Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 iunie 2011

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Niculae Mircovici şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Bună dimineaţa! Daţi-mi voie să deschid şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice din Camera Deputaţilor. Domnul Ion Stan şi-a depus în scris declaraţia politică. Săptămâna aceasta nu aţi mai zis nimic de maghiari, nu, că văd că nu mai este nimeni de la Grupul parlamentar al minorităţilor. Azi toată lumea negociază. Celebrul, unicul, singurul, cel care a mai rămas din partea Partidului Democrat Liberal - care dintre dumneavoastră doriţi? - domnul Mihai, de la Republica... Domnule Apostolache, dumneavoastră sunteţi primul.
			Domnule deputat, 3 minute.
			Domnul Nicolae Bud: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi mă onoraţi că m-aţi făcut întâiul vorbitor al zilei de astăzi. Îi cer iertare colegului meu. Stimaţi colegi parlamentari, Declaraţia mea politică astăzi face trimitere la faptul că, la sfârşitul săptămânii trecute, la Sălsig, în Maramureş, s-au sărbătorit 100 de ani de şcoală românească. S-a încheiat anul şcolar şi, conform ritualului cunoscut, au avut loc serbările de sfârşit de clasă, copiii bucurându-se de acum de atracţiile vacanţei. La sfârşitul săptămânii trecute, mi-a fost dat să particip la aceste bucurii generate de trecerea clasei, cum numeam noi evenimentul programat, cândva, în chiar ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, într-un sat maramureşean. Nu a fost însă vorba doar de coborârea cortinei peste finalul încă unui an de şcoală. La Sălsig, aşezare maramureşeană, înstăpânită, ştie toată lumea, de cetăţeni buni la suflet şi verificaţi gospodari, s-a desfăşurat un eveniment remarcabil prin semnificaţie şi revărsări emoţionale, intitulat de organizatori: "Zilele şcolii". Salut cu toată dragostea această adunare de forţe menite să-i cheme pe locuitorii mari ori mici ai comunei în curtea şcolii, pentru a sărbători o foarte frumoasă şi plină de semnificaţii dată de calendar: un secol de atestare documentară a lăcaşului chemat să înveţe carte pe cei din vatra satului. Mărturisesc, mi se aprinde sufletul când încerc să cuprind cu gândul, fugind înapoi pe axa timpului, dimensiunea faptelor consumate la Sălsig, la Sălsigul începutului de veac XX, tumultuosul şi imprevizibilul veac XX - cel mai scurt secol din istorie, cum spun politologii, - luând în considerare evenimentele de anvergură care i-au însemnat existenţa: două războaie mondiale cu toate urgiile provocate - ţinea să consemneze şi aici, în nordul ţării, trăiri de neuitat. Copiii, ajunşi la vârsta descifrării abecedarului şi a logicii cifrelor, aveau deschisă poteca spre un loc al lor. Oameni de toată isprava îi aşteptau în incinta pregătită, acei dascăli minunaţi ai începutului, cu priceperea lor în a preda scrisul, cititul si socotitul. Documentele vremii au reţinut, cu evlavie si respect, numele învăţătorului Vîrtoc, din Mireşu Mare, ca şi al preotului Gheorghe Popa. Când dascălul Vîrtoc şi-a încheiat anii de trudă, s-a aşezat pe locul vacant nimeni altul decât fiul său, care era şi cantor. Graţie gândului şi strădaniilor învăţătorului-cantor, a apărut la Sălsig cea dintâi şcoală cu bănci, care, ne spun documentele, s-a ţinut în viaţă până în anul 1911. Cele doua vetre stimulatoare de credinţă, cunoaştere şi iubire - biserica şi şcoala - îşi dădeau mâna pentru a lumina pe săteni, întru binele lor viitor. Este anul şi evenimentul care ne-au adunat laolaltă pentru a ni-l aminti şi pentru a-l sărbători. În 1911 era înălţată şcoala cea nouă - îmbietoare vatră de învăţătură şi altar incontestabil al dragostei de carte. Între pereţii demni de admiraţie şi respect ai şcolii noi, pregătită să înfrunte evenimentele şi timpul, s-au aflat la catedră persoane demne de toată lauda, ale căror nume le cunoaştem. A predat carte copiilor din Sălsig, mai întâi dascălul Vasile Ilieş, după care de rosturile şcolii s-a ocupat Ioan Dulfu, ştiut a fi primul învăţător calificat, adică cu certificat la mână pentru fascinanta îndeletnicire de om de catedră. Veţi observa că, pronunţându-i numele, întru tot respectul ce i-l datorăm, suntem obligaţi să recunoaştem, în acest slujbaş al şcolii, unul din purtătorii de nume proprii cuprinse în rama de onoare a Maramureşului - de ieri şi de astăzi şi din totdeauna. Mă gândesc, desigur, la vestitul pentru noi şi pentru România, Petre Dulfu. Au fost pronunţate, cu voce tremurândă, nume de dascăli ce s-au succedat în rostul Şcolii din Sălsig, înaripaţi de dorinţa de a sădi în mintea copiilor şi în inima lor simţul valorilor autentice şi dragostea de glie. În urma perioadei păstorite de Ioan Dulfu, şcolit la Preparandia Horgovan din Năsăud, cancelaria şcolii consemna pe Ion Gordan, Costan Hurduc din Şoncuta, Ioan Carcău din Mireş, Ion Bărnuţiu, Ioan Sabău din Ariniş, Ilie Buda din Ungureni, Vasile Ilieş, Ilie Teodor, Nicolae Someşan din Ţicău. Lor li se adaugă, în prelungirea timpului, zecile de învăţători şi profesori care, urmându-le strădaniile şi abnegaţia, au servit, admirabil, nevoia de carte printre localnici. Mă înclin, prin urmare, cu respect în faţa memoriei celor ce nu mai sunt, şi le datorez întregul meu respect celor care, de faţă sau nu, la aceste zile de tresărire sentimentală şi-au înscris efortul, priceperea şi patriotismul în formarea şi pregătirea pentru viitor a şcolarilor satului Sălsig. Doresc din adâncul inimii izbândă deplină celor ce compun astăzi grupa de elită a Cancelariei din Sălsig, aşteptând ca truda şi ştiinţa lor de carte să se transfere plenar şi benefic asupra copiilor de astăzi - adolescenţii şi adulţii de mâine. M-am simţit dator să adresez urări de sănătate tuturor - dascăli şi elevi - cuprinşi de emoţia sărbătorii din aceste zile, născută din marele şi inconfundabilul respect ce ni-l provoacă evenimentul: 100 de ani de şcoală românească la Sălsig. Ţin să vă împărtăşesc, stimaţi colegi, această trăire sentimentală generată de săptămâna consacrată la Sălsig, în întregul ei - şcolii şi învăţătorilor satului, entuziasmat să descopăr oameni pasionaţi de istoria locurilor unde s-au născut, dispuşi să dezvolte la cei tineri dragostea pentru şcoala lor, pentru vatra părintească, pentru minunaţii lor dascăli. Vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat si eu va multumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PDL au mai depus în scris domnul Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici, domnul Silviu Prigoană şi Samoil Vîlcu; din partea Partidului Social Democrat au depus în scris subsemnatul, domnul Ion Călin, doamna Sonia Drăghici şi domnul Ion Dumitru. Domnule deputat Popeangă, având în vedere că Iaşiul este pe primul loc, şi a fost data trecută primul, dumneavoastră acum, vă rog frumos.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Împărţirea sărăciei la 8". O ţin de câtva timp, ca gaia-maţu', toţi portocaliii, cum că fericirea şi bunăstarea poporului român constau taman în reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, şi că deoarece acum sunt 41 de judeţe în loc de doar 8, cum s-a trezit într-o dimineaţă că vrea domnul preşedinte, din cauza aia nu e în România, aşa cum pomenea, acum vreo 200 de ani, Ţiganiada lui Ioan Budai-Deleanu: "Râuri dă lapte dulce pă vale Curg acolo şi dă unt păraie, Ţărmuri-s dă mămăligă moale, Dă pogăci, dă pite şi mălaie!... O, ce sântă şi bună tocmeală! Mânci cât vrei şi bei făr’ ostăneală"... Propunerea băsistă, fervent susţinută acum de Boc şi gaşca, întocmai ca şi opera antepomenită, e un alt "pomemaţion eroi comico-satiric", căci ar fi supercomică, dacă n-ar fi tragică prin consecinţele negative pe care nici măcar un băsist n-are curajul a le şopti, fie şi doar în somn! Însă, mai înainte de a trece la a discuta propunerea cotrocenistă, vreau să dau o mostră de dibăcie economică portocalie, pentru a nu da cu subsemnatul pe la Parchet că nu-mi demonstrez afirmaţiile, şi să-i calomniez pe bieţii, amărâţii de băsişti - şi-aşa vrea Zeus de la Cotroceni să nu mai avem niciun fel de imunitate, noi, parlamentarii, ca s-o ia doar el pe toată. S-a publicat în Monitorul Oficial ajutorul dat de România japonezilor afectaţi de sinistrele care i-au lovit, ajutor ce consta, de urgenţă, în 30 de tone de apă îmbuteliată şi transportul aferent. Doar că transportul făcut cu avionul costă de 8 ori mai mult decât întreaga cantitate de apă! Nici măcar nu şi-a putut închipui vreun băsist că, de cei 50.000 de lei, se putea lua, dintr-o ţară vecină Japoniei, de cel puţin 6 ori mai multă apă, şi mai rămâneau şi bani ca să fie transportată cu nişte barje, dacă nu se găsea o posibilitate de transport gratuit, apelându-se la marina niponă, luându-se astfel peste 200 de tone de apă îmbuteliată! Probabil că acest mod de a gândi a fost aprobat - dacă nu chiar generat? - de către însăşi omniprezenta (pe micile ecrane!) doamnă consilieră Andreea Vass, căsătorită Paul, deoarece n-am auzit vreo delimitare a dânsei de vreo cheltuială guvernamentală neeconomicoasă, ba din contră... Ei, o astfel de gândire, în care daraua e de multe ori mai mare decât ocaua, se regăseşte şi în "geniala" găselniţă electorală băsistă de a împărţi ţara în 8 megajudeţe, decât să rămână tot ca până acum! Boc flutură de zor prin faţa oamenilor de rând, aduşi în sapa de lemn a sărăciei, speranţa că vor curge fondurile de la Uniunea Europeană, în râuri de euro, iar malurile vor fi din lingouri de aur, doar prin simpla reducere a numărului judeţelor la 8! Şi asta, în ţara în care e ministru al transporturilor doamna Boagiu, şi faci de la Bucureşti la Baia Mare 19 ore cu trenul!, într-o ţară în care, pentru că s-a omorât fabrica de locomotive, acum se repară trenurile de import cu creanga, sârma şi o bucată de scotch, sub privirile admirativ-îngăduitoare ale ministresei de resort! Inteligenţa portocalie în acţiune: decât mult şi prost, pentru că nu-i făcut de noi, ci de opoziţie, mai bine facem puţin şi fără rost, după care cotcodăcim ca găina care-a ouat o mărgică! De ce să gândim la scară macro, când putem gândi la scară micro sau chiar deloc, că tot zecile alea de milioane le băgăm în buzunare?! De exemplu, gândirea băsistă e convinsă - ca şi cea UDMR-istă, de altfel... - că dacă o zonă neo-împărţită e mai săracă, ea cu atât mai multe fonduri europene va atrage! Păi, pe de-o parte, ca să atragi fonduri, nu trebuie doar să fii sărac, că nu atragi banii din mila UE, ci trebuie să fii inteligent şi priceput în a face proiecte! Iar împărţirea cea dragă puterii actuale nu se va face normal, legal, după IQ, ci după etnie şi alte criterii certate cu inteligenţa! Pe de altă parte: de unde vor lua zonele sărace bani pentru cofinanţarea proiectelor lor? Să înţelegem că, prin noua împărţire în megajudeţe, în zonele sărace or să crească banii-n copaci, pe post de frunze? Ori o să fie ca şi până acum: tot celor care au, li se va mai da, iar celor care n-au, li se va mai lua? Crede Boc că, dacă apare megajudeţul Cluj, or să fie banii împărţiţi în alte părţi decât în Cluj şi în Răchiţele? Sau tocmai asta speră? Ia să facă şi dovada că nu-i aşa! Deocamdată, există regiunile de dezvoltare pe care le cere Uniunea Europeană, ele funcţionează, şi doar nivelul priceperii şi bunăvoinţa agenţiilor şi ministerelor portocalizate, amatoare de şpagă multă, sunt limitele absorbţiei fondurilor europene - a se vedea exemplul Poloniei, care a luat de la Uniunea Europeană tot ce i s-a dat şi care, probabil, va lua şi din banii noştri pe care nu-i putem absorbi şi care vor fi reîmpărţiri între ţările Uniunii Europene din cauza lipsei viziunii şi gândirii economice a noastre! Dar, când cineva nu ştie să facă şi el ceva util societăţii, se face mare critic şi vrea să schimbe el totul, ca să fie doar aşa cum vrea el, are proiecte megalomanice prin care să rămână în istorie şi-n conştiinţa naţiei, chiar dacă, după o viaţă-ntreagă, când trage linie, singurul rezultat e că s-a zbătut inutil şi ineficient, unicul rezultat fiind, cum măcar Mircea Ciumara a avut bunul-simţ să recunoască, faptul că s-a chinuit degeaba un popor încă un an de zile. Din păcate, actuala putere a schilodit inutil un popor trei ani de zile, şi se arată dornică de a apăsa şi mai tare pe acceleraţia dezastrului naţional! Iată un motiv excelent ca noi, opoziţia democratică, să luptăm până la ultima picătură de energie cu o astfel de ocârmuire pe care de multă vreme un Tudor Vladimirescu, un Nicolae Bălcescu sau un Avram Iancu ar fi făcut-o arşice... Aşa să ne ajute Dumnezeu! Mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia dumneavoastră un pic mai... Domnul Adrian Florescu a depus în scris, domnul Vasile Gliga a depus în scris, din partea Grupului parlamentar social-democrat, domnul Miron Ignat, de la minorităţile naţionale, a depus în scris, domnul Ioan Munteanu a depus în scris. Vreţi să citiţi, domnule deputat? Numai puţin. Este un ciclu: toate lucrurile se întâmplă ciclic. Aşa ne-a învăţat domnul Traian Băsescu. Astăzi avem altă grabă.
			Domnul deputat Apostolache, vă rog frumos, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, În perioada 1 - 3 iulie 2011, în staţiunea Cheia din localitatea Măneciu, judeţul Prahova, în staţiunea Cheia se va desfăşura "Festivalul rododendronului", eveniment ce are drept scop popularizarea zonei turistice Cheia, pentru punerea în valoare a potenţialului turistic, cultural şi economic al acesteia, aducând în faţa publicului ansambluri folclorice din zona Văii Teleajenului, producători locali, precum şi unităţile de cazare şi alimentaţie din Cheia. Pentru cei care nu cunosc zona, staţiunea Cheia constituie punctul central al activităţii turistice din comuna Măneciu, principala atracţie fiind Munţii Ciucaş şi Zăganu, atracţie determinată de formele geomorfice care surprind privirea la tot pasul. Printre obiectivele turistice care pot fi vizitate se numără: Mănăstirea Cheia, Mănăstirea Suzana, Muzeul florilor de mină, Muzeul de Antropologie Francisc Rainer. De asemenea, zona de la Muntele Roşu constituie o atracţie pentru foarte mulţi turişti, denumirea de "Muntele Roşu" venind de la culoarea roşie a rododendronului, plantă ce înfloreşte, de regulă, la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie. În calitate de deputat al Colegiului nr.5 - Valea Teleajenului, vă adresez invitaţia de a vizita această minunată zonă, unde puteţi intra în contact, atât cu mediul natural extrem de prietenos, dar şi cu obiective, locuri încărcate de istorie şi oameni deosebiţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia dumneavoastră scurtă. Daţi-mi voie să vă mai prezint câţiva colegi care au depus în scris: domnul Eugen Uricec, domnul Ioan Balan, domnul Stelică Iacob Strugaru, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Cosmin Popescu, domnul Răzvan Mustea-Şerban, din partea Grupului parlamentar al PDL, şi domnul Dorel Covaci din partea Grupului parlamentar social-democrat.
			Domnule deputat Mocanu, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Mocanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Iaşiul, din nou la coada investiţiilor". Nu ştiu dacă este - din nou - o întâmplare ciudată sau dacă asistăm la ceva premeditat de foarte mult timp. Poate că atunci când împart fondurile de la buget, actualii guvernanţi au deja în minte viitoarele voievodate ori, mai bine zis, viitorii voievozi "ai României!" Doar aşa am putea explica de ce judeţul Iaşi este considerat o cantitate neglijabilă ori de câte ori se alocă bani pentru investiţii. Deşi, conform datelor din 2006, Iaşiul este cel mai populat judeţ din România şi, în plus, deţine una dintre cele mai dense reţele de drumuri locale şi judeţene, suma alocată pentru reabilitarea unor drumuri prin Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), plasează judeţul nostru pe locul 17 în ţară. Mai mult, dacă raportăm fondurile primite la numărul de kilometri din judeţ, atunci Iaşiul cade pe poziţia 31. Situaţia devine însă şi mai dramatică dacă luăm în calcul şi populaţia judeţului. În acest caz, Iaşiul ocupă dezonorantul loc 40. Suntem ultimii, domnilor! La strigătele de indignare apărute în presa locală, Partidul Democrat Liberal Iaşi a răspuns mulţumind ministrului Elena Udrea pentru ajutorul de nepreţuit pe care îl oferă Iaşiului. Probabil nu mai e nici o surpriză pentru nimeni dacă descoperim că cele mai mari sume din acest program de reabilitare a drumurilor se îndreaptă spre judeţul Suceava. Veche cetate de scaun pentru Marele domnitor Ştefan şi probabil noua cetate de scaun pentru "voievodul" Flutur Gheorghe, Suceava este întotdeauna preferata guvernanţilor de azi. De altfel, recent, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal - Iaşi, şi-a recunoscut lipsa crasă de rezultate şi de patriotism local, atunci când a propus ca Gheorghe Flutur să fie viitorul voievod "al Moldovei". De ce ne-am mai mira atunci de indiferenţa cu care actuala putere tratează Iaşiul? Vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc foarte mult. Daţi-mi voie să vă citesc lista colegilor din Grupul parlamentar liberal, care au depus în scris: domnul Mircea Irimescu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai-Aurel Donţu, domnul Călin Potor, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Dan Bordeianu, domnul Cristian Buican, domnul Ioan Ţintean, domnul Bogdan Radu Ţîmpău, doamna Lucia-Ana Varga, doamna Mariana Câmpeanu, domnul Titi Holban, domnul Gigel Ştirbu, Dan Motreanu, Virgil Pop, Horea Uioreanu şi domnul Viorel Buda; domnul Ioan Munteanu, de la Neamţ, a depus şi domnia sa în scris, precum şi domnul Miron Ignat, Grupul de la minorităţile naţionale.
			Domnule deputat Adrian Florescu, din partea Grupului parlamentar al PDL, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Adrian Florescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Regionalizarea, o necesitate obiectivă". Aşa cum era de aşteptat, noua împărţire teritorială a ţării - parte a programului de reformare şi modernizare a statului - a stârnit multe discuţii. Subliniez discuţii, şi nu dezbateri, aşa cum ar fi fost normal într-o ţară europeană, care tinde să depăşească statutul de "stat cu economie emergentă" şi să iasă din zona "lanternei roşii" a clasamentelor Eurostat. În principal, se opun regionalizării propuse de Guvern, cei care au tot interesul să se păstreze statu-quo-ul, pentru că, altfel, le-ar fi periclitate interesele, iar cei mai vehemenţi sunt baronii locali, pentru care păstrarea actualelor feude este esenţială pentru supravieţuirea lor şi a cercurilor de interese pe care le patronează. Cum să nu-şi mobilizeze ei toate forţele pentru a combate noua organizare administrativă, care are ca scop fundamental impulsionarea economiei, reducerea aparatului birocratic şi neantizarea găştilor judeţene? Un exemplu, devenit deja celebru, la nivel naţional, este cel al domnului Liviu Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, care a făcut din privatizarea TelDrum una dintre cele mai profitabile afaceri alimentate din bani publici. Societatea respectivă câştigă cvasitotalitatea licitaţiilor pentru executarea de drumuri, poduri şi podeţe, reabilitări de căi rutiere ori contracte pentru întreţinerea şi deszăpezirea drumurilor din judeţ, ceea ce a abonat-o la un loc în Top Ten-ul firmelor care fac afaceri cu statul. Sunt suficiente motive pentru ca Liviu Dragnea, şi alţii ca el, să se opună vehement reorganizării administrative, chiar dacă judeţele pe care le conduc se numără printre cele mai sărace din ţară. Regionalizarea pe care noi o susţinem tocmai asta urmăreşte: să avem teritorii echilibrate economic, cu suprafeţe şi populaţii suficient de mari pentru a lansa şi duce la capăt proiecte europene ce pot atrage mai mulţi bani, care nu vor mai fi însă la cheremul baronilor. Criteriul de bază al regionalizării va fi omogenitatea economică şi echilibrul între regiuni. Pentru că nu trebuie să uităm că scopul este, în principal, dezvoltarea economică şi absorbţia fondurilor europene, şi abia după aceea vin sentimentalismele şi sensibilităţile istorice, care îşi au rolul lor deosebit de important, dar nu în acest moment, ci atunci când potenţialul economic va permite şi abordarea pragmatică a aspectelor culturale şi de păstrare a tradiţiilor în această situaţie. În plus, trebuie să nu uităm că aceste regiuni sunt, în linii mari, cele pe care s-a construit strategia de dezvoltare regională care a fost comunicată Comisiei Europene. Această strategie de dezvoltare regională este cea în care s-au făcut alocări de fonduri, care nu trebuie confundată cu execuţia fondurilor, care se face la nivel de judeţ. Inclusiv Institutul Naţional de Statistică colectează date statistice pe aceste regiuni, de câţiva ani buni. De exemplu, în regiunea din care ar putea face parte judeţul pe care-l reprezint, a cărui contribuţie estimată la PIB-ul pentru anul 2011 este de numai 6,18 miliarde de lei, fac parte şi judeţele Prahova şi Argeş, care contribuie cu 21,65 miliarde lei şi, respectiv 22,15 miliarde lei la PIB-ul României. La acestea se adaugă judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, cu câte 4,91 miliarde, şi Giurgiu, cu 3,75 miliarde. Se creează astfel un echilibru între judeţele bogate şi sărace, în fiecare dintre regiuni, astfel încât acestea să devină dinamice, să aibă şi industrie, şi agricultură, dar şi suficientă populaţie pentru a asigura forţa de muncă necesară. Sper să trecem peste orgoliile de partid, peste patriotismul local şi peste sentimentalismele de tot felul, şi să înfăptuim această regionalizare care este o necesitate obiectivă a momentului. Vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu. Aveţi ce aveţi cu domnul Dragnea! Mai avem vreo 22 de milioane care ar trebui să facă referendum, să spună dacă vor. Aşa scrie la lege.
			Daţi-mi voie, domnule Blaga. Puterea să ne spună de ce-o ducem bine.
