Şedinţa Senatului din 28 septembrie 2009

		Şedinţa a început la ora 15.30. Şedinţa a fost condusă de doamna senator Anca Daniela Boagiu, vicepreşedinte al Senatului, asistată de domnii senatori Gheorghe David şi Cornel Popa, secretari ai Senatului.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Bună ziua încă o dată! Fac apel la colegii senatori care mai sunt pe holuri să poftească în sală. Începem şedinţa noastră de astăzi cu sesiunea de declaraţii politice. Dau cuvântul, pentru început, domnului senator Marian Rasaliu, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Marian Iulian Rasaliu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică a Grupului parlamentar al PD-L se intitulează "PSD, în opoziţie". PSD nu iese astăzi de la guvernare! PSD nu mai este de o bună bucată de timp la guvernare, cel puţin nu acolo unde este vorba despre responsabilitate şi acolo unde ar trebui să dea coerenţă actului guvernării, adică în Parlamentul României. La nivelul Senatului României este vizibil, atât în comisii, cât şi la votul legilor în plen, atunci când vorbim despre legi organice sau ordinare, atunci când vorbim despre susţinerea actelor Guvernului sau despre aplicarea Programului de guvernare, faptul că social-democraţii votează, în mai mult de jumătate din cazuri, alături de opoziţie. Majoritatea de 70%, pe care am clamat-o atât, reprezintă doar declaraţie de intenţie şi argument pentru păstrarea portofoliilor din Executiv. Atunci când este însă vorba despre coerenţă în actul guvernamental, despre aplicarea politicilor din Programul de guvernare iniţiat şi de partidul domnului Mircea Geoană, procentele de la voturi se reduc doar la cele aduse de aleşii democrat-liberali. Declaraţiile publice sunt şi ele în consonanţă cu ale politicienilor care şi-au asumat opoziţia. Nu există un exemplu mai bun decât cel oferit săptămâna trecută la adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă". A fost chiar pentru a doua oară când acest program al Guvernului României a fost votat doar de senatorii noştri. În fapt, toate actele guvernamentale de forţă s-au lovit de împotrivirea liderilor social-democraţi, deşi au miniştri în Guvern şi chiar vicepremier. Politicieni ai PSD au cârtit şi când a fost vorba despre plafonarea veniturilor din agenţiile guvernamentale şi deconcentrate, şi când am dorit să eliminăm discrepanţele de nejustificat dintre bugetarii din diferitele instituţii, şi atunci când ne-am împotrivit pensionarilor de lux, fie ei şi din Parlamentul României. Nu au fost de acord, în declaraţii politice de suprafaţă, cu aplicarea impozitului minim forfetar, s-au împotrivit pe şest şi la programul "Prima casă". Declaraţii discrepante au avut loc şi când a fost vorba despre cele două coduri penale şi nu s-au manifestat altfel nici atunci când s-a pus problema asumării răspunderii Guvernului pe ultimele acte normative vizând restructurarea statului român. Decizia ministrului educaţiei naţionale, doamna Ecaterina Andronescu, de a înlocui directorii noştri de la nivelul şcolilor şi liceelor, nu reprezintă decât legiferarea unei practici cu care ne confruntăm de o bună bucată de vreme încoace. Aceasta este cea mai bună demonstraţie în favoarea deciziei noastre de acum câteva săptămâni, de a renunţa la colaborarea cu PSD pentru guvernarea ţării, de vreme ce colaborarea este doar una formală în actul de conducere a ţării. Este drept, colegii de partid ai domnului Mircea Geoană sunt la putere doar prin exercitarea beneficiilor apărute de pe urma deţinerii funcţiilor de miniştri, secretari de stat, directori de agenţii şi deconcentrate sau deţinerii funcţiilor de prefecţi. Cu toate acestea, ca partid preocupat în primul, în al doilea şi în al treilea rând doar de buna gestionare a treburilor ţării, noi nu ne-am pus problema scoaterii PSD de la guvernare, noi doar am constatat că declaraţiile aberante ale vicepremierului Dan Nica privitoare la iniţierea unei fraude electorale de proporţii de către PD-L la alegerile prezidenţiale depăşesc mai mult decât ar putea fi acceptabil cadrul declaraţiilor specifice campaniei electorale. Aşa că noi nu am făcut altceva decât să cerem argumente vicepremierului Dan Nica în sprijinul afirmaţiilor făcute. Doar în urma faptului că vicepreşedintele PSD nu a putut aduce nicio dovadă concretă, prim-ministrul Emil Boc a cerut înlocuirea acestuia. Ne-am fi dorit păstrarea coaliţiei de guvernare pentru binele întregii ţări. Am cerut PSD doar nominalizarea unui alt ministru. Atragem atenţia că, dacă PSD se va decide să iasă de la guvernare, este sigurul responsabil pentru criza politică în care se află România. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori. Declaraţia mea politică se intitulează "Siguranţa cetăţeanului, văzută doar într-un singur sens". Apreciez preocupările şi grija prim-ministrului pentru siguranţa cetăţeanului, acum, de când nu vrea şi s-a săturat să facă figuraţie, după cum declara Domnia Sa nu de mult, dar preocuparea pentru siguranţa cetăţeanului nu trebuie să fie şi în cazul dezastrelor care se întâmplă pe calea ferată sau pe şoselele nemodernizate şi supraaglomerate din cauza faptului că miniştrii PD-L din ultimii ani nu au construit autostrăzi? Dar siguranţa cetăţeanului din punct de vedere economic nu-l interesează? Dar siguranţa angajaţilor din CFR care trăiesc de 8 luni cu spaima că de mâine nu vor mai lucra? Spaima indusă printre pasagerii din România nu-l preocupă? Practic, în acest fel, s-a ajuns la distrugerea unui mit, cel al siguranţei transporturilor pe calea ferată, într-o singură săptămână. Sigur că aceste lucruri, ca şi multe altele din alte domenii gestionate de miniştrii PD-L, nu sunt importante decât dacă, Doamne, fereşte!, tragediile economice de ieri şi de azi se transformă şi se soldează şi cu victime omeneşti. În rest, derbedeii şi hoţii pot să-şi facă de treabă în aceste sectoare. Cum spuneam în titlul acestei declaraţii, prim-ministrul vede doar într-un sens. Eu, azi, îi solicit să se uite şi în alt sens şi, poate, o să vadă că cel puţin ministrul Radu Berceanu trebuia demis de mult timp, iar siguranţa cetăţeanului pe calea ferată şi şosele să capete importanţa cuvenită în România. Cu siguranţă, dacă prim-ministrul nu face nimic în această săptămână în privinţa incompetenţei şi jafului care guvernează azi transporturile din România, vom căuta noi, parlamentarii, o soluţie pentru remedierea acestei situaţii. Practic, după cum am văzut săptămâna trecută, este periclitată siguranţa cetăţeanului şi, mai grav, a fost periclitat actul de justiţie prin ingerinţele făcute de ministrul Radu Berceanu. Acesta dă verdicte, după cum suntem obişnuiţi deja la televizor, verdictul acestuia fiind indicaţiile pentru anchetatori în încercarea de a muşamaliza incompetenţa şi golăniile făcute de către unii conducători din ministerul pe care îl conduce şi din companiile din subordinea sa, împreună cu prestatorii de servicii şi lucrări. Dacă premierul Emil Boc nu ia măsuri faţă de cele semnalate azi şi în celelalte declaraţii făcute până acum, eu, în calitate de senator, voi cere o anchetă parlamentară asupra activităţii ministrului Radu Berceanu, cât şi a predecesorilor săi, care au permis ajungerea în acest stadiu de degradare a căii ferate şi la lipsa de autostrăzi în România, în condiţiile în care, după finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană în 2004, Guvernul PSD de atunci a lăsat un program coerent şi contracte semnate, pe care miniştrii PD-L le-au ignorat, anulat, nepunând nimic în loc, decât creşterea nesiguranţei cetăţeanului în timpul transportului şi lipsa unei reţele funcţionabile de 1.000 kilometri de autostradă şi a unei căi ferate modernizate şi foarte sigure pentru cetăţean. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Permiteţi-mi să fac o rectificare. Ca urmare a solicitării Grupului parlamentar al PNL, primul susţinător de declaraţie politică este domnul senator Ghişe. Se pregăteşte domnul senator Attila Cseke, Grupul parlamentar al UDMR.
		Domnul Ioan Ghişe: Vă mulţumesc, doamna vicepreşedinte. Stimaţi colegi, Constituţia României, art. 137 alin. (1), prevede că: "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativteritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege." Prin caracterul public pe care îl voi invoca mai jos înţelegem: "Monitorul Oficial al României", paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului, ale Guvernului, ale Ministerului Finanţelor Publice şi ale Băncii Naţionale a României. Nu există, public, acordul stand-by prin care România împrumută 12,95 miliarde de euro de la FMI, şi nici anexele privind condiţiile impuse României de către FMI. Guvernul nu a cerut Parlamentului mandat pentru împrumuturi în valoare de 20 de miliarde de euro, angajate în anul 2009. Guvernul nu a justificat Parlamentului necesitatea şi oportunitatea unor împrumuturi de o asemenea valoare. Legea nr. 313/2004 a datoriei publice, art. 19 lit. d), stabileşte Ministerului Finanţelor Publice obligaţia de a "elabora proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publică şi alte acte normative ce decurg din prezenta lege". Acordurile externe de împrumut ale României nu fac parte din categoria informaţiilor clasificate, aşa cum sunt ele definite de Legea nr. 182/2002, art. 17. Singurele patru documente care sunt publice referitoare la împrumuturile publice angajate în 2009 de către România la FMI şi Comisia Europeană sunt, în ordine cronologică, următoarele: 1 aprilie 2009: pe site-ul Ministerului Finanţelor Public, o anonimă intitulată "Anexa II - România, Memorandum tehnic de înţelegere". 24 aprilie 2009: pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, o traducere a unei scrisori către directorul general al FMI, atribuită ca expeditori domnului ministru al finanţelor şi domnului guvernator al Băncii Naţionale a României, scrisoare nesemnată, nescanată, fără număr şi instituţie expeditoare. Observaţii: Evident, cele două documente menţionate - anonima şi scrisoarea - nu sunt publicate în "Monitorul Oficial". 30 iunie 2009, data începerii vacanţei parlamentare: s-a depus la Parlament, cu nr. 352, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 privind ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 de euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de Agent al Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti la 18 iunie 2009. Neconvocându-se Parlamentul în termen de 5 zile, s-a încălcat art. 115 alin. (5) din Constituţia României. 24 septembrie 2009: s-a depus la Parlament Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/22 septembrie 2009, publicată în "Monitorul Oficial", privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi FMI, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la data de 24 aprilie, şi prin Decizia Consiliului director al FMI din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al FMI din 21 septembrie 2009. Constatări: Parlamentul României nu a dat mandat Guvernului României pentru împrumuturi externe în valoare de 20 de miliarde de euro. Guvernul nu a justificat Parlamentului o astfel de necesitate. Guvernul nu a depus la Parlament Proiectul de lege privind datoria publică pe 2009. Parlamentul, opinia publică, dar mai ales cetăţenii României nu cunosc cine, în baza cărui mandat şi în ce condiţii a angajat România pentru 20 de miliarde de euro şi a acceptat impunerea de către FMI a unor decizii politice care sunt atributul statului român suveran, prin puterea legislativă şi executivă. Prin condiţiile impuse despre care se discută în presă, impuse României de către FMI, se modifică fundamental Programul de guvernare, dar Parlamentul nu a modificat acest program. Cetăţenii României sunt cei îndatoraţi pe mulţi ani, iar doi domni - ministrul finanţelor şi guvernatorul BNR -, fără mandat legal dat de Parlament, au angajat ţara la împrumuturi de 20 de miliarde de euro în condiţii necunoscute public. Faţă de situaţia semnalată şi ţinând cont de prevederile Codului penal privind uzurparea de calităţi oficiale, abuz contra intereselor publice şi neglijenţă în serviciu, ar fi cazul ca Parchetul General să se autosesizeze. Închei, stimaţi domni senatori reprezentanţi ai partidelor care susţin Guvernul, prin a vă face, cu respect - sper să nu fiţi jigniţi -, două recomandări: cartea laureatului Premiului Nobel pentru economie, în 2001, Joseph Stiglitz - "Mecanismele globalizării" şi, respectiv, o carte numită "Confesiunile unui asasin economic", unde John Perkins arată care sunt mecanismele oculte prin care ţări subdezvoltate fac împrumuturi de la FMI, intră într-o criză şi mai mare, banii se reîntorc la creditorii occidentali şi oamenii ţărilor respective ajung să plătească. De aceea, unii devin tot mai săraci, pentru că unii devin tot mai bogaţi... În cazul nostru, în mod ilegal. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Cseke Attila Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR, se pregăteşte domnul senator Mihail Hărdău, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Onorat Senat, Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Infrastructura României - între realitatea cruntă de a fi la pământ şi speranţele guvernanţilor şi ale populaţiei". Stimaţi colegi, Infrastructura unei ţări spune multe despre stadiul dezvoltării acesteia, dar şi despre respectul pe care statul îl acordă propriilor cetăţeni şi nu numai, punându-le la dispoziţie căi de acces moderne şi de calitate, compatibile cerinţelor mileniului III, Ţările est-europene, nu de mult intrate în Uniunea Europeană, nu diferă cu nimic de această cerinţă şi realitate, doar că au înţeles în mod diferit să răspundă nevoilor societăţii moderne în ceea ce priveşte necesitatea existenţei unei infrastructuri moderne. Dacă celelalte state au înţeles chemările acestor vremuri, parcă noi, în România, ne-am oprit puţin - cam mult, ce-i drept - să contemplăm asupra necesităţii sau nu a dezvoltării infrastructurii. Mi-am amintit de această problematică din nou, dacă mai era necesar, după şirul gropilor pe care le găseşti pe drumurile noastre, citind declaraţiile unor demnitari care ne-au anunţat la sfârşitul lui iunie că nu vor lua nicio zi de concediu în această vară. Poate totuşi ar fi fost mai bine pentru noi toţi ca şi prim-ministrul să poată pleca câteva zile într-un mic concediu, recomandabil cu maşina, să observe cum se rupe, practic, harta infrastructurii atunci când treci frontiera ungaro-română şi, după mii de kilometri de autostradă pe care i-ai putut lăsa în urmă chiar de la Lisabona până la graniţa de vest a ţării, păşeşti pe meleagurile mioritice ale României, pardon, în valurile de gropi ce inundă inclusiv drumurile naţionale prin judeţele ţării. Să rămânem la problema autostrăzilor şi, în principal, la "Autostrada Transilvania". Ca orice drum, şi autostrăzile au două capete, două părţi în care se termină porţiunea mult visată de două benzi de circulaţie într-o direcţie de mers. Oriunde în lume este aşa şi oriunde în lume, când se construieşte o autostradă, se proiectează şi se face în aşa fel încât, dacă nu se poate inaugura întreaga autostradă, se construieşte mai întâi porţiunea de la un capăt al autostrăzii, preferabil cea care ar putea face o legătură convenabilă ţării cu alte autostrăzi. Haideţi să vedem ce se întâmplă însă în România, ţara tuturor posibilităţilor şi în acest domeniu. Sigur, această "Autostradă Transilvania" are istoria ei zbuciumată deja, deşi încă nu se poate circula pe niciun kilometru al acesteia. Necesitatea ei nu poate fi însă contestată de nimeni, în condiţiile în care România este singura ţară membră a Uniunii Europene care nu are către Occident nicio cale rutieră rapidă de acces. Este responsabilitatea tuturor guvernelor şi miniştrilor transporturilor că am ajuns în această situaţie jenantă în care, după ce păşeşti în România cu maşina de pe autostrăzile Europei Centrale şi de Vest, parcă te reîntorci brusc şi eşti în alte vremuri, crezute de noi de mult apuse. Oricât de patriot ai fi, în acest domeniu te simţi depăşit de situaţie.., pardon, de autostrăzile altor ţări. Revenind la realităţile din România, în privinţa "Autostrăzii Transilvania" lucrările de construcţie a acesteia s-au desfăşurat în ultimii ani poate anevoios, dar s-au desfăşurat pe două tronsoane principale, situate în judeţele Bihor şi Cluj. Între secţiunile autostrăzii la care se desfăşoară lucrări este şi cea a tronsonului 3C Suplacu de Barcău - Borş, cu o lungime de 64 de kilometri. Iată de ce a căzut din senin ştirea că firma Bechtel - executantul lucrării - a hotărât că va continua în 2009 lucrările de construcţie a "Autostrăzii Transilvania" numai pe alte tronsoane situate pe teritoriul judeţului Cluj, mutându-şi infrastructura şi forţa de muncă din judeţul Bihor în judeţul limitrof. Acest lucru pare cu atât mai grav dacă avem în vedere faptul că data predării acestui tronson 3C Suplacu de Barcău - Borş, conform contractului aflat în vigoare, este 28 februarie 2010. Sigur, am înţeles substratul politic al acestei mutări, acela ca premierul să arate clujenilor că va preda prima porţiune de autostradă în judeţul de unde vine, dar pot spera că nu se va întâmpla ca în cazul centurii ocolitoare a municipiului Gherla, care, din cauza calităţii lucrărilor executate, s-a surpat exact după patru zile de la inaugurarea cu mare fast. Poate nu ne-ar deranja nici faptul că este o metodă, după cum am arătat mai sus, puţin ciudată să inaugurezi prima porţiune din această autostradă nu într-unul din cele două capete ale acesteia, ci cam pe la mijlocul întregii autostrăzi, sau poate dânsul ştie ceva ce noi nu ştim, şi anume că această porţiune, a cărei inaugurare se pregăteşte cu mare pompă în plină campanie electorală, va fi, de fapt, unul dintre cele două capete ale autostrăzii, ceea ce ar fi un lucru extrem de grav, dar vă întreb, domnule prim-ministru, ce aţi avut cu porţiunea din judeţul Bihor, care, oricum, este în mare întârziere, stadiul lucrărilor la sfârşitul anului trecut fiind, după estimările cunoscute, în jurul valorii de 20%. De ce aţi dispus oprirea lucrărilor pe acest tronson şi mutarea întregii capacităţi de construcţie pe alt tronson? Executivul se ascunde în spatele crizei financiare, dar ne spune încontinuu că se investeşte în măsură nemaiîntâlnită până acum în infrastructură. Eu salut de aici realizarea electorală a actualului Guvern, care în mare măsură nici nu e a lui, de a inaugura porţiunea dintre Gilău şi Turda. Este bun, necesar României, dar mult, mult prea puţin pentru nevoile unei ţări europene în 2009. Situaţia catastrofală a infrastructurii rutiere este valabilă însă, din păcate, şi în domeniul feroviar, unde avem iarăşi un paradox demn de ridicol, ce, probabil, numai la noi se poate întâmpla. Cei care călătoresc cu trenul au remarcat că în România, în ultimii ani, în loc ca circulaţia trenurilor să fie mai rapidă, aceasta s-a încetinit semnificativ. Trenurile ajung în 2009 cu câteva zeci de minute sau chiar ore mai târziu la destinaţie decât în anii anteriori. Toate acestea pentru un motiv simplu şi asemănător infrastructurii rutiere: din cauza lipsei de investiţii în infrastructura feroviară, căile de rulare s-au uzat, accidentele din săptămânile trecute ne arată gravele probleme existente şi doar profesionalismul celor de la căile ferate ne-a scutit până acum de vreo nenorocire nedorită de nimeni. Până nu vom înţelege, stimaţi colegi, că fără autostrăzi, fără infrastructură modernă rutieră, feroviară şi aeriană nu se poate face turism, degeaba suntem o ţară dotată cu toate frumuseţile, care ar trebui să ne asigure un trai foarte bun, şi degeaba aşteptăm şi marii investitori în economie, care, pe lângă faptul că sunt speriaţi de efectele şi ramificaţiile crizei economice ce s-a abătut asupra planetei, dublate de lipsa măsurilor proactive din partea Executivului actual, mai au şi problema inexistenţei infrastructurii necesare dezvoltării unei afaceri în România. Reafirm încă o dată sprijinul necondiţionat al UDMR pentru orice măsură - inclusiv legislativă - necesară îmbunătăţirii infrastructurii României şi cerem în mod expres Guvernului şi coaliţiei majoritare aflate la guvernare accelerarea imediată a construcţiei de autostrăzi, care ar trebui să constituie, în opinia noastră, o prioritate de grad zero a actualului Executiv, care ar putea influenţa pozitiv ieşirea rapidă a ţării din criza economică. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Mihail Hărdău, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Corneliu Grosu, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.
