Şedinţa Senatului din 13 octombrie 2008

		Şedinţa a început la ora 15.55. Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Pascu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii Ivan Cismaru şi Ilie Sârbu, secretari ai Senatului.
		Domnul Corneliu Pascu: Doamnelor şi domnilor senatori, Vă invit să vă ocupaţi locurile în sală ca să putem începe şedinţa noastră de astăzi, 13 octombrie 2008. În primul rând, supun atenţiei dumneavoastră ordinea de zi. La primul punct sunt înscrise declaraţii politice de la ora 15.00 la ora 16.30, apoi lucrări în plenul Senatului de la ora 16.30 la ora 18.10, cu dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi, iar de la ora 18.10 la ora 19.30 întrebări, interpelări şi răspunsuri.
		La declaraţii politice sunt înscrişi din partea Grupului parlamentar al PSD: domnul senator Ioan Chelaru, domnul senator Ion Rotaru şi domnul senator Adrian Păunescu; din partea Grupului parlamentar al PNL: domnul Mircea Mereuţă şi domnul Morţun Alexandru; din partea Grupului parlamentar al PRM: doamna senator Verginia Vedinaş şi domnul senator Funar Gheorghe, iar din partea Grupului parlamentar al PD-L: domnul senator Gheorghe David şi domnul senator Aurel Ardelean.
		Dau cuvântul domnului senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al PSD.
		Domnul Ioan Chelaru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "O versiune aproape modernă a poveştii lui Iuda". Stimaţi colegi, Vreau să vă aduc în atenţie o situaţie care nu poate şi nu trebuie să fie ignorată sau ascunsă într-un colţ al memoriei. Este încă o încercare, probabil nu cea din urmă, pentru salvarea Catedralei "Sfântul Iosif" din Bucureşti, centru al comunităţii catolice din România, lăcaş de cult de o valoare artistică inestimabilă. Imaginaţi-vă pentru un moment frumuseţea acestui edificiu, amprenta goticului de tradiţie italiană, îngemănarea coloanelor dintre nave, stucomarmura roşie cu care sunt placate acestea, mozaicul ce împodobeşte portalul. Imaginaţi-vă, apoi, liniştea, calmul sacru ce te cuprind de la intrare, bucuriile sau durerile oamenilor care i-au trecut pragul, pacea pe care mulţi au regăsit-o aici. Şi, acum, imaginaţi-vă că acest loc nu mai există, prăbuşit ca un castel de nisip, căci asta se poate întâmpla oricând, iar de vină sunt numai oamenii, noi cu toţii sau semenii noştri care, ignorând orice reguli morale sau legale, au permis construirea unei monstruozităţi de oţel şi beton la mai puţin de 10 metri de peretele catedralei, afectând iremediabil acest loc sacru pentru noi, românii. Într-un stat în care, din păcate - şi o spun cu mult regret în suflet -, valorile reprezintă doar un cuvânt în DEX, legile şi hotărârile organelor legislative sunt nişte texte inutile şi făcute pentru cei mulţi. Morala este anacronică şi am început să conştientizăm dureros că banii, valorile patrimoniale sunt singurul chip cioplit la care ne închinăm aproape cu toţii. Nu vedem viitorul şi nu ne interesează. Nu educăm nici religios, nici umanist, nici tehnic, ci creştem viitoarele generaţii în aceeaşi cultură a banilor. Nu păstrăm nimic, dar distrugem. Nu plantăm un pom, nu aşezăm un coş de gunoi, nu construim parcări, dar edificăm fără logică, într-un haos total, fără pic de respect pentru lege sau autoritate. Construim monştri de oţel şi beton ce ne dezumanizează, ne lipsesc de individualitate, ne acaparează zilnic fiecare bucăţică de spaţiu verde din oraşul acesta, fiecare bucăţică de suflet, până o să ajungem să ne sufocăm între betoane, într-un spaţiu gol de frumos, auster şi gri, reflectat în oglinzi impersonale pe altarul şmecheriei din România. Intitulat ironic şi dispreţuitor, ba chiar sfidător, "Cathedral Plaza" este unul dintre cele mai disputate proiecte imobiliare bucureştene, un ghimpe de beton şi oţel de 79 de metri înălţime, controversat, hulit, ilegal, în ciuda oricăror elementare reguli de bun-simţ sau legale, dar ce contează, când această clădire se prefigurează a fi cea mai scumpă clădire de birouri din Capitală? Ce importanţă mai au atunci valorile culturale, respectul pentru alte clădiri cu o valoare istorică şi arhitecturală enormă? Ce mai contează, până la urmă, sfidarea unei întregi comunităţi creştine, indiferent că este catolică, ortodoxă sau protestantă? Şi dacă acestea nu contează, atunci să nu ne mirăm de incapacitatea autorităţilor noastre de a stopa un astfel de caz sau zecile de cazuri similare. Şi vorbim aici nu de rea-credinţă, deşi există şi asta, nici neapărat de o posibilă corupţie, ci de o incapacitate efectivă, de lipsa unor instrumente legale administrative care să facă posibilă oprirea unor astfel de construcţii până la definitivarea în instanţă a unui proces sau până la definitivarea unei anchete administrative. Foarte recent, domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, fiind primit la Roma de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, apoi de cardinalul Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, a fost, în chip firesc, abordat în problema catedralei, fiind rugat să contribuie la soluţionarea judicioasă a situaţiei-limită create, pentru a salva Catedrala "Sfântul Iosif", pusă în pericol iminent de această nouă construcţie. Din păcate, şi Domnia Sa, ca şi alte autorităţi ale statului, şi-a dovedit incapacitatea ca până în prezent să întreprindă ceva concret. Aceasta în condiţiile în care ştia personal foarte bine că singurul partid care a votat public împotriva unor măsuri stabilite de Senat în favoarea salvării catedralei catolice a fost tocmai PD-L, copilul de suflet al Domniei Sale. Interesantă este situaţia în care suntem în această problemă. Hotărârile Senatului nu au nicio putere, Inspectoratul de Stat în Construcţii are rol decorativ, Ministerul Culturii şi Cultelor dă avize consultative, Guvernul este incapabil să pună în practică, prin norme concrete, hotărâri ale Senatului, oricare ar fi acelea, dar înfiinţează comisii peste comisii care fac... ce?, vă întreb. Cuvinte ca "ruşinos", "este o bătaie de joc", "inacceptabil", "monstruos" au fost folosite de membrii Comisiei de petiţii a Parlamentului European, referindu-se la acest imobil, şi asta în cunoştinţă de cauză, după vizita efectuată în România în iunie 2008 şi după prezentarea făcută de Monseniorul dr. Ioan Robu în sesiunea din 11 septembrie 2008. O primă măsură luată de membrii comisiei a fost ca Parlamentul European, prin preşedintele Hans-Gert Pöttering, să transmită scrisori de intervenţie către autorităţile române de la cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte, pata de ruşine de pe obrazul administraţiei româneşti se vede acum şi la nivel european. Ne trezim aşadar, stimaţi colegi, în faţa unei catastrofe administrative într-un stat de drept în care, în fapt, instituţiile administraţiei publice nu au nicio prerogativă, nicio forţă coercitivă, fiind simple marionete pe o scenă luminată de bani, mulţi bani, prea mulţi bani. Şi, stimaţi colegi, dacă nu vom fi conştienţi de acest eşec al unui întreg sistem instituţional şi nu vom lua măsuri urgente pentru redresarea lui, atunci chiar că trăim în ţara pe care o merităm. Vă mulţumesc. (Aplauze).
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Mircea Mereuţă, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Mircea Gheorghe Mereuţă: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia mea politică de astăzi a fost inspirată de participarea la Convenţia a VI-a "Euromontana", care a avut loc în perioada 8-10 octombrie 2008 la Brig, în Elveţia. Pot să vă spun că la această întrunire a participat şi comisarul european pentru agricultură Mariann Fischer Boel, de asemenea, ministrul francez al agriculturii şi pescuitului şi alte personalităţi din Uniunea Europeană care sunt preocupate de soarta zonei montane din întreaga Europă. La sfârşit de legislatură parlamentară se poate observa faptul că, în afară de anumite reacţii şi atitudini populiste ale politicienilor de toate culorile politice, adevăratele valori şi nevoi ale poporului român sunt ignorate şi tratate cu superficialitate de către parlamentari. Una dintre aceste probleme, nerezolvată nici după 18 ani, este problema regiunilor montane. Într-o ţară în care muntele reprezintă aproximativ 35% din suprafaţa ţării, el este tratat doar din perspectiva turismului şi a exploatării barbare privind seva sa cea verde, adică lemnul pădurilor, dar muntele nu înseamnă doar acest lucru, el reprezintă şi tradiţie, economie forestieră, mod de viaţă şi păstrare vie a istoriei originii românilor. Dacă în perioada comunistă se ducea o politică privind depopularea şi decăderea zonelor montane în detrimentul zonelor agricole şi urbane industrializate, după 1990 sprijinul guvernamental în această direcţie a fost mai mult la capitolul teoretic, decât la cel practic. Chiar şi anumite legi, cum ar fi cea privind modificarea Legii muntelui, iniţiată de un fost ministru al agriculturii al cărui nume nu mai contează, au avut doar un caracter formal şi simbolic, inclusiv iniţiatorul ei tratând problema într-un mod personal şi superficial. În schimb, actele administraţiilor locale şi autorizaţiile de tăiere emise de ocoalele silvice au dus la defrişarea accentuată a pădurilor montane. Într-un raport al adunării generale a Forumului Montan din România se precizează situaţia reală a zonelor montane, şi anume: degradarea majoră şi în creştere continuă a calităţii furajere din cele 2,1 milioane de hectare de păşuni şi fâneţe montane, cu afectarea şi a biodiversităţii; absenţa unor politici montane de protejare reală prioritară a producătorilor agricoli montani şi de încurajare a tinerilor pentru a continua bunele tradiţii agrozootehnice; pierderile masive de locuri de muncă din zona montană, mai ales din mediul rural; părăsirea definitivă şi în număr alarmant de mare a activităţilor agricole de către tineretul montan şi migraţia masivă spre urban, unde sporeşte rata şomajului; afectarea capacităţilor de consultanţă, proiectare şi formare profesională a tinerilor agricultori montani prin reducerea sistematică a numărului de cadre tehnice agricole şi absenţa sau insuficienţa sprijinului financiar pentru instituţiile specializate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; slaba preocupare pentru păstrarea şi protejarea patrimoniului naţional din zona montană de fenomenele de degradare şi poluare excesive; slaba preocupare pentru conservarea şi valorificarea patrimoniului etnocultural; neadaptarea sistemului de învăţământ din ruralul montan la specificul agricol şi la realităţile vieţii la munte, ceea ce va conduce la pierderi masive şi irecuperabile în domeniul meseriilor tradiţionale şi al artizanatului; numeroase alte aspecte ce conduc la distrugerea sistematică a gospodăriilor ţărăneşti montane şi a tradiţiilor vizând bunele practici agricole şi aspectele cultural-spirituale, care, cumulate, determină afectarea gravă a echilibrului natural, a intereselor de ordin strategic pe termen îndelungat privind Carpaţii României, care au fost, sunt şi trebuie să rămână munţi populaţi cu gospodării şi tradiţii viabile, supuse modernizării durabile. Din acest raport se poate trage concluzia că problemele agriculturii montane sunt prioritare, deoarece pierderile privind tineretul agricol montan, flora şi fauna pajiştilor montane nu sunt recuperabile, iar rentabilitatea scăzută se cere compensată de calitatea produselor şi de serviciile de îngrijire a mediului recunoscute de societate, raţiunile de ordin strategic fiind prioritare. De asemenea, într-un raport al Comisiei Europene, publicat în septembrie 2008, se remarcă faptul că efortul statelor membre în privinţa zonelor montane, îndeosebi pentru zonele montane înalte şi mijlocii, variază puternic de la stat la stat, nu vizează o dezvoltare globală şi nu există un cadru european integrat, cum este cazul zonelor maritime. De asemenea, participând la Convenţia a VI-a "Euromontana", care a avut loc, după cum aminteam, în perioada 8-10 octombrie 2008 la Brig, în Elveţia, m-a surprins interesul major al statelor europene privind pericolul decăderii regiunii euromontane. Aceste arii teritoriale permit producerea unor produse agricole de înaltă calitate şi pot contribui la diversitatea produselor agricole de pe piaţa europeană, la conservarea unor specii de animale şi vegetale, la desfăşurarea de activităţi industriale şi turistice, precum şi la combaterea schimbărilor climatice prin protejarea biodiversităţii şi prin captarea bioxidului de carbon datorită păşunilor permanente şi a pădurilor, iar exploatarea forestieră durabilă va face posibilă producerea de energie folosind deşeurile lemnoase. Multe zone montane, dată fiind activitatea lor turistică, sunt supuse unei presiuni de urbanizare şi există riscul ca peisajul tradiţional să-şi piardă caracterul agricol, frumuseţea şi valoarea, elemente esenţiale pentru ecosistem. Pornind de la aceste considerente, atât Comisia Europeană, cât şi Parlamentul European au stabilit o serie de priorităţi privind necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru zonele montane ale ţărilor membre. Sumar, aceste obiective au în vedere: promovarea mai intensă a tinerilor fermieri şi a egalităţii de şanse între femeile şi bărbaţii care locuiesc în arealul muntelui, îndeosebi prin măsuri şi ajutor financiar în favoarea familiilor şi prin reglementarea timpului de lucru parţial şi a normei întregi, echilibrarea vieţii profesionale şi capacitatea de a întemeia o familie în acest mediu; îmbunătăţirea condiţiilor de acordare a ajutorului financiar specific industriei laptelui, existenţa fermelor de lapte şi a întreprinderilor de prelucrare a laptelui în zona montană, care joacă un rol esenţial în aceste zone, dată fiind lipsa de alternativă de producţie; acordarea de subvenţii financiare pentru agricultura din zonele montane, având în vedere eforturile foarte mari de supravieţuire a acestei ramuri economice în respectivele areale; printre altele, o intensitate a muncii şi necesitatea muncii manuale, precum şi acoperirea unor costuri mai mari, cum ar fi cele pentru utilajele şi transporturile speciale. Din păcate, aceste obiective europene nu au fost aplicate în România din cauza populismului demagogic şi a oportunismului manifestat de mulţi lideri politici care, în patru ani de mandat, nu s-au aplecat asupra măsurilor guvernamentale propuse în domeniu, ci, din contră, au tratat subiectul muntelui cu superficialitate legislativă şi în funcţie de favorizarea interesului propriu referitor la acest subiect. În acest sens, vă supun atenţiei o serie de propuneri care, chiar dacă vi le prezint la sfârşit de mandat, ar trebui iniţiate şi continuate chiar în mandatul viitorilor senatori care, sperăm, vor fi aplecaţi mai mult spre nevoile muntenilor decât spre interesele de partid. Îndrăznesc să vă supun atenţiei următoarele propuneri necesare dezvoltării reale a zonelor montane, propuneri regăsite şi în apelul formulat de Consiliul director al Forumului Montan din România, lăsând astfel posibilitatea viitorilor parlamentari de a iniţia chiar ei astfel de propuneri vizând: propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane; protecţia producătorilor agricoli montani, a pajiştilor montane şi a biodiversităţii, prin includerea unui preţ minim garantat pentru produsul "lapte de vacă", începând cu 2009, prin care să se asigure minima rentabilitate pentru producători la nivelul de cel puţin 3 lei la litrul de lapte STAS, cu corectarea anuală în funcţie de rata inflaţiei; acordarea unor subvenţii prin plăţi directe pe cap de animal la nivelul de cel puţin 50% faţă de sistemul ce s-a aplicat în UE pentru aceste zone; menţinerea acestor subvenţii în paralel cu subvenţiile prevăzute de Comisia Europeană pentru zonele defavorizate; înfiinţarea primelor cinci şcoli profesionale agromontane pilot la nivelul principalilor masivi muntoşi, cu perspectiva multiplicării acestora în funcţie de necesitate; orientarea tehnologiilor producţiilor de lapte, carne, fructe şi fructe mici care se obţin în zona montană spre produse ecologice de nişă şi mărci locale recunoscute; sprijinirea printr-un program special al Guvernului a primelor asociaţii de producători de tip cooperatist pilot, prin care să se valorifice, în primul rând, laptele obţinut în condiţii ecologice, cu obţinerea de finanţări prin fonduri structurale; sprijinirea de către Guvern a organizaţiilor neguvernamentale reprezentând societatea civilă promunte pentru ducerea la îndeplinire a obiectivelor dezvoltării montane durabile; în sfârşit, modificarea Legii muntelui, în consens cu nevoile reale actuale şi orientările de perspectivă, şi asigurarea de către Guvern, indiferent de succesiunile politice, a aplicării unei politici montane constante prin care să se asigure obiectivul strategic al munţilor populaţi, cu exploataţii agricole viabile, în echilibru agrosilvic şi cu păstrarea identităţii culturale a comunităţilor montane, urmând exemplul Italiei, Austriei, Franţei, Elveţiei şi aşa mai departe. În speranţa că aceste propuneri şi această declaraţie politică au fost ascultate şi analizate de către colegii mei, de către mass-media care stă la balconul Senatului, inclusiv de liderii de facto ai Senatului, vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul doamna senator Verginia Vedinaş, din partea Grupului parlamentar al PRM.
