăţenii ei ca pe nişte cerşetori şi infractori stigmatizând un întreg popor pentru vina de a avea aceeaşi naţionalitate. Doamnelor şi domnilor, Mă adresez dumneavoastră în acest context, pentru a vă cere să condamnaţi politica extremistă iniţiată de Italia. Nu putem permite ca spiritele lui Mussollini, Franco şi Hitler să bântuie Europa. Trebuie să arătăm cetăţenilor români care ne-au acordat votul, indiferent unde se află ei, că am fost aleşi să le apărăm interesele. Doamna Renate Weber a dat un exemplu de politician român care este în slujba cetăţenilor săi în Parlamentul European, dar cu o singură floare nu se face primăvară. Trebuie să arătăm Europei că nu suntem nişte paria care acceptă umilinţe din partea celorlalte ţări. Avem dreptul şi datoria să spunem Europei că greşeşte dacă nu impune Italiei să îşi retragă legile rasiste cu privire la cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul ei. În aceste momente, în care demnitatea şi interesul naţional ne-o solicită, culoarea politică trebuie lăsată deoparte şi să primeze înainte de toate datoria faţă de cei pe care îi reprezentăm, trebuie să arătăm ţărilor din Uniunea Europeană că suntem un stat care îşi apără cu tărie interesele sale şi ale cetăţenilor săi. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este momentul ca atât Guvernul României, cât şi Parlamentul României să se pronunţe împotriva deciziilor grave luate de guvernele italian şi spaniol, decizii care încalcă atât spiritul pentru care s-a creat Uniunea Europeană, cât şi tratatele care stau la baza acesteia.
		Domnul Constantin Tudor: "Alegeri cu... cântec!" Au trecut alegerile locale de la Călăraşi şi de ceea ce ne-a fost frică, adică de fraudarea alegerilor, nu am scăpat. Şi ca să fim cât se poate de expliciţi, să o luăm cu începutul. Pomenile electorale Dacă în ultimii doi ani, primarul municipiului Călăraşi, Nicolae Dragu, avusese curaj şi mai redusese din numărul asistaţilor sociali atât în ceea ce priveşte beneficiarii ajutorului minim garantat, cât şi al persoanelor ce primeau un supliment de hrană în natură prin intermediul Cantinei municipale de ajutor social, în primele 5 luni ale acestui an, situaţia s-a schimbat radical. Aşa se face că Serviciul de asistenţă socială din Primărie a întocmit sute de noi dosare de ajutoare sociale pentru care s-a plătit din visteria publică (adică din buzunarul nostru, al tuturor), peste 4 miliarde de lei vechi! Ar mai fi de adăugat şi faptul că Fundaţia Călăraşi-2005, al cărei preşedinte nu este nimeni altcineva decât una din fiicele primarului Dragu (este vorba despre cea căruia, conform unor afirmaţii de presă, primarul nostru cel drag şi scump, i-a cumpărat o casă pe str. Independenţiei de peste 2 miliarde de lei vechi), a acordat, la rândul ei, ajutoare sociale în valoare de peste un miliard de lei tot unor cetăţeni de etnie rromă! Dacă cineva dintre oficialii cu răspundere în domeniu ar face aici un control adevărat ne-ar da sigur dreptate. Implicarea salariaţilor Primăriei în procesul electoral După cum se cunoaşte, la nivelul municipiului Călăraşi au fost stabilite, pentru alegerile locale din acest an, un număr de 37 de secţii de votare. Conform legii electorale, preşedinţii acestor secţii trebuiau desemnaţi, cu prioritate, din rândul magistraţilor sau al juriştilor neangajaţi politic. Cum magistraţii mai au şi alte treburi, ne gândeam că cei peste 100 de jurişti fără coloratură politică vor fi convinşi să sprijine procesul electoral din municipiul Călăraşi şi să asigure corectitudinea alegerilor. Dar nici vorbă de aşa ceva. În realitate, cu excepţia a doi distinşi jurişti (care au fost repartizaţi la secţiile 1 şi 2), care făcuseră personal un asemenea demers, primarul Dragu nu s-a adresat asociaţiilor profesionale ale juriştilor, preferând să-şi pună în secţii oamenii devotaţi din Primărie. Şi ceea ce s-a întâmplat pe 1 iunie la Călăraşi este deja de notorietate. Cu sprijinul unor preşedinţi şi locţiitori s-au fraudat alegerile, dovadă fiind faptul că în marea majoritate a secţiilor de votare nu a ieşit "cheia electorală", ceea ce a creat cel puţin suspiciunea unui proces electoral viciat. Am putut vedea, personal, cum arată procesele verbale din secţiile din municipiu şi vă asigur că numărul ştampilelor aplicate pentru corectarea erorilor nu mai încăpeau pe o singură pagină. Ca să nu mai amintim de dispariţia unor ştampile cu menţiunea "votat", sau de votul "asistat" din cabinele de vot. Votul controlat După mai puţin de trei zile de la data scrutinului din 15 iunie 2008 au şi început să apară ştiri bizare, sau cel puţin controversate. Aşa, de exemplu, se vorbeşte despre cumpărarea unui număr de câteva mii de voturi, de către liberali, în schimbul unor sume importante de bani, sau sub ameninţarea sistării unor ajutoare sociale. În acelaşi context, trebuie amintit şi faptul că oamenii primarului Dragu au lansat o interesantă zvonistică locală. Astfel, unii cititori ne-au informat că în cadrul Srviciului Poliţiei comunitare se lansase zvonul că Tudor, dacă va câştiga Primăria, va desfiinţa Poliţia comunitară (o prostie grosolană!), iar în zonele locuite de rromi s-a insistat asupra faptului că odată ales Tudor ca primar, nici un picior de ţigan nu mai va călca pe treptele Primăriei (o altă prostie la fel de mare, ştiut fiind faptul că în calitatea sa de prefect, Tudor a încercat să ajute multe familii de rromi). Indiferent din ce cauză au fost unii obligaţi să voteze controlat, acest fapt este axiomatic, altfel nu avem cum să ne explicăm de ce în cele mai defavorizate şi mai insalubre zone din municipiu Dragu a obţinut un scor electoral de peste 50%! Intimidarea mass-mediei Foarte ciudat este şi faptul că în totală contradicţie cu prevederile legale în vigoare, precum şi cu deciziile Biroului Electoral Central, s-a dat o ciudată dispoziţie, pe care mai apoi nu şi-a asumat-o nimeni, cu excepţia primarului Dragu (am tras această concluzie din afirmaţiile preşedintei Secţiei de votare nr. 32), prin care se interzicea accesul presei în secţiile de votare cu mijloace tehnice de luat vederi. Era ceva de ascuns acolo? Le era cumva teamă de descoperirea unor fraude sau tentative de fraude electorale? Noi credem că DA! Când facem această afirmaţie avem în vedere faptul că votul controlat (adică aducerea la urne, în grupuri compacte, a alegătorilor de etnie rromă, sub atenta supraveghere a lui Piţigoi, Palazu, Memet sau Matei), se finalizase până spre prânz, fapt dovedit şi de brusca liniştire a lui Dragu, ca şi de anunţul "triumfal", făcut cu mult înainte de închiderea urnelor, cum că liberalii au câştigat alegerile de la Călăraşi! În loc de concluzii Cu sprijin financiar masiv, apelând la cele mai murdare mijloace de campanie electorală, cu o logistică demnă de invidiat şi cu participarea directă a unor rromi din lumea interlopă, Dragu şi-a atins scopul. A mai câştigat un mandat de primar şi speră ca din această poziţie să poată scăpa de cele peste 10 dosare penale în care este implicat, dintre care 4 se află pe masa de lucru a procurorilor DNA.
