Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 octombrie 2010

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Mă bucur că ne revedem. Deschid şedinţa de astăzi consacrată prezentării declaraţiilor politice, azi, marţi, 26 octombrie 2010, de Sfântu Dumitru. Dacă avem prin sală şi în afara sălii un coleg cu acest nume, "La mulţi ani!", toate cele bune pentru cei ce astăzi poartă numele de Dumitru. Astăzi facem onoarea Opoziţiei. Tot e săptămâna acesteia, să începem cu dânşii. O să-l rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi prezinte declaraţia politică. Şi-l rog pe domnul Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească. Domnule deputat, cu tot dragul, microfonul vă aparţine.
			Domnul Vasile Mocanu: Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Guvernul promite foarte mult frig ieşenilor". Nu prea ştim de ce se răzbună actualul Guvern pe ieşeni, dar ştim că o face bine. Şi în acest an, mare parte a locuitorilor municipiului Iaşi va tremura de frig. Şi se anunţă una dintre cele mai reci ierni din ultimii ani. Recenta hotărâre de guvern prin care au fost alocate 165 de milioane de lei către două societăţi naţionale, anume Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, respectiv CFR Marfă, nedreptăţeşte încă o dată Iaşiul. Banii care vor ajunge în contul celor două societăţi naţionale, via anumite primării, vor ajuta extrem de mult câteva termocentrale din ţară. Nu mai credem că este o întâmplare faptul că suma cea mai mare va merge către Termocentrala din Arad, care va scăpa în acest fel de o datorie de aproape 50 de milioane de lei. Sau că, pe locul al doilea, se situează termocentrala din Oradea, care va beneficia de un ajutor de 30 de milioane de lei. Nu mai este niciun mister că alocările de fonduri de la bugetul central se fac după criterii strict politice. Cât priveşte CET Iaşi, numai datoriile către bugetul de stat se ridică la peste 130 de milioane de lei. În acest moment, autorităţile locale se zbat să acopere un împrumut bancar făcut tocmai cu scopul de a putea furniza căldură ieşenilor. Deşi CET Iaşi nu are ca furnizori de cărbune societăţi de stat, totuşi gazul utilizat provine de la Romgaz. Datoriile către această societate de stat, subliniez de stat, sunt de peste 40 de milioane de lei. În acest caz, un ajutor financiar din partea Guvernului României ar fi însemnat enorm pentru CET Iaşi şi pentru ieşeni. Între timp, am aflat că unele voci cu rezonanţă susţin că premierul Emil Boc habar n-are despre dezastrul din ţară. Se spune că fostul ministru de finanţe i-ar fi ascuns adevărul, că fostul ministru al economiei l-ar fi minţit şi că fostul ministru al transporturilor l-ar fi păcălit în legătură cu adevărata situaţie din ţară. Domnule Boc, dacă mai ascultaţi din când în când şi ce spun parlamentarii Opoziţiei, pe mine mă puteţi crede pe cuvânt! Aţi condamnat la frig zeci de mii de ieşeni! Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi-l rog să se pregătească pe domnul Kötö Iosif, din partea UDMR. Domnule coleg, aveţi microfonul.
			Domnul Iosif Veniamin Blaga: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Mulţumesc. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Scoală-te, să mă pun eu!". Doamnelor şi domnilor colegi, Iată că au trecut mai mult de 20 de ani de democraţie, iar în cele mai multe cazuri gândirea politică pentru mulţi stă cantonată, este redusă tot la sintagma: "Scoală-te de pe scaunul puterii, să mă pun eu". Se vorbeşte de 20 de ani de principii ca: subsidiaritatea, descentralizarea, deconcentrarea, autonomia locală (mai nou financiară), creşterea actului cultural şi a nivelului de sănătate pentru populaţie etc. Care este aportul tuturor guvernelor de până acum? Cred că insuficient. S-au succedat guverne cu doctrine aşa-zis diferite. Unde este progresul scontat pentru populaţie în ceea ce priveşte nivelul de trai? În ce se cuantifică el pentru ca zgomotul străzii să fie cât mai mic? Idei de reformă au tot fost, se pare mai mult teoretice decât practice, mai mult demagogice decât realiste, lucru care reiese şi din multele promisiuni electorale făcute şi atât de puţin realizate. Starea în care ne aflăm nu este de circa un an, sau hai să spunem doi ani, de când actuala putere coordonează destinele acestei ţări. Reamintesc un singur lucru, ştiut, văzut, înţeles, prea discutat şi suportat: reforma din agricultură. Factorul vizibil, de 20 de ani, este starea jalnică a terenurilor agricole, fapt care face ca de-a lungul anilor să pierdem valori importante din avuţia acestei ţări. Mă întreb care guvern, care partid sau grupare de partide nu a contribuit la această stare? Dacă ne referim la măsurile cu caracter social este ştiut că implementarea acestora are nevoie de timp îndelungat (nu spun 20 de ani, precum o mare personalitate), dar inconsecvenţa aplicării acestora, desele schimbări, nu fac decât ca scopul final să nu fie atins. Perspectiva că unele măsuri luate de actualul guvern, în situaţie de criză economică mondială, pot aduce schimbări importante în viaţa naţiunii noastre, sperie multe partide, făcându-le să acţioneze după principiul " Scoală-te să mă pun eu la putere!". Priviţi ce mijloace se folosesc: scoaterea oamenilor în stradă, ca şi când actul democratic din Parlament nu este bun sau de ajuns, poate, tocmai fiindcă ştiu că din 2011 lucrurile se vor schimba în bine! Trebuie oprită radicalizarea societăţii, este nevoie de un mediu economic stabil, altfel, pot apărea efecte destabilizatoare în cascadă. Şi ca şi când nu este de ajuns, reluăm un vechi obicei: "ne plângem" pe la curţile Europei, "ne punem poalele în cap". Oare ce credem când facem lucrul acesta?! Stau şi mă întreb asupra importanţei unor versuri din imnul naţional: "Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-n lume Triumfător în lupte, un nume de Traian" sau: "Deşteaptă-te române, din somnul cel de moarte". Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului, Cred că trebuie să fim realişti şi pragmatici, uniţi pentru ţeluri comune şi importante naţiunii. Există o vorbă din popor: "Aveţi-vă ca fraţii ca să nu vă mănânce alţii". Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötö Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat de Suceava, Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, cu drag vă ascultăm.
			Domnul Köto Iosif: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În calitatea mea de deputat în diaspora, Colegiul 4, mă simt obligat să fac următoarea declaraţie politică, deoarece problematica pe care o ridic se referă la voinţa politică a arcului guvernamental. Din numeroasele scrisori adresate biroului meu parlamentar din partea evreilor originari din România, de către asociaţia Histradut Olei Romania (HOR) mă simt obligat sa remarc doua probleme pe care le putem soluţiona printr-o voinţă politică comună a partidelor reprezentate în Parlament. În acest sens, solicit impulsionarea respectării legislaţiei române în vigoare cu privire la punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti privind retrocedarea proprietăţilor personale ale evreilor originari din România, precum şi a bunurilor care au aparţinut comunităţilor evreieşti care au existat pe teritoriul României (clădiri, terenuri, sinagogi etc.). Fac precizarea că această declaraţie politică este urmare nu numai a scrisorilor primite, ci şi a întâlnirii la Parlamentul României cu preşedintele organizaţiei evreilor originari din România - Zeev Schwartz. De asemenea, aceasta problemă a fost semnalată şi în convorbirile avute cu reprezentanţii comunităţilor evreieşti în urma vizitei pe care am efectuat-o în Statul Israel şi Teritoriile Palestiniene (perioada 24-28 iunie 2009 ). În întâlnirile pe care le-am avut, participanţii au sesizat că în cele mai multe cazuri, deşi au hotărâri judecătoreşti definitive privind despăgubirea, acestea nu au fost executate. Cei care au primit înştiinţări în urma evaluărilor nu au beneficiat de sumele stabilite, cu toate că în hotărâre erau prevăzute şi termenele de depunere a banilor de către ştatul român. Deşi am mai făcut o interpelare pe aceasta temă, răspunsul pe care l-am primit de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) este nesatisfăcător. Scuzele invocate nu sunt în conformitate cu normele de aplicare a Legii nr.247/2005, Titlul 7, cu privire la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De asemenea consider că întârzierea nejustificată de listare a acţiunilor Fondului Proprietatea la bursă este de natură să formeze o imagine nefavorabilă României pe plan internaţional. Drept urmare, este de datoria noastră, a partidelor politice să acţionăm într-o manieră concertată pentru accelerarea de către cei responsabili a respectării legislaţiei în vigoare. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, şi se pregăteşte domnul Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat de Suceava, vă rog să ne prezentaţi declaraţia dumneavoastră.
			Domnul Ioan Stan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor colegi, Vă spun că mă consider un om norocos. Părinţii mi-au fost vrednici şi iubitori. Părinţii adoptivi, dascălii din toate şcolile în care m-am nevoit a urma să deprind lumina minţii şi puterea credinţei au fost, cu dragoste şi îngăduinţă, încrezători în ceea ce voi fi urmând îndemnurile lor! Mare noroc, pe care nu ştiu dacă l-am recunoscut la realele sale dimensiuni până nu de mult, deşi în sufletul meu m-am simţit şi mă voi simţi toată viaţa recunoscător şi nesfârşit dator celor ce mi-au dat viaţă, ca şi celor ce m-au şcolit, sădind în mine fărâma fermecată din sufletul lor! Nu degeaba se spune însă că omul cât trăieşte învaţă! Sunt puţin mai mult de vreo cincizeci de zile de când mă şcolesc din nou, la o şcoală cumplită, unde primesc lecţia aspră şi neînduplecată a demnităţii unei femei care se sacrifică pe sine pentru a convinge pe cei plătiţi pentru asta, să aplice legea. Învăţătoarea Cristina Anghel se află în greva foamei de aproape două luni, înţelegând să convingă prin forţa gestului său că legea, odată adoptată, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de promovarea unui act normativ, trebuie aplicată. Am urmărit-o zilnic pe această femeie, cu chipul din ce în ce mai marcat de suferinţă, dar cu o coerenţă în exprimare, cu o competenţă a discursului, cu o blândă, dar de neclintit fermitate cu adevărat demne de o soartă mai bună! De câte ori o vedeam eram contrariat de singularitatea gestului său, rămas unicat şi parcă nerecunoscut în tragica sa valoare de chiar colegii de breaslă ai Domniei sale. Recunosc astăzi, aici, că m-am înşelat şi am fost nedrept în judecăţile mele. A fost să mi se dea încă o lecţie, de data acesta de curaj, raţiune şi intransigenţă. La mine acasă. În Fălticeni. De către o altă femeie. Viorica Ioniţe, profesor de ştiinţe sociale, lider de sindicat la Colegiul Naţional "Nicolae Băcescu" din Fălticeni a intrat de vineri, 22 octombrie a anului 2010, în greva foamei. După ce, refuzând să se mulţumească a face figuraţie la mitinguri, doamna profesor a încercat pe căi legale să rezolve problemele celor pe care îi reprezintă, să le slujească acestora interesele, a fost silită să constate că în statul de drept România anului 2010, legea nu înseamnă nimic dacă nu este convenabilă pentru putere. Nu un impuls de moment i-a determinat acţiunea! Ci un raţionament impus de constatarea că nimeni nu mai respectă drepturile profesorilor, că sentinţele judecătoreşti, obţinute după nesfârşite peregrinări prin instanţele de judecată, rămân simple hârtii, într-o eventuală arhivă personală, că la un prezent măcelărit din punct de vedere al resurselor financiare li se pregăteşte dascălilor noştri şi ai copiilor noştri şi ai nepoţilor noştri un viitor sugrumat de prevederile unei legi pur şi simplu incompatibile cu adevăratul proces de instrucţie. Trebuie să ştiţi că doamna profesor nu cere nimic pentru domnia sa. Nu are niciun fel de probleme personale la locul de muncă, unul din cele trei mari colegii ale unui municipiu mândru de şcoala sa, care l-a ridicat prin rezultatele ei pe locul trei în plan naţional, din perspectiva marilor nume ale culturii şi ştiinţei. Este respectată pentru performanţele sale profesionale pe care le-a demonstrat, generaţie după generaţie, prin succesele celor ce i-au fost elevi. Tot ceea ce solicită este în numele şi pentru interesele colectivităţii pe care o reprezintă ca lider sindical, şi de fapt pentru întreaga dăscălime românească! Colegii din corpul profesoral al colegiului, familia şi prietenii au implorat-o să nu recurgă la un gest de o atare gravitate. După ce le-a explicat ce stă la baza hotărârii sale, toţi au făcut, cu respect şi strângere de inimă, un pas înapoi în faţa forţei şi demnităţii ce emană din această femeie. "Sunt hotărâtă să lupt, nu să mă sinucid,poate sensibilizez aşa mai mult opinia publică" a declarat presei profesoara Viorica Ioniţe. Cred că înţelegeţi şi dumneavoastră, ca şi mine că doamna profesor nu mai are încredere în nicio instituţie a statului întru rezolvarea problemelor ce i-au determinat gestul. Speranţele domniei sale se îndreaptă către opinia publică. Nici o acuzaţie adusă vreodată instituţiei în care muncim nu mi s-a părut mai gravă. Nici un reproş mai blând sau mai brutal exprimat nu m-a încovoiat mai ruşinos decât apelul acestei femei îndreptat către opinia publică! Vi se pare puţin? Indiferent de culoarea politică a fiecăruia dintre noi sunt lucruri care ne despart, dar sunt şi lucruri care ne unesc. Ar trebui să ne unească respectul şi consideraţia pentru cei ce pregătesc în şcoală viitorul României. Ar trebui să le dăm legi care să slujească şi ele şcoala, şi nu vremelnicii deţinători de posturi în Ministerul Educaţiei, în Guvern, la Preşedinţie şi desigur şi în Parlament. Ar trebui să rezolvăm noi, aici, în supremul for legislativ al ţării, ceea ce învăţătoarea Cristina Anghel, profesoara Viorica Ioniţe cer, oferind ca sublimă monedă de schimb sănătatea şi chiar viaţa lor. Chiar ne stă în putere! Fac din tot sufletul un apel ce s-ar vrea ultimatum dacă nu v-aş respecta îndeajuns. Îmbrac acest apel în vorbele doamnei profesor Ioniţe, care ne spunea în seara de început a acţiunii sale, parafrazând o zicere celebră a lui Constantin Noica "Nu pot accepta să fiu socotită o cifră între alte milioane de cifre. Eu vreau să fiu o existenţă". Să ne însuşim demnitatea atitudinii acestor femei şi să nu aşteptăm ca un popor întreg să intre în greva foamei! Cred că este timpul să nu mai acceptăm a fi socotiţi şi trataţi ca nişte cifre reieşite din numărători incorecte! Noi suntem Parlamentul României înainte de orice altceva! Să fim deci nişte existenţe! Mulţumesc, doamnelor şi domnilor colegi.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Vă reamintesc că durata unei intervenţii este de maxim trei minute şi v-aş ruga să vă înscrieţi în limita acestui timp prevăzut în Regulamentul Camerei Deputaţilor.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
			Domnul Viorel Arion: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Probleme în învăţământul hunedorean". Abandonul şcolar a devenit un fenomen îngrijorător în judeţul Hunedoara. Cu peste 300 de cazuri de abandon şcolar înregistrate în anul 2009, Hunedoara e în topul judeţelor unde se înregistrează un astfel de fenomen. Municipiul Hunedoara, colegiul pe care îl reprezint, are şi el astfel de probleme, înregistrate în special la familiile nevoiaşe, lipsite de posibilităţi materiale. Sărăcia e un fenomen care amplifică, din păcate, fenomenul abandonului şcolar. În aceste condiţii, devine tot mai evident faptul ca autorităţile locale trebuie să se implice şi să aplice programe de prevenire a abandonului şcolar. La începutul mandatului, consilierii hunedoreni au intrat printr-o hotărâre a Consiliului Local Hunedoara în consiliile de administraţie ale şcolilor din municipiu. În timp ce consilierii mai au cât de cât o implicare în actul de învăţământ, edilul oraşului nu a mai călcat pragul vreunei şcoli, de luni de zile. Evident că un program de prevenire a abandonului şcolar nu se poate face fără implicarea consilierilor locali şi a primăriei, care ar trebui să identifice elevii aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar, în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţământului guvernamental de zi. Tot ei sunt cei care ar trebui să contribuie la implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevilor cu risc de abandon şcolar. În măsura în care aceste lucruri vor fi împlinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat, fiind urmărit în cadrul unui program de prevenţie bine organizat. Din păcate, prevenirea abandonului şcolar nu reprezintă o prioritate pentru Primăria Hunedoara. O simplă lectură a structurii ordinii de zi a ultimelor şedinţe de consiliu, la Hunedoara, ne arată că cel care iniţiază cele mai multe din proiectele de hotărâre, primarul Ovidiu Hada, este mai degrabă preocupat de concesionări de terenuri, de rectificări bugetare sau de satisfacerea propriei clientele, decât de a concepe o strategie de îmbunătăţire a învăţământului în municipiul Hunedoara. Apropiata descentralizare preconizată a se implementa în învăţământul românesc va pune probleme deosebite în Hunedoara, pentru simplul motiv că primarul nu este interesat de bunul mers al învăţământului. Dar cum să îl intereseze pe primar bunul mers al învăţământului când prima lui grijă, imediat ce a ajuns primar, a fost să îi ceară demisia unui director, pentru simplul motiv ca îl bănuieşte de faptul că în campania din 2008, i-a făcut publică media cu care a absolvit liceul, şi astfel a putut afla toată lumea că abia a reuşit să ia un amărât de 5. Între timp, nota obţinută de primar la bacalaureat s-a transformat în procent. Doar vreo 5% dintre hunedoreni l-ar mai credita cu un vot, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri la Hunedoara. Mă întreb, în astfel de condiţii, ce credibilitate mai poate avea o astfel de persoană? Cum vor mai putea hunedorenii să îşi trimită liniştiţi copiii la şcoală ştiind că cel care urmează să preia frâiele învăţământului, urăşte aceste instituţii şi le declară război dascălilor. E prea mult să-i cerem unui astfel de personaj să conceapă o strategie împotriva abandonului şcolar, când cuvântul abandon este cuvântul care îl caracterizează cel mai bine. I-a abandonat pe hunedoreni, a abandonat oraşul în care locuiesc hunedorenii şi acum îi abandonează şi pe copiii hunedorenilor. Un motiv în plus să îi reamintesc domnului primar ca cea mai buna soluţie în cazul domnie sale este demisia. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			O invit pe doamna deputat Sonia Drăghici să ia cuvântul. Şi-l rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică. Doamna deputat, aveţi cuvântul.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este despre votul la moţiunea de cenzură. Stimaţi colegi, Alegerile parlamentare din anul 2008 au constituit un progres al democraţiei din România, pentru prima dată postdecembrist cetăţenii au votat persoane, şi nu liste de partid. Încrederea acordată prin vot se poate acum transmite necondiţionat, iar sancţionarea celui ales pentru neîndeplinirea mandatului încredinţat de popor poate avea urmări directe: parlamentarul nu va mai primi un alt mandat de la oamenii care l-au votat. Decizia potrivit căreia parlamentarii puterii nu vor avea dreptul să voteze la moţiunea de cenzură a opoziţiei este un act politic fără precedent. Faptul că parlamentarii vor trebui să stea deoparte la votarea moţiunii de cenzură arată în ce măsură guvernanţii se tem de rezultatul votului, de aceea ei îşi obligă parlamentarii să nu voteze documentul, ci să se abţină. Aceasta în condiţiile în care în Constituţie este stipulat clar faptul că mandatul parlamentarilor nu este unul imperativ şi nimeni nu poate să-i oblige să voteze într-un mod sau altul. Prin vot deschis românii ar avea posibilitatea să ştie cum au ales să voteze parlamentarii care susţin puterea. Partidele politice aflate la putere au decis abţinerea la votul moţiunii de cenzură, ceea ce trădează faptul că arcul guvernamental se teme că parlamentarii PDL, UDMR şi UNPR nu vor respecta decizia de partid. În condiţiile actuale, cei aleşi uninominal ar putea să voteze la presiunea maselor. Au fost multe declaraţii publice privind votarea moţiunii de către parlamentari ai puterii. Este pentru prima oară când se ia o asemenea decizie politică în absenţa unei motivaţii concrete, nu suntem în faţa unei greve parlamentare, cei aleşi au dreptul lor de a se manifesta politic. Măsurile luate de guvern sunt nepopulare, o dovedesc manifestaţiile de stradă, dar cine vrea să facă o reformă trebuie să şi-o asume. România nu va putea merge înainte cu oamenii mereu în stradă, nemulţumiţi de nivelul de trai foarte scăzut, fără o perspectivă clară a îmbunătăţirii situaţiei lor. În lipsa unor explicaţii pertinente privind programul de reformă, a unor dezbateri publice privind modalitatea înţeleasă de guvernanţi de a scoate ţara din criză, lipsa de transparenţă trebuie continuată cu impunerea legii tăcerii. Populaţia României are nevoie de mai mult, suntem un popor inteligent, am trecut şi prin alte perioade grele în istoria noastră şi vrem să contribuim cu toţii în mod activ la depăşirea dificilei situaţii economice în care ne aflăm acum. Continuarea procesului de democratizare a ţării noastre este un deziderat important pentru progres; inconsecvenţa decizională, inducerea în eroare a populaţiei, omisiunile şi prezentarea trunchiată a realităţilor economice, lipsa de transparenţă nu fac decât să tensioneze atmosfera politică şi să-i învrăjbească pe români. Dacă de rezultatul moţiunii depinde în parte soarta acordului cu FMI şi percepţia investitorilor faţă de România, aşa cum declară unii analişti politici, votul negativ al puterii privind moţiunea de cenzură semnifică asumarea răspunderii pe programul de guvernare. Dacă însă moţiunea de cenzură actuală este una îndreptăţită, justificată, conţine soluţii corecte şi poate aduce o schimbare în bine a situaţiei din ţara noastră, ea trebuie votată. Exerciţiul democratic al votului este suveran şi reprezintă o premisă a bunei funcţionări a instituţiilor statului. Puterea şi opoziţia au acum ocazia unui duel loial, pe principii şi idei, iar cei aleşi uninominal vor putea răsplăti mandatul încrederii cetăţenilor şi ar trebui să nu piardă momentul. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, doamna deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul Cătălin Cherecheş, din partea Grupului parlamentar inexistent în Cameră, a independenţilor de independenţi. Şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Cătălin Cherecheş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mi-am intitulat declaraţia politică de azi "Drumul Baia Mare-Dej, un drum al disperării". Drumul european E58, tronsonul Baia Mare-Dej este un tronson al disperării. Licitaţia pentru repararea drumului s-a realizat în vara anului 2009. Au fost promisiuni ferme ale Guvernului Boc că acest drum va fi reabilitat. Chiar şi un contract a fost semnat în acest sens, dar lucrurile s-au oprit aici. Fostul ministru al transporturilor, Radu Berceanu, a avut un dinte împotriva Maramureşului. Premierul Boc a promis însă, în vizitele sale în Maramureş, că nu va trece cu vederea această porţiune importantă care leagă municipiul Baia Mare de restul civilizaţiei. A promis şi noul ministru, Anca Boagiu, ca drumul Baia Mare-Dej va fi reabilitat. Cel puţin aşa susţine administraţia judeţeană din Maramureş. Colegi parlamentari, ale căror nume nu le voi rosti acum, au declarat, pe rând, în ultimii doi ani, că au avut întrevederi la Ministerul Transporturilor şi la Guvern pentru a rezolva problema drumului E58. Eu nu doresc să fac promisiuni, dar încerc să arăt importanţa reabilitării acestui tronson. Drumul care nu este tranzitat doar de băimăreni, ci de toţi maramureşenii, porţiunea Dej-Cluj arată impecabil, în timp ce drumul Baia Mare-Dej este un drum al disperării. Sute de maramureşeni poate chiar mii, tranzitează zilnic aceasta porţiune. Studenţii maramureşeni, care au ales să se instruiască în universităţile clujene, populaţia judeţului, care apelează la specialiştii clujeni, procese care se desfăşoară la Curtea de Apel din Cluj, bolnavii care merg la tratamente sau investigaţii la clinicile clujene, plus alte probleme, nenumărate, îi fac pe maramureşenii pe care îi reprezint, să fie nevoiţi să utilizeze acest drum. Guvernarea a promis, prin viu grai sau prin delegaţii veniţi în Maramureş, că va rezolva această problemă spinoasă. Termenele au fost mereu destul de apropiate, însă suficient de îndepărtate încât să se facă uitate. Iar apoi guvernanţii să promită iar. Cetăţenii municipiului Baia Mare merită la fel de mult ca şi cei din Cluj-Napoca. Oamenii din Maramureş, băimărenii care m-au trimis în Parlament, îmi vorbesc permanent despre acest drum al disperării, un drum al nervilor. Contractul de reabilitate a fost semnat pentru cei 87 de kilometri de drum, finanţările au fost promise. S-a vorbit de fonduri guvernamentale, de fonduri europene, s-a vorbit de bani care urmează a fi alocaţi. Şi nu s-a făcut nimic. Totul a rămas la stadiul de promisiuni. Fac un apel, pe aceasta cale, ministrului transporturilor, Anca Boagiu, şi o rog, cu toata seriozitatea, să nu facă la fel ca predecesorul ei, Radu Berceanu, să nu promită şi apoi să uite ce a promis. Fiindcă oamenii nu te uită. Fiindcă băimărenii merită să poată ajunge în condiţii civilizate la Cluj-Napoca. Fiindcă maramureşenii sunt oameni care merită la fel de mult ca oricare alţi locuitori ai României. Fac un apel Guvernului României, primului-ministru, prin care îi rog să îşi onoreze promisiunile. Iar în bugetul pentru 2011, să fie cuprinse fonduri pentru reabilitarea drumului E 58, tronsonul Baia Mare - Dej. Este inuman ca un judeţ precum Maramureşul, un oraş ca Baia Mare să fie uitat mereu de autorităţile centrale. Fac un apel şi către colegii mei, parlamentarii de Maramureş, să facem front comun pentru a rezolva această problemă care ne-a fost adusă în atenţie fiecăruia, de alegătorii noştri. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar fără apartenenţă politică. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cu ceva timp în urmă, am depus la Camera Deputaţilor o propunere legislativă care are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.115 din Legea administraţiei publice locale, precum şi modificarea art.19 din Legea nr.340 privind Prefectul şi instituţia Prefectului. Prin iniţierea acestei propuneri legislative, urmăresc instituirea în capitolul care reglementează actele autorităţilor administraţiei publice locale şi care reprezintă sediul materiei actelor autorităţilor locale, a prevederii ca preşedintele Consiliului judeţean să-şi îndeplinească atribuţiile prin emiterea de dispoziţii, acte administrative supuse controlului de legalitate al Prefectului. În momentul de faţă, în cuprinsul art.115 din Legea nr.215/2001, sunt prezentate doar actele primarului, consiliului local şi consiliului judeţean, fără a se aminti şi de dispoziţiile preşedintelui consiliului judeţean. Având în vedere modificările aduse Legii nr.215, prin Legea nr.35/2008, modificări referitoare la instituţia preşedintelui consiliului judeţean, precum şi necesitatea coroborării prevederilor art.115 cu prevederile art.106 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevăd că, în exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele consiliului judeţean emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual, consider oportună modificarea şi completarea art.115 din Legea nr.215/2001. De asemenea, pentru corelarea cu reglementările din Legea administraţiei publice locale, este necesară şi modificarea art.19 alin. (1) din Legea nr.340/2004 privind Prefectul şi instituţia Prefectului, prin introducerea controlului de legalitate al prefectului asupra actelor administrative ale preşedintelui consiliului judeţean. Având în vedere motivele prezentate, precum şi faptul că, în curând, această propunere legislativă va ajunge în plenul Camerei Deputaţilor, sper eu, cu raport de adoptare din partea comisiei sesizate în fond, vă adresez rugămintea de a susţine această propunere legislativă, astfel încât să fie adoptată în forma pe care am depus-o la Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit pe domnul deputat Mircea Irimescu. Se pregăteşte domnul deputat Florin Ţurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircea Irimescu: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte frumos. Declaraţie politică: "Mai avem Muzeul Naţional de Istorie?". Stimaţi colegi, Am avut bucuria şi onoarea să fiu invitat la festivitatea dedicată sărbătoririi Zilei Armatei Române desfăşurate la Cercul Militar Naţional, la sfârşitul săptămânii trecute. Deşi acolo atmosfera mi s-a părut a fi neadaptată condiţiilor existenţei de astăzi ale Armatei Române, unele momente m-au emoţionat. La plecare, cu sufletul încălzit de un sentiment de patriotism, uşor exaltat, am decis să fac chiar atunci o vizită la Muzeul Naţional de Istorie a României. Cu ani în urmă, mai ezitasem de două ori această instituţie - prima oară ca elev de liceu - şi-mi făceam probleme că nu voi putea revedea muzeul, în totalitatea lui, din cauza timpului insuficient pe care-l aveam la dispoziţie până la ora închiderii. Îngrijorarea mea nu a ţinut mult: la casă, temerea s-a risipit rapid. Din tot muzeul se pot vizita doar Lapidariumul şi Columna lui Traian. Am cercetat puţin situaţia şi am aflat că, de ani de zile, din tot muzeul, vizitatorii pot vedea doar secţiile amintite, plus tezaurul, închis în această săptămână. Practic, se ridică întrebarea dacă România mai are astăzi în funcţiune un Muzeu Naţional de Istorie. Este de prisos să insist pe importanţa existenţei şi a funcţionării normale a unui muzeu de istorie a poporului român. De la întâi cunoscutul, din antichitate, Muzeu din Alexandria, şi până în contemporaneitate, ţările lumii au înfiinţat şi întreţin muzee de istorie naţională, adevărate cărţi de vizită destinate persoanelor interesate de istoria şi cultura lor, ca părţi ale civilizaţiei lumii în care trăim. Ţările Europei Unite ţin la modul în care îşi prezintă lumii trecutul lor istoric şi contribuţia pe care au adus-o la dezvoltarea omenirii. Din păcate, şi din acest domeniu, România pare a fi o nefericită excepţie. Destul de târziu, (instituţia similară a Franţei se inaugurase în 1793), abia în anul 1970, în Bucureşti, ia fiinţă Muzeul Naţional de Istorie a României, într-o clădire de patrimoniu reprezentativă. Se concentrează şi rămâne până astăzi aici partea cea mai importantă a patrimoniului cultural mobil al istoriei poporului român. Felul în care a funcţionat această instituţie, în cei 40 de ani ai existenţei sale, ar trebui să facă obiectul unei analize serioase, la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, urmată de o informare completă a Guvernului României, a comisiilor pentru cultură ale Parlamentului României şi a opiniei publice. Folosit încă de la începuturile sale şi ca mijloc de propagandă comunistă, Muzeul Naţional de Istorie a României nu şi-a putut îndeplini menirea firească. Totuşi, aşa cum a fost, mii şi mii de oameni, între care mulţi tineri studioşi, i-au trecut pragul şi i-au studiat publicaţiile pe care le-a editat. Cutremurul din 1977 a afectat structura de rezistenţă a construcţiei, care adăposteşte principalul muzeu al României, punându-se în pericol preţioasele colecţii existente aici. Conducerea politică de atunci a ţării a decis că soluţia cea mai potrivită pentru funcţionarea normală a muzeului este construirea unui nou sediu pentru el. Drept urmare, România a suportat cu destulă greutate costurile edificării impozantului edificiu de pe Str.Ştirbei Vodă, până la un stadiu de realizare de circa 70%. Banii cheltuiţi au fost recuperaţi numai într-o mică parte, prin privatizare. Noul regim politic inaugurat în România, în decembrie 1989, abandonează lucrările, caută alte destinaţii pentru această clădire aflată acum în stadiu de şantier abandonat. Totodată, pentru înlăturarea ideologizării excesive, Expoziţia de istorie contemporană a fost închisă şi nu s-a mai deschis până astăzi. În fapt, de mai bine de două decenii, România nu mai are oglindită, în muzeul ei de istorie naţională, perioada de după Marea Unire. În 2002, în toiul discuţiilor despre efectele grave pe care este de aşteptat să le aibă un nou cutremur asupra fondului edilitar al Bucureştilor, se ia decizia să se consolideze actualul sediu al Muzeului de pe Calea Victoriei (fosta Poştă Centrală). Odată cu începerea lucrărilor - care urmau a fi încheiate în 2007 -, expoziţia de bază a muzeului a fost şi ea închisă, exponatele fiind împachetate corespunzător. Au rămas deschise publicului doar secţiile amintite la început. În 2005, lucrările au ajuns la un stadiu de 50%, iar de atunci trenează, se spune că din lipsă de fonduri. Nimeni nu ştie când se vor încheia. De mai bine de opt ani, Muzeul Naţional de Istorie a României nu mai funcţionează cu expoziţia sa de bază, deşi statul român cheltuieşte mari sume de bani în fiecare lună pentru funcţionarea muzeului. Din acest punct de vedere s-ar putea să fim unici în Europa. Mii şi mii de români şi străini au fost şi sunt văduviţi de posibilitatea de a dobândi informaţii despre istoria românilor, prin vizitarea Muzeului Naţional de Istorie a României. Ce fel de ţară suntem? Ce fel de guvernare avem? Pentru înnoirea maşinilor unor persoane, cheltuim sume enorme prin programul "Rabla", şi nu suntem în stare, de două decenii, să terminăm repararea sediului Muzeului Naţional de Istorie a României. Cine şi când va pune capăt acestei stări anormale de lucruri? Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Ţurcanu. Rog să se pregătească domnul Tudor Ciuhodaru.
			Domnul Florin Ţurcanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Norodul şi tagma jefuitorilor". Stimaţi colegi, De fiecare dată, am încercat să aduc în faţa dumneavoastră problemele cu care se confruntă locuitorii judeţului pe care îl reprezint. Am prezentat, în nenumărate rânduri, situaţia jalnică a agriculturii unui judeţ preponderent agrar, situaţia primăriilor liberale, al căror exponent sunt, şi care sunt nevoite, treptat, treptat, să-şi închidă porţile, datorită indolenţei actualei guvernări, situaţia a sute de copii nevoiţi să stea în frig, pentru că nu sunt fonduri pentru încălzire, situaţia persoanelor cu handicap, care sunt pe punctul de a nu-şi mai primi indemnizaţiile, şi, nu în ultimul rând, al profesorilor şi funcţionarilor, adică a "omului gras" care, fără să aibă vreo vină, a fost penalizat şi, din salariul lor "nesimţit", de aproximativ 800 - 1.500 lei, li s-au tăiat nu 25 ci aproximativ 40%. Faptul că nimeni, din cei îndreptăţiţi să ia o decizie referitoare la locuitorii acestei ţări, nu mişcă niciun deget, şi faptul că primim tot mai des sfaturi că această perioadă de criză trebuie privită cu alţi ochi, şi din alte puncte de vedere, adică, ca pe un lucru bun şi reformator, mă determină să cred că asistăm la o involuţie voită a societăţii de către unele cercuri politice, şi apropierea de lumea a treia, adică, mai pe înţelesul tuturor, şi chiar al dumneavoastră, domnilor guvernanţi, se doreşte voit transformarea României în ţară de "mâna a doua", citând un clasic în viaţă, care recent a declarat acest lucru pe un post de televiziune. Probabil că acest lucru vă doriţi, stimabililor, din moment ce nu vă pasă că într-un judeţ şcolile nu au bani de combustibil, prin vistieriile primăriilor "bate vântul", numărul şomerilor din rândul funcţionarilor publici creşte. Oare nu vă întrebaţi cu ce vor supravieţui aceşti oameni? Chiar credeţi că puteţi face din această ţară doar ceea ce doriţi? Credeţi că veţi conduce o adunătură de analfabeţi pe care îi veţi putea manipula după bunul plac al inimii?! Le cereţi acoliţilor dumneavoastră să iasă pe posturile de televiziuni pentru a convinge muritorii că ne îndreptăm către luminiţa de la capătul tunelului. Îi puneţi pe deputaţii şi senatorii dumneavoastră să iasă în presă, în colegiul lor, cu tot felul de declaraţii populiste, menite să determine nişte bieţi români să creadă că le va fi mai bine cândva, undeva. Cum puteţi determina nişte oameni să creadă că, după aproximativ 2 ani de reducere a salariilor, care pentru unii înseamnă sfârşitul lor ca om civilizat, va urma o perioadă de lapte şi miere? După ce omul îşi pierde salariul, serviciul şi casa, cu ce tupeu vii tu, domnule guvernant, să-i spui că va fi mai bine? După ce va deveni sclav, din datorii, ca în lumea antică, vii tu, domnule guvernant, şi îi spui că trebuie să strângă cureaua şi că îţi va fi mai bine, după ce îţi va fi mai rău?! Care curea să mai strângă, domnilor? Vine iarna şi deja la unele familii cureaua este strânsă la maximum. Ajung să cred, stimabililor, că vă doriţi transformarea României într-o ţară fără identitate politică, într-o ţară fără drepturi internaţionale, care să fie nevoită să desfăşoare atât politica internă, cât şi cea externă, prin reprezentanţii marilor puteri. Vă doriţi, domnilor, nimicirea românilor şi românismului. Vă doriţi să ajungem să trăim conform citatului: "Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă". Nu domnilor, nu veţi putea face acest lucru! Românii sunt mai puternici decât credeţi. Au supravieţuit evreii holocastului, nu românii acestui regim neocomunist. Luaţi-le salariile, pensiile, bursele, indemnizaţiile de handicapa, dar nu le puteţi lua românilor demnitatea, credinţa şi puterea de a trece peste tot şi peste toate. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult.
			Îl invit pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru. Rog să se pregătească domnul deputat Zisopol Dragoş, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule doctor, vă ascultăm cu maximă atenţie!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Sunt convins, mai ales că "Votez pentru tine". Nu pentru tine, alegătorule, întrucât ceea ce doreşti tu contează prea puţin pentru mine. Ci pentru tine, iubitul meu lider de grup sau de partid. Cam asta a părut să fie filosofia parlamentarilor puterii până săptămâna trecută. După accidentul cu domnul "Toader-degeţel", se pare că, cei care conduc PDL, au fost nevoiţi să găsească noi metode pentru a-şi controla parlamentarii, astfel încât aceştia să nu interpreteze greşit indicaţiile preţioase primite de sus. Pentru a fi siguri că parlamentarii lor nu vor fi depăşiţi de complexul concept al votului cu bile sau ca domnul Toader nu prinde din nou o zi proastă, cei de la guvernare s-au gândit la o metodă sigură: nu vor vota deloc. Eu voi vota în favoarea moţiunii! Sunt medic şi parlamentar într-un colegiu în care sunt două universităţi, mai multe licee şi şcoli, câteva spitale, o secţie de poliţie şi una de pompieri, o unitate militară şi chiar şi un penitenciar de maximă siguranţă. Cu greu poate fi acoperit mai bine spectrul bugetar! Totdeauna am votat pentru sănătate, educaţie şi ordine publică, fiindcă am considerat că, în absenţa acestora, viaţa si viitorul românului obişnuit nu pot să existe. Oricare dintre noi, tânăr sau vârstnic, angajat la stat sau la privat, activ sau pensionar, avem nevoie de acest trepied pe care ne întemeiem existenţa si supravieţuirea. În profesia mea, în medicina de urgenţă, atunci când nu poţi face o manevră de urgenţă de trei ori, chemi un alt coleg s-o facă. Dar cum rămâne cu cei care ne guvernează? În ciuda manevrelor ineficiente de tratament al economiei şi a societăţii româneşti, tot numărăm guvernele domnului Boc: Boc I, Boc II, Boc III şi, cine le mai ştie? Dar sigur e că, după Boc, urmează Boc. Tot în profesia mea, este esenţial ca pacientul să aibă încredere în medic, pentru a creşte şansele de vindecare. Mă întreb: câţi dintre români mai au încredere în acest guvern, căruia nici măcar parlamentarii puterii nu-i mai acordă votul de încredere? Să înţeleg că până şi doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor şi liderii de grup ai partidelor aflate la guvernare se abţin când este vorba de încrederea acordată acestei guvernări? Se poate ca miniştrii acestui guvern, care au şi calitatea de parlamentar, să nu îşi acorde nicio brumă de susţinere adevărată şi să se mulţumească cu o "bleagă" abţinere?! Mă întreb şi dacă domnul Boc, dacă ar fi încă deputat, ar accepta să stea în banca lui parlamentară, fără a acorda un minim de încredere acestei guvernări? Sau poate că sunt puse la îndoială chiar capacităţile intelectuale si practice de a introduce bila care trebuie în urna care trebuie?! Eu ştiu că votul e mai puternic decât glonţul, iar domnul Boc, deja medaliat, poate deveni oricând, prin votul parlamentarilor, erou. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule doctor. Cu siguranţă, a fost extrem de interesantă intervenţia dumneavoastră.
			Îl rog pe domnul deputat Dragoş Zisopol să-şi prezinte declaraţia. În acelaşi timp, îl rog să se pregătească şi pe domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al PDL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Declaraţia mea politică de astăzi se referă la «Ziua naţională modernă a Greciei - 28 octombrie 1940. 70 de ani de la bravul "Nu" spus de poporul grec ocupaţiei fasciste" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dragostea de patrie şi mândria de a fi grec i-a făcut pe înaintaşii noştri ca, la 28 octombrie 1940, să spună un brav "Nu" ultimatumului lui Benito Mussolini, ultimatum ce ascundea un vis mai vechi de mărire, o dorinţă nesăbuită de refacere a Imperiului Roman. Astfel, a început epopeea anilor 1940-1941, una dintre cele mai remarcabile pagini din istoria Greciei. La 28 octombrie 1940, ora 2,50, ambasadorul Italiei la Atena a remis primului ministru al Greciei - Ioannis Metaxas - ultimatumul prin care se pretindea ocuparea de către armata italiană a unor poziţii strategice, fără ca acestea să fie nominalizate. În caz contrar, la ora 6,00 a aceleiaşi zile, armata italiană urma să pătrundă în Grecia. Condiţiile cuprinse în ultimatumul italian au fost respinse de către întregul popor grec, prin intermediul premierului Metaxas, răspunzând cu un categoric "Nu" acestei situaţii critice. Preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt afirma: "Greciei i s-a dat pe 28 octombrie un ultimatum de trei ore /.../, dar şi trei zile sau trei săptămâni sau chiar trei ani de ar fi fost termenul, răspunsul era acelaşi". Războiul de 7 luni (28 octombrie 1940 - 31 mai 1941), în care Grecia a ţinut piept eroic forţelor Italiei fasciste, întârziind cu cinci până la şase săptămâni atacarea Rusiei Sovietice, rămâne un eveniment memorabil din istoria secolului XX. Victoriile grecilor de la Koniţa, Progradet şi Aghii Saranta i-au făcut pe fasciştii italieni să ceară intermedierea lui Hitler în vederea unui armistiţiu şi să accepte, deci, subordonarea faţă de Germania în schimbul ajutorului militar. Premierul britanic, Winston Churchill, afirma: "Grecia a dat o lecţie de neuitat lui Mussolini, a aprins totodată flacăra rezistenţei în Jugoslavia, i-a blocat pe germani pentru 6 săptămâni în Epir şi Creta, a schimbat tot parcursul războiului şi am învins". La 6 august 1941, fără a declara război, Germania fascistă a atacat Grecia. Sub uriaşa presiune exercitată de către un inamic superior numeric şi material, la graniţa cu Bulgaria, trupele greceşti au fost obligate să capituleze. Elogiind faptele de vitejie ale grecilor, Iosif Visarionovici Stalin afirma: "Grecia este simbolul martiriului unei Europe subjugate şi însângerate, dar vii... Niciodată o înfrângere nu a fost aşa de onorantă pentru cei care au suferit-o". Astfel, s-a scris cu sânge unul dintre momentele istorice de biruinţă şi neînchinare a Greciei în contextul conflagraţiei mondiale. Războiul de şapte luni al Greciei împotriva Axei a avut un puternic răsunet internaţional, constituindu-se într-o luptă împotriva violenţei, trădării şi oportunismului, o luptă pentru onoare, demnitate şi drepturile sacre ale omului, o biruinţă a curajului împotriva laşităţii. Preşedintele Franţei, Charles de Gaulle afirma: "Îmi este greu să-mi exprim recunoştinţa pe care o simt pentru rezistenţa eroică a poporului şi conducătorilor Greciei". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Anual, membrii Uniunii Elene din România cinstesc cu pioşenie faptele de eroism ale înaintaşilor noştri, organizând ample manifestări comemorative. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Rog să se pregătească domnul deputat Florentin Gust, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Cosmin Mihai Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Control sporit pe piaţa muncii europene". De peste cincisprezece ani, de când cele douăsprezece state care semnaseră tratatele de asociere la Uniunea Europeană, s-a declanşat un flux migratoriu constant dinspre aceste state către piaţa muncii vest europene. Legale sau ilegale, oficiale sau neoficiale, aceste contracte de muncă, de care au beneficiat săracii Europei de est, au vizat mai degrabă domenii ale muncii grele, pe care occidentalii nu mai doreau să le facă sau nu mai erau interesaţi să le facă, ca raport efort/salarizare. În ciuda vocilor asurzitoare la adresa imigranţilor din ţările fost comuniste, aportul acestor muncitori a fost crucial pentru dezvoltarea economică a ţărilor care i-a găzduit. Bucuria ţărilor vest-europene nu s-a tradus însă şi într-o grijă sporită pentru supravegherea şi controlul drepturilor acestor lucrători. Profitând de această stare de nepăsare faţă de destinul imigranţilor, angajatorii europeni au tratat forţa de muncă est-europeană asemenea epocii sclavagiste din perspectiva: orarului de muncă, timpului de muncă niciodată limitat la 40 de ore pe săptămână, protecţia muncii, salarizare, condiţii de muncă, condiţii de cazare, dacă au fost stipulate în înţelegerea angajator-angajat. Nu sunt puţine cazurile în care părintele, plecat la muncă în străinătate, s-a întors la familia sa şi fără bani, şi umilit, şi chiar, uneori, împovărat de tot felul de datorii faţă de angajatorul care l-a exploatat prin muncă. Nu cred că autorităţile Europei Occidentale au fost vreodată atât de vigilente în privinţa respectării drepturilor angajaţilor est-europeni, aşa cum sunt preocupate faţă de propriii cetăţeni. Când spun asta, aduc drept argumente cazul sutelor de minori exploataţi prin muncă, în special la muncile agricole. Numai zilele trecute, presa britanică ne înfăţişa cazul a şapte minori români, cu vârste între 9 şi 15 ani, exploataţi la munca câmpului şi plătiţi de 7 şi până la 10 ori mai puţin decât cetăţenii oricărui alt stat vest european. Organele de anchetă care cercetează această speţă au adus deja probe că minori cu vârste de 5-6 ani, sunt obligaţi să muncească de dimineaţa, devreme, şi până la apusul soarelui. Cred cu tărie că trebuie avute în vedere măsuri drastice faţă de orice fel de angajator, care-şi permite să mai utilizeze metode demne de epoca sclavagistă, într-o Europă dedicată viitorului copiilor ei. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl rog pe domnul deputat Florentin Gust să aştepte o repriză. Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Nistor, din partea Partidului Social Democrat. Da, este mai tânăr, şi ajunge mai aproape de timpul oferit. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Laurenţiu Nistor: Domnule preşedinte, Declaraţia mea politică se intitulează "Reforma genocidului". Cine are curiozitatea, poate găsi prin dicţionare cuvântul "genocid", definit ca fiind o "crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman, naţional, etnic etc.". Cele mai cunoscute genociduri din istorie sunt cele făcute în lagărele de exterminare, în care oamenii ajungeau să fie - aşa cum stau mărturie fotografiile făcute de către americani la acea vreme - doar piele şi os, dacă aveau şansa să supravieţuiască. Reforma minţilor portocalii la cuget este mult mai subtilă decât metodele fasciste, însă mult mai eficientă: a extins un lagăr de exterminare la dimensiunile întregii ţări! Culmea tupeului şi inconştienţei vine tot din băsesciana gură: rezistenţa populaţiei la genocid - recentele ieşiri în stradă şi grevele - este interpretată, în preaplinul puţului gândirii prezidenţiale, drept "rezistenţa sistemului la reforme". De observat că preşedintele Băsescu nu mai are curajul să zică nimic despre sistemul ticăloşit, întrucât acum se confundă el cu acest sistem. Câteva dintre măsurile de genocid luate de către actuala putere iresponsabilă sunt: A făcut ca salariul minim cu care sunt "răsplătiţi" peste 60% dintre românii care au curajul să mai muncească în România, să fie 600 de lei brut, când înainte acesta era net; deci a luat, din start, cam 20% din ceea ce îi intra bietului om în buzunar. Omul, văzând aceasta, a urat actualei puteri să-şi achiziţioneze multe şi portocalii lumânări din respectiva sumă... A jumulit fără ruşine alţi 25% din salariile câştigate cu sudoarea frunţii de către nişte oameni, care n-au altă vină decât că au mai rămas prin România să-şi întreţină familiile şi să plătească nişte impozite la stat, pe care să le arunce pe apa sâmbetei o putere impotentă. Au jefuit sporurile oamenilor, care fuseseră acordate exact ca să stimuleze anumite feluri de activităţi: orele suplimentare (încurajate de putere printr-o suprabirocratizare imbecilă, ca să-şi poată angaja astfel cât mai mulţi acoliţi lipitori de afişe, ca să taie frunză la câini şi să adune trei hârtii într-un dosar, dar care să îngreuneze activităţile normale cu tot felul de statistici de doi bani), sporurile de mediu periculos etc. Aici putem aminti şi unele stimulente care, având în vedere salariile la care se alipeau, nu au rol de a stimula, ci rol de a mai reanima un pic pe cel care le primeşte. Salariul mediu pe economie este mai mic decât suma alocată lunar pentru un deţinut. Deci, a devenit mai rentabil economic ca să stai în puşcărie decât în libertate. Raţia pe care statul trebuie să o asigure zilnic, în caz de război, pentru populaţia civilă, înseamnă hrană mai multă, mai consistentă şi mai bună decât masa pe care şi-o poate asigura acum, zilnic, cineva cu salariul mediu net pe economie! Până şi Articolul 26 din Convenţia de la Geneva, privitoare la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 (1949!!!), prevede pentru prizonieri (sic!) o normă de hrană mai mare decât este masa zilnică a românului cu salariul mediu net pe economie în 2010. Pensia a devenit o glumă, echivalentul unui bacşiş dat la dentist. Taxele şi impozitele au crescut într-o nesimţire atât numeric, cât şi ca nivel, muşcând şi ele o halcă zdravănă din ceea ce a mai rămas din veniturile oamenilor. Bineînţeles, şi preţurile au crescut pe măsură. Sănătatea e atât de bolnavă, încât guvernul Boc se pregăteşte deja ca să-i semneze certificatul de deces: nu mai găseşti medicamente în spitale, cazarmamentul este din vremea războiului de independenţă, mărturie fiind găurile de obuze din pături şi cearşafuri, medicii şi asistenţii medicali competenţi ori au fost scoşi la pensie, ori s-au privatizat (cu creşterea corespunzătoare a tarifului!), ori au emigrat, aparatura care mai există (dacă mai există!) ori rugineşte neinstalată, ori s-a uzat masiv, ori nu ai piese ca să o mai repari. Şomajul este o altă formă de a muri de foame, legal şi oficial, în România. Firmele sunt ucise cu zecile şi sutele de mii, cu toate efectele sociale cunoscute. Gaşca iresponsabilă portocalie distruge fibra naţională, distruge viitorul acestei ţări! Ce fel de copii pot ieşi din părinţi stresaţi, obosiţi fizic, foarte prost plătiţi, foarte prost alimentaţi şi bolnavi, care trăiesc în destulă beznă, prea mult frig şi sărăcie endemică? Că din condiţiile ceauşiste de trai vedem ce-a ieşit: unii PD-lişti ai zilelor noastre, cu suflete schilodite şi răzbunătoare, pline de ură faţă de oricine care nu-i din gaşca lor, până chiar şi faţă de cei care i-au adus la putere prin votul lor! Deja începem să ne punem problema cum de Europa stă şi se uită apatică la dărâmarea României de către puterea băsesciană. Ştim că are şi ea problemele ei, însă tot rămâne inexplicabilă privirea-n gol a unei Europe foarte săritoare, de altfel, când este vorba despre alte subiecte. E o realizare mare a puterii băsesciene, aceea că a reuşit să creeze o dictatură şi un imens lagăr de exterminare în inima Uniunii Europene, fără ca aceasta să se prindă. Ori a uitat coana Europă cum arată un lagăr de exterminare? Pesemne că ar trebui să ne viziteze mai des şi din mai multe motive decât acela de a-şi recupera nişte bani pentru firmele ei! Când ai mai mulţi copii şi faci diferenţe semnificative între ei, când există copii favorizaţi, poate că nu copilul este cel vinovat, ci părintele... Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florentin Gust, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi îl rog să se pregătească pentru domnul Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Florentin Gust Băloşin: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ne aflăm astăzi în faţa unei situaţii care nu mai poate continua. Aceasta este situaţia unei ţări triste, aruncată în deznădejde, ruptă de orice speranţă de către cel mai incompetent Guvern din istoria României de după 1989, un Guvern care este total desprins de realitatea cotidiană, care trăieşte într-o lume izolată, o lume fantezistă a tuturor posibilităţilor, a liberei acţiuni, indiferent de consecinţe, un Guvern care trebuie înlăturat prin această moţiune, indiferent de consecinţe, pentru ca în România drepturile fiecărui cetăţean să fie recunoscute şi respectate, conform standardelor europene şi pentru a nu ne mai afla în situaţia în care am vrea să adormim şi să ne trezim într-o altă ţară sau cel puţin într-o Românie condusă de oameni corecţi şi capabili, de oameni care ştiu de ce se află la conducerea ţării, nu de amatori care, odată ce deţin funcţii administrative la nivel central şi la nivel local, şi-au pierdut capul şi au uitat scopurile pentru care au fost aleşi, că sunt altele decât cele personale. Avem nevoie de un Guvern care să scoată cetăţenii României de sub limita sărăciei, unde i-a aruncat actualul Executiv, prin măsurile absurde şi aberante pe care le-a luat, care să redea speranţa tuturor şi să-şi îndrepte atenţia asupra celor care într-adevăr se află într-o situaţie financiară critică, aceia care trăiesc în România astăzi de pe o zi pe alta. Este vital ca Guvernul Boc să plece, deoarece nu a înţeles că relansarea economiei româneşti nu înseamnă economisirea prin tăieri, ci producţia prin investiţii, deoarece colapsul financiar nu derivă din salariile bugetarilor, ci din cu totul alte acţiuni. În momentul de faţă avem nevoie de puterea cetăţenilor pentru a ieşi la liman, însă aceştia nu mai au nicio motivaţie. Oamenii nu mai cred în cuvintele fără sens ale unor politicieni, ce nu manifestă interes faţă de dificultăţile întâmpinate de cetăţenii cărora salariile le sunt tăiate sau, mai grav, au rămas fără locuri de muncă, cetăţeni care nu mai au curaj să apeleze la sistemul sanitar românesc, cetăţeni pentru care siguranţa naţională este doar o frază de campanie electorală, cetăţeni cărora le-a pierit încrederea în politicienii care ne conduc. Dacă se va merge în continuare pe disponibilizări, motoarele economiei deja sunt ruginite, deja sunt amorţite, or, România are nevoie de o forţă de muncă tot mai mare pentru a spori producţia, pentru că nu putem afirma că avem o ţară lipsită de resurse şi posibilităţi. De aceea, Guvernul Boc trebuie să meargă acasă. Aşadar, soarta acestei ţări şi a cetăţenilor săi se află mâine în mâinile noastre, ale tuturor parlamentarilor, ale tuturor celor care au fost aleşi uninominal. Dragi colegi, haideţi mâine să dăm o mână de ajutor poporului, să dăm un vot corect. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe care îl rog să-şi prezinte declaraţia politică. Aveţi cuvântul.
			Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "29 octombrie, Ziua Naţională a Republicii Turcia". Vineri, 29 octombrie, se vor împlini 87 de ani de când a fost creată Republica Turcia. Marea realizare, înfăptuită într-o perioadă de intense frământări politice, reprezintă actul istoric esenţial pentru ceea ce a însemnat şi înseamnă modernizarea unei ţări importante, nu numai ca număr de locuitori, ci şi din punct de vedere economic. Indiscutabil, artizanul transformării a fost remarcabilul lider Mustafa Kemal Ataturk. Am specificat, şi în anii trecuţi, de la tribuna Parlamentului, că relaţiile României, în toate domeniile de activitate, cu Republica Turcia sunt constante şi favorabile unei dezvoltări comune durabile. Există investitori turci în ţara noastră, preocupaţi de promovarea afacerilor în toată zona economică, aşa cum există şi numeroase societăţi româneşti, cu activităţi de profil, în Republica Turcia. Volumul schimburilor comerciale a crescut semnificativ în ultima perioadă, astfel încât se poate constata că, astăzi, acestea se situează, dacă ar fi să ne raportăm la un clasament specific, în prima parte. Demersurile politice nu au fost puţine şi au constat în vizite oficiale la nivel înalt. Sigur, interesele geostrategice, în această parte a Europei, sunt comune. Sigur, interesele economice, diplomatice nu pot fi decât comune. Republica Turcia şi-a propus în anul 2005 să adere la Uniunea Europeană, România susţinând indiscutabil ideea, firească, în condiţiile în care, la rândul ei, Turcia a sprijinit procesul de integrare a României în NATO. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
			Cred că am epuizat lista celor prezenţi pentru a-şi susţine declaraţia politică. Vreţi să o susţineţi, domnule Militaru? Aţi prins ultima sută. Deci, vă rog, domnul deputat Constantin Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Constantin Severus Militaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Evaziune fiscală din meditaţii particulare" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cei care au fost cei mai nemulţumiţi, atunci când Guvernul a anunţat reducerea salariilor din sistemul public cu 25%, au fost profesorii. Pe motiv că au salariile mici aceştia recurg din ce în ce mai frecvent la educaţia contra cost, fără însă a-şi declara veniturile pe care le obţin din meditaţii. Astfel, profesorii sunt plătiţi de două ori: o dată de la bugetul de stat şi a doua oară din bugetul părinţilor. Meditaţiile în afara cadrului instituţional au devenit o necesitate în România, cel mai frecvent din pricina condiţionalităţilor la care profesorii recurg, fie pentru trecerea anului şcolar, fie pentru admiterea elevilor la şcoli superioare. Ceea ce este foarte grav este faptul că cei lipsiţi de resurse financiare nu pot avea acces la educaţia suplimentară prin meditaţii, iar actul educativ are de suferit. Dacă mai adăugăm la aceasta şi sumele uriaşe de bani care se cheltuiesc de către părinţi, precum şi nivelul mare al evaziunii, estimat la aproximativ 320 milioane de euro anual, nu putem să nu afirmăm că problema este una extrem de gravă. Vina este a tuturor: a statului, a profesorilor, a părinţilor, însă nu şi a elevilor. Ei au ajuns la nivelul de percepţie la care consideră că meditaţiile sunt absolut necesare pentru a evita eşecul la teste, teze, bacalaureat sau admiterea la facultate. Există şi cazuri de profesori care şi-au înregistrat activităţile de pregătire a elevilor la administraţiile financiare şi plătesc pentru aceasta impozit statului. Din nefericire, aceştia sunt în majoritatea lor cadre didactice retrase la pensie. Noua lege a educaţiei, pe care Guvernul îşi va angaja răspunderea, va trebuie să reglementeze într-un mod clar distincţia dintre educaţia în mediul instituţional şi educaţia în mediul privat, precum şi conflictul de interese în care se află cadrele didactice ce constrâng proprii elevi să participe la meditaţii. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Mai avem vreun coleg care doreşte să-şi susţină declaraţia politică? Nu mai avem. Atunci daţi-mi voie să-i prezint pe cei care au optat pentru a-şi exprima poziţia faţă de un eveniment politic, depunând în scris declaraţia. Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, următorii deputaţi au depus în scris declaraţia politică: Pardău Dumitru, Marius Rogin, Ştefan Pirpiliu, Silviu Prigoană, Cătălin Buhăianu, Liga Dănuţ, Uricec Eugen, Geantă Daniel, Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Carmen Axenie, Daniel Buda, Cristian Dugulescu, Nicuşor Păduraru, George Ionescu, Cornel Ştirbeţ, Claudia Boghicevici, Petru Movilă şi Ioan Oltean. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi: Marian Ghiveciu, Dorel Covaci, Sorin Stragea, Zgonea Valeriu, Mircea Duşa, Georgian Pop, Bogdan Ciucă, Filip Georgescu, Doru Frunzulică, Aurel Vlădoiu, Vasile Popeangă, Emil Radu Moldovan, Neculai Răţoi, Oana Mizil, Manuela Mitrea şi Cristian Rizea. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Nini Săpunaru, Virgil Pop, Alina Gorghiu, George Scutaru, Ionel Palăr, Diana Duşa, Titi Holban, Bogdan Ţîmpău, Radu Stroe, Horea Uioreanu şi Cristian Buican. Din partea parlamentarilor independenţi: Tiţa Gabriel, Dan Bordeianu şi Ioan Munteanu, din partea grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar. Statistic astăzi 18 deputaţi şi-au prezentat declaraţia de la tribuna Camerei Deputaţilor, iar 56 le-au depus în scris. Cu acestea, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 26 octombrie, de Sfântul Dumitru. Vă doresc tuturor o zi bună! Ne revedem la ora 10,00 în şedinţa consacrată dezbaterilor pe marginea ordinii de zi. Să ne auzim cu bine întotdeauna. Doamne ajută!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Costică Macaleţi: "Guvernul Boc readuce copiii orfani din familiile adoptive în centrele de plasament" Declaraţia mea politică se referă la fenomenul îngrijorător de abandon al orfanilor aflaţi în grija asistenţilor maternali profesionişti, din cauza scăderii veniturilor pe care statul le acordă acestora. În judeţul Botoşani, pe care-l reprezint în Parlament, în numai un an şi jumătate, peste 90 de asistenţi maternali profesionişti au părăsit sistemul de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, în cel mai bun caz, au cerut reconversia profesională. Una dintre principalele cauze ar fi aceea financiară, în condiţiile în care, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în prezent un asistent maternal profesionist ajunge să încaseze cu câteva sute de lei mai puţin, deşi responsabilităţile au rămas aceleaşi. Numărul asistenţilor maternali profesionişti a început să scadă încă din ianuarie 2009, când erau 333 de astfel de angajaţi. La 1 octombrie 2009 se ajunsese la 301 asistenţi maternali, iar de atunci şi până în prezent, adică fix într-un interval de un an de zile, doar 240 de asistenţi maternali profesionişti au mai rămas în sistem. În general, este vorba despre pensionari la termen sau anticipat, de situaţii în care nu se mai îndeplinesc condiţiile de reatestare profesională, de situaţii în care atestatul a fost suspendat sau de reconversie profesională. Au fost şi situaţii în care unii asistenţi maternali au refuzat să mai ia în plasament şi al doilea copil, asta în condiţiile în care erau atestaţi din start pentru a avea grijă de doi copii. Refuzul este unul cât se poate de justificat, mai ales că odată cu reducerea salariilor cu 25% şi tăierea tuturor sporurilor începând cu 1 ianuarie 2010, diferenţa de bani pe care un asistent maternal o primeşte dacă mai ia încă un copil este nesemnificativă. În schimb, i se dublează responsabilitatea. Dar să vorbim despre sume. Astfel, pentru un copil sănătos aflat în plasament, statul plătea în septembrie 2009 suma de 1.029 lei net, în timp ce acum oferă numai 682 de lei, pentru un copil cu handicap plătea 1.143 de lei, iar acum oferă numai 807 lei. Situaţia e la fel şi în cazul în care în plasament sunt luaţi doi copii. Astfel, pentru doi copii sănătoşi, statul plătea în septembrie 2009 suma de 1.097 lei net, în timp ce acum oferă numai 740 de lei, pentru doi copii cu handicap plătea 1.383 de lei, iar acum oferă numai 954 lei. Aceasta în condiţiile în care toate preţurile au crescut şi creşterea unor copii presupune cheltuieli semnificative. În aceste condiţii, ce economii face statul dacă asistenţii maternali renunţă şi aduc copiii înapoi în centrele de plasament? Asta dacă ne referim la un calcul al hârtiei. Dar vorbim aici despre copii, despre fiinţe umane! Ce sentiment are oare un copil care este readus de către "mama" adoptivă înapoi la centru? Asta nu se poate calcula şi categoric nu de către responsabilii din guvern care au luat astfel de măsuri. Iată un motiv în plus pentru care Guvernul Boc trebuie să plece.
			Domnul Angel Tîlvăr: «Următoarea ţintă a Guvernului "taie tot": veteranii de război» Mai avem printre noi puţini oameni curajoşi, puţini oameni care au trăit şi au făcut istoria ţării, puţini oameni care ne dau în fiecare zi o lecţie de curaj, o lecţie despre ce înseamnă să îţi iubeşti patria necondiţionat, ce înseamnă să îţi iubeşti semenii, ce înseamnă să renunţi la familia ta pentru un ideal: libertatea. Este vorba, stimaţi colegi, despre veteranii de război, despre acei bătrâni cărunţi, dar demni, despre acei oameni care astăzi sunt amintiţi de guvernanţi doar în discursurile de la zilele festive. Astăzi, cei care se numesc, fără echivoc, eroi, poartă o altă luptă, de data aceasta împotriva statului pentru care acum câţiva zeci de ani erau capabili de jertfa supremă. Atunci când nu se lupta cu greutăţile vieţii, cu bătrâneţile sau cu boala, veteranii de război se luptă în instanţă cu statul român pentru ca drepturile lor să fie respectate. Puţinele privilegii pe care le aveau, abonamentul telefonic şi cel radio-tv gratuit, tichete de călătorie, pensia sau alte mici facilităţi sunt şi acestea ameninţate de Guvernul "taie tot". Acestea sunt doar câteva probleme actuale, care sunt scoase în evidenţă de aşa-zisele măsuri de austeritate pe care Guvernul consideră că este nevoit să le aplice pentru a scoate ţara din criză. Veteranii de război se mai confruntă astăzi cu o problemă, pe care mulţi dintre ei nu mai reuşesc să o soluţioneze cât timp sunt încă în viaţă. În 1994, statul român a dat o lege specială pentru veteranii de război: cei decoraţi pentru fapte de curaj aveau dreptul la 500 de metri pătraţi de teren, intravilan, sau la un hectar arabil. După 15 ani de la promulgare, doar puţini veterani au intrat în posesia terenurilor promise. Un act normativ din 2007 menţionează că statul le poate plăti suma de 1.546 de lei, echivalentul pământului promis. Astăzi, mulţi eroi rămaşi în viaţă din cel de-al doilea război mondial, bătrâni şi bolnavi, fără pic de speranţă, se luptă în instanţe cu statul român pentru respectarea acestei legi. Mulţi dintre ei, sleiţi de puteri şi fără speranţa unui câştig, renunţă sau în cel mai nefericit caz, nu mai apucă ziua unei sentinţe. Fie că au luptat în Crimeea sau la Stalingrad, la Mărăşeşti, Mărăşti sau Oituz, veteranii decoraţi pentru acte de vitejie sunt astăzi batjocura Guvernului Boc. În Vrancea, doar 78 de veterani de război mai stau mărturie că odată cineva a avut curajul să strige că "Pe aici nu se trece!", 78 de suflete care o dată cu trecerea timpului realizează că nu pentru soarta lor de astăzi şi-au sacrificat viaţa şi, în nici un caz, nu pentru a fi o nouă sursă de venit la bugetul statului. Este inadmisibil felul în care Guvernul "marionetă" Anastase- Udrea -Boc înţelege să facă economii lovind în cei care au cea mare nevoie de ajutor. Sub înţeleapta conducere asigurată de Băsescu şi camarila sa am reuşit să ne remarcăm în Europa ca fiind ţara care face economii la buget pe spatele persoanelor cu dizabilităţi, a veteranilor de război sau a celor persecutaţi politic. Trăim cea mai ruşinoasă perioadă din istoria României, perioadă care, pe 25 octombrie, sub presiunea cetăţenilor, s-ar putea încheia prin aruncarea la coşul de gunoi al istoriei a Guvernului Anastase- Udrea- Boc. Dacă ordonanţa de urgenţă care este în prezent în lucru la Guvern şi care prevede asemenea economii va intra în vigoare, asistăm la cel mai crunt jaf din istoria acestei ţări. Este descalificantă maniera în care acest guvern a înţeles să facă economii la bugetul ţării. Îi amintesc domnului Boc şi suitei sale de miniştri că din contrabanda cu ţigări, statul pierde aproximativ 180 de milioane de euro, din neîncasarea de accize şi TVA. Producătorii de ţigarete estimează că pentru întregul an 2010, nivelul contrabandei va fi de circa 30% din totalul pieţei, iar în luna septembrie piaţa neagră a ţigaretelor a ajuns la 24,4%, faţă de 21,3% cât era în iulie. Doresc să mai amintesc celor care se gândesc să facă economii la buget diminuând veniturile pensionarilor, ale persoanelor cu dizabilităţi sau ale veteranilor de război că premierul României a mers 3 zile în America şi a cheltuit 470.000 de dolari sau că un site din banii publici costă 500.000 de euro, ca să nu ne mai gândim cât costă o frunză la Ministerul Turismului. Nu trebuie sa uităm şi faptul că adesea, Guvernul Boc mai face câte o rectificare bugetară, iar banii scoşi ca prin minune "din joben" se duc direct in colegiile parlamentarilor PDL pentru a statornici trăinicia Guvernului. Trăim într-o ţară în care interesul personal şi cel de partid primează până şi bunului simţ, al omeniei şi al moralei. Dincolo de situaţia socio-economică în care se află România, dincolo de sacrificiile pe care trebuie să le facem cu toţii, nu trebuie să uităm să fim oameni şi să respectăm valorile morale. Cred că acest Guvern şi-a pierdut în totalitate sistemul de valori, valoarea supremă după care el se ghidează este cea a banului. Iată încă un motiv pentru care cred, cu toată convingerea, că acest Guvern trebuie să plece.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Necesitatea unui Cod de asistenţă socială" Mă prezint în faţa dumneavoastră cu un subiect de actualitate în plan social, şi anume Codul de asistenţă socială. Vorbind strict tehnic, la ora actuală, sistemul de protecţie socială din România este format din două componente: sistemul de asigurări sociale şi sistemul de asistenţă socială. Sistemul de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate. Sistemul de asistenţă socială este format la rândul lui din două componente: un sistem de prestaţii sociale noncontributive de tipul alocaţiilor familiale, ajutoarelor sociale şi speciale, şi un sistem de servicii - serviciile de asistenţă socială. Faptic, acest sistem, după cum observaţi, destul de stufos, oferă inadmisibil de multe prestaţii sociale. O inventariere a prestaţiilor sociale oferite de către ministere a dovedit faptul că numărul acestora se ridică la 202, dintre care numai 34 sunt oferite de către ministrul muncii. Obiectivul fundamental al Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale în raport cu prevederile Programului de guvernare îl reprezintă asigurarea echilibrului socio-economic al familiilor cu venituri reduse sau aflate temporar în imposibilitatea realizării unor venituri care să le asigure un trai decent. Să nu uităm că marile dureri sunt mute. Omul care suferă cu adevărat nu-şi etalează lacrimile şi nu-şi afişează durerea. Traversăm un timp în care realităţile socio-economice din Europa sunt evidente şi nu le putem eluda. În Europa, statul social a dat faliment. În România, sistemul social actual nu mai e sustenabil. Adevărul trebuie spus, chiar dacă incomodează: în prezent, sistemul social românesc avantajează pe cei care au obţinut, pe căi nu tocmai ortodoxe, fie o pensie de boală, fie un ajutor social, în detrimentul celor cu adevărat în nevoie, care se află şi în incapacitate de muncă şi fără bani. Vă întreb, până unde şi până când acest sistem păgubos îşi va întinde tentaculele? Pentru mine, răspunsul e clar: până la apariţia noului Cod de asistenţă socială, care deja este în faza de lucru. E lesne de sesizat că acest Cod de asistenţă socială e imperios necesar, pentru o legislaţie unică, dar şi unitară în domeniu. Estimez că la începutul lunii viitoare să fie înaintat spre dezbatere Parlamentului, să se impună prin conţinut şi să impună o viziune clara şi exactă de acordare a drepturilor şi de susţinere a familiilor aflate în dificultate.
			Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf: "Irealismul şi făţărnicia opoziţiei" În aceste zile, România se află din nou într-o criză politică iniţiată şi dorită de către unii membri ai partidelor din opoziţie. E greu de catalogat lansarea unei moţiuni de cenzură fără a avea conştiinţa faptului că ţara are nevoie acum mai mult ca oricând de stabilitate pentru a putea trece peste şocul măsurilor extrem de dure de reformare a statului. Avem cu toţii semnale din teritoriu, din colegiile pe care le reprezentăm, că aceste măsuri de austeritate au lovit foarte dur în populaţie, însă ştim cu toţii că cele mai multe din aceste măsuri erau imperios necesar de a fi aplicate. Nu trebuie să ne ascundem după deget, dezordinea din sistemul administraţiei statului şi umflarea haotică din anii 2007-2008 a schemelor de personal bugetar a condus la necesitatea de a reforma urgent statul român. Niciunul dintre guvernele anterioare nu a avut curajul să aplice la timp măsuri drastice, iar acum am ajuns la fundul sacului. Mai mult, nici un guvern şi nici partidele din opoziţie nu au avut curajul să vină la guvernare în aceşti ani grei de criză. Avem în aceste zile de dezbătut o moţiune de cenzură lansată de PSD nu pentru că ar fi în stare să formeze un nou guvern sau măcar să prezinte o alternativă valabilă. Au lansat moţiunea doar pentru a mai câştiga ceva capital electoral, fără să îi preocupe o secundă situaţia gravă a ţării. PSD a lansat un pseudo-program de guvernare, un amalgam de precepte teoretice aruncate într-o ordine aleatorie, fără nicio analiză serioasă, fără niciun studiu decent, fără nicio aplicabilitate. Fără a se obosi măcar să caute date economice solide, colegii din PSD au construit un program de guvernare inaplicabil, ireal şi demagogic. Nu vreţi să recunoaşteţi că măsurile propuse de dumneavoastră vor conduce la un deficit de peste 10% la bugetul statului. Unele din măsurile propuse sunt deja aplicate de PDL, altele contravin flagrant legilor în vigoare. Altele sunt pur şi simplu trecute de câte două ori pentru a ieşi numărul de 100 de măsuri. Stimaţi colegi din opoziţie, ne cereţi să votăm o moţiune îndreptată împotriva propriului guvern în condiţiile în care nu aveţi nici cea mai mică alternativă şi nicio soluţie viabilă. Dumneavoastră, liberalii şi social democraţii, aveţi doctrine economice fundamental diferite. Rezultanta dintre unii care trag dreapta şi alţii care trag stânga nu este mersul înainte, este eşuarea în şanţ. Pentru că nu aveţi soluţii viabile şi pentru că nu aveţi curajul de a vă implica, pentru că scopul acestei moţiuni este doar demagogic şi populist, declar public ca nu voi vota o moţiune de cenzură.
			Domnul Cristian Buican: "Moţiunea României majoritare, moţiune populară" Evenimentele ce se petrec cu repeziciune în aceste zile generează numeroase dispute si dezbateri care ne subliniază importanţa moţiunii de cenzură de mâine, 27 octombrie 2010. Vă asigur, stimaţi colegi, că pe buzele majorităţii românilor se află întrebarea "când scăpăm de ăştia?" cu referire directă la actuala conducere executivă a României, catalogată de noi, cei din opoziţie, în asentimentul a peste 80% dintre români, ca fiind cel mai incompetent guvern din ultimii 20 de ani. Vă reamintesc cu această ocazie faptul că inclusiv presa internaţională a avut şi are în continuare o reacţie vehementă împotriva modului cum este guvernată ţara noastră. Şi pentru a exemplifica, chiar zilele trecute, prestigiosul ziar The Economist a oferit exemplul guvernării României la capitolul "aşa nu!". În ciuda numeroaselor critici venite din arcul guvernamental, în ciuda micilor neînţelegeri ce vizează partidele din opoziţie, această moţiune este un act strict necesar, la fel ca şi reuşita ei, ştiind cu toţii că prelungirea guvernării Boc reprezintă o sinucidere politică şi economică a României. Sunt ferm convins că orice guvern ar veni în locul executivului condus de Emil Boc reprezintă o soluţie mai bună. Actualul executiv, cu fiecare zi petrecută la Palatul Victoria, adânceşte criza economică, morală şi politică în care ne aflăm de mai bine de doi ani. Moţiunea de cenzură de mâine este vitala pentru noi, românii, iar criticile aduse modului în care ea a fost redactată sau demagogia referitoare la criza politică care s-ar instaura odată cu succesul moţiunii nu sunt decât mesaje politice scrise de strategii de la Modrogan şi propovăduite de vuvuzelele portocalii. Mai mult decât atât, de ieri am văzut şi o oarecare manipulare ordinară referitoare la faptul că partidele de opoziţie ar pregăti garnituri de tren şi autobuze cu protestatari care să vină mâine şi să pună presiune pe parlamentarii puterii pentru a vota moţiunea. Nimic mai fals, însă, chiar dacă ar fi aşa, nu mi s-ar părea nimic ciudat. Dreptul la protest este pentru toţi cetăţenii, indiferent că sunt membri de partid, sindicalişti sau reprezentanţi ai ONG-urilor. Revenind la modul de redactare şi mesajul transmis de moţiunea de cenzură, pe care oricum îl veţi putea auzi mâine, vă pot spune că înglobează atât critici la actualul executiv, aşa cum este normal, cât şi soluţii şi direcţii pe care un viitor guvern ar trebui să le urmeze. Singurul regret pe care Partidul Naţional Liberal îl are se referă la faptul că partidele din opoziţie nu au căzut de acord asupra unei alternative care să poată fi identificată printr-o persoană respectabilă şi independentă şi care ar mai fi putut impulsiona anumiţi parlamentari care acum susţin actualul guvern să aibă curajul să voteze pentru moţiunea de cenzură. În cadrul coaliţiei de guvernare, frica este mare. Decizia acestor partide de a nu-şi lăsa parlamentarii să îşi exprime votul demonstrează acest lucru şi ne arată cât de subţire este firul de care atârnă soarta acestui executiv. Această declaraţie politică se doreşte a fi un imbold pentru acei parlamentari ai PDL, UNPR, UDMR şi ai minorităţilor care mâine vor fi legaţi de partidele lor, de scaunele din această sală. Aveţi curajul să votaţi şi nu uitaţi că veţi răspunde în faţa locuitorilor din colegiul uninominal care în 2008 v-au dat votul!
			Domnul Cristian Buican: "Aventurile lui Bebe de la PDL" Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta comportamentul actualului prefect de Vâlcea, care se crede un fost secretar din perioada de tristă amintire a Partidului Comunist Român. Astfel, Bebe Ungureanu, prefectul judeţului Vâlcea, nu face altceva decât să îşi sporească averea personală în timp ce terorizează primarii din judeţul Vâlcea care nu au pedigree portocaliu, culoare pe care acelaşi personaj, ajuns din întâmplare în postura de prefect, a ridicat-o la nivel de culoare oficială a judeţului pe care îl reprezint în Parlamentul României. În timp ce problemele administraţiilor publice locale sunt din ce în ce mai apăsătoare, acest ilustru avocăţel de provincie amendează în stânga şi în dreapta toate primăriile care nu sunt conduse de edili aparţinând PDL. De parcă nu ar fi fost suficient, atunci când se întâmplă ca vreuna din primării să aibă grave probleme financiare, Bebe de la PDL îi ironizează pe edili şi îi acuză de prost management. Abuzurile pe care acest personaj le face de mai bine de un an au rămas nepedepsite prin complicitatea susţinerii de care acesta se bucură din partea partidului vuvuzelelor portocalii. Consider că am făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l face să înţeleagă că postura de prefect nu este comparabilă cu cea de sperietoare şi că funcţia pe care vremelnic o ocupă nu este similară cu cea de vătaf al judeţului. Vă spun sincer că nu pot sta impasibil auzindu-i pe edilii liberali cum se plâng de comportamentul discreţionar şi partizan cu care Bebe de la PDL conduce judeţul. Ţinând cont de faptul că nu sunt singurul preşedinte al unui partid aflat în opoziţie care a intrat în dispută cu acest personaj, cred cu tărie că ceea ce am expus mai sus nu conţine patimă politică. M-am săturat ca în fiecare zi să aud de o nouă amendă pe care instituţia condusă de acest individ o administrează primăriilor conduse de liberali. Pe lângă abuzurile şi presiunile asupra edililor din opoziţie, acelaşi Bebe de la PDL are grijă si de averea personală. Mare împătimit de hobby-uri costisitoare, Bebe are barcă şi avion, vilă în Deltă, la munte şi în Râmnic, la care se adaugă numeroase terenuri obţinute prin mişmaşuri în zone de bum imobiliar. An de an, cu salariu de la stat, Bebe de la PDL şi-a sporit averea considerabil, oferind protectorilor săi şedinţe de spa în Deltă, terenuri în apropierea viitoarelor staţiuni montane sau mai ştiu eu ce alte asemenea avantaje dobândite ilicit cu ajutorul funcţiilor de stat. Ultima trăsnaie pe care Bebe de la PDL, prefectul Judeţului Vâlcea, a făcut-o este implicarea în campania internă a partidului care l-a numit. La prima vedere, nimic deranjant, însă cu toţii ştim faptul că Instituţia Prefectului ar trebui să fie una apolitică. În faţa unui comportament de tip mafiot pe care prefectul Judeţului Vâlcea îl are, nu pot decât să reacţionez imediat şi virulent, bineînţeles cu mijloace legale. În acest sens, pe lângă această declaraţie politică am cerut ministrului administraţiei şi internelor o comisie de anchetă şi am solicit Agenţiei Naţionale de Integritate să se sesizeze cu privire la sporirea averii domnului prefect. Ştiu că acest tip de comportament caracteristic incompetenţilor portocalii nu este singular şi că şi în alte judeţe se întâmplă lucruri similare. Tocmai de aceea vă încurajez să îmi urmaţi exemplul şi să îi facem pe aceşti indivizi cocoţaţi în funcţii înalte să revină la un comportament responsabil şi legal.
			Domnul Călin Potor: "Clasa politică trebuie să oprească scăderea populaţiei României" După cum au avertizat şi specialiştii, statisticienii au reconfirmat tendinţa accelerată de scădere a populaţiei României, care s-a menţinut şi anul trecut, din cauza valorilor negative ale sporului natural. Institutul Naţional de Statistică a comunicat că natalitatea continuă să se afle în regres, în ciuda progreselor tardive din ultimii ani. Dincolo de răceala cifrelor furnizate de specialişti, din nefericire avem seriose motive să ne temem că fenomenul de scădere şi implicit de îmbătrânire a populaţiei României, va continua şi în anii următori. Un factor substanţial care contribuie la aceste realităţi nedorite este migraţia forţei de muncă, accentuată odată cu permisivitatea liberei circulaţii conferite de aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie să neglijăm exodul tinerilor spre alte zări mult mai dătătoare de oportunităţi, precum şi realitatea crudă potrivit căreia statul român este încă deficitar în identificarea unor soluţii stimulatoare viabile atât pentru încurajarea tinerelor familii, cât şi pentru creşterea copiilor în condiţii propice dezvoltării armonioase. Îmi exprim însă speranţa că ne vom trezi totuşi în timp util la realitate şi vom lua măsurile care se impun, pentru a nu ajunge la estimările specialiştilor potrivit cărora peste 50 de ani un cetăţean al României va munci pentru pensiile altor nouă.
			Domnul Călin Potor: "Ne-am vândut ţara şi mai rău decât atât!" La mai bine de 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică şi economia de piaţă cu faţa spre vest ne-a lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brăţările dacice, dar, cel mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Aşa am ajuns să ne înstrăinăm pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe faţa pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenţi de mila investiţională a altora. Contrar sloganului "Nu ne vindem ţara", am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro şi pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruţare unităţi economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogăţit şmenarii autohtoni sau străini, îmbogăţiţi peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, arme de provenienţă românească şi astfel să depindem de alţii în spaţiul nostru vital economic. Poporul român a fost obişnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii şi alte naţii tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile şi pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societăţile care ne dau energia, aluminiul, oţelul şi chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nicio ţară din lume nu şi-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Aşa procedează doar cei care-şi grăbesc pieirea. Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceauşescu cu marea industrializare. Acum am rămas aproape fără nimic strategic. Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o ţară productivă, nu doar de consum.
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: "Apel la dependenţă faţă de binele public" Miercuri avem şansa istorică de a vota pentru români, pentru o viaţa mai bună a 20 de milioane de oameni. Avem şansa de a arăta celor care ne-au trimis să îi reprezentăm că nu suntem doar o mână de oportunişti care ne votăm pensii speciale, ci suntem oameni politici responsabili care luăm decizii în funcţie de interesele naţionale. Îmi place să cred că atunci când interesul naţional ne-a dictat un anumit comportament, noi, parlamentarii, am reuşit să găsim puncte comune de discuţii şi am reuşit să trecem peste orgolii, peste lucrurile care ne despart. Îmi place să cred că încă mai putem găsi puncte comune şi consider că lucrurile care ne despart sunt insignifiante faţă de interesele celor 20 de milioane de oameni care mâine vor fi cu ochii pe noi. Am făcut aceste precizări deoarece am convingerea că mâine colegii noştri de la UDMR, UNPR şi PDL vor avea bărbăţia necesară pentru a vota moţiunea de cenzură cu riscul de a pierde guvernarea. Vor face acest lucru dacă vor înţelege că puterea este efemeră şi, decât să fii la putere şi să te comporţi haotic, să asişti la disoluţia statului şi la nenorocirea propriului popor, mai bine îţi asumi eşecul şi, pentru binele comun, treci în opoziţie. Binele public, bunăstarea românilor sunt principiile după care noi, parlamentarii, trebuie să ne ghidăm atunci când suntem chemaţi la vot. Nu avem voie să ne îndepărtăm de interesele naţionale pentru că noi suntem slujbaşii românilor şi nu putem lucra împotriva intereselor acestora. Colegii mei de la PDL, UDMR şi UNPR sunt şi ei tot în slujba românilor. Nu sunt în slujba lui Băsescu, a lui Boc sau a Robertei. Nu sunt în slujba grupării care a acaparat puterea prin hoţie şi minciună şi care au ridicat incompetenţa şi oportunismul la rang de virtute guvernamentală. Nu sunt în slujba Guvernului Boc care a declanşat războiul economic împotriva românilor şi care a sugrumat cu taxe şi impozite aberante libera iniţiativa şi investiţiile în mediul privat. Deputaţii şi senatorii, în virtutea contractului cu cetăţeanul pe care l-au semnat atunci când au fost investiţi, trebuie să lase culoarea politică la uşile Parlamentului şi să se comporte, în interiorul acestuia, ca reprezentanţi ai oamenilor care şi-au pus speranţele în ei. Nu trebuie să se comporte ca reprezentanţi ai unui Guvern care au făcut din Românie o ţară care funcţionează doar pe datorie, care au făcut din sărăcirea populaţiei politică de stat şi care, prin sistemul clientelar, căpuşează instituţiile şi "sifonează" banul public. Cred că moţiunea de cenzură, care va fi supusă votului miercuri, este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda şi mai mult în sărăcie şi, în acelaşi timp, este oportunitatea noastră, a parlamentarilor, de a demonstra că, înainte de doctrine, de interese de partid sau de grup, ne aflăm în slujba cetăţeanului şi atunci când luăm decizii o facem în interesul acestuia. Este oportunitatea noastră, a parlamentarilor, de a ne reabilita, de a arăta că suntem cu adevărat interesaţi de destinele acestei ţări, de binele mers al Românie. Noi, parlamentarii PSD, vom vota moţiunea de cenzură pentru că oamenii ne-au cerut să îi scăpăm de Boc şi de Băsescu. Ştiu că oamenii le-au cerut şi parlamentarilor PDL, UDMR sau UNPR să facă acelaşi lucru. Dacă au avut urechi să audă glasul poporului, aceşti parlamentari vor vota alături de noi, PSD şi PNL. În caz contrar, românii vor fi cei care îşi vor câştiga independenţa în stradă, ca de fiecare dată atunci când nu a mai suportat povara impusă de cei care i-au condus.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Alcoolul şi şoferii" Un şofer ajunge o dată la două zile la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan", în vederea recoltării de probe biologice la cererea poliţiei. Ponderea bărbaţilor la care s-a recoltat alcoolemia depăşeşte 98,66 %, iar femeile reprezintă doar 1,34 %, iar cei din urban sunt de aproape cinci ori mai numeroşi faţă de cei din rural (83,22% faţă de 16,78%). Aproape 50% dintre acestea au fost la sfârşit de săptămâna (mai exact 44,97%) cu ponderea maximă vinerea (18,79%). Surprinzător, cele mai multe recoltări au fost făcute miercuri (20,81%) în timp ce duminică, luni şi marţi se înregistrează proporţii similare situate între 12,08% şi 12,75 %. Cele mai puţine sunt recoltate joi ( 10,7%). Peste 70% dintre şoferii băuţi sunt cei de la sfârşit de săptămână, repartiţia în ordine descrescătoare fiind duminică, vineri şi sâmbătă, iar cea mai mare pondere în timpul săptămânii a fost miercuri (15,79%) corelat cu numărul mare de recoltări din această zi. Cei mai puţini şoferi băuţi au fost marţi (5,36 %). Pe grupe de vârste, cei mai mulţi şoferi sunt situaţi între 21-40 de ani (50,88%), iar dacă-i adăugăm pe cei cu vârste între 41 şi 50 de ani constatăm că ponderea depăşeşte 70% (mai precis 73,68%). Cei între 51 şi 70 de ani reprezintă doar 22,81%, iar peste 71 de ani nu s-a înregistrat niciun şofer. Sub 2% dintre şoferii depistaţi aveau valori ale alcoolemiei sub 0,4g%, în timp ce peste 50,88% au valori între 0,4 şi 0,8g%! Aproape 46% aveau valori ale alcoolemiei de peste 0,8g%, adică peste limita penală. Majoritatea şoferilor băuţi aveau valori ale alcoolemiei de ordin infracţional şi penal (98%). Sperăm ca prin proiectul legislativ ce modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice să asigurăm o deplasare mai sigură pe şosele şi reducerea numărului de accidente rutiere prin înăsprirea măsurilor legislative referitoare la conducerea sub influenţa alcoolului a autovehiculelorsau tramvaielor. Aceste măsuri legislative prevăd aplicarea de sancţiuni complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă variind între: a) cinci ani, în cazul conducerii sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune; b)zece ani, cândconducerea sub influenţa băuturilor alcoolicea fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau s-a soldat cu avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale fără victime; c)mergând până la anularea permisului, când conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice s-a soldat cu producerea unui accident de circulaţie din care a rezultat vătămarea corporală sau decesul unei persoane. Sper să susţineţi o circulaţie mai sigură.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Lazăr sau Lăzărescu?" S.I. de 53 de ani din Poieni a fost adus în stare critică la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce s-a izbit cu motocicleta de un cap de pod. Pacientul politraumatizat în comă gradul IV şi colaps a fost preluat de ambulanţă cu medic, intubat şi ventilat mecanic, şi transportat rapid în UPU. Aici a fost preluat de echipa completă de traumă-medic de urgenţă, neurochirurg, ortoped-traumatolog, chirurg de urgenţă şi reconstructiv, resuscitat volemic şi evaluat biologic şi imagistic, inclusiv computer tomografic. Pacientul a intrat de două ori în stop cardiac şi a fost resuscitat de medicii de urgenţă din UPU. Este internat în ATI-Traumatologie, dar severitatea lezională (comă IV traumatică, fractură frontală, fractură odontoidă, fracturi costale multiple, contuzie pulmonară bilaterală, pneumotorax stâng şi pneumomediastin, contuzie cardiacă, fractură deschisă claviculă stânga tip II B, fractură de antebraţ stâng) indică un prognostic extrem de rezervat. Pacientul a ajuns la spital doar datorită intervenţiei unei echipe de la ambulanţa cu medic şi asistent ce au reuşit să-l trateze corespunzător la locul accidentului. Acest pacient a stat aproape o lună în spital din care câteva săptămâni în comă după ce a fost resuscitat de două ori de medicii de urgenţă din UPU. A revenit să mulţumească celui care l-a resuscitat în acea noapte de două ori, de gardă fiind atunci chiar şeful UPU, doctor Tudor Ciuhodaru. Pacientul spune că este o minune şi faptul că a supravieţuit după o traumă atât de gravă, în condiţiile de la 1800 pe care le are spitalul de urgenţe. Ne întrebăm şi noi alături de acest pacient câte vieţi ar putea fi salvate din accidentele rutiere şi de trafic dacă în locul condiţiilor actuale ar exista condiţii de secol XXI prin deschiderea noului Spital de Urgenţe "Sfântul Ioan" din Copou.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Şapte victime - o soluţie sănătoasă în Copou" Şapte victime ale accidentelor rutiere (cel mai mare număr de pacienţi accidentaţi trataţi la Urgenţe după Scânteia) au ajuns într-o singură gardă la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan". Celor 3 deja ajunşi din accidentul de la Strunga li s-a adăugat încă un pacient din GOLF CL, de 18 ani, din Iaşi, cu fractură deschisă gamba dreaptă. Acesta a fost mai puţin norocos pentru că fiind preluat de SMURD a fost transportat iniţial la Sfântul Spiridon (unde nu există posibilitatea tratamentului fracturilor deschise) şi dirijat ulterior cu Ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" unde va rămâne internat în ATI-Traumatologie. Un alt accidentat, CN, de 64 de ani, a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce maşina condusă de ginere a fot implicată într-un accident rutier la Erbiceni din cauza oboselii şoferului. Pacientul a fost preluat de SMURD şi în absenţa celor trei cuvinte elementare, "unde te doare", pacientul cu fractură de gambă a fost dus la Sfântul Spiridon, deşi "protocoalele" prevăd ca pacienţii cu traumatisme ale membrelor trebuie să fie direcţionaţi acolo unde pot fi rezolvaţi corespunzător, iar singurul loc din Iaşi în care fracturile sunt rezolvate în regim de urgenţă este Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan". Remarcăm încă odată că în rezolvarea patologiei traumatice se interpune o verigă inutilă şi periculoasă - plimbarea pacienţilor între spitale datorată nerespectării acestor protocoale de către SMURD. Acest lucru duce doar la temporizarea rezolvării, risc crescut de complicaţii şi de pierderi de vieţi, precum şi blocarea unui număr dublu de ambulanţe în rezolvarea acestor cazuri şi dublarea costurilor de terapie, sume ce ar putea fi corespunzător direcţionate în terminarea noului Spital de Urgenţe. Ne întrebăm dacă nu aveau vreun foc de stins sau altă situaţie de urgenţă în locul pseudomedicalizării unor oameni fără competenţe medicale. În contextul în care există staţie de ambulanţă la Podul Iloaie, se ridică problema asigurării maximului de şanse acestor pacienţi prin trimiterea de echipaje cu asistent şi medic, astfel încât aceşti pacienţi să nu mai bată inutil drumul Spiridonului. Dacă într-o singură gardă, aproape 30% din pacienţii traumatizaţi sunt dirijaţi de SMURD acolo unde nu pot fi rezolvaţi, putem aprecia cu uşurinţă amploarea fenomenului "Lăzărescu" privind pacientul politraumatizat în Iaşi. LN şi LM de 74 şi 72 de ani din Tibăeşti au ajuns tot la centrul de traumă din Copou după ce, încercând să evite un microbuz, au ieşit de pe carosabil. Pacientul cu sindrom de stres posttraumatic, în şoc, a fost evaluat rapid de cei din UPU şi necesită suport psihologic, iar pacienta cu fractură trimaleolară şi TCF a beneficiat de tratament traumatologic de urgenţă. Soluţia sănătoasă pentru a da o şansă supravieţuirii acestor pacienţi este deschiderea rapidă a noului Spital de Urgenţe din Copou. În absenţa acestuia, cel puţin 1 din 3 pacienţi accidentaţi are "şansa" unui "circuit turistic" printre spitalele din Iaşi ce se poate transforma oricând într-un circuit mortal. De cele mai multe ori, SMURD-ul mai introduce o staţie suplimentară prin dirijarea inutilă la spitale ce nu pot rezolva problemele pacienţilor dublând sau triplând şi cheltuielile medicale şi risipind banii, şi aşa puţini, din sistemul medical.
			Domnul Daniel Buda: "Moţiunea iresponsabilităţii PSD" Nu de puţine ori mi-am pus întrebarea oare de ce îşi doresc atât de mult partidele din actuala opoziţie să denigreze, în mod constant, clasa politică, societatea românească şi credibilitatea Parlamentului, cel mai înalt for legislativ, prin îmbinarea lipsei de profesionalism şi a diletantismului într-un spectacol comic şi grotesc, un circ ieftin demagogic. Răspunsul este clar şi unul singur: îşi doresc atât de mult să deţină puterea absolută încât nimic altceva nu mai contează. Uită inclusiv de faptul că fac şi ei parte din acest for legislativ, însă, din păcate, viziunea antieuropeană a unui astfel de partid nereformat, şi anume PSD, îi împiedică să vadă mai departe de propriul lor interes. Sunt oare indignaţi sau ameninţaţi în propriile afaceri pentru că actualul Guvern a demarat un amplu proces, transparent şi eficient, pentru modernizarea statului şi restabilirea ordinii de drept, pe baza unui set de principii corecte în virtutea cărora să funcţioneze cu adevărat un stat de drept? Sau le este, oare, frică să trăiască într-un stat în care funcţionează ordinea de drept? Recentele acţiuni ale partidelor de opoziţie, inclusiv iniţierea moţiunii de cenzură, denotă implicarea lor "activă" în problemele Parlamentului şi ale societăţii, în general, prin instigare la revoltă şi destabilizare socială, economică şi financiară. Şi cu această moţiune de cenzură, actuala opoziţie face ce ştie mai bine: revoltă în stradă pentru deturnarea mijloacelor democratice, pe principiul mineriadelor. În fapt, este simplu pentru ei dacă ne ghidăm după mult îndrăgitul lor slogan: "Nicio sesiune fără moţiune". După cum bine definea politica un celebru gânditor francez, şi anume "arta de a-i împiedica pe oameni să se amestece în treburile care-i privesc", această definiţie pare că şi-a găsit consacrarea în rândurile partidelor de opoziţie: după momentul decembrie 1989, mulţi dintre cei care au făcut politică au făcut prea puţine pentru semenii lor, dar au făcut mult prea multe pentru ei înşişi. Adică, în concret, au făcut mai degrabă ceea ce era la îndemână decât ceea ce ar fi fost moral şi util să facă. Tocmai din acest motiv, am convingerea că, acum, sunt atât de răzvrătiţi şi înspăimântaţi de faptul că, în sfârşit, ţara noastră are cu adevărat şansa să devină un stat modern, european, iar ei sunt cei care nu vor mai putea să-şi impună propria voinţă în detrimentul normelor legale. Revenind la activitatea esenţială a principalelor partide de opoziţie, este evident faptul că îşi doresc să transforme România într-un stat al clientelei politice, un stat al asistaţilor social, un stat în care instituţiile statului să fie dependente de politic. Asistăm cu toţii la o conturare a crizei sociale, o criză provocată, menţinută şi susţinută de liderii opoziţiei prin care sunt blamate instituţiile statului, managementul public şi privat şi inclusiv elitele acestei societăţi. Rolul opoziţiei în aceste luni este acela de instigare la revoltă şi nicidecum de a contribui la bunul mers al lucrurilor prin iniţierea unor dezbateri publice, cu propuneri şi soluţii viabile pentru redresarea economică. Am convingerea că toate dezbaterile pe tema moţiunii de cenzură vor avea aceeaşi soartă ca şi moţiunea din sesiunea precedentă tocmai datorită faptului că încă mai există politicieni, inclusiv din rândurile partidelor de opoziţie, care recunosc faptul că nu este momentul pentru instalarea unui haos politic, ceea ce ar conduce la decredibilizarea relaţiilor cu forurile europene şi financiare internaţionale. Cabinetul condus de Emil Boc are, din fericire, alte priorităţi reale plecând de la negocierile şi discuţiile purtate cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional până la adoptarea şi asigurarea cadrului legislativ care să nu permită o destabilizare economico-financiară a României.
			Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu: "Bucureştiul are nevoie de o nouă organizare!" În ultimii 10 ani, datorită schimbărilor economice, contextului regional, cât şi datorită integrării României în UE, s-a observat că actuala împărţire teritorial-administrativă a României nu mai este una eficientă. Nu am să mă refer în cele ce urmează decât la zona municipiului Bucureşti, capitala României, şi judeţul Ilfov. Zona capitalei reprezintă, din punct de vedere economic, 25% din PIB-ul României, are o rată a şomajului în medie, în ultimii 10 ani, de 3% şi a beneficiat de cele mai mari investiţii din ţara noastră. Din experienţa dobândită pe parcursul mandatului pe care l-am deţinut, în perioada 2004-2008, de consilier general am înţeles dificultăţile cu care se confruntă oraşul. Mai mult decât atât, aici m-am născut, aici locuiesc, aici muncesc. Iată de ce consider necesară următoarea abordare. Până la următoarele alegeri din 2012, timpul rămas este scurt pentru a putea pune în aplicare conceptul de Zonă Metropolitană a Bucureştiului, dar trebuie să se facă primii paşii pentru ca acest proiect să fie viabil în 2016. Aceasta înseamnă ca cele două entităţi să fie pregătite din punct de vedere economic, al instituţiilor şi al infrastructurii. În acest sens, consider că este necesar ca din 2012, algoritmul alegerilor pentru Primăria Capitalei şi Primăriile de sector, respectiv Consiliul General şi Consiliile Locale, să nu se schimbe, dar să se producă o modificare la nivel bugetar. Din 2012 ar trebui să existe un buget unic consolidat al Capitalei, care să fie împărţit între sectoare pe baza unui algoritm clar, de genul: numărul de străzi, populaţie, infrastructură etc., pentru a elimina diferenţele existente în prezent între bugetele diferitelor sectoare. Pentru a susţine cele enunţate anterior aş vrea să menţionez discrepanţele între bugetul sectorului 1 şi cel al sectorului 5. Dacă bugetul sectorului 1 permite schimbarea lunară a ghivecelor de flori, sectorul 5 este unul dintre cele mai defavorizate din perspectivă bugetară, dar şi din cauza unei gestionări defectuoase a fondurilor existente. Cred că nu este un secret pentru nimeni faptul că bucureştenii care locuiesc aici nu au beneficiat iarna trecută de servicii de deszăpezire, acesta fiind doar un exemplu simplu ce mi-a venit în minte gândindu-mă la proximitatea acestui anotimp. Aceeaşi schimbare ar trebui să se producă şi la nivelul judeţului Ilfov pentru a putea scăpa, măcar parţial, de decalajele mari dintre localităţile mai puţin dezvoltate şi cele mai dezvoltate. Tot în această perioadă trebuie să se realizeze un singur Plan Urbanistic General, atât pentru Bucureşti cât şi pentru judeţul Ilfov. În prezent judeţul Ilfov nu are un PUG. Aceştia sunt primii paşi ce ar trebui realizaţi pentru ca în 2016 să fie posibilă înfiinţarea Zonei Metropolitane a Bucureştiului care, teritorial, să cuprindă Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. Din acest an trebuie să alegem doar un primar general şi un preşedinte de Consiliu Judeţean Ilfov, iar din rândul consilierilor generali să alegem manageri de sectoare şi la nivelul judeţului Ilfov, consilierii judeţeni să numească manageri de localităţi din afara Consiliului Judeţean. Conducerea Zonei Metropolitane trebuie asigurată de primarul general şi o adunare a Zonei Metropolitane compusă din consilieri generali şi consilieri judeţeni IF. Consider că în acest mod vom putea elimina birocraţia din primării şi odată cu eliminarea birocraţiei vom diminua corupţia, plus că se va face o economie de aproximativ 40 de milioane de euro prin eliminarea structurilor primăriilor sectoarelor şi localităţilor din Ilfov. Mai mult decât atât, dacă în prezent în Ilfov avem 40 de localităţi cu interese mai mult sau mai puţin comune şi în Bucureşti 6 sectoare cu interese diferite, nu se poate realiza un plan pe termen mediu şi lung de dezvoltare a zonei. În momentul în care se vor produce aceste transformări şi se va înfiinţa Zona Metropolitană şi investitorii îşi vor orienta atenţia spre aceasta prin existenţa acestui plan menţionat anterior.
			Doamna Manuela Mitrea: "Ziua Armatei Române" Ziua Armatei Române este sărbătorită în fiecare an pe 25 octombrie pentru a marca eliberarea întregului teritoriu naţional, vremelnic ocupat ca urmare a Dictatului de la Viena. Când spui armata română, te gândeşti înainte de toate la trecutul zbuciumat al neamului, trecut care a adus nenumărate ameninţări pentru fiinţa naţională, pentru libertatea, independenţa şi suveranitatea statală a României. Armata română, prin jertfele de sânge, şi-a îndeplinit misiunea istorică de apărare atât în marile conflagraţii, cât şi cu ocazia altor conflicte ameninţătoare. Părinţii şi bunicii noştri s-au aflat pe câmpul de luptă. Unii s-au întors, alţii nu, dar şi unii şi ceilalţi sunt eroi, la fel ca fraţii noştri care au asigurat apărarea ţării de atunci şi până astăzi. Armata noastră continuă să plătească tribut de sânge şi pentru angajamentele militare asumate de România în ultimii douăzeci de ani. România, prin Guvernul său, trebuie să-şi cinstească eroii, pe cei căzuţi la datorie să nu-i scoată din manualele de istorie, pe urmaşii acestora şi pe supravieţuitori să nu-i umilească tăindu-le pensiile ocupaţionale, iar pe cei aflaţi în serviciu să nu-i înjosească reducându-le soldele cu 25%. Veteranii noştri, cei care au servit armata română, merită pensii decente şi asistenţă medicală gratuită, militarii noştri trebuie să fie bine echipaţi şi bine plătiţi. Noi, parlamentarii ţării, cei de la putere şi cei din opoziţie, avem obligaţia sa facem legi drepte, pe măsura sacrificiilor făcute de eroii Armatei Române. La această măreaţă sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei Române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregiile războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu.