		Domnul Mihail Hărdău: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Domnilor colegi. Declaraţia politică mi-am intitulat-o "Incertitudine şi provizorat în învăţământul românesc". Am ales acest titlu pornind de la un recent ordin de ministru, neinspirat, desigur, şi anulat de facto - descentralizarea deciziei de numire a directorilor de şcoli. Se spune că nu a produs efecte încă, dar este evident că a produs fibrilaţii politice şi nelinişti majore în sistem. Era necesară o asemenea decizie? Sunt cel puţin două argumente care fac indezirabil acest ordin de ministru: momentul ales - perioada preelectorală în care ne aflăm - şi faptul că anul şcolar se desfăşura deja. Aş mai putea adăuga un element de tip moral, indiscutabil, de mare greutate, dacă admitem, prin reducere la absurd, că suntem o societate democratică normală, cu oameni politici care respectă acordurile asumate, în cazul de faţă Legea educaţiei naţionale, aprobată în Guvern. Mă simt obligat să călătoresc în timp, în trecutul nostru, şi, în oricare moment ne-am opri, vom descoperi o constantă comportamentală a deciziilor la nivel naţional sau regional: provizoratul. Au trecut 20 de ani, în care un regim detestat a fost înlocuit cu un regim democratic, cu paşi legislativi progresivi, perfectaţi. Ce putem constata? Nevoia, de cele mai multe ori, ne-a învăţat să ne descurcăm. Nevoia te învaţă, Şi, uite aşa, s-a ajuns ca la nivelul structurilor de conducere, inclusiv în învăţământul românesc, să avem o situaţie anormală de provizorat. Provizoratul aduce sau conduce la sau spre abuzuri, nesiguranţă, vicierea deciziilor, teamă, o cronicizare a neproductivităţii, într-un cuvânt, dar mai aduce ceva tipic mioritic, aduce multă supuşenie, obedienţă şi mai multă certitudine în realizarea unor legături malefice cu obiective clare, toate conducând la fragilizarea statului român. Să nu uit.., aduce şi voturi, o mare problemă a unui stat care este în proces de democratizare, un stat locuit de oameni cu mentalităţi dintr-o altă epocă, aflaţi într-o nouă societate, oameni pentru care ipocrizia şi dorinţa de nerespectare sau de eludare a legilor sunt atitudini fireşti. Un sistem nu poate fi credibil chiar dacă provizoratul devine etern. Efectele negative ale provizoratului sunt amplificate de înlocuirea criteriilor de competenţă cu cele de apartenenţă la un grup politic sau de interese. Provizoratul pe funcţie în educaţie, de multe ori, a fost, în mod nefericit, asortat cu joaca de-a schimbarea. Exemplele abundă. În marea noastră înţelepciune, după 1989, s-a inventat schimbarea în formă, dar nu şi în conţinut: nume, formulări, concepte. În educaţie au existat denumiri precum: MÎŞ, MEC, MECT, MEÎCT, MECI, una mai neinspirată decât cealaltă, de vreme ce esenţa structurii era şi este Ministerul Educaţiei. Faptul că se cheltuiesc sume imense pentru schimbarea periodică a însemnelor ajunge să nu mai conteze. Este o cheltuială care trebuie făcută cu orice preţ şi, de fapt, cu orice risc, totul sub o mască nereuşită a reformei care a condus, de fiecare dată, la noutăţi în structurile provizorii. Aş vrea însă să mă refer aici la provizoratul pe funcţie, urmare directă a schimbărilor de mai sus, şi la efectele dăunătoare pe termen lung: decredibilizarea sistemului în sine, perceput ca unul în permanentă căutare a identităţii, şi criza de autoritate. Personalul de conducere din teritoriu, inspectori, directori, vine şi pleacă de la putere precum anotimpurile în regiunea tropicală. În ciuda argumentelor pretins obiective ale oficialilor, din 2005 şi până azi cele patru schimbări de miniştri au fost urmate de trei schimbări în teritoriu: circa 70% din inspectorii generali, circa 60% din inspectorii şcolari, circa 50% din directorii de unităţi de învăţământ. Vorbim, din 2000 deja, despre PDI (Proiect de Dezvoltare Instituţională), document oficial al organizării, ca rezultat al unui efort de echipă în care şeful are un cuvânt decisiv. Fiecare nou inspector general, inspector şcolar sau director prezintă la concursul de competenţe o ofertă managerială proprie, teoretic superioară celei a predecesorului său, faptic schimbată, şi care se doreşte a fi pusă în practică. Această ofertă, formală la momentul promovării pe competenţe, şi nu pe criterii politice, după cum se spune, a concursului pe post, devine element-cheie la momentul evaluării activităţii manageriale, când, după caz, obiectivele neîndeplinite, indiferent de importanţa lor, devin capete de acuzare şi, deci, de schimbare din funcţie, iar cele atinse, indiferent de importanţa lor, sunt motive de acordare a punctajului maxim. Doamnelor şi domnilor senatori, În învăţământul românesc se aplică morala din povestea sacului cu şoareci, scuturat permanent pentru a nu fi ros. Regăsim disimulată neprofesionist o strategie perversă sau o strategie infantilă prin care se reuşeşte ca nicio intenţie pe termen lung, bună sau rea, să nu fie finalizată. Se vorbeşte pompos despre competenţe, încercându-se promovarea ideii că inspectorul şcolar general X era competent în Ministerul Educaţiei Naţionale, dar incompetent în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Faptul că în orice concurs de acest gen evaluatorii de competenţe nu sunt ei înşişi evaluatori specializaţi, ci membri în comisie, faptul că vorbim despre funcţie, şi nu despre ocupaţia de director sau de manager, par să nu pună pe gânduri pe niciunul dintre cei ce inovează în Ministerul Educaţiei. La nivelurile de bază ale sistemului, comportamentul este rafinat de o percepţie care se pliază perfect pe proverbul arab "Câinii latră, caravana trece" sau pe proverbul românesc "Câinii dintâi turbează", la care se adaugă neaoşul "Lasă că pleacă şi acesta aşa cum a venit". Numirile de tip provizoriu aduc în plus perioade variabile de acomodare şi toate participă cu aplomb la procesul de stagnare în implementarea oricărui proiect. Dacă nu s-ar fi cunoscut legenda meşterului Manole, atunci în educaţie, în mod firesc, s-ar fi realizat. Pentru beneficiarii direcţi, elevii, şi cei indirecţi, agenţii economici ai sistemului, situaţia este şi mai tristă. Fragmentarea conţinuturilor, discontinuitatea filozofiei evaluării, coroborate cu ineficienţa metodelor didactice prezentate ca de predare, de predare-învăţare sau de predare-învăţare-evaluare, induc la elevi neplăcutul sentiment al dezorientării, al nesiguranţei şi al neîncrederii în sistemul perceput ca un rău necesar. Pe de altă parte, agenţii economici, nevoiţi să se adapteze ideilor factorilor de conducere judeţeni, au încetat de mult să mai poarte un dialog constructiv cu învăţământul, un dialog real, de vreme ce, trimestrial, şedinţele formalului CDL (Comitet Local de Dezvoltare) sunt conduse tot de către un alt inspector şcolar general adjunct. La nivelul cadrelor didactice, cangrena provizoratului avansează încet, dar sigur. La concursul de titularizare pe post numărul catedrelor netitularizabile este de 4-5 ori mai mare decât cel al catedrelor titularizabile. Regăsim aici rezultatul nefast al şcolarizărilor din învăţământul superior românesc care au eliminat specializările multiple. Tot aici putem contabiliza rezistenţa sistemului la reforma unui centralizator privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările care, astfel, asigură venituri substanţiale decidenţilor din şcolile româneşti şi o mulţime de dependenţi umili şi temători, profesorii angajaţi provizoriu. Schimbarea de faţadă, cosmetizarea se înfăptuiesc pe hârtie în nume de structuri (Direcţia Reţea Şcolară devine Direcţia Monitorizarea şi Modernizarea Reţelei Şcolare), documente curriculare (obiectivele devin competenţe) etc. Am redat succint câteva dintre tarele sistemului educaţional. Vă asigur că lista este inepuizabilă, contribuţiile şi participaţiile partenerilor decidenţi - profesori, părinţi - sunt relativ egale. Se doreşte reformă doar la modul declarativ. Realitatea infirmă peste tot, la orice nivel, aceste declaraţii. De ce s-a ajuns în această situaţie? Cauzalităţi multiple, ar spune un observator independent. Doresc să afirm că influenţa politicului în învăţământul românesc a avut efecte devastatoare şi, cu regret, constat că are în continuare. Ultimul exemplu este decizia nefericită a actualului ministru cu privire la numirea de la centru a directorilor de şcoli. Sunt sigur că politruci obtuzi în gândire i-au cerut imperativ ministrului să generalizeze schimbarea directorilor de şcoală, aşa cum a realizat-o, de fapt, în judeţele în care inspectoratele sunt complet "roşii", la nivel de conducere. Apropiatul proces electoral a condus la înfierbântarea peste măsură a creierelor acestor politruci care, oportunişti prin definiţie, au sesizat importanţa acestui bazin electoral al directorilor cu delegaţie. Păcat că doamna ministru a ascultat aceste ordine, păcat că, ulterior, explicaţiile sau justificările deciziei Domniei Sale sunt pline de neadevăr. Citesc din declaraţia dânsei: "Vreau să mă asigur că numirile directorilor nu sunt făcute politic". Tabelele cerute inspectoratelor nu pot reflecta culoarea politică a niciunuia dintre directorii numiţi. Cum se poate, doamna ministru, verifica dacă e politică sau nu numirea unui director din informaţiile privind vechimea şi gradul didactic al acestuia? Cum va folosi doamna ministru şi în interesul cui tabelele cu datele a mii de directori din ţară? Sunt numai câteva dintre incertitudinile care planează asupra obiectivelor care au condus la această decizie de un centralism covârşitor. De remarcat că totul este pus sub semnul incertitudinii, sub semnul provizoratului. Provizoratul nu facilitează reforma. Provizoratul facilitează, în schimb, şpaga, incorectitudinea, obedienţa politică, provizoratul decredibilizează sistemul. Învăţământul românesc are nevoie de stabilitate, are nevoie de continuitate. Învăţământul românesc are nevoie de certitudini, de reformă şi, când spun acest lucru, mă gândesc, în primul rând, la profesor şi, apoi, la cadrul legislativ. Provizoratul trebuie să fie eliminat definitiv din învăţământul românesc, din şcoala românească. Străduiţi-vă, implicaţi-vă! Reforma să se regăsească în noi, în primul rând, iar, apoi, în mod implicit, se va regăsi în deciziile noastre. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Corneliu Grosu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, şi se pregăteşte domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Corneliu Grosu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Mi-am intitulat intervenţia mea de astăzi "La 65 de ani de la eliberarea Ardealului: despre proiectele de autonomie locală". Doamnelor şi domnilor senatori, Sunt momente definitorii în viaţa unei naţiuni, care influenţează întreg viitorul acesteia. În această toamnă comemorăm 65 de ani de la eliberarea Ardealului. În septembrie 1944, urmând actul de la 23 august de părăsire a alianţei cu Germania nazistă, armata română a trecut munţii şi a eliberat marile oraşe transilvane, între care şi oraşul Târgu Mureş şi, într-un final eroic şi plin de jertfe militare şi civile, întreg pământul strămoşesc al României. Aduc în atenţia dumneavoastră însă, stimaţi colegi, nu doar o dată istorică semnificativ, folosesc acest prilej pentru a evoca o imagine a Transilvaniei în aceşti ani de după septembrie 1944. În această perioadă în care ne-am aflat de multe ori la marginea istoriei, această parte de ţară a trecut prin numeroase schimbări, au survenit reorganizări teritoriale, construcţii şi reconstrucţii ale elitelor locale, violenţe şi dispute. Toate acestea şi-au pus amprenta pe modul în care s-au dezvoltat identitar comunităţile locale transilvane. Cu mai puţin de 20 de ani în urmă, întreaga Europă era martoră la izbucnirile violente care au urmat căderii comunismului şi eşecului politicilor naţionale asociate cu acesta. Transilvania a plătit şi atunci preţul multor ani de segregare comunitară, al lipsei unei identităţi comune, al neîncrederii. Pentru o lungă perioadă de timp, după martie 1990, comunitatea locală din Târgu Mureş a trăit separat. De asemenea, comunităţile rurale mureşene au simţit presiunea externă, revizuindu-şi poziţiile şi atitudinea faţă de vecinii lor de altă etnie sau cu altă afiliere religioasă. Ceea ce ar fi trebuit să distingă pozitiv comunităţile locale ardelene, diversitatea în forma ei etnică, culturală sau religioasă, s-a transformat în factor de conflict. Toleranţa, respectul faţă de celălalt, normalitatea au fost şi sunt şi astăzi greu de recuperat. Nu fac referire aici la atitudinile extreme care sunt întâlnite în Transilvania în perioada de după martie 1990: abuzul tricolorului, în ambele sale variante, isteria naţionalistă, conflicte etnice care, deşi din ce în ce mai rare, colorează încă harta regiunii, vreau să aduc în faţa dumneavoastră o stare de fapt care, prin chiar normalitatea ei, îngreunează găsirea unui mod de a trăi împreună. Numeroase studii au fost făcute de cercetători în comunităţile multietnice ale Transilvaniei şi majoritatea observă graduala autoghetoizare a acestora. Chiar dacă în multe cazuri neintenţionată, această separare de celălalt devine îngrijorătoare. Asigurarea, de la nivel central, a posibilităţii urmării unui învăţământ în limba maternă până la nivel postuniversitar, accesul la cultură în limba maternă, o presă în limba maternă (de la cea scrisă, la audiovizual), în unele locuri, magazine, restaurante, spaţii dedicate distracţiei care au ca ţintă un public definit etnic, toate au un mare potenţial în segmentarea societăţii locale din Transilvania pe criterii etnice. Învăţământul în limba maternă, o presă liberă, accesul la justiţie în limba maternă, inscripţionările bi sau trilingve sunt, toate, câştiguri ale unei societăţi democratice. În prelungirea acestora apar însă dificultăţi în dezvoltarea unei identităţi comune, în definirea unor comunităţi locale funcţionale, bazate pe cunoaşterea celuilalt, toleranţă şi respect reciproc. În concepţia mea, şi valorile, nevoile comune, vecinătatea fizică, congruenţa de idealuri şi obiective trebuie să dicteze formarea unei comunităţi locale, nu doar apartenenţa etnică. Fac astfel un apel către instituţiile statului la o mult mai precisă aplecare asupra diverselor proiecte actuale de autonomie locală şi regională în România. Aceste proiecte trebuie să ia în considerare particularităţile istorice, culturale, sociale, identitare, pe lângă cele economice, politice sau etnice care primează astăzi. În ultima perioadă, observăm că autonomia este pusă pe tapet în dispute electorale. Nu este înţelept, spun eu, să ne grăbim a politiza acest subiect sensibil pentru a-l folosi în scopuri imediate. Este adevărat că facila comparaţie dintre Caracal şi Harghita sau Târgovişte şi Târgu Mureş în dispute pe autonomie poate aduce puncte electorale rapide. Ea poate însă periclita o muncă continuă, de aproape două decenii, pentru normalizarea traiului împreună al locuitorilor din diferite etnii din Transilvania. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "S-a găsit soluţia crizei: sex, droguri şi referendum". Doamnelor şi domnilor senatori, În timp ce şefii statelor din Uniunea Europeană, la care am aderat şi noi, îşi mobilizează energiile pentru ca efectele crizei să fie cât mai puţin dureroase pentru cetăţenii statelor lor, preşedintele românilor păstoreşte comisii prezidenţiale din ce în ce mai multe în ultima vreme, comisii care, vezi Doamne, fac analize menite să scoată ţara din impas. După discursul din Parlament în care a vorbit aproape exclusiv despre măreţele realizări ale mandatului său de cinci ani - realizări care, fie vorba între noi, sunt ale Guvernului Tăriceanu -, iată că zilele acestea preşedintele ne trimite lumină tot de la Cotroceni. Aşa au aflat românii de conţinutul unui raport emis de Comisia prezidenţială, formată din specialişti aşa-zis independenţi, pentru analiza riscurilor sociale şi demografice, care propune nici mai mult nici mai puţin decât dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei. Argumentele comisiei sunt că, prin aceste măsuri, vor fi aduşi la suprafaţă consumatorii de droguri şi, prin urmare, monitorizaţi, iar legalizarea prostituţiei va determina reducerea bolilor cu transmitere sexuală. Într-adevăr, trebuie să recunosc, stimaţi colegi, că am rămas de-a dreptul uluit când am aflat care sunt priorităţile Administraţie Prezidenţiale, cu atât mai mult cu cât domnul preşedinte Traian Băsescu şi-a asumat conţinutul acestui raport, afirmând că acesta se poate constitui într-un excelent document de la care să pornească politici guvernamentale adaptate României. Să fim serioşi, domnule preşedinte, dumneavoastră sunteţi în căutarea unor bazine electorale, ca să spun aşa, şi se pare că le-aţi găsit. În sfârşit, prostituatele şi drogaţii îşi vor putea desfăşura activităţile la lumină, adică la lumina venită de la Cotroceni, evident. Tot zilele acestea, Transparency International România a dat publicităţii raportul naţional asupra corupţiei, din care rezultă că România se află într-o criză instituţională şi socială fără precedent. Aceleaşi raport arată că protestele magistraţilor, dar şi lipsa transparenţei decizionale a Guvernului denotă o deteriorare dramatică a climatului de integritate publică din România, la care se adaugă lipsa de coordonare strategică a măsurilor legislative şi instituţionale. Totodată, raportul subliniază că anul 2009 a fost marcat de politici şi decizii care destructurează sistemul naţional de integritate şi contribuie la creşterea fără precedent a vulnerabilităţilor sectorului public, la corupţie. Şi în domeniul justiţiei raportul amintit arată că activitatea acesteia denotă lipsa unei strategii reale de reformă. Stimaţi colegi, Coroborând cele două rapoarte, ne putem da seama unde ne aflăm la ora actuală, adică în loc să se ocupe de şomaj, de faptul că tinerii absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior nu-şi găsesc un loc de muncă, dacă, bineînţeles, nu au pile, de faptul că descentralizarea s-a făcut exclusiv pe criterii politice, de faptul că un guvern şi-a asumat răspunderea pe nişte legi făcute pe picior, Preşedinţia se ocupă de prostituţie şi dă liber la droguri, adică o variantă originală pentru, citez, "dat poporului pâine şi circ". "Bravos, mon cher", ar fi spus Caragiale, "aşa da patriotism!" Nu pot încheia declaraţia mea politică de astăzi fără a mă opri asupra ultimei găselniţe a preşedintelui Băsescu, evident cu conotaţie electorală, propunerea de a se face referendum pentru ca Parlamentul României să devină unicameral şi de a se reduce numărul parlamentarilor. Motivaţiile invocate de preşedinte sunt: "prin Tratatul de la Lisabona România va avea o Cameră la Bruxelles şi Strasbourg, şi aceasta ar face inutil bicameralismul, iar prin reducerea numărului de parlamentari vor scădea costurile şi va creşte viteza de legiferare". Teorie cât se poate de falsă, domnule preşedinte! În primul rând, numărul redus de parlamentari şi viteza mare de dezbatere şi aprobare a legilor nu vor determina, în mod obligatoriu, creşterea calităţii procesului de legiferare. În al doilea rând, este cât se poate de limpede şi pentru ultimul naiv din această ţară că în spatele acestei iniţiative a domnului preşedinte Băsescu stă intenţia sa de a influenţa votul la alegerile prezidenţiale în favoarea sa. Acesta s-a erijat în adversar neînduplecat al parlamentarilor, mai ales după ce a fost suspendat în anul 2007. De altfel, am observat cu toţii că, tot de doi ani, preşedintele nu omite nicio ocazie pentru a incrimina gestul celor 322 de parlamentari care şi-au permis să-l suspende printr-un vot cât se poate de democratic. Stimaţi colegi, 14 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au parlamente bicamerale. Nu am auzit ca vreunul dintre ele să intenţioneze să schimbe acest sistem în perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În realitate, intenţia actualului şef al statului român de a amputa Parlamentul este primul pas către dictatura personală. Despre asta este vorba, pentru că - o ştim cu toţii - şi iadul este pavat cu bune intenţii. În încheiere, v-aş aminti o frază dintr-un discurs al lui Machiavelli, datând din 1520. Citez: "Cred că binele cel mai mare care poate fi făcut şi cel mai plăcut lui Dumnezeu este cel pe care-l faci propriei ţări." Oare acestea să fie şi gândurile domnului Băsescu? Vă las pe dumneavoastră să răspundeţi la această întrebare. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Titlul declaraţiei mele este "Investiţie şi reabilitări ale unităţilor şcolare din judeţul Timiş". Pentru anul şcolar în curs, Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş a întocmit o listă de lucrări, care fie au fost executate, dar nu s-au plătit, fie se cer a fi executate în regim de urgenţă. În total, este vorba de 53 de unităţi şcolare, din care 24 sunt nominalizate ca obiective de investiţii. Suma totală necesară pentru acest an, de exemplu, este de 12.684 mii de lei, din care numai restanţele se ridică la 8.384 mii de lei. Diferenţa de 4.300 mii de lei este absolut necesară pentru efectuarea unor lucrări de importanţă majoră. Problema prioritară o reprezintă însă grădiniţele din oraşele Timişoara, Lugoj, Buziaş, Gătaia, Recaş, dar şi din mediul rural, unde, din cauza spaţiului limitat şi a dotărilor insuficiente, procesul de învăţământ se desfăşoară încă anevoios. După cum, probabil, vă mai amintiţi dintr-o intervenţie făcută de mine în precedenta sesiune parlamentară, ca urmare a retrocedărilor către foştii proprietari, de exemplu, la ora actuală, Inspectoratul Şcolaj Judeţean Timiş plăteşte o chirie lunară de 3.262 de euro Fundaţiei "Caritatea" din Timişoara. Din acest motiv, în planul de investiţii cu finalizare anul viitor a fost inclus şi acest obiectiv pentru care proiectul este în curs de elaborare, iar studiul de fezabilitate este trimis Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Pentru a urni cât de cât lucrurile, este nevoie de bani, pentru început suma solicitată fiind de 270.000 de lei. Cât priveşte Palatul Copiilor, pe care l-am mai prezentat în declaraţii anterioare, prin amenajările făcute într-unul din internatele Grupului Şcolar "Azur" din Timişoara, pentru moment, problema este rezolvată, ceea ce nu înseamnă nici pe departe că o nouă clădire a Palatului Copiilor este - aş spune - obligatorie, în primul rând, pentru că, în cei peste 50 de ani de activitate, această instituţie şi-a dobândit un prestigiu de netăgăduit atât în ţară, cât şi peste hotare, în al doilea rând, pentru că mai bine de jumătate din elevii învăţământului preuniversitar învaţă în Timişoara, iar în al treilea rând - şi este foarte important acest lucru -, o serie întreagă de activităţi nu se pot desfăşura sau se desfăşoară cu dificultate în clădirea Grupului Şcolar "Azur", să ne gândim numai la formaţiile artistice, cum ar fi cele de balet, dansuri populare, cor, muzică etc., sau la cercurile care presupun spaţii corespunzătoare. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Rectificare, Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Romeo Nicoară. Din partea Grupului parlamentar al PD-L se pregăteşte domnul senator Dumitru Florian Staicu.
		Domnul Romeo Florin Nicoară: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Iluziile antidemocratice şi falimentul unui preşedinte". Instituţia Parlamentului menţine prima pagină a ziarelor. Din păcate, nu este vreun merit al ei sau al nostru, ci un motiv de a ne îngrijora. Atunci când Parlamentul este citat cu atât de multă ostilitate şi încărcat cu atâtea sensuri negative, este timpul să ne axăm consistent pe aceste dezbateri. Toate semnalele despre care vorbim ne indică o criză severă de reprezentativitate a instituţiilor democraţiei. Ca membri ai unei generaţii de noi oameni politici aleşi în spiritul unei legături directe cu românii, avem datoria să dăm un răspuns acestei chestiuni fundamentale. Însăşi reforma electorală realizată acum doi ani a avut ca scop înlesnirea unei mai bune reprezentări a vocii naţiunii. Sensul reformei a fost de a ne face pe noi, cei aflaţi în serviciul public, a fi mai responsabili. Cred ferm în sensul schimbării uninominale şi, mai ales, cred în sensul ei profund - schimbarea de atitudine a oamenilor politici, însă o asemenea mobilizare nu se poate obţine aşa cum ne invită astăzi Preşedintele României să o facem. Nu redesenarea Parlamentului în fel şi chip ne va face pe noi toţi - parlamentari, guvernanţi, preşedinţi de ţară - să ne adresăm problemelor românilor, ci, pur şi simplu, mai multă responsabilitate. Da, e adevărat că o rectificare a numărului de parlamentari şi alte corecturi administrative pot aduce un spor de eficienţă pe ici, pe colo, dar sunt false soluţii, sunt doar iluzii, iar falsele soluţii duc doar la dezamăgire, o dezamăgire ce va adânci mai mult criza de reprezentativitate, pentru că românii se vor trezi peste încă doi ani să vadă că, de fapt, nu le-a folosit prea mult reducerea numărului de parlamentari şi vor vedea că, în continuare, alta este problema. Preşedintele se angajează într-un demers pe care nu-l pot califica decât drept o mare amăgire. Este grav că gestul său politic, dincolo de a avea doar o motivaţie imediată şi personală, nu rezolvă, ci prelungeşte şi amplifică problema societăţii româneşti. Din păcate, acesta este modul învechit de a face politică, cel împotriva căruia, cel puţin noi, liberalii, luptăm. Este o conduită în care politicianul Băsescu şi alţii ca el sunt conduşi de sondaje, în loc să fie ei cei care, cu viziune, să dea un sens temelor testate în sondaje, să propună teme noi, idei care să devină subiect de dezbatere şi de testare sociologică. Dar românii vor să fie redus numărul de parlamentari, însă au ajuns la această concluzie pentru că, pur şi simplu, nu li s-au dat alte variante. Gesturile preşedintelui nu îndeamnă la reformă, ci la un faliment al democraţiei, la un triumf al instinctului politic antidemocratic asupra responsabilităţii. Din păcate, criza politică, criza reprezentativităţii se regăseşte cu cea mai mare putere în mandatul actualului preşedinte al ţării. El este cel care vinde iluzia unei false reprezentări, precum şi soluţii simpatice, dar ineficiente. Este datoria noastră să susţinem orice măsură ce va face Parlamentul mai eficient, dar e şi mai important să arătăm cine vinde iluzii şi fantasme. De aceea, domnule preşedinte, mă adresez dumneavoastră: a reprezenta poporul nu înseamnă un număr de voturi obţinut în alegeri instigând la ură şi discordie, ci un mandat în folosul acelui popor, o viziune care să vă lege, în mod autentic, de oameni, ceea ce dumneavoastră, după cinci ani, vă lipseşte cu desăvârşire. Falimentul mandatului dumneavoastră este lipsa lui totală de reprezentativitate în raport cu România şi românii. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Dumitru Florian Staicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L, iar din partea Grupului parlamentar al PNL se pregăteşte domnul senator Ovidius Mărcuţianu.
		Domnul Dumitru Florian Staicu: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori, Îmi intitulez declaraţia politică: "Lupta politică - un motiv să uităm de naţiune", denumire care se află în deplină concordanţă cu unele atitudini şi acte la care recurg anumiţi politicieni în contextul actual. Doresc să vă adresez aceste cuvinte nu numai din postura de senator şi coleg, dar, mai ales, de pe poziţia de cetăţean al acestei ţări, preocupat de viitorul ei. Este o realitate necesitatea înfăptuirii reformei structurale în România şi, prin aceasta, rectificarea erorilor şi a situaţiei nefavorabile pe care a generat-o Guvernul care ne-a precedat, reuşind să creeze iluzia că trăim într-o ţară a cărei economie "duduie", iar instituţiile statului merg ca pe roate. Şi, când spun reformă, mă refer la drepturile tuturor cetăţenilor de a se bucura de un tratament just şi corect, singura modalitate de realizare a acestei prerogative fiind elaborarea de legi bune, echilibrate şi echitabile în regim de urgenţă. Mă întristează să văd că, mânaţi de ambiţii politice şi conflicte personale, unii politicieni nu pot acţiona în interesul cetăţenilor României, pentru binele tuturor şi în scopul redresării economice. În situaţia actuală mă întreb de ce nu poate opoziţia să se gândească la binele naţiunii, ci preferă să acuze actualul Guvern în scopul propriei afirmări pe plan politic. De ce unora le este mult mai uşor să-i adreseze injurii premierului, în loc să critice obiectiv un proiect de lege? De ce nu se gândeşte opoziţia la necesitatea şi beneficiile acestei reforme, punând umărul la realizarea acesteia? Doamnelor şi domnilor senatori, Există specialişti interesaţi să analizeze situaţia actuală din ţară, să prezinte realităţi pe care mulţi preferă să le ignore. Politicianismul duce însă la reacţii demagogice de critică a necesităţii prezentării acestor stări de fapt, cu toate că prioritatea lor este evidentă. Ignoranţa nu este atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm în această perioadă dificilă prin care trece România, iar soluţiile sunt singurele mecanisme care pot să redreseze starea actuală. Faptul că organisme economice internaţionale investesc cu încredere Guvernul României este un motiv în plus care să ne dea de gândit, să ne facă să realizăm că poate a venit momentul să-i acordăm şi noi aceeaşi încredere, Şi când apelez la susţinerea Domniilor Voastre, o fac pentru că mă gândesc la reformă şi la acest pachet de legi care reprezintă un prim pas spre crearea mediului adecvat pentru dezvoltarea viitoarelor generaţii. Nu doresc să reiau teme concrete precum echitatea în sistemul salarizării bugetare, stoparea risipei din sectorul bugetar sau faptul că elevul trebuie să se situeze în centrul procesului educaţional, pentru că ştiu că aveţi cu toţii în vedere aceste chestiuni. Cu toate acestea, preferaţi să le ignoraţi şi să apelaţi la jigniri neîntemeiate şi acuze vulgare doar pentru că plasaţi ambiţiile politice mai presus de cetăţeni. Eu cred că, mai ales în actualul context, ar trebui să punem mână de la mână şi să încercăm împreună să reparăm ceea ce se mai poate repara. Stimaţi colegi, Ne mirăm că nu suntem iubiţi de popor, când singuri ne discredităm prin limbajul pe care-l folosim şi comportamentul nedemn faţă de colegii noştri de guvernare. Coloratura politică şi atacurile necivilizate nu ar trebui să fie mai presus de binele naţiunii, iar angajamentele faţă de cetăţeni să fie respectate până la capăt. Este timpul să fim uniţi şi să acţionăm ghidaţi de principii sănătoase, să gândim strategii şi să inovăm actualul sistem de conducere. Acum avem şansa să corectăm erorile şi să nu mai rămânem neutri în faţa unor probleme care privesc interesul naţional. A venit momentul să gândim sustenabil şi să ne asumăm răspunderea, pentru că numai aşa putem da dovadă de demnitate în faţa cetăţenilor României. Închei cu speranţa că aceste cuvinte vă vor da de gândit şi vor reuşi să pună bazele unei viitoare colaborări, în beneficiul tuturor. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Are cuvântul domnul Emilian Frâncu, se pregăteşte domnul senator Secăşan... Scuzaţi-mă! Domnul senator Mărcuţianu.
		Domnul Ovidius Mărcuţianu: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cine blochează iniţiativa particulară?", o declaraţie politică generală pentru România şi, în mod special, pentru agricultură. Această declaraţie politică a fost inspirată de realitatea zilelor noastre şi demonstrează maniera în care specialiştii români dornici de a munci îşi sparg capul într-o criză care a menţinut aproape intacte mentalităţile vechi şi, cu deosebire, blocarea iniţiativei particulare în agricultură, birocraţia şi incompetenţa. În ţările cu guverne adevărate, civilizate, alcătuite din oameni normali, agricultura constituie o prioritate naţională, indiferent de deficienţele ecosistemelor. În România, avantajele comparative sunt net în favoarea agriculturii, iar cu puţin şi decent sprijin şi protecţie rezultatele ar putea fi în măsură să declanşeze o adevărată revoluţie economică. Repet, este vorba despre o lucidă analiză a avantajelor şi despre o decizie politică pertinentă. Dacă nu se vrea acest lucru, atunci se întâmplă ceea ce s-a întâmplat, adică evoluţie spre subdezvoltare economică şi deprimare socială. Producătorii agricoli, încorsetaţi din toate părţile, au trimis oamenii în şomaj sau le-au oferit salarii foarte mici, totul pentru a supravieţui, în aşteptarea unor vremuri mai bune. La toate acestea se adaugă penalităţile plătite la stat, ca urmare a zeci de controale abuzive făcute conform principiului "nu plecăm până nu te ardem", pentru că aşa sunt dispoziţiile şi... şpăgile. Un manager, oricât de bun ar fi el, poate fi declarat infractor. Omul este penalizat, pedepsit - poate, fără să ştie de ce -, pierzând orice încredere în instituţiile statului şi în noţiunea de democraţie. Managerul renunţă la preceptele şi însuşirile sale de întreprinzător, consideră economia de piaţă ca pe o fatalitate, îşi vinde ce se mai poate vinde, închide întreprinderea şi trimite oamenii în şomaj. El a constatat că niciun flux nu funcţionează în favoarea sa, toate sunt orientate spre stat, bănci, finanţe, Garda Financiară şi alte organe de control. Ceaţa tranziţiei în agricultura românească, criza, haosul promovat de lege, fărădelegea promovată ca normalitate descurajează pe orice manager, şi aceasta pentru că nu se vrea producţie agricolă românească, nu se vrea dezvoltarea agriculturii româneşti. Toate sunt sacrificate pe altarul unor interese personale şi partinice. Vă mulţumesc.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Iosif Secăşan, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Iosif Secăşan: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Susţin în faţa dumneavoastră declaraţia politică "Iminenţa de prăbuşire a funcţionalităţii spitalelor din România - o realitate gravă". Susţin această declaraţie, alături de mine, colegii senatori Şerban Rădulescu - senator de Cluj şi Tudor Udriştoiu - senator de Dolj. Un semnal de alarmă asupra disfuncţionalităţilor sistemului de sănătate publică din România îşi face loc tot mai frecvent, cu referire la asistenţa medicală spitalicească, semnal enunţat cu terminologia specifică "colaps". Citim şi auzim despre iminenţa colapsului spitalelor din Timişoara, Cluj, Craiova, Baia Mare, Iaşi, Arad sau Reşiţa. Toate spitalele clinice universitare, spitalele judeţene şi chiar cele orăşeneşti au semnalat, din ce în ce mai serios, criza financiară în care se adâncesc. Este cunoscut că suntem într-o continuitate de subfinanţare cronică a sistemului de sănătate. Avem alocat doar 3,9% din PIB. Anul acesta, pe Fondul naţional de asigurări sociale de sănătate avem cu 10% mai puţin decât anul trecut, în condiţiile în care costurile în sistem au devenit mai mari prin liberalizarea consumului de medicamente din farmacii, ceea ce a dus la o creştere a costurilor cu 45% faţă de 2008 şi la creşterea salariilor în spitale. Situaţia reală şi gravă în care se află spitalele este următoarea: contractele cu casele judeţene de asigurări de sănătate se situează la aproximativ 60% din necesarul de servicii medicale ale populaţiei. Adică, deşi spitalul internează şi tratează, conform solicitărilor, 100 de bolnavi, el nu primeşte de la Casa Naţională de Asigurări Sociale decât contravaloarea pentru 60 de bolnavi. Din suma contractată şi onorată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, spitalele abia plătesc salariile. În ultima lună, unele spitale nu mai reuşesc nici acest lucru, şi asta în condiţiile în care, în ultimii ani, din România au plecat 5.000 de medici. Media medicilor în România este 1,9 medici la mia de locuitori, iar în Uniunea Europeană este de 4,2 la mia de locuitori. Oricum s-ar manageria, spun directorii de spitale, în fiecare lună rămâne o datorie de 5 sau 10 miliarde de lei vechi. În fapt, spitalele nu mai pot achita utilităţile - apă, curent, gaz -, au datorii mari la furnizorii de hrană, iar la medicamente şi materiale sanitare, pe total sistem, sunt restanţe de plăţi de 85 de milioane de euro, spun reprezentanţii Asociaţiei furnizorilor de medicamente şi materiale sanitare. Furnizorii emit tot mai frecvent modificări de penalizare şi de reziliere a contractelor. În concluzie, aşa cum spune preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, profesorul Irinel Popescu, lipsesc din sistem 3-4 miliarde de lei noi. Pe de altă parte, nedemn şi injust, bolnavii cumpără medicamente şi materiale sanitare pentru tratamentul în spital. Este clar că în luna octombrie situaţia se va agrava, iar colapsul spitalelor poate deveni o realitate. Pentru a nu se ajunge aici, casele judeţene de asigurări de sănătate trebuie să întocmească cu spitalele noi acte adiţionale la contracte. Fondul naţional al asigurărilor de sănătate trebuie susţinut de Guvern, colectările proprii fiind insuficiente. În acest sens, este necesară o rectificare bugetară pozitivă pentru a putea alimenta casele judeţene de asigurări de sănătate. Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Finanţelor Publice trebuie să creeze rapid şi eficient cadrul de drept şi de fapt al deblocării financiare pentru susţinerea funcţionalităţii spitalelor, în ultimă instanţă chiar şi în contul bugetului pe anul viitor. Semnalul nostru este de alarmă. Alarmă înseamnă urgenţă, iar acţiunea decidenţilor se impune a fi imediată şi promptă. Mulţumesc, (Aplauze în sală.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc mult, doamnă preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică se intitulează "Cântecul de lebădă al lui Traian Băsescu". Am asistat, în ultimele săptămâni, la o adevărată reprezentaţie artistică a preşedintelui ţării, care a interpretat consecutiv mai multe roluri, dorind să intre în atenţia cât mai multor români. Astfel, un prim spectacol s-a desfăşurat la şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor din data de 15 septembrie 2009, unde Traian Băsescu s-a pus în postura unui adevărat prim-ministru, lăudându-se şi atribuindu-şi cele mai multe dintre realizările Guvernului Tăriceanu. De la introducerea cotei unice de impozitare şi până la creşterea economică, niciuna dintre faptele Guvernului liberal, care au contribuit semnificativ la bunăstarea românilor, nu a scăpat de "implicarea" decisivă a preşedintelui ţării. Ulterior, Traian Băsescu, aderând la ideile fiicei sale, europarlamentarul Elena Băsescu, a lansat ideea legalizării prostituţiei şi a drogurilor uşoare. Gestul său, departe de a fi unul responsabil, ar putea fi interpretat ca o tentativă de a genera o temă de dezbatere nouă, care să îndepărteze media naţională de abordarea problemelor legate de criza în care ne aflăm. În final, după ceva ce ar semăna mai degrabă cu rezultatul unui profund zbucium interior decât cu o decizie gândită şi evaluată, Traian Băsescu a anunţat intenţia organizării unui referendum în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale, pentru reducerea numărului de senatori şi deputaţi şi transformarea Parlamentului într-un Parlament unicameral. Se captează, astfel, bunăvoinţa electoratului, care nu are o părere bună despre parlamentari şi ar vota cu o majoritate absolută eliminarea Parlamentului, dacă acest lucru i s-ar cere. În stilul său caracteristic, Preşedintele României nu se dezice nici la sfârşitul mandatului de obiceiul de a şoca societatea prin luarea pripită a unor măsuri iresponsabile. Acţiunile sale sunt nedemne de un şef de stat, care pare depăşit de cerinţele constituţionale şi morale din România, iar atitudinea sa nu aminteşte decât de cântecul unei lebede, care, simţind că i se apropie sfârşitul - sfârşitul politic în cazul lui Traian Băsescu -, realizează un ultim act de creaţie. Din păcate, o creaţie populistă. Mulţumesc, (Aplauze în sală.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator. S-au epuizat declaraţiile politice ale Grupului parlamentar al PNL.