			Domnul Iosif Veniamin Blaga: Declaraţia mea politică se intitulează: "Apa - un drept esenţial al omului". Apa este esenţială pentru supravieţuirea omului. Nu spun acest lucru pentru că nu l-aţi cunoaşte, ci pentru a deschide un subiect foarte important pe agenda multor forumuri, întâlniri, conferinţe şi dezbateri la nivelul Uniunii Europene şi a unor forumuri internaţionale. Apa dulce este o resursă limitată şi vulnerabilă, dar vitală pentru om; este, de asemenea, o valoare universală care trebuie privită ca atare. În lume, un locuitor din şase continuă să nu aibă acces la apă, o persoană din două trăieşte fără sistem de evacuare a apelor uzate. De asemenea, chiar şi în ţări dezvoltate, apa este neconformă, datorită reţelelor de distribuţie învechite, şi nu numai. Apa este legată de sănătate, de familie şi de copii. Iată de ce în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei se afirmă rolul femeilor şi societăţii civile ca fiind un rol important în procesul de decizie privind gestiunea resurselor de apă. De asemenea, se afirmă că autorităţile locale sunt în prima linie, dar un rol esenţial trebuie să îl joace şi parlamentarii. România este una din ţările care face eforturi pentru îmbunătăţirea accesului la apa de bună calitate, dar cu toate acestea mai sunt multe de făcut. Faptul că există încă multe probleme legate de apa potabilă sau evacuarea apelor uzate se datorează unei crize, deficienţe de guvernare. Problemele legate de apă se agravează şi mai mult, odată cu criza economică şi financiară. Stimaţi colegi şi colege, Să revin la apă ca la un drept fundamental. Din păcate puţine guverne acordă dreptul populaţiei la apă şi canalizare, cum ar fi Anglia, Olanda, Belgia şi Franţa. Sunt state care au cuprins în Constituţia lor acest lucru, şi am convingerea că au motive serioase să o fi făcut. La al V-lea Forum Mondial al Apei, ţinut la Istanbul în data de 19 martie 2009, s-a subliniat importanţa rolului parlamentarilor în elaborarea de reguli privind gestiunea apei, alimentarea cu apă şi generalizarea principiului privind dreptul la apă al omului. La data de 30 septembrie 2010, Consiliul Drepturilor Omului a afirmat, la rândul său, acest lucru ca decurgând din dreptul la un nivel de trai suficient, indisolubil legat de dreptul la o stare de sănătate cât mai bună fizică şi mentală. Furnizarea serviciilor de apă potabilă de bună calitate şi în cantitate suficientă, a unui serviciu de canalizare accesibil, acceptabil şi abordabil este recomandat şi de Rezoluţia 15/9 a Consiliului Drepturilor Omului. Parlamentarii, şi în acest sens, au un rol important prin votarea bugetului legat de apă şi mediu. Sunt ştiute de către noi toţi nevoile mari şi stringente legate de investiţiile publice şi private în domeniul infrastructurii durabile pentru apă. Există şi o altă latură, aceea strict socială, când vorbim de apă ca drept şi posibilitate de acces la ea. Din punct de vedere social, există state care oferă populaţiei tarife sociale, pentru persoanele sărace minimum 200 l apă gratuită, se preocupă de existenţa unor toalete publice curate în fiecare oraş, tratarea specifică a grupurilor defavorizate, stipularea în lege a interdicţiei de tăiere a accesului la apă (indiferent de situaţia locativă). Bineînţeles că sunt lucruri care se leagă de acordarea unor competenţe, de control şi sancţiuni, după caz. Ceea ce reiese tot mai mult din discuţiile purtate este că descentralizarea şi acordarea de competenţe cât mai mari comunităţilor din teritoriu este esenţială. Din acest punct de vedere, planificarea urbană la nivelul autorităţilor locale este foarte importantă. Dreptul la apă poate fi un drept pe hârtie, dar el trebuie să devină un drept real. Este important, mai ales în perspectiva celui de al VI-lea Forum Mondial al Apei din 12-17 martie 2012 de la Marsilia, să se favorizeze schimburile de cunoştinţe la nivelul muncii parlamentare, în primul rând pentru votul şi controlul alocaţiilor bugetare prin bugetul de stat pe 2012 pentru apă şi mediu. Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului, Am speranţa că vom acţiona împreună pentru crearea sau ameliorarea legislaţiei legate de apă, astfel încât dreptul la apă să fie cu adevărat un drept uman. Vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc foarte mult. Doamnelor şi domnilor, mai mult domnilor decât doamnelor, daţi-mi voie să închid declaraţiile politice pe ziua de azi, nu înainte de a anunţa câţiva colegi care au depus în scris: domnul Viorel Cărare, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Daniel Buda, domnul Marius Cristinel Dugulescu de la Grupul PDL, domnul Laurenţiu Nistor. Domnul Mocanu a dat în scris, domnul Neculai Răţoi, domnul Marian Ghiveciu, Ion Mocioalcă şi doamna Manuela Mitrea, domnul Florin Pâslaru şi domnul Angel Tîlvăr din partea Grupului Social Democrat şi domnul Amet Aledin, din partea minorităţilor naţionale. Vă urez o zi frumoasă. Să sperăm că domnul Băsescu astăzi va apare cu informaţii nu numai utile... Acolo depuneţi! Sunteţi pentru prima dată când depuneţi?! Nu am schimbat, că nu am primit niciun ordin de la doamna preşedintă a Camerei Deputaţilor. Dacă schimbam, poate le mutam pe doamnele secretare din stânga în dreapta, să fie mai aproape de calea dreaptă a dumneavoastră, că dacă nu poţi să mergi drept, o iei la stânga. Cred că e timpul să o luăm şi noi la stânga, că în faţă văd că s-a scris un semn de interzis. Vă urez o zi frumoasă, urez presei o zi fructuoasă şi vă mulţumesc pentru atenţie.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Puterea politică trebuie să le permită botoşănenilor să se pronunţe în privinţa desfiinţării judeţului Botoşani" Cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, preşedintele Traian Băsescu s-a prezentat în faţa opiniei publice cu două proiecte privind aşa-zisa "reformă a statului", respectiv reducerea numărului de parlamentari la 300 şi parlamentul unicameral. S-a invocat atunci acelaşi argument de tip sovietic care e folosit şi acum în problema regionalizării: să facem economie de bani. Altfel spus, să facem economie de la democraţie. Pentru a-şi fundamenta manevra de manipulare privind organizarea unui referendum în aceeaşi zi cu desfăşurarea alegerilor la care dânsul participă în calitate de candidat, domnul Traian Băsescu a făcut apel la "întoarcerea la voinţa poporului suveran". Astăzi vorbim din nou de aşa-zisa reformă a statului şi oferim acelaşi argument populist al reducerii cheltuielilor, pentru a susţine desfiinţarea judeţelor actuale, cu scopul de a dezintegra forţa locală a Uniunii Social-Liberale. Din scopuri pur electorale, domnul preşedinte e dispus să redeseneze, pe un colţ de şerveţel, o nouă hartă a României care să îi confere Domniei Sale şi PDL şanse mai mari la viitoarele alegeri. E suficient ca PDL să câştige măcar unul din cele opt judeţe de pe harta lui Băsescu şi va obţine mai multă influenţă locală decât ar obţine în actuala formulă administrativă. Fiecare dintre viitoarele regiuni ar reprezenta mai mult decât toate consiliile judeţene pe care le-ar mai putea obţine PDL la viitoarele alegeri locale. Dorinţa unui partid de a câştiga puterea este legitimă pentru că acesta este rolul organizaţiilor politice, dar acest lucru iese din sfera legitimităţii şi chiar a legalităţii dacă pentru obţinerea puterii un partid politic încearcă să abuzeze de prerogativele legale de care dispune atunci când se află la conducerea ţării. Iar, în opinia mea, acest lucru se va întâmpla dacă PDL va încerca să impună o modificare a limitelor teritorial-administrative fără a consulta cetăţenii care vor fi afectaţi direct de o astfel de măsură. La Botoşani, USL a început demersurile pentru adoptarea unui proiect de hotărâre de consiliu judeţean pentru organizarea unui referendum în care botoşănenii să se pronunţe direct şi democratic dacă sunt de acord sau nu ca judeţul lor să fie desfiinţat, urmând ca viitoarea unitate teritorial-administrativă, cum s-o numi ea, să aibă capitala la Iaşi, după cum au sugerat unii reprezentanţi ai puterii. Consultarea cetăţenilor într-o astfel de problemă, care îi priveşte direct, reprezintă un demers firesc într-o democraţie funcţională. Există Legea referendumului şi Legea administraţiei publice locale care chiar instituie obligativitatea consultării cetăţenilor în astfel de probleme privind modificările limitelor teritorial-administrative. Există deci suficiente temeiuri pentru a da posibilitatea "poporului suveran" să se exprime în această chestiune. Nici domnul preşedinte Traian Băsescu, nici Guvernul României şi nici actuala majoritate ilegitimă din Parlament nu au dreptul să le impună botoşănenilor cum să fie modificat judeţul lor. Nu am nimic împotrivă ca fiecare parte pro şi contra regionalizării să îşi prezinte argumentele în favoarea sau defavoarea acestei chestiuni. Chiar susţin ca dezbaterea pe această temă să fie susţinută printr-o campanie de informare care să permită cetăţenilor să se pronunţe în cunoştinţă de cauză. Însă decizia finală în ce priveşte modificarea limitelor teritorial-administrative trebuie să aparţină exclusiv cetăţenilor care locuiesc în zonele care ar urma să fie desfiinţate. Botoşănenii sunt singurii care au dreptul să spună dacă judeţul Botoşani poate fi desfiinţat sau nu. Iar dacă răspunsul lor va fi "nu", atunci şi domnul preşedinte Traian Băsescu şi domnul premier Emil Boc şi toţi ceilalţi susţinători de conjunctură ai regionalizării de tip electoral vor trebui să ţină seama de voinţa suverană a botoşănenilor şi, în general, a cetăţenilor acestei ţări.
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Guvernul Emil Boc a considerat necesară menţinerea în Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii" În ultimele zile asistăm la un adevărat spectacol electoral pus în scenă de domnul preşedinte Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi de corul membrilor PDL. Decorul acestui spectacol este aşa-zisa revizuire a Constituţiei României, care a fost transformată în hârtie de ambalaj pentru împachetarea manipulărilor electorale ale actualei puteri. Este limpede pentru toată lumea, inclusiv pentru înverşunaţii PDL-işti, că revizuirea Constituţiei nu va avea loc înainte de următoarele alegerile parlamentare, desfăşurate la termen sau anticipat. Ştim acest lucru şi noi, cei din opoziţie, şi Guvernul, şi majoritatea ilegitimă a Parlamentului, şi însuşi iniţiatorul aşa-zisului proiect de revizuire, domnul Traian Băsescu. Aşadar nu vom avea o revizuire, dar iată că avem o dezbatere despre ceva ce nu se va întâmpla, cel puţin într-un orizont de timp rezonabil. Apare deci întrebarea legitimă: de ce? De ce avem nevoie de o astfel de dezbatere? În ce fel îi ajută pe români această discuţie sterilă despre modificarea Constituţiei? Ştim că nu le rezolvă problemele cu şomajul, ştim că revizuirea Constituţiei nu le va da înapoi ce le-a fost tăiat din salarii. O nouă Constituţie nu va aduce nici prosperitate economică şi nici măcar un stat de drept mai bun, dacă cel care interpretează Constituţia va fi în continuare domnul Traian Băsescu. De aceea, am convingerea că intenţia reală a domnului preşedinte a avut în vedere, de la bun început, respingerea proiectului de revizuire, care să-i ofere apoi artileria grea împotriva opoziţiei ce va fi acuzată că se opune aşa-numitei "reforme a statului". Acesta este motivul real pentru care domnul Băsescu a introdus această temă înainte de alegerile de anul viitor. Iată de ce regăsim în textul proiectului de revizuire teme superpopuliste de genul "Să luăm averea de la bogaţi ca să o dăm la săraci" sau "Să îi arestăm pe nenorociţii ăştia de parlamentari". De ce spun că sunt populiste? Pentru că Guvernul Boc, care ar fi trebuit să fie iniţiatorul de drept al revizuirii, a considerat că e necesară atât menţinerea imunităţii parlamentare, pentru reţinere, percheziţie sau arestare, cât şi în ceea ce priveşte prezumţia caracterului licit al dobândirii averii. În proiectul Guvernului Boc de revizuire a Constituţiei, întocmit în aprilie 2010, nu au fost operate modificări nici în privinţa caracterului licit al averilor, nici în legătură cu imunitatea parlamentară. Rezultă deci că pentru Guvernul României cele două prevederi existente în Constituţia actuală sunt întemeiate şi necesare. Atenţie! Nu opoziţia este cea care spune că cele două prevederi sunt necesare, ci Guvernul României condus de premierul Emil Boc. Iar dacă proiectul realizat de Guvern, trimis către Cotroceni în aprilie 2010, a fost modificat ulterior de preşedintele Traian Băsescu, înseamnă că s-a ieşit din cadrul constituţional, pentru că preşedintele Traian Băsescu nu are drept de iniţiativă în realizarea proiectului de revizuire, ci doar pentru iniţierea şi medierea dezbaterilor pe această temă, iar preşedintele României trebuie să fie un arbitru echidistant în problemele de constituţionalitate. Faptul că cele două elemente, de un populism grosier, sunt introduse într-un proiect de revizuire lipsit de orice şansă de concretizare înainte de alegerile din 2012, arată clar că intenţia preşedintelui Băsescu şi a puterii, în ansamblul său, a mizat de la bun început pe o reacţie de respingere din partea USL, care să le motiveze ulterior atacurile împotriva opoziţiei. Având în vedere toate aceste lucruri, propun colegilor din opoziţie ca în momentul dezbaterii în plen a proiectului de revizuire, parlamentarii PSD şi ACD să fie prezenţi în sală, dar să se abţină atât de la dezbaterile pe aceste teme false, cât şi de la votul final pentru validarea proiectului de revizuire.
			Domnul Ioan Balan: "Avem sau nu nevoie de o reorganizare administrativă a României?" De mai bine de două săptămâni de când s-a deschis dezbaterea publică asupra oportunităţii reorganizării funcţionale a administraţiei româneşti, am ascultat cu atenţie zeci şi sute de păreri, mai avizate sau care se autoproclamă avizate, dar în realitate nu sunt. Toate, dar absolut toate aceste voci nu au făcut decât să se centreze asupra formei reorganizării şi în niciun fel asupra fondului problemei supuse dezbaterii. Majoritatea analiştilor nu s-au concentrat decât asupra numărului de judeţe ce ar putea fi grupate, asupra potenţialelor centre urbane reşedinţă sau asupra baronilor locali care ar avea de pierdut prin această reformă a administraţiei. Marele prejudiciu pe care aceştia l-au produs a fost acela al instaurării unei stări uriaşe de tensiune în rândul cetăţenilor acestei ţări, că de mâine vor merge nu ştiu câţi kilometri în plus până la nu ştiu ce serviciu public sau vor avea de achitat din propriul buzunar nu ştiu ce taxe suplimentare. Astfel de discursuri şi analize rău-voitoare nu fac decât rău ţării noastre şi semenilor noştri. Poate că este în mare parte şi vina iniţiatorilor acestui demers pentru că nu au reuşit să explice populaţiei ceea ce ar însemna acest proces de reformă. Nu o birocratizare suplimentară, aşa cum ar dori tinerii lupi ai Uniunii Socialiste, ci, dimpotrivă, debirocratizarea administraţiei din România. Primarii şi primăriile nu dispar. Vor rămâne acolo unde sunt şi astăzi şi, mai mult, vă vor furniza mai multe servicii decât în prezent. Guvernul şi ministerele aferente, precum şi serviciile deconcentrate vor rămâne acolo unde sunt şi astăzi. Nimeni nu le va desfiinţa sau muta. Ceea ce se va dori simplificat este acea parte a administraţiei, intermediară între Guvern şi administraţia locală, compusă din consiliile judeţene şi prefecturi, care în ultimii douăzeci de ani nu numai că nu şi-au justificat existenţa, ci chiar au contribuit la încetinirea dezvoltării regionale a României. România poate să fie guvernată şi cu mai puţini prefecţi decât cei 42 din prezent, un număr dublu de subprefecţi şi sute şi mii de funcţionari. România poate fi guvernată mai bine cu mai puţine consilii judeţene care să se axeze exclusiv asupra lucrărilor de infrastructură şi atragerii de fonduri europene. Haideţi să facem cu toţii un efort de decenţă pentru că toţi au susţinut descentralizarea, dar nimeni până acum nu a dorit să o facă.
			Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf: "Importanţa strategică a infrastructurii din zonele de graniţă" Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră un aspect care ţine mai mult de prioritizarea strategiilor de dezvoltare a României. Se ştie de mult timp că zona Moldovei, dar mai ales anumite judeţe cum ar fi Botoşani, prezintă un ritm de dezvoltare mai lent decât alte judeţe din celelalte regiuni ale României. Parţial, acest fapt este cauzat probabil şi de poziţionarea teritorială a judeţului pe care îl reprezint. Botoşani este amplasat cam "unde baţi harta în cui", oarecum departe de principalele zone turistice, dar şi de principalele rute comerciale. În ultimii ani, totuşi, datorită primarului PDL din municipiul Botoşani, oraşul a reuşit să atragă investiţii din fonduri europene la un nivel foarte ridicat. S-au reabilitat obiective cultural-istorice din patrimoniul UNESCO, cum ar fi Centrul Vechi şi se construiesc noi puncte de atracţie şi dezvoltare în oraş. Totuşi, Botoşani rămâne o destinaţie izolată de restul ţării din doar două simple cauze: căile rutiere de legătură cu două centre urbane extrem de importante - Suceava şi Iaşi. Botoşani are posibilitatea să se dezvolte mult mai mult dacă ar avea infrastructura necesară pentru a se putea conecta la rutele comerciale importante care trec fie prin Suceava (oraş aflat la 40 km), fie spre Iaşi (via Târgu Frumos - 70 km). Practic, este vorba de doar 120 km de drum naţional care rupe Botoşani de posibilităţile lui de dezvoltare. Vă reamintesc faptul că Botoşani este singurul judeţ al României care are graniţa şi cu Republica Moldova şi cu Ucraina, iar în acest context este inutil să vă mai descriu enormele posibilităţi de proiecte economice transfrontaliere. De altfel, aş putea apela la istorie, fiindcă Botoşani a fost de-a lungul veacurilor locul de origine a unora dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române: Eminescu, Luchian, Enescu, Băncilă şi mulţi alţii. Chiar şi acum doi botoşăneni au ajuns în finala celebrului concurs "Românii au talent". Doresc să atrag atenţia dumneavoastră asupra acestui efort minim care poate fi făcut pentru a da posibilitatea unui judeţ extrem de important al României de a avea şanse reale de a se dezvolta economic.
			Domnul Cristian Buican: "Falimentul sistemului medical din judeţul Vâlcea" Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi una dintre marile mele nemulţumiri faţă de acest executiv care afectează în mod direct majoritatea cetăţenilor din judeţul Vâlcea şi bănuiesc că şi din restul ţării. După cum probabil bine ştiţi, ilustrul ministru de la sănătate a iniţiat, la ordinul locatarului de la Cotroceni, acum mai bine de jumătate de an, marea reformă din sistemul de sănătate. Probabil din cauza unor neînţelegeri de traducere, ocupantul postului de la sănătate a înţeles că acest sistem trebuie distrus, nu reformat sau ajutat. Astfel, a pornit o prigoană împotriva tuturor celor implicaţi în acest sistem. După ce salarizarea lui Boc a izgonit majoritatea medicilor performanţi din România, războinicul Attila a închis spitale, a disponibilizat angajaţi şi a subfinanţat unităţile sanitare, astfel încât orice vizită la acestea trebuie realizată cu medicamentele în buzunar. Personal, consider că majoritatea acţiunilor acestui ministru au fost îndreptate împotriva sistemului de sănătate, iar şantajul UDMR la adresa PDL este singurul motiv logic pentru care războinicul Attila se mai află încă în funcţia de la Palatul Victoria. Ultima găselniţă de reducere a cheltuielilor pe care Cseke Attila a găsit-o, a fost aceea a unei clasificări a unităţilor medicale ce au supravieţuit închiderilor şi comasărilor. Nu este de ajuns că salariile sunt oricum foarte mici, nu este de ajuns că numărul angajaţilor este insuficient, nu contează că oamenii mor la poarta spitalelor închise sau că numărul ambulanţelor este mult prea mic, acum mai era nevoie să facem o reducere de cheltuieli pe seama spitalelor existente. În judeţul Vâlcea, în urma acestui proces de clasificare în conformitate cu normele Ministerului Sănătăţii, finanţarea spitalelor din Brezoi şi Horezu a scăzut cu 30%, iar finanţarea Spitalului de Obstetrică-Ginecologie din Râmnicu Vâlcea cu 50%. În aceste condiţii, desfăşurarea unei activităţi medicale corespunzătoare secolului XXI în cadrul acestor unităţi spitaliceşti va avea grav de suferit, nemaiputându-se asigura din aceste bugete nici strictul necesar pentru medicamente şi nici plata integrală a angajaţilor. Din discuţiile pe care le-am avut cu o parte dintre dumneavoastră am aflat că situaţia este asemănătoare, dacă nu cumva şi mai tragică în alte judeţe. În aceste condiţii, consider că sistemul sanitar este distrus complet, iar reabilitarea acestuia va necesita nu doar eforturi financiare uriaşe, mult mai mari decât întreţinerea unuia de nivel mediu, ci şi alte sacrificii. Pentru toate acestea, cetăţenii români din această ţară îi pot mulţumi războinicului Attila care în loc să se bată cu Boc şi Băsescu pentru susţinerea sistemului de sănătate, l-a distrus total. Incompetenţa acestui ministru nu se opreşte însă la lipsirea unităţilor medicale de o finanţare decentă, ci continuă cu aroganţa sfaturilor date administraţiilor publice locale, de a susţine financiar aceste unităţi medicale, în condiţiile în care ştim cu toţii cum a fost realizată descentralizarea acestora şi situaţia delicată în care se află toate bugetele locale, măcinate zdravăn şi consistent nu doar de criză, ci şi de acţiunile inconştiente ale executivului condus de Boc. De nenumărate ori am făcut apel la dumneavoastră, direct sau indirect, prin declaraţii politice sau discuţii private, să sancţionăm comportamentul acestui ministru al sănătăţii. Vă spun sincer că cetăţenii sunt disperaţi de serviciile medicale pe care le primesc în spitalele lui Cseke, iar dacă nu vom acţiona sancţionând actuala conducere a Ministerului Sănătăţii, această nemulţumire se va răsfrânge şi asupra noastră, a parlamentarilor.