			Doamna Carmen Axenie: "Va mai avea România armată naţională?" Tema declaraţiei mele de astăzi este recentul proiect al MApN aflat în dezbatere publică, care stipulează, printre altele, următoarele: "Cadrele militare în activitate au obligaţia să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcţie de cerinţele Ministerului Apărării Naţionale, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate internaţionale". Menţionez, de la început, că abordarea mea nu va fi una a unui specialist militar sau a unui analist, ci una prin care transmit o îngrijorare aflată pe buzele multor români din colegiul meu şi din toată ţara. De şapte ani de zile, cimitirele României au început să găzduiască mormintele unor tineri soldaţi morţi departe de ţară. Îmi amintesc şi acum câtă durere a fost la Tecuci în ziua înmormântării unui soldat decedat în misiune externă. Din 2003 şi până în clipa de faţă, 17 militari români şi-au pierdut vieţile în Afganistan, iar alţi 51 au fost răniţi. Chiar în clipa în care ne aflăm, moartea este mai aproape de cei 1750 de soldaţi români din Afganistan decât le sunt vestele anti-glonţ. Îngrijorarea puternică a mii de mame, neveste şi copii le defineşte zi de zi viaţa, câtă vreme rudele le sunt plecate pe front. Teama lor ia sfârşit la întoarcerea celor dragi. Dar acum, prin acest nou proiect al MApN, observăm că se doreşte instaurarea efectivă a obligativităţii pentru misiunile externe. Dacă până mai ieri, militarii români mai aveau o oarecare libertate de a refuza astfel de misiuni, acum se caută o cale prin care, cu foarte puţine excepţii, toată armata naţională să fie la dispoziţia MApN şi a NATO, deşi Constituţia României, art. 118. par. 1, arată că armata este "subordonată exclusiv voinţei poporului". Îmi veţi spune că datele actuale ale ţării noastre, ţară integrată în UE şi membră a NATO, impun o serie de obligaţii internaţionale peste care nu se poate trece. Îmi veţi arăta că pe vreme de criză, un salariu de 2500 de euro, cât primeşte un militar în misiune, nu e puţin lucru. În fine, îmi veţi reaminti că această obligativitate e stipulată prin lege încă din 2006 şi printr-o dispoziţie a domnului ministru Teodor Meleşcanu, în 2007. La toate acestea vă pun şi eu în faţă, în special colegilor din comisia de specialitate, următoarele întrebări preluate de la unii cetăţeni români. Prima: O armată naţională, obligată în întregul ei să desfăşoare misiuni externe, se mai poate numi "naţională" sau devine "un corp de armată de intervenţie" a forţei NATO? A doua: Această obligativitate va viza, într-un caz special pe care nu-l putem intui acum, şi cetăţenii civili care au efectuat stagiul militar? A treia: Viaţa şi sănătatea unui militar român valorează numai 2500 de euro? A patra: Chiar merită acest lung şir de jertfe umane în Afganistan şi Irak? Adresez această ultimă întrebare şi următorilor profesionişti: Mihail-Anton Samuilă, Iosif-Silviu Fogoraşi, Narcis Şonei, Ionel Gheorghiţă Drăguşanu, Aurel Marcu, Ionuţ Cosmin Sandu, Claudiu Marius Covrig, Dragoş Traian Alexandrescu, Claudiu Chira, Petre Tiberius-Marcel, Vasile Unguraş, Florin Bădiceanu, Valerică Leu, Dan Ciobotaru, Paul Caracudă, Marius Florin Sfecheş, Cristian-Petru Filip. Mi-aş dori mult să avem răspunsul acestor tineri, dar ei nu ne mai pot răspunde decât din ceruri. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă solicit, în memoria acestora, un minut de reculegere şi mult mai multe de reflecţie serioasă.
			Domnul Petru Călian: "Moţiune fără cenzură" Moţiunea de cenzură prin care PSD şi PNL vor să demită Guvernul, aprinde scântei chiar în interiorul Opoziţiei. Au apărut deja replici între liderii PNL şi PSD. Victor Ponta şi Crin Antonescu se înţeapă reciproc. Cel care a dat tonul este Crin Antonescu care a catalogat drept "imatură" şi pripită afirmaţia PSD-ului când au declarat că le garantează celor din UDMR aceleaşi funcţii în guvern dacă votează moţiunea de cenzură. În replică, Victor Ponta afirmă despre PNL către un partener dificil, cu un lider care nici nu ştie şi nici nu vrea să se implice cu ceva în actul de guvernare. Criza profundă economico-socială este acum încununată cu o criză a Opoziţiei, care se dezice de moţiune. Preşedintele PSD spune că, deşi îşi doreşte foarte tare ca moţiunea de cenzură de miercuri să treacă, el este realist şi îşi dă seama atât de şansele slabe ale moţiunii, cât şi de nepregătirea opoziţiei, inclusiv a PSD, de a prelua guvernarea. Mă întreb oare de ce s-a elaborat această moţiune, dacă şansele ei sunt minime şi Opoziţia nu se simte pregătită să preia frâiele unei alte guvernări? Chiar dacă prestaţia actualului guvern nu mulţumeşte opoziţia, totuşi Guvernul Boc a reuşit să implementeze o stabilitate economică şi politică. Reformarea şi modernizarea instituţională sunt un act de curaj şi există toate premisele ca în următoarele luni economia României să se stabilizeze. Actualul guvern are viziune în ce priveşte viitorul pe termen mediu şi lung al economiei româneşti, şi nu a dar răspuns unor provocări trâmbiţate de ieşire din criză nesustenabile. Doar ideea formării unui alt guvern a condus deja la dispute şi neînţelegeri. Cât de stabil va fi un guvern destabilizat încă din faza de concepere şi cu o minoritate parlamentară? Sau cât de stabil va fi un guvern format dintr-o opoziţie care a decis să absenteze la voturi importante pentru România? Oricâte guverne s-ar schimba prin moţiune sau prin demisie, schimbările ar produce destabilizare, mai ales dacă luăm în considerare politicile economice total diferite în cazul celor două formaţiuni de opoziţie actuală. Am lua-o inutil de la capăt, fără a şti dacă se ajunge la un final. Parlamentarii PDL şi ceilalţi parteneri ai coaliţiei nu vor participa la votul asupra moţiunii de cenzură deoarece această moţiune este strict politicianistă.
			Domnul Cristian Rizea: "Cum să nu conduci o ţară - How not to run a country" Evenimentele din această săptămână dovedesc mai clar atitudinea nepăsătoare a preşedintelui cu privire la binele cetăţeanului român. O să încep prin a exemplifica un caz scurt şi elocvent, acela al profesoarei Cristina Anghel, din care reiese nepăsarea evidentă a domniei sale Traian Băsescu, ţinând cont că acesta a afirmat cu nonşalanţă că nu ştie nimic despre suferinţa profesoarei, aceasta fiind în greva foamei de mai bine de 60 de zile, cazul dânsei fiind intens mediatizat atât în ţară, cât şi în afara graniţelor. Restul declaraţiei o să-l dedic mult mediatizatului caz al "Votului greşit din Parlament". Se pare că lipsa de comunicare a actualei conduceri a dus la confuzia prin care s-au votat legile de reducere a TVA-ului şi neimpozitare a pensiilor. Ca să simplificăm lucrurile, se pare că a fost vorba despre o "Eroare de tehnică legislativă", o absurditate de altfel, deoarece stenogramele Camerei Deputaţilor sunt publice, deci ar fi putut fi studiate de premierul Boc şi de ai săi miniştri. Toate declaraţiile făcute miercuri în presă, cu privire la eroarea de la votul final din ziua de marţi, au constat în nişte scuze patetice ale liderilor şi deputaţilor PD-L, care au afirmat că au crezut că votează un raport de respingere. După şedinţa de guvern care a avut loc miercuri seara la Palatul Victoria s-a dat următoarea declaraţie, conform Mediafax: "Din discuţiile Guvernului a rezultat că în dimineaţa respectivă consilierii trebuiau să informeze parlamentarii şi miniştrii punctual pe fiecare lege despre modul în care să fie exercitat votul, deoarece aceştia nu puteau să ştie la cele 70 de legi cum trebuie votat la fiecare act normativ. De asemenea, ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul trebuia să se ducă la liderii de grup parlamentar şi să-i informeze tot punctual despre cum să fie votată fiecare lege în parte ţinând cont de avizul Guvernului". Trei gânduri îmi trec în momentul de faţă prin minte: ori stimabilul premier Boc se străduieşte să mascheze votul intenţionat al PD-Lului de la Camera Deputaţilor, ori la Guvern nu se ştie faptul că stenogramele Camerei Deputaţilor sunt făcute publice, ori avem de-a face din nou cu nepăsarea despre care vorbeam mai sus, cu care actuala putere conduce această ţară. Am citit stupefiat articolul din The Economist UK despre aceasta întâmplare, articol pe care jurnalistul l-a intitulat scurt şi concis "How not to run a country". Articolul a făcut înconjurul lumii şi toţi şi-au manifestat uimirea cu privire la cele ce se petrec în Parlamentul românesc. O să închei prin a vă spune ca există oameni cărora le pasă, oameni deştepţi, corecţi şi creativi, care cunosc ce înseamnă a dialoga constructiv, oameni care merită să conducă această ţară. Nu sunteţi de părere că, inclusiv marilor puteri le-ar face mai multă plăcere să discute cu oameni pregătiţi din punct de vedere profesional, în locul unor oameni necalificaţi şi nepăsători care reprezintă în momentul de faţă interesele ţării noastre? Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră aveţi răspunsul la această întrebare.
			Domnul Teodor Atanasiu: "Incompetenţa nu se tratează cu scuze, ci cu demisia, domnilor PDL-işti!" Guvernele domnului Boc - doar cinci la număr până în prezent - au destabilizat fiecare domeniu în parte din ţara asta, prin politicile sale în derivă, implementate cu sârg de-a lungul ultimilor doi ani şi prin măsurile haotice adoptate fără nicio urmă de discernământ, precarităţi constatate, din păcate, abia în urma rezultatelor analizelor ulterioare. Această perpetuă incapacitate a premierului Boc de a lua decizii coerente şi de a le direcţiona spre vindecarea punctelor slabe ale economiei româneşti, a reuşit să bulverseze, pe termen neidentificat, întreaga economie şi să blocheze la infinit orice dialog social, fără să aibă măcar un dram de prudenţă să lase întredeschisă, cel puţin, o mică uşiţă de ieşire de urgenţă, atât pentru români, cât şi pentru dumnealui personal. Cum este posibil ca jumătate dintre miniştrii ultimului cabinet Boc să voteze săptămâna trecută două legi în Parlament - cea privind micşorarea TVA la alimentele de bază la 5% şi cea privind ridicarea plafonului neimpozitării pensiilor la 2000 lei -, împreună cu tot grupul parlamentar PDL-ist, fără excepţie, şi apoi să invoce cum că ei, nevinovaţii, nu au ştiut ce au votat şi că acele legi nu pot fi nicidecum puse vreodată în aplicare?! Adică 124 de deputaţi sunt atât de euforizaţi că împlinesc, în curând, frageda vârstă de doi ani de guvernare - fructuoasă pentru buzunarele portocalii şi falimentară pentru ceilalţi români - încât meditează la unison în Parlament, probabil la nemurirea sufletului PDL-ist?! După ce-şi dă singur cu stângul în dreptul, până are nevoie de spitalizare, guvernul Boc V ne spune senin: "Propunerile legislative ale Parlamentului nu sunt în concordanţă cu Strategia fiscal-bugetară transmisă de Guvern Legislativului. Se aşteaptă terminarea procedurii, pentru a se stabili dacă este nevoie ca Guvernul să intervină sau nu". Incredibil! Păi, domnilor guvernanţi, de ce nu aţi intervenit în plenul Parlamentului, la dezbaterile acestor legi în comisii în plen sau măcar în al treisprezecelea ceas, la votul final, dacă nu eraţi de acord cu adoptarea lor? Sau trebuie să înţelegem că dumneavoastră veniţi în Parlament să vă exercitaţi obligaţiile de parlamentari doar pentru a vă recupera orele de relaxare pierdute în hăţişul muncii fără rost de la Palatul Victoria? Parlamentul, ţin să vă reamintesc, domnilor posesori de abonament orange, nu este Centru SPA PDL, iar domnul vicepreşedinte Ioan Oltean, cel care a condus şedinţa din ziua respectivă, nu cred, sub nicio formă, că practică hipnotismul de partid. Această greşeală, recunoscută prea târziu de masa de manevră parlamentară portocalie, atât de neştiutoare într-ale legilor şi tehnicii legislative, este demnă de un top mondial al prostiei fără margini. Aşa că, domnule Boc, până când vreţi să vă mai justificaţi incompetenţa, dacă deja aceasta are unanimitate în PDL? A expirat timpul pe care vi l-au acordat românii ca şansă de afirmare şi nu mai aveţi la dispoziţie nicio încercare de a supune ţara la alte loterii falimentare. Suficient este deja un cuvânt mult prea îngăduitor pentru vocabularul oricărui român ca să vi-l mai adreseze acum, domnule prim-ministru Boc.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Talerul sărăciei, invenţie marca Boc-Băsescu" Guvernele domnului Boc au ştiut numai să taie de peste tot, atunci când a venit vorba de veniturile cetăţenilor, dar cheltuielile impresionante ale ministerelor sau investiţiile fără sens în proiecte nefolositoare, ba dimpotrivă costisitoare, au rămas de fiecare dată mai mult decât prioritare. Numai cu câteva săptămâni în urmă, domnul Boc a avut grijă să aloce sutelor de primării portocalii un sac doldora de milioane de euro pentru cele mai importante proiecte PDL-iste: atât de inutilele săli de sport comunale. Dar TVA la alimentele de bază nu poate fi redus la 5%, nici măcar din greşeală, deoarece românul şi buzunarul lui precar nu prezintă vreo preocupare pentru marii guvernanţi. Cu mult mai importante sunt acele proiecte care rotunjesc cu generozitate portofelele clientelei portocalii. Cum se face oare că atât preşedintele Băsescu, cât şi premierul său etern pot decide instant că TVA trebuie să explodeze dintr-o dată cu 5 puncte procentuale pentru a-şi spăla păcatele în faţa FMI, dar când vine vorba de protejarea celor care nu-şi mai permit nici hrana de zi cu zi, nimic nu mai este posibil? Când TVA a fost majorată, în luna iulie a.c., de la 19% la 24%, acest lucru s-a văzut două luni mai târziu în preţuri. Întreprinzătorii români au avertizat imediat asupra consecinţelor şi nu numai ei: "Majorarea TVA va conduce la creşterea preţurilor, la inflaţie, la şomaj şi evaziune fiscală", au susţinut aceştia, şi aceste lucruri sunt foarte vizibile deja. Din cauza acestei grandioase creşteri de TVA, din vară am ajuns să fim din nou premianţii Europei la capitolul eşecuri: acum avem cea mai mare TVA din Europa la industria alimentară. Creşterea preţurilor produselor alimentare în septembrie a dus inflaţia anuală la 7,77%, un maximum al ultimilor doi ani. De ce o micşorare a TVA la alimentele de bază a fost imediat calculată de guvernanţi ca o mare pierdere la buget şi nu s-a luat niciun moment în calcul faptul că o reducere substanţială a preţurilor ar creşte consumul, producţia şi, implicit, veniturile bugetare? Dacă această frână permanentă a consumului nu va fi curând deblocată, nici producătorii, nici comercianţii şi nici cetăţenii nu vor reuşi să supravieţuiască şi să contribuie la relansarea economiei. Pentru investiţii aberante, cheltuieli fabuloase şi achiziţii luxoase sunt bani, dar pentru interesul cetăţeanului, care este în acelaşi timp şi consumator şi care plăteşte toate pagubele proastelor decizii ale incapabililor guvernanţi, nu se găseşte nici măcar mărunţiş prin vistierie.
			Domnul George Ionuţ Dumitrică: "Trebuie să vă faceţi bagajele, domnule Boc, aveţi toate motivele transpuse în rezultate!" Situaţia economică şi financiară a României este în colaps. Nu o spun eu, ci chiar FMI, prin raportul publicat pe site-ul instituţiei, la sfârşitul lunii septembrie. Nu mai avem nicio îndoială că minciunile ultimului guvern Boc sunt din nou escaladate de cele menţionate în acest raport. Deci, să recapitulăm gogoşile bociene, umflate în zadar cu iluzii deşarte destinate consumului cetăţenilor. Astfel, deşi domnul Boc promitea salarii reîntregite de la începutul anului viitor, acestea vor rămâne tăiate cu 25% şi după 1 ianuarie 2011, conform celor precizate în raportul menţionat. Şi dacă nu vi se pare suficient, vă prezint adevărul FMI despre cea mai mare minciună, un fel de culme a ipocriziei, susţinută la unison de domnii Boc şi Băsescu, şi anume cea referitoare la necunoaşterea existenţei stimulentelor de către premier. În realitate, acestea figurau deja pe lista de eliminări în scrisoarea de intenţie a guvernului către FMI. De ce ar fi trebuit oare eliminate dacă acestea n-ar fi existat? Curat paradox, domnule Boc! Poate n-aţi ştiut când aţi semnat acea scrisoare de intenţie? Sau dormeaţi şi careva din staff v-a utilizat parafa pe ascuns? Un adevărat mister, greu de elucidat, într-o Românie ameţită de caruselul controverselor permanente. De asemenea, o altă veste bună pregătită românilor este faptul că medicamentele curând nu vor mai putea fi compensate, din cauza subfinanţării sistemului de sănătate şi aceasta va fi, probabil, lovitura de graţie dată pensionarilor şi tuturor celor care nu-şi pot permite să-şi achite integral, din propriul buzunar, medicamentele necesare. Dar minunăţiile nu se opresc aici. Unul din cele mai mari sacrificii pe care românii au trebuit să-l suporte pe pielea lor este cel al reducerii drastice a veniturilor salariale, decizie motivată de domnii Boc-Băsescu ca absolut necesară pentru salvarea bugetului. Dar poverile continuă deoarece, în 2010, fiecare dintre noi plătim câte 500 de lei pentru acoperirea dobânzilor pe care le avem de plătit până în prezent la FMI pentru banii împrumutaţi şi acestea sunt cu mult mai mari decât economiile obţinute prin micşorarea salariilor. Astfel, dobânzile plătite anul acesta sunt mai mari cu 350 de milioane de euro decât suma economisită din reducerile salariale ale bugetarilor. Şi ca viitorul nostru să fie îndatorat pe termen nelimitat şi amanetat veşnic la FMI, domnul Boc ne mai pregăteşte un nou acord cu Fondul. Ni se transmite liniştitor că, de această dată, este vorba doar de un acord preventiv, dar nu ni se spune clar că şi acesta costă, că nu este în niciun caz gratuit, aşa cum vrea să ne convingă premierul în funcţie. Fie că vom folosi sau nu banii din următorul acord cu FMI, vom plăti doar existenţa acestuia. Nimic nu este gratis, domnule Boc! Românii ştiu de multă vreme acest lucru, nu vă mai chinuiţi să inventaţi basme puerile! Din păcate, mai urmează şi alte sacrificii obligatorii pregătite românilor deoarece acest ultim guvern condus de premierul Boc s-a obligat contractual în faţa FMI să îngheţe pensiile, să elimine subvenţiile din sistemul de sănătate, să reducă personalul guvernamental, să elimine al 13-lea salariu şi primele de vacanţă ale salariaţilor bugetari şi să reducă substanţial schemele de asistenţă socială. Cu atât de multe realizări la activ, un adevărat palmares de binefaceri pentru români, mă întreb, domnule Boc, de ce mai aşteptaţi să vă trimitem noi acasă? Aveţi destule motive să plecaţi şi singur!
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Marina Militară la 150 de ani" Povestea frumoasă a Marinei Militare Române a început pe 22 octombrie 1860, când a luat fiinţă Corpul Flotilei cu reşedinţa la Ismail, actul său de naştere semnându-l domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Au fost unificate atunci flotila fluvială a Moldovei şi cea a Ţării Româneşti, iar pe 2 august 1864, la Giurgiu, a fost lansată la apă nava cu aburi denumită sugestiv pentru momentul istoric al Unirii Principatelor: România. Şalupele torpilatoare deţinute de România în Războiul de independenţă din 1877 au înregistrat numeroase succese, ceea ce a demonstrat că ţara noastră avea nevoie de crearea unei flote puternice la Dunăre. Revenirea Dobrogei la România a deschis drum liber marinei şi astfel, în 1880, a intrat în serviciu prima navă militară maritimă, canoniera "Griviţa". Înainte de primul război mondial, flotila românească a beneficiat în trei etape (1883-1885, 1886-1888 şi 1906-1908) de dotări cu mijloace de navigaţie în pas cu vremurile. Între timp, este schimbat şi numele de Flotilă de Război în Marină Militară. Tot atunci, gradele ofiţerilor din marină au primit denumirile actuale. 1907 este anul lansării la apă a monitoarelor Lahovari, Brătianu, Catargiu şi Kogălniceanu, plus alte opt vedete de siguranţă construite în Anglia. Toate aceste dotări au mărit capacitatea României de a se apăra şi a acţiona astfel încât intrarea în primul război mondial (14-27 august 1916) a găsit Marina Militară cu temele făcute. Denumirea Marinei Militare se schimbă din nou, devenind Marina Regală, în serviciul căreia au intrat, în 1930, distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, iar în 1931 prima navă-bază pentru submarine, Constanţa. Perioada dintre cele două războaie mondiale este una favorabilă dotărilor Marinei Române. În 1936, România îşi permitea luxul de a avea un submarin, primul submarin românesc, Delfinul, iar la 17 mai 1939 intra în serviciu cea de-a doua navă-şcoală românească, actualul velier Mircea. După 23 august 1944, România şi-a schimbat orientarea, s-a aliat cu URSS, dar ruşii au arestat întreaga flotă maritimă românească, militară şi comercială. După tratative cu URSS, în final, ruşii au acceptat să restituie, parţial, în trei etape, nave de luptă româneşti. Pe 27 mai 1946 a fost restituită de către sovietici şi nava-şcoală Mircea, fiind considerată de către ruşi nu atât o navă militară, cât o navă construită din bani publici care putea fi retrocedată. Anul 1960 a fost un an de cotitură în evoluţia Marinei Militare, în sensul că toate navele care erau construite în Anglia, Italia, Germania au fost considerate uzate şi am intrat sub umbrela protectoratului sovietic. S-a mers pe această politică până în anii ’70, când Ceauşescu, distanţându-se de URSS, a decis producţia românească a principalelor categorii de forţe şi armament, inclusiv pentru marină. O performanţă deosebită a fost aceea că România era capabilă să construiască un crucişător, având ca precedent fostul crucişător Elisabeta. În anii ’80 s-a achiziţionat submarinul Delfinul II, care este şi acum în serviciu. Din păcate, istoria frumoasă a marinei române este întunecată în data de 25 octombrie 2010, când serbăm Ziua Armatei Române, de protestele îndreptăţite ale foştilor militari care cer restaurarea statutului militarilor în conformitate cu Constituţia României, normele europene şi calitatea României de membru NATO şi UE, precum şi abrogarea Legii 119/2010 şi a tuturor prevederilor din Legea sistemului unic de salarizare referitoare la militari. Protestatarii mai cer "renunţarea, de către actuala putere, la politica antinaţională de ieşire din aşa-zisa criză prin împrumuturi oneroase, suprataxe, desfiinţarea de locuri de muncă, amputări salariale şi de pensii şi găsirea adevăratelor soluţii legate de investiţii şi revirimentul economic". Şi, nu în ultimul rând, Ziua Armatei Române este întunecată şi de gestul generalului de intendenţă Gabriel Oprea care l-a decorat duminică pe Emil Boc cu emblema "Onoarea Armatei României". Prin acest gest, generalul Oprea, unul dintre miniştrii cabinetului Boc, a dat cea mai mare decoraţie a Armatei Române unui civil care, prin toate hotărârile şi deciziile luate în fruntea Guvernului, a executat viitorul soldaţilor şi din cauza căruia foştii soldaţi ies în stradă să protesteze. Jenant!
			Domnul Marin Almăjanu: Nu vă ajunge cât pătimesc românii, domnule preşedinte Băsescu? Cât vreţi să-i mai sacrificaţi pentru salvarea premierului Boc? Ce se întâmplă în România după doi ani de guvernare sub bagheta marelui premier Boc, asistentul perfect al întâiului jucător al ţării? Spre surprinderea portocaliilor în cuget şi simţiri, aş vrea să vă fi putut spune că în ţară curg râuri de lapte şi miere şi că aici trăieşte un popor cu adevărat fericit. Din păcate, nu pot decât să trag un semnal de alarmă, pe care ar trebui să-l luaţi în seamă, alertaţi, nu neapărat de criticile mele, ci de strigătele disperate ale românilor, care au ajuns la limita suportabilului, domnilor Boc şi Băsescu. Dacă noi, cei din opoziţie, nu putem decât să vă arătăm unde greşiţi şi să vă oferim în contrapondere soluţiile pe care le avem noi, iar presa nu poate decât să dezbată îndelung tot ceea ce faceţi, toate gafele celor cinci guvernări PDL-iste, toţi ceilalţi români sunt deja sufocaţi de probleme din cauza neajunsurilor şi a sărăciei, domnule prim-ministru. Şi dumneavoastră aţi contribuit la toate acestea, susţinut cu toată energia de preşedintele Băsescu. Profesorii intră, pe rând, în greva foamei. De la unul aflat de peste 60 de zile în această formă de protest dramatic, se ajunge la aproape două sute, în zilele următoare. Poliţiştii fac greva foamei în propriile familii, din cauza precarităţii fondurilor care le mai rămân în bugetul casei pentru hrana de zi cu zi. Medicii iau calea exodului în masă, alungaţi din propria ţară, din motivul imposibilităţii de a-şi mai exercita în bune condiţii meseria, pentru care au trudit învăţând peste zece ani, iar spitalele, fără personal şi pline de datorii, se închid fără voia lor, neputincioase în faţa calvarului lipsurilor acute la care sunt supuse. Şomajul l-aţi crescut până la aproape un milion de români, iar inflaţia se apropie cu paşi vertiginoşi de 8%, cea mai mare cifră din Europa. Creşterea economică îndelung promisă s-a transformat, în acest an, din nou în scădere drastică, iar tăierile de venituri şi creşterile de taxe şi impozite nu mai contenesc să ne scufunde în mlaştina haosului. Şi, prin ceea ce întreprindeţi, anul următor, 2011, nu pare deloc mai bun decât 2010, anul care a calamitat buzunarele românilor şi care a promovat sărăcia la rang de contesă, cu toate drepturile de stăpânire asupra unui român din 10, domnule Boc. Unde este şansa economiei româneştii, pe care susţineţi că aţi implementat-o dumneavoastră, cu toată seriozitatea, domnilor Boc şi Băsescu? Ce se alege de poporul român, rămas în zdrenţele sărăciei, precum Cenuşăreasa, domnilor reformişti, inventatori ai reformelor dezastruoase? Până când mai trebuie să suporte români să fie sacrificaţi de dumneavoastră, domnule Băsescu, pe altarul proastelor guvernări conduse lamentabil de premierul Boc?
			Domnul Andrei Dominic Gerea: «Falimentul autorităţilor locale, o altă "realizare" a guvernelor Boc» Dacă după rectificarea bugetară din această toamnă, cele mai multe primării puteau deja pune lacătul pe uşi, proiectul de buget pe anul 2011 va instala falimentul definitiv în toate judeţele ţării, iar domnul Boc nu are nicio apăsare. Autorităţile din foarte multe localităţi au rămas de mai multe luni fără bani de salarii şi utilităţi. Acestea au fost nevoite să returneze Guvernului mai mulţi bani decât le fuseseră alocaţi pentru ultimul trimestru. Majoritatea primăriilor din mai multe judeţe se confruntă deja cu o situaţie disperată: salarii neplătite, telefoanele şi energia electrică tăiate, microbuzele pentru transportul elevilor trase pe dreapta şi foarte multe şcoli care vor intra în iarnă fără lemne pentru foc. În zilele mai friguroase ale lunii octombrie, cele mai multe şcoli au rămas neîncălzite şi elevii au fost nevoiţi să înveţe în frig. În bugetul pe care îl are în vedere domnul Boc, pentru anul 2011, veniturile autorităţilor locale din transferuri de la bugetul central vor fi îngheţate la nivelul celor din a doua jumătate a lui 2010. Astfel, al cincilea Guvern Boc a decis senin ca sumele defalcate din TVA să se reducă de la 17 miliarde, cât erau în bugetul pe 2010, la 13,77 miliarde. Şcolile, grădiniţele, spitalele sau îngrijirea copiilor orfani nu reprezintă priorităţi pentru ultimul guvern Boc, deci nu au nicio şansă să devină la fel de importante ca şi investiţiile în frunze, târguri de turism prin zonele exotice ale Planetei, precum şi alte urgenţe de bugetat consistent în favoarea ideilor doamnei Udrea Potrivit bugetului pe 2010, autorităţile locale se finanţau în proporţie de 16,5% din venituri proprii, alte 33,5% fiind cote defalcate din impozitul pe venit, 39% din cote defalcate de TVA, restul fiind subvenţii de la bugetul de stat. În 2011, din cele 13,77 miliarde, 1,9 miliarde vor lua calea consiliilor judeţene - în scădere cu 150 de milioane faţă de anul trecut -, iar 8,8 miliarde calea consiliilor locale din comune, oraşe şi municipii, cu nu mai puţin de 2,7 miliarde faţă de cât era programat în 2010. De asemenea, vor fi micşorate şi alocaţiile pentru finanţarea cheltuielilor cu salariile şi contribuţiile aferente din instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat (tăiate de la 9,6 la 7 miliarde de lei), ca şi sumele reprezentând ajutorul social şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei (diminuate de la 844,6 la 791,6 milioane de lei). După atâtea veşti minunate, cu ce alternativă mai rămân edilii locali în această situaţie dificilă, din care nu au nicio şansă să iasă victorioşi, ci poate falimentari? Există probabil o soluţie-şoc, ce nu va face altceva decât să împovăreze în exces buzunarele cetăţenilor, adică aceea prin care să se crească taxele şi impozitele locale, pentru a se încerca ţinerea primăriilor şi a consiliilor judeţene deschise. Dar, mă întreb, cine va mai putea suporta şi plăti alte biruri, când, oricum sărăcia, şomajul, inflaţia şi creşterea preţurilor au luat-o de multă vreme razna? Dacă aceste neajunsuri dau acum, în prima lună de toamnă, bătăi de cap primarilor, îmi permit să vă întreb, totuşi, cum vor reuşi ei să împartă mărunţişul aflat la dispoziţie, ca să poată supravieţui acestei ierni anunţată ca una dintre cele mai grele din istorie, sau cum vor mai învăţa elevii în acele şcoli de gheaţă şi cu ce se vor deplasa prin nămeţi, domnule prim-ministru Boc? Vă pasă de consecinţele deciziilor dumneavoastră nefaste?
			Domnul Korodi Attila: "Importanţa participării României la expoziţii mondiale" Expoziţiile mondiale organizate sub egida Biroului Internaţional pentru Expoziţii (BIE) reprezintă un vector important de promovare a valorilor naţionale la nivel global, servind drept canal de comunicare pentru intensificarea schimburilor economice, culturale, ştiinţifice şi tehnologice. Nicio altă manifestare internaţională modernă nu este în măsură să prezinte o medie de peste 100 de participări naţionale, pe o durată considerabilă, între 3 şi 6 luni, unui public vizitator de câteva zeci de milioane. Expoziţiile mondiale sunt expresia concretă a curentului de gândire care a născut mişcarea olimpică sau Liga Naţiunilor, de peste 150 de ani, ele evoluând pentru a reflecta schimbările sociale. Biroul Internaţional pentru Expoziţii (BIE), organizaţie cu sediul la Paris, înfiinţată în 1928, are în prezent 156 de state membre, România fiind membru fondator al acestei organizaţii. Rămân moşteniri durabile ale expoziţiilor mondiale organizate până acum proiecte arhitectonice marcante: Cristal Palace (Londra, 1851) sau Turnul Eiffel (Paris, 1889). Iată deci o lungă istorie a acestor evenimente, încununată acest an prin organizarea primei expoziţii mondiale găzduite de o ţară în curs de dezvoltare - EXPO 2010 Shanghai, China, la care sunt prezente peste 250 de ţări şi organizaţii internaţionale şi care beneficiază de participarea a peste 70 milioane de vizitatori. Expoziţiile mondiale sunt acum evenimente culturale, ştiinţifice şi tehnologice, ce servesc drept canal de comunicare destinat să ilustreze civilizaţia umană, să promoveze dezvoltarea economică şi să dezvolte schimburile internaţionale, facilitând interacţiunea şi cooperarea între ţări şi promovând pacea şi dezvoltarea umanităţii. Cu siguranţă există o largă percepţie pozitivă a beneficiilor ce derivă din avansul tehnologic, din progresul în ştiinţele medicale, transport, comunicaţii, agricultură, educaţie, din eforturile de căutare a unei vieţi mai bune. În acelaşi timp, suntem în faţa unor noi ameninţări, noi virusuri, antagonisme sociale, diferenţe majore ale nivelului de trai, schimbări climatice. La nivelul statelor membre BIE se constată o intensificare a interesului pentru acest tip de manifestări, considerate a fi mijloace optime de promovare internaţională, întrucât permit - pe fondul unei imagini pozitive de ansamblu dată de capacitatea instituţională şi la nivelul infrastructurii proprii care susţin depunerea candidaturii şi obţinerea organizării - abordarea unor teme de interes global şi transmiterea unor mesaje definitorii pentru modul de viaţă, cultura, tehnologia şi obiectivele de dezvoltare naţionale: atragerea de investiţii străine, derularea de parteneriate de transfer ştiinţific şi tehnologic, promovare turistică etc. Funcţie de metodele şi mijloacele de promovare şi organizare, expoziţiile mondiale pot avea pentru statele organizatoare, alături de beneficiul de imagine, şi un solid beneficiu economic. EXPO 2005 Aichi, Japonia, a produs efecte economice însumate (investiţii în infrastructură, profituri ale operatorilor economici) în valoare de 7,7 trilioane JPY, circa 70 miliarde USD. Pentru expoziţiile mondiale organizate din 2005 sau programate a se desfăşura până în 2015 au candidat, alături de organizatori cu tradiţie; Canada, Spania, Italia, Coreea, Japonia, Rusia şi ţări fără o experienţă anterioară notabilă în derularea unor astfel de manifestări: China, Polonia, Grecia, Maroc, Mexic, Argentina, Turcia etc. România a participat, după 1989, la toate expoziţiile mondiale şi internaţionale organizate sub egida BIE: Sevilia (Spania) 1992, Taejon (Coreea de Sud) 1993, Lisabona (Portugalia) 1998, Hanovra (Germania) 2000, Aichi (Japonia) 2005, Zaragoza (Spania) 2008. Din perspectiva diplomaţiei publice - ca instrument de promovare externă în rândul populaţiei unei ţări şi nu la nivelul mediului politic, diplomatic sau consular, România are un deficit de imagine. Dincolo de realitatea românească, de experienţele directe ale vieţii cotidiene şi de datele statistice, percepţia despre România include distorsionări date de preponderenţa de imagine negativă, de indiferenţă şi de greşeli de decodificare culturală, existând o diferenţă considerabilă între realitatea internă şi imaginea externă a acesteia. Identificarea elementelor de interacţiune dintre interesele diferitelor grupuri sociale, realizarea unei politici externe accesibile mai multor tipuri de receptori, cunoaşterea şi fructificarea impactului acesteia asupra societăţii civile, sunt acţiuni care promovează o atitudine favorabilă faţă de români şi România în rândurile unui public cât mai larg, neutralizând stereotipurile izvorâte din necunoaştere sau din supraexpunere la informaţie negativă. Misiunea autentică şi complexă a diplomaţiei publice contemporane presupune facilitarea îndeplinirii obiectivelor strategice de politică externă prin recurgerea la instrumente complementare acţiunii politico-diplomatice clasice, prin creşterea vizibilităţii publice a demersurilor care încorporează o voinţă politică şi un interes politic, prin mobilizarea resurselor aflate la diferite niveluri ale societăţii şi prin cointeresarea unor actori sociali tot mai dinamici (autorităţi publice locale, ONG-uri, universităţi, instituţii culturale publice sau private etc.) într-un parteneriat amplu şi diversificat. Diplomaţia publică intervine atunci când este nevoie de câştigarea suportului opiniei publice. MAE poate şi trebuie să fie un facilitator, un "deschizător de drumuri", prin capitalul relaţional, expertiza şi prestigiul instituţional de care dispune. Alături de oportunităţile directe de cunoaştere a României, oferite de găzduirea unor evenimente internaţionale - Summitul NATO; Sommeul Francofoniei; Forumul Marii Negre; Sibiu, capitală culturală europeană - este necesară o implicare activă în promovarea externă, preferabilă fiind acţiunea din "piaţa publică", în afara misiunilor diplomatice sau institutelor culturale, în cadrul unor manifestări care atrag un număr mare şi diversificat de vizitatori. Participările româneşti după 1989 s-au axat, prin specificul universal al expoziţiilor, pe încercarea de a prezenta cultura, civilizaţia, societatea românească modernă şi oportunităţile de dezvoltare ale acesteia în ansamblu şi putem aprecia, pe de o parte, că reuşita prezentărilor a fost direct proporţională cu fondurile alocate, iar pe de altă parte că manifestările mai puţin fructuoase au suferit în primul rând din cauza termenului scurt între începerea pregătirilor şi deschiderea oficială a manifestărilor. Spre deosebire de alte manifestări expoziţionale pe domenii specifice - în fapt, acţiuni de prezentare/promovare a unor produse industriale sau agricole, a unor oferte turistice, culturale etc. -, expoziţiile internaţionale se adresează naţiunilor. Este dificil de apreciat postfactum adecvarea temelor româneşti la specificul expoziţional general, mare parte dintre subiectele "tradiţionale" de expunere, Delta Dunării, Carpaţii şi Marea Neagră, Bucureştiul, oraşele transilvane medievale, mari creatori români în artă plastică, muzică, ştiinţă etc. fiind invariabil prezente în expunere. Participarea la expoziţii mondiale şi internaţionale şi promovarea unui mesaj sincer şi echilibrat, ilustrarea lui dinamică şi surprinzătoare, care să asigure totodată o solidă bază informaţională, asigură vizibilitate maximă. Iar această vizibilitate beneficiază de un enorm avantaj - acoperirea mediatică internaţională acordată unora dintre cele mai importante evenimente mondiale. Prezentarea modului de viaţă specific, a culturii şi tradiţiilor, a mediului natural, promovarea unor proiecte care să stimuleze schimburile comerciale, investiţiile, turismul sau cooperarea în domeniul cercetării şi tehnologiei sunt tot atâtea mijloace folosite pentru a contura o imagine coerentă a caracterului naţional. Doresc să transmit Ministerului Afacerilor Externe aprecierile mele pentru modul în care a organizat participarea României la EXPO 2010 Shanghai, China, şi să îi încurajez în asigurarea unei continuităţi prin organizarea în continuare a participării naţionale la astfel de evenimente. Totodată, subliniez faptul că prin participarea României la Expoziţia de la Shanghai s-a realizat promovarea unei societăţi multiculturale şi multipolare, implicată activ în interacţiuni şi schimburi interculturale. La nivelul expoziţiei, societatea noastră s-a remarcat prin inovaţie respectând, în acelaşi timp, tradiţiile şi conservarea diversităţii culturale, reprezentative pentru diferitele comunităţi etnice, generând momente durabile pentru dezvoltarea umană şi urbană.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Moţiunea de cenzură a opoziţiei: o falsă soluţie la o falsă problemă" Onestitatea, responsabilitatea şi decenţa politică ne obligă să susţinem în continuare viziunea actualei guvernări. Moţiunea de cenzură a opoziţiei este o falsă soluţie, la o falsă problemă. Ieşirea din recesiunea economică a României nu va fi rezultatul instantaneu al unui exerciţiu de imagine supralicitat de opoziţia parlamentară, ci consecinţa aplicării cu perseverenţă a măsurilor de austeritate propuse şi implementate de Guvernul Boc. Nu înlocuirea premierului şi a cabinetului său reprezintă soluţia salvatoare pentru România de astăzi, ci conştientizarea faptului că reformarea statului român cere un preţ, cu consecinţe benefice pe termen mediu şi lung. Nu trebuie să uităm, întrând într-un cerc vicios al amneziei politice, faptul că actuala guvernare a adoptat un pachet de măsuri de relansare economică şi de creare de locuri de muncă, în limitele impuse de bugetul de stat. În mod concret, firmele au fost scutite de la plata CAS pentru perioada de şomaj tehnic - 7.138 angajatori şi 204.942 persoane au fost beneficiarii acestei măsuri -, dar şi pentru angajarea şomerilor - 1.286 de firme şi 2.635 persoane au beneficiat în mod direct de aplicarea măsurii fiscale. De asemenea, IMM-urile au fost susţinute în creşterea capacităţii de finanţare prin intermediul Fondului de Garantare şi Contragarantare (FNGCIMM) care a acordat 10.400 garanţii, în valoare de 643 milioane de euro, prin care s-au creat şi menţinut 139.000 locuri de muncă. Guvernul Boc a reuşit, prin politicile fiscale aplicate, să inverseze tendinţa accentuată de creştere a şomajului, astfel că din luna martie 2010, numărul total al şomerilor s-a redus cu aproximativ 90.000 de persoane până în prezent. Nu pot fi ignorate măsurile active de politică fiscală şi de susţinere a echilibrului macroeconomic, promovate şi aplicate de actuala guvernare. S-au introdus facilităţi fiscale, precum compensarea TVA-ului de plătit cu cel de rambursat, compensarea de drept a creanţelor fiscale ale statului cu datoriile contribuabilului, neimpozitarea profitului reinvestit, cota redusă a TVA de 5% pentru construcţia de locuinţe sociale, diminuarea dobânzii datorate pentru creanţele fiscale neachitate la termen. Au fost eliminate, reduse sau comasate 215 taxe şi tarife cu caracter nefiscal - din cele aproximativ 500 de taxe şi tarife existente în anul 2008 -, fiind simplificate şi mecanismele birocratice prin unificarea declaraţiilor de la 1 ianuarie 2011. Sub imperiul viziunii actualei guvernări, a fost mărit plafonul maxim de acordare a prefinanţării către beneficiarii de fonduri europene de la 15% la 40% şi au fost simplificate procedurile administrative pentru accesarea fondurilor structurale. De asemenea, Guvernul Boc continuă procesul de descentralizare în domeniul educaţiei, al sănătăţii şi al administraţiei publice locale şi accelerează plata arieratelor. Au fost stabilite concret standardele de cost şi normativele de personal (număr maxim al posturilor) care trebuie implementate la nivelul administraţiei publice locale pentru a promova o gestionare responsabilă a fondurilor publice. Stimaţi colegi parlamentari, dacă privim cu onestitate şi deplină responsabilitate la parcursul economic al României, vom înţelege că votarea moţiunii de cenzură a opoziţiei şi implicit acceptarea măsurilor propuse de Partidul Social Democrat vor adânci fără speranţă criza economică prin care trecem. Astfel, pe lângă deficitul bugetar de 4,4%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, impactul măsurilor propuse de PSD ar aduce un deficit între 6,1 şi 6,3, ceea ce ar însemna o ghilotină pentru bugetul de stat şi pentru nivelul de trai al românilor. Pledez pentru o politică a responsabilităţii, a promovării binelui comun, în interesul tuturor românilor, şi susţin în continuare viziunea actualei guvernări pentru ieşirea României din recesiunea economică. Preţul este mare, dar consecinţele benefice pe termen mediu şi lung, nu vor întârzia să apară.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Pledoarie pentru creştin - democraţia românească" A susţine astăzi, într-o vreme de recesiune economică, o pledoarie pentru creştinism şi democraţie sau conservatorism în politica românească, poate fi considerat un demers nerelevant sau suspect de ipocrizii de culise. Şi, totuşi, consider că aceste platforme reprezintă o alternativă autentică de reconfigurare a politicii româneşti. Chiar dacă unii susţin în mod ignorant că politica şi creştinismul sunt două noţiuni care se exclud iremediabil, lansarea platformei creştin - democrate propune în mod legitim o politică activă care se îndreaptă cu adevărat spre binele Cetăţii, redescoperind vocaţia binelui comun. Doar cunoscând Adevărul care eliberează, recunoscând autoritatea principiilor creştine autentice ca norme de viaţă, având curajul de a înfrunta veleitarismul, incompetenţa morală şi discursul de periferie, poţi lupta cu adevărat pentru binele Cetăţii, nu pentru un ideal utopic. România are nevoie pentru a ieşi din depresie socială, neîncredere în ea însăşi, fatalism istoric şi demagogie, de o reîntoarcere la adevăratele valori. Românii trebuie să-şi recupereze nemijlocit sentimentul demnităţii umane, prin asumarea creştinismului ca mod de viaţă, pe scena unei democraţii care aşteaptă să fie consolidată de viziunea şi implicarea fiecăruia dintre noi. Creştinism înseamnă libertate asumată prin recunoaşterea demnităţii umane, înseamnă solidaritate prin respectul arătat celuilalt, înseamnă dreptate prin recunoaşterea literei şi spiritului legii. Ca cetăţeni europeni, nu trebuie să ignorăm faptul că principiile creştine au inspirat gândirea şi acţiunea părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi, iar viziunea creştină despre om şi societate constituie fundamentul doctrinar al Partidului Popular European. Prin afilierea la PPE, marele partid al dreptei din România trebuie să preia şi sursele creştine ale construcţiei europene. Dar, în mod cert, în România, viziunea creştin-democrată este strâns legată de moştenirea politică şi competenţa morală a lui Iuliu Maniu şi a lui Corneliu Coposu. De aceea, trebuie să redescoperim acel cult al admiraţiei faţă de adevăratele personalităţi ale istoriei noastre recente şi să ne însuşim valorile şi crezurile lor. Biografiile acestor eroi reprezintă veritabile mărturii ale creştin-democraţiei româneşti, afirmând curajul creştin în contrast cu tupeul impostorului politic, declarând război compromisului de culise, plătind preţul convingerilor de neclintit. Noua platformă creştin-democrată trebuie să rămână conectată nemijlocit la origini, la acele valori şi principii fundamentale, pe nedrept marginalizate astăzi: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic şi corporatist. Ca dovadă a faptului că am trecut dincolo de nivelul abstract al înţelegerii creştin - democraţiei româneşti, am decis, în primăvara anului 2010, înfiinţarea Subcomisiei parlamentare pentru demnitate umană care este o mărturie incontestabilă a faptului că drepturile omului şi demnitatea umană sunt concepte şi realităţi inseparabile într-un stat de drept. Având în vedere prezenţa şi auspiciile Fiinţei Supreme, invocate în Declaraţia Drepturilor Omului din 1789, trebuie să admitem că expresia unitară şi completă a drepturilor omului şi demnităţii umane poate fi regăsită numai prin recunoaşterea adevăratei naturi existenţiale a Omului, iar această recunoaştere constituie fundamentul a ceea ce numim civilizaţie. Într-o Românie care şi-a pierdut de mult reperele morale şi istorice, creştin-democraţia românească ne obligă a învăţa pas cu pas regulile unei civilizaţii a convieţuirii, ca mod de viaţă.
			Doamna Adriana Diana Tuşa: "Şcolile brăilene riscă să rămână fără profesori" În contextul măsurilor de austeritate impuse de Guvern, printre care cea mai dură a fost reducerea cu 25% a veniturilor salariale ale personalului bugetar, iată că profesorii obligaţi să facă naveta sunt puşi în imposibilitatea de a-şi mai putea acoperi şi cheltuielile de deplasare. Deşi legea prevede ca plata decontului să fie făcută de către autorităţile locale pe raza cărora funcţionează unităţile de învăţământ, acest lucru nu se întâmplă şi în judeţul Brăila, unde se înregistrează, deocamdată, un număr de 10 şcoli în care profesorii sunt puşi să îşi suporte cheltuielile de transport. Primăriile din comunele Berteştii de Jos, Bordei Verde, Cazasu, Cireşu, Galbenu, Gemenele, Jirlău, Măxineni, Ulmu şi Vişani, motivează că au rămas în imposibilitatea plăţii ca urmare a lipsei banilor şi mai ales ca urmare a aplicării prevederilor Legii 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Din păcate, problemele reale cu care se confruntă sistemul educaţional din România sunt trecute cu vederea de actualul Guvern, care vine în Parlament să îşi asume răspunderea pe Proiectul Legii educaţiei naţionale, o lege care nu ţine cont nici de nevoile şi solicitările sindicatelor din învăţământ şi nici de necesitatea dezbaterilor parlamentare pentru un proiect de lege de o importanţă deosebită pentru societatea românească. Ministrul educaţiei se pare că a lipsit, pe vremea când era elev, de la orele la care ar fi trebuit să înveţe despre analiza lui Titu Maiorescu în ceea ce priveşte teoria formelor fără fond, fiind astăzi mai preocupat să impună o lege controversată şi perfectibilă, în loc să acţioneze spre rezolvarea problemelor adevărate cu care se confruntă sistemul de învăţământ românesc. Pentru a avea un sistem educaţional de calitate, şi pentru a evita situaţii extrem de grave ca cea pe care am menţionat-o, trebuie să acordaţi, domnilor guvernanţi, şi, în special, domnule Funeriu, în calitatea dumneavoastră de ministru al educaţiei, o atenţie sporită nevoilor cu care se confruntă cadrele didactice, pentru a putea preîntâmpina un exod al cadrelor didactice spre alte tipuri de activităţi, aşa cum, din păcate, se întâmplă în sistemul sanitar.
			Domnul Dorel Covaci: "Aşa-zisa eroare de tehnică legislativă creează un precedent ruşinos pentru Camera Deputaţilor" Cu preţul aruncării în derizoriu a întregului Parlament, ca for legislativ, şi a punerii sub semnul întrebării a propriilor capacităţi psihice, parlamentarii arcului guvernamental şi-au plecat din nou capul în faţa poruncii preşedintelui-jucător. Unii afirmă că au greşit, că au votat după deget, alţii au recunoscut de bunăvoie că au ales în cunoştinţă de cauză. Cert este că parlamentari şi chiar miniştri ai guvernului s-au sacrificat pe altarul voinţei prezidenţiale, mimând dezinteresul, iresponsabilitatea sau chiar nebunia. Când de la Cotroceni se lasă cu ameninţări, pionii portocalii renunţă la crezul personal, la interesul alegătorilor şi sacrifică pe capete propriii alegători şi însăşi demnitatea şi onoarea personală, pentru a împlini porunca mai marelui, indiferent cât sânge va curge în consecinţă. Votarea scăderii TVA-ului la 5% pentru alimentele de bază, neimpozitarea pensiilor până la 2.000 RON şi nepenalizarea persoanelor care se pensionează anticipat s-a făcut în cunoştinţă de cauză de către toţi parlamentarii prezenţi, membri ai opoziţiei sau afiliaţi puterii. Nu ar fi putut fi altfel, iar cei care cred justificarea PDL-ului, probabil că încă mai frecventează grădiniţa. Dezbaterile au început în luna iunie, în Comisia de buget-finanţe; au continuat în august, iar apoi proiectul a fost depus în plenul Camerei, pentru votul final, în 19 octombrie. Prin luările de cuvânt şi discuţiile în Parlament, deputaţii puterii au demonstrat că erau la curent cu ceea ce era prevăzut în conţinutul proiectului de lege şi au afirmat că doresc să facă ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei grele a cetăţenilor acestei ţări. În acest context, a fost un vot majoritar, o victorie asumată şi salutată atât de membrii opoziţie, cât şi de cei care se află la guvernare, exact ca la Marea Adunare Naţională", după cum ei înşişi au afirmat. Cu toţii am fost consternaţi când, după discuţiile la Cotroceni, reprezentanţii PDL-ului, evident la comandă politică, au susţinut cu naivitate simulată şi tupeu halucinant că nu au ştiut ce au votat. În mod clar, celui care dictează regulile jocului nu îi pasă faptul că aruncă în derizoriu o întreagă clasă politică, că terfeleşte imaginea şi distruge fărâma de demnitate publică care a mai rămas încă acestei formaţiuni, numită PDL. E greu de imaginat cum oameni, cu o oarecare poziţie de demnitate şi onoare, pot înghiţi atâtea umilinţe, se pot coborî atât de jos şi pot accepta chiar desfiinţarea lor ca entităţi credibile în viaţa politică şi socială, numai de teama sau pentru domolirea mâniei strălucitului conducător. Mă întreb care pot fi instrumentele de manipulare, manevră şi control atât de eficace, puse la butonul Preşedinţiei, pentru îndobitocirea unei întregi clase politice portocalii. Să fie bani, poziţii, interese sau propria piele pusă în băţ? Ce explicaţie ar mai fi, dacă asumăm, aşa cum ni se transmite pe toate căile de la centru, că în fruntea ţării nu avem, din fericire, niciun mogul care să abuzeze discreţionar de preaplecaţii săi supuşi, în virtutea poziţiei sale dictatoriale? Această manipulare ieftină frizează ridicolul, parcă şi mai mult decât furtul flagrant la Legea pensiilor. Este nemaiauzit ca Parlamentul să-şi revoce o lege deja adoptată, invocând faptul că s-a votat în necunoştinţă de cauză. Suntem totuşi parte a forului legislativ şi reprezentativ suprem şi nu putem fi părtaşi sau închide ochii nepăsători la astfel de jonglerii de doi bani, demne de un circ de amatori. Trebuie să luăm o atitudine fermă faţă de colegii deputaţi, conducerea Camerei, miniştrii, Preşedintele ţării şi toţi cei care au ţesut această mascaradă ieftină, care au reuşit să sărăcească şi să învrăjbească o naţie întreagă, pe segmente, unii împotriva celorlalţi. Nădăjduiesc că cei vizaţi vor rezista presiunilor de orice fel, pentru ca legea adoptată să-şi urmeze procedura legală, pentru a genera rezultate pozitive în economie şi în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului de rând.
