Şedinţa Senatului din 14 decembrie 2009

		Şedinţa a început la ora 15.40. Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David şi de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Bună ziua, stimaţi colegi! Vă solicit îngăduinţa să începem cu declaraţiile politice chiar în condiţiile în care nu există o participare foarte mare în sală, cel puţin de la două grupuri parlamentare. Salut Grupul parlamentar al UDMR, care, în totalitatea lui, adică domnul senator Markó Béla şi Cseke Attila, este prezent, Grupul parlamentar al PD-L, care este, ca întotdeauna, la datorie şi sperăm să vină şi ceilalţi colegi. Vă propun să începem cu intervenţia domnului senator Augustin Humelnicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog. Microfonul central.
		Domnul Augustin Daniel Humelnicu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Voi da citire unei declaraţii politice aparţinând Grupului parlamentar al PD-L. Această declaraţie este intitulată "România are nevoie de o guvernare stabilă". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Din păcate, astăzi, principalele economii ale lumii trec printr-o criză economică foarte grea, pentru a cărei depăşire sunt necesari cel puţin câţiva ani. Din păcate, nici ţara noastră nu a putut fi ocolită de efectele negative ale crizei. Pe cale de consecinţă, clasa politică este responsabilă să se pună de acord cu experţii în domeniu în vederea identificării celor mai bune soluţii pentru depăşirea, într-un timp cât mai scurt, a perioadei actuale. România resimte astăzi nevoia unei guvernări de dreapta, cu politici economice care să contribuie la creşterea economică pe care ne-o dorim cu toţii. Avem nevoie de măsuri economice precum menţinerea cotei unice şi menţinerea TVA la 19% pentru atragerea investitorilor străini şi pentru încurajarea creării de noi locuri de muncă. Toate acestea pot deveni posibile doar într-un format guvernamental de dreapta. Dacă Partidul Naţional Liberal nu va dori să se alinieze cu noi într-un proiect guvernamental, nu este niciun fel de problemă, vom găsi o soluţie viabilă. Suntem însă mai conştienţi ca oricând că avem nevoie de stabilitate guvernamentală, lucru afirmat şi de alte formaţiuni politice, dar, din păcate, PNL nu reuşeşte să-şi depăşească propriile orgolii. Să nu uităm că statul român are mai mult ca oricând nevoie de un set de reforme structurale, la finele cărora să putem spune cu adevărat că suntem un stat european. Guvernarea României trebuie realizată astăzi de oameni politici care sunt conştienţi de necesitatea acestor schimbări. Dragi colegi, Să nu uităm că România trebuie să realizeze o reformă a Parlamentului, să continue reforma guvernamentală începută cu succes de Guvernul Emil Boc, să reformeze din temelii justiţia, toate acestea fiind de mult aşteptate în întreaga societate românească. Nu trebuie să scăpăm din vedere un lucru foarte important: Traian Băsescu a câştigat un nou mandat de Preşedinte al României şi va avea puterea de a numi premierul şi în anul 2012. O guvernare de dreapta, coerentă, pusă în slujba cetăţeanului, care să dea rezultate imediate, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada 2005-2007, ar putea continua şi după 2012 tot cu un premier de dreapta. România are astfel o şansă pe care nu trebuie să o rateze, însă, pentru aceasta, oamenii politicii care conduc destinele acestei ţări trebuie să renunţe, mai întâi, la orgolii personale, la vanităţi şi la ambiţii deşarte şi să se gândească la cei în slujba cărora se află, altfel spus, la cetăţeni. Dacă ne uităm puţin la voinţa exprimată de cetăţeni la urne, am putea vedea că, în ultimii ani, dreapta românească a câştigat detaşat alegerile. Aşadar, oamenii vor o guvernare de dreapta şi ar fi de dorit ca şi noi, oamenii politici, să dăm ascultare doleanţelor celor care ne oferă încrederea. Este evident că, dacă Partidul Democrat Liberal şi-ar fi dorit să obţină cât mai multe posturi-cheie în viitoarea guvernare, nu ar fi făcut această ofertă Partidului Naţional Liberal, însă PD-L doreşte, împreună cu aliaţii săi, să depună toate eforturile necesare pentru a contribui la scoaterea României din criză. Trebuie, stimaţi colegi, să canalizăm întregul efort de care suntem în stare pentru a oferi un trai mai bun cetăţenilor acestei ţări. Este nevoie ca, după 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, România şi românii să aibă o soartă mai bună. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc, domnule senator, pentru declaraţia politică prezentată.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Mihail Hărdău, tot din partea Grupului parlamentar al PD-L. Microfonul central, vă rog.
		Domnul Mihail Hărdău: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Înainte de a susţine declaraţia politică, aş dori să vă reamintesc că astăzi se încheie un an de când am depus jurământul ca senator. Declaraţia mea politică este intitulată "Despre cei trei D: diviziunea, delimitarea, dihotomia - procese încă reversibile". Se împlineşte un an de când, în această aulă, am depus jurământul în calitate de senator PD-L al Parlamentului României. Vă mărturisesc că azi sunt în egală măsură mândru şi nu de puţine ori ruşinat, trist, chiar şi nemulţumit de această calitate. Mă simt onorat că resursele mele interioare mi-au dat puterea de a fi constant comportamental în cinste şi onestitate, indiferent de situaţii, indiferent de modul în care mercenarii scrisului sau ai imaginii pe sticlă s-au străduit să mă poziţioneze în situaţii artificial construite. Despre diviziune: După un an de activitate în acest for suprem, elitist, după imaginea mea anterior conturată, constat o divizare în modul de poziţionare, constat existenţa a două tipologii la membrii Senatului. Puţin peste jumătate dintre senatori prezenţi mereu, activi în procesul legislativ, firesc şi corect de altfel, sunt confruntaţi şi iritaţi foarte adesea de absenteismul constant al celorlalţi colegi, pe care i-aş defini drept "o aristocraţie senatorială". Participarea inegală a senatorilor la efortul legislativ, deşi creează permanent greutăţi, întârzieri şi repetiţii, de multe ori penibile, nu se manifestă la fel în momentul ridicării salariilor, a indemnizaţiilor şi a sumelor forfetare, când se constată o prezenţă uimitoare de sută la sută, demnă de cartea recordurilor. Dar de ce ar avea unii parlamentari alt statut decât alţii? De ce ar avea alte obligaţii de respectare a programului de lucru decât orice alt cetăţean? Oare conştiinţa lor de salariaţi de la buget este mai puţin puternică decât a funcţionarei de bancă, a educatoarei de grădiniţă sau a poştaşului care aduce pensia? Sunt ei exoneraţi de obligaţia prestării serviciului în slujba clientului plătitor, în cazul nostru a celor care ne-au trimis aici, onorându-ne cu o încredere de care trebuie să fim demni şi responsabili? Este timpul ca programul de lucru să fie respectat de toţi, fără excepţii. Trebuie să constat, nu fără oarecare maliţiozitate, că noi, senatorii, dimineaţa, la început de program, suntem români get-beget, debuturile şedinţelor fiind marcate de întârzieri considerabile - ca şi azi, de exemplu -, dar la sfârşit de program ne transformăm subit în adevăraţi nemţi şi finalizăm la oră fixă ziua de lucru. Este o performanţă, nu-i aşa? Prin ceea ce v-am relatat, am dorit să evidenţiez o anumită diviziune comportamentală existentă la nivelul Camerei superioare. După cum aţi sesizat, nu am spus nimic de apartenenţa politică. Situaţia este transpartinică, aspect care, în mod sigur, este sau poate fi folositor pentru regândirea regulamentului nostru de funcţionare. Aştept reacţiile logice din partea celor care ne conduc. Despre delimitare: Am mai sesizat de multe ori în Senat incoerenţă şi instabilitate emoţională în abordarea unor probleme cu impact la nivel naţional sau local. Spre exemplu, dacă mă refer la declaraţiile politice susţinute de doi colegi membri ai PNL în data de 8 decembrie 2009, ambii din Ardeal - îmi pare rău că nu sunt aici cei de la Grupul parlamentar al PNL, pentru că aş fi vrut să mă asculte -, primul apelează la un comportament onorabil, demn, la consens şi stabilitate, la oameni politici care, prin soluţii acceptabile, să ofere o şansă fiecărui român - o surpriză plăcută pentru mine -, subscriu la cele exprimate de colegul meu, indiferent de şicanele resimţite în campania electorală recent parcursă împreună. Pentru a fi readus într-o realitate tristă, tipic românească, în care nu mai scăpăm nu numai de capra vecinului, nu scăpăm nici chiar de vecinul căruia dorim să-i luăm capra, ca să fiu mai explicit, parcă e blestem, am ascultat, siderat, discursul celuilalt distins coleg din Bihor, care vorbea cu convingere de nuanţă proletară despre "trepăduşii politichiei româneşti", clujeni şi olteni, blamaţi pentru nesimţirea de a fi construit "un ciot" de autostradă în afara graniţelor judeţului său. Extrapolările forţate sunt de tip kafkian, se recurge la minciună, la trafic de influenţă, se pretind scuze, se procedează la adevărate îmbălsămări în venin. Frustrările explică, dar nu scuză agresiunile de limbaj. Fiecare uzează de tipul de retorică specific propriei personalităţi, dar consider că este mai demn pentru un parlamentar să se remarce prin efervescenţa şampaniei intelectuale, şi nu prin clocotul cazanului cu expresii virulente. Discursul, de altfel infantil prin argumentaţie, neutilizat nici măcar în perioada premergătoare alegerilor, trimite cu gândul la proverbul românesc cu vulpea scârbită de acreala strugurilor la care nu poate ajunge. Doi vecini în spaţiul geografic românesc, doi colegi cu apartenenţă politică identică, doi români la care interesul regional comun ar impune o anumită limpezire a obiectivelor comune, pe termen mediu cel puţin... Dar mă întreb de ce unii parlamentari sunt curajoşi doar în lupta cu vorbele, şi nu în lupta cu problemele, de ce sunt inventivi în discursuri, şi nu în fapte, de ce alimentează cu atâta carburant doar ura, nu şi soluţiile. Avem nevoie de depăşirea neînţelegerilor cu iz electoral, grefate pe un spaţiu de tip regional. Aceasta este ceea ce ar trebui să facem, dacă am avea cu adevărat, aşa cum pretindem, inteligenţă şi voinţă strategică, dacă am rula cu faza lungă a farurilor, şi nu am bâjbâi cu lumânarea, coborâţi pe drum, împiedicându-ne de fiecare pietricică. Despre dihotomie: Priviţi, domnilor colegi, harta cromatică postelectorală. Putem spune, fără a greşi, că avem în faţă o reprezentare la nivel naţional a distribuţiei valorice pentru nivelul de trai din ţară în acest moment. Dihotomia regiunilor istorice este evidentă. Pot fi invocate cauzalităţi multiple. Eu văd aici reverberaţiile din timpuri străvechi ale unor imperii cu organizări administrative diferite, care au avut în administrare provinciile româneşti, imperii care au lăsat o anumită amprentă comportamentală dominantă. Câştigă cei care au un potenţial de gândire şi acţiune structurat spre ordine şi disciplină creativă. Consecinţa trebuie să dea de gândit clasei politice. Vă avertizez că sunt create toate premisele pentru ca acest proces să continue cu efecte devastatoare. Ne vom îndrepta mai rapid decât ne place să credem spre două Românii: una prosperă, grupată conform hărţii anterior amintite, a învingătorilor, cealaltă săracă, a asistaţilor sociali. Dar oare asta vrem, asta este esenţa mandatului pentru care am fost aleşi de către cei pe care am promis să-i reprezentăm? Este corect faţă de aceştia ca noi să menţinem acest sistem de polarizare în performanţă şi la capitolul bunăstare cu raportare la nivelul societăţii româneşti? În opţiunile strategilor politicilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung trebuie inserat mesajul biblic prin care deprinderea de a prinde peşte trebuie să înlocuiască definitiv aşteptările, devenite cronice la noi, de a primi peşte. Avem nevoie de eforturi concertate din partea unei clase politice responsabile, care să genereze strategii de dezvoltare, strategii de armonizare între provinciile istorice româneşti. Alegătorii noştri aşteaptă de la noi construcţia reală, şi nu povestea despre construcţie, se aşteaptă să fim călăuzele bine echipate care conduc mulţimea către bunăstarea comună, şi nu doar a noastră. Să ne fie clar: nu am fost aleşi ca să ne fie nouă bine, ci ca să le fie lor mai bine! Disocierile la care m-am referit pot fi procese reversibile. Pentru încetinirea proceselor de separare este nevoie de multă luciditate şi responsabilitate politică. Se poate, avem potenţial, avem resursa umană, mai trebuie să şi dorim acest lucru. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc, domnule senator Hărdău, pentru că ne-aţi adus aminte de ziua depunerii jurământului şi, dacă îmi permiteţi, pe plan personal, mâine fiind ziua dumneavoastră, doresc să vă urez şi eu "La mulţi ani!", în avans. Vreau să vă spun sincer că sprijin din toată inima apelul pe care l-aţi făcut, legat de participarea noastră, ca reprezentanţi aleşi, la lucrările Senatului. Vă mulţumesc.
		Domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Microfonul central, vă rog.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "20 de ani - o generaţie fără comunism". La alegerile parlamentare de anul trecut, alături de toţi cetăţenii României cu drept de vot, în faţa urnelor s-au prezentat şi tinerii care au împlinit 18 ani. Numărul lor a sporit cu ocazia alegerii preşedintelui ţării, scrutin recent desfăşurat. Spre deosebire de părinţii lor, tinerii din această grupă de vârstă s-au născut, au crescut şi s-au format într-un mediu politic, economic şi social în care până în urmă cu 20 de ani libertăţile individului erau sever controlate de dictatura comunistă. Ei nu au cunoscut cozile nesfârşite de la magazinele alimentare, nu au fost nevoiţi să suporte frigul din case, nu au fost şi nu sunt obligaţi să iasă pe stadioane ori să se adune în coloane nesfârşite pentru a-l omagia pe cel mai iubit fiu al poporului. Am suficiente motive să cred că, de altfel, puţini sunt astăzi tinerii preocupaţi să afle cine au fost Nicolae Ceauşescu şi sinistra sa soţie. Nu au niciun motiv să o facă, iar dacă părinţii ori bunicii încearcă să le vorbească despre suferinţele îndurate, reacţia lor se manifestă prin indiferenţă sau prin a le considera incredibile. Ei nu-şi pot imagina ce înseamnă să nu poţi călători unde vrei, să nu poţi comunica deschis cu prietenii, indiferent de ţara în care trăiesc, fără teama de a fi urmărit şi pedepsit, ori să ţi se impună accesul la informaţii, prin mass-media, programe culturale, sportive sau de divertisment, croite după şabloanele ideologiei comuniste. Se împlinesc poimâine-seară, 16 decembrie, două decenii de când în Piaţa Maria din Timişoara s-a strigat pentru prima dată în public, după aproape 45 de ani, "Jos comunismul!". Succesiunea evenimentelor până în ziua lichidării celor doi tirani, ca şi cele ce au urmat după aceea sunt bine cunoscute. Intră în atribuţiile istoricilor să le limpezească, pentru a le fi redate adevăratele dimensiuni şi semnificaţii în noile structuri sociopolitice europene. Au fost anii speranţelor care i-au animat pe români în acele clipe ale întoarcerii privirii spre legile care guvernează democraţia şi drepturile omului. Aveau să treacă prin numeroase încercări, fiind, nu de puţine ori, puse la grele încercări până să se poată înţelege că împlinirea lor presupune şi renunţări, o netezire şi o curăţire a drumului de tarele trecutului, îmbâcsit de manifestări nostalgice şi de convingerea multora dintre noi că satisfacţiile materiale şi spirituale se pot obţine cât ai bate din palme. Au fost ani în care România, prin dobândirea calităţii de membru al NATO şi al Uniunii Europene, şi-a redobândit dreptul de a participa la clădirea Europei unite, eliberată de ameninţări. Prin întronarea cu adevărat a competiţiei valorilor, cetăţenilor României, dar mai ales generaţiei tinere, li se asigură temeiuri sporite că jertfele celor răpuşi în urmă cu 20 de ani nu au fost zadarnice. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc şi eu domnului senator Gheorghe David şi îl invit la microfon pe domnul senator Radu Alexandru Feldman.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă, şi vă rog respectuos să nu mă suspectaţi de o impardonabilă lipsă de imaginaţie dacă, de la microfonul Senatului, vă rog din nou, în calitatea pe care o aveţi în Biroul permanent al Senatului, să ridicaţi problema condiţiilor în care se consumă un punct de maximă importanţă în activitatea unui parlamentar - declaraţiile politice. Este inadmisibil, este nefiresc, este o lipsă cu totul şi cu totul ieşită din comun ca, şedinţă de şedinţă, respectiv săptămână de săptămână, declaraţiile noastre politice să fie făcute în faţa unei săli goale în care grupurile parlamentare nu mimează nici măcar elementarul interes faţă de problemele pe care le ridicăm. Închei acest apel de început cu rugămintea respectuoasă, pe care v-o adresez în egală măsură ca şi colegilor mei din Biroul permanent, faceţi, depuneţi eforturile necesare pentru ca activitatea senatorilor să se desfăşoare conform regulamentului, conform statutului. Atâta vreme cât nu avem cvorum de şedinţă, indiferent ce punct de pe ordinea de zi este, acesta nu se poate desfăşura. Vă mulţumesc. Şi acum trec la declaraţia propriu-zisă, care, de data aceasta, are şi un titlu, iar acesta este: "Domnule Vanghelie, puteţi fi arestat!". Vin astăzi în faţa dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă şi stimaţi colegi, pentru ca, de la tribuna Senatului, să-i transmit unuia dintre liderii marcanţi ai principalului partid de opoziţie, domnul Marian Vanghelie, preşedintele organizaţiei PSD Bucureşti, un mesaj de maximă importanţă, pe care ţin să-l recepţioneze în toată gravitatea lui. Domnule Vanghelie, Sunteţi într-o mare eroare, puteţi fi arestat. Dumneavoastră, ca şi oricare cetăţean al României, puteţi fi arestat din clipa în care, adus în faţa justiţiei, se va dovedi că aţi încălcat legile ţării, că v-aţi făcut vinovat, de exemplu, de trafic de influenţă, infracţiune ce se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Este exact situaţia în care se află unul dintre apropiaţii dumneavoastră, care a intrat în Parlamentul ţării "garantat Vanghelie", domnul Cătălin Voicu, pe care l-aţi susţinut până în pânzele albe pentru a prelua conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi care astăzi este învinuit de Direcţia Naţională Anticorupţie "de a fi pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri pentru soluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale aflate pe rolul organelor de justiţie", citat închis. Surse judiciare declară că dosarul de trafic de influenţă a fost deschis în urma autodenunţului unui magistrat, care-l acuză pe Cătălin Voicu de presiuni pentru închiderea unui anumit dosar penal. Domnului Voicu i s-a interzis să ia legătura în perioada cercetării cu mai mulţi colegi din PSD, printre care şi dumneavoastră, domnule Marian Vanghelie, şi să părăsească oraşul timp de 30 de zile. Domnule Vanghelie, Faţă de cele de mai sus, în loc să aveţi cinstea să veniţi în faţa opiniei publice şi să daţi seamă pentru toate cele cuprinse în actele prezentate de DNA, din motivele pentru care DNA-ul v-a inclus pe lista principalilor suspecţi într-o speţă atât de sulfuroasă, aţi preferat, din nou, să apelaţi la tactica clasică a diversiunilor, a încriminărilor nesusţinute de nicio probă. Acuzele, repetate la infinit, că preşedintele Băsescu ar fi în spatele demersurilor întreprinse de DNA nu numai că au ajuns un refren care nu are nicio credibilitate, dar recenta campanie electorală a dovedit din plin efectul de bumerang al unor asemenea practici delirante în care ura interzice accesul raţiunii. Numai că, faţă de toate elucubraţiile de până acum, periculozitatea în care realizaţi că vă aflaţi astăzi v-a împins, domnule Vanghelie, la afirmaţii şi ameninţări de o gravitate maximă. Le reproduc întocmai, pentru că nu am încredere în memoria dumneavoastră atât de selectivă. Citez: "Nu cred că ne poate chema pe toţi la DNA, nu cred că ne poate aresta pe toţi şi nu cred că ne va înfricoşa. Asta nu ne face decât să ne organizăm în următoarea perioadă şi să vedem dacă nu va trebui să facem un marş de 100-200 de mii de oameni în centrul Capitalei, să demonstrăm că într-o ţară democratică nu se pot accepta asemenea demersuri pe care le pune în aplicare actualul preşedinte.", citat închis. Domnule Marian Vanghelie, Niciun cetăţean onest şi responsabil nu şi-ar fi putut imagina, nici în visele cele mai urâte, că în anul de graţie 2009, într-o Românie membră a Uniunii Europene şi NATO, unul dintre liderii de vârf ai PSD va ameninţa cu atentate la ordinea publică şi stabilitatea naţională împotriva unui demers perfect legal al justiţiei. La ce vă gândiţi, domnule Vanghelie? La o mineriadă de Ferentari, la un asalt asupra statului de drept al celor pe care la toate scrutinele electorale i-aţi fi plătit, i-aţi fi mituit cu bani, cu telefoane mobile, cu de-ale gurii, aşa cum se vede în zecile de filme care circulă pe YouTube? Cum şi de ce îndrăzniţi să readuceţi în memoria încă traumatizată a bucureştenilor şi a unei ţări întregi imaginile coşmareşti ale unor acţiuni similare celor cu care azi ameninţaţi şi care au aruncat atunci România în cea mai severă izolare internaţională? Aceasta doriţi dumneavoastră şi PSD-ul şi astăzi? Acestea sunt expresia eforturilor prin care PSD-ul încearcă să contribuie la depăşirea crizei politice cu care ne confruntăm de luni de zile? Aceştia sunt paşii pe care-i faceţi pe calea stabilităţii ţării şi a revenirii la un climat de normalitate? Domnule Vanghelie, Nu aţi fost, de regulă, un adept al măsurilor celor mai ortodoxe în politică şi nu v-aţi dovedit, tot de regulă, prietenul cel mai apropiat al adevărului. De data asta, surprinzător, aţi recunoscut însă un lucru la care subscriu fără rezerve. Citez: "Ne sperie formula pe care o pune în aplicare cu toată forţa actualul preşedinte, cu tot aparatul de stat, cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu DNA-ul.", citat închis. Aveţi dreptate, vă sperie până în măduva oaselor faptul că aparatul de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor, justiţia, DNA-ul şi toate instituţiile abilitate în lupta împotriva marii corupţii îşi fac datoria şi frica vă împinge la cele mai necugetate declaraţii. Inutil, domnule Vanghelie. Este timpul să trăim într-o Românie în care nimeni să nu mai fie mai presus de lege şi toţi cei care o încalcă să plătească pentru faptele lor. Sunt sigur că este speranţa pe care o au şi urarea pe care vor să o audă toţi românii la finalul unui an atât de greu, le-o fac din toată inima. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule senator. Am înţeles apelul dumneavoastră. Vă promit că o să ridic din nou această problemă la Biroul permanent. Din păcate, apelul trebuie făcut şi faţă de colegii noştri, nu numai de mine sau de Biroul permanent, având în vedere că au semnat lista de prezenţă 69 de colegi, deci suntem în cvorum, dar, din păcate, nu există minimum de disponibilitate să asculte declaraţiile politice şi foarte mulţi dintre dânşii sunt pe culoar, cum probabil că veţi face şi dumneavoastră în curând.
		O să-l invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cei trei R din fraudarea alegerilor: reexaminare, renumărare, reluare". În premieră în România, Curtea Constituţională a emis vineri un comunicat prin care anunţa că a decis reexaminarea buletinelor de vot nule înregistrate în turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale din 6 decembrie şi renumărarea acestora de către Biroul Electoral Central, pentru a se stabili dacă există diferenţă între datele consemnate în procesul-verbal şi realitatea constatată. În cifre, era vorba despre 138.476 de voturi, în condiţiile în care diferenţa dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană a fost de 70.000 de voturi. Acest demers, neînsoţit însă de verificarea codurilor numerice personale şi a declaraţiilor pe proprie răspundere atât din ţară, cât şi din diaspora, nu va schimba cu nimic datele problemei fraudării acestor alegeri. În primul rând, pentru a dovedi corectitudinea procesului electoral, ar trebui verificate CNP-urile tuturor votanţilor din secţiile normale, speciale şi, mai ales, din străinătate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru declaraţiile pe proprie răspundere, asupra cărora planează numeroase suspiciuni. Cazul secţiei speciale din Paris, unde aceste declaraţii au fost aparent completate în afara secţiei de vot, este cel mai elocvent. Numai în felul acesta ar putea fi identificate şi eliminate cazurile de vot multiplu. În al doilea rând, având în vedere acuzaţiile de modificare a proceselor-verbale, pentru a se închide pe cheie, numai o renumărare totală a voturilor ar putea stabili dacă iniţial s-a procedat corect sau dacă documentele au fost modificate ulterior, pentru a ieşi calculele. Nu în ultimul rând, legitimitatea viitorului preşedinte, care are un mandat de 5 ani, este în joc în urma acestei contestaţii. Fără o dovadă clară că alegerile nu au fost măsluite, preşedintelui Traian Băsescu i se va putea imputa constant în următorii ani că a falsificat voinţa românilor pentru a rămâne la putere, întreţinând instabilitatea politică deja existentă. În aceste zile tumultuoase, mulţi susţin că procedura de contestare a alegerilor este doar un gest politic disperat al PSD-ului ca să-şi păstreze onoarea în urma înfrângerii. Logica acţiunii a fost, de fapt, mult mai simplă. Dacă alegerile nu au fost fraudate şi cineva le-a contestat, avem de pierdut doar câteva zile până când renumărarea voturilor şi depistarea voturilor multiple probează acest lucru. Dacă, în schimb, alegerile au fost fraudate, dar nimeni nu le-a contestat, avem de pierdut cinci ani cu un preşedinte nelegitim. Din aceste motive, hotărârea Curţii Constituţionale de renumărare doar a voturilor nule nu va avea o finalitate practică de una singură, pentru că tocmai găurile din sistemul electoral care au permis o fraudă masivă împiedică acum tragerea unei concluzii clare privind comiterea respectivei fraude. Reluarea turului al II-lea al alegerilor prezidenţiale ar fi soluţia radicală şi poate cea mai corectă. Mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc şi eu domnului senator Emilian Frâncu, care a susţinut declaraţia politică din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Ion Ruşeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Revitalizarea economică a zonelor miniere". Stimaţi colegi, Ca stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să respecte acquis-ul comunitar, preluând şi aplicând legislaţia comunitară. Negocierile cu Uniunea Europeană au început în 15 februarie 2000, prin deschiderea a 5 capitole din totalul de 38 de capitole. Capitolul 14 - "Energia" s-a aflat printre primele capitole. Politica Uniunii Europene în domeniul energetic are în vedere eficientizarea energiei, asigurarea resurselor, flexibilitatea sistemului energetic, precum şi măsuri de evitare a crizelor şi de diversificare a formelor de energie. Îndeplinim sarcinile primite, dar cred că ele trebuie să ţină cont şi de repercusiunea asupra celor care reprezintă majoritatea cetăţenilor acestei ţări, respectiv muncitorii. Restructurarea energetică cerută de Uniunea Europeană, ajustarea preţului vizând energia electrică şi gazele cerută de Fondul Monetar Internaţional, diminuarea impactului social ar trebui să fie cerute de conştiinţa guvernanţilor noştri. Situaţia înregistrată în sistemul energetic în ultimii ani face ca în ţările Uniunii Europene să nu se poată renunţa încă la cărbune. La noi, procesul de închidere a minelor, impus de Banca Mondială începând cu anul 1999, a creat un adevărat "genocid" economic, social şi moral în zonele respective. Regiunile miniere depind, în proporţie de peste 50%, de veniturile asigurate din activitatea minerilor desfăşurată în aceste zone. Închiderea minelor afectează direct situaţia socială şi materială a disponibilizaţilor, influenţând negativ şi situaţia tinerilor. Aceştia nu au nicio şansă în ceea ce priveşte opţiunea locului de muncă. Au fost cheltuite fonduri imense pentru închiderea minelor, fără a se veni cu alternative la nivelul economic creat în aceste zone. Există ţări ale Uniunii Europene care continuă să aloce subvenţii mineritului. Este chiar o politică a Uniunii Europene de a nu crea o dependenţă totală de importuri, mineritul continuând să primească un anumit nivel de subvenţii. Directivele Uniunii Europene acceptă respectivele subvenţii până în anul 2010, cu flexibilitate şi după acest an. Dacă restructurarea se impune din exterior, măsurile de diminuare a impactului social ar trebui să constituie o prioritate pentru guvernanţi. Guvernul trebuie să intervină prin măsuri de reglementare şi prin alocare de fonduri orientate spre aceste zone defavorizate. Elementele-cheie precum: investiţii în zonă, dezvoltare de alternative economice durabile, alternative pentru noi locuri de muncă, reconversie profesională şi acordarea de credite fără dobândă necesare iniţierii afacerilor pentru disponibilizaţi sunt doar câteva dintre punctele care ar trebui luate în calcul prioritar de către guvernanţi. Revitalizarea economiei în regiunile miniere afectate, având în vedere lipsa unor sectoare complementare alternative activităţii miniere, necesită aplicarea unui management corespunzător acestor regiuni. Nu ar trebui să fie desfiinţate locuri de muncă fără a exista posibilitatea înfiinţării altora noi. Este ştiut faptul că o persoană este cel mai bine protejată social atunci când are un loc de muncă sigur. Nu se poate desfiinţa peste noapte un sector al economiei în care este antrenată toată populaţia unei zone fără a-i oferi protecţie socială sau alternative. Disponibilizările se fac pe bandă rulantă, ignorându-se cu bună ştiinţă faptul că sumele compensatorii primite de aceştia nu ţin o veşnicie. Prin Hotărârea Guvernului nr. 103/2004, Guvernul a adoptat unele măsuri de restructurare a activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit prin înfiinţarea complexurilor energetice Craiova, Turceni şi Rovinari ca societăţi comerciale pe acţiuni de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit şi de exploatare a minelor şi carierelor de lignit la care este acţionar statul, prin Ministerul Economiei. Complexurile energetice au fost create prin unirea termocentralelor cu minele de cărbune de la care se aprovizionau. Cele trei complexuri energetice reprezintă cele mai mari termocentrale pe cărbune ale României, fiind şi cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor la care se produce energia electrică. Cei mai importanţi agenţi economici din zona minieră a Olteniei, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi complexurile energetice Rovinari şi Turceni, de altfel cele mai mari din ţară, realizează 70% din producţia naţională de lignit energetic şi produc aproximativ 40% din energia electrică. Întreruperea activităţii capacităţilor de producţie din industria minieră a devenit însă principalul generator de şomaj, fiind dintre cele mai afectate zone în ceea ce priveşte creşterea ratei şomajului. Pentru diminuarea dezechilibrului creat, ar trebui luate măsuri cu efect imediat, de reconversie a forţei de muncă, de revitalizare a acestor zone prin atragerea de investiţii. În actualul context economic, zonele miniere sunt regiuni în declin industrial, fapt ce ar trebui să determine Guvernul să se pregătească pentru plasarea aici de noi activităţi economice. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc şi eu.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Dumitru Oprea: Declaraţia de astăzi are titlul "Mitul fraudării alegerilor - o scuză pentru luptele din PSD". Alegerile s-au încheiat şi avem un învingător, deocamdată se mai caută învinsul. Din nefericire, acesta îşi ascunde eşecul electoral printr-o avalanşă de acuzaţii grave şi iresponsabile. După o campanie extenuantă, îşi spune cuvântul frustrarea. Nici situaţia gravă a economiei, nici perspectiva unor mişcări sociale nu mai contează. Televiziunile care au suflat din plin în pânzele PSD au arătat un moment de resemnare, pentru a reveni acum şi mai agresive la propaganda anti-Băsescu. Pseudomoderatorii încearcă din răsputeri să fabrice imaginea unei fraude de proporţii planetare. În tot acest circ haotic, marile dovezi de fraudare ale PSD capătă transformări magice: de la camioane de probe, au ajuns la câteva cutii. Deşi nimeni nu poate să spună cărui candidat au slujit neregulile semnalate, fie ele şi reale, unii politicieni s-au lansat în acuzaţii halucinante. Astfel, Traian Băsescu, înţeles cu PD-L, cu birourile electorale - care înseamnă peste 200.000 de persoane -, cu STS, cu MAE, cu SRI şi cu SIE, ar fi orchestrat un gigantic plan pentru a învinge. Lideri care până mai ieri se doreau a fi preşedinţi de ţară acuză acum toate instituţiile statului de participare la un presupus furt pentru a-şi acoperi propriile gafe din campanie. Ridicolul acestor acuzaţii poate fi dovedit însă în câteva propoziţii. Astfel, PSD reclamă cazuri de turism electoral, de vot multiplu, de oferire de bani şi produse alimentare contra voturilor. Sunt nişte practici nefericite, întâlnite mereu din 1990 încoace, uneori chiar mai des în mediul rural. Care partid poate da însă garanţii că niciun primar al său de la ţară nu s-a apucat, din proprie iniţiativă, să dea făină la consăteni pentru a vota candidatul favorit? PSD caută acum toate procesele-verbale făcute în această ţară şi vine cu toate hârtiile pe care găseşte mâzgălituri. Sunt însă mii şi mii de secţii de votare. Erori apar mereu, mai ales la sate. Nu există însă nicio dovadă că aceste erori şi nereguli ar fi semnificativ mai multe decât la alte alegeri. Apoi, PSD se lăuda că este aliat cu toate celelalte partide, în afară de PD-L. Prin urmare, în orice secţie de votare a fost doar un reprezentant al PD-L şi toţi ceilalţi de la formaţiunile care-l sprijineau pe Mircea Geoană. Cum poate pretinde PSD că a fost furat masiv, din moment ce el supraveghea cu o mulţime de oameni toate secţiile de vot? Imaginaţi-vă numai cât de jigniţi se simt funcţionarii statului, care sunt acum suspectaţi de PSD că sunt părtaşi la un presupus furt. Unii dintre aceşti oameni au votat chiar cu domnul Geoană. Cum îşi va spăla obrazul, oare, PSD când va încerca să dovedească faptul că toţi aceşti oameni sunt corupţi? În fine, PSD acuză discrepanţa dintre exit-poll-uri şi votul final. Aceleaşi institute care-l umflau pe Mircea Geoană înainte de alegeri au persistat în minciună pe toată durata votului, tocmai pentru a descuraja electoratul PD-L. Manevra lor a avut însă exact efectul contrar. Nimeni nu l-a mai sunat însă pe domnul Geoană să-l avertizeze atunci când urnele s-au închis şi basmele exit-poll-urilor nu-i mai foloseau la nimic. Explicaţia acestui întreg circ mediatic se află chiar în curtea învinşilor. Poziţia lui Mircea Geoană în fruntea PSD va fi ameninţată imediat ce Curtea Constituţională validează victoria lui Traian Băsescu. Din disperare că pierde puterea în propriul partid, pe lângă frustrarea că a pierdut preşedinţia din propriile erori, este dispus acum să facă orice, chiar să arunce cu iresponsabilitate ţara într-o incertitudine prelungită, să acrediteze ideea că şeful statului şi instituţiile sale fură alegeri în România secolului al XXI-lea, dar iată cum, pe căi neaşteptate, concetăţenii săi primesc confirmarea că acest fost candidat nu avea calităţile de a fi Preşedintele României mai mult decât câteva ore. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc domnului senator Oprea pentru declaraţia politică şi îl invit la microfon pe ultimul vorbitor înscris pe lista de astăzi, domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul. Microfonul central.
