Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 martie 2011

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Deschid şedinţa de astăzi, 1 martie 2011, consacrată declaraţiilor politice. Începem cu reprezentanţii puterii. Îl invit la microfon pe domnul deputat Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Rog să se pregătească domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat Apostolache, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Protecţia mediului trebuie să reprezinte o preocupare constantă, a tuturor, de la simplu cetăţean, până la agentul economic şi autorităţile statului cu competenţă în domeniu. Cu toate acestea, întâlnim situaţii care contrazic această butadă, motivele fiind diverse. Un exemplu, în acest sens, este situaţia din municipiul Ploieşti, localitate care este singura în Europa pe al cărei teritoriu sunt situate 4 rafinării, fiind şi centru de distribuţie prin conducte a produselor petroliere. Ca urmare a existenţei industriei de rafinare, de prelucrare a ţiţeiului şi gazelor naturale, apar dese situaţii în care populaţia este deranjată de mirosul persistent de produse de rafinare. Pentru a evita producerea unor astfel de fenomene şi pe viitor şi având în vedere propunerile formulate de autorităţile judeţene şi de autoritatea executivă a municipiului Ploieşti, solicit Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului să aibă în vedere dotarea sistemului actual de monitorizare a calităţii aerului cu analizoare care să măsoare şi alţi indicatori specifici industriei de rafinare ţiţei, precum hidrogenul sulfurat, hidrocarburile policiclice, aromate, amoniacul, precum şi completarea sistemului actual de monitorizare cu echipamente capabile să detecteze, în timp real, nivelul indicatorilor care generează disconfortul olfactiv sesizat de populaţie, precum şi alocarea resurselor necesare operării acesteia. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu. Rog să se pregătească domnul deputat Eugen Uricec, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Codul muncii fără rost". Nu am fost şi nu sunt un susţinător al vechiului Cod al muncii. L-am considerat întotdeauna mult prea îndatorat vechilor stări de lucruri, când nu aveam decât economie de stat, cu bunele şi cu relele ei. De aceea, am susţinut că multe capitole ale fostului Cod la muncii trebuie refăcute în lumina unei alte filozofii economice, care să creeze plusvaloare, dar care să ofere şi şanse egale atât angajatului, cât şi angajatorului. Un Cod al muncii modern şi echilibrat este cea mai bună soluţie pentru România mileniului al treilea. Dar un astfel de document nu putea fi elaborat decât în urma unor dezbateri ample, la care să participe toţi cei interesaţi direct: salariaţii, patronii, dar şi opinia publică. Aşa cum îi este şi menirea, Parlamentul trebuia să devină, în ultimele luni, un for al argumentelor pro şi contra, în urma cărora să poată fi conturată cea mai bună formulă de Cod al muncii. În loc de asta, actualul Guvern a preferat din nou să încalce jocul democratic. Decizia Cabinetului Boc de a-şi angaja în luna martie răspunderea pe Codul muncii nu face decât să sporească neîncrederea populaţiei în actualii guvernanţi. De ce se fereşte atât de mult Partidul Democrat Liberal să ia parte la discuţii? Ce ascunde premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu? Un lucru este însă evident: noul Cod al muncii nu poate fi acceptat în noua sa formulă. Drept urmare, opoziţia a decis iniţierea unei moţiuni de cenzură, prin care să sancţioneze actuala putere. Dacă parlamentarii coaliţiei de la guvernare chiar vor ca România să aibă o şansă de dezvoltare, aşa cum afirmă de fiecare dată, atunci este obligatoriu să voteze pentru moţiune şi împotriva acestui Cod al muncii. Oricum, noul Cod al muncii nemulţumeşte pe toată lumea. Regulile instituite de această lege fundamentală lovesc mai ales în sindicate. Astfel, Guvernul a eliminat prevederea concediului fără plată pentru angajaţi, atunci când se impune reducerea activităţii. De asemenea, salariaţii sancţionaţi disciplinar vor putea fi reabilitaţi în 12 luni, şi nu în 6 luni ca până acum. În plus, apar neclarităţi voite, în legătură cu contractul colectiv de muncă, dar şi la capitolul angajare de probă. Tocmai, pentru a arăta că România poate avea un cod al muncii modern, flexibil şi european, Partidul Social Democrat lucrează deja la o variantă a acestei legi fundamentale. Profesionalismul, dezvoltarea şi şanse egale pentru toţi vor fi conceptele de bază ale acestui Cod al muncii. Înainte de toate, un Guvern este obligat să creeze locuri de muncă, să deruleze investiţii, să propună o strategie coerentă de dezvoltare. Doar în acest mod se poate încuraja munca. Guvernanţii au susţinut, din nou, că în această primăvară România va ieşi din recesiunea economică. Noi ştim altceva: în această primăvară vom ieşi în stradă, pentru a cere respectarea drepturilor tuturor celor care muncesc în această ţară. Vă mulţumesc foarte frumos.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Sper ca cei care v-au ascultat să vă şi urmeze sfatul.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Eugen Constantin Uricec, din partea Partidului Democrat Liberal. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Dragă colega, aveţi cuvântul.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cum stimulăm munca?" Zilele trecute, guvernatorul Băncii Centrale a României atrăgea atenţia asupra modului de dezvoltare nesustenabil, pe care fostele guvernări l-au promovat cu consecvenţă criticabilă, şi anume creşterea economică bazată doar pe creşterea nesustenabilă a veniturilor şi a creditului. Pot spune, cu siguranţă, că dictonul săptămânii trecute a fost rostit de acelaşi şef al politicii monetare româneşti: "stimulaţi munca, stimulaţi munca, stimulaţi munca!". Pertinenta observaţie a domniei sale nu poate fi trecută cu vederea şi trebuie să se reflecte în măsuri de politică economică şi socială naţională. În acest sens, măsurile propuse de Guvernul României, în scopul modificării cadrului legal al relaţiilor de muncă, vor crea premisele minimizării ponderii muncii la negru şi vor stimula apariţia de noi locuri de muncă, fie cu termene bine definite, fie cu orare de muncă atipice. Flexibilizarea pieţei muncii este însă numai un prim pas către stimularea angajaţilor şi angajatorilor, de a prefera ca relaţiile lor de muncă să se desfăşoare în limitele cadrului legal, şi nu în afara acestuia. Piaţa muncii din România continuă - din nefericire - să fie împovărată de cuantumul excesiv al fiscalităţii. România se plasează în topul statelor membre care fiscalizează excesiv factorul de producţie muncă, fie că vorbim de contribuţiile plătite de angajator, fie că vorbim de cele onorate de angajaţi. Acest lucru nu-şi găseşte raţiunile decât în deteriorarea constantă a raportului dintre populaţia activă ocupată şi numărul beneficiarilor de pensii plătite din fondurile publice, precum şi de diversificarea categoriilor de beneficiari de prestaţii sociale din ultimii 20 de ani. Dacă la momentul căderii regimului comunist din România, acest raport era de 2 angajaţi la un pensionar, astăzi acest raport este subunitar, de aproximativ 0,8. Or, în aceste condiţii, este imposibil de crezut că bugetele vor mai putea suporta transferurile în permanentă creştere, pe fondul unei stagnări sau creşteri economice destul de sensibile. Ceea ce nu au înţeles guvernele care au asumat în trecut viitorul acestui popor este că o creştere a fiscalităţii apasă tot pe categoriile oneste, pe cele care decid să rămână în economia oficială. Or, această optică trebuie schimbată. Consider mult mai profitabil să extindem baza de impozitare, prin includerea în categoria contribuabililor a cât mai mulţi angajaţi şi angajatori. Acest obiectiv nu se poate realiza decât printr-o reducere progresivă a contribuţiilor fiscale, către acel optim fiscal râvnit de orice economie modernă, care să stimuleze cât mai mulţi contribuabili să-şi onoreze obligaţiile fiscale. De ce să optăm pentru o reducere progresivă, şi nu dintr-o dată? Este simplu: bugetul asigurărilor sociale trebuie stabilizat, iar bugetul de stat se luptă de ani buni cu un deficit structural greu finanţabil, care nu mai poate onora transferuri de 3, poate 4 miliarde de euro, anual, către plata pensiilor. O astfel de măsură ar produce câştiguri atât din perspective reducerii ponderii economice subterane, dar şi ca semnal pentru pieţele şi capitalurile externe, care şi-ar putea recâştiga apetitul investiţional pentru România, având în vedere reducerea serioasă a investiţiilor străine directe din ultimii doi ani. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat. Rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Buhăianu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Aveţi cuvântul, domnule deputat Stragea.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Declaraţia mea politică se numeşte: "Codul muncii - experiment de reintroducere a sclaviei moderne". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Atacul Guvernului la adresa lucrătorilor este unul fără precedent, şi va conduce la sclavia lucrătorului la locul de muncă, departe de toate principiile şi valorile ce stau la baza Uniunii Europene şi Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Guvernul României refuză să ţină cont de punctul de vedere comun al confederaţiilor sindicale şi al confederaţiilor patronale reprezentative şi forţează modificarea legislaţiei muncii în sensul dorit de Consiliul Investitorilor Străini. Din nou acest Guvern eludează cu bună ştiinţă rolul Parlamentului în actul legislativ şi, cu cinismul şi infatuarea bine cunoscute care îi caracterizează, doreşte din nou să îşi angajeze răspunderea pe o lege atât de importantă pentru toţi locuitorii ţării, lege care influenţează viaţa a milioane de oameni. Negocierile din ultimele zile, am văzut cu toţii, au fost caracterizate de inflexibilitate totală din partea Executivului şi se vor finaliza, evident, cu impunerea punctului de vedere al autorităţilor. Reprezentanţii Guvernului şi-au exprimat explicit intenţia de a elimina din Codul muncii articolele referitoare la contractele colective de muncă (articolele 236-247), în ciuda opoziţiei sindicatelor şi patronatelor. Abrogarea acestor articole din Codul muncii, la care se adaugă şi alte elemente din legislaţia muncii, ce îi deranjează pe investitorii străini, va conduce la pierderea unor drepturi şi libertăţi de bază pe care lucrătorii români le-au obţinut cu greu în ultimii 20 de ani, unele dintre ele fiind explicit reglementate chiar de Constituţia României. Odată cu adoptarea propunerilor guvernamentale, contractele colective de muncă la nivel de unitate vor exista sau nu, în funcţie de bunul-plac al patronului, drepturile salariaţilor vor fi fixate direct de către patron, iar contractul de muncă pe perioadă nedeterminată va dispărea. Prin eliminarea grilelor de ierarhizare, negocierea salariilor va fi o amintire, nivelul de remunerare rămânând la latitudinea patronului, indiferent de calificarea, studiile sau experienţa salariatului. La fel stau lucrurile şi în ce priveşte timpul de lucru, norma de muncă şi plata orelor suplimentare. La acestea se adaugă şi pierderea drepturilor minime legate de sănătatea şi securitatea în muncă, dispărând comitetele de sănătate şi securitate în muncă. Va urma prelungirea perioadelor de probă la 45 de zile pentru funcţiile de execuţie, şi la 120 de zile pentru funcţiile de conducere, patronul având posibilitatea să angajeze oricâte persoane doreşte pe acelaşi post, prin rotaţie. Este evident faptul că reprezentanţii Executivului au ca obiectiv precis dereglementarea pieţei muncii şi, indiferent câte runde de negociere vor mai avea loc, lucrurile se vor întâmpla aşa cum doreşte coaliţia aflată la guvernare. Este o chestiune de timp până când proiectele de legi vor fi adoptate şi până când lucrătorii români îşi vor pierde drepturile, ca parte a unui experiment de reintroducere a sclaviei moderne. Ignorarea oricăror valori democratice, ignorarea tratatelor internaţionale, ca şi a prevederilor Constituţiei României sunt semnalul clar al compromiterii ideii de democraţie şi modernizare a societăţii romaneşti. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Aplauze la scenă deschisă, domnule Stanciu, bine aţi venit!
			Îl invit pe domnul coleg Cătălin Buhăianu-Obuf, din partea Grupului parlamentar al PDL, pentru a-şi susţine declaraţia politică. Sper să aveţi aceleaşi aplauze la sfârşitul declaraţiei, domnule profesor. Şi, îl rog pe domnul profesor, pe distinsul meu coleg, profesorul Anghel Stanciu, deputat de Iaşi, să-şi pregătească intervenţia. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre minciună în politica românească". Când se vorbeşte despre oamenii politici, de multe ori cetăţenii de rând ţin să-i asocieze imaginii de mincinoşi, care promit multe, pentru voturi, şi apoi nu fac nimic. Remarc însă că, mai nou, minciuna nu este folosită de către politicieni doar ca mijloc de obţinere a voturilor, ci a devenit un scop în sine. Iar pentru liderii opoziţiei, care acum s-au erijat în salvatori ai neamului, minciuna a devenit tehnică: atât domnul Antonescu, cât şi domnul Ponta mint. Mint mult şi periculos, în speranţa că astfel vor putea prelua puterea. Dacă ar fi să numărăm minciunile evidente, lista ar fi prea lungă. Vreau doar să pun două întrebări: când a minţit domnul Antonescu, în 2006, atunci când din postura de inchizitor o alunga cu pietre pe Mona Muscă din PNL, fiind cel mai vehement opozant al securiştilor în politică, sau acum, când domnul Antonescu face alianţa cu domnul Voiculescu, a cărui colaborare cu fosta securitate este mai mult decât notorie? Când a minţit domnul Ponta, pe vremea când era procuror sau şef al Corpului de Control al lui Adrian Năstase şi când spunea că luptă împotriva criminalităţii sau acum, când domnul Ponta este avocatul - din oficiu - al oricărui acuzat de corupţie din România, fie că ne referim la vameşi, la poliţişti corupţi sau la şefi din administraţie, cercetaţi penal? Când am decis să vorbesc despre minciuna în politică, am studiat puţin despre istoria minciunii în gândirea omenirii. Cu permisiunea dumneavoastră, voi trece în revistă câteva repere istorice: în democraţia antică greacă, scopul suprem al politicii era binele, după cum spunea Aristotel. Aici, minciuna nu-şi găsea locul şi era considerată o adevărată înşelare a spiritului. Dacă în Antichitate morala era subordonată politicului, începând cu Evul Mediu, minciuna a devenit mijloc pentru un scop nobil. Ştie toată lumea celebra expresie a lui Machiavelli - "Scopul scuză mijloacele!" - doar, ca şi aici, găsim totuşi o chestiune de moralitate. Scopul era nobil, aşa că minciuna politicianului era un intermediar într-un scenariu al binelui. Dacă este să vorbim despre politica de astăzi din România, vedem că minciuna nu mai este doar un mijloc pentru un scop nobil, ci pentru mulţi dintre politicieni a devenit un scop în sine. Vorbeam în prima parte despre minciuna în cazul domnilor Antonescu şi Ponta şi spuneam că aceşti domni mint periculos. De ce am spus acest lucru? Pentru simplul fapt că, în cazul lor, nu vorbim despre o minciună în sensul ei privat, ci despre minciuna în sens public, despre minciuna colectivă, prin care este amăgită majoritatea populaţiei. Este vorba despre minciuna propagată drept adevăr, la televiziunile de partid, şi căreia i se dă valoare de adevăr. Iar aici trag un semnal de alarmă şi invit la o selecţie atentă asupra celor ce se spune la televizor. Iar dacă în urmă cu două săptămâni făceam un apel către cei care încă nu sunt "lichele", voi încheia amintind iarăşi despre Gabriel Liiceanu, şi voi recomanda colegilor o carte care îi va pune pe gânduri, despre minciună, un text cu alură academică, dar o analiză foarte accesibilă şi limpede asupra fenomenului. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
			Îl invit la microfon pe distinsul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Îl rog pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL, să se pregătească pentru a interveni. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Anghel Stanciu: Distinse domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Intervenţia noastră de astăzi constă într-o scrisoare deschisă adresată domnului Traian Igaş, ministrul administraţiei şi internelor. Obiectivul: readucerea căldurii în casele ieşenilor, prin virarea imediată a subvenţiilor Guvernului României, respectiv ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Excelenţă, Iaşiul - capitala culturală a României - a îngheţat. De fapt, nu toţi cetăţenii Iaşiului, ci aproximativ 26.000 de cetăţeni, racordaţi prin caloriferele lor la CET 2 Holboca. CET 2 Holboca a fost oprită temporar, din lipsa huilei, huila care nu a putut fi adusă în totalitate, respectiv cumpărată, din lipsa banilor. În loc să asistăm la garnituri de tren care aduc huila, am asistat la convoaie de cetăţeni cu traista. Bani pentru cărbune din încasări ale ieşenilor şi, respectiv, de la Guvern, prin subvenţie, conform normelor legale, n-au venit; cetăţenii nu mai au bani, Excelenţă; nu mai au bani de pâine, nu mai au bani de medicamente, nu mai au bani de plata întreţinerii, nu mai au bani de plata căldurii. Vă întrebaţi de ce? Răspunsul este simplu: pentru că dumneavoastră, în înţeleapta pseudoreformă, le-aţi tăiat salariile, le-aţi impozitat pensiile şi în felul acesta i-aţi condamnat pe toţi la frig. Aceste tăieri sunt şi au efectul unei întreruperi a combustibilului unui avion în aer: motorul se va opri, avionul se va prăbuşi, dar noi am făcut economie la combustibil. Aceasta este politica PDL-ului. Lepădaţi-vă de ea, domnule ministru! Ieşenii au îngheţat. Şi, o să vă surprind: şi domnul prefect Tomaşeschi a încremenit, plin de promoroacă, în apartamentul său din Iaşi. Aceasta, pentru că Guvernul Partidului Democrat Liberal, cu 2 senatori şi 4 deputaţi numai în municipiul Iaşi, a adoptat - se pare - aberanta politică a pedepsirii ieşenilor, prin tăierea subvenţiilor pentru căldură, prin alocarea discriminatorie a acestora. Aţi vrut primar al Partidului Social Democrat, suportaţi, dragi ieşeni, duşuri reci, poate vă treziţi! Atenţie! Înveliţi-vă caloriferele, că ar putea să răcească. Şi luaţi aminte, voi, ieşeni! Iată, cetăţenii Braşovului, Aradului au fost orientaţi. Au ales primar PDL şi au primit zăhărelul, adică 516 miliarde pentru CET Braşov, 292 miliarde pentru CET Arad, 26 miliarde pentru CET Govora etc., pentru a enumera numai câteva din zăhărelele date contra politicii. Ieşenilor, vouă vă arătăm biciul, nu subvenţiile! Nu aţi fost cuminţi, chiar dacă poate nu aţi fost nici orientaţi când aţi ales pe cei 6 parlamentari şi un viceprimar al Partidului Democrat Liberal. Vouă, deci, pentru toate acestea, vă dăm numai 3,3 miliarde lei vechi, ca la pomana mortului. Excelenţă, politica Guvernului dumneavoastră, de partizanat politic, în alocarea banilor proveniţi din taxele şi impozitele tuturor românilor, este deja arhicunoscută: discriminatorie şi, evident, în acest caz, clar, inumană. Institutul de politici publice, neafiliat politic, ne dă dreptate, cităm: "În total, oraşele conduse de primari PDL au primit în 2010 de trei ori mai mulţi bani faţă de localităţile conduse de primarii PSD şi PNL, luaţi la un loc. "Curat constituţional", cum ar fi spus nenea Iancu Caragiale. Şi cum umilirea ieşenilor nu este completă, se dă oraşului Govora, cu care nu avem de fapt nimic, de şapte ori mai mulţi bani decât Iaşiului, capitala culturală a ţării. Excelenţă, înţelegem buna creştere, bunul-simţ al celor 7 demnitari PDL din municipiul Iaşi (6 senatori şi deputaţi, plus un viceprimar demisionar), ce n-au vrut, n-au putut sau nu au dorit să-şi deranjeze ministrul sau Guvernul, cu aceste derizorii amănunte. Dar înţelegeţi că "tremuriciul" impus ca politică de stat ieşenilor, respectiv unor copii, unor bătrâni, pentru simplul fapt că au ales un primar PSD, este pentru toţi europenii - ce vor fi înştiinţaţi de aceasta - inacceptabil. În consecinţă, opriţi genocidul! Daţi ceea ce v-aţi angajat: cele 8 miliarde de lei restanţă şi cele 210 miliarde pentru 2011, conform prevederilor legale. Încetaţi discriminarea pe criterii politice şi reveniţi la un tratament democratic, onest, civilizat, decent, şi nu tratarea totalitară a ieşenilor în totalitatea lor. Excelenţă, noi nu cerem pomană, noi nu cerem îndurare, noi cerem drepturile noastre. Noi avem dreptate şi nu dorim să murim cu dreptatea noastră. Dorim pentru bătrânii Iaşiului, pentru copiii Iaşiului şi inclusiv pentru cei 2 senatori şi 4 deputaţi ai Iaşiului, căldura necesară. "Vrem apă caldă să ne spălăm, vrem căldură să învăţăm!", a fost lozinca studenţilor ieşeni în anii 1970. Doreşte cineva să fie repetată pe străzile Iaşiului? Cred că nu. Acestea, respectiv, sunt vocile ieşenilor; acestea sunt vocile celor care sunt năpăstuiţi pentru o aşa-zisă alegere incorectă. Ca atare, facem un apel disperat: trimiteţi imediat subvenţiile! Stopaţi frigul! Porniţi CET 2 Holboca, Excelenţă, altfel, cu toată îngăduinţa noastră şi simpatia faţă de dumneavoastră, plecaţi! Elicopterele sunt deja pornite, vă aşteaptă. Drumul spre Târgovişte este liber. Cu adâncă plecăciune, prof.univ. Anghel Stanciu, deputat de Iaşi - vicelider al Grupului parlamentar al PSD. 1 martie 2011. Cu alese mulţumiri, domnule preşedinte, şi cu scuzele de rigoare, că aşa cum eu n-am putut să aplaud pe distinsul coleg care a vorbit înaintea mea, sper să vă abţineţi şi dumneavoastră de la aceste aplauze. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule profesor. După cum observaţi, aplauzele sunt deschise, în semn de apreciere a conţinutului declaraţiei dumneavoastră.
			Îl invit acum la microfon, cu deosebit respect, pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Rog să se pregătească domnul deputat Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Irimescu: Declaraţie politică: "Curtenirea politică". Stimaţi colegi, Vreo patru săptămâni tumultuoasa viaţă politică românească a avut parte, în sfârşit, de un moratoriu. Chestiunea n-are nimic cu apelul politicianist de noncombat, de toamna trecută, al preşedintelui Traian Băsescu, ci este legată de ceea ce a fost considerat evenimentul politic major de la sfârşitul săptămânii trecute: Congresul UDMR de la Oradea. Până la aflarea deciziilor care urmau a se lua în întrunirea maghiară din frumosul oraş bihorean, PDL, UNPR, PSD, PC şi PNL au considerat potrivit a se abţine în a-şi mai face publice intenţiile belicoase cu care ne obişnuiseră de ceva vreme. Sleită de puteri, politica românească a dat impresia că este incapabilă să mai dea soluţii de administrare a ţării, până nu avea să cunoască numele noului preşedinte al formaţiunii parlamentare a etnicilor maghiari din România şi poziţia acestuia faţă de actuala putere. Sigur, în circumstanţele date, orice partid îşi va fi găsit uşor argumentele prin care să-şi justifice poziţia. Însă ciudata situaţie nu merită a fi trecută cu vederea. Situaţia din anii ’90 ai secolului trecut, în care colaborarea la guvernare cu UDMR-ul era obiect de blam şi motiv de alarmă naţională, spre binele tuturor, a trecut. Acum, s-a ajuns în cealaltă extremă: partidele parlamentare nu văd nicio altă posibilitate de a guverna ţara decât dacă au şi parteneriatul UDMR-lui. Orice altă combinaţie este exclusă, imaginaţia fiindu-le într-o criză serioasă. Cum-necum, în România este perfect posibilă o astfel de radicală schimbare de abordare cu o urmarea logică: parteneriatul UDMR-ist, indispensabil în orice idee de guvernare în România contemporană, este elementul decisiv în planificarea oricărei strategii politice româneşti. În consecinţă UDMR, direct sau indirect, a făcut parte din aproape toate guvernele care s-au succedat în ultimii 15 ani şi a ajuns pe punctul de a-şi împlini dezideratele motivate etnic. Nu contează dacă prin asta se introduc discriminări inacceptabile în context european pentru alţi cetăţeni ai României, UDMR-ul îşi poate negocia cu succes orice programe de exercitare a puterii. Şi, nu-i aşa, ea nu-şi trădează niciodată aliaţii... dacă se respectă programul de guvernare! Nu mai au nevoie de excesele de abilitate de altădată pentru a convinge partenerii cu care discută ocuparea unor poziţii de invidiat în aparatul administrativ al ţării. Le vine totul ca pe tavă şi-şi pot împlini, într-o succesiune numai de ei ştiută, obiectivele naţionale pe care şi le-au propus. Chiar defecţiunile interne - rezultate din poziţii comunitare specifice diferitelor judeţe - sunt argumente în favoarea convingerii partenerilor. "Dacă nu ne oferiţi ce cerem, nu avem cum determina organizaţiile locale să nu semneze acorduri de colaborare cu adversarii noştri" este o frază greu de contracarat. Mari propagatori ai ideii moderne de autonomie când este vorba de guvernarea locală a teritoriilor pe care le locuiesc compact, liderii maghiari schimbă registrul în faţa tendinţelor de autonomie locală din interiorul Uniunii. În ultimul caz, este mult mai pragmatic un centralism eficient dătător de autoritate la nivelul executivului care împarte "caşcavalul". Ne găsim într-una dintre cele mai jenante şi groteşti situaţii, chiar pentru balcanicele noastre apucături. Toată lumea face asiduu curte celor care, până în 1996, erau păziţi cu străşnicie, ca nu cumva să ajungă la funcţii ministeriale. Principii peste care nu se poate trece, interese naţionale, solidaritate, iată doar vorbe de clacă pentru scoaterea de minte a naivilor. Răspunderea celui constituţional responsabil de solidaritatea naţională şi de echilibrul din societate este evidentă. Preşedintele-jucător al României culege roadele politice ale partizanatului pe care-l practică încă în exces. Neglijarea rolului esenţial al echidistanţei sale în abordările raporturilor cu partidele politice, lipsa implicării în consolidarea unei opoziţii eficiente şi în pregătirea unei alternative la guvernare fac ca România să se găsească în faţa unor situaţii nedorite, cum este cea de faţă. Din multe puncte de vedere, suntem ţara cu doi premieri şi niciun preşedinte, situaţie inacceptabilă pentru România, chiar din perspectiva siguranţei sale naţionale. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al PDL, este invitat la microfon. Se pregăteşte domnul deputat Florin Ţurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Domnule deputat, microfonul este al dumneavoastră pentru 3 minute.
			Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Doresc să-mi exprim sprijinul pentru propunerea legislativă intitulată "Lege pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie", iniţiată de colegul nostru de circumscripţie, domnul deputat Tudor Panţîru, propunere a cărei soartă se va decide azi prin votul final al plenului Camerei Deputaţilor. Nu trebuie uitat niciodată că, în anul 1940, România era nevoită să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de 3 milioane de români. Captivi într-o ţară străină, mulţi români au încercat să treacă graniţa înapoi în România. Masacrul de la Fântâna-Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, când aproximativ 3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Bucovina răpită de URSS în România. Nu se cunoaşte o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările ridicându-se la câteva sute de mii. Au avut loc trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord, în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953, acestea făcându-se cu vagoane de vite în Siberia, Kazahstan, iar uneori dincolo de Cercul Polar. Printr-un decret al preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a fost formată Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova. Aceasta a evaluat numărul persoanelor deportate şi supuse represiunilor în anii 1929-195l, pe teritoriul Republicii Moldova, la peste 90 de mii de persoane. Concluziile comisiei, prezentate Parlamentului Republicii Moldova de preşedintele Ghimpu în ianuarie 2010, atestă că foametea cumplită din anii 1946-1947 nu a fost o consecinţă nemijlocită a secetei, ci a politicii economice şi sociale a regimului totalitar comunist faţă de populaţia din Republica Moldova, a sistemului de acces la produsele alimentare. Conform datelor statistice acumulate de comisie, în urma foametei au decedat circa 200 de mii de oameni. A fost publicată şi o carte despre condiţiile dramatice ale refugiului basarabenilor şi bucovinenilor, din 1940 şi 1944, despre masacrul de la Fântâna Albă, despre exodul şi pierderile de vieţi omeneşti, sub titlul "Basarabeni şi Bucovineni în Banat, Povestiri de viaţă" apărută la Editura Marineasa, Timişoara, 2010, şi în ediţia a II-a la Editura Brumar, Timişoara, în 2011. Chiar dacă iniţiativa legislativă menţionată a primit avizul negativ din partea Guvernului, pe motiv ca "nu se precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţia art.138 alin.(5) din Constituţia României", considerăm că se pot găsi fondurile necesare din rezerva bugetară aflată la dispoziţia Guvernului, pentru a aduce cuvenita reparaţie morală memoriei românilor basarabeni care au fost victime ale ocupaţiei sovietice, având în vedere şi faptul că România a reuşit, măcar la nivel moral, să se desprindă de comunism prin "Declaraţia de condamnare a comunismului" prezentată în Parlament, în 2006, de preşedintele Traian Băsescu. Subliniem şi faptul că iniţiativa legislativă susţinută şi de noi, astăzi, este conformă Rezoluţiei nr.1.723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist sovietic care a avut ca efect moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii. În încheiere, diaspora românească din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia, pe care o reprezint, salută această iniţiativă legislativă cu caracter reparatoriu din punct de vedere moral la adresa fraţilor noştri moldoveni din Basarabia, cu speranţa că aceasta va întruni votul tuturor deputaţilor, indiferent de formaţiunea politică căreia îi aparţin. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumim şi noi, domnule deputat, pentru declaraţia prezentată.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Ţurcanu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Florin Ţurcanu: Domnule preşedinte, Declaraţia mea politică se intitulează "România şi criza alimentelor". Stimaţi colegi, Avem parte, în această perioadă, de o întreagă pledoarie legată de iminenta criză a alimentelor, care se va manifesta ca reacţie la criza economică la care asistăm neputincioşi de mai bine de doi ani. Ca şi în cazul crizei economice, presupun că soluţiile se vor lăsa aşteptate, pentru că, ca de fiecare dată, "vocalul" guvern Boc, ne va povesti frumos, exact ca la "Povestea de seară", că ei ştiu ce au de făcut, că au soluţii şi specialişti, dar nu înţeleg şi nu pricep de ce românii sunt nerăbdători să apară soarele pe strada lor! Domnul ministru al agriculturii, frumos ne cuvânta, într-un interviu la un post de televiziune, cum că România dispune de resursele necesare pentru a face faţă unei crize alimentare. Resursele pot exista, dar cu siguranţă nu există măsuri de protecţie pentru producătorii agricoli, mai ales că agricultura va rămâne pilonul principal al economiei româneşti. Dar, dacă stăm bine şi ne gândim, pe la debutul crizei economice un alt "purtător de cuvânt" al guvernului româno-ungar ne spunea că România nu va simţi foarte acut criza economică pentru ca, la câteva zile doar, să iasă din nou la rampă şi să anunţe poporul cu o voce gravă că situaţia prin care trece ţara poartă numele de recesiune, fenomen care se caracterizează printr-o scădere dramatică a puterii de cumpărare şi, implicit, prin scăderea nivelului de trai. Stimaţi guvernanţi, Noi, românii, nu mai vrem să auzim poveşti, pentru că situaţia actuală nu ne mai permite acest lucru, pentru că am ajuns la capătul răbdării. Aşteptăm să apară "luminiţa de la capătul tunelului". Ba, mai mult de atât, pentru a distrage atenţia "celor mulţi" de la grija zilei de mâine au apărut tot felul de "subiecte fierbinţi" menite să irite şi să incite, mai mult decât să diminueze efectele crizei din viaţa de zi cu zi a românului de rând. Mă întreb: ce importanţă au aceste "subiecte fierbinţi" în viaţa unui om obişnuit, care a luat 700 de lei salariu, are trei copii minori în întreţinere, toţi şcolari, un soţ cu ajutor de şomaj, cheltuieli de întreţinere, rate şi poate câteva alimente de achiziţionat necesare pentru supravieţuire? Credeţi, oare, că aceşti oameni, majoritari în această perioadă în România, se hrănesc cu imagini televizate şi cu ideea că într-o zi nu va mai exista corupţie şi corupţi, că totul va fi în ordine şi sub control, că pe toate drumurile va curge lapte şi miere? Nu, domnilor, aceşti oameni nu mai speră în iluzii deşarte. Aceşti oameni au ajuns la capătul răbdării lor şi aşteaptă soluţii de la dumneavoastră, cei care cu onoare ne conduceţi. Aceşti oameni îşi vor viaţa înapoi, vor un trai decent pentru ei şi copiii lor, vor o legislaţie care să le permită să-şi clădească prin forţe proprii viitorul lor şi al copiilor lor, şi nicidecum nu doresc un cod al muncii asumat de domniile voastre, care să-i transforme în sclavi, sau în tot felul de ordonanţe menite să desfiinţeze spitale, şcoli sau alte instituţii care vă incomodează. Sperăm, domnilor, că, din dorinţa dumneavoastră arzătoare de a scoate România din criză şi de a evita efectele crizei alimentare şi pentru binele tuturor românilor pentru care vă sacrificaţi zilnic, veţi sprijini societatea românească printr-o legislaţie menită să transforme România dintr-un stat importator în proporţie de 70% într-un stat exportator de produse agricole. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat vă mulţumesc şi eu pentru declaraţia prezentată.
			Îl invit la microfon pe domnul Ciprian-Florin Luca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi-l invit pe domnul Roman, de la acelaşi grup parlamentar, să se pregătească pentru următoarea intervenţie. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Ciprian-Florin Luca: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Obiectul declaraţiei politice - "În numele principiului confiscat de PDL al flexibilizării relaţiilor de muncă, Băsescu induce noi conflicte în mediul economic românesc". Actuala putere se foloseşte de Codul muncii, această lege extrem de importantă, pentru a crea un nou conflict între segmentele societăţii româneşti. Legea provoacă conflict între Guvern şi partenerii de dialog social, pentru că este adoptată fără consultarea acestora, fără a le reflecta interesele şi fără a respecta instituţia legiuitoare abilitată de români pentru adoptarea pe calea dezbaterii parlamentare a legilor organice. Considerăm că o lege atât de importantă precum Codul muncii trebuie să fie promovată prin dezbatere parlamentară, şi nu prin asumarea răspunderii guvernamentale şi, mai ales, după ce există un dialog serios şi constructiv între toate părţile implicate. România are nevoie de un Cod al muncii care să încurajeze competiţia, care să permită angajatorilor să se adapteze mai uşor la schimbările rapide ale mersului economiei, care să stimuleze mediul privat, care poate asigura, astfel, noi locuri de muncă. Aşa cum am precizat în poziţiile publice recente înscrise în declaraţiile politice ale începutului de an, reafirm cu tărie că puterea portocalie dezvăluie opiniei publice un nou principiu al flexibilizării relaţiilor de muncă la care se face trimitere pentru justificarea măsurii băsesciene de discreditare a organizaţiilor sindicale şi a noilor săi oponenţi, şefii de sindicate. A doua etapă de modernizare a României include, înţelegem noi, promovarea, prin asumarea răspunderii, a interesului patronatelor din România, cu consecinţa creşterii flexibilităţii relaţiilor de muncă, simultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali. Această teză falsă a Guvernului Boc şi a PDL este riguros combătută de organizaţiile patronale care până la iniţierea noului proiect al Codului muncii au fost desconsiderate de Guvern şi de Traian Băsescu. Provocările financiare ale ultimilor doi ani de criză economică peste care s-au suprapus măsurile iraţionale ale Guvernului Boc la puterea n de instituire a impozitului minim au condus la închiderea a sute de mii de microîntreprinderi şi la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă. Problema României nu e că are prea mulţi angajaţi la negru, ci faptul că numărul total de salariaţi a scăzut de la 8,1 milioane în 1989 la 4,5 milioane în 2010, aproape s-a înjumătăţit. Economia de piaţă în România, sub regimul Băsescu, a fost incapabilă să creeze locuri de muncă. Din cele 3,6 milioane diferenţă, două milioane au plecat în străinătate, iar 1,5 milioane s-au pensionat. România s-a dezindustrializat în perioada guvernării portocalii, ducând agricultura şi implicit potenţialul acesteia într-o zonă de faliment. După destabilizarea sindicatelor prin actualul Cod al muncii, în perioada următoare Băsescu pune pumnul în gură opoziţiei şi jurnaliştilor critici ai regimului portocaliu, prin adoptarea, iarăşi în regim de urgenţă, a propunerii legislative pentru modificarea si completarea Legii audiovizualului nr.504/2002, prin care criticile aduse partidelor politice în afara campaniei electorale vor fi interzise, putând fi considerate publicitate negativă. Rămâne de stabilit principiul în baza căruia PDL va promova interesul altor categorii sociale, eventual, ne-am permite să anticipăm, al şefilor politici ai administraţiei publice, faţă de care presa încă îşi mai permite să acuze puterea portocalie de falsuri, abuzuri şi imoralitate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Ioan Roman. Aveţi microfonul, pentru a vă prezenta declaraţia politică.
			Domnul Ioan Sorin Roman: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Emil Boc, clovnul scenei politice româneşti". Premierul Boc este, cu fiecare zi care trece, tot mai penibil, un adevărat clovn al scenei politice româneşti. Sâmbătă, acest lucru a fost evidenţiat clar de televiziuni, atât cele generaliste, cât şi cele de nişă. Despre ce este vorba? Premierul anunţa la congresul UDMR că România a ieşit din criză şi că este pe drumul cel bun. Ştirea a fost prezentată de cea mai mare parte a presei la ştiri, pe scurt, sau undeva spre finalul jurnalului de ştiri. Vestea ieşirii din criză a fost clar eclipsată de divorţul familiei Columbeanu, Iri şi Moni fiind un subiect mult mai serios decât poveştile micului Boc. Am ajuns, fără doar şi poate, în situaţia de a avea un premier clovn, un premier care compensează lipsa machiajului prin replici ridicole ce nu fac altceva decât să aducă un zâmbet ironic pe feţele oamenilor dezgustaţi şi dezamăgiţi de guvernarea portocalie. Domnule clovn, pardon, domnule Boc, nu vă daţi seama că sunteţi ridicol, penibil, în prestaţia mediocră pe care cu încăpăţânare o repetaţi, sperând să aveţi parte de un alt feedback? Ar fi bine să urmăriţi în literatura de specialitate cum sunt încadraţi acei oameni care, realizând aceeaşi acţiune, aşteaptă un efect diferit. Domnule clovn - iar m-am încurcat! - domnule Boc, luaţi-vă jucăriile şi plecaţi acasă. Aveţi o prestaţie jalnică şi nu cred că cineva mai este interesat de spectacolul ieftin pe care-l prezentaţi împreună cu ceilalţi măscărici portocalii. Lumea s-a săturat de minciunile Guvernului. Demisia ar fi un gest onorabil şi sunt convins că toată lumea ar aprecia faptul că plecaţi înainte de a aduce la sapă de lemn această ţară. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Constat că în sală nu mai avem reprezentanţi ai grupurilor parlamentare înscrişi pentru a-şi susţine declaraţiile politice de la tribuna Camerei. Am să dau citire parlamentarilor care au depus în scris declaraţiile politice. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Claudia Boghicevici, Marius Rogin, Ghiţă Cornel, Silviu Prigoană, Cezar Preda, Maria Ardeleanu, Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Nicuşor Păduraru, Marius Dugulescu, Ioan Oltean, Răzvan Mustea, Iacob Strugaru, Cosmin Popescu, Constantin Militaru, Daniel Geantă, Stelică Fuia, Andrei Sava, Ioan Balan şi Toader Stroian. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Ion Călin, Valeriu Zgonea, Ion Dumitru, Georgian Pop, Ion Stan, Florin Pâslaru, Laurenţiu Nistor, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Manuela Mitrea, Nicolae Bănicioiu şi Cristian Rizea. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputaţii: Bogdan Ţîmpău, Cristian Buican, Gigel Ştirbu, Virgil Pop, Horea Uioreanu, George Scutaru, Mihăiţă Calimente, Victor Paul Dobre, Titi Holban, Gabriel Plăiaşu, Mariana Câmpeanu, Graţiela Gavrilescu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Călin Potor şi Mircea Irimescu. Mircea Irimescu a susţinut-o de la microfonul Camerei. Din partea minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat. Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Culiţă Tărâţă. Iar din grupul deputaţilor fără apartenenţă politică, deputaţii Ioan Munteanu şi Cătălin Cherecheş. În total, stimaţi colegi, de la microfonul Camerei au susţinut declaraţiile politice 11 deputaţi, iar în scris au depus declaraţii politice 54. Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Ne revedem astăzi, la ora 10,00, în şedinţa în plen consacrată dezbaterilor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi. Vă mulţumesc. O zi bună tuturor!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Costică Macaleţi: "Botoşaniul, fără bani pentru salariile profesorilor" Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia delicată în care se găsesc profesorii botoşăneni pentru ale căror salarii aferente lunii februarie nu mai sunt bani. După ce la începutul acestei luni aproximativ 100 de cadre didactice au protestat la sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean solicitând drepturi salariale majorate, bucuria primirii mai multor bani în ziua de salariu a fost de scurtă durată. Salariile din învăţământul botoşănean sunt în aer, fondurile pentru plata salariilor pe luna februarie fiind insuficiente. Primăria Botoşani deja a făcut demersuri la Prefectură, Consiliul Judeţean şi la Direcţia de Finanţe, solicitând fie suplimentarea bugetului, fie realocarea unor sume între trimestre. Municipalitatea a primit pe primul trimestru din an pentru plata salariilor din învăţământ 11,7 milioane lei, din care a cheltuit 10,7 milioane lei. Municipalitatea mai are un disponibil de un milion de lei şi a solicitat încă 5,1 milioane lei pentru a putea plăti salariile pe februarie. Şi toate acestea se întâmplă într-o ţară în care puterea politică, reprezentată de Traian Băsescu şi Emil Boc este preocupată numai de câştigarea viitoarelor alegeri de către partidul aflat la guvernare, şi nicidecum de problemele oamenilor. Ce altă dovadă mai grăitoare ne trebuie decât înregistrarea discuţiilor pe care premierul Boc le-a avut cu parlamentarii puterii unde s-a plâns că partidul portocaliu nu mai respectă principiile "domnului Traian" şi că prioritatea o constituie câştigarea alegerilor! Aşadar nu ţara este grija guvernanţilor, ci cum să mai jupoaie piele de pe români! Ce să mai zică atunci profesorii că nu mai sunt bani de salarii? Solicit pe această cale puterii să caute să rezolve problemele profesorilor botoşăneni şi ale celor din întreaga ţară şi abia după aceea să spere că vor fi realeşi!
			Domnul Angel Tîlvăr: Pledoarie către parlamentarii europeni în vederea susţinerii aderării României la spaţiul Schengen. România merită să intre în spaţiul Schengen! Convins de această cauză şi conştient de oportunităţile oferite de această poziţie, am trimis tuturor europarlamentarilor o scrisoare prin care îmi manifestam încrederea că ţara noastră poate şi merită să facă parte din spaţiul Schengen. Am solicitat în acest sens sprijin de la toţi europerlamentarii, indiferent de culoarea lor politică, convins fiind că orice demers făcut de ţara noastră în acest sens va schimba atât viziunea asupra ţării, cât şi percepţia asupra calităţii şi capacităţii poporului român de a face parte din diverse organisme internaţionale. Ceea ce am făcut se înscrie în efortul PSD, dar şi al meu personal, pentru ca ţara mea să adere la spaţiul Schengen în intervalul de timp preconizat. La acest moment conflictele interne trebuie trecute în plan secund, iar interesul naţional trebuie să prevaleze. În toate întâlnirile pe care le am cu parlamentari sau cu alte oficialităţi străine, în mod constant apăr interesele României şi încerc să ofer o imagine bună, dar în acelaşi timp corectă, în ceea ce priveşte realităţile ţării mele. România trebuie să acţioneze cu demnitate, dar şi cu realism, pentru atingerea obiectivelor sale. consider că parlamentarii au datoria să sprijine politica externă a ţării. Cred că diplomaţia parlamentară îşi are rolul ei, iar parlamentarii români au şi priceperea, dar şi datoria să sprijine politica externă a României, cu atât mai mult cu cât principalele acorduri sunt validate de către Parlament, iar marile personalităţi, atât europene, cât şi mondiale, consideră importantă întâlnirea cu parlamentarii români. Iată de ce, ţinând seama de mandatul pe care îl am de la cetăţeni, dar şi de prerogativele care decurg din calitatea de parlamentar, am considerat de cuviinţă să mă adresez, printr-o scrisoare, colegilor europarlamentari, indiferent din ce familie politică fac parte, prezentând, într-o formă care să avantajeze ţara mea, motivele care stau la baza unei decizii favorabile României în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen în intervalul de timp stabilit iniţial. Sper să conving un număr mare dintre ei să susţină cauza României şi în parlamentele naţionale, pentru că eu consider că suntem pregătiţi din punct de vedere tehnic, dar şi ca voinţă politică pentru a asigura frontiera de est a Uniunii Europene. România merită acest lucru, ţinând seama de lungul parcurs pozitiv pe care l-a făcut de la cucerirea libertăţii în 1989. După Revoluţia din Decembrie 1989 România a urmat cursul firesc al stabilirii legăturilor externe în vederea instaurării unui climat de siguranţă. Ţara noastră a realizat că acest lucru este posibil doar cu aderarea la o alianţă puternică şi capabilă să răspundă eficient noilor ameninţări şi riscuri cu care se confruntă comunitatea democraţiilor transatlantice. România a văzut în NATO un furnizor de stabilitate şi un promotor al reformelor regionale, motiv pentru care aderarea ţării noastre la NATO a devenit un ţel primordial. România şi-a elaborat propriul Plan naţional anual de pregătire pentru aderare (PNA), prin care şi-a stabilit obiectivele, măsurile şi termenele de realizare în vederea orientării, susţinerii şi evaluării eforturilor făcute în pregătirea pentru aderarea la Alianţă. La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de state şi de guverne ai ţărilor membre ale NATO au decis invitarea României, alături de alte şase state - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, să înceapă convorbirile de aderare la Alianţa Nord-Atlantică. România şi-a respectat toate angajamentele şi a aderat la NATO în 29 martie 2004. Următorul pas firesc a fost aderarea la Uniune Europeană. A fost un proces laborios şi foarte important pentru ţara noastră. România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, conform calendarului stabilit, încheind astfel un proces care a început la mijlocul anilor ’90. Odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, a urmat o nouă etapă, care presupune pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare eliminării controalelor la frontierele interne, în vederea aderării la spaţiul Schengen. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este cel mai vizibil şi mai important efect al procesului de integrare europeană. Ca măsuri organizatorice, la nivelul Guvernului României a fost elaborat Planul de Acţiune Schengen, în vederea transpunerii şi implementării prevederilor comunitare, completat de Strategia naţională pentru manangementul integrat al frontierei de stat pentru perioada 2010-2012. În acelaşi context al aderării la Uniunea Europeană, România şi-a asumat responsabilitatea implementării dispoziţiilor acquis-ului Schengen, care sunt obligatorii de la data aderării (art.4 al Protocolului privind condiţiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al României şi Bulgariei). Pentru România, prima etapă a aderării a fost semnareaîmpreună cu Republica Bulgaria, în ianuarie 2008, a Declaraţiei Comune privind aderarea la spaţiul Schengen la data de 30 martie 2011. Cea de a doua etapă a constat în prezentarea răspunsurilor la Chestionarul de Evaluare Schengen, în cadrul Grupului de Evaluare Schengen al Consiliului UE. În ceea ce priveşte ultima etapă, şi anume evaluarea celor 7 domenii de interes: cooperare poliţienească, protecţia datelor, consulate, frontiere maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, SIS/SIRENE, aceasta s-a încheiat la sfârşitul lunii ianuarie 2011, când raportul tehnic a fost aprobat de echipa de experţi iar România "îndeplineşte criteriile" pentru integrarea în spaţial Schengen. Aderarea la spaţial Schengen va fi un lucru pozitiv pentru economia României, ţara noastră va înregistra un volum crescut de mărfuri tranzitate şi de încasări vamale. Mediul de afaceri românesc va înregistra, de asemenea efecte pozitive. Nu trebuie să ignorăm şi faptul că România va deveni frontieră externă a spaţiului Schengen, însă pentru a face faţă acestui aspect deloc de neglijat un miliard de euro (50% din fonduri europene şi 50% din bugetul românesc) au fost folosiţi pentru securizarea celor 2000 de km de frontieră externă a României, iar poliţiştii români au fost trimişi la specializare în ţări precum Germania, Finlanda şi Ungaria. România mai are multe de făcut până va atinge un nivel de performanţă ca cel al altor state europene cu tradiţie. Însă crearea spaţiului Schengen nu poate funcţiona fără solidaritatea celor 25 de state membre în gestionarea frontierelor externe, concomitent cu asumarea unor responsabilităţi pentru îndeplinirea unui set de măsuri comune acestor state.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Casa tradiţională - un nou concept în turismul românesc" România dispune de valori culturale şi istorice incontestabile, precum şi de un cadru natural armonios constituit dintr-un fond peisagistic variat şi pitoresc. Acestea reprezintă, printre altele, valenţe specifice turismului rural românesc. În România, turismul rural se practică de vreme îndelungată, dar, din păcate, aceste activităţi nu beneficiază încă de un cadru legislativ corespunzător şi complet. De aceea, pledez astăzi pentru introducerea conceptului de "casă tradiţională" în legislaţia care reglementează activităţile de turism din România. Luând în considerare multitudinea de motive pe care le voi dezvolta mai jos, am iniţiat, împreună cu Grupul legislativ pe probleme de turism din cadrul Consiliului Judeţean Suceava, un demers legislativ înregistrat pentru dezbatere la Senat în data de 18.05.2009 şi care urmăreşte completarea Normelor metodologice elaborate în conformitate cu prevederile HG nr.1267/2010 şi a Anexei privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licenţelor şi brevetelor de turism cu o nouă structură: casa tradiţională. În acest moment, există mii de case, în zona rurală, dar şi în oraşele mici cu potenţial turistic, care au un număr redus de camere (maximum cinci), care nu dispun de ateliere meşteşugăreşti, grădină sau microfermă şi în care proprietarii locuiesc şi se ocupă direct de activitatea turistică, fără a avea personal calificat angajat. Aceste locaţii funcţionează ca structuri de cazare şi primire în afara existenţei unui cadru normativ adecvat, contribuind la proliferarea muncii la negru şi a evaziunii fiscale. În aceste case se conservă tradiţia şi specificul locului, în general, într-un cadru intim şi generos, guvernat de ospitalitatea specific românească şi care favorizează, mai mult decât în oricare altă structură de cazare turistică, convivialitatea şi relaţiile interumane cu puternică amprentă românească. Aceste case tradiţionale impun o altă viziune asupra turismului, o anumită artă de a trăi în mijlocul tradiţiilor locului, un sens al ospitalităţii simple, nesofisticate, o cale de valorizare a patrimoniului cultural tradiţional şi a ambientului rural. Proprietarii acestor case sunt, în general, ţărani, pensionari, persoane fără ocupaţie, mai ales persoane care nu dispun de resurse financiare deosebite şi care îşi manifestă disponibilitatea de a primi turistul în micuţa lor casă tradiţională. Sezonul turistic diferă de la o regiune la alta, căsuţa tradiţională oferind găzduire ocazional, fie în perioada verii, fie în cea a sărbătorilor de iarnă sau de Paşte etc. În Franţa, asemenea locaţii turistice sunt reglementate prin lege şi sunt reunite în asociaţii sau federaţii de profil încă de la începutul secolului al XX-lea. La Fédération Nationale de Gites de France a fost înfiinţată în anul 1955, iar din 1964 s-a oficializat structura de primire turistică numită "chambre d'hôtes" (camere de oaspeţi) sau "chez l’habitant" (la particular) care a dezvoltat şi o reţea de birouri de rezervare. În anul 1990, se înfiinţează EUROGITES, Federaţia Europeană a Turismului la Particulari (La Fédération Nationale du Tourisme chez l’Habitant), organism menit să promoveze şi să controleze turismul la particulari. Iată câteva dintre argumentele care mă îndreptăţesc să vă solicit sprijinul în susţinerea demersului nostru ce va aduce importante beneficii pentru infrastructura din turismul românesc, dar şi o nouă oportunitate de petrecere a zilelor de vacanţă atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Toleranţă zero la fenomenul consumului de etnobotanice" Pe fondul lipsei unei legislaţii solide în materie, consumul de plante, substanţe şi preparate stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi derivaţi ai acestora capătă o amploare tot mai mare. Plantele denumite popular "etnobotanice", în combinaţie cu anumiţi alcaloizi şi extraşi din aceştia, devin psihoactive, acţionând ca stimulative, halucinogene, depresive sau afrodisiace, devenind periculoase pentru consumul uman. Consumul de produse ce conţin substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop lasă urme nu numai asupra sănătăţii individului consumator, ci şi asupra valorilor societăţii. Sănătatea persoanei consumatoare de substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop este pusă grav în pericol. Mai mult decât atât, au fost semnalate şi cazuri de deces al persoanelor consumatoare de produse cu un astfel de efect. Din nefericire, am văzut că cei care apelează la aceste substanţe sunt în mare parte tineri. Cazurile devin din ce în ce mai numeroase, iar autorităţile găsesc din ce în ce mai greu răspunsuri adecvate pentru această problemă. În plus, persoanele care consumă acest tip de substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop prezintă un comportament de inadaptabilitate socială, un risc infracţional crescut, o putere diminuată de muncă, precum şi o capacitate redusă de acumulare de informaţii, creşterea dezinteresului faţă de procesul de învăţare, înclinaţii spre absenteism sau chiar abandon şcolar. Urmările ce se răsfrâng asupra societăţii în ansamblul ei pot afecta mai multe paliere. Unul dintre efectele produse de consumul acestor substanţe poate conduce la diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea instituţiilor statului, prin scăderea percepţiei publice asupra capacităţii acestora de a face faţă măsurilor de prevenire ce se impun şi combaterii cauzelor şi efectelor noilor realităţi cu care societatea se confruntă. Una din principalele cauze ce stau la baza facilitării consumului de plante, substanţe şi preparate stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi derivaţi ai acestora, denumite în mod incorect etnobotanice, o constituie cadrul normativ existent, ce permite identificarea de noi breşe în vederea facilitării distribuirii până la consumatorul final a produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop (OG nr.99 din 29 august 2000, republicată, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, potrivit cărora producătorii, importatorii şi comercianţii au obligaţia de a introduce pe piaţă numai produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor, Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor stupefiante şi psihotrope. Pe de altă parte, proiectul legislativ armonizează legislaţia internă cu cea internaţională şi europeană (Art. 12 din Conveţia Naţiunilor Unite din 1988 privind traficul ilicit de narcotice şi substanţe psihotrope şi directive şi reglementări ale Consiliului Europei (92/109/EEC) pentru implementarea Convenţiei ONU). Plecând de la cele prezentate mai sus, am elaborat un proiect de act normativ care supune dezbaterii parlamentare o serie de măsuri cu rol preventiv asupra modului de comercializare a produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop. Ţinând cont şi de opiniile vehiculate de către diverşi reprezentanţi ai societăţii civile în dezbaterile avute pe marginea consumului de substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop, stăvilirea consumului acestora trebuie să pornească de la exercitarea unui control asupra comercializării lor (avizare, urmărire a direcţiei de comercializare), precum şi de la înăsprirea măsurilor de coerciţie în cazul nerespectării regimului de comercializare. Este salutar demersul Executivului care a aprobat de curând un plan concret de acţiune pentru o intervenţie fermă în teren a tuturor instituţiilor implicate în combaterea comercializării de plante etnobotanice, reînfiinţând Agenţia Naţională Antidrog. Cu toţii am simţit nevoia unui demers coerent şi coordonat în ceea ce priveşte această problematică, deloc simplă. Suntem părinţi sau bunici şi nu putem să nu observăm că problema consumului de etnobotanice a atins cote alarmante la nivel naţional (a se vedea tristul loc 4 pe care România îl ocupă în Uniunea Europeană în privinţa consumului de droguri). votarea de către dumneavoastră a iniţiativei legislative înregistrate cu nr.54/14.02.2011 poate reprezenta soluţia în eradicarea acestui flagel. Vă rugăm să ne sprijiniţi demersul.