		Doamna Verginia Vedinaş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Distinşi colegi, Eu aş vrea să vă vorbesc în câteva cuvinte - nu am mai apucat să ajung la pupitru, unde aveam pregătită o declaraţie politică - despre modul în care trebuie exercitate drepturile şi libertăţile fundamentale şi, mai concret, despre acest principiu al bunei-credinţe pe care Constituţia, prin articolul 57, îl aşază la baza exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către orice subiect de drept din România, persoană fizică sau juridică, şi, mai ales, de către cei care ocupă funcţii şi demnităţi importante în statul român. Concret, la ce vreau să mă refer? La modul în care sunt exercitate competenţele autorităţilor publice şi la necesitatea ca şi aceste competenţe să fie exercitate cu bună-credinţă. Mă voi referi la unul dintre subiectele care au stârnit dezbateri şi reacţii în viaţa noastră publică în ultima perioadă. Este vorba despre o instituţie foarte importantă a statului român, şi anume Curtea de Conturi, a cărei reglementare a trebuit să fie modificată, după ce în 2003, odată cu revizuirea Constituţiei, noi i-am modificat şi statutul, în sensul că am luat de la Curtea de Conturi acele atribuţii jurisdicţionale care erau, iniţial, prevăzute şi le-am transferat către instanţele judecătoreşti. În aceste condiţii, în mod evident, se impunea o nouă lege organică a Curţii de Conturi, lege pe care noi, Parlamentul, am purces să o elaborăm. Au existat greutăţile inerente elaborării unui asemenea document, a unei legi organice de o asemenea importanţă, şi cunoaşteţi foarte bine că ele s-au concretizat, în final, într-o lege pe care am transmis-o spre promulgare şi cu privire la care şeful statului şi-a exercitat dreptul constituţional de a se opune promulgării, cerând reexaminarea legii. Am discutat în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi, deşi motivele pentru care ni s-a cerut reexaminarea erau discutabile, Senatul şi Camera Deputaţilor, în înţelepciunea lor, au dat curs acestei cereri de reexaminare, au adoptat-o şi au trimis, din nou, legea la promulgare. Până să se întâmple acest lucru, Parlamentul avea dreptul, printr-un număr de 25 de senatori sau 50 de deputaţi, să sesizeze Curtea Constituţională, ceea ce s-a întâmplat. Ştiţi foarte bine, un număr de colegi ai noştri, un număr constituţional de parlamentari a făcut acest lucru, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat atât asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în sesizarea formulată, cât şi asupra constituţionalităţii legii, în ansamblul ei. Pentru că, în aceste condiţii, cu toţii ne-am fi aşteptat ca procedura de adoptare a legii să-şi urmeze cursul, am putut constata că nu s-a întâmplat acest lucru şi că, din nou, Curtea Constituţională a fost sesizată, de astă dată de şeful statului. De ce vorbeam despre buna-credinţă? Fiindcă, domnii mei, şi drepturile care derivă dintr-o funcţie sau dintr-o demnitate publică trebuie exercitate în acelaşi spirit. Deciziile Curţii Constituţionale - spune tot Constituţia, legea fundamentală a statului - sunt obligatorii pentru toată lumea, cu atât mai mult pentru cei care ocupă demnităţi, magistraturi importante în stat, şi mă refer cu precădere la cel despre care regretatul meu profesor Antonie Iorgovan spunea că "ocupă cea mai importantă magistratură în stat", respectiv şeful statului. În condiţiile în care aveam de-a face deja cu două revederi ale legii respective, una de către Parlament, cealaltă de către Curtea Constituţională, o nouă sesizare a Curţii Constituţionale, indiferent de cine a fost făcută, este evident că nu poate fi calificată altfel decât ca exercitare cu rea-credinţă a drepturilor pe care Constituţia le prevede unei instituţii în speţă, dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, care aparţine şi şefului statului, alături de alte subiecte de drept public. Lucrurile, într-un fel sau altul, se vor tranşa, însă am simţit nevoia să atrag atenţia asupra faptului că, mă rog, noi ocupăm anumite funcţii, de la cea mai importantă până la funcţia de secretar într-o primărie, într-o unitate administrativteritorială, dar este esenţial ca modul în care facem acest lucru să valorifice, în primul rând, interesul naţional, să se pună, în primul rând, în slujba interesului naţional care trebuie să primeze deasupra oricăror interese de partid, politice, de grup sau de altă natură. Eu mă rog lui Dumnezeu ca lucrurile să se schimbe cândva în România, ca şi în România instituţiile statului de drept să se aşeze pe un făgaş normal, ca acel caracter legal al competenţei, care este o dimensiune esenţială a oricărui stat de drept, să se regăsească şi în viaţa publică din România şi, poate, atunci putem să spunem că avem şanse să ne îndreptăm către o stare de normalitate, fiindcă normalitatea într-un stat de drept înseamnă, în primul rând, dimensiunea constituţională, respectarea principiilor legii fundamentale, a literei şi spiritului ei, şi respectarea tuturor principiilor care guvernează statul de drept. Vă mulţumesc, domnilor colegi. (Aplauze.)
		Domnul Corneliu Pascu: Mulţumesc, doamna senator.
		Are cuvântul domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. În declaraţia mea de astăzi mă voi referi la Parcul Botanic din municipiul Timişoara. Atunci când se vorbeşte despre Timişoara, aproape de fiecare dată se aminteşte faptul că este oraşul parcurilor şi, nu de puţine ori, oraşul florilor. Cele două atribute sunt pe deplin îndreptăţite. Suprafaţa totală a spaţiilor verzi, în care sunt incluse perdeaua forestieră situată pe aliniamentul de nord-vest al oraşului, Pădurea Verde, cele cincisprezece parcuri, scuaruri, aliniamentele stradale etc., este de peste 500 de hectare. Calculând la o populaţie stabilă de 315.000 de locuitori, rezultă că fiecărui timişorean îi revin peste 16 metri pătraţi de spaţiu verde. Dar nu prezentarea în sine a acestor realităţi este motivul pentru care mi-am propus să vă reţin atenţia, ci modul în care este gestionat acest patrimoniu. Mai concret, este vorba despre statutul juridic al Parcului Botanic. Apariţia lui pe harta oraşului s-a produs în anul 1936. Are o suprafaţă de aproape 10 hectare. În amintitul an au fost amenajate 13.000 de rabate florale şi s-a donat, pe spezele primăriei, o colecţie de Canina Indica în 83 de varietăţi. Acesta a fost doar începutul, fiindcă în anii care au urmat, cu mici sincope cauzate de război, administraţia parcului, consiliată de cadre didactice de la Facultatea de Agronomie şi, respectiv, filiala Timişoara a Institutului de Cercetări Agricole şi Silvice, întreţinea schimburi de seminţe şi material săditor de interes botanic şi didactic cu peste 100 de staţiuni şi parcuri similare din ţară şi de peste hotare. Firul acestor legături s-a rupt la începutul ultimului deceniu al trecutului secol. După o dispută surdă asupra revendicării dreptului de administrare, în care au fost implicate Consiliul Local şi Primăria Municipiului Timişoara, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara şi Spitalul Municipal Timişoara, situat în vecinătatea parcului, în cele din urmă s-a ajuns ca el să se afle în patrimoniul primăriei, care l-a dat în administrare Societăţii Comerciale "Horticultura" - SA, care, de fapt, îngrijeşte toate parcurile şi spaţiile verzi din municipiu. Din informaţiile pe care le am, ştiu că, până atunci, Parcul Botanic era în custodia Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Nu ştiu însă dacă acest transfer s-a produs printr-un act juridic, ceea ce mă determină să pun întrebarea: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului mai este interesat de statutul acestuia? Am toate motivele să susţin că respectivul minister este obligatoriu să fie interesat, şi iată de ce: cine intră în parc, şi sunt zilnic sute, chiar mii de timişoreni, părinţi cu copii, bunici cu nepoţi, care îl vizitează, cărora la sfârşit de săptămână li se adaugă tinere perechi care, imediat după cununia de la starea civilă, vin aici pentru a-şi imortaliza evenimentul, nu întâlneşte niciun element distinctiv care să-i învedereze că se află într-un parc cu adevărat botanic. El nu se deosebeşte aproape cu nimic de oricare alt parc din oraş, adică aceiaşi arbori şi arbuşti, aceleaşi pergole florale, gazon şi alei, aceleaşi bănci etc. Este adevărat, totul este bine îngrijit, dar de unde să priceapă vizitatorul că se află, cu adevărat, într-un parc botanic? În afara panoului de la intrare din care află cum trebuie să se comporte în parc, nu i se spune nimic despre istoria şi suprafaţa parcului, despre varietatea speciilor existente, despre scopul pentru care a fost amenajat, despre altele. O hartă menită să elimine acest neajuns este indispensabilă, la fel cum normal ar fi ca de pe fiecare specie de arbore şi arbust să nu lipsească tăbliţa din care privitorul să poată afla denumirea ştiinţifică şi comună a speciei. De unde să înveţe copilul de orăşean, ba chiar maturul neumblat prin păduri şi pe câmpuri, care este deosebirea dintre un stejar, gorun, cer sau gârniţă? Eliminarea acestui neajuns nu înseamnă însă, nici pe departe, că, gata, putem vorbi cu adevărat despre un parc botanic. Este doar un pas. Pe lângă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, instituţie în care, în afară de facultăţile tradiţionale, s-au înfiinţat noi facultăţi şi secţii: ingineria mediului, silvicultură, arhitectură peisagistică, există un grup şcolar silvic, un altul de agricultură, o filială a Institutului de Cercetări Agricole şi Silvice, unde se formează profesional circa 10.000 de elevi şi studenţi, coordonaţi de un corp didactic şi de cercetători consistent şi bine pregătit. În afara pregătirii teoretice, unde îşi formează deprinderile practice? Reamintesc: scopul înfiinţării Parcului Botanic tocmai acesta a fost, un laborator în care elevul, ori studentul să poată urmări pe viu cum se seamănă, creşte şi se dezvoltă un arbore, cum este influenţată evoluţia lui de către factorii de mediu, care sunt relaţiile omului de rând, ale orăşeanului mai exact, cu mediul în care trăieşte etc. În mai toate marile oraşe ale lumii există grădini botanice. Deşi l-a avut, la ora actuală. Timişoara nu se poate spune că îl mai are. De aceea, consider că este foarte necesară clarificarea statutului său juridic, în primul rând, în aşa fel încât el să-şi recapete funcţiile pentru care a fost creat. Doamnelor şi domnilor senatori, în situaţii similare sunt şi alte multe oraşe din România. De aceea, propun ca, încă de pe acum, să ne gândim la adoptarea unei legi prin care, în funcţie de numărul şi densitatea populaţiei pe unitate de suprafaţă, să fie instituită obligaţia amenajării unor astfel de parcuri. În afara funcţiei lor estetice, ele trebuie să devină instituţii de cultură şi civilizaţie pentru toţi cetăţenii localităţii. Mulţumesc.
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Ion Rotaru, Grupul parlamentar al PSD.
