Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 septembrie 2008

			Şedinţa a început la ora 8,50. Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Tabără, secretari
			Domnul Eugen Nicolicea: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice ale deputaţilor.
			Dau cuvântul doamnei Elena Ehling, Grupul parlamentar al PSD.
			Doamna Elena Ehling: Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi parlamentari, Intervenţia mea are ca titlu «"Educaţia, quo vadis?" - "Educaţia, încotro"?» Într-o societate civilizată, în continuă transformare, educaţia reprezintă nucleul dezvoltării socio-economice, formarea şi dezvoltarea personalităţii individului ca cetăţean al cetăţii devenind o cerinţă indispensabilă, ea favorizând dezvoltarea acestuia prin societate şi a acesteia prin cetăţeni. Pentru realizarea acestui deziderat - a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor şi a facilita o inserţie dinamică a acestora în plan socio-profesional, a reda sentimentul demnităţii personale, al încrederii în viitor -, apreciez că este nevoie de o viziune nouă, unitară, flexibilă, cu o finalitate şi obiective clare, net stabilite, dar adaptabile, pe termen scurt, mediu şi lung, cu susţinere politică, luând în considerare mutaţiile rapide ce se produc, secolul al XXI- lea stând sub semnul cercetării, inovaţiei si creativităţii. Patru ar fi direcţiile esenţiale pentru a desăvârşi reforma în învăţământ: armonizarea conţinutului învăţământului cu principiile funcţionării societăţii post-comuniste (economie de piaţă, stat de drept, pluralism politic, libertăţi individuale imprescriptibile); transformarea şcolilor în medii de revigorare morală, de renaştere cognitivă şi înnoire tehnologică cu efecte la nivel macro-social; asigurarea calificărilor solicitate de piaţa muncii; compatibilizarea organizării, funcţionării şi evaluării şcolare şi academice cu reperele practicate în spaţiul euro - atlantic; Cum ne aflăm în faţa unei educaţii pentru schimbare, nu întâmplător, Raportul Consiliului Clubului de la Roma - Prima Revoluţie Globală - arăta care este finalitatea acestui nou tip de educaţie pentru schimbare - "...ajutorarea oamenilor de a se adapta şi a se pregăti pentru schimbare, antrenarea oamenilor pentru a deveni operaţionali...". Desigur, fără o bază materială, fără o stimulare salarială a celor care slujesc cu credinţă şi dragoste şcoala, care se resemnează în numele unei demnităţi nerecunoscute - marginalizaţi, ignoraţi - , fără o schimbare de mentalitate, mai putem vorbi de performanţa învăţământului românesc!? Citeam undeva că, dacă la noi începerea noului an şcolar 2008 - 2009 încă mai găsea şcoli fără autorizaţie de funcţionare, şcoli degradate fizic, în Marea Britanie, un proiect al specialiştilor în IT de la Universitatea Durham îşi propune să înlocuiască băncile din lemn cu pupitre de tipul touch-screen, permiţând copiilor atât lucrul individual, cât şi în echipă, profesorul, la rândul său, dispunând de o consolă instalată la catedră, monitorizând astfel activitatea fiecărui elev, evitându-se, în acelaşi timp, mulţimea de materiale - suport. Aş concluziona folosind cuvintele lui William Allin: "Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările!". Aceasta este ideea care se regăseşte şi în moţiunea simpla pe educaţie iniţiată de grupul parlamentar al PSD, moţiune care a fost aprobată în plen.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL dau cuvântul domnului Emilian Valentin Frâncu.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. "Moţiunile împotriva Guvernului PNL sunt cea mai clară formă a demagogiei electorale" Avalanşa de moţiuni simple cu care este confruntat în ultima vreme Guvernul Tăriceanu este doar un simplu exerciţiu de demagogie politică, pe care partidele concurente nouă îl practică în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare. Aceste partide ar dori sa obţină cât mai multe mandate în viitorul Parlament doar pentru ca, în postură (dar şi în... impostură!) de noi guvernanţi, reprezentanţii lor să se înfrupte din roadele muncii asidue a actualei guvernări. Toate, dar absolut toate subiectele moţiunilor anunţate recent nu sunt decât chestiuni deja rezolvate de actualul Guvern PNL, ceea ce ne arată cât se poate de clar că autorii lor ori nu au citit în documentele oficiale, pentru a vedea ceea ce a făcut Guvernul, ori pur şi simplu au vrut să producă agitaţie în preajma campaniei electorale. Dacă ar fi să judecăm doar prin prisma avântului economic pe care l-a cunoscut România de când la conducerea Executivului se află premierul Călin Popescu-Tăriceanu, iar la cârma principalelor ministere s-au aflat reprezentanţi PNL, putem spune că actualul Guvern este cel mai bun pe care l-a avut România, nu doar în ultimii 18 ani, ci în multe decenii. Pentru a nu fi acuzat că laud guvernul propriului meu partid, voi lăsa adevărul cifrelor să vorbească: în perioada 2005 - 2007, creşterea economică medie a fost de 6%, iar în primul semestru al anului 2008, creşterea PIB a fost de 8,8%, record absolut după 1990 şi cel mai înalt ritm de creştere din Uniunea Europeană, ceea ce face ca economia României să aibă şanse de creştere la valoarea de 9% pe întregul an 2008.
			"Guvernul PNL a accelerat turaţia motorului economic" Politica justă a guvernului PNL din ultimii 4 ani a făcut ca produsul intern brut al României să crească într-un ritm fără precedent. În 2004, anul de vârf al mult-lăudatei guvernări Adrian Năstase, p.i.b.-ul României era de 60,8 miliarde de euro. Anul acesta, în 2008, p.i.b.-ul se ridică la 140 miliarde de euro, adică de 2,4 ori mai mult decât în 2004. Aceste rezultate se bazează pe filozofia fiscală şi bugetară de la care Guvernul Tăriceanu a pornit în decembrie 2004. Cea mai importantă măsură pe care guvernul liberal a luat-o, chiar de la 1 ianuarie 2005, a fost introducerea cotei unice de impozitare de 16%, aplicată atât impozitului pe profit, cât şi impozitului pe venit. Rezultatele acestei măsuri se văd acum în creşterea economică extrem de ridicată, transpusă pe de o parte în venituri bugetare consistente, iar pe de altă parte în crearea de 600 de mii de noi locuri de muncă. În 2007, veniturile bugetare s-au ridicat la un nivel dublu faţă de cel din 2004, iar la finele acestui an comparaţia va fi, cu siguranţă, cu mult mai consistentă în favoarea menţinerii cotei unice de impozitare, în pofida atacurilor demagogice ale stângii politice. Şi încă ceva, legat de relaxarea şi stabilizarea fiscalităţii în România, realizate pentru prima oară în ultimii 18 ani tot de guvernul PNL. Investiţiile străine realizate în România în perioada 2005 - 2006 se ridică la 35 de miliarde de euro, dublu faţă de realizările din întreaga perioadă 1991-2004. Cu alte cuvinte, în patru ani de zile, sub guvernarea PNL, am reuşit să avem investiţii de două ori mai mari decât tot ceea ce s-a făcut în perioada 1991- 2004. Asta înseamnă, în mod implicit, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai.
			"Liberalii preţuiesc dezvoltarea învăţământului" Rezultatele remarcabile obţinute în plan economic în anii 2005-2008, de guvernare a României sub conducerea PNL, au creat premisele alocării unor fonduri fără precedent pentru dezvoltarea educaţiei şi învăţământului. Alocând 6% din p.i.b., adică 8 miliarde de euro, anul trecut, adică în 2007, Guvernul Tăriceanu a investit în acest domeniu mai mult decât au făcut-o, la un loc, toate guvernele care s-au succedat la conducerea ţării în perioada anterioară. Salariile profesorilor, mai ales cele din învăţământul preuniversitar, au crescut în mod consistent, iar mii şi mii de unităţi de învăţământ (circa 8.000 doar în mediul rural) au beneficiat şi continuă să beneficieze de fonduri pentru dezvoltare. Practic, în momentul de faţă, nu există localitate în România unde să nu se fi modernizat măcar o şcoală, un liceu sau o grădiniţă, ceea ce spune totul despre capacitatea managerială a guvernării PNL, o guvernare pusă în slujba ţării, a viitorului acesteia şi a pregătirii noilor generaţii.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal dau cuvântul domnului Valeriu Tabără.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică, de fapt, este o scrisoare care este adresată domnului ministru Dacian Cioloş, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, şi în acelaşi timp aş dori ca ea să ajungă şi pe masa domnului prim-ministru Tăriceanu. În perioada de preaderare pentru toate ţările candidate s-a făcut o monitorizare a sistemului de protecţie şi de înregistrare a noilor cultivare din agricultură. În acest scop, s-au deplasat în ţările candidate experţi care au analizat instituţiile abilitate în acest domeniu şi au făcut recomandările necesare privind îmbunătăţirea infrastructurii şi armonizarea metodologiei de lucru cu cele din Uniunea Europeană. În toate ţările candidate, inclusiv în România, au fost găsite aspecte neconforme cu cerinţele Uniunii Europene. Pentru înlăturarea acestora, experţii au făcut o serie de recomandări pentru Institutul de Testare a Soiurilor, care s-au referit la: punerea la punct a bazei de date privind descrierile cultivărilor româneşti înregistrate, dar şi a soiurilor de referinţă utilizate în testul de uniformitate; constituirea unui depozit frigorific pentru păstrarea probelor etalon şi a probelor din colecţiile de referinţă; constituirea unei sere pentru realizarea de testări la boli, în condiţii artificiale; reorganizarea câmpurilor speciale pentru efectuarea testului DUS; dotarea cu aparatură IT şi realizarea unei reţele naţionale de calculatoare pentru transmiterea datelor online către ISTIS din reţeaua de centre zonale; dotarea cu aparatură de laborator specifică şi maşini agricole speciale pentru lucrările din câmpurile experimentale; punerea la punct a bazei de date privind descrierea cultivărilor; constituirea unui depozit frigorific pentru păstrarea probelor etalon; constituirea unei sere pentru realizarea de teste la boli în condiţii artificiale. De asemenea, reorganizarea câmpurilor speciale pentru efectuarea testului DUS, dotarea cu aparatură IT, dotarea cu aparatură de laborator specifică. La aderare, în anul 2007, România nu reuşise să realizeze decât o parte din recomandările experţilor Uniunii Europene, iar în negocierile dosarului pe agricultură s-a menţionat că România nu întruneşte toate condiţiile pentru realizarea testului DUS, astfel că s-a mai acordat un răgaz de 3 ani pentru rezolvarea acestor aspecte, perioadă în care, totodată, să se refacă testarea cultivărilor româneşti pentru acest test, pentru a putea să fie înscris în Catalogul Uniunii Europene. Este, totuşi, de menţionat că testul DUS a fost făcut de către ISTIS, conform Normelor Uniunii Europene, la toate soiurile şi hibrizii înregistraţi în România în baza Legii nr.250 din 1998. Măsura pe care a luat-o Ministerul Agriculturii a fost ca din anul aderării României la Uniunea Europeană, 2007, la întocmirea Catalogului naţional de soiuri, toate soiurile şi hibrizii româneşti, cu excepţia hibrizilor de floarea-soarelui, soiurilor de sfeclă de zahăr şi de legume, pe care reprezentanţii Ministerului Agriculturii au reuşit să le introducă în Catalogul de soiuri al Uniunii Europene, cu toate că la înregistrarea lor s-a aplicat aceeaşi metodologie ca şi pentru celelalte cultivare neincluse, precum şi pentru soiuri româneşti înregistrate în una din ţările Uniunii Europene, acestea au fost trecute în lista soiurilor care se pot cultiva în România cu derogare până în anul 2009. De subliniat că majoritatea soiurilor româneşti existente în producţie au acest test realizat de către Institutul de testare al Soiurilor, conform Normelor UPOV şi, de asemenea, sunt brevetate în România. Or, se ştie că nicăieri în lume o lege nouă nu se poate aplica retroactiv. Trecerea soiurilor care au brevet de invenţie obţinut pe baza testelor efectuate de ISTIS, în aceeaşi perioadă, ca şi hibrizi de floarea-soarelui la soiurile de sfeclă de zahăr şi legume, în această listă, a creat confuzie printre fermieri, şi anume că soiurile româneşti vor fi scoase din cultură, ceea ce nu este departe de realitate, dacă nu va fi rezolvată urgent această situaţie. În prezent, Institutul de Testare a Soiurilor este acreditat de către Uniunea Europeană pentru realizarea Testului DUS, iar cu ajutorul Ministerului Agriculturii poate să înscrie, pe propria răspundere, în Catalogul de soiuri al Uniunii Europene toate soiurile româneşti neînscrise. România este singura ţară, dintre ţările noi intrate în Uniunea Europeană, care la aderare nu a reuşit să-şi înscrie aceste soiuri în Catalogul de soiuri al Uniunii Europene. Având în vedere ca aprobarea pentru cultivare, prin derogare, expiră în toamna anului 2009 pentru hibrizi şi soiurile autohtone de porumb, sorg, toate cerealele, plante tehnice, plante furajere, medicinale şi aromatice este extrem de urgentă intervenţia Ministerului Agriculturii şi a ISTIS pentru a reglementa înregistrarea în Catalogul de soiuri al Uniunii Europene, pe propria răspundere, a tuturor soiurilor româneşti testate şi brevetate conform normelor şi legislaţiei în vigoare la testarea şi brevetarea acestora. Neîndeplinirea acestei măsuri poate afecta direct producţia agricolă, prin scoaterea din producţie a materialelor biologice româneşti care în special în aceşti ani cu condiţii climatice extreme şi-au dovedit adaptabilitatea pentru cultivare în condiţiile pedo-climatice diverse ale ţării noastre. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că pe lângă valoarea economică, soiurile şi hibrizii româneşti înglobează şi valoarea financiară a anilor de cercetare, deci şi răspunderea pentru finanţele publice cheltuite pentru realizarea lor. Având în vedere că majoritatea hibrizilor şi soiurilor aflate în lista pentru cultivare cu derogare până în toamna anului 2009 sunt înregistrate la ISTIS pe baza normelor UPOV şi, ulterior, CPVO, vă rog, domnule ministru, să dispuneţi asumarea responsabilităţii de către organismul abilitat, de rezolvare urgentă a înregistrării Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură în România şi Catalogul Uniunii Europene, pe acelaşi principiu ca şi în cazul hibrizilor de floarea-soarelui, a soiurilor de sfeclă de zahăr şi legume. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Partidului România Mare, dau cuvântul domnului Ştefan Baban.
			Domnul Ştefan Baban: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Un nou an şcolar, aceleaşi vechi probleme" A început un nou an şcolar, dar scandalurile şi mai ales disputele politice din acest domeniu nu au încetat nici măcar în vacanţa de vară. Iar acum, campania de mitinguri, demonstraţii şi nemulţumire începe să se intensifice, deoarece boicotarea unui an şcolar, fie la început, fie la nivel de semestru, a devenit, cel puţin în ultimii 10 ani, un instrument de şantaj, mai ales din partea liderilor sindicali. Reforma învăţământului românesc pare că nu se mai termină. Schimbările bruşte, atât în politica aplicată învăţământului, ideile apărute peste noapte în capul miniştrilor şi puse în practică de a doua zi, degringolada şi debusolarea copiilor, părinţilor, profesorilor, scandalurile legate de banii arvuniţi pentru examene de capacitate şi bacalaureat, toate demonstrează heirupismul de care dau dovadă tot cei implicaţi în procesul de modelare şi formare a noii generaţii. Oricum, pentru fiecare părinte, întâlnirea cu această reformă începe cu înscrierea copilului la grădiniţă. Locurile insuficiente, starea de degradare a imobilelor în care se află aceste instituţii, indiferenţa autorităţilor locale pentru igienizarea şi repararea încăperilor, "taxa" de înscriere pe un loc eligibil, ca să nu mai vorbim de nervii şi alergătura părinţilor, toate denotă incoerenţa şi incapacitatea autorităţilor de a schimba ceva, de a aduce ceva nou şi eficient în acest domeniu important al vieţii româneşti. Bucuria copilului tău de a deveni şcolar este adumbrită de aceleaşi etape pe care trebuie să le parcurgi, începând cu cel puţin doi ani înainte de clasa I. Astfel, te poţi trezi că nu mai poate fi înscris la şcoala dorită, în anul respectiv. După euforia câştigării acestei bătălii, urmează enormele cheltuieli făcute pentru "bobocel", începând de la uniformă şi ghiozdan şi terminând cu caietele speciale şi obişnuite care trebuie neapărat cumpărate şi care îngreunează purtatul acestuia zi de zi. De altfel, până şi specialiştii au atras atenţia că inutil copiii din clasele primare îşi încarcă ghizdanul, deoarece la şcoală li se cer foarte multe caiete care sunt folosite doar 15-20 minute, restul fiind pentru lucrul acasă. Excesul de zel al învăţătorilor face ca, de multe ori, părinţii, bunicii sau chiar cei care sunt plătiţi să aibă grijă de cei mici, să îi însoţească pe aceştia la şcoală pentru a le duce ghizdanul până la terminarea claselor primare. Ciclul gimnazial şi liceal creează la rândul lor automat alte probleme, începând cu informaţiile anoste şi multe care trebuie asimilate şi care nu reuşesc să-l facă pe elev să acumuleze un minim de cunoştinţe pentru cultura generală şi terminând cu scandalurile anuale legate de examenele de capacitate, recte teste naţionale şi, respectiv, examenele de bacalaureat, precum şi de sumele cu care acestea sunt "însoţite" pentru ca totul să decurgă după placul tuturor părţilor implicate: părinţi, elevi, profesori. Învăţământul universitar este şi el într-un adevărat colaps: mulţi studenţi admişi, doar pe bază de dosare, în specialităţi care nu-şi au căutare pe piaţa forţei de muncă, dezinteresul tuturor pentru aprofundarea de cunoştinţe, urmărind doar obţinerea, pe bani sau doar pe o spoială de informaţii, a unei diplome pe care foarte puţini o vor folosi în domeniul pentru care s-au pregătit. Iar cea mai bună dovadă că se eliberează diplome pe bandă rulantă atât în învăţământul superior de stat, cât şi privat, o reprezintă ca exemplu recentul concurs organizat de Institutul Naţional al Magistraturii pentru ocuparea posturilor vacante de judecător sau procuror, unde cunoştinţele candidaţilor au fost mediocre, obţinând marea majoritate între 15-35 de puncte din total 100. Învăţământul românesc, la toate nivelurile, arată aşa cum este prezentat de către toţi cei implicaţi: ministru, profesori, elevi, studenţi. Şi, sincer, nu putem să cerem mai mult copiilor noştri, având în vedere că tocmai cei care trebuie să-i instruiască, fie nu deţin suficiente cunoştinţe profesionale, fie sunt adepţii copiatului, deci ai trişării, aşa după cum am aflat la susţinerea examenelor de titularizare sau de obţinere a gradului. Dar, an de an, pretenţiile dascălilor, mai ales cele financiare, sunt din ce în ce mai mari, fără a fi acoperite de rezultate valoroase ale activităţii depuse de ei. Vor mai trece mulţi ani până când şcoala românească va ieşi din criză. Până atunci nu putem face altceva decât să comentăm calitatea slabă şi decadenţa învăţământului autohton. Şi, aşa va fi, dacă mentalitatea guvernanţilor, indiferent de doctrinele şi partidele ce le reprezintă, ale dascălilor, ale elevilor şi părinţilor acestora nu se schimbă. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Domnul chestor Miron Ignat a depus în scris. Domnul Gheorghe Chiper a depus în scris.
			Dau cuvântul domnului Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
			Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Snagov". De la "Polivalentă", acest Baikonur liberal, candidaţii săgeţii captive şi-au luat zborul spre o destinaţie ce le va oferi surprize de calibru - competiţia electorală. Dincolo de butaforia aferentă unor astfel de momente, am "remarcat" discursul premierului preşedinte, discurs bazat pe atacuri în evantai şi populism specific. Ne vom opri doar asupra câtorva mostre de "gândire şi acţiune liberală", opunându-le aspecte din viaţa românilor atât de des invocaţi pe parcursul adunării respective. "Stânga ruinează ţara, dreapta aduce prosperitate". Cum arată "prosperitatea" după patru ani de guvernare liberală? Tragic şi elocvent: patru milioane de oameni trăiesc sub limita sărăciei; 2 milioane de agricultori nu dispun de nici o formă de ajutor social; au crescut taxele şi impozitele plătite de agricultori; factura la întreţinere a unui apartament de două camere a crescut de la 180 lei în 2004 la 380 lei în 2008; preţurile au explodat aproape de modul propriu crescând 200% la energia termică, 120% la gazele naturale, 79% la apă, canal, salubritate, 80% la pâine, 80% la lapte, 70% la carne, 42% la benzină, 25% la curentul electric. Au promis să atingă, în domeniul educaţiei, mai multe obiective majore: acces egal şi sporit la educaţie, reconstrucţia învăţământului în mediul rural, combinarea educaţiei de elită cu educaţia generală etc. Ce s-a ales din toate aceste? Mii de şcoli insalubre, încadrate cu personal, în mare parte, necalificat, costul insurmontabil, pentru zeci de mii de familii, al primei zile de şcoală în 2008 (cca 4 milioane lei vechi pentru un copil), restricţionarea, din cauza sărăciei, a accesului copiilor din mediul rural în învăţământul superior unde ajung doar 2% dintre ei, lipsa locurilor în căminele studenţeşti, 40 000 de studenţi în 2008 nu pot locui în camere de cămin. Cât despre starea de sănătate a copiilor, a celor care ar fi trebuit să constituie "investiţia cea mai profitabilă pe termen lung", ce să mai amintim? Ba, să amintim faptul că 200 000 de copii suferă de o boală cronică, iar peste 200 000 nu au locuri în creşe şi grădiniţe. Drumurile noastre toate (aproape) sunt degradate şi periculoase pur şi simplu. Au promis 800 de km de autostradă şi au realizat doar 5 km. România liberal-europeană a achitat la bugetul comunitar peste 2 miliarde de euro şi nu a reuşit să atragă nici măcar unul şi acela singur euro (scuzaţi tautologia). Spunea domnul Tăriceanu sub cupola "Polivalentei": "Din ce în ce mai mulţi români au încredere în PNL, dar 60% dintre locuitorii acestei ţări cred că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Noi, liberalii, gândim ca românii!", a răsunat printre baloane şi pancarte. Săracii liberali, nici măcar nu intuiesc ce spun românii despre guvernarea lor. S-ar putea însă să ne înşelăm şi putem convoca drept argument "retragerea" domnului Tăriceanu din faţa valului de "simpatie bucureşteană", undeva în Colegiul rural al Snagovului. Şi, mai spunea preşedintele, încă premier, "România trebuie să aleagă între PNL şi PSD." Aici are întru-totul dreptate. După patru ani de guvernare galben-albastră, românii trebuie să aleagă PSD-ul, iar cei care, chipurile, ne-au condus până acum pot fi trimişi fără regrete pe malul lacului ce îşi va lega numele (sau mai bine zis, renumele) de cel al premierului autoexilat printre sălciile de pe malurile sale. Liberalism, numele tău e Snagov. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal dau cuvântul domnului Alexandru Mocanu.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, De mai bine de 3 ani de zile mă străduiesc să conving oficialităţile Ministerului Transporturilor că este necesar ca în anul de graţie 2008, sau oricum după anul 2000, pe Drumul european 70 să înlocuim o barieră de asta mecanică de la trecerea la nivel cu calea ferată cu nişte semibariere automate care sunt ceva de natura firescului în această perioadă. Dacă până mai acum două săptămâni aveam promisiuni certe din partea ministerului că lucrul acesta se va întâmpla şi se va întâmpla chiar în anul acesta, văzând că nu s-a întâmplat nimic până la această dată, mi-am permis să întreb pe deţinătorul portofoliului de ministru al transporturilor care este situaţia cu această lucrare de înlocuire a barierei mecanice cu bariere semiautomate, care, mi se spusese anterior, că este prevăzută în planul pe anul acesta. Răspunsul a fost stupefiant. De aceea, declaraţia mea politică de astăzi se constituie pur şi simplu într-o comandă deschisă adresată domnului Ludovic Orban, ministrul transporturilor. "Stimate domnule ministru, în 19 februarie 2008, sub nr.4239A, v-am transmis o întrebare privind data la care Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Căi Ferate CFR-S.A., subordonată, va proceda la înlocuirea barierei mecanice tip B de la trecerea la nivel cu calea ferată situată în comuna Plosca pe DN6, actualmente DE 70, cu semibarieră automată. Spre uimirea mea, prin răspunsul dumneavoastră cu nr.844 din 17. 07. 2008, ajuns la Camera Deputaţilor abia în 15 septembrie 2008, mi se spune că: "În conformitate cu prevederile standardului SR 1244 1/1996, înfiinţarea de noi treceri la nivel, modificarea sau reamplasarea trecerilor la nivelele existente, precum şi echiparea lor, se face la cererea scrisă a solicitantului, acesta urmând să suporte cheltuielile aferente dotărilor tehnice, întreţinerii, reviziei, reparării şi exploatărilor trecerii la nivel pe bază de contact." În susţinerea standardului, mi-aţi învederat prevederile art.29 din Ordonanţa Guvernului nr. 43 din 1997, conform cărora: "Realizarea unei noi treceri la nivel cu calea ferată sau modificarea unei asemenea intersecţii cu calea ferată este în sarcina solicitantului lucrării". Acestea fiind prevederile legale şi ţinând cont că de trei ani am promis teleormănenilor că voi depune toate diligenţele pentru montarea unei semibariere automate, vă rog, stimate domnule ministru, ca pentru operativitate să consideraţi prezenta ca pe o cerere scrisă a solicitantului şi să-mi transmiteţi de urgenţă contractul spre semnare. Cu deosebită stimă, al dumneavoastră solicitant Alexandru Mocanu, deputat Partidul Democrat-Liberal de Teleorman." Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Emil Strungă.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră poartă titlul: "Sarabanda moţiunilor". Pentru prima dată în activitatea parlamentară de după 1989, Guvernul s-a confruntat cu patru moţiuni simple în două săptămâni. Desigur, sunt multe lucruri de rezolvat, dar suntem surprinşi de acest circ al moţiunilor iniţiat de PSD şi PD-L, cu atât mai mult cu cât PSD ne atacă pe zone în care a eşuat guvernarea 2000-2004: educaţia, pensiile şi agricultura. Dacă ar fi să-l ascultăm pe eternul candidat la funcţia de prim-ministru, Mircea Geoană, România anului 2004 era un paradis cu lapte şi miere. În realitate, când PNL s-a instalat la guvernare, pensia medie a agricultorilor era 79 lei şi salariul mediu în învăţământ era 605 lei. Guvernul liberal a triplat pensiile agricultorilor şi a dublat salariile profesorilor. Investiţiile în agricultura românească au crescut cu 800%, investiţiile în infrastuctura rurală s-au triplat, iar investiţiile în infrastructura şcolară au crescut de 15 ori. Din motive populiste, PSD a evitat să pună în aplicare măsuri concrete pentru dezvoltarea agriculturii şi a menţinut conştient politica statului asistat şi a pomenilor electorale, pentru că din electoratul sărac de la sate îşi scoteau voturile. În guvernarea liberală, pentru prima dată, educaţia a primit 6% din p.i.b. Au fost construite şcoli şi grădiniţe noi, 8000 de şcoli din mediul rural au fost modernizate şi 4.000 au beneficiat de manuale şi echipamente sportive noi. Înainte de alegeri, moţiunile sunt ridicole şi nu demonstrează decât un singur lucru: că PSD şi PD-L au început campania electorală în Parlament. Orice partid de opoziţie poate să depună o moţiune, dar o avalanşă de 5 moţiuni din partea unui singur partid arată că nu probleme de fond au stat la baza acestor texte, ci interese electorale. PNL respinge modul politicianist în care partidele, care nu au făcut nimic pentru educaţie şi agricultură, înţeleg acum să se manifeste. Aceste domenii au nevoie de investiţii, de valori şi repere pentru a depăşi stadiul în care se află şi nu de politicieni, care să exploateze electoral aceste teme. Aşadar, moţiunile PSD şi PD-L sunt nişte fumigene, care nu arată decât că cele două partide se curtează intens în spatele uşilor închise. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc. Au mai depus în scris domnul Cezar Preda şi domnul Constantin Tudor, din partea Partidului Democrat-Liberal. Din partea Partidului Conservator a depus în scris domnul Constantin Faina.
			Dau cuvântul domnului Petru Călian, din partea Partidului Conservator. Rectific, Partidul Democrat-Liberal.
			Domnul Petru Călian: Sper că n-aţi făcut-o intenţionat. Şi vă reamintesc că nu suntem în alianţă cu partidul dumneavoastră. Vă mulţumesc. Am să dau citire unei declaraţii politice intitulate "Radiografie a evoluţiei economice româneşti", iar o declaraţie politică legată de autostrada Transilvania o voi depune în scris. Raportul recent al Guvernului, prezentat de şeful executivului, anunţă glorios o reuşită a programului de guvernare. Domnul ministru recită parcă un vers din literatura autohtonă, în care deznodământul e întotdeauna optimist. Dar paradoxul apare între decorul teoriei raportului şi crunta realitate din public. Creşterea economică "record" de 8,8% înregistrată în primul semestru al acestui an şi dublarea valorii punctului de pensie sunt principalele "reuşite" ale actualului Guvern, prezentate cu surle şi trâmbiţe. Însă practica e pe departe de a fi ideală. Cum poate da domnul Tăriceanu prognosticul că până în 2014, România ar putea fi a şaptea putere economică a Europei, când în prezent ţara noastră munceşte şi a muncit de ani buni pentru câţiva kilometri de autostradă, când reforma în învăţământ, justiţie şi sănătate a eşuat şi când cetăţeanul de rând face pe "supravieţuitorul" cu salariul minim. Conform datelor prezentate, executivul a investit în educaţie cât s-a investit din 1990 până în 2005. Paradoxal, sistemul românesc de învăţământ a înregistrat cele mai slabe rezultate din perioada postdecembristă. Scumpirea produselor şi tensiunile apărute între producătorii agricoli autohtoni şi reprezentanţii hipermarketurilor au sărăcit coşul zilnic de cumpărături al consumatorului. Acestea sunt doar câteva exemple ale situaţiei actuale din România , deci cum poate fi benefică această creştere economică, dacă nivelul de trai nu a crescut odată cu ea? Sau barometrul din teren e stricat? Actualul Guvern, lipsit de viziune şi coerenţă, cu soluţii de moment, nu lasă în urmă dezvoltarea durabilă promisă. Această creştere economică a adus cu ea şi creşterea inflaţiei, fiind tipul de creştere economică periculoasă care adânceşte discrepanţa între consum şi producţie. Analiştii avertizează că măsurile luate la nivel de executiv sunt nesustenabile, iar în mai puţin de un an, economia va trece printr-un declin agresiv, cu grave efecte asupra veniturilor populaţiei. Este un semn clar al colapsului în care România se va menţine în viitorul apropiat, este un semn pe care România îl va primi moştenire. Discursul cu adieri de campanie electorală al primului-ministru încadrează "7 priorităţi pentru România europeană, o Românie mândră şi prosperă", dar care de ani buni se luptă pentru a găsi o guvernare adaptată realităţii. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Partidului România Mare, dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.
			Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Românii nu vor accepta niciodată concesii teritoriale". Pe baza documentelor ataşate, care atestă poziţiile făţişe luate în repetate rânduri împotriva statului român de către cunoscutul iredentist, cetăţeanul austriac de origine maghiară ...va MáriaBarki, la 5 mai a.c., l-am interpelat pe domnul ministru de interne Cristian David, dacă sunt întrunite condiţiile stipulate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca aceasta să fie declarată definitiv şi nu doar pe termen de un an, cum a mai fost declarată de două ori, persoană indezirabilă (persona non grata) pe teritoriul României. La 27 mai a.c., domnul ministru mi-a răspuns că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pe care îl conduce, prin structurile sale specifice, va verifica cele prezentate în interpelare. De atunci, persoana în discuţie a fost în România de mai multe ori, iar în data de 8 august, după cum deja se cunoaşte, s-a adresat tineretului maghiar E.M.I. (Tineretul Maghiar din Ardeal) din tabăra de la Tuşnad, cu îndemnuri explicite pentru obţinerea autonomiei, respectiv independenţa Ţinutului Secuiesc. La rândul ei, publicaţia de limbă maghiară, "Europai Idö" (Timpul Europei), în nr.17 din luna august a.c., publică Manifestul-apel dat la Viena/Gheorgheni, în august 2008, intitulat "Maghiarimea din Bazinul Carpatic în noua Europă. Autodeterminarea şi libertatea popoarelor" al aceleaşi persoane, ...va Mária Barki, privind ce este şi modul în care poate fi realizată autodeterminarea. În continuare, problema se desfăşoară în tăvălug, ca un bulgăre de zăpadă. La 1 august a.c., Consiliul Naţional Secuiesc (C.N.S.) a solicitat autorităţilor locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să organizeze referendumuri oficiale pentru autonomia teritorială a aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" în data de 30 noiembrie. Subliniez, este ziua stabilită de Guvernul României pentru alegeri parlamentare, iar acţiunea are ca scop şi mobilizarea tuturor maghiarilor la alegeri, deci are şi substrat electoral. Totodată, C.N.S. cere autorităţilor locale să arboreze drapelul albastru-auriu al secuilor pe clădirile publice din aceste trei judeţe. La rândul său, preşedintele U.D.M.R., Bélá Markó, săptămâna trecută, la Târgu-Mureş, spunea că preferă steagul Ungariei, deoarece, pentru el, acesta are o semnificaţie mai importantă!? De subliniat că în ziua de 1 Decembrie, România îşi sărbătoreşte Ziua Naţională, iar anul acesta se împlinesc 90 de ani de la 1 Decembrie 1918! Pe de altă parte, cotidianul "Realitatea bihoreană" din data de 12 septembrie a.c. aduce la cunoştinţă că aceeaşi organizaţie iredentistă a tinerilor maghiari (E.M.I.), cu ocazia aniversării a 68 de ani de la intrarea trupelor horthyste în Oradea (6 septembrie 1940), a solicitat ca regiunea denumită de ei Partium, care cuprinde judeţele Arad, Bihor, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, să dobândească un statut de autonomie similar cu cel al Ţinutului Secuiesc. Un prilej deosebit pentru preşedintele filialei Bihor al E.M.I. să se refere la Manifestul-apel al ...vei Mária Barki, amintit puţin mai înainte, şi să exprime ideea că în Transilvania, acolo unde maghiarii trăiesc compact, să existe mai multe teritorii autonome. Garda Maghiară, organizaţie paramilitară de tip extremist, înregistrată la Tribunal ca asociaţie pentru păstrarea tradiţiilor şi promovarea culturii (Doamne, ce asemănare cu U.D.M.R.-ul!?) face antrenamente care să suplinească lipsa pregătirii militare a tinerilor în ... munţii Harghitei! Ofer câteva declaraţii ale unor personalităţi maghiare: Árpád Gőncz, fost preşedinte al Ungariei între 1993-2000: "Naţiunea ungară, ca un singur om, ţine de dreptul său de proprietate asupra întregului Ardeal"; Viktor Orbán, preşedintele F.I.D.E.S.Z., premier al Ungariei între 1998-2002: "Transilvania este parte a spaţiului vital al Ungariei în bazinul carpatic"; Geza Jeszenszky, fost ministru de externe şi ambasador al Ungariei în S.U.A. (2000), întrebat ce transmite mureşenilor, a răspuns: "...să se încreadă în Dumnezeu, dar să păstreze praful de puşcă uscat"; Europarlamentarul român László Tőkés: "Situaţia din Kosovo este absolut favorabilă aplicării autonomiei Ţinutului Secuiesc şi autonomiei Comunităţii Maghiare"; Zsolt Szilágy, fost deputat U.D.M.R.: "Dacă pentru unii solicitarea autonomiei teritoriale este o idee radicală, pentru alţii ea este prea puţin". Domnule prim ministru, am prezentat doar câteva dintr-un şir lung de aspecte îngrijorătoare. Apreciez că s-a depăşit de mult limita bunului simţ şi ne găsim într-o situaţie care ameninţă să se extindă şi ca orice flacără care nu este stinsă la timp, reprezintă un real pericol de incendiu şi mai ales de explozie. Nici faptul că suntem de la 1 ianuarie 2007 o ţară membră a Uniunii Europene, nici Constituţia României cu toate articolele şi alineatele ei declarative şi liniştitoare, dar călcate în picioare de bocancii iredentismului, nu sunt în măsură să ne asigure liniştea! Când vă hotărâţi să arătaţi că sunteţi bărbat, sunteţi premierul României şi luaţi măsuri? Sunteţi în stare? Românii nu vor accepta niciodată concesii teritoriale. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, dau cuvântul domnului Dragoş Ujeniuc.
			Domnul Dragoş Ujeniuc: Mulţumesc, domnule preşedinte. Este binecunoscută modificarea Legii nr.303/2005 de către Senat şi trimiterea acestui proiect de lege la promulgare către instituţia prezidenţială. Datorită poziţiilor adoptate în cercurile politice româneşti şi nu numai, în legătură cu acest subiect, am simţit nevoia să fac această declaraţie politică intitulată "Invitaţie la logică". Potrivit art.125 alin.(2) din Constituţia României, promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Acest articol este intitulat "Statutul judecătorilor". În art.123, cu denumirea "Statutul procurorilor", nu se tratează de fel competenţa în promovarea, transferarea şi sancţionarea procurorilor. Fără îndoială, ne aflăm în faţa unui vid de reglementare constituţională a problemei promovării în funcţie a procurorilor. A venit apoi Legea nr.303/2005 care conferă Preşedintelui ţării prerogativa neprevăzută în Constituţie, a promovării în funcţii de conducere a procurorilor. Întrebarea logică vine de îndată: de ce pentru promovarea judecătorilor competenţa aparţine Consiliului Superior al Magistraturii, iar pentru promovarea procurorilor s-ar imune competenţa altei instituţii, şi anume Preşedinţia? Este de bun simţ juridic, potrivit regulii mutatis-mutandis ca în faţa lacunei constituţionale referitoare la promovarea procurorilor, să se trateze problema în concordanţă cu reglementarea referitoare la judecători. Aceasta, cu atât mai mult cu cât Constituţia instituie calitatea de garant al independenţei justiţiei, art.133 alin.(1), calitate cu care nu este creditată instituţia prezidenţială, ci Consiliul Superior al Magistraturii. Dar, iată că, în pofida oricărei logici juridice, Preşedintele României îşi arogă o atribuţie total străină reglementării constituţionale. Şi iată cum garantul independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, rămâne un element de decor în faţa politizării excesive a unei atribuţiuni care ar trebui să fie plasată total în afara politicului. Este de înţeles că numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor a fost dată de Constituţie în competenţa Preşedintelui României, în ideea că decretul prezidenţial conferă acelora un plus de autoritate. Dar nu este de înţeles să se ia din competenţa Consiliului Superior al Magistraturii o prerogativă care îi aparţine în mod logic, dată fiind calitatea de garant al independenţei justiţiei. În faţa unui asemenea exerciţiu de logică, consider total deplasată, cel puţin de la prevederile constituţionale, dezaprobarea gălăgioasă venită de la Cotroceni şi din Aleea Modrogan. Gălăgie nesusţinută de vreun oficial marcant al Comisiei Europene, ci doar de purtătorul de cuvânt al acestei Comisii, care a uitat probabil că fiecare ţară membră a Uniunii Europene are totuşi o constituţie care trebuie respectată. Noua reglementare în materie nu a făcut decât să se alinieze la prevederile constituţionale şi să dea sens conceptului de garant al independenţei justiţiei, garant care în nici un caz nu poate purta numele de Traian Băsescu. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Mihai Dumitriu.
			Domnul Mihai Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Salarizarea cadrelor didactice şi guvernarea de dreapta". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Învăţământul este unul din domeniile sensibile ale societăţii româneşti. De toate guvernele, de stânga sau de dreapta, de toate partidele politice, sistemul de învăţământ preuniversitar şi universitar a fost consemnat în programele de guvernare şi considerat prioritate naţională. Într-adevăr, pentru orice ţară, pentru orice popor care se respectă, pentru viitorul său, educaţia tinerei generaţii şi a adulţilor a fost, este şi va fi prima prioritate naţională a guvernării pe toate componentele domeniului: organizare, administrare, finanţare. Din păcate, totul s-a rezumat la acţiuni declarative: atât importanţei care i s-a dat, mă refer la structură, organizare şi eficientizarea sistemului pentru a corespunde nevoilor societăţii româneşti actuale, cât şi alocării fondurilor pentru creşterea calităţii, atât a condiţiilor materiale, cât şi a rezultatelor procesului de învăţământ. Stimaţi colegi, Dacă învăţământul nu îl facem cât de cât atractiv prin creşterea salariilor, pentru a-i determina pe cei mai buni elevi din clasele a XII-a să urmeze facultăţi cu profil didactic şi pedagogic şi să profeseze în învăţământ, periclităm viitorul ţării, a României. După cum se ştie, cei mai buni elevi se îndreaptă spre facultăţi care să le permită în a opta pentru un loc de muncă bine plătit, unde salariul minim iniţial este de 800-1000 de euro. Umilirea cadrelor didactice, ignorarea elementului fundamental în implementarea măsurilor reformei şi înnoirii sistemului de învăţământ de către aroganţii bogaţi ai guvernării de dreapta continuă şi în prezent prin refuzul de a pune pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învăţământ. Încă o dată guvernanţii de dreapta, aşa cum au făcut-o de multe ori, de-a lungul istoriei, în perioada interbelică, nu-şi respectă programul de guvernare, înşelând şi minţind comunităţile educaţionale: părinţi, dascăli, studenţi, elevi. Datorită salarizării, în învăţământ vor ajunge persoane, cadre didactice cu un nivel intelectual şi de pregătite precar, care va fi în conformitate cu salariul actual. Din această cauză, educaţia şi pregătirea tinerei generaţii va înregistra un nivel foarte scăzut. Această situaţie deja există şi tinde să ia amploare, care va duce la creşterea "rebuturilor" umane, dur cuvântul, dar adevărat, care la rândul lor, datorită deficitului de educaţie şi instrucţie, vor fi implicate în multe fenomene negative şi vor produce probleme societăţii. Eludarea problemelor fundamentale cu care se confruntă învăţământul românesc în structură, organizare, administrare, finanţare de către guvernarea de dreapta Tăriceanu a determinat o criză profundă a sistemului, prevestind un dezastru. Guvernanţii bogaţi nu doresc o educaţie de calitate pentru copiii tuturor românilor? Stimaţi colegi şi guvernanţi de dreapta, Calitatea educaţiei, calitatea pregătirii copiilor, a cetăţenilor depinde de calitatea celor de la catedră. Oamenii de calitate, adevăraţii dascăli vor opta pentru învăţământ dacă sunt motivaţi din punct de vedere financiar (în actuala societate, totul se învârte în jurul banului). Un cadru didactic din învăţământul preuniversitar sau universitar nu poate trăi în actuala societate cu 200-300 euro pe lună. Rugămintea mea este să depuneţi toate eforturile pentru a aproba salarii decente şi normale cadrelor didactice, care vor duce la creşterea calităţii procesului educaţional şi care va asigura un viitor copiilor noştri şi un viitor României. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, dau cuvântul domnului Vasile Mocanu.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia de astăzi am intitulat-o "Şcoala politică de toamnă". Guvernul Partidului Naţional Liberal a început campania electorală. Astfel, prima zi de şcoală a devenit cel mai bun pretext pentru ca liberalii să se laude din nou cu câte au făcut ei pentru învăţământul românesc. În judeţul Iaşi, ministrul educaţiei a realizat un veritabil tur de forţă, vizitând nu mai puţin de şapte şcoli, toate din cadrul propriului colegiu electoral. Câte nu a promis domnul Cristian Adomniţei! Dacă ar fi să-l credem, de poimâine, şcoala românească ar produce numai olimpici. Din păcate, şi la Iaşi, situaţia învăţământului este albastră cu nuanţe deranjante de galben. Şi aici câteva sute de şcoli nu au primit autorizaţie sanitară, alte câteva sute se află la un pas de prăbuşire, mii de copii nu au găsit locuri în grădiniţele de stat, iar dascălii de ţară sunt tot mai greu de găsit. În plus, să nu uităm că judeţul Iaşi este primul din România la capitolul natalitate şi, prin urmare, aici, la noi există cei mai mulţi copii de vârstă şcolară. A da vina exclusiv pe autorităţile locale pentru dezastrul din şcoli reprezintă doar cea mai jalnică metodă de a evita responsabilitatea. Ministrul Educaţiei ar trebui să facă mai puţină politică şi mai multă cultură civică. Se studiază în clasa a VII-a. Când întreaga strategie a ministerului de resort urmăreşte doar câştigarea unui nou mandat de deputat pentru domnul Adominţei, atunci cum mai poţi vorbi de performanţă în şcoala românească? Când fondurile ministerului sunt împărţite în mod discreţionar, cei mai mulţi bani ajungând în colegiile în care candidează liberalii cu vise mărite, cum mai poţi vorbi de condiţii egale pentru toate şcolile din România? Elevii şi profesorii din Iaşi au stat ore întregi în ploaie pentru a auzi din nou promisiunile liberale. Dar ce vină au copiii că liberalii guvernează atât de prost România? Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Dau cuvântul domnului Mircia Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Legea privind o alimentaţie sănătoasă în unităţile de învăţământ preuniversitar, în folosul dezvoltării copiilor". Aşadar, iată că împreună am reuşit să adoptăm o lege care se dovedeşte a fi foarte bună în ceea ce priveşte copiii, nemulţumeşte comercianţii, dar sperăm că, în cel mai scurt timp, datele statistice să fie modificate în sensul că vor fi pentru sănătatea copiilor. Am pregătit mai multe statistici care arată ce se întâmplă acum şi sperăm ca până la urmă, atât părinţii, cât şi copiii şi dascălii să înţeleagă că este nevoie de această lege. Vă mulţumesc. (Declaraţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă). Legea privind alimentaţia sănătoasă în unităţile de învăţământ preuniversitar a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României. În sarcina ministerului pe care îl conduceţi a rămas redactarea listei cu alimentele nesănătoase care nu pot fi vândute în creşe, grădiniţe, şcoli şi licee care ar urma să fie legiferată printr-un ordin al ministrului. Consumul excesiv de alimente nesănătoase, bogate în sare, zahăr şi grăsimi, de către copii conduce la acumularea în greutate peste creşterea optimă şi favorizează apariţia unor boli de nutriţie. Obezitatea reprezintă o problemă mondială, afectând, în prezent, sute de milioane de oameni de pe toate continentele. În urma prelucrării datelor din 79 de ţări, experţii estimează că în lume există, în prezent, aproximativ 22 milioane de copii obezi, cu vârstă mai mică de 5 ani. În România, datele confirmă un procent de 35 la sută în populaţia sub 16 ani, anul trecut fiind raportată o creştere a obezităţii copilului de 8%, iar peste 90% dintre aceşti copii au şanse mari să devină viitori adulţi obezi, având un risc crescut pentru a dezvolta boli cardiovasculare (infarct de miocard, accident vascular cerebral, arteriopatii), diabet etc., ceea ce implică creşterea cheltuielilor bugetare în sistemul sanitar din România. Conform datelor Studiului de Evaluare a Stării de Nutriţie (The National Health and Nutrition Examination Study - NHANES) iniţiat în 1963 în Statele Unite ale Americii, se constată că până în 1995 numărul cazurilor de obezitate s-a dublat, crescând cu 54% la copiii cu vârstă cuprinsă între 6 şi 11 ani şi cu 40% la grupa de vârstă 12-17 ani. Conform datelor, la sfârşitul mileniului, 32% din copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 14 ani erau supraponderali, iar 14% din copiii cu vârsta între 6 şi 11 ani şi 11% din cei cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani erau obezi. Programul Naţional de Supraveghere a Stării de Sănătate din Anglia a relevat că frecvenţa copiilor supraponderali a crescut în ultimele decenii de la 7,3% la 15%. În Canada, în perioada 1970-1990 s-a înregistrat o creştere a frecvenţei obezităţii copilului şi adolescentului cu 43%. Conform datelor Centrului Naţional Chinez de Statistică Medicală, frecvenţa obezităţii a crescut la preşcolarii din această ţară cu 10% pentru sexul masculin şi 8,7% pentru cel feminin. În Coreea de Sud, în ultimii 18 ani, frecvenţa obezităţii copilului şi adolescentului a crescut la cote alarmante, astfel încât în zona centrală a Seulului se remarcă o mărire a acesteia de 3,2 ori la sexul feminin şi de 4,6 ori la cel masculin. România trebuie să facă toate demersurile necesare pentru ca viitorul copiilor să fie altul decât cel din statistici.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc.
			Vă rog.
			Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "După o perioadă de 49 de ani au fost reluate cursurile oficiale de limbă tătară." Orice naţiune se raportează, în ceea ce priveşte identitatea, la câteva repere esenţiale: limbă maternă, istorie, religie, tradiţii. După anul 1990, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a susţinut, la nivel oficial, învăţământul în limba turcă, construind, în acest sens, un sistem bine structurat. Aproape în toate localităţile unde există comunităţi de tătari şi turci funcţionează clase cu predare în limba maternă. Numeroşi profesori de etnie tătară predau în cadrul şcolilor respective, aşa cum mulţi elevi tătari se dedică studiului limbii turce. Ceea ce a reuşit să realizeze Uniunea noastră, reprezintă, fără îndoială, un succes, dorindu-se o continuare a lucrurilor deja înfăptuite. Pe de altă parte, însă, a sosit vremea să nu mai neglijăm cealaltă componentă importantă, referindu-mă la învăţământul în limba tătară. Avem suficientă experienţă pentru a promova, în egală măsură, cele două tipuri de învăţământ: cel în limba turcă şi cel în limba tătară. Astfel, începând cu anul şcolar 2008-2009, au fost reluate, în sistemul românesc de învăţământ, cursurile de limba tătară. Deocamdată, există aprobări pentru 4 şcoli, din localităţile Mihail Kogălniceanu, Lumina, Agigea şi Valu lui Traian. Cu siguranţă, în anii următori, vom extinde această lucrare, cu atât mai mult cu cât există dorinţă din partea etniei tătare. Cu siguranţă, în anii următori, vom încerca să înfiinţăm şi o secţie de limba tătară în cadrul Universităţii "Ovidius" din Constanţa. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Mulţumesc. După domnul Aledin Amet, fac următorul anunţ: domnul Săniuţă Marian şi domnul Nosa Iuliu au depus în scris.
			Dacă mai există cineva care s-a înscris pentru luări de cuvânt. Având în vedere că nu mai este nimeni... Vă rog. Dau cuvântul doamnei deputat Lia Ardelean, din partea Partidului Conservator.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia politică este intitulată "Haideţi să mai votăm şi legi, doamnelor şi domnilor deputaţi!". Asistăm de la începutul anului la un bâlci incredibil şi parcă nesfârşit care se petrece sub ochii noştri, respectiv chiar în această sală de plen a Camerei Deputaţilor. Mă refer la dezinteresul pe care forul nostru legislativ îl manifestă acut faţă de propunerile legislative aflate pe ordinea de zi pentru a fi dezbătute şi votate de Camera Deputaţilor. În acest an, din păcate, am fost mai mult plecaţi în teritoriu decât am stat prin Parlament, fie că au fost vacanţe, sărbători, summit-ul NATO sau pauze nesfârşite legate de campania electorală pentru alegerile locale din iunie. Zilele folosite pentru dezbaterile în plen le putem număra pe degete... Actuala sesiune, ultima din acest mandat, a debutat tot sub semnul nepăsării pentru oameni. În tot acest timp, numărul propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a Camerei a ajuns de ordinul sutelor, fapt care nu face altceva decât să scadă şi mai mult încrederea oamenilor în Parlament şi parlamentari şi să-i îndepărteze accentuat de fenomenul politic. Nu peste mult timp va începe o nouă campanie electorală, ne vom afla din nou în teritoriu, iar legile aşteptate de oameni vor mai fi votate, poate, de.... viitorul Parlament. În calitate de ales care mi-am văzut de treabă în acest mandat, mă declar profund nemulţumită şi îmi exprim dezacordul faţă de modul defectuos în care îşi desfăşoară activitatea Camera Deputaţilor. Am ajuns să nu mai ştiu ce să le spun oamenilor şi să-mi crape obrazul de ruşine atunci când arădenii mă întreabă: "Doamna deputat, legea cutare şi legea cutare nu le-aţi votat încă?", fiind vorba de propuneri pe care le-am iniţiat cu destul timp în urmă şi care ar fi trebuit să fie legi de mult. Dintre acestea aş aminti: acordarea de asistenţă juridică gratuită pentru persoanele vârstnice; recalcularea pensiilor pentru cei care au muncit în grupele I şi II de muncă; prelungirea concediului pentru creşterea copilului de la 2 la 3 ani; despăgubirea ţăranilor cărora li s-au luat caii în cadrul Programului naţional de eradicare a anemiei infecţioase; reducerea impozitului pe terenurile agricole. Din păcate, continuăm să fim foarte puţin responsabili cu adevărata agendă a cetăţeanului, de problemele şi preocupările oamenilor, prin simplul fapt că nu suntem în stare să votăm legile aşteptate de populaţie. Doresc să fac apel la conducerea Camerei Deputaţilor, la colegii mei din toate formaţiunile politice, să lăsăm deoparte câteva zile tensiunile şi controversele politicianiste şi să ne concentrăm atenţia pe activităţile pentru care oamenii ne-au trimis aici. Concret, doresc ca în următoarea săptămână să fie programate câteva zile de dezbateri în plen, în aşa fel încât ordinea de zi să fie parcursă integral. Este momentul să dăm dovadă de seriozitate şi de luciditate politică, să demonstrăm că nu am stat degeaba 4 ani în acest legislativ şi să ne apropiem mai mult de oameni, cel puţin printr-un minim respect faţă de votarea legilor îndelung aşteptate. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Luăm o pauză de câteva minute, până când începe partea a doua a şedinţei. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Tudor Constantin: "În şcolile călărăşene nu se mai face învăţământ de calitate" Ziua de 15 septembrie a devenit o zi simbolică pentru învăţământul din întreaga ţară. Şi anul acesta, clopoţelul care a sunat în acea dimineaţă a strâns în jurul şcolilor pe elevii nostalgici după vacanţa care de abia s-a încheiat, dar şi pe dascălii pregătiţi s-o ia de la capăt într-un sistem educaţional lipsit de performanţă. Putem spune că din cei 51.000 de elevi călărăşeni care au început noul an şcolar 2008-2009, doar aproximativ 100 au obţinut premii la olimpiadele şi concursurile naţionale. Această cifră ne-ar putea pune pe gânduri, deoarece relevă o realitate sumbră a zilelor noastre: în şcolile călărăşene nu se mai face învăţământ de calitate. Această prezumţie ne-a fost confirmată şi de unele studii internaţionale ale căror rezultate au demonstrat că elevii români au performanţe sub nivelul mediocru la citire, matematică şi la ştiinţele exacte (chimie, fizică, biologie, geografie). Numărul şcolilor din judeţ care au dat elevi performanţi este destul de mic, acestea putând fi numărate pe degete: Colegiul Economic, Colegiul Tehnic "Ştefan Bănulescu", Liceul "Mihai Eminescu", Colegiul "Barbu Ştirbei", Şcoala Generală "Nicolae Titulescu" din Călăraşi, Colegiul "Neagoe Basarab" din Olteniţa şi Şcoala cu clasele I-VIII din Olteniţa şi cam atât. Puţini elevi din mediul rural s-au încumetat să se înscrie în competiţiile şcolare naţionale. Este clar, interesul pentru şcoală scade din an în an, iar cauzele care au dus la această situaţie sunt multiple. Nivelul de trai scăzut al elevilor din mediul rural, dar şi a majorităţii celor din mediul urban poate fi considerată o cauză importantă. Lipsa banilor nu permite elevilor procurarea unor manuale care să le asigure o bună pregătire în afara orelor de clasă. "Educaţie fără bani nu se poate face" este o expresie pe care am auzit-o de la un profesor cu mulţi ani de experienţă în spate. Programele şcolare destul de încărcate şi metodele învechite de predare la clasă duc, de asemenea, la scăderea interesului din partea elevilor pentru învăţare. Din comoditate, dar şi din lipsa materialelor didactice moderne, profesorii nu folosesc metode de predare interactive pentru captarea atenţiei elevilor. Dar ce motivaţie mai au profesorii în ridicarea nivelului educaţional al elevilor, când retribuţiile lor sunt derizorii? Mult trâmbiţata reformă din învăţământ întârzie să apară şi astfel sistemul educaţional cunoaşte un regres continuu, care face ca performanţa din educaţie să devină un ţel din ce în ce mai greu de atins. Astfel, elevilor şi dascălilor nu le rămâne decât speranţa că sistemul de învăţământ va cunoaşte o reală îmbunătăţire prin aplicare unei noi legi a învăţământului, coerentă şi adaptată la cerinţele societăţii de astăzi.
			Domnul Tudor Constantin: "Semn al sărăciei în care trăiesc persoanele vârstnice din judeţul Călăraşi: 829 de pensionari au restanţe la Casa de Ajutor Reciproc" Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Călăraşi(CARP) este singura instituţie din judeţ care sprijină financiar, prin acordarea unor credite avantajoase, pensionarii călărăşeni. An de an, numărul celor care recurg la împrumuturile acordate de CARP cunoaşte o creştere semnificativă, iar această realitate dură denotă faptul că nivelul de trai al pensionarilor călărăşeni se deteriorează din zi în zi, în ciuda creşterii pensiilor reglementate de guvernul liberal, întrucât sumele de bani primite în plus au fost repede înghiţite de creşterea preţurilor produselor de consum şi servicii. La ora actuală, numărul membrilor CARP a ajuns la 5900, iar numărul împrumuturilor cunoaşte un ritm ascendent în ultimul timp, aşa cum a precizat preşedintele CARP, profesor Gabriela Truică. Cozile zilnice formate la casieria CARP demonstrează că pensionarii călărăşeni apelează la împrumuturile băneşti de strictă necesitate. Mulţi dintre pensionari se împrumută pentru procurarea medicamentelor, pentru plata facturilor la utilităţi, sau pentru alte nevoi personale. Totuşi, creşterea numărului împrumuturilor acordate pensionarilor călărăşeni a dus şi la creşterea numărului celor care nu pot rambursa împrumuturile, la ora actuală fiind înregistraţi 829 de restanţieri, iar suma ce urmează a fi recuperată se ridică la 74 milioane de lei vechi. "Este o mare problemă cu care se confruntă la ora actuală CARP Călăraşi" a declarat preşedintele Gabriela Truică în cadrul Adunării Generale a CARP, ce a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute. "Pentru a rezolva această problemă spinoasă, am dispus poprirea sumelor restante din pensiile restanţierilor, acţiune ce am demarat-o cu sprijinul conducerii Casei Judeţene de Pensii, iar în perioada următoare vom demara anchete sociale la persoanele care solicită împrumuturi în urma cărora se va stabili dacă acele persoane pot primi împrumuturile solicitate." a mai adăugat Gabriela Truică. Putem constata astfel că viaţa pensionarilor călărăşeni nu cunoaşte nicio îmbunătăţire în ultimul timp, aspect demonstrat de faptul că ei nu îşi pot achita nici micile împrumuturi de 3,5,10 milioane de lei la care apelează pentru rezolvarea unor nevoi de strictă necesitate.
			Domnul Tudor Constantin: "Răducu Filipescu, preşedintele Consiliului judeţean Călăraşi, în goană nebună după bani europeni!" În ultimii ani, preşedintele Consiliului judeţean Călăraşi, Răducu Filipescu, ne-a obişnuit, pe noi, cei din clasa politică locală, cu vestita sa expresie, devenită deja celebră: "Alerg după bani europeni", ceea ce înseamnă că banii atraşi de Răducu Filipescu ar trebui să schimbe cu 180 de grade dezvoltarea economico-socială a judeţelului. Dar, din păcate, cei de rând nu prea simt pe pielea lor că viaţa judeţelui s-a schimbat prea mult în bine şi nicio realizare de importanţă majoră nu a fost rezultatul unor investiţii locale realizate cu bani aduşi de Filipescu de la Uniunea Europeană. Aşa că nu ne surprinde faptul că şeful liberal al judeţului a reluat mai vechea lui marotă cu aducerea la Călăraşi a banilor europeni. Potrivit celor declarate de Filipescu la ultima conferinţă de presă, în perioada imediat următoare urmează a fi evaluate primele trei proiecte pe fonduri structurale accesate prin AXA 2 de infrastructură rutieră, proiecte în valoare de peste 100 de milioane de euro şi care vizează reabilitarea unor drumuri judeţene. Deocamdată, această axă din Programul Operaţional Regional este singura accesată de către Consiliul Judeţean. Mult trâmbiţatul proiect Danubius Parc, ce viza realizarea bazei turistice din zona braţului Borcea, nu se mai află în vizorul preşedintelui Filipescu, deşi în campania electorală din primăvară se bătea cu pumnul în piept că va finaliza acest proiect. Aceeaşi situaţie se va întâmpla, probabil, şi în cazul reabilitării sitului industrial din zona Siderca, promisiune electorală a aceluiaşi lider politic. Nici de Spitalul de Urgenţă nu se mai ştie nimic. Şi noi aşteptam să fie pus în funcţiune la sfârşitul acestui an, aşa cum ne-a dat asigurări, anul trecut, preşedintele Filipescu. În ceea ce priveşte accesarea banilor europeni pe Axa nr.3 de infrastructură socială, administraţia judeţului nu este preocupată, chiar dacă judeţul nostru se confruntă cu mari probleme în acest domeniu. La această oră funcţionează doar câteva cămine pentru persoanele dezavantajate şi cam atât. Suntem extrem de curioşi cum va încerca Filipescu să justifice desele deplasări în străinătate pe bani publici, când banii europeni se lasă încă aşteptaţi în judeţul nostru.
			Domnul Andrian-Sirojea Mihei: "Stereotipuri, sondaje, manipulări - PD-L a început campania electorală" Scena politică românească pare a fi pregătit pentru această toamnă o "stagiune" plină de evenimente care mai de care mai teatrale. După ce acum aproximativ o lună domnul Boc a propus organizarea unui referendum privind forma de guvernământ, republică prezidenţială sau parlamentară, simultan cu alegerile europarlamentare din 2009, zilele acestea, domnia sa doreşte declanşarea unei campanii de strângere de semnături pentru un legislativ unicameral. Mesajul subliminal transmis prin fraza motto "Noi ne propunem să putem oferi preşedintelui, în calitate de viitor partid aflat la guvernare, propunerea de revizuire a Constituţiei, susţinută de cel puţin 5 milioane de români" - cum că partidul prezidenţial se va afla la guvernare - venită în aceeaşi zi cu sondajul dat publicităţii, sondaj care, ca de fiecare dată înainte de alegeri, îi poziţionează pe primul loc, deşi de fiecare dată voturile le dovedesc contrariul. Probabil că visul suprem al domnului Boc este să îi poată oferi preşedintelui o republică prezidenţială, cu parlament unicameral format din PD-L. Şi, de asemenea, probabil că doreşte parlament unicameral pentru a reuşi să îndrepte "eroarea politică" comisă prin schimbul de funcţii dintre PD-L şi PRM de la Senat, dacă nu altfel, prin înlăturarea în întregime a acestuia. Regretabil este că iată, reluăm această temă, de data aceasta prin gura domnului Boc, după 3 ani de când preşedintele Băsescu a creat aceeaşi diversiune, la acel moment în încercarea de a-l înlătura pe primul ministru şi de a provoca alegeri anticipate. Întrebarea mea către cei care reiterează această temă este: ce au făcut în aceşti trei ani? Şi, după cum preciza presa în 2005, cum de şi-a schimbat domnul Boc părerea faţă de cele susţinute în lucrarea sa de doctorat, unde spunea că bicameralismul în România este "o complicaţie folositoare", preferabilă unei "simplităţi dăunătoare"? A devenit "simplitatea dăunătoare" soluţia acum, în prag de alegeri uninominale? Sau această iniţiativă îi permite PD-L-ului să fure startul în campania electorală şi să înceapă strângerea de semnături şi contactul cu alegătorii de pe acum? Declaraţia unui lider local PD-L este relevantă în acest sens, acesta spunând "Nu trebuie să ceri voie de la nimeni pentru a te apuca de strâns semnături pentru modificarea Constituţiei". La toate acestea adăugăm criticile lansate la adresa Guvernului de preşedintele României din vizita sa privată în ţară, în care a uzat din nou de generalizările atât de plăcute domniei sale, pentru a ponegri eforturile şi întreaga activitate a ministerelor, mai adăugăm şi prestaţiile doamnei Udrea, care după ce a spălat pe jos, tricotează în direct la televiziune şi probabil urmează să spele într-un lighean lenjeria familiei, pentru a demonstra cât de aproape de popor este, şi obţinem astfel tabloul complet al unei campanii care pentru PD-L a început deja, sfidând tocmai prevederile Constituţiei pe care dumnealor doresc să o modifice şi pe care probabil deja nu o mai consideră validă. Ieri, acelaşi domn Boc, dădea asigurări pe toate posturile de televiziune că iniţiativa dumnealui se referă la următorul mandat, că ar intra în vigoare din 2012. Din acest considerent şi din motive de fair-play, fac un apel către domnia sa să înceapă demersul strângerilor de semnături pe care doreşte să le ofere preşedintelui după alegerile din noiembrie. Din respect pentru cei cel puţin 5 milioane de români a căror semnătură doreşte să o obţină.