			Doamna Aurelia Vasile: "Emil Boc şi Pdl reintroduc sclavagismul" Propunerile de modificare a Codului muncii vor face din România o ţară de lumea a III-a. Dacă modificările propuse de actualii guvernanţi devin literă de lege, atunci muncitorul român va fi un sclav modern. Practic, el va fi legat de glie şi dacă nu îi convine poate fi aruncat în şomaj ca o măsea stricată, după bunul-plac al patronilor. Ce va fi muncitorul român? Un fel de piesă care poate fi înlocuită în caz de uzură! De pildă, un român care se angajează poate fi obligat să stea până la 120 de zile în probă. Evident că în acest timp patronul poate face tot felul de abuzuri, pe motiv că dacă nu se comportă cum trebuie nu va mai avea nevoie de el. Dacă cumva, cu chiu cu vai, reuşeşte să scape de perioada de probă şi să se poată angaja, el va fi obligat de patron să lucreze până la 12 ore pe zi. Rar sunt patronii care să nu folosească plafonul maxim propus de lege în acest caz. Dacă nu îi convine regimul şi protestează, legea îl ajută pe patron să scape de muncitor - contractele pe perioadă determinată nu mai sunt o excepţie de la cele cu durată determinată, ci devin regula! Asta înseamnă că muncitorul român devine un sclav. Legea nu îl va mai putea apăra în faţa abuzurilor patronilor. Va avea parte de o insecuritate totală pe piaţa muncii. Muncitorul şi familia lui nu îşi vor mai putea face planuri pe termen lung sau să ceară credite la bănci, întrucât nu vor mai avea siguranţa locurilor de muncă. Ce înseamnă asta? Oare invazia ţării de mână de lucru ieftină din fostele ţări sovietice, din Asia sau din Orientul Mijlociu? Asta să îşi dorească cu adevărat Guvernul Băsescu? Se pare că da din moment ce în noua legislaţie se prevede posibilitatea "închirierii" de forţă de muncă prin agenţii de muncă. Fac un apel la actualii guvernanţi, dacă mai au un dram de minte, să se oprească din acest demers periculos. Să nu îşi angajeze răspunderea pe o lege atât de importantă pentru fiecare român şi să se aşeze la masa dialogului cu partenerii sociali şi cu opoziţia. Codul muncii e o lege prea importantă ca să fie tratată în felul în care e acum tratată de Guvernul Băsescu, Boc, Udrea.
			Domnul Ioan Balan: "Economia României trebuie să scape de povara energointensivităţii" Modelul economic de dezvoltare românesc care a marcat istoria postbelică a fost profund marcat de viziunea orientală a dezvoltării extensive, prin utilizarea nediscriminată de resurse naturale şi mai ales de resurse energetice. Nu sunt puţine părerile care pun pe seama acestui viciu de dezvoltare incapacitatea blocului comunist de a se mai dezvolta şi progresa, mai ales după criza energetică a anilor ’70 şi chiar prăbuşirea economică a acestuia la sfârşitul anilor ’80. Din nefericire, restructurarea economiei româneşti, începută după anul 1990, nu a lăsat urmele dorite asupra structurilor industriale româneşti, cea mai mare parte a reducerii consumului energetic provenind din închiderea unor uzine nerentabile sau neatractive pentru investitorii internaţionali. La mai bine de douăzeci de ani de la opţiunea românilor pentru democraţie şi economie liberă, se menţin încă ramuri industriale care furnizează materii prime şi materiale pentru exportul destinat ţărilor dezvoltate, cu un consum energetic uriaş, în special în domeniul metalurgiei, al industriei lemnului sau producătoare de maşini. În ciuda fluxului destul de însemnat de investiţii străine din perioada 2004-2009 care au preferat ţara noastră, România rămâne în topul european negativ al ţărilor cu un consum energetic uriaş necesar pentru producţia a 1.000 de euro produs intern brut. Acest lucru nu face decât să ne spună că performanţele economiei româneşti sunt încă suboptimale, iar miza retehnologizării industriei şi promovării inovaţiei în economie trebuie să se transforme într-o nouă viziune de dezvoltare. Creşterea eficienţei energetice a sectoarelor industriale româneşti vor avea ca efect nu numai o creştere importantă de competitivitate pe pieţele internaţionale, dar şi efecte de mediu extrem de favorabile, prin diminuarea costurilor pentru depoluare. De asemenea, creşterea eficienţei energetice trebuie completată de stimularea pieţei româneşti de a produce şi utiliza preponderent energie regenerabilă: hidrografică, eoliană sau solară. Cred cu putere că prea mulţi oameni politici au uitat concluziile celebrului Club de la Roma, care în anii ’70 atrăgea atenţia lumii întregi că "limitele creşterii economice" trebuie căutate în factorii energetici limitaţi şi din ce în ce mai scumpi, iar soluţiile, în capacitate omului de a răspunde prin inovaţie zgârceniei naturii. Miza principală a secolului al XXI-lea se găseşte în capacitatea economiilor naţionale de a creşte competitivitatea externă, prin creşterea calităţii produselor, prin înglobarea de inovaţie în produs şi prin minimizarea costurilor, dintre care costurile energetice devin din ce în ce mai apăsătoare şi mai vulnerabile.
			Domnul Nicolae Bănicioiu: "Propagandă ministerială şi afaceri înfloritoare pe banii statului!" Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are lucruri serioase de făcut. După ce a finalizat cu succes noua lege a educaţiei, după ce a reformat întreg sistemul de învăţământ şi după ce a trimis în sărăcie cadrele didactice, acum se ocupă cu finanţarea din bani publici a unor fiţuici care au în spate expertiza sau peniţa unui foarte iscusit expert într-ale educaţiei. Expertul în cauză este stimabila doamnă Melania Mandas Vergu, fost consilier în Ministerul Educaţiei, după o lungă şi onorabilă carieră în jurnalism. În iunie anul trecut consilierul Melania Mandas Vergu recunoştea cu nonşalanţă că o parte din banii primiţi de firma acesteia EDU-TIM Consultanţă Europeană SRL din fondurile europene, pentru derularea unui proiect în domeniul resurselor umane de formare profesională, au fost folosiţi pentru achiziţionarea de laptop-uri şi telefoane mobile pentru angajaţii firmei şi pentru amenajarea sediului. Sediul în cauză se întâmplă să fie şi locuinţa domniei sale, dar asta nu înseamnă, desigur, că doamna Vergu şi-a zugrăvit casa din bani publici. Anul 2011 nu a venit cu mâna goală pentru firma prosperă, prin urmare, Guvernul României a recompensat sinceritatea şi abilitatea de a derula proiecte încununate de succes prin acordarea a 400.000 euro firmei doamnei Vergu. Statul a plătit 400.000 de euro către o firmă deţinută de fostul consilier al ministrului educaţiei drept cofinanţare la un proiect în valoare de peste 3 milioane de euro. Banii sunt folosiţi pentru editarea unei reviste - "Şcoala Edu" - care se distribuie în grădiniţe, şcoli şi licee, a cărei tematică se rezumă la promovarea legii educaţiei şi a iniţiatorilor acesteia, în principal a ministrului Daniel Funeriu. Deşi profesorii au refuzat publicaţia "Şcoala Edu", pe care au poreclit-o "Funeriu Magazin", revista a fost împărţită de directorii şi inspectorii şcolari numiţi politic pentru că, bineînţeles, conţine informaţii deosebit de utile. Pentru a asigura bunul mers al afacerii doamna consilier este asociată chiar cu fiul dumneaei, căci lucrurile bune se fac în familie. Probabil că revista este una de o foarte bună calitate şi oferă informaţii vitale tuturor dascălilor, informaţii despre cum să predai în clase friguroase sau cum să ţii un curs în fata unei clase fără manuale pentru un salariu regesc de 800 ron pe lună, din moment ce suma plătită din bugetul naţional este una record pentru programele europene din domeniul educaţiei. Revista propagandistă nu este deloc îndrăgită de către cadrele didactice, în primul rând pentru că promovează o lege a educaţiei care nu este favorabilă celor direct implicaţi în procesul de învăţământ, dar şi pentru că ea proslăveşte în fiecare rând abilităţile mult prea titratului ministru în exerciţiu. Cu certitudine avem în faţă un talent pur, un geniu în managerierea sistemului de învăţământ public, de vreme ce primul său loc de muncă în România a fost acela de ministru, probabil că merita chiar un început mai bun, dar din păcate nu erau funcţii mai înalte de acordat. Acest fapt a alimentat şi răutatea cadrelor didactice care au ironizat publicaţia cu caracter informativ, denumind-o ''Funeriu Magazin''. Având în vedere suma exorbitantă care a fost cheltuită pentru realizarea acestor broşuri inutile, distribuite forţat în rândul cadrelor didactice, cu precădere celor din Arad, de la Universitatea "Aurel Vlaicu", unde predă tatăl ministrului educaţiei, mă întreb dacă nu cumva această întreagă operaţiune, finanţată din banii publici, nu ar trebui să se numească "Practică să înveţi, învaţă să furi" în loc de "Practică să înveţi, învaţă să practici"!
			Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: "Dilemele lui Stolojan - răspunsul îl va găsi în stradă!" " (...) Atunci când vorbim despre schimbarea domnului Emil Boc, trebuie să ne punem foarte clar întrebarea cui foloseşte această schimbare?", a declarat Stolojan la mijlocul săptămânii trecute. Ca parlamentar al opoziţiei nu am putut să trec cu vederea această dilemă a domnului Stolojan, cu atât mai mult cu cât se pare că ea reprezintă o viziune mai amplă a multor lideri şi parlamentari ai actualei majorităţi care conduce România. Răspunsul la această întrebare îl poate găsi domnul Stolojan dacă ar avea curiozitatea de a iniţia un minim dialog cu reprezentanţi ai diferitelor categorii sociale. Astfel, ne putem întreba cine ar protesta la schimbarea actualului premier. să fie medicii care aleg calea exodului pentru a putea practica cu demnitate una dintre cele mai nobile, dar în acelaşi timp vitale meserii pentru o societate? să fie profesorii care se văd sărăciţi şi umiliţi în fiecare zi în faţa elevilor? să fie funcţionarii care sunt ameninţaţi de concedieri colective, tăieri de salarii şi, mai nou, de un nou Cod al muncii prost gândit de către actualul Executiv? să fie agricultorii care nu mai primesc subvenţii şi nici nu mai au niciun stimulent pentru a-şi cultiva pământurile? Cine, domnule Stolojan, ar fi nemulţumit de schimbarea actualului premier? Nici măcar preşedintele care vă păstoreşte de la Palatul Cotroceni nu ar mai risca un vot necondiţionat pentru Emil Boc. Prin intermediul diverşilor lideri, mai mari sau mai mici, PDL a încercat să acrediteze ideea unui premier tehnocrat, cu o aparentă independenţă, în scopul declarat al "recredibilizării guvernului". Însă aceasta nu reprezintă altceva decât o manevră de imagine, pentru că în spatele oricărui premier independent ar sta tot maşinăria de partid a PDL, dornică să nu întrerupă conectarea de la sustragerea banului public. Cu alte cuvinte, nu ar fi decât un avatar, pentru că mecanismul din spatele imaginii ar fi acelaşi. Mai mult decât atât, dacă ar fi să ascultaţi pentru un moment vocea partenerilor sociali sau vocea milioanelor de oameni pe care i-aţi adus dincolo de pragul sărăciei, aţi afla - poate cu surprindere - că întreaga ţara doreşte să plecaţi. Nu numai Emil Boc, ci întregul dumneavoastră partid care s-a aciuat în posturi de conducere de la nivel central sau local, secătuind resursele ţării. Mai mult decât atât, experienţa dumneavoastră de economist, dar şi faptul că aţi ocupat în urmă cu 20 de ani funcţia de premier al României ar trebui să vă ofere o analiză corectă care să vă arate că actualul guvern şi actualul premier se pot lăuda doar cu o performanţă negativă la conducerea ţării, cu impact devastator asupra cetăţenilor români. Iar în aceste condiţii, răspunsul la dilema dumneavoastră este unul singur: plecarea lui Emil Boc, dar şi a PDL de la conducerea României ar fi dorită şi utilă atât pentru cetăţenii acestei ţări, cât şi pentru buna funcţionare a statului român.
			Domnul Cristian Buican: "Butoiul de pulbere numit România" Chiar dacă timpul de afară şi troienele de zăpadă din majoritatea localităţilor din ţară nu sunt semne de primăvară, astăzi este prima zi din anotimpul dezgheţării şi al dezmorţirii. Nu doar data, ghioceii sau mărţişoarele sunt semne care prevestesc venirea primăverii, ci şi dezmorţirea forţată pe care sindicatele o afişează în ultima perioadă şi care sper că se va manifesta cu toate forţele nu doar de către sindicate. Numai în acest fel, printr-un ajutor din partea societăţii, opoziţia parlamentară poate face o primăvară mai frumoasă românilor prin plecarea lui Emil Boc, cel mai incompetent premier pe care l-a avut România, şi a căpuşelor portocalii, care din cauza frigului de afară s-au adăpostit la sânul călduţ al bugetului de stat. Sper din tot sufletul ca aceste prime săptămâni de primăvară să fie ultimele zile de penitenţă portocalie ale poporului român. Codul muncii, atât în ceea ce priveşte forma, cât mai ales procedura de adoptare, ar trebui să reprezinte scânteia care să ducă la explozia de bucurie a poporului român numită demiterea lui Emil Boc şi plecarea găştii portocalii aducătoare de nenorociri. Sunt convins că adoptarea de către Parlament a Codului muncii, în procedura normală de adoptare a unei legi, ar fi dus la o legislaţie a muncii care să mulţumească nu doar sindicatele, ci şi patronatele, şi ar fi putut fi previzibil şi de durată. Chiar nu pot înţelege cât de prost negociator să fii ca prevederile stipulate în acest Cod al muncii să fie respinse atât de vehement de către două structuri antagonice cu interese şi viziuni contrare, sindicatele şi patronatele. Chiar nu pot înţelege cum singura modalitate a găştii portocalii de a adopta legi este aceea a asumării, când această procedură ar trebui să reprezinte excepţia, şi nu regula. Chiar nu pot înţelege cum mai bine de 200 de parlamentari vor sta cuminţi cu mâinile la spate în băncile lor în timp ce soarta a milioane de angajaţi este măcelărită de către Boc în numele FMI! Codul muncii nu este însă singurul motiv pentru care eu consider că în această primăvară vom asista la o explozie socială. Tot de astăzi se anunţă importante scumpiri la combustibili şi la produsele de bază, iar acest fenomen se va simţi direct, imediat şi destul de dur de către peste 90% din populaţia României, fie că sunt angajatori, angajaţi, şomeri sau pensionari. Aceste scumpiri îi vor lovi nemilos pe toţi cetăţenii, iar asta va duce la noi nemulţumiri şi sper că la noi forme de protest, după exemplul timidei încercări de protest civic al celor nemulţumiţi de preţul benzinei. Doar prin astfel de forme de manifestare, prin proteste atipice, prin manifestaţii paşnice, vom reuşi să nu mai existe un nou caz de demagogie şi manipulare portocalie. Când cei care promit marea cu sarea vor şti că în cazul unei minciuni vor fi sancţionaţi civic, atunci nu vom mai trăi experienţe sinistre ca Traian Băsescu, Emil Boc sau Elena Udrea. Cetăţenii României vin după o iarnă grea, în care frigul de afară, pe lângă sumedenia de aberaţii de tăieri de salarii şi alte bazaconii întreprinse de executivul Boc, a fost şi este resimţit în valoarea facturilor, a dramelor personale şi a lipsei acute de bani. Vă spun sincer că în fiecare sfârşit de săptămână vorbesc cu cetăţeni din judeţul Vâlcea care se zbat la limita subzistenţei şi ar munci orice pentru a avea ce pune pe masă. Aceştia sunt din ce în ce mai mulţi şi tocmai de aceea eu văd astăzi România ca un butoi de pulbere, aflat la limita suportabilităţii.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Un nou Cod al muncii, pentru un nou tip de economie naţională" Suntem oameni politici şi ne uităm adesea pe sondaje de opinie. Nu putem să nu vedem că tema cea mai importantă pe agenda românilor ţine de locurile de muncă. Dacă până în 2008, România chiar avea deficit de forţă de muncă, acum locurile de muncă reprezintă o problemă. Nu atât de mare precum în Spania (unde şomajul este în continuare de aproape 20%), dar suficient de consistentă încât să provoace temeri la nivelul societăţii. Această problemă este mai vizibilă în zona urbanului mic şi mediu, dependent cvasitotal de câte o unitate de producţie industrială, care, dacă a fost afectată de criza economică, a generat şomaj sau insecuritate în ceea ce priveşte locul de muncă. Şi poate că aceasta este problema cea mai mare: siguranţa locului de muncă, atât timp cât există şomaj. Ei bine, noul Cod se bazează pe încurajarea economiei, pe încurajarea iniţiativei private. Este şansa României de a adopta un model liberal veritabil şi de a renunţa la moştenirea socialistă. Trebuie să terminăm o dată pentru totdeauna cu principiul: "timpul trece, leafa merge". Noul Cod al muncii are rolul de a fi un suport real pentru noul tip de economie a României: bazat pe productivitate şi eficienţă, în loc de consum şi împrumut. El stimulează oamenii care muncesc mult şi bine. Încurajează competiţia pe piaţa muncii. De asemenea, generează avantaje angajatorului care-şi doreşte performanţă economică. Îi oferă acestuia o paletă mult mai largă de posibilităţi în ceea ce priveşte selecţia angajaţilor şi a felului de încadrare în câmpul muncii. Se renunţă parţial la practica păguboasă a contractului pe perioadă nedeterminată, care generează delăsare şi indolenţă (pentru angajat), şi lipsă de alternative pentru angajator. Trebuie să renunţăm la modelul locului de muncă călduţ şi la ideea că statul te ajută indiferent dacă munceşti sau nu. În acelaşi timp, angajatul care performează trebuie protejat şi aici statul trebuie să intervină. Renunţăm la modelul hiperprotecţionist, dar oferim în schimb garanţia că angajatorul nu va putea comite abuzuri. Pârghiile angajatorului vor fi mai multe, dar şi controlul autorităţilor va fi mai riguros. Trebuie flexibilizată piaţa muncii şi asta înseamnă inclusiv ca angajatul să muncească mai multe ore pe zi, dacă doreşte, dar să câştige mai bine. Asta înseamnă şi ca angajatorul să nu fie obligat să păstreze angajaţii care nu performează. Dar să fie obligat ca pe cei care o fac să îi plătească corect, pe cartea de muncă. Să terminăm odată cu povestea veniturilor minime pe cartea de muncă şi a restului de plată la negru, mai ales în servicii. Pe de o parte, economia are de suferit de pe urma acestei practici imorale. Pe de altă parte, angajatul se va trezi la bătrâneţe cu o pensie infimă, pentru că de aici încolo singurul principiu va fi cel al contributivităţii. Vechiul cod încuraja dependenţa de stat, pentru că, atunci când munca la negru şi neplata contribuţiilor proliferează, omul devine dependent de ajutorul social. Codul muncii este o măsură de dreapta, menită să creeze avantaje mai mari pentru firme, menit să genereze profit, dar şi capabil să aducă noi locuri de muncă. Totul este ca românii să înţeleagă că munca serioasă este cea mai bună metodă de a-ţi securiza locul de muncă.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pedepsirea agresorilor personalului medical" Acum mai bine de un an spuneam, în plenul Camerei Deputaţilor, că personalul medical aflat în misiune este supus, nepermis de des, agresivităţii verbale şi fizice din partea pacienţilor şi aparţinătorilor. Atrăgeam atenţia Parlamentului României că din ce în ce mai mulţi dintre cei care încearcă să salveze vieţi sunt agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi. De multe ori chiar de către cei cărora le salvează viaţa. Întrucât nu există sisteme eficiente de protecţie sau acestea sunt iluzorii, iniţiam acum mai bine de un an un proiect legislativ ce propunea ca agresiunile împotriva personalului medical să fie considerate infracţiuni şi să fie pedepsite ca atare. Spuneam atunci că sancţionarea actelor de violenţă împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permiţând truditorilor din sănătate să poată acţiona eficient în interesul pacienţilor. de asemenea, propuneam şi ca în cazul decesului personalului medical în urma unei astfel de agresiuni familia să poată beneficia de o asigurare de viaţă implicită. Suntem de aceeaşi parte a baricadei când încercăm imposibilul. Şi de aceea vrem să fie mai bine pentru pacienţii noştri prin realizarea unui cod de bune practici. Această iniţiativă legislativă este prima din cele ce vor realiza un sistem medical în care relaţia pacient-medic va fi din nou cea mai importantă. Astăzi această iniţiativă legislativă ajunge în sfârşit pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. Sper doar că parlamentarii nu se vor uita după vreun degeţel orientat politic şi că vor adopta acest proiect legislativ ce protejează vieţile celor ce ne salvează viaţa.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Sănătate pentru Iaşi" Pe 7 Martie 2011 UPU - Spital Clinic de Urgenţe "Sf. Ioan" din Iaşi împlineşte 10 ani de la înfiinţare. Doar în anul 2010 34282 de pacienţi au beneficiat de asistenţă de urgenţă în UPU, iar dacă adăugăm şi cele 21187 de controale efectuate în Ambulatoriul de specialitate remarcăm faptul că în Spitalul de Urgenţe s-au tratat 55469 de pacienţi. Din 2006 până astăzi numărul celor trataţi a crescut cu peste 50%. Dacă în 2006 tratam 22793, în 2009 am ajuns la 31212 şi internările în regim continuu au crescut de la 7027 în 2006 la 8796 în 2010, adică cu peste 25%. Numărul total de internări a crescut de la 14360 în 2006 la 19918 în 2010, ceea ce înseamnă o creştere cu aproape 40%. Eficienţa spitalului s-a concretizat în ICM (indice case mix) care a crescut de la 1,14 la 1,36 în 3010, făcând ca Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" să se situeze în primele 5 din ţară. Rata mortalităţii, decese la 24 ore de la internare, decese de la 48 de ore de la intervenţiile chirurgicale, precum şi rata infecţiilor nosocomiale a scăzut la jumătate. Durata medie de spitalizare a scăzut de la 7,46 zile în 2006 la 5,08 zile în 2010. 90,65% din pacienţii noştri reprezintă urgenţe cu un grad de operabilitate de peste 85%, iar toţi aceşti pacienţi au beneficiat de: 6984 anestezii, din care 3749 anestezii loco regionale şi 1359 generale. S-au efectuat 8538 radiografii, 202544 analize medicale, peste 5000 explorări funcţionale şi 8753 electrocardiograme. În UPU am tratat 2978 de politraumatizaţi, 160 accidente rutiere, 2016 căderi de la înălţime, peste 100 arsuri termice, din care mulţi pacienţi cu vătămări corporale provocate, 400 intoxicaţii, s-au montat 724 de aparate ghipsate, s-au pus 1164 atele ghipsate şi s-au redus 1481 fracturi şi au fost peste 4000 de intervenţii chirurgicale. Să nu uităm de cele 44 de replantări de membre de anul trecut. De 11 ani nu am primit niciun aparat medical şi nici măcar un pat sau targă de la minister, iar fondurile alocate au fost de patru ori mai mici decât cele de la "Spiridon", deşi numărul de pacienţi este similar. Tot ceea ce am făcut am realizat prin donaţii ale ieşenilor pe care i-am ajutat de-a lungul timpului. Ni se pare nejustificată desfiinţarea unui astfel de spital, iar suspiciunea că se vor pierde paturi pentru pacienţi şi locuri de muncă pentru personalul medical tinde să se adeverească în aceste zile. Nu s-a făcut o analiză clară despre unde şi cum vor funcţiona secţiile din spitalul de urgenţă la "Spiridon" şi nici soluţiile ca aceste activităţi să se desfăşoare normal. Nu se ştie cum se va desfăşura garda pe oraş şi unde vor merge ambulanţele, dar se colectează ştampile şi se fac inventare peste inventare. Ieşenii vor rămâne fără o Unitate de Primire a Urgenţelor în care să poată fi trataţi rapid şi corespunzător, vor rămâne fără săli de operaţii şi paturi de spitalizare şi fără personalul medical necesar în ale asigura îngrijirile necesare. Un calcul elementar arată că cei 34822 de pacienţi de la spitalul de urgenţă UPU se vor adăuga celor 37000 de la "Spiridon" şi, eventual, celor 18000 de la neurochirurgie, triplându-se se astfel activitate medicală într-un singur loc, într-un spital pavilionar şi vechi precum e "spiridonul", în care transportul către computer tomograf şi către secţii sau în sălile de operaţii se face tot prin curte şi prin frig. Nota de fundamentare a hotărârii de guvern nu este respectată (nu se asigură într-un singur loc, într-o singură clădire monobloc toate specialităţile necesare), întrucât "Spiridonul" e format din clădiri separate, iar neurologia, cardiologia, arsurile, neurochirurgia, ortopedia, psihiatria, bolile infecţioase, chirurgia toracică, ginecologia vor fi în continuare în alte spitale decât "Spiridonul". Vom asista doar la creşterea cu peste 30000 a ambulanţelor care-i vor plimba pe cei care vor supravieţui triajului prelungit din UPU "Spiridon" spre cele 7 spitale aflate pe cele 7 coline ale Iaşiului. Sperăm ca mâine justiţia să nu fie oarbă, iar balanţa să se încline în favoarea cetăţenilor acestui oraş. Aşteptăm un verdict favorabil pentru sănătatea ieşenilor şi anularea aceasta hotărâri de guvern ce ne pune viaţa în pericol.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "«Moartea domnului Lăzărescu» - plimbaţi între coline" Marea "eficientizare" realizată prin desfiinţarea spitalului de urgenţe începe să-şi facă efectele asupra pacienţilor. Un pacient de 35 de ani care a ingerat 2 litri de soluţie de parbriz a fost dus de ambulanţă la UPU Spiridon. După mai bine de 2 ore şi jumătate pacientul a fost dirijat tot cu ambulanţa la UPU de la Urgenţe. Temporizarea tratamentului până la internarea într-o secţie de specialitate, două ambulanţe şi două rânduri de explorări arată eficienţa acestui sistem de abordare. Probabil că nu interesează pe nimeni riscurile la care sunt supuşi pacienţii în acest timp şi nici dublarea cheltuielilor într-un sistem sanitar subfinanţat. Noul fenomen Lăzărescu, din ce în ce mai evident la Iaşi, constă în plimbarea pacienţilor cu ambulanţa între secţiile unui spital întins pe toate colinele Iaşiului arătând cârpeala şi improvizaţia în această decizie ministerială. În loc să beneficieze de la început, rapid, într-un singur loc, de tratamentul necesar, pacienţii vor aştepta ambulanţele care să-i poarte între spitalele din Iaşi. Ne întrebăm totodată dacă nu există în acel moment vreun pacient care să aibă nevoie de ambulanţă pentru a fi transportat la spital, în timp ce o ambulanţă era blocată transportând pacienţii între spitale. Vom aduce la cunoştinţa comisiei de sănătate a camerei deputaţilor, precum şi celei a senatului acest fenomen, cerând măsuri urgente pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple. Vom cere monitorizarea tuturor acestor pacienţi plimbaţi între spitale, numărul de ambulanţe necesare, precum şi cheltuielile suplimentare făcute în acest mod, pentru că ieşenii trebuie să afle la ce riscuri şi cheltuieli sunt expuşi în urma acestor decizii.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Etnobotanica mascată" 5 tineri au necesitat asistenţă de urgenţă în urma intoxicaţiei acute exogene cu produse etnobotanice. 2 sunt elevi de 15 şi 17 ani, iar unul este student de 18 ani. Cel mai "vârstnic" are 26 de ani. Tabloul clinic sever a asociat constant tulburărilor respiratorii şi cardiace şi sindromul convulsivant, iar după măsurile de urgenţă constând în suport respirator şi volemic, sedative şi hipnotice, pacienţii au necesitat suportul psihologic al celor de la CIRTIŢA, iar doi dintre aceştia vor necesita şi internare la drogodependenţi. De remarcat faptul că trei dintre aceştia afirmă că şi-au procurat toxicele de la magazinele ce comercializează hrană pentru animale. Constatăm nerespectarea condiţiilor de integrare europeană, a acquis-ului comunitar, respectiv capitolul 24 Justiţie şi Afaceri Interne, a condiţiilor de aderare la spaţiul Schengen, în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri, precum şi a recomandărilor UE, asumate de către Guvernul României, întrucât Agenţia Naţională Antidrog trebuie să fie structură independentă, cu personalitate juridică, ordonator de credite, astfel încât să îşi poată exercita, inclusiv prin capacitatea şi nivelul de reprezentare, atribuţiile funcţionale fundamentale de coordonator naţional al politicilor şi luptei antidrog. Considerăm necesar şi am propus un proiect legislativ ce prevede reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, ca structură instituţională independentă, în coordonarea Ministerului de Interne, prin revenirea asupra deciziei din OUG nr.20/2009, astfel încât Agenţia Naţională Antidrog să îşi menţină statutul de structură independentă care să gestioneze problematica drogurilor la nivel naţional şi să sprijine efortul comunităţii europene în asigurarea coordonării eficiente între statele membre. Nu putem să aşteptăm să mai moară alţi copii pentru a adopta în regim de urgenţă interzicerea magazinelor de etnobotanice şi să condamnăm la închisoare pe toţi cei care comercializează aceste droguri de sinteză.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "familie şi natalitate" Statul nu mai ocroteşte familia. Alocaţiile insuficiente pentru copii, precum şi modificările concediului de maternitate nu sunt de natură a stimula natalitatea. Aproape că nici nu mai miră pe nimeni că avem peste 400.000 de avorturi în fiecare an şi că o clasă de 50 de elevi este avortată în fiecare oră. Propun în regim de urgenţă adoptarea în parlamentul României a unui proiect legislativ ce stimulează natalitatea, prin asigurarea în cazul familiilor cu cel puţin trei copii a scutirii de impozit pe venitul din salarii şi a impozitului pentru o singură clădire şi un singur teren. Proiectul legislativ prevede subvenţionarea de la bugetul de stat de către Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale a unui singur credit ipotecar în valoare de maximum 50.000 de euro. Consider că astfel de măsuri vor putea echilibra balanţa îmbătrânirii populaţiei, care devine azi o problemă de sănătate publică cu numeroase implicaţiii economice şi de siguranţă naţională.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ecstasy Dragobete" O studentă de 21 de ani a avut nevoie de asistenţă de urgenţă după ce a sărbătorit Dragobetele cu ecstasy. Pacienta prezenta agitaţie extremă, bruxism, vertij, schimbări bruşte ale dispoziţiei şi a fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a asigura personalul medical după ce pacienta a devenit agresivă. Pacienta a necesitat măsuri terapeutice de urgenţă, iar suspiciunea MDMA a fost confirmată de examenele toxicologice. 300.000 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani, au consumat cel puţin droguri. 8,6% din populaţia României a consumat cel puţin o dată în viaţă droguri de diverse tipuri, adică aproximativ 1.300.000 de persoane. Cel mai consumat este canabisul, urmat de ecstasy, heroină, halucinogene, cocaină (în ambele forme - bază sau crack). Ecstasy se consumă în toate regiunile ţării (cu excepţia Dobrogei). Conform ultimului studiu naţional, în Bucureşti se remarcă o creştere a prevalenţei consumului de canabis - de la 3,8% la 5,6% - şi de ecstasy - de la 1,3% la 1,8% şi o scădere a prevalenţei de cocaină - de la 1,9% la 0,5% - şi de heroină - de la 1% la 0,2%, ceea ce indică nevoia de programe/campanii de prevenire şi programe de asistenţă integrate, orientate către aceste substanţe şi către categoria de vârstă 15-34 ani. Trendul solicitărilor de tratament ca urmare a consumului de droguri a fost în creştere din anul 2008 (3.637 persoane), înregistrându-se o creştere cu 9% faţă de anul 2007. Drogul principal pentru care s-au solicitat servicii de asistenţă a fost heroina, urmat de hipnotice şi sedative şi canabis. Policonsumul a înregistrat creşteri semnificative statistic. În Bucureşti cererea de tratament depăşeşte cu mult oferta de servicii, în primele 3 semestre ale anului 2009 înregistrându-se în cadrul CPECA 1090 solicitări. Numărul consumatorilor aflaţi pe listele de aşteptare în cele 3 centre de asistenţă din Bucureşti este, în prezent, de aproximativ 300. Este nevoie de adoptarea de urgenţă a proiectului legislativ ce prevede înfiinţarea ANA pentru politici de sănătate eficiente şi sper ca modelul de guvernanţă clinică pe care-l elaborăm la UMF Iaşi să se concretizeze în măsuri reale şi eficiente în combaterea consumului de droguri.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Senzori de fum sau de praf de demolare?" Vechiul proverb "ţara arde şi baba se piaptănă" a căpătat noi valenţe. Se pare că baba nu se poate pieptăna decât în prezenţa senzorilor de fum. Pentru a fi mai explicit: în timp ce spitalele se desfiinţează sub eufemisme numite comasări, iureşul montării senzorilor de fum a izbit spitalul de urgenţe "Sfântul Ioan". Înţelegem grija ministerului şi a conducerii spitalului pentru prevenirea unui nou Giuleşti, dar nu înţelegem de ce sunt montaţi în clădiri care se demolează. Reamintim faptul că sunt zeci de referate privind necesităţile de aparatură medicală, care au fost ignorate în totalitate. Reamintim ieşenilor că până şi sala de aşteptare a UPU am construit-o singuri, pentru că nu a fost bugetată niciodată. Am preferat să montăm chiar noi gresia şi faianţa şi să aducem scaune, pentru ca ieşenii să nu aştepte-n frig atunci când ajung la spitalul de urgenţe. Ştim că sunt stimulative şi la modă aceste investiţii, dar sugerăm celor responsabili de sistemul medical să-şi extindă aria de interese.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Alocaţiile pentru susţinerea familiei" Declaraţia mea de astăzi priveşte alocaţiile pentru susţinerea familiilor. La sfârşitul anului trecut, în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială s-a dezbătut un proiect de lege care aducea modificări alocaţiei pentru susţinerea familiei. Acesta a fost aprobat de Parlament şi a devenit lege, iar în luna ianuarie a acestui an Guvernul a aprobat normele metodologice de aplicare a legii nr.277/2010. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale vine în ajutorul celor care beneficiază de aceste prevederi prin publicarea tuturor informaţiilor necesare pentru cei care beneficiază de prevederile acestui act normativ. Ca deputat în Parlamentul României, ca membru în cadrul Comisiei pentru protecţia copilului, consider că este important ca aceste reglementări să fie cunoscute de cei din colegiul pe care îl reprezint, dar şi de alte familii în dificultate. Este o necesitate să se cunoască faptul că alocaţia pentru susţinerea familiei se acordă în funcţie de venituri şi de numărul copiilor din familie, iar că limita maximă este de 370 lei/persoană. Actele necesare pentru stabilirea acestui drept se înregistrează la primăria în a cărei rază teritorială familia îşi are domiciliul şi e important ca aceste cereri să fie depuse cât mai repede, pentru ca familiile aflate în dificultate să beneficieze de aceste drepturi. Este deosebit de important conţinutul acestei legi şi aria largă de acţiune a acesteia, prin faptul că nu se rezumă doar la retribuţii de ordin financiar. Acestea sunt condiţionate de îndeplinirea anumitor termeni, printre care prezenţa copilului la şcoală. Scopul a fost impulsionarea copiilor de a frecventa cursurile şcolare, fapt care asigură un impuls pentru educaţie. La nivelul municipiului Arad, prin cabinetul parlamentar, cât şi prin audienţele şi vizitele făcute în colegiu am încurajat şi am făcut cunoscute noile prevederi legislative, pentru ca familiile aflate în dificultate să beneficieze de aceste drepturi. Consider că implicarea noastră în diseminarea informaţiilor referitoare la modificările aduse acestei legi este o datorie, pentru ca persoanele care intră sub incidenţa legii să beneficieze de drepturile ce li se cuvin.
			Domnul Cornel Ghiţă: "Aprobarea reglementărilor pentru abrogarea impozitului minim şi implementarea unor noi prevederi fiscale" Declaraţia mea de astăzi se referă la PL-x 709 din 24 noiembrie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, care a avut ca obiect de reglementare abrogarea prevederilor referitoare la impozitul minim şi implementarea unor prevederi fiscale pentru crearea unei proceduri de împărţire a anului fiscal 2010 în două perioade fiscale, cu reguli fiscale diferite pentru determinarea impozitului pe profit. Săptămâna trecută plenul Camerei Deputaţilor a dezbătut şi votat acest proiect legislativ, iar în prezent el a fost înaintat preşedintelui României pentru promulgare. Dacă până la intrarea în vigoare a OUG nr.87/2010, conform dispoziţiilor legale în vigoare, erau obligaţi la plata impozitului minim toţi contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cu câteva excepţii, prin adoptarea OUG nr.87/2010 s-a urmărit abrogarea mecanismului de determinare a impozitului minim şi implementarea unor noi prevederi fiscale pentru crearea unei proceduri de împărţire a anului fiscal 2010 în două perioade fiscale, în care există 2 reguli fiscale diferite, în funcţie de determinarea impozitului pe profit, respectiv: pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, pentru a permite efectuarea comparaţiei impozitului pe profit determinat pentru această perioadă cu impozitul minim corespunzător urmat de depunerea în acest sens a declaraţiei anuale privind impozitul pe profit pentru această perioadă; pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2010, perioada în care contribuabilii care ies de sub incidenţa impozitului minim vor plăti impozitul pe profit fără efectuarea comparaţiei cu impozitul minim şi vor depune declaraţia anuală privind impozitul pe profit pentru această perioadă. Sunt sigur că OUG nr.87/2010 are consecinţe pozitive asupra dificultăţilor pe care operatorii economici le înregistrau în respectarea prevederilor fiscale şi a dus la sprijinirea creşterii eficacităţii administrării fiscale prin îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor publice, iar acum Parlamentul a aprobat Legea de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă.
			Domnul Cosmin Mihai Popescu: "Economia are nevoie de o piaţă a muncii mai flexibilă" În douăzeci de ani care s-au scurs de la desprinderea noastră de regimul totalitar şi economia planificată realităţile socioeconomice din România s-au modificat în mod substanţial. În plus, aderarea României la cel mai avansat proiect integraţionist, Uniunea Europeană, ne impune, în termene de tranziţie scurte, armonizarea normelor referitoare la relaţiile de muncă cu reglementările comunitare în vigoare. În aceste condiţii, dar şi cu obiectivul de a reduce pe cât posibil munca nefiscalizată, revizuirea Codului muncii se impune ca prioritate majoră pe termen scurt. Propunerile de modificare a Codului muncii avansate de Guvernul Boc încearcă să răspundă în cea mai mare parte neajunsurilor create de imperfecţiunile actualului cadru normativ. Noutăţile acestor modificări se axează pe termenele contractelor individuale de muncă, pe orarele de muncă, pe creşterea securităţii în muncă, pe stimularea angajatorilor şi angajaţilor de a lucra în economia oficială, şi nu în economia subterană. Din nefericire, atât patronatele, şi mai ales sindicatele nu s-au arătat mult prea cooperante în discuţii, dovedindu-se mai degrabă opace faţă de interesul viitor al angajaţilor. În acest moment Guvernul a luat avizele de la Consiliul Economic şi Social şi de la Consiliul Legislativ, iar ieri s-a reunit şi a adoptat acest proiect de lege. Faptul că Guvernul a decis să-şi angajeze răspunderea pentru acest proiect de lege nu are în vedere decât crearea de urgenţă de noi locuri de muncă, combaterea evaziunii fiscale prin munca la negru, relansarea mediului de afaceri într-un context economic nu tocmai favorabil. Chiar dacă Guvernul îşi va angaja răspunderea, nu înseamnă că oricine va avea o propunere care poate ajuta piaţa muncii să se flexibilizeze şi să fie în sprijinul angajatorilor şi angajaţilor nu va fi acceptată, ci, dimpotrivă, Guvernul şi-a arătat întotdeauna deschiderea către dialog şi colaborare.
			Domnul Lucian Riviş-Tipei: "Să vedem şi partea plină a paharului" Departe de mine gândul de a numi albul negru şi negrul alb, de a măslui realitatea pentru cine ştie ce interese de moment sau de a spune că totul e roz. Realitatea cu care ne confruntăm în fiecare zi spune că traversăm o criză. În primul rând, una economică şi financiară. Dar cu toate acestea nu putem la nesfârşit să vedem doar partea goală a paharului, susţinând că nu există şi una plină. Este adevărat preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, avertiza recent că creşterea preţurilor la alimente a atins un nivel alarmant şi poate duce la instabilităţi politice, iar siguranţa alimentară ar trebui să fie prioritară în acest an pentru marile economii ale lumii. Creşterea continuă a preţurilor alimentelor, amplificată de scumpirea materiilor prime, reprezintă una dintre cauzele problemelor sociale din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Potrivit datelor prezentate de Banca Mondială, între lunile iunie şi decembrie ale anului trecut nivelul de trai pentru 44 de milioane de persoane din întreaga lume a căzut sub pragul sărăciei severe. În prezent, 1,2 miliarde de persoane se confruntă cu sărăcia extremă. Şi totuşi, există şi veşti bune. Percepţia analiştilor financiari privind evoluţia economiei României în următoarele şase luni s-a îmbunătăţit în luna februarie. România ocupă acum locul al patrulea în Europa Centrală şi de Est (ECE) în privinţa perspectivelor. Potrivit unui sondaj efectuat de institutul ZEW şi grupul austriac Erste, indicele ZEW privind aşteptările analiştilor pentru economia României a crescut cu 3,6 puncte, la 33,4. Pentru Europa Centrală şi de Est, indicele a câştigat 8,3 puncte, avansând la 24,5 puncte. România a fost devansată doar de Croaţia, Cehia şi Polonia. În urma României s-au plasat Austria, cu 29 puncte (-19,6), Ungaria, cu 32,5 puncte (+11,1), Slovacia cu 31,6 puncte (+6) şi Turcia cu 24,5 puncte (-8,8). Preşedintele Băncii Central- Europene a menţionat că autorităţile europene trebuie să facă tot posibilul pentru a evita creşterea altor preţuri peste nivelurile stabilite de BCE în definirea unui preţ stabil. Da, există şi elemente negative, pe care e bine să le monitorizăm. Iată, potrivit barometrului Eurostat, inflaţia anuală poziţionează România pe primul loc în UE-27, în luna decembrie 2010. Inflaţia anuală înregistrată a fost de 7,9%, faţă de media europeană de 2,6%. Inflaţia lunară poziţionează Româniape locul 8 în UE-25 (pentru care există date disponibile) în luna decembrie 2010. În luna decembrie inflaţia lunară s-a menţinut la acelaşi nivelcu celdin luna noiembrie, de 0,5%,dar se situează sub media europeană de 0,6%. De asemenea, dinamica investiţiilor plasează România pe locul 25 în UE-27, în trimestrul III al anului 2010 faţă de trimestrul anterior. Scăderea înregistrată a fost de 5,4%, faţă de media europeană pozitivă de 0,3%. În trimestrul III al anului 2010 faţă de trimestrul III al anului 2009 scăderea a fost şi mai accentuată, de 11%, faţă de media europeană pozitivă de 0,8%, România poziţionându-se pe locul 24 în UE-27. Rata de inactivitate a femeilor (între 25 şi 54 ani) pe piaţa muncii plasează România pe locul al treilea în UE-27, situându-se în rândul ţărilor cu cele mai ridicate rate în anul 2009. Faţă de media europeană de 22,1%, România a înregistrat o rată de 29,4%. Chiar şi procentul din populaţia săracă ce prezintă risc de excluziune socială poziţionează România pe penultimul loc în UE-27, în anul 2008, acesta fiind de 23,4%, faţă de media europeană de 16,5%. Şi chiar dacă la fotbal România se află sub Burkina Faso, totuşi barometrul Eurostat scoate la vedere pentru ţara noastră şi partea plină a paharului: Dinamica lunară a producţiei industriale poziţionează România pe locul 4 în UE-18 (pentru care există date disponibile) în luna noiembrie a anului 2010. Creşterea înregistrată a fost de 1,6%, mai mare decât media europeană de 1,4%. Dinamica anuală a producţiei industriale plasează România pe locul 9 în UE-18 (pentru care există date disponibile) în luna noiembrie a anului 2010, creşterea înregistrată fiind de 6,5%, faţă de media la nivel european, de 7,8%. Creşterea valorii adăugate brute din industrie plasează România pe locul 7 în UE-26 (pentru care există date disponibile), în trimestrul III al anului 2010 faţă de trimestrul anterior. Valoarea adăugată brută a crescut cu 2,4%, faţă de media europeană de 0,6%. Dinamica anuală a comenzilor industriale noi plasează România pe locul 7 în UE-22, în luna noiembrie 2010, creşterea fiind de 27,7%, faţă de media europeană de 18,9%. România s-a poziţionat astfel înaintea Bulgariei, care a înregistrat o creştere anuală de 26,2%. Dinamica lunară a comenzilor industriale noi plasează România pe locul 7 în UE-22 (pentru care există date disponibile) în luna noiembrie 2010, creşterea înregistrată fiind de 3,0%, faţă de media europeană de 1,6%. Dinamica exporturilor totale plasează România pe locul 5 în UE-27, în perioada ianuarie-octombrie 2010 faţă de perioada ianuarie-octombrie 2009, creşterea fiind de 27%. În trimestrul III al anului 2010 faţă de acelaşi trimestru al anului 2009, dinamica exporturilor poziţionează România pe locul 6 în UE-27, creşterea fiind de 16,5%. Media europeană s-a situat la 10,9%. Dinamica importurilor plasează România pe locul 7 în UE-27, fiind printre ţările cu dinamică ridicată a importurilor. Importurile au crescut cu 4,9% în trimestrul III anul 2010 faţă de trimestrul anterior, peste media europeană de 1,7%. Rata şomajului poziţionează România pe locul 7 în UE-27, în luna decembrie 2010, fiind printre ţările europene cu cele mai mici rate ale şomajului. România a înregistrat o rată a şomajului de 7,3% (trimestrul III anul 2010) faţă de media europeană de 9,6%. Datoria publică, exprimată ca procent din PIB, poziţionează România pe locul 4 în UE-27, în anul 2010, fiind de numai 30,4% din PIB, faţă de media europeană de 79,1% din PIB. Premierul Emil Boc spunea recent că: "Guvernul a reuşit să adopte câteva reforme structurale majore: Legea pensiilor, a salarizării, Legea educaţiei naţionale, precum şi cele patru coduri juridice. Sunt legi care au schimbat din temelii sistemul românesc. Mai trebuie schimbată legislaţia muncii pentru a face faţă nevoilor prezentului". Da, am declanşat reformarea statului. România are acum toate şansele să iasă din recesiune la sfârşitul lunii martie, amintind că în 2010 s-a înregistrat o contracţie economică de 1,2%, adică sub cea prognozată de 1,9%, un deficit bugetar de 6,5%, sub ţinta estimată de 6,8%, precum şi scăderea ratei şomajului. De asemenea, Guvernul a luat şi o serie de măsuri cu caracter social: majorarea din 2011 a salariilor brute ale bugetarilor cu 15%, raportat la octombrie, creşterea pensiilor cu 93 de lei, în medie, pentru 1.541.000 de persoane care beneficiază de grupele I şi II de muncă şi care au intrat în aceste categorii până în aprilie 2001. Efortul bugetar pentru plata creşterii acestor pensii a fost de 403 milioane de euro. "Acest efort bugetar nu ar fi fost posibil dacă România nu făcea reformele necesare în 2010, şi anume să impună o lege a pensiilor care să aibă la bază principiul contributivităţii". În ceea ce priveşte susţinerea mediului de afaceri, s-a eliminat impozitul minim şi s-a revenit la opţiunea prin care IMM-urile pot alege între plata a 3% impozit pe venit sau 16% impozit pe profit. De asemenea, a fost adoptată ordonanţa de urgenţă prin care tinerii întreprinzători sunt sprijiniţi pentru a-şi întemeia o firmă, sprijin atât sub forma garanţiilor guvernamentale, cât şi sub formă bănească. Am învăţat că omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, după cum omul rău scoate şi el ce are. Lucrurile se pot îmbunătăţi, oamenii se pot responsabiliza, dar toţi avem nevoie în fiecare zi de o veste bună pentru ca să o luăm de la capăt. Eu cred că merită să facem politică şi în acest fel.