		Domnul Ion Rotaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia politică de astăzi, intitulată "Perdelele forestiere de protecţie - o necesitate stringentă", se doreşte a fi un semnal de alarmă faţă de neglijenţa cu care este tratat programul de împăduriri în scopul realizării de perdele forestiere de protecţie. Deşi ne aflăm la şapte ani de la data adoptării strategiei naţionale şi a Programului de acţiuni privind combaterea deşertificării, degradării terenurilor şi secetei, deşi Parlamentul României a adoptat Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, se poate aprecia că realizarea în practică a obiectivelor propuse este un eşec de proporţii. Cu şefi ai "Romsilva" preocupaţi, mai degrabă, de câştigurile personale, care nu sunt deloc de neglijat, şi mai puţin de soarta pădurilor şi a împăduririlor, cu un guvern incapabil de a dezvolta şi pune în practică programe realiste de implementare a strategiei, după un an 2007 în care ne-am confruntat cu cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani şi un an 2008 capricios din punct de vedere al precipitaţiilor, cu zone în care a plouat excesiv, dar cu un Bărăgan pârjolit de secetă, este indubitabil faptul că perpetuarea acestor fenomene extreme este o prognoză realistă, dar extrem de îngrijorătoare faţă de care nu se face nimic. Realizarea în practică a unui sistem naţional de perdele forestiere de protecţie ar trebui să constituie o preocupare majoră a oricărui guvern responsabil, având în vedere diversele funcţii pe care le pot îndeplini acestea, respectiv protecţia câmpului împotriva factorilor climatici dăunători, sporul de producţie şi păstrarea apei în sol, prevenirea efectelor catastrofale ale inundaţiilor şi alunecărilor de teren, protecţia căilor de comunicaţii împotriva înzăpezirilor, protecţia digurilor şi malurilor etc. Referindu-mă strict la această componentă a programului de împăduriri în scopul realizării de perdele forestiere de protecţie, pot aprecia că, deşi au fost elaborate actele normative necesare, s-au stabilit comandamente judeţene, s-a înfiinţat o direcţie specializată în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, au fost realizate fundamentări ştiinţifice privind necesitatea creării de perdele forestiere de protecţie, în multe din judeţe, practic, nu s-a plantat niciun hectar. O situaţie deosebit de gravă întâlnim în judeţul Brăila, judeţ al cărui fond forestier reprezintă doar 5,75% din suprafaţa totală, procent ce ne plasează între ultimele patru judeţe la nivel naţional. Dacă comparăm acest procent cu media pe ţară de circa 27 şi cu optimul la nivel naţional de circa 33, putem observa situaţia extrem de precară în care se găseşte, în acest moment, judeţul Brăila, privind fondul forestier. Iată de ce, odată cu adoptarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Brăila a întocmit un studiu care relevă cu prisosinţă necesitatea înfiinţării acestora, iar autorităţile locale au identificat şi suprafeţele necesare şi au propus înfiinţarea, în intervalul 2005-2012, a 8.445 de hectare, din care 567 de hectare în 2005 şi câte circa 1.300 de hectare în următorii ani, până în 2012. Deşi documentaţia a fost transmisă la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale încă din anul 2004, până la această dată nu s-a plantat niciun copac în cadrul acestui program, neaprobându-se nici măcar studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic. Cât despre fondurile alocate, ce să mai vorbim... Art. 21 din legea menţionată mai sus face trimitere la faptul că, citez: "Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va aloca în fiecare an fondurile necesare realizării perdelelor forestiere de protecţie a terenurilor agricole pentru prevenirea şi combaterea fenomenului de secetă şi a deşertificării." În acest context, ne punem întrebarea: care sunt criteriile pe baza cărora sunt sau ar trebui să fie alocate fondurile necesare, care este răspunderea ministerului, ce rol joacă Comitetul Naţional pentru Combaterea Secetei, Degradării Terenurilor şi a Deşertificării, înfiinţat conform Hotărârii Guvernului nr. 474/2004, cum se aplică Programul forestier naţional adoptat în anul 2005, care prevede iniţierea acţiunilor de realizare a sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor agricole şi de combatere a secetei? Până când Guvernul României va juca rolul de pompier de serviciu care intervine doar pentru a stinge focul, şi nu de a-l preveni? De ce într-o Românie în care Guvernul se laudă că am avut cea mai mare creştere economică postdecembristă, în care motoarele duduie, nu se alocă fondurile necesare şi nu se acordă o minimă atenţie cel puţin pentru întocmirea documentaţiilor necesare, respectiv a studiilor de fezabilitate şi a proiectelor tehnice? Dacă autorităţile abilitate nu se angajează, în mod responsabil, să pună în practică urgent un program coerent de stopare a jafului tăierilor pădurilor, de realizare a împăduririlor, în general, şi a perdelelor forestiere de protecţie, în special, câmpiile României - şi aici includ, desigur, şi câmpiile Brăilei, altădată atât de mănoase - se vor transforma rapid într-un ţinut arid. Realizarea acestui program, împreună cu programul de reabilitare a sistemului de irigat pot contrabalansa efectele tot mai agresive ale naturii. Să salvăm, până nu este prea târziu, Bărăganul românesc, să-l salvăm înainte de a deveni Sahara României! Vă mulţumesc.
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Alexandru Morţun a depus la secretariat declaraţia politică, care va fi inclusă în stenogramă. Dau cuvântul domnului senator Funar Gheorghe, Grupul parlamentar al PRM, pentru încă şapte minute.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, În timp ce criza financiar-bancară din Statele Unite ale Americii se extinde în Uniunea Europeană şi în România, la noi în ţară au loc, între timp, şi mişcări greviste, iar UDMR pregăteşte pentru 30 noiembrie referendumuri locale în fosta Regiune Mureş Autonomă Maghiară, vizând autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Pe această temă, atât Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cât şi prim-ministrul, domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, au luat poziţia struţului. Mai mult, Guvernul minoritar şi minor PNL-UDMR se încăpăţânează să menţină data de 30 noiembrie 2008 pentru alegeri parlamentare organizate pe baza unor ordonanţe de urgenţă neconstituţionale şi a unei hotărâri de guvern care încalcă legea fundamentală a ţării şi Legea nr. 35/2008. Această lege este botezată, aiurea şi fără niciun argument, ca fiind Legea votului uninominal. Legea nr. 35/2008 este o bătaie de joc faţă de alegători şi candidaţi, precum şi o bombă cu efect întârziat asupra Parlamentului şi pluralismului politic. Legea nr. 35/2008 este marea păcăleală pregătită românilor la 90 de ani de la Marea Unire. În afară de Partidul România Mare, care este împotriva legilor organizate pe baza unei legi proaste şi a unor ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi hotărâri de guvern aflate pe rolul instanţelor de judecată, nu există niciun partid politic, nicio organizaţie civică şi niciun ziarist care să susţină că Legea nr. 35/2008 este o lege bună. Până şi vicepreşedinta Senatului Republicii Federale a Germaniei, doamna Susanne Kastner, a declarat că nu înţelege această lege. Cum să înţeleagă alegătorii această lege, când ea stabileşte că în peste 400 de colegii electorale vor fi doi câştigători în fiecare "ţarc electoral", respectiv candidatul care obţine locul I prin vot şi care nu devine parlamentar şi candidatul care a pierdut alegerile, situându-se pe locul 2 până la 5, dar pentru care calculatorul decide că va deveni senator sau deputat? Deci legea votului cu doi câştigători stabileşte următoarele: Candidatul care a câştigat alegerile cu 51 până la 100% într-un colegiu electoral nu ajunge parlamentar dacă partidul lui nu trece pragul electoral de 5%. Candidatul care a pierdut alegerile în acel colegiu va deveni senator sau deputat, fiind ales de calculator. Candidatul care se situează pe locul întâi în colegiul electoral cu un procent de 20 până la 49 din voturi are toate şansele să nu fie ales parlamentar de calculator. Candidatul situat pe locul 2 până la 5 în colegiul electoral are şansa să devină senator sau deputat, fiind ales de calculator în procesul de redistribuire a voturilor la nivel naţional. Candidaţii care au pierdut alegerile în colegiile electorale în care nimeni nu a obţinut 50% plus 1 din voturi au şansa să fie aleşi parlamentari de calculator prin redistribuirea voturilor din toată ţara. Voturile date de către alegători candidaţilor care nu sunt stabiliţi câştigători de calculator se redistribuie la alţi candidaţi, inclusiv la alte partide politice şi la UDMR. În concluzie, legea votului cu doi câştigători, unul preferat de alegători şi altul preferat de calculator, acordă rolul principal calculatorului în stabilirea componenţei viitorului Parlament. Adepţii acestei legi susţin, fără temei, că va exista o strânsă legătură între alegătorii din colegiu şi parlamentarii aleşi de calculator dintre candidaţii din alte colţuri ale României. Ce legătură va putea exista între senatorul sau deputatul care a fost votat de 1% din alegători şi cetăţenii din acel "ţarc electoral" care au votat în procent de 99 pentru alt candidat, dar care nu devine parlamentar, pentru că partidul pe lista căruia a candidat nu a realizat procentul de 5? V-am prezentat, doamnelor şi domnilor senatori, doar câteva dintre absurdităţile înscrise în Legea nr. 35/2008, în ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 97 şi 98/2008, date în modificarea şi completarea acestei legi, ordonanţe care aduc atingere drepturilor electorale, şi, de asemenea, în Hotărârea Guvernului nr. 802/2008, considerată ilegală de către Preşedintele României. Vă mulţumesc pentru atenţie şi sperăm, la primăvară, să avem alegeri pe baza unei legi normale. (Aplauze în sală.)
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Aurel Ardelean: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Recent, a apărut o lucrare deosebit de importantă, "Sănătatea - un criteriu de eligibilitate a decidenţilor", asupra căreia doresc să fac câteva referiri. Lucrarea propune, în esenţă, o soluţie ştiinţifică pentru decidenţi, şi anume selectarea personalului decizional pe criterii de sănătate. Aceste criterii pot fi stabilite ştiinţific, concordant cu nivelul cunoştinţelor actuale privind selectarea populaţiei active, adaptate categoriei de decidenţi care au ca menire conducerea destinelor comunităţii. Evoluţia societăţii româneşti din cele mai vechi timpuri şi până azi a avut un aspect ondulant, în funcţie de capacitatea conducătorilor ajunşi în fruntea obştei datorită calităţii lor, prin străduinţă sau numai conjunctural, precum şi datorită faptului că această calitate a conducătorilor a depins şi de starea lor de sănătate. Autorii definesc cele patru stări în care se poate afla, la un moment dat, omul - ca fiinţă născută liberă, raţională, afectuoasă şi conştientă -, starea sănătoasă, normală, anormală şi patologică, insistând asupra faptului că în fruntea obştei trebuie să fie admişi numai cei sănătoşi, care prin această calitate suplinesc lipsa de instrucţie în domeniul managementului conducerii. În prezent, după cum cunoaştem, la diferitele alegeri periodice pentru funcţii de decidenţi în societăţile democratice pot candida persoane cu pregătiri diferite, de diferite specializări. Diferenţa în a obţine rezultate pozitive sau negative în exercitarea atribuţiilor lor este dată şi de propria lor stare de sănătate. Lucrarea subliniază faptul că un rol deosebit de important îl are medicina sau, mai bine spus, implicarea medicinii în protejarea omului, în ipostazele lui complexe de existenţă, inclusiv în cele legate de exercitarea unor profesiuni mai mult sau mai puţin solicitante pentru sănătate. Funcţia de decident este descrisă ca fiind una foarte complexă şi solicitantă. Incapacitatea de exercitare a atribuţiilor pe motiv de alterare a stării de sănătate poate fi păguboasă atât pentru comunitate - atunci când respectivul ia decizii greşite -, dar şi pentru el însuşi, deoarece decizionalul poate fi pus în situaţia de a răspunde penal pentru greşelile sale. Progresul cert înregistrat pe toate planurile în lumea contemporană - incluzând aici şi cunoştinţele medicale - se recomandă a fi folosit la examinarea candidaţilor pentru admiterea în funcţii decizionale în stat. O examinare medicală complexă, efectuată în raport cu exigenţele semiologiei contemporane, ce cuprinde testarea capacităţilor funcţionale de exprimare a subiectului în domeniile fizic şi mintal, se impune obligatoriu. Votul uninominal va facilita cunoaşterea mai temeinică de către alegători a valorii candidatului la ocuparea unui post decident. Întrucât evoluţia stării de sănătate poate fi variabilă, este necesară observarea periodică a stării de sănătate a decidentului. Decidenţii la care se vor surprinde modificări negative vor putea fi încadraţi mult mai uşor pe o traiectorie de recuperare medicală, înainte de progresiunea oricărei noi boli depistate, cu efect benefic pentru individul în cauză. Doamnelor şi domnilor senatori, Indiferent de concepţia doctrinară a celor ce acced la putere, ei vor avea randament şi succes în accelerarea tranziţiei şi în funcţie de calitatea stării lor de sănătate, aşa că reglementarea legală a admiterii în posturi decizionale numai a acelora cu un anumit prag de sănătate fizică şi psihică este în interesul întregii societăţi româneşti. Vă mulţumesc.
