Domnul Vasile Dîncu: Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Mă gândeam ca, în intervenția mea, să vă vorbesc despre fotbal și politică. Nu ne referim la fotbal ca fenomen sportiv prin excelență. Vreau însă să constatăm câteva lucruri pe care ne-am obisnuit să nu le băgăm în seamă. Ieri, toată țara a văzut zece mii de timisoreni care, într-o revoltă spontană, au umplut Piața Operei din capitala Banatului. La prima vedere, am putea spune că este un fapt particular, o problemă doar a fotbalului sau a "Ligii lui Mitică", cum numim, chiar oficial, Liga națională de fotbal, Liga României. Fotbalul este o parte importantă a spectacolului politic și o parte a emoției colective. Ca spectator la înfrângerea cu Lituania de la Cluj-Napoca, am asistat însă și la 20.000 de ardeleni care, la Cluj, au strigat minute în sir "Timișoara". Nu stiu cum a ajuns bucuresteanul Iancu să vândă unui italian simbolurile clubului timisorean și nici nu stiu cine are dreptate, juridic vorbind, în această dispută, dar, în aceste manifestări de revoltă publică, nu este vorba despre fotbal sau nu este vorba numai despre fotbal. Fotbalul este o parte a procesului de transformare a României într-o feudă a Capitalei, o recentralizare care, din când în când, are aspectele centralismului comunist. Si as vrea să vă spun că, dacă ne uităm în politică, o să vedem bine că, la noi, politica seamănă cu fotbalul. Sunt multe similarități între politică și fotbal. Mulți oameni de fotbal se ocupă și de politică. Sunt mazete și în fotbal, și în politică, asa cum am văzut și în meciul de sâmbătă. Arbitrajele din fotbal funcționează la noi ca și cum funcționează de multe ori justiția sau Curtea Constituțională, în sensul că înțelegem foarte greu unde este adevărul. Performanța noastră politică, în Uniunea Europeană, dacă ne gândim numai la modul în care aducem resurse în țară, este la nivelul performanței pe care fotbalul a avut-o în Elveția la ultimul campionat european și la nivelul performanței meciului de sâmbătă. Si pentru fotbal, dar și pentru politică, parcă nu mai avem bază de selecție sau avem o bază de selecție tot mai restrânsă. De aceea, as vrea să spun acum, pentru că suntem la începutul unei noi sesiuni parlamentare, că în programul nostru legislativ nu am văzut ca priorități ceea ce ar trebui să fie continuarea descentralizării României, a descentralizării administrației din România. Pentru că problema de la Timișoara este problema respectului pe care centrul îl are față de simbolurile provinciei, față de simbolurile colectivităților locale. Dacă ne uităm la parcursul legislativ pentru Legea-cadru a descentralizării, vom observa viteza cu care actuala guvernare se ocupă de descentralizare. În anul 2004, Guvernul Năstase a dat o lege-cadru a descentralizării, prima lege-cadru a descentralizării. Guvernul Tăriceanu a venit repede și a spus: "Vom da o lege care va accelera descentralizarea." Legea asta s-a dat prin Legea -cadru a descentralizării, din 2006, Legea nr. 195. Această lege, nr. 195, tot cu viteză, a primit în 6 februarie 2008, deci după doi ani de zile, a primit normele de aplicare. Această Lege-cadru a descentralizării are însă nevoie de foarte multe legi care să o completeze. Această lege este schioapă, conține mai degrabă principii și, acum, prin norme, conține și o compatibilizare între instituțiile care se ocupă de aplicarea acestor principii. De aceea, stimați colegi, eu cred că una din prioritățile noastre, în această sesiune, ar trebui să fie aceea de a face presiuni asupra Guvernului și de a propune, noi însine, legi care să construiască o descentralizare corectă, o descentralizare în care să fie cuprins respectul provinciei, inclusiv respectul Constituției, pentru că descentralizarea este un principiu constituțional foarte bine precizat. Stimați colegi, este vorba, până la urmă, despre respectul pe care statul îl are față de cetățenii săi. Statul, din păcate, are la noi sediul doar în Capitală, într-un stat centralizat. Statul are sediul aici, în Capitală. Probabil că am fost siderați cu toții să vedem la Craiova cum o mare parte din oras a condus pe ultimul drum - și am văzut la televizor acest lucru - un interlop. Unele ziare spuneau că este interlop bun, altele că este interlop rău. Să nu ne mirăm de acest lucru. Comunitatea respectivă, ca orice comunitate, simte nevoia de ordine. Acolo unde statul se derobează de autoritate și de a menține ordinea, acolo intervine altcineva. Pentru mulți oameni, probabil, un interlop poate să creeze o anumită ordine în cartier sau în zona unde el locuieste. De aceea, eu cred că, acolo unde statul îsi părăseste prerogativele, cetățenii trebuie să-și găsească alte forme de ordine sau alte forme de comportament. Eu cred că, referitor la a guverna -cum se spunea într-un decret francez din 1852 -, se poate guverna de departe, dar nu se poate administra decât de aproape. Eu cred că problema descentralizării, de fapt, nu este o problemă de pix sau, cum spunea un coleg de-al meu, de la partidul meu, la un moment dat, pe blog, nu este numai o problemă care ține de nivelul de dezvoltare. Ni se spune, din nou, că s-ar putea ca dezvoltarea să nu ne permită nouă, celor din provincie, să ne autoadministrăm. Nu suntem destul de dezvoltați. Dar vreau să spun că descentralizarea, până la urmă, ca și în problema aceasta a fotbalului, este o problemă de respect a comunităților locale. Este o problemă, de asemenea, de încredere în colectivitățile locale și în protejarea simbolurilor lor. De asemenea, este o problemă de încredere în capacitatea de auto-organizare a comunităților locale. Eu cred că... Am văzut și alți politicieni care spun câteodată că primarii din comune sau primarii din orașele din România nu sunt pregătiți să se autoadministreze. Acest lucru nu este adevărat. Guvernul României, de la centru, pierde bani continuu, bani pe care i-ar putea aduce, și care ni se cuvin, de la Uniunea Europeană, pe când avem exemple de mii de primari din țară, inclusiv primari de comune, care au Programe SAPARD, Programe ISPA, pe care le-au dus până la capăt și care aduc acum bani în comunitățile lor. Trebuie să fim atenți, că autoritatea centrală, cu sediul la București, poate deveni, dacă nu suntem atenți și dacă noi, Parlamentul, nu avem grijă, sediul unei cleptocrații care va sufoca țara, iar revoltele suporterilor se vor multiplica și vor fi revoltele cetățenilor din orașele României. Stimați colegi, văzând atitudinea Guvernului față de descentralizare și viteza cu care se face aceasta, am tot mai mult senzația că statul român este o vacă pe care o îngrăsăm pe păsunile din provincie și care se mulge doar la București. Vă mulțumesc.
|