			Domnul Vasile Filip Soporan: "Argumente europene pentru dezvoltarea antreprenoriatului" 1. Aprecieri asupra situaţiei existente la nivelul Uniunii Europene România are nevoie, mai ales acum, de învingători, în sensul bun al cuvântului. A fi învingător înseamnă să ai spiritul luptătorului, să ai armele cele mai bune, să ai ştiinţa de a evalua situaţia, să ai curaj, să fii pregătit şi dornic pentru a câştiga, să ai puterea ca înfrângerea să devină baza pornirii victoriei, să ai diplomaţia negocierilor, să nu umileşti şi să nu accepţi să fii umilit şi poate multe altele. În esenţa lui, antreprenoriatul îţi dă ştiinţa de a face ca dorinţa să devină realitate benefică, atât la nivel individual, cât şi la nivelul comunităţii. Unii reuşesc în acest demers, alţii sunt înfrânţi pe moment, iar unii dintre aceştia vor deveni învingătorii pe durată lungă, adică învingătorii adevăraţi ai războiului, şi nu înfrânţii bătăliilor. Având în vedere evoluţia situaţiei economice şi sociale a Uniunii Europene la nivelul ultimului deceniu, evoluţiile globale, încărcate de mutarea polului dezvoltării într-o altă zonă, dorinţele exprimate de diminuare a decalajului creat, Strategia de la Lisabona, corelată cu Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, se constată că se impun măsuri specifice pentru a se acţiona la nivel economic şi social în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, în condiţiile acordării unei atenţii deosebite problemelor de mediu, mai exact, pentru a le include în desfăşurarea activităţilor economice, pentru asigurarea serviciilor publice şi pentru dezvoltarea armonioasă a teritoriului. În cadrul acestui proces, antreprenoriatul este văzut ca modalitatea cea mai sigură pentru a asigura instrumentul cel mai eficace în acest proces, bazat pe construirea unei societăţi inovative şi competitive. Prin urmare, preocuparea Uniunii Europene pentru promovarea educaţiei antreprenoriale s-a materializat prin elaborarea documentului "Agenda Oslo pentru educaţie antreprenorială". Acest document reprezintă, la nivel european, un pas înainte spre progres şi spre promovarea sistematică a unei stări de spirit noi, legate de antreprenoriat, în societate, însoţită de acţiuni eficiente. Agenda reprezintă un meniu de propuneri, de unde oamenii de afaceri pot alege acţiuni adecvate unui anumit nivel şi le pot adapta situaţiilor locale. Acest document, în cadrul analizei pe care o realizează la nivelul învăţământului, ne prezintă următoarele aspecte. Învăţământul antreprenorial nu este încă suficient de bine integrat în cadrul programelor specifice învăţământului superior. Marea majoritate a cursurilor de antreprenoriat sunt oferite în cadrul studiilor comerciale şi economice, chiar dacă şansele de dezvoltare a ideilor novatoare şi viabile sunt mult mai bine prezente la nivelul învăţământului superior tehnic, ştiinţific şi creativ. Promovarea antreprenoriatului este extrem de scăzută în ţările care au fost integrate în UE, în special în cele care au aderat după 2004. Dezvoltarea învăţământului antreprenorial este sensibil afectată de structura organizaţională internă a instituţiilor de învăţământ. Facultăţile şi departamentele au tendinţa de a munci separat, element ce creează multiple obstacole studenţilor în urmărirea cursurilor interdisciplinare. De asemenea, metodele de învăţământ tradiţionale nu favorizează cu adevărat dezvoltarea reflexelor antreprenoriale. Interdisciplinaritatea şi colaborarea pluridisciplinară sunt indispensabile în dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale. Antreprenorii şi profesioniştii întreprinderilor sunt rareori implicaţi în programele de studii, considerându-se că implicarea adevăraţilor antreprenori în învăţământul superior poate compensa o lipsă a experienţei practice observate la actuala generaţie de profesori. În acelaşi timp, instituţiile de învăţământ superior europene nu colaborează suficient şi eficace cu vechii studenţi care au experienţe antreprenoriale reuşite. Între altele, mobilitatea profesorilor şi cercetătorilor între instituţiile de învăţământ superior şi întreprinderi este, în ansamblu, foarte scăzută, şi ea nu este activ încurajată. 1. Caracterizarea situaţiei educaţiei antreprenoriale din diferitele ţări membre ale Uniunii Europene este prezentată în cele ce urmează: - Belgia. Analiza arată că există o lipsă de cursuri de antreprenoriat, în special pentru studenţii din învăţământul superior de la specializările noneconomice şi noncomerciale. Spiritul antreprenorial este în mare parte predat în cadrul studiilor economice şi, într-o oarecare măsură, studiilor de inginerie. O iniţiativă notabilă este aceea de introducere a unui curs privind spiritul antreprenorial, care este organizat de către toate universităţile şi care are ca scop sensibilizarea cu privire la antreprenoriat şi plasarea pe piaţa muncii. Acesta se adresează tinerilor absolvenţi din cadrul tuturor domeniilor, inclusiv pentru specializările noneconomice sau noncomerciale, precum şi pentru cercetători. Iniţiativa nu a fost privită cu prea mare interes, mulţi dintre decanii facultăţilor importante nu l-au inclus în programele lor. - Republica Cehă. Nu există un sistem general acceptat de predare a spiritului antreprenorial în Republica Cehă. Educaţia în spiritul antreprenorial se desfăşoară la unele universităţi, mai mult sau mai puţin, pe bază de abordări individuale. Predarea spiritului antreprenorial în cadrul studiilor tehnice este în mare parte limitată la cursurile legate, în general, de economie sau de afaceri. În unele cazuri, birourile de transfer al tehnologiei din universităţi oferă cursuri orientate spre practica antreprenorială a tinerilor cercetători interesaţi de cunoştinţele lor de marketing. - Danemarca. În Danemarca, numărul cursurilor de antreprenoriat este în creştere, în domeniile economic, umanist şi tehnice. Guvernul a creat, în 2004, Academia Internaţională Daneză de Antreprenoriat (IDEA), în întregime axată pe predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior (38 universităţi şi colegii au fost parteneri IDEA, cuprinzând atât cursurile de afaceri, cât şi instituţiile noneconomice. Planurile de politică au fost însoţite de un număr de noi iniţiative generate sau sprijinite de IDEA, cum ar fi Masterul de formare a spiritului antreprenorial, începând cu martie 2008, şi un Curs pentru profesorii antreprenori, care vizează pregătirea postuniversitară, în special la nivel de colegiu, începând cu luna septembrie 2008). În 2007, Guvernul danez a anunţat ca una dintre politicile sale este ca toţi studenţii din instituţiile de învăţământ superior să aibă acces la cursuri de antreprenoriat. - Germania. Impactul educaţiei antreprenoriale în instituţiile de învăţământ superior a fost în creştere în ultimii ani. La începutul anului 2008, 58 "puncte de lucru" în domeniul antreprenoriatului au fost înregistrate, în timp ce 14 noi profesori au iniţiat şi dezvoltat acţiuni educative la nivelul antreprenoriatului. Astfel, numărul de laboratoare (centre) active în domeniul antreprenoriatului a crescut vertiginos, de la unul singur, în 1998, la cincizeci şi opt, în 2008 (douăzeci şi două în universităţi, şase în universităţile tehnice şi treizeci de ani de studiu în cadrul universităţilor de ştiinţe aplicate). În plus, există 40 specializări care au integrat aspectele antreprenoriale în programa lor. Exemple, în acest sens, sunt specializările în management, în marketing şi în finanţe. Cu un impact tot mai mare al antreprenoriatului în instituţiile de învăţământ superior, unele universităţi din Germania au încercat să obţină statutul de universitate antreprenorială. - Estonia. Situaţia de ansamblu în Estonia, ca şi în multe alte noi state membre, este, în general, foarte slabă. De obicei, specializările noneconomice, în special studiile tehnice, includ cursuri de macro şi microeconomie. Uneori sunt oferite cursuri generale referitoare la contabilitate şi inovare. Cu toate acestea, cursurile de direcţionare, în adevărat spirit antreprenorial şi de afaceri (start-up, planurile de afaceri etc.), lipsesc în aproape toate universităţile şi toate programele. În cazul în care există astfel de cursuri, ele sunt de obicei de calitate scăzută, deoarece majoritatea membrilor facultăţilor nu au experienţa şi calificarea necesară. - Irlanda. Iniţiativele de învăţare antreprenorială au fost în concordanţă cu creşterea cererii în ultimii ani în Irlanda. Astfel, multe instituţii de învăţământ superior acum oferă module de pregătire specifice în antreprenoriat şi în abordarea subiectelor inovatoare, cum ar fi crearea de noi întreprinderi, riscul întreprinderii şi dezvoltarea întreprinderii. Aceste programe nu sunt întâlnite numai la facultăţile de business, recent existând o creştere substanţială a cererii pentru cursurile de promovare a spiritului antreprenorial în facultăţi noneconomice şi noncomerciale, cum ar fi ingineria, ştiinţele şi artele. În aceste module sunt încorporate elemente practice, creative, de asumare şi estimare a riscului, oferind studenţilor oportunitatea de a crea planuri de afaceri şi de a lucra împreună cu antreprenori naţionali şi internaţionali. - Grecia. Începând cu anul 2000, măsurile legate dezvoltarea şi consolidarea spiritului antreprenorial au fost integrate de către guvern în noul Program Operaţional pentru Educaţie din cadrul Fondului Social European (EPEAEK II). Politica educaţiei antreprenoriale în învăţământul superior nu are un caracter obligatoriu pentru instituţii, dar aproape toate au înaintat propuneri pentru includerea specializărilor antreprenoriale în programe educaţionale. Există, de asemenea, un concurs Pan-Elen care acordă premii pentru cel mai bun proiect antreprenorial din partea studenţilor. - Spania. Crearea de noi întreprinderi având la bază cunoaşterea, în special cunoaşterea universitară, a devenit o prioritate în Spania, în ultimii ani. Multe universităţi spaniole au înfiinţat programe de detectare şi de recrutare a antreprenorilor, împreună cu structurile de sprijin, care pot ajuta la transformarea unei idei dezvoltate în mediul academic într-o afacere viabilă. S-au identificat 52 de programe extracurriculare şi iniţiative de acest tip, 49 de cursuri de predare cuprinse în programa universitară a diferitelor specializări. Programele sunt îndreptate către fiecare membru al comunităţii universitare, pornind de la o idee de afacere, interesul fiind mai mare printre absolvenţi. Din punctul de vedere al distribuţiei, aproximativ 55% din cursurile de antreprenoriat identificate au loc la specializările economice şi comerciale, în comparaţie cu 21% în domeniul tehnologiei şi 19% în domeniul studiilor sociale. - Franţa. Orice imagine de ansamblu a situaţiei trebuie să ia în considerare cele două componente-cheie ale educaţiei superioare în Franţa: "Grandes Ecoles" şi universităţile. În termeni foarte generali, "Grandes Ecoles" par a fi mai avansate decât universităţile în procesul de predare şi de consolidare a atitudinii antreprenoriale. La universităţi, situaţia se schimbă în bine, dar lucrurile se mişcă mult mai încet în specializările noneconomice. Două iniţiative specifice pot fi citate: crearea a nouă şcoli antreprenoriale în cadrul universităţilor, acestea având cursurile specifice de antreprenoriat şi "case de antreprenoriat", în alte câteva universităţi se oferă cursuri de antreprenoriat pentru studenţi şi absolvenţi. În ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale la profesori, au fost luate iniţiative, în acest sens, în cadrul Academiei pentru Antreprenoriat. Experienţele pedagogice şi instrumentele antreprenoriale sunt colectate şi difuzate prin intermediul unei baze naţionale de date (OPPE). Guvernul lucrează, în prezent, la noi iniţiative pentru dezvoltarea antreprenoriatului. - Italia. Surprinzător, în Italia există o lipsă acută de cursuri dedicate antreprenoriatului în învăţământul superior. Cu toate acestea, există subiecte utile pentru potenţialii antreprenori în anumite specializări, cum ar fi: economia, managementul şi ingineria industrială. Evident, în cadrul formării MBA sunt cuprinse, de exemplu, discipline care ţin de pregătirea antreprenorială, şi anume: responsabilitatea corporatistă, organizarea industrială, managementul inovării şi strategia şi evaluarea riscului. Pentru fiecare ciclu de formare universitară, studenţii trebuie să participe la cel puţin un curs de nivel general în domeniul antreprenoriatului. În timpul acestor cursuri, profesorul titular şi profesorii invitaţi susţin prelegeri pe subiecte ale antreprenoriatului actual şi ale diseminării exemplelor de bună practică. - Cipru. Cipru are o universitate, iar două vor deveni operaţionale în curând. Acestora li se adaugă un număr de colegii private. Educaţia antreprenorială este limitată la câteva programe de MBA, în cadrul Universităţii din Cipru şi în cadrul celor patru mari colegii private. Universitatea din Cipru organizează Competiţia de Antreprenoriat din Cipru. În cadrul Competiţiei de Antreprenoriat din Cipru se realizează formarea iniţială prin intermediul unor seminare specializate, care ajută participanţii să elaboreze planuri de afaceri. - Letonia. În Letonia, situaţia de ansamblu este, în general, puţin activată şi precizată. Formarea antreprenorială nu este integrată în programă, deşi există unele cursuri de management. Cursurile de afaceri şi cele de antreprenoriat lipsesc în specializările noneconomice şi noncomerciale, iar abordările interdisciplinare sunt rare. - Liechtenstein. Universitatea din Liechtenstein este singura instituţie academică care oferă programe de antreprenoriat în învăţământul superior. La nivel de licenţă, modulul, numit Corporaţie Antreprenorială, poate fi urmat pe parcursul a 5 semestre. La nivel de master în ştiinţă, există un master în antreprenoriat, în timp ce la nivelul postuniversitar, antreprenoriatul se poate studia în cadrul "EM-Management Antreprenorial", proiectat pentru a familiariza inginerii cu modul de gândire antreprenorial. Aceste cursuri sunt dezvoltate şi oferite de către Institutul pentru Antreprenoriat din cadrul Universităţii din Liechtenstein. - Lituania. Predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior este destul de slab reprezentată, în special, în cadrul specializărilor noneconomice. În timp, au apărut exemple remarcabile de predare a antreprenoriatului, însă se apreciază că există lipsuri majore în ceea ce priveşte curricula antreprenorială. Nivelul scăzut al abilităţilor, cunoştinţelor şi competenţelor antreprenoriale din ţară, dar şi lipsa de consecventă în predarea spiritului antreprenorial în sistemul actual de învăţământ superior au determinat doar măsuri spontane din partea profesorilor şi a studenţilor la nivelul formării antreprenoriale. Deşi iniţial astfel de proiecte s-au limitat exclusiv la departamentele de afaceri şi/sau economie, acestea au început să fie dezvoltate şi la specializările noncomerciale. - Luxemburg. Universitatea din Luxemburg (UL) a fost înfiinţată în anul 2003 şi este încă în faza de demarare. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte predarea disciplinelor antreprenoriale. Cu toate acestea, UL, prin intermediul Institutul Internaţional din Luxemburg, dezvoltă o serie de cursuri şi alte instrumente de predare orientate spre promovarea spiritului antreprenorial. Pentru a sprijini predarea spiritului antreprenorial în cadrul studiilor noncomerciale, au fost incluse în planul de învăţământ al Facultăţii de Ştiinţă, Tehnologie şi Comunicare, începând cu anul 2003, module aferente. De asemenea, a fost lansat un master în inovaţie şi antreprenoriat, începând cu anul 2007. Crearea unei catedre de antreprenoriat la UL este pusă, în prezent, în discuţie. - Ungaria. Şcolile de afaceri şi facultăţile din Ungaria încearcă să ofere studenţilor elemente antreprenoriale de bază în discipline obligatorii şi, mai ales, în domeniul studierii afacerilor. Din punctul de vedere al predării antreprenoriatului, facultăţile noncomerciale pot fi împărţite în trei grupe: 1. facultăţi care nu oferă nicio pregătire antreprenorială sau chiar refuză să o facă; 2. facultăţi, care încearcă să ofere pregătirea antreprenorială de bază, oferind cursuri obligatorii sau opţionale; 3. facultăţi care oferă cursuri antreprenoriale, ca parte a disciplinelor obligatorii. Două treimi din facultăţile noncomerciale raportează existenţa unor departamente academice orientate spre predarea specialităţilor antreprenoriale. - Malta. Predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior a fost până de curând o practică inexistentă. O iniţiativă relativ nouă din partea "Malta Enterprise" oferă acum studenţilor din instituţiile de învăţământ superior posibilitatea de a deprinde elementele de bază ale antreprenoriatului, printr-o serie de module opţionale/seminare. Cu toate acestea, o imagine de ansamblu a curriculei arată că predarea antreprenoriatului este încă absentă în specializările noneconomice. - Norvegia. Cursurile de antreprenoriat în Norvegia au început să se dezvoltate la mijlocul anilor '80 în cele mai importante şcoli de inginerie. Universităţile au devenit mai interesate de antreprenoriat din 2003, când au primit prin lege responsabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală a invenţiilor realizate în cadrul facultăţilor. Unele instituţii de învăţământ superior au, în prezent, programe de master în antreprenoriat. Studenţilor li se cere să se concentreze mai mult pe dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale, iar organizaţiile studenţeşti au preluat şi s-au implicat în această iniţiativă. Potrivit sondajelor, aproximativ 15% din studenţii de inginerie sunt interesaţi de antreprenoriat. - Austria. Ca urmare a autonomiei universităţilor austriece, situaţia predării antreprenoriatului în cadrul specializărilor noneconomice nonbusiness este foarte diversă. Opţiunile variază, astfel că în unele universităţi cursurile nu există, iar în altele acestea sunt obligatorii. Cu toate acestea, ultimul deceniu a înregistrat o creştere constantă a interesului studenţilor şi absolvenţilor privind cursurile antreprenoriale. Universităţile şi facultăţile tehnice au început să ofere cursuri opţionale de antreprenoriat, precum şi cursuri interdisciplinare. Societatea Alumni de la Universitatea din Viena şi Universitatea Tehnică din Viena oferă o serie de ateliere de lucru pentru potenţiali antreprenori (Programul UNIUN). În cadrul Academiei de Business au fost înfiinţate incubatoare de afaceri pentru a sprijini potenţialul înaltelor tehnologii existente în cadrul universităţilor de ştiinţe aplicate. Universitatea de Arte din Linz oferă un curs de antreprenoriat ca o disciplină opţională, în cooperare cu specialiştii catedrelor de antreprenoriat de la Universitatea din Linz. Cu toate acestea, problema dacă antreprenoriatul ar trebui să fie un curs obligatoriu în cadrul programelor este încă în discuţie. - Polonia. După 1990 a existat un interes mare pentru promovarea antreprenoriatului în învăţământul superior, care s-a reflectat în realizarea unor şcoli de afaceri, de obicei private, care poartă în numele lor cuvântul "antreprenoriat". Cu toate acestea, educaţia antreprenorială în cadrul specializărilor noneconomice este aproape inexistentă. O iniţiativă recentă, pentru remedierea acestei situaţii, este reprezentată de programul naţional de "Antreprenoriat Dinamic", orientat, în primul rând, către studenţii din domeniul noncomerciale. - Portugalia. Problematica educaţiei antreprenoriale este relativ nouă în Portugalia, cel puţin în rândul cursurilor noncomerciale. Cu toate acestea, universităţile mari au parcuri şi incubatoare de afaceri, unde funcţionează cursurilor de antreprenoriat. Exemple bune, în acest sens, sunt incubatorul de la Institutul Pedro Nunes, Parcul Coimbra şi Parcul Biocant. - Slovacia. Există o cerere mare pentru educaţia antreprenorială în Slovacia. De fapt, practica arată că educaţia antreprenorială este cea mai căutată formă de învăţământ superior. Universităţile slovace au răspuns la această cerere prin crearea unor facultăţi de specializate în domeniul antreprenoriatului sau, în unele cazuri, a unor departamente specializate în cadrul celorlalte facultăţi. În prezent, există 15 facultăţi de antreprenoriat în Slovacia. - Finlanda. Universităţile au un acord comun între ele, care permite studenţilor să participe la cursurile altor instituţii. Acest lucru face posibilă studierea antreprenoriatului, chiar dacă universitatea lor proprie nu desfăşoară astfel de cursuri. Cu toate acestea, situaţia în specializările noneconomice este problematică, deoarece puţini profesori sunt calificaţi şi instruiţi în practica antreprenorială, considerându-se că universităţile nu au resurse pentru acest scop. Lipsa de profesori care să predea antreprenoriatul face deosebit de grea introducerea antreprenoriatului, în special în cadrul specializărilor noncomerciale. Majoritatea acestor profesori predau în facultăţi de profil economic sau în cadrul departamentelor economice ale universităţilor. Datorită acestui fapt, studiile antreprenoriale sunt concentrate, în primul rând, în aceste instituţii. Prin urmare, există un deficit de studii antreprenoriale în cadrul specializărilor noneconomice. - Suedia. Disciplinele antreprenoriale sunt predate în toate şcolile de afaceri şi în cadrul universităţilor de tehnologie. Profunzimea şi varietatea conţinutului cursului variază foarte mult, de la 5 module ECTS la programe de masterat de 2 ani. În alte forme de învăţământ superior formarea antreprenorială nu este asigurată. - Marea Britanie. Introducerea unor runde succesive de finanţare guvernamentală pentru universităţi, cu obiectivul promovării antreprenoriatului, a avut un impact semnificativ asupra comportamentului instituţional. În această manieră, s-au sprijinit noile evoluţii în dezvoltarea de întreprinderi şi în formarea şi consolidarea spiritului antreprenorial, inclusiv prin inovarea curriculei. Majoritatea instituţiilor de învăţământ superior din Marea Britanie, estimate a fi aproximativ 95%, este implicată în furnizarea de diferite forme de educaţie antreprenorială pentru studenţii lor. 2. În mod particular, la nivelul României, în cadrul Raportului grupului de experţi ai Uniunii Europene - "Spiritul antreprenorial în învăţământul superior, în particular în studiile noncomerciale şi noneconomice" se fac următoarele aprecieri: "Încă nu este elaborat un cadru general sau o orientare din partea Ministerului Educaţiei privind educaţia antreprenorială în universităţile tehnice. În absenţa unui astfel de cadru, universităţile individuale şi-au dezvoltat "embrioni" ai educaţiei antreprenoriale oriunde au existat profesori interesaţi de predarea sau sprijinirea unei astfel de iniţiative. Majoritatea activităţilor sunt susţinute la nivelul masteratelor, mai degrabă decât la nivelul licenţei. Nu există, din păcate, departamente de antreprenoriat". 2. Propuneri pentru introducerea eficientă a educaţiei antreprenoriale în învăţământul superior La nivelul Agendei de la Oslo se fac următoarele propuneri pentru introducerea eficientă a educaţiei antreprenoriale în unităţile şcolare şi în învăţământului superior: Implicarea unor elemente de comportament antreprenorial (curiozitate, creativitate, autonomie, iniţiativă, spirit de echipă) încă din educaţia primară. Până la sfârşitul acestei etape de educaţie trebuie utilizate jocuri, desene animate şi alte instrumente adecvate vârstei elevilor; Începând din şcoala primară trezirea conştiinţei referitoare la rolul antreprenoriatului în societate. Sublinierea noţiunii de "antreprenoriat responsabil" pentru a ajuta la sporirea atractivităţii unei cariere antreprenoriale; Diseminarea în cadrul şcolii a unei cărţi cu poveşti de succes a tinerilor antreprenori, pentru a îmbunătăţi imaginea antreprenorilor drept modele pentru tineri; Introducerea pedagogiei inovative în toate cursurile, ca bază necesară pentru construirea spiritului antreprenorial. Extiderea ratei de utilizare a pedagogiilor în dezvoltarea unui curriculum inovator; Ca parte a evaluării finale a unui curs sau program în antreprenoriat, testarea competenţelor antreprenoriale ale studenţilor şi oferirea unui certificat care să certifice achiziţiile; Asocierea studenţilor companiilor reale şi oamenilor de afaceri, pentru a asigura o relaţie strânsă cu experienţele reale de business. Studenţii nu trebuie ţinuţi în izolare şi departe de lumea din afara şcolii, de exemplu atunci când pot conduce o firmă virtuală sau pot stimula un plan de bussines; Sprijinirea iniţiativelor spontane ale asociaţiilor de studenţi în urmărirea obiectivelor, precum crearea unei legături cu oamenii de afaceri şi implicarea studenţilor în proiecte. Recunoaşterea şi răsplătirea muncii studenţilor cu credite. Angajarea absolvenţilor în activităţile şcolii/universităţii şi în clasă; Oferirea educaţiei antreprenoriale grupurilor dezavantajate, în particular tinerilor aflaţi în situaţii de risc de excludere socială. Aceste acţiuni pot creşte motivarea celor care învaţă mai bine din ceea ce experimentează şi care au dificultăţi la disciplinele tradiţionale. Unele programe se pot adresa acestei categorii şi pot fi de succes prin începerea unor programe de incluziune socială; Învăţământul superior ar trebui să integreze antreprenoriatul în cadrul diferitelor subiecte din cadrul curriculei şi pot fi valorificate la toate nivelurile (discipline tehnice şi ştiinţifice, dar şi la umaniste şi creative). Toate facultăţile/disciplinele ar trebui să dezvolte opotunităţi pentru studenţi la toate nivelurile pentru a experimenta antreprenoriatul; În învăţământul superior, aducerea antreprenorilor în clasă şi implicarea directă a studenţilor în proiecte. Utilizarea metodelor de învăţare activă este mult mai complexă decât metodele tradiţionale de predare. Ea implică emoţiile studenţilor, angajarea acestora în procesele de învăţare. Educatorii trebuie să creeze un mediu deschis de învăţare în care studenţii să-şi dezvolte încrederea necesară pentru a-şi asuma riscuri. Creşterea producerii de studii de caz la nivel european pentru a fi utilizate în învăţământul superior. Munca în grup pe cazuri concrete este o metodă eficientă şi îmbunătăţeşte înţelegerea problemelor reale relaţionate antreprenoriatului şi angajează studentul în găsirea soluţiilor la problemele reale. Pentru a fi mai eficiente, studiile de caz trebuie să aibă o dimensiune europeană şi locală, mai degrabă decât să fie importate din SUA; Oferirea unui nou impuls academic antreprenoriatului: stabilirea unor programe de cercetare şi de doctorat în antreprenoriat, pentru a crea o masă critică de viitori profesori cu aceste competenţe specifice; Încurajarea studenţilor, absolvenţilor şi cercetătorilor cu idei valoroase de bussiness să le dezvolte în companii, prin furnizarea de suport în cadrul instituţiilor (incubatoare, finanţări, mentorat etc.); Implicarea evaluării sistematice în toate programele. Cea mai eficientă evaluare este independentă şi comparativă. 3. Exemple de bune practici la nivelul Uniunii Europene Exemplele dezvăluie o diversitate de obiective, sarcini, metode şi soluţii. Ele sunt propuse nu ca cele mai bune din Europa, o listă completă de exemple de bună practică ar fi mult mai mare şi mai greu de realizat, ci ca o selecţie semnificativă de cazuri diverse. La nivelul instituţiilor europene de învăţământ superior, documentul european a prezentat o serie de bune practici, unele dintre ele urmează a fi prezentate în cele ce urmează: a) Promovarea spiritului antreprenorial la nivel regional, reunind diferite universităţi şi comunitatea locală într-o strategie comună Exemplul în această direcţie este dat de Casa de Antreprenoriat a Universităţilor din Grenoble (Franţa). Obiectivul acesteia este acela de a promova şi disemina spiritului antreprenorial în rândul studenţilor în campusul Grenoble, şi în special: de sensibilizare prin intermediul programelor de predare (efect asupra intenţiei) şi de a oferi asistenţă prin intermediul "Reţelei Antreprenoriat". Metodele utilizate în cadrul programului de promovarea a spiritului antreprenorial sunt următoarele: cursuri de antreprenoriat; conferinţe şi seminare pentru studenţi; organizarea de studii doctorale specializate (seminare); asistenţă în realizarea planului de afaceri anual; informaţii şi asistenţă pentru studenţi pornind de la ideea de afaceri la proiectul propriu-zis; organizarea cursurilor în interiorul programei academice pentru toţi studenţii, nu numai pentru administraţie sau afaceri. b) Stabilirea unui program de antreprenoriat la nivel naţional, oferind tuturor instituţiilor de învăţământ superior instrumente de predare şi materiale cu scopul de a disemina educaţia antreprenorială în ţară Exemplul în această direcţie este oferit de Academia de Antreprenoriat şi Management "Leon Kozminski" (Polonia). Aceasta a experimentat şi a pus la punct un program desfăşurat la nivel naţional, pentru a dezvolta educaţia antreprenorială în instituţiile din învăţământul superior din Polonia, în special studii noncomerciale şi noneconomice. Raţionamentul a fost legat de faptul că starea lucrurilor din acest domeniu nu mai poate aştepta eforturile fiecărei universităţi, programul stabilind o reţea naţională care oferă instrumente şi mecanisme pentru introducerea rapidă a cursurilor de antreprenoriat, în primul rând la instituţie de învăţământ superior tehnic, agricol şi din învăţământul creativ. Academia a elaborat metodologia şi instrumentele de predare a cursurilor de antreprenoriat la nivel academic în Polonia, acestea fiind mai ales în cadrul acesteia. Această activitate a condus la elaborarea unui manual modern adresat comunităţii academice, publicat în 2006. În acelaşi timp, a fost dezvoltat un portal, care oferă o varietate de funcţii: materiale suplimentare şi instrumente pentru studenţi; materiale didactice pentru profesori şi o bază de date a materialelor didactice şi cazuri de bună practică în domeniul antreprenoriatului; suport pentru schimbul de experienţă, materiale şi alte resurse, între lectorii care se alătură reţelei. Mai târziu, la acest program a fost adăugată componenta "formarea de formatori". c) Îmbunătăţirea cooperării interdisciplinare dintre studenţii din diferite domenii, în vederea dezvoltării inovaţiei tehnice, şi transformarea ei într-o idee de afaceri viabilă Exemplul în această direcţie este dat de Laboratorul de Inovare din cadrul Universităţii "Johannes Kepler Linz" (Austria). Acesta urmăreşte să stimuleze motivaţia antreprenorială să formeze competenţele specifice domeniului şi să consolideze cooperarea între studenţii diferitelor domenii de studiu. Laboratorul cuplează cel puţin două facultăţi, în care una din profil economic. Cursurile din ambele facultăţi au creat un pachet de pregătire, care pune în evidenţă întregul proces de dezvoltare al unui nou produs, din punctul de vedere al managerului, dar şi al inginerului. Laboratorul de Inovare organizează o pregătire pe parcursul a trei module (modulul reprezintă cursurile desfăşurate pe parcursul unui semestru). Modulul 1 se desfăşoară în cadrul facultăţii de inginerie. Sarcina studentului este aceea de a dezvolta idei tehnice inovatoare pentru produse. Modulul 2 dezvoltă capacităţile antreprenoriale ale studentului, acesta fiind coordonat de către Institutul pentru antreprenoriat şi dezvoltare organizaţională. În cadrul acestui modul, studenţii ingineri şi ideile lor devin parte dintr-o echipă cu pregătire antreprenorială. Sarcina pentru această echipă este de a realiza un studiu de fezabilitate pornind de la ideea produsului. Pentru a face acest lucru, sunt efectuate analize de piaţă de către studenţi, cercetări de teren şi calculele. Acesta este un curs creditat de ambele facultăţi. Al treilea modul este opţional şi se concentrează din nou pe aspectul tehnic. În cadrul acestuia, studenţii au posibilitatea de utilizare a infrastructurii tehnice a universităţii şi a resurselor financiare furnizate de un incubator de afaceri academic pentru a construi un prim prototip. Acest lucru poate să ducă la dezvoltarea noului produs şi la pornirea unei afaceri. d) Realizarea "Universităţii Antreprenoriale", unde studenţii sunt încurajaţi să gândească şi să acţioneze într-un mod antreprenorial la toate disciplinele Exemplificarea conceptului de Universitate Antreprenorială este făcută de Universitatea Tehnică din München (Germania), care pregăteşte specialişti în profilul ştiinţe exacte, inginerie şi medicină. UTM urmăreşte să ofere un cadru antreprenorial, în cadrul căruia studenţii de la toate disciplinele sunt încurajaţi să gândească şi să acţioneze antreprenorial. Un accent deosebit este pus pe formarea interdisciplinară, iar studenţii de la toate facultăţile sunt încurajaţi să se alăture cursurilor şi să lucreze în echipe. Pregătirea antreprenorială este asigurată de două instituţii din cadrul universităţii. Ambele oferă o gamă largă de prelegeri, seminare şi abordări pentru studenţii de la toate facultăţile, în domeniul antreprenoriatului. Se oferă cursuri la nivel universitar şi de licenţă, deschise tuturor studenţilor din universitate, în principal Finanţare antreprenorială, Capital de risc, Evaluarea riscurilor). Pentru cei interesaţi de baza ştiinţifică a antreprenoriatului sunt oferite seminare speciale pe diferite subiecte, cum ar fi: "Antreprenoriat social", "Evoluţiile pieţei", "Finanţare şi evaluare în industria biotehnologiei şi cea facermaceutică" sau "Fondurile private ale companiilor". Studiile de caz de la seminare au fost îmbunăţite pentru a oferi studenţilor posibilitatea de rezolvare a problemelor prin creativitate. Studiile de caz reale, care au fost scrise de către membrii echipei universitare, sunt oferite studenţilor, care trebuie să lucreze în echipe pentru a găsi soluţii. Rezultatele sunt prezentate în faţa unui juriu format din universitari şi practicieni antreprenori. O caracteristică deosebită a pregătirii antreprenoriale este acordată studiului proiectului. Echipe de câte doi-patru studenţi lucrează la un proiect real, în colaborare cu un partener de la industrie, oferind soluţii în calitate de consultanţi ai partenerului. Multe dintre aceste soluţii sunt mai târziu utilizate în cadrul companiei şi, prin urmare, au un impact real. O atenţie deosebită se oferă la seminare pregătirii planului de afaceri pentru toţi studenţii şi cercetătorii din cadrul universităţii. Realizate în echipe interdisciplinare, planurile de afaceri redactate de cursant sunt evaluate de un lector şi prezentate şi discutate în cadrul anului de studiu. Un curs important oferit studenţilor universităţii este intitulat "Iniţiativa antreprenorială". Antreprenori de prestigiu, cu realizări deosebite, prezintă experienţa lor din viaţa reală în dezvoltările pe care le-au realizat la nivelul inovării şi a afacerilor. Obiectivul-cheie al cursului este acela de a transmite studenţilor aptitudini care le permit să ia decizii de succes într-un context antreprenorial. Pe un nivel de pregătire superior, cel adresat elitelor, se organizează un program intitulat "Administrare de înalt nivel". Acest program se desfăşoară pe parcursul a 18 luni, iar cursanţii, 20 de studenţi, inclusiv doctoranzii, sunt selectaţi de la toate facultăţile UTM. Paticiparea la curs se face în baza unei burse acordate de universitate sau de asociaţiile patronale. Participarea la acest curs, pe lângă cursurile de la universitatea lor, le garantează absolvenţilor un start mai bun în cariera profesională, fie ca antreprenori sau intraprenori. Partenerii oferă studenţilor bursă alături de un mentor, persoană care le oferă, în acelaşi timp, îndrumare şi sprijin. Accentul principal este pus pe proiectele de inovare interdisciplinară, în care studenţii dezvoltă şi comercializează noi produse şi servicii în numele partenerilor corporativi sau cu scopul de a crea propriile afaceri. e) Spiritul antreprenorial este predat prin intermediul unui proiect practic. Acesta este creat într-o întreprindere simulată, formată din echipe mixte de studenţi de la diferite facultăţi Exemplificarea pentru această modalitate este asigurată de "Întreprinderea simulată" de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Turku (Finlanda). Scopul general al proiectului este acela ca studenţii să înţeleagă practic procesele de bază ale mersului unei companii, începând de la demararea ei până la familiarizarea cu desfăşurarea operaţiunilor de zi cu zi. În acest cadru, practica constă în simularea întreprinderii şi este realizată de studenţi de la diferite specializări. Pentru întreprinderea simulată există o întreprindere suport adevărată, aceasta având scopul de a sprijini planificarea şi a oferi informaţii reale pentru începerea afacerii. Acţiunile, produsele şi serviciile de întreprindere sunt similare cu cele ale afacerii reale. Atât întreprinderile reale, cât şi cele simulate fac parte dintr-o reţea globală. Proiectul durează 25-30 de săptămâni şi este împărţit în patru faze: faza de constituire a afacerii, faza de desfăşurare a afacerii şi faza de evaluare a afacerii. Proiectul de practică se bazează pe aplicarea problemelor învăţate şi abordarea învăţării. Grupurilor de studenţi le sunt date probleme şi sarcini, cu informaţii iniţiale şi surse pentru informaţii suplimentare. Învăţarea în această practică se bazează pe munca individuală şi pe interacţiunea dintre grupurile de studenţi. Ea este coordonată de un mentor la nivelul grupului şi un tutore la nivelul fiecărui cursant. Evaluarea se bazează pe metode interactive: autoevaluări, evaluări de grup şi evaluări pe procese create. Acest proiect, "Proiectul de practică în întreprinderi", este o activitate de muncă în echipă, de învăţare prin practică, care oferă o experienţă realistă de a deschide o afacere şi de a rula operaţiuni de afaceri zi cu zi. Proiectul reuneşte studenţi din diferite domenii de studiu, inginerie, afaceri, asistenţă medicală, transport etc., care nu interacţionează de obicei într-un mediu de învăţare. f) Completarea studiile creative cu o componentă de iniţiere în domeniul afacerilor Exemplificarea cu privire la această modalitate este dată de Centrul pentru Antreprenoriat în Domeniul Industriilor Creative din cadrul Universităţii din Strathclyde. Catedra de Muzică Aplicată din cadrul universităţii a recunoscut că are nevoie de o componentă puternică pentru iniţierea în afaceri a absolvenţilor care vor deveni profesori de muzică, oferindu-le posibilitatea de a face carieră într-un alt domeniu. Cursul de antreprenoriat a fost elaborat la cererea Departamentului de Muzică Aplicată al Universităţii, din cadrul Facultăţii de Educaţie, care a fost conştientizat asupra importanţei iniţierii absolvenţilor în domeniul iniţierii şi conducerii afacerilor. Cursul de muzică aplicată îi învaţă pe studenţi cum să producă muzică, ca interpreţi, compozitori sau producători, dar nu îi iniţiază asupra modului în care să-şi construiască o carieră în industria muzicală folosind aceste abilităţi. În consecinţă, majoritatea studenţilor aşteptă să devină profesori de muzică. Cu toate acestea, cursul de iniţiere oferă posibilitatea studenţilor de a învăţa să devină antreprenori, în sensul folosirii abilităţilor dobândite pentru a obţine venituri ca interpreţi sau profesori privaţi. Mai mult decât atât, abilităţile antreprenoriale sunt necesare pentru a prospera în industriile creative. Cursul are cinci teme principale: introducere în economia creativă şi principalele caracteristici ale întreprinderilor creative; deprinderile şi aptitudinile de antreprenor; identificarea oportunităţilor pentru a construi o bună afacere; rolul şi natura drepturilor de proprietate intelectuală; finanţarea afacerii. Evaluarea studenţilor s-a realizat printr-un interviu luat unui antreprenor, scrierea unui eseu despre ceea ce implică trecerea unui interpret de la part-time la o afacere profesională full-time şi oportunitatea de afaceri. Unul dintre grupuri, cel de la cursul de Tehnologie muzicală, a dezvoltat o idee de afaceri pentru a oferi acompaniamente muzicale online pentru muzicieni. g) Exemplificarea acestei proceduri este realizată prin intermediul Centrului de Antreprenoriat Social al Studenţilor din cadrul Institutului Tehnologic din Dublin (Irlanda). Ca parte a unui program de dezvoltare a antreprenoriatului, în loc de un examen studenţii sunt obligaţi să organizeze un eveniment de caritate. Amploarea evenimentului este la latitudinea studenţilor, dar aceştia trebuie să organizeze şi să gestioneze întregul eveniment. Studenţii se împart în grupe de câte trei. Au la dispoziţie aproximativ trei luni în care aceştia trebuie: 1. să identifice organizaţia de caritate pe care doresc să o sprijine; 2. să genereze şi să selecteze ideea pentru un eveniment de caritate; 3. să asigure un loc adecvat; 4. să obţină sponsori pentru eveniment; 5. să elaboreze şi să implementeze strategia de marketing; 6. să vândă biletele pentru eveniment; 7. să organizeze fiecare element al operaţiunilor; 8. să stabilească bugetul pentru fiecare eveniment şi să gestioneze bugetul; 9. să revizuiască activităţile desfăşurate în cadrul fiecărui evenimentului; 10. să scrie un raport individual bazat pe experienţele lor. Această abordare este foarte practică şi transformă clasele în ateliere pentru sprijinirea organizării evenimentelor de caritate. În acest cadru, lecţiile învăţate de la oamenii de afaceri pot fi utilizate în cadrul acestui curs, iar studenţii au posibilitatea de a-şi demonstra iniţiativa şi aptitudinile organizatorice. h) Organizarea unui masterat în antreprenoriat pentru studenţii din inginerie, care vizează transformarea inovaţiei tehnice în proiecte concrete de afaceri Exemplificarea acestei proceduri este realizată în cadrul Şcolii de Antreprenoriat din cadrul Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie (Norvegia). În cadrul acesteia este organizat un master de doi ani în antreprenoriat pentru studenţii din inginerie. Studenţii sunt recrutaţi din al treilea an de studiu de inginerie. Masterul este organizat în aşa fel încât 50% din curs este orientat spre inginerie, iar restul de 50% se concentrează pe antreprenoriat. În cadrul programului de antreprenoriat al masterului, studenţii participă la cursuri specifice, iar o parte substanţială din timp lucrează la proiectul de dezvoltare a afacerilor. Această activitate începe în primul semestru. Apoi, studenţii caută o idee de afaceri în colaborare cu personalul facultăţii sau cu sprijinul instituţiilor de cercetare sau al întreprinderilor din toată ţara. Acestea, la rândul lor, sunt în căutarea unei idei interesante de afaceri. În cazul în care studenţii au colectat 20-30 idei, fac prima prezentare din punctul de vedere al tehnologiei, al pieţei şi al relaţiei favorabile dintre inventatorii şi proprietarii ideii. Împreună cu un grup de oameni de afaceri cu experienţă, în urma unui proces de selectare, se ajunge la un pachet de 3-5 idei. Se formează grupe formate din trei-patru studenţi care lucrează pentru materializarea fiecărei idei. În cel de al doilea semestru, studenţii cursanţi elaborează primul lor plan de afaceri. În semestrul următor, toţi studenţii merg la Universitatea din Boston, în cazul în care participă la cursuri antreprenoriale, şi, sub îndrumarea personalului facultăţii de la UB, se lucrează în continuare la planurile de afaceri. Accentul se pune pe tehnologie, piaţă şi finanţare, inclusiv identificarea mai multor posibili parteneri. Scopul acestui semestru este acela de a oferi studenţilor experienţă de afaceri într-un mediul de afaceri străin. În urma acestei abordări se constată modificări considerabile în comportamentul studenţilor. În al doilea an, studenţii se concentrează pe problemele speciale legate de planul lor de afaceri. Ca urmare, unele dintre proiectele de afaceri se termină cu afaceri promiţătoare. Însă obiectivul principal este acela de a educa şi forma lideri de proiect, care pot să realizeze noi dezvoltări antreprenoriale bazate pe tehnologie. i) Dezvoltarea unui program integrat pentru promovarea şi începerea unei afaceri în cadrul universităţii Exemplificarea acestei proceduri este realizată prin programul realizat în cadrul Centrului de Iniţiere Antreprenorială (CIADE) al Universităţii Autonome din Madrid (Spania). Scopul este acela de a informa, a învăţa şi a consilia studenţii şi cercetătorii care doresc să iniţieze sau să dezvolte afaceri. Acest sistem a fost conceput cu scopul de a genera o colaborare, în special cu Guvernul regional din Madrid, pentru a favoriza crearea de întreprinderi şi locuri de muncă în rândul studenţilor. Planul strategic confirmă obiectivul Universităţii Autonome din Madrid de a deveni o universitate antreprenorială şi social profitabilă. Centrul de Iniţiere Antreprenorială, alături de Fundaţia Caja Madrid, oferă sprijin pentru toate etapele unei afaceri din cadrul Fundaţiei din cadrul Universităţii Autonome din Madrid, de la naşterea unei idei până la consolidarea afacerii. Nefiind o universitate tehnică, subiecte legate de ştiinţele umane, ştiinţele sociale şi de mediu au fost o sursă constantă de idei şi proiecte, ceea ce face necesară elaborarea unei metodologii specifice, concentrându-se exclusiv pe promovarea companiilor bazate pe tehnologie. Metoda folosită se bazează pe informarea, învăţarea şi consilierea studenţilor şi cadrelor universitare. De asemenea, Centrul de Iniţiere Antreprenorială este foarte activ în cercetare şi asistenţă tehnică, în toate domeniile în care spiritul antreprenorial serveşte ca un instrument pentru dezvoltare. Măsurile specifice pot fi rezumate după cum urmează: creşterea gradului de conştientizare; training care să acopere nu atât de mult administrarea afacerilor, cât specificul procesului antreprenorial; analize realizate de experţi şi profesionişti pentru a evalua oportunitatea, ideea şi modelul de business şi pentru a oferi sprijin antreprenorilor în elaborarea planului de afaceri; asistenţă tehnică în procesul de creare a companiei, în problemele de la iniţierea afacerii, în căutarea finanţării, a sediului, a personalului de specialitate şi a partenerilor; acordarea de premii speciale în numerar pentru cele mai bune proiecte în ştiinţe sociale şi umane şi cel mai bun proiect antreprenorial social, realizarea unei platforme de servicii pentru oamenii care promovează iniţiativele sociale în zona geografică a Universităţi, în cadrul Şcolii de Antreprenori Sociali. j) Construirea integrată a competenţelor de inovare, antreprenoriat şi tehnologie, care să permită studenţilor să creeze şi să dezvolte afaceri bazate pe noile tehnologii şi eliminarea decalajului dintre descoperirea tehnologiei şi comercializarea de produse şi servicii inovatoare Exemplificarea acestui obiectiv este realizat în cadrul Cursului de master de inovare şi antreprenoriat (MIETE) din cadrul Universităţii din Porto (Portugalia). Cursul a fost conceput pentru a promova inovaţia şi spiritul antreprenorial prin intermediul echipelor multidisciplinare. Acesta încearcă să se adapteze la profilurile de candidaţi din diferite domenii, cum ar fi management, inginerie, biotehnologie, ştiinţe şi design. Pe tot parcursul programului, echipele dezvoltă competenţe- cheie de inovare, antreprenoriat şi tehnologie, care să permită, în cele din urmă, studenţilor să creeze şi să dezvolte afaceri bazate pe noile tehnologii. În cadrul cursului, programul se structurează prin combinarea reală între procesul de inovare şi comercializare a tehnologiei, prin interacţiunea studenţilor cu cercetătorii din diferite domenii de la Universitatea din (UP). În cadrul centrului, echipele de comercializare, formate din studenţi şi cercetătorii din universitate, care nu sunt înscrişi în curs, lucrează împreună, prin valorificarea întregului proces tehnologic şi comercializarea finală. Acest lucru înseamnă că studenţii sunt plasaţi într-un cadru real de inovare, pentru a interacţiona cu cercetători şi cu piaţa, realizându-se astfel introducerea unei tehnologii sau idei de produs pe piaţă sub forma unui plan de afaceri. Cercetătorii provin din domenii diferite în cadrul universităţii, incluzând aici medicina, farmacia, sportul, biomecanica şi ingineria. Mai mult decât atât, programul primeşte studenţi din domenii diferite, existând posibilitatea ajustării formării tehnice pentru nevoile fiecăruia dintre ei. Studenţii selectează opţional cursuri tehnice de la cel de-al doilea ciclu disponibil la Universitatea din Porto. Acest lucru permite studenţilor din medii foarte diferite să facă parte din echipele de comercializare multidisciplinară. Disciplinele de formare sunt structurate după cum urmează: Tehnologie opţională: tehnologie (discipline opţionale) şi designul produselor, managementul inovaţiei (creativitate, introducerea spiritului antreprenorial, managementul inovării; proiectul/perioada de formare/disertaţie), marketing (studii de piaţă), management (înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor; construirea unei afaceri; proiectul de construire a afacerilor; implementarea proiectului de afaceri; comportamentul organizaţional şi leadership), Dezvoltarea afacerii, construirea şi implementarea. Consider că este necesar ca Ministerul Educaţiei şi structurile profesionale ale mediului de afaceri să genereze la nivelul învăţământului superior programe de pregătire antreprenorială, ca instrumente active de integrare pe piaţa afacerilor şi a forţei de muncă.
			Domnul Teodor Atanasiu: "Preşedintele Băsescu are etaloane diferite în ceea ce priveşte instituţiile statului" Cu câteva zile în urmă, cu ocazia rostirii unui discurs oficial privind raportul Comisiei Europene pe justiţie, preşedintele Băsescu a criticat din nou - ca de fiecare dată când are o intervenţie publică - unele televiziuni, care, susţinea domnia Sa cu vehemenţa caracteristică, au prostul obicei de a denigra permanent instituţiile statului, ştirbindu-le în acest fel prestigiul şi anihilând încrederea cetăţenilor în acestea: "Trebuie să remarc campaniile de discreditare a acţiunii instituţiilor statului duse de unele trusturi de presă. Este păcat, pentru că asta înseamnă efort şi, mai ales, înseamnă intenţia instituţiilor statului de a proba că românii pot să aibă încredere în ele. La ce foloseşte denigrarea acţiunilor, fie că ele sunt împotriva unor bande criminale locale, fie că ele sunt împotriva unor funcţionari ai statului de pe la frontierele României?" Dar, acelaşi preşedinte, cu ocazia şedinţei de bilanţ a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a acuzat şi generalizat corupţia din acest minister şi toleranţa Poliţiei faţă de grupurile de crimă organizată. Domnul Băsescu a declarat că oriunde pui degetul pe pătrăţelele organigramei acestui minister "musteşte" de elemente de corupţie: "Oriunde pui degetul apar elemente de corupţie, fie că vorbim de permisele auto la Piteşti, fie că vorbim de frontiere, fie că vorbim de înţelegeri cu grupuri de crimă organizată la nivel local". Oare acest minister important al Guvernului României nu reprezintă tot una dintre instituţiile de bază ale statului, în care firesc ar fi ca cetăţenii să aibă o cotă foarte ridicată de încredere? Ministerul Administraţiei şi Internelor are, prin instituţiile aflate în subordonare, în primul rând rolul de a apăra cetăţenii ţării, de a veghea la siguranţa acestora şi a bunurilor ce le aparţin, dar şi pe acela de a contribui major la diminuarea fenomenelor de corupţie pe toate palierele. Or, domnul preşedinte Băsescu ce face prin această nouă atitudine de critic absolut, pe care nu prea a utilizat-o în cei şase ani de mandat prezidenţial avuţi deja la activ? Dumnealui nu foloseşte oare aceleaşi tertipuri ca şi acele televiziuni pe care le invocă şi nu produce exact aceleaşi efecte pe care le incriminează la alţii? Să acuzaţi de corupţie totală un minister, doar pentru că aveţi o răfuială personală cu un fost ministru sau cu acei poliţişti care şi-au permis să-şi manifeste nemulţumirile şi au scandat împotriva dumneavoastră nu sunt argumente suficiente pentru a denigra în mod substanţial una dintre instituţiile-cheie ale statului român, domnule preşedinte! Ar fi trebuit să rămâneţi întotdeauna echidistant în aprecieri, să nu daţi niciodată indicaţii unor instituţii sau persoane publice şi să creaţi permanent un echilibru instituţional, aşa cum vă cere Constituţia, domnule preşedinte! Dar dumneavoastră procedaţi întotdeauna exact pe dos şi nu reuşiţi decât să tulburaţi, să etichetaţi prost şi să învrăjbiţi tot ce mişcă în ţara asta... Alături de Biserică şi Ministerul Apărării, cel de Interne a fost dintotdeauna una dintre instituţiile reprezentative ale statului, în care românii au avut încredere. Iar dumneavoastră, domnule Băsescu, din cauza orgoliilor nemăsurate şi a bătăliilor personale, nu faceţi altceva decât să distrugeţi definitiv onoarea unor instituţii, împroşcându-le cu noroi ori de câte ori aveţi chef!
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Angajarea răspunderii la infinit, singura metodă a portocaliilor de a schimba legea în România!" Deşi pe vremea când era parlamentar, domnul Boc era extrem de vehement împotriva angajării răspunderii guvernului pe vreo lege importantă şi critica invariabil această metodă de trecere a legilor fără nicio dezbatere şi fără aprobarea parlamentului, dumnealui a uitat cu desăvârşire ceea ce susţinea odată şi, de când s-a instalat confortabil în fotoliul de premier, practică cu o frecvenţă uluitoare tot ceea ce înfiera pe vremuri! Fie că e vorba de educaţie, pensii, salarii, administraţie sau cod al muncii, nu are nici cea mai mică relevanţă ceea ce doresc cei afectaţi de modificările legislative respective, atât timp cât avem un premier în funcţie care are un singur scop în viaţa guvernamentală: angajarea răspunderii portocalii pentru orice! Deja domnul Boc şi-a anunţat intenţia de a utiliza aceeaşi variantă comodă pentru guvernele dumnealui şi pentru modificarea codului muncii, indiferent dacă angajaţii, angajatorii sau sindicatele şi patronatele sunt vizibil iritate de acest tip de comportament autist. Bineînţeles că această practică se rezolvă de fiecare dată şi cu o revărsare de laude privind beneficiile ulterioare legilor angajate fără dezbatere şi, mai ales, se asezonează cu discreditarea şi împroşcarea cu noroi, din abundenţă, a celor care se opun noilor prevederi avute în vedere. Şi de această dată modificările codului muncii, pe care domnul Boc doreşte să le opereze instant, vor aduce, în opinia premierului, numeroase locuri de muncă şi vor face ca lucrurile să meargă ca pe roate pe piaţa muncii, nemenţionând niciun moment şi faptul că, în doi ani de guvernări deficitare şi haotice, aflate sub oblăduirea sa directă, locurile de muncă s-au volatilizat în masă, iar numărul şomerilor s-a apropiat de un milion de persoane. Premierul Boc - extaziat de faptele sale legislative minunate şi de efectele neaşteptat de eficiente, prezise în ghiocul portocaliu de la Palatul Victoria - ne asigură că locurile de muncă vor apărea ca ciupercile, imediat ce noul cod al muncii va intra în vigoare şi, în acelaşi timp, nu pierde nicio ocazie de a-i critica înverşunat pe contestatarii care nu sunt de acord cu această variantă şi pe care-i consideră nemulţumiţi doar de faptul că noul cod le taie puterile în zona de influenţă şi că acesta îngroapă lenevia şi incompetenţa pe vecie...
			Domnul George Ionuţ Dumitrică: "Preşedintele Băsescu ţine apăsat butonul "hold up" al scaunului de premier" După ce cu o săptămână în urmă preşedintele Băsescu, mare specialist în furtuni, a declanşat un adevărat tsunami în rândul partidului portocaliu, aruncând brusc în scenă subiectul înlocuirii domnului Boc din funcţia de premier, acesta a bătut pentru o vreme în retragere, dar a lansat scaunul prim-ministerial într-o mare de incertitudine! Unii susţin că domnul Băsescu s-a confruntat cu primul său eşec sau că partidul său de buzunar l-a cam lăsat la vatră... Greşit! Eu cred că lucrurile au stat cu totul altfel în ceea ce priveşte această idee prezidenţială, anticonstituţională, în fapt, şi că această provocare a avut doar un rol de tatonare a stării de dinainte de congres din interiorul PDL şi de chemare la noi ordine. Probabil unii nu-l cunosc încă bine pe domnul preşedinte sau îi citesc eronat intenţiile... Odată ce domnul Băsescu a iniţiat o acţiune, cu siguranţă aceasta îşi va urma cursul, indiferent de mijloacele folosite sau de consecinţele ulterioare. Scopul domnului Băsescu este ceea ce contează, în realitate, pentru dumnealui, iar importanţa acestuia pe firmamentul prezidenţial va contura strategia aleasă şi va declanşa imediat bătălia. Victimele principale sau colaterale nu reprezintă vreo preocupare cotrocenistă, dacă acestea nu-i mai sunt de vreun folos întâiului om în stat... Degeaba mai crede domnul Boc în şansele sale de a rămâne premier preţ de încă vreo cinci guverne! Domnul Băsescu are deja un calendar stabilit în vederea înlocuirii sale şi îşi va duce la îndeplinire obiectivul cât mai curând posibil. Iar acest lucru este clarificat chiar de precizările recente ale domniei sale: preşedintele Traian Băsescu a fost surprins la plecarea de la bilanţul MAI purtând un scurt dialog cu domnul Traian Igaş, în care, după ce ministrul i s-a adresat şefului statului, acesta i-a replicat: "Stai să vedem cu premierul şi după aia"... Ce dacă unii pdl-işti nu doresc înlocuirea domnului Boc din prima funcţie în guvern? Sau ce piedică ar constitui faptul că iniţierea demiterii acestuia de către preşedinte este una profund anticonstituţională? Domnul Boc şi partidul pe care s-a făcut că-l conduce de peste cinci ani nu au priceput că sunt în proprietatea absolută a domnului Băsescu şi că acesta dispune de ei ca un adevărat stăpân de obiecte personale! Nu România, economia acesteia, instituţiile statului şi românii sunt sau au fost vreodată principala preocupare a preşedintelui Băsescu sau a portocaliilor săi, din ce în ce mai diluaţi de caracter, ci interesele sale proprii şi ale celor care i-au mai rămas încă favoriţi sau acoliţi. Şi dovadă a acestor lucruri stau toate acele războaie pe care domnul Băsescu le-a provocat constant timp de peste şase ani, ori de câte ori a avut ceva de rezolvat sau anihilat...
			Domnul Mihăiţă Calimente: Aşa cum arată toate sursele oficiale, Guvernul se pregăteşte să îşi angajeze răspunderea asupra unui nou Cod al muncii. Având în vedere importanţa deosebită a acestui act normativ, o adevărată constituţie a relaţiilor de muncă din societatea românească şi în contextul economic actual al României, consider că noul Cod al muncii trebuie să vizeze încurajarea competiţiei, stimularea mediului privat şi crearea de noi locuri de muncă. Din păcate, actuala putere se foloseşte de această lege extrem de importantă pentru a crea un nou conflict între segmentele societăţii româneşti. Varianta propusă de Guvern este de natură a provoca conflicte chiar între guvern şi partenerii de dialog social, pentru că este adoptată fără consultarea acestora şi fără a le reflecta interesele. Consider că o lege atât de importantă precum Codul muncii trebuie să fie promovată prin dezbatere parlamentară şi nu prin asumarea răspunderii guvernamentale şi, mai ales, după ce există un dialog serios şi constructiv între toate părţile implicate. România are nevoie de un Cod al muncii care să încurajeze competiţia, care să permită angajatorilor să se adapteze mai uşor la schimbările rapide ale mersului economiei, care să stimuleze mediul privat care poate asigura, astfel, noi locuri de muncă. În calitatea mea de ales din partea Partidului Naţional Liberal, doresc să arăt că PNL a propus şi prin programul său "Statul Liberal - A doua modernizare a României", creşterea flexibilităţii relaţiilor de muncă simultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali. În acest context, voi face totul ca împreună cu colegii mei să reuşim, totuşi, să dezbatem în Parlament, aşa cum este normal, un astfel de proiect de lege care are implicaţii majore în societatea românească pentru o perioadă lungă de timp.
			Domnul Călin Potor: "România, ţara copiilor dispăruţi şi negăsiţi" România se confruntă cu o escaladare fără precedent a cazurilor de copii dispăruţi, situaţia pe plan naţional fiind în măsură să îngrijoreze întreaga opinie publică. Aproape în fiecare zi mass-media prezintă o nouă situaţie de acest gen, un nou copil dispărut şi alţi părinţi disperaţi. Poate în fiecare zi trecem nepăsători pe lângă copiii dispăruţi, neştiind că îi caută o armată de oameni ai legii şi rudele lor nemângâiate. Fără îndoială, eforturile Poliţiei Române de a-i găsi pe aceşti copii, de a-i ajuta să se întoarcă acasă şi de a-i reda familiilor lor, nu sunt deloc de neglijat. Cu toate acestea, drama copiilor dispăruţi ai României pare să nu se mai sfârşească, iar în majoritatea cazurilor aceştia dispar pentru totdeauna. În aceste condiţii, măsurile preventive luate de Inspectoratul General al Poliţiei pentru diminuarea acestui fenomen agravant nu par a fi dintre cele mai potrivite. Din datele furnizate de ministerul de resort rezultă că peste 90 la sută din cazurile de dispariţii ale copiilor au fost voluntare, fiind vorba de părăsiri deliberate ale domiciliului familial sau ale centrelor de ocrotire. Cu toate acestea, consider că autorităţile îndrituite trebuie să lucreze mai mult la capitolul prevenţie. Mai ales că, în această perioadă de criză nesfârşită, mulţi dintre părinţi sunt preocupaţi mai mult de agoniseala zilnică, de a face bani pentru a pune ceva pe masa copiilor, şi, din păcate, mai puţin au grijă de aceştia. Cred că Ministerul Administraţiei şi Internelor ar trebui să prezinte periodic situaţia exactă a cazurilor de copii dispăruţi din România, precum şi o evaluare a cauzelor acestor tragedii, deoarece doar prin cunoaşterea motivelor dispariţiilor vom putea lua măsurile adecvate, inclusiv din punct de vedere legislativ.
