Şedinţa Senatului din 21 septembrie 2009

		Şedinţa a început la ora 15.15. Lucrările au fost conduse de domnul senator Alexandru Pereş, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David şi de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.
		Domnul Alexandru Pereş: Începem şedinţa plenului Senatului din 21 septembrie 2009 cu secţiunea declaraţiilor politice. Un moment! Vă dau cuvântul, domnule senator Haşotti. Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Puiu Haşotti: Domnule preşedinte, La începutul săptămânii mă văd nevoit să intervin de la acest microfon. Înainte de toate, nu este cvorum, dar, cu multă bunăvoinţă, să trecem peste asta.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumim.
		Domnul Puiu Haşotti: Aşteptaţi puţin!
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog.
		Domnul Puiu Haşotti: În primul rând, în sală sunt 10-12 senatori. Chiar aruncăm în derizoriu aceste declaraţii politice? În al doilea rând, programul de astăzi trebuia stabilit de Biroul permanent al Senatului, după şedinţa Birourilor reunite ale celor două Camere. Acest lucru nu s-a întâmplat. Nici măcar nu avem un cvorum prin care să agreăm un program de lucru pe care ni-l propuneţi.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule senator, deocamdată, nu v-am propus nimic.
		Domnul Puiu Haşotti: În al treilea rând, conform Regulamentului Senatului, declaraţiile politice au o anumită durată. Noi, la ora 16.00, trebuie să fim la şedinţa plenului reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor. Cât doriţi să dureze aceste declaraţii politice? 45 de minute? Noi suntem de acord, cu condiţia să ne menţinem cele 16 sau 18 minute pe care le avem, dar nu putem fi de acord ca nişte declaraţii politice ale senatorilor, domnule preşedinte de şedinţă, să fie tratate realmente cu dispreţ, ca să nu folosesc un cuvânt mai dur.
		Domnul Alexandru Pereş: Am înţeles. Pe de altă parte, domnule lider de grup, nici reprezentanţii Grupului parlamentar al PNL nu sunt în sală. Dumneavoastră cereţi cvorum şi ştiţi foarte bine... (Domnul senator Puiu Haşotti solicită cuvântul.) Un moment. Staţi aşa, că nu vă dau cuvântul. Pe de altă parte, am să respect cele 18 minute acordate Grupului parlamentar al PNL cu stricteţe, dar dumneavoastră aţi vorbit acum, pe procedură, un minut. În regulă?
		Dau cuvântul domnuui senator Sorin Fodoreanu - Grupul parlamentar al PD-L -, urmează doamna senator Doina Silistru - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Stimaţi colegi, Tocmai pentru că avem 45 de minute la dispoziţie, vă rog să vă încadraţi în cele trei minute, pentru a da posibilitatea colegilor senatori care au declaraţii politice să le susţină. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Sorin Fodoreanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Voi susţine în faţa dumneavoastră declaraţia politică intitulată "Partidul Democrat Liberal, interesat doar de buna guvernare". Este vorba despre declaraţia politică a Grupului parlamentar al PD-L din Senat. Partidul Democrat Liberal este interesat de o bună guvernare. Noi am impus, încă de anul trecut, prin aleşii noştri locali - cei mai performanţi pe care i-a dat România postdecembristă -, criteriul performanţei drept criteriu esenţial în analizarea eficienţei unei guvernări. De asemenea, am avut destinele ţării în mâinile noastre în perioada 2005-2007. Miniştrii noştri au fost cei care au făcut şi imposibilul acolo unde a fost nevoie, pentru ca toate angajamentele luate în vederea integrării europene să fie îndeplinite la timp, fără scăpări şi fără putinţă de îndoială asupra seriozităţii demersurilor. Aveam şi atunci strategii de reorganizare a întregului sistem statal românesc, după direcţii care urmăreau eficientizarea şi optimizarea structurilor administraţiei centrale şi locale. Începuserăm deja să le punem în practică. Ne interesasem şi atunci, în mod aplicat, de construirea mecanismelor capabile să absoarbă întreaga masă de finanţare europeană care ne era pusă la dispoziţie pentru dezvoltare şi modernizare. Nimic din ceea ce fusese trasat şi demarat de miniştrii noştri nu a fost continuat de miniştrii liberali care ne-au înlocuit în structura de conducere a statului român după integrare. Doamnelor şi domnilor senatori, Partidul Democrat Liberal are din nou o şansă unică. Noi credem că este şansa noastră ca, în timpul unei crize economice şi financiare severe care a cuprins întregul mapamond, să avem oportunitatea de a demonstra că ştim, vrem şi putem să determinăm evoluţia pe baze solide, sănătoase a economiei româneşti. Este şansa noastră să arătăm că şi în România, ca în toate ţările necuprinse de corupţie endemică, se poate să se transfere în buzunarul şi în nivelul de trai al fiecărui român evoluţia obţinută în mersul economiei statului. Am vorbit despre asumarea răspunderii Guvernului pe liniile majore ale reformării structurale ale statului român de la începutul lunii august. Era deja evident că, după încheierea primei sesiuni parlamentare a actualei legislaturi, dincolo de cifrele şi declaraţiile oficiale, dincolo de pacte de guvernare, dincolo de programe asumate, votate şi adoptate, legile necesare rămâneau, în continuare, în stadiu de proiect, cum în stadiu de intenţie utopică sunt de cel puţin două decenii. Construiserăm această coaliţie de guvernare, aparent contra naturii, dintr-o raţiune ce ni s-a părut de bun-simţ şi firească: să lăsăm la o parte calculele de voturi şi de linie de comunicare politică şi să facem, în sfârşit, un lucru esenţial şi pentru cetăţenii care ne cred atunci când le promitem şi care ies din casă pentru a ne onora cu încrederea lor la diferite tururi de scrutin. Cele trei legi pentru care Cabinetul Emil Boc şi-a sumat răspunderea săptămâna trecută reprezintă doar începutul a ceea ce trebuie să facem pentru a restructura statul român. Una dintre acestea urmăreşte reducerea cheltuielilor la stat, a numărului de agenţii. Alta pune, în sfârşit, bazele unui sistem de salarizare unitară a bugetarilor din România, ca în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Nu în ultimul rând, am purces, în sfârşit, să dăm importanţă firească educării şi instruirii generaţiei care va trebui să aibă grijă de societatea românească în mai puţin de 20 de ani de acum încolo. Impunerea interesului pentru generaţia tânără drept prioritate naţională a avut un parcurs destul de lung. Discutăm de ani de zile de Pactul pentru educaţie, ca urmare ar fi trebuit să spunem că nu este o noutate pentru nimeni nevoia unor atari pachete legislative care să fie implementate şi cărora să li se dea şansa de a produce roade. Ele nu reprezintă reforma în sine, să fim bine înţeleşi, ci doar începutul, primele baze ale suportului pe care să reorientăm structura statului român democrat şi european. Ar trebui să fie hilar, dacă nu ar fi dramatic, faptul că, în timp ce interesul nostru este doar buna guvernare, partenerii noştri social-democraţi, cei cu care avem un protocol semnat, cu care am bătut palma, au cu totul alte preocupări decât respectarea angajamentelor asumate. Nici nu s-a uscat bine cerneala cu semnătura pe noua lege a educaţiei, iar doamna ministru le încalcă pe amândouă, şi pe cea anterioară, şi pe cea de acum. Mutarea deciziei de la nivelul inspectoratului şcolar la pixul doamnei ministru nu face altceva decât să îl transforme pe ministrul educaţiei, cercetării şi inovării într-un Dumnezeu. Doamna ministru nu respectă legea şi a decis să o calce în picioare cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, crezând că punerea zecilor de mii de directori şi inspectori şcolari la cheremul său poate plăti susţinerea politică pentru scrutinul din această toamnă. Doamna ministru a uitat că poziţia de ministru nu-i oferă drepturi depline, inclusiv acela de a se juca de-a Dumnezeu cu posturile a peste 16 mii de oameni. Prin emiterea acestui ordin, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării şi-a semnat singur demisia şi aşteptăm ca doamna Andronescu să acţioneze în consecinţă. În acelaşi timp, nu ne aşteptăm ca foştii noştri parteneri de guvernare să acţioneze în sensul celor pe care le declară, adică în sensul reformării statului român, despre care au început, brusc, să vorbească. Este firesc, în conformitate cu lipsa de coerenţă pe care deja o cunoaştem, ca liberalii să mimeze opoziţia acum, după cum au mimat guvernarea atunci când au avut frâiele ei în mâini. Aşa cum atunci au acţionat după cum a tras sforile Partidul Social Democrat, aşa se prefac acum că au puterea unei opoziţii constructive, în momentul în care iniţiază moţiuni de cenzură exact asupra actelor normative care vin să pună ordine în funcţionarea instituţiilor statului românesc. Au fost negocieri dure chiar şi cu FMI pe legea referitoare la sistemul unic de salarizare, au fost înţelegeri din partea FMI. Fondul Monetar Internaţional a acceptat ca în anul 2015 ponderea din PIB alocată cheltuielilor cu salarizarea bugetară să crească de la 5,9% la 7%. Nu au fost negocieri uşoare. În plus, este deja ştiut că România avea un grant chiar de pe vremea Guvernului Adrian Năstase, luat de la Banca Mondială, pentru a realiza această lege. Atunci ar fi trebuit ca Ministerul Muncii să rezolve sistemul de salarizare a bugetarilor, iar la Ministerul Administraţiei şi Internelor să se elaboreze o lege de salarizare a funcţionarilor publici. Proiectele au fost gata chiar la acel moment, erau aceleaşi principii, doar că nu a putut trece nimeni peste sistemul încrengăturilor de interese pentru a le da viaţă.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu (din sală): Doar trei minute!
		Domnul Sorin Fodoreanu: Cum de s-au gândit acum cei de la PNL că pot avea credibilitate cenzurând Cabinetul Emil Boc tocmai pe această temă este un lucru care depăşeşte puterea de înţelegere a celor care doresc binele pentru ţara asta. Aşteptăm cenzura electoratului, singura capabilă să ne arate că nu suntem în acord cu interesele celor care ne-au trimis în Parlament şi în Guvern. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule senator, aţi consumat 8 minute din cele 34 de minute acordate Grupului parlamentar al PD-L.
		Are cuvântul doamna senator Doina Silistru. Revin cu rugămintea să concentraţi declaraţiile politice, pentru a putea lua cuvântul cât mai mulţi colegi senatori care au declaraţii politice. Se pregăteşte domnul senator Puiu Haşotti, care a vorbit deja un minut.
		Domnul Puiu Haşotti (din sală): Am vorbit pe procedură!
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică se intitulează "Unitatea protejată - o soluţie pentru regenerarea economică şi socială". Stimaţi colegi, Este criză financiară, cu toţii suntem siguri de asta, iar întrebarea care îi frământă pe toţi - fie conducători de autorităţi şi instituţii publice, persoane juridice, publice sau private, fie administratori de companii - este cum să susţinem valoarea veniturilor la un nivel suficient pentru a putea rezista crizei. Răspuns: prin diminuarea cheltuielilor neproductive. Dar diminuarea cheltuielilor am făcut-o cu toţii, am scăzut sau am renunţat cu toţii la tot ceea ce nu este, în mod obligatoriu, necesar. Este suficient? S-ar putea diminua şi impozitele către stat? Da. Eşti conducătorul unei autorităţi, instituţii publice sau administrator al unei companii cu peste 50 de angajaţi şi eşti interesat de soluţii de minimizare a cheltuielilor? Cred că există soluţii. Conform legislaţiei în vigoare, lucrând cu o unitate protejată, salvezi banii care trebuie plătiţi lunar ca impozite şi taxe către stat, care se pot folosi în alte scopuri. Art. 78 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 448/2006, republicată, impune autorităţilor şi instituţiilor publice, persoanelor juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi sau pot opta să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, sau să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat. În România, în prezent, există 367 de unităţi protejate. Unităţile protejate pot fi înfiinţate şi autorizate de către persoanele fizice sau juridice, de drept public sau privat şi funcţionează în baza mai multor acte normative privind funcţionarea unei întreprinderi sociale tip unitate protejată, şi anume: Legea nr. 448/2006, republicată; Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2008 de modificare a Legii nr. 448/2006; Ordinul ANPH nr. 590/2008 cu privire la aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea art. 78 din Legea nr. 448/2006; Legea nr. 207/2009. Beneficiile de ordin fiscal obţinute de unităţile protejate autorizate potrivit legii sunt următoarele: scutirea de plată a taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare; scutirea de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate. Stimaţi colegi, În concluzie, sumele datorate bugetului de stat pentru neangajarea persoanelor cu handicap se pot utiliza achiziţionând produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate. De asemenea, înfiinţarea unităţilor protejate aduce o serie de beneficii, care reprezintă scutiri de la plata unor taxe şi impozite, însemnând economia unor sume importante. Este util să ne gândim la expresia "economie socială" în termenii regenerării locale economice şi sociale. Termenul de "economie socială" este folosit pentru a indica acele organizaţii din sectorul nonprofit şi se situează între sectorul public şi cel privat. Organizaţiile care se încadrează în categoria "economie socială" sunt, deseori, strâns corelate cu regenerarea economică şi socială de care beneficiază o mare comunitate. De asemenea, dezvoltarea acestui sistem în ţara noastră este necesară, mai ales că finanţatorii tradiţionali au început să plece din România după aderarea la Uniunea Europeană, iar ONG-urile sunt forţate să se reorienteze spre alte domenii generatoare de venituri. Pe de altă parte, este bine de ştiut că în România sunt înregistrate 250 de mii de persoane cu dizabilităţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, care sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi ca toţi cetăţenii României. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, doamna senator. Aţi consumat 4 minute din timpul afectat grupului dumneavoastră parlamentar.
		Dau cuvântul domnului senator Puiu Haşotti - Grupul parlamentar al PNL are 18 minute -, se pregăteşte domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L. Este? Nu este. Atunci se pregăteşte domnul Iosif Secăşan - Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul.
		Domnul Puiu Haşotti: Mulţumesc. Regret că începeţi şi dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă...
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule senator, vă rog să vă referiţi la subiectul dumneavoastră.
		Domnul Puiu Haşotti: Este declaraţia politică şi vă rog să lăsaţi să curgă timpul, da?
		Domnul Alexandru Pereş: Da. Vă rog.
