Şedinţa Senatului din 22 iunie 2009

		Şedinţa a început la ora 17.45 Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Alexandru Pereş, vicepreşedintele Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru şi de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.
		Domnul Alexandru Pereş: Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 22 iunie 2009. Şedinţa este condusă de subsemnatul, asistat de doamna senator Doina Silistru şi de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului. În programul de lucru avem înscrise astăzi dezbateri asupra proiectelor de lege, iar în faza finală vom avea dezbaterea moţiunii pe tema "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN". În ultima parte a şedinţei noastre, întrebări, interpelări şi răspunsuri. Dacă sunt declaraţii politice, vă rog să le depuneţi la secretariatul şedinţei. Vă mai anunţ că şi-au înregistrat prezenţa 107 colegi senatori, 18 sunt în delegaţii, doi colegi sunt absenţi, cvorumul şedinţei a fost îndeplinit. (Discuţii.) Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, doamnelor şi domnilor senatori. Luaţi loc, ca să puteţi vota. Rog liderii de grup să-şi convoace colegii senatori în sală. În legătură cu programul de lucru există obiecţii? Nu. Vă mulţumesc.
		Până intră colegii în sală, când vom supune programul de lucru de astăzi votului dumneavoastră, vă citesc nota pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarea lege: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog să luaţi loc. Supun votului dumneavoastră programul de lucru de astăzi. Vă rog să votaţi. Cu 57 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere, s-a aprobat programul de lucru. Ordinea de zi este cea distribuită. Sunt obiecţii asupra ordinii de zi? Nu sunt. Vă mulţumesc. Vă rog să votaţi ordinea de zi. Cu 58 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, s-a aprobat ordinea de zi.
		Trecem la punctul 1 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian privind serviciile aeriene regulate, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2008. Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor. Pentru raport, Comisia economică, industrii şi servicii. Domnul preşedinte Borza, microfonul 7. Din partea iniţiatorilor participă domnul secretar de stat Valentin Preda, microfonul 9. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
		Domnul Valentin Preda - secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Vă supun atenţiei Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian privind serviciile aeriene regulate, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2008, mai precis, noua versiune a acordului bilateral priveşte serviciile aeriene, modifică sau înlocuieşte clauzele esenţiale din acest acord în vigoare, referitoare la desemnarea şi autorizarea operatorilor aerieni, revocarea şi suspendarea autorizaţiei de operare. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Prezentaţi raportul, domnule vicepreşedinte Borza.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prin natura reglementărilor, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională. Menţionăm că există avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ şi din partea Comisiei pentru politică externă a Senatului. Faţă de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport favorabil, fără amendamente, pe care îl supun plenului Senatului spre adoptare, împreună cu proiectul de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. La dezbateri generale nu sunt solicitări. Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor, raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente, iar proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională. Supun atenţiei dumneavoastră ca printr-un singur vot să ne pronunţăm şi asupra raportului, şi asupra proiectului de lege. Am rugămintea să vă ocupaţi locurile în sală. Vă rog frumos. Vă rog să votaţi. Cu 55 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
		Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, semnat la Bucureşti la 21 octombrie 2008, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 23 ianuarie 1998. Pentru raport, Comisia economică, industrii şi servicii. Iniţiatori, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Externe. Doamna secretar de stat Natalia Intotero, aveţi cuvântul. Microfonul 10.
		Doamna Natalia Elena Intotero - secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Vă rugăm să adoptaţi acest proiect de lege pentru ratificarea Protocolului adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, semnat la Bucureşti, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 23 ianuarie 1998. Acordurile bilaterale în domeniul investiţiilor au necesitat modificări în vederea aducerii lor în conformitate cu dreptul comunitar în cursul perioadei de preaderare a României la Uniunea Europeană. Principalele clauze din acordul iniţial, care sunt în contradicţie cu dreptul Uniunii Europene, se referă la tratamentele speciale, tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei mai favorizate - art. (1), regimul transferului de capital provenit din investiţiile directe - art. (2), mecanismul de amendare viitoare a acordului iniţial - art. (3). Prezentul protocol de amendare a fost semnat la Bucureşti la data de 21 octombrie 2008. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, doamna secretar de stat. Microfonul 7, domnule preşedinte Borza.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională. Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Comisiei pentru politică externă a Senatului. Faţă de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport de admitere, fără amendamente, pe care îl supun plenului Senatului spre aprobare, împreună cu proiectul de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Întrebări adresate iniţiatorilor? Nu sunt. Dezbateri generale? Nu sunt solicitări. Stimaţi colegi, Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Raportul este un raport de admitere, fără amendamente, şi face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională. Vă propun ca, printr-un singur vot, să ne pronunţăm asupra raportului şi asupra proiectului de lege. Vă rog să votaţi. Cu 64 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate. Mai fac un apel la liderii de grupuri să-şi mobilizeze şi să-şi aducă în sală colegii. Vă anunţ că la ora 18.30 intrăm în dezbaterea moţiunii simple iniţiate de colegii noştri din opoziţie. Avem şi vot pe legile organice după punctul 7 din ordinea de zi.
		Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind ratificarea Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT), semnat la Bucureşti la 29 decembrie 2008 şi la Darmstadt la 9 ianuarie 2009, pentru prelungirea perioadei de aplicare a Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT) privind statutul de stat cooperant, semnat la Cheia, România, la 17 iulie 2003. (Discuţii.) Raport, Comisia economică, industrii şi servicii. Iniţiator, Ministerul Mediului. Participă domnul secretar de stat Dan Cârlan. Microfonul 9. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
		Domnul Dan Cârlan - secretar de stat în Ministerul Mediului: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Poate că cel mai simplu argument în susţinerea acestui proiect de lege este următorul: în urmă cu două ore a intrat în vigoare avertizarea meteorologică şi hidrologică de cod portocaliu pentru 5 judeţe din ţară. Acest lucru nu ar fi posibil dacă Administraţia Naţională de Meteorologie nu ar avea acces on-line, în orice moment, la datele transmise prin satelit, furnizate de Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici. Accesul la aceste date se face în baza unui acord care a expirat în ianuarie 2009, a fost prelungit prin acordul supus ratificării astăzi, prelungire care funcţionează până la sfârşitul lui 2010, interval în care România face demersurile pentru a deveni membru cu drepturi depline al acestei organizaţii.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Pentru raport, domnul vicepreşedinte Borza. Microfonul 7.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională. Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Comisiei pentru politică externă a Senatului. Faţă de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport de admitere, fără amendamente, pe care îl supun votului Senatului spre aprobare, împreună cu proiectul de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Întrebări adresate iniţiatorului? Nu sunt. Dezbateri generale? Nu sunt solicitări. Vă mulţumesc. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente. Face parte din categoria legilor ordinare. Senatul este Cameră decizională. Vă propun ca printr-un singur vot să ne pronunţăm asupra raportului comisiei şi asupra proiectului de lege. (Discuţii). Aveţi multe discuţii. Liderul Grupului parlamentar al PD-L... Vă rog să votaţi. Cu 74 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
		Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 29 mai 2008. Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Domnul preşedinte Teodor Meleşcanu. Microfonul 7. Din partea iniţiatorilor participă domnul Drăghici Vasile, director general adjunct la ORNISS. Da? Aveţi cuvântul, domnule director general. Microfonul 10.
		Domnul Vasile Drăghici - director general adjunct la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună seara, doamnelor şi domnilor senatori! Mă numesc Drăghici Vasile, sunt locţiitorul directorului general al ORNISS, care acum participă la o reuniune a statelor membre NATO în domeniul comunicaţiilor criptate, pe care a organizat-o ţara noastră. Dacă nu eram membri NATO, această acţiune nu ar fi avut loc. Tot datorită faptului că am reuşit să fim membri NATO, avem obligaţia de a încheia acorduri bilaterale de securitate cu toate statele membre NATO, în baza cărora se pot schimba informaţii clasificate între statele membre în cadrul unor operaţiuni bilaterale sau în cadrul unor acorduri comerciale sau industriale. Aceasta este o practică desfăşurată după ce am aderat la NATO. Până acum au fost încheiate 7 asemenea acorduri. Din acest motiv, vă rog să aprobaţi această lege pentru ratificarea acordului. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule director general adjunct. Are cuvântul domnul preşedinte Meleşcanu. Microfonul 7.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a întocmit un raport de admitere. Avem avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă. Aşa cum s-a subliniat, acordul ne oferă posibilitatea de a ne asigura reciproc protecţia informaţiilor clasificate care se schimbă în cadrul acţiunilor de colaborare sau care fac parte din obiectul unor contracte. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebări adresate iniţiatorului? Nu sunt solicitări. Dezbateri generale? Nu sunt. Stimaţi colegi, Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este Cameră decizională. Vă propun ca printr-un singur vot să ne pronunţăm atât asupra raportului comisiei, cât şi asupra proiectului de lege. Vă rog să votaţi. Cu 88 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
		La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 mai 2008. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul preşedinte Teodor Meleşcanu, microfonul 7. Iniţiator, la fel, ORNISS - Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. Participă domnul Drăghici Vasile, director general adjunct. Aveţi cuvântul, microfonul 10.
		Domnul Vasile Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cred că pot face aceeaşi introducere ca la punctul 4 şi vă mulţumesc pentru că aţi aprobat...
		Domnul Alexandru Pereş: Cât mai scurt, vă rog.
		Domnul Vasile Drăghici: Vă rog să fiţi de acord cu Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc pentru înţelegere. Microfonul 7, domnul preşedinte al comisiei, Teodor Meleşcanu.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc. Şi raportul nostru este identic, este un raport de admitere, cu avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc şi eu. Întrebări adresate iniţiatorului, dezbateri generale. Nu sunt solicitări. Vă mulţumesc. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor, raportul este un raport de admitere, fără amendamente. Proiectul face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională. Printr-un singur vot, vă propun să ne pronunţăm asupra raportului şi asupra proiectului de lege. Vă rog să votaţi. Cu 83 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate. Mai adresez un apel colegilor senatori... Mai avem un proiect de lege şi intrăm în zona legilor organice. Totuşi, ne-am înregistrat prezenţa 107 senatori. Mai sunt colegi pe undeva, pe afară, şi ar fi bine să participe la şedinţa noastră de astăzi.
		La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului deschis spre semnare la Bruxelles la 2 iunie 1998 şi semnat de România la 3 iunie 2008, privind amendarea Anexei de Securitate la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informaţiile în domeniul atomic, deschis spre semnare la Paris la 18 iunie 1964 şi semnat de România la Washington la 14 februarie 2006. Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - microfonul 7 -, domnul preşedinte Teodor Meleşcanu. Iniţiator, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, domnul Drăghici Vasile, director general adjunct, microfonul 10. Poftiţi, aveţi cuvântul.
		Domnul Vasile Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor senatori, Acordul de cooperare privind informaţiile în domeniul atomic reprezintă o obligaţie a fiecărui stat membru NATO. Acest acord are trei părţi: documentul propriu-zis, anexa tehnică şi anexa de securitate. În timp, anexa de securitate a suferit o modificare şi singura soluţie juridică prin care se poate ratifica această modificare este protocolul, cu a cărui ratificare prin lege vă rugăm să fiţi de acord astăzi. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc. Domnule preşedinte Teodor Meleşcanu, microfonul 7, vă rog.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc. Vreau să vă confirm că este vorba, în realitate, de o schimbare procedurală în legătură cu termenele la care pot fi efectuate controale referitoare la schimbul acesta de informaţii. În consecinţă, comisia, în unanimitate, a hotărât să adopte raport de admitere şi să vă supună spre aprobare şi acest proiect de lege. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebări adresate iniţiatorului. Nu sunt. Dezbateri generale, vă rog. Nu sunt solicitări. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor, iar raportul este un raport de admitere, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională. Vă supun atenţiei ca printr-un singur vot să ne pronunţăm asupra raportului şi asupra proiectului de lege. Vă rog să votaţi. Cu 87 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, atât raportul, cât şi proiectul de lege au fost adoptate.
		Trecem la dezbaterea legilor organice. La punctul 7 este înscris Proiectul de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995. Suntem în procedură de reexaminare. Pentru raport, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, domnul preşedinte Mihail Hărdău - microfonul 7. Iniţiator, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Participă doamna ministru Ecaterina Andronescu. Vă rog să poftiţi la pupitrul Guvernului. Aveţi cuvântul, doamna ministru. Microfonul 8.
		Doamna Ecaterina Andronescu - ministrul educaţiei, cercetării şi inovării: Vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat cuvântul. Venim astăzi în faţa dumneavoastră cu câteva amendamente ale noastre şi ale Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008, ordonanţă care, prin aceste amendamente, capătă o înfăţişare aşteptată ce aduce beneficii sistemului de învăţământ superior. Este vorba despre modul în care se flexibilizează înfiinţarea programelor de masterat, după ce au fost iniţiate de universităţile care sunt îndreptăţite, după ce îndeplinesc condiţiile de acreditare şi după ce au fost supuse evaluării periodice. Apoi sunt, la rândul lor, evaluate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior. Eu consider că, prin conţinut, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995 este benefică pentru sistemul de învăţământ şi, de aceea, vă adresez rugămintea să-i daţi astăzi votul dumneavoastră. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, doamna ministru. Microfonul 7, domnul preşedinte al comisiei.
		Domnul Mihail Hărdău: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, În data de 20 mai 2009, în plenul Senatului s-a hotărât realizarea unui raport suplimentar la cererea de reexaminare asupra Proiectului de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995. Reanalizând legea, comisia a hotărât, în unanimitate, admiterea cererii de reexaminare şi propune plenului Senatului aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008, cu amendamentele cuprinse în anexa la raport. În raport cu obiectul de reglementare, legea face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind Cameră decizională.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Dezbateri generale. Sunt solicitări? Domnul senator Mihail Hărdău, microfonul central.
		Domnul Mihail Hărdău: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în varianta iniţială, avea două măsuri: acorda dreptul instituţiilor de învăţământ superior să organizeze programe de masterat, cu anumite constrângeri, şi, de asemenea, introducea posibilitatea pentru instituţiile de învăţământ superior de a înfiinţa funcţia de preşedinte. Aş vrea să vă informez că cele două măsuri au drept scop realizarea unei calităţi superioare în învăţământul superior. Prin amendamentele propuse de comisie sunt menţinute obiectivele ordonanţei de urgenţă iniţiale. Aş dori să vă informez că am avut plăcerea să simt democraţia pe pielea mea şi mi-am adus aminte, şi am spus-o şi în cadrul şedinţei de comisie, că am văzut un film despre o lecţie de democraţie, care se numea "12 oameni furioşi". Cred că o parte dintre dumneavoastră vă aduceţi aminte ce periculoasă este unanimitatea. Doresc să vă spun că am avut plăcerea să cunosc colegii din comisie, cărora vreau să le mulţumesc, de aceea am luat cuvântul, să le mulţumesc aici, în plen, pentru că au contribuit pe parcursul a şase şedinţe în mod periodic sau, dacă vreţi, sistematic la toate aceste dezbateri. Au fost prezenţi la dezbateri rectori de la universităţi, au fost prezenţi reprezentanţii sindicatelor şi cred că forma care vi se propune este o formă flexibilă - cum spunea doamna ministru -, elastică şi este un prim pas spre calitate. Vă spun sincer că pe mine mă mulţumeşte că facem acest pas. Aş fi vrut să fie un pic mai aspră. Nu am reuşit, dar am reuşit acest mic pas şi sunt mulţumit, şi de aceea vă solicit votul. Vreau să vă spun că la cinci din şase şedinţe a participat şi doamna ministru, ceea ce înseamnă mult. Vreau să-i mulţumesc şi pe această cale. Vă solicit deci un vot favorabil.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator Mihail Hărdău. Mai sunt solicitări la dezbateri generale? Doamna senator Doina Silistru, vă rog, microfonul central.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aş vrea să spun şi eu că, într-adevăr, această ordonanţă de urgenţă sau, mai corect spus, cererea de reexaminare a Preşedintelui României a fost dezbătută foarte mult în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. După dezbateri, în care fiecare a adus argumente pro şi contra, au avut loc foarte multe discuţii şi cu reprezentanţii sindicatelor. Credem că a ieşit o formă a acestei ordonanţe de urgenţă cât mai bună pentru momentul actual şi Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC va susţine această cerere de reexaminare, cu amendamentele care au fost adoptate în urma acestor dezbateri din comisie. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, doamna senator. (Domnul senator Dumitru Oprea solicită cuvântul.) Domnule senator, scurt, vă rog, pentru că Grupul parlamentar al PD-L şi-a exprimat punctul de vedere. Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Dumitru Oprea: Dar eu nu sunt membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi îmi exprim poziţia ca senator.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog.
		Domnul Dumitru Oprea: Apreciem gestul făcut de colegii noştri, iar domnul preşedinte al comisiei a punctat importanţa, acum există şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, care are acreditare europeană, a intrat în rândul lumii bune, deci prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului, de fapt, se încearcă să se demonstreze că cea mai importantă resursă de care şcoala are nevoie este resursa umană. De la 75%, cât era iniţial - de asta domnul senator Hărdău îşi exprima regretul -, acum există cerinţa de a acoperi 50% din discipline, iar celelalte resurse sunt sub influenţa ARACIS-ului, care ştie cum să le evalueze. Vot fără nicio problemă.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Nu mai sunt solicitări. Vă reamintesc că proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor, iar Senatul este Cameră decizională. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Prin raportul suplimentar, comisia permanentă sesizată în fond a hotărât admiterea cererii de reexaminare şi propune plenului Senatului aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008, cu amendamentele cuprinse în anexă. Vă rog să votaţi. (Discuţii în sală.) Votăm raportul. Din moment ce adoptăm raportul, automat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 va avea forma adoptată în comisie. Deci votăm raportul comisiei. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi, Vă mulţumesc. Cu 90 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri, raportul, cu amendamentele admise în comisie, a fost adoptat, inclusiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 a luat o altă formă.
		La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor. Este vorba despre un proiect de lege adoptat tacit de Camera Deputaţilor. Raportoare, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Din partea iniţiatorilor, domnul senator Mazăre. Vă rog să vă susţineţi propunerea legislativă. Microfonul 3.
		Domnul Alexandru Mazăre: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am o propunere legislativă care urmăreşte îmbunătăţirea funcţionării şi creşterea standardelor de calitate în creşe. Concret, introducem anumite reglementări privind condiţiile minimale pentru înscrierea copiilor în creşe, condiţii care vor fi stabilite printr-o hotărâre a consiliului local, în subordinea căruia se află administraţia creşelor din zona respectivă. Foarte important: modificăm vârsta până la care copiii pot beneficia de servicii în creşe, pentru că, actualmente, ei pot sta în creşe până la vârsta de 3 ani. Odată ce au împlinit această vârstă, sunt nevoiţi, conform legii, să părăsească creşa, însă în multe situaţii avem supraaglomerare în grădiniţe, în special în oraşe şi în marile oraşe, astfel încât înscrierile pentru grădiniţe nu se fac decât de la 4 ani. În acest interval, de la 3 la 4 ani, părinţii sunt nevoiţi să-şi ţină copiii acasă, cu toate dificultăţile pe care această soluţie le întâmpină. O altă reglementare: am obligat creşele să semneze protocoale scrise cu toate instituţiile abilitate şi cu competenţe în ceea ce priveşte interesul copilului. Spre exemplu, Poliţia, Direcţia pentru Protecţia Copilului. Acestea vor fi obligate, de acum înainte prin lege, să asigure asistenţă creşelor în rezolvarea problematicii pe care acestea le întâmpină. Sunt cazuri de copii cu abandon familial, copii care provin din familii dezmembrate, şi este nevoie şi de sprijinul acestor instituţii. O altă reglementare priveşte modul în care se face înscrierea la creşă, prin regulament stabilit de consiliul local, în baza unor solicitări scrise. Cam acestea sunt principalele modificări. Consider că este o lege care vine în interesul copiilor şi al părinţilor. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Dau cuvântul doamnei Ileana Savu, din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Microfonul 10, vă rog.
		Doamna Ileana Savu - secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului îşi menţine punctul de vedere, adică aviz negativ pentru acest proiect de lege, deoarece avem deja pornit pe circuitul de avizare un proiect de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de educaţie şi îngrijire a copiilor pe timpul zilei, proiect de lege care a avut în vedere toate propunerile din actuala propunere legislativă de modificare a Legii nr. 263/2007. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Raportul comisiei, vă rog, domnule preşedinte Hărdău.
		Domnul Mihail Hărdău: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor. În urma dezbaterilor, comisia a hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexă. Guvernul nu susţine adoptarea acestui proiect de lege. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit aviz negativ de la Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului şi de la Comisia pentru egalitatea de şanse, iar de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi de la Consiliul Legislativ a primit avize favorabile. În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind Cameră decizională. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. La dezbateri generale, vă rog, doamna senator Anca Boagiu. Microfonul 2.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Înainte de a ne pronunţa dacă suntem în faţa unei propuneri legislative care aduce un plus în viaţa familiei - personal, consider că da -, aş vrea să fac un comentariu faţă de modul în care doamna secretar de stat ne-a motivat nouă, senatorilor, de ce nu este de acord ministerul cu propunerea legislativă a domnului senator. Personal - şi cred că sunt, în acest moment, în asentimentul tuturor colegilor -, consider că un proiect de lege nu este bun pentru că, poate, încalcă Constituţia, poate că are prevederi legislative care se suprapun cu alte acte normative în vigoare, poate că este redundant, dar sub nicio formă nu consider că un proiect de lege poate fi respins doar pentru că, între timp, ministerul şi-a adus aminte că există această problemă şi legiferează în locul Parlamentului, şi ne anunţă că se află pe circuitul de avizare un astfel de proiect, motiv pentru care proiectul făcut de cei care sunt îndrituiţi să facă legi este respins. O astfel de motivaţie nu stă în picioare şi, cu tot respectul şi cu toată colegialitatea, rog ministerul, dacă are puncte de vedere, să vină cu puncte de vedere tehnice care vizează activitatea ministerului, nu cu jucării de genul: avem şi noi un proiect, şi atunci proiectul vostru, al celor care aţi fost aleşi să legiferaţi, nu este bun. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule senator Haşotti. Microfonul 2.
		Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Distins Senat, Doamna senator Anca Daniela Boagiu m-a inspirat. Vreau să încep prin a pune o întrebare doamnei secretar de stat. Doamnă, de ce credeţi dumneavoastră că Guvernul poate face un proiect de lege mai bun decât nişte parlamentari? După răspuns, voi exprima un punct de vedere.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog, doamna secretar de stat. Microfonul 10.
		Doamna Ileana Savu: Vă cer scuze dacă s-a înţeles acest lucru. Într-adevăr, nu cred că intră în atribuţia noastră să propunem legi. Sigur că dumneavoastră sunteţi Legislativul. Am spus doar că avem acest proiect de lege care nu doar modifică legea aceasta, ci acordă atenţie întregului segment de copii, adică are în vedere atât copiii de la 0 la 4 ani, cât şi copiii de la 4 la 18 ani, deci este mai cuprinzător şi cred că rezolvă toate problemele. Aceasta a fost singura problemă. Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie adoptat, noi nu avem nimic împotrivă şi, până se aprobă proiectul nostru de lege, este în regulă. Vă mulţumesc.
		Domnul Puiu Haşotti: Aţi văzut de ce sunt bune întrebările? Practic, şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi-a dat acordul. Bineînţeles, Grupul parlamentar al PNL va vota această propunere legislativă.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Vă rog, doamna senator Doina Silistru.
		Doamna Doina Silistru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, Guvernul, de multe ori, se inspiră din iniţiativele parlamentarilor şi vine cu argumentaţia că are proiecte de lege în avizare ca să respingă iniţiativele parlamentarilor. Eu îi mai spun doamnei secretar de stat că avizarea pentru un astfel de proiect poate dura luni întregi, 2-3 luni, şi s-ar putea să ne apuce anul viitor cu proiectul de lege. De aceea, propun să dăm vot favorabil acestui proiect de lege, astfel încât copiii, viitorul nostru de mâine, să aibă toate condiţiile pentru a se dezvolta. Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC va vota pentru această iniţiativă legislativă.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, doamna senator. Mai sunt solicitări? Nu mai sunt. Stimaţi colegi, raportul comisiei este un raport de admitere, cu amendamente. Sunt 11 amendamente admise de comisie. Doriţi să interveniţi, domnule senator? La dezbateri sau pe amendamente?
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: La amendamente, domnule preşedinte. Este vorba de o eroare materială pe care vreau să o semnalez.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: La amendamentul de la poziţia 4, exprimarea este în felul următor: "În instituţiile publice, condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească părinţii, reprezentanţii legali şi copiii la intrarea în colectivitate, precum şi prioritatea...", textul continuă. Se înţelege că părinţii şi reprezentanţii legali trebuie să îndeplinească nişte condiţii pentru intrarea în colectivitate. Aici eu cred că s-a greşit topica şi trebuie, din punctul meu de vedere, ca textul să sune aşa: "În instituţiile publice, condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească copiii la intrarea în colectivitate, părinţii/reprezentanţii legali, precum şi prioritatea...", şi atunci nu mai este cazul să se producă această confuzie.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule preşedinte al comisiei, sunteţi de acord?
		Domnul Mihail Hărdău: Da. De acord.