			Domnul Călin Potor: "De ce trebuie să înveţe în maghiară copiii românilor din secuime?" Autorităţile statului român trebuie să găsească soluţionarea unei probleme delicate cu care se confruntă elevii de naţionalitate română din judeţele Harghita şi Covasna. Dat fiind specificul zonei, unde numărul cetăţenilor de naţionalitate română este mult mai mic decât al cetăţenilor de naţionalitate maghiară, numărul şcolilor cu predare în limba română este disproporţionat. Aşa se face că, în multe localităţi unde românii sunt minoritari, în special în mediul rural, copiii acestora sunt obligaţi să frecventeze şcoli cu predare în limba maghiară. Deşi părinţii ar dori să-şi trimită copiii să înveţe în limba română, nu-şi permit transportul acestora la şcolile româneşti de la oraşe. Puşi să aleagă între a avea un copil care să nu frecventeze şcoala, analfabet, şi a avea un copil care să înveţe cât fac doi şi cu doi în limba maghiară, preferă a doua variantă. Având în vedere acest lucru, statul român trebuie să aibă în vedere situaţia, normală, în care un copil de naţionalitate română trebuie să urmeze cursurile în limba maternă, în limba oficială a statului. O soluţie ar fi distribuirea unor microbuze de transport elevi la şcolile româneşti din Harghita şi Covasna, pentru tinerii români din localităţile unde nu există şcoli cu predare în limba română. Poate guvernanţii portocalii vor găsi şi alte soluţii, deoarece trebuie să înţeleagă că în judeţele respective se mai nasc şi copii români, care au dreptul constituţional de a învăţa în limba lor, nu a minorităţilor!
			Domnul Călin Potor: "Primăvara se numără... inundaţiile!" Inundaţiile, şi în special marile inundaţii, constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marchează profund dezvoltarea societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai răspândite dezastre de pe glob şi totodată şi cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile inundaţii au constituit factorul declanşator şi catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundaţiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se opune naturii prin abordări de genul lupta împotriva inundaţiilor, la cele de apărare împotriva inundaţiilor şi până nu cu mult timp în urmă la prevenirea inundaţiilor. Din păcate, autorităţile de resort din România, când vine vorba de prevenire sau apărare, sunt total depăşite şi nu mai fac faţă nici unui fenomen natural, zăpezi, ploi sau călduri toropitoare. S-au găsit mereu scuze din partea autorităţilor publice, în marea lor majoritate penibile: că prognozele nu au fost corecte, că autorităţile au fost avertizate cu întârziere sau nu au fost avertizate deloc, că defrişările masive au dus la dezastrele care au avut loc şi exemplele de scuze ar putea continua la infinit. Este evident că, având în vedere evenimentele nedorite din ultimii ani, Ministerul Mediului şi Pădurilor ar trebui să aibă o strategie coerentă de management al riscului la inundaţii, care să fie şi aplicată cu succes. Nu de alta, dar, cum bine ştim cu toţii, primăvara se numără... inundaţiile şi calamităţile naturale, care se vor abate din nou peste românii lipsiţi de apărare.
			Domnul Călin Potor: "Micii producători agricoli, în pragul colapsului" În foarte multe judeţe din ţară, în general în cele sărace, principala sursă de venituri este obţinută, în zonele cu dezvoltare agricolă redusă, din producţia de ţuică. Aceşti mici producători de ţuică şi rachiuri susţin că prevederile Codului Fiscal îi discriminează, în raport cu producătorii din alte state UE, iar eliminarea accizei pentru cantităţile destinate consumului propriu şi simplificarea autorizării cazanelor ar avea un impact social şi turistic pozitiv. Consiliul pe produs "Alcool şi distilate, băuturi spirtoase, ţuică, rachiu şi vinars" arată că distileriile din sudul şi sud-vestul Germaniei cu producţie redusă sunt subvenţionate de la bugetul de stat. Totodată, autorităţile din Grecia accizează cu doar 50 la sută cantităţile de băutură tradiţională "uzo" şi "anis", indiferent de dimensiunea distileriilor, aceeaşi prevedere existând şi în Franţa, în ce priveşte "rhum-ul" cu cel puţin 40 de grade alcoolice şi cu melasă de la trestia de zahăr. Producătorii de ţuică din Ardeal propun Ministerului Finanţelor Publice (MFP) să modifice sistemul de accizare a micilor producători de ţuică, palincă sau rachiu, prin eliminarea taxei pentru producţia de până la 700 de litri şi aplicarea unei cote de numai 50 la sută din acciză la cantităţile între 700 şi 1.000 litri. Aceştia mai propun şi simplificarea procedurilor de autorizare a instalaţiilor (cazane) deţinute de producători, ca un act reparatoriu necesar pentru micii producători români de ţuică şi rachiuri. Consider că aceste măsuri ar avea impact pozitiv şi în domeniul social, dar şi al turismului rural. Ar fi interesant de aflat ce intenţii are MADR pentru a proteja şi stimula aceşti mici producători agricoli, ameninţaţi cu un iminent faliment...
			Domnul Călin Potor: "Parcul Natural Apuseni, degradare fără limite" Suprafaţa judeţului Alba este caracterizată printr-o mare varietate de peisaje şi de forme de relief, la care se adaugă o serie impresionantă de monumente ale naturii. Dintre acestea face parte şi bine cunoscuta rezervaţie protejată Parcul Natural Apuseni, impunătoare atât prin măreţia peisajului, cât şi prin complexitatea faunei şi florei. În momentul de faţă, această rezervaţie se confruntă cu mai multe tipuri de dificultăţi. Comportamentul dezordonat al turiştilor, prin poluare cu deşeuri menajere, alături de dezvoltarea infrastructurii, în lipsa efectuării unui inventar al speciilor şi amenajării perimetrelor pe care le conţin, începe să aibă efecte negative în sensul deteriorării habitatelor şi a pierderii treptate a biodiversităţii. Mai mult, aceasta situaţie este înrăutăţită de lipsa de implicare a autorităţilor judeţene şi locale. Acestea ar trebui obligate, printre altele, să asigure un buget necesar bunei administrări a ariei protejate şi să constituie o structură de specialitate în vederea coordonării activităţii de administrare. Îndatoririle respective nu sunt însă respectate din moment ce actualul plan de management al parcului nu este pus în aplicare de către autorităţi. Având în vedere faptul că rezervaţiile din Parcul Natural Apuseni sunt de interes naţional, chiar internaţional, se impune de urgenţă adoptarea unor măsuri de către Ministerul Mediului, în vederea conservării şi implicit a salvării monumentelor aflate în pragul dispariţiei.
			Domnul Călin Potor: "Persoanele persecutate politic continuă să fie oropsite!" Legea nr.232/2006 majorează cuantumul indemnizaţiilor lunare acordate, prin Decretul-lege nr.118/1990 cu modificările şi completările ulterioare, unor persoane persecutate politic de dictatura instaurată, cu începere din 6 martie 1945. Conform reglementărilor adoptate de Parlamentul României, noile indemnizaţii au fost plătite începând cu luna iulie 2006, numai că iniţiatorii au omis faptul că Legea nr.118/1990 a fost modificată şi completată ulterior cu Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 şi Legea nr.189/2000, care stabileau acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice sau politice. În această speţă există două situaţii care contravin atât normelor constituţionale, cât şi principiilor sistemului juridic de drept. Deşi ambele legi, atât 118/1990, cât şi 189/2000, fac referire la persoane care au fost strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, indemnizaţia diferă de la o lege la alta. Dintr-o eroare, probabil, apare altă inconsecvenţă, şi anume, aceea prin care persoanele care fac obiectul Legii nr.189/2000 nu li s-au majorat indemnizaţiile lunare, în timp ce persoanelor care au avut acelaşi statut şi situaţie care constituie subiectul Legii nr.118/1990, indemnizaţiile lunare au fost majorate cu 100 RON prin Legea nr.232/2006. Cred că ministerul de resort ar trebui să facă dreptate, pentru a nu-i mai persecuta suplimentar şi în continuare pe cei care au avut de suferit cu adevărat.
			Domnul Călin Potor: «Primul termen de judecată, o "tară" nerezolvată a justiţiei» Este cât se poate de evident, atât pentru specialiştii din Ministerul Justiţiei, cât şi pentru ceilalţi cu activităţi conexe domeniului, faptul că România nu poate oferi un mediu de afaceri atractiv, în condiţiile acordării în continuare a unor termene de judecată nefireşti de lungi. Această realitate este cunoscută, din păcate, atât de reprezentanţii Comisiei Europene, dar şi de oameni de afaceri, bancheri, sau exponenţi ai camerelor de comerţ. Nu în ultimul rând, ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene primesc semnale negative din partea investitorilor referitoare la programul supraaglomerat al instanţelor de judecată. Este cât se poate de clar că nu vom reuşi să oferim un mediu de afaceri atractiv dacă vom continua cu judecăţi care au ca prim termen 6-12 luni la unele instanţe. Consider că Ministerul Justiţiei trebuie să ia "taurul de coarne" referitor la cele prezentate, pentru a diminua parcursul juridic al proceselor din punct de vedere al timpului. De asemenea, se impune cu celeritate responsabilizarea instanţelor, în aşa fel încât termenele de judecată să fie acordate în cel mai scurt timp cu putinţă. În mod sigur, dacă nu vom rezolva problema primelor termene de judecată, următorul raport al Comisiei Europene pe justiţie nu va mai fi la fel de blând pentru România...
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Un model de politică la nivel european" Kelemen Hunor a fost desemnat sâmbătă noul lider al UDMR. Urmaşul desemnat de Marko Bela la preşedinţia UDMR a câştigat funcţia fără prea mari emoţii la Congresul de la Oradea. Practic, nu este nici o noutate în politica UDMR-ului prin alegerea lui Kelemen Hunor. Era de aşteptat, şi am spus că va ieşi din primul tur, chiar dacă au fost trei candidaţi. Era preferatul liderilor marcanţi ai UDMR. Noul preşedinte va duce aceeaşi politică de atragere de foloase către UDMR şi de a reprezenta minoritatea. Practic, nu se va întâmpla nimic spectaculos. Din cei trei candidaţi niciunul nu ar fi venit cu mari schimbări în politica UDMR. Kelemen Hunor va continua aceeaşi politică sub îndrumarea atentă a fostului preşedinte Marko Bela şi a celorlalţi lideri marcanţi ai UDMR. Cu mica excepţie a imoralei intonări a imnului naţional al Ungariei înaintea celui naţional, congresul UDMR a arătat că un partid local poate avea implicaţii majore naţionale. Interesante au fost, însă, discursurile prezentate la acest congres. Noul preşedinte Kelemen Hunor a vorbit, în discursul său, cu precădere despre autonomia UDMR, subliniind unul din punctele de bază ale programului său: Uniunea Democrată Maghiară din România are un singur aliat etern: comunitatea maghiarilor din România. "De aceea, pornim şi în viitor de la dorinţa noastră de a asigura reprezentarea politică a intereselor comunităţii maghiare la nivelul administraţiei locale, pe plan naţional şi european deopotrivă. Trebuie să continuăm construcţia Uniunii pornind de la ideea fundamentală că UDMR este nu doar al politicienilor, al liderilor ei, ci al tuturor maghiarilor din România. Eu sunt încredinţat că vom putea reda încrederea acelora care în ultimul timp s-au îndepărtat de politică, de viaţa publică. Toţi maghiarii au interesul ca UDMR să fie puternic, consecvent şi credibil. Dacă realizăm acest deziderat, vom avea o Uniune în care oamenii vor avea în continuare încredere şi de care cu toţii vom putea fi mândri", a declarat Hunor. În raportul preşedintelui UDMR Marko Bela la al X-lea Congres UDMR, acesta spunea: "istoria UDMR nu se referă la soarta noastră personală, ci la viitorul nostru comun, aşa cum consider ca fiind creaţia noastră colectivă, ba mai mult, una din cele mai mari valori ale noastre faptul că, după peste două decenii de la înfiinţarea ei, această Uniune este şi azi principalul instrument politic al comunităţii maghiare din România. S-a încercat, ce-i drept, să se inventeze altceva mai bun în locul lui, dar fără succes. Poate pentru că nici nu poate fi un instrument mai bun, mai eficient, mai performant pentru realizarea obiectivelor noastre decât o uniune. Iată, în săptămânile din urmă am fost stupefiat, dar apoi m-am liniştit văzând că toţi contestatarii din oficiu ai UDMR, cei prea grăbiţi sau prea reţinuţi, mari visători sau sceptici, frustraţi, bocitori sau adepţi ai drumului propriu, au atenţia îndreptată spre Congresul UDMR, fac evaluări şi analize, trădând fără voia lor că nici pentru ei nu există un eveniment politic mai important decât acesta, inclusiv propriile manifestări. Toţi cei care au intervenit, într-un fel sau altul, în campania pentru alegerea preşedintelui UDMR, s-au demascat că sunt conştienţi nu doar de valoarea de până acum a acestei Uniuni, ci şi de cea viitoare. De ce ar fi preocupaţi de noi cei ce cred că viitorul nostru se împuţinează?’’ Mai mult, fostul preşedinte al UDMR considera că "după atâta vreme este nevoie de o schimbare în fruntea Uniunii Democrate Maghiare din România, şi în timp ce mulţumesc, desigur, pentru opinia acelora care regretă retragerea mea, sunt convins că în adâncul sufletului lor ştiu şi ei că din timp în timp este nevoie de schimbare. (...) Mulţumesc tinerilor care au păşit în politică după 1989 pentru faptul că ne-au urmărit cu atenţie şi ne sunt azi alături ca oameni maturi, treptat, ei vor putea prelua ştafeta de la noi. A sosit timpul să fortifice şi ei Uniunea pe care am închegat-o acum 21 de ani şi pe care am păstrat-o mereu şi în împrejurări schimbătoare." Rar în politica românească se întâlneşte un congres al unui partid care să se desfăşoare în condiţii de normalitate în vremuri atât de tulburi. Nu pot să închei decât citându-l pe preşedintele PNL Crin Antonescu: "Decizia (de a ieşi sau nu de la guvernare) este a dumneavoastră şi o veţi lua numai dumneavoastră.Timpul ei însă ne interesează pe toţi şi timpul ei nu este dictat de unii dintre noi, ci e dictat de realitate. E o decizie pe care dumneavoastrăo veţi lua nu în 2012, ci în următoarele săptămâni. Oricare ar fi această decizie, vă asigur încă o dată de respectul nostru şi vă doresc succes. Oricare ar fi această decizie, le doresc succes liderilor pe care îi veţi alege. Oricare ar fi această decizie, veţi fi pentru noi întotdeauna un partener de dialog frecventabil. Nu ascund, însă, că mă rog sincer, intens, bunului Dumnezeu să vă dea şi să ne dea gândul bun. Aşa să vă ajute şi aşa să ne ajute Dumnezeu!"
			Domnul Marin Almăjanu: "Un Cod al muncii nou pentru că aşa vrea premierul Boc!" Poate că România are nevoie de o legislaţie mult mai bună, mai modernă şi, în special, mai apropiată de cea a Uniunii Europene, fără prea multe uşiţe de rezervă, cum este în mare parte cea actuală sau fără numeroasele interpretări halucinante, după bunul plac al unora sau altora, fie că este vorba de stat sau de zona privată! Dar un nou Cod al muncii, ce vizează modificări substanţiale ale contractelor de muncă, ale prevederilor privind posturile şi funcţiile angajaţilor, ale angajărilor pe perioadă determinată sau de probă şi, mai ales, cele privind condiţiile în care poate fi suspendat raportul de muncă este de la sine înţeles că în acest caz era absolut necesar ca noul Cod să fie dezbătut pe larg, negociat şi convenit ca formă finală, împreună cu toţi cei interesaţi şi implicaţi ca părţi afectate în acest proces amplu! Aşa-zisa flexibilizare a pieţei muncii nu va face altceva decât să sporească munca la negru şi să producă abuzuri însemnate ale acelor angajatori care eludau oricum legea, doar ca să nu plătească prea multe taxe pentru angajaţii lor. Noua lege le va flexibiliza acestora, într-o mare măsură, intenţiile de a avea eventual numai angajaţi pe perioadă de probă, adică fără nicio bătaie de cap ulterioară! Iar desfacerea contractelor de muncă va fi de acum floare la ureche pentru cei care vor dori să-şi schimbe angajaţii oricând, doar pentru că le-au apărut la uşă unii pe care-i pot plăti cu mai puţin sau pentru că cei actuali şi-au supărat în vreun fel şefii. Dacă într-adevăr am trăi, locui şi munci într-o ţară democratică, în care părerea cetăţenilor este cea care contează în realitate şi dacă modificarea unei legi are un impact foarte mare asupra vieţii de zi cu zi a fiecărui român, acest lucru ar trebui să fie neapărat în acord cu opinia majorităţii acestora şi nu cu cea unilaterală a unui preşedinte sau premier! Dacă lucrurile stau cu totul altfel şi, de fapt, de vreo doi ani încoace, ţara se află sub o dictatură băsesciană şi implicit portocalie, atunci orice lege poate fi schimbată peste noapte, numai după bunul plac al acestora, conform propriilor lor interese, ambalate pompos cu poleiala falsă a eternului bine al naţiunii! De fiecare dată când preşedintele sau premierul în funcţie îşi doresc să implementeze ceva cu forţa, invocă o angajare de răspundere vitală pentru popor şi ţară şi, indiferent dacă li se dovedeşte dinainte că acestea sunt fie proaste, fie ilegale sau chiar anticonstituţionale, domniile lor trec lejer, cu toată seninătatea şi indiferenţa din dotare, peste orice contestare sau opoziţie şi îşi duc până la capăt îndărătnicia, indiferent de consecinţe!
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "Stimularea mediului privat prin sufocare, politica de facto a premierului Boc!" În ultimii doi ani de portocalizare intensă a României am auzit, cu o frecvenţă ieşită din comun, aproape din cinci în cinci minute, în orice intervenţie publică a guvernanţilor domnului Boc sau a sa personală, cum că toate cele cinci guverne conduse de dumnealui s-au străduit din răsputeri să uşureze viaţa mediului privat, să stimuleze economia şi să atragă cu magnetul guvernamental noi investiţii! Dar, în realitate, premierul Boc nu a făcut nicio mişcare pertinentă în a rezolva în vreun fel blocajele economice şi financiare datorate în principal neachitării arieratelor, ajunse deja la cote alarmante! La începutul anului, domnul Boc a solicitat Ministerului de Finanţe, Ministerului Justiţiei, ANAF, dar şi altor ministere care au în portofoliu companii cu datorii istorice, precum Transporturile şi Economia, să prezinte soluţii de reducere a volumului de arierate în cel mult o săptămână. Dar săptămânile trec şi soluţiile nu le prezintă sau utilizează nimeni din guvern, iar blocajele continuă să sufoce economia şi agenţii economici, din cauza datoriilor fără precedent pe care statul nu şi le onorează la plată! Şi şeful misiunii FMI de evaluare a acordului stand-by, domnul Jeffrey Franks, a tras un semnal de alarmă zgomotos în acest sens, declarând recent că datoriile restante ale companiilor de stat însumează echivalentul a 5% din PIB, facturile neplătite constituind o frână majoră pentru creşterea economică a României, creştere pe care domnul Boc nu mai pridideşte să ne-o vestească lunar şi preaslăvească necontenit! Având în vedere nivelul prognozat de autorităţi pentru PIB-ul din 2010, de 511 miliarde lei, rezultă că valoarea arieratelor companiilor de stat se ridică la peste 25 de miliarde lei (aproximativ 6 miliarde de euro), o sumă impresionantă pentru păgubiţii agenţi economici, suferinzi oricum de pe urma măsurilor de austeritate luate de-a valma! Mai nou, mediului privat, blocat de cel mai rău platnic guvern, dar şi cetăţenilor sărăciţi de austeritatea impusă forţat de acelaşi guvern - care cu o mână se îndatorează şi cu cealaltă cheltuiesc excesiv -, li se scot ochii cu furculiţa deconspirării corupţilor din toate vămile şi li se justifică sacul gol din vistieria statului, prin gonflarea închipuită a buzunarelor unor sindicalişti! Poveşti de adormit copiii de grădiniţă am mai auzit şi prin campaniile portocalizate, când se mutase paradisul în România! Dar a justifica permanent incompetenţa şi prostia cu inventarea unor apocaliptici tocători de bani ai statului, mereu invizibili şi niciodată traşi la răspundere, este deja varianta cea mai răsuflată la care mai poate apela domnul Boc şi echipele sale falimentare! Competenţa se demonstrează cu fapte, domnule prim-ministru, nu cu basme şi acuzaţii fantasmagorice!
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Democraţia parlamentară din România a murit!" Guvernul Băsescu-Boc-Udrea sapă temeinic la temelia democraţiei româneşti. Actualii guvernanţi au reuşit să compromită însăşi ideea de democraţie în România, instaurând un regim dictatorial dispreţuitor şi cinic. Şeful statului desfăşoară o campanie furibundă împotriva Parlamentului, care este "organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării", potrivit Constituţiei României. Guvernul, făcut preş la picioarele preşedintelui Traian Băsescu, conduce numai prin ordonanţe de urgenţă, ocolind instituţia fundamentală a democraţiei. Legi foarte importante pentru cetăţenii României sunt adoptate prin procedeul asumării răspunderii, intrând cu bocancii în câmpul de acţiune al forului legiuitor şi încălcând prevederile constituţionale, fără nicio reticenţă. Ceea ce s-a întâmplat, în ultimul an, în Parlamentul României demonstrează că PDL este un partid care nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă ce înseamnă democraţie şi care sunt principiile şi valorile democratice. Preşedintele Camerei Deputaţilor, deputat PDL, încalcă sistematic normele democratice de funcţionare a Parlamentului şi îşi bate joc de o ţară întreagă. Exemplele sunt multe, dar voi aminti doar câteva dintre acestea. La 1 iunie 2010, preşedintele Camerei Deputaţilor a refuzat să valideze votul pentru un judecător la Curtea Constituţională, susţinând că nu s-a înregistrat majoritatea calificată, deşi art.76 alin.(2) din Constituţie prevede că legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. Pe 7 septembrie 2010, a modificat ordinea de zi fără a exista o decizie a Biroului Permanent în acest sens şi fără aprobarea Comitetului liderilor de grup, introducând în plen dezbaterea unei hotărâri prin care se dă dreptul (contrat prevederilor Regulamentului) unui deputat neafiliat să facă parte din Comisia pentru regulament. "Cireaşa de pe tort" a fost pusă pe 15 septembrie 2010, când am asistat la cea mai mare fraudă din istoria modernă a României! După părăsirea plenului de către grupurile parlamentare ale PSD şi PNL, preşedintele Camerei Deputaţilor a văzut dublu şi a numărat 175 de voturi "pentru", deşi în sală nu erau nici o sută de parlamentari. Prin fraudă şi minciună a fost adoptată legea pensiilor, care a afectat 6 milioane de cetăţeni ai României! Doamna Roberta Anastase a fost felicitată călduros de către conducerea PDL, de către prim-ministrul Guvernului, pentru acest furt pe faţă, pentru modul în care şi-a bătut joc de Parlament şi de pensionarii României! În acest moment, actuala putere vrea să-şi desăvârşească opera de lichidare a democraţiei parlamentare. Ne-am trezit cu o iniţiativă de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, menită să bulverseze deplin activitatea forului legislativ. Iniţiativa aparţine unei comisii parlamentare (Comisia pentru regulament) şi nu unui parlamentar sau grup de parlamentari, guvernului ori cetăţenilor, aşa cum prevede Constituţia. Acceptarea introducerii pe ordinea de zi a Biroului permanent şi discutarea unei iniţiative care nu respectă normele legislative în vigoare este un abuz al actualei puteri. Dar probleme serioase apar în conţinutul acestui proiect, care este de fapt o reluare a celui ce a fost respins de plenul Camerei Deputaţilor în luna decembrie a anului trecut. Această iniţiativă nu reprezintă altceva decât instrumentul prin care UNPR forţează modificarea structurii comisiilor permanente ale Camerei, pentru obţinerea de funcţii de conducere. Această intenţie nu mai este un secret pentru nimeni, se pot citi stenogramele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, unde scrie negru pe alb ce susţin cei de la UNPR. Prin această propunere de modificare a Regulamentului se urmăreşte retragerea celor mai importante atribuţii ale Biroului permanent şi transmiterea lor în sarcina Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Astfel, decizia la nivelul conducerii Camerei Deputaţilor va fi întotdeauna în mâinile unei majorităţi conjuncturale, iar Biroul permanent rămâne un simplu organ administrativ de conducere, fără vreo putere reală în materie legislativă. Este total ignorat principiul configuraţiei politice iniţiale, care evidenţiază rezultatul alegerilor, deci voinţa alegătorilor. Iar voinţa alegătorilor este esenţa democraţiei! Ţinând cont de o majoritate conjuncturală, bazată pe interese de moment (politice sau de altă natură), pe trădare, manipulare şi şantaj, Parlamentul nu mai exprimă şi nu mai reprezintă voinţa poporului! Se urmăreşte, de asemenea, acordarea de puteri sporite preşedintelui Camerei, inclusiv dreptul de a decide sistarea lucrărilor dacă acesta consideră că se obstrucţionează lucrările plenului. Această măsură nu reprezintă altceva decât politica pumnului în gură! Dacă ceea ce se spune în cadrul dezbaterilor nu-i convine preşedintelui Camerei, opreşte dezbaterile! Comitetul grupurilor parlamentare (care devine un fel de guru al Camerei Deputaţilor!) hotărăşte nu cu majoritatea membrilor săi (regula democratică), ci cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent! Se inventează, astfel, un nou concept de majoritate! Birourile comisiilor nu mai sunt formate dintr-un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi un secretar ca până acum, ci dintr-un preşedinte, 2-3 vicepreşedinţi şi 2-3 secretari. Pe lângă inepţia stabilirii unei reguli de 2 - 3 vicepreşedinţi şi 2 - 3 secretari, după cum bate vântul printre membrii coaliţiei, această prevedere este dovada faptului că în birourile comisiilor permanente trebuie să se facă loc trădătorilor! Alte modificări ale Regulamentului urmăresc limitarea intervenţiilor deputaţilor pe procedură şi obţinerea rezultatului dorit de coaliţia de guvernare prin orice mijloace. Întrunirea cvorumului nu poate fi cerută decât înainte de votul final. Nu contează cine dezbate problema, nu contează nici ce spun parlamentarii, important e doar cine votează! Concepţia despre activitatea parlamentară dezvăluie faptul că actuala Putere din România nu este interesată să avem legi bune pentru cetăţeni. Rolul Parlamentului este tocmai acesta: de a face şi a vota legi bune pentru cetăţeni! Guvernarea Băsescu-Boc-Udrea vrea să transforme Parlamentul într-o maşină de vot, pentru a-şi promova măsurile prin care aceşti conducători vremelnici sărăcesc şi umilesc întreg poporul, prin care dirijează banii publici către propriile buzunare şi către clientela politică! Actuala Putere din România ignoră voinţa poporului şi vrea să scoată România din rândul ţărilor democratice!
			Domnul Virgil Pop: "De unde graba cu Codul muncii?" Constat cum Guvernul Boc încearcă pentru a nu ştiu câta oară să ne bage pe gât o lege prin metoda preferată a premierului, şi anume prin angajarea răspunderii guvernamentale. De data aceasta, însă, nu există nici un fel de pretext care să justifice o astfel de procedură, cum au fost, spre exemplu, presiunea FMI, actualizarea cu cadrul european, ş.a.m.d. În acest caz, bunăoară, apare o întrebare justificată: de ce se grăbeşte, de fapt, Guvernul Boc, cu asumarea răspunderii pe Codul muncii? Codul muncii, la fel ca celelalte acte normative adoptate prin aceeaşi procedură, cum ar fi legea educaţiei, spre exemplu, trebuie să fie subiectul unor negocieri intense între Guvern, pe de o parte, şi cei afectaţi de prevederile viitorului act normativ, cum sunt, de această dată, sindicatele şi patronatele. Deşi s-au purtat discuţii referitoare la cod, Guvernul a înaintat proiectul fără modificările dorite de cei ce vor trebui să se supună prevederilor legii. Prin urmare, sindicaliştii şi oamenii de afaceri resping cu tărie forma actualei legi, pentru că nu îi avantajează pe nici unii dintre aceştia şi noi, în mod evident, le sprijinim întru totul pretenţiile de rediscutare a actului. Codul nu le va aduce cinste nici guvernanţilor, pentru că, în acelaşi stil Boc, imediat după promulgare, legea va face obiectul unor modificări, fie sub presiunea protestelor, fie prin evidenţierea unor anomalii. Aşadar, nici o parte nu este interesată să treacă o astfel de lege. În plus, noi vom avansa propriul proiect de lege care este deja agreat de părţile implicate. De unde, atunci, graba promulgării Codului muncii? Cei de la putere ştiu că vor apărea mişcări de protest ale sindicaliştilor, care au anunţat deja un calendar de acţiuni. Potrivit unui top realizat de o publicaţie internaţională, România prezintă cel mai mare risc de revoltă din Europa şi iată că acum vedem şi motivele. Guvernul întreţine această situaţie prin ignorarea totală a voinţei cetăţenilor, deşi această situaţie poate fi extrem de uşor evitată, prin discuţii şi dezbateri. Probabil, însă, răspunsul la această dilemă nu are legătură nici cu voinţa cetăţenilor şi nici cu legile fundamentale ale ţării. Miza acestui cod este, ca de fiecare dată, una politică şi egoistă, şi anume, luptele intestine din PDL. Este foarte probabil că această moţiune de cenzură va fi ultima pe care Emil Boc o va adăuga la palmares, din postura de premier. Şi, cel mai probabil, acest lucru se va întâmpla cu voia celor din PDL. Dacă acest plan se va îndeplini, se vor reliefa câteva adevăruri. În primul rând, căderea lui Boc cu ajutorul oamenilor săi va fi o dovadă în plus că românii vor fi din nou victimele colaterale ale luptei pentru putere din PDL. Românii nu au fost şi nu vor fi niciodată prioritari pentru cei de la guvernare şi timpul a demonstrat acest lucru. În al doilea rând, însă, ţara scapă de un premier nepriceput, încăpăţânat şi total obedient altor interese decât cele ale ţării. Ceea ce nu poate decât să reprezinte o nouă şansă pentru România. Asta în cazul în care Traian Băsescu va respecta, de data aceasta, Constituţia şi va lua act de dorinţa cetăţenilor, de noua majoritate formată şi nu va scoate din mânecă un nou premier de paie.
			Domnul Gabriel Plăiaşu: "Când vor lua parte şi băncile din România la criza economică?" Din când în când, în ultima vreme destul de des, Guvernatorul Băncii Naţionale a României dă buzna în casele oamenilor, prin intermediul micilor ecrane, şi le aduce veşti proaste. Că anul 2011 nu va fi, nici pe departe, unul spectaculos din punctul de vedere al mult-speratei redresări economice, că multe locuri de muncă vor dispărea, că parlamentarii trebuie să fie foarte atenţi ce buget naţional votează pentru 2011 şi cât este el de echilibrat, că altfel ne va certa FMI şi alte asemenea mesaje care întregesc un peisaj deloc optimist al realităţii româneşti. Întrebarea care se pune ar fi: de ce, oare, nu ne explică Guvernatorul BNR cum reuşesc ca, în ultimii doi ani de acută criză economică, băncile comerciale din România să acumuleze un profit generos?! La finele lunii septembrie 2010, majoritatea băncilor comerciale care operează în România au anunţat profit (cu unele mici excepţii). Cum de s-a întâmplat lucrul acesta? Dacă domnul Isărescu nu vine să explice minunea din România (ţară în care minunile se întâmplă numai cu voie de la stăpânire şi după o logică anume), o voi face eu, în calitate de parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Este de notorietate faptul că România a contractat un împrumut de la FMI de aproape 14 miliarde de euro. Pentru aceşti bani, mai devreme sau mai târziu, va trebuie să plătim, noi şi câteva generaţii de acum încolo, o dobândă! Ea s-ar ridica undeva pe la 300 de milioane de euro. Jumătate din sumă a poposit în ograda BNR, pentru ca astăzi să ne mândrim că moneda naţională s-a stabilizat pe la patru lei şi un pic şi nu a bătut "pragul" de şase lei, anunţat de pesimişti. Dacă moneda naţională o lua razna, românilor le-ar fi fost greu să-şi plătească ratele şi atunci băncile ar fi avut o problemă uriaşă în a-şi încasa banii. Nu de alta, dar deja au curţile pline de Mercedes-uri şi BMW-uri ridicate de la cei care nu au putut să-şi achite ratele. Mai mult de atât, BNR reduce rezervele minime obligatorii şi lasă la îndemâna băncilor comerciale sume uriaşe care merg în cârca cetăţeanului român. Cum asta? Simplu. Statul s-a împrumutat cu dobânzi uriaşe de la bănci pentru a putea plăti salariile şi pensiile, Bineînţeles, spre marea bucurie a băncilor-mamă de prin Austria, Franţa ori Grecia! Şi, bineînţeles, tot pe spinarea românilor. În concluzie, românii, cu mic, cu mare, au asigurat profitul băncilor comerciale, dar şi condiţiile pentru ca domnul Isărescu să vină să ne spună că sistemul bancar din România este solid. Ştiţi unde este problema? Mai devreme sau mai târziu, băncile comerciale îi vor căuta, din nou, pe români, să le dea credite pentru case şi maşini! Se vor mai înghesui românii la bănci? Eu cred că nu. Abia aştept viitoarele raportări trimestriale privind profitul sau pierderile! În nădejdea aia, pe termen scurt, bancherii ar pune mai bine burta pe carte şi ar susţine efortul societăţilor comerciale pentru cofinanţarea proiectelor cu fonduri europene. Sunt cei mai ieftini şi siguri pentru o economie în prăpastie. Din păcate, astăzi, BNR şi Băncile comerciale sunt repetente la acest capitol. Românii le-au susţinut destul. Gata!
			Domnul Victor Paul Dobre: Guvernul a anunţat zilele trecute că va propune desfiinţarea corpului inspectorilor guvernamentali printr-un proiect de lege care va fi trimis spre dezbatere Parlamentului, în regim de urgenţă. Măsura desfiinţării corpului inspectorilor guvernamentali este una care arată încă o dată inconsecvenţa PD-ului, în condiţiile în care crearea acestui corp de elită a funcţionarilor publici a fost decisă în perioada în care PD era la guvernare alături de PNL. Atunci am decis împreună că România are nevoie de înfiinţarea unui corp de funcţionari publici de elită, foarte bine pregătiţi şi care să ofere o nouă perspectivă europeană sistemului administrativ românesc. De asemenea, la vremea respectivă, am considerat împreună că avem nevoie de eliminarea factorului politic din administraţia românească, inspectorii guvernamentali fiind proiecţia clară a depolitizării. Se pare, însă, că în doar câţiva ani PD a uitat rapid toate aceste deziderate care atunci ne-au unit şi astăzi doreşte desfiinţarea acestui corp de elită al funcţionarilor publici, definitivând astfel procesul de repolitizare a sistemului administrativ. Din păcate, observăm că reprezentanţii PD nu au înţeles niciodată cu adevărat care au fost scopul şi atribuţiile reale ale inspectorilor guvernamentali. În viziunea noastră inspectorii guvernamentali nu trebuiau să fie doar o rezervă de cadre pentru numirea lor ulterioară ca prefecţi sau alte funcţii de înalt funcţionar public. Astfel, ar fi trebuit ca inspectorii guvernamentali să fie responsabili de proiecte derulate la nivel interministerial. Ei ar fi avut rolul de a interconecta acţiunile diferitelor instituţii ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în proiectul respectiv. Mai mult, corpul inspectorilor guvernamentali trebuia să aibă şi rolul de a asigura pregătirea în funcţie pentru viitorii prefecţi, subprefecţi, secretari generali. Altfel spus, promovarea în aceste funcţii trebuia să se facă numai după un stagiu serios în cadrul corpului inspectorilor guvernamentali, sistem aplicat cu mare succes în administraţia europeană. În realitate, după instalarea la Palatul Victoria, reprezentaţii PD au eliberat din funcţiile de prefect şi subprefect toţi înalţii funcţionari publici care ocupau aceste funcţii în baza unor concursuri şi i-au trecut în corpul inspectorilor guvernamentali. În aceste condiţii, corpul inspectorilor guvernamentali a devenit un fel de "zonă gri" a administraţiei publice româneşti. Aceşti specialişti ai Guvernului, şcoliţi pe banii statului român, nu au fost utilizaţi în scopul pentru care au fost pregătiţi. Mai mult, asupra lor s-au făcut presiuni enorme pentru a părăsi sistemul, mulţi dintre inspectorii guvernamentali cedând acestor presiuni. Cei rămaşi, ori nu au primit nici un fel de atribuţii, ori au primit tot felul de atribuţii cu caracter total neserios, menite de asemenea să îi determine să părăsească corpul inspectorilor guvernamentali. Acum, Guvernul Boc vine cu această decizie de desfiinţare a corpului inspectorilor guvernamentali, demonstrând astfel incapacitatea de a asigura un management eficient al acestui corp de elita al funcţionarilor publici.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Noul Cod al muncii: oportunităţi, provocări, perspective" În data de 8 martie a.c. Guvernul îşi va asuma răspunderea în Parlamentul României pe proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii. Asumarea răspunderii reprezintă un act de mare angajament public,politic şi juridical Guvernului României, condus de premierul Emil Boc, în vădit contrast cu superficialitatea criticilor opoziţiei, pentru care moţiunile de cenzură nejustificate şi neîntemeiate au devenit principalele arme de luptă împotriva reformei în România de astăzi. Conţinutul noului Cod al muncii nu trebuie pervertit sau edulcorat în confruntarea cu realităţile sociale şi economice prezente, în sensul armonizării legislaţiei interne cu linia legislativă a Uniunii Europene în materia dreptului muncii şi securităţii sociale, dar şi în sensul protejării pieţelor emergente. Noul Cod al muncii reprezintă instituirea unui cadru adecvat şi legitim pentru protejarea drepturilor angajatului, pe de o parte, şi ale angajatorului, pe de altă parte. În acord cu prevederile Directivei nr.1999/70/CE a Consiliului privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, în noul Cod al muncii este inserată propunerea privind creşterea perioadei pentru care se pot încheia contractele individuale de muncă pe durată determinată de la 24 la 36 de luni sauposibilitatea prelungirii contractului, cu acordul părţilor, până la finalizarea unui proiect, program sau a unei activităţi sau lucrări fapt ce permite angajatorului să-şi desfăşoare activitatea continuu, fără a fi limitată la 24 de luni. Astfel, s-a introdus posibilitatea utilizării contractelor individuale de muncă pe durată determinată şi în cazul modificării tipului de activitate desfăşurat de angajator pentru a-i permite adaptarea imediată la contextul pieţei. Contractele pe durată determinată pot fi prelungite de cel mult două ori, pe perioade de până la 12 luni, în acest fel eliminându-se posibilitatea unui eventual abuz din partea angajatorului. În conformitate cu prevederile Directivei nr.2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru s-a păstrat durata programului de lucru normal la 40 de ore pe săptămână, iar durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de4 luni calendaristice (în actuala reglementare 3 luni), să nu depăşească 48 de ore pe săptămână. Prin contractele colective de muncă aplicabile se pot prevedeaderogări de la durata perioadei de referinţă de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni. În situaţii excepţionale se pot prevedea derogări carenu pot depăşi 12 luni. Pentru combaterea efectivă a muncii fără forme legale şi implicit pentru protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor angajatului, noul Cod al muncii prevede un cuantum al amenzilor contravenţionale pentru fiecare lucrător fără forme legale de la 3.000 - 4.000 lei până la 10.000 - 20.000 lei, iar pentru utilizarea a mai mult de trei lucrători fără forme legale se prevede posibilitateapedepsei cu închisoarea sau amendă penală. De asemenea, se propune ca şipersoanele care acceptă să muncească fără încheierea unui contract de muncă să fie sancţionate cu amendă de la 500 la 1.000 de lei. Trebuie subliniat faptul că prin noul Cod al muncii se instituie un drept fundamental şi determinat în materia raporturilor de muncă, şi anume, dreptul angajatoruluide a stabili obiectivele de performanţă individuală,precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora. Propunerea creează posibilitatea pentru angajator de a stabili obiective concrete şi criterii adecvate de performanţă pentru salariaţii proprii. Această măsură va avea ca principal efect creşterea performanţei şi competitivităţii în rândul angajaţilor. De asemenea, principalele criterii care vor fi avute în vedere la procedura concedierilor colective vor fi indicate de performanţă şi de îndeplinirea obiectivelor şi doar în subsidiar, pentru departajare, vor fi avute în vedere criteriile de natură socială. În materia concedierilor colective a fost propusăeliminarea interdicţiei de a mai face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora. De asemenea,a fost eliminată şi obligaţia angajatorului de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. Interdicţia de a face noi angajări reprezintăo limitare a angajărilor în perspectivă, în sensul în care sunt limitate posibilităţile de dezvoltare ale angajatorului, dar se reduc şi numărul de locuri de muncă de pe piaţa muncii. Invocând aceste argumente de fond privind conţinutul noului Cod al muncii, dar şi argumente de politică economică, socială şi legislativă, pledez pentru un vot de încredere privind procedura asumării răspunderii de către Guvernul României şi respingerea vehementă a oricărei moţiuni de cenzură din partea unei opoziţii parlamentare aflate pururi într-o derivă a perdelelor de fum.
			Domnul Dumitru Chiriţă: În data de 22.02.2011 Uniunea Social-Liberală, în prezenţa copreşedintelui Victor Ponta, a realizat o amplă consultare cu organizaţiile sindicale şi patronale în legătură cu intenţiile guvernului de modificare a legislaţiei muncii şi cu situaţia critică din punct de vedere economic şi social cu care se confruntă România, ca urmare a deciziilor iresponsabile ale actualului guvern. În luările de poziţii ale sindicatelor a fost exprimat încă odată faptul că guvernul Boc promovează un nou Cod al muncii, fără a ţine cont de punctul de vedere al reprezentanţilor salariaţilor, care va crea un haos general pe piaţa muncii din România. Printre elementele prezentate cu această ocazie de către organizaţiile sindicale şi însuşite de Uniunea Social-Liberală cu privire la modificările legislaţiei muncii regăsim următoarele: elimină dreptul salariaţilor la negocieri individuale şi colective şi oferă dreptul exclusiv pentru angajator de a stabili unilateral clauze contractuale; concedierea salariaţilor la discreţia angajatorilor; eliminarea dreptului la grevă prin concedierea salariaţilor care participă la acţiuni de protest. Toate aceste modificări şi multe altele nu fac altceva decât ca drepturile şi libertăţile fundamentale să fie eliminate, iar veniturile salariaţilor să scadă dramatic. Opiniile confederaţiilor sindicale au fost susţinute şi de o parte importantă a confederaţiilor patronale care condamnă intenţia guvernului de a promova o legislaţie a muncii ce va conduce la încurajarea muncii la negru, creşterea evaziunii fiscale şi o concurenţă neloială. Aflaţi în faţa unei asemenea situaţii de încercare a guvernului de a face bine cu forţa, care până la urmă tot viol se cheamă, nu poţi să nu constaţi că se impune de urgenţă schimbarea actualei majorităţi şi formarea unui guvern care să promoveze dialogul şi consensul pentru rezolvarea unor probleme fundamentale în plan economic şi social. Uniunea Social-Liberală îşi asumă susţinerea intereselor patronilor şi ale salariaţilor, în faţa acestor abuzuri fără precedent a actualului guvern, prin promovarea unor iniţiative legislative venite de la partenerii sociali sau a unor moţiuni sau moţiuni de cenzură care să conducă la căderea actualului guvern. În egală măsură, la această întâlnire au fost dezbateri legate de programul economic şi social al Uniunii Social-Liberale şi a fost adresată invitaţia către confederaţiile sindicale şi patronale de a contribui la fundamentarea unui program de guvernare care să scoată ţara din criză şi să creeze condiţii de creştere a nivelului de trai a fiecărui cetăţean. În încheierea acestei intervenţii nu pot să nu repet întrebarea domnului Cezar Corâci, preşedintele UGIR 1903, "Interesele cui le reprezentaţi, domnule Boc, dacă noi, patronatele şi salariaţii din România suntem împotriva acestei iniţiative de modificare a legislaţiei muncii?".
			Domnul Emil Radu Moldovan: "Guvernul româniei virtuale" Oficial, ne merge bine. Potrivit afirmaţiilor premierului Emil Boc, România a ieşit din recesiune, şi în acest an se va înregistra o creştere economică ce va permite românilor să trăiască mai bine. Deci, conform aprecierilor guvernanţilor, România este pe un drum bun, iar românii vor beneficia de roadele bunei guvernări PDL-iste. Însă, potrivit sondajelor de opinie din ultima perioadă, 90% dintre români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită şi în jur de 80% din cetăţeni sunt profund nemulţumiţi de prestaţia guvernului Boc. Toate acestea datorită realităţilor de zi cu zi de care se lovesc românii în ultima vreme şi de care îi consideră responsabili pe guvernanţi, în frunte cu preşedintele Băsescu şi premierul Boc. Astfel, în timp ce reprezentanţii puterii taie panglici şi salvează România de la colaps, cetăţenii români se luptă ca nişte adevăraţi eroi să supravieţuiască avalanşei de scumpiri, care pe cei mai mulţi dintre români, precum pensionarii, îi face să privească cu jind la multe produse alimentare din rafturi, deoarece din cauza politicii dezastruoase a guvernului Boc au devenit un lux. Iar bolnavii acestei ţări, care nu mai găsesc în România medicamente vitale pentru boli grave, precum cancerul şi diabetul, sunt sortiţi pieirii, datorită indiferenţei şi incompentenţei puterii actuale. Nimic din această realitate nu determină guvernul ca măcar în ceasul al doisprezecelea să ia măsurile atât de necesare redresării economice şi sociale a românilor, pentru care viaţa în propria lor ţară devine un lux pe care şi-l pot permite din ce în ce mai greu în timpul guvernării PDL. În schimb, guvernul are alte priorităţi, precum construirea de parcuri la ţară, de gondole în zone unde nu exista turism, deoarece ţara, conform declaraţiilor primului ministru, a ieşit din recesiuni şi românii încep să simtă roadele bunei guvernări şi doar opoziţia şi presa rea intenţionata nu văd marile realizări ale epocii Boc-Băsescu. În concluzie, putem afirma fără riscul de a greşi, că guvernul României este prins într-o lume virtuală pe care o şi guvernează, în timp ce România reală este lăsată de izbelişte.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Declaraţiile politice sunt un drept primitiv sau o responsabilitate?" Oamenii politici s-au nărăvit şi cred că pot să spună orice, oricând şi oricum fără să se gândească la consecinţele vorbelor lor, la faptul că unele afirmaţii sunt de natură juridică penală şi atunci trebuie să şi răspundă! În România sunt câteva categorii de politicieni care sunt protejate de lege pentru declaraţii politice: preşedintele ţării, parlamentarii, aleşii în exerciţiul mandatului lor, restul celor care fac declaraţii trebuie să fie atenţi pentru că pot încălca legea. Legiuitorul a considerat că aceste persoane şi-au câştigat dreptul de a face declaraţii politice protejate prin alegeri, prin încrederea pe care le-au acordat-o cetăţenii prin vot, aspect consfinţit de hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţă preluată şi de instanţele româneşti. Am crezut că acest lucru este clar şi că toată lumea cunoaşte limitele de exprimare şi responsabilitate! Din păcate, o doamnă angajată drept consilier economic la Cabinetul primului-ministru, doamna Andreea Paul Vass, cu mult tupeu şi lipsă de răspundere, face declaraţii politice iresponsabile. Doamna Vass a afirmat public că la multe din companiile energetice corupţia este protejată de partidele din opoziţie, PSD şi PNL, şi că dumneaei şi PDL-iştii nu pot face nimic din cauza opoziţiei. Ceva mai viclean, mai penibil, mai năucitor, dar şi mai periculos nu am auzit! Dacă doamna consilier Vass, cu şiretenie de joasă speţă, nu se referea la PNL puteam să mă abţin de la comentarii şi de la acţiuni, dar când face aprecieri politice referitoare la PNL şi minte, calomniază, introduce diversiuni, nu cred că trebuie să tac! Am sperat că noii intraţi în politică ar putea fi mai decenţi, mai sinceri, mai răspunzători, dar m-am înşelat, doamna Vass fiind un exemplu negativ deja notoriu, cu toate că doamna în cauză se consideră specialist în economie, nu în politică!!! De aceea, îi cer public să-şi prezinte scuzele, să recunoască minciuna şi greşeala ar putea fi iertată, pe jumătate, şi ar constitui o lecţie pentru viitor, o lecţie din care să se înţeleagă că nu se poate spune orice fără să se răspundă. În acelaşi timp, îi cer domnului Emil Boc demiterea doamnei Vass din funcţia de consilier pentru utilizarea acesteia în scop politic şi nu profesional! De câteva luni tot spunem că democraţia este alterată, că instituţiile statului nu funcţionează potrivit atribuţiilor prevăzute de lege, acum este momentul să şi acţionăm, să sancţionăm abuzurile manifestate în exercitarea mandatului şi pe banii cetăţenilor!
			Domnul Stelian Fuia: "Consumul de stupefiante de mare risc este în creştere!" Mulţi ani după căderea regimului comunist priveam producţiile americane de televiziune în care ni se prezentau periculoasele ghetouri şi vieţile curmate de consumul de stupefiante. Mulţi ani am crezut cu toţii că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva! Cu toate acestea, primul pas a fost făcut prin înteţirea traficului de stupefiante care pătrundeau frontierele estice ale României către ţările bogate ale Occidentului. De aici şi până la creşterea constantă a numărului de consumatori nu a fost decât un pas. Prin cluburi, prin suburbii, constrânşi de reţele infracţionale, tot mai mulţi români au ajuns sclavii consumului. Din nefericire, categoria socială cea mai expusă consumului o reprezintă tinerii, de la vârste foarte crude de 13-14 ani şi până la adulţi de peste 35 de ani. În ultimii doi ani, opinia publică românească a dezbătut problema aşa-ziselor "magazine de vise", care nu sunt în fapt decât trambulina consumatorilor dinspre droguri uşoare, către droguri cu mare risc: heroină, cocaină, ecstasy etc. Zilele trecute, organismul care se concentrează pe combaterea acestui fenomen, DIICOT, atrăgea atenţia asupra faptului că în Bucureşti drogul cel mai căutat a devenit heroina. Costurile umane ale acestui flagel sunt uriaşe. Mă refer atât la pierderea uneori irecuperabilă a unor tineri, la distrugerea familiilor lor, dar şi la costurile statului român cu dezintoxicarea sau tratarea acestor dependenţi. Mi-aş dori ca nu numai pe umerii DIICOT să apese această povară, ci în procesul de combatere a acestei laturi a crimei organizate să se implice cât mai multe autorităţi române. De asemenea, nu cred că ar trebui să ne fie ruşine să cerem sprijinul altor state care au înregistrat performanţe în combaterea fenomenului şi să intensificăm schimbul de informaţii cu statele care tradiţional stau pe traseul traficului internaţional de stupefiante. Numărul dependenţilor şi amploarea fenomenului nu mai este deja la limitele de odinioară, în care consideram că fenomenul poate fi tolerat. El trebuie restrâns şi eradicat într-un timp cât mai scurt, cu victime cât mai puţine.
			Domnul Florian Daniel Geantă: "Lipsa locurilor de parcare conduce la violenţe" Statisticile arată că, la nivelul capitalei, există circa cinci maşini pe un loc de parcare, lipsa acestora aducând unor firme, care ridică maşinile parcate ilegal, aproximativ 10 milioane de euro anual. Potrivit poliţiei capitalei, lipsa parcărilor generează cel puţin 7-8 incidente pe zi sub forma vandalizării autovehiculelor, prin avarii produse pneurilor, vopselei, oglinzilor sau ştergătoarelor de parbriz. Însă, pagubele materiale produse autoturismelor nici nu se compară cu violenţele care au ajuns să izbucnească în stradă din acest motiv. Unele dintre incidente abia dacă au fost oprite cu focurile de armă ale poliţiei, iar altele s-au sfârşit cu persoane rănite sau decedate, cum este cazul taximetristului ucis zilele trecute, tocmai din acest motiv. Da! Este extrem de grav atunci când zilnic Poliţia Română este sesizată cu incidente de acest fel, cu care bucureştenii se confruntă, de la simple dispute verbale se ajunge la agresiuni fizice şi chiar crime. Am ajuns să nu mai distingem diferenţe comportamentale majore între noi, cetăţenii Capitalei şi alţi reprezentanţi ai regnului animal. În acest context, este firesc să ne punem toţi aceeaşi întrebare: Cum răspund autorităţile din capitală acestei probleme? În afara faptului că doar promit aproximativ 13.000 locuri de parcare, care vor fi date în funcţiune abia în anul 2014, altă acţiune notabilă nu s-a înregistrat. Chiar dacă am accepta că promisiunea creării unui număr de 13.000 de locuri de parcare se va realiza, numărul este foarte mic la cererea uriaşă şi în permanentă creştere din Bucureşti. Comisia de Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti ar trebui să respecte legile în vigoare care o obligă să nu dea nici un fel de aviz de construcţie pentru clădirile care nu au în proiect şi locuri de parcare, indiferent că este bloc, spital, biserică, clădire pentru birouri sau industriale.
