Şedinţa Senatului din 20 octombrie 2008

		Şedinţa a început la ora 15.45. Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna senator Norica Nicolai, vicepreşedinte al Senatului, asistată de domnii senatori Ivan Cismaru şi Daniel Iluşcă, secretari ai Senatului.
		Doamna Norica Nicolai: Doamnelor şi domnilor senatori, în prima parte avem declaraţii politice. O invit pe doamna senator Viorica Moisuc să-şi prezinte declaraţia politică. Vă rog, doamna senator.
		Doamna Georgeta Pompilia Viorica Moisuc: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia mea politică se intitulează: "Ce este şi ce face Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului?" Dintre zecile de instituţii-sinecure apărute în ultimii patru ani pe lângă Guvern, Preşedinţie, ministere etc, îmi opresc atenţia în cele de mai jos asupra Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, cu adresa în Bucureşti, strada General Praporgescu, nr. 33. De ce această alegere? Pentru motivul că instituţia amintită s-a crezut îndreptăţită să aducă pe piaţă şi aşa supra-saturată de tot felul de manuale de istorie - unul mai prost decât altul - un aşa-zis manual pentru licee, intitulat "O istorie a comunismului din România", editura POLIROM, Bucureşti, 2008 (189 de pagini). Înainte de a mă referi, foarte scurt, la acest aşa-zis manual, care ar trebui retras de pe piaţă cât mai repede cu putinţă, voi da câteva date extrase de pe internet despre institutul sus-menţionat. Înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 1727/21.12.2005, institutul are în prezent 19 cercetători şi un mare număr de colaboratori externi. Comitetul director, numit de prim-ministrul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, este alcătuit din: preşedinte, în persoana unui "istoric" despre existenţa căruia am aflat de la televizor, anume Marius Oprea, director general - din aceeaşi categorie - Stejărel Olaru şi secretar general, ziarista Lucia Hossu-Longin. Există şi un consiliu format - citim în prezentarea institutului de pe internet - din "11 personalităţi ale societăţii civile, numite tot de prim-ministru. Cine sunt "personalităţile"? Iată-le: Petre Mihai Băcanu, Ştefan Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Radu Ioanid, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea, Cristian Pârvulescu, Andrei Pleşu. Este momentul să ne reamintim că personalităţile din conducerea institutului, cercetători şi colaboratori ai acestuia, autorii aşa-zisului manual fac parte şi din Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de Vladimir Tismăneanu, personaj mai mult decât controversat, semnatar al Declaraţiei de la Budapesta din 16 iunie 1989, document de o gravitate fără precedent care neagă conceptul de stat naţional-unitar, suveran şi indivizibil al României, susţinând, printre altele, "reprezentarea politică autonomă" a Transilvaniei. Consider, de altfel, că sintagma "societate civilă" ar trebui o dată şi o dată supusă unei largi dezbateri publice pentru a se pune capăt acestui abuz impardonabil săvârşit de un grup de oameni care, în numele unor principii pe care, de fapt, nu le au, şi-au arogat dreptul de a judeca, de a da sentinţe, de a formula concluzii definitive asupra unor fapte şi fenomene care privesc întreaga naţiune română. Ceea ce ridică multe semne de întrebare este existenţa Serviciului de investigaţii speciale al acestui institut, serviciu condus de Stejărel Olaru care lucrează în cooperare cu Parchetul General. În 2007, această cooperare s-a materializat în investigaţii în cimitirele de la Sighetul Marmaţiei, în Insula Mare a Brăilei, la Bistriţa-Năsăud, la Hunedoara, în sute de sesizări făcute la Parchet privitor la cercetarea unor presupuse acte teroriste sau asasinate săvârşite de Securitate. Institutul mai cooperează, pe lângă Parchetul General, cu Fundaţia "Memoria", cu "Academia Civică", cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi cu Grupul pentru Dialog Social. Producţia "ştiinţifică" rezultată din această intensă cercetare s-a materializat în câteva lucrări despre elitele comuniste înainte şi după 1989, despre necesitatea condamnării comunismului, despre formele de represiune comuniste, experienţe carcerale etc. Singurul buget adus la cunoştinţă prin internet societăţii "necivile" de către elitiştii institutului este cel pe anul 2006, aprobat prin Hotărârea Guvernului din 16 martie 2006, în valoare de 60 de miliarde de lei vechi. Mai mult decât atât nu trebuie să ştim. Mai aflăm că s-au cheltuit, tot în 2006, 25.000 de lei noi pe salarii, 29.000 de lei pe delegaţii, 15.000 de lei pe sporuri de vechime, 1000 de lei pe salarii de merit, 16.000 de lei pe indemnizaţii de conducere. De asemenea, o mare sumă de bani s-a cheltuit pe mături şi materiale de curăţenie. Dar până la 6.000.000 de lei noi ce s-o fi făcut cu banii? Aşadar, cifre care nu spun mai nimic despre cheltuielile reale. De altminteri, despre bugetele pentru anii 2007 şi 2008 nu ni se dă nicio informaţie. Pentru ca să-mi fac o idee despre mărimea bugetului acestui institut, am încercat o comparaţie cu cifrele publicate pe internet de un alt institut asemănător; Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Acestuia i-a fost repartizat, în 2005, un buget de 2,4 milioane de lei noi, în 2006 - 3,4 milioane de lei, în 2007 - 2,6 milioane de lei, în 2008 - 1,8 milioane de lei, numărul de salariaţi fiind de 27. Singura concluzie care se degajă din cele expuse mai sus este aceea că se impune de urgenţă un control amănunţit al instituţiilor specializate pe această moşie a "societăţii civile", ţinută cu bani grei de poporul român. Aşa cum spuneam, tipăritura zisă "manual" - cu numele de "O istorie a comunismului din România", aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Ordinul nr. 37444/4 august 2008 al ministrului Adomniţei - are ca autori pe următorii: Mihai Stamatescu - profesor de istorie la Liceul "Traian Lalescu" din Orşova, Raluca Grosescu - coordonator al Departamentului documentare şi cercetare al sus-menţionatului institut, Dorin Dobrincu - coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Andrei Muraru - cercetător al aceluiaşi institut, Liviu Pleşa - cercetător la CNSAS şi membru al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Sorin Andreescu - profesor de istorie la Şcoala Generală Nr.165 din Bucureşti. Tipăritura este prefaţată de Marius Oprea şi are drept carte de vizită însoţitoarele referate "ştiinţifice" ale lui Dennis Deletant, - diletant în ale istoriei adevărate, dar meşter în "istoria la modă" -, Stelian Tănase, priceput la toate - şi Daniela Zaharia, cunoscută ca arheolog. O discuţie pe marginea acestei tipărituri nu este posibilă în spaţiul de timp ce mi se acordă. Mă voi rezuma la unele consideraţii cu caracter general. Toată cartea este dominată de concepţia despre istorie a anilor '50, mistificând sau eludând adevărul istoric. Titlul "O istorie a comunismului din România" anunţă scoaterea din contextul firesc al istoriei românilor şi a istoriei universale a perioadei regimului comunist. Este ceea ce se şi face în această carte. Cauzalitatea fenomenului comunismului din România, de la începuturi şi până astăzi, este eludată. Se ocoleşte, cu grijă, rolul Rusiei sovietice, al URSS, al armatei sovietice, al Cominternului în subminarea statului naţional, unitar român, al tratativelor secrete tripartite din anii celui de al Doilea Război Mondial de împărţire a teritoriilor şi sferelor de influenţă între cele trei mari Puteri. Relaţiile româno-sovietice în această perioadă, cu specificul lor legat direct şi indirect de fenomenul comunismului, nu sunt abordate deloc. Se mistifică deliberat titlul partidului comunist, eliminând cuvântul "din" PCR (în loc de Partidul Comunist din România, secţiune a Internaţionalei a III-a, menţiune ce apare o singură dată într-un context vag). Întreaga perioadă de la 1944 la 1989 este prezentată global şi strict negativist pe toate planurile, cu îngroşări fanteziste în domeniul artei, culturii, ştiinţei ce dovedesc ori ignoranţă - ceea ce, personal, nu cred - ori o antestabilită teză dictată de vreun cabinet interesat în prezentarea poporului român ca ieşind complet îndobitocit din dictatura ceauşistă. Ideea este formulată ca atare chiar în prefaţă de către Marius Oprea. Există o confuzie totală între conceptele de: rezistenţă, exil, disidenţă, refugiu, opoziţie. Este inexistent calvarul românilor din Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa în diferitele perioade de ocupaţie sovietică, precum şi sub ocupaţia ucraineană. Textul este plin de contraziceri, chiar de la o pagină la alta. Limba română folosită, distorsionată, cu termeni improprii, îţi dă impresia că avem de a face cu o traducere din altă limbă. Bibliografia oferită eludează lucrări fundamentale ale istoriografiei româneşti dinainte şi după 1989. La cele de mai sus s-ar putea spune foarte multe alte lucruri. Ce se impune însă cu cea mai mare urgenţă? Scoaterea de îndată de pe piaţă a acestei tipărituri care face un deserviciu imens elevilor în ceea ce priveşte cunoaşterea fenomenului comunismului în toată complexitatea lui; Verificarea minuţioasă a activităţii aşa-zis "ştiinţifice" a acestei instituţii neprofesioniste şi parazitare; Verificarea modului în care s-au cheltuit banii publici alocaţi de Guvern acestei instituţii de la înfiinţarea ei şi până în prezent. Pe baza tuturor acestor verificări, Comisiile de specialitate ale Parlamentului României - Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport - să aprecieze activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi să decidă asupra necesităţii existenţei sale în viitor. (Aplauze la Grupul parlamentar al PRM)
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, doamna senator.
		Domnul senator Cismaru. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Ivan Cismaru: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Va mai fi sau nu va mai fi?". Până la apariţia şi dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi industriei informaticii, ştiinţa şi industria aeronauticii erau componente de vârf ale economiei ţărilor puternice. Şi România din acest punct de vedere putem spune că intrase în rândul ţărilor puternice prin fabrici care începuseră să fie cunoscute în lume şi care reprezentau regiuni importante ale ţării, ca: Braşov, Craiova, Bucureşti. În judeţul Braşov, Întreprinderea de Construcţii Aeronautice din oraşul Ghimbav - ICA Ghimbav - s-a specializat în construcţia, întreţinerea şi repararea elicopterelor militare, civile, utilitare. ICA Ghimbav s-a lansat puternic şi a devenit o emblemă locală şi chiar naţională. A venit revoluţia. A început goana după averi. A început privatizarea ca sursă de averi şi iată că ICA Ghimbav a scăpat până acum de mâinile rapace ale indivizilor, mai mult sau mai puţin certaţi cu legea sau cu bunele moravuri şi cu bunele intenţii. A fost o mireasă curtată de indivizi de marcă: americani, francezi şi alţii. Din 1997-1998 i s-a propus să intre într-o asociere cu firma VOLVO pentru a dezvolta în două hale, disponibile pe atunci, producţia de autobuze VOLVO cu caroserie din aluminiu pentru producţia internă şi - de ce nu? - pentru export. Trebuie menţionat că autobuzele VOLVO cu caroserie din aluminiu sunt garantate pentru minimum 1000 km în condiţii de folosire pe timp de iarnă pe drumuri pe care se aruncă sare. Atunci, Consiliul Judeţean Braşov s-a angajat să cumpere 25 de astfel de autobuze produse la ICA Ghimbav şi să le lanseze în traficul judeţean. Totul era gândit ca producţia să înceapă cu organizarea tehnologică a unei linii de montaj, urmând ca imediat să se înceapă şi lansarea în orizontală a industriei braşovene şi din alte judeţe a producţiei indigene de componente - ce vis frumos! - mai ales că fabrica de elicoptere nu era afectată cu nimic. De ce nu s-a înfăptuit? Din cauza altui vis frumos, al managerilor de atunci şi anume că vor face un joint venture cu PUMA, EUROCOPTER sau cu mai ştiu eu cine. Ambele visuri s-au năruit şi acum mireasa nu mai este curtată, ci este scoasă la vânzare şi va fi cumpărată. Care va fi preţul, vom afla, dar care va fi soarta miresei este greu de spus. Pentru ca totul să meargă ca pe roate la vânzare şi pentru ca preţul să fie minim, s-au luat toate măsurile pentru a se demonstra că fabrica se confruntă cu probleme financiare deosebite, că nu-şi poate plăti nici măcar salariile celor 900 de angajaţi - reţineţi: 900 de angajaţi! -, oameni cu calificare de invidiat şi care vor pleca din ţară, în scurt timp, pentru a se angaja în industria Uniunii Europene, fiindcă noi, în mod sigur, nu vom mai produce elicoptere în România, niciodată. Trebuie ştiut că armata română nu cumpără elicoptere de la ICA Ghimbav, pentru că "sunt prea scumpe", cu toate că sunt mult mai performante decât cele pe care le achiziţionează ei acum. Probabil că fiind jucate la preţuri mai mici, se poate ca fiecare elicopter cumpărat să fie însoţit de o sumă pentru interese personale. Sigur că ICA Ghimbav nu poate vinde elicoptere armatei române în aceleaşi condiţii, fiind firmă cu capital majoritar de stat. Cred că n-ar fi nicio surpriză să se mai descopere vreun dosar cu aventurile achiziţiilor armatei, aşa cum a fost cu aventurile achiziţiilor Poliţiei Române. Rămâne să se sesizeze Preşedintele României, pentru că văd că alţii nu fac acest lucru. Revenind la ICA Ghimbav, trebuie să vă mai spun că în 3 noiembrie i se va hotărî soarta. Atunci, probabil, va fi cumpărată de EUROCOPTER. Acum, ICA Ghimbav are o comandă de 30 de elicoptere noi şi de reparat 40, lucrări care nu vor mai putea fi finalizate până în data de 3 noiembrie şi, probabil, niciodată, având în vedere vânzarea şi condiţiile în care se vor face aceste documente. Trebuie avut în vedere că intenţia cumpărării nu este de a dezvolta producţia la Ghimbav, ci de a-l elimina pe concurentul romând de pe piaţă, mai ales acum, în derularea crizei economico-financiare în care am intrat şi noi. Cu ce se va alege statul român? Cu un preţ de nimic, stabilit prin jocurile perfide şi crearea de tensiuni artificiale la nivelul salariaţilor, joc în care au căzut actualii manageri şi stăpânul AVAS, cu 900 de familii care vor gusta amarul şomajului, cu pierderi considerabile din cauza încetării producţiei. Stau şi mă întreb cine a dorit şi doreşte dispariţia Întreprinderii de Construcţii Aeronautice Ghimbav. Directorii foşti şi actuali? AVAS-ul? Ministerul Economiei şi Finanţelor? Guvernul României? Sau poate va fi găsit din nou vinovat Parlamentul României. N-ar fi exclus. Trag, cu această ocazie, un semnal de alarmă pentru Guvernul României, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi AVAS, prin care îi chem să reanalizeze condiţiile impuse în documentaţia de vânzare, aşa încât să se vizeze un element de mare importanţă, şi anume: uzina să-şi poată continua activitatea în domeniul de activitate actual, în condiţiile în care, iată, are şi comenzi, rezolvând astfel şi situaţia existenţială a celor 900 de angajaţi. Este păcat să pierdem şi această şansă care, probabil, va fi ultima. Sesizez, cu această ocazie, şi Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului României, pe domnul preşedinte Carol Dina, pentru a efectua şi dumnealor o analiză a documentaţiei de vânzare. Poate că atunci când gândim mai mulţi se greşeşte mai puţin. Oricum, până acum, această maximă nu a funcţionat. Să ascultăm şi glasul disperării celor 900 de familii ai căror membri vor fi trimişi în şomaj, acum, în prag de criză mondială, când şansa găsirii unui nou loc de muncă este mai nesigură ca oricând.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Viorel Duca Sr., pentru a prezenta declaraţia politică. Vă rog, domnule senator. Aveţi două minute. (Domnul senator Gheorghe Funar se deplasează la masa prezidiului şi discută cu doamna vicepreşedinte Norica Nicolai.)