		Domnul Marius Petre Nicoară: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Departe de noi liniştea sărbătorilor şi gândurile bune îndreptate către ceilalţi. Suntem cu ochii pe televizoare şi ne suspectăm între noi de partizanat şi chiar de trădare. Îmi amintesc în aceste zile de profundă agitaţie vorba cuiva care spune că "dacă frecarea în fizică naşte căldură, frecuşurile între noi nasc răceală". Nimic mai adevărat. PNL şi-a gândit campania electorală pe o fundaţie solidă, a bunului-simţ în politică, a respectării celuilalt şi a dialogului. Sunt siderat de cât de departe a ajuns jocul politic, de cât de uşor ne şantajăm cu înregistrări pornografice sau donaţii dubioase, dosare în instanţă sau dovezi ale unor lovituri în figură. Unii spun că este bine, că măcar în campaniile acestea aflăm adevărata faţă a politicului. Eu spun să nu ne grăbim să aruncăm piatra, pentru că putem fi uşor victime ale manipulării. Am ajuns să ni se gândească viaţa de către echipele de campanie, să ni se influenţeze votul prin răsturnări spectaculoase de situaţie, şi campania asta pare că nu se mai sfârşeşte. În acelaşi timp, stimaţi colegi, românilor li se spun mult prea puţine despre vizita misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, despre deficitul bugetar şi despre ce facem, concret, pentru a depăşi criza. Adevărat, de ce ne-a fost frică nu am scăpat. Suntem în plină decădere economică, în timp ce alte ţări îşi revin încet, încet şi sigur. Nu mă mir că nu ne interesează salvarea planetei, despre care se discută zilele acestea la Copenhaga. Nici nu am avea cum, din moment ce ne întârzie salariul sau urmează alte zile lucrate şi neplătite. Mult mai grav este că, până la această oră, nu avem un preşedinte validat, că suntem o ţară necondusă, în definitiv. Stimaţi colegi, Trăim o perioadă de o gravitate fără margini. În curând, românii se vor întreba la ce bun această clasă politică din moment ce viaţa merge mai departe şi fără guvern, şi fără preşedinte. Insistam şi în alte intervenţii publice pentru restabilirea ordinii instituţiilor şi revin, nu putem pune la nesfârşit interesul de partid în faţa priorităţilor naţionale. Mergeţi în teritoriu şi luaţi pulsul societăţii, oamenii sunt speriaţi, iar coşmarul cel mare îl reprezintă datoriile la bănci. Responsabilitatea este cuvântul de ordine zilele acestea. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Îi mulţumesc domnului senator Marius Petre Nicoară pentru intervenţia prezentată în cadrul declaraţiilor politice.
		Stimaţi colegi, Au mai depus în scris, fără să citească declaraţiile politice, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Orest Onofrei, domnul senator Iosif Secăşan, domnul senator Sorin Fodoreanu, domnul senator Dumitru Florian Staicu şi domnul senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L. Din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC au depus declaraţii politice în scris, fără să le citească, domnul senator Gheorghe Pavel Bălan şi domnul senator Şerban Valeca. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus declaraţii politice, fără să le citească, domnul senator Vasile Nedelcu, doamna senator Minerva Boitan şi domnul senator Cornel Popa. Vă mulţumesc.
		Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de şedinţă:
		Domnul Iulian Urban: Românii au votat pentru români, nu pentru PD-L, nu pentru Băsescu, ci pentru noi, pentru români. A fost cea mai mare coaliţie politico-mediatică ce a fost vreodată montată şi manevrată de marotele regimului cleptocratic. Specialiştii în materie de marketing politic spuneau că nu există nici cea mai mică şansă ca PD-L şi Băsescu să reuşească să surmonteze faptul că primele trei televiziuni de ştiri ca audienţă din România, faptul că 95% din ziarele româneşti şi jurnaliştii români, plus un spectru politic ca majoritate parlamentară de 65%, că acestea vor putea fi vreodată învinse. Cele trei luni de zile în care românii au fost intoxicaţi de jurnaliştii mogulilor de presă, ai oamenilor care reunesc averi de miliarde de euro, erau un atu în plus pentru specialiştii care au spus că nu există nicio şansă ca PD-L şi Băsescu să câştige. În ziua alegerilor, vă pot spune că organizaţiile PSD şi PNL au tras cum nu au făcut-o niciodată. În Ilfov, noi ne gândeam că, dacă vom lua 75.000 de voturi, ar trebui să fim fericiţi, însă când am tras linie am contorizat 98.000 de voturi pentru Traian Băsescu, în vreme ce Mircea Geoană a luat 87.000 de voturi, un scor record, pe fondul unei participări record la vot în istoria Ilfovului. În toate secţiile speciale din Ilfov PSD a câştigat, asta dacă mai întreabă cineva care au fost artizanii turismului electoral. Care a fost reţeta succesului lui Traian Băsescu? Ce şansă avea el, în condiţiile în care în studiourile de tortură psihică ale Realitatea TV şi Antena 3 reprezentanţii PD-L erau tocaţi, erau spulberaţi, în condiţiile în care, hai să fim corecţi şi să spunem, resursele jurnaliştilor care şi-au vândut conştiinţa au fost alimentate de mogulii de presă, iar alături de Băsescu şi PD-L erau doar câţiva ziarişti? Într-un noian de venin, ură, trucaje, într-o mare de ziarişti fără conştiinţă, doar câţiva ziarişti români au rămas alături de Traian Băsescu şi au arătat mafia şi clica criptocomunistă din spatele lui Mircea Geoană, şi aceşti ziarişti chiar au făcut diferenţa, şi au făcut-o mai ales acolo unde Băsescu a zdrobit caracatiţa roşie: în diaspora, diaspora care niciodată nu a votat şi nu va vota relicve ale sistemului comunist care i-au determinat să plece din ţară, care le-au dezrădăcinat familiile, care nu a înţeles cum lideri ai PNL care au înfundat puşcăriile comuniste au putut să pactizeze cu cei care i-au condamnat. Aşadar, am identificat două ingrediente majore ale reţetei succesului: mâna de ziarişti rămaşi cu adevărat independenţi şi diaspora, însă ingredientul secret a fost şi a rămas naţiunea română. Nu le-a fost uşor românilor să răzbată prin acţiunea de spălare de creier venită zilnic, 24 de ore din 24, de la trusturile de presă care şi-au jucat cartea disperării. Nu a fost uşor să încerce să îşi formeze propria opinie. Nu a fost uşor când unii dintre români au fost dezamăgiţi de Crin Antonescu, care şi-a vândut la colţ de stradă identitatea şi conştiinţa şi i-a îndemnat, ca în ţarcul cu bovine, să facă şi ei la fel, adică să îşi vândă bruma de moralitate şi verticalitate. Le-a fost greu românilor să rămână o naţiune unită, în condiţiile în care ura ziariştilor vânduţi mogulilor a semănat neîncredere, i-a dezbinat, i-a manipulat, i-a minţit, în cadrul celei mai mari acţiuni puse în scenă. Nu este uşor să învingi un bloc manipulator creat de toate celelalte partide politice, de moguli, de sutele de milioane de euro investiţi de aceştia, de trusturile de presă. În plan politic, PSD este un partid a cărei dispariţie din prim-planul politicii româneşti este anticipativă. PSD va trebui să îşi izoleze pionii din spatele lui Mircea Geoană care i-au adus acestuia înfrângerea. Interesant este faptul că, prin votul din 6 decembrie, România a demonstrat că în prim-planul politicii româneşti naţiunea română vrea să existe doar două partide politice, şi eu cred că PNL şi PD-L sunt partidele care trebuie să rămână, în vreme ce PSD va fi izolat. În privinţa PNL, cred că cu cât se vor desprinde mai repede din această alianţă cu PSD, cu atât au şanse mai mari să îşi salveze imaginea şi electoratul, altfel vor fi măturaţi şi vor dispărea alături de PSD. Cred că, până la urmă, lucrurile au ieşit aşa cum trebuie, adică, în sfârşit, România are şansa să îngroape definitiv trecutul comunist şi relicvele acestuia. În sfârşit, mass-media va fi pusă în faţa unei alegeri istorice: s-a demonstrat că 95% din ziarişti nu pot, oricât ar încerca, să spele creierul românilor, dacă un ziarist doreşte să facă carieră, să fie cunoscut şi apreciat public, el va trebui să înţeleagă că trebuie să aleagă să fie liber, să se exprime liber şi să refuze să se lase influenţat de cel care îl plăteşte. României şi românilor li s-a dat încă o şansă la 6 decembrie să meargă pe un drum corect, fără înşelăciuni, furăciuni, vânzări ale conştiinţelor. Să vedem dacă vom reuşi să fructificăm această şansă şi dacă vom şti să profităm de ea.
		Domnul Orest Onofrei: Benjamin R. Barber, profesor de ştiinţe politice şi director al Centrului Whitman Rutgers University, în cartea sa "Jihadul contra McWorld", scria: "Sunt două principii fundamentale ale timpurilor noastre - tribalism şi globalism -, care sunt antagoniste din toate punctele de vedere, cu excepţia unuia singur: amândouă sunt profund antidemocratice." Chiar la orizont, spune Benjamin R. Barber, se întrevăd două viitoare posibile curente politice, amândouă sumbre, deprimante, antidemocratice, în esenţă, dacă sunt privite ca exclusive: Primul, Jihadul, este o reîntoarcere la forma tribală (retribalizare) a unei largi părţi a umanităţii, prin război şi vărsare de sânge. Tendinţa libanizării statelor naţionale, în care cultura este împotriva culturii, oamenii împotriva oamenilor, etniile împotriva etniilor, un jihad în numele a sute de credinţe înguste împotriva oricărei forme de independenţă, a oricărei forme de cooperare mutuală, socială sau civică. Al doilea, McWorld, este un sentiment născut în noi sub presiunea raţiunilor economice şi ecologice care reclamă integrarea şi uniformizarea lumii şi care hipnotizează lumea prin muzică rapidă, computere care lucrează cu viteză mare şi mâncăruri gătite repede (fast-fooduri) - cu MTV, Macintosh şi McDonald's, îndreptând naţiunile spre o reţea hegemonică globală: un fel de McWorld, "o lume instant", rapidă, ţinută la un loc de tehnologie, ecologie, comunicaţii şi comerţ. Aceste două tendinţe sunt vizibile simultan în diferite ţări. Astfel, Iugoslavia, dorind să intre în Noua Europă, s-a fragmentat în mai multe state. India încearcă să trăiască la nivelul reputaţiei câştigate, de stat la cea mai înaltă democraţie integrală, în timp ce partide noi şi puternic fundamentaliste precum Hindu, Bharatiya Janata Party, alături de asasinii naţionalişti, pun în pericol unitatea greu câştigată. Statele se destramă sau se adună la un loc în acelaşi timp: Uniunea Sovietică a dispărut aproape peste noapte, fragmentările ei formând noi uniuni, fie între ele, fie cu naţionalităţile care aveau aceeaşi gândire din statele învecinate. Aceste două tendinţe, pe care Benjamin R. Barber le numeşte "forţa Jihadului" şi "forţa McWorld", operează cu putere în direcţii opuse, una călăuzită de animozităţi parohiale, cealaltă de universalizarea pieţei; una recreând vechi graniţe culturale, subnaţionale şi etnice din interior, cealaltă spărgând graniţele naţionale din exterior, amândouă având un element comun: niciuna nu oferă speranţă oamenilor pentru o guvernare sigură şi democratică. Dacă viitorul lumii se îndreaptă spre a provoca forţa centrifugă a Jihadului să lupte împotriva forţei centripete a McWorld-ului, nu prea avem motive să aşteptăm cu optimism un rezultat prea democratic. Mai îngrijorător cred eu că este faptul că aceste două tendinţe se regăsesc în fiecare dintre noi: ne construim identitatea prin negaţie, negăm tradiţiile culturale şi religioase, încercând să "devenim" moderni, negăm istoria (renegociată între timp), limba română nu ne mai încape, bunul-simţ tradiţional ne atârnă ca o piatră de moară în calea emancipării, într-un cuvânt, cum spune ţăranul, "am scăpat vaca în trifoi". Pe de altă parte, ne împotrivim din răsputeri europenizării. Toate relele nu mai vin din răsărit, ci din apus. Nimeni nu ne vrea binele, suntem doar o piaţă, toţi vor să câştige de pe seama noastră, ne vor slugi, nu vor să ne înţeleagă obiceiurile. Sau funcţionăm exact invers: ne sanctificăm tradiţiile şi ne idolatrizăm obiceiurile, ori îngurgităm de-a valma şi pe nemestecate toată subcultura agresivă, comercială şi suburbană din mahalaua Occidentului. Cu siguranţă, sunt lucruri de reţinut şi de respins din ambele sensuri. Întrebarea este: Cât, ce, cum? Ne trebuie un filtru care să reţină ce merită să fie reţinut şi să treacă prin el tot balastul inutil. Cei şapte ani de acasă ar fi putut fi acel filtru. Din păcate, cei şapte ani au devenit şase sau mai puţini... Cântecelor de leagăn şi poveştilor bunicilor le-au luat locul Harry Potter şi Scooby-Doo. Poate o rezolvare ar fi întoarcerea la o minima moralia. După felul cum arată societatea românească, ne dăm seama că tot mai puţini români au răspunsul corect la această întrebare.
		Domnul Iosif Secăşan: Declaraţia politică este intitulată "Alegerea preşedintelui - triumful votului popular liber şi regretabila reacţie (posttraumatică) a PSD-ului". Alegerea preşedintelui ţării de către popor prin vot liber, direct şi secret este de drept evenimentul primordial al democraţiei, mai ales al democraţiilor din UE, a cărei parte componentă suntem. După o bătălie politică crâncenă între Traian Băsescu şi PD-L, pe de o parte, şi coaliţia anti-Băsescu, PSD+PC, PNL, UDMR, pe de altă parte, a câştigat Traian Băsescu. A câştigat împotriva tuturor celor coalizaţi, partide şi presă acolită, dar, în fapt, a câştigat votul liber popular, împotriva votului dictat de o mezalianţă politică aproape monstruoasă. Votul a fost al poporului, dar al poporului celui mare din interiorul şi din afara graniţelor ţării, al tuturor acelora care doreau şi doresc o Românie a dreptăţii, a adevărului şi a memoriei. Suveranitatea poporului s-a reafirmat duminică, 6 decembrie 2009, cu curaj, mândrie şi speranţă, ca în marile momente istorice ale acestei naţiuni, atunci când poporul cere o altă viziune morală, socială şi politică asupra ţării sale. Ca purtător al acestei viziuni, votul popular l-a acreditat pe Traian Băsescu. Se poate spune mai simplu şi mai corect că a câştigat dorinţa românilor de a avea un stat de drept reformat şi restructurat, pe de o parte, simplificat şi nebirocratic, pus în slujba cetăţenilor, şi nu o povară asupra lor, pe de altă parte. A câştigat România în dorinţa ei de a deveni o democraţie autentică, nonoligarhică, alăturată cu demnitate valorilor UE. Poporul şi-a ales preşedintele care, la al doilea mandat fiind, are expertiza strategiilor politice majore, de interes naţional, poate coagula mecanismele de ieşire din criză şi de relansare economică şi care, în mod sigur, va pune în practică voinţa românilor de reformare a clasei politice. Nedemn şi păgubos însă, de parcă nu ar fi fost de ajuns josnicia campaniei şi vicierea la maximum a spaţiului media, mai este loc şi de o compromitere în faţa UE, a gândit PSD-ul. Ca reacţie de nervozitate politică posttraumatică, după ce a aflat prin comunicatul BEC pierderea alegerilor, deşi OSCE a certificat corectitudinea procesului electoral, PSD declară fraudarea acestora şi solicită Curţii Constituţionale anularea turului al II-lea şi reluarea procesului de votare într-un alt tur. Este însă în măsură PSD să demonstreze că numărul fraudelor a influenţat ordinea candidaţilor şi să probeze fiecare fraudă prin probe indubitabile, şi nu cu plăsmuiri şi false construcţii? Bineînţeles că nu, dar gestionarea ofensivă a temei fraudării a fost, sau este, una dintre strategiile de campanie ale echipei PSD - Mircea Geoană. Contestarea alegerilor într-un stat UE este regretabilă şi jenantă, şi asta va ridica semne de întrebare din partea UE privind bunul mers al democraţiei în România. Se vor ridica, în ţările cu democraţie autentică, îndoieli asupra modului cum funcţionează statul de drept în România, cu consecinţe asupra dezvoltării relaţiilor parteneriale politice şi economice. Aşadar, adversarii noştri politici, dacă nu au reuşit să-l învingă pe Traian Băsescu, poate reuşesc, cu România - guverne demise şi nevalidate -, prelungirea incertitudinii politice, întârzierea ieşirii din criză, compromiterea ţării în faţa statelor UE.