			Domnul Mircea Duşa: "Reducerea TVA-ului la produsele alimentare" Pe fondul crizei economice pe care o traversează România, se înregistrează o creştere a preţurilor la alimente, creştere care cu greu poate fi suportată de majoritatea populaţiei. Aceste majorări sunt cu atât mai apăsătoare asupra bugetului unei familii dacă luăm în considerare reducerea salariilor de 25% a bugetarilor, dar şi a celor din sectorul privat, precum şi creşterea TVA-ului la 24%, care a afectat nu doar sectorul alimentar. Creşterea preţului la alimente este însoţită şi de creşterea preţurilor la utilităţi (energie electrică, gaze, energie termică etc.), transporturi, medicamente etc. Nu ne miră faptul că, în aceste condiţii, un procent important al populaţiei României a ajuns să trăiască la limita sărăciei. Fenomenul poate lua o amploare şi mai îngrijorătoare dacă statul nu intervine. Consider că aprobarea de către Parlament a reducerii TVA-ului la produsele alimentare de bază este o măsură oportună şi necesară pentru stoparea degradării nivelului de trai. Efectele pozitive nu vor fi doar asupra scăderii preţului unor alimente, ci se vor reflecta şi în combaterea evaziunii fiscale din industria alimentară. Aplicarea unei cote diferenţiate la alimente nu este o noutate în spaţiul european. Mai multe state au recurs la măsuri de protecţie a populaţiei similare: Polonia, Cehia, Slovenia şi Ungaria au cote reduse de TVA la alimentele de bază de 7, 5, 8.5 si 12%. Chiar şi state cu economii mai dezvoltate au adoptat o asemenea decizie: Marea Britanie, Franţa, Belgia, Italia, Germania au cote reduse de TVA la alimente ce variază între 0% (Marea Britanie) şi 7% (Germania). Preşedintele României are obligaţia de a promulga această lege. Ar fi un prim pas spre relansarea consumului, spre creşterea cererii, care ar determina la rândul lor o relansare a agriculturii, a sectorului privat din industria alimentară prin creşterea productivităţii şi prin creşterea ratei de angajare şi, ca efect final, încasări mai multe la bugetul de stat. Convinşi fiind de oportunitatea şi efectele pozitive asupra economiei a unei astfel de măsuri, facem un apel la Preşedintele României de a promulga această lege şi la primul-ministru de a elabora şi aproba normele metodologice de aplicare a legii.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Fuga de răspundere a preşedintelui Băsescu şi laşitatea PDL vs modernizarea statului" Dacă urmărim cu atenţie temele pe care reprezentanţii guvernării Băsescu-Boc le promovează în discursul public în ultimul timp, observăm o oarecare aplecare, deloc întâmplătoare, asupra modului în care funcţionează instituţiile statului. Logic, am fi crezut că este vorba despre modernizarea instituţională a statului, obiectiv asumat atât de preşedintele Băsescu, cât şi de locotenentul său principal de la Palatul Victoria, Emil Boc. În realitate, asistăm la un atac concertat al PDL asupra instituţiilor statului. Altminteri spus, cei aflaţi la putere se vaită că instituţiile pe care le conduc sunt nereformate, că avem nevoie de noi proceduri de adoptare a legilor, că vina pentru toate relele din această ţară o poartă, la unison, fără deosebire, acelaşi aparat birocratic al statului român. Tema reformării acestuia nu este nouă, fiind prezentă în discursurile noilor învestiţi la fiecare schimbare de Guvern. Din păcate, atât preşedintele Băsescu, cât şi partidul de guvernământ o folosesc pentru a învinui, pentru a acoperi lipsa performanţei economice, dar şi deficienţele din arcul guvernamental. PDL este perfect, oamenii săi, intangibili, de vină sunt instituţiile şi procedurile. Au protestat poliţiştii, de vină a fost sistemul deoarece a permis ca nemulţumirea să ajungă democratic în stradă, au trecut prin Parlament cele două legi privind cota de TVA de 5% pentru cinci produse de bază şi neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei, de vină sunt procedurile parlamentare. Au existat probleme între preşedinte şi premier, imediat PDL a găsit soluţia: modificarea Constituţiei, fără a identifica cu adevărat responsabilul crizelor politice şi al dezbinării oamenilor. Nu există la nivelul PDL interes pentru modernizarea statului, orice iniţiativă în acest sens fiind abandonată de 2 ani încoace. Există însă un interes teribil pentru a denigra instituţiile, adâncind astfel prăpastia de neîncredere dintre acestea şi cetăţean. Nicio vorbă în discursul actualei guvernări despre responsabilitate, despre răspundere politică. Dacă admitem că instituţiile nu funcţionează în interesul cetăţeanului şi dacă vorbim de vină, atunci partidele care alcătuiesc majoritatea parlamentară şi Guvernul sunt responsabile logic pentru această stare de fapt. Nu este prima oară când PDL promovează populismul pe spatele României şi al cetăţenilor ei. Dar nu este totul. Lipsa de responsabilitate, de răspundere politică a celor care ne conduc, laşitatea lor nu se opresc aici: la dezbaterea moţiunii de cenzură de miercuri, 27 octombrie, PDL a hotărât să nu participe la vot, fiind pentru prima dată în istoria postdecembristă când un Guvern nu primeşte vot din partea majorităţii sale parlamentare. Este un fapt fără precedent, prin care PDL încearcă să mascheze lipsa de solidaritate a parlamentarilor puterii cu măsurile guvernamentale, dar mai grav, demagogia, lipsa de responsabilitate şi de răspundere a actualei guvernări în ansamblul său.
			Domnul Filip Georgescu: În declaraţia politică de astăzi vreau să aduc, din nou, în atenţia plenului Camerei Deputaţilor situaţia neplăcută în care a fost implicat acest for legislativ în data de 15 septembrie a.c. Mai precis, modul fraudulos prin care o mână de oameni de la PDL au aprobat o lege organică deosebit de importantă, şi anume Legea pensiilor. După cum am mai amintit de la această tribună, vinovaţi de situaţia creată sunt doi lideri ai partidului de guvernământ, şi anume preşedintele în exerciţiu al Camerei Deputaţilor şi un secretar al Biroului permanent. A trecut mai bine de o lună de zile de la nefericitul eveniment, iar principalii vinovaţi continuă să sfideze colegii, deputaţi din opoziţie şi să apară din nou la pupitrul de comandă al Camerei Deputaţilor. Aceasta în ciuda faptului că principalele partide din opoziţie, PSD, PNL şi PC, au hotărât să părăsească sala de şedinţe în situaţia în care cei doi mai încearcă să conducă plenul Camerei Deputaţilor. Nici vorbă de aşa ceva. La şedinţele din plen de săptămâna trecută au apărut pentru a conduce cei doi vinovaţi de frauda din 15 septembrie. Partidul conducător cu lideri puternici în "Deal" şi "Piaţă" nu vor să asculte de cerinţele opoziţiei, impunându-şi cu forţa oamenii preferaţi, cu toate că nu numai opoziţia, ci şi participanţii la mitingurile organizate de diferite centrale sindicale au cerut demisia celor implicaţi, respectiv preşedintelui şi secretarului Camerei Deputaţilor. Ba mai mult, ei se bucură în continuare de privilegiile demnităţilor înalte, iar şefii lor ierarhici par să spună: "Cât suntem noi la putere nu-i poate schimba nimeni!". Oare chiar aşa să fie? După cum am mai arătat în alte intervenţii, nu sunt de ieri, de azi în Parlamentul României, ci de patru legislaturi. Am participat la sute de şedinţe de plen ale Camerei Deputaţilor, conduse cu tact şi fermitate de personalităţi marcante ale vieţii publice, în care fiecare deputat, fie de la putere, fie din opoziţie, putea să-şi exprime liber punctele de vedere, să-i fie acceptate propunerile şi amendamentele la proiectele de lege aflate în dezbatere. Însăşi regretatul ţărănist Ion Raţiu, în calitatea sa de preşedinte de şedinţă, accepta pe loc orice propunere constructivă, neinteresându-l de la ce formaţiune politică parlamentară a venit acea propunere, aşa ca să dau un singur exemplu. De aprecierea cuvenită din partea parlamentarilor se bucurau şi foştii preşedinţi ai Camerei Deputaţilor Dan Marţian, Adrian Năstase, Ion Diaconescu sau Valer Dorneanu. Dar, de câte ori trec pe holul de la nivelul P1, unde se află panoul cu pozele preşedinţilor acestui for legislativ, stau şi mă întreb cum se desfăşurau lucrările Camerei Deputaţilor conduse de istoricul Nicolae Iorga, de filozoful Petre P. Negulescu, de scriitorul Mihail Sadoveanu, de agronomul Nicolae Giosan, care, prin activitatea ştiinţifică laborioasă în domeniu, au devenit academicieni, profesori universitari şi, implicit, personalităţi de seamă ale vieţii politice şi culturale din ţara noastră. Am amintit aceste nume pentru a vă reîmprospăta memoria cu deputaţii care, de-a lungul timpului, au ocupat scaunul de preşedinte ale acestui înalt for legislativ. Astăzi, orice comparaţie este de prisos!
			Domnul Florian Daniel Geantă: "Garanţii pentru lucrările stomatologice" În ultimele luni, peste 150 de cabinete stomatologice au fost reclamate pentru slaba calitate a serviciilor medicale efectuate, iar numărul celor nemulţumiţi de aceste servicii este din ce în ce mai mare. Mulţi pacienţi plătesc pentru lucrări dentare sau proteze care nu au garanţia că vor avea durată lungă de folosire, iar unele cabinete nu au fişate nici măcar tarifele serviciilor pe care acestea le prestează. Trebuie să se ţină cont de reclamaţiile oamenilor şi de faptul că garanţia lucrărilor de orice fel trebuie asigurată. Nu se poate ca românii să-şi facă dreptate numai în instanţele de judecată, medicii stomatologi refuzând în cele mai multe cazuri refacerea lucrărilor sau restituirea banilor daţi de pacienţi pe lucrări. Colegiul Stomatologilor din România ar trebui să se implice mult mai activ în astfel de cazuri, majoritatea reclamaţiilor primite de acesta finalizându-se doar cu mustrări şi avertismente. De asemenea, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului trebuie să ceară de urgenţă cabinetelor stomatologice obligativitatea de a oferi garanţii pentru serviciile şi lucrările efectuate. Nu generalizez aceste cazuri, există cabinete stomatologice care au specialişti buni ce oferă servicii de bună calitate, dar trebuie făcută o campanie ca cetăţenii păcăliţi să-şi cunoască drepturile, iar noi, oamenii politici, trebuie să legiferăm acordarea de garanţii pentru lucrările efectuate în cabinetele stomatologice. În acest context mă voi ocupa personal de analiza legislaţiei pentru a o putea completa şi modifica în acest sens.
			Domnul George Ionescu: "Ziua Armatei României" La 25 octombrie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Armatei României, cu încredere şi cu speranţă în viitor. Cu gândul la misiunile prezente şi cele viitoare, cei aflaţi la datorie sub faldurile drapelului tricolor, acasă sau în locuri îndepărtate, folosesc răgazul acestei zile de sărbătoare pentru a evoca faptele de arme ale înaintaşilor. Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Plevna, Smârdan, Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz sunt tot atâtea nume ce leagă date din calendar de cei îmbrăcaţi în haina militară - elevi, studenţi militari, subofiţeri, maiştri militari, ofiţeri şi generali ai armatei române. Ziua de 25 octombrie reprezintă simbolul jertfelor de sânge prin care s-au reîntregit hotarele româneşti din apus în cursul celui de al doilea război mondial. În Ordinul de zi 392 bis din 29 octombrie 1944, comandantul Armatei a 4-a Române, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordine, sublinia: "La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii neamului românesc. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu pieptul vostru aţi făcut zăgaz de neînfrânt duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrânt dârza apărare a Mureşului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul." În această zi, din urmă cu 66 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unei operaţii de amploare, care a implicat cooperarea cu unităţi şi mari unităţi ruse, militarii Armatei a 4-a Române eliberau Careiul, aflat la graniţa de nord-vest a ţării, ultima localitate de pe teritoriul naţional rămas sub ocupaţia hitleristo-horthystă. Izbânda a fost marcată, în acea zi istorică, prin arborarea drapelului românesc deasupra primăriei oraşului de ostaşii Regimentelor 34 şi 40 Infanterie din Divizia 9 Infanterie "Mărăşeşti" (Corpul 6 Armată), care participaseră direct la confruntările din zona de operaţii. Acţiunile militare desfăşurate în luna octombrie 1944 pentru eliberarea părţii de nord a Transilvaniei, cunoscute sub numele de Operaţia "Cluj", s-au înscris în cadrul Operaţiei strategice "Debreţin", executată de Frontul 2 Ucrainean, a cărei concepţie generală prevedea executarea a două lovituri convergente: una principală (pe direcţia Arad - Debreţin) şi alta ajutătoare (pe direcţia Cluj - Debreţin), precum şi executarea unei ample manevre dublu învăluitoare cu forţele a patru divizii ale Corpului 6 Armată, care aveau misiunea de a nimici trupele duşmane din zona oraşului Carei, în timp ce Corpul 2 Armată, în dreapta, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, trebuia să acţioneze pe la sud împotriva rezistenţei inamicului din Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie şi, în aceeaşi seară, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei, unde au angajat lupte de stradă. În zorii zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima localitate românească mai importantă de la frontiera de vest a ţării a fost eliberată. Deşi victorioasă pe câmpul de luptă, aureolată prin jertfa de sânge a celor care au pus patria mai presus de ei înşişi, Armata Română avea să fie supusă, după 1945, unui proces de transformare întemeiat pe noile realităţi politice postbelice. Circumstanţele au fost tragice pentru o parte a corpului de cadre (generali, ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari), iar personalităţi de seamă ale oştirii au cunoscut ororile închisorilor comuniste, în care mulţi şi-au găsit sfârşitul. De menţionat că supravieţuitorii au fost mult timp ostracizaţi pentru vina de a fi luptat pentru teritorii româneşti a căror legitimă apartenenţă la statul român nu poate fi pusă în discuţie. Armata a dus greul efortului de readucere între aceleaşi graniţe a unor teritorii smulse vremelnic din trupul ţării, şi tot armata a înclinat balanţa democraţiei în decembrie 1989. Ea a deschis şi a adâncit şirul reformelor care au stat la baza integrării României în Alianţa Nord-Atlantică. Azi, Armata României parcurge în etapa actuală un amplu proces de restructurare, transformare şi modernizare, devenind pe zi ce trece o armată puternic profesionalizată, o forţă credibilă în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Totodată, instituţia militară se bucură de încrederea societăţii noastre civile şi democratice. Este un aspect cât se poate de elocvent, dincolo de orice sondaj de opinie. Românii respectă şi preţuiesc armata, înţelegându-i menirea sa în arhitectura de securitate şi stabilitate.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Moţiunea celor care au adus România în haos economic" Am încercat, de-a lungul timpului, să fiu cât mai echilibrat în poziţiile mele publice faţă de Opoziţie. Nu am pornit niciodată de la premisa că toţi din PSD şi PNL sunt răi. La fel cum nu cred că toţi cei care se află la putere sunt buni. Permiteţi-mi însă să fac unele considerente despre ceea ce înseamnă această moţiune de cenzură şi, mai important, care ar fi efectele adoptării sale. PSD şi PNL, nu o spun, ci reprezentanţii BNR, au fost decidenţi politici în perioada 2007-2008. Dincolo de dorinţa de a bagateliza acest lucru, atunci s-au creat dezechilibre majore pentru ceea ce înseamnă economia acestei ţări. Din punct de vedere economic, lucrurile mergeau bine. Pot să-i înţeleg de ce au dorit să speculeze electoral momentul. Poate şi noi am fi făcut-o. Creşterile însă de pensii şi mărirea nejustificată a numărului de posturi din sistemul bugetar puteau fi sustenabile atunci, dar au devenit cu siguranţă nesustenabile acum. Pentru a merge în acelaşi ritm, în fiecare an ar fi trebuit să avem creştere economică precum în 2007 şi 2008. Ceea ce, logic, nu se poate. Domnilor care vă aflaţi acum în Opoziţie, din punctul meu de vedere, dumneavoastră sunteţi principalii vinovaţi pentru starea economică în care se află România. Dumneavoastră aţi creat haosul economic şi l-aţi alimentat cu gazolină politică de-a lungul celor doi ani electorali: 2008 şi 2009. Trebuie să înţelegeţi că istoria nu se poate repeta. Anul trecut, am pierdut 3 luni extrem de importante doar pentru ca doi candidaţi la alegerile prezidenţiale să aibă mai mari şanse. La ce v-a folosit? La nimic, niciunul dintre ei nu a reuşit să-l învingă pe Traian Băsescu. Şi cu toate astea, încă decontăm efectele celor 3 luni de haos politic în care nu s-au putut lua măsuri economice importante. Vă spun acum, din postura de om care înţelege mecanismele economice, fără inundaţii şi cu reforme realizate în ultimele luni ale anului trecut, România intra deja din 2010 pe creştere economică. Din păcate însă, n-a fost să fie. Dacă, prin absurd, actuala moţiune de cenzură ar trece, nu ne-ar aştepta 3 luni de haos politic, ci, după spusele domnului Dan Voiculescu, cel care preconiza alegeri în mai 2011, 6 luni de haos politic cu reverberaţii economice negative extrem de însemnate. Mi-e teamă că nu vom sacrifica numai anul 2011, ci şi anul 2012, dacă această moţiune este adoptată. Pentru că, domnilor, fiţi serioşi şi spuneţi adevărul măcar o dată: pe dumneavoastră nu vă interesează căderea Guvernului Boc, ci Puterea. Asta înseamnă schimbarea Guvernului, dar şi a Preşedintelui. În secunda doi după căderea Guvernului, pentru vreun motiv inventat, veţi purcede şi la suspendarea Preşedintelui democratic ales, doar pentru că unii nu sunt în stare să vadă mai departe de propria ură. O spun cu părere de rău pentru democraţia românească, dar PSD şi PNL nu pot reprezenta în acest moment o alternativă viabilă. Tocmai pentru că se ghidează după considerente politice, iar nu economice. Tocmai pentru că agenda le este stabilită din exteriorul partidelor, în zona diverselor grupuri de interese. M-aş fi aşteptat din partea dumneavoastră ca, până la moţiune, să faceţi publice, pe de o parte, componenţa Guvernului alternativ, pe de altă parte, măsurile economice pe care ar urma să le luaţi. Nici prima parte nu a fost realizată - v-aţi împotmolit la primul pas: cine va fi prim-ministru; nici a doua, măsurile economice propuse de PSD fiind în totală disonanţă cu cele propuse de liberali. Şi atunci, cu siguranţă, noua Putere ar fi mult mai schizoidă decât actuala. De bine, de rău, şi asta am mai spus-o şi în vară, actualul Guvern a reuşit să treacă peste vanităţile proprii şi interesul politic pe termen scurt. Mă uit la prim-ministrul Emil Boc şi îl apreciez din ce în ce mai mult pentru sacrificiul politic de care este capabil acum. Mă uit la sondaje şi, într-adevăr, lucrurile nu stau bine pentru PDL. Totuşi, suntem împăcaţi cu noi dintr-o simplă perspectivă: în acest moment, facem ceea ce trebuie pentru România. Eu cred că misiunea Partidului Democrat Liberal este de a le spune românilor cum stau lucrurile şi de a acţiona în direcţia binelui comun, a prosperităţii durabile. Noi nu facem calcule economice introducând variabile politice. Noi suntem cei care au purces primii la discuţii cu reprezentanţii FMI, dar şi cu cei ai BNR. Nu cred că există vreo ieşire publică a unor oficiali ai Băncii Naţionale în care să nu se atragă atenţia asupra populismului deşertat de Opoziţie prin intermediul majorităţii canalelor media. Şi, totuşi, cu toată aprecierea pe care spuneţi că o aveţi faţă de activitatea BNR şi faţă de Guvernatorul Mugur Isărescu, nu faceţi altceva decât să dinamitaţi interesele economic ale ţării. Eu o spun fără ocolişuri: decât să-l lăudaţi şi periaţi atât de mult pe Guvernator, mai bine ascultaţi ceea ce vă spune: nici măsurile economice şi nici discursul populist pe care îl aveţi nu va rezolva situaţia economică a României. Pentru toate astea, domnilor, refuz să votez această moţiune de cenzură. A susţine acest demers înseamnă a-ţi pune semnătura pe contractul faustic, iar eu nu voi face asta. Chiar dacă doare situaţia în care s-a ajuns, chiar dacă toate protestele sociale sunt întemeiate şi motivate de lucruri concrete din România, oamenii trebuie să înţeleagă că altfel nu se poate. La sfârşit, doar atât vă spun domnilor: sper că atunci când veţi pune bilele în urnă, veţi fi raţionali şi vă veţi da seama că România nu poate privi înapoi şi nu trebuie să repete greşelile trecutului.
			Domnul Marian Ghiveciu: "SOS, asigurările agricole!" În majoritatea ţărilor statelor membre ale Uniunii Europene, asigurările agricole constituie una dintre componentele sistemului general de asigurări, fiind implementate scheme de asigurare clasice, în cele mai multe cazuri, cu excepţia Greciei şi a Ciprului, în regim privat. La acestea se adaugă plăţi ad-hoc făcute de către stat în cazul producerii unor calamităţi naturale neprevăzute, care nu intră în descrierea celor care sunt asigurabile. La noi, în România, în ultimii doi ani, producătorii agricoli au suferit pierderi colosale cauzate de calamităţi naturale, dar, ei, fermierii, au rămas o "bătaie de joc" pentru societăţile de asigurări şi reasigurări, pentru pierderile cauzate de fenomenele agreate de acestea, precum şi pentru acele calamităţi prin care statul trebuia să suporte despăgubirile. În majoritatea statelor, sistemele de asigurări au evoluat şi sunt subsumate respectării reglementărilor comunitare. Schemele general aplicabile în majoritatea ţărilor Uniunii Europene cuprind atât produsele asigurate (culturi, animale, clădiri cu destinaţie agricolă, în special sere), cât şi riscurile aferente cum ar fi: asigurare pentru risc unic, respectiv pentru a acoperi urmările unui singur fenomen natural meteo (grindină, incendiu, inundaţie). În Belgia, Germania, Olanda, Marea Britanie şi Irlanda, asigurările împotriva grindinei sau pentru un singur produs agricol constituie principalul produs de asigurare; asigurare pentru riscuri multiple în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Suedia este dezvoltat sistemul care cuprinde atât asigurarea pentru un singur risc, cât şi asigurarea pentru riscuri multiple în agricultură. În situaţiile sus menţionate, sistemul reasigurărilor aparţine în general sectorului privat. În Grecia şi Cipru funcţionează un sistem obligatoriu de asigurare care este furnizat de către sectorul public. În majoritatea ţărilor Uniunii Europene funcţionează foarte bine schemele de compensare a producţiei, pentru a compensa pierderile producţiei agricole ca urmare a unor calamităţi naturale. Sistemul spaniol de asigurare, spre exemplu, este cel mai dezvoltat din Europa, politica asigurărilor acoperind cele mai multe riscuri pentru producţia agricolă. Mă întreb: de ce în România nu se poate legifera un sistem al asigurărilor agricole, după ce Legea nr.381/2002 nu mai produce efecte juridice? În ultimii doi ani, din lipsa unui sistem clar privind asigurările din agricultură, producătorii agricoli nu şi-au putut relua procesul de producţie şi, astfel, tragedia agriculturii s-a extins la nivel naţional. O ţară fără agricultură se spune că nu ar mai fi ţară.
			Doamna Alina-Ştefania Gorghiu: "CEDO cere soluţii statului român" Declaraţia mea de astăzi pleacă de la un subiect care ar fi trebuit să fie deja istorie, nicidecum o problemă a momentului acum, în 2010. Este vorba despre imobilele naţionalizate, confiscate în mod abuziv de regimul comunist din România în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, chestiune care a generat numeroase procese cu statul şi care, ulterior, au ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. După multe cauze în care statul român nu s-a achitat de obligaţiile faţă de reclamanţi, fiind obligat să plătească despăgubiri, CEDO a decis în februarie a.c. să suspende aproximativ 1000 de dosare pe aceeaşi speţă, până când România nu vine cu soluţii aplicabile, în stare să deblocheze sistemul despăgubirilor. Astfel, nota de plată a crescut sistematic, ajungând la peste 40 milioane de euro, dar de la această decizie şi până acum nu am văzut niciun fel de schimbare în modul în care autorităţile se raportează la aceste cauze, ba s-a continuat nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Actuala putere şi-a făcut un obicei din a ignora sentinţele date de instanţă, comportament care a determinat românii să se îndrepte în număr mare spre tribunalele internaţionale. La acest lucru s-a adăugat şi faptul că autorităţile din ţară interpretează legile în defavoarea cetăţenilor, ca şi faptul că în unele cazuri legislaţia se cere modificată. Iar dezinteresul instituţiilor publice, administrate atât de haotic, este deja recunoscut şi peste hotare. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cere statului român să ia măsuri, în termen de 18 luni, pentru a asigura respectarea dreptului la proprietate şi la un proces de durată rezonabilă în cazurile privind retrocedările, decizie luată la 12 octombrie a.c., în urma analizării a două cazuri-pilot. Se cere prezentarea unor soluţii. Şi când spun asta nu am în vedere scuze birocratice sau care ţin de lipsa banilor, aşa cum am auzit deja de la premierul Emil Boc la vizita preşedintelui CEDO, Jean Paul Costa. În caz contrar, vom scoate şi mai mulţi bani din buzunar, iar pierderile vor fi infinit mai mari. Asta nu par să înţeleagă sau nu vor să înţeleagă cei care ne conduc acum: amânarea unei sentinţe nu se numeşte economie la bugetul de stat, ci condamnarea contribuabililor la plata unor sume din ce în ce mai mari. Aş vrea să ştiu, totuşi, dacă Ministerul Justiţiei are în vedere soluţii sau a propus ceva premierului în legătură cu problema retrocedărilor. În ciuda faptului că nu pare o prioritate astăzi, această lipsă de reacţie ne poate defavoriza în relaţia cu Uniunea Europeană, prin aceea că ignorăm deciziile CEDO. Acest termen imperativ de 18 luni vine să întărească necesitatea soluţiilor care să ducă la respectarea dreptului la proprietate şi la un proces de durată rezonabilă, ca într-un stat de drept autentic. Sau nu mai suntem un astfel de stat de când a preluat guvernarea un profesor de drept recordman la ordonanţe neconstituţionale?!
			Domnul Mircea Grosaru: "10 motive pentru care moţiunea va fi respinsă" Analiza modului în care a fost pregătită şi susţinerea de care se bucură moţiunea m-a determinat să găsesc 10 motive principale pentru care aceasta, în condiţiile actuale, nu va trece. alianţa actuală de guvernare este suficient de bine consolidată; opoziţia actuală este formata din partide cu doctrine diferite; PSD şi PNL nu găsesc o soluţie comună de prim-ministru; fără acordul UDMR, moţiunea nu are şanse de a trece; unii parlamentari din opoziţie nu susţin nici ei moţiunea, din motive de politică internă de partid; grevele şi revoltele par a fi dirijate de opoziţie; România nu-şi poate permite căderea guvernului şi nici alegeri anticipate; Preşedintele susţine în continuare Cabinetul Boc; reformele de până acum ne îndreptăţesc a solicita un nou împrumut de la FMI, fără de care România ar intra în incapacitate de plată; Uniunea Europeană monitorizează cu atenţie România şi reformele preconizate.
			Domnul Mircea Grosaru: "Variantele moţiunii şi guvernarea României" De o bună perioadă de timp se vede în România că nu este uşor să fii în opoziţie, dar nici să guvernezi. Într-o vreme când se vorbea despre criză precum despre "drobul de sare" ne uităm cu toţii fără a fi convinşi de ceea ce va urma, pentru că nimeni de fapt nu numai că nu-l vedea, dar nici nu ştia mai nimic despre el: nici cum arată, nici cât de mare este şi mai ales cât de repede va cădea sau se va topi. Singurii care au început să vorbească despre efecte au fost cei de la Guvern, pentru că ştiau ceva mai multe decât restul populaţiei nu din experienţa celorlalte state, ci din ceea ce urma să împartă cetăţenilor din România după două sau chiar trei campanii electorale susţinute din plin şi cu toate forţele pentru a ajunge acolo unde şi-au dorit. Ceilalţi priveam neîncrezători în ceea ce se întrevedea şi parcă refuzam să credem că ceea ce începea să se simtă va ajunge să nemulţumească categorii întregi de angajaţi şi mai ales pe cei de la "stat". Au trecut circa doi ani de atunci, iar viaţa arată altfel: salarii reduse, venituri mici, nemulţumiri, lipsă de viziune şi o guvernare incoerentă. Suntem în pragul unei noi moţiuni şi ştim cu toţii că soluţia pentru România este tot una politică, dar cu toate schimbările şi modificările aduse de Guvern suntem tot în aceeaşi situaţie. După cum se prezintă situaţia politică, se simte că moţiunea nu va trece şi nici măcar nu se cunosc adevăratele cauze pentru care nu va trece. Nu putem să acuzăm puterea că şi-a asigurat o majoritate rezultată aritmetic şi nici opoziţia sau vreun grup parlamentar că nu votează moţiunea din diverse considerente, însă oricine vede că televiziunile şi mass-media cunosc rezultatul dinainte de a se vota. Este normal, este democratic? Se pare că da, întrucât nimeni nu încalcă niciun regulament şi totuşi nu se întâmplă nimic. Cred că de aici am putea desprinde soluţia pe care tot politicienii au propus-o prin Legea electorală, adică votul "uninominal" care a fost gândit greşit şi a lăsat mult mai mult decât trebuia pentru aşa-zisa artă a negocierii şi compromis decât se aşteptau unii nostalgici, precum că România o putem schimba "peste noapte" sau mai bine spus mai repede decât au făcut-o alţii. Plătim încă şi vom mai plăti mult timp costurile comunismului care ne urmăreşte cu încăpăţânare de vreo 20 de ani încoace. Îl vedem cu toţii că este obosit, îmbătrânit, că e pe moarte chiar dacă la alţii de mult nu mai există, însă spiritul de toleranţă excesivă a românului ne face poate să-l păstrăm încă în viaţă şi nici măcar nu ştim până când...
			Domnul Titi Holban: "România, între lipsa de protecţie şi lipsa de direcţie" Am intitulat această declaraţie "România, între lipsa de protecţie şi lipsa de direcţie" pentru că efectiv acesta este sentimentul pe care îl am în ultima vreme. Un guvern are cel puţin două obligaţii esenţiale: să asigure protecţie cetăţenilor pe care îi conduce şi să furnizeze o direcţie de politică internă. Dacă ne uităm însă la România anului 2010 este evident că ne lipsesc ambele condiţii. Nici vorbă de protecţie într-un stat în care guvernul a decis peste noapte reducerea cu un sfert a salariilor angajaţilor bugetari, reducere care a venit însoţită de alte diminuări considerabile ale tuturor categoriilor de venituri şi măriri de taxe. S-a ajuns astfel la situaţii dramatice pentru zeci de mii de familii care nu îşi mai permit azi acelaşi nivel de trai ca în urmă cu un an sau care, şi mai grav, s-au văzut peste noapte îngropaţi în datorii. Nici vorbă de protecţie într-un stat care a decis reducerea tuturor ajutoarelor sociale într-o perioadă în care preţurile au crescut la toate produsele şi costurile de viaţă în general s-au mărit creând dificultăţi serioase pentru mulţi dintre români. Desigur, nu contest necesitatea efectuării anumitor reduceri de cheltuieli. Însă gravitatea situaţiei constă în felul în care Guvernul Boc a înţeles să aplice aceste reduceri. Cu siguranţă ar fi existat soluţii pentru o aplicare graduală a acestor decizii, astfel încât şocul resimţit de fiecare dintre noi să fie mai mic. Şi aspectul cel mai important ar fi trebuit să fie adoptarea în paralel a unor măsuri de natură să ajute economia, nicidecum să o îngroape definitiv. Însă Guvernul Boc a decis că este mult mai simplu să reducă indemnizaţiile de creştere a copiilor sau pe cea acordată persoanelor cu handicap, în loc să se dedice efortului de a reduce evaziunea fiscală şi de a stimula activitatea sectorului privat. Concedierea într-un interval scurt de timp a unui număr impresionant de angajaţi din sectorul public îşi va arăta rapid efectele negative prin faptul că va afecta şi mai mult economia privată datorită reducerii consumului. Realitatea cu care ne confruntăm azi ne arată că guvernul Boc a eşuat în demersul de a asigura protecţie cetăţenilor români. La fel precum a eşuat şi în misiunea de a imprima o direcţie politicilor sale. Chiar şi cel mai optimist dintre români se vede azi pus în imposibilitatea de a vedea luminiţa de la capătul tunelului. Declaraţiile contradictorii ale membrilor actualului cabinet nu pot da vreo urmă de speranţă că această perioadă de criză va avea şi un final şi că sacrificiile de azi vor avea efecte pozitive în viitor. Cum poţi să îţi păstrezi speranţa când Guvernul declară azi că s-a încheiat criza economică şi peste trei luni anunţă tăierea salariilor? Care este direcţia urmărită de acest guvern incapabil să dovedească o minimă consecvenţă în ceea ce priveşte deciziile sale? E suficient să ne uităm la Codul Fiscal care a fost modificat de 47 de ori în doar 3 ani pentru a înţelege haosul ce caracterizează activitatea acestui cabinet. Guvernul condus de Emil Boc a eşuat lamentabil în demersul de a imprima o direcţie politicilor sale şi de a asigura protecţie pentru cetăţenii pe care îi guvernează. România pare azi o corabie aflată în derivă al cărei echipaj şi-a pierdut speranţa de a mai ajunge la liman. A mai rămas o singură zi până la dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură înaintată de opoziţie. Este datoria noastră să cântărim bine situaţia în care ne aflăm. România nu are nevoie de persoane providenţiale, ci de oameni competenţi, capabili să reaprindă farul speranţei. România are nevoie de un alt guvern.
			Domnul Ioan Oltean: "Problematica şansei în secolul XXI, egalitate sau discriminare?" Mi-am propus ca astăzi să supun atenţiei dumneavoastră o chestiune nu îndeajuns dezbătută şi nici clarificată: problematica şansei în secolul în care trăim, a accesului pentru fiecare cetăţean al ţării la oportunităţi, carieră şi dezvoltare familială şi socială. "Egalitatea de gen" este o expresie ce defineşte un concept de sorginte anglo-saxonă, concept împrumutat şi de noi nu cu mult timp în urmă. El poate fi prezentat prin relevarea unor trăsături considerate definitorii. Un adevăr general valabil şi în care ne place să credem, este că toate fiinţele umane sunt libere să îşi dezvolte propriile aptitudini şi să îşi exprime opţiunile fără a fi influenţate de nicio particularitate de niciun fel. Conform acestui principiu, cel puţin la modul declarativ, oricine trebuie să beneficieze de consideraţie, apreciere şi promovare egală. În general însă, în societatea contemporană, femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse, nevoi şi nici interese. Ei nu participă în mod egal la luarea deciziilor; în general, valorile atribuite "muncii femeilor" şi "muncii bărbaţilor" nu sunt aceleaşi, iar aceste diferenţe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta şi, aşa cum spuneam, au fost denumite "diferenţe de gen". Aşa-numitul "gen" se referă la diferenţele care îi separă din punct de vedere social pe femei şi bărbaţi, diferenţe care sunt impropriate şi induse prin educaţie, şi care se schimbă în timp. Acestea variază mult în interiorul unei culturi, dar şi de la o cultură la alta. "Genul" este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile oamenilor în orice context. Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie, cultură şi religie, dar şi de mediul geografic, economic şi, mai ales, politic. În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Se poate observa imediat că, în timp ce egalitatea de şanse şi de tratament semnifică nivelul egal de expunere, vizibilitate, autonomie, responsabilitate şi participare a majorităţii şi a minorităţii în toate sferele vieţii publice, discriminarea reprezintă tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenţei, reale sau presupuse a acesteia, la un anumit grup social. Astfel, se poate vorbi de discriminare atunci când o persoană este tratată "mai puţin favorabil" decât o altă persoană în aceeaşi situaţie. Putem da drept exemplu acordarea unui salariu mai mic unei persoane faţă de alta, deşi desfăşoară acelaşi tip de activitate şi în aceleaşi condiţii, încălcându-se principiul "la muncă egală, salariu egal", sau refuzul de a angaja o femeie pe motiv că are în îngrijire un copil, sau imposibilitatea unei persoane în scaun cu rotile de a intra într-un imobil, deoarece nu sunt realizate amenajări corespunzătoare pentru accesul persoanelor cu handicap. Din fericire, şi iată un aspect pozitiv pe care nu se insistă îndeajuns, trebuie să menţionăm că în ţara noastră, cel puţin în marile oraşe, prin grija administraţiilor locale, există scări-platformă prevăzute cu elemente de siguranţă, rampe şi uşi, care permit manevrarea fotoliului rulant, cu mânere care se apucă uşor şi care sunt amplasate la o înălţime accesibilă, dispozitive şi echipamente de deplasare. De asemenea, nu este valabilă nici interdicţia, aplicată tacit în alte ţări persoanelor de altă etnie de a ocupa un loc de muncă sau de a intra în anumite spaţii publice. De-a lungul secolelor, rolul femeii în viaţa comunităţii a fost mai mult sau mai puţin privilegiat, ea devenind în timp marginalizată printr-o "sclavie domestică". Şi astăzi, deşi rolurile se împart între membrii unei familii, este recunoscut faptul că femeile au acasă un al doilea loc de muncă, neplătit. Deşi egală sau chiar predominantă numeric în societate, femeia a jucat mult timp un rol minor, fiind supusă discriminărilor. Femeia a încercat în permanenţă să îşi depăşească limitele şi să obţină recunoaşterea calităţilor şi a abilităţilor sale în contextul activităţilor desfăşurate, pentru a beneficia de toate drepturile. Viaţa în cadrul societăţii nu era, până nu de mult, decât o reflectare a vieţii din familie, unde se manifestau cu putere stereotipurile de gen, femeia fiind, de cele mai multe ori, o persoană cu un rol prestabilit, determinat, din care nu putea nicicum ieşi. Argumentarea marginalizării femeilor a fost însă construită total nefondat, femeia neputând fi lipsită de drepturile înnăscute şi inalienabile ale oricărei fiinţe umane. Sigur, noile concepte sub semnul cărora trăim şi noi, civilizaţia Europei Unite, dar şi demonstrarea în timp a calităţilor reale ale acestor categorii defavorizate, ne-au făcut pe noi, cei care trăim în secolul XXI, să avem o altă viziune asupra ideii de egalitate de şanse: este o perspectivă deschisă, generată de o corectă evaluare a locului şi rolului fiecăruia în societate, de o clarificare a noţiunilor de "egalitate" şi "discriminare", pe care, într-un fel, realităţile istorice ne-au impus să o respectăm.
			Domnul Ionel Palăr: "Ieri, militarii români au sărbătorit Ziua Armatei Române" În primul rând, aş dori să le urez şi eu un călduros "La mulţi ani!" tuturor ofiţerilor, soldaţilor şi personalului militar activ sau în rezervă. Totodată, nu pot să nu remarc contextul în care se sărbătoreşte în acest an Ziua Armatei. Cadrele militare în rezervă sau disponibilizate sunt în stradă şi îşi cer drepturile, în condiţiile în care Guvernul înţelege sa reducă drepturile acestora, iar mai presus de orice loveşte puternic în onoarea şi mândria militarilor. Nici viaţa militarilor activi nu este una tocmai bună. Solda a fost redusă cu 25%, iar dotarea militarilor este mult sub ce ar trebui să fie în cazul unei armate NATO. Militarii noştri se înghesuie să participe la misiuni în teatrele de operaţii pentru a câştiga un ban în plus, asumându-şi riscuri enorme, datorită tehnicii total depăşite care li se pune la dispoziţie. Nemulţumirea din Armată este evidentă şi nu datează de ieri de azi, ci de luni bune. Guvernul, însă, pare surd şi orb la toate aceste probleme. Dovada? Duminică, şeful Executivului a primit cea mai înaltă distincţie pe care o conferă Armata Română: emblema "Onoarea Armatei României", din partea ministrului Apărării Naţionale, Gabriel Oprea. Acordarea acestei înalte distincţii militare premierului Boc, este ca o palma dată întregii armate şi societăţii româneşti în ansamblul său. Probabil că subfinanţarea armatei şi reducerea veniturilor militarilor sunt acele merite deosebite pentru care şeful Executivului trebuie decorat. Mai exista totuşi o şansă ca, totuşi, problemele Armatei şi ale României în general, să fie rezolvate, odată cu adoptarea moţiunii de cenzură. Aşadar, stimaţi colegi din arcul guvernamental, vă chem să votaţi alături de noi moţiunea de cenzură, indiferent de piedicile, chiar neconstituţionale, care vi se pun din partea conducerii de partid pentru a da României o speranţă de mai bine.
			Domnul Dănuţ Liga: "Succesele mondiale în sport" Angrenaţi în problemele recesiunii economice, în lupta cu efectele nefavorabile create de criza economică internaţională, tot mai puţini dintre noi mai acordă meritele cuvenite celor care reprezintă cu onoare numele României în lume. Nu pe nedrept, sportivii români au fost numiţi adevăraţii ambasadori ai României în străinătate. Ei sunt aceia care au demonstrat mereu că românii nu sunt un neam de indivizi înclinaţi spre fapte reprobabile, pe care ar fi mai bine să-i eviţi decât să-i cunoşti. Sportivii români au reuşit să creeze modele pentru sportivi şi copii din lumea întreagă, să creeze tipare comportamentale în privinţa dedicării întregului efort către performanţă şi lucrul bine făcut. În urmă cu o săptămână, imnul de stat al României umplea de lacrimi de emoţie ochii românilor de peste Ocean, ca urmare a celei de douăzeci şi şaptea victorii a unui pugilist român ce nu a cunoscut înfrângerea în cariera sa de sportiv. Acum trei zile, la Rotterdam, Ana Porgras nu a dat nicio şansă contracandidatelor sale la medalia de aur la bârnă, reuşind să reamintească lumii sportive că odinioară gimnastica feminină era sinonimă cu "România". Aceste victorii sunt în egală măsură atât victoriile lor personale, cât şi ale unei naţiuni talentate şi cu tradiţie în multe dintre domeniile sportului mondial: atletism, gimnastică, handbal, fotbal, caiac, canoe şi lista poate continua. Grav este faptul că odată trecute aceste succese sunt uitaţi şi cei care le-au adus. România nu a găsit încă soluţiile adecvate pentru ca aceşti sportivi de excepţie să se transforme după retragere în creatori de noi talente şi noi sportivi de performanţă. Guvernele au lucrat cu succes în ultimii ani la infrastructura sportivă. Ne putem lăuda cu sute de săli de sport, stadioane din ce în ce mai moderne sau bazine de înot, însă ceea ce dă reală valoare acestor lucrări moderne este resursa umană. Spre ea trebuie îndreptată întreaga energie a viitoarelor politici din domeniul promovării sportului şi perpetuării valorilor.
			Doamna Antonella Marinescu: "În regimul Băsescu-Boc presa mai este a IV-a putere în stat?" Este aproape un truism faptul că sintagma "a IV-a putere în stat" atribuită presei era menită să o situeze pe aceasta în rândul celorlalte trei puteri deja clasicizate: puterea legislativă, cea executivă şi cea judecătorească. În calitatea sa de formator şi reprezentant acid al opiniei publice, presa devenea putere pentru că nu permitea şi nu permite deviaţiile de la principiile democraţiei şi abuzurile de orice fel. Pe cale de consecinţă, această funcţie esenţială îndeplinită de presă i-a atras definirea drept "câine de pază al democraţiei". Aceasta ne-o spune în esenţă teoria referitoare la puterile în stat şi cele referitoare la rolul presei într-un stat democratic. În practica politică românească actuală, sub patronajul despotic şi parcă blestemat al celor 2B (Băsescu, Boc), constatăm cu stupoare nu numai o intuiţie extrem de vizibilă la acţiuni de anihilare a celorlalte două puteri, Parlamentul şi puterea judecătorească, cât mai ales un război total împotriva libertăţii presei, ca ultim obstacol în calea unei nesătule vocaţii dictatoriale, vocaţie dictatorială materializată şi în utilizarea excesivă de către preşedinte a sintagmei "şeful statului/conducătorul statului" sintagmă folosită predilect de către Ion Antonescu. Războiul împotriva presei se derulează în România în forma grobiană şi a fost condus de "şeful statului". Prima lui formă a fost manipulativă. Astfel, atunci când presa atacă un subiect sensibil, "şeful statului" lansează un eveniment de presă, direct sau prin interpuşi (vezi scandalul "biletelor", bomba de la Focşani şi câte şi mai câte...), menit să redirecţioneze dezbaterile publice. Aceasta a fost etapa manipulativă, blândă, de tip "public relations" made in Romania, blândeţea invocată dispărând doar atunci când, în lipsă de subiecte, s-a apelat la arestări televizate în direct, cu surle şi trâmbiţe pentru a convinge vulgul de intransigenţa procurorilor pan Băsescieni. O a doua formă, şi mai brutală, cu o evidentă nuanţă ciobănească, a fost aceea a utilizării de expresii şi sintagme greu de suportat, inclusiv de către hârtia de scris. Expresii golăneşti de tipul "ţigancă împuţită", "găozar", "tonomate cu euro", toate cu trimitere directă la jurnalişti şi profund ofensatoare, au făcut, probabil, deliciul golănimii de cartier, poziţionându-l pe "şeful statului" în rândul acesteia. Această etapă o puteam defini drept etapa golăniei prezidenţiale. O a treia etapă, în încercarea disperată de a subjuga ultima redută în faţa instaurării totalitarismului, a fost reprezentată de ceea ce experţii în războiul informaţional o numesc "contracararea pe resurse". În acest context enumăr încercarea de impozitare excesivă a drepturilor de autor, încercarea de preluare brutală a trustului de presă Realitatea TV, conform mărturiei publice a lui Sorin Ovidiu Vîntu. O altă etapă a fost aceea a încercării de a poziţiona campaniile de presă drept instrumente de atingerea/afectarea siguranţei/securităţii naţionale, deci campaniile invocate sunt banale instrumente de relaţii publice şi de presă încurajate şi derulate în toată lumea civilizată. O ultimă etapă (şi cred că nu va fi ultima) o reprezintă trimiterea la dezbaterile televizate a unor reprezentanţi PDL agresivi cu scopul neadecvat de a compromite şi a face de neurmărit emisiunile respective. Acestea sunt personajele care pun la punct moderatorii, închid gura interlocutorilor sau nu îi lasă să-şi exprime ideile prin continue vociferări şi suprapuneri peste aceştia şi, nu în ultimă instanţă, prin glisări stereotipe de la subiect, fie invocând "greaua moştenire" sau "responsabilitatea comună", fie aplicând "teoria castravetelui", în sensul că indiferent ce sunt întrebaţi, ei răspund univoc ce bine conduc ei ţara şi cât de minunat este "şeful statului". În acest context, răspunsul la întrebarea "în regimul Băsescu-Boc presa mai este a IV-a putere în stat?" cu toată tentaţia de a-l formula negativ, este totuşi, da, cu precizarea că funcţia rezervată presei este îndeplinită cu mare greutate de către cei vizaţi. Şi, ca o concluzie la cele spuse până acum, încep să cred că Silviu Brucan a avut dreptate - în fapt o dreptate parţială - şi că, la douăzeci de ani de la revoluţie, românii sunt chemaţi nu să înveţe democraţia, ci să o apere de elefanţii nimeriţi prin voia sorţii şi prin fraudă în magazinul de porţelanuri.
			Domnul Marius Rogin: În contextul deţinerii preşedinţiei Uniunii Europene de către Regatul Belgiei, Parlamentul belgian a organizat în perioada 18 - 19 octombrie 2010 la Bruxelles o reuniune a preşedinţilor Comisiilor pentru politică externă din parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene. Agenda întâlnirii a cuprins dezbateri pe probleme curente ale Uniunii Europene în domeniile politicii externe şi securităţii (UE şi procesul de pace din Orientul Mijlociu, rezultatele reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU din perioada 20 - 22 septembrie a.c., Serviciul european de acţiune externă). Cu această ocazie a fost prezentată iniţiativa Parlamentului belgian privind înfiinţarea unui fond pentru securitate alimentară. La acest eveniment participă Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton, precum şi ministrul afacerilor externe belgian, Steven Vanackere. România a fost reprezentată de Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senat, şi Attila Korodi, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor. Delegaţia română a avut trei intervenţii în plenul reuniunii. O primă intervenţie a urmărit susţinerea continuării procesului de extindere a Uniunii Europene în ceea ce priveşte statele din Balcani şi Turcia, dar şi confirmarea unui traseu european clar pentru statele cu vocaţie europeană din estul Europei, începând cu Republica Moldova. A doua problemă ridicată în atenţia preşedinţiei belgiene a UE a fost situaţia minorităţii române din Serbia ale cărei drepturi referitoare la identitatea naţională nu sunt asigurate de autorităţile sârbe la nivelul standardelor europene în materie. La acest punct, a fost reiterat sprijinul ferm pentru accelerarea proceselor de apropiere a Serbiei de UE, în condiţiile respectării stricte a criteriilor politice, în primul rând a celor legate de statutul minorităţilor naţionale din statul menţionat, cu specială privire la situaţia minorităţii române. Faţă de acest criteriu politic, România va avea de acum înainte o atitudine intransigentă. Referitor la reprezentarea României în structurile Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE), reprezentanţii României i-au solicitat Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe să asigure cu stricteţe reprezentarea corectă şi echilibrată din punct de vedere geografic a tuturor statelor membre în poziţiile cheie ale SEAE, în condiţiile în care după primul tur de recrutare, România a "beneficiat" de zero reprezentare la momentul închiderii procedurii de selecţie. Acest fapt se adaugă la situaţia anterioară a unei subreprezentări evidente în structurile instituţionale europene în funcţiune prin funcţionari provenind din ţara noastră. Partea română a arătat că această situaţie neplăcută a generat o profundă nemulţumire la nivelul Parlamentului României, ceea ce a condus, între altele, la audierea ministrului de externe român în Comisia pentru politică externă din Senatul României şi la formularea unor recomandări ferme la adresa nivelului politic de reprezentare a statului român pentru promovarea cu succes a candidaturilor româneşti în rundele viitoare de selecţie pentru SEAE. S-a solicitat, de asemenea, reprezentantului Parlamentului European prezent la reuniune ca instituţia menţionată să îşi exercite competenţa de control asupra Comisiei Europene şi structurilor SEAE obţinute inclusiv prin sprijinul Parlamentului naţional român, pentru reglementarea acestei situaţii inechitabile. Reacţia reprezentanţilor României a generat luări de poziţii similare şi din partea altor delegaţii prezente la reuniune şi a impus în final asumarea de către Înaltul Reprezentant Catherine Ashton a angajamentului de a găsi soluţii echitabile în perspectiva procedurii de selecţie referitoare la cele zece poziţii cheie de conducere care urmează să fie atribuite statelor membre în perioada următoare, cât şi în procedura de selecţie care urmează pentru 2011. Delegaţia României a avut întâlniri cu reprezentanţi ai delegaţiilor Parlamentului din Belgia (Preşedinţia în exerciţiu a UE), Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia, Portugalia, Slovacia, din statele candidate (Croaţia şi Turcia) şi respectiv cu reprezentantul Comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul European.
			Domnul Mihăiţă Calimente: "Jos Guvernul Boc!" Suntem acum la un moment extrem de important al democraţiei româneşti. Peste 90% dintre români consideră că actualul guvern nu îşi face treaba şi duce ţara într-o direcţie greşită. Aşadar, moţiunea de cenzură nu este un exerciţiu al opoziţiei, ci chiar o necesitate care evidenţiază dorinţa românilor ca Guvernul Boc să plece. Acest guvern este vinovat pentru distrugerea sistematică a mediului privat, ca urmare a măsurilor care au provocat, de fapt, dezastrul actual aleconomiei româneşti. Distrugerea mediului privat a cauzat toate problemele care se răsfrâng acum asupra bugetarilor şi asupra pensionarilor.Mediul privat a fost afectat extrem de grav de deciziile aberante ale guvernului Băsescu-Udrea-Boc, măsuri precum impozitul forfetar, suprataxarea muncii şi creşterea TVA. Acestea au dus la pierderi masive de locuri de muncă, la decapitalizarea unei părţi importante a mediului privat, ceea ce a redus drastic resursele necesare atât pentru investiţii, cât şi pentru plata pensiilor, pentru sănătate, educaţie etc. Se impune, aşadar, să punem capăt distrugerii economiei private şi a clasei de mijloc, fapt pentru care este absolut necesară înlocuirea guvernului Băsescu-Udrea-Boc prinadoptarea moţiunii de cenzură. Fac un apel, de la înalta tribună a Parlamentului, către dumneavoastră, colegi din PDL, UNPR şi UDMR, să veniţi alături de noi, să vă alăturaţi efortului nostru comun de a respecta voinţa poporului român şi să dăm jos actualul guvern. În acest al treisprezecelea ceas, vă rog să vă gândiţi la oamenii care ne-au trimis aici, vă rog să vă gândiţi la necazurile românilor şi să îi eliberaţi din strânsoarea incompetenţei şi a clientelismului cu care sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră nu sunteţi de acord. Aşadar, "Jos Guvernul Boc!".
			Domnul Mircia Giurgiu: «Muzeul memorial "Octavian Goga" - patrimoniu cultural european» Domeniul de la Ciucea este cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Boncza Berta, văduva poetului maghiar Ady Endre. Odată cu semnarea actului de vânzare-cumpărare, Octavian Goga devine proprietarul complexului de la Ciucea. Între anii 1921 -1926, Octavian Goga modifică esenţial castelul: îl măreşte, îl etajează, îi schimbă arhitectura, conferindu-i un stil nou brâncovenesc, cu verande largi şi vedere spre Criş. Tot în această perioadă, se ridică un gard de piatră zidită al întregii incinte, se construieşte cunoscuta "casă de pe stâncă" şi se repară celelalte clădiri ("Casa Albă", "Casa Ady Endre" şi clădirea "Mănăstire"). În 1923, familia Goga se mută în casă nouă. Din păcate, la 7 mai 1938, Octavian Goga decedează la Ciucea în urma unui atac cerebral suferit cu trei zile înainte. În 1939, după moarte poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia, înfiinţează o mănăstire de maici care funcţionează până în 1947 şi îşi reia activitatea în 1994. Între anii 1938-1958, prin strădaniile extraordinare ale Veturiei Gogas-a realizat "Mausoleul", monument funerar ridicat după planurile arhitectului G.M. Cantacuzino şi decoraţiile proiectate de artista plastică Nora Steriade. Muzeul Memorial "Octavian Goga" s-a înfiinţat prin Dispoziţiei Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă cu nr. 6694/1966 ca urmare al actului de donaţie nr.863/1966 către statul român făcut de Veturia Goga, văduva poetului. Muzeul este proprietatea Consiliului Judeţean Cluj, proprietar care subvenţionează şi coordonează activitatea muzeului, iar din punct de vedere ştiinţific este coordonat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, reprezentat în teritoriu prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură Cluj. Muzeul memorial "Octavian Goga" deţine un patrimoniu imobil format dintr-un teren de 4 ha pe care sunt amplasate 9 clădiri si un patrimoniu mobil ce cuprinde 14.310 piese organizate pe colecţii, expuse sau depozitate în sălile complexului muzeal. Muzeul memorial "Octavian Goga" trebuie să facă parte din patrimoniul mondial şi, mai mult decât atât, trebuie promovat ca un important punct turistic al României, nu doar al judeţului.