		Domnul Puiu Haşotti: În primul rând, luaţi tot mai mult din maniera dictatorială a şefului dumneavoastră. În al doilea rând, îi dau dreptate domnului senator Fodoreanu. Într-adevăr, o colaborare între PNL şi PD-L este imposibilă de aici încolo, pentru mult timp, aşa cum aţi spus dumneavoastră, domnule senator. Mă refer acum la ceea ce a spus domnul Traian Băsescu la Radio România Actualităţi pe 20 septembrie 2009. Citez: "Neavând o relaţie optimă cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu în 2007, reforma s-a oprit". Şi voi face o analiză numai pe această afirmaţie. Este ca şi când în 2005-2006 a avut o relaţie bună cu premierul Tăriceanu. Nu! Relaţia PNL - Traian Băsescu s-a deteriorat total din mai 2005. Dar problema este nu că a avut o relaţie proastă cu Tăriceanu, ci a avut o relaţie proastă cu PNL, pentru că deciziile pe care le-a luat PNL timp de patru ani nu au fost ale lui Tăriceanu, ci au fost ale partidului. La noi nu este ca la PD-L, partidul-cazarmă în care unul gândeşte, cum gândeşte, hotărăşte şi ceilalţi execută. Aşadar, relaţia proastă a fost cu PNL. Dar cu cine a avut relaţii bune domnul Traian Băsescu, în afară de PD, actualmente PD-L, cum spuneam, partidulcazarmă. Şi spun partidul-cazarmă fiindcă domnul Blaga a spus că "în România există două sau trei partide, celelalte sunt cluburi". Aşa o fi, cum spune domnul Blaga, dar, cu siguranţă, aşa este, cum spun şi eu: PD-L este un partid-cazarmă şi, dacă vreţi să adoptăm discursuri din acestea abrupte, o putem face. Cu PSD aţi avut relaţii bune, domnule Băsescu? Că aţi început prin a monta aşa-zise ţepe, pe care nu le-aţi montat, până la urmă. Dar cu PC, pe care l-aţi chemat la guvernare şi pe urmă l-aţi gonit? Dar cu UDMR aţi avut relaţii bune? Nu. Aţi avut relaţii bune doar cu PRM în anul 2008, când aţi învârtit venirea lui Corneliu Vadim Tudor ca vicepreşedinte al Senatului, cu ordinul dumneavoastră, şi lucrul acesta se ştie. Dar cu cine aţi avut relaţii bune, domnule Băsescu? Cu vecinii României aţi avut relaţii bune? Nu. Cu cancelariile europene? Nu. Cu faimoasa axă Washington - Londra - Bucureşti, care nici nu a existat vreodată, aţi avut vreo relaţie? Nu. Dar cu presa aţi avut o relaţie bună? Nu. Dar cu societatea civilă? Nu. Cu magistraţii aţi avut şi aveţi o relaţie bună? Doar cu cei care vă ascultă, o mână de oameni, în rest, nu. Dar cu consilierii prezidenţiali aţi avut o relaţie bună? Nu. La ora actuală, nu mai există niciun consilier prezidenţial care a fost numit acum cinci ani la dumneavoastră. Dar cu Parlamentul aţi avut o relaţie bună? Nu. Faimoasa chestiune cu 322, mulţi acum sunt aliaţii dumneavoastră la putere. Cum spuneam, doar cu PD-L şi cu câţiva oameni lipsiţi de onoare şi de caracter, care au fost la noi şi care acum sunt la dumneavoastră, gen Gheorghe Flutur, care dimineaţă era umil şi servil pe lângă prim-ministrul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, şi după-amiază îşi anunţa înscrierea în PD sau PL-D, ce o fi fost atunci, cu aceştia aţi avut o relaţie bună, cu cei care nu au ştiut vreodată să stea altfel decât cocoşaţi în faţa dumneavoastră. Vă lăudaţi cu Comisia Miclea. Uite ce a făcut Comisia Miclea! Vă lăudaţi că aţi introdus votul uninominal. O aberaţie! Votul uninominal a arătat că s-a ales un Parlament - şi nu mă refer la nimeni, ci vorbesc global - mult mai slab decât Parlamentul trecut. Votul uninominal nu a făcut decât să sporească cumpărarea voturilor, mituirea electoratului. Asta este realitatea şi trebuie spusă până la urmă. Ca să nu mai spun că preşedinţii consiliilor judeţene au fost aleşi prin aşa-zis vot uninominal. Este neconstituţional, domnilor, pentru că preşedintele consiliului judeţean nu este autoritate publică. Cine a creat şi întreţinut permanente scandaluri politice în România? Cine? Şi de ce nu v-aţi înţeles cu PNL, ca să ne lămurim? Sunt foarte, foarte multe probleme, dar câteva, de fond, trebuie amintite: pentru că nu am fost de acord să dispărem, să fuzionăm cu PD-L, de asta nu v-aţi înţeles cu noi, pentru că nu am vrut să facem alegeri anticipate în urma unei discuţii la Cotroceni, când, a doua zi, aţi întors cuvântul, domnule preşedinte. Şi va veni vremea când vom spune, cu date exacte, ce s-a întâmplat. Pentru că pe 6 iulie 2006, la Vila Lac 1, în faţa a cinci lideri PNL, discuţia cu noi s-a încheiat: "Am să vă distrug!", pentru că nu am fost de acord să vină domnul Stolojan în fruntea partidului şi a Guvernului. "Am să vă distrug!"... Ce pretenţii puteaţi să aveţi în 2006, nu în 2007, ca să vă înţelegeţi cu PNL? Şi are încă o dată dreptate domnul senator Fodoreanu. Văd că nici PD-L nu mai doreşte niciun fel de colaborare pe termen lung cu PNL. Foarte bine! De ce nu v-aţi înţeles cu noi şi cu Tăriceanu? - dar eu îl las la o parte pe Tăriceanu, vorbesc de PNL -, pentru că am ştiut să spunem nu! ori de câte ori am crezut că trebuie să spunem aşa, spre deosebire de partidul-cazarmă pe care îl patronaţi. Iată, s-a demonstrat încă o dată că PNL a avut o atitudine absolut corectă, 100% corectă, când a refuzat să intre la guvernare, deoarece am fi păţit mai rău decât păţeşte PSD. Şi PSD merită să păţească ceea ce păţeşte, fiindcă a făcut o mare prostie. A refuzat să înveţe din greşelile altora, vrea să înveţe pe propriile lui greşeli şi merită să fie umilit şi batjocorit, şi mă bucur pentru asta. Acum doriţi şi o reformă constituţională, să avem un Parlament cu o Cameră, pentru că oricum mai avem o Cameră la Bruxelles?! Domnilor, asta este o tâmpenie de acum. Da, asta este o tâmpenie, că avem încă un Parlament la Bruxelles. Nu, domnilor, mai bine să desfiinţăm Parlamentul. Colegilor de la PD-L, nu aţi fi de acord? Numai dacă se încruntă puţin la voi şi... gata! Ca să nu mai vorbesc de altă reformă constituţională. Dar, până la urmă, a spus şi o chestie hazlie domnul Băsescu, şi cu asta închei. Citez: "Uitaţi-vă la nivelul de sărăcie din alte ţări democratice. Priviţi la săracii şi cerşetorii din New York." Păi, domnilor, Preşedintele României moare de grija amărâţilor din SUA?! Dar de grija amărâţilor de români moare cumva? Vă daţi seama ce dezastru ar fi pentru această ţară ca Traian Băsescu să fie reales? (Aplauze.)
		Domnul Alexandru Pereş: Şapte minute, domnule senator Haşotti.
		Pe un ton mai liniştit, domnul senator Iosif Secăşan - Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Gheorghe Marcu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Iosif Secăşan: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Mi-am intitulat declaraţia politică "Descentralizarea sistemului de sănătate publică - o reformă insuficientă". Devenită membră a Uniunii Europene şi racordată la sistemul de valori vest-european, România trebuie să confere serviciilor de sănătate oferite cetăţenilor săi standardele de calitate din ţările Uniunii Europene şi să aducă starea de sănătate a naţiuni la un nivel comparabil cu al acestora. Sistemul sanitar din România prezintă disfuncţii severe. Ineficienţa sistemului de sănătate publică face ca afecţiuni care în multe state ale Uniunii Europene sunt aproape eradicate să afecteze un număr mult prea mare de români. Un exemplu este incidenţa hepatitei B şi C, aproape dublă faţă de media europeană. România are cea mai mare incidenţă a tuberculozei din Uniunea Europeană, iar rata decesului prin cancer de col uterin este cea mai mare, adică vreau să spun că mortalitatea evitabilă este îngrijorătoare în ţara noastră. Conceptul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de performanţă a unui sistem sanitar funcţional prin analiza a trei parametri - ameliorarea sănătăţii, creşterea capacităţii de răspuns faţă de aşteptările populaţiei, asigurarea echităţii în contribuţia financiară - situează România pe locul 99-100 între ţările lumii. Aşadar, pornind de la analiza disfuncţionalităţilor, trebuie lansată strategia de reformă. Ne asumăm principiile de bază - echitate, calitate, responsabilitate şi centrarea pe pacientcetăţean - şi, apoi, ne fixăm obiectivele. Disfuncţiile principale cunoscute sunt: accesul la serviciile de sănătate de bază prezintă discrepanţe între zonele ţării şi între rural şi urban; modelul actual pune accent pe asistenţa curativă, în principal, şi preponderent pe cea spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii şi a asistenţei primare; finanţarea sistemului este, în fapt, o subfinanţare cronică (nivel de finanţare scăzut în comparaţie cu ţările Uniunii Europene, chiar din centrul şi estul acesteia). Disfuncţionalitatea provine din mari deficienţe în colectarea fondurilor, centralizarea lor, re-repartizarea acestora şi în utilizarea lor neechilibrată între furnizorii de servicii repartizaţi pe profiluri şi tipuri de asistenţă medicală sau între rural şi urban; managementul resurselor umane, oarecum sub media europeană, inechitabil repartizat între oraşe şi sate, şi care acum face faţă unei noi provocări: oferta europeană şi fenomenul de migraţiune în spaţiul european, fenomen devenit şi el îngrijorător; mai adăugăm aici neintegrarea serviciilor într-un sistem de permanenţă a asistenţei medicale în teritoriu, managementul deficitar al informaţiei în sănătate, precum şi colaborarea intersectorială inadecvată. Am schiţat complexitatea şi profunzimea disfuncţionalităţilor sistemului sanitar românesc nu neapărat într-o intenţie de diagnoză, ci pentru a ne pune următoarele întrebări: Ce va reuşi descentralizarea? Va reuşi să anihileze aceste disfuncţionalităţi majore şi să compatibilizeze sistemul sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană? Vor reuşi consiliile judeţene şi primăriile să asigure o creştere continuă şi predictibilă a resurselor financiare alocate serviciilor de sănătate dependente de autorităţile locale? Cum vor creşte bugetele locale şi ce procent va reveni sănătăţii? Într-un bilanţ final se vor bucura comunităţile locale de o finanţare corespunzătoare nevoilor lor de sănătate? Se va instaura transparenţa în luarea deciziei şi alocarea fondurilor? Se va reuşi delimitarea atribuţiilor şi competenţelor cu armonizarea relaţiilor instituţionale şi echilibrarea tipurilor de servicii medicale cu colaborarea între discipline şi profesii înspre satisfacţia cetăţeanului? Cetăţenii vor avea acces facil la servicii de sănătate? Vor fi acestea uniform repartizate teritorial şi vor avea calitatea standard garantată? Se va reuşi stabilizarea profesioniştilor din sistem prin asigurarea condiţiilor de profesare, înlăturarea riscurilor şi creşterea veniturilor acestora? Se va asigura accesul echitabil la informaţii privind serviciile medicale şi asupra modalităţii de a obţine serviciile dorite? Vom reuşi să conferim pacientului sentimentul de securitate în faţa actului medical? Cetăţeanul-pacient va obţine rolul de partener pentru sănătate la deciziile din sistem, având rol de control? Cu siguranţă, majoritatea acestor deziderate nu va fi îndeplinită prin implementarea strategiei de descentralizare propuse de Ministerul Sănătăţii prin Hotărârea Guvernului nr. 562/2009. Ştim ce îşi propune strategia de descentralizare: delimitarea prerogativelor de putere publică între nivelul central şi local, debirocratizare şi nivelul de competenţe şi atribuţii în scopul declarat al întăririi responsabilităţii autorităţilor locale, a decidenţilor locali faţă de serviciile de sănătate. Sper ca toate acestea să aibă loc întocmai şi cu rezultatele dorite. Singurele lucruri clare din strategia propusă sunt cele cu referire la: numirea managerilor de spital de către consiliul judeţean sau consiliul local, la propunerea consiliului de administraţie al unităţii spitaliceşti; asigurarea finanţării pentru utilităţi, reparaţii curente, reparaţii capitale, consolidări, modernizări şi achiziţii de echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă. Aceste elemente sunt absolut ineficiente pentru o reformă adevărată a sistemului de sănătate. Anihilarea disfuncţionalităţilor prezentate şi compatibilizarea sistemului românesc de sănătate cu cel din Uniunea Europeană impun o abordare complexă, amplă, înseamnă o reformă structurală de profunzime, într-un proces solidar cu reformarea celorlalte sisteme vitale ale statului, cu conştiinţa clară a decidenţilor că starea de sănătate a naţiunii este prima prioritate.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Şase minute din timpul afectat.
		Are cuvântul domnul senator Gheorghe Marcu - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL. Vă rog, vă reamintesc, pe cât posibil, trei-patru minute.