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: «"Albă ca Zăpada", ideea care va creşte precum Făt-Frumos, într-un an cât alţii în zece» Agenda discuţiilor publice din ultima săptămână a fost şi este dictată în continuare, susţinută şi alimentată de la Cotroceni. Nu se mai vorbeşte despre nimic altceva în România decât despre reorganizarea teritorial-administrativă care, în opinia mea, este un subiect fals. Economia nu se mai prăbuşeşte, preţurile nu mai cresc, România nu mai e codaşă în absorbţia de fonduri europene şi totul e numai lapte şi miere. Cotroceniul, prin vocea lui Traian Băsescu, a creat prin subiectul "Ţinutul Secuiesc" un nou conflict, un conflict menit să genereze, în fapt, reacţii în rândul comunităţii maghiare, să dea naştere unor conflicte mocnite între comunităţile de români şi cele de maghiari, conflicte în urma cărora se pot naşte reacţii naţionaliste, reacţii asemănătoare anilor `90, în urma cărora poate apărea, justificat şi firesc, un nou partid: un partid extremist. Personal, cred că acesta este de fapt scopul nedeclarat al lui Traian Băsescu, să creeze partidul "Albă ca Zăpada" de sorginte naţionalistă şi al cărui rol declarat va fi lupta cu "lupul" iredentist maghiar. În subsidiar, acest partid care ar urma să fie condus din umbră de Traian Băsescu, va avea în frunte o nouă marionetă tip Boc, Cristian Diaconescu sau Sebastian Lăzăroiu şi va răspunde prompt la nevoile şefului suprem, pentru că singura lor calitate va fi cea de păpuşă teleghidată de Cotroceni. Şi care va fi dorinţa lui "El comandante"? După alegerile generale din 2012, să invite la guvernare un astfel de partid, doar ca să ţină PDL la putere pentru încă ceva timp. Această tactică a fost "prevestită" oarecum de Sebastian Lăzăroiu care vorbea la un moment dat despre naşterea unui astfel de partid. Pe atunci consilier prezidenţial, Sebastian Lăzăroiu declara într-un interviu Hotnews-RFI, că «"Albă ca Zăpada" poate să nu fie un partid, ci o schimbare care să fie provocată de o forţă civică a unor oameni nemulţumiţi de situaţia actuală, precum protestatarii de la benzinării sau oamenii din multinaţionale » sau, mai nou, oamenii pe care acum Traian Băsescu îi învrăjbeşte şi îi manipulează prin crearea conflictului cu UDMR. În fapt, acest scenariu are toate premisele să devină realitate, mai ales că Băsescu a descoperit acum şi metoda prin care "Albă ca Zăpadă" să fie un fel de Făt-Frumos care arde etapele şi creşte într-un an cât un partid normal în 10 ani. Dacă acest scenariu se va confirma, atunci putem spune că Traian Băsescu a devenit din ce în ce mai inventiv, fapt ce nu poate sugera decât fie disperarea lui că va pierde puterea, fie conştientizarea că PDL nu are nicio şansă să câştige alegerile în 2012, iar el va rămâne fără susţinere, adică, mai devreme sau mai târziu, va deveni foarte disperat. Oricare ar fi scopul său, metoda nu este una deloc demnă de un preşedinte de stat. Învrăjbirea oamenilor, unul împotriva celuilalt, pentru a-şi conserva puterea, nu poate fi catalogată decât ca o acţiune josnică. Oricare ar fi rezultatul, un lucru este cert. În acest fel a condus Traian Băsescu România în toţi aceşti ani şi în acest fel a înţeles executivul Boc, în spatele căruia a fost mereu preşedintele ţării, că se conduce un Guvern care serveşte interesele unui popor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Negociatori în Parlament" Am depus azi în Camera Deputaţilor un proiect legislativ ce prevede existenţa în cadrul poliţiei a negociatorilor pentru situaţii atipice - precum suicidul. Am negociat în cursul săptămânii trecute aceasta cu un tânăr care ameninţa că se aruncă de pe Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu" din Iaşi, datorită conflictelor casnice legate de lipsa unui loc de muncă. Negociatorii sunt cei care salvează vieţi în situaţii critice, precum sinuciderile sau luările de ostatici. Arta dialogului şi pregătirea specială face ca aceşti oameni să poată interveni în situaţii extreme în care autoagresivitatea sau heteroagresivitatea sunt greu de controlat prin intervenţia forţelor de ordine. La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora şi, în acelaşi timp, reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie. În marile oraşe din Europa sau America există centre de criză, iar la nivel mondial, există o organizaţie de prevenţie a sinuciderilor numită Befrienders. Personalul este profesionist şi deţine la perfecţie arta dialogului, mai ales cea de controlare a impulsului cu potenţiali sinucigaşi. În 2007, am propus crearea unui astfel de centru de criză şi la Iaşi, în noul Spital de Urgenţe din Copou, însă am fost refuzaţi sub diverse pretexte. România se situează în zona de risc mediu privind suicidul, iar numărul de cazuri de suicid oscilează geografic (pe zone) între 7 % şi 15 % (zona cu cel mai mare număr de cazuri fiind Ardealul). În România tentativele de sinucidere devin spectacol public sau ştiri tabloidizate ce cresc riscul de noi tentative prin mimetism şi asta în condiţiile în care nu există centre de criză sau un program naţional de prevenţie a suicidului. Sper ca acest proiect legislativ să fie adoptat de Parlament în regim de urgenţă, întrucât insecuritatea socială şi problemele economice favorizează zilnic aceste situaţii extreme.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: «Campanie "economică"» Campania "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" continuă la Liceul Economic. Împreună cu profesorii, părinţii, psihologii şi elevii claselor a IX-a şi a X-a vom discuta riscurile ce decurg din consumul de droguri de sinteză. Elevii de la Liceul Economic vor fi primii care vor primi "carnetul etnobotanic" ce prezintă efectele acestor droguri şi vor concura pentru cel mai bun slogan împotriva drogurilor. Această campanie naţională vizează şi adoptarea în regim de urgenţă a "Legii Ciuhodaru" ce condamnă la două decenii de închisoare pe cei care comercializează etnobotanice, iar prin parteneriatul prin care-l promovăm cu EURAD, acest lucru a fost făcut deja în zeci de şcoli şi licee. Vom continua această activitate în multe instituţii de învăţământ, iar Liceele "Emil Racoviţă" şi "Vasile Alecsandri", precum şi şcolile "Petru Poni" sau "Vasile Lupu" din Iaşi sunt doar câteva dintre instituţiile de învăţământ care s-au alăturat deja acestei campanii. Mulţumesc tuturor ieşenilor pentru susţinere şi implicare, iar cererile lor vor fi auzite şi la Parlamentul European în data de 29 iunie. Expertiza în domeniul toxicologiei, modificările legislative iniţiate, campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", precum şi campania de informare şi educare desfăşurată în instituţiile de învăţământ conferă Iaşiului argumentele necesare în stabilirea unor politici europene privind etnobotanicele.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Arta antietnobotanică" Gabi Obreja s-a alăturat campaniei naţionale împotriva etnotanicelor "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!". Artistul ieşean a utilizat materiale neconvenţionale reciclate (elemente din calculatoare sau cuptoare cu microunde) pentru a transmite mesajul său împotriva drogurilor de sinteză. Săptămâna viitoare va fi prezent la Liceul Economic pentru a desemna cel mai bun slogan de luptă împotriva drogurilor de sinteză trimis de elevi pe mailul campaniei stopetnobotanice@yahoo.com. Campania naţională privind interzicerea etnobotanicelor şi condamnarea celor ce vând astfel de produse la douăzeci de ani de închisoare continuă împreună cu profesorii, elevii şi părinţii, psihologii şi medicii din întreaga ţară prin campania de informare şi educare asupra riscurilor legate de consumul drogurilor de sinteză. Prin parteneriatul prin care-l promovăm cu EURAD acest lucru a fost făcut deja în zeci de şcoli şi licee din întreaga ţară şi vom continua această activitate în multe instituţii de învăţământ. Liceele "Emil Racoviţă" şi "Vasile Alecsandri", precum şi şcolile "Petru Poni" sau "Vasile Lupu" din Iaşi sunt doar câteva dintre instituţiile de învăţământ care s-au alăturat deja acestei campanii. Am prezentat în şcolile din Iaşi "carnetul etnobotanic" prin care informăm asupra riscurilor consumului drogurilor de sinteză realizat de voluntarii Centrului Integrat Regional de Tratamente, Intoxicaţii, Traume şi Arsuri de la Spitalul de Urgenţe. Mulţumesc tuturor ieşenilor pentru susţinere şi implicare, iar cererile lor vor fi auzite şi la Parlamentul European în data de 29 iunie. Consider această invitaţie drept o recunoaştere a expertizei în acest domeniu şi a eforturilor făcute de noi toţi pentru ca viaţa copiilor noştri să nu mai fie otrăvită.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Entuziasmul incompetenţei" Desfiinţarea şi comasarea spitalelor a reprezentat o strategie greşită în politicile de sănătate. Exemplul spitalului din Târgu Frumos este reprezentativ pentru ceea ce se întâmplă după "entuziasmul incompetenţei" guvernamentale. Desfiinţarea fără noimă a spitalului din Târgu Frumos a transformat asistenţa medicală a 57.000 de asiguraţi într-o veritabilă ruletă rusească. Cei 25 de medici, asistenţi şi infirmieri din Compartimentul de Primire Urgenţe sunt puşi în situaţii extrem de dificile atunci când asigură asistenţa de urgenţă. Şoseaua morţii trece prin Târgu Frumos, dar prin desfiinţarea spitalului, cei de acolo nu au nici măcar posibilitatea investigaţiilor minimale, fiind nevoiţi să se descurce precum dr. Queen doar cu mijloacele specifice secolului XIX. S-a preferat ca în locul unui spital dotat cu toate mijloacele rezolvării cazurilor de traumă să fie introdus noul serviciu de taximetrie medicală cu costuri de neimaginat atât materiale, cât şi în ceea ce priveşte suferinţa pacienţilor. Pentru că tot este la modă "reevaluarea", solicităm decidenţilor un moment de luciditate care sperăm să se concretizeze prin reînfiinţarea unităţilor sanitare abuziv şi aberant lichidate
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Măsurile autorităţilor locale şi centrale s-au dovedit letale" Sunt trei ani de când lupt împotriva etnobotanicelor şi în Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi în Parlamentul României, şi urmează să o fac şi în Parlamentul Europei. Laxitatea legislativă şi indiferenţa autorităţilor locale şi centrale s-au dovedit letale şi la Iaşi şi în întreaga Românie. Măsurile guvernamentale s-au dovedit doar plagiate incomplete din proiectele legislative pe care le-am iniţiat permiţând ca acest fenomen mortal să explodeze. Studiile făcute de echipa de toxicologi (vedeţi concluziile) arată modificările tipului de intoxicaţii şi conturează chiar un profil biochimic sugestiv. În toate aceste cazuri succesul terapiei depinde de măsurile iniţiale terapeutice care depind de experienţa şi promptitudinea echipei de medici de urgenţă toxicologi. Şansele scad cu trecerea timpului, iar absenţa măsurilor de depurare a toxicului nu duce decât la agravarea stării clinice. Datele biochimice sugerează că în cazurile letale putem vorbi de tulburări cardiace majore de tipul ischemiei sau al tulburărilor de ritm, dar fenomenul este greu de evaluat datorită noutăţii şi multiplelor variabile legate de diferitele droguri de sinteză. După trei ani de luptă împotriva drogurilor de sinteză, constat că nu avem nici măcar un centru de toxicologie în Iaşi, deşi am cerut acest lucru în repetate rânduri Direcţiei de sănătate publică şi Ministerului Sănătăţii, şi că orice pacient din Iaşi poate avea neşansa de a fi plimbat până la moarte între spitalele din Iaşi. Voi spune acest lucru şi la Parlamentul European, pe 29 iunie, şi sper ca măsurile pe care le-am propus să fie concretizate într-o directivă europeană. Le mulţumesc părinţilor, profesorilor, medicilor, psihologilor şi voluntarilor CIRTITA care ni s-au alăturat în campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", dar nu pot să nu-mi reamintesc că Iaşiul are o clădire nouă pentru un spital nou cu toate specialităţile necesare în Copou, ce stă închisă în timp ce pacienţii se plimbă în continuare între spitale.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: "Reorganizarea teritorială fără referendumuri locale - încălcarea gravă a legislaţiei în vigoare" Asistăm de câteva zile la cel mai nou spectacol mediatic regizat de actuala putere: reorganizarea administrativ-teritorială a României. Se vorbeşte de trecerea de la 41 de judeţe la 8 judeţe mamut, se vorbeşte de adoptarea urgentă a legii prin angajarea răspunderii Guvernului, dar nimeni nu a văzut măcar o schiţă a viitoarei legi. Tot ce a apărut în media, reprezintă draft-uri făcute de ziarişti după declaraţiile făcute de diverşi comunicatori din sfera puterii. Cu sau fără angajarea răspunderii Guvernului, premierul Emil Boc (de fapt, preşedintele Traian Băsescu, el fiind promotorul acţiunii) şi principalul partid de guvernământ sunt pe cale să încalce grav legislaţia României. Indiferent dacă va fi vorba de 8 sau 12 sau 16 entităţi administrative, care vor purta tot denumirea de judeţe, este obligatorie organizarea de referendumuri locale în cele 41 de judeţe existente acum, pentru aprobarea desfiinţării lor. Or, ieri seară, la postul public de televiziune, premierul Emil Boc a respins categoric varianta organizării de referendumuri. "Este o altă tehnică de a amâna, de a încerca, să spunem, să nu se facă, ne păstrăm baronii locali pe care îi avem noi, pentru că au bătut cu pumnul în masă şi ne iau capul dacă mergem mai departe. Cam ăsta este principiul de la care porneşte PSD. Baronii au bătut cu pumnul în masă, au spus: «Opriţi-vă din acest proces de reorganizare administrativă, nu vrem să ne pierdem fiefurile, noi cei de la PNL şi PSD, păstraţi-le aşa cum sunt, pentru că nouă ne place aşa cum este în momentul de faţă»". Aceasta este declaraţia dată la TVR de premierul Emil Boc. O declaraţie-explicaţie puerilă, iar dacă ar exista cineva care să-l ia în serios pe premier, atunci nu ştiu cum va reuşi să producă dovezi în privinţa celor spuse în citatul dat pe post. Dar nu această declaraţie mi s-a părut foarte gravă, ci alta, care demonstrează că Emil Boc - în viaţa "civilă" profesor de drept constituţional - nu ştie (sau se face că nu ştie) să interpreteze un banal text de lege. "Legea referendumului spune că, atunci când se modifică în interiorul unui judeţ structura administrativă, se face o comună nouă prin desprinderea dintr-o altă comună sau se modifică graniţele unui judeţ în urma modificării acestei structuri, e nevoie de un referendum. Pentru componenta naţională, când e vorba de întreaga reorganizare administrativ-teritorială a ţării, nu avem expres prevăzută o asemenea posibilitate sau necesitate de referendum, deci, doar când la nivel teritorial se fac aceste lucruri, acolo punctual se fac aceste referendumuri. Nu avem expres prevăzută în Constituţie necesitatea obligatorie a unui referendum, atunci când e vorba de reorganizarea în întregime a teritoriului ţării" spune primul-ministru. Articolul de lege la care mă refer (art. 13 alin.(3) din Legea referendumului) este mai mult decât clar: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie". Practic prin intenţia de reorganizare administrativ-teritorială în 8 judeţe mamut, se modifică limitele teritoriale ale actualelor judeţe. Deci referendumurile locale sunt absolute necesare. Acest lucru trebuia să îl ştie premierul Boc. Primul ministru ştie însă că există riscul ca în unele judeţe populaţia să spună nu desfiinţării judeţului şi, în acest caz, toată construcţia preconizată în laboratoarele de la Cotroceni să cadă. Acesta este adevăratul motiv pentru care referendumurile reprezintă "tehnici de amânare" sau "pumnul bătut în masă al baronilor PSD şi PNL".
			Domnul Daniel Buda: "Redresarea economică şi rolul esenţial al sistemului bancar" Procesele economice şi politicile fiscale nu au cum să ocolească sau să stagneze într-o societate în continuă schimbare, dezvoltare şi transformare. România se află, astăzi, în faţa unor reale provocări de modernizare, considerabile sub toate aspectele, menite a crea cadrul necesar adaptării la politicile europene şi internaţionale. Europenizarea reprezintă, în fapt, un proces complex şi dificil, de durată, care se bazează pe luarea în considerare a tuturor componentelor fundamentale ale unui stat de la cele culturale, etnice, religioase până la cele politice, economice şi fiscale. Rezultatul europenizării îl constituie conturarea unei identităţi europene care să reflecte nivelul de dezvoltare a unui stat, iar, din punct de vedere economic, o direcţie majoră o reprezintă crearea pieţei unice europene şi introducerea monedei unice. În general, în acest proces se apreciază că există cel puţin trei tendinţe majore cu un impact direct asupra politicilor economice şi fiscale ale unui stat, şi anume: descentralizarea, globalizarea, precum şi competitivitatea la nivel mondial. Sigur, toate acestea sunt într-o directă corelaţie cu funcţionarea instituţiilor statului şi administraţiei publice, dacă este să ne referim numai la procesul de descentralizare care modifică substanţial funcţiile administraţiei locale şi centrale şi impune utilizarea unor resurse din ce în ce mai importante şi atât de necesare pentru creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor. În ceea ce priveşte politicile fiscale, sigur, cu toţii suntem de acord că, în ultima perioadă, cam toate modificările sau măsurile luate în acest domeniu nu au fost primite cu entuziasm din motive lesne de înţeles. Însă, măsurile luate în ultima perioadă privind susţinerea economică şi financiară a ţării în limite acceptabile au început să îşi arate roadele cam în toate domeniile, creând inclusiv premisele iniţierii unor programe de sprijinire a micilor întreprinzători. Astfel, recentele măsuri anunţate pentru sprijinirea IMM-urilor cu garanţii de stat şi subvenţionarea parţială a dobânzii reprezintă încă un pas important în procesul de revigorare economică a statului şi un nou impuls înspre ieşirea României din criză. Vorbim de sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii deoarece în procesul de modernizare au fost primele care au avut de suferit datorită faptului că managementul lor economic şi financiar nu a fost pregătit pentru aplicarea şi implementarea unui set de măsuri drastice şi riguroase. Iată că, după aproape 2 ani, putem discuta despre o redresare economică şi, mai mult de atât, chiar despre programe şi proiecte iniţiate şi demarate cu scopul de a impulsiona dezvoltarea şi creşterea economică a statului. Recentele măsuri anunţate în ceea ce priveşte sprijinirea IMM-urilor cu garanţii de stat şi subvenţionarea parţială a dobânzii, pentru ca acestea să poată contracta credite în vederea susţinerii investiţiilor şi a locurilor de muncă, reprezintă încă o măsură de eficientizare a procesului economic care, alături de celelalte măsuri cum ar fi stimularea firmelor care angajează şomeri, tineri sau persoane cu dizabilităţi şi continuarea activă a programului "Prima Casă" nu fac decât să accelereze ieşirea României din criza economică şi restabilirea parametrilor economici la standardele corespunzătoare unui stat în proces deplin de dezvoltare. În ceea ce priveşte, însă, politicile bancare, deşi statul a acordat un sprijin incontestabil pentru susţinerea băncilor, îmi exprim dezamăgirea că la acest nivel, încă nu s-a înţeles necesitarea unor relaxări de politică a dobânzilor în vederea încurajării contractării de credite. O mare parte din aceste reglementări se operaţionalizează direct asupra traiului de zi cu zi al fiecărui cetăţean, dar şi asupra funcţionării economiei. Prin urmare, am convingerea că şi reprezentanţii băncilor vor urma exemplul actualului Guvern, în vederea sprijinirii economiei, deoarece procesul europenizării este inevitabil, dar şi necesar. Ca atare este nevoie de un consens economic şi fiscal pentru o creştere economică sustenabilă a statului. În aceste condiţii, sunt absolut convins de faptul că România se va integra cu adevărat în structurile europene doar dacă specificul economic naţional va asimila valorile europene pentru a face performanţă instituţiile economice puternic afectare şi erodate încă de mecanisme învechite.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Mobbingul - un nou termen, noi prevederi legislative cu privire la hărţuirea psihologică la locul de muncă" Termenul de "mobbing" defineşte o formă de hărţuire psihologică sistematică la locul de muncă. Sunt incluse aici situaţiile în care un salariat este atacat şi stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare şi izolare. Despre acest fenomen doresc să vă vorbesc astăzi, mai precis despre procedurile prin care putem descuraja şi sancţiona discriminarea şi hărţuirea la locul de muncă. La nivel european există prevederi precise cu privire la hărţuirea psihologică a angajaţilor, inclusiv prin promovarea acţiunilor adresate specific pe problematica mobbing-ului. Încă din 1989 a fost dată Directiva Consiliului nr.89/391 care conţine prevederi cu privire la problematica siguranţei şi sănătăţii ocupaţionale. Este stabilit aici faptul că angajatorul este responsabil de sănătatea şi siguranţa angajaţilor la locul de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte riscul de mobbing. De atunci, statele membre au fost obligate să implementeze această directivă prin dezvoltarea legislaţiei sau prin măsuri nonlegislative, pentru a elimina sau reduce fenomenul de mobbing sau bullying. Şi legislaţia comunitară, articolul 31 din Capitolul privind drepturile fundamentale ale Uniunii Europene, prevede că "Fiecare angajat are dreptul la condiţii de muncă ce respectă sănătatea, siguranţa şi demnitatea sa". Trebuie amintită existenţa a altor două directive la nivelul Uniunii Europene, în speţă Directiva 2000/43/EC privind implementarea egalităţii de şanse a persoanelor indiferent de originea etnică ori rasială şi Directiva 2000/78/EC ce stabileşte liniile directoare privind egalitatea de tratament în angajare şi profesie. Recunosc evoluţia, inclusiv în legislaţia din România, a dezvoltării cadrului instituţional pe problematica politicilor de prevenire şi combatere a formelor de discriminare. Astfel, avem OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care oferă reperele generale de politică publică în domeniu. Prin HG nr.1194/2001 se înfiinţează Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, având atribuţii specifice în domeniul prevenirii faptelor de discriminare, medierii părţilor implicate în cazul faptelor de discriminare, investigării, constatării şi sancţionării faptelor de discriminare, monitorizarea cazurilor de discriminare şi activităţi de oferire de asistenţă de specialitate victimelor discriminării. În 2002 este promulgată Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Cu atribuţii specifice pentru implementarea prevederilor legale în domeniu este înfiinţată Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi. Aceasta funcţionează din aprilie 2005, după ce, în al doilea semestru al anului 2004, a fost adoptată OG nr.84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, prin care s-a transpus integral şi Directiva 2002/73/ EC de amendare a Directivei 76/207/EEC privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi referitor la accesul la angajare, pregătirea profesională şi promovarea, precum şi la condiţiile de muncă. Nu avem însă prevederi directe cu privire la fenomenul de mobbing şi combaterea acestor forme de discriminare. Avem doar menţiuni indirecte şi elemente incipiente de adresare prin politică publică. Dacă acum există o puternică legislaţie secundară, cu referire specific la combaterea şi prevenirea formelor de discriminare în domenii profesionale specifice şi pentru anumite categorii de cetăţeni, susţin completarea acestui cadru cu prevederi explicite şi în privinţa mobbingului.
			Domnul Cosmin Mihai Popescu: "Unde sunt 12 procente din economie?" An de an, guvernul, care îşi asumă coordonarea politicilor economice din România, este pus în faţa unei puternice provocări, şi anume de a bugeta, proiecta şi moderniza o ţară cu venituri bugetare care nu au depăşit niciodată 32% din produsul intern brut. Prima reacţia a oricărui cetăţean sau om politic ar fi aceea de a considera că numărul şi ponderea taxelor şi impozitelor este mult prea mică în România, faţă de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Tragedia este că în România taxele şi impozitele nu sunt nici puţine şi nici mici. Firesc că automat se generează concluzia potrivit căreia nu dimensiunea taxelor este cauza şi nici numărul lor, ci numărul celor care le plătesc. Din nefericire, în România sunt mult prea puţini aceia care le plătesc şi mult prea multe excepţii permise de către Legea fiscală. Un Cod fiscal modern nu ar trebui să depăşească 3 pagini de text şi 30 de articole. Claritatea, precizia şi sancţiunile aplicabile celor care nu vor să-l respecte trebuie să transpară. Din nefericire, în România, sute de articole ale Codului fiscal au fost modificate de zeci de ori în nu mai puţin de 8 ani de zile, iar numărul excepţiilor din acesta este fără comparaţie, nu numai în Uniunea Europeană, ci chiar pe glob. Milioane de hectare de terenuri agricole sau intravilane nu sunt fiscalizate pentru că aparţin nu ştiu cui. Zeci de activităţi economice sunt exceptate de la plata obligaţiilor fiscale pentru nu ştiu ce motiv. Zeci şi sute de milioane de euro sunt astfel canalizaţi indirect către firme şi agenţi atipici, determinând o povară fiscală mai mare pentru cei care nu se ascund sub hibele legii. Această structură stufoasă, greoaie a legii fiscale din România, făcută parcă cu dedicaţie pentru unii mari proprietari imobiliari sau pseudoagenţi de utilitate publică, compromite speranţa oricărui guvern la o bună colectare a veniturilor. O lege simplă şi fără excepţii, dar cu sancţiuni reale aplicabile celor care nu se conformează, trebuie să devină prioritatea sesiunii de toamnă a Parlamentului României. Gândiţi-vă ce ar fi însemnat în România o medie a colectării veniturilor de 44%, atât cât este la nivelul Uniunii Europene. Vă spun eu. Nu ar fi însemnat reduceri temporare de salarii, nu ar fi însemnat contracte de finanţare externă şi deficite bugetare uriaşe. Nu ar fi însemnat golirea de lichidităţi a pieţei interne şi compromiterea relansării creditului nonguvernamental. Avem nevoie de o lege fiscală simplă, aplicabilă, fără niciun fel de excepţii, indiferent de agentul economic, instituţia care produce venituri în România. Numai aşa putem să ne permitem o reducere globală a poverii fiscale.
