Şedinţa Senatului din 7 septembrie 2009

		Şedinţa a început la ora 15.50. Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David şi de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Bună ziua! V-aş ruga să facem prezenţa pentru a putea să vedem cine este în sală şi cine lipseşte. Vă rog, domnule secretar, să faceţi apelul nominal.
		Domnul Gheorghe David: - Albert Álmos - absent - Andrei Florin Mircea - prezent - Andronescu Ecaterina - Guvern - Antonescu George Crin Laurenţiu - prezent - Arcaş Viorel - prezent - Ariton Ion - prezent - Badea Viorel Riceard - prezent - Banias Mircea Marius - prezent - Bara Ion - prezent - Başa Petru - prezent - Bădescu Iulian - prezent - Bălan Gheorghe Pavel - prezent - Belacurencu Trifon - prezent - Berca Gabriel - prezent - Berceanu Radu Mircea - Guvern - Bîgiu Marian Cristinel - prezent - Bîrlea Gheorghe - prezent - Blaga Vasile - Guvern - Boagiu Anca Daniela - prezentă - Boitan Minerva - prezentă - Bokor Tiberiu - prezent - Borza Dorel Constantin Vasile - prezent - Bota Marius Sorin Ovidiu - prezent - Calcan Valentin Gigel - absent - Câmpanu Liviu - prezent - Chelaru Ioan - prezent - Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent - Chivu Sorin Serioja - prezent - Cibu Constantin Sever - prezent - Cinteză Mircea - prezent - Coca Laurenţiu Florian - prezent - Constantinescu Florin - prezent - Constantinescu Viorel - prezent - Cordoş Alexandru - prezent - Corlăţean Titus - delegaţie - Crăciun Avram - prezent - Cseke Attila Zoltán - prezent - Daea Petre - prezent - David Cristian - absent - David Gheorghe - prezent - Diaconescu Cristian - Guvern - Diaconu Mircea - prezent - Dobra Nicolae - prezent - Dumitru Constantin - prezent - Fekete-Szabó András Levente - prezent - Feldman Radu Alexandru - prezent - Filip Petru - prezent - Fodoreanu Sorin - prezent - Frâncu Emilian Valentin - prezent - Frunda György - prezent - Găină Mihăiţă - prezent - Geoană Mircea Dan - prezent - Ghişe Ioan - absent - Greblă Toni - prezent - Grosu Corneliu - prezent - Günthner Tiberiu - prezent - Gyerkó László - prezent - Haşotti Puiu - prezent - Hărdău Mihail - prezent - Humelnicu Augustin Daniel - prezent - Ichim Paul - prezent - Igaş Traian Constantin - prezent - Ion Vasile - prezent - Iordănescu Anghel - prezent - Jurcan Dorel - absent - Lazăr Sorin Constantin - prezent - Luca Raymond - prezent - Mang Ioan - absent - Marcu Gheorghe - delegaţie - Mardare Radu Cătălin - prezent - Marian Ovidiu - prezent - Marian Valer - prezent - Markó Béla - prezent - Mazăre Alexandru - prezent - Măgureanu Cezar Mircea - prezent - Mărcuţianu Ovidius - absent - Meleşcanu Teodor Viorel - prezent - Mihăilescu Petru Şerban - prezent - Mitrea Elena - prezentă - Mitrea Miron Tudor - prezent - Mîrza Gavril - prezent - Mocanu Alexandru - prezent - Mocanu Toader învoire Moga Nicolae - prezent - Mustăţea Vasile - prezent - Mutu Gabriel - prezent - Necula Marius Gerard - prezent - Nedelcu Vasile - prezent - Nicoară Marius Petre - prezent - Nicoară Romeo Florin - prezent - Nicolaescu Sergiu Florin - prezent - Nicula Vasile Cosmin - prezent - Nistor Vasile - prezent - Niţă Mihai - prezent - Onofrei Orest - prezent - Oprea Dumitru - prezent - Oprea Mario Ovidiu - prezent - Panţuru Tudor - prezent - Paşca Liviu Titus - prezent - Păran Dorin - prezent - Pereş Alexandru - prezent - Pintilie Vasile - prezent - Plăcintă Sorina Luminiţa - Guvern - Pop Gheorghe - prezent - Popa Cornel - prezent - Popa Mihaela - prezentă - Prodan Tiberiu Aurelian - prezent - Prunea Nicolae Dănuţ - prezent - Rasaliu Marian Iulian - prezent - Rădulescu Cristian - prezent - Rădulescu Şerban - prezent - Robu Nicolae - prezent - Rotaru Ion - prezent - Ruşanu Dan Radu - absent - Ruşeţ Ion - prezent - Saghian Gheorghe - prezent - Savu Daniel - prezent - Sârbu Ilie - Guvern - Sbîrciu Ioan - absent - Secăşan Iosif - prezent - Severin Georgică - prezent - Silistru Doina - prezentă - Staicu Dumitru Florian - prezent - Stănişoară Mihai - Guvern - Şova Dan Coman - prezent - Tămagă Constantin - absent - Toma Ion - absent - Ţopescu Cristian George - prezent - Ţuţuianu Adrian - prezent - Udriştoiu Tudor - prezent - Urban Iulian - prezent - Valeca Şerban Constantin - prezent - Vasilescu Lia Olguţa - absentă - Verestóy Attila - absent - Voicu Cătălin - absent - Voiculescu Dan - prezent - Vosganian Varujan - prezent
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc. Putem să trecem mai departe, deoarece mesajul a fost, se pare, recepţionat de colegii noştri. După ce se finalizează procedura de semnare a prezenţei, vă rog să fiu informat. Stimaţi colegi, În prima parte a şedinţei noastre de plen de astăzi, vă propun să începem cu primul punct din ordinea de zi, declaraţii politice.
		Îl invit pe domnul senator Marian Iulian Rasaliu - Grupul parlamentar al PD-L, pentru prima declaraţie politică, şi se pregăteşte domnul senator Adrian Ţuţuianu - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Marian Iulian Rasaliu: Bună ziua, stimaţi colegi! Declaraţia politică a Grupului parlamentar al PD-L se intitulează "Reforma statului român, obligatorie pentru evoluţia întregii societăţi româneşti". Ştim cu toţii, de mult timp, că statul român este slab, ineficient şi confruntat permanent cu probleme structurale. Acestea sunt, de fapt, şi motivele principale pentru care, nici pe timp de prosperitate economică şi cu atât mai puţin pe timp de criză, viaţa românului de rând nu poate fi îmbunătăţită semnificativ, deşi s-a simţit acut nevoia de schimbare în toţi aceşti ani. Situaţia nu se poate rezolva prin măsuri punctuale, ci numai printr-o reformă profundă. Statul trebuie schimbat din temelii, şi nu doar cosmetizat, cum s-a tot încercat în toată perioada care a trecut din decembrie 1989 şi până astăzi. Faptul că partidul nostru îşi asumă iniţierea acestei reforme în perioadă de criză face lucrurile mai dificile, dar orice altceva am întreprinde nu va avea efectul scontat în absenţa unor modificări radicale ale modului în care sunt constituite instituţiile statului român. Aceste modificări sunt necesare şi ar fi imoral să le amânăm, indiferent de costurile politice pe care va trebui să le decontăm. Toţi politicienii Partidului Democrat Liberal sunt conştienţi de faptul că este foarte greu să schimbi ceea ce nu funcţionează la baza statului, şi asta pentru că rezistenţa grupurilor interesate este foarte mare. Noi suntem acum decişi să încetăm cheltuirea fără logică a banilor publici şi astfel să rămânem fără resurse în zone esenţiale pentru societate. Procesul reformării statului trebuie abordat raţional, profesionist, pe baza unor analize serioase. Avem însă o viziune strategică asupra reformei statului, bine fundamentată şi structurată. Nu trebuie să facem reformă de dragul reformei, ci reformă cu un scop clar: o viaţă mai bună pentru români. Reforma legislativă o preconizăm în vederea reorganizării tuturor domeniilor care pot contribui la transformarea societăţii româneşti într-una performantă şi capabilă să se îngrijească de viitorul ei. Pentru asta ne preocupăm de sistemul de salarizare unitară, de reglementarea cumulului pensie-salariu, reforma în educaţie şi reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, precum şi de raţionalizarea cheltuielilor bugetare. Avem, de asemenea, în vedere elaborarea unui set de măsuri concrete pentru susţinerea mediului de afaceri: restructurarea sistemului public de pensii, descentralizarea şi, în plus, creşterea calităţii serviciilor publice, implementarea standardelor de cost şi de calitate, nu uităm nici reforma funcţiei publice, şi toate acestea până la sfârşitul mandatului nostru. Considerentele care stau la baza acestui plan sunt legate de faptul că reforma statului nu se poate face doar prin adoptarea de noi legi şi reglementări, ci de faptul că, dincolo de legislaţie, trebuie să reformăm capacitatea managerială a instituţiilor statului şi abilităţile acestora de formulare şi implementare a politicilor publice. Ne aşteptăm ca, după încheierea unui proces elaborat cu destul de multe etape, să obţinem un stat puternic şi eficient, care-şi îndeplineşte rolul său esenţial: servirea intereselor cetăţenilor români. Ştim că vom avea un sistem educaţional modern, vom avea, în sfârşit, servicii publice de calitate şi astfel ajungem la ceea ce ne dorim cel mai mult: creşterea calităţii vieţii românilor şi construcţia unei societăţi prospere. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul, în continuare, domnului senator Adrian Ţuţuianu - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte doamna senator Minerva Boitan - Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Adrian Ţuţuianu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică am intitulat-o "Asumarea răspunderii Guvernului şi democraţia parlamentară". Trăim vremuri în care democraţia este pusă în pericol chiar de către cei care trebuie să vegheze la garantarea ei. După o luptă surdă şi inegală a oamenilor preşedintelui Băsescu cu instituţiile democratice ale statului, constatăm, cu îngrijorare, că drumul către dictatură este din ce în ce mai scurt. Poteca pe care vrea să ne împingă Emil Boc evită Parlamentul şi se numeşte angajarea răspunderii. Vorbind despre aceasta, trebuie să ştim că reprezintă o procedură prin care, pentru a face faţă unor împrejurări deosebite - subliniez!, deosebite -, ce reclamă stabilirea de măsuri urgente care sunt de competenţa Parlamentului, Guvernul urmăreşte adoptarea unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege, cu sprijinul majorităţii parlamentare pe care se întemeiază şi în condiţii de maximă celeritate. Angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege constituie un artificiu ingenios, chiar agresiv, pentru obţinerea adoptării unei legi pe altă cale decât cea obişnuită, bulversând procedura legislativă obişnuită, ordinară. Angajarea răspunderii Guvernului nu este decât un mijloc de presiune asupra Legislativului. Procedeul produce o scurtcircuitare a activităţii legislative. Atunci când se uzează de el, Parlamentul pierde controlul legiferării, căci, de obicei, parlamentarii vor fi mai dispuşi să dea dreptate Guvernului decât să se confrunte cu o criză guvernamentală şi, mai ales, cu alegeri anticipate. Propunând reformarea statului prin varianta "doi timpi şi trei mişcări", Guvernul nu face altceva decât să încerce să-şi extindă puterea de a legifera, până la urmă în dauna Parlamentului, care devine astfel o anexă a Preşedinţiei şi a Executivului. Şi dacă Parlamentul nu pare să mai fie o piedică în calea instaurării puterii discreţionare a regimului Băsescu, nici Constituţia nu este un obstacol. Tandemul Băsescu-Boc o ignoră pur şi simplu, fiindcă, dacă ar citi-o, ar afla că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării". (Art. 61 din Constituţie.) Prin urmare, Guvernului nu ar trebui să i se permită decât cu titlu de excepţie să intre în câmpul de acţiune al forului legiuitor. Din păcate, angajarea răspunderii s-a transformat din excepţie în regulă. Trebuie să conştientizăm însă şi importanţa legilor care nu vor mai ajunge, din păcate, în dezbaterea Parlamentului. Nu vorbim de propuneri oarecare, ci de proiecte menite să reformeze din temelii statul român. Legislativul trebuie lăsat să discute şi să aprobe Proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Proiectul de lege privind interzicerea cumulului pensie-salariu şi Proiectul legii educaţiei naţionale. Cu alte cuvinte, trebuie lăsat să-şi ducă la bun sfârşit misiunea primită de la cetăţeni. Nu vă încearcă, stimaţi colegi, un sentiment de inutilitate, de trecere pe linie moartă, atâta timp cât Executivul devine vioara întâi a procesului legislativ? Ce rost mai are atunci Parlamentul, devenit ţinta predilectă a resentimentelor prezidenţiale? Constatăm, cu regret, că Parlamentul îl plictiseşte până la iritare pe preşedintele-jucător, dar asta nu înseamnă că vom pleca acasă doar pentru că aşa vrea Domnia Sa. Într-un fel, premierul Emil Boc are dreptate când spune că timpul nu mai are răbdare. Nu peste mult timp, cei care încearcă să lege democraţia în chingile voinţei proprii de putere absolută trebuie să părăsească fotoliile înalte în care s-au aşezat mult prea confortabil. Stimaţi colegi, Închei prin a vă adresa îndemnul de a acţiona prin toate mijloacele legale de care dispunem pentru a reda Parlamentului demnitatea pe care o merită într-un adevărat stat democratic. Forul legislativ nu trebuie lăsat să devină o instituţie decorativă care doar să creeze impresia unei democraţii solide şi, de fapt, să nu fie decât un organism influenţat de toanele preşedintelui sau ale prim-ministrului. Vă mulţumesc mult.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc domnului senator.
		Are cuvântul doamna senator Minerva Boitan - Grupul parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Gyerkó László - Grupul parlamentar al UDMR.
		Doamna Minerva Boitan: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi voi face o declaraţie politică în legătură cu implicarea femeii în politica românească. Dacă această declaraţie era spusă de un bărbat, probabil că ar fi fost interpretată ca un manifest cu iz misogin, dar este doar un punct de vedere asupra implicării unor femei în politica noastră românească. Evenimentele din ultima perioadă fac dovada unui proces de degradare a clasei politice, proces la care participarea feminină este substanţială. Din păcate, amprenta dâmboviţeano-fanariotă ce caracterizează homo politicus autohton se observă şi la nivelul unor femei lider politic, combinând astfel politicianismul vulgar, bădăran, executant al unor ordine clare, cu tupeul escrocului financiar, care minte, înşală, manipulează. Dincolo de discursurile lor mai mult sau mai puţin consistente, femeile din politică stârnesc laude şi, mai ales, critici în legătură cu modul de a se face vizibile. Percepţia românilor este că promovarea femeilor în politică este doar rezultatul modului în care acestea relaţionează cu liderii partidelor. Nu de puţine ori, femeile de pe scena politică românească aleg să se expună public mai mult decât este necesar pentru a-şi spori notorietatea, astfel ignoră faptul - şi vă rog, stimat auditoriu, să mă iertaţi pentru exprimarea dură - că prostituţia politică nu generează credibilitate, ci, dimpotrivă, îngroapă orice speranţă a alegătorului simplu într-o clasă politică care să fie garantul valorilor şi perceptelor morale. Se pune astfel întrebarea, care, ce-i drept, mă pune şi pe mine, ca femeie, pe gânduri: de ce vrea femeia în politică? Dorind să fie ceea ce nu sunt, unele femei politician care provin, culmea, chiar din noua generaţie doresc o ascensiune uşoară şi fără complicaţii spre vârful carierei politice, fără a învăţa ce este, de fapt, polisul, cetatea, comunitatea, naţiunea pe care trebuie să o reprezinte. Există modele recunoscute şi respectate de comunitatea internaţională pentru diplomaţie, corectitudine publică, imparţialitatea funcţiei, precum Margaret Hilda Thatcher, Indira Gandhi sau, mai apropiate de spaţiul estic, premierul turc Tansu Çiller sau Golda Meir, premier israelian, dar nu prezintă însemnătate pentru tinerele vlăstare feminine din politica românească venite de nicăieri fără a parcurge etapele normale ale devenirii. Ele cochetează cu funcţiile ministeriale importante ca putere financiară sau parlamentară şi uită că a fi implicate în politică nu se traduce cu a face jocuri de culise, de servitute, murdare, ieftine. Sper să nu uite şi că, dacă ajungi repede sus, tot aşa o să şi cazi, cum spune vorba românească. Din 1986, Norvegia, bine cunoscută uneia dintre doamnele politicii româneşti, şi-a câştigat reputaţia de stat al femeilor, odată cu apariţia unei femei prim-ministru care a format un guvern în care aproximativ jumătate din miniştri erau femei. De atunci, femeile au deţinut o pondere considerabilă în Guvernul norvegian şi modul de acţiune politică a condus la prosperitatea economică bine cunoscută de dumneavoastră. Stimaţi colegi, Am făcut aceste scurte paralelisme pentru a transmite atât opiniei publice, cât şi clasei politice un semnal de alarmă cu privire la selectarea femeilor care reprezintă şi vor reprezenta această naţiune, indiferent de nivelul la care se află. Nu pot să nu fiu revoltată de faptul că România se află sub zodia celor patru Elene, Elena Lupescu, denumită şi geniul rău al regelui Carol al II-lea, Elena Ceauşescu, creierul diabolic al lui Nicolae Ceauşescu, Elena Udrea şi Elena Băsescu, degradarea şi îngenuncherea sistemului politic românesc patronat de Traian Băsescu. Elena Lupescu trata miniştrii din guvernele României ca pe propriii servitori, dar a plecat atunci când i s-a cerut, Elena Ceauşescu declara în ziua judecării sale că "nu răspunde la întrebări decât în faţa Marii Adunări Naţionale", dar pentru Elena Udrea nu mai există instituţie în faţa căreia ar putea răspunde. Din păcate, rolul femeii în viaţa politică este un vid, aceste exemple pot deveni treptat-treptat un model impus pentru reuşita în cariera politică. Pe de altă parte, femeile aleg şi o altă variantă şi devin bărbaţi în politică, ajung să fie mai agresive şi mai încruntate decât masculii politicii româneşti. Stilul grobian, de la formulare până la argumentaţie, provoacă replierea electoratului feminin către politicienii bărbaţi sau, mai rău, poate genera absenteism major în rândul electoratului feminin rafinat şi educat. Stimată asistenţă, Consider că femeile în politică ar trebui să reprezinte echilibrul, şi nu sămânţa de scandal dintre forţele politice, să arate că emoţia nu presupune dezechilibru, că pot fi credibile şi cunoscute fără să apeleze la trucuri ieftine. După zeci de ani în care democraţia a fost terfelită şi prin aportul unor personaje de genul celor mai sus menţionate, există în rândul femeilor din România dorinţa şi puterea de a participa la consolidarea unui stat democratic, există femei care îşi onorează funcţiile încredinţate fără a uzita de comportamente, vocabular şi vestimentaţie de mahala. Doamnelor şi domnilor senatori, precum şi domnişoarelor, Doamnelor şi domnilor ziarişti care citiţi această declaraţie politică, În România trebuie să se construiască un nou concept al femeilor politician, care să se diferenţieze total de conceptul femeie politician trambulină, femeile lui Băsescu sau ale unui alt lider politic. Este timpul să arătăm că putem fi un exemplu de urmat pentru a pune capăt declinului clasei politice româneşti, subliniind, totodată, rolul fundamental pe care îl jucăm în societate şi care trebuie transmutat în copie fidelă pe scena politică. Să împiedicăm ca relaţia politic - moralitate să se transforme într-un antagonism irecuperabil, să fie un exemplu de urmat, să demonstrăm că putem contribui, printr-o reală maturitate, la reformarea clasei politice româneşti. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc doamnei senator.
		Domnul senator Gyerkó László. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dorin Păran.