			Domnul Ioan Aurel Rus: "OTV, vot şi... tov DD" După o gândire "relaxantă" de duminică în cadrul căreia, ce-i drept, veştile de weekend, n-au fost cine ştie ce extra la capitolul "spectaculozitate" eram convinşi că cel mai potrivit subiect pentru ediţia prezentă ar trebui să fie legat de starea învăţământului. Că tot s-a "clopoţit" de 15 de răpciune, şi sunetele, iar şi iar, a dangăt de prohod sună. Numai că, tocmai când să abandonăm telecomanda, pentru că din grila de programe "Dolce", moş PTTR a eliminat şi TvRM-ul, am auzit "strigătul" de disperare al DD-ului, respectiv, "Dan Diaconescu direct". Şi nu din cauză de "trecere în neant" a Elodiei, ci a OTV-ului şi a emisiunii VOT, tocmai în preajma sezonului în care respectiva preocupare trebuia să se afle, sau, mă rog, să revină în forţă. În consecinţă, mai întâi din curiozitate, iar mai apoi din spirit de solidaritate am rezistat aproape un întreg schimb de noapte în faţa sticlei. Şi nu regretăm. Din pricină că, dacă măcar un singur punct procentual se verifică dintr-un noian de dezvăluiri incriminatorii din panoplia mafiei audio-video cu ifose naţionale, atunci sintagma: "a prosti poporul cu televizorul" a sărit, de multişor poveste, din "imperiul necesităţii în cel al realităţii". Iar pe cale de consecinţă "cenzura comunistă", atâta câtă a existat chiar şi în ulterioara etapă a " autocenzurii", nu a reprezentat decât un mic copil faţă de anestezicul ochiului dracului în domeniul mass-media al neocapitalismului românesc. Desigur că nu ne aşteptăm ca în presă, esenţa unei societăţi bazate pe inegalitate şi rapacitate să nu nască şi monştri. Dar nici în visele cele mai urâte nu se poate admite ca excepţiile să facă regula, iar tocmai cei care sunt legiuiţi să-i vegheze libertatea să o pună la jug. Vreme de aproape două decenii s-a tot clamat asupra "marii şi singurei cuceriri autentice" a revoluţiei involuţiei, a "cuvântului liber precum pasărea cerului" şi iată că, ceea ce nici "totalitarismul" n-a îndrăznit, democraţia lui peşte prăjit, nu numai că a făptuit, dar e pe cale de a consacra. Şi nu pe seama ghilotinei concurenţei, ci a forţei brutale a banului, în totalul dispreţ al dreptului la o informaţie pertinentă şi echidistantă. Dar numai şi numai atât de autentică şi echilibrată cât poate fi din punct de vedere practic şi mai cu seamă al corvezilor materiale cărora e musai să le facă faţă. În special cei care se mai iluzionează că şira spinării a independenţei editoriale poate fi menţinută dreaptă. Sigur că jurnaliştii nu reprezintă o castă de heruvimi şi serafimi şi, prin opinii, nici nu se pot pretinde că-s asexuaţi precum îngerii. Dar a-i face responsabili pe ei de neputinţele celor care deţin pâinea şi cuţitul şi a-i scoate din joc pentru că există şi puterea de a o face, constituie, şi chiar este, o batjocură mai mult decât condamnabilă. Câinele de pază cu botniţă, căruia i se mai leagă şi tinichele de coadă, fiind de altfel, visul de aur al hingherului. Categoric că, în goana după rating, ca şi după tiraj, pot să apară şi găselniţe gazetăreşti dintre cele mai năstruşnice. Dar ne îndoim că aspectul şi dezvăluirile pe care le-am urmărit pot împinge fanteziile până la grotesc. Ca atare vom mai aştepta până la a da votul final. Cu atât mai mult cu cât, vorba ceea, nici "viţelei noastre nu-i este prea bine". Iar rumegătorii sunt "capabili a fi în stare" de orice pentru a devora şi ultimele fire de iarbă rămase după secetă. În consecinţă vom anagrama şi în continuare, tocmai pentru a se vedea ce este în spatele cortinei, ca şi în dosul gardului, din pricină că "nu mor caii când vor câinii, dar nici slugile când vor stăpânii". Că o fi "domnul, domn şi în şanţ", dar nici tovarăşul nu trebuie abandonat la ananghie. Chiar dacă a fost deja ronţăit până la TOV.
			Domnul Paul Magheru: "România pornografică" Denigrarea valorilor şi a simbolurilor naţionale a devenit un sport din ce în ce mai răspândit. De fapt, această campanie ruşinoasă de demitizare a unor personalităţi culturale româneşti şi de insultă adusă elementului românesc, a început odată cu acţiunea celor de la revista Dilema, din urmă cu aproape zece ani, când geniul naţional Mihai Eminescu a devenit victima unui linşaj mediatic postmodern şi postmortem totodată. De atunci, a început să crească această plagă a antiromânismului, care s-a manifestat, ba prin canale media proiectate să spele creierul unei populaţii debusolate sau prin diverse poziţii ale celor care se pretind intelighenţia ţării şi care nu au nici o legitimitate în a-şi asuma acest rol. Recent a apărut un alt caz de blasfemie adusă unui simbol naţional. Un artist plastic maghiar, Benedek Levente, a ales să reprezinte România în expoziţia sa "Euromaniac", folosind un organ genital feminin, preoţi făcând autostopul sau Casa Poporului pe post de hotel de 3 stele. De asemenea, pe site-ul personal, Levente a postat alte imagini obscene în care apar Isus şi una dintre figurile reprezentative ale legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, făcând sex oral. Din nefericire, Constituţia ţării nu prevede că harta ţării reprezintă un simbol naţional. Concepute astfel încât să impresioneze vizual sau melodic, simbolurile naţionale - drapelul, ziua naţională, imnul, stema ţării şi sigiliul statului - se adresează tuturor, cheamă gândul şi sufletul fiecăruia să privească cu mândrie la trecutul neamului din care se trage, să-şi aducă contribuţia la împlinirea obiectivelor sale de viitor, se arată în Constituţia României, art. 12. Cu toate acestea, gestul poate fi categorisit ca fiind unul penal. Specialiştii în drept spun că acţiunea artistului plastic Benedek Levente intră sub incidenţa articolelor 236, 321 si 325 din Codul penal. Astfel, potrivit art. 321 Cod penal, care se referă la ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, acesta prevede: «Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani Manifestarea prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă». E foarte greu de crezut că acest pseudoartist va suporta rigorile legii. De 20 de ani, în România, cei mai scutiţi de respectarea legii sunt cei care atacă atât spiritual existenţa poporului românesc, cât şi material. De aceea este şi foarte greu să ne aşteptăm la o reacţie din partea autorităţilor sau a reprezentaţilor statului. Cum să ia o asemenea poziţie şeful statului, mai ales după ce le transmite maghiarilor, la Covasna, un îndemn către unitate, ca aceştia să poată avea reprezentanţi în Parlament. Preocupările preşedintelui sunt de natură pur electorală, nicidecum de natură naţională. România, pentru Băsescu sau Tăriceanu, este România colegiilor electorale. Un om, un vot. La întrebarea filosofică: ce este omul? aceştia ar putea răspunde cu nonşalanţă: omul este un votant. Pe de altă parte, teama de Partidul România Mare alimentează şi ea această pasivitate în faţa călcării în picioare a demnităţii naţionale. În mod normal, nu doar un singur partid ar trebui să aibă, ca doctrină de bază, apărarea şi promovarea fiinţei naţionale, aceasta ar trebui să fie o preocupare generală a politicii româneşti. Dar iată că unii pot avea atâta câinoşenie sufletească în ei încât preferă mai degrabă să înoate contra curentului naţionalist, doar ca să marginalizeze PRM-ul în lupta lor pentru ciolan. Îi asigurăm că o să-i aştepte ciolanul cu fasole, deşi nici pe ăla nu-l merită, mai ales că se serveşte de Ziua Naţională, pe care guvernul maghiar condus de Tăriceanu s-a gândit să o eclipseze prin alegerile de pe 30 noiembrie, când se doreşte experimentarea celei mai mari aberaţii electorale, Legea votului uninominal. Dar zarurile n-au fost aruncate, iar prin voinţa PRM sunt şanse mari ca acest sistem de vot să fie amendat şi amânat. Revenind la mizeria pornografică a artistului, căruia nu-i merită pomenit nici numele, pentru că îşi face oricum o publicitate ruşinoasă pe seama terfelirii unor simboluri naţionale, n-ar trebui să ne mai mire nimic. Atâta timp cât românii nu sunt la ei acasă, adică nu conduc ei destinele acestei ţări, vor juca ceardaş pe capul nostru cei care ne vor tot răul din lume.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Sănătatea populaţiei, o prioritate pentru PNL" Pe lângă alte realizări notabile ale sarcinilor cuprinse în programul asumat la învestitură, Guvernul Tăriceanu a dus şi duce o politică judicioasă, consecventă, şi în domeniul sănătăţii publice. Reforma sistemului de sănătate promovată de actualul guvern este menită să facă mai eficientă utilizarea fondurilor în spitale şi să amelioreze calitatea actului medical. Ea se bazează pe o finanţare consistentă, fondurile alocate şi cheltuite crescând constant, de la 8,5 miliarde de lei în 2004, la 20 de miliarde de lei în acest an. Ajungând în 2008 la peste 4,5% din p.i.b. (faţă de 3,7% în 2004), sumele acordate medicinei primare şi celei ambulatorii de specialitate au fost majorate cu 88% în 2007 faţă de nivelul existent la începutul mandatului, iar cheltuielile efectuate de către minister anul acesta sunt de 4,4 milioane de lei, în creştere cu peste 50% faţă de anul trecut. A avut loc cel mai amplu program de dotare cu aparatură medicală în România, fără precedent în ultimii 30 de ani, iar fondurile pentru medicamente au crescut cu 130%. Peste 2.000 de medicamente se eliberează acum în regim de compensare, actuala listă de medicamente compensate şi gratuite fiind cu 25% mai amplă decât cea de la finele anului 2004. În plus, trebuie amintit şi faptul că acum se acordă o compensare de 90% la mai multe medicamente decât în urmă cu patru ani. Pornind de la ideeea de bun-simţ că este mult mai bine să previi o boală decât să ajungi în situaţia să o tratezi, Guvernul Tăriceanu a finanţat Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, prin care aproape 60% dintre cetăţenii de toate vârstele au fost deja evaluaţi. Pentru prima dată în România, derularea unui asemenea program de evaluare concretă a stării generale de sănătate a populaţiei oferă posibilitatea realizării unor politici de sănătate bazate pe realităţi, nu pe presupuneri şi nu pe aşa-zise proiecţii întocmite pe colţul unui birou ministerial. Nu în ultimul rând, trebuie amintit că, în ultimii trei ani, veniturile medii salariale în domeniul sănătăţii s-au dublat. Medicii şi farmaciştii au o creştere a salariului de încadrare de 95%, personalul sanitar superior de 101%, personalul sanitar mediu de 106%, personalul sanitar auxiliar de 120% şi personalul de cercetare de 110%. De asemenea, salariile de bază ale medicilor rezidenţi au fost majorate cu 89%, iar personalul din sistemul sanitar a beneficiat, în 2007, de o primă de stabilitate, alte două asemenea prime fiind aplicate anul acesta.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: «Creşterea salariilor, o promisiune "dublu onorată" de guvernarea PNL» Creşterea veniturilor de natură salarială a fost una dintre cele mai importante sarcini asumate de Cabinetul Tăriceanu la început de mandat. Ea reprezintă o promisiune pe care PNL a respectat-o, la realizarea ei contribuind mai multe seturi de politici atât în domeniul salarial propriu-zis, cât şi în domeniul fiscal şi al încurajării investiţiilor, inclusiv a investiţiilor străine. Nu în ultimul rând, un cuvânt important de spus l-au avut, aici, introducerea cotei unice de 16% şi reducerea contribuţiilor de natură socială datorate de angajat şi de angajator. În 2005, prin Programul de guvernare, noi, liberalii, ne-am propus o creştere cu 60% a câştigului salarial mediu brut. În luna decembrie 2008, salariul mediu brut se va dubla comparativ cu decembrie 2004 şi va ajunge la aproximativ 1.700 de lei, iar cel mediu net va fi de 1.260 lei. Dacă exprimăm salariile acestea în euro, câştigul salarial mediu brut în anul 2008 a fost estimat la 470 de euro, faţă de numai 200 de euro în anul 2004. De asemenea, salariul minim brut pe ţară a crescut cu 93%, de la 280 de lei în decembrie 2004, la 540 de lei în decembrie 2008, iar de la 1 ianuarie 2009, acest salariu minim brut va fi de 600 de lei. Faţă de angajamentul pe care Guvernul Tăriceanu şi l-a luat în 2005, avem astfel o creştere de peste două ori, ceea ce arată că noi, liberalii, ne îndeplinim mereu promisiunile asumate.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Liberalii adevăraţi sunt mai omenoşi decât social-democraţii" Rezultatele remarcabile obţinute în domeniul creşterii economice şi al relaxării fiscalităţii au dus la acumularea unor venituri bugetare care au permis Guvernului Tăriceanu să adopte, în domeniul social, o politică mult mai judicioasă decât toate guvernările anterioare. Executivul condus de PNL în ultimii patru ani este primul guvern care izbuteşte să asigure cetăţenilor României o protecţie socială reală şi o justă răsplată, la bătrâneţe, pentru munca depusă de ei decenii de-a rândul. Din 1990 până în 2004, pensionarii au fost, în mod constant şi dramatic, categoria socială care şi-a văzut cel mai puternic erodate veniturile. De aceea, încă de la bun început, prin programul său de guvernare prezentat în 2004, Guvernul Tăriceanu a avut în vedere ca pensia medie din sistemul public de pensii să crească. Şi pensia a crescut cu 94% în termeni reali, respectiv cu 143% în termeni nominali. Astăzi, oricare pensionar din România poate să îşi compare talonul de pensie din decembrie 2004 cu cel din 2008 şi poate adeveri că dublarea pensiei sale este o realitate. În decembrie 2004, valoarea punctului de pensie era de 286 de lei. Crescând progresiv, aceasta a atins 581 de lei în ianuarie 2008, iar de la 1 octombrie (adică peste doar câteva zile) va creşte din nou, ajungând la 697 de lei. Este modul cel mai firesc, prin care noi, liberalii adevăraţi, cei care alcătuim Partidul Naţional Liberal, ne arătăm respectul pentru generaţiile care au construit România.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: «Nu moare el, "calul" uninominalului atunci când vor "câinii" făţărniciei politice!» Prin manevre de culise, prin făţişe demersuri de sfidare în Parlament şi prin acţiuni judecătoreşti, coaliţia ruşinii alcătuită din PD-L şi PRM încearcă să blocheze votul uninominal şi să amâne data alegerilor până spre primăvară. Este o nouă dovadă că PD-L şi PRM nu au nimic în comun nici cu onestitatea şi nici cu interesele ţării, ale cetăţenilor ei. Aceste două partide acţionează oportunist, conform principiului "muşcă şi fugi", utilizând ca arme demagogia, minciuna, sforăria. Pretinzând că doresc un uninominal aşa-zis "mai bun", PD-L s-a aliat cu PRM, care este inamicul declarat al oricărui tip de uninominal, dovedind odată în plus că, în 99,99% din cazuri, duşmanul binelui este "mai binele": vot pe liste şi alegeri amânate la primăvară, până când PD-L şi PRM, ambele în pronunţată pierdere de popularitate electorală, speră că îşi vor trage sufletul ca să obţină fie şi numai câteva procente în plus. Să mai amintesc, aici, că reprezentanţi de marcă ai PD-L a acuzat în permanenţă PNL că nu doreşte alegeri uninominale, desfăşurate corect şi la termen? N-ar mai avea niciun rost. Se ştie că hoţii au strigat cei dintâi "Prindeţi hoţul!". Din fericire, Guvernul Tăriceanu şi-a luat toate măsurile pentru a contracara cu eficienţă orice demers contrar votului uninominal. Vom trăi şi veţi vedea, domnilor din PD-L şi din PRM.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: «Vrăjeala "boc"-ănită a... unicameralului» Revizuirea Constituţiei a redevenit acum, pentru PD-L, un moft preelectoral, cu presupusă bătaie postelectorală. În plus, contextul în care domnul Emil Boc a anunţat intenţia acestui partid de a repune pe tapet chestiunea parlamentului unicameral pare să indice dorinţa sa şi a formaţiunii politice pe care, formal, o conduce, de a reintra în graţiile preşedintelui Traian Băsescu. Ne aducem aminte cum, înaintea alegerilor europarlamentare de anul trecut, domnul Traian Băsescu (pe atunci, nesupărat pe partidul respectiv din pricina unei mezalianţe politice, ca acum!) a avansat ideea diminuării numărului de parlamentari prin comasarea Senatului şi a Camerei Deputaţilor într-un parlament unicameral. Ce s-a ales de pe urma populistei propuneri de atunci? Praful de pe toba unei campanii electorale în urma căreia PD şi PLD şi-au clamat o aşa-zisă victorie, urmată de fuzionarea suspect de grăbită a celor două formaţiuni. A mai auzit cineva ceva despre parlamentul unicameral? Fireşte că nu. Ca atâtea altele, din raniţa cu subiecte reşapate ideologic a PD-L, subiectul unicameralului este numai bun de scos de la naftalină şi de fluturat pe dinaintea electoratului ori de câte ori se apropie câte un nou scrutin. Amăgit cu argumente populiste, electoratul îşi spune cuvântul la urne, iar apoi domnul Boc şi domnul Băsescu, alături de ceilalţi domni care niciodată nu mai dau doi bani pe ceea ce au promis anterior, uită cu desăvârşire de comparaţii, de cifre, de statistici şi de meşteşugitele fraze. Ceea ce nu ştie domnul Boc este că vrăjelile de felul acesta au din ce în ce mai puţin efect asupra alegătorilor. Iar domnul Boc nici nu vrea să ştie despre aşa ceva, pentru simplul motiv că, acum, prioritatea zero a PD-L este măgulirea lui Traian Băsescu şi ogoirea supărării acestuia pentru mezalianţa cu PRM. Dacă vor să demonstreze sinceritate în demersul lor de introducere a parlamentului unicameral, domnii şi doamnele din PD-L ar trebui ca la apropiatele alegeri parlamentare să nu depună absolut nicio candidatură pentru Senat. Matematic vorbind, asta ar fi tot ceea ce s-ar cuveni demonstrat. Mă îndoiesc, însă, că o vor face.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: "PSD şi PD-L sabotează interesele tinerei generaţii" O nouă coaliţie a ruşinii s-a conturat, zilele acestea, în Parlamentul României. Pentru a bloca o iniţiativă de mare importanţă a PNL, meschinăria preelectorală i-a determinat pe colegii noştri senatori PSD şi PD-L să blocheze, prin vot, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului Tăriceanu prin care se stabileau măsuri de dotare cu computere a liceelor şi a şcolilor profesionale. Iată cum s-a dat singură în vileag răutatea celor care pretind că doresc să guverneze România spre binele românilor, după alegerile parlamentare de la 30 noiembrie 2008. PSD-ul domnului Mircea Geoană şi PD-L-ul domnilor Emil Boc şi Traian Băsescu s-au gândit cum ar face să împiedice punerea în practică a promisiunilor actualului guvern PNL şi au procedat în consecinţă. Pentru a pune beţe-n roatele PNL la apropiatele alegeri, aşa-zişii social-democraţi şi aşa-zişii democraţi-liberali au sacrificat interesele a mii de elevi, sabotând această componentă a programului de guvernare. În orice ţară civilizată, accesul la calculator, la internet, la informaţie este o imperioasă necesitate, cu atât mai mult cu cât nicio slujbă bine plătită nu mai poate fi obţinută de cei care nu cunosc utilizarea calculatorului. De aceea, de la începutul mandatului şi până acum, Guvernul Tăriceanu a derulat deja un program de sprijinire financiară a elevilor şi studenţilor pentru cumpărarea de calculatoare. Din fericire, acel program, de care au beneficiat până acum 38.466 de tineri, nu a putut fi blocat de PSD şi PD-L. Dacă ar fi depins de ei, cu siguranţă că, în inconştienţa lor, reprezentanţii celor două partide ar fi făcut-o.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: "Cum să pierzi un miliard de dolari" "Uşor" - ar fi răspunsul Guvernului României dacă ar trebui să dea explicaţii de ce concernul german Daimler a ales Ungaria în detrimentul României pentru a ridica o uzină de asamblare a modelelor firmei auto Mercedes-Benz, investiţie de circa 800 milioane euro. Declaraţiile premierului român pe această temă sunt hilare şi reliefează o seriozitate cel puţin discutabilă atunci când vorbim despre o investiţie de 800 milioane de euro sau mai bine de un miliard de dolari. Dar să vedem care sunt adevăratele cauze, pe care le poate recunoaşte nici în ruptul capului prim-ministrul român. În primul rând, nu s-a emis niciun act normativ care să reglementeze regimul investiţiilor în perioada postaderare. Deşi s-au lansat câteva idei şi chiar un proiect de lege care, însă, nu s-a înaintat spre dezbatere Parlamentului, această lipsă de cadru legislativ după 2007 a concurat la pierderea acestei investiţii importante. Agenţia Română pentru Investiţii Străine a fost copilul vitreg al premierului Tăriceanu, aceasta funcţionând mai bine de doi ani fără conducere, după scandalul de corupţie la vârf din 2006, care a dus la demiterea acesteia. Cum să convingi un colos precum Daimler că Guvernul României doreşte investiţii majore în stil german în România? Oricum Guvernul Tăriceanu a luat decizia de a desfiinţa ARIS după ce nici pentru investiţia Ford în România nu a existat asistenţa de specialitate necesară. Şi rezultatele s-au văzut în poziţia Comisiei Europene. Parcurile industriale au reprezentat un succes al guvernării 2000-2004. Prin soluţiile de tip brownfield şi greenfield oferite diverşilor investitori s-a reuşit şi atragerea de investitori străini, şi rezolvarea unor probleme specifice tranziţiei, dar şi susţinerea dezvoltării capitalului autohton, prin relaţiile de afaceri pe care le-au intermediat aceste platforme economice. Nicio măsură nu a fost adoptată în mandatul 2005-2008 pentru susţinerea acestor adevărate motoare ale dezvoltării economiei! Şi atunci cum să oferi lui Daimler o suprafaţă de teren şi accesul la utilităţi necesare unei investiţii majore? Ne aducem aminte cu toţii cum mandatul guvernării portocalii a început sub tirul declaraţiilor privind reconsiderarea unor contracte economice încheiate de statul român în perioada 2000-2004. Unul dintre acestea privea securizarea frontierelor României şi fusese încheiat legal, lucru dovedit şi de organele de anchetă, cu concernul european E.A.D.S., unde doi dintre acţionari sunt statul german şi concernul Daimler. Cum să investească în România o astfel de firmă, atâta timp cât au fost acuzaţii nefondate de "şpagă" şi cât timp s-a interzis nejustificat un contract negociat şi încheiat anterior? Pentru ca o firmă ca Mercedes-Benz să asambleze în România un anumit model de autoturism se impune, pentru păstrarea unui nivel redus al costurilor, achiziţia de pe piaţa internă a unor subansamble, piese etc. Dar cum să reuşească o firmă să producă diverse piese la nivelul de calitate cerut de o companie ca Mercedes, atâta timp cât nu a existat vreun program al Guvernului Tăriceanu de susţinere a capitalului românesc? Şi, să nu uităm, guvernul României este unul liberal... Şi, în sfârşit, declaraţia domnului Tăriceanu - "Avem aici un Renault, un Ford, nu putem avea toţi constructorii din lume" - arată cum a pierdut România cel puţin 1 miliard de dolari! Da, avem aici Renault şi Ford, dar niciunul nu produce modele de complexitatea şi tehnicitatea lui A şi B Klasse, ce vor fi asamblate la Keskemet, chiar lângă România! Este ca şi cum domnul Tăriceanu s-ar plimba cu trotineta mai bine decât cu Harley Davidson! Oricum, asta a făcut timp de 4 ani de zile Guvernul: o plimbare cu trotineta prin Europa. Cât despre pierderea unui miliard de dolari - nu-i aşa că totul este "Dreptate şi Adevăr"?
			Domnul Constantin Faina: Declaraţie politică intitulată "Performanţele economice obstrucţionate de lipsa infrastructurii". Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, economia românească a înregistrat în prima jumătate a acestui an o creştere de 8,6%, construcţiile fiind vârful de lance, cu o creştere de 33,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007. Comerţul înregistrează o creştere cu 16%, industria de 5,9%, iar producţia agricolă din primul semestru a fost mai bună decât cea din prima jumătate a anului trecut. Este suficient să amintim că producţia de grâu, secară şi triticale a fost de 2,1 ori mai mare decât cea din 2007. Inflaţia anuală a fost în luna august de 8,02%, iar faţă de luna iulie, preţurile de consum au scăzut cu 0,09%, ca urmare a reducerii tarifelor la servicii cu 0,9%. S-au ieftinit în august fructele proaspete cu 5,38%, alte legume cu 2,99%, şi s-au scumpit ouăle, fasolea boabe, cartofii şi brânzeturile. Deficitul balanţei comerciale a continuat să se mărească în primele şase luni, acesta fiind mai mare cu 10,42% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007. Importul de bunuri a crescut cu 15,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce exporturile au crescut cu 18,5%. Acest lucru arată că, în continuare, creşterea se bazează pe consum, pe importuri. Cu o absorbţie mai mare a fondurilor europene, economia noastră are şanse să crească peste medie. Dar optimismul creşterii economice este serios afectat de lipsa unei infrastructuri potrivite. Problemele ridicate recent de firma Mercedes, care a ales să construiască o fabrică într-o ţara vecină şi nu la noi, au fost legate numai de infrastructură, mai exact de lipsa şoselelor şi a autostrăzilor de care nemţii aveau nevoie. Nu contează motivele, proprietăţi, exproprieri ş.a, ci faptul că în prezent nu dispunem de infrastructură corespunzătoare. Nu ne vom bucura de creşterea economică, românii nu vor simţi că trăiesc mai bine atâta timp cât în 20 de ani noi am construit doar câţiva kilometri de autostradă. Performanţele economice obţinute în semestrul I sunt serios afectate de lipsa infrastructurii, şi acest lucru se răsfrânge în viaţa noastră de zi cu zi.
			Domnul Vlad Gabriel Hogea: Marţi, 9 septembrie, Traian Băsescu s-a autoinvitat la TVR 1 ca să vorbească nu despre problemele grave ale ţării, ci despre marionetele sale rebele din PD-L (care s-au aliat cu PRM, în Senat, fără să-l anunţe) şi trusturile media care straşnic îl mai persecută... Să parcurgem câteva pasaje din transcrierea emisiunii: "Traian Băsescu: Au continuat denigrările şi atunci am înţeles că, de fapt, este alt joc şi, dacă aţi observat, pe două trusturi de presă, pe trustul lui Voiculescu si pe trustul lui Vântu, oameni cărora, altfel, le iese din gură propaganda mirosind a Rompetrol şi alta mirosind a bani de la FNI. Este tot ce pot să spun. Luca Niculescu: Credeţi că este vreo legătură între... Traian Băsescu: Categoric, da, este. Campania pe care au dus-o împotriva şefului statului, legat de episodul PD-L cu Vadim, a arătat cum se vor poziţiona şi cum se vor comporta trusturile acestea două de presă, prin oamenii pe care îi plătesc, în timpul campaniei. Minciuna va fi axa fundamentală, minciuna la adresa oamenilor pe care nu îi simpatizează Vântu şi Voiculescu, că altfel... Luca Niculescu: Nu vi se pare că vă faceţi, totuşi, un proces de intenţie? Traian Băsescu: Procesul de intenţie mi l-au făcut ei şi îl fac de două săptămâni şi public. (...) Câţi bani a costat conştiinţa acestor oameni care să continue să mintă... Luca Niculescu: Poate este vorba de nişte convingeri, nu de nişte... Traian Băsescu: Nu, este vorba de bani. În momentul de faţă, conştiinţa... Luca Niculescu: Ştiţi dumneavoastră că este vorba de bani? Traian Băsescu: Sunt convins că da, mai ales că ştiu cine sunt stăpânii acestor trusturi de presă şi îşi aduc oamenii care să denigreze pe cei cu care nu pot face aranjamente. Luca Niculescu: Mi se întâmplă destul de des să mă duc la aceste trusturi de presă şi nu mi-a dat nimeni niciun ban..." Aşadar, actualul preşedinte e nemulţumit că două televiziuni de ştiri au îndrăznit să nu treacă sub tăcere că pe scena politică românească au loc interesante asocieri şi înţelegeri la vedere: PD-L cu PRM în Parlament, respectiv PD-L cu PNG-CD în Consiliul general al municipiului Bucureşti. Ruşinat şi, vorba lui, "umilit" de surprizele pe care i le fac purtătorii de geantă din partidul prezidenţial, Băsescu se supără pe cei care îşi fac doar meseria: de a observa şi de a comenta -uneori pe un ton critic- evoluţiile ultimelor săptămâni. Evident, preşedintele nu se supără atunci când Antena 3 şi Realitatea TV transmit în direct conferinţele sale de presă, când îi reproduc declaraţiile şi comunicatele ori când informează pe "crawl" -cum se zice la benzile de ştiri care curg pe ecran- ce fapte de vitejie a mai săvârşit prin ţară sau peste hotare. Ceea ce ne face să ne îndreptăm spre o singură concluzie: că Traian Băsescu nu are nevoie de o presă autentică, ci de o şleahtă de lachei. Şi încă un lucru - simte că pierde, iar nervozitatea lui din ultima vreme e cel mai bun indiciu că toată construcţia politică la care visa, fiind din carton, se va scoroji la prima ploaie a acestei toamne electorale...