		Domnul Alexandru Pereş: Supun votului dumneavoastră raportul, cu cele 11 amendamente şi cu modificările pe care le-a propus domnul senator Emilian Frâncu la amendamentul de la punctul 4. Vă rog să votaţi. Încă o dată, vă reamintesc că suntem în faţa unei legi cu caracter de lege organică. Vă rog să votaţi. Cu 90 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere, raportul cu amendamente a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în care vom opera aceste amendamente. Vă rog, puţină atenţie, stimaţi colegi. Vă rog să votaţi. Cu 89 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de lege a fost adoptat. Vă mulţumesc.
		La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, după care ne vom opri pentru a da posibilitatea susţinerii moţiunii simple. Suntem în procedura de reexaminare, în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 710/2009. Este vorba de un raport de respingere a proiectului de lege. Raportoare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Domnul preşedinte Toni Greblă este prezent. Părţi vizate: Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 9. Aveţi cuvântul.
		Domnul Radu Stancu - secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Prin proiectul de lege privind unele măsuri pentru reorganizarea administraţiei publice, iniţiatorii propun ca, în cadrul procesului de depolitizare a administraţiei publice, să se creeze un cadru de funcţionari publici care să se constituie într-un corp de profesionişti. Totuşi, există unele inadvertenţe în ceea ce propun iniţiatorii, lucru pentru care Ministerul Administraţiei şi Internelor nu susţine adoptarea proiectului de lege. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule preşedinte Toni Greblă. Microfonul 7.
		Domnul Toni Greblă: Stimaţi colegi, Suntem în faţa unei reexaminări, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, care, la sesizarea unui grup de senatori, a constatat că prevederile proiectului de lege sunt neconstituţionale. Drept urmare, fără să intru în amănunte, noi vă propunem să respectăm prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţia României şi vă aducem spre dezbatere şi examinare un raport de respingere a proiectului de lege, în urma admiterii cererii de reexaminare, cu motivarea că, între timp, acest proiect de lege a rămas fără obiect. În raport cu obiectul de reglementare, legea face parte din categoria celor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dezbateri generale. Sunt discuţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Parlamentul este obligat să pună de acord legea cu decizia Curţii Constituţionale. Întrucât legea a fost în integralitate declarată neconstituţională, în acest caz Senatul nu are altă opţiune decât cea propusă prin raportul comisiei, şi anume de respingere a proiectului de lege. Prin raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări se propune respingerea proiectului de lege menţionat, iar legea face parte din categoria legilor organice. Vă propun să votăm raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. În acest caz, adoptarea raportului echivalează cu respingerea proiectului de lege. Vă rog să votaţi. Mulţumesc. Cu 94 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a fost adoptat, iar proiectul de lege a fost respins.
		Stimaţi colegi, Vă propun ca celelalte proiecte de lege să le supunem votului plenului Senatului în şedinţa de miercuri, începând cu ora 11.00. Fac această solicitare şi o supun votului, având în vedere decizia noastră de a vota legile organice şi rapoartele pe legi organice doar în ziua de luni. Supun votului această derogare de la obişnuita noastră procedură de vot pe legi organice pentru ziua de miercuri, ora 11.00. În acelaşi timp, fac apel către liderii de grup şi către dumneavoastră pentru a fi prezenţi şi pentru a vota, pentru că sunt legi organice şi, sigur, avem nevoie de 69 de voturi, într-un fel sau în altul. Vă rog să votaţi. Cu 87 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi nicio abţinere, s-a aprobat ca miercuri, la ora 11.00, să votăm iniţiativele legislative cu caracter organic care nu au fost votate astăzi.
		La punctul 21 din ordinea de zi este înscrisă dezbaterea moţiunii simple: "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN", semnată de 37 de senatori. Cine dă citire textului moţiunii? Domnul senator Cseke Attila Zoltán, aveţi cuvântul. Vă consult dacă dintre semnatarii moţiunii sunt colegi senatori care-şi retrag semnătura pentru moţiune. Mai există această posibilitate înainte. Din sală: Mai avem colegi care vor să semneze!
		Domnul Alexandru Pereş: Nu sunt solicitări de retragere. Vă mulţumesc. Atunci să îl ascultăm pe domnul senator Cseke Attila Zoltán, care va da citire moţiunii simple "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN". Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. O chestiune prealabilă, dacă-mi daţi voie. Eu sunt mai nou în Senat şi poate nu ştiu procedurile legislative, dar ştiam că un membru al Cabinetului, un domn ministru trebuie să fie prezent şi să reprezinte Guvernul.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă cer scuze, vă rog să priviţi în stânga dumneavoastră. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Onorat Senat, Doamnelor şi domnilor senatori, Domnule viceprim-ministru, În cele cinci luni de la preluarea guvernării, Executivul condus de domnul Emil Boc a distrus prin măsurile legislative şi administrative atât cadrul legal democratic, cât şi organizarea administraţiei publice centrale şi locale. De asemenea, prin acţiunile guvernamentale, caracterizate prin lipsă de predictibilitate, profesionalism şi eficienţă, Executivul pune în pericol construcţia bazată pe principii comunitare a administraţiei publice. Demersurile Executivului relevă că acesta nu dispune de resurse umane care să corespundă nevoilor de a administra şi gestiona eficient acest segment, iar actele normative adoptate arată o "foame" nemăsurată pentru funcţii, în vederea supunerii administraţiei publice centrale şi locale. Doamnelor şi domnilor senatori, Format împotriva logicii politice şi a vehemenţei atacurilor reciproce anterioare, Guvernul Boc, acest executiv supermusculos nemaiîntâlnit în perioada postdecembristă, beneficia nu numai de paternitatea preşedintelui Băsescu, dar şi de o oarecare susţinere şi premisă pozitivă din partea cetăţenilor, societăţii civile şi mass-media. Se considera de către o parte însemnată a societăţii româneşti că în vreme de criză economică avem nevoie de un executiv puternic, capabil să străbată perioadele tulburi ce vor veni şi să exercite, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Constituţia României, conducerea generală a administraţiei publice prin profesionalism şi competenţă. În foarte scurt timp însă, românii şi-au putut da seama că de mult n-au mai avut parte de o asemenea dezamăgire. Ce s-a întâmplat în primele săptămâni ale guvernării Boc? O ceartă pe posturi şi funcţii şi o luptă continuă, ce nu s-au sfârşit nici până în prezent, pentru coordonarea unui serviciu secret, dar toate au fost umbrite de jocul politic murdar şi de gâlceava de piaţă de la Ministerul Administraţiei şi Internelor. Nici în regimul apus de vreo 20 de ani nu s-au schimbat atâţia miniştri de interne într-un termen atât de redus. Am ajuns să ne uităm la televizor cu oarecare temere, în fiecare seară la ora 21.00 - oare nu îşi mai dă demisia ministrul administraţiei şi internelor? Programul de guvernare al noului Executiv, instalat la Palatul Victoria în data de 22 decembrie 2008, proclama, prin măsurile prevăzute în programul de guvernare, "dinamizarea şi simplificarea administraţiei publice prin reformarea structurilor administrative şi reducerea birocraţiei", un adevărat "Eldorado" în administraţia publică centrală şi locală, adică eficienţă, profesionalism şi promptitudine pentru cetăţeanul de rând. Cu toate că dispune de o majoritate politică confortabilă de peste 70% în Parlament, noul Guvern şi-a început mandatul prin adoptarea unor acte normative lipsite de suport de specialitate, măsuri dispuse pe picior care au creat valuri semnificative în rândul a mai multor categorii profesionale prestigioase din societatea românească. De asemenea, am avut de-a face cu o pasivitate debordantă a Executivului în domenii importante sau, în cel mai bun caz, de măsuri dispuse haotic, necorelate strategic cu altele. Altfel, prima lună a Guvernului Boc a fost caracterizată de o atitudine sfidătoare bazată pe principiul: "Facem ce vrem". Nu mai conta ce spuneau societatea civilă, mass-media şi, cu atât mai puţin, partidele din opoziţie: "important e că noi dispunem de peste 70% în forul legislativ şi putem să promovăm şi să trecem orice lege în Parlament." Este guvernul care, dispunând de 74% majoritate parlamentară, ar trebui să nu aibă probleme în ceea ce priveşte legalitatea şi moralitatea argumentării deciziilor politice pe care le ia. Or, după măsurile adoptate în primele săptămâni, se prefigura deja cel mai prost început de mandat al vreunui executiv din ultimii 19 ani. În primele săptămâni de existenţă, chiar în perioada lunii de miere - când totul părea roz la adăpostul celor 74% din Parlament -, Executivul a reuşit performanţa, pardon, contraperformanţa, ca să nu atribuim vreun merit pentru o măsură lipsită de profesionalism, de a adopta deja un act normativ declarat neconstituţional, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu. A mai blocat - prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 - ocuparea, prin concurs sau examen, a tuturor posturilor vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, inclusiv cele pentru care procedurile de ocupare au fost demarate, ceea ce ridica mari semne de legalitate. În Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 se va reveni la formula corectă privind blocarea doar a acelor posturi pentru care procedurile de ocupare nu erau demarate la data intrării în vigoare a actului normativ. S-a trecut uşor peste această mică problemă, doar eram în luna de miere şi, în această perioadă, iubirea e întotdeauna mai mare şi comportă, desigur, unele compromisuri. Şi, dacă tot suntem la faimoasa Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, care va adânci criza în societatea românească prin introducerea impozitului minim, ea conţine şi pentru administraţia publică câteva surprize nu tocmai plăcute. Una dintre ele este posibilitatea ocupării posturilor doar în limita unui procent de maximum 15 din totalul celor ce se vacantează în viitor. Adică, pe româneşte, fiecare autoritate locală va trebui să aştepte să se elibereze şapte posturi de acelaşi fel pentru a putea ocupa unul singur. O aberaţie care ar trebui să te facă să râzi în hohote, dacă nu ar fi, în acelaşi timp, de plâns. Printre primele demersuri legislative ale oricărui executiv nou-instalat este continuarea procedurii legislative a adoptării unei legi de abilitare a Guvernului pentru a putea emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Este o posibilitate de care s-au folosit mai toate guvernele din ultimii 13 ani. Înainte de a trece în revistă performanţa uluitoare a Guvernului Boc, vom folosi puţin cifrele, atât de necesare pentru a fi utilizate, câteodată, şi în politică. Matematica este o materie exactă, care nu minte şi care nu poate fi interpretată decât într-un singur fel. Enumerând doar numărul ordonanţelor de guvern emise în perioada decembrie-ianuarie a vacanţei parlamentare din ultimii 5 ani, observăm următoarele cifre: în 2003-2004 s-au emis 45 de ordonanţe; în 2004-2005 s-au emis 23 de ordonanţe; în 2005-2006 s-au emis 29 de ordonanţe; în 2006-2007 s-au emis 29 de ordonanţe şi în 2007-2008 s-au emis 17 ordonanţe. Cu o singură excepţie, 2005-2006, când procentul de reglementare faţă de numărul domeniilor a fost de 46, în niciunul dintre aceşti ani numărul domeniilor în care s-a reglementat prin ordonanţă simplă, faţă de numărul domeniilor pentru care exista abilitare, nu a coborât sub 50%, recordul pozitiv fiind de 88% în 2007-2008. Astfel, cam toate guvernele din această perioadă au încercat să se folosească de abilitarea dată de Parlament şi au reglementat conform domeniilor stabilite prin mandatul dat de puterea legiuitoare. Noul Guvern instalat în decembrie beneficia de toate premisele favorabile continuării acestei tendinţe de legiferare, conform delegării legislative, atât datorită majorităţii covârşitoare deţinute în Parlament, cât şi datorită competenţei declarate a membrilor Executivului. Pe de o parte, proiectul legii de abilitare a fostului Guvern Tăriceanu, aşa cum a fost transmis Parlamentului spre dezbatere, conţinea un număr de 25 de domenii pentru care fostul Executiv şi-a propus să aibă abilitarea de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare. Noul Guvern, abia format, a dorit să mai adauge câteva domenii, nu puţine la număr, exact încă 31, ajungându-se ca în Legea nr. 306/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe Parlamentul să dea mandat Executivului pentru emiterea unor asemenea acte normative într-un număr total de 56 de domenii considerate importante. Ceea ce este însă foarte grav şi ne-a arătat serioase deficienţe de conducere şi gestiune la nivelul ministerelor şi al aparatului administraţiei publice centrale este numărul extrem de mic - un record negativ în materie! - al ordonanţelor emise în această perioadă. Deşi, conform legii de abilitare, avea dreptul de a emite ordonanţe simple pe un număr de 56 de domenii, Guvernul Boc a reuşit performanţa uluitoare de a emite un număr de numai 5 ordonanţe simple în vacanţa parlamentară. Astfel, acest executiv supermusculos şi-a arătat neputinţa de a guverna deja după primele luni de activitate, neatingând nici măcar 10% din ceea ce şi-a propus prin Legea nr. 306/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. De la mijlocul anilor '90, de când guvernele postdecembriste folosesc această procedură de delegare legislativă, este, de departe, cel mai slab procentaj de realizare din domeniile propuse. Deşi dispune de o majoritate confortabilă în Parlament, de peste 70%, Executivul a dat dovadă de o lipsă totală de răspundere în actul de guvernare, nu a fost capabil să dezvolte un mecanism eficient de legiferare şi, evident, nu dispune de resurse umane suficiente şi bine pregătite, având, totodată, şi grave deficienţe de conducere. Este un rezultat ruşinos care, obligatoriu, ar trebui să dea de gândit guvernanţilor şi dă de gândit, în mod sigur, electoratului pentru scrutinele viitoare. Un minim bun-simţ ar presupune ca Guvernul să nu mai vină cu niciun fel de proiect de lege de abilitare pentru vacanţa parlamentară de vară, atâta timp cât nu există capacitate administrativă de legiferare în acest sens. Este evident pentru orice privitor al acţiunii guvernamentale că Executivul duce lipsă de conducători profesionişti în administraţie, de capacitatea de a gestiona administraţia publică centrală şi de a adopta acte normative care să răspundă cerinţelor de eficienţă, profesionalism şi predictibilitate. Respectaţi, vă rugăm, stimaţi guvernanţi, măcar principiul pe care l-aţi înscris dumneavoastră în propriul program de guvernare - principiul responsabilităţii Guvernului Boc în faţa Parlamentului României. O practică, am putea spune devenită chiar lege pentru Executivul Boc, este aceea de a publica acte normative după săptămâni întregi de la adoptarea lor în şedinţele săptămânale de guvern. Un elocvent exemplu în acest sens este Hotărârea Guvernului nr. 277/2009, adoptată în data de 11 martie şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din data de 2 aprilie 2009. Nici măcar faptul că acest act normativ se referă la aprobarea tezelor prealabile ale Codului civil nu a împiedicat Executivul să publice după o lună textul hotărârii de guvern. Că de o lună Comisia specială constituită pentru coduri în cadrul Parlamentului discuta deja proiectul Codului civil propus de Executiv nu conta, era un mizilic de neluat în considerare în opinia guvernanţilor. Doamnelor şi domnilor senatori, Guvernul Boc îşi permite orice în relaţia cu Parlamentul României şi cu cetăţenii acestei ţări. Nu contează legislaţia în vigoare, nu există bună-credinţă, bunăvoinţă nici măcar atât. Sunt principii care lipsesc cu desăvârşire din acţiunea guvernamentală. Noii guvernanţi au dat uitării foarte repede promisiunile electorale şi, prin invocarea situaţiei economice internaţionale şi interne, ne vând - ascunzând incompetenţa de a conduce administraţia publică românească - "găluşca" imposibilităţii punerii în practică a măsurilor promise cu mare largheţe în campania electorală. Este pentru prima oară când un guvern postdecembrist îşi permite să oblige, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, autorităţile administraţiei publice locale să restituie resurse financiare însemnate, necesare pentru realizarea unor proiecte şi programe multianuale importante ale comunităţilor locale. Pe româneşte, avem de-a face cu o naţionalizare a resurselor financiare ale comunităţilor locale, a banilor membrilor comunităţilor locale. Trebuie să înţelegeţi, stimaţi guvernanţi, că autonomia locală este şi cea financiară şi, odată ce resurse financiare au intrat în bugetul local, ele nu mai pot fi retrase de stat, mai ales că e vorba de sume de bani care întotdeauna au putut fi transferate, prin fondul de rulment, în bugetul local al anului viitor. Suma acestor resurse financiare de care au fost private bugetele locale se ridică la ordinul sutelor de milioane de lei noi. Este o gravă încălcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare prevăzute de Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Să nu uităm că avem de-a face cu o măsură luată de un guvern condus de un fost primar al unui oraş de rezonanţă din România, numit şi capitala Transilvaniei, Cluj-Napoca. Ce ne-am fi făcut oare dacă domnul Boc nu era primar înainte de a ocupa acest scaun de şef al Executivului? Un lucru e sigur: comunităţilor locale, cetăţenilor români, României le mergea mult mai bine azi! Printr-o simplă mişcare, Executivul Boc a călcat în picioare obligaţia de consultare a autorităţilor administraţiei publice locale prin intermediul structurilor asociative ale acestora: Asociaţia Comunelor din România, Asociaţia Oraşelor din România, Asociaţia Municipiilor din România, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România şi Federaţia Autorităţilor Locale din România, obligaţie prevăzută atât de Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cât şi de Hotărârea Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative. Citim în programul de guvernare, capitolul 22 - Reforma administraţiei publice: "Creşterea transparenţei în procesul de formulare şi implementare a politicilor publice şi instituţionalizarea participării structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la actul de guvernare, inclusiv prin participarea reprezentanţilor acestora, în calitate de invitaţi, la şedinţele de guvern.", am încheiat citatul. N-au trecut decât exact 8 zile de la data aprobării de Parlamentul României a programului de guvernare al Executivului Boc şi deja acest text era dat de mult uitării. Nu tu creştere a transparenţei, de consultare ce să mai vorbim? Utopie pură! Noi, Executivul, eram deja în 30 decembrie 2008 şi ne gândeam probabil la masa de Revelion. Angajamentele luate în faţa Legislativului şi a naţiunii erau uitate de mult prin sertare. Iată respectul acestui guvern supermusculos faţă de Parlament, de parlamentarism şi de ideea angajamentului luat în faţa naţiunii! Aceasta e atitudinea sfidătoare a acestui guvern faţă de autorităţile administraţiei publice locale, faţă de comunităţile locale şi, în final, faţă de membrii acestora. O licărire de speranţă a apărut totuşi la un moment dat: însuşi prim-ministrul Emil Boc a promis, în mod solemn, în data de 10 februarie 2009, în cadrul reuniunii Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România, că Guvernul va restitui aceste sume autorităţilor administraţiei publice locale, speranţe care s-au dovedit însă deşarte. Primarii comunităţilor locale afectate au trebuit să constate, foarte repede, că şi această promisiune a rămas doar la nivelul unei declaraţii de moment a unui politician dornic de a ieşi dintr-o presiune legitimă a celor aleşi prin votul comunităţii de a administra treburile publice ale localităţilor. Nimic nou sub soare în privinţa domnului Boc. A apărut atunci, pentru prima dată, în preambulul acelui act normativ, sintagma "necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare". O regăsim de atunci foarte frecvent, parcă cineva ar ţine degetele în continuu pe butoanele "copy" şi "paste" de pe calculator. Au fost, apoi, des invocatele reduceri de personal, precum şi desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru, care a adus după sine, desigur, ca efect colateral, şi concentrarea - în numele prim-ministrului - în mâna unui singur consilier de stat a coordonării a 11 agenţii şi autorităţi la nivel naţional. Sigur, toate acestea în numele eficientizării, profesionalizării şi promptitudinii în luarea deciziilor. Tot la capitolul reduceri de personal şi de funcţii de demnitate publică avem de-a face cu un număr de 21 de membri ai Cabinetului actual, în loc de 18, câţi erau în Guvernul anterior. Desigur, şi numărul ministerelor a crescut la 19, faţă de 16 din fostul Cabinet PNL-UDMR, iar cel mai evident caz de "eficientizare la nivel central" este aparatul de lucru al viceprim-ministrului, în a cărui structură există nu mai puţin de şapte consilieri de stat şi un secretar de stat. Ţinem să aducem la cunoştinţa Executivului condus de Emil Boc - vă şoptim ferm şi hotărât - că în Guvernul Tăriceanu în perioada când existau trei posturi de ministru de stat fiecare dispunea în aparatul de lucru de câte un consilier de stat. Atât despre reducerea numărului de demnitari în administraţia publică. A mai introdus acest guvern supermusculos o inovaţie uluitoare în administraţia publică, şi anume subiectivismul politic absolut. Prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 privind modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, s-a reglementat ca personalul Corpului de control al primului-ministru să fie încadrat numai pe baza încrederii acordate de prim-ministru şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. Zis şi făcut! Ce contează că personalul din sectorul bugetar nu poate fi încadrat pe baza încrederii acordate de prim-ministru şi cu condiţia preliminară de asumare a unui angajament de loialitate, deoarece se încalcă grav prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, prin impunerea unor condiţii preliminare subiective faţă de prim-ministru, numit politic în funcţie? Să vedem ce s-a întâmplat în practică. S-a organizat concurs pentru ocuparea a câteva zeci de posturi, finanţate din bugetul de stat, la Corpul de control al primului-ministru. 13 persoane au trecut ambele probe, atât cea scrisă, cât şi interviul, dar de angajat au fost angajaţi doar 11, deoarece prim-ministrul Emil Boc, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009, n-a acordat încredere pentru două persoane. În afara faptului absurd că un prim-ministru se ocupă personal de angajări, ne-am pus şi noi întrebarea firească: cum s-a făcut această delimitare a încrederii? I-a chemat prim-ministrul pe cei 13 care au absolvit cele două probe, i-a măsurat din cap până în picioare - unii erau mai blonzi ca alţii, unii aveau ochii mai albaştri ca alţii -, i-a luat premierul la întrebări încrucişătoare? Deşi, profesional, toţi 13 au dovedit că sunt buni, prim-ministrul a decis să refuze angajarea a doi dintre ei. Sigur, nu aceeaşi exigenţă a existat în cazuri de genul "şoferul" sau "nepoata". Dacă un prim-ministru îşi permite un asemenea comportament în dispreţul tuturor, de neluare în seamă a unui concurs desfăşurat în condiţiile legii, ne închipuim ce se întâmplă în alte autorităţi sau instituţii publice ale statului. Oricine are firmă proprie ştie că e dreptul tău să decizi dacă organizezi concurs sau examen şi să angajezi pe cine doreşti, indiferent că a trecut sau nu probele pe care le-ai organizat, dar la instituţii şi autorităţi publice, cum e şi Corpul de control al primului-ministru, situaţia este total diferită. Cu toate acestea, domnul prim-ministru Boc se comportă ca şi cum ar fi pe propria moşie sau în propria firmă. A reuşit acest executiv să ne arate ceea ce n-am crezut că ne va mai arăta vreun guvern, de la cel al FSN-ului încoace: cum trebuie să gestionezi treburile publice în administraţia publică centrală atât de prost încât, câteodată, avem, sincer, sentimentul că parcă în mod intenţionat se acţionează cu atâta amatorism şi lipsă de coerenţă şi eficienţă. Administraţia publică în ansamblu era derutată de aceste măsuri demagogico-catastrofale luate de Guvern, dar Executivul nu s-a lăsat derutat şi a venit cu "soluţia miraculoasă" - de fapt, o lovitură sub centură -, şi astfel a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice. Prin acest act normativ, Executivul actual a desfiinţat tot ceea ce s-a construit în domeniul creării unui corp de funcţionari publici profesionişti, toată evoluţia şi tendinţele din ultimii ani din administraţia publică spre o oarecare normalizare, cât şi ceea ce trebuie să fie, până la urmă, o administraţie publică aflată aproape şi în slujba cetăţeanului. De fapt, prin acest act normativ se prevede politizarea tuturor serviciilor deconcentrate şi reîntoarcerea administraţiei publice româneşti la autoritarismul politic ce-o caracteriza în anii '90. Trebuie să înţelegeţi, stimaţi guvernanţi, că România nu are alte şansă decât să-şi construiască o structură profesionistă de funcţionari publici, oameni ajunşi în funcţie fără sprijin politic, care să asigure suportul de specialitate guvernării, de orice culoare ar fi aceasta. Exact acest deziderat este călcat în picioare, desfiinţând construcţia - e drept, firavă, totuşi existentă - ce tindea să prindă aripi, în acest sens, în ultimii ani. În ultimul deceniu - de la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici - a existat un anumit consens politic între partidele politice privind crearea unui cadru juridic şi constituirea unui corp al funcţionarilor publici. În anexa actului normativ în cauză sunt enumerate nu mai puţin de 40 de servicii deconcentrate din subordinea a 11 ministere, cărora li se aplică măsura desfiinţării funcţiilor de conducere. Oare de ce e nevoie să superpolitizăm case de cultură ale studenţilor, oficii de studii pedologice şi agrochimice judeţene, inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor sau cluburi sportive municipale şi orăşeneşti? Am dat doar câteva exemple până la ce nivel va coborî politizarea administraţiei publice din România. Practic, tot ceea ce este în subordinea ministerelor se politizează. Până la urmă, atitudinea guvernanţilor are explicaţie, chiar dacă noi n-o putem înţelege: presiunea din teritoriu fiind prea mare, partidele aflate la guvernare nu se puteau opune valului de cereri pentru ocuparea funcţiilor demult negociate şi împărţite între clienţii politici. Consecinţele adoptării acestui act normativ sunt previzibile: sunt schimbaţi toţi conducătorii serviciilor publice deconcentrate, vor fi numiţi oameni politici, clientela politică la nivel teritorial va fi satisfăcută. Ce mai contează că administraţia publică e bulversată complet, că Guvernul desfiinţează o legislaţie întreagă bazată pe principiul profesionalismului conducătorilor? Doamnelor şi domnilor senatori, România nu dispune în prezent de o democraţie desăvârşită, de un sistem cu principii şi proceduri solide ce ar fi capabil să suporte, la venirea unui nou executiv, schimbări drastice sau chiar totale în administraţia publică. Nu, stimaţi guvernanţi, România ar fi avut nevoie de continuarea drumului început, de consolidarea profesionalismului şi prezenţei funcţionarilor publici în administraţia publică. Aceasta era misiunea Guvernului Boc, şi nu aceea de a distruge printr-un şut, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, acest drum care începuse să prindă rădăcini şi să se înfiripeze cât de cât. Singura măsură şi cale obligatorie pentru a încerca să aducem administraţia publică românească la standarde europene este descentralizarea reală, pentru ca dezideratul principal, şi anume interesul şi rezolvarea problemelor cetăţenilor să fie respectate şi soluţionate. "Descentralizarea, inclusiv financiară, a administraţiei publice locale, prin delimitarea clară a competenţelor, pe principii europene, în scopul creşterii autonomiei administrative, cu respectarea principiului subsidiarităţii", iată unul dintre obiectivele fundamentale pe care şi le-a asumat Guvernul Boc în angajamentul său numit program de guvernare. Acţiunea de forţă, autoritară a Guvernului Boc, se manifestă prin comportamentul aparent contradictoriu în relaţia politizării serviciilor deconcentrate - descentralizarea acestora. Este însă mult mai mult: o acţiune perversă a Executivului de a-şi impune membrii de partid, clienţii politici, în funcţiile de conducere ale serviciilor deconcentrate, şi apoi unele dintre ele să fie transferate, cu oamenii partidului cu tot, în cârca autorităţilor administraţiei publice locale. Adică să înţelegem cu toţii bine: vreţi descentralizare? Descentralizare să fie, dar cu oamenii noştri, adică ai partidelor de guvernământ! Astfel, se va conserva puterea guvernanţilor, a noului FSN în teritoriu, în toate judeţele ţării. Un principiu elementar al descentralizării este că, atunci când transferi atribuţii autorităţilor locale, acorzi mai mult decât posibilitatea, dreptul acestor instituţii, care reprezintă comunitatea locală, de a desemna conducătorii acestora, şi nu a le impune conducători desemnaţi de la centru, de la partidul de stat nou-creat. Exact ca pe vremurile de care am dorit să scăpăm în 1989, dar se pare că nu reuşim nicicum. Lăsaţi, stimaţi guvernanţi, comunităţile locale să-şi aleagă conducătorii şi nu mai impuneţi de sus, ca pe vremuri, prin telefonul secretarului de partid, oameni nepotriviţi, incompetenţi, a căror singură competenţă constă doar în apartenenţa la culoarea "portocalo-roşie". Călcarea în picioare a tot ceea ce s-a construit în ultimii ani în domeniul administraţiei publice din România este făcută prin acţiunea guvernamentală continuă a Guvernului Boc, ocupat doar cu un singur deziderat, şi anume reinstaurarea administraţiei de forţă a FSN. Această acţiune va crea instabilitate în administraţia publică, iar în unele regiuni va avea ca rezultat schimbarea reprezentării etnice în conducerea comunităţilor şi a administraţiei publice. Stimaţi guvernanţi, treziţi-vă! A trecut campania electorală, etapa promisiunilor frumoase şi pompoase şi, deşi nu vă place, a trecut şi perioada etapei FSN-iste a României. Este timpul să vă concentraţi pe crearea unor condiţii necesare pentru ca administraţia publică centrală şi locală să fie ceea ce trebuie să fie: un instrument în mâna membrilor societăţii, creat de membrii comunităţii, cu conducători votaţi de comunitatea locală, o administraţie publică aflată în interesul şi slujba cetăţeanului. În loc de măsuri demagogice care creează haos în sistem, vă rugăm respectuos să lăsaţi administraţia publică centrală şi locală să lucreze, lăsaţi profesioniştii din administraţie să facă ceea ce au făcut bine şi până acum. Nu mai perturbaţi sistemul şi acolo unde el funcţionează bine! Drept pentru care solicităm Guvernului Boc să întreprindă, de urgenţă, următoarele demersuri: măsuri legislative şi administrative imediate pentru oprirea măcelului din administraţia publică, manifestat prin destituirea funcţionarilor publici de conducere din cauza desfiinţării funcţiilor; luarea unor măsuri legislative imediate pentru reluarea demersurilor necesare creării unui corp profesionist de funcţionari publici apolitici şi feriţi de acţiunea guvernamentală; îmbunătăţirea nivelului calitativ al prevederilor actelor emise de Guvern şi introducerea profesionalismului ca necesitate în conţinutul acestora; respectarea Parlamentului României şi a procedurilor de legiferare din cele două Camere ale acestuia; adoptarea expresă a unor măsuri legislative care să impună principiul subsidiarităţii, de aducere a acţiunii autorităţilor administrative cât mai aproape faţă de cetăţean şi care să prevadă posibilitatea comunităţii locale de a participa la luarea tuturor deciziilor care privesc interesul şi dreptul membrilor săi; o descentralizare reală a tuturor serviciilor deconcentrate care nu au atribuţii de control la nivel judeţean, astfel încât toate aceste servicii să treacă în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale - consilii judeţene şi consilii locale; atribuirea, în cadrul descentralizării, atât a resurselor financiare necesare susţinerii acestor servicii, cât şi a dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a gestiona aceste servicii, inclusiv prin dreptul de a desemna managementul şi conducerea acestora; reducerea drastică a atribuţiilor prefecţilor, care să se limiteze doar la coordonarea serviciilor deconcentrate cu atribuţii de control la nivel judeţean şi la exercitarea controlului de legalitate a actelor emise de autorităţile administraţiei publice locale. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală).