		Domnul Gyerkó László: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică poartă titlul "Despre soldaţii viteji ai Guvernului Boc -«Laudă» minţilor odihnite". Nu doresc să fac o analiză asupra activităţii Guvernului Boc, fiindcă nu mi-ar ajunge cele 6 minute pe care le am la dispoziţie, mai ales dacă aş dori să vorbesc despre eficienţa sau, mai bine zis, ineficienţa guvernării, ci doresc să reflectez asupra unor afirmaţii făcute recent în ediţia online a unui ziar naţional de către domnul Constantin Strujan, prefectul judeţului Harghita, la adresa maghiarilor din judeţ. Declaraţia respectivă abundă de desconsiderare şi reavoinţă nepermise unui reprezentant al Guvernului. Din afirmaţiile domnului prefect cititorii publicaţiei au putut afla nici mai mult nici mai puţin decât faptul că maghiarimea este o naţiune neprietenoasă, intolerantă până în măduva oaselor şi nu doar cu romii, ci şi cu străinii, în general, experimentând răutatea pe populaţia romă din judeţ. De parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, domnul prefect Constantin Strujan mai menţionează în prelegerea sa şi faptul că populaţia maghiară este neştiutoare, încurajează extremismul, iar în acest demers beneficiază de sprijin din partea Ungariei. Pe de altă parte, camuflează mişcarea extremistă prin prezentarea acesteia drept "eveniment cultural", declară prefectul. Ca reprezentant al comunităţii maghiare din România, resping, la modul cel mai hotărât, atât conţinutul, cât şi tonul declaraţiei domnului prefect. Recunosc că nu am reuşit să desluşesc logica şi raţiunea din spatele acestor declaraţii. Cert este faptul că autorul acestora judecă comunitatea maghiară din judeţ prin prisma propriilor porniri viscerale, când, de fapt, ar trebui să garanteze respectarea drepturilor acesteia. Domnul prefect, în locul acestor prelegeri ştiinţificofantatistice despre relaţiile interetnice şi despre psihicul maghiarimii, ar trebui, mai degrabă, să enumere măsurile pe care le-a luat ca autorităţile să intervină cât mai repede posibil pentru aplanarea conflictului menţionat de Domnia Sa. În virtutea spuselor sale, am putea bănui că a avut tot interesul să întârzie intervenţia forţelor de ordine, dorind, în acest fel, să demonstreze cât de intoleranţi şi de însetaţi de sânge sunt secuii din Harghita. Nu avem nevoie de un astfel de prefect în Harghita. Comunitatea maghiară nu are nevoie de un reprezentant al Guvernului care dă dovadă de iresponsabilitate şi generează conflicte. Cert este faptul că un jupân local, care pe banii contribuabililor îi împroşcă cu noroi pe aceştia, îi denigrează şi îi jigneşte public, nu slujeşte comunitatea. Luând în considerare cele întâmplate, pot să recomand domnului Strujan, printr-o formulă secuiască: "Domnule prefect, luaţi-vă pălăria, uşa, sper, o veţi găsiţi şi singur!" Din aceste considerente, solicit domnului prim-ministru Emil Boc să-l elibereze din funcţie pe domnul Constantin Strujan, iar Partidului Democrat Liberal, partid din sânul căruia se trage acest domn, îi solicit să se delimiteze public de declaraţia acestuia şi să prezinte public scuze comunităţii maghiare. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Dorin Păran - Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Dorin Păran: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Asumarea răspunderii în Parlamentul României de către Guvernul Boc". Ce înseamnă progresul unei societăţi dacă nu o continuă stare de fierbere politică din partea factorilor decizionali? Şi încă ce fierbere, mai ales acum, în precampania alegerilor prezidenţiale. Guvernul condus de domnul Emil Boc a decis să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului pentru trei pachete legislative de bază în reformarea statului şi în încercarea de modernizare a acestuia. Atât Proiectul legii educaţiei naţionale, Proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cât şi Proiectul de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional înseamnă, pe de o parte, demararea unor reforme prea mult întârziate, iar, pe de altă parte, înseamnă asumarea unui proiect capabil să ducă la schimbarea societăţii româneşti. Sigur că au existat şi încă mai există discuţii de tot felul. Unii sunt atât de superficiali, încât nici măcar nu înţeleg că ceea ce Guvernul condus de Emil Boc face acum este pentru că timpul nu mai are răbdare cu noi, iar reformele trebuie finalizate. Apoi, un alt argument pentru susţinerea acestui proiect politic de asumare a răspunderii în faţa Parlamentului pe acest pachet de legi vine din necesitatea respectării promisiunilor electorale făcute de PD-L. Acest guvern are deja realizări serioase. De exemplu, acordul cu Fondul Monetar Internaţional, fapt care, indiferent de panica gratuită şi rău-intenţionată a unora la acel moment, a făcut, ulterior, ca ţara noastră să treacă în aceste luni, într-o manieră mai sigură, prin criza economică şi prin efectele acesteia. În acest moment, Guvernul demonstrează voinţa de a face câţiva paşi pentru mult aşteptata reformare a statului român, şi anume adoptarea Proiectului legii educaţiei naţionale, a Proiectului de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Proiectului de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilorcadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Întreţinând o retorică lipsită de substanţă şi pentru a încerca să facă doar o opoziţie de figuraţie, unii dintre parlamentarii liberali declarau zilele trecute, în presă, că PNL va depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Boc la asumarea acestui pachet legislativ. Ce poţi să le mai zici? Să fie sănătoşi, să depună moţiuni în cât mai multe sesiuni şi să fie liniştiţi toţi, vor avea ocazia să facă atât de multă opoziţie din luna decembrie încolo, încât s-ar putea să intre în plictiseală cronică din cauza asta, nu că le-am dori. Doamnelor şi domnilor senatori, Ştiu că sunt printre dumneavoastră persoane care înţeleg miza pentru care Guvernul Boc îşi asumă răspunderea în Parlament pentru acest pachet de legi şi care au voinţa politică de a face reformă în România. În mod clar, PD-L şi parlamentarii săi au această voinţă politică. Domnul prim-ministru Emil Boc a exprimat un punct de vedere coerent referitor la pachetul de legi supuse atenţiei Parlamentului. Citez: "Practic, este timpul deciziilor. Fiecare român pierde pentru că deciziile majore privind reforma statului nu au fost luate. De aceea, după mai bine de opt luni, este timpul deciziilor pe ce înseamnă reforma statului şi vom începe cu cele trei legi majore, pentru că această coaliţie a fost înfiinţată, printre altele, şi pentru a realiza reforma.", închei citatul. Aşadar, trebuie să ne dăm seama că acum este nevoie de rezolvarea punctuală a problemelor, inclusiv a celor legate de criza economică. Nu este momentul pentru măsuri politicianiste, discursuri sterile şi poveşti de cârciumă comunală. Senatorii trebuie să pună umărul la sprijinirea Guvernului pentru a putea reglementa acţiuni de reducere a efectelor crizei economice asupra populaţiei şi asupra companiilor. La final, vreau să subliniez din nou faptul că, prin asumarea răspunderii în Parlament, Guvernul încearcă să contureze mai bine şi mai ferm modernizarea României. De asemenea, acest demers este o promisiune făcută românilor, pe care, acum, PD-L o onorează. Guvernul are nevoie de susţinerea noastră în Parlament, pentru că, de fapt, prin încrederea dată de Parlament primeşte încrederea populaţiei în continuarea măsurilor de reformare pe care aceasta le doreşte. Situaţia politică nu este una liniştită. Predomină acum intens parfumul înţepător al alegerilor prezidenţiale de peste câteva luni, situaţia economică este cu valenţe dificile, iar Guvernul Boc îşi vede de treabă şi face reforme. În acest moment, domnul Emil Boc, premierul României, este mantaua de vreme rea, manta care ţine la greu, la intemperii politice şi care şi-a propus să facă reforme, să ţină piept crizei şi să se ocupe de priorităţile românilor. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Marius Sorin Ovidiu Bota - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea se intitulează "Transporturile - între incompetenţă şi nerealizări". Plecând de la Programul de guvernare al actualului Guvern, care-şi propunea ca infrastructura de transport să devină un motor economic şi în acest an să recupereze gravele întârzieri şi nerealizări din domeniu, iată că suntem în situaţia jenantă, penibilă, în care, la această dată, în 2009, nu a început lucrul pe niciun nou şantier rutier sau feroviar, nu a fost semnat niciun nou contract pentru construcţia de autostrăzi, nici pentru modernizarea căii ferate, şi nici nu au fost iniţiate procedurile pentru contractarea unor noi proiecte în parteneriat public-privat, chiar dacă aceasta ar fi o soluţie în aceste vremuri de criză. Din păcate, cea mai mare nerealizarea în domeniu este aceea a neaccesării fondurilor structurale europene. Încă la aproape trei ani de la integrare, pe acest domeniu nu suntem acreditaţi pentru gestionarea acestor fonduri care ne revin ca urmare a aderării - nu sunt puţine, aproximativ două miliarde de euro pe an. Dar ce să facem? Aşteptăm ca cei peste 100 de angajaţi să-şi facă datoria şi să aducă bani europeni pentru drumuri şi pentru calea ferată. Poate că, dacă în cinci ani de când s-au terminat negocierile cu Uniunea Europeană nu au reuşit, vom vedea minunea în următoarele cinci luni. Nici banii din programele de preaderare nu au o soartă mai bună. Mă refer, în mod special, la Programul ISPA - Transporturi, program prin care, la finele anului viitor, vom avea toate şansele să asistăm la pierderea câtorva sute de milioane de euro. Spre exemplu, vreau să subliniez întârzierea în contractarea lucrărilor pentru Autostrada Deva-Orăştie, care a fost amânată din cauza viciilor de procedură. Iniţial, acestea urmau să ducă la atribuirea contractului către clientela politică, dar directorul Direcţiei Regionalei de Drumuri şi Poduri Timişoara nu ştie de acest lucru şi dezinformează opinia publică, anunţând că banii nu se vor pierde şi pe 1 septembrie va avea loc o licitaţie, anunţ făcut duminică seara, 30 august 2009, şi difuzat pe postul de radio Europa FM, la ştirile de la ora 21.00. Asemenea incompetenţă nu se poate vedea în nicio ţară din lume, directorul regionalei pe raza căreia urmează a se desfăşura lucrările să nu ştie că pe site-ul companiei apare că licitaţia a fost amânată. Sau acesta minte public, sau, poate, a fost o strategie, o tactică de dezinformare. Ei bine, vreau să corectez această informaţie greşită prin această declaraţie şi chiar să cer ministrului de resort să-l demită pe acest mincinos şi incompetent director. Dar ce ne miră că nu se face nimic în acest domeniu, când nici măcar strategia necesară pentru încheierea pactului politic, aşa cum a fost convenit la începutul acestei guvernări, nu este gata pentru principalele proiecte, deşi în anul 2005, la finele mandatului guvernării 2001-2005, am lansat această strategie negociată cu Uniunea Europeană şi trebuia doar actualizată în acest an. Probabil că este mai bine să facă cine ce vrea, decât să fie urmărit un program de care să ne ţinem cu toţii. Nici contractele cu finanţare de la instituţiile financiare internaţionale, BEI, BERD şi altele, nu au soartă mai bună. Din păcate, la aceste contracte România va achita o notă de plată cel puţin dublă, din cauza penalizărilor rezultate din neexecutarea în termen şi a întârzierilor de plată, întârzieri care, în cazul clientelei politice, nu se regăsesc. În cazul contractelor aceloraşi clienţi politici, plăţile se fac relativ în termen, ba mai mult, se acceptă schimbarea soluţiilor tehnice iniţiale pentru umflarea preţului. În plus, se alocă fonduri importante pentru întreţinerea pe vară a acelor tronsoane de drumuri naţionale pe care aceştia au contracte - a se vedea şoseaua Cluj-Oradea sau cele din Moldova, spre exemplu. Ce să mai vorbim despre modul defectuos în care se realizează lucrările şi chiar despre tupeul ministrului Radu Berceanu, colegul nostru, de a-l invita pe premierul Emil Boc să inaugureze centura de ocolire a oraşului Gherla, în condiţiile în care aceasta este impracticabilă şi se execută lucrări de reparaţii! Ţin să menţionez că am trimis o adresă către Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin care solicit cercetarea modului în care au fost executate lucrările la această centură a oraşului Gherla, judeţul Cluj, şi dacă puteau fi recepţionate, ţinând cont de faptul că şoseaua respectivă era surpată. Aceeaşi situaţie, a lipsei de noi lucrări, se regăseşte şi în infrastructura feroviară, iar întârzierile tehnice şi financiare în acest domeniu le depăşesc cu mult pe cele din infrastructura rutieră. Cât despre măsurile de resuscitare a transportului de călători şi marfă pe calea ferată, nu cred că putem spune că s-a întâmplat ceva în acest an, dar, cu siguranţă, putem menţiona faptul că patrimoniul căii ferate a devenit un business imobiliar, iar CFR Marfă este pregătită cu minuţiozitate de a fi adusă în stare de faliment sau de a fi vândută pe bani mărunţi, ca o companie care nu mai prezintă mare lucru pe această piaţă, deşi la finele anului 2004 aceasta era pregătită pentru privatizare şi statul român putea încasa peste un miliard de euro. Norocul nostru, al românilor, că a doua descălecare a domnului Berceanu la minister se va încheia foarte curând, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Practic, premierul trebuia să-l demită a doua zi după gafa de la Gherla, dar, ca un ardelean sadea, acesta întârzie asupra acestei decizii şi aşteaptă să vadă cum, în noiembrie, Autostrada Transilvania nu va fi gata între Gilău şi Turda. Mult a fost, puţin a rămas până când transporturile vor scăpa de Radu Berceanu, iar noi şi maramureşenii ne vom putea vedea visurile cu ochii, aşa cum a precizat domnul ministru când a fost trimis prin Maramureş, în această vară, în excursie, în ceea ce priveşte, desigur, infrastructura rutieră şi feroviară din judeţ. Cred că prea multe detalii referitoare la nerealizările din acest domeniu al transporturilor nu are sens să le prezint în acest cadru, dar am dorit să subliniez situaţia gravă în care se află sectorul de transport din România şi incompetenţa care se regăseşte în sistemul ministerului şi al companiilor de profil. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Despre educaţie, şi nu numai". De aproape 20 de ani, în România a apărut o practică prin care fiecare săptămână a calendarului este rezervată unor discuţii aprinse despre evenimentul naţional care are loc atunci. Profitând de ocazie, marile personalităţi politice îşi exprimă păreri, propuneri, obiecţii cu privire la situaţia existentă, pentru ca numai după câteva zile acest subiect să fie uitat cu desăvârşire. Obiectiv vorbind, acesta poate fi un lucru bun, pentru că, uneori, poate chiar şi în cel de-al doisprezecelea ceas unele opinii conduc spre ceva constructiv. În luna septembrie începe şcoala, prin urmare educaţia este principalul subiect politic. Partidele din coaliţie au şi început discuţiile. Care dintre ele este autorul legilor educaţiei? Vor fi acestea asumate de Guvernul Boc sau adoptate prin procedură de urgenţă a Parlamentului în luna octombrie? Toate acestea sunt propuneri cu iz electoral, aruncate cetăţenilor de către o guvernare care pozează interes şi profesionalism în exercitarea atribuţiilor oferite de Constituţie. PD-L nu reproşează PSD-ului că pachetul de legi pentru educaţie realizat de ministrul Andronescu nu ar corespunde cel mai bine nevoilor de reformare a învăţământului românesc, ci că nu se pot mândri cu ele Băsescu şi comisia sa prezidenţială, iar PSD-ul nu este nemulţumit de trecerea legilor peste procesul legislativ, firesc, prin neintrarea în dezbateri parlamentare, ci de faptul că PD-L-ul a furat startul lansării subiectului educaţiei în precampanie electorală. Astfel, frământările celor două partide din coaliţie nu izvorăsc din necesitatea urgentă de a găsi soluţii pentru a ţine criza economică sub control, ci din căutarea disperată a unui alt subiect de impact pentru a doua zi. PSD şi PD-L nu vorbesc despre faptul că aproape un sfert din şcolile din România nu vor fi deschise la 15 septembrie, ci despre care dintre partide a folosit mai ineficient sumele alocate pentru reparaţii şi renovări, nu sunt îngrijoraţi de adoptarea unor legi cu largi lacune în conţinut, ci de cui îi vor fi atribuite meritele pentru aceste legi. Stimaţi guvernanţi, Dacă tot aşteptăm acest pachet de legi pentru educaţie de doi ani, atunci să avem răbdare şi să lăsăm procesul legislativ să se desfăşoare corect. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a statului român. Executivul pune în aplicare legile pe care Parlamentul le adoptă. În calitate de senator ales în Parlamentul României, îmi asum responsabilitatea dată de această funcţie legislativă, însă Executivul român, prin ordonanţe simple, de urgenţă şi prin instrumentul de asumare a răspunderii, împiedică Parlamentul să-şi îndeplinească rolul. Mai sunt aproape trei luni până la alegerile prezidenţiale, şi de aceea fac un apel către colegii mei să nu mai găsim subiecte care să constituie doar paravan pentru scandalul Udrea de exemplu, subiecte care să aducă 2-3 procente unui candidat sau altuia, ci să ne mobilizăm pentru elaborarea unei legi a educaţiei cu adevărat benefică generaţiilor viitoare. Mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Valer Marian - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Dumitru Oprea: Domnule preşedinte, Dragi colegi, Voi aborda o temă inexistentă pe tapetul educaţiei neamului, prin declaraţia cu titlul "Finanţarea educaţiei pretimpurii". Vreau să atrag atenţia, de la început, că în România, în prezent, în anul 2009, există un proiect legislativ care solicită finanţarea pentru servicii de îngrijire a copiilor, şi nu de educare a lor, totul să se realizeze prin alte structuri decât cele educaţionale. În anul 1989, cei care aveţi copii şi nepoţi sau doar nepoţi acum, copiii fiind într-o altă zonă, vă aduc la cunoştinţă că erau, totuşi, 900 de creşe şi peste 90.000 de copii erau în aceste creşe. În anul 2009, în România sunt peste 200 de creşe şi cu doar 11.000 de copii, cu aproape 80.000 de copii mai puţin în creşele din România. Până în 2013 se preconizează a fi în cadrul acestor servicii de îngrijire - reţineţi!, îngrijire a copiilor - cam 65.000 de copii sub 3 ani, ceea ce înseamnă doar 10% din numărul total al copiilor de această vârstă din România. Pentru ei s-a calculat şi un cost: între 800 de lei şi 1.000 de lei pe lună. Între timp, specialiştii din psihopedagogie iau exemplul celor de la Universitatea Harvard şi au ajuns la concluzia că o componentă-cheie în formarea tinerilor este cea de la 0 la 5 ani. De la 0 la 5 ani! Orice investiţie făcută dincolo de aceşti 5 ani, pe planul formării matricei gândirii, este aproape nulă. În România de astăzi doar 3,3% din copiii de până la 3 ani beneficiază de servicii de îngrijire, şi spun încă o dată, nu de educaţie. În Danemarca procentul este de 83 şi sunt servicii de tip educaţie. În schimb, în ţara noastră mamele sunt plătite, interesant, pentru a-şi creşte copiii, a-şi îngriji copiii până la 2 sau 3 ani, dacă este cazul, copii cu handicap, şi primesc, în schimb, cam aceeaşi sumă pe care o primesc copiii, 800 de lei. Nici legea creşelor nu este una care să încurajeze educaţia pretimpurie, pentru că, aşa cum am votat-o şi noi, am stabilit că doar dacă este o creşă de stat copiii vor primi bani publici, dacă este o creşă făcută cu efort privat, copiii ce merg acolo nu vor primi nici 5 bani. Deci banul public merge doar într-o singură zonă. Apreciem că, dacă s-ar finanţa educaţia pretimpurie, prin extinderea gratuităţii mulţi investitori privaţi ar degreva statul de efortul unor astfel de investiţii, mamele ar putea să-şi reia activitatea la câteva luni după naştere, iar sumele ce le reveneau lor să fie realocate copiilor, mai ales că sunt sume aproape egale. De asemenea, s-ar cuveni ca şi copiii mamelor care nu au avut venituri înainte de anul în care au dat naştere odraslei să poată beneficia de un astfel de ajutor, ajutor pentru educaţie. În această formă, ar opera egalitatea de şanse a tuturor copiilor din România, s-ar încuraja politica demografică şi nu am mai ajunge să ne mirăm de ce în anul 2050 România va avea 14 milioane de locuitori. Mai propunem, în acest sens, ca sumele alocate de părinţi pentru orice formă de educaţie, inclusiv cea pretimpurie, să fie scutite de impozit. Este ca şi o investiţie. Sumele justificate cu documente de la creşe, grădiniţe, până la nivel universitar să poată fi scutite de acest impozit, deduse fiind din veniturile impozabile. De asemenea, până şi în statele occidentale operează taxa diferenţiată. În România toţi tinerii plătesc aceeaşi taxă. Taxele diferenţiate să se determine pe baza veniturilor anuale ale familiei. Am putea trece astfel la îngrijirea mai multor copii, îndeosebi a celor nou-născuţi, prin educaţia pretimpurie, printr-o curriculă care încă nu există în sistemul educaţional românesc. Cred că prin astfel de măsuri România ar intra în categoria ţărilor cu cea mai mare deschidere pentru educaţie, iar dacă am realiza acest lucru, atunci am putea fi mult mai liniştiţi că toţi copiii României vor avea un viitor mai bun. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc foarte mult domnului senator pentru aceste contribuţii extrem de interesante şi sper ca, în pofida ritualului nostru în care fiecare grup parlamentar propune diverse teme interesante, această propunere merită să fie auzită şi dezbătută chiar în Parlament. Oricât de prescurtată ar fi formula, cred că sunt interesante şi, dincolo de provenienţă, ideile de acest gen trebuie să fie preluate şi dezbătute. Încă o dată, dacă îmi permiteţi, cu ton personal, să spun că prezentarea dumneavoastră a fost foarte interesantă.
		Domnul senator Valer Marian - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Valer Marian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea este intitulată "După gratii, cu violatorii!". Cu o săptămână în urmă, cotidianul "Ziua" a publicat un amplu articol titrat "Ochiul şi timpanul lui Băsescu", care dezvăluia, în esenţă, că, în acest moment, nu mai puţin de şapte Servicii Secrete din România lucrează pentru preşedintele Traian Băsescu, care şi-a plantat oameni loiali în funcţiile-cheie din Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Comunitatea Naţională de Informaţii şi Departamentul Securităţii Naţionale. În aceeaşi zi, conducerea Partidului Social Democrat a acuzat SPP şi STS că fac poliţie politică. Concret, s-a afirmat că în cadrul SPP a fost constituită o secţiune sub comanda generalului Alexandru Burian, adjunctul şefului SPP, care are sarcina să îi urmărească pe liderii locali şi centrali ai Partidului Social Democrat. Totodată, s-a reproşat STS că ar fi implicat în scandalul interceptărilor şi scurgerilor de informaţii din Comisia parlamentară de anchetă a doamnei Elena Udrea, ministrul turismului. Din păcate, interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice a devenit o practică uzuală a Serviciilor Secrete din România în ultimii ani. Fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Claudiu Săftoiu, a dezvăluit în martie 2007 că SIE deţine aparatură de interceptare pe care o foloseşte pe teritoriul României. La începutul acestui an a fost eliberat din funcţie, pentru practici ilegale de interceptare, şeful serviciului tehnic din cadrul Direcţiei Generale de Informaţie şi Protecţie Internă, Serviciu Secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Proliferarea practicilor de interceptare ilegală a convorbirilor telefonice în ultimii ani a fost favorizată de mai multe premise imputabile politicienilor autohtoni. O premisă o constituie complicitatea unor politicieni care comandă sau acceptă astfel de interceptări. O altă premisă o constituie pasivitatea clasei politice româneşti în sancţionarea unor astfel de practici ilegale şi în reglementarea clară a interceptărilor telefonice printr-o lege din pachetul siguranţei naţionale. Sub aspect legislativ, trebuie evidenţiat că, de cel puţin trei legislaturi, partidele parlamentare nu au reuşit să cadă de comun acord asupra unui pachet de legi cu privire la siguranţa naţională. Noul pachet de legi ale siguranţei naţionale trebuie să definească noţiunile de comunicaţii şi interceptare-ascultare a comunicaţiilor, să prevadă expres ce Servicii Secrete pot deţine aparatură de interceptareascultare şi să se treacă toate Serviciile Secrete sub control parlamentar. În ceea ce priveşte controlul, la ora actuală numai SRI şi SIE sunt sub control parlamentar, impunându-se ca toate structurile de informaţii şi de securitate, inclusiv SPP, STS şi DGIPI, să treacă sub controlul Legislativului. Proba cea mai elocventă de pasivitate în problema interceptării convorbirilor telefonice o constituie faptul că raportul Comisiei parlamentare de investigare a interceptărilor, constituită după dezvăluirile fostului şef al SIE, Claudiu Săftoiu, şi condusă de senatorul Cristian Diaconescu, zace de aproape un an la Parlament, fără a fi analizat şi dezbătut de forul suprem. După doi ani de cercetări în problema interceptărilor, membrii Comisiei parlamentare de investigare a interceptărilor au depus un amplu şi documentat raport la Birourile permanente ale celor două Camere, în cursul lunii noiembrie 2008, dar fostul Parlament nu l-a mai analizat, întrucât membrii săi erau preocupaţi cu campania electorală pentru un nou mandat, iar noul Parlament nu şi-a găsit timp să-l analizeze şi să-l dezbată în prima sa sesiune legislativă. Raportul Comisiei parlamentare de investigare a interceptărilor precizează că, deşi SRI este deţinătorul exclusiv al sistemului naţional de interceptare a comunicaţiilor, nu mai puţin de zece instituţii abilitate au prevăzut în legile proprii de organizare şi funcţionare dispoziţii exprese cu privire la posibilitatea de a soluţiona autorizaţii în scopul interceptării şi ascultării comunicaţiilor. Raportul prevede expres că legislaţia actuală permite unui număr de zece instituţii să solicite şi să obţină punerea sub ascultare, interceptare sau înregistrare a comunicaţiilor, precum şi că şase dintre aceste instituţii au permisiunea să deţină şi să folosească mijloace tehnice adecvate. Stimaţi colegi, În contextul noilor acuzaţii privind realizarea unor activităţi de poliţie politică de către anumite Servicii Secrete şi din perspectiva asigurării unui climat normal şi echitabil pentru candidaţii angrenaţi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, se impune punerea pe ordinea de zi şi dezbaterea de urgenţă de către Parlament a raportului Comisiei parlamentare de investigare a interceptărilor, pentru a se adopta măsurile ce se impun pentru prevenirea şi sancţionarea interceptărilor ilegale. Totodată, se impune audierea de urgenţă a şefilor SPP şi STS de către comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi constituirea, dacă este cazul, a unei comisii parlamentare de anchetare a acuzaţiilor ce le sunt aduse. Trebuie mers până la capăt, stimaţi colegi! Vinovaţii trebuie trimişi după gratii, unde să fie încarceraţi împreună cu violatorii, pentru că şi ei au violat intimitatea umană. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Gheorghe Bîrlea - Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Românii - între presiunile crizei şi haosul guvernării". Stimaţi colegi, Nu am ales întâmplător titlul declaraţiei mele politice de astăzi, fiindcă dacă cineva mi-ar fi spus că România va ajunge, la 20 de ani de la prăbuşirea regimului totalitar, la situaţia stupefiantă cu care ne confruntăm astăzi, adică aceea în care cetăţenii ei se află la cheremul unui guvern a cărui singură performanţă este aceea de a nu face nimic, l-aş fi contrazis cu toată puterea. Din păcate însă, în România realitatea depăşeşte cu mult ficţiunea. Cum altfel am putea caracteriza ceea ce ni se întâmplă de 8 luni încoace? Domnul Boc ne declara, de pildă, cu ceva timp în urmă, că a făcut în jumătate de an mult mai mult decât premierul Tăriceanu în doi ani. Ca să faci o astfel de afirmaţie trebuie să fii cel puţin naiv sau complet lipsit de pragmatism politic. Dar să vedem cum arată România actualilor guvernanţi. Conform art. 47 alin. (1) din Constituţia României, statul este responsabil pentru dezvoltarea economică a ţării, lucru care, în momentul de faţă, rămâne doar un deziderat, aceasta fiind, mai degrabă, consecinţa unor presiuni externe, puterea legislativă este demonizată şi aruncată în derizoriu, justiţia este proiectată în haos, iar salariaţii îşi menţin locul de muncă sau sunt promovaţi în funcţie de apartenenţa politică la partidele aflate la putere. Şi pentru că tot a venit vorba despre politic, atrag atenţia că politizarea excesivă a administraţiei locale ar trebui să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad. De ce? Pentru că ea reprezintă principalul factor de blocare a activităţii, adică, în realitate, de blocare a reformei. Niciun funcţionar din administraţia publică, fie că face sau nu parte din conducerea direcţiilor deconcentrate, nu mai este motivat să muncească când asupra lui se exercită presiuni politice. În optica Guvernului Boc, descentralizare înseamnă, de fapt, politizare, adică ingerinţă în treburile comunităţilor locale. Întrebarea care se pune este: Unde vom ajunge cu astfel de mentalităţi? Analizând acţiunile Guvernului PD-L-PSD, în traducere Guvernul Băsescu-Boc, constatăm că principalul său obiectiv pare să aibă în vedere nu găsirea unor soluţii pentru diminuarea crizei economice, ci menţinerea românilor într-o perpetuă stare de stres. După încheierea acordului cu FMI, premierul, în deplină consonanţă cu şeful statului, nu încetează să-i ameninţe ba cu micşorarea salariilor, ba cu concedieri masive ale bugetarilor, apoi anunţă că îşi asumă răspunderea pentru pachete de legi care, dată fiind importanţa şi impactul covârşitor asupra unor generaţii de acum înainte, ar fi trebuit supuse unor serioase şi aprofundate dezbateri publice şi, evident, parlamentare. A trece prin asumarea răspunderii legi care privesc domenii existenţiale, fundamentale, înseamnă nu numai superficialitate, ci chiar o atitudine antinaţională. Legile trebuie făcute pentru cetăţeni, nu pentru clientela politică aflată într-un moment sau altul la cârma ţării. A vorbi despre România muribundă unor cetăţeni copleşiţi de sărăcie, de grija zilei de mâine, de spectrul înfricoşător al concedierilor este - da, nu mă sfiesc să repet - o atitudine antinaţională, iar această atitudine îmi aduce aminte de mult hulitul Ceauşescu, care şi el şi-a înfometat poporul invocând necesitatea plăţii datoriilor pe care tot el le făcuse. Nu pot să nu adaug acestei succinte prezentări a celui mai neperformant dintre guvernele postdecembriste şi recenta analiză a Agenţiei de evaluare financiară "Moody's", după estimarea căreia românii vor atinge nivelul cetăţenilor din Uniunea Europeană peste vreo 40 de ani, bineînţeles, dacă ţările lor vor sta pe loc. Iată o prognoză care ne arată că românii rămân singurii perdanţi ai acestei aventuri în care i-a aruncat Guvenul Boc şi în care speranţele de mai bine s-au epuizat. Semnează Vasile Nedelcu, senator PNL de Călăraşi. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Bîrlea - Grupul parlamentar PD-L, se pregăteşte domnul senator Şerban Valeca - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Gheorghe Bîrlea: Declaraţia mea politică se intitulează "Autonomia pe criterii etnice din perspectiva dreptului internaţional". Domnule preşedinte, Distinşi senatori, Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de câteva evenimente cu caracter etnico-politic care au generat ecouri şi, fără îndoială, replici în mass-media şi din partea unor actori politici, reprezentanţi ai societăţii civile, atât pe plan naţional, cât şi local. Ne referim, desigur, la Forumul aleşilor locali din Ţinutul Secuiesc, organizat de UDMR şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania la Miercurea-Ciuc. Declaraţiile făcute, punctele de vedere exprimate confirmă, încă o dată, că tema autonomiei teritoriale a ceea ce etnicii maghiari numesc Ţinutul Secuiesc rămâne strategică şi pentru Uniunea Civic-Maghiară, şi pentru UDMR, în interiorul cărora regăsim atitudini mai moderate sau mai radicale. În principiu, militantismul minoritarului şi al minorităţii pentru drepturi civice, politice, economice este perfect legitim, dar s-a demonstrat că radicalismul etnic, religios, politic, naţionalismul demagogic nu sunt profitabile nimănui. Aşadar, din punctul meu de vedere, este necesar să aprofundăm problematica autonomiei pe criterii etnice prin dezbateri temeinice şi care să se inspire din realităţile istorice şi cotidiene, în respect pentru diferenţe şi tradiţii culturale, pentru echilibru social, egalitate şi nediscriminare, valori definitorii pentru statul contemporan democratic. Distinşi colegi, Minorităţile etnice constituie o realitate istorică în aproape toate ţările lumii. Sunt rezultatul nemijlocit al dinamicii şi agregării în timp, de secole, cu specificităţi şi finalităţi diverse, cu structuri şi institute menite să le conserve identitatea culturală şi etnică. Se poate vorbi, la scara istoriei, şi de drama minoritarului etnic, mai ales pentru cei ce au trăit şi trăiesc în ţări cu regimuri politice totalitare, subdezvoltate economic sau predispuse la discriminări etnice, politice, culturale sau religioase şi în care cultura toleranţei şi respectul pentru alteritate lipsesc. Astfel de realităţi negative produc tensiuni politice şi sociale în raport cu instituţiile internaţionale şi în raport cu care instituţiile internaţionale şi cele regionale nu sunt indiferente şi o serie de instrumente de promovare şi control urmăresc reglementarea acestora prin mijloace democratice şi paşnice. În memorandumul şi declaraţia finală a participanţilor la forumul amintit, autonomia teritorială pe criterii etnice este văzută ca singura soluţie prin care pot fi îndeplinite ţelurile maghiarilor din Ţinutul Secuiesc, după cum afirmă domnul Markó Béla, delimitându-se inclusiv hotare administrative care, se speră, vor deveni o certitudine, apelându-se la indicatori statistici aproximativi. Este drept că UDMR adoptă tactici de etapă pentru a se delimita formal de radicalismul altor lideri ai maghiarimii din ţinuturile amintite, dar finalitatea urmărită rămâne aceeaşi. Domnilor senatori, România este, astăzi, ţară membră a Uniunii Europene şi înţelege să adopte comportamente şi atitudini pretinse de această mare familie europeană în raporturile dintre majoritate şi minoritate. De aceea, consider că se impune examinarea critică a conceputului de autonomie pentru a înţelege corect conotaţiile juridice de drept internaţional, măsura în care acestea se regăsesc şi se respectă în dreptul nostru intern. În acest scop, vom face o scurtă incursiune teoretică în dreptul internaţional, sprijinindu-ne pe analiza unor reputaţi politologi şi sociologi, pe instrumentele juridice cu vocaţie universalistă sau regională care clarifică şi reglementează conceptul de autonomie teritorială pe criterii etnice. Politologul de origine maghiară G.Csurgai - vă cer scuze pentru eventuala eroare de pronunţie - consideră: "Nu s-a ajuns la o definiţie riguroasă şi nici nu există un model de autonomie general valabil şi, în ultimă instanţă, autonomia nu poate fi fondată pe apartenenţă etnoculturală." Flavio Cotti, în calitate de preşedinte al OSCE, în 1996 spunea: "Putem vorbi de variate forme de autonomie locală, dar limitată şi cu măsură. Prezervarea integrităţii teritoriale a statelor şi dreptul popoarelor de a decide ele însele constituie, în mod indiscutabil, în final, firul conducător." De asemenea, dreptul internaţional contemporan nu prevede existenţa unui drept general la autonomie sau a unei obligaţii pentru state de a o acorda. Se poate vorbi, cel mult, de un "aranjament intern" care să aibă ca temei reglementări juridice ale statului în cauză, norme constituţionale, după cum precizează politologul italian G.Malinverni. Statutele de autonomie ale insulei Aland (Finlanda) şi provinciei Trentino- Alto Adige nu sunt pe deplin relevante. Nu în ultimul rând, autonomia poate fi extinsă, restrânsă sau revocată, dacă pune în pericol suveranitatea statului. Politologul H.Hannum precizează, la rându-i, că: "Autonomia nu poate să asigure, automat, justiţia socială şi să soluţioneze toate problemele". Să reţinem şi faptul că, în poziţia ONU, prin prevederile Cartei, accentul se pune pe respectul pentru integritatea statului. Pe plan european, în Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, elaborată de Comisia Europeană, nu se face nicio referire la conceptul de autonomie, ci, prin articolul 15, se limitează la garantarea dreptului de participare efectivă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la treburile publice care le privesc. Carta europeană a autonomiei locale, din 1985, nu face referire la minorităţi, ci la colectivităţi locale. În viziunea acestui instrument de drept internaţional, autonomia şi descentralizarea sunt fundamentate pe democraţie şi pluralism. Cei interesaţi de autonomie invocă frecvent recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1.201/1993, dar noi insistăm pe ideea că nu conţine norme de drept imperativ pentru statele membre. În ceea ce priveşte autodeterminarea, titularele unui astfel de drept pot fi popoarele, şi nu minorităţile. Citez: "Toate popoarele au dreptul la autodeterminare. Ele îşi asigură în mod liber dezvoltarea economică, socială şi culturală." (Art. 1 din Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice.) Prin noţiunea de "popor" se înţelege ansamblul populaţiei dintr-un teritoriu, poporul fiind definit de teritoriul în care trăieşte, şi nu de originea etnică, dar dreptul la autodeterminare nu are ca efect separarea, secesiunea popoarelor, statelor suverane şi independente. Declaraţia de la Viena din 1993, art. 22, recunoaşte şi reafirmă dreptul popoarelor la autodeterminare, deşi, potrivit principiului integrităţii teritoriale şi unităţii politice a statelor, dreptul de separare este exclus. Politologul H.Hannum sesizează în militantismul autonomiştilor că scopul lor ultim este independenţa, autonomia fiind doar o etapă. Mă întreb dacă nu cumva iniţiativele şi manifestările despre care vorbim se circumscriu unei astfel de strategii. Continui să opinez că autonomia şi descentralizarea, care să permită tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, convingeri politice, eliminarea oricăror discriminări şi inegalităţi, în respect pentru drepturile omului, sunt soluţii viabile, acoperitoare şi conforme cu normele de drept internaţional. Şi în România este loc pentru mai bine în ceea ce presupune modernizarea statului de drept, respectul pentru valorile democraţiei şi, implicit, soluţii mai generoase pentru minorităţile naţionale ca părţi ale unei Românii europene. Excesele în privinţa rezolvării pe cale etnică a unor astfel de situaţii, după cum afirmă politologul Eide, pot avea consecinţe serioase şi tragice, pot genera tensiuni regionale şi internaţionale, cu efecte destabilizatoare pentru pacea şi securitatea internaţională. Reprezint Colegiul nr. 3, Circumscripţia electorală nr. 26 - Maramureş, unde trăiesc de secole împreună români, maghiari, ucraineni, germani, romi, evrei, aşadar un spaţiu al multietnicităţii, multiculturalismului şi pluralismului şi un mod de convieţuire şi de bune practici, de respect între majoritari şi minoritari. În convieţuirea noastră punem accentul pe ceea ce ne uneşte, singurul liant care merită cultivat. Înţeleg, în egală măsură, să mă solidarizez cu oricine este lezat într-un drept al său, indiferent de natura lui, delimitându-mă astfel de cei ce declamă democraţia şi respectul pentru diferenţă, dar nu le practică. Apartenenţa noastră la civilizaţia europeană ne obligă la astfel de comportamente şi atitudini, iar procesul de integrare europeană urmăreşte acest tip de finalităţi, în măsură să atenueze şi să marginalizeze rivalităţile istorice, etnice, culturale, politice sau religioase. Doamnelor şi domnilor senatori, Acestea sunt temeiurile de drept internaţional şi de convingeri personale la care vă invit să reflectăm. Sunt sigur că, după referendumul desfăşurat în anii trecuţi, Parlamentul va fi sesizat cu iniţiative legislative - dacă nu chiar a fost - în legătură cu autonomia Ţinutului Secuiesc. Ele ar aduce atingere art. 1 din Constituţia României, care proclamă România drept "stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil" şi, pe cale de consecinţă, ar fi inadmisibile constituţional, inacceptabile politic şi moral, neputând fi supuse dezbaterii parlamentare, dar am convingerea că împreună putem găsi soluţiile bunei convieţuiri, cum am dovedit-o de atâtea ori, respectului pentru diferenţe, tradiţii, de cultură, de limbă, într-o Europă care are nevoie de toţi. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc domnului senator.