			Domnul Miron Ignat: "Ziua Internaţională a Păcii" Ziua Internaţională a Păcii este o sărbătoare la nivel global care a fost stabilită pe data de 21 septembrie 1981 de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 55/282. Adunarea Generală a Organizaţiilor Naţiunilor Unite a intenţionat ca această zi să simbolizeze încetarea conflictelor şi a duşmăniei între toate naţiunile şi toţi oamenii. Această zi este sărbătorită de întreaga lume şi reprezintă comemorarea şi întărirea idealurilor de pace. Pacea este dorită de fiecare persoană şi ţară, oamenii reflectează la un viitor mai bun, la o societate lipsită de violenţă şi ură. Comemorarea aceste zile importante se săvârşeşte prin păstrarea unui moment de reculegere. În fiecare an, evenimentele au loc în întreaga lume şi oferă posibilitate persoanelor şi comunităţilor să sărbătorească victoriile pentru pace. La începutul anilor '50, ONU a solicitat marilor nume din artă, film, sport şi literatură să îşi însuşească rolul de mesageri ai păcii la nivel internaţional, pentru a promova pacea şi relaţiile de prietenie între naţiuni. Un alt mod de a sărbători acest eveniment şi de a atrage atenţia oamenilor de existenţa lui este acela de a confecţiona brăţara păcii. Aceasta cuprinde culorile: negru, roşu, galben şi alb şi reprezintă cele patru coordonate geografice şi totodată cele patru rase umane. În România a început să se sărbătorească "Ziua Internaţională a Păcii" prin evenimente sportive. În anul 2001 a fost iniţiat Programul UNESCO "Sport pentru Pace", şi din anul 2005 a fost început Programul "Sport pentru Dezvoltare şi Pace", program iniţiat de Fundaţia pentru Parteneriate Internaţionale a Naţiunilor Unite. Această Zi Internaţională a Păcii trebuie să consolideze idealurile de pace ale întregii omeniri.
			Doamna Lia Ardelean: Declaraţie Politică intitulată "Cultura decorată post-mortem" După decesul marelui actor Ştefan Iordache, mai-marii statului s-au înghesuit să prezinte condoleanţe pentru inestimabila pierdere suferită de cultura română. Familia teatrului a devenit mai săracă şi mai tristă după plecarea "celui mai iubit dintre pământeni", iar preşedintele şi premierul s-au luat la întrecere într-un concurs funest de ultime omagii. Aceste întâmplări nu denotă decât dezinteresul autorităţilor statului vis-a-vis de cultura română. Ne-am obişnuit să apreciem oamenii de talent abia după ce vorbim la trecut despre ei, dar continuăm să ignorăm problemele cu care se confruntă aceştia în timpul vieţii şi activităţii lor. După ce mor, îi decorăm şi îi etichetăm cinic cu cele mai deşănţate laude, dar uităm neverosimil că aveau nevoie de încurajări şi sprijin la timpul prezent, adică în timp ce aceşti titani ai scenei şi teatrului românesc încântau mii de oameni, sau când aveau grave probleme de sănătate. Din nefericire, cultura română a fost un teritoriu lăsat de izbelişte de mai toate guvernările perindate până acum. Sunt de notorietate protestele în stradă ale unor slujbaşi ai teatrului, filmului sau operei, care au atras atenţia în repetate rânduri că nu fac faţă rigorilor capitalismului sălbatic. Nu am încurajat nici scriitorii, care nu pot să trăiască din această îndeletnicire nobilă, nu ne-am ocupat nici de zona rurală, unde tradiţiile şi obiceiurile culturale păstrate din moşi-strămoşi dispar încet-încet, dar sigur. Ne-am învăţat extrem de prost să abordăm lucrurile post-mortem, în loc să ne ocupăm de ele cât avem oamenii devotaţi acestor activităţi. Cultura e doar un exemplu, pentru că, în realitate, multe domenii de activitate sunt lăsate în voia sorţii. Cine-i vinovat?...
			Doamna Graţiela Denisa Iordache şi domnul Cezar Florin Preda: "Comunităţile româneşti - uitate din nou de Guvernul Tăriceanu " Aşa cum am prevăzut în declaraţiile noastre politice anterioare, Guvernul Tăriceanu a recidivat din nou în privinţa ignorării comunităţilor româneşti de peste hotare. Reamintim: conform articolului 23 din Legea nr.373/2004, cu completările din Ordonanţele de urgenţă nr.31 şi 35 din 2007, Ministerul Afacerilor Externe este obligat să organizeze şi să doteze secţiile de votare de pe lângă misiunile diplomatice şi consulare şi din alte localităţi din afara ţării. Ca şi în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 19 mai 2007, Guvernul încearcă să îi împiedice pe românii din afara ţării să îşi exercite dreptul constituţional de a vota, deoarece nici până acum, cu două luni înainte de data referendumului, nu se vede preocuparea pentru stabilirea secţiilor de votare pentru milioanele de români care locuiesc în afara ţării. Probabil aşa crede prim-ministrul Tăriceanu că îi poate împiedica pe români să voteze. Cine ştie? Domnule prim-ministru Tăriceanu, cât timp trebuie să mai treacă pentru ca cele aproximativ 2 milioane de români din străinătate să afle de la ministrul de externe al României unde trebuie să voteze? În încheiere sperăm ca măcar acum, Guvernul Tăriceanu II să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia creată, astfel încât comunităţile româneşti să nu mai fie ignorate şi cetăţenii români aflaţi în afara graniţelor ţării să-şi poată exercita drepturile constituţionale.
			Domnul Ioan Turc: Ne apropiem cu paşi repezi de primele alegeri parlamentare în sistem uninominal din România postdecembristă. Un scrutin aşteptat şi dorit de către români, începutul unei necesare reforme a clasei politice, al cărei rezultat trebuie să fie un Parlament cu o mai mare legitimitate şi în care oamenii să aibă încredere. Este imperios să refacem încrederea românilor în instituţia fundamentală a oricărei democraţii - Parlamentul. Iată, însă, că acest proiect este ameninţat de înţelegerea subterană, făcută în grota politicii de către eminenţele cenuşii din PD-L şi senatorul Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM. Această nouă regrupare politică demonstrează că PD-L va sprijini, indiferent de consecinţe, pe toate căile, acţiunile PRM de blocare a alegerii parlamentarilor români prin vot uninominal. Este evident că ambele formaţiuni politice se tem de votul uninominal, pe motivul lipsei de oameni de valoare, dar şi a scăderii în sondaje, de ambele părţi. Întrucât PRM a demarat procedurile de eliminare a noului sistem de votare, sunt convins că PD-L va susţine, din umbră, această acţiune. Practic, cu mâna PRM, PD-L încearcă să blocheze aplicarea din acest an a noului sistem electoral. Ne aflăm în faţa unui mare pericol, întrucât cele două formaţiuni, care s-au autoizolat pe scena politică românească, vor folosi orice fel de mijloace pentru a bloca votul uninominal. În Bistriţa-Năsăud există în ultima vreme, potrivit informaţiilor noastre, nenumărate contacte între liderii locali ai celor două partide, deputaţii Ioan Oltean şi Ioan Aurel Rus. Devine tot mai limpede faptul că, pe lângă acţiunea comună de revenire la votul pe liste, PD-L încearcă să salveze ce mai poate din partidul lui Vadim, în speranţa unei alianţe postelectorale la vedere, care să guverneze România. Disperarea celor două partide, aflate tot mai mult în dizgraţia românilor, este atât de mare încât pare că nimic nu le mai poate opri din drumul lor. Deşi preşedintele României s-a arătat surprins de alianţa PD-L - PRM, catalogând-o drept anormală, noii aliaţi mizează şi pe sprijinul acestuia în demersul lor de blocare a votului uninominal.
			Domnul Adrian George Scutaru: Declaraţie politică: "Primul manual de istorie a comunismului" Deznădejde, suferinţă, violenţă fizică şi psihică, confuzie, imposibilitatea de a te apăra, victime...Toate acestea au fost până în 1989. După 1989... libertate, democraţie, stat de drept... am văzut cu ochii noştri cum aceste deziderate au devenit realitate. Am păşit spre o nouă etapă din evoluţia statului român de care aveam să ne bucurăm atât noi, cât şi copiii noştri. E trist totuşi că după atâţia ani ce s-au scurs de la revoluţie mai întâlnim oameni nostalgici ai vechiului regim care în afară de suferinţă, foamete şi deznădejde nu a reprezentat altceva pentru ei. Şi mai trist este faptul că aceşti oameni, prin împărtăşirea părerilor de bine cu privire la comunism, insuflă tinerilor care au avut norocul de a nu cunoaşte realităţile comuniste aceleaşi opinii. Felicit pe această cale iniţiativa de a introduce în curricula şcolară primul manual de comunism. Astfel, tinerele generaţii vor putea studia ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989 în mod obiectiv, lăsând la o parte părerile împărtăşite de către cei din jur. Nu se poate nega importanţa majoră pe care o are istoria în viaţa unei civilizaţii. Cu atât mai mult când avem de-a face cu o perioadă relativ recentă ale cărei consecinţe încă le mai resimţim. Îmi exprim încrederea ca acest manual, care în prezent se află la stadiul de proiect pilot, fiind studiat doar în câteva licee, să fie introdus în toate instituţiile de învăţământ preuniversitar din România. Asta pentru că tinerii trebuie să afle adevărul despre ceea ce a însemnat regimul totalitar, cum erau structurate şi organizate puterile, care era nivelul real de dezvoltare economică. Totodată, aceştia vor avea posibilitatea de a cunoaşte care sunt persoanele care l-au protejat, pe care le mai regăsim chiar şi în viaţa politică de azi, deşi s-au scurs aproape două decenii de la abolirea acestuia, şi care sunt persoanele care, chiar cu preţul propriei vieţi, s-au împotrivit regimului, contribuind astfel la renaşterea unor valori îngropate pentru o perioadă de 43 ani. Dacă la momentul actual un tânăr poate simpatiza un partid sau altul, poate opta pentru cariera pe care şi-o doreşte, are acces la informaţiile ce îl interesează, este tratat în mod corespunzător de către profesori la şcoală... este bine ca acest tânăr să ştie că niciunul dintre aceste lucruri nu exista în timpul regimului comunist şi să facă toate eforturile pentru a evita instalarea în funcţiile cele mai importante din administraţia românească a unor oameni cu înclinaţii totalitare.
			Domnul Iuliu Nosa: Declaraţie politică intitulată "Boc cerşeşte voturi călcând în străchini". Prin toate declaraţiile pe care le face, Emil Boc încearcă să mai urce puţin în sondaje. Şi este absolut normal atâta timp cât este consecvent în afirmaţii. Dar, declaraţiile sale nu fac decât să dovedească faptul că ultimele sondări ale opiniei publice, care au creat atât de multă bucurie democrat-liberalilor, nu sunt chiar credibile. Aşa cum am spus, preşedintele democraţilor, sesizând picajul iremediabil în care se află partidului pe care îl conduce ca locotenent destoinic al lui Băsescu, încearcă printr-o serie de declaraţii, cel puţin demagogice, să îndrepte lucrurile. Numai că nu prea mai reuşeşte. Românii s-au săturat de discursurile sale deşănţate, făcute cu vădită rea-credinţă, la adresa clasei politice, ca şi cum nu ar face parte şi el din aceeaşi clasă politică. Şi, pentru a-şi dovedi devotamentul faţă de Băsescu, că doar datorită lui este preşedintele PD-L, şi-a îndreptat atenţia şi declaraţiile demagogice asupra Parlamentului României, emblema democraţiei şi duşmanul declarat al preşedintelui ţării. După ce a criticat vehement propunerea PSD de modificare a Constituţiei României, în sensul eliminării oricărui fel de imunitate în cazul parlamentarilor miniştrilor şi preşedintelui, vine acum să afirme că Parlamentul nostru bicameral nu este eficient şi că cele două camere nu-şi justifică existenţa. Propunerea de modificare a Constituţiei în pragul campaniei electorale dovedeşte că PD-L este conştient că nu are oameni şi nici program de guvernare cu care să câştige alegerile şi să conducă România. PD-L pune astfel în aplicare încă un punct din planul stabilit împreună cu PRM, atât împotriva votului uninominal, cât şi în vederea blocării alegerilor. Consider că declaraţiile domnului Boc sunt şi periculoase şi pripite. Modificarea solicitată nu este de natură a duce la întărirea instituţiilor democratice. Bicameralismul este o tradiţie instituţională pentru România democratică, iar dacă nu-i place e treaba sa. Tot aşa nu-i place nici votul uninominal, dar ţipând cât poate de tare susţine că alţii vor să împiedice votul uninominal. Vrem să îl liniştim şi să îi spunem că PD-L şi aliatul său PRM nu vor putea scăpa de votul uninominal.
			Domnul Nati Meir: Declaraţie politică: "România trebuie să devină membru CERN" Voi căuta să prezint astăzi o declaraţie politică al cărui subiect este situaţia ruşinoasă în care se află România, vizavi de statutul de membru al Centrului European de Cercetare Nucleară - CERN. După cum bine ştiţi, acest proiect ştiinţific european a iniţiat de la înfiinţarea sa o serie de proiecte care au revoluţionat societatea şi aş da ca exemplu contribuţia adusă dezvoltării computerelor şi internetului, fapt care a dus la explozia informaţională. Doamnelor şi domnilor, România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene din 2007 şi este singurul stat al Uniunii Europene care nu face parte din CERN, deşi, încă de la începutul anilor '90, cercetătorii români participă la proiectele acestui organism ştiinţific. Până şi Bulgaria ne-a luat-o înainte, şi aceasta încă din 1999, iar o serie de alte state, şi dau ca exemplu Israelul şi Federaţia Rusă, au statutul de observator. Este adevărat că în 2002 s-a semnat Memorandumul de cooperare între Guvernul României şi CERN referitor la dezvoltarea viitoare a cooperării ştiinţifice şi tehnice în cadrul proiectelor de cercetare ale CERN, însă cred că trebuia făcut mai mult în acest sens. Amintesc faptul că Uniunea Europeană alocă României fonduri structurale, şi prin programul POS - CCE suntem obligaţi să alocăm cercetării fonduri care au ca scop reducerea decalajului economic. Astfel, UE consideră cercetarea un factor important pentru dezvoltarea economică şi socială a României. Doamnelor şi domnilor, Este ruşinos ca în faţa sediului CERN să nu se afle şi drapelul României, este păcat că cercetătorii români care lucrează în cadrul CERN să fie angajaţi pentru alte ţări ale UE şi să nu reprezinte acolo România. Trebuie, de asemenea, să menţionez care sunt drepturile şi avantajele dacă România ar fi membră CERN. Cel mai important, cetăţenii români ar putea deveni angajaţi ai CERN, fie ca cercetători, fie ca postdoctoranzi sau doctoranzi, sau ar putea participa la cursuri de perfecţionare şi şcoli de vară. Românii ar putea, de asemenea, să folosească tehnologie de ultimă generaţie în cercetarea lor, instruindu-se astfel şi aducând tehnica în ţară, atât în mediul academic, cât şi în industrie. Cheia creşterii economice, pe lângă mediul economic şi nevoia banilor, este existenţa specialiştilor. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este momentul ca şi Guvernul României să înceapă de urgenţă demersurile pentru ca România să devină membru cu drepturi depline în cadrul acestui important organism ştiinţific.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Trei motive pentru care Stolojan nu va fi premier" Am aflat şi eu, la fel ca şi dumneavoastră, anunţul făcut pe malul piscinei unui hotel de pe litoral, conform căruia Theodor Stolojan se vrea prim-ministru. Am ştiut, ca toată lumea, că celebrul anunţ făcut în slip se va finaliza cu nominalizarea, într-o mare de aplaudaci portocalii, a fostului preşedinte liberal pentru o iluzorie funcţie de prim-ministru. Neîncercând să mă erijez în postura de analist, dar trăind cu intensitate majoritatea momentelor politice din 1990 încoace, am să dau câteva motive clare pentru care Theodor Stolojan nu va fi prim-ministru al României, chiar şi în cazul neverosimil în care PD-L va putea face singur guvern. În primul rând, Theodor Stolojan este mincinos şi trădător. Mincinos, pentru că a minţit oamenii şi partidul pe care îl conducea că este bolnav, iar acum se dovedeşte că domnia sa nu avea nimic. Şi trădător, pentru că a încercat să-i ofere pe tavă comunistului Traian Băsescu singurul partid istoric care mai contează în România, Partidul Naţional Liberal. În al doilea rând, Theodor Stolojan a pierdut contactul cu realităţile României. Ultimul an şi l-a petrecut la Bruxelles, iar în ultimii patru s-a ocupat de combinaţii politice care să îi servească amicului său, Traian Băsescu. În al treilea rând, devine o mare problemă internă pentru PD-L, un partid cu atâţia aspiranţi la ciolan, să aibă un prim-ministru provenit de la duşmanul de clasă: PNL. Emil Boc a uitat de Cluj, pe unde mai trece doar sâmbăta, în vizită, şi s-a mutat la Bucureşti pentru a-i demonstra şefului Traian că merită să rămână preşedinte de partid prezidenţial. Lupta de clasă în PD-L va atinge în curând cote de neimaginat, ca dovadă stă şi valul de demisii ale liderilor locali portocalii. Pe Theodor Stolojan l-am respectat, pe vremea când părea că are coloană vertebrală. Nu l-am simţit niciodată un lider adevărat, ci mai mult ca pe un politician lipsit de vlagă, uşor de manipulat şi incapabil de coerenţă. Sincer, ce văd la PD-L îmi miroase a mare păcăleală. Fiind un partid în derivă, ne putem aştepta la orice. De ce nu, la încă o scenă lacrimogenă cu Theodor Stolojan şi Emil Boc în rolurile principale, de această dată... Traian Băsescu va fi în spate, el va semna regia.
			Domnul Traian Constantin Igaş: "Agricultura: o cutie a Pandorei în care n-a rămas decât speranţa" A vorbi în aceste zile despre problemele agriculturii româneşti, e ca şi când ai deschide Cutia Pandorei, din care nu se ştie câte probleme vor ieşi şi în care, din "grija" unora, n-a mai rămas decât speranţa. Problemele agriculturii sunt din ce în ce mai multe şi mai grave. Nu sunt eu cel care afirmă acest lucru. Este suficient să stai de vorbă cu producătorii agricoli din două, trei comunităţi, pentru a ajunge să-ţi formezi această opinie. Ce este mai grav e faptul că aceste probleme nu sunt rezolvate, iar cei care au cel mai mult de suferit sunt agricultorii, fermierii sau mici producătorii, ţăranii, dacă aşa vreţi să-i denumim. Dacă vreţi să ascultaţi problemele oamenilor din mediul rural, vă veţi da seama de multitudinea lor. Vă veţi da seama că singura cale de subzistenţă a unei mari părţi a populaţiei din mediul rural este agricultura. Situaţia actuală, însă, a acestei agriculturi, riscă să "omoare" încet, dar sigur aceşti producători. Deja, în multe localităţi din judeţul Arad, agricultorii sunt foarte nemulţumiţi de subvenţiile care se acordă pentru litrul de motorină. Mai bine zis, nemulţumiţi de neacordarea acestor subvenţii. Înfiinţarea culturilor de toamnă riscă să fie compromisă din lipsa acestor subvenţii, care pentru mulţi dintre ţărani sunt adevărate guri de oxigen. Guvernul lipseşte însă voit aceşti ţărani de această resuscitare, multe din localităţile judeţului Arad neprimind niciun ban pentru motorină. Hotărârile cu care Guvernul iese în faţă se contrazic între ele, în ce priveşte subvenţia pe motorină. Dacă în Arad se cultivă aproximativ 100 000 de hectare, până în prezent s-au primit subvenţii pentru doar 38.137 de hectare. Unde sunt oare toate celelalte fonduri care să acopere suprafeţele ce vor rămâne nelucrate? Mergem mai departe, mai plecăm puţin urechea la durerile oamenilor şi aflăm că Guvernul nu mai acordă subvenţii nici pentru sămânţa certificată. Cum să-şi procure sărmanul agricultor din satele arădene sămânţă certificată fără un sprijin din partea mai marilor Guvernului? Nu va putea. Şi va fi nevoit din nou să folosească o sămânţă simplă, necertificată, pe care o procură mai uşor, mai ieftin dar care nu-i va da nicio productivitate şi vom ajunge din nou să constatăm că agricultura în satele noastre nu aduce niciun venit celor care vor să facă agricultură. Că agricultura nu este rentabilă pentru ţăranul român. Nu este dacă nu o sprijinim. Nici nu are cum să fie. Mai facem un pas. Mai ascultăm o durere. Un plâns. Oamenii nu au unde să-şi depoziteze produsele. Nici pentru această problemă Guvernul nu a venit cu o soluţie. Ţăranii sunt nevoiţi să-şi ţină produsele acasă. Nu le pot comercializa pentru că preţurile sunt mici şi nu obţin niciun profit. Nu au unde să le depoziteze, rămân cu ele în podurile caselor văzând cu ochii cum se degradează. Nu există durere mai mare pentru ţăranul nostru decât să-şi vadă recoltele compromise, să-şi vadă sudoarea lunilor de zile de muncă depusă degeaba. Dacă ne mai gândim şi la repararea sau înlocuirea infrastructurii din domeniul irigaţiilor, ne dăm seama că vom rămâne neputincioşi în faţa secetelor ce au început să ne afecteze suprafeţe din ce în ce mai mari de teren. Suprafeţele irigate devin din ce în ce mai mici şi nici pentru aceste probleme nu vedem a se asigura fonduri. Pentru ce alocăm atunci fonduri? Pentru campanii electorale ce bat la uşă, în care cei ce ne guvernează nu au ce să prezinte ţăranilor? Ne place însă să spunem că România este o ţară cu un mare potenţial agricol. România trebuie să recâştige acel potenţial agricol pe care l-a avut cu mulţi ani în urmă. În prezent, mulţumită unor guvernanţi cu multe funcţii, agricultura românească nu mai are acel potenţial. Am ajuns noi (mari producători agricoli) să importăm grâu, noi, cândva, grânarul Europei. Am ajuns să importăm roşii, mere, carne de porc, când aveam atâtea ferme de porci. Şi vreau să mă opresc aici, nu vreau să mai continuu. Pot să spun doar: "Durere, numele tău e agricultura".
			Domnul Traian Constantin Igaş: «Instituţiile Aradului "furate" de Timişoara!» Aradul, mă refer cu prioritate la municipiul Arad, este unul dintre oraşele ţării care a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare recunoscută nu numai de noi, arădenii, ci îmi place să spun că şi de conducerile altor oraşe din ţară. A reuşit să depăşească mult mai multe oraşe din ţară, oraşe mai mari chiar decât este Aradul, prin numărul investitorilor pe care i-a atras în oraş. Chiar şi oraşul vecin Timişoara, unul mai mare decât e Aradul şi cu care mai mereu ne aflam într-o competiţie, nu altfel decât benefică, a fost depăşit din punctul de vedere al investitorilor atraşi. Cu toate acestea, Aradul a avut mai mereu de pierdut în faţa Timişoarei, fiind defavorizat în mod voit. Mă refer aici la mutarea mai multor instituţii de la Arad către Timişoara printr-o subordonare a lor. Acest lucru s-a întâmplat cu serviciul de poştă, de metrologie, cel al CFR-ului, de mediu, care au fost trecute în subordinea celor din Timişoara. Acelaşi lucru se pare că se va întâmpla cu o altă instituţie arădeană foarte importantă, cea a Direcţiei Finanţelor Publice, care, din ce s-a aflat până în prezent, va fi şi ea trecută sub conducerea celor din Timişoara. Aradul, arădenii, mai bine zis, vor fi astfel prejudiciaţi de una dintre cele mai importante instituţii. Banii arădenilor, oameni foarte conştiincioşi din fire, care-şi plătesc toate taxele şi impozitele către stat, vor fi astfel colectaţi la Timişoara în loc să rămână ai arădenilor, rezolvând cu ajutorul lor mai multe probleme. E limpede pentru oricine că o astfel de măsură e departe de a fi considerată una care să conducă spre acea descentralizare despre care Guvernului Tăriceanu îi place să vorbească de foarte mult timp. Din păcate sunt doar vorbe, mai puţin fapte. Mai mult, această măsură nu e nimic altceva decât o centralizare forţată în favoarea unor oraşe care au altă culoare politică decât cea care susţine guvernarea PNL. Unde sunt atunci interesele cetăţeanului, care ar trebui să primeze? Aradul s-a dezvoltat foarte mult şi asta datorită oamenilor care s-au aflat în conducerea administrativă a municipiului Arad. Lucrurile nu se opresc însă aici. Din ceea ce se doreşte reiese că o altă instituţie arădeană îi va urma celei a Finanţelor Publice Arad. Este vorba de Garda Financiară, care şi ea va deveni un birou subordonat celui din Timişoara, având aceeaşi soartă cu cea a Finanţelor. Arădenii vor ca banii lor să rămână la Arad, în sprijinul arădenilor. Vrem să scăpăm de acea centralizare care direcţionează banii ba spre capitală, aşa cum s-a întâmplat prea mult timp, ba spre oraşe vecine precum Timişoara. E timpul ca descentralizarea să fie pusă în practică, nu doar pe hârtie. E timpul ca centralizarea să iasă din vocabularul celor de la guvernare şi sperăm ca instituţiile Aradului să rămână ale arădenilor.
			Domnul Traian Constantin Igaş: "Despre alfabetizare în anul 2008" Mi-am propus astăzi să abordez în faţa dumneavoastră un subiect pe care prea puţini, zic eu, l-au luat în considerare. A vorbi astăzi despre alfabetizare, veţi spune poate mulţi dintre dumneavoastră, e nerelevant, atâta timp cât domnul ministrul Adomniţei se laudă cu cele mai bune rezultate obţinute vreodată la examenul de bacalaureat. A vorbi astăzi despre alfabetizare, veţi spune, este irelevant, când avem astăzi probleme mai grave de dezbătut, cum ar fi cele legate de următoarele alegeri parlamentare şi campania electorală ce va urma. Cu toate acestea, întrucât chiar dacă astăzi nu simţim încă afectele abandonului şcolar, de exemplu, cu siguranţă efectele lui se vor simţi foarte curând. Mi-am propus să abordez acest subiect şi datorită faptului că ieri, 8 septembrie, am sărbătorit sau ar fi trebuit să marcăm cel puţin, Ziua Internaţională a Alfabetizării, zi ce este marcată pe plan mondial încă din anul 1966, la iniţiativa Congresului Mondial pentru Lichidarea Analfabetismului, desfăşurat la Teheran, în septembrie 1965. Dacă aruncăm o privire asupra situaţiei de la nivel mondial, cifrele ajung să ne îngrozească. Peste 77 de milioane de copii nu au acces la nicio instituţie de învăţământ. Motivele: gradul ridicat al sărăciei care s-a instalat în anumite state şi conflictele armate care, iată, au consecinţe asupra copiilor, cele mai nevinovate dintre făpturi. Deşi guvernele celor mai bogate naţiuni au promis că până în 2015 vor strânge fonduri pentru ca toţi copiii să meargă la şcoala elementară, datele oficiale ne arată că lucrurile nu stau tocmai aşa. În statele implicate în conflicte armate, copiii au rămas şi continuă să rămână analfabeţi. Dar să lăsăm însă statele în care există aceste conflicte armate şi să privim puţin şi în ograda noastră. Nu avem conflicte armate, mulţumim lui Dumnezeu, dar realitatea nu se prezintă deloc bine nici la noi. Din statistici aflăm că depăşim cifra de 500 000 de analfabeţi. N-aş putea să spun că sunt doar copii, deoarece mulţi dintre aceştia au depăşit vârsta la care mai putem spune că sunt copii. Într-o ţară membră a Uniunii Europene, există încă copii şi tineri care habar nu au ce înseamnă să ştii şi să poţi citi, scrie sau socoti. Sunt convins însă că aceste statistici sunt departe de realitate. De la an la an, numărul celor care abandonează şcoala este din ce în ce mai mare. Tot în creştere este şi numărul părinţilor care nu-şi permit să trimită copiii la şcoală. Şi toate acestea într-o ţară în care învăţământul este obligatoriu dar şi gratuit. Mulţi dintre părinţi preferă să-şi trimită copiii la muncă sau, şi mai rău, pe cei mici chiar să şi cerşească, lipsindu-i în acest fel de drepturile pe care le au şi închizându-le astfel viitorul. Încă abandonul şcolar rămâne o problemă pentru care nu se găsesc soluţii. Un număr din ce în ce mai mare de copii abandonează şcoala după terminarea clasei a VIII-a. Veniturile mult prea mici ale familiei îi determină pe părinţi să-i trimită la muncă. Elevii renunţă la şcoală, însă de foarte multe ori plecarea de acasă este asociată cu fenomene sociale ca: tâlhăria, hoţia sau prostituţia. Procentul copiilor analfabeţi este mai ridicat în mediul rural decât cel urban. Factorii care îngreunează accesul la educaţie sunt comunităţile izolate, distanţele foarte mari între şcoală şi domiciliu, lipsa posibilităţilor de transport sau chiar lipsa dotărilor din şcoli în care copiii n-au cu ce să se încălzească, nu au puncte sanitare în interiorul şcolii, nu au material didactic. Există încă şcoli în care mobilierul din sălile de clasă depăşeşte vârsta de 50 de ani. Există încă şcoli în care orele de geografie şi istorie se ţin cu hărţi făcute în era socialistă, în care numele ţării noastre este cel de Republica Socialistă România. Nici rapoartele Comisiei Europene nu ne prezintă în imagini lăudabile. România este ţara cu cei mai mulţi proşti adolescenţi din Uniunea Europeană. Mai bine de jumătate dintre tinerii de 15 ani întâmpină mari dificultăţi în a citi şi a interpreta un text, se arată într-un raport al Comisiei. Cu toate acestea, însă, tinerii noştri care abandonează şcoala, care nu ştiu citi, au cele mai performante telefoane mobile, ca să dau doar un singur exemplu. Cum vă explicaţi acest fenomen, domnule ministru? În faţa acestor rapoarte, întâiul mergător al învăţământului, cum bine îl numea presa pe ministrul Adomniţei, afirmă că avem cei mai deştepţi tineri din Europa şi încă vreo două continente. N-ar trebui să ne mire aceste rapoarte, dacă chiar acest "înainte mergător" al învăţământului s-a cam încurcat în tainele limbii române. Şi nu de puţine ori. Rămân la părerea că aceste probleme nu sunt deloc minore. Rămân la părerea că ar trebui analizate mult mai atent cauzele pentru a putea diminua efectele. Iar acest lucru nu se poate realiza fără măsuri foarte bine gândite. Şi asta pentru a preveni un fenomen care peste câţiva ani ne va îngrozi şi pe noi şi Europa.
			Domnul Traian Constantin Igaş: "Cât vor mai suferi cetăţenii din cauza unor guvernanţi indolenţi?" O veche şi înţeleaptă zicală românească spune că "omul harnic îşi face vara sanie şi iarna gard". Pe bună dreptate deci, cred că este normal ca încă din timp să ne gândim la zilele şi nopţile mai grele care ne aşteaptă odată cu intrarea în anotimpul rece. La fel de normal ar fi, cred, ca şi Guvernul să se gândească încă de pe acum la perioada mai grea prin care va trece populaţia nu peste mult timp. Altele sunt însă preocupările acestui Guvern. Spun acest lucru deoarece a trecut deja mult timp, mai bine de un an de zile, de când Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu mai respectă obligaţiile ce-i revin conform Ordonanţei nr.36/2006. Ce prevede această ordonanţă? E foarte limpede: 45% din valoarea preţului combustibilului utilizat în centralele de termoficare să fie acoperit de la bugetul de stat. Ştim foarte bine că preţul acestui combustibil a crescut şi din "grija" guvernanţilor, la un aşa nivel, încât acesta este foarte greu de suportat de către populaţie. În această situaţie se află şi municipiul Arad. Din cauza indolenţei guvernanţilor, arădenii racordaţi la sistemul central de termoficare riscă să rămână fără încălzire centrală la iarnă. Guvernul nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind subvenţionarea energiei termice. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu a plătit sumele restante către administraţiile locale, inclusiv către Arad. Sunt restanţe la plata furnizorilor şi mai trebuie să se facă achiziţii pentru combustibilul necesar încălzirii. Să nu ne amăgim cu canicula de acum, iar mai târziu să auzim declaraţii de genul: "am fost surprinşi de iarnă!" La nivelul municipiului Arad, pentru anul 2008, care încă nu s-a încheiat, pierderile sunt de peste 60 de miliarde ROL, rezultate din neplata acestor bani. Toată povara cade în sarcina administraţiilor locale. În cazul nostru, cea arădeană. După ce Guvernul ne-a luat taxa notarială, Aradul a pierdut 70 de miliarde de ROL. Apoi, de la taxa de timbru, Aradul a mai pierdut 50 de miliarde de ROL, iar acum mai pierdem 60 de miliarde de ROL, pentru că actualul Guvern nu este capabil să ducă la îndeplinire prevederile unei ordonanţe, precum şi responsabilităţile pe care le are în faţa cetăţenilor. Aradul a pierdut în total, pe anul 2008, 180 de miliarde de lei vechi, pe care în loc să-i avem acum în cont, îi avem în minus.