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator Cseke Attila. Stimaţi colegi, Pentru dezbaterea moţiunii, Biroul permanent al Senatului României, în şedinţa din 17.06.2009, a propus repartizarea următorilor timpi pentru Guvern şi pentru grupurile parlamentare: Guvernul are dreptul să-şi prezinte punctul de vedere în 30 de minute după citirea moţiunii, după care urmează dezbateri pe grupuri parlamentare 73 minute, respectiv, pentru fiecare senator au fost alocate 32 secunde, repartizate astfel: pentru Grupul parlamentar al PD-L - 27 minute; pentru Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC - 26 minute; pentru Grupul parlamentar al PNL - 15 minute şi pentru Grupul parlamentar al UDMR - 5 minute. După epuizarea intervenţiilor colegilor senatori, urmează răspunsurile Guvernului - 15 minute. Dau cuvântul domnului Dan Nica, viceprim-ministru al Guvernului şi ministru al administraţiei şi internelor, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului. Aveţi cuvântul, domnule ministru.
		Domnul Dan Nica - viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi internelor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună seara, doamnelor şi domnilor senatori! Textul moţiunii simple contrariază prin tonul categoric şi suficient prin care Guvernul PD-L-PSD este catalogat drept autoritarist şi lipsit de profesionalism, profesionalism, datorită măsurilor adoptate ca urmare a crizei economice pe care o parcurgem. Vorbesc aici despre două măsuri: blocarea posturilor vacante din administraţie şi limitarea celor care se vacantează în viitor la un procent de maximum 15%, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 şi restituirea la bugetul de stat a sumelor defalcate. Autorii moţiunii simple consideră că aceste măsuri reprezintă aberaţii care ar trebui să te facă să râzi în hohote..., adevărate naţionalizări şi aşa mai departe, şi o astfel de etichetare demonstrează nu numai că semnatarii moţiunii simple sunt de rea-credinţă, uitând că măsurile respective au fost adoptate într-o perioadă de criză economică puternică, ci şi faptul că ei nu stăpânesc un adevăr elementar despre politică. Acest adevăr ne arată că cei care sunt cât de cât realişti în politică ştiu că nu pot să acţioneze decât în zona posibilului. Astfel, cetăţenii vor avea tot timpul sentimentul că guvernanţii decid una şi trăiesc altceva. De altfel, prin realism politic nu se înţelege doar simţul realităţii, ci şi simţul realizabilului. Realismul politic ne-a determinat să luăm măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor de personal, măsuri pe deplin justificate când te confrunţi cu un deficit bugetar pentru care Comisia Europeană deja a introdus România într-un deficit bugetar excesiv. PNL şi UDMR ar fi trebuit să ştie cel mai bine că găurile financiare pe care ni le-au lăsat moştenire au fost cele care ne-au determinat astfel de măsuri restrictive, şi nu aşa-zisa atitudine abuzivă determinată de majoritatea parlamentară de care dispunem. Ar fi fost mai bine dacă, în locul unor acuzaţii ipocrite, PNL-ul şi UDMR-ul ar fi arătat ce ar fi făcut ei în locul nostru. Pentru aceasta, ar fi trebuit însă să prezinte bilanţul propriei guvernări, din care să rezulte cum şi pentru ce au folosit bugetul ţării din ultimul an al guvernării. Explicaţiile furnizate până acum scot în evidenţă existenţa unui singur ţap ispăşitor pentru deficitul bugetar cu care guvernarea trecută a împovărat ţara la final de mandat - contextul economic internaţional. Contextul explică tot, justifică tot, de altfel. Guvernul Tăriceanu a gândit impecabil, ingenios şi suplu! Ceea ce a dăunat ţării a fost doar "contextul economic internaţional"... "Ne-au tras în jos necazurile altora". În definitiv, este un mare noroc pentru ei ca, la sfârşitul guvernării, să aibă posibilitatea de a pune totul în aceeaşi căciulă cu criza economică mondială, să aibă la îndemână un context economic dezavantajos, care să le preia insuficienţele, ratările, nepricerea şi să le spele de-a valma conştiinţa şi imaginea politică, terfelite de pierderea alegerilor. Cât de morală este ştergerea tuturor efectelor noii guvernări proaste prin scufundarea eşecurilor în bogata nedeterminare a ambianţei economice globale nefavorabile, cât de mare trebuie să fie ipocrizia de a ignora toate acestea şi de a vorbi de lipsa de profesionalism a altora, pentru că este, într-adevăr, o ipocrizie să spui că, pentru lucrurile care au mers prost în timpul guvernării Tăriceanu, este responsabilă, neîndoielnic, criza mondială, dar pentru lucrurile care, prin efect, merg prost în prezent este vinovată actuala guvernare. Nu avem intenţia să ne justificăm, la rândul nostru, măsurile pe care le-am luat doar prin efectele pe care le-a produs criza economică mondială asupra României. Vrem doar să arătăm că ele puteau fi diminuate printr-un efort inteligent al fostului guvern de a construi ceva împotriva ei. Suntem acuzaţi că, prin aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, am politizat serviciile deconcentrate ale ministerelor şi am reintrodus autoritarismul politic în administraţia publică. Prin faptul că am schimbat regimul juridic al raporturilor de muncă ale unor funcţii de conducere, transformându-le din funcţii publice în funcţii contractuale de mangement, suntem acuzaţi că superpolitizăm. O astfel de acuzaţie demonstrează amnezia şi nepriceperea opoziţiei, amnezie: pentru că semnatarii moţiunii uită că atunci când au venit la guvernare au produs adevărate colonizări ale funcţiilor de conducere din ministere, agenţii guvernamentale, unităţi sanitare etc., nepricepere: pentru că se vede clar că nu toţi angajaţii statului trebuie să fie funcţionari publici. Funcţionarii publici sunt subiecţi ai unor reguli ce decurg din poziţionarea lor specifică în structura ierarhică a statului. Ei sunt acei angajaţi ai statului care exercită prerogative de putere publică, adică, mai pe înţelesul semnatarilor moţiunii, sunt acei angajaţi care elaborează şi avizează proiecte de lege şi care pun legile în aplicare. Prerogativele de putere publică cu care sunt învestiţi funcţionarii publici sunt clar definite atât în legea română, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care face parte din acquis-ul comunitar. Potrivit prevederilor art. 148 din Constituţia României, dreptul comunitar are prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legea internă. O simplă lectură, de altfel, a jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie este sintetizată în comunicările Comisiei Europene privind libera circulaţie a lucrătorilor şi accesul la angajare în administraţiile publice ale statelor membre, îi va lămuri pe semnatarii moţiunii că elaborarea studiilor pedologice şi agrochimice, analiza calităţii serviciilor şi conducerea unor case de cultură sau cluburi sportive nu sunt prerogative de putere publică. Nu sunt prerogative de putere publică pentru simplul motiv că aceste activităţi se operează cu norme ştiinţifice, şi nu cu norme juridice. Doamnelor şi domnilor senatori, Legea gravitaţiei nu este totuna cu legea administraţiei publice locale. Prin urmare, transformarea funcţiilor respective din funcţii publice în funcţii contractuale nu a făcut decât să aşeze funcţiile din sistemul nostru administrativ în concordanţă cu acquis-ul comunitar. Angajarea directorilor coordonatori ai serviciilor publice deconcentrate s-a realizat în baza unui contract de management, cu indicatori de performanţă, drepturi şi obligaţii. În acest mod, am creat premisele ca raţiunile de responsabilitate să învingă simple prevederi regulamentare. Am conferit cadrul legal prin care pretindem şefilor serviciilor publice deconcentrate obligaţia rezultatului. Am creat cadrul legal prin care putem să repartizăm diferenţiat responsabilităţile politice între nivelul central şi cel teritorial, inspirându-ne din principiul subsidiarităţii. Am acceptat să delegăm de la nivel ministerial la nivel teritorial anumite competenţe politice pentru a exercita altele mai bine. Acestea au fost raţiunile schimbărilor produse şi nicidecum o introducere a unui aşa-zis autoritarism în administraţia publică. Referitor la aparatul de lucru al viceprim-ministrului, aş vrea să vă aduc aminte, stimaţi colegi, că în Guvernul Tăriceanu existau trei viceprim-miniştri sub titulatura de miniştri de stat, care dispuneau, fiecare, de câte un aparat de lucru de 27 de posturi, adică erau 71 de posturi în total. Mai mult, pentru a alimenta clientela politică salarizată din bugetul de stat, aparatul de lucru al unui ministru de stat a supravieţuit încă un an şi jumătate după ce acesta nu mai era în funcţie şi fără să mai fie numită o altă persoană în funcţia respectivă. Referitor la angajarea, pe baza încrederii, a personalului din cadrul Corpului de control al primului-ministru, dorim să precizăm că introducerea noţiunii de încredere, ca şi condiţie sine qua non pentru angajarea personalului Corpului de control al primului-ministru, reprezintă reflectarea, în cuprinsul actului normativ, a hotărârii ferme şi neechivoce a şefului Executivului de a-şi asuma răspunderea faţă de activitatea acestei importante instituţii de control. Totodată, această soluţie legislativă este menită ca, pe durata mandatului, să pună la dispoziţia prim-ministrului un cadru legal şi flexibil, ce conferă posibilitatea de a constitui un corp de profesionişti, care pot fi selectaţi prin proceduri rapide. Potrivit datelor oficiale, "profesioniştii" domnului Tăriceanu au desfăşurat o activitate de control, astfel încât o treime dintre angajaţii fostului departament nu au participat în 2008 la nicio acţiune de control. Din totalul salariaţilor care au participat la realizarea de controale au fost doar 47 de persoane, iar un număr de 23 de persoane au încasat salariile fără să efectueze nicio activitate specifică. Ce profesionişti pot fi astfel de salariaţi dacă Departamentul de Control al Guvernului a încheiat, în timpul Guvernului precedent, cu un avocat un contract de asistenţă juridică pentru a-i îndruma în aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în domeniul de activitate pe care departamentul îl avea conform legii? În vederea realizării acestor imperative generale de politică ale Guvernului, numărul de posturi pentru Corpul de control al primului-ministru a fost redus la 54 de posturi, inclusiv şeful Corpului de control al primului-ministru. Textul moţiunii încearcă să ne ofere şi o lecţie despre cum ar trebui să facem descentralizare. Le reamintim semnatarilor moţiunii că descentralizarea administrativă şi financiară a reprezentat, alături de reforma funcţiei publice şi de creşterea capacităţii de elaborarea şi implementare a politicilor publice, un pilon important al strategiei de reformă a administraţiei publice pentru perioada 2004-2006, adoptată în luna mai 2004 de Guvernul PDS. Despre această strategie Comisia Europeană afirma în rapoartele sale că "este un document bun, care odată aplicat va produce primele succese în reforma administrativă". Am fost naivi...
		Domnul Puiu Haşotti (din sală): Succesuri!
		Domnul Dan Nica: Primele succese...A! Corectăm. Ferească Dumnezeu de "eşece"! Am fost naivi crezând că în luna decembrie 2008 vom găsi strategia noastră aplicată şi o nouă strategie care să o completeze. Am găsit însă schimbări frecvente din posturile de conducere ale funcţionarilor publici, pe care semnatarii moţiunii de cenzură îi compătimesc astăzi, şi am găsit modificări ale Statutului funcţionarului public prin legi electorale, ca să nu mai existe niciun dubiu asupra aşa-zisei depolitizări a administraţiei publice despre care se vorbeşte atât. Am găsit o recentralizare a serviciilor de sănătate, pe care cu eforturi reuşisem să le descentralizăm. Am găsit concentrare la nivelul taxelor şi impozitelor pe care noi decisesem să le descentralizăm ca să se constituie venituri la bugetele locale. Acum, opoziţia ne cere să luăm în regim de urgenţă măsuri legislative care să impună principiul subsidiarităţii, măsuri de descentralizare reală şi reducere a atribuţiilor prefecţilor. Doamnelor şi domnilor, Suntem conştienţi că descentralizarea este un proces de care România are nevoie, iar prin durata şi complexitatea sa acest proces nu va avea doar câţiva artizani, şi nici nu va contribui la încununarea unor cariere individuale. În acest proces este vorba despre necesitatea de a regândi statul, de a aşeza raporturile acestuia cu cetăţenii. Începând cu luna martie, am început acest dialog cu toate autorităţile locale, am avut întâlniri cu tot ceea ce înseamnă structuri asociative şi reprezentanţii Executivului şi am reuşit ca până la data de 4 mai, dată ce a fost autofixată, să încheiem dezbaterile şi să finalizăm un număr important de acte legislative care să permită descentralizarea. Vă aduc aminte, prima dintre ele, Legea Poliţiei Locale, care a fost trimisă în Parlament, am finalizat documentele necesare la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru transferul atribuţiilor către autorităţile locale şi consiliile judeţene, în domeniul educaţiei am pus de acord procesul de descentralizare cu exigenţele programului pe care îl avem cu Banca Mondială şi calendarul de descentralizare a fost pus de acord cu ceea ce înseamnă angajamentul României faţă de Banca Mondială. De asemenea, am reuşit să realizăm descentralizarea la Ministerul Tineretului şi Sportului, am reuşit să realizăm descentralizarea la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, prin transferul tuturor entităţilor care funcţionează la ceea ce înseamnă autorităţi locale, consilii locale, consilii judeţene. La Ministerul Sănătăţii am finalizat această parte de descentralizare, sigur că acolo pachetul de legi este mai complex, pentru că şi problematica este de o complexitate cu totul aparte. Toate aceste lucruri fac ca Parlamentul României să se poată pronunţa în privinţa tuturor acestor acte legislative care să finalizeze procesul de descentralizare în România. Cu toţii am căzut de acord că descentralizarea se impune, deoarece este o exigenţă democratică, o necesitate economică şi un imperativ european. Exigenţa democratică este evidentă şi democraţia se manifestă în comunităţile în care oameni legaţi prin condiţiile de viaţă şi prin activităţi comune, ataşaţi de judeţul, de oraşul, de comuna lor, se reunesc să rezolve împreună problemele, depăşind interesele particulare. Raporturile dintre autorităţile publice centrale şi cele locale trebuiesc stabilite în aşa fel încât să asigure participarea unui număr cât mai mare de cetăţeni la diferite ocazii în viaţa publică şi, în primul rând, la decizii. Principiul european care consfinţeşte acest lucru este subsidiaritatea. Descentralizarea este şi o necesitate economică. Iniţiativa liberă, acumularea de capital, supremaţia pieţei şi competiţia sunt componente ale noii culturi economice şi politice în care trăim cu toţii. Comunitatea locală este locul cel mai bun în care se formează o astfel de cultură, este cadrul competiţional cel mai potrivit. Pentru ca acest cadru să fie funcţional este nevoie de descentralizare. Imperativul european impune o nouă împărţire a autorităţii între nivelul central şi cel local. Nu este numai o competiţie între state şi naţiuni la nivelul Uniunii Europene, ci şi o competiţie a comunităţilor locale care trebuie să îşi pună mai bine în valoare atuurile. Pentru aceasta este nevoie de mai multă libertate şi de mai multă putere de decizie. Desigur, descentralizarea nu începe acum în România. S-au mai făcut paşi concreţi. Unităţile din învăţământul preuniversitar de stat au trecut în administrarea autorităţilor locale, la fel centralele termice, proces care nu a fost simplu. Pe lângă problemele administrative, el a scos la iveală şi unele probleme de fond, dintre care voi aminti două. În procesul de delegare a responsabilităţii şi resurselor s-au urmat două căi: în plan instituţional s-a urmat o logică de descentralizare pe judeţe, s-au trecut unităţile de învăţământ în administrarea consiliilor locale, iar în plan financiar s-a urmat o logică a descentralizării prin intermediul ministerelor. Este necesar ca cele două planuri să fie armonizate într-o formulă optimă, astfel încât să existe o singură logică a acestui proces de descentralizare. A doua problemă este legată de experienţa administrativă din România, care îngreunează felul în care este condusă descentralizarea ca formă raţională de delegare a puterii decizionale. S-a pus un accent prea mare pe separarea puterilor şi pe controlul ierarhic, dar au fort neglijate, din păcate, competenţele comune. De exemplu, legile în vigoare nu precizează ce se întâmplă în situaţia în care unităţile de învăţământ sau de sănătate administrate de consiliile locale deservesc zone mai mari decât cele în care aceste consilii pot să decidă. Asocierea intercomunitară şi elaborarea bugetelor pe proiecte vor constitui, probabil, o soluţie la aceste probleme. Acest procedeu este mult mai complex decât modul tradiţional cu care este obişnuită administraţia publică din România. Pentru a evita consecinţele nedorite trebuie ca sistemul pe care îl gândim să fie simplu, cu un minim de control şi intervenţie şi foarte multă transparenţă, pentru a păstra direcţia. Acest lucru vreau să-l spun, pentru că am constatat cu surprindere că, în momentul în care se vorbeşte de bugetul consolidat de stat al României, foarte puţini ştiu sau mai puţini sunt cei care recunosc, din păcate, atunci când şi critică modul în care luăm diferite măsuri, că bugetele locale fac parte din bugetul României. Câţi bani de salarii se cheltuiesc în administraţia locală se adună la banii de salarii de la ministere şi autorităţi, şi acest lucru dă cheltuielile cu salariile în România. Câţi bani se cheltuiesc pe investiţii la autorităţile locale, adunaţi cu sumele care sunt cheltuite pentru investiţii la bugetul de stat, dau suma totală care este investită în România. De altfel, vreau, aici, în mod public să fac o corectură, care a apărut din păcate în mass-media, o ştire eronată, suma cheltuită pentru investiţii în România pe primele 5 luni, potrivit datelor pe care le avem până la sfârşitul lunii mai, este identică cu suma cheltuită în anul 2008 pentru investiţii în România. Fac această precizare pentru că au apărut diverse interpretări tocmai din cauza necunoaşterii modului în care sunt alcătuite aceste cifre. Deci unii comparau sumele din bugetul consolidat al anului 2008, pentru că, după cum ştiţi, raportările pe investiţii în România se fac adunând investiţiile de la bugetul de stat cu cele de la autorităţile locale, comparând doar sumele de la bugetul de stat pe 2009. Evident, comparând mere cu pere, rezultatul nu putea fi decât unul neadevărat. De asemenea, transformările pe care le vom opera se vor face cu respectarea unei exigenţe fundamentale, şi anume aceea de unitate a statului. Acest lucru înseamnă aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii pentru toţi cetăţenii, pe întreg teritoriul ţării. Nimeni, la noi, nu va accepta ca aceeaşi infracţiune să fie pedepsită altfel la Bucureşti, decât la Iaşi, Craiova, Târgu Mureş sau în altă parte a ţării. Nimeni nu va accepta ca legile proprietăţii sau Codul familiei să fie diferite de la un judeţ la altul. Un stat este unitar pentru că administrează uniform şi fără discriminare pe întreg teritoriul ţării aceeaşi ordine de drept. Aceasta înseamnă că prin descentralizare nu optăm pentru un stat mai slab, ci pentru un stat reorganizat, care trebuie să se afirme ca o veritabilă autoritate. Statul va rămâne însă garantul respectării legii de către autorităţile publice locale şi garantul imparţialităţii politicilor publice. În acest domeniu prefectul va avea rolul său. Acesta este, de altfel, cadrul general în care noi gândim descentralizarea. Doamnelor şi domnilor, Nu cred că spun un lucru nou când afirm că orice demers politic are exact calitatea cadrului conceptual în care este şi gândit şi care depinde, în bună măsură, de ideile politice din care s-au inspirat cei care le întreprind. Nici moţiunea pe care PNL şi UDMR o depun astăzi nu este departe de acest adevăr. Ipocrizia redactării face ca, din păcate, procedura democratică a cenzurării puterii de către opoziţie să fie un simplu gest formal. Prin urmare, consider că moţiunea trebuie respinsă fără niciun fel de rezerve. Doamnelor şi domnilor senatori, vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule ministru. Aţi consumat 18 minute din cele 30 de minute acordate în prima fază. Diferenţa o puteţi cupla cu cele 15 minute rezervate pentru răspunsurile Guvernului, dacă va fi cazul. Dau cuvântul domnului senator Filip Petru - Grupul parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Belacurencu Trifon - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Aveţi cuvântul domnule senator.