		Urmează domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L, Nu este în sală. Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Radu F, Alexandru.
		Domnul Dumitru Oprea: Dragi colegi, Declaraţia politică de astăzi are titlul "Trecerea la sistemul unicameral - o şansă pentru credibilizarea Parlamentului", iar pentru cei care hăhăie am un motto: "Cine nu cunoaşte istoria României s-o citească!" (Discuţii neinteligibile în sală din partea membrilor Grupului parlamentar al PNL.) Este vorba de statutul României, pe care mulţi români nu-l ştiu.., Şi abia în 1864 Cuza a trecut la sistemul bicameral. Citiţi un pic istoria! Aşa cum era de aşteptat, propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind referendumul din 22 noiembrie 2009 a provocat reacţii dure din partea celor ce nu cunosc istoria României. Toţi aceşti oponenţi invocă o tradiţie politică românească, spectrul autoritarismului ori, pur şi simplu, calcule pur electorale. Adevărul este că politicienii acceptă adesea ca, în principiu, să se reformeze orice în societate, în afară de statutul lor. Propriile lor interese nu trebuie atinse în niciun chip, iar mandatele, dacă s-ar putea, le-ar face şi mai numeroase, să ajungă şi pentru colegii lor de partid ghinionişti la alegeri. Să vedem însă dacă există argumente pentru asemenea reformă. Orice sondaj de opinie, făcut din 1990 încoace, arată o imagine dezastruoasă a Parlamentului. Pe scurt, ineficienţă şi corupţie, asta vede poporul în Legislativ. Se înşală oare acest popor? Desigur, el se poate înşela o dată, de două ori, dar nu timp de 20 de ani. Pretindem de la toţi bugetarii mai multă productivitate, dar cine poate afirma că tocmai această instituţie este eficientă? Care dintre noi poate justifica credibil rostul celor două Camere pentru Parlament sau numărul mare de membri ai acestora? Există câteva sute de deputaţi, peste o sută de senatori şi alt rând de parlamentari la Bruxelles. Toţi aceşti aleşi înseamnă alte câteva sute, dacă nu mii de angajaţi, adică imense cheltuieli din bugetul statului, Ştim, de asemenea, cât de uşor se pot amâna unele proiecte de lege, dacă există interese politice în acest sens. Cerem tuturor românilor să facă sacrificii. De două decenii tot aşteptăm de la oamenii de rând să strângă cureaua, în vreme ce noi ne stabilim singuri pensii şi fonduri de cheltuieli. Nimeni nu este sancţionat, cu adevărat, dacă nu vine la comisii sau şedinţe, fiindcă nu se vrea, nimeni nu răspunde pentru ineficienţa instituţiei, iar pentru a ne justifica existenţa şi obezitatea birocratică invocăm mereu necesităţi democratice. Ideea unui Parlament unicameral şi reducerea numărului de aleşi la maximum 300 este puternic contestată chiar de cei care pretind că se află în tranşeele democraţiei. Am văzut printre ei politicieni cu un trecut glorios în perioada comunistă, care au condus România imediat după revoluţie, atunci când românii primeau libertate cu linguriţa. Acum, tot ei ne apără de tirani, ca în Rusia, uitând că Uniunea Sovietică a avut un alt sistem, pe care Domniile Lor îl pun acum sub semnul întrebării. Alţii au trecut cu greu pragul Parlamentului, mari norocoşi ai unei redistribuiri perverse. Fireşte că se tem pentru scaunul lor. România trebuie să se reformeze. Dincolo de orice interese personale, avem nevoie de instituţii democratice mai eficiente şi mai ieftine. Cred că un Parlament unicameral ar fi mult mai puternic decât cel de acum. Valorile s-ar cerne mult mai uşor. Responsabilitatea per persoană este mult mai mare, iar neaveniţii s-ar strecura mult mai greu în această clădire şi, mai presus de toate, sunt absolut convins că un Parlament reformat va reuşi să câştige de la români tocmai ceea ce i-a lipsit acut în toţi aceşti 20 de ani - credibilitatea. Vă mulţumesc, (Aplauze în sală.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Radu Alexandru Feldman.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Vă mulţumesc foarte mult. Stimată doamnă vicepreşedinte al Senatului, Înainte de a prezenta declaraţia politică pe care o supun atenţiei dumneavoastră, aş vrea să vă rog.., (Discuţii neinteligibile la tribună între domnul senator Puiu Haşotti şi domnul senator Radu Alexandru Feldman.) Reiau. Stimată doamnă preşedinte de şedinţă. Înainte de a prezenta declaraţia politică, aş vrea să vă rog insistent ca în următoarea şedinţă a Biroului permanent al Senatului să faceţi apelul cuvenit pentru ca activitatea senatorilor să se desfăşoare în condiţii normale, respectiv într-un deplin respect faţă de Regulamentul Senatului, înţeleg prin aceasta asigurarea cvorumului de şedinţă la punctul din ordinea de zi care se numeşte declaraţii politice. Mă întăresc în cererea pe care v-o adresez cu tot respectul, amintind şi o intervenţie mai veche a domnului senator Puiu Haşotti, care arăta, la începutul actualei legislaturi, că un punct extrem de important şi extrem de semnificativ în activitatea parlamentarilor, fie că este vorba de Camera Deputaţilor, fie că este vorba de Senat, se desfăşoară într-un total dezinteres din partea parlamentarilor, într-o sală aproape goală, aruncând în derizoriu un moment care, altfel, îmi pare rău să spun, în legislaturile trecute era urmărit cu maxim interes atât de parlamentari, cât şi de mass-media. Deci vă rog insistent, aveţi bunăvoinţa şi faceţi demersurile cuvenite pentru a putea, într-adevăr, să tratăm cu seriozitatea cuvenită munca noastră. Acum, vă supun atenţiei declaraţia politică. Stimaţi colegi, Protagoras din Abdera a trăit cu câteva sute de ani înainte de Cristos şi a fost cel mai important dintre filozofii sofişti. Scrierea lui de referinţă despre zei începe cu un enunţ esenţial: "Omul este măsura tuturor lucrurilor". Sub semnul aceleiaşi adânci preocupări pentru problema morală, Socrate merge mai departe şi pune bazele ştiinţei măsurii, metretica. Principiul fundamental pe care marele filozof îşi articulează sistemul ne învaţă că salvarea vieţii constă în a face o alegere justă între plăcere şi neplăcere, între prea mult şi prea puţin. Foarte mulţi oameni, deşi cunosc definiţia binelui, preferă să facă răul, cunoscând cele bune, nu vor să le facă, deşi le este cu putinţă, şi le fac pe celelalte. Stimaţi colegi, Mi-au venit în minte învăţăturile celor doi corifei ai spiritului omenesc, ascultând, zilele trecute, intervenţia, în cadrul dezbaterii moţiunii de cenzură, a celui care a fost ministrul economiei şi finanţelor, domnul Varujan Vosganian. Nu este prima dată când urmăresc expozeurile liderului PNL în cele 9 luni de când partidul din care face parte a trecut pe băncile opoziţiei. Invariabil, în tot acest timp, ex-ministrul liberal a blamat, a condamnat, a somat, a avertizat, a înfierat actualul Executiv, dar nu a găsit de cuviinţă ca o dată, măcar o singură dată să invoce şi cea mai palidă neîmplinire a Guvernului din care a făcut parte. Ieri, lapte şi miere, azi numai fiere. Apogeul felului în care Domnia Sa înţelege să depăşească orice măsură şi să se plaseze flagrant în afara unor adevăruri de notorietate publică a fost atins în clipa neinspirată în care, de la microfonul Parlamentului, cu privirea cea mai senină şi cu tonul cel mai contondent, l-a somat pe premierul Boc să dovedească veniturile astronomice, "salariile nesimţite" - cum le-a catalogat massmedia - din agenţiile Guvernului Tăriceanu, probe irefutabile ale dezmăţului pe banul public practicat ani de zile. Nu-mi propun să ofer nicio explicaţie a acestui gest stupefiant şi descalificant la care am fost martor, dar, pentru că amnezii de felul celor practicate de vicepreşedintele Partidului Naţional Liberal reprezintă recorduri ale mistificării şi ale relei-credinţe şi pot da naştere unor nefericite confuzii, mă simt dator să fac o extrem de sumară trecere în revistă a topului "salariilor nesimţite" în 2007-2008: Locul I - directorul Fondului "Proprietatea": 17 mii de euro pe lună; Locul II - preşedintele AVAS: 12.247 de euro pe lună; Locul III - comisar CNVM: 9.235 euro pe lună; Locul IV - preşedintele CNVM: 8.619 euro pe lună; Locul V - vicepreşedinte CNVM: 8.246 euro pe lună. Alături de aceşti baroni din agenţiile guvernamentale, să-i mai reamintim fostului ministru liberal şi de baronii din ministere, bugetarii care şi-au expandat veniturile prin faimosul program "Aga şi şpaga". Lista lor este lungă, aşa că, din raţiuni de timp, nu mă voi opri decât la câţiva dintre cei care au "trudit" chiar în ministerul condus de domnul Varujan Vosganian: Elena Dascălu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor - câştig de peste 90.000 de euro în anul 2007, din nominalizarea în şase comisii, comitete şi consilii, pe lângă salariul lunar de 46.761 de lei; Daniel Chiţoiu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor - câştig de peste 85.000 de euro, aceleaşi surse, consiliu de administraţie şi AGA, pe lângă un salariu de 46.350 lei; Alice Bîtu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, se plasează pe un merituos loc trei, cu venituri de peste 80.000 de euro, pe lângă cei 46.761 lei salariul în minister. Scandalul declanşat de neruşinarea cu care toată această clientelă politică s-a înfruptat din banul public a fost atât de mare, că aţi fost nevoiţi, domnilor foşti guvernanţi, să emiteţi o ordonanţă de urgenţă prin care să interziceţi cumulul de consilii de administraţie şi să mai reduceţi din veniturile copioase pentru care toţi aceşti oameni nu mai erau nici măcar obligaţi să participe la şedinţele consiliilor din care, formal, făceau parte. În finalul memorabilei sale intervenţii, vicepreşedintele Partidului Naţional Liberal ne-a îndemnat, cu compasiune, să nu mai tot invocăm trecutul, prezentul şi viitorul sunt timpii care au valoare şi care trebuie să ne intereseze. Nu este inedită opinia domnului Varujan Vosganian, am auzit-o frecvent şi din gura altor lideri ai partidului pentru care trecutul rămâne un subiect profund dezagreabil. Personal însă, sunt gata să urmez recomandarea domnului senator Varujan Vosganian, dar, ca să ne putem despărţi în bună ordine de trecut, trebuie să ni-l asumăm cu cinste, cu cele bune şi cu cele rele, apţi de a evita, în viitor, gravele erori pentru care astăzi plătim atât de mult. Vă mulţumesc pentru atenţie, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator. Am luat notă de sugestia dumneavoastră, însă doresc să vă informez că la începutul şedinţei eram în cvorum, erau înscrişi 69 de colegi senatori. Aveţi dreptate, momentul declaraţiilor politice este un moment politic important la care ar trebui să asistăm nu doar prin semnătură, ci şi prin prezenţa efectivă în sală. Vă mulţumesc.
		Pentru două minute, are cuvântul domnul senator Puiu Haşotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Şi eu vreau să aduc laudă domnului senator Feldman Radu Alexandru că şi-a amintit că am fost poate primul dintre dumneavoastră, stimaţi colegi, care am atras atenţia asupra acestei chestiuni. De asemenea, subliniez încă o dată - am subliniat şi săptămâna trecută - că declaraţia domnului senator, foarte interesantă, la modul foarte sincer, mă face încă o dată să fiu convins că o viitoare colaborare între PNL şi PD-L este imposibilă. Aş dori să fac câteva precizări, foarte pe scurt. Vreau să vă spun că, acum doi ani, Partidul Naţional Liberal a lansat spre dezbatere un proiect de Constituţie, care prevedea diminuarea foarte serioasă a numărului de parlamentari, atribuţiuni diferite, total diferite, pentru cele două Camere, erau însă două Camere! Iată, iniţiatorul acestui proiect intră acum în sala de şedinţe, domnul senator Meleşcanu. Aici trebuie să separăm nişte lucruri. Diminuarea numărului de parlamentari trebuie făcută prin modificarea, revizuirea unei legi, pe când una sau două Camere, Parlament bicameral sau Parlament monocameral, este o chestiune de Constituţie. Dacă se doreşte atât de aprig Parlament unicameral, nu rămâne Guvernului Boc decât să emită o ordonanţă de urgenţă pe această temă, şi cu aceasta se încheie discuţia. Dacă este Parlament bicameral este altă discuţie. Vreau să vă atrag atenţia că Parlamentul de la Bruxelles nu înseamnă că România şi-a pierdut din suveranitate, România are aceeaşi suveranitate, însă a delegat doar nişte competenţe. Să nu confundăm lucrurile. A doua chestiune, din punct de vedere istoric, ni s-a spus aici de către un distins coleg că va face apel la istorie. Nu am văzut acel apel. Istoria arată că în 1864 Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat Senatul, care a fost desfiinţat de regimul comunist. Înainte de Alexandru Ioan Cuza au fost adunările ad-hoc, domnule senator. Adunările ad-hoc nu erau parlamente. Să ştiţi că nu puteţi duce în eroare chiar pe toată lumea. Adunările ad-hoc nu erau parlamente, cum nici Kiseleff nu a făcut un parlament, ca să fim sinceri. În altă ordine de idei, vreau să vă spun că suntem de acord cu scăderea numărului de parlamentari, dar, din toate ţările foste comuniste, România are cei mai puţini parlamentari la suta de mii de locuitori. Bulgaria are Parlament unicameral, dar are 250 de parlamentari la o populaţie de nouă milioane de locuitori, iar Lituania are aproape trei milioane de locuitori şi 100 de parlamentari. Să vă mai spun însă ceva, apropo de Parlament, de bicameral sau unicameral: niciun stat cu peste zece milioane de locuitori nu are o singură Cameră. De altfel, presa a spus astăzi că - este al cincilea argument -, mai devreme sau mai târziu, în 2013, vom fi obligaţi să avem două Camere. Înainte de a veni cu chestiuni din acestea populiste, care să placă urechii unuia sau unora, haideţi să stăm strâmb şi să judecăm drept şi să lăsăm deoparte discursurile acestea care au o anumită notă de ipocrizie. Sunt foarte multe chestiuni de discutat. Legea votului uninominal este o aberaţie şi a fost un atac dur la adresa partidului. Noi avem nevoie de partide puternice, şi o spun de la această tribună: partidele trebuie lăsate să-şi facă liste şi să promoveze pe cine doresc ele. Electoratul poate vota, Şi peste tot, luaţi Uniunea Europeană şi veţi vedea în câte ţări există votul uninominal şi ce fel de ţări sunt acestea, dacă tot vorbim de votul uninominal, dar nu este acum momentul pentru o astfel de discuţie. În privinţa CNVM-ului, şi cu aceasta închei, am observat ce a spus domnul senator Radu Alexandru Feldman, interesant, dar la CNVM eu, aici, am cerut să votăm o iniţiativă a colegului dumneavoastră Ion Oltean, prin care toată conducerea CNVM-ului să primească salarii la nivel de secretar de stat, şi dumneavoastră aţi votat împotrivă. Luaţi stenograma şi veţi vedea că aşa este. Ar fi foarte multe de discutat. Suntem de acord cu o dezbatere publică pe această temă, şi a Parlamentului unicameral, şi a reducerii numărului de parlamentari, dar vă repet, noi, acum doi ani de zile, am propus spre dezbatere un astfel de proiect. Nu este niciun fel de problemă, dar dacă totuşi doriţi aşa mult, ordonanţă de urgenţă!, Guvernul Boc, şi reducem numărul de parlamentari, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Petru Başa, Grupul parlamentar al PD-L. Ultimul vorbitor, doamna senator Mihaela Popa.
		Domnul Petru Başa: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Nu vreau să fiu dur, dar pentru că au fost colegi care au vorbit despre lebede, eu vă cer permisiunea să vorbesc despre.., bovine. În această perioadă în care unele televiziuni obediente unor potentaţi strigă mereu "Jos Băsescu!", cred că ar trebui să se abordeze şi alte teme care interesează naţiunea, cea care ne-a trimis aici, în această aulă. Declaraţia mea se intitulează "Sprijin pentru crescătorii autohtoni de bovine". Luni, 21 septembrie, 80.000 de producători de lapte din 8 ţări membre ale Federaţiei Europene a Laptelui au vărsat pe câmp 25 de milioane de litri de lapte în semn de protest faţă de preţul pe care aceştia îl primesc pe un litru de lapte, respectiv 0,18 euro. Pentru a-şi acoperi costurile, aceştia i-au cerut preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, să facă posibil ca valoarea să crească la 0,4 euro. Este vorba de fermieri din Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Belgia, Elveţia şi Olanda. Faptul că producătorii autohtoni de lapte nu au ajuns încă să recurgă la astfel de strategii pentru a ne atrage atenţia asupra nemulţumirilor lor şi asupra nevoii de sprijin pe care o resimt tot mai acut nu le exclude pe acestea din urmă. În deplasările în teritoriu în circumscripţia electorală am luat contact cu aceşti producători, care mi-au exprimat nemulţumirile şi mi-au prezentat problemele lor. Producătorii autohtoni de lapte - sunt colegi în sală din judeţul Braşov, eu sunt din judeţul Mureş - primesc pentru fiecare litru de lapte de vacă livrat la fabricile de profil sau la centrele de colectare 0,3 lei subvenţie, asta dacă au aprobată cota de lapte, şi alţi 0,8-0,9 lei pe fiecare litru comercializat. Sunt cazuri fericite, dar mulţi fermieri au ajuns să dea laptele la porci, încât firmele de procesare sau intermediarii au încetat să mai preia cantităţile de lapte de la micii producători, fie din cauza scăderii consumului de produse lactate, fie din cauza noilor norme de calitate pe care micii producători nu le mai îndeplinesc. Sunt alţii care nu au avut atâţia porci şi au aruncat laptele în şanţul de drenaj din faţa curţii. Dragi colegi, Tocmai pentru ca aceste situaţii să fie cât mai mult limitate, Federaţia Crescătorilor de Bovine din România intenţionează să deschidă fabrici de prelucrare a laptelui în fiecare judeţ din ţară. Proiectul, unul destul de îndrăzneţ, prevede două modele de fabrici de procesare a laptelui: unul pentru o unitate cu o capacitate de procesare de 4.000 de litri pe schimb, iar celălalt, cu o capacitate de 10.000 de litri pe schimb, iar asociaţiile judeţene de crescători vor avea posibilitatea de a alege unul din cele două modele. După ce acest proiect va fi definitivat, ţinând cont de condiţiile actuale de creditare, pentru a contacta creditele necesare acestor investiţii vor avea nevoie de garanţii guvernamentale. Este de datoria noastră să le acordăm acest sprijin, pentru că zootehnia şi agricultura românească trebuie sprijinite şi privite ca un factor decisiv în dezvoltarea durabilă a economiei româneşti. Nu este normal ca producătorul autohton de lapte să primească bani sub preţul de producţie al unui litru de lapte vândut, iar marile magazine să vândă lapte din import la de 3 ori preţul cu care l-ar vinde un producător autohton. În momentul de faţă, potrivit crescătorilor de bovine, laptele adus din afară se regăseşte în 80% din produsele lactate de pe piaţa românească. În Evul Mediu, dragi colegi, reprezentanţii unor bresle - vă spun fiindcă sunt din Sighişoara şi ştiu istoria breslelor - dintr-un oraş sau cetate aveau întâietate în comercializarea produselor lor. Nu spune nimeni că ar trebui să ne întoarcem în acea perioadă, dar trebuie să încurajăm producţia şi desfacerea internă. Tot mai mulţi producători ne semnalează faptul că fabricile mari, multe doar cu filiale în România, au monopolizat toată piaţa, iar, cu toată cofinanţarea de la stat, producătorii autohtoni spun că, în lipsa unei forme structurate de organizare, nu pot face faţă. Dragi colegi, În România există 28 de asociaţii judeţene ale crescătorilor de bovine, care reunesc circa 30.000 de fermieri. În România o mare parte din populaţie trăieşte în mediul rural, îndeletnicirea principală în multe judeţe o reprezintă sectorul zootehnic, iar în cadrul acestui sector un rol important îl are creşterea bovinelor, majoritatea pentru producţia de lapte. Sunt câteva date suplimentare care să ne determine să găsim soluţii şi să acordăm sprijinul necesar crescătorilor de bovine, pentru a nu ajunge la falimentarea şi acestui domeniu în care putem spune că România are tradiţii. Vă mulţumesc, (Aplauze.)
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Până ajunge doamna senator Popa să citească declaraţia politică, permiteţi-mi să vă informez că au depus în scris declaraţii politice următorii colegi: Anca Daniela Boagiu, Gabriel Mutu, Traian Constantin Igaş, Alexandru Mocanu, Dorel Borza, Dan Voiculescu, Gheorghe Pop, Adrian Ţuţuianu, Sorin Lazăr, Elena Mitrea, Sorin Serioja Chivu, Nicolae Moga, Valer Marian, Cornel Popa, Marius Nicoară. Vă mulţumesc.
		Doamna Mihaela Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "1 octombrie - Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice". Pe data de 1 octombrie celebrăm Ziua Internaţională a Vârstnicilor, dată stabilită prin Rezoluţia ONU de la 1 iunie 1991. Declaraţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei evidenţiază că îmbătrânirea demografică, modernizarea, criza economico-financiară şi alte schimbări sociale aflate în curs sunt însoţite de o serie de ameninţări la adresa, în special, a persoanelor vârstnice şi a coeziunii sociale. În ultimii ani, în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, iar vârstnicii au rămas pe un prag al societăţii undeva la limita dintre existenţă şi supravieţuire. Mass-media redă, în permanenţă, cazuri disperate ale persoanelor vârstnice care nu au asigurate nici cele mai elementare condiţii de viaţă pentru a trăi într-un mod decent. În România anului 2009 doar 30% din persoanele de peste 75 de ani sunt îngrijite de familie, restul de 70% au nevoie de ajutor din partea comunităţii. Cei mai mulţi dintre ei trăiesc izolaţi în propriile case sau în cămine de bătrâni, neglijaţi de societate şi uneori de propria familie. Foarte mulţi dintre bătrânii noştri se confruntă, zi de zi, cu sentimentul dureros al singurătăţii şi al lipsurilor materiale, tocmai de aceea ei au nevoie de acţiuni concrete, de proiecte de solidaritate socială, care să le asigure o mai bună protecţie socială, care să răspundă nevoilor specifice ale acestei categorii de populaţie, pentru a putea beneficia de o viaţă autonomă şi demnă, potrivit aspiraţiilor sociale. Dragi colegi, În decursul celor 20 de ani, uneori fără pensii, alteori cu pensii de 3 lei, drepturile persoanelor vârstnice au fost subminate. PD-L şi-a propus şi a realizat introducerea unei pensii minime de 350 de lei, oferind un sprijin real acestei categorii sociale. Cu toate demersurile făcute de Guvernul Boc pentru a îmbunătăţi situaţia persoanelor vârstnice, această categorie socială rămâne, în continuare, una vulnerabilă, mai ales în această perioadă dificilă. De aceea, grija societăţii şi, în special, a noastră, a celor din Legislativ, ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluţiilor de protecţie a lor şi de dezvoltare a unor programe care să le ofere posibilitatea continuării unor activităţi care să promoveze atât incluziunea socială, cât şi participarea activă a acestora la viaţa societăţii. În acest context, aş dori să amintesc unul dintre proiectele mele care se adresează şi acestei categorii sociale - se numeşte "Societatea - a doua familie" -, prin care propun susţinerea socială şi promovarea egalităţii de şanse pentru persoanele dezavantajate. Mai mult, PD-L Iaşi lansează "Gala centenarilor", pentru a-i sărbători pe cei 40 de centenari din judeţ, precum şi pe cei 22 care vor împlini în anul 2009 această vârstă respectabilă. Este un proiect amplu care se adresează tuturor acestor persoane. Astfel, Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice nu trebuie să fie doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, ci şi un prilej de reflecţie a noastră asupra condiţiei lor, de a face mai bine cunoscute problemele reale cu care se confruntă persoanele vârstnice din toată ţara. Stimaţi colegi, Nu trebuie să uităm că vârstnicii, aceste persoane cu mai multe amintiri - le-am numit eu -, au dreptul la independenţă, integrare socială şi demnitate, ce pot fi obţinute doar prin politici coerente care să le aducă mai aproape de standardele stabilite de statele membre la nivel ONU. Să încercăm, împreună, un gest de solidaritate umană şi socială, redându-le demnitatea de a se bucura de viaţă, tratându-i cu respect, ajutându-i să se simtă integraţi în societate, activi şi, mai ales, preţuiţi, (Aplauze.) Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de şedinţă:
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Declaraţia politică se intitulează "Revocarea domnului Nica sau consecinţa proverbului «Dacă tăceai, filozof rămâneai»". Dragi colegi, Am asistat în ultimele zile la un carusel al declaraţiilor iresponsabile care au avut ca autor un singur om politic. Din păcate, nu este vorba despre un politician oarecare, ci de deja fostul ministru de interne al României, adică demnitarul care ar trebui să gestioneze din punct de vedere executiv problema ordinii publice în ţara noastră. Să luăm aceste declaraţii pe rând. Mai întâi, domnul Dan Nica ne semnala, cu emfază, marea sa performanţă în depistarea câtorva cazuri de aşa-zisă infracţiune în exercitarea dreptului electoral la alegerile europarlamentare. Despre cine e vorba, dacă acele cazuri sunt investigate mai departe, dacă se va ajunge la o anchetă judiciară, despre toate aceste lucruri nu am aflat nimic. Am aflat, în schimb, că domnul Nica se luptă cu mafioţii, că le va veni de hac şi să aibă ei grijă cu cine se pun. Declaraţii bune, într-un registru comic, dacă nu chiar parodic şi caricatural. Asta în timp ce statisticile Ministerului Administraţiei şi Internelor arată că, de la începutul anului, nu a trecut nicio lună fără un jaf armat extrem de mediatizat. În acest ritm, ar trebui să ne aşteptăm, probabil, la devalizarea Trezoreriei, aşa cum s-a întâmplat, recent, în Suedia. Recent, ministrul Nica anunţa triumfător lansarea a două operaţiuni de mare amploare împotriva infractorilor din România: "Strada 2009" şi "Tunetul". De mare amploare au fost, dar numai ca resurse bugetare consumate. Ca de obicei, rezultatele au fost jalnice, iar balonul electoral s-a dezumflat imediat. Concluzia: domnul Nica s-a făcut din nou că munceşte. Dacă astfel de fapte mai pot fi luate în glumă, alte declaraţii ale domnului ministru au fost explozive pentru imaginea instituţiilor pe care le avea în subordine şi pentru imaginea României, în general. Acum câteva luni, marele lider PSD Marian Vanghelie afirma, fără nicio reţinere, că arhiva "Doi şi-un sfert" este pe mâini bune, sugerând astfel un control ilegal al politicului asupra unui serviciu intern de informaţii. Reacţia domnului Nica la un atac fără precedent asupra credibilităţii unei instituţii de o asemenea importanţă? Inexistentă! Domnul Nica era mai preocupat de protejarea intereselor domnului Vanghelie decât de credibilizarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă DGIPI. Picătura care a umplut însă paharul a fost declaraţia absolut incalificabilă şi cu efecte dezastruoase asupra imaginii României în străinătate în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidenţiale. Deşi aceste declaraţii s-au dovedit a fi fără obiect, total tendenţioase şi iresponsabile, domnul Nica nu a dorit să îşi asume răspunderea. Ca om politic conectat la peisajul politicii externe europene, vă spun cu mâna pe inimă că, dacă domnul Nica nu era revocat din funcţie, România ar fi fost arătată cu degetul în Europa şi suspectată de derapaje de la regulile democratice. Acesta este adevăratul motiv pentru revocarea domnului Nica, şi nu alte considerente de ordin politicianist invocate de colegii noştri de la PSD. Când este vorba de imaginea şi numele României în lume, este bine să ne gândim de două ori când declarăm ceva. În cazul domnului Nica s-a aplicat însă zicala "Dacă tăcea, filozof rămânea".