		În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, domnul senator Şerban Valeca. Din partea Grupului parlamentar al PNL se pregăteşte domnul senator Cornel Popa.
		Domnul Şerban Constantin Valeca: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Dominaţia minorităţilor asupra majorităţii". N-am ştiut că distinsul meu coleg o să aibă o alegaţie pe aceeaşi temă, dar mă bucur. Poporul român este tolerant, probabil că din cauza furtunilor care s-au abătut asupra sa în decursul istoriei - şi aici mă refer la multitudinea atacurilor popoarelor migratoare şi ale diverselor imperii peste teritoriile ce aparţineau de drept înaintaşilor naţiei române. Poporul român a acceptat şi a recunoscut ca fiind dintre ai săi pe toţi cei care făceau parte din naţionalităţile conlocuitoare sau din alte etnii. S-a observat însă, după decembrie 1989, o solicitare crescută a acestor minorităţi în a obţine drepturi peste drepturi, de la inscripţii bilingve, la lanţuri de aur groase de un centimetru pe care le poartă la televizor, pe stradă, şi până la autonomie şi imn. Doresc să spun că ne-a ajuns, deoarece s-a ajuns la radicalism. Este de ajuns pentru copiii noştri să vadă pe stradă sau în mass-media numai tipi cu lanţuri groase, care se taie în săbii şi se războiesc cu pistoale pe străzile patriei sau tipi care arborează steaguri ale altor ţări, care doresc să aibă imn propriu şi, eventual, teritoriu rupt din trupul patriei, călcând în picioare Constituţia, legile ţării şi demnitatea poporului român. Cred că este cazul ca majoritatea să nu mai accepte această dominaţie a minorităţilor şi etniilor care inundă pe toate canalele audio şi vizuale. Acest lucru se poate începe printr-o acţiune care este reprezentată de prezenţa tuturor românilor la vot, prezenţă care ar da peste cap indicatorii statistici înşelători şi ar reprezenta adevărata voinţă a majorităţii românilor. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL. În continuare, ultimul din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe David.
		Domnul Cornel Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Băsescu dă cu bâta-n Universitate". Stimaţi colegi, Luna trecută, la dezbaterile pentru legile educaţiei, preşedintele Băsescu, vrând, ca de obicei, să se dea în spectacol, a dat cu bâta-n baltă, comparând Universitatea din Oradea cu ceea ce se întâmpla, la acea oră, în Universitatea "Spiru Haret". Cel care se vrea părintele naţiunii generalizează câteva cazuri nefericite şi aruncă anatema asupra tuturor celor ce au trecut pragul Universităţii din Oradea, fie ca profesori, fie ca studenţi. Sunt aici pentru a apăra onoarea acestor sute de profesori, mii de studenţi şi sute de mii de absolvenţi, pentru că aceşti profesori şi-au câştigat reputaţia prin profesionalism, pentru că aceşti studenţi şi absolvenţi şi-au obţinut notele şi diplomele prin muncă cinstită şi seriozitate. Universitatea din Oradea este o instituţie de învăţământ prestigioasă, care pregăteşte an de an mii de studenţi în 53 de domenii, cu 124 de specializări. Chiar dacă au existat câteva greşeli izolate, cândva, în timp, şi chiar dacă au existat câţiva oameni care s-au dedat la ilegalităţi, trebuie să dovedim înţelepciunea de a nu generaliza aceste cazuri şi să-i pedepsim doar pe cei vinovaţi. Numai cine nu munceşte nu greşeşte. Dacă vrem să fim obiectivi şi corecţi, trebuie să vedem strădaniile făcute de această instituţie pentru a progresa şi a depăşi dificultăţile apărute pe parcursul evoluţiei sale şi, de asemenea, avem obligaţia să observăm importanţa sa socială, culturală şi economică pentru întreg nord-vestul ţării. Traian Băsescu nu are niciun drept să vorbească astfel despre Universitatea din Oradea. Funcţia de Preşedinte al României nu te face atoateştiutor şi nu îţi dă dreptul să faci judecăţi de valoare exhaustive. Un adevărat Preşedinte al României nu are voie să bată câmpii fără să ştie despre ce este vorba în realitate. Un adevărat preşedinte al românilor nu-şi poate permite să calce în picioare demnitatea a sute de mii de oameni, dar Traian Băsescu are o scuză: el este doar o caricatură de Preşedinte al României şi probabil că asta, în opinia lui, îi dă dreptul să ia totul în derâdere, să batjocorească oamenii după bunul plac şi să arunce primul piatra. Din fericire, clipele sale la Cotroceni sunt numărate. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc domnului senator.
		Domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Printr-o declaraţie scurtă, doresc să semnalez o situaţie punctuală, care s-ar mai putea regăsi şi în alte locuri din România. "Am muncit ani de zile, unii dintre noi chiar zeci de ani, şi nu am primit pensie", afirmă mai mulţi cetăţeni din comuna Remetea Mare, judeţul Timiş, localitate care se află la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Timişoara. De fapt, despre ce este vorba? În urmă cu mai bine de o lună de zile, a venit în audienţă la biroul meu senatorial din Timişoara doamna Filip Eugenia, care a cerut, în numele câtorva cetăţeni, sprijin pentru rezolvarea problemei pe care o au de mai mulţi ani de zile, adică de la desfiinţarea sau lichidarea CAP-ului din comuna lor, când, nu se ştie exact cum şi de către cine, arhiva cooperativei a ars într-un incendiu, provocat sau neprovocat, are mai puţină importanţă. Cert este că un număr de foşti membri ai CAP-ului respectiv au rămas fără documentele care atestă calitatea lor de angajaţi şi numărul de ani de muncă pentru a putea primi pensie. La sfârşitul săptămânii m-am deplasat în această localitate şi, din informaţiile aflate, rezultă că la toate demersurile făcute în decursul acestor ani la autorităţile locale şi judeţele răspunsul este acelaşi: "Ştim că arhiva a ars, problema dumneavoastră însă nu poate fi rezolvată." Şi totuşi aceşti oameni au lucrat la fel ca toţi ceilalţi care, pe bună dreptate, se bucură de pensie binemeritată în urma muncii lor, însă ei nu au cu ce dovedi acest lucru prin documente scrise. Doamnelor şi domnilor senatori, Cred că trebuie ca, împreună, noi, oamenii politici, să ne aplecăm puţin şi asupra unei astfel de situaţii în care se află aceşti cetăţeni - poate că mai sunt asemenea cazuri în ţară -, pentru a găsi o rezolvare cât mai urgentă, astfel încât în timpul pe care îl mai au ei să poată să se bucure de pensie. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Mircea Diaconu: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Vă deranjez din nou pentru simplul motiv că nu pot să mă fac că plouă, dintr-un singur argument: pentru că, într-adevăr, afară plouă. Despre ce este vorba? Vedeţi... (Discuţii în sală.) Fireşte, e un club în interiorul Parlamentului, proaspăt înfiinţat, un club de discuţii parlamentare, bineînţeles. Asta e situaţia, va trebui să mă descurc, n-am nicio vină şi niciun merit dacă nu izbutesc să le captez atenţia. Trec la subiect. Vedeţi, înainte de 1989, primeam, muncind, tot felul de premii, de diplome naţionale, internaţionale, cu foarte mare greutate profesională, dar cu niciun plic alături. Acest obicei de a dubla un premiu, o diplomă cu un plic a intervenit după 1989 şi iată-mă în 1990 şi nu mai ştiu cât, când iau primul premiu naţional cu adevărat şi alături un plic. Eram îmbrăcat în costum, cravată, l-am deschis discret şi am văzut de sus în jos cam ce era acolo. Când mi-a venit rândul la discurs, am spus următorul lucru: "Sunt onorat, fericit, vă mulţumesc foarte mult, dar, pentru că vremurile sunt grele, am hotărât, şi declar public, să donez acest premiu unor copii săraci. Şi, pentru că primii copii săraci pe care o să-i văd, probabil, când o să ies de aici sunt chiar ai mei, am să donez acest premiu copiilor mei." Avem o mare problemă şi am declarat-o public. Văzând de sus în jos suma şi stabilind că vreau să le iau adidaşi - eu am doi copii, egal patru picioare -, iar premiul nu ajungea decât la trei adidaşi, încât am donat în plus, am sponsorizat acel premiu, alături de statul român din 1990 şi nu mai ştiu cât, şi am completat acea sumă necesară. Revin la subiect. În zilele noastre, primesc o hârtie, pe care aţi primit-o toţi, probabil, în alb, ca din partea mea - şi eu habar n-aveam! -, un fel de cerere-tip către secretarul general al Senatului de a dona - fireşte, eu, şi nu altcineva - 20% din indemnizaţia mea de senator. Acum revin şi explic. Din clipa aceea - mă refer la anul 1990 şi ceva -, am hotărât să-mi controlez orice donaţie. Nu dau niciun ban aiurea, pentru că sunt personajul principal din filmul "Filantropica", nu dau bani la cerşetori niciodată, le iau pâine la copiii cerşetori, dar nu dau bani. Revenind la cererea în speţă, vă spun următorul lucru: o fac cu mare plăcere, şi nu 20%, ci 30% cel puţin, dar o fac în felul meu, adică am să mă duc la şcoala mea din sat şi am să fac o cerere, aceeaşi cerere, dar către directorul şcolii mele din sat, să mă lase să sponsorizez un perete, o clasă de zugrăvit din şcoala aceea, în valoarea respectivă. O să cer o adeverinţă şi o s-o aduc, într-adevăr, şi o s-o depun la secretariatul Senatului. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumim domnului senator. Ca întotdeauna, o intervenţie interesantă şi plină de miez.
		Aş dori ca, în finalul acestui prim punct de pe ordinea de zi, să dau citire numelor senatorilor care nu au citit, dar au depus declaraţii politice astăzi, făcând parte integrantă din stenograma şi memoria instituţională a şedinţei noastre de astăzi: doamna senator Anca Daniela Boagiu, domnii senatori Sorin Fodoreanu, Tudor Udriştoiu, Ovidiu Marian, Petru Başa, Traian Constantin Igaş, Dorel Constantin Vasile Borza, Mihai Niţă, din partea Grupului parlamentar al PD-L; din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, domnii senatori Dan Voiculescu, Ion Rotaru, Nicolae Moga; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Marius Petre Nicoară.
		Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul şedinţei:
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Declaraţia politică este intitulată "Doamna ministru Ecaterina Andronescu, opriţi politizarea sistemului educaţional românesc!". Dragi colegi, Vă prezint această declaraţie politică în calitatea mea de senator al Partidului Democrat Liberal, dar ştiu că sunt în asentimentul întregului grup al PD-L din Senat şi, probabil, şi al altor aleşi de bună-credinţă din această instituţie. Spun de bună-credinţă pentru că obiectul acestei declaraţii priveşte un fapt de o însemnătate extraordinară pentru societatea românească în ansamblu şi, implicit, pentru toţi românii pe care îi reprezentăm în funcţia noastră. Spun de bună-credinţă şi pentru că gravele erori politice şi de caracter din activitatea unui ministru al Guvernului României, erori pe care le voi semnala în continuare, ar trebui să trezească în noi toţi revoltă şi reacţii de condamnare. Este o săptămână grea, dar importantă pentru scena politică românească, o săptămână în care Parlamentul va decide dacă face echipă cu Guvernul Boc şi preşedintele Băsescu în acţiunile acestora de reformare a statului român, o reformă profundă care cuprinde paliere întregi ale instituţiilor româneşti, astfel încât modernizarea reală a ţării să nu mai întârzie încă 20 de ani. Din acest complex de reforme, poate cea mai importantă pentru viitorul României este reforma educaţiei, aşa cum este ea desenată în Proiectul legii educaţiei naţionale, pentru care Guvernul a anunţat deja angajarea răspunderii. Vorbim despre schimbarea radicală a unui sistem care nu a ţinut pasul cu timpurile, care s-a cufundat în mediocritate şi irelevanţă în ultimii 20 de ani. Vorbim despre un nou sistem, aşa cum a fost el descris pentru prima dată în Pactul naţional pentru educaţie, proiectul fundamental, proiectul de cotitură în jurul căruia vor fi circumscrise toate modificările legislative din învăţământ de acum încolo. Doamnelor şi domnilor, Pactul naţional pentru educaţie, conceput de comisia prezidenţială condusă de profesorul Mircea Miclea, a fost semnat de toate partidele parlamentare şi de 22 de organizaţii ale societăţii civile, inclusiv sindicate, pe 5 martie 2008. După un an şi jumătate, avem în sfârşit şansa de a operaţionaliza un sistem cu care toţi cei de aici am fost de acord. Nu ştiu câţi au semnat doar de conjunctură, speriaţi, probabil, de reacţia populaţiei, care îşi doreşte cu adevărat această reformă, ştiu însă că actualul ministru al educaţiei, cercetării şi inovării, doamna Ecaterina Andronescu, a preferat şi preferă să rămână în umbra şi obedienţa protectorului său politic, Marian Vanghelie, cel care a garantat pentru alegerea sa ca senator al României în sectorul 5 al Capitalei. Cum altfel am putea explica baletul şi duplicitatea profesate de doamna ministru în exercitarea mandatului său în Guvern? Cum altfel am putea justifica abnegaţia cu care doamna ministru înţelege să execute ordinele baronilor PSD, prin care s-a ajuns la o situaţie cel puţin la fel de proastă ca cea din perioada 2001-2004 în ceea ce înseamnă politizarea învăţământului? Una dintre cele mai importante modificări aduse de noua Lege a educaţiei naţionale, asumată de Guvern şi mai puţin de doamna Andronescu, este depolitizarea învăţământului. Cu alte cuvinte, niciun director de şcoală sau de altă instituţie de învăţământ nu va mai putea fi membru de partid, niciun partid politic din România nu va mai putea profita de instituţiile de învăţământ pentru a-şi face campanie electorală sau pentru a colecta pe căi mai puţin ortodoxe voturi. Se va pune astfel capăt experienţelor triste din perioada 2001-2004, tot în mandatul doamnei Andronescu, când şcoala ajunsese o anexă a partidului de guvernământ. Curios este însă că doamna ministru Andronescu nu a reuşit să se adapteze vremurilor, conservându-şi aceleaşi metehne şi carenţe. Rezultatul? Politizarea sau pesedizarea, pe furiş, a sistemului educaţional românesc. Faptele? Orice senator din această sală poate da exemple din colegiul său despre numirea unor directori de şcoli membri sau apropiaţi ai PSD în locul unor profesionişti cu singurul defect că nu sprijineau partidul doamnei ministru. Maniera? Proprie vremurilor socialismului ştiinţific: în timp ce majoritatea românilor era în vacanţe şi concedii, supuşii doamnei Andronescu au pus la cale o masivă operaţiune de pesedizare a învăţământului, cu scopul deturnării voturilor în perspectiva campaniei prezidenţiale din noiembrie. Principalii perdanţi? Copiii, părinţii şi calitatea actului de educaţie, aspecte total irelevante pentru doamna ministru Andronescu, în zelul său de a executa ordinele lui Marian Vanghelie sau ale altor baroni PSD. Tot la capitolul manieră putem adăuga şi presiunea, şantajul şi ameninţările, metode aduse la culme în perioada guvernării Năstase şi scoase acum de la naftalină de fostul şi actualul ministru al educaţiei. Doamnelor şi domnilor, Politizarea sistemului de învăţământ românesc este vizibilă şi în modul în care doamna ministru Andronescu a înţeles să aloce, pe criterii politice, fondurile prevăzute în buget, fonduri obţinute de mulţi dintre dumneavoastră prin amendamentele făcute şi acceptate la Legea bugetului de stat. Aşa vom ajunge ca şi în acest an, la începutul anului şcolar, să fim martorii dezastrului şi paraginii în care se găsesc foarte multe şcoli din România. Este inacceptabil ca în România anului 2009, la 20 de ani de la revoluţia anticomunistă, aceleaşi metode prăfuite să fie folosite de o doamnă ministru iresponsabilă. Este inacceptabil ca elevii să pătimească doar pentru că şcoala lor se află într-un oraş, într-o comună sau într-un sector al Capitalei cu primar de o altă culoare politică decât PSD. Dragi colegi, Această declaraţie politică se vrea un gest de revoltă, dar şi un apel la solidarizare împotriva unui comportament politic care ar trebui să nu ne facă cinste nouă, aleşii cetăţenilor României, indiferent de culoarea noastră politică. Este strigător la cer ca, într-un moment crucial pentru reforma învăţământului, un ministru al educaţiei să aplice standardele exact contrare celor promovate într-o lege pe care, teoretic, dumneaei a iniţiat-o. Astfel de comportamente duplicitare trebuie condamnate. Numai aşa vom reuşi să schimbăm, în sfârşit, ceva în bine în România. În concluzie, îi transmit doamnei Andronescu, momentan ministru, dar mai apoi colegă a noastră în Senat, următorul apel: "Opriţi politizarea sistemului educaţional românesc! Copiii trebuie să aibă prioritate, şi nu protectorii dumneavoastră politici!" Vă mulţumesc.