		Domnul Petru Filip: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule vicepremier, Doamnelor şi domnilor, Vă spun sincer, am citit cu mare atenţie moţiunea de cenzură, pentru că...
		Domnul Puiu Haşotti (din sală): Moţiunea simplă!
		Domnul Alexandru Pereş: Moţiunea simplă.
		Domnul Petru Filip: ...moţiunea simplă, pentru că subiectul nu numai că mi s-a părut interesant, dar cred că dacă lucrurile erau analizate aşa cum ar fi trebuit, funcţie de ceea ce s-a făcut până acum, cred că mult mai eficientă ar fi fost o astfel de moţiune undeva spre sfârşitul anului, pentru că pachetul privind descentralizarea este unul dintre cele mai curajoase proiecte, ţinând cont de faptul că orice descentralizare a serviciilor publice într-o perioadă de criză, care oricum este o perioadă sensibilă, aduce pentru clasa politică şi pentru Executiv foarte multe pericole. Aceste pericole sunt, în special, din sfera transferării răspunderii din zona centrală în zona locală. Sigur că mi-au plăcut multe dintre referinţele din moţiunea simplă, "supermusculos", "portocalo-roşie", versus "galbenoverde", modul în care, de fapt, se raportează puterea la opoziţie. Sigur, nu aş vrea să mă refer la elementele de umplutură care dau o tentă de veselie într-un astfel de document, ci aş vrea să mă refer, în principal, la elementele de fond. În primul rând, s-a discutat suficient de mult în textul moţiunii despre politizarea administraţiei publice, referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009. Sigur, cei care suntem în politică şi în administraţie de foarte mulţi ani ar trebui să ne aducem aminte de modul în care s-a făcut transferul de putere, fie că a fost vorba de anul 1996, fie că a fost vorba de anii 2000, 2004 sau 2008. Schimbarea puterii înseamnă nu numai schimbarea Guvernului şi a majorităţii, dar, până la urmă, înseamnă aducerea unor programe de guvernare noi şi, bineînţeles, aducerea şi susţinerea unor oameni noi la nivelul instituţiilor cu subordonare guvernamentală din plan local. Acest lucru a creat o serie de discuţii şi o stare emoţională suplimentară, pentru că s-a considerat că de acest "avantaj" va beneficia numai coaliţia aflată astăzi la putere. Este un neadevăr, pentru că, până la urmă, chiar dacă un partid îşi doreşte să rămână cât mai mult la putere, evident că jocul democratic îl va face ca într-un anumit timp, într-o anumită perspectivă să intre în opoziţie, şi atunci de această perspectivă legislativă aprobată va beneficia cel care va veni la putere. Sigur că acest act legislativ, care este în procedura de vot în Camera Deputaţilor în acest moment, trezeşte, a trezit şi va trezi în continuare discuţii, el fiind un document perfectibil de la care se va pleca mai departe în ceea ce înseamnă guvernarea în plan teritorial. Moţiunea face, de asemenea, referire la descentralizarea în plan local, şi cei care sunt cu experienţă în administraţia publică ştiu foarte bine că, totuşi, reala descentralizare în România sau începuturile descentralizării în România se poziţionează undeva la nivelul anilor 1998-1999, odată cu apariţia primului set de legi care dădea o autonomie cât de cât administraţiilor publice locale, mă refer la Legea finanţelor publice, la Legea regimului juridic al proprietăţilor publice, fie că este vorba de Legea patrimoniului sau a taxelor locale. Lucrurile au evoluat şi, de cele mai multe ori, adevărata descentralizare, prin transferul acestor servicii din plan guvernamental în plan naţional, folosind acest principiu al subsidiarităţii atât de mult vehiculat şi atât de drag mai nou politicienilor, a început în prima parte a guvernării 2004-2008, la nivelul anului 2006, când a apărut pentru prima oară Legea descentralizării. Din păcate, în 2007-2008 a reprezentat o stagnare, o rămânere pe loc, o batere a pasului pe loc, ca, după aceea, în anul 2009, actuala guvernare să-şi manifeste direct şi fără echivoc dorinţa de a face o descentralizare în adevăratul sens al cuvântului. Pot să vă spun că am asistat la foarte multe întâlniri cu structurile asociative, ceea ce, faţă de perioada anterioară, mi s-a părut un lucru curios, pentru că, într-adevăr, numai prin această consultare a structurilor asociative poţi să faci o adevărată descentralizare. Sigur că nu vei reuşi ca minister al administraţiei şi internelor, pentru că, până la urmă, moţiunea face referire, în special, la acest minister ca principal autor al descentralizării, fără ca ministerele de linie să fie implicate şi doritoare să facă, într-adevăr, o astfel de descentralizare. Sigur că nu vei putea face descentralizare fără descentralizarea surselor financiare. Ca preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, nu voi putea decât alături de colegii mei din spectrul politic să veghem ca această descentralizare să aibă la bază şi o descentralizare financiară. Altfel, evident că lucrurile vor intra într-o zonă a "griului", în aşa fel încât administraţiile publice vor nega că această autonomie este în beneficiul cetăţeanului şi o vor percepe ca pe o încărcare suplimentară şi fără şanse de reuşită la nivelul local. Poate că nu ar fi lipsit de interes, pentru că orice dezbatere în Parlament a unei moţiuni, cred eu, trebuie să aibă şi o concluzie constructivă, pentru că am convingerea că administraţia publică stă la baza succesului oricărei guvernări şi că, ţinând cont de situaţia aceasta de criză pe care nu o putem nega, pe care nu o putem pune deoparte şi trebuie să ne raportăm la ea, ca la nivelul Guvernului, la nivelul Executivului, în principal, să se constituie un consiliu al descentralizării, care să aibă ca sarcină principală gestionarea, dimensionarea şi comensurarea, dacă vreţi, a modului în care descentralizarea va putea să fie pusă, într-adevăr, pe linie dreaptă, în limitele şi canoanele pe care o descentralizare reală le cere. Evident că această descentralizare nu se va putea face de pe un an pe altul. Dacă ne-am raportat la nivelul francez de administraţie publică, pe care l-am copiat începând din 1991, fie că a fost vorba de Legea administraţiei publice locale sau, mă rog, alte acte normative care gestionau administraţia publică, şi acolo procesul de descentralizare a început foarte târziu, la nivelul anilor 2000, şi a durat foarte mult timp. Cred că va trebui să avem răbdarea necesară, atât administrativă, cât şi politică, pentru ca, într-adevăr, ceea ce se cere de la o administraţie reală şi corectă, pusă în slujba cetăţeanului, să se şi realizeze. Sigur, am observat şi puncte de vedere, să spunem, comune ale moţiunii, ceea ce, de fapt, este un lucru pozitiv, pe care, evident, actuala majoritate parlamentară le va respecta, mă refer la impunerea principiului subsidiarităţii. Fără realizarea acestui principiu, practic nu putem să discutăm despre o descentralizare reală şi degeaba discutăm despre poziţionarea unui serviciu public în plan local, dacă nu ne gândim şi la implicarea până la un anumit nivel a statului în rezolvarea acelui serviciu, de asemenea, descentralizarea reală a tuturor serviciilor deconcentrate care au atribuţii de control la nivel judeţean, astfel încât toate aceste servicii să treacă în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale. Sigur, acest lucru se realizează. Discutăm despre spitale, şcoli, direcţii agricole, servicii sociale, dar, repet, toate acestea vor trebui făcute nu neapărat cu moderaţie, ci cu seriozitate, pentru că, până la urmă, descentralizarea nu trebuie să fie un scop în sine. Descentralizarea este o realitate, iar guvernul care va reuşi să facă o descentralizare în adevăratul sens al cuvântului va avea succes politic şi administrativ pentru încă un mandat. Aş vrea să-i mulţumesc domnului vicepremier Dan Nica pentru perseverenţa cu care s-a implicat în acest proces de descentralizare deloc uşor. Vă pot spune că am această experienţă în ceea ce priveşte administraţie publică în România. Am început în 1991 cu funcţia de primar al unuia dintre cele mai mari oraşe din România, timp de 13 ani am fost primar al municipiului Oradea şi ştiu foarte bine modul în care clasa politică din România a mimat, de fapt, descentralizarea. Atunci când era vorba să dea bine în plan internaţional, totul era frumos şi roz. Când trebuia să te confrunţi cu problemele reale din ţară, atunci îţi dădeai seama că lucrurile nu stau chiar aşa. Este pentru prima oară în 2006 - şi acest lucru a fost un semnal pozitiv pentru mine - când Legea privind Poliţia Comunitară, primul proiect de lege, nu a fost aplicată pentru că Ministerul Economiei şi Finanţelor nu a fost în măsură să găsească surse de finanţare predictibile pentru administraţiile publice locale. Pe vremea aceea era ministru de interne Blaga Vasile şi a fost, cel puţin pentru mine, primul semnal pozitiv că acum, iată, un guvern gândeşte descentralizarea nu în sensul de a arunca din propria răspundere în răspunderea administraţiei locale ceva ce nu poate gestiona bine. Iată că suntem la un nou început. Cred că actualul Guvern, deşi lucrează presat de ceea ce înseamnă criza economică şi, evident, cu repercusiuni în tot ce înseamnă guvernare la nivel naţional, dar şi local, îşi ia în sarcină această răspundere extraordinar de mare. Ca instituţie legiuitoare, avem obligaţia să sprijinim demersurile pe care Guvernul le face, sunt foarte încrezător în ceea ce înseamnă primul pachet de legi, în toamna acestui an, privind descentralizarea primelor două servicii publice: sănătate şi învăţământ, dacă nu şi agricultură, în aşa fel încât să putem da şi forţa, dar şi instrumentele financiare administraţiilor publice locale, pentru a gestiona mai bine şi mai aproape de cetăţean problemele pe care acesta le are. Sigur, voi vota împotriva moţiunii simple şi cred că aceasta este şi poziţia Grupului parlamentar al PD-L. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 15 minute din cele 27 acordate Grupului parlamentar al PD-L. Are cuvântul domnul senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Gabriel Berca, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Trifon Belacurencu: Domnule preşedinte, Domnule viceprim-ministru, Stimaţi colegi, Exercitarea dreptului nostru de parlamentari de a iniţia o moţiune, fie ea şi simplă, este una democratică, trebuie privită cu respect şi, mai ales, trebuie să aibă o consecinţă pozitivă pentru domeniul de activitate abordat. Sunt convins că, în ciuda anumitor nuanţe, intervenţiile domnului viceprimministru, ale colegului dinaintea mea şi ale celor care vor vorbi vor constitui un prilej deosebit de a trage concluzii pozitive pe acest domeniu de activitate. Ca fiecare dintre colegii senatori, am parcurs cu atenţie şi chiar detaşat multiplele răutăţi manifestate de iniţiatori prin formulări de genul: "atitudine sfidătoare bazată pe principiul "Facem ce vrem!", "guvern supermusculos", "comportament în dispreţul tuturor" şi altele asemenea, de umplutură, cum afirma înaintea mea colegul senator Filip. Doresc să prezint succint trei motive pentru care atât eu, cât şi colegii mei din Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC vom vota pentru respingerea moţiunii "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN". Astfel, în capitolul al doilea al moţiunii sunt aspru criticate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 şi o parte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, cu referire la blocarea temporară sau posibilitatea ocupării unor posturi din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice doar în limita unui procent din totalul celor ce se vacantează în viitor. Este de la sine înţeles că aceste acte normative se înscriu în efortul pe care actualul Guvern îl face pentru a reduce cheltuielile de personal şi, implicit, cheltuielile bugetare, în condiţiile efortului general de atenuare a consecinţelor actualei crize economico-financiare pe care o traversăm. În al doilea rând, în capitolul al treilea al moţiunii se invocă faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 autorităţile publice locale au fost nevoite să restituie resursele financiare neconsumate la finele anului 2008, când am avut de-a face cu "o naţionalizare a resurselor financiare ale comunităţilor locale", şi mă întreb: ce au făcut acei primari, în majoritate membri ai PNL, din momentul în care au primit banii din rezerva bugetară aflată la dispoziţia Guvernului şi până la momentul încheierii exerciţiului bugetar, la 31 decembrie 2008. Este o dovadă, după aprecierea mea, a neputinţei acestor primari de a realiza unele proiecte importante ale comunităţilor locale pe care le reprezintă. Fiind sume alocate prin hotărâre de guvern, punctual, pentru anumite proiecte, transferul acestora, în condiţiile legii, în fondul de rulment ar fi creat posibilitatea utilizării fondurilor în alte destinaţii decât cele pentru care s-a fundamentat hotărârea de guvern. O parte importantă a capitolului IV din moţiune se referă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice. Trec peste catalogările făcute de iniţiatorii moţiunii acestui act normativ şi afirm faptul că actualul Guvern este primul care asigură condiţii transparente de promovare a celor care sunt chemaţi să transpună programul de guvernare în plan local şi regional. A fost creat un cadru legal de înlocuire a şefilor serviciilor ministeriale deconcentrate, a adjuncţilor acestora, pregătirea profesională şi experienţa rămânând criterii importante de selecţie, fiind abandonate, sper că definitiv, metodele uzitate anterior de toate guvernările, metode bazate pe ameninţări, presiuni, calificative de activitate nesatisfăcătoare dinainte stabilite, controale inopinate cu măsuri prestabilite şi multe altele. Iată, stimaţi colegi, doar trei motive pentru care Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC va vota pentru respingerea moţiunii "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN". Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 7 minute din timpul afectat grupului dumneavoastră. Urmează domnul senator Gabriel Berca, Grupul parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul senator Markó Béla, Grupul parlamentar al UDMR.
		Domnul Gabriel Berca: Stimaţi colegi, Domnule ministru, Sincer să fiu, nu-mi făceam iluzii că în această seară această moţiune simplă, şi nu de cenzură, va avea sorţi de izbândă, însă cred că este important pentru noi toţi să dezbatem o temă extrem de sensibilă, tema administraţiei publice româneşti, pentru că ceea ce s-a întâmplat în administraţia publică în ultimele şase luni de zile îmi demonstrează, încă o dată, că nu avem capacitatea politică să stabilim o dată pentru totdeauna regulile jocului. Nu suntem capabili să ne asumăm răspunderile şi nu suntem capabili să ne asumăm şi eşecurile. Îmi pare rău să spun, domnule ministru, că primele şase luni ale actualei guvernări au însemnat nu altceva decât decizii luate pe picior, atât la nivel guvernamental, cât şi la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, şi stau şi mă întreb cum, în actualul Guvern, unii dintre miniştrii care au responsabilitate şi au şi experienţă au putut să adopte acte normative şi neconstituţionale, şi cu efecte nu foarte bune în teritoriu, ca să nu folosesc altfel de termeni. Sunt acte normative care nu au un studiu de impact, sunt acte normative care, după ce ies pe piaţă, devin chestiuni care ţin dezbaterea publică săptămâni în şir. N-am să mă mai refer aici, domnule ministru, la celebra Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, cu politizarea. Mergeţi şi dumneavoastră în teritoriu, cum mergem şi noi, vedeţi bine în ce situaţie este funcţia publică în România de astăzi, şi mă întreb cât timp vom mai continua aşa, ca oamenii care decid în administraţie să rămână permanent la decizia pixului şi la decizia discreţionară a unui şef de partid sau a altuia. Nu contest dreptul oricărui guvern de a-şi numi oameni în teritoriu, am spus-o de fiecare dată, dar contest incompetenţa generalizată, în acest moment, în administraţie, pentru că este inadmisibil, domnule ministru, ca funcţiile publice de conducere din administraţia locală să fie stabilite doar pe criteriul politic. Instituţii care sunt de interes local au directori numiţi de la Bucureşti. S-au dat exemple aici şi le-am mai dat şi eu cu alte prilejuri. Eu cred că este momentul să stabilim, o dată pentru totdeauna, care sunt acele funcţii care vin şi pleacă odată cu guvernarea. Dacă discutăm de descentralizare, haideţi să stabilim care sunt instituţiile care merg la autorităţile locale, care sunt instituţiile care rămân în subordinea Guvernului, să clarificăm exact care este rolul prefectului în teritoriu - sunt foarte mulţi colegi de-ai mei, din guvernarea anterioară, care erau prefecţi şi ştiu ce spun - şi să clarificăm o dată pentru totdeauna toate aceste aspecte, pentru că, dacă nu vom lăsa la decizia autorităţilor locale competenţele respective şi dacă de fiecare dată Guvernul de la Bucureşti va interveni, brutal de foarte multe ori, niciodată nu vom avea eficienţă. Cred că această moţiune este benefică pentru dezbaterea noastră, nu neapărat prin litera ei, ci prin faptul că avem posibilitatea să dezbatem câteva teme importante. Ştiu, domnule ministru, că nu este deloc uşor să fii ministrul administraţiei şi internelor, ştiu ce presiuni sunt, ştiu că există şi presiunile din teritoriu, ale autorităţilor locale, ale primarilor, dar nu pot să accept, şi n-o voi face niciodată, ca sursele de finanţare pentru autorităţile locale să fie canalizate exclusiv politic. În judeţul din care provin, vreau să vă spun că ultima hotărâre de guvern pentru autorităţile locale este exclusiv PSD - PD-L. Din 63 de unităţi administrative, eu nu cred că nu exista şi a 64-a, fie ea PNL, care să aibă o problemă de rezolvat. Şi cred că aici ar trebui să ne aplecăm cu toţii, indiferent că suntem de o coloratură politică sau de alta, să ne aplecăm pentru a clarifica o dată pentru totdeauna aceste lucruri, pentru că şi viaţa politică ar fi mult mai puţin tensionată dacă am reuşi aşa ceva. E o chestiune la care ţin foarte mult şi mă voi bate întotdeauna pentru acest lucru. Ştiu că nu e uşor, e nevoie de foarte multă voinţă politică. Spunea colegul meu de la PSD că în noiembrie s-au dat bani pentru primari PNL. Aşa este, domnule senator, dar primarii Partidului Social Democrat cred că au primit, dacă-mi aduc bine aminte, cu 60% chiar mai mult decât primarii PNL şi, din punctul acesta de vedere, cred că Guvernul Tăriceanu, în cei patru ani de guvernare, a demonstrat că poate să asigure finanţare pentru toate autorităţile locale din România. E adevărat că nu întotdeauna la nivelul aşteptărilor, dar am mai spus acest lucru, şi cu asta o să închei - să-l las şi pe colegul meu, domnul Ghişe, să continue, să nu răpesc din timpul dumneavoastră -, e greu să văruieşti cât a construit Guvernul Tăriceanu. Au fost patru ani de creştere economică şi acest lucru s-a văzut. Eu sper că, totuşi, vom avea suficient echilibru şi suficientă responsabilitate pentru ca aceste legi ale descentralizării să fie discutate cu toate autorităţile locale, cu autorităţile centrale, cu parlamentarii şi să avem soluţiile cele mai bune, pentru că altfel vom veni şi noi la putere şi vom lua aceleaşi decizii, poate, discreţionare. Repet, nu cred în guverne perfecte, dar cred în guverne de bună-credinţă. (Aplauze.)
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 7 minute din cele 15 aprobate pentru Grupul parlamentar al PNL. Urmează domnul senator Markó Béla - Grupul parlamentar al UDMR, se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul senator Ghişe Ioan - Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Markó Béla: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule vicepremier, Doamnelor şi domnilor senatori, Conform împărţirii timpilor de dezbatere, Grupul parlamentar al UDMR are cinci minute pentru a-şi exprima poziţia faţă de activitatea Guvernului PD-L-PSD. Cinci minute ar fi suficiente pentru a înşira meritele acestei guvernări, dar cum să detaliem sau să schiţăm în cinci minute greşelile pe care le-a făcut Guvernul în domeniul administraţiei? Norocul nostru este că ceea ce nu putem face noi în câteva minute, şi anume critica guvernării, cele două partide de guvernământ rezolvă printr-o gâlceavă permanentă, dacă nu în Parlament, atunci în emisiuni de televiziune. Apropo, dacă nu vă iubiţi, stimaţi colegi, de ce v-aţi căsătorit? Nu cumva pentru darurile de nuntă? Atunci când vorbim despre capacitatea de administrare a unui guvern, vorbim, de fapt, despre capacitatea de guvernare. În viziunea mea, guvernarea nu trebuie să însemne altceva decât un bun program votat de Parlament şi administrarea treburilor ţării pe baza acestui program. Este foarte important să clarificăm acest lucru într-o ţară unde, în cele două decenii care au trecut după 1989, probabil, capacitatea de administrare redusă a fost problema cea mai gravă. Degeaba ai proiecte bune, degeaba faci licitaţii şi dai bani pe aceste proiecte, dacă, după aceea, nu eşti capabil să administrezi problemele apărute în cursul executării. În România o lucrare de o lună se execută într-un an, dacă se execută... Ţara este plină de construcţii abandonate, de poduri şi pasarele începute de ani de zile, de şcoli neterminate, de autostrăzi din care niciun kilometru nu este gata, dar, după proiectele de altădată, de mult trebuia să circulăm pe ele. De aceea, ar trebui să regândim în mod obligatoriu funcţionarea întregii administraţii publice din România. Repet, ne caracterizează o foarte slabă capacitate de administrare. Veţi spune că suntem în Balcani, că nu se poate altfel. Ba da, se poate. Astăzi, de exemplu, în urma unei măsuri mărunte, dar ferme a Guvernului anterior, aproape peste tot în judeţele ţării, în câteva ore, obţii un paşaport sau o carte de identitate nouă, inclusiv aici, în Bucureşti, în metropola noastră bizantină şi balcanică, totodată. S-a putut şi se poate, dar atunci contractul trebuie să fie contract, termenul, termen, meseria, meserie, controlul, control şi aşa mai departe. De ce vă compromiteţi sau de ce lăsaţi ca unii colegi să vă compromită, stimaţi guvernanţi? Greşeli se mai fac, greşelile se mai şi iartă, fireşte. O singură greşeală este de neiertat: dacă nu recunoşti că ai greşit. Îmi vine să râd sau să plâng când văd că la Direcţia de Tineret Covasna a fost numit un tânăr merituos, dar cu merite nu în administraţie, ci în profesia de stripear, după cum se scrie în presă, dar acest tânăr este lăsat în continuare în funcţie. Lăsaţi-l! Ce mai contează dacă merg sau nu merg treburile obştii? Important este să meargă treburile partidului şi să nu se supere clientela. Moţiunea simplă de astăzi vorbeşte despre reinstaurarea administraţiei autoritare a FSN. Greşit! Prin ordonanţa de demitere a tuturor şefilor de instituţii deconcentrate, respectiv prin încercarea de a se suprapune activităţii legislative a Parlamentului, aţi depăşit aroganţa FSN, care totuşi a avut abilitatea de a păstra cel puţin aparenţele. Spuneţi-mi şi mie: de unde atâta miopie încât să schimbaţi, practic, toţi specialiştii maghiari din fruntea instituţiilor deconcentrate şi în judeţe ca Harghita sau Covasna, unde trăieşte o populaţie maghiară de 85%, respectiv 75%, să ne trezim cu o pondere de 10-15%, în cel mai bun caz, de directori şi directori adjuncţi de naţionalitate maghiară? Este adevărat că aceşti specialişti nu v-ar fi ajutat la administrarea partidelor dumneavoastră, în schimb ar fi administrat foarte bine problemele din zona aceea. Veţi spune că dăm o interpretare etnică unui proces politic. Da, doamnelor şi domnilor, ar fi destul, bineînţeles, să protestăm numai împotriva politizării şi centralizării deciziilor atunci când aţi promis şi promiteţi altceva, şi anume descentralizare, dar consecinţele etnice sunt şi mai grave. Ele pot otrăvi din nou, pentru o perioadă lungă, relaţiile interetnice din România şi sunt o dovadă incontestabilă a politicii false pe care o promovaţi în administraţie. Sunt gata să ascult argumentele pentru care, de exemplu, dintre cele patru persoane, un şef şi trei adjuncţi de la Inspectoratele Şcolare Judeţene Mureş sau Bihor, niciuna nu trebuie să fie de etnie maghiară şi nu trebuie să cunoască problemele învăţământului cu limba de predare maghiară sau pentru care Inspectorul şcolar general din judeţul Harghita, un judeţ, repet, cu o populaţie maghiară de 85%, nu trebuie să cunoască limba maghiară. Aşteptăm cu interes explicaţia dumneavoastră, poate ştiţi ceva ce noi nu ştim. Spuneţi-ne şi nouă, vă rog. Vă mulţumesc anticipat. (Aplauze).