		Domnul Constantin Tudor: "Dosarele lui Dragu" În anul 1996, când a fost ales în primul său mandat de primar al municipiului Călăraşi, puţini îşi închipuiau că sub aspectul unui om modest, ridicat din rândul sindicaliştilor regimului comunist, se ascundea, de fapt, o fire de om alunecos, care trece repede de la extaz la agonie. Um om pentru care nu mai există scrupule atunci când îşi urmăreşte cu precizie scopul. A trebuit să mai ocupe încă odată scaunul de primar, în urma alegerilor din iunie 2004, ca să ne dăm seama, cu adevărat, de caracterul omului Nicu Dragu şi mai ales de calităţile sale manageriale, atâtea câte are! Despre ce a făcut în mandatul 2004-2008 la nivelul municipiului Călăraşi s-au scris pagini întregi în presa locală, de multe ori cu obiectivitate şi cu însemnate accente critice. După părerea noastră, tot ce a făcut Dragu ca primar în aceşti ani, pe lângă unele lucruri care se pot cuantifica în celebra triadă "borduri, pavele şi sclupturi", a fost să-şi dea arama pe faţă şi să devină de la o zi la alta tot mai abuziv, atât în relaţiile cu cetăţenii, cât şi cu unii colegi de muncă. Mai grav este însă faptul că atitudinea sa obstrucţionistă în relaţiile cu o parte din Consiliul local, instituţie dominată politic de PNL, a generat adoptarea unor hotărâri, cel puţin ciudate, unele dintre ele făcând chiar obiectul unor dosare penale instrumentate de parchetele locale, altele fiind declinate spre competentă soluţionare Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum se preciza şi într-o adresă oficială a Inspectoratului judeţean de poliţie Călăraşi (nr.7312 din 23.10. 2007): "La IPJ Călăraşi s-au aflat în lucru lucrările penale nr. 269/2007 şi 270/2007 în care au fost efectuate cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fapte de corupţie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 248 CP şi art. 6 din Legea 78/2000, lucrări care au fost declinate la data de 24.04.2007 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, spre competentă soluţionare." Adresa la care facem referire, şi care ne-a fost pusă la dispoziţie, cu multă amabilitate, de către redacţia săptămânalului "Expres", nu precizează şi fondul problemei pe motiv că, în această fază a cercetării penale, datele nu pot fi date publicităţii. Noi însă am încercat să mergem pe firul legal al incriminării faptelor. Am aflat astfel că art. 248 din Codul Penal vorbeşte despre abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi în formă continuată, iar art. 6 din Legea 78/2000 privind sancţionarea unor fapte de corupţie trimite la infracţiunile de dare, luare de mită şi trafic de influenţă. Acestea sunt datele de care dispunem, pentru moment. Vom face o interpelare parlamentară Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a afla dacă în cele două dosare s-au dat soluţii şi, dacă da, care sunt acestea. Ne angajăm ca răspunsul primit să îl aducem, prin presă, la cunoştinţa opiniei publice. Un alt document oficial, provenit, de data aceasta, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, menţionează faptul că pe numele lui Dragu Nicolae s-a întocmit dosarul penal 2618/P/2006 pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 17, lit. d) cu referire la art. 10 lit. c) din Legea 78/2000. Dincolo de mesajul sec al adresei oficiale, am consultat textele de lege invocate şi am aflat următoarele: Art. 10 lit. c) incriminează ca infracţiune de corupţie utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; Art. 17 lit. d) face trimitere la abuzul în serviciu contra intereselor publice, infracţiune considerată conexă faptelor de corupţie. Din informaţiile pe care le avem se pare că pe numele primarului Dragu mai există un dosar penal ce se instrumentează tot de către Direcţia Naţională Anticorupţie, dosar care se referă la schimbul de teren dintre Marc Trust Consid Călăraşi şi Primăria Călăraşi, schimb în urma căruia municipalitatea s-a pricopsit cu o suprafaţă de 1,7950 ha teren ocupat de betoane şi moloz, oferind, la schimb, o suprafaţă de 2 ha teren intravilan curat, situat la ieşirea din municipiul Călăraşi, spre Slobozia, pe partea dreaptă a DN 21. Documentele pe care le deţinem ne fac să credem şi în existenţa acestui dosar penal. Iată despre ce este vorba. Pe 19 mai 2006, S.C. Marc Trust Consid SA trimite o adresă Primăriei Călăraşi, prin care îi propune acest schim de teren, precizând că terenul pe care îl oferă (adică o fâşie de de beton lată de 15 m şi lungă de 417 m şi restul o suprafaţă plină de reziduuri de betoane şi moloz), este evaluat la 52, 8461 RON/mp (adică undeva la 13 Euro). Nu cunoaştem dacă Primăria a făcut evaluarea legală pentru a stabili valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă de 2 ha pe care l-a dat la schimb. Cunoaştem însă altceva, deosebit de grav, şi anume faptul că primarul Dragu semnează, pe data de 04.07.2006, un proces-verbal de predare-primire a suprafeţelor de teren în cauză cu preşedintele lui Marc Trust Consid, fără ca nici unul din cei doi să fi avut împuternicirile legale! Marc Trust Consid emite o decizie în acest sens de-abia pe data de 11 iulie 2007, iar hotărârea Consiliului local prin care este înputernicit primarul Dragu să semneze contractul de schimb se adoptă mult mai târziu. Oricum, un dosar cu cântec! Şi ca să avem o imagine cât mai aproape de realitate despre dosarele lui Nicolae Dragu, cităm din aceeaşi adresă, nr. 7312/2007, a IJP Călăraşi: "De asemenea, s-au mai aflat în lucru dosarul penal nr. 694/P/2005, unde s-au efectuat cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, care a fost înaintat la data de 20.02.2006 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cu propuneri corespunzătoare, şi dosarul penal nr. 1560/P/, în care au fost efectuate cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, care a fost înaintat la data de 26.06.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi cu propuneri corespunzătoare; dosarul penal nr.2163/P/2005, în care s-au efectuat acte de urmărire penală privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, care a fost înaintat la data de 05.03.2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi cu propuneri corespunzătoare."