		Domnul Sorin Fodoreanu: Declaraţia politică se intitulează "Restrângerea intervenţiei statului - mai multă libertate". Descentralizarea a făcut şi face parte, ca deziderat principal, din toate programele politice şi de guvernare din 1990 şi până în prezent. Întrebarea care se pune este dacă putem, astăzi, să spunem că, în cei 20 de ani de democraţie, în România s-a făcut o descentralizare reală sau nu. Pentru că eu nu sunt sigur de concluziile mele, vă rog pe dumneavoastră, colegii mei senatori, să ne reamintim câteva dintre principiile de bază ale descentralizării şi să încercăm să vedem câte dintre ele şi în ce proporţii au fost aplicate în România până în prezent. 1. Responsabilitatea pentru binele comunităţii Revoluţia din decembrie 1989 a fost o victorie a libertăţii şi a dreptului la autodeterminare. Moştenirea comunistă a necesitat o nouă construcţie spirituală, politică, economică şi socială. Unirea spirituală şi socială a tuturor cetăţenilor României ar fi trebuit să se constituie în proba istorică de foc pentru sentimentul de solidaritate şi spiritul comunitar al tuturor românilor. Transformarea socială, pierderea tradiţiilor şi creşterea mobilităţii sociale pun în pericol rădăcinile patriotice şi procesul de autodefinire a identităţii. Într-o perioadă de creştere a internaţionalizării vieţii noastre este nevoie să întărim sentimentul de viaţă românesc şi fiinţa statală românească. Numai din rădăcinile noastre culturale şi naţionale creşte deschiderea faţă de lume. Transformările politice, spirituale şi sociale se reflectă într-o transformare a valorilor tradiţionale şi în dispariţia disponibilităţii de a recunoaşte instituţii şi structuri sociale tradiţionale cum sunt familia, biserica şi statul. Procesul de individualizare progresivă duce la estomparea unor valori comunitare fundamentale şi îngreunează realizarea consensului social. Politica şi partidele şi-au pierdut din puterea lor integratoare şi din credibilitatea lor şi aşa încă neconcretizată. Democraţia are însă nevoie de mijlocitori credibili între cetăţeni şi stat. Numai refacerea încrederii cetăţeanului în politică şi în partide poate întări democraţia. Evitarea realizării de legături stabile şi de asumare a unor sarcini de voluntariat, creşterea tendinţei de a acorda prioritate propriilor dorinţe înaintea unor necesităţi de ordin superior îngreunează instituirea statală a binelui comunitar. Egoismul, exacerbarea simţului de proprietate şi intoleranţa sunt obstacole majore pentru viitorul României. Dreptatea socială necesită un nou echilibru între individualitate şi disponibilitatea pentru asumarea de responsabilităţi, între liberalism şi solidaritate. Formele de realizare concretă a transformărilor tehnice şi sociale, problematica ecologică vor fi, în viitor, din ce în ce mai mult în centrul preocupărilor majore de politică internaţională. Soluţiile la nivel naţional nu mai sunt suficiente pentru a asigura bazele naturale ale existenţei umane. Economia socială de piaţă trebuie să fie folosită mai mult pentru a susţine politicile ecologice. În acest sens, măsurile pentru decuplarea dezvoltării de efectele negative asupra mediului înconjurător au o importanţă fundamentală. Ştiinţa şi tehnologiile determină din ce în ce mai mult toate aspectele existenţei. Acest fapt oferă perspective importante, dar reprezintă şi un risc major. Politica este obligată, pe baza responsabilităţii sale etice, să traseze limitele folosirii cuceririlor ştiinţifice acolo unde se încalcă demnitatea umană. Politica trebuie însă să creeze şi condiţiile-cadru pentru a permite ştiinţei şi economiei să dezvolte tehnici de viitor şi să le poată folosi. Tendinţa de supraperfecţionare a statului nostru de drept ameninţă să înăbuşe inovaţia socială şi dinamica economică. Acest fapt contribuie în mare măsură la reducerea competitivităţii economiei noastre. Trebuie combătută mentalitatea socială de supraasigurare a tuturor proceselor economice, pentru că aceasta duce la apariţia permanentă a unor noi şi noi reglementări, care afectează dinamica economiei. Numai în măsura în care reuşim să realizăm acest lucru putem elimina din sarcinile statului, inclusiv prin privatizarea acestora. Natalitatea în scădere din România şi creşterea periculoasă a imigrării ameninţă să ducă la o suprasolicitare a generaţiilor care vin. Finanţarea de către stat şi sistemele de asigurări sociale trebuie să fie pregătite din timp pentru problemele pe care le vor avea în viitor şi trebuie reformate corespunzător. Numai performanţa economică prezentă şi renunţarea la unele prestaţii pot asigura bunăstarea şi siguranţa socială de mâine. 2. A servi binelui comunitar în libertate şi democraţie Libertatea este un drept uman înnăscut. Aceasta are o limită în libertatea tuturor concetăţenilor. Libertatea necesită responsabilitate pentru persoana proprie şi pentru cel de lângă tine. Libertatea responsabilă nu poate fi concepută decât într-o societate pluralistă, bazată pe o ordine de drept morală. Democraţia permite schimbările paşnice şi libere în societate şi progresul unei societăţi pluraliste. Din acest motiv, libertatea şi democraţia sunt centrul unei politici care serveşte binele tuturor. În ordinea noastră liberă şi democratică ar trebui să se vadă binele comun ca obiectiv central al politicii noastre. Statul poate asigura pacea internă şi cea socială numai dacă asigură nu numai libertatea fiecărui individ, ci impune şi voinţa democratică a majorităţii, protejând, în acelaşi timp, drepturile minorităţilor. Democraţia reprezentativă, responsabilitatea parlamentară a Guvernului şi legarea administraţiei de legi sunt instrumente absolut necesare în acest scop. 3. Autoadministrarea şi coresponsabilitatea a) Cetăţeanul şi statul - libertatea şi responsabilitatea pentru pace internă şi pentru dreptate Statul nostru trebuie să asigure ordinea de drept şi pacea unei societăţi de cetăţeni liberi şi responsabili. Libertăţile cetăţeneşti şi drepturile acestora au fost cucerite în lupta cu statul absolutist. Drepturile omului şi drepturile fundamentale sunt, în esenţa lor, baze politice şi legale absolut necesare pentru ordinea noastră statală şi socială; b) Statul de drept - premisa libertăţii Obiectivul unei politici legale este păstrarea şi întărirea statului de drept democratic. Statul este o instituţie a cetăţenilor liberi şi responsabili, creată pentru a sluji libertatea şi demnitatea omului. El se preocupă, având la bază principiul statului de drept, de soluţionarea unor probleme comune pentru asigurarea comunităţii de drept şi a păcii. Libertatea, solidaritatea şi subsidiaritatea sunt principiile ordonatoare pentru statul de drept, democratic şi social, la fel ca şi pentru o societate deschisă. Dezvoltarea individuală a cetăţeanului şi valabilitatea drepturilor fundamentale sunt intangibile. Numai un stat puternic, care respectă principiile statului de drept şi care este învestit cu autoritate dispune de suficientă capacitate de acţiune şi forţă pentru asigurarea libertăţii individuale a cetăţenilor şi a dreptăţii sociale; c) Statul este instrument pentru autoajutorare - Solicitările, interesele şi domeniile de responsabilitate ale fiecărui individ al comunităţii vor fi reglate după principiul subsidiarităţii Sprijinul statului pentru asigurarea existenţei se face fără nicio imixtiune în planificarea vieţii individului. Statul va interveni cu sprijinul său numai acolo unde indivizii şi comunităţile nu se pot ajuta singure. Sprijinul statului pentru asigurarea existenţei nu are voie să planifice şi viaţa individului. Această sarcină a statului trebuie doar să creeze cadrul pentru acţiunea responsabilităţii proprii şi pentru dezvoltarea individuală a cetăţeanului. Acest lucru se realizează prin mecanismul de autoajutorare; d) Redimensionarea rolului statului prin subsidiaritate presupune: reducerea rolului statului ca agent economic; sporirea descentralizării în alocarea resurselor; diminuarea funcţiei distributive a statului şi sporirea celei stimulative; restrângerea aparatului birocratic şi simplificarea reglementărilor; transferarea unor atribuţii de reglementare către asociaţiile profesionale; depolitizarea structurilor economice; e) Libertatea dezvoltării individuale - Libertatea trebuie înţeleasă ca o responsabilitate pentru propria persoană, împreună cu cea pentru ceilalţi concetăţeni. Acest lucru presupune o societate şi un stat bazate pe respectul libertăţii; f) Promovarea cetăţeanului ca individ - Politica socială trebuie să promoveze autonomia individului în detrimentul puterii absolute a unui aparat birocratic anonim Fiecare cetăţean trebuie să aibă dreptul la performanţa sa individuală şi să primească şansa de a o realiza. Jocul liber al intereselor şi opiniilor trebuie însă completat de formularea politică a unor scopuri sociale; g) Promovarea statului democratic - Statul trebuie să slujească libertatea şi demnitatea omului El îşi extrage autoritatea din dependenţa sa faţă de drepturile fundamentale, inalienabile ale cetăţenilor. Statul nostru de drept social, democratic şi liberal reprezintă baza pentru asigurarea drepturilor de libertate ale tuturor românilor. Pentru ca statul nostru să-şi poată îndeplini atribuţiile sale propriu-zise, el nu trebuie să fie nici suprasolicitat cu cerinţe exagerate, dar nici el însuşi nu trebuie să păstreze sau să atragă spre sine însărcinări pe care alţii le pot îndeplini cel puţin la fel de bine, conform principiului subsidiarităţii. Atribuţiile sale principale sunt: protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi împiedicarea abuzului de putere; apărarea cetăţeanului de pericolele din interior şi din exterior şi asumarea responsabilităţii internaţionale pentru libertate şi pace; protejarea grupurilor sociale marginale şi asigurarea preluării solidare a riscurilor pe care individul nu şi le poate asuma; protejarea multitudinii democratice a forţelor sociale şi a minorităţilor naţionale; conservarea pentru cei prezenţi şi pentru generaţiile viitoare a bazelor naturale ale vieţii şi contribuţia la păstrarea credinţei; h) Limitarea intereselor organizate - Statul îşi îndeplineşte misiunea numai atunci când asigură libertatea fiecăruia, impune voinţa democratică a majorităţii şi protejează drepturile minorităţilor Politica cu adevărat democratică limitează puterea intereselor organizate pentru a apăra libertatea fiecărui individ şi prioritatea intereselor comunităţilor; i) Respectarea principiilor statului de drept, controlului parlamentar şi al funcţionarilor de profesie (carieră) - Sfera privată a cetăţeanului trebuie protejată împotriva ingerinţei inutile a administraţiei de stat Toate structurile administrative ale statului, atât la nivel local, cât şi central, sunt puse în slujba cetăţeanului; j) Limitarea ariei de acţiune a statului - Printr-o legislaţie coerentă se asigură o administraţie de intervenţie continuă şi stabilă a statului, în condiţiile reducerii treptate a intervenţiei administraţiei, care să conducă spre descentralizarea şi privatizarea completă a serviciilor publice; k) Simplificarea administraţiei statului - Legile şi procedurile administrative trebuie să fie transparente şi uşor de înţeles pentru cetăţean Pentru asigurarea unei administraţii neutre politic este nevoie de crearea şi dezvoltarea statutului funcţionarului de carieră, singurul capabil să lucreze, în spiritul legii, pentru cetăţean; l) Promovarea principiului autoadministrării comunitare - Toate problemele comunităţii locale trebuie să fie rezolvate la nivelul responsabilităţii comunitare locale, în condiţiile în care cât mai multe dintre sarcinile statului trebuie să fie transferate comunităţilor locale Trebuie creat cadrul legislativ coerent pentru diferenţierea clară a bugetului local faţă de bugetul central. Fără a mai enunţa şi alte principii ale descentralizării, cred că, în urma unei analize obiective asupra gradului de regăsire a acestor principii în politicile şi programele de guvernare din 1990 şi până în prezent versus grad de aplicare concretă, raportul va fi net în favoarea părţii enunţiative în programe, centralismul birocratic excesiv fiind în continuare dominant în procesul de guvernare.
		Domnul Dumitru Florian Staicu: Declaraţia politică este intitulată "Despre lucruri cu adevărat importante". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Stimaţi colegi, Campania electorală s-a încheiat, rezultatul alegerilor este foarte aproape de a fi validat, resemnarea pluteşte în aer..., cu alte cuvinte, intrăm uşor în normalitate. Dacă până acum spuneam că "iarna nu-i ca vara", schimbarea pe care a adus-o al II-lea tur de scrutin este că preferăm sintagma "dimineaţa nu-i ca seara". După o campanie lungă şi intensă, încheiată cu momentul alegerii Preşedintelui României, cu toţii am crezut că va urma un mandat de cinci ani de certitudine şi stabilitate. Se pare însă că durata acestuia nu a fost înţeleasă la fel de toată lumea, ea fiind interpretată în cu totul alt sens. Aşa se face că aud foarte multă lume fredonând versuri precum: "Dac-aş fi pentru o zi preşedinte...". Însă mie îmi stârneşte curiozitatea o altă întrebare: Ce aş face dacă aş fi pentru o noapte preşedinte? În mod sigur, nu ar fi suficient timp pentru adoptarea unor măsuri anticriză sau sprijinirea Guvernului Iohannis, însă ar putea fi declarat cel mai suportabil mandat prezidenţiabil din istoria României. Mai mult, aş putea fi primul preşedinte care a avut un mandat de vis, la propriu! Să ai o naţiune liniştită, care să doarmă şi să nu te descurajeze sau să te tragă la răspundere pentru modul de conducere a ţării, ce ţi-ai mai putea dori? Un alt lucru pe care mulţi nu-l înţeleg, sau doar se prefac că nu-l înţeleg, este sistemul de centralizare a voturilor şi stabilirea rezultatului final în procente. O întrebare constantă a fost: Cum a reuşit Partidul Democrat Liberal să centralizeze toate voturile într-un timp atât de scurt? Mă uitam acum câteva zile la o emisiune în care moderatorul punea această întrebare obsesiv, mai mult de jumătate din emisiune fiind dedicată acestui subiect. Deşi răspunsul era foarte clar şi explicaţiile concrete, acesta era nesatisfăcut de răspuns şi continua cu aceeaşi întrebare, de parcă ar fi dorit să demaşte o teorie conspiraţionistă. Înţeleg că e greu să te culci cu un preşedinte şi să te trezeşti cu altul, dar există o explicaţie foarte simplă care explică schimbarea rezultatului în noaptea de duminică. Trebuie doar să ne îndreptăm atenţia asupra semnificaţiei iniţialelor celor două partide, şi anume: PSD - Preşedinte în Seara de Duminică, PD-L - Preşedinte în Dimineaţa de Luni. Dar lăsând gluma la o parte, a fost un an plin de evenimente, cu două tipuri de alegeri organizate, unele alianţe rupte, altele consolidate, campanii electorale inedite... Toate acestea au afectat percepţia românilor despre politică şi le-au transmis un sentiment de instabilitate şi incertitudine, iar când toată lumea credea că situaţia se va clarifica odată cu alegerea preşedintelui, un nor de fum s-a instalat asupra întregului proces electoral. A fost, într-adevăr, o luptă strânsă şi, din acest motiv, mă bucur că Partidul Social Democrat a ales să se adreseze Curţii Constituţionale, pentru că acest demers constituie o garanţie a corectitudinii procesului electoral şi a legitimităţii preşedintelui ales de populaţie. Singura mea speranţă este că, la finalizarea întregului proces, cu toţii ne vom mobiliza pentru a redobândi încrederea cetăţenilor. Indiferent de apartenenţa sau ideologia politică, noi suntem aleşii poporului şi suntem datori faţă de toţi cetăţenii României să le apărăm drepturile şi interesele prin adoptarea unor măsuri eficiente. Anul 2010 se anunţă a fi un an greu şi nu putem lăsa ca instabilitatea să domine clasa politică. Avem nevoie urgentă de un guvern care să-şi respecte angajamentele atât faţă de cetăţeni, cât şi faţă de organismele internaţionale. Din aceste motive, vă îndemn, stimaţi colegi, la unitate, pentru a le oferi românilor un nou motiv de speranţă şi încredere în conducătorii pe care i-au ales. Numai oferind un model prin propriul nostru comportament şi respectându-ne promisiunile putem avea credibilitate în ochii cetăţenilor. Stimaţi colegi, Orice război se încheie cu o pace. Avem ocazia să arătăm că suntem oameni integri şi că ştim să punem interesul poporului român mai presus de orice orgoliu şi frustrare personală. Nu uitaţi că există înfrângeri care nu coboară, ci înalţă.