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. V-aţi încadrat perfect în timpul acordat Grupului parlamentar al UDMR. Înainte de a da cuvântul domnului senator Ioan Ghişe, am rugămintea către liderii grupurilor parlamentare să folosească orice metodă pentru a-i aduce în sală pe colegii senatori. Orice metodă democratică, vă rog. Democratică! Domnule senator Ioan Ghişe, vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Ioan Ghişe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, Domnule viceprim-ministru Dan Nica, Doamnelor şi domnilor senatori, În cuvântul meu am să mă refer la două chestiuni: o chestiune ce ţine de funcţionarea, în general, a sistemului de administraţie publică locală din România şi o a doua chestiune, care este una punctuală, în ceea ce priveşte un act normativ legat de o politică publică. Prima chestiune legată de sistemul de administraţie publică locală o ridic pentru că Guvernul se bucură de o susţinere parlamentară consistentă, de 73%, ceea ce îi asigură garanţia că în momentul în care ar dori, politic vorbind, ar putea împlini printr-un act normativ o corectare a unui sistem care s-a perpetuat de-a lungul anilor şi, pe ici pe acolo, chiar s-a înrăutăţit în ultimii ani. Nu exclusiv din responsabilitatea unui singur partid, ci pentru că anumite conjuncturi, şi mai ales cele preelectorale, aşa au făcut. Este vorba despre sistemul de administraţie publică locală, prin care aleşii judeţeni şi locali sunt promovaţi, prin efectele legii, în a fi aleşi printr-un mecanism care este de-a dreptul aberant. Constituţia prevede la primul ei articol că puterea se organizează în România pe baza principiului separaţiei puterii legislative de cea executivă. La nivelul administraţiei locale însă, noi suntem în situaţia interesantă că avem mai multe tipuri de alegeri, pentru mai multe tipuri de aleşi, care, la sfârşit, prin funcţionalitatea sistemului, nu mai respectă separaţia puterilor în stat. Şi când spun aceasta doresc să dau un exemplu. În timp ce primarii sunt aleşi uninominal, în două tururi, preşedinţii de consilii judeţene sunt aleşi într-un tur: cine ia un vot în plus. Vicepreşedinţii de consilii judeţene rămân consilieri judeţeni şi fac parte din consiliu, deşi ei exercită atribuţii executive, cele delegate de către preşedintele consiliului judeţean, autoritatea executivă de nivel judeţean. La nivel local, primarii, deşi aleşi prin vot uninominal în două tururi, cu o majoritate recunoscută prin alegeri - în unele situaţii primarii primesc un număr de voturi cât trei sferturi din consiliul local -, ei nu fac parte din deliberativ. Normal că sunt autorităţi executive, în timp ce preşedinţii de consilii judeţene se alătură, spune legea, consiliilor judeţene, pe care le şi conduc. Cu alte cuvinte, şeful executiv, dacă vreţi, în ghilimele spus, "premierul la nivel judeţean", este ales uninominal ca şef de executiv, dar conduce deliberativul în care şi votează - deşi statul este organizat pe baza principiului separaţiei puterilor -, în timp ce la nivel local acelaşi lucru nu se mai petrece. Ceea ce putem spune că e chiar bine, adică primarii, dacă sunt autorităţi executive, nu pot face parte şi din autoritatea deliberativă. Dar atunci de ce la nivel de judeţ aşa ceva se petrece? Aceasta este o brambureală în care aleşii locali, consilieri locali şi judeţeni, se aleg pe liste de partid, autorităţile executive, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, se aleg uninominal - primarii în două tururi, preşedinţii de consiliu într-un tur -, în care o autoritate locală, primarul, nu votează în consiliu şi nu conduce şedinţele, în schimb preşedintele de consiliu votează în consiliu şi conduce consiliul judeţean. Am evidenţiat această disfuncţie de sistem, pentru că ea merită corectată, şi asta se poate face simplu de către un guvern care are o majoritate parlamentară. Dumneavoastră vă sunt foarte bine cunoscute tipurile de relaţii neprincipiale şi disfuncţiile care sunt generate când un primar nu are o majoritate asigurată în consiliul local, când viceprimarii fac parte din majoritatea din consiliul local şi subminează autoritatea primarului, când vicepreşedinţii consiliilor judeţene nu sunt de aceeaşi culoare politică cu preşedintele consiliului judeţean şi subminează activitatea acestuia sau ce se întâmplă când preşedinţii de consilii judeţene, respectiv viceprimarii, se bucură de o susţinere majoritară în consiliul judeţean şi consiliul local. Deci asupra acestui aspect merită ca Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, în mod special, colegii din majoritatea parlamentară şi din comisiile de specialitate să reflecteze, pentru că merită corectat. A doua chestiune este o chestiune mai subiectivă, ca să spun aşa, care se leagă, punctual, de un act de guvernare. Foarte bine spunea domnul viceprim-ministru Dan Nica - am ascultat cu atenţie cuvântul Domniei Sale -, bine ar fi să venim şi cu propuneri constructive, şi mă străduiesc să formulez o astfel de propunere. A fost atât de mult contestată, criticată ordonanţa privind impozitul minim pentru firme. Şi plec de la două afirmaţii: Pe de o parte, domnul Videanu, ministrul economiei, spune în 16 iunie 2009: "Din punctul meu de vedere, impozitul minim nu-şi va produce efectele pentru care a fost introdus. A fost o decizie a coaliţiei. Nu a fost o decizie doar a lui Pogea, a fost o decizie politică. Părerea mea este că vom găsi resursele să corectăm acest lucru." Foarte frumos, însă această eroare, din punctul nostru de vedere, de principiu şi, la sfârşit, şi de fond, pentru că a perturbat serios activitatea firmelor mici şi mijlocii în mod special în perioadă de criză, putea fi corectată dacă guvernarea proceda într-un mod mai profesionist. Şi vă dau exemple: Avem nu mai puţin de şase acte normative: Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind - atenţie! - procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative, după care urmează hotărârile de guvern nr. 775/2005, nr. 870/2006, nr. 1.807/2006, nr. 1.226/2007 şi nr. 1.588/2007, care, toate, se referă şi culminează printr-un Regulament privind procedurile de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice. Păi, dacă Guvernul condus de domnul Boc şi monitorizat şi îndrumat zilnic de preşedintele Băsescu ar fi respectat procedurile, care sunt cadrul legislativ instituit pentru funcţionarea Guvernului, atunci iniţierea unei politici publice cum este aceea a unui impozit - exceptând faptul că se spunea în programul de guvernare, în măsura în care mai contează pentru coaliţie, că impozitul forfetar nu se va modifica -, iniţierea unui astfel de act normativ nu s-ar fi făcut fără un studiu de impact. Lipsa unui astfel de studiu de impact produce bulversarea mediului economic din ţară şi produce la sfârşit, mă scuzaţi, neîncredere faţă de guvernanţi, pentru că vine, după patru luni de la aplicarea unui astfel de act normativ, ministrul economiei şi spune: "Ne scuzaţi, ne mai gândim, vedem după şase luni impactul." Păi, care va să zică, impactul nu l-ai avut ca studiu înainte de a iniţia, nu de a aproba în Guvern un astfel de impozit? Şi atunci, dacă îmi permiteţi, una dintre propunerile noastre se îndreaptă către coaliţia majoritară şi atât de susţinută în Parlament, cu două direcţii de acţiune. Propunerea este următoarea: 1. Stimaţi domni guvernanţi, respectaţi programul de guvernare, pentru că noi, chiar dacă nu l-am votat, ne ghidăm în politicile publice pe care le faceţi după ceea ce v-aţi angajat. Şi spune programul de guvernare că Guvernul va căuta să fie integru. Păi integritate înseamnă să-ţi respecţi cuvântul dat, iar Guvernul funcţionează pentru că s-a angajat în faţa dumneavoastră, în mod special, mai puţin a noastră - mă refer la colegii senatori de la PSD+PC şi de la PD-L -, că va respecta cu ce s-a angajat în faţa dumneavoastră. 2. Dacă avem un cadru normativ instituit în România, atunci... Există un principiu democratic care spune că legalitatea este un atribut al guvernanţilor. Deci a doua idee este următoarea - şi mă opresc, pentru că distinsa doamnă ministru văd că şi-a pierdut răbdarea -, mă opresc prin a spune următorul lucru: un guvern, ca să fie credibil şi respectat, trebuie să fie primul care respectă legea. Şi dacă avem reguli pentru iniţierea actelor normative, atunci bine ar fi să le respectaţi, pentru că altfel Guvernul Boc sau Băsescu - Boc, sau Băsescu - Geoană - Boc nu face decât să aducă în administraţie dezordine, haos şi lipsă de predictibilitate. De aici până la dezastru este doar o chestiune de timp. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Am încheiat dezbaterile pe moţiune din partea grupurilor parlamentare. Îl rog pe domnul viceprim-ministru Dan Nica să răspundă unor nelămuriri exprimate de iniţiatorii moţiunii. Vă rog, domnule viceprim-ministru.
		Domnul Dan Nica: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am să încerc să mă încadrez în cele 27 de minute care au mai rămas. Au existat câteva lucruri care au fost ridicate şi de către domnul senator Petru Filip, şi de domnul senator Trifon Belacurencu, şi de domnul senator Gabriel Berca. Demersul onestităţii şi obiectivităţii este unul la care cred că subscriem cu toţii, cu o singură condiţie: să-l facem cu toţii cu bună-credinţă, pentru că, de exemplu, dacă pornim de la premisa, cum spunea domnul senator Berca, privind incompetenţa generalizată din administraţie pe care a constatat-o în acest moment, ajungem la o afirmaţie foarte greu de acceptat şi care, dimpotrivă, ne duce către o zonă evident politică, şi atunci demersul nu va mai fi unul comun, va fi unul foarte segmentat politic. Pentru că cine poate să accepte, bazat pe date, pe fapte, lucrurile pe care le ştim cu toţii - pentru că fiecare venim dintr-un judeţ al acestei ţări -, că până pe 22 decembrie 2008 erau cei frumoşi, deştepţi şi buni în administraţie, după care, brusc, a apărut incompetenţa generalizată, atât cât a fost ea... Nici măcar nu au fost toţi, pentru că am văzut nişte statistici, iar o parte dintre directori sau directori adjuncţi au rămas în funcţie, alţii nu au trecut acest test. Dar cu toţii trebuie să ne aducem aminte şi despre câteva lucruri care au existat în România, pentru că altfel rămâne doar aşa, un lucru care a fost spus, şi o spun fără niciun fel de plăcere. Mi-aduc aminte de juristul de la Loto Prono care era director la societatea de ape, mi-aduc aminte de patronul de la sex-shop care ajunsese director la "Electrocentrale", mi-aduc aminte de foarte multe cazuri de acest gen, cazuri care ne determină să adoptăm o atitudine comună în privinţa modului în care ne raportăm şi în care privim administraţia publică. Pe fond, da, sunt de acord să spunem cine vine şi cine pleacă din Guvern. Să facem, dacă doriţi, cum procedează administraţia americană: o listă cu lucrurile care ţin de competenţa şi modul de acţiune ale unui guvern. Când un guvern vine, vine cu aceşti oameni, când pleacă un guvern, pleacă cu aceşti oameni. Este o chestiune care trebuie să fie asumată şi care trebuie să ţină, până la urmă, de moralitate şi onestitate. Pentru că nu poţi să accepţi că cineva, care era până astăzi... Cum a fost până acum sistemul, până am introdus Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009? Până azi era vicepreşedinte al unui partid, poate să fie PNL, UDMR sau care doriţi dumneavoastră, îşi dădea demisia, brusc, se ducea şi devenea funcţionar public şi toată lumea spunea: "Aţi văzut ce administraţie independentă politic avem noi?" Asta doar aşa, când discutam cu alţii, care, eventual, veneau prin ţară o dată, trei zile în concediu, la zece ani. Aţi fost în campania uninominală, cum am fost şi eu. Mă întâlneam în campanie cu şeful de la IGSIC, cu şeful de la Garda de Mediu, de la Garda Financiară, Garda de Coastă şi aşa mai departe, şi toţi erau în campanie electorală, dar erau toţi independenţi politic. Şi cui foloseşte minciuna asta? Niciunuia. Cred că este mult mai onest să introducem un principiu de onestitate în modul în care fiecare îşi asumă responsabilitatea, decât să încercăm să ne păcălim unii pe alţii. Oamenii oricum nu ne cred. Şi atunci am spus că mergem pe un principiu care nu are nicio legătură cu ceea ce înseamnă aceste lucruri. Oamenii au dat concurs, merg pe un contract de management. Vreţi să mergem mai departe şi veţi considera, majoritatea celor care sunteţi membri ai Parlamentului României, că este momentul să trecem la o chestiune şi mai onestă, şi mai tranşantă, prin care să atribuim funcţii unei administraţii, este un lucru la care ne putem gândi şi putem reflecta. Aş dori să-i răspund domnului senator Markó Béla, domnule preşedinte. Nu am avut niciun moment intenţia de a recurge la vreun fenomen de epurare sau numire pe criterii de genul cine ştie sau cine nu ştie limba română sau limba maghiară. S-a întâmplat ca unii să reuşească să treacă acel examen, alţii au avut mai puţină şansă, dar cred că ar trebui să trecem şi să rezolvăm această chestiune, poate odată cu procesul de descentralizare, pentru că în felul acesta este posibil să ajungem la o soluţie care să însemne aducerea administraţiei mai aproape de comunitate, iar atunci şi lucrurile acestea ar putea să fie mai uşor sau mai bine corectate la un moment dat. Dar poate ne gândim şi la structurile consiliilor judeţene, pentru că dumneavoastră aţi spus - şi aveţi dreptate când spuneţi - că nu este bine ca atât cei trei şefi adjuncţi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Harghita, cât şi inspectorul şcolar general să nu fie persoane de naţionalitate maghiară, este o informaţie pe care nu am ştiut-o, vă rog să mă credeţi, la minister nu avem asemenea statistici despre cine şi de unde este, deci poate că ar fi bine ca nici consiliul judeţean să nu fie format în întregime numai din reprezentanţi ai unei minorităţi, maghiare în acest caz, adică ai celor care sunt majoritari în judeţul Harghita, pentru că şi acest lucru creează un disconfort, probabil, din partea celor care se simt nereprezentanţi. Şi atunci, la un moment dat, ar putea fi găsit un echilibru pentru cei care trăiesc în Harghita. Ar fi un lucru bun, dar v-am spus acest lucru doar din punct de vedere politic. Sunt de acord că este o slabă capacitate administrativă. Din păcate, acest lucru să ştiţi că ne afectează în continuare foarte mult. Este un proces care a fost prost gestionat - acesta referitor la întărirea capacităţii administrative -, şi vă dau doar un singur exemplu: autoritatea de management pentru întărirea capacităţii administrative este Ministerul Administraţiei şi Internelor. Sunt bani, vreau să vă spun că nu avem proiecte, nu sunt instituţii, în diverse poziţii, fie locale, fie judeţene, fie centrale, care să aplice pentru întărirea capacităţii administrative, deşi sunt bani alocaţi pentru acest lucru. Eu, peste tot unde mă duc, spun acest lucru, vi-l spun şi dumneavoastră încă o dată: dacă ştiţi că aveţi autorităţi locale care sunt interesate să-şi crească capacitatea administrativă, sunt proiecte, bani europeni, deci există finanţare, trebuie doar să depună un proiect. Proiectele nici măcar nu sunt complicate şi nu necesită o abordare foarte complexă din punctul de vedere al celor care trebuie să le redacteze. Dar avem o problemă, şi această problemă nu o putem rezolva decât dacă facem un efort comun, pentru că lipsa capacităţii administrative sau capacitatea administrativă la un nivel neadecvat ne afectează pe toţi, şi ştim acest lucru din propria noastră experienţă, că sunt. Un ultim cuvânt, pentru domnul senator Ioan Ghişe, vreau să spun că are mare dreptate: este momentul să ne mai uităm puţin la atribuţii, la modul dacă primarul are sau nu are voie să conducă şedinţele consiliului local şi la modul în care funcţionează preşedinţii consiliilor judeţene. Eu cred că a fost o experienţă bună faptul că am ales preşedinţii consiliilor judeţene prin vot uninominal, consider că a fost o experienţă bună faptul că am decis ca membrii Parlamentului României să fie aleşi prin vot uninominal, şi acest lucru duce, până la urmă, la credibilizarea tuturor celor care, parcurgând acest proces, ajung să ia decizii. Este foarte complicat să-i spui cuiva sau să te impui în faţa unei comunităţi, fie ea mai mică, mai mare sau la nivel naţional, atunci când propria ta persoană este pusă în discuţie sau legitimitatea prezenţei persoanei respective. Şi cred că putem să îmbunătăţim, fără să afectăm procesul, modul de reprezentare a celor care sunt aleşi în aceste funcţii uninominal şi care cred că trebuie ajutaţi tocmai pentru a putea să-şi îndeplinească şi mai bine mandatul. Cum? Descentralizare. Haideţi să mutăm un pic cât mai multe dintre aceste instituţii. Aveţi deja sosite în Parlament o parte din pachetele legislative privind descentralizarea, o să urmeze şi altele, iar acest lucru va însemna că cei care fac parte dintr-o comunitate vor fi mai aproape de decizie, va exista o mai mare cuantificare a responsabilităţii, pentru că cel care este ales acolo, fie că este primar, fie că este consilier local, judeţean sau preşedinte de consiliu judeţean, va putea să dea socoteală şi cetăţeanului, care este mai aproape de el. Drumul până la Bucureşti este lung şi pe malul Dâmboviţei nu întotdeauna ajungi cu foarte mare uşurinţă. E un oraş complicat, cu multe străzi, trafic greu, dar cel care este acolo îl ştie şi ştie că, o dată la patru ani, matematic, îi vine rândul şi dă socoteală. De câte ori vin alegerile, de atâtea ori se întâmplă acest proces de responsabilizare, şi eu cred că este un exerciţiu pozitiv la care ar trebui să marşăm cu toţii şi să-l facem perfect. Este un proces perfectibil, de acord, dar haideţi să-l facem, pentru că a nu avea acest proces este mult mai periculos decât să avem un proces la care, poate, pe măsură ce vom evolua, vom avea şi lucruri de corectat. Vă dau un singur exemplu: domnul senator Filip - cred că şi doamna senator Boagiu - a fost prezent la întrunirile de la Ministerul Administraţiei şi Internelor pe care le-am convocat. Avem cazuri de şcoli cu bugetele blocate, pentru că autorităţile, consiliile locale refuză să adopte bugetul. Este nevoie de o soluţie şi de o intervenţie în asemenea situaţii? Da, pentru că altfel tot timpul vor fi utilizate aceste exemple care sunt izolate, au fost patru sau cinci cazuri în toată România, pentru a se arăta de ce nu este nevoie şi de ce nu este bine să descentralizăm, pentru că nu există suficient de multă responsabilitate, destul de multă competenţă, ceea ce este fals şi neadevărat. Cum? Probabil trebuie introdus un sistem de gestiune extraordinar în asemenea situaţii, pentru a nu lăsa o şcoală cu salariile neplătite timp de patru luni de zile, pentru că un consiliu local, din motive care sunt mai puţin importante, nu doreşte să se întrunească şi nu doreşte să adopte un buget de venituri şi cheltuieli pentru a fi făcute plăţile necesare. V-am spus aceste lucruri pentru că sunt teme de reflecţie şi eu cred că şi subiectul pe care astăzi l-am abordat, lăsând deoparte lucrurile pe care eu le consider ca fiind exagerări inerente unei dezbateri, care, până la urmă, este o dezbatere politică, toate sunt problemele României şi ale administraţiei româneşti. În mine veţi avea întotdeauna un sprijin şi un partener, iar eu contez enorm pe sprijinul dumneavoastră în ceea ce priveşte acest proces de descentralizare, care trebuie să fie repede şi bine făcut, pentru că îl facem pentru România. Vă mulţumesc. (Aplauze).
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumim, domnule vicepremier Dan Nica. Doamnelor şi domnilor senatori, Am epuizat dezbaterile pe moţiunea simplă. Conform art. 157 alin. (1) din Regulamentul Senatului, moţiunea simplă "se adoptă cu votul secret al majorităţii senatorilor". "Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moţiunilor", conform art. 132 alin. (1) din Regulamentul Senatului. În general, la votarea moţiunilor s-a utilizat votul secret exprimat electronic. Vă propun să menţinem această modalitate de vot, votul secret exprimat electronic. Supun votului dumneavoastră modalitatea de vot pentru această moţiune. Precizez că, dacă tastaţi 1-4, votaţi pentru modalitatea de vot secret electronic, tastând 1-2, votaţi împotriva acestei modalităţi de vot. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Cu 94 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere, s-a aprobat modalitatea de vot secret exprimat electronic. Supun votului dumneavoastră moţiunea simplă prezentată de colegii noştri, senatori ai Grupului parlamentar al PNL şi ai Grupului parlamentar al UDMR. Dacă veţi tasta 1-4, votul va fi pentru adoptarea moţiunii, dacă tastaţi 1-2, votul va fi împotriva moţiunii prezentate de semnatarii acesteia, senatori ai Grupului parlamentar al PNL şi ai Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. Cu 28 voturi pentru, 71 de voturi împotrivă şi nicio abţinere, moţiunea a fost respinsă. (Aplauze.)
		Înainte de a părăsi şedinţa, stimaţi colegi, permiteţi-mi să dau citire notei pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Vă facem cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Senatului următoarea lege: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995. Vă mulţumesc.
		Permiteţi-mi să vă amintesc că următorii colegi senatori au depus declaraţii politice, în scris, la secretariatul şedinţei: din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: domnul senator Gheorghe David, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Iulian Urban şi domnul senator Traian Constantin Igaş; din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC: doamna senator Doina Silistru, domnul senator Gavril Mîrza şi domnul senator Nicolae Moga; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: domnul senator Emilian Valentin Frâncu, domnul senator Cornel Popa.
		Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de şedinţă:
		Domnul Gheorghe David: Declaraţia politică se intitulează "Poziţia Bisericii faţă de avort". Tema avortului nu poate fi limitată astăzi la cei care-l practică. Ea constituie problema conştiinţei morale a întregii omeniri, întrucât priveşte viaţa omului ca dar al lui Dumnezeu, faţă de care cu toţii suntem responsabili. Astăzi, atât învăţătura Bisericii, cât şi ştiinţa sunt de acord că viaţa fătului începe odată cu conceperea lui, iar avortul nu înseamnă întreruperea sarcinii, ci întreruperea vieţii. Numărul cel mai mare al uciderilor din istoria omenirii îl realizează astăzi mamele prin avortarea copiilor lor. Să ne aducem aminte de una dintre învăţăturile Bisericii: "Să nu ucizi!" (Ieşirea 20, 13), iar Mântuitorul a spus: "Cine va ucide vrednic este de osândă." (Matei 5, 21) Sfinţii Părinţi ne-au transmis una dintre cele mai trainice picături de înţelepciune prin cuvintele: "Cea care leapădă fătul este supusă judecăţii pentru ucidere." (Canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare) "Cei care dau leacuri pentru uciderea pruncului nenăscut sunt ucigaşi şi ei, precum şi cei ce primesc leacurile ucigătoare de pruncul nevenit încă pe lume." (Canonul 8 al Sfântului Vasile cel Mare) Şi Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat o rostire de care trebuie să ţinem seama întotdeauna: "Complicitatea la avort este complicitatea la ucidere, în care cel dintâi complice este bărbatul." Venind în apărarea copilului din momentul conceperii sale, Biserica Creştină, încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat - cea dintâi în istoria omenirii - într-un mod absolut, înaintea "Declaraţiei drepturilor nenăscutului" de la Geneva, din 1922, înaintea "Declaraţiei privind drepturile copilului" din 1959, ca şi a "Convenţiei privind drepturile copilului" din1988, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul mai înainte de orice. În rânduiala Sfintei Taine a Cununiei sunt cuprinse rugăciuni pentru rodnicia căsătoriei, iar în epitimiile de la Spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dată primilor oameni - "Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi stăpâniţi pământul!" (Facerea 1, 28) În calendarul Bisericii Răsăritene sunt trecute patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinţi. Bunavestire este însăşi sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, "duh şi viaţă". De aceea şi orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup. Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparaţie cu bobul de grâu care cuprinde în sine întregul univers al speciei respective, spune că "nu e drept a zice că sufletul este înaintea trupului, şi nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început, întemeiat după raţiunea lui mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu". Succint, în continuare, despre aspectele de ordin moral. Potrivit datelor furnizate de Asociaţia "Pro-Vita", numai din cauza avorturilor, anual, sunt ucise în lume, înainte de a se naşte, circa 60 de milioane de suflete. Filmul documentar realizat de aceeaşi organizaţie, intitulat "Iarna demografică - declinul familiei", este edificator pentru "revolta" fătului atunci când medicul obstetrician intervine pentru a-l scoate, bucată cu bucată, din pântecele mamei. La cerere, el poate fi vizionat, "Pro-Vita" este dispusă să o facă. El poate fi însă văzut, în rezumat, accesând site-ul organizaţiei, unde, de asemenea, pot fi citite confesiunile unor femei care, ajunse la o vârstă situată la limita exterioară a fertilităţii, regretă amarnic avorturile făcute în tinereţe, căci acum, în ciuda tratamentelor, nu mai pot avea copii. Vă amintesc că România prezintă o rată deosebit de mare a avorturilor: aproximativ 75% din numărul total de sarcini.