		Domnul Gheorghe Marcu: Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Învăţământul botoşănean sub semnul ilegalităţii". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Consider că este de datoria mea, ca senator în Colegiul uninominal nr. 1 Dorohoi-Flămânzi, din judeţul Botoşani, şi ca cetăţean al acestei ţări, să intervin în legătură cu încălcări ale legislaţiei în numirea şi schimbarea directorilor de unităţi de învăţământ şi a inspectorilor din judeţ, efectuate de către inspectorul şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, doamna Ada Alexandrina Macovei. Această doamnă, membru marcant al Organizaţiei Judeţene PD-L Botoşani, a efectuat schimbarea a peste 70 de directori şi directori adjuncţi. Deciziile aberante ale acesteia - luate nu se ştie când, dar cu aplicabilitate începând cu data de 1 septembrie 2009 - au fost aduse la cunoştinţa celor schimbaţi, prin fax, în intervalul 13-19 septembrie. Procedându-se astfel, managerii acestor instituţii şcolare au fost umiliţi şi batjocoriţi, nefiindu-le recunoscută munca depusă în pregătirea unităţilor de învăţământ, astfel ca elevii să înceapă noul an şcolar în cele mai bune condiţii. Din cauza faptului că mulţi parlamentari ai PD-L şi chiar prim-ministrul au luat atitudine acuzând ministrul de resort, prezint încălcări ale legislaţiei în domeniu săvârşite de doamna Ada Alexandrina Macovei, care a creat haos în învăţământul botoşănean: Directorii numiţi prin concurs, cu ordin de ministru, au fost eliberaţi cu decizia inspectoratului şcolar general, fără acordul ministrului. Astfel, s-a încălcat art. 25 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat. Există directori adjuncţi care au fost numiţi prin decizii de către inspectorul general şcolar, fără decizia directorului unităţii de învăţământ, fără avizul consultativ al consiliului local, fără hotărârea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. Pentru numirea directorilor cu delegaţie, inspectorul şcolar nu a solicitat avizele consultative ale consiliului local şi ale consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, aşa cum prevede art. 21 alin. (6) din aceeaşi Metodologie de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, şi nici nu a cerut aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării pentru numirea în funcţie cu delegaţie. În prezent, directorii şi directorii adjuncţi numiţi prin delegaţie, cărora le-a expirat contractul la 31 august 2009, nu au primit decizii de eliberare din funcţie şi nici nu au fost numiţi alţi directori în loc. Organigrama inspectoratului şcolar judeţean nu a fost aprobată în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar judeţean. La acestea se adaugă modul de lucru din inspectorat, haotic şi dictatorial, despre care amintim: activitatea nu este organizată prin planuri manageriale şi grafice de monitorizare şi control; nu există programe de activitate pe compartimente; nu s-a respectat graficul de evaluare anuală a directorilor. Precizez că la baza declaraţiei mele stau zecile de plângeri primite din partea celor care modelează şi creează personalităţi. Lista ilegalităţilor comise poate continua, însă eu mă opresc. Sunt revoltat de această manieră ilegală şi nedemocratică de schimbare a directorilor de şcoli, care nu are nimic în comun cu procesul de management al instituţiilor de învăţământ, cu actul decizional care trebuie să se întemeieze pe respectul pentru lege şi om. În spiritul aflării adevărului, al confirmării celor declarate şi al eliminării acestor abuzuri, solicit implicarea instituţiilor abilitate în acest sens. Am în faţa mea o parte dintre declaraţiile acestor oameni care, pur şi simplu, au fost umiliţi. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L. Am rugămintea să concentraţi puţin, dacă puteţi, declaraţiile politice. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică este intitulată "«Mult zgomot pentru nimic» sau «Gâlceava înţeleptului cu lumea»". Stimaţi colegi, Vă mărturisesc că discursul rostit zilele trecute în Parlament de şeful statului m-a făcut să ezit în alegerea unui titlu pentru declaraţia mea politică. Nu mi-am propus nicidecum să vă plictisesc cu analiza textului prezentat de preşedinte, dar, asemenea colegilor mei liberali - l-aţi auzit pe domnul Puiu Haşotti, şi nu numai -, am fost neplăcut surprins să constat că Domnia Sa continuă să considere Parlamentul nu un pilon al democraţiei, ci o simplă anexă de care se poate folosi din când în când. Voi încerca să argumentez această afirmaţie în cele ce urmează. Astfel, după ce a ţinut să ne comunice că motivul pentru care a decis să vină în faţa Parlamentului a fost acela de a-şi prezenta punctul de vedere asupra propriului mandat, pentru a nu lăsa interpretarea textului la cheremul "mogulilor de presă", domnul Băsescu a făcut apologia realizărilor sale în cei cinci ani de când păstoreşte România. Pe parcursul celor aproape două ore, folosind circa 11.000 de cuvinte, cu aroganţa şi ipocrizia ce-l caracterizează, şeful statului şi-a atribuit meritul de a fi făcut reforme, de a fi întărit instituţiile democratice, de a fi pus capăt complicităţii dintre clientela politică şi politicieni, subliniind că acesta este un bilanţ onest. Cât priveşte erorile sale, acestea sunt puţine, comparativ cu realizările, şi se referă, în optica sa, doar la o relaţie proastă cu Guvernul şi Parlamentul, la anunţul "demisiei în cinci minute", cu ocazia suspendării, sau la graba cu care a decis promulgarea legii de majorare a salariilor profesorilor. În palmaresul său impresionant domnul Băsescu a trecut aderarea României la Uniunea Europeană, creşterea economică fără precedent, pe care şi-o atribuie tot Domniei Sale, altfel spus tot ceea ce este pozitiv. Niciun cuvânt despre învrăjbirea partidelor politice, a unor categorii sociale împotriva altora, despre dispreţul faţă de presă şi, cel mai grav, despre izolarea, practic, României pe plan internaţional. Să fim serioşi, domnule preşedinte! Aţi venit în faţa Parlamentului să felicitaţi Guvernul, pe care l-aţi girat, pentru curajul de a-şi asuma un pachet de legi aberante. Aţi venit în faţa noastră să ne reamintiţi - pentru a câta oară? - faptul că parlamentarii şi-au permis să folosească dreptul constituţional de a vă suspenda şi să subliniaţi că la referendum aţi fost reînscăunat prin votul a 75% din români. Fals, domnule preşedinte! Aţi fost votat de către 75% din cei vreo 29% care s-au prezentat la urne. Restul nu au dorit să se prezinte la vot, pentru că nu aveau niciun motiv să vă mai voteze. Aţi venit în faţa noastră să invocaţi faptul că nu sunteţi agreat pentru că nu aţi făcut compromisuri şi pentru determinarea dumneavoastră de a curăţa sistemul ticăloşit. Care curăţenie, domnule preşedinte? Curăţenia începe cu propria ogradă, din câte ştim noi, iar în ograda dumneavoastră se pare că sunt cam multe gunoaie. Cred că românii aşteaptă să vă cumpăraţi un aspirator mai performant. Stimaţi colegi, Preşedintele Băsescu ne-a spus că "este onorat de a-şi fi slujit naţiunea şi că o va face în continuare". Cum va realiza acest lucru? O spune tot Domnia Sa în acelaşi discurs. După ce constată că în România sunt 11 milioane de asistaţi, adică prea mulţi, în opinia sa, şeful statului propune înfiinţarea unei comisii prezidenţiale - a câta în cei cinci ani de zile? - care să analizeze situaţia demografică a ţării noastre, pentru că - vezi, Doamne! - a îmbătrânit populaţia. Îi reamintesc domnului preşedinte că între cei 11 milioane de asistaţi se află pensionarii care au trudit o viaţă întreagă în această ţară şi care au dreptul firesc de a se bucura, la bătrâneţe, de o pensie şi îi reamintesc că unul dintre proiectele lui Ceauşescu era acela de a da o lege prin care pensionarii ar fi trebuit să părăsească marile oraşe, fiindcă îl deranjau. Cât priveşte criza economică, faptul că România se află pe un butoi cu pulbere, faptul că salariaţii nu ştiu dacă îşi vor mai păstra posturile sau dacă vor mai fi plătiţi, domnul Băsescu tocmai i-a anunţat pe români, într-un interviu la postul public de radio, citez: "Preşedintele ar trebui să aibă atribuţii sporite în ceea ce priveşte medierea, astfel încât soluţia pe care o propune să fie obligatorie pentru părţile aflate în conflict". Şi, ca să revin la Parlament, domnul preşedinte a găsit şi aici o soluţie: România trebuie să renunţe la bicameralism, fiindcă - nu-i aşa? -, odată intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, ţara noastră va mai avea o Cameră la Bruxelles şi Strasbourg. Curat reformă constituţională, domnule preşedinte! Stimaţi colegi, Ca senator al României, ca membru al Partidului Naţional Liberal, un partid cu vechi tradiţii democratice, sunt obligat să atrag atenţia asupra faptului că nu putem permite, fie că suntem la dreapta sau la stânga eşichierului politic, ca rolul Parlamentului să fie diminuat doar pentru a satisface tendinţele dictatoriale ale unui preşedinte, fie el şi Traian Băsescu. În decembrie 1989 s-a murit pentru democraţie, pentru pluralism politic, pentru un parlament democratic şi, chiar dacă în multe privinţe mai suntem corigenţi la democraţie, chiar dacă orizontul de aşteptare al multor români pare să se fi îngustat considerabil, noi nu avem dreptul să permitem diminuarea rolului Parlamentului. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat încă cinci minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PNL. Partidul Naţional Liberal mai are şase minute.
		Domnule senator Gabriel Mutu, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul senator Corneliu Grosu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Vă rog.
		Domnul Gabriel Mutu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică pe care o voi citi astăzi în faţa dumneavoastră, intitulată "Zilele Bucureştiului", are în vedere faptul că, nu mai târziu de ieri, s-au împlinit 550 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Bucureşti. De la data de 20 septembrie 1459, această urbe s-a dezvoltat continuu, ajungând, în scurt timp, capitala Ţării Româneşti şi un punct important pe harta geopolitică din orientul european. Bucureştiul a fost, de-a lungul acestor secole, martorul unor evenimente importante ce au marcat istoria acestei ţări. În acest oraş a fost atins punctul culminant al Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, al cărei efect a fost revenirea la domniile pământene atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, şi tot aici a fost ales ca domn al Ţării Româneşti Alexandru Ioan Cuza, act ce a făcut posibilă Unirea de la 1859. În Bucureşti au fost întâmpinaţi, la finele Primului Război Mondial, ostaşii români care se luptaseră eroic în vara anului 1917, pe fronturile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Nu mai puţin adevărat este faptul că acest oraş şi-a pierdut o parte din suflet odată cu instalarea regimului comunist. Ştim cu toţii cum o serie de biserici au fost dărâmate sau mutate pe locuri cât mai ascunse sau cum cartiere întregi au fost demolate pentru construirea Casei Poporului şi a bulevardului Victoria Socialismului. Această coloană urbanistică, ce avea rolul să marcheze centrul oraşului, se afla într-un total dezacord cu evoluţia oraşului şi cu caracteristicile sale dobândite de-a lungul timpului. Să nu uităm, de asemenea, că astăzi ne aflăm aici, în Parlamentul României, datorită înverşunării tinerilor, manifestată în faţa Intercontinentalului, împotriva regimului totalitar ce, o jumătate de secol, distrusese, practic, esenţa acestei ţări şi, implicit, a capitalei sale. Urmele Revoluţiei din decembrie 1989 se păstrează şi astăzi pe faţadele unor clădiri din Bucureşti. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani cu acest oraş este foarte greu de definit în câteva cuvinte, de aceea ce putem spune fără nicio jenă este că cel mai bun administrator al acestei urbe a fost actualul Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu. Dacă avem îndoieli în această privinţă, putem să mergem să observăm votul cetăţeanului, care a girat de două ori consecutiv pentru aceeaşi persoană, lucru unic în istoria postcomunistă a Bucureştiului. Astăzi, din păcate, primarul general, mânat de prea mult orgoliu, lasă deoparte toate proiectele bune pe care începuseră să le deruleze predecesorii săi, tocmai din dorinţa de a ieşi dumnealui în relief. Din nefericire, din această ambiţie personală nu avem de pierdut decât noi, cetăţenii Capitalei, care vedem cum, zilnic, se degradează Bucureştiul, se degradează proiectul care reînvia centrul istoric al oraşului şi cum parfumul acestui oraş de altădată s-a transformat într-un miros greu de suportat din cauza munţilor de gunoaie care cresc, pe zi ce trece, pe vechile străzi. De asemenea, observăm că domnul Oprescu nu a făcut doar cel mai mare cârnat înregistrat vreodată în Cartea Recordurilor, ci este responsabil şi de cel mai mare şir de maşini care se desfăşoară zilnic pe străzile oraşului. Altfel spus, tot "un mare cârnat", automobilistic de această dată. Este bine ştiut că astăzi există în Capitală o serie de străzi sau bulevarde care poartă numele unor primari iluştri din trecut, precum Pache Protopopescu sau Dem Dobrescu. Acţiunile sau, mai bine spus, inacţiunea caracteristică actualului primar vor determina ca, peste zeci de ani, numele său să-l regăsim la vreo oprelişte. De exemplu, poate nu vom mai regăsi în Bucureşti Bariera Vergului, ci Bariera Oprescu. Mi se pare expresiv atât numele - ca o paranteză fie spus, ce poate fi mai sugestiv pentru a te opri decât Oprescu? -, cât şi ceea ce face actualul primar al Capitalei, care se comportă precum o barieră în calea modernizării oraşului. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat trei minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PD-L.
		Are cuvântul domnul senator Corneliu Grosu - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte ultimul vorbitor de astăzi, domnul senator Cornel Popa.
		Domnul Corneliu Grosu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Despre ce ar trebui să facem şi se întâmplă prea rar: «Să avem atitudine!» sau «Ce se întâmplă acum în justiţie?»". Stimaţi colegi, Zilele trecute, pe unul dintre portalurile de ştiri am citit un articol despre gestul unui tânăr român ce trăieşte de când s-a născut în Serbia. Pe scurt, la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească al românilor din Voivodina, în localitatea Seleuş - Serbia, un grup de sârbi extremişti au aruncat steagul României în foc, iar acest tânăr, cu mâine goale, a scos din foc drapelul şi l-a stins, protejându-l. Din păcate, în această perioadă, în România şi în afara ei, despre noi, ca neam, se discută - şi chiar noi discutăm - ca despre ceva în derivă şi fără perspective. Percepţia majoritară resimţită în varii modalităţi - de la sondajul de opinie, ca formă ştiinţifică de analiză, şi până la pulsul vieţii cotidiene, pe care îl simţim cu toţii - este aceea a unei lipse totale de direcţie, de consistenţă, a unei letargii păguboase. Societatea a ajuns, din păcate, să respire acest mod de percepţie. Această stare se resimte atât la nivelul omului de rând, cât şi la nivel instituţional. Cineva îmi spunea, zilele trecute, că trăim cu o lipsă totală de direcţie a naţiunii. Oare când aţi auzit ultima dată folosindu-se cuvântul "naţiune" cu referire la naţiunea română, în afara discursurilor colorate ale unora? Dacă acest tânăr a înţeles să-şi ardă mâinile pentru a proteja drapelul naţional, trăind într-o altă ţară şi demonstrând că el crede în naţiunea română şi în simbolurile ei, înseamnă că nu este totul pierdut. Iar aceasta ne obligă! Auzim zilnic critici, formulăm noi înşine critici şi suntem plini de repulsie la ceea ce vedem în jurul nostru. Unii spun că trebuie să plecăm naibii în altă parte sau ne invită să privim ce se întâmplă în jurul nostru în mod necorespunzător. În general, la nivel instituţional, ne-am obişnuit că totul se "îngroapă", iar omul de rând sau întreprinzătorul care încearcă să-şi dezvolte propria afacere se gândeşte dacă va avea noroc să-şi rezolve problemele cu instituţiile statului, când, de fapt, statul, prin instituţiile sale, ar trebui să lucreze pentru el dintr-un singur motiv: statul este plătit din banii acestor oameni. Gestul acestui tânăr m-a determinat să scriu acest material şi să vi-l prezint. Sunt lucruri pe care le ştim, dar pe care le facem prea puţin. Trebuie să credem în şansa noastră, să facem ceea ce trebuie, adică să avem atitudine! Din fericire, ca acest tânăr mai sunt şi alţii, iar atâta vreme cât mai sunt, putem să îi considerăm vectori de atitudine şi să reînvăţăm, dacă am uitat, să credem, să căutăm, să generăm ceva sănătos. Tot timpul am fost de părere că, pentru a nu face ceva, poţi găsi milioane de justificări care să-ţi arate că nu se poate. Ar trebui să începem să vedem cum se poate. Am ajuns undeva atât de jos, încât singura noastră opţiune este să urcăm, şi succesul lungului drum către normalitate este asigurat de normalitatea comportamentului individual şi colectiv în această perioadă extrem de dificilă prin care trecem. Ce se întâmplă, astăzi, în justiţie este un fapt grav pentru statul de drept, un fapt grav atât prin efectele pe care le produce, dar, mai ales, prin cauzele care au generat această situaţie, iar totul denotă