		Domnul Eugen Mihăescu (din sală): Am anunţat.
		Doamna Norica Nicolai: Ştiu că aţi anunţat, însă, conform înţelegerii dintre domnul senator şi Grupul parlamentar al PSD, are mai mult de două minute. Are cinci minute. Urmaţi dumneavoastră, domnule senator Mihăescu, şi, după aceea, domnul senator Funar.
		Domnul Viorel Duca Sr.: Doamna preşedinte, Onorat Senat, Daţi-mi voie, vă rog, doamna preşedinte, să vă mulţumesc, în primul rând, pentru privilegiul ce mi-l acordaţi de a-mi prezenta declaraţia politică de astăzi, o declaraţie al cărei subiect este asemănător celor prezentate în ultima perioadă şi al cărei preţ plătit faţă de "stăpânii de până ieri" a fost pierderea candidaturii de senator pentru diaspora, declaraţie care se referă, în exclusivitate, la peisajul sinistru şi lamentabil al unei imagini reale de ignorare şi sfidare a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români ce trăiesc în diaspora, acel drept de vot şi drept de a alege propriii lor deputaţi şi senatori, despre valoarea cărora, se poate spune că ar reflecta cel mai bine interesele lor, ale tuturor celor ce trăiesc în afara graniţelor României. Cu tot respectul şi cinstea ce se cuvin faţă de acest loc sfânt şi preţuit tuturor, nouă, celor care locuim aici, sau celor care, din motive obiective sau subiective au ales să trăiască departe de acest loc numit România, pentru binele şi năzuinţele multor visuri zămislite de generaţiile trecute, prezente şi cele ce vor veni după noi, ştim cu certitudine faptul că, pentru binele şi prosperitatea acestei naţiuni, s-a plătit un preţ... Ne întrebăm: Cât de mare să fi fost preţul acestei libertăţi? A meritat, oare, sacrificiul făcut? Continuăm noi, astăzi, oare, aceleaşi năzuinţe şi idealuri pentru noi, copiii noştri, confraţii noştri de departe, semenii noştri? Oricât de multe asemenea întrebări retorice am avea, atât de multe răspunsuri s-ar găsi. Sper să fim pragmatici. Priviţi, vă rog, în jurul nostru, chiar aici, în aula acestui Senat. Oare nu s-ar cuveni să ni se plece fruntea în faţa acestor onorabili colegi pentru care tortura şi temniţele comuniste, cu asprimea lor, n-au putut sugruma şi stopa drumul spre noua eră a libertăţii şi democraţiei, atât de dragă fiecăruia dintre noi? Mă refer aici, în mod exclusiv, la distinsul nostru senator Radu Câmpeanu. Oare idealul lor, plătit atunci, uneori, chiar cu preţ de sânge, n-ar trebui să fie recunoştinţa faptică a generaţiei noastre de astăzi? La cele văzute şi întâmplate sub ochii noştri, în viaţa politică contemporană, cu precădere, în România pot să afirm cu certitudine existenţa unei ipocrizii şi imaturităţi politice greu de explicat. Să fie, oare, lipsa de modele? Nu cred. Să fie, oare, aroganţa şi prostia îngemănate? Probabil. Oare să nu existe voinţa de schimbare? Oare frica de semeni e o competitivitate a unui fairplay echitabil? Oare prevalarea dreptăţii şi binelui să fie explicaţia scoaterii la iveală a acestui comportament politic deviant? Oare România este singura ţară din Europa zilelor noastre în care cetăţenii stabiliţi în afara graniţelor ei sunt trataţi ca cetăţeni de second class? Oare ei, compatrioţii noştri ce îşi trăiesc viaţa departe de ţară sunt buni doar atunci când, din câştigurile lor, şi acelea dobândite cu trudă, susţin familiile lor rămase în ţară? Când lună după lună, mii şi milioane de euro sunt depuşi în băncile din România, atunci se pot găsi cuvinte elogioase la adresa lor, dar când este vorba să li se recunoască cel puţin dreptul fundamental de a-şi exercita obligaţiile cetăţeneşti faţă de ţară şi semeni, acest drept le este încălcat fără scrupule? Este adevărat că trebuie plătit un preţ pentru orice lucru şi faptă. Dacă însă preţul injust-ului faţă de diaspora este arătat prin îngrădirea şi limitarea dreptului de vot impus prin restricţionarea unor ordonanţe de urgenţă ce fac obiectul acestor îngrădiri, atunci, domnilor, este fair şi drept ca toţi cetăţenii români ce trăiesc în diaspora să plătească poliţa electorală cu aceeaşi măsură şi aceeaşi monedă, ba chiar cu vârf şi îndesat, partidului şi guvernării ce-şi asumă responsabilitatea şi atitudinea ingrată faţă de diaspora. Mă simt onorat şi privilegiat, în acelaşi timp, de a fi fost unul din cei incluşi în diaspora română ce a trăit mai mult de 24 de ani departe de casă. Ştiu foarte bine cu ce probleme şi situaţii conflictuale s-a confruntat şi se mai confruntă încă semenii noştri din diaspora când vine vorba de exercitarea drepturilor lor în sediile diplomatice din mai toate ţările lumii. Este interesant însă faptul că atenţionarea repetată, prin declaraţiile politice recente pe tema restituirii dreptului de vot al tuturor cetăţenilor români din diaspora, chiar şi al celor ale căror paşapoarte româneşti sunt expirate şi recomandarea constituirii centrelor de votare din străinătate în centrele culturale sau locaşurile de cult româneşti au constituit suficiente motive, puerile, de altfel, ale Partidului Naţional Liberal, de a-mi retrage susţinerea politică, pe considerente că aş fi fost, prin cele declarate, împotriva guvernării Tăriceanu. Este mai mult decât un cadou electoral. Este chiar cireaşa de pe torul candidaturii mele, dacă aceasta se va întâmpla acum sau în alegerile viitoare. M-am întrebat retoric: Oare asemenea declaraţii politice care, în esenţa lor, au fost, mai degrabă, recomandări de corijare a unei lacune legislative, prin care se observă, fără echivoc, limitarea şi îngrădirea drepturilor fundamentale ale concetăţenilor români din diaspora, să fi fost chiar atât de necugetate, iar eu să fi făcut greşeli grave încât acestea să motiveze Biroul politic permanent al PNL să invalideze decizia unei Delegaţii permanente, fără să-mi dea măcar dreptul la apărare sau motivare în acest sens? No comment. Şi totuşi, dacă intr-o declaraţie politică sunt suficiente probe pentru ca autoritatea unei singure persoane, fie ea şi liderul unui grup parlamentar, să decidă retragerea suportului politic pentru aşa-zise motive subiective, atunci, doamna preşedinte, onorat Senat, mă întreb: Care ar fi consecinţele unei judecăţi coerente, când acelaşi lider de grup care zice că susţine Guvernul,cel puţin teoretic, şi totuşi cere grupului parlamentar pe care îl conduce să voteze chiar invers decât ceea ce Guvernul solicită? Dacă asta se mai numeşte susţinere guvernamentală de către grupul său parlamentar, atunci, distinşi colegi, daţi-mi voie să afirm faptul că trăim într-o ţară ale cărei legi şi logică legislativă se potrivesc de minune cu imaginea unui stat bananier, nicidecum cu a unui stat de drept european. Ţara aceasta poate fi numită, indubitabil, "Ţara lu' Papură Vouă". Este, într-adevăr, o comedie, o comedie care ţi-ar produce, mai degrabă, compătimire faţă de actorii serioşi ai acestei piese. Ce trist că prea multe somităţi ale acestui neam sunt, cu voie sau fără voie, personajele acestei drame jalnice. Nu despre comedia ce se joacă, aproape săptămână de săptămână, aici, în arena Senatului sau a Camerei Deputaţilor vreau să vorbesc. Tragedia ce face obiectul acestei declaraţii politice este dată de frustrările şi încercările nenumărate ale semenilor noştri de a găsi ecoul propriilor voci şi propriului geamăt, aici, undeva, în Parlamentul României. Am primit nenumărate telefoane, e-mail-uri, fax-uri, în ultima vreme, prin care concetăţenii noştri români din diaspora fac eforturi disperate ca cineva de aici, din ţara aceasta, să le audă vocea, să acţioneze prompt la doleanţele lor, să coreleze ceea ce se spune cu ceea ce se face. Daţi-mi voie, doamna preşedinte, să prezint succint doar câteva spicuiri din e-mail-urile unor persoane provenite din diaspora română: dr. Petru Cocirteu din Ohio, dr. Petru Costea avocat de profesie, locuieşte în Huston, Texas, preşedintele Asociaţiei Familiilor din România, precum şi opiniile unui candidat român independent, domnul Doru Crăciun din Michigan. Iată opiniile Domniilor Lor: Citez: "Datele din recensământ (census) din Canada şi Statele Unite, trebuie folosite pentru stabilirea cifrei de reprezentare. Exemplificarea are ca sursă numere provenite din datele oficiale ale anilor 2000-2001. Numerele reale, actuale, sunt mult mai ridicate. Referitor la Statele Unite, populaţia diasporei este estimată de surse neoficiale ca fiind de circa 3 ori mai mare. Guvernul trebuie să asigure, conform art. 5 alin. (2) şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 35/2008, cel puţin aceleaşi drepturi de reprezentare cetăţenilor în România sau în străinătate. Astfel, Canada, cu o emigraţie oficială de 60.520 de cetăţeni români, în anul 2000, trebuie să beneficieze, conform normei de repartizare, de un deputat, de asemenea, trebuie asigurat un colegiu uninominal pentru Senat. Statele Unite ale Americii, cu o emigraţie oficială de 367.278 de cetăţeni români, în anul 2000, trebuie să beneficieze, conform normei de repartizare, de patru deputaţi şi doi senatori. Guvernul este obligat să asigure mijloacele materiale şi logistice pentru crearea de noi centre de votare. Guvernul este obligat să asigure informarea operativă a cetăţeanului, pentru a garanta accesul la procesul de votare, eliminând astfel carenţele demonstrate permanent în trecut. Cetăţeanul nu trebuie privat de drepturi. Procesul de pedepsire a vinovaţilor, ulterior înfăptuirii faptei, este o inutilă scuză a incompetenţei. Iată ce spune doctorul Costea: "Recent am primit veşti din România: diferite partide politice refuză să valideze candidatura unor posibili candidaţi din diaspora, pentru că nu îndeplinesc condiţiile din art. 16 alin. (3) din Constituţia României care spune că doar cetăţenii români cu domiciliul în România pot deţine funcţii şi demnităţi publice în România. Asta înseamnă că cei trei milioane de români din diaspora vor fi reprezentaţi în Parlamentul României de români care locuiesc în România, nu dintre noi. Asta este o violare a dreptului de a fi ales al cetăţeanului român, consfinţit în art. 37 din Constituţie şi a principiului democraţiei reprezentative prin care parlamentarul trebuie să fie domiciliat în circumscripţia electorală pe care o reprezintă". Doamna preşedinte, distinşi colegi, Este vremea unui nou început. Sunt vocile compatrioţilor noştri, sunt frustrările lor, frustrări ce trebuie nu numai auzite, dar şi înfăptuite. Doamna preşedinte, Doresc să închei această declaraţie politică prin atenţionarea tuturor candidaţilor diasporei care vor fi aleşi în Parlamentul României că, potrivit legilor în vigoare, legi de-a dreptul ofensive şi derogatorii la adresa cetăţenilor români din diaspora, deoarece sunt de aşa natură conturate încât, potrivit formelor şi modelului de interpretate, doar cetăţenilor români ce posedă cetăţenia şi domiciliul în România li se oferă dreptul de a candida, inclusiv pentru diaspora. În cazul în care vreunul dintre dumneavoastră, distinşi candidaţi din partea diasporei, independenţi sau pe listele vreunui partid din România nu aveţi buletine emise de către Direcţia Generala de Evidenţă a Persoanelor din România, candidaturile Domniilor Voastre sunt anulate din start. Este un eşec total al acestei guvernări, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor cetăţenilor români din diaspora, un joc murdar al unor cercuri de interese care includ şi exclud, la propria-i discreţie, piesele ce fac obiectul jocului politic. Toată reforma politică, prin actul votului uninominal, dacă acesta vreodată se va realiza, va primeni clasa politică românească. Vă mulţumesc foarte mult.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc.
		Dau cuvântul domnului senator Eugen Mihăescu. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Eugen Mihăescu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Acesta este destinul acestei naţii care se lipseşte de eroi şi nu are demnitate! După ce l-au adunat şi ridicat în slăvi pe tiranul Ceauşescu, l-au împuşcat ca pe un câine, l-au aruncat în groapa de gunoi, cei 40 de hoţi care au pus la cale asasinatul, au înhăţat comoara şi de 20 de ani se chinuie să-şi ascundă urmele. Acum, nu mai au loc unii de alţii şi sper să se "măcelărească" între ei, încercând să apuce ce a mai rămas din caşcavalul ţării şi, mai ales, din cel al Europei. Cei care l-au trimis la puşcărie pe generalul Stănculescu îşi vor primi răsplata mai curând decât se aşteaptă, dar nu va fi aceea la care speră. L-am vizitat astăzi de dimineaţă pe general. Mi-a spus că are nervii tari, aşa cum i-a avut şi în decembrie 1989. Ca general al Armatei Române însă ar fi preferat să fie condamnat la moarte prin împuşcare - deşi este complet nevinovat - decât să fie umilit de nişte nevolnici. Domnilor senatori, nu am fi fost astăzi pe băncile Senatului, dacă generalul Stănculescu nu ar fi dat ordin pe 22 decembrie 1989, la ora prânzului, ca trupele să se retragă în cazărmi, deşi, unii dintre noi, poate, ar fi fost astăzi şi pe lângă Ceauşescu să-i lingă tălpile. "Armata e cu noi!" s-a strigat acum 20 de ani. "Marii ostaşi nu mor niciodată, spunea Eisenhower. Ei doar se sting". Vă mulţumesc. (Domnul senator arată spre sală o pagina de ziar) Aşa a fost atunci în toată presa mondială.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul doamna senator Cornelia Cazacu, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.