		Domnul Ioan Ţundrea: Obiectul declaraţiei politice; "Mecanismele perfecte ale furtocraţiei portocalii" În sfârşit, la aceste alegeri am constatat că în această ţară functionează fără cusur un sistem, şi anume cel perfectat de portocalii prin care în buzunerele unor români se reîntorc cam 0,0001% din cât le-a fost furat. Răsplata bunilor creştini nu a întârzaiat sa apară şi extaziaţi că generoşii portocalii oferă, după caz şi interes, sume de la 100 RON la 1000euro (absolut real, parol, s-a întâmplat în judeţul Caraş Severin) au ştampilat într-o veselie trandafirul cu frunze cu tot. Dar de unde, mon cher, atâta dărnicie, de unde să aibă băieţii ăştia atâta bănet, oricâtă frunză ar fi înverzit în aceşti 18 ani. Sau poate că grupurile de interese portocalii hârşite în caritasuri, bancorexuri, fni-uri, vânzări de flote, tăiat de fier vechi şi păduri şi alte specialităţi de dat tunuri, chiar au descoperit, în laboratoarele frăţiei, alchimia obţinerii zeciuelii fără a fi mirosiţi de vajnicii de la dna. Dar, experimentaţii portocalii au desăvârşit în aceşti ani metodologia înlocuirii bordurilor, a cârpirii aceloraşi şosele de sute de ori, a monopolului taxelor pe parcări, morminte şi faleze şi poate în curând şi pe aerul tot mai puţin pe care românii îl inspiră după ce vor planta în locul spaţiilor verzi doar coloşii de sticlă. Şi uite aşa românii cu suflet milostiv, tot aşteptând sa trăiască mai bine s-au mai lăsat încă o dată furaţi de «generozitatea» portocaliilor în curs de becalizare şi i-au votat pe băieţii buni (nu chiar pe toţi) care nu sunt nici 322, nici zambaccieni ori alţi huliţi din clasa politică. Un proverb latin spune că, o coardă mereu întinsă se va rupe (Nimium tentendo funem abrumpis). Să dea Dumnezeu! Vă mulţumesc.
		Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Construcţia europeană, în impas?" Astăzi, mai mult ca niciodată, într-o lume globalizată în evoluţie constantă, Europa trebuie să facă faţă unor noi provocări. Europa secolului al XXI-lea se confruntă cu o serie de provocări: mondializarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii. Statele membre nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme fără frontiere. Pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor cetăţenilor, este necesar un efort colectiv la nivel european. Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la funcţionarea unei Uniuni, ci şi la transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Prin urmare, regulile convieţuirii, înscrise în tratate, trebuie revizuite. Acesta este însuşi obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Ţinând cont de evoluţiile politice, economice şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor europenilor, şefii de stat şi de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea şi modalităţile acţiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea instituţiilor europene şi a metodelor lor de lucru, precum şi consolidarea legitimităţii democratice a Uniunii şi a valorilor sale fundamentale. Obiectivul pe care şi l-au stabilit statele membre este ca Tratatul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European. Dar, ce s-a întâmplat în urmă cu două saptămâni în Irlanda, singura ţară care a apelat la voinţa poporului, a aruncat uniunea într-un impas asemănător celui din 2005, când Franţa şi Olanda s-au opus Constituţiei europene. Irlanda a fost singurul stat comunitar care a supus Tratatul de la Lisabona unui referendum şi asta pentru că o impunea Constituţia republicii. Celelalte guverne europene au optat pentru ratificarea Tratatului în parlamentele naţionale şi au evitat consultarea electoratului, de teamă că rezultatul va fi negativ. Ca membru al Uniunii Europene, îmi manifest îngrijorarea faţă de impasul în care se află însuşi procesul de consolidare şi dezvoltare europeană. După ani de negocieri, acest document nu a reuşit să unească marea familie europeană, acesta fiind scopul fundamental al tratatului, ci să o dezbine şi să izoleze un membru, care acum are nevoie de sprijin, aflându-se într-o situaţie neclară faţă de U.E. La o confruntare cu poporul, s-a evidenţiat neîncrederea şi reticenţa faţă de UE ca instituţie şi ca laborator de soluţii pentru problemele cetăţenilor. Nesemnarea tratatului de către toţi membrii face mai dificilă activitatea şi demersurile blocului comunitar în calea sa spre expansiune. Tratatul a speriat irlandezii, deoarece aceştia nu au cunoscut întocmai conţinutul şi beneficiile aduse de noul proiect, care nu atacă sub nicio formă suveranitatea vreunui stat. O politică externă îmbunătăţită, o putere întărită a parlamentelor naţionale şi un preşedinte stabil sunt punctele de plecare ale actului de reformă pentru o bună funcţionare a construcţiei europene. Cert este că istoria îl face pe cetăţeanul european să aibă în sânge teama care îl duce la cumpătare, reţinere şi neîncredere în principiile democratice ale unei alianţe contemporane, care acum are nevoie de soluţii rapide pentru redresarea imaginii pe care cu greu a reuşit să o construiască. Rezultatele referendumurilor organizate, cele din 2005 din Franţa şi Olanda şi cel de acum două săptămâni din Irlanda, reprezintă un semnal de alarmă la adresa credibilităţii Uniunii Europene, act care poate produce un efect în lanţ. Ce rezultate s-ar obţine dacă mâine s-ar organiza referendumuri în toate statele membre? E o întrebare retorică la care trebuie sa medităm.
		Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Violenţa din campania electorală" Campania electorală şi, în special, cea locală este destinată în mod normal prezentării programelor politice, administrative, a planurilor pe termen scurt, mediu şi lung adresate comunităţilor locale. Din păcate, în România anului 2008, campania electorală a fost marcată de violenţă atât verbală, cât şi fizică, de o încrâncenare uneori absurdă şi neproductivă. Unde oare au fost ascunse ideile şi programele, discursurile civilizate, respectul faţă de competitori, grija faţă de cetăţeni? Probabil că în spatele legii pumnului, lege care a dominat spaţiul media din România. Televiziunile şi ziarele au dedicat spaţii largi evenimentelor violente din această perioadă. Am putut vedea simpatizanţi înjunghiaţi, capete sparte, oameni manipulaţi şi aduşi în pragul demenţei de candidaţi inconştienţi, gata să treacă peste orice pentru a obţine un fotoliu de primar sau consilier. Reacţiile faţă de aceste evenimente au fost dintre cele mai diverse, în timp ce ministrul de interne declara că evenimentele din această campanie nu au fost îngrijorătoare, alţii vorbesc de exagerări ale presei, iar alţii de incapacitatea instituţiilor statului de a aplica legea. Lege care există şi care este invocată de toţi. Invocată, dar nerespectată. Călcată în picioare de agresivitatea unora care nu înţeleg că o campanie electorală nu poate fi câştigată prin violenţă, teroare şi manipulare. Din păcate, la finalul fiecărei campanii discutăm despre ceea ce s-a întâmplat, tragem concluzii, criticăm, facem propuneri, lansăm apeluri la calm şi la normalitate, dar urmările sunt aceleaşi, scandaluri mărunte, incidente violente şi în final crime. Acesta este tabloul unei campanii electorale extrem de violente, iar ceea ce trebuie menţionat este lipsa de reacţie a instituţiilor statului, care s-au mulţumit, de cele mai multe ori, să privească totul ca pe un spectacol.
		Domnul Constantin Traian Igaş: "Abuzul de droguri şi traficul ilicit" Nici tendinţele consumului de droguri, nici cele privind producţia şi traficul de droguri nu ţin seama de frontierele naţionale sau geografice. De aceea, este important să recunoaştem că problema drogurilor în Europa, dar şi în România, face parte dintr-un fenomen mondial mai vast, tiparele consumului de droguri din Europa fiind afectate şi afectând totodată situaţia din alte zone. În 1987, Adunarea Generală a decis să marcheze ziua de 26 iunie ca Zi Internaţională împotriva abuzului de droguri şi a traficului ilicit ca semn al deciziei de a spori eforturile şi cooperarea în vederea creării unei societăţi internaţionale în care să nu existe abuz de droguri. Această hotărâre a fost luată pe 7 decembrie 1987 (rezoluţia 42/112), în urma unei recomandări a Conferinţei Internaţionale asupra Abuzului de Droguri şi a Traficului Ilicit din 1987 care, pe 26 iunie, a adoptat Liniile generale multidisciplinare ale activităţilor viitoare în domeniul Controlului Abuzului de Droguri. Abuzul de substanţe toxice este o realitate în rândul adolescenţilor cu vârste din ce în ce mai mici şi trebuie privită cu multă seriozitate. Toate substanţele cu acţiune asupra psihicului care prezintă riscul de a fi consumate în mod abuziv şi au în comun faptul că provoacă o senzaţie de plăcere şi relaxare, dar şi o modificare comportamentală, în funcţie de drogul consumat, de doza ingerată, de caracteristicile individuale, de mediul în care se produce consumul etc. Din acest motiv, drogurile sunt considerate substanţe psihotrope capabile să producă schimbări şi alterări ale stării de conştiinţă. Centrele de prevenţie şi control al consumului de toxice în rândul adolescenţilor oferă următoarele informaţii: aproximativ 10% dintre adolescenţi fumează până la 15 ţigarete pe zi, 20 de zile pe lună (deşi procentul este în continuă creştere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung şi creează de asemenea dependenţă. Un adolescent care fumează de mai mult de 1 an, are o şansă de 80% să devină dependent; aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre aceştia, 28% relatează episoadecu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi tari, într-un interval de câteva ore). Una din cauzele principale de deces în rândul adolescenţilor sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibiţiile specifice vârstei şi predispun adolescentul la o viaţă sexuală necorespunzătoare (sexul neprotejat) şi care cresc riscul contactării unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamidya) sau apariţiei unei sarcini nedorite; aproximativ 40% dintre adolescenţi au încercat cel puţin o dată marijuana, în timp ce 22% dintre aceştia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o opţiune des întâlnită în rândul adolescenţilor şi poate cauza pierderi de memorie, tulburări cognitive (de învăţare) sau de atenţie; aproximativ 9% dintre adolescenţi au încercat cocaina, în timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel puţin o dată pe lună). Cocaina este un drog care creează dependenţă. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace (bătăi cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale. Sunt numai o parte din multe alte statistici sumbre pe care le putem afla astăzi despre consumul de droguri. Din păcate, toate arată o creştere a consumatorilor a căror vârste ajung să sperie. Tot din păcate, putem spune că cei îndreptăţiţi să tragă un semnal de alarmă sunt prea tăcuţi. Cei îndreptăţiţi ar trebui să desfăşoare programe mult mai multe în care să fie prezentate efectele negative pe care le poate produce consumul de droguri. Iar acest lucru ar trebui făcut încă de pe băncile şcolii, la vârste când poate nu e prea târziu. Ceea ce este însă mai grav este faptul că cei care se luptă cu aceste droguri, indiferent de felul acestora, nu ştiu cui să ceară ajutorul, sau cine sunt cei îndreptăţiţi să le întindă o mână salvatoare. Vă mulţumesc.
		Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan: "Fantoma mineriadei încă mai bântuie România" Au trecut 18 ani de la măcelul din iunie 1990, dar nici în ziua de azi nu simt că trăiesc într-o ţară liberă. Simt că cineva ne-a furat până şi acea mândrie pe care am avut-o la revoluţia din 1989, când credeam că am scăpat definitiv de tarele comunismului. Nu a fost însă aşa... Luna iunie a anului 1990 mi-a rămas întipărită în minte. Nici un film de groază nu poate reda tragedia prin care au trecut sute de români, a căror "vină" a fost aceea că ar fi protestat împotriva unui sistem bolşevic, trezit la viaţă de Ion Iliescu. 20 000 de mineri au devastat sediile partidelor istorice, sediile Institutului de Arhitectură şi Universităţii din Bucureşti, au arestat ilegal mii de persoane şi au bătut cu cruzime oameni consideraţi vinovaţi pentru proteste, în principal studenţi şi intelectuali. "Mineriada comuniştilor", care astăzi se plimbă prin toate instituţiile de drept ale României, a lăsat în urma ei zeci de ciungi, ologi şi orbi. Ei sunt generaţia căreia ar trebui să îi dea explicaţie, astăzi, tăticul PSD, cel care şi-a asigurat o domnie lungă, cu preţul vărsării de sânge. Acestei generaţii ar trebui să îi explice Ion Iliescu de ce a chemat minerii să o măcelărească. Şi de ce a mulţumit oamenilor cavernelor pentru "solidaritatea muncitorească de care au dat dovadă şi de înaltul simţ civic". Au trecut 18 ani, dar nici un rechizitoriu nu a fost trimis în faţa instanţelor... Iar explicaţia este una singură şi arhicunoscută. Cei responsabili de evenimentele din iunie 1990 s-au folosit şi se folosesc, în continuare, de influenţa pe care o au în România pentru a controla deciziile justiţiei. Numai aşa au reuşit să se sustragă responsabilităţii pe care nu vor să şi-o asume, pentru una dintre cele mai traumatizante acţiuni împotriva democraţiei româneşti. Dar eu sunt, totuşi, convins că va veni şi timpul să spălăm aceste traume, pentru ca morţii revoluţiei şi mineriadei din iunie să se odihnească în pace. Instituţiile statului român au obligaţia să scoată la lumină adevărul, iar judecătorii să tragă la răspundere pe cei vinovaţi. În caz contrar, România va fi bântuită, în continuare, de suspiciune şi neîncredere. Dacă instituţiile statului nu vor clarifica aceste lucruri, este posibil ca evenimente precum mineriada să se repete tocmai datorită unor politicieni iresponsabili, care încearcă să îşi conserve puterile exact ca pe vreme comunismului. Doar că acum se folosesc de forme mascate de lovituri de stat, respectiv de alianţe contra naturii. Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, în 2007, a făcut parte tot dintr-o astfel de operaţiune tenebroasă, orchestrată de acelaşi personaj întunecat, ce a regizat şi mineriada: Ion Iliescu. Chiar dacă influenţa lui îl ţine încă departe de justiţie, în mod sigur cineva a început deja să îl judece. Istoria nu îl va reţine drept ceea ce el s-a chinuit toată viaţa să pară: un preşedinte "sărac, dar cinstit".
		Doamna Doina Micşunica Dreţcanu: Domnule preşedinte, Stimate colegi şi stimaţi colegi, Săptămâna trecută am încheiat o nouă etapă importantă: alegerea administraţiilor locale pentru următorii patru ani. Am făcut statistici, ne-am declarat mulţumiţi, am sărbătorit cu şampanie şi cu focuri de artificii. Noi, clasa politică, dar cetăţeanul? Ce se întâmplă în viaţa lui de zi cu zi? Până acum s-a bucurat de cadouri electorale mai mult sau mai puţin legale; s-a bucurat de străzi proaspăt asfaltate, de ronduri minunate de flori, de parcuri şi de locuri de joacă curate, de spectacole pentru toate gusturile... chiar şi de consultaţii medicale gratuite. Acum, revenind la realitatea cotidiană, cetăţeanul află că de la 1 iulie va fi un nou val de scumpiri că, deşi productivitatea economică a crescut cu 10% pe primele luni ale anului 2008, guvernul actual refuză creşterea salariului minim de la 500 la 540 ron, că în Parlament se tergiversează proiectul privind scăderea TVA-ului la alimente etc, etc. Dacă tot ne interesează statisticile, ar trebui să ne amintim că România este penultimul stat din blocul european, din punct de vedere al produsului intern brut, raportat pe cap de locuitor, conform Eurostat, 40% dintre românii care iau credite folosesc acestea pentru plata utilităţilor sau a altor datorii către prieteni sau cunoştinţe. Acestea sunt statisticile care îl interesează pe cetăţeanul român şi care ar trebui să intereseze şi clasa politică; ele trebuie să fie punctul de plecare spre noile strategii politice care se prefigurează la orizont şi care toate vor avea ca slogan "În interesul şi slujba cetăţeanului".