			Domnul Constantin Severus Militaru: "Cum stopăm inflaţia LFO?" Pentru specialiştii în finanţe, inflaţia LFO, adică inflaţia legume-fructe-ouă, este o cifră seacă pe care o introduc într-un coş al inflaţiei mai larg, pentru a determina starea economiei la un anumit moment dat. Pentru cetăţenii din ţările cu un grad de dezvoltare mai redus, inflaţia LFO este poate cel mai important indicator economic, adică acel indicator care le spune cu cât cresc preţurile pentru alimentele de bază. Ştim cu toţii că dacă în ţările dezvoltate un cetăţean nu afectează mai mult de 10% din veniturile sale pentru hrană, în ţări precum România acest procent variază între 40% şi 70%. Mult s-a vorbit în legătură cu acest subiect, puţin s-a făcut pentru atenuarea sa. Ştim bine că el are o dublă cauză. Pe de o parte, creşterea excesivă a consumului în Asia Centrală şi de Est a determinat o creştere uriaşă a consumului. Pe de altă parte, producţia agricolă nu a avut aceeaşi viteză de răspuns la această cerere mare. Nici în Europa lucrurile nu stau mai bine. Dacă Politica Agricolă Comună ajunsese în anii ’60 la supraproducţii, astăzi asistăm la importuri extracomunitare de anumite produse care tradiţional se produceau în Europa. Importăm cartofi din Egipt, roşii din Turcia şi fructe din zonele Africii Subsahariene. Nu pot să cred că în legătură cu prima cauză vom putea stopa creşterea de cerere venită din partea Chinei sau Indiei. Putem produce în schimb mai mult şi mai eficient atât pentru noi, cât şi pentru zonele extracomunitare. Dacă Republica Populară Chineză s-a impus pe plan mondial prin costul redus al factorilor de producţie, cred că şi Uniunea Europeană se poate impune pe plan mondial prin producţiile agricole ale României, Franţei, Poloniei şi Olandei. Politica Agricolă Comună trebuie revigorată şi orientată nu numai către interiorul Uniunii, ci şi către comerţul extracomunitar, de unde vin principalele influenţe asupra inflaţiei LFO.
			Domnul Răzvan Mustea-Şerban: «"E.coli" bancar în Europa?» Trebuie să recunosc că sunt puternic preocupat de soluţia pe care miniştrii de finanţe europeni, reuniţi în Luxemburg în aceste zile, o vor găsi la criza financiară grecească. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât unda de şoc pornită din Grecia a început deja să perturbe puternic pieţele bancare şi financiare din zona euro. Ar fi de nedorit să uităm atât de repede lecţia aspră pe care falimentul Lehman Brothers a dat-o lumii întregi, lecţie care astăzi poate să îmbrace haina inedită a răscumpărării eurobondurilor greceşti şi a supraexpunerii unor bănci europene. Nu trebuie să ne ferim să afirmăm că în vâltoarea datoriilor guvernamentale greceşti au fost prinse bănci precum BNP Paribas, Societe Generale sau Credit Agricole, care s-au expus cu nu mai puţin de 54 miliarde de dolari şi care acţionează puternic nu numai în Grecia, ci şi pe piaţa românească. Planurile de austeritate din Grecia, programele Fondului Monetar Internaţional, dar şi soluţiile Comisiei Europene nu au reuşit să găsească răspunsul adecvat la o problemă care mult timp a fost tratată ca o chestiune banală. Îngrijorarea mea este legată atât de viitorul zonei monetare unice la care ne dorim cu toţii să aderăm din anul 2015, dar şi de stabilitatea financiară a sistemului bancar comercial care acţionează în România. Un simplu exerciţiu intelectual ne demonstrează că mai bine de jumătate din băncile care operează pe piaţa din ţara noastră intră în categoria celor mai vulnerabile bănci la fenomenul grecesc. Pe piaţa românească activează un număr însemnat de bănci cu capital grecesc, dar şi băncile din Franţa care au vânat randamentele mari ale bondurilor greceşti. Numai un zvon nefericit al unei agenţii internaţionale, privind vulnerabilitatea României şi Bulgariei la instabilitatea economiei greceşti, a determinat săptămâna trecută o depreciere severă a monedei naţionale şi o contracţie a investiţiilor străine. Aştept cu mare încredere ca Banca Centrală a României să implementeze de urgenţă atât noi reglementări în materie de creditare, în altă monedă decât cea naţională, cât şi noi reglementări de management al riscului bancar, prin monitorizarea permanentă a lichidităţilor de rangul I la nivelul tuturor băncilor comerciale. Pentru noi, românii, sunt încă vii emoţiile anilor ’90, atunci când, asemeni unui joc de domino, o serie de bănci comerciale s-au destrămat, lăsând în urmă răni adânci atât în rândul populaţiei, cât şi al agenţilor economici. Astăzi, datele problemei s-au schimbat radical, provocările sunt cu totul diferite, dar şi răspunsurile trebuie calibrate acestei noi situaţii.
			Domnul Stelică Iacob Strugaru: «70 de ani de la "Vă ordon, treceţi Prutul!" » Au trecut deja şapte decenii din momentul în care Mareşalul Ion Antonescu, şeful statului român, ordona ostaşilor săi "Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte! Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi! Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre! Ostaşi, plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor! Înainte! Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc!" Au trecut şapte decenii deloc uşoare pentru pământul românesc de peste Prut şi în pofida sângelui vărsat de înaintaşii noştri, viaţa românilor din Basarabia nu este una dintre cele mai fericite. Chiar dacă astăzi domneşte pacea, problemele economice cu care se confruntă fraţii noştri români persistă în continuare implacabil pe aceste pământuri. Observăm, de asemenea, că la şaptezeci de ani de la Ordinul Mareşalului, speranţele de apropiere a Basarabiei de Europa nu s-au năruit, ci dimpotrivă s-au consolidat, dat fiind rezultatul alegerilor locale încheiate ieri. Cu toate acestea, Basarabia nu poate reuşi de una singură! Basarabia mai are nevoie acum de un brav "mareşal" care să ordone prosperităţii să treacă Prutul. Numai aşa Basarabia se poate apropia definitiv de valorile democratice şi poate să se întoarcă după decenii aspre în marea familie europeană căreia îi aparţine de drept prin cultură, limbă, origini şi tradiţii.
			Domnul Teodor Atanasiu: "Hotărâţi-vă odată, domnule prim-ministru Boc, ce faceţi cu Ţinutul Secuiesc pe care l-aţi recunoscut deja?" Când acţiunile iredentiste s-au tot manifestat prin Ardeal, prin tot felul de acte extrem de jignitoare la adresa istoriei poporului român, iar declaraţiile unor reprezentanţi marcanţi ai UDMR sau chiar cele ale unor oficiali ai Ungariei au stupefiat opinia publică românească cu pretenţiile lor teritoriale, nici premierul Boc, nici preşedintele Băsescu nu au reacţionat în mod prompt şi ferm, ba chiar s-au făcut că nu văd şi nu aud ce se întâmplă în propria lor ţară. Presiunile din ce în ce mai intense ale UDMR şi ale Ungariei, în ceea ce priveşte autonomia teritorială a etnicilor maghiari din România, i-au cam lăsat impasibili, vreme îndelungată, atât pe preşedintele de vreo şapte ani în funcţie, cât şi pe premierul său numit de dânsul, de doar... trei ani. Cel mai slab Guvern al României din toate timpurile, condus de domnul Boc - cel cu coasa ascuţită în veniturile şi nivelul de trai al românilor şi cu pixul care semnează hotărâri de guvern de care nu-şi aminteşte, - cum ar fi cea în care apare denumirea de Ţinut Secuiesc -, nu a luat, aşa cum ar fi fost normal, o atitudine oficială atunci când ambasadorul Ungariei la Bucureşti a călcat în picioare istoria României şi a îndemnat la refacerea Ungariei mari, dar nici atunci când europarlamentarul român de origine maghiară, domnul Laszlo Tokes, a declarat că Ziua Naţională a României e zi de doliu pentru maghiari, iar urmările Tratatului de pace de la Trianon, prin care Ungaria ceda României Transilvania, se fac încă simţite şi trebuie remediate. Atât domnul Boc, cât şi domnul Băsescu au uitat în nenumărate rânduri să-şi facă datoria de a apăra România, aşa cum au jurat la învestirea în cele mai înalte funcţii în stat pe care le deţin pentru a reprezenta cu demnitate românii. Dar cui îi pasă? Conform Constituţiei, "Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării". Deşi articolul 1 alin.(1) din Constituţia ţării stipulează foarte clar faptul că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", iar acest articol nu este revizuibil, domnul Băsescu nu a avut nimic de zis atunci când domnul Tokes a inaugurat oficial la Bruxelles o reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc sau când domnul Boc a aprobat un act normativ în care există o referire oficială privind Ţinutul Secuiesc - Hotărârea de Guvern nr.402 din 21 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr.306 din 11 mai 2010. PDL-iştii, în frunte cu preşedintele lor, atât cel formal, cât şi cel informal, dar real, nu-şi recunosc niciodată public compromisurile jalnice, dar mai ales numeroasele greşeli flagrante pe care le-au tot făcut fără să se gândească vreun moment la consecinţe, ci doar ca să rămână agăţaţi la guvernare şi putere. Însă, mai nou, de când au aruncat pe piaţă proiectul lor controversat privind regionalizarea peste noapte a României, s-au făcut că nu mai înţeleg pretenţiile de la sine înţelese ale UDMR, deşi le-au promis marea cu sarea până acum. Abia acum a înţeles PDL, poate, că a făcut numeroşi paşi destabilizatori, reuşind cu brio să pună în pericol integritatea României şi suveranitatea statului român...
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Cum respectă preşedintele Băsescu Constituţia? Simplu - încălcând-o!" Este evident faptul că propunerea de modificare a Constituţiei, iniţiată de preşedintele Băsescu, nu are nicio legătură cu ţara în care mai trăim şi noi, toţi ceilalţi români, în afară de supuşii săi portocalii. Dacă ne mai trebuia încă o dovadă a faptului că inepţiile prezidenţiale ciopârţesc democraţia şi utilizează în exces nerespectarea legii sau violarea drepturilor cetăţenilor, am avut de această dată un plus de demonstraţie în acest sens. Cea mai mare absurditate pe care preşedintele Băsescu a dorit cu orice preţ să o introducă în noua Lege fundamentală, o inepţie nemaiauzită într-un stat de drept, este aceea că românii nu vor mai putea da în judecată statul dacă magistraţii de la Curtea Constituţională decid că un anumit bir impus de Guvern este în deplin acord cu Constituţia României. Dar acest oribil mod de încălcare teribilă a legii şi de transformare a Constituţiei într-un instrument de abuzare a poporului român a fost oprit totuşi, deoarece a reuşit să mustre conştiinţa magistraţilor Curţii Constituţionale. Aceştia au decis că interdicţia ca actele administrative care privesc politicile financiare şi bugetare să fie cenzurate de instanţe este neconstituţională, întrucât încalcă liberul acces la justiţie, conform deciziei de săptămâna trecută a Curţii Constituţionale. Astfel, judecătorii constituţionali, cu majoritate de voturi, au constatat că modificarea alin.(6) al art.126 din Constituţie, în sensul introducerii sintagmei "precum şi a celor care privesc politicile financiare şi bugetare ale Guvernului, în condiţiile legii contenciosului administrativ" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea liberului acces la justiţie, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie. Adică, ce-şi mai dorea domnul Băsescu să-i impună poporului român? Încă un original mod, marca Băsescu, de data aceasta de a echilibra talerele în Justiţie! Adică un român care fură un ou, trebuie drastic pedepsit şi aruncat în închisoare pentru fapta sa reprobabilă, în schimb statului, dacă fură flagrant din buzunarul românului sărăcit oricum în mod excesiv de guvernele domnului Boc, nu i se pune nicio bilă neagră, nu este pedepsit în niciun fel şi nici nu este voie să fie întrebat de ce. Aceasta este politica echitabilă a domnului Băsescu: unii trebuie să plătească tot, şi ce nu fac şi ce nu consumă - cetăţenii -, alţii doar să încaseze tot - guvernanţii PDL-işti -; unul trebuie să rămână unicul român cu imunitate din ţara asta, ceilalţi pot fi arestaţi chiar la ordinul parchetului...
			Domnul George Ionuţ Dumitrică: "Avem un preşedinte veşnic anticonstituţional!" Timp de şapte de ani, preşedintele Băsescu s-a jucat cum a vrut cu Legea fundamentală. De fiecare dată când a dorit să-şi impună aberaţiile, dumnealui nu a ţinut niciun moment cont că ar eluda Constituţia în mod flagrant, ba chiar a mers până în pânzele albe cu absolut tot ce i-a trecut prin cap, indiferent de consecinţele nefaste ale actelor sale. Doar voinţa prezidenţială este mai presus de orice lege, chiar şi de cea de căpătâi a ţării, nu-i aşa? Şi acest lucru a fost dovedit de mai multe ori de către Curtea Constituţională, dar numai atunci când aceasta a avut suficient curaj să spună lucrurilor pe nume şi să-i contrazică preşedintelui greşelile uluitoare. Până şi recentul mod de impunere a proiectului de modificare a actualei Constituţii, nu are nicio legătură cu respectarea legii în vigoare. Evident, şi de această dată preşedintele Băsescu a găsit un mod original de a-şi impune propriile viziuni constituţionale, adică dumnealui a inventat nişte articole extrem de controversate, de pus într-o nouă constituţie, după chipul şi asemănarea sa, şi le-a trimis repejor pe circuit. Şi asta, deşi în Legea fundamentală scrie cu totul altceva vizavi de modul în care poate fi făcută o revizuire constituţională. Astfel, articolul 150 alin.(1) arată clar că "Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot". Or, propunerea prezidenţială aruncată pe piaţă, aparţine exclusiv domnului Băsescu, Guvernul nici măcar tangenţial neavând de-a face cu acest demers. Dar ceea ce devine un coşmar plauzibil, eventual într-un stat dictatorial, fiind mai mult decât inimaginabil într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene, este ca un preşedinte în funcţie să vină să promoveze un proiect de constituţie, plin de inadvertenţe şi încălcări profunde ale drepturilor cetăţenilor, magistraţilor sau ale aleşilor. Adică proiectul domnului preşedinte este atât de evident ilegal, încât şi actualii Magistraţi ai Curţii Constituţionale a României, puşi în funcţii de dumnealui, unii dintre ei, au decis, vineri, că mai multe prevederi din Proiectul Legii de revizuire a Constituţiei, trimis de preşedintele Traian Băsescu la CCR, sunt neconstituţionale. Concluzia celor întâmplate nu poate fi decât una singură - dispreţul domnului preşedinte Băsescu faţă de lege, în general, şi faţă de cea fundamentală, în special, a fost şi rămâne dominant în mandatele sale. Chiar dacă dumnealui susţine public altceva, faptele sale dovedesc mereu contrariul.
			Domnul Călin Potor: "Neconstituţionalitatea propunerilor de modificare a... Constituţiei" Propunerile de modificare a Constituţiei invocate de Traian Băsescu, care au fost respinse de Curtea Constituţională, fac parte din acelaşi arsenal populist al preşedintelui cu care a încercat în ultimii ani să manipuleze opinia publică - chestiuni legate de dobândirea averilor, de imunitatea parlamentară, de justiţie. De această dată avem confirmarea oficială că populismul lui Băsescu reprezintă un atentat la democraţie. Mai mult, este vorba de un act îndreptat împotriva Constituţiei. Din păcate, Curtea Constituţională nu a avut totuşi curajul să meargă până la capăt şi să respingă cu totul proiectul preşedintelui care constituie un regres în materie de democraţie şi stat de drept. În opinia Partidului Naţional Liberal, întregul demers este neconstituţional şi trebuia respins de Curte ca procedură. Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de preşedinte doar la propunerea Guvernului. Preşedintele singur nu poate avea o asemenea iniţiativă, aşa cum se întâmplă în cazul de faţă. Modificările considerate neconstituţionale erau menite a transforma România într-un stat poliţienesc şi ar fi condus la destructurarea statului de drept. Propunerile lui Traian Băsescu reprezentau o încălcare atât de gravă a principiilor democratice şi a drepturilor individuale, încât nici măcar Curtea Constituţională pe care puterea a impus-o, nu a putut să le accepte. Ştim foarte bine cum a fost stabilită componenţa Curţii, ştim că aceasta a servit până acum interesele puterii de câte ori a avut ocazia. Faptul că până şi această Curte a declarat neconstituţionale unele din modificările propuse de Băsescu demonstrează cât de mare este derapajul preşedintelui de la litera şi spiritul Constituţiei. Dreptul de proprietate este garantat de Constituţie, la fel ca şi prezumţia de nevinovăţie şi sunt valori ale lumii democratice. În concluzie, oricât i-ar plăcea lui Băsescu să instige săracii împotriva celor bogaţi, nu putem transforma România într-o ţară de 22 de milioane de suspecţi. Băsescu a mers pe linia procurorului comunist Monica Macovei, care ar fi dorit ea să stea pe post de instanţă şi să vină cetăţeanul să facă în faţa ei proba caracterului licit al averii. Nu se poate gândi o asemenea inversare a sarcinii probei. Dacă statul are probe că o avere e dobândită ilicit, atunci să demonstreze. Nu cetăţeanul trebuie să arate că a fost corect. În materie de legalitate a averilor, domnul Băsescu îl ţine pe Blejnar ca şef al ANAF, dar vrea să modifice Constituţia. Ceea ce este profund eronat.
			Domnul Călin Potor: "Nu există reîmpărţire teritorială fără referendum!" Preşedintele jucător pe care românii l-au ales, habar nu au pe ce considerente, continuă să producă şi să menţină o tulburare nefondată a agendei publice, dar şi a scenei politice în general. Falsa temă a reorganizării administrativ-teritoriale a generat doar discuţii, de la acestea la fapte fiind cale lungă şi, în opinia PNL şi USL, imposibil de realizat. Poziţia Uniunii Social-Liberale este şi a mea, una clară şi fără echivoc: nu se va desfiinţa niciun judeţ, cu atât mai puţin judeţul Alba. Nici acum, nici anul viitor... Nu acceptăm nici forma cu opt judeţe foarte mari, nici forma cu 16 judeţe mari. Din punct de vedere administrativ, judeţele vor rămâne aşa cum sunt, nu există niciun fel de concesii pe care cineva ne-ar putea convinge să le facem. În viitorul mediu şi lung vom mai vedea, trebuie puse la punct strategiile politicilor de dezvoltare regională, cu termeni precişi şi în urma unor studii de impact şi de evoluţie demografică, socială, economică ş.a.m.d. Uniunea Social-Liberală dă dovadă de consecvenţă şi va declanşa referendumuri în toate judeţele în care avem o majoritate pentru această decizie. Este treaba preşedintelui dacă doreşte să se războiască cu UDMR pe harta României, noi nu vom accepta nicio negociere pe această temă. Atât în Europa, cât şi în România, orice modificare a structurii administrativ-teritoriale ar putea avea loc doar după organizarea unor referendumuri. Guvernul boc, cu "b" mic, nici măcar nu îşi poate angaja răspunderea pentru modificarea structurii administrativ-teritoriale decât după referendum. În consecinţă, nu asistăm decât la baterea apei în piuă de către actualii exponenţi ai puterii care văd cum le fuge pământul de sub picioare.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Ce vreţi să ascundeţi cu aceste fumigene, domnilor de la putere?" Ultima perioadă a fost dominată de tot felul de propuneri aberante din partea guvernanţilor în materie de reîmpărţire teritorială sau de modificare a Constituţiei. Emil Boc vrea să numească regiunile judeţe ca să nu modifice Constituţia, să menţină actualele regiuni de dezvoltare, ca să nu aibă probleme cu finanţările de la Uniunea Europeană. Probabil că domnul Boc a uitat să comunice că proiectul PDL este proiectul domnului Băsescu. Noi considerăm că reorganizarea administrativ-teritorială nu poate fi rezultatul unei şmecherii politice, cu eludarea Constituţiei şi a angajamentelor europene ale României. În ceea ce priveşte modificarea Constituţiei, propunerile respinse vineri de Curtea Constituţională fac parte din arsenalul populist al preşedintelui, cu care a încercat să manipuleze opinia publică: chestiuni legate de dobândirea averilor, de imunitatea parlamentară, de justiţie. Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de preşedinte doar la propunerea Guvernului. Preşedintele singur nu poate avea o asemenea iniţiativă, aşa cum se întâmplă în cazul de faţă. Modificările considerate neconstituţionale erau menite a transforma România într-un stat poliţienesc şi a destructura statul de drept. Faptul că până şi Curtea a declarat neconstituţionale unele din modificările propuse de Băsescu demonstrează cât de mare este derapajul preşedintelui de la litera şi spiritul Constituţiei. În timp ce lumea se pregăteşte de un nou ciclu de criză economică, puterea din România discută despre Constituţie şi reorganizare administrativă. Trebuie să ne întoarcem la problemele de zi cu zi: criza economică şi socială. De curând, ministrul administraţiei şi internelor, Traian Igaş, a anunţat că în următoarele două luni vor fi disponibilizaţi 10.000 de salariaţi de curând. În cadrul Guvernului s-a luat hotărârea ca şi la Ministerul de Finanţe să se facă reduceri de personal. Potrivit secretarului de stat din cadrul Ministerului Mediului, Marin Anton, Guvernul a hotărât să reducă numărul de posturi din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de la 34.000 la aproximativ 29.000 de posturi. În urma modificării organigramei ministerului urmează a fi disponibilizate 1200 de persoane, diferenţa până la 5.000 fiind posturi bugetate, dar neocupate. În plus, vizată de valul de concedieri este şi Poşta Română. În urmă cu câteva săptămâni, salariaţii au aflat că aproximativ 6% din personal va fi concediat până la sfârşitul anului. Acum, angajaţii Poştei Române primesc o nouă "veste bună" de la conducere: fiecare salariat va fi trimis în concediu fără plată câte două zile în fiecare lună. Cel mai important, în acest moment, pentru cetăţean este valul de scumpiri. În perioada următoare alimentele, apa caldă, căldura şi transportul vor ajunge un lux pentru români, având în vedere cum au evoluat preţurile. În primele patru luni ale acestui an cartofii s-au scumpit cu peste 30%, legumele şi conservele de legume cu 21,2%, iar zahărul cu 17,56%. Per total, produsele alimentare sunt cu 5% mai scumpe decât la sfârşitul anului trecut. Din păcate, lucrurile nu vor rămâne aşa. Până la sfârşitul acestui an, s-au anunţat creşteri de preţuri la aproape toate produsele şi serviciile considerate a fi indispensabile traiului. Considerăm că aceste probleme reprezintă cu adevărat agenda cetăţeanului român şi nu modificarea Constituţiei sau restructurarea teritorială. Prioritar ar trebui să fie ieşirea din criză. Poate află şi cei de la putere!