		Domnul Sorin Fodoreanu: Declaraţia politică se intitulează "Promovarea statului de drept şi social a fost sau nu a fost o prioritate în România de după 1990?". Din anul 1990 şi până în prezent, clasa politică românească, indiferent de culoare politică sau de poziţionare la un moment dat, în opoziţie sau la putere, în programele politice şi de guvernare a avut, de fiecare dată, teza promovării statului de drept şi social ca teză de bază a acestor programe. Ce rezultate s-au obţinut în această direcţie în cei 20 de ani se poate vedea de către fiecare dintre noi, cetăţenii acestei ţări. Deoarece, referitor la aceste rezultate, percepţia mea este foarte confuză, cu permisiunea dumneavoastră, a colegilor mei din Senatul României, voi încerca să-mi amintesc câteva dintre principiile de bază care susţin implementarea acestui deziderat în politica aplicată, atât al celor care guvernează, cât şi al celor care sunt în opoziţie. Acest tip de stat are la bază principiul comunităţii sociale. Statul de drept şi statul social se completează reciproc. În aceste condiţii, sistemul nostru social garantează pentru individ, în situaţiile de risc fundamentale ale vieţii sale, asigurarea acoperirii trebuinţelor fundamentale şi condiţiilorcadru ale unei existenţe umane demne. Măsurile preventive ale statului social nu trebuie să degenereze nici în asumarea de către stat a unei atitudini de tutelă, şi nici în împiedicarea capacităţii individuale de performanţă şi a angajării solidare. Sensul condiţiei statului social constă în faptul că asigură, subsidiar, premisele pentru organizarea traiului în răspundere proprie. Dreptatea socială trebuie să se manifeste în special faţă de cei slabi. Ea obligă statul la compensare socială. Cerinţele legate de statul social sunt o sarcină permanentă de concretizare pentru legiuitor. Această teză consacră faptul că sporirea prestigiului şi autorităţii instituţiilor statului de drept se realizează prin: a) respectarea principiului separaţiei puterilor în stat atât în ceea ce priveşte independenţa puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, cât şi în ceea ce priveşte controlul reciproc al acestora; b) descentralizarea serviciilor publice şi sporirea autonomiei administraţiei publice locale; c) întărirea parteneriatului autorităţi publice - societate civilă - sector privat, precum şi exercitarea controlului civic asupra actului politic decizional; d) exercitarea actului de autoritate în scopul creşterii siguranţei cetăţeanului şi familiei; e) conducerea politică - influenţarea creativă a politicii generale se realizează prin preluarea, analizarea şi introducerea în desfăşurarea vieţii sociale şi statale a dorinţelor, necesităţilor, intereselor şi temerilor cetăţenilor; f) atribuţiile partidelor - partidele politice poartă o răspundere deosebită pentru societate şi stat. Ele sunt elemente de neînlocuit ale oricărei democraţii parlamentare: ele preiau preocupări sociale şi probleme politice, contribuie la formarea voinţei politice şi aduc rezultatele în interiorul Parlamentului; g) asigurarea veridicităţii democraţiei de partid - partidele sunt mediatorii politici dintre stat şi societate. Politica acestora transferă voinţa politică a cetăţenilor în acţiune statală. Pentru aceasta este nevoie de încredere continuă şi de competenţă înaltă. Încrederea şi competenţa partidelor sunt supuse verificării critice de către cetăţeni. Partidele şi parlamentarii, sau reprezentanţii acestora, trebuie să se supună verificării de către cetăţeni. Partidele au sarcina să folosească puterea acordată lor prin alegeri pentru formarea statului şi a societăţii în funcţie de programul lor electoral, de valorile prezentate. Partidele şi politicienii trebuie să respecte în acest demers legile şi stilul politic; h) democraţia noastră parlamentară are nevoie de partide politice moderne, maleabile faţă de cerinţele societăţii. Modelarea şi modernizarea partidelor politice este o sarcină permanentă atât a conducerii şi a membrilor partidelor, cât şi a tuturor cetăţenilor interesaţi să aibă şanse reale de a duce o viaţă sigură şi normală; i) Constituţia - Legea fundamentală. Baza convieţuirii şi colaborării dintre cetăţeni este Constituţia. Ea trebuie să fie respectată cu sfinţenie de către toţi cetăţenii. Apărarea Constituţiei este o componentă importantă a securităţii interne; j) libertatea şi diversitatea informaţiilor - libertatea şi diversitatea posibilităţilor de informare constituie premisa esenţială pentru formarea liberă a opiniilor şi a voinţei de acţiune; k) Armata apără România şi pe aliaţii săi, slujeşte pacea şi securitatea internaţională, în acord cu Carta Naţiunilor Unite şi documentele NATO; l) siguranţa naţională (internele, Serviciile Secrete etc.) - întărirea ordinii publice şi creşterea siguranţei cetăţeanului prin: garantarea respectării stricte a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei; realizarea unei reale descentralizări şi demilitarizări a structurilor de poliţie din teritoriu şi trecerea acestora în subordinea administraţiilor locale; controlarea strictă a frontierelor ţării şi ridicarea standardului de reacţie la provocări negative cum sunt: traficul de persoane, droguri etc.; înfiinţarea în fiecare judeţ a serviciului de urgenţă ca serviciu deconcentrat; stabilirea şi finanţarea standardului minim de calitate pentru serviciul de urgenţă; formarea echipelor permanente de intervenţie, care vor opera inclusiv pentru dezastre; asigurarea cooperării eficiente cu serviciul medical de salvare etc.; m) justiţia - îmbunătăţirea actului de justiţie prin: recâştigarea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie şi aplicarea fermă a principiului constituţional "nimeni nu este mai presus de lege"; garantarea independenţei justiţiei faţă de influenţele şi imixtiunile politicului; înfiinţarea instituţiei judecătorului de instrucţie, care să exercite prerogativele legate de emiterea mandatelor de arestare şi de percheziţie; înfiinţarea de instanţe specializate pentru soluţionarea proceselor cu minori, precum şi a proceselor fiscale, comerciale, administrative şi de muncă; înfiinţarea instituţiei mediatorului pentru soluţionarea unor categorii de conflicte, în vederea decongestionării rolului instanţelor judecătoreşti; creşterea eficienţei serviciilor de probaţiune judiciară şi reintegrare socială a infractorilor; eliminarea recomandării ministrului justiţiei din procesul numirii în funcţie a judecătorilor; repartizarea transparentă a dosarelor spre judecare către magistraţi, în vederea eliminării corupţiei şi a posibilităţii de influenţare a actului de justiţie; scurtarea termenelor de judecată, accelerarea procedurii de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi înregistrarea pe bandă magnetică a procedurii desfăşurate în sala de judecată; garantarea liberului acces la justiţie prin asigurarea gratuită a asistenţei juridice pentru persoanele cu venituri reduse, pentru a împiedica transformarea justiţiei într-un serviciu de lux; recorelarea numărului de instanţe şi parchete, precum şi a numărului de magistraţi cu sarcinile reale ale sistemului judiciar; informatizarea justiţiei şi debirocratizarea serviciilor auxiliare; creşterea eficienţei şi credibilităţii instituţiei Avocatului Poporului, ca apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raport cu autorităţile publice etc.; n) prevenirea şi diminuarea corupţiei prin: reducerea intervenţiei statului în economie, piaţa liberă fiind instrumentul cel mai eficace de luptă împotriva corupţiei; modificarea legislaţiei privind controlul averilor şi conflictul de interese al aleşilor locali, al parlamentarilor şi al magistraţilor, în vederea asigurării primatului interesului public asupra interesului privat; asigurarea transparenţei deciziei în viaţa publică; perfecţionarea legii accesului la informaţii de interes public şi aplicarea strictă a acesteia; elaborarea şi implementarea codurilor deontologice pentru magistraţi, poliţişti, funcţionari vamali, funcţionari publici şi alte categorii de funcţionari; depolitizarea şi asigurarea independenţei funcţionale a Curţii de Conturi, Gărzii Financiare şi a altor structuri cu atribuţii de verificare şi control; majorarea pedepselor pentru infracţiunile de dare şi luare de mită, trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite; o) combaterea violenţei şi radicalismului - statul modern a fost creat şi pentru a fi un instrument împotriva violenţei în societate şi pentru asigurarea păcii interne. Din acest motiv, statul are nevoie de un monopol al folosirii forţei, nimeni, în afara acestuia, să nu folosească forţa, iar acesta o poate face numai cu acordul cetăţenilor săi şi cu scopul de protejare a acestora împotriva forţei celor care încalcă legea şi tulbură pacea. Forţa trebuie să fie întotdeauna legitimată, limitată şi determinată legal. În acest fel, aceasta se deosebeşte de lipsa de responsabilitate a forţei private, extremiste sau teroriste, care îşi propune să intimideze pe alţii şi să-şi impună obiectivele cu forţa. Monopolul forţei în democraţie este defensiv, acesta foloseşte apărării ordinii, libertăţii şi democraţiei; p) Parlamentul - aşezarea Parlamentului în centrul construcţiei instituţionale şi eliminarea exceselor din domeniul legislativ ale puterii executive. În acelaşi timp, Parlamentul trebuie să exercite un control efectiv asupra autorităţilor autonome pentru scoaterea acestora de sub presiunile de natură politică. Este necesară transformarea mandatelor imperative ale parlamentarilor, prin care parlamentarul este obligat să respecte anumite imperative, în mandate electorale libere, prin care parlamentarul acţionează şi votează după cum îi dictează conştiinţa, bineînţeles, în cadrul programului formaţiunii politice pe care l-a agreat odată cu intrarea în campania electorală, astfel încât aceştia să devină permanent răspunzători de acţiunile lor numai în faţa celor care i-au ales; q) responsabilitate personală prin democraţia parlamentară - democraţia reprezentativă obligă la deschidere şi transparenţă în procedurile parlamentare. Alegerea directă a parlamentarilor şi consilierilor locali într-o legislaţie, alegerile parlamentare şi locale foarte legate de personalitatea celor aleşi şi dreptul la referendum la nivel local şi naţional constituie o posibilitate esenţială de participare democratică a cetăţenilor la viaţa comunităţii. Democraţia este o ofertă deschisă către toţi cetăţenii să participe activ la politică. Democraţia este, în aceeaşi măsură, libertatea de a face politică, cât şi libertatea politicii. Această libertate nu poate fi împlinită decât în democraţie, pentru că aceasta protejează cetăţenii care nu pot sau nu vor să participe continuu la realizarea opiniei politice, de dominanţa activiştilor. Reprezentarea intereselor individuale ale unor cetăţeni, aşa cum se exprimă aceasta în nenumărate iniţiative cetăţeneşti, este un angajament constituţional bine-venit. Democraţia interesului individual este însă opusul acţiunii statului de drept în favoarea binelui public. Prea mulţi cetăţeni întreabă numai de foloasele de pe urma statului şi instituţiilor sociale pentru ei personal, fără a aduce voluntar o contribuţie la funcţionarea statului democratic. Tendinţa de individualizare şi împlinire personală, scepticismul faţă de organizaţii şi faţă de legarea de comunităţi, orientarea spre timpul liber şi gândirea în folosul personal, toate din societatea noastră, duc la scăderea angajamentului personal pentru politică în democraţie; r) Guvernul trebuie să fie organismul executiv central care să funcţioneze în baza principiului subsidiarităţii şi a principalelor atribuţii ale statului. Este utilă o structură organizatorică redusă a Guvernului, eficientă, flexibilă şi, totodată, capabilă de o colaborare directă şi fără echivoc cu toate structurile administraţiei publice locale. Politica de guvernare va fi subordonată în totalitate interesului naţional general, creând, în acelaşi timp, cadrul general pentru împlinirea interesului persoanei; s) sistemul administrativ - întărirea capacităţii administrative prin: evaluarea şi redefinirea obiectivelor şi funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale în acord cu principiul subsidiarităţii; corelarea numărului funcţionarilor publici cu necesităţile reale ale serviciilor publice; revizuirea legislaţiei privind statutul funcţionarului public; revizuirea şi adoptarea legislaţiei privind codurile de etică pentru funcţionarii publici; redimensionarea numărului ministerelor şi agenţiilor guvernamentale în funcţie de obiectivele actului de guvernare şi de resursele financiare disponibile; delimitarea clară de responsabilităţi între autorităţile publice centrale şi cele locale, limitarea serviciilor deconcentrate; reevaluarea şi simplificarea procedurilor administrative interne; monitorizarea şi evaluarea politicilor publice; transferul de autoritate asupra serviciilor publice către autorităţile locale, în corelare cu resursele financiare; stabilirea responsabilităţilor prefectului, consiliului judeţean, consiliului local, primarului şi delimitarea clară a competenţelor acestora; crearea şi aplicarea unui sistem de evaluare a performanţelor în administraţia publică; liberalizarea serviciilor publice locale; elaborarea unei grile de buget pentru consiliile judeţene care să împiedice folosirea discreţionară a resurselor bugetare; diminuarea birocraţiei din cadrul administraţiei publice şi apropierea actului administrativ de cetăţean; sprijinirea, prin acţiuni de consultanţă şi promovare, a operaţiunilor consiliilor locale pe pieţele financiare; generalizarea sistemul IT în administraţia publică etc. În loc de concluzii: Dacă fiecare dintre noi ar încerca să dea note - folosind numai criterii de conştiinţă - de la 1 la 10 la modul în care clasa politică românească a reuşit să implementeze aceste deziderate ale promovării statului de drept şi social în România, media acestor note ar putea depăşi cu mult valoarea absolută a numărului de ani ai unui mandat parlamentar?
		Domnul Tudor Udriştoiu: Declaraţia politică este intitulată "Birocraţia dăunează grav sănătăţii". Discutam într-o declaraţie anterioară despre "Health Consumer Index" - Bruxelles, o analiză anuală a situaţiei serviciilor de sănătate din ţările Comunităţii Europene efectuată de organisme independente demne de încredere. În clasamentul pe 2008, România a ocupat locul 26, cu 488 de puncte, din maximum 1.000 şi minimum 333 posibile. Printr-o translaţie aritmetică în notarea utilizată în şcoli, de la 1 la 10, rezultă că am obţinut nota 2,4. Datorită reformei şi progreselor realizate, "am crescut" la locul 26, de la locul 25, ocupat în anul anterior. La această situaţie de repetenţie trebuie să adăugăm ultimul loc în Europa la prevalenţa TBC, situaţia deceselor materne şi alţi indicatori care ne situează la marginea Europei. Precizez că această situaţie nu poate fi ameliorată numai prin serviciile de sănătate, ci prin eforturile întregii societăţi. Doamnelor şi domnilor, Principiul de bază al unui sistem de servicii de sănătate constă în poziţionarea centrală a pacientului cu nevoile sale şi libera sa alegere. În România, suveranul absolut al serviciilor de sănătate este HÂRTIA, concretizată, în primul rând, prin FORMULARE, în continuă creştere, din ce în ce mai complicate, în cât mai multe exemplare şi cu cât mai multe semnături: bilete de trimitere, concedii medicale, reţete de diverse culori, raportări diverse şi altele. Toate acestea sunt tipărite şi distribuite centralizat, contra cost, dar şi schimbate la diverse intervale de timp. La "formulare" se adaugă două manifestări-cheie ale suveranului "hârtie", care îl agresează pe pacient: ADEVERINŢA şi COPIA. În sfârşit, dacă toate manifestările suveranului sunt satisfăcute, intervine cenzura exigentă a softului. De exemplu, pacientul nu poate primi două reţete în aceeaşi lună, indiferent de problema lui de sănătate. Replica "nu se poate, nu acceptă calculatorul" a intrat în cotidian. Într-un cuvânt, ne aflăm în situaţia în care pacientul nu se regăseşte nici măcar pe aproape de centrul sistemului, ci a devenit o victimă strivită de suveranul "hârtie", încoronat de o birocraţie aberantă. Medicii de familie pot demonstra oricând şi oricui faptul că sunt obligaţi să consume mai mult timp cu birocraţia, hârtiile aferente pacientului, decât cu examinarea acestuia, stabilirea măsurilor necesare sau a planului terapeutic, ca să nu mai vorbim de consiliere. Mai mult, partea birocratică, formulare şi consum de timp, nu este decontată de Casa de Asigurări, ceea ce înseamnă că este plătită din timpul şi sănătatea pacientului. Permiteţi-mi să vă redau un scenariu care tinde să devină obişnuit: Pacientul se adresează medicului de familie, înarmat cu adeverinţă şi/sau copie, obţinute cu preţul altor drumuri şi aşteptări, şi obţine un bilet de trimitere - mai multe exemplare, dacă există - către medicul de specialitate. După coada sau programarea de rigoare şi consultaţia de specialitate, primeşte exemplarele complicate ale reţetei şi aleargă la farmacie unde are mai multe variante: nu se găsesc medicamentele de pe reţetă - frecvent, din cauza întârzierilor în decontare -, se găseşte numai o parte din medicamentele prescrise sau se găsesc toate medicamentele prescrise - cazul fericit, mai rar. În consecinţă, aleargă la alte farmacii, unde are aceleaşi variante. Dacă revine la medic pentru o nouă reţetă sau pentru a completa prescripţia, a doua variantă nu se poate, pentru că se loveşte de cenzura calculatorului - o singură reţetă pe lună! Soluţia obişnuită, de altfel firească pentru pacient, este prezentarea la serviciile de urgenţă. Aglomerarea acestora scade calitatea actului medical, iar adoptarea soluţiei acoperitoare - internarea în spital - produce aglomeraţie, cu o nouă scădere a calităţii şi cu încărcarea nejustificată a costurilor. Stimaţi colegi, Vă cer scuze dacă v-am plictisit, dar vă rog să vă gândiţi la cei care trăiesc aceste realităţi. Subfinanţarea serviciilor de sănătate este arhicunoscută, dar, în condiţiile actuale, chiar o finanţare decentă nu poate produce rezultatele aşteptate. Vă propun ca, cel puţin pentru acest domeniu, să înlocuim sintagma "reformă" - uzată şi căzută în derizoriu - cu "normalizarea serviciilor de sănătate", dar să şi procedăm în consecinţă. Voi reveni cu alte situaţii anormale din domeniu. Vă mulţumesc.
		Domnul Ovidiu Marian: Declaraţia politică se intitulează "Trivialitatea - cuvântul de ordine al mogulilor din presa românească". Iată că ceea ce ştiam cu toţii a fost confirmat zilele trecute de un studiu al unui prestigios institut de consultanţă politică, "Oxford Analytica" OXAN, studiu care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Conform specialiştilor OXAN, trusturile media controlate de Vântu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva preşedintelui Traian Băsescu. S-a ajuns până acolo încât ştirea legată de un accident de muncă de pe unul din şantierele din Bucureşti să fie asociată cu Preşedintele României ca principal vinovat pentru cele întâmplate. Potrivit acestei analize: Strategia televiziunilor lui Vântu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Ca urmare, această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne. Aceeaşi strategie, dar mult mai exacerbată, se utilizează în prezent pentru discreditarea lui Traian Băsescu şi a familiei sale, şi asta pentru că alegerile pentru preşedinţia României se apropie, iar preşedintele în funcţie rămâne, spre disperarea acestora, în topul preferinţelor electoratului. Această politică de defăimare prin mijloace mincinoase şi tendenţioase, atacurile la familia preşedintelui Băsescu, duse susţinut şi cu înverşunare în prime time la televiziunile lui Vântu şi Voiculescu, ar putea determina o decizie a şefului statului de a amâna anunţarea candidaturii sale pentru un al doilea mandat la preşedinţie. Băsescu este - citez din studiul OXAN - "sub tirul media", iar popularitatea sa ridicată, reflectată în sondaje, a rămas la cote ridicate, spre disperarea mogulilor din presa românească. Din conţinutul studiului rezultă că Vântu a avut două întâlniri, "bine mediatizate", cu rivalul lui Băsescu, Mircea Geoană, şi se bănuieşte că trustul "Realitatea - Caţavencu" îl susţine pe liderul PSD. "Oxford Analytica" aminteşte şi faptul că proprietarul televiziunilor "Antena", Dan Voiculescu, "un politician cu un background în comerţul exterior în era comunistă", este aliat cu PSD de peste un deceniu. Nici asta nu este o noutate pentru alegătorul român care ştie foarte bine cine este Felix Motanul. OXAN este extrem de critic la adresa presei din România, "care pare a fi o extensie a intereselor de afaceri", şi din cauza concentrării proprietăţii în mâinile câtorva personaje bogate s-a ajuns la schimbări dramatice în ceea ce priveşte următoarele: jurnalismul de investigaţie a fost îngropat şi înlocuit cu intoxicări de presă; conţinutul trivial sau senzaţionalist ocupă primele pagini ale presei controlate de moguli; mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială, ceea ce înseamnă, de fapt, împroşcarea cu noroi a clasei politice, în general, şi a lui Traian Băsescu, în special; aceeaşi presă de tip Voiculescu - Patriciu - Vântu nu mai este de mult un loc unde se discută serios viitoarele opţiuni politice, este o presă hotărâtă să învenineze competiţia prezidenţială care urmează să se desfăşoare în această toamnă.
		Domnul Petru Başa: Declaraţia politică este intitulată "Soarta învăţământului românesc încotro?". Doamnelor şi domnilor senatori, Stimaţi colegi, Luna septembrie înseamnă nu doar începutul unei noi sesiuni parlamentare, ci şi începutul unui nou an şcolar. Cu ani în urmă, şi pentru noi luna septembrie însemna începutul unui nou an şcolar, dar parcă noi mergeam la şcoală, în prima zi, cu bucurie în suflet, cu dorinţa de a începe o nouă etapă de educare. Din păcate, acum, în prima zi de şcoală întâlnim în curţile unităţilor de învăţământ chipuri triste atât în rândul dascălilor, cât şi al elevilor şi doar în cazuri fericite întâlnim chipuri indiferente. Interesul pentru şcoală începe să se piardă tot mai mult şi nu e de mirare, ţinând cont de starea în care se află învăţământul românesc de ani de zile. Fiecare caută vinovaţi pentru acest lucru. Profesorii acuză sistemul, dar uită că, în primul rând, sistemul este format din profesori şi că lor le revine, de dragul generaţiilor următoare, datoria să îl reformeze. Dascălii de altă dată, cu o vocaţie deosebită spre educaţie, a căror imagine este păstrată ca un tribut pentru ceea ce au realizat de către generaţiile de învăţăcei, au cam dispărut. Din păcate, pe scara valorică, locul satisfacţiei profesionale a fost luat de satisfacţia materială, iar aceasta se perimează foarte repede, indiferent de cuantumul câştigului material realizat. Locul ei a fost luat de insatisfacţie. Este logic să fie aşa, în condiţiile în care, în special în plan material, "cel mai mare duşman al binelui este dorinţa de mai bine". Dar toate acestea au dus la decăderea gradului de performanţă în învăţământul românesc. Rezultatele acestei situaţii le resimţim şi le vom resimţi ca naţiune şi în viitor, şi aceasta întrucât educaţia reprezintă un domeniu strategic pentru dezvoltarea oricărei ţări. Nu poţi clădi o carieră extrem de înaltă pe diplome prefabricate, pentru că se va nărui la prima mişcare dictată de legile mecanicii şi sub ruinele ei vor fi îngropate multe speranţe. Trist este faptul că sistemul de învăţământ românesc este prea conservator, reticent la schimbare şi a fost supradimensionat până acum. Şi spun supradimensionat pentru că nu este normal ca numărul de elevi să scadă, iar cel al cadrelor didactice să crească. Nu este normal ca unele cadre didactice care au fost incluse în sistem să fi urmat stagii de pregătire cu examene tip grilă de multe ori mai facile decât un examen pentru carnetul de şofer. Întregul sistem, pornind de la profesori, părinţi şi terminând cu clasa politică, se poate considera vinovat pentru tolerarea acestor situaţii. Cu toţii trebuie să fim drastici în ceea ce priveşte pretenţiile de asigurare a calităţii şi performanţei în învăţământul românesc. Societatea privată ne arată că performanţa trebuie răsplătită, întrucât ea este cea aducătoare de profit, indiferent de ce natură este acesta. Codurile pe educaţie, Legea educaţiei naţionale sunt importante, dar ele reprezintă doar scheletul, liniile directoare după care ar trebui să se reformeze învăţământul românesc, nu şi reformarea în sine a acestuia. Reforma va depinde tot de fiecare cadru didactic în parte şi, indirect, de pretenţiile societăţii civile în ceea ce priveşte pregătirea tinerei generaţii. Legile sunt instrumente prin care anumite probleme sunt rezolvate, dar trebuie să existe şi interes pentru rezolvarea lor. Cu toţii trebuie să ne aducem aportul pentru ca învăţământul românesc să înceteze a mai fi unul mediocru, pentru ca universităţile româneşti să se încadreze, în viitor, criteriilor "Shanghai", pentru a intra în topul celor 500 de universităţi performante din lume. În altă ordine de idei, accentul va trebui pus pe pregătirea elevilor în corelare cu cerinţele pieţei. În momentul de faţă există foarte multe instituţii de învăţământ superior, iar problema cea mai mare este că specializările existente la aceste universităţi sunt în neconcordanţă cu carierele profesionale din mediul social şi economic românesc. Acesta este unul dintre motivele pentru care suntem în faţa unui sistem care creează şomeri pe bandă rulantă. Pentru a renunţa la pompierism măcar în educaţie, ar trebui ca specializările să fie oferite în baza unor studii de piaţă, pentru ca întreg efortul să aibă şi un efect final. Astăzi se pare că şi sintagma "ai carte, ai parte" s-a perimat. De noi toţi depinde ridicarea ei pe acelaşi loc pe care se găsea în eşichierul vieţii sociale româneşti în urmă cu mulţi ani. Vorbeam despre apariţia unui număr mare de universităţi. Apariţia acestora nu numai că nu a adus un plus de cunoaştere în cercetarea ştiinţifică, dar a contribuit la fragmentarea excesivă a bugetului naţional, împiedicând într-o măsură importantă chiar marile centre universitare să continue cercetările. Aşa se explică faptul că institute de cercetare de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, altădată recunoscute pentru rezultatele lor ştiinţifice, şi-au închis porţile, s-au vândut sau sunt în pragul falimentului. Unii dintre dumneavoastră o să spuneţi că cercetarea este legată intrinsec de evoluţia şi performanţele economiei, dar universităţile din alte ţări europene sau chiar din America nu au fost nevoite să îşi închidă centrele de cercetare, acestea fiind finanţate de mari companii. Din păcate, România a fost folosită mai mult pentru mâna de lucru ieftină. Acesta este şi motivul pentru care nu ne putem mândri cu institute de cercetare finanţate de companiile multinaţionale şi ale căror rezultate să folosească avantajului comparativ al economiei româneşti în competiţia de pe piaţa europeană şi mondială. În aceste condiţii, este imperios necesară o analiză lucidă a mediilor - economice sau nu - româneşti şi europene în care vor opera mulţi din tinerii români: este necesar a se cunoaşte domeniile în care România are avantaj comparativ. În al doilea rând, este imperios necesar să se coreleze învăţământul universitar cu carierele europene pentru a se evita alocarea de fonduri unor specializări care nu se mai găsesc pe piaţă. Noua Lege a educaţiei naţionale îşi propune să modernizeze sistemul de educaţie şi să-l racordeze atât la dinamica societăţii româneşti, cât şi la realităţile europene şi globale, dar, ca şi în viaţă, important este nu ceea îţi propui, ci ceea ce şi realizezi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Declaraţia politică se intitulează "Recrudescenţa accidentelor din ultima perioadă cere soluţii". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Şi soluţiile răsar! După o perioadă cu o activitate intensă a echipajelor de descarcerare, a răsărit şi raza de lumină pentru cei care depind de operatorii de transport rutier de persoane. Îmi manifest îngrijorarea faţă de numeroasele accidente rutiere grave din ultimele luni în care au fost implicate autovehiculele de transport persoane. Cauza acestor accidente este oboseala conducătorilor auto care, prin iresponsabilitatea lor şi, mai mult chiar, prin încurajarea acestei lipse de responsabilitate de către operatorii de transport, prin nesancţionarea celor care conduc autovehiculele în lipsa unui program prestabilit de pauze sau perioade de odihnă, ajung în imposibilitatea de a asigura calitatea muncii pe care o prestează şi chiar să pună în pericol vieţi omeneşti. În interviul acordat unui post de televiziune, o doamnă care se afla într-un microbuz de transport internaţional de persoane implicat într-un accident rutier îşi declara nemulţumirea: "De ce din cele trei ţări pe care le-am traversat până acum numai în România ni se întâmplă astfel de evenimente?" Răspunsul meu la întrebarea acestei doamne este unul pur legal, deşi reprezintă o anomalie, în cazul în care în România legislaţia nu prevedea până în momentul intensificării accidentelor sancţiuni suficient de aspre pentru operatorii de transport rutier. Transportul rutier public poate fi efectuat numai de către operatorii de transport rutier înregistraţi în Registrul operatorilor de transport rutier, ţinut de Autoritatea Rutieră Română, aceştia supunându-se sancţiunilor legale, conform Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora. Cu toate acestea, evenimentele recente demonstrează incapacitatea unei baze legale de a preveni suferinţa familiilor care îşi (re)văd rudele pe patul de spital. Cum statisticile arată că majoritatea accidentelor a fost cauzată de oboseala şoferilor, Executivul s-a văzut nevoit de a introduce sancţiuni mai aspre în cazul nerespectării normelor legislative în vigoare privind transportul de persoane, faţă de cele existente în prezent în Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007. Noul act normativ adoptat de Guvern se armonizează cu legislaţia europeană în domeniu, transpunând prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85, precum şi ale Directivei 2009/1/CE a Comisiei Europene din 23 ianuarie 2009 privind contramăsurile de prevenire şi detectare a manipulării înregistrărilor cu tahograful (aparat de înregistrare). Sancţiunea care reiese în cazul în care intervine nerespectarea perioadelor zilnice şi săptămânale de conducere şi odihnă prevede o amendă în valoare de 6.000 de lei, aplicabilă operatorului de transport rutier, amendă al cărei cuantum este de 2-3 ori mai mare decât cea aplicabilă în prezent. Numărul accidentelor a crescut, drept urmare Executivul a înăsprit sancţiunile aplicabile operatorilor de transport rutier. Iată şi răspunsul prompt al României la cerinţele şi necesităţile cetăţenilor săi! Să sperăm, şi pe viitor, la o astfel de abordare din partea celor abilitaţi în a lua măsurile necesare redresării situaţiilor cu care noi, ca cetăţeni ai României, ne confruntăm zilnic. Vă mulţumesc.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Declaraţia politică este intitulată "Vremea vorbelor a trecut, e timpul deciziilor". Stimaţi colegi, Săptămâna viitoare va avea loc un eveniment cu consecinţe extrem de importante pentru viitorul copiilor noştri, al profesorilor din această ţară şi, nu în ultimul rând, pentru România: Guvernul Emil Boc îşi va asumat răspunderea pe Legea educaţiei naţionale. Vremea discuţiilor sterile a trecut. A venit vremea faptelor, a deciziilor. Premierul Emil Boc a înţeles acest lucru şi are meritul primordial pentru finalizarea acestui proiect. Educaţia este piatra de temelie a formării, a dezvoltării unui popor. Totul porneşte de aici. Performanţele unei ţări depind direct de educaţia primită de cetăţenii ei din primii ani de şcoală până pe băncile universităţilor. Reforma educaţiei este doar un prim pas pe un drum pe care domnul premier a pornit, şi acest drum înseamnă reforma statului, înseamnă schimbarea din temelii a statului. Acest lucru aşteaptă cetăţeanul de la Guvern, de la Parlament, de la întreaga clasă politică. Domnilor colegi, A venit timpul să lăsăm deoparte orgoliile mărunte, vorbăria fără sens. Au trecut opt luni de când se tot discută despre Pactul naţional pentru educaţie, şi poate mai treceau opt luni fără intervenţia bărbătească a domnului primministru. Românii nu mai pot aştepta la nesfârşit. Foarte importantă este şi o a doua lege pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea. Legea salarizării unice va elimina discrepanţele şi privilegiile din sistem. Da, există şi nemulţumiri vizavi de această lege, dar oare cei nemulţumiţi nu erau marii privilegiaţi ai sistemului? Ce aduce noua lege? Pe de o parte, salarii mai bune pentru cei care au stat la baza societăţii - profesori, medici, funcţionari publici etc. -, iar, pe de altă parte, îngheţarea unor venituri, nu de puţine ori, astronomice. Nu în ultimul rând, prin a treia lege pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea, cea a reformei agenţiilor, este vizat banul public. Veniturile agenţiilor vor intra în bugetul de stat. Nu vor mai exista agenţii care se vor lăfăi în bani pe motiv că sunt venituri proprii. La urma urmei, şi acele venituri înseamnă tot ban public. În concluzie, săptămâna viitoare poate fi considerată, prin asumarea răspunderii pe cele trei legi, drept o "bornă zero" a amplului proces de reformare a statului. Din păcate, şi îmi pare rău să spun acest lucru, colegii noştri de guvernare din PSD nu au înţeles acest lucru. Din păcate, ei perseverează în acelaşi joc de glezne politicianisto-electoral. Preocuparea lor, tot mai arzătoare pe zi ce trece, este campania electorală. De pe agenda lor politică lipsesc însă cu desăvârşire cetăţeanul român şi aşteptările lui.