			Domnul Adrian George Scutaru: "Am ieşit din criză!" "România a ieşit din criză!". Acestea sunt cuvintele preşedintelui Traian Băsescu, vorbe susţinute şi întărite de către premierul Emil Boc, care în ultimii ani de mandat a modernizat România atât de mult, după cum vedem zi de zi, încât astăzi ţara noastră a ajuns mult mai rău decât la preluarea guvernării de către PDL. Pe lângă promisiunile deşarte pe care le-au făcut atunci când au ajuns la putere, cum că o să elimine mafia şi corupţia şi totul va fi numai miere şi lapte, iar acum unde întorci privirea la orice colţ de stradă, în orice instituţie, mafia şi corupţia sunt în floare. dacă România a ieşit din criză, cum se face că şi acum în unele sate se trăieşte aproape cum se trăia în Evul Mediu, peste 15.000 de localităţi neavând reţele de canalizare, iar aproape 10 milioane de români locuind în case fără apă curentă, nemaivorbind de faptul că o bună parte a populaţiei ţării locuieşte fără toaletă şi baie în casă? Cum este posibil ca într-o ţară care se află în Uniunea Europeană şi în care trebuiesc respectate anumite standarde, în spitale nu există apă caldă, bolnavii fiind nevoiţi să îşi încălzească apa pe calorifere pentru a se putea spăla? Toate acestea sunt numai o mică parte din problemele cu care se confruntă statul nostru, probleme care nu îl privesc pe premierul nostru Emil Boc, acesta având alte idealuri, şi anume câştigarea alegerilor din 2012. Avem, cu această ocazie, o imagine în detaliu a ceea ce se întâmplă cu adevărat în această ţară, a ceea ce a devenit ea pentru români. Datorită acestor fapte pe care Guvernul Boc le întreprinde pentru "binele ţării", România a fost, a rămas şi continuă să fie codaşa Europei. Actualul Executiv a dovedit în cei doi ani în care se află la putere că nu poate, nu ştie şi nu vrea să conducă România, să aducă tuturor românilor prosperitatea promisă şi nu doar clientelei de partid. Singura soluţie este demisia Guvernului Boc, pentru ca un nou Guvern, al Uniunii Social-Liberale, să poată începe reconstrucţia ţării după pârjolul portocaliu.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "Îi va spăla Traian Băsescu imaginea lui Gaddafi?" Cred că oricine dintre noi se îngrozeşte când vede la televiziunile de ştiri imaginile, relativ autocenzurate, pe motiv că în faţa micilor ecrane se află şi minori sau persoane care suferă de inimă, atrocităţile represiunilor din Libia, pe care le-a ordonat dictatorul acestui stat, Muammar Gaddafi. Apreciez ca mai mult decât necesară operaţiunea declanşată de autorităţile române de a repatria pe cetăţenii români aflaţi în Libia. Totuşi, şi cred că sunt în asentimentul tuturor românilor, nu este suficient. Nu este suficient pentru că în legătură cu aceste evenimente nu am luat la cunoştinţă de o poziţie oficială luată de preşedintele României sau de MAE. Este adevărat, mi s-ar putea reproşa că trec peste unele bariere şi cer persoanelor competente o imixtiune în problemele interne ale unui alt stat. Nu, nu cer aşa ceva! Dar o poziţie a MAE şi a preşedintelui României este absolut necesară, ţinând cont de unele proiecte de dată recentă. Concret, pe 29 noiembrie 2010, aflat la Tripoli la o reuniune UE - Africa, ministrul de externe Teodor Baconschi a adresat dictatorului libian Gaddafi o invitaţie de a veni în vizită oficială de stat în România. Nu trebuie omis nici faptul că la reuniunea la care a participat Teodor Baconschi a fost invitat şi Traian Băsescu, dar cum pe agenda sa s-a aflat deplasarea de la Astana, care se desfăşura în paralel, nu a putut onora invitaţia. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că în 2006 Traian Băsescu a fost primul preşedinte român după Nicolae Ceauşescu care a răspuns unei invitaţii a dictatorului libian, Muammar Gaddafi. În primul rând, opinia publică din România trebuie să afle care este stadiul diplomatic al invitaţiei lansate lui Gaddafi de a veni în vizită oficială de stat în România şi de a se întâlni cu preşedintele Traian Băsescu şi cu alte oficialităţi. Cum până în prezent nici Administraţia Prezidenţială şi nici MAE nu a făcut vreo precizare în acest sens, rezultă că demersurile pentru venirea lui Gaddafi în România rămân valabile. Ei bine, exact acest lucru îi mai lipsea acum României. O vizită a lui Gaddafi. Glumind - deşi nu este aici nici locul şi nici situaţia - aş putea întreba dacă nu cumva i se va acorda şi azil politic în cazul în care totuşi forţele democratice îl vor alunga din ţară. Revenind la subiect, atrag atenţia că o relaţie, chiar şi amicală cu un dictator cum este Gaddafi, poate dăuna enorm imaginii României în lume. Şi, cel puţin din punctul meu de vedere, o relaţie cu Gaddafi ar fi dăunat României şi fără să se înregistreze represiunile atroce la care asistăm de zile bune. Nu în ultimul rând, o relaţie Traian Băsescu - Muammar Gaddafi demonstrează încă o dată izolarea preşedintelui României în plan extern, pentru că numai cine este ignorat de liderii statelor civilizate caută o apropiere de un dictator african sau de pe alte continente. S-ar putea ca oficiali din MAE să-mi aducă aminte că România are de colectat datorii din Libia şi acesta este scopul pentru care Gaddafi a fost invitat în România. Greşit. Dacă aceste datorii nu au fost recuperate în urma reluării relaţiilor prin vizita din 2006 a lui Traian Băsescu la Tripoli, este clar că atâta timp cât Gaddafi se va afla la conducere nu vom mai vedea înapoi nici un cent. Este şi acesta un motiv în plus pentru care nu înţeleg de ce se păstrează tăcerea privind atrocităţile din Libia comise din ordinul lui Gaddafi.
			Domnul Mircia Giurgiu: "Egalitate între toţi pensionarii" Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene şi o condiţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială la nivelul UE. Deşi există încă o serie de inegalităţi, în ultimele decenii, UE a făcut progrese semnificative pentru ca femeile şi bărbaţii să beneficieze de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislaţiei privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în toate politicile comunitare şi măsurilor specifice privind promovarea femeilor. Numeroase acte legislative europene sunt dedicate egalităţii între femei şi bărbaţi. Este vorba, mai ales, de dispoziţii cuprinse în tratate şi de directive privind accesul la locurile de muncă, plata egală, protecţia maternităţii, concediul pentru creşterea copilului, securitatea socială şi regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de discriminare şi activităţile independente. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie reprezintă un alt element cheie. Strategia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi reprezintă programul de lucru al Comisiei în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2010-2015. Aceasta urmează abordarea dublă a iniţiativelor specifice şi integrarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul tuturor politicilor şi activităţilor UE ("abordarea integrată a perspectivei de gen") care a devenit marca distinctivă a activităţii UE de promovare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. În România, persoanele care apelează la pensionarea anticipată sunt acelea care şi-au pierdut locurile de muncă şi nu au reuşit să îşi găsească alte angajamente. În această situaţie, la nivel naţional, se găsesc zeci de mii de persoane. De aceea, nu este normal ca persoanele care solicită pensionarea anticipată să fie penalizate cu acelaşi procent - 0,75%, cum este în prezent - dacă au între 3 şi 5 ani sau mai puţin de 3 ani peste stagiul complet de cotizare până la împlinirea condiţiilor în vederea pensionării pentru limită de vârstă. Din aceste considerente propunem modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
			Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu: M-am bucurat nespus aflând de la cea mai oficială dintre surse, domnul Emil Boc, încă prim-ministru, despre miracolul ieşirii României din criză. Îi mulţumesc din suflet că ne-a informat, pentru că nici eu, şi nici cetăţenii din colegiul meu, probabil prea preocupaţi de ziua de azi şi de cea de mâine, nu băgasem de seamă! Acum, însă, că am fost puşi la curent, am avea câteva priorităţi, pe care le ţineam deoparte, pentru un astfel de eveniment. Astăzi, doar una dintre ele: Centrul de Transfuzie Sangvină din Ploieşti. Domnule premier, domnilor miniştri de resort, acum, că se poate, deblocaţi, oameni buni, posturile, că aici se lucrează cu doar o cincime din personalul impus prin norme. Faţă de 70 de asistenţi medicali, cât ar fi... normal şi cât este... normat, acum lucrează doar 17, iar din 10 medici, doar doi se mai regăsesc pe statul de plată... 19 oameni cu salariul mutilat lucrează cât pentru 80 şi, credeţi-mă, nimeni nu le dă vreo "şpagă" pentru o eventuală completare... binemeritată, de altfel, a veniturilor! Aşadar, dacă a trecut criza, deblocaţi posturile sau daţi-vă demisia pentru minciună, nepăsare şi inconştienţă.
			Domnul Horea-Dorin Uioreanu: "O nouă soluţie pentru ieşirea din criză: cea finală!" În urmă cu o săptămână, Guvernul României a decis că românii se vor îmbolnăvi doar în conformitate cu normele Uniunii Europene. Astfel, până în 2013, în România vor trebui să primească finanţare de la bugetul de stat doar 5,6 de paturi la mia de locuitori. Aceasta decizie a ministerului se înscrie perfect în planul actualei guvernări de a obliga românii să trăiască cu veniturile tăiate, după modelul autohton, dar cu obligaţii specifice ţărilor din Uniunea Europeană. Indiferenţi la realitatea de acasă, potentaţii zilei impun condiţii occidentale unor cetăţeni obligaţi să trăiască după norme româneşti. Norme care presupun un salariu minim de 150 de euro, o pensie minimă de 70 de euro şi preţuri comparabile cu cele din ţările civilizate ale Uniunii Europene. După noile norme ale domnului ministru Attila Cseke, românii nu vor mai avea voie să fie bolnavi. Ei vor trebui să se încadreze în normele europene în ceea ce priveşte bolile. Prea săraci şi, ca urmare, prost hrăniţi, românii vor trebui să suporte nu doar programarea la medicul de familie şi coplata serviciilor medicale. Ei vor trebui să fie atenţi să nu care cumva să aibă nevoie de spitalizare. Şi asta pentru că numărul paturilor din spitale, atâtea câte au scăpat de tăvălugul desfiinţărilor, se reduce şi el. O dată cu numărul de paturi, realizăm şi o necesară economie, dând afară o parte din personalul medical. FMI poate fi mulţumit: am făcut economii şi unde nu a cerut! Într-o ţară decimată de reduceri de venituri şi creşteri de taxe, măsuri botezate de un guvern incapabil ca fiind anticriză, acum au cale liberă bolile. Medicii de familie ameninţă cu exodul, prevenţia echivalează cu minunile biblice, astfel că reducerea numărului de paturi din spitale se încadrează perfect în politica genocidului portocaliu. De fapt, la ce bun să mai avem spitale şi paturi dacă actuala putere a obligat medicii să plece în căutarea mirajului din Occident? În fapt, exodul medicilor a fost perceput de preşedintele tuturor românilor, domnul Traian Băsescu, ca fiind un lucru firesc. Iar gestul domniei sale, copiat de oamenii săi de casă, de a se trata în altă ţară, nu a făcut altceva decât să anunţe evenimentele de acum. Închidem spitale, reducem paturi şi personal, iar bolnavilor României le recomandăm să trăiască bine! Iar dacă nu pot să o facă, mai au o soluţie. Cea finală....
			Domnul Florin Iordache: "Contractul-cadru pentru anii 2011-2012 al CNAS - atac la sănătatea populaţiei României" Prin HG nr.1389/2010 a fost aprobat contractul-cadru pentru 2011-2012. Actul normativ, cât şi normele de aplicare, precizează poziţia CNAS şi clauzele contractuale propuse medicilor de familie ce urmează să semneze contractele de furnizare de servicii medicale. În urma analizei acestor clauze, se aduc grave prejudicii pacienţilor, dar şi personalului medical, deoarece: contractul impune un buget orientativ pe medicamente; valoarea punctului per capita şi per serviciu sunt mult diminuate; se raportează o consultaţie la trei luni pentru pacienţii cronici, indiferent câte boli cronice are pacientul; pacienţii consultaţi la cerere îşi pierd drepturile fireşti de asiguraţi; contractul impune activităţi care nu au legătură cu serviciile medicale. Se impune medicilor de familie ca din bugetul de venituri şi cheltuieli să asigure internet de bandă largă, calculatoare, imprimante etc., cheltuieli care nu au de-a face cu activitatea medicală. Cred că, până nu este prea târziu, Ministerul Sănătăţii, CNAS, asociaţiile profesionale să se aşeze şi prin dialog să găsească cea mai bună formă de amendare a HG nr.1389/2010, a Ordinului nr. 1571/1047/2010, pentru că, altfel, sănătatea populaţiei va avea de suferit.
			Doamna Mariana Câmpeanu: Guvernul a hotărât: pentru a unsprezecea oară vine în faţa Parlamentului pentru a-şi asuma răspunderea pe o lege extrem de importantă pentru un larg segment al societăţii româneşti - Codul muncii, sustrăgându-se astfel dezbaterii parlamentare şi evitând amendarea şi dezbaterea firească într-un stat democrat. Da, aţi auzit corect - de unsprezece ori guvernul Boc a abuzat de procedura asumării răspunderii, deşi, în opoziţie fiind, domnul Boc a avut grijă să o blameze. Ei bine, acum, aflat la putere, dumnealui i se pare firesc să încalce în mod repetitiv raporturile fireşti dintre Executiv şi Parlament. Problema domnului Boc este însă că, indiferent ce act normativ propune spre dezbatere şi adoptare, nu mai este credibil în a reprezenta interesele oamenilor şi, ca atare, nu mai poate avea pretenţia de a legifera spre binele public. Lipsa dumneavoastră de credibilitate provine din faptul că s-a ales praful de orice fel de reformă aţi început, iar toate legile importante, promovate de cele mai multe ori nedemocratic, prin asumarea răspunderii, cu ocolirea dezbaterii parlamentare, s-au dovedit proaste, îndreptate împotriva drepturilor cetăţenilor şi intereselor populaţiei. Să ne aducem aminte că Legea privind salarizarea unitară nu a putut fi aplicată din cauza prevederilor nerealiste pe care le conţinea şi a fost nevoie de o revenire pentru a corecta o lege care afectează întreg personalul bugetar din România, iar Legea privind sistemul unitar de pensii, adoptată prin fraudă, conţine prevederi injuste şi aduce atingere celor 5 milioane de pensionari. Un lucru este cert, ne aşteptăm la alte proteste şi ieşiri în stradă din partea sindicatelor şi a patronatelor, mai ales că la ultimele negocieri aţi declarat clar că nu doriţi să preluaţi nimic din ceea ce au propus aceştia. Noi, Grupul parlamentar al PNL, vom susţine amendamente de corectare a acestui proiect, iar în cazul în care acestea vor fi respinse, vom vota împotriva adoptării modificărilor aduse Codului muncii, deoarece în viziunea noastră acestea trebuie să încurajeze competiţia, să permită angajatorilor să se adapteze mai uşor la schimbările rapide ale mersului economiei, să stimuleze mediul privat care poate asigura, astfel, noi locuri de muncă, fără excluderea totală a măsurilor de securitate pentru angajaţi.
			Doamna Antonella Marinescu: «"Aberaţie rar întâlnită" - comasarea spitalelor» Reorganizarea spitalelor e necesară, declara Ministerul Sănătăţii. Populaţia e mult mai sănătoasă decât atunci când s-au construit spitalele. Ce va fi mâine? Cine ştie? Se desfiinţează spitale şi se înfiinţează morgi? Poate se va ajunge să se desfiinţeze sau să se comaseze şi cimitirele. Competenţii vor decide. Sau poate UE si FMI vor veni să ne spună, ca de obicei, să se concesioneze câteva mii de hectare şi ne vor da câteva excavatoare pentru a se face gropile comune... De! Economia de piaţă. În Palazu Mare, municipiul Constanţa, la o distanţă de aproximativ 7 km de Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, pe o suprafaţă de 20.000 mp, exista Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa. Este spital public de monospecialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Consiliului Judeţean Constanţa. Cu o activitate de peste 50 de ani, este unul dintre cele mai bune spitale de TBC din ţară, care oferă servicii medicale de calitate locuitorilor din judeţul Constanţa şi parţial judeţelor limitrofe din sud-estul ţării. Este singurul loc unde se efectuează consultaţii de pneumoftiziologie în baza trimiterilor de la medicii de familie şi are un rol major în programul naţional de combatere a tuberculozei. Ministerul Sănătăţii doreşte ca şi acest spital, din multe altele, să devină secţie externă a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Constanţa. Cum se poate ca un spital care aparţine de Consiliul Judeţean Constanţa sa devină secţie externă a unui spital care aparţine de Consiliul Local Constanţa? Spitalul este de tip pavilionar, fiind format dintr-un ansamblu de 5 clădiri, dintre care 3 au destinaţie medicală - 50 de paturi pe Secţia Clinică Pneumologie I Adulţi, 100 de paturi pe Secţia Pneumologie Adulţi II şi 50 de paturi pe Secţia Pneumologie Copii. Personalul medical superior este format din 20 de medici, din care 15 pneumologi, 1 medic de laborator, 1 radiolog cu jumătate de normă şi 3 medici rezidenţi. În celelalte 2 clădiri se află farmacia, spaţiile de deservire şi serviciile tehnico-administrative. În 2010, spitalul a fost acreditat de ANCS ca unitate de cercetare-dezvoltare, acreditat ISO 9001, fără datorii, iar în prezent are în derulare un proiect POR AXA 3 în valoare de 12.006.521,11 lei. Prin prezentul proiect s-au demarat efectuarea reparaţiilor pentru reabiltarea întregii clădiri aparţinând ambulatoriului de specialitate al spitalului şi asigurarea de echipamente, aparatură şi dotări moderne pentru spaţiile destinate activităţilor medicale de ambulatoriu finanţate din bugetul asigurărilor de sănătate şi care nu sunt generatoare de venituri, respectiv: radiologie, explorări funcţionale, laborator - inclusiv spaţii destinate recoltărilor, cabinete de consultaţii şi tratament cu circuite separate ftiziologie/pneumologie, amenajarea altor spaţii neutilizate în momentul de faţă şi adaptarea la necesităţile ambulatoriului. Noi sperăm că acest spital cu tradiţie va scăpa de "malaxorul aberaţiei rar întâlnite" numite comasare. Am zis!
			Domnul Constantin Severus Militaru: "Justiţia are nevoie de resurse umane!" Despre orice domeniu al vieţii economice, sociale sau politice discutăm ajungem întotdeauna la concluzia că rolul justiţiei este unul covârşitor. De la rezolvarea unor diferendumuri comerciale, imobiliare, conflicte de muncă sau chiar soluţionarea unor speţe electorale, totul ajunge la judecata sistemului de justiţie. În ultimii doi ani de zile, justiţia a primit importante imbolduri de a se moderniza şi eficientiza, fie că vorbim de adoptarea noilor coduri - penal şi civil - sau al celor de procedură, fie că vorbim de înlăturarea imixtiunii politice în actul de justiţie. Rămâne însă încă în discuţie politica resurselor umane din sistem. Altfel spus, în ciuda acestor reforme cruciale, numărul necesar al slujbaşilor legii este în continuare necorelat cu nevoile societăţii româneşti. Nu cred că trebuie să analizăm statisticile Consiliului Superior al Magistraturii ca să aflăm că unii judecători au pe rol şi peste 2.000 de dosare anual. Nu ne trebuie decât să mergem într-o instanţă şi vom observa supraîncărcarea magistraţilor cu sute de dosare sau termenele din ce în ce mai lungi pe care instanţele sunt nevoite să le acorde cauzelor. Este adevărat că există cauze cu grad redus de dificultate, dar există şi dosare ale căror rechizitorii însumează sute şi mii de pagini. Ce om de bună-credinţă poate crede că un magistrat poate măcar lectura minuţios întregul dosar al unei cauze, când pe ordinea sa de zi se află concomitent zeci de dosare? Cum putem spera la reducerea numărului de erori judiciare în aceste condiţii? De asemenea, cum ne putem propune obiective de tipul "celeritatea proceselor" când judecătorii sunt obligaţi să înscrie cauze şi peste şase luni de la sesizarea lor? Soluţia se află în regândirea politicii resurselor umane din magistratură. Şi aici este vorba atât despre atragerea de noi oameni, selectaţi exclusiv pe principiul competenţei, dar şi de stimularea salarială corespunzătoare a întregului personal dedicat actului de justiţie. De asemenea, în ciuda existenţei unui număr uriaş de facultăţi de drept, calitatea absolvenţilor nu este întotdeauna cea dorită. Aici mă gândesc la reorganizarea Institutului Naţional al Magistraturii, care să poată selecta mult mai devreme decât după absolvire, tineri care pot purta cu succes numele de magistrat.
			Domnul Miron Ignat: "Ziua Apărătorului Patriei" Ziua de 23 februarie este marcată în Federaţia Rusă drept "Ziua Apărătorului Patriei". Oficial, această sărbătoare a apărut în anul 1922, pe atunci se numea "Ziua armatei şi a flotei maritime militare sovietice" şi a fost dedicată soldaţilor ruşi care au luptat împotriva invadatorilor de-a lungul anilor şi au apărat cu propria viaţa pământul şi valorile strămoşeşti ale poporului rus. Ziua Apărătorului Patriei a fost sărbătorită în mai multe ţări prin manifestări festive. La Moscova, au fost depuse coroane la complexul memorial "Monumentul Soldatului Necunoscut" de lângă zidul Kremlinului şi au fost exprimate cuvinte memorabile în cinstea tuturor patrioţilor. Şi la Bucureşti această sărbătoare a fost marcată printr-o ceremonie de depunere de coroane la "Cimitirul Ostaşilor Sovietici" din Herăstrău, la iniţiativa reprezentanţilor corpului diplomatic al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti. Această iniţiativă a fost susţinută şi de Ministerul Apărării Naţionale, Asociaţia Naţională a cadrelor militare în retragere "Al. I. Cuza", Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Jandarmeria Română, de reprezentanţii ambasadelor ţărilor CSI, precum Armenia, Kazahstan şi Belarus. Ca deputat al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, doresc să îmi exprim onoarea şi recunoştinţa pentru cei care şi-au sacrificat viaţa din patriotism pentru ţară.
			Doamna Manuela Mitrea: "România rămâne fără păduri" Erau vremuri când pădurile acopereau 80% din suprafaţa României, dar nevoia de terenuri agricole, terenuri pentru construcţii sau alte interese economice a redus în mod constant suprafaţa lor, până la 6,37 milioane ha, cam un sfert din suprafaţa ţării, aducând raportul sub media europeană, care este de 33%. Ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că fondul forestier al României este în continuă scădere, din cauza faptului că suprafeţele defrişate sunt mult mai mari decât cele plantate cu puiet, statisticile arătând că ţara noastră ocupă ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte împăduririle. Deşi în ultimii douăzeci de ani au existat şi câteva planuri de împădurire, acestea s-au aplicat sporadic şi discontinuu, în timp ce pădurile României au fost rase de pe faţa pământului într-un ritm alarmant - două hectare pe oră. Consecinţele acestui lucru de o gravitate extremă nu au întârziat să apară - inundaţii devastatoare, alunecări de terenuri sau deşertificări în zonele din sudul ţării. Stimaţi colegi, nu putem privi nepăsători cum România rămâne fără păduri, pentru că dispariţia fondului forestier este o problemă care ne priveşte pe noi toţi în mod direct, deoarece pomii sunt, dincolo de interesul economic pe care îl reprezintă lemnul, aerul pe care îl respirăm şi apa pe care o bem.
			Domnul Ioan Oltean: "Brâncuşi este viu doar la Paris?" Ştim cu toţii cine a fost Constantin Brâncuşi. Ce nu ştim, sau, din păcate, ce am trecut ce vederea, este că zilele acestea s-au împlinit 135 de ani de la naşterea acestui "gigant" al culturii româneşti. Maestrul a văzut lumina zilei în februarie, pe 19, în legendara Hobiţă a Gorjului. Ca ardelean, şi pot spune, de când sunt deputat, ca bucureştean prin adopţie, admir şi eu nepreţuita operă a artistului, dar admir în egală măsură personalitatea sa de mare patriot şi român. Însă am fost destul de neplăcut surprins să observ că, ceea ce ar fi trebuit să fie o zi marcată cu putere în viaţa noastră cotidiană, de altfel plină de aşa zise "provocări", a trecut mult prea simplu şi fără să lase vreo urmă. Am uitat mult prea uşor tot ceea ce a însemnat Brâncuşi pentru noi, pentru fiecare, pentru cultura noastră pe care o clamăm acum europeană. Este adevărat, maestrul a trăit mult la Paris, locul unde artiştii autentici, care chiar aveau un mesaj de transmis omenirii, îşi găseau recunoaşterea. Dar nu mi se pare normal şi drept ca acolo, în capitala Franţei, să existe în anul 2011 mai multe preţioase urme lăsate de românul nostru celebru decât în România. Nu mi se pare corect ca cetăţeanul oarecare să afle la Paris că un român genial este creatorul "mesei tăcerii", că din mâna şi sufletul unui român sclipitor s-a născut "pasărea măiastră"! Lăsând la o parte spiritul mercantil, care izbucneşte uneori supărător, în chiar inima Parisului, la un pas de Primărie, orice trecător face cunoştinţă cu Brâncuşi, cu atelierul său minunat. Este adevărat, a fost reconstruit de două ori de către autorităţile franceze, dar este de apreciat cu atât mai mult gestul acestora, dar şi insistenţa lor în a promova cultura, valorile artistice în general. Atelierul propriu-zis este închis într-o cuşcă simbolică de sticlă, asemenea unui acvariu. Turiştii văd acolo aliniate perfect, într-o ordine desăvârşită, nişte unelte vii, care au amprenta maestrului, unelte ca acelea din gospodăriile ţăranilor din Gorj. Acolo este o părticică de Românie, iar prima impresie este de uimire, apoi inima tresare de emoţie. Aceasta vine din faptul că, vizitând acest atelier, ai impresia că din fiecare matriţă sau mulaj stă să apară din moment în moment o nouă formă, o nouă sculptură. Acolo, vizitatorul este vrăjit să se simtă contemporan cu "titanul". Impresia de fragilitate, de zvelt şi graţios te însoţeşte pe tot parcursul. Gândul zboară spre Coloană şi dintr-o dată te simţi mândru că ea e acolo, la tine acasă, dar parcă ţi-ai dori-o mai prezentă în viaţa ta. Din atelierul lui Brâncuşi şi până la cimitirul Montparnasse, unde artistul doarme simplu, la fel cum a trăit, în eternitate, nu este un drum lung. Surprinzător, dar şi acolo poţi constata că Brâncuşi este viu! În Bucureşti, sâmbătă, 19 februarie, anul 2011, Uniunea Scriitorilor a organizat un cerc uman în jurul Ateneului. Radio România a prezentat emisiuni despre acest subiect. Şi Google a marcat 135 de ani de la naşterea creatorului de cultură, printr-un logo special. Între timp, "coloana infinitului" este la locul ei, "crescând" pe verticală şi spunând, cui vrea şi are timp să o asculte, povestea ei despre un efort constructiv, pur şi rezistent, despre sensul existenţei umane şi aspiraţia spre lumină, spre raţiune. Marele artist spunea, cândva, nişte minunate cuvinte, referindu-se la lucrările sale: "(...) aş vrea ca... toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor ca ceva ce face parte din sufletul Naturii...". Închei acum cu o întrebare, la care nu aştept neapărat răspuns: oare Brâncuşi este viu doar la Paris?
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Bruma de optimism" Declaraţiile optimiste ale preşedintelui Băsescu şi premierului Boc că vom ieşi din criză nu se confirmă în niciun fel. Nevoia disperată de a induce o brumă de optimism îi face pe cei doi să lanseze semnale false. România a încheiat opt trimestre de scădere în termeni anuali, cea mai lungă recesiune din întreaga Uniune Europeană, cu excepţia Letoniei. Prin noul Acord cu FMI se stabileşte reducerea deficitului bugetar de la 6,5% din PIB în 2010 la 4,4 din PIB în 2011, adică o reducere de 2,1 puncte procentuale din PIB (de două ori mai mult decât reducerea din 2010 faţă de 2009). Guvernul s-a angajat faţă de FMI să reducă drastic cheltuielile, dar la creşteri de venituri la buget nu avem nicio măsură. În 2010, cu Boc şi PDL la cârma ţării, datoria publică a României a crescut cu 32 %, ajungând la un maxim istoric de 46 miliarde euro. În plus, arieratele neplătite s-au translatat în 2011. România nu a îndeplinit la nicio evaluare criteriul privind arieratele, care, în loc să scadă de la 1,5 miliarde de lei la 0,5 miliarde de lei, au crescut în 2010 la 1,6 miliarde lei. Primele măsuri privind "consolidarea economiei" au fost generate de măsurile privind "consolidarea statului", tăieri de salarii, pensii, disponibilizări masive de personal bugetar, la care se adaugă subfinanţarea sistemului de sănătate, de educaţie, a agriculturii, măsuri fiscale draconice - TVA 24%, creşterea taxelor şi impozitelor, distrugându-se categoria cea mai numeroasă, şi anume întreprinderile mici şi mijlocii, care nu mai creează locuri de muncă şi nu mai aduc plusvaloare. Se mai adaugă creşterile galopante de preţuri la produsele de bază, a preţului benzinei şi motorinei peste media UE, în condiţiile în care România mai are încă rezerve de petrol. Şi pentru ca tabloul creşterii economice să fie complet, adăugam şi datoria externă a României acumulată în ultimii 2 ani. România nu se va afla printre ţările care vor simţi suflul relansării economice din Uniunea Europeană, dintr-un motiv foarte simplu: pe noi ne conduc Băsescu, Boc şi PDL, iar aceste cuvinte sunt similare cu falimentul, nu cu relansarea economică.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Corupţia în vămi - circ mediatic" Asistam cu toţii la un circ mediatic ce are toate ingredientele unei producţii cinematografice de succes. Arestările din vămi reprezintă un amalgam de interese personale, o încercare de implicare în lupta internă din cadrul PDL, o tentativă de readucere în ochii opiniei publice a temei corupţiei şi, mai nou, un joc de pasare a responsabilităţii între partidele politice. Fenomenul "corupţia de la graniţe" a explodat în ultimii doi ani de zile corelat cu faptul că majoritatea punctelor de frontieră în care fenomenul corupţiei a atins cote alarmante au fost controlate de importanţi membri PDL. Până acum, vedem o anchetă doar la nivelul pionilor. Trebuie ajuns la nivel politic, acolo unde se duc o mare parte din banii daţi ca şpagă. Situaţia de la Vama Albiţa exemplifică foarte bine încrengătura dintre politic şi numirile la conducerile vamale. Şeful Vămii Albiţa a fost candidat PDL la alegerile parlamentare din 2008, a pierdut alegerile şi a primit un post în compensaţie. Astfel de lucruri s-au întâmplat peste tot în ţară. Foşti candidaţi PDL au ajuns să ocupe posturi cheie în instituţii deconcentrate. Sunt anchete pentru televizor, nu pentru reducerea corupţiei. Cadenţa acestor acţiuni nu ajută ancheta. Zilele care curg între intervenţii permit ştergerea urmelor din alte puncte vamale. Şi aşa se ajunge ca într-un punct vamal precum Constanţa să se intervină când este sigur că peştii mari au scăpa din năvod. Iar acolo nu se face trafic şi evaziune fiscală cu tirul de ţigări, ci cu vaporul de produse petroliere. Nu se ştie şi nu se spune nimic despre marea evaziune. Nu a fost reţinut nimeni din cei care fac trafic cu tirurile de ţigări, alcool, alimente şi alte produse. După ce a tăiat pensiile şi salariile, Traian Băsescu păcăleşte populaţia cu lupta împotriva evaziunii. De ce nu s-a luptat cu evaziunea din prima zi de mandat? Dacă o făcea, nu mai era nevoie de tăierea pensiilor şi a salariilor.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "O nouă lovitură împotriva românilor" Prin modificările pe care încearcă să le impună în mod autocrat actuala putere din România se aduc grave prejudicii în special echilibrului care trebuie să fie pe o piaţă a muncii între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor. Aşa-zisa liberalizare a relaţiilor de muncă după opinia guvernanţilor este de fapt o liberalizare dramatică, care va afecta nu numai Codul muncii, ci şi alţi piloni ai statului social, cum ar fi legile sindicatelor, patronatelor şi contractului colectiv de muncă. Guvernul urmăreşte să elimine contractul colectiv de muncă şi să permită concedierile colective, anulând astfel rolul sindicatelor în protejarea salariaţilor. Sindicatele nu vor mai fi informate, şi cu atât mai puţin consultate cu privire la strategiile referitoare la concedierile colective. Prin modificările pe care încearcă să le impună actuala putere, se aduc grave prejudicii echilibrului care trebuie să existe pe piaţa muncii între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor. Extinderea utilizării contractului individual de muncă pe perioadă determinată încalcă grav reglementările internaţionale, şi anume, natura contractului individual de muncă este dată de natura postului. Extinderea utilizării nejustificate a contractului individual de muncă pe perioadă determinată afectează grav stabilitatea salariaţilor pe piaţa muncii. Extinderea nejustificată a programului normal de muncă peste 8 ore pe zi, precum şi prin extinderea numărului de zile lucrătoare pe săptămână de la 5 la 6 zile afectează grav interesele salariaţilor din România. Principala problemă a României este lipsa locurilor de muncă. Trebuie create locuri de muncă, astfel încât economia să se dezvolte. România nu îşi va rezolva problemele structurale decât dacă numărul angajaţilor creşte - nu putem rezolva nici pensiile, nici politicile sociale, nici administraţia, dacă nu creştem numărul de salariaţi. Lipsirea de drepturi sociale a masei salariaţilor, în urma unei proceduri facile de "dictat" legislativ, prin asumarea răspunderii guvernamentale (în care guvernul reprezintă doar un grup de interese restrâns), în detrimentul consultării cu toate forţele responsabile, nu poate fi agreată, din perspective democraţiei social-liberale.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Băsescu subminează autoritatea instituţiilor" România a fost împinsă pe marginea prăpastiei de această guvernare incompetentă şi iresponsabilă, iar Traian Băsescu şi oamenii din jurul lui au început deja pregătirile pentru alegerile de anul viitor. Băsescu se războieşte acum cu toată lumea. Se bate cu statul ticăloşit, cu mogulii, cu partidele din opoziţie, cu pensiile nesimţite, cu românii leneşi, cu profesorii învăţaţi la trai bun pe banii statului, cu medicii pretenţioşi, cu vameşii corupţi, cu sindicaliştii mânjiţi, cu judecătorii prea lenţi. Dar nu este suficient. A început lupta cu propriul Guvern şi cu premierul personal. La şedinţa de bilanţ a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Traian Băsescu declanşează cele mai dure critici pe care o instituţie publică le poate încasa. Oriunde în altă parte, un premier nu ar putea supravieţui politic având în subordinea sa un minister de interne despre care preşedintele statului spune că face cârdăşie cu grupurile de crimă organizată. Generalizarea nepermisă făcută de Băsescu subminează autoritatea instituţiilor. De remarcat: critică presa când pune la îndoială anumite acţiuni ale autorităţilor, dar, în acelaşi timp, acuză de corupţie un întreg minister. Asemenea comportament al unui şef de stat, lipsit de respect şi de stimă faţă de un corp de oameni care au o misiune importantă în apărarea echilibrului şi securităţii interne, este de neînchipuit În fiecare zi a mandatului său se comportă ca şi cum ar fi la debut de mandat - el nu ştie nimic dinainte, deşi conduce România de aproape şapte ani. Toţi cei care nu sunt de acord cu Traian Băsescu, toţi cei care i se opun intră pe un fel de axă a răului, sunt atacaţi, demonizaţi, li se pun în cârcă toate relele din această ţară. Acest film îl vedem de fiecare dată când se apropie alegerile.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Îngroparea sistemului sanitar" Comasările de spitale nu au nicio logică legată de calitatea actului medical, ci doar răspund unor interese economice ale guvernanţilor, cum ar fi centralizarea achiziţiilor, interese imobiliare, influenţa clientelei la nivel local. Prin această acţiune se va schimba statutul juridic al spitalelor, fapt pentru care posturile de conducere vor fi libere pentru ocupare de clienţii PDL. În loc să investească în sănătate ca prioritate naţională, Guvernul a decis să taie tubul de oxigen al sănătăţii. Este inadmisibil ca într-o ţară din care medicii fug, e adevărat, şi la îndemnul preşedintelui Traian Băsescu, iar pacienţii mor sau se îmbolnăvesc din cauza condiţiilor precare, soluţia să fie îngroparea definitivă a sistemului sanitar. Prin această măsură se vede indiferenţa şi aroganţa unor politicieni cărora nu le pasă de români. Asistăm la "uciderea" unuia dintre cele mai importante domenii, distrugere care presupune riscuri mult prea mari pentru viaţa bolnavilor din România. Obsedaţi de ideea reducerii cheltuielilor pentru "a da bine" în faţa FMI, Guvernul nu realizează că prin luarea acestor decizii pe hârtie, fără a vedea ce implică de fapt ele în realitate, se va ajunge la un preţ mult prea mare, suportat, din păcate, tot de românul de rând. Animaţi doar de ideea de a-şi vedea de propriile interese şi în paralel dornici să respecte pe cât posibil acordul cu FMI, iau decizii cu efecte imediate, fără a-şi pune măcar pentru moment problema neajunsurilor care vor urma. În loc să ia decizii corecte, în favoarea şi în beneficiul sistemului de sănătate şi al populaţiei, ia măsuri bazate pe interese de grup, care vor duce la îngroparea sistemului care şi aşa este greu încercat de lipsa banilor, a personalului şi a dotărilor corespunzătoare.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Noul Cod al muncii nemulţumeşte pe toata lumea" Legea educaţiei, a trecut rapid, "pe sub masă", prin asumarea răspunderii Guvernului, o lege care a provocat şi continuă să provoace numai reacţii de adversitate. Acum şi Codul muncii este forţat cu o grabă cel puţin suspectă. De-a lungul timpului, de fiecare dată când s-a luat în dezbatere Codul muncii, am avut de-a face fie cu sindicate nemulţumite, fie cu patronate la fel de nemulţumite, însă nu ne-am confruntat niciodată cu un fenomen de o asemenea amploare, când corul protestelor face concurenţă oricărui eveniment asemănător de până acum. Interesele cui sunt oare promovate în acest proiect guvernamental? Ne aflăm acum în situaţia paradoxală în care o lege nemulţumeşte în mod nediscriminatoriu pe toată lumea. Aşa-zisa liberalizare a relaţiilor de muncă, după opinia guvernanţilor, este de fapt o liberalizare dramatică, care va afecta nu numai Codul muncii, ci şi alţi piloni ai statului social. Propunerile Guvernului, de modificare a Codului muncii, sunt un atac la adresa angajaţilor din mediul privat. Guvernul Boc merge mai departe pe o cale greşită, o cale care înseamnă distrugerea prin lege a oricărui tip de opoziţie, fie că e vorba de opoziţie politică, fie că e vorba de sindicate şi patronate care nu sunt de acord cu Guvernul şi care au propriile idei. Această guvernare ne-a adus la o situaţie alarmantă: suntem statul cu economia cea mai puţin dezvoltată din Uniunea Europeană, cu o rată a ocupării forţei de muncă de 58%, suntem ţara cu cel mai mic număr de persoane ocupate în muncă la suta de persoane active. Accentul ar trebui pus pe crearea locurilor de muncă. O creştere în câţiva ani a ratei de ocupare, de la 58% la 70%, ar aduce în jur de 10% din PIB-ul ţării. Problemele cu locurile de muncă nu sunt rezolvate de Codul muncii, ci prin stimularea economiei.
			Domnul Nicuşor Păduraru: Industria românească a suferit modificări radicale în ultimii 20 de ani. Privatizarea nu a generat rezultate pozitive, modul în care ea a fost realizată fiind mai degrabă catastrofală pentru capacitatea economiei româneşti. Dacă afacerile cu active industriale şi-au pierdut astăzi atractivitatea, din simplul motiv că s-a vândut aproape tot sau s-a decapitalizat masiv, astăzi, noua provocare e la fel de nebuloasă şi se numeşte insolvenţă. Spun nebuloasă pentru că deşi legislaţia românească în domeniu pare a fi bine armonizată cu legislaţia europeană, realităţile din economie contrazic efectul pozitiv al activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare. Fac referire la faptul că majoritatea firmelor interesate de acest gen de activitate nu se pot lăuda că dintre toate societăţile aflate în dificultate au reuşit să readucă pe linia de plutire o mare parte, ci dimpotrivă, finalul a fost implacabil şi sec: falimentul. Nici nu s-ar fi putut altfel, atât timp cât plata pentru acest gen de servicii era fixă, în cazul reorganizării judiciare, şi procentuală în cazul falimentului. Surprinzător sau nu, majoritatea firmelor interesate de zona de insolvenţă au caracteristici comune: sunt bazate pe acţionariat reprezentat de off-shore-uri înregistrate în paradisuri fiscale şi au capitalul social minim posibil. De asemenea, de fiecare dată când dau o lovitură, aceste firme mai practică o metodă perfect posibilă din punct de vedere legal: revând formal activele sau bunurile respective către o altă societate, de regulă valoarea vânzării lor fiind consistentă şi permiţând rambursarea de TVA. Plata iniţială a activelor este evident efectuată prin transferul unor sume mari de bani, tot de la asemenea off-shore-uri localizate uneori exact în acelaşi sediu cu o grămadă de alte societăţi similare. Legătura dintre aceste minisocietăţi de serviciu pentru grupuri de interese obscure şi lichidatorii judiciari devine interesantă atunci când cei care reprezintă în faţa judecătorilor aceste off-shore-uri sunt de fapt, în acelaşi timp, şi avocaţii şi şefii practicienilor în insolvenţă cu atribuţii de control şi supraveghere perfect legiferate. Adică pur şi simplu pui lupul paznic la oi. Culmea, la prima vedere pare perfect legal, deşi orice principiu legat de incompatibilitate e încălcat grosolan. În aceste condiţii, insolvenţa în România nu prea îşi mai păstrează sensul de metodă de însănătoşire a economiei româneşti şi aşa greu încercată de criza economică pe care o traversăm. Dimpotrivă, înlocuieşte vechile oportunităţi imobiliare, iar cazurile care respectă cele menţionate anterior nu sunt deloc nesemnificative. Mai mult, consider că reaşezarea tuturor resorturilor economiei româneşti ar necesita o abordare total diferită. De altfel, sunt deja bănci curajoase care, în loc să determine falimentul unor societăţi comerciale aflate la limita insolvenţei, preferă să se implice în administrarea acestora. Cum în România există extrem de multe societăţi comerciale afectate de criza economică, aş prefera ca practica reorganizării şi lichidării judiciare să nu devină doar o oportunitate obscură. Insolvenţa este un segment economic rupt de autoritatea unei mari părţi din structurile statului şi rămasă preponderent sub autoritatea judecătorilor sindici, evident inamovibili şi independenţi în deciziile pe care le iau. Fac un apel la structurile statului român pentru a-şi creşte interesul de reglementare asupra modului în care se practică reorganizarea şi lichidarea în România, nu fac referire doar la ANAF, Ministerul Justiţiei sau Ministerul Economiei, ci şi la structurile care monitorizează transferurile de mari sume în şi dinspre România, investigarea fraudelor sau monitorizarea grupurilor de interese care deturnează uneori ramuri întregi din economia românească.
			Domnul Petre Petrescu: "Situaţia gravă din spitalele ţării" Dreptul la viaţă se situează pe primul loc în cadrul drepturilor fundamentale ale omului. El presupune în primul rând naşterea într-o maternitate care prin dotare şi asistenţă medicală să-i asigure noului-născut condiţii normale de dezvoltare până la externare şi ajungerea în sânul familiei, iar familia să dispună de condiţii materiale care să-i permită un trai decent, o creştere şi instruire adecvata începutului de mileniu 3. Realitatea este însă cu totul alta. Multe maternităţi funcţionează în localuri necorespunzătoare, nu au dotările necesare, iar personalul este insuficient. Mii de familii sărace şi foarte sărace nu au posibilitatea să le asigure noilor-născuţi condiţii de hrană pentru o dezvoltare normală, ceea ce conduce la îmbolnăviri frecvente şi în unele cazuri la decese, România situându-se în rândul ţărilor cu cea mai mare mortalitate infantil; în timp ce în UE mortalitatea infantilă este de 4 la 1000 de nou- născuţi, România înregistrează 11 decese la 1000 de nou-născuţi. Dar situaţia nu este gravă numai în maternităţi. Ea este la fel de precară sau poate chiar mai gravă în unele spitale, unde condiţiile sunt aşa de proaste încât cei care au fost internaţi o dată se roagă la Dumnezeu să nu mai ajungă a doua oară. De fapt, un spital, ca să-şi îndeplinească obiectivul pentru care a fost creat, trebuie să îndeplinească trei condiţii: să asigure spitalizarea în saloane igienizate, cu lenjerie curată şi căldură în timpul sezonului rece, condiţii de hrană corespunzătoare şi medicamente suficiente, să fie dotat cu aparatură modernă pentru investigarea şi diagnosticarea pacienţilor şi, în al treilea rând, să dispună de suficient personal calificat, cu pregătire medie şi superioară, care să asigure o bună supraveghere şi tratare a pacienţilor. Confruntând aceste cerinţe cu realitatea constatăm că multe spitale nu îndeplinesc nici pe departe condiţiile necesare unei spitalizări normale şi unui tratament corespunzător. Unele au saloane insalubre, care datorită lipsei de fonduri nu au mai fost igienizate de mai multă vreme, hrana este puţină şi de slabă calitate, lipsesc medicamentele iar personalul de specialitate este insuficient, sute de cadre plecând să lucreze în afara graniţelor. În multe spitale aparatura, atât de necesară investigaţiilor, este fie învechită, fie defectă sau insuficientă. Deşi situaţia este cunoscută, iar mass-media a prezentat numeroase cazuri de copii sau oameni maturi care au murit cu zile din cauza lipsei medicamentelor sau indiferenţei unor cadre medicale, guvernul nu a întreprins măsuri energice pentru remedierea situaţiei din domeniul sanitar. Fondurile alocate sunt în continuare insuficiente, condiţiile de spitalizare în multe unităţi sunt la fel de proaste iar sute de cadre medicale continuă să plece în străinătate. Incompetenţa premierului Boc şi a ministrului sănătăţii au condus la perpetuarea acestei situaţii. Cu guvernul Boc nu putem spera la îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sanitar. Singura soluţie este înlăturarea acestui guvern şi constituirea unui executiv în frunte cu un premier competent, compus din miniştri cu experienţă în domeniul pe care-l coordonează.
			Domnul Petru Călian: Măsurile româneşti vs. măsurile altor ţări România poate concura cu alte ţări privind măsurile anticriză luate. Astfel, adoptarea Codului muncii este încă un pas concret spre instalarea unei reforme sustenabile a statului. Măsurile luate în alte ţări pot fi preluate şi în România. Merită trecute în revista pentru a fonda o baza de scenarii alternative, având în vedere că în alte părţi din lume, ele chiar au avut efect. Un exemplu bun de urmat este cel al Suediei, care a redus contribuţiile de asigurări sociale la 29,71% pentru liber profesionişti şi 31,42% pentru restul angajaţilor. Tot în Suedia, s-au implementat reguli care permit angajatorilor sa amâne plata impozitelor pe salarii, reducerea impozitelor pentru anumite tipuri de servicii domestice, reducerea impozitului pentru reparaţia, întreţinerea, modificarea structurala şi extinderea locuinţei şi alte măsuri pe care le susţin şi consider că ar fi bine-venite şi pentru România. În Slovenia, contribuabilii pot solicita reducerea bazei de impozitare cu 30% din suma investita în echipamente si active fixe necorporale, iar în Austria a fost scăzută rata de impozitare progresiva în ceea ce priveşte impozitul pe venit. Actualul guvern a demonstrat că s-au putut găsi soluţii democratice de ieşire din criză, chiar dacă au existat diferenţe de idei între factorii politici şi dispute uneori induse, pentru a se deforma valoarea unei măsuri. Până la urmă, faptul că nu am mai avut nevoie de banii de la FMI a demonstrat eficienţa măsurilor luate. În privinţa Codului muncii, era timpul ca în acest domeniu să fie introdusă o lege care să clarifice haosul legislativ din ultimii 20 de ani. Guvernul a dat dovadă de curaj şi profesionalism, arătând că aparatul guvernamental este capabil să conceapă acele legi care trebuiau puse în practică de mulţi ani. Guvernul Boc este singurul care a avut curajul de a face ceva concret. Promisiunile şi praful în ochi aruncate până acum au scârbit şi au făcut să scadă încrederea în clasa politică. Măsurile luate până acum au fost considerate dureroase, dar, din păcate, duritatea lor a constat în faptul că au fost luate pe ultima sută de metri. Dacă guvernele precedente implementau treptat planuri sustenabile şi măsuri raţionale, nu se ajungea în situaţia de a fi tăiate veniturile populaţiei. Şi totuşi, în ceasul al doisprezecelea, am reuşit să ducem la bun sfârşit măsura de tăiere a salariilor, pentru ca de anul acesta să revigorăm atât economia, cât şi alte domenii care au fost afectate de criza financiară.
			Domnul Georgian Pop: "Reforma în sănătate" Politica de reducere a cheltuielilor în sănătate este subiectul principal al ultimelor săptămâni. Măsurile propuse de Ministerul Sănătăţii vor afecta bolnavii şi cadrele medicale. Comasările, desfiinţările sau schimbarea destinaţiei spitalelor sunt gândite fără a se lua în calcul propunerile autorităţilor locale sau situaţia actuală din spitalele ţării. Medicii români sunt nevoiţi să plece să lucreze în altă ţară, în condiţiile în care personalul medical din spitalele româneşti este insuficient. Având în vedere cazurile anterioare, nici la dotări situaţia nu este optimă. Mesele se prăbuşesc cu pacienţii, iar operaţiile se fac şi la lumina lanternei. Ministrul sănătăţii a luat decizia de a comasa şi reprofila spitalele din România motivând că spitalele mici epuizează inutil resurse de care spitalele mari duc lipsă. Menţionez că deficitul la bugetul asigurărilor de sănătate înregistrat pe 2010 este de aproximativ un miliard de euro. Politica de reducere drastică a veniturilor cadrelor medicale şi a fondurilor destinate sănătăţii nu va duce decât la decimarea populaţiei. Proiectul iniţiat de ministrul sănătăţii privind desfiinţarea prin comasare a unor instituţii sanitare este doar încă una din ideile catastrofale ale actualului Guvern. Iniţiativa de a desfiinţa 200 de spitale s-a soldat cu o listă de instituţii medicale care vor dispărea. Pe acea listă au fost trecute de-a valma spitale de la ţară şi clinici care şi-au făcut un renume prin calitatea actului medical. Se pare că în practică nu se ţine cont de art.169 alin.(1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: "(1) Ministerul Sănătăţii Publice reglementează şi aplică măsuri de creştere a eficienţei şi calităţii serviciilor medicale şi de asigurare a accesului echitabil al populaţiei la serviciile medicale."
			Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "Satul românesc la începutul primăverii" Astăzi, vin în faţa dumneavoastră pentru a vă aminti câte ceva despre satul românesc şi nevoia de a sprijini dezvoltarea acestuia. În cele peste 13.000 de sate şi 2.500 de comune din România îşi duce existenţa circa 60% din populaţia ţării, covârşitoarea majoritate fiind ocupată cu activităţi pendinte agriculturii. Cu toate acestea, importăm aproape 90% din carnea de vită, 75% din carnea de porc, 40% din carnea de pasăre şi 35% din laptele aflat pe pieţele româneşti. Din totalul de comune mai sus amintite, probabil că circa 200, adică 8%, ar putea îndeplini condiţiile minime din localităţi similare din UE. Restul nu, fiind încă undeva între evul mediu şi epoca industrială. Caracteristica principală a comunelor şi a satelor noastre o constituie risipa imensă de spaţiu care nu este inclus în niciun habitat şi nici în ecosistemele agricole, profilându-se undeva la intersecţia dintre agrosisteme şi sisteme naturale, dar fără nicio intersecţie cu performanţa economică, agrară sau socială. Or, în etapa actuală a dezvoltării societăţii româneşti, chiar dacă uliţa mocirloasă a satului ne emoţionează, amintindu-ne de copilărie, trebuie să depăşim stadiul arhaic ce se încăpăţânează să ne însoţească în secolul XXI şi să extragem valoarea reală a satului. Evadarea din ruralul patriarhal românesc se poate produce numai printr-o operă grea de modernizare a infrastructurii. Gospodăriile din sate trebuie regândite şi reconstruite într-un sistem în care valorificarea spaţiilor şi a factorilor de mediu să devină optimă. Dispersia haotică a locuinţelor şi utilităţilor trebuie să dispară, prin ordonarea lor în forme geografice convenabile. Ele vor trebui să consume cât mai multă energie naturală şi cât mai puţin convenţională. Potenţialul energetic al zonelor rurale este imens, însă deloc utilizat. Ne-am obişnuit să investim în reţele de conducte pentru transportul gazelor naturale - ce vor fi din ce în ce mai puţine şi mai scumpe -, în loc să investim în soluţii energetice ecologice, regenerabile şi sustenabile pe termen lung. Spunem, ori de câte ori avem ocazia, că pământul fertil al României poate hrăni o populaţie de 4 ori mai mare decât cea actuală, însă cu prezenta organizare a agriculturii suntem dependenţi de importuri. Creşterea gradului de urbanizare a satului românesc, creşterea gradului de instruire şi promovarea reală a noilor tehnologii în activităţile specifice pot constitui câteva elemente care să contribuie la diminuarea ruşinoaselor valori pentru cantităţile de alimente importate.
			Domnul Răzvan Mustea-Şerban: "Pactul pentru competitivitate" Deşi cea mai mare parte a statelor membre ale Uniunii Europene au înregistrat rate de creştere economică mai mult de două semestre succesiv şi pot declara că panta abruptă a recesiunii economice s-a terminat, învăţămintele acestui şoc abia încep să se contureze. Nimeni nu poate nega că Pactul de Stabilitate şi Creştere şi-a dovedit ineficienţa, mai ales prin incapacitatea sa de a sancţiona statele care nu au respectat criteriile convergenţei nominale în domeniul stabilităţii finanţelor publice. Nimeni nu poate nega faptul că zona monetară europeană s-a clătinat serios în faţa unor dificultăţi majore, mai ales în cazul Greciei şi Irlandei, care au alimentat şi mai mult euroscepticimul şi opţiunea "exit" din cadrul Uniunii Monetare. Instrumentele financiare de stabilizare create de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional nu au avut ca obiectiv fundamental decât acela de a trata un pacient aflat în suferinţă acută şi a cărui boală contagioasă, susţinută de interdependeţele economice internaţionale, poate îmbolnăvi întreaga "familie euro". Astăzi, când riscurile de stabilitate ale zonei euro s-au minimizat, se anticipează modificarea Tratatului de la Lisabona şi crearea în anul 2013, după modelul Fondului Monetar Internaţional, a unui Mecanism de Stabilizare Financiară pentru participanţii la Uniunea Monetară sau care au intrat deja în etapa Mecanismului Ratelor de Schimb. Nu pot decât să afirm că iniţiativa este lăudabilă, asigurând zonei euro supapa de siguranţă şi independenţa în evitarea riscurilor, însă, revenind la analogia cu pacientul bolnav, noul mecanism nu reprezintă decât un instrument pentru o eventuală tratare a şocurilor, şi nu un instrument de prevenire a cauzelor. Este evident că, în ciuda definirii unor obiective extrem de generoase în cadrul Agendei de la Lisabona din urmă cu un deceniu, Uniunea Europeană nu a înregistrat ritmurile de creştere a competitivităţii propuse, nici prin costuri competitive şi nici prin inovaţie. Pactul pentru competitivitate, propus de motorul franco-german al Uniunii Europene, este cu siguranţă veriga cheie pentru relansarea "vechiului continent" ca unul dintre principalii actori economici mondiali. Principalele componente ale acestui proiect european se axează pe probleme ale căror nerezolvare a fost tolerată mult prea mult timp, cum ar fi: vârsta de pensionare şi povara pe care plata pensiilor publice o exercită asupra bugetelor naţionale, flexibilizarea reală a pieţei muncii şi resuscitarea procesului educaţional de la Bologna, renunţarea la indexarea automată a salariilor şi corelarea acestora cu nivelul productivităţii muncii, mai multă rigoare în proiectarea bugetelor publice şi limitarea extinderii datoriilor publice. Din fericire, din anul 2009, România se află în plin proces de reformă pe fiecare din obiectivele franco-germane cuprinse deocamdată în Pactul pentru competitivitate. Acest entuziasm trebuie să fie însă moderat, pentru că cele mai multe dintre măsuri nu sunt şi foarte populare. Cu toate acestea, măsurile de creştere a competitivităţii nu suferă nici amânări şi nici tergiversări, dacă dorim să impregnăm economiei româneşti perspectivele creşterii economice sustenabile pe termen mediu şi lung.