			Domnul Mircea Irimescu: "Secesiune şi solidaritate" Probabil că, încă de la eliberarea din decembrie ’89, în minţile multor intelectuali ai comunităţii maghiare din România, instinctiv sau indusă, a apărut ideea unei posibile separări de România. Trăind toată viaţa în spiritul ideii că li s-a făcut o mare nedreptate la Trianon, o schimbare de dimensiunea prăbuşirii comunismului din România, cu deschiderea ei către democraţie, trebuie să le fi nutrit speranţe de "eliberare". Până la un punct, lucrul este de înţeles: idealul de integritate este chiar miezul sufletului unei naţiuni. Numai că, ceea ce pentru ei reprezintă unitate naţională înseamnă distrugerea unităţii naţionale pentru alţii şi în acest caz normele europene acceptate impun ca singură soluţie: convieţuirea în comun a comunităţilor naţionale. În viaţa publică din România, inclusiv în activitatea parlamentară, de cele mai multe ori, cetăţenii de etnie maghiară au dat dovada unei înţelegeri a democraţiei şi a unui comportament adecvat acestui tip de regim, superioare celor etalate de media populaţiei. Cu o importantă excepţie: disponibilitatea de a-şi împărţi traiul în provinciile în care sunt majoritari cu eventualii intruşi care ar intenţiona să se stabilească acolo. Sub pretextul pericolului deznaţionalizării, comunitatea maghiară promovează o politică de izolare a zonelor în care locuieşte compact. Miza "purităţii" etnice a Ţinutului Secuiesc este enormă, vitală pentru specularea în interes naţional a eventualelor conjuncturi favorabile schimbării statutului internaţional al judeţelor preponderent maghiare, şi nu numai, din România. În plus, din ce în ce mai des, multe dintre informaţiile de presă venite din Ungaria dovedesc o creştere importantă şi constantă a naţionalismului ungar, în măsură să influenţeze comportamentele separatiste ale populaţiei maghiare din ţara noastră. Protestele şi condamnarea făţişă a tratatelor de pace de după primul război mondial au devenit evenimente comune. Neglijarea simbolurilor naţionale ale statului român, inclusiv excese asupra unor valori cu rol simbolic pentru majoritari, nu sunt evenimente chiar rare. De câte ori are ocazia să evite reprezentarea ei de instituţii ale statului român, în ţară sau străinătate, comunitatea maghiară din România o face cu osârdie, preferând o reprezentare distinctă, cu sublinierea dincolo de normal a specificului naţional. Adesea, în timpul dezbaterilor de la Comisia pentru cultură a Camerei Deputaţilor, am avut ocazia să constat dorinţa fierbinte a comunităţii maghiare - exprimată de colegii noştri care o reprezintă - de a se separa de tot ceea ce este românesc. De la legitima revendicare a bunurilor imobile care i-au aparţinut (practicată peste tot în Europa civilizată), la recuperarea documentelor de arhivă pe care le-au creat (de neadmis aproape în toată lumea). Parcă de la sine, foarte multe familii din România folosesc doar canalele radio-tv cu emisie doar în ungureşte. Pe fondul conturat, se poate desluşi o strategie concretă de separare continuă a comunităţii maghiare din România de statul din care face parte. Ea a cuprins retrocedarea bunurilor care au aparţinut comunităţii maghiare, separarea claselor în licee, a grupelor de studiu în universităţi, a instituţiilor de spectacole din oraşe, adoptarea unei legi a învăţământului cu istoria şi geografia în ungureşte (excelent prilej de a adânci diferenţierile). În viitor se are în vedere autonomia culturală, impunerea prin lege a unei regiuni administrative cu populaţia concentrat şi majoritar maghiară şi, în final, secesiunea faţă de statul român. Diplomaţia, exploatarea în folos propriu a legislaţiei româneşti şi europene, prestaţia din interiorul Parlamentului României, alianţele politice pe care le face UDMR-ul, ieşirile în presă ale liderilor maghiari de la Budapesta (oficiale sau neoficiale), ar fi de admirat dacă n-ar fi puse în slujba constantelor acţiuni separatiste. Deşi nu se recunoaşte, este evidentă intenţia unui popor întreg de a acţiona pentru recuperarea unei părţi dintre teritoriile considerate de ei a fi pierdute pe nedrept în urma primului război mondial. Variantele pentru viitoarea împărţire administrativă a ţării propuse de liderii comunităţii maghiare, indiferent dacă vin de la grupări radicale sau moderate, au în vedere împărţirea Transilvaniei pe criterii etnice. De la soluţii aproape identice cu cea propusă de Hitler şi Mussolini în august 1940, la regiuni mai mici, dar concentrând populaţia maghiară, toate urmăresc separarea. În faţa unei astfel de situaţii, ce contrapune partea română? În primul rând moderaţie, apoi o disponibilitate inepuizabilă pentru dialog (cu resurse imense de răbdare şi înţelegere) şi acceptarea aproape în totalitate a cererilor în interesul comunităţii maghiare din Transilvania nu numai sub aspect legislativ. Să nu uităm că autostrada Transilvania, deşi se ştia că nu vor fi posibilităţi de cofinanţare europeană, a fost asumată de sleita economie românească, în detrimentul altor asemenea lucrări, mai rentabile financiar, necesare strategic (de pildă dezvoltarea economică a Moldovei), tocmai pentru a satisface o cerere a comunităţii maghiare. Într-un cuvânt, o politică necesară, matură şi echilibrată. Întrebarea este dacă, pe lângă faptul că este necesară, o astfel de abordare este şi suficientă. După părerea mea nu. Mai lipseşte solidaritatea dintre forţele politice ce reprezintă populaţia majoritară. O astfel de problemă, ce rezultă din secole de dispute şi frământări naţionale, nu poate fi abordată eficient fără trecerea peste obişnuitele adversităţi politice ale momentului. Acţiunile speculative practicate de UDMR în perioadele în care se află la guvernare nu ar fi posibile în cazul unor abordări realiste ale forţelor politice parlamentare din ţară. Şi este o minciună ideea că numai faţă de tendinţele de separare ale comunităţii maghiare, capacitatea de colaborare politică a principalelor partide parlamentare este necorespunzătoare. Efectele dezbinării naţionale (totuşi, cu tradiţie istorică), bine evidenţiate în invocata chestiune a reorganizării administrative a ţării, sunt vizibile în mai toate deciziile politice şi parcă mai periculoase ca oricând. Niciuna dintre soluţiile adoptate pentru trecerea prin criza economică sau pentru reforma statului român nu s-a luat prin conlucrare (nici pomeneală de consens!) între partidele politice româneşti. Dincolo de semnele de precaritate a simţului naţional de care dau dovadă unii liderii politici ai României, se impune a discuţie asupra unei eventuale responsabilităţi instituţionale în România pentru insuficientul dialog politic dintre putere şi opoziţie. Răspunderea pentru această situaţie, în fond un atentat la siguranţa naţională, nu revine întregii clase politice, ci persoanelor care, prin fapte şi atitudini, uneori călcând spiritul normelor constituţionale, au instaurat un regim de neîncredere generalizat în politica românească. În acest sens îi am în vedere pe şefii principalelor partide politice şi, primul rând, pe preşedintele Traian Băsescu. Fiind una dintre garanţiile siguranţei naţionale, solidaritatea politică în chestiuni fundamentale de existenţă a statului trebuie să preocupe permanent suprema magistratură a ţării. Între primele cinci, ca importanţă, îndatoriri ale preşedintelui României se impune să fie refacerea şi întărirea solidarităţii naţionale. Preţul plătit de România (prin subminarea capacităţii de colaborare dintre forţele politice) pentru implicarea preşedintelui ţării într-o guvernare oricum devenită impopulară este greu de evaluat. Prelungirea acestei stări de fapt poate fi catastrofală doar peste câţiva ani. Este ceasul al XII-lea şi deşteptătorul ar trebui să sune alarma.
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "Cum aruncă Guvernul Boc, în neştire, pe fereastră cu banii românilor" Deşi, de aproape trei ani, românii nu aud altceva de la guvernanţii domnului Boc şi de la dumnealui însuşi, decât veşnicul refren PDL-ist răsuflat, că nu mai sunt bani deloc la buget pentru pensii şi salarii şi că trebuie reduse drastic cheltuielile publice, îndeosebi cele sociale, miniştrii cabinetului Boc joacă la ruleta investiţiilor proaste, tot ce se găseşte prin vistierie şi găsesc de cuviinţă să inaugureze pe bandă rulantă tot felul de obiective, a căror necesitate stringentă sau utilitate efectivă rămâne un mister, fără şanse de elucidare! Un exemplu în acest sens este şi bazinul didactic inaugurat recent de către premierul Emil Boc şi doamna ministru Elena Udrea la Câmpina, bazin care a costat aproximativ un milion de euro, dar care nu este încă deschis publicului, din cauza faptului că nu are nici cine să îl administreze şi nici vreun angajat! Adică, dumnealor se grăbesc să taie cât mai multe panglici fără rost, cu fast şi tam-tam, dar nu au nicio logică în prioritizarea fondurilor şi nici măcar în paşii pe care-i au de făcut, atunci când decid să arunce cu banii pe diverse inepţii! Cum este posibil ca un guvern al României să trimită în sărăcie un popor întreg, dar să cheltuiască banii pe un obiectiv de investiţii care rămâne fără utilitate, deoarece tot dumnealor au blocat angajările? Un alt exemplu elocvent, în ceea ce priveşte stringenţele guvernamentale PDL-iste, care denotă cât de mult îi pasă premierului Boc de românii şi de cheltuirea judicioasă a banilor publici este şi hotărârea de Guvern adoptată pe 9 februarie a.c., de alocare a 30 de milioane de euro pentru înfiinţarea de spaţii verzi la sate! Suma face parte dintr-un total de 53 de milioane de euro alocaţi pe 2011 pentru realizarea de spaţii verzi în circa 280 de localităţi din ţară. Din acestea, 80 sunt oraşe (cu circa 23 de milioane de euro alocaţi) şi 200 sunt sate (cu 30 de milioane de euro alocaţi). Una din comunele din judeţul Argeş, evident doar PD-iste, fericite de Guvernul Boc cu o impresionantă alocare de fonduri pentru amenajare de spaţii verzi este şi comuna Vlădeşti, care primeşte 250.000 de euro pentru amenajarea unui spaţiu verde în localitate, conform hotărârii de Guvern adoptată pe 9 februarie. Banii ajung la nivelul a jumătate din bugetul de care a beneficiat comuna în anul 2010 (!!!), care a fost de circa 540.000 de euro, incluzând fondurile pentru plata salariilor profesorilor care predau în localitate. Să fie încă o investiţie la număr, să se împuşte şi doi iepuri dintr-o lovitură, odată să aibă şi vătafii locali prilejul să mai taie o panglică, să mai facă o poză pe post de Napoleon, îngâmfaţi ca nişte curcani, dar şi să-şi mai facă un ban pentru zile negre (că doar nu crede cineva că o astfel de investiţie, total inutilă, va rămâne "netaxată" de partidul luptei anticorupţie, de partidul moralei absolute, PDL-ul paraîndărătului)! Aceasta este ieşirea din criză a lui Boc, primul-ministru pe care-l vezi. dar nu este, aceasta este dezvoltarea mironosiţei blonde, unsă ministru, aceasta este adevărata nesimţire PD-istă: impunere de noi taxe sau creşterea acestora, chiar dacă falimentează sute de mii de firme; tăierea pensiilor şi salariilor, chiar dacă unii oameni vor muri de foame; distrugerea învăţământului şi a sistemului de sănătate; tăierea veniturilor mamelor, ale persoanelor cu handicap, într-un cuvânt jecmănirea întregii ţări în numele strângerii curelei, în numele reformei, pentru a aduna câte un bănuţ la buget ca să fie, nu-i aşa, să avem, acolo, de unde sa facem şi noi investiţii, să scoatem ţara din criză, sau, mai bine zis, pe cei care se vând pe doi arginţi: un bazin unde nu înoată nimeni, un parc într-un sat fără apă şi drumuri, o pârtie unde nu merge niciun turist sau un teren de fotbal în pantă, într-o comună fără echipă de fotbal sau alţi potenţiali sportivi! Cel mai important este cum şi cui se face atribuirea contractului şi ca paraîndărătul să iasă cât mai mare! A, şi poate iese şi de o poză, nu-i aşa? Poate şi de un vot? Luaţi-vă gândul, doamnelor şi domnilor de la PD! Am să vă redau în încheiere un moment petrecut într-o localitate căpătuită cu un primar PD tot în Argeş. Într-una din săptămânile trecute am participat la Zilele oraşului Costeşti. Bineînţeles, o sărbătoare a oraşului, dar care s-a dorit a fi confiscată de către "binefăcătorii" din teritoriu, umilii reprezentanţi ai poporului, "tovarăşii" de la PD-u... Şi pentru că tot se sărbătorea, s-a zis să se taie şi o panglică, pentru ce credeţi, o fântână şi o... cişmea! Aţi înţeles bine, o cişmea! Şi pentru asta au venit "senatorul", "deputatul", prefectul, apolitic, bineînţeles, diverse alte slugi, toţi protejaţi, explicabil, nu-i aşa, de un cordon de poliţişti(!), dar şi cea mai înaltă faţă bisericească a Argeşului şi Muscelului, devenită din acuzator, apărător, şi asta, în mai puţin de 4 luni! Trecând peste îndemnurile ridicole, adresate de către înaltul părinte reprezentanţilor opoziţiei, de a "sprijini eforturile Guvernului", dar şi peste dezamăgirea profundă provocată de transformarea în agent electoral al PD a unei persoane care, iată, tinde să-şi compromită, de ce nu ştiu, o viaţă dedicată cu totul altor valori decât celor promovate de PD-ism şi anume, banul şi trădarea, vreau să vă spun că am fost profund impresionat de privirile şi atitudinea participanţilor la eveniment: deşi li se promiteau zeci de kilometri de asfalt, zile mai bune, lapte şi miere, nimeni nu a aplaudat, nimeni nu a zâmbit! La o sărbătoare! Toţi priveau încruntaţi (probabil cu gândul la ziua următoare) cu fălcile încleştate într-o suduială care nu era greu de bănuit! Sau s-or fi gândit cum le va creşte nivelul de trai, de la cişmeaua nou inaugurată? Din aceasta cauză veţi pierde alegerile, domnilor de la PD-u, oamenii v-au mirosit şi cântărit, degeaba mai pozaţi în mici sau mari, după caz, tătuci cu soluţii şi rezolvări, degeaba inauguraţi lighene, degeaba "asfaltaţi", oamenii s-au săturat să fie minţiţi şi furaţi ! Şi să nu credeţi că toţi sunt de vânzare!
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Diversiunile unei guvernări iresponsabile" Curtea Constituţională a confirmat ceea ce noi, membrii USL, am spus de la bun început: propunerile lui Traian Băsescu de revizuire a Constituţiei au fost construite în mod superficial, cu miză exclusiv electorală, fără a ţine cont de limitele revizuirii. Preşedintele Băsescu vrea să calce în picioare drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Traian Băsescu vrea un stat în care oamenii sunt transformaţi în infractori potenţiali, în care Justiţia este subordonată Executivului, prin controlul asupra Consiliului Superior al Magistraturii, un stat în care parlamentarii sunt controlaţi şi intimidaţi cu dosare penale. Traian Băsescu vrea să interzică dreptul salariaţilor şi al pensionarilor de a se adresa instanţelor de judecată atunci când Guvernul le taie în mod abuziv banii din salarii şi pensii. Preşedintele României vrea să interzică dreptul judecătorilor de a se pronunţa asupra legalităţii unor astfel de decizii ale Guvernului. Dacă voinţa lui Băsescu ar deveni realitate, tăierea pensiilor nu ar mai putea fi atacată. Iar pensiile ar fi micşorate cu 15 la sută, aşa cum îşi doreşte Traian Băsescu încă de anul trecut! Nici procesul în care aproape 70.000 de pensionari se luptă cu Guvernul după introducerea cotei de asigurări sociale de sănătate de 5,5% din pensiile care depăşesc 740 de lei nu ar putea avea loc. Efectul unei asemenea prevederi este suprimarea liberului acces la justiţie! Actuala guvernare vine cu tot felul de diversiuni şi aruncă în dezbatere teme pentru viitoarele campanii electorale, pentru că nu are niciun răspuns coerent la problemele reale cu care se confruntă cetăţenii. Peste 700.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă în ultimii doi ani. Guvernarea Băsescu - Boc a aruncat ţara în sărăcie. Românii au ajuns să se compare ca nivel de trai cu locuitorii din Botswana sau Gabon. Potrivit ultimelor statistici internaţionale, Gabonul este pe locul 55 în lume la puterea de cumpărare a oamenilor care locuiesc acolo, Botswana pe 58, iar România abia pe locul 68. Sub conducerea lui Traian Băsescu şi Emil Boc, România se îndreaptă spre Africa, nu spre Europa! Românii au probleme mult mai grave decât modificarea Constituţiei sau reorganizarea administrativ-teritorială. Lipsa locurilor de muncă, salariile prea mici, alimentele prea scumpe, acestea sunt problemele care îi interesează pe oameni. Acestea sunt problemele pe care actuala guvernare trebuie să le rezolve în primul rând. Sunt zeci de mii de oameni care nu mai primesc medicamente compensate, care trebuie să plătească şi consultaţiile la medicul de familie, care aleargă de la un spital la altul pentru o mână de ajutor. Cu ce îi ajută pe români desfiinţarea actualelor judeţe atunci când nu au bani să-şi cumpere medicamente? Cu ce îi încălzeşte pe români modificarea Constituţiei atunci când subvenţia la căldură va fi eliminată şi se va dubla preţul gigacaloriei? Traian Băsescu şi PDL au împins milioane de oameni în sărăcie şi nu au fost în stare să ia o singură măsură care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Au lăsat tot greul acestei crize pe umerii românilor cu venituri mici, fără posibilităţi, fără resurse. Astăzi, aproape o treime din populaţia României trăieşte sub pragul sărăciei, în timp ce sute de milioane de euro ajung în buzunarele clientelei politice. Guvernul Boc a închis 920 de şcoli şi 180 de spitale, dar în acelaşi timp a alocat sute de milioane de euro pentru parcuri şi telegondole, pentru bazine de înot prin comune conduse de primari portocalii. Aceasta nu este guvernare, ci hoţie! Pentru asemenea măsuri halucinante, nu există alte justificări. În acest moment, România nu are nevoie de diversiuni, nici de regionalizarea băsesciană, ci de o dezbatere serioasă privind situaţia economică. Noi, USL, am venit în faţa oamenilor şi am pus în dezbatere publică un program economic orientat spre problemele grave ale României de astăzi, spre crearea de locuri de muncă şi asigurarea unui trai decent pentru cei mulţi. Am propus acest program tuturor celor care cred că direcţia în care ţara se îndreaptă este una greşită şi care cred că România trebuie guvernată altfel. Noi vrem un dialog naţional pentru reconstrucţia României.
			Domnul Dan Bordeianu: Săptămâna trecută, spaţiul public românesc a fost invadat de subiecte foarte importante, precum reorganizarea administrativ-teritorială sau modificarea Constituţiei. Subiectele sunt, este adevărat, foarte importante. Dar pentru cine? Pentru oamenii din colegiul meu a căror principală grijă este ce să pună pe masa copiilor astăzi sau mâine şi în fiecare zi? Pentru pensionarii din toată ţara care îşi drămuiesc banii în fiecare moment şi reduc din alimente în favoarea medicamentelor? Pentru cei bolnavi care nu au unde să meargă la un spital? Pentru sutele de mii de şomeri care nu au un loc de muncă? Pentru întreprinzătorii prinşi în menghina unui sistem financiar-fiscal menit să îi strivească sub greutatea taxelor şi exacerbarea birocraţiei? Nu. Nu cred că aceşti oameni sunt câtuşi de puţin interesaţi de modificarea Constituţiei sau de reorganizarea administrativ-teritorială. Aceste probleme îi vor afecta în mod cert pe oameni, numai că acum, ei nu pot să se gândească decât la probleme stringente care îi apasă zilnic. Cine greşeşte? Este clar că politicienii de la putere, care în disperarea lor de a ascunde dezastrul în care au dus această ţară, încearcă prin orice mijloace să distragă atenţia de la adevăratele probleme care îi frământă pe români. Politicienii puterii se comportă de parcă ar trăi pe altă planetă, parcă nu ştiu sau nu vor să ştie despre nevoile românilor. Toate problemele sunt rezolvate, totul este perfect în această ţară, fapt pentru care s-au apucat să se joace cu pixul pe harta ţării şi să "reorganizeze" România. Dacă o să continue mult cei de la putere în această retorică păguboasă în care românii nu contează, este posibil ca în scurt timp, să nu mai aibă pe cine şi ce să "reorganizeze". Aşa cum am mai spus, singurii care putem să schimbăm ceva suntem noi, parlamentarii, cei care am fost trimişi aici de către oameni pentru a le reprezenta interesele. De aceea fac un apel la dumneavoastră, ca împreună să lăsăm discuţiile despre reorganizări şi reforme fantomă şi să încercăm să dăm oamenilor măcar o speranţă, dacă nu putem să le rezolvăm rapid toate problemele.
			Domnul Mihăiţă Calimente: "Constituţionalistul Boc" În orice ţară democratică din lume revizuirea Constituţiei promovată de preşedinte ar fi fost respinsă din start, fără discuţiile de fond, datorită faptului că preşedintele nu are drept de iniţiativă legislativă. Din păcate, suntem în România. Economia merge prost şi una din cauze s-a spus mereu că ar fi şi aceea că nu avem un prim-ministru economist sau finanţist. Avem însă un prim-ministru constituţionalist. În această situaţie, ar fi trebuit să avem un proiect de Constituţie care să nu conţină aberaţiile pe care ni le propune Traian Băsescu. Dacă nu a fost în stare să se opună transformării României în republică prezidenţială, de altfel singura din Europa, cel puţin trebuia să vegheze că propunerea să nu conţină elemente de neconstituţionalitate. Aici se vede cât valorează Emil Boc ca bărbat politic în această ţară. Laşitatea, slugărnicia, obedienţa lui Emil Boc în faţa lui Traian Băsescu nu are limite. Orice om, cu puţină demnitate, în urma acestei umiliri, şi-ar fi dat demisia. Curtea a constatat că 5 articole nu sunt constituţionale. În opinia mea, alte câteva au probleme cu constituţionalitatea. Mă refer la propunerea de reducere a numărului de parlamentari la 300. În acest caz, cred că locul acestei prevederi nu este Constituţia, ci legea electorală. Acelaşi temei şi la înscrierea în Constituţie a deficitului de 3%. Proiectul propus prevede şi prelungirea la 48 de ore a mandatului de reţinere. De ce nu o săptămână? Aici nu se respectă prezumţia de nevinovăţie. Am putea ajunge din nou la celebrele scrisori de reţinere în alb ale regilor Franţei. Suspendarea preşedintelui cu consultarea Curţii Constituţionale. Credem că suspendarea preşedintelui este o prerogativă a Parlamentului, care din momentul validării sale de referendum nu mai poate fi arbitrată de Curte. Răspunderea judecătorilor şi procurorilor printr-o lege specială duce la posibilitatea intimidării şi ameninţării acestora în actul de justiţie. Este suficientă prevederea actuală care exprimă răspunderea pentru greşeli intenţionate sau erori grave. Aici trebuie întărit rolul CSM şi nu slăbirea acestuia, aşa cum se doreşte prin acest proiect. Aceste grave deficienţe sunt la prima vedere, pentru că o analiză amănunţită ne va dezvălui şi alte gogomanii ale unei constituţii alcătuite pentru un dictator. Dar nu numai poziţia domnului Boc este surprinzătoare. Intelectuali ca domnul Preda sau domnul Voinescu îşi dau cu părerea. Ce spun domniile lor? Că este o primă luptă şi că nu au pierdut războiul. Mai aveam o minimă speranţă la aceşti oameni tineri cu studiile făcute la zi şi care se pretind intelectuali. Dar nu au niciun pic de raţiune. M-am înşelat. De la constituţionalistul pe puncte Emil Boc, la intelectualii pleşcari şi sinecurişti, la oastea de strânsură care este PD, toţi fac sluj în faţa tătucului, care a citi o singură carte.