		Domnul Gabriel Mutu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi expune punctul de vedere asupra declaraţiei de joi a Preşedintelui României. Declaraţia mea nu vine ca urmare a ceea ce a declarat Preşedintele României, ci pentru maniera în care opoziţia a reacţionat. Mesajul de joi al actualului preşedinte a avut trei puncte esenţiale, care aveau să fie răstălmăcite ulterior, şi anume: scăderea numărului de parlamentari, transformarea actualului Parlament din bicameral în unicameral, toate acestea în urma unui referendum care să fie organizat simultan cu alegerile prezidenţiale. Ce este rău în asta, vin eu şi întreb? Nimic. De fapt, este un alt mecanism prin care actualul preşedinte Traian Băsescu nemulţumeşte clasa politică în favoarea cetăţenilor. Asta deranjează foarte mult. După ce a venit Guvernul Emil Boc să spună că printr-o lege a salarizării unice se va face dreptate în sistemul de remunerare efectuat din banii publici, acum mai vine şi preşedintele să coboare ştacheta privilegiaţilor. Pentru opoziţie acest gest este unul cel puţin revoltător. În privinţa numărului de parlamentari, trebuie să spunem de la început că, în urma unor calcule matematice şi statistice, literatura de specialitate afirmă că cifra optimă de parlamentari pentru o ţară se calculează după următoarea formulă: rădăcina cubică din numărul populaţiei. Pentru actuala populaţie a României, această cifră se situează undeva în jurul a 280 de parlamentari. Dar se pare că în ultimii 20 de ani nimeni nu a fost cu adevărat deranjat de această suprareprezentare inutilă, ineficientă şi ineficace. Ba nu, domnilor colegi, lucrurile nu au stat chiar aşa. Cineva a fost nemulţumit, dar nu i-a păsat nimănui, pentru că acel cineva nu are puterea decât o dată la patru ani şi atunci este amăgit cu reforme ce întârzie să apară. Acesta este adevăru, nimănui nu-i pasă de faptul că omul simplu, contribuabilul, trebuie să plătească din propriul buzunar pentru încă 200 de parlamentari. Să vă mai întreb acum altceva. Sunt foarte mulţi deranjaţi că numărul parlamentarilor va scădea. De ce? Iar nu pot înţelege. Eu sunt parlamentar ales în Bucureşti. Vă pot oferi multe exemple de senatori din această legislatură a căror prezenţă la vot, în prima sesiune, lasă de dorit. O treime dintre senatorii de Bucureşti au avut o prezenţă medie sub 30% în sesiunea trecută, şi atunci de ce mai avem nevoie de peste 470 de parlamentari? Să se bucure de această demnitate şi să nu fie nici măcar prezenţi în Parlament? Acest lucru trebuie spus clar şi răspicat: anumiţi senatori nu sunt prezenţi în Parlamentul României decât atunci când există o miză. Cu alte cuvinte, decât atunci când sunt prezente în număr foarte mare televiziunile, atunci apar şi dumnealor, fac câteva declaraţii flamboaiante şi, apoi, dispar. Stimaţi colegi, Este bine ştiut că cei 165 de parlamentari ai PD-L, încă din campania electorală, au susţinut că vor depune toate eforturile necesare în vederea reducerii numărului de parlamentari şi pentru trecerea la un sistem parlamentar de tip unicameral. Totuşi, sper că şi ceilalţi membri ai Legislativului vor lua în calcul rezultatul referendumului. Sper, stimaţi colegi, că nu veţi mai neglija opţiunea cetăţenilor, aşa cum aţi făcut după referendumul din 25 noiembrie 2007, când peste 80% din români au votat pentru o schimbare radicală a sistemului electoral, iar dumneavoastră aţi croit o struţo-cămilă ce v-a surprins şi pe dumneavoastră în cele din urmă. Sper ca, de această dată, fiind aleşi în colegii uninominale, să aveţi un alt tip de conduită. Aţi ieşit pe toate posturile TV să declaraţi că un sistem unicameral este tipic statelor comuniste. Nu aţi făcut altceva decât să vă faceţi de râs. Numai dacă ne uităm în Uniunea Europeană, vom vedea că există 14 state cu parlamente unicamerale şi doar 13 state cu parlamente bicamerale, şi cred că nimeni nu poate spune că în Uniunea Europeană, un construct care s-a fondat în jurul ideii de democraţie, predomină totalitarismul. Am văzut cu toţii cum o pondere importantă din legislaţia statelor europene este influenţată de ceea ce se întâmplă la Bruxelles sau la Strasbourg. Prin urmare, putem afirma că noi, cei din clubul european, avem o parte a Legislativului acolo, motiv pentru care putem afirma că, pentru celeritatea procesului legislativ, ar fi suficientă o singură Cameră. Totodată, potrivit art. 1 din Constituţie, statul român este unul unitar, iar soluţia unicamerală devine astfel cea mai viabilă soluţie, pentru că ideea de unitate a naţiunii conduce la ideea de unicameralism. Nu în ultimul rând, cuplarea referendumului cu alegerile prezidenţiale este legată, pe de o parte, de costurile pe care le implică o consultare populară de o asemenea anvergură, dar şi de dorinţa de a obţine o imagine cât mai fidelă în ceea ce priveşte doleanţele cetăţenilor. Este foarte bine, aşadar, că referendumul are loc simultan cu alegerile prezidenţiale, întrucât în ultimii 20 de ani s-a observat că la acest tip de scrutin prezenţa românilor este mai crescută. Aşadar, stimaţi colegi, prin acest referendum se vrea o schimbare fundamentală a sistemului parlamentar al României, schimbare ce nu doreşte altceva decât punerea în acord a caracteristicilor statului cu sistemul de reprezentare şi legiferare.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Declaraţia politică se intitulează "Politicile sociale - temă secundară pentru politicienii români de până acum". Politicile publice sunt sarcina clasei politice. Dacă ne întrebaţi pe cei de la Partidul Democrat Liberal, aceasta este singura raţiune pentru care sistemul democratic a instaurat clasa politică drept clasă conducătoare. Spuneţi dumneavoastră, stimaţi colegi, care sunt subiectele de interes manifestate în intervenţiile publice şi iniţiativele legislative ale oamenilor politici din România. Vorbesc politicienii români despre altceva decât persoane, calităţi ale lor, manifestări ale acestora, sau de proiecte de legi disparate, aruncate în Parlament la întâmplare, pentru a rezolva probleme de moment, în stil pompieristic? Singurele analize serioase, cu date statistice solide, cu evaluări profesioniste, efectuate de cei mai buni specialişti români în domeniu, au fost efectuate la Palatul Cotroceni, în ultimii cinci ani, sub conducerea şi la cererea preşedintelui Traian Băsescu. Interesul pentru programele de politici publice l-a distanţat pe actualul şef al statului de oricare dintre persoanele publice care îşi dau cu părerea, doct, pe televizoare şi în presă. Lipsa de coerenţă şi eficienţă a politicilor sociale este evidentă pentru oricare dintre locuitorii acestei ţări, blocaţi în straturi sociale polarizate excesiv. Opozanţii reformelor structurale necesare statului român mai găsiseră un pretext pentru stagnarea care ne caracterizează de douăzeci de ani încoace: nu se fac reforme radicale în momente de criză. S-au găsit tocmai naţional-liberalii să spună asta, cei care pretind că au în vocabular şi înţelesul exact al termenului "criză". De fapt, în mod evident, şi semnatarii moţiunii de cenzură de săptămâna trecută ştiu că esenţa termenului "criză" este "oportunitate", adică şansa de a reforma tot, fără să mai fie nevoie să dărâmi tot ce se dovedise ineficient până la acea perioadă. Nevoia de reformare nu mai este satisfăcută, în perioade de criză, prin necesitatea de a dărâma întâi, din temelii, tot ceea ce încurcă procesul, ca abia apoi să reconstruieşti, criza rezolvă ea, în sine, problema dărâmării structurilor care s-au dovedit ineficiente. Nu mai rămâne decât ca noua viziune asupra domeniului atins de criză să fie pusă în aplicare. Întreaga istorie a lumii a dovedit asta cu asupra de măsură. Doamnelor şi domnilor colegi, Ştiţi foarte bine că am dreptate atunci când afirm că este ruşinos pentru societatea românească să continue tergiversarea modernizării statului şi să blameze, pe motive inventate, reformele structurale absolut vitale. Raportul prezidenţial elaborat pe marginea situaţiei socioeconomice arată clar faptul că, în contextul socioeconomic de astăzi, ar trebui să facem faţă unei duble provocări: reducerea încasărilor bugetare şi a veniturilor populaţiei şi nevoia de creştere a cheltuielilor de protecţie socială. Dacă ne uităm dincolo de realitatea de peste o oră sau de peste cinci ore, atunci realizăm şi altfel de realităţi, pe care le tot ignorăm, pentru că ne afectează prea puţin în acest moment: îmbătrânirea accelerată a populaţiei prin politicile implicite de descurajare a natalităţii şi prin migraţie. Nu s-a preocupat nimeni de asta până acum, aşa cum nu s-a preocupat nimeni nici de şansele reale ale generaţiei tinere într-o societate globalizată, şi nici de asigurarea calităţii actului medical prin calificarea unui personal care să fie şi dispus să sprijine concetăţenii în efortul de asigurare a sănătăţii. Cu alte cuvinte, dezinteresul pentru resursa umană în România a depăşit de mult cotele acceptabile. Nicio politică socială promovată de vreun guvern social-democrat, liberal sau ţărănist n-a avut în vedere o viziune pe termen mediu şi lung asupra dezvoltării societăţii româneşti, în ansamblul ei. Carenţele sistemului naţional de protecţie socială identificate de comisia prezidenţială reprezintă baza de la care oricare dintre noi, de bună-credinţă, poate enumera cauzele lipsei de perspectivă faţă de evoluţia românilor, în ansamblu, ca naţiune. Specialiştii au pomenit, în raport, despre lipsă de coerenţă instituţională şi de planificare strategică, despre risipa banului public, inechitatea flagrantă în distribuirea resurselor bugetare, dar, mai ales, despre existenţa unor riscuri sociale majore generate de tendinţele de evoluţie a structurii populaţiei. Adică, tot despre lipsă de politici publice vorbim, pentru că problemele rezolvate de guvernanţii români din 1990 şi până acum au fost doar cele ale clasei privilegiate, cea care are acces la structurile de putere şi de conducere din statul român. Nici nu-i de mirare că mai mult de o zecime din populaţia ţării a ales să părăsească ţara, în efort individual de salvare familială, de vreme ce tot situaţia grupurilor restrânse a fost rezolvată şi prin actele de guvernare. Ar fi un gest de mare responsabilitate din partea noastră, a celor care ne aflăm aici tocmai pentru a da coerenţă şi viziune eforturilor de transformare a statului român într-unul capabil să aibă grijă de cetăţenii săi, să ne preocupăm cu adevărat de şansele cetăţenilor noştri de a se împlini personal şi profesional pe aceste planuri mioritice, nu în alte zone ale globului. Planurile de monitorizare şi evaluare a strategiilor curente şi anterioare ar trebui să fie punctul de plecare pentru orice nou plan elaborat. Gândiţi-vă, stimaţi colegi, nimeni n-a efectuat vreodată în vreo instituţie românească, în afara Curţii de Conturi, o analiză obiectivă a execuţiei bugetare proprii. Numai când vom fi capabili de o asemenea performanţă vom putea să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea mecanismelor de alocare eficientă a resurselor şi pentru creşterea productivităţii muncii. Iată de ce propunerea preşedintelui Traian Băsescu de a trasa, la unison cu întreaga clasă politică, liniile directoare pe care să poată fi construit actul de guvernare coerent şi predictibil merită luată în considerare şi merită să întrunească adeziunea noastră.
		Domnul Alexandru Mocanu: Declaraţia politică este intitulată "De ce Parlament unicameral şi mai puţini parlamentari?" Joi, 24 septembrie, preşedintele Traian Băsescu a cerut avizul Parlamentului pentru organizarea unui referendum naţional prin care cetăţenii României să se pronunţe dacă sunt de acord cu un Parlament unicameral, care să funcţioneze cu cel mult 300 de parlamentari. Este nevoie de referendum? Părerea mea este că da. Mai mult, cred că preşedintele era obligat să cheme poporul la referendum pentru că: a) De 6-7 ani, toate cercetările sociologice arată că românii acordă Parlamentului, pe zi ce trece, mai puţină încredere, pronunţându-se, invariabil, pentru reducerea numărului de parlamentari. b) Ţinând cont de această voinţă explicită rezultată din sondaje, clasa politică trebuia să ia act şi să procedeze în consecinţă. Aceasta este regula de fier care trebuia să funcţioneze şi în democraţia noastră, insuficient consolidată, dar nu a funcţionat. Singurii politicieni care încă din 2005, în mod constant, au adus de mai multe ori în dezbatere publică această chestiune şi s-au pronunţat în favoarea cererii populare au fost Traian Băsescu şi cei din PD-L, dar neavând majoritate nu au putut demara procedura. Restul politicienilor au îngânat ceva - nimic concret, nimic categoric -, adică s-au făcut că plouă, ca de obicei. c) Dacă voinţa poporului nu este luată în seamă de către cei trimişi de acesta să îi reprezinte, atunci, spune Constituţia, poporul decide inclusiv pentru politicieni. De aceea, preşedintele, cel mai reprezentativ ales al poporului, era obligat să ceară organizarea referendumului. Amintiţi-vă că aşa s-a întâmplat şi cu votul uninominal cerut insistent de cetăţeni. N-a fost aleasă cea mai potrivită formă, dar se poate corecta, altfel nu am fi avut niciodată votul uninominal dacă şeful statului nu ar fi convocat un referendum pe această temă. Peste tot în lume, reforma statului nu se face de la sine. Adesea ea trebuie împinsă vârtos de la spate, alteori este nevoie de revolte sau chiar de revoluţii, şi asta pentru că reforma se face împotriva intereselor diriguitorilor vremii. Dar iată, în câteva date statistice, cum este rezolvată această chestiune în lume: Astăzi, 60% din statele lumii şi 65% din statele europene afiliate Uniunii Interparlamentare au parlamente unicamerale. Din cele 27 de state ale Uniunii Europene, 14 au parlamente unicamerale. Cât priveşte numărul de parlamentari, în ţările europene numărul mediu de parlamentari este de 170. În Uniunea Europeană numărul mediu este de 185, niciunul din parlamente nedepăşind 400 de membri. România are 471 de parlamentari, 334 deputaţi şi 137 senatori. Oricum, avem un număr excesiv de senatori, chiar prin comparaţie cu ţările care au parlament bicameral. Astfel: Germania are 69 de senatori, la 82 de milioane de locuitori, Polonia are 100 de senatori, la 38 de milioane de locuitori, Statele Unite ale Americii au 100 de senatori, la 302 milioane de locuitori, România are 137 de senatori, la 22 de milioane de cetăţeni. Nu este cazul, aici şi acum, să trec în revistă avantajele şi dezavantajele unui Parlament unicameral, spun doar că, în situaţia României de azi şi de mâine, ele pledează net în favoarea introducerii sistemului monocameral, care asigură, de departe, o eficienţă sporită a activităţii de legiferare. Prin renunţarea la o Cameră şi reducerea numărului de parlamentari, se reduce şi birocraţia excesivă şi se fluidizează procesul de adoptare a legilor. În plus, astăzi, toate statele lumii sunt afectate de criza economică şi toate încearcă să găsească modalităţi de reducere a cheltuielilor publice. La noi, prin această măsură, se va realiza o economie anuală de minimum 400 de milioane de euro. Propunerea i-a luat prin surprindere pe preopinenţii domnului Băsescu, care, la primele declaraţii, păreau căzuţi de pe Lună. De exemplu, profesorul de istorie Crin Antonescu, deşi nu-l întrebase nimeni, s-a simţit obligat să zică ceva, şi atunci a spus că unicameralul este un fel de Marea Adunare Naţională, pe modelul Sovietului Suprem. Se vede că şi ca profesor de istorie a făcut cam tot atâţia câlţi cât a făcut ca deputat de Teleorman (2000-2004), altfel trebuia să ştie că Sovietul Suprem avea două Camere: Sovietul Uniunii (Camera inferioară) şi Sovietul Naţionalităţilor (un fel de Senat, cu reprezentare egală a republicilor şi teritoriilor autonome). Dacă nu ştie, să-l întrebe pe "primarul care este", care este prieten cu... Goagăl! În acelaşi timp, Mircea Geoană, vânăt ca sulfatul de sodium, silabisea ceva despre nu ştiu ce panică în care ar fi intrat Traian Băsescu. De altfel, aceasta face diferenţa între preşedintele Băsescu şi ceilalţi politicieni: Traian Băsescu ascultă vocea naţiunii, iar ceilalţi doar se prefac că o ascultă. Prin ceea ce a făcut şi face în continuare, Preşedintele României răspunde nevoii de reformă şi de modernizare a societăţii româneşti. Traian Băsescu are puterea şi curajul de a recunoaşte că fără reforme profunde România nu poate recupera decalajul faţă de statele vechi ale Uniunii Europene. Ne place sau nu, reforma nu este completă dacă nu se reflectă şi asupra clasei politice. Avem nevoie de eficientizare şi de reducere a cheltuielilor la toate nivelurile. Dacă va înţelege comandamentul momentului, clasa politică are şansa să (re)câştige încrederea românilor. Aceştia ar vedea că şi clasa politică este dispusă să se reformeze, să devină mai eficientă, dar şi să suporte un cost în vremuri de criză economică. În fine, dacă referendumul are loc în noiembrie pe 15, pe 22 sau pe 29, ori în decembrie, pe 6 sau pe 13, asta, credeţi-mă, are puţină importanţă. Pentru români va conta doar cine susţine voinţa lor, Şi numele acesta este deja cunoscut: Traian Băsescu, Preşedintele României.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Declaraţia politică este intitulată "PD-L, un partid responsabil". Alături de reforma învăţământului şi Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Guvernul României şi-a asumat răspunderea pentru restructurarea agenţiilor statului, o lege extrem de importantă, care vine pe linia reformării profunde a statului, demarată de Guvernul Emil Boc. Foarte mulţi au zâmbit pe sub mustaţă atunci când domnul prim-ministru Emil Boc anunţa, cu câteva luni în urmă, că va diminua drastic numărul agenţiilor de stat. Mulţi credeau că nu va avea curajul să scuture acest sistem al agenţiilor mari consumatoare de bani de la buget. Cum să faci acest lucru în an electoral? Cum să sacrifici clientela politică bine înfiptă în fruntea sutelor de agenţii, autorităţi şi alte astfel de structuri? Uitaţi că acest lucru s-a înfăptuit prin asumarea răspunderii de către Guvern pe marginea legii referitoare la reorganizarea agenţiilor. PD-L a demonstrat, încă o dată, că este un partid responsabil, pentru care interesele ţării prevalează asupra celor mărunte de partid. Potrivit acestei legi, din 232 de agenţii vor rămâne 112, iar aproape zece mii de posturi vor fi restructurate, dar poate cel mai important aspect este faptul că veniturile agenţiilor vor intra în bugetul de stat. Nu vor mai exista agenţii care să se lăfăie în bani pe motiv că sunt venituri proprii. La urma urmei, şi acele venituri înseamnă tot ban public. În acest moment, la dispoziţia agenţiilor există fonduri de aproximativ un miliard de euro. Aceşti bani vor intra în bugetul de stat. Nu vor mai exista salarii care să sfideze pe toată lumea şi, în primul rând, bunul-simţ. Vremurile bugetarilor de lux de la agenţiile statului au trecut. A trecut şi vremea achiziţiilor de lux, a limuzinelor de sute de mii de euro, a sediilor impozante etc. Ştim cu toţii, şi ar fi o ipocrizie să nu recunoaştem acest lucru, că multe agenţii s-au transformat în locuri de sinecură pentru clienţii politici ai tuturor partidelor. Numărul experţilor din agenţiile statului este, în medie, de 50%, restul locurilor de muncă fiind posturi din aparatul administrativ. Prin reducerea posturilor din agenţii, statul va câştiga anual peste 20 de milioane de euro. Aceşti bani urmează să fie investiţi în infrastructură. Iată, aşadar, că vor fi mai multe câştiguri prin aplicarea acestei legi importante. Aceeaşi lege conţine măsuri pentru stimularea mediului de afaceri. Astfel, profitul reinvestit nu va mai fi impozabil. De asemenea, o măsură în favoarea mediului de afaceri este extinderea programului "Rabla" pentru persoanele juridice. Aceeaşi lege vizează unele aspecte din domeniul agricol. Se va majora astfel plafonul Fondului de garantare pentru agricultură, iar programul "Rabla" va viza şi tractoarele. Iată, aşadar, că avem de-a face cu o lege extrem de importantă, care vizează mai multe sectoare ale economiei româneşti. O lege care va produce efecte benefice, mai ales într-o perioadă de criză cum este aceasta pe care o traversăm.
		Domnul Dan Voiculescu: Declaraţia politică este intitulată "Traian Băsescu - o necesitate istorică". Mandatul preşedintelui Băsescu se apropie de final. Dacă va fi sau nu continuat de un al doilea mandat, vom decide cu toţii peste două luni. Analizând obiectiv prestaţia lui Traian Băsescu, pot afirma, în deplină cunoştinţă de cauză, că Domnia Sa a devenit un reper politic semnificativ, o veritabilă necesitate istorică. Voi explica de ce. Până la alegerea sa în fruntea statului, funcţionarea democraţiei româneşti a fost strict formală, iar separarea puterilor în stat pur simbolică. În timpul guvernărilor PSD, partidul care câştigase alegerile deţinea întreaga putere, Legislativul, Executivul şi puterea judecătorească având, toate, aceeaşi culoare şi aceleaşi obiective. Bune sau rele, istoria va decide. Sigur, au mai existat fricţiuni între domnii Iliescu şi Năstase, dar acestea au fost mai curând certuri de familie decât o confruntare între instituţii ale statului. Iar în guvernarea CDR, 1996-2000, ne-am confruntat cu un veritabil conflict tribal între capii care se coalizaseră pentru a forma Guvernul, şi nu cu o tensiune instituţională între cele trei puteri în stat. După cinci ani sub mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu, situaţia este radical schimbată: Guvernul este condus autoritar de preşedinte, Parlamentul se confruntă sistematic cu Executivul, după model american, miniştrii sunt anchetaţi de comisii parlamentare, iar ordonanţele şi proiectele de lege înaintate de Guvern trec selectiv, în funcţie de dorinţele şi agenda forului legislativ. La rândul lor, magistraţii se află în conflict deschis cu Guvernul şi Parlamentul, solicitând tocmai respectarea de facto a statutului lor de putere în stat, iar Curtea Constituţională este frecvent solicitată să tranşeze disputele dintre puterile statului. În aceste condiţii, se impun două concluzii: Sub presiunea constantă a preşedintelui său, România traversează o criză instituţională fără precedent. Această criză poate constitui momentul emancipării instituţiilor fundamentale ale satului, momentul majoratului întârziat al democraţiei româneşti. Tentaţia naturală a lui Traian Băsescu spre gesturi autoritare a determinat o contrareacţie pe măsură, parlamentarii şi magistraţii, care până de curând păreau preocupaţi doar de mize private, au fost, practic, obligaţi să lupte pentru interese generale în care nu mai credea nimeni: democraţie şi separarea puterilor în stat. Totodată, imposibilitatea acută a domnului Băsescu de a respecta onest un parteneriat politic fie cu stânga, fie cu dreapta a făcut posibil.., imposibilul: de aproape trei ani PSD şi PNL colaborează eficient, cu sau fără o înţelegere explicită. Toate acestea demonstrează că, în ciuda rezervelor pe care le aveam cu toţii, democraţia românească este un organism sănătos, capabil să lupte împotriva oricărui virus. Şi, pentru că în lupta cu virusul organismul se întăreşte, la cinci ani de la alegerea lui Traian Băsescu, România ar trebui să aibă astăzi anticorpi puternici care să poată respinge orice infecţie autoritaristă. În 2004 eram vulnerabili, în 2009 ar trebui să devenim imuni. Au fost cinci ani de febră, dar se pare că aveam nevoie de pericolul unei noi dictaturi pentru a învăţa să-i rezistăm. Mulţumim Traian Băsescu!
		Domnul Gheorghe Pop: Declaraţia politică este intitulată "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice". În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice". Tot în acelaşi an, la 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 46/91, a adoptat "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi", dintre care aş enumera: principiul participării, principiul independenţei, principiul integrării, principiul autorealizării şi principiul demnităţii. Începând din anul 1998, la data de 1 octombrie şi în România este sărbătorită "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice". Devenită deja o frumoasă tradiţie, sărbătorirea acestei zile se află sub semnul atenţiei şi al preţuirii de care se bucură în ţara noastră persoanele de vârsta a treia. Ziua de 1 octombrie este o zi specială pentru toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă. Această zi nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei de pensionar în societatea de astăzi. Pensionarii de azi sunt părinţii noştri, cei care zeci de ani, prin eforturi şi sacrificii, şi-au făcut datoria faţă de noi şi faţă de ţară. Încă de la naştere, oamenii parcă s-ar lupta să ajungă bătrâni. Etapele vieţii se succed cu repeziciune: copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă că viaţa a demonstrat că etapa cea mai grea este bătrâneţea. Viaţa, pentru foarte mulţi, trece aşa de uşor, încât pur şi simplu te trezeşti bătrân. Cei care au ştiut să-şi organizeze viaţa au muncit asigurându-şi o pensie, care însă, oricât de consistentă ar fi, după o anumită vârstă şi în anumite condiţii nu este suficientă. De multe ori, viaţa bătrânilor a devenit temă a discursului politic, dar aceste discursuri nu ţin de cald, şi nici de foame. Este de datoria noastră, a oamenilor politici şi a guvernanţilor, să căutăm modalităţile prin care viaţa bătrânilor să fie cel puţin mulţumitoare. Societatea românească trebuie să devină o societate pentru toate vârstele, în care orice individ, fiecare cu drepturi şi responsabilităţi, are un rol activ de jucat. Sărbătoarea aceasta, Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să prilejuiască pentru noi toţi nişte reflecţii, pentru că, în graba către viitor, nu trebuie să scăpăm din vedere dezideratele, cerinţele, nevoile celor ajunşi la această vârstă şi să ne întoarcem mai mult privirile spre cei care au construit prezentul şi o parte din trecut. Un vechi proverb spune: "Cine nu are bătrâni să şi-i cumpere.", iar cei care au avut nevoie măcar o dată în viaţă de un sfat, de o vorbă bună şi de un sprijin în momente grele înţeleg perfect aceste cuvinte. De aceea, avem datoria morală de a identifica soluţii de protecţie a pensionarilor, respectiv a persoanelor vârstnice, fără a aduce atingere demnităţii lor, şi care nu trebuie să-i facă să se simtă excluşi social. În această zi dedicată cinstirii persoanelor vârstnice doresc să-mi exprim sentimentele mele de respect, de preţuire faţă de toţi cei care fac parte din familia părinţilor şi bunicilor noştri. La mulţi ani cu sănătate!