		Domnul Mihai Niţă: Declaraţia politică se intitulează "Probleme ale populaţiei de etnie romă din judeţul Olt". Dificultăţile cu care se confruntă populaţia romă au început să capete accente dramatice. Problemele sunt grave şi se manifestă sub diferite forme: lipsa locuinţelor, lipsa actelor de proprietate, spaţii insuficiente sau insalubre, lipsa mijloacelor necesare pentru întreţinerea corespunzătoare a locuinţelor, lipsa interesului autorităţilor pentru sprijinirea romilor pentru accesul la o locuinţă. Din cauza faptului că, în majoritatea cazurilor, aşezările de romi se află la periferia localităţilor, utilităţile necesare unei vieţi decente lipsesc, de cele mai multe ori modernizările oprindu-se la marginea cartierelor de romi. La nivelul judeţului Olt, numărul cetăţenilor de etnie romă care nu deţin acte de proprietate pe terenuri, respectiv pe locuinţele pe care le deţin, este de 844. Până în prezent, au fost sprijiniţi să-şi obţină actele de proprietate un număr de 60 de proprietari, iar pentru alţi 14 actele sunt în curs de eliberare. Tergiversarea soluţionării problemei actelor de proprietate pentru cetăţenii romi îi împiedică pe aceştia să beneficieze de drepturile ce derivă din calitatea de cetăţean: să deţină carte de identitate, să beneficieze de ajutor de încălzire etc. Problematica persoanelor de etnie romă care nu au acte de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor are un caracter complex. Este strict necesară abordarea unei noi strategii prin implicarea în mai mare măsură a reprezentanţilor judeţeni şi locali ai autorităţilor. Problemele cu care se confruntă romii trebuie monitorizate cu foarte mare atenţie pentru a constata situaţia exactă din teren. În această perioadă, în judeţul Olt se mai face un pas în plus pentru o comunicare mai bună a autorităţilor cu comunităţile de romi. Astfel, Agenţia Naţională pentru Romi continuă proiectul "Reţeaua naţională a experţilor locali romi - mecanism de sprijin în implementarea măsurilor de incluziune socială a romilor, grup vulnerabil supus excluziunii sociale", cu etapa de selecţie a experţilor locali romi pentru localităţile: Brebeni, Grădinari, Corbu, Stoeneşti, Valea Mare. Este un proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" şi contribuţia europeană va fi canalizată pe o perioadă de doi ani. După încheierea perioadei de proiect, experţii locali romi vor deveni angajaţi ai primăriilor din comunele respective. Aceşti reprezentanţi ai comunităţii rome vor fi ca o punte de legătură între comunitate şi autorităţile locale. În plus, ei vor structura proiecte tematice pentru accesarea de fonduri europene. Pentru ca romii să fie consultaţi asupra problemelor ce afectează comunitatea în care trăiesc, dar şi ca problemele etniei să fie incluse în agendele administraţiei publice locale, inclusiv în bugetul local, în localităţile Caracal, Drăgăneşti- Olt, Piatra-Olt, Fălcoiu s-a derulat componenta I a proiectului "Împuternicirea comunităţilor de romi în influenţarea şi monitorizarea agendelor locale în România". Proiectul este derulat de Agenţia de Dezvoltare Comunitară "Împreună", în colaborare cu Asociaţia "Rrom-Grand" şi a vizat: înfiinţarea unui centru de accesare de fonduri şi realizare de proiecte la Caracal, reabilitarea Grădiniţei nr. 1 din Drăgăneşti-Olt, frecventată în procent de 85% de copii de etnie romă, angajarea unui expert local în cadrul Primăriei Fălcoiu, acordarea de haine şi dulciuri pentru 50 de elevi romi din Piatra-Olt. Până în februarie 2010, intervenţia va continua cu componenta II, insistându-se pe multiplicarea proiectelor de participare publică la care să îşi aducă aportul, în egală măsură, comunitatea locală de romi şi autoritatea locală. Experienţa arată că implementarea legilor referitoare la drepturile omului şi minorităţilor, în special cele ce ar putea ajuta populaţia de romi, este sortită eşecului din cauza lipsei de cooperare din partea administraţiilor publice locale sau a lipsei de înţelegere a problemelor din partea autorităţilor. Participarea romilor în administraţiile publice locale, activ sau chiar numai cu drept de consultare, ar ajuta factorii de decizie şi angajaţii instituţiilor publice să înţeleagă problemele cu care se confruntă romii, informaţiile şi datele ar fi mai uşor de interpretat şi ar ajuta la implementarea legilor şi în rândul romilor. Totodată, ar creşte nivelul de încredere dintre romi şi administraţiile publice. Toate acestea ar avea ca efect o mai mare flexibilitate în rezolvarea problemelor.
		Domnul Dan Voiculescu: Declaraţia politică este intitulată "Boc - premierul care nu are voie". Legea nr. 1/2009, care instituie un regim echitabil de despăgubire a proprietarilor de bună-credinţă evacuaţi din imobilele naţionalizate, a fost publicată la 1 februarie 2009. Conform prevederilor acestei legi, Guvernul avea obligaţia de a publica norme metodologice pentru aplicarea actului normativ în termen de 30 de zile. Din păcate, acest termen legal nu a fost respectat. În întreaga sesiune parlamentară precedentă l-am interpelat pe prim-ministru asupra acestei ilegalităţi. Am primit, de fiecare dată, răspunsuri diferite: sunt necesare foarte multe avize, nu sunt fonduri în contul indicat în lege - informaţie falsă, infirmată oficial de ministrul finanţelor publice -, nu este stabilit sensul sintagmei "teren aferent construcţiei", şi acest aspect a fost rapid clarificat. În mod evident, ne confruntăm cu un caz de încălcare flagrantă a Constituţiei, Guvernul refuzând arbitrar să aplice o normă legală în vigoare. În toată această perioadă se consumă drame teribile, beneficiarii acestei legi, cetăţeni români de bună-credinţă ajunşi la vârste înaintate, fiind aruncaţi în stradă fără a primi nicio despăgubire, doar pentru că premierului Boc i s-a indicat să nu aplice această lege, iar apetenţa acestui om pentru îndeplinirea indicaţiilor este impresionantă. Nu contează că a încălcat legea, că a sfidat Parlamentul, că a produs dezastrul unor oameni nevinovaţi! Emil Boc a rămas egal cu sine: un simplu mandatar, un premier cu procură. Emil Boc nu aplică legea iniţiată de Voiculescu pentru că nu are voie! Drepturile cetăţenilor români nu sunt negociabile, iar premierul care nu aplică legea să plece!
		Domnul Ion Rotaru: Declaraţia politică se intitulează "Nevoia de universitate la Brăila". Şcoala a reprezentat, de-a lungul timpului, pentru orice tip de societate un vector important al dezvoltării şi progresului, construind şi consolidând un set de valori stabile şi coerente, generând dezvoltarea capitalului uman, creşterea competitivităţii, competenţei şi profesionalismului, asigurând specializarea în toate domeniile vieţii economice, sociale şi culturale. Astăzi mai mult ca oricând, în societatea cunoaşterii, şcoala este chemată să asigure dobândirea - pe lângă cele patru instrumente care alcătuiesc alfabetizarea şi pregătirea de bază - a noi competenţe ce vizează alfabetizarea digitală şi informaţională, cultura şi civilizaţia tehnologică, cultura şi conduita civică, comunicarea în limbi de largă circulaţie, noi competenţe antreprenoriale, învăţarea continuă etc. Şcoala românească, până nu de mult invidiată pentru performanţele obţinute prin reprezentanţii săi la olimpiadele şi concursurile internaţionale, pentru pregătirea de excepţie a specialiştilor în universităţi, se află astăzi în impas. Perpetua "reformă" promovată de fiecare ministru nou-venit în funcţie, mereu altfel decât predecesorul său, a "reuşit", din păcate, să bulverseze sistemul de învăţământ, să deruteze şi să nemulţumească atât beneficiarii direcţi, elevii şi studenţii, cât şi corpul profesoral, afectaţi de excesul de reforme care au cuprins prea puţine soluţii viabile. Despre efectele "reformei din învăţământ" vorbesc cu prisosinţă, astăzi, rezultatele de la bacalaureat, rata promovabilităţii din şcoli, absenteismul şi abandonul şcolar, starea de disciplină, lipsurile materiale cu care se confruntă şcolile din România, dotarea cu materiale didactice, clădirile, unele vechi de 100 de ani, nereparate şi nereparabile, lipsa apei potabile sau grupurile sanitare rudimentare, neautorizarea din punct de vedere sanitar, şi exemplele pot continua. La acestea se adaugă o salarizare insuficientă a cadrelor didactice, neadoptarea unor pârghii şi soluţii care să stimuleze calitatea şi obţinerea de performanţă în întreg sistemul de învăţământ. Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil şi eficient, alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, descentralizarea, un sistem de salarizare bazat pe performanţă şi un cadru legislativ care să asigure modernizarea sistemului de învăţământ şi egalitatea de şanse sunt obiectivele majore care pot duce învăţământul românesc pe o direcţie bună şi constituie un deziderat major care însă nu se poate înfăptui doar prin asumarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, ci printr-o dezbatere publică intensă. Apărând ca o alternativă la învăţământul de stat, şcolile şi universităţile private se constituie într-o opţiune tot mai mult utilizată de cei care îşi pot permite susţinerea taxelor. Din păcate, varianta privată de învăţământ, în unele cazuri, s-a transformat într-o fabrică de bani, discreditând această formă de învăţământ, cât şi ideea de calitate, de responsabilitate, cu toate consecinţele ce decurg din această abordare. Specularea unor lagune legislative, menţinerea unor facultăţi neacreditate, promovarea unor forme de învăţământ facile pot genera efecte nocive pentru viitorul, imaginea şi performanţele învăţământului organizat sub formă privată, un exemplu în acest sens constituindu-l recentul scandal ce vizează Universitatea "Spiru Haret". Sunt un susţinător al învăţământului privat, cred în oportunitatea şi necesitatea existenţei acestuia, dar nu realizat oricum şi cu orice preţ. Şcoala, spunea marele gânditor Petre Ţuţea, este o "fabrică de oameni". Profesorii sunt asemenea tâmplarilor care ridică un lemn de jos, îl spală, îl cizelează şi fac din el mobilă de lux. O astfel de şcoală, un astfel de corp profesoral ne dorim atât în domeniul învăţământului de stat, cât şi în forma de învăţământ privat, bazat pe criterii de performanţă, pe calitate şi rezultate notabile. Abia atunci şcoala şi-a îndeplinit menirea nobilă de "fabrică de oameni". Municipiul Brăila, "oraşul cu salcâmi" al lui Mihail Sebastian, din care, de-a lungul anilor, au intrat în lumea performanţei personalităţi ale vieţii culturale, artistice şi ştiinţifice precum Ana Aslan, Panait Istrati, George Grigoriu şi mulţi alţii, din păcate, nu a avut niciodată o universitate proprie. Brăila, judeţ prin excelenţă agricol, este astăzi în suferinţă de cadre pregătite pentru agricultură, cu toate ramurile ei: zootehnie, legumicultură, pomicultură, viticultură, acvacultură, în domeniul protecţiei mediului, dar şi în zona specializărilor politehnice. Înfiinţarea unei universităţi de stat la Brăila este o veche dorinţă a brăilenilor, o nevoie actuală, dar şi o reparaţie istorică care ar pune bazele pregătirii unor specialişti de-ai locului, asigurându-se un acces facil şi mai puţin costisitor studenţilor brăileni, în mod deosebit celor din mediul rural. În acest context, autorităţile brăilene au întreprins toate demersurile legale necesare pentru realizarea acestui deziderat, asigurând cele mai bune condiţii funcţionării viitoarei universităţi. Iată de ce fac, pe această cale, un apel călduros către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, către comisia interministerială abilitată să avizeze înfiinţarea universităţii la Brăila, către Guvernul României şi, nu în ultimă instanţă, către Parlamentul ţării pentru a susţine şi aproba acest demers. Dacă Brăila a fost privată până acum de existenţa unei universităţi, a sosit vremea ca această eroare să fie îndreptată, pentru că şi Brăila este pe harta ţării, pentru că şi aici trăiesc oameni, iar aceşti oameni merită cu prisosinţă să beneficieze, la ei acasă, de universitatea mult visată, pe care sper din tot sufletul că o vor avea. Vivat academia! Vivant professores! Vă mulţumesc.
		Domnul Nicolae Moga: Declaraţia politică este intitulată "Cui îi este frică de «interne»?". Faptul că ne aflăm la un moment de cumpănă pentru actuala noastră guvernare mă determină să mă opresc asupra acestui veritabil cocteil Molotov pe care ni-l pregătiţi, dragi colegi din coaliţie, cocteil asezonat cu de toate: remanieri ale unor miniştri, asumare de răspundere, dat din coate pentru ieşirea noastră de la guvernare, cam tot ce poate produce mintea odihnită a unui om nemulţumit doar de rolul desemnat, de altfel, prin Constituţie. La începutul săptămânii trecute, lucrurile se precipitaseră de aşa manieră încât s-a mers pe coarda sensibilă a orgoliilor atât de fireşti în viaţa domestică, la fel ca şi în orice parteneriat întemeiat iniţial pe bună înţelegere. S-a încercat să ni se forţeze mâna şi să fim determinaţi să ieşim de la guvernare. Scenariile furibunde şi aplauzele la scenă deschisă au incendiat spiritele la colegiul director al PD-L, unde personaje marcante din acest partid au ţinut explicit discursuri anti-PSD, într-un total dispreţ faţă de ceea ce ne-am propus la sfârşitul anului 2008. În timp ce se identificase calul troian pentru debarcarea noastră, respectiv asumarea răspunderii inclusiv pe legile educaţiei, şi nu pe proiectul Andronescu, preşedintele Partidului Social Democrat reuşea să dezamorseze criza printr-un discurs echilibrat, dar ferm în acelaşi timp, expus atât la Guvern, cât şi în faţa tinerilor social-democraţi. "Nu este cazul să le răspundem cu aceeaşi monedă, mai bine să-i întrebăm ce fac ei ca miniştri.", a afirmat recent liderul PSD la şcoala de vară a TSD. În timp ce unii colegi din coaliţie afirmă că "votează pentru a guverna singuri", mesajul nostru este clar: ne-am asumat o misiune pentru patru ani, o misiune cuprinsă în Programul de guvernare, şi nu vom ceda la presiuni fără suport motivaţional sau determinate de deraieri în funcţie, şi nici la compromisuri. Folosind cuvintele unui personaj celebru, "dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem... şi vom merge ori cu voia, ori fără voia voastră". Acuzaţiile fără bază reală referitoare la implicarea Serviciilor Secrete în scandalurile care i-au avut drept protagonişti pe miniştrii PD-L şi încercarea de culpabilizare a ministrului de interne Dan Nica pentru a i se face mai uşoară tranziţia către o eventuală remaniere guvernamentală mi se par, din nou, un joc mârşav la care nu pot să nu răspund, mai ales că ministrul Dan Nica are, în opinia mea, cea mai bună prestaţie ministerială faţă de toţi antecesorii Domniei Sale, ca de altfel şi ceilalţi miniştri aflaţi, se spune, în vizorul unei posibile remanieri pe criteriul, chipurile, imparţialităţii: "unul de la voi, unul de la noi." Nu vreau să mă erijez într-un avocat al domnului ministru, nici nu cred că are nevoie de aşa ceva, dar nu fac decât să constat cât de deviaţionist este tirul verbal al aceleiaşi portavoce prezidenţiale. Da, spun deviaţionist, pentru că dedesubturile reale sunt cu totul altele şi nu este aici momentul să le pun pe tapet. Spun doar că a făcut deja istorie această metodă de a distrage atenţia opiniei publice de la ceva mult mai grav şi de a o îndrepta pe o pistă falsă. Şi dacă tot a venit vorba de piste false, citeam de curând că Poliţia Capitalei a făcut un uriaş pas înainte pentru a se apropia de cetăţeni - sincer, mă bucur şi îi felicit pe cei care au avut ideea -, folosindu-se de cele mai moderne mijloace de comunicare, pe care pe nedrept le privim uneori drept un accesoriu de schimbat impresii şi fleacuri pe net al copiilor şi adolescenţilor, celebra comunicare în timp real pe messenger a dat rezultate care au întrecut şi cele mai optimiste previziuni ale iniţiatorilor. Poliţia Capitalei poate fi găsită pe net şi poate fi mai operativă, stimaţi concetăţeni, iar purtătorul ei de cuvânt are telefonul mobil la dispoziţia noastră şi a dumneavoastră. Poliţia din vremea domnului Nica nu mai este cea pe care ne-am obişnuit să o persiflăm şi să o considerăm inamicul public numărul unu. O nouă generaţie de tineri educaţi, pregătiţi după standardele occidentale, vorbitori de mai multe limbi străine, ia locul celor pe care îi numeam peiorativ "gabori", adică tăntălăii de serviciu pe care şi un copil de şcoală i-ar fi putut amăgi. Ţara noastră se confruntă mai mult decât oricând cu fenomene infracţionale care au fost până acum doar subiecte de filme cu poliţişti occidentali, subiecte şi scenarii despre care speram să rămână doar la acest nivel. Din păcate însă, fenomenul proliferării traficului şi consumului de droguri, omuciderile, tâlhăriile, unele neincluse în "cifra neagră a criminalităţii" - şi mă gândesc aici la cei care nu au fost prinşi sau judecaţi printr-o condamnare definitivă -, continuă să crească. Depinde de noi cum sprijinim Poliţia Română şi cum o susţinem pentru a fi operativă. Şi pornind de aici, i-am văzut pentru prima dată pe poliţişti în stradă. Este adevărat că trăim vremuri grele, vremuri de criză economică, dar nu cred că era momentul să punem pumnul în gură acestor oameni, şi nu numai lor, prin asumarea răspunderii pe nişte legi care îi privesc direct. Niciun guvern nu se poate substitui Parlamentului României. Mă întreb şi vă întreb, stimaţi colegi, dacă suntem o echipă încă şi am pornit împreună ca o echipă, de ce ar trebui să sprijinim iniţiativa unei asumări de răspundere a Guvernului în plenul celui mai puternic for legiuitor al ţării, de ce să acceptăm umilinţa de a fi consideraţi doar o simplă anexă a Executivului, când aceste legi ar trebui dezbătute aici de către noi, când se ştie că fuga de resorturile mecanismului nostru legislativ nu face decât să nască posibili monştri, a căror apariţie prematură şi împotriva firii riscă să se întoarcă împotriva noastră şi, nu în ultimul rând, împotriva destinatarului direct, cetăţeanul. O fi oare momentul oportun să votăm ca nişte simpli figuranţi nişte legi nepopulare care riscă să ne arunce într-o criză fără precedent, o criză în care poliţia să refuze să mai muncească, justiţia să judece şi profesorii să predea? Rămâne să decideţi dumneavoastră, stimaţi colegi, care este cea mai bună soluţie pentru, aşa cum spuneam, beneficiarul direct al prestaţiei noastre de aici, din Parlament, omul de lângă noi, alegătorul nostru, care ne-a mandatat să-i reprezentăm interesele în acest for legiuitor. În rest, jocurile de culise, orgoliile fără acoperire şi toate sforăriile păpuşarilor nevăzuţi, dar ştiuţi, ar trebui să nu ne intereseze şi să nu ne influenţeze deciziile. Vă mulţumesc.