criza instituţională în care ne aflăm. Reacţia magistraţilor este extremă, este, dacă vreţi, o răbufnire din care nimeni nu câştigă, dar mă surprinde şi mă întristează modul în care această situaţie este gestionată. Este inadmisibil ca, în aproape patru săptămâni, acest blocaj să nu fie înlăturat. Judecătorii şi procurorii au partea lor de vină, prin faptul că, atâţia ani, în loc să ia taurul de coarne, să aibă curajul necesar de a se delimita de relaţionările cu oameni nocivi, cu influenţă în afaceri sau politică, şi să facă justiţie, au intrat în relaţii partizane cu aceştia. Nu vreau să generalizez. Din punctul meu de vedere, peste 70% din actualul corp al magistraţilor îndeplineşte cerinţele necesare unei astfel de poziţii normale, dar trebuie să aibă curajul şi responsabilitatea etică de a-şi face curăţenie în propria ogradă şi de a înceta să ne demonstreze că puterea justiţiei se clădeşte pe manifestări, gesturi şi solicitări care excedează normalitatea conceptului căilor drepte. Nimeni nu pune la îndoială că rolul puterii judecătoreşti este acela de a elimina nedreptatea, indiferent dacă vorbim de relaţii private sau de relaţii cu instituţii publice. Aveţi, doamnelor şi domnilor din magistratură, curajul necesar de a face treaba aşa cum ar trebui să o faceţi, pentru că justiţia este puterea statului de drept care asigură echilibrul şi funcţionalitatea. Aveţi un rol extrem de important, pe care se impune să vi-l asumaţi pe deplin, cu respectul cuvenit societăţii de la care aşteptaţi recunoaşterea poziţiei, puterii şi a recompensei, nu numai băneşti. A continua să ne demonstraţi că, astăzi, accesul românului la actul de justiţie este suficient prin deschiderea pasageră, de către arhivari şi grefiere, a birourilor de evidenţă şi că puterea Legislativului este dată de tenacitatea cu care se urmăresc nivelurile salariilor, multitudinea de sporuri sau alte privilegii, nu vă aduce nici credibilitatea, şi nici recunoaşterea pe care, altfel, în normalitate, le meritaţi. Nu contest nici dreptul, nu numai al celor din justiţie, la o plată onestă a muncii depuse, dar cred cu tărie că, şi atunci când acest drept este lezat, comportamentul puterilor în statul de drept trebuie să construiască, nu să dezbine şi să învrăjbească. Nu sunt singurul care are o astfel de atitudine faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în justiţia de la noi din ţară, cum nu sunt nici singurul care este convins de incapacitatea acestui Guvern de a gestiona corect şi cu chibzuinţă această criză, deşi a "beneficiat" din nou de mult prea inteligenta "consiliere" a preşedintelui ţării. Fenomenul disfuncţionalităţii instituţiilor statului are un efect extrem de nociv. Societatea îl resimte. Cauzele trebuie înlăturate. Eu cred că Parlamentul, ca putere legislativă, reprezentând voinţa electoratului, trebuie să ia atitudine. Şi asta depinde de fiecare în parte. Parlamentul trebuie să legifereze, nu numai să voteze. Activitatea de legiferare se impune a fi dublată continuu şi efectiv de exercitarea controlului asupra activităţii Executivului. Aşa cum prim-ministrul trimite pachete legislative spre aprobare prin asumarea răspunderii Guvernului, apărându-se prin Constituţie în mod mai mult sau mai puţin fericit, la fel se impune ca Parlamentul să dea legi, pe care Guvernul să le pună în aplicare, şi să controleze Guvernul în mod continuu şi constant, pentru a evita derapaje, inclusiv cele gen Ridzi, Udrea, şi nu numai. În concluzie, cred că totul este o problemă de atitudine şi vă invit, stimaţi colegi, să reflectăm şi să acţionăm în consecinţă, pentru a-i determina şi pe alţii să facă la fel, pentru şi în folosul naţiunii române, al celor care ne-au trimis aici şi aşteaptă mai mult de la noi. Pentru ce se întâmplă azi în România acest lucru trebuie să-l facem: să avem atitudine, chiar dacă aceasta înseamnă abnegaţie şi sacrificiu, aşa cum a arătat-o întregii lumi tânărul român din Serbia. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Domnule senator Cornel Popa, vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Cornel Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Prezenta declaraţie politică am intitulat-o "Anul şcolar protestatar". Doamnelor şi domnilor senatori, Vin de la Oradea, oraşul meu, pe care îl ştiam cel mai liniştit şi mai calm din toată ţara, cu oameni paşnici şi zâmbitori. Ei bine, această imagine este astăzi amintire, pentru că, aşa cum cred că aţi văzut în emisiunile de ştiri în urmă cu două săptămâni, dascălii maghiari au pichetat inspectoratul şcolar, săptămâna trecută, sindicaliştii bihoreni din învăţământ au plecat într-un marş prin oraş şi se anunţă proteste şi în perioada următoare. Oamenii sunt nemulţumiţi de deciziile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi nu mai pot tolera minciuna. Calmul ardelenesc bine-cunoscut va deveni o poveste, pentru că în ochii oamenilor se citeşte astăzi revolta, mânia şi, mai ales, neputinţa de a se salva de la sărăcie. Da, stimaţi colegi. Educatorii, învăţătorii şi profesorii noştri sunt săraci şi disperaţi. Am început anul şcolar cu proteste. Aceasta a fost prima lecţie predată copiilor noştri. S-a ajuns în punctul critic în care spiritele fierb şi clocotul nemulţumirii ameninţă buna desfăşurare a cursurilor în acest prim semestru şcolar. Salariul de merit, gradaţia de merit sau sporul din învăţământul rural sunt câteva exemple din lunga listă de revendicări ale dascălilor. Toate acestea au fost furate din venitul salarial, şi aşa mic, pe care îl aveau. Promisiunea premierului că salariile nu vor scădea a fost, de fapt, o păcăleală, un joc de cuvinte. Salariile nu scad, dar scad veniturile prin reducerea sporurilor. Despre ce competenţe ale elevilor vorbea prim-ministrul, săptămâna trecută, chiar aici, în Parlament? Despre ce reformă? Cum vor face performanţă profesorii furaţi de propriul Guvern? Criteriile de performanţă, care au fost intens lăudate, sunt o bătaie de joc din moment ce performanţa nu este răsplătită. Dacă, săptămâna trecută, sindicaliştii au fost afară, lângă zidurile Palatului Parlamentului, astăzi, ar trebui să fim noi lângă ei. Partidul Naţional Liberal face asta prin moţiunea pe care a depus-o. Toate derapajele de neiertat ale Guvernului Boc trebuie sancţionate! Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Vă informez, stimaţi colegi, că au depus declaraţiile politice la secretariatul şedinţei domnii senatori: Gheorghe David, Iulian Urban, Dumitru Oprea, Dorel Borza, Adrian Ţuţuianu, Nicolae Prunea, Nicolae Moga, Valer Marian, Sorin Constantin Lazăr, Alexandru Cordoş, Paul Ichim, Emilian Frâncu şi Marian Bîgiu. Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul şedinţei:
		Domnul Gheorghe David: Declaraţia politică este intitulată "Practica - important aspect privind calitatea actului educaţional". Un alt aspect care, privit mai îndeaproape, ţine tot de calitatea actului educaţional este cel al practicii pe care un elev/student trebuie să o facă într-o unitate economică, de asistenţă socială, de învăţământ, de administraţie etc. Deşi această cerinţă este stabilită prin programa şcolară, îndeplinirea ei se rezumă, de cele mai multe ori, la prezentarea de adeverinţe obţinute pe bază de... relaţii. Neajunsul ar putea fi corectat prin adoptarea unui act normativ prin care o societate comercială/instituţie acceptă - pe baze contractuale, cu obligaţii şi răspunderi precis stabilite şi reciproc acceptate - să primească anual pentru practică un anumit număr de elevi sau studenţi. În urmă cu două decenii, principalele instrumente de lucru ale dascălului în săvârşirea actului educaţional - în afara manualului - erau tabla şi creta, iar ale elevului, creionul/pixul, caietele de notiţe şi caietele de teme. Intrarea masivă a tehnicilor informaţionale la toate nivelurile de învăţământ şi însuşirea rapidă de către elevi a deprinderilor de a le folosi - este cunoscută receptivitatea caracteristică vârstelor copilăriei, mult superioară maturilor - au consecinţe nebănuite în procesul de formare profesională, socială, morală etc. a viitorului adult. Este, consider eu, un aspect insuficient studiat din punct de vedere psihopedagogic. Cu mai bine de 30 de ani în urmă, într-una dintre scrierile sale consacrate predicţiilor asupra viitorului, Mircea Maliţa vorbea despre copilul şi adolescentul secolului al XXI-lea, care nu va mai fi obligat să ştie pe de rost tabla înmulţirii, formule matematice simple, să ştie ce înălţime are Everestul etc., pentru simplul motiv că le va putea afla printr-un click pe calculator. Spaţiul de memorie degrevat de aceste obligaţii va fi ocupat de informaţii mult mai utile creativităţii. Până una-alta, la noi, şi nu numai, aprecierea pregătirii se face preponderent prin notarea volumului de cunoştinţe, şi nu a felului în care elevul/studentul şi-a format deprinderile de a le folosi creativ. Înclin să cred că, la nivelul învăţământului, nu am ajuns încă să inducem în rândul copiilor percepţia calităţii de partener a tehnicii informaţionale, alături de dascăli, părinţi, societate.
		Domnul Iulian Urban: Declaraţia politică este intitulată "Bugetarii au decis să îngroape România". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Şefii "roşii" din sindicalismul pesedist românesc au decis să îngroape România. Evitând orice fel de discuţie pe tema celor 50% din bugetarii care taie frunze la câini, evitând orice discuţie despre salarizarea bugetarilor contra competenţă şi profesionalism, mânaţi din biroul din strada Atena doar cu scopul de a păstra în funcţii bugetarii amplasaţi acolo de PSD ca să le poată culege voturile la alegerile prezidenţiale din noiembrie, şefii "roşii" din sindicalismul pesedist românesc nu înţeleg că vor distruge economia privată. Această grevă anunţată de ei azi are deja efecte. Leul a pierdut, joi, teren în faţa monedei europene, cursul de referinţă publicat de Banca Naţională a României (BNR) urcând la 4,2495 lei pentru un euro. Este de aşteptat ca, pe fondul haosului organizat anunţat de sindicate, capitalul străin să părăsească România - o ţară în care şi aşa străinii încep să refuze să mai investească, din cauza lipsei forţei de muncă calificate -, iar leul să o ia către pragul de 5, fără ca BNR să mai poată face ceva. Şefii "roşii" au misiunea să păstreze intacte posturile obţinute în administraţia publică de către bugetarii pesedişti care vor căra voturi pentru Oprescu. Nu-i interesează că distrug România, nu-i interesează că, pe fondul grevei din justiţie, mediul privat este cel care are cea mai mare dinamică de implozie. Numai în august, încă 10.000 de firme şi-au închis porţile, adică alte zeci de mii de şomeri din mediul privat se adaugă celor care trăiesc o adevărată dramă. Lucrând în domeniul colectării, gestiunii şi managementului debitelor, vă spun că asistăm la cel mai mare blocaj financiar existent vreodată în România. În acest ritm, sub presiunea bugetarilor care se lasă seduşi de mesajele lascive ale şefilor "roşii" de sindicat, până la finele anului avem un milion de şomeri, toţi din zona privată, şi peste 70% din firmele româneşti din zona IMM-urilor închise. Cine va mai plăti salariile bugetarilor când mediul privat românesc va fi trecut în nefiinţă? O ţară nu poate exista fără mediu privat economic, astfel încât ceea ce fac acum şefii "roşii" din zona bugetară este distrugerea deliberată a acestei ţări. Vom trăi şi vom vedea, însă să ne ferească Dumnezeu să asistăm la vremurile în care vom fi martori la propriul nostru priveghi! În biroul din strada Atena nu există decât un singur ţel: cu preţul intrării ţării în colaps, cu preţul nenorocirii a milioane de familii româneşti, steagul roşu trebuie înfipt încă o dată în Dealul Cotrocenilor. Dacă asta ne dorim, ăsta ne va fi sfârşitul!
		Domnul Dumitru Oprea: Declaraţia politică este intitulată "Susţinerea Republicii Moldova - obligaţie istorică a României". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Stimaţi invitaţi, După ani de luptă politică în care s-au agăţat doar de un fir de speranţă, forţele democratice din Republica Moldova au reuşit ceea ce părea, la un moment dat, imposibil. Unite de interesul naţional şi de nevoia depăşirii agoniei comuniste, partidele de dreapta au ajuns, în sfârşit, la putere, o putere care nu lasă însă vreme de culcat pe lauri. Centralismul stângist a pus finanţele ţării la pământ, iar sectorul privat este dominat de clanuri mafiote. În plus, ca peste tot în lume, loveşte nemilos şi criza economică. Aşadar, fragila coaliţie democrată are numeroase şi grele piedici în faţă. Ceea ce este sigur şi îmbucurător la Chişinău ţine de bunele intenţii ale noilor guvernanţi. În mod admirabil, preşedintele Mihai Ghimpu a ridicat deja vizele pentru cetăţenii români, cerând public scuze pentru acest episod diplomatic nefericit. Domnia Sa a pledat, de asemenea, pentru relansarea unor relaţii excelente cu Bucureştiul, atitudine pe care o putem aştepta şi din partea premierului Vlad Filat. Aşadar, există toate premisele renaşterii cooperării politice comune. Întrebarea care se pune, în mod firesc, acum este: Ce va face, concret, Bucureştiul mai departe? Cu toate problemele de la noi, nu avem voie să uităm pericolele imense care apasă asupra Republicii Moldova: indicatorii economici arată dezastruos, mass-media publică şi privată face, în continuare, jocurile comuniştilor, iar Executivul este nevoit să înceapă reforme structurale adânci şi dureroase. Cu alte cuvinte, dacă până acum România şi-a scuzat pasivitatea prin opreliştile comuniste, în acest moment are obligaţia să devină activă. Putem face descentralizare în acelaşi timp cu vecinii noştri. Putem să le oferim sprijin energetic în cazul unor atitudini ostile din partea Moscovei. Putem face lobby la Bruxelles pentru o apropiere accelerată de structurile Uniunii Europene. Avem experienţa necesară pentru a le acorda asistenţă în privinţa reformelor instituţionale preaderare. În acelaşi timp, ne-am putea conecta proiectele de infrastructură la cele din Republica Moldova. Propun, în acest sens, să se ia serios în calcul planul construcţiei unei autostrăzi Iaşi-Chişinău, ca element strategic în relaţiile dintre cele două ţări. Există deci lucruri care pot fi făcute în comun. Suntem o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, iar acest statut trebuie folosit la maximum pentru a ajuta Chişinăul să se apropie de civilizaţia europeană. Avem în faţă examene cu dificultăţi enorme atât pentru noi, cât şi pentru fraţii noştri de peste Prut, iar depăşirea acestor provocări constituie o şansă istorică. Ea nu trebuie ratată în niciun chip. Vă mulţumesc.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Declaraţia politică se intitulează "O lege dreaptă şi echitabilă". Pe linia reformării din temelii a statului român, asumată cu mare curaj şi multă responsabilitate de către domnul prim-ministru Emil Boc, Guvernul şi-a asumat răspunderea pe Legea salarizării unice. Alături de Legea educaţiei naţionale şi de cea a reformării agenţiilor, această lege îşi propune să schimbe din temelii un sistem în multe locuri inechitabil. Cu toate că s-a lovit de o mare rezistenţă din partea unor grupuri de interese, trebuie să recunoaştem cu toţii că această lege este una revoluţionară şi, mai ales, dreaptă. Ea va elimina, pe de o parte, discrepanţele din sistemul de salarizare, iar, pe de altă parte, privilegiile unor grupuri, va îngheţa salariile astronomice şi le va majora pe cele mici. Legea salarizării unice aduce unele noutăţi extrem de importante. În primul rând, nu vom mai avea 39 de legi ale salarizării personalului bugetar din România, ci vom avea o singură lege. În al doilea rând, raportul dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu din sistemul bugetar este de 1 la 12. Vom avea o creştere mai accelerată a salariilor de la baza piramidei (dascăli, medici, funcţionari publici) şi vom avea de-a face cu o îngheţare a salariilor din vârful piramidei. Până în acest moment, au fost foarte multe voci şi din interiorul clasei politice, şi din partea liderilor sindicali, care solicitau eliminarea vechilor disparităţi. Noua lege a rezolvat acest mare neajuns. În multe cazuri, aceleaşi voci critică acum şi noua lege. Oare aceste voci nu aparţin sau nu sunt purtătoarele de cuvânt ale grupurilor de interese privilegiate în acest moment, ale celor care vor să-şi păstreze actualele privilegii? Sau această lege trebuie criticată pe motive politice, deoarece ne aflăm în pragul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale? Este dreptul constituţional al opoziţiei de a critica şi de a nu vota o lege propusă de Guvern, dar are, oare, dreptul aceeaşi opoziţie ca, din considerente absolut politicianiste, să blocheze o lege aşteptată de marea majoritate a acestui popor? De dragul politicianismului primitiv, avem voie să ne batem joc de milioane de români care aşteaptă această lege cu sufletul la gură? Oare nu a venit vremea să mai tragem cu ochiul şi pe agenda cetăţeanului român, şi nu doar pe directivele meschin politicianiste? Eu cred că avem o mare datorie faţă de această ţară, faţă de toţi cetăţenii care ne-au trimis în Parlament, iar printre componentele acestei datorii se numără şi aceea de a da acestui popor o lege dreaptă şi echitabilă, aşa cum este Legea salarizării unice.