		Domnul Adrian Ţuţuianu: Declaraţia politică se intitulează "Romania - The land of president's choices". Stimaţi colegi, Nu mai este un secret pentru nimeni că avem una dintre cele mai frumoase ţări: peisaje de vis, oameni primitori, bogăţii naturale nebănuite. Turiştii îndepărtaţi au descoperit-o cu bucurie şi se întorceau aici ori de câte ori aveau ocazia. Toate acestea ar fi trebuit să fie o oportunitate de dezvoltare pentru români şi tema principală a acestei declaraţii cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului. Numai că nu este deloc aşa. De ce? Simplu: avem, de aproape cinci ani, un preşedinte-jucător, iar acesta protejează, fără nicio jenă sau reţinere, o doamnă care a ţinut şi loc de.., cocoş la Cotroceni, o doamnă care a croşetat în direct, de dragul popularităţii, care a spălat podelele cu mopul pentru a ne convinge de aptitudinile gospodăreşti înnăscute, care i-a dus preşedintelui-pacient prăjiturile preferate, iar lista poate continua cu multe alte dovezi de ataşament faţă de.., valorile prezidenţiale. Şi pentru atâta sârguinţă, era normal să fie răsplătită regeşte. A primit în dar un.., minister, înfiinţat special pentru Domnia Sa, cu dedicaţie de la Cotroceni: Ministerul Turismului. Aţi recunoscut-o, desigur, pe Elena Udrea, blonda care a detronat-o pe Magda Ciumac la numărul apariţiilor din tabloide. Cumva pentru a-şi intra în rol, "prima turistă a ţării" a început să colinde plaiurile mioritice, cu o traistă tradiţională pe umăru-i delicat, obligat să se adapteze rapid la noul brand, mai puţin faimos decât Louis Vuitton, Prada sau Gucci. Nu s-a dat în lături de la nimic. Ea spune că pentru promovarea turismului, noi spunem că pentru propria imagine. Deşi credeam că ştie, a învăţat să călărească şi s-a asigurat că talentele sale vor fi intens mediatizate la ore de vârf. A dorit să redeschidă, plină de evlavie, căile turismului ecumenic, demers care, pornind de la ea, li s-a părut multora o glumă cel puţin nereuşită. S-a plimbat cu căruţa şi i-a dat gestului său curajos un nume: ecoturism. Le-a dat startul salvamarilor, chiar dacă la final de sezon estival, ce mai conta, cât timp era în scopul nobil de a promova plajele româneşti.., la final de august?! Toate acestea pe fondul unui scandal monstru care planează de câteva luni asupra ministerului condus de Domnia Sa, Şi asta pentru că doamna Udrea a dorit să fie mereu în centrul atenţie, un moft care ne-a costat pe toţi foarte mulţi bani publici şi o pată imensă aruncată pe imaginea turismului românesc. Ce păcat că în tot acest timp plajele noastre au rămas aproape goale, pensiunile de la munte mai uitate ca niciodată, turiştii preferând să-şi petreacă vacanţa în alte ţări. De altfel, cifrele care ies la iveală sunt îngrijorătoare: numărul românilor care şi-au petrecut vacanţa în ţară a scăzut cu 20%, încasările hotelierilor au scăzut şi ele cu 50 de milioane de euro. Cât despre străinii care ne-au vizitat ţara, numărul acestora a scăzut cu 30%. Trăgând linie, sezonul estival 2009 întoarce turismul românesc la rezultatele obţinute în urmă cu patru ani, şi asta în condiţiile în care proaspăt-înfiinţatul Minister al Turismului estima creşteri de 10%, mizând, probabil, pe rezultatele aduse de campania de promovare internaţională a României. Un vis frumos care a costat o groază de bani şi s-a transformat destul de repede într-un coşmar. Totuşi, n-am fi corecţi până la capăt dacă nu am recunoaşte că o latură a turismului a funcţionat destul de bine anul acesta: cel electoral. Au fost vizitate intens de autocare pline de oameni localităţi conduse de primari "portocalii". Poate pentru faptul că doar acolo pot fi văzute obiective de maxim interes turistic... Un lucru e cert: doamna Udrea nu vrea să piardă timpul. Plimbările cu iz de baladă câmpenească au fost înlocuite cu un du-te-vino penibil la comisia de anchetă a Parlamentului - pe care îşi face timp să o persifleze de fiecare dată - sau, de ce nu?, cu câte o cină "discretă" alături de însuşi protectorul de la Cotroceni, un semnal clar adresat tuturor că, după cum iarna nu-i ca vara, nici Udrea nu-i ca Ridzi. Prin urmare, şefa salvamarilor nu-şi poate sfârşi cariera politică printr-o demisie ruşinoasă. Mă veţi întreba unde e turismul în toată această declaraţie. Tocmai asta e problema: România anului 2009 nu mai are turism! Bine că, în schimb, are minister! Vă mulţumesc.
		Domnul Sorin Constantin Lazăr: Declaraţia politică este intitulată "Avem nevoie de locuri de muncă". Ajutorul de şomaj a devenit unica sursă de venit pentru mii de moldoveni. Numai în judeţul Iaşi există peste 20.000 de şomeri, rata oficială de şomaj fiind de 7,06%. Situaţia se prezintă la fel de grea şi în celelalte judeţe ale Moldovei, unde se înregistrează următoarele rate ale şomajului: Vaslui - 12,5%, Bacău - 8,3%, Neamţ - 6,7%, Suceava - 6,59%, Vrancea - 6,3%, Botoşani - 5,8%, Media pe ţară este de 6,6%. Foarte afectate de şomaj au ajuns, în ultima perioadă, persoanele din mediul rural, dar şi absolvenţii de învăţământ superior şi mediu. Grav este faptul că universităţile şi liceele ieşene au devenit, peste noapte, fabrici ce produc şomeri pe bandă rulantă. Tinerii care au absolvit şcoala în 2009 reuşesc cu greu să se integreze în câmpul muncii. Astfel, în bazele de date ale Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), la sfârşitul acestei veri figurau ca şomeri 1.226 de absolvenţi, dintre care 673 de persoane nou-intrate în sistem. Din păcate, încă nu se întrevăd soluţii pentru depăşirea acestei situaţii, cel puţin la nivelul judeţului Iaşi. Analizele economice arată că, la fel ca în toată ţara, doar puţin peste 10% din firmele existente îşi propun noi angajări de personal. Restul societăţilor fie merg pe păstrarea numărului actual de angajaţi, fie vor recurge şi ele la concedieri. Prin urmare, regiunea de nord-est a României rămâne printre cele mai sărace zone ale ţării, în pofida diferitelor programe economice, politice sau doar electorale care îşi propuneau dezvoltarea rapidă a acestei regiuni. În aceste condiţii, este cu atât mai curioasă încetineala cu care autorităţile locale consumă fondurile europene. Aici, în capacitatea României de a absorbi eficient banii europeni poate sta una dintre soluţiile diminuării efectelor crizei economice care ne bântuie. De aceea, cerem Guvernului mai multă hotărâre şi implicare în această chestiune. Dacă nici banii europeni nu suntem în stare să-i cheltuim aşa cum trebuie, înseamnă că undeva, în sistem, există o mare problemă. Vă mulţumesc.
		Doamna Elena Mitrea: Declaraţia politică se intitulează "Legalizarea prostituţiei şi a drogurilor - distrugerea familiei şi înrobirea femeii". Săptămâna care tocmai s-a încheiat ne-a oferit un pachet consistent de subiecte, aşa încât, ca femeie, nu pot să trec indiferentă peste subiecte care aduc atingere familiei şi societăţii în care trăim. Comisia prezidenţială de analiză a riscurilor sociale şi demografice, prin asumare prezidenţială, intenţionează să legifereze prostituţia şi să dezincrimineze consumul de droguri uşoare. Aceste teme lansate vor fi înaintate, cu siguranţă, spre studiu Guvernului şi, apoi, Parlamentului spre asumare sau, în cel mai fericit caz, spre dezbatere. Femeia în politică, ca şi în viaţă, aduce eleganţă şi echilibru. Vreau să cred că prezenţa noastră va reuşi, cu eleganţă, să impună un echilibru în acest sens, pentru că victimele acestui viciu sunt, în primul rând, femeile, egalele noastre, şi copiii pe care noi îi aducem pe lume. Dezincriminarea consumului de droguri uşoare nu reduce numărul de consumatori, ba chiar încurajează consumul, pentru că aceasta le va permite să nu se mai ferească, şi aşa se va dezvolta şi mai mult traficul de droguri. Consumul de droguri afectează sănătatea, produce consecinţe dramatice asupra familiilor, în care tot femeia trăieşte mai intens drama copilului copleşit de acest viciu. Este o problemă foarte serioasă cu care trebuie să ne luptăm, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de servicii specializate de prevenţie şi tratament, şi nu pentru promovarea acestui flagel care poate pune stăpânire pe tinerii noştri aflaţi tot mai mult în imposibilitatea de a-şi găsi un loc decent în societate, privind oferta serviciilor şi facilităţilor create pentru ei, cât şi posibilitatea de a locui în condiţii adecvate în care să-şi întemeieze o familie sănătoasă. Este foarte greu să împarţi drogurile în categorii şi să vorbeşti de prostituţie fără să te gândeşti la femeia care a ajuns să facă prostituţie. Voi dezvolta, cu precădere, subiectul legiferării prostituţiei, deoarece, conform statisticilor, este acela pe care bărbaţii îl doresc împlinit mai mult decât femeile, cu convingerea că problema drogurilor o vom respinge în tandem, ca o problemă comună a tinerilor, faţă de care suntem datori să le oferim un climat educaţional sănătos. Prostituţia este o forma de discriminare şi de excludere pentru un stat democratic, este un pas înapoi făcut în lupta pentru emanciparea femeii în zilele noastre, când promovăm mai mult, deşi cu rezultate puţine, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Legiferarea prostituţiei înseamnă crearea în societate a unei noi instituţii, care, prin însăşi natura ei, se află în opoziţie sau în conflict de interese cu aceea a familiei. Condamnăm totdeauna femeia care a ales sau a fost nevoită să aleagă practicarea acestei meserii, fără să analizăm cauzele care au adus-o acolo, fără să incriminăm bărbatul care profită de serviciile ei. Auzim tot mereu de amenzile pe care le primesc prostituatele şi pe care oricum nu le plătesc. Legiferarea prostituţiei pretinde crearea condiţiilor "igienice şi discrete". În realitate, femeia prostituată nu este protejată, ci, dimpotrivă, i se refuză cele mai elementare drepturi ale omului, dreptul de a-şi construi o viaţă normală. Angajarea într-o instituţie legală nu creează femeilor prostituate un alt statut, în continuare ele vor fi excluse din societate, pentru că dintotdeauna şi pretutindeni au existat prostituate, dar niciodată nu au făcut parte din societate, ci din subteranele ei. Chiar cei care le folosesc le privesc cu cel mai mare dispreţ, ca pe cel mai nedemn lucru. Ca şi cum nu este suficient ce se petrece în sufletul ei, tot asupra femeii se răsfrâng urmările negative care apar în mentalitatea bărbatului - lipsa de respect pentru soţia sa sau, chiar mai mult, tendinţa să aplice acelaşi raport de posesiune şi forţă. Bărbatul poate aduce boli în familie, care pot provoca infertilitatea femeii, cât şi o situaţie conflictuală de criză familială sau divorţ. Criza familială într-o societate înseamnă copii instituţionalizaţi sau crescuţi doar de un părinte, tineri lipsiţi de căldura unui cămin, de stabilitatea unei educaţii sănătoase, aflaţi în derivă existenţială (drog, alcool etc.). Pentru tineri, efectele educaţionale ale legiferării prostituţiei ar fi dezastruoase. Odată legalizate, bordelurile ar deveni centre de educare sexuală a tinerilor. Infracţionalitatea, conform statisticilor efectuate în ţări unde prostituţia este legiferată, va creşte traficul de persoane, traficul de droguri, permanenţa frecventării locului care creează probleme în familii, iar numărul celor care frecventează locul va creşte, sub falsa publicitate că bordelurile legalizate elimină riscul contaminării cu boli. Ca o concluzie, legiferarea prostituţiei nu poate însemna decât legiferarea nedreptăţii sociale, a violenţei, a abuzului şi a exploatării sexuale, a încălcării demnităţii umane, legiferarea crimei, a uciderii sufletului şi trupului. Să nu uităm că, înainte de a fi prostituate, înainte de invadarea răului în vieţile lor, aceste femei au fost copii, au fost ca fiicele şi surorile noastre. "Am putea, oare, să acceptăm ca fiicele şi surorile noastre să practice vreodată meseria de prostituată? Dacă întrebarea ne jigneşte, atunci trebuie să recunoaştem că, validând prostituţia ca meserie, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostituţia ca fiinţe de rangul al doilea, fete ce aparţin unei lumi subumane, vrednice de dispreţuit, de exploatat şi de folosit ca o marfă sau ca un instrument de satisfacere a plăcerii bărbaţilor. Statul, precum şi oamenii care validează prostituţia ca meserie nu pot fi numiţi nici creştini şi nici măcar produsul unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcării celor mai elementare drepturi şi a demnităţii umane." "Cine va pierde prin legalizarea prostituţiei în România? Statul, pentru care veniturile rezultate din impozitarea prostituţiei vor fi depăşite de cheltuielile suplimentare cu asigurarea ordinii şi a sănătăţii publice etc., fiecare dintre noi, prin proliferarea bolilor cu transmitere sexuală, prin degradarea morală pe care o va aduce frecventarea bordelurilor, prin creşterea numărului de divorţuri cauzate de slăbirea relaţiilor familiale, prin nesiguranţa socială şi creşterea infracţionalităţii, prin sporirea numărului de femei şi fete care vor eşua în prostituţie, ca o meserie pe care statul o garantează prin legalizarea ei, prin deteriorarea statutului femeii în societate, femeia ajungând o fiinţă de rangul al doilea, care poate fi exploatată în anumite condiţii până la inuman." Mi-am permis să folosesc idei şi concluzii dintr-un studiu concret, materializat într-o lucrare apreciabilă - "Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate", material realizat de Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei.
		Domnul Sorin Serioja Chivu: Declaraţia politică este intitulată "Perversitate prezidenţială". Guvernul şi-a asumat, recent, răspunderea pe Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, un act normativ care a generat mari şi frământate discuţii în rândul clasei politice, al sindicatelor, al celor direct afectaţi. După cum se ştie, PSD nu a participat la vot, deşi, în principiu, este de acord cu o astfel de lege, dar, după părerea mea, retragerea de la vot a fost un semnal că totuşi lucrurile nu sunt bine aşezate în cuprinsul legii menţionate. În acest context, ţinând cont că nici personalul bugetar nu-şi regăseşte interesele rezolvate prin aceasta, apreciez că este firesc ca preşedintele ţării să nu promulge Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci să o trimită Parlamentului pentru a fi dezbătută în amănunt, pe măsura importanţei şi a rolului său în viaţa socială şi în cea economică, în general. Solicit, aşadar, domnului preşedinte Traian Băsescu - domnul aventură - să acţioneze în conformitate cu prevederile Constituţiei, legea fundamentală cu care a ademenit poporul când i-a promis că va juca pe o singură carte, ridicând mâna şi ţinând la vedere Constituţia. Domnul preşedinte trebuie să arate că este, într-adevăr, mediatorul necesar acum între puterile statului, precum şi între stat şi societate - aşa cum se spune în art. 80 alin. (2) din Constituţie - şi să purceadă la retrimiterea Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în Parlament, organul reprezentativ al poporului suveran, invocat chiar de către Domnia Sa. Este momentul ca domnul preşedinte Traian Băsescu - domnul aventură - să demonstreze că este bărbatul de stat care apară interesele tuturor cetăţenilor României, şi nu doar un preşedinte-jucător capabil să dribleze una sau alta dintre puterile statului sau dintre categoriile sociale. Într-o democraţie trebuie să se ţină cont de toate părerile, dar de această dată părerea poporului suveran nu a fost luată în seamă, documentul fiind plămădit şi copt doar în palatele puterii. De aceea, repet, preşedintele trebuie să uzeze de prerogativa constituţională pe care o are la dispoziţie şi să retrimită Parlamentului legea cu pricina, pentru a arăta că este echidistant, că totuşi îi are în vedere şi pe profesori, medici, militari, cercetători, magistraţi, cadre din administraţie şi pe toţi ceilalţi bugetari ale căror voturi i-au fost de mare folos în obţinerea mandatului prezidenţial. Astfel, dacă domnul preşedinte Traian Băsescu va promulga Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aşa cum a fost elaborată de Guvern, Domnia Sa nu va face decât să dovedească, încă o dată, perversitatea prezidenţială cu care ne-a tratat aproape cinci ani - şi continuă -, chiar şi prin recenta propunere de referendum pe care, în interesul său nemijlocit, a lansat-o pentru a trage jarul pe turta candidatului Traian Băsescu. Poporul însă nu va înghiţi aşa ceva, deoarece la 22 noiembrie îşi va aminti de toate intrigile băsesciene de pe scena noastră politică, de eludarea Constituţiei însăşi şi a legilor ţării, când a preferat "să navigheze" neînduplecat pe furtuna cu valuri mari, de mârşăvia cu care a apărat neîncetat interesele membrilor familiei sale, ale prietenilor şi ale cercurilor de afaceri ce l-au înconjurat permanent, şi-i va spune "Băsescu, PA!", nu doar prin simplul gest al aplicării ştampilei de vot. Vă mulţumesc.
		Domnul Nicolae Moga: Declaraţia politică se intitulează "Parlamentul unicameral sau o nouă încercare de contabilizare a voturilor într-un singur cont". De câteva zile, o idee aparent nouă, de fapt una mai veche, dar cosmetizată pentru a trezi interesul electoratului, agită scena politică românească. De fapt, aceasta numai fără subiecte nu rămăsese, dar venise momentul pentru preşedintele republicii să arunce din nou năvodul pentru a-şi contabiliza un nou potenţial succes, prin comasarea în aceeaşi zi a alegerilor prezidenţiale cu organizarea unui referendum pe subiectul unicameralismului parlamentar şi a reducerii numărului de parlamentari. Să ne amintim, privind retrospectiv, că ideea nu este nouă, că preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, a avut-o cu mult timp în urmă, acum patru ani, exact când, întors dintr-o vizită în SUA, preşedintele actual al ţării o trâmbiţase ca aparţinându-i. Vă mai amintiţi, cred, ce controverse a stârnit la vremea respectivă această idee, cum s-au contrazis chiar lideri sau personalităţi de marcă din interiorul aceluiaşi partid, şi unii, şi alţii invocând în sprijinul argumentelor lor pro sau contraargumentele istorice. Adevărul este că şi atunci, ca şi acum, acelaşi om urmărea coagularea simpatiei populare pentru a-şi adjudeca eventualele alegeri, anticipate atunci, alegerile prezidenţiale acum. Dar, fiind invocată tradiţia istorică cu atâta fervoare, trebuie să facem obligatoriu o incursiune în acest domeniu al trecutului democraţiei. Nu vom insista prea mult asupra Greciei antice, unde toţi cetăţenii liberi aveau dreptul de a participa la conducerea cetăţii. Principiul respectiv era, în fapt, o expresie a lărgirii puterii pe care o deţineau odinioară acele celebre şi utile "sfaturi ale bătrânilor". Parlamentarismul actual cu două Camere îşi are însă origini istorice profunde în tradiţia politică engleză. În secolul al XVII-lea, pentru a scoate din impas criza prin care trecea tronul regal, lordul Oliver Cromwell avea să înfiinţeze cea de-a doua Cameră a Parlamentului, pentru a da satisfacţie şi burgheziei care îşi cerea drepturile. În 1689, Parlamentul dobândeşte supremaţia politică şi adoptă "Bill of Rights", legea drepturilor cetăţeanului. După cum ştim cu toţii, Camera Comunelor şi Camera Lorzilor supravieţuiesc până astăzi, într-o colaborare perfectă, fiecare cu rolul său. În Franţa, avem la ora actuală tot un sistem bicameral, format din Senat şi Adunarea Naţională. La fel în Germania, Elveţia şi Austria, pentru a nu cita decât câteva dintre ţările care au o tradiţie în acest sens. La rândul lor, formele parlamentare româneşti au avut denumiri diverse, cum ar fi: Adunare Naţională, Adunare ad-hoc, Adunare electivă, Adunare legislativă, şeful statului fiind acela care primea puterea de a decreta dizolvarea ei. Abia la 1 iulie 1866 va fi promulgată Constituţia României, formată după modelul belgian, rămasă în vigoare până în 1923, când un nou act fundamental întăreşte rolul Parlamentului în viaţa politică a ţării. Parlamentul îl proclama pe rege ca şef al statului, acesta exercitând însă prerogativele promulgării legilor, revocării guvernelor şi convocării alegerilor. Ştim cu toţii ce criză a urmat până în 1946 şi cum a fost dat decretul de desfiinţare a Parlamentului bicameral, instituindu-se Adunarea Deputaţilor, cu caracter unicameral. În 1948, Parlamentul ia denumirea de Marea Adunare Naţională, care votează o Constituţie bolşevică, care şi-a făcut din plin efectele până la evenimentele din decembrie 1989. Stimaţi colegi, Tocmai acest aspect legat de unicameralism ar trebui să ne fie mai mult decât o lecţie de istorie, din păcate mult prea recentă. Să nu uităm totuşi că această concentrare a puterii în mâinile unui singur for legislativ a condus la atâtea excese, aspect ce a generat reînfiinţarea, după 50 de ani de absenţă a parlamentarismului democratic, a Parlamentului bicameral. Să nu uităm câte decizii memorabile s-au luat în şedinţele comune ale celor două Camere, câte dezbateri furtunoase şi interesante au condus la propulsarea noastră în NATO şi în Uniunea Europeană. Să nu uităm de semnarea tratatelor cu atâţia vecini importanţi, toate proiectele de lege legate de aceste aspecte făcând istorie bicamerală. Ştim că şi Constituţiei din 1991 i s-au reproşat multe neajunsuri, printre care dublarea rolurilor celor două Camere parlamentare, fapt ce a determinat, printre altele, modificarea Constituţiei în 2003, cu păstrarea însă a aceleiaşi formule, dar cu adaptarea ei la cerinţele integrării în Uniunea Europeană. Este adevărat că lumea evoluează, şi noi odată cu ea, că idei moderne privind ori remodificarea Constituţiei - deşi nu face nimănui o impresie bună să schimbi atât de des Legea fundamentală a ţării -, ori apelul la referendum pentru a afla opinia votanţilor noştri nu ar fi, în esenţă, o idee rea, dar aruncarea momelii exact într-un moment când lumea trebuie să cupleze la ideea de a veni la votul pentru prezidenţiale reuşeşte să fie, vizibil, o încercare de a contabiliza voturi de popularitate într-un singur cont. Cu acest aspect nu suntem de acord, domnule preşedinte, şi vă rugăm să vă reconsideraţi poziţia.
		Domnul Valer Marian: Declaraţia politică este intitulată "Mai mult respect faţă de Biserica Ortodoxă". Raportul prezentat marţi, 22 septembrie 2009, de Comisia prezidenţială de analiză a riscurilor sociale şi demografice a creat consternare şi indignare în rândul clericilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin cele două propuneri referitoare la legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri. Biserica Ortodoxă a reacţionat, de altfel, imediat, prin purtătorul de cuvânt, care a condamnat ferm ideile asumate oficial de preşedintele Traian Băsescu. Indignarea Bisericii Ortodoxe a fost sporită de un pasaj din introducerea raportului, prin care şi preoţii sunt consideraţi o categorie privilegiată de cetăţeni: "Până şi preoţii, de asemenea, o categorie socială cu influenţă mare în comunitate şi la nivel politic central, au obţinut privilegii (salarii din bani publici, subvenţionarea masivă a construcţiei şi reparaţiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în şcoală, care asigură venituri absolvenţilor de teologie)." Asemenea etichetare este nefondată, în condiţiile în care preoţii ortodocşi, deşi reprezintă biserica majoritară în România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceştia retribuţia bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioşii din parohie, în condiţiile în care, cel puţin în Transilvania, numeroase parohii ortodoxe nu depăşesc 100 de familii, din care multe sunt îmbătrânite şi nu dispun de resursele financiare necesare. Pentru a i se asigura un statut demn şi un trai decent, ar trebui ca preoţii din aceste parohii să fie salarizaţi integral de stat. O asemenea măsură se impune cu atât mai mult în Transilvania, unde celelalte biserici şi culte sunt sprijinite substanţial sub aspect financiar din străinătate. Bisericile tradiţionale maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi evanghelică) sunt ajutate din Ungaria şi de emigraţia maghiară din Occident. Cultele neoprotestante (penticostal, baptist, adventist şi altele) sunt ajutate din Occident. Biserica Română Greco-Catolică, precum şi Biserica Romano-Catolică sunt ajutate de Vatican. În schimb, sprijinul statului român faţă de Biserica Ortodoxă a început să se diminueze, şi pot să dau exemplu în acest sens faptul că în cursul acestui an, începând din luna iunie, în judeţul Satu Mare a fost suspendată salarizarea a 300 de angajaţi auxiliari (clopotarii) din parohii ortodoxe, care primeau salariul minim pe economie. Cu tot respectul pentru aceste culte şi faţă de valorile ecumenice, în mod paradoxal, o anumită ploconire în faţa Occidentului şi o preluare exhaustivă a principiului discriminării pozitive au generat o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care a început să se simtă neglijată şi marginalizată, deşi de aproape două decenii Biserica se situează pe primul loc în încrederea populaţiei. Clasa politică românească a refuzat să-i acorde Bisericii Ortodoxe Române statutul de biserică naţională, deşi aproape 87% din locuitorii României s-au declarat ortodocşi la ultimul recensământ al populaţiei, iar coaliţia politică PD-L-PNL-UDMR a afectat profund Biserica Ortodoxă Română prin iniţierea şi adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, statuând principiul restitutio in integrum, ce este favorabil Bisericii Române Greco-Catolice, care revendică biserici şi alte bunuri imobiliare aferente - case parohiale, capele, cimitire, terenuri, păduri - în Transilvania. În reglementarea acestei probleme trebuia ţinut cont de mersul cronologic şi logic al lucrurilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea, când Transilvania a fost anexată de Imperiul Habsburgic, care a impus religia catolică în rândul unei părţi a populaţiei româneşti prin înfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), românii ardeleni au fost ortodocşi, iar bisericile lor au aparţinut Bisericii Ortodoxe. Imperiul Habsburgic a adus şi a impus, pe lângă cultul greco-catolic, şi sistemul cărţilor funciare, în care bisericile româneşti au fost înscrise ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice. Recunoaştem meritele Bisericii Greco-Catolice în ceea ce priveşte trezirea conştiinţei naţionale şi în realizarea unităţii naţionale, dar Biserica Ortodoxă Română nu are nicio vină pentru desfiinţarea acestui cult de către regimul comunist în anul 1948, când lăcaşurile acesteia au fost preluate sau repreluate de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu credincioşii. În ultimele două decenii, Bisericii Greco-Catolice i-au fost retrocedate o serie de biserici şi catedrale din localităţi urbane din Transilvania, printre care şi catedrala "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din municipiul Satu Mare. Retrocedarea acestei catedrale a avut loc în anul 2006, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, fiind justificată de faptul că sute de credincioşi greco-catolici au participat după 1989 la slujbe religioase sub cerul liber, în parcul central din municipiul Satu Mare, iar în imediata apropiere a acesteia, la circa 100 de metri, se află o catedrală ortodoxă, Catedrala "Adormirea Maicii Domnului". În ultimii ani, încurajaţi de prevederile Legii nr. 247/2005, reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice au declanşat procese de retrocedare în 31 de parohii din localităţi rurale din judeţul Satu Mare, pretinzând, în baza înscrierilor din cartea funciară, restituirea în natură a bisericilor ortodoxe, cu bunurile imobiliare aferente - case parohiale, cimitire, terenuri, păduri. În majoritatea parohiilor în litigiu sunt înregistraţi doar de la unu până la 10, ori câţiva zeci de credincioşi greco-catolici, aceştia reprezentând o minoritate infimă. În majoritatea parohiilor în litigiu nu există preoţi greco-catolici ori consilii curatoriale constituite. Cu toate acestea, Biserica Greco-Catolică a iniţiat acţiuni de retrocedare în justiţie prin preoţi greco-catolici din alte parohii din judeţul Satu Mare sau chiar din judeţele învecinate (Sălaj, Bihor). Într-un asemenea context, se impune intervenţia legiuitorului pentru reglementarea unor astfel de situaţii litigioase, în care lăcaşurile de cult şi bunurile imobiliare aferente au rămas înscrise în cartea funciară ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice, iar credincioşii din parohia respectivă sunt ortodocşi aproape în totalitate (90-99%). Pentru reglementarea unor astfel de situaţii, în cursul anului 2008 au fost iniţiate două proiecte de lege de către parlamentari din Transilvania, unul de către un grup de deputaţi PSD, iar celălalt de către un grup de deputaţi PD-L. Cele două proiecte de lege prevăd, în esenţă, ca în cazul unor astfel de litigii lăcaşul de cult şi bunurile imobiliare aferente să revină cultului majoritar din parohia în cauză, urmând ca celălalt cult să primească despăgubiri de la stat. Ambele proiecte de lege au fost îngropate însă de fosta guvernare PNL-UDMR, la ora actuală zăcând în sertarele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. Pentru sensibilizarea Parlamentului în acest sens, mâine se va prezenta la Senat şi la Camera Deputaţilor o delegaţie de 50 de preoţi ortodocşi, reprezentând parohii din judeţele Satu Mare şi Maramureş care au fost acţionate în judecată de Biserica Greco-Catolică pentru retrocedarea proprietăţilor bisericeşti.