			Domnul Cristian Rizea: "Noul cod al muncii condamnă tinerii la muncă în străinătate" Cu siguranţă că fiecare dintre noi şi-a pus cândva întrebări referitoare la evoluţia acestei ţări spre direcţiile demne de urmat pentru a arde diferenţele pregnant sesizabile dintreRomânia şi celelalte ţări europene. În ciuda acestor idealuri naţionale pe care le avem cu toţii, evenimentele ce se petrec în această ţară ne condamnă tot mai mult să rămânem în continuare la mare distanţă de "premianţii" Europei. Noul cod al muncii, propus de Guvern, susţine acest statut al României la nivel internaţional. Acest nou cod schimbă radical prevederile vechiului cod. Astfel, angajaţii care fac grevă pot fi concediaţi, angajarea de probă se extinde, iar salariaţii pot veni cu bani de acasă dacă nu au grijă de bunurile firmei. Proiectul de lege mai prevede că dacă, pe durata unui an calendaristic, angajatul a beneficiat de concediu de odihnă cu o durată mai mare decât cea la care ar fi avut dreptul în raport cu activitatea prestată în anul respectiv, angajatorul va putea reţine din salariul angajatului indemnizaţia de concediu aferentă perioadei de depăşire a duratei legale sau va putea opta pentru reducerea corespunzătoare a duratei concediului de odihnă în anul următor. Aşadar, această măsură susţine abuzul patronului faţă de angajat, prin prelungirea perioadei de probă şi a programului zilnic, şi insecuritatea pe piaţa muncii, prin introducerea definitivă a contractelor pe perioadă determinată. Mai mult, în noua legislaţie se prevede posibilitatea "închirierii" de forţă de muncă prin agenţii de muncă. Deschidem larg astfel graniţele pentru a primi mână de lucru ieftină din Asia sau din Orientul Mijlociu, în timp ce tinerii români părăsesc ţara pentru locuri de muncă mult mai bine plătite şi conform specializării lor. Un medic rezident în UK primeşte 4.000-5.000 de lire pe lună, în timp ce în România de astăzi primeşte echivalentul a 200 de euro. Nu mare trebuie să ne fie mirarea când constatăm că 80% dintre medici preferă să lucreze în străinătate. Toate beneficiile unei ţări vestice susţin deciziile acestor tineri care preferă să-şi formeze o familie departe de România. Chiar şi statisticele susţin acest fapt, în 2010 emigrarea fiind în topul preferinţelor de către tinerii absolvenţi. Avem parte de democraţie, de separaţia puterilor în stat, de independenţa Justiţiei, de responsabilitate ministerială. De toate avem parte teoretic, practic, profităm de o aşa-zisă democraţie, de o aşa-zisă separaţie a puterilor în stat, de o aşa-zisă independenţă a Justiţiei şi de o lipsă totală de responsabilitate ministerială. Uniunea Social-Liberală are foarte multe soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă, nu prin modificarea Codului muncii, ci prin stimularea economiei, soluţii de care Guvernul Boc nu ţine cont. În schimb, îi obligă pe români să plece la muncă în străinătate. Noul Cod al muncii obligă românii să părăsească ţara şi să muncească în afara graniţelor!
			Domnul Marius Rogin: "Uniunea Europeană şi politica de vecinătate" Ca urmare a ultimelor evenimente din regiunea mediteraneană, pe agenda summitului UE din 24-25 martie a fost înscrisă şi dezbaterea politicii de vecinătate a UE cu ţările de la sud, a anunţat la Bruxelles ministrul de externe al Ungariei, ţară care deţine preşedinţia rotativă a UE. János Martonyi a organizat o conferinţă de presă după întrunirea miniştrilor de externe ai statelor membre ale UE în cadrul Consiliului pentru Afaceri Generale, la care participanţii au evaluat rezultatele summitului UE din 4 februarie şi au pregătit reuniunea la nivel înalt de la sfârşitul lunii martie. Miniştrii de externe au dezbătut, de asemenea, rezultatele obţinute până în prezent în ceea ce priveşte aplicarea politicilor de coeziune în cazul regiunilor mai slab dezvoltate. Şeful diplomaţiei ungare a subliniat, în numele preşedinţiei UE, că schimbările intervenite sau aflate în curs de desfăşurare în numeroase ţări nord-africane, precum şi din Orientul Mijlociu reprezintă o provocare importantă pentru Uniunea Europeană. Dată fiind importanţa evenimentelor desfăşurate la sud de UE, s-a decis ca la summitul UE din martie să fie abordată problema componentei sudice a politicii de vecinătate a UE. Această politică de vecinătate este construită pe doi piloni, respectiv pe cel sudic şi cel estic. Răspunzând la o întrebare, ministrul ungar de externe a subliniat în cadrul unei conferinţe de presă că nu ar fi bine ca evenimentele din nordul Africii să sustragă atenţia de la Programul Parteneriatului Estic al UE, cealaltă componentă principală a politicii de vecinătate a UE. Relatând despre concluziile reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale, János Martonyi a evidenţiat că summitul UE din 4 februarie a reprezentat un succes deosebit, deoarece au fost formulate obiective importante - cu termene de realizare precise - în domeniile energiei şi inovaţiei. "Reuniunea la nivel înalt din martie are o importanţă majoră din punctul de vedere al adoptării şi aplicării pachetului de planuri privind stimularea economiei", a adăugat ministrul ungar de externe. În acest sens, UE va elabora unele acte normative menite să intensifice disciplina financiară şi să contribuie la armonizarea politicilor economice naţionale, printre care şi obligativitatea unui aviz prealabil al UE asupra proiectelor de buget. Statele membre urmează să înainteze executivului de la Bruxelles programele lor de reformă. În legătură cu cele şase acte normative care se află în stadiu de elaborare, János Martonyi a solicitat flexibilitate din partea statelor membre, pentru a se putea depăşi disputele existente. La dezbaterea privind politica de coeziune a participat şi comisarul UE responsabil pentru politica regională, Johannes Hahn, care a subliniat că aceasta a fost prima reuniune a Consiliului pentru Afaceri Generale unde s-au discutat temeinic subiectele propuse spre dezbatere. La rândul său, János Martonyi a atras atenţia asupra faptului că politica de coeziune este strâns legată pe orizontală de priorităţile preşedinţiei ungare a UE, deoarece printre aceste priorităţi se află şi dezvoltarea macroregiunii Dunării sau planul privind strategia integrării sociale a romilor, care slujeşte de asemenea unor obiective de coeziune.
			Domnul Andrei Valentin Sava: "Creşterea economică şi primii paşi către o piaţă a muncii dinamică, prin flexibilizarea acesteia şi reducerea CAS" Iată că a venit timpul să culegem roadele sacrificiilor noastre din anul precedent. Mai multe calcule ale specialiştilor financiari internaţionali, dar şi ale unor agenţi economici interesaţi de investiţii în România, redau, într-o notă realistă şi pozitivă progresele făcute de ţara noastră. Rapoartele Comisiei Europene marchează luna februarie ca a 8-a lună consecutivă de creştere a încrederii în economia României, iar compania financiară americană J.P. Morgan anticipează un avans al PIB de 2% datorat creşterii exporturilor şi sprijinului FMI şi al Uniunii Europene. Aceeaşi companie preconizează o încetinire a inflaţiei începând cu a doua jumătate a anului, ca urmare a atenuării impactului majorării TVA în 2010. În acelaşi timp, potrivit unui sondaj efectuat de institutul german ZEW si grupul austriac Erste, România este pe locul al patrulea în Europa Centrala şi de Est în privinţa perspectivelor economice de creştere. Totodată, în ce priveşte dinamica lunară a comenzilor industriale noi, se înregistrează o creştere de 6,1%, faţă de o medie europeană de 2,5%. Toate aceste progrese sunt rezultatul ajustărilor bugetare pe care Guvernul a avut curajul să şi le asume şi ale căror roade începem să le culegem. A fost o abordare realistă, opusă, într-adevăr, abordării opoziţiei, care nu a făcut altceva decât să arunce la întâmplare nişte idei privitoare la economie, fără să aibă un calcul economic realist în spate, dar o abordare care a condus în 2011 către un excedent de 819 milioane lei (193 milioane euro) în luna ianuarie, comparativ cu un excedent de 15 milioane lei în aceeaşi perioadă din 2010, în ceea ce priveşte bugetul general consolidat, rezultate datorate creşterii încasărilor din TVA şi cheltuielilor mai mici cu salariile angajaţilor din sectorul public. cred că aceste progrese recente trebuie explorate şi valorificate pe deplin. Un prim pas în această direcţie va fi făcut odată cu flexibilizarea pieţei muncii, prin adoptarea noului Cod al muncii. Consider că acest prim pas trebuie urmat de un altul la fel de important, şi anume de reducerea CAS în a doua jumătate a anului, un proiect susţinut atât de patronate, cât şi de mediul de afaceri, o măsură activă de stimulare a mediului economic. Acest mix între actualele creşteri economice, corelate cu flexibilizarea pieţei muncii şi reducerea CAS din a doua jumătate a acestui an, va da un imbold puternic pieţei muncii, atrăgând o creştere semnificativă a numărului de locuri de muncă, lucru pe care îl dorim cu toţii.
			Domnul Andrei Valentin Sava: "Lupta cu majorarea preţurilor trebuie să fie dusă şi în Parlament, nu doar în piaţă!" În prezent, Româniatrece printr-o perioadă marcată de declaraţii cu privire la scumpirile alimentelor, atât din partea patronatelor şi a producătorilor interni, cât şi din partea autorităţilor române, în special prin reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit INS, creşterile de preţ înregistrate la alimente au depăşit deja 10% faţă de anul trecut şi continuă să crească de la lună la lună. Însă această majorare nu se justifică: am avut o producţie agricolă foarte bună în 2010. Înainte de efectuarea recoltelor din toamna anului 2010, se vorbea despre o agricultură mult afectată de condiţiile meteo nefavorabile. S-a vorbit inclusiv despre o creştere a preţurilor la materiile prime, acuzându-se vremea nefavorabilă. Cu toate acestea, cifrele înaintate de MADR referitoare la situaţia recoltei de anul acesta au adus în prim-plan o producţie de porumb fruntaşă în Europa, o producţie de grâu peste aşteptări, fapt care nu justifică eventualele creşteri de preţuri, cel puţin pe acest sector. Cauzele sunt de altă natură, şi anume decurg din modul în care este gestionat şi valorificat potenţialul agricol al ţării noastre, care nu este, în nici un caz, unul nesemnificativ. Tăierea salariilor generează scăderea puterii de cumpărare, aceasta, la rândul său, declanşează scăderea consumului, care se reflectă în nevoia producătorilor şi comercianţilor de a-şi ajusta preţurile, pentru a suplini aceste scăderi. Astfel, avem de-a face cu un ciclu care face dovada nu doar a gradului în care este afectată economia românească de criza economică, ci şi a efectelor şi greutăţilor care, în absenţa unor măsuri eficiente de contracarare a efectelor negative ale acestei crize, se răsfrâng asupra populaţiei. România a devenit un importator constant şi masiv de produse agroalimentare (valoarea importurilor a ajuns de ordinul miliardelor de euro, fiind, în 2010, cu 15% mai mare decât în 2009), iar costurile produselor agricole autohtone sunt mai mari decât ale celor de import. De asemenea, oferta de produse agroalimentare româneşti în marile magazine este din ce în ce mai mică, iar importurile produselor alimentare au devenit o povară greu de suportat pentru ţară şi populaţie. Consider inoportun, dar şi nejustificat, acest trend continuu şi ascendent al majorării preţurilor la materiile prime agricole şi la alimente. Statul nu poate interveni pentru a stabili preţurile şi a înlătura creşterile nejustificate, însă nici nu putem permite ca preţurile să fie dictate exclusiv de producători şi comercianţi. Însă noi, ca parlamentari, putem interveni pentru a susţine o serie de politici publice şi acte legislative care să ajute populaţia activă în agricultură. În condiţiile în care Guvernul nu are planificată o mărire a bugetului pentru această ramură a economiei, trebuie să maximizăm resursele de care dispunem, să fim proactivi şi să nu mai aşteptăm ca lucrurile să se rezolve de la sine la un moment dat, oricare ar fi acela, când va înceta criza. Trebuie să punem la punct o strategie actualizată în domeniul agriculturii, pe o perioadă de timp definită, care să aibă ţinte precise: valorificarea la maxim a potenţialului agricol, ocuparea forţei de muncă din mediul rural, măsuri concrete de susţinere a producătorilor pentru a-şi vinde marfa direct în pieţe, fără intermediari. La ora actual㸠prezenţa acestora în pieţele din ţară este mult prea dificilă şi redusă, drept urmare, aceştia ajung fie să-şi irosească marfa, fie să o vândă la preţuri foarte mici în străinatate. Consider, de asemenea, utilă adoptarea unor măsuri de tipul celei privind penalizarea aplicată terenurilor care rămân necultivate, pe care doreşte să o instituie acum MADR pentru a preveni o situaţie similară celei de anul trecut, când circa trei milioane de hectare au fost lăsate nelucrate, potrivit reprezentanţilor Ministerului. Este condamnabil faptul că România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane hectare, dintre care doar 10 milioane sunt ocupate cu terenuri arabile, iar în anul 2010 doar 2/3 au fost cultivate, circa 3 milioane de hectare rămânând nelucrate. Dacă aceste terenuri ar fi fost cultivate, statul ar fi câştigat din impozite aproximativ 330 de milioane de euro. Acest lucru se întâmplă şi datorită faptului că o bună parte din populaţia de la sate este formată din bătrâni, care nu mai pot face agricultură, nu au bani pentru a-şi achiziţiona utilajele necesare, dar nici nu au încredere să îşi dea terenurile în arendă. O altă problemă sunt subvenţiile pe care le primesc agricultorii, de trei ori mai mici decât media europeană. Vorbim de o situaţie gravă, în condiţiile în care numărul pensionarilor a ajuns, în luna august, la aproape cinci milioane şi jumătate, depăşind populaţia activă în două din trei judeţe ale ţării. Am dorit să iau cuvântul pe această temă pentru a sublinia faptul că această creştere nejustificată a preţurilor nu este panaceul pentru toate problemele sectorului agroalimentar românesc. Trebuie să identificăm soluţiile alternative corecte, adaptate fiecăreia dintre problemele specifice şi, cel mai important, odată găsite, ele trebuie transformate în politici publice, care să fie, apoi, implementate temeinic şi corespunzător. Numai în felul acesta vom putea ameliora neajunsurile caracteristice acestei ramuri esenţiale a economiei ţării noastre, care este acum într-o stare haotică.
			Domnul Stelică Iacob Strugaru: "Regiunea Nord-Est, pe locul doi în Uniunea Europeană" Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României se află în prezent pe locul doi într-un clasament al Uniunii Europene, însă nu pentru aspecte favorabile sau mai ştiu eu ce performanţe, ci pentru sărăcia deosebită a acestei zone care are un produs intern brut pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, de numai 28% din media europeană. Şi acest lucru se întâmplă în condiţiile în care însăşi media europeană s-a redus semnificativ prin ultimele două valuri de extindere, din 2004 şi 2007, cu doisprezece noi membri mai puţin dezvoltaţi decât nucleul dur al Uniunii. Acest clasament nu ne aduce vreo informaţie inedită sau spectaculoasă, pe care noi nu o cunoşteam, pentru că de ani de zile eu am afirmat cu tărie că această zonă a ţării are un şomaj foarte mare, o rată a investiţiilor străine sau autohtone inexistentă, o natalitate extrem de redusă şi perspective economice pe termen mediu şi lung foarte pesimiste. Sper, însă, că acest clasament poate să se transforme într-un factor de informare real atât pentru Comisia Europeană, cât şi pentru investitorii străinii. Pentru Comisia Europeană, din perspectiva intensificării acţiunilor de creştere a coeziunii economice şi sociale, din perspectiva investitorilor străini, pentru că această zonă a Europei are extrem de multe atracţii investiţionale: factorul muncă - ieftin şi calificat, resurse naturale şi proximitatea faţă de marea piaţă a Federaţiei Ruse. În condiţiile în care stabilitatea politică în regiune este destul de bună, nu văd de ce investitorii străini nu ar prefera această zonă. Merită analizat, atât la nivelul Parlamentului României, dar şi la cel al Guvernului României, cum putem crea, în limitele condiţionalităţilor dreptului comunitar, facilităţi şi înlesniri pentru a stimula înfiinţarea de noi întreprinderi mici şi mijlocii în regiune. De asemenea, trebuie să recunosc că Regiunea de Nord-est nu este singura parte a României din clasamentul sărăciei europene, ci din acesta mai fac parte încă cel puţin 2 regiuni de dezvoltare româneşti. Dacă dorim într-adevăr să avem o dezvoltare sustenabilă pe termen lung, cred că întregului teritoriu al României trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. Va trebui, prin măsurile luate, ca tinerii să-şi găsească speranţa unei vieţi mai bune în locurile unde s-au născut şi prin prosperitate să-i împiedicăm să mai migreze, fie în interiorul României, fie în spaţiul comunitar. Din punctul meu de vedere, copiilor şi tinerilor le suntem datori cu un viitor mai bun, iar şansele lor trebuie să fie egale, indiferent dacă s-au născut la Dorohoi, la Calafat sau la Bucureşti.
			Domnul Toader Stroian: "Fermierul român aşteaptă decizii de la noi!" În primul rând, pentru că astăzi este prima zi calendaristică a primăverii şi ziua pe care o sărbătorim prin oferirea de flori şi mărţişoare, permiteţi-mi să adresez cele mai frumoase gânduri tuturor doamnelor şi domnişoarelor din România. Chiar dacă s-au scurs mai bine de douăzeci de ani de la Revoluţia Română din decembrie 1989, ferma românească şi fermierul român nu s-au dezvoltat aşa cum ne-am fi dorit cu toţii. Fermele agricole sunt în continuare destul de puţine, raportat la potenţialul agricol al României, şi în mare parte lipsite de resurse materiale şi tehnologice necesare unei agriculturi performante şi profitabile. La rândul lor, fermierii români, săraci şi vulnerabili, nu au fost niciodată suficient sprijiniţi şi stimulaţi, pentru a depăşi cu uşurinţă dificultăţile pe care au trebuit să le traverseze de-a lungul anilor. Şi, de parcă nu ar fi fost suficient faptul că nu îi sprijină, statul român nu s-a implicat suficient nici în asigurarea condiţiilor concurenţiale loiale pe piaţa produselor agroalimentare, în dezvoltarea reţelelor de desfacere sau în accesul liber pe piaţă al acestora. De ani buni de zile, pe piaţa internă a produselor agroalimentare există o vădită lipsă de concurenţă loială, ale cărei cauze sunt legate în principal de traficul ilegal de legume, fructe, cereale şi alte produse agricole, fie de provenienţă comunitară, fie extracomunitară. Preţurile mici, de dumping comercial, cu care acestea intră pe piaţa românească, fără să fie înregistrate sau fiscalizate, pun fermierii români în imposibilitatea desfacerii propriilor produse la preţuri mult mai mici decât costurile de producţie. În ciuda adoptării unei ordonanţe de Guvern anul trecut, tocmai în sensul înlăturării evaziunii fiscale pentru produsele provenite din import, fenomenul nu a înregistrat reduceri semnificative. În acest context, nu pot să nu laud acţiunile autorităţilor române în sensul înlăturării fenomenului corupţiei din vămile româneşti, pentru că pierderile aduse statului român nu se produc numai prin traficul de ţigarete, ci şi de alte produse fără certificate de origine, printre care se află şi produselor agroalimentare. Potenţialul agricol al României, comparat de mulţi cu cel al Franţei sau Poloniei, nu ne permite să ignorăm contribuţia pe care acest sector ar putea să o aibă la produsul intern brut, dar şi la prosperitatea celor care muncesc în agricultură. Românii din mediul rural şi nu numai trebuie să capete încrederea că agricultura este, asemeni oricărei alte activităţi, o activitate profitabilă, atractivă şi durabilă pentru români. Toate deciziile pe care fermele de subzistenţă şi fermierii români le aşteaptă de la noi nu suferă amânare, mai ales că, în actualul context internaţional, securitatea alimentară a devenit prioritatea naţională a majorităţii statelor dezvoltate. Românii au dreptul să pună pe masă produse de calitate, sigure şi la preţuri accesibile, iar banii din achiziţia produselor trebuie să ajungă prioritar la producători şi nu, ca în prezent, la intermediari şi comercianţi.
			Domnul Titi Holban: "Dictatura omului-locomotivă" În cursul zilei de ieri, Guvernul a decis demararea procedurilor de asumare a răspunderii pentru modificările pe care doreşte să le aducă Codului muncii. Într-o declaraţie recentă, premierul Emil Boc spunea că: "...Noul cod îşi propune să flexibilizeze piaţa muncii, să-i ajutăm pe oameni să-şi găsească mai uşor loc de muncă". Însă pe hârtie lucrurile nu se anunţă chiar aşa de frumoase. Calea parcursă de la intenţia anunţată public până la formularea concretă a modificărilor acestui act normativ a inclus cel puţin câteva propuneri controversate. Prin noul Cod al muncii, angajaţii din mediul privat vor fi lipsiţi de toate drepturile câştigate în ultimii ani, care le garantaseră un raport corect cu angajatorii. Liderii sindicali nu sunt de acord cu mai multe prevederi din proiectul de Cod al muncii, opunându-se în special modificărilor referitoare la relaxarea condiţiilor în care pot fi făcute concedieri colective, stabilirea duratei de muncă, preavizul la încetarea contractului şi extinderea perioadei de probă la angajare. Prin măsurile propuse azi de guvernul PDL ca modificări ale Codului muncii, principalul rezultat va fi acela de reduce şi mai mult a siguranţei locului de muncă, şi aşa mult afectată în ultima vreme. Se va instala, cu alte cuvinte, dictatura omului-locomotivă. Odată cu adoptarea noului Cod al muncii, în viziunea PDL-istă, oameni- locomotivă din toate fabricile, uzinele şi companiile care activează pe teritoriul României vor putea concedia după bunul plac orice angajat, la fel precum vor putea decide angajarea de probă pe perioade tot mai lungi, aspect care va afecta foarte mult în special generaţia tânără. Aceşti oameni-locomotivă, căci se găseşte cel puţin un astfel de personaj în fiecare întreprindere, vor putea jongla cu locurile de muncă ale tuturor angajaţilor, vor putea impune condiţii discreţionare celor care, conform noului Cod al muncii, nu le mai rămâne nicio pârghie prin care să contrabalanseze posibilele abuzuri. Aplicarea acestor noi prevederi ar însemna crearea unui regim crescut de instabilitate a locului de muncă, instabilitate care se va regăsi la nivelul a milioane de angajaţi, şi aşa mult încercaţi de la începutul acestei crize economice. Partidul Naţional Liberal consideră că sunt aspecte care trebuie îmbunătăţite în Codul muncii, însă nu susţine varianta avansată de guvernul PDL, care, în loc să flexibilizeze piaţa muncii şi să faciliteze găsirea unui loc de muncă, în realitate va conduce la înrobirea angajaţilor, creând un dezechilibru major între angajat şi angajator.
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: «Din "succesurile" politicii externe a Preşedintelui Traian Băsescu» Agenda politică internă de la finele acestei săptămâni a fost dedicată Congresului UDMR şi poate că puţini dintre noi am aflat de agenda preşedintelui României care a mers, pe 25 şi 26 februarie, în Kuweit. Din comunicarea oficială a Preşedinţiei României aflăm că "preşedintele Traian Băsescu a participat la manifestările organizate în Kuweit cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la dobândirea independenţei acestui stat şi a 20 de ani de la eliberarea de sub ocupaţia irakiană" din presă aflăm că, tot cu această ocazie, au fost aniversaţi şi cinci ani de când se află la conducere Şeicul Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, Emirul Statului Kuweit. Ceea ce mi s-a părut că merită comentat în legătură cu această vizită a preşedintelui nostru este tocmai ştirea care a făcut înconjurul planetei, respectiv faptul că cei aproximativ 1 milion de cetăţeni kuweiteni au primit câte 3.600 euro şi mâncare gratis pentru un an, cu ocazia aniversării celor trei momente. Această ştire pare să nu aibă nici o legătură cu preşedintele Traian Băsescu însă, dacă ne uităm cu atenţie la activitatea politică internă a acestuia şi, ulterior, la atribuţiile sale constituţionale, care îi conferă acestuia un plus de "acţiune" în plan extern avem, în această informaţie, sinteza activităţii prezidenţiale a lui Băsescu. Ştirea spune că liderul kuweitean a oferit o sumă consistentă de bani şi mâncare gratis, pentru un an de zile, tuturor cetăţenilor săi, chiar şi celor nenăscuţi, dar care urmează să se nască în luna februarie. Acest gen de "prime" au fost, cel mai probabil, oferite cetăţenilor kuweiteni acum pentru ca în micul stat din Golful Persic să nu aibă loc genul de mişcări sociale care sunt "la modă" în lumea islamică. Dacă ar fi să ne raportăm la politica internă am vedea faptul că şi în România bugetarilor li s-a dat înapoi 15% din salariul diminuat cu 25% în 2010. PDL, Băsescu şi Boc nu au spus nici o clipă faptul că bugetarilor li s-a restituit o mică sumă de bani din cei 25% luaţi, ci că salariile au fost majorate cu 15%, deci "şeicul" Băse şi "emirul" El-Boc se gândesc la popor. În altă ordine de idei, mâncarea oferită gratis kuweitenilor, pentru un an de zile, seamănă tare mult cu zecile de mii de sacoşe portocalii oferite de pdl-işti, drept mită electorală, ori de câte ori sunt alegeri. Prin urmare, iată câte asemănări putem identifica între aniversarea a 50 de ani de la dobândirea independenţei Kuweitului şi viaţa de zi cu zi din România portocalie a lui Traian Băsescu. Vizita Preşedintelui României în Kuweit nu poate să nu te ducă cu gândul la activitatea sa ca reprezentant al României pe plan extern. Şi, din acest punct de vedere, mi-am propus să fac un tur al vizitelor întreprinse de Preşedintele României în perioada 2009-2010. Rezultatul acestei mici documentări nu reprezintă o bilă albă în activitatea constituţională a lui Băsescu, ci mai degrabă o mare pată pe un eventual blazon al acestuia, fiindcă în ultimii doi ani de zile preşedintele nostru a vizitat ţări care nu reprezintă un plus de valoare în interesele externe ale României. Mă refer aici la Chişinău şi Cahul (27-28 ianuarie 2010), Kazahstan (2-3 martie 2010), Macedonia (27 mai 2010), Albania (8 iunie 2010), Lituania (14 iulie 2010), Liban (15-16 aprilie 2009) şi Turkmenistan (21-22 iulie 2009). La aceste vizite se mai adaugă cele pe care preşedintele le-a făcut la diverse instituţii europene. Deci, stimaţi colegi, după cum vedeţi, preşedintele nu e un mare jucător, cum se afişează, fiindcă activitatea sa externă, cea în care are atribuţii constituţionale, este una foarte subţire, ca să fiu indulgent, iar vizitele sale au evitat capitale de interes pentru România, cum ar fi Moscova, Washington, Beijing sau Ankara. Băsescu a fost însă prezent la cea de-a 50 aniversare de la dobândirea independenţei Kuweitului şi, probabil, i-a povestit Şeicului Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah cum îl iubesc pe el românii pentru că le-a dat pungi cu portocale la alegeri. Pentru ca activitatea lui Băsescu să nu mai fie la fel de subţire şi pe viitor, doresc să îi recomand câteva capitale pe care ar putea să le viziteze în viitorul apropiat şi să împărtăşească cu liderii acestor ţări diverse experienţe. Să meargă la Tripoli, unde ar putea învăţa de la Muammar Gaddafi cum se înăbuşă revoltele stradale, sau ar putea merge la Cairo, pentru a afla cum a reuşit să scape de furia mulţimii Hosni Mubarak. De ce am făcut aceste referinţe? Dintr-un motiv foarte simplu: regimul Traian Băsescu seamănă din ce în ce mai mult cu un regim autoritar din Orientul Mijlociu sau din Africa de Nord! Care sunt argumentele unei astfel de afirmaţii? Următoarele: fidelitatea cetăţenilor faţă de regim este cumpărată - în Kuweit cu euro, la noi cu portocale - iar regimurile din Egipt şi Libia au încă ceva în comun cu regimul Băsescu - copiii conducătorilor iubiţi sunt pregătiţi pentru a prelua puterea, la un moment dat. În Egipt şi în Libia acest ultim plan a eşuat, la noi EBA ne face să fim mândri de România în fiecare zi, când îi ascultăm cuvântările din Parlamentul European. Rezultă, prin urmare, că regimul Băsescu e mai "eficient" decât cel al lui Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, a lui Muammar Gaddafi sau Hosni Mubarak fiindcă, nu-i aşa, preşedintelui nostru i-au ieşit toate planurile... până acum.
			Domnul Ion Călin: "Nu vreau să aplaude nimeni" Şi săptămâna trecută reprezentanţii actualei puteri ne-au anunţat din nou că am ieşit din recesiune, având două trimestre consecutive de creştere economică. Astfel, creşterea salariilor bugetarilor cu 15% şi majorarea pensiilor au fost privite de liderii PDL ca o mare realizare a partidului şi exclusiv meritul guvernului aflat acum la putere. Cu alte cuvinte, măsurile dure luate de acest guvern încep să dea roade, însă adversarii politici devin "disperaţi", iar populaţia, ca de obicei, nu înţelege. PDL-ul crede că va câştiga alegerile din 2012, dar pentru asta trebuie să-i facă pe români să priceapă că măsurile luate până acum au fost necesare, că de-abia acum încep să se vadă rezultatele şi mai ales să se dumirească că opoziţia nu este în stare de nimic. Deci de vină sunt alegătorii, care i-au pierdut încrederea în guvernul care ne-a scos din falimentul din care ne împinsese de la bun început, cu bună-ştiinţă. Cei din PDL sunt salvatorii, sunt cei care şi-au sacrificat cariera pentru binele poporului, au făcut totul pentru a ne scoate la lumină. Fiind mereu în campanie electorală, în interiorul partidului, aceştia au uitat în ce suferinţă trăiesc românii, ei trăind în altă realitate, unde totul este "cald şi bine", unde nu văd nimic din sărăcia şi mizeria noastră. Dacă direcţia este bună şi se înregistrează creştere economică, aşa cum crede guvernul PDL, nu le-a mai rămas nimic de făcut şi se preocupă de adoptarea prin angajarea răspunderii a Codului muncii, ocolind din nou Parlamentul. Chiar dacă sindicatele, patronatele şi noi, opoziţia, criticăm proiectul guvernului, pentru Emil Boc, ca de obicei, nu contează. De vină suntem noi, opoziţia, care nu vrem să înţelegem că toate propunerile cabinetului sunt cele mai bune, mai înţelepte pentru români şi că acestea nu mai trebuie dezbătute şi adoptate de Parlament. Dacă atunci când era în opoziţie deputatul Emil Boc critica PSD pentru adoptarea Codului muncii prin angajarea răspunderii Guvernului, acum premierul Emil Boc încearcă să ne convingă că amendarea acestuia va stimula performanţa, prin stabilirea unor termeni contractuali clari între angajat şi angajator, referitoare la criteriile de performanţă. Atunci era dictatură, acum se face "reformarea statului". Pentru cei din PDL nu contează nimeni şi nimic. Chiar dacă toate legile adoptate până acum prin asumarea răspunderii, atunci când au fost puse în aplicare au dovedit cât de proaste sunt şi că trebuie adoptate fie alte legi şi hotărâri pentru aplicarea acestora, fie trebuie modificate, guvernul merge înainte, prin ocolirea parlamentului, în adoptarea celor mai importante legi. Diferenţa dintre PDL din opoziţie şi acum, cel de la putere, a remarcat-o toată ţara, mai puţin cei care deţin funcţii de conducere în acest partid. Tot ceea ce dumnealor criticau atunci, pun în practică acum. Privind din afară, acest partid s-a transformat într-o haită în care membrii acesteia fac declaraţii publice unul la adresa celuilalt privind numărul de dosare penale, care dintre ei sunt urmăriţi penal, care au mai multe legături cu persoanele certate cu justiţia. Şi totuşi, această haită are un ţel comun: câştigarea cu orice preţ a alegerilor din 2012, indiferent cu ce şi cum. Preşedintele Traian Băsescu recunoştea la bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor că "Oriunde pui degetul apar elemente de corupţie". Dacă la aproape şase ani de mandat preşedintele recunoaşte singur acest lucru, înseamnă că cei din PDL nu au depus niciun efort pentru eludarea acesteia, aş spune că dimpotrivă, de acest partid începe să se lipească eticheta de "corupt şi neruşinat". Chiar dacă preşedintele a cerut conducerii PDL să renunţe la numirile politice, dar a semnat legile pentru politizarea instituţiilor, aceasta, ca de obicei nu a ţinut cont de părerea domniei sale şi astfel întreg aparatul de stat a devenit aparat "portocaliu", acum fiind prea târziu pentru înlăturarea etichetei de "hoţi" şi "şpăgari" pusă acestora. "Am o mare rugăminte, eu închei acum, nu vreau să aplaude nimeni, că nu aveţi de ce", aceasta a fost fraza de încheiere a preşedintelui la bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar mă tem că nici după terminarea mandatului nu va fi aplaudat de nimeni nici dumnealui, nici partidul care a fost la putere, pentru că această ţară nu are de ce să aplaude o putere care a nenorocit-o, făcând din cetăţenii ei nişte nefericiţi.
			Domnul Ion Dumitru: "Dezvoltarea mediului rural şi a agriculturii durabile - o necesitate" În toate ţările lumii, indiferent de nivelul dezvoltării lor economice şi sociale, economia rurală şi, în cadrul acesteia, economia agricolă ca principală componentă, reprezintă un sector de primă importanţă pentru dezvoltarea de ansamblu a fiecărei ţări. Nicio ţară din lume n-a cunoscut o dezvoltare puternică în afara dezvoltării agriculturii. Lumea rurală face parte din dezvoltarea globală şi nu este în exclusivitate agricolă şi silvică. O simplă comparaţie, ţinând cont de situaţia din agricultură în acest moment, îmi permite să afirm că, în timp ce problemele privind dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a mediului rural în ţările din Uniunea Europeană sunt, în principal, date de aplicarea tehnologiilor moderne şi de nivelurile ridicate de consum, în România problemele sunt legate mai mult de sărăcie, imposibilitatea aplicării tehnologiilor productive, dar şi de situaţia precară a dotărilor de infrastructură şi a serviciilor din acest domeniu. 0 altă situaţie negativă a mediului rural o reprezintă fenomenul de scădere a populaţiei, împreună cu îmbătrânirea demografică a acesteia. Populaţia activă din mediul rural numără în prezent circa 4,5 milioane de persoane. Cea mai mare parte îşi asigură existenţa din agricultură. Marea majoritate a activităţilor agricole la sate este destinată asigurării subzistenţei familiale. Şase informaţii şi situaţia reală din zona rurală mă fac să iau contact cu realitate dură a mediului rural, respectiv a satului românesc: Studiile recente plasează 13 sate din România pe lista celor mai sărace sate din Europa; 85% dintre proprietarii de pământ de la sate nu dispun de mijloace tehnice şi financiare pentru lucrarea pământului; 75% dintre gospodăriile rurale practică o agricultură de subzistenţă, formă tipică a economiei naturale din secolul trecut; exploataţii agricole mici, neintegrate şi neviabile; peste 50% din populaţia satelor româneşti o constituie populaţia în vârstă de peste 60 de ani; involuţia alarmantă în sfera civilizaţiei, îndeosebi în domeniul cultural-educativ. Dacă aceasta este situaţia prezentă, viitorul satului românesc, inclusiv al mediului rural, rămâne incert, fără premise favorabile de abordare, cu actuala guvernare a României. Aş dori ca toate aceste simptome alarmante, care ne sperie atât de tare, să nu fie simptome ale morţii, ci ale naşterii (ale renaşterii). Avertizez actuala guvernare că suferinţa a devenit o stare naturală a poporului român în general şi a celui rural în special, generată de boală, moarte, subnutriţie şi mizerie în general.
			Domnul Ion Stan: "Guvernul - gestionar fraudulos al banului public" Curtea de Conturi constată că în 2009 un sfert din cheltuielile statului au fost nelegale. Jaful administraţiei "portocalii" este în jurul a 10 miliarde de euro! În bilanţurile instituţiilor statului pe 2009, verificate de Curte în 2010, s-au constatat aproape 6.000 de abateri reprezentând "nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor" şi 3.867 de cazuri de "nestabilire, neevidenţiere şi neîncasarea în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege a unor venituri bugetare". De asemenea, au fost şi 477 de cazuri de nerespectare a reglementărilor legale privind achiziţiile publice. Prejudiciul total adus bugetului statului a fost de 172 de milioane de euro, în timp ce veniturile suplimentare, sumele încasate incorect la buget au fost stabilite la 415 milioane de euro. Printre cheltuielile ilegale se numără sporuri acordate de Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor angajaţilor, dotări ilegale în valoare de 4,1 milioane de lei, făcute de CFR SA, pensii de invaliditate plătite unor oameni care nu aveau probleme sau plăţi cu tarife pentru amortisment făcute de CNANDNR pentru utilaje care au fost deja amortizate. Un calcul simplu arată că asta înseamnă că un sfert din cheltuielile făcute de stat în 2009 nu au respectat legea. Curtea de Conturi imputa Guvernului modul arbitrar şi lipsit de transparenţă în care au fost acordate sumele din Fondul de rezervă. Astfel, Curtea scoate în evidenţă că în 2007 au fost alocate din Fondul de rezervă prin hotărâri ale Guvernului fonduri în sumă totală de 2.100 milioane de lei, iar în 2008, cuantumul acestora s-a ridicat la 3.451 de milioane de lei. Inspectorii Curţii scot în evidenţă faptul că în ceea ce priveşte "Fondul de rezervă bugetară, dacă în anul 2007 creşterea Fondului a fost doar de 22 de ori faţă de prevederile iniţiale ale acestuia, în anul 2008 a crescut de circa 593 de ori". Un aspect criticat de raport face referire la faptul că fondurile alocate au un caracter gratuit, fără obligaţia de rambursare şi fără a exista "un control privind atingerea obiectivului final prevăzut în actul normativ de alocare" sau privind "legalitatea utilizării sumelor acordate". Referitor la acest din urmă aspect, potrivit situaţiei realizate de Curtea de Conturi în anii 2007 şi 2008 "plăţile nelegale" s-au ridicat la nivel naţional la 3,58 de milioane de lei, din care a fost recuperată suma de 530.300 lei. Principalele abateri din partea autorităţilor locale au fost: schimbarea destinaţiei banilor, decontarea unor lucrări neefectuate, dar şi acordarea de tichete-cadou sau plata unor drepturi pentru "menţinerea stării de sănătate în muncă sau pentru ţinuta business". În ceea ce priveşte monitorizarea şi controlul Fondurilor, s-a constatat că acestea practic nu există, astfel că nu a putut fi evaluată eficacitatea folosirii lor. Raportul Curţii mai menţionează că practica alocării de bani din Fondul de rezervă a luat amploare în ultimii ani, iar această practică s-a continuat şi în condiţiile crizei economice. Chiar şi în prezent se continuă practica alocării unor sume din Fond pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital, în condiţiile adâncirii crizei economico-financiare. Aceste sume trebuie alocate pentru a rezolva situaţii de urgenţă şi, în mod normal, "acest fond ar fi trebuit să fie drămuit cu mai multă grijă şi responsabilitate, pentru a putea constitui o rezervă reală". De asemenea, Curtea de Conturi ridică un semn de întrebare asupra legalităţii hotărârilor de Guvern prin care s-au alocat sumele din Fondul de rezervă: "Un fenomen care a căpătat o amploare deosebită îl reprezintă acela că sumele alocate din Fondul de rezervă prin HG-uri nu au avut prevăzută destinaţia precisă a cheltuielilor pe categorii, destinaţia precizată în multe HG-uri fiind aceea de cheltuieli curente şi de capital, lăsând la latitudinea ordonatorilor principali de credite repartizarea acestora, care de cele mai multe ori nu a fost pentru cheltuieli urgente sau neprevăzute". Totodată, Curtea de Conturi critica gradul de transparenţă scăzut al Secretariatului General al Guvernului, relevând că în majoritatea cazurilor analizate hotărârile guvernului nu au parcurs traseul procedural, deoarece s-au dorit a fi adoptate în aceeaşi zi în care au fost iniţiate. Concluzia gravă a Curţii este că "la nivelul Secretariatului General al Guvernului nu s-a realizat nicio analiză cu privire la necesitatea şi oportunitatea alocării sumelor din fondurile la dispoziţia Guvernului". La rândul său, Ministerul Finanţelor nu a respectat Legea finanţelor publice: "La nivelul MFP nu există criterii clare şi formalizate de clasificare a cheltuielilor ce urmează a fi finanţate din Fondul de rezervă bugetară/Fondul de intervenţie, în vederea includerii acestora în categoria cheltuielilor urgente sau neprevăzute, ceea ce duce la repartizarea şi utilizarea în mod arbitrar a acestor fonduri". Ministerul Finanţelor Publice nu a respectat legea nici în sensul monitorizării sumelor alocate de Guvern şi a controlului modului în care au fost utilizate acestea. Curtea de Conturi a mai constatat că fondurile solicitate de ordonatorii de credite au constituit doar fonduri de completare, şi nu pentru finanţarea integrală a diverselor obiective, iar uneori aceste fonduri au fost blocate timp de mai mulţi ani, obiectivele nefiind realizate nici până la data auditului. În ceea ce priveşte administraţiile publice locale, rapoartele de audit au scos la iveală că, în majoritatea cazurilor, la nivelul acestora nu au existat solicitări exprese de sume din Fondul de rezervă bugetară, astfel că Executivul a alocat sumele respective fără a se consulta cu autorităţile locale. "Fără o fundamentare din partea beneficiarilor direcţi, aceştia au fost puşi în situaţia de a primi sume pe care nu le-au cerut, sume alocate de regulă la sfârşitul anului, când nu mai puteau fi utilizate legal până la sfârşitul exerciţiului bugetar. Totodată, s-a constatat că de cele mai multe ori sumele din Fondul de rezervă bugetară au fost alocate chiar şi în cazul în care entităţile respective dispuneau de venituri proprii suficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile sau chiar înregistrau excedent la data primirii sumelor". Faţă de gravele constatări, primul-ministru şi miniştrii responsabili trebuie să răspundă în faţa legii pentru gestiunea frauduloasă a banului public şi puşi să readucă la buget miliardele cheltuite ilegal. Daca aceşti infractori de lux, cu cheltuielile şi delapidările lor nesimţite, nu vor fi ţinuţi să răspundă civil, penal şi administrativ, în România nu se vor stopa fenomenul criminalităţii politice instituţionalizate de însuşi gestionarul puterii publice. Cer imperios constituirea unei comisii parlamentare speciale de anchetă pentru a se investiga ilegalităţile comise de membrii guvernului, în vederea sesizării instanţelor competente cu aplicarea legii.
			Domnul Neculai Răţoi: "Din ce în ce mai rău!" Pentru a continua seria aberaţiilor pe care cei aflaţi la putere le emit public, doamna ministru Udrea ne anunţa recent că PDL a scos România din criză. Cu multă mândrie, doamna ministru îi informa pe membrii propriului său partid că au crescut salariile şi pensiile. Şi pentru că nu doar ministrul dezvoltării trăieşte departe de realităţile ţării, premierul trâmbiţează cu fiecare ocazie veşti bune despre economia ţării. Stimaţi colegi, aceşti oameni, aceeaşi care au băgat adânc mâna în buzunarul românilor, se cer lăudaţi pentru că au aruncat acum câteva firmituri către oameni. Şi este vorba despre aceeaşi oameni care ne spuneau acum doi ani că România nu va fi afectată de criza economică internaţională. Este penibil şi jenant mesajul pe care îl transmit, încercând să-şi asume credit pentru o imaginară ieşire din criză. Continuăm să decădem ca ţară şi nivel de trai sub conducerea actualei guvernări. Acordurile cu FMI ne-au subjugat şi vor fi povara generaţiilor viitoare. Ultimul dintre ele este o dovadă a faptului că vor continua disponibilizările, atât din sistemul bugetar, cât şi din instituţiile de stat care urmează să fie vândute sau desfiinţate. Unde vor merge toţi aceşti oameni, aproximativ 20.000, care îşi vor pierde locul de muncă, şi din ce vor trăi? Aceasta este una dintre întrebările la care guvernanţii nu au răspuns, pentru că nici un moment nu şi-au propus să realizeze un plan de relocare profesională pentru cei demişi. Entuziasmul ieftin al puterii "portocalii" nu este decât o minciună. Pentru că puterea nu urmăreşte altceva decât puterea şi propriul bine. Jocurile de imagine pe care guvernul le face sunt din ce în ce mai prost realizate, începând de la reformele din sistemul de sănătate şi până la arestările din vămi. De doi ani de zile, PDL nu face decât să se prefacă interesat de oameni, dar incompetenţa membrilor săi, lipsa de consistenţă a declaraţiilor şi măsurilor luate, nu fac decât să ne arunce şi mai rău în criză, reducând mereu nivelul de trai al românilor. în ciuda realităţilor la care PDL rămâne orb, în ciuda faptului că 90% dintre cetăţeni consideră că ţara merge într-o direcţie proastă, guvernanţii se arată pregătiţi să câştige din nou alegerile. Această posibilitate nu trebuie luată în calcul niciun moment, pentru că ar însemna, de facto, înmormântarea acestei ţări. Domnilor şi doamnelor care conduceţi România, încetaţi să mai păcăliţi oamenii cu idei care vă vin în cap noaptea târziu. Această ţară nu va ieşi din criză atât timp cât nu vă veţi trezi şi nu veţi lua măsuri eficiente. Mesajele dumneavoastră induc în eroare cetăţenii şi aşa destul de greu încercaţi, care au nevoie nu de vorbe, ci de fapte.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Disperarea picajului portocaliu" Ca niciodată: de când s-a înfiinţat Uniunea Social-Liberală - mă rog: "uslaşii", cum 1-a scăpat voit gura pe Fluturilă de la Suceava - parcă ar fi călcat cineva pe un cuib de viespi pus în mijlocul celui mai infatuat partid de guvernământ, acţiune ce a avut ca rezultat manifestări ca în urma unui amok colectiv. Altfel nu se explică de ce a ieşit în faţa microfoanelor un Videanu, care vedea crescând PDL-ul în sondaje mai dihai decât dacă ar fi îngurgitat o găleată de drojdie. De bere, nu rachiu de...! Singura explicaţie e că rozaliul personagiu are probleme cu ochelarii, şi că oculistul său a făcut mişto de el şi i-a dat nişte lentile care arată realitatea inversată, el văzând astfel că PDL-ul creşte cu un procent pe săptămână! Nu creşte, măi, omule, ci scade! Lucru pe care 1-a confirmat însuşi Băsescu, la şedinţa de partid cu activiştii portocalii, când le reproşa că s-ar putea să le cam fi scăzut încrederea românilor în ei până la o valoare care se scrie cu o singură cifră, şi nici aia nu-i 9, ci 8... Lucru nu prea grozav pentru locatarul de la Cotroceni, ca să constate că-i cam singur pe lume... lumea politică! "Numai pe voi vă am, alt partid n-am!", zis-a prezidentul-jucăuş (că jucător ar fi fost dacă ar fi respectat şi regulile jocului!), uitând că a jurat nişte treburi la căţărarea pe fotoliul prezidenţial. Şi cică a mai zis şi "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Şi-atunci, de ce se miră că Dumnezeu - care, după cum se ştie, nu bate cu parul! - 1-a pus în picaj cu partidul său cu tot până la un pas de vrie? Partea drăguţă vine dinspre tot soiul de flăcăi portocalii ce s-au cam lipit cu scotch de ecranele televizoarelor: Vişan, Tălmăcean, Spânu, Popoviciu, Petrescu, Oajdea, Costică Canacheu & comp., care au devenit vizibil iritaţi de la apariţia USL încoace. Tălmăcean, cel care era atât de degajat încât îşi permitea inclusiv glumiţe de grădiniţă, pare a interpreta acum rolul broscuţei mici şi cu gura mare care a dat peste şarpe... Spânu (cel despre care o legendă urbană din Iaşi spune că un şofer de taxi, recunoscându-1 pe pdl-ist, a oprit maşina şi i-a cerut să coboare), era atât de disperat de situaţie încât nici măcar nu mai pricepea ce aude! La o emisiune la Antena 3, i-a pus Dana Grecu înregistrarea în care Băsescu zicea clar, cu subiect şi predicat, că PDL a ajuns la 11% plus sau minus marja de eroare de trei procente şi, ca precauţie, ca un bun comandant de navă, ia în calcul 8%, Spânu o ţinea morţiş că, de fapt, Băsescu zisese că au 18% şi că iarna nu-i ca vara... pardon, că intenţia de vot nu-i tot una cu încrederea, şi că dacă e încrederea mică, intenţia de vot e mare... Săracu' om...! Bieţii săi colegi de platou rămăseseră mască văzând cum acest om refuza o realitate mai mult decât evidentă, care parcă-i intra pe urechi dar se izbea de scăriţă, ciocănel şi nicovală şi nu-i ajungea la creier, chiar cu riscul de a-şi face preşedintele mincinos, doar-doar pentru a lua o apărare disperată unei utopii propagandistice pe care o scăpase pe gură Videanu şi o perpetuaseră mai apoi tot felul de vorbeţi specializaţi profesional doar în... cum era aia? "Sport, natură, tinereţe"... Mă întreb, văzând modul de manifestare atât de agitat al domnului Spânu, cine o fi făcut greşeala să-i pună ca motto, pe site-ul personal, citatul lui Einstein: "Lumea nu e primejdioasă din cauza celor puţini care fac rău, ci din cauza celor mulţi care privesc şi nu fac nimic?" N-aş vrea să ştiu neapărat în care dintre cele două categorii autoconsideră domnul Spânu că se încadrează: tot ce mi-aş dori e ca, măcar în manifestările publice, astfel de reprezentanţi ai românilor (mă rog: depinde câţi s-or mai considera reprezentaţi astfel...) să nu se mai comporte de aşa manieră încât să-i dea lumea jos din taxiuri, să-i fluiere pe stradă (să-i scuipe, chiar, după cum zicea tot un fruntaş pdl-ist) etc. Mi-aş dori ca decenţa şi respectul datorat alegătorului, indiferent de culoare, să fie vizibile de la o poştă, nu ca la alba-neagra. Dar cel mai tare mi-aş dori ca personaje nule profesional, zero barat din punct de vedere al activităţii parlamentare şi care-şi încalcă jurământul depus să dispară definitiv din viaţa politică românească, pentru că nimeni nu-i obligat să le suporte manifestările care dovedesc carenţe grave în educaţie, minciunile şi prostirea pe faţă doar ca să se menţină pe nişte scaune pe care nu le merită. Şi mai am o curiozitate: cât de naiv să fii ca să mai votezi şi a doua oară astfel de indivizi?
			Domnul Vasile Popeangă: "De la oferirea de găleţi portocalii la furatul cu tirul" La ce credeţi că se gândesc guvernanţii portocalii cel mai mult? Dacă s-ar face un sondaj de opinie cu această unică întrebare, sunt convins că, într-o covârşitoare proporţie, răspunsul celor chestionaţi ar fi "la furat". Orice, dar voturi cu precădere... Chiar dacă presupunem că mai sunt printre ei câţiva mânaţi de bună-credinţă şi vor să facă ceva util pentru cei mulţi, eticheta lipită pe fruntea guvernanţilor portocalii este cea de hoţi. Unii ar mai completa cu: mincinoşi, neserioşi sau panglicari, multă lume înclinând să le dea dreptate fără să stea prea mult pe gânduri... Un domn pe nume Pitagora spunea, pe vremea când democraţia se năştea în Atena antică: "Pentru a cunoaşte un om cu adevărat trebuie să faci un singur lucru: să-i dai putere". În momentul în care omul are puterea de a face ce vrea, de a decide pentru alţii, de a se crede un mic dumnezeu, într-un cuvânt: de a conduce, îşi va da măsura caracterului - sau, mai exact, a lipsei acestuia. De la constatarea anticului înţelept, nimic nou sub soare. Natura umană a rămas aceeaşi, mai degrabă înclinată spre minciună, înşelătorie şi parvenitism decât spre compasiune, solidaritate sau altruism. Când pdl-iştii fugăreau populaţia - mai ales cea nevoiaşă -, în campanie, ca să le dea mai cu de-a sila câte-o găleată portocalie cu niscaiva faină, zahăr şi ulei pe fund (ingredientele necesare gogoşilor...), nu o făceau din compasiune cu sărăcia omului de rând, ci din dorinţa de a ajunge la caşcaval, de unde să poată fura cu tirul şi cu vaporul - şi mărturiile vameşilor arestaţi o confirmă. înclin tot mai mult să cred că în Romanica noastră dragă au evoluat două specii distincte de oameni. Oamenii obişnuiţi, care se trezesc dis-de-dimineaţă pentru a câştiga cinstit o bucată de pâine, şi politrucii portocalii, care tot dis-de-dimineaţă se gândesc cum să mai înhaţe încă o feliuţă de caşcaval. Această a doua specie - "politicianul" portocaliu - în general se ţine departe de oamenii de rând. Se trimit doar "la înaintare", pe la televiziuni, câţiva guralivi care să arunce cu praf în ochii populaţiei - în rest, dispar, să nu păţească şi ei precum Hoară, care era să fie linşat de către populaţia revoltată... Se corcesc între ei, fac afaceri între ei, iar la televizor şi în conferinţe de presă livrează circul pentru popor, apoi se pupă pe bot plini de solidaritate de gaşcă şi mai pun de o afacere. în majoritate cazurilor, afacerile lor se învârt în jurul banilor publici, bugetul public este puşculiţa pe care o sparg când şi de câte ori au chef. Când n-au chef de banul public, pun de-un trafic mai măricel, că e mai rentabil, se lucrează mai mult cu cash... că doar vama-i a lor! L-am auzit cu toţii, deunăzi, pe şeful statului trâmbiţând încruntat că "...originea risipei banilor publici se află într-un comportament politic de natură populistă". O fi şi asta, dar e ciudat să o auzi de la un politician care, în urmă cu un an şi-un pic, susţinea sus şi tare (promulgând chiar o lege în acest sens!) majorarea salariilor profesorilor cu 50%, deşi criza economică rânjea la fereastră, doar că Băsescu n-avea chef să discute despre chestii nasoale: "Nu ştiu d-astea" şi basta! Nu era "corect politic", cum se zice pe la Marele Licurici... Ăsta nu a fost populism? Şi mai trece cu vederea preşedintele faptul că prăduirea banilor publici chiar de către miniştrii puşi de el tinde să devină obiceiul casei. O să fie interesant de văzut până unde se va întinde scandalul arestărilor vameşilor şi poliţiştilor de frontieră. întocmai ca în cazul ucenicului vrăjitor, lucrurile tind cu repeziciune să scape de sub control, deoarece este imposibil ca, din atâtea sute de oameni implicaţi, să nu spună câţiva şi adevărul. Deja, cu toată opoziţia sa, Sorin Blejnar este arătat cu degetul de câţiva implicaţi ca fiind una dintre "reginele" şpăgii. Acum, deh, ce aşteptăm de la domnul Blejnar: să recunoască faptul c-ar fi? Normal că neagă, în speranţa că nu va putea fi dovedit nimic. Interesant ar fi dacă, dovedit fiind că face parte din mafia şpăgilor, ar arăta şi el cu degetul mai departe, spre... "rege", sau ar lua, ca fraierul, asupra sa, toată vina? Şi, în final, ce nu ne mai zice Băsescu? Că oameni ce nu-s în stare să conducă vaca la păscut sunt puşi în funcţii de conducere de mare responsabilitate. Dacă mă înşel, accept bucuros critici de la oricine îmi va demonstra că miniştri precum Igaş, Iacob-Ridzi ori Elena Udrea au ajuns în Guvern mulţumită altor merite decât... înaltelor competenţe de profesionişti...
