|
Domnul Korodi Attila: "O zi comemorativă pentru victimele comunismului" Parlamentul de la Budapesta a adoptat, în 2000, o hotărâre conform căreia data de 25 februarie este zi de comemorare a victimelor comunismului. Gândindu-mă la acest lucru și la istoria comună a celor două țări - România și Ungaria - legată de era comunistă, am ajuns la concluzia că și țara noastră ar trebui să adopte o măsură similară. Când vorbesc despre istoria comună, nu mă refer doar la faptul că ambele țări au fost mai mulți ani sub dictatura comunistă. Mă gândesc mai mult la acțiunile comune inițiate împotriva acestei ere. Un exemplu în acest sens este Revoluția maghiară din 23 octombrie 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice. Nemulțumiți de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții de la Budapesta au început cu o demonstrație pașnică, care s-a transformat ulterior într-o revoluție. Protestele s-au încheiat cu masacrul comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956. Mulți români și etnici maghiari din România au solidarizat cu acțiunile de la Budapesta și din această cauză au fost arestați și condamnați. Conform analizei Revoluției maghiare din 1956 din Raportul Tismăneanu, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme și în aproape toate regiunile României. S-au înregistrat reacții la aceste evenimente în rândul studenților din Timișoara, Cluj, București, Brașov și Iași. Încă din primele zile, în București și în Cluj au apărut foi volante și inscripții de solidaritate, urmate de organizarea unor adunări și mitinguri, cea mai mare mișcare de protest având loc la Timișoara. La București s-a inițiat o manifestare, unde au fost arestați mai mulți studenți. Au avut loc arestări și condamnări în Brașov și în Iași. La universitățile din Cluj-Napoca, încă din primele zile, au apărut inscripții și foi volante. Studenții Universităților Bolyai și Babeș au inițiat un marș de protest, care nu a mai avut loc. S-a ținut însă, la 24 octombrie 1956, o ședință studențească la Institutul de Arte Plastice. Studenții, purtând panglici de doliu, au manifestat la Cimitirul Hazsongard de Ziua Morților (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane au avut loc și în mediu rural. După înăbușirea în sânge a revoluției din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acțiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele acestora, numai în perioada octombrie 1956 - decembrie 1962 au fost arestate peste 28.000 persoane în România. În perioada ianuarie 1957 - mai 1959 au fost pronunțate 9.978 condamnări. Conform rapoartelor, la Miercurea Ciuc au murit 10 persoane, iar 30 de tineri sași, 30 de români și 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii. Un caz similar a fost procesul Szoboszlai. În 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj a dat o sentință care a fost menținută de Tribunalul Suprem al Republicii Populare din România, prin care au fost condamnate 57 de persoane din România, maghiari, români și germani, participanți la revoluția maghiară. Din rândul revoluționarilor marcanți putem menționa deopotrivă numele preotului Szoboszlai Aladár, după care a fost intitulat procesul, dar și al avocatului Alexandru Fântânaru. Prin sentință, după cum am precizat, au fost condamnate 57 de persoane, din care zece la moarte, iar restul pentru 5 ani de închisoare și muncă silnică pe viață. Curtea de Apel Cluj, în urma eforturilor comune depuse de către România și Ungaria, a anulat sentința pe 18 octombrie 2010. Este foarte important să ne aducem aminte de toamna anului 1956 și de toate faptele drepte și nedrepte din era comunistă. Este foarte important să-i respectăm pe toți maghiarii și românii care și-au dat viața în lupta împotriva regimului comunist și, totodată, să-i respectăm și pe cei care, deși nu și-au pierdut viața, au făcut multe sacrificii, fiind condamnați la închisoare sau la muncă silită. Este foarte important să condamnăm comunismul, dictatura comunistă și efectele acesteia. Dar eu cred că simpla condamnare a comunismului nu este suficientă. Trebuie să facem dreptate oamenilor care și-au dat viața pentru libertate, care și-au dat viața pentru schimbare, care au fost atât de curajoși încât au spus nu opresiunii comunismului. Totodată, dacă ne uităm la numărul comemorărilor istorice din calendar, cred că victimele comunismului merită o zi a lor. Astfel, propun data de 24 iulie, data condamnării persoanelor judecate în procesul Szoboszlai, să fie ziua victimelor comunismului din România. În acest sens, în 2011 o să depun un proiect de lege și îmi voi invita colegii să fie coinițiatori, în semn de solidaritate.
|