		Domnul Cornel Popa: Declaraţia politică se intitulează "Despre drogul referendumului sau prostituţia pentru un vot". Stimaţi colegi din Parlamentul României, Vă port un respect prea mare ca să mă cobor la a vă vorbi despre droguri şi prostituţie. Mă tem însă că preşedintele ţării nu are aceleaşi respect, transformând drogurile şi prostituţia în priorităţi naţionale în aceste vremuri cu adevărat dificile pentru români. Respectul, această rara avis în ziua de azi, exclude, cu certitudine, colaborarea cu dexteritatea politică de gherilă. Aşadar, suntem învăţaţi, gratuit, că, dacă vrei să obţii politic un avantaj, este obligatoriu să uiţi de această calitate, să sacrifici chiar şi cele mai inofensive urme de bun-simţ şi să dai senzaţia acută că nu mai ai nimic sfânt în tine, aşa cum spuneau bunicii noştri. Aceasta este lecţia aplicată în campania prezidenţială de anul acesta de către preşedintele în funcţie. Altfel, nu îmi explic cum am ajuns să avem la loc de cinste pe agenda publică întrebări existenţiale gen: "Te-ai drogat vreodată?" sau "Să legalizăm sau nu prostituţia?" Scuzaţi-mi lipsa de înţelegere a acestei acţiuni orchestrate de comunicare electorală, a acestei tactici de a deturna atenţia, sunt profund dezamăgit de cât de uşor cădem în plasa acestor manevre. România este în criză! Chiar nu putem discuta despre asta şi despre ce avem de făcut ca să reducem pierderile masive în bani, credibilitate şi putere de refacere economică? Chiar ne-am pierdut orice urmă de raţiune şi răspundem oricărei provocări lansate doar pentru a ne abate atenţia? Sunt perfect de acord că drogurile şi prostituţia sunt, într-adevăr, două probleme reale ale zilelor noastre - mai mult decât atât, raportul prezidenţial oferă date statistice pertinente şi chiar şi propuneri de soluţii -, dar cum pot crede eu în necesitatea unui astfel de raport acum? Sunt mai grave aceste două probleme acum, foarte aproape de luna noiembrie, decât au fost în ianuarie, de exemplu, sau în septembrie 2008? Ca să pară că este profund îngrijorat şi preocupat de România, primul om în stat are o idee genială de reducere a cheltuielilor: să trimită parlamentari acasă. Nu spun că ideea unicameralului este greşită, spun doar acelaşi lucru: este prea bine ales momentul pentru astfel de propuneri, un referendum exact în ziua alegerilor prezidenţiale. Nu vrea oare să adoarmă simţurile alegătorilor cu o altă momeală, cu un altfel de drog? Sunt profund îngrijorat şi acesta este adevăratul motiv pentru care ţin această declaraţie politică. Mă îngrijorează uşurinţa cu care acceptăm gravele abuzuri ale preşedintelui, ca vizitele la petreceri dansante în teritoriu, în elicoptere şi avioane ale căror zboruri le finanţăm noi, intervenţia brutală în judecarea unor dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată, minimizarea marilor cazuri de corupţie din Guvern şi, mai nou, discuţia despre prostituţie şi drogaţi, într-o ţară în care nu ştim dacă mai avem locuri de muncă mâine. Nu ne sperie nici faptul că şeful statului este respins în marile reuniuni din afara ţării, nici că fiica Domniei Sale l-a făcut celebru în Parlamentul European pentru nepotismul de care a dat dovadă în ascensiunea fulminantă a acesteia? Pe mine mă îngrozeşte, stimaţi colegi. Sper ca data viitoare când mai survolează o localitate din judeţul Bihor, aşa cum s-a întâmplat în acest sfârşit de săptămână, să aibă măcar decenţa să aleagă o altă formulă de salut, căci "Treceţi, batalioane române, Carpaţii!" nu i se potriveşte defel.
		Domnul Marius Petre Nicoară: Declaraţia politică este intitulată "Schimbare de dragul schimbării". Stimate doamne şi stimaţi domni senatori, Constat, în lumina evenimentelor din ultimele zile, că ceea ce ne-a fost prezentat ca "marea reformă a României" este, în fapt, marea păcăleală a acestei guvernări. După ce am dezbătut o vară întreagă, am ascultat pledoarii nesfârşite despre binefacerile noilor legi ale educaţiei, salarizării şi sistemului bugetar, în general, în fiecare zi aflăm că se mai modifică ceva. Păi ce nevoie are de îmbunătăţire ceva atât de bun, desăvârşit chiar? Ce mă uimeşte este faptul că, la angajarea răspunderii, Guvernul şi-a asumat responsabilitatea inclusiv pentru greşeli, ştiind de la bun început că vor fi destule modificări, Şi noi ştiam asta, dar nu am crezut că va trebui să reinventăm legile. Ultima lovitură în amorul propriu al acestui Guvern narcisist este recomandarea celor de la Fondul Monetar Internaţional de a modifica Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care trebuie să devină mai transparentă şi mai uşor de implementat, iar eliberarea următoarelor tranşe din împrumut depinde de răspunsul autorităţilor. Dacă nouă, românilor, ne pot vinde ursul din pădure cu piele cu tot, iată că responsabililor Fondului Monetar Internaţional nu le pot vorbi frumos despre o lege proastă. Evidenţa trece de talentul oratoric al domnului Boc, cel care şi-a asumat cu atâta entuziasm cele trei legi contestate de toată lumea, fără excepţie. Este un act de totală iresponsabilitate să vrei să aplici nişte legi atât de contestate, ştiind efectul pervers al acestora. Este la fel de grav să te lauzi că vei reforma sistemul bugetar, când, de fapt, condamni această clasă profesională la sărăcie. Creşterile salariale anunţate sunt doar pe hârtie. Bugetarii de rând vor suferi în continuare, ba cu sporurile diminuate, în baza noii legi a salarizării. Aştept cu nerăbdare campania electorală, când candidaţii la prezidenţiale din partea PD-L şi PSD vor apela tot la sensibilizarea acestor mase de bugetari, le vor promite din nou beneficii nesperate şi o ţară în care va curge numai lapte şi miere. Nădăjduiesc totuşi că mai există o urmă de bun-simţ în reprezentanţii partidelor care ne conduc şi nu vor lua în derâdere protestele care au învrăjbit România, punându-le pe seama crizei şi atât.., ca şi cum criza trece de la sine, ca o răceală pe care o poţi ignora. Nu, stimaţi colegi parlamentari, criza nu trece decât tratată serios şi responsabil, ceea ce nu am văzut încă. Vă mulţumesc.
		În continuare, conducerea lucrărilor şedinţei este preluată de domnul vicepreşedinte al Senatului Alexandru Pereş.
		Domnul Alexandru Pereş: Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori! Înainte de a da citire notei pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, fac un apel la liderii de grupuri să facă tot posibilul ca toţi cei 94 de semnatari ai listei de prezenţă să poftească în sala de şedinţe. În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2009 privind modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat; Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European; Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind legislaţia aplicabilă relaţiilor de muncă, securitate socială şi securitate şi sănătate în muncă, legate de construirea unui nou pod mixt (rutier şi feroviar) de frontieră între cele două ţări, peste fluviul Dunărea, la Calafat-Vidin, semnat la Bucureşti la 25 iulie 2008 şi la Sofia la 26 august 2008.
		Stimaţi colegi, trecem la partea a doua a şedinţei noastre. Ordinea de zi a fost distribuită în căsuţele cu materialele pentru şedinţă. Din punct de vedere al ordinii de zi există obiecţiuni? Nu. Vă mulţumesc. Vă rog să votaţi ordinea de zi. Domnilor senatori, vă rog să luaţi loc. Domnilor senatori, puţină atenţie! Aprobarea ordinii de zi. Un moment, Imediat! (Discuţii.) Serviciul tehnic, vă rog să veniţi puţin, Da. Vă cer scuze. Vă rog să votaţi. Cu 59 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, s-a aprobat ordinea de zi. Domnul senator Puiu Haşotti, microfonul 2.
		Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte de şedinţă, cel puţin după votul exprimat, bag seamă că nu suntem în cvorum. Rugaţi-i pe secretarii de şedinţă, în calitatea şi autoritatea pe care le aveţi, să verifice totuşi cvorumul.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Am spus că au semnat foile de prezenţă 94 de colegi senatori, iar acum sunt 77 de colegi senatori.
		Domnul Puiu Haşotti (din sală): 77...?!
		Domnul Alexandru Pereş: 77 mi se comunică de către secretarii de şedinţă, (Discuţii.) Mergem mai departe. Programul de lucru. Începând din acest moment, avem dezbateri pe proiectele de lege înscrise în ordinea de zi, votul final pe iniţiative legislative, iar de la ora 18.00 avem întrebări, interpelări şi răspunsuri, secţiune transmisă la radio. Supun votului dumneavoastră programul de lucru. Vă rog să fiţi atenţi. Domnule senator Prodan, considerăm un vot în plus, deşi nu aveţi cartela. Vă rog să votaţi. Cu 68 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.., 69 cu domnul senator Prodan. De acord? Vă mulţumesc.
		Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarei iniţiative legislative: Proiectul de lege pentru modificarea alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ. Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Se solicită procedură de urgenţă. Din partea Guvernului susţine cineva? A, da, este adoptat de Camera Deputaţilor. Iniţiatorul, Vă rog să vă prezentaţi. Poftiţi la microfonul central. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Mihail Boldea - deputat: Sunt deputatul Boldea şi sunt iniţiatorul acestui proiect, împreună cu colegul deputat Cionca-Arghir Iustin Marinel, de la Arad. Domnule vicepreşedinte al Senatului, Stimaţi senatori, Vă felicit, în primul rând, pentru celeritatea cu care a fost adus acest proiect de lege în faţa Senatului, în condiţiile în care tocmai acest lucru este vizat prin iniţiativa legislativă. Mai exact, prin art. 3, în forma actuală, orice iniţiativă legislativă este supusă avizării Consiliului Legislativ într-un termen aleatoriu stabilit de Biroul permanent al Camerelor Parlamentului. Prin iniţiativa legislativă se urmăreşte asigurarea unei obiectivări şi, în acelaşi timp, o celeritate a procesului legislativ, în sensul că orice iniţiativă legislativă va fi avizată de Consiliul Legislativ într-un termen de zece zile, iar după acest aviz iniţiativa legislativă urmează să fie înaintată comisiilor permanente şi, apoi, plenului Camerelor, în funcţie de Camera care este iniţial sesizată. Eu vă solicit să votaţi această iniţiativă legislativă, în condiţiile în care se urmăreşte celeritatea întregului proces legislativ. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră această solicitare de procedură de urgenţă pe un proiect de lege adoptat de Camera Deputaţilor. Vă rog să votaţi. Solicitare aprobată de plenul Senatului cu 62 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 6 abţineri, (Doamna senator Anca Daniela Boagiu solicită cuvântul.) Vă rog, doamna vicepreşedinte Anca Daniela Boagiu, Microfonul 2.
		Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mă bucur că votul a fost pozitiv şi toată lumea a fost de acord cu procedura de urgenţă. Precum vedeţi, domnilor colegi deputaţi, Senatul are suficient de multă celeritate atunci când acordă voturi. Vă recomand din toată inima ca de aceeaşi celeritate să daţi şi dumneavoastră dovadă atunci când atacaţi Regulamentul Camerei superioare, mai ales că o faceţi nefundamentat. Noi rămânem în continuare foarte raţionali. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, doamna senator. Perfect valabil ceea ce aţi spus şi îi rugăm pe colegii deputaţi să trateze cu aceeaşi celeritate solicitările noastre.
		Punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Termen de adoptare tacită: 12 octombrie 2009. Pentru raport, Comisia economică, industrii şi servicii, domnul vicepreşedinte Dorel Borza. Mulţumesc. Participă, din partea iniţiatorilor, domnul Corneliu Burada, vicepreşedinte, Microfonul 9. Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.
		Domnul Corneliu Burada - vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, în numele Guvernului României, susţine adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aşa cum a fost amendat în cadrul dezbaterilor din Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului. Fac precizarea că, prin conţinutul ei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009 asigură transpunerea completă a Directivei 66 a Parlamentului European şi a Consiliului Europei în legislaţia naţională privind achiziţiile publice, aspect confirmat şi de Directoratul General Piaţă Internă şi Servicii DG MARKT al Comisiei Europene. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Vă rog să prezentaţi şi raportul, Microfonul 7. Domnul vicepreşedinte Dorel Constantin Vasile Borza.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Prin natura reglementărilor, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind primă Cameră sesizată. Menţionez că există avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Faţă de aceste lucruri şi datorită felului în care reprezentanţii Guvernului au susţinut acest proiect de lege în cadrul comisiei, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea unui raport de admitere, cu amendamente, pe care îl supun votului Senatului. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. La dezbateri generale, domnul senator Cseke Attila Zoltán. Vă rog, domnule senator, microfonul 2.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Onorat Senat, După cum ştim cu toţii, peste 32 de miliarde de euro fonduri nerambursabile stau la dispoziţia României până în 2013, fonduri structurale nerambursabile care trebuie cheltuite prin întocmire de proiecte. Atât în acest domeniu, cât şi în alte domenii, una dintre chestiunile foarte sensibile pentru Comisia Europeană este legislaţia achiziţiilor publice, corelarea legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană. Dacă ne uităm puţin pe istoricul acestor modificări, vom afla următoarele: Guvernul actual, la începutul mandatului, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 19/2009, a modificat legislaţia achiziţiilor publice şi a introdus numeroase modificări în această materie. Expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009 este edificatoare. După intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, adică în 12 martie 2009, Comisia Europeană, prin Directoratul General Piaţă Internă şi Servicii, a sesizat Departamentul pentru Afaceri Europene că există neconcordanţe semnificative între unele prevederi ale acestui act normativ şi o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului Europei de natură a atrage declanşarea procedurii de încălcare de către România a dreptului comunitar. Adică, stimaţi colegi, să ne înţelegem bine, Executivul a modificat legislaţia achiziţiilor publice fără a se fi consultat cu acest directorat, cu Comisia Europeană într-un domeniu foarte sensibil, ştim cu toţii, domeniul achiziţiilor publice. Care este rezultatul modificării din martie? Îl aflăm tot din expunerea de motive a acestei ordonanţe de urgenţă de care discutăm. Citez: "Comisia Europeană a informat că orice procedură de achiziţie publică care se va desfăşura în actualul cadru legal de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009 şi până la modificarea acesteia este pasibilă de anulare, iar oricărui contract încheiat i se pot aplica corecţii financiare, considerându-se neeligibile cheltuielile efectuate." Cam acesta este "profesionalismul" acestui Executiv. Ca să traducem în limba română, din 12 martie 2009 până în 23 iunie 2009, adică până la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, mai bine de trei luni, în România s-au desfăşurat achiziţii publice pe fonduri structurale pe baza unei legislaţii care nu era conformă cu legislaţia europeană şi, deşi Guvernul cunoştea această situaţie, a lăsat autorităţile contractante, majoritatea lor autorităţi ale administraţiei publice locale, să desfăşoare aceste achiziţii publice, deşi avea semnalul de alarmă tras de Comisia Europeană. În timp ce ni se povesteşte despre cât de multe proiecte se depun anul acesta pentru finanţări europene, timp de trei luni s-au desfăşurat aceste proceduri care ar putea fi anulate la sfârşitul contractului. Comisia Europeană poate să spună acestor autorităţi: "Noi v-am atenţionat, ca ţară, că aveţi o legislaţie neconformă şi că nu vă recunoaştem ca eligibile aceste licitaţii". Adică, vor fi corecţii financiare pentru aceste contracte. Este bine totuşi că mai sunt şi instituţii europene care ne mai trag de mânecă şi mai putem să corectăm ceea ce am greşit. De fapt, astăzi, discutăm despre o ordonanţă care corectează greşeala Guvernului din martie. Din acest punct de vedere, şi numai pentru aceasta, ca să reparăm acea greşeală foarte gravă din punctul nostru de vedere, vom susţine această ordonanţă. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumim, domnule senator. Chiar nu ştiam unde vreţi să ajungeţi, dar mulţumim pentru acest vot de încredere. Domnule vicepreşedinte Meleşcanu, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Vreau să confirm cele spuse de colegul nostru, domnul senator Cseke, şi să subliniez cât de gravă este situaţia în care ajungem atunci când nu se respectă normele de tehnică legislativă şi, mai ales, obligaţiile care ne revin ca ţară membră a Uniunii Europene. Principala problemă pe care noi o avem la ora actuală este că, aşa cum spunea, pe bună dreptate, domnul Cseke, noi nu ştim care sunt implicaţiile financiare ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, care s-a aplicat şi faţă de care Uniunea Europeană îşi rezervă dreptul de a executa corecţii financiare. Vreau să vă spun că modificările care se propun sunt: 36 de articole modificate, 9 amendamente în raportul comisiei care a fost sesizată în fond şi un amendament de la comisia care a avizat acest proiect de act legislativ. Din punctul nostru de vedere, nu ne putem angaja să sprijinim aceste modificări până nu vom primi o fişă foarte clară, în care să ni se spună care este impactul potenţial în tot ceea ce priveşte contractele care s-au încheiat în această perioadă şi cărora, potrivit Comisiei Europene, li se vor aplica corecţii financiare, considerându-se neeligibile cheltuielile efectuate, pentru că toate aceste lucruri vor avea un impact asupra bugetelor locale sau asupra bugetului consolidat al României. Din acest motiv, ne rezervăm dreptul de a ne exprima la vot după ce vom primi fişa cu implicaţiile financiare ale acestor corecturi. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule vicepreşedinte, să înţeleg că solicitaţi un răspuns pe această problemă astăzi? Noi va trebui să votăm azi. Domnule vicepreşedinte, dacă puteţi să daţi un răspuns domnului vicepreşedinte Meleşcanu.
		Domnul Corneliu Burada: Da. Vreau să fac precizarea că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009, nu s-au adus corecţii decât la ceea ce înseamnă rezolvarea contestaţiilor, la remedii, care, practic, au trebuit să fie puse în concordanţă cu Directiva nr. 66 a Parlamentului European. În acest sens, dacă ne uităm chiar în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2009, drept urmare, s-a constituit un grup interministerial pentru rezolvarea acestei probleme şi din data de 4 iunie 2009, când a avut loc ultima teleconferinţă cu DG MARKT şi Directoratul General de Politică Regională, a fost agreată forma finală a textului, cu modificările respective. Deci nu putem să spunem că au produs cine ştie ce efecte economice deosebite, când este vorba, în proporţie de 85%, despre rezolvarea contestaţiilor.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Nu ştiu dacă a mulţumit răspunsul domnului vicepreşedinte, dar trecem mai departe. Mai sunt alte solicitări din sală pentru a lua cuvântul? Nu. Mulţumesc. Stimaţi colegi, Raportul comisiei de fond este un raport de admitere, cu amendamente. Sunt nouă amendamente acceptate de comisie. Întreb reprezentantul Guvernului dacă este de acord cu aceste amendamente.
		Domnul Corneliu Burada: Da.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră raportul cu cele nouă amendamente admise de comisie. Stimaţi colegi, vă rog să votaţi. Cu 63 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul cu amendamentele acceptate a fost adoptat. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în care vom opera cu aceste amendamente. Vă rog să votaţi. Cu 60 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat, (Discuţii în sală.) Regret, dar este o lege cu caracter ordinar, aşa că... Dacă vreţi, puteţi sesiza ştiţi dumneavoastră unde, dar când vă vom comunica.
		La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional. Suntem în faţa unui raport de respingere. Pentru raport, Comisia economică, industrii şi servicii, domnul vicepreşedinte Dorel Constantin Vasile Borza. Mulţumesc. Din partea iniţiatorilor participă domnul secretar de stat Dan Cârlan, microfonul 8. Îi mulţumesc şi dânsului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
		Domnul Dan Cârlan - secretar de stat în Ministerul Mediului: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Dat fiind raportul de respingere al comisiei sesizate în fond, am să mă refer mai puţin la fondul ordonanţei de urgenţă, cât la procedură, cu rugămintea să tratăm cu îngăduinţă şi să rezolvăm problema în mod corect. Despre ce este vorba? Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 217/2008 stabileşte programul numit popular "Rabla" pentru anul 2009. La începutul lunii iunie s-a venit cu această Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, pe care dumneavoastră o aveţi în dezbatere, câteva măsuri care să accelereze implementarea programului pe anul 2009, deci mărirea numărului de beneficiari care intră în Programul "Rabla". Această accelerare s-a făcut, în principal, prin trei măsuri: introducerea printre beneficiari şi a persoanelor juridice alături de persoanele fizice, introducerea şi a autoutilitarelor uşoare alături de autoturisme şi permisiunea unui proprietar de a valorifica mai multe autovehicule uzate în loc de unul, cât figura în vechea reglementare. Cu aceasta, am expus fondul problemei, nu a fost în niciuna dintre comisii niciun fel de obiecţie cu privire la oportunitatea acestei măsuri. Este necesară pentru ca cele 60.000 de unităţi programate pentru anul 2009 să fie valorificate. Până la sfârşitul lunii mai, atunci când a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, nu fuseseră consumate mai mult de 18.000 de unităţi din programul pe 2009 şi a fost nevoie de această deschidere spre noi tipuri de beneficiari. Comisia economică, industrii şi servicii a dat raport de respingere pe procedură, apreciind faptul că în legea adoptată prin asumarea răspunderii, în cursul săptămânilor trecute, de către Guvern, Legea privind restructurarea agenţiilor, în capitolul VII, se preiau mare parte din aceste reglementări din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, împreună cu reglementări suplimentare. S-a mers pe ideea că am avea dublă reglementare dacă adoptăm şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, după ce a fost adoptată legea prin asumarea răspunderii Guvernului. Rugămintea Guvernului este aceea de a nu respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, din mai multe motive. În primul rând, în momentul de faţă, legea asumată prin răspundere nu este în vigoare, încă nu a fost publicată în "Monitorul Oficial". Din punct de vedere procedural, din câte ştim, a fost atacată la Curtea Constituţională, se poate întâmpla orice, şi putem ajunge în situaţia în care, de frica dublei reglementări, să ajungem fără nicio reglementare dacă respingem Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009 şi, dintr-un motiv oarecare, acea lege nu mai ajunge să intre în vigoare. În al doilea rând, nu toate reglementările din această Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009 se găsesc preluate în legea adoptată prin asumarea răspunderii. Sunt cel puţin 4 articole care se găsesc numai în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, propusă astăzi spre respingere de către comisia sesizată în fond, şi, cel puţin unul dintre ele, dacă respingem ordonanţa astăzi, neregăsindu-se în legea adoptată ulterior prin asumarea răspunderii, pur şi simplu, dispare facilitatea de a introduce autoutilitarele uşoare în program, pentru că nu a fost preluată definiţia de la art. 3 punctul c). Rugămintea noastră este, dat fiind că suntem primă Cameră sesizată, să adoptăm ordonanţa aşa cum a fost ea promovată de Guvern, fiind singurul act normativ care reglementează problematica expusă pe fond. Propunerea noastră ar fi să adoptăm împreună cu cele trei amendamente propuse de Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, pentru că au fost discutate în comisie şi acceptate, sunt corecte şi să lăsăm, eventual, la Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională, neţinută de un termen de adoptare, să aşteptăm până se publică legea adoptată prin asumarea răspunderii şi, dacă este nevoie, acolo, la Camera Deputaţilor, prin amendamente să se elimine textele care figurează simetric şi într-o lege, şi în cealaltă. Dar chiar şi aşa nu avem de-a face cu o dublă reglementare, nu vor fi două legi în funcţiune, în paralel, pentru că atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, pe care o avem astăzi în dezbatere, cât şi legea adoptată prin asumarea răspunderii modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 217/2009. Ele nu există de sine stătător, ci aduc modificări unui trunchi legislativ deja existent în vigoare. Acesta este punctul de vedere al Guvernului. Totodată, fiind un program apreciat de toată lumea ca util şi cuprinzând modificările necesare în această etapă, rugămintea către dumneavoastră este să adoptăm Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, care se află în vigoare şi îşi produce efectele, eventual, cu cele trei amendamente de la Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, amendamente care sunt corecte şi oportune.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Dau cuvântul şi domnului vicepreşedinte al comisiei raportoare, domnul Dorel Constantin Vasile Borza. Microfonul 7.
		Domnul Dorel Constantin Vasile Borza: Sigur că în comisie s-au discutat aceste lucruri, avem avize favorabile din partea celorlalte comisii, atâta doar că s-a considerat cu reprezentantul Guvernului că există un paralelism în procesul de legiferare şi, de aceea, a apărut acest raport de respingere. Dacă astăzi, în plen, reprezentantul Guvernului are altă părere, comisia nu poate decât să adopte această nouă părere şi noi suntem de acord cu cele spuse de reprezentantul Guvernului, cu o singură idee, aceea că Senatul este primă Cameră sesizată şi oricum se putea reface totul la Camera Deputaţilor, dar dacă reprezentantul Guvernului cere acest lucru, nu am nimic împotriva acestei propuneri.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule vicepreşedinte, Sigur, plenul poate schimba acest lucru. Dumneavoastră, comisia, vă susţineţi raportul de respingere, aşa aţi făcut, fiindcă exista şi posibilitatea retrimiterii la comisie. Dau cuvântul colegilor noştri senatori să se exprime. Vă rog, domnule Traian Constantin Igaş, după care urmează domnul Petre Daea, de la Partidul Social Democrat. Microfonul 2, vă rog.
		Domnul Traian Constantin Igaş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Ţinând cont că avem un raport de respingere şi ţinând cont de ceea ce reprezentantul Guvernului ne-a explicat şi argumentat astăzi aici, Grupul parlamentar al PD-L va vota împotriva raportului de respingere şi va vota această ordonanţă de urgenţă.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule senator Petre Daea. Microfonul 4.
		Domnul Petre Daea: Pentru operativitate, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC va proceda tot aşa.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Mai sunt alte puncte de vedere? Vă rog, domnule senator Şerban Mihăilescu. Microfonul 4.