			Domnul Nicuşor Păduraru: Sunt câteva săptămâni de când PSD şi PNL lipsesc de la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Absenţa lor e motivată mediatic de decizii politice, însă niciunul din reprezentanţii acestor partide nu vrea să vadă efectele acestui blocaj. România nu mai este reprezentată prin intermediul Camerei Deputaţilor la nivelul unor întâlniri europene de maximă importanţă, iniţiative legislative care sunt în procedură de urgenţă nu pot fi repartizate comisiilor de specialitate în timp ce alte iniţiative trec prin acord tacit fără a mai fi dezbătute în plenul Camerei Deputaţilor. Printre subiectele de maximă importanţă suspendate datorită acestui stil al PSD şi PNL de a face politică, se află şi o lege extrem de importantă pentru continuarea demersurilor privind modernizarea Aeroportului Iaşi. Este vorba de un schimb de terenuri cu Ministerul Apărării Naţionale, aspect care reglementează încă o cerinţă legată de situaţia juridică a terenurilor, situaţia juridică fiind de fapt punctul zero de la care se poate spune că modernizarea Aeroportului din Iaşi poate începe concret. Constat că lupta politică tinde să depăşească limite de civilitate absolute necesare pentru o Românie modernă. Demersul parlamentar al PSD şi PNL definit prin chiulul prelungit de la şedinţele Biroului permanent este o probă de strategie politică aflată la graniţa normalităţii. Dacă mai adăugăm şi modul de manifestare publică caracterizat prin limbaj agresiv şi incitare la disoluţie a autorităţilor statului, îmi pun serioase întrebări legate de cauzele care fundamentează acest comportament şi interesele celor care îl determină. În aceste condiţii, sunt nevoit să fac un apel la colegii noştri parlamentari din PSD şi PNL să readucă la normalitate activitatea parlamentară şi să participe la şedinţele Biroului permanent. Pentru mine ca reprezentant al Iaşiului, deblocarea iniţiativei legislative legate de Aeroportul Iaşi ar permite autorităţilor locale să îşi continue demersurile legate de modernizarea acestuia. Fac un apel la colegii parlamentari ieşeni, la liderii politici ai PSD şi PNL din judeţul Iaşi, şi nominalizez pe domnul deputat Fenechiu şi primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, să pună în discuţie la şedinţele dumnealor de partid efectul absenţelor colegilor lor de la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor asupra continuării demersurilor privind modernizarea Aeroportului Iaşi Am speranţa că veţi înţelege că dincolo de lupta politică, importanţa unor proiecte locale precum Aeroportul din Iaşi nu justifică gestul utilizat de opoziţie de a bloca activitatea Parlamentului României şi argumentează apelul meu de a reveni la o activitate parlamentară normală.
			Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme: Cu toate că am bătut Călăraşiul în lung şi-n lat şi am cunoscut călărăşenii la ei acasă, în familiile lor, cu domnul Viorel Spînu, poliţistul erou din Lehliu, am vorbit abia astăzi. Am stat de vorba îndelung şi am înţeles de ce are nevoie un bărbat din România anului 2000. Am mai ştiut, la momentul respectiv, ce a făcut pentru cei mai bine de 60 dintre oamenii blocaţi în frig, în trenul de la Lehliu, şi am avut, atunci, acelaşi sentiment de mare respect şi mândrie pe care l-am avut mereu pentru marii noştri sportivi medaliaţi sau pentru elevii olimpici. Te simţi minunat, ca român, când astfel de oameni, şi ei români ca şi tine, îşi manifestă excelenţa profesională şi talentul şi, mai ales, umanismul. Zilele trecute, când l-am ascultat într-un interviu pe poliţistul-erou, trist, un munte de om umilit, îngenuncheat, gata să recurgă la greva foamei din disperarea lipsei de speranţă în prezentul şi viitorul pe care i-l prefigurează preşedintele Băsescu şi guvernul dumnealui, un alt sentiment pereche m-a stăpânit, acelaşi ca atunci când văd că sportivii noştri medaliaţi ajunşi pensionari în mizerie, locuind prin subsoluri, sau olimpicii noştri internaţionali luând calea emigrării. Cum era de aşteptat, românii, societatea civilă, au reacţionat la demonstraţia de demnitate a Cristinei Anghel, învăţătoarea în a 66-a zi a grevei foamei, cu mult mai substanţial decât au făcut-o autorităţile şi politicienii puterii. Cristina Anghel nu vrea altceva decât să trăiască într-un stat de drept, stat în care legea să fie respectată şi hotărârile luate să fie duse la bun-sfârşit. Învăţătoarea Cristina Anghel din Caracal a intrat în greva foamei pentru a protesta, astfel, pentru nerespectarea prevederilor Legii 221/2008 de aprobare a OUG 15 din acelaşi an, privind acordarea unor diferenţe salariale începând cu 1 octombrie 2008 şi până în prezent şi cere aceste drepturi pentru dăscălii României. Poliţistul Viorel Spînu nu vrea nimic altceva decât să-şi poată întreţine familia. Are o soţie bolnavă care are nevoie de medicamente pe care nu şi le poate permite, o fiică şcolăriţă care, acum, nu-şi poate permite nici măcar gândul la propriul viitor. Salariul şi aşa mic al poliţistului a fost redus cu 25 procente, ca al tuturor bugetarilor. Din el trebuie să se hrănească şi să plătească ratele la bancă, să cumpere medicamente pentru soţie şi cele trebuincioase fetiţei. Nu poate face toate acestea din salariul lui de poliţist, cum nici ceilalţi bugetari nu le pot face. L-am întrebat pe Viorel Spînu ce pot face pentru el şi pentru familia lui. Ca om, nu ca politician. Ca politician ştiu bine ce am de făcut. Mi-a răspuns că va fi la Parlamentul României miercuri, pe 27 octombrie, la votarea moţiunii de cenzură şi că nu am altceva cu ce-l ajuta în acest moment decât "sa fim cu toţii împreună miercuri". În acelaşi timp, doamna învăţătoare Cristina Anghel ne mai dă o lecţie de viaţă tuturor spunând "O ţară nu poate există fără poporul ei". Doamnelor şi domnilor parlamentari, haideţi să îi recunoaştem pe aceşti oameni, poporul nostru, şi să nu-i mai confundăm, aşa cum face preşedintele Băsescu, să nu ne mai facem că ei nu există. Haideţi să nu-i lăsăm să moară. Aveţi ocazia, pe 27 octombrie, să fiţi alături de ei, să votaţi moţiunea de cenzură!
			Domnul Dumitru Pardău: "În judeţul Suceava se realizează investiţii pentru modernizarea satului românesc" Săptămâna trecută a avut loc în comuna Dorna Candrenilor din judeţul Suceava inaugurarea unui drum. Investiţia a fost realizată cu fonduri accesate printr-un proiect PNDR, măsura 3.2.2. ("Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale"), derulat prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Este vorba de un drum de 3050m, cu mai multe segmente: 450m în Floreni, 1100 m în Juncani şi 1500m în Secu. Valoarea acestui drum este de 4.339.490 lei (peste 1.000.000 euro). Proiectul realizat de autorităţile locale din comuna Dorna Candrenilor are mai multe componente, aflate în momentul de faţă în desfăşurare. Se vor construi o reţea de canalizare de peste 5km şi o staţie de epurare. Cu bucurie pot să afirm că Dorna Candrenilor nu este un caz singular în colegiul pe care îl reprezint. Comuna Poiana Stampei beneficiază, de asemenea, de un proiect pe măsura 3.2.2., finanţat prin APDRP, cu o valoare totală de 10.524.040 lei. La Poiana Stampei se vor construi un drum de 5,3 km, un centru social "after school", se vor achiziţiona utilaje şi se va dota căminul cultural cu instrumente muzicale şi costume populare. Un amănunt demn de reţinut pentru colegii mei din alte partide este acela că primarul comunei în discuţie face parte din alt partid politic (PSD). Un alt exemplu pozitiv este investiţia pe măsura 3.2.2 derulată prin APDRP de comuna Cârlibaba, judeţul Suceava. În valoare de 10.131.822 lei, proiectul prevede construirea unei reţele de apă, canalizare şi a unui drum. Important este că în judeţul Suceava, oamenii gospodari nu stau degeaba, ci în vremuri de criză muncesc, investesc, îmbunătăţesc, lasă ceva bun în urma lor.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Guvernul Boc trebuie să plece" Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a produs un dezastru generalizat în economie prin sugrumarea cu taxe şi impozite aberante a liberei iniţiative şi a investiţiilor în mediul privat care generează noi locuri de muncă. Nu doar măsurile luate sunt greşite, ci şi logica în care se acţionează este falimentară. De anul trecut, economia românească este în recesiune, dar nimeni nu face nimic. Guvernanţii continuă să mintă în legătură cu creşterea economică, dar lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce trece. România a înregistrat, în septembrie, cu 7,7%, cea mai mare rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană. A declanşat un veritabil război economic împotriva românilor, început cu un atac devastator împotriva mediului privat, împotriva acelor oameni care produc valoare adăugată în societatea românească, care vor să muncească mai bine, pentru a câştiga mai bine, pentru a putea trăi mai bine. Pentru a înfiinţa o companie, trebuie plătite nu mai puţin de 15 taxe, iar timpul necesar procedurilor plasează România aproape de ţări precum Congo şi Tadjikistan. Controalele la firme sunt făcute la comandă politică şi au scopul strângerii de bani pentru partid. Măsurile de austeritate bugetare nu reprezintă soluţii pentru ieşirea din criză. Tăierile negândite nu fac decât să antreneze alte tăieri şi tot aşa până se ajunge la un punct în care nu mai există nimic din care se poate tăia. Aceasta este direcţia spre care se îndreaptă Guvernul Băsescu-Boc. Este impetuos necesar ca Guvernul Boc să plece. Menţinerea sa în funcţie anulează şansele de revenire a economiei.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Guvernarea Băsescu-Boc umileşte toate categoriile de cetăţeni" Fiecare zi cu PDL la guvernare ne afundă şi mai tare în sărăcie, în demagogie, în minciună. Acest regim politic ne-a distrus pe fiecare în parte. Profesorii au fost terfeliţi în chip şi fel, medicii au fost alungaţi în străinătate, pensionarii n-au mai fost scoşi din "nesimţiţi", poliţiştilor li s-a arătat "bulanul" de miliţian, funcţionarilor de la Ministerul Finanţelor li s-a spus că nu au dreptul să protesteze, iar studenţilor nu li s-a permis accesul la o întâlnire cu ministrul educaţiei pentru că au avut obrăznicia să protesteze. Guvernarea Băsescu-Boc a inoculat sentimentul de frică, de teamă, de represalii, specifice regimurilor totalitare, pentru a încerca să se menţină la putere cu orice preţ. Direcţia spre care ţara este condusă este cea a colapsului social. Acest Guvern a generat cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani şi un val de nemulţumire publică fără precedent, încât nu a fost categorie socială care să nu fi protestat şi să nu îşi fi căutat dreptatea în stradă. Guvernarea Băsescu-Boc a luat măsuri prin care umileşte toate categoriile de cetăţeni. Este pentru prima dată după 1990, când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate în prezent. Nu mai respectă demult Programul de guvernare aprobat de Parlament la învestitură, în decembrie 2009. Actualul prim-ministru trebuie să plece pentru că a oferit pe tavă lui Traian Băsescu Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei, de la capitolul Putere executivă.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Guvernul trebuia să depună toate eforturile pentru a scoate ţara din criză" Guvernul este cel care a avut şi încă are pârghiile ieşirii din criză. Dar pentru aceasta este necesar ca membrii Guvernului să fie mobilizaţi şi să lase la o parte interesele personale sau de grup, orgoliile şi vanităţile prost înţelese şi să renunţe la populismul ridicol. Dacă guvernanţii noştri nu sunt capabili să facă acest lucru şi nici nu doresc să ceară sprijinul specialiştilor oneşti, putem lua exemplul altor ţări şi să aplicăm soluţiile viabile şi practice care au fost deja aplicate de alţii mai capabili decât noi. Cu toţii suntem în ceaţă de doi ani de zile, dar mai ales oamenii de afaceri. Ei au o misiune dificilă. Trebuie să gândească planuri de afaceri şi bugete de venituri şi cheltuieli pentru propriile firme în condiţiile unor indicatori economici impredictibili, a unui curs valutar imprevizibil şi a scăderii consumului. Austeritatea bugetară este ultimul impuls spre recesiune transmis mediului de afaceri privat, cererea de bunuri şi servicii fiind deja afectată de prăbuşirea comenzilor la export şi a consumului intern. Întreprinzătorul mic şi mijlociu care lucrează pentru piaţă a fost primul lovit de criză - majorarea diverselor taxe şi controale înteţite pentru alimentarea cu venituri a bugetului de stat. Nu lui îi sunt destinate ajutoarele de stat ce merg doar la marile firme strategice şi nici comenzile consistente pentru lucrări de infrastructură. Pe el nu îl apără nimeni: nici patronatele marilor industriaşi, nici sindicatele şi nici statul.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Stimularea tinerilor afacerişti" Sistemul de educaţie din România, o caracatiţă hidoasă, se năpusteşte lacom asupra dascălului, îl strânge pervers în braţe şi îi soarbe încet întreaga creativitate şi energie. Dascălii sunt tot mai supuşi şi umili. Cadrele didactice au acumulat frustrări uriaşe şi nu mai au nici forţă, nici rezistenţă ca să lupte cu sistemul. Profesorii sunt lipsiţi de perspective şi de speranţe, sunt îndoctrinaţi şi storşi din punct de vedere psihic. Cea mai importantă meserie pentru evoluţia unei naţiuni - aceea de dascăl - este acum subestimată, bagatelizată în România. Profesorii sunt defăimaţi, respinşi, neînţeleşi. Consumul psihic al educatoarelor, învăţătorilor, profesorilor este imens, cu certitudine superior celui cu care se confruntă multe alte persoane care lucrează în alte domenii. Tocmai din acest motiv, cadrele didactice au nevoie de un timp mai îndelungat de recuperare psihică decât alţi angajaţi. Cu salarii de 200-300 de euro, ei doar supravieţuiesc mizerabil într-o societate anapoda, în care sunt mediatizate şi promovate mai mult amantele interlopilor decât opiniile intelectualilor, în care discursul mass-media se reduce la bârfe şi insulte, în care furtul de bani publici dă măsura competenţei în afaceri şi politică. Un dascăl stresat de griji materiale, împovărat de sarcini utopice primite de la minister, presat de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde şi închistat într-o programă şcolară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot. Se transformă într-o maşinărie care nu poate să îşi exprime creativitatea, imaginaţia, inteligenţa emoţională, tactul pedagogic. În aceste condiţii, este de înţeles de ce mulţi profesori capabili refuză să îşi mai practice meseria şi părăsesc sistemul educativ sau chiar ţara. Într-o Românie sărăcită, debusolată şi populistă, cât mai pot ei să-i sprijine pe copii în găsirea reperelor esenţiale care să le fie utile în viaţă? Cu cât vom investi acum mai mult şi mai eficient în educaţie, cu atât vom cheltui, în viitor, mai puţin pentru poliţie, justiţie, instituţii de control, penitenciare, sisteme de protecţie socială, sănătate, etc. Banii direcţionaţi în mod constructiv, deopotrivă spre copii, dascăli şi baze şcolare, nu reprezintă o cheltuială, ci un plasament pe termen mediu şi lung. În termeni economici, investiţia în educaţie este cea mai frumoasă şi în acelaşi timp cea mai rentabilă "afacere" pentru orice naţiune.
			Domnul Petru Movilă: «Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - 150 de ani» Un veac şi jumătate de istorie a învăţământului superior. La această vârstă a ajuns Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. În 1860, pe dealul Copoului, începea epopeea celui mai vechi aşezământ de învăţământ superior din România. Indisolubil legată de numele primului domnitor al Principatelor Române, universitatea ieşeană a dat, de-a lungul anilor, dovada perfecţionalismului în pregătirea tinerilor. Nu există niciun domeniu de activitate în care "cuziştii" să nu aibă un cuvânt greu de spus. Nu există performanţă în România în care "cuziştii" să nu fi avut un aport principal. Marii intelectuali ai ţării au fost absolvenţi ai Universităţii "Alexandru Ioan Cuza". Câţi dintre noi, parlamentarii de astăzi, nu se pot lăuda că au tocit băncile facultăţilor din dealul Copoului? Dacă vii în Iaşi şi nu treci prin sala "Paşilor pierduţi", dacă vii în Iaşi şi nu intri în aula "Eminescu", doar şi pentru a asculta prelegerea profesorului răbdător, daca vii în Iaşi şi nu intri în Universitatea "Al. I. Cuza", este ca şi cum nu ai fi fost niciodată în capitala Moldovei. 150 de ani de învăţământ superior de calitatea, 150 de ani de cercetare, 150 de ani în slujba tinerilor, reprezintă cumulul experienţei şi a profesionalismului de la UAIC. Nu pot să trec peste acest moment de sărbătoare pentru Iaşi, moment de sărbătoare pentru învăţământul superior românesc, fără a nu ura "cuziştilor" "La mulţi ani!" şi tot atâtea realizări ca şi până acum. Aţi dovedit că sunteţi cei mai buni, rămâneţi cei mai buni pe vecie!
			Domnul Georgian Pop: "Lupta împotriva sărăciei - o prioritate pentru Europa" Anul 2010 a fost declarat Anul European pentru Combaterea Sărăciei şi Excluziunii Sociale. Sărăcia înseamnă lipsa banilor pentru hrană şi îmbrăcăminte, lipsa unor condiţii de trai decent, lipsa unui adăpost, dar poate însemna şi o serie de probleme precum sănătate precară, accesul redus la servicii medicale, la educaţie, pregătire profesională, supraîndatorare etc. Construcţia europeană are la bază principiul solidarităţii şi al coeziunii sociale. Având la bază aceste fundamente, statele membre şi instituţiile Uniunii Europene au decis ca anul acesta să tragă un semnal de alarmă asupra acestui fenomen ce poate lua o amploare nebănuită dacă nu este tratat cu responsabilitate. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, aproximativ 84 de milioane de cetăţeni europeni sunt ameninţaţi de sărăcie. 17% din populaţia Europei trăieşte sub pragul de sărăcie. Unul din 10 europeni face parte din familii în care niciun membru nu are un loc de muncă. În cele mai multe state europene, copiii şi tinerii până în 17 ani sunt cei mai expuşi la riscul de sărăcie, în raport cu totalul populaţiei. Abordarea europeană presupune o contribuţie activă în societate pentru fiecare cetăţean. De aceea, Comisia Europeană a mizat anul acesta pe acţiuni menite a sensibiliza opinia publică asupra fenomenului sărăciei. Aceste acţiuni sunt însă completate şi de implicarea instituţiilor cu rol decizional la nivel comunitar. Prin declaraţia politică de astăzi, doresc să evoc un moment important petrecut săptămâna trecută în Parlamentul European. Astfel, în data de 20 octombrie 2010, deputaţii europeni au adoptat o Rezoluţie prin care se solicită Comisiei Europene să elaboreze un pachet legislativ pentru adoptarea unui sistem de calculare a venitului minim în toate statele membre, ca măsură pentru combaterea sărăciei. Potrivit documentului, sistemele de venit minim ar trebui să stabilească un nivel de cel puţin 60% din venitul mediu din statul în cauză. Soluţia propusă de europarlamentari combină asistenţa financiară cu accesul facil la servicii al persoanelor sărace, fiind considerat unul dintre cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei. Pe măsură ce legislaţia europeană în acest sens va prinde contur şi va fi adoptată, evident că şi România va trebui să adopte legislaţia corespunzătoare. Din păcate, pentru ţara noastră, anul de luptă împotriva sărăciei a fost, mai degrabă, anul pentru accentuarea sărăciei. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creşterea TVA-ului, reducerea pensiilor sunt măsuri care au creat adevărate drame în rândul cetăţenilor. Primul ministru şi Cabinetul său ar trebui să ia exemplu de la instituţiile europene despre modul în care guvernanţii acţionează în slujba cetăţenilor şi nu în dispreţul lor.
			Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "De Ziua Armatei Române" La 25 octombrie1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazdă de pământ românesc aflată sub ocupaţia horthistă, încununând astfel lupta şi jertfa zecilor de mii de combatanţi pentru eliberarea Ardealului, lupta începută în Carpaţii Orientali chiar în noaptea de 23/24 august 1944. O zi mai târziu, la 26 octombrie, ministrul de război, generalul Mihai Racoviţă, declara:"Românii, cu mic, cu mare, tresaltă la sunetul trâmbiţelor biruitoare. Ardealul a revenit astăzi, prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică, la trupul din care a fost rupt." Bilanţul luptelor purtate de Armata Română pentru desăvârşirea eliberării Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al naţiunii române în apărarea idealurilor sale de libertate şi unitate. Armata Română a angajat, între 1 septembrie - 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (100.000 militari mai mult decât prevederile convenţiei de armistiţiu). Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi). În cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localităţi, între care 8 oraşe. Inamicului i-au fost provocate pierderi de peste 11.400 de militari. Cele consemnate mai sus pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială. Armata Română a fost, este şi va rămâne, sper eu!, un simbol al Onoarei şi Dragostei de Patrie, al luptei şi jertfei, al cinstirii Drapelului, Imnului şi Simbolurilor Naţionale. La mulţi ani tuturor militarilor români!
			Domnul Radu Stroe: "Să greşiţi bine!" Pe fondul protestelor izbucnite, cele mai multe, în mod spontan în toată ţara şi al mesajului stereotip-repetitiv adresat de Emil Boc: "Înţelegeţi că e criză", în Parlament, Coaliţia de guvernare a votat săptămâna trecută două iniţiative legislative care aveau în vedere diminuarea TVA la 5% pentru alimentele de bază şi neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei. Bucuria românilor a avut o durată foarte scurtă pentru că parlamentarii PDL s-au grăbit să anunţe faptul că totul a fost o "greşeală", "o eroare de tehnică legislativă". Indicaţia indexului a fost inversă şi, astfel, Coaliţia a votat, pentru prima dată, în favoarea cetăţenilor români! Atitudinea corozivă şi forţa contestatară post-vot a desubstanţializat votul, pentru care se va găsi repede o modalitate de reinversare. Forţa hazardului a făcut ca, la o distanţă relativ mică de timp, să se pună în oglindă două situaţii care vin în contrasensul democraţiei: un vot fraudat este considerat corect (Legea pensiilor) şi un vot corect (legile privind scăderea TVA la 5% şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei) este considerat post-factum greşit, prin urmare repede reglementat. O contradicţie contrariantă ce relevă tipul de politică adoptată de guvernanţi. Ancorarea în "realităţile crizei" justifică şi revendică, în concepţia Guvernului, prioritatea îndreptării greşelii, deşi această lege ar fi recalibrat, într-o oarecare măsură, inechităţile. Coaliţia de guvernare este responsabilă de alte triste recorduri negative pe care România le-a atins în ultimii doi ani: românii sunt cei mai pesimişti est-europeni, deşi acum doi ani erau cei mai optimişti, sănătatea, învăţământul, armata, economia au atins limita inferioară. Clivajul între practica politică a Guvernului Boc-Băsescu şi interesul cetăţenilor, binele comun, a devenit insurmontabil. Cât de actual este mesajul lui Alexis de Tocqueville, după aproape două sute de ani: "A învăţa democraţia, a reanima dacă este cu putinţă crezurile ei, a-i purifica moravurile, a-i reglementa mişcările, a înlocui, puţin câte puţin, lipsa ei de experienţă cu ştiinţa treburilor statului, instinctele ei oarbe cu cunoaşterea adevăratelor ei interese, a adapta guvernarea ei timpurilor şi locurilor, a modifica această guvernare în funcţie de împrejurări şi oameni: iată cea dintâi îndatorire impusă în zilele noastre celor aflaţi la cârma ţării".
			Domnul Nini Săpunaru: Este oficial. Ordonanţa de urgenţă nr. 87/2010, care elimină impozitul minim de la 1 octombrie 2010, a fost publicată. Firmele româneşti, cele care au rămas în activitate desigur, revin la plata impozitului pe profit. Aparent, lucrurile sunt simple, însă, în realitate, Guvernul pregăteşte multe zile negre agenţilor economici din România, care în mod evident trebuie să acopere nota de plată pentru numeroasele împrumuturi contractate de stat în ultimii doi ani. Odată cu anunţul privind eliminarea impozitului minim, Guvernul a făcut cunoscută introducerea plăţii anticipate pe profit. Este încă o decizie neinspirată a Guvernului Boc de a mai pune un bir pe spatele mediului privat. Când toate statisticile arată că sectorul mic şi mijlociu o duce din ce în ce mai rău, sute de mii de firme îşi închid activitatea şi un număr considerabil de oameni ajung să îngroaşe rândurile şomerilor, statul român nu găseşte altă soluţie decât să adauge, sau cel mult să redenumească diversele taxe aplicate. Nici nu ne-am bucurat bine că am scăpat de plata impozitului minim că ne-am trezit pe cap cu această plată anticipată a impozitului pe profit. De fapt, cele două sunt similare: firmele plătesc pentru ceva ce nu au încasat încă. Iar partea absurdă este că baza de calcul folosită este impozitul din anul precedent, adică mai precis impozitul minim de anul acesta, recent desfiinţat, cel pe care multe firme l-au plătit fără a avea profit ... Cu alte cuvinte... ai, n-ai bani, plăteşti la stat! Ironia situaţiei stă în felul în care guvernul înţelege să îşi promoveze deciziile. Aflăm de pe site-ul instituţiei că "...executivul a adoptat mai multe acte normative pentru susţinerea mediului de afaceri", la fel ca în 2009 când acelaşi premier Boc anunţa introducerea impozitului minim ca o formă de "sprijin a mediului de afaceri". Între timp, Guvernul a anunţat că plata anticipată pe profit se amână, aşa că oamenii de afaceri mai respiră uşor. Nu pentru mult timp. Cel mult până la finalul anului când, cel mai probabil, Guvernul Boc va anunţa o nouă măsură de sprijin pentru mediul de afaceri prin introducerea din 2011 a unei alte forme de impozitare denumită de această dată impozit forfetar. Cu atâta sprijin nu te mai miri că încasările la bugetul de stat scad în loc să crească, că tot mai puţini investitori români sau străini pornesc afaceri în România sau că românii ale căror firme au supravieţuit ultimului an caută formule de a se înregistra în ţări precum Bulgaria, disperaţi de excesul de fiscalitate şi lipsa de previzibilitate din România.
			Domnul Adrian George Scutaru: "Camera Deputaţilor poate repara o nedreptate a Guvernului Boc" Vin în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă şi totodată a vă atenţiona faţă de situaţia cu care se confruntă un segment social, şi anume cel care lucrează în domeniul apărării naţionale. Nu întâmplător, poate, este faptul că subiectul pe care vi-l propun atenţiei dumneavoastră, vine la o zi după sărbătoarea Zilei Armatei Române. Cred că acum e momentul să depăşim nivelul declaraţiilor formale, prin care întreaga clasă politică îşi arată admiraţia şi aprecierea faţă de militarii români şi într-adevăr să facem ceva concret pentru ei. De douăzeci de ani, această instituţie este reformată şi de tot atât timp ea apare constat în topul încrederii pe care românii şi-o exprimă fată de instituţii ale statului. De la 320.000 de angajaţi MApN în 1990, acest minister are în prezent 90.000 de persoane, din care 75.000 de militari şi 15.000 angajaţi civili. Armata a fost prima instituţie care s-a reformat cu adevărat, pentru a face faţă criteriilor de aderare a României la NATO. Mii de ofiţeri au fost obligaţi să-şi încheie mult mai devreme cariera militară, iar statul român le-a garantat un sistem special de pensionare şi posibilitatea, pentru foarte mulţi dintre ei, de a-şi continua activitatea ca angajaţi în sistemul bugetar. Guvernul Boc a desfiinţat însă pensiile ocupaţionale pentru militari, fiind singurul stat NATO unde pensiile militare sunt incluse în sistemul unic de stat, şi le-a interzis şi posibilitatea de a cumula pensiile cu salariile, atunci când sunt angajaţi la stat. Multe instituţii s-au deprofesionalizat, dar acest fapt a contat prea puţin pentru Boc şi PDL. Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor se găseşte în această săptămână Propunerea Legislativă pentru modificarea Legii nr.329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, iniţiată de trei colegi deputaţi liberali. Un vot în favoarea acestei legi ar reprezenta eliminarea prevederii aberante a interzicerii pentru bugetari a cumulului pensiei cu salariul. Votul dumneavoastră pentru acest proiect de lege va putea îndrepta o mare nedreptate faţă de o categorie socială căreia i se luase dreptul de a-şi câştiga un trai decent prin muncă proprie. Sper ca atunci când iniţiativa legislativă menţionată va ajunge la votul final, să o susţineţi în beneficiul celor cărora le datoraţi prezenţa în Parlament.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: "Declaraţii politice iresponsabile" De la o vreme asistăm tot mai nedumeriţi la o serie de declaraţii iresponsabile, venite cu precădere din partea unor politicieni şi lideri sindicali, dar preluate fără prea mult discernământ şi de anumiţi comentatori de politică internă. Este vorba de clamarea zgomotoasă a pericolului instaurării dictaturii în România, principalul artizan al acesteia fiind, bineînţeles, "dictatorul" Traian Băsescu. Devine tot mai evident că oamenii aceştia nu ştiu despre ce vorbesc. Mă întreb dacă cei mai mulţi dintre ei, care au trăit ani buni într-o dictatură adevărată, ce întrunea toate caracteristicile acestei forme de guvernământ, nu înţeleg că se situează sub pragul ridicolului atunci când vorbesc despre pericolul instaurării dictaturii în România de astăzi? Este cumva actualmente în România puterea concentrată în mâinile unui singur om sau ale unui singur partid? Deţine cineva puterea absolută în stat? Poate exercita cineva puterea în afara oricărui control al organismelor constituite ale statului? Are cineva în mână pârghiile necesare pentru conducerea despotică, tiranică sau discreţionară a poporului român? Nu exista pe lângă putere şi o opoziţie recunoscută de aceasta, mai viguroasă ori mai firavă, după cum reuşeşte să se înfiripe? Nu avem alegeri libere? Nu avem o presă liberă, aflată în afara oricărei cenzuri şi a oricăror constrângeri? Nu sunt admise mitingurile de protest, măsurile şi demonstraţiile? A fost pedepsit vreodată cineva în ultimii 20 de ani pentru lozincile scandate la vreo demonstraţie sau pentru banerele afişate? Toate componentele unui regim democratic autentic se regăsesc astăzi în România şi atunci nu putem să nu ne întrebăm ce resort îl împinge pe Călin Popescu Tăriceanu, de exemplu, să strige panicat că "(...) ne îndreptăm cu paşi repezi spre dictatură"?! Nu a trăit el, până la vreo 40 de ani, şi sub dictatura lui Dej şi sub dictatura lui Ceauşescu, chiar şi sub dictatura proletariatului (el nefiind niciodată un proletar), pentru a avea la îndemână nişte termeni de comparaţie? Ar fi îndrăznit Tăriceanu în acei ani să pronunţe public cuvântul dictatură, cu referire la dictator? Nu ar fi îndrăznit şi nici nu a îndrăznit, pentru că dacă îndrăznea nu ar mai fi ajuns să exprime astăzi o asemenea gogomănie de la tribuna Parlamentului. Un alt liberal de conjunctură, Crin Antonescu, aflat acum chiar în fruntea PNL, ţipa şi el ca din gura de şarpe că "La Cotroceni s-a cocoţat un dictator". Nu ştim la care dictator se referă Crin Antonescu, dar ştim că la Cotroceni s-a reinstalat Traian Băsescu, după ce a câştigat al doilea mandat, prin scrutin popular, învingându-l în finală chiar pe candidatul susţinut cu mult patos de el. Dacă ne-am lua după ce se zvoneşte prin târg, ar trebui să credem că tocmai Crin Antonescu este acuzat de colegii din partid că a devenit un mic tiran, cu porniri dictatoriale, care şi-a înlăturat toţi rivalii şi toţi oponenţii din partid şi care nu mai admite nicio abatere de la linia politică trasata de el, la comanda adevăratului şef al PNL, mogulul Dinu Patriciu. Poate că nu este chiar aşa, dar dacă lucrurile stau astfel, ce îndreptăţire mai poate avea Crin Antonescu să vorbească despre dictatori sau despre dictatură? Poate ca el nu este chiar un mic despot în cadrul PNL, dar atât declaraţiile sale, cât şi atitudinea afişată de nenumărate ori, ne-au convins că este, cu certitudine, un fundamentalist, un fanatic al unor idei şi al unei linii politice impuse din afara partidului, evident greşită şi dăunătoare. Declaraţii similare legate de "dictatura instaurată în România", au mai făcut de-a lungul timpului şi alţi politicieni, dar dacă ne-am referi la Victor Ponta, ar însemna să vorbim de funie în casa spânzuratului, iar dacă l-am lua în seamă pe Corneliu Vadim Tudor, ar însemna să dăm ascultare unor inepţii pe care nu le mai ia nimeni în serios de multă vreme. Închei, amintindu-le tuturor celor care vorbesc astăzi cu o iresponsabilitate dezarmantă despre "dictatură", că în România a fost instaurat, cu mai bine de doua decenii în urmă, un regim democratic, care şi-a creat toate instituţiile necesare bunei funcţionări, iar la Cotroceni nu se află nici Hitler, nici Stalin, nici Mussolini, nici Franco, nici Salazar, nici Saddam Hussein, nici Kim Yong-Il, nici Fidel Castro, nici Dej, nici Ceauşescu şi nici alţi dictatori, ci Traian Băsescu, preşedintele ales pentru al doilea mandat prin voinţa poporului român, în urma unor alegeri democratice, libere şi corecte.
			Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: "Pe 27 octombrie vrem să aniversăm ziua politicienilor responsabili" Prezenta declaraţie politică nu poate avea alt subiect decât importantul vot asupra moţiunii de cenzură de mâine, 27 octombrie 2010. În condiţiile în care 91% dintre români declară în toate sondajele de opinie că nu mai au încredere în acest guvern; În condiţiile în care marea majoritate a cetăţenilor trăieşte din ce în ce mai greu şi la limita subzistenţei; În condiţiile în care o Românie întreagă se află, în fiecare zi, în stradă cerându-şi drepturile încălcate de către acest guvern, Noi, toţi reprezentanţii românilor în Parlament, aleşi prin vot uninominal de către oamenii acestei ţări, cărora trebuie să le reprezentăm interesele, va trebui să dovedim responsabilitate faţă de ţară şi respect faţă de fiecare cetăţean, votând pentru adoptarea moţiunii de cenzură. Un altfel de vot sau o absenţă la dezbaterea acestei moţiuni îl va descalifica iremediabil pe oricare politician, iar acesta va trebui să dea socoteală în faţa oamenilor pe care îi condamnă astfel la sărăcie şi disperare. Este momentul să arătăm adevărata solidaritate cu cetăţenii acestei ţări, dar şi un bun prilej pentru reabilitarea clasei politice româneşti.
			Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu: Spitalul Dr. C.T. Sparchez funcţionează în oraşul Zărneşti, judeţul Braşov, a fost construit în anul 1986 sub denumirea de "Spitalul Orăşenesc Zărneşti" şi are ca obiect de activitate asigurarea asistenţei medicale a populaţiei atât din oraşul Zărneşti, cât şi din zonele învecinate: Bran, Moeciu, Fundata, Poiana Mărului, Şinca Nouă, Râşnov. Unitate sanitară proiectată şi construită ca să poată asigura desfăşurarea activităţii medicale spitaliceşti şi ambulatorii, respectând standardele impuse de normele sanitare în vigoare, cu circuite funcţionale corespunzătoare, dispune de o suprafaţă funcţională de peste 8000 mp, spaţii de investigaţii, tratament şi cazare, ceea ce permite asigurarea de servicii medicale celor peste 45.000 de locuitori, dar şi populaţiei aflate în tranzit prin această zonă turistică deosebită de la poalele masivului Piatra Craiului, în apropiata vecinătate a Castelului Bran. Distanţa faţă de alte unităţi sanitare de specialitate din judeţul Braşov este de aproximativ 30 km, iar distanţa faţă de localităţile limitrofe este de minim 7 km. Unitatea sanitară dispune de o locaţie pentru o capacitate maximă de 240 paturi, în spaţii concepute să respecte normele sanitare actuale de funcţionare. Serviciul de urgenţă este organizat şi funcţionează cu o linie de gardă în specialitatea medicină generală asigurată de medicii încadraţi în spital şi ambulatoriu precum şi cu o microstaţie de ambulanţe subordonată SAJ Braşov. Având în structură secţii şi compartimente pe specialităţile medicină internă, chirurgie generală, anestezie terapie intensivă, cardiologie, geriatrie-gerontologie, obstetrică şi ginecologie, pediatrie, neurologie, această unitate se va putea dezvolta şi ridica la standardele impuse de cerinţele actuale cu sprijinul autorităţilor sanitare centrale şi locale, atât prin acordarea de fonduri pentru dotare cu aparatură medicală, continuarea reabilitărilor din ambulatoriul de specialitate şi spaţiile conexe, iar nu în ultimul rând prin atragerea suplimentară de personal medical superior, calificat în specialităţile menţionate mai sus. Începând cu anul 2008, activitatea de susţinere privind dezvoltarea spitalului a cunoscut o creştere importantă, materializată în reabilitarea şi modernizarea a cinci niveluri ale clădirii spitalului, precum şi a serviciului de primire urgenţe organizat în momentul de faţă în "camera de gardă", unde Ministerul Sănătăţii a avut investiţii majore în dotarea cu aparatură medicală performantă de resuscitare, monitorizare şi defibrilare precum şi punerea în funcţiune a sistemului de telemedicină. Alocarea, în continuare, de fonduri pentru dotarea cu aparatură medicală necesară în cardiologie, monitorizare ATI, recuperare medicală şi explorări funcţionale, reprezintă o prioritate în momentul de faţă pentru acest spital. Deblocarea posturilor pentru personalul medical superior şi mediu conform necesităţilor de funcţionare reprezintă o altă prioritate a spitalului. În speranţa unei reale înţelegeri a situaţiei actuale, conducerea spitalului solicită susţinere din partea tuturor factorilor decizionali de la nivel central.
			Domnul Horea-Dorin Uioreanu: "Recomandare de lectură pentru doamna Udrea: Constituţia României" Moţiunea de cenzură la adresa Guvernului Boc al VI-lea a pus pe jar strategii din Modrogan. Prin vocea suavă a doamnei Elena Udrea, PDL a anunţat că va "studia" modalităţile legale prin care pot fi oprite acţiunile de stradă anunţate pentru mâine, zi stabilită pentru votarea moţiunii. Am o veste proastă pentru doamna Udrea şi PDL: conform articolului 39 din Constituţia României, mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau alte întruniri sunt libere şi se pot desfăşura. Mai mult, aceeaşi Constituţie stipulează, la articolul 30 că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor prin viu grai, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Aşadar, orice mijloace de a opri mitingurile anunţate de sindicate sunt ilegale şi neconstituţionale. Cât despre faptul că se închiriază mijloace de transport spre capitală, mi se pare firesc acest lucru. Asta dacă nu cumva doamna Udrea vrea să oblige oamenii să vină pe jos din orice colţ al ţării până la Bucureşti. Şi mai are doamna ministru Elena Udrea o părere cel puţin hilară asupra celor care şi-au anunţat participarea la mitingurile de mâine: că cea mai mare parte nu sunt protestatari care au de revendicat drepturi legitime sau care au supărări reale. Ar fi extrem de interesant de văzut câţi dintre cetăţenii României au ceva de revendicat. Şi aici nu mă refer la revendicări în baza legilor proprietăţii, ci la revendicarea unui drept suprem: acela la viaţă şi la un nivel de trai decent. Drept pe care îl are orice cetăţean al României şi care este garantat de legea fundamentală, dar care acum îi este îngrădit de incompetenţa celor care ne conduc, colegii doamnei Udrea, din "extrem de solida" coaliţie de guvernare. Intenţia doamnei Udrea şi a PDL de a împiedica oamenii să iasă în stradă în momentele în care parlamentarii vor trebui să se pronunţe asupra moţiunii de cenzură poate fi explicată doar prin teamă. O teamă viscerală, aş spune, care are la bază iubirea nemărginită faţă de putere şi de avantajele pe care PDL le are. Teama că vor fi nevoiţi să renunţe la ciolan, că nu-şi vor mai putea mulţumi clientela politică, ceea ce va duce la falimentul puşculiţei de partid. În acest context, mai am o veste pentru doamna Udrea şi colegii săi: românii trăiesc prost, "coasa lui Boc" a afectat milioane de cetăţeni, pensionarii sunt disperaţi de faptul că trebuie să aleagă între a-şi plăti facturile sau a-şi cumpăra medicamente. Au de ales între viaţă şi moarte. Peste 90% dintre cetăţenii acestei ţări văd că actuala guvernare este una incompetentă, fără orizont şi îşi doresc schimbarea. Crede cineva, diferit de doamna Udrea, că cei care vor ieşi mâine în stradă trebuie rugaţi să o facă? Românii nu sunt proşti, nu sunt doar o masă de manevră. Sunt săraci şi disperaţi, sătui de guvernarea portocalie care i-a amăgit că vor trăi bine. Acum ei nu ştiu dacă mai pot trăi pur şi simplu. Că binele, se pare, e doar pentru unii. Sunt convins că instituţiile statului nu vor asculta comanda politică a niciunui ministru sau potentat al vremii şi vor respecta dreptul constituţional la miting şi întrunire. Vreau să sper că democraţia nu a murit şi că românii nu mai au a se teme de ameninţări, indiferent cine e cel care le proferează. P.S. O rog pe doamna ministru Elena Udrea să coboare din când în când între oameni, alţii decât colegii de partid. Poate aşa va afla care este starea de spirit a românilor. Şi între două opriri ale aero-taxiului domniei sale, să citească şi Constituţia, dar nu cea interpretată de profesorul de drept neconstituţional Emil Boc. O asigur că e o lectură interesantă.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Dezvoltarea resurselor umane - o prioritate" Constatăm cu toţii că printre principalele efecte ale recesiunii economice româneşti se află creşterea accelerată a numărului celor care îşi pierd locul de muncă. De multe ori, cel care îşi pierde locul de muncă este şi cel care susţine financiar familia compusă adesea şi din doi, trei poate chiar şi mai mulţi copii. Altfel spus, pierderea locului de muncă reprezintă declanşarea unei adevărate tragedii în aceste familii, culminând cu efecte indezirabile pentru societatea românească: abandonul şcolar al copiilor din familiile afectate de şomaj, incapacitatea de plată a ratelor bancare, a facturilor, a cheltuielilor legate de sănătate şi chiar de hrană. Pe fondul îngroşării numărului de şomeri din România constatăm cu surprindere că Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu reuşesc să ocupe sute, uneori mii de locuri de muncă disponibile. Cele mai multe dintre motivele neocupării acestor locuri sunt legate de salarizarea modestă în raport cu prestaţiile sociale asigurate de statul român, dar mai ales de incapacitatea noilor şomeri de a satisface condiţiile de calificare solicitate de angajator. Până acum câţiva ani, politicile active de recalificare şi reconversie profesională ale agenţiilor judeţene reuşeau să reintegreze un număr destul de modest de şomeri pe piaţa muncii, fie din lipsa finanţării unor cursuri specializate, fie pentru că nu exista o strictă corelaţie între formare profesională şi cererea de pe piaţa muncii. Astăzi, graţie Fondului Social European, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, oportunităţile de dezvoltare a capitalului uman pot deveni realitate. Finanţările sunt generoase şi se adresează practic tuturor domeniilor deficitare de pe piaţa muncii sau sunt destinate unui principiu extrem de sănătos pentru o societate şi economie dinamică "învăţare pe tot parcursul vieţii". Dacă din perspectiva numărului de proiecte depuse de diversele entităţi naţionale şi acceptate de organismele de implementare putem spune că auspiciile programului sunt extrem de îmbucurătoare, realizarea obiectivelor acestuia nu pot fi cuantificate decât la finalizarea sa. La prima vedere, eu sunt optimist pentru că proiectele deja demarate au început să arate efectele favorabile, fie că vorbim de ameliorarea cercetării în învăţământul universitar, de măsurile active de ocupare sau de incluziunea socială.
			Domnul Virgil Pop: "De ce nu contează România în diplomaţia europeană?" După trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România se dovedeşte a fi cel mai slab membru al organismului european, marcând eşec după eşec pe toate planurile. Suntem ţara cea mai săracă din UE, suntem ţara cu cel mic scăzut nivel de trai din Europa şi, după câte se vede, suntem şi ţara cea mai slab reprezentată în lume la nivelul diplomaţiei externe. Mă refer aici la ultimul eşec răsunător al României în materie de politică externă, şi anume la ratarea ocupării vreunui post de conducere în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă, instituţie europeană nou creată pentru diplomaţi. Astfel, deşi România s-a prezentat cu candidaturi propuse de MAE, ţara noastră nu a reuşit să obţină niciun post de şef de delegaţie UE în lume, din cele 29 disponibile, spre deosebire de "colega de aderare" a României, Bulgaria. De vină pentru incapacitatea României de a negocia avantajos pe piaţa diplomaţiei externe şi de a produce candidaţi redutabili ar fi tot organismele europene, prin procesul de selecţie pentru Serviciu, axat aproape exclusiv pe teme europene şi nu regionale, după spusele ministrului de externe, asta deşi Baconschi sublinia, acum câteva luni, că România va trimite, pentru Bruxelles, doar candidaţi profesionişti, cu experienţă vastă şi cu un nivel ridicat de competenţă. România ar mai putea avea, totuşi, o şansă în eşalonul doi şi trei al diplomaţiei europene, prin plasarea diplomaţilor pe posturile rămase încă neocupate în cadrul Serviciului. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de transparenţă şi eficientizare a procesului de selecţie a candidaţilor ce urmează a fi propuşi pentru serviciul de politică externă al Uniunii. Or, acest lucru este doar un deziderat, pentru că ministerul de externe este încă o instituţie secretoasă şi opacă. Ce a uitat însă să precizeze ministrul în cadrul discuţiilor despre acest subiect este precaritatea comportamentului oficialilor români în materie de politică externă, şi aici vorbim inclusiv despre premier şi preşedinte. Că vrem să o recunoaştem sau nu, oficialii români nu sunt jucători importanţi pe scena politică mondială. Motivele sunt multe şi serioase, începând cu nepăsarea oficialilor români când vine vorba de importanţa politicii externe: inconsecvenţă, inflexibilitate, nepricepere, lipsa abilităţilor de negociere şi terminând cu motive economice ce ţin de lipsa investiţiilor străine sau a programelor de colaborare a instituţiilor române cu cele europene sau internaţionale. Acest eşec repurtat de ministrul de externe şi, teoretic, şi de Guvernul României, nu este primul şi nu va fi nici ultimul din lungul şir de stângăcii ale actualului Executiv. Şi, din păcate, aceste eşecuri încep să conteze din ce în ce mai mult pentru imaginea României şi, de ce nu, chiar pentru români, văzuţi ca cetăţeni de mâna a doua ai Europei. Niciodată ca până acum, coroborarea politicii interne cu cea externă nu a fost de o importanţă mai mare pentru România şi, din păcate, ca niciodată până acum, lucrurile nu au stat mai rău. Miza fiind una extrem de importantă - imaginea şi influenţa României în Uniune - voi lansa o serie de întrebări deschise ministrului de externe, Teodor Baconschi, referitoare la developarea situaţiei candidaturilor române pentru Serviciul European de Acţiune Externă, pentru că e nevoie de o monitorizare atentă a acestui caz. În ceea ce priveşte cealaltă cauză a problemei, şi anume incompetenţa guvernamentală în materie de politică externă, şirul de soluţii este extrem de complicat, dar începe cu un pas simplu: plecarea de la putere a Guvernului Boc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Cum nu se conduce o ţară" Parlamentarii şi miniştrii PDL au ajuns subiect de băşcălie în presa europeană, după ce au votat "eronat" pentru scăderea TVA la alimente şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei. În fapt, tot ceea ce face actuala guvernare reprezintă un exemplu de cum nu se conduce o ţară. Acţiunile şi deciziile Guvernului Băsescu-Boc nu sunt glume de 1 aprilie, din păcate. Pe drumul "reformelor" democrat-liberale, ne vom trezi direct în Evul Mediu, la mâna unei găşti pedeliste, cu biruri pentru cei mulţi, fără şcoli şi spitale. Nouă din zece români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită. Printre aceştia se regăsesc şi votanţii PSD, dar şi PDL. O asemenea prăpastie între popor şi cei aflaţi la conducerea ţării nu a mai existat în democraţia românească. Ziua Armatei Române a fost sărbătorită, ieri, prin proteste de stradă. Este o premieră în istoria României, trebuie să recunoaştem. Amintirea unei zile de împlinire naţională, întipărită în sufletele românilor, încununând jertfa zecilor de mii de ostaşi care au luptat pentru eliberarea Ardealului şi refacerea adevăratelor hotare ale patriei, este umbrită de modul în care militarii români sunt umiliţi de actuala putere. Spre uluirea militarilor români care protestează împotriva măsurilor aberante ale Guvernului Boc, premierul Boc a fost decorat de către subalternul său, ministrul apărării, cu medalia "Onoarea Armatei Române", cea mai înaltă distincţie militară onorifică. Am reuşit să aflu ce fapte deosebite a făcut domnul Boc pentru ridicarea prestigiului Armatei: a tăiat salariile şi pensiilor militarilor, o "performanţă" nemaiîntâlnită în cadrul NATO. Toţi românii care au ajuns să protesteze sunt umiliţi, batjocoriţi şi nereprezentaţi de puterea portocalie. Credeţi că pedeliştii nu mai dorm de grija guvernării, de găsirea unor soluţii pentru relansarea economiei? Vă înşelaţi! Pedeliştii caută mijloace prin care să oprească protestele oamenilor. Ceea ce nu înţeleg colegii de la PDL este un lucru simplu şi clar ca lumina zilei: cei care protestează sunt cetăţeni ai acestei ţări şi suportă dezastrul creat de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase. Nu PSD i-a scos pe oameni în stradă. Românii sunt disperaţi, şi-au pierdut locurile de muncă, nu au ce pune copiilor pe masă, nu mai au bani de medicamente şi întreţinere. Protestele nu sunt organizate de PSD, dar noi ne-am asumat şi ne asumăm în continuare decizia de a sprijini mişcările de protest. Vom participa şi noi, cât mai mulţi, pentru că ne pasă de problemele oamenilor şi sperăm să putem crea o presiune suficient de puternică pentru ca parlamentarii puterii să voteze moţiunea de cenzură, aşa cum le cere electoratul. O altă preocupare majoră a pedeliştilor este fuga - ruşinoasă, dar sănătoasă în împrejurările date. Pentru că îi aşteaptă cetăţenii pe stradă cu huiduieli şi ouă clocite, pedeliştii fug de oameni şi îi ignoră total pe cei aflaţi în greva foamei. Pedeliştii au dovedit constant că nu prea ştiu ce trebuie să voteze şi de ce i-a trimis electoratul în Parlament. Drept urmare, au ajuns prizonieri în partidul lor: li s-a interzis să-şi exercite dreptul de vot la moţiunea de cenzură. Decizia PDL demonstrează că actualii guvernanţi sunt capabili de orice pentru a rămâne la putere. Guvernul Băsescu-Boc ştie că a pierdut din susţinerea parlamentarilor democrat-liberali. Nu îi interesează voinţa electoratului, ci voinţa grupurilor de interese din spatele miniştrilor şi liderilor de partide din arcul guvernamental. Nu îi interesează că au împins ţara în prăpastie, că oamenii sunt la capătul răbdării. Dacă mâine nu vă veţi exercita votul, veţi fi priviţi de către cetăţenii României drept reprezentanţii unei guvernări ruşinoase. România va fi singurul stat aşa-zis democratic care va avea un Guvern cu zero voturi de susţinere în Parlament. Guvernarea Băsescu-Boc va rămâne în istorie drept exemplul de cum nu se conduce o ţară.
			Domnul Adrian Gurzău: "Moţiunea ipocriziei" PSD şi PNL nu vor la putere. Nu vor şi nici nu pot ajunge să guverneze. Nu se înţeleg nici asupra chestiunilor esenţiale, nu ştiu ce premieri vor, are fiecare câţiva, aleg ca la ruletă. Opoziţia se joacă de-a moţiunea, fără nici cea mai mică dorinţă de a trece la treabă. Pentru că guvernarea, domnilor, înseamnă muncă. Vă rog să vă uitaţi în jur. Ce vedeţi? Un băiat vesel care se dă cu maşinuţele la raliu şi altul care bifează cele mai multe absenţe în Parlament. Crede cineva că ei vor să scotă ţara din criză? Fără a face apologia Guvernului Boc, dacă ai cea mai mică umbră de onestitate trebuie să recunoşti că Guvernul Boc a avut curajul să facă ce trebuie pentru ţară cu orice riscuri. Veţi spune, da, dar au fost legi întoarse de la CCR, au fost măsuri asupra cărora s-a revenit. Bun, era mai bine să nu se revină? Altădată s-au făcut greşeli, iar puterea a mers cu ele mai departe, fără nicio corectură. Aşa a fost cu legile proprietăţii, cu privatizările. Au făcut greşeli intenţionate care au costat enorm ţara. Când s-a revenit asupra lor? Domnilor colegi, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Guvernul Boc a avut de redresat o situaţie catastrofală. Pe lângă efectele crizei, s-a confruntat cu o legislaţie precară, cu un stat anchilozat în practici şi mentalităţi ticăloşite, cu o populaţie tot mai săracă şi mai intolerantă faţă de politic. Cine a adus ţara în acest punct? Guvernul Boc în doi ani? Sunteţi mai vechi decât mine în Parlament, dar vă rog să-mi spuneţi, de câte ori a criticat PNL guvernările PSD? Dar PSD guvernarea PNL? De enorm de multe ori! Eu le-am urmărit şi pot spune că de la liberali am aflat cât de dezastruoasă a fost epoca Iliescu, iar de la social-democraţi am înţeles cât de ineficientă a fost guvernarea Tăriceanu. Nu-şi mai aminteşte nimeni? Ce vreau să vă spun este că aceste partide fac acum, în vremuri grele, doar gălăgie, ca lumea să-i vadă activi. În fond, la sacul gol şi la tras din greu nu se înhamă. Guvernul Boc a avut neşansa istorică de a guverna pe criză. Poate va avea şansa istorică de a scoate ţara din criză. Eu îl sprijin şi-i doresc spor la lucru. Să ne ajute Dumnezeu!