		Doamna Cornelia Cazacu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la ziua de 18 octombrie, "Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane". Cu ocazia sărbătoririi zilei europene de luptă împotriva traficului de persoane, am participat vineri la conferinţa "Traficul de persoane intern, prezent şi viitor", organizată de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. În cadrul acestei conferinţe, agenţia a lansat campania naţională "Banii tăi îmbogăţesc pe traficanţi, banii tăi ucid suflete", care se va desfăşura în perioada octombrie 2008 - iunie 2009. Scopul campaniei îl reprezintă sensibilizarea opiniei publice asupra consecinţelor exploatării sexuale, exploatării prin muncă, cerşetoriei forţate, cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale care sancţionează traficul de persoane în toate formele sale. Cu alte cuvinte, campania şi-a propus o cruciadă împotriva clienţilor, consumatorilor de servicii. Aceasta este prima campanie axată pe clienţii traficanţilor, pentru a-i convinge pe aceştia să nu mai creeze cerere pe piaţa neagră. Aşa cum ştim, dacă nu ar exista cerere, nu ar exista ofertă. Odată cu reducerea cererii pentru traficul de persoane, se va reduce, pe cale de consecinţă, şi numărul victimelor acestui fenomen. Un semnal de susţinere a campaniei a fost dat de semnarea Protocolului trilateral de colaborare în vederea reducerii traficului de persoane între cei trei mari actori - Guvernul prin Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, sindicatele prin Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa" şi patronatele. Doamnelor şi domnilor, Traficul de persoane reprezintă o încălcare gravă a demnităţii şi libertăţii drepturilor omului în secolul XXI. Deşi pare desprins din scenariile unor filme de groază, traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran, cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Ne-o spun statisticile, dar, uneori, şi mărturiile celor care au trecut printr-o astfel de experienţă. La ora actuală, nu se cunoaşte numărul exact al persoanelor care au căzut în capcana traficului de persoane, însă statisticile alarmante ale organismelor internaţionale arată că persoane traficate sunt în majoritate femei şi copii. Traficul de fiinţe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme şi cel de droguri. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că aproximativ patru milioane de indivizi, majoritatea fete şi femei, sunt transportate anual în şi între ţări, în scop de trafic. De asemenea, în fiecare an, peste 500.000 de femei sunt victimele traficului în Uniunea Europeană. Traficul uman este un subiect tabu în cele mai multe ţări, printre care se numără şi România. Din păcate, însă, mulţi neagă existenţa problemelor de acest gen. Nu există ţară care să nu fie afectată de acest fenomen, fie că este vorba de o ţară de origine, de tranzit sau de destinaţie sau chiar a tuturor celor trei forme, după cum este cazul României. Cu îngrijorare, constatăm că şi ţara noastră se confruntă cu acest fenomen care a luat amploare, deşi cifrele referitoare la numărul de persoane traficate diferă uneori, mult, de la o sursă la alta, ele confirmă o realitate extrem de îngrijorătoare. Traficul de persoane înseamnă înainte de orice multe, prea multe tragedii umane, vieţi distruse pentru profitul traficanţilor. În ciuda faptului că dimensiunile fenomenului traficului de persoane, aşa cum reiese din datele oficiale, se păstrează la cote îngrijorătoare, în raportul prezentat de agenţie se arată că este în scădere, cu 1.780 de victime identificate în 2007, faţă de 2.285 în 2006, iar în primele nouă luni ale anului 2008 au fost înregistrate 114 cazuri de victime. Dintre acestea, 69% au fost minori, 80% femei, iar 61% au fost traficate în mediul intern. Numărul victimelor cu vârste peste 25 de ani a crescut faţă de anii trecuţi, acestea fiind supuse mai ales la muncă forţată. Majoritatea acelora aflaţi în astfel de situaţii sunt bărbaţi. Totodată, exploatarea sexuală a scăzut în amploare fiind sub nivelul muncii forţate. Conform datelor statistice, femeile par să reprezinte în continuare categoria cea mai vulnerabilă la traficare, chiar dacă numărul victimelor de gen feminin, identificate în anul 2007, a scăzut, comparativ cu anii anteriori. Ele au fost îndeosebi victime ale exploatării sexuale, dar prezintă ponderi importante şi în cadrul altor forme de exploatare. În România, au fost identificate aproximativ 50 de victime în fiecare judeţ, acestea fiind trimise mai ales în Italia şi Spania, dar şi Cehia, unde s-a înregistrat o explozie a muncii forţate, Grecia şi Germania, în special, pentru cerşetorie. Ţara noastră ocupă locul 4, după Spania, Italia şi Grecia, la capitolul exploatării persoanelor, devenind nu numai ţară de origine a traficului, ci a ajuns să dezvolte şi un trafic intern, potrivit raportului agenţiei. Traficul de persoane este un pericol social, cu urmări deosebit de grave, care loveşte în demnitatea persoanei, degradează societatea umană, depersonalizează omul, îl distruge fizic şi spiritual şi îl transformă în sclav, într-o marfă, care nu mai are valoare ca persoană, ci ca producător de profit. Traficul de fiinţe umane reprezintă o activitate ilegală, dar, pentru care există totuşi şi cerere, şi ofertă. O ţară cu o cerere semnificativă joacă un rol la fel de mare în traficul de persoane, ca şi ţara de origine. Traficul produce dezechilibre grave în valorile societăţilor noastre. Păstrând vechi inegalităţi, femeile şi copiii, sunt văzuţi ca bunuri comerciale. Banii obţinuţi prin traficul de fiinţe umane subminează credinţa în valoarea reală a muncii. Traficul, în scopul exploatării sexuale, mai are şi un anumit procent de consens din partea victimelor. De aceea este necesar să recunoaştem că există un anumit număr de femei care sunt conştiente de alegerea făcută şi de condiţiile în care vor trăi şi vor lucra. Există şi situaţii când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spaţii publice de distracţie şi urcate forţat într-o maşină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează tinere cu o condiţie materială modestă sau despre care au informaţii că provin din familii dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariţia lor. Dar şi mai îngrijorătoare este situaţia copiilor care ajung victime şi suferă abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi considerată o crimă împotriva viitorului umanităţii. Doamnelor şi domnilor colegi, Venind în întâmpinarea victimelor şi familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfaturi bune, sprijin moral şi asistenţă socială, medicală, juridică, ci trebuie să ne implicăm activ în această campanie. Vă mulţumesc mult.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc, doamna senator.
		Dau cuvântul domnului senator Răzvan Theodorescu pentru a prezenta declaraţia politică.
		Domnul Emil Răzvan Theodorescu: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, De câteva zile, sub cupola celui mai emblematic monument al Bucureştiului, Ateneul Român, cea mai importantă filarmonică din România cântă cu banderole albe în semn de protest faţă de o anumită măsură a Guvernului. În anul 2004, la iniţiativa lui Adrian Năstase, îndrăznesc să spun, şi a mea, ca ministru al culturii, am făcut să apară Legea nr. 102/2004, care-i recunoştea Filarmonicii "George Enescu" unicitatea ca ansamblu artistic în România, pentru valoarea de excepţie pe care o are pe plan naţional şi internaţional. Ei bine, aflăm că în aceste zile, în care nebunia creşterilor salariale este cea care este, acestei echipe de excepţie din România i s-a diminuat salariul cu 55%. Este absolut impardonabil ceea ce a făcut, eu nu voi spune Guvernul Tăriceanu, ci voi spune ministrul culturii şi cultelor. Nu m-aţi auzit niciodată, în patru ani, spunând ceva despre cel care mi-a fost succesor, dar în faţa unei asemenea măsuri... Practic, la iniţiativa sa, a fost abrogată această lege a noastră din 2004. Bun, avea dreptul s-o facă, dar această abrogare s-a tradus într-un conflict mare cu sindicatele artistice şi în diminuarea cu 55%, repet, a salariilor unei echipe artistice excepţionale. Rezultatul? Sub conducerea unor mari dirijor - a lui Mazel, de pildă -, zilele trecute, Filarmonica "George Enescu" din Bucureşti a cântat cu banderolă albă în semn de protest. Sigur, în pragul campaniei electorale, dacă aş fi cinic, aş spune că salut o asemenea situaţie care-i aşază pe adversarii noştri liberali într-o poziţie atât de incomodă. Mă gândesc însă că am scos o lege acum patru ani, lege care a fost salutată de toată lumea. De ce primul-ministru îl lasă pe onorabilul compozitor şi poet, care este ministrul culturii şi cultelor pentru încă vreo câteva săptămâni, să-şi facă de cap cu abrogarea unei legi atât de importante? Rezultatul îl vedem acum şi este absolut ruşinos. Mă doare sufletul să văd prima filarmonică a ţării cântând cu banderole albe în semn de protest. Apelul meu este către primul-ministru în legătură cu această situaţie absolut de negândit în România de astăzi.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnule senator Funar, aveţi cuvântul, vă rog.
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, În aceste zile, mass-media românească este păcălită de către liderul UDMR, care s-a pronunţat cu privire la faptul că se gândesc să iniţieze un proiect de lege prin care copiii românilor din Ardeal să fie obligaţi să înveţe limba maghiară. Această diversiune a liderului UDMR urmăreşte altceva, şi anume ca opinia publică românească să nu abordeze şi să nu dezbată în aceste zile "Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc", ca românii să nu fie înştiinţaţi de către autorităţile statului nostru cu privire la demersurile care s-au făcut şi se fac în aceste zile de către consiliile locale din judeţele Covasna, Harghita şi, parţial, din Mureş, consilii ale căror hotărâri vizează organizarea de referendumuri locale pentru ziua de 30 noiembrie 2008, simultan cu alegerile parlamentare decise de Guvernul româno-maghiar, referendumuri locale în cadrul cărora locuitorii din cele trei judeţe să se pronunţe pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Şi, de asemenea, aşa cum cunoaşteţi şi cum preşedintele PRM a repetat de la aceste microfoane, pentru 1 decembrie 2008, de Ziua Naţională a României, la 90 de ani de la Marea Unire, UDMR-iştii pregătesc să-i înştiinţeze pe românii din ţară şi din străinătate despre repetarea scenariului Kosovo pe ţinuturi româneşti, cu aşa-zisul Ţinut Secuiesc. Doamnelor şi domnilor senatori, Permiteţi-mi să vă aduc la cunoştinţă doar câteva dintre prevederile unui proiect de lege iniţiat de către UDMR-işti cu privire la "Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc": Autonomia teritorială - se spune în acest "Statut de autonomie al Ţinutului Secuiesc" - reprezintă un aranjament aplicat în interiorul statelor suverane, prin care locuitorii unor regiuni obţin competenţe, respectiv puteri mărite, care reflectă situaţia lor geografică specifică. Autonomia Ţinutului Secuiesc se bazează pe dreptul la autodeterminare internă al comunităţilor. În scopul şi pentru asigurarea protecţiei identităţii naţionale maghiare, locuitorii Ţinutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă. Ordinea administrativă a Ţinutului Secuiesc se bazează pe dezideratul istoric al populaţiei acestuia privind asigurarea autonomiei. Aspiraţia locuitorilor regiunii la autonomie are ca obiectiv sprijinirea şi ocrotirea realizării intereselor teritoriale. Autonomia comunităţii reprezintă dreptul ţinutului istoric de a dispune de prerogativele de autoadministrare şi de unele prerogative de ordin statal. Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României. Este de dorit transferarea în competenţa regiunii şi a unor sarcini care aparţin unor competenţe naţionale. Teritoriul regiunii autonome cuprinde actualele judeţe Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureş, care aparţine judeţului Mureş. Consiliul de Autoadministrare - de fapt, Parlamentul - este instituţia prin care ia fiinţă Ţinutul Secuiesc. Atribuţiile acestui consiliu sunt stabilite de prezentul Statut de autonomie şi de către locuitorii Ţinutului Secuiesc. În Ţinutul Secuiesc, limba maghiară are acelaşi statut ca şi limba oficială a statului. Consiliul de Autoadministrare va stabili simbolurile Ţinutului Secuiesc. Statutul de autonomie garantează dreptul la folosirea liberă a drapelului şi a simbolului fiecărui scaun secuiesc. Prezentul Statut garantează folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare. Statutul de regiune autonomă al Ţinutului Secuiesc se poate desfiinţa numai prin referendum organizat în Ţinutul Secuiesc. Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc se aprobă prin referendum de către cetăţenii Ţinutului Secuiesc. Autoadministrarea Ţinutului Secuiesc şi statutul său de autonomie pot fi desfiinţate numai prin referendum organizat în Ţinutul Secuiesc. Autorităţile Ţinutului Secuiesc sunt următoarele: Autorităţile regiunii autonome: Consiliul de Autoadministrare - de fapt, Parlamentul; Comisia de Autoadministrare - Guvernul; Preşedintele Ţinutului Secuiesc. Urmează "Autorităţile scaunelor" şi "Autorităţile locale". Consiliul de Autoadministrare al Ţinutului Secuiesc - respectiv Parlamentul - are 77 de consilieri. Simultan cu alegerea consilierilor în Consiliul de Autoadministrare are loc şi alegerea consilierilor în consiliile scaunelor, în consiliile locale, alegerea preşedintelui Ţinutului Secuiesc, a preşedinţilor scaunelor şi a primarilor. Competenţele administrativ-decizionale ale Consiliului de Autoadministrare se referă la: organizarea instituţiilor proprii; cultura; învăţământul; folosirea limbii materne maghiare; introducerea taxelor şi a impozitelor regionale; autonomia financiară a Ţinutului Secuiesc; reprezentarea Ţinutului Secuiesc etc. Deciziile acestui consiliu se emit în mai multe domenii, dintre care citez: stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale ale regiunii, înfiinţarea de noi comune, exproprierea de interes public şi administrarea cărţii funciare. Consiliul de Autoadministrare are putere decizională pe întreg teritoriul Ţinutului Secuiesc. Urmează Comisia de Autoadministrare a Ţinutului Secuiesc - de fapt, Guvernul - care este organul executiv al regiunii. Preşedintele comisiei este numit de către preşedintele Ţinutului Secuiesc. Membrii acestui Guvern sunt numiţi în funcţie de acelaşi preşedinte al Ţinutului Secuiesc. Între competenţele executive ale Comisiei de Autoadministrare se menţionează: înfiinţarea, respectiv desfiinţarea instituţiilor publice ale regiunii; supravegherea şi controlul activităţii poliţiei comunitare; încheierea contractelor internaţionale referitoare la regiune; garantarea folosii libere a limbilor cu statut egal în regiune; funcţionarea sistemului de învăţământ de stat şi, în cadrul acestuia, a sistemului de învăţământ în limba maghiară etc. Comisia de Autoadministrare poate dispune, înfiinţa şi susţine posturi proprii de televiziune şi de radio, orice mijloc de comunicare în masă care contribuie la realizarea obiectivelor sale. Comisia de Autoadministrare are în competenţa sa numirea funcţionarilor publici în funcţii de conducere. Funcţionarii publici din Ţinutul Secuiesc trebuie să cunoască, pe lângă limba oficială a statului, şi limba maghiară. Preşedintele Ţinutului Secuiesc reprezintă regiunea. Acesta este ales de către cetăţenii acestui ţinut pe o perioadă de patru ani. În ceea ce priveşte scaunele şi competenţele consiliilor scaunale, ele se referă la mai multe domenii: aprobarea în limbile română şi maghiară a denumirilor de localităţi, a indicatoarelor de străzi şi de circulaţie, a celor comerciale şi a reclamelor; modificarea limitelor administrative locale, la iniţiativa autorităţilor locale; apărarea ordinii publice; exproprierea de interes public, în folosul public al scaunului, cu despăgubiri juste. Consiliul Scaunal poate adopta hotărâri cu privire la înfiinţarea poliţiei proprii. În termen de cel mult trei ani de zile, fiecare membru al corpului poliţienesc trebuie să cunoască limba maghiară. Compoziţia corpului poliţienesc trebuie să reflecte compoziţia naţională a regiunii pe care o deserveşte. Autorităţile administraţiei publice locale din Ţinutul Secuiesc au un statut special. Pe teritoriul administraţiei publice locale, limba maternă a comunităţii naţionale maghiare are acelaşi statut ca şi limba română. Dintre principiile de bază ale autoadministrării locale, am să fac referire la cel care precizează că "autorităţile locale dispun de prerogative discreţionare în exercitarea competenţelor transferate", iar aceste competenţe conferă un statut special autorităţilor publice locale în mai multe domenii, dintre care citez: învăţământul în limba maternă, în limba maghiară; cultura în limba maternă; informarea în masă în limba maghiară; folosirea neîngrădită a limbii maghiare în instituţiile publice şi în justiţie; împiedicarea tendinţelor de modificare forţată a componenţei naţionale a localităţilor; împiedicarea tendinţelor de modificare forţată a limitelor administraţiilor publice locale; stabilirea denumirilor localităţilor şi a modului de folosire a simbolurilor, a distincţiilor locale; stabilirea şi organizarea sărbătorilor naţionale ale comunităţilor locale. În acest proiect de act normativ se precizează că "modificarea forţată a raportului etnic al localităţii este interzisă". Limba de şcolarizare a minorilor este hotărâtă de părinţii sau de tutorele legal al acestora. În instituţiile de învăţământ şi educaţie în limba maternă a cetăţenilor Ţinutului Secuiesc, trebuie asigurată predarea istoriei comunităţilor naţionale, a istoriei, a geografiei şi a etnografiei naţiunii-mamă, a Ungariei. Nu există niciun cuvânt cu referire la România. În Ţinutul Secuiesc, folosirea limbii materne este garantată. În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administraţia publică locală şi regională, vor fi numite, respectiv angajate persoane care cunosc limba comunităţilor naţionale, respectând raportul dintre naţionalităţi rezultat în urma ultimului recensământ. Acestea sunt, doamnelor şi domnilor senatori, câteva dintre prevederile acestui proiect de act normativ. Am să închei cu o referire la activitatea dumneavoastră, a parlamentarilor: la art.119, se precizează că "legile şi ordonanţele, precum şi alte acte normative emise de către Parlamentul României şi de către Guvernul României, care au reglementări valabile şi în Ţinutul Secuiesc, pot fi adaptate de Consiliul de Autoadministrare, iar printr-o hotărâre luată cu o majoritate de două treimi a membrilor, Consiliul de Autoadministrare îşi poate exercita dreptul de a solicita rediscutarea actelor normative în cauză". Şi închei, doamnelor şi domnilor senatori, cu ultimul articol, art. 127, care precizează că "pe data intrării în vigoare a acestui statut de autonomie, orice alte prevederi contrare se abrogă". Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Norica Nicolai: Stimaţi colegi,
		Conform programului de lucru care v-a fost prezentat, noi ar fi trebuit să încheiem declaraţiile politice la ora 16.30, pentru că avem de adoptat un număr semnificativ de iniţiative legislative. În aceste condiţii, domnule senator Adrian Păunescu - pentru că noi v-am aşteptat în timpul alocat declaraţiilor politice, iar din partea Grupului parlamentar al PSD nu a fost prezent nimeni -, rugămintea mea este să vă rezumaţi la 10 minute, ca la ora 17.00 să încheiem şi să putem trece la ordinea de zi, fiind astăzi şi transmisiune radio pentru întrebări şi interpelări şi având foarte multe probleme organizatorice.