			Domnul Florin Iordache: "Reforma care a divizat România" A fost lansată zilele trecute ideea unei noi împărţiri teritoriale a României, adică din 41 de judeţe ar urma să apară numai 8, prin comasare. O idee care a divizat şi împărţit România şi românii în susţinători - "puţini la număr" şi adversari "marea majoritate". Ceea ce este grav e că în aceste zile s-a vorbit de un "nou Kosovo", de ieşit în stradă, de demonstraţii etc. În acest moment nu mai vorbeşte nimeni de masivele disponibilizări, de şomaj, de explozia preţurilor, de disperarea oamenilor. O reformă administrativă dacă se face, trebuie să aibă ca prim scop mulţumirea cetăţenilor apoi o apropiere a deciziei de cetăţean, cât şi o eficientizare a costurilor. În aceste momente de criză globală, România nu mai are nevoie de o problemă suplimentară, iar reforma dacă se face, trebuie făcute studii de impact, referendumuri pentru consultarea şi informarea populaţiei. Avem nevoie de reformă, dar de o reformă reală, care să unească şi nu să dezbine. Reforma trebuie făcută în interesul românilor şi nu al unui partid sau altul şi care să asigure linişte socială şi nu dezbinare.
			Domnul Dorel Covaci: "Campania de discreditare a angajaţilor MAI se continuă, aşa cum ne-am aşteptat, cu un nou val de disponibilizări" Noi disponibilizări în sistemul bugetar sunt puse pe tapet de către Guvernul Boc, sub acelaşi pretext uzat al "adâncirii efectelor crizei economice asupra sistemului bugetar". De data aceasta este vizat Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu o "promisiune" de 10.000 de angajaţi disponibilizaţi în următoarele două luni. Guvernul a avizat începerea concedierilor şi amânarea procedurilor de încadrare în unităţile MAI a tinerilor absolvenţi ai şcolilor de poliţie. Se argumentează că, în lipsa unor noi măsuri de restructurare, există riscul de a nu mai fi plătite integral salariile celor angajaţi în MAI; mai exact, se estimează o reducere cu 30% a veniturilor. Într-adevăr, la nivelul întregului aparat bugetar, dar şi în mediul privat, este nevoie de personal competent, o strategie bine pusă la punct şi o administrare inteligentă a costurilor. Dar, ce te faci când, în însăşi structura centrală a ministerului, sunt încadrate persoane cu venituri aproape duble faţă de salariul ministrului (este vorba despre poziţiile de secretar de stat, secretar general adjunct şi şefi de departamente), iar ministrul s-a înconjurat de un număr impresionant de 10 consilieri, toţi beneficiind de venituri substanţiale? Bineînţeles, cedează veriga slabă. Nu rămâne decât să tai salariile bieţilor poliţişti, jandarmi, pompieri, care o duc de azi pe mâine cu 10 milioane sau, şi mai rău, să-i scoţi complet din peisaj. Ar fi binevenită şi o restructurare în acest sector, dar făcută cu cei care nu au cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi reale pentru aceste profesii şi aleg acest domeniu în virtutea unei inspiraţii de moment, sunt împinşi de la spate de "pile şi relaţii" sau nu pot accesa un alt loc de muncă, la un oarecare moment de timp, potrivit studiilor pe care le-au efectuat. Absolvenţii de Academie de Poliţie, adevăraţii specialişti, trebuie să poată să-şi ocupe şi să-şi păstreze posturile care li se cuvin de drept, le merită şi pentru care statul a investit bani şi resurse umane pentru formare profesională. Ca de obicei, aşa cum ne-au obişnuit, cei cu expertiză şi experienţă reală la locul de muncă, adică tocmai cei care nu au spatele acoperit, vor suferi de pe urma măsurilor de restructurare impuse, iar armata de umplutură îşi va găsi noi foi de plimbat şi cafele de servit, care să le justifice absenţa de pe lista disponibilizaţilor. Pentru a sublinia caracterul de urgenţă al măsurilor, bineînţeles, că anunţul a fost asezonat, ca şi alte dăţi, cu remarce defăimătoare la adresa acestor categorii vizate, poliţiştii, jandarmii şi pompierii. Potrivit oficialilor responsabili de aceste decizii, "poliţistul nu stă în stradă, ci se ascunde la birou", "sunt corupţi", " mână în mână cu infractorii", "se calcă pe picioare unii pe alţii", "apără clanurile mafiote", "sunt indisciplinaţi, lipsiţi de respect pentru şefii ierarhici", chiar "bat cu pumnul în masă" în faţa superiorilor. Sămânţa de vrajbă sădită de cei de sus în mintea tuturor ne face şi pe noi să aruncăm cu uşurinţă cu noroi în semenii noştri, uitând că securea este ridicată şi deasupra capetelor noastre. Impulsului lansat de putere se propagă pe verticală. Oricine poate jura că angajaţii de la Administraţie şi Interne sunt bătuţi în cap, leneşi, se îngraşă pe banii statului, dorm în maşini în timpul serviciului, iau mită. Aceeaşi strategie de discreditare s-a folosit în relaţia cu parlamentarii opoziţiei, profesorii, medicii, funcţionarii publici, pensionarii, militarii, mamele etc. Pe principiul "dezbină şi cucereşte", mesajele democrat-liberale aproape îşi ating scopul: acela de a ne spăla creierele şi a ne implanta mesajul că fac un lucru bun şi că, oricum, în ţara aceasta, cu excepţia acoliţilor şi lustruitorilor lor de pantofi, nimeni nu mai are loc. Vă rog să luăm atitudine împotriva accentuării acestei stări de boală în ţara noastră, care permite înrădăcinarea unor practici părtinitoare, manipulatoare şi discreditative, potrivit cărora, sub pretextul modernizării statului, Guvernul mătură podeaua, dar lasă gunoiul împrăştiat!
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Un semnal de alarmă pentru respectarea drepturilor copilului în România - 40 000 de copii abandonaţi" În deplină conformitate cu prevederile Legii nr.272/2004, respectarea şi garantarea drepturilor copilului este guvernată de principiul respectării şi promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, de principiul egalităţii şanselor şi nondiscriminării, principiul responsabilizării părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului, principiul primordialităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului, principiul asigurării unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil şi, ca un principiu-corolar, principiul respectării demnităţii copilului. Enunţarea acestei suite de principii fundamentale şi definitorii pentru protecţia copilului nu face parte dintr-o retorică gratuită care surclasează empatia, ci reprezintă un semnal de alarmă faţă de statistica îngrijorătoare şi dramatică a celor peste 40.000 de copii abandonaţi care trăiesc în România de astăzi. Prin rigiditatea ei, statistica nu poate comunica în sens plenar drama acestor copii de a creşte ani de zile cu eticheta socială de "instituţionalizaţi", orfani, într-un sistem social ineficient şi palid în ceea ce priveşte aplicarea consecventă şi eficientă a principiilor invocate adineaori. Chiar dacă bântuie astăzi, în unele medii politice şi sociale, ideea că "statul social este irelevant în noua ordine socială", pledez cu deplină convingere pentru reconfigurarea şi consolidarea sistemului de protecţie socială a copiilor abandonaţi şi instituţionalizaţi, aflaţi în centrele de plasament ale României. Cei peste 40.000 de copii abandonaţi de părinţi iresponsabili trebuie să beneficieze în mod direct de un cadru legislativ conectat cu nevoile sociale stringente în materia adopţiilor şi a reintegrării acestor copii în familiile lor sau integrarea lor în familiile adoptive. Modificarea Legii adopţiilor nr.273/2004 a fost iniţiată de membrii Senatului României, dar acest act normativ va trebui să primească legitimarea Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Astfel, prin modificarea impusă legii, se prevede, în mod legitim, că în cazul în care părinţii minorului nu sunt identificaţi în termen de 30 de zile, copilul va fi declarat adoptabil. În mod regretabil şi inexplicabil, modificările nu vizează statutul copiilor cu vârste mai mari, care sunt majoritari în sistemul de protecţie socială. Lentoarea şi birocraţia excesivă a procedurilor de adopţie, perioada mare de timp în care minorii sunt declaraţi adoptabili, lipsa unui program social coerent postadopţie, în ceea ce priveşte susţinerea şi asistenţa familiei adoptive, reprezintă impedimente sistemice şi legale care trebuie înlăturate pentru că relativizează, în mod paradoxal, interesul superior al minorului: acela de a creşte într-o familie care să-i garanteze în mod necondiţionat respectarea drepturilor sale. Modificarea Legii adopţiilor nr.273/2004 se impune în mod irecuzabil, dacă urmăreşte interesul superior al minorului şi previne orice formă de abuz, într-un context social românesc care trebuie să reinvestească cu deplină forţă şi putere socială principiul fundamental al respectării demnităţii umane, ca o garanţie a recunoaşterii drepturilor omului în România.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Recunoaşterea şi garantarea drepturilor copilului - protecţia datelor personale ale minorilor în spaţiul virtual" Identitatea on-line şi protecţia datelor personale pe site-urile de socializare se află în strânsă legătură cu respectarea şi protejarea drepturilor omului şi a demnităţii umane. Deşi pare un subiect gratuit la prima vedere, cazurile tulburătoare în care copiii sunt victime ale abuzurilor pe internet, prezentate cu consecvenţă uimitoare în media românească acreditează ideea că protecţia vieţii private în spaţiul on-line supralicitează implicaţii sociale reale, directe şi cu potenţial ridicat de risc. Trebuie subliniat faptul că nu accesarea unui site de socializare reprezintă un pericol în sine, ci potenţialul pericol derivă din existenţa unui spaţiu virtual fără reguli, lipsit de siguranţa datelor personale şi fără un auto - control asupra propriei identităţi on-line. Un spaţiu, în esenţă, util, legitim de socializare se poate transforma într-un teren minat unde poate fi speculată vulnerabilitatea minorilor care se expun fără limite în spaţiul virtual, uitând că viaţa online nu este doar virtuală. Prin publicarea informaţiilor sau fotografiilor cu caracter personal pe site-urile de socializare adolescenţii sunt expuşi în permanenţă riscului de a fi şantajaţi sau hărţuiţi. 34,3% dintre adolescenţii belgieni au fost victimele hărţuirii prin internet, în timp ce 52% dintre utilizatorii polonezi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani au declarat că au fost victimele unui abuz prin intermediul internetului şi a site-urilor de socializare, arată un studiu relevant al Comisiei Europene. Dacă admitem că oamenii pot avea o viaţă dublă în spaţiul virtual, iar copiii şi tinerii sunt cei mai vulnerabili, se impune acordarea şi consolidarea cadrului legislativ românesc privind protecţia consumatorilor de internet, astfel încât siguranţa datelor personale în spaţiul virtual să fie o prioritate permanentă a reţelelor de socializare. Companiile trebuie să acorde minorilor posibilitatea de a se proteja împotriva riscurilor, promovând o politică activă a confidenţialităţii prin simplificarea pentru utilizatori a posibilităţii de a modifica opţiunile privind confidenţialitatea, astfel încât aceştia să poată decide dacă informaţiile pe care le publică on-line vor putea fi vizualizate exclusiv de prieteni sau vor permite accesul utilizatorilor din lumea întreagă. De aceea, protecţia drepturilor minorilor în spaţiul real, dar şi în spaţiul virtual, trebuie să fie o prioritate a instituţiilor statului abilitate prin lege, nu în sensul controlului impus libertăţii de exprimare şi de asociere, ci în sensul prevenirii abuzurilor în spaţiul on-line, prin protecţia necondiţionată a vieţii private a minorului.
			Domnul Ion Dumitru: "Soluţii pentru rezolvarea încălzirii globale şi crizei alimentare" Mijlocul cel mai eficient pentru rezolvarea provocărilor prezentate în titlu îl poate constitui extinderea suprafeţelor de teren ocupate cu vegetaţie forestieră. Cercetările în domeniu au pus în evidenţă că dacă s-ar extinde suprafaţa pădurilor la nivel global cu cca. 600-800 milioane de hectare, cu un ritm de împădurire anual de circa 60.000-80.000 ha, timp de 10 ani, atunci ar deveni posibil să fie stocată întreaga cantitate de carbon, de la toate sursele. Rezervele de teren disponibile pentru împădurire la nivel global se ridică la peste 1 miliard de hectare. Extrem de îngrijorător este faptul că în prezent, în loc să crească suprafaţa ocupată cu păduri, aceasta scade continuu, într-un ritm alarmant, şi anume: 13 milioane ha au dispărut anual în deceniul 1990-2000 şi circa 8 milioane de hectare au dispărut anual în deceniul 2000-2010. Un alt mijloc eficient pentru reducerea concentraţiei carbonului din atmosferă îl constituie înlocuirea utilizării combustibililor fosili cu biocombustibili. Astăzi, din ce în ce mai multe suprafeţe de teren agricol sunt destinate culturii plantelor pentru producerea biocombustibililor. De exemplu, SUA în 2010 a recoltat 400 de milioane tone de cereale, din care 126 milioane tone au fost folosite pentru etanol, faţă de 16 milioane tone, în anul 2010. Acest lucru demonstrează faptul că preţul cerealelor este acum legat de preţul petrolului. Cu cât preţul petrolului creşte, cu atât preţul cerealelor va creşte, pentru că devine mai rentabil să converteşti cerealele în combustibil. Cele două soluţii diferite, prezentate mai sus, prin care se poate preveni încălzirea globală, respectiv modificările climatice, necesită să le fie alocate suprafeţe mari de terenuri agricole. Ca urmare, apare limitativă creşterea suprafeţelor ocupate cu păduri şi a suprafeţelor destinate pentru siguranţa alimentară. În România, pentru soluţionarea celor două provocări, respectiv încălzirea globală şi criza alimentară, cea mai indicată cale de majorare a suprafeţelor ocupate cu vegetaţie forestieră o constituie realizarea Sistemului Naţional al Perdelelor Forestiere de Protecţie, potrivit Legii nr.289/2002. Guvernul trebuie să urgenteze înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, întrucât acestea contribuie la majorarea suprafeţelor ocupate cu vegetaţie forestieră, care au rol primordial în prevenirea şi combaterea modificărilor climatice, pe de o parte, iar, pe de lată parte, ele contribuie în mod decisiv la creşterea producţiei agricole, şi astfel, la prevenirea crizei alimentare.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Legea PDL" De curând, pe scena politică au fost "aruncate" două noi subiecte de dezbatere: Constituţia portocalie şi reorganizarea administrativ-teritorială a României, prin desfiinţarea celor 41 de judeţe existente şi transformarea lor în 8 mega-super-judeţe. Dacă pentru modificările Constituţiei României ştim că autorul este Traian Băsescu, pentru ciopârţirea ţării "paternitatea" a fost puţin mai disputată. Iniţial, procesul de reorganizare a fost anunţat ca foarte important şi foarte urgent de către preşedintele Băsescu, dar imediat consiliera blondă a premierului s-a grăbit să declare că propunerea privind reorganizarea administrativ-teritorială a ţării aparţine şi Guvernului, cu care preşedintele a avut consultări pe această temă. Având în vedere că acest Guvern este condus, în realitate, de Traian Băsescu, Emil Boc existând doar pentru că cineva trebuia să aibă drept de semnătură în "treburile" guvernării, ne putem imagina cu uşurinţă ce tipuri de consultări au avut loc. Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani, ţara arde şi PDL-iştii se piaptănă. Nu mai interesează pe nimeni că nu reuşim să depăşim situaţia de criză economică, că preţurile la produsele alimentare cresc de la lună la lună, că oamenii reuşesc din ce în ce mai greu să facă faţă cheltuielilor zilnice. Principala preocupare a puterii în momentul de faţă este rescrierea geografiei României, prin această reorganizare administrativ-teritorială. După lansarea acestei teme, PDL-ul şi toţi aplaudacii portocalii au uitat de tot şi de toate şi au ieşit la cântat şi lăudat marea iniţiativă, încercând să ne prostească pe toţi şi să ne facă să credem că dacă nu reorganizăm ţara aşa cum vor ei, nu vom mai putea negocia cu Comisia Europeană pentru absorbţia de fonduri europene pe proiecte de dezvoltare regională. Deci, pentru a primi bani europeni, trebuie să fim de acord că ciopârţirea ţării trebuie făcută repede, repede, până în 2012, şi să nu ne gândim la haosul care se va crea dacă va trebui să reorganizăm o ţară întreagă în doar câteva luni. Argumentul mincinos şi caraghios al lui Boc că "reorganizaţi" vom atrage mai mulţi bani europeni este contrazis de Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei Europene: "Implementarea programelor operaţionale va fi responsabilitatea statelor membre, la un nivel teritorial adecvat, în concordanţă cu specificul sistemului instituţional al fiecărui stat membru". Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană îţi dă bani indiferent de numărul de judeţe, indiferent de modul specific de organizare a statului, trebuie doar să ai proiecte care să merite aceşti bani. Toată această grabă cu care PDL-iştii doresc să reorganizeze teritoriul nu ţine cont de legile ţării, ci de legea PDL: facem cum vrem noi, indiferent prin ce mijloace. Pentru ei nu există nici Legea referendumului, nici Constituţia României... Conform Legii referendumului "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum". În acest caz, în care toată ţara este reîmpărţită, organizarea referendumului este obligatorie, iar USL va face toate demersurile legale pentru aceasta, pentru a afla dacă cetăţenii doresc desfiinţarea judeţului în care locuiesc. Cu toate acestea, marele constituţionalist Emil Boc este de părere că "Referendum local trebuie făcut atunci când se doreşte modificarea limitelor unui judeţ prin înfiinţarea unei comune, dar nu şi pentru reorganizarea administrativă a întregii ţări". Este o interpretare personală a legilor ţării pe care o face profesorul în drept constituţional Boc, cunoscut şi pentru calitatea sa de campion absolut la emiterea de acte normative neconstituţionale. Având în vedere că şi proiectul de modificare a Constituţiei României propus de şeful suprem al lui Emil Boc a fost declarat neconstituţional, orice cetăţean are dreptul să se întrebe dacă aceste personaje care ne conduc au habar de legile ţării sau dacă au măcar capacitatea şi înţelepciunea de a asculta părerea celor care au pregătire şi experienţă în domeniu. Din toate acţiunile puterii, ne dăm seama că aceste aspecte sunt neinteresante, cunoaşterea şi respectarea legii nefiind punctul forte al celor care sunt în fruntea ţării. Toate actele normative prin adoptarea cărora PDL urmărea înfăptuirea marii reformări a statului au fost adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului şi prin evitarea dezbaterii democratice a temelor de importanţă naţională. Au ales această metodă de frică. Le-a fost frică de faptul că o dezbatere serioasă şi democratică ar fi condus la rezultate care le-ar fi putut deranja interesele personale sau de partid sau le-ar fi micşorat câştigurile, de orice fel. În toată această perioadă agitată, în care fiecare măsură luată a afectat câte o categorie socială sau profesională, o singură lege este respectată şi nu este uitată niciodată de puterea actuală - Legea PDL: facem cum vrem noi, indiferent prin ce mijloace!