			Domnul Emil Radu Moldovan: "Instaurarea obligaţiei de a nu avea" "Eroare" afirmă într-un cor toţi parlamentarii PDL din Camera Deputaţilor după votul de săptămâna trecută. "Eroare" decretează şi liderii PDL votul dat pentru reducerea TVA la alimentele de bază şi neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei, fără să le pese cât de cât că la început de iarnă, când viaţa devine mai grea pentru români, o ieftinire a preţurilor ar reprezenta o mână cerească pentru pensionarii şi pentru cetăţenii cu venituri mici care au probleme din ce în ce mai mari cu asigurarea hranei zilnice. Dar PDL-ului nu îi pasă de cetăţeni şi de problemele cu care se confruntă aceştia, deoarece ei guvernează pentru ei şi interesele acoliţilor, încât se poate afirma, fără niciun risc de a greşi, că prin măsurile luate de către puterea cenuşie Băsescu-Boc în ultima perioadă, cetăţenii români au devenit duşmanul de clasă pe care partidul-stat se străduieşte zi de zi să îi umilească. Nimeni şi nimic nu mai contează pentru PDL, valorile, morala, respectul, solidaritatea, competenţa, cetăţenii sunt simple cuvinte care nici măcar nu le trezesc interesul, în schimb minciuna, hoţia, nonvaloarea, ipocrizia sunt ridicate la rangul de politică de stat. Bunăstarea devine o eroare, speranţa o greşeală, orice urmă de optimism este retezată din faşă, doar tăierile şi lipsurile sunt servite de Guvernul Boc românilor, care instaurează astfelobligaţia de a nu avea sub pretextul lipsei resurselor financiare de la buget pentru cetăţeni, dar nu şi pentru camarilă. Astfel, românii au obligaţia să nu trăiască decent, deşi muncesc, să nu beneficieze de servicii medicale, deşi plătesc asigurări de sănătate, totul pentru un capriciu al stăpânului camarilei portocalii, care dintr-o ură viscerală împotriva populaţiei, deoarece nu mai este cel mai iubit conducător, a trasat sarcina aghiotanţilor să devină măcelarii de serviciu şi să-i pedepsească pe români.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: "Ziua naţională a Republicii Cipru, aniversarea proclamării independenţei la 1 octombrie 1960" Astăzi am deosebita onoare sa prezint, în cadrul Camerei Deputaţilor din România, mesajul excelenţei sale, domnul Spyros Attas, ambasadorul Republicii Cipru în România, mesajul prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Republicii Cipru şi de la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Cipru. "Ziua de 1 Octombrie 2010 a marcat cea de-a 50-a aniversare a înfiinţării Republicii Cipru, după o lungă şi grea luptă pentru independenţa faţă de dominaţia colonială britanică. În acest an sărbătorim şi 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Cipru şi România. Cu această ocazie aş dori să exprim, în numele Guvernului Republicii Cipru, sentimentele noastre călduroase de afecţiune şi să urez un progres veşnic şi prosperitate Uniunii Elene din România. Prezenţa elementului elen în România şi credinţa ortodoxă au constituit întotdeauna o legătură puternică între aceasta şi Cipru. Încă din secolul al XVI-lea, comercianţii, erudiţii şi clericii ciprioţi au găsit refugiu în Principatele Române, devenind membri proeminenţi ai societăţii locale, şi aici îi putem menţiona pe Lucas, Mitropolitul Buzăului şi mai târziu Mitropolit al Valahiei, pe Mitropolitul Matei de Mira, în timpul domniei lui Mihai Bravu, şi pe Marcos Porfiropoulos, care a ocupat funcţia de Director al prestigioasei Academii din Bucureşti, între 1702-1719, precum şi profesorul Epaminondas Frangoudis. Aderarea Ciprului şi României la Uniunea Europeană a deschis noi perspective pentru intensificarea relaţiilor acestora. O comunitate largă de aproximativ 30.000 de români trăieşte şi munceşte în Cipru, îmbogăţindu-i societatea şi contribuind la creşterea economică. Ciprul se mândreşte a fi al şaselea cel mai mare investitor străin în România. Principalul obiectiv al guvernului cipriot de-a lungul ultimelor decade a fost acela de a ajunge la o soluţie paşnică în ceea ce priveşte problema cipriotă, o soluţie care va scăpa insula de forţele de ocupaţie străină şi va reunifica teritoriul, pe locuitorii acestuia şi economia insulei, după 34 de ani de divizare forţată. Singura modalitate în care se poate soluţiona problema cipriotă este în baza Rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite şi în baza Acordurilor la nivel înalt din 1977 şi 1979, care prevăd crearea unei federaţii cu două zone şi două comunităţi, dar cu o singură suveranitate, cetăţenie unică şi personalitate internaţională unică." Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Republicii Cipru, îmi revine deosebita plăcere, în calitate de deputat al Uniunii Elene din România şi de membru al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Cipru, să transmit, din plenul Camerei Deputaţilor din România, un sincer "La mulţi ani !" ciprioţilor şi filociprioţilor de pretutindeni.
			Domnul Doru-Claudian Frunzulică: "Armata României, realităţi şi perspective" Îndeplinirea obligaţiilor României ce decurg din calitatea de membru al NATO şi UE, cât şi a unor obiective naţionale, presupune continuarea accelerată a unor reforme în domeniul resurselor de apărare şi modificarea cadrului legislativ, astfel încât să se răspundă noilor realităţi instituţionale, mediului de securitate intern şi internaţional, cât şi experienţei dobândite în teatrele de operaţiuni. Procesul de transformare şi modernizare parcurs până în prezent de Ministerul Apărării Naţionale s-a efectuat în condiţiile alocării unor resurse limitate, fiind afectată în special susţinerea înzestrării Armatei României, cu impact negativ în ceea .ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de, în principal, Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană. Acest lucru a generat perturbări în procesul de planificare a apărării, ducând la numeroase modificări ale documentelor de planificare, transferuri repetate ale fondurilor de la un program de înzestrare la altul, amânarea repetată a unora dintre acestea, precum şi multiple reevaluări ale priorităţilor. Una dintre consecinţele negative este faptul că nu s-a reuşit asigurarea corespunzătoare a capacităţii operaţionale a forţelor dislocabile şi a nivelului protecţiei şi securităţii trupelor dislocate în teatrele de operaţiuni. Consider că pentru perioada următoare este necesară eficientizarea procesului de planificare a apărării, concentrat asupra dezvoltării de capabilităţi pe termen mediu şi lung, în scopul asigurării coerenţei tuturor disciplinelor de planificare a apărării şi coordonarea acestora în mod unitar, având la bază documentul "Outline model for NATO defense planning process", prezentat şefilor de state şi guverne din ţările membre NATO în cadrul Summit-ului de la Strasbourg -Kehl, aprilie 2009. Concret, ţinând cont de o necesară prioritizare a acestora şi de resursele limitate, se impune implementarea unui set de măsuri ce ar putea contribui la relansarea încrederii în cariera militară şi de continuare cu succes a procesului de modernizare a Armatei: I. Cadrul legislativ-normativ Necesitatea accelerării fără precedent a procesului de adaptare şi perfecţionare a cadrului legislativ-normativ privind securitatea şi apărarea naţională: promovarea unei noi "Legi privind statutul cadrelor militare" cu măsuri în concordanţă cu tendinţele şi practicile din armatele statelor membre ale NATO şi UE, precum şi măsuri de creştere a atractivităţii carierei militare; necesitatea adoptării unei noi "Legi a apărării", în contextul apartenenţei României la NATO şi UE, dezvoltării parteneriatelor strategice şi relaţiilor bilaterale în plan militar; revederea "Legii de planificare a apărării", precizarea clară a relaţiei dintre securitatea naţională şi apărarea naţională, precizarea rolului şi locului "Cartei albe a apărării" în ierarhia documentelor de planificare, statuarea "Strategiei de transformare a Armatei României" ca document de referinţă în procesul de planificare a apărării; finalizarea si adoptarea "Strategiei Militare a României"; adoptarea noii legi de funcţionare a MApN; clarificarea si reconsiderarea rolului CSAT, a atribuţiilor sale pe timp de pace, în situaţie de criză sau la război, poziţionarea clară a acestuia în relaţia cu organismele de conducere ale NATO şi UE, precum şi în lanţul de conducere a forţelor naţionale. II. Structural — organizatoric Conform strategiei de transformare a Armatei şi a angajamentelor asumate în cadrul NATO, trebuie implementat în ritm accelerat programul de remodelare a structurii de comandă şi control şi a structurii de forţe: intensificarea implementării concepţiei de conducere, comandă-control în Armata României, finalizarea punctelor de comandă şi eficientizarea activităţii de stat major la toate eşaloanele; deciziile privind structura de forţe a armatei şi dezvoltarea capacităţilor militare trebuie să aibă la bază o viziune şi un program pe termen lung care să asigure coerenţa proceselor, concordanţa acestora cu nevoile proprii de apărare şi cu cerinţele NATO şi UE; eliminarea discrepanţelor dintre calitatea unităţilor militare care participă la misiuni în afara teritoriului naţional şi celelalte; prin calitatea instrucţiei, nivelul de încadrare şi gradul de înzestrare a unităţilor, s-a introdus greşit ideea că Armata României este împărţită într-o armată pentru NATO şi o armată pentru nevoi naţionale; prezenţa în teatrele de operaţiuni a Armatei României reprezintă unul dintre cei mai importanţi vectori de imagine şi influenţă ai ţării noastre şi o garanţie că suntem un generator de securitate şi stabilitate - în acest context trebuie mai bine valorificată experienţa acumulată atât în procesul de pregătire a personalului, cât şi în modul de întrebuinţare a forţelor; valorificarea oportunităţilor create de prezenţa în diferite teatre de operaţiuni a contingentelor româneşti prin atragerea componentelor civile specializate, în domenii economice, administrative, culturale, pentru valorificarea unor oportunităţi şi creşterii rolului şi vizibilităţii României pe plan internaţional. III. Resursa umană şi nivelul de performanţă al personalului Implementarea unui program de relansare a încrederii în cariera militară, ţinând cont de scăderea calităţii vieţii personalului şi de amploarea fenomenului de părăsire a instituţiei militare. Măsuri propuse: reforma învăţământului militar naţional, integrarea acestuia cu cel de specialitate al NATO şi UE; adaptarea cursurilor în spiritul apartenenţei României la NATO si UE; program multianual de consolidare a spiritului militar, fundamentat pe valorile tradiţionale naţionale, adaptate apartenenţei la sistemele de apărare colectivă; finalizarea etapei de restructurare, realizarea stabilităţii personalului din cadrul MApN şi definitivarea unor cerinţe de post coerente, potrivit ghidului de carieră militară; finalizarea statutului cadrelor militare şi implementarea unor măsuri pentru creşterea motivaţiei şi a atractivităţii profesiei militare, în scopul diminuării migraţiei personalului către alte instituţii şi a atragerii de personal ce doreşte să urmeze o carieră militară; implementarea unui sistem de management al carierei individuale; promovarea pe baza standardelor de performanţă individuală; eliminarea graduală a nemulţumirilor generate şi de decalajul existent în ceea ce priveşte statutul şi nivelul de salarizare dintre personalul MApN şi cel aparţinând altor instituţii cu responsabilităţi pe linia securităţii naţionale; implementarea unui nou sistem de salarizare, care să facă o diferenţiere între salarizarea angajaţilor cu carieră scurtă, medie, respectiv de lungă durată în armată; oferirea posibilităţii pentru o parte din voluntarii cu grade diferite de a rămâne în armată după 40 de ani (ţinând cont de necesităţi), atât timp cât trec cu succes testele anuale; eliminarea discrepantelor privind salarizarea şi unele drepturi dintre anumite categorii de personal - spre exemplu funcţionar public faţă de salariatul civil din MApN; asigurarea militarilor participanţi la misiuni externe, pentru toate tipurile de riscuri şi "probleme" posibil de apărut pe perioada misiunii; pentru veteranii de război şi rezervişti, implementarea unui nou sistem de asistenţă socială, prin înfiinţarea unor aşezăminte sociale pentru cei care doresc să trăiască în astfel de instituţii, menite să le asigure, contra cost, cazare, masă, socializare şi asistenţă medicală (în colaborare cu administraţia locală). IV. Înzestrarea şi dotarea armatei Procesul de modernizare a tehnicii şi echipamentelor militare se desfăşoară cu dificultate şi fără a ţine seama de o prioritizare realistă. Dotarea şi înzestrarea actuală afectează credibilitatea armatei la nivelul NATO şi UE. Propuneri: realizarea unui nou program de înzestrare pe termen scurt, mediu şi lung, pornind de la o analiză realistă a stării actuale, cu stabilirea unor priorităţi clare; în procesul de înzestrare să se ţină cont de cerinţele de protecţie individuală şi protecţia forţei în acţiuni militare; stimularea producţiei interne de armament pentru asigurarea unui minimum necesar de independenţă faţă de furnizorii externi; achiziţia cu prioritate a muniţiei din producţia internă; buget anual pentru MApN de cel puţin 2% din PIB, prin lege (lege pe care am iniţiat-o şi la care s-au asociat mai mulţi deputaţi şi senatori - se află la Senat). V. Integrarea pragmatică în structurile internaţionale Prezenţa românească în funcţii de conducere în structurile internaţionale ale NATO şi UE este foarte redusă şi în decalaj evident în raport cu unele ţări ce nu au nicio participare la misiunile externe ale celor două organizaţii: este necesară elaborarea unei strategii naţionale de ocupare a unor funcţii importante, militare şi civile, de relevanţă, în cadrul statelor majore internaţionale şi comandamentelor NATO şi UE, care să includă şi un program de pregătire programatică a personalului. VI. Comunicarea cu societatea civilă Nivelul de comunicare al instituţiei militare cu societatea civilă a scăzut foarte mult, iar imaginea acesteia s-a diluat. Măsuri propuse: pregătirea personalului militar în domeniul comunicării, la toate nivelurile, prin sistemul de învăţământ militar; realizarea unei strategii de comunicare şi relaţionare participativă între instituţia militară şi societatea civilă; atragerea societăţii civile pentru susţinerea şi justa apreciere a participării militarilor români la misiunile internaţionale.
			Domnul Ciprian-Florin Luca: "Posibila cotă indirectă de 5% de TVA - lovitura directă aplicată românilor" Săptămâna a treia a lunii octombrie 2010 a adus în Parlamentul României consensul asupra unor măsuri fiscale necesare populaţiei sărăcite a României, care aparent vor uşura presiunea exercitată de lipsa banilor asupra bugetelor personale ale întregii populaţii a ţării. Proiectul de reducere a cotei indirecte de TVA la 5% pentru cele câteva categorii de produse alimentare de bază a determinat reprezentanţii puterii actuale să dea un vot pentru adoptarea proiectului de lege alături de parlamentarii opoziţiei, atitudinea politică a deputaţilor în ansamblu fiind remarcată de vicepreşedintele PDL Ioan Oltean şi asemuită celei "din Marea Adunare Naţională" din timpul regimului comunist. Starea euforică a reprezentanţilor de seamă ai Grupului parlamentar al PDL nu a fost însă de durată, întrucât liderul acrobat al grupului în persoana deputatului Mircea Toader şi-a dat seama după încheierea porceselor-verbale ale şedinţei de plen că sensul semnului degetului arătat deputaţilor PDL avea să constituie o lovitură directă dată tocmai asupra partidului portocaliu şi liderului acestuia Traian Băsescu. După conştientizarea efectului votului acordat de deputaţii puterii, în special ai PDL, asupra legii de reducere a cotei TVA, liderii televizaţi ai PDL s-au grăbit să se disculpe apreciind fie că: a fost o eroare de tehnică legislativă; am ştiut că vom da un vot pe un raport de respingere. Femeile din PDL "reformatoare" au căutat însă un vinovat al incompetenţei, al indolenţei şi al nepăsării gestului politic de reducere a cotei de TVA, de parcă această măsură ar conduce la pierderea puterii politice a PDL, fiind prezentată de toţi reprezentanţii PDL ca fiind un fenomen apocaliptic şi nu un gest de normalitate politică. În această abordare, întrebarea firească se pune: reprezentanţii puterii au cunoscut proiectele de legi supuse aprobării, inclusiv pe cel de reducere a cotei de TVA? mai contează oare dacă această lege va fi promulgată atâta timp cât reprezentanţii puterii au apreciat că "reducerea TVA este o eroare?". Aşa cum ne-a obişnuit Traian Băsescu de cel puţin şase ani, noi, cetăţenii oneşti ai acestei ţări, admitem în proporţie de peste 90% că a fost o mare eroare alegerea făcută de români în anul 2009, iar actuala formă de eroare din Parlamentul României nu face decât să consfinţească marea eroare naţională a alegerii preşedintelui jucător pentru prea mulţi ani de aici înainte.
			Domnul Eugen Bejinariu: Continuăm seria declaraţiilor politice intitulate "Dicţionarul cuvintelor cu sens modificat de politică (II)" în care prezentăm alţi termeni al căror sens a fost modificat sau care acum au şi alt sens ca urmare a folosirii repetate în împrejurări asemănătoare de către oamenii politici. În declaraţia de astăzi ne referim la cuvintele: traseu, incompetent şi moţiune: Traseu, trasee-substantiv neutru. Drum pe care-l parcurge un vehicul, un călător etc.; parcurs marcat pe care trebuie să-l străbată concurenţii într-o probă sportivă. Avem aici de-a face cu traseul profesional, cu drumul parcurs în carieră sau de un parcurs politic. Frecvent, termenul "traseu" este prezent în concursurile sportive, în probe de concurs sau întrecere de sport. Acum, termenul este utilizat şi în viaţa politică sub forma modificată, şi anume de traseism politic. Trecerea unui parlamentar de la un partid la altul, tot mai frecventă astăzi, se numeşte traseism, termen însoţit uneori de un altul, şi anume trădare. Cei mai mulţi declară că nu se mai regăsesc în doctrina ori politica partidului pe care-l părăsesc. Astfel de manifestări devin sursa instabilităţii în viaţa politică din România, instabilitate care se adaugă celei din viaţa economică. Incompetent - adjectiv. Care nu este competent; care nu are calitatea de a hotărî într-o problemă. În comunicarea politică de astăzi, termenul de competenţă/incompetenţă este frecvent folosit. Cel mai des îl auzim atunci când parlamentarii din Opoziţie apreciază guvernarea PDL-UDMR sau când este evaluată activitatea senatorilor şi deputaţilor din majoritatea parlamentară. Dincolo de sensul "îmbogăţit" al cuvântului competent, realitatea ne oferă o guvernare necorespunzătoare cu urmări în viaţa fiecărui cetăţean român. Incompetentă este şi conducerea politică a României. Bunăoară, la Camera Deputaţilor, numărarea voturilor de către doamna Roberta Anastase a trecut din zona incompetenţei în cea a furtului în văzul lumii. Ca urmare se adoptă legi în mod fraudulos şi care afectează milioane de români. Incompetenţa se asociază, aşadar, cu necinstea, incorectitudine şi chiar cu frauda, ceea ce o face şi mai periculoasă pentru cetăţenii României. Moţiune, moţiuni-substantiv feminin. Hotărâre exprimată prin vot de către membrii unei adunări prin care aceasta îşi exprimă atitudinea într-o problemă importantă. În ultima vreme, despre moţiune se vorbeşte mult. Este un demers democratic care sfârşeşte cu o hotărâre adoptată prin vot şi se referă la probleme de interes general şi importante pentru comunităţi sau pe plan naţional. Adoptată cu majoritatea de voturi, această hotărâre se aplică necondiţionat. Date fiind împrejurările în care se utilizează, moţiunea şi-a adăugat şi un sens de ameninţare la adresa formaţiunilor politice aflate la guvernare. În zilele acestea vorbim de moţiunea de cenzură la adresa Guvernului Emil Boc. Oare acest guvern va cădea sau va rămâne în funcţie? se întreabă şi cetăţenii din judeţul Suceava. Noi credem că moţiunea va trece. După cum a guvernat şi după rezultatele acestei guvernări, ar fi fost de bună-credinţă demisia şi nu decizia pentru căderea Guvernului prin votul Parlamentului României.
			Domnul Neculai Răţoi: "Stop umilinţei!" România condusă de Emil Boc şi Traian Băsescu este o Românie fără viitor. Aceşti oameni, aflaţi la guvernarea ţării, au dus România într-o gaură neagră şi au făcut din români un popor fără speranţă, un popor de supravieţuitori, care trăieşte de la o zi la alta. PDL se războieşte cu ţara. Trăim vremuri sumbre, îndreptându-ne spre colaps. Sănătatea oamenilor, educaţia acestora, drepturile şi democraţia sunt în pericol. Din fericire, mai avem încă şansa să salvăm ţara prin îndepărtarea Guvernului Boc V. Moţiunea pe care Partidul Social Democrat a iniţiat-o împreună cu Partidul Conservator şi cu susţinerea liberalilor, poate restaura liniştea în România şi poate aşeza ţara pe drumul cel bun. Încă de acum 2 ani, PSD a susţinut existenţa unor măsuri alternative capabile să scoată România din criză, iar cel mai recent la Congresul partidului din data de 17, luna aceasta. Din păcate, acestea au fost ignorate de putere, la fel ca măsurile propuse de liberali. Boc şi compania au făcut aşa cum au vrut, iar rezultatul este astăzi mai mult decât evident: 90% dintre cei care trăiesc în România consideră că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie greşită. Săptămâna aceasta avem şansa să iniţiem o schimbare, să dovedim că nu întreaga clasă politică este ineficientă şi că noi, parlamentarii aleşi prin vot uninominal, nu am uitat să fim aproape de oameni. Pentru mine, votul împotriva guvernului Boc este o obligaţie faţă de cei care m-au ales: profesori care nu mai au din ce trăi, medici care se pregătesc să părăsească România, angajaţi din administraţia publică, oameni simpli care sunt obligaţi să se împrumute pentru a-şi plăti utilităţile, tineri care nu au oportunităţi în acest sistem de pile şi relaţii, locuitori ai colegiului meu care aşteaptă de la o zi la alta să fie executaţi de bănci pentru că nu mai au cum să-şi achite ratele. Aceşti oameni mi-au dat şansa să le apăr drepturile în Parlamentul României, iar votul pentru moţiune este mandatul pe care ei mi l-au dat. Doresc să le amintesc colegilor din arcul puterii că au aceleaşi obligaţii faţă de cei care i-au ales. Stimaţi colegi, puterea se va schimba, vor veni şi alte vremuri, dar trebuie în primul rând să fiţi cinstiţi faţă de dumneavoastră înşivă şi faţă de cei care v-au dat votul în campania din 2008. Ştiu că există presiuni asupra dumneavoastră din partea partidelor, dar votul pe care îl veţi da la moţiunea de săptămâna aceasta este hotărâtor pentru soarta României. De aceea, sfatul meu este să votaţi gândindu-vă la viitorul românilor şi al copiilor lor. Suntem cu toţii trecători prin această lume, însă deciziile pe care le luăm vor dăinui şi vor afecta perspectivele viitoarelor generaţii. Războiul împotriva cetăţenilor români trebuie să ia sfârşit. Nu este normal şi corect ca singurele decizii bune pentru populaţie să fie luate din greşeală. Deciziile bune sunt luate de cei cărora le pasă, iar guvernul Boc nu a arătat niciun moment faptul că i-ar păsa. Aşa cum am spus, avem o nouă şansă. Mâine, România trebuie să aibă un nou guvern, care să gestioneze criza prin care trecem cu profesionalism, căruia să-i pese de cetăţeni şi care să aşeze ţara pe locul care i se cuvine în plan european şi internaţional. România poate şi trebuie să facă mai mult, iar un vot pentru moţiune este un vot pentru un viitor mai bun. Votaţi şi voi ca mine!
			Domnul Sorin Constantin Stragea: "O soluţie imperativă" În ultimele zile, din ce în ce mai mulţi dintre dumneavoastră sunteţi convinşi de necesitatea schimbării acestui guvern. O dovadă este şi votul dat de dumneavoastră săptămâna trecută în ceea ce priveşte TVA-ul diferenţiat şi neimpozitarea pensiilor sub 2000 ron, măsuri de bun-simţ, care ar fi trebuit luate de multă vreme pentru a da o gură de oxigen economiei noastre mult încercate atât de criză, dar şi de măsurile aberant de drastice luate de actualul guvern. Măsura de reducere a TVA la alimentele de bază a fost susţinută constant în ultimii ani de PSD şi s-a regăsit în toate propunerile de măsuri socio-economice pe care le-am făcut. Această măsura este necesară, social şi economic. Să încep cu economia. Toată lumea vorbeşte despre proporţiile imense ale evaziunii fiscale în zona de alimentaţie, dar mai ales în cea de panificaţie. Primul efect scontat al scăderii TVA la alimentele de bază nu este scăderea preţurilor, ci scoaterea din zona economiei gri şi negre a cât mai multe din firmele în domeniu. Creşterea TVA la 24% nu a făcut decât să crească şi evaziunea fiscală şi să împingă tot mai mulţi agenţi economici către obscuritate. Deci, ceea ce poate aduce o astfel de măsură reprezintă o creştere a încasărilor la buget. Din punct de vedere social, putem spera inclusiv la o scădere a preţurilor la alimentele la care se scade TVA. Poate nu cu 19%, dar o scădere. Ceea ce se va întâmpla este însă blocarea de noi creşteri de preţuri, exact într-un moment în care acestea se pregătesc să o ia vertiginos în sus. Iar, pe fond de iarnă, înţelegem cu toţii, cred, ce înseamnă preţuri mai mari la alimentele de strictă necesitate. Cât priveşte neimpozitarea pensiilor sub 2000 de roni, aici aş face un alt tip de judecată. Noi continuăm să susţinem că pensiile sub 1000 de roni nu trebuie impozitate. Dacă cei de la Guvern au calcule mai optimiste, e foarte bine. Daca nu, şi dacă doar au dezinformat Parlamentul, atunci ar trebui să plece cu toţii, pentru minciună şi incompetenţă pentru că ambele proiecte au fost votate şi de miniştrii finanţelor şi muncii, dar şi de alţi deputaţi membri ai Guvernului. Este evidentă soluţia imperativă de a schimba acest guvern incompetent, este evident votul "pentru" pe care trebuie să îl dăm moţiunii de cenzură, punând astfel capăt dezastrului în care se afundă ţara. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
			Domnul Aurel Vlădoiu: "Fentarea bulgărească a bugetului României" De câţiva ani de zile, prin introducerea unui nivel aberant al taxei de poluare pentru autoturisme, guvernarea Băsescu-Boc a făcut ca zeci de mii de autoturisme ale românilor să fie înmatriculate în Bulgaria. Mai mult decât atât, întreprinzătorii români îşi deschid "multinaţionale" specializate în înmatricularea maşinilor second-hand în ţara vecină. Sute de români contribuie zilnic la bugetul Bulgariei, ajutaţi de firme specializate sau de "samsari". În urma cererilor în masă a şoferilor români de a-şi înmatricula maşinile în Bulgaria, în ţara vecină s-a creat o adevărată industrie: traducătorii, notarii, contabilii, cei care se ocupă cu mici servicii (transportul autoturismului la poliţie, la asigurări, la inspecţia periodică, cei care au garaje pentru depozitarea autoturismelor care urmează să intre în sistem) câştigă destul de mult de pe urma creşterii aberante a taxei auto româneşti. "Fentarea bulgărească" a taxei de poluare este mijlocul prin care multe firme încasează bani ca profit în urma unei activităţi economice. Modul de lucru e simplu: maşina second-hand, cumpărată din Occident, este dusă la Ruse şi înmatriculată pe o societate bulgărească. Apoi, autoturismul este închiriat de societatea bulgară unei firme din România, care, la rândul său, face un act de comodat cu beneficiarul. Bugetul României pierde, astfel, zeci de mii de lei, timp în care alte sute de mii de leva alimentează bugetul Bulgariei. În ultimul an, peste 200.000 de firme româneşti s-au închis. Vă prezint un scurt exemplu: să spunem că existau minim doi angajaţi la fiecare firmă. 500.000 oameni au ieşit, deci, din câmpul muncii şi nu mai plătesc la bugetul asigurărilor sociale, la bugetul sănătăţii. Vedeţi cum a reuşit guvernarea portocalie să sărăcească bugetul naţional şi să lase oamenii pe drumuri? În tot acest timp, peste 200 de firme din ţara noastră aleg zilnic să se înscrie la Registrul Comerţului din Bulgaria, contribuind la bugetarea - prin impozitele şi taxele plătite - ieşirii din criză a ţării vecine. Incredibil: românii au ajuns să scoată Bulgaria din criză!
			Domnul Vasile Popeangă: "Reforma uninominalului" Multă lume - şi aici mă refer la cei avizaţi, care mai gândeau măcar cu un neuron sănătos - a fost de acord cu votul uninominal pentru alegerea parlamentarilor, dintre aceştia destui fiind cei care au considerat că e un principiu bun, însă că noi, românii, nu suntem încă pregătiţi (asta e: nu ni s-a creat încă necesara cultură politică pe scară naţională pentru îndeplinirea acestui deziderat!) pentru responsabilitatea pe care o presupune acest lucru. Am văzut lipsa de responsabilitate a multor alegători care, pentru o găleată portocalie, au votat mai dihai ca legaţi la ochi, iar rezultatul s-a văzut aproape zilnic, de-atunci încoace, în lipsa de responsabilitate a aleşilor portocalii. Capacul însă a fost pus de votul la grămadă, ca oile, dat de către cei care - nu-i aşa? Vorba lui Boc: sunt plini de responsabilitate mai ceva ca racul de păr... -, dacă au văzut că Mircea Toader a săltat, imperial, ca pe vremea gladiatorilor, către tavanul Camerei degeţelul pe care, la vreme de bebeluş, îl ţinea de zor în guriţă, s-au năpustit să voteze, după o frumoasă metodă de mancurtizare, ceva ce au negat cu vehemenţă atâta amar de timp. După care, bineînţeles, au sărit mai dihai ca gâştele care au salvat Capitoliul, că... au greşit! Cu doar vreun miliard şi jumătate de euro numai... Nu, greşeala nu este o greşeală, decât dacă o priveşti ca orice copil până-n clasa a patra: aritmetic. Căci, au ajuns la concluzia că va fi o pagubă mare doar dacă taie, mecanic, din TVA. Insă nu 1-a dus cu gândul pe niciunul dintre marii specialişti portocalii că numai în domeniul panificaţiei, prin reducerea de TVA, se va reduce evaziunea fiscală şi câştigul fiscal va fi doar aici de cel puţin un miliard de euro. Similar se aşteaptă câştiguri şi în domeniul prelucrării cărnii. Deci, pierderea preconizată, de un miliard de euro, de fapt este un câştig de cel puţin 2 miliarde de euro. A, că n-o să fie de acord FMI-ul? Păi, ce interes are FMI-ul ca să o ducă poporul român mai bine sau să fim şi noi competitivi? Păi, cum adică, să reducem noi importurile? Cum adică, să ne dezvoltăm noi industria autohtonă în detrimentul exportatorilor străini? Păi, unde ne credem, în democraţia europeană? După cum se înghesuie portocaliii să rectifice ceea ce ei consideră a fi o mare greşeală (cu alte cuvinte, românii trebuie să trăiască mai bine doar din greşeală, c-aşa a urat Băsescu poporului!), cel mai bine ar fi să fie şi pedepsiţi. Aşa se întâmplă celor care greşesc! Iar o primă pedeapsă ar fi plecarea lor de la putere.
			Domnul Dan Bordeianu: "Român în România!" A trăi în România acestor timpuri reprezintă un act de curaj mai puţin întâlnit la alte naţionalităţi. Pentru susţinerea acestei afirmaţii vă voi prezenta situaţia tragică cu care se confruntă cel mai sărac judeţ din România, Judeţul Vaslui. Situat în fruntea celor mai sărace judeţe, Vasluiul este în această perioadă, uitat de stimabilii guvernanţi. Se pare că acest tip de judeţ este readus în atenţia puterii doar atunci când vine vorba de alegeri sau de alte acţiuni strict legate de interesul mai mult sau mai puţin portocaliu al guvernării. Calitatea mea de deputat al unui colegiu preponderent rural mă obligă să aduc în atenţia dumneavoastră, stimabili guvernanţi, situaţia dezastruoasă cu care se confruntă zona pe care o reprezint şi nu numai. Peste tot sunt oameni necăjiţi, disperaţi că se apropie iarna, iar ei nu-şi pot permite să-şi achiziţioneze combustibilul necesar încălzirii sau să-şi plătească facturile şi ratele restante la bănci. Copiii, zgribulind în cojoace, atât acasă cât şi la scoală, speră că "vor trăi bine" cândva şi vor putea să iasă la tablă fără mănuşi pe mâini, că vor face ora de educaţie fizică fără cojoace, fesuri şi bocanci, că se vor duce acasă şi îi vor găsi pe părinţi calmi şi zâmbitori, iar masa va fi plină de bunătăţi. Când, domnilor, vor putea tinerele vlăstare să-şi transforme visele în realitate? Ceea ce se întâmplă acum este o involuţie voită de unele cercuri politice şi apropiere de "lumea a treia!". Adică, mai pe înţelesul tuturor, şi chiar al dumneavoastră domnilor guvernanţi, se doreşte voit transformarea României în "ţară de mâna a două", citând un clasic în viaţă, care recent a declarat acest lucru pe un post de televiziune. Probabil că acest lucru vă doriţi, stimabililor, din moment ce nu vă pasă că într-un judeţ sărac şcolile nu au bani de combustibil, banii pentru deszăpezire au fost retraşi prin celebra hotărâre de guvern care a lăsat vistieriile primăriilor şi a Consiliului Judeţean goale. Oare nu vă întrebaţi cu ce vor supravieţui aceşti oameni? Chiar credeţi că administraţia va funcţiona cu roboţi importaţi din China? Chiar credeţi că puteţi face din această ţară doar ceea ce doriţi? Credeţi că veţi conduce o adunătură de analfabeţi pe care îi veţi putea manipula după bunul plac al inimii? Nu domnilor! Nu veţi putea face acest lucru. Românii sunt mai puternici decât credeţi. Luaţi-le salariile, pensiile, bursele, indemnizaţiile de handicap, dar nu le puteţi lua românilor demnitatea, credinţa şi puterea de a trece peste tot şi toate.
			Domnul Ioan Munteanu: "Din păcate, moţiunea de cenzură nu va trece" Miercuri, 27 octombrie 2010, prin moţiunea de cenzură iniţiată de către PSD, PC şi PNL, se va decide soarta Guvernului Boc. În acest moment, PDL nu ştie dacă poate sau nu conta pe voturile unor parlamentari din rândul partidului său. Sigur, este greu de adunat voturi "pentru". Este aproape sigur că UDMR nu va vota moţiunea de cenzură întrucât are promisiunea celor din coaliţie că Guvernul îşi va asuma imediat răspunderea pe Legea educaţiei, care urmează să prevadă ca istoria şi geografia să fie predate în limba maghiară, un troc foarte important pentru această minoritate. In mod normal, o majoritate guvernamentală nu mai există dacă moţiunea de cenzură trece. Acest lucru înseamnă că ori o formaţiune politică aflată în majoritatea parlamentară, ori un număr suficient de mare de parlamentari va vota moţiunea de cenzură. Adică, un număr de parlamentari va vota împotriva propriului guvern. Oricare va fi însă soluţia adoptată pentru ca moţiunea de cenzură să treacă, rezultatul este extrem de important pentru români. Cu siguranţă, vor fi greu de adunat 236 de voturi "pentru". Soluţia cea mai bună ar fi ca UDMR şi/sau grupul minorităţilor să voteze această moţiune, asigurând, astfel, şi constituirea viitoarei majorităţi guvernamentale. O altă soluţie, de moment însă, este aceea de a strânge necesarul de 236 de voturi, vot cu vot, de la parlamentari din mai multe formaţiuni politice parlamentare şi independenţi. Cei din urmă nu pot asigura totuşi constituirea unei viitoare majorităţi parlamentare. Or, acest lucru este foarte important pentru stabilitatea politică din România. Opoziţia, în încercarea de a convinge parlamentarii să voteze moţiunea, face prea mult caz pe tema votului uninominal, pe importanţa acestuia, pe răspunderea faţă de propriul electorat. Cred că se conferă, astfel, întregii acţiuni o nuanţă prea puternică de populism. Pentru toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică, argumentele pentru votarea moţiunii de cenzură trebuie să fie simple şi clare: situaţia dezastruoasă în care se află ţara din punct de vedere economic şi social, nivelul scăzut de trai al populaţiei şi incapacitatea actualului guvern de a face faţă acestor probleme foarte grave. Iar acestea sunt argumentele care mă obligă ca miercuri să votez moţiunea de cenzură.
			Domnul Ioan Munteanu: "Vom avea un nou Guvern?" Actuala situaţie din România necesită schimbarea Guvernului Boc V ca unică soluţie de încetare a protestelor, de rezolvare a dezechilibrelor din economie, de relansare a exporturilor, de echilibrare a veniturilor şi a consumului, într-un cuvânt, de ţinere sub control a stării naţiunii. Soluţia ideală de moment ar fi depunerea mandatului Guvernului şi înlocuirea miniştrilor incompetenţi cu alţii care să stăpânească problemele din domeniile respective. În această situaţie, românii ar fi gata să suporte, cu oarecare înţelegere şi cu o nouă implicare, greutăţile prin care trec. Depunerea mandatului ar limita, într-o anume măsură, înfruntarea celor de la putere cu opoziţia, iar liderii mişcărilor sindicale le-ar asigura noilor guvernanţi liniştea pentru a se concentra asupra priorităţilor ieşirii din criză. Evident, un nou guvern n-ar putea rezolva în câteva săptămâni toate neregulile care s-au acumulat în ultima vreme. Important ar fi ca cei desemnaţi să fie cu adevărat competenţi, să nu reprezinte nu ştiu ce lideri politici ori organizaţii judeţene, să nu fie împinşi de la spate pentru a ocupa fotoliul ministerial şi apoi să cadă în mediocritate. Ar fi de preferat însă ca moţiunea de cenzură citită miercuri, 20 octombrie, în plen, să treacă la votul din 27 octombrie. Mi-aş dori ca această procedură să nu reprezinte doar o formalitate, o simplă parodie, ci un moment de maximă răspundere pentru toţi deputaţii şi senatorii care îşi vor da votul. Iniţiatorii moţiunii (PSD, PC şi PNL) afirmă că au asigurate toate cele 236 de voturi de care au nevoie pentru ca guvernarea actuală să înceteze. Pe de altă parte, cei aflaţi la putere vorbesc şi ei despre promisiuni din partea unor deputaţi PNL sau PSD, fie că nu vor vota moţiunea, fie că vor absenta de la vot. Personal, cred că acestea sunt declaraţii de complezenţă, că nici unii, nici ceilalţi nu sunt stăpâni pe situaţie şi că vorbele lor nu au acoperire în realitate. De aceea, "Moţiunea României majoritare, moţiune populară" îi obligă pe deputaţii UDMR, pe cei ai minorităţilor şi pe independenţi să o voteze. Acestora le revine o mare responsabilitate, pentru că nu poţi avea o altă atitudine atunci când nu se întrevede nici cea mai mică soluţie de redresare a ţării din partea actualilor guvernanţi. Personal, consider că este de datoria mea să votez această moţiune de cenzură.
			Domnul Ioan Munteanu: "Învăţământul, încotro?" Guvernul a anunţat că îşi va asuma răspunderea în Parlament pe Legea educaţiei, decizie care a stârnit din nou nemulţumirea cadrelor didactice. Un act normativ atât de important, cu o perioadă de aplicare îndelungată (peste 10 ani), nu poate fi adoptat prin asumarea răspunderii, ci doar în urma dezbaterii şi votului în Parlament. Deşi Curtea Constituţională a precizat, prin decizia numărul 1557/18.11.2009, că nu se poate asuma răspunderea pe această lege, premierul Boc şi partidele din coaliţie ignoră cu desăvârşire acest punct de vedere. Noul an şcolar 2010-2011 a început cu aceleaşi prevederi legale, cu aceiaşi directori şi inspectori, numiţi pe criterii politice (doar cei care cunoşteau la perfecţie doctrina pedelistă puteau accede la aceste funcţii, ministrul Funeriu cerând tuturor cadrelor didactice să ştie pe de rost programul de guvernare portocaliu), cu aceleaşi tatonări de reformă pe care le-au propus ani de-a rândul miniştrii învăţământului din ultimii 20 de ani (fiecare dintre aceştia dorindu-şi ca Legea educaţiei să îi poarte numele!). În sistemul de învăţământ lucrează peste 340.000 de persoane, de la educatoare la profesori universitari. Este greu de înţeles faptul că în fruntea ministerului care se ocupă de instrucţie şi de educaţie se află un manager precum domnul Funeriu, un om extrem de disciplinat şi obedient atunci când vine vorba despre luarea deciziilor pentru oamenii din sistem. Aproape toate acestea îi sunt dictate de către putere şi aproape întotdeauna ele sunt defavorabile elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice. Pe lângă faptul că nu cunoaşte particularităţile şi realitatea din învăţământ, ministrul Funeriu nu apără oamenii pe care îi reprezintă. Cadrele didactice sunt umilite atât prin măsurile aspre luate, cât şi prin lipsa oricărui dialog coerent. Domnul Funeriu nu vede, nu aude şi nu aplică decât ceea ce îi place sau i se şopteşte şi nu ceea ce este logic şi necesar. In acest context, două măsuri de urgenţă se impun: demisia sau demiterea lui Funeriu; dezbaterea serioasă a proiectului de Lege a educaţiei şi adoptarea lui în Parlament. Nicidecum de către Guvern, prin asumarea răspunderii!
			Domnul Ioan Munteanu: «Şapte miniştri au votat... "din greşeală"!» Se întâmplă uneori ca supunerea la vot a unor proiecte de lege să se lase cu surprize neaşteptate. Aşa s-a întâmplat şi marţi, 19 octombrie 2010, atunci când deputaţii puterii au fost de acord cu legile propuse de către opoziţie, adică reducerea TVA la alimentele de bază de la 24% la 5% şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei. Surprinzător este faptul că din cele 290 de voturi "pentru", şapte dintre acestea aparţin miniştrilor din actualul guvern, aflaţi în sala de şedinţe. A fost prea târziu atunci când şi-au dat seama de gafa comisă, cu atât mai mult cu cât oficialii FMI sosiseră la Bucureşti pentru alte negocieri cu guvernanţii români. Oare cum a fost percepută "eroarea" prin care se pierde aproape un miliard de euro, urmare a acestui vot greşit? Situaţia înregistrată marţi seara demonstrează faptul că deputaţii PDL nu citesc conţinutul actelor normative pe care urmează să le voteze în cunoştinţă de cauză şi că, de cele mai multe ori, habar nu au despre ceea ce au votat. A fost suficient ca liderul de la această şedinţă să "semnalizeze" greşit pentru a se dovedi că nici măcar ministrul finanţelor n-a fost în stare să observe că se votează aiurea. "Îmi asum greşeala, este o eroare pe care ne-o asumăm cu toţii!" - declara Mircea Toader, liderul de grup al pedeliştilor. "A fost o eroare, nu suntem prea fericiţi....". "Votul a fost din cauza unei confuzii...". Consider că aceste declaraţii nu mai au nevoie de niciun comentariu. In definitiv, aşa cum declara deputatul Frunzăverde (PDL): "Votul pentru scăderea TVA este o decizie corectă. Sunt mândru că deputaţii PDL au votat pentru binele compatrioţilor noştri...". Întru totul de acord! Dar nu ştiu de ce, am impresia că acest vot este unul intenţionat greşit, pentru a-l anticipa pe cel de la moţiunea de cenzură din 27 octombrie. N-ar fi exclus ca deputaţii puterii să refuze să voteze de teama de a nu greşi, aşa cum s-a întâmplat la precedenta moţiune, atunci când cinci parlamentari PDL au votat documentul tot din greşeală. Cu toate că unii pedelişti au promis iniţiatorilor moţiunii sprijinul la vot, s-ar putea invoca această "măsură de precauţie" pentru toţi parlamentarii PDL. Indiferent care vor fi următorii paşi (retrimiterea legilor în Parlament sau corectarea lor de către Guvern), concluzia legată de această nepermisă confuzie este cea exprimată de către oamenii de rând: "Deputaţii puterii au greşit foarte bine! Din prostie, au făcut şi ei ceva bun!"
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Programe de reconversie profesională" Criza economică, dar şi numărul mare al persoanelor care au rămas fără un loc de muncă au adus un val de reformulări ale cererii şi ofertei pe piaţa forţei de muncă. În România, şomajul a atins cote alarmante, majoritatea şomerilor primesc aproximativ 500 de lei pe lună, bani cu care nu poţi întreţine o familie. Consider ca autorităţile ar trebui să demareze urgent programe şi strategii de reconversie profesională. Din păcate, în acest moment, reconversia profesională rămâne doar o iluzie, în timp ce în alte ţări statul preferă să investească în reconversia profesională a persoanelor rămase fără un loc de muncă, la noi sunt preferate măsurile pasive. Pentru anul în curs, Guvernul a alocat doar 27,3 milioane de lei programelor de formare profesională. În plus, cursurile de calificare se înscriu în seria celor fără niciun viitor, predominând cele de bucătari, ospătari şi frizeri. Nici cele 500 de milioane de euro puse la dispoziţia României prin Fondul European de Adaptare la Globalizare nu au atras autorităţile de la Bucureşti. Banii sunt destinaţi exclusiv ajutorării lucrătorilor disponibilizaţi să se reîncadreze în muncă.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "TVA redus la alimentele de bază" Legea de modificare a Codului fiscal privind reducerea TVA la alimentele de baza, adoptata de către Camera Deputaţilor, în calitate de Camera Decizională, trebuie pusă în aplicare de Guvern. În condiţiile actuale şi luând în calcul măsurile de austeritate instituite de către Guvern, precum şi acutizarea crizei economice, exprimată prin scăderea producţiei, reducerea veniturilor şi a consumului, cu un impact negativ asupra unui procent considerabil al populaţiei, se impune tot mai mult reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază. Creşterea preţurilor la produsele alimentare şi a cheltuielilor cu utilităţile sunt realităţi faţă de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme şi urgente. Din păcate, ceea ce se anunţă pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale. Doresc să reafirm susţinerea mea pentru aceasta tema privind reducerea TVA la alimente de baza, ideea fiind concretizata într-o iniţiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menţinerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetăţeni, ci şi pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menţine preţul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populaţie, în condiţiile crizei economice. Codul fiscal al României stabileşte TVA-ul de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2 - 3 cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene nr.112/2006 permite totuşi aplicarea unor cote reduse de TVA pentru o parte din alimente, chiar şi sub 5%, cum sunt cele din Italia 4%, Irlanda 4,8%, Spania 4%, Luxemburg 3%, Cehia 5%, Lituania 5%, Polonia 3%. Unele ţări au chiar taxă zero pentru unele alimente şi băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al TVA şi o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 şi 5%, pot fi aplicate anumitor produse şi servicii, de exemplu alimentele, şi o cotă între 10 şi 12% pentru servicii cum sunt transporturile.
			Domnul Adrian Mocanu: "Mai putem reveni la normalitate?" Mi-aş fi dorit să nu ajung vreodată să pot face o asemenea declaraţie, dar iată că realitatea poate învinge imaginaţia. Din punct de vedere politic şi social, România se află într-un moment de răscruce ce ar putea fi caracterizat astfel: percepţia puterii de la Bucureşti s-a înrăutăţit foarte mult pe plan extern, datorită gafelor parlamentarilor puterii în domeniul legislativ, probată prin comentariul următor: «Votul eronat al parlamentarilor PDL este un exemplu al politicii "disfuncţionale" din România, unde legile par adeseori concepute cu câteva minute înaintea votului parlamentar şi unde se ţine prea puţin cont de strategia pe termen lung sau de impactul financiar», comentează The Economist; o evaluare a structurii guvernamentale din România, realizată de Banca Mondială şi prezentată în presa românească, vorbeşte despre o "prevalenţă a luării de decizii ad-hoc" şi critică "folosirea frecventă" a ordonanţelor de urgenţă care ignoră legile aprobate de Parlament. De asemenea, aceasta denunţă absenţa ierarhizării politicilor şi faptul că "legile sunt aprobate de obicei fără finanţare adecvată"; pe plan intern, Guvernul Boc se află în cea mai acută criză de încredere atât în rândul bugetarilor şi pensionarilor, cât şi al angajaţilor din mediul privat, deoarece niciun sector nu se bucură astăzi de o evoluţie normală. Faţă de cele menţionate, consider că ne aflăm în cel mai greu moment de după revoluţie pentru România, dar şi pentru populaţia acestei ţări care a fost determinată să aleagă autoexilarea (cine mai poate). Mai mult, se vehiculează ideea că parlamentarii care susţin Guvernul se vor abţine de la vot, pentru că aşa le dictează partidul, ignorând astfel dorinţa multor alegători din colegiile uninominale unde au fost aleşi. Referitor la acest lucru îmi pun următoarea întrebare: dacă gestul lor de a se abţine de la vot ar fi preluat de către alegători la alegerile generale sau locale, ce s-ar întâmpla cu mult invocata reformă a statului pe care Guvernul o motivează în luarea măsurilor de austeritate? În aceste circumstanţe, dacă ar mai exista o logică politică firească, parlamentarii puterii ar trebui să înţeleagă că ar fi bine chiar şi pentru Guvernul Boc să cadă la moţiunea de cenzură, datorită faptului că orice măsuri ar lua nu mai are sprijinul şi încrederea majorităţii cetăţenilor ţării şi, totodată, prin plecarea sa ar putea lăsa loc revenirii speranţei că lucrurile se vor îndrepta pe calea cea bună.
			Pauză (În continuare lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.)
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Am rugămintea să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată continuării dezbaterilor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de şedinţă, să urmărească cu atenţie ceea ce se dezbate, pentru a putea informa la rândul lor opinia publică despre legile pe care domniile voastre le-aţi votat. Dintr-un număr total de 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa până la această oră 175 de deputaţi, absenţi 158, din care 8 deputaţi participă la activităţi strict parlamentare. Daţi-mi voie, înainte de a intra propriu-zis în ordinea de zi, să le urez tuturor colegilor care astăzi poartă numele de Dumitru, sănătate, bucurie, înţelepciune şi tot binele din lume, celor care astăzi sunt născuţi, doi îi ştiu, Petrică Movilă şi Ioan Holdiş, la mulţi ani! La mulţi ani şi altor colegi care astăzi au ziua de naştere. (Aplauze.) Şi cu acestea daţi-mi voie să intrăm în ordinea de zi propriu-zisă. Am rămas ieri... Domnul deputat Buda, preşedintele Comisiei juridice. Mă bucur să vă văd la microfonul Camerei, domnule deputat. Recunosc, este pentru mine o plăcere să încep cu dumneavoastră ziua de astăzi.
			Domnul Daniel Buda: Domnule preşedinte, Nu ţin foarte mult să vin foarte des la microfon. Am rugămintea de a supune plenului Camerei Deputaţilor trimiterea la Comisia juridică a PL-x nr. 571/2010 care se referă la Legea alegerilor generale, (Proiectul de Lege pentru completarea alineatului (17) al art.48 din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali), având în vedere împrejurarea cu decizia Curţii Constituţionale şi avem câteva aspecte de lămurit din punct de vedere constituţional şi să punem legea în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale. Dat fiind faptul că nu s-a mai putut ţine Biroul permanent de atâta vreme, v-aş ruga să supuneţi plenului trimiterea acestui proiect de lege la Comisia juridică, astfel încât să putem da un raport, care urmează să fie supus plenului spre adoptare.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul secretar Mihai Voicu.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Vă mulţumesc. Există desigur o problemă procedurală cu privire la această decizie a plenului, de trimitere la comisie. Problema este în felul următor: după cum ştim, există alegeri locale parţiale într-un colegiu din Hunedoara şi, într-adevăr, sunt câteva chestiuni care trebuie lămurite. În principiu suntem de acord cu această solicitare, însă rugămintea este, măcar de data aceasta să se respecte un obicei, şi anume, înainte de modificarea oricărui aspect al Legii electorale să existe o consultare a grupurilor politice. Întotdeauna s-a procedat aşa, de 20 de ani în Parlament şi rugămintea este să discutăm principiile acestei modificări, înainte de a trece la partea tehnică. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, acest PL-x la ce poziţie a ordinii de zi este?
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat propune trimiterea acestei propuneri legislative la Comisia juridică pentru a fi abilitată să o preia în dezbatere şi a pregăti raportul.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, eu am înţeles ce a spus domnul Daniel Buda. Eu vă întreb pe dumneavoastră: la ce poziţie a ordinii de zi este acest proiect de lege, ca să putem să-l retrimitem la comisie? Este cumva pe ordinea de zi a şedinţei de astăzi, că parcă nu l-am văzut!
			Domnul Ioan Oltean: Să-l lăsăm pe domnul preşedinte Daniel Buda să dea toate explicaţiile privind solicitarea domniei sale.