		Domnul Adrian Păunescu: Constat că, pentru a multa oară, am nefericita ocazie de a fi ultimul şi de a fi obligat să-mi limitez declaraţia. Mă rog, asta este situaţia! Aş vrea, înainte de a trece la declaraţia propriu-zisă să spun câteva cuvinte despre un om care pleacă în aceste zile din Senatul României, despre cel care a fost timp de 8 ani preşedintele acestui Senat şi a avut, după opinia mea, un rol important în echilibrul şi stabilitatea Camerei superioare a Parlamentului. Îi mulţumesc lui Nicolae Văcăroiu pentru aceşti ani petrecuţi împreună. Nu am niciun motiv să mă bucur că pleacă, asta chiar în situaţia în care dumnealui spune că merge să-şi fac meseria. Este vorba de un om care a ştiut şi când să ezite, l-am văzut în şedinţele noastre căutând soluţia, e un om care nu şi-a lăsat psihicul la garderobă sau în biroul pe care l-a ocupat atâta vreme. E un om care a arătat în multe ocazii că este, realmente, viu, că este realmente preocupat de problemele Senatului şi de marile probleme ale ţării. (Discuţii în sală.) V-aş ruga, mai încet, domnule senator Tănăsescu, aici vorbeşte un om.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu îl rog pe domnul senator Claudiu Tănăsescu să vorbească mai încet la telefon.
		Domnul Adrian Păunescu: Aşa că, în orice condiţii, Senatul României va rămâne marcat de prezenţa şi de activitatea, în aceşti ani, a unui om excepţional, a unui om care deşi nu a fost şi nu e un maestru al cuvântului, a fost un maestru al faptei şi al echilibrului.Îi mulţumesc şi, împreună cu dumneavoastră, îmi permit să îl aplaud. (Aplauze puternice) Pe scurt, ceea ce voiam să vă spun în declaraţia politică. Forumul civic al românilor din judeţele Harghita şi Covasna acuză pe liderii maghiarilor organizaţi, de acţiuni provocatoare care destabilizează buna convieţuire interetnică şi împiedică dezvoltarea zonei. E datoria mea de intelectual român, de fiu al acestei ţări, de senator al Partidului Social Democrat, să mai fac câteva precizări, să vedeţi ce anume simt oamenii din zonă că li se întâmplă. I-a stupefiat recenta declaraţie a liderului UDMR, Marko Bela, conform căreia copiii români din zonele în care trăiesc maghiari trebuie să înveţe ungureşte.Mai bine s-ar ocupa domnul senator Markó Béla de copii maghiarilor care trebuie să înveţe limba oficială a ţării în care trăiesc, dar, aşa cum spun oamenii din Forumul Civic al Românilor din aceste judeţe, este exact la prigoana hortistă, din vremea ocupării Ardealului de Nord. Acestea erau trebuinţele. Trebuie să învăţaţi ungureşte pentru că altfel păţiţi ce au păţit ăia la Ip, de la Trăznea, de la Moisei, de la Mureşenii de Câmpie, de la Sucutard şi anume, li s-a băgat baioneta în piept, ca să fie cu toată convingerea ungurizaţi. Aşa ceva nu mai putem permite şi cred că, măcar în penultima lună a Senatului României, ar trebui să luăm o atitudine hotărâtă faţă de acestea toate. La cursurile extensiei din Sfântul Gheorghe, ale Universităţii Babes-Bolyai şi ale Liceului de Artă din Miercurea Ciuc, discursurile au fost rostite exclusiv în limba maghiară, într-un dispreţ total faţă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România şi faţă de studenţii români prezenţi la eveniment.Şi faţă de România. Acestea nu mai sunt semne de civilizaţie şi de europenizare, ci semne de batjocură şi batjocura aceasta există şi pentru că noi, ca autorităţi suntem slabi, ne comportăm ca şi când ne-ar fi frică, parcă am fi ilegitimi în propria noastră ţară. Consiliul Judeţean Covasna a dat aprobare pentru cheltuirea a 2 miliarde 800 milioane de lei din bani publici pentru reamplasarea la intrarea în localitatea Chichiş, la graniţa dintre Covasna şi Harghita, a unui panou, menit să marcheze hotarul aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Sfidare pe faţă, batjocură pe faţă!Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a declanşat dezbaterile politice pe tema proiectului de hotărâre iniţiat de PC Maghiar ce vizează organizarea pe 30 noiembrie, în ajunul Zilei Naţionale a României, în ziua alegerilor şi la a 90 aniversare a Marii Uniri, a referendumului pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc şi postarea pe site a Statutului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Colegul nostru, domnul senator Gheorghe Funar, care este un bun cunoscător al problemei acesteia în genere, ne-a arătat aici ce conţine acest statut şi noi îl ştiam de la Statutul autonomiei culturale, când tot ce nu părea de îngăduit, legal, era trecut la domeniul cultural. Acum, se merge pe faţă. Copiii români trebuie să înveţe ungureşte. E curioasă intenţia preşedintelui Ungariei, Sólyom Laszló, de a vizita în particular, Harghita şi Covasna (în particular, cum adică? Vin numai pantofii?). Cum poate un preşedinte să meargă particular într-o ţară vecină? Merg ciorapii domnului Sólyom Laszló, pe căi lăturalnice? Nu!Iată ce vrea dânsul! Să viziteze judeţele Covasna, Harghita şi Mureş pentru comemorarea Revoluţiei maghiare din 1956. De ce în România? De ce se doreşte asta? De ce doreşte el? De ce doreşte dânsul? De ce doreşte Excelenţa-sa această provocare?Văd că dânsul nu are cuvânt în ţara dânsului, dar vrea să aibă cuvânt în ţara noastră. Sigur că există, din fotbal, şi un anumit de şut, într-un anumit loc al organismului, el poate fi reinventat, dar trebuie să fie cineva cu mână forte care să ştie ce este democraţia şi ce este batjocura la adresa democraţiei şi această avaritate trebuie să fie la Bucureşti. În fine, dumnealui vrea să se întâlnească şi cu reprezentanţii Asociaţiei Ceangăilor Maghiari din Moldova şi cu reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc, organizaţii pe care dânsul e foarte doritor să le aducă la un numitor comun. Toate acestea ne fac să credem că marile noastre probleme economice şi sociale nu-i interesează pe aceşti lideri etnici, ei vor pur şi simplu să-şi electrizeze, mă tem să nu-şi electrocuteze electoratul, cu aceste nebunii. Sigur că nu se poate face nimic, aşa cum vor ei! Eu am aici istoricul tuturor încercărilor şi provocărilor lor, la toate autorităţile internaţionale, în grup, câte unul, grămadă, au vrut, au cerut, nu au avut niciun spor, însă ei doresc pe de-o parte să creeze un învăţ al dezastrului, să ne obişnuim şi să facă paşi mici către ceea ce îi interesează, au şi făcut, sub ochii noştri, dar pe de altă parte, îi interesează foarte mult să-şi narcotizeze electoratul, pentru care nu au făcut nimic, sub aspect economic şi social. Atunci când Preşedintele României a fost în zonă, oamenii asta îi spuneau, că nu sunt locuri de muncă şi că au un nivel de viaţă scăzut. De altfel, problema aceasta ar trebuie să ne preocupe şi pe noi, ca majoritari, şi să nu lăsăm pe nimeni, pe fondul acestei nemulţumiri, să injecteze eroare în vinele acestor oameni sărmani şi care de foarte multă vreme sunt minţiţi şi asmuţiţi împotriva altor sărmani, românii, de care văd că ne interesăm mai ales la alegeri. În această vreme se întâmplă toate, dar ele ne demonstrează cât de mincinoase au fost promisiunile făcute chiar aici în acest Senat de lideri ai UDMR care ne spuneau că îi interesează doar autonomia culturală. Nu e destul că au tot ce le trebuie, că au dreptul la propria cultură, că au dreptul la propria cultură, la propria limbă, că e prevăzut în Constituţie dreptul de a merge în justiţie şi a se apăra în limba lor. Dacă nu erau unii dintre noi, şi mă bucur să fi fost printre aceia, acel drept devenea o lipsă de drepturi pentru români pentru că nu se intenţiona traducerea acestor apărări în justiţie. Nu-i satură faptul că sunt, de ani şi ani de zile, la guvernare, la Bucureşti, nu la Budapesta, nu-i interesează pe problema pe care o pun dânşii contravine drumului european al tuturor ţărilor din această zonă, drumului către o compatibilizare a popoarelor şi a statelor. Ei şi cei ca ei au făcut prăpăd pe unde au lucrat şi în fosta Iugoslavie, şi în fosta Cehoslovacie şi văd că vor să facă şi în ceea ce cred ei că va fi fosta Românie. Nu ştiu de câte ori ne vom mai putea vedea şi nu ştiu dacă vom mai putea vorbi despre acestea toate. Sunt foarte multe lucruri neplăcute, triste, dureroase de spus, dar cred că aceasta era o urgenţă. Este urgent să depăşim acest dezastru al politicianismului şi şovinismului antiromânesc, şi să facem o politică înţeleaptă şi de compatibilitate, cu toţi fraţii noştri, indiferent de naţia lor, de sângele care le curge în vine. Închei spunându-vă ceea ce scriam în urmă cu 16 ani: "De-ar fi să n-avem soră şi nici frate, De-ar fi să fim doar fuga unui cal, Fără crâcnire le-am răbda pe toate, Dar nu putem trăi fără Ardeal". (Aplauze puternice.)
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator.
		Stimaţi colegi, la punctul 2 din ordinea de zi sunt înscrise probleme organizatorice. Aveţi în mapele dumneavoastră programul de lucru al Senatului pentru perioada 20 - 25 octombrie 2008. Luni şi marţi - lucrări în plenul Senatului; tot marţi, ora 13.00 - şedinţa Biroului permanent, iar de la ora 15.00 - lucrări în comisii; miercuri, joi, vineri şi sâmbătă - activităţi în circumscripţii. Înţeleg de la dumneavoastră că va trebui să decidem, la problemele organizatorice, ca mâine, la ora 9.00, să avem şedinţa Biroului permanent. Sunt observaţii la programul de lucru pentru această săptămână ? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră programul de lucru pentru perioada 20 - 25 octombrie 2008. Vă rog să votaţi. Cu mâna ridicată, ca să nu mai avem nicio problemă. Este cineva împotrivă ? Se abţine cineva ? Cu unanimitate de voturi, programul de lucru pentru perioada 20 - 25 octombrie 2008 a fost aprobat. Fac un apel la grupurile parlamentare, rugându-i pe colegii noştri senatori să fie prezenţi în sală.