			Domnul Radu Lambrino: "Abuzurile şi afacerile Primăriei Timişoara în domeniul construcţiilor de imobile" Chiar în aceste zile a fost finalizată o primă parte a muncii Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România, o comisie formată din specialişti şi experţi de renume în domeniu şi fără o implicare sau parti-pris politic. Documentul elaborat de Comisie în această primă fază este intitulat "Măsuri prioritare de protecţie - O ilustrare a stării de fapt" şi constituie un semnal de alarmă disperat pentru salvarea patrimoniului indiferent de natura acestuia. În ceea ce priveşte patrimoniul construit, documentul atrage atenţia asupra diferitelor lacune în reglementările problematicii patrimoniului, dar şi asupra diverselor practici de încălcare a legislaţiei în vigoare. Ceea ce se întâmplă însă în Timişoara depăşeşte în pesimism concluziile acestei Comisii şi spun aceasta deoarece la Timişoara cele mai mari abuzuri sunt comise chiar de instituţia care ar fi trebuit să vegheze la conservarea patrimoniului şi a specificului atât de apreciat al acestui oraş, şi anume Primăria, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timişoara. Nu este prima dată când atrag atenţia asupra distrugerii iremediabile a patrimoniului oraşului, fie că e vorba de clădirile din centru a căror faţadă este distrusă de noii proprietari, fie că e vorba de aspectul unor străzi întregi care sunt îngropate în betoane în folosul unor afaceri cu locuri de parcare, fie că e vorba de apariţia unor clădiri de birouri în zone cu un cu totul alt specific. Astăzi voi atrage atenţia asupra unui alt aspect, la fel de important. Este vorba de interesele şi ilegalităţile care se ascund în spatele distrugerii unor întregi zone tradiţionale rezidenţiale de imobile familiale prin acordarea abuzivă şi preferenţială a unor autorizaţii de construcţie de imobile de tip bloc. Probabil că mai puţină lume ştie faptul că în Timişoara o parte consistentă a populaţiei locuieşte în zone rezidenţiale de tip case, existând cartiere întregi, precum Cartierul Elisabetin, în care regimul general de înălţime şi ţesătura străzilor au o valoare istorică aparte. Nu este vorba aşadar de noile cartiere rezidenţiale sau aşa-numitele cartiere de vile, ci de zone rezidenţiale tradiţionale în care regimul de înălţime este de obicei de P sau P+M. Problema este că în aceste cartiere au început să apară şantiere din care se înalţă blocuri cu 2, 3 sau mai multe niveluri, situaţie din care, dincolo de distrugerea definitivă a specificului zonei, rezultă modificarea radicală a calităţii vieţii celor care deja locuiau în acele cartiere. Străzile înguste ce nu permit preluarea unui flux atât de mare de maşini, intimitatea curţilor violată de ferestrele blocurilor care dau înspre vecini, reducerea spaţiilor verzi - iată doar câteva din consecinţele unei politici publice dezastruoase a actualei administraţii locale din Timişoara. Despre abuzurile legate de aprobarea unor astfel de proiecte nu voi insista aici, ci în cadrul discuţiilor pe care le voi iniţia pe această temă în calitate de vicepreşedinte la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. Iată însă doar câteva titluri de articole din presa locală referitoare la acest subiect: "Locuitorii de case se opun construcţiei de blocuri în cartierele lor", "Culmea afacerilor imobiliare: Trei instituţii lucrează legal ca să rezulte ceva ilegal", "Afacerea HCL 140", "De la primarul Ciuhandu pentru patronul Ciuhandu junior - o hotărâre de consiliu local". Voi reveni pe această temă pe măsură ce instituţiile abilitate vor acţiona în această privinţă în urma sesizărilor pe care le voi face.
			Domnul Marius Rogin: "Salvarea unui sistem de sănătate bolnav" S-a spus de foarte multe ori că sistemul de sănătate medical românesc a ajuns într-o stare atât de gravă, încât a ajuns să fie comparat cu o moarte clinică. În aceste zile nu cred că exagerăm cu nimic dacă spunem că această comparaţie este foarte aproape de realitate. În această vacanţă parlamentară, dar nu numai, am aflat atât de multe cazuri grave despre ceea ce se petrece în sistemul medical românesc, încât am ajuns să ne îngrozim. Aflăm despre medici care încurcă pacienţii şi nu numai că-i încurcă, dar îi mai şi operează de afecţiuni pe care nu le au. Aflăm despre copii care decedează în spitale în condiţii suspecte, despre cadre medicale care pleacă într-un număr din ce în ce mai mare spre spitalele mai multor ţări din Uniunea Europeană, despre spitale care nu au bani nici pentru medicamentele şi hrana pacienţilor şi multe alte probleme foarte grave. Sunt de părere că pentru asigurarea unui sistem de sănătate eficient ar trebui să conlucreze mai multe instituţii. Începând de la autorităţile centrale: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisiile pentru sănătate ale celor două Camere parlamentare, până la cele locale: administraţii locale, casele de asigurări de sănătate, organizaţii ale medicilor şi chiar furnizorii de medicamente. În prezent, criza din sistemul de sănătate românesc cunoaşte trei dimensiuni majore: reforma sistemului serviciilor de sănătate, reforma unităţilor sanitare şi, nu în ultimul rând, criza medicamentelor. Zilnic aflăm despre spitale în care nu sunt respectate nici cele mai mici reguli de igienă şi curăţenie. Serviciile de care beneficiază bolnavii în spitale lasă foarte mult de dorit, din partea unor medici, asistente sau infirmiere nemulţumite de nivelul de salarizare la care se raportează. Aflăm despre spitale în care bolnavii trebuie să-şi aducă de acasă medicamentele sau să le plătească din buzunarul propriu. Iar veştile rele nu se opresc aici. Mare parte din populaţia României suferă de diabet, din ce în ce mai mulţi sunt bolnavii de cancer, un procent foarte ridicat este şi cel al bolnavilor cardiaci, fără să mai spunem că românii nu fac aproape deloc sport şi se hrănesc necorespunzător. Nici n-au altă alternativă, în situaţia în care veniturile lor nu reuşesc să acopere un trai minim de decenţă. Degradarea accelerată a sistemului de sănătate se datorează în bună parte unei lipse cronice de fonduri, unei proaste salarizări a personalului medical, bazei medicale necorespunzătoare, dublate de un management defectuos, toate acestea contribuind în mod decisiv la degradarea sistemului medical românesc. Sănătatea rămâne un domeniu în care trebuiesc luate măsuri de urgenţă. Fără măsuri care să determine păstrarea personalului medical în ţară, riscăm să importăm până şi cadre medicale din China şi mână de lucru ieftină. Trebuie să facem faţă fenomenului de îmbătrânire a populaţiei, unul dintre fenomenele care ameninţă societatea, dar acestea sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă actualul sistem de sănătate românesc. Problemele sunt însă mult mai complexe, mult mai numeroase, însă pentru a le rezolva avem nevoie de oameni competenţi şi de specialişti în domeniul medical. Ne-am săturat de ingineri puşi să facă învăţământ, de contabili puşi să facă medicină, de oameni care nu au nicio tangenţă cu funcţiile pe care le ocupă şi cred că acest lucru trebuie să ia sfârşit. Nu cred că ne mai putem permite acest lux. Nu în aceste situaţii.
			Domnul Marius Rogin: "Gânduri de bine pentru pompierii români" Am să încep astăzi această declaraţie politică, redându-vă câteva cuvinte: "Luaţi-ne şi pe noi, nu ne lăsaţi în cazarmă, ca pe nişte nevrednici, căci dacă acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun război, noi vrem să murim cu fraţii noştri". Cuvintele aparţin pompierilor militari care în 1848 erau parte a Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu şi care vroiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi fiind de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. În urmă cu 160 de ani, în timpul Revoluţiei Paşoptiste, 164 de pompieri militari au făcut sacrificiul suprem pentru un eveniment fără de care nu s-ar fi putut concepe crearea României moderne. Paşoptiştii au trăit atât de intens sentimentul românesc al fiinţei, încât lor le datorăm totul pentru existenţa României moderne. Ziua rămâne în istoria noastră ca zi în care s-a desfăşurat Bătălia din Dealul Spirii, zi în care comemorăm pompierii căzuţi la datorie şi în care noi, generaţiile care venim din urmă, îi sărbătorim pe toţi cei care se dedică acestei meserii. Ceea ce au dovedit pompierii militari în 1848: vitejie, curaj şi dibăcie în rezolvarea situaţiilor problemă, capacitate de rezistenţă şi spirit de sacrificiu, nu sunt nimic altceva decât atuurile care şi astăzi îi caracterizează şi le fac cinste. În paginile manualelor de istorie, nu a rămas doar acest eveniment care să ne amintească de ei. Regăsim intervenţiile pompierilor militari şi în alte momente cheie ale devenirii noastre: momentul Războiului de Independenţă de la 1877, când ostaşii pompieri constituiţi în baterii de artilerie teritorială sau în coloane de transport muniţii au contribuit la recâştigarea suveranităţii României; momentele de cumpănă ale făuririi Statului Naţional Unitar Român, de la 1 Decembrie 1918, când la retragerea armatei române în Moldova, corpul pompierilor a rămas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinind în grele condiţii misiunea de apărare a vieţii oamenilor şi bunurilor împotriva inundaţiilor; momentul celui de-al doilea război mondial când companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declanşate de bombardamentele inamice în Valea Prahovei, Bucureşti sau alte localităţi ale ţării. Chiar dacă Ziua pompierului am sărbătorit-o zilele trecute, gândul nostru se îndreaptă totuşi spre cei care slujesc această meserie cu atâta devotament şi seriozitate.
			Domnul Petru Călian: "Lucrările pentru Autostrada Transilvania se desfăşoară în ritm de melc" Proiectul "Autostrada Transilvania", reprezentând o autostradă cu patru benzi, cu o lungime de 415 km, ce porneşte din centrul României, de la nord-vest de Braşov, ajungând la Oradea, la graniţa cu Ungaria, este un adevărat motor economic în dezvoltarea României. Autostrada Transilvania trebuia ca până la data de 1 mai 2008 să prezinte 60 de km, însă acum se pune problema dacă se vor termina abia 25 de km până în noiembrie 2008. Centura Vâlcele-Apahida trebuia să fie gata până în octombrie, însă acest lucru se pare că nu va fi posibil anul acesta. Nefinanţările, exproprierile inutile, proasta politică de infrastructură promovată de Guvernul Tăriceanu, nerespectarea contractului negociat între Guvernul Român şi Compania Bechtel, tergiversarea lucrărilor în propriul beneficiu de către Bechtel precum şi gestionarea deficitară a bugetului de către compania americană sunt câteva dintre variabilele care au dus la involuţia acestui măreţ proiect de infrastructură. În calitate de deputat clujean nu pot să tolerez o asemenea politică de infrastructură promovată de Guvernul Tăriceanu şi lipsa de seriozitate de care dă dovadă firma americană. Incoerenţa primilor 5 km de asfalt turnaţi pe autostrada transilvană, sectorul 2B, Gilău-Câmpia Turzii, aflându-se între localităţile Turda şi Luna, denotă strategia ruşinoasă a unei campanii. Lipsa de seriozitate a companiei Bechtel a dus la exproprieri inutile a zeci de hectare de teren pentru care statul roman a plătit milioane de euro. Clauzele lacunare ale contractului încheiat cu firma americană permite acesteia modificarea proiectelor ori de câte ori doreşte. Astfel, s-a ajuns la câte 4-5 modificări ale traseului autostrăzii, fără nicio justificare, CNADNR rămânând pe cap cu terenuri inutile. Firma americană Bechtel îşi bate joc de noi. Ajustările aduse proiectului în perioada 2004-2008 de către Bechtel au dus la modificarea a 4.224 de documentaţii cadastrale, adică a unei treimi din totalul acestora. Pe lângă banii aruncaţi degeaba pe terenuri inutile, CNADNR a fost obligat să plătească suplimentar firma de avocatură pentru toate modificările cerute de Bechtel. În pofida tuturor eforturilor depuse pentru bunul mers al lucrărilor, compania americană invocă imposibilitatea predării la sfârşitul acestui an a celor 27 de km de autostradă la care s-a angajat. Consider necesară acţiunea de renegociere a contractului cu firma Bechtel, deoarece statul ar trebui să fie principalul responsabil cu impunerea punctelor de începere a lucrărilor, pentru a se evita tergiversarea proiectelor de către compania americană. Este nevoie de o echipă serioasă pentru supravegherea lucrărilor la Autostrada Transilvania, deoarece la ora actuală se înregistrează o evoluţie de 89 de metri pe lună şi o insuficienţă permanentă a banilor pentru acest proiect, deşi au fost alocaţi, cel puţin pe anul 2008, 400 de milioane de euro "
			Domnul Costică Macaleţi: "În România europeană, doar jumătate din populaţie are acces la apa curentă" Declaraţia mea politică de azi se referă la o problemă cu care se confruntă jumătate din populaţia României: accesul la apa curentă. Conform statisticilor oficiale, date publicităţii de Institutul Naţional de Statistică, sistemul public de alimentare cu apă deservea, în 2007, doar 10,6 milioane de români. Asta în condiţiile în care populaţia rurală se zbate în condiţii din ce în ce mai vitrege de existenţă. Regiunea cu reţeaua de apă cea mai dezvoltată este Bucureşti-Ilfov, unde aproape 80% dintre gospodării au apă curentă. Aceasta este urmată de regiunea sud-est, cu o pondere de 56,6% a celor racordaţi la reţea. În nord-est, doar 35% din populaţie are acces la reţelele publice de alimentare cu apă, iar în Oltenia 38,4% din gospodării au apă curentă. Aşadar, reprezint în Parlament un judeţ situat în cea mai dezavantajată zonă din punct de vedere al accesului la apa curentă. Şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că botoşănenilor nu le este deloc uşor. Apa se scoate încă manual din fântâni (desigur, acolo unde mai sunt sau nu au secat deja) şi este transportată rudimentar până în gospodăria ţăranului. Este foarte real şi că există bani europeni pentru dezvoltarea infrastructurii în această direcţie. Dar, din nefericire, Guvernul nu mediatizează corespunzător aceste oportunităţi şi nu oferă sprijin concret comunităţilor pentru a le ajuta să îşi întemeieze condiţiile pentru un trai civilizat. Şi, în tot acest timp, bani europeni, ce însumează, se pare, peste 2 miliarde de euro prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, zac nefolosiţi. Guvernanţii nici nu au de ce să se îngrijoreze. Ei niciodată nu vor căra apa cu găleata la 5 dimineaţa, câte 2 kilometri pentru a pregăti masa copiilor sau a spăla haine. Şi asta pentru că nu avem o guvernare în interesul cetăţenilor ci o guvernare de dreapta, care funcţionează după principiul care pe care. Şi în aceste condiţii, ţăranii români sunt lăsaţi să sufere pentru că nu sunt "adaptaţi". Cer, pe această cale, Guvernului României să se implice mai activ în sprijinirea dorinţei fireşti a românilor la un trai civilizat într-o Românie europeană.
			Domnul Liviu Bogdan Ciucă: "În România nu există servicii sociale" Aduc în discuţie, pentru a nu ştiu câta oară, un subiect care mă frământă şi care creează mari probleme şi dezavantaje unei mari categorii de persoane, este vorba despre persoanele cu handicap, bătrâni şi copii. O realitate cruntă ne loveşte în acest moment, jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situaţia este şi mai tragică, 50-55% din populaţie, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni şi copii abandonaţi prin plecarea părinţilor din ţară. Pe de altă parte, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanţează, decât în mică măsură, programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanţarea de la bugetul de stat ajunge, în Uniunea Europeană, la 20%, în România, media este de doar 4-5%. Lipsa finanţării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimţită de organizaţii, cu cât mulţi finanţatori internaţionali trebuie să se retragă din România, având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public, cât şi statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani, se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistenţă socială către servicii sociale primare centrate pe prevenţie, identificarea nevoilor sociale, limitarea situaţiilor de risc. Este necesară realizarea unei cercetări de teren, care are drept scop final realizarea unei hărţi a serviciilor sociale din România, elaborarea Strategiei naţionale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate, care să cuprindă suport şi asistenţă pentru menţinerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităţilor persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerenţă internă a sistemului de proceduri; corelarea şi coordonarea agenţiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea, pe scară largă, a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanţi, agenţii de licenţiere etc.); formarea specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii şi proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management şi monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi, în definirea politicilor şi implementarea programelor de reformă.
			Domnul Liviu Bogdan Ciucă: "Despre malpraxis..." Ministerul Sănătăţii Publice a iniţiat cu puţin timp în urmă un proiect de act normativ de modificare a Legii malpraxisului, care a fost supus dezbaterii publice pe site-ul ministerului şi asupra căruia aş dori să fac câteva comentarii. Noţiunea de malpraxis este în mare parte străină pacientului român, încât sute de erori medicale trec fără a fi pedepsite sau făcute publice, doar mass-media mai aduce în discuţie erorile cadrelor medicale, dar se pare că e un glas surd care nu ajunge la urechile ministerului. Pacientul român nu îşi cunoaşte drepturile şi după 18 ani de la Revoluţie, încă ne mai sunt ascunse hibele sistemului sanitar românesc. Medicamentele sunt tot mai scumpe, compensatele sunt limitate, condiţiile din spitale abia se dezmorţesc spre modernizare, sunt câteva din problemele pe care cetăţeanul român nu le contestă şi le acceptă în speranţa unei vindecări. Însă, de cele mai multe ori, el iese dintr-o instituţie spitalicească cu alte afecţiuni decât cele pe care le avea când a fost internat şi cum să reclame medicul de malpraxis, dacă el nu ştie că are acest drept. Dintre cei puţini care îşi cunosc drepturile, nici ei nu apelează la Comisia de malpraxis, deoarece legislaţia îi descurajează prin practicarea unor sume exorbitante pentru un denunţ. Procedurile anevoioase şi taxele mari sunt barierele de pe drumul spre Comisia de malpraxis. De exemplu, o taxă pentru expertiză costă între 3000 şi 4000 de lei. O altă lacună legislativă este aceea că în România nu există o reglementare sau un ghid după care să poată fi cercetată eroarea medicală. Îmi pun întrebarea: ce instituţie protejează pacientul român de practicile de malpraxis ale unui medic? Sistemul medical românesc are nevoie urgentă de un program real de protejare a pacienţilor şi de o legislaţie clară pentru denunţarea erorilor medicale. Susţinem promovarea drepturilor pacientului român, prin promovarea unor norme şi a unor ghiduri de către Ministrul Sănătăţii Publice, dorim eficientizarea şi modernizarea sistemului sanitar şi responsabilizarea medicilor în îndeplinirea cu profesionalism a actului medical.
			Domnul Gheorghe Chiper: "Majorarea pensiilor - între intrigi şi rele intenţii" De la jumătatea anului 2007 şi până în momentul de faţă, discuţiile pe seama majorării pensiilor generează o vie dispută pe plan politic, problema dominantă fiind cea care trebuie să lămurească cine este autorul creşterilor de pensii iniţiate acum aproape un an şi jumătate, cine a declanşat acest demers, cine a evaluat posibilităţile şi resursele financiare ale majorărilor care s-au succedat şi care acum, în preajma campaniei electorale, asigură devansarea creşterilor pentru anul viitor cu încă 3 luni. Las la o parte faptul că în perioada mai-iunie 2007 nici o formaţiune politică - desigur, în afara PSD - nu considera că există destule posibilităţi pentru o majorare generală de pensii. Era de neconceput ca încă din 2007 să se treacă la o creştere semnificativă a valorii punctului de pensie şi să se coreleze această creştere cu salariul mediu pe economie, asemenea altor practici din ţările U.E. la acest capitol. Cei mai fermi contestatari au fost în această privinţă guvernanţii, care cu numai câteva luni în urmă, la alcătuirea bugetului pe 2008, considerau nerealist orice demers pentru majorarea pensiilor. A urmat altă serie de negaţii pe această temă din partea preşedintelui României, ale cărui idei privind insuficienţa resurselor financiare pentru programul de majorare impus Guvernului de grupurile parlamentare PSD au fost preluate de formaţia sa politică, de care nu se desparte (efectiv şi afectiv) nici în această ipostază care-i cere echidistanţă - în plan politic şi administrativ. Cea mai mare neîncredere asupra acestei majorări a fost însă cultivată de reprezentanţi ai mass-media, analişti politici şi economici, experţi din instituţii financiar-bancare, specialişti din societatea civilă şi chiar sindicalişti. Toţi invocau lipsa de resurse şi toţi anticipau o creştere galopantă a preţurilor, care va anula efectul majorării nivelului pensiilor. S-a produs într-adevăr o devalorizare a monedei naţionale prin scumpirile înregistrate, dar cu certitudine cauza lor este legată de contextul general al economiei. Au scăzut veniturile din pensii, dar creşterile rezultate pe seama punctului de pensie majorat sunt mai mari şi acoperitoare. Sunt în continuare probleme cu constituirea resurselor, dar fără îndoială că o eventuală "stagnare" a nivelului pensiilor nu ar fi oprit inflaţia şi preţurile (care cresc şi în prezent). Acum însă sunt tot mai puţini cei care se îndoiesc de posibilităţile financiare actuale solicitate de conducerea PSD şi aplicate deja de Guvern pentru devansarea momentului de majorare a pensiilor. Nici partidul prezidenţial nu-şi mai pune astfel de probleme, dimpotrivă, se alătură şi el promotorilor acestei acţiuni, dar nu pot renunţa la vechile năravuri: nu contestă, dar lansează intrigi; nu invocă lipsa de resurse, dar spun că ele ar fi mai bune pentru a rezolva şi alte categorii sociale (în speţă, personalul din învăţământ) - ceea ce este tot o rea intenţie, vădită şi mereu prezentă în acţiunile lor politice.
			Domnul Ştefan Buciuta: Declaraţie politică: Acţiunea internaţională "Lumânarea nestinsă" se va desfăşura în România în perioada 24 - 28 septembrie 2008. Comemorarea victimelor Holodomorului (Foametea provocată artificial) din anii 1923-1933 în Ucraina, în care au pierit aproximativ zece milioane de suflete, se va desfăşura şi în România, în perioada 24-28 septembrie 2008. Uniunea Ucrainenilor din România, împreună cu Ambasada Ucrainei la Bucureşti, organizează anul acesta o serie de manifestări dedicate împlinirii a 75 de ani de la genocidul petrecut în Ucraina anilor 1932-1933. Distrugerea fizică în masă a plugarilor ucraineni prin foamete provocată artificial a fost un act conştient de teroare a sistemului politic stalinist împotriva oamenilor paşnici, având drept urmare nu numai pierderea unei importante părţi a ţăranilor. Au fost subminate bazele sociale ale naţiunii, tradiţiile sale, cultura ei spirituală şi originalitatea. Prin orientarea sa antiucraineană şi scara largă de aplicare, "Holodomorul" din anii 1932-1933 a devenit cea mai cumplită armă de distrugere în masă şi subjugare socială a ţărănimii folosită de regimul totalitar în Ucraina. Comisia Congresului Statelor Unite ale Americii, înfiinţată în acest scop, datorită efortului depus de diaspora ucraineană, a numit Holodomorul din anii 1932-1933 "act de genocid împotriva poporului ucrainean". În septembrie 2005, preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenco, s-a adresat participanţilor la Sesiunea a 58-a a Adunării Generale ONU, cu rugămintea de a susţine iniţiativa Ucrainei privind condamnarea Holodomorului din anii 1932 - 1933 din Ucraina, ca act de genocid. În acest sens, a fost răspândită, în calitatea de document oficial al ONU, Declaraţia comună a delegaţiilor statelor membre ale ONU privind cea de a 70-a comemorare a Holodomorului din anii 1932-1933 (în limbile ucraineană şi engleză), în care - pentru prima dată în istoria sa - ONU a aprobat foametea, ca o tragedie naţională a poporului ucrainean şi şi-a exprimat compasiunea faţă de victime şi a invitat special ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale, fondurile şi asociaţiile să organizeze comemorări ale victimelor care au pierit în această perioadă tragică a istoriei. În memoria victimelor Holodomorului şi a represaliilor politice din Ucraina, în mai multe ţări din lume, printre care Australia, Austria, Argentina, Belgia, Estonia, Kazahstan, Canada, Rusia, Ucraina, au fost inaugurate monumente comemorative, altele edificându-se în Canada, Statele Unite şi Ungaria. Prin decretul preşedintelui Ucrainei nr.1087 din 11.07.2005 cu privire la "Acţiunile suplimentare privind eternizarea memoriei victimelor represaliilor şi foametei din Ucraina", Cabinetul de Miniştri al Ucrainei a înfiinţat "Institutul Ucrainean al Memoriei Naţionale". La 28 noiembrie 2006, Rada Supremă (Parlamentul) a Ucrainei a adoptat proiectul de lege care condamnă Holodomorul - Marea Foamete din Ucraina anilor 1932-1933, provocată artificial, apoi fiind promulgată de preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenco. La 1 noiembrie 2007, Conferinţa Generală a UNESCO a aprobat, în unanimitate, rezoluţia "Cinstirea memoriei victimelor Holodomorului anilor 1932-1933 din Ucraina. În document se menţionează faptul că Holodomorul, provocat de acţiunile şi politica crudă a regimului stalinist totalitar, trebuie să devină un avertisment pentru generaţiile actuale şi viitoare în ceea ce priveşte respectarea valorilor democratice, a dreptului omului şi a legalităţii. Organul suprem al UNESCO a salutat iniţiativa Ucrainei de a organiza, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la Holodomorul din Ucraina, acţiuni de cinstire a memoriei acestuia. Anul trecut, la 24 noiembrie 2007, în Ucraina şi în afara graniţelor ei, în cele 31 de ţări membre ale Congresului Mondial al Ucrainenilor s-a desfăşurat acţiunea "Să aprindem o lumânare", iar anul acesta, 2008, este proclamat "An al memoriei victimelor Holodomorului". Comitetul Internaţional de Coordonare a Congresului Mondial al Ucrainenilor, împreună cu Ministerul Afacerilor de Externe al Ucrainei au iniţiat acţiunea mondială "Lumânarea mereu aprinsă", care a debutat la 6 aprilie 2008 în Australia, unde a avut loc sfinţirea şi aprinderea unei simbolice lumânări - făclie, care, în cursul anului 2008, va străbate 33 de ţări. Ucrainenii din România vor prelua "lumânarea-făclie" de la ucrainenii din Grecia în 24 septembrie şi o vor transmite ucrainenilor din Republica Moldova, în 28 septembrie 2008, după care va parcurge o parte din teritoriul României, unde vieţuieşte etnia ucraineană, adică la Bucureşti, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Satu Mare, Maramureş, Suceava şi Iaşi, conform unui program bine stabilit. Cu această ocazie, solicităm sprijinul Parlamentului României, Camerei Deputaţilor, Ministerului Administraţiei şi Internelor, a organelor administraţiei judeţene şi locale pentru asigurarea bunei desfăşurări a acestei acţiuni. Lumânarea cu inscripţia în limba română "Ucraina ţine minte! Lumea cinsteşte memoria!" va fi transmisă de către ucrainenii din România împreună cu Ambasada Ucrainei în România, Republicii Moldova, iar apoi ea va parcurge simbolic Kazahstanul, Rusia, Armenia, Georgia şi, în noiembrie 2008, va fi adusă la Kiev, în cadrul unor manifestări comemorative ocazionate de împlinirea a 75 de ani de la Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina. Pe această cale, invităm pe toţi cei care doresc să ne fie alături în această acţiune comemorativă "Lumânarea nestinsă", ce va avea loc pe teritoriul României, în perioada 24 - 28 septembrie 2008 şi, totodată, solicităm sprijinul Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor de a elabora o hotărâre privind recunoaşterea de către Camera Deputaţilor a Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina ca act de genocid împotriva poporului ucrainean şi adoptarea unei poziţii oficiale a Parlamentului României cu privire la această problemă.
			(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Tabără, secretari.)