		Domnul Petru Şerban Mihăilescu: Domnule preşedinte, Noi avem un punct de vedere scris de la Guvern, ca ordonanţa să fie respinsă, şi mai avem un punct de vedere contrar de la acelaşi Guvern, încă, ca ordonanţa să fie admisă..., deci este pe linia corectă a ultimilor săptămâni. A doua chestiune: după părerea mea, nu are niciun rost un vot contra raportului de respingere, pentru că, mă rog, sunt cel puţin două argumente. Primul argument: aţi spus să o retrimitem la comisie, atunci legea se adoptă tacit. Al doilea argument: dacă noi dăm un vot prin care aprobăm raportul de respingere, ordonanţa merge mai departe la Camera Deputaţilor, deci nu se întâmplă absolut nimic din punct de vedere al ordonanţei, ci doar Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională, va decide. Deci rugămintea mea este, ca să nu ne încurcăm legislativ cum am mai păţit şi în alte situaţii, eu v-aş propune să aprobăm raportul de respingere. În plan legislativ nu se întâmplă nimic. Poate, până atunci, Guvernul îşi stabileşte un punct de vedere, nu într-o săptămână să primim două puncte de vedere complet contrare. Propunerea mea este pentru un vot contra raportului de respingere. La câţi suntem în sală nici nu cred că va duce la un rezultat, gândesc cu voce tare. Dacă o retrimitem la comisie, se adoptă tacit, nu are niciun rost. Eu vă propun să aprobăm raportul de respingere, că nu are niciun fel de importanţă din punct de vedere legislativ. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Fac doar precizarea, domnule senator, pentru a verifica şi dumneavoastră, aprobarea tacită este peste două săptămâni, deci nu este nicio problemă. Nu suntem la "Prima casă", suntem la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009...
		Domnul Petru Şerban Mihăilescu: Atunci am greşit eu. Atunci şi noi propunem retrimiterea la comisie, ca să putem lua o decizie coerentă. Domnule vicepreşedinte, sunteţi de acord? O discutăm şi săptămâna viitoare, că s-ar putea până săptămâna viitoare să vină un al treilea raport de la Guvern, cu o soluţie de un fel sau altul. Solicităm retrimiterea la comisie.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Am reţinut această propunere. Vă rog, domnule vicepreşedinte Meleşcanu. Microfonul 2.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Aş vrea să vă spun că în dezbaterile noastre am pornit de la acelaşi punct de vedere, care a fost exprimat şi de domnul senator Mihăilescu aici, şi anume că avem un punct de vedere scris de la Guvern, care este negativ. Am ascultat cu atenţie, bineînţeles, explicaţiile domnului secretar de stat Dan Cârlan, dar, după părerea noastră, cea mai bună soluţie o reprezintă totuşi respingerea, adică votul în favoarea raportului şi trimiterea lui la Camera Deputaţilor, unde îşi va urma cursul firesc şi, probabil, până va fi dezbătută, vom avea şi punctul de vedere sau un alt punct de vedere al noului Guvern care urmează să îşi intre în funcţie cât mai rapid. Din punctul nostru de vedere, este foarte important şi suntem în favoarea acestei proceduri, pentru că ea subliniază, dacă mai era nevoie, cât de necesară este existenţa unui sistem bicameral de legiferare în România. Gândiţi-vă, dacă era Parlament unicameral şi cădea acum, în ce situaţie am fi fost. Pe când aşa, iată, chiar cu toate greşelile Executivului, ale Parlamentului, reuşim să corectăm şi vom avea posibilitatea să facem acest lucru în dezbaterile din Camera Deputaţilor. Deci vom vota în favoarea raportului de respingere dat de comisie, care ni se pare un raport bine argumentat şi întemeiat pe punctul de vedere al Guvernului. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule senator, Sigur, eu m-am uitat în documentele pe care le am aici, nu am niciun punct de vedere. Este vorba de un proiect de lege privind aprobarea ordonanţei. Deci ce punct de vedere de la Guvern? Altceva decât solicitarea ca printr-un proiect de lege să aprobăm o ordonanţă nu văd ce ar putea să fie. Sigur, poate că dumneavoastră aveţi materiale în plus faţă de mine, şi atunci ar exista, sigur, o explicaţie. Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului secretar de stat Dan Cârlan. Guvernul nu poate veni cu două odată, cu aprobarea ordonanţei şi, după aceea, cu respingerea ordonanţei.
		Domnul Dan Cârlan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, cel de-al doilea punct de vedere, adică negativ, este minunat, dar lipseşte cu desăvârşire. În fapt, vă cer scuze, în numele Ministerului Mediului, pentru această mică inadvertenţă. Povestea este următoarea: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2009, cea pe care o discutăm acum, a fost iniţiată de către Administraţia Fondului de Mediu, prin Ministerul Mediului, cum este normal. La dezbaterile în comisie a fost prezent reprezentantul Administraţiei Fondului de Mediu, cel care a venit să-şi susţină această ordonanţă de urgenţă. I s-a explicat în comisie de către domnii senatori că, între timp, a mai apărut o lege, aceea adoptată prin asumarea răspunderii, care preia identic textul ordonanţei, deci aceasta nu ar mai fi necesară. Reprezentantul Fondului de Mediu a spus: "Da, sunt de acord. Dacă aşa este, înseamnă că problema este rezolvată şi sunt de acord cu această soluţie." Pentru motivele pe care le-am expus, nu este logic să o respingem, pentru că rămân reglementări nerezolvate care se regăsesc numai în această ordonanţă şi, chiar dacă din punct de vedere juridic, fiind primă Cameră sesizată, aparent nu se întâmplă nimic, se întâmplă un lucru foarte grav. Scopul acestei ordonanţe este tocmai de a stimula o participare cât mai mare la Programul "Rabla". Vă asigur că, dacă această ordonanţă se respinge aici, în Senat, este ştire pe toate canalele de televiziune, iar semnalul pe care îl vor primi potenţialii beneficiari va fi acela că această ordonanţă a fost respinsă, deci nu se mai aplică pentru persoane juridice, nu se mai aplică pentru autoutilitarele uşoare, nu se aplică pentru mai mult de o rablă de un proprietar, pentru că una este rigurozitatea juridică pe care noi o înţelegem aici, şi altul este nivelul de înţelegere în public, atunci când se transmite o ştire. De aceea, rugămintea este să o adoptăm cu cele trei amendamente.
		Domnul Alexandru Pereş: Am înţeles rugămintea dumneavoastră. Procedural, prima dată va trebui să supun retrimiterea la comisie. Dacă plenul Senatului nu este de acord, mergem mai departe cu procesul legislativ, ajungem la situaţia pe care aţi expus-o dumneavoastră. Domnul senator Mustăţea. Microfonul 1.
		Domnul Vasile Mustăţea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am luat cuvântul numai ca să mai aduc un argument în plus în favoarea propunerii făcute de domnul senator Meleşcanu. Prin această ordonanţă se instituie dreptul şi pentru persoanele juridice şi reiese foarte clar, chiar din expunerea de motive a Guvernului, că încă nu avem punctul de vedere al Consiliului Concurenţei, lucru necesar, pentru că acest ajutor intră în categoria ajutoarelor de stat. În această situaţie este corect să respingem legea, să adoptăm un raport de respingere, pentru că, până ajunge legea la Camera Deputaţilor, este posibil să avem şi avizul Consiliului Concurenţei şi atunci am fi în regulă cu toată procedura. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnul senator. Supun votului dumneavoastră propunerea făcută de domnul senator Şerban Mihăilescu, şi anume retrimiterea la comisia sesizată în fond. Vă rog să vă exprimaţi votul. Tabela electronică arată 35 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă şi 5 abţineri. Propunerea a fost respinsă. A fost respinsă propunerea, domnule senator, înregistrându-se 35 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă şi 5 abţineri. Mergem mai departe în procesul legislativ. Supun votului dumneavoastră raportul de respingere întocmit de comisia raportoare. Vă aduc aminte că solicitarea Guvernului este de a respinge raportul. Vă rog să votaţi. Cu 30 de voturi pentru, 45 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul a fost respins. Din sală: Listă!
		Domnul Alexandru Pereş: Da. Sigur, un moment. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cu 47 de voturi pentru, 26 de voturi împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat. Liste pentru liderii grupurilor parlamentare, vă rog, atât pentru votul pe raport, cât şi pentru votul pe proiectul de lege. Vă mulţumesc.
		Punctul 5 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2009 pentru modificarea art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Pentru raport, Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, domnul preşedinte Petre Daea. Vă rog. Microfonul 7. Mulţumesc. Din partea iniţiatorilor participă domnul Corneliu Ceică, vicepreşedintele ANSVSA. Microfonul 8. Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.
		Domnul Corneliu Ceică - vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor senatori, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în numele Guvernului, susţine că, în România, controlul oficial în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor este necesar să se realizeze în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor. În acest context, se impune modificarea art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru asigurarea condiţiilor necesare realizării în regim de continuitate a activităţii de control oficial din cadrul unităţilor din domeniul alimentar prin personal angajat pe perioadă determinată, în limita posturilor aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pentru anul 2009, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens din veniturile extrabugetare. Faţă de cele mai sus prezentate, susţinem promovarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2009 pentru modificarea art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Stimaţi colegi, am o rugăminte... Domnilor senatori, nu părăsiţi sala, vă rog. Avem reluarea unui vot final privind Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă". Termenul de adoptare tacită este 29 septembrie 2009. Vă rog să-i anunţaţi şi pe colegii care sunt pe hol să revină în sală pentru a da acest vot, să nu fim acuzaţi după aceea că tratăm cu indiferenţă, iar proiectele de lege trec prin adoptare tacită. Imediat după dezbaterea acestui punct, trecem la acest vot. Pentru raport, domnul preşedinte Daea. Vă rog. Microfonul 7.
		Domnul Petre Daea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia a decis, cu majoritate de voturi, să supună atenţiei Senatului, în plenul său, un raport favorabil. Legea are caracter ordinar. Suntem prima Cameră sesizată. Raportul este favorabil.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Domnul senator Vasile Nedelcu. Microfonul 2. Domnule senator, vă rog, pe scurt, că ne apropiem de zona alocată întrebărilor şi interpelărilor.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Nu ştiu dacă o să fiu chiar atât de scurt, pentru că e nevoie de o explicaţie mai aprofundată. În expunerea de motive privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2009 pentru modificarea art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor se arată faptul că, începând de la 1 ianuarie 2007, data la care România a devenit stat membru al Uniunii Europene, controlul oficial pentru asigurarea respectării prevederilor legale în vigoare din domeniul hranei pentru animale, produselor alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor se realizează pe teritoriul ţării noastre în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004. Faţă de această situaţie, vreau să precizez faptul că tocmai acest regulament nu este respectat în totalitatea lui, în sensul că art. 11 prevede că - şi vă citez - "autorităţile competente pentru efectuarea de controale oficiale ar trebui să îndeplinească o serie de criterii operaţionale care să asigure imparţialitatea şi eficacitatea acestora", iar prin aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu se asigură imparţialitatea şi, respectiv, independenţa controalelor oficiale efectuate de către inspectori ai direcţiilor judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. De asemenea, există o istorie mai lungă privind acest personal care este plătit din fonduri proprii atrase de către direcţiile sanitar-veterinare încă din anul 2001. Acest personal este angajat pe perioadă determinată şi, conform Codului muncii, Legea nr. 53/2003, perioada de angajare determinată pentru acest personal nu trebuie să depăşească 2 ani, motiv pentru care şi din acest punct de vedere există o inadvertenţă. De asemenea, în Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004 nu se vorbeşte de produsele de origine nonanimală care au fost introduse în această ordonanţă. Sunt foarte multe aspecte de neconcordanţă. Un alt aspect: prin această ordonanţă se propune mărirea de taxe, care sunt stabilite într-un procent mult mai mare faţă de taxele anterioare, fără a se avea în vedere propunerile partenerilor sociali - mă refer la patronate. Sunt foarte, foarte multe inadvertenţe şi n-aş vrea să vă ţin prea mult. Domnule preşedinte, Aş dori să supuneţi votului retrimiterea la comisie pentru a se realiza acea concordanţă şi acea armonizare cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004 privind asigurarea conformităţii controalelor în ceea ce priveşte hrana pentru animale, cât şi sănătatea animalelor.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator. Un moment, vă rog, intrăm în zona transmisiunii radio a programului de întrebări şi interpelări şi cred că asta doresc să audă ascultătorii postului de radio naţional, nu certurile noastre. Domnule senator, Voi supune votului retrimiterea la comisie, dar v-aş ruga, dacă aveţi aşa de multe observaţii, faceţi şi amendamente, pentru că există această posibilitate.
		Domnul Vasile Nedelcu: Da, da. Am făcut. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală am propus aceste amendamente, însă comisia nu a fost de acord cu aceste amendamente şi a trecut mai departe, motiv pentru care susţin aceste puncte de vedere în plen şi vă rog să aprobaţi propunerea mea, pentru că punctul meu de vedere este cel legal.
		Domnul Alexandru Pereş: Am să supun votului această solicitare a dumneavoastră pentru retrimiterea la comisie, dar...
		Domnul Vasile Nedelcu: Nu văd dacă dumneavoastră aprobaţi sau dacă s-ar vota o lege care nu respectă legislaţia europeană privind...
		Domnul Alexandru Pereş: Domnule senator, am înţeles şi am să supun votului propunerea făcută de dumneavoastră. Până atunci, are cuvântul domnul preşedinte Petre Daea. Vă rog.
		Domnul Petre Daea: Acum vorbesc în calitate de membru al comisiei. Colegul a învederat o serie întreagă de inadvertenţe, iar ele au făcut obiectul discuţiilor în comisie. Aş vrea să înţelegeţi că aceste prevederi, care se pun sub semnul întrebării, vizavi de compatibilizarea lor cu normele europene, nu sunt în regulă, pentru că aceste prevederi sunt deja legiferate, şi vă spun unde se regăsesc: punctul 24 din Legea nr. 215/2004. De atunci până acum Comisia Europeană nu ne lăsa să greşim. Facem un rău, zăbovim în paşii pe care trebuie să-i facem, dacă retrimitem la comisie. Rezultatul nu poate fi altul decât acelaşi cu cel de acum. De aceea, am vrut să fac această precizare, să fim atenţi la votul privind retrimiterea la comisie.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Din sală: Două minute, vă rog!
		Domnul Alexandru Pereş: Nu se poate. Este ora 18.00 fără 3 minute. N-am cum. Supun votului dumneavoastră solicitarea de retrimitere la comisie a domnului senator Vasile Nedelcu. Vă rog să votaţi. Solicitarea a fost respinsă cu 15 voturi pentru, 54 de voturi împotrivă şi 9 abţineri. Supun votului dumneavoastră raportul de admitere şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Mulţumesc. Cu 63 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat, (Discuţii în sală, consultări.) Legea are caracter de lege ordinară. Îmi pare foarte rău, vă rog să vă verificaţi documentele.
		Punctul 19 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă". Legea are caracter organic. Suntem în procedura de reluare a votului final. Vă rog să vă exprimaţi votul asupra raportului şi proiectului de lege. Vă rog să votaţi, (Discuţii în sală.) Reluarea votului, am spus, la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", punctul 19 din ordinea de zi. Am anulat votul, da? Vă explic încă o dată, punctul 19 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă". Suntem în procedura de reluare vot. Termenul de adoptare tacită este 29 septembrie 2009. Suntem prima Cameră sesizată şi avem un raport de admitere din partea Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital. Legea are caracter de lege organică. Votăm din nou, da? Vă rog să votaţi. Din sală: Scrie "respingerea proiectului de lege", nu "pentru aprobarea".Care este? (Discuţii, comentarii.)
		Domnul Alexandru Pereş: Deci n-a întrunit numărul necesar de voturi pentru o lege organică. Tabela electronică afişează 40 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 9 abţineri. Încă o dată, vă rog, suntem în procedura de reluare a votului. Proiectul de lege nu a întrunit decât 40 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 9 abţineri. V-am explicat clar, este a treia sau a patra oară când reluăm. O dată respingerea, o dată aprobarea, dar suntem aproape de termenul de adoptare tacită. V-am spus foarte clar ce trebuie să votaţi. Nu pot să dialoghez cu sala. Dacă nu am pe cineva la microfon pentru a-mi solicita altceva... Pe de altă parte, este ora 18.00, (Rumoare în sală.) Proiectul de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru o lege organică. Va pleca mai departe la Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională, (Aplauze şi rumoare în sală.) Liste pentru liderii de grup. Domnule preşedinte Toni Greblă, aveţi cuvântul. Microfonul 4.
		Domnul Toni Greblă: Dacă proiectul de lege nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat, el se converteşte în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă, astfel încât, domnule preşedinte, vă rog ca, la următoarea şedinţă, atunci când vom vota legile organice, să supuneţi votului proiectul de lege pentru respingere şi numai dacă nici atunci nu este întrunit numărul de voturi şi se împlineşte termenul de adoptare...
		Domnul Alexandru Pereş: Am înţeles.
		Domnul Toni Greblă: Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule preşedinte. În data de 30 septembrie 2009, miercuri, nu vom putea supune votului proiectul de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului, întrucât termenul de adoptare tacită este 29 septembrie anul curent şi va pleca la Camera Deputaţilor, (Rumoare în sală, discuţii la tribună.)
		- PAUZĂ -
		- DUPĂ PAUZĂ -
		Domnul Alexandru Pereş: Stimate colege şi stimaţi colegi, Intrăm în ultima parte a şedinţei noastre de astăzi, secţiunea de întrebări adresate Guvernului. Îi ofer cuvântul domnului senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L, care are de adresat două întrebări: o întrebare pentru Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi o întrebare pentru Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare îi este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Doamnă ministru, Este un lucru ştiut că municipiul Timişoara se confruntă de mai mulţi ani cu locuri insuficiente în grădiniţele cu program prelungit şi program săptămânal. Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, împreună cu Primăria Municipiului Timişoara au întocmit un program, cu finalizare în anul 2009, cuprinzând un număr de şapte grădiniţe la care se pot face lucrări de extindere, realizându-se astfel spaţii, respectiv clase suplimentare, care ar asigura noi locuri pentru copii. Grădiniţele nr. 14, 23, 26, 33, 22 şi 20 din municipiul Timişoara, susţinute şi de municipalitate pentru a fi extinse, au fost cuprinse în baza de date a Direcţiei patrimoniu şi investiţii din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, urmând ca acestor grădiniţe să li se aloce fonduri într-o limită stabilită, conform Legii bugetului de stat pe anul 2009. Respectuos, vă solicit, doamnă ministru, să-mi comunicaţi ce fonduri s-au alocat pentru fiecare grădiniţă din cele enunţate mai sus în cursul acestui an. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris. A doua întrebare este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Domnule ministru, Printre numeroasele situaţii apărute la biroul senatorial unde-mi desfăşor activitatea este şi memoriul domnului Macovei Ioan, tatăl unui fiu în vârstă de 20 de ani, decedat pe şantierele de muncă din Spania. Macovei Ioan Ciprian a decedat în urma unui accident de muncă, în anul 2005, în regiunea Navara, Spania, fiind angajat legal la o firmă de construcţii. Deşi au trecut atâţia ani de la decesul fiului, părinţii îndureraţi nu au reuşit să intre în posesia drepturilor de despăgubire care li s-ar fi cuvenit, ba mai mult, în urma procesului care a avut loc ca urmare a situaţiei tragice, hotărârea judecătorească a rămas fără drept de recurs. De aceea, doresc ca, împreună cu dumneavoastră, domnule ministru, să vin în sprijinul celor îndreptăţiţi să-şi primească ajutorul atât moral, cât şi financiar. Pentru toate acestea, anexez documentaţia primită la biroul senatorial de la cel care a făcut acest memoriu, domnul Macovei Ioan. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, doamnă senator.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Întrebarea mea este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Domnule ministru, Măsurile prevăzute de Legea nr. 76/2002 au, printre altele, drept scop prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia, asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii, stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă şi a angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. De facilităţile acestei legi beneficiază şi angajatori care încadrează în muncă, pe perioade nedeterminate, persoane cu handicap. Momentan, Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din judeţele Iaşi şi Vaslui nu dispun de fonduri pentru sprijinirea agenţilor economici, aceştia aflându-se în imposibilitatea de a încheia contracte în condiţiile legii. Vă întreb, domnule ministru, dacă există o posibilitate de finanţare a agenţilor economici care intenţionează să angajeze persoane cu handicap. Solicit răspuns în scris. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, doamnă senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL, care are de adresat două întrebări: o întrebare pentru Ministerul Finanţelor Publice şi o întrebare pentru Ministerul Economiei. Se pregăteşte domnul senator Attila Cseke, Grupul parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare îi este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor publice, şi se referă la comuna Alunu, judeţul Vâlcea. Domnule ministru, În momentul de faţă, din cauza alocărilor de fonduri insuficiente, foarte multe consilii locale din ţară se află în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile de plată, inclusiv în ceea ce priveşte plata salariilor şi a utilităţilor. În această situaţie se află şi comuna Alunu din judeţul Vâlcea, ai cărei 4.654 de locuitori depind în foarte mare măsură de sumele venite de la Guvern sub formă de: ajutoare sociale, bani pentru onorarea obligaţiilor salariale, precum şi fonduri pentru reabilitarea unităţilor de învăţământ în care studiază copiii lor sau fonduri pentru reabilitarea drumurilor săteşti şi comunale. Ţinând cont de faptul că, pe anul 2009, Primăria Alunu a primit pentru echilibrarea bugetului local o sumă insuficientă pentru onorarea tuturor obligaţiilor, adică 18.000 lei, din care 9.000 de lei din TVA şi 9.000 de lei din impozitul pe venit, iar din luna iunie a acestui an se află complet în incapacitate de plată, vă rog să-mi precizaţi dacă şi când anume urmează să promovaţi un act normativ prin care să se efectueze o rectificare pozitivă a bugetului de stat în vederea alocării unor fonduri adecvate pentru echilibrarea bugetelor locale, care să cuprindă şi comuna Alunu din judeţul Vâlcea. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Emilian Frâncu. Domnule preşedinte, pot să adresez şi a doua întrebare?
		Domnul Alexandru Pereş: Vă rog, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc. Domnule ministru, Oraşul Berbeşti din judeţul Vâlcea se confruntă cu grave probleme financiare. Deşi luna trecută nu a avut bani nici pentru plata salariilor, la ultima rectificare de buget, de la sfârşitul lunii august, consiliul judeţean a alocat doar suma de 2.000 lei, în condiţiile în care oraşul Berbeşti este a şaptea localitate din judeţul Vâlcea ca populaţie. Fondurile care alimentau bugetul local au scăzut drastic, după ce, în această vară, exploatarea minieră din zonă a trimis în şomaj tehnic câteva sute de angajaţi. Prin urmare, sumele care intrau în bugetul local prin impozitele aferente exploatării miniere au scăzut cu aproximativ un miliard de lei. Primarul a depus mai multe proiecte pentru dezvoltarea oraşului, privind asfaltarea străzilor şi amenajarea de spaţii verzi, trotuare şi şanţuri, dar bugetul local nu dispune de fondul necesar pentru cofinanţare. Vă rog, domnule ministru, să-mi spuneţi dacă şi când anume intenţionaţi să promulgaţi un act normativ prin care să se efectueze o rectificare pozitivă a bugetului de stat în vederea alocării unor fonduri pentru alimentarea bugetului local al oraşului Berbeşti din judeţul Vâlcea, ţinând cont de faptul că primăria nu dispune în prezent nici măcar de banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Ofer cuvântul domnului senator Attila Cseke - Grupul parlamentar al UDMR, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea îi este adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii, şi are ca temă: Finanţarea Programului naţional de tratare a hemofiliei. Stimate domnule ministru, Hemofilia este o boală hematologică genetică, care afectează cu precădere bărbaţii şi constă în necoagularea eficientă a sângelui. Astfel, în asemenea cazuri, odată ce începe sângerarea, aceasta se opreşte mult mai greu decât la o persoană fără probleme de coagulare. Copiii şi adulţii cu o formă uşoară de hemofilie nu necesită tratament cu concentrate de factori de coagulare, cu excepţia momentului în care este nevoie de o intervenţie medicală sau stomatologică, eventual după o accidentare. Pentru o formă severă de hemofilie se administrează însă concentrate intravenos, cu scopul de a înlocui factorii de coagulare anormali. Din fericire, hemofilia este o boală destul de rar întâlnită, astfel încât cazurile sunt aproximativ de 10-12 pacienţi pe judeţ, dar tratamentul poate costa destul de mult pentru un pacient: 20.000-30.000 de lei pe an. În timp ce în ţările dezvoltate pacienţii cu hemofilie primesc tratament preventiv, astfel că pot trăi o viaţă normală, în România, abia în caz de urgenţă se intervine cu tratamentul specific, iar fondurile alocate în anul 2009 sunt folosite exclusiv pentru cazuri de urgenţă şi deloc pentru prevenţie. Vă rog să-mi oferiţi detalii, domnule ministru, asupra motivelor subfinanţării Programului naţional de tratare a hemofiliei, atât de important pentru bolnavii care suferă de această boală incurabilă. Mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral. Cseke Attila, senator de Bihor.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L, care are o întrebare adresată Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare. Se pregăteşte domnul senator Petru Başa.
		Domnul Dumitru Oprea: Obiectul şi motivarea întrebării: Plata salariilor la timp şi respectarea contractului colectiv de muncă în unităţile subordonate. Întrebarea îi este adresată domnului Cornel Popa, director general al ANIF. Domnule director general, Am primit o sesizare privind întârzierea la plată a salariilor în cadrul unităţii de administrare din Iaşi şi nerespectarea contractului colectiv de muncă. Salariaţii, cei fără funcţii de conducere, nu au curajul să ridice în mod direct aceste probleme, temându-se să nu-şi piardă locurile de muncă. Pe fondul neîncasării salariilor, ei sunt ameninţaţi de bănci pentru neplata la termen a unor credite contractate în perioade anterioare. Cunoaştem care sunt constatările Comisiei de anchetă privind sistemul de irigaţii, referitoare la cele 21 de sporuri ale angajaţilor din administraţie, dar, cel mai probabil, nu au beneficiat toţi de ele, pentru a fi privaţi acum de plata salariilor de bază. Conform legii de înfiinţare şi funcţionare a ANIF, salariile angajaţilor sunt suportate, în cea mai mare parte, din veniturile subvenţionate de la bugetul de stat. De asemenea, dumneavoastră sunteţi cel în drept să semneze contractul colectiv de muncă şi să vegheze la respectarea lui. Ca urmare, domnule director general, vă rugăm să ne transmiteţi situaţia plăţii salariilor de bază la nivelul unităţii din Iaşi, modul în care veţi asigura, la timp, salariile în lunile următoare, precum şi măsurile pe care le aveţi în vedere pentru a nu pune în dificultate financiară angajaţii instituţiei pe care o conduceţi. Solicit răspuns în scris. Senator Dumitru Oprea.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Îi ofer cuvântul domnului senator Petru Başa - Grupul parlamentar al PD-L, care are două întrebări: o întrebare pentru Ministerul Mediului şi o întrebare pentru Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovări. Se pregăteşte domnul senator Viorel Arcaş - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Vă cer scuze că am sărit peste rând. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Petru Başa: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Prima întrebare îi este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Obiectul întrebării: Existenţa unei strategii unitare în ceea ce priveşte investiţiile în învăţământ. Chiar dacă anul şcolar a început, noi construcţii şcolare sunt încă în şantier în judeţul Mureş de ani de zile, dar nu numai aici, ci în majoritatea judeţelor ţării. Lucrările au început în urmă cu câţiva ani, însă banii nu au fost suficienţi şi pentru terminarea lor. Astfel, milioane de lei s-au dus pe apa sâmbetei. Mai mult, chiar finalizate, o parte din aceste construcţii ar putea fi complet inutile, dacă este să ne luăm după strategiile de comasare a unităţilor şcolare cu puţini elevi. Astfel, s-a ajuns să se realizeze investiţii de sute de mii de lei în unităţi şcolare care acum se doreşte să se închidă, pentru că au puţini elevi. Exemplu concret, în şcoala mureşeană Sânişor mai sunt doar 10 copii care merg la şcoală şi alţi 10 copii care merg la grădiniţă, iar investiţia realizată este de 300.000 de lei, la care se adaugă alţi 400.000 de lei ce ar fi necesari pentru finalizarea construcţiei. Este doar una dintre construcţiile din acest judeţ începută în anul 2008 şi rămasă în şantier. Există strategii unitare şi planuri clare în privinţa priorităţilor investiţionale în învăţământ? Ce se va întâmpla cu aceste lucrări începute şi nefinalizate din lipsă de fonduri? Solicit răspuns în scris şi oral. Senator de Mureş, Petru Başa. Mulţumesc. Pot să adresez şi a doua întrebare?
		Domnul Alexandru Pereş: Da. Vă rog.