		Domnul Corneliu Pascu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
		Domnul Adrian Păunescu: Îmi dau seama că mai avem două sau trei ocazii de a putea să ne adresăm unii altora declaraţii politice. Aş avea foarte multe de spus. Desigur, mă urmăreşte situaţia economică a ţării, mă urmăreşte criza ale cărei resorturi şi ale cărei consecinţe noi încă nu avem toate datele să le putem înţelege. Cred că s-ar fi cuvenit ca oamenii de autoritate din domeniu, în frunte cu prim-ministrul, să se adreseze Parlamentului în problema crizei, pentru că deriva la care este obligată în aceste zile - ca şi în altele - conştiinţa naţională şi conştiinţa fiecăruia dintre noi, ca exponenţi ai acestei naţiuni, nu înseamnă libertate. Propriu-zis, trăim libertatea de a nu înţelege până la capăt despre ce este vorba. Asigurările pe care ni le-a dat premierul - că vom fi scutiţi de consecinţele grave, majore ale crizei de dincolo de ocean - nu sunt suficiente. Nouă ne trebuie, fireşte, argumente. Trebuie să ştim despre ce este vorba. În această perioadă în care Domnia Sa refuză să mărească lefurile profesorilor, aducând ca argument lipsa de bani, au apărut, iată, dezvăluiri grave cu privire la banii mulţi pe care îi primesc diverşi oameni din suprastructura inutilă a acestei ţări. De fapt, constatăm că o birocraţie groasă, mai groasă decât birocraţia socialistă, înlocuieşte ceea ce nouă ni se părea maximum în materie de nesimţire, aroganţă şi inutilitate agresivă. Aflăm despre oameni care nu au niciun merit - decât că, de exemplu, distribuie nişte energie pe care nu ei o produc - că au salarii de trei sute de milioane de lei, că rudele lor, soţiile, copiii, amantele, mă rog, toţi cei apropiaţi de acei preşedinţi de agenţii, de acei secretari de stat, de acei miniştri, primesc, la rândul lor, sute de milioane de lei din acest buget despre care premierul ne-a asigurat că nu suportă lefuri mai mari pentru profesori. Or, este o nedreptate vădită pe care cred că este momentul ca noi, ca Senat al României, s-o înfierăm mai mult chiar decât s-o criticăm. Şi eu vă spun ceva - noi mai avem puţină vreme de lucrat împreună, era să zic de trăit împreună, dar era sinistru -, să ştiţi că noi suntem răspunzători, finalmente, de toate abuzurile care se fac dincolo de cortină. Ceea ce se întâmplă în birocraţia românească trebuie să-şi găsească explicaţiile şi rezolvările în Parlamentul României. Noi suntem responsabilii cei mai înalţi. Vă readuc aminte că Parlamentul este forţa de conducere a României. Ce conducem noi, că nu ştim nimic. Acestea toate sunt nişte infecţii pe care le protejează nişte nemernici care sunt foarte grijulii cu salariile profesorilor. Aceşti apărători demagogici ai banului public nu dau bani pentru cercetarea ştiinţifică şi batjocoresc cultura naţională, neacceptând ca - în situaţia lui de suferinţă şi de viaţă - un clasic al nostru cum este Fănuş Neagu să-şi poată tipări operele şi să le vadă înainte de confruntările cu postumitatea, dar se fac a nu şti ce salarii au acei nenorociţi care fraudează, în fapt, banul public. Cer, în numele întregii conştiinţe a luptătorilor pentru mai bine din România, să se vină urgent în Parlament cu situaţia exactă. Situaţia actuală este intolerabilă. Pe seama inconştienţei unora dintre noi, sporeşte avuţia unor ticăloşi care, în loc să împartă banul public pentru categoriile care ar putea face România să progreseze, îşi iau ei banul public. Ne mai amestecă şi pe noi, mărindu-ne cu nu ştiu câte mii de lei salariul. Personal, refuz această mărire, în condiţiile în care banul public este jefuit în felul în care este jefuit. Fac parte, de asemenea, dintre oamenii care au atacat în "Flacăra" veche şi în alte ocazii pe care mi le-am creat birocraţia socialistă. Repet, acum birocraţia capitalistă este mai urâtă, este mai groasă, mai nesimţită. Nu doresc - şi aici spun precis idealul meu - să se ajungă din nou la egalitarismul păgubos din vremea lui Nicolae Ceauşescu, cu raportul salariilor 1 la 6. Câştigul nelimitat trebuie să fie valabil pentru domeniile creatoare, pentru domeniile productive, pentru cei ce sporesc evident bogăţia ţării şi a lumii. Am dat ieri la o televiziune, la televiziunea "Realitatea", exemplul unei familii de tineri români, Ingrid şi Florin Păun, oameni de 30-40 de ani, care în Franţa conduc pe alţi români şi conduc şi pe alţi francezi, şi conduc treburile într-o societate de tip internaţional, pentru că sunt inteligenţi, pentru că sunt bine plătiţi şi pentru că nu-şi găsesc locurile acasă. Să suportăm la nesfârşit această nedreptate, când s-a dovedit, de către o presă activă, că banii ţării există, dar sunt prost distribuiţi? Asta nu se mai poate. Măcar în ultima lună în care suntem senatori români, să spunem răspicat lucrul acesta şi vă propun să ne gândim, de urgenţă, la o lege care să nu lase pe nimeni în România să trăiască la nivelul a 3 lei, şi nici la nivelul a 20 de lei. Ceea ce a propus, mi se pare, Dan Voiculescu, la un moment dat, în legătură cu pensia minimă garantată, este un lucru corect. Nu este vorba numai de pensie, pentru că discuţia am văzut că este dusă de factorii guvernamentali în mod diversionist în termeni tehnici, dacă este pensie, dacă este indemnizaţie. Eu nu ştiu la ce anume termen să ne oprim, dar oamenii sărmani din România nu pot fi batjocoriţi ca şi când ar fi stat degeaba în România. Şi-au muncit pământul, şi-au îngrijit bărbaţii, au dus greul păcii - cum au dus bărbaţii greul războaielor -, şi au născut, şi şi-au crescut copiii, iar acum trăiesc mai rău decât animalele. Am scris în anul 2000 un cântec foarte violent şi foarte stângist în care spuneam ceva ce credeam că nu va mai trebui să spun, dar, iată, situaţia mă obligă să spun: TOTUŞI, DOAMNE Veac de nedreptate, Ni le-aţi luat pe toate, Şi ca indivizi, şi ca popor, Dar să ţineţi minte Până în morminte: Dumnezeu rămâne-al tuturor! Voi aveţi avere, Voi aveţi putere Şi plăcerea traiului ateu, Noi, prin nedreptate, Le-am pierdut pe toate, Dar îl mai avem pe Dumnezeu. Aşa nu se mai poate, sunt prea urâte toate, n-avem nici dreptul unei pâini, trudind o viaţă-ntreagă, în ţara noastră dragă, suntem trataţi ca nişte câini. Democraţii betege, şi-n legea fărdelege cei buni şi harnici nu mai pot, în cel mai jalnic teatru suntem, din patru-n patru, hamalii urnelor de vot. Nu, ţara nu-i săracă, dar avuţia-i pleacă precum o pradă de război, hei, lideri de paradă, nu-i om să vă mai creadă, că prea vă bateţi joc de noi. Nici muncă, nici răsplată, ca toţi să fim îndată bieţi cerşetori, la semafor, şi nimeni nu răspunde de crizele profunde, de care-atâţia oameni mor. Voi, din mormânt complice şi până-n cicatrice, stârniţi neiertătoare boli, copiii noştri, bieţii, cunosc amarul vieţii, de când îi aruncaţi din şcoli. Impozite ne muşcă în ţara ca o cuşcă vândută astăzi pe un pol, umil e tricolorul, bolnav e viitorul, stomacul omului e gol. Doar cârciumi pretutindeni, cravaşe, gratii, pinteni, se înrăiesc surori şi fraţi, bătrânii mor de foame şi-n cinice programe cei tineri sunt abrutizaţi. Aţi dat pseudonime greţoasei voastre crime de-a vinde ţara pe nimic, soluţie barbară, să fim o bingo-ţară, să fim o ţară-loz în plic. Ne-nghesuiţi cu biciul, pe scara de serviciu, ca nişte slugi să vă servim, dar noi vă dăm de veste că România este, în Europa, legitim. La sărăcia noastră roş-galbenă-albastră, ne daţi mizeria răspuns, şi, uneori, ne vine să spunem, prin suspine: Ce-am fost şi, Doamne, ce-am ajuns! Şi totuşi noi, aceştia, nu ne-am pierdut nădejdea, chiar dacă ni-i, mereu, mai greu, cu ultima suflare, strigăm, în gura mare: Al nostru este Dumnezeu! Prăpădul acesta trebuie să se termine. În aceste mizerii stă embrionul viitoarei nenorocite lupte de clasă pe care o vom provoca dacă nu vom şti să reacţionăm. Să nu credem că ne importă cineva lupta de clasă şi ne-o aduce aici. Este nenorocirea pe care noi o producem, neacţionând la timp. Şi, cum spuneam că suntem responsabili, suntem responsabili şi de atacurile pe care le provoacă la nesfârşit diverşi lideri maghiari din România la adresa României. Am să vă dau câteva exemple. Iată nişte detalii despre ce spune europarlamentarul român, repet, al României!, László Tökés la conferinţa de presă de la Bruxelles, pe marginea raportului lui Leonard Orban. Ce spune, de fapt acest om, că altfel n-am cum să-i spun? O chestiune esenţială: "ungurii sunt bătuţi în România deoarece îşi folosesc limba maternă". Dacă dumneavoastră aţi mai auzit aşa ceva în România, vă rog să mă lapidaţi, cum zicea un prost vorbitor de limbă română, "să mă lapidaţi cu pietre", de parcă lapidarea s-ar putea produce şi cu surcele... Se poate vorbi în România de unguri bătuţi pentru că îşi vorbesc limba maternă? Ce este această provocare? Ce este această chestiune care are darul de a se lansa în toată lumea? Românii îi bat pe unguri pentru că îşi vorbesc limba maternă?! Despre asta este vorba? Se întâmplă aşa ceva în România? Îi rog pe colegii de la UDMR să vină la microfon şi să spună dacă aşa stau lucrurile. Sau la aceasta tac şi vorbesc atunci când trebuie să spună, cum zice domnul Markó Béla, că limba maghiară nu trebuie să aibă statutul de a doua limbă oficială în anumite zone din Transilvania, pentru că această limbă ar trebui să aibă un statut eventual egal. Eventual!, zice domnul Markó, pentru că, în rest, una trebuie să fie mai sus decât cealaltă. Care? Vă daţi seama... Repet, toate sunt deodată, şi asta mi se pare cea mai semnificativă dintre nenorocirile pe care le trăim. László Tökés se plânge că în România ceangăii simt că sunt ignoraţi - umblă la simţire domnul pastor -, iar identitatea lor nu este recunoscută. Ce spui, domnule Pinoches? Ba da, este recunoscută. Ceangăii sunt români trecuţi într-o anumită perioadă istorică la religia catolică. Să citească Markó pe Mărginaş şi documentele istorice, şi documentele ştiinţifice. Pornirea aceasta de maghiarizare ipocrită, de a face tot felul de victime, acum în Moldova, mâine-poimâine în Oltenia - pentru că au fost nişte unguri care au administrat nişte pământuri în Oltenia - şi peste tot, atacurile permanente la România sunt dovezi de intoleranţă şi de nesimţire, ca şi când România ar fi abstractă şi nu ar simţi, prin noi şi prin atâţia oameni, că trebuie să răspundă. Iată, László Tökés nu cere ca limba maghiară să fie a doua limbă oficială, dar cere, în schimb, introducerea maghiare ca limbă oficială în Parlamentul României şi ne atrage atenţia: "tinerii maghiari au ridicat deja steagul autonomiei Bihorului de Nord". Nu erau destule provocările cu privire la cele trei judeţe, Harghita, Covasna, Mureş, pe care le grupaseră şi voiau să le facă ţinut autonom. Acum vor şi Bihorul de Nord. În fapt, ceea ce obţin dumnealor este neliniştea, un fel de autonomie a neliniştii, să nu poată fi liniştiţi oamenii, mai ales cei din Ardeal, nici românii, nici maghiarii. Între timp, László Tökés a obţinut, sigur, dreptul la o universitate exclusiv maghiară în România, care, doreşte păstoraşul rătăcirii, să se numească "Partium", aşa cum s-a numit una dintre cele 13 provincii ale Ungariei milenare, titulatură de la 1571, şi care cuprindea nord-vestul Transilvaniei, adică Maramureşul, Bihorul, Zărandul. De fapt, sonoritatea Partium duce la ideea de Ungaria mare. Şi, repet, toate sunt deodată. La întâlnirea cu preşedintele Traian Băsescu s-a cerut o autonomie asimetrică, frumos zis!, căci se lucrează şi la subtilităţile dicţionarului. Dacă unii doresc mai multă autonomie, să ia mai multă, că tot se găseşte autonomie pe toate drumurile! Dacă doresc mai puţină, să ia mai puţină, dar să fie autonomie! Wass Albert, omul care nu de tribunalul comunist a fost condamnat - deşi nici asta nu înseamnă totdeauna ceva ilegitim - la moarte pentru că a omorât 20 de români şi de evrei din Ardeal în timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord, a fost sărbătorit în România, pe bani publici, proiectul fiind votat, împreună cu alte 89 de proiecte culturale, în Consiliul Local din Sfântul Gheorghe. Asta este, pe de o parte. Pe de altă parte, la Consiliul Europei, în indiferenţa europarlamentarilor români, se votează faptul că timocenii nu sunt români, ci vlahi. Preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din Serbia ne scrie că "reprezentanţii României, Cezar Preda, Ilie Ilaşcu, Relu Fenechiu şi Mihai Tudose, lipseau de la dezbaterea raportului referitor la românii din sudul Dunării şi Văile Timoc şi Morava în plen şi aceasta a dus la votul pe care europarlamentarul Cornelia Cazacu l-a susţinut împotriva dorinţei timocenilor de a avea dreptul la învăţătură şi liturghie în limba română. Nu ştiu dacă este aşa, ştiu însă că sesizarea există. (Intervine doamna senator Paula Maria Ivănescu.) (La prezidiu, domnul senator Corneliu Pascu este înlocuit de doamna senator Norica Nicolai.) Poftiţi? Probabil că este o informaţie tulbure. Dacă doamna Cazacu nu e, nu e. De aceea am şi fost circumspect. Este o informaţie care sub această formă a ajuns în Serbia. În orice caz, situaţia există şi, indiferent cine îşi leagă numele de această nenorocire, trebuie să găsească neapărat soluţia de a o îndrepta. Haideţi să vă mai dau un amănunt semnificativ cu privire la felul cum suntem trataţi noi şi istoria noastră. La Bender a fost inaugurat un monument dedicat soldaţilor ruşi. Fireşte, acest monument nu putea fi construit decât distrugându-se cimitirul soldaţilor români, pentru că, se şi explică, era părăginit şi pentru că soldatul sovietic trebuia să aibă loc şi în moarte pe seama soldatului român, de aceea au dărâmat o parte din cimitir.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator, am o respectoasă rugăminte. Am depăşit timpul alocat declaraţiilor politice şi, de aceea, vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul declaraţiei politice.
