|
Domnul Sorin Serioja Chivu: Declarația politică se intitulează "Onoarea nu este un atribut băsescian". Pe zi ce trece, suntem obligați să suportăm obrăznicii prezidențiale care depășesc orice închipuire. Candidatul Traian Băsescu uită că este președintele în exercițiu al republicii și că, în atari condiții, ar trebui să fie primul om din țară în ceea ce privește respectarea legilor, a Constituției. Ei bine, la Traian Băsescu această onoare nu este și atribut prezidențial, el continuând să subestimeze și să discrediteze totul, sacrificând totul pentru interesul de a dobândi al doilea mandat. Comportamentul lui Traian Băsescu în această perioadă, ca de altfel în întregul său mandat, este identic cu al unui lider de partid hăituit - deci nu al unui șef de stat -, dar al unui partid pe care, prin însuși felul său de a se manifesta, l-a marginalizat, l-a scos pur și simplu în afara actualului spectru politic din România. Încăpățânarea lui bolnavă de a nu accepta numirea unui premier susținut de o majoritate politică și parlamentară confortabilă și transparentă face ca ambițiile sale să genereze cel mai mare rău țării, România fiind pe punctul ca, peste mai puțin de două săptămâni, să rămână fără Guvern legal și, în consecință, să nu mai poată conlucra cu organismele internaționale politice, financiare etc. În loc să-și propună soluționarea acestei situații, Traian Băsescu nu mai prididește să brăzdeze țara în lung și în lat, mobilizând cohortele portocalii pentru a-și trâmbița candidatura, după o alta care s-a dovedit un eșec lamentabil. Ca și cu cinci ani în urmă, vorbește în același limbaj de lemn despre oligarhii pe care nu i-a putut înfrânge - deși doar aceștia îl susțin financiar - și despre sistemul ticăloșit pe care însuși l-a menținut prin dezbinare, amenințări în Serviciile Secrete, înscenări de tot felul. De fapt, pentru Traian Băsescu sunt două Românii: una portocalie, aclamatoare, amețită de hăhăielile sale și alta cu "negri", cu lumea care nu-l mai suportă, care-și vede totuși de treburi în condiții din ce în ce mai grele, dar dornică să salveze țara, sperând sincer în votul de blam pe care i-l vor acorda lui Traian Băsescu în stoparea unor fraude tot mai evidente care "împănează" campania prezidențială. Un exemplu în acest sens sunt sumele virate de către ciracii săi din ministerele de resort pentru încălzirea populației pe timp de iarnă, dar, atenție!, doar a populației portocalii! 11 milioane de euro au fost deja distribuiți portocaliilor din Brașov, în timp ce București, Pitești, Constanța și multe alte localități cu primari pesediști sunt osândite la a suporta frigul iernii, ca să se afle astfel cine este șeful statului! Dezinteresul lui Traian Băsescu față de climatul normal pe care trebuia să-l asigure în țară, mai ales în perspectiva crizei economico-financiare, este reflectat și de faptul că, în cinci ani de președinție, a schimbat tot atâția miniștri ai agriculturii, domeniu de la care se aștepta totuși redresarea României. Cu alte cuvinte, responsabilitatea față de țară și popor la Traian Băsescu este egală cu zero, iar onoarea, cum spuneam, nu este atributul prezidențial. El, dacă bine ne amintim, i-a cam împușcat pe la spate chiar pe cei care i-au fost alături: Petre Roman, Theodor Stolojan, Călin Popescu-Tăriceanu. Iar ca o culme a mârșăviei și fariseismului ce-l caracterizează pe încă șeful statului este apelul său, în plină campanie electorală, la mila prostituatelor și a consumatorilor de droguri, pe care-i ademenește cu facilități ieftine pentru a le smulge votul, precum și convocarea referendumului în ziua alegerilor, procedură care este similară cu cea mai josnică fraudă electorală, pentru că singurul beneficiar al referendumului este Traian Băsescu. El, președintele-jucător, joacă rol dublu - de șef de stat și de candidat -, dar ambele pe banii publici, deși în mitingurile electorale țipă cât poate că luptă pentru a diminua cheltuielile ineficiente din bugetul de stat. Concluzia acestor situații este așadar una singură: locul lui Traian Băsescu nu mai trebuie căutat la Cotroceni, ci în fața Palatului Victoria, într-una dintre țepele pe care, cum am mai spus cu altă ocazie, voia să le administreze adversarilor săi. Acolo îi este locul, îl merită din plin și, cu siguranță, nimeni nu va regreta.
|