		Tot la probleme organizatorice sunt înscrise în ordinea de zi o serie de cereri care vizează demisia din funcţia de senator. Dau cuvântul domnului preşedinte Nicolae Văcăroiu. Domnule Eckstein, doriţi să demisionaţi şi dumneavoastră? Văd că v-aţi apropiat de microfon. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.
		Domnul Nicolae Văcăroiu : Mulţumesc foarte mult. Stimată doamnă preşedinte de şedinţă, Stimate colege şi stimaţi colegi, Cu mari emoţii şi cu un pic de tristeţe - de ce să vă ascund acest lucru -, vin la tribună pentru a vă anunţa demisia mea din funcţia de preşedinte al Senatului, din cea de senator şi, separat, din Partidul Social Democrat. N-am crezut că va fi aşa de greu, iar ieri-alaltăieri, acasă, cu specificul acestei perioade pe care o trăiesc - poate zilele cele mai grele din viaţa mea -, după ce am luat decizia, împreună cu colegii de partid, de a candida la funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi, cu alte cuvinte, realizând o reîntoarcere la profesia mea de bază... Stând acasă - observaţi că este pentru prima oară când sunt fără insigna de senator -, mi-am scos din toate costumele această insignă. Toate costumele mele aveau insigna de senator. Indiferent unde mă duceam, era nelipsită, pentru că am purtat-o cu mândrie, cu gândul că, în calitatea pe care o am, aceea de senator al României, contribui cu o mică părticică la tot ce înseamnă o legislaţie modernă în folosul cetăţenilor, în folosul oamenilor. A fost foarte greu şi este enorm de greu - mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi acest sentiment - atunci când te desparţi şi pleci la alt loc de muncă, lăsând în urmă colective de oameni, colegi, aparat tehnic şi aşa mai departe. De ce ? Pentru că un sfert din viaţă - dacă ar fi să socotesc vechimea mea profesională -, cam 25-30% am petrecut în Senatul României, adică 12 ani. Cu mulţi dintre dumneavoastră am colaborat de-a lungul acestei perioade, cu unii de 6 ani, cu alţii de 4 ani, şi este foarte greu când sosesc astfel de momente în viaţa ta. Sincer, vreau, în primul rând, să vă mulţumesc pentru toţi aceşti ani. Am avut împreună o colaborare, aş spune, excelentă. Am încercat să respect ceea ce am promis, şi anume să fiu un preşedinte al tuturor senatorilor. Dacă în tot acest interval de timp şi mai ales în ultimii 8 ani am supărat pe cineva, îmi cer iertare. Se mai poate întâmpla şi aşa ceva, dar vreau să ştiţi că am ţinut la dumneavoastră şi ţin la dumneavoastră. Mă leagă de dumneavoastră enorm de multe amintiri plăcute, dar şi disputele pe care le-am avut de-a lungul perioadei, dispute care sunt normale, sunt fireşti. Totul este să mergem înainte, să facem un pas cât de mic, dar să-l facem, în marea responsabilitate pe care am primit-o din partea cetăţenilor de a veni în Parlament şi a scoate legi de calitate. Vreau să mulţumesc colegilor cu care am lucrat de-a lungul timpului, a celor 8 ani, aş spune a celor 10 ani în Biroul permanent al Senatului, liderilor de grup parlamentar, preşedinţilor de comisii, tuturor colegelor şi colegilor pentru modul în care am reuşit să nu ne certăm, ci, din contră, să discutăm cu calm, chiar dacă am avut puncte de vedere diferite şi, în cele din urmă, să ajungem cât de cât la un numitor comun. Vreau, de asemenea, să vă mulţumesc cu toată sinceritatea pentru votul de încredere pe care mi l-aţi dat şi mie, şi colegilor mei care vin cu mine la Curtea de Conturi, pentru a primi această învestire. E adevărat, iau cu mine încă trei colegi senatori: pe domnul senator Aron Popa, pe doamna senator Verginia Vedinaş, pe domnul senator Ştefan Pete. Să aveţi convingerea că vom face acolo o echipă unită, sudată, fără culoare politică, dar care să acţioneze pentru ca această instituţie fundamentală a statului să-şi îndeplinească cu adevărat îndatoririle pe care le are, şi anume acelea de a supraveghea ca banul public să fie cheltuit în conformitate cu legea şi, bineînţeles, cu maximă eficienţă, eficacitate. Vom depune eforturi în această direcţie, împreună cu toţi ceilalţi consilieri de conturi pe care dumneavoastră i-aţi votat recent în plenul celor două Camere. Sunt convins că vom avea o colaborare excelentă - mă refer la viitorul Senat şi la Curtea de Conturi -, pentru că suntem obligaţi, periodic, să prezentăm rapoarte de activitate, rapoarte publice, în plenul celor două Camere, dar şi, la solicitarea dumneavoastră, să derulăm unele controale pe diferite tematici pe care le sugeraţi. Mă refer la dumneavoastră pentru că sunt convins că majoritatea dintre cei care sunteţi astăzi aici veţi fi şi senatorii de mâine. Este o bătălie grea. Intrăm pentru prima oară pe noua formulă electorală, pe acest vot uninominal. Nu este uşor, dar aşa cum vă cunosc, calităţile deosebite pe care le aveţi, sunt convins, vă vor da câştig de cauză. Sunt convins că electoratul va fi de partea dumneavoastră. Vreau sincer să vă spun, stimaţi colegi, că avem în spatele nostru o echipă care înseamnă serviciile de specialitate ale Senatului, aparatul tehnic, foarte multe colege, foarte mulţi colegi de care trebuie să avem grijă, pentru că sunt oameni deosebiţi. Chiar dacă au mai fost unele probleme uneori, muncesc de dimineaţă până seara pentru ca noi să avem totul la dispoziţie pentru a ne face treaba în comisii, în munca de zi cu zi sau cu prilejul unor delegaţii reprezentând România în diferite organisme internaţionale. E o întreagă bucătărie care nu este uşoară. Am avut norocul, în cei opt ani de zile cât am fost preşedinte al Senatului, eu şi colegii mei din Biroul permanent, să avem cu adevărat o echipă excelentă. O parte dintre dânşii sunt aici, în sală. Vreau să le mulţumesc sincer pentru eforturile pe care le-au făcut ca instituţia Senatului să funcţioneze cât mai aproape de normalitate, pe cât se poate, la parametrii pe care ni-i dorim şi pe care îi numim "parametri optimi". E greu de atins parametrul optim, dar, în orice caz, s-a lucrat la un nivel, la un standard destul de ridicat. Aici şi-au făcut, cu prisosinţă, datoria şi secretarul general al Senatului, şi şefii de departamente, directorii tuturor direcţiilor, funcţionarii publici parlamentari, până la ultimul salariat. Contează enorm să ai la bază un aparat experimentat, bine pregătit, care ştie ce are de făcut. Vreau să le mulţumesc sincer. Doresc să mulţumesc foarte mult colegilor din presă. Au fost permanent alături de noi şi alături de mine în această perioadă. Critica, cred, ne-a prins bine şi ne-a permis să luăm o serie de măsuri, chiar dacă n-am făcut aşa tam-tam, să spunem, dar am fost în permanenţă atenţi cum să facem ca anumite greşeli, erori să fie corectate din mers, ca lucrurile să meargă bine în Senatul României. Nu este uşor, în fiecare zi, să fii prezent aici, să te informezi, să vezi ce se mai întâmplă la o comisie, la alta, să dai cât mai multe ştiri şi, dacă se poate, cât mai corecte, astfel încât opinia publică, cetăţenii României să fie informaţi. Stimaţi colegi, foarte pe scurt, doresc să vă spun câteva lucruri. O să vă prezint un material, o sinteză foarte scurtă, un material pe care o să vi-l dau şi dumneavoastră pentru a putea răspunde, în legătură cu ce am făcut în Parlamentul României, la întrebările care, probabil, vi se vor pune atunci când veţi merge în campania electorală. În legislatura 2000-2004 - mulţi dintre dumneavoastră au fost şi atunci împreună cu mine -, Senatul a dezbătut un număr de 2142 de proiecte de lege primite de la Guvern şi 724 de propuneri legislative, adoptând, în acest interval de patru ani, 2500 de legi. Nu am pus la socoteală proiectele de lege care au fost respinse de către Senat, ci numai pe cele pe care le-am amendat, adoptat şi propus preşedintelui României spre promulgare. Ei bine, în perioada 2004-2008, până astăzi, Senatul a dezbătut 1435 de proiecte de lege. Mai puţine, e adevărat, dar în schimb am avut 2178 de iniţiative legislative ale colegilor senatori şi deputaţi, faţă de 724 în perioada 2000-2004. Am adoptat, până la ora actuală, 1800 de proiecte de lege care privesc domenii diverse, cum ar fi: fiscal, financiar, juridic, probleme de mediu, economie, sănătate, învăţământ, cultură... Deci putem spune că, la propunerea Guvernului sau prin iniţiative legislative, am acoperit toată gama de probleme şi am reuşit să dăm societăţii legi care nu aş spune că sunt perfecte, dar sunt legi bune în contextul în care ar fi respectate cu adevărat. Sigur că la acestea se adaugă proiectele de lege complexe, mă refer la coduri de tot felul, fiscale, penale, civile, pe unele dintre ele le-am votat, acum le reluăm, poate că vor fi mai bune, mă refer la întregul proces complex de revizuire a Constituţiei din 2003. Un lucru este cert, şi anume că munca noastră nevăzută din comisiile permanente, acolo unde ne place să spunem că este laboratorul în emiterea avizelor şi în elaborarea rapoartelor, ne permite de multe ori ca în dezbaterile din plen să luăm decizii foarte rapide atunci când o lucrare este bine făcută, iar un raport are argumente suficiente. Controlul parlamentar a fost şi el la înălţime, aş putea spune că s-a ridicat la un nivel superior faţă de legislatura 2000-2004. Iată, de pildă, dacă în 2000-2004 s-au adresat 896 de întrebări şi 718 interpelări, în legislatura actuală s-au adresat 2260 de întrebări şi 1418 interpelări, de două ori şi jumătate mai mult decât în legislatura anterioară. Să ştiţi că tot spectrul politic din Senat a avut o activitate intensă, cu toţii am simţit acest lucru, eu, în calitate de preşedinte de şedinţă, şi colegii mei vicepreşedinţi, care au exercitat funcţia de preşedinte de şedinţă. De asemenea, dacă în 2000-2004 au fost dezbătute 15 moţiuni simple şi 2 moţiuni de cenzură, până în prezent, în actuala legislatură, am avut în Senat 12 moţiuni simple şi 5 moţiuni de cenzură, din care, 2 moţiuni simple, au şi fost adoptate. Activitatea politică a colegilor senatori, de asemenea, prezintă un plus în această legislatură, faţă de legislatura anterioară. Au fost 1264 de declaraţii politice, până la ora actuală, fără cele de azi. Deci, iată, dacă le adăugăm şi pe cele de azi, 1270, faţă de 1234 de declaraţii politice în legislatura 2000-2004. Aş adăuga, stimaţi colegi, activitatea de diplomaţie parlamentară a Senatului, care a fost una intensă prin delegaţiile care ne reprezintă în plan internaţional, în diferite organisme internaţionale. Putem spune, fără să greşim, că România a avut o contribuţie activă, mă refer la Consiliul Europei, OSCE, Iniţiativa Central Europeană, CEFTA, NATO, Uniunea Europeană. Parlamentarii români sunt respectaţi pentru calitatea luărilor de cuvânt, pentru opiniile pe care le exprimă pe diverse probleme deosebit de complexe cu care se confruntă astăzi omenirea. Nu intru acum în detaliu pentru că ar însemna să vă fac o prezentare de două, trei ore, iar eu vreau să închei. Cert este însă că preocuparea a fost de a dezvolta parteneriate cu toate parlamentele, nu numai din statele vecine, dar în mod deosebit cu cele din ţările membre ale Uniunii Europene, cu ţările din imediata noastră vecinătate. Faptul că astăzi, mai mult ca oricând, parlamentele naţionale au un rol tot mai important, prevăzut chiar prin statutul constituţional al Uniunii Europene, prin tratatul constituţional, spune mult. Sigur că, în viitor, această activitate externă se va regăsi cu şi mai mare intensitate, inclusiv la nivelul Senatului României. Stimaţi colegi, aş reaminti că anul 2004, un an extrem de important, a fost anul în care am marcat 140 de ani de la atestarea documentară a Senatului României, prilej cu care, cunoaşteţi foarte bine, au avut loc o serie de manifestări, au apărut o serie de lucrări de amploare, pe care le aveţi la dumneavoastră în bibliotecă, legate de istoria Senatului României, cu discursuri ţinute în cei 140 de ani, cele mai importante, desigur, de către cei care au fost, de-a lungul timpului, senatori ai României. De asemenea, a fost o perioadă foarte bună, anul trecut şi anul acesta, pentru că am derulat acele proiecte complexe care au dus la creşterea capacităţii administrative a Senatului României. Am reuşit împreună să adoptăm şi o nouă formulă, o nouă structură organizatorică a Senatului, pe care aţi votat-o recent. Credem noi că această formulă va permite, în viitor, o puternică îmbunătăţire a aparatului tehnic al Senatului, astfel încât munca colegilor senatori să fie mult uşurată. Închei aici, pentru că deja am răpit foarte mult timp şi doamna senator Norica Nicolai intră în criză de timp pentru dezbaterea proiectelor de lege. Vă prezint scuze pentru această expunere ceva mai largă. Am vrut doar să vă spun, stimate colege şi stimaţi colegi, că, efectiv, nu mă despart de Senat, plec într-o altă muncă, voi avea o legătură permanentă cu Senatul, cu dumneavoastră, cu dumneavoastră în calitate de viitori senatori. Vreau din toată inima să ştiţi că vă doresc, în primul rând, să aveţi parte de sănătate, dumneavoastră şi familiile dumneavoastră. Vă doresc să reuşiţi în toate demersurile pe care le faceţi, indiferent că ele se regăsesc în domeniul politic, în domeniul profesional sau în alte sectoare. Dar mai presus de toate, să fiţi sănătoşi şi să nu uitaţi că lumea aşteaptă în continuare, românii aşteaptă în continuare foarte mult de la noi. Vă doresc sănătate şi numai bine. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Domnule preşedinte Nicolae Văcăroiu...