		Domnul Adrian Păunescu: Doamnă vicepreşedinte, mă apropii cu vehemenţă de sfârşit. Mă bucur că vă aud vocea. Trecuse timpul pentru declaraţiile politice când am primit cuvântul, dar dumneavoastră nu eraţi aici. Cum să nu treacă el de când îmi ţin declaraţia? Mai am de spus doar că premierul Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să vadă că premiile pentru olimpiadă s-au dus, mai degrabă, la funcţionarii federaţiilor, conform obiceiului nostru, şi mult mai puţin la campionii noştri. Aici sunt nişte cifre pe care nu mai am timp să le aduc în discuţie, deoarece trebuie să închei. Şi ar mai fi de spus că universităţile româneşti nu se găsesc între cele 500 de universităţi remarcabile ale lumii, şi asta trebuie să ne doară. Lucrul cu care chiar vreau să închei se referă la apariţia în Ardeal a unor băuturi, un fel de votcă, băuturi care au pe sticle inscripţionări batjocoritoare la adresa unor eroi ai neamului românesc. Iată băutura, cică, Horia, Cloşca şi Crişan, care se numeşte Horeev, Cloşcov şi Crişnev. Mai este şi o altă băutură mai specializată, Mihail Viteazov. Această informaţie mi-a fost trimisă de către un iubitor al istoriei naţionale, un om de conştiinţă, Miron Neagu, din Sighişoara. El ne-a sesizat. Evident, aşa ceva răneşte sensibilitatea românilor din Ardeal şi sensibilitatea tuturor românilor. Eu nu ştiu cine a făcut măgăria cu pricina. Poate au făcut-o nişte români idioţi, poate au făcut-o nişte maghiari la fel de idioţi, în orice caz, jocul acesta de-a votca rusească pe care, zice reclama tot în bătaie de joc, o prepară cel mai bine naţiunea românească, ar trebui să înceteze. Sunt provocări abjecte care nu vin decât să completeze un tablou mizerabil în care obiectele sunt obiecte, dar subiectele suntem noi. Şi, măcar în ultima clipă, măcar în ultima noastră lună de lucru în Senatul 2004-2008, ar trebui să le privim ca pe nişte abdicări de la bunul-simţ şi de la legalitate şi să ne comportăm cu vehemenţă şi curaj civic.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu.
		Stimaţi colegi, dau cuvântul domnului academician Răzvan Theodorescu.
		Domnul Emil Răzvan Theodorescu: Doamnelor şi domnilor senatori, Am urcat la această tribună pentru a vă aminti că acum 5 zile a încetat din viaţă cel mai vestit membru de onoare al Academiei Române şi singurul român care a luat Premiul Nobel, George Emil Palade. Se năştea acum 96 de ani la Iaşi. A urmat traseul rarisim al unui savant care a trebuit să îşi găsească salvarea dincolo de hotarele patriei. A lucrat exemplar în domeniul biologiei celulare. După cum ştiţi, în 1944 a fost distins cu Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Academia Română l-a onorat, în primul rând, şi după ce Preşedintele Statelor Unite ale Americii Ronald Reagan i-a atribuit Medalia naţională americană pentru ştiinţă autorităţile române l-au distins cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Colan. Pe George Emil Palade am avut onoarea să îl cunosc. A fost o mare conştiinţă, a fost un mare patriot, a fost, incontestabil, omul care a făcut cele mai mari servicii pe plan internaţional României, a fost un om de o modestie exemplară. Şi-a ajutat colaboratorii români, a fost iubit de către aceştia într-un chip pentru care stau mărturie declaraţiile colegilor mei de Academie care au lucrat cu George Emil Palade. A fost unul dintre românii iluştri şi cred că Senatul României trebuie, şi vă invit să o faceţi în amintirea sa, să păstreze un moment de reculegere. (Se păstrează un moment de reculegere.) Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul Alexandru Ioan Morţun (declaraţie politică depusă la secretariatul de şedinţă): De ceva vreme trăim cu toţii începuturile crizei economice care, începută în Statele Unite, a cuprins Europa Vestică, îndreptându-se încet, dar sigur, către România. În acelaşi timp, apropierea campaniei electorale a trezit mişcarea sindicală care cere mărirea salariilor diferitelor grupe profesionale. Prins între acestea şi rigorile financiare ale BNR, Guvernul este supus unei mari presiuni. Concomitent, media românească, şi nu numai, dezvăluie lucruri pe care le intuiam, dar de care nu eram siguri. Într-o ţară încă săracă, unde majoritatea cetăţenilor nici nu îşi permit să viseze la valoarea salariului sau a pensiei minime din restul Uniunii Europene, sunt concetăţeni ai noştri plătiţi din banul public care au venituri şi, implicit, în timp, pensii ce depăşesc cu mult salarizarea vestică. Cum este posibil? De ce se întâmplă asta? Un prim răspuns este dat de Guvernul României, prin vocea premierului, care a constatat şi a criticat faptul că între retribuţia pe hârtie la regii, agenţii şi întreprinderi ale statului şi realitatea veniturilor totale este o imensă discrepanţă. Zeci de sporuri, prime, contracte de management, retribuţii de realizare a obiectivului economic, tot de ei stabilit, fac ca sute, dacă nu mii de astfel de conducători, şi nu numai, să sfideze prin câştigurile salariale. Aflăm că şefii sau subşefii unor agenţii, regii etc. ridică lunar de la casierie cam de 4 ori mai mult decât prim-ministrul şi decât preşedintele Senatului, şi daţi-mi voie să mă îndoiesc că responsabilitatea lor o depăşeşte sau este egală cu a acestora din urmă. Cel mai grav este însă că ceea ce aflăm acum doar din investigaţii de presă a stat ascuns cunoaşterii publice sub motivaţia confidenţialităţii salariului şi a veniturilor. Cred că acest lucru este revoltător, pentru că, de regulă, cel ce plăteşte, adică contribuabilul român, trebuie să ştie ce se face cu banul lui şi de ce anumiţi români câştigă sume ameţitoare. De ce, de unde, de la cine, pentru ce, cât, sunt doar câteva dintre întrebările românilor care şi-ar găsi răspuns dacă s-ar renunţa cât mai devreme posibil la această păguboasă confidenţialitate din salarizarea românească. Cred, de asemenea, că ar fi interesant de aflat şi veniturile unor subşefi de agenţii, regii aflate în subordinea centrală de prin judeţele României. Nu de altfel, dar s-ar putea să avem surpriza ca atât Traian Băsescu, cât şi Călin Popescu-Tăriceanu să fie depăşiţi în salarizarea lunară de nu ştiu ce şefuleţi din Cuca Măcăii. Poate doar de trei ori?! Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Viorel Duca senior, aţi solicitat cuvântul pentru o declaraţie. Vă rog. Aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Duca senior: Vă mulţumesc, doamna preşedinte, pentru ocazia pe care mi-o daţi să am o scurtă declaraţie de luare la cunoştinţă a Senatului a faptului că, începând din acest moment, îmi dau demisia din Grupul parlamentar al PNL. Este o chestiune puţin mai delicată că se poate întâmpla o asemenea situaţie, dar, întrucât fiecare dintre noi avem dreptul să ne exprimăm opiniile într-o formă sau alta, mai ales că am trăit mult şi sub regimul comunist, aşa ca şi dumneavoastră, ştiu ce înseamnă libertatea, de aceea vreau să-mi explorez cât mai mult această calitate şi acest atribut al nostru, al omenirii, ca om liber. De aceea, din momentul de faţă - cu tot respectul pentru colegii mei sau foştii mei colegi din PNL, se pare că orice intrus câteodată nu-şi prea are locul, dar, oricum, tot respectul pentru Domniile Voastre - mă declar independent. Vă mulţumesc foarte mult.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		La punctul 2 pe ordinea de zi figurează probleme organizatorice, aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 13-18 octombrie 2008. Stimaţi colegi, aveţi în mapele dumneavoastră programul de lucru al Senatului în perioada 13-18 octombrie 2008. Mâine, Camere reunite, cu plen. Poimâine, Camere reunite, cu plen, comisii de specialitate şi activităţi în circumscripţii. Sunt observaţii la programul de lucru al Senatului? Constat că nu sunt. Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Supun votului dumneavoastră programul de lucru al Senatului pentru perioada 13-18 octombrie 2008. Cu 48 de voturi pentru, niciunul împotrivă, nicio abţinere, s-a aprobat programul de lucru.
		La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă numirea secretarului general adjunct al Senatului. Sunt observaţii?
		Domnul senator Oprea.
		Domnul Mario Ovidiu Oprea: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Distins Senat, La punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de hotărâre privind bugetul Senatului pe anul 2009, vreau să am o scurtă intervenţie. În prezentarea proiectului de buget se specifică faptul că s-a fundamentat o variantă a proiectului de buget al Senatului pe anul 2009 care depăşeşte limita de cheltuieli propusă de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin scrisoarea-cadru privind contextul macroeconomic şi metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul 2009 şi a estimărilor pe anii 2010-2012. Mai concret, este vorba de faptul că ministerul a propus ca limită a cheltuielilor valoarea de 129.430.000 de lei, iar proiectul de buget pe anul 2009 prezintă o creştere faţă de 2008 cu 19,17%, iar creştere, faţă de limită, de 18,52%. Senatorii Grupului parlamentar al PNL consideră nepotrivite aceste creşteri, nu sunt de acord cu ele şi vă propun retragerea punctului 4 de pe ordinea de zi până când se va propune plenului Senatului un proiect de buget care să se încadreze în limita de cheltuieli propusă de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Deci solicitaţi retragerea de pe ordinea de zi a punctului 4.
		Celelalte grupuri parlamentare doresc să intervină? Domnul senator Constantin Gheorghe. Microfonul 2. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Constantin Gheorghe: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Referindu-mă la punctul 3 înscris pe ordinea de zi, consider că momentul ales pentru supunerea la vot a funcţiei de secretar general, indiferent de persoana care este nominalizată, nu este un moment oportun, din punctul nostru de vedere. Ţinând cont de faptul că un mandat întreg este de 4 ani, problemele de secretariat general au fost rezolvate oarecum bine, deci nu au fost probleme care să încurce activitatea Senatului, iar această funcţie, care a apărut în urma modificării Regulamentului Senatului, nu a fost ocupată o bună perioadă de timp, nu înţelegem de ce se discută acest lucru tocmai acum când până la sfârşitul mandatului a mai rămas puţin timp, timp în care foarte multe probleme nu cred să existe. Având în vedere că va urma şi campania electorală, deci practic mai sunt doar câteva zile de muncă intensă în Senat, nu considerăm că este oportun ca în acest moment să fie pusă pe ordinea de zi această chestiune. Deci solicităm retragerea punctului 3 de pe ordinea de zi.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Dina. Microfonul 2. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Carol Dina: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamna preşedinte, Şi noi avem, la probleme organizatorice, de adresat o rugăminte, o modificare la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În locul domnului senator Ilie Petrescu, care nu mai este în grupul nostru parlamentar, va activa domnul senator Nasleu Ioan. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Şerban Nicolae. Microfonul 3. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Şerban Nicolae: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Sincer, nu credeam că şi bugetul Senatului va da prilej pentru discursuri demagogico-electorale legate de dorinţa unor colegi de a trata cu maximă asceză, eu ştiu?, funcţionarea Senatului României, dar şi noi suntem de acord că această chestiune trebuie rediscutată în Biroul permanent, care se va întruni mâine în şedinţa sa ordinară. Vom reanaliza toate aceste chestiuni. Nu este inoportun să discutăm despre buget, având în vedere că totuşi noi sperăm că bugetul Senatului României, parte a instituţiei fundamentale numite Parlamentul României, trebuie dat în timp util, astfel încât şi Guvernul să întocmească proiectul de buget pe anul 2009 în termenul prevăzut de Constituţie. Pe de altă parte însă, aş face un apel la colegii care sunt brusc cuprinşi de, eu ştiu?, poziţii opuse celor exprimate până în prezent, să ne explice ce vom face cu investiţiile Senatului în corpul pe care urmează să-l preluăm de la SPP, dacă există interes să ne mai extindem în aceste spaţii sau dacă ne restrângem activitatea Senatului mai mult faţă de forma actuală, şi atunci, bineînţeles, vom discuta mâine. Propunerea este una justificată sub aspectul rediscutării. În ceea ce priveşte oportunitatea de a da o formă finală bugetului Senatului pe anul următor, bineînţeles că ea nu este corectă, deoarece trebuie să ne grăbim în aşa fel încât, înainte de a ne încheia activitatea şi a ne desfăşura activitatea exclusiv în circumscripţii electorale, trebuie să dăm Guvernului forma finală pe care să o includă în proiectul de buget. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Cu privire la punctul 3, aveţi un punct de vedere al Grupului parlamentar al PSD? Scoaterea de pe ordinea de zi a punctului 3 cu privire la numirea secretarului general adjunct. Ca să nu mai...
		Domnul Şerban Nicolae: Doamna preşedinte, Noi am făcut o propunere, ea a fost discutată în Biroul permanent. Nu îmi aduc aminte ca, în acel moment, în Biroul permanent cineva să fi obiectat atât în privinţa faptului că suntem îndreptăţiţi să facem o propunere de candidat, cât şi în privinţa faptului că este necesar ca postul, care există în regulament şi în schema Senatului de atâta vreme neocupat, să fie ocupat înainte de încetarea activităţii noastre în actuala legislatură.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Haşotti. Microfonul 2.
		Domnul Puiu Haşotti: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Colegul meu, domnul senator Mario Oprea, nu a intrat în detaliile motivării sale. De exemplu, nu a arătat că acest memorandum intern pe care îl avem este semnat doar de secretarul general al Senatului şi ar fi trebuit să fie semnat şi de cei patru chestori. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. În ceea ce priveşte propunerea de retragere, este absolut justificată. Se arată foarte clar că, în conformitate cu art. 34 alin. 2 din Legea privind datele publice nr. 500/2002, Camera şi Senatul îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat şi este necesară consultarea. Doar consultarea! Acest lucru nu s-a petrecut. Este principalul motiv pentru care colegul meu, domnul senator Mario Oprea, a cerut scoaterea de pe ordinea de zi a acestui proiect. Cât priveşte creşterea bugetului Senatului cu 20%, nu ştiu în ce măsură obiecţiunile colegului nostru, domnul senator Şerban Nicolae, sunt justificate. Ţin să vă reamintesc că în Senat au fost votate timp de 4 ani, dar mai ales în ultimul an şi jumătate, legi care sunt mai mult decât populiste şi înseamnă mult mai mult decât această observaţie pe care a făcut-o colegul, domnul senator Mario Oprea.
		Doamna Norica Nicolai: Vă rog, domnule senator.
		Dacă nu mai sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare, s-au solicitat două chestiuni de procedură. La punctul 3, Grupul parlamentar al PD-L solicită retragerea punctului 3 cu privire la numirea secretarului general adjunct al Senatului. Sunt obligată să supun votului dumneavoastră propunerea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, inclusiv dumneavoastră, domnule senator Aron Popa. (Discuţii.) Nu aş avea cum să-l contabilizez. Vă rog să votaţi.
		Domnul Eugen Mihăescu: Ce votăm?
		Doamna Norica Nicolai: Scoaterea punctului 3 de pe ordinea de zi, referitor la numirea secretarului general adjunct al Senatului, la propunerea Grupului parlamentar al PD-L. Stimaţi colegi, Rugămintea mea este să vă ocupaţi locurile în sală, să vă luaţi cartelele şi să vă exercitaţi dreptul la vot. Am să vă propun să reluăm votul, deoarece sunt mai mulţi colegi care nu au înţeles să voteze. Vă rog să votaţi scoaterea de pe ordinea de zi a punctului 3 cu privire la numirea secretarului general adjunct al Senatului.