		Domnul Marius Petre Nicoară: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Asumarea Guvernului pe un pachet de legi care include şi descentralizarea, respectiv restructurarea aparatului instituţional, afectează una dintre cele mai importante instituţii ale statului român, respectiv Agenţia Română pentru Investiţii Străine. Agenţia Română pentru Investiţii Străine ARIS a fost înfiinţată în baza Legii nr. 390 din 13 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, fiind singura instituţie a administraţiei publice centrale având ca principală activitate atragerea şi promovarea investiţiilor străine directe. În contextul crizei financiare globale, experţii UNCTAD consideră necesară, mai mult decât oricând, intensificarea activităţilor de promovare pentru atragerea capitalului străin în economie, în vederea redresării economice, reluării creşterii şi asigurării stabilităţii macroeconomice, ca şi pentru păstrarea şi extinderea investiţiilor existente. În primele cinci luni ale anului 2009, investiţiile străine directe atrase de ţara noastră au finanţat integral deficitul contului curent, având un pronunţat impact macroeconomic. În condiţiile în care România s-a confruntat cu o acutizare a deficitului de cont curent, investiţiile străine directe reprezintă nu numai motorul dezvoltării economice, dar şi principalul instrument de finanţare şi redresare a acestui dezechilibru. Pentru atragerea în România a unui flux semnificativ de investiţii străine directe, este necesară asigurarea unui cadru legislativ şi instituţional stabil, coerent şi predictibil. În prezent, ARIS este instituţia recunoscută de către partenerii internaţionali ca interfaţă între investitorii străini şi autorităţile române, oferind, în conformitate cu cele mai bune practici pe plan internaţional, asistenţa necesară implementării proiectelor de investiţii. În cei şapte ani de activitate, datorită profesionalismului şi realizărilor obţinute, ARIS a devenit un brand recunoscut în mediul de afaceri internaţional. Teoreticieni, analişti, politicieni şi practicieni la nivel mondial, atât din ţările dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare, au identificat şi demonstrat necesitatea unui organism guvernamental unitar, de sine stătător şi autonom, uşor accesibil şi cu mare vizibilitate, ca fiind esenţial în facilitarea accesului partenerilor străini către o anumită ţară sau piaţă naţională. În acest sens, menţionăm că, în prezent, Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor are 192 de membri din 149 de ţări, comparativ cu 20 de membri în anul înfiinţării sale, 1995. Necesitatea unei agenţii de promovare a investiţiilor, ca organism guvernamental unitar, de sine stătător şi autonom, este evocată şi de cadrul politicii pentru investiţii, elaborat şi aprobat de ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică OCDE şi cele aderente la Declaraţia OCDE privind investiţiile internaţionale şi întreprinderile multinaţionale, inclusiv de România. Aceleaşi recomandări sunt incluse şi în cadrul politicii pentru investiţii în ţările din sud-estul Europei, elaborat de "Investment Compact". În perioada 1992-2002, cadrul instituţional a suferit modificări frecvente, oscilând, din punct de vedere al modelului de organizare ales, între agenţie de promovare a investiţiilor, departament în cadrul aparatului de lucru al Guvernului sau departament în cadrul unui minister. În perioada 1992-1998 a funcţionat Agenţia Română pentru Dezvoltare ARD, instituţie realizată după modelul celei mai de succes agenţii din vestul Europei, "Irish Development Agency" IDA, după care a urmat, în perioada 1998-1999, Ministerul Privatizării, prin comasarea activităţilor din privatizare, investiţii străine şi IMM-uri, realizate la acea vreme de Fondul Proprietăţii Statului FPS, Agenţia Română pentru Dezvoltare ARD şi Agenţia pentru IMM-uri. În anul 2000 acest minister a fost desfiinţat, iar activitatea de atragere a investiţiilor străine s-a comasat cu cea de dezvoltare regională în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, care a funcţionat până în anul 2001, când s-a transformat în Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. Toate aceste modificări instituţionale şi alocarea unui singur buget dedicat pentru toate activităţile de privatizare, IMM-uri şi investiţii străine au dus la o promovare redusă, ba chiar inexistentă în mediile de afaceri internaţionale, şi au indus un mesaj de confuzie pentru investitorii străini. Acest argument reprezintă o dovadă în plus în susţinerea menţinerii şi întăririi capacităţii unei instituţii unice destinate investiţiilor directe, în sensul evitării modelelor utilizate în trecut, caracterizate de comasarea unor activităţi distincte sub umbrela unei singure instituţii. Printre cele mai importante realizări ale Agenţiei Române pentru Investiţii Străine, de la înfiinţarea sa până în prezent, menţionăm: deţinerea preşedinţiei RRT - "Investment Compact" pentru perioada august 2003 - august 2004; numeroase acorduri de cooperare cu organizaţii similare, camere de comerţ bilaterale, centre de afaceri, instituţii specializate pe anumite domenii de interes pentru investitorii străini; membră a Asociaţiei Internaţionale a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor; sprijinirea activă a eforturilor României pentru obţinerea în perspectivă a statutului de membru OCDE, prin aderarea la Declaraţia privind investiţiile internaţionale şi întreprinderile multinaţionale; asigurarea funcţiei executive şi a secretariatului tehnic în cadrul Punctului naţional de contact pentru aplicarea recomandărilor propuse de OCDE în Ghidul pentru întreprinderi multinaţionale. Având în vedere motivele expuse, considerăm că actualul cadru instituţional reprezentat de Agenţia Română pentru Investiţii Străine trebuie menţinut şi întărit în vederea atingerii obiectivelor imediate ale Guvernului, cât şi a celor pe termen mediu şi lung. România ar pierde competiţia în atragerea investiţiilor străine directe cu ţările din regiune care au agenţii similare distincte de promovare a investiţiilor: CzechInvest - Republica Cehă, PAIIZ - Polonia, ITDH - Ungaria, InvestBulgaria - Bulgaria, SIEPA - Serbia, FIPA - Bosnia şi Herţegovina, SARIO - Slovacia, TIPO - Slovenia. O eventuală modificare structurală ar putea produce o perturbare temporară a activităţilor diverse în care ARIS este implicată atât pe plan naţional, cât şi internaţional şi o dezorientare a investitorilor străini în identificarea unui interlocutor direct, fapt de natură să inducă un mesaj negativ către comunitatea internaţională de afaceri. Având în vedere experienţa elocventă a trecutului în ceea ce priveşte cadrul instituţional în domeniul investiţiilor străine directe, considerăm că o structură comasată va restrânge semnificativ atribuţiile în domeniul promovării şi atragerii capitalului străin în economie, cu repercusiuni negative asupra evoluţiei fluxului de capital străin atras în economie. Cea mai elocventă dovadă a viabilităţii Agenţiei Române pentru Investiţii Străine este dată de însuşi volumul record de investiţii străine directe atras în economie în ultimii ani, culminând cu valoarea de 9.084 de milioane de euro în anul 2008. De la înfiinţare până în prezent, cu sprijinul ARIS au fost implementate peste 100 de proiecte de investiţii, cu o valoare de 4,2 miliarde de euro, creându-se peste 51.000 de locuri de muncă. În prezent, ARIS acordă asistenţă tehnică pentru un număr de 77 de proiecte de investiţii, cu o valoare de 8,6 miliarde de euro, cu crearea a peste 35.000 de noi locuri de muncă, din care în anul 2009 s-a primit un număr de 22 de intenţii de proiecte de investiţii, cu o valoare de 1,5 miliarde de euro, impactul social preconizat fiind de 6.030 de noi locuri de muncă. Stimaţi colegi, Domnul Boc desfiinţează o instituţie care a contribuit la atragerea unor importante investiţii în ţară, şi nu în ultimul rând în judeţul Cluj. Aş menţiona ca exemple de succes ale ARIS-ului: "Renault Technologie" (cercetare-dezvoltare în domeniul auto), în valoare de 450 de milioane de euro, locaţia Titu, judeţul Dâmboviţa; "Renault Mécanique" (cutii de viteză), în valoare de 215 milioane de euro, locaţia Mioveni, judeţul Argeş; "Saint-Gobain" (producerea sticlei), în valoare de 110 milioane de euro, locaţia Călăraşi; "Delphi Diesel" (componente auto), în valoare de 100 de milioane de euro, locaţia Iaşi; "Calsonic Kansei" (componente auto), în valoare de 100 de milioane de euro, locaţia Ploieşti; "Procter & Gamble" (SUA), în domeniul bunurilor de consum, în valoare de 70 de milioane de euro, locaţia Urlaţi, judeţul Prahova; "Nokia" (echipamente de telecomunicaţii), în valoare de 60 de milioane de euro, locaţia Jucu, judeţul Cluj; "China Tobacco International Europe" (China), în industria tutunului, proiect în valoare de 30 de milioane USD, judeţul Buzău; "Microsoft Emea" (centru administrativ pentru suport tehnic), locaţia Bucureşti; "Ericsson" (centru de furnizare servicii globale), locaţia Bucureşti. Să nu uităm că firmele "Nokia" şi "Emerson" au contribuit la dezvoltarea economică a judeţului Cluj prin fabricile şi afacerile deschise în diferite locaţii clujene, iar ARIS-ul a avut un rol covârşitor în atragerea acestor investiţii. Vă întreb, domnule prim-ministru, în calitate de clujean, cum puteţi accepta să desfiinţaţi instituţia care a ajutat la dezvoltarea şi creşterea competitivităţii economice a judeţului nostru?
		Domnul Mircea Dan Geoană: Cu aceasta, am încheiat acest prim punct de pe ordinea de zi.
		Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că suntem astăzi în cvorum, 110 senatori prezenţi. Avem în faţa noastră programul de astăzi. Este o zi de luni în care, începând cu ora 18.00, întrebările şi interpelările sunt radiodifuzate. Astăzi nu va fi o sesiune de răspunsuri, pentru că săptămâna trecută s-a procedat la acest punct. Avem în faţa noastră o agendă legislativă destul de plină, cu un număr important de proiecte legislative, propuneri legislative asupra cărora ar trebui să ne aplecăm pentru a decide dacă sunt în procedură de urgenţă sau nu, o serie de legi ordinare şi, ca întotdeauna în intervalul acesta de timp, şi vot pe legile organice. De aceea, aş dori să vă supun atenţiei şi votului programul de astăzi, în care să avem, până la ora 18.00, dezbateri pe proiecte de lege şi vom decide la punctul următor dacă ne vom concentra în principal pe cele organice sau vor intra în logica curentă a actualei propuneri pe care o avem în faţă. Cine este de acord cu programul pe care vi l-am supus atenţiei: dezbatere legislativă, urmată de întrebări şi interpelări radiodifuzate de la ora 18.00? Vă rog să votaţi. Cu 79 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, programul de lucru de astăzi, 7 septembrie anul curent, a fost aprobat. Vă mulţumesc. Pentru ordinea de zi de astăzi avem următoarele variante: fie să intrăm pe ordinea de zi, aşa cum este alcătuită, pe care o avem în faţa noastră, sau să încercăm să optimizăm munca noastră de astăzi, ţinând cont de ceea ce am votat în urmă cu câteva secunde, şi să încercăm să mergem pe votul final pe iniţiativele legislative, pentru a putea să optimizăm activitatea noastră. Cer şi un punct de vedere, să spun, informal din partea liderilor de grup, pentru a putea să decidem cu toţii cum este cel mai bine. Vă rog, domnule senator Igaş. Aveţi cuvântul. Microfonul 2.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Ţinând cont de importanţa proiectelor de lege pe care le-am dezbătut săptămâna trecută şi care aşteaptă un vot final, cred că ar fi înţelept din partea noastră să începem cu acest vot final asupra legilor pe care le-am dezbătut săptămâna trecută.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Ţin să vă reamintesc decizia noastră, pe care am respectat-o de fiecare dată, că, atunci când este vorba despre aprobarea plenului Senatului pentru procedură de urgenţă, prezenţa iniţiatorilor este un lucru obligatoriu. Aş vrea să parcurgem legile cu votul final, după care, dacă iniţiatorii sunt prezenţi, rezolvăm şi procedura de urgenţă. Rog, în acelaşi timp, echipa noastră tehnică să verifice dacă dintre iniţiatorii propunerilor legislative şi-au anunţat prezenţa deputaţii, în principal, evident, şi colegii noştri. Vă propun să procedăm în felul următor: să începem cu votul final şi să putem să rezervăm la sfârşitul şedinţei noastre problemele pe care fiecare grup le consideră cu adevărat importante. Sunt prezenţi şi iniţiatorii pentru a putea să decidem asupra procedurii de urgenţă în dezbaterea propunerilor legislative foarte urgente. De aceea, vă supun atenţiei să avem ordinea de zi structurată astfel: vot final în prima parte, iar, în final, câteva minute rezervate pentru iniţiativele legislative pe care liderii de grup şi senatorii le consideră cu adevărat foarte urgente, apoi alegerea secretarului general adjunct. Pentru a putea să definitivăm structura organizatorică a echipei Senatului, vă supun atenţiei un vot cu privire la numirea secretarului general adjunct al Senatului. Vă rog, domnule senator Haşotti.
		Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi colegi, Din capul locului vreau să spun că nu am absolut nimic personal cu domnul Gheorghe Constantin, pe care îl cunosc, am fost colegi şi vecini de bancă în legislatura trecută, însă, domnule preşedinte, fac apel la dreapta dumneavoastră judecată şi a tuturor colegilor, nu vreau să evoc decât situaţia din legislatura trecută, nu alta. La Camera Deputaţilor secretarul general a fost de la un partid, secretarii generali adjuncţi de la alte două partide. Şi la Senat trebuie să fie secretarul general de la un partid, secretarul general adjunct de la alt partid şi, când spun de la alt partid, spun de la partidele aflate în opoziţie. Nu mi se pare corect ca aceste funcţii importante să fie negociate doar între partidele aflate la putere, aşa cum s-a negociat şi în cazul grupurilor de prietenie, iar la Camera Deputaţilor, nu şi la Senat, spre cinstea noastră, şi comisiile. Secretarul general adjunct şi secretarul general, sigur, trebuie să aparţină puterii, nu am niciun fel de obiecţie, dar, domnule, nici cel puţin nu ne-aţi informat înainte, la nivelul liderilor politici, nici cel puţin nu ne-aţi chemat să ne spuneţi ce decizie au luat cele două partide. Este o premieră în viaţa noastră parlamentară şi nu este corect, pentru că, dacă ar fi discutat pe algoritm, cred că şi Grupul liberal, şi UDMR-ul ar fi putut avea un loc de secretar general adjunct, unul la Senat, celălalt grup la Camera Deputaţilor, dar maniera aceasta în care suntem puşi în faţa unui fapt împlinit este o premieră, este o noutate şi nu este bine, în primul rând, nu este colegial.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Acest lucru îmi aduce aminte de o propunere făcută chiar în cadrul Biroului permanent al Senatului şi doresc să informez toţi colegii senatori că o propunere venită chiar din partea domnului senator Puiu Haşotti, a cărui experienţă parlamentară este bine cunoscută şi recunoscută, să introducem, poate, un element în practica noastră, nu este o chestiune regulamentară, este o chestiune care se practică, şi anume o întâlnire săptămânală a liderilor grupurilor parlamentare pentru a putea discuta diferite teme, nu neapărat de tipul celei pe care aţi ridicat-o, dar, în general, cred că o conversaţie pe teme politice între liderii grupurilor ar putea fi benefică şi Biroul permanent să ia decizii cât mai bune. Am putea crea o atmosferă mai destinsă şi cooperantă în cadrul Camerei superioare. Este o chestiune, am vrut să vă informez, decizia aparţine liderilor, este o chestiune pe care o putem susţine ca o iniţiativă care mi se pare interesantă. Din punct de vedere al deciziilor, evident, aici Biroul permanent al Senatului a avut în discuţie introducerea pe ordinea de zi de astăzi a alegerii secretarului general adjunct, acest lucru, evident, este decizia plenului pentru a se pronunţa cu privire la introducerea pe ordinea de zi a acestui punct. De aceea, rezumând propunerile pe care le avem astăzi, vă sugerez o ordine de zi în care să avem numirea secretarului general adjunct, pentru a completa echipa funcţională a Senatului, urmată de votul final pe legi şi, bineînţeles, în final, conform solicitării, liderii de grupuri parlamentare împreună cu secretarul general să propună câteva dintre proiectele de lege care, într-adevăr, necesită urgenţă pentru a putea fi aprobate de către noi. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la această propunere privind ordinea de zi, aşa cum am prezentat-o. Cu 77 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi 3 abţineri, ordinea de zi a fost aprobată.
		Primul punct, în urma deciziei noastre, este numirea secretarului general adjunct. Conform prevederilor art. 200 alin. (2), propunerea se face de către Biroul permanent şi se înscrie pe ordinea de zi a plenului, procedură regulamentară respectată. Propunerea de numire a secretarului general adjunct, care a fost înaintată Biroului permanent, o supunem votului plenului Senatului şi se referă la fostul nostru coleg, domnul Gheorghe Constantin. După cum ştiţi, acest tip de numiri se realizează cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. Precizez că numirile precedente au fost făcute prin vot secret electronic şi doresc să vă supun votului aceeaşi modalitate, dacă sunteţi de acord. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la procedura de vot. Cu 84 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri, procedura de vot - secret electronic - a întrunit majoritatea voturilor senatorilor prezenţi. Supunem, în continuare, conform celor primite de la Biroul permanent, propunerea ca domnul Gheorghe Constantin să ocupe funcţia de secretar general adjunct. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la această propunere nominală. Cu 59 de voturi pentru, 26 de voturi împotrivă şi 11 abţineri, propunerea a fost aprobată. Domnule secretar general adjunct, Vă urăm succes şi, împreună cu restul echipei, sunt convins că vă veţi dedica toată priceperea şi experienţa bunei activităţi în Senatul României.
		În continuare, conform deciziei noastre, să dăm votul final asupra legilor organice, începând cu punctul 15 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. Vă reamintesc că propunerea a fost dezbătută în şedinţa din 17 iunie anul curent. Raportul suplimentar al comisiei este un raport de admitere, cu amendamente, este o lege organică, iar Senatul este prima Cameră sesizată. Vă supun atenţiei, în primul rând, raportul comisiei, aşa cum am menţionat, cu amendamente. Vă rog să votaţi. Cu 74 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul suplimentar al comisiei, cu amendamente, a fost adoptat. Vă supun acum votului propunerea legislativă. Vă reamintesc că este vorba de o lege organică. Cu 72 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă a fost adoptată.
		La punctul 16 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii zootehniei nr. 72/2002. Vă reamintesc că propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen din 2 septembrie anul curent. Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative. Este lege organică, iar Senatul este prima Cameră sesizată. Vă supun votului dumneavoastră raportul de respingere a acestei propuneri legislative. Cu 85 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, raportul de respingere a fost adoptat Pe cale de consecinţă, propunerea legislativă s-a respins.
		La punctul 17 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea lit. b) a art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Vă reamintesc că propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen din 2 septembrie anul curent. Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative, lege organică, Senatul este prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul de respingere. Vă rog să votaţi. Cu 76 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul de respingere a fost adoptat, pe cale de consecinţă propunerea legislativă a fost respinsă.
		La punctul 18 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art.III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". Vă reamintesc că suntem prima Cameră sesizată, este vorba de o reexaminare la cererea Preşedintelui României, este o lege organică. Acest proiect de lege vizează ordonanţa de urgenţă ce reglementează în domeniul legilor organice. Pentru a fi adoptat fie în sensul aprobării, fie în sensul respingerii Ordonanţei de urgenţă nr. 96/2008, acest proiect trebuie să întrunească votul majorităţii senatorilor. Comisia permanentă, vă reamintesc, sesizată pe fond, a întocmit un raport de respingere a cererii de reexaminare, întrucât, prin cererea de reexaminare, Preşedintele României a solicitat respingerea acestei ordonanţe. În acest caz, decizia comisiei sesizate în fond, de a respinge cererea de reexaminare, echivalează cu aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 în forma înaintată spre promulgare. Este vorba de o speţă clasică de cerere de reexaminare a preşedintelui, în care Parlamentul, prin votul său, respinge sau aprobă cererea de reexaminare. În cazul respingerii, forma iniţială este adoptată şi merge la promulgare conform legislaţiei. Pe cale de consecinţă, vă supun votului raportul comisiei. Vă reamintesc, pentru a ne fi clar ceea ce votăm, sunt două variante: dacă raportul comisiei, de respingere a cererii de reexaminare, întruneşte majoritatea necesară adoptării, adoptarea raportului echivalează cu adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008, iniţial aprobat, transmis spre promulgare preşedintelui, care ne-a retransmis-o spre reexaminare. În situaţia în care raportul nu este aprobat, urmează să supunem la vot respingerea ordonanţei într-un pas ulterior. De aceea, vă supun votului raportul comisiei, care este un raport de respingere a cererii de reexaminare. Votul favorabil înseamnă, de fapt, aprobarea legii în forma iniţială trimisă la promulgare. Vă rog să votaţi. Cu 50 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi o abţinere, raportul comisiei nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a putea fi adoptat. Pe cale de consecinţă, doresc să vă supun votului respingerea ordonanţei de urgenţă. Din sală: Este ordinară!
		Domnul Mircea Dan Geoană: Nu, este lege organică, de aceea o şi dezbatem în acest moment al programului de lucru al Senatului. Este nevoie de minimum 69 de voturi obligatorii pentru orice variantă pe care o veţi decide. În condiţiile în care raportul comisiei nu a întrunit majoritatea necesară pentru aprobare, vă supun votului respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008, care, de asemenea, trebuie să întrunească, pentru o astfel de variantă, numărul minim obligatoriu de voturi pentru o lege organică. Vă rog să votaţi. Cu 44 de voturi pentru, 47 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, nici această variantă nu a întrunit majoritatea necesară. În aceste condiţii, proiectul de lege urmează să fie votat de plenul Senatului într-o şedinţă viitoare.
		Punctul 19 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale. Vă reamintesc că această propunere legislativă a fost dezbătută în şedinţa noastră din 2 septembrie 2009, raportul comisiei este de admitere cu amendamente admise. Este o lege organică, suntem prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul comisiei, cu amendamente. Vă rog să votaţi. Cu 73 de voturi pentru, 21 voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul comisiei a fost adoptat. Vă supun votului proiectul de lege. Cu 71 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 5 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat de plenul Senatului României.
		Punctul 20 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării Programului "Prima casă". Propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen din 2 septembrie anul curent. Comisia a întocmit raport favorabil cu amendamente admise. Lege organică, suntem prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul comisiei. Vă rog să votaţi. Cu 72 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 7 abţineri, raportul comisiei a fost adoptat. Vă supun votului proiectul de lege. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Cu 67 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă şi 9 abţineri, proiectul de lege nu a întrunit votul majorităţii senatorilor. Ca atare, vă supun votului transformarea proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei. Este votul logic care decurge din votul pe care l-am pronunţat în urmă cu câteva secunde. Vă rog să votaţi. Cu 25 de voturi pentru, 60 de voturi împotrivă şi 8 abţineri, nici această variantă nu a întrunit majoritatea necesară aprobării. În numele Grupului parlamentar al PD-L, domnul lider Igaş solicită listă. Listă pentru toate grupurile la acest punct. În atare condiţii, şi acest proiect de lege trebuie reluat într-un proxim plen al Senatului şi rog ca la Biroul permanent al Senatului de miercuri să reluăm discuţia cu privire la acest tip de legi.
		Punctul 21 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanţelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituţii publice în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii. Vă reamintesc că acest proiect de lege a fost dezbătut în şedinţa din 17 iunie anul curent. Raportul comisiei este un raport de admitere, cu amendamente. Este o lege organică. Suntem prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul comisiei. Vă rog să votaţi. Cu 97 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, raportul comisiei a fost adoptat. Vă supun votului proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cu 94 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat de plenul Senatului României.
		Punctul 22 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură. Propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen din 2 septembrie 2009. Raportul comisiei este un raport de respingere a propunerii legislative. Este o lege organică, Senatul fiind prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul de respingere. Vă rog să vă pronunţaţi. Cu 59 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă şi 4 abţineri, raportul de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi, 69. Supunem la vot propunerea legislativă. Vă rog să votaţi. Cu 43 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, această propunere legislativă este respinsă şi va merge la Camera Deputaţilor.
		Punctul 23 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind unele măsuri de stimulare şi dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor. A fost dezbătut pe 17 iunie anul curent. A fost adoptat tacit de Camera Deputaţilor. Raportul comisiei este de respingere. Este lege organică, suntem Cameră decizională, de această dată. Vă supun votului raportul de respingere a acestui proiect de lege. Vă rog să votaţi. Cu 67 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă, raportul de respingere nu a întrunit votul majorităţii parlamentarilor, senatorilor. Vă supun votului proiectul de lege. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Cu 44 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă şi 4 abţineri, acest proiect de lege este respins.
		Punctul 24 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2009 privind stabilirea unor măsuri temporare în domeniul gazelor naturale. A fost dezbătut în şedinţa din 2 septembrie anul curent. Raportul este de admitere, fără amendamente, lege organică. Suntem prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul comisiei şi proiectul de lege, fiind vorba de un raport fără amendamente, un raport favorabil. Vă rog să votaţi. Cu 74 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
		Punctul 25 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind trecerea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul de Cercetare- Dezvoltare pentru Montanologie Cristian - Sibiu în domeniul public al oraşului Cisnădie şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Cisnădie, judeţul Sibiu. Este vorba de un raport al comisiilor permanente, care au aprobat admiterea cererii de reexaminare. Preşedintele României solicită neadoptarea acestei iniţiative legislative. Adoptarea raportului comisiilor echivalează cu respingerea proiectului de lege menţionat. Pentru a fi adoptat, raportul comisiilor sesizate în fond trebuie să întrunească votul majorităţii senatorilor. Este o lege organică, în mod evident. Procedura de vot: se supune votului raportul comisiei sesizate în fond, aceste comisii au admis cererea de reexaminare. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la raportul comisiei sesizate în fond. Cu 85 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi două abţineri, raportul comisiei a întrunit votul majorităţii senatorilor. Pe cale de consecinţă, proiectul de lege a fost respins.
		Punctul 26 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război. Acest proiect de lege a fost dezbătut în şedinţa noastră din 2 septembrie anul curent. Raportul comisiei este un raport de admitere. Proiect de lege organic. Suntem prima Cameră sesizată. Vă supun votului raportul fără amendamente şi proiectul de lege. Vă rog să vă pronunţaţi. Cu 92 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
		Punctul 27 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Este o propunere care a fost dezbătută în şedinţa noastră din 2 septembrie anul curent. Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative. Este o lege organică. Suntem primă Cameră sesizată. Vă supun votului raportul de respingere propus de comisie. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Cu 78 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul de respingere a fost adoptat. Pe cale de consecinţă, propunerea legislativă a fost respinsă.
		La punctul 28 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Propunerea a fost dezbătută în şedinţa de plen a Senatului din data de 2 septembrie 2009. Comisia a întocmit un raport de admitere, cu amendamente admise. Legea are caracter de lege organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Supun votului dumneavoastră raportul comisiei. Vă rog să votaţi. Cu 96 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, raportul comisiei a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog să votaţi. Cu 91 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, propunerea legislativă a fost adoptată. Este o lege importantă şi sunt convins că va avea un efect pozitiv în societate.
		La punctul 29 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. Această propunere legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen a Senatului în data de 2 septembrie 2009. Comisia a întocmit un raport de respingere a propunerii legislative. Legea are caracter de lege organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Supun votului dumneavoastră raportul de respingere a acestei propuneri legislative. Vă rog să votaţi. Cu 76 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul de respingere a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă de plenul Senatului României.
		La punctul 30 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. Această propunere legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen a Senatului în data de 2 septembrie 2009. Comisia a întocmit un raport de respingere a propunerii legislative. Legea are caracter de lege organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog să votaţi. Cu 74 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi două abţineri, raportul de respingere a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă de plenul Senatului României.
		La punctul 31 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere. Este o cerere de reexaminare la solicitarea Preşedintelui României. Senatul este primă Cameră sesizată, iar legea are caracter de lege organică. Prin raport, comisia sesizată în fond a decis respingerea cererii de reexaminare. În cazul de faţă, respingerea cererii de reexaminare echivalează cu adoptarea proiectului de lege. Conform celor comunicate şi la speţa precedentă, supun votului dumneavoastră raportul comisiei sesizate în fond. Este vorba de o decizie a comisiei, de respingere a cererii de reexaminare. Supun votului dumneavoastră raportul comisiei. Cu 49 de voturi pentru, 40 de voturi împotrivă şi două abţineri, raportul de respingere nu a întrunit votul majorităţii senatorilor României. Pe cale de consecinţă, supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de lege menţionat, caz în care, pentru adoptarea unei astfel de decizii, este suficient şi votul majorităţii senatorilor prezenţi. Vă rog să votaţi. Cu 45 de voturi pentru, 53 de voturi împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de lege a fost respins.
		La punctul 32 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2009 privind stabilirea unor competenţe pentru ordonatorul principal de credite al aparatului de lucru al Guvernului. Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa de plen a Senatului din data de 17 iunie 2009. A fost adoptat de Camera Deputaţilor. Comisia a întocmit un raport de admitere, fără amendamente. Legea are caracter de lege organică, iar Senatul este Cameră decizională. Supun votului dumneavoastră raportul comisiei şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cu 70 de voturi pentru, 17 voturi împotrivă şi 8 abţineri, raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
		La punctul 33 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului. Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa de plen a Senatului în data de 17 iunie 2009. A fost adoptat tacit de Camera Deputaţilor. Comisia a adoptat raport de admitere, cu amendamente. Legea are caracter de lege organică, iar Senatul este Cameră decizională. Supun votului dumneavoastră raportul comisiei, cu amendamente. Vă rog să votaţi. Cu 65 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 9 abţineri, raportul comisiei nu a întrunit votul majorităţii senatorilor, necesar pentru un proiect de lege organică. Supun votului dumneavoastră transformarea proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă, în aceleaşi condiţii de vot, de lege organică. Vă rog să votaţi. Cu 28 de voturi pentru, 62 de voturi împotrivă şi o abţinere, nici această formulă nu a întrunit majoritatea necesară. Proiectul de lege va fi reprogramat pentru reluarea votului.