			Domnul Bogdan Olteanu: Buna ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi. Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, şi vă anunţ că, din totalul celor 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 181; sunt absenţi 145, din care 12 participă la alte acţiuni parlamentare. Continuăm cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, anunţându-vă că vom avea la ora 12,30 votul final. Reluăm dezbaterea la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2008 privind transmiterea unei suprafeţe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava în administrarea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, în scopul construirii unui incinerator ecologic. Eram la momentul dezbaterilor generale. Domnule deputat Dragoş Dumitriu, eraţi la cuvânt.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege, aşa cum este prezentat, este o chestiune absolut neserioasă. Acum, colegii din Guvern, de la putere, confirmă faptul că s-au primit deja banii pentru cele 8 centre de tip PROTAN. Or, aici, în acest proiect de lege ni se prezintă unul singur. Este normal? Domnul Tabără a venit ieri cu argumente extrem de clare. Nu se poate face un singur centru pentru a se aduce cadavre, mortăciuni din toată ţara pentru a fi arse - şi unde?! - într-una din cele mai frumoase şi mai vizitate zone istorice ale ţării! Deci, cu tot respectul pentru această activitate şi pentru acest proiect agreat de Uniunea Europeană, noi trebuie să venim cu o chestiune serioasă, cu un proiect care să arate, domn'e, în aceste 8 locuri vor fi construite respectivele centre. Nu vii cu unul singur, după ce-ai primit banii pentru toate cele 8, şi treci repede prin Parlament, că Parlamentul este maşină de vot. Deci, vă rog frumos, luaţi-vă acest proiect şi reveniţi cu o chestiune serioasă. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnule deputat Munteanu, aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur că, dacă îl ascultăm pe fiecare în parte dintre cei care s-au pronunţat asupra conţinutului acestui proiect de lege, am putea să dăm credit fiecăruia dintre ei, că are dreptate. Oricum, vreau să vă spun şi să clarific un lucru, că acest incinerator face parte din cele 8 aprobate, şi oricum ele nu pot fi odată construite, nu putem aştepta în timp (nici vorbă să vină cadavrele de animale din Timiş sau din Arad), dar dacă nu ne vom apuca de lucru vom fi în situaţia în care Ministerul Agriculturii, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară vor avea mari probleme. După părerea mea, suprafaţa este de bun-simţ, este vorba de 1.000 mp, care se iau din domeniul public sau, dacă vreţi, din administrarea Staţiunii de cercetări de la Suceava. Nu este la 15 km, aşa cum se spune, şi o să intre mirosul în oraşul Suceava. Este exact locul pe care a fost amplasat şi care a fost câştigat prin licitaţie. Deci, cred că ar fi bine să demarăm aceste proiecte, pentru că vedeţi ce se întâmplă în zona Bucureşti, vedeţi ce lucruri minunate sunt pe televizor, şi ar trebui să rezolvăm problema Moldovei, deşi şi aceasta este grea, de a transporta cadavrele de la 250 km - 300, pentru că va fi şi această situaţie în Moldova, dar trebuie făcută.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Valeriu Tabără, vă rog. Am să rog, la încheiere, şi Guvernul, dacă doriţi să mai faceţi nişte clarificări pe chestiunile care s-au ridicat, dar după ce terminăm dezbaterile.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu m-aş fi bucurat sincer dacă acest incinerator de la Suceava ar fi făcut parte din reţeaua celor 8, mai ales că noi ştim, cu colegul Munteanu şi cu ceilalţi membri ai Comisiei pentru agricultură, câte discuţii am avut pe această problemă la nivelul anului 2005, dacă nu mă înşel, atunci când s-a pus problema unei astfel de reţele, înainte de izbucnirea acelor crize cu gripa aviară, cu pesta porcină şi cu toate celelalte. Aici nu cred că este vorba de un astfel de centru, deci, din cele 8, ci este vorba de un incinerator pe care îl are Direcţia sanitar-veterinară pentru laboratorul lor. Dar, nu asta este problema, oameni buni. Problema este că locul unde se amplasează, dincolo de ceea ce înseamnă această rezervă, să spunem în ghilimele, de teren public care se ia cu foarte mare uşurinţă. Nicăieri în lume, terenul public de la instituţii de cercetare şi de învăţământ nu se ia cu atâta uşurinţă cât se ia în această ţară. Se dă la aceste instituţii şi la aceste universităţi. Dar aici este vorba de un loc de amplasare absolut nepotrivit pentru ceea ce înseamnă Suceava, ca oraş, şi habitatele de acolo. Dacă ele erau dincolo, undeva într-o localitate mai mică, la distanţă de 30 - 40 km de Suceava, era o altă problemă. Eu nu pun acum în discuţie chestiunea celor 10 arii, ci problema a ceea ce înseamnă acest laborator dus şi care, peste 2 sau 3 ani, va trebui să-l mutăm de acolo în altă parte, pentru că nu-l poţi construi lângă oraş, cum este o nebunie şi o prostie să fi acceptat PROTAN-ul în mijlocul Bucureştiului. Este o mare tâmpenie şi prostie! Noi trebuia să mergem pe sistemul dat de Uniunea Europeană, de Comisia Europeană, de ceea ce s-a negociat, şi să avem aceste puncte, nu făcute de afacerişti şi de mizerabilii din această ţară, pentru că, iată unde ajungem. Ajungem acolo unde cineva încearcă să-şi facă dreptate dincolo de lege, cei care au închis şi PROTAN-ul, sigur, pe motivaţie că deranjează, şi e normal să deranjeze, dar, a aduce acest centru acolo înseamnă în 2 sau 3 ani o altă investiţie, înseamnă neplanificarea corectă a Programului PHARE, o neviziune pentru viitor şi aducerea unor prejudicii pentru ceea ce înseamnă indicii de mediu de acolo şi de locuire. Aceasta este problema de care vorbim. Or, un centru regional pentru Moldova, cred că-şi avea locul în altă parte, aşa cum gropile ecologice sau depozitele de gunoi ar trebui să fie bine aşezate, ca să răspundă tuturor cerinţelor dintr-o zonă. Un incinerator este mai periculos pentru habitate dacă nu este făcut la locul potrivit, aşa cum ar trebui. De-asta este opoziţia noastră, nu pentru că nu e necesar, ci pentru că nu ar trebui în Moldova, ca să nu se aducă la Bucureşti sau la Dej, sau la Suplacul de Barcău, că acolo sunt centrele. De ce? Mergeţi pe fir şi o să vedeţi de ce au fost acolo puse. Dar, ştiţi, cu avizele unor autorităţi, din păcate, ale noastre. Mulţumesc, foarte mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Atunci când este vorba de sumele alocate de Uniunea Europeană, noi nu prea avem voie să glumim, nici să ne jucăm cu cheltuirea sau necheltuirea acestora. Eu vă respect foarte mult, stimaţi colegi care aţi luat cuvântul aici, şi vă împărtăşesc oarecum temerea, dar vreau să vă citesc aici un lucru care ar trebui să le dea de gândit, şi suntem deja într-o procedură, sau suntem într-un stadiu prea avansat ca să mai putem da înapoi. Uitaţi ce spune aici: "Neasigurarea în regim de urgenţă a terenului necesar amplasării incineratorului ecologic menţionat va determina imputarea de către Comisia Europeană a sumelor aferente echipamentelor achiziţionate, Guvernului României, precum şi diminuarea sumelor care vor fi alocate ţării noastre de către aceasta". Păi, noi nu avem voie să ne jucăm, pentru că noi tot criticăm Uniunea Europeană sau Guvernul României că nu cheltuim sumele venite de la Uniunea Europeană, fondurile alocate acesteia. Dar, iată că noi câteodată punem frână în treaba aceasta şi sigur că vom avea de suferit. De aceea, vă rog foarte mult să votaţi acest proiect de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Dumitriu.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Vin încă o dată cu precizarea că eu, personal, consider foarte utilă construirea acestui incinerator, dar mi se pare absolut neserios un proiect de lege prin care nu se arată decât amplasarea unui singur incinerator. Până la urmă, să zicem, vom vota acest proiect de lege, dar aş vrea ca acum reprezentantul Guvernului să ne spună când va veni cu completarea la acest proiect, prin care să se arate unde vor fi amplasate şi celelalte 7, pentru a nu bănui ceea ce a spus domnul Tabără, că este o şuşă a unor afacerişti locali, scuzaţi termenul folosit, prin care se intenţionează luarea acestui teren încă o dată, de la mult păgubita Staţiune de cercetări agricole. Bun, trecem şi peste acest fapt, că se ia încă o dată teren de la cercetare. Dar, să nu ajungem să bănuim că a fost o găselniţă de ultim moment a unor afacerişti, s-a trecut pe ultima sută de metri o lege de genul ăsta, şi iată un business. Deci, hai să vedem o chestiune serioasă. Chiar dacă votăm acum, însă, aş vrea ca acum să urmeze la rând reprezentantul Guvernului, care să ne explice când se va veni cu un proiect care să ne arate că banii europeni au fost consumaţi cum trebuie şi că există, într-adevăr, un proiect pentru cele 8 centre de incinerare. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Mulţumesc, domnule deputat. Dacă doriţi să mai interveniţi de la Agenţie?
			Domnul Csutak Nagy Laszlo (vicepreşedinte, Autoritatea Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vreau să vă fac precizarea că incineratorul care este în dezbatere, construirea incineratorului, când va fi amplasat şi construit va deservi Laboratorul sanitar-veterinar Suceava, pentru a neutraliza deşeurile rezultate în urma rezultatelor examenelor de laborator, a cadavrelor rezultate şi a eventualelor cadavre care pot să rezulte în urma unor boli infecto-contagioase. Referitor la întrebarea domnului deputat: sigur că este şi face parte din categoria celor 8 incineratoare ecologice care vor fi amplasate, şi deocamdată discutăm de Suceava, şi urmează ca şi celelalte să fie puse în funcţiune pe parcurs, pe viitor. Revin la ideea domnului deputat Popa. Nerealizarea în timp a angajamentului vizavi de programele PHARE duce la pierderea sumelor alocate, referitor inclusiv imputarea acestora. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult. Înţeleg că am finalizat dezbaterile generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Pct.3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă. Procedură de urgenţă Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Iniţiatorul, domnul secretar de stat Kovacs, că la Ministerul Muncii e derută.
			Domnul Kovacs Carol-Emil (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Constrângerile bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaţionale, nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative, prin care au fost aprobate, fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive şi acte normative anuale de salarizare. Având în vedere practica unitară instituită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr.23/12 dec.2005, Decizia nr.12/5.02.2007 şi Decizia nr.77/5 noiembrie 2007, instanţele judecătoreşti acordă câştig de cauză solicitanţilor, ceea ce a determinat creşterea exponenţială a numărului de acţiuni înaintate în justiţie pe această temă. Având în vedere practica unitară de soluţionare a unor astfel de acţiuni înaintate în justiţie, precum şi caracterul definitiv şi executoriu al hotărârilor judecătoreşti, exista posibilitatea ca în cursul anului 2008 să fie soluţionate favorabil marea majoritate a solicitărilor de plată a primelor de concediu. Acest lucru poate însemna un efort financiar suplimentar asupra bugetului general consolidat, de peste circa 760 milioane lei. Astfel, a apărut necesitatea luării de urgenţă a unor măsuri prin care să se eşaloneze plata acestor drepturi restante, astfel încât impactul financiar să poată fi controlat în anul 2008. Plata primelor de vacanţă restante a fost eşalonată în trei tranşe, după cum urmează: în luna martie - pentru anii 2001 şi 2002; în luna iunie - pentru anii 2003 şi 2004; în luna octombrie va fi pentru anii 2005 şi 2006. Totodată, s-a stipulat că ordonatorii principali de credite au obligaţia să asigure aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, cu prioritate, din economiile obţinute la cheltuielile de personal din posturile vacante, astfel încât sumele necesare pentru plata primelor de concediu pe anii 2001 - 2006 să se suporte din bugetele ordonatorilor principali de credite aprobate pe anul 2008. Domnule preşedinte, faţă de cele de mai sus, Ministerul Economiei şi Finanţelor propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea acestui act normativ. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult. Comisia, vă rog, raportul.
			Domnul Pavel Todoran: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia a fost sesizată prin adresa PL-x 157/8 aprilie 2008, cu dezbaterea pe fond în procedură de urgenţă a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.146/2007. La întocmirea prezentului raport s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul are ca obiect de reglementare aprobarea plăţii primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative, a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare din perioada 2001 - 2006. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat. La dezbateri, au participat din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, doamna Denisa Pătraşcu, secretar de stat, şi doamna Georgeta Jugănaru, director. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 martie 2008. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Pct.4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2008 privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană din Fondul European pentru Pescuit şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Procedură de urgenţă. Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.
			Domnul Tőke Istvan (secretar de stat, MinisterulAgriculturii şi Dezvoltării Rurale): Mulţumesc, domnule preşedinte. Având în vedere obligaţiile ce revin României, urmare angajamentelor asumate în cadrul tratatului de aderare la Uniunea Europeană, necesitatea asigurării măsurilor financiare privind modul de alocare a prefinanţării şi a cofinanţării de la bugetul de stat în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea fondului european pentru pescuit, pentru accelerarea şi eficientizarea procesului de implementare a politicii comune a pescuitului, pentru accelerarea şi eficientizarea procesului de implementare a programului operaţional pentru pescuit 2007 - 2013, precum şi ţinând cont de prevederile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr.2371/2002, adoptat în data de 20 decembrie 2002, referitor la conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor acvatice, conform politicii piscicole comune publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi al Regulamentului financiar aplicabil bugetului general al comunităţii europene, publicat în jurnalul oficial al comunităţilor europene, respectiv al Consiliului Europei nr.27/2006, Consiliul European pentru Pescuit publicat în Jurnalul oficial european nr. L/120/FC - mai 2007 - respectiv se impune adoptarea în regim de urgenţă a cadrului legal pentru gestionarea fondurilor provenite din Fondul European pentru pescuit, situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Prezenta iniţiativă legislativă are caracter de urgenţă, deoarece la această dată nu există un cadru legal care să stabilească modul de gestionare al fondurilor provenite din fondul european pentru pescuit, iar neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă ar avea drept consecinţă neaccesarea acestor fonduri nerambursabile. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia? Vă rog, domnule deputat Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată, spre dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2008 privind gestionarea fondurilor nerambursate alocate de la Comunitatea Europeană din Fondul European pentru Pescuit şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat, transmis cu adresa PL-x 360/17 iunie 2008. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană din Fondul European pentru pescuit şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Proiectul de lege a fost adoptat cu 21 de voturi pentru şi o abţinere, în forma prezentată de Senat, în şedinţa din 26.08.2008. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Tabără.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ne-am propus să nu iau eu primul cuvântul la problemele respective de specialitate, pentru că ele au şi încărcătura politică necesară, şi este normal să fie aşa. Dar, sunt pus în situaţia, astăzi, ca să exprim o poziţie a Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal împotriva acestei ordonanţe, acestei legi de aprobare a ordonanţei, şi nu pentru faptul că fondurile respective nu sunt necesare pentru sectorul nostru de dezvoltare sau sectorul piscicol al României, ci pentru ceea ce înseamnă practic domeniul acesta al pisciculturii, pentru faptul că nu avem încredere în instituţia care gestionează aceste fonduri. A se avea în vedere ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două - trei luni, atunci când fondurile venite de la Uniunea Europeană au fost suspendate pentru ceea ce înseamnă proiecte gestionate de fosta agenţie SAPARD, respectiv actuala Agenţie de Dezvoltare Rurală şi pentru Pescuit. Nu cred, sincer, că o astfel de agenţie, până când nu se restructurează pe fond şi atât timp cât - acum avertizez pentru că noi am mai trecut printr-o astfel de perioadă - proiectele au fost netransparente sau programele netransparente, transmise într-un anumit fel, încât să fie cunoscute doar de o anumită categorie de cetăţeni ai acestei ţări, nu cred că aceste fonduri vor putea fi valorificate şi, mai ales, monitorizate aşa cum trebuie. Repet, ceea ce s-a întâmplat în anii 2002 până prin 2004 - 2005 - este absolut anormal. Am auzit mult despre flotă, dar dacă ştiţi mai mult decât ştiu eu, veniţi şi vorbiţi aici, s-ar putea să aveţi surprize când discutaţi despre flota de pescuit. Dar, repet încă o dată, motivaţia respingerii acestui proiect de lege este faptul că nu avem încredere în această structură care gestionează aceste fonduri. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Sigur, toată lumea are dreptate, dar trebuie să venim şi să restabilim adevărul, să nu creadă cineva că lucrurile ar sta chiar aşa. Dumneavoastră ştiţi foarte bine că bulgarii au toate fondurile blocate. Au avut noroc că au reuşit să acorde subvenţiile primite pe hectar, că erau blocate şi acelea, tocmai datorită unor acte de producţie sau schimbării destinaţiilor fondurilor pentru care au fost acordate de către Uniunea Europeană. Plecând de acolo, categoric s-a impus un control şi asupra agenţiei, fostei agenţii SAPARD, actuala Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi pentru Pescuit, pentru a vedea dacă şi în România s-au întâmplat aceste lucruri. Spre fericirea noastră, lucrurile stau bine, pentru că s-a făcut controlul, s-a realizat şi auditul. Nu s-au constatat acte de corupţie, nici schimbarea destinaţiei fondurilor pentru care au fost acordate de Uniunea Europeană. Ca atare, începând de săptămâna viitoare, se vor relua finanţările, refinanţările la obiectivele respective finanţate de către SAPARD sau cum îi spunem acum Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Ca atare, n-are rost să venim şi să acuzăm sau să avem anumite temeri că nu se vor derula aceste fonduri, pentru că, într-adevăr, la acest examen, la acest control care a fost instituit de comisarii Uniunii Europene, am ieşit foarte bine şi, ca atare, vă rog să adoptaţi acest proiect de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă rog, domnule deputat Puşcaş.
			Domnul Vasile Puşcaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Un coleg mă îndemna să spun tot ce ştiu, dar vreau să vă asigur că nu-mi amintesc în dimineaţa asta absolut tot. Aş dori foarte mult, ţinând cont de faptul că o abordare partidistă a absorbţiei fondurilor europene nu foloseşte niciunui partid, chiar nu foloseşte niciunui partid. Aş dori să-l consolez pe un coleg aici: auditul pe SAPARD a constatat foarte multe nereguli. Guvernul a prezentat un program de măsuri, care urmează să intre în vigoare din săptămâna aceasta, şi pe baza acestui program, se va ridica interdicţia de realizare a plăţilor pentru SAPARD. Dar, încă o dată spun, noi aici discutăm despre absorbţia fondurilor. Colegul de la Ministerul Agriculturii ne-a prezentat un proiect care ar fi fost excelent dacă l-am fi discutat în 2006, cel târziu în 2006, pentru ca fondurile să poată fi accesate de către beneficiari, încă din 2007. Suntem acum, la sfârşitul anului 2008, şi ne punem problema să creăm cadrul legal pentru absorbţia fondurilor europene. De aceea, eu sunt de acord cu ceea ce spunea dumnealui aici, că este de maximă urgenţă. Ar însemna să nu avem încredere în comisie, care a verificat, şi bănuiesc că a verificat în conformitate cu Tratatul, şi că este nevoie de acest proiect. De aceea, sigur că da, subliniez, abordarea este tipic partidistă, tipic balcanică, şi o să avem necazuri. Cum o să avem, şi avem deja cu auditul, pe regional, domnule preşedinte, şi probabil o să vă întâlniţi foarte curând cu tema aceasta, şi dumneavoastră o să veniţi să lăudaţi acţiunea Guvernului şi pe urmă eu o să vă dau cazuri concrete. Dar, în ceea ce priveşte tema noastră, vă propun, domnilor colegi, să mergem să aprobăm acest proiect legislativ, pentru că, încă o dată spun, nu este tema unui partid sau a altuia, chiar dacă abordarea este tipic partidistă. Să ne gândim la beneficiarii care ar fi trebuit în 2007 să aibă acces la aceste fonduri, şi suntem la sfârşitul lui 2008 şi încă nu au. De aceea, vă propun, doamnelor şi domnilor colegi, să aprobăm acest proiect şi aş mai propune, pentru liniştea altor colegi, să rugăm ca, semestrial, comisia să solicite un raport Guvernului, care să fie prezentat aici, despre modul cum sunt cheltuieţi şi cum sunt folosiţi aceşti bani europeni. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.
			Pct.5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2008 privind sprijinul financiar pentru pierderi cauzate de îngheţul târziu de primăvară în pomicultură Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; suntem în procedură de urgenţă; Cameră decizională. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Töke István: În România, pomicultura constituie o activitate tradiţională de mare importanţă economică, dezvoltată armonios în decurs de secole, ca rezultat al condiţiilor naturale deosebit de favorabile pe care pomicultura le găseşte pe tot cuprinsul ţării, dar mai ales în zonele de sud, sud-est, vestul şi centrul Transilvaniei şi Dobrogea. Caracterul de urgenţă al prezentului proiect are la bază următoarele: sprijinirea producătorilor agricoli care au pierdut total sau parţial producţia de fructe, solicitările producătorilor pentru susţinerea culturii pomilor fructiferi, afectată de îngheţul târziu de primăvară, pentru reluarea în condiţii optime a ciclului de producţie pentru anul 2008, respectiv pentru prevenirea importurilor de produse din ţări terţe, care pot determina creşterea preţurilor fructelor pe piaţa internă. Conform datelor furnizate de Agenţia Naţională de Meteorologie, în primăvara anului 2007 s-au înregistrat temperaturi scăzute şi fenomene de îngheţ, în mod deosebit în prima decadă a lunii mai, când s-au înregistrat temperaturi de până la minus 4,9 grade Celsius, speciile pomicole fiind în diferite fenofaze de vegetaţie. Judeţele afectate au fost: Alba, Bacău, Bistriţa, Botoşani, Cluj, Constanţa, Ialomiţa, Iaşi, Mureş, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Vaslui, Vrancea. La sesizarea organizaţiei interprofesionale din sectorul legume-fructe şi a unor deputaţi şi senatori, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut o evaluare în teritoriu pe care o ataşăm. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Comisia, vă rog raportul.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbateri pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2008 privind sprijinul financiar pentru pierderi cauzate de îngheţul târziu de primăvară în pomicultură. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unui sprijin financiar întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul pomicol pentru pierderi cauzate de îngheţul târziu de primăvară. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Proiectul de lege a fost adoptat în unanimitate în forma prezentă de Senat în şedinţa din 23 iunie 2008 şi este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat Timar.
			Domnul Liviu Timar: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Membrii P.S.D. din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice sunt de acord cu acest proiect de lege, având în vedere importanţa sectorului pomicol. De asemenea, având în vedere cheltuielile foarte mari pe care trebuie să le suporte producătorii agricoli atunci când se întâmplă astfel de situaţii. Şi noi am avut în Ţara Românească, în 2007, în luna mai, ştim, un îngheţ târziu, şi au fost producători agricoli, în judeţele pe care le-a prezentat domnul secretar de stat, care au avut pierderi foarte mari. Şi reluarea ciclului de producţie a fost foarte grea. Ce problemă aş vrea eu să ridic aici, tot în această Cameră şi în Senat. Noi am aprobat un act normativ prin care producătorii agricoli trebuiau să primească în acest an 15 milioane lei pe hectar. Din păcate, conducerea Ministerului Agriculturii, la această dată, şi actualul Guvern, nu au făcut absolut nimic în această direcţie, şi producătorii agricoli şi-au desfăşurat procesul de producţie în condiţii foarte grele în acest an. De aceea, totuşi noi suntem de acord cu acest proiect de lege, prin care Uniunea Europeană ne obligă să ajutăm sectorul pomicol. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Domnul deputat Moisoiu. Vă rog.
			Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi apreciez cuvintele spuse de domnul deputat Munteanu şi de doamna Aura Vasile adineauri, pentru că, de fapt, nu e numai o problemă a Mureşului, ci este problema în special a judeţelor din Ardeal. Cred că şi U.D.M.R.-ul ar trebui să vină şi să intervină şi să susţină acest proiect de lege. Adevărul este acesta, că datorită îngheţului, circa 25% din producţia care se estima în 2007 să se obţină nu s-a mai realizat. Deci, a fost o pierdere de 25% din producţie. Având în vedere că din toate punctele aprecierea nu este numai a mea, o alimentaţie raţională se bazează pe fructe, de asemenea, toată industria sucurilor, de conserve şi aşa mai departe trebuie să fie susţinută, eu şi noi, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, susţinem această ordonanţă a Guvernului şi vă invităm şi pe dumneavoastră să o votaţi în mod favorabil. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Tabără. Vă rog.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, De la început fac precizarea că vom vota acestă ordonanţă de urgenţă şi vă spunem şi motivele, aşa cum de altfel am făcut-o şi altădată în astfel de cazuri. Ne pare rău, însă, că în alte domenii nu s-a reacţionat, aşa cum a fost cazul anul trecut şi chiar în acest an. Facem acest lucru, pentru că problemele acestea ale pagubelor produse de agenţi climatici şi accidente climatice la noi sunt extrem de frecvente, şi în pomicultură, cu frecvenţă foarte mare, sau în viticultură. Aş vrea, însă, ca din nota de fundamentare, nu să fie revăzută, ea este adusă aici, însă argumentele care vin, că printr-o astfel de măsură noi eliminăm din importuri, că mărim producţia internă şi aşa mai departe, acestea nu sunt argumente, pentru că se ştie clar că în domeniul fructelor şi al legumelor România este o ţară deficitară la această dată, deşi are posibilităţi extraordinare. Şi nu vreau să pierd ocazia să vă spun că, la această dată, pe o lege care a apărut în 2002, Legea nr.290, care trebuia să dea hotărârile de Guvern pentru funcţionarea unor unităţi de cercetare în domeniul pomiculturii şi al viticulturii, nici astăzi nu sunt publicate astfel de hotărâri. Pe de altă parte, cred că sistemul întreg de pomicultură şi legumicultură din România trebuie să fie revăzut cu o strategie nouă. Este absolut necesar şi sigur că încă o problemă, pentru că îmi pun întrebarea: de ce aceste producţii nu au fost asigurate? Răspunsul este foarte clar: nu se respectă legea. Şi nu se respectă acele prevederi care să ducă la susţinerea subvenţiilor pentru ceea ce înseamnă asigurarea producţiei. Pentru că, dacă în condiţii de secetă sau în alte câteva condiţii, societăţile de asigurare nu fac asigurări, în condiţiile pentru îngheţ târziu se fac asigurări. Din păcate, sistemul acesta de asigurări din România pentru anumite domenii ale producţiei agricole nu funcţionează, şi acest lucru trebuie revăzut. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Aş vrea să vă prezint judeţele care beneficiază de prevederile acestei ordonanţe. Este vorba de: Alba, Bacău, Bistriţa, Botoşani, Cluj, Constanţa, Ialomiţa, Iaşi, Mureş, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Vaslui şi Vrancea, unde, la sesizarea unor organizaţii interprofesionale în domeniul legumelor şi fructelor, sigur, s-a luat această hotărâre. Haideţi să ne lămurim, că nici în familie nu poţi să faci lucrurile toate odată, şi le facem pe rând. Aşa şi Guvernul, a venit cu această ordonanţă, unde acoperă peste 80% din pierderile produse în plantaţiile de pomi şi bineînţeles aceasta pentru refacerea lor, pentru că se refac cu greutate, şi pentru reluarea ciclului de producţie. Ceea ce nu înţeleg este faptul că se acuză Guvernul că nu vine cu sprijin financiar substanţial în domeniul acesta. Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că sunt nişte restricţii din partea Uniunii Europene cu privire la finanţările şi subvenţiile care sunt acordate pentru fiecare sector în parte şi, la ora actuală, ştiţi foarte bine că prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie se acordă subvenţii şi sectorului pomicol, pentru că pentru orice subvenţie în plus sau pentru orice sumă acordată în plus de către Guvern trebuie făcută notificare la Uniunea Europeană şi, ca atare, noi nu ne putem permite, mai ales că ar putea să introducă acea stare de infringement şi nu ne convine, în momentul de faţă. Noi trebuie să ţinem cont şi de recomandările şi de condiţiile impuse de Uniunea Europeană. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine acest proiect de lege.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat Puşcaş, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Puşcaş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aş dori să nu creăm confuzii aici. În cazul în care există anumite evenimente; ca îngheţul, inundaţiile şi aşa mai departe, fondurile europene sunt distincte şi ele sunt solicitate în mod special de către Guvern. Nu se suprapun cu cele care sunt orientate spre asociaţiile profesionale, sau asociaţiile de produs, sau chiar pe zona aceasta APIA. Şi am dorit să fac specificarea aceasta, pentru că este obligaţia Guvernului, atunci când există calamităţi, să intervină în mecanismul de sprijin pe care-l are Uniunea Europeană şi să facă apel la acest mecanism de sprijin. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenţii? Nu sunt. Vă mulţumesc foarte mult. S-au epuizat dezbaterile generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			6. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2008 pentru abrogarea art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; procedură de urgenţă; suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul. Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Kovacs Carol-Emil: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prin Legea nr.80/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2006 a fost introdus un articol nou în această ordonanţă de urgenţă, art. 32, potrivit căruia se majorează cu 75% salariile de bază pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru personalul de nivel judeţean şi local cu atribuţii directe sau delegate în gestionarea asistenţei financiare comunitare din cadrul acestui minister şi pentru personalul din cadrul Direcţiei Generale de Programare Bugetară, Direcţiei Generale de Sinteză a Politicilor Bugetare, Direcţiei Generale de Metodologie Contabilă, Instituţii Publice şi Direcţiei Generale Trezorerie şi Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Prevederile acestui articol generează cheltuieli suplimentare pe anul 2008, pentru care nu este asigurată sursa de finanţare, aşa cum prevede alin.(5) al art.138 din Constituţia României, conform căruia "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare." Impactul financiar suplimentar asupra bugetului de stat pe anul 2008 este de peste 11,4 milioane lei, din care 4,4 milioane aferente majorării salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi 7 milioane pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Pe de altă parte, aplicarea acestei prevederi ar fi avut un caracter discriminator faţă de personalul angajat în alte structuri organizatorice ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, dar şi faţă de personalul altor ministere, care nu beneficiază de salarii majorate cu 75%. Pentru evitarea situaţiilor de discriminare ce s-ar crea ca urmare a aplicării prevederilor art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.67 din 2006, fapt ce ar putea genera solicitări similare şi din partea personalului altor instituţii şi autorităţi publice, având în vedere necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, s-a impus abrogarea acestor prevederi. Faţă de cele de mai sus, domnule preşedinte, Ministerul Economiei şi Finanţelor propune şi susţine în numele Guvernului adoptarea prezentului act normativ. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Comisia, vă rog? Domnul deputat Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2008 pentru abrogarea art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Proiectul de lege a fost adoptat în unanimitate în forma prezentată de Senat în şedinţa din 23 iunie 2008. Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte. Dezbateri generale? Domnul deputat Tabără.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Mie mi se pare că acest act normativ cu care se vine în faţa Camerei Deputaţilor este unul ieşit din realităţile funcţionării Guvernului însuşi. Şi a vorbi de discriminare mi se pare absolut aberant, dacă ne gândim la ceea ce înseamnă salarizarea, şi mai ales compensaţiile care se dau în sistemele de funcţionare ale altor ministere, şi nu vreau să le numesc aici, şi nu este de ieri de alalteieri această chestiune. În al doilea rând, cred sincer că celor care s-au angajat din reţeaua Ministerului Agriculturii în implementarea şi mai ales în buna funcţionare a ceea ce înseamnă A.P.I.A. şi verificările din teritoriu, acest lucru le dă dreptul să aibă şi o remuneraţie corespunzătoare. Acesta este motivul pentru care noi vom vota respingerea ordonanţei Guvernului şi redarea drepturilor de care de fapt funcţionarii din minister şi toată reţeaua ministerului au beneficiat de ele la un moment dat. Nu cred că este corect dacă Guvernul vine cu o astfel de ordonanţă de a scoate din circuitul acesta al remunerării oameni care lucrează într-un domeniu teribil de greu şi cu foarte multe probleme, multe chestiuni nerezolvate, inclusiv chestiunile legate de cadastru şi toate celelalte, atunci ar trebui să facă o reformă integrală a tot ceea ce înseamnă funcţionarii ministeriali. Nu se poate să avem instituţii care să facă campanii, de pildă, de verificare, de control în teritoriu, pentru a da amenzi cât mai mari, pentru ca cotele la salarizare să le crească la finalul lunii, iar dincoace, acolo unde avem funcţionari care lucrează din zi până în noapte şi, repet, într-un sistem extraordinar de greu... Stimaţi colegi, Vreau să vă spun un lucru: că nestimularea şi nearanjarea, neaşezarea sistemului Ministerului Agriculturii ne face să mergem pe date false. Cine se îndoieşte azi sau cine crede că noi avem 8 milioane de tone de grâu? Cine? Şi cum s-au verificat? Pentru că instituţia respectivă nu are capacitatea la modul de organizare de acum de a verifica aceste chestiuni din teritoriu. Şi, atunci, ne bazăm în decizii macro-economice, inclusiv legate de inflaţie, pe date false, şi acest lucru nu se întâmplă de un an, sau de doi. Eu vă spun, stimaţi colegi, că astăzi, în România, sau în anul 2008, producţia de cereale de grâu a României nu a depăşit 6 milioane de tone. Faceţi, vă rog, calculele la ceea ce înseamnă suprafaţă şi o să vedeţi că cifra de 7,75 nu are niciun suport. Nu ştiu pe ce cântar s-a cântărit. Şi cine verifică, cine face evaluările? Cine poate să pună la dispoziţia celor care iau decizii date corecte? Şi asta nu o poate face decât Ministerul Agriculturii. Vă rog să le redăm drepturile pe care le merită. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Într-adevăr, noi, în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice am adoptat respingerea acestei ordonanţe. Noi credem că toţi cei care lucrează în domeniul acesta al gestionării fondurilor europene trebuie să primească acelaşi nivel de salarizare. Nu putem să facem discriminarea aceasta, unii să primească un nivel mult mai mare, ceilalţi care lucrează din Ministerul Agriculturii şi care gestionează şi răspund pentru modul în care sunt cheltuite aceste fonduri să nu primească aceste drepturi care li se cuvin după lege. De aceea, suntem şi noi de acord cu înlăturarea acestei discriminări dintre salarizarea celor care gestionează fondurile europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Alte intervenţii la dezbateri generale? Vă rog. Domnul deputat Moisoiu.
			Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Numai două cuvinte. Într-adevăr, în clipa de faţă există o discriminare din punct de vedere al salarizării. Oamenii aceştia muncesc din greu, oamenii aceştia trebuie ajutaţi, pentru că politica agrară în clipa de faţă în România merge rău şi ar trebui să fie îndreptată. Eu susţin argumentele prezentate de antevorbitorii mei. Grup parlamentar al Partidului România Mare este pentru.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenţii? Nu mai sunt alte intervenţii. Am finalizat dezbaterile generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.
			Pct.7. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii Legea are caracter organic; proiectul a fost adoptat de Senat; raport şi raport înlocuitor din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, care propune adoptarea proiectului de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă. Proiectul este o prioritate legislativă, se dezbate în procedură de urgenţă; suntem Cameră decizională. Stimaţi colegi, la comitetul liderilor s-a decis ca el să fie discutat împreună cu proiectul de la pct.65 de pe ordinea de zi, pe aceeaşi temă. Rog iniţiatorul să prezinte proiectul, mai întâi.
			Domnul Kovacs Carol-Emil: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, intervenţiile preconizate urmărind asigurarea în anul 2008 a finanţării alocaţiei de stat pentru copii, prin cuprinderea în bugetul de stat pentru anul 2008 a sumelor necesare şi preluarea, din anul 2008, de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, a întregii activităţi de stabilire şi plată a alocaţiei de stat pentru copii. Este avut în vedere şi apropiata înfiinţare a Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, prevăzută de Legea nr.47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială, fiind necesare a se adopta măsuri imediate pentru preluarea de la toţi ordonatorii de credite a plăţii alocaţiei de stat pentru copii cu handicap, precum şi pentru cei înscrişi în unităţi şcolare, inclusiv cele din subordinea altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate. Totodată, prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se propune stabilirea cuantumului alocaţiei de stat pentru copii la 32 lei, de la 25 lei, cât este în prezent. Această majorare conduce la îndeplinirea obligaţiei asumate prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, în care se prevede ca alocaţia de stat pentru copii să atingă valoarea în lei a sumei de 10 euro. Faţă de cele prezentate mai sus, domnule preşedinte, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse supune plenului adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia, vă rog. Şi o să vă rog să clarificaţi şi procedura legată de cele două proiecte. Înţeleg că la acesta este raport de adoptare şi la celălalt de respingere.