		Domnul Puiu Haşotti (din sală): Listă!
		Doamna Norica Nicolai: Listă pentru Grupul parlamentar al PNL. Cu 29 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 7 abţineri, s-a aprobat rămânerea pe ordinea de zi.
		La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de hotărâre privind bugetul Senatului pe anul 2009. S-a solicitat de către Grupul parlamentar al PNL, şi Grupul parlamentar al PSD a fost de acord, să retrimitem acest proiect de buget pentru a-l discuta şi a ne consulta în grupurile parlamentare. Vă rog să votaţi. Cu 63 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi două abţineri, punctul 4 din ordinea de zi a fost scos şi va fi retrimis pentru a fi rediscutat.
		Grupul parlamentar al PRM a propus o înlocuire în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, a domnului senator Ilie Petrescu cu domnul senator Ioan Nasleu. Vă rog să votaţi. S-a aprobat în unanimitate.
		Mai sunt observaţii la ordinea de zi sau la programul de lucru? Nu mai sunt. Supun votului dumneavoastră ordinea de zi şi programul de lucru. Vă rog să votaţi. Cu 58 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi o abţinere, ordinea de zi şi programul de lucru au fost aprobate.
		La punctul 3, numirea secretarului general adjunct al Senatului. Grupul parlamentar al PSD a făcut o propunere pentru ca această funcţie să fie ocupată de domnul Sava Constantin. Conform procedurii Regulamentului Senatului, art. 132, votul pentru această funcţie este vot secret şi se exprimă prin buletine de vot. (Discuţii.) Dacă aţi fi de acord să votăm prin vot secret electronic ca să evităm această procedură destul de lungă, supun votului dumneavoastră această procedură de vot - vot secret electronic. Vă rog să votaţi. Am supus votului procedura. S-a aprobat cu 59 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi două abţineri. Supun votului dumneavoastră propunerea ca domnul Sava Constantin să fie numit secretar general adjunct al Senatului. Vă rog să votaţi. (Discuţii în sală.) Vot secret, asta am votat înainte. Vot secret electronic, stimaţi colegi. Cu 38 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, a fost aprobată numirea domnului Constantin Sava în funcţia de secretar general adjunct al Senatului.
		Punctul 5 din ordinea de zi, aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarei iniţiative legislative: Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Stimaţi colegi, Se solicită dezbaterea în procedură de urgenţă. Vă rog să vă pronunţaţi asupra acestei solicitări. Vă rog să votaţi. Cu 63 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 5 abţineri, procedura de urgenţă pentru dezbaterea acestei iniţiative legislative a fost aprobată.
		Punctul 6 din ordinea de zi, aprobarea transmiterii la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a următoarei iniţiative legislative: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Vă rog să votaţi. S-a aprobat cu 68 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi două abţineri. Această propunere legislativă se va înainta Camerei Deputaţilor.
		Punctul 7 din ordinea de zi, adoptarea, prin împlinirea termenului la 9.10.2008, a următoarei iniţiative legislative: Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.
		Punctul 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Se dezbate în procedură de urgenţă. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, vă rog să vă ocupaţi locul. Vă rog, domnule preşedinte. Domnule preşedinte Mihai Toti - microfonul 9 -, aveţi cuvântul pentru a prezenta proiectul de lege.
		Domnul Mihai Toti - preşedintele Administraţiei Fondului pentru Mediu: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Acest proiect de lege vă propune ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acord care se cifrează la o sumă de 50 de milioane de euro şi o asistenţă financiară nerambursabilă din Fondul Global de Mediu în sumă de 5,5 milioane de dolari SUA. După ce s-a testat în judeţul Călăraşi o procedură de reducere a poluării cu nitraţi, care s-a făcut acum şase ani, în momentul de faţă proiectul acesta se va implementa, cu ajutorul banilor pe care sper că îi veţi aproba dumneavoastră, în 91 de comune situate în 10 spaţii hidrografice, în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi. Acest proiect va duce la implementarea unor sisteme îmbunătăţite pentru colectarea şi managementul gunoiului de grajd provenit de la animale şi al gunoiului menajer, va reduce poluarea apelor freatice şi a solului, conform unui cod de bune practici agricole care a fost elaborat odată cu acest proiect pilot.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnule preşedinte de comisie Popa - microfonul 7 -, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital propune pentru dezbatere şi adoptare un raport favorabil.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă aveţi intervenţii pe marginea acestui proiect de lege. Constat că nu sunt... Domnule senator Ion Vasile, iertaţi-mă, nu v-am văzut. Microfonul 3. Aveţi cuvântul. (Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Vasile Ion.) Este, într-adevăr, o intervenţie la obiectul legii. Dacă nu sunt intervenţii, supun votului dumneavoastră raportul favorabil, fără amendamente. Legea are caracter ordinar. Senatul este primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi. Raportul şi proiectul de lege au fost adoptate, întrunind 60 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.
		Punctul 9 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programării cheltuielilor publice. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a întocmit raportul. Din partea Guvernului, domnule secretar de stat Pătuleanu - microfonul 10 -, aveţi cuvântul pentru a prezenta proiectul de lege.
		Domnul Marin Pătuleanu - secretar de stat în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Ordonanţa de urgenţă pe care v-o supunem spre analiză şi adoptare are ca scop suplimentarea bugetului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu suma de 155 milioane lei. De unde provine această sumă? Odată cu summit-ul NATO, din cheltuielile de personal ale ministerului au fost retrase mai multe sume. În primul rând, 80,809 milioane lei pentru asigurarea măsurilor de securitate specifice şi 50 milioane lei pentru efectuarea de către Guvernul României a unor cheltuieli urgente. Totodată, prin mai multe ordonanţe de urgenţă, s-au aprobat majorări de salarii pentru cadrele militare şi funcţionarii publici din sistemul de ordine publică şi, ca atare, prin această ordonanţă se urmăreşte reîntregirea fondurilor necesare pentru cheltuielile de personal ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte de comisie Aron Popa - microfonul 7 -, aveţi cuvântul.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital supune plenului Senatului raportul favorabil, având în vedere şi avizul pe care Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului ni l-a transmis. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule preşedinte. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă aveţi intervenţii pe marginea acestui proiect de lege. Domnule senator Viorel Ştefan - microfonul 3 -, aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Eu mă număr printre cei care şi la comisie am votat împotriva acestei ordonanţe şi am să vă explic de ce. Ne aflăm în faţa următoarei situaţii: Guvernul a cheltuit bani fără prevedere bugetară, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a mărit salariile fără prevedere bugetară, deci ne aflăm în faţa unui comportament atât din partea Guvernului, cât şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în afara cadrului constituţional şi în afara Legii finanţelor publice. Pentru a reveni în limitele legale, Guvernul a venit, post-factum, invocând o situaţie de urgenţă pe care eu nu pot s-o înţeleg - încălcarea legii şi a Constituţiei nu poate genera situaţii de urgenţă -, emite o ordonanţă de urgenţă prin care aduce modificări limitelor de cheltuieli prevăzute şi aprobate prin Legea bugetului de stat pe 2008 şi vine în faţa noastră cu o expunere de motive ambiguă, cu o prezentare, din partea domnului secretar de stat care reprezintă Guvernul aici, ambiguă, inexactă, şi ne solicită nouă să legalizăm acest comportament. Iertaţi-mă, dar cred că suntem confundaţi... nu cu Camera Deputaţilor, suntem confundaţi cu altceva, în niciun caz cu Parlamentul României. Nu poate cineva responsabil să vină în faţa Parlamentului cu o astfel de propunere. În cel mai fericit caz, dacă ar fi fost un dram de respect pentru lege şi pentru Constituţie, Guvernul trebuia să vină cu un proiect de rectificare a bugetului, a Legii bugetului, nu cu o ordonanţă de urgenţă, să vină în faţa Senatului cu astfel de aberaţii. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnul senator Cismaru.
		Domnul Ivan Cismaru: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Situaţii similare au dus ca în România să apară aceste mari discrepanţe de salarizare între diversele categorii sociale. Totdeauna s-a venit cu ciupitul, cu paşi mărunţi, încet-încet, pentru că fiecare îşi ştia acest obiectiv. Este inadmisibil ca, după tot ceea ce s-a discutat în mass-media românească, după modul în care am fost calificaţi, să venim, chiar şi în ultimul moment, exact cu aceeaşi metodologie de a crea discrepanţe. Eu zic că ar fi mai bine să ne gândim la o lege a salarizării, în aşa fel încât să rupem aceste mari fracturi sociale. Plus de asta, cum adică să venim... Aici a fost deturnare de fonduri. În fond şi la urma urmei, s-au cheltuit bani fără aprobare bugetară, ceea ce înseamnă că este o culpă pe care venim s-o rezolvăm noi?! Să şi-o rezolve dumnealor! Nu suntem de acord cu acest proiect.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Mai sunt intervenţii? Domnule senator Dina, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Carol Dina: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Desigur că etapa în care ne aflăm creează tensiuni şi emoţii. Noi credem că cel mai înţelept în acest moment ar fi ca acest proiect de lege să se reîntoarcă la comisie - mai avem timp, am văzut termenul pentru aprobare tacită -, în aşa fel încât autorităţile să vină şi să-şi fundamenteze în mod corespunzător toate cerinţele pentru a asigura o funcţionare normală în perioada ce urmează. Cred că 2-3 zile de acum înainte nu înseamnă un capăt de ţară. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu. Poftiţi, domnule senator. S-a formulat o propunere de către un grup politic. O s-o supun votului dumneavoastră.
		Domnul Constantin Gheorghe: Doamna preşedinte, Voiam să mă refer la această propunere a distinsului coleg Dina. Să nu uităm că este vorba de o ordonanţă de urgenţă care îşi produce efectele. Ce să mai întoarcem la comisie? Ca să ce? O aprobăm sau nu o aprobăm? Asta este esenţa pentru care discutăm astăzi. Referitor la ceea ce s-a întâmplat, ca să disloci din fondurile bugetare o sumă, lucru care este contrar legii, de la poziţia de cheltuieli de personal, ca apoi să dai cinci ordonanţe succesive de majorare a salariilor pe diverse structuri de personal, mi se pare o aberaţie. Deci tu nu ai bani să organizezi ceva, iei din fondurile de personal, pentru ca, după aceea, să le majorezi salariile, ştiind că acolo ai făcut o gaură. Este inadmisibil cum este pusă problema în fond, cum a fost rezolvată, şi ni se cere nouă acum să fim de acord cu acest proiect de lege care aprobă o ordonanţă care vrea "să corecteze" o chestiune total, total ilegală!
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnule senator Funar, aveţi cuvântul.
		Domnul Gheorghe Funar: Doamna preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Ţinând seama de celelalte opinii exprimate aici, permiteţi-mi - şi vă cer scuze pentru întârzierea cu care vin la microfon - să pun două întrebări reprezentanţilor Guvernului. Prima întrebare: Prin această ordonanţă de urgenţă s-a făcut sau nu o deturnare de fonduri? A doua întrebare: Care sunt cele mai mari câştiguri lunare ale angajaţilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative?
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Nemaifiind intervenţii, îl rog pe domnul secretar de stat Pătuleanu să ofere un răspuns. Microfonul 10.
		Domnul Marin Pătuleanu: Doamna preşedinte, Întâi, să lămuresc o problemă. Din bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ne-a fost luată, în două tranşe, suma totală de 135 de milioane de lei. E normal ca această sumă să ne fie redistribuită, pentru că, în condiţiile acestea, nu putem asigura veniturile salariale nici pe luna septembrie. Deci sunt sume care ni s-au luat. Erau prevăzute în buget. În al doilea rând, noi considerăm că nu au fost cazuri de deturnări de fonduri, iar majorările de salarii au venit pentru punerea în acord a acestora cu cele ale Ministerului Apărării. În acest scop, au fost emise acele ordonanţe de urgenţă. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule secretar de stat, nu aţi dat un răspuns. Nu ne interesează acest lucru, pentru că prezenta ordonanţă nu vizează o majorare salarială, ci ne interesează în ce condiţii vi s-a luat din bugetul ministerului această sumă.
		Domnul Marin Pătuleanu: Pentru acele cheltuieli urgente care erau necesare Guvernului în vederea asigurării măsurilor de securitate pe timpul summit-ului NATO.
		Doamna Norica Nicolai: Grupul parlamentar al PRM a formulat o cerere de retrimitere la comisie a proiectului de lege, cerere pe care o supun votului dumneavoastră. Vă rog să votaţi. 27 de voturi pentru, 24 de voturi împotrivă, 3 abţineri, se retrimite la comisie. (Discuţii în sală.) Din sală: Nu are numărul necesar de voturi!
		Doamna Norica Nicolai: Reluăm votul de retrimitere la comisie, după care vom da, în funcţie de rezultatul acestui vot, votul pe proiectul de lege. Vă rog, domnule senator Eckstein. Microfonul 3.
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Este o chestiune de aplicare a regulamentului. Propunerea de retrimitere la comisie a întrunit 27 de voturi pentru, împotriva ei au fost 24 de voturi, dacă reţin bine, iar 3 au fost abţineri. Ca atare, neîntrunind majoritate de voturi, fiind egalitate, eu aş sugera, doamna preşedinte, să reluăm votul. Cumva, poate reuşim să tranşăm.
		Doamna Norica Nicolai: Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 33 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă, 4 abţineri... Ar fi trebuit 35 de voturi pentru. Retrimiterea la comisie nu a fost aprobată. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Proiectul de lege are raport favorabil. Caracterul legii este de lege ordinară. Cine este pentru? Proiectul de lege a fost respins, întrunind doar 29 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă şi 4 abţineri.
		La punctul 10 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Domnule secretar de stat Pătuleanu, aveţi cuvântul pentru a prezenta proiectul de lege. Comisia economică, vă rog. Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 10.
		Domnul Marin Pătuleanu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Modificările şi completările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2008, au condus la desfiinţarea traseelor RATB dintre municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov, acestea fiind considerate trasee interjudeţene. (Discuţii în sală.)
		Doamna Norica Nicolai: La ce aţi cerut listă, domnule senator Haşotti? Am dispus să vi se elibereze lista, nu pot să mă duc eu să o iau. Vă rog să continuaţi, domnule secretar de stat.