		Domnul Adrian Ţuţuianu: Declaraţia politică este intitulată "Controlul parlamentar asupra activităţii miniştrilor". Stimaţi colegi, Am asistat cu stupoare, în ultimele săptămâni, la o încercare concentrată a forţelor PD-L de a intimida, prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie, instituţia Parlamentului. Fie că vorbim de angajarea răspunderii pe câteva legi esenţiale pentru reformarea statului şi a societăţii româneşti, fie că vorbim despre verificarea activităţii unor miniştri care nu reuşesc să facă lumină în cazuri scandaloase de cheltuire a banului public, s-a încercat trecerea în plan secund a forului legislativ şi chiar discreditarea parlamentarilor. Opinia publică a fost martora unor afaceri scandaloase, descoperite de mass-media, protagoniste fiind nimeni altele decât două membre marcante ale Partidului Democrat Liberal şi, nu întâmplător, apropiate ale familiei Băsescu: Monica Iacob-Ridzi şi Elena Udrea. Dacă în cazul fostului ministru al tineretului şi sportului comisia parlamentară de anchetă a putut să lucreze, cel puţin în aparenţă, fără să fie supusă presiunilor de tot felul, la ministrul turismului situaţia s-a complicat. Parlamentarii care fac parte din Comisia Udrea au avut de suportat şicane, jigniri şi ameninţări, toate pe fondul unei atitudini permanent dispreţuitoare, în locul unor răspunsuri oneste, ferme şi limpezi, care să facă lumină în acest caz. Grav este faptul că, prin această atitudine, Elena Udrea a arătat, de fapt, dispreţ faţă de cetăţenii simpli, care au dreptul să ştie cum sunt cheltuiţi banii publici, banii lor. Şi cum cetăţenii sunt reprezentaţi de parlamentari, aceştia din urmă au datoria de a verifica activitatea membrilor Executivului. De altfel, controlul parlamentar este una dintre consecinţele nemijlocite ale principiului democratic al reprezentării. Parlamentarii, ca reprezentanţi ai naţiunii, au dreptul şi, mai ales, obligaţia, în virtutea chiar a mandatului lor reprezentativ obţinut prin alegeri, să controleze afacerile publice care, prin natura lor, sunt legate de asigurarea binelui comun şi de apărarea interesului naţional. De aceea, în orice Parlament democratic, controlul Executivului şi al vieţii socialpolitice, în general, constituie o prerogativă esenţială, a cărei dezvoltare este indisolubil legată de democratizarea vieţii sociale. Parlamentul este singurul loc unde miniştrii sunt obligaţi, în sensul juridic al termenului, să se explice, răspunzând criticilor. Tocmai de aceea, s-a susţinut că funcţia de control este chiar mai importantă decât cea legislativă (Marcel Prélot şi Jean Bouloius). Şi, ca să rămânem în sfera cugetărilor lăsate drept repere de către personalităţi marcante ale filozofiei politice, putem să-l amintim aici pe Montesquieu - părintele principiului separaţiei şi colaborării puterii -, care spunea: "Într-un stat liber, puterea legislativă are dreptul şi trebuie să aibă împuternicirea de a examina în ce chip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcut ea." Sau: "Atunci când membrii Legislativului au încredinţat altcuiva puterea de a executa legile pe care ei le-au făcut, acestora le-a rămas totuşi posibilitatea de a recăpăta puterea, atunci când au un temei pentru aceasta, şi de a pedepsi orice rea administrare a legilor." Cei care sunt familiarizaţi cu literatura de specialitate l-au recunoscut, desigur, pe John Locke, cunoscutul filozof şi om politic britanic. Cele două distinse reprezentante ale Guvernului - dintre care una a fost obligată să-şi dea demisia, cu speranţa că scandalul va înceta - nu numai că nu cunosc toate aceste aspecte, dar niciuna nu manifestă dorinţa de a respecta principiile de funcţionare ale unui stat democratic. Înlocuiesc, astfel, respectul faţă de normele şi regulile democratice cu o doză infinită de tupeu şi cinism faţă de cetăţeni şi instituţii. Din păcate, cât timp li se suflă puternic în pânze - fără niciun apropo marinăresc! -, nici nu ne putem aştepta la altceva. Este clar că le fuge pământul de sub picioare, iar gesturile de asemenea natură sunt expresia vie a disperării date de iminenta trezire la realitate a cetăţenilor care nu mai pot fi înşelaţi şi batjocoriţi şi care, peste toate, mai cred în instituţiile statului. Vă mulţumesc.
		Domnul Nicolae Dănuţ Prunea: Declaraţia politică este intitulată "România are nevoie de o singură instituţie de supraveghere şi control al sistemului financiar". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Modificarea statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, deci şi a legislaţiei privind piaţa de capital, propusă de Guvernul Boc în cadrul schimbării şi completării unor acte normative, ridică o serie de probleme de ordin constituţional, instituţional, organizatoric şi financiar peste care nu se poate trece cu uşurinţă. Or, dacă se face acest lucru, în sensul că se acceptă modificările propuse în proiect, trebuie să se spună, pentru a cunoaşte toată lumea, care sunt prevederile Constituţiei care se încalcă în mod deliberat, fiindcă este vorba de atribuirea unor drepturi speciale unor instituţii. Acceptându-se schimbarea raporturilor dintre agenţii economici, se vor înregistra grave consecinţe în planul relaţiilor dintre ei, ca şi în funcţionarea mecanismului economic autohton, care şi aşa nu este suficient de bine articulat. Mai mult, prin modificările propuse, se promovează interesele unor grupuri de putere deja constituite, fapt care contravine principiului fundamental invocat, care stă la baza noului tip de democraţie care se edifică în ţara noastră. Propunerea ca aceste instituţii, îndeosebi CNVM, să-şi poată manifesta larg "independenţa politică şi autonomia financiară", în sensul că-şi "stabilesc singure politicile şi nivelul de remunerare", că "bugetul lor nu este aprobat de Parlament", iar "raportul anual de activitate, respectiv raportul anual de audit financiar şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul precedent nu vor fi supuse votului celor două Camere ale Parlamentului", echivalează cu diminuarea şi mai pronunţată a rolului Parlamentului, care şi aşa s-a micşorat nepermis de mult după instituirea metodei aprobării legilor prin asumarea răspunderii Guvernului. Astăzi, când şi miniştrii pot fi chemaţi în justiţie pentru faptele lor, a veni cu propunerea că "personalul CNVM nu răspunde civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea sau omisiunea de către aceste persoane, cu bună-credinţă şi fără neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de serviciu" reprezintă o sfidare a prevederii Constituţiei "nimeni nu este mai presus de lege". Imposibilitatea corelării politicilor şi a acţiunilor principalelor instituţii ale statului, urmărită a se realiza şi prin prevederea că "membrii şi personalul CNVM nu vor solicita sau primi instrucţiuni de orice natură de la nicio altă instituţie sau autoritate publică", este în măsură să favorizeze dezintegrarea pe mai departe a unităţii de acţiune a pârghiilor existente în statul român. Prin acceptarea acestor modificări, va creşte numărul celor care se vor considera stat în stat, iar maniera lor de acţiune va fi ca atare. Dacă avem în vedere că: activitatea specifică sectorului bancar se desfăşoară corespunzător, luând în considerare condiţiile date, că evenimentele perturbatoare din cadrul lui sunt ţinute sub control de Banca Naţională a României, că operaţiunile de supraveghere şi control sunt îndeplinite de către această instituţie fără a se produce disfuncţiuni în sistem, scandaluri publice, abuzuri şi reculuri păgubitoare pentru economie, că BNR îşi îndeplineşte cu regularitate, şi la un nivel mulţumitor, sarcinile şi obiectivele care decurg din lege; băncile sunt prezente, direct sau indirect, pe piaţa de capital, desfăşurând activităţi de mare amploare specifice acesteia; personalul BNR se bucură de un meritat prestigiu în rândul populaţiei, datorită calităţilor profesionale şi morale pe care le-a etalat de-a lungul timpului - afirmaţie care nu se poate face cu referire la angajaţii din CNVM; şi în alte ţări există acest tip de organizare şi supraveghere unitară a pieţei financiare, propun ca atribuţiile date de Parlament CNVM să fie preluate de Banca Naţională a României. Propunerea mea, care, cu siguranţă, va fi contestată de cei care, prin acceptarea ei, şi-ar pierde multe privilegii nemeritate, ar atrage după sine numeroase avantaje. Reţin pentru moment trei: Activităţile desfăşurate acum pe piaţa de capital autohtonă ar avea de câştigat, sub aspectul perceperii lor ca fiind de o altă calitate, fiindcă nu se pot compara, sub niciun aspect, subalternii domnului guvernator Mugur Isărescu cu cei ai doamnei preşedinte Gabriela Anghelache. S-ar produce, neîndoielnic, ceea ce se numeşte în sociologie "transfer de prestigiu". Or, acesta ar aduce cu sine o stare de care are mare nevoie acum această piaţă, şi anume un plus de încredere din partea investitorilor. Politicile bancare şi cele proprii pieţei de capital s-ar putea corela şi elabora mai uşor, iar agenţii economici ar putea beneficia din plin de acest fapt, mai ales că vital pentru ei este costul la care îşi finanţează activitatea. S-ar realiza mari economii în plan financiar, dat fiind nivelul cunoscut ca fiind foarte ridicat al salariilor personalului CNVM, aspect deloc neimportant azi pentru agenţii economici. Vă mulţumesc.
		Domnul Nicolae Moga: Declaraţia politică se intitulează "NUP pentru ministrul mediului mută «turela» PD-L pe ministrul educaţiei, cercetării şi inovării". În timp ce doi dintre miniştrii PD-L sunt: unul deja descoperit cu nereguli extrem de grave şi intrat în atenţia "specială" a justiţiei, iar celălalt cu trei capete de acuzare, toate descoperite de comisia parlamentară de anchetă, ministrul social-democrat al mediului iese cu fruntea sus din încercarea partenerilor de coaliţie de a-l pune şi pe el sub urmărire penală. Nu neagă nimeni că ar exista şi aspecte legate de îndeplinirea nu tocmai exactă a unor atribuţii de serviciu, dar între încălcarea Legii privind finanţele publice, a celei a răspunderii ministeriale, încălcarea liberei concurenţe în licitaţiile publice şi proceduri alese eronat este o oarecare diferenţă. Una este să te lansezi în probleme de anvergură pe banii publici, conştient fiind că nu există suport legal pentru derularea unor contracte de publicitate, şi alta este să fii prost sfătuit, dar să nu fi acuzat de rea intenţie pentru aspecte asemănătoare. Este fix diferenţa dintre infracţiune şi contravenţie. Ceea ce deranjează mai mult decât orice este aspectul legat de sustragerea de la controlul parlamentar a unui ministru. Regulile jocului nu pot fi schimbate după dictatura bunului plac. Controlul parlamentar este unul dintre bastioanele cucerite de democraţia noastră după atâţia zeci de ani de totalitarism. Noi, parlamentarii, suntem mandataţi să reprezentăm interesele publice şi avem datoria să sancţionăm drastic orice încercare de sustragere de la obligaţia membrilor Executivului de a răspunde solicitărilor noastre. Cel mai grav îmi apare faptul că, prin dispreţul faţă de comisia de anchetă, în speţă faţă de instituţia legislativă pe care o reprezentăm, sunt afectaţi în buna lor credinţă cetăţenii acestei ţări, care au nu interesul, ci dreptul să ştie cum sunt cheltuiţi banii publici. În orice caz, văzând că nu dovedesc presupusa vinovăţie a ministrului nostru, onorabilii parteneri de coaliţie, prin vocea premierului, şi-au găsit o altă ţintă: ministrul educaţiei, cercetării şi inovării, care este pe nedrept pus la zid tocmai pentru că încearcă să depolitizeze conducerea şcolilor. Mai mult decât atât, pe lângă faptul că ameninţă cu remanierea acestui membru al Executivului, despre care nu cred că este nevoie să vorbesc eu laudativ, pentru că rezultatele de până acum o confirmă, premierul susţine că protocolul de guvernare nu îl obligă să ne consulte, ci doar să ne informeze în legătură cu "debarcarea" unor miniştri. Ca să nu mai vorbim despre tupeul unui deputat, fost, mult timp, doar lider de sindicat, care cere nici mai mult, nici mai puţin decât identificarea "faptelor de natură penală" ale ministrului educaţiei, cercetării şi inovării. În replică la aceste manevre de vodevil sau de telenovelă cu iz dâmboviţean, care nu mai impresionează pe nimeni, mă raliez punctului de vedere exprimat tranşant de către preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Mircea Geoană, şi recomand domnului Emil Boc să privească cu mai multă atenţie în curtea proprie şi să pună sub lupă ministerele de care depinde soarta economiei şi pe responsabilii de acest lucru. Cu siguranţă, de aici ar putea începe să bată vânt de remaniere. Vă mulţumesc.
		Domnul Valer Marian: Declaraţia politică este intitulată "Şi minorităţile trebuie să manifeste respect". La finele lunii august, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) şi Partidul Civic Maghiar (PCM) au organizat, la Odorheiu Secuiesc, o mare adunare în care au fost adoptate şapte hotărâri privind limitele teritoriale şi simbolurile aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Această adunare a stabilit imnul, stema şi drapelul Ţinutului Secuiesc, care urmează să fie arborat pe instituţiile publice cu sprijinul autorităţilor locale. Totodată, această adunare a hotărât organizarea de referendumuri în fiecare unitate administrativă din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, în vederea creării premiselor pentru înfiinţarea unei unităţi administrativ-teritoriale a Ţinutului Secuiesc şi susţinerea propriului proiect de autonomie teritorială în Parlamentul României. Apreciind la unison că se pune în discuţie Constituţia României, partidele politice româneşti au condamnat acţiunea de la Odorheiu Secuiesc, în care organizaţiile secuieşti şi-au parafat simbolurile, fluturând drapele revizioniste interzise chiar şi în Ungaria, cum este steagul lui Arpad, simbol utilizat de organizaţia extremistă Garda Maghiară, scoasă în afara legii în ţara vecină, inclusiv s-a solicitat Parchetului să declanşeze o anchetă cu privire la reuniunea de la Odorheiu Secuiesc, dar, deşi au trecut mai bine de trei săptămâni de la eveniment, Parchetul nu a dat niciun semn că s-ar fi sesizat şi că ar întreprinde cercetările de rigoare. Deciziile organizaţiilor secuieşti sunt absolut neconstituţionale şi neavenite, în contextul în care, pe de o parte, marile cancelarii ale lumii, de dincolo şi de dincoace de Atlantic, au apreciat că România constituie un model de respectare a drepturilor minorităţilor naţionale, iar, pe de altă parte, actuala guvernare a iniţiat un amplu program de descentralizare administrativă a României, după ce procesul de descentralizare a fost blocat de fosta guvernare PNL - UDMR. În România, minorităţile naţionale, îndeosebi minoritatea maghiară, au asigurat învăţământul în limba maternă, de la grădiniţe, şcoli şi licee până la linii de studiu în universităţi de stat şi universităţi particulare. În România, minorităţile naţionale au asigurate ziare, reviste şi emisiuni radio şi de televiziune în limba maternă. În România, minorităţile naţionale au asigurate teatre şi alte instituţii culturale în limba maternă. În România, minorităţile naţionale îşi pot prezerva şi promova tradiţiile, muzica şi dansurile în limba maternă în cadrul unor festivaluri sau al altor manifestări culturale organizate şi finanţate de instituţii de stat. În România, minorităţile naţionale au asigurată inscripţionarea bilingvă a denumirii instituţiilor publice şi a localităţilor în care deţin o pondere însemnată. În România, minorităţile naţionale au asigurată folosirea limbii materne în administraţia publică şi în justiţie. România chiar a depăşit standardele europene în materie de drepturi ale minorităţilor naţionale, asigurând, prin Constituţia din 1991, reprezentarea în Parlament a tuturor minorităţilor naţionale importante din ţara noastră. Mai mult, în România, UDMR, ca principal reprezentant politic al celei mai însemnate minorităţi naţionale, a fost asociată la guvernare de principalele partide româneşti pe perioada a trei legislaturi, 1996-2008. Unii spun sau vor spune că aşa este în toată Uniunea Europeană ori că aceste lucruri ne sunt impuse de la Bruxelles, dar nu este chiar aşa, şi o să dau exemplul Slovaciei, ţară care a fost admisă în Uniunea Europeană înaintea României şi în care locuieşte a doua minoritate maghiară importantă, după cea din România. În data de 1 septembrie 2009 în Slovacia a intrat în vigoare o lege adoptată de Parlamentul de la Bratislava, prin care se aduc modificări legii privind utilizarea limbii de stat. În esenţă, prin noua lege se stipulează că limba slovacă este "limba de contact public" a ţării şi se cere ca în toate afacerile publice să fie folosite denumirile slovace ale localităţilor. Totodată, această lege interzice utilizarea limbii unei minorităţi în sistemul de sănătate şi asistenţă socială, dacă cel puţin 20% din populaţia locală nu aparţine respectivei minorităţi, şi prevede sancţionarea folosirii incorecte a limbii slovace sau a altor violări ale legii cu amendă între 100 şi 5.000 de euro. România îşi respectă în continuare angajamentele privind drepturile minorităţilor naţionale, iar românii le acordă acestora respectul cuvenit, dar şi minorităţile naţionale trebuie să manifeste respect faţă de populaţia majoritară românească, precum şi faţă de Constituţia, legile şi simbolurile naţionale ale României.