		Domnul Dumitru Oprea: Domnule preşedinte al Senatului, Doamnelor şi domnilor colegi, Stimaţi invitaţi, Declaraţia politică este intitulată "Experienţele de la ultimele alegeri impun amendarea legii electorale". Au trecut abia câteva săptămâni de la alegerile pentru Parlamentul European şi discuţiile privind corectitudinea lor au încetat brusc. După ce toate partidele au acuzat nereguli grave şi încercări de fraudare a scrutinului, nimeni nu mai are nimic de comentat. Fiecare şi-a luat partea de voturi, aleşii au acum acte în regulă, iar pornirile justiţiare au dispărut ca prin farmec. Este o situaţie care ar trebui să fie dezbătută şi rezolvată cu seriozitate de întreaga clasă politică, nu să se reacţioneze pompieristic, în campaniile electorale, după care subiectul să fie abandonat. Înainte de a veni cu ajustări ale legii electorale, este important să încercăm aplicarea sancţiunilor pentru fraudele comise la vot. Autorităţile statului trebuie determinate să sancţioneze mult mai serios aceste fapte grave, care, de obicei, sunt considerate un fel de exotism local. În plus, trebuie abordată şi problema listelor suplimentare. A apărut ideea desfiinţării acestor liste pentru a combate fenomenul "autobuzelor electorale", incriminat de toate partidele. Există, desigur, problema constituţionalităţii unei asemenea măsuri, dar tocmai de aceea colegii jurişti trebuie să se gândească la o măsură alternativă, legală, prin care să se împiedice migraţia electorală. După cum ştiţi, ameliorarea legii electorale este propusă insistent şi de societatea civilă. Dintre propunerile venite din această direcţie, cred că pot fi reţinute şi câteva idei ale Institutului pentru Politici Publice. Astfel, se poate lua în calcul votarea în zi lucrătoare, pentru a diminua absenteismul la urne, şi comprimarea secţiilor de votare plasate în acelaşi imobil, pentru diminuarea cheltuielilor. În plus, deşi nu pare de actualitate, cred că este necesar să ne gândim şi la introducerea sistemului uninominal pur. Sunt cunoscute situaţiile absurde din toamna trecută, când oamenii şi-au dat votul majoritar unor candidaţi, dar colegiile au fost câştigate de persoane aflate pe locul al treilea. Cu siguranţă, criza economică deschide orice listă de priorităţi în aceste zile. La fel de importante sunt reformele din administraţie, educaţie sau justiţie. Totuşi, comisiile juridice ale Parlamentului pot să se ocupe foarte bine şi de amendarea legii electorale. În plus, consider că este necesar să înlăturăm suspiciunile reciproce şi decredibilizarea procesului electoral. Vă mulţumesc.
		Domnul Iulian Urban: Declaraţia politică se intitulează "Niciun vinovat în cazul fetiţei care a murit după ce a fost trimisă acasă cu «puţină febră»". Ancheta în cazul fetiţei în vârstă de cinci luni, care a decedat la câteva ore după ce un medic din cadrul Spitalului Broşteni le-a spus părinţilor care şi-au dus bebeluşul la consultaţii că fata lor nu are nimic grav şi că se pot întoarce liniştiţi acasă, a ajuns la final. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de doctorul Ioan Costaş, considerând că acesta nu are nicio vină în decesul fetiţei. Rebeca Alexandru a fost adusă în seara zilei de 29 martie 2008 la spitalul din Broşteni, părinţii micuţei spunându-i medicului de gardă, Ioan Costaş, că minora a făcut febră şi că i-au apărut câteva bubiţe pe corp. După ce a consultat-o, doctorul le-a spus soţilor Alexandru că fata lor nu are nimic grav şi că se pot întoarce liniştiţi acasă. "I-am arătat petele şi i-am spus că fetiţa are febră. El s-a uitat şi a spus că nu e nimic cu petele alea. Apoi a consultat-o cu stetoscopul, peste două rânduri de haine, s-a uitat la fetiţă în gât, i-a pus termometrul şi ne-a spus că nu e nimic grav, să plecăm liniştiţi acasă.", susţinea tatăl Rebecăi, Dumitru Alexandru. La câteva ore de la întoarcerea de la spital, fetiţa a decedat. Dumitru Alexandru povestea că în seara în care şi-a dus fata la spital i-a cerut la un moment dat doctorului Costaş să-i dea trimitere şi o ambulanţă pentru a-şi duce copilul la spitalul din Vatra Dornei, neavând încredere în diagnosticul pus de medicul din Broşteni. "M-a bătut prieteneşte pe spate şi mi-a spus să nu-mi cheltuiesc banii degeaba, să mă duc acasă, că o să fie totul bine... Poate fetiţa ar mai fi avut o şansă dacă era consultată cum trebuie şi i se depista boala.", a povestit bărbatul. De cealaltă parte, doctorul Costaş ne-a declarat încă de la început că nu se consideră cu nimic vinovat şi că fetiţa nu prezenta niciun simptom care să-i indice că suferă de pneumonie. După mai bine de un an de anchetă, timp în care a fost nevoie de două necropsii, iar de fiecare dată legiştii au stabilit aceeaşi cauză a morţii - pneumonie interstiţială, verdictul a fost acela că doctorul acuzat de familia Rebecăi este nevinovat. Potrivit unei adrese a Colegiului Medicilor din Iaşi, forul care a judecat cazul doctorului Ioan Costaş, faptul că medicul din Broşteni nu şi-a dat seama de afecţiunile grave de care suferea Rebeca Alexandru nu-l învinovăţeşte cu nimic pe acesta, întrucât nu este medic pediatru, ci medic de familie, şi nu avea cum să facă un consult de specialitate.
		Domnul Mihai Niţă: Declaraţia politică se intitulează "Apa judeţului Olt - însănătoşită cu fonduri europene". Programul Operaţional Sectorial de Mediu este strâns corelat cu obiectivele naţionale strategice prevăzute în Planul naţional de dezvoltare (PND) şi se bazează pe principiile şi practicile Uniunii Europene. POS Mediu este astfel conceput încât să reprezinte un catalizator pentru o economie competitivă, un mediu curat şi o dezvoltare regională mai echilibrată. Judeţul Olt va beneficia de finanţare europeană în valoare de 72.787.679 de milioane de euro, potrivit unui nou proiect major de modernizare a infrastructurii de apă/apă uzată, aprobat de Comisia Europeană. Obiectivele specifice proiectului vizează reabilitarea sistemului de distribuţie a apei şi a sistemului de colectare şi tratare a apei uzate în aglomerările urbane Slatina, Scorniceşti, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt şi Potcoava, construirea sau modernizarea spaţiilor de tratare a apei potabile şi a staţiilor de epurare, precum şi creşterea calităţii serviciilor publice de apă şi canalizare. Valoarea investiţiei este de 40.620.000 de euro pentru municipiul Slatina, avându-se în vedere două obiective. Primul obiectiv constă în extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă. Astfel, se vor reabilita conductele de aducţiune a apei pe o lungime de circa 12 kilometrri, reţelele de distribuţie a apei pe o lungime totală de circa 17 kilometri, 51 de puţuri care alimentează Slatina, trei staţii de pompare, precum şi rezervoarele de înmagazinare a apei. Reţelele de distribuţie a apei vor fi extinse cu circa 8 kilometri. Al doilea obiectiv constă în extinderea şi reabilitarea reţelelor de canalizare. Reţeaua va fi extinsă pe o lungime de 3,147 kilometri, iar programul de reabilitare va cuprinde 9,079 kilometri. Se preconizează construirea a două staţii de pompare a apei uzate, iar cea existentă în Slatina va fi mărită. Pe plan judeţean, se urmăreşte reabilitarea a patru fronturi de foraje, precum şi construcţia de noi staţii de epurare în oraşele Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt, Potcoava. Peste 100.000 de locuitori vor beneficia de aceste investiţii care se estimează că vor fi realizate în perioada 2009-2013. Ca urmare a aprobării acestui proiect, România are acum nouă proiecte majore în sectorul de mediu, pentru care au fost adoptate decizii de finanţare de la Comisia Europeană, valoarea lor apropiindu-se de un miliard de euro. Sectorul apă/apă uzată va beneficia de cea mai mare parte din fondurile alocate Programului Operaţional Sectorial de Mediu (60%), deoarece este domeniul care necesită investiţii majore în vederea conformării cu standardele europene.
		Domnul Dorin Păran: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Declaraţia politică este intitulată "Uite că se poate! Guvernul Boc a redus numărul taxelor". Dacă facem un sondaj stradal şi întrebăm cetăţenii cu privire la care este România în care dânşii trăiesc, mulţi ne răspund: "Cum care, domnule? România în care eu trăiesc este România taxelor, este România impozitelor, este România în care plătesc taxe mai mult decât plăteau cei din Evul Mediu biruri în faţa cotropitorilor." Răspunsul oamenilor nu surprinde în situaţia în care România are aproape 500 de taxe, mai exact 491. Să ne lămurim. Partidul Democrat Liberal a promis încă din campania electorală a toamnei anului 2008, ca punct prioritar, reducerea şi anularea unor taxe şi tarife, începând cu cele ale căror costuri de administrare sunt superioare încasărilor efective. Iată că, la câtva timp de la instalarea Guvernului Boc, acesta a reuşit să bifeze încă o reuşită. Pe lângă menţinerea cotei unice de impozitare de 16%, pe lângă suplimentarea procedurilor de acces la fondurile europene şi pe lângă plata către firmele private a datoriilor fostului Guvern, acum a venit rândul eliminării unor taxe şi tarife nefiscale. Executivul a adoptat în şedinţa de duminică, 14 iunie, reducerea, comasarea şi anularea unui număr de 102 taxe şi tarife nefiscale, din totalul de 491 de taxe existente. Primul-ministru, domnul Emil Boc, a declarat: "Din cele 491 de taxe şi tarife, s-au formulat propuneri de comasare, reducere sau anulare pentru 186 de taxe. Astăzi" - adică duminică, 14 iunie, data când domnul prim-ministru a susţinut declaraţia - "avem acte normative adoptate prin ordonanţe, hotărâri de guvern şi ordine ale miniştrilor pentru anularea, comasarea sau desfiinţarea a 102 taxe." De asemenea, au mai existat 84 de taxe, din domeniile agricultură, mediu şi cultură, care au fost reduse sau comasate prin ordine ale miniştrilor şi care au fost puse în discuţie pe agenda şedinţei de guvern din 17 iunie 2009. Spre exemplificare, Guvernul a comasat taxele vizând eliberarea certificatului privind stagiul de cotizare şi punctajul anual realizat în sistemul public de pensii, tariful pentru eliberarea la cerere, a asiguraţilor sau a angajatorilor, a adeverinţelor pentru stagiul de cotizare necesare obţinerii certificatelor, eliberarea la cererea asiguraţilor a adeverinţelor care atestă calitatea sau venitul asigurat şi eliberarea adeverinţelor care conţin informaţii necesare executării silite. Patru taxe au fost cumulate într-una singură. Doamnelor şi domnilor senatori, Premisa de bază de la care a pornit acţiunea Guvernului Boc în privinţa taxelor şi tarifelor nefiscale a avut ca ţintă ideea eficientizării şi simplificării sistemului. După cum spuneam, reducerea numărului de taxe şi tarife a început cu cele ale căror costuri de administrare erau superioare încasărilor efective. Îl citez din nou pe domnul prim-ministru Emil Boc, care spunea: "Ne costă mai mult să administrăm unele taxe, decât să luăm bani efectiv, prin punerea lor în practică." A mai fost eliminat tariful privind cheltuielile de autorizare şi reautorizare a personalului de specialitate în construcţii. Până în prezent, exista în acest sens un tarif cuprins între 75 de lei şi 150 de lei. În încheierea declaraţiei mele politice de astăzi doresc să mai precizez următorul lucru: decizia Guvernului Boc de a reduce taxele şi tarifele este o măsură care, în primul rând, înseamnă onorarea unei promisiuni electorale în faţa cetăţenilor, iar, în al doilea rând, înseamnă operarea unuia dintre cele mai practice lucruri ale momentului. Vă mulţumesc.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Declaraţia politică este intitulată "Încurajarea consumului de produse «made in Romania»". Stimate doamne, Stimaţi domni, Promovarea valorilor economice româneşti este esenţială acum, când economia românească se zbate deja în ghearele crizei economice globale. În perioadă de criză, toate ţările încearcă să îşi crească nivelul economiei utilizând mijloace variate. O mai bună promovare a produselor româneşti, care să sensibilizeze consumatorul român să caute produsele locale în magazine, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să îi convingă să le consume în continuare, constituie o nouă modalitate de a susţine economia românească. Orice produs sau serviciu la care peste 50% din costuri sunt interne susţine între cinci şi opt locuri de muncă. În condiţiile în care în România trăiesc 21,4 milioane de oameni, o transpunere a calculelor făcute în alte ţări ne spune că 500 de milioane de euro s-ar putea întoarce în economie lunar, dacă, într-o singură zi din lună, fiecare consumator ar cumpăra produse româneşti în valoare de o sută de lei. În scopul ajutării economiei, un program de sprijin este important. Chiar state dezvoltate au lansat astfel de programe, precum Marea Britanie, de exemplu, sub denumirea "Buy British". Nici chiar Germania, Statele Unite ale Americii nu sunt jenate să finanţeze astfel de iniţiative atâta vreme cât rezultatele nu întârzie să apară în timp şi sunt încurajatoare pentru producătorii locali. În cazul Statelor Unite ale Americii, iniţiativa "Buy American" se constituie într-o parte importantă din programul anticriză pe care preşedintele american a susţinut-o. Potrivit unei analize realizate, dacă am consuma cu precădere produse româneşti, ar exista certitudinea unui loc de muncă pentru circa un milion de români, deoarece aproximativ 600.000 dintre aceştia lucrează în producţia de bunuri de larg consum, iar alţi circa 400.000 sunt salariaţi în industriile de retail şi transporturi. Multe alte state vestice, în contextul crizei, îşi încurajează cetăţenii să cumpere produse naţionale. Mai mult, este un fapt demonstrat că pe piaţa comunitară pot pătrunde mai uşor grupuri de producători, decât producători români în mod izolat. Calitatea, preţul produselor româneşti, precum şi faptul că acestea sunt tradiţionale, fabricate după reţete specific româneşti, au fost demonstrate inclusiv prin intermediul cererii de export tot mai mari. Economia autohtonă se poate baza pe industriile performante cum sunt industria alimentară, textilă şi de îmbrăcăminte, cea de software şi servicii asociate sau auto şi de piese de schimb. Fabricile şi companiile româneşti au ajuns la nivelul celor europene, produsele oferite consumatorilor fiind de calitate şi sigure pentru consum. Îndeosebi în industria alimentară, prin aplicarea normelor de calitate şi igienă impuse de Uniunea Europeană, tehnologia românească a avansat foarte mult. Calitatea produselor lactate este identică cu a celor produse afară. În ceea ce priveşte carnea, trei sferturi din produse sunt identice ca preţ şi calitate. Printre produsele româneşti care concurează calitativ cu cele străine este şi vinul. Un alt produs, rezultat al muncii a 35.000 de apicultori şi al unui număr de un milion de familii de albine, alimentul cu termen de valabilitate de 2.000 de ani, mierea românească, ia drumul în ţări precum Japonia, Germania sau SUA, unde este amestecată cu miere provenind din China sau Argentina, de o calitate inferioară ca gust şi proprietăţi. Din aceste ţări, mierea este ambalată şi reexportată, până i se pierde urma ca produs românesc. În timp ce piesele de porţelan dintr-o gospodărie înainte de 1989 erau fabricate la Alba Iulia, astăzi piaţa românească a veselei este dominată de produse din import. Cu toate acestea, firmele care mai produc obiecte din porţelan fac adevărate obiecte de artă, de la farfurii rotunde clasice, platouri, boluri, ceşti şi farfurioare de espresso, cappuccino sau ceai, până la cele mai moderne modele de farfurii, cu forme pătrate, triunghiulare, asimetrice şi octogonale, care ajung pe masa grecilor, italienilor sau englezilor, fiind din ce în ce mai căutate. România este ţara cu cel mai ridicat consum de produse de panificaţie dintre toate ţările membre ale Uniunii Europene. Doar că, spre exemplu, un produs de genul cozonacului românesc, cu rahat sau nucă, ambalat în pungi transparente şi care a păstrat aceeaşi formă de zeci de ani, concurează cu prăjitura importată, panetone-ul italienesc, ambalat în cutii colorate, fabricat după reţete îmbunătăţite an de an. Consumul celorlalte produse de pâine şi panificaţie scade în favoarea bunurilor importate. Cosmeticele româneşti sunt unele dintre cele mai căutate la export, făcând înconjurul lumii. În timp ce multinaţionalele se laudă cu ultimele descoperiri ale chimiei în domeniul cosmeticelor, producătorii autohtoni reinventează ingredientele naturale. Cele de genul lăptişorului de matcă sau al acidului hialuronic au fost descoperite de dată recentă de companiile internaţionale, pe când producătorii români le folosesc de mai bine de 15 ani. Cu toate acestea, ca şi majoritatea produselor româneşti, cosmeticele indigene luptă cu ambalajele celor internaţionale. O industrie veche de peste 120 de ani este astăzi ameninţată. De la stadiul de a produce mobilier pentru Curtea Imperială Austro-Ungară şi Curtea Regală Română, astăzi, cele mai mari firme producătoare de mobilă din România recurg la tot soiul de măsuri în încercarea de a reduce costurile, iar micii producători sunt nevoiţi să renunţe la afacerea lor, în timp ce piaţa românească este dominată de produse din import. Avem tradiţia, avem piaţa. Poate că avem unele dezavantaje faţă de alţii, dar, cu siguranţă, multe dintre acestea pot fi transformate în avantaje. Produsele "made in Romania" îşi merită banii şi au reputaţie bună. Să începem deci să cumpărăm tot mai multe astfel de produse. Primul pas este cel mai greu. Vă mulţumesc.