			Domnul Vasile Popeangă: "Reformă pe pâine" Marile reforme morale şi instituţionale nu pot începe, în contextul lumii contemporane, decât de la reforma individului, de la identificarea şi relansarea adevăratului său potenţial - afirmă Andrei Pleşu, în noua sa carte, "Despre frumuseţea uitată a vieţii". Readucerea în discuţie a conceptului de reformă şi - prin extensie - de reformare a compartimentelor vieţii administrative a unei ţări acum poate să ni se pară tardivă. Despre reformă şi reforme în România se vorbeşte şi se dezbate începând din 25 decembrie 1989. Atunci s-a aplicat prima reformă: Frontul Salvării Naţionale, după ce a ucis prin condamnare la moarte, a scos în afara prevederilor juridice condamnarea la moarte. Deşi, fie vorba-ntre noi: într-un sondaj, cam mulţi români au fost doritori de a se reintroduce pedeapsa cu moartea... Au urmat imediat şi alte "reforme": în ianuarie 1990, plata salariilor pe decembrie anul anterior, tuturor oamenilor muncii, de pildă, deşi românii în decembrie 1989 nu au muncit decât în faţa TVR; tot atunci, li s-au dat lucrătorilor din CAP drept de "proprietate" 50 de ari, nu 10 ari, cum a fost prevederea din anul 1955 - trecându-se rapid la spulberarea fermelor; pe urmă s-a ordonat, "legal", sub Petre Roman, ca întreprinderile şi fabricile să se numească "societăţi comerciale", cu aer de modernizare şi adaptare la lumea mare şi, mai ales, capitalistă; tot atunci s-a promulgat cea mai frauduloasă lege românească, tipic românească, înfiinţarea regiilor autonome, pe energie electrică, pe transporturi, pe petrol, pe gaze, pe ape, pe cărbune, pe păduri etc., de la care a pornit tăvălugul prăbuşirii economiei româneşti - la modul controlat de către guverne şi CPUN - rezultând devalorizarea galopantă a leului, a vieţii cetăţenilor şi declanşarea furtului generalizat în ţară. Toate acestea, tot reforme au fost numite de către diriguitorii de atunci. Astfel le numesc şi acum, diferenţa stând în faptul că acum reforme au început să fie denumite dezastrele şi genocidul! Alături de acelea, au început să se reformeze: învăţământul (acum se numeşte educaţie şi e pe făraş!), sănătatea (şi a început să se pună semnul egal între sănătate şi moarte), armata (rămasă doar o mână de oameni prost echipaţi, prost plătiţi, prost pensionaţi), poliţia (ajunsă să închirieze pistoale şi să folosească armament cu biluţe şi aer comprimat), securitatea (cuvânt ajuns echivalent cu ascultarea telefoanelor şi trasul cu ochiul pe gaura cheii), mai puţin sistemul cultural (aici se ocupă cei din interior să-1 reformeze după chipul şi asemănarea... Cotroceanului) pe care oricum nu a dat niciodată nimeni nici măcar o ceapă degerată, cu atât mai puţin după 1990, pentru că, să fim bine înţeleşi, să păstoreşti mai peste tot câte o formaţie de dansuri populare (de nelipsit, dacă e vorba de scris cu oi pe dealuri!) nu înseamnă că se produce cultură, cel mult se conservă ceva, numai că şi astfel de "conservări" sunt aplicate deviant, fără profesionalism. După 1991, fiecare guvern proţăpit la putere a lansat propriile reforme, în toate domeniile, fără deosebire, după cum se spunea. Tranziţia spre economia de piaţă a devenit slogan, o lozincă de dimensiunile podurilor rulante. Astfel, reformele aplicate de prim-miniştrii Stolojan, Ciorbea - cel care a lansat, într-o noapte, cea mai performantă expresie cu privire la economia românească: "de azi românii vor mânca privatizare pe pâine", Radu Vasile etc. i-au adus, fără deosebire de naţionalitate, vârstă sau sex, pe români în situaţia să deplângă vechiul regim, cel ceauşist, şi să îngroaşe rândurile vizitatorilor de la cimitirul unde, nici după atâţia ani, nu sunt lăsaţi să-şi doarmă somnul veşnic nici Nicu, nici Leana. Nimic, prin intermediul celor două camere parlamentare, nu se poate aplica viguros, cu seriozitate şi responsabilitate, pentru că mereu trebuie să vină Boc cu iresponsabila asumare a răspunderii guvernului. În întreg acel spaţiu "reformator" nu se reţin decât: jaf, furturi, fiscalitate bolnavă, corupţie la nivel de stat, începând de la guvern şi până la vameşi şi poliţişti. Mai departe? Mai departe, ne aflăm în 2011. Guvernul, după atâtea "reforme" - care nici ele nu sunt reuşite, nici nu se aplică - este şubrezit şi ruinat, de te miri cum mai stă Boc agăţat de scaun ca bunica lui Bulă de marginea balconului. Se bat tobe despre schimbări în structurile administrative, dar reformele mult-trâmbiţate rămân aruncate în legi pe care nu le ia nimeni în seamă. Nu se aplică sau se aplică pe sprânceană... Ce rămâne? Poate - după afirmaţia lui Andrei Pleşu - recurgerea la un nou început. Adică? Adică să pornim de la reforma şi reformarea individului. După vechiul sistem: prin munca aia cu omul, de la om la om... Cine ştie, poate, într-o după-amiază, la o bere, după ce s-au încasat nişte lefuri ciuntite cu 25%... Altă cale nu se-ntrevede deocamdată...
			Domnul Ioan Sorin Roman: "Avem nevoie de uniforme" Sunt din ce în ce mai convins că avem nevoie de uniforme, trebuie să conştientizăm faptul că trebuie toţi să gândim într-un singur fel. Nu avem voie să deraiem de la direcţia impusă de mult iubitul nostru preşedinte, şi este anormal ca elementele destabilizatoare să-şi facă jocul fără nici o jenă. Trecând peste generalităţi, vreau să prezint punctual câteva cazuri concrete, două persoane care prin comportamentul lor aduc grave atingeri bunei funcţionări a statului, dezvoltării şi progresului acestei ţări. Este vorba de Corina Drăgotescu şi Mircea Badea, două elemente destabilizatoare ce nu vor să vadă progresul României şi instigă cetăţenii la ură faţă de foarte buna conducere a ţării şi prea dreptul nostru conducător. Este revoltător faptul că doamna Drăgotescu îşi permite să pună întrebări incomode domnului preşedinte. Eu mă întreb de ce nu i se retrage acreditarea acestei individe cu pretenţii de jurnalistă? Administraţia prezidenţială trebuie să aibă în vedere acest aspect şi cât de curând, această individă care nu face altceva decât să servească mogulul şi pune întrebări ce nu vizează interesul public, ci doar interesele mogulului, să fie privată de privilegiul de sta în faţa mult iubitului nostru preşedinte. Bine i-a spus domnul Băsescu la conferinţa de presă, de la obraz, nesimţită doamna, nesimţită, să pună ea astfel de întrebări. Alt element destabilizator, cetăţeanul Mircea Badea, un filfizon care se maimuţăreşte în fiecare noapte la televizor, având un comportament condamnabil. Cred că acest cetăţean ar trebui să fie pus în piaţa publică, cu pene pe fund, să-l scuipe lumea, pentru că din cauza lui România nu poate progresa. Ar mai fi câteva elemente de acest gen, dar, pentru a fi cât mai uşor identificate, propun ca toţi românii să primească uniforme portocalii, iar cei ce se opun mult iubitului nostru preşedinte să fie privaţi de acest privilegiu. Avem nevoie de o gândire comună, trebuie să gândim toţi precum luceafărul acestei ţări. Trăiască democraţia portocalie!
			Domnul Gheorghe Ciocan: "Guvernarea face pluta" În ultima vreme, mai mulţi reprezentanţi ai guvernării actuale au anunţat triumfători ieşirea României din criză. Bazaţi pe o creştere economică minusculă, microscopică, infinitezimală, de 0,1% în trimestrul IV al anului trecut, guvernanţii s-au grăbit să aducă ţării întregi vestea cea mare: România va ieşi curând din criză! Dacă abia am ieşit sau ne pregătim să ieşim din criză, atunci am ieşit ca bolnavii după operaţie: şi ei ies din criză - din criza vreunui organ bolnav - dar sunt tot pe patul de spital, la terapie intensivă, sub stricta supraveghere a medicilor. Drept dovadă, stricta supraveghere a forurilor internaţionale, la care apelăm în continuare, printr-un nou acord - chiar dacă doar preventiv sau de precauţie - cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Am ieşit din criză, dar nu zburdăm, de fapt nici măcar nu ne ţinem prea bine pe picioare: suntem încă la "orizontală" lipsiţi de vlagă, ţintuiţi în perfuzii. Creşterea PIB-ului din ultimul trimestru din 2010 nu ne îndreptăţeşte să spunem decât că am ieşit, cu chiu, cu vai, cu prea multe sacrificii, la linia de plutire, că putem cât de cât respira, nicidecum că am ajuns la mal, că am traversat criza şi am ieşit din ea. Marea performanţă pe care o clamează actuala guvernare este că România face pluta, când majoritatea ţărilor europene înoată hotărâte spre malul redresării şi creşterii economice. La ce creştere avem, la poziţia noastră, suntem vulnerabili la cel mai mic vălurel al apelor economice europene şi globale, neliniştite încă. Nici măcar nu suntem încă în situaţia să ne înecăm ca ţiganul la mal: malul este încă departe şi nu-1 vom atinge degrabă cu creşteri milimetrice ale economiei. În fond, anunţul ieşirii din criză făcut de guvernanţi, dacă nu este prematur, este cel puţin interpretabil. Căci, dacă faţă de trimestrul precedent, în trimestrul IV avem într-adevăr o creştere - chiar dacă anemică -, faţă de trimestrul IV al anului 2009 avem de-a face cu o descreştere de 0,5%. De altfel, conform datelor oficiale oferite de Eurostat suntem singura ţară din Uniunea Europeană, în afară de Grecia, care are o scădere faţă acelaşi trimestru al anului 2009. Ca să ieşim cu-adevărat din criză e nevoie să înotăm, nu doar să ne lăsăm duşi de valurile capricioase ale economiei mondiale, fericiţi că reuşim să facem pluta şi nu ne înecăm. însă pentru aceasta este nevoie de cineva care să ştie să şi înoate, nu doar să facă pluta.
			Domnul Ioan Munteanu: "FMI guvernează România" Delegaţia Fondului Monetar Internaţional vine şi pleacă, se face că se mai interesează de mersul economiei româneşti, domnul Franks mai ocupă timp de două zile ecranele canalelor de ştiri, mai face nişte glumiţe, mai lansează ceva avertismente, apoi îşi vede de drum. Este atitudinea tipică a stăpânului care te are la mână şi face tot ceea ce vrea el. La acest început de an 2011, bilanţul acordului cu "fondul" este unul împovărător, iar victoria FMI asupra economiei româneşti este categorică. "Domnului acesta care conduce delegaţia, G. Franks adică, i s-a încredinţat misiunea să înrobească România, lucru pe care l-a reuşit într-un timp relativ scurt. Ori de cate ori i se solicită sprijinul, FMI se oferă să ne acorde împrumuturi, lăsând, de fiecare dată, impresia că e un lucru extrem de complicat, dar că va face tot ce-i va sta în putinţă ca să ne ajute. Şi, încet, dar sigur, sumele ce urmează a fi înapoiate au devenit destul de consistente, astfel încât să nu poată fi achitate de către generaţia noastră, ci de cei ce se vor naşte după noi..., iar îndatorarea a trecut în sectorul public, cel care va contracta noi şi noi împrumuturi de la băncile din România ori din afara ţării nu pentru a face investiţii şi a crea locuri de muncă, ci pentru a plăti datoriile vechi. Încetul cu încetul, adevărul iese la iveală, lăsând la vedere realitatea din spatele amabilităţii de acum ceva timp: "Acordul nu a fost plănuit cu scopul de a susţine creşterea economiei, a fost conceput pentru a stabiliza o situaţie instabilă" - declara cu nonşalanţă şeful misiunii FMI cu puţin timp în urmă, la aproape doi ani de la semnarea acordului din 2009. Potrivit acestuia, economia României se aseamănă cu starea unui pacient aflat în stare critică: "Cred că am reuşit să stabilizăm economia. Dar, mă veţi întreba, cum rămâne cu creşterea economică. Îmi amintesc gluma cu chirurgul care face o operaţie foarte complicată şi spune familiei pacientului: am o veste bună şi una rea. Operaţia a reuşit, dar, din păcate, pacientul a murit. Nu vrem să ajungem în situaţia în care am stabilizat situaţia, dar pacientul, economia românească, a murit. Vrem să generăm creştere economică". Iată ce se întâmplă atunci când îţi pierzi demnitatea şi ajungi să faci ceea ce ţi se impune, contrar principiilor şi voinţei proprii... După ce a dictat măsurile de austeritate care au afectat toate categoriile sociale şi profesionale, FMI vizează alte căi de jecmănire a României. Următoarea pe listă ar fi liberalizarea gazelor naturale şi alinierea preţurilor interne la cele din import, adică dublarea preţului la consumatorii casnici, care până acum beneficiau de nişte preţuri, oarecum, rezonabile. O altă măsură antiromânească, impusă de către FMI, se referă la privatizarea unor active întregi ori pe bucăţi, dintre puţinele companii strategice rămase după jaful numit "marea privatizare", comandat tot de către puterile externe. Vizate de această "modernizare" sunt: CFR Marfă, Oltchim, dar şi pachete substanţiale de acţiuni de la Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica... Ce va mai urma? Potrivit unui raport al Băncii Europene, România se află pe locul I în Europa şi pe locul 12 în lume, într-un top al ţărilor cu cel mai mare risc de înfometare. Asta înseamnă că românii ar muri de foame nu doar pentru faptul că nu s-ar găsi alimente, cât mai ales din cauza preţurilor foarte mari, pe care n-ar avea de unde să le achite. În acest context, în foarte multe dintre intervenţiile ori declaraţiile mele politice, am cerut preşedintelui ca: "siguranţa alimentară a românilor să fie o prioritate constantă a discuţiilor din cadrul CSAT". La sfârşitul acestor consideraţii, o concluzie se impune, à propos de cel de-al doilea împrumut: FMI nu-i acordă banii României pentru că ea are neapărata nevoie de ei, cât mai ales pentru a o obliga să se împrumute de la bănci - fie ele din ţară, cât mai ales din străinătate - pentru a-i rambursa la termen. Vai de ţara şi de neamul care ajung să suporte aroganţa, tupeul şi dispreţul străinătăţii!
			Domnul Cătălin Cherecheş: "Cetăţeanul de rând, în afara sferei de interes a ultimelor mişcări de pe scena politică!" Schimbările din ultimele săptămâni de pe eşichierul politic, de la dreapta la stânga şi înapoi, îl fac pe cetăţeanul de rând să se întrebe a la Caragiale: "da’, eu cu cine votez?". Cel mai trist, însă, este faptul că cetăţeanul de rând nu se regăseşte pe agenda niciunei formaţiuni politice care doreşte să rămână la guvernare sau să preia puterea în România! Am remarcat lauda exagerată a liderilor PSD şi PNL, prezenţi la Oradea pentru a "peţi" pe conducătorii UDMR. Mai ceva ca un ginere care merge să ceară de la socrii viitoarea nevastă! Disperarea liderilor noii alianţe USL s-a văzut la Congresul de la Oradea. Aşa cum s-a văzut şi dorinţa disperată a celor două formaţiuni să facă tot posibilul, să facă toate alianţele posibile numai să se vadă la guvernare! Numai să vadă plecat guvernul Boc! Numai să îl vadă pe preşedintele Băsescu suspendat! Se trece peste orice incompatibilitate politică sau diferenţă de doctrină, toate având aceeaşi finalitate: puterea. Ceea ce nu am văzut în ultimele săptămâni este unde au poziţionat actorii politici ai momentului, cetăţeanul! Nu am văzut în nicio declaraţie ce vor face liderii USL pentru cetăţeni dacă vor ajunge la putere. Cum vor rezolva problemele grave cu care se confruntă românii: reducerea salariilor şi pensiilor; creşterea continuă a preţurilor la alimente, carburanţi, gaze naturale şi electricitate; falimentul unităţilor productive şi lipsa orizontului în ceea ce priveşte deschiderea unor noi afaceri, care să asigure plusvaloare materiilor prime româneşti; lipsa locurilor de muncă şi altele. Pe de altă parte, nici actualul partid de guvernare nu îşi găseşte cadenţa politică. Măcinat de luptele interne pentru putere, PDL trebuie să facă faţă şi scandalurilor legate de numeroasele acte de corupţie în care sunt implicaţi unii lideri ai săi. Cea mai mare vină o poartă lipsa de autoritate şi răspundere a premierului, şi în acelaşi timp preşedintelui PDL, Emil Boc. Acesta are o mare dilemă! Nu ştie cât va mai sta la Palatul Victoria. Aşa cum nu ştie cât timp va mai ocupa scaunul de preşedinte al partidului de pe Aleea Modrogan. La fel ca în cazul USL, şi pe agenda PDL, cetăţeanul român este trecut la secţiunea - "lipsă de prioritate". Oricum am privi clasa politică românească la ora actuală, toate ne duc la aceeaşi concluzie: politicienii sunt preocupaţi de formă, dar uită de conţinut! În faţa ultimelor repoziţionări ale "reginelor" de pe tabla de şah a politicii româneşti, "pionii", cetăţeni de rând, vor fi cei care îi vor da şah-mat.
			Domnul Cătălin Cherecheş: "România are nevoie de un nou Pintea Viteazul!" Pintea Viteazul, haiducul care a condus în Transilvania mişcarea de rezistenţă din partea poporului împotriva stăpânirii habsburgice, se zvârcoleşte astăzi cu siguranţă în mormântul său! Asta privind la hienele din clasa politică care au uitat de interesul cetăţeanului, conduşi fiind doar de interesele proprii şi de partid. Pintea Viteazul a dus o luptă acerbă de eliberare naţională de sub Imperiul Habsburgic. împotriva măsurilor care duc la sapă de lemn românul de rând, cine luptă?! Dacă în secolul al XVII-lea, se vorbea de Transilvania ca "Pintealand" şi despre haiducul Pintea ca cel care lua de la bogaţi şi dădea la săraci, acum peste hotare se vorbeşte de noi ca fiind o ţară din lumea a treia, plină de hoţi şi ţigani, care bagă spaima în toate ţările civilizate! Europa vorbeşte de noi ca de o ţară a deznădejdii, în care medicii, inginerii şi tinerii cu pregătire aleg calea pribegiei, în căutarea unui trai decent. Pintea Viteazul era un om instruit, cunoştea multe limbi străine şi tehnici militare, a fost un diplomat şi un bun negociator. Toate acestea le-a învăţat în garnizoanele imperiale austriece. în zilele noastre suntem reprezentaţi la cel mai înalt nivel de oameni care şi-au luat bacalaureatul după ce au terminat facultatea, de oameni care, citind din "almanahe" visează la "succesuri", de oameni care se consideră nişte specialişti ai constituţionalităţii, dar care au reuşit să scoată doar legi neconstituţionale! România zilelor noastre este caracterizată de hoţie, de măsuri antipopulare şi de batjocură la adresa cetăţeanului robit de numeroasele şi exorbitantele taxe şi impozite! Şi toate astea mă duc cu gândul la Pintea Viteazul. La acţiunile şi îndârjirea cu care a ţinut să îi ajute pe cei mai năpăstuiţi, la curajul cu care i-a înfruntat pe asupritori. Stau şi mă întreb ce ar fi făcut Pintea dacă ar fi fost contemporan cu noi?! S-ar fi ascuns prin munţii Maramureşului, poate, de ruşine! Sau, ca un viteaz veritabil, ar fi pus mâna pe arme ca să facă ordine prin cetăţile româneşti! România de azi seamănă cu ţara lui Pintea Viteazul. Hoţii au rămas hoţi, asupritorii trag pielea de pe spinarea poporului! Doar haiducul lipseşte! România are nevoie de un nou Pintea Viteazul!
			Domnul Culiţă Tărâţă: Vreau să evoc, cu permisiunea dumneavoastră, un moment extrem de important din istoria noastră recentă, - 26 februarie 2004. Au trecut şapte ani de-atunci. Eram şi pe vremea aceea în Parlament şi îmi aduc aminte, cu emoţie, de şedinţa comună a celor două Camere, consacrată dezbaterii şi adoptării proiectului Legii pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord. Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, pe atunci preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Au evocat momentul, participând la dezbateri, domnul Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, domnul senator Sergiu Nicolaescu, care a prezentat Raportul comun al comisiilor pentru apărare şi pentru politică externă, domnul deputat Ovidiu Petrescu (PSD), domnul deputat Tudor Marcu (PRM), domnul deputat Cornel Popa (PNL), domnul deputat Sorin Frunzăverde (PD), domnul senator Szabo Karoly (UDMR), domnul deputat Varujan Pambuccian (minorităţi naţionale), domnul deputat Cornel Boiangiu (independenţi) şi, la final, domnul Ion lliescu, pe atunci preşedintele României. Evenimentul a fost unul de referinţă, pentru că, astfel, România s-a alăturat pentru prima dată, după multe decenii, unei alianţe militare puternice şi democratice, care-i oferea garanţia integrităţii sale teritoriale, premise pentru integrarea în lumea liberă, civilizată şi prosperă. Adoptarea în unanimitate a acelui document, de către toate partidele politice parlamentare ale vremii, a survenit după ce toate ţările membre NATO au aprobat, în parlamentele lor, aderarea celor şapte noi state, între care şi România. Aderarea a fost decisă oficial la summit-ul din iunie 2004, de la Istanbul. Fără îndoială, componenta militară, respectiv garantarea securităţii, a integrităţii teritoriale, a independenţei ţării, prin solidaritatea tuturor statelor membre, prin mecanismele de apărare colectivă, a reprezentat şi reprezintă componenta cea mai importantă a apartenenţei la NATO. După experienţe istorice dramatice, uneori tragice, când ţara noastră s-a aflat fie în alianţe contra naturii, fie în aşa numita zonă gri, cu alianţe nesigure, de conjunctură, iată că de şapte ani suntem mai puternici, mai apăraţi în faţa pericolelor care ameninţă umanitatea. N-au trecut decât şapte ani de când realitatea de astăzi - apartenenţa la alianţa Atlanticului de Nord şi apoi la Uniunea Europeană - părea o utopie. Destinul României s-a schimbat atunci fundamental. Deosebit de importantă este şi componenta politică a apartenenţei la NATO. Aproape întreaga istorie postbelică a fost marcată de momente de criză, de confruntări care n-au putut fi dezamorsate decât prin intervenţia politică a statelor membre NATO, ca o entitate cu o pondere importantă în luarea deciziilor pe plan global. Toată lumea a fost pusă în situaţia de a ţine seama de punctul de vedere al NATO în legătură cu soluţionarea multor situaţii conflictuale grave din ultimii şaizeci de ani. Şi se ştie, istoria a demonstrat-o, NATO a recurs întotdeauna la soluţii înţelepte, bazate exclusiv pe principiile democraţiei. N-am evocat întâmplător momentul acela de glorie, pentru că, există în istoria fiecărei ţări momente astrale, decisive, care-i influenţează evoluţia ulterioară. Un asemenea moment l-a constituit pentru România adoptarea în Parlament a Legii privind aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. El a marcat reîntoarcerea ţării noastre în marea familie a valorilor si democraţiilor europene, de unde, cu brutalitate, istoria ne-a izgonit în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Intrarea noastră în Alianţă, în 2004, a constituit, fără îndoială, un demers de integrare în civilizaţia bazată pe valorile euro-atlantice.
			Domnul Mircea Grosaru: "Primăvara politică, un mărţişor controlat" La fel cum întârzie primăvara în acest an, întârzie şi rezultatele tuturor negocierilor politice care parcă nu mai apar nici după ultimul Congres cu rezultate previzibile, cum a fost cel al UDMR. Opoziţia a pregătit o moţiune de cenzură pe Codul muncii, iar calculele pe numărul de voturi de susţinere nu sunt nicicum încurajatoare pentru ea. Nici de această dată opoziţia nu va reuşi să întrunească numărul de voturi necesar căderii Guvernului şi va pregăti o nouă strategie. Se discută din ce în ce mai mult despre faptul că noua alianţă electorală, denumită Uniunea social-liberală, nu prea dă roade în teritoriu, se mişcă greu, şi că procentele din sondaje, respectiv 38% ale PSD şi 28% ale PNL nu se regăsesc în noile sondaje. Altfel spus, în politică 38% + 28% nu face 66%, ci doar maxim vreo 40%. Nu mai adăugăm procentele PC-ului, pentru că observăm că acestea nu există, iar în unele judeţe, cum ar fi de exemplu Suceava şi nu numai, conservatorii nu numai că nu au preşedinţi, dar nu au nici oameni şi niciun fel de organizaţie. Cum vor rezolva cei din opoziţie situaţia politică şi ce înseamnă pentru ei această unire a forţelor, rămâne de văzut în timp, pentru că doar timpul rămâne a răspunde acestei noi necunoscute. După cât s-a vorbit şi după cât s-a discutat în jurul acestei alianţe nefireşti pentru politica din ţara noastră, dominată până acum de conflictul deschis între stânga, reprezentată în principal de PSD, şi dreapta, reprezentată necontestat până acum de PNL, iată-ne în faţa unor întrebări cum ar fi: se îndreaptă oare PNL spre stânga politicii din România?, sau încearcă PSD-ul să înghită PNL-ul?, sau cine reprezintă în acest moment dreapta în România?, sau va rezista PNL-ul în această formulă în faţa propriului electorat?, sau cum se vor face sondajele de opinie în cazul celor ce compun actuala uniune? sau cum vor fi numiţi candidaţii comuni la alegerile locale?, sau, sau,... sau. La toate aceste întrebări va răspunde desigur electoratul, iar acest lucru se va întâmpla cel mai curând la alegerile locale. Nu trebuie uitat însă că, o parte din membrii celor două formaţiuni politice aliate în prezent, nici ei nu sunt de acord cu actuala alianţă, pentru simplul motiv că ani de-a rândul aceştia şi-au format discursuri - în cele mai multe cazuri - cu atacuri directe unul către celălalt, opozanţii de circa 20 de ani devenind "prieteni" de conjunctură. Poate că actuala alianţă vizează tocmai ceea ce PDL-ul numeşte "reforma clasei politice" care începe cu opoziţia. Oare cine a căzut în plasă? Vom avea răspunsurile în curând.
			Domnul Cezar-Florin Preda: "Ce vor românii" Pentru prima oară după 20 de ani, românii vor din partea guvernanţilor măsuri proactive, ferme, de aşezare efectivă a lucrurilor în normalitate. Acum, românii vor crearea de locuri de muncă, flexibilizarea forţei de muncă, sprijinirea IMM-urilor, credite pentru întreprinzători, şi mai puţină asistenţă şi protecţie socială, respectiv scăderea contribuţiilor de asigurări sociale. Românii vor să aibă ceea ce merită, ce li se cuvine în mod echitabil, nu vor ca unii să fie privilegiaţi, la fel cum nu sunt de acord nici ca alţii să trăiască numai din ajutoarele de la stat. De aceea, am convingerea că ceea ce facem, facem bine. Am făcut reforma justiţiei, reforma educaţiei, reforma pensiilor, reforma salarizării, reforma personalului bugetar, reforma fiscală, şi acum facem şi reforma muncii. Acest pachet de reforme răspunde cerinţelor românilor şi pune lucrurile la locul lor, în fiecare domeniu, pentru o evoluţie constructivă şi productivă a statului în viitor. Facem ce vor românii, nu ce vor liderii de sindicat sau televiziunile comerciale. Măsurile noastre sunt reale, adoptate, în timp ce dezbaterile lor sunt nefolositoare pentru că nu aduc nicio propunere concretă, necesară. Guvernul Boc şi parlamentarii PDL fac ce vor românii, iar rezultatele pozitive au început să se vadă. Raportul economic publicat săptămâna trecută de către Comisia Europeană arată că încrederea populaţiei şi a companiilor în economia românească şi-a continuat creşterea şi în luna februarie 2011, faţă de luna ianuarie.
			După pauză
			Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog secretarii de şedinţă să-şi ocupe şi ei locurile la prezidiu. Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Vă rog, stimaţi colegi, vă rog insistent să ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor! Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi, 1 martie 2011, şedinţă consacrată continuării dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi. Mai înainte de toate, daţi-mi voie să urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor "La mulţi ani!" de ziua mărţişorului, să fie frumoase ca mărţişoarele primite astăzi, iubite şi îndrăgite de către toată lumea. (Aplauze.) Prezenţa astăzi în sala de şedinţă este relativă bună. De mărţişor, 173 de deputaţi şi-au semnat prezenţa. Restul, 160, sunt încă după mărţişoare, iar 37 participă la alte acţiuni decât florăriile oraşului Bucureşti. Îl invit, de mărţişor, pe distinsul nostru coleg Negruţ Clement, care va face o bucurie unora şi o tristeţe altora. Asta e viaţa! Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Clement Negruţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi cred că aţi spus cu sinceritate ceea ce aţi spus. Mai înainte, mă raliez şi eu urărilor dumneavoastră, de 1 martie, colegelor noastre, şi nu numai, tuturor femeilor, La mulţi ani! şi, într-adevăr, vreau să vă fac un anunţ. În calitate de deputat ales în Circumscripţia electorală nr.1 Alba, Colegiul electoral uninominal nr.2 Sebeş-Blaj, începând de astăzi, 1 martie, mă declar deputat independent, neafiliat niciunui grup politic constituit în Parlamentul României. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc. Să fiţi absolut convins că întotdeauna sunt foarte sincer în afirmaţiile pe care le fac. Mi-a scăpat totuşi să urez un gând bun, un mărţişor frumos tuturor doamnelor şi domnişoarelor deputate. Doamna Sonia Drăghici, cu un trandafir frumos în piept, vă rog, stimată colegă, microfonul Camerei vă aparţine.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În numele colegelor deputate, mulţumim colegilor care s-au gândit la noi, să ne ofere un mărţişor. Răspunsul meu, ca femeie şi ca deputat, este un mărţişor pe care vreau să vi-l aduc tuturor colegilor, să vă reamintesc că la ora 17,00, astăzi, sunteţi invitaţi cu toţii la vernisajul de pictură Stela Marta. Este o mare doamnă, o pictoriţă, prietena mea, drept pentru care vă invit acolo, pentru că arta înfrăţeşte inimile şi uneşte oamenii. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumim, doamnă deputat. Sperăm ca la ora 17,00, cât mai mulţi să ne înfrăţim inimile şi să ne unim într-o atitudine de apreciere a artei.
			Domnule vicelider, un mărţişor şi din partea dumneavoastră, pentru doamnele şi domnişoarele din sala aceasta.
			Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Îmi şoptea puţin mai devreme colegul meu, domnul Tinel, că într-o anumită zonă a ţării mărţişoare se oferă şi bărbaţilor. Îmi pare rău că nu sunt în măsură să vă ofer dumneavoastră un mărţişor. Este doar unul verbal şi gândurile mele bune. În primul rând, vreau şi eu să urez colegelor noastre, domnişoarelor, doamnelor din Parlament, un gând bun, cu primăvara din suflet, să fie o primăvară şi în afară, să fim o primăvară între noi, toţi. Să fie astăzi o zi care să ne facă să ne amintim cu drag şi cu plăcere şi de faptul că avem 150 de proiecte de votat la votul final şi că mai avem încă 30 de proiecte de lege de dezbătut astăzi, să avem o activitate benefică şi, sper eu, într-un ton şi mai optimist şi mai bine dispuşi. Dincolo de lucrurile acestea, domnule preşedinte de şedinţă, vroiam să vă rog - şi ca un aspect procedural, să supuneţi la vot propunerea Grupului parlamentar al PSD ca proiectul legislativ situat la poziţia 32, PL-x 796, să fie trecut pe poziţia 14 în dezbaterile de astăzi. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, stimate coleg. Mulţumesc şi pentru gândurile bune. Vă asigur că sunt reciproce. Deci, stimaţi colegi, avem propunerea colegului nostru de a sălta propunerea legislativă înscrisă pe poziţia 32 din ordinea de zi, dacă bine am înţeles, pe poziţia 14, s-o aducem într-o fază în care ar fi posibil de discutat astăzi. Vă rog să vă pregătiţi cartelele pentru a supune votului dumneavoastră această propunere. Vă rog să vă căutaţi cartelele şi să le aveţi astfel la îndemână, că avem şi votul final. Vă rog mai întâi să verificăm dacă funcţionează. Apăsaţi pe tastele 1 şi 4. E o verificare a modului de funcţionare a instalaţiei. Vă rog să votaţi. Instalaţia funcţionează. Acum am să supun votului dumneavoastră propunerea de aducere a propunerii legislative de pe poziţia 32 pe poziţia 14. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 111 voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, propunerea a fost adoptată, ceea ce înseamnă că poziţia 32 devine poziţia 14, iar poziţia 14, 15, şi numerotarea se reaşează în ordinea de zi.
			Primul proiect pe ordinea de zi de astăzi este cel de poziţia 6, în Capitolul "Procedură de urgenţă": Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Domnule doctor, nu se simte cineva bine? Vă rog, vă rog domnule doctor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Domnule preşedinte, O rugăminte. Vă solicit modificarea poziţiei proiectului legislativ de la poziţia 27 pe poziţia 15. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule doctor, de la 27 la 15?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Da. În regim de urgenţă, ca să se simtă toată lumea bine.
			Domnul Ioan Oltean: Nu copiaţi tot ce se spune din bancă, domnule doctor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Nu ştiu de ce nu vă place, domnule preşedinte. V-am făcut o solicitare.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Şi eu.
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, Vă rog să fiţi de acord să-i faceţi pe plac şi domnului doctor. Astăzi nu-l putem supăra, de 1 Martie. Deci, supun votului dumneavoastră propunerea de a sălta de la poziţia 27 la poziţia 15. Vă rog să votaţi. detalii vot
			96 de voturi pentru, 16 împotrivă şi trei abţineri. Propunerea a fost însuşită de către plenului Camerei Deputaţilor. Mai are cineva vreo dorinţă astăzi? Nu. Atunci intrăm efectiv în ordinea de zi. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. În conformitate cu prevederile art.115 din Regulament Camerei, ne aflăm în procedură de urgenţă. Rog iniţiatorul, în cazul acesta pe domnul Viorel Oancea, secretar de stat la Ministerul Apărării, să prezinte pe scurt punctul de vedere al iniţiatorului. Vă rog.
			Domnul Viorel Oancea (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale): vizează amendarea problematicii referitoare la managementul Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Demersul legislativ resurselor umane şi evoluţia în carieră a cadrelor militare, cu aplicabilitate la nivelul sistemului de apărare şi securitate naţională. Dintre principalele reglementări amintim: majorarea limitelor de vârstă în grad pentru cadrele militare; punerea la dispoziţie a cadrelor militare în cazul comiterii unor infracţiuni; reglementarea juridică a împuternicirii; posibilitatea acordării concediului fără plată cadrelor militare care îşi urmează soţul sau soţia pe timpul îndeplinirii unor misiuni permanente în străinătate; obligativitatea de a participa la misiuni în străinătate; interdicţia demisiei ca modalitate de trecere în rezervă a cadrelor militare în activitate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, precum şi pe timpul executării altor misiuni în străinătate. Având în vedere cele prezentate, vă adresăm rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu menţiunea că suntem de acord cu amendamentele rezultate în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule ministru, Mulţumesc şi eu pentru raportul prezentat. Din partea comisiei sesizate în fond, domnule coleg, vă rog să prezentaţi raportul Comisiei pentru apărare; pe scurt, vă rog.
			Domnul Gheorghe Ana: În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, transmis cu adresa PL-x 2/1 februarie 2011 şi înregistrat cu nr.32/15/02.02.2011. Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat favorabil acest proiect de lege, cu majoritate de voturi. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat, de asemenea, favorabil acest proiect de lege. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul secretar de stat Mihail Vasile-Ozunu, şeful Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică şi domnul colonel George Mocanu, consilier juridic în cadrul Direcţiei pentru relaţii cu Parlamentul şi asistenţă juridică a Ministerului Apărării Naţionale. La şedinţa comisiei, din data de 16 februarie 2011, au fost prezenţi 22 de deputaţi din totalul de 24 de membri ai acesteia. Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În urma dezbaterii, în şedinţele din 8 şi 15 februarie 2011, cu unanimitate de voturi pentru comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege cu amendamente. Domnule preşedinte, Dacă-mi daţi voie să exprim şi punctul de vedere al Grupului PSD din care fac parte.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Ana Gheorghe, înainte de a exprima punctul de vedere, vă rog să propuneţi timpul pentru dezbateri, ne aflăm în procedură de urgenţă.
			Domnul Gheorghe Ana: Şapte minute, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Şapte minute. Stimaţi colegi, Votul dumneavoastră asupra timpului propus de şapte minute. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Domnule doctor, vă rog să nu influenţaţi votul colegilor din Grupul PNL. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 114 voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere, propunerea a fost adoptată. Trecem la Capitolul dezbateri generale. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Ana Gheorghe va exprima poziţia acestui grup faţă de acest proiect de lege. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Gheorghe Ana: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Având în vedere importanţa Legii nr.80 privind statutul cadrelor militare, modificările care au fost propuse şi alinierea la noile cerinţe ale armatei, grupul parlamentar, prin amendamentele depuse la acest statut, este de acord cu aprobarea acestei legi astăzi, 1 martie 2011. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu pentru intervenţia dumneavoastră. Dacă din partea altor grupuri parlamentare doreşte cineva să intervină? Da. Domnul deputat Mircovici, vă rog frumos, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
			Domnul Niculae Mircovici: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale susţine proiectul de lege pe care-l discutăm astăzi. Şi, mai mult decât atât, atât în Comisia pentru apărare au fost făcute unele amendamente, cât şi în Biroul permanent am insistat asupra faptului ca acest proiect de lege să fie pe ordinea de zi astăzi, pentru a putea fi dezbătut şi votat în Cameră şi nu pentru a trece prin aprobare tacită, întrucât noi suntem primă Cameră. Sigur că vom susţine la momentul potrivit amendamentele care au fost făcute de către Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi cu care suntem de acord şi care reprezintă o condiţie a votării acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule secretar, vă mulţumesc şi eu pentru intervenţia dumneavoastră. Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu mai sunt, rog deputaţii să ocupe locurile în sala de şedinţe, iar florile să le ofere distinselor doamne în afara orelor de dezbateri. Vă rog să pregătiţi rapoartele pentru a urmări amendamentele admise şi respinse. Rog şi secretarii de şedinţă se urmărească dacă sunt intervenţii din sală. La numărul curent 1 din raportul comisiei, dacă sunt observaţii? Poziţiile 2, 3, 4, 5? La poziţia 4, ia să vedem, domnule coleg.
			Domnul Niculae Mircovici: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Dacă observaţi, poziţia 4, cu care suntem de acord şi a fost de acord şi comisia, reprezintă unul dintre punctele cele mai importante ale modificării Legii nr.85 privind statutul cadrelor militare. Ea aduce, practic, prin această prevedere armata română în rândul celorlalte armate în ceea ce priveşte obligaţia participării în teatrele de operaţiuni. Dacă, până acum, participarea în teatrele de operaţiuni era voluntară, începând cu intrarea în vigoare a alin.(1) al art.8 şi alin.(2) şi (3), care sunt cuprinse, cadrele militare în activitate au obligaţia să participe în teatrele de operaţiuni la misiunile în afara teritoriului naţional. Vom observa, în cadrul acestor prevederi, faptul că se exceptează această obligativitate numai în cazurile care, până acum, Legea nr.80 privind statutul cadrelor militare le prevedea pentru situaţii de război. Deci, trebuie să observăm şi n-avem voie, ca legislativ, să scăpăm din vedere faptul că astăzi, 1 martie 2011, dăm armatei române o obligaţie pe care o are numai în situaţii de război în ceea ce priveşte participarea în teatrele de operaţiuni. Acesta este motivul pentru care am ţinut să evidenţiez acest punct din prevederea proiectului de lege, pentru ca atunci când analizăm anumite situaţii legate de activitatea cadrelor militare, de contractul pe care militarii îl au cu statul lor atât în perioada activităţii, cât şi după terminarea acestei activităţi, să judecăm cu aceeaşi unitate de măsură şi să sperăm că numărul... cei câţiva mii de oameni care în momentul de faţă sunt - foşti militari - pe străzile capitalei, nu vor mai ajunge să manifeste pentru un drept firesc, pe care orice stat este onorat să-l asigure celor care-şi pun viaţa în slujba apărării lui. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg, pentru precizările făcute. Dacă mai este vreo intervenţie la acest punct? Nu. Poziţia 5 din ordinea de zi? Poziţia 6? Poziţia 7? Poziţia 8? Poziţiile 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, poziţia 33, poziţiile 34, 35, 36, 37, 38, 39 şi cam atât. La poziţia 39 raportul cu amendamente admise se termină. Am încheiat dezbaterile pe articole. Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12,30. Mulţumesc, domnule ministru. O zi bună! Salutări Armatei Române!
			Poziţia 7, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, precum şi alte măsuri financiare. Ne aflăm în procedură de urgenţă, în temeiul art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Dacă din partea iniţiatorului este cineva? Domnul secretar de stat Ion Ghizdeanu, din partea Ministerului Finanţelor Publice. Domnule ministru, aveţi cuvântul.
			Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză): Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2010 a avut în vedere şi are în vedere şi pentru acest an acordarea unităţilor administrativ-teritoriale de împrumuturi din veniturile obţinute din privatizare, înregistrate în contul curent general al trezoreriei statului pentru achitarea obligaţiilor de plată restante ale operatorilor economici, furnizori de bunuri, servicii şi lucrări. Împrumuturile se acordă în limita sumei de 1,5 milioane lei, cu o dobândă de 6%, termen de rambursare maxim cinci ani. Având toate acestea în vedere, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine aprobarea acestui proiect de lege, cu amendamentele admise ale comisiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru. Din partea comisiilor sesizate în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, domnul vicepreşedinte Niţu Adrian, vă rog.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu adresa PL-x 537/9 noiembrie 2010, Biroul permanent a sesizat în procedură de urgenţă spre dezbatere în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic cu Proiectul de Lege aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, precum şi alte măsuri financiare. La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă are ca obiect asigurarea de facilităţi din partea statului pentru autorităţile administraţiei publice locale, care constau în acordarea de împrumuturi în vederea achitării obligaţiilor restante către diverşi operatori economici, furnizori de bunuri şi servicii şi lucrări în vederea respectării aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional cu privire la eliminarea plăţilor restante. Prin obiectul său de reglementare, proiectul de act normativ se încadrează în categoria legilor ordinare şi Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat în Senat în şedinţa din data de 29 septembrie 2010. Din numărul total de 32 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat la dezbateri 30 de deputaţi; din numărul total de 39 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au participat la dezbateri 30 de deputaţi. În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2010, cu amendamentele admise, prevăzute în anexă. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Vă rog să rămâneţi la microfon pentru a propune timpul afectat dezbaterilor pe articole. Suntem în procedură de urgenţă.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Vă propun cinci minute pentru dezbateri.
			Domnul Ioan Oltean: Cinci minute timp propus de către domnul vicepreşedinte. Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot. Vă rog, domnilor colegi, să votaţi. detalii vot
			Avem 106 voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere. Propunerea domnului vicepreşedinte a fost însuşită de către plenul Camerei. Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu avem intervenţii, atunci, stimaţi colegi, trecem la dezbaterea pe articole a raportului comisiilor sesizate în fond. Vă rog să urmăriţi şirul amendamentelor admise de către cele două comisii. Dacă la poziţia 1 din raport există vreo intervenţie? Nu avem. Poziţia 2? Poziţia 3? Poziţiile 4, 5, 6, 7? Şi se încheie raportul. Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30. Domnule ministru, Mulţumim pentru participare.
			Poziţia 8 din ordinea de zi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional. Ne aflăm, stimaţi colegi, în procedură de urgenţă, de data aceasta fiind, de asemenea, îndeplinite prevederile art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Marin Anton. Unde este? N-a ajuns. Vă rog să-l atenţionaţi, altă dată să fie la ora 10,00 domnul secretar de stat prezent în sala de şedinţă.
			Domnul Ioan Oltean: Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul, vă rog să prezentaţi raportul comisiei sesizate în fond.
			Domnul Mircea Marin: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 28 septembrie 2009. Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă, cu unele observaţii şi propuneri, conform avizului nr.610 din 4 iulie 2009. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil acest proiect de lege. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, aprobată cu modificări prin Legea nr.136/2009, în sensul extinderii ariei de aplicabilitate a programului şi la autoutilitarele uşoare, proprietate a persoanelor fizice, al eliminării prevederii potrivit căreia un cetăţean poate beneficia de prima de casare doar o singură dată; prin promovarea prezentului proiectului de lege devenind posibilă şi participarea persoanelor juridice la program, ca urmare a delimitării sumei alocate exclusiv persoanelor fizice, faţă de suma totală alocată programului. Aşa cum se arată în nota de fundamentare, pentru persoanele juridice urmează a se elabora şi adopta o procedură specifică, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare privind ajutorul de stat, această procedură nefăcând obiectul acestui act. În urma dezbaterii, membrii celor două comisii, cu unanimitate de voturi, în conformitate cu prevederile art.67 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, propun ca Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional să fie aprobat în forma adoptată de Senat. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Pe procedură, domnul deputat şi vicelider, Eugen Nicolăescu.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, Aţi intuit că o să ridic o problemă de procedură, pentru că ştiţi că aţi greşit. Regulamentul vă obligă ca, înainte de începerea dezbaterii proiectului de lege, să daţi cuvântul iniţiatorului, care trebuie, tot conform Regulamentului, să fie prezent în sală. În situaţia în care acest lucru nu se îndeplineşte, dumneavoastră amânaţi punctul respectiv. În consecinţă, vă cer să amânaţi punctul acesta, până când vom avea în faţă iniţiatorul, ne va spune punctul său de vedere şi, sigur, după aceea putem intra în dezbateri. Vă mulţumesc că veţi aplica Regulamentul.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule vicelider. Să fiţi absolut convins că aplic Regulamentul. Am solicitat cuvântul iniţiatorului, nu a fost prezent. Acest element nu ne obligă să ne oprim cu dezbaterea. Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să intervină? Dacă nu doreşte cineva să intervină, vă rog să observaţi că suntem în situaţia în care prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt îndeplinite, în sensul că raportul comisiilor sesizate în fond nu conţine nici amendamente admise, nici respinse, în consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final. Rog stafful tehnic şi Secretariatul general să atenţioneze miniştrii că prezenţa la dezbateri este obligatorie la ora 10,00 fie a domniilor lor, fie a secretarilor de stat. În cazul de speţă, atenţionaţi ministrul mediului, legat de absenţa unui reprezentant al ministerului la susţinerea proiectului de lege.
			Următorul proiect, stimaţi colegi, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri, semnat la Bucureşti la 12 iulie 2010. Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Ghizdeanu, vă rog să prezentaţi poziţia iniţiatorului.
			Domnul Ion Ghizdeanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Proiectul de lege are ca obiect ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri, semnat la Bucureşti, la 12 iulie 2010. Prevederile acestui acord se aplică transporturilor rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri de pe teritoriul statelor României şi Republicii Cipru către şi dinspre terţă ţară cu vehicule înregistrate pe teritoriul statului uneia din părţile contractante. De asemenea, în acest acord se prevede necesitatea autorizării, eliberarea acestei autorizaţii speciale de către autoritatea competentă a părţii contractante, precum şi alte prevederi. Ca urmare, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine şi vă roagă să aprobaţi acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Din partea comisiei sesizate în fond. Domnule vicepreşedinte, vă rog să prezentaţi raportul Comisiei pentru industrii.
			Domnul Mircea Marin: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri, semnat la Bucureşti la 12 iulie 2010, transmis cu Proiectul de Lege nr.8 din 1 februarie 2011. În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Senatul, Camera Deputaţilor fiind prima Cameră sesizată. Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege. De asemenea, şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri. Prevederile acestui acord se aplică doar transporturilor rutiere de persoane şi mărfuri efectuate pe teritoriile statelor României şi Republicii Cipru de către şi dinspre o ţară terţă, cu vehicule înregistrate pe teritoriul statului unuia dintre părţile contractante. Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul în şedinţa din 15 februarie 2011 şi au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri, semnat la Bucureşti la 12 iulie 2010, în forma prezentată de Guvern. Prin obiectul de reglementare şi conţinut, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc foarte mult. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu există lideri interesaţi. În situaţia aceasta, proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30, întrucât sunt îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
			Poziţia 10 de pe ordinea de zi: "Reexaminarea Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.472/2008." Dacă din partea iniţiatorului este cineva. Nu avem iniţiatorul prezent. Din partea Comisiei juridice, domnul preşedinte Daniel Buda. De serviciu, domnul secretar Andronache. Vă rog.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.472/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.336/2008. Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 11 martie 2008. În conformitate cu dispoziţiile art.146 din Constituţie, Curtea Constituţională a examinat sesizarea de neconstituţionalitate a legii şi a hotărât, prin Decizia nr.472, că Legea pentru modificarea Legii nr.115/1999 este neconstituţională, contravenind prevederilor Constituţiei României, republicată. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins Legea de modificarea Legii nr.115/1999. Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Legea supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare reexaminarea Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 potrivit Deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că legea menţionată este neconstituţională. Faţă de considerentele menţionate mai sus, membrii comisiei au dezbătut şi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale. În raport cu obiectul şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule secretar. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Nu există solicitări. Proiectul de lege rămâne pentru votul final, condiţiile prevăzute în art.106 sunt îndeplinite.
			Poziţia 11: "Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind regimul juridic al administrării falezelor şi plajelor Mării Negre". Dacă iniţiatorul este prezent. Nu avem. Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia juridică. Domnul preşedinte Daniel Buda. Vă rog să prezentaţi raportul comisiei sesizate în fond. Domnule Andronache, vă rog să-i încasaţi şi indemnizaţia de şedinţă. Rog contabilitatea să ţină cont de acest lucru.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Apreciez sprijinul dumneavoastră. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere cu cererea de reexaminare a Legii privind regimul juridic al administrării falezelor şi plajelor Mării Negre, trimisă cu adresa PL-x 835/2007/2010, formulată de Preşedintele României, în temeiul art.77 din Constituţia României, republicată. Legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în şedinţa din 30 septembrie 2008 şi trimisă la promulgare pe data de 10 octombrie 2008. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins proiectul de lege. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. În conformitate cu dispoziţiile art.77 din Constituţia României, republicată, Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a Legii privind regimul juridic al administrării falezelor şi plajelor Mării Negre, pentru următoarele considerente: 1. legea preia în articolele sale dispoziţii legale aflate în vigoare, unicul element de noutate constituindu-l schimbarea titularului dreptului de administrare asupra plajelor şi falezelor Mării Negre, respectiv trecerea acestora din administrarea Administraţiei Naţionale Apele Române, în administrarea consiliilor judeţene sau locale, după caz; 2. modificarea legislativă este inoportună şi nu se justifică deoarece ar face imposibilă aplicarea unei politici unitare privind dezvoltarea litoralului românesc în concordanţă cu cerinţele directivelor europene; 3. Constituţia României, republicată, arată că bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiului aerian, apele cu potenţialul energetic valorificabil de interes naţional, plajele precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac parte din obiectul exclusiv al proprietăţii publice; 4. conform Legii nr.215 privind administraţia publică locală, consiliile judeţene şi consiliile locale administrează bunurile din domeniul public şi privat al judeţului; 5. Consiliul judeţean Constanţa şi consiliile locale riverane Mării Negre nu pot administra domeniul public al statului, de interes naţional. Faţă de aceste critici, Preşedintele României cere Parlamentului respingerea acestei legi. Guvernul României, conform punctului de vedere transmis prin Adresa nr.599/2009, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere formulate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, 14 voturi pentru şi 3 împotrivă, să supună Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere a Legii privind regimul juridic al administrării falezelor şi plajelor Mării Negre. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule secretar. Între timp, din partea ministerului a sosit domnul secretar de stat Apostol. Vă rog, pe scurt, punctul de vedere al ministerului, al iniţiatorului, al Guvernului, vă cer scuze. Vă rog.
			Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor): Mulţumesc. Punctul de vedere o să fie destul de scurt. În anul 2007, poziţia Guvernului la vremea respectivă a fost de a nu susţine această lege. în anul 2011, Guvernul nu susţine această lege. Ca urmare, vă rugăm să fiţi de acord cu respingerea ei. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult. Stimaţi colegi, Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină. Nu avem intervenţii. Prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt îndeplinite. legea rămâne pentru votul final.
			Poziţia 12 de pe ordinea de zi: "Reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1636/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.45 din 20.01.2010." Dacă din partea iniţiatorului este cineva prezent. Salutăm prezenţa doamnei secretar de stat Alina Bica, un mărţişor şi un gând bun din partea tuturor deputaţilor, doamna ministru. Dacă doriţi să prezentaţi...Nu. OK! E-n regulă. Din partea comisiei sesizate în fond.
			Domnul Vasile Popeangă (din bancă): Nu vă scapă nimic, domnule vicepreşedinte!
			Domnul Ioan Oltean: Nu-mi scapă nimic, domnule deputat, fiţi liniştit. Domnule secretar Andronache, vă rog foarte mult să prezentaţi punctul de vedere. Salutăm şi prezenţa preşedintei Registrului comerţului naţional la dezbaterea acestui act normativ.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă rog să-mi permiteţi să prezint pe scurt raportul suplimentar asupra Reexaminării Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1636/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr.45/2010. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere cu cererea de reexaminare a legii mai sus-menţionată, trimisă cu adresa PL-x 502/2009 din 19 aprilie 2010, pentru punerea de acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr.1636/2009. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins Legea pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale amintită mai sus. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României. În urma examinării legii care a fost supusă controlului Curţii Constituţionale înainte de promulgare, s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale că această reglementare este neconstituţională pentru motivele care sunt redate în raport. Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât în şedinţa din 22 iunie 2010 retrimiterea Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ la comisia sesizată în fond, pentru reexaminare şi întocmirea unui raport suplimentar. În conformitate cu art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice au reexaminat proiectul de lege în şedinţa din 15 februarie 2011. În urma dezbaterii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi, 15 voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri să supună plenului Camerei Deputaţilor raportul suplimentar de adoptare a Proiectului Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi a Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului, cu amendamentele admise, prezentate în anexa nr.1 la raport, şi cu amendamentele respinse, prezentate în anexa nr.2 la raport. Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât în şedinţa din 22 februarie 2011 retrimiterea proiectului legii amintite mai sus la comisia sesizată în fond, pentru reexaminarea şi întocmirea unui nou raport suplimentar. Comisia juridică a reexaminat proiectul de lege în şedinţa din 22 februarie 2011. în urma dezbaterii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi, 14 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, să supună plenului Camerei Deputaţilor raportul suplimentar de adoptare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România, cu amendamentele admise, prezentate în anexa nr.1 la raport, şi cu amendamentele respinse, prezentate în anexa nr.2 la raport. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc foarte mult. Îngăduiţi-mi să transmit aceleaşi gânduri şi acelaşi mărţişor şi pentru doamna director general Adriana Iacob, directorul general al Registrului Comerţului Naţional. Dacă pentru dezbateri generale doreşte cineva să intervină. Domnule deputat Vainer, vă rog frumos, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule deputat, acest microfon vă stă la dispoziţie.
			Domnul Aurel Vainer: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimate colege, stimaţi colegi, Şi eu mă raliez tuturor celor care au adresat felicitări călduroase, sincere şi prietenoase colegelor noastre din Camera Deputaţilor. Trecând la subiect, ştiţi prea bine că sunt un înflăcărat suporter al camerelor de comerţ şi industrie din România. Tot timpul se încearcă câte un act de dreptate, de reîndreptăţire a acestei instituţii care are peste 150 de ani în România. Paşii sunt foarte mici, aproape insignifianţi. Totuşi, la orice aduce în plus la redarea unui statut viabil, serios al Camerelor de comerţ şi industrie din România, trebuie să subscriem şi, ca atare, să susţinem votarea acestui proiect de lege. Din partea mea, personal, dar mai ales a grupului pe care-l reprezint, al minorităţilor naţionale, vreau să vă asigur că susţinem adoptarea acestei legi care, încă o dată mai spun, e un pas foarte mic pentru îndreptăţirea acestei instituţii aproape multiseculare. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. Sper să fie cât mai mulţi suporteri înflăcăraţi în Cameră care să susţină raportul comisiei şi proiectul de lege. Vă rog să trecem la dezbaterea pe... Domnul Mircea Duşa, din partea Grupului parlamentar al PSD, liderul liderilor. Vă rog, domnule lider, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Duşa: Deci şi al dumneavoastră, nu, domnule preşedinte? Nu, nu, dacă sunt liderul liderilor, înseamnă că sunt şi liderul domnului Oltean.