		Domnul Nicolae Văcăroiu: Iertaţi-mă, cred că am spus de la început că mi-am prezentat demisia din calitatea de senator şi demisia din funcţia de preşedinte al Senatului, pentru ca acestea să poată fi declarate vacante. Mulţumesc foarte mult.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule senator Nicolae Văcăroiu, Domnule preşedinte Nicolae Văcăroiu, Sunteţi şi rămâneţi senator în sufletul nostru şi sper că sunt în asentimentul colegilor mei. Aş vrea să vă mărturisesc, în numele tuturor senatorilor, că aţi fost preşedintele Senatului timp de opt ani, un preşedinte al echilibrului, al eleganţei, al diplomaţiei şi, mai ales, aţi fost şi veţi rămâne, domnule Nicolae Văcăroiu, un om de mare caracter. Sunteţi un talent în politica românească şi ceea ce aţi făcut pentru România ne onorează pe noi, colegii dumneavoastră, şi vă obligă pe dumneavoastră să continuaţi pe acest drum şi în calitatea de preşedinte al Curţii de Conturi. Vreau să vă mărturisesc că aceşti ani, petrecuţi împreună în Senat, au fost ani de echilibru, de preocupare profesională şi de responsabilitate politică pentru toţi membrii acestei instituţii, fiecare în plenul Senatului, în comisiile în care am activat, am încercat să dăm acestei ţări legi mai bune. Cât am reuşit, cât de semnificativi vor fi fost paşii pe care i-am făcut, asta va aprecia electoratul, vor aprecia oamenii care ne-au trimis aici şi care, probabil, ne vor chema acasă, dacă nu vor fi mulţumiţi de ceea ce am făcut pentru ei şi pentru această ţară. Domnule preşedinte, vă mulţumim că aţi existat ca preşedinte în istoria acestui Senat. Sunt convinsă că veţi fi preşedintele despre care se va vorbi şi sunt convinsă că, în inimile noastre ale tuturor, veţi rămâne acelaşi om pe care noi l-am stimat şi l-am preţuit, veţi rămâne în continuare Nicolae Văcăroiu în politica românească, pentru că mulţi, dacă nu toţi, ne vom raporta la ceea ce aţi construit şi consolidat dumneavoastră. Vă urăm succes în noua activitate. Vreau să vă mărturisesc că nu ne vom despărţi niciodată. Veţi rămâne în sufletul nostru acolo unde vom fi noi, aici, în Senatul României sau în alte locuri, iar dumneavoastră la Curtea de Conturi. (Aplauze) Mulţumesc.
		Stimaţi colegi, la probleme organizatorice înţeleg că mai avem... Doamna senator Verginia Vedinaş. Doamnele, mai întâi, domnule Pete.
		Doamna Verginia Vedinaş: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Dragi colegi, după ce ne-a sensibilizat pe toţi momentul care a avut loc anterior, mă rog la Dumnezeu să am putere şi să vă pot spune şi eu câteva cuvinte, pentru că şi pentru mine este un moment de despărţire. Alegerea mea ca membru al Curţii de Conturi mă determină, datorită stării de incompatibilitate, să-mi prezint demisia dintr-o autoritate pe care m-am străduit să o slujesc în aproape patru ani cu demnitate, cu profesionalism, să-mi valorific, prin activitatea mea, ceea ce am acumulat, de-a lungul timpului, ca specialist în dreptul public, ca om de catedră, ca om care nu se poate despărţi în două, nu se poate rupe de ceea ce reprezintă într-un anumit moment al existenţei sale profesionale şi ceea ce reprezintă într-un alt moment al existenţei sale profesionale. Pentru mine, funcţia de senator nu a fost o demnitate publică, a fost o servitute publică şi - pentru că am avut onoarea să am un asemenea statut - vreau să mulţumesc, în primul rând, electoratului, care m-a trimis în Senatul României şi pe care m-am străduit să nu-l dezamăgesc, să-i mulţumesc partidului pe listele căruia am candidat şi pe care, de asemenea, m-am străduit să nu-l dezamăgesc. Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră, domnilor colegi, pentru modul în care am colaborat în aceşti ani. Cum spunea şi domnul preşedinte Văcăroiu, nimeni nu este perfect. Probabil, la un moment dat, v-am supărat pe unii dintre dumneavoastră, dar, dacă am făcut-o, vă rog să mă scuzaţi, să mă iertaţi, şi vă asigur că, în calitatea pe care o am, mă voi strădui să slujesc aceleaşi valori pe care le slujesc de când mă ştiu, de când am păşit pe tărâmul vieţii profesionale şi al celei publice: interesul naţional, interesul public, pentru că misiunea Curţii de Conturi este aceea de a veghea ca banul public să se cheltuiască într-un mod legal şi în interesul general. Vă mulţumesc, domnilor colegi. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, doamna senator. Doamna senator Verginia Vedinaş şi-a depus demisia în scris. Vă urez succes, acolo, unde veţi lucra în continuare.
		Domnule senator Pete Ştefan, vă rog.
		Domnul Pete Ştefan: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Onorat Senat, stimaţi colegi, Am cerut şi eu cuvântul, tot pentru a vă anunţa, de la acest microfon, că demisionez din funcţia de secretar al Biroului permanent al Senatului, din calitatea de senator şi din Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. Fac acest lucru pentru că şi eu am considerat că este benefic să mă întorc la profesia mea de bază, de economist, iar cu învestirea dumneavoastră am ajuns consilier de conturi la Curtea de Conturi. Ţin să vă mulţumesc cu această ocazie tuturor care m-aţi votat pentru această funcţie şi, nu în ultima instanţă, tuturor colegilor cu care am lucrat, patru ani sau opt ani de zile, aici, în Senat, unde am dezbătut multe proiecte de lege. Câteodată, poate, nu am fost de acord, dar, în principiu, totdeauna, am căutat să găsim soluţii împreună, fără să ne supărăm, ca persoane, unul pe celălalt. Eu vă doresc, celor care veţi candida, succes în alegeri şi să aveţi un Senat mai bun. În opinia mea, acesta a fost un Senat care a lucrat bine, care a dezbătut legile la nivelul la care trebuiau dezbătute în Camera superioară a Parlamentului. Vă doresc sănătate şi mulţumiri pentru colaborare. Succes în alegeri. Vă mulţumesc mult. (Aplauze)
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc mult, domnule senator Pete Ştefan, şi vă urăm succes la Curtea de Conturi. Stimaţi colegi, aveţi în mapele dumneavoastră ordinea de zi a şedinţei. Sunt observaţii? Vă rog, domnule senator Tărăcilă. Aveţi cuvântul, microfonul 3.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu vă bucuraţi, nu-mi prezint demisia, pentru că nu plec nici la Curtea de Conturi, nici în altă parte. Rămân alături de dumneavoastră. (Aplauze) Voiam, doamna preşedinte, să vă adresez rugămintea să constataţi, în urma celor trei demisii, Senatul să ia act şi să declaraţi locurile vacante, pentru că altfel nu putem trece la validarea colegilor care sunt propuşi de grupurile parlamentare decât după publicarea în Monitorul Oficial al României.
		Doamna Norica Nicolai: Făceam lucrul acesta, domnule senator Tărăcilă. Mă gândeam că-i mai păstrăm puţin între noi. Senatul a luat act de demisiile celor trei colegi şi declarăm locurile vacante. Sunt observaţii la ordinea de zi? Vă rog, domnule senator Verestoy, microfonul 3.
		Domnul Verestoy Attila: Doamna preşedinte, Onorat Senat, Întrucât aţi pronunţat deja vacantarea locului de senator, urmează ca grupul nostru parlamentar să solicite validarea mandatului de senator al domnului Miklosi Zoltan Lajos pentru locul rămas vacant, în urma demisiei domnului Pete Ştefan. Menţionăm că actele s-au trimis la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Şi eu doresc să vă anunţ că mâine, la ora 9.00, colegii noştri - cei trei colegi care urmează să fie validaţi - sunt invitaţi la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
		La ordinea de zi, vă rog, domnule senator Eckstein.
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Mulţumesc, doamna preşedinte. Am observaţii la punctul 11 din ordinea de zi, care este o cerere de reexaminare a Legii privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". Figurează pe ordinea noastră de zi cu un raport din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală. Eu v-aş atrage atenţia că sunt două motive ale cererii de reexaminare, cu caracter de legislaţie şi, aici, noi am fost sesizaţi pentru un aviz, dar colegii, se pare, s-au grăbit şi nu beneficiază de avizul nostru. Ca atare, eu propun ca Senatul să fie de acord - e o cerere de reexaminare, nu este afectată de termen - să fie retrimis pentru aviz sau chiar pentru un raport comun al Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Cealaltă solicitare priveşte punctul 13 din ordinea de zi, unde, de asemenea, aş solicita retrimiterea la cele două comisii. Aici este termen de adoptare tacită, dar, dacă mâine luăm în discuţia comisiilor reunite, respectiv: Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, solicitate pentru raport comun, săptămâna viitoare am fi încă în termen. Am înţeles că vom lucra săptămâna viitoare. Este o lege foarte importantă privind activitatea Ordinului geodezilor şi al funcţiei de geodez în România, iar acest ordin, care reprezintă o categorie socială importantă, nu a participat la dezbateri - cred că au dreptul să-şi expună punctul de vedere. Nu au fost ascultaţi. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnule senator, trebuie să vă dau un răspuns. În ceea ce priveşte cererea de reexaminare, aceasta trebuie să urmeze şi procedura adoptării. Ca atare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu a fost comisie de raport, ci Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări dă un aviz. Vrem să evităm un nou atac la Curtea Constituţională. În ceea ce priveşte punctul 13 din ordinea de zi, vreau să vă informez că această propunere legislativă a fost adoptată de Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, din păcate, în absenţa Domniei Voastre. Mai sunt luări de cuvânt la ordinea de zi? Vă rog, domnule senator Funar.
		Domnul Gheorghe Funar: Doamna preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Grupul parlamentar al PRM vă propune să acceptaţi o permutare pe ordinea de zi. Respectiv: punctele 24, 25 şi 26, care au termen de aprobare tacită 23 octombrie 2008, să fie aduse după punctul 12 din ordinea de zi. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Stimaţi colegi .... Domnule senator Eckstein, vorbiţi în numele Grupului parlamentar al UDMR? Da? Eu v-am dat o explicaţie. Vă rog, vă mai ofer cuvântul o dată.
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Mulţumesc, doamna preşedinte. Nu am invocat faptul că am fost prezent sau nu la discuţia privind Legea geodezilor. Nu au fost prezenţi cei care reprezintă breasla şi acesta este motivul pentru care am solicitat o retrimitere.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mărturisesc faptul că au fost prezenţi de câteva ori cei care reprezintă breasla.
		Domnul Eckstein Kovacs Peter: Pe de altă parte, doamna preşedinte, dacă se face o cerere de retrimitere, atunci, dumneavoastră sunteţi obligată s-o supuneţi votului.
		Doamna Norica Nicolai: O s-o supun. Nu puteţi face cerere de retrimitere în momentul de faţă, ci de scoatere din ordinea de zi. Doamna senator Vedinaş, nu mai aveţi calitatea de senator, dar, mă rog.
		Doamna Verginia Vedinaş: Doamna preşedinte, Încă sunt senator. Astăzi mi-am dat demisia începând cu data de mâine, aşa că, daţi-mi voie să-mi exercit acest atribut şi, în calitate de secretar al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări - încă - să vă solicit retrimiterea la comisie a punctului 3 din ordinea de zi. Am fost sesizată de staff că sunt unele neclarităţi acolo, în sensul că şi-a dat demisia numai titularul şi supleantul nu şi-a dat demisia, ceea ce înseamnă că trebuie să clarificăm. Deci, vă rog amânarea pentru mâine a punctului 3 din ordinea de zi, ca să nu facem o eroare. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu. Da, domnule senator Szabo. Tot în numele Grupului parlamentar al UDMR, doriţi să luaţi cuvântul? Sunteţi foarte activi astăzi.
		Domnul Szabó Károlly Ferenc: Doamnă preşedinte, Onoraţi colegi, Senatul a luat act de faptul că cele trei mandate sunt vacante. Începând din clipa în care a luat act de acest lucru, mai ales că sunt jurişti eminenţi, ar trebui să nu-şi mai exercite un drept pe care tocmai - de bună-voie şi nesilit de nimeni - şi l-au pus la dispoziţia acestui for. Deci vă rog să constataţi că antevorbitoarea a vorbit, dar nu a vorbit ca şi senator. Eu o felicit pentru noua postură a Domniei Sale, dar să ne respectăm măcar noi, cu precădere noi, regulile pe care noi, înşine, le-am stabilit. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc şi eu, domnule senator. * Stimaţi colegi, vă propun scoaterea de pe ordinea de zi a punctului 35, întrucât, din eroare, au fost trecute două proiecte de lege care au acelaşi obiect, cea de-a doua fiind o iniţiativă legislativă care deja a fost retrasă de Guvern. * Grupul parlamentar al UDMR propune scoaterea din ordinea de zi a punctelor 11 şi 13. Vă rog să votaţi cine este pentru. Din sală: Separat.
		Doamna Norica Nicolai: Cine este pentru scoaterea din ordinea de zi a punctului 11? Vă rog să număraţi, domnii secretari de şedinţă. Se votează cu mâna sus, pentru că nu a mers sistemul. Câte voturi sunt pentru retragerea din ordinea de zi a punctului 11? Sunt 19 voturi pentru scoaterea din ordinea de zi. Câte voturi sunt împotrivă? Sunt 37 de voturi împotrivă. Punctul 11 rămâne în ordinea de zi. * În legătură cu punctul 13 din ordinea de zi, Grupul parlamentar al UDMR a solicitat retragerea din ordinea de zi. Cine este pentru? Sunt 20 de voturi pentru. Cine este împotrivă? Sunt 38 de voturi împotrivă. Şi punctul 13 rămâne în ordinea de zi. * Am propus plenului să fie de acord cu scoaterea din ordinea de zi a punctului 35 - Proiect de lege privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" în domeniul public al comunei Crasna şi în administrarea Consiliului local al comunei Crasna, judeţul Sălaj, trecut din eroare. Cine este pentru? Mulţumesc. Este cineva împotrivă? Cu unanimitate de voturi s-a aprobat scoaterea din ordinea de zi a punctului 35. * Supun votului dumneavoastră ordinea de zi şi programul de lucru. Cine este pentru? Aprobate în unanimitate. Vă mulţumesc. * Grupul parlamentar al PRM, la ce număr de ordine doriţi? Din sală: La 13, 14, 15. După 12.
		Doamna Norica Nicolai: Grupul parlamentar al PRM solicită ca punctele 24, 25 şi 26 să devină 13, 14 şi 15, urmând să se renumeroteze. Supun votului dumneavoastră propunerea Grupului parlamentar al PRM. Cine este pentru? (Rumoare în sală) Stimaţi colegi, cine este pentru ca punctele: 24, 25 şi 26 din ordinea de zi să devină punctele: 13, 14, 15. Din sală: 13, 14, 15!
		Doamna Norica Nicolai: 13,14,15, îmi cer scuze! 33 de voturi pentru. Cine este împotrivă ?
		Domnul Frunda György (din sală): Nu au fost 33 de voturi pentru!
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator Frunda, nu am comentarii de făcut. Vă rog să contestaţi numărătoarea făcută de domnii secretari. Atâtea voturi au numărat, atâtea voturi au fost - 33 de voturi pentru. Cine este împotrivă? Nimeni nu este împotrivă. Cine se abţine? Sunt 4 abţineri.