			Domnul Pavel Todoran: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cele două proiecte de lege au acelaşi obiect de reglementare, obiect legat de plata alocaţiei pentru copiii care au depăşit vârsta de 18 ani. Al doilea proiect este la pct.64 de pe ordinea de zi, nu la 65. Voci din sală: 65!
			Domnul Pavel Todoran: 65? La mine în dosar este...
			Domnul Bogdan Olteanu: Spuneţi-ne, dacă greşim, ca să nu dezbatem altceva. Nu, 65; 64 este cu eroii-martiri.
			Domnul Pavel Todoran: La noi în dosar figurează 64, dar nu are importanţă. Referitor la primul proiect, PL-x 859, comisia prezintă un raport de înlocuire. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, iar comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, cu amendamente, întrucât este necesar a se asigura în anul 2008 finanţarea alocaţiei de stat pentru copii prin cuprinderea în bugetul de stat pe anul 2008 a sumelor necesare, concomitent cu preluarea întregii activităţi de stabilire şi plată a alocaţiei de stat pentru copii de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională. La dezbateri au participat, din partea Ministerului Muncii, doamna Theodora Bertzi, secretar de stat, şi doamna Mihaela Grecu, director. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Referitor la PL-x 228 din 22 aprilie 2008, care are acelaşi obiect de reglementare, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege, întrucât prevederile acestuia, împreună cu unele amendamente ale comisiei, au fost cuprinse în raportul de înlocuire asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97 pentru modificarea şi completarea Legii nr.61 privind alocaţia de stat pentru copii. Şi acesta face parte din categoria legilor organice, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dezbateri generale? Domnul deputat Miuţescu. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sigur că toate aceste proiecte legislative care sunt din pachetul legislativ care vizează problemele sociale în ultimul timp sunt foarte importante, foarte dezbătute, dar, în acelaşi timp, pot să spun că atunci când Guvernul vine cu nişte proiecte care într-adevăr sunt urgente, cum e şi cel de faţă şi cele pe care le discutăm, atunci găsim amendamente şi modalităţi privind posibilitatea de a respinge asemenea proiecte legislative. De aceea, eu cred că proiectul pe care Guvernul sau ordonanţa pe care Guvernul a propus-o, nu numai că este urgentă, dar, în acelaşi timp, la sfârşit de an, dacă le tot amânăm şi le transferăm prin alte zone, cred că nu este benefic nici pentru cei în cauză, mă refer aici la copiii despre care este vorba, cât şi atunci când în comisie, din dorinţa de a veni cu oferte mult mai consistente sau mai generoase, găsim modalităţi privind respingerea şi blocarea unor iniţiative legislative ale Guvernului. Eu cred că acest lucru nu trebuie făcut doar din dorinţa de a respinge, ci trebuie, într-adevăr, să fim constructivi, mai ales atunci când Guvernul vine cu nişte proiecte cu care suntem de acord cu toţii. Domnule preşedinte, Eu cred că în primul trebuie acest pachet de proiecte să-l discutăm pentru a cădea de acord cu toţii, că nu sunt proiectele nici ale unui partid, nici ale altuia şi atunci, dacă sunt unele la Senat, altele la Cameră, ele trebuie discutate la pachet şi, într-adevăr, să avem un punct de vedere comun, în interesul, până la urmă al cetăţenilor şi, în cazul acesta, al copiilor. Pentru toate acestea (şi o să vină şi în continuare sunt câteva proiecte pe care vreau să le discutăm la pachet, pentru că unele sunt la Senat, altele sunt la Cameră) aş ruga trimiterea lor la comisie şi nu respingerea lor, pentru a putea discuta în mod serios aceste proiecte. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Moisoiu.
			Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aş dori, în primul rând, să fac precizarea, că, de fapt, în afară de aceste două iniţiative sau proiecte de lege pe care le discutăm în clipa de faţă, mai există una, care are un acelaşi fond, şi anume este vorba de PL-x 456/2008, în cadrul căruia, un grup de 23 de parlamentari (mai exact 22 de deputaţi şi un senator) spun cam următorul lucru, că "pct. 1 al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă 97/4 octombrie 2007 se modifică şi se completează cu alin.(3) şi (4) astfel: În situaţia tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani şi care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional organizat în condiţiile legii, alocaţia de stat pentru copii se acordă până la terminarea acestora. Tinerii prevăzuţi la alin. (3) care repetă anul şcolar nu beneficiază de alocaţia de stat cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical." Deci iată, conţinutul acestei iniţiative la care m-am referit acum este similar cu cel care este pe ordinea de zi, şi anume acest PL-x 850/2007, la care ne referim în clipa de faţă. Interesant este că Guvernul, la momentul respectiv, spunea că nu susţine; adică nu susţine PL-x 456/2008. N-are importanţă, important este conţinutul. Discutând cu colegii, propunerea noastră este următoarea, şi anume: având în vedere că şi prin acest PL-x 456 s-a încercat ca să se aducă o reparaţie şi în sensul acesta copiii să beneficieze de această alocaţie, cei 23 de parlamentari, care sunt iniţiatorii lui PL-x 456/2008, pentru vanitate, zic eu, să fie automat consideraţi iniţiatori şi acceptaţi în cazul de faţă. Vă mulţumesc. (În continuare, şedinţa este condusă de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Dacă mai sunt alte înscrieri pentru dezbateri generale? Nu mai sunt. Dau cuvântul reprezentantului Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, sesizată în fond, să facă propunerile pentru timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.
			Domnul Pavel Todoran: Proiectul fiind în procedură de urgenţă, propunem 20 de minute dezbateri per ansamblu, două minute pe fiecare amendament.
			Domnul Eugen Nicolicea: Supun la vot timpul propus de către reprezentantul comisiei. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate de voturi s-a aprobat timpul pentru dezbatere. Trecem la dezbaterea pe articole. Dacă există observaţii cu privire la titlu şi la articolul unic? Nu există. Se consideră adoptat. Totodată, ţinând cont că aceasta se dezbate în legătură cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, care are caracter organic şi s-a propus respingerea, supun la vot respingerea acestui proiect de lege.
			Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate de voturi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii a fost respins, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii rămânând pentru votul final.
			Pct.8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul Duşa. Vă rog să mă scuzaţi. Bun! Din partea comisiei sesizate în fond are cuvântul domnul deputat Gheorghe Barbu, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Nu. Din partea iniţiatorului.
			Domnul Kovacs Carol-Emil: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2007 privind nivelul salariilor de bază ale personalului contractual şi indemnizaţiile lunare ale funcţiilor de demnitate publică avute la 31 martie 2008, care se majorează în două etape, după cum urmează: cu 4,5% începând cu data de 1 aprilie 2008, faţă de nivelul din luna martie 2008, şi cu 5,5% începând cu data de 1 octombrie 2008, faţă de nivelul din luna septembrie 2008. Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse susţine aprobarea acestui proiect de lege în forma prezentată în raportul Comisiei pentru muncă. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Cu privire la titlu există obiecţii? Nu există. Adoptat. Dacă cu privire la articolul unic există obiecţii? Nu există. Adoptat. Cu privire la articolele cuprinse în proiect dacă există observaţii? Nu există. Adoptate. Cu privire la anexe dacă există observaţii? Nu există. Adoptate. Legea rămâne pentru vot final.
			Pct.9. Proiectul de Lege privind intervenţiile active în atmosferă. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvânt? Nu doreşte. Din partea comisiei sesizate în fond dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Ba da, domnul Duşa. Da, vă rog să mă scuzaţi şi să luaţi cuvântul.
			Domnul Mircea Duşa: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu acest proiect de lege în octombrie 2006. Iniţial, comisia a întocmit raport de respingere, plenul a retrimis la comisie acest proiect de lege şi, având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere al Guvernului, comisia a hotărât să întocmească raport de adoptare. Sigur că între timp au fost foarte multe discuţii în ceea ce priveşte punerea de acord a Ministerului Agriculturii cu Ministerul Mediului privind acest proiect de lege, care reglementează intervenţia activă în atmosferă în scopul combaterii grindinei, a secetei şi a diminuării inundaţiilor. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor organice şi comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege cu modificările şi amendamentele admise la comisie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnul deputat Lificiu, din partea Partidului Democrat-Liberal.
			Domnul Petru Lificiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Ne bucurăm foarte mult că acest proiect de lege, necesar ţării noastre, care trenează de peste un an de zile, se află acum în Parlament în dezbaterea noastră şi am găsit formula să ajungem la o relaţie echilibrată în dezvoltarea acestui proiect de lege şi a activităţii şi punctele de vedere ale experţilor. În acest sens, apreciez şi felicit experţii din Ministerul Agriculturii şi Ministerul Mediului, care au înlăturat obstacolele privind neînţelegerile relative, în primul rând, la posibilul impact asupra mediului şi s-a ajuns la concluzia că impactul este nesemnificativ, prin urmare activitatea este foarte necesară. De altfel, la Congresul Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei din mai 2007 s-a recomandat cu căldură intensificarea cercetării şi dezvoltarea intensivă a acestei activităţi de intervenţii active în atmosferă şi de modificare a vremii. În ţări dezvoltate precum Statele Unite, Rusia, China, Japonia, dar şi în ţările din jurul nostru, începând cu Bulgaria, Grecia şi, nu în ultimul rând, Republica Moldova, această activitate este dezvoltată şi luată în seamă în mod deosebit. De altfel, o delegaţie formată din experţi ai Ministerului Agriculturii, Ministerului Mediului şi din Camera Deputaţilor, din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic s-au deplasat în mai multe ţări, dintre care în Germania. Am observat la faţa locului, în Landul Berlin şi în landul Bavaria, că aceste cercetări intensive sunt sprijinite de bugetul federal şi sunt direcţionate în principal pe structura precipitaţiilor, pe studiul modelului fizic al norilor, efectele pe termen lung ale modificării vremii ş.a. Ca urmare, consider această activitate utilă şi binevenită în acest moment, în care schimbările climatice la nivel planetar produc efecte inimaginabile şi pagube enorme. Aşa cum aţi constatat, în cadrul comisiei noastre a fost aprobat cu mare majoritate de voturi. Prin urmare, vă mulţumesc şi consider că este necesar.
			Domnul Eugen Nicolicea: Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu mai doreşte. Vă rog, domnule Fenechiu. Rog secretarii să-mi anunţe colegii care se înscriu la cuvânt şi, de asemenea, colegii să facă mai vizibil, având în vedere că ne grăbim că avem o ordine de zi foarte încărcată.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte că m-aţi văzut. Stimaţi colegi, Cred că avem mai bine de un an de când dezbatem acest proiect de lege. Trebuie să recunosc că şi eu, iniţial, am fost împotriva acestui proiect de lege. Au fost mai multe instituţii care au fost pro şi contra intervenţiilor active în atmosferă. Am adoptat o strategie pe care eu v-aş propune tuturor s-o adoptăm atunci când nu cunoaştem foarte bine un fenomen şi am încercat să mergem în mai multe locuri din lumea aceasta să vedem cum este gestionată problema intervenţiilor active în atmosferă în mai multe ţări şi, după ce ne-am documentat (şi aici mulţumesc şi celor care au iniţiat acest proiect de lege), am constatat că nu numai că este nedăunătoare această intervenţie, ci, mai mult decât atât, poate să salveze bani foarte mulţi, în special în ceea ce priveşte culturile şi considerăm că este un proiect benefic, care, dacă va fi bine gestionat, va aduce profitabilitatea. Vă mulţumesc şi sper că va fi un vot majoritar.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Nu mai există înscrieri. Dacă cu privire la titlu există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. Dacă la poz. 1 - poz. 20 există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. Vă rog. Menţionaţi poziţia, vă rog, şi articolul.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: La pct. 8, art. 6, spune aşa: "Termenii utilizaţi şi abrevierile din prezenta lege sunt definiţi în Anexa nr. 1." Deci abrevierile nu pot să fie "sunt definiţi" şi atunci vă propun ca exprimare corectă: "se explică în Anexa nr. 1." sau "se explicitează"; "se explică". Şi la pct. 13, de asemenea, am o observaţie tot de formulare lingvistică, un acord care n-a fost bine făcut. Deci: "Componenţa socială a programelor reprezintă protecţia generală a populaţiei la acţiunea fenomenelor meteorologice periculoase sau dăunătoare. Metodologia de calcul al valorii procentuale" trebuie înlocuită cu "a valorii procentuale". Mulţumesc frumos.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Dacă există obiecţiuni cu privire la amendamentele propuse? Nu există. Da, vă rog. Rog secretarii să mă ajute să-mi anunţe şi mie colegii care se înscriu la cuvânt. Haideţi, vă rog frumos, că ne grăbim.
			Domnul Mircea Valer Puşcă: Domnule preşedinte de şedinţă, Probleme filologice ne preocupă astăzi. Dacă, în ceea ce priveşte prima obiecţiune a colegului meu, în principiu n-am nimic a obiecta, pentru că înlocuirea în alţi termeni vizează aceeaşi chestiune, chiar dacă regula gramaticală este că dacă există o enumerare, iar substantivele sunt feminine şi masculine, acordul se face la masculin (este un misoginism al gramaticii române, dar asta este regula impusă de către Academie). Dar, în ceea ce priveşte a doua intervenţie, eu cred că "al" vizează calculul şi nu metodologia; cu alte cuvinte, "al" este corect în frază, pentru că altfel s-ar interpreta că metodologia este a valorii procentuale şi nu calculul valorii procentuale. Deci la a doua observaţie am o obiecţie lingvistică pentru corectitudinea textului. Să rămână cum este în raport.
			Domnul Eugen Nicolicea: În ambele cazuri sau numai în al doilea?
			Domnul Mircea Valer Puşcă: La primul este indiferent, pentru că şi textul comisiei este corect şi ceea ce a propus colegul nostru este corect. Probabil pentru o mai bună înţelegere şi lipsă de dezbatere, ceea ce a propus colegul nostru, luând locul formei comisiei poate este mai bun decât cel propus de comisie, având în vedere cunoştinţele lacunare ale gramaticii în cadrul societăţii româneşti. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Mulţumesc. Am înţeles, că primul amendament propus de coleg, rămâne, al doilea se respinge. Autorul amendamentelor, de acord? Autorul este de acord. Ţinând cont că nu mai există alte obiecţiuni, de la poz. 1 la poz. 20, cu amendamentul aprobat, formulat în plen, sunt admise. De la poz. 21 la 40 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 41 la 60 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 61 la 80 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 81 la 100 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 101 la 120 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 121 la 140 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. De la poz. 141 la 156 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. La Anexele 3 şi 4 de la poz. 58 dacă există obiecţiuni? Nu există. Adoptate. Legea rămâne pentru votul final.
			Pct.10. Proiectul de Lege privind asigurarea obligatorie a locuinţelor. Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. Conform prevederilor din Regulament, urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Victor Paul Dobre (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) : Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Proiectul de Lege privind asigurarea obligatorie a locuinţelor a fost iniţiat şi propus Parlamentului în contextul evenimentelor cu care s-a confruntat România în ultimii trei-patru ani şi ca o modalitate de a fi mai eficienţi în ceea ce înseamnă reconstrucţia. În principal, proiectul de lege statuează obligaţia pentru toţi proprietarii de locuinţe să se asigure împotriva dezastrelor naturale, reglementează tipurile de dezastre pentru care se face asigurare obligatoriu, respectiv cutremure, inundaţii, alunecări de teren; instituie două nivele ale sumelor asigurate şi respectiv a primelor de asigurare; stabileşte facilităţi cu caracter social pentru cei care nu au posibilităţi (în această situaţie prima de asigurare se suportă integral sau, după caz, parţial de autorităţile locale); reglementează modul de constituire a polului de asigurări împotriva dezastrelor naturale, care este o societate comercială de asigurare-reasigurare; stabileşte atribuţiile acestuia şi, de asemenea, în final, autorizează Ministerul Economiei şi Finanţelor să contracteze împrumuturi pentru plata primei de reasigurare pentru primul an şi suplimentarea fondului de risc la dezastre naturale în cazul unor dezastre naturale în care pierderile depăşesc capacitatea sistemului de a efectua plata tuturor despăgubirilor. Vă rog să susţineţi adoptarea proiectului în forma prezentată şi pe baza raportului Comisiei economice. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Dacă din partea comisiei raportoare doreşte cineva să ia cuvântul, vă rog frumos.
			Domnul Aurel Vainer: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Vă rog să-mi îngăduiţi, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, să prezint raportul la acest proiect de lege. Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare stabilirea condiţiilor asigurării obligatorii a locuinţelor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, a raporturilor dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, precum şi constituirea, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea polului de asigurare împotriva dezastrelor naturale, ca societate comercială de asigurare-reasigurare, constituită prin asocierea societăţilor de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuinţe şi altor persoane juridice în condiţiile prezentului proiect de lege, proiect al Legii nr.32/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi al Legii nr.31/1990 republicată cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, proiectul stabileşte suma ce poate fi asigurată în mod obligatoriu, respectiv echivalentul în lei a 20 de mii de euro pentru fiecare locuinţă de tip A şi echivalentul în lei a 10 mii de euro pentru fiecare locuinţă de tip B; elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor; susţinerea financiară a polului de asigurare împotriva dezastrelor naturale, precum şi sancţiunile care se aplică în cazul nerespectării prevederilor legii. În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, membrii comisiei au examinat iniţiativa legislativă mai sus-menţionată pe parcursul mai multor şedinţe, dezbaterile fiind finalizate în şedinţa din 10 septembrie 2008. În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei şi de către invitaţi, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind asigurarea obligatorie a locuinţelor, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport. Vă rog să-mi îngăduiţi să aduc însă unele completări la amendamente, mai ales datorită faptului că au apărut unele erori materiale. Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi să citesc aceste modificări: art. 5 alin.(1) rămâne nemodificat, aşa cum a lăsat forma Senatului; art. 6 - se elimină sintagma "definiţie potrivit art. 2, lit. b)"; art. 19 alin.(8) - se elimină sintagma "numai", se completează după punct cu sintagma "precum şi despăgubirea acordată ca urmare a producerii riscurilor asigurate"; art. 28 alin. (1) se înlocuieşte "pot" cu "poate"; art. 32 alin.(1) lit. b) se elimină; art. 32 alin.(5) se reformulează după cum urmează: "Amenzile contravenţionale stabilite prin prezenta lege şi aplicate de CSA se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 40%, venituri la bugetul CSA în cote de 40%, iar restul de 20% se face venit în bugetul autorităţilor locale de pe raza teritorială în care locuieşte contravenientul."; art.40: se elimină sintagma "prin hotărârea Guvernului", iar sintagma "la propunerea" se înlocuieşte cu sintagma "de către"; art.41: termenul de 60 de zile se înlocuieşte cu 120 de zile. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. V-aş ruga, totodată, să propuneţi şi timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege. Vă rog să faceţi propunerile, ca să nu mai reveniţi la microfon.
			Domnul Aurel Vainer: V-aş propune, ţinând seama de program, 10 minute.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă rog. Aveţi altă propunere? Bun. Supun la vot timpul propus de către reprezentantul comisiei, de 10 minute. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat acest timp pentru dezbatere. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Stimate domnule preşedinte, Am vrut o intervenţie pe procedură, pentru că, din câte am înţeles, la Comisia pentru politică economică nu a venit un raport al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru că, în urma crahurilor din America, este clar că marile companii de asigurare şi mai ales reasiguratorii pentru firmele de asigurare din România sunt afectaţi de această criză, aşa încât noi, la ora actuală, ce vrem? Să dăm o lege prin care obligăm tot românul să-şi asigure casa, în condiţiile în care reasiguratorul este o entitate nesigură? De aceea, aş cere să se reîntoarcă la comisie această lege şi să vină un raport al CSA-ului privind situaţia actuală a pieţei asigurărilor mondiale. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Punctul de vedere al comisiei, vă rog.
			Domnul Aurel Vainer: Aş dori să fac următoarea precizare: legea a fost concepută şi elaborată şi dezbătută în mai multe şedinţe ale comisiei înainte de evenimentele acestea majore pe piaţa financiară americană, mai întâi, probabil cu efecte pe piaţa internaţională. Ca opinie personală, nu cred că aceste fenomene au o legătură chiar atât de apropiată cu acest proiect de lege. După opinia mea, repet, nu a comisiei şi, dacă îmi permite domnul preşedinte, e atât de necesară o astfel de lege, gândindu-ne numai la ceea ce s-a întâmplat de câţiva ani consecutiv. Bugetul de stat ar fi suferit mai puţin dacă exista o astfel de lege. După opinia mea, cred că şi a membrilor comisiei, nu suntem toţi aici, nu este nevoie de o nouă discutare la comisie. Şi aş vrea să precizez că la dezbateri au fost reprezentanţii de la vârf ai Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor: preşedintele... Poftiţi?
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Raportul scris?
			Domnul Aurel Vainer: Raport scris nu a fost. Aceasta e; mai mult nu pot să spun.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă rog, în ordinea în care v-aţi înscris, cu referire exact la acest punct, de a retrimite la comisie.
			Domnul Lakatos Petru: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, În Comisia economică am dezbătut de mai multe ori. Am adus amendamente şi domnul secretar de stat poate să confirme că au fost discuţii aprinse şi am căzut la un moment dat la un numitor comun. În textul legii nu se face referire la persoana juridică a reasiguratorului. Deci, din acest punct de vedere nu există nicio problemă. Încă o dată, legea este necesară, cu modificările făcute în Comisia economică şi, după părerea mea, poate fi şi trebuie adoptată. Sunt sigur, ca orice început în domeniu, probabil că cei care vor fi sau vom fi în Parlament peste doi ani, vom simţi nevoia de a modifica pe parcursul derulării legii şi a căpătării experienţei. La ora actuală ce aş propune eu? În momentul în care discutăm pe articole, având în vedere că preşedintele, mai bine zis vicepreşedintele Comisiei economice a înşirat o serie de modificări ulterioare, pe acestea să le mai citească încă o dată, să nu existe niciun dubiu, pentru că, citind aşa repede, nici nu ai reuşit să compari textul comisiei cu ceea ce s-a citit de către dumnealui. Deci, încă o dată, proiectul de lege este o iniţiativă bună, Comisia economică susţine votarea proiectului de lege şi noi, la fel, propunem să fiţi de acord, pentru că acest proiect de lege dezvoltă simţul civic al răspunderii personale şi colective. Vă mulţumesc.
			Domnul Octavian-Mircea Purceld: Colegul meu de comisie mi-a uşurat mult sarcina. Vreau să vă spun că raportul comisiei este, dacă l-aţi urmărit sau dacă l-aţi fi urmărit, cei care nu l-au urmărit, este extrem de detailat. Amendamentele introduse în text demonstrează seriozitatea şi modul de cooperare în elaborarea textului propus astăzi dumneavoastră, aici, colaborare de care s-au bucurat membrii comisiei, domnul ministru Dobre şi reprezentanţii Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor. Nu văd niciun motiv să amânăm această iniţiativă legislativă. Dimpotrivă, cer să supuneţi votului continuarea discuţiilor, să o terminăm astăzi. Aşa cum a rezultat din dezbaterile din cadrul multelor întâlniri pe care le-am avut la comisie, ţara are nevoie de o asemenea lege. Populaţia trebuie să se bucure de o asemenea protecţie. Ministerul trebuie să aibă un instrument de lucru. Haideţi să-i dăm drumul şi să nu blocăm iniţiativa legislativă. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Doamna deputat Lia Ardelean.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu contestăm importanţa acestei legi. Dimpotrivă, susţinem importanţa acestei legi dar, aşa cum recunoaşte şi comisia, încă pe lege trebuie să lucrăm. Eu cred că trebuie în primul rând completările făcute în comisie şi abia apoi dezbătute în plen. Eu cred că într-o săptămână nu se întâmplă nimic rău şi că ar trebui într-adevăr finalizată la comisie şi apoi săptămâna viitoare să o supunem dezbaterii în plen, cu atât mai mult cu cât am solicitat ca săptămâna viitoare să avem mai multe zile de plen, în aşa fel încât propunerile legislative importante să poată să fie dezbătute. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Supun la vot propunerea făcută de reprezentanţii Partidului Conservator de a retrimite proiectul de lege la comisie. Cine este pentru? Am înţeles că există o propunere de vot cu vot electronic. Pregătiţi cartelele, atunci. Vă rog să votaţi. (Vociferări.) detalii vot
			Vă rog să repetăm votul. detalii vot
			Proiectul de lege a fost retrimis la comisie. Termen, până marţea viitoare.
			Pct.11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Lege organică. Termenul pentru dezbatere, vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
			Poziţia 12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2008 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale şi pentru modificarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Lege organică. Este procedură de urgenţă, dar suntem primă Cameră sesizată, iar termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final este 18.09.2008, termen depăşit. Prin urmare, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
			Pct. 13. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007. Întrucât nu există modificări, conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse. Întrucât nu există, legea trece pentru votul final.
			Pct.14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Bucureşti, la 5 martie 2008, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 6 iunie 1996. Lege ordinară. Întrucât nu există amendamente admise sau respinse, potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, se consideră adoptat. Rămâne pentru votul final.
			Pct.15. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Skopje, la 27 februarie 2008, pentru amendarea Acordului dintre Guvernul Român şi Guvernul Macedonean privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 12 iunie 2000. Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată. Întrucât nu există amendamente admise sau respinse, nu mai trecem la dezbaterea pe articole, proiectul urmând a fi supus pentru votul final.
			Pct.16. Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice. Deoarece nu există amendamente admise sau respinse, nu se mai trece la dezbaterea pe articole şi va urma votul final.
			Pct.17, Proiectul de Lege privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Bordei". Lege organică. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule senator.
			Domnul Marius Marinescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Parcul Bordei a fost cumpărat de Primăria Capitalei în anul 1933, în scop de utilitate publică. În acest sens, vă prezint actul de vânzare-cumpărare, cine doreşte să-l vadă. Din banii bucureştenilor, începând cu anul 1933 şi până astăzi, Primăria Capitalei a investit în acest parc, întreţinându-l şi amenajându-l permanent. Parcul era atât de frumos, încât i-a inspirat şi pe artiştii vremii, în lucrările lor. Permiteţi-mi să vă prezint un tablou pictat în 1953, care reprezintă un peisaj din Parcul Bordei. (Arată către sală tabloul). Uitaţi cât de frumos era Parcul Bordei în 1953! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În mâinile dumneavoastră stă astăzi salvarea ultimilor 5.000 m.p. de care a fost mutilat Parcul Bordei. Votul dumneavoastră va reda integral comunităţii acest parc, atât de iubit de bucureşteni. Atenţie! Cer presei şi tuturor parlamentarilor să mediatizeze şi să afişeze listele de vot în toate parcurile şi în toate colegiile uninominale, pentru a vedea cine sunt cei care doresc să salveze parcurile şi cine sunt şmecherii care vor să distrugă spaţiile verzi. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Comisia juridică. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Gabor: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare declararea de utilitate publică a terenului în suprafaţă de 3,3 ha şi toate în Bucureşti, zona Parcul Bordei, încadrat în PUC ca Zonă V-4, proprietate a domnului Costică Constanda. Potrivit prevederilor art.161 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat iniţiativa legislativă mai sus menţionată în şedinţa din 18 iunie 2008. La lucrările Comisiei juridice au luat parte domnul senator Marius Marinescu, în calitate de iniţiator, iar din partea Ministerului pentru relaţia cu Parlamentul, domnul ministru Mihai Voicu. Din numărul total de 28 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat la şedinţă 16 deputaţi. În urma examinării proiectului de lege, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, 14 voturi pentru şi 2 voturi împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de Lege privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona Parcul Bordei, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, vă mulţumesc. Dacă mai sunt înscrieri la dezbateri generale? Din partea Partidului Social Democrat, doamna deputat Aura Vasile.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Trebuie să recunosc că aştept de mult să ajungă în plenul Camerei acest proiect de lege. Este cunoscut, iar media a prezentat foarte bine, începând de anul trecut, ce se dorea să se întâmple cu Parcul Bordei. Să spunem că pe ultima sută de metri, în urma presiunilor care au fost făcute de Partidul Social Democrat, Partidul Conservator dar, mai important, de organizaţiile societăţii civile, precum şi de media scrisă şi vizuală, au determinat pe fostul primar general al Capitalei să propună o hotărâre Consiliului General care, teoretic, să realizeze un schimb de terenuri. Deci, cel care teoretic fusese îmbogăţit nejustificat, a devenit şi mai bogat. Prin acest proiect de lege se încearcă redarea acestui spaţiu bucureştenilor, în condiţiile în care mafia imobiliară să nu mai poată să-şi întindă tentaculele în zona verde. Acest proiect de lege cred că va trebui să fie urmat de alte proiecte de legi, care să interzică în totalitate, pentru că, vă informez, în această bucăţică de timp, în Sectorul 3, sub coordonarea primarului pedist, se distruge Parcul I.O.R. De asemenea, avem cunoaştere că, cu ajutorul fostului primar general al municipiului Bucureşti, al Capitalei României, au fost desfiinţate şi alocate în diverse forme Parcul Tineretului, Ştrandul Tineretului, bucăţele din alte zone verzi. Suntem pentru redarea spaţiilor verzi bucureştenilor. Vă rog astăzi să aprobaţi şi să votaţi acest proiect de lege, că nu este decât un început, este numai un prim pas pentru a putea să refacem zonele verzi în oraşul Bucureşti.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, vă mulţumesc. Din partea Partidului Conservator.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Stimaţi colegi, Am spus şi cu altă ocazie, această lege este, de fapt, lupta politică a unui singur om, a unui singur parlamentar, care şi-a făcut o profesiune de credinţă din recuperarea drepturilor asupra spaţiilor verzi ale cetăţenilor Capitalei, parlamentar prezent aici şi care, din păcate, a şi plătit cu funcţia sa politică, excluderea din partid, acest crez al său. Noi nu votăm aici o lege oarecare, ci votăm repunerea în drepturile fireşti a cetăţenilor Capitalei. De aceea, nu cred că există parlamentari cinstiţi în vreun partid care să nu voteze repunerea în drepturi a cetăţenilor Capitalei. De fapt, la aceasta se rezumă legea de faţă. Nu este o bătălie politică între partide, este pur şi simplu o repunere în drepturi a bucureştenilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă mulţumesc. Din partea Partidului România Mare, doamna Anca Petrescu.
			Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu : Voiam să felicit iniţiatorul acestei legi. Este o lege extrem de bună. Partidul România Mare este de acord cu această lege şi vreau să vă mărturisesc că eu personal sunt impresionată de PUZ-urile care continuă să introducă zone imobiliare în parcurile Capitalei. Vreau să vă spun că recent am aflat că şi terenul-parc care aparţine de Universitatea de Agricultură va fi şi el tocat de nişte construcţii imobiliare. Deci, doresc ca această iniţiativă să fie urmată de altele şi de o lege pe care încercăm acum, pe ultima sută de metri, să o iniţiem, tocmai pentru a apăra toate spaţiile verzi ale Capitalei. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Din partea Partidului Naţional Liberal. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Gabor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi, când omul exercită o adevărată agresiune împotriva naturii, acest proiect legislativ cred că este bine venit. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal îl va susţine prin voturile pe care le va acorda pentru adoptarea proiectului. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, vă mulţumesc. Reprezentantul Guvernului.