		Domnul Petru Başa: A doua întrebare îi este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministrul mediului. Obiectul întrebării: Soluţii la problema batalurilor Bicapa Târnăveni, o problemă foarte, foarte gravă în judeţul Mureş, care se confruntă, în momentul de faţă, cu probleme de mediu din cauza iazurilor batal de la "Azomureş" şi Bicapa Târnăveni. Uniunea Europeană este dispusă să finanţeze închiderea acestor iazuri batal în condiţii ecologice şi viabilizarea terenurilor în cauză. Pentru a beneficia de aceste finanţări din partea Uniunii Europene, aceste iazuri batal trebuie preluate de către administraţia publică locală, respectiv consiliul local sau consiliul judeţean, care, la rândul lor, să înainteze proiectul pentru finanţare Uniunii Europene. La "Azomureş" nu a existat o problemă în acest sens, dar situaţia este mai complicată în cazul batalurilor de la Bicapa Târnăveni, în sensul că societatea este în lichidare judiciară, administratorul principal fiind AVAS, care se află în imposibilitatea legală de efectuare a unor investiţii de acest gen. Astfel, până la clarificarea problemei proprietăţii, nu există posibilitatea accesării de fonduri. Întrebare: se lucrează la o hotărâre de guvern pentru închiderea celor trei bataluri ale Combinatului Chimic Bicapa şi trecerea terenurilor societăţii din proprietatea AVAS în proprietatea consiliului local, pentru administrarea în concordanţă cu principiul autonomiei locale, realizându-se astfel şi o compensare a datoriilor existente la bugetul local din partea Combinatului Chimic Bicapa? Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral. Senator Petru Başa.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Dau cuvântul domnului senator Viorel Arcaş, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, urmează domnul senator Valer Marian şi, apoi, domnul senator Augustin Daniel Humelnicu. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Viorel Arcaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor publice. Care este numărul agenţilor economici care au beneficiat, până în prezent, de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare? Care este suma totală a amânărilor la plată acordate până în prezent? Vă rog să detaliaţi numele tuturor agenţilor economici care au beneficiat, până în prezent, de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2009, precum şi datoriile amânate la plată pentru fiecare dintre aceştia. Mulţumesc. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Valer Marian, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Augustin Humelnicu, Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Valer Marian: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată domnului Mircea Ursache, preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Obiectul întrebării: Nesoluţionarea cererii unui păgubit FNI. În calitate de păgubit al FNI, unde a deţinut 394 de unităţi de fond în valoare de 33.625.650 lei vechi, petentul Olteanu Emil, cu domiciliul în Satu Mare, strada Liviu Rebreanu nr. 9, a depus la AVAS un dosar cu documentele necesare acordării despăgubirilor, care a fost înregistrat sub nr. 6.016 în data de 4 ianuarie 2008. Deoarece nu a primit răspuns, petentul a revenit cu alte cereri în 26 mai 2008 şi 25 august 2008. Până în prezent, petentul nu a primit niciun răspuns, deşi a trecut aproape un an şi nouă luni de la înregistrarea primei cereri. În consecinţă, vă solicit să-mi comunicaţi motivele pentru care nu s-a răspuns la cererea repetată a petentului Olteanu Emil. Cine este persoana vinovată şi eventualele sancţiuni aplicate acesteia? Aştept răspuns în scris şi oral. Senator de Satu Mare, Valer Marian.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Ultimul vorbitor la secţiunea întrebări, domnul senator Augustin Daniel Humelnicu, o întrebare adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Augustin Daniel Humelnicu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, este o întrebare adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Domnule ministru, Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o situaţie extrem de importantă, chiar gravă, pentru 528 de copii ocrotiţi, 325 de asistenţi maternali şi 379 de persoane adulte îngrijite de DGASP Botoşani. Această instituţie are în componenţa sa servicii de protecţie a copilului, cinci centre de plasament, două centre de zi, un centru maternal, şase de centre de tip familial, 38 de apartamente integrate social. În acest moment, această instituţie se află în situaţia dramatică de a nu putea achita drepturile salariale aferente perioadei august - noiembrie 2009. Mai mult, salariaţii au câştigat în instanţă, prin hotărâri definitive şi irevocabile, drepturile băneşti pentru anii 2008 şi 2009, în valoare totală de 4 milioane lei. Vă aduc la cunoştinţă faptul că, pentru cheltuielile de personal, sumele alocate iniţial acopereau doar 30,64% din necesarul de fonduri. Prin rectificarea bugetului Consiliului Judeţean Botoşani, s-a reuşit plata chiriilor şi a cheltuielilor până la nivelul lunii iulie 2009. Din păcate însă, Consiliul Judeţean Botoşani nu mai poate acorda suplimentări de buget, din lipsă acută de resurse financiare. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este singura instituţie care, deşi avea responsabilităţi directe în finanţarea serviciilor de asistenţă socială în România, nu a răspuns pozitiv necesităţii acordării de fonduri suplimentare acestei instituţii. Atât Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât, mai ales, Consiliul Judeţean Botoşani - instituţii care cofinanţează serviciile de asistenţă socială - au făcut eforturi importante pentru a nu lăsa cele peste o mie de persoane, care au nevoie de asistenţă socială, pe drumuri, din cauza lipsei de fonduri. În concluzie, vă solicit să analizaţi acest caz şi să comunicaţi în scris concluziile la care aţi ajuns, precum şi măsurile pe care intenţionaţi să le luaţi pentru rezolvarea situaţiei urgente şi grave din sistemul de asistenţă socială Botoşani. Augustin Daniel Humelnicu, senator PD-L Botoşani.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Informez colegii senatori că la secţiunea întrebări a depus, la secretariatul şedinţei, o întrebare adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L.
		La secţiunea interpelări, îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea mea este adresată doamnei Ancuţa Gianina Opre, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Doamnă preşedinte, Cu deosebit respect, vă solicit rezolvarea şi comunicarea în regim de urgenţă a unei situaţii care necesită răspuns de mai bine doi ani şi jumătate, după cum mi-a comunicat petentul în cadrul audienţelor avute la biroul senatorial din Timişoara. Este vorba despre doamna Şeran Ileana, domiciliată în Timişoara, care solicită, în calitate de moştenitoare, acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate în localitatea Seliştea, judeţul Cernăuţi, de către Ciuntu Ilie. Comisia judeţeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/3003 a ţinut cont de declaraţia solicitantei, conform căreia nici foştii proprietari ai bunurilor şi nici alţi moştenitori legali nu au primit anterior compensaţii sau despăgubiri pentru aceste bunuri. În al doilea rând, raportul tehnic de evaluare întocmit şi redactat de comisia tehnică de evaluare, constituită prin Ordinul prefectului nr. 876/7.09.2006, a fost depus, iar, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, comisia judeţeană a adoptat Hotărârea nr. 268 din 15 ianuarie 2007, prin care se aprobă acordarea sumei ce a fost cerută cu titlu de compensaţie pentru bunurile deţinute de către Ciuntu Ilie numitei Şeran Ileana. Totodată, documentaţia necesară a fost depusă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, şi a fost înregistrată la data de 4.05.2007. Deşi au trecut mai bine de doi ani, petenta îndreptăţită nu a primit niciun ban. Faţă de cele menţionate, vă rog, doamnă preşedinte, să-mi comunicaţi un răspuns urgent, constând în termene de aplicare a legii cât mai exacte. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris. Senator de Timişoara, Gheorghe David.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, se pregăteşte domnul senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea este adresată domnului Ion Bazac, ministrul sănătăţii. Domnule ministru, În municipiul Vaslui, comercializarea produselor tip fast-food în apropierea unităţilor şcolare a devenit una dintre afacerile cele mai profitabile. Aproape că nu există instituţie de învăţământ lângă care să nu existe o unitate care să vândă hamburger, sandvişuri, kebab sau şaorma. Potrivit nutriţioniştilor, alimentele de tip fast-food care sunt deshidratate şi, ulterior, congelate, apoi supuse tratamentului termic de la minus 20C° la peste 200C°, pot provoca mai multe afecţiuni, cum ar fi obezitatea, care este cea de-a doua cauză a mortalităţii în lume, boli digestive sau chiar cancer. Potrivit Ordinului ministrului sănătăţii nr. 8.563/2008, este interzisă comercializarea produselor de tip fast-food şi a băuturilor carbogazoase numai în unităţile care funcţionează pe domenii închiriate sau concesionate de la instituţiile de învăţământ, iar comercianţii, profitând de lipsa altor reglementări, îşi deschid unităţi de tip fast-food în imediata apropiere a şcolilor. Mai mult, nici măcar societăţile care funcţionează pe proprietatea şcolilor nu pot fi sancţionate de direcţia de control, deoarece ordinul vorbeşte despre produse nerecomandate, iar Legea nr. 98/1994, republicată în 2008, privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, nu prevede vreo sancţiune pentru astfel de abateri. Vă întreb, domnule ministru: Ce măsuri veţi lua pentru stoparea acestui fenomen care afectează grav sănătatea elevilor? Solicit răspuns în scris. Mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc.
		Are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL, care va adresa o interpelare prim-ministrului, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Obiectul interpelării: Restructurarea agenţiilor guvernamentale, un abuz de putere. Domnule prim-ministru, Conform anexelor nr. 1 şi 2 din Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, constatăm că restructurarea agenţiilor guvernamentale este una dintre cele mai mari farse ale unui guvern aflat în derivă. Astfel, dintr-un total de 226 de agenţii aflate în subordinea Guvernului şi a ministerelor, doar un număr de 124 au fost restructurate formal. Dintre acestea, doar 13 au fost comasate în cadrul altor agenţii sau structuri ale unor ministere, majoritatea modificându-şi doar titulatura. Acest lucru s-a realizat pentru a face schimbări de personal în funcţie de apartenenţa politică. Mediatizarea excesivă legată de înfiinţarea unor noi agenţii şi a unor noi posturi de către Guvernul Tăriceanu se dovedeşte, încă o dată, falsă, pentru că, în realitate, foarte multe agenţii au fost înfiinţate până în anul 2005. De exemplu, în intervalul 2002-2004 au fost înfiinţate 56 de agenţii, iar în intervalul 2005-2008 doar 14 agenţii, şi acestea la solicitarea Comisiei Europene. Însă, atâta timp cât sunt păstrate unele ministere inutile cum ar fi Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Economiei şi cât timp nu vor fi comunicate criteriile după care sunt concediaţi oamenii, nu putem vorbi decât de o tentativă de restructurare. Din practica de zi cu zi, cunoaştem faptul că marea restructurare înseamnă, de fapt, reciclarea angajaţilor pe criteriile apartenenţei politice la unul sau altul din partidele aflate la guvernare. Dacă vom continua cu această viziune a disponibilizărilor pe criterii politice şi a restructurării de dragul imaginii, România nu va ieşi nicicând din criză, iar debirocratizarea va rămâne doar o vorbă în vânt. Din analiza organigramelor şi a statelor de funcţii pe fiecare minister, instituţii publice deconcentrate şi alte structuri finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, se constată faptul că peste 50% din structura de personal este încadrată, în momentul de faţă, pe criterii strict politice, lipsind cele de competenţă. Faţă de cele prezentate mai sus, vă rog, domnule primministru, să precizaţi: Cât la sută din cuantumul salariilor alocat bugetarilor este consumat de clientela politică a PSD, PD-L şi a Guvernului, adică miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, directori generali, directori, directori adjuncţi, şefi de inspectorate, alte funcţii de conducere, secretare, şoferi etc., selectaţi exclusiv pe criterii politice? Care este suma economisită la bugetul de stat prin aplicarea celor trei pachete de legi pentru care v-aţi asumat răspunderea în Parlament? Solicit răspuns în scris şi oral. Vasile Nedelcu, senator PNL de Călăraşi. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc.
		Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule senator Dumitru Oprea.
		Domnul Dumitru Oprea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este orientată către domnul Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor publice, iar titlul este: "Veniturile populaţiei şi ale firmelor, faţă în faţă cu taxele şi impozitele locale în 2010". Domnule ministru, Într-o declaraţie politică din martie anul acesta susţineam că una dintre măsurile anticriză spre care ar trebui să se orienteze Guvernul este cel puţin menţinerea, dacă nu chiar reducerea taxelor şi impozitelor locale suportate de populaţie şi firme. Ultimele statistici sunt îngrijorătoare cu privire la creşterea ratei şomajului, la închiderea tot mai multor firme. Ca urmare, creşterea taxelor şi impozitelor, aşa cum se prevede pentru anul 2010, cu circa 20%, poate fi una dintre cele mai neinspirate măsuri de sporire a veniturilor la bugetul de stat. Din ce în ce mai multe persoane rămân fără nicio sursă de venit şi fără posibilitatea de a-şi asigura traiul decent, cu atât mai puţin să-şi achite obligaţiile faţă de stat. Dacă dorim să ne afişăm doar cu raportări statistice de creştere a veniturilor statului, se va apela la o astfel de decizie, însă se va ajunge doar la înregistrări de creşteri financiare fictive, virtuale sau pe hârtie, iar vistieria statului va fi tot mai goală, prin neîncasarea taxelor şi impozitelor nici măcar la nivelul anterior. În condiţiile în care Hotărârea Guvernului nr. 956/2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010 a fost deja publicată în "Monitorul Oficial al României", vă rugăm să ne comunicaţi, domnule ministru, posibilitatea de a acorda o serie de înlesniri la plata impozitelor şi taxelor locale pentru persoanele aflate în pragul sărăciei, cu venituri modeste sau zero, precum şi pentru firmele aflate în dificultăţi financiare. Vă mulţumeşte senatorul Dumitru Oprea. Aştept răspuns în scris.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, se pregăteşte domnul senator Liviu Titus Paşca, Grupul parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea de astăzi este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministrul mediului. Obiectul interpelării este rezolvarea problemei deponiei de gunoi deschise la Măldăreşti, judeţul Vâlcea. Domnule ministru, La audienţele pe care le-am ţinut în Colegiul Horezu, s-au prezentat cetăţeni din comuna Măldăreşti, care s-au plâns de o situaţie de nesuportat pentru ei şi familiile lor. Este vorba de necazurile provocate de deponia de gunoi deschisă de firma SC "Sacomed Horezu" în comuna Măldăreşti, sat Ciupa, cătun Potreş, situată la 400 de metri de locuinţele din zonă. M-am deplasat la faţa locului şi am constatat că deponia de gunoi este una deschisă, repet, deschisă!, în zonă existând un miros pestilenţial care face imposibilă viaţa celor 80 de locuitori din apropiere. Mai mult, la marginea de vest a deponiei există un curs de apă, afluent al pârâului Ciupa, care se varsă în râul Luncavăţ. Deja animalele domestice care păşunează pe islazul comunal din apropiere, traversat de pârâu, au început să se îmbolnăvească. De aceea, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi dacă există autorizaţie pentru deponia de gunoi respectivă, în ce condiţii s-a obţinut şi ce măsuri urgente intenţionaţi să luaţi pentru rezolvarea acestei probleme deosebit de grave, care pune în pericol sănătatea oamenilor şi dezvoltarea biosferei din zonă. Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi verbal. Emilian Frâncu, senator PNL de Vâlcea.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Ultimul vorbitor la categoria interpelări, domnul senator Liviu Titus Paşca, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Liviu Titus Paşca: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Obiectul interpelării: Situaţia salariaţilor care lucrează în condiţii speciale de muncă la SC ROMPLUMB - SA Baia Mare. Prin Legea nr. 226/2006 au fost reglementate condiţiile speciale de muncă pentru câteva tipuri de activităţi care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, erau încadrate în grupa I de muncă. Astfel, SC ROMPLUMB - SA Baia Mare, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, a obţinut avizul pentru activităţile cuprinse în anexa nr. 1 din Legea nr. 226/2006, la poziţiile 21-29, respectiv pentru activităţile de aglomerare, măcinare, prăjire, şarjare şi topire a minereurilor de plumb. Precizez, totodată, că activitatea desfăşurată de personalul care lucrează la producţia şi prelucrarea plumbului include rafinarea şi cupelarea plumbului, topirea aliajelor şi rafinarea metalelor neferoase. Din păcate, secţiile de producere a bioxidului de mangan neferal, recuperare plumb din deşeuri de acumulatori şi turnătorie piese fontă erau închise la data evaluării dosarului cu nr. 4/4.513 din 16 septembrie 2004 şi, ca urmare, nu a putut fi solicitat avizul pentru condiţii speciale de muncă pentru secţiile sus-amintite. Pe cale de consecinţă, salariaţii care au desfăşurat activităţi încadrate în condiţiile grupei I de muncă şi care au lucrat după 1 ianuarie 2001 până în prezent în sectoarele respective nu pot beneficia de prevederile pentru grupele speciale de muncă stipulate de Legea nr. 226/2006. Având în vedere faptul că în România, îndeosebi în sectorul metalurgic, există mai multe societăţi comerciale în situaţii similare, respectiv în cadrul cărora se lucrează în condiţii speciale de muncă, vă rog, domnule ministru, să mă informaţi dacă există posibilitatea elaborării unor acte normative care să modifice Legea nr. 226/2006, astfel încât să poată beneficia de prevederile acesteia şi persoanele care au lucrat în grupa I de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, mai exact, acelor persoane care au lucrat în sectoarele oprite operaţional la data aplicării Legii nr. 226/2006 să li se asimileze anii lucraţi în grupa I de muncă cu condiţii speciale. De asemenea, dat fiind faptul că avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite au fost pentru o perioadă limitată, care va expira la data de 31 decembrie 2009, şi că aproximativ 180 de persoane din cadrul SC ROMPLUMB - SA Baia Mare fac parte din această categorie de muncă, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi dacă este posibilă prelungirea avizelor pentru condiţii deosebite. Solicit răspuns în scris. Senator PNL de Maramureş, Liviu Titus Paşca.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Stimaţi colegi, Vă informez că au depus interpelări în scris la secretariatul şedinţei: doamna senator Mihaela Popa - Grupul parlamentar al PD-L; domnii senatori: Traian Constantin Igaş şi Nicolae Dobra - Grupul parlamentar al PD-L; domnii senatori Sorin Serioja Chivu, Dan Voiculescu, Trifon Belacurencu şi Vasile Cosmin Nicula - Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC; domnul Marius Petre Nicoară - Grupul parlamentar al PNL. Se transmit Guvernului pentru a solicita răspunsuri de la ministere pentru problemele pe care dânşii le sesizează.
		Trecem la ultima parte a şedinţei noastre, răspunsuri la întrebările şi interpelările adresate de către senatori. Pentru domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL, o rog să răspundă pe doamna secretar de stat Oana Badea. Microfonul 9.
		Doamna Iulia Adriana Oana Badea - secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării: Stimate domnule senator, Ca urmare a întrebării formulate de dumneavoastră, suntem în măsură să vă comunicăm următoarele: La nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării s-a aprobat şi se aplică planul de continuitate a activităţii ministerului în cazul unei pandemii. Echipa de monitorizare a ministerului urmăreşte permanent situaţia din teritoriu şi ţine evidenţa persoanelor bolnave şi suspecte. Situaţia se actualizează zilnic şi se transmite Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Astfel de planuri există şi se aplică în toate inspectoratele şcolare şi în unităţile de învăţământ. S-a comunicat către toate inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti Planul de măsuri pentru limitarea îmbolnăvirilor prin gripă în unităţile de învăţământ din sistemul public şi privat, elaborat şi transmis de Ministerul Sănătăţii. De comun acord cu direcţiile sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare au organizat şi au desfăşurat activităţi de instruire a tuturor directorilor instituţiilor de învăţământ cu privire la măsurile de sănătate publică ce se impun pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripa AH1N1. S-au distribuit materiale informative pentru elevi, părinţi şi cadre didactice privind gripa şi măsurile de prevenire. Există metodologii de lucru, inclusiv la nivelul şcolilor, pentru evaluarea zilnică a stării de sănătate a elevilor, măsurile de diagnosticare, de evidenţă a cazurilor de gripă şi de suspendare temporară a cursurilor, dacă este cazul. Vă asigurăm, domnule senator, de toată consideraţia noastră.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, doamna secretar de stat. Domnule senator, dacă aveţi ceva de completat la răspuns, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Îi mulţumesc doamnei secretar de stat pentru acest răspuns complet. Mă bucur că ministerul a luat măsuri arhisuficiente, zic eu, în acest moment. O singură întrebare mai am: din evidenţa pe care o aveţi, au existat în şcolile din România astfel de cazuri de îmbolnăvire cu virusul respectiv?
		Domnul Alexandru Pereş: Doamna secretar de stat, microfonul 9.
		Doamna Iulia Adriana Oana Badea: În afară de cazul de la Slobozia, unde au fost luate măsurile de suspendare, nu există un alt caz similar.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. La a doua întrebare, puteţi să-i răspundeţi domnului senator Frâncu, legat de cele 250 de şcoli care funcţionează fără autorizaţii sanitare? Aveţi cuvântul, doamna secretar de stat. Microfonul 9.
		Doamna Iulia Adriana Oana Badea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule senator, În vederea deschiderii în bune condiţii a noului an de învăţământ 2009-2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a solicitat inspectoratelor şcolare judeţene un raport privind stadiul de realizare a obiectivelor din planul de măsuri al inspectoratului şcolar întocmit în acest sens. Din datele furnizate de inspectoratele şcolare, rezultă că acestea au monitorizat şi evaluat periodic gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilite în acest plan. Echipe mixte, alcătuite din reprezentanţi ai inspectoratului şcolar, ai prefecturii şi ai consiliului judeţean, au verificat periodic situaţiile în teren. Reparaţiile curente şi igienizarea localurilor unităţilor şcolare, sălilor de curs, sălilor de sport, grupurilor sanitare, curţilor, bazelor sportive şi anexelor au fost realizate cu sprijinul şi implicarea autorităţilor locale. De asemenea, conducerile unităţilor de învăţământ au întreprins toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiilor sanitare de funcţionare. Conform datelor transmise de Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea, un număr de 224 unităţi şcolare nu a obţinut autorizaţie de funcţionare. Vă asigurăm de înalta noastră consideraţie, dar adăugăm că motivele neautorizării sunt legate de: lipsa apei curente şi a canalizării pentru şcolile din mediul rural, amplasarea grupurilor sanitare în curtea şcolii, lipsa fondurilor necesare pentru reabilitarea clădirilor. Solicitarea ISJ Vâlcea se află în baza de date a ministerului, iar alocarea de fonduri pentru lucrările de investiţii se face, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2009, în funcţie de deschiderile de credite aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, doamna secretar de stat. Un comentariu, domnul senator Frâncu. Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. De la momentul când v-am adresat această întrebare, să ştiţi că încă 5 şcoli au primit autorizaţie. Am însă o mare, mare observaţie şi o rugăminte de suflet. În buget, 6% din PIB este alocat pentru educaţie. Oare nu se pot găsi soluţii, măcar acolo unde sunt situaţii mai grave, mai deosebite, pentru deschiderea unor finanţări, aşa cum aţi spus dumneavoastră, pentru a se elimina cât mai multe din aceste minusuri constatate la început de an? Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc, domnule senator. Doriţi să răspundeţi, doamna secretar de stat?
		Doamna Iulia Adriana Oana Badea: Aş vrea să mai adaug o singură idee, necuprinsă în răspuns, dar care ar fi importantă pentru dumneavoastră. Cred că ar fi bine să vedem că şi numărul mare de unităţi de învăţământ care nu au autorizaţie nu cuprinde marea masă a elevilor. Respectiv, ponderea elevilor, cea mai mare parte a lor, merge la şcoală în unităţi de învăţământ autorizate. În consecinţă, şi priorităţile de alocare a banilor vor fi întotdeauna în funcţie de numărul beneficiarilor. De aceea, cel mai greu vor ajunge banii acolo unde numărul de elevi este foarte mic. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc.
		Îl rog pe domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie, Ministerul Sănătăţii, să răspundă unei întrebări adresate de domnul senator Frâncu. Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 8.
		Domnul Cristian Anton Irimie - secretar de stat în Ministerul Sănătăţii: Stimate domnule senator, Referitor la obiectul întrebării dumneavoastră, şi anume că autorităţile sanitare locale nu oferă informaţii despre cazurile de gripă nouă, aşa-zis porcină, din judeţul Vâlcea, vă pot informa următoarele: La data de 21 septembrie 2009 în România au fost confirmate, conform definiţiei de caz oferite de OMS, 330 cazuri de infecţii cu virusul gripal de tip nou AH1N1. Conducerea Ministerului Sănătăţii, în conformitate cu Strategia de supraveghere şi control a pandemiei de gripă a virusului AH1N1 în România, la recomandarea comisiei de specialitate a ministerului, a decis reglementarea fluxului informaţional privind cazurile de gripă. În acest sens, tocmai pentru evitarea lansării unor ipoteze sau păreri personale de multe ori incorecte, biroul de presă al Ministerului Sănătăţii şi patru persoane comunicatori, ce au fost desemnate oficial pentru a oferi relaţii privind situaţia epidemiologică, pot fi contactate. În conformitate cu prevederile europene privind drepturile persoanei, respectiv deontologia medicală, nu pot fi furnizate informaţii amănunţite privind identitatea sau starea de boală, de sănătate a persoanelor aflate în îngrijire medicală, motiv pentru care, pentru informaţii oficiale, presa trebuie să se adreseze biroului de presă al Ministerului Sănătăţii sau celor patru comunicatori abilitaţi în acest sens. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Vă mulţumesc. Un comentariu, domnul senator Frâncu. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Domnule secretar de stat, aveţi dreptate. Într-adevăr, este bine să nu se alarmeze populaţia atunci când nu este cazul, însă cred că ar fi necesar ca dumneavoastră, prin biroul de presă, să transmiteţi purtătorilor de cuvânt ai instituţiilor medicale din judeţe, printr-o circulară sau cum consideraţi necesar, tocmai aceste informaţii importante şi care pot fi comunicate. Ce este însă mai grav este faptul că în Vâlcea nu s-a dorit să se comunice un lucru extrem de simplu, care nu ţine de secrete mari sau de probleme care ar alarma populaţia, şi anume numărul de persoane infectate cu acest virus în judeţ. S-a refuzat să se ofere presei aceste date şi tocmai acest lucru a deschis o întreagă polemică şi subiectul a fost dezvoltat de presă. Deci iată, efect invers decât cel care, poate, ar fi fost obţinut printr-o simplă şi banală cifră, "trei persoane sunt infectate", şi se oprea aici toată comunicarea.
		Domnul Alexandru Pereş: Mulţumesc. Da, domnule senator, cred că vreţi să vă referiţi la întrebarea pe care aţi adresat-o Ministerului Administraţiei şi Internelor. Reprezentantul ministerului nu este de faţă, dar am înţeles că aţi primit în scris răspunsul. Vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Dacă-mi permiteţi, vreau să spun că am primit în scris două materiale de la secretarul de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, primul legat de cele 48 de localităţi vâlcene care nu beneficiază, încă, integral de curent electric, şi vreau să spun că a fost un răspuns, să zicem, mulţumitor. Nu mi s-a spus însă foarte clar despre localitatea Băile Olăneşti, ce măsuri se iau, însă am aflat cu bucurie - şi profit de această ocazie - că localitatea Bujoreni este prinsă în planul de electrificare completă din perioada aceasta şi cred că locuitorii vor beneficia, cât de curând, de acest apanaj al lumii moderne. Referitor la interpelarea, de data aceasta, prezentată de mine, privind datoriile care nu mai pot fi achitate de Primăria Runcu, care, practic, a fost închisă, răspunsul ministerului nu mă satisface, pentru că eu solicitam să se insiste la Ministerul Finanţelor Publice şi la Guvern pentru a se demara o rectificare pozitivă, singurul mijloc prin care nu numai la Runcu, o localitate mică din judeţul Vâlcea, dar şi în alte mii şi mii de localităţi unde sunt fenomene similare s-ar fi putut rezolva situaţia. Nu mi s-a răspuns în acest fel. S-au dat doar formulări generale, alte surse de unde ar putea să se alimenteze primăriile, dar într-o comună unde nu există nici măcar un simplu investitor sau un mic întreprinzător care să poată să aducă la buget câteva firimituri de venit este greu să se obţină din TVA sau din alte surse, iar Consiliul Judeţean Vâlcea, în acest moment, şi-a epuizat toate fondurile de sprijin. Vă mulţumesc.
		Domnul Alexandru Pereş: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator, şi, cunoscându-vă perseverenţa, sunt sigur că o să reveniţi cu întrebări şi interpelări pentru a corecta nu numai răspunsul, ci şi situaţia de fapt din judeţul Vâlcea. Noi, senatorii de la prezidiu, vă mulţumim pentru prezenţă. Mulţumesc şi secretariatului, şi celor prezenţi azi în sală. Epuizându-se ordinea de zi, declar închisă şedinţa noastră de astăzi, 28 septembrie 2009. Vă mulţumesc.
		Şedinţa s-a încheiat la ora 18.50.