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Care sunt condiţiile suficiente şi necesare pentru o reorganizare administrativ-teritorială eficientă" Reorganizarea administrativ-teritorială a României nu este nici pe departe un demers nou din punct de vedere politic. Despre ea s-a discutat imediat după 1990, odată cu evenimentele de la Târgu Mureş, în 2002-2003, odată cu procesul de revizuire a Constituţiei în timpul mandatului premierului Adrian Năstase, dar şi în martie 2009, atunci când preşedintele Băsescu avea consultări cu partidele parlamentare pe chiar această temă. Deci, fie şi numai din această perspectivă de istorie politică, reorganizarea administrativ-teritorială pare a fi un subiect legitim şi corect. Din păcate, dezbaterea publică a ultimei perioade a alunecat periculos de mult pe panta discursului politic isterizat. Cred că se vorbeşte prea mult despre alegeri, în condiţiile în care mai este un an până la locale şi un an şi jumătate până la parlamentare, iar revizuirea Constituţiei încă nu a avut loc. De asemenea, cred că nu face bine revenirea la discursul etnic. Iar aici greşesc atât reprezentanţii maghiarilor din România, cât şi USL, care începe să semene tot mai mult cu PRM. Procesul de reorganizare administrativ-teritorială a ţării poate avea succes într-o singură situaţie: el să pornească de la principii general-valabile şi obiective pe care ni le-am propus, nu de la decriptarea situaţiei politice de acum. Dacă facem reformă administrativă cu ochii la sondaje, efectele nu vor fi nici pe departe pozitive. Dacă însă ne ghidăm după ceea ce ne-am propus într-o perioadă mai puţin agitată politic, putem avea succes. Trei sunt principiile care trebuie să stea la baza reorganizării administrativ-teritoriale. Încheierea procesului de descentralizare. Ultimii ani au însemnat progrese semnificative, administraţiile locale luând încet-încet în primire servicii publice de care până acum se ocupa aproape exclusiv administraţia centrală: şcoli, spitale, unităţi de cultură, înfiinţarea poliţiei locale etc. Descentralizarea nu va fi însă completă până în momentul în care nu există o descentralizare şi la nivel fiscal - adică administraţiile locale să beneficieze de taxele şi impozitele colectate pe teritoriul lor, dar şi din perspectiva autogestionării politice - iar acest lucru se poate realiza numai din perspectiva unor parlamente regionale. Dacă procesul de reorganizare administrativă cuprinde aceste elemente, atunci el trebuie făcut cât mai degrabă. Într-o asemenea logică, tema descentralizării pe criterii etnice nu are ce căuta. Ca parlamentar al PDL, spun încă de pe acum că nu sunt de acord cu realizarea regiunii Ţinutului Secuiesc. Creşterea eficienţei absorbţiei fondurilor europene. Uniunea Europeană alocă fondurile comunitare la nivel de euroregiuni. Argumentaţia ţine tocmai de nevoia unei administraţii mai largi care să poată gestiona aceste fonduri. Dacă în timpul exerciţiului bugetar 2007-2013, Comisia Europeană a alocat fondurile structurale pe aceleaşi criterii, perioada 2014-2020 ar putea aduce schimbări semnificative. Iar adevărul este că regiunile de dezvoltare de la noi sunt mai mult cu numele, în condiţiile în care mai toate instituţiile care gestionează fonduri europene sunt centralizate la Bucureşti. Interviul oferit săptămâna trecută unui cotidian central din România de ministrul dezvoltării regionale din Polonia, doamna Elzbieta Bienkowska, trebuie privit ca un punct de reper pentru felul în care obţinem o rată a absorbţiei de aproape 100%. Iar exemplul polonez este suficient de bun pentru noi. La nivel de model, reîmpărţirea administrativă a Poloniei chiar trebuie luată în calcul, pentru că efectele pozitive nu pot fi contestate. În altă ordine de idei, presa din România a semnalat în ultima perioadă existenţa pericolului real al blocării banilor de către Comisia Europeană, după încălcări grave ale procedurilor de către administraţiile locale, mai ales de către consiliile judeţene. Reorganizarea administrativă capătă, deci, sens şi din punct de vedere politic. Există nevoia reală de luptă împotriva aşa-numiţilor baroni locali, care, stăpâni peste teritoriu, comit abuzuri. Dacă reorganizarea administrativă are ca efect şi creşterea nivelului de democraţie a deciziei la nivel local, atunci ea nu trebuie întârziată. O mai bună coeziune la nivel economic între regiuni. Mass-media a prezentat în ultima perioadă mai multe analize în care reieşeau discrepanţe uriaşe între PIB-ul dintre viitoarele regiuni ale României, aşa cum ar fi fost ele propuse de Guvern. Din punctul meu de vedere, reorganizarea administrativă ar trebui să aibă ca rol o mai bună distribuţie a resurselor. Nu se poate ca un locuitor din nordul Moldovei, spre exemplu, să contribuie economic cu doar o optime din cât o face un bucureştean, spre exemplu. Procesul de reorganizare trebuie, deci, să ţină cont şi de acest element specific: în ce măsură mediul economic va fi stimulat să progreseze. E clar că actuala formulă creează discrepanţe majore, care, în loc să se micşoreze, din contră, se adâncesc. Dacă rămânem pe actualul model, vom avea în continuare judeţe extrem de sărace şi zone relativ bogate. Or, ideea este tocmai aceea de a realiza un echilibru şi de a stimula recuperarea ecartului la nivelul regiunilor Uniunii Europene. Poate şi de aceea politica propusă de Comisia Europeană este una bazată pe coeziune socială şi economică, nu pe criterii politice. Aceste trei condiţii pe care le-am prezentat cred că sunt necesare şi suficiente pentru un proces de reorganizare administrativ-teritorială corect. Ele nu conţin elemente de discurs politic, ci doar principii sociale şi economice. Reorganizarea administrativă are rost şi se poate produce repede, dar doar după ce există consens la nivel politic. Din punctul meu de vedere, procesul nu trebuie grăbit. El trebuie să fie natural şi, mai ales, are logică, din perspectiva explicării lui cetăţenilor. Abia după ce există consens politic şi românii ştiu ce li se oferă, cred că reorganizarea administrativă poate merge înainte.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "UDMR toarnă gaz peste focul aprins de Traian Băsescu" Un preşedinte de consiliu judeţean aparţinând UDMR declară public că în situaţia în care actualii guvernanţi pun în aplicare (prin angajarea răspunderii Guvernului) proiectul de reorganizare administrativ-teritorială, etnicii maghiari din judeţul său vor trece la proteste de stradă şi la acte de nesupunere civică. Preşedintele UDMR, în acelaşi timp ministru în Guvernul în funcţie, declară 48 de ore mai târziu că nu exclude ieşirea în stradă a etnicilor maghiari, tot din cauza acelui proiect de reorganizare administrativă. Nu comentez, problema a fost întoarsă pe toate feţele, de ce nu agreează UDMR proiectul guvernamental (de fapt prezidenţial) şi ţine morţiş la propriul proiect. Altceva este de comentat şi de criticat. Modul în care intenţionează să acţioneze UDMR şi posibilele consecinţe. Proiectul de reorganizare administrativ-teritorială a României nu este agreat şi nu este acceptat nici de PNL şi nici de USL. Dar asta nu înseamnă să ameninţăm cu ieşiri în stradă. Există o altă cale - perfect democratică - de ieşire "în stradă", dar la urne, în cadrul referendumurilor regionale prin care se va cere opinia populaţiei privind respectivul proiect. USL a demarat deja procedurile de organizare a referendumurilor. Acesta trebuia să fie modul de acţiune al UDMR în situaţia în care în interiorul Guvernului nu-şi poate convinge partenerii să renunţe la un proiect aberant. Dacă un preşedinte de consiliu judeţean poate fi mai exaltat, un ministru (fie el şi şef de partid sau de uniune) ar fi trebuit să adopte o altă poziţie. Nimeni nu l-ar fi criticat pe domnul Kelemen Hunor dacă ar fi cerut colegului său, preşedinte de consiliu judeţean, să aleagă calea referendumului pentru a se opune intenţiilor Guvernului. Dar aşa, încurajând de la înălţimea funcţiilor deţinute unele porniri mai exaltate, domnul Kelemen Hunor şi ceilalţi lideri ai UDMR nu fac decât să toarne gaz peste uriaşul foc aprins în mod inconştient de către Traian Băsescu. Iar de aici până la tensiuni interetnice - iată că şi o grupare PDL iresponsabilă din Covasna a şi trecut la un limbaj din care nu lipseşte cuvântul Kosovo - nu este decât un singur pas. Or, exact asta mai lipseşte României acum. Sunt convins că aşezarea la o masă rotundă - atât PNL, în nume personal, cât şi USL au lăsat să se înţeleagă că dialogul trebuie să primeze - şi discutarea tuturor problemelor cu care se confruntă toţi cetăţenii acestei ţări, deci şi etnicii maghiari, armonizarea tuturor celor care vin cu vederi contrare în probleme de componenţa teritorială a unor unităţi administrative, este soluţia cea mai bună. Nu pot să nu pun o întrebare domnului Kelemen Hunor: nu crede că UDMR, prin atitudinea de cauţionare a tuturor acţiunilor tandemului Băsescu-Boc din ultimul an şi jumătate, a contribuit la actualele tensiuni nu doar de pe scena politică?
			Domnul Vasile Ghiorghe Gliga: "România sărbătoreşte 26 de ani de la înfiinţarea spaţiului Schengen prin disponibilizarea efectivelor Poliţiei de Frontieră" La începutul anilor 80 a fost demarată la nivel european o discuţie în legătură cu importanţa termenului "libertate de mişcare". În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei «Goldene Brenn» din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania şi Franţa. Viziunea lor a condus într-o prima fază la un acord între Germania, Franţa, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava "Astrid" pe râul Mosel, în dreptul micii localităţi de frontieră Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singura frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare. De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen. Iniţial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene. Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat în noul Titlu IV- "Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor", al TUE. Aderarea la spaţiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Crearea spaţiului Schengen este una dintre achiziţiile cele mai tangibile, mai populare şi mai de succes ale Uniunii Europene. Va trebui să găsim modalităţi sustenabile să fim acceptaţi în acest spaţiu. În locul măsurilor necesare pentru combaterea acestor fenomene, Guvernul a găsit de cuviinţă să disponibilizeze din efectivele Poliţiei de Frontieră şi să reducă salariile. Salarizarea necorespunzătoare şi lipsa personalului afectează activitatea Poliţiei de Frontieră şi implicit gradul de securizare a graniţelor, favorizând corupţia şi creşterea infracţionalităţii. Astfel, se impune o cooperare transfrontalieră, în special prin înfiinţarea serviciilor comune ale Poliţiei, Vămii şi Poliţiei de Frontieră (în cadrul centrelor, birourilor, punctelor comune de contact) pentru toate statele contractante, care să aibă ca scop protecţia propriilor cetăţeni şi măcar menţinerea efectivelor prezente, şi nu decimarea lor.
			Domnul Horea-Dorin Uioreanu: «Premierul Emil Boc trebuie să înceapă "operaţiunea decapitarea" la CNADNR» Premierul Emil Boc a declarat sâmbătă că îl va decapita pe şeful Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj dacă nu va finaliza lucrările la centura de nord a municipiului Cluj-Napoca până pe 2 iulie. Înainte de a tăia capul unui director din teritoriu, domnul prim-ministru ar trebui să purceadă la decapitarea şefilor din Ministerul Transporturilor şi de la Compania Naţională a Autostrăzilor şi Drumurilor Naţionale din România (CNADNR) care au acceptat creşteri salariale pentru angajaţii acestor instituţii. Creşterile salariale în ministerul păstorit de doamna Anca Boagiu şi în companiile subordonate domniei sale au ţinut prima pagină a ziarelor, mai ales pentru că în unele cazuri acestea depăşesc cu mult lefurile directorilor generali. La CNADNR, creşterea salariilor unor angajaţi a fost posibilă graţie noului contract colectiv de muncă şi bunăvoinţei directorului general. Aşa a devenit posibil ca un salariat al unei companii de stat să aibă un venit lunar brut de peste 17.000 de lei, mult peste venitul anual al unui funcţionar din administraţia publică locală. De fapt, la compania amintită, zeci de consilieri ai directorilor şi şefi de servicii au salarii mai mari de 6.000 de lei lunar. Explicaţiile potrivit cărora cei cu salariile majorate "implementează proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile, din împrumuturi externe rambursabile şi proiecte de investiţii majore finanţate din alte surse" ar trebui să ne facă să aşteptăm liniştiţi banii europeni care nu vor întârzia să curgă! Din păcate, experienţa trecutului apropiat ne determină să fim sceptici, ministerul transporturilor având cea mai mică rată de atragere a fondurilor europene. Iar salariile mărite nu cred că vor avea darul de a deştepta brusc minţile politrucilor angajaţi de puterea portocalie. Ca urmare, înainte să-l decapiteze pe şeful DRDP Cluj, premierul Emil Boc ar trebui să decapiteze niscaiva capete din apropierea domniei sale, miniştri şi şefi de companii naţionale. Mai ales dacă avem în vedere faptul că, de curând, primul-ministru se lăuda că va promova principiul eficienţei în toate companiile naţionale, instituţii care trebuie să aducă bani la buget. Deocamdată constatăm că la CNADNR se toacă bani de la bugetul de stat, iar subcontractarii companiei Bechtel, constructorul autostrăzii Transilvania, îşi văd ruinate afacerile, din cauza faptului că nu şi-au primit banii pentru serviciile executate. Care bani trebuie să fie viraţi în contul Bechtel tocmai de CNADNR...
			Domnul Miron Ignat: "Ziua Naţională a Rusiei" Ziua Naţională a Rusiei este celebrată în fiecare an, începând cu 1994, pe data de 12 iunie. Denumirea actuală a zilei naţionale datează din anul 2002. Pe 12 iunie 1990 a fost adoptată Declaraţia de Suveranitate Naţională a Rusiei. Declaraţia de Suveranitate a Federaţiei Ruse a reprezentat un eveniment de referinţă în istoria Rusiei, prin care s-a schimbat natura statalităţii şi s-a determinat un nou sens în evoluţia ţării. După dobândirea independenţei, Rusia a devenit o ţară modernă, cu o politică raţională, capabilă să se integreze în comunitatea statelor civilizate. Se clasează printre locurile fruntaşe, fiind statul cu cea mai mare suprafaţă, o amplasare geopolitică de admirat şi cu un potenţial natural bogat. Rusia colaborează cu toate organismele internaţionale, este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, membru al Organizaţiei G8, membru al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, membru al Organizaţiei de Cooperare Economică a Mării Negre şi Consiliul Arctic etc. Priorităţile noii Rusii sunt să creeze condiţii favorabile pe plan extern în vederea dezvoltării ţării şi a poporului, modernizarea ţării şi asigurarea acesteia a unui loc demn în configuraţia internaţională. Între România şi Rusia s-au menţinut relaţii parteneriale pe plan economic, politic şi cultural. Relaţiile României cu Rusia au un mare potenţial şi s-ar putea dezvolta mai mult. Ca deputat al minorităţii ruşilor lipoveni din România, doresc să aduc un omagiu acestei sărbători, care este un prilej de bucurie pentru minoritatea noastră. Nădăjduiesc că pe viitor relaţiile economice, culturale şi politice dintre România şi Rusia vor atinge un nivel cât mai ridicat. La mulţi ani, Rusia!
			Doamna Lucia-Ana Varga: "Unii mai egali decât alţii" Decizia Guvernul Boc adoptată anul trecut, prin care au fost reduse salariile bugetarilor cu 25%, a fost una dureroasă pentru bugetul a numeroase familii din România. Guvernul a argumentat această decizie prin nevoia de a asigura un echilibru bugetului de stat în perioadă de criză economică. Acelaşi Guvern s-a angajat să continue procesul de reducere a cheltuielilor bugetare în toate sectoarele, inclusiv în ceea ce priveşte companiile de stat, unde, în anumite cazuri, risipa financiară a ajuns la cote alarmante, salariile cuprinse în contractul colectiv de muncă depăşind cu mult nivelul salarial din sectorul privat. Cu toate acestea, din informaţiile publicate recent în presa centrală rezultă că în unele companii de stat, veniturile salariale nu numai ca nu s-au diminuat în 2010, dar au fost majorate cu până la 70%, pentru angajaţii care lucrează şi în proiecte cu fonduri europene. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, o societate de stat unde veniturile salariale ale angajaţilor rivalizează cu cele din sectorul bancar şi depăşesc în anumite cazuri salariul unui preşedinte de multinaţională. Aceasta în condiţiile în care performanţele CNADNR sunt cu totul inexistente dacă ne uităm doar la numărul de kilometri noi de autostradă daţi în folosinţă anul trecut. Adică zero. Şi dacă aşa stau lucrurile, cum se explică risipa de bani publici pe care o patronează această societate? Din păcate, CNADNR nu este singura societate de stat aflată în această situaţie. În domeniul energetic lucrurile stau la fel. Se plătesc chiar şi în 2011, "salarii cu adevărat nesimţite", pentru a cita o sintagmă introdusă de premierul Boc. În alte societăţi comerciale cu capital de stat se cheltuiesc sume impresionante de bani pentru achiziţii de bunuri şi servicii, fie inutile, fie supraapreciate. Consecinţa este una singură: companiile de stat continuă să producă pagube considerabile în bugetul public, în condiţiile în care, aşa cum s-a aflat, se fac achiziţii la preţuri care depăşesc cu până la 5-6 ori preţul pieţei (cazul Poşta Română). Este inacceptabil ca bugetul public să continue să suporte huzureala din aceste companii de stat în timp ce, pe de altă parte, Ministerul Administraţiei şi Internelor anunţă că nu îşi mai permite să plătească salariile poliţiştilor şi pregăteşte concedieri masive, riscând astfel să pună în pericol siguranţa publică, din lipsă de personal. Înţelegem necesitatea restrângerii cheltuielilor bugetare în perioada de criză, dar nu înţelegem de ce Guvernul patronează risipa de bani publici în anumite instituţii sau societăţi comerciale, în timp ce pune la grea încercare alte mii de români, ale căror salarii mici au fost şi mai mult diminuate în cursul anului trecut.
			Doamna Manuela Mitrea: "Ziua internaţională împotriva consumului şi traficului ilicit de droguri" În fiecare an, pe 26 iunie se marchează Ziua internaţională împotriva consumului şi traficului ilicit de droguri. Este un bun prilej pentru ca statele lumii să prezinte bilanţul eforturilor de combatere şi limitare a producţiei, traficului şi consumului de droguri. Traficul ilegal şi consumul de droguri sunt printre cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea de astăzi, ameninţând generaţiile prezente şi viitoare, şi în acest fel viitorul vieţii. Nu există droguri bune, toate sunt periculoase şi produc modificări fizice şi psihologice celor care recurg la ele. Oamenii iau droguri din diverse motive, între care dorinţa de a evada din realitate, de a se adapta problemelor cotidiene sau de a fi acceptaţi de ceilalţi. Un lucru alarmant este vârsta din ce în ce mai fragedă a tinerilor care încep să consume droguri. Cred că fiecare persoană capabilă să facă distincţie între rău şi bine a auzit cel puţin o dată în viaţă de droguri şi, în contradicţie cu faptul că albul este de obicei o culoare a purităţii, au asimilat acest cuvânt cu cel de moarte, sinucidere, trăirea în prezent a viitorului. Ultimul raport al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) indică o prevalenţă a consumului de droguri de 2.7% în rândul românilor cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani. Cu alte cuvinte, raportul arată că 500.000 de persoane au consumat cel puţin o dată droguri, fie ele: marijuana, ecstasy, inhalante, cocaină, crack, amfetamine, halucinogene, heroină sau opiacee. Dintre aceste categorii, cea mai populară în rândul consumatorilor este, de departe, cannabisul, cu un procent de 1.5%. Ca urmare a creşterii consumului de droguri de la 1,1% în 2006 la 2,7% în 2010, România a ajuns pe locul 10 din 28 de ţări la capitolul deceselor survenite pe fondul consumului de astfel de substanţe. O contribuţie majoră a avut-o aici şi consumul de plante etnobotanice, cunoscute pentru efectele lor similare unor droguri uşoare. Acestea au ajuns să se regăsească printre "ingredientele" de bază ale unei petreceri între tineri. Stimaţi colegi, planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în perioada 2010-2012 este destinat eşecului, fiindcă nicio acţiune nu poate da rezultate fără suport financiar solid, şi asta datorită faptului că planul în sine al Guvernului e haotic, el ignorând orice informaţii privind sursa de finanţare, locaţii, termene, parteneri, grup-ţintă etc. Este un semnal de alarmă pe care îl trag şi sper din tot sufletul ca împreună să putem face ceva!
			Domnul Marian Ghiveciu: "Folosirea resurselor umane din agricultură" În România există circa o sută de mii de specialişti cu studii superioare şi alte zeci de mii de specialişti cu studii medii în agricultură. Specialiştii din agricultură sunt: ingineri agronomi, zootehnişti, medici veterinari, ingineri mecanici şi tehnicieni. Absolvenţii tuturor promoţiilor de specialişti, începând cu anul 1968, în prezent ar fi trebuit să fie în activitate. Unele date statistice arată că în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la agenţiile din subordine, în învăţământ, în cercetare, la nivel central, judeţean şi local, la firme străine şi româneşti, precum şi cu afaceri private proprii lucrează în prezent circa 28.000-30.000 de specialişti cu studii superioare. În concluzie, mai mult de jumătate dintre specialiştii din agricultură au fost uitaţi, marginalizaţi şi neutilizaţi. Doresc să declar că la declanşarea unei mari acţiuni de proiectare şi organizare a agriculturii, pentru redresarea şi dezvoltarea durabilă a acesteia, statul ar putea dispune de o forţă umană uriaşă, calificată şi capabilă în domeniu. În toate fazele acţiunii sus-menţionate s-ar putea îmbina experienţa specialiştilor care au trecut prin focul producţiei, proiectării şi cercetării, cu cunoştinţele proaspete, la zi, ale tinerilor absolvenţi. Astăzi, profesioniştii din agricultură susţin că neînţelegerea problemei dezvoltării agricole de către neprofesionişti conduce la eliminarea României de pe pieţele agricole pentru o perioadă suficient de lungă. Cu cât înaintăm mai repede în timp, cu atât mai mult avem senzaţia că ne apropiem de sfârşitul lumii. Nu ştim dacă pronosticurile vrăjitorilor lumii vor fi confirmate. Ştim însă că dacă evoluţia agriculturii româneşti va continua tot aşa, va însemna un adevărat dezastru în spaţiul nostru. PIB-ul scade mereu, numărul şomerilor creşte şi consumul se reduce drastic. Cum să numesc această criză? Că este urmată de una alimentară o ştim, dar este şi una de responsabilitate. Cine are oare capacitatea de a pune pe hârtie un program concret de "dezvoltare a agriculturii" şi hrănirii ieftină a populaţiei ? Fără folosirea specialiştilor, agricultura va "zace" într-o amorţire foarte periculoasă.
			Doamna Mariana Câmpeanu: În data de 15 iunie 2011 Curtea Constituţională a luat în discuţie Ordonanţa privind concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului, decizia fiind că actul pe care l-am contestat noi, partidele de opoziţie, este perfect legal. Noi, deputaţii liberali, am atras atenţia încă de la început că acest proiect de act normativ este discriminatoriu, însă semnalele noastre nu au fost niciodată luate în considerare. Am atras atenţia asupra faptului că se încalcă nişte drepturi fundamentale, asupra faptului că sunt batjocoriţi exact categoriile de părinţi responsabili, care îşi fac planificarea familială şi care aduc copii pe lume într-un mod cât se poate de conştiincios şi responsabil, ştiind că au cu ce să-i crească. Această ordonanţă de urgenţă creează mari discriminări atât între părinţi, cât şi între copii. Deşi Guvernul susţine că prin această ordonanţă se fac economii, domnul Boc abordează problema natalităţii, a copiilor din România, strict din punct de vedere contabil. Stimulentele care se dau pentru ca mamele să se întoarcă mai devreme la muncă nu ajung din păcate nici măcar pentru plata unei creşe sau plata unei bone, ca să nu mai amintim că acele creşe nici măcar nu există. Prin adoptarea acestei ordonanţe se separă practic copiii în funcţie de data la care s-au născut, şi nu de data la care au fost concepuţi, deşi în Codul familiei este clar menţionat faptul că trebuie luat în considerare momentul conceperii. Prin ordonanţa menţionată nu se încalcă însă doar prevederile Codului familiei, ci şi o decizie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care subliniază clar faptul că prin această ordonanţă se creează discriminări între copii. Practic, copiii născuţi până la data de 1 ianuarie 2011 vor intra sub incidenţa vechii legi, iar cei născuţi după această dată vor trage ponoasele acestei ordonanţe. Iată că prin această ordonanţă domnul Boc a ales ca de această dată să lovească în mame, copii, familii, cu ajutorul reprezentaţilor parlamentari ce fac parte din arcul guvernamental.
			Domnul Mircia Giurgiu: "Turismul trebuie încurajat" Turismul reprezintă o importantă sursă de venit pentru orice stat care are obiective turistice de arătat, în special România care este o ţară binecuvântată din toate punctele de vedere: există mare, munte, staţiuni balneoclimaterice unicat în Europa, Delta Dunării, mănăstirile din Maramureş şi Bucovina şi multe alte obiective turistice. Numai pentru aceste motive, TVA ar trebui redus, pentru ca turiştii care ne trec pragul să fie conştienţi de faptul că ne dorim să dezvoltăm turismul românesc. Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internaţională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creşterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară boreală. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele ţări exagerat de mult, datorită virusului H1N1, şi a dus la un declin mondial de 4% în 2009, cu 880 milioane de sosiri la nivel internaţional, şi o cădere estimată a încasărilor din turism de 6%. Turismul este vital pentru foarte multe ţări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania şi Thailanda, şi pentru unele naţiuni-insule (Bahamas, Fidji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obţinut din afacerile cu bunuri şi servicii şi oportunităţilor de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) şi serviciile de ospitalitate (cazarea, inclusiv hotelurile şi staţiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică şi teatrele). Din aceste considerente, sunt de părere că şi România ar trebui să adopte o serie de măsuri care să vină în sprijinul turiştilor, şi de aceea Legea nr.571/2003, coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul fiscal şi Normele metodologice de aplicare, trebuie amendate.
			Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "20 iunie - Ziua Mondială a Refugiatului" În fiecare an, la 20 iunie ne amintim de cei care sunt obligaţi să-şi părăsească căminele, nu de puţine ori pentru a supravieţui, refugiaţii. Ziua a fost aleasă odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, în cadrul celei de-a 81-a sesiuni, pe data de 4 decembrie 2000. Scopul marcării acestei zile este reflectarea realităţii în care trăiesc milioane de persoane dezrădăcinate, care aşteaptă o soluţie şi duc lipsă uneori de elemente esenţiale vieţii: apă potabilă, mâncare, condiţii sanitare, adăpost, îngrijiri medicale şi protecţie împotriva violenţei şi a abuzurilor. Totodată, este o zi de comemorare a curajului şi a puterii refugiaţilor. Refugiaţii, victime colaterale ale atacurilor sau conflictelor armate din ţara natală, sunt persoane care necesită ajutor real din partea autorităţilor adoptante. Sunt persoane speriate şi care au ales să îşi părăsească locul în care au trăit, în care s-au născut, pentru a-şi salva viaţa şi familia. Multe dintre aceste persoane au luptat pentru ţara lor, dar au fost alungate, li s-au refuzat drepturi fundamentale iar ultima şansă de supravieţuire a fost refugiul într-o ţară străină. Conform datelor furnizate de Agenţia ONU pentru Refugiaţi, anul trecut, în România au fost depuse 1.038 de solicitări de azil, majoritatea venind din Afganistan (134), Moldova (124), China (85) şi Turcia (78). Dintre solicitanţii de azil, 123 au primit o formă de protecţie (statut de refugiat sau protecţie subsidiară), cei mai mulţi din Myanmar şi Afganistan. Din 1991 până în ianuarie 2011, aproape 20.000 de solicitanţi de azil au fost înregistraţi în România, dintre care aproximativ 3.200 au primit o formă de protecţie. În încercarea de a aplana conflictele aceşti oameni sunt uitaţi, sunt marginalizaţi şi de cele mai multe ori trăiesc la limita subzistenţei. Ziua Mondială a Refugiaţilor se concentrează asupra nevoilor refugiaţilor de pretutindeni. Cea mai urgentă nevoie a refugiaţilor din Europa Centrală este aceea de a găsi protecţia pe care nu o pot primi în ţara lor de origine. Solidaritatea umană este valoarea fundamentală de care vă rog să ne aducem astăzi aminte. Să nu considerăm cei 20.000 de oameni o povară, ci un prilej de a arăta că ospitalitatea poporului român nu este doar o vorbă-n vânt.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: "Neseriozitatea PDL aruncă România în sărăcie cruntă" Într-o perioadă atât de neagră pentru România, în care cetăţenii acestei ţări trăiesc mai rău decât locuitorii unor state africane, conform topului realizat de Global Finance, preşedintele tratează subiecte care nu au nicio legătură cu realitatea dură din ţara noastră. România se clasează pe locul 68 într-un top al celor mai bogate state din lume, care ia în calcul PIB-ul per capita. Astfel, un român a avut în medie în 2010 un PIB de 12.131 de dolari, in timp ce un locuitor din Botswana (locul 58), a avut un PIB de 14.784 dolari. În doar câţiva ani, Traian Băsescu şi guvernul său au reuşit să arunce România într-o sărăcie absolută, o stare extremă a existenţei umane. Românii au ajuns să se compare ca nivel de trai cu locuitorii unor ţări sărace din Africa, în loc să se îndrepte spre Vestul Europei. Aceasta ar trebui sa fie prima grijă a partidului de guvernământ, şi nu modificarea Constituţiei sau regionalizarea administrativ-teritorială. Viziunea PDL asupra viitorului acestei ţări este incoerentă şi profund greşită. La doar o lună de la declaraţiile miniştrilor Traian Igaş şi Elena Udrea privind inoportunitatea reorganizării administrativ-teritoriale, PDL îşi schimbă brusc poziţia faţă de acest subiect, fără nicio explicaţie viabilă. Reorganizarea teritorială este doar o fantezie a PDL, care vrea să cumuleze puteri mari, eliminând controlul pe care îl creează judeţele şi aleşii locali. Mai mult, se riscă pierderea fondurilor europene, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu a fost consultată şi informată cu privire la această modificare. Foarte importantă este şi problema referendumului. Românii trebuie să fie consultaţi în legătură cu aceste schimbări şi trebuie să li se explice de ce este necesară aceasta împărţire, dacă şi cum anume le va îmbunătăţi viaţa. O altă dovadă de neseriozitate este iniţiativa ilegală a preşedintelui în procesul de revizuire a Constituţiei, iar decizia Curţii Constituţionale confirmă faptul că propunerile lui Traian Băsescu au fost construite în mod superficial, cu miză exclusiv electorală. Aceste subiecte au fost lansate doar pentru a se acoperi corupţia din PDL, iar guvernanţii au reuşit încă o dată să-şi întoarcă privirea de la multele problemele reale ale acestei ţari către un moft sau, mai bine spus, către o altă încercare disperată de a concentra puterea în pregătirea alegerilor de anul viitor.
			Domnul Marius Rogin: "Strategia pentru regiunea Dunării" Consiliul European urmează să adopte, în următoarea sa şedinţă (23/24 iunie), "Strategia pentru regiunea Dunării" - un proiect de cooperare macroregională menit să contribuie la dezvoltarea bazinului Dunării. Aspectele principale menţionate în acest document ce urmează a fi semnat săptămâna viitoare sunt infrastructura, protecţia mediului, dezvoltarea economico-socială şi sporirea securităţii în bazinul Dunării. Antrenate în proiectul care aplică noul concept de coeziune teritorială inclus în Tratatul de la Lisabona vor fi paisprezece ţări, dintre care opt state membre ale UE. "Dorim ca bazinul Dunării să aibă un viitor, să devină o regiune prosperă şi competitivă", a declarat pentru Deutsche Welle ministrul pentru probleme europene din Bavaria, Emilia Müller. "Strategia pentru regiunea Dunării" reprezintă o platformă de încurajare a parteneriatelor la nivel local şi regional, care sprijină cooperarea între autorităţi, sectorul privat şi societatea civilă. Planul de acţiune este structurat pe patru piloni principali şi unsprezece domenii prioritare, de la transport naval şi turism până la cercetare şi educaţie sau combaterea criminalităţii. Ţările riverane vor coordona două câte două activităţile aferente domeniilor prioritare. Fiecărui stat din regiune îi revin maximum trei domenii principale. De pildă, România preia responsabilitatea proiectelor legate de transportul naval, alături de Austria, de promovarea turismului şi culturii, împreună cu Bulgaria, şi managementul riscurilor de mediu, alături de Ungaria. Împreună cu Austria, Moldova va coordona activităţile de educaţie şi formare. "În Moldova nu avem materie primă. Singura noastră resursă este capitalul uman şi trebuie să investim în el", a declarat ministrul moldovean de externe Valeriu Gheorghiu. Proiectul "Strategia pentru regiunea Dunării" nu dispune de un buget propriu, aşa încât acesta va trebui suportat de la alte fonduri. Născut la iniţiativa României şi Austriei (în 2008), acesta va contribui la diminuarea decalajelor dintre zonele sărace şi cele bogate din spaţiul dunărean, la o mai bună protecţie a mediului şi la susţinerea dezvoltării economice, sociale şi culturale a regiunii. Toate statele riverane sunt angrenate în proiect în calitate de parteneri cu drepturi egale. Experţii sunt de părere că pentru proiectele bune se va găsi finanţare, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Strategiei pentru Marea Baltică - primul concept macroregional al Uniunii Europene. Kurt Bodewig, fost ministru federal al transporturilor şi actual preşedinte al Forumului pentru Marea Baltică - proiect din cadrul strategiei cu acelaşi nume care vizează reducerea poluării de către vapoare - încurajează noua iniţiativă: "Cred că cel mai important este ca ţările participante, atât cele membre ale UE, cât şi cele din afara spaţiului comunitar, să se înţeleagă asupra proiectelor comune." Dunărea leagă circa 115 milioane de europeni, dar cât de strânse sunt relaţiile dintre ei o va demonstra succesul proiectelor ce urmează a fi derulate în regiune. "Pentru Republica Moldova, cooperarea în strategia Dunării este foarte importantă, pentru că o plasăm în contextul cooperării noastre cu UE. Aşa cum cooperăm cu UE în domeniul bunei democraţii, al eficienţei energetice, al contactelor de la om la om, tot astfel aceste domenii sunt incluse şi în strategia Dunării. De aceea o considerăm o modalitate în plus de a consolida cooperarea cu UE, în vederea atingerii obiectivului nostru major: asocierea politică şi integrarea economică în UE" - afirmă ministrul de externe al Republicii Moldova.
			Domnul Samoil Vîlcu: "Reorganizarea administrativă, condiţie esenţială a modernizării statului" Subiectul reorganizării administrative a ţării a devenit în această perioadă o prioritate pe agenda publică. Consider că este important să acţionăm în acest sens pentru a acorda şansa comunităţilor locale de a proceda cum este mai bine pentru cetăţenii din zonele respective, dar şi pentru a diminua birocraţia. Noi, democrat liberalii, ne dorim prin această reîmpărţire administrativ-teritorială descentralizarea, vrem să simplificăm lucrurile, astfel încât judeţele să aibă posibilitatea să atragă direct fonduri de la Uniunea Europeană, şi nu cu aprobări de la Bucureşti. Doar cei care au în grijă administrarea comunităţilor locale ştiu care sunt priorităţile în ceea ce priveşte modernizarea infrastructurii de drumuri, canalizare sau alimentare cu apă. Prin această reorganizarea administrativă, fiecare judeţ ar putea atrage până la 3 miliarde de euro singur. Trebuie să înţelegem cu toţii că nu putem păstra actuala structură administrativă, veche de 43 de ani, trebuie să ne adaptăm vremurilor în care trăim pentru a fi performanţi şi compatibili cu Europa. Reorganizarea va determina face şi ca alocările bugetare să se facă pe baza unei formule tehnice care să aibă în vedere numărul populaţiei, suprafaţa, potenţialul şi dimensiunea economică. Noi am gândit acest proiect în folosul cetăţenilor, iar concret acest lucru va însemna ca pentru serviciile de bază actuale să funcţioneze oficii în reşedinţele de judeţ, astfel încât oamenii să aibă în continuare acces la acestea, dar politica de dezvoltarea trebuie stabilită la nivel regional, să existe astfel o coerenţă şi un echilibru. Nu foloseşte nimănui să avem zone foarte sărace şi zone foarte bine dezvoltate economic, e de preferat să reducem aceste discrepanţe. Colegii din opoziţie ar trebui să nu mai dezinformeze populaţia în privinţa schimbării actelor. Acestea vor fi înlocuite doar când expiră, nicidecum imediat după adoptarea unei hotărâri privind reorganizarea. Scopul comun al clasei politice actuale trebuie să fie descentralizarea, debirocratizarea şi spargerea relaţiilor clientelare formate pe aceste structuri vechi de peste 40 de ani.
			Domnul Samoil Vîlcu: "Protecţia mediului, prioritate pentru elevii vâlceni" În anul voluntariatului şi nu doar, trebuie să desfăşurăm şi mai intens acţiuni care au rolul de a ne mobiliza şi de a lansa în comunităţile din care facem parte acţiuni de ecologizare a mediului. Plantarea de pomi, informarea şi educarea în acest domeniu al protecţiei naturii trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi. În spiritul acestei idei, la Râmnicu Vâlcea s-a desfăşurat un proiect ce poate constitui un adevărat exemplu. Intitulat "Simte (in)diferenţa verde!", proiectul derulat de Grupul Şcolar "General Magheru" din Râmnicu Vâlcea a avut un real succes. Cei care s-au ocupat de acest proiect merită aprecierea noastră. Acţiunea având ca scop formarea unui comportament civic, responsabilizarea elevilor, cadrelor didactice şi a membrilor comunităţii locale faţă de mediul înconjurător şi-a atins obiectivul. Prin aceste acţiuni de voluntariat s-a amenajat un spaţiu verde primitor în curtea acestei unităţi de învăţământ. Elevii şi profesorii au ecologizat spaţiile verzi din exteriorul şcolii şi au plantat pomi, oferind astfel un exemplu de urmat în ceea ce priveşte grija faţă de spaţiul verde. Fiecare dintre noi trebuie să facem eforturi în vederea conservării mediului înconjurător, toţi ne-am dat seama că nu putem să continuăm cu acţiunile de distrugere a mediului verde, trebuie să avem grijă de sistemul ambiental. Prin acest gen de proiecte, precum cel de la Grupul Şcolar "General Magheru" din Râmnicu Vâlcea, putem forma tinerilor o conştiinţă ecologică, important fiind pentru noi toţi să trăim în armonie cu natura. Sunt convins că tinerii implicaţi în acest proiect vor gândi şi vor organiza de acum încolo propriile acţiuni de plantare, curăţenie, informare şi chiar vor reuşi să strângă în jurul lor resursele de voluntariat ale comunităţilor din care provin. Entuziasmul participanţilor la acest proiect s-a văzut pe tot parcursul derulării acestuia şi cred că unii dintre ei vor putea propune proiecte de mediu şi voluntariat pentru comunitatea din care fac parte. Este datoria noastră să protejăm mediul înconjurător, iar orice acţiune în acest sens este un real câştig, pentru că avem una dintre cele mai frumoase ţări din Europa, iar responsabilitatea noastră comună este de a o păstra curată şi frumoasă.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Avizul consultativ al Curţii Constituţionale privind Proiectul de revizuire a Constituţiei României nu poate opri războiul purtat de PDL împotriva corupţiei" Într-una din intervenţiile anterioare punctam necesitatea revizuirii actualei Constituţii şi salutam în acelaşi timp proiectul de modificare susţinut de preşedintele Traian Băsescu. Între timp, Curtea Constituţională, chemată să se pronunţe pe acest proiect de revizuire, a emis câteva puncte de vedere care sunt în unele cazuri cel puţin îndoielnice în ce priveşte baza lor justificativă. Unul dintre acestea este cel privitor la restrângerea drastică a imunităţii parlamentare şi ministeriale. Curtea Constituţională susţine că această restrângere nu respectă limitele revizuirii Constituţiei prevăzute de articolul 152. Însă în 2003, atunci când a fost vorba de a reduce imunitatea parlamentarilor, aceştia putând fi odată cu acea revizuire trimişi în judecată fără acordul prin vot al Parlamentului, argumentul invocării articolului 152 nu a existat. Această inconsecvenţă ne ridică aşadar multe semne de întrebare privind opinia formulată de Curte. Chiar dacă este doar un punct de vedere al acesteia, fiind vorba de o consultare, totuşi, dată fiind greutatea acestei instituţii, el trebuie analizat cu cea mai mare atenţie. Personal nu vreau să pun la îndoială verticalitatea acestei opinii formulate de Curte, însă există şi această părere a unor colegi de ai mei, cum ar fi remarca domnului Cristian Preda, care susţine că nu e exclus ca structura Curţii să fi analizat cu ochii la sondaje, şi să vrea să facă un cadou USL. O altă opinie a Curţii Constituţionale este aceea că «eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobândirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie’». Toate acestea se află în contradicţie cu opiniile unor reprezentanţi ai altor state pentru care dreptul la proprietate este un drept fundamental. Este cazul ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, care a declarat recent că o problemă-cheie a României este tocmai faptul că se prezumă în Constituţie că toate proprietăţile sunt dobândite licit, prevedere inexistentă în cazul SUA, şi că atât Legea fundamentală, cât şi drepturile omului "Nu sunt o licenţă pentru a fura". Or, proiectul de revizuire doreşte să elimine acest aspect. De aceea, premierul Emil Boc a ţinut zilele trecute să menţioneze că acest punct de vedere al Curţii este doar o bătălie pierdută, nu şi întreg războiul. Odată ce proiectul va ajunge în Parlament, acesta va ţine cont de punctul de vedere al Curţii, însă eu şi colegii mei din PDL vom continua această luptă şi ne vom concentra toată atenţia spre găsirea acelor pasaje care pot fi astfel amendate încât să permită confiscarea averilor dobândite ilicit şi descurajarea şi eradicarea fenomenului îmbogăţirii prin acte de corupţie. Este adevărat că un război nu se câştigă uşor, cu atât mai mult cu cât este vorba de un război de lungă durată, pe care PDL îl duce împotriva corupţiei şi a sistemelor de protejare a intereselor personale care au prins rădăcini adânci în perioada guvernărilor PSD şi PNL, actualii actori ai USL. Este timpul ca în România să dispară echivalenţa între dreptul la proprietate şi actul sustragerii, prin care se acumulează bogăţie pe seama unor operaţiuni ilegale, prin mijloace corupte.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Obsesiile autonomiste nu se înscriu pe agenda de reformă administrativă a României" Tema regionalizării este mult prea importantă pentru reforma administrativă a statului şi modernizarea lui şi este regretabil faptul că o lăsăm strivită de interese politicianiste etnice. Varianta UDMR de regionalizare implică constituirea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, cele trei judeţe cu populaţie predominant maghiară - Harghita, Covasna şi Mureş - urmând să formeze o regiune, corespunzătoare aşa-numitului "Ţinut Secuiesc". Acest ţinut, luat ca întreg, nu există ca entitate juridică, nu există o structură cu drapel, parlament local, autonomie financiar-economică şi politică sau guvernare locală. Drept urmare, cererea de constituire a unei regiuni "cu statut special de autonomie, după modelul "Tirolului de Sud", compusă din judeţele Harghita-Covasna-Mureş, este absurdă. Ţinutul Secuiesc este o regiune tradiţională, dar acest lucru nu este suficient pentru acordarea unui statut administrativ. Readucerea în atenţia publică a ideii de autonomie pe criterii etnice nu se mai potriveşte timpurilor pe care le trăim, iar incitările la nesupunere civică şi violenţă nu-şi au locul. Este absurd şi iresponsabil ca în secolul XXI să se facă o "strigare la arme"! România are o legislaţie extrem de tolerantă şi protectoare cu minorităţile. Dincolo de aceste aspecte, interesul naţional nu este negociabil. În judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în jurul cărora s-au aprins discuţiile politice, trăiesc nu doar etnici maghiari, ci şi aproape 400.000 de români, ale căror interese, valori şi tradiţii trebuie să fie, de asemenea, corect reprezentate. Lăsând la o parte pornirile separatiste potrivite pentru alte vremuri, propunerea UDMR privind reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării nu este fezabilă din alte două motive: pe de o parte, numărul prea mare de regiuni (regionalizarea României în 16 regiuni înseamnă o fragmentare excesivă a teritoriului ţării, iar regiunile ar fi prea mici pentru a permite proiecte de anvergură) şi, pe de altă parte, discrepanţele uriaşe care vor apărea între nivelurile de dezvoltare economică ale regiunilor nou create (vom avea regiuni foarte sărace, precum Giurgiu - Teleorman, şi regiuni foarte bogate, ca Arad - Timişoara - Caraş Severin sau Sibiu - Braşov). Opoziţia a venit şi ea cu un proiect alternativ de regionalizare, din care însă lipseşte esenţa - ideea de reformă. Varianta USL de reorganizare administrativ-teritorială nu vrea să supere pe nimeni, de aceea nu schimbă nimic. Păstrează judeţele, dar propune unirea acestora în noi structuri administrative, corespunzătoare celor 8 regiuni de dezvoltare şi, în plus, propune înfiinţarea de noi instituţii. Rezultatul: costuri mai mare ale actului administrativ, birocraţie mai densă, timp de execuţie a proiectului care s-ar întinde până în 2016 etc. E timpul să terminăm cu jumătăţile de măsură şi să ne vedem de interesul naţional, care ne cere unităţi administrative mai mari, capabile să gestioneze singure fonduri europene şi să dezvolte proiecte integrate, în locul proiectelor mici, izolate şi cu impact limitat la nivel local. PDL propune o soluţie limpede şi eficientă, cea mai rentabilă din punct de vedere al resurselor şi timpului ce trebuiesc investite pentru a fi pusă în practică. Reorganizarea administrativ-teritorială a României în 8 judeţe mari, cu personalitate juridică, este varianta optimă pentru reforma administrativă atât de necesară. Aceasta corespunde cerinţelor europene, respectă principiile moderne ale administraţiei publice, precum descentralizarea şi autonomia locală, şi sunt convins că va duce la o debirocratizare a actului administrativ şi la o mai bună absorbţie a fondurilor structurale. Cele 8 regiuni de dezvoltare există deja în nomenclatorul UE, lipsind doar personalitatea juridică şi competenţele necesare derulării programelor cu asistenţă financiară europeană. Comunitatea maghiară va avea de câştigat de pe urma regionalizării, la fel ca toţi românii, de aceea lobby-ul intens practicat în ţară şi în afara ei în favoarea ideii de autonomie pe criterii etnice este contraproductiv pentru toate părţile. Reforma este necesară şi trebuie realizată înaintea alegerilor locale din 2012, astfel încât acestea să se desfăşoare potrivit noii împărţiri administrativ-teritoriale. Nu există motive pentru ca subiectul reorganizării pe regiuni "să fie repede stins", "să lăsăm totul şi să revenim mai târziu, peste un an, peste o jumătate de an", aşa cum au propus lideri UDMR. Îi rog, pe această cale, atât pe colegii din UDMR, cât şi pe cei din opoziţie să nu mai vină cu cereri absurde, care nu fac altceva decât să ţină în loc modernizarea României.
			Domnul Gheorghe-Mirel Taloş: Intenţia Guvernului Boc de asumare a răspunderii pe o lege de reorganizare administrativă încalcă prevederile legale în vigoare privitoare la obligativitatea consultării cetăţenilor în situaţia schimbării limitelor unităţilor teritorial-administrative. Astfel, articolul 20 din Legea administraţiei publice locale stipulează în mod clar faptul că "Orice modificare a limitelor teritoriale se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum." Articolul 13 alin.(3) din Legea referendumului încadrează şi el organizarea referendumului în regim de obligativitate în vederea oricărei iniţiative guvernamentale de reorganizare teritorial-administrativă. De asemenea, Comisia de la Veneţia recomandă şi ea ca, atunci când se modifică limitele teritoriale ale unei unităţi administrative, cetăţenii direct afectaţi să fie consultaţi. Dacă domnul Băsescu a considerat că reducerea numărului de parlamentari este un subiect de interes naţional demn de un referendum, atunci reîmpărţirea administrativă a ţării este cu atât mai importantă şi trebuie să aibă loc o consultare a cetăţenilor. Aşteptăm ca guvernul şi domnul Băsescu să arate respect atât faţă de lege, cât şi faţă de cetăţeni.
			Domnul Angel Tîlvăr: "Băsescu a deschis cutia Pandorei" Subiectul regionalizării ţine prima pagină a ziarelor şi deschide toate buletinele de ştiri de mai bine de o săptămână. Convinşi că reorganizarea administrativ-teritorială se va face conform planului întocmit de însuşi preşedintele ţării şi susţinut frenetic de Guvern, liderii PDL, în frunte cu şeful Băsescu, au primit, în opinia mea, o lovitură grea de la UDMR, lovitură în urma căreia are de suferit întreaga viaţă politică a României. Oare acum preşedintele Băsescu şi premierul Boc mai sunt la fel de siguri că vor face reorganizarea administrativă după bunul lor plac? Vom vedea. Cert este, însă, că fiecare zi care trece Guvernul este şantajabil, iar succesul sau insuccesul politicilor guvernamentale stă în asumarea răspunderii sau în capacitatea PDL de a ceda pretenţiilor UDMR. Iată că de data aceasta trocul nu a ţinut şi proiectul lui Băsescu şi al PDL-ului privind reorganizarea administrativ-teritorială stă să se clatine. Iată că ceea ce nu a reuşit să facă legea în România, a făcut UDMR-ul. De ce spun acest lucru? Foarte simplu. Proiectul privind regionalizarea ar fi trebuit în primă instanţă să se alcătuiască în urma unor analize şi studii de impact ale căror rezultate ar fi trebuit să ateste în primul rând dacă e nevoie de reorganizare teritorială, iar dacă răspunsul este pozitiv, cum trebuie făcută această reorganizare. Propunerea rezultată ar fi trebuit să fie subiectul unei dezbateri între instituţiile statului şi principalele partide politice, întrucât pentru adoptarea unei asemenea Legi este nevoie de majoritate parlamentară. Forma finală ar fi trebuit să fie supusă unui referendum, dacă ţinem cont de pasiunea preşedintelui Băsescu pentru referendumuri, şi poporul să fie cel care decide dacă se face sau nu reorganizarea teritorială, nu un singur om. Deci ar fi trebuit respectată cel puţin legea referendumului şi în speţă voinţa cetăţenilor. Dar acest lucru nu l-a impresionat nici pe preşedintele Băsescu şi nici pe premierul Boc. Dar de cine au fost ei totuşi impresionaţi? De propriii membri de coaliţie