		La punctul 3 din ordinea de zi, validarea unui membru titular şi a unui membru supleant ai Consiliului Naţional de Integritate. Rog unul dintre colegii din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să prezinte raportul. Aveţi cuvântul, domnule senator Eckstein Kovács Péter
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Mulţumesc. Raport cu privire la validarea candidaţilor propuşi de Grupul parlamentar al PD-L, pentru funcţiile de membru titular şi membru supleant în Consiliului Naţional de Integritate. În şedinţa din 8 octombrie 2008, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a analizat propunerile Grupului parlamentar al PD-L privind candidatura domnului Ştefăniţă Prisăcaru, pentru funcţia de membru titular şi candidatura domnului Ion Cupă, pentru funcţia de membru supleant. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări i-a audiat pe cei doi şi a hotărât avizarea favorabilă a acestora în vederea validării de către plenul Senatului, potrivit art.34 din Legea nr. 144/2007.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule senator, înţeleg că sunt o serie de discuţii în legătură cu Grupul parlamentar al PD-L care, deşi avea un membru supleant, ne-a propus să mai aprobăm încă un post. Solicitaţi să retrimitem la comisie pentru a putea clarifica...
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Reiterez cererea fostei noastre colege Verginia Vedinaş.
		Doamna Norica Nicolai: Corect.
		Domnul Eckstein Kovács Péter: ... de a revedea, în cursul zilei de mâine, acest raport.
		Doamna Norica Nicolai: Pentru a verifica care este situaţia demisiilor.
		Domnul Eckstein Kovács Péter: Corect.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a punctului 3 din ordinea de zi. Cine este pentru? Mulţumesc. Cine este împotrivă? Mulţumesc. Cine se abţine? Mulţumesc. Cu unanimitate de voturi, plenul Senatului a aprobat retrimiterea la comisie a punctului 3 din ordinea de zi.
		La punctul 4 din ordinea de zi avem aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarelor iniţiative legislative: Proiectul de lege privind înfiinţarea comunei Târgşoru Nou, judeţul Prahova, prin reorganizarea comunei Ariceştii Rahtivani. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Proiectul de lege pentru completarea Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale. Vă consult dacă sunt observaţii cu privire la aceste proiecte de lege. Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră aprobarea procedurii de urgenţă pentru aceste iniţiative legislative. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Se abţine cineva? Mulţumesc. Cu unanimitate de voturi, plenul Senatului a aprobat dezbaterea în procedura de urgenţă a celor 3 iniţiative legislative "
		La punctul 5 din ordinea de zi este înscris proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului de aderare a Republicii Albania la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Bruxelles, la 9 iulie 2008. Comisia raportoare este Comisia pentru politică externă. Vă rog, domnule secretar de stat, să prezentaţi proiectul de lege.
		Domnul Iulian Buga - secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe: Doamna preşedinte, Stimaţi senatori, Îmi voi permite ca remarcile pe care le fac aici şi argumentele aduse să vizeze ambele proiecte de lege, respectiv atât pe cel referitor la Republica Albania, cât şi pe cel cu privire la Republica Croaţia, care se găseşte la punctul 6 din ordinea de zi, având în vedere că argumentele, implicaţiile, importanţa sunt similare. Decizia privind adresarea invitaţiei de aderare la NATO pentru Republica Albania şi Republica Croaţia a reprezentat unul din obiectivele prioritare urmărite de România la Summitul desfăşurat la Bucureşti şi constituie una dintre deciziile de importanţă majoră ale Summitului care a avut loc în aprilie 2008. Admiterea Republicii Albania şi a Republicii Croaţia ca membri cu drepturi depline ai Alianţei Nord-Atlantice va consolida securitatea şi stabilitatea întregului spaţiu euro-atlantic şi, în mod special, a spaţiului din Europa de Sud-Est, consolidând flancul sudic al NATO. Această extindere are totodată un potenţial pozitiv pentru securitatea şi stabilitatea regiunii Balcanilor de Vest, regiune aflată în vecinătatea României. Ratificarea Protocoalelor de aderare la NATO a Republicii Albania şi a Republicii Croaţia, de către Parlamentele statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, este un proces în plină desfăşurare. Până în prezent, au încheiat procedura de ratificare Ungaria şi Lituania. De asemenea, Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat ratificarea protocoalelor la data de 25 septembrie 2008. Acceptarea Republicii Albania şi a Republicii Croaţia în rândul statelor membre NATO se înscrie în procesul de extindere promovat de Alianţa Nord-Atlantică. Fiecare etapă a acestui proces, care s-a dovedit a fi una dintre politicile de succes ale organizaţiei, a contribuit semnificativ la consolidarea ariei euro-atlantice de securitate şi stabilitate şi la o promovare mai eficientă a obiectivelor NATO în raport cu regiunile din vecinătatea sa. Prin parcurgerea cu responsabilitate şi determinare, timp de mai mulţi ani, a planurilor de acţiune pentru aderare şi prin contribuţia cu trupe la operaţiile militare ale NATO, Republica Albania şi Republica Croaţia au demonstrat că îndeplinesc criteriile tehnice necesare asumării statutului de membru cu drepturi depline al NATO. Cele două ţări au prezentat calendare pentru finalizarea reformelor, calendare naţionale consolidate care indică menţinerea în continuare a aceleiaşi atitudini responsabile în toate domeniile fundamentale. Ratificarea, într-un orizont scurt de timp, a Protocoalelor de aderare la NATO a celor două ţări, de către România, va contribui la întărirea relaţiilor bilaterale româno-albaneze, respectiv, româno-croate, în spiritul acordurilor de cooperare în domeniul integrării europene şi euro-atlantice dintre România şi cele două state. În acelaşi timp, printr-o finalizare rapidă, în cursul acestei sesiuni legislative, a procedurilor interne de ratificare vom demonstra consecvenţă în poziţia noastră principială de susţinere a procesului de extindere a NATO şi de promovare a securităţii şi stabilităţii Balcanilor de Vest. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnul senator Mihăilescu, aveţi cuvântul. Microfonul 7.
		Domnul Eugen Mihăescu: Vorbiţi de mine?
		Doamna Norica Nicolai: Da, nu am înţeles exact cine...
		Domnul Eugen Mihăescu: Mă numesc Mihăescu.
		Doamna Norica Nicolai: Îmi cer scuze domnule senator Mihăescu.
		Domnul Eugen Mihăescu: Vreau să vă spun, dragi colegi, că, pentru prima dată, sunt de acord 100% cu reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe. Nu vreau să mai repet ce a spus dumnealui. Comisia pentru politică externă are acelaşi punct de vedere. Vă spun numai că s-a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi, în urma dezbaterilor care au avut loc în şedinţa din 16 octombrie 2008, comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere atât în cazul Republicii Croaţia, cât şi în cazul Republicii Albania. Comisia recomandă plenului Senatului să voteze favorabil.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă doriţi să interveniţi pe marginea proiectului de lege înscris la punctul 5 în ordinea de zi. Constat că nu sunt intervenţii. Supun votului dumneavoastră atât raportul de admitere fără amendamente, cât şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine? Mulţumesc. Cu unanimitate de voturi, plenul Senatului a adoptat raportul fără amendamente şi proiectul de lege.
		La punctul 6 din ordinea de zi este înscris proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului de aderare a Republicii Croaţia la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Bruxelles, la 9 iulie 2008. Supun votului dumneavoastră raportul de admitere fără amendamente şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine? Mulţumesc. Cu unanimitate de voturi, plenul Senatului a adoptat raportul fără amendamente şi proiectul de lege înscris la punctul 6 în ordinea de zi.
		Domnule senator Aron Ioan Popa, vă rog, aveţi cuvântul. Sunt chestiuni organizatorice. Cred că aţi ajuns mai târziu.
		Domnul Aron Ioan Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi senatori, Vreau să vă informez că, începând de astăzi, aşa cum au făcut şi colegii mei, îmi voi da demisia din funcţia de senator, din funcţia de preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi demisia din PNL, ca urmare a alegerii mele în funcţia de consilier de conturi şi preşedinte al Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi. Ţin să vă mulţumesc tuturor celor care, alături de mine şi alături de întregul plen al Senatului, aţi abordat cu foarte multă seriozitate toate iniţiativele legislative, proiectele de lege şi propunerile legislative, şi vă asigur că, şi de acum înainte, voi fi alături de toţi cei care vor dori să continuăm colaborarea umană, colaborarea între foşti colegi. Vă mulţumesc tuturor! Celor ce vor candida pe data de 30 noiembrie 2008 le urez mult succes şi le doresc să facă parte dintr-un Parlament mult mai activ şi mult mai eficient. Mii de mulţumiri.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumim şi noi şi vă urăm succes în noua activitate şi demnitate. Senatul a luat act de demisie şi, ca atare, postul de senator în Circumscripţia Bacău este declarat vacant.
		La punctul 7 din ordinea de zi este înscris proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi de asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Muntenegru, pe de altă parte, semnat la Podgorica, la 15 octombrie 2007. Domnule secretar de stat aveţi cuvântul.
		Domnul Iulian Buga: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi domni senatori, Odată cu adoptarea proiectului de lege în plenul Senatului Acordul de stabilizare şi asociere cu Muntenegru va deveni primul Acord încheiat de Uniunea Europeană cu statele din procesul de stabilizare şi asociere, ratificat de Parlamentul României. România va deveni, astfel, al 9-lea stat membru al Uniunii Europene care ratifică Acordul de solidaritate şi asociere cu Muntenegru. Celelalte state din Uniunea Europeană care au ratificat acest Acord au fost Estonia, Ungaria, Slovenia, Austria, Bulgaria, Danemarca, Portugalia şi Slovacia. După votul din Camera Deputaţilor, din 30 septembrie a.c., şi după avizarea de către Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului, din 14 octombrie a.c., aprobarea în plenul Senatului a proiectului de lege ar constitui un pas ferm în direcţia reconfirmării interesului puterii legislative pentru susţinerea de facto a apropierii de Uniunea Europeană a statelor din Balcanii de Vest. De asemenea, este demn de remarcat faptul că în contextul vizitei premierului muntenegrean la Bucureşti, în data de 23 octombrie a.c., peste numai 2 zile, discutarea acestui Acord în Parlamentul României ar demonstra şi demonstrează importanţa acordată instrumentelor care contribuie în mod clar la apropierea acestui stat de Uniunea Europeană.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnule senator Eugen Mihăescu, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al Comisiei pentru politică externă. Microfonul 7.
		Domnul Eugen Mihăescu: Stimată doamnă preşedinte de şedinţă, Vreau să vă spun că această ţară formidabilă, Muntenegru, s-a integrat singură, într-un fel, în Europa. Spre surpriza mea, mergând acum un an de zile pe urmele lui Nichita Stănescu - prietenul meu - am descoperit că în Muntenegru euro circulă ca valută naţională. În afară de aceasta, este extraordinar, cred că, de fapt, este o birocraţie ce facem noi, pentru că ei sunt de mult în Europa. În fine, sigur că România, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, este întru totul de acord. S-au primit avize favorabile din partea Comisiei economice, industrie şi servicii şi de la Consiliul Legislativ. Comisia recomandă să se ratifice, să se voteze acest Acord de stabilizare şi asociere.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă doriţi să interveniţi pe marginea proiectului de lege. Constat că nu sunt intervenţii. Supun votului dumneavoastră raportul favorabil, fără amendamente, şi proiectul de lege. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Mulţumesc. În unanimitate, proiectul de lege a fost adoptat.
		La punctul 8 din ordinea de zi avem înscris Proiectul de lege pentru denunţarea Acordului de cooperare dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind aplicaţiile paşnice ale energiei nucleare, semnat la Washington, la 15 iulie 1998. Domnule secretar de stat, vă rog să prezentaţi proiectul de lege, pe scurt. Microfonul 9.
		Domnul Florin Tătar - director al Direcţiei Tehnice şi de Securitate Nucleară din cadrul Societăţii Naţionale Nuclearelectrica S.A.: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Îmi permit să vă reţin atenţia, foarte pe scurt, cu câteva aspecte legate de acest proiect de lege. Există un Acord între România şi SUA care a fost semnat în 1998 şi se referă la transferul de informaţii privind dezvoltarea, proiectarea, construirea, funcţionarea reactorilor nucleari. Acest acord se referă, de asemenea, la transferul de materiale, echipamente, componente nucleare, la protecţia fizică, la aplicarea sistemului de garanţii al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică cu sediul la Viena. Acest acord există, dar, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, automat, România a devenit membră a EURATOM - Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică şi, în consecinţă, a devenit parte la Acordul încheiat între Guvernul SUA şi EURATOM. Acest Acord se referă, de asemenea, la cooperarea în domeniul folosirii paşnice a energiei nucleare. Pentru evitarea paralelismului, noi propunem iniţierea procedurii de denunţare a Acordului între SUA şi România.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc. Domnule senator Mihăescu, vă rog să prezentaţi raportul.
		Domnul Eugen Mihăescu: Ce voiam să vă spun? A fost prezentat atât de bine de reprezentantul Guvernului încât nu am nimic de adăugat. S-a explicat că, la ora actuală, fiind membri ai Uniunii Europene avem un avantaj mult mai mare decât cel prevăzut în Acordul pe care îl aveam direct cu americanii. Prin urmare, s-au primit avize favorabile de la Comisia economică, industrie şi servicii şi din partea Consiliul Legislativ, iar, în urma dezbaterilor care au avut loc în şedinţa din data de 16 octombrie a.c., comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport favorabil. Faţă de cele de mai sus, supunem plenului Senatului spre dezbatere şi adoptare raportul de admitere, împreună cu proiectul de lege. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale şi vă consult dacă doriţi să interveniţi pe marginea proiectului de lege. Domnul senator Szabo.
		Domnul Szabo Karoly-Ferenc: Doamna preşedinte, Onoraţi colegi, În legătură cu acest demers legislativ se impune - nu pentru că aşa vreau eu! - o întrebare concretă. Denunţarea acestui acord face sau a făcut deja obiectul unui demers similar în Congresul SUA? Dacă da, atunci când? Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnule director, puteţi oferi un răspuns? Microfonul 9.
		Domnul Florin Tătar: Nu ştiu exact dacă au făcut acest demers, dar, cu siguranţă, noi avem înţelegeri reciproce cu Departamentul de Stat pentru Energie Nucleară al SUA.
		Doamna Norica Nicolai: Mai concret, aţi demarat anterior procedurile de denunţare...
		Domnul Florin Tătar: De rigoare.
		Doamna Norica Nicolai: Da. Vă mulţumesc.
		Domnul Florin Tătar: Nu ştiu dacă au ajuns în Congres.
		Doamna Norica Nicolai: Mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt. Declar închise dezbaterile generale şi supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate de voturi şi acest proiect de lege a fost adoptat. Stimaţi colegi, la ora 18.10 începe transmisia radio a sesiunii de întrebări şi interpelări. Va trebui să întrerupem şedinţa aici. Proiectele de lege înscrise la punctele următoare le vom reporta, le vom lua în discuţie în şedinţa plenului Senatului de mâine, 21 octombrie 2008, şi, tot mâine, urmează să dăm votul final.