		Domnul Dumitru Bentu: Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Muzeul". Declaraţiile noastre politice abordează, de regulă, teme de largă respiraţie, din diverse domenii de interes major. Ne exprimăm opiniile în legătură cu economia naţională, cu învăţământul, sănătatea, cultura, starea diferitelor categorii sociale, dar şi cu viaţa partidelor, conflictelor politice, cu atitudini şi comportamente angajante. Uităm sau poate nu suntem suficient de atenţi pentru a observa fapte de viaţă, întâmplări simple dar oneste, care compun tabloul trăirilor de zi cu zi al celor pe care îi caracterizăm, cu o sintagmă adesea nedreaptă, "oameni simpli". Stimaţi colegi, în comuna vasluiană Muntenii de Sus, a fost înfiinţat un muzeu în miniatură al Ţăranului Român. Născut din fascinaţia pentru istoria satului a profesorului Gianina Chirilă, instituţia respectivă nu numai depozitează la modul propriu, ci este concepută şi cu o pronunţată funcţie educactivă. Vernisată cu ocazia "Zilei internaţionale a muzeelor", pe 18 mai 2008, colecţia respectivă se constituie într-un element de mare profunzime existenţială, alături de cele clasice, trei la număr, care trebuie să jaloneze trecerea noastră prin lume: un copil, o casă, un pom sădit oriunde. De ce este necesar să marcăm sau să remarcăm asemenea ctitorii de suflet? în primul rând, pentru că oamenii ca dascălul respectiv şi alţii ca el, mii de alţi oameni cu un contur identitar relativ restrâns ne-au trimis în Parlament pentru ca, printre altele, să avem grija lor. Iar atunci când n-o facem, să ne amintim despre ei cu recunoştinţa datorată celor care sfinţesc locul - ceea ce şi facem prin această declaraţie politică doar instituţional.
		Domnul Dumitru Bentu: Declaraţia politică: "Irlanda" Recent, Irlanda a respins, prin referendum, Tratatul de la Lisabona, reinstalând impasul în procesul de reformă instituţională a Uniunii Europene. Se repetă scenariul de acum trei ani, când Franţa şi Olanda au respins proiectul Constituţiei aceleiaşi ample construcţii economico-politice. Tigrul Celtic a avut o atitudine de frondă în ultimă instanţă, iar în acest sens, putând fi invocate explicaţiile cetăţenilor acestui stat, care a fost beneficiarul unor fonduri europene de excepţie (22%) au recunoscut că nu cunosc prevederile Tratatului, iar 12% dintre respondenţi au introdus în ecuaţia refuzului teama de a-şi pierde identitatea naţională. În concluziile summit-ului european, organizat la Bruxelles, în perioada 19-20 iunie, s-a luat notă că "Guvernul irlandez se va consulta activ atât pe plan intern, cât şi cu statele membre, iar liderii europeni vor reveni asupra subiectului la jumătatea lunii octombrie." Oficialii irlandezi manifestă reticenţă faţă de ideea reluării voturilor, iar temerile Consiliului European că Cehia ar putea avea un parcurs asemănător sunt justificate. Euroscepticul preşedinte ceh, Vaclav Klaus, s-a şi grăbit să declare tratatul "mort". Liderii unor importante naţiuni europene, mă refer la Franţa şi Italia, şi-au manifestat cu pregnanţă dezamăgirea şi consideră că, în acest moment, procesul de extindere a Uniunii Europene trebuie stopat. Reducerea cu o treime a numărului de comisar ar putea afecta şi România care, altfel, ar putea rămâne fără comisarul pentru multilingvism. Contribuţia preşedintelui Traian Băsescu la lucrările Consiliului European a fost, ca de obicei, inevaluabilă. A reuşit totuşi să se evidenţieze, insultând o ziaristă a postului Radio France International. La întrebarea adresată şefului statului român privitoare la consecinţele votului negativ al Irlandei asupra Tratatului de la Lisabona, ofuscat, preşedintele a replicat: "Un răspuns presupune ca şi întrebările un minim de inteligenţă". Întru totul de acord cu dumneavoastră, domnule preşedinte, indiferent de calibrul întrebării, răspunsul implică o minimă inteligenţă - dacă o ai - dacă nu, te numeşti, pur şi simplu, Traian Băsescu.
		Domnul Dumitru Bentu: Declaraţie politică cu titlul "Îngheţul". Guvernul actual demonstrează încă o dată că la capitolul "inconsecvenţă" este incomparabil. Ministrul literat al economiei şi finanţelor, domnul Varujan Vosganian, ne previne că nu poate muta banii de la investiţii la salarii şi deci Guvernul nu va aproba majorări de salarii în 2008. Creşterea salariului minim pe economie la 540 lei/lună începând cu iulie 2008 nu mai este nici ea posibilă, deşi sindicaliştii susţin că prevederile HG nr. 1507/2007 sunt fezabile şi îndeplinesc sustenabilitatea creşterii salariale respective. Date furnizate de INS arată că p.i.b.-ul a crescut peste nivelul prognozat cu 3%, iar productivitatea muncii cu 10%. Principalii factori inflaţionişti (8,6% în prezent) sunt deficitul de cont curent şi cel al balanţei externe, dar mai ales scumpirea utilităţilor. În acest cadru şi creşterea valorii punctului de pensie este şi ea serios periclitată. Guvernul PNL ia în calcul doar elemente de beneficiu electoral, plecând de la premisa reală că vârstnicii sunt cei mai conştiincioşi votanţi. Blocarea salariilor este consonantă cu reducerea nivelului contribuţiilor sociale, iar mărirea pensiilor se va putea realiza doar prin alimentare de la bugetul de stat, complicând şi mai mult situaţia. Factura unei astfel de concepţii economio-sociale va fi plătită, în această toamnă, de partidul naţional inconsecvent.