		Domnul Sorin Constantin Lazăr: Declaraţia politică se intitulează "O problemă: apa nepotabilă din fântâni". Autorităţile sanitare din Iaşi au tras, recent, un semnal de alarmă: cele mai multe fântâni din judeţul Iaşi au apă nepotabilă. Apa conţine nitraţi, nitriţi şi amoniac mult peste limita admisă, substanţe care, ingerate zilnic, pot cauza hepatită, cancer, boli digestive, infertilitate şi avorturi spontane. Cei mai afectaţi sunt copiii mici, cărora apa cu nitraţi le poate fi chiar fatală. De asemenea, există permanent riscul producerii unei epidemii majore, mai ales în perioadele de secetă. Problema este cu atât mai gravă cu cât multe comune nu deţin o sursă alternativă de alimentare cu apă, iar închiderea puţurilor ar face ca sute de mii de ieşeni să nu mai aibă de unde bea apă. Din păcate, autorităţile locale nu au o soluţie pentru această problemă. Legea obligă primăriile care au în administrare fântâni publice să verifice apa, trimiţând la Iaşi cel puţin cinci probe din cinci fântâni aflate pe domeniul public. Sunt vizate, în special, punctele aglomerate ale unui sat, precum şcoala, dispensarul, piaţa şi primăria. Totuşi, din cauza faptului că amenzile pentru nerespectarea acestei legi sunt modice, nu toţi primarii din judeţ se achită de această sarcină. Dintre cele peste 15.000 de fântâni publice din judeţ, aproape jumătate conţin apă nepotabilă, dar nu toate fântânile au fost verificate. Mai mult, unele comune au raportat că nu deţin niciun fel de fântâni publice, deşi este greu de crezut aşa ceva. Alte comune au menţionat expres că fântânile sunt folosite doar pentru animale şi udat, dar poţi fi sigur că este chiar aşa? Aşa se face că situaţia poate scăpa oricând de sub control. Cu ani în urmă, existau în fiecare sat asistenţi de igienă care identificau factorii de risc şi fântânile cu probleme. Probabil, mulţi dintre noi ne aducem aminte de acele anunţuri care avertizau că apa nu este potabilă pentru sugari. Tot acei asistenţi se ocupau de dezinfecţie. Acum, supravegherea mediului şi a riscului epidemiologic pare a nu mai interesa pe nimeni. Până la extinderea reţelei de apă în toate localităţile României, cred că oamenii de la sate merită să fie măcar avertizaţi în legătura cu apa pe care o beau zilnic. Mai târziu vom plăti cu vârf şi îndesat această indiferenţă. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Cordoş: Declaraţia politică se intitulează "Zilele Europene ale Patrimoniului". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, În fiecare an, în luna septembrie, cetăţenii Europei sunt invitaţi să viziteze monumente istorice cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, eveniment organizat la iniţiativa Consiliului Europei şi a Uniunii Europene. Începând cu anul 1992, şi România sărbătoreşte acest eveniment şi ne oferă posibilitatea descoperirii nu numai a monumentelor istorice protejate, dar şi a siturilor sau a zonelor mai puţin cunoscute, care, în mod obişnuit, nu sunt accesibile publicului larg. Apropierea faţă de patrimoniul cultural conştientizează sentimentul de apartenenţă comună la valorile ţării, ale regiunii, ale oraşului sau ale mediului rural şi îmbogăţeşte diversitatea societăţii noastre, contribuind la o mai bună înţelegere mutuală între oameni. Sâmbătă, 19 septembrie 2009, a fost sărbătorit acest eveniment şi la Cluj-Napoca, unde am participat, în ambianţa creată, la două dintre monumentele emblematice ale oraşului, la Turnul Croitorilor, care era inaccesibil până în urmă cu câteva luni, şi Hotelul New York - Continental, care s-a deschis publicului special pentru această ocazie. La Turnul Croitorilor a fost un atelier de fotografie realizat de către elevi ai şcolilor clujene, fotografii din care au fost premiate cele mai bune, şi au fost acordate diplome pentru patrimoniu construit aferente anului 2009. La Hotelul Continental au avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie "Patrimoniul alterat. Monumente istorice pe cale de dispariţie" şi un recital de muzică clasică. Expoziţia a avut ca temă agresiunea neîntreruptă asupra patrimoniului. Dacă analizăm, observăm că în oraşe este atacat chiar patrimoniul urban prin reciclări intempestive ale fondului construit, iar construcţiile noi sunt cazuri de supraconstruire. Pe lângă demolări, apar îndesiri şi parazitări ale clădirilor, montarea corpurilor de ventilaţie pe faţade şi aplicarea unor decoraţiuni nepotrivite sau chiar înlocuirea tâmplăriilor vechi cu unele noi, din PVC. În lumea satului, problema este lipsa reperelor. Relativa prosperitate a unora se traduce prin înlocuirea caselor tradiţionale cu unele lipsite de funcţionalitate şi simţ estetic. De asemenea, bisericile sunt părăsite pe două căi: comunitatea le reduce numeric sau se construiesc unele noi, cele din urmă având o calitate arhitecturală îndoielnică. Principala finalitate a demersului de sâmbătă este constituită de accesul către monumentele istorice privite atât ca embleme identitare, dar şi ca factor de coeziune. Vă invit, stimaţi colegi, să reflectăm împreună asupra problemelor legate de patrimoniul cultural pe care fiecare dintre noi îl avem în colegiile din care venim şi să facem paşi importanţi pentru protejarea acestuia şi facilitarea accesului cetăţenilor înspre aceste valori. Vă mulţumesc.
		Domnul Paul Ichim: Declaraţia politică se intitulează "Boala uitării". Pe 21 septembrie, la nivel mondial, este Ziua dedicată bolii Alzheimer. Făcând abstracţie de specializarea medicală a subsemnatului şi de titlul afecţiunii, voi prezenta consecinţele sociale şi economice ce rezultă din neglijarea acestei probleme. Ea este abordată, pe plan mondial, ca o problemă centrală de sănătate publică, cu importanţă socială deosebită. Boala Alzheimer este o afecţiune degenerativă a creierului ce apare la persoane de vârstă înaintată. De asemenea, ea se caracterizează printr-o deteriorare accentuată a funcţiilor de cunoaştere (pierdere a capacităţilor intelectuale ale individului, a valorii sociale a personalităţii sale, tulburări de comportament) şi a devenit tot mai întâlnită odată cu înaintarea în vârstă (creşterea longevităţii). Incidenţa ei în Europa este următoarea: 65 ani: 2-3%; 70 ani: 3%; 75 ani: 6%; peste 85 de ani: 25-40%. În România nu avem raportate date statistice. Dintre factorii de risc amintim: vârsta, riscuri pentru aparatul cardiovascular (diabetul zaharat, colesterolemia crescută, fumatul), traumatisme cranio-cerebrale repetate, anumite infecţii bacteriene, factori ereditari genetici. Boala determină probleme grave sociale. Este etichetată în lume drept o problemă centrală de sănătate publică. Majoritatea bolnavilor sunt îngrijiţi la domiciliu de familie, însă, din fazele incipiente, este nevoie de instituirea unei tutele pentru rezolvarea unor relaţii de tip oficial şi financiar. În stadiile avansate nu se poate gestiona cazul acasă. În România nu sunt suficiente instituţii specializate pentru asistarea acestei probleme sociale. Trebuie ţinut cont şi de aspectul moral privind decizia de internare într-o instituţie de acest fel. Comisia Europeană a aprobat în 1997-1998 o linie de buget pentru implementarea măsurilor de ajutorare a persoanelor care suferă de demenţă. În urma unei cercetări efectuate pe 1.100 de îngrijitori din cinci ţări europene, s-a demonstrat că 50% din îngrijitori îşi dedică peste 10 ore pe zi pentru supravegherea celor dragi, majoritatea nu au acces la centre de îngrijire, centre de zi, de îngrijire la domiciliu, şi când sunt disponibile trebuie să plătească pentru ele. Problema socială deosebită este reprezentată de procesul de îmbătrânire a populaţiei la nivel european, cu precădere în Europa de Est, care va deveni până în 2025 una dintre zonele cu cei mai mulţi bătrâni din lume. Ritmul rapid al schimbărilor demografice are un trend dramatic - implicări majore economice şi sociale. În Europa de Vest îmbătrânirea a început mai demult - parţial rezolvată de migrarea populaţiei active din Europa de Est şi din nordul Africii. Oamenii care au locuri de muncă trebuie să asigure bunăstarea celor în vârstă, astfel încât şocul cheltuielilor este dat de asigurarea sănătăţii celor în vârstă. Singura soluţie în România, la momentul actual, este reprezentată de creşterea vârstei de pensionare, care este anulată de şomajul extrem din perioada actuală de criză. România a intrat în al 17-lea an de natalitate scăzută, ne-am împuţinat cu un milion de persoane în ultimii 12 ani, conform unui studiu ONU. România are, în prezent, 21,6 milioane de locuitori, din care 10,5 milioane adulţi, 5 milioane tineri şi copii şi 6 milioane vârstnici. Avem un număr de aproximativ 4,3 - 4,5 milioane de adulţi angajaţi, care asigură 6 milioane de vârstnici, precum şi suportul financiar pentru celelalte 5 milioane de tineri şi copii prinşi în procesul de învăţământ. Un sfert din românii activi contribuie la PIB-ul altor ţări, de preferinţă neplătind în ţară asigurări de sănătate, taxe, impozite etc. De aici se poate vedea dezechilibrul sever economic şi social pe care-l ridică această problemă în ţara noastră. Ca dinamică populaţională la nivelul Uniunii Europene, în momentul actual există patru persoane sub 65 de ani la o persoană peste 65 de ani, iar în 2050 vor fi două persoane sub 65 de ani la o persoană peste 65 de ani. Ca un comentariu politic, nu pot să nu ţin cont de factorii de risc pe care i-am consemnat mai sus, respectiv hipertensiune, obezitate, diabet zaharat, tabagism, hipercolesterolemie, care se descoperă într-un studiu făcut pe întreaga populaţie a ţării. Controlul periodic al întregii populaţii a ţării demarat de Guvernul Tăriceanu a constituit cel puţin fundamentul unor studii privind sănătatea publică. Programul ar fi trebuit continuat, pentru a avea o oglindă completă a sănătăţii publice. Ce se întâmplă la ora actuală, din punct de vedere medical, în România este departe de ce ar trebui să se întâmple într-o ţară normală. Guvernul actual ar trebui măcar să recunoască programul de sănătate demarat pe afecţiunile cardiovasculare, care a avut ca fundament evaluarea sănătăţii populaţiei. Ca o consolare, deoarece finanţele, la nivel mondial, sunt folosite prioritar în alte direcţii decât sănătatea publică, preluăm afirmaţiile laureatului Premiului Nobel pentru literatură pe anul curent, parafrazând, în lume se cheltuiesc actual de cinci ori mai mulţi bani pentru virilitatea la bărbaţi şi silicoane la femei decât pentru boala Alzheimer şi, în curând, vom avea babe cu sânii mari şi moşi virili care nu-şi vor aminti ce să facă cu ele. Am lăsat la urmă unele din manifestările clinice ale bolii, respectiv: pierderea orientării, pierderea capacităţii de a iniţia anumite activităţi, neadaptarea la stadii noi, reacţie întârziată şi capacitate de memorare încetinită, tulburări de judecată şi decizii greşite, dificultăţi în utilizarea banilor, tulburări de dispoziţie afectivă, instabilitate, nelinişte, dificultăţi de citire, scriere şi calcul, greutăţi de gândire logică, tulburări de dispoziţie accentuate, ostilitate faţă de persoane apropiate, suspiciuni nejustificate, ideea de persecuţie. Toate acestea parcă ar caracteriza actualul Guvern, mai ales că şi bolnavii, şi Guvernul necesită permanentă supraveghere. Doresc ca în problema aceasta, reprezentând un segment în continuă creştere, Guvernul să găsească şi soluţii, neevoluând, ca şi boala, în stadiul de "pampersişti"...
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Declaraţia politică se intitulează "Problemele românilor nu intră în competenţele Guvernului Boc". Prim-ministrul Emil Boc dovedeşte, aproape zilnic, că nu şi-a format cabinetul de miniştri după criteriul competenţei, ci că s-a înconjurat de persoane vădit implicate doar în obţinerea unor avantaje politice sau economice - persoane care nu doresc, nu pot sau nu ştiu să-şi asume responsabilităţi. Observ că am avut aşteptări prea mari de la acest Guvern, care, atunci când nu doreşte sau nu poate să rezolve o situaţie, răspunde politicos: "nu intră în competenţele noastre." Am crezut totuşi o vreme că celor din Guvernul Boc le mai şi pasă de problemele cetăţenilor. Acesta este răspunsul pe care l-au primit cele 80 de familii din punctul Goruniş, oraşul Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, acolo unde, din cauza exploatărilor de sare şi a aşa-zisei prăbuşiri controlate, gospodăriile lor stau să se surpe. Oamenii au fost în audienţe la mai-marii judeţului, apoi au semnalat situaţia la Ministerul Economiei. De fiecare dată au primit acelaşi răspuns: "Nu intră în competenţa noastră. Adresaţi-vă altundeva!" Mai mult decât atât, prin răspunsul primit de la Ministerul Economiei, chiar li se explică cetăţenilor faptul că pereţii caselor se surpă din cauză că ele nu au fost bine construite de către proprietari, şi nu ca urmare a lucrărilor din zonă. Li se recomandă celor afectaţi să aibă puţină răbdare, că, poate, mai târziu, se va întruni o comisie formată din diverşi specialişti, care să analizeze situaţia, să realizeze o documentaţie, pentru a se vedea dacă într-adevăr casele se surpă din cauza exploatărilor din zonă, şi abia atunci ar putea primi despăgubiri. Ne aflăm în plin anotimp ploios şi peste două luni va veni iarna. 80 de familii din Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, cetăţeni ai României, care plătesc taxe şi impozite către bugetul unui stat care ar trebui să-şi exercite funcţia administrativă, se află, în prezent, în pragul unei catastrofe, aceea de a rămâne fără locuinţe, din cauza exploatărilor de sare din zonă. În acest context, Guvernul român, prin intermediul Ministerului Economiei, în loc să-i mute sau să-i despăgubească pe cei afectaţi, închide ochii la această problemă semnalată şi îşi vede mai departe de vechile obiceiuri - acelea de a pregăti viitoarea campanie electorală şi de a servi doar intereselor unei clientele politice. Recunosc că trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului: problemele românilor nu intră în competenţele Guvernului Boc. Aşteptăm atunci învestirea unui alt guvern care, într-adevăr, să lucreze pentru cetăţeni şi pentru rezolvarea problemelor acestora.