		Mai sunt câteva minute până la ora 18.00. Aşa cum am decis iniţial, îl rog pe domnul secretar general, după consultarea cu liderii grupurilor parlamentare, dacă există printre proiectele de lege pentru care a fost solicitată procedură de urgenţă astfel de iniţiative care sunt considerate ca fiind de maximă urgenţă, pentru a putea, eventual, să ne pronunţăm asupra acestora prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. Din partea Grupului parlamentar al PD-L există o astfel de solicitare? Nu există. Din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC există solicitare? Vă rog, doamna senator Doina Silistru.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am o iniţiativă legislativă referitoare la Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. V-aş ruga să aprobaţi procedura de urgenţă, deoarece, în luna decembrie 2008, Legea nr. 16/2007, Legea geodezului, a fost declarată neconstituţională şi trebuie modificată şi Legea nr. 200/2004, în care să se explice clar cine reglementează aceste profesii în ţara noastră, respectiv Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Este vorba de a patra propunere de pe lista pe care o aveţi în faţa dumneavoastră, la punctul 3 iniţial din ordinea de zi. Îi ofer cuvântul domnului senator Varujan Vosganian - Grupul parlamentar al PNL. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Varujan Vosganian: Domnule preşedinte, Supun atenţiei dumneavoastră punctul 6 - Transmiterea unor suprafeţe de teren pentru realizarea proiectului "Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi". Nu mai este nevoie să vorbesc despre urgenţa acestei chestiuni. Sunt convins că şi colegii mei vor înţelege şi vor accepta. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al UDMR există astfel de solicitări? Nu există astfel de solicitări. Am fost informat de către reprezentantul Guvernului, domnul secretar de stat Valentin Iliescu, de faptul că Ministerul Afacerilor Externe şi Guvernul solicită dezbaterea cu prioritate a Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului cu Bosnia şi Herţegovina. Consider că acest lucru este legitim şi vi-l supun atenţiei. Domnule senator Orest Onofrei, vă rog.
		Domnul Orest Onofrei: Domnule preşedinte, Am solicitat procedură de urgenţă pentru Propunerea legislativă privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare- Dezvoltare Agricolă Suceava în domeniul public al municipiului Suceava şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Suceava, judeţul Suceava. Doresc să informez colegii că am cerut ca aceste suprafeţe să fie trecute prin ordonanţă de urgenţă. A durat foarte mult timp şi Ministerul Justiţiei a cerut proiect de lege. De aceea, solicităm procedură de urgenţă, pentru că este vorba de un teren pe care să se înfiinţeze inclusiv un cimitir.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc. Este vorba de antepenultima propunere legislativă de pe pagina doi a listei relativ lungi de iniţiative legislative pe care le avem în faţa noastră. Este a patra propunere legislativă pe care o avem în faţa noastră, propunere legislativă a domnului senator Orest Onofrei. Am notat-o. Mai sunt alte propuneri? Grupul parlamentar al PNL mai are câteva sugestii. O să vă rog să acordaţi atenţie programului de lucru - intrăm în zona de radiodifuzare a întrebărilor şi interpelărilor.
		Domnul Marius Petre Nicoară: Domnule preşedinte, Am cerut promovarea unei astfel de legi în regim de urgenţă pentru că urmează alegerea Preşedintelui României şi am cerut să se modifice şi să se completeze Legea nr. 370/2004. Am solicitat acest lucru deoarece am constatat că există un mare absenteism. Pentru a stimula venirea la vot a cetăţenilor României, credem că prin această punte care se poate face - un fel de recompensă dată alegătorului -, o zi liberă dacă se duce la vot, am putea avea o prezenţă în norme europene. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc. Este vorba de a doua propunere legislativă de pe pagina doi a propunerilor legislative - Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, urmează doamna senator Boagiu.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cer procedură de urgenţă - suntem mai mulţi iniţiatori - pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în sensul că foarte multe asociaţii care reprezintă aceste persoane cu handicap mi-au solicitat să găsim o soluţie pentru a acorda acestor persoane o indemnizaţie lunară, indiferent de venituri, la nivelul măcar al cuantumului stabilit pentru pensia socială minimă acestor persoane. Cum situaţia lor economică este extrem de dificilă, şi cred că suntem cu toţii alături de ei, am solicitat discutarea acestui proiect de lege în regim de urgenţă.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Puteţi specifica... (Discuţii în sală.) Este vorba de a cincea propunere legislativă de pe prima pagină a listei - modificarea Legii nr. 448/2006 cu privire la protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap. Este cea de-a şasea propunere pe care am notat-o, pentru a putea avea un vot individual în plenul Senatului, pentru a putea decide cu privire la procedura de urmat. Doamna vicepreşedinte Anca Boagiu, vă rog.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Solicităm procedură de urgenţă la un proiect la care sunt coiniţiator - Propunerea legislativă privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Tineretului". Motivaţia este legată de protejarea proprietăţii, dar, în acelaşi timp, şi de protejarea spaţiilor verzi din Bucureşti şi, bineînţeles, este legată de rapiditatea cu care pe unele terenuri devin proprietari, peste noapte, personaje pe care nici nu ni le imaginăm. Mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Este vorba de cea de-a patra propunere legislativă de pe pagina a doua a iniţiativelor noastre legislative. Vă rog, domnule senator, în ordinea pe care o deţineţi dumneavoastră. Domnul senator Ruşeţ.
		Domnul Ion Ruşeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În numele meu şi al unor colegi deputaţi, solicit procedură de urgenţă pentru Propunerea legislativă privind încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă din carierele de extracţie a lignitului prin lucrări miniere la zi. Este ştiut faptul că dispoziţiile tranzitorii privind încadrarea în grupe speciale şi deosebite de muncă a lucrătorilor din exploatările de cariere îşi încetează aplicativitatea la data de 31 decembrie 2009 şi trebuie reglementat ce se întâmplă cu situaţia lucrătorilor din industria minieră începând cu data de 1 ianuarie 2010 în ceea ce priveşte încadrarea acestora în condiţii deosebite de muncă.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc. Este a şaptea propunere. Am reţinut-o. Vă rog, domule senator. Ultima propunere, pentru a putea...
		Domnul Vasile Mustăţea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Solicit dezbaterea în procedură de urgenţă a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Propunerea are ca obiect de reglementare completări în scopul evitării oricăror posibilităţi de practicare a votului multiplu. Urgenţa constă în faptul că pe 22 noiembrie avem alegeri pentru funcţia de Preşedinte al României şi consider că este normal să o dezbatem în procedură de urgenţă. Vă mulţumesc. Din sală: A mai fost propusă o dată! (Discuţii în sală.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc. Încerc să văd dacă este vorba despre o altă iniţiativă decât cea solicitată de colegul dumneavoastră. Din sală: Este aceeaşi!
		Domnul Mircea Dan Geoană: Este aceeaşi, da? Deci, practic, este vorba de Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Aceeaşi propunere, da? Fără dificultăţi. În ordinea prezentării....
		Domnul Vasile Mustăţea (din sală): Nu este vorba despre aceeaşi propunere legislativă! (Discuţii în sală.)
		Domnul Mircea Dan Geoană: Atunci vă rog să indicaţi mai precis. Vă rog să indicaţi numărul de ordine din listă pentru a putea avea o informare corectă a plenului Senatului. Dacă este vorba de altă iniţiativă legislativă, vă rog să o precizaţi pentru a putea să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză. (Discuţii la masa prezidiului.Domnul senator Vasile Mustăţea se consultă cu colegii de grup parlamentar.)
		Doamna Doina Silistru (de la masa prezidiului): Este diferită de L464.
		Domnul Mircea Dan Geoană: L464?
		Domnul Vasile Mustăţea (din sală): Este diferită la stabilirea duratei de timp! Din sală: L462!
		Domnul Mircea Dan Geoană: L462 a fost deja invocată de un coleg din Grupul parlamentar al PNL şi o avem pe agendă, deci este aceeaşi iniţiativă legislativă. Mulţumesc foarte mult. Am clarificat un subiect important. În ordinea sugestiilor şi solicitărilor colegilor noştri, vă supun votului aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. Este nevoie de votul majorităţii senatorilor prezenţi. Vă rog să votaţi. Cu 61 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În continuare, Propunerea legislativă privind transmiterea unor suprafeţe de teren pentru realizarea proiectului "Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi", Legea nr. 413/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 60 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, două abţineri, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În continuare, Propunerea legislativă privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava în domeniul public al municipiului Suceava şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Suceava, judeţul Suceava, Legea nr. 473/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 55 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi o abţinere, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În continuare, Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, Legea nr. 462/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 50 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 4 abţineri, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În continuare, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea nr. 411/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 62 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În continuare, Propunerea legislativă privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Tineretului", Legea nr. 465/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 59 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 3 abţineri, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. Ultima propunere, Propunerea legislativă privind încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă din carierele de extracţie a lignitului prin lucrări miniere la zi, legea cu numărul de înregistrare L431/2.09.2009. Vă rog să votaţi. Cu 62 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, două abţineri, această propunere legislativă va fi dezbătută în procedură de urgenţă. În final, din cadrul propunerilor avansate de Guvernul României, supun votului dumneavoastră pentru dezbatere cu prioritate Proiectul de lege privind ratificarea Tratatului României cu Bosnia şi Herţegovina. Vă rog să votaţi. Cu 60 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, acest proiect de lege va fi dezbătut cu prioritate. Vă mulţumesc.
		Intrăm în secţiunea întrebări, interpelări adresate Guvernului României de către senatorii care s-au înscris pentru a lua cuvântul la acest punct din ordinea de zi. Încep cu domnul senator Iosif Secăşan, reprezentantul Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Ioan Chelaru - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Iosif Secăşan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Obiectul interpelării: Modalităţi de colaborare între miniştri secretari de stat pentru învăţământul preuniversitar şi, respectiv, universitar de stat. Experienţa din inspectoratele şcolare organizatoare de concursuri precum concursul de titularizare pentru cadrele didactice arată că nu există o comunicare reală şi eficientă pentru punerea de comun acord a unor aspecte care vizează atât învăţământul preuniversitar, cât şi cel universitar, şi în acest sens vă semnalez două aspecte: Spre exemplu, la examenul pentru titularizarea cadrelor didactice din acest an au avut dreptul să participe şi candidaţi absolvenţi din 2009, cu examen de licenţă. Examenul de licenţă se susţine când doreşte unitatea de învăţământ superioară şi mulţi dintre absolvenţii care nu au susţinut licenţa nu pot participa la concursul de titularizare. Pe de altă parte, există instituţii de învăţământ superior care nu au eliberat de 3-4 ani diplome de licenţă şi acte de studii, nerespectând astfel regulamentul actelor de studii, în timp ce în învăţământul preuniversitar diplomele de bacalaureat şi foile matricole sunt eliberate în maximum 10 zile. Ce modalităţi concrete de colaborare există, în sensul celor semnalate mai sus, între miniştri secretari de stat pentru învăţământul preuniversitar, respectiv învăţământul universitar? Doresc răspuns în scris. Mulţumesc. Iosif Secăşan, senator PD-L, Colegiul nr. 2 - Caraş-Severin.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc.
		Domnul senator Ion Chelaru a depus în scris întrebarea adresată Parlamentului. În continuare, domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Prima întrebare este adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii, şi are ca obiect problema autorităţilor sanitare locale care nu oferă informaţii despre cazul de gripă porcină din judeţul Vâlcea. Domnule ministru, Mai multe publicaţii din judeţul Vâlcea, în ediţia din ziua de luni, 31 august 2009, şi-au arătat nemulţumirea faţă de modul în care reuşesc să obţină informaţii în legătură cu prezenţa virusului AH1N1 în judeţul Vâlcea. Potrivit acestor publicaţii, autorităţile sanitare refuză să ofere informaţii amănunţite despre cazurile de contaminare, ceea ce oferă posibilitatea apariţiei şi lansării unor ipoteze de natură să creeze panică. În vederea preîntâmpinării unor asemenea efecte ce s-ar putea dovedi nu doar nocive, ci şi nefaste, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi situaţia reală şi exactă privind numărul de cazuri confirmate de contaminare cu acest virus, precum şi cele aflate în curs de edificare. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Emilian Frâncu, senator de Vâlcea. Pot prezenta şi a doua întrebare?
		Domnul Mircea Dan Geoană: Da, dar am impresia că aţi dat citire unei interpelări, nu unei întrebări. Domnule senator, nu este ceea ce figurează pe lista noastră la partea de întrebări. Doar vă...
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: A doua întrebare, legată de sportivii vâlceni care nu au fost răsplătiţi pentru performanţele la nivel internaţional, adresată doamnei Sorina Luminiţa Plăcintă, ministrul tineretului şi sportului. Doamna ministru, În ultimul an, în judeţul Vâlcea, şase sportivi, elevi ai "Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân" din Râmnicu Vâlcea, au obţinut 21 de medalii la campionatele mondiale, campionatele balcanice, campionatele naţionale şi campionatele naţionale şcolare. Potrivit unor prevederi din "Monitorul Oficial al României", aceşti sportivi trebuie să primească fiecare o anumită sumă de bani, în funcţie de medalia obţinută. Copiii aşteaptă să fie răsplătiţi încă din luna iunie a acestui an, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent. Vă rog, doamnă ministru, să-mi comunicaţi dacă Ministerul Tineretului şi Sportului cunoaşte cazul prezentat şi când se intenţionează să se acorde sportivilor vâlceni sumele pe care aceştia le merită. Consider că este important ca Guvernul României să aprecieze performanţele la nivel internaţional ale copiilor noştri şi să admită că victoriile lor reprezintă, totodată, şi un succes al statului român pe plan mondial. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Mulţumesc. Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		În continuare, domnul senator Cseke Attila Zoltán - Grupul parlamentar al UDMR. Vă rog.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea de astăzi este adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii, şi are ca obiect finanţarea medicamentelor compensate şi gratuite. Domnule ministru, Informaţiile apărute în presă relevă că, începând cu luna septembrie, nu mai există fonduri bugetare pentru medicamente compensate şi gratuite, farmaciile atrăgând atenţia asupra imposibilităţii eliberării acestor categorii de medicamente bolnavilor. De asemenea, forurile reprezentative ale farmaciilor, şi nu numai, arată că ultimele plăţi ale subvenţiei medicamentelor compensate şi gratuite s-au făcut în luna aprilie, de atunci Ministerul Sănătăţii nemaialocând nicio sumă pentru acoperirea acestora. Sigur, înţelegem că este criză economică, totuşi criza nu ar trebui să înceapă cu sănătatea oamenilor. Domnule ministru, Întreb şi eu când vom ajunge în situaţia ca această problemă să fie odată pentru totdeauna rezolvată. Este nedemn pentru statul român să se comporte astfel cu propriii cetăţeni, iar bolnavii să fie pur şi simplu stânjeniţi de această situaţie de incertitudine perpetuă, dacă în luna sau ziua respectivă vor avea sau nu succes la farmacie pentru eliberarea atât de importantului medicament prescris. Vă rog să-mi oferiţi detalii despre ce măsuri concrete întreprinde Ministerul Sănătăţii în vederea eliminării acestor incertitudini în finanţarea medicamentelor compensate şi gratuite. Solicit răspuns în scris şi oral. Vă mulţumesc. Cseke Attila Zoltán, senator de Bihor.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc.
		În continuare, doamna senator Anca Daniela Boagiu. Vă rog, doamna senator.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc. Prima întrebare este adresată domnului Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, şi are ca obiect: Situaţia retrocedării hotelului "Lido". Stimate domnule ministru, Problemele justiţiei din România sunt cunoscute atât de cetăţenii români, dar şi de oficialii europeni. Recent, mi-a fost adusă la cunoştinţă problema retrocedării hotelului "Lido", o situaţie tergiversată de foarte mulţi ani, dar unde există mai multe hotărâri judecătoreşti definitive. Aşa cum o demonstrează şi deciziile împotriva României luate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, problema retrocedărilor afectează în continuare imaginea justiţiei din România şi a statului român însuşi. Având în vedere cele de mai sus, vă rog să-mi precizaţi care este stadiul acestui caz şi care preconizaţi că vor fi etapele următoare. Solicit răspuns în scris. Senator PD-L de Bucureşti, Anca Daniela Boagiu. Cea de-a doua întrebare este adresată domnului ministru Ilie Sârbu, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi vizează: Măsurile de susţinere a micilor producători. Domnule ministru, Problema susţinerii micilor producători autohtoni în concurenţa cu societăţile comerciale de mari dimensiuni vă este, cu siguranţă, familiară, drept dovadă şi recenta iniţiativă a pieţei volante de la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Cu toate acestea, acţiunile simbolice nu sunt suficiente pentru a sprijini această categorie de antreprenori cu rol foarte important în economie. Prezenţa acestor mici producători pe piaţă asigură venitul unor familii, dar sprijină, în acelaşi timp, şi consumatorii, care pot beneficia de produse la preţuri mai mici. Având în vedere cele expuse, vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări: Luaţi în considerare adoptarea unor măsuri pentru a sprijini un mai mare acces al acestor producători pe piaţă, evitând intermediarii care practică specula? În ce măsură fondurile europene pot fi utilizate pentru susţinerea unei relaţii directe între micii producători şi consumatori? Solicit răspuns în scris. Senator de Bucureşti, Anca Daniela Boagiu.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, doamna senator.
		O invit la tribună pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Gheorghe Bîrlea.
		Doamna Doina Silistru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Domnule prim-ministru, Munca la negru este un fenomen îngrijorător care a început să ia o amploare tot mai mare în condiţiile crizei. În judeţul Vaslui, în urma controalelor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Muncă, în primul semestru al anului 2009 au fost depistate 50 de societăţi ce au apelat la forţă de muncă fără forme legale, faţă de 34 de societăţi depistate în aceeaşi perioadă a anului trecut. În aceste condiţii, neachitarea impozitelor şi taxelor la stat tinde să arunce bugetul judeţului în colaps, deoarece tot mai multe societăţi sunt nevoite să aleagă între a disponibiliza personalul sau a apela la economia subterană, din cauza lipsei susţinerii mediului de afaceri prin credite avantajoase, relaxarea fiscalităţii şi altele. Ţinând cont de faptul că situaţia din judeţul Vaslui nu este singulară, la nivelul ţării valoarea muncii la negru reprezentând un procent serios din PIB, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi măsurile pe care le are în vedere Guvernul României pentru diminuarea acestui fenomen, pentru protejarea celor care sunt nevoiţi să accepte munca la negru din cauza sărăciei şi care îşi pierd astfel siguranţa materială şi chiar sănătatea. Solicit răspuns în scris. Senator de Vaslui, Doina Silistru.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, doamna senator.
		Domnul senator Gheorghe Bîrlea. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Vosganian. Dacă are o prezentare orală sau scrisă vom vedea imediat. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Gheorghe Bîrlea: Întrebarea mea este adresată domnului Cristian Dumitrescu, ministrul afacerilor externe, şi are...
		Domnul Mircea Dan Geoană: Diaconescu, domnule senator!
		Domnul Gheorghe Bîrlea: Diaconescu, mă scuzaţi. Întrebarea are ca obiect: Acordarea de vize pe un an de zile românilor din Ucraina. Domnule ministru, În calitate de senator de Maramureş, particip la evenimentele culturale şi sărbătorile comunităţii româneşti din dreapta Tisei, din regiunea Transcarpatia, Ucraina. În relaţia cu ţara-mamă România, ne sunt aduse la cunoştinţă, cu precădere, multe dintre problemele cu care se confruntă românii. Având în vedere şi statornicele legături de colaborare şi de relaţii frăţeşti pe care le am cu ei în ultimele două decenii, inclusiv cu administraţiile locale, ştiu că aşteaptă de mulţi ani ca un consulat sau cel puţin un oficiu consular să se înfiinţeze la Slatina, sens în care m-am mai adresat ministerului afacerilor externe, constatând, cu regret, că nu au fost încă identificate toate soluţiile diplomatice cu partea ucraineană pentru înfiinţarea acestuia. Pentru o viză de intrare în România ei sunt în continuare obligaţi să se adreseze Consulatului român de la Cernăuţi, ceea ce înseamnă parcurgerea unei distanţe de 350 kilometri şi cheltuieli semnificative pentru mulţi dintre ei. De aceea, ei solicită Ministerului Afacerilor Externe ca vizele să se acorde pentru o perioadă de un an de zile, nu de 6 luni, cum se procedează în prezent. Trebuie să avem în vedere că foarte mulţi tineri învaţă azi în licee şi universităţi din România şi le este şi lor dificil să îşi reînnoiască vizele prin procedura actuală. Vă rog, domnule ministru, să faceţi demersurile diplomatice necesare pentru împlinirea acestei dorinţe, fireşte, a românilor din Transcarpatia - şi din toată Ucraina -, care au avut onoarea să vă aibă ca oaspete acum un deceniu.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Crăciun Avram, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Avram Crăciun: Întrebarea mea este adresată domnului ministru Ilie Sârbu. Având în vedere că direcţiile judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală vor prelua, în curând, în subordine oficiile pentru studii pedologice şi agrochimice, conform Proiectului de lege privind descentralizarea administraţiei locale, aflat în dezbatere publică, nu consideraţi că este momentul să fie completat profilul de activitate al acestor oficii cu activitatea de organizare a teritoriului, care a fost lichidată prin trecerea OCOT-ului - Oficiul de Cadastru şi Organizare a Teritoriului - la Ministerul Administraţiei şi Internelor între 2001 şi 2004? Ar fi momentul pentru crearea, din nou, a organismului tehnic care să asigure realizarea unor structuri agrare viabile prin optima organizare a teritoriului exploataţiilor agricole şi fermelor actuale. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		În continuare, are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dumitru Oprea, se pregăteşte domnul senator Gheorghe David, din partea aceluiaşi grup.
		Domnul Dumitru Oprea: Întrebarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Obiectul şi motivarea întrebării: Fondurile structurale pentru 2010 şi politica de coeziune teritorială după 2013. Domnule prim-ministru, Având în vedere succesul acestui an de guvernare în privinţa ratei de absorbţie a fondurilor structurale, datorat în mare parte măsurilor de simplificare şi de sprijinire a beneficiarilor de fonduri, considerăm că este necesar să se menţină cel puţin la acelaşi nivel şi în anul 2010. Pe baza informaţiilor existente, se constată că pentru unele măsuri, în special din Programul operaţional regional şi din Programul de dezvoltare rurală, fondurile totale au fost epuizate, în timp ce pentru altele nu s-a înregistrat o solicitare la fel de mare. Se ştie că în 2010 Comisia Europeană urmează să realizeze o analiză a gradului de absorbţie şi a problemelor întâmpinate în derularea proiectelor finanţate din fonduri structurale, pentru a se stabili eventualele modificări ce sunt necesare în operaţionalizarea tuturor programelor şi măsurilor. Deciziile privind modul de accesare a fondurilor structurale şi deschiderea de noi linii de finanţare vor influenţa planurile de afaceri ale multor firme româneşti, mai ales că în 2010 se aşteaptă o revenire a economiei. În aceste condiţii, domnule prim-ministru, vă rog să-mi transmiteţi planul de acţiune al Guvernul României privind eventualele modificări ce vor fi supuse atenţiei Comisiei Europene şi propunerile de îmbunătăţire a nivelului de accesare şi de implementare a proiectelor cu finanţare europeană. De asemenea, doresc să-mi comunicaţi şi măsurile pe care le veţi avea în vedere pentru elaborarea planurilor de dezvoltare dincolo de anul 2013, când vor fi introduse noile fonduri de coeziune teritorială. Solicit răspuns în scris. Senator Dumitru Oprea, Circumscripţia electorală Iaşi.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Gheorghe David.
		Domnul Gheorghe David: Întrebarea mea este adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, doamnei ministru Ecaterina Andronescu. Doamna ministru, Prin intermediul acestei întrebări doresc să vă aduc la cunoştinţă faptul că judeţul Timiş se confruntă, în continuare, cu un deficit privind spaţiile de învăţământ, raportat la numărul copiilor din grădiniţe şi la cel al elevilor din unităţile şcolare existente. De asemenea, sunt cazuri când unele spaţii, chiar dacă există în fapt, nu corespund pentru o bună desfăşurare a activităţilor didactice. În acest sens, vă rog, doamna ministru, să-mi comunicaţi care este suma alocată pentru investiţii în unităţile de învăţământ din judeţul Timiş în acest an, cât s-a cheltuit până în prezent pentru îmbunătăţirea condiţiilor de studiu, pe clase preşcolare şi şcolare, şi care sunt obiectivele cu caracter de noutate, raportat la suma alocată sau de alocat judeţului Timiş. Solicit răspuns în scris. Senator de Timişoara, Gheorghe David.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Aş dori să vă informez asupra faptului că următorii colegi senatori au depus în scris întrebările adresate Guvernului României: domnul preşedinte Dan Voiculescu şi domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC; domnul senator Raymond Luca, din partea Grupului parlamentar al PNL; domnul senator Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PD-L; domnii senatori Vasile Cosmin Nicula şi Alexandru Cordoş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC; domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aceste întrebări vor fi transmise pe canal oficial Executivului, pentru a putea primi răspunsurile din partea Guvernului României. Trecem la sesiunea de interpelări adresate Guvernului României de către doamnele şi domnii senatori.
		Are cuvântul doamna vicepreşedinte al Senatului, doamna senator Anca Daniela Boagiu, Grupul parlamentar al PD-L, urmează, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, domnul senator Valer Marian.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, şi vizează: Gestionarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane". Domnule ministru, Presa a semnalat săptămâna trecută că ministerul pe care îl conduceţi, ca autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", a prelungit termenul-limită pentru depunerea proiectelor, după ce termenul iniţial expirase. Conform reglementărilor europene, această practică nu este permisă, putând cauza inclusiv penalităţi financiare. Având în vedere importanţa pe care Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" îl are în această perioadă de criză economică pentru adaptarea forţei de muncă la cerinţele economiei, vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări: Care sunt măsurile pe care le-aţi luat pentru a sancţiona astfel de practici şi pentru a evita producerea lor pe viitor? Care este rata de contractare şi de plată pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane"? Luaţi în considerare posibilitatea renegocierii unora dintre priorităţile Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", în contextul modificării regulamentelor europene de gestionare a fondurilor, astfel încât să răspundeţi mult mai bine cerinţelor unei economii în criză? Vă mulţumesc. Solicit răspuns în cadrul sesiunii de răspunsuri la interpelări. Senator de Bucureşti, Anca Boagiu.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, doamna senator.
		Domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Cezar Mircea Măgureanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Valer Marian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii. Obiectul interpelării: Aprobarea tratamentelor medicale în străinătate. Petenta Calinca Carmen, cu domiciliul în comuna Micula, strada Florilor nr. 544, judeţul Satu Mare, în vârstă de 39 de ani, căsătorită, cu un copil minor, a depus, în data de 6 ianuarie 2009, o cerere la Direcţia de Sănătate Publică Satu Mare, prin care solicita, în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a pacienţilor pentru tratamente în străinătate, finanţarea costurilor unei operaţii de transplant pulmonar la clinica AKH din Viena, Austria. Cererea era motivată, în esenţă, prin faptul că, după ce la vârsta de 24 de ani a fost diagnosticată cu fibroză pulmonară sub formă de sarcoidoză, stadiul III, cu o scădere a ventilaţiei pulmonare de 52,8%, după 15 ani de tratament cortizonic şi controale medicale periodice, sarcoidoza i-a cuprins ambii plămâni, fibrozându-i în procent de aproape 80. Actualmente, petenta respiră cu numai 23%, mai puţin de un sfert din capacitatea pulmonară, şi foloseşte un aparat ce-i administrează oxigen 24 de ore din 24, astfel că singura şansă de supravieţuire este realizarea unui transplant pulmonar urgent la o clinică medicală din străinătate, în ţară neefectuându-se operaţii de acest gen. Cererea petentei Calinca Carmen a fost analizată în data de 8 mai 2009 de o comisie specială constituită în cadrul Direcţiei Generale de Sănătate Publică, Asistenţă Medicală şi Programe din Ministerul Sănătăţii, care a amânat-o pentru trimestrul III din lipsă de fonduri. Cererea a fost reanalizată de comisie la începutul lunii iulie 2009, iar în data de 3 iulie anul curent petentei i s-a comunicat telefonic că se lucrează la nota de fundamentare şi că până la sfârşitul lunii i se va aproba suma necesară pentru finanţarea operaţiei de transplant pulmonar. În data de 30 iulie 2009 i s-a comunicat, însă, că din cele 12 cereri aprobate iniţial au beneficiat de finanţare doar 8 cereri şi că solicitarea sa nu se află printre acestea. Într-un asemenea context, vă solicit să-mi comunicaţi motivele pentru care cererea petentei Calinca Carmen nu a beneficiat de finanţare, precum şi următoarele informaţii de interes public: numărul cererilor aprobate în cursul acestui an pentru tratamente sau operaţii în străinătate, cu indicarea numelui, prenumelui şi domiciliului beneficiarului, a diagnosticului şi a costului tratamentului sau operaţiei; criteriile de prioritate avute în vedere; componenţa comisiei care a analizat şi a aprobat cererile. Solicit răspuns în scris şi oral. Senator de Satu Mare, Valer Marian. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Cezar Mircea Măgureanu, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Constantin Traian Igaş, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Cezar Mircea Măgureanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată domnului Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor. Obiectul interpelării: Sesizare adresată Inspectoratului Judeţean de Poliţie Giurgiu. În baza memoriului înaintat de soţii Gheorghe Marin şi Gheorghe Rodica, domiciliaţi în comuna Vânătorii Mari, judeţul Giurgiu, a căror fiică, Gheorghe Adriana Daniela, născută la data de 4 septembrie 1984, a dispărut de la domiciliu în data de 30 iunie 2001, fără a fi găsită până acum, am solicitat inspectorului-şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Giurgiu, comisarul-şef Nicolae Dobrin, informaţii cu privire la desfăşurarea anchetei, însă datele furnizate nu sunt de natură să aducă o lămurire clară dacă acest caz se mai află în atenţia organelor de anchetă sau dacă au apărut date noi în ceea ce priveşte dispariţia minorei, la acea dată, Gheorghe Adriana Daniela. Lipsa oricăror informaţii cu privire la evoluţia anchetei este de natură a accentua drama trăită de familia Gheorghe, care de opt ani aşteaptă o rezolvare a acestui caz. De asemenea, răspunsul scris primit din partea inspectorului-şef nu poartă şi semnătura acestuia, ceea ce poate conduce la ipoteza că Domnia Sa nu a luat cunoştinţă de conţinutul memoriului respectiv. Având în vedere implicaţiile dramatice pe care această situaţie le are asupra familiei tinerei dispărute, vă rog, domnule ministru, să ne sprijiniţi şi să sprijiniţi această familie să afle care este stadiul anchetei şi situaţia dosarului aflat, se pare, la Direcţia Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Anexat, vă trimit copiile memoriului primit din partea familiei Gheorghe şi răspunsului domnului inspector-şef Nicolae Dobrin. Cezar Măgureanu, senator PNL de Giurgiu.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		În continuare, domnul senator Traian Igaş, urmat de domnul senator Attila Zoltán Cseke. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministrul mediului. Obiectul interpelării: Exploatarea balastierelor de pe cursul râului Mureş, în judeţul Arad. În calitate de senator al văii Mureşului, mi-au fost semnalate o serie de probleme cu care se confruntă cetăţenii din localităţile limitrofe zonelor unde, pe cursul acestui râu, în judeţul Arad, există exploatare de balastiere. Toate aceste probleme sunt rezultatul activităţii desfăşurate de o serie de operatori economici în acest domeniu, respectiv acela de exploatare a balastierei şi transportul de materie primă, de fapt a tot ceea ce s-a exploatat. Pe cale de consecinţă, aş dori să ne prezentaţi o situaţie vizând următoarele aspecte: numărul balastierelor funcţionale din această arie hidrografică; cantităţile de balast exploatate din respectivele balastiere pe parcursul anilor 2008 şi 2009; sumele încasate cu titlu de redevenţă, aferente cantităţilor exploatate pentru aceeaşi perioadă. Solicit răspuns oral şi în scris. Cu stimă, senator PD-L Traian Constantin Igaş.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Cseke Attila Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR, urmat de doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc şi are ca obiect consecinţele modificării neconforme cu legislaţia Uniunii Europene a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. Stimate domnule prim-ministru, Expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009, semnată de dumneavoastră şi contrasemnată de mai mulţi miniştri ai Cabinetului, care a modificat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, găsită de Comisia Europeană ca neconformă cu reglementările europene, prevede: "Comisia Europeană a informat că orice procedură de achiziţie publică ce se va desfăşura în actualul cadru legal, de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 şi până la modificarea acesteia, este pasibilă de anulare, iar oricărui contract încheiat i se pot aplica corecţii financiare, considerându-se neeligibile cheltuielile efectuate. Astfel, sunt blocate toate proiectele, indiferent de valoarea şi obiectul acestora, propuse a fi finanţate pentru România din fonduri structurale şi acceptate din punct de vedere tehnic de Comisia Europeană, aflate în prezent în faza iniţierii procedurilor de achiziţie publică." Înţelegem de aici că orice achiziţie publică efectuată ca urmare a câştigării unor fonduri structurale în perioada dintre 12 martie 2009 până în 23 iunie 2009, mai bine de trei luni, este susceptibilă de anulare, iar cheltuielile efectuate sunt susceptibile de a nu fi recunoscute şi plătite aplicantului de către instituţiile comunitare. Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi oferiţi detalii despre: mărimea sumelor licitate de autorităţile contractante şi cheltuielile efectuate în perioada menţionată; care proiecte ar putea fi declarate neeligibile de către Comisia Europeană, cine sunt vinovaţii pentru această situaţie penibilă în care a ajuns România, de a fi trasă de mânecă pentru a respecta legislaţia europeană asumată prin Tratatul de aderare; care au fost sancţiunile aplicate de dumneavoastră celor vinovaţi pentru această situaţie. Solicit răspuns în scris şi oral. Vă mulţumesc. Attila Cseke, senator de Bihor.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Domnule ministru, Vă supun atenţiei situaţia de la Casa Judeţeană de Pensii Vaslui, unde trei directori au fost destituiţi în luna iunie, primind funcţii de execuţie în cadrul aceleiaşi instituţii. Din luna iunie, cei trei nu s-au mai prezentat la muncă, figurând în concediu medical. Aceştia sunt remuneraţi pe baza veniturilor din ultimele şase luni, primind 75% sau 100% din salariu, însă, între timp, posturile sunt blocate, iar activitatea Casei Judeţene de Pensii este afectată. Situaţia este destul de ciudată, având în vedere că cei trei s-au îmbolnăvit simultan, odată cu schimbarea din funcţie. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi ce soluţii veţi adopta pentru remedierea situaţiei de la Casa Judeţeană de Pensii Vaslui şi dacă aveţi în vedere anumite măsuri pentru a stopa această practică din ce în ce mai uzitată în multe instituţii din ţară. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, doamna senator.
		Domnule senator Cornel Popa, vă rog.
		Domnul Cornel Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea o adresez domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor şi infrastructurii. Obiectul şi motivarea interpelării: Situaţia centurilor ocolitoare ale oraşelor Ştei (Beiuş-Ştei-Vaşcău) şi Aleşd (Sud şi Nord). Domnule ministru, În data de 4 mai 2009 v-am adresat o interpelare în care vă solicitam un răspuns privitor la stadiul executării centurilor ocolitoare ale oraşelor Beiuş-Ştei-Vaşcău şi Aleşd (Sud şi Nord). Ca urmare a acesteia, dumneavoastră mi-aţi răspuns în data de 18 mai 2009, informându-mă că nu s-a ajuns în faza de execuţie a respectivelor tronsoane, pentru că procedura de atribuire a contractului a fost contestată. De asemenea, din adresa dumneavoastră am aflat că termenul estimat de începere a lucrărilor este trimestrul IV 2010. Preocuparea mea pentru aceste drumuri intens tranzitate ale judeţului Bihor are o dublă motivaţie. Mă refer aici la dorinţa de a duce la bun sfârşit un demers început în timpul mandatului de deputat, şi anume acela de a oferi şansa bihorenilor la un trafic civilizat, şi, în acelaşi timp, am în vedere calvarul prin care trec locuitorii zonei Ştei, Beiuş, Aleşd, cei care simt zilnic dezavantajul circulării pe drumurile accidentate şi subdimensionate pentru traficul rutier din aceste zone. Termenul nu este exagerat şi vă invit să vă convingeţi singur de starea proastă a acestor tronsoane de drumuri naţionale pe care le traversez săptămânal pentru a ţine legătura cu cetăţenii pe care îi reprezint în Parlament. Având în vedere cele semnalate, revin cu solicitarea de a-mi pune la dispoziţie informaţii cât mai detaliate despre: situaţia atribuirii contractului, în urma contestaţiei care a blocat procedura; numele firmei beneficiare a contractului; graficul fazelor de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin contract; data estimată a începerii propriu-zise a lucrărilor, în cazul în care aceasta a suferit modificări de la ultima adresă pe care am primit-o de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Solicit răspuns în scris şi oral. Vă informez, domnule preşedinte, că mai am o interpelare - pe care o depun în scris - ce are ca obiect situaţia DN 76 Oradea-Deva, de asemenea, o prioritate a judeţului Bihor. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc şi eu.
		În continuare, domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Avram Crăciun, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, domnului ministru Radu Berceanu. Domnule ministru, Prin această interpelare revin asupra uneia dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă municipiul Timişoara, şi anume lipsa centurii ocolitoare care ar putea prelua o bună parte din trafic, mai ales pe cel cu tonaj mare. Dacă segmentul de centură nord-est, adică legătura Arad-Timişoara cu Timişoara-Lugoj, în mai puţin de trei luni de zile va deveni o certitudine, prin finalizarea acestei lucrări, rămâne însă o problemă nerealizată obiectivul de investiţii: "Varianta de ocolire Timişoara Sud". Dintr-un răspuns anterior primit în data de 22 aprilie 2009, ne-a fost prezentat calendarul propus pentru derularea licitaţiei privind acest tronson, cu următorul parcurs: transmitere anunţ de participare şi documentaţie de atribuire la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în data de 11 mai 2009; aprobare anunţ de participare şi documentaţie de atribuire în data de 25 mai 2009; transmitere anunţ de licitaţie şi documentaţie de atribuire spre publicare la Sistemului Electronic de Achiziţii Publice în data de 26 mai 2009; publicare anunţ de participare şi documentaţie de atribuire la Sistemului Electronic de Achiziţii Publice în data de 28 mai 2009; transmitere anunţ de participare şi documentaţie de atribuire la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în data de 26 mai 2009; publicare anunţ de participare şi documentaţie de atribuire la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în data de 28 mai 2009; termenul-limită de depunere a ofertelor în data de 13 iulie 2009; perioada de evaluare a ofertelor în perioada 14 iulie - 3 august 2009; informare ofertanţi în data de 4 august 2009; semnare contract în data de 18 august 2009. Faţă de cele prezentate, vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi dacă au intervenit modificări în derularea acestui program operaţional şi dacă s-a respectat termenul de semnare a contractului privind "Varianta de ocolire Timişoara Sud". Solicit răspuns în scris. Senator de Timişoara, Gheorghe David.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnul senator Avram Crăciun, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Vasile Nedelcu.
		Domnul Avram Crăciun: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea se adresează domnului Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor. Obiectul interpelării: Activitatea de cadastru şi ineficienţa agenţiei de specialitate, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Aşa cum a rezultat, o dată în plus, din ancheta difuzată de postul de televiziune "Realitatea" în ziua de 14 iulie 2009, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară s-a dotat cu maşini moderne în valoare de peste 3 milioane euro şi salarii ale directorilor de peste 200.000 lei. Doresc să ştiu, de data aceasta de la un ministru exigent şi competent cum este domnul Dan Nica, de ce mai menţine Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în actuala formă care, de fapt, până acum nu a realizat cadastrul nici măcar pentru o comună din cele 2.854 ale ţării noastre. Există o singură soluţie, şi anume revenirea la rangul de direcţie generală în cadrul ministerului, ceea ce ar permite o subordonare directă interesului public, şi nu de a fi stat în stat, cum este actualmente această agenţie. Subliniez că activitatea de cadastru a funcţionat în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până în anul 1990 foarte bine. Toate comunele din România aveau cadastru, planuri cadastrale la scara 1 la 5.000 şi 1 la 10.000, acestea fiind folosite în toate situaţiile în care cetăţenii aveau nevoie. Solicit, dacă este posibil, răspuns în scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL, se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, domnul senator Adrian Ţuţuianu.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Obiectul interpelării: Abuzul de putere politică exercitat de către directorii deconcentratelor. În sesiunea parlamentară februarie - iunie anul curent, am sesizat, atât în interpelări adresate membrilor Guvernului şi prim-ministrului, cât şi în declaraţiile mele politice, abuzul de putere politică exercitat de către directorii direcţiilor deconcentrate ale statului în raporturile cu salariaţii şi, totodată, numirea acestor directori pe criterii exclusiv politice. Recent, mi-au fost aduse la cunoştinţă alte două situaţii: una îl vizează pe directorul Direcţiei de Poştă Călăraşi, Nuţu Marian, cealaltă pe directorul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi, Tâlpeanu Ilie. Documentele care mi-au parvenit, purtând semnătura mai multor sindicalişti din cadrul acestor instituţii publice, demonstrează faptul că salariaţii sunt terorizaţi şi împărţiţi pe criterii politice, conform partidelor aflate la putere, respectiv cei care aparţin PSD sau PD-L pot ocupa un loc în ierarhia acestor instituţii, iar ceilalţi, care nu sunt înregimentaţi în cele două partide, sunt fie marginalizaţi, fie, pur şi simplu, înscrişi pe listele de disponibilizări. Acest tip de gândire a funcţionării unor instituţii deconcentrate, în care contează doar clientela politică şi nicidecum profesionalismul sau experienţa dobândită, va conduce în mod inevitabil la totala ineficienţă a activităţii, coroborată cu o permanentă presiune exercitată asupra angajaţilor. Pe de altă parte, acest tip de conduită este menit a împărţi societatea pe criteriile apartenenţei de partid, aşa cum se proceda în perioada comunistă. Sunt convins că în România există profesionişti adevăraţi, neînregimentaţi politic, care trebuie respectaţi, şi nu excluşi din instituţii. Având în vedere faptul că instituţiile publice deconcentrate ale statului din teritoriu au ca principal obiect de activitate îndrumarea şi controlul agenţilor economici pe domenii specifice şi că directorii acestora sunt numiţi pe criterii exclusiv politice, vă rog, domnule prim-ministru, să precizaţi: Ce măsuri concrete veţi lua pentru clarificarea şi soluţionarea situaţiei celor două direcţii deconcentrate menţionate mai sus? Care sunt agenţii economici care vor fi controlaţi şi pe ce criterii vor fi aplicate sancţiunile în cazul descoperirii unor deficienţe? Dacă, după aplicarea sancţiunilor, agenţii economici vor acţiona în instanţă statul clientelar, cine va suporta despăgubirile prevăzute de lege? Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Adrian Ţuţuianu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Marius Petre Nicoară.
		Domnul Adrian Ţuţuianu: Domnule preşedinte, Interpelarea mea este adresată domnului Vasile Blaga, ministrul dezvoltării regionale şi locuinţei. Obiectul interpelării: Situaţia finanţării unor obiective din judeţul Dâmboviţa prin Compania Naţională de Investiţii - SA. În judeţul Dâmboviţa sunt, la această dată, blocate o mare parte din investiţiile ce urmează a fi realizate prin Compania Naţională de Investiţii, autorităţile locale aşteptând depăşirea stadiului de includere pe lista-sinteză aprobată şi realizarea efectivă a acestor obiective. Cu titlu de exemplu: în comuna Lucieni, judeţul Dâmboviţa: construcţie sală de sport, dosar complet înregistrat la CNI la poziţia 386/21 decembrie 2008; în comuna Pucheni, judeţul Dâmboviţa: construcţie sală de sport, situaţie identică, dosar complet înregistrat la CNI la 30 martie 2007; în comuna Voineşti: construcţie sală de sport, acţiune începută în anul 2006, dosar complet; în comuna Lunguleţu: construcţie sală de sport, acţiune începută în anul 2006, dosar complet; în comuna Cojasca, satul Cojasca: construcţie sală de sport, acţiune începută în anul 2007, dosar complet; în comuna Măneşti: judeţul Dâmboviţa, acţiune demarată în anul 2007 pentru construcţia unei săli de sport, dosar complet; în satul Corneşti, comuna Corneşti: construcţie sală de sport, acţiune începută în anul 2008, dosar complet; în comuna Raciu: construcţie sală de sport, acţiune începută în anul 2008, dosar complet; în comuna Măneşti, satul Drăgăeştii-Pământeni: construcţie cămin cultural, acţiune începută în anul 2007, dosar complet. Faţă de situaţia expresă, vă rog, domnule ministru, să-mi precizaţi: Care este strategia Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei cu privire la accelerarea acestor investiţii? În al doilea rând, cum puteţi explica politizarea finanţărilor făcute în cadrul programelor derulate prin Compania Naţională de Investiţii - SA, având în vedere că în judeţul Dâmboviţa, conform datelor pe care le deţineţi, finanţările de acest gen au avut drept beneficiar doar localităţi ai căror primari aparţin Partidului Democrat Liberal? A treia întrebare: Ce măsuri intenţionaţi să dispuneţi pentru urgentarea analizării, din punct de vedere al criteriilor prioritare, a dosarelor complete depuse la Compania Naţională de Investiţii - SA şi care ar putea fi termenul de începere a activităţilor de contractare şi execuţie a lucrărilor la fiecare dintre obiectivele sociale menţionate? Solicit răspuns în scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Pop Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Marius Petre Nicoară: Domnule preşedinte, Interpelarea mea se adresează domnului prim-ministru Emil Boc şi se referă la o instituţie a statului. În cadrul asumării răspunderii Guvernului pe pachetul de legi care include şi descentralizarea, respectiv restructurarea aparatului instituţional, va fi afectată una dintre cele mai importante instituţii ale statului român - Agenţia Română pentru Investiţii Străine. Această agenţie a fost înfiinţată în baza Legii nr. 390/2002, care a avut, desigur, mai multe modificări ulterioare. Teoreticienii, analiştii, politicienii şi practicienii la nivel mondial, atât din ţările dezvoltare, cât şi din cele în curs de dezvoltare, au identificat şi demonstrat necesitatea unui organism guvernamental unitar, de sine stătător şi autonom, uşor accesibil şi cu mare vizibilitate, ca fiind esenţial în facilitarea accesului partenerilor străini către o anumită ţară sau piaţă naţională. În acest sens, menţionez că, în prezent, Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor are 192 de membri din 149 de ţări, comparativ cu 20 de membri în anul înfiinţării sale, 1995. Necesitatea unei agenţii de promovare a investiţiilor străine, ca organism guvernamental unitar de sine stătător şi autonom, este evocată chiar şi în cadrul politicilor pentru investiţii - elaborate şi aprobate de ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi cele aderente la Declaraţia OCDE privind investiţiile internaţionale şi întreprinderile multinaţionale, la care cosemnatară este inclusiv România. Cea mai elocventă dovadă a viabilităţii Agenţiei Române pentru Investiţii Străine este dată de însuşi volumul record de investiţii străine directe atrase în economie în ultimii ani, culminând cu valoarea de 9.084 milioane euro în anul 2008. De la înfiinţare până în prezent, cu sprijinul acestei agenţii au fost implementate peste 100 de proiecte de investiţii, cu o valoare de 4,2 miliarde euro, creându-se peste 51.000 de locuri de muncă. În prezent, această agenţie acordă asistenţă tehnică pentru un număr de 77 proiecte, cu o valoare de 8,6 miliarde euro, cu crearea a peste 35.000 de locuri de muncă noi. Stimate domnule prim-ministru, Vă reamintesc că această agenţie a contribuit la atragerea unor importante investiţii în ţară - şi, nu în ultimul rând, în judeţul Cluj - cum ar fi: "Renault Mécanique" Romania - SRL, cutii de viteză, în valoare de 215 milioane euro, la Mioveni, judeţul Argeş; "Saint-Gobain Glass", producerea sticlei, 110 milioane euro, la Călăraşi; "Calsonic Kansai", în valoare de 100 milioane euro, în Ploieşti; "Nokia", "Emerson" şi "Ericsson". Să nu uităm că firmele "Nokia" şi "Emerson" au contribuit la dezvoltarea economică a judeţului Cluj prin fabricile şi afacerile deschise în diferite locaţii clujene, iar agenţia aceasta a avut un rol covârşitor în atragerea acestor investiţii. Vă întreb, domnule prim-ministru, clujean fiind, cum puteţi accepta să desfiinţaţi instituţia, aflată în subordinea dumneavoastră, care a ajutat la dezvoltarea şi creşterea competitivităţii economice a judeţului nostru. De asemenea, vă rog să-mi precizaţi cum a fost realizată evaluarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine, în aşa fel încât s-a decis comasarea sa cu altă instituţie guvernamentală, o agenţie la care se reduc 10 locuri de muncă, care, de fapt, nici nu sunt ocupate acum. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator, pentru ridicarea acestei probleme importante.
		Vă rog, domnule senator Pop Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Gheorghe Pop: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea de astăzi este adresată domnului ministru Adriean Videanu, ministrul economiei. Obiectul interpelării: Tarifele diferenţiate la energia electrică pentru consumatorii captivi. Domnule ministru, După cum bine ştim, tarifele aplicate pentru consumatorul final la energia electrică şi gaz sunt stabilite în urma discuţiilor pe care le aveţi împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Consiliul Concurenţei, acordându-se, totodată, şi avizele de specialitate. Consumatorii captivi, şi aici mă refer la cei casnici, au reglementate şi aprobate tarifele conform Ordinului nr. 66/2008, iar cei industriali, care fac parte tot din categoria consumatorilor captivi, au reglementate şi aprobate tarifele prin Ordinul nr. 138/2008. Sunt convins că aţi ţinut cont de directivele Parlamentului European şi, în mod special, de Directiva nr. 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind regulile comune pentru piaţa internă de electricitate, care revocă Directiva nr. 96/92/CE. Având în vedere situaţia de criză financiară în care ne aflăm, vă solicit să reanalizaţi tarifele aplicate întreprinderilor mici şi mijlocii şi organizaţiilor nonprofit, ţinând cont de capitolul 2 art. 3 pct. 3 din Directiva nr. 2003/54/CE, citez: "Statele membre se vor asigura că toţi clienţii casnici şi, acolo unde statele membre consideră potrivit, firmele mici se bucură de servicii universale, şi anume dreptul de a li se furniza electricitate de o bună calitate în cadrul zonei, la preţuri rezonabile, transparente, uşor şi clar comparabile. Această directivă nu vă împiedică şi nu va împiedica nicicum, în niciun fel statele membre în a întări poziţia pe piaţă a clienţilor casnici mici şi medii prin promovarea posibilităţilor de agregare voluntară a reprezentării pentru această clasă de clienţi". Dacă nu suntem atenţi la aceste aspecte, consumatorii mici persoane juridice vor fi nevoiţi să nu încheie contracte de furnizare a energiei pe persoană juridică, ci să încheie contracte pe persoană fizică, iar, astfel, vom încuraja ilegalităţile. Totodată, îi vom aduce în situaţia de a nu îşi putea deduce cheltuielile cu energia. Sunt convins că acele calcule de profit pentru energia electrică nu se bazează pe încasările efectuate de la firmele mici la tarife de întreprindere. Întreprinderile, de altfel, sunt fie scutite, fie subvenţionate, fie subtarifate. Solicit ca, în cel mai scurt timp, să fie încheiat un raport de analiză şi să fie întocmite propuneri în sensul reducerii tarifelor aplicate acestor categorii de consumatori. Având în vedere toate aceste considerente şi atribuţiile Ministerului Economiei, conform capitolului V art. 2 pct. 8 din regulamentul de organizare şi funcţionare - Asigurarea armonizării reglementărilor legislative ale Uniunii Europene cu cele din domeniul economic coordonat, şi, totodată, în urma analizei modalităţilor de modificare a tarifelor, vă rog să prezentaţi concluziile şi soluţiile din punct de vedere legal. Cu deosebită consideraţie, solicit răspuns în scris şi oral. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Mircea Dan Geoană: Vă mulţumesc. Sesiunea dedicată interpelărilor adresate Guvernului a luat sfârşit.
		În încheierea şedinţei Senatului de astăzi, 7 septembrie 2009, revenim la punctul 4 din ordinea de zi şi doresc să vă aduc la cunoştinţă o notă privind adoptarea tacită a unor iniţiative legislative. Se consideră adoptate, prin împlinirea termenului la data de 2 septembrie 2009, în conformitate cu art. 75 alin. (2) din Constituţia României, coroborat cu prevederile art. 141 alin. (2) din Regulamentul Senatului României, următoarele iniţiative legislative: Proiectul de lege - Lege privind Codul de procedură penală; Proiectul de lege - Lege privind Codul de procedură civilă. Aceste iniţiative legislative urmează să fie transmise Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională. Nota a fost prezentată plenului Senatului României astăzi, 7 septembrie 2009. Lucrările în plen ale Senatului din data de 7 septembrie anul curent au luat sfârşit. Ne revedem la următoarea şedinţă de plen, miercuri, ora 9.00. Vă mulţumesc.
		Şedinţa s-a încheiat la ora 19.05.