		Domnul Gabriel Mutu: Declaraţia politică se intitulează "Despre responsabilitate în politica de azi". Voi începe această declaraţie politică cu un citat despre care am convingerea că reprezintă, mai clar decât orice, situaţia de pe scena politică românească de după aflarea rezultatelor prezidenţiale. Aşadar, citatul spune ceva de genul: "Recunoscându-ţi deschis greşelile, limpezeşti atmosfera şi trimiţi un mesaj important despre responsabilitate." Candidatul care a pierdut alegerile pe data de 6 decembrie s-a hazardat să creadă, înainte de orice, în exit-poll-uri. Cred că ar fi fost mai înţelept pentru un lider politic important să fie mai responsabil şi să aştepte numărătoarea Biroului Electoral Central sau, cel puţin, o numărătoare paralelă a partidului care l-a susţinut. Ei bine, şi iată că o întreagă săptămână această discuţie sterilă despre fraudarea alegerilor a contribuit pe deplin la menţinerea unei stări de lucru neadecvate pentru România. Partidul învins la urne a fost pe deplin nemulţumit de rezultat, motiv pentru care a considerat că cel mai bun demers posibil este acela de a contesta aceste alegeri la Curtea Constituţională. Eu, sincer, nu cred în bunavoinţa acestui demers. Din punctul meu de vedere, prin această mişcare nu s-a dorit altceva decât compromiterea câştigătorului. Atât preşedintele în funcţie, cât şi Partidul Democrat Liberal au recunoscut încă de la început dreptul Partidului Social Democrat de a cere reverificarea voturilor care au fost declarate anulate. Liderii PSD au susţinut că există suspicios de multe voturi anulate de către Biroul Electoral Central şi, pe cale de consecinţă, se impune renumărarea acestora. În condiţiile date, membrii Biroului Electoral Central s-au văzut nevoiţi să numere încă o dată voturile declarate ca fiind nule, numai din cauza unor himere în care credeau domnii de la PSD. Mai mult decât atât, unii lideri locali ai PSD au declarat, iresponsabil, că au existat secţii în care au fost descoperite zeci de voturi valabile pentru Mircea Geoană anulate pe nedrept. Această idee a apărut ca fiind una salvatoare pentru PSD şi candidatul său. Din punctul meu de vedere, stimaţi colegi, această iniţiativă nu a făcut altceva decât să ne facă, o dată în plus, o imagine proastă în străinătate. Am văzut cu toţii cum presa internaţională a redat situaţia din România. Am văzut cu toţii cum un lider politic important, care dorea şi doreşte funcţia supremă în stat, nu poate concepe că a pierdut. Lipsa de încredere în instituţiile statului, în ceea ce au declarat organismele internaţionale care au asistat la procesul electoral nu a făcut decât să ne discrediteze peste graniţă. Din comunicatul de ieri al Biroului Electoral Central s-a observat că, din cele aproximativ 140.000 de voturi nule, 2.137 au fost, de fapt, valide, o cifră pe care o putem califica infimă, având în vedere participarea relativ crescută la acest scrutin electoral. Altfel spus, domnii de la PSD au blocat inutil mersul discuţiilor politice despre viitoarea configuraţie politică a ţării, preferând să se lamenteze că au fost defavorizaţi în al doilea tur de scrutin. Mai mult decât atât, au susţinut că trebuie reluat al doilea tur de scrutin, pentru că procesul electoral nu s-a desfăşurat corect, şi au antrenat în această discuţie lideri politici care au mers până acolo încât au declarat că ar trebui să reluăm şi turul întâi al alegerilor, pentru că şi acolo au existat fraude. Totul a fost precum o piesă de teatru. După creşterea la cote înalte a acţiunii, totul s-a năruit. Nimic din scenariul întrevăzut nu s-a adeverit. În fapt, tot Traian Băsescu a fost cel defavorizat la acest nivel, pentru că din comunicatul BEC s-a dovedit că şi la nivelul voturilor anulate Traian Băsescu l-a învins pe Mircea Geoană. Demersurile pe care doreşte acum PSD să le întreprindă, şi anume expertize grafologice şi reverificarea întregului proces electoral, plângeri adresate CEDO şi Comisiei de la Veneţia, nu fac altceva decât să îi compromită în ochii opiniei publice. Singurii de vină pentru faptul că Mircea Geoană a pierdut alegerile sunt cei 5.275.808 de alegători care l-au votat pe Traian Băsescu. Aşadar, din dorinţa de a încheia circular, doresc să transmit următorul mesaj: dacă cei din Partidul Social Democrat ar recunoaşte rezultatul oficial al acestor alegeri, nu ar face altceva decât să contribuie un pic la limpezirea situaţiei în politica românească, de care avem cu toţii atâta nevoie. Vă mulţumesc.
		Domnul Gheorghe Pavel Bălan: Declaraţia politică este intitulată "Fraus omnia corrumpit! - Frauda corupe totul!". Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Mi-am permis să invoc, începând cu titlul declaraţiei mele politice de astăzi, un dicton latin ridicat la rang de principiu încă din dreptul roman: Fraus omnia corrumpit! - Frauda corupe totul!, un principiu cu rang de lege care, în momentul în care era invocat în cazul unui proces, evident, cu prezentarea probelor necesare, ducea la nulitatea absolută a actului încheiat de cei care organizaseră frauda. Cred că sunt în asentimentul a peste cinci milioane de români atunci când vorbesc despre fraudă, pentru că nu pot găsi o altă etichetă pentru ceea ce s-a întâmplat în ziua de 6 decembrie. Era un déja-vu pe care îl mai trăiserăm cu toţii în urmă cu cinci ani, când victoria unui alt prezidenţiabil al partidului nostru era furată, la mustaţă, de acelaşi om. Şi atunci, ca şi acum, mecanismul bine pus la punct al fraudei a înclinat balanţa de partea celor care au ştiut cum să joace totul pe o singură carte. Îţi trebuie un instinct al răului nativ, dublat de interese "doctrinare" şi personale mai presus de orice: de respect pentru adevăr, de frică de Dumnezeu. În vechime, eroismul era a doua natură a celor care se sacrificau pentru cauze nobile. "Luptăm până murim!", "Garda moare, dar nu se predă!" sunt doar câteva dintre frazele celebre care au consacrat din Antichitate, Evul Mediu şi până astăzi legendarul sacrificiu de sine al atâtor oameni valoroşi. Acest principiu, acest modus vivendi al unor personaje cu renume de legendă a fost însă întors pe dos şi transformat într-un antieroism gregar de oameni fără niciun principiu şi fără morală, pentru care declaraţiile războinice sunt doar o exprimare a refulărilor suferite, probabil, de-a lungul vieţii, pentru că nu ştiu cine, în România de azi, ar putea gusta o frază de tipul: "Un fleac. I-am ciuruit!", un citat, întors şi el pe dos, dintr-un cunoscut film românesc. Cine erau cei pe care "supleantul destinului" şi "pălmaciul spontan" îi ridiculiza? Eram noi, cealaltă Românie, celelalte cinci milioane de alegători care am îndrăznit să nu fim de acord cu direcţia falimentară spre care ne-a condus, timp de cinci ani, "un preşedinte pentru neliniştea noastră". Stimaţi colegi, Nu mi-am propus să îmi exprim astăzi doar amărăciunea pentru ceea ce s-a întâmplat cu o săptămână în urmă, când am înlocuit imensa bucurie de o seară cu dezamăgirea de a doua zi, când am aflat că soarta noastră se adjudecase la o licitaţie păguboasă. Mă întreb dacă cei care şi-au pus destinul amanet la această casă de schimb falimentară, numită alegeri prezidenţiale, realizează cât ne va costa pe toţi această decizie. Ştiu ce au gândit tinerii de 18 ani care s-au dus la vot pentru prima oară: că nu vor mai vota niciodată, dacă votul lor tot nu a contat. Decizia Curţii Constituţionale de a se relua numărarea voturilor nule a mai reprezentat, pentru scurt timp, un balon de oxigen şi, indiferent de rezultatul acestei renumărări, care ar fi trebuit completată şi cu verificarea CNP-urilor celor care au votat în secţiile speciale, pentru a se vedea dacă aceştia au votat dublu sau multiplu - lucru aproape sigur -, mă îmbărbătează să cred că nu este totul pierdut pentru aceşti tineri care mai cred în valorile democraţiei. Mă încurajează şi comentariile presei străine, în care nu trece neobservată decizia Curţii Constituţionale de a se relua numărarea voturilor, ba chiar se vehiculează ideea că am putea asista la o răsturnare spectaculoasă de situaţie ("Reuters"). "The Wall-Street Journal" însă se obstinează în a crede că pe români îi cam lasă indiferenţi lupta politică şi că privesc cu resemnare rezultatul votului, că se aşteptau chiar la fraudă şi la situaţia confuză. Ei bine, ştiu şi eu, şi sunt convins că ştiţi şi dumneavoastră, că nu este deloc aşa. Mi-a rămas chiar adânc întipărită în minte o frază, difuzată la ştiri, a unui medic cunoscut de la un spital de urgenţă, care încerca să "repare" un tânăr înjunghiat de un consătean pe fondul unei dispute pe teme electorale: "Alegerile acestea au împărţit ţara ca pe un pepene şi nu găseşti colţ de stradă, şcoală sau cârciumă în care să nu se vorbească numai despre asta." Cred că îi daţi dreptate doctorului nostru, şi nu ziaristului străin care ne vede total resemnaţi şi abulici în privinţa alegerilor. În şcoli, aşa cum remarca şi medicul nostru, elevii sunt la fel de dezbinaţi. Şi culmea, nu între ei, cum s-ar putea crede, pentru că şi aceia care au preferat candidatul PNL în primul tur au dat, în marea lor majoritate, votul candidatului PSD în al II-lea tur, ci sunt învrăjbiţi cu profesorii lor, care au avut altă opţiune. Nu se mai discută decât despre alegeri. Şi ce mă miră cel mai mult este că ai motive să rămâi fără cuvinte. Dacă nici dascălii, o bună parte dintre ei, nu au înţeles nimic din ceea ce li s-a întâmplat în ultimii cinci ani şi s-au lăsat convinşi de discursuri politicianiste construite pe ideea de distrugere, atunci nimic nu ne mai miră. Sper doar să auzim numai de bine! Vă mulţumesc.
		Domnul Şerban Constantin Valeca: Declaraţia politică se intitulează "În ce secol ne aflăm?". Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Dacă facem o rememorare a ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, constatăm că, imediat ce s-a terminat turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale, frământarea societăţii nu s-a încheiat. Unii spun că nu avem buget, alţii au cerut verificarea voturilor, unii spun că nu avem guvern, alţii întreabă ce se va discuta cu organismele financiare şi aşa mai departe. Până aici, nimic nedemocratic, aproape toţi declarând că aceste întrebări sunt legitime şi ele trebuie să-şi găsească un răspuns demn de secolul al XXI-lea şi, până la sfârşitul anului, vom avea cu siguranţă răspunsurile legale. În tot acest timp, se mai întâmplă ceva: nişte indivizi au început să scotocească prin memoria recentă a societăţii, încercând să identifice despre adversarii politici din administraţia publică locală - primari, consilieri, preşedinţi de consilii judeţene - diverse informaţii personale cum ar fi: dacă au avut recent un accident de maşină, dacă soţia a ars mâncarea şi a nemulţumit vecinii de pe scară sau dacă nu cumva copilul a făcut o boacănă la şcoală şi, eventual, i s-a scăzut nota la purtare şi altele. Acestea şi încă multe altele se doresc a fi puse la îndemâna noii puteri, indiferent care ar fi aceasta, dorind să-şi arate, pe ultima sută de metri, obedienţa faţă de aceasta în următoarea perioadă. Atitudinile amintite sunt practici de poliţie politică ce amintesc de mijlocul secolului trecut. Stimate colege şi stimaţi colegi, Consider că trebuie să facem un efort comun ca aceste practici să fie curmate, deoarece societatea românească are nevoie de stabilitate pentru a trece peste această perioadă dificilă, şi de aceea este necesar să recunoaştem că practicile secolului trecut trebuie stopate, astfel încât, prin întărirea sistemului democratic, să ajutăm la dezvoltarea economiei româneşti şi la scoaterea ţării din criza în care se află. În încheiere, nu pot să nu vă reamintesc cele afirmate de marele savant Albert Einstein, care spunea: "Nu putem rezolva problemele cu acelaşi nivel de gândire care le-a creat.", deci, în secolul al XXI-lea, se impune o schimbare fundamentală de atitudine faţă de respectul valorilor democratice, pentru a conduce România către stabilitate şi bunăstare. Vă mulţumesc.
		Domnul Vasile Nedelcu: Declaraţia politică este intitulată "România - între criza de sistem şi incertitudinea politică". Doamnelor şi domnilor senatori, Dacă în decembrie 1989, după înlăturarea regimului comunist, cineva mi-ar fi spus că, 20 de ani mai târziu, România va fi o ţară pseudodemocratică, în care domnesc corupţia, şpaga, clientelismul politic, aş fi crezut că glumeşte sau, în cel mai rău caz, că bate câmpii. Ei bine, stimaţi colegi, realitatea s-a dovedit cu mult mai cruntă decât ficţiunea. În decembrie 2009 nu avem preşedinte validat, nu avem guvern, economia nu prea mai funcţionează, iar instituţiile statului sunt blocate. Iată imaginea României de astăzi! Privind la anii din urmă, observăm că, spre deosebire de multe state foste comuniste, în ţara noastră tranziţia postdecembristă către economia de piaţă a fost mult frânată de diverse guverne antireformiste, în timp ce la capitolul corupţie România s-a menţinut nepermis de mult timp în fruntea clasamentelor întocmite de organismele UE. Din nefericire, conform "Transparency International", chiar şi în 2008, adică la un an după acceptarea ţării noastre în Uniunea Europeană, România ocupa poziţia 70 dintr-un total de 189 de ţări monitorizate în ceea ce priveşte indicele corupţiei. Cu alte cuvinte, stimaţi colegi, modernizarea ţării rămâne un deziderat, fiind, mai curând, consecinţa unor presiuni externe, şi nicidecum expresia voinţei politice a partidelor care se succed la conducerea ţării. Cum altfel am putea caracteriza, de pildă, anul 2009, în care puterea legislativă a fost demonizată şi aruncată în derizoriu, justiţia proiectată în haos, iar salariaţii şi-au păstrat slujbele sau au fost promovaţi nu după criteriul competenţei lor profesionale, ci exclusiv în funcţie de apartenenţa politică la partidele aflate la putere. Acestui tablou îi putem adăuga asumarea răspunderii pentru pachete de legi de importanţă naţională, fără ca acestea să fie mai întâi dezbătute, legi făcute pentru clientela politică, nu pentru cetăţenii neangajaţi politic. Şi, nu în ultimul rând, aş sublinia aruncarea în derizoriu a Parlamentului, instituţia fundamentală a oricărei democraţii consolidate, cu scopul de a-i minimaliza rolul, în totală contradicţie cu prevederile constituţionale. Dacă la toate acestea adăugăm şi criza economică care va lovi şi mai crunt la începutul anului viitor, tabloul este complet. În aceeaşi ordine de idei, aş vrea să insist asupra faptului că politizarea excesivă a instituţiilor statului a reprezentat principala preocupare a Guvernului Băsescu - Boc, iar recentele alegeri prezidenţiale au demonstrat cu vârf şi îndesat că instituţiile statului - prefecturi, primării, mai nou şi STS -, prin reprezentanţii lor aserviţi partidului de guvernământ, au participat din plin la fraudarea alegerilor. De altfel, numeroasele nereguli semnalate şi constatate pe parcursul desfăşurării alegerilor sunt aspecte pe care le regăsim, într-o anumită măsură, conturate şi în Raportul global asupra corupţiei în România, elaborat în septembrie anul acesta de "Transparency International", care constata, printre altele, că "România traversează o criză instituţională fără precedent, marcată de politici şi decizii care destructurează sistemul de integritate şi contribuie la creşterea vulnerabilităţii sectorului public la corupţie." Şi atunci, vă întreb, domnilor colegi, despre ce stat de drept vorbim?! Recentele alegeri prezidenţiale, caracterizate prin nereguli evidente, au fost o confirmare a faptului că "sistemul ticăloşit" a fost consolidat tocmai de Traian Băsescu şi de partidul său obedient. Este limpede şi, deopotrivă, regretabil faptul că, la 20 de ani după căderea regimului totalitar, România se confruntă cu o profundă criză de sistem, în care politica se face pentru clientela politică, folosindu-se banul public, cu discreditarea Parlamentului şi nesocotirea Constituţiei. Şi toate acestea se petrec în timp ce domnul Traian Băsescu clamează pe toate canalele media şi în toate întrunirile publice că doreşte reformarea din temelii a statului român. Culmea tupeului! În încheiere, stimaţi colegi, reamintesc faptul că singurii perdanţi de pe urma fraudelor de la alegeri - estimate la 70% -, ca şi ai eventualei blocări a împrumutului de 20 de miliarde de euro de la FMI, vor fi cetăţenii României, mai precis aceia care nu sunt angajaţi politic. Tocmai de aceea cred cu tărie că toate forţele politice din această ţară trebuie să se pună de acord asupra reformării din temelii a instituţiilor statului, astfel încât România să nu mai fie în fruntea ţărilor corupte, iar economia să fie repusă în mişcare, fără privilegii acordate clientelei politice.
		Doamna Minerva Boitan: Declaraţia politică se intitulează "Şapca lui Traian Băsescu". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, De mulţi ani, se observă o degradare a societăţii româneşti, puternic influenţată de modul de abordare a politicii în genere. Vorbim, de fapt, de o perpetuare a tipologiei "omului nou", o matriţă creată de fostul regim comunist, care nu încetează să bântuie şi prezentul. Continuitatea acestei forme de mentalitate şi atitudine social-psihologică demonstrează cât de mult ne-au rupt regimurile totalitare de modul nostru de viaţă tradiţional, cu civilizaţie originală, o îmbinare între tipologia balcanică şi cea central-europeană. Exponentul principal al unui astfel de tipar este, fără doar şi poate, Preşedintele în exerciţiu al României, Traian Băsescu. Traian Băsescu a reuşit, în ultimul timp, să devină emblema "omului nou", mai ales prin felul său de a se folosi de principii, doctrine şi conjuncturi politice. Ultima sa acţiune - şi, poate, cea mai epocală - este cea privind atragerea de partea sa a creştin-democraţiei din România, adică Partidul Naţional Ţărănesc Creştin- Democrat. Altfel spus, Traian Băsescu încearcă "un rebrand", o nouă imagine a PD-L-ului, adică o fuziune cu PNŢCD-ul. Un cunoscut cotidian central spunea că, într-un astfel de caz, "tot patrimoniul PNŢCD va deveni proprietatea partidului condus de Traian Băsescu, adică infrastructura şi istoria PNŢCD vor intra, de fapt, în proprietatea actualului PD-L. Este vorba, practic, de o fuziune cu acelaşi partid care, în guvernarea 1996-2000, a torpilat atât de tare PNŢCD, încât a provocat neintrarea partidului în Parlament şi, evident, o prăbuşire a acestuia până la situaţia în care se află azi." Doamnelor şi domnilor senatori, Acum 63 de ani, democraţia românească a fost aruncată la coşul istoriei prin falsificarea alegerilor parlamentare câştigate de PNŢ şi PNL, oficial fiind declaraţi câştigători membrii Blocului Partidelor Democratice, în frunte cu Partidul Comunist Român, după care s-a trecut la măsuri de opresiune dictatorială vizibile până în ziua de astăzi. Se pare că istoria se repetă, chiar dacă nu la aceleaşi proporţii în care câştigătorul de drep, oficial, nu a câştigat... Vi se pare cunoscut? Nu are rost să detaliez acest capitol politico-electoral, un alt subiect consider că este mai important, pe care nu l-aş fi amplificat acum dacă nu exista un gest al domnului Băsescu din noaptea alegerilor, şi anume, după afişarea rezultatelor exit-poll-urilor, candidatul PD-L avea pe cap o şapcă galbenă cu emblema şi iniţialele ţărăniştilor. La un moment dat, Traian Băsescu îşi scoate şapca ţărănistă şi o aruncă mulţimii. Gestul fostului comandant de navă poate fi interpretat ca un gest de finalizare a trecerii PNŢCD-ului în negura timpurilor. Planul comuniştilor, prin organul său de represiune, Securitatea, de a elimina orice adversar politic, a dat roade la 20 de ani de la aşa-zisa sa dispariţie. Traian Băsescu dovedeşte acest fapt. Simbolistica gestului său cu şapca ţărănistă aruncată în neant seamănă izbitor cu "tovarăşii de drum" folosiţi de Partidul Comunist. Imaginea dreptei populare şi creştin-democrate este întregită în sfera portocalie a liderului de la Cotroceni, iar PNŢCD are soarta maurului: "şi-a făcut datoria, maurul poate să..." moară, zicem noi. Stimaţi colegi, mă întreb: ochiul încrustat pe şapca aruncată de Băsescu oare nu a plâns în momentul zborului său prin mulţimea portocalie? Având această parabolă ca lecţie politică, sper că următoarea şapcă pe care o va purta şi o va arunca mulţimii preşedintele Băsescu nu va fi cea galbenă a PNL-ului.