		Domnul Marian Cristinel Bîgiu: Declaraţia politică se intitulează "Despre ce vorbim?". Stimaţi colegi, Ca să parafrazez un personaj politic, dar literar, voi spune: asumare, asumare, dar s-o ştim şi noi! Mă refer la faimoasa triadă legislativă care a pus pe jar o ţară întreagă. Bugetarii au ieşit în stradă mânaţi de nemulţumirile de tot felul, dar principala revendicare este aceea legată de salarii. România sărăceşte văzând cu ochii, iar Guvernul o jupoaie şi mai hotărât. Ba mai mult, îşi şi asumă răspunderea. Bun, am acceptat şi asta. Dar pe ce? Văd că legile se schimbă de la o zi la alta, forma asumată nu e cea reală, completă şi corectă, iar domnul Băsescu ne confirmă faptul că legile trebuie modificate. Păi atunci despre ce am vorbit o vară întreagă? Ce anume s-a lucrat la Palatul Victoria până târziu în noapte? Este din ce în ce mai greu de crezut că această coaliţie are vreo idee viabilă pentru ieşirea din impas, dar chiar şi atunci când au una - cum este cea a salarizării unice -, să o precipite şi să o modifice până în ultima secundă nu este de acceptat, dovadă că s-a ajuns la erori grave, cum este cea a uitării unor capitole de lege. Este posibil să te numeşti cel mai responsabil guvern de după revoluţie şi să bulversezi ţara în acest hal? Chiar nu văd Domniile Lor că ţara arde? Nu exagerez, stimaţi colegi, chiar nu pot cuprinde în cuvinte frica, revolta şi disperarea românilor în aşteptarea deciziilor marca Emil Boc. V-aţi întrebat de ce nu vă mai miră ştirile cum că mai protestează cineva? De ce priviţi nepăsători când sindicatele ameninţă cu încetarea activităţii? Vă răspund: pentru că asta este România promisă de preşedintele Băsescu, artizanul realităţii actuale în care atâta ne-am zbătut, până ne-am sugrumat. În vreme ce alte ţări ies din criză, noi acum ne afundăm tot mai mult... Şi nu văd vreo speranţă. Sincer vă mărturisesc, mi-e groază când ştiu că premierul sau ministrul finanţelor publice mai anunţă ceva, şi nu pentru că sunt în opoziţie, ci pentru că sunt cetăţean în România, pentru că am rude care lucrează la patroni strânşi cu uşa de sistem, pentru că am copii la şcoală, învăţaţi de profesori sărăciţi de Guvern, pentru că trăiesc, zilnic, lipsa promisiunilor făcute în campania electorală. Aşadar, într-o astfel de Românie, era de aşteptat ca legile care aveau să reformeze şi sistemul de învăţământ, şi pe cel de salarizare, şi viaţa bugetarilor, în general, să fie măcar corect redactate. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Întrerupem, deocamdată, şedinţa noastră de astăzi. Vom participa la şedinţa comună având ca punct pe ordinea de zi citirea moţiunii de cenzură, în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, şi am rugămintea ca, după citirea moţiunii de cenzură, să ne reîntâlnim în plenul Senatului, pentru a ne continua activitatea.
		- PAUZĂ -
		- DUPĂ PAUZĂ -
		Domnul Alexandru Pereş: Stimaţi colegi, Constat că nu suntem în cvorum, aşa că programul de legiferare este amânat pentru data de 23 septembrie 2009, miercuri. Începem ultima secţiune a şedinţei noastre de astăzi, întrebări, interpelări şi răspunsuri adresate Executivului. Începem cu întrebările. Domnule senator Marian Iulian Rasaliu, Grupul parlamentar al PD-L, vă rog să adresaţi întrebarea. Se pregăteşte domnul senator Emilian Valentin Frâncu, Grupul parlamentar al PNL. Doamna senator Doina Silistru şi domnul senator Ioan Chelaru nu sunt prezenţi în sală. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Marian Iulian Rasaliu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Voi adresa o întrebare domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii. Domnule ministru, Pe această cale, vreau să vă aduc la cunoştinţă o problemă care poate afecta jumătate din populaţia judeţului Braşov, din zona Rupea-Făgăraş, colegiul electoral pe care îl reprezint, şi anume iminenta desfiinţare a Compartimentului de primire urgenţe din cadrul Spitalului Municipal din Făgăraş, care nu este, în prezent, finanţat de ministerul pe care îl conduceţi. Această unitate medicală se confruntă cu o acută şi cronică lipsă de fonduri, ceea ce a determinat conducerea spitalului să ia decizia transformării Compartimentului de primire urgenţe în cameră de gardă. Din datele furnizate de Instituţia Prefectului din judeţul Braşov, care a ridicat, la rândul ei, această problemă în nenumărate rânduri, fondurile necesare nu se pot aloca, având în vedere că acest compartiment nu a fost evaluat până în prezent de către Ministerul Sănătăţii, cu toate că este cuprins în structura organizatorică a forului pe care îl conduceţi, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 628/2008. În lipsa finanţării, cheltuielile din cadrul unităţii nu mai pot fi acoperite nici de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Braşov, cu toate că acest compartiment deserveşte un spital cu multe specialităţi, care dispune de alte şase linii de gardă. Numai în perioada 1 ianuarie 2009 - 1 septembrie 2009 au apelat la serviciile medicilor din centrul de primiri urgenţe peste 10.200 pacienţi, în condiţiile în care unitatea medicală se află la mijlocul distanţei dintre Sibiu şi Braşov, iar pe o rază de 75 de kilometri nu mai există niciun alt spital. Potrivit evaluărilor făcute de Direcţia de Sănătate Publică Braşov, necesarul de fonduri pentru anul 2009 al Compartimentului de primire urgenţe Făgăraş este de 1.057.400 lei, din care: 637.600 lei, cheltuieli de personal; 27.500 lei, cheltuieli cu medicamentele; 50.500 lei, cheltuieli cu materialele sanitare; 154.000 lei, investigaţii paraclinice şi 187.800 lei, cheltuieli aferente altor bunuri şi servicii. În prezent, în acest compartiment lucrează trei medici, doi dintre aceştia specializaţi pentru lucrul în unităţi de primire urgenţe, iar cel de-al treilea urmând cursurile de specialitate organizate de ministerul pe care îl conduceţi. Domnule ministru, Furnizarea către cetăţeni a unor servicii medicale de sănătate de calitate, în condiţii optime de timp şi de cost reprezintă o prioritate pentru Guvern şi, implicit, pentru instituţia pe care o conduceţi. Ar fi păcat ca locuitorii acestei zone a judeţului Braşov, care şi aşa se confruntă cu grave probleme sociale, să fie nevoiţi să se deplaseze în municipiul reşedinţă de judeţ în cazul unor urgenţe medicale. Pentru a nu bloca activitatea Compartimentului de primire urgenţe Făgăraş, vă solicit, în mod public, să sprijiniţi Spitalul Municipal Făgăraş şi conducerea acestuia prin realizarea evaluării Compartimentului de primire urgenţe şi finanţarea acestuia din fondurile Ministerului Sănătăţii. Vă solicit răspuns în scris la problemele semnalate. Cu deosebită consideraţie, senator PD-L de Braşov-Făgăraş, Marian Iulian Rasaliu. Vă mulţumesc foarte mult.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc.
		Înainte de a-i da cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, permiteţi-mi să lecturez o notă pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996; Lege privind comercializarea produselor alimentare; Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii transfrontaliere, semnat la Szeged la 21 octombrie 2008.
		Continuăm cu întrebările. Dau cuvântul domnului senator Emilian Valentin Frâncu, pentru a adresa două întrebări, prima întrebare este adresată ministrului administraţiei şi internelor, domnul Dan Nica, a doua întrebare fiind adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Se pregăteşte domnul senator Cezar Mircea Măgureanu. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare este adresată domnului Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor. Obiectul întrebării: Situaţia din 48 de localităţi vâlcene unde nu există curent electric în multe gospodării. Domnule ministru, Din cele 89 de localităţi ale judeţului Vâlcea, în 48 există sate întregi cu gospodării fără curent electric. Dintre aceste localităţi, oraşul Băile Govora se confruntă cu o situaţie deosebit de gravă pentru secolul XXI, având 168 de case locuite de oameni care nu beneficiază de curent electric. Domnule ministru, Vă rog să-mi spuneţi dacă în programul Guvernului aveţi prevăzute sume pentru rezolvarea acestei probleme, mai ales că, în repetate rânduri, Consiliul Judeţean Vâlcea a trimis mai multe proiecte privind alocarea de fonduri pentru extinderea reţelelor de energie electrică, iar, până în prezent, a fost primită doar suma de 100.000 euro, bani suficienţi doar pentru electrificarea unei singure localităţi. Solicit răspuns în scris şi oral.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog să citiţi şi a doua întrebare.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc. A doua întrebare este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Doamnă ministru, Deşi anul şcolar a început, în judeţul Vâlcea există aproximativ 250 de şcoli fără autorizaţii sanitare. Astfel, printre localităţile în care aceste şcoli şi-au primit deja elevii, dar nu au primit avize de funcţionare, se numără şi Ioneşti, Câineni, Mateeşti, Stoileşti, Mihăeşti, Cernişoara, Creţeni, Galicea, Ghioroiu, Lăcusteni, Mădulari, Oteşani, Pesceana, Prundeni, Sălătrucel şi Scundu. Doamnă ministru, Vă rog să-mi spuneţi ce intenţionaţi să faceţi pentru rezolvarea acestei situaţii, ţinând cont de faptul că mii de copii învaţă în unităţi şcolare fără autorizaţie sanitară, fără apă curentă şi canalizare. Solicit răspuns oral şi în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Cezar Mircea Măgureanu, se pregăteşte domnul senator Trifon Belacurencu.
		Domnul Cezar Mircea Măgureanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată doamnei Ancuţa Gianina Opre, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Obiectul întrebării se referă la: Respectarea priorităţilor privind persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001. Doamna preşedinte, În urma memoriilor depuse de mai mulţi cetăţeni, am putut constata că în judeţul Giurgiu există mari întârzieri în aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv. Printre acestea se remarcă Dosarul nr. 24.283/CC, depus la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de doamna Truică Eugenia, domiciliată în satul Cetatea, comuna Frăteşti, judeţul Giurgiu, dosar care ar trebui să beneficieze de protocolul încheiat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu instituţia Avocatul Poporului, care prevede că persoanele care suferă de o boală incurabilă, precum şi cele care au trecut de vârsta de 75 de ani au prioritate la acordarea despăgubirilor. Cu toate acestea, doamna Truică Eugenia nu a primit niciun răspuns de aproape doi ani. Menţionez că beneficiara are vârsta de 90 de ani şi un handicap grav permanent. Având în vedere acest lucru, aş dori să cunosc situaţia Dosarului nr. 24.283/CC şi data la care acesta şi-ar putea găsi soluţionarea. Solicit răspuns în scris şi oral. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Trifon Belacurencu, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea.
		Domnul Trifon Belacurencu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată domnului Irinel Popescu, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Domnule preşedinte, Doresc să vă întreb de ce se întârzie soluţionarea unei probleme cu care domnul Nuţă Romeo Ion, consilier juridic în Compartimentul juridic contencios şi acorduri Internaţionale din cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Tulcea, mi s-a adresat în timpul audienţei pe care i-am acordat-o în calitate de senator. Astfel, prin Sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă nr. 331/2008, s-a dispus reîncadrarea domnului Nuţă Romeo Ion în funcţia deţinută anterior eliberării din funcţie în mod abuziv din cadrul CAS Tulcea, instanţa obligând angajatorul la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcţionar public, actualizate în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Începând cu 1 mai 2009, domnul Nuţă Romeo Ion a fost reîncadrat, dar nu i s-au plătit despăgubirile dispuse de instanţă, deşi a depus mai multe cereri în acest sens. După cum afirma petentul, în bugetul instituţiei erau prevederi bugetare la capitolul "Cheltuieli de personal", subcapitolul bugetar "Alte drepturi salariale în bani". După calculul preliminar al Compartimentului salarizare, petentul susţine că i se cuvin puţin peste 30.000 lei. La ultima cerere, depusă în iulie 2009, i s-a răspuns că nu au fost plătite despăgubirile, întrucât, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, s-au suspendat executările-sentinţă având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. După aprecierea mea, această ordonanţă nu priveşte situaţia domnului Nuţă Romeo Ion, pentru că instanţa nu stabileşte drepturi salariale, ci dispune plata de despăgubiri care, ulterior, trebuie recuperate de la cei vinovaţi. Domnule preşedinte, Îmi exprim speranţa că demersul meu va găsi înţelegerea necesară, în sensul achitării, conform celor legale, despăgubirilor dispuse de instanţă către petentul Nuţă Romeo Ion. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, se pregăteşte domnul senator Gheorghe Pop, care va adresa două întrebări, prima întrebare va fi adresată Ministrului Economiei, iar cea de-a doua întrebare va fi adresată Ministerului Sănătăţii. Aveţi cuvântul, domnule senator Oprea.
		Domnul Dumitru Oprea: Mulţumesc. Întrebarea este adresată domnului Constantin Niţă, ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului şi mediului de afaceri. Obiectul întrebării: Ce sprijin obţin start-up-urile de la stat? Domnule ministru, În luna iunie aţi făcut o declaraţie în legătură cu modificarea Legii privind societăţile comerciale, în scopul stimulării înfiinţării de firme cu capital social de un euro. Zilele acestea aţi anunţat un pachet legislativ destinat îmbunătăţirii mediului de afaceri. Ambele iniţiative sunt lăudabile. Totuşi, suntem cu un pas în urma bulgarilor şi cu mult mai mulţi în urma Europei. În plus, propunerile lansate în privinţa înfiinţării start-up-urilor considerăm că nu sunt stimulative, întrucât sunt puse condiţii pe care nici firmele mijlocii nu au cum să le îndeplinească. Ne referim aici la creşterea capitalului social, în cinci ani, la 50.000 de euro şi la constituirea unei rezerve de 25% din profitul anual. Mai mult, persoanele doritoare trebuie să apeleze la un expert contabil care să le avizeze planurile financiare, ceea ce ar însemna un cost mult mai mare decât capitalul social actual de 200 lei. Domnule ministru, pe baza acestor aspecte, ridicăm următoarele întrebări: Care este avantajul firmelor start-up cu capital social de un euro, comparativ cu cele care se înfiinţează pe baza prevederilor actuale, cu un capital de 200 lei? Cu ce sprijină statul start-up-urile, pentru a fi justificate condiţiile atât de dure pentru următorii cinci ani de la înfiinţare? Care este scopul creşterii capitalului social la 50.000 de euro, dar al constituirii rezervei de 25%? În legea din pachetul pe care îl propuneţi rămân valabile aceste restricţii? Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Pop, care va adresa două întrebări. Apoi, vom trece la secţiunea interpelări.