			Domnul Kovacs Carol-Emil: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Problema protecţiei mediului este o preocupare permanentă a Guvernului. Ca atare, protecţia parcurilor, chiar crearea unor parcuri noi şi, în general, a spaţiilor verzi, face parte din această politică. Guvernul este de acord cu declararea de utilitate publică a terenurilor care sunt sau pot deveni parcuri şi, deci, suntem de acord cu declararea de utilitate publică a zonei Parcul Bordei. Aş încheia subliniind faptul că protejarea parcurilor şi crearea unor parcuri noi face parte din politica Guvernului. Este o politică care se încadrează în ceea ce ne sugerează şi Uniunea Europeană în planul general de protecţie a mediului înconjurător. Susţinem acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, stimaţi colegi. Pentru corecta informare, vreau să vă spun că la acest proiect de lege sunt coiniţiatori domnul senator Ion Iliescu şi preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu. Noi avem încă un proiect de lege care vizează să nu se poată construi în tot ce înseamnă parcuri şi spaţii verzi. Vreau ca şi la acel proiect de lege dumneavoastră să ne susţineţi. Avem pregătită o acţiune să distribuim în toate parcurile bucureştene fluturaşi cu cei care vor vota ca să se poată construi în Parcul Bordei. Mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da, mulţumesc. Încheindu-se dezbaterile generale, începem dezbaterea pe articole a proiectului de lege. Dacă la titlu există obiecţiuni? Nu există. Adoptat. Dacă la poziţiile 1-5, cu amendamentul de la poziţia nr.3 există obiecţiuni? Nu există. Consider că este adoptat şi, prin urmare, rămâne pentru votul final.
			Pct.18. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, Proiectul de Lege privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi Proiectul de Lege a parteneriatului public-privat pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare şi din unităţile de învăţământ agricol şi silvic. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Înţeleg că nu doreşte. Dacă din partea comisiilor sesizate în fond doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Asztalos Ferenc: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport au fost sesizate spre dezbatere în fond cu proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. La întocmirea raportului, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere negativ al Guvernului. De asemenea, la întocmirea raportului, comisiile au avut în vedere proiectul de Lege privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi proiectul de Lege privind parteneriatul public privat pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare şi din unităţile de învăţământ agricol şi silvic. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare organizarea activităţii de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, avându-se în vedere concentrarea acesteia într-un număr mai mic de unităţi, dimensionarea suprafeţelor aferente acestor unităţi la nivelul obiectivelor, separarea sectorului de cercetare de sectorul de producţie, precum şi reorganizarea unor unităţi de cercetare-dezvoltare în societăţi comerciale pentru producerea de seminţe şi material săditor. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de cercetare-dezvoltare face parte din categoria legilor organice. La dezbaterea proiectelor de lege au participat ca invitaţi: domnul Gheorghe Albu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi domnul Cristian Hera, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti". Având în vedere că proiectele de lege sus-menţionate au obiecte de reglementare conexe, membrii comisiilor au hotărât întocmirea unui singur raport, conform prevederilor art.67 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. La lucrările comisiilor au fost prezenţi 21 de deputaţi din totalul de 21 de deputaţi membri ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industria alimentară şi servicii specifice şi 14 deputaţi din totalul de 24 de deputaţi membri ai Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Raportul comisiilor a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 9 septembrie 2008. Proiectul de lege a fost adoptat în Senat în şedinţa din 1 octombrie 2007. Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc. Dacă la dezbaterile generale doreşte cineva să ia cuvântul? Doamna Lia Olguţa Vasilescu, din partea Partidului Social Democrat.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. O să vorbesc cât se poate de scurt ca să intre acest proiect de lege la votul final. Este un proiect de lege extraordinar de important, pe care îl susţinem cu toată tăria. Îmi pare rău că a durat foarte mult în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport până să comasăm toate acele proiecte, până când să convingem pe toţi membrii comisiei că este un proiect de lege care este imperios necesar. Dacă am fi făcut-o mai demult, dacă am fi dezbătut acest proiect de lege şi l-am fi votat, poate că am fi reuşit să salvăm foarte multe staţiuni de cercetare. Pentru că, astăzi în Craiova, de exemplu, în judeţul Dolj nu mai putem să mai vorbim despre Banul Mărăcine, care a fost prăduită, şi nu mă feresc să spun chiar acest cuvânt, de şmecheri imobiliari. Avem un proiect de lege pe care, din păcate..., avem o lege pe care din păcate nu mai putem să o modificăm acum, pentru că este foarte, foarte târziu şi care dă posibilitatea prefectului să dea terenul din staţiunile de cercetare pe un articol din Legea administraţiei publice. Foarte mulţi prefecţi din ţară s-au folosit de acest temei legal care, nu ştiu cum a scăpat Parlamentului până la această dată, şi am ajuns în situaţia în care foarte multe staţiuni de cercetare pur şi simplu au ajuns pe mâna unor băieţi foarte deştepţi, foarte şmecheri care au cumpărat titlurile de proprietate de la oameni cărora, chipurile, li s-ar fi atribuit terenurile respective, chiar înainte ca aceştia să primească titlurile de proprietate. Este vorba de afaceri imobiliare extraordinar de mari în jurul marilor oraşe. Este vorba despre tunuri, adevărate tunuri care s-au dat pe această parte de final de mandat a guvernării şi vreau să vă spun că din păcate în judeţul Dolj astăzi nu mai putem să mai vorbim despre Staţiunea de la "Şimnic", unde au dispărut o mie de ha, aşa, pe nevăzute, de Staţiunea "Banul Mărăcine" etc. Haideţi să salvăm ce se mai poate salva prin acest proiect de lege şi să-l votăm. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea proiectului de lege pe articole. Dacă la titlu există obiecţiuni? Nu există. Dacă poziţiile 1-20 există obiecţiuni? Nu există. Adoptat. Poz.21-40? Nu există obiecţiuni. Adoptat. Poz.41-60? Nu există. Adoptat. Poz.61-76, cu anexele corespunzătoare. Nu există. Adoptat. Proiectul rămâne pentru votul final.
			La pct.19, ultimul pe care îl dezbatem astăzi, Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 alin.(6) lit.b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar- veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Lege ordinară, adoptată de către Senat. Având în vedere că nu există amendamente admise sau respinse nu putem trece la dezbaterea pe articole, rămâne pentru votul final.
			Pct.20. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică. Dacă doreşte cineva, în cadrul dezbaterilor generale, să ia cuvântul? Nu doreşte. Din partea iniţiatorilor. Nu doreşte. Dacă la titlu există obiecţiuni? Nu există. Dacă la articolul unic există obiecţiuni? Nu sunt. Se consideră adoptată. Rămâne pentru votul final.
			21. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Dacă în cadrul dezbaterilor generale doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Până vine domnul preşedinte mai avem două... Bun. Încheiem şedinţa de astăzi, dau microfonul domnului preşedinte.
			Domnul Bogdan Olteanu: Stimaţi colegi, Vă rog să vă pregătiţi pentru sesiunea de vot final. Rog liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală. Rog lista de vot final. Introduceţi, vă rog, cartelele pentru a verifica mai întâi cvorumul de vot. Vă rog să vă marcaţi prezenţa. detalii prezenţă
			Vă mulţumesc. Constat existenţa cvorumului. Trecem la votul final. Avem un număr de 19 proiecte pe lista de vot final.
			Pct.1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008 privind transmiterea unei suprafeţe de teren, aflată în domeniul public al statului, din administrarea Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Suceava în administrarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog, să votaţi. (Vociferări în sala de şedinţă.) Merge? Merge. Acum nu îmi e clar dacă merge prost sistemul sau votul. (Conform afişajului, se înregistrează 218 deputaţi prezenţi, 180 voturi pentru, 58 împotrivă, 8 abţineri, 2 voturi neexprimate.) Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în 2001-2006. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 218 deputaţi prezenţi, 217 voturi pentru, un vot neexprimat.) Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2008 privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea europeană din Fondul European pentru Pescuit. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 163 voturi pentru, 57 împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate). Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2008 privind sprijinul financiar pentru pierderi cauzate de îngheţul târziu de primăvară în pomicultură. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog, să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 222 deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 2 voturi neexprimate). Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			5. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2008 pentru aprobarea art.32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politice agricole comune. Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, 2 abţineri, 4 voturi neexprimate.) Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii. Legea are caracter organic. Prioritate legislativă. Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 231 deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri.) Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 228 de voturi pentru. Aici nu trebuia să fie şi propunerea de respingere a celuilalt proiect? A, s-a dat şi vot final. Vă mulţumesc foarte mult. detalii vot
			7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000. Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 229 deputaţi prezenţi, 222 voturi pentru, 4 abţineri, 3 voturi neexprimate.) Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			8. Proiectul de Lege privind intervenţiile active în atmosferă. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 229 deputaţi prezenţi, 222 voturi pentru, 6 abţineri, un vot neexprimat.) Da. Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat cu 222 de voturi pentru. detalii vot
			9. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 227 deputaţi prezenţi, 220 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri, 4 voturi neexprimate.) Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			10. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Bucureşti la 5 martie 2008, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor. Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 230 deputaţi prezenţi, 225 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.) Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			11. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Skopje la 27 februarie 2008, pentru amendarea Acordului dintre Guvernul Român şi Guvernul Macedonean privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor. Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 230 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, un vot împotrivă, 9 abţineri, 8 voturi neexprimate.) Vă mulţumesc. S-a adoptat. detalii vot
			12. Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 232 deputaţi prezenţi, 181 voturi pentru, 40 împotrivă, 11 abţineri.) Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat. detalii vot
			13. Proiectul de Lege privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Bordei". Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 229 deputaţi prezenţi, 172 voturi pentru, 48 împotrivă, 8 abţineri, un vot neexprimat.) Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat cu 172 de voturi pentru. (Aplauze.) detalii vot
			14. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 220 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate.) Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 220 de voturi pentru. detalii vot
			Domnul Valeriu Tabără, explicarea votului.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În primul rând, chiar dacă acest proiect a fost aprobat după un interval extraordinar de mare de timp de la introducerea lui în sistemul de vot în Parlamentul României, numai la Camera Deputaţilor a stat aproape 2 ani, şi doamna Olguţa Vasilescu a spus aici câteva lucruri, eu vreau să vă mulţumesc tuturor. Mulţumesc, în primul rând, membrilor Comisiei pentru învăţământ chiar dacă aproape un an de zile am discutat asupra lui. Le mulţumesc tuturor celor care au votat, efectiv, un sistem şi o lege care sperăm noi să reaşeze sistemul de cercetare într-o funcţionalitate normală. Şi vorbesc aici nu de sistemul de cercetare în general, la nivel naţional, ci despre unul special, care este cel pe agricultură. Stimaţi colegi, Dincolo de orice, ramura agricultură, chiar dacă pare una dintre cele mai uşoare, cred că este zona economică a României prin care noi ne putem afirma, ne putem echilibra din punct de vedere economic şi ne putem să ne asigurăm o siguranţă care merge până la securitatea naţională. Din păcate, până acum am tratat sistemul aşa cum l-am tratat. Cercetarea agricolă, dacă va fi desfiinţată şi, din păcate, ultima recomandare venită către Ministerul Agriculturii şi întâlnirea de ieri de la ora 13 la minister, legată de ceea ce înseamnă desfiinţarea unităţilor de cercetare din apropierea marilor oraşe, nu este decât o mare lovitură care se dă acestui sistem care se duce probabil spre sistemul imobiliar. Eu cred că toţi avem responsabilităţi şi sperăm să intervenim astfel încât sistemul să funcţioneze. Încă o dată vă mulţumesc şi în numele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, şi în numele tuturor iniţiatorilor, sunt convins că toţi sunt de acord, au şi votat astăzi, pentru votul pe care l-aţi dat astăzi pentru cercetarea agricolă. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Bogdan Olteanu: Bun. Mai avem tot aici, la explicarea votului, după care avem o solicitare procedurală de revenirea la explicarea votului la un alt proiect. O să-i dau cuvântul domnului deputat Rădulescu. Domnul deputat Nicolae Popa.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Cred că astăzi, şi sunt convins că veţi fi de acord cu mine, trăim un moment istoric, în cadrul cercetării româneşti. Este pentru prima dată după 18 ani de zile, când avem un proiect de lege care reglementează funcţionarea, finanţarea şi organizarea cercetării româneşti, proiect care a fost abandonat, a fost devalizat de toate guvernele de până acum care n-au dat importanţă unui sector de interes naţional, cum este cercetarea agriculturii, şi dacă vorbim despre subvenţionarea agriculturii româneşti sau starea ei de subzistenţă, să ştiţi că este legată direct de cercetare. Nu putem vorbi despre progres, despre dezvoltare, despre modernizarea unui sector, fără cercetare. Spunea cineva, cei care sunt în domeniu, că o crimă s-a săvârşit în România în legătură cu cercetarea românească. Şi, iată, că Guvernul Tăriceanu a venit de data aceasta, a identificat soluţiile şi modalităţile de finanţare şi de organizare a acestui sector, care vă spuneam că a fost desfiinţat 18 ani de zile, şi dacă mai dura încă vreo câteva luni de zile, noi nu mai aveam ce vorbi despre cercetarea românească. Importăm, stimaţi colegi, din afară seminţe la preţuri de 3 ori de 4 ori mai mari decât cele pe care le putem produce noi în România, puieţi, butaşi şi aşa mai departe. Este o greşeală enormă să mai săvârşim treaba aceasta de acum încolo. O dată cu acest proiect de lege, pentru care vă mulţumesc că toţi aţi dat dovadă de înţelegere, este, categoric că am intrat într-o stare de normalitate în cercetarea agriculturii româneşti. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Anghel Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Domnule şi distinse coleg Nicolăescu, Un profesor de-al meu, mare profesor în domeniul construcţiilor, avea o vorbă, când eram asistent. Ţine mine, tinere, totdeauna ai să vorbeşti frumos de lucrurile pe care nu le cunoşti. Şi, iată că după ani de zile constat că aşa a făcut domnul coleg Popa. Prima lege în 18 ani! Nu, domnule Popa! S-a aprobat Legea Academiei Agricole şi Silvice, a fost aprobată în 2002, domnul coleg ştie, şi a fost iniţiativa în principal a colegilor PSD, Ecaterina Andronescu, Anghel Stanciu, Napoleon Antonescu şi de la toate grupurile parlamentare, ca să nu-i înşir pe toţi. A fost prima lege care a consfinţit trecerea de la decret prezidenţial de înfiinţare a unei academii la legi. După aceea au venit o serie de modificări. Toate aceste modificări a avut un singur scop. Să ducă la creşterea performanţei cercetării ştiinţifice agricole prin tăierea hectarelor de la staţiunile de cercetare. Ăsta a fost scopul. Pentru că, vă daţi seama dumneavoastră, stimaţi colegi, una este să faci cercetare şi disciplinarea cercetării pe 300 de ha, unde poate să plouă într-o parte, într-o parte să ningă, într-o parte să facă altceva, şi una e să o faci într-un ghiveci pe care îl ţii frumos în sufragerie şi ai climat controlat. Nu plouă, uzi când vrei. Şi, cam aşa s-a ajuns de la 160 de mii de ha, cât era la început pentru Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice s-a ajuns prin înţelegere şi prin restituirea tuturor terenurilor la vreo 60 de mii şi probabil că dacă nu era intervenţia fermă a celor două Comisii: pentru învăţământ şi, respectiv, pentru ştiinţe agricole, ca să ştiţi că şi agricultura este o ştiinţă, de aceea nu îi spun pe numele adevărat Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi interese personale ale unora, să blocăm şi să unificăm cele două legi. Că era o lege care prevedea ca, onor Academia, să fie numai de consacrare, adică, după unii, de îmbălsămare a cercetătorilor şi academicienilor, ca să-i punem în vitrină, şi o lege care se ocupa numai de staţiuni. Şi am reuşit, nu?, cu Cioloş, care a venit, şi aici e meritul lui Cioloş, şi-i mulţumim că a înţeles, să unificăm cele două legi şi să păstrăm în structura Academiei, să păstrăm staţiunile. Evident, dând ceea ce e de dat înapoi, dar totuşi păstrând staţiunile ca fiind principala formă instituţională de desfăşurare a cercetării ştiinţifice. Şi aici este meritul colegilor noştri de la PSD care au temperat puţin elanul colegilor noştri de la alte formaţiuni, ca să nu spun. Pentru că, chiar dacă legea aceasta în forma ei poate fi văzută ca un Mercedes de ultimă clasă, vă daţi seama că nici unul dintre dumneavoastră, cum spunea tovarăşul Boc, care n-a băut şi nu ştiu ce, nu se urcă în el dacă n-are frâne. De aceea, această lege a durat aproape un an şi jumătate în traseul ei. A trebuit o leacă de frână, să cântărim. Nu este perfect. Este al doilea pas care se face în cercetarea ştiinţifică românească, respectiv agricolă. Şi n-are sens să ne batem acum, n-aş îndrăzni să spun pe burtă... că-i a mea, că-i a ta... Pentru că am văzut multe legi care au fost atribuite unor distinşi colegi, legea cutare, legea cutare, şi când a ieşit prost, au uitat şi ăia care erau autori de ea. Sper ca eu să nu uit că legea votului uninominal este a mea, după rezultatele pe care o să le aveţi în colegii. Succes!
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Mai există intervenţii la acest proiect la explicarea votului? Nu. Domnul deputat Cristian Rădulescu, explicarea votului la pct.13. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Cristian Rădulescu: Stimaţi colegi, Doresc să explic votul nostru negativ la declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Bordei". Nu contestă nimeni şi, cu atât mai puţin Partidul Democrat - Liberal această necesitate ca în zona Bordei să fie un parc. Însă este evident pentru toată lumea că proiectul care a trecut adineauri la vot este un proiect propagandistic şi, mai mult de atât, este ineficient în momentul de faţă. Este, să zic aşa, o asupra de măsură, nu mai era necesar. De ce? Fiindcă în acest moment acolo este un parc, Consiliul local al municipiului Bucureşti s-a ocupat de asta, el are competenţa pentru chestiuni de utilitate publică de interes local să declare această utilitate publică, ceea ce a şi făcut, şi, de vreo două luni de zile, Primăria generală i-a invitat pe toţi bucureştenii să se plimbe în acest parc frumos amenajat. Dar, sigur, acum a ajuns să se desăvârşească această lege, venită într-un anumit context de conflict politic şi soldată cu această iniţiativă propagandistică, iar noi, astăzi, adică dumneavoastră aţi votat pozitiv ceva ce deja s-a făcut. În parc deja au înflorit florile plantate în urmă cu 3 luni de zile şi lucrurile sunt deja reglate. În al doilea rând, din punct de vedere strict procedural este bine să învăţăm faptul că comunităţile locale trebuie să decidă din ce în ce mai mult, şi acolo unde este vorba de utilitate publică de interes naţional, sigur, lăsăm Guvernul, dar unde e vorba de utilitate publică de interes local, să lăsăm consiliul local, comunitatea să decidă. Lucru care deja s-a întâmplat. Aceasta este explicaţia votului nostru negativ pe o iniţiativă care ştim de cine a fost semnată, ştim în ce context a fost făcută şi, de altfel, este ineficientă în momentul de faţă. Singura ei eficienţă ar putea fi aceea că Parcul Bordei, în loc să fie în administrarea Consiliului general al Capitalei, prin această lege, şi eu cred că destul de forţat, este trecută direct în administrarea Consiliului local al sectorului I, al domnului primar Chiliman. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc. Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cred că colegii mei de la Partidul Democrat nu au înţeles sensul acestui proiect de lege ori nu cunosc în amănunţime ce s-a întâmplat cu acest parc. Sau nu vor să înţeleagă. Domnilor colegi, Constanda a câştigat de două ori cu ajutorul fostului primar general al municipiului Bucureşti şi cu ajutorul Consiliului general al municipiului Bucureşti, în majoritate membri ai Partidului Democrat. Şi, vă explic. E adevărat că au făcut schimb de terenuri şi că Parcul Bordei s-a reîntors în administrarea Primăriei generale, dar fără 5 mii de metri pătraţi pe care Constanda, cu multă mărinimie, i-a vândut înainte de punerea în aplicare a acestei hotărâri. Iar fostul primar general a fost de acord să rămână lui Constanda cei 5 mii de metri pătraţi, plus terenul din Satul Francez, clădirile din Satul Francez, grădiniţa din Satul Francez, şcoala din Satul Francez, bazinul şi terenurile sportive din Satul Francez. Sunt un om care de mai multe ori de la acest microfon am atras atenţia asupra mafiei imobiliare, mafie care nu face decât să speculeze mici portiţe şi mici virgule din legislaţie, acolo unde ele nu sunt foarte bine aşezate. Deci, spun că proiectul acesta este binevenit. Acest proiect nu face altceva decât reia cei 5.000 de metri pătraţi pe care Constanda, în mod ilegal, i-a înstrăinat, pentru a-i reda bucureştenilor.
			Domnul Bogdan Olteanu (de la tribună): Tot la explicarea votului, stimaţi colegi. Din fericire, în cele din urmă şi în urma mai ales a presiunii publice, Parcul "Bordei" n-a mai fost dat cadou la schimb cu afacerea imobiliară din Satul Francez, de care nici primăria, nici noi, bucureştenii, n-aveam nicio nevoie. În urma presiunii publice, din fericire, şi în urma uriaşului scandal public, la Primăria Capitalei nu mai există aceeaşi linie politică interesată să dea Parcul "Bordei" pentru construcţii. Cetăţenii s-au pronunţat. E totuşi nevoie de această lege, chiar dacă cetăţenii s-au pronunţat în ce priveşte primarul general al Capitalei, pentru că, din păcate, împotriva voinţei cetăţenilor, în Consiliul General al Capitalei s-a format o majoritate care este menită să protejeze interese imobiliare, o majoritate P.D.-L.-P.N.G., făcută să apere afacerile imobiliare ale mai vechilor mandate la Primăria Capitalei. În aceste condiţii, pentru a apăra parcul "Bordei" de această majoritate din Consiliul General al Capitalei, astăzi, parlamentarii liberali au votat pentru declararea sa ca proiect de utilitate publică, astfel încât Consiliul General al Capitalei, în actuala sa formulă, nereprezentativă faţă de voinţa cetăţenilor din Bucureşti, să nu mai poată să construiască acolo blocuri. (Aplauze) Înţeleg că e un drept la replică. Domnul deputat Tabără.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Nu este vorba de un drept la replică, este vorba de o situaţie asemănătoare cu Parcul Bordei, poate chiar mai gravă. Şi mă refer la staţiunea Băneasa, de care s-a făcut atâta caz, unde terenul acela trebuia restituit în baza unor documente de proprietate, iar el este pe teritoriul sectorului 1. Cei care au retrocedat acolo şi au forţat retrocedarea şi scoaterea unei colecţii naţionale de piersici, cum pot fi catalogaţi? Pentru că problemele nu se referă numai la Parcul "Bordei", ci sunt mult mai grave, domnule preşedinte. Or, ceea ce am rezolvat astăzi este un caz care se interpretează politic şi e foarte bine. Dar cum se interpretează o donaţie din 1927 făcută de Casa Regală pentru cercetare şi pentru învăţământ? Şi care este proprietate, şi care este neretrocedată? Şi care vine în sectorul 1. Cum catalogăm pe domnul Chiliman cu care eu am vorbit despre retrocedare pe baza legilor proprietăţii?! Şi, pe care cineva o ia şi o predă cui? Aici este marea problemă. Deci, n-am rezolvat problema, cum spunea domnul Rădulescu aici, ci am venit cu o chestiune punctuală de joc politic. Hai să mergem dincolo pe fond ce se întâmplă astăzi cu chestiuni de mare utilitate naţională, nu numai publică, pe un plan local. M-am abţinut pentru că era o lege mare în joc. Dar este un jaf ordinar la nivelul staţiunilor şi la tot ceea ce este pe lângă marile oraşe. Asta este marea problemă.
			Domnul Bogdan Olteanu: Aveţi dreptate. Sunt convins că şi primarul general Videanu şi prefecta Mantale ştiu foarte bine că au semnat amândoi, domnule deputat. (Rumoare, vociferări) Da. Domnul deputat Cristian Dumitrescu. Sau doamna Aura Vasile. Dezbaterea se desfăşoară în continuare. Stimaţi colegi, vă anunţ că este ora 13,02, după ce încheiem procedura, sistez dezbaterile şi reluăm săptămâna viitoare. Dar, finalizăm această procedură.
			Domnul Cristian Dumitrescu: Domnule preşedinte, Nu. Să ne continuăm activitatea pentru că, aşa cum aţi văzut, dreapta se răfuieşte politic pentru afaceri, noi, stânga, vrem spaţii verzi. (Vociferări din partea dreaptă a sălii)
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnul deputat Puşcă.
			Domnul Mircea Valer Puşcă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu riscul de a da drept la replică, eu chiar îl invit pe domnul Tabără să vină să ne spună ce proiect de lege, la care dânsul făcea referire, Camera l-a refuzat pentru a se putea rezolva problemele din zona Băneasa. Iar dacă nu este vorba de proiect de lege, nu înţeleg la ce foloseşte intervenţia sa, pentru că, astăzi, dimineaţă, de la ora 8,30 până la ora 10, avea toate posibilităţile de a face declaraţii politice generale. Noi, aici, dezbatem legi şi ne exprimăm modul în care eventual votăm pe proiectele de legi care pot sau nu să devină legi. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc foarte mult. Cred că am finalizat totuşi dezbaterea pe această chestiune, stimaţi colegi, dacă sunteţi de acord.
			15. Proiectul de Lege privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea Academiei de Ştiinţe agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere. (Conform afişajului, se înregistrează 220 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.) Propunerea de respingere a fost adoptată cu 212 voturi. detalii vot
			16. Proiectul de Lege a parteneriatului public privat pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 219 deputaţi prezenţi, 214 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 3 voturi neexprimate.) Da. S-a respins. detalii vot
			17. Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 alin.(6) din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Raport de adoptare. Supun votului dumneavoastră propunerea de adoptare. (Conform afişajului, se înregistrează 215 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 voturi neexprimate.) Explicarea votului. S-a adoptat. detalii vot
			18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Domnule Uioreanu, procedură? Aveţi cuvântul, domnule Uioreanu.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: Da. Mulţumesc. Problema de procedură este următoarea: la discuţia acestui proiect de lege nu s-a consultat nici iniţiatorul, nu s-a consultat nici raportul comisiei care nu s-a cerut. Nu s-a cerut... vă dau din stenogramă: "Sunt discuţii pe această lege? Nu sunt. Din partea iniţiatorului? Nu sunt. Discuţii? Nu sunt. Se trece la vot final". Unde este vorba de comisie aici? Ca să mergem pe procedura normală. Deci nu există nici un fel de raport al comisiei. Rog ca să fie scos de pe ordinea de zi, pentru că n-a întrunit procedura.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Domnul preşedinte Gheorghe Barbu. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Barbu: Înţeleg că Grupul liberal face tot ce îi stă în putinţă să evite acest proiect de lege. Doamnelor şi domnilor, El se referă la grupele de muncă pentru cei care au fost şi au lucrat în grupele de muncă. Nu există nici o altă pricină pentru a se întoarce decât voinţa dumnealor. Drept urmare, proiectul are raport, încă are un raport comun cu încă unul care a fost o iniţiativă a P.S.D.-ului, din care s-au preluat cu amendamente şi cele două proiecte de lege au un raport comun, unul pentru adoptare şi unul pentru respingere, şi care este de mult înaintat. Vă reamintesc că despre acest raport, introducerea lui pe ordinea de zi a fost o întreagă dispută în Parlament, în ultima săptămână din sesiunea anterioară. A fost introdus pe ordinea de zi, a fost scos de pe ordinea de zi din motive procedurale pe care nu vreau să le comentez acum. Drept urmare, nu cred că este cazul să se întoarcă la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Eu înţeleg că propunerea din partea Grupului Liberal era de a se dezbate în plen, nu de a se întoarce la comisie. Asta a invocat domnul deputat Uioreanu. Domnule Miuţescu, vă rog.
			Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Revin şi susţin propunerea domnului Uioreanu, că acest proiect a încercat să treacă aşa, puţin neobservat, deşi pe temă, pe subiect, este rezolvat de Guvern, toată lumea ştie că această problemă este rezolvată o dată cu majorarea pensiilor de la 1 octombrie. această problemă este rezolvată de către Guvern. Aceste lucruri au fost prezentate în media. Toată lumea cunoaşte acest lucru. Prin acest proiect şi prin această procedură care a încercat să treacă puţin neobservată, aşa, încălcând procedurile parlamentare, Partidul Democrat încearcă de fapt să-şi atragă paternitatea unui subiect rezolvat de Guvern. De aceea, nu înţeleg de ce nu suntem corecţi şi nu încercăm să respectăm şi procedurile parlamentare şi problema este rezolvată. Doar, sigur, de imagine, încearcă Partidul Democrat să vină cu acest lucru.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Vă mulţumesc, domnule deputat. Eu n-am să pun în discuţie modul în care s-a desfăşurat şedinţa, pentru că nu eu am condus-o. Vă rog, doamna deputat Aurelia Vasile.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Aş dori ca Partidul Democrat, în momentul în care discută despre această propunere legislativă, să spună că au existat două Propuneri legislative, PL-x 309 şi 180, deci, vreau să se spună în clar, iar 180 a fost preluat integral în 309, fiind un proiect comun al Partidului Social Democrat şi al Partidului Democrat. Legat de proceduri şi de ceea ce colegii de la Grupul P.N.L. au ridicat, rămâne să fie stabilit de preşedintele de şedinţă.
			Domnul Bogdan Olteanu: Domnul deputat Purceld. Înţeleg că suntem la explicarea votului. Care va fi să fie.
			Domnul Octavian-Mircea Purceld: Suntem la procedură deocamdată, domnule preşedinte. Şi vreau să vă spun că raportul a fost distribuit la casete. Colegii l-au primit. Întrebarea mea este una singură: de ce preşedintele de şedinţă n-a dat cuvântul preşedintelui comisiei să citească raportul. Dacă se întâmpla acest lucru, nu mai apăreau aceste discuţii. Vrem să statuăm acum o altă regulă? Dacă astăzi facem aşa, mâine vom repeta figura asta. Se poate şi fără raport. Deci, eu v-aş ruga să respectăm disciplina Camerei şi cutuma Camerei: la şedinţele de vot se prezintă raportul de către comisie. Nu s-a prezentat raportul, în paranteză şi în mintea mea, cred că în mod voit. Mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Doamna deputat Ardelean.
			Doamna Lia Ardelean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Raportul pe această propunere legislativă există, l-am văzut, şi deşi Partidul Conservator are o propunere similară, pe care domnul preşedinte al Comisiei de muncă l-a ignorat şi nu l-a cuprins la dezbatere, Partidul Conservator nu este orgolios, susţine această propunere legislativă, pentru că vine să aducă îmbunătăţiri calculului pensiilor celor care au lucrat în grupele I şi II de muncă şi care au fost afectaţi pe Legea nr.19 din 2001. Repet, Partidul Conservator susţine propunerea legislativă. Solicităm să fie supusă votului şi încă o dată repet, este şi propunerea formulată de Partidul Conservator şi care, din păcate, s-a împotmolit la Comisia de muncă. Vă mulţumesc.
			Domnul Bogdan Olteanu: Da. Vă mulţumesc, doamna deputat. Stimaţi colegi, Ca să fie lucrurile foarte clare, este evident că acest proiect nu a întrunit condiţiile procedurale de dezbatere. Cu atât mai mult însă, dat fiind că înţeleg că suntem în campanie electorală, n-am de gând să fiu eu jucătorul scos la offside şi-l voi supune la vot. E răspunderea celor care au încălcat procedurile, şi-o vor asuma. Probabil va fi contestată procedura, mă interesează mai puţin, nu am condus eu această dezbatere. 18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 215 deputaţi prezenţi, 173 voturi pentru, 35 voturi împotrivă, 7 abţineri.) S-a adoptat. 173 de voturi. detalii vot
			(Domnul deputat Gheorghe Barbu doreşte să intervină) Nu dau cuvântul la explicarea votului, domnule deputat, pentru că, în mod neprocedural, aţi explicat înainte, intrând pe fond.
			19. Propunerea legislativă privind modificarea Legii 19 din 17 martie 2000 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. (Conform afişajului, se înregistrează 214 deputaţi prezenţi, 208 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 3 abţineri.) S-a respins, cu 208 voturi pentru respingere. detalii vot
			Am încheiat şedinţa. Ne vedem mâine la şedinţa comună.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 13,15.