		Domnul Cornel Popa: Declaraţia politică este intitulată "Unde ne vom opri?". Stimaţi colegi, Perioada de postcampanie este parcă şi mai agitată decât însăşi campania electorală. Nu numai că nu avem încă un guvern cu puteri depline, dar ne lipseşte un preşedinte validat care să îşi preia noul mandat, aşa cum spune legea. Bihorenii mă întreabă dacă va fi mai rău în 2010, dacă îşi vor mai putea achita ratele la bancă. Ce le pot răspunde în condiţiile în care nu a ajuns la noi bugetul pe 2010? Cum îi pot asigura de toată implicare mea, din moment ce nu reuşim să trecem prin Parlament legi de o importanţă capitală pentru angajaţii acestei ţări? Bursele locurilor de muncă organizate în Oradea adună mulţimi la cozi interminabile, şi asta se întâmplă în toate oraşele din ţară: românii vor să lucreze, vor şansa la o viaţă normală. Cum le putem noi promite asta, din moment ce fiecare dintre noi încurajează destabilizarea vieţii politice prin scandalurile întreţinute permanent, prin patima cu care ne adresăm unii altora şi veşnica ceartă. Sunt sătul, stimaţi colegi, de vorbele goale, mi-a ajuns cât mi s-a vorbit de "pensii nesimţite", în condiţiile în care situaţia este, în continuare, neclară. Nu mai vreau să mi se laude măsurile anticriză, când ştiu că suntem în situaţia de a nu ne mai primi salariile dacă nu primim tranşa de împrumut de la FMI. Iertaţi-mi iritarea, dar nu mai pot tolera demagogia care ne invadează şi care lasă în urmă un gol imens. Este greu să enervezi un ardelean, ştiţi bine asta, dar este şi mai greu să îl calmezi atunci când nu-i oferi soluţii, ci te mulţumeşti să amâni rezolvarea problemelor, în dulcele stil dâmboviţean. Mă adresez dumneavoastră, pentru că vreau să duceţi mesajul de mobilizare în partidele dumneavoastră: nu mai putem pierde timpul şi nu mai putem găsi scuze. Parlamentul României trebuie să fie prima instituţie, în statul acesta măcinat de crize, care arată responsabilitate faţă de cetăţean. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Cu aceasta, am încheiat declaraţiile politice de astăzi.
		Înainte de a trece la procesul legislativ, vă rog să-mi permiteţi să vă informez asupra unei note care se referă la exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Primul împrumut pentru politici de dezvoltare) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 1 septembrie 2009; Lege pentru modificarea alineatului (2) al articolului unic din Legea nr. 316/2007 privind aprobarea aderării Consiliului Legislativ la Asociaţia Consiliilor de Stat şi a Jurisdicţiilor Administrative Supreme din Uniunea Europeană; Lege pentru acceptarea Acordului dintre Republica Albania, Republica Austria, Republica Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Macedonia, Muntenegru, Republica Polonă, România, Republica Serbia, Republica Slovacă şi Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învăţământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), revizuit de Comitetul Mixt al Miniştrilor, în 16 martie 2007, la Zagreb, Republica Croaţia.
		Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, care cuprinde o notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 9 decembrie 2009, a următoarelor iniţiative legislative... De fapt, le aveţi cu toţii în materialele dumneavoastră. Din păcate, nu-mi permit decât să spun, din nou, că este un număr mult prea mare de acte legislative care, iată, sunt adoptate, în continuare, prin aprobare tacită. Înainte de a trece la punctul 3 din ordinea de zi, care este primul punct din procesul legislativ, o voi ruga pe doamna secretar de şedinţă Doina Silistru să facă apelul nominal, pentru a verifica existenţa cvorumului. Vă informez respectuos că majoritatea legilor pe care trebuie să le discutăm sunt legi organice. Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru. Microfonul central.
		Doamna Doina Silistru: Mulţumesc, domnule preşedinte. - Albert Álmos - prezent - Andrei Florin Mircea - absent - Andronescu Ecaterina - prezentă - Antonescu George Crin Laurenţiu - absent - Arcaş Viorel - absent - Ariton Ion - prezent - Badea Viorel Riceard - absent - Banias Mircea Marius - prezent - Bara Ion - prezent - Başa Petru - absent - Bădescu Iulian - prezent - Bălan Gheorghe Pavel - prezent - Belacurencu Trifon - prezent - Berca Gabriel - prezent - Berceanu Radu Mircea - Guvern - Bîgiu Marian Cristinel - absent - Bîrlea Gheorghe - prezent - Blaga Vasile - Guvern - Boagiu Anca Daniela - absentă - Boitan Minerva - prezentă - Bokor Tiberiu - prezent - Borza Dorel Constantin Vasile - prezent - Bota Marius Sorin Ovidiu - absent - Calcan Valentin Gigel - absent - Câmpanu Liviu - prezent - Chelaru Ioan - prezent - Chirvăsuţă Laurenţiu - absent - Chivu Sorin Serioja - prezent - Cibu Constantin Sever - prezent - Cinteză Mircea - absent - Coca Laurenţiu Florian - prezent - Constantinescu Florin - prezent - Constantinescu Viorel - prezent - Cordoş Alexandru - prezent - Corlăţean Titus - prezent - Crăciun Avram - prezent - Cseke Attila Zoltán - prezent - Daea Petre - prezent - David Cristian - absent - David Gheorghe - prezent - Diaconescu Cristian - absent - Diaconu Mircea - prezent - Dobra Nicolae - prezent - Dumitru Constantin - prezent - Fekete-Szabó András Levente - prezent - Feldman Radu Alexandru - prezent - Filip Petru - prezent - Fodoreanu Sorin - prezent - Frâncu Emilian Valentin - prezent - Frunda György - delegaţie - Găină Mihăiţă - prezent - Geoană Mircea Dan - absent - Ghişe Ioan - absent - Greblă Toni - prezent - Grosu Corneliu învoire Günthner Tiberiu - prezent - Gyerkó László - prezent - Haşotti Puiu - prezent - Hărdău Mihail - prezent - Humelnicu Augustin Daniel - prezent - Ichim Paul - prezent - Igaş Traian Constantin - prezent - Ion Vasile - prezent - Iordănescu Anghel - prezent - Jurcan Dorel - absent - Lazăr Sorin Constantin - prezent - Luca Raymond - prezent - Mang Ioan - prezent - Marcu Gheorghe - prezent - Mardare Radu Cătălin - prezent - Marian Ovidiu - prezent - Marian Valer - prezent - Markó Béla - absent - Mazăre Alexandru - prezent - Măgureanu Cezar Mircea - prezent - Mărcuţianu Ovidius - prezent - Meleşcanu Teodor Viorel - prezent - Mihăilescu Petru Şerban - absent - Mitrea Elena - prezentă - Mitrea Miron Tudor - prezent - Mîrza Gavril - prezent - Mocanu Alexandru - prezent - Mocanu Toader - prezent - Moga Nicolae - prezent - Mustăţea Vasile - prezent - Mutu Gabriel - prezent - Necula Marius Gerard - absent - Nedelcu Vasile - prezent - Nicoară Marius Petre - prezent - Nicoară Romeo Florin - absent - Nicolaescu Sergiu Florin - prezent - Nicula Vasile Cosmin - prezent - Nistor Vasile - prezent - Niţă Mihai - prezent - Onofrei Orest - prezent - Oprea Dumitru - prezent - Oprea Mario Ovidiu - prezent - Panţuru Tudor - prezent - Paşca Liviu Titus - prezent - Păran Dorin - prezent - Pereş Alexandru - prezent - Pintilie Vasile - prezent - Plăcintă Sorina Luminiţa - Guvern - Pop Gheorghe - prezent - Popa Cornel - prezent - Popa Mihaela - prezentă - Prodan Tiberiu Aurelian - prezent - Prunea Nicolae Dănuţ - prezent - Rasaliu Marian Iulian - prezent - Rădulescu Cristian - prezent - Rădulescu Şerban - prezent - Robu Nicolae - prezent - Rotaru Ion - prezent - Ruşanu Dan Radu - absent - Ruşeţ Ion - prezent - Saghian Gheorghe - prezent - Savu Daniel - prezent - Sârbu Ilie - prezent - Sbîrciu Ioan - absent - Secăşan Iosif - prezent - Severin Georgică - prezent - Silistru Doina - prezentă - Staicu Dumitru Florian - absent - Stănişoară Mihai - Guvern - Şova Dan Coman - absent - Tămagă Constantin - absent - Toma Ion - absent - Ţopescu Cristian George - prezent - Ţuţuianu Adrian - prezent - Udriştoiu Tudor - absent - Urban Iulian - prezent - Valeca Şerban Constantin - prezent - Vasilescu Lia Olguţa - absentă - Verestóy Attila - prezent - Voicu Cătălin - absent - Voiculescu Dan - absent - Vosganian Varujan - absent
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Vreau să vă informez că şedinţa de astăzi este condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru şi de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului. Şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 102 senatori şi, imediat, ne va comunica doamna senator Silistru câţi au răspuns apelului nominal. Înainte de a trece la această etapă, vreau să reiau nota privind adoptarea tacită a unor iniţiative legislative. V-aş propune să nu le citesc pe toate. Trebuie să le citesc pe toate? (Rumoare, discuţii.) Da. Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 9 decembrie 2009, a următoarelor iniţiative legislative: Propunerea legislativă privind reproducerea umană asistată medical; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 514/28 noiembrie 2003 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; Propunerea legislativă pentru completarea art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991; Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (3) al art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991; Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală; Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia; Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (2) al art. 64 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României; Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României; Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali; Propunerea legislativă privind declararea de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti, zona "Parcul Tineretului"; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 1473 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea; Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal; Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Propunerea legislativă pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creşterii economice şi menţinerii puterii de cumpărare; Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2009 pentru completarea art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv. Ca urmare a prezentării acestei note de adoptare tacită, vă informez că toate iniţiativele legislative urmează să fie transmise Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională. Câţi sunt? Deci din totalul de 102 colegi care şi-au înregistrat prezenţa, au răspuns apelului nominal 91 de senatori.
		Vă rog să vă aplecaţi asupra ordinii de zi pe care o aveţi în mapele dumneavoastră. Este o ordine de zi cu 14 puncte - cu întrebările şi interpelările - şi vă rog să-mi spuneţi dacă sunt observaţii, propuneri sau comentarii în legătură cu proiectul ordinii de zi. Nu sunt. Supun votului dumneavoastră aprobarea ordinii de zi aşa cum figurează în proiectul întocmit de Biroul permanent al Senatului. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Cu 65 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, a fost aprobată ordinea de zi a şedinţei Senatului din data de 14 decembrie. În ceea ce priveşte programul de lucru, propunerea este ca, după declaraţiile politice, să intrăm în dezbaterea proiectelor de lege înscrise în ordinea de zi, punctul pe care urmează să-l abordăm, apoi votul final pe iniţiative legislative şi, de la ora 18.00 la 19.30, întrebări, interpelări şi răspunsuri. În legătură cu propunerea de program există comentarii, observaţii sau alte propuneri alternative? Nu pare să fie cazul. Vă rog să vă exprimaţi prin vot în legătură cu programul de lucru. Cu 60 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, a fost aprobat programul de lucru pentru şedinţa în plen de astăzi.
		Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice. Este vorba despre o cerere de reexaminare. Avem un raport al comisiei, care este de respingere. Din partea Guvernului? Vă rog. Microfonul 10.
		Domnul Vasile Cristian Roman - vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt Cristian Roman, vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.257 s-a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii administraţiei publice a fost declarată neconstituţională şi, coroborată cu raportul de respingere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, noi suntem de acord cu acest raport de respingere.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc foarte mult. Îl rog, din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pe domnul preşedinte Toni Greblă să prezinte raportul comisiei. Microfonul 7.
		Domnul Toni Greblă: Domnule preşedinte, Suntem într-o situaţie foarte dificilă. A fost aprobată prin lege ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind îmbunătăţirea unor activităţi în administraţia publică. Prin decizia Curţii Constituţionale din 7 octombrie 2009, această lege a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei. În atare situaţie, având obligaţia de a reexamina textul declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională, noi am dat aviz pentru un raport de respingere a ordonanţei de urgenţă, întrucât Curtea Constituţională, în integralitate, a declarat-o ca atare. Aici nu ar fi dificultăţi. Dificultăţi se ivesc în privinţa faptului că această lege face parte din categoria legilor organice şi trebuie aprobat raportul de respingere cu majoritate calificată, astfel încât sunt obligat, practic, să vă supun dezbaterii şi adoptării acest raport de respingere a ordonanţei de urgenţă cu această motivare şi cu precizarea că ne trebuie o majoritate calificată. În acest caz, Senatul este Cameră decizională.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte Toni Greblă. Doreşte cineva să intervină la dezbateri? Nu pare să fie cazul. Avem punctul de vedere al Guvernului, care este negativ. Avem raportul comisiei, care este un raport de respingere ca urmare a deciziei adoptate de Curtea Constituţională, care a declarat neconstituţional în integralitatea sa actul respectiv. Vreau să vă informez - inclusiv pe domnul Haşotti, pe care îl rog să vină la loc - că vom supune la vot acest raport de respingere şi că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, potrivit art. 147 din Constituţia României, astfel cum a fost amendată la ultimul referendum. Domnul senator Daea doreşte să ia cuvântul.
		Domnul Gheorghe David: Asta vrea să spună.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Dacă asta vreţi să spuneţi, sunt convins că o veţi spune mult mai convingător decât mine. Microfonul 4.
		Domnul Petre Daea: Nu mai convingător decât dumneavoastră, pentru că sunteţi preşedinte de şedinţă, vicepreşedinte al Senatului, dar mai convingător pentru noi toţi că ne-am deprofesionaliza în condiţiile în care am lua o altă decizie. Nu suntem într-o situaţie dificilă, ci suntem într-o situaţie în care decizia trebuie să fie unanimă. Altminteri, nu avem loc de interpretări. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră raportul comisiei, care este de respingere a proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Trebuie să avem 69 de voturi pentru. Este lege organică. Cu 81 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, raportul de respingere a fost adoptat şi, în consecinţă, proiectul de lege a fost respins.
		Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local. Stimaţi colegi, În legătură cu acest proiect de lege, o să vă rog să-mi permiteţi, în două cuvinte, să vă explic situaţia în care ne aflăm. Prin Decizia nr. 1.257/2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este neconstituţională. În decizia Curţii Constituţionale s-a precizat că, în timp ce Curtea Constituţională era sesizată cu această obiecţie de neconstituţionalitate, Guvernul, cu o zi înainte de adoptarea acestei decizii, a aprobat o nouă ordonanţă de urgenţă, care anulează, într-adevăr, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, şi a adoptat o altă ordonanţă, care face obiectul dezbaterii noastre de azi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, al cărei text este identic cu textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, declarată de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţională. În decizia pe care Curtea Constituţională a adoptat-o, se menţionează şi se subliniază că soluţia aleasă de Guvern, de a emite, chiar în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituţională urma să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, o nouă ordonanţă de urgenţă prin care abrogă ordonanţa aprobată prin lege de către Parlament, dar preia integral conţinutul acesteia, pune în discuţie comportamentul constituţional de ordin legislativ al Executivului faţă de Parlament, şi am înţeles că nu asta îi deranja foarte mult, dar, în cele din urmă, faţă de Curtea Constituţională. Am dorit, stimaţi colegi, să fiţi informaţi cât mai corect şi mai detaliat asupra situaţiei în care ne găsim. Avem un raport al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, care este un raport de admitere, cu amendamente respinse. Suntem primă Cameră sesizată. Aş vrea întâi să solicit punctul de vedere al Guvernului, după care îl voi ruga pe domnul preşedinte Filip să ne prezinte raportul. Din partea Guvernului - microfonul 10 -, domnule vicepreşedinte Cristian Roman, vă rog.