		Doamna Mihaela Adriana Rusu: "Necesitatea schimbării politicii sociale româneşti" În ţări europene precum Italia, Germania, Austria, protecţia socială are o logică şi o viziune în timp remarcabile. O societate sănătoasă este aceea care sprijină cu adevărat tinerii, bătrânii, copiii şi, în general, familia. Tinerii sunt sprijiniţi pentru achiziţionarea de locuinţe cu o parte din costul dobânzii creditului. Pensionarilor li se oferă pensii decente pentru că cei care se ocupă de gestionarea fondurilor au obligaţia de a obţine anumite randamente. Fiecare ţară are propriul model social. Cu toate acestea, modelele sociale ale statelor membre ale Uniunii Europene se bazează pe valori comune: economie de piaţă, eradicarea şomajului, acces la serviciile publice, protecţie socială. În orice ţară, Model Social European se traduce prin regulamente diferite cu privire la piaţa muncii, prin căi diferite de furnizare a serviciilor de sănătate, educaţie şi a altor servicii publice, precum şi prin taxe şi sisteme de protecţie socială diferite. În cadrul Model Social European, creşterea economică şi progresul social sunt strâns corelate. Competitivitatea presupune sisteme sociale eficiente, însă orice efort de a extinde măsurile sociale, indiferent de modul specific de viaţă al fiecărui stat membru, duce, în final, la regres în economie şi subminează capacitatea societăţii de a susţine măsurile sociale. Instituţii ca ANL (Agenţia Naţională pentru Locuinţe) trebuie să dispară pentru că acestea servesc doar intereselor de grup, iar în locul lor trebuie să se ofere soluţii tuturor tinerilor (o chirie subvenţionată sau suportarea de către stat a unei părţi din dobânda plătită pentru achiziţionarea unei locuinţe). Sistemul de pensii facultative trebuie modificat pentru că acesta oferă doar mari sume de bani intermediarilor financiari, aceştia neavând obligaţia de a da un randament real la sfârşitul perioadei de contribuţie. Dacă aceste lucruri nu vor fi schimbate, în România va creşte polarizarea socială, care va submina pacea socială şi viitorul ţării.
		Domnul Petre Străchinaru: "Dreapta lor şi dreptul nostru" În numărul de joi, 29 mai a.c., al publicaţiei "Foaia Românească", care apare la Gyula, în Ungaria, doamna Eva Iova, redactor şef, publică articolul intitulat "Dreapta lor şi dreptul nostru". Fără a comenta conţinutul acestui text de bun simţ, asupra căruia doresc să vă atrag atenţia, semnalez doar faptul că, în data de 3 mai a.c., trupa rock "Karpatia", la care se face referire în cuprinsul articolului, a concertat şi la Târgu Secuiesc în deschiderea recentei campanii electorale, câştigată - în mod fiesc - în judeţul Covasna de către reprezentanţii UDMR şi ai PCM, care declară public - în mod nefiresc - că funcţiile de vicepreşedinţi ai Consiliului judeţean şi cele de viceprimari ai municipiului Sfântul Gheorghe nu vor fi acordate românilor, întrucât comunitatea maghiară locală nu este pregătită să accepte aşa ceva. Iată cum se face această pregătire: "Extremismul maghiar nu mai cunoaşte graniţe. Trupe de muzică uşoară ultranaţionaliste şi şoviniste, organizaţii paramilitare ale partidului de extremă-dreaptă "Jobbik", gardişti împânzesc, mai nou, viaţa publică din Ungaria, în ideea să apere ţara şi poporul maghiar. Nu ştim exact cine şi de ce. De la intrarea Ungariei în Uniunea Europeană şi de la căderea Fidesz-ului de la guvernare, elementele ultranaţionaliste s-au întărit vizibil. Azi nu mai este aproape niciun festival, fie el numit al palincii sau al cârnatului, unde să nu apară formaţii de muzică uşoară cu repertoriu şovin şi revizionist sau chioşcuri cu hărţi şi insigne cu Ungaria Mare. Iar numărul admiratorilor acestora este în creştere, fiind afectaţi, în primul rând, cei mai tineri. Aceştia au primit deja prima picătură de otravă în băncile şcolilor şi, din păcate, acest lucru se întâmplă şi în şcolile minorităţilor. În Ungaria, la fel învaţă elevii slovaci, sârbi sau români că ungurilor "li s-a furat" Ţara de Sus, Voivodina şi Ardealul. Nicidecum nu vrem să facem reclamă trupei rock Karpatia, ci cu dorinţa de a-i informa pe acei adulţi neştiutori, ai căror copii sau nepoţi se duc la concertele acesteia, prezentăm mai jos câteva din textele pe care această formaţie le cântă, otrăvind cu ele tineretul acestei ţări şi sunt tot mai apreciaţi, tot mai des invitaţi şi, din păcate, nu numai în Ungaria, ci şi în afara graniţelor. Au avut deja două concerte în România şi, în acest an, îşi plănuiesc să concerteze şi în Slovacia şi Serbia. Ţelul declarat al acestui grup de revizionişti convinşi este de a reînvia spiritul naţional în regiunile "rupte" de Ungaria şi, cum zic ei, "călcate în picioare" de alte naţii... "F... Trianon! Le Trianon! Vesszen Trianon!" "P... Trianon! Jos Trianonul! Să piară Trianonul!" sunt principalele lozinci ale celor de la Karpatia. La concertele lor, publicul merge înarmat cu drapele naţionale maghiare şi cu steagul Ungariei Mari, imprimat cu stema organizaţiei Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate. Într-un cântec cer răzbunarea celor 13 generali martiri executaţi în 1849 la Arad şi alipirea Ardealului de Ungaria Mare, cea de dinaintea Tratatului de la Trianon. "Nu lăsăm din mână steagurile roş-alb-verzi din '48/Pe cei 13 de la Arad îi vom răzbuna/Cu foc şi oţel/Ce mai vrea poporul? Pământul natal ce le-a fost luat"... Laitmotivul cântecelor sunt mesajele revizioniste: "Poporul meu a fost luat de tătari/Cotropit de turci/L-au comandat austriecii/L-au furat românii, l-au jefuit cehii", acuză "artiştii", promiţând însă că "Vor mai fi honvezi pe jos şi pe motoare/La Odorhei, Turda, Mircurea Ciuc, Oradea, Baia Mare/Se vor întoarce la toamnă", căci "Trăim pentru tine dulce ţară/Să piară Trianon!" Piesele sunt presărate cu scandări de genul "ne-au luat Arealul valahii cu opinci" şi "românii au devenit un blestem". Toleranţa românului este binecunoscută de toată lumea, totuşi credem că ar trebui să existe nişte limite. Nu-i totuna ca textele de mai sus sunt fredonate pe un stadion din Sopron, ori la Arad sau Oradea. Niciodată nu s-ar putea întâmpla - şi nici nu ar fi un lucru normal - ca o formaţie din România să concerteze în Ungaria şi apoi să defileze până la Parlamentul din Budapesta pentru a aşeza acolo din nou opinca românească. În ce ne priveşte pe noi, românii care am trăit şi vom trăi şi mai departe în interiorul graniţelor ungureşti, avem dreptul să ne ridicăm vocea atunci când ne sunt călcate în picioare sentimentele de neam, când ne este batjocorită limba, când ne sunt ponegriţi strămoşii. Nu jignim pe nimeni dacă ne cunoaştem şi noi drepturile."