		Doamna Doina Silistru: Declaraţia politică se intitulează "17 iunie - Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi Secetei". Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi Secetei marchează, pe 17 iunie, adoptarea în 1994 a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra luptei împotriva deşertificării şi secetei, care a intrat în vigoare în 1996. Statele au fost invitate să dedice această zi mondială mediatizării necesităţii cooperării internaţionale pentru combaterea deşertificării şi efectelor secetei, precum şi implementării Convenţiei pentru combaterea deşertificării. Cu ocazia Zilei mondiale a luptei împotriva deşertificării, numeroase evenimente vor fi organizate în toată lumea pentru sensibilizarea ţărilor şi promovarea iniţiativelor. Tema de anul acesta a Zilei Mondiale pentru Combaterea Deşertificării şi Secetei subliniază ameninţarea crescândă pe care o reprezintă deşertificarea la adresa stabilităţii naţionale şi regionale. Aproape o treime din suprafaţa arabilă mondială a devenit neproductivă şi a fost abandonată în ultimii 40 de ani. Aproape trei sferturi din suprafeţele de păşunat prezintă diferite semne de deşertificare. Schimbarea climatică este un factor ce contribuie la acest fapt, dar nu este singurul. Trebuie să ne reconsiderăm, în special, practicile din agricultură şi modul în care administrăm resursele de apă. Agricultura şi creşterea animalelor deţin 70 de procente din cantitatea totală de apă consumată şi 80 de procente din defrişări. Cererea crescândă pentru furajele necesare hrănirii animalelor şi pentru biocombustibili va pune şi mai multă presiune pe aceste resurse rare, dacă nu sunt administrate judicios pe termen lung. Consumul global şi modelele de producţie curente nu sunt durabile. Consecinţele se vor traduce prin crize alimentare globale, cum a fost cea din 2008, prin deşertificare continuă, prin degradarea solului şi prin perioade de secetă. Ca de obicei, primele victime vor fi săracii, aceştia fiind şi ultimii care îşi vor reveni. Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi de impactul uman. Degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede, a productivităţii biologice sau economice şi a complexităţii terenurilor de cultură neirigate, a terenurilor de cultură irigate ori a pajiştilor, păşunilor, pădurilor şi terenurilor împădurite, determinată de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinaţie de procese, incluzând procese generate de activităţi umane şi de moduri de locuire, ca de exemplu: eroziunea solului, cauzată de vânt şi/sau de apă; deteriorarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice sau economice ale solului şi dispariţia pe termen lung a vegetaţiei naturale. Deşertificarea afectează, în special, terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scăzut al precipitaţiilor şi de o rată înaltă a evaporării apei. Ele ocupă circa 41% din suprafaţă, oferind adăpost şi hrană pentru peste două miliarde de locuitori. Jumătate din aceştia trăiesc în sărăcie, fiind total dependenţi de resursele mediului local. Locuitorii din zonele uscate, 90% aparţinând ţărilor în curs de dezvoltare, sunt mult în urmă faţă de restul lumii în ceea ce priveşte standardele de viaţă. Deşertificarea are loc în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde căderile de ploaie sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. Seceta şi deşertificarea au ca rezultat sărăcia şi foametea. Degradarea solului în zonele uscate este definită ca o reducere sau o diminuare a productivităţii biologice sau economice. Deşertificarea este, în primul rând, o problemă de dezvoltare sustenabilă. Cauzele apariţiei ei sunt suprarecoltarea, practicile nepotrivite de irigaţii şi despăduririle. Managementul sărăcăcios al pământurilor este rezultatul problemelor socio-economice pe care fermierii le au, şi pot fi prevenite. Schimbările climatice pot precipita procesul de deşertificare, însă activităţile umane sunt cauza principală cea mai frecventă. Supracultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil de pământ. Suprapăşunarea dezgoleşte pământul de iarbă. Deşertificarea este un fenomen complex, fiind legat de îmbinarea unor cauze naturale şi a unei presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din ţinuturile aride, semiaride şi subumed-uscate. Dintre factorii naturali se detaşează cauzele climatice, care cuprind reducerea cantităţilor de precipitaţii, modificarea regimului acestora, încălzirea climei şi intensificarea vânturilor, acestea din urmă mărind evaporaţia şi uscarea plantelor. Principalele fenomene care pun în evidenţă deşertificarea sunt: distrugerea solului prin eroziune în suprafaţă, deflaţie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare şi alcalinizare. În aceste condiţii, se reduce cantitatea de apă care se infiltrează în sol, scurgerea acesteia pe versanţi generând o intensificare a proceselor de eroziune în suprafaţă şi de ravenare; eroziunea accelerată a solurilor generează, la rândul ei, distrugerea mai accentuată a vegetaţiei; transformarea dunelor de nisip fixate în dune mobile şi înaintarea acestora. refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 centimetri de sol; furtunile de praf reprezintă o problemă tot mai acută în multe zone, afectând sănătatea oamenilor şi a ecosistemelor locale, dar şi a celor de la distanţă mare. Norii groşi de praf ridicaţi din deşertul Gobi afectează o mare parte din China, Coreea şi Japonia, determinând creşterea cazurilor de febră, tuse şi dureri de ochi în perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una dintre cauzele problemelor respiratorii apărute în America de Nord şi a afectat recife de corali din arhipelagul caraibian. Consecinţele deşertificării sunt: diminuarea producţiei de hrană, reducerea productivităţii solului şi o scădere a capacităţii de regenerare a terenului; creşterea inundaţiilor în zonele din avalul râurilor, reducerea calităţii apei, sedimentarea în râuri şi lacuri şi colmatarea lacurilor de acumulare şi a canalelor navigabile; agravarea problemelor de sănătate datorate furtunilor de nisip şi praf, în special a infecţiilor oculare, dificultăţile respiratorii, alergiile şi stresul; reducerea mijloacelor de trai, forţând populaţia afectată să migreze. Unul dintre principalele instrumente de combatere a extinderii deşertificării este plantarea de arbori şi alte plante care menţin calitatea solurilor. Pentru a opri răspândirea deşertificării, folosirea terenurilor pentru agricultură şi păşunat trebuie să devină sănătoasă în raport cu mediul, acceptabilă social, raţională şi fezabilă economic. România se număra printre cele mai secetoase şapte ţări europene. Convenţia ONU privind combaterea deşertificării - UNCCD -, lansată la Paris în 1994, a fost semnată de Guvernul României şi ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997. Potrivit unui studiu mai vechi al meteorologilor, în următoarele două decenii zece judeţe ale ţării se vor deşertifica, iar producţia cerealieră va scădea cu 40% faţă de cea din prezent în Banat, Oltenia, estul Munteniei, Dobrogea şi sudul Moldovei. Specialiştii spun că nu doar schimbările climatice sunt cauza deşertificării, ci şi distrugerea pădurilor şi perdelelor de protecţie. Ar trebui cultivate plante rezistente la secetă: viţa-de-vie, pepenii, caişii. Potrivit datelor de la Academia Română, în momentul de faţă, aproximativ 350.000 de hectare sunt afectate de deşertificare, iar modelările existente arată că suprafaţa se va tripla în următorii 20 de ani dacă nu se acţionează. Sunt zone din ţară care sunt mai vulnerabile aridizării, şi acestea sunt zonele din extremitatea sudică şi din Dobrogea. Procesul de aridizare este unul complex. Un astfel de fenomen ţine atât de factori climatici naturali, cât şi de factori antropici, datoraţi intervenţiei omului în sistem. Schimbarea climei, din cauza emisiilor gazelor cu efect de seră, este unul, dar există şi intervenţii umane locale, cele de tipul despăduririlor sau, în cazul Luncii Dunării, eliminarea zonelor umede care apăreau prin fluctuaţiile anuale ale debitului Dunării. Pentru a preveni degradarea solurilor, România trebuie să ia măsuri de împădurire, de refacere a habitatelor sau de adoptare a noilor tehnologii în agricultură, astfel încât terenurile să fie irigate, iar plantele să fie cultivate responsabil, astfel încât solurile să nu fie suprasolicitate. În lipsa totală a acestor măsuri, s-ar putea ajunge la consecinţe grave, precum migraţia populaţiei sau dispariţia culturilor, însă şi acestea ar urma să se producă abia spre sfârşitul secolului. În total, zece judeţe din România vor avea soluri aride în următorii 20 de ani, din cauza încălzirii globale, producţia cerealieră urmând să scadă cu 40 de procente faţă de cea actuală. Seceta înseamnă fenomenul natural care apare când precipitaţiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzând serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre. Seceta poate fi clasificată ca: secetă meteorologică - când domneşte o perioadă mai lungă de timp lipsa completă a precipitaţiilor sau când precipitaţiile cad în cantităţi foarte mici; secetă agricolă - când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitaţii sau ape freatice) şi secetă hidrogeologică - când scade substanţial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subterană), nivelul apelor curgătoare şi al celor stătătoare. Seceta este un fenomen meteorologic periculos care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pagube materiale şi degradarea mediului ambiant. Ea poate cauza o scădere a recoltelor şi o reducere a suprafeţelor agricole sau a celor destinate păşunatului. Cauza fenomenului: deficit pluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă. Seceta este un dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, ale cărei forme de manifestare depind de o serie de factori cum ar fi existenţa sistemului de irigaţii. Perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea din timp asupra posibilităţii de producere a fenomenului. Ca factori de vulnerabilitate, amintim localităţile situate în zone aride, terenurile agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc etc. Seceta are ca efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică etc. şi se poate combate prin sisteme de monitorizare şi înştiinţare imediată, prin dezvoltarea unor planuri de apărare împotriva efectelor dezastrului. Africa este, se pare, cel mai secetos loc de pe pământ. Aici cam două treimi din uscat sunt afectate periodic de secetă. Regiunea cel mai des predispusă la secetă este Sahelul, situat între Sahara şi zonele tropicale din Africa de Vest şi Centrală. Printre zonele des afectate de secetă se numără şi Cornul Africii, care include porţiuni din Etiopia şi Somalia. Estul şi sudul Africii sunt şi ele afectate de secetă. Alte zone lovite cu regularitate de secetă sunt India, China, America Centrală şi de Nord. Stepele din Ucraina formează o altă regiune semiaridă, unde, de foarte multe ori, seceta poate dura ani buni. În America de Sud, o regiune din nord-estul Braziliei, acoperită de arbuşti şi arbori mici, este foarte expusă secetei. Fenomenul de secetă se produce, în general, la intervale de 10-15 ani. Astfel de perioade de secetă au fost în anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993 şi, mai recent, 2001, 2002, 2003 şi 2007. Reducerea efectelor secetei înseamnă activităţi legate de prognoza secetei şi care au ca scop atenuarea vulnerabilităţii societăţii şi a sistemelor naturale faţă de secetă, în cadrul luptei împotriva deşertificării. Seceta este considerată una dintre urgenţele ecologice ale momentului. Deşi nu este un fenomen nou sau necunoscut, actualmente, seceta ridică numeroase probleme ce trebuie rezolvate, fără doar şi poate, prin politici specifice de mediu. Cele mai afectate de secetă sunt domeniile: ecologic, economic şi social. În categoria daunelor ecologice produse de secetă sunt incluse inundaţiile, scăderea potenţialului biologic al solurilor, infertilitatea solurilor şi degradarea terenurilor agricole. Impactul negativ al secetei asupra sistemului ecologic este completat de o serie de consecinţe asupra domeniului economic: scăderea producţiei agricole, afectarea securităţii alimentare, compromiterea recoltelor. Factorul social este afectat şi el, deopotrivă, de secetă. Sărăcia, foametea, scăderea calităţii vieţii, a stării de sănătate şi deteriorarea relaţiilor dintre oameni sunt doar câteva dintre consecinţele socio-umane ale secetei. Seceta din zilele noastre are drept cauze o serie de activităţi distructive ale omului asupra mediului. Defrişările masive, aridizarea terenurilor şi distrugerea unor ecosisteme, în ansamblul lor, au creat o conjunctură prielnică pentru instalarea perioadelor nedorite de secetă. De asemenea, încălzirea globală şi efectul de seră sunt alte două fenomene actuale care trebuie rezolvate şi care, printre altele, produc secetă. Fenomenul de secetă înregistrat în ultimii ani a contribuit, într-o măsură importantă, la dezechilibrele macroeconomice, România fiind puternic dependentă de importurile agroalimentare, peste 70% din necesar, ceea ce are efect negativ atât asupra balanţei externe, cât şi asupra evoluţiei fenomenului inflaţionist. Anul 2009 va fi unul secetos pentru România. Subvenţiile pentru exploatarea irigaţiilor vor fi acordate şi federaţiilor care au încheiat contracte până la 30 aprilie 2009, nu doar pentru contractele semnate până la 30 noiembrie 2008, conform legii în vigoare, iar costurile de racordare a pompelor la reţelele electrice vor fi acoperite de la bugetul de stat. Cheltuielile aferente sprijinului financiar sunt estimate la 1,2 milioane de lei pentru 2009 şi la 6 milioane de lei pentru următorii cinci ani. Legislaţia în vigoare prevede că răspunderea pentru exploatarea, întreţinerea şi reparaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare revine, în principal, proprietarilor de teren constituiţi în organizaţii, respectiv Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare şi altor furnizori de apă pentru irigaţii. Seceta din anul 2007 a fost mai rea decât cea din 1946, deoarece a compromis sute de hectare de culturi agricole din toată ţara. Vara 2007 a fost comparabilă cu cea din 1946, însă cu o persistenţă mai mare a zilelor caniculare, când temperatura maximă a depăşit 35°C. Producţiile agricole obţinute în toamna lui 2007 au fost apreciate drept cele mai scăzute din ultimul secol, fiind comparabile cu cele din anii 1946-1947, care au fost la fel de secetoşi. Seceta din vara anului 2007 a adus statului prejudicii de 388 de milioane de euro, reprezentând 0,4% din produsul intern brut. Pe lângă 2007, un alt an deosebit de secetos a fost 2003. Astfel, în primăvara anului 2003 cultura de grâu din întreaga ţară a fost afectată pe o suprafaţă de 179 de mii de hectare, în proporţii cuprinse între 50% şi 100%, de temperaturile ridicate şi de secetă, judeţele cele mai afectate fiind Botoşani, Iaşi, Vaslui, Galaţi, Vrancea, Brăila, Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa şi Tulcea. Prin extindere, durată, intensitate şi efecte, şi seceta din anul 2000 poate fi considerată una dintre cele mai puternice care s-au manifestat pe teritoriul ţării noastre în ultimii zece ani. Vara a fost foarte călduroasă, în sudul ţării temperaturile maxime zilnice depăşind, în mod repetat, valoarea de 40°C, maxima anuală atingând 43,5°C, Giurgiu, 5 iulie. Seceta s-a prelungit şi în toamnă, în luna octombrie cantitatea medie de precipitaţii fiind de 3,2 mm, normala climatologică fiind de 38 mm. În Oltenia, vestul Munteniei şi Carpaţii de Curbură precipitaţiile au fost practic inexistente. Creşterea frecvenţei anilor secetoşi pe teritoriul României, de la doi sau trei ani, în secolul trecut, la patru şi poate chiar cinci, în acest prim deceniu al mileniului, i-a alarmant pe specialişti, care apreciază că se impune o reacţie rapidă şi coordonată atât din partea statului şi fermierilor, cât şi a cercetării interdisciplinare. Dobrogea, Bărăganul şi sudul Podişului Moldovei sunt regiunile cele mai expuse fenomenului de secetă din România. Intervale de secetă prelungită au fost în anii: 1894-1907, 1945-1951, 1983-1994. Europa se va confrunta cu împuţinarea resurselor de apă şi cu secete tot mai severe şi mai frecvente. Soluţia nu mai este de a creşte proviziile de apă prin supraexploatare, ci de a reduce cererea, alături de taxarea apei pentru toate sectoarele, inclusiv în agricultură, în funcţie de volumul de apă folosit. Cauzele ce duc la împuţinarea resurselor de apă sunt complexe. Sunt cauze care ţin chiar de schimbarea climei, mai ales pentru sudul Europei, unde există o tendinţă, observată deja, de diminuare a precipitaţiilor, precipitaţii care conduc la formarea de resurse de apă. În sudul şi sud-estul Europei deficitul de precipitaţii va fi din ce în ce mai accentuat, odată cu fenomenul de încălzire globală. În timpul verii, modelele arată că şi pentru Europa Centrală vor fi probleme legate de secetă şi, în general, secetele vor fi mai intense şi mai frecvente în anii ce vin, dacă se continuă procesul de încălzire globală. Există şi factori legaţi de gestionarea resurselor de apă. Practic, resursele de apă sunt din ce în ce mai mult folosite pentru dezvoltare în industrie, în agricultură. Deşertificarea şi seceta reprezintă probleme cu dimensiune globală, pentru combaterea cărora este necesară acţiunea unită a comunităţii internaţionale. Pământul este, împreună cu apa şi aerul, un element primordial al vieţii, dar, dacă aerul şi apa se pot purifica şi reabilita, solul, odată poluat, are nevoie de milenii pentru refacere. Progresul, în această privinţă, depinde de aplicarea locală a programelor de acţiune în zonele afectate. De Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi Secetei trebuie să recunoaştem riscurile de securitate ce apar odată cu lăsarea deşertificării să avanseze incontrolabil. Să recunoaştem şi că prin combaterea schimbărilor climatice putem ajuta la inversarea acestui fenomen al deşertificării, la creşterea productivităţii în agricultură, la reducerea sărăciei şi la creşterea securităţii globale. Numai acţionând împreună şi modificând atitudinea în ceea ce priveşte mediul înconjurător putem năzui la un viitor mai sigur şi prosper pentru întreaga umanitate.
		Domnul Gavril Mîrza: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia politică se intitulează "Criza noastră cea de toate zilele - agentul electoral de serviciu". Nicicând nu au părut mai actuale celebrele versuri ale poetului nostru George Topârceanu, pe care ne permitem să îl parafrazăm: "Vara asta, totuşi, nu-i decât o copie." O copie electorală a unor găselniţe prezidenţiale cu aspect de déjŕ-vu, am adăuga noi, şi o repetiţie generală, în acelaşi scop, cu parfum de criză şi condimente de îngrijorări aşa-zis "legitime", gen "Ce ne facem, fetelor?". Problema este însă că în timp ce Topârceanu trata în cheie comică problemele societăţii, ironizând-o prin intermediul microuniversului gâzelor, noi avem de-a face acum cu reproducerea la scara largă a scenariilor lui nenea Iancu în universul nostru dâmboviţean actual. Protagonişti? Unul şi bun, însuşi şeful statului nostru, care joacă la scenă deschisă, consecvent cu sine însuşi, aceeaşi piesă a preocupării adânci cu privire la soarta ţării şi care ne apare - a câta oară? - în postura de salvator etern al naţiei condamnate la recesiune. Din nou declaraţii fulminante despre colapsul economic, despre prăpastia care se deschide la picioarele noastre, deşi, cu nici o săptămână înainte de declaraţiile care au alertat lumea, ni se spunea să nu ne neliniştim, că totul este sub control. Cu alte cuvinte, prezenţa lui Traian Băsescu la Palatul Victoria, săptămâna trecută, a fost ca un duş rece peste canicula de afară, cu amendamentul că, în loc să ne răcorească, a reuşit să ne strecoare doar fiori reci pe şira spinării, pentru că nu poţi să nu te gândeşti la cele mai sumbre scenarii când însuşi optimismul BNR este criticat şi când ţi se spune că, oricât ai lupta cu "vicisitudinile" sorţii, eşti dinainte condamnat. Sigur, ar trebui să apreciem dexteritatea aproape chirurgicală cu care învârte cuţitul în rană cel pus în fruntea treburilor ţării tocmai pentru a gestiona cu mai mult calm situaţii de acest fel, şi nu pentru a se lamenta că se află pe Titanicul în furtună şi nu mai are scăpare. "Scăderea PIB şi în trimestrul II este echivalentul recesiunii fără drept de apel şi de întoarcere.", a decretat preşedintele, convins că ne face un serviciu imens explicându-ne strict ştiinţific cât mai avem de stat sub anestezie. Ne-am obişnuit deja cu asemenea gen de scenarii care sunt menite să contureze puternic personalitatea bărbatului de stat pregătit să se ia la trântă cu tot ce mişcă, în numele vocaţiei sale de lider absolut, dar nu putem să le mai înghiţim pe nerăsuflate şi să mai şi aplaudăm, aşa cum probabil s-ar aştepta protagoniştii. PSD nu va accepta transformarea actului de guvernare în tribuna electorală a lui Traian Băsescu. Ca să nu mai vorbim despre modalitatea de-a dreptul haiducească a preşedintelui de a se autoinvita la şedinţele extraordinare de guvern, şedinţe pe teme economice la care era necesar acordul coaliţiei de guvernare, şi nu dorinţa de a mai da o lovitură de imagine care prinde bine la mase. Doamnelor şi domnilor senatori, Este foarte adevărat că ne confruntăm cu o criză economică europeană de proporţii îngrijorătoare, aspect reliefat şi la Consiliul European de vară de la Bruxelles. Este, de asemenea, adevărat că nu putem minimaliza efectele crizei pe termen mediu şi lung, că toate guvernele europene sunt concentrate şi preocupate acum să salveze cât mai multe dintre locurile de muncă, că se trage un serios sistem de alarmă pentru reducerea remuneraţiilor exorbitante din sistemul financiar, tocmai pentru a elimina abuzurile şi decalajele în acest domeniu, dar de la concluziile nu tocmai îmbucurătoare ale forului european şi până la exprimarea în termeni sumbri a predicţiilor catastrofice consider că este o uriaşă deosebire. Apreciez, în consonanţă cu opiniile celorlalţi colegi din PSD care s-au exprimat public până acum referitor la soluţii pertinente pentru ieşirea din criză, că principalul motor pentru repornirea uriaşului angrenaj anchilozat al economiei îl reprezintă demararea urgentă a proiectelor de investiţii publice, fie că este vorba de autostrăzi, drumuri judeţene sau infrastructură feroviară. În al doilea rând, trebuie încurajată construcţia de locuinţe, iar programul "Prima casă" reprezintă unul dintre proiectele importante ale Guvernului. Reabilitarea infrastructurii rurale ar mai fi una dintre piesele de rezistenţă ale eliminării aspectului de localităţi de Ev Mediu din zonele sărace ale ţării şi, nu în ultimul rând, eliminarea tuturor blocajelor care încă se mai menţin în calea creditării. Să nu uităm însă cea mai importantă investiţie a noastră, investiţia în formarea profesională a tinerilor, care se pregătesc să preia ştafeta într-o perioadă nu foarte uşoară pentru ei. Aş menţiona aici problema studenţilor care au beneficiat de un program guvernamental de burse, începând cu anul 2005, program oferit de guvernarea de atunci şi care i-a lăsat la mijlocul drumului pe acei tineri merituoşi cărora li s-a promis, printr-un contract ferm, că la întoarcerea de la studii vor primi locuri de muncă în administraţia publică pe măsura efortului depus. Nu vrem să facem din tinerii aceştia doar nişte date statistice ale neîmplinirilor noastre doar pentru că aceia care nu şi-au onorat obligaţiile asumate dau acum neputincioşi din umeri. Mai bine aici s-ar concentra energia şefului statului, care aruncă povara tuturor neajunsurilor din educaţie doar în spatele acelui minister căruia i s-au amputat fondurile la rectificarea bugetară, ca să poată fi, ulterior, vulnerabilizat mai uşor. Să ne ferim de declaraţii fulminante şi păguboase, care pot aduce riscuri imense asupra climatului investiţional din ţară, să lăsăm deoparte interesele politicianiste şi să veghem cu mai multă diligenţă şi prudenţă oratorică asupra destinului acestui neam.
		Domnul Nicolae Moga: Suntem cu toţii conştienţi de faptul că unul dintre factorii determinanţi în reducerea efectelor crizei economice îl constituie reorganizarea sectorului energetic. Strategia energetică în domeniu, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1.069/2007, aparţinând fostei guvernări, nu mai corespunde realităţii. Pentru exemplificare, pot cita faptul că actuala strategie prevede listarea "Hidroelectrica" şi "Nuclearelectrica", primii doi mari producători interni de energie, care însă ar urma să fie desfiinţaţi acum, potrivit Proiectului de restructurare a sectorului de producere a energiei electrice, publicat pe site-ul Ministerului Economiei şi semnat de Adriean Videanu. Deşi în acest an consumul intern de electricitate a scăzut cu circa 10%, pe fondul crizei, proiectul de reorganizare a sectorului energetic, despre care am aflat numai prin intermediul presei, se bazează pe o creştere anuală a consumului până în 2025 de 2,5%, faţă de rata prevăzută în strategia energetică aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1.069/2007, de 3%. Consider că, în promovarea unei strategii cu impact direct asupra bugetului public, devine imperios necesară stabilirea întâi a ţintelor şi abia după aceea a mijloacelor de realizare. Trebuie stabilit clar, cu consultarea specialiştilor în domeniu, portofoliul pe care vrem să-l deţinem, cu beneficiul obţinut pe categorii: regenerabile, nucleară, termocentrale cu tehnologii de captare a CO2, hidrocentrale. La aceasta urmează a se raporta alocarea fondurilor pentru investiţii şi stabilirea variantelor optime. Altfel, în absenţa unei asemenea strategii, restructurarea îşi pierde obiectul, iar publicul va continua să acrediteze ideea că "se ascund costurile, se umflă preţul energiei, ca factorii responsabili să-şi acopere cheltuielile mincinoase, deoarece actualele costuri sunt puternic deformate de încredinţările directe de contracte". Profit de aceasta ocazie pentru a solicita preşedintelui ANRE un termen cert la care populaţia va plăti un preţ mai mic pentru energia utilizată. Referitor la energia din nuclear, constat, cu tristeţe, că nu se mai vorbeşte nimic despre continuarea lucrărilor, cu termene şi analize cost - beneficiu pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. Normele internaţionale prevăd şi realizarea de depozite permanente pentru deşeurile provenite de la reactoarele nucleare. Asupra acestor aspecte aşteaptă lămuriri, din partea ministrului de resort, cei care mi-au încredinţat votul lor în Colegiul nr. 2 - Constanţa.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Declaraţia politică este intitulată "Europa nu crede în lacrimi". Născuţi în spaţiul mioritic în care destinul face legea, românii au fost obişnuiţi, din generaţie în generaţie, să-şi accepte soarta. La români, destinul funcţionează implacabil şi nu i se poate sustrage nimeni. "Nici bogatul, nici săracul", după cum cântă lăutarul plătit de bogat pentru a-l linişti pe sărac. Când se întâmplă să moară câte un român călcat de maşină pe trecerea de pietoni sau pe trotuar - destul de des deci -, este imposibil să nu explice vreun înţelept local că "aşa a fost să fie". De cele mai multe ori, prin lipsa de reacţie pe care o manifestă în astfel de situaţii, statul român confirmă, de la caz la caz, că ori "aşa a fost să fie", ori "aşa a vrut Dumnezeu". Între timp, tot mai mulţi români au înţeles că viaţa lor nu valorează mare lucru, fie că se află în casă sau pe stradă, la uşa vreunui cabinet medical sau pe vreun pat de spital, fie că se află în România sau în afara ei. De curând însă, graţie posibilităţilor pe care ni le oferă media, am înţeles cu toţii cât de lipsită de importanţă este viaţa unui român. O lume întreagă a putut să observe cum, în spaţiul geografic al unei culturi milenare, într-o lume ce se doreşte continuatoarea de succes a celei ce a strălucit în rândul civilizaţiilor antice şi renascentiste, un om a agonizat mai bine de 30 de minute fără să primească de la semenii lui minimul de ajutor ce l-ar fi salvat sau măcar ar fi putut să-l salveze. Am putea condamna indiferenţa criminală a acelor indivizi care, prin inacţiunea lor evident penală, l-au lăsat să moară pe cel ce, aflat în justificată criză de inspiraţie, a strigat după ajutor în limba română, dar cel mai importat este să analizăm cazul, devenit deja fenomen, şi să înţelegem cum s-a ajuns aici, ca un om să fie lăsat să moară pe străzile unei ţări membre a Uniunii Europene doar pentru că era român. Ar trebui să avem curajul să recunoaştem că această stare de fapt nu este expresia fricii populaţiei indigene de a-şi pierde locurile de muncă în favoarea mai puţin pretenţioşilor români. În Italia, ca şi în Irlanda, românii coexistă alături de multe alte minorităţi etnice, provenite de pe cel puţin patru continente în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite decât cele din ţările de origine. Aversiunea crescândă a autohtonilor occidentali faţă de români are la bază diferenţa uriaşă dintre modul de viaţă occidental, bazat pe respectarea cvasigeneralizată şi necondiţionată a legii, şi cel adus de români dintr-un spaţiu în care legea, în general, şi normele de convieţuire, în special, nu valorează mai nimic. Aceasta, şi nu alta, este adevărata cauză a frustrărilor cărora trebuie să le facem faţă atunci când ieşim din România prin porţile sale vestice. Tot aceasta ar putea deveni cauza irosirii şansei istorice de a înceta să mai doinim eterna jale şi de a ne integra definitiv în sistemul socio-economic cel mai performant al mileniului - Uniunea Europeană.
		Domnul Cornel Popa: Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Tarlaua domnului Boc". Mâine, 23 iunie, se împlinesc opt ani de la adoptarea "Declaraţiei de la Oradea", semnată de parlamentari şi preşedinţi de consilii judeţene din judeţele Bihor, Cluj, Harghita, Maramureş, Mureş, Satu Mare şi Sălaj, precum şi din judeţele Hajdú-Bihar şi Szabolcs-Szatmár-Bereg din Ungaria. Acest act de voinţă colectivă cerea introducerea autostrăzii Borş - Oradea - Braşov în Programul prioritar de construcţie a autostrăzilor din România. Am crezut în această idee încă din prima zi în care i-am înţeles necesitatea şi urgenţa. Chiar dacă nu mulţi m-au încurajat la început şi chiar dacă, după aceea, mulţi şi-au arogat meritele acestei viziuni, nu am abandonat şi mi-am asumat responsabilitatea de a transforma acest proiect în realitate. După doi ani de repetate demersuri, am reuşit să determin Guvernul PSD de atunci să se ralieze spiritului acestei declaraţii şi să ia în considerare ceea ce au cerut reprezentanţii ardelenilor în acea zi la Oradea, iar, ulterior, a fost semnat contractul cu Bechtel şi s-au demarat lucrările efective de construcţie a autostrăzii ce primise deja numele de "Transilvania". Din păcate, în loc să fie un moment de sărbătoare, ziua de mâine va fi una tristă. Domnul Radu Berceanu, ministrul transporturilor şi infrastructurii, în cârdăşie cu premierul Emil Boc, a luat decizia de a ciopârţi autostrada "Transilvania" şi a o transforma în autostrada Cluj - Bucureşti. Sfidând orice logică, cei doi au decis ca lucrările să continue doar pe tronsonul 2, cel din mijlocul autostrăzii, adică cel din judeţul premierului. Probabil, domnul Boc vrea să se poată lăuda, într-o viitoare campanie pentru primărie, că a dat municipiului Cluj-Napoca şi o autostradă de centură. După ce Guvernul Tăriceanu a alocat 579 de milioane de euro lucrărilor la tronsoanele 1 şi 2, Guvernul Boc decide acum să arunce toţi aceşti bani pe apa sâmbetei, şi asta doar pentru realizarea unor obiective electorale mărunte. Fie premierul de azi al României împreună cu ministrul transporturilor şi infrastructurii sunt rău intenţionaţi, fie nu înţeleg că, oprind finanţarea pentru tronsonul 1, aduc numai pierderi la bugetul ţării, şi nicidecum economii, aşa cum pretind. Oprirea finanţării înseamnă că lucrările făcute în toţi aceşti ani se vor degrada şi vor trebui cheltuite alte milioane de euro pentru a fi refăcute la standardele necesare. În plus, oprirea finanţării aduce şi penalităţi de alte milioane de euro pentru nerespectarea contractelor încheiate cu constructorii. Eu cred că domnul Boc e rău intenţionat şi că nu îi pasă câţi bani publici cheltuieşte pentru a-şi realiza scopurile personale. Numai aşa îmi pot explica decizia aberantă de a construi o autostradă de la mijlocul ei. Numai aşa îmi pot explica tupeul de a finanţa doar "tronsonul Boc" şi de a justifica alegerea lui prin necesitatea economiilor. Numai aşa îmi pot explica faptul că, deşi era acum opt ani deputat PD de Cluj, domnul Boc nu a binevoit să semneze "Declaraţia de la Oradea", necatadicsind să vină în acea zi la Oradea pentru a se alătura celorlalţi 31 de semnatari. Felicitări, domnule prim-ministru! În timp ce Ungaria a ajuns cu autostrada la graniţa noastră de la Borş, dumneavoastră, în loc să continuaţi, treptat, de acolo infrastructura de transport europeană, ne "povestiţi" că e mai bine să facem o autostradă care să lege două tarlale de câmp izolate.
