Şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 februarie 2010

Fragmente relevante pentru următoarea interogare:
Vorbitor:	Ana Adriana Săftoiu

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

		Doamna Ana Adriana Săftoiu: Bună dimineaţa! Am să vă rog să fiţi puţin atenţi. "Cât de mândră-i ţara mea,/ Munţi cu creştetul de nea/ Şi cu poalele smarald/ Unde-i soarele mai cald./ Marea valuri care vin/ de departe din senin/ şi se sparg şi iarăşi fug.../ Iar în jur e doar belşug." Poezia "Ţara mea" de Andrei Ciurunga, manualul de clasa a III-a. Dragi colegi, se spune că adevăratul politician este cel care se gândeşte la următoarele generaţii şi nu la următoarele alegeri. M-am gândit la următoarea generaţie şi am deschis manualele de limba şi literatura română, curioasă să văd ce valori le insuflăm tinerelor generaţii. Am început cu manualele de clasă primară, respectiv clasele a II-a, a III-a şi a IV-a. Voi remarca partea bună, partea care pare şi mai bună dacă fac o comparaţie cu manualele generaţiei mele. Cărţile au o grafică accesibilă şi atrăgătoare, textele fiind uşor de urmărit şi cu imagini care le fac destul de prietenoase. Voi trece însă la neajunsurile acestor manuale, care mă fac să mai am un răspuns la veşnica acuză adusă tinerilor elevi că sunt necititori şi inculţi. În primul rând, manualele se numesc "limba şi literatura română" unde, de fapt, găsim fragmente selectate, fiind decupaje sau interpretări aproape groteşti ale unor texte literare. Aş spune că vechea denumire "citire şi scriere" ar fi fost mult mai normală, pentru că asta ar trebui să deprindă un elev de şcoală primară - citire şi scriere. Mai adaug aici o neconcordanţă. În manualele de "limba şi literatura română", copiii studiază texte de edmondo de Amicis, Andersen, Jack London, Lev Tolstoi, aşa încât mă întreb dacă micuţii vor înţelege că aceşti scriitori n-au nicio descendenţă românească. În clasa III-a şi a IV-a noţiunile de gramatică sunt excesive. Elevul învaţă noţiuni de morfologie şi sintaxă, respectiv substantiv, numeral, subiect simplu şi multiplu, atribut exprimat prin adjectiv, substantiv şi numeral cu valoare de adjectiv. Îl văd aici pe domnul Prigoană şi vă întreb, domnule Prigoană, ştiţi cumva să faceţi diferenţa între propoziţia circumstanţială concesivă de cea consecutivă?
		................................................
		Doamna Ana Adriana Săftoiu: Întrebarea este retorică, dar trebuie să ştiţi că un elev de clasa a VIII-a riscă să nu promoveze la materia limba română, pentru că nu ştie ce e o propoziţie consecutivă şi concesivă şi asta în condiţiile în care, desigur, un elev de clasa a VIII-a poate să termine fără să cunoască ortografia şi punctuaţia. Trecem mai departe. În mod evident, manualele îşi propun să ofere primele noţiuni despre ţară, familie, societate, tradiţii, obiceiuri. Respectul faţă de ţară, ideea de dreptate sau sentimentul de prietenie nu poate fi receptat studiind texte care au ca temă doar trecutul. Manualele cuprind texte: "Ocaua lui Cuza", "După steag, băieţi", "Stejarul din Borzeşti" sau "Condeiele lui Vodă", poeziile lui George Coşbuc sau Octavian Goga. Citez o strofă, dacă cumva aţi uitat poezia lui George Coşbuc: "Patria ne-o fi pământul,/Unde ne-or trăi nepoţii/Şi-ntr-o mândră Românie/De-o vrea cerul, în vecie/ S-ar putea să ne păzească/Limba, legea românească/Şi vor face tot mai mare/Tot ce românismul are./Asta-i patria cea dragă/Şi-i dăm patriei române/Inima şi viaţa-ntreagă." Îmi e teamă că este cea mai neinspirată formă de a crea asemenea sentimente cu texte care şi-au avut timpul lor. Nu George Coşbuc sau Mihail Sadoveanu sunt de vină, pentru că tânăra generaţie percepe limba şi literatură română ca pe un teritoriu arid şi neinteresant, ci cei care-i pun pe copii să se confrunte în şcoala primară şi gimnazială cu realităţi care nu au legătură cu preocupările şi cu timpul lor. În clasa III-a, elevul are ca lectură obligatorie "Dumbrava minunată" de Mihail Sadoveanu. Povestea tristă a Lizucăi care fuge de acasă ca să scape de mama vitregă. Dincolo de morala depresivă a povestirii, elevul se confruntă cu un vocabular care-i face aproape inaccesibilă lectura. În timp ce noua generaţie de părinţi încearcă să acomodeze copilul încă de la grădiniţă cu limbile străine, în timp ce limba română este asaltată de neologisme pe care le integrăm prea uşor sau prea greoi cu vocabularul neaoş, în timp ce avem probleme din ce în ce mai des şi unde nu te aştepţi cu acordul subiectului cu predicatul, copiii studiază încă din primele clase texte care abundă în arhaisme. Singurele pagini agreabile sunt cele dedicate iernii. În schimb, anotimpul toamna este reprezentat "de spital", cum s-ar exprima elevul high-tech, care află că toamna totul piere, inclusiv iubita te părăseşte. Ideea de prietenie, de nobleţe, de familie este sugerată la fel de abătut şi umil. Vă sugerez să citiţi sau mai bine să nu citiţi textele acestor manuale, ca să puteţi afla de ce copilul sau nepotul dumneavoastră nu descoperă o plăcere în lectură. Mă întrebam oare ce şi-au propus, dacă şi-au propus ceva, cei care au aprobat aceste manuale, punându-i pe elevii de clasa primară în faţa unor texte care ar trebui să fie abordate, eventual, în clasele de gimnaziu, dacă nu cumva la clasele de specialitate. Data viitoare am să vă povestesc despre manualul de istorie de clasa IV-a. Un adevărat tom, în care elevul trebuie să memoreze ani, inclusiv să asimileze istoria lui Napoleon sau Alexandru cel Mare. La nouă ani. Şi voi continua cu aceeaşi sârguinţă să vă povestesc despre programa de gimnaziu, până când vom înţelege de ce copiii noştri au nevoie de o şcoală şi o programă care să fie compatibilă cu realităţile timpului lor. Vă mulţumesc.