			Domnul Daniel Buda: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Acest PL-x nu a ajuns pe ordinea de zi a plenului, pentru că este la Biroul permanent. Numai o clipă! Eu am cerut să îmi aprobe plenul ca acest PL-x, mă rog, plenul să se substituie Biroului permanent şi să-mi trimită acest proiect de lege la comisie. Nu o dată s-a mai întâmplat acest lucru! Ba da, s-a mai întâmplat acest lucru! E în regulă! Domnilor colegi, la toate partidele parlamentare avem alegeri. Dacă vreţi să rezolvăm această problemă, îmi daţi proiectul de lege la comisie, dacă nu, e în regulă să nu-l lucrăm.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Doamna Aura Vasile şi pe urmă domnul Eugen Nicolăescu.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Domnul Daniel Buda mi-a dat un răspuns care este în afara Regulamentului şi nu mai mult decât ieri domnul preşedinte Băsescu ne-a "ferchezuit" pe toate părţile, spunând că nu respectăm proceduri, că nu respectăm regulamente şi aşa mai departe. Problema este următoarea: nu avem nimic a rezolva această problemă. Din câte îmi aduc aminte, trebuia de câteva săptămâni să propunem realizarea unei comisii electorale, cu reprezentare a grupurilor parlamentare, pentru a putea să lucrăm aceste lucrări. La fel ca şi Comisia de regulament, dacă atunci PD-ul cu Roberta ar fi fost de acord şi ar fi respectat înţelegerea cu liderii de grup şi am fi format Comisia de regulament şi Comisia de cod electoral, probabil că preşedintele Băsescu nu mai ne certa şi că ne găseam măcar cu lecţiile începute, cu Abecedarul pus pe masă. Legat de solicitarea lui Daniel, domnule preşedinte, eu solicit ca, la o oră când dumneavoastră stabiliţi, să se întâlnească liderii de grup, pentru a putea să stabilim acest lucru, în ce condiţii, cu ce asistenţă şi cum se fac aceste modificări. Deci, este propunerea grupului meu, la ora când dumneavoastră stabiliţi, liderii de grup se întâlnesc pentru a lua o decizie şi pe urmă o anunţăm plenului.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vicelider al Grupului parlamentar PNL. Domnule vicelider, aveţi cuvântul.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule deputat Ioan Oltean, Solicitarea domnului deputat Buda este în afara Regulamentului. Aceasta o ştim cu toţii. Problema este că avem într-adevăr de rezolvat un caz. Şi, în această situaţie, cred că singura soluţie pe care o poate adopta plenul de astăzi este să se întrunească de urgenţă Comitetul liderilor şi Comitetul liderilor poate veni în plen cu o propunere de modificare a ordinii de zi, cu includerea solicitării domnului Buda. Şi cred că în felul acesta, ne ducem în interiorul Regulamentului şi lucrurile sunt clare. Deci, vă rog să acceptaţi ca imediat liderii grupurilor să se întrunească, să hotărască dacă se introduce sau nu pe ordinea de zi. Dacă hotărăşte comitetul că este urgenţă, venim în plen, plenul aprobă şi ne vedem de treabă. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Sigur că domnul Nicolăescu are dreptate procedural, dar noi avem un consens. Iniţial ne mai putem aduna foarte repede să intrăm în procedură. Cred că toţi suntem de acord că e nevoie de o modificare. N-am ştiut la vremea respectivă că pot să apară astfel de situaţii şi cred că este corect să se poată ca plenul să hotărască şi bineînţeles Comisia juridică să facă un raport.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Am următoarea rugăminte, stimaţi colegi, ca liderii grupurilor parlamentare să se întâlnească acum, în afara şedinţei, 10 minute, să decidă şi noi reluăm lucrările exact peste 10 minute. Domnilor colegi, Numai puţin, domnule Păduraru. Numai puţin, să clarificăm lucrurile acestea. Domnilor colegi, facem o pauză de zece minute pentru întâlnirea liderilor grupurilor parlamentare. Ne revedem în plen peste exact 10 minute.
			Pauză
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, cele zece minute s-au epuizat. Îl rog pe Mircea Toader să informeze plenul despre decizia luată.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Comitetul liderilor a fost de acord să supunem plenului spre aprobare trimiterea la Comisia juridică a proiectului de lege.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule Mircea Toader. Domnule Mircea Duşa, liderul Partidului Social Democrat.
			Domnul Mircea Duşa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că preşedintele republicii v-a atras aseară atenţia să nu mai încălcăm Regulamentul şi din nou încercaţi să încălcăm Regulamentul. Sigur că este o problemă care trebuie rezolvată, legat de Legea electorală, având în vedere că urmează alegerile în colegiul acela din Hunedoara, dar aceasta înseamnă a aduce în plen acel raport fără Biroul permanent, o încălcare a Regulamentului. Noi nu suntem de acord cu proceduri de încălcare a Regulamentului. Am atras atenţia de foarte multe ori de la această tribună, în acest sens. Continuaţi să faceţi acest lucru! Sigur, dumneavoastră folosind forţa votului acesta majoritar, fără a respecta principiile regulamentare, veţi hotărî şi astăzi, dar nu suntem de acord să mai încălcaţi Regulamentul! Şi o să spunem aceasta de câte ori ieşim la această tribună.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Daniel Buda, preşedintele Comisiei juridice.
			Domnul Daniel Buda: Domnule preşedinte, sigur că nu vreau să spun cuvinte tari, gen ipocrizie sau gen altceva de la această tribună, pentru că nu se cade. Însă, să vii în plenul Camerei Deputaţilor şi să spui că se încalcă Regulamentul, câtă vreme tu, reprezentant al Partidului Social Democrat şi Naţional Liberal, nu mergi la Biroul permanent, unde ar trebui în mod normal să se discute această chestiune, este mult prea mult chiar şi pentru noi, domnilor colegi! (Aplauze din partea dreaptă a sălii) Fraţilor, chiar nu aveţi un pic de bun simţ în dumneavoastră, până la urmă?! De 10 şedinţe nu mergeţi la Biroul permanent, acolo unde ar trebui să discutăm această chestiune. Şi dumneavoastră veniţi şi invocaţi aici că noi încălcăm Regulamentul! Cine încalcă Regulamentul, noi sau dumneavoastră?! (Vociferări în partea stângă a sălii).
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.
			Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În general sunt rezervat la astfel de discuţii în contradictoriu, dar cred că domnul Buda, pe româneşte, a sărit calul. Domnule Buda, eu v-aş ruga să vă măsuraţi mult cuvintele. Ştiu că sunteţi un om în general cumpătat, acum v-aţi ieşit din fire şi ca să spuneţi că noi nu avem bun simţ, atunci, îmi pare rău, mă simt obligat să vă spun că noi avem bun simţ, dar nu putem să închidem ochii la lipsa crasă de bun simţ de care aţi dat dovadă atunci când aici, în plenul Camerei Deputaţilor, aţi rezolvat problema votului la Legea sistemului unitar de pensii, în bine cunoscuta formulă. Faptul că noi nu mergem la şedinţele Biroului permanent este o formă de protest pe care am anunţat-o public, pentru că astfel de atitudini nu pot să rămână nesancţionate, astfel de atitudini de genul celei care s-a întâmplat aici, cu sprijinul partidului dumneavoastră. Aşa încât, vă rog să nu vă revoltaţi, pentru că nu aveţi dreptul moral să spuneţi absolut nimic. Acum, în privinţa chestiunii pe care o discutăm, nu vreau, în numele Partidului Naţional Liberal, să dăm curs unui sistem care s-a practicat, şi anume, plenul este suveran, încălcăm orice prevedere regulamentară şi mergem înainte, pentru că plenul este suveran. Nu, domnilor, există regulamente, există cutume, pe care suntem obligaţi să le respectăm, pentru că altfel instituţia nu va beneficia de respectul cetăţenilor pe care noi îl aşteptăm. Suntem într-o situaţie de impas major. Gândiţi-vă, haideţi să ne gândim cu toţii, cum ieşim din impas, să găsim o soluţie politică de ieşire din impas. Pe această chestiune, cu Legea electorală, care face parte însă dintr-o situaţie mult mai complicată şi mult mai amplă. Deci, nu suntem acum confruntaţi numai cu această situaţie, suntem confruntaţi şi vom fi în continuare confruntaţi cu această situaţie de criză majoră, la care sigur că avem obligaţia cu toţii să ne aducem contribuţia şi să găsim o soluţie. Şi cred că trebuie să gândiţi că în politică, în anumite momente, fără a face nişte concesii, nu se poate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Şi eu fac apel la reacţii normale, la atitudini de respect în ultimă instanţă şi echilibrate, indiferent de partea cui s-ar poziţiona adevărul. Domnul lider Mircea Duşa.
			Domnul Mircea Duşa: Domnule preşedinte, Eu întotdeauna am un ton corespunzător la voce şi nu cert pe nimeni. A atrage atenţia că nu se respectă Regulamentul nu cred că este o jignire, pentru că regula nerespectării Regulamentului a devenit lege, aici, în Camera Deputaţilor şi poate odată şi odată ne gândim că trebuie să revenim la acele principii care au fost statuate, ştiu eu, de 20 de ani în Parlamentul acesta, prin modificările succesive care au fost aduse la Regulament, ca să se asigure un echilibru în activitatea Parlamentului. Or, a veni aici să ne certe cineva care încalcă în fiecare zi Regulamentul şi principiile parlamentare, este, aşa, un afront adus plenului şi acestei instituţii, Camera Deputaţilor. Domnule Buda, vă rostesc numele, ca să puteţi să-mi daţi replici. Dumneavoastră aţi învăţat ceva de la şeful dumneavoastră de partid, de la domnul Boc, că orice ar face opoziţia, trebuie călcată în picioare cu forţa majorităţii, nerespectând principiile parlamentare. Încă o dată vă amintesc că poate trebuie să reintrăm în normal, iar a ne reproşa că nu participăm la şedinţele Biroului permanent, nu puteţi să faceţi acest lucru, că până la urmă sunt alţi colegi ai dumneavoastră care sunt abilitaţi de lege şi de Regulamentul Camerei Deputaţilor să facă în aşa fel încât să se ţină şi şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Dar a veni dumneavoastră astăzi şi a solicita să introducem pe ordinea de zi un raport care nu a fost trimis la plen de către Biroul permanent, este o încălcare a Regulamentului. Şi vă rog să nu o mai faceţi. Că după aceea o să ajungeţi, vă mai spuneam de la acest microfon, să nu vreţi să fie opoziţia în sală şi nefiind opoziţia în sală, greşiţi. Vă justificaţi că aţi votat greşit. Nu aţi votat. Un filtru la o lege, o lege care vine în Parlament sau o iniţiativă legislativă are zece filtre până ajunge la promulgare: Biroul permanent al primei Camere, comisia sesizată în fond, din nou Biroul permanent, plenul la dezbaterea pe articole...
			Domnul Ioan Oltean: Reveniţi la chestiunea zilei, domnule deputat.
			Domnul Mircea Duşa: ... şi dezbaterea generală şi votul final. Aşa că nu ne acuzaţi pe noi de încălcarea Regulamentului. Dumneavoastră să respectaţi Regulamentul şi noi, opoziţia, vom veghea ca dumneavoastră să-l respectaţi.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, fac apel la echilibru şi raţiune. Adevărul e undeva la mijloc, nici în stânga, nici în dreapta. Domnul deputat Daniel Buda. Vă rog, domnule deputat, să nu mai provocaţi opoziţia. Aveţi un dar...
			Domnul Daniel Buda: Domnule preşedinte, Chiar dumneavoastră spuneaţi că nu vin foarte des la acest microfon. Domnule Duşa, nu cer drept la replică, pentru că nu am de ce şi nu vreau să... Îmi cer scuze pentru tonul care, într-adevăr, nu mă caracterizează. Dar, fiind o problemă care frământă toate partidele parlamentare, aseară am discutat cu colegii de la PNL şi am convenit asupra acestei chestiuni. Daţi-mi voie să fiu surprins de această chestiune, pentru că n-am cerut altceva decât să-mi trimiteţi la Comisia juridică, care să lucreze pe lângă Comisia pentru administraţie, împreună cu deputaţii - mă rog - membrii partidelor parlamentare, să găsim o soluţie pentru a ieşi din acest impact în care ne-a pus Curtea Constituţională. Acest lucru am cerut. Nu văd de ce atâta gălăgie pe această chestiune.
			Domnul Ioan Oltean: Ei, acesta e un ton pe care mai merge, domnule deputat, şi vă rog să vi-l păstraţi. Domnul deputat Petrică Movilă. La mulţi ani, domnule deputat! E ziua dumneavoastră astăzi. Vă rog, am dat cuvântul domnului Movilă. Domnul Duşa, domnul Duşa...
			Domnul Mircea Duşa: Mă bucur că a intrat în normal şi şi-a cerut scuze pentru tonul pe care l-a folosit.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule Duşa, Dumneavoastră faceţi apel la Regulament şi-l încălcaţi în mod flagrant. Acolo se merge când vă spun eu, domnule Duşa. Deci, vă rog, domnul Petrică Movilă.
			Domnul Petru Movilă: Domnilor colegi, Antevorbitorii mei, oameni politici cu experienţă, cred că ar trebui să folosească aceeaşi măsură şi când e vorba de putere şi de opoziţie. Sigur că putem rememora faptul că preşedintele anterior al Camerei Deputaţilor fugea cu ordinea de zi în mână în timpul şedinţelor.
			Domnul Ioan Oltean: O iei şi tu de la Calendele greceşti! Refere-te la programul de zi, vă rog eu frumos.
			Domnul Petru Movilă: Sigur că avem colegi care au venit aici şi au făcut membrii Parlamentului "hoţi" ş.a.m.d. şi nu şi-au cerut scuze. Cred că trebuie să avem măsură în toate aceste lucruri şi dincolo de aceste declaraţii de la microfon, într-adevăr, trebuie să găsim soluţii să deblocăm situaţia, pentru că de foarte multe ori activitatea Parlamentului este blocată de faptul că structurile, Biroul permanent, nu funcţionează aşa cum trebuie. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Of, Doamne, Doamne! Poftim, doamna Aura Vasile. Astăzi sunteţi pusă pe dialog. Vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Nu eu, ci Sfântul Petre. La mulţi ani, Petre! Aţi auzit vreodată de proverbul "Funia spânz..." sau cum e chestia cu funia, domnule preşedinte de şedinţă? Cum e?
			Domnul Ioan Oltean: Asta este ziua domnului deputat.
			Doamna Aurelia Vasile: E posibil, domnule preşedinte? Noi suntem de acord, ieri am fost de acord să putem să desfăşurăm activitate în şedinţă de plen a Camerei Deputaţilor, chiar dacă s-a încălcat Regulamentul, prin prezenţa noastră şi participare la dezbateri generale, iar astăzi suntem certaţi noi. De ce? Pentru că s-a furat la un proiect de lege, că s-a încercat aseară, domnule preşedinte, să daţi un vot final cu 60 de persoane în sală, pentru că se întâmplă ce se întâmplă. Domnule Petre Movilă, încă o dată: La mulţi ani! Nu e vina noastră, este a dumneavoastră şi a şefilor dumneavoastră care vă conduc. V-am spus de atâtea ori: aţi reuşit ca acest Parlament să-l faceţi o anexă a Guvernului. Nu noi legiferăm, noi suntem supuşii Guvernului Boc, ai lui Udrea şi ai altora. Dumneavoastră sunteţi de vină că suntem în situaţia asta. Să nu îndrăzniţi să vorbiţi de ce s-a întâmplat înainte. Înainte a fost bine, acum e rău!
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă rog. Iaşiul e bine reprezentat astăzi. Te rog domnul deputat Păduraru.
			Domnul Nicuşor Păduraru: La mulţi ani celor care sărbătoresc ziua numelui astăzi. Eu n-o să intru în polemica pe care, de vreo lună de zile, o cunoaştem în fiecare zi, dar am o întrebare retorică, adresată tuturor reprezentanţilor partidelor, tuturor deputaţilor: Ce facem cu acele iniţiative legislative care trec prin acord tacit, fără să fi trecut prin comisii? Ce facem, de exemplu, şi este un caz de la mine, la Iaşi, cu un proiect în situaţie de urgenţă, de schimb de terenuri pentru Aeroportul din Iaşi, care n-a putut să treacă de Biroul permanent şi să ajungă la comisii, pentru că nu s-a întrunit Biroul permanent? Şi eu mi-aş dori ca, de la această tribună, să vă rog să putem transmite acea iniţiativă legislativă către comisii, ca să poată fi analizată. Din păcate, în schimb, am auzit mai degrabă replici acide, să zicem, şi tăioase. Eu aş spera să-mi daţi un răspuns când anume ne veţi permite să putem discuta în comisii proiectul cu Aeroportul din Iaşi.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Nelipsita vicelideră a PSD-ului, doamna Aura Vasile, vă rog, aveţi un sport.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, V-aş ruga să nu mă provocaţi!
			Domnul Ioan Oltean: Îmi face plăcere să o fac.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc. Am să-i răspund colegului meu. Stimate coleg, Nu noi am început şi nu v-am auzit pe dumneavoastră, în seara când s-a furat şi s-a fraudat Legea pensiilor, să ieşiţi şi să spuneţi: "Stimată doamnă preşedinte Roberta, vă rog nu supuneţi la vot final, pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile Regulamentului." Dacă atunci, stimate coleg, aţi fi ieşit şi aţi fi pus această întrebare, astăzi, cu supuşenie, vă respectam şi mă simţeam vinovată. Dar, în acest moment, domnule deputat, vreau să vă spun că vom participa la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor numai în momentul în care dumneavoastră, pentru că aşa prevede Regulamentul, veţi schimba preşedintele Camerei Deputaţilor. Până în acel moment, noi nu vom participa, indiferent dacă dumneavoastră încercaţi să daţi vina pe noi. Vina este a dumneavoastră. A dumneavoastră şi a dumneavoastră şi a tuturor colegilor care, în seara respectivă, aţi participat la acel furt.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Eu zic că ne putem opri aici. Am să supun votului dumneavoastră propunerea de a se trimite Comisiei juridice şi Comisiei pentru administraţie publică pentru raport în fond proiectul de lege pe care domnul Daniel Buda l-a amintit. Vă rog să pregătiţi votul. Întâi să facem prezenţa, stimaţi colegi, să vedem dacă... În acelaşi timp să şi votăm. Vă rog, votul dumneavoastră. Vă rog, revenim, rugăm tehnicienii să urmărească cu atenţie. Reluăm votul. detalii vot
			Da, cu 106 voturi pentru, 34 împotrivă şi două abţineri, propunerea a fost adoptată. Comisiile menţionate, Comisia juridică şi Comisia pentru administraţie vor înscrie pe ordinea de zi adoptarea acestui act normativ, cu rugămintea ca liderii grupurilor parlamentare să poată transmite ceea ce astăzi s-a stabilit aici pentru a fi avut în vedere la dezbaterea pe comisii. Doamna deputat Aura Vasile, vă rog; să explicaţi votul, înţeleg.
			Doamna Aurelia Vasile: Da, domnule preşedinte de şedinţă. Liderul grupului nostru, domnul deputat Duşa, de altfel şi colegi de la Partidul Naţional Liberal v-au rugat şi au explicat că nu trebuie să încălcăm Regulamentul în continuare şi că trebuie să revenim şi să ne respectăm procedurile noi primii. Dumneavoastră, împreună cu colegii dumneavoastră aţi înţeles că şi astăzi trebuie să încălcăm Regulamentul Camerei şi nu aţi fost de acord cu propunerea pe care v-am făcut-o. Grupul nostru a votat împotrivă, pentru că încercăm să aducem şedinţele Camerei Deputaţilor, ale comisiilor şi în general activitatea Camerei Deputaţilor în interiorul Regulamentului şi al Constituţiei.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Termenul pentru adoptarea raportului este de două săptămâni. Vă rog să reţineţi şi să intraţi în ordinea de zi la şedinţele comisiilor.
			Stimaţi colegi, Poziţia 7 de pe ordinea de zi a rămas ieri, în urma discuţiilor de finalizare a raportului, dezbatere pe articole, cu propunerea de a se vota, de a se acorda votul final pentru că mâine expiră termenul prevăzut de Regulament şi de Constituţie privind adoptarea şi aş vrea să evităm adoptarea tacită a acestui proiect de lege. De aceea, am să supun votului final al dumneavoastră Proiectul de Lege privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti, la 16 iunie 2010, actualizată prin scrisoarea suplimentară de intenţie, semnată la Bucureşti, la 29 iunie 2010, aprobate prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 2 iulie 2010 şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009. Vă rog să vă exprimaţi prin vot poziţia dumneavoastră faţă de acest act normativ. Vă rog, vot. detalii vot
			Da, mulţumesc. Cu 79 de voturi pentru, 67 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat. Legea a avut caracter ordinar, este trimisă spre dezbatere la Senat. Mulţumesc. Vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Aveţi cumva şi dumneavoastră ecranul dispozitivului de vot electronic? Dacă aveţi acest dispozitiv sau dacă nu vă funcţionează, vă rog întoarceţi-vă spre ecranul care este în spatele dumneavoastră şi o să vedeţi că aţi avut un total de 150 de prezenţi. Deci nu s-a îndeplinit cvorumul. Am fost mai puţini de 167. Şi, domnule preşedinte, dacă săptămâna trecută, atunci când aţi adoptat acea hotărâre numai cu 147 de voturi, în sfârşit, am spus că e o săptămână prea încărcată pentru a mai lua alte măsuri şi a face alte sesizări. Dar nu putem şi nu vom fi de acord ca această lege, care doreşte să aprobe memorandumul Guvernului Boc şi al preşedintelui Băsescu, negociat doar cu ONG-uri, să nenorocească tot poporul, iar dumneavoastră îl decretaţi adoptat cu 150 de voturi. Domnule preşedinte, Şi altă dată v-am spus că aveţi tot respectul meu pentru că ştiţi carte, cunoaşteţi foarte bine procedurile, ştiţi exact ceea ce faceţi. Vă rog, vă rog din tot sufletul, să nu mergeţi pe cărarea mai tinerei dumneavoastră colege.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul Sergiu... Eugen Nicolăescu. Un purcel, a doua oară.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Credeam că v-a trecut amnezia.
			Domnul Ioan Oltean: Dacă v-am spus altcumva, mi-aţi spus "preşedinte de şedinţă", altfel îmi spuneaţi "domnule deputat".
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Pentru că eu bănuiam că o să fiţi atent la ce vreau să spun mai departe, dar n-aţi fost. Problema este următoarea: încă o dată, constatăm că se adoptă legi în Parlament fără cvorum de şedinţă. Dumneavoastră aţi făcut astăzi două erori, ca să nu le spun abateri grave de la Regulament. Prima. Fără a avea cvorum în sală, aţi modificat ordinea de zi şi aţi făcut vot final, deşi noi am aprobat ordinea de zi ieri fără vot final în această săptămână. Şi doi. După ce aţi încălcat prima dată Regulamentul, îl încălcaţi şi a doua oară. Constataţi că nu sunt suficienţi deputaţi, adică 167, şi cu 150 de deputaţi prezenţi consideraţi o lege adoptată. Vă rog să luaţi act că, în acest moment, contestăm votul şi vă solicit apel nominal pentru a vedea care este cvorumul, pentru că suntem în vot final şi putem să uzăm de prevederile regulamentare de verificare a cvorumului. Să vedem dacă avem sau nu avem cvorum legal pentru a putea să votăm o lege sau nu. Deci, în consecinţă, vă solicit, domnule preşedinte, două lucruri: unu - să nu luaţi în consideraţie votul dinainte, pentru că este un vot nelegal; şi doi - să verificaţi cvorumul.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Faţă de observaţia dumneavoastră, daţi-mi voie să precizez următorul lucru: şedinţa a început pe baza cvorumului constatat prin semnăturile dumneavoastră pe lista de prezenţă. L-am făcut cunoscut, 175. Deci eram în cvorum. Prima parte a şedinţei s-a desfăşurat în acest cvorum, pe care nimeni nu l-a contestat. În ceea ce priveşte votul. Art.120 alin.(2) şi vă rog să mă urmăriţi: "În situaţia în care timpul de dezbatere aprobat s-a epuizat, dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat, fără a mai permite intervenţii, după care se va proceda la votarea finală, care poate fi şi într-o şedinţă specială de vot."
			Doamna Aurelia Vasile (din bancă): Dar cu cvorum!
			Domnul Ioan Oltean: Cu cvorum. Şi ca să fie cvorum, apel nominal, stimaţi colegi. Domnule secretar, vă rog să strigaţi catalogul clasei.
			Doamna Aurelia Vasile (din bancă): Declaraţi că a fost cvorum şi nu a fost. Declaraţi că nu a fost cvorum şi nu a fost adoptată.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă rog să strigaţi catalogul şi discutăm după strigarea catalogului, doamna Aura Vasile. Nu împiedicaţi procedurile parlamentare. Din moment ce am dispus apel nominal, am să vă fac plăcere, dacă ocupaţi loc în sala de şedinţă. Vă rog să ocupaţi loc în sala de şedinţe. Deci, stimaţi colegi, n-am avut cvorum. Facem catalogul şi pe urmă revenim asupra votului final asupra proiectului de lege care a făcut obiectul dezbaterii. Vă rog, domnule deputat, daţi citire catalogului clasei.
			Domnul Dumitru Pardău: - Adomniţei Cristian Mihai - absent - Alecu Valeriu - prezent - Albu Gheorghe - prezent - Almăjanu Marin- prezent - Amet Aledin - prezent - Ana Gheorghe - prezent - Anastase Roberta Alma - Andon Sergiu - absent - Andronache Gabriel - prezent - Anghel Florin-Serghei - prezent - Antal István - absent - Antochi Gheorghe - prezent - Apostolache Mihai Cristian - prezent - Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă - Arion Viorel - absent - Atanasiu Teodor - absent - Avram Marian - prezent - Axenie Carmen - prezentă - Balan Ioan - prezent - Balcan Viorel - prezent - Banu Mihai - absent - Barbu Sulfina - prezentă - Barna Maria Eugenia - absentă - Bădălan Eugen - prezent - Bădulescu Adrian - prezent - Bănicioiu Nicolae - absent - Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent - Bejinariu Eugen - absent - Berci Vasile - absent - Béres Ştefan Vasile - prezent - Blaga Iosif Veniamin - prezent - Bleotu Vasile - Boabeş Dumitru - absent - Bobeş Marin - prezent - Bode Lucian Nicolae - prezent - Boghicevici Claudia - prezentă - Boiangiu Victor - prezent - Boldea Mihail - absent - Borbély László - absent, Guvern - Bordeianu Dan - absent - Bostan Emil - absent - Bot Octavian - prezent - Botiş Ioan-Nelu - absent, Guvern N-am spus "prezent". Vă rog să-mi permiteţi să continui apelul. (Voci din sală:) Mai tare!
			Domnul Dumitru Pardău: Doamnă, nu pot după fiecare să vă răspund dumneavoastră dacă e prezent sau absent. - Boureanu Cristian Alexandru - absent - Brătianu Matei Radu - prezent - Brînză William Gabriel - absent - Buciuta Ştefan - absent - Bud Nicolae - prezent - Buda Daniel - prezent - Buda Viorel-Vasile - prezent - Budurescu Daniel-Stamate - prezent - Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent - Buican Cristian - absent - Burcău Doina - prezentă - Burlacu Cristian-Ion - prezent - Burnei Ion - absent - Buta Sorin Gheorghe - prezent - Calimente Mihăiţă - prezent - Canacheu Costică - absent - Cantaragiu Bogdan - absent - Cazan Mircea-Vasile - prezent - Călian Petru - absent - Călin Ion - absent - Cărare Viorel - prezent - Cherecheş Cătălin - prezent - Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă - Chirilă Constantin - prezent - Chiriţă Dumitru - absent - Chisăliţă Ioan-Narcis - prezent - Chiţoiu Daniel - prezent - Chiuariu Tudor-Alexandru - absent - Cindrea Ioan - prezent - Ciobanu Gheorghe - prezent - Ciocan Gheorghe - prezent - Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent - Ciucă Liviu-Bogdan - prezent - Ciuhodaru Tudor - prezent - Coclici Radu-Eugeniu - prezent - Coroamă Gheorghe - prezent - Covaci Dorel - prezent - Cristea Victor - prezent - Cristian Horia - prezent - Croitoru Cătălin - prezent - Damian Ioan - absent - Dascălu Constantin - prezent - Derzsi Ákos - prezent - Dobre Ciprian Minodor - prezent - Dobre Cristina-Elena - absentă - Dobre Victor-Paul - prezent - Dolineaschi Andrei - prezent - Donţu Mihai-Aurel - absent - Dragomir Gheorghe - prezent - Drăghici Mircea-Gheorghe - absent - Drăghici Sonia-Maria - prezentă - Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent - Dugulescu Marius Cristinel - prezent - Dumitrache Ileana Cristina - absentă - Dumitrescu Cristian-Sorin - absent - Dumitrescu Liana - absentă - Dumitrică George Ionuţ - prezent - Dumitru Georgică - prezent - Dumitru Ion - prezent - Duşa Mircea - prezent - Edler András-György - absent - Erdei Dolóczki István - prezent - Farago Petru - prezent - Farkas Anna-Lili - prezentă - Fenechiu Relu - prezent - Firczak Gheorghe - absent - Florea Damian - absent - Florescu Adrian - prezent - Frunzulică Doru-Claudian - prezent - Fuia Stelian - prezent - Gabor Gheorghe - prezent - Ganţ Ovidiu Victor - prezent - Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă - Geantă Florian-Daniel - prezent - Georgescu Filip - absent - Gerea Andrei Dominic - prezent - Gheorghe Tinel - prezent - Gherasim Vasile - prezent - Ghiţă Cornel - prezent - Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent - Ghiveciu Marian - absent - Giurgiu Mircia - prezent - Gliga Vasile Ghiorghe - prezent - Göndör Marius-Sorin - prezent - Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă - Gospodaru Gabriel-Dan - prezent - Grama Horia - absent - Grosaru Mircea - absent - Gurzău Adrian - absent - Gust-Băloşin Florentin - prezent - Hogea Gheorghe - prezent - Holban Titi - absent - Holdiş Ioan - absent - Horj Pavel - prezent - Hrebenciuc Viorel - absent - Iacob Ridzi Monica Maria - absentă - Iacob-Strugaru Stelică - prezent - Ialomiţianu Gheorghe - Guvern - Iancu Iulian - prezent - Ibram Iusein - prezent - Iftime Dragoş-Adrian - prezent - Ignat Miron - prezent - Ionescu George - absent - Iordache Florin - absent - Iordache Luminiţa - prezentă - Iorguş Zanfir - prezent - Irimescu Mircea - prezent - Itu Cornel - prezent - Jipa Florina Ruxandra - absentă - Jolţa Nicolae - prezent - Kelemen Atila Béla-Ladislau - absent - Kelemen Hunor - absent, Guvern - Kerekes Károly - prezent - Korodi Attila - absent - Kötö Iosif - prezent - Lakatos Petru - prezent - Leşe Doru Braşoan - prezent - Liga Dănuţ - absent - Longher Ghervazen - absent - Lubanovici Mircea - prezent - Luca Ciprian-Florin - prezent - Lup Mircea Silvestru - prezent - Lupu Mihai - absent - Macaleţi Costică - absent - Manda Iulian Claudiu - absent - Manolescu Oana - prezent - Marian Dan Mihai - absent - Marin Mircea - prezent - Marinescu Antonella - prezentă - Martin Eduard-Stelian - prezent - Márton Árpád-Francisc - prezent - Máté András-Levente - prezent - Mazilu Constantin - absent - Merka Adrian-Miroslav - prezent - Militaru Constantin Severus - prezent - Mircovici Niculae - absent - Mitrea Manuela - absentă - Mocanu Adrian - absent - Mocanu Vasile - prezent - Mocioalcă Ion - prezent - Moldovan Carmen Ileana - absentă - Moldovan Emil Radu - prezent - Morega Dan Ilie - prezent - Motreanu Dan-Ştefan - prezent - Movilă Petru - prezent - Munteanu Ioan - prezent - Mustea-Şerban Răzvan - prezent - Nassar Rodica - prezentă - Năstase Adrian - absent - Neacşu Marian - prezent - Nechifor Cătălin-Ioan - absent - Neculai Marius - prezent - Negoiţă Robert Sorin - prezent - Negruţ Clement - prezent - Nica Dan - prezent - Nica Nicolae-Ciprian - absent - Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent - Nicolicea Eugen - absent - Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent - Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă - Nistor Laurenţiu - prezent - Niţă Constantin - prezent - Niţu Adrian Henorel - prezent - Nosa Iuliu - prezent - Novac Cornelia Brînduşa - absentă - Oajdea Vasile Daniel - absent - Olar Corneliu - prezent - Olosz Gergely - absent - Oltean Ioan - prezent - Oprea Gabriel - absent, Guvern - Oprişcan Mihai Doru - prezent - Orban Ludovic - prezent - Pál Árpád - prezent - Palaşcă Viorel - prezent - Palăr Ionel - Paleologu Theodor - absent - Pálfi Mozes Zoltan - prezent - Pambuccian Varujan - absent - Pandele Sorin Andi - prezent - Panţîru Tudor - prezent - Pardău Dumitru - prezent - Păduraru Nicuşor - prezent - Păsat Dan - absent - Păun Nicolae - absent - Pâslaru Florin-Costin - prezent - Petö Csilla-Mária - prezentă - Petrescu Cristian - prezent - Petrescu Petre - absent - Pieptea Cornel - prezent - Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent - Plăiaşu Gabriel - prezent - Pocora Cristina-Ancuţa - absentă - Ponta Victor-Viorel - absent - Pop Georgian - prezent - Pop Virgil - absent - Popa Florian - absent - Popa Octavian-Marius - prezent - Popeangă Vasile - prezent - Popescu Adrian - prezent - Popescu Cosmin Mihai - prezent - Popescu Dan-Mircea - prezent - Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent - Popov Duşan - prezent - Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent - Postolachi Florin - prezent - Potor Călin - prezent - Preda Cezar-Florin - prezent - Prigoană Vasile-Silviu - absent - Radan Mihai - absent - Răţoi Neculai - prezent - Rebenciuc Neculai - prezent - Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent - Riviş-Tipei Lucian - prezent - Rizea Cristian - absent - Rogin Marius - prezent - Roman Gheorghe
			Domnul Ioan Oltean: Domnule secretar, mulţumesc foarte mult. Sala prezintă un tablou majoritar. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Domnule coleg, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Domnule lider Mircea Toader, domnule Sever Voinescu şi ceilalţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Domnule Sever Voinescu, poziţia dumneavoastră este totalmente nepoliticoasă faţă de prezidiu. E adevărat, dar găsiţi una care să fie politicoasă pentru ambele tabere. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Domnilor colegi, Reluăm votul la proiectul de lege mai înainte amintit. Vă rog să pregătiţi cartelele şi să votaţi. Votul dumneavoastră? detalii vot
			Da. Mulţumesc, 103 voturi pentru, 80 împotrivă şi 5 abţineri într-un cvorum necontestat. Mulţumesc Opoziţiei pentru atenţionare. E bine să fie vigilentă şi noi o să ţinem cont de ea atunci când au dreptate. Mulţumesc. Nu, vorbesc foarte serios, întotdeauna, doamna deputat... Continuăm dezbaterea.
			La poziţia 8, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Da. Domnul deputat Mircea Toader, procedură, vă rog.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Având în vedere că e o neînţelegere pe raport, vă propun reîntoarcerea acestui proiect de lege la Comisia pentru sănătate, urmând ca ministrul, aşa cum a promis, va avea nişte propuneri care să elimine oricare suspiciune sau neînţelegere. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Doamna Aura Vasile. Sunteţi împotrivă? Doamna vicelider Aura Vasile. Foarte activă sunteţi astăzi.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Mai bine tac. Voiam să vă întreb dacă mă plăceţi, dacă tot vă luaţi de mine...
			Domnul Ioan Oltean: E mai mult decât vizibil acest lucru.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Grupul parlamentar al PSD+PC nu este de acord cu retrimiterea la comisie, pot să vă spun că în cadrul comisiei au fost dezbateri importante. Această propunere a Guvernului, ordonanţă de urgenţă am putea s-o spunem "poliţia medicală". Această ordonanţă trebuie respinsă, domnule preşedinte, pentru că jigneşte atât corpul medicilor, jigneşte cetăţeni ai României. Teoretic permite violarea domiciliilor şi multe altele. Domnule preşedinte, noi dorim ca cest proiect de lege să fie dezbătut şi nu suntem de acord cu propunerea liderului de la Partidul Democrat Liberal, domnul Toader, de a fi retrimis la comisie. De ce? Pentru că ordonanţa îşi face efectul şi în continuare, deci şi în continuare, cetăţenii României să fie jigniţi, medicilor, de asemenea, să li se pună la îndoială pregătirea profesională. în condiţiile în care a mai rămas ici şi colo câte un medic, câte un specialist sau, ştiu eu, corpul medical mediu, infirmiere, asistente medicale, cred eu că politica Guvernului, dacă continuă, probabil că o să trebuiască să ne întoarcem la vraci.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Domnul deputat Horia Cristian din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Horia Cristian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu a fost nici un fel de neînţelegere în nici o comisie. Toate comisiile care au fost sesizate cu acest proiect de lege l-au respins cu unanimitate. Proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe încalcă drepturile cetăţeneşti, încalcă drepturile pacienţi şi încalcă Legea privind exercitarea profesiei de medic. Ca atare, vă rog să nu retrimiteţi acest proiect de lege la nici o comisie, pentru că se va întâmpla acelaşi lucru, el va primi raport de respingere din partea tuturor comisiilor. Dacă Guvernul are chef să corecteze ceva, atunci nu are decât să dea o altă ordonanţă de urgenţă. Dar în nici un caz să nu fie vreo nou "idee creaţă" cum este aceasta. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Domnilor colegi, Supun votului dumneavoastră... din sală se strigă... Comisia? Doamna preşedinte, aveţi cuvântul, nu pot să refuz sala. Vă rog.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumesc, domnule preşedinte. Să înţeleg că pe mine puteaţi să mă refuzaţi? Domnul lider al Grupului parlamentar al PDL a vorbit despre neînţelegeri în raport. Aş vrea să îl întreb care sunt neînţelegerile din raport, pentru că s-ar putea să le lămurim acum pe loc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Probabil că o să vi le spună. Domnul Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Deci, solicitarea mea a venit nu neapărat din partea mea, din partea ministrului Cseke şi va spera în cadrul comisiei... (Vociferări în cadrul Grupului parlamentar al PSD+PC.) Deci, ascultaţi-mă puţin. practic la această comisie va fi din nou o dezbatere şi sunt convins că va lua toate voturile.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Domnul preşedinte Paul Victor Dobre, din partea Comisiei pentru muncă.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte de şedinţă, această ordonanţă are raport comun de respingere, a celor două comisii: Comisia pentru sănătate şi Comisia pentru muncă. Respingerea se datorează faptului că prin această ordonanţă Poliţia română se ocupă de cu totul şi cu totul altceva decât se ocupă ea de la Cuza încoace. Deci, dumneavoastră, domnule preşedinte, dacă vă rupeţi o mână şi mergeţi că aveţi o treabă şi nu vă găseşte acasă poliţia, aveţi o problemă. Aşa sună această ordonanţă. Ca s-o înţelegeţi bine. şi de aceea colegii din comisiile pentru muncă şi pentru sănătate au respins-o. Dacă domnul ministru Cseke sau domnul ministru al muncii doreau să ne transmită un mesaj erau prezenţi aici şi explicau. Eu înţeleg ca întotdeauna poziţia delicată a colegului Mircea Toader că, de fapt, dânsul nu ştie de ce există o neînţelegere şi trebuie s-o trimitem. Asta este problema! Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc că v-aţi gândit numai la o mână, şi nu la mai mult... Da. Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Domnule preşedinte, vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Eu sper că domnul, colegul nostru domnul Toader, a glumit când a spus că ministrul cere întoarcerea la comisie, pentru că ministrul, nu numai că putea să fie aici, să dea explicaţii Camerei, care trebuie să voteze respingerea sau nu a acestei ordonanţe, dar cu siguranţă că nu mai poate interveni o dată ce procesul de dezbatere parlamentară s-a declanşat. Dar cred că cel mai important lucru este să ne gândim foarte bine, nu numai la atribuţiile poliţistului şi în ce condiţii îl punem pe el în legătură cu atribuţiile, deci el începe să aibă atribuţii nu împotriva infracţiunii sau contravenţiei, ci împotriva cetăţeanului, ceea ce este extraordinar de grav. Dar este profund neconstituţională, pentru că, de fapt, conduce în mod automat la violarea de domiciliu care prin Constituţie este interzisă. Ar trebui să vină să controleze la domiciliu cu un mandat, ceea ce vă daţi seama că este imposibil, lăsând la o parte ideea stupidă..., cu siguranţă ar trebui altfel supravegheat dacă există abuz, şi există, cu siguranţă, în acest domeniu. Dar ideea că un pacient trebuie să fie găsit la domiciliu şi, dacă se poate, şi în pat şi cu temperatură, este absolut, cred, deplasată, pentru că el poate să se ducă între timp la tratament, poate să facă tratament ambulatoriu, poate să i se recomande să meargă o jumătate de oră pe zi în parc şi aşa mai departe. Deci, tot ce înconjoară această ordonanţă este greşit şi cred că domnul ministru nu are niciun motiv şi nici argumente să ne convingă de mai mult. Am aici colegi care sunt medici. Sunt convins că ne pot împărtăşi opiniile lor. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc. Vă rog să aveţi intervenţiile foarte scurte. Doamna Maria Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Stimată colegă, aveţi cuvântul.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu vreau să îmi exprim nemulţumirea, în numele Comisiei pentru sănătate şi poate chiar şi a doamnei preşedinte care este o doamnă respectabilă, doamna Rodica Nassar, care nici n-a apucat să-şi prezinte raportul comisiei, lucru care nu mi se pare corect, adică ar trebui prima dată să fie încunoştiinţaţi toţi colegii care nu au contact cu lucrările şedinţelor noastre despre ce este vorba. În al doilea rând, aş vrea să spun că această ordonanţă... nu ştiu a cui a fost ideea, nu pot să-l incriminez pe domnul ministru, dânsul nu este de specialitate, probabil a avut consilieri. Această ordonanţă nu numai că este neconstituţională, dar este chiar absurdă, adică există o patologie extrem de vastă pentru care medicii dau concedii medicale, patologia nu se referă numai la cea febrilă, la cea care necesită imobilizare la pat. E vorba de diverse situaţii, de tulburări de senzoriu, de tulburări de auz, de văz, de... lucruri care nu împiedică pacientul să se deplaseze de la locul domiciliului său până într-un alt loc unde nu poate să fie căutat de poliţie. Deci, am ajuns vremuri absurde în care să se mixioneze nişte factori care n-au legătură cu sănătatea în probleme de sănătate. Şi aş dori să nu mai fim jigniţi aici, în Parlamentul României, cu asemenea poveşti care nu-şi au locul. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Domnul deputat Mircea Dan Popescu şi se pregăteşte domnul doctor deputat Tudor Ciuhodaru. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Dan-Mircea Popescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Mă alătur celor care consideră această ordonanţă un monument de prostie. Argumentez: încalcă drepturile fundamentele ale cetăţenilor români, instituie suspiciunea ca politică de stat, consideră cetăţenii români infractori, deci este pe fond greşită, nu avem ce îndrepta la ea. În această relaţie dintre stat şi cetăţean, care trebuie să fie o relaţie de egalitate, de parteneriat, statul, prin această ordonanţă, devine inchizitor, ne suspicionează pe toţi că suntem infractori posibili, deci nu avem, domnule lider şi domnule ministru, ce îndrepta la un monument de prostie. El trebuie respins. Asta este soluţia pe care v-o propun şi pe care o susţin.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul doctor, domnule deputat Tudor Ciuhodaru. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu-mi închipuiam că în România secolului XXI se poate institui prin lege arestul la domiciliu şi prezumţia de nevinovăţie pentru fiecare pacient şi pentru fiecare medic. (Aplauze.) Eu sunt şi medic şi pacient şi am încredere şi în pacienţii şi în medicii din România. Vă rugăm să nu ne condamnaţi pe toţi printr-o lege absurdă. Nu aveţi cum să votaţi aşa ceva, pentru că este şi neconstituţională, şi împotriva drepturilor omului şi gândiţi-vă că veţi ajunge o dată într-un spital şi atunci vă veţi condamna singuri. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Vreau să ascult şi punctul de vedere al ministerului. Îi avem aici pe domnul secretar de stat. Vă rog, domnule secretar de stat, şi pe urmă vom da curs seriei de vot. Vă rog, domnule ministru.
			Domnul Cristian-Anton Irimie (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii): Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Sigur că emoţional această ordonanţă implică foarte multe aspecte. Dar prin propunerea de modificare a Ordonanţei Guvernului nr.158/2005 se doreşte eficientizarea activităţii de acordare şi verificare a certificatelor de concediu medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi responsabilizarea atât a medicilor prescriptori, cât şi a asiguraţilor beneficiari de certificate de concediu medical, în conformitate şi cu legislaţia similară altor state membre ale Uniunii Europene. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.36 nu se aduce atingere nici independenţei şi libertăţii profesionale a medicului, precum şi dreptului de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical. Sigur că a nemulţumit această ordonanţă şi de aceea solicitarea de a se reveni la comisie pentru a se scoate ceea ce a nemulţumit pe toată lumea, respectiv implicarea organelor de poliţie în control, care a fost doar o pavăză, să spunem, a organelor de control, pentru că nu poliţia face controlul, ci Casa de Asigurări de Sănătate prin reprezentanţii ei... pe controlori atâta tot, şi în textul ordonanţei se precizează clar că orice control se opreşte la uşa sau la poarta cetăţeanului şi nici într-un caz nu intră în casă, cum se întâmplă, de altfel, atunci când faci o anchetă socială pentru acordarea unor stimulente. De aceea, cu tot respectul, aş vrea să vă rog să o reîntoarcem în comisie, şi în comisia pentru muncă şi în Comisia pentru sănătate reunite, putem să găsim formula ca această ordonanţă să funcţioneze pentru toată lumea. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Am ascultat toate punctele de vedere. Supun votului dumneavoastră propunerea de restituire la comisie a acestui proiect de lege. Vă rog să votaţi. detalii vot
			95 de voturi pentru, 89 împotrivă, 5 abţineri. Proiectul de lege se reîntoarce la comisiile sesizate în fond pentru o nouă analiză. Termen 2 săptămâni. Da, vă rog, domnule Bogdan Duvăz, pentru explicarea votului.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Domnule preşedinte, Cu rugămintea ca dumneavoastră care sunteţi, în general, foarte atent şi urmăriţi lucrările, în momentul în care vi se cere procedură s-o acordaţi, aveţi dreptul să opriţi dezbaterile, într-adevăr, să propuneţi asta, ar fi cel mai elegant, să le opriţi chiar, dar nu să nu daţi cuvântul pentru procedură. Acum voi trece de momentul respectiv şi voi explica din nou votul nostru. Suntem profund dezamăgiţi, dar mie mi se pare chiar periculos că un om care reprezintă Guvernul României, deşi nu-i membru al Guvernului, vine aici şi ne spune nişte lucruri cutremurătoare. Păi, domnule secretar de stat, dar de ce nu sunt însoţiţi de miliţian, că nu mai e vorba de poliţie aici, şi cel care vine de la fisc, şi cel care vine de la muncă, şi cel care vine de la..., orice fel de inspector trebuie însoţit pentru că e în pericol, dacă dumneavoastră faceţi prezenţa poliţiei în protejarea inspectorului. Deci, toţi inspectorii... şi atunci încet, încet să ne transformăm, de fapt, în ceea ce a fost România până în decembrie 1989, şi anume nu un stat de drept, ci un stat poliţienesc, la discreţia unei puteri. Sper din tot sufletul şi sunt convins, stimate domnule secretar de stat, aşa cum judecaţi lucrurile..., nu numai vremelnică, dar care va dispărea, cu siguranţă, rapid. Suntem nu numai împotriva acestei ordonanţe, ci revoltaţi de atitudinea şi de punctul de vedere pe care încercaţi să-l susţineţi. Nu aţi răspuns la ce probleme care s-au deschis aici. De ce credeţi că cetăţeanul care e în concediu medical e obligat să fie la domiciliu când îl controlaţi, nu aţi dat acest răspuns, pentru că sunteţi incapabil să aveţi un asemenea răspuns. El nu există! Şi, în afară de asta, dacă era ceva interesant să ne spuneţi şi dacă voiaţi să aduceţi argumente, trebuia să veniţi să ne spuneţi statistic, câte cazuri aţi constatat în urma acestor anchete, pentru că nu sunt altceva decât anchete făcute la domiciliu, şi aş fi văzut că sunt sub 0,...% în anchetele pe care le-aţi făcut. Este absolut de neimaginat ceea ce propune acest guvern şi respingem acest tip de concepţie. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Domnul deputat Horia Cristian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
			Domnul Horia Cristian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Acest proiect de lege, în opinia noastră reprezintă o ruşine din mai multe motive. În primul rând, se afirmă prin existenţa acestui proiect de lege că medicii sunt corupţi şi că dau concedii pe bani. Din păcate, statisticile nu confirmă acest lucru, din păcate pentru guvern, şi este din nou o dovadă că un neprofesionist încearcă să arunce pisica în curtea altcuiva. Numai 0,034% din concediile acordate au fost demonstrate că au fost date prin influenţe sau prin bani. Dar acest proiect mai aduce încă două chestiuni foarte, foarte grave. În primul rând este vorba de faptul că angajatorul este cel care efectuează controlul la domiciliu, angajatorul împreună cu poliţia. Unde s-a mai pomenit aşa ceva în România? Al doilea lucru care trebuie remarcat este că există un mecanism de control al concediilor medicale. Acest mecanism de control este bazat pe cooperarea între Casa de Asigurări, Direcţia de sănătate publică, Inspectoratul teritorial de muncă şi Direcţia de sănătate publică. Din păcate, acest mecanism este un mecanism foarte greoi şi dacă ministerul voia să facă ceva, trebuia să facă în privinţa acestui mecanism. De aceea, Grupul parlamentar al PNL a votat împotriva retrimiterii la comisie şi a votării raportului de respingere al celor două comisii. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, stimaţi colegi. Continuăm dezbaterea.
			Pe poziţia 9, avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.41 din 17 iunie 1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Vă rog să constataţi că termenul pentru dezbateri şi vot final este depăşit, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, proiectul de lege merge la Senat pentru vot. Da, domnul deputat Marton Arpad din partea Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Marton Arpad-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Din cauza, zic eu, unor deficienţe majore, şi aici rog conducerea Camerei Deputaţilor să facă ceva să ieşim din această situaţie, astăzi a fost adoptată o inepţie, nu o iniţiativă legislativă neconstituţională, tacit, o iniţiativă legislativă care nici n-a fost pe ordinea de zi a comisiei sesizate în fond. Niciodată nu s-a pus pe ordinea de zi această iniţiativă legislativă. Printre altele, spune foarte multe lucruri interesante această lege, dar printre altele, TVR Internaţional, deci Canalul TVR Internaţional îl scoate din TVR şi îl subordonează Ministerului de Externe. Am auzit de la cineva foarte bine. Mai avem o Constituţie care în art.31 alin.(5) zice clar: "Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome." Şi, canalul de televiziune care este deschis spre exteriorul ţării nu este un serviciu public? Este privat sau de ce natură? "Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică." Această iniţiativă ne spune că acest serviciu este în ograda, de acum încolo, în ograda Ministerului de Externe. Şi mai lasă acolo în lege toate acele articole care vorbesc despre cum funcţionează acest ceva care nu mai există. Deci, prin buna organizare a noastră am lăsat să se adopte tacit o inepţie. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat. Să sperăm că lucrurile se vor îndrepta la Senat. Camera fiind prima Cameră sesizată. Tot pe procedură, domnule Toader? Vă rog. Domnule profesor?
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Tot pe procedură, ceea ce se întâmplă cu această lege şi, vedeţi că sunt dezbateri foarte aprinse şi cu alte iniţiative legislative, dacă nu revenim la ceea ce este normal şi nu găsim o soluţie, cel puţin de trimitere a iniţiativelor la diferite comisii, o să devenim iarăşi subiect de discuţii pentru toată lumea. Am încă o dată... fac un apel pentru colegii din Biroul permanent...
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): Nu vă e ruşine? Voi apelaţi la noi?
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Este dreptul meu, doamna Aura Vasile, să fac un apel, fiindcă altfel vom avea situaţii de acest gen care ne vor crea mult mai multe probleme. Mai sunt încă 6 pe ordinea de zi trecute, aşa prevede regulamentul, că dacă nu intră nicăieri să treacă tacit, şi vă daţi seama că vom fi expuşi, categoric, unei dispute publice.
			Domnul Ioan Oltean: Dacă tăceai, domnule deputat, nu mai provocai discuţii inutile şi puteam să dezbatem... Vă rog frumos să vă verificaţi ceea ce vreţi să spuneţi, provocaţi discuţii inutile şi tulburaţi dezbaterea de pe ordinea de zi. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mircea Duşa: Colegul Mircea Toader le provoacă, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Lui îi făceam observaţiile...
			Domnul Mircea Duşa: Şi, dânsului îi faceţi reproşuri, sper că nu mie, chiar dacă mă cheamă tot Mircea şi...
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, i-am făcut domnului Mircea Toader acest reproşuri şi o fac...
			Domnul Mircea Duşa: Vă rog să i le faceţi mai des, ca să nu greşească.
			Domnul Ioan Oltean: La fel vă fac şi dumneavoastră dacă...
			Domnul Mircea Duşa: Domnule Toader, apelul nu se face de aici, de la tribuna Parlamentului, la a reveni în normal în activitatea Biroului permanent. Aţi avut dumneavoastră nişte tentative de acest gen, dar nu vă ţineţi de cuvânt. Şi pentru că nu vă ţineţi de cuvânt nu putem sta la masa tratativelor cu dumneavoastră ca să stabilim ceva concret şi să revenim la normal. Când veţi fi serioşi, atunci sigur că vom face acest lucru. Însă dorinţa dumneavoastră de a ne întâlni liderii de grup pentru a debloca situaţia din Cameră a eşuat tot datorită dumneavoastră.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat. Continuăm dezbaterea.
			Poziţia 10, Propunerea legislativă privind promovarea practicii unitare şi de modificarea şi completarea a Legii nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Propunerea îşi parcurge drumul normal spre Camera superioară, Senatul.
			Poziţia 11 din ordinea de zi, Proiectul de Lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza programului CCC - Legea publică nr.480/1992, precum şi a altor costuri externe aferente acestei cotei- părţi. Dacă din partea iniţiatorului? Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.