		Domnul Marin Pătuleanu: În momentul de faţă, autorităţile administraţiei publice din judeţul Ilfov se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte serviciile regulate de transport public local de călători. Volumul mare de călători, lipsa facilităţii de abonament şi insuficienţa parcului auto au creat mari insatisfacţii consumatorilor de servicii de transport atât din municipiul Bucureşti, cât şi din judeţul Ilfov. De asemenea, având în vedere caracterul special al relaţiilor de transport public local care există de peste 50 de ani între municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov, este necesar ca acest caz particular să se aplice cu reguli speciale, în sensul exceptării acestei categorii de transport de la regulile transportului interjudeţean şi încadrarea acestuia în categoria transportului local. În aceste condiţii, vă adresăm rugămintea să examinaţi şi să adoptaţi prezenta ordonanţă de urgenţă. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Doamna senator Silvia Ciornei - microfonul 7 -, aveţi cuvântul.
		Doamna Silvia Ciornei: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Faţă de cele prezentate de domnul secretar de stat, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să întocmească raport de admitere, fără amendamente, luând în considerare şi avizele favorabile primite de la Consiliul Legislativ şi Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Precizez că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar prima Cameră sesizată este Senatul.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, doamna senator. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă doriţi să interveniţi pe marginea proiectului de lege. Vă rog, domnule senator Viorel Ştefan.
		Domnul Viorel Ştefan: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Aş vrea să adresez o simplă întrebare, după care, dacă există dezbateri generale, să le putem face în cunoştinţă de cauză. Eu nu sunt convins că era necesară o lege care să facă din judeţul Ilfov un judeţ care are alte reguli în legătură cu modul de funcţionare a transportului în comun. De ce nu ar fi aceeaşi regulă şi în judeţul Prahova? Eu nu am întâlnit până acum o lege care să spună că în judeţul Prahova se organizează o activitate după o regulă, iar în Ilfov avem o altă regulă. Sunt nedumerit şi dacă poate să ne explice domnul secretar de stat, care văd că reprezintă toate ministerele, la rând, aici, aş fi recunoscător. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 10. Vă rog să daţi un răspuns.
		Domnul Marin Pătuleanu: Aşa cum am menţionat, această regulă a existat de 50 de ani. Printr-o ordonanţă de urgenţă din 2008 a fost desfiinţat transportul dintre municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov. S-a constatat că, prin această ordonanţă, s-au anulat toate facilităţile care existau în transportul local între municipiul Bucureşti şi localităţile din judeţul Ilfov, lucru care a condus la multe conflicte sociale, aşa cum foarte mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi. În acest scop, a fost necesară adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă care derogă, într-un fel, de la reguli, fiind considerat transport local, şi nu transport interjudeţean. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Ion Solcanu. Microfonul 3.
		Domnul Ion Solcanu: Domnul secretar de stat ne-a lămurit de ce acest Guvern a dat până acum atâtea ordonanţe de urgenţă, legiferând în mod abuziv şi neconstituţional, în sensul că, cu puţin timp în urmă, a emis o ordonanţă de urgenţă care a bulversat lucrurile şi acum intervine cu o altă ordonanţă de urgenţă, făcând o a doua încălcare a Constituţiei României, pentru a încerca să corecteze eroarea pe care a făcut-o anterior. Eu îmi amintesc că de la microfonul Camerei Deputaţilor colegii liberali, toată stima pentru ei, acuzau în timpul guvernării PSD Năstase ordonanţele de urgenţă, marele număr de ordonanţe. Ne-aţi depăşit, domnilor colegi. În acest domeniu al ordonanţelor de urgenţă şi în multe altele, nu le evoc aici, ne-aţi depăşit cu mult. Şi, acum, îl rog pe domnul secretar de stat să-mi explice care este motivul ordonanţei de urgenţă. Se încadrează în Constituţie o asemenea prevedere? Dau o denumire pentru a explica ce înseamnă transportul rutier interjudeţean? "Transportul rutier interjudeţean - vă citesc din lege - este transportul rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite." Vă mulţumesc. Este nevoie de o ordonanţă de urgenţă pentru aşa ceva?
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Funar, vă rog.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Am observat că această ordonanţă de urgenţă are un număr par: nr. 110 din 18 septembrie 2008. Permiteţi-mi, doamna preşedinte de şedinţă, să pun o întrebare delicată reprezentantului Guvernului. Această ordonanţă a fost dată înainte sau după ce premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu şi-a stabilit "ţarcul" electoral în care să candideze? Pentru că, iniţial, a fost în Bucureşti, după aceea s-a mutat în Ilfov. Ordonanţa apare înainte sau după această decizie, pentru că se pare că este legată de campania electorală a premierului în "ţarcul" Ilfov? Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Cred că sunt mai mulţi în "ţarcul" acesta electoral, domnule senator Funar, de la toate partidele, dar nu cred că trebuie să vorbim aşa. Mai sunt intervenţii? Vă rog, domnule preşedinte Iliescu.
		Domnul Ion Iliescu: Eu vreau să fac abstracţie de ţarcuri şi de conjuncturi şi vreau să spun că, dincolo de aceste oscilaţii în legătură cu astfel de reglementări, această reglementare mi se pare corectă, pentru că noi va trebui să ajungem la o organizare a zonei metropolitane a Bucureştiului. Vreau să vă spun că şi înainte judeţul Ilfov a avut drept capitală oraşul Bucureşti. Eu m-am născut în judeţul Ilfov, în Olteniţa. Capitala judeţului era la Bucureşti şi trebuie să avem în vedere situaţia unor cetăţeni care circulă zilnic, care au diverse ocupaţiuni în Bucureşti şi locuiesc în localităţi adiacente, în această zonă metropolitană, dar şi viceversa: oameni care lucrează în afară şi locuiesc în Bucureşti. Deci este o situaţie de fapt şi, prin legislaţie, noi trebuie să slujim cetăţenii. Eu cred că această reglementare slujeşte cetăţenilor şi pentru asta voi vota şi recomand să aprobăm această reglementare. Altminteri, se poate discuta, într-adevăr, despre aceste oscilaţii neavenite de-a lungul vremii.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Mai sunt intervenţii? Stimaţi colegi, comisia de specialitate a întocmit un raport de admitere, fără amendamente. Legea are caracter ordinar. Supun votului dumneavoastră raportul de admitere. 59 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul de admitere şi proiectul de lege au fost adoptate, cu intervenţia salutară a domnului preşedinte Iliescu. Noroc cu judeţul Ilfov şi cu Olteniţa...
		La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2008 privind stabilirea competenţei supravegherii executării obligaţiei minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal. Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul, pentru a prezenta proiectul de lege. Microfonul 8.
		Domnul Gabriel Tănăsescu - secretar de stat în Ministerul Justiţiei: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. În prezent, potrivit legislaţiei în vigoare, în speţă Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, obligaţia minorului de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public, prevăzută de Codul penal, a revenit în supravegherea primarului localităţii în a cărei rază teritorială se execută sancţiunea. Se stabileşte în sarcina serviciului de probaţiune competenţa de a supraveghea modul în care se respectă obligaţia prestării unei activităţi neremunerate. De aceea, solicităm să se adopte această ordonanţă. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Doamna senator Vedinaş, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul. Microfonul 7, vă rog.
		Doamna Verginia Vedinaş: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a întocmit un raport de admitere cu amendamente ce se regăsesc în anexa la raport. Scopul legii este legitim, el vizează uniformizarea legislaţiei în ceea ce priveşte supravegherea minorilor, executării de către minori a obligaţiei de a presta o activitate neremunerată. S-a primit un aviz favorabil de la Consiliul Legislativ. Legea are caracter de lege organică. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, doamna senator. Sunt formulate două amendamente adoptate de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări în unanimitate. Domnule secretar de stat, cunoaşteţi amendamentele, vă rugăm să prezentaţi punctul de vedere asupra lor. Microfonul 8, vă rog.
		Domnul Gabriel Tănăsescu: Suntem de acord cu amendamentele formulate.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule secretar de stat. Declar deschise dezbaterile generale. Vă consult dacă aveţi intervenţii pe marginea proiectului de lege. Sunt intervenţii? Nu sunt. Stimaţi colegi, Acest proiect de lege are caracter de lege organică. Este un proiect de lege pe care toate grupurile parlamentare l-au susţinut. Supun votului dumneavoastră, prin ridicarea mâinii, raportul favorabil cu două amendamente. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Mulţumesc. Este cineva împotrivă? Nu. Se abţine cineva? O abţinere. Raportul la proiectul de lege a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Mulţumesc. Este cineva împotrivă? Un vot împotrivă. Se abţine cineva? Nu. Cu un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.
		La punctul 12 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 279 bis din 21.04.2003, cu modificările şi completările ulterioare. Iniţiatorul propunerii legislative este domnul senator Marius Marinescu. Domnule senator, aveţi cuvântul. Microfonul 6, vă rog.
		Domnul Marius Marinescu: Mulţumesc. Doamna preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Prin această iniţiativă urmărim să anulăm excepţia din Legea nr. 161/2003 care permite prim-ministrului să aprobe participarea în consilii de administraţie a membrilor Guvernului, secretarilor de stat şi persoanelor cu funcţii asimilate acestora. În felul acesta, aşa după cum nici noi, parlamentarii, nu mai avem voie să fim membri în consiliile de administraţie, nici ceilalţi demnitari nu vor mai avea acces la asemenea sinecuri. Astfel, se elimină o discriminare, pentru că nimeni nu este mai presus de Constituţie. Guvernanţii nu trebuie să se bucure de privilegii nemeritate. Mă refer la banii pe care-i primesc de la consiliile de administraţie în timpul în care ar trebui să se afle la locul de muncă de unde îşi iau salariile. De cele mai multe ori, demnitarii în cauză se află în conflict de interese, deoarece nu poţi fi şi ministru, dar şi membru într-un consiliu de administraţie sau într-o comisie de privatizare a unei companii din subordinea ministerului respectiv. Este ca şi cum te controlezi şi te monitorizezi pe tine însuţi. În România există aproximativ trei mii de societăţi comerciale cu capital de stat sau mixt. Membrii consiliilor de administraţie primesc 20% din salariile preşedinţilor. Anual, Guvernul României plăteşte membrilor consiliilor de administraţie suma de circa 1,2 miliarde de euro. Stimaţi colegi, Ca să punem capăt acestor abuzuri şi risipei banului public, vă rog să trimiteţi iniţiativa legislativă înapoi la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări pentru un nou raport şi să extindeţi termenul de aprobare tacită la 60 de zile.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, doamna senator Vedinaş, aveţi cuvântul. (Discuţii în sală.) De ce? Nu pot să nu respect procedura. Doamna senator Vedinaş, vă rog să prezentaţi raportul.
		Doamna Verginia Vedinaş: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a întocmit un raport de respingere pe raţiunea că incompatibilitatea, în general, reprezintă o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, restrângere care nu trebuie să fie extrapolată, ci, dimpotrivă, trebuie raportată la art. 53 din Constituţie, care reglementează regimul restrângerii oricărui drept şi oricărei libertăţi fundamentale. Aceasta este argumentaţia care se regăseşte în raport, nu argumentaţia mea, motiv pentru care vă supunem dezbaterii dumneavoastră raportul de respingere a propunerii legislative. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, doamna senator. Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 8, vă rog.
		Domnul Gabriel Tănăsescu: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Nici Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, întrucât, implicând o restrângere de drepturi, incompatibilităţile nu trebuie extinse excesiv, ci, imperativ, acestea să fie limitate exclusiv la situaţiile de contradicţie. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Declar deschise dezbaterile generale. Doamna senator Stănoiu, aveţi cuvântul. Microfonul 3, vă rog.
		Doamna Rodica Mihaela Stănoiu: Stimaţi colegi, Aşa-numitul pachet de legi anticorupţie în care s-au introdus aceste restrângeri, la momentul respectiv nu am auzit pe nimeni să spună că este vorba de restrângerea unor drepturi, vreau să vă spun că forma iniţială a acestui proiect - eram ministru şi eu am prezentat-o - a fost fără nicio excepţie. Aşa a fost forma iniţială, aşa este istoria. Şi în mod cu totul şi cu totul excepţional, opunându-mă acestui punct de vedere, pentru că ştiam că, dacă în România se face o excepţie, ea tinde să devină regulă, s-a explicat că există una sau două situaţii aproape intuitu personae. Într-adevăr, era vorba de oameni cu totul şi cu totul excepţionali şi de raţiuni, chiar de stat, care au adus, până la urmă, argumentul ca în cele două situaţii să facem excepţii, şi s-au făcut aceste excepţii. Deci argumentul că această lege care, prin esenţa ei, asta urmărea, să stabilească aceste interdicţii în situaţiile date, a fost conceput şi pentru asanarea societăţii româneşti, şi pentru eradicarea sau, mult spus, restrângerea unor posibile manifestări de corupţie. Astăzi, senatorul Marinescu vine şi readuce, într-un fel, proiectul la ceea ce el a vrut să fie iniţial. Prin această barieră care nu ar fi trebuit să existe, s-a dovedit încă o dată că la noi dacă introduci într-o lege o excepţie ea devine regulă sau aşa ceva. De aceea, eu îmi exprim tot sprijinul pentru un punct de vedere pe care, anterior, l-am susţinut şi eu şi n-am avut un succes deplin. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnule senator Funar, aveţi cuvântul. Microfonul 2, vă rog.
		Domnul Gheorghe Funar: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Aş vrea să vă reamintesc faptul că Grupul parlamentar al PRM v-a supus atenţiei o propunere apropiată de cea a colegilor semnatari ai acestei propuneri legislative. Propunerea noastră viza să li se interzică să facă parte din comisiile de privatizare, pe lângă miniştri şi secretari de stat, şi înalţilor funcţionari publici, şi primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor, vicepreşedinţilor de consilii judeţene. Propunerea noastră legislativă a fost respinsă. Viaţa a confirmat că am avut dreptate. Mi s-ar părea, astăzi, un gest necugetat din partea Senatului României, în contextul în care mass-media prezintă foarte multe salarii şi pensii uriaşe, să venim şi să respingem această propunere legislativă. Ar însemna că senatorii sunt de acord şi fac acelaşi joc cu membrii Guvernului în risipirea banilor publici. Este foarte bine că iniţiatorul a extins această propunere vizavi de cea iniţială a PRM-iştilor. Noi, PRM-iştii, suntem împotriva raportului de respingere. Susţinem această propunere legislativă şi, chiar dacă domnul senator Marinescu a rămas fără colegiu, Senatul va demonstra că are colegi, iar cetăţenii României am convingerea că, prin votul dumneavoastră, vor constata că senatorii - în care ei au mare încredere - nu sunt solidari cu membrii Guvernului PNL-UDMR, care a dat salarii şi de un miliard de lei pe lună unui cetăţean. Aşteptăm să se afle şi numele cetăţeanului respectiv. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mai sunt intervenţii, stimaţi colegi? Da. Domnule preşedinte Iliescu, aveţi cuvântul.