		Domnul Alexandru Pereş: Trecem la ultima parte a şedinţei noastre de astăzi, sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri din partea Executivului. La secţiunea întrebări, am rugămintea să poftească la microfon doamna senator Anca Daniela Boagiu, pentru a adresa două întrebări, prima întrebare este adresată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar a doua întrebare este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aveţi cuvântul, doamna senator, la microfonul central.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Prima întrebare este adresată doamnei Ancuţa Gianina Opre, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. În data de 12 mai anul curent am transmis o scrisoare prin care semnalam cazul unui cetăţean, locuitor al sectorului 2, căruia nu i-au fost achitate încă despăgubirile care-i reveneau. Domnul Dincă Marcel, cu domiciliul în Bucureşti, Strada Pasului nr. 5, sector 2, semnalează o întârziere de mai bine un an în restituirea unei sume ce i se cuvine ca despăgubire, în baza deciziei pe care a primit-o şi, de altfel, a depus-o. Întrucât nu am primit răspuns la întrebare, şi nici la scrisoare, în ciuda faptului că au trecut mai mult de 30 de zile, solicit, de data aceasta printr-o întrebare adresată de la tribuna Parlamentului, răspuns la întrebarea adresată, cu atât mai mult cu cât suma despăgubirilor se încadrează în acel cuantum care poate fi achitat în numerar către persoana despăgubită, respectiv domnul Dincă Marcel. A doua întrebare este adresată domnului ministru Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, doamnei Ileana Savu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, şi domnului Bogdan Panait, preşedintele Oficiului Român pentru Adopţii. Obiectul întrebării se referă la un abuz sesizat la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2, unde, printr-o măsură abuzivă luată de directorul adjunct al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Sectorul 2, trei copii, Robu Alexandra, Tănase Ioana Georgiana şi Andrei Florentina, au fost luaţi familiei de asistenţi maternali, familie care avea grijă de ei şi care îi avea în plasament. Justificarea a fost lipsa spaţiului suficient creşterii şi dezvoltării acestor copii, în ciuda faptului că ei se aflau de foarte multă vreme în această familie. Pe fond, discutăm despre o măsură abuzivă datorată faptului că directorul direcţiei de asistenţă de la nivelul sectorului 2 s-a simţit lezat de o replică dată de unul dintre copii, care, de altfel, este şi bolnav. Personal, consider că nu astfel trebuie tratat un copil care are nevoie de îngrijire, cu atât mai mult cu cât familia solicită să capete înapoi în îngrijire copiii. Ca urmare, adresez următoarele întrebări: Care sunt măsurile pe care instituţiile pe care le conduc cei menţionaţi le iau pentru a urgenta soluţionarea acestei probleme? Care sunt măsurile administrative care se pot lua împotriva conducerii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Socială din sectorul 2? Care este motivaţia pentru întârzierea soluţionării dosarului de adopţie pentru copilul Robu Alexandra? Ce măsuri de ordin legislativ sau instituţional pot fi identificate pentru a împiedica repetarea unor astfel de abuzuri? Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, doamna senator.
		Dau cuvântul domnului senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Partidului Naţional Liberal, pentru a adresa două întrebări. Prima întrebare este adresată Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, iar a doua întrebare este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Se pregăteşte domnul senator Günthner Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare este adresată domnului Radu Mircea Berceanu, ministrul transporturilor şi infrastructurii. Obiectul întrebării: Posibilitatea alocării de fonduri în vederea construirii unui drum de legătură între comunele Nicolae Bălcescu şi Dănicei. Domnule ministru, Printre numeroasele probleme cu care se confruntă locuitorii Colegiului senatorial nr. 2, judeţul Vâlcea, pe care îi reprezint în Parlament, se numără cele legate de infrastructură. Recent, mai mulţi cetăţeni din comuna Dănicei, satul Schei-Deal, mi-au semnalat că, pentru a ajunge la Râmnicu Vâlcea, municipiul de reşedinţă, sunt nevoiţi să parcurgă o distanţă foarte mare, ocolitoare, de câţiva zeci de kilometri, deoarece nu există un drum între comunele Nicolae Bălcescu şi Dănicei, care să scurteze varianta de legătură folosită în prezent. Mai mult, prin construirea acestui drum, ar fi vorba de doi-trei kilometri, restul fiind deja structurat, sătenii din satul Schei-Deal ar putea beneficia de acces rapid la serviciile unităţilor de ambulanţă, respectiv pompieri, din Râmnicu Vâlcea. Ţinând cont de cele prezentate, vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, în ce măsură ministerul pe care îl conduceţi poate sprijini administraţiile publice locale din comunele Dănicei şi Nicolae Bălcescu, prin alocarea de fonduri în vederea construirii unui drum de legătură între cele două comune. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Pot să prezint şi a cea de-a doua întrebare?
		Domnul Alexandru Pereş: Da. Vă rog.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: A doua întrebare este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Obiectul întrebării: Integrarea în societate a copiilor instituţionalizaţi deveniţi majori. Domnule ministru, În prezent, în România există un mare număr de copii instituţionalizaţi, care, odată deveniţi majori, sunt nevoiţi să părăsească centrele de plasament şi să devină, practic, ai nimănui. Vă rog, domnule ministru, să-mi spuneţi dacă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are în programul de guvernare un plan de măsuri pentru aceşti tineri şi cum îi puteţi sprijini pentru ca ei să se integreze în societate, să devină independenţi şi să poată să se întreţină singuri. De asemenea, vă rog să-mi comunicaţi numărul tinerilor din judeţul Vâlcea aflaţi în această situaţie. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Mulţumesc. Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc.
		Domnul senator Tiberiu Günthner, Grupul parlamentar al UDMR, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Günthner Tiberiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată ministrului administraţiei şi internelor, domnul Dan Nica. Stimate domnule ministru, Primăria oraşului Tăşnad, judeţul Satu Mare, a funcţionat până în data de 17 februarie 2009 într-un imobil construit în anul 1920, imobil care, din cauza prăbuşirii unei faţade, a devenit nefuncţional şi periculos. Ca urmare, Comitetul local pentru situaţii de urgenţă al oraşului Tăşnad a propus demolarea cât mai urgentă a întregii clădiri. Actualmente, Primăria oraşului Tăşnad funcţionează cu chirie în trei imobile separate, necorespunzătoare, cetăţenii fiind nevoiţi să se deplaseze de la un imobil la altul pentru rezolvarea problemelor. Prefectul judeţului Satu Mare împreună cu preşedintele consiliului judeţean v-au solicitat alocarea de urgenţă a unei sume din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului pentru a putea demara lucrările de reconstruire a sediului Primăriei oraşului Tăşnad, depunând în acest sens Proiectul de hotărâre de guvern şi nota de fundamentare cu adresa de înaintare înregistrată la dumneavoastră cu nr. 1.596/9.03.2009, însă neprimind nici până astăzi răspuns. Având în vedere situaţia de urgenţă creată, stimate domnule ministru, vă rugăm să ne comunicaţi când se vor aloca aceste fonduri pentru a putea începe reconstrucţia sediului acestei primării, pentru ca activitatea administraţiei locale să se poată desfăşura în condiţii normale. Solicit răspuns în scris şi oral. Mulţumesc. Günthner Tiberiu, senator UDMR de Satu Mare.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumim, domnule senator.
		Domnul senator Dumitru Oprea. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Dumitru Oprea: Întrebarea este adresată domnului ministru Vasile Blaga, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Obiectul şi motivarea întrebării: Aplicarea Legii nr. 15/2003 în municipiul Iaşi. Domnule ministru, Speranţa multor tineri din Iaşi, dată de Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea de locuinţe proprietate personală, aproape că este spulberată. Pe baza sesizărilor primite la biroul senatorial, am demarat o procedură de solicitare a informaţiilor privind stadiul aplicării legii de către Primăria municipiului Iaşi. Prin răspunsurile primite, am constatat că, de la data intrării în vigoare a legii, niciun dosar, din cele 2.580 depuse, nu a fost rezolvat. Mai mult, 315 solicitanţi nu mai îndeplinesc condiţiile legale de încadrare în ajutorul oferit. Potrivit reglementărilor legale, fiecare primărie este obligată să transmită anual un inventar al terenurilor identificate la nivelul localităţilor, ce pot fi utilizate pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 15/2003. În aceste condiţii, vă rugăm, domnule ministru, să ne comunicaţi dacă Primăria municipiului Iaşi a transmis un astfel de inventar în ultimii 5 ani şi care sunt terenurile identificate ca disponibile pentru acest scop. De asemenea, vă rugăm să ne transmiteţi şi măsurile pe care le puteţi întreprinde pentru a obliga primăriile şi consiliile locale să aplice Legea nr. 15/2003 în favoarea tinerilor, astfel încât să nu mai fie tergiversată, din diferite motive sau interese, aprobarea dosarelor. Solicit un răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnule senator Gheorghe David, vă rog.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am o întrebare adresată Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, domnului preşedinte Cristian Silviu Luncaşu. Obiectul şi conţinutul întrebării: Transcriere certificat de naştere. Domnule preşedinte, Vă prezint un caz mai special - spun asta pentru că datează de peste 3 ani de zile -, care mi-a fost semnalat la biroul senatorial din Timişoara. Domnul Preală Petrică, domiciliat în localitatea Sinersig, comuna Boldur, judeţul Timiş, a depus, pentru transcrierea certificatului de naştere al fiului său, Preală Daniel Beniamin, la Primăria comunei Boldur documentele necesare, înregistrate cu nr. 193/c, în luna iunie 2006. Menţionez că fiul domnului Preală Petrică este născut în Castellón, Spania. Până în prezent, nu a primit niciun răspuns la solicitarea respectivă, motiv pentru care doreşte să afle ce s-a întâmplat cu acest dosar, întrucât nu-l poate înscrie la grădiniţă în anul şcolar 2009-2010. În acest sens, vă rog să verificaţi şi să-mi comunicaţi de urgenţă situaţia acestui dosar, pentru ca acest copil să poată intra în drepturi. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Vă informez că au depus, în scris, întrebări la secretariatul şedinţei următorii colegi senatori: Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L, Dan Voiculescu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, Sorin Serioja Chivu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, Vasile Cosmin Nicula, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, Gheorghe Saghian, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL, Raymond Luca, Grupul parlamentar al PNL, şi Cseke Attila Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR.
		La secţiunea interpelări, doamna senator Anca Daniela Boagiu. Citiţi interpelarea? Da. Vă rog. Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL. Vă rog, doamna senator, aveţi cuvântul.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministru mediului. Sunt doi semnatari ai acestei interpelări, eu şi domnul senator Gheorghe David. De ce adresăm această interpelare domnului ministru Nemirschi în această formulă? În calitate de preşedinte al Grupului de prietenie România - Germania, mi-au fost sesizate o serie de probleme care îşi au ca izvor chiar judeţul Timiş şi, de aceea, încercăm soluţionarea împreună cu domnul senator Gheorghe David. Problema ridicată de colegii noştri priveşte Compania "Continental", care a realizat una dintre cele mai importante investiţii străine din România prin Fabrica de anvelope de la Timişoara. Informaţiile primite de la companie arată că se intenţionează creşterea acestei investiţii prin relocarea unor unităţi de producţie din alte două state europene, ceea ce ar însemna, în această perioadă dificilă, în primul rând, mult mai multe locuri de muncă în regiune şi, bineînţeles, creştere economică. La 10 ani după realizarea investiţiei, compania trebuie să-şi reînnoiască autorizaţia de mediu şi, din păcate, acest demers a întârziat din cauza existenţei a două măsurători diferite ale emisiilor de la fabrică. Măsurătorile sunt atât de contradictorii încât, practic, nu se poate elibera autorizaţia de mediu. Având în vedere importanţa acestei investiţii, precum şi posibilitatea suplimentării acesteia, cerem ministrului să precizeze care sunt măsurile pe care ministerul pe care-l conduce le va lua pentru a urgenta soluţionarea acestei probleme şi să ne spună dacă există posibilitatea realizării unei a treia măsurători, independente, care să stea la baza emiterii autorizaţiei. Menţionăm faptul că orice întârziere poate conduce la schimbarea opţiunii Companiei "Continental", respectiv prin înlocuirea României cu orice alt stat membru. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, doamna senator.
		Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, se pregăteşte domnul senator Petru Başa, Grupul parlamentar al PD-L, ultimul vorbitor.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea mea este adresată domnului Theodor Paleologu, ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional. Obiectul interpelării: Ajutor financiar pentru reconstrucţia Grădiniţei de copii nr. 1 din Râmnicu Vâlcea. Domnule ministru, n urma audienţelor ţinute la biroul senatorial, mi s-a adus la cunoştinţă următoarea situaţie: Parohia "Toţi Sfinţii" din municipiul Râmnicu Vâlcea a început, din data de 7 mai 2009, reconstrucţia Grădiniţei de copii nr. 1, aflată lângă Biserica "Toţi Sfinţii", prin subscripţie publică şi alte forme de sprijin material. Această parohie a construit, acum peste 100 de ani, prima unitate de învăţământ preşcolar din judeţul Vâlcea, monument istoric de o deosebită valoare arhitectonică. Zeci de mii de râmniceni şi-au început primii paşi în viaţă la Grădiniţa de copii nr. 1, care, în acest moment, nu mai poate să fiinţeze, fiind nevoie de o nouă construcţie care să ofere copiilor condiţii europene de învăţătură. Având în vedere cele menţionate mai sus şi ţinând seama de importanţa acestui măreţ şi valoros edificiu, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi în ce măsură puteţi să sprijiniţi Parohia "Toţi Sfinţii" în vederea acordării unui ajutor financiar pentru reconstrucţia noii grădiniţe, contribuind astfel la păstrarea în continuare a tradiţiei, de peste 100 de ani, a existenţei primului aşezământ instructiv-educativ vâlcean. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Mulţumesc. Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnule senator Petru Başa, vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Petru Başa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt ultimul vorbitor, deci mă aude toată lumea. Am o interpelare adresată domnului ministru al transporturilor şi infrastructurii Radu Mircea Berceanu. Domnule ministru, Interpelarea are ca subiect şoseaua ocolitoare a municipiului Sighişoara. Acest obiectiv este de importanţă naţională, el fiind succesiv inclus în toate programele de guvernare. În prezent, tot traficul rutier de pe DN13 sau E60 se desfăşoară prin municipiul Sighişoara şi această şosea europeană reprezintă, practic, legătura rutieră dintre zona Ardealului şi partea de sud a ţării. Din cauza traficului infernal şi a faptului că infrastructura existentă nu a fost proiectată pentru un asemenea nivel al circulaţiei, există un impact negativ major asupra infrastructurii, datorat, mai ales, trepidaţiilor maşinilor de mare tonaj: fisuri apărute la zidul cetăţii şi la imobilele din cetatea medievală, monument inclus în patrimoniul UNESCO; blocuri şi case fisurate; blocaje ale traficului, ca urmare a turiştilor sosiţi; distrugerea sistemului de canalizare şi aprovizionare cu apă, şi mai putem spune că distanţa parcursă pe cele două sensuri de mers prin municipiul Sighişoara este de la kilometrul 111+200 până la kilometrul 118+240, deci aproximativ 7 kilometri, pe străzi de categoria M, cu două benzi de circulaţie, fără posibilitate de extindere, cu traseu sinuos, intersecţii, treceri de pieton etc. Vă informez, domnule ministru, din cauza acestor efecte cauzate de traficul greu din municipiul Sighişoara, cât şi din cauza accidentelor mortale - are loc cam un accident mortal pe lună -, au fost declanşate, în mai multe rânduri, revolte ale asociaţiilor de locatari concretizate prin blocarea traficului şi memorii adresate autorităţilor. În data de 13 aprilie 2009 autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial - Transport şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA au semnat contractele de finanţare pentru două proiecte, care au ca obiectiv pregătirea construcţiei a 14 variante de ocolire. Primul proiect se referă la pregătirea pentru construcţie a variantei de ocolire Topliţa - Tuşnad - Sighişoara - Făgăraş - Huedin - Bârlad şi Timişoara Sud. Concret, domnule ministru, vă rog să-mi transmiteţi o situaţie completă, cu copii ale documentelor originale, privind studiile de fezabilitate, studiile de stabilitate a indicatorilor tehnico-economici, alte documente care fac referire la acest obiectiv, punctul dumneavoastră de vedere şi al ministerului privind acest obiectiv. Solicit răspuns în scris la problemele ridicate. Vă mulţumesc. Cu deosebită consideraţie, senator Başa Petru.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnul senator.
		Au depus interpelări în scris, la secretariatul şedinţei, următorii colegi senatori: Grupul parlamentar al PD-L - Iulian Urban, Iosif Secăşan, Mihaela Popa; Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC - Gheorghe Saghian, Sorin Serioja Chivu, Alexandru Mazăre şi Vasile Cosmin Nicula. De asemenea, domnii senatori Dorin Păran şi Niţă Mihai, Grupul parlamentar al PD-L, au depus la secretariatul şedinţei declaraţiile politice, în scris.
		La sesiunea consacrată răspunsurilor orale, o rog pe doamna ministru Ecaterina Andronescu să prezinte răspunsul pentru domnul senator Emilian Valentin Frâncu, la întrebarea adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Microfonul 8, vă rog.
		Doamna Ecaterina Andronescu: Vă mulţumesc foarte mult. Aş vrea să-mi permiteţi să-i mulţumesc şi domnului senator Frâncu pentru cele două întrebări care mi-au fost adresate, au fost adresate ministerului, şi care se referă la un subiect extrem de interesant pentru şcoală şi, mai ales, extrem de util pentru elevii care o populează, şi anume ce face Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării în domeniul educaţiei sanitare în şcoală şi cum asigură sănătatea copiilor prin cabinetele medicale şcolare. Aş vrea să-mi permiteţi, domnule senator, să vă spun că, din fericire pentru mine, pe mandatul meu anterior am pornit un program care se numeşte "Educaţie pentru sănătate", program care s-a desfăşurat pe parcursul a doi ani, după care s-a finalizat cu un manual de "Educaţie pentru sănătate" pentru fiecare clasă, de la ciclul primar şi până la ultima clasă de liceu. Sigur, cunoştinţele acestea care trebuie să ajute copiii, să-i înveţe ce să facă pentru a avea o alimentaţie sănătoasă, cum să-şi întreţină sănătatea într-o situaţie de normalitate, sunt cunoştinţe gradual predate, în funcţie de ciclul de învăţământ, în funcţie de vârsta pe care o au copiii. Am introdus în curriculum această disciplină şi cred că este un lucru bine făcut. Poate că ar merita acum, după ce el funcţionează de un număr de ani, să facem o evaluare şi să vedem în ce măsură am putea să-l îmbunătăţim, dar funcţionează şi cred că a fost bine-venit în şcoli.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, doamnă ministru. Domnule senator Frâncu, aveţi cuvântul. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc foarte mult, doamnă ministru. Într-adevăr, este ceea ce aşteptam. Sunt soluţii pe care, într-adevăr, dumneavoastră le-aţi pus în practică. Aş avea o singură rugăminte: în răspunsul în scris, pe care sper că-l voi primi, să vă referiţi la cea de-a doua parte a întrebării, şi anume dacă se cunoaşte numărul şcolilor din judeţul Vâlcea care nu posedă un astfel de cabinet medical absolut necesar unei bune funcţionări. Am şi o interpelare la care trebuie să-mi răspundă doamna ministru, domnule preşedinte.
		Domnul Alexandru Pereş: Să-i permitem doamnei ministru să răspundă şi la această interpelare: Măsuri pentru combaterea fenomenului mame minore. Vă rog, doamnă ministru. Microfonul 8.
		Doamna Ecaterina Andronescu: Vă mulţumesc. În legătură cu această problemă pe care dumneavoastră o ridicaţi, referitoare la judeţul Vâlcea, şi anume cabinetele medicale şcolare şi în ce măsură sunt ele acoperitoare, ca număr, pentru toate şcolile din judeţul Vâlcea, sunt în măsură să vă dau următorul răspuns şi să fac şi o precizare: sunt 177 şcoli în Vâlcea şi sunt 34 cabinete medicale şcolare. Sigur că nu sunt acoperitoare pentru toate şcolile, rezultă diferenţa destul de clar precizată. Din păcate - şi aici mă refer la precizare -, cabinetele medicale şcolare nu sunt în grădina Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cabinetele medicale şcolare sunt în grija Ministerului Sănătăţii. Am avut o discuţie cu domnul ministru al sănătăţii şi sper să găsim o soluţie care să se şi manifeste practic în şcolile noastre, pentru a completa numărul cabinetelor medicale în toate şcolile. Probabil că vom găsi o soluţie, pentru că există un număr important de medici, absolvenţi ai Facultăţii de Medicină, care nu intră în rezidenţiat - în rezidenţiat intră ceva mai mult de jumătate din numărul absolvenţilor -, şi eu sper ca aceşti absolvenţi să poată fi dirijaţi spre şcolile noastre, pentru a asigura asistenţa sanitară în fiecare şcoală. Vă mulţumesc foarte mult.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc foarte mult. Domnule senator Frâncu, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc mult, doamnă ministru. Sunt mulţumit de ambele răspunsuri la întrebări.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi noi ne bucurăm şi vă mulţumim, doamnă ministru.
		Doamna Ecaterina Andronescu: Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, doresc să spun că îmi pare rău, nu am reuşit să mulţumesc plenului Senatului pentru votul dat la proiectul de lege...
		Domnul Alexandru Pereş: O să mai avem şi alte voturi şi veţi avea ocazia să ne mulţumiţi atunci. Mai doriţi ceva, domnule senator Frâncu?
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, la interpelarea privind fenomenul mame minore, la care aşteptam să primesc răspuns tot astăzi, dacă doamna ministru poate să facă câteva referiri pentru a încheia acest capitol?
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog, doamnă ministru.
		Doamna Ecaterina Andronescu: Vă mulţumesc. Noi avem în toate şcolile o atentă supraveghere a celor care vin în şcoală. Sigur, acolo unde se ivesc asemenea situaţii, împreună cu cei care sunt la Departamentul pentru Protecţia Copilului, încercăm să venim în sprijinul fetiţei respective sau a familiei, în aşa fel încât să putem da o mână de ajutor. Din fericire, nu sunt foarte multe asemenea situaţii în şcoală. Nu aş putea să vă dau acum numărul exact, pentru că nu avem încă inventarierea la nivel de ţară, la nivel naţional, dar ceea ce pot să vă asigur este că, prin inspectoratele şcolare, urmărim acest fenomen, să-i zicem - să sperăm că nu va deveni chiar fenomen -, dar urmărim asemenea cazuri şi încercăm să ne implicăm în susţinerea familiilor.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumim, doamnă ministru. Domnule senator Frâncu, vă rog.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Şi eu vă mulţumesc. Poate că în răspunsul în scris se va face referire, în viitor, la acest număr. Aş vrea doar să fac menţiunea că, întâmplător, sunt unul dintre autorii legii care a permis tinerelor mame - care sunt cuprinse în învăţământul universitar sau liceal şi care nasc - să primească şi ele o indemnizaţie pentru a-şi putea creşte copiii în condiţii normale. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Felicitări, domnule senator! Să sperăm că va fi adoptată şi de Camera Deputaţilor. Vă dorim spor în activitate! Mulţumim frumos şi doamnei ministru şi încheiem aici şedinţa noastră. Domnule senator Frâncu, doriţi să mai interveniţi? Vă rog.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Am lista cu programarea răspunsurilor şi vă rog, dacă se poate, să reprogramaţi răspunsul pe care-l aştept din partea Ministerului Sănătăţii. Acel răspuns chiar aş dori să-l primesc într-o manieră verbală. Aş fi fost mulţumit cu răspunsul în scris, dar este o problemă pe care aş dori, totuşi, să o discut cu domnul secretar de stat.
		Domnul Alexandru Pereş: Manieră verbală, faţă-n faţă, bine? Mulţumim frumos. Închidem şedinţa noastră de astăzi, 22 iunie 2009. Ne întâlnim în plen pentru lucrările Senatului României miercuri, 24 iunie 2009, la ora 9.00. Vă doresc o seară plăcută!
		Şedinţa s-a încheiat la ora 21.00.