			Domnul Borbely Karoly (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri): Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este vorba despre un proiect de lege privind rambursarea ratelor de capital, aşa cum a citit domnul preşedinte de şedinţă. o să vă spun că este un subiect care datează din 1992, avem o problemă foarte mare cu Guvernul SUA, legat de acest credit. Vreau să vă spun că până în anul 2022 România trebuie să plătească anual în jur de 350 de mii de dolari rată, care scade până la 258. Punctul nostru de vedere, al Guvernului, este să adoptăm acest act normativ pentru că avem o neplăcere diplomatică cu Statele Unite. Vreau să vă spun, totodată, că, în acea perioadă, un număr de cinci companii, prin licitaţie publică, au fost desemnate să deruleze acest contract. Cu multe dintre ele avem o acţiune în instanţă, s-a recuperat de către AVAB o sumă importantă din bani, dar, pentru a returna acest credit, este nevoie de un proiect de lege.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat Borbély Karoly, din partea Ministerului Economiei. Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii să prezinte punctul de vedere al acestei comisii. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			Domnul Iulian Iancu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cred că domnul secretar de stat a simţit ce intervenţii vor urma după intervenţia domniei sale. Eu, însă, am să vă prezint, stimaţi colegi, raportul comisiei. în conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei, comisia a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu proiectul de lege menţionat. Vreau să vă spun că Senatul a respins proiectul de lege. De asemenea, aş vrea să vă fac o menţiune expresă privind obiectul de reglementare propus. Deci, vorbim de rambursarea unor rate de capital pentru o cotă aferentă anilor 2006-2022, în valoare de 5.417.851,86 dolari dintr-un credit acordat de Guvernul Statelor Unite în baza programului CCC într-o lege publică, 480 din 1992, precum şi altor costuri externe aferente acestei cote-părţi. De ce? Pentru realizarea unui import de bumbac fibră, pentru care au fost desemnaţi, prin licitaţie publică, cinci operatori economici specializaţi în operaţiuni de comerţ exterior. Importatorii de bumbac mandataţi au plătit dobânzile la credite până în 1998, inclusiv. După care, adică atunci când trebuia să plătească şi rata, au încetat plăţile, motivând că întreprinderile cărora le-au vândut bumbac nu au plătit contravaloarea acestuia. Stimaţi colegi, Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii vă propun respingerea proiectului. dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, la dezbateri generale am să le spun şi colegilor cine plăteşte în continuare aceste rate în obligaţia noastră faţă de Guvernul Statelor Unite.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Deschidem capitolul dezbateri generale. Domnul Iulian Iancu rămâne pentru dezbateri generale din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Înţeleg că aveţi acceptul grupului.
			Domnul Iulian Iancu: Da, bineînţeles.
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul, atunci, domnule deputat.
			Domnul Iulian Iancu: Stimaţi colegi, Am citit doar în sinteză ceea ce avem în discuţie astăzi, însă aş vrea să vă spun în detaliu că vorbim despre un comportament tipic, un aranjament tipic, să nu spun de care, unii colegi l-au catalogat, în urma căruia, beneficiind de acest credit, n-au mai dorit companiile respective să facă plăţile. Refuzând, au pus într-o situaţie delicată Guvernul României, care a garantat acest credit faţă de Guvernul Statelor Unite. Vorbim, practic, de un contract încheiat în perioada Guvernului Stolojan, s-au făcut foarte multe discuţii de atunci, interpretările fiind strict de natură politică, neintrându-se în esenţă, pe fond. Adică, au refuzat sistematic să facă plăţile, ştiind că, în final, vor fi plătite, acoperite printr-o lege trecută prin votul nostru. Ce a spus puţin mai înainte domnul secretar de stat? Că suntem în proces cu aceştia, cu o parte dintre ei şi că o să continuăm procesul şi o să recuperăm banii şi abia după aceea o să reuşim să refacem acest debit la bugetul de stat. Nu, stimaţi colegi! Noi vă propunem ca această acţiune să continue, aceşti oameni să fie obligaţi să plătească şi Guvernul, dacă doreşte să repare onoarea României în raportul său, al nostru, al României, cu Statele Unite, putea să dea o ordonanţă de urgenţă prin care asigura plăţile şi-şi continua acest demers faţă de debitori, dar nu pe mâna Parlamentului şi între timp ne prefacem că o să recuperăm sumele. Aceste sume sunt în discuţie din 1998, adică niciodată nu se vor recupera dacă noi astăzi votăm. Prin urmare, acesta a fost motivul comisiei. De aceea în comisie a fost o dezbatere atentă şi sistematic toţi membrii comisiei, indiferent de culoarea lor, au respins acest proiect de lege. Ceea ce vă rugăm şi pe dumneavoastră să faceţi astăzi.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă mai doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare să ia cuvântul? Doamna Aura Vasile, vă rog foarte mult să mă ascultaţi! Nu am spus că vă dau cuvântul. La dezbateri generale, fiecare grup îşi desemnează un singur reprezentant. L-aţi avut, vă rog să nu mai încălcaţi regulamentul. Dacă nu doreşte nimeni, domnul secretar de stat Borbély Karoly.
			Domnul Borbély Karoly: Vreau să vă spun că acţiunile în instanţă au fost începute împotriva fiecărei firme. Suma care a fost recuperată până în momentul de faţă este de 4 milioane de dolari şi restul, până la 10 de milioane, cât este contractul, este un contract în derulare până în 2022. Deci, România s-a angajat la acest contract în 1992. Nu avem ce să facem. Alte variante nu există. Statul, Ministerul Economiei, sau Industriei, cum se numea pe vremea aceea, a iniţiat acţiune în instanţă împotriva acestor firme. Sumele s-au recuperat până în momentul de faţă, vă spun, 4.100.000 din cele 5 milioane. Mai avem pe rol încă două procese. Deci, din punctul acesta de vedere, statul şi ministerul, Guvernul şi-au făcut foarte bine treaba. Eu o să vă rog încă o dată să aprobăm acest act normativ, pentru că altfel o să avem o problemă diplomatică destul de serioasă.
			Domnul Ioan Oltean: Da, vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond, se propune respingerea acestei iniţiative legislative. În atare situaţii, urmează să procedăm în conformitate cu prevederile art.104 din regulament, potrivit cărora dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot. Proiectul de lege rămâne pentru votul final. Vă mulţumesc. Pe procedură, domnul Mihai Voicu.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Domnule preşedinte, probabil, din neatenţie, aţi pronunţat greşit de la microfon un verdict, ca să spun aşa. Am în faţă listingul oficial al votului de la cererea de retrimitere la comisie a PL-x 384. Este vorba de ordonanţa de urgenţă pe probleme de sănătate. Şi aici scrie foarte clar: prezenţi - 191, voturi pentru - 95. În mod evident, 95 nu reprezintă mai mult de jumătate din 191. Ar fi fost necesare 96 de voturi. De aceea, vă depun şi acest listing oficial şi să constataţi că cererea de retrimitere la comisie a fost respinsă şi să trecem la dezbaterea pe articole a proiectului respectiv. Este oficial, este listat. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule secretar, vă rog să precizaţi şi câte voturi sunt contra şi câte abţineri. Vă rog să o faceţi.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Domnule preşedinte, după cum ştiţi, aveţi o experienţă mult prea mare, este necesar să se întrunească majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Sunt prezenţi 191 şi au fost voturi pentru 95. Nu a fost întrunită majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule secretar, v-am cerut să precizaţi şi voturile împotrivă şi voturile abţineri.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Citesc tot desfăşurătorul.
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să-l citiţi.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Prezenţi - 191; nu - 89, da - 95, abţineri - 5, nevotat - 2.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc pentru precizări. Continuăm dezbaterile, stimaţi colegi. (Rumoare, vociferări.)
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): Drept la replică, domnule preşedinte!
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Márton Árpad, vă rog.
			Domnul Mihai Alexandru Voicu: Domnule preşedinte, nu puteţi continua dezbaterile, în condiţiile în care nu s-a întrunit majoritatea de voturi cerute. Scrie, nu vorbim! E scris. E oficial.
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să ocupaţi loc. Domnul deputat Márton Árpad.
			Domnul Márton Árpad-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, Prima dată, am o rugăminte către dumneavoastră şi către secretarul dumneavoastră. Din când în când, dacă mai întrebaţi, la capitolul de vot general, uitaţi-vă şi în partea dreaptă, că acolo se află UDMR-ul şi, din când în când, ne mai ridicăm şi noi mâna, chiar dacă nu se observă. Aş fi avut o observaţie, poate, la dezbaterea generală şi susţinerea corectă făcută de preşedintele comisiei, dar care necesită anumite precizări. Vorbesc de legea pe care tocmai aţi trimis-o la votul final, de respingere. Acel Guvern Stolojan, pentru cei care nu ştiu, a fost un Guvern interimar, propus de preşedintele de pe atunci al României, domnul Ion Iliescu, şi cei care au votat această lege aveau o majoritate de două treimi. Că, mă rog, între timp, din acel partid au devenit două structuri parlamentare, două partide care, acum, sunt antagonice, dar cu un an înainte aveau tot două treimi în acest Parlament, este o altă problemă. este o altă problemă. Deci, dacă vorbiţi despre anumite probleme cu privire la care, eu nefiind membru în această comisie, n-am prea înţeles ce era cu acea licitaţie, atunci găsiţi, poate, o altă ogradă decât de cine tinde să arate nominalizarea premierului de pe atunci. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. Rog şi pe colegii mei, secretarii de şedinţă, să urmărească cu mai multă atenţie colegii care doresc să intervină. Domnul deputat Bogdan Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Interesantă precizarea istorică a colegului nostru şi mă obligă să intervin, domnule preşedinte, în legătură cu această lege. Nu cred că vorbeam de cine a nominalizat premierul şi cine a dat garanţiile de stat, Guvernul României, în epoca respectivă, fie vorba între noi, un Guvern aşa cum bine aţi spus, cu o misiune provizorie de organizare a alegerilor. La timpul respectiv, formaţiunea care l-a propus nu mai avea două treimi, erau deja două formaţiuni, începând din martie ’92, dacă vreţi să faceţi chiar o precizare istorică, dar zău că nu are nicio importanţă, decât faptul că Guvernul Stolojan s-a grăbit să dea nişte garanţii de stat pe care astăzi dumneavoastră ne cereţi să le plătim cu preţul pâinii cetăţeanului român, fără să le fi recuperat în urmă cu 18 ani. Şi nu numai atât, dar nu o faceţi prin ordonanţă de urgenţă, aşa cum sunteţi obişnuiţi să o faceţi cu sume mult mai mari şi cu implicaţii mult mai grave, ci o faceţi cerând votul Parlamentului, tocmai ca să acoperiţi cu nisip această faptă care nu are multe conotaţii de corectitudine din perioada Guvernului Stolojan. dacă nu mă înşel, domnul Stolojan face parte astăzi, dacă nu din Parlament, din această majoritate parlamentară. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Domnilor colegi, Am studiat şi eu
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): Cum rămâne cu votul?
			Domnul Ioan Oltean: Numai puţin! Deci, proiectul de lege merge la Senat. M-am uitat şi eu peste datele invocate de către domnul Mihai Voicu. Domnia sa are dreptate.
			Revenim la poziţia 8 din ordinea de zi - propunerea de retrimitere către comisie nu a întrunit numărul de voturi necesar. Intrăm în dezbaterea pe fond a acestui act normativ. Rog preşedinta comisiei sesizate în fond, doamna Rodica Nassar, să Vă rog. Avem preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Vă rog. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor Numai o secundă! (Domnul deputat Victor Paul Dobre se îndreaptă către bancă, pentru a lua un document.)
			Domnul Ioan Oltean: A greşi este omeneşte, domnilor colegi. Vă rog să nu faceţi caz Pe procedură, domnul deputat Márton Árpad, tatăl procedurii din Camera Deputaţilor. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Márton Árpad-Francisc: Domnule preşedinte, Poate nu aţi observat, dar, pe de o parte, această lege are un raport de respingere. Propunerea de retrimitere la comisie şi dezbaterea pe fond a acestei probleme, pentru care s-a dorit a fi retrimis s-a epuizat. Deci, trecem la votul final pentru o şedinţă de vot final. Nu mai dezbatem pe articole, pentru că este un raport de respingere.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Înainte de a proceda cum a spus domnul deputat, trebuie să ascultăm raportul comisiei sesizate în fond, pe urmă urmează procedura menţionată. Domnule preşedinte, vă rog, v-aţi găsit raportul? Să nu citiţi unul greşit, că am greşit destul în ultimul timp.
			Domnul Victor Paul Dobre: Aţi greşit destul! în conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie au fost sesizate cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97 din regulament, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, CES, avizul negativ al Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.399/2006, cu modificările ulterioare, în sensul eficientizării activităţii de acordare şi verificare a certificatelor de concediu medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi responsabilizarea atât a medicilor prescriptori, cât şi asiguraţilor beneficiari de certificate de concediu medical. În conformitate cu prevederile art.61 şi ale art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separat. Membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială au dezbătut proiectul în şedinţa din 28 septembrie 2010 şi au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea proiectului de lege cu amendamente, în sensul adoptării unei legi de respingere a ordonanţei de urgenţă. Membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au dezbătut proiectul de lege în şedinţa din 12 octombrie şi au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea proiectului de lege cu amendamente, în sensul adoptării unei legi de respingere a ordonanţei de urgenţă. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. În urma dezbaterii care a avut loc, membrii celor două comisii au constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.36/2010 aduce atingere dreptului constituţional privind inviolabilitatea domiciliului, încalcă libertatea de circulaţie a persoanelor şi confidenţialitatea datelor personale. S-a mai constatat că se afectează dreptul medicului de exercitare a profesiei în deplină libertate de decizie şi se încalcă, de asemenea, drepturile pacientului de a beneficia de asistenţă medicală. Având în vedere argumentele prezentate, membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi ai Comisiei pentru sănătate şi familie propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă, în sensul adoptării unei legi de respingere a ordonanţei de urgenţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Daţi-mi voie să salutăm la balconul oficial al Camerei prezenţa unor reprezentanţi ai Adunării Parlamentare Europene privind Spaţiul. Bine aţi venit în Parlamentul României! (Aplauze.) Mulţumind oaspeţilor noştri, le dorim să se simtă bine în România. Domnilor colegi, Daţi-mi voie să vă citesc prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, pentru a înlătura orice fel de dubiu în ce priveşte procedura ce trebuie urmată în sensul adoptării acestui act normativ. Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai şi numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse. Avem un raport care cuprinde amendamente. în consecinţă, va trebui să urmăm procedura obişnuită. Doamna Aura Vasile, pe procedură. Vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Dacă scoateţi din context, dumneavoastră aveţi dreptate. Dar, dacă faceţi coroborarea cu tot ceea ce este, nu aveţi dreptate. Deci, nu aşa se procedează. S-a citit raportul, urmează dezbateri generale, fiecare grup parlamentar poate să-şi spună punctul de vedere despre proiectul respectiv şi pe urmă intrăm mai departe, pe proceduri. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu dumneavoastră astăzi, chiar sunt îngrijorată câte greşeli aţi făcut încălcând regulamentul. de la primul proiect şi până acum aţi încălcat de mai multe ori procedura privind votul final, numărul parlamentarilor şi aşa mai departe. Vă rog, domnule preşedinte, fiţi atent la regulament!
			Domnul Ioan Oltean: Sunteţi îngrijorată degeaba, doamna deputat. Domnul deputat Márton Árpad.
			Domnul Márton Árpad-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, Parţial, are dreptate doamna Aura Vasile, pentru că, în cazul nostru, aplicabile sunt prevederile art.104, care, în alin.(1), zice: "dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului - ne aflăm în această situaţie -, a propunerii legislative sau a proiectului de hotărâre a Camerei Deputaţilor, după încheierea dezbaterii generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot." Alin.(2): "votul cu privire la propunerea de respingere poate fi dat şi într-o şedinţă specială de vot." de aceea am intervenit mai înainte, pentru că, în mod evident, dezbaterea generală a avut deja loc, la propunerea unei respingeri. Dar, puteţi să constataţi că nu a avut loc şi atunci să mai deschideţi încă o dată dezbaterea generală, dacă mai e ceva de spus, faţă de ce au fost spuse de două-trei persoane de la fiecare grup parlamentar, deşi la dezbateri generale au dreptul numai la o singură intervenţie, după care se trece la vot, dacă este cvorumul. Puteţi constata că nu există, deci se va da votul final într-o şedinţă de vot final. Asta este procedura corectă, pentru că avem un raport de respingere.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Suntem în faza de dezbatere a acestui act normativ şi se spune, vă recitesc art.106; puneţi-l în contradicţie cu art.104 alin.(1): "Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse." Chiar dacă suntem în prezenţa unui raport de respingere, avem un raport în care sunt amendamente admise care trebuie supuse votului dumneavoastră. Nu există o altă interpretare, în opinia mea, a regulamentului, în această fază. Domnul deputat Bogdan Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Art.106 e după art.104, ca să zic aşa, şi e intenţionat aşa. Pentru că 104 vorbeşte de situaţia unui raport de respingere. În cazul pe care dumneavoastră îl invocaţi, e vorba de amendamente la articole în cazul adoptării unei legi şi nu ne facem că nu înţelegem, că ştim că despre asta este vorba. În formularea propusă de comisie, se spune: există un amendament care propune un proiect de lege de respingere. De fapt, este respingerea pe fond a ordonanţei. Deci, nu este un amendament care să merite să revină punerea în discuţie pe articole, ca şi când ar fi fost o lege care a suportat amendamente şi care trebuie dezbătută cum prevede 106. Aşa că, haideţi să vă rog să revenim şi să ne conformăm situaţiei de la 104. Este de fapt un proiect de lege de respingere a unei ordonanţe şi 104 trebuie aplicat aşa cum prevede el. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Numai puţin, domnilor colegi! Membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au dezbătut proiectul în şedinţa din 12 octombrie 2010 şi au hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de lege cu amendamentele respective. Deci, raportul este de adoptare a legii şi nu raport de respingere. De adoptare a legii de respingere, stimaţi colegi. Domnul Márton Árpad şi pe urmă domnul preşedinte. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Eu cred în continuare că ne aflăm în faza art.104, deşi, parţial, într-adevăr aveţi dreptate şi asta din cauza că onor Senatul, atunci când respinge un proiect de lege, nu ne trimite legea ca fiind respinsă, ci ne trimite ca o lege al cărei titlu a fost modificat puţin. Adică, din adoptare, respingere. Este o procedură inadecvată, spun eu, pentru că ceva n-a fost modificat, ci a fost respins. Şi atunci, îmi asum şi eu partea de vină că nu v-am citit şi alin.(3) din art.104, care zice astfel: "În cazul în care Camera Deputaţilor nu este de acord cu propunerea de respingere, dezbaterea pe articole..." deci propunerea de respingere, "...dezbaterea pe articole se va face într-o şedinţă ulterioară, conform ordinii de zi, urmând să fie luate în considerare amendamentele depuse la comisia sesizată în fond şi care sunt înscrise în raport ca amendamente respinse...". Ca atare, mergem la votul final. Dacă se votează respingerea legii, adică adoptarea respingerii legii, bine, dacă nu trece asta în Parlament, această propunere de respingere, atunci ne aflăm în situaţia când acele amendamente respinse vor fi puse în discuţia plenului. Sau retrimisă la comisie încă o dată, pentru că n-a fost adoptată, şi începe adoptarea pe articole, pe fiecare articol al proiectului de lege iniţial de adoptare a ordonanţei. Deci, asta este procedura corectă. Cred că ne cramponăm aici pe proceduri degeaba, că ori pentru una, ori pentru alta din soluţii, dacă ne ţinem de acest art.104, avem o cale regulamentară şi o majoritate oricare ar fi la momentul respectiv, poate să voteze aşa cum doreşte.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă rog să adăugaţi suplimentar, să se precizeze că raportul este de adoptare sau de respingere.
			Domnul Victor Paul Dobre: Deci, propunerea pe care o face colegul, domnul deputat Marton Arpad, este foarte corectă. De fapt, explicitează ceea ce am spus mai devreme. Domnule preşedinte, trimiteţi-o la vot final, decidem atunci şi după aia facem procedura, depinde cum va decide la vot final plenul. Mi se pare foarte, foarte clar.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule preşedinte, Vă rog să precizaţi dacă raportul este de respingere sau de adoptare, domnule preşedinte.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte de şedinţă, Raportul e foarte clar. Deci, noi am respins ordonanţa. Vreau să vă spun că în comisie de la dezbaterea generală a fost o propunere de respingere a acestei ordonanţe, având în vedere prevederile... că discutăm de o oră despre ea. Şi cred că e şi bine-venită decizia noastră.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Nu-mi face deloc plăcere să intru în contradictoriu cu dumneavoastră, dar nu pot, pentru că nu mă lasă raportul. Citesc partea finală, domnule preşedinte, a raportului dumneavoastră: "Având în vedere argumentele prezentate...", vă rog să mă urmăriţi, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, "...membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi ai Comisiei pentru sănătate şi familie propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele prezentate în anexă, în sensul adoptării unei legi de respingere a ordonanţei de urgenţă", domnilor colegi. Vă rog, domnule Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte, Am în faţă raportul şi mă mir şi eu. Este un raport ambiguu. Pe de o parte spune că acceptă raportul de adoptare cu amendamentul admis care spune "respingem proiectul de lege". Păi o fi venit de la Senat aşa, dar putem noi să adaptăm ceea ce trebuie. Ori e raport de respingere curat... gândiţi-vă că noi vom merge să aprobăm acel raport de adoptare, titlul e de respingere şi restul rămâne în funcţiune. De-aia am şi vrut să-l trimit la comisie, să nu mai avem aceste ambiguităţi. (Vociferări.)
			Domnul Ioan Oltean: Domnul Marton Arpad.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, Avem în regulamentul nostru, care are foarte multe hibe, de data asta avem şi un articol care ne lămureşte şi mai bine. Art.105 alin.(1): "În situaţia ordonanţelor se supune la vot proiectul de lege de aprobare a ordonanţei dacă prin ultimul raport al comisiei sesizate în fond se propune aprobarea sau aprobarea cu modificări a acesteia. În cazul în care comisia sesizată în fond propune respingerea ordonanţei, se va supune votului proiectul legii de respingere a ordonanţei." Deci, este clar. Clar ca bună ziua. Avem o propunere, aşa cum ne spune art.104 alin.(1), o propunere de respingere. Deci, din partea comisiei vine o propunere de respingere a ordonanţei. Scrie "adoptarea legii de respingere a ordonanţei" care este o propunere de respingere a ordonanţei. Aşa cum spune art.105. Deci, noi vorbim despre o ordonanţă.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Domnule Mircea Toader, domnule preşedinte, numai puţin. Vă rog, domnule preşedinte.
			Domnul Victor Paul Dobre: Eu înţeleg că colegului, domnul Mircea Toader, i-e frică de votul final să nu se încurce. Vă explicăm la votul final, nu vă faceţi griji, n-o să mai greşiţi.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Numai puţin. Dacă merg pe logica dumneavoastră, trebuie să supun votului dumneavoastră... domnule deputat, domnule preşedinte al Comisiei juridice, vă rog să urmăriţi şi dumneavoastră. Dacă supun votului punctul de vedere exprimat de către dumneavoastră... domnule Mircea Toader, vă rog să vă ocupaţi locul, lăsaţi-mă să vorbesc, şi doamna Aura Vasile. (Vociferări.) Domnilor colegi, Vă rog să mă urmăriţi. De la Senat avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului... şi textul curge. Aşa a venit de la Senat. Că l-au trimis greşit, e o altă chestiune. Dar textul este acesta corect. Doamna Aura Vasile face un amendament în comisia de specialitate prin care propune modificarea acestui text de lege, în sensul că în loc de "Lege privind aprobarea ordonanţei...", este "Lege privind respingerea ordonanţei". Întâi şi întâi trebuie să adoptăm acest amendament al doamnei Aura Vasile şi pe urmă să trecem la votul final. Asta e logica pe care eu o văd. Altfel, eu supun atenţiei dumneavoastră, aşa cum a venit de la Senat, proiectul de lege. Doamna Aura Vasile, vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Cred că v-aţi revenit. Asta spuneam şi noi. Singura problemă este că trebuie să mergem mai departe, după ce s-a citit raportul comisiei, la dezbateri generale. Deci, în acest moment, fiecare grup parlamentar îşi va spune punctul de vedere despre acest raport şi această ordonanţă. După aceea, dumneavoastră intraţi exact pe ceea ce aţi spus acum, după douăzeci de minute.
			Domnul Ioan Oltean: Aţi întors-o ca la Brăila, doamna Aura Vasile, că nu aţi spus până acum acest lucru. Haideţi să fim serioşi. Vă rog eu foarte mult.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, V-am rugat şi v-am citit art.104 din Regulament. Atât am făcut. Deci, în care teoretic urma... solicitam să aibă loc dezbateri generale, printre altele.
			Domnul Ioan Oltean: Nu, doamnă. Art.106 face aplicare aici. Domnul Márton Árpád. Vă rog.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, Îmi cer scuze de la domnul vicepreşedinte. Are dreptate. N-a avut dreptate comisia, cei care au condus comisia şi cei care au făcut acest raport. Dacă într-adevăr a venit şi dacă am primi, încă o dată spun, dacă am primi cum nu primim de la o vreme, rapoartele în formă pe hârtie, aşa cum prevede regulamentul nostru, la casete, atunci nu s-ar fi născut această problemă. Dacă în comisie, neregulamentar, în loc de a se face o propunere de respingere a proiectului de adoptare şi nu s-a votat acest lucru, ci s-a modificat doar titlul legii, a fost o faptă neregulamentară, scuzaţi-mă, şi atunci, într-adevăr, ne aflăm într-o situaţie de dezbatere pe fond a acestei legi, articol cu articol, începând cu titlul amendat de doamna Aura Vasile. Dacă încă o dată vă spun, a fost o procedură neregulamentară. De data asta, doamnă deputat, aţi greşit în comisie când aţi făcut propunerea, propunerea corectă ar fi fost "propunere de respingere" şi asta ar fi trebuit să se voteze, şi nu de modificare a legii. Deci, aici a existat un viciu de procedură. Şi atunci, datorită viciului de procedură al dumneavoastră, neregulamentar procedat, trebuie într-adevăr să dezbatem pe articole începând cu titlul modificat de dumneavoastră. Îmi cer scuze, domnule vicepreşedinte. Aţi avut dreptate.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Suntem în procedură de urgenţă. (Domnul deputat Octavian-Marius Popa solicită intervenţie pe procedură.) Îl rog pe domnul preşedinte să propună timpii de dezbatere. Domnule preşedinte, v-am rugat să propuneţi timpii de dezbatere. (Solicitări de intervenţii.) Domnule preşedinte, eu decid cine vorbeşte. Vă rog eu foarte mult.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Cred că problema e de fond. Dezbaterea a fost, fiecare grup, vorba colegului Marton Arpad, a discutat, chiar mai multe intervenţii. Dacă vreţi o reluăm. Până la urmă conduceţi şedinţa şi trebuie să respectăm pe cel care conduce, mai mult decât el pe noi, dar asta e altă discuţie. Problema e pe fond, domnule. Este o ordonanţă neconstituţională. Dacă stăm şi mai discutăm încă trei săptămâni, în continuare, un act profund anticetăţenesc rămâne în vigoare. Asta e problema. Dacă vreţi, câte minute doriţi, un minut, cinci, pe dezbateri generale, n-are relevanţă.
			Domnul Ioan Oltean: Propuneţi timpi concreţi, domnule preşedinte.
			Domnul Victor Paul Dobre: Important e fondul.
			Domnul Ioan Oltean: Aşa este. Dar propuneţi timpi concreţi, domnule preşedinte. Deci, spuneţi exact. Un minut cu cinci. Un minut pentru dezbateri generale, cinci pe articole. Supun votului dumneavoastră această propunere. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 158 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 2 abţineri, s-au aprobat timpii propuşi de către domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond. Domnul Popa.
			Domnul Octavian-Marius Popa (din sală): Domnule preşedinte de şedinţă, nu am votat în semn de protest că nu mi-aţi acordat cuvântul pe procedură.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Domnule deputat Máté, vă rog, pe procedură.
			Domnul Máté András-Levente: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Într-adevăr, din plenul Camerei, din dezbateri, a rezultat că raportul nu este făcut corect de către cele două comisii. Pe acest motiv solicit retrimiterea şi să vină colegii din comisie cu un raport comun, inclusiv colegii noştri din opoziţie să aibă dreptul în comisie să susţină amendamentele. Deci, solicit retrimiterea.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule Popa, vă rog. Domnul deputat Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe procedură.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Domnule preşedinte, Reţineţi că protestez că pentru a nu ştiu câta oară mi-aţi refuzat dreptul de a lua cuvântul pe procedură. Eu vreau să vă spun că sunt îngrijorat pentru că dumneavoastră sunteţi într-un război cu logica şi mi-e teamă că, având majoritate, s-ar putea să daţi o lege de respingere a logicii. Eu vreau să vă spun că e un exerciţiu simplu.
			Domnul Ioan Oltean: Pe procedură, domnule coleg.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Adoptarea respingerii e respingere...
			Domnul Ioan Oltean: Pe procedură, domnule coleg. Că asta nu e procedură.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Păi pe procedură. Vă explic o chestie de logică. Adoptarea respingerii e respingere, iar respingerea respingerii este adoptare. Aşa că, în consecinţă, nu ştiu dacă m-aţi putut urmări, e o chestiune de logică matematică simplă, dar nu sunt sigur că m-aţi putut urmări, indiferent că se adopta respingerea legii sau că se modifica titlul şi legea respectivă devenea o lege de respingere, era acelaşi lucru. Aşa că, fie veţi supune la vot amendamentul prin care se modifică titlul şi cu asta s-a terminat, căci avem adoptată o lege de respingere, fie supunem la vot legea de respingere ca atare, e acelaşi lucru, dacă puteţi să înţelegeţi. (Aplauze din partea deputaţilor din opoziţie.)
			Domnul Ioan Oltean: Sunt convins că n-aţi citit legea şi nici raportul, domnule deputat. Domnilor colegi, Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestui proiect de lege comisiilor sesizate în fond. Vă rog să pregătiţi cartelele.
			Doamna Aurelia Vasile (din bancă): Cine a făcut propunerea?
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Máté, vicelider UDMR. Vă rog să votaţi. detalii vot
			100 de voturi pentru, 4 abţineri şi 73 împotrivă. Proiectul de lege a fost retrimis comisiilor sesizate în fond pentru un termen de două săptămâni. Stimaţi colegi, vă rog foarte mult să urmăriţi intervenţiile colegilor de la tribună. Domnul vicelider al UDMR a propus retrimiterea acestui proiect de lege comisiilor sesizate în fond, pentru a înlătura inadvertenţele pe care dumneavoastră le-aţi sesizat în timpul dezbaterilor. Vă rog, domnule lider Călin Popescu-Tăriceanu.
			Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte, Cu tot respectul, vreau să vă atrag atenţia asupra unui fapt important. Suntem atenţi la dezbatere, dar dumneavoastră, în calitate de preşedinte de şedinţă, aveţi obligaţia în momentul în care propuneţi trecerea la votare, să spuneţi ce votaţi, ce votăm, ce supuneţi spre aprobare prin vot. Indiferent... pentru că înainte au venit mai mulţi vorbitori şi dumneavoastră, înaintea votului, trebuie să spuneţi clar: supun la aprobare:... Şi explicaţi ce supuneţi la aprobare. Şi vă rog această modalitate simplă s-o respectăm cu toţii.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Cristian Dumitrescu. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Domnule preşedinte de şedinţă, Consider că aţi greşit fundamental şi vă spun că o spun cu regret, pentru că dumneavoastră aţi repetat un vot fără să existe niciun considerent, fără niciun considerent. Practic, un vot care a fost dat pentru retrimitere, nu contează c-a fost o altă motivaţie. Deci, astăzi, în plenul Parlamentului, Parlamentul s-a exprimat prin vot şi nu a acceptat retrimiterea la comisie. Aţi resupus la vot. Se creează un precedent foarte grav. Retrimiterea aceasta s-a făcut în situaţii cu totul şi cu totul excepţionale, de câteva ori, le numeri pe degete, în istoria Parlamentului. Deci, creăm nişte precedente. Eu vă bănuiesc de bună-credinţă. Chiar cred că aţi vrut să rezolvaţi problema. Dar nu aşa se mai putea rezolva problema, din păcate. V-o spun cu toată sinceritatea. Părerea mea e că mai bine mai stăteam cinci minute şi supuneam la vot aşa cum reieşea dintr-o propunere logică care a fost făcută de domnul Arpad, care poate nu era perfectă, dar era un vot foarte clar şi cu care rezolvam problema. Acum am intrat într-o procedură şi mai neplăcută, aceea că am reluat un vot pe aceeaşi temă care a ieşit o dată aşa şi o dată aşa. Asta deschide poarta ca data viitoare când un vot de genul ăsta nu este... nu trece într-un anumit fel, să-l supunem la vot până trece cum vrem, ceea ce nu e deloc în logica parlamentară. Şi nu o fac nici cu răutate, nici cu altă, cum să zic, conotaţie politică, pur şi simplu ca unul care cunosc şi eu destul de bine, dacă nu foarte bine, procedurile şi nu se procedează aşa. Dacă dumneavoastră nu credeţi că am dreptate, dar sunt convins că am dreptate, pentru că aţi înţeles ce-am vrut să spun.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, Stimaţi colegi, N-am făcut apel la prevederile art.109 din regulament. Puteam s-o fac. M-am folosit de intervenţia unui vicelider, deşi prevederile art.109 spun că atunci când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege sau propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond. Deci, puteam să uzitez acest articol. M-am folosit de intervenţia distinsului meu coleg pentru a obţine votul dumneavoastră, pentru că propunerea mea nu mai presupune votul dumneavoastră. Da, doamna Aura Vasile. Pe procedură. V-aş ruga să citiţi cu atenţie regulamentul atunci când faceţi observaţii altora.
			Doamna Aurelia Vasile: Am să citesc foarte atent, şi am să-l citesc să audă şi colegii mei. Art.109: "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului." Scrie undeva aici, domnule preşedinte, că trebuia să supuneţi la vot propunerea colegului Mate? Nu, domnule preşedinte. Deci, încercaţi o greşeală s-o corectaţi cu altă greşeală. Iar dacă este să fim corecţi la art.109, nu puteţi să trimiteţi tot proiectul de lege, ci numai texte în divergenţă, domnule preşedinte. Deci, nu mai ştiu la ce oră se termină astăzi şedinţa de plen a Camerei, dar cred eu că cineva este obosit în dimineaţa asta.
			Domnul Ioan Oltean: Vă anunţ, ca să fiţi bine informată, că şedinţa se finalizează la ora 13. Tot pe procedură, domnule Bogdan Duvăz? Vă rog.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Domnule preşedinte, Nu ne aflăm în situaţia invocată de art.109. Nu erau amendamente în discuţie care duceau la modificarea gravă a textului de lege. Era o dezbatere de respingerea directă a legii sau discutarea amendamentelor, iar dumneavoastră aţi făcut astăzi un lucru foarte grav, aţi supus la vot din nou, pentru că prima dată, după ce aţi crezut că a trecut propunerea făcută de Grupul parlamentar al PDL de a fi restituit comisiei, aţi pierdut votul respectiv. S-a dovedit cu numărătoarea electronică şi aţi resupus la vot la cererea altui lider. Vă întreb, dacă toate grupurile parlamentare, n-o să fac exerciţiul ăsta, ar cere resupunerea la vot astăzi a acestui punct de vedere, am resupune votului? Vă daţi seama că putem să derulăm încă cinci sau patru voturi în continuare asupra aceluiaşi subiect? Cel mai grav lucru este, domnule preşedinte, şi fac apel la faptul că dumneavoastră aţi fost parlamentar şi în Constituantă în ′90-92, eram colegi, şi ne-am chinuit atunci să facem cât de cât ca lucrurile să funcţioneze într-o ţară care să se îndrepte spre un stat de drept. Peste câţiva ani am fost şi recunoscuţi ca fiind un stat de drept şi până la urmă primiţi în Consiliul Europei şi au fost şi eforturile dumneavoastră alături de ale mele şi ale altora. Nu ne putem bate joc acum, după ce am ajuns şi membrii Uniunii Europene şi membrii unei alianţe NATO şi aşa mai departe, şi suntem membri ai Consiliului Europei de mult de ceea ce, zic eu, că împreună am construit. Haideţi să încercăm să păstrăm limita Regulamentului, Constituţiei, dar mai ales a bunului-simţ. Să dea o altă ordonanţă dacă Guvernul e aşa de hotărât să trimită poliţia cu patronul acasă să vadă dacă e cumva bolnav sau nu amărâtul de angajat. O să fie o altă situaţie. Nu forţaţi Parlamentul şi procedurile parlamentare, pentru că atunci când o majoritate o face, întotdeauna i se întoarce, domnule preşedinte, atunci când nu mai are această majoritate şi v-o spun dintr-o experienţă îndelungată, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat. Domnul deputat Marton Arpad. Şi cred că putem să încheiem discuţiile pe marginea subiectului deja extrem de viu dezbătut. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Nu vreau să intru în polemică. Poate pe fondul problemei reglementate de ordonanţă aveţi dreptate. Însă, în mod evident, dezbaterea acestui raport şi intenţiile şi modul în care am aflat cum s-au desfăşurat lucrările în comisie, au relevat un fapt important, că în comisie s-a comis o nelegalitate. Adică, comisia, în loc să supună votului propunerea de respingere a ordonanţei, cum e corect, s-a folosit o metodă neregulamentară de a modifica un cuvânt în titlu, ceea ce este neregulamentar. Doar aici ne-am dat seama că s-a operat această aşa-zisă amendare şi nu vot pe respingere a ordonanţei, ci o amendare a titlului, care este incorect, este neregulamentar şi în momentul când acest fapt s-a constatat, a fost solicitată de către viceliderul nostru retrimiterea la comisie. Foarte bine, se va reîntoarce în comisie, aveţi majoritate, votaţi corect, deci, respingerea legii de adoptare, reveniţi cu acea propunere a dumneavoastră de respingere a legii de adoptare şi o vom dezbate după dezbateri generale la votul final. Deci, în momentul acesta, nu cei care au votat pentru retrimitere sunt în situaţia de ilegalitate, o activitate neregulamentară, ci cei care au făcut raportul, cei care în loc să supună votului respingerea, au făcut cică o modificare care nu este o modificare. Şi nu s-au ţinut de regulamentul nostru.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL. Pe procedură, domnule Mircea Toader, nu?
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Tot pe procedură. Şi în susţinerea retrimiterii, nu e vorba numai de ambiguitate. Ce este: lege organică sau ordinară? Raportul e cu ordinară şi eu ştiu că este organică. Ce votăm?
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Doamna Aura Vasile, vă rog, pe procedură.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule Toader, nu mă decepţiona. Dacă am înţeles, aţi luat votul, tot era vorba de procedură. Deci, se poate corecta imediat întrebând pe cei de la legislativ. Dar altceva vroiam să spun. Deci ce a spus colegul meu, Arpad. Dacă printr-o greşeală, UDMR-ul nu avea ministrul sănătăţii în Guvernul Boc şi acest ministru nu este lăsat să-şi facă politicile aşa cum ar dori el, ci îi sunt impuse de către prim-ministrul Boc...
			Domnul Ioan Oltean: Doamna Aura Vasile, pe procedură, vă rog eu foarte mult.
			Doamna Aurelia Vasile: ...probabil că ar fi fost cu totul alta poziţia UDMR-ului. N-am niciun fel de probleme. Aţi votat. Nu am contestat votul, domnule deputat Marton, ci teoretic am contestat articolul sau comentariile pe care le-a avut preşedintele de şedinţă după vot, argumentând că, vezi Doamne, la solicitare, dar el putea să aplice art.109 şi aşa mai departe.
			Domnul Ioan Oltean: Doamna Aura Vasile, pe procedură, vă rog foarte mult.
			Doamna Aurelia Vasile: Deci, asta a fost toată problema, domnule Arpad.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Stimaţi colegi, continuăm... Domnul deputat Paul Victor Dobre.
			Domnul Victor Paul Dobre: Aş vrea să subliniez că în raportul prezentat am făcut corectura, e lege organică. Da, să fiţi atenţi vă rog, domnule Toader.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc pentru precizare. Domnilor colegi,
			Continuăm dezbaterea. Suntem la poziţia 12: Proiectul de Lege pentru acordarea recompenselor financiare elevilor premianţi la olimpiadele şcolare internaţionale. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Da, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă propune această iniţiativă, în numele unui număr mai mare de colegi care s-au asociat demersului de iniţia aceste burse de merit olimpic internaţional, aşa cum corect a formulat Comisia noastră pentru învăţământ, un demers care vine să reglementeze prin lege, pe de o parte, nu aşa cum este în momentul de faţă - prin hotărâre de guvern -, ci prin lege, printr-un gest al Parlamentului României, să recompenseze performanţa elitelor sistemului nostru de învăţământ. Este vorba de copii, tineri absolut excepţionali, care au obţinut nişte rezultate validate de către jurii internaţionale în competiţii sau în competiţie cu tineri de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire din toate ţările de pe mapamond. Pe de altă parte, este clar că, aşa cum am propus noi aici, şi anume ca timp de 12 luni, începând cu luna imediat ulterioară obţinerii performanţei, să fie recompensaţi în următoarea manieră: premiul I - sută la sută din salariul minim pe economie; premiul II - 75%; premiul III - 50%, este evident că şi cuantumul recompensei este mai mare decât suma prevăzută în HG-ul existent. Deci, două sunt valenţele: o dată, o recunoaştere din partea Parlamentului, şi, pe de altă parte, creşterea cuantumului acestei sume. Nu vreau să argumentez de ce e bine acest lucru, pentru că, cred că toată lumea înţelege de ce este normal să facem aşa ceva, iar expresia acestei normalităţi o reprezintă unanimitatea votului din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Pentru acest considerent, vreau să mulţumesc din suflet colegilor membri ai acestei comisii, pentru modul cum au decis asupra acestui proiect de lege. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult. Deci, din partea iniţiatorilor a fost domnul deputat Victor Ovidiu Ganţ. Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Cristian Dumitrescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: O să-mi permiteţi, domnule vicepreşedinte şi preşedinte de şedinţă, să vorbesc din două puncte de vedere: o dată, ca reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, şi o dată în calitate de preşedinte, pentru a prezenta raportul. Este un proiect de lege normal. Iată că există în Parlamentul României şi momente de normalitate, când ne întoarcem privirea către lucrurile care, într-adevăr, preocupă oamenii. Este vorba de susţinerea acelor copii, acelor tineri care sunt cei mai buni ambasadori ai educaţiei româneşti, ai învăţământului românesc, ai fibrei acesteia a poporului român, de oameni inteligenţi, de oameni pregătiţi, de oameni curajoşi, de oameni pregătiţi să înfrunte şi să obţină rezultate, inclusiv în domeniul ştiinţei, în domeniul formării profesionale. Nu cred că este ceva special de spus. Sumele care sunt prevăzute sunt decente. Ele însă sunt importante şi semnificative pentru tinerii care nu au posibilităţi materiale. Noi am prevăzut prin proiectul de lege, în mod corect, ca să se acorde o perioadă de 12 luni, indiferent dacă îşi pierde statutul de elev, deci inclusiv poate să mai primească aceste sume şi după ce a devenit student. Deci, proiectul de lege este un proiect de lege normal, dacă am fi o ţară normală. Este cu totul excepţional că a întrunit unanimitatea tuturor colegilor, în condiţiile în care ţara noastră nu este normală şi nu se exprimă într-o normalitate. Deci, din acest punct de vedere, grupul nostru parlamentar susţine proiectul de lege, cu speranţa că vom deveni o ţară normală, da? Mulţumesc. Aţi văzut şi adineaori câte dispute au fost din cauză că am încercat şi noi să fim normali în a aplica Regulamentul. Este greu să fii normal şi să încerci să aplici Regulamentul, pentru că nu prea mai avem obişnuinţa asta. Efortul, este, însă, lăudabil al domnului preşedinte de şedinţă, chiar dacă face şi mici erori, dar astea nu contează. În ceea ce priveşte raportul, acum vorbesc în calitate de preşedinte al comisiei, domnule coleg.
			Domnul Ioan Oltean: Ar fi trebuit să vorbiţi întâi în această calitate, domnule preşedinte.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Poftiţi?
			Domnul Ioan Oltean: Ar fi trebuit întâi şi întâi să vorbiţi în această calitate de preşedinte, pentru că în această calitate v-am dat cuvântul.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Nu.
			Domnul Ioan Oltean: Ba, da.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Mi-aţi dat cuvântul pentru că au fost dezbaterile generale.
			Domnul Ioan Oltean: Nu, domnule preşedinte. V-am dat cuvântul în calitate de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, să prezentaţi punctul de vedere al comisiei, aşa v-am dat cuvântul.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Foarte bine.
			Domnul Ioan Oltean: Asta este procedura, şi vă rog să vorbiţi în această calitate.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Dar dumneavoastră, domnule coleg, vă aflaţi în procedura potrivit căreia la dezbateri generale grupurile politice îşi exprimă punctul de vedere.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule preşedinte, nu mai intraţi în discuţii cu mine. Dezbaterile generale au loc după ce comisia îşi expune punctul de vedere. Vă rog să vă exprimaţi acest punct de vedere.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Atunci le am pregătite. În ceea ce priveşte raportul, după cum v-am şi spus în scurta mea intervenţie dinainte, a fost prezentat în plenul comisiei noastre. Domeniul de reglementare, aţi văzut că a fost prevăzut. Este vorba de exprimarea voinţei a 25 din cei 31 de membri ai comisiei. S-au primit avize favorabile de la următoarele comisii: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi; avizul Consiliului Legislativ; precum şi un punct favorabil din partea Guvernului. În urma dezbaterii, în şedinţa din 28 septembrie, comisia a propus, cu unanimitatea, voturilor celor prezenţi, adică 25, adoptarea proiectului de lege, şi vă recomandăm să-l adoptaţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Din partea Guvernului, ascultăm punctul de vedere al domnului secretar de stat Kiraly. Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul.
			Domnul Andrei Gheorghe Kiraly (secretar de stat, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului): Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Stimate doamne, Stimaţi domni deputaţi, În urma acestor prezentări foarte elegante ale proiectului, îmi revine o situaţie destul de grea, dar trebuie să exprim poziţia Guvernului. Într-adevăr, propunerea legislativă are ca obiect de reglementare recompensarea financiară pe o perioadă de 12 luni a elevilor premianţi la olimpiadele internaţionale şcolare. După cum se precizează în expunerea de motive, instituirea unui sistem de recompensare financiară pentru o astfel de performanţă şcolară poate reprezenta un suport pentru pregătirea viitoarelor realizări similare. În prezent, stimularea elevilor şi studenţilor care au primit distincţii la olimpiadele şcolare internaţionale este reglementată de HG nr.1004/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se acordă o bursă de performanţă "Meritul olimpic" elevilor şi studenţilor care au primit distincţii la olimpiadele internaţionale. Considerăm că în momentul de faţă problema este destul de bine reglementată, suma se recalculează anual prin ordin al ministrului. Noi, ministerul şi Guvernul, propunem respingerea Proiectului de Lege privind acordarea unei recompense financiare cu caracter stimulatoriu elevilor premianţi ai olimpiadelor internaţionale şcolare.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc domnului secretar de stat Kiraly Andrei Gheorghe. Domnul deputat Dragoş Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Pe urmă, doamna deputat Chircu Doiniţa, din partea Grupului parlamentar al PDL. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Un vechi proverb chinezesc spune ceva de genul următor: "Dacă dorim să investim pentru un an, trebuie să cultivăm grâu; dacă dorim să investim pentru 10 ani, trebuie să plantăm pomi fructiferi; dar dacă dorim să investim pentru o viaţă, trebuie să investim în om". Doamnelor şi domnilor deputaţi, În triunghiul performanţei, avem de-a face cu trei laturi fundamentale. În primul rând, cu vocaţia, cu talentul, cu ceea ce am primit odată cu naşterea de la bunul Dumnezeu. În al doilea rând, este de fapt şi de drept educaţia, pe care o facem în şcoală, în universităţi, cu familia, împreună cu clericii şi cu biserica. Dar al treilea element fundamental este motivaţia. Pentru acest lucru, şi în calitate de iniţiator, dar şi de membru al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, vă rog să daţi un vot favorabil acestui proiect de lege. Doamnelor şi domnilor, Având în vedere voturile favorabile ale membrilor celor două comisii - atât din Senat, cât şi din Camera Deputaţilor - consider că avem obligaţia cel puţin morală să sprijinim calitatea, să sprijinim viitorul de mâine al României, să sprijinim plusvaloarea. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Doamna deputat Chircu Doiniţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
			Doamna Doiniţa-Mariana Chircu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Dragi invitaţi, Voi vorbi în calitate de iniţiator, dar şi în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Am ascultat cu respect poziţia Guvernului. Credinţa şi ceea ce simte Partidul Democrat Liberal să facă pentru a sprijini elita învăţământului românesc, de data aceasta sunt altele. Deci, Grupul parlamentar al PDL susţine acest proiect legislativ, din cel puţin două considerente: a venit momentul, în sfârşit, să privim cu recunoaştere spre cei care reprezintă elita noastră. Şi, de asemenea, trebuie să ne gândim că dacă o familie consideră că cea mai bună investiţie este investiţia făcută în copil, şi noi considerăm că cea mai bună investiţie a unei naţiuni este investiţia făcută în fiinţa umană, în pregătirea fiinţei umane, este investiţia făcută pentru prezentul şi viitorul acestei ţări. Considerăm că bursa "Meritul olimpic internaţional", pe care sunt convinsă, am sentimentul că toţi dintre dumneavoastră o veţi susţine cu votul dumneavoastră, şi pentru aceasta vă mulţumesc, şi vă mulţumim, considerăm că această bursă are o dublă motivaţie: în primul rând, olimpicul internaţional este motivat să intre într-o competiţie cu sine însuşi, pentru a obţine o nouă performanţă, este motivat să intre într-o competiţie cu elevii de talia lui şi, nu în ultimul rând, este motivat să rămână în elită şi să reprezinte învăţământul românesc aşa cum acesta o merită. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, stimaţi colegi. Considerăm închise dezbaterile generale. Trecem la dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond. Domnilor secretari, vă rog. Domnule Kötö, vă rog să sesizaţi din timp secretarii, ca să pot să vă ofer cuvântul, domnule deputat. Deci, domnul Kötö, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule coleg, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Kötö Iosif: Vă mulţumesc. Voi fi foarte scurt, ca să nu răpesc timpul dumneavoastră. Eu cred că în secolul al XXI-lea este vitală asigurarea competitivităţii noii generaţii. Şi mai degrabă avem nevoie de această lege şi din punctul de vedere că în toate evaluările internaţionale nu suntem situaţi în topul fruntaşilor. Eu cred că această iniţiativă stimulează calitatea învăţământului şi competitivitatea învăţământului. Luând în considerare aceste puncte de vedere, vreau să exprim, în numele Grupului parlamentar al UDMR, că noi susţinem această iniţiativă legislativă şi vă rugăm din inimă să votaţi iniţiativa. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Cu acestea, chiar considerăm închise dezbaterile generale. Raportul comisiei sesizate în fond - avem mai multe amendamente admise. Vă rog să urmăriţi raportul, stimaţi colegi. La numărul curent 1 - dacă sunt observaţii? Nu avem. Numărul curent 2, numărul curent 3, numărul curent 4, numărul curent 5, numărul curent 6, numărul curent 7. Dezbaterea pe articole s-a finalizat. Proiectul de lege rămâne pentru votul final ce va avea loc într-un viitor nu foarte îndepărtat.
			Poziţia 13 - număr cu noroc pentru unii - Propunerea legislativă privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem din partea iniţiatorilor. Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte Niţu, din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci. Vă rog să prezentaţi raportul.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am să prezint raportul comisiei, dar pentru a fi foarte clar, aceasta este şi opinia Grupului PDL. Deci, raport asupra Propunerii legislative privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal pentru acordarea unor facilităţi fiscale întreprinderilor mici şi mijlocii, astfel: acordarea unor eşalonări a obligaţiilor restante calculate până la data intrării în vigoare a legii pe o perioadă de până la 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni, şi amânarea la plată, în vederea scutirii, până la ultimul termen din graficul de eşalonare a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel aferente obligaţiilor fiscale, calculate şi datorate până la data intrării în vigoare a legii. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2010. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi face parte din categoria legilor ordinare. La dezbaterea propunerii legislative a participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Irinel Cristu, secretar de stat în Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă la dezbateri generale doreşte să ia cineva cuvântul?
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Îmi permiteţi să spun tot eu două vorbe?
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog, domnule vicepreşedinte.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Această propunere legislativă instituie un sistem de facilităţi fiscale pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care în fond este un ajutor de stat, conform principiilor europene, un ajutor de stat nepermis. Cu toate că într-un articol al acestui proiect de lege se spune că aceste scheme de ajutor de stat sunt pentru dezvoltare regională sau de restructurare, facilităţile fiscale sunt un ajutor de stat nepermis, şi asta din cauză că nu pot fi măsurate şi nu pot fi cuantificate, în ceea ce priveşte criteriile de acordare a ajutoarelor de stat. Cu toate că există un amendament admis de comisie, care propune ca legea să între în vigoare după aprobarea schemei de ajutor de stat de Comisia Europeană, din start consider că acest tip de ajutor de stat este un ajutor de stat nepermis şi nu putem fi de acord cu aprobarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Stimaţi colegi, Vă rog să observaţi că este ora 12,59. Timpul afectat pentru dezbaterile proiectelor înscrise pe ordinea de zi aproape s-a epuizat. Rămâne ca dezbaterea generală a acestui proiect de lege şi dezbaterea pe articole să se facă în următoarea şedinţă, care va avea loc, săptămâna viitoare. Am rugămintea, după masă programul continuă în activităţi ale comisiei, începând cu ora 14,00. Vă rog să vă odihniţi după-masă, pentru că mâine toată lumea are nevoie de forţe proaspete. Ne revedem la ora 11,00, mâine, la dezbaterea moţiunii de cenzură. Doamne Ajută! Încă o dată: "La mulţi ani!" pentru toţi cei pe care îi cheamă Dumitru. Să ne auzim şi să ne vedem cu bine!
			Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.