			Domnul Ioan Oltean: Aţi vrea dumneavoastră, dar nu se poate!
			Domnul Mircea Duşa: Domnul preşedinte, Stimaţi colegi, Dacă vă uitaţi pe raportul Comisiei juridice, o să vedeţi că de fapt nu aprobăm nimic, aprobăm doar două articole din lege, iar toate articolele legii se elimină. Aşa că, domnule Vainer, nu ştiu ce vreţi să votaţi, dar o să votaţi de fapt eliminarea tuturor articolelor din lege care au fost adoptate la timpul respectiv şi declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională. Asta numai aşa, pentru a fi în cunoştinţă de cauză că de fapt votăm eliminarea articolelor care au fost declarate neconstituţionale de Curte, şi proiectul acela de lege sau legea adoptată de către Parlament rămâne cu două articole din vreo 30, câte avea iniţial.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Înţeleg că nu mai sunt alte intervenţii. Domnul deputat Eugen Nicolăescu. Se putea să lipsiţi?! Liderul Grupului parlamentar al PNL. Vă rog.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, Tot timpul sunteţi uimit şi mă bucur. Vorbim despre o lege care ar fi trebuit să facă ordine, aş spune eu, în ceea ce se numeşte înregistrarea firmelor. Sigur că atunci când a plecat Registrul Comerţului de la Camerele de Comerţ la Ministerul Justiţiei a fost o procedură constituţională. Atunci, noi am considerat că este o naţionalizare a unui patrimoniu privat, pentru că toată lumea ştie că registrul comerţului fusese dezvoltat în regim privat, în camerele de comerţ şi, cu toate acestea, s-a considerat că este constituţional. Când am încercat să reparăm această greşeală şi să ducem registrul comerţului acolo de unde a plecat, s-a considerat că această operaţiune este neconstituţională. Ce pot să spun? Halal de Curte Constituţională! E corect s-o spunem de la această tribună şi nu din altă parte. Dacă o spunem în altă parte, la televizor sau în piaţă, poate fi considerat că nu respectăm regulile democratice. Dacă o spunem de la tribuna Parlamentului, înseamnă că ne expunem un punct de vedere în care credem. Şi asta fac în acest moment. Acum, prin aşa-zisa punere de acord a textului de lege cu hotărârea Curţii Constituţionale nu facem aproape nimic, nu corectăm aproape nimic. Dăm un sentiment, dacă vreţi, de mulţumire camerelor de comerţ care, chipurile, fac şi ele un fel de autorizare. Dar, de fapt, prin acest proiect de lege, îngreunăm activitatea firmelor, şi acest lucru trebuie foarte bine spus şi răspicat: întărim birocraţia în România şi n-o simplificăm. În consecinţă, pe această formă de lege, Grupul parlamentar al PNL nu poate vota decât împotrivă.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Domnule doctor? Nu. OK, credeam că vreţi să veniţi spre microfon. În situaţia aceasta, vă rog să pregătiţi rapoartele suplimentare, cu amendamentele comisiei sesizate în fond, pentru a purcede la dezbaterea textelor admise. Rog secretarii de şedinţă să urmărească reacţia sălii. Dacă la numărul curent 1 este vreo intervenţie. La punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27? Nu sunt observaţii. Constat că nu mai sunt alte intervenţii. Înflăcărarea suporterilor a fost evidentă. Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30. Mulţumesc frumos.
			Poziţia 13, la capitolul "Priorităţi": Proiectul de Lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza programului CCC - Legea publică nr.480/1992, precum şi a altor costuri externe aferente acestei cote-părţi. Dacă din partea comisiei sesizate în fond... doriţi să interveniţi? Nu. Din partea comisiei sesizate s-a propus respingerea iniţiativei legislative... întrucât... Domnule Mircea Toader, vă rog să poftiţi la prezidiu puţin. Vă rog să vă mişcaţi mai repede, domnule lider. E bine să mai vegheze cineva asupra unor activităţi. Domnule Mircea Toader, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, Vroiam să-i dau un mărţişor domnului Eugen Nicolăescu, dar m-aţi oprit din acţiune. Stimaţi colegi, Aş vrea să fiţi de acord să reîntoarcem la comisie acest proiect de lege de aprobare a ordonanţei privind celebrul împrumut cu bumbacul din ′92, fiindcă trebuie să existe o sursă financiară de acoperire care la ora actuală nu se regăseşte în soluţia bugetară. Şi vă rog să fiţi de acord s-o reîntoarcem la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vedeţi ce era să păţiţi cu mărţişoarele acordate bărbaţilor?! Domnilor colegi, Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Mircea Toader de retrimitere a acestui proiect de lege către comisia sesizată în fond. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Avem 109 voturi pentru, 3 împotrivă şi zero abţineri. Propunerea a fost adoptată. Termen două săptămâni. Deci două săptămâni pentru comisia sesizată în fond.
			Poziţia 32. Imediat. S-o căutăm şi noi. Stafful tehnic văd că nu mi-a căutat-o.
			Domnul Vasile Popeangă (din bancă): Dacă n-o găsiţi, nu este nici o problemă!
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Popeangă, am reţinut remarca dumneavoastră, nu aţi avut... Am reuşit să găsesc Propunerea legislativă privind instituirea Zilei naţionale în memoria românilor - victime ale masacrului de la Fântâna Albă şi alte zone ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Vă rog, domnule coleg, vă rog să vă susţineţi actul normativ propus spre dezbatere astăzi.
			Domnul Tudor Panţîru: Domnilor deputaţi, Propunerea legislativă pe care vă rog astăzi să o susţineţi este menită să menţină vie memoria unor români pătimiţi urmare a politicii despotice a unui regim totalitar. Este vorba de bucovinenii masacraţi la Fântâna Albă şi alte zone, la 1 aprilie 1941, de basarabenii şi bucovinenii deportaţi în Siberia, şi de basarabenii şi bucovinenii care s-au stins din cauza foametei organizate în 1946 - 1947. Dacă tinerii noştri vor cunoaşte adevărul istoric, cu siguranţă vor putea evita repetarea unor astfel de evenimente în viitor. Românii ucişi mişeleşte au murit pentru că erau români cu dragoste de ţara lor, asta însemnând în fond că au murit pentru patria lor. A-i neglija astăzi ar însemna o nouă nedreptate pentru ei, dar şi o ruşine pentru noi. Disidentul polonez Adam Michnik, care ne-a vizitat săptămâna trecută la Bucureşti, spunea undeva că trăim într-o lume în care este greu să ajungi să meriţi judecata dreaptă a celor apropiaţi, o lume în care istoria este scrisă de învingători şi doar în rare momente adevărul şi minciuna sunt rostite după moarte, iar virtutea este răsplătită. Având în vedere exemplul polonez, cel evreiesc, cel finlandez şi, de ce nu, cel ucrainean, vă rog, să ne dăm nouă înşine şansa de a deveni mai buni şi mai drepţi cu românii noştri pătimiţi. Vă rog, stimaţi colegi, să susţineţi propunerea legislativă pentru istoria Zilei naţionale pentru cinstirea memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în Nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie. Altfel spus, vă rog respectuos să rostiţi adevărul în numele celor masacraţi, deportaţi, înfometaţi şi umiliţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon, acum, pe domnul Ioan Stanomir, preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul, pentru a exprima poziţia dumneavoastră şi a Guvernului.
			Domnul Ioan Stanomir (preşedinte executiv, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Din punctul de vedere al Guvernului, pe care îl reprezint aici, adoptarea unei asemenea propuneri legislative este importantă, dar, în acelaşi timp, noi am sugera ca, în contextul unei politici legislative unitare, să se adopte o singură lege care să comemoreze în mod global victimele comunismului. Din acest punct de vedere, în avizul pe care noi l-am prezentat, am recomandat să se instituie o zi de comemorare, nu pentru anumite episoade din istoria comunismului, ci pentru comemorarea globală a victimelor acestui fenomen totalitar. În acelaşi timp, ţinând seama de pledoaria pe care a făcut-o iniţiatorul propunerii legislative, lăsăm la latitudinea dumneavoastră să decideţi votul pe care îl veţi da în această chestiune. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc foarte mult. Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog. Pe urmă, dezbaterile, domnule deputat. Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul secretar Andronache.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în Nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie. În conformitate cu art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă. Obiectul de reglementare al acestei iniţiative legislative v-a fost prezentat de către iniţiator. În conformitate cu procedurile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat, în şedinţa din 8 februarie 2011, iniţiativa legislativă, expunerea de motive, punctul de vedere al Guvernului, avizul favorabil al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naţionale a românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, cu amendamentele admise din Anexa nr.1, şi cu amendamentul respins din Anexa nr.2. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule secretar. Trecem la dezbateri generale. Domnul deputat Gabor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
			Domnul Gheorghe Gabor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Din antichitatea romană, se folosea dictonul: vae victis, vai celor învinşi. Aşa s-a întâmplat şi în anul 1945, când românii noştri, fraţii noştri de dincolo de Prut au fost masacraţi de trupele sovietice. Eu cred că noi toţi trebuie să avem în vedere acest tragic eveniment şi să votăm pentru adoptarea proiectului legislativ propus de către colegul nostru. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru adoptarea lui. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu. Domnul deputat Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, Aşa este, noi solicităm retrimiterea la comisie din două motive: unu - fiindcă am retrimis la comisie şi Propunerea legislativă privind Ziua de 24 Ianuarie; mai sunt două iniţiative legislative privind anumite zile comemorative şi să avem un punct de vedere comun, că n-o să ne trezim că în România o să avem, din 365 de zile, vreo 200 cu sărbători pe care trebuie să le impunem într-un calendar. Şi atunci, vă rog să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie. Termen: 2 săptămâni.
			Domnul Ioan Oltean: Altădată, vă recomand să-i lăsaţi pe toţi să-şi spună punctul de vedere, şi pe urmă să cereţi retrimiterea la comisie. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere către comisia sesizată în fond. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Votul s-a încheiat. Cu 79 voturi pentru, 48 împotrivă şi nicio abţinere, propunerea domnului Mircea Toader, de retrimitere la comisia sesizată în fond, s-a adoptat. Termen de lucru: 2 săptămâni. Menţiunea 1 sau menţiunea 2, doamna preşedinte Raluca Turcan, vă rog.
			Doamna Raluca Turcan: Salut decizia de retrimitere la comisie, mai ales că, în cadrul Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost făcut un amendament care nu se regăseşte în raportul final. De aceea, vă rog foarte mult, la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să ţineţi cont de amendamentele de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, foarte mult. Continuăm dezbaterile noastre.
			Poziţia 27 de pe ordinea de zi, care a fost adusă la poziţia 15. La poziţia 27 se afla Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare. Dacă din partea iniţiatorului este cineva prezent? Sunteţi din partea iniţiatorului? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Domnule preşedinte, Cred că de 2 ani vorbim despre această lege şi până acum ar fi trebuit să ştim, că eu sunt iniţiator al acestei legi. Vorbim astăzi, despre regiunea de nord-est, cea mai săracă regiune a României. Sărăcia înseamnă boală şi, după cum ştiţi, boala nu se poate trata decât în spitale. Iaşiul şi întreaga Moldovă, cu cei 6 milioane de locuitori care sunt în această regiune, au nevoie de un nou Spital de Urgenţă, şi de Institut de Oncologie. De 20 de ani, stăm şi tratăm pacienţii în clădiri pavilionare vechi, îi plimbăm prin curte, prin frig, prin ploaie - aţi văzut acest lucru de peste o mie de ori - iar riscul ca cineva să moară, plimbat între spitale, este enorm. Nu putem admite ca în secolul al XXI-lea sănătatea Moldovei să depindă de plafonul de nori de deasupra Iaşiului şi nu credem că doar elicopterele pot salva aceşti oameni. Vă rog, astăzi, din suflet, pe toţi cei care sunteţi în această sală, indiferent de culoarea politică, să treceţi peste acest lucru şi să votaţi pentru un nou spital de urgenţă şi institut de oncologie la Iaşi. Dacă aceste lucruri nu vor fi realizate, nu ştiu cum va fi sănătatea Moldovei în secolul al XXI-lea. Este momentul să ne gândim la cei care ne-au trimis în Parlamentul României, ce-şi doresc, şi rog şi parlamentarii de Iaşi să fie alături de mine în acest demers legislativ. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat iniţiator. Înainte de dezbaterile generale, vreau să-şi exprime poziţia comisiile sesizate în fond. Domnule deputat, vă rog, aveţi puţintică răbdare! Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru sănătate şi familie, raport comun. Doamnă preşedinte, doamnă doctor, vă rog să exprimaţi poziţia celor două comisii sesizate în fond.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumesc, domnule preşedinte. Biroul permanent, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru sănătate şi familie pentru reexaminarea Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, în vederea întocmirii unui raport comun suplimentar. Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.7 lit. d) şi a art.8 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr.97/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul îmbunătăţirii şi desfăşurării în condiţii de siguranţă a actului medical în beneficiul pacienţilor. Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. În conformitate cu prevederile art.61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cele două comisii au reexaminat proiectul de lege în şedinţe separate. În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, membrii celor două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege, cu amendamentele admise prezentate în anexă.
			Domnul Ioan Oltean: Doamna preşedinte Rodica Nassar, mulţumesc foarte mult. Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul doctor Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD. În nume personal. Sper că nu supăraţi partidul că o faceţi. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am venit la microfon ca parlamentar de Iaşi, şi nu vreau să intru în amănunte, ci doar ca să întăresc şi să vă spun că susţin absolut tot ceea ce a susţinut aici, la acest microfon, doctorul Ciuhodaru. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu pentru susţinere. Stimaţi colegi, Dacă nu mai sunt alte intervenţii, vă rog să urmăriţi raportul comisiei sesizate în fond, raportul suplimentar. Dacă la numărul curent 1 există observaţii? Nu sunt. Adoptat. Numărul curent 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Numărul curent 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Nu avem observaţii. Raportul comisiei a fost adoptat. Rămâne pentru votul final de la ora 12,30. Ne întoarcem la ordinea de zi iniţială.
			Poziţia.14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sistemul bugetar. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul deputat Relu Fenechiu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Într-o perioadă de criză economică, statul trebuie să ofere o serie de măsuri pentru diminuarea şi pentru echilibrarea fenomenului pierderii locurilor de muncă şi a şomajului. Din acest motiv, noi considerăm că este necesară identificarea unor soluţii proactive pentru a gestiona situaţia creată de numărul mare de disponibilizări. Concret, prezenta iniţiativă legislativă propune o măsură de stimulare pentru angajatorii care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sistemul bugetar, înscrise în evidenţa Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, cu statut de şomer. În acest sens, toţi angajatorii care încadrează în muncă astfel de persoane vor beneficia de o subvenţie, pentru fiecare angajat care a fost disponibilizat din sistemul bugetar, echivalentă cu o sumă egală cu ajutorul de şomaj pe care ar fi fost îndreptăţit să îl primească. Subvenţia va fi virată lunar către angajator de la bugetul asigurărilor sociale de şomaj, prin agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă, pentru perioada în care angajatul ar fi beneficiat de ajutorul de şomaj. Pentru a se încadra în termenii acestei stimulări, angajatorul este obligat să păstreze salariatul pentru dublul perioadei pentru care ar fi beneficiat de ajutor de şomaj. Aplicarea acestei propuneri legislative vreau să atrag atenţia că nu presupune niciun efort bugetar. Măsura se aplică doar disponibilizaţilor care se înscriu la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă drept şomer, astfel încât fondurile care vor fi virate către angajator drept subvenţie sunt deja prevăzute în bugetul asigurărilor de şomaj. Practic, aceleaşi sume care s-ar fi virat către şomeri de la bugetul asigurărilor sociale de şomaj se virează către angajatori, cu scopul de a se crea noi locuri de muncă. Ca procedură de aplicare, există deja un sistem pus la punct, prin care agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă virează lunar subvenţii către angajatori, în cazul încadrării în muncă a absolvenţilor unor instituţii de învăţământ. Aplicarea prevederilor incluse în cadrul acestei iniţiative va aduce multiple beneficii în contextul actualei crize economice. În primul rând, prin stimularea financiară a angajatorilor care încadrează persoane disponibilizate se vor crea noi locuri de muncă în sistemul privat. Aceste noi locuri de muncă vor absorbi, de fapt, masa bugetarilor disponibilizaţi. În al doilea rând, pe termen mediu şi lung, bugetul de stat va fi degrevat de o cheltuială legată de finanţarea posturilor bugetare disponibilizate. După finalizarea acordării subvenţiei către angajator şi stimularea acestuia pentru a crea un loc de muncă pentru fiecare disponibilizat din sistemul bugetar, bugetul de stat este eliberat de orice cheltuială pentru salariatul respectiv. Nu trebuie neglijat nici faptul că, în perioada în care şomerii primesc ajutor de şomaj, statul nu beneficiază de contribuţii la buget, aşa cum s-ar întâmpla în cazul în care respectivii şomeri ar fi angajaţii unor unităţi de muncă. În cazul în care angajatorii încadrează în muncă aceşti şomeri disponibilizaţi din sectorul bugetar, atunci statul va beneficia de contribuţiile aferente angajării acestora. Faţă de cele prezentate, vă supun aprobării Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sectorul bugetar. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Rog personalul tehnic să părăsească sala de şedinţă. Domnilor parlamentari, consilierii dumneavoastră sunt invitaţi să părăsească sala de şedinţă, inclusiv consilierul domnului deputat Buda. Vă rog foarte mult să înţelegeţi, în sala de şedinţe au voie să staţioneze doar parlamentarii. Domnul preşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, domnul preşedinte Paul Victor Dobre. Aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: Mulţumesc. În conformitate cu prevederile art.95 din regulament, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a propunerii legislative privind reglementarea unor măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sistemul bugetar. La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru egalitate de şanse, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare unele măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sistemul bugetar, în sensul ca angajatorii să beneficieze de o subvenţie de la bugetul asigurărilor sociale de stat, echivalentă cu contravaloarea indemnizaţiei de şomaj care s-ar fi cuvenit fiecărui şomer, calculată la data angajării acestuia. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative, cu amendamente, pentru corelare cu normele legale în vigoare şi pentru creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţie. La lucrările comisiei au fost prezenţi un număr de 21 de deputaţi. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi - 2 voturi împotrivă, 4 abţineri, restul voturi pentru. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 6 septembrie 2010. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Ca urmare, în urma dezbaterilor, comisia propune adoptarea, cu modificări, cu amendamentele din raport, a propunerii legislative. Vreau să menţionez şi eu, încă o dată, că această propunere legislativă nu afectează bugetul asigurărilor de stat, este, dacă vreţi, un joc de sumă nulă. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Ion Ghizdeanu. Vă rog, pe scurt, domnule ministru, foarte pe scurt punctul de vedere al Guvernului.
			Domnul Ion Ghizdeanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Foarte pe scurt, doar două considerente: această iniţiativă legislativă contravine principiului asigurării egalităţii de şanse pe piaţa muncii, principiu asumat şi de către România, cât şi pe piaţa muncii europene, este prevăzut prin Legea nr.76/2002. Practic, este inoportun a se asigura facilităţi pentru o anumită categorie, şi ar însemna ca această categorie să fie asimilată persoanelor defavorizate, ceea ce nu este conformă cu pregătirea profesională a acestei categorii. De asemenea, menţionăm că, concomitent cu iniţiativa care a fost luată la începutul anului 2010, Guvernul a reglementat măsuri generale pentru stimularea creării de noi locuri de muncă şi pentru scutirea la plată a CAS-ului pentru toţi cei care sunt angajaţi în sectorul privat. Având în vedere aceste considerente, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu. Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu avem doritori. Trecem la dezbaterea pe articole. Vă rog să urmăriţi raportul comisiei sesizate în fond. Domnule deputat Vasile Mocanu, v-aţi învăţat la microfon! Vă rog să poftiţi. Da, orice învăţ are şi un dezvăţ. Poftiţi, vă rog. Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Din marile discuţii pe care le avem de vreo 2 ani de zile, dintre putere şi opoziţie, dumneavoastră ne-aţi cerut să venim cu ceva concret. Uitaţi, un exemplu astăzi, domnul coleg Fenechiu vine şi vă arată o propunere legislativă deosebit de interesantă, aşa de interesantă încât Guvernul nici nu o ia în seamă, bineînţeles, prin secretarul de stat pe care l-am auzit aici. Dar eu vă spun că este o propunere deosebită, trebuie analizată, şi recomand colegilor mei - şi chiar îi rog foarte mult pe colegi, şi dumneavoastră, a celor de la putere vă recomand să vă gândiţi că este bine dacă facem şi gesturi din acestea, şi mai votăm şi propunerile legislative ale colegilor din opoziţie. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Dezbaterea pe marginea raportului. La numărul curent 1 dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 2 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 3 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 4 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 5 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 6 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 7 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. La numărul curent 8 - observaţii? Nu sunt. Adoptat. Raportul comisiei a fost epuizat. Dezbaterile au fost înflăcărate. Rămâne proiectul de lege pentru votul final de la ora 12,30.
			Şi un ultim punct de pe ordinea de zi, stimaţi colegi, şi ne întoarcem la poziţia nr.2 de pe ordinea de zi, Proiectul de Hotărâre privind stabilirea componenţei numerice a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Raportul a fost distribuit. Liderii grupurilor parlamentare s-au aşezat cu înţelepciune şi au ajuns la un punct de vedere comun. Îl rog pe domnul Mircea Toader să dea citire proiectului de hotărâre.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Mulţumesc, domnule preşedinte. În urma discuţiilor purtate cu colegii mei, liderii grupurilor parlamentare, am convenit, în conformitate cu configuraţia actuală politică a Camerei Deputaţilor, să supunem spre aprobare următorul proiect de hotărâre. Se aprobă numărul deputaţilor membri ai comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, stabiliţi pe grupurile parlamentare, potrivit anexei care face parte din prezenta hotărâre. În anexe, la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, număr convenit, 23 de membri, în următoarea dispunere: PDL - 11 membri; PSD - 7 membri; PNL - 4 membri; UDMR ... Bine, nu mai citesc, este în regulă. Colegii mei spun că am convenit, anexele sunt la dumneavoastră, vă rog să luaţi act, ca să putem s-o introducem pentru vot la ora 12,30. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Aţi luat act. Dacă sunt intervenţii? Domnul deputat - vicelider - Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule Ioan Oltean, deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, Referitor la acest proiect de hotărâre, trebuie să spunem două lucruri: unu - este adevărat că am convenit la nivelul liderilor grupurilor parlamentare ca, în componenţa structurilor comisiilor de specialitate, să avem reprezentarea politică a Camerei Deputaţilor, ceea ce este corect din acest punct de vedere. În acelaşi timp, trebuie să vă mai fac o precizare şi să mai afirm, încă o dată că, decizia Curţii Constituţionale privind înfiinţarea Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi şi, ca atare, modificarea tuturor celorlalte norme în cadrul Camerei Deputaţilor, decizia discuţiei este politică. Nu este o decizie care să ţină cont de Constituţie; în opinia noastră. Sigur, respectăm această decizie. În baza ei am făcut aceste negocieri, în baza ei am ajuns aici, dar, din punctul nostru de vedere, decizia Curţii este inacceptabilă. În consecinţă, noi nu vom vota acest proiect de hotărâre. Chiar dacă el este dat în baza aplicării hotărârii Curţii. Pentru că asta ar însemna să acceptăm că în România, Curtea Constituţională face politică. Şi nu putem accepta o asemenea teorie.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt şi alte intervenţii? Dacă nu, considerăm că dezbaterile s-au finalizat. Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de la ora 12,30. Este ora 12,01. Timpul afectat dezbaterii proiectelor de lege s-a epuizat. Facem o pauză de o jumătate de oră. Ne revedem la ora 12,30 pentru votul final. Rog liderii grupurilor parlamentare, între timp, să-şi mobilizeze parlamentarii, pentru a asigura cvorumul necesar desfăşurării şedinţei de vot final. Vă mulţumesc. Toate cele bune!
			După pauză
			Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă rog să luaţi loc, pentru a putea începe sesiunea de vot final. Şi, bineînţeles, o primăvară frumoasă tuturor şi mulţumesc mult. Vă propun să scoateţi şi să reintroduceţi cartelele, astfel încât să poată fi înregistrată prezenţa şi vă rog, haideţi să dăm un vot "da", de verificare pentru fiecare lider de grup. Deci, votul este deschis, "da"; deci, 1 şi 4. Îi invit pe liderii de grup să meargă să-şi ia printurile, astfel încât să poată să verifice că sunt membrii grupurilor cei prezenţi în sală, sunt înregistraţi. Stop vot. Înţeleg că liderii de grup au verificat? Putem să începem? Vă rog. Începem sesiunea de vot final. Liderii de grup... Proiecte de hotărâri ale Camerei Deputaţilor 1. Proiectul de Hotărâre privind stabilirea componenţei numerice a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			156 de voturi pentru, 116 împotrivă şi o abţinere. La punctul II, "Reexaminări la cererea Preşedintelui României".
			2. Raportul Comisiei pentru apărare referitor la Legea pentru completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune admiterea cererii de reexaminare şi respingerea legii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			274 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri. Este adoptat.
			3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale. Este lege organică. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun adoptarea proiectului de lege. Iniţiator - Guvernul. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			269 de voturi pentru, 3 împotrivă şi o abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			4. Proiectul de Lege privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie. Este lege organică. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea proiectului de lege. Iniţiator - Guvernul. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			157 de voturi pentru, 119 împotrivă şi o abţinere. Nu a întrunit numărul necesar de voturi, pentru a fi adoptat.
			5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii Este lege organică. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea propunerii legislative. Punctul de vedere al Guvernului - nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			130 de voturi pentru, 139 împotrivă şi 7 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.
			6. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea propunerii legislative. Pe procedură. Domnul Călian. Vă rog. (Rumoare, vociferări.) Voci din sală: Este în timpul votului!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Aveţi o sesizare de procedură, efectiv?
			Domnul Petru Călian: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PDL propune retrimiterea la comisie a acestui act normativ, pentru mai multe sincronizări cu punctul de vedere al Guvernului. (Rumoare, vociferări.) Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Dar punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine această iniţiativă legislativă. Cred că mai degrabă demersul dumnealor este pentru a îndeplini numărul de voturi neceare. Cred că nu e o idee rea. Decât să fie respins... (Rumoare, vociferări.) Bun. Înţeleg că vă retrageţi propunerea şi supunem la vot? Aa, vă susţineţi propunerea? Domnul preşedinte Dobre. Vă rog.
			Domnul Victor Paul Dobre: S-a dezbătut în mai multe şedinţe şi la dezbaterea din comisie, punctul de vedere al Guvernului a fost favorabil.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Georgian Pop doreşte să intervină.
			Domnul Georgian Pop: Vă mulţumesc. Ca iniţiator, vreau să vă supun atenţiei o inadvertenţă. Îmi aduc foarte bine aminte, săptămâna trecută am dezbătut acest proiect de lege. El este bun, în special pentru tinerii şi pentru toţi oamenii care plătesc cotizaţii la pilonul 2 de pensie, pensia privată. Reprezentanţilor PDL vreau să le aduc aminte de următorul lucru: secretarul de stat Mocanu, de la Ministerul Muncii, în acea şedinţă de săptămâna trecută, a venit şi, de la acest microfon, a spus că Guvernul susţine această iniţiativă. Nu înţeleg demersul dumneavoastră. Sper ca din nou milioane de cetăţeni să nu fie puse în defavoarea unor interese ale unor grupuri private. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnule Călian, dacă vă mai susţineţi sau nu propunerea? Vă rog.
			Domnul Petru Călian: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Într-adevăr, Guvernul nu susţinea în varianta prezentată acest act normativ şi vreau să fiu şi mai explicit. Trebuie să punem la punct doar aplicarea ratei inflaţiei şi nimic mai mult de atât. În momentul în care se va lămuri acest lucru, în mod cert, acest act normativ ar putea fi votat. Însă, dacă-l supunem la vot astăzi, este păcat să nu-l adoptăm. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Supun la vot propunerea făcută de Grupul parlamentar al PDL, de retrimitere la comisie. Cu termen? Două săptămâni. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			244 de voturi pentru, 13 împotrivă şi 12 abţineri.
			7. Proiectul de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea - lege organică. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			269 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri. A trecut.
			8. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Este lege organică. Guvernul nu susţine. Propunerea Comisiei pentru sănătate şi familie şi a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, de respingere a propunerii legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi în votul final din 23.XI.2010 şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, aşa cum prevede regulamentul. În urma dezbaterilor din şedinţa de ieri şi potrivit art.104 din regulament, se supune votului final adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			14 voturi pentru, 260 de voturi împotrivă şi 5 abţineri.
			9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei. Este lege organică. Guvernul susţine, cu amendamente. Am trecut cam prin aceeaşi procedură şi, în urma dezbaterilor care au avut loc în şedinţa de ieri, 28 februarie, se supune la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			9 voturi pentru, 266 împotrivă şi 4 abţineri.
			10. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Este lege organică. Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine. Propunerea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, de respingere a propunerii legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi. S-a dezbătut pe articole în 28 februarie. Se supune la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			127 de voturi pentru, 152 împotrivă şi două abţineri.
			11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Este, de asemenea, lege organică. Am trecut prin aceeaşi procedură ca şi la celelalte propuneri legislative şi supun la vot astăzi adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			129 de voturi pentru, 144 împotrivă şi 6 abţineri. Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamna deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă şi al Camerei Deputaţilor, vă rog să faceţi menţiunea corectă, conform regulamentului, când un proiect de lege nu întruneşte numărul de voturi necesar nici pentru adoptare, nici pentru respingere. Nici la legea de dinainte, nici la aceasta, nu aţi făcut această menţiune şi este foarte important pentru noi, pentru toţi. Vă rog să respectaţi regulamentul.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Márton Árpad. Vă rog.
			Domnul Márton Árpad-Francisc: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Dacă o lege organică nu întruneşte numărul de voturi necesar pentru respingere, înseamnă că ea nu a fost respinsă. Nu înseamnă, însă, că a fost adoptată. Dar, dacă - invers, nu este adevărat -, dacă o lege organică nu întruneşte numărul de voturi necesar pentru a fi fost adoptată, a fost respinsă. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Absolut corect. Aţi primit precizările. Credeam că... (Rumoare.) Acestea sunt negocierile între liderii de grup.
			12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale Este lege organică. Punctul de vedere al Guvernului - nu susţine. Am trecut prin aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			127 de voturi pentru, 149 împotrivă şi 3 abţineri. A fost respinsă.
			13. Propunerea legislativă pentru modificarea art.79 alin.(2) din Legea nr.76/16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată şi completată prin: Ordonanţa de urgenţă nr.124 din 2 octombrie 2002; Ordonanţa de urgenţă nr.147 din 31 octombrie 2002; Legea nr.4 din 09 ianuarie 2003; Legea nr.232 din 31 mai 2003; Legea nr.519 din 03 decembrie 2003; Legea nr.107 din 07 aprilie 2004; Legea nr.512 din 22 noiembrie 2004; Legea nr.580 din 14 decembrie 2004; Ordonanţa de urgenţă nr.144 din 18 octombrie 2005. Punctul de vedere al Guvernului - nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			103 voturi pentru, 136 împotrivă şi două abţineri. A fost respinsă.
			14. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.79 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Este lege organică. Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			127 de voturi pentru, 152 împotrivă şi două abţineri. A fost respinsă.
			15. Propunerea legislativă pentru modificarea art.481, 66 şi 661 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			125 de voturi pentru, 155 împotrivă şi 3 abţineri. A fost respinsă.
			16. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Este lege organică. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			125 de voturi pentru, 152 împotrivă şi 4 abţineri. A fost respinsă.
			17. Propunerea legislativă pentru susţinerea creşterii natalităţii. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			126 de voturi pentru, 151 împotrivă şi 4 abţineri. A fost respinsă.
			18. Proiectul de Lege pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creşterii economice şi a menţinerii puterii de cumpărare. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			126 de voturi pentru, 154 împotrivă şi 3 abţineri. A fost respinsă propunerea legislativă.
			19. Şi trecem la următoarea Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor. Este lege organică. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			123 de voturi pentru, 150 împotrivă şi patru abţineri. Propunerea a fost respinsă.
			20. Propunerea legislativă pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora. Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			121 de voturi pentru, 151 împotrivă şi cinci abţineri. A fost respinsă propunerea.
			21. Propunerea legislativă privind modificarea art.49 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor de proprietari. Lege organică. Guvernul nu susţine. Aceeaşi procedură. Supunem la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			122 de voturi pentru, 153 împotrivă şi două abţineri.
			22. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional. Este lege organică. Guvernul nu susţine. Comisia propune respingerea. Se supune la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			122 de voturi pentru, 151 împotrivă şi cinci abţineri. A fost respinsă.
			23. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Este lege organică. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune adoptarea proiectului de lege. Punctul de vedere al Guvernului este unul favorabil, el fiind şi iniţiator. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			139 de voturi pentru, 130 împotrivă şi şapte abţineri. Nu a îndeplinit numărul necesar de voturi pentru adoptare.
			24. Propunerea legislativă privind reglementarea unor măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane disponibilizate din sistemul bugetar. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea. Punctul de vedere al Guvernului - nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			125 de voturi pentru, 145 împotrivă şi şapte abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată. Legi organice - Respingeri.
			25. Propunerea legislativă pentru modificarea art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Este lege organică. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea propunerii legislative. Ea a fost adoptată tacit, pentru că data pentru dezbatere şi vot final era 26.02.2011.
			26. Proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Este lege organică. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi cea pentru agricultură propun respingerea proiectului. Iniţiatorul este Guvernul. Votul este deschis. Supun la vot raportul comisiei, de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			272 de voturi pentru, şase voturi împotrivă şi o abţinere. Raportul comisiei a trecut.
			27. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative. Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Din nou, supunem la vot raportul. detalii vot
			154 de voturi pentru, 125 de voturi împotrivă, nicio abţinere. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Probabil că vom stabili o dată pentru dezbaterea pe articole.
			28. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.63/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în M.Of. nr.300 din 7 mai 2009. Este lege organică. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. detalii vot
			147 de voturi pentru, 121 împotrivă şi trei abţineri. Raportul nu a îndeplinit numărul necesar de voturi, drept care vom stabili o dată pentru dezbaterea pe articole.
			29. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Guvernul nu susţine. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			156 de voturi pentru, 126 împotrivă şi o abţinere. Raportul comisiei nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. De asemenea, stabilim data pentru dezbaterea pe articole.
			30. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.211/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.130/2006 privind Inspecţia Socială. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			153 de voturi pentru, 124 împotrivă şi trei abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.
			31. Propunerea legislativă privind instituirea unei indemnizaţii sociale minime garantate pentru persoanele în vârstă, care nu primesc pensie. Este lege organică. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			147 de voturi pentru, 125 împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă va intra în faza dezbaterii pe articole.
			32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Este lege organică. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			152 de voturi pentru, 123 împotrivă şi patru abţineri.
			33. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.319/14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii muncii şi a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată. Este lege organică. Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. detalii vot
			270 de voturi pentru, patru voturi împotrivă şi două abţineri. Raportul a fost adoptat. Vă rog, vă rog.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Doamnă preşedinte, Intervin şi eu cu rugămintea să anunţaţi ce se întâmplă cu legea, şi nu cu raportul, pentru că semnificativ este dacă lege a fost respinsă, cum e cazul acum, al votului peste care am trecut şi înainte. Dumneavoastră vorbiţi în general de raport, uneori nu spuneţi nimic nici despre acesta. Spuneţi, în primul rând: "legea a fost respinsă", "legea se va rediscuta", sigur, în consecinţa votului asupra raportului. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Am supus la vot raportul de respingere a legii, domnul Duvăz, şi am spus-o cât se poate de clar. Haideţi să nu intrăm într-un dialog. Am spus că am adoptat raportul prin care se solicită respingerea. OK! O să fac aceste precizări, dar cred că este corect să mai fim şi atenţi. Atât!
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Doamnă preşedinte, Vă rog, nu procedaţi - ca să spun aşa - neconvenabil acestei adunări. Deci, rugămintea mea pentru toţi, dar este regulă a jocului, şi pentru stenogramă, este să comunicaţi ce se întâmplă cu legea, pentru cei care, eventual, ne urmăresc ş.a.m.d. Suntem atenţi, dar dumneavoastră trebuie să comunicaţi, e rolul dumneavoastră, asta-i tot.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Asta am şi făcut, de fiecare dată, tocmai de-aia precizez absolut toate lucrurile. Dar, sper, încă o dată, să fiţi şi atenţi.
			34. Propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în M.Of. nr.1074/29 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare. Este lege organică. Comisiile de sănătate şi muncă propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere a legii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			151 de voturi pentru, 121 de voturi împotrivă, şase abţineri. Propunerea, neîndeplinind numărul de voturi necesare, intră în dezbaterea pe articole.
			35. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Este lege organică. Comisia pentru muncă propune respingerea proiectului de lege. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere a proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			155 de voturi pentru, 120 de voturi împotrivă şi trei abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare pentru a putea a fi adoptat. Intră în dezbateri pe articole proiectul de lege.
			36. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Este lege organică. Comisia pentru muncă propune respingerea proiectului de lege. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere a propunerii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			154 de voturi pentru, 123 de voturi împotrivă şi două abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare raportul, prin urmare, propunerea va fi dezbătută pe articole.
			37. Proiectul de Lege pentru îngrijirea copilului preşcolar. Este lege organică. Comisia pentru muncă şi Comisia pentru sănătate propun respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul celor două comisii, de respingere a proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			153 de voturi pentru, 122 de voturi împotrivă şi două abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Proiectul de lege intră în dezbaterea pe articole.
			38. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Este lege organică. Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Raportul se supune la vot. detalii vot
			150 de voturi pentru, 118 de voturi împotrivă şi două abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Propunerea legislativă va intra în dezbaterea pe articole în plenul Camerei.
			39. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Este lege organică. Comisiile pentru muncă şi sănătate propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			152 de voturi pentru, 121 de voturi împotrivă şi patru abţineri. Proiectul de lege va intra în dezbatere pe articole.
			40. Proiectul de Lege pentru completarea art.23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Este lege organică. Comisia juridică şi cea pentru industrii propun respingerea proiectului de lege. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere a proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			152 de voturi pentru, 118 împotrivă şi cinci abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, prin urmare va intra în dezbaterea pe articole.
			41. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.6 din 9 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Este lege organică. Comisia juridică şi cea pentru industrii propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Rog să votaţi asupra raportului comisiei, raport de respingere. detalii vot
			154 de voturi pentru, 114 împotrivă. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, prin urmare va intra propunerea legislativă în dezbaterea pe articole în plen.
			42. Propunerea legislativă pentru modificarea art.118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia juridică şi cea pentru industrii propun respingerea propunerii. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			151 de voturi pentru, 112 împotrivă şi trei abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare raportul. Propunerea va intra în dezbaterea pe articole.
			43. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			153 de voturi pentru, 111 împotrivă şi patru abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare, prin urmare intră în dezbaterea pe articole.
			44. Proiectul de Lege pentru acordarea de despăgubiri cetăţenilor aparţinând comunităţii minorităţii turce din fosta insulă Ada-Kaleh. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea proiectului de lege. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			237 de voturi pentru, 21 împotrivă şi opt abţineri. Legea a fost respinsă.
			45. Propunerea legislativă cu privire la numirea managerilor şi specialiştilor în consiliile de administraţie ale regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale, instituţiilor publice ori ale societăţilor comerciale, inclusiv ale băncilor sau altor instituţii de credit, societăţilor de asigurare şi celor financiare. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supun la vot raportul comisiei de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			265 de voturi pentru, patru împotrivă şi trei abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă.
			46. Propunerea legislativă privind schimbarea destinaţiei Palatului Parlamentului. Este lege organică. Comisia pentru administraţie publică propune respingerea propunerii legislative. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supunem la vot raportul comisiei, de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			238 de voturi pentru, şase împotrivă şi 13 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă.
			47. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Comisia pentru muncă propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi asupra raportului comisiei. detalii vot
			156 de voturi pentru, 113 împotrivă, nicio abţinere. Propunerea legislativă va fi dezbătută pe articole în plen.
			48. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330 din 5/11/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			154 de voturi pentru, 115 împotrivă şi trei abţineri. Propunerea legislativă va intra în dezbaterea pe articole, neîndeplinind numărul de voturi necesare.
			49. Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Comisia pentru muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere a propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			151 de voturi pentru, 117 împotrivă şi două abţineri. Prin urmare, raportul nu a întrunit numărul de voturi necesare. Propunerea intră în dezbaterea pe articole a plenului.
			50. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea propunerii. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi asupra proiectului... raportului comisiei. detalii vot
			268 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă.
			51. Proiectul de Lege privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte mijloace şi practici oculte. Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea proiectului de lege. Punctul de vedere al Guvernului nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			249 de voturi pentru, zece împotrivă şi şase abţineri. Proiectul de lege a fost respins.
			52. Proiectul de Lege pentru completarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul comisiei de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			150 de voturi pentru, 115 împotrivă, trei abţineri. Raportul nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Proiectul de lege va intra în dezbaterea pe articole a plenului.
			53. Propunerea legislativă pentru modificarea art.43 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura. Este lege organică. Comisia pentru agricultură şi cea pentru administraţie publică propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul comun de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Raportul a fost adoptat cu 263 de voturi pentru, trei împotrivă şi trei abţineri. Şi, prin urmare, propunerea legislativă a fost respinsă.
			54. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Comisia juridică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Vă rog să votaţi cu privire la raportul comisiei de respingere. detalii vot
			261 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă.
			55. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii Codului penal, cu toate modificările şi completările ulterioare. Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Supunem la vot raportul de respingere. detalii vot
			261 de voturi pentru, patru voturi împotrivă şi o abţinere. Prin urmare, propunerea legislativă a fost respinsă.
			56. Propunerea legislativă pentru alegerea Preşedintelui României. Comisia juridică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot propunerea de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			155 de voturi pentru, 113 împotrivă şi două abţineri. Raportul nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Propunerea va intra în dezbatere pe articole.
			57. Propunerea legislativă privind ziua de desfăşurare a alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			155 de voturi pentru, 103 voturi împotrivă şi 6 abţineri. Raportul nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Prin urmare, propunerea legislativă va intra în dezbatere pe articole.
			58. Proiectul de Lege pentru completarea art.9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Este lege organică. Comisia juridică propune respingerea proiectului. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			151 de voturi pentru, 113 voturi împotrivă şi nicio abţinere. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Proiectul de lege va intra în dezbaterea pe articole.
			59. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(11) al art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991. Este lege organică. Comisia pentru agricultură şi cea juridică propun respingerea propunerii. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul celor două comisii, de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			153 de voturi pentru, 107 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Prin urmare, propunerea legislativă va intra în dezbaterea pe articole.
			60. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Este lege organică. Comisia juridică şi cea pentru industrii propun respingerea proiectului de lege. Guvernul susţine această iniţiativă. Votul este deschis. Supunem la vot propunerea celor două comisii, de respingere. detalii vot
			148 de voturi pentru, 111 voturi împotrivă şi 5 abţineri. Raportul nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Proiectul de lege va intra în dezbaterea pe articole.
			61. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.370 din 20 septembrie 2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Este lege organică. Comisia propune respingerea proiectului. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			151 de voturi pentru, 108 voturi împotrivă şi o abţinere. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Intră în dezbatere pe articole.
			62. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Comisia juridică şi cea pentru sănătate propun respingerea. Guvernul susţine cu amendamente. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			153 de voturi pentru, 107 voturi împotrivă şi o abţinere. Prin urmare, nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Proiectul de lege va intra în dezbaterea pe articole.
			63. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.155 din 12 iulie 2010, a Poliţiei locale. Este lege organică. Comisiile de administraţie publică şi cea pentru apărare propun respingerea proiectului. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. detalii vot
			153 de voturi pentru, 106 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Propunerea va intra în dezbaterea pe articole.
			64. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului. Este lege organică. Comisia pentru apărare propune respingerea. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi asupra raportului. detalii vot
			152 de voturi pentru, 111 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Prin urmare intră în dezbaterea pe articole a plenului.
			65. Propunerea legislativă privind interzicerea evacuărilor forţate începând cu data de 1 noiembrie a fiecărui an până la data de 15 martie a anului următor. Comisia juridică propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			255 de voturi pentru, 6 împotrivă şi nicio abţinere. Prin urmare, propunerea legislativă a fost respinsă.
			66. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Comisia juridică propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			152 de voturi pentru, 106 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Urmează să intre în dezbaterea pe articole.
			67. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului penal. Comisia juridică propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi asupra raportului. 154 de voturi pentru, 102 împotrivă şi 3 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Urmează dezbaterea pe articole. detalii vot
			68. Propunerea legislativă pentru despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea nr.15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român. Comisia juridică şi cea pentru buget propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Vă rog să votaţi. 152 voturi pentru, 104 împotrivă şi 2 abţineri. Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare. Urmează dezbaterea pe articole în plen. Trecem la Capitolul "Legi ordinare", "Adoptări". detalii vot
			69. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, precum şi alte măsuri financiare. Este lege ordinară. Comisia pentru administraţie publică şi cea pentru buget propun adoptarea proiectului de lege. Iniţiator este Guvernul. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 152 de voturi pentru, 108 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat. detalii vot
			70. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.217/2008 privind reluarea pentru anul 2009 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional. Comisiile pentru administraţie şi cea pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege. Iniţiator este Guvernul. Supun la vot raportul. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 254 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere. A fost adoptat. detalii vot
			71. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind transporturile rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri, semnat la Bucureşti la 12 iulie 2010. Comisia pentru industrii propune adoptarea. Guvernul este iniţiator. Supun la vot acest proiect. Votul este deschis. 257 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere. Proiectul a fost adoptat. detalii vot
			72. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare. Comisia pentru buget şi cea pentru sănătate propun adoptarea proiectului de lege. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 9 voturi pentru, 236 de voturi împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. "Legi ordinare" "Respingeri" detalii vot
			73. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.53 din 24 ianuarie 2003 - Codul muncii. Comisia pentru muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 246 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			74. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. Comisia pentru muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. 145 de voturi pentru, 98 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea comisiei a fost adoptată. detalii vot
			75. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106 din 7 octombrie 2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice. Comisia pentru muncă propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supunem al vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 151 de voturi pentru, 99 voturi împotrivă şi nici o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			76. Proiectul de Lege pentru modificarea pct.12 din Ordonanţa Guvernului nr.17/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Comisia pentru muncă şi cea pentru sănătate propun respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Vă rog să votaţi. 148 de voturi pentru, 100 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			77. Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesională continuă a adulţilor, republicată. Comisia de muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul comisiei de respingere. Votul este deschis. 144 de voturi pentru, 107 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			78. Proiectul de Lege privind serviciul de asistent familial. Comisia pentru muncă şi cea pentru sănătate propun respingerea. Guvernul nu susţine. Votul dumneavoastră asupra raportului comisiei de respingere, vă rog. Votul este deschis. 145 de voturi pentru, 104 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul a fost respins. detalii vot
			79. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.6 din Legea creditului agricol pentru producţie nr.150/2003. Este lege ordinară. Comisia pentru agricultură propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 149 de voturi pentru, 99 voturi împotrivă şi 4 abţineri. A fost respinsă propunerea legislativă. detalii vot
			80. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Guvernul nu susţine. Comisia juridică propune respingerea. Supunem la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 257 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			81. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare. Sunt două comisii, cea de administraţie publică şi cea de apărare, care au construit raportul prin care se propune respingerea propunerii legislative. Guvernul, de asemenea, nu susţine. Supunem la vot raportul celor două comisii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 247 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri. detalii vot
			82. Propunerea legislativă privind obligativitatea instituţiilor administraţiei locale de stat, instituţiilor publice locale, instituţiilor de învăţământ şi sanitare de a folosi ca personal de pază, cadre ale Poliţiei Comunitare Locale. Comisia pentru administraţie publică şi cea pentru apărare propun respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul. Votul este deschis. 251 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă. Votul a fost în favoarea raportului comisiei. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			83. Proiectul de Lege privind transformarea cazărmilor şi utilităţilor dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale în elemente de infrastructură educaţională. Comisia pentru administraţie publică şi cea pentru apărare propun respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul. Votul este deschis. 139 de voturi pentru, 108 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Raportul comisiei a fost votat. Prin urmare, proiectul de lege este respins. detalii vot
			84. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.96 din 16 august 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia pentru administraţie publică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul comisiei. Votul este deschis. 145 de voturi pentru, 105 voturi împotrivă şi 6 abţineri. Prin urmare, raportul comisiei a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			85. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.16/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia pentru administraţie publică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului comisiei. 146 de voturi pentru, 4 abţineri şi 106 voturi împotrivă. Raportul comisiei a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			86. Propunerea legislativă privind liberul acces al cetăţenilor în spaţiile deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Comisia pentru administraţie publică propune respingerea. Guvernul nu susţine. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 152 de voturi pentru, 107 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Raportul comisiei a fost adoptat. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			87. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia pentru politică externă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 156 de voturi pentru, 100 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			88. Propunerea legislativă privind declararea Zilei de 26 Octombrie - Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă din 1944-1962 (Ziua Partizanilor Anticomunişti). Guvernul nu susţine. Comisia pentru apărare propune respingerea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 246 de voturi pentru raportul comisiei, 8 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			89. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 7 din Legea nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. Comisia pentru drepturile omului propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 216 voturi pentru raportul comisiei, 39 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			90. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/2001 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată. Comisia pentru administraţie publică propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Prin urmare, vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 258 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			91. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor. Comisia pentru învăţământ şi cea pentru muncă propun respingerea. Guvernul nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului. 150 de voturi pentru raport, 105 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Prin urmare, proiectul legislativ a fost respins. detalii vot
			92. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 147 de voturi pentru, 112 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Acesta este votul dat raportului. Prin urmare, propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			93. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.330/2009 - lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - cu modificările şi completările ulterioare. Comisia pentru muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot acum raportul de respingere al comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 149 de voturi pentru, 108 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			94. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Comisia de muncă propune de asemenea respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. 246 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			95. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Comisia pentru muncă propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 147 de voturi pentru, 102 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			96. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Legea are caracter ordinar. Comisia propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog să votaţi. Votul este deschis. 147 voturi pentru, 104 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			97. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 151 voturi pentru, 101 împotrivă, o abţinere. detalii vot
			98. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Guvernul susţine, cu amendamente. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 102 împotrivă, 4 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			99. Proiectul de Lege pentru modificarea art.451 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 242 voturi pentru, 8 împotrivă, 2 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 100. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr.44/1998. Legea are caracter ordinar. Guvernul nu susţine. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune respingerea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 147 voturi pentru, 101 împotrivă, o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 101. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea. Guvernul nu susţine. Supunem la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 241 voturi pentru, 5 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 102. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 98 împotrivă, o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 103. Propunerea legislativă privind acordarea unor înlesniri fiscale. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului. 242 voturi pentru, 3 împotrivă, 2 abţineri. Raportul comisiei a fost susţinut de plen. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 104. Proiectul de Lege pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Română"- SA, precum şi pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naţionale "Loteria Română"- SA. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 102 împotrivă, nicio abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 105. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Română" şi a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2001 privind repartizarea profitului acestei companii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 239 voturi pentru, 11 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 106. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naţionale "Loteria Română" - SA. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog frumos să vă pronunţaţi asupra raportului. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 145 voturi pentru, 108 împotrivă, nicio abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 107. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr.611/14.12.1999, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 183 voturi pentru, 65 împotrivă, nicio abţinere. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 108. Propunerea legislativă privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 145 voturi pentru, 103 împotrivă, nicio abţinere. Propunerea a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 109. Proiectul de Lege privind măsurile de securitate ale sistemelor informatice. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 247 voturi pentru, 4 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 110. Proiectul de Lege privind interoperabilitatea sistemelor informatice. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 248 voturi pentru, 3 împotrivă, 2 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 111. Propunerea legislativă privind acordarea de ajutoare de stat pentru Programul Naţional de Resurse Genetice Vegetale. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 152 voturi pentru, 100 împotrivă, o abţinere. Propunerea comisiei a fost susţinută de plen. Proiectul a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 112. Propunerea legislativă pentru completarea art.5 din Legea nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 97 împotrivă, o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 113. Proiectul de Lege pentru modificarea părţii introductive a alin.(1) al art.43 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 93 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 114. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.56 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei, de respingere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 97 împotrivă, o abţinere. Raportul comisiei a fost susţinut. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 115. Proiectul de Lege pentru modificarea art.20665 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 177 voturi pentru, 67 împotrivă, 3 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 116. Proiectul de Lege pentru modificarea art.21 alin.(4) lit.p) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 146 voturi pentru, 100 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 117. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 145 voturi pentru, 98 împotrivă, 3 abţineri. Raportul comisiei a fost adoptat. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 118. Propunerea legislativă pentru modificarea părţii introductive a alin.(5) al art.48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 145 voturi pentru, 96 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 119. Propunerea legislativă privind instituirea obligativităţii difuzării imnului naţional şi arborarea drapelului în şcolile din România. Legea are caracter ordinar. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 224 voturi pentru, 16 împotrivă, 4 abţineri. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 120. Propunerea legislativă privind sprijinirea persoanelor care doresc să cumpere o casă nouă. Legea are caracter ordinar. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun respingerea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 207 voturi pentru, 39 împotrivă, o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 121. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 235 voturi pentru, 3 împotrivă, o abţinere. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 122. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot propunerea făcută. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 148 voturi pentru, 96 împotrivă, nicio abţinere. Raportul comisiei a fost adoptat. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 123. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Votul este deschis. 144 voturi pentru, 93 împotrivă, 2 abţineri. Proiectul a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 124. Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru sănătate şi familie propun respingerea proiectului. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 211 voturi pentru, 33 împotrivă, o abţinere. Proiectul a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 125. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr.114/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiilor. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 147 voturi pentru, 101 împotrivă, o abţinere. Propunerea a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 126. Propunerea legislativă pentru instituirea obligaţiei elaborării, aprobării şi aplicării Strategiei de Dezvoltare Economică şi Socială a României pe termen lung. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 146 voturi pentru, 100 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 127. Propunerea legislativă privind transmiterea cazărmilor dezafectate din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în administrarea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale, în scopul transformării acestora în obiective de utilitate publică, cu caracter social. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 160 voturi pentru, 76 împotrivă, 6 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 128. Proiectul de Lege pentru completarea art.256 alin.(1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 207 voturi pentru, 40 împotrivă, 2 abţineri. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 129. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul acestei comisii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 240 voturi pentru, 4 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 130. Proiectul de Lege privind modificarea art.257 alin.(3) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea proiectului de lege. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul acestor comisii. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 198 voturi pentru, 41 împotrivă, 3 abţineri. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 131. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul de respingere al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 150 voturi pentru, 97 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost respins. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 132. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii minelor nr.85/2003. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 142 voturi pentru, 99 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. detalii vot
			Doamna Roberta Alma Anastase: 133. Şi, ultima, Propunerea legislativă privind completarea art.6 din Legea minelor nr.85/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a, nr.197 din 27 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Legea are caracter ordinar. Comisia pentru industrii şi servicii propune, de asemenea, respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine. Supun la vot raportul comisiei. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 141 voturi pentru, 101 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă. Vă mulţumesc. O zi bună! detalii vot
			Şedinţa s-a încheiat la ora 14,34.