		Domnul Gheorghe Pop: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată domnului Adriean Videanu, ministrul economiei. Obiectul întrebării: Cazul blocului E24 din municipiul Zalău. Domnule ministru, Îmi permit să vă prezint acest caz tragic şi, totodată, vă solicit sprijinul legal, din convingerea că, dincolo de culoarea politică, suntem cu toţii oameni, dar nu numai atât, ci şi pentru faptul că, instituţional, Ministerul Economiei poate oferi suportul unei negocieri sau medieri deschise între părţile implicate. Locatarii fostului bloc E24 au pichetat, în dimineaţa zilei de 14 septembrie a acestui an, sediul E.ON GAZ din Târgu Mureş. La acea dată s-au împlinit 2 ani de la explozia care a distrus blocul din cartierul Dumbrava Nord al municipiului Zalău. Doi tineri au murit şi 19 familii şi-au pierdut toată agoniseala de o viaţă. Hotărâţi să recupereze măcar ce au avut material până la nefericitul eveniment, locatarii fostului bloc E24 au organizat această acţiune de protest. Nu au fost despăgubiţi nici până în această zi. Locatarii fostului imobil au încercat să ajungă la o rezolvare amiabilă în ceea ce priveşte despăgubirile, cerând o întâlnire cu conducerea E.ON GAZ în data de 9 septembrie 2009. Au fost refuzaţi. Foştii locatari ai blocului E24 s-au constituit într-o asociaţie, prin intermediul acesteia au concesionat terenul, fosta locaţie, în vederea reconstruirii imobilului. Tot în acest sens au întocmit şi un proiect. Având în vedere cele menţionate mai sus, ca scurtă prezentare a situaţiei, şi, totodată, faptul că E.ON GAZ funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei, conform Hotărârii Guvernului nr. 35/22 ianuarie 2009, vă solicit să faceţi o anchetă în sensul derulării evenimentelor şi să aveţi bunăvoinţa de a media o întâlnire cu reprezentanţii acestui dezastru. Cunoaştem toţi situaţia infrastructurii reţelei de distribuţie a gazului. Nu cred că este cazul să pun punctul pe i, nici să fac aprecieri asupra vinovăţiei sau nu a cuiva, însă această tragedie nu va putea fi şi nu va fi uitată niciodată, iar noi, ca reprezentanţi ai alegătorilor, avem obligaţia morală, cel puţin, de a veni în sprijinul cetăţeanului. Solicit ca în cel mai scurt timp să fie încheiat, în urma analizei, acest caz şi doresc un punct de vedere şi, totodată, un răspuns cu privire la deschiderea raporturilor de negociere cu comunitatea în cauză. A doua întrebare este adresată Ministerului Sănătăţii, domnului ministru Ion Bazac. Domnule ministru, Cu deosebit respect, îmi permit să fac o revenire la problemele ridicate prin interpelarea adresată dumneavoastră în şedinţa Senatului din 25 mai 2009, privind situaţia financiară gravă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău. În răspunsul din data de 18 iunie 2009 aţi menţionat că: "Solicitarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău va fi luată în calcul la aprobarea rectificării bugetului". Vă solicit, domnule ministru, să analizaţi oportunitatea unei rectificări de urgenţă, aflându-ne în situaţia în care, dacă, până la data de 30 a lunii în curs, nu vom primi comunicarea de rectificare bugetară, pentru a putea fi operativă pentru septembrie, vom fi puşi în situaţia în care spitalul nu va mai putea funcţiona. Menţionez faptul că a fost epuizată şi rezerva de 5% de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru acoperirea lipsurilor bugetare la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău. Vă reamintesc faptul că ne aflăm în situaţia ca spitalul de urgenţă să nu mai fie funcţional, acesta fiind singurul cu acest regim din judeţ. În aceeaşi situaţie ingrată a lipsei de buget se găseşte şi Serviciul de ambulanţă. Din convingerea că soluţia va fi găsită în termen de celeritate, onestitate şi cu spiritul legii, nu voi adresa întrebarea ce decurge din context şi voi considera că modalitatea practică de rezolvare a situaţiei este răspunsul aşteptat. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris în urma intervenţiei dumneavoastră. Cu deosebită stimă, senator Pop Gheorghe. Domnule preşedinte, având în vedere că mă aflu aici şi am şi o interpelare, îmi permiteţi să iau cuvântul?
		Domnul Alexandru Pereş: Da, haideţi!
		Domnul Gheorghe Pop: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, domnul ministru Cătălin Marian Predoiu. Obiectul interpelării: Tergiversarea dosarului blocului E24. Domnule ministru, La data de 14 septembrie 2009 se împlinesc doi ani de la explozia care a distrus din temelii blocul E24 din cartierul Dumbrava Nord, în care doi tineri au murit şi 19 familii şi-au pierdut, într-o clipă, toată agoniseala. Cu regret, constat faptul că, în continuare, sunt dosare tergiversate, deşi în acest caz este vorba de morţi, răniţi şi pierderea locuinţelor, în urma acestei explozii care a avut loc în municipiul Zalău, la blocul E24. Până acum, demersul în instanţă al locatarilor împotriva E.ON GAZ a fost amânat la fiecare înfăţişare. Detalii despre dosarul cauzei nu voi aduce, iar sub aspectul vinovăţiei cuiva nu voi face nicio apreciere. Vă solicit să faceţi o anchetă, în termen de celeritate şi în spiritul legii, asupra desfăşurării acestui dosar şi să-mi înaintaţi raportul întocmit şi, totodată, punctul dumneavoastră de vedere. Cu respect, senator Pop Gheorghe. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Ion Ruşeţ, la secţiunea interpelări - o interpelare adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor -, se pregăteşte domnul senator Valer Marian. Este? Da.
		Domnul Ion Ruşeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul interpelării: Situaţia din comuna Schela, judeţul Gorj. În urmă cu două luni, în comuna Schela, din judeţul Gorj, a fost realizată recepţia unei reţele de alimentare cu apă potabilă ce ar fi trebuit să deservească două localităţi: Schela, respectiv Arsuri. Fondurile necesare acestei investiţii au fost asigurate prin intermediul Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural. Licitaţia pentru realizarea lucrărilor a fost câştigată de firma SC ForConCID - SA, care a avut o ofertă de 1.100.000 lei, la care s-a mai adăugat o refinanţare de 900.000 lei, ajungându-se, în final, la suma de 2 milioane lei. În ciuda fondurilor mari alocate pentru executarea lucrărilor, la două luni de la recepţionarea lucrării, apa nu poate fi folosită, deoarece nu este potabilă. Furnizorul staţiei de clorinare, C&V Water Control, nu permite punerea sa în funcţiune, întrucât s-ar deteriora iremediabil din cauza erorilor de proiectare şi execuţie. Pe lângă acest fapt, se mai înregistrează următoarele nereguli: ţevile de apă sunt dispuse deasupra solului, pe perioada iernii existând pericolul să îngheţe, bazinul de colectare este plin de rugină, iar lacul de acumulare este colmatat, nepermiţând acumularea niciunei rezerve de apă, deşi Primăria Schela a alocat şi decontat către SC ForConCID - SA fonduri pentru lucrări de decolmatare. De menţionat ar fi faptul că în data de 3 iulie 2009 o comisie de specialişti din cadrul Prefecturii Gorj s-a deplasat la Schela, prilej cu care a constatat că noua reţea de alimentare cu apă funcţiona la parametri normali. Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicaţi ce măsuri veţi lua pentru stabilirea cu exactitate a modului în care au fost folosite fondurile alocate din bugetul de stat pentru realizarea respectivelor lucrări. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Valer Marian. Domnul senator Marius Petre Nicoară nu este prezent. Va urma domnul senator Emilian Frâncu. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Valer Marian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată secretarului de stat din Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi are drept obiect refuzul eliberării unui certificat de revoluţionar unui rănit, ucis ulterior de nerecunoştinţă. Petentul Jula Ioan, cu ultimul domiciliu în Satu Mare, strada Avram Iancu nr. 64, judeţul Satu Mare, a fost rănit, prin împuşcare, de trei gloanţe în data de 23 decembrie 1989, în timp ce se afla, în interes de serviciu, în municipiul Turda, judeţul Cluj, fapt confirmat de o adeverinţă eliberată de Parchetul Militar Cluj în data de 11 septembrie 1991. Petentul Jula Ioan a depus două cereri, prima în anul 1992, la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, iar a doua, în anul 1997, la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, pentru a i se elibera certificat de revoluţionar, dar nu a primit niciun răspuns. Petentul a revenit cu o nouă cerere, în anul 2007, în baza Legii nr. 341/2004, dar i s-a răspuns că nu i se poate elibera certificat de revoluţionar, întrucât nu deţinea titlul de Luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989. În consecinţă, petentul Jula Ioan s-a adresat justiţiei pe calea contenciosului administrativ, dar, în cursul anului 2008, a decedat din cauza complicaţiilor cauzate de rănile suferite în decembrie 1989. Procesul în contencios administrativ a fost continuat de soţia sa, Jula Maria, care a obţinut câştig de cauză la Curtea de Apel Oradea, ce a admis, prin Sentinţa nr. 111/CA/2008 din 16 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 46/35/2008, acţiunea reclamantului Jula Ioan şi a obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să elibereze certificatul de revoluţionar pe numele acestuia. Hotărârea Curţii de Apel Oradea a rămas definitivă şi irevocabilă în urma respingerii recursului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1.268/6 martie 2009. Deşi hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă, de peste 6 luni Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor refuză, în continuare, să elibereze certificatul de revoluţionar pe numele lui Jula Ioan, astfel că, la aproape 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, acesta şi urmaşii săi nu au putut beneficia de drepturile legale conferite de acest certificat. Menţionez că soţii Jula au avut 3 copii, pe care i-au crescut din pensia de boală a defunctului, care era de 500 de lei la data decesului, şi din salariul minim pe economie pe care îl avea soţia sa, Jula Maria. După decesul numitului Jula Ioan, soţia sa a devenit şomeră, nu a mai putut achita cheltuielile de întreţinere şi a trebuit să părăsească locuinţa în care au stat cu chirie, mutându-se la un azil de noapte. Solicit să-mi comunicaţi motivele pentru care s-a refuzat şi se refuză în continuare eliberarea certificatului de revoluţionar pe numele Jula Ioan, persoana vinovată şi sancţiunile aplicate. Aştept răspuns în scris şi verbal. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, urmează domnul senator Gheorghe David.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Domnule prim-ministru, În şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor din data de 15 septembrie 2009, v-aţi asumat răspunderea, împreună cu Guvernul pe care îl conduceţi, pe trei proiecte de lege: Legea educaţiei naţionale, Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi FMI. Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi spuneţi din ce motive aţi considerat că aceste trei proiecte de lege nu pot urma procesul legislativ normal şi este necesară asumarea răspunderii asupra lor, mai ales că, pe baza principiului echităţii şi coerenţei, Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice va începe să producă efectele juridice propuse abia din anul 2015. Solicit răspuns în scris şi verbal. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Ultimul vorbitor, domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe David: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, domnului ministru Marian Sârbu. Domnule ministru, după cum se ştie, alocaţia pentru copii a fost mereu un subiect dezbătut în România. Potrivit Regulamentului european nr. 1.408, salariaţii, lucrătorii independenţi şi membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene beneficiază de securitate socială. Cu ajutorul dumneavoastră, domnule ministru, doresc să rezolv o situaţie a unei petente care a solicitat sprijin la biroul senatorial din teritoriu. Este vorba despre doamna Popa Elena, din Timişoara, care mi-a relatat următoarele: Este divorţată de 13 ani, copilul îi este încredinţat spre creştere şi educare, fostul soţ lucrează de 12 ani în Germania, de asemenea, soţul a ridicat alocaţia de stat începând cu luna ianuarie 2007 şi până în prezent. Acesta nu are stabilită o pensie alimentară prin sentinţă judecătorească, ci plăteşte o pensie alimentară modică, în sensul că este mult mai mică decât alocaţia de stat pe care o ridică de la statul german. Faţă de cele menţionate, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi modalităţile prin care doamna Popa Elena poate primi alocaţia sau un complement diferenţial şi pensia alimentară pentru copilul pe care îl are în grijă pentru creştere şi educare. Solicit răspuns în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Pentru stenogramă, vă rog să consemnaţi că au depus întrebări la secretariatul şedinţei: doamna senator Doina Silistru - o întrebare adresată Ministerului Sănătăţii; domnul senator Ioan Chelaru - două întrebări adresate Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei; domnul senator Ovidius Mărcuţianu - două întrebări adresate Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor; domnul senator Cseke Attila Zoltán - o întrebare adresată Ministerului Sănătăţii; de asemenea, domnul senator Gabriel Mutu a depus la secretariat o întrebare adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor; domnul senator Gavril Mîrza - o întrebare adresată Ministerului Mediului; domnul senator Vasile Cosmin Nicula - două întrebări adresate Ministerului Sănătăţii şi domnul senator Paul Ichim - o întrebare adresată Ministerului Sănătăţii. Interpelări au fost depuse la secretariatul şedinţei de către domnii şi doamnele senator: Mircea Banias - o interpelare către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării; doamna senator Doina Silistru - o interpelare adresată Ministerului Finanţelor Publice; domnul senator Ioan Chelaru - o interpelare adresată Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional; domnul senator Traian Constantin Igaş - două interpelări adresate Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici; domnul senator Gheorghe Bîrlea - o interpelare adresată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; domnul senator Dorel Jurcan - o interpelare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; domnul senator Adrian Ţuţuianu - o interpelare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; domnul senator Marius Petre Nicoară - o interpelare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
		Am înţeles că doriţi să interveniţi, domnule senator, cu privire la răspunsurile oferite de ministere, da?
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Da.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog. Microfonul 1. Domnul senator Emilian Frâncu.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: La secţiunea întrebări, vreau să menţionez faptul că am primit răspuns în scris din partea Ministerului Tineretului şi Sportului. Întrebarea era legată de premierea sportivilor vâlceni care au obţinut performanţe la nivel internaţional. Răspunsul este doar parţial satisfăcător, însă am convenit cu domnul secretar de stat ca, la următoarea mea întrebare pe această temă, să facă precizări suplimentare. De asemenea, dacă pot, domnule preşedinte, să spun ceva şi despre răspunsurile la interpelări.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Aici, tot aşa, am convenit cu reprezentanţii ministerelor să-mi lase în scris răspunsurile, deşi solicitasem şi răspunsuri orale. Referitor la problema din comuna Muereasca, unde am solicitat urgentarea lucrărilor de regularizare a cursului râului din această comună, pentru că există acolo un pod care mai are foarte puţin şi se prăbuşeşte, Ministerul Administraţiei şi Internelor mi-a comunicat că este corect să se retransmită această interpelare Ministerului Mediului, pentru că este un proiect realizat de acest minister, iar răspunsul primit de la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, referitor la instituţia corespunzătoare din judeţul Vâlcea, este satisfăcător. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator. Încheiem aici şedinţa noastră de astăzi. Vă mulţumesc pentru răbdare. Ne vedem în plen miercuri, la ora 9.00.
		Şedinţa s-a încheiat la ora 19.25.