		Permiteţi-mi să citesc nota privind exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2007 pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea unor măsuri financiar-bugetare pe anul 2007; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2007 pentru modificarea Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2007 pentru modificarea Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2007 pentru modificarea Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/2007 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2007 pentru modificarea Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2007 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, aprobat prin Legea nr.487/2006; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului stat pe anul 2007; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi a contului general anual al datoriei publice, aferente anului 2005; Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2005; Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2006; Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi a contului general anual al datoriei publice, aferente anului 2006; Lege pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti, la 28 decembrie 2007; Lege pentru modificarea şi completarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997; Lege privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în fază unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii; Legea farmaciei; Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea utilizării spectrului radio în banda de frecvenţe 3600-3800 MHz; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2008 pentru modificarea alin.(3) al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2008 pentru modificarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.-S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme; Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"; Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale; Lege pentru modificarea alin.(5) şi (6) ale art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat; Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor; Lege pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice; Lege pentru modificarea alin.(1) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului; Lege pentru completarea art.5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului; Lege privind auditul de siguranţă rutieră; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate; Lege pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naţionale "Loteria Română" - S.A. La acestea se adaugă şi proiectele de lege adoptate astăzi de Senat, în calitate de Cameră decizională, care au fost depuse la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Este vorba despre: Lege pentru ratificarea Protocolului de aderare a Republicii Albania la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Bruxelles, la 9 iulie 2008; Lege pentru ratificarea Protocolului de aderare a Republicii Croaţia la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Bruxelles, la 9 iulie 2008 Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi de asociere dintre Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Muntenegru, pe de altă parte, semnat la Podgorica, la 15 octombrie 2007. Lege pentru denunţarea Acordului de cooperare dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind aplicaţiile paşnice ale energiei nucleare, semnat la Washington, la 15 iulie 1998; Vă mulţumesc. La ora 18.15 începem sesiunea de întrebări şi interpelări în transmisiune directă la radio. - PAUZĂ -
		Doamna Norica Nicolai: Doamnelor şi domnilor senatori, deschid sesiunea de întrebări şi interpelări din data de 20 octombrie 2008. Domnul senator Vasile Ioan Dănuţ Ungureanu nu este prezent. Doamna senator Virginia Şerbănescu ? Lipseşte.
		Domnul senator Carol Dina. Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.
		Domnul Carol Dina: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Vă rog să-mi permiteţi să mă adresez domnului Călin Popescu-Tăriceanu, primul-ministru al României. În ultimele săptămâni presa a dezvăluit câştigurile lunare foarte mari obţinute de conducătorii instituţiilor subordonate sau aflate în coordonarea primului-ministru sau a Guvernului. Aceste drepturi băneşti au fost stabilite de către consiliile de administraţie, fără aprobarea autorităţilor superioare. Zilele trecute, ministrul economiei şi finanţelor, domnul Varujan Vosganian, a emis un ordin prin care a stabilit că membrii consiliului de administraţie nu au obligaţia să participe la şedinţele lunare având numai dreptul să încaseze zeci de milioane de lei pe lună pentru activitatea prestată. În acest context, vă rog, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi, pentru fiecare instituţie centrală din subordinea dumneavoastră sau a Guvernului, care sunt membrii consiliilor de administraţie şi ce indemnizaţii lunare au primit aceştia în decursul anului 2008. A doua întrebare este adresată tot domnului Călin Popescu- Tăriceanu, primul-ministru al României. În timpul Guvernelor Tăriceanu 1 şi 2 nu a fost rezolvată problema unei legi a salarizării pentru cei plătiţi din bani publici, precum şi a unei singure legi a pensiilor. La sfârşitul mandatului dumneavoastră aţi aflat din presă că sunt angajaţi plătiţi din bani publici cu 540 de lei pe lună, dar şi cu 50.000 de lei şi chiar 100.000 de lei pe lună. Evident, este vorba despre lei grei, RON. Totodată, sunt şi pensionari cu 3 până la 100 de lei pe lună, dar şi alţii cu 20.000 şi 30.000 de lei pe lună. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Cine a împiedicat Guvernul ca, timp de patru ani, să prezinte Parlamentului proiecte de lege privind salarizarea celor plătiţi din bani publici, precum şi pentru eliminarea discrepanţelor uriaşe dintre pensii? De ce aţi fost împotriva propunerilor legislative ale PRM ce vizau eliminarea confidenţialităţii cu privire la câştigurile bugetarilor, precum şi privind acordarea pensiei de supravieţuire de 500 de lei? De ce, abia după patru ani de zile, v-aţi decis să reduceţi cu circa 10.000 de lei pe lună câştigurile unor persoane ce se presupune că sunt în grupul clientelei politice, persoane care sunt păstrate în continuare în conducerea instituţiilor publice subordonate Guvernului? Solicit răspuns în scris şi verbal. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Viorel Dumitrescu. Microfonul 2. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe-Viorel Dumitrescu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Întrebarea este adresată domnului Călin Popescu-Tăriceanu, primul-ministru al României. Românii au aflat din presă şi de la televiziune despre jaful din banii publici din cauza salariilor şi pensiilor uriaşe acordate în timpul mandatului dumneavoastră clientelei politice. Pe lângă subordonaţii din ministere, de la diverse agenţii şi autorităţi naţionale cu salarii de sute de milioane de lei pe lună, mai există alţi privilegiaţi, respectiv consilierii străini ai dumneavoastră şi ai Guvernului. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Cine sunt consilierii străini angajaţi de Guvern şi care este câştigul lor lunar? Ce câştiguri lunare au conducătorii autorităţilor, agenţiilor şi companiilor naţionale din subordinea primului-ministru sau a Guvernului, precum şi care au fost primele încasate de aceştia pentru anul 2007? A doua întrebare. În mandatul dumneavoastră 2005-2008, au fost achiziţionate, din bani publici, cele mai multe şi mai luxoase autoturisme pentru Guvern. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi, cu referire la perioada 2005-2008, ce tipuri de autoturisme au fost achiziţionate, care este numărul şi valoarea lor, separat pe fiecare minister, instituţie subordonată premierului sau Guvernului, pentru fiecare prefectură şi instituţii aflate în subordinea prefectului. V-aş ruga să-mi permiteţi şi o interpelare, adresată tot domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu. Foarte mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi de faptul că, în timpul mandatului dumneavoastră, se aplică cu mare greutate şi cu mare întârziere prevederile legale. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi de ce se tergiversează acordarea despăgubirilor către beneficiarii Legii nr. 247/2005 şi de ce nu este dat publicităţii calendarul despăgubirilor. Vă mulţumesc. Solicit răspunsuri scrise şi verbale.
		Doamna Norica Nicolai: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnule senator Nasleu, aveţi cuvântul.
		Domnul Ioan Nasleu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Am o întrebare adresată domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. Domnule prim-ministru, Având în vedere tensiunile sociale existente, referitoare la salarizarea personalului din sistemul bugetar, vă solicit, domnule prim-ministru, să mă informaţi în ce stadiu este Legea privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, deoarece această lege a fost acceptată atât de către sindicate, cât şi de către Guvern. Când va fi înaintată Parlamentului spre dezbatere şi adoptare? Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral. Dacă-mi permiteţi, doamna preşedinte, mai am şi o interpelare.
		Doamna Norica Nicolai: Vă rog!
		Domnul Ioan Nasleu: Interpelarea este adresată ministrului internelor şi reformei administrative, domnul Cristian David. Având în vedere faptul că termenele pentru programare la Registrul Auto Român au fost prelungite şi, concomitent cu aceste termene, persoanele care solicită numere provizorii de înmatriculare sunt tot mai multe, generând, astfel, un blocaj la birourile de înmatriculare din toate judeţele, vă solicit, domnule ministru, să analizaţi situaţia şi să dispuneţi ca acele termene, de cel mult 90 de zile, pentru prelungirea numerelor roşii, să poată fi date în funcţie de solicitarea clientului, 30, 60 sau 90 de zile la prima solicitare, iar preţurile să fie diferenţiate pe termene, pentru evitarea blocajelor, cunoscându-se faptul că cele mai multe solicitări sunt pentru prelungirea termenului. Vă mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Şi eu vă mulţumesc.
		Domnule senator Toma, aveţi cuvântul. Microfonul 4.
		Domnul Ion Toma: Mulţumesc, doamna preşedinte. Interpelarea este adresată primului-ministru al României, domnul Călin Popescu Tăriceanu. Activitatea de cercetare a cunoscut, după anul 1989, un regres accentuat, ale cărui efecte impietează grav asupra progresului economic al României. Foarte multe institute de cercetare s-au desfiinţat ca efect al subfinanţării ori al retrocedării terenurilor pe care acestea le aveau în folosinţă. Într-o situaţie similară se află astăzi şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Şimnic, care funcţionează în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Şimnic, înfiinţată încă din 1957, este integrată în reţeauna naţională de cercetare agricolă, reprezentând zona Olteniei. Activitatea sa este finanţată integral din venituri proprii şi efectuează cercetări în domeniul producerii de material semincer adoptat condiţiilor pedoclimatice din România, în domeniul lucrărilor solului şi tratamentelor cu îngrăşăminte chimice, rezultatele sale conferindu-i recunoaşterea naţională şi internaţională de care se bucură. Este una din cele mai importante unităţi care produc sămânţă de grâu de soiuri autohtone, deosebit de valoroasă prin productivitate, rezistenţă la secetă şi frig. Comparativ, staţiuni cu asemenea tradiţie mai există în ţări precum Olanda, Danemarca, Anglia, Germania şi Franţa, unde beneficiază de un suport adecvat din partea statului. Cu toate acestea, astăzi, prestigioasa Staţiune de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Şimnic se confruntă cu pericolul desfiinţării prin retrocedarea terenurilor pe care aceasta le are în administrare, riscându-se, astfel, pierderea rezultatelor remarcabile obţinute în cei peste 50 de ani de activitate. Peste 1900 de hectare din terenurile pe care le administrează sunt deja validate în favoarea vechilor proprietari şi peste 1000 de hectare urmează să aibă aceeaşi soartă. În acest context, vă întreb, domnule prim-ministru, ce măsuri veţi adopta pentru ca suprafeţele de teren în cauză să rămână în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Şimnic, pentru ca aceasta să-şi poată desfăşura în continuare activitatea de importanţă covârşitoare în realizarea unei agriculturi performante. Aştept răspuns scris şi verbal. Senator de Olt, Ion Toma.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc.
		Domnule senator Funar, vă rog!
		Domnul Gheorghe Funar: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Am două întrebări şi o interpelare, toate adresate domnului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, primul-ministru al României. Prima întrebare: Se ştie că UDMR, cu sprijinul Ungariei şi cu complicitatea PNL, inclusiv cu susţinerea dumneavoastră, organizează, în ziua de 30 noiembrie a.c., referendumuri locale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş vizând autonomia teritorială pe criterii etnice. La 1 decembrie 2008, de ziua noastră naţională, UDMR şi Ungaria s-au pregătit să declare independenţa aşa-zisului Ţinut Secuiesc, care să aibă preşedinte, parlament, guvern, steag propriu şi limba oficială, limba maghiară. Având în vedere această perspectivă, vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi următoarele: De ce nu aţi solicitat discutarea acestei probleme în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării? De ce, până acum, aţi refuzat să vă prezentaţi în Parlament şi să solicitaţi sprijinul aleşilor poporului român pentru a zădărnici această acţiune antiromânească şi antieuropeană a Ungariei şi a UDMR? De ce vă încăpăţânaţi şi refuzaţi să interziceţi, printr-o ordonanţă de urgenţă, referendumurile locale ilegale organizate de către UDMR pentru 30 noiembrie 2008, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş? Cea de-a doua întrebare: După cum ştiţi, domnule prim-ministru, judecătorii şi procurorii au obţinut, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, din luna martie 2008, o creştere cu 50% a salariilor, care se plăteşte şi retroactiv, pe ultimii 8 ani. Pentru cei care au câştiguri lunare de 5000 până la 30.000 de lei, respectiv judecători şi procurori, Guvernul a găsit bani să le plătească creşterea cu 50% a salariilor, fără a mediatiza acest lucru. În cazul cadrelor didactice, Guvernul PNL-UDMR, în loc să aplice legea votată în Parlament privind creşterea salariilor, a recurs la toate modalităţile pentru a bloca acordarea acestor drepturi băneşti. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi de ce aţi refuzat să aplicaţi legea, să materializaţi sloganul electoral "Să trăiţi bine!", respectiv sunteţi pentru unii "mumă", iar pentru alţii, "ciumă". Interpelarea este adresată tot premierului Tăriceanu. În mandatul dumneavoastră a crescut de trei ori datoria externă a României, ajungând la circa 60 de miliarde de euro. În perioada 2005 - 2008, s-au scurs în afara ţării, pentru plata datoriei externe, inclusiv pentru dobânzi, mai multe zeci de miliarde de euro. Vă solicit, domnule prim-ministru, să-mi comunicaţi următoarele: Care a fost datoria externă a României la sfârşitul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 şi la cât va ajunge la sfârşitul anului 2008 ? Ce sume s-au achitat anual, în perioada 2005-2008, pentru plata datoriei externe, din care, separat, cât au însemnat cele pentru dobânzi. Vă mulţumesc. Solicit răspunsuri în scris şi verbal.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Ilie Stoica.
		Domnul Ilie Stoica: Mulţumesc, doamna preşedinte. Interpelarea mea se adresează domnului Ludovic Orban, ministrul transporturilor. Domnule ministru, În iunie 2006 a început reabilitarea DN1 Sibiu - Braşov, cu finanţare externă şi internă, etapa a IV-a, lucrare proiectată de S.C. Consilier Construct S.R.L. şi executată pe trei tronsoane. Interpelarea mea vizează limita Braşov-Vestem, judeţul Sibiu, km 261+130 - km 296+293, executată de firma S.C. COLAS S.A. Lucrările sunt foarte avansate, dar prin implementarea acestui proiect s-au produs şi se produc în continuare prejudicii enorme pentru cetăţenii care au locuinţe în preajma drumului naţional, pentru că li se îngrădeşte ieşirea spre acest drum. Primarii din aceste localităţi au ameninţat cu blocarea drumului. De asemenea, la intersecţiile cu drumul comunal Săcădate, cu drumul judeţean Porumbacu de Jos, drumul comunal Glămboaca şi altele de pe acest tronson, au apărut, peste noapte, în mijlocul drumului, nişte "insule" din beton, care sunt un real pericol pentru participanţii la trafic. Domnule ministru, Vă rog să verificaţi dacă proiectul se adaptează situaţiei reale din teren şi să dispuneţi o anchetă la faţa locului, dacă nu, să dispuneţi modificarea acestui proiect prin dispoziţie de şantier. Senator PNL de Sibiu, Ilie Stoica. Mulţumesc.
		Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc. Domnilor secretari de stat, vă rog să depuneţi la secretariatul şedinţei răspunsurile pe care le aveaţi de transmis domnilor senatori. Vă mulţumesc. Declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 20 octombrie 2008.
		Şedinţa s-a încheiat la ora 18.30.