		Domnul Vasile Cristian Roman: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici susţine aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 în forma adoptată de Guvern. Considerăm că aprobarea acestei ordonanţe se impune din următoarele considerente: necesitatea corectării, în regim de urgenţă, a unor deficienţe existente în procesul de aplicare a legislaţiei în domeniul funcţiei publice, constatate în cadrul activităţii de monitorizare şi control; necesitatea imediată a creşterii mobilităţii şi flexibilităţii carierei în cadrul corpului funcţionarilor publici; necesitatea eficientizării activităţii instituţiilor publice şi a îmbunătăţirii actului managerial, în condiţiile reducerii cheltuielilor bugetare şi reorganizării instituţionale la nivelul administraţiei publice din România; necesitatea reglementării cadrului legal care să asigure utilizarea obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă în activitatea serviciilor publice deconcentrate, pentru o mai bună monitorizare a performanţei în activitatea managerială şi o mai bună gestionare a resurselor publice, în vederea creşterii calităţii serviciilor oferite cetăţenilor de către administraţia publică. Având în vedere aceste considerente, vă rugăm să aprobaţi prin lege această ordonanţă. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc domnului vicepreşedinte Cristian Roman. Îl invit la microfon pe domnul senator Filip, pentru a ne prezenta raportul Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Microfonul 6, vă rog.
		Domnul Petru Filip: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În şedinţa din 10 noiembrie anul curent, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a luat în discuţie Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativteritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, care, aşa cum domnul preşedinte de şedinţă Meleşcanu a prezentat, este, într-adevăr, o continuare, ca obiect, ca subiect, de fapt, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, care a constituit subiectul unei dezbateri suficient de aprinse în plenul Senatului, şi nu numai. Sigur, acest proiect de lege, care se referă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, vine cu anumite modificări, pe anumite articole, care să coreleze mai bine ceea ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 prevedea. De aceea, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a dat un raport de admitere, cu majoritate de voturi, şi cu patru amendamente respinse, amendamente propuse de domnul senator Nedelcu. S-au primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ şi de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, respectiv Comisia economică, industrii şi servicii, şi aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. Dacă se doreşte o dezbatere mai amănunţită a unui subiect care, pe fond, a mai fost discutat, sigur că se poate face şi acest lucru. Mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Şi eu vă mulţumesc. Doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Domnule senator Günthner, din partea Grupului parlamentar al UDMR - microfonul 2 -, vă rog.
		Domnul Günthner Tiberiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Vreau să vă spun că la data întocmirii raportului, într-adevăr, noi nu am deţinut decizia Curţii Constituţionale, care, după cum s-a spus aici, a declarat ca fiind neconstituţională Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 în întregime şi ca domeniu de legiferare... Deci s-a considerat că în acest domeniu Guvernul nu are competenţa să emită ordonanţe de urgenţă. De asemenea, tot în această decizie se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 preia integral prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, deci este la fel de neconstituţională ca şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, şi cred că, dincolo de nişte interese, poate, meschine de partid sau politice, este important să luăm nişte decizii serioase, în cunoştinţă de cauză, nu doar să ieşim pe posturi media cu Constituţia, pe care o ţinem la piept sau dormim cu ea şi, în realitate, nu avem niciun respect faţă de ea. De aceea, cred că în momentul în care există această decizie a Curţii Constituţionale, decizia noastră trebuie să fie clară. Sigur, se mai pune o problemă. Vorbim de o ordonanţă de urgenţă care, timp de un an, şi-a făcut efectul şi, practic, au fost mii de persoane care şi-au pierdut locul de muncă, au fost schimbate în baza ei. Normal, poate că ar fi corect ca legea de respingere să cuprindă anumite prevederi pentru vindecarea acestor răni pe care le-a provocat această ordonanţă de urgenţă. Cred că aceasta este o lipsă a acestei hotărâri pe care o luăm, dar, în orice caz, având în vedere prevederile deciziei Curţii Constituţionale, cred că această ordonanţă nu poate fi acceptată. Mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Şi eu vă mulţumesc. Domnul senator Daea. (Domnul senator Cseke Attila Zoltán solicită cuvântul.) După domnul senator Daea, domnul senator Cseke, în nume personal, pentru că din partea grupului a vorbit domnul senator Günthner. Microfonul 4, vă rog.
		Domnul Petre Daea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu cred că este inutil să mai discutăm dacă se încalcă Constituţia, este însă important să atragem atenţia acelora care persistă în această zonă extrem de periculoasă pentru actul legislativ, şi îl rog, aici, în plenul Senatului, pe domnul secretar de stat, reprezentantul Guvernului, să ia act de voinţa legiuitorului şi să nu stăruie în greşeală. Altminteri, dacă aceasta se încalcă, înseamnă că nici noi nu mai trebuie să fim pe aici. Este inadmisibil un asemenea comportament şi dau clemenţa cuvenită şi aprecierea cum se cuvine domnului preşedinte Filip, care nu a cunoscut decizia Curţii Constituţionale, pentru că, altminteri, nu trebuia să treacă un raport favorabil printr-o comisie permanentă a Senatului României. Vă mulţumesc şi v-aş sugera, domnule preşedinte, să trecem la vot fără echivoc împotriva unui act care este împotriva Constituţiei.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Domnule senator Attila Cseke, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Colegul meu, domnul senator Günthner, a exprimat punctul de vedere al grupului şi eu m-aş referi doar la răbdarea pe care dumneavoastră aţi avut-o, de a citi acest titlu foarte lung al ordonanţei. Dacă citim cu toţii acest titlu, ne dăm seama, când ajungem la sfârşitul textului, că nu mai ştim ce este la început. Mi-am amintit şi mi-am permis să vin la microfon, în nume personal, să vă spun că a rămas o anecdotă din perioada împăratului Iosif al II-lea, împărat habsburgic care, când semna un decret imperial, înainte de a trimite decretul în imperiu, îl trimitea jos, la portarul palatului, pentru a vedea dacă portarul înţelege textul acelui decret imperial. Dacă decretul era înţeles de portar, atunci îi dădea drumul. Cred că ar trebui să reflectăm şi noi, azi, nu numai asupra titlului, dar şi asupra conţinutului actelor normative. Mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Vreau să-i spun domnului senator Cseke, care vine numai cu precedente din Imperiul Habsburgic, că îl avem şi noi pe regele Carol I, care întotdeauna când adopta o asemenea decizie spunea: "Dar ce cred sătenii din Dăbuleni?"..., pentru că tot suntem reprezentaţi la nivel senatorial aici. Stimaţi colegi, Dacă nu mai sunt alte intervenţii... (Domnul senator Vasile Nedelcu solicită cuvântul.) Domnule senator Nedelcu, vă rog. Microfonul 2.
		Domnul Vasile Nedelcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Într-adevăr, am şi eu patru amendamente la acest proiect de lege şi doream să specific un lucru care mie mi se pare foarte important, în sensul că, dacă decizia Curţii Constituţionale pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 a fost că aceasta este neconstituţională, vin acum şi spun că nu mai este nevoie să-mi susţin cele patru amendamente, pentru că aceste amendamente tocmai anulau unele dintre deciziile Curţii Constituţionale. Din această cauză, eu nu îmi mai susţin amendamentele pe care le-am propus şi cred că, astăzi, Senatul ar trebui să dea o decizie hotărâtoare acestei practici abuzive a unui guvern care a abuzat, practic, de faptul că a avut, la începutul anului 2009, o majoritate şi şi-a creat o lege tocmai pentru a-şi proteja interesele. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Şi eu vă mulţumesc, domnule senator Nedelcu. M-aţi ajutat şi pe mine, pentru că urma să vă consult în legătură cu amendamentele respinse. Având în vedere că nu se mai susţin, rămâne doar raportul elaborat de Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, fără amendamente, care nu vor fi supuse la vot. Îl invit la microfon pe domnul senator Oprea. Microfonul 2, vă rog.
		Domnul Dumitru Oprea: Este foarte interesant cum se atacă unele grupuri că nu ar respecta legea, uitându-se că, în curtea dumnealor, colegii de la PSD fac lucrul acesta de mult timp. Chiar astăzi, preşedintele PSD vine şi spune că are un guvern pe care îl propune, nerespectând Constituţia României, că dumnealui, de fapt, o face ca lider de partid. În Constituţie se spune foarte clar că Preşedintele României - şi cel care a fost, şi cel care este - are obligaţia să desemneze un premier.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Domnule senator Oprea, cu tot respectul, avem un proiect de lege aici...
		Domnul Dumitru Oprea: La proiectul de lege voiam să ajung. Vă acuz pe toţi cei care condamnaţi prezumţia de vinovăţie, pentru că preşedintele unei comisii, pe care dumneavoastră aţi aprobat-o în plenul Senatului, a exprimat clar un punct de vedere. De ce vă gândiţi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, când aceea are o judecată dată şi există o decizie a Curţii Constituţionale, şi vă adresaţi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009? Domnul senator Petru Filip a spus că s-a ţinut cont de acele intervenţii ale Curţii Constituţionale şi acum noi am venit peste Curtea Constituţională, nu? Senatul trece peste ceea ce a spus Curtea Constituţională, aplicând cu anticipaţie la o ordonanţă ce nu a ajuns la Curtea Constituţională.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mărturisesc că sunt greu de urmărit argumentele. Domnule senator Günthner, foarte scurt, vă rog. Chestiunea este destul de clară.
		Domnul Günthner Tiberiu: Cred că domnul senator Oprea nu a înţeles. În decizia Curţii Constituţionale se face referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 că ar prelua integral prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009. Deci decizia Curţii Constituţionale face referire, nu noi facem această referire. Cred că nu a înţeles acest lucru.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Vă confirm, dacă m-aţi fi ascultat, în expunerea mea spuneam că aceasta este o prevedere din decizia Curţii Constituţionale. Referirea la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 nu este o consideraţie a mea. Stimaţi colegi, Avem un raport favorabil al comisiei, raport însoţit de 4 amendamente care nu se mai susţin. În consecinţă, voi fi obligat să supun la vot raportul comisiei şi proiectul de lege într-un singur vot, repet, proiect de lege faţă de care Curtea Constituţională a manifestat un punct de vedere. Vă rog respectuos să votaţi. Raportul este de admitere, fără amendamente, şi, odată cu el, dacă îl aprobăm, aprobăm şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Raportul favorabil nu a fost adoptat, întrunind doar 38 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă şi o abţinere. În consecinţă, vă propun să... Doriţi liste? Vă rog, liste pentru grupurile politice. Ca urmare a acestei neadoptări a raportului de admitere, vă propun transformarea proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă într-un proiect de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege pentru respingerea ordonanţei de urgenţă nu a fost adoptat, întrunind doar 49 de voturi pentru, 35 de voturi împotrivă şi două abţineri. Vă informez că mâine are termen de adoptare tacită.
		(Discuţii la prezidiu.)
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Stimaţi colegi, În mod normal, ar trebui să trecem la punctul 5 din ordinea de zi, dar sunt informat că domnul secretar de stat Valentin Iliescu "apără" la Camera Deputaţilor câteva proiecte de lege şi, la ora actuală, îl avem aici prezent pe domnul secretar de stat Irimie pentru punctul 6 din ordinea de zi. De asemenea, pentru punctele 10 şi 13 din ordinea de zi este prezent domnul secretar de stat Dănuţ Apetrei. Vă solicit îngăduinţa, dacă sunteţi de acord, să luăm în discuţie aceste puncte de pe ordinea de zi. La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Din partea Guvernului este prezent domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie, iar din partea comisiei, domnul senator Ion Vasile. Vă rog să prezentaţi proiectul de lege. Microfonul 8, vă rog.
		Domnul Cristian Anton Irimie - secretar de stat în Ministerul Sănătăţii: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate doamne şi domni senatori, Prezenta ordonanţă autorizează casele de asigurări de sănătate şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să încheie angajamente legale suplimentare în anul 2009, în limita sumei de 2.800 milioane lei, pentru servicii medicale şi medicamente cu termen de plată în anul 2010. În cadrul dezbaterilor din Comisia pentru sănătate publică a Senatului s-a admis un raport favorabil, cu amendamente. Având în vedere cele menţionate, vă adresez rugămintea ca dumneavoastră, în calitate de for legislativ, să vă pronunţaţi asupra acestui proiect de lege.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Din partea Comisiei pentru sănătate publică, domnul senator Ion Vasile. Microfonul 7, vă rog.
		Domnul Vasile Ion: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Comisia pentru sănătate publică a fost sesizată în fond cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Cu 8 voturi pentru, a fost adoptat raport favorabil, cu amendamentele admise prevăzute la anexă. Consiliul Legislativ a dat aviz favorabil. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a dat aviz cu amendamente. Acestea au fost dezbătute şi admise şi se regăsesc în anexă. Faţă de cele prezentate, supunem plenului Senatului spre dezbatere şi adoptare raportul favorabil, cu amendamentele admise prevăzute în anexă, împreună cu proiectul de lege. Senatul ia în dezbatere proiectul de lege în calitate de primă Cameră sesizată.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, La dezbateri generale pe marginea acestui proiect de lege doreşte să intervină cineva? Dacă nu, vă informez că avem un raport favorabil al comisiei, cu amendamente admise. Vă supun întâi la vot raportul comisiei, cu amendamente. Rog toţi colegii să poftească în sală, pentru că sunt necesare 69 de voturi, fiind vorba de o lege organică, pentru adoptarea sau respingerea acestui raport. Supun la vot raportul comisiei, raport favorabil, cu amendamente admise. Vă rog să votaţi. Cu 82 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri, raportul comisiei a fost adoptat. Supun acum la vot proiectul de lege. Proiectul de lege a fost adoptat cu 80 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.
		La punctul 10 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2009 pentru modificarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD. Din partea Guvernului este prezent domnul secretar de stat Dănuţ Apetrei. Raportul Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală va fi prezentat de domnul senator Petre Daea.
		Domnul Dănuţ Apetrei - secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Practic, este vorba de modificarea acelui articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006 care prevede, cu alte cuvinte, prelungirea termenului de plată a acelor proiecte depuse în cadrul SAPARD-ului românesc. Ţin să vă spun că, în respectiva ordonanţă, termenul maxim limită era 31 decembrie 2009. Noi am prelungit acest termen tocmai pentru a veni în întâmpinarea mediului de afaceri românesc, pentru a finaliza proiectele cu un grad mare de absorbţie depuse prin SAPARD-ul românesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Dacă am înţeles bine, este vorba de o măsură care vine în întâmpinarea unor necesităţi de prelungire a activităţii Programului SAPARD românesc. Îl rog pe domnul preşedinte Petre Daea să prezinte raportul comisiei. Microfonul 7, vă rog.
		Domnul Petre Daea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Cu siguranţă, aveţi raportul comisiei, cu siguranţă, aveţi proiectul de ordonanţă. El este un pic diferit, vizavi de ceea ce a spus domnul secretar de stat, nu se rezumă numai la acest lucru. Eu nu vreau să revin, pentru a nu consuma din timpul de lucru al plenului, voi spune doar că, în cadrul comisiei, cu votul unanim al membrilor comisiei, am întocmit un raport favorabil, cu două amendamente care să dea consistenţă şi rigoare juridică actului normativ. Senatul este primă Cameră sesizată, iar legea are caracter de lege ordinară.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc, domnule senator. La dezbateri generale doreşte cineva să intervină? Dacă nu, supun la vot raportul comisiei. Este un raport cu două amendamente admise. Vă rog să votaţi. 71 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere. Având în vedere adoptarea acestui raport de admitere, vă supun la vot proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cu 73 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
		Acum, o să vă rog să trecem la punctul 13, Propunerea legislativă privind exceptarea de la compensare şi plata taxelor prevăzute la art. 37 şi 41 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic pentru terenurile necesare desfăşurării activităţii de interes strategic ale Companiei Naţionale ROMARM - SA, Filiala Societăţii Comerciale Uzina Mecanică Mija - SA. Din partea Guvernului, tot domnul secretar de stat Dănuţ Apetrei. Din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, domnul preşedinte Daea. Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 10.
		Domnul Dănuţ Apetrei: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Nu susţine. O să vă cer scuze, aş vrea să văd totuşi dacă doreşte vreunul dintre iniţiatori să-şi prezinte argumentele. Este vorba de domnul deputat Tabără, domnul deputat Giurgiu Mircia, domnii deputaţi Chirilă Constantin şi Ialomiţianu Gheorghe, toţi deputaţi PD-L. Nu văd să fie cazul. Îl rog pe domnul preşedinte Daea să prezinte raportul comisiei. Microfonul 7.
		Domnul Petre Daea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am această posibilitate, dată de situaţia în care dumneavoastră vă aflaţi, ca preşedinte al şedinţei de astăzi, să vă înlocuiesc şi să susţin şi punctul dumneavoastră de vedere, luând în calcul faptul că este un raport comun. Senatul se află în faţa unui raport comun al celor două comisii de specialitate, respectiv Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Raportul este de respingere, adoptat cu majoritatea voturilor. Este o lege organică şi Senatul este prima Cameră sesizată.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc. Doreşte să intervină cineva la dezbateri generale? Nu pare să fie cazul. Este vorba de o propunere legislativă cu care Guvernul nu este de acord, nu o sprijină şi pentru care comisiile de specialitate, respectiv Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, au elaborat un raport comun de respingere. Supun întâi la vot raportul de respingere. Fiind vorba de o lege organică, evident, avem nevoie de 69 de voturi. Vă rog să vă exprimaţi prin vot în legătură cu raportul de respingere, întâi. Cu 74 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, raportul de respingere a fost adoptat. În consecinţă, propunerea legislativă a fost respinsă.
		Dacă sunteţi de acord, vă propun să revenim la punctul 5 din ordinea de zi - Propunerea legislativă privind declararea domnilor Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc, Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti. Nu este reprezentantul Guvernului aici, însă noi am dezbătut deja propunerea legislativă, am avut punctul de vedere al Guvernului. Acum, este vorba pur şi simplu de procedura de vot. Raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative. Domnule preşedinte Greblă, vreţi să mai adăugaţi ceva faţă de ultima prezentare pe care aţi făcut-o? Vă rog. Microfonul 7.