		Domnul Florea Voinea: "Ne pregătim pentru parlamentare!" Rezultatele turului al doilea al alegerilor locale, organizat pe 15 iunie, au confirmat trendul deja stabilit pe 1 iunie: PSD a câştigat aceste alegeri locale! Am obţinut cei mai mulţi preşedinţi de consilii judeţene (17), cei mai mulţi primari (1138), precum şi cei mai mulţi consilieri locali şi judeţeni. Am obţinut victorie pe toate cele patru buletine de vot! Am câştigat din primul tur primăriile din Buzău, Constanţa, Piteşti, Tg. Jiu, Bârlad şi Sectorul 2, iar turul al doilea ne-a mai adus victorii în Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila, Focşani, Bistriţa, Alexandria, Sectorul 5 etc. Se observă că PSD domină nu doar satele şi comunele, ci şi oraşele din România. Dar cel mai important este că, pe lângă revenirea PSD ca prim partid pe scena ţării, am asistat şi la înfrângerea PD-L în foarte multe locuri din ţară. Această situaţie a culminat cu înfrângerea clară de la Bucureşti, pierderea principalului bastion electoral al democrat-liberalilor. Aceste alegeri au demonstrat că românii ştiu cu adevărat să opteze pentru ce este cel mai bine pentru ei. Românii au votat raţional. Acum nu ne rămâne decât să continuăm să gestionăm cu responsabilitate acest capital de încredere primit din partea electoratului. Să continuăm pentru a nu ne dezamăgi electoratul. Şi mai ales să continuăm pentru că doar un efort susţinut ne va aduce victoria şi în toamnă. Trebuie să conştientizăm că rezultatul bun de la alegerile locale este doar o primă etapă în schimbarea actualei puteri. Vor mai urma, cu sprijinul românilor, încă doi paşi: unul în toamna acestui an (alegerile parlamentare), iar altul în toamna anului viitor (alegerile prezidenţiale). Aşadar, a început noua campanie electorală! Felicit colegii care s-au prezentat în faţa electoratului cu programe clare, realizabile, au dat dovadă de seriozitate şi responsabilitate şi au obţinut victorii. Le urez multă putere de muncă în administraţia locală. Felicit colegii care, deşi nu au câştigat, au încercat, prin discursul lor civilizat, să fie alături de electorat şi de problemele lor. Apreciez profesionalismul, solidaritatea şi iniţiativele de care au dat dovadă colaboratorii şi echipele de campanii electorale. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc românilor care s-au prezentat la urne şi au avut încredere în noi.
		Domnul Florea Voinea: «53,4% au ales "NU"» Într-o perioadă în care atenţia românilor se îndreaptă fie spre rezultatul alegerilor locale, fie spre prestaţia echipei României la Campionatul European de Fotbal, eu am ales să aduc în discuţie o temă de politică europeană, cu consecinţe importante asupra viitorului Uniunii Europene. Este vorba despre rezultatul referendumului organizat în Irlanda pentru ratificarea Tratatului semnat la Lisabona, la data de 13 decembrie 2007. Prin referendumul organizat în data de 12 iunie a.c., irlandezii au respins Tratatul de la Lisabona cu 53,4% pentru "NU", faţă de 46,6% pentru "DA". După respingerea Tratatului constituţional în 2005 de Franţa şi respectiv de Olanda, la numai 3 ani, Europa se vede pusă în faţa unei noi crize instituţionale, a cărei soluţie nu se conturează încă foarte clar pentru oficialii de la Bruxelles. La nivel european, rezultatul negativ al referendumului a stârnit un val de dezamăgire şi a demonstrat că democraţia directă nu poate asigura progresul procesului european. În cazul de faţă, libertatea şi prosperitatea, dar mai ales securitatea a aproape 500 de milioane de cetăţeni europeni au fost decise de cei aproximativ 2 milioane de irlandezi prezenţi la urne. Mesajul transmis de rezultatul acestui referendum este destul de greu de înţeles, având în vedere că, pe de o parte, argumentele pentru votul negativ au avut o legătură directă cu conţinutul şi obiectivele Tratatului iar, pe de altă parte, Irlanda a fost unul dintre principalii beneficiari ai politicilor europene, transformându-se dintr-o ţară săracă într-una care a înregistrat o spectaculoasă creştere economică. În acest moment, nouă, tuturor cetăţenilor europeni, trebuie să ne fie foarte clar că adoptarea acestui Tratat de reformă este o necesitate absolută pentru ca Uniunea Europeană să poată să îşi apere în secolul 21 valorile şi interesele sale. Fără reformele introduse de Tratatul de la Lisabona, aderarea altor state europene la Uniunea Europeană este aproape imposibilă. Summit-ul U.E. care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Bruxelles, la care a participat şi prim-ministrul irlandez Brian Cowen, a fost unul crucial pentru Tratatul de la Lisabona. În mod firesc, oficialii europeni au aşteptat ca Guvernul irlandez să prezinte propuneri pentru a putea depăşi împreună această fază dificilă a politicii europene şi pentru ca procesul de ratificare să continue. Aceştia din urmă au propus repetarea referendumului. Pentru a intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona trebuie aprobat de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, iar Irlanda a fost singura ţară care, potrivit Constituţiei, a trebuit să organizeze un referendum. Exceptând referendumul irlandez, Tratatul de la Lisabona mai trebuie să fie ratificat, pe cale parlamentară, de Belgia, Cehia, Cipru, Italia, Olanda, Marea Britanie, Spania şi Suedia. "Reforma Uniunii Europene este importantă pentru cetăţeni, democraţia şi transparenţa Uniunii Europene. Tocmai de aceea sper că se va reuşi găsirea unei soluţii, astfel încât reformele să poată intra în vigoare până la alegerile europene din iunie 2009". Cu această speranţă şi-a încheiat Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, declaraţia făcută după aflarea rezultatului referendumului. Cu aceeaşi speranţă închei şi eu.