		Domnul Ion Iliescu: Eu sunt pentru a da un semnal în această şedinţă pentru începerea unei acţiuni de stopare a unor abuzuri şi acte nesăbuite, din acest punct de vedere, în legătură cu raporturi total aberante care s-au creat în sistemul nostru de salarizare în sistemul bugetar. Am înţeles că în sectorul privat se pot da oricâte salarii. Am văzut acum, în Occident, se poartă mari discuţii în legătură cu salariile acestea exacerbate dintr-o serie de societăţi comerciale şi cum sunt cumpăraţi miniştrii care sunt băgaţi în consiliile de administraţie şi, imediat ce îşi termină misiunea politică, sunt angajaţi şi devin directori, şi câştigă de cinci ori mai mult decât ministrul. Am început să preluăm aceste năravuri care sunt criticate acolo, la ele acasă unde s-au născut, dar care îşi găsesc şi la noi reflectarea. Fără glume şi fără... Capitalismul acesta începe să mai deschidă ochii la problematica socială, iar un conservator cum este preşedintele Bush este obligat să ia o măsură antiliberală de implicare a statului în corectarea funcţionării pieţei. Această realitate începe să fie impusă de viaţă. Deci haideţi să privim lucrurile detaşat de campania electorală şi să ne raportăm la o situaţie concretă care, în mod firesc, a provocat scandal şi revoltă din partea populaţiei. De aceea, iniţial, când a apărut această chestiune cu sistemul de privatizare, cu crearea de comisii de privatizare, a fost o anumită motivaţie: să fie în aceste comisii oameni calificaţi, inclusiv unii funcţionari din ministere cu experienţă economică, să poată să concure la judecăţi obiective. Dar de ce un secretar de stat nu poate face parte dintr-o comisie ca datorie de serviciu? Şi să nu primească 20% din salariul directorului companiei în al cărui consiliu de administraţie intră, putem să judecăm şi astfel lucrurile, sau să primească o anumită indemnizaţie, dar limitată. De ce nu putem să ne gândim că tot ceea ce înseamnă, pe lângă salariu, tot felul de adaosuri, pe diverse motive, să nu depăşească o limită? Să nu depăşească, să spunem, 50% din salariu, că devine salariul o parte minimă, infimă din venitul lunar pe care îl încasează unii funcţionari de stat din tot felul de asemenea participări la diverse comisii, comitete, consilii şi aşa mai departe. Mi se pare că această chestiune comportă o analiză mai serioasă, de principiu, asupra sistemului de salarizare a funcţionarilor de stat. De aceea, sunt împotriva respingerii acestei iniţiative. Dacă vreţi, eventual, s-o retrimitem la comisie pentru a o completa cu ceea ce s-ar impune în urma acestei analize, dar să n-o respingem, ci să fie începutul unei analize pentru a pune ordine, din acest punct de vedere, în sistemul de salarizare. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule preşedinte. Are cuvântul domnul senator Vadim Tudor. Da, domnule vicepreşedinte, vă rog. Aveţi cuvântul.
		Domnul Corneliu Vadim Tudor: Are domnul preşedinte Iliescu darul de a provoca discuţii benefice pe teme sociale şi îmi demonstrează, încă o dată, justeţea proverbului românesc: "Cine nu are bătrâni să şi-i cumpere!" Vorbeam de bătrâneţe în sensul că Senatul, în latină, în Roma Antică însemna Sfatul Bătrânilor - de aici vine senectute -, era Sfatul Înţelepţilor. În dimineaţa acestei zile am primit o invitaţie de la domnul prim-ministru Tăriceanu - pe care i-am arătat-o, acum o oră, şi colegului Puiu Haşotti - cu privire la salarizare, cu privire la aceste discrepanţe enorme care încep să iasă la iveală. Domnia Sa invită partidele politice parlamentare pentru vineri, la ora 11.00, la Guvern. Deşi nu avem cele mai bune relaţii în ultimul timp, am decis să onorez această invitaţie. Voi fi însoţit de colegul meu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, juristul Lucian Bolcaş, să vedem de ce domnul prim-ministru Tăriceanu a respins pe bandă rulantă aproape toate propunerile anterioare care vizau limitarea acestor excese. Nu îmi convine deloc să apărem pe nişte posturi de televiziune care instigă şi care fac un clivaj social grav. Apărem noi, parlamentarii, că avem cine ştie ce salarii, dar sunt parlamentari care trăiesc efectiv numai din aceste salarii. Sunt parlamentari care, atunci când vor ieşi la pensie, vor avea numai o pensie de parlamentar. Un ziarist de la trustul lui Sorin Ovidiu Vântu, "Realitatea TV", când am adus în discuţie cazul venerabilului coleg Mircea Ionescu-Quintus, fost preşedinte al Senatului României, îmi spunea: "Da, dar să ia pensie de la ce a lucrat la viaţa lui." Păi nu a lucrat, amărâtul, că numai prin puşcării a stat generaţia lui. Radu Câmpeanu ştie. Haideţi să nu ne mâncăm omenia. Nu este vorba numai de un proiect de lege al colegului nostru Marius Marinescu, este vorba de raporturile dintre instituţiile statului într-un moment de sensibilitate socială deosebită. De asemenea, sunt informat că Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, va convoca mâine Consiliul Superior de Apărare a Ţării, tot pe această problemă, pentru că s-a agravat criza pe plan mondial şi numai un naiv sau un infantil poate să pretindă că nu va fi afectată societatea românească. Va fi! Iar datoria noastră este să fim foarte precauţi. În anul 2007 noi, cei de la PRM, am depus un proiect de lege pentru transparenţă în câştigarea banilor publici. Domnul prim-ministru Tăriceanu l-a respins. I-a scris domnului preşedinte al Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, şi l-a respins, aşa cum a respins şi alte proiecte de-ale noastre. Domnilor, acum domnul prim-ministru Tăriceanu ajunge la vorba noastră, dar nu era mai bine dacă noi luam măsurile astea şi instauram legea şi legea bunului-simţ încă înainte de a se ajunge la situaţia ca Domnia Sa să-şi întoarcă buzunarele pe dos şi să spună: "Nu sunt bani!" De ce nu sunt bani pentru profesori, dar au fost bani pentru unii şi alţii, pentru judecători, cărora li se dau acum sute de milioane de euro din spate? Pentru că ei conduc birourile electorale, domnule coleg?! Asta este mită electorală ce face Guvernul Tăriceanu. Iertaţi-mă, dacă se ajunge la situaţia să se spună adevărurile dureroase ale societăţii româneşti, nu îmi bagă mie nimeni pumnul în gură. De ce se termină banii la profesori şi se dau bani judecătorilor care sunt preşedinţii birourilor electorale judeţene, municipale şi ai Biroului Electoral Central? Noi aşa vedem, aşa judecăm lucrurile. Revenind la propunerea colegului Marius Marinescu, deşi sunt acum într-o situaţie care ar friza incompatibilitatea şi, pe undeva, eu ştiu?, o contradicţie în termeni, am acolo o distinsă doamnă care este membră a partidului pe care îl conduc, este secretar al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, comisie care a propus un raport de respingere. Sigur, respect decizia comisiei, probabil că a fost un vot acolo, dar, pe fond, senatorul Marius Marinescu are dreptate. Să fim foarte precauţi. Nu vreau să ne întoarcem la perioada anilor 1880-1883, când în ziarul "Timpul" Mihai Eminescu vorbea de "cumularzi". Şi acolo era unul care făcea parte din 29 de consilii de administraţie... În 29, număra doctrinarul naţional Mihai Eminescu. Oare de 120 de ani societatea românească n-a evoluat deloc? Haideţi să punem capăt dezmăţului şi lăcomiei, să ne mai restrângem puţin, că e populaţia cu capsa pusă. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator. Domnul senator Haşotti. Stimaţi colegi, ar trebui să încheiem programul legislativ. Cred că este ultima intervenţie.
		Domnul Puiu Haşotti: Doamna preşedinte, Exact aceasta voiam să spun. Sigur, putem avea aici discursuri dintre cele mai strălucite, cu toate că nu prea sunt, dar asta este altceva. Deja am terminat programul legislativ. Eu vă spun următorul lucru în numele Grupului parlamentar al PNL, Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva raportului, va vota împotriva punctului de vedere al Guvernului şi va vota pentru această propunere legislativă. Prin urmare, vă rog să supuneţi la vot. Înţeleg că tabela electronică s-a stricat. Avem această posibilitate, această oportunitate să votăm cu mâna ridicată.
		Doamna Norica Nicolai: Declar închise dezbaterile generale. Stimaţi colegi, este vorba de un raport de respingere. Dacă doriţi să adoptaţi această propunere legislativă, înseamnă că va trebui să votaţi împotriva raportului de respingere. Vă rog să votaţi prin ridicarea mâinii. Cine este pentru? (Discuţii în sală.) Deci cine este pentru respingerea propunerii legislative? Nimeni. Cine este împotriva raportului de respingere? Mulţumesc. Abţineri? 7 abţineri. Din 94, 7 abţineri, deci sunt 87 de voturi împotriva raportului de respingere. Domnul secretar Ivan Cismaru face această aritmetică, eu nu. Dânsul scade. Greu, vă imaginaţi, dar sunt 94 de colegi în sală. Mulţumesc. Eu vă propun să oprim aici programul legislativ din şedinţa de astăzi.
		Vă rog, înainte de a începe sesiunea de întrebări şi interpelări, daţi-mi voie să dau citire notei pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2007 privind modificarea alineatului (1) al articolului 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale; Lege privind susţinerea învăţământului preşcolar; Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2008 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, precum şi pentru aprobarea plăţii cotizaţiei anuale de participare a Consiliului Superior al Magistraturii la Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare (RECJ) şi pentru îndeplinirea obligaţiilor care decurg din calitatea de membru a Institutului Naţional al Magistraturii la Reţeaua Europeană de Formare Judiciară (EJTN); Lege privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2008 privind stabilirea condiţiilor în care România urmează să participe la lichidarea datoriei Liberiei la Fondul Monetar Internaţional; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2008 privind autorizarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de a încheia angajamente legale pentru unele acţiuni prioritare; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2008 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996 şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia; Lege privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 acţiuni deţinute de stat la Compania "Administraţia Porturilor Maritime" - SA Constanţa, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanţa; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; Lege pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale; Lege pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006; Lege pentru modificarea alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; Lege pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie; Lege privind Statutul controlorului civil de trafic aerian din România; Lege privind protejarea exploataţiilor agricole; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2008 privind creşterile salariale care se vor acorda în anul 2008 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008; Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar; Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, şi pentru acordarea unor creşteri salariale pentru funcţionarii publici în anul 2008; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale; Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 457/2004 privind publicitatea şi sponsorizarea pentru produsele din tutun; Lege pentru modificarea Legii nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război; Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată; Lege pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată; Lege privind înfiinţarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Tehnice din România; Lege privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997; Lege privind declararea comunei Prundu Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitate-martir; Lege pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 137/2000 privind regimul juridic al terenului aferent Palatului Parlamentului României; Lege privind declararea comunei Moisei, judeţul Maramureş, comună-martir; Lege pentru abrogarea art.III alin. (11) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2001 privind reglementarea unor măsuri financiare; Lege pentru modificarea şi completarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2003 privind unele măsuri de restructurare financiară a creanţelor deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra unor societăţi comerciale de pe platformele industriale Arad şi Harghita. Pauză cinci minute, după care urmează sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri.
		- PAUZĂ -
		- DUPĂ PAUZĂ -
		Doamna Norica Nicolai: Începem sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri. Are cuvântul domnul senator Viorel Dumitrescu. Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Gheorghe Viorel Dumitrescu: Prima întrebare este adresată domnului prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu. Adversarii dumneavoastră politici fac referire, mai ales acum, înainte de alegerile parlamentare, la creşterea datoriei externe a României. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi, pentru anii 2005, 2006, 2007 şi 2008, cât au însemnat creditele externe obţinute de Guvern, precum şi cele garantate de Guvern şi care este dobânda aferentă acestora. A doua întrebare este adresată ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, doamna Mariana Câmpeanu. Odată cu dezbaterile publice pe tema majorării salariilor bugetarilor, au apărut în presă multe informaţii referitoare la cuantumul pensiilor. Vă solicit, doamna ministru, să-mi comunicaţi care sunt cea mai mică, respectiv cea mai mare pensie plătite în România, cine sunt beneficiarii şi în ce domenii au lucrat aceştia. De asemenea, vă solicit să-mi comunicaţi lista cu pensionarii care au pensie lunară mai mare de 20.000 lei şi cuantumul pensiei încasate în fiecare lună. În fine, o interpelare adresată tot prim-ministrului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu. Am aflat din presă despre faptul că l-aţi numit pe domnul Petre Roman în înalta funcţie de reprezentant special al Guvernului pentru românii din străinătate, el fiind, totodată, şi candidat al PNL pentru un colegiu electoral din străinătate. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi care este indemnizaţia lunară de care beneficiază domnul Petre Roman, ca reprezentant special al Guvernului pentru românii din străinătate, respectiv dacă aceasta este mai mică, egală sau mai mare decât cea de care a beneficiat cetăţeanul Radu Duda. Solicit răspunsuri scrise şi verbale. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnule secretar de stat Marin Pătuleanu, domnul senator Gheorghe Funar nu este prezent în sală, aşa că vă rog să îi transmiteţi răspunsul în scris prin secretariatul şedinţei.
		Domnul Marin Pătuleanu: L-am comunicat deja.
		Doamna Norica Nicolai: L-aţi comunicat? Atunci aţi rămas de plăcere alături de noi. Răspunsuri la interpelări. Nici domnul senator Duca nu este prezent în sală. Domnule secretar de stat Gabriel Tănăsescu, vă rog să transmiteţi răspunsul în scris la interpelarea domnului senator Duca, tot prin secretariatul şedinţei, nu are rost să-l mai citiţi. Vă mulţumesc. Declar închisă şedinţa plenului Senatului de astăzi.
		Şedinţa s-a încheiat la ora 18.30.