		Domnul Toni Greblă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aş vrea să fiu foarte bine înţeles, atât în cazul meu, cât şi al membrilor Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, care au adoptat acest raport de respingere cu o singură abţinere şi un vot împotrivă, nu este vorba deloc de a nu recunoaşte meritele celor trei eroi ai mişcării pentru apărarea drepturilor omului şi a valorilor spirituale şi culturale româneşti, dar, ca tehnică legislativă, s-a ales o cale greşită. În primul rând, acest titlu nu există în legislaţia română. În al doilea rând, le-au fost acordate nişte facilităţi prevăzute în Legea nr. 341/2004, care recunoaşte nişte merite celor care au participat la Revoluţia română din decembrie 1989 şi la Revolta muncitorească din Braşov. În al treilea rând, prin lege nu pot să institui un regim privilegiat pentru trei persoane, fiindcă legea reglementează erga omnes, şi nu intuitu personae. Dacă se doreşte ca şi celor care au participat la acţiunile din Republica Moldova ca apărători ai drepturilor omului să le fie conferite ordine conform Legii nr. 341/2004, atunci trebuie modificată Legea nr. 341/2004. Altfel, ordinele care sunt stabilite în prezent numai Preşedintele României le poate acorda. Drept urmare, având în vedere avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, faptul că legea face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este prima Cameră sesizată, vă supunem spre dezbatere şi adoptare acest raport de respingere, cu aceste precizări, şi nu dintr-un alt motiv. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc şi eu. Reprezentantul Guvernului, dacă vă aduceţi aminte, a declarat, la dezbaterea noastră anterioară, că nu susţine în actuala formă propunerea legislativă. Punctul de vedere al comisiei l-aţi ascultat, reiterat din nou astăzi. Doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Vă rog, domnule senator.
		Domnul Mircea Diaconu: Mulţumesc. Aş propune să se scoată termenul "martiri", pentru că asta presupune şi dispariţia fizică.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Nu pare să fie cazul. Stimaţi colegi, avem un raport de respingere a propunerii legislative, fără amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi în legătură cu raportul de respingere. Vă rog să votaţi. Cu 60 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 7 abţineri, raportul de respingere a fost adoptat. Ca urmare, propunerea legislativă a fost respinsă.
		Stimaţi colegi, Din păcate, ne aflăm pentru prima oară în situaţia, cel puţin de când am fost eu însărcinat cu conducerea lucrărilor, să nu mai avem combatanţi din partea Guvernului. Nu putem continua fără punctul de vedere al Guvernului. În consecinţă, eu vă propun să ne oprim aici cu activitatea legislativă pe ziua de azi şi vă invit pe toţi, fac un apel să rămâneţi la întrebări, interpelări şi răspunsuri şi, de asemenea, să participaţi la declaraţiile politice. Este un apel pe care vi-l fac foarte călduros din partea mai multor colegi, inclusiv a domnului senator Radu Alexandru Feldman. Trecem la întrebări, interpelări şi răspunsuri. Am rugămintea totuşi, dacă vreunul dintre dumneavoastră, întâmplător, părăseşte sala, să o facă în linişte. Mulţumesc mult, domnule senator Onofrei.
		La întrebări, îl invit pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog, domnule senator Ion Ruşeţ, să poftiţi la microfonul central. (Discuţii în sală.) Stimaţi colegi, vă rog să păstraţi liniştea în sală.
		Domnul Ion Ruşeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea este adresată ministrului interimar al finanţelor publice, domnul Gheorghe Pogea. Obiectul întrebării: Repartizarea fondurilor pentru continuarea lucrărilor de investiţii, aflate în diferite stadii de execuţie, în baza Hotărârii Guvernului nr. 577/1997. Motivarea întrebării: Stimate domnule ministru, Prin Hotărârea Guvernului nr. 577/1997, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea satelor la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, s-au alocat fonduri pentru investiţii, îndeosebi pentru modernizarea infrastructurii rurale. În judeţul Gorj sunt aproximativ 20 de obiective finanţate prin hotărârea de guvern mai sus amintită, dar, din lipsa fondurilor, executanţii au sistat lucrările, ceea ce poate conduce la deteriorarea lucrărilor deja executate sau chiar la blocarea altor investiţii din mediul rural obţinute din fonduri structurale. Situaţia riscă să se agraveze şi mai mult, având în vedere iarna care începe acum, perioadă care poate perturba continuarea lucrărilor sau care poate duce chiar la închiderea temporară a lor. Voi concretiza întrebarea prezentă cu situaţia comunei Bălăneşti, din judeţul Gorj. În urma documentaţiilor depuse, s-a obţinut, în anul 2009, finanţarea asfaltării drumului comunal DC5 Cânepeşti - Voiteştii din Deal, cu o lungime totală de 4,230 kilometri, aprobată prin Ordinul nr. 612/2007 al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor. Valoarea investiţiei este estimată la 1.800 mii lei. Executantul lucrării, Societatea Comercială YDAIL - SRL Turceni, a efectuat, în perioada iunie - iulie 2009, balastarea drumului, după care a depus, în data de 5 august 2009, la Consiliul Judeţean Gorj situaţia lucrării, însoţită de documentele justificative, conform art. 20 alin. (1) din Norma metodologică de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 577/1997. Cum nu s-a alocat tranşa de 200 mii lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, constructorul a sistat lucrarea până la reglementarea situaţiei. Vă solicit, domnule ministru, să ne comunicaţi ce măsuri s-au luat pentru alocarea fondurilor necesare realizării respectivei lucrări. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc foarte mult.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregăteşte domnul senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare este adresată domnului Adriean Videanu, ministrul interimar al sănătăţii. Obiectul: Trimiterea medicilor în concediu fără plată. Domnule ministru, Conform Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, spitalele şi unităţile sanitare din sistemul sanitar, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal cu 15,5% lunar, până la sfârşitul anului, reducere care poate fi obţinută prin trimiterea în concediu fără plată sau reducerea timpului de lucru, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor. Având în vedere că sistemul de sănătate se confruntă deja cu o lipsă acută a personalului medical calificat, este posibil ca acesta să nu poată funcţiona dacă o parte din medici intră în concediu forţat. În acest sens, Colegiul Medicilor a anunţat că aplicarea măsurii pune în pericol siguranţa pacienţilor, pentru care nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea. Ţinând cont de cele mai sus menţionate, vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă aţi luat în considerare exceptarea cadrelor medicale de la schema de reducere a cheltuielilor bugetare şi dacă se intenţionează să se remedieze această problemă în viitorul apropiat. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris. Pot să adresez şi a doua întrebare, domnule preşedinte?
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Da, domnule senator Frâncu.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc. A doua întrebare îi este adresată tot domnului Adriean Videanu, ministrul interimar al sănătăţii. Domnule ministru, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea se confruntă, la ora actuală, cu mari probleme financiare şi logistice, cea mai importantă fiind, de departe, numărul insuficient de ambulanţe. Sunt situaţii când persoanele de pe raza judeţului Vâlcea sunt nevoite să aştepte minute bune sosirea unui echipaj de specialitate care să le acorde primul ajutor şi să le transporte la spital. Cel mai recent astfel de caz a avut loc în data de 2 decembrie 2009, în localitatea Băile Olăneşti, când, în urma unui accident de muncă, una dintre cele patru victime care au necesitat îngrijiri medicale a fost nevoită să aştepte o jumătate de oră sosirea unei ambulanţe, reprezentanţii Serviciului Judeţean de Ambulanţă motivând că nu au existat suficiente maşini pentru a ajunge prompt la toate urgenţele. Ţinând cont de cele mai sus menţionate, vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă pentru anul 2010 aveţi în vedere suplimentarea numărului de ambulanţe pentru Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea. Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc, domnule senator Frâncu, pentru întrebările adresate.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul. Microfonul central. Se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog, domnule senator.
		Domnul Cseke Attila Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea îi este adresată doamnei Kerekes Melinda Klara, director general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi are ca obiect probleme de plată pe campania 2008. Doamna director general, Aş dori să vă semnalez problema unui întreprinzător în agricultură, a unui fermier al cărui sprijin este neplătit de către APIA din cauza unor erori materiale intervenite în procesarea plăţii acestuia. Astfel, pentru campania din anul 2008, plata către fermierul cu numărul 482.901.182 nu s-a putut efectua, iniţial regăsindu-se într-un cont invalid. După notificarea acestuia, la data de 27 iunie 2009 i s-a întocmit anexă la decizia de cont invalid. La solicitarea APIA Bihor s-a modificat CUI pentru acest fermier, din 237425564 în 20997296, ca urmare acesta nu mai apare la conturi invalide. În vederea efectuării plăţii către acest fermier, APIA Bihor a solicitat, prin adresa cu nr. 12.624/26.10.2009, emiterea unui ordin de plată manual în contul fermierului sau specificarea modalităţii de introducere a acestuia pentru a se vedea în SVAP şi a i se putea face plata. Având în vedere şi dificultăţile financiare în care se află acest beneficiar din cauza neîncasării acestui sprijin din partea statului român, vă rog, doamnă director general, să-mi comunicaţi care este stadiul soluţionării plăţii către acest fermier. Solicit răspuns în scris şi oral. Mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc, domnule senator Attila Cseke.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregăteşte domnul senator Gheorghe David.
		Domnul Dumitru Oprea: Întrebarea îi este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul interimar al finanţelor publice. Obiectul întrebării: Costurile neacordării tranşei de la Fondul Monetar Internaţional. Domnule ministru, Se ştie că instabilitatea politică, creată de opoziţie prin respingerea Guvernului Croitoru şi neînvestirea Guvernului Negoiţă, a condus la amânarea tranşei de 3,5 miliarde euro din Acordul de împrumut cu FMI şi Comisia Europeană. Primul efect al acestei decizii îl constituie creşterea valorii împrumutate de către Guvern de la 3,5 miliarde euro la 5 miliarde euro, din cauza dobânzilor mai mari de pe piaţa românească. Cu siguranţă, mai sunt şi alte consecinţe. În aceste condiţii, vă rugăm, domnule ministru, să ne transmiteţi care sunt şi celelalte efecte, în termeni financiari şi de cost bugetar, ale neacordării tranşei de finanţare, precum şi impactul lor asupra bugetului pe anul 2010. Solicităm răspuns în scris.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc foarte mult, domnule senator Oprea.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
		Domnul Gheorghe David: Mulţumesc. Întrebarea mea este adresată domnului Gheorghe Pogea, ministrul interimar al muncii, familiei şi protecţiei sociale. Domnule ministru, Având în vedere că printre numeroasele solicitări care vin la biroul senatorial din teritoriu este şi aceea a domnului Şerban Grigore, vă solicit respectuos sprijin pentru a veni în ajutorul petentului. Domnul Şerban Grigore este pensionar, locuieşte la Căminul pentru persoane vârstnice din Timişoara, strada Inocenţiu Micu-Klein nr. 29, are un handicap şi necesită proteză de gambă la piciorul stâng. Dumnealui mi-a prezentat situaţia, precizând că este propus pentru a-i fi pusă proteza în anul 2010 în Bucureşti. Întrucât rezolvarea acestui caz solicită o perioadă mai lungă de timp, domnul Şerban Grigore solicită transferul la un cămin similar din Bucureşti pe perioada intervenţiei. În acest sens, vă rog să-mi comunicaţi care este posibilitatea de transfer de la Timişoara la Bucureşti şi în ce condiţii. Fac precizarea că am prezentat acest caz, chiar dacă este punctual, singular, tocmai pentru că în asemenea situaţii se pot afla şi alţi petenţi din teritoriu. Mulţumesc. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc şi eu.
		Stimaţi colegi, În afară de cei care au prezentat întrebări oral în plen, au mai depus întrebări în scris: doamna senator Mihaela Popa, din partea Grupului parlamentar al PD-L, şi domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC. Vă propun să trecem la interpelări. S-au înscris pentru interpelări domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Este prezent? Nu este prezent.
		Îl rog atunci pe domnul senator Ion Ruşeţ, Grupul parlamentar al PD-L, să prezinte interpelarea, se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Ion Ruşeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este adresată ministrului interimar al administraţiei şi internelor. Obiectul şi motivarea: În urmă cu aproape trei luni, respectiv în data de 10 august 2009, trebuia să aibă loc recepţia finală a lucrărilor la reţeaua de alimentare cu apă potabilă din comuna gorjeană Turcineşti. Fondurile necesare acestei investiţii au fost asigurate de Guvernul României în baza unei ordonanţe de guvern, suma alocată fiind de 5.000.000 lei. Licitaţia pentru realizarea lucrărilor a fost câştigată de firma SC "Pres Sanitas" - SRL din Târgu Jiu, care a avut o ofertă de 2.900.000 lei, sumă la care s-a mai adăugat o refinanţare de 1.100.000 de lei. Trebuie menţionat faptul că firma câştigătoare a licitaţiei a subcontractat lucrarea către SC CONSTNUC 2002 - SRL, tot din municipiul Târgu Jiu. În ciuda fondurilor mari alocate pentru executarea lucrărilor, se poate constata o serie de nereguli, lucrarea nerespectând regulile impuse de părţi. Astfel, puţul forat pentru aducţiune nu are adâncimea de 300 de metri, aşa cum este prevăzut în proiect, lucru care va duce la scăderea debitului de apă; materialele cu care s-a realizat lucrarea sunt cu mult mai proaste şi mai ieftine decât cele prevăzute în situaţia de lucrări, cum ar fi, de exemplu, tubulatura din puţ, care este din PVC, în loc de oţel filetat, deşi Primăria Turcineşti a achitat suma aferentă preţului de metal. În plus, constructorul a mai încasat bani şi pentru o altă lucrare, pe care nu a realizat-o, parapeţii şi podeţele de trecere nu au fost construite, deşi în situaţia de lucrări apare ca o lucrare decontată. De menţionat ar fi faptul că Inspectoratul de Stat în Construcţii Gorj a constatat multe nereguli cu privire la execuţia acestei lucrări. La data de 9 iunie 2009, a luat măsura de sistare a lucrărilor, în baza unui proces-verbal, până când deficienţele vor fi remediate. În respectivul act nu se precizează termenul de remediere, iar până în prezent nu există un alt document al Inspectoratului de Stat în Construcţii în care să se menţioneze că neregulile constatate au fost remediate. Constructorul a ignorat această hotărâre şi a decis să continue lucrarea, aspect care se poate constata prin situaţiile de lucrări depuse pe toată perioada lunii iunie. În prezent, lucrarea de aducţiune a apei în comuna Turcineşti, judeţul Gorj, este sistată, iar constructorul aşteaptă suplimentarea de fonduri, depunând deja mai multe documente de justificare a sumei prin apariţia unor alte lucrări neprevăzute. Vă solicit, domnule ministru, să ne comunicaţi ce măsuri veţi lua pentru stabilirea cu exactitate a modului în care au fost folosite fonduri alocate din bugetul de stat pentru realizarea respectivelor lucrări. Solicit răspuns în scris.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc foarte mult.
		Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Interpelarea mea îi este adresată domnului Cătălin Marian Predoiu, ministrul interimar al justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti. Obiectul interpelării se referă la rezolvarea litigiului dintre Obştea de moşneni Surdoiu - Pripoare şi Primăria Perişani din judeţul Vâlcea. Domnule ministru, Mi-a fost adus la cunoştinţă faptul că obştea de moşneni Surdoiu - Pripoare a câştigat în instanţă 616 hectare de teren cu vegetaţie forestieră în comuna Perişani, judeţul Vâlcea, fără a fi deţinut iniţial vreun metru pătrat în respectiva locaţie. Primarul comunei Perişani susţine că cele două instanţe de judecată de la Brezoi şi Râmnicu Vâlcea au dat câştig de cauză obştii, luând în considerare doar două expertize şi o sentinţă civilă datând din anul 1914, care făcea referire la stabilirea unor părţi sociale ale unor moşneni din acea perioadă. Cum cele 616 hectare nu există faptic, făcând imposibilă punerea în posesie a respectivei obşti, vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, următoarele: Care au fost motivele care au stat la baza împroprietăririi obştii de moşneni Surdoiu - Pripoare cu 616 hectare? Ce soluţie de rezolvare a cazului mai are la dispoziţie primarul comunei Perişani, ţinând cont de faptul că respectivul teren nu există, iar cei care au şi vor avea de suferit din cauza acestui conflict dintre primar, în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, şi obştea de moşneni Surdoiu - Pripoare sunt, în ultimă instanţă, cetăţenii comunei Perişani? Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Mulţumesc, domnule senator Emilian Frâncu. Doresc să vă informez că, pe lângă interpelările care au fost prezentate în plenul Senatului oral, au mai depus interpelări în scris: domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Avram Crăciun, din partea Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, şi domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL. Cu aceasta, am încheiat sesiunea de întrebări şi interpelări. În ceea ce priveşte răspunsurile orale la întrebări şi interpelări, am înţeles că domnul senator Emilian Frâncu a primit un răspuns din partea domnului secretar de stat Dănuţ Apetrei şi ar dori să-l comenteze. Aveţi cuvântul, domnule senator. Microfonul 1.
		Domnul Emilian Valentin Frâncu: Întrebarea mea se referea la acordarea de subvenţii în sectorul zootehnic şi vreau să vă spun că din răspunsul scris am aflat cu bucurie faptul că la data de 18 decembrie 2009 se va încheia procesul de acordare a acestor subvenţii cetăţenilor care deţin animale. În felul acesta, este şi un răspuns la întrebarea colegului meu, domnul senator Cseke, care exact o astfel de problemă ridica, şi anume faptul că, deşi se trimiseseră acum o lună sumele spre filialele judeţene ale APIA, acestea, din cauza faptului că s-au întâlnit coduri nevalabile sau prost întocmite la bănci, au fost trimise înapoi şi abia acum se vor rezolva aceste situaţii. Este un răspuns mulţumitor. Vă mulţumesc.
		Domnul Teodor Viorel Meleşcanu: Vă mulţumesc şi eu. Mulţumesc tuturor colegilor care au fost alături de noi la această parte importantă a şedinţei de astăzi. Cu aceasta, declar închisă şedinţa Senatului din data de 14 decembrie 2009. Vă mulţumesc. Bună seara!
		Şedinţa s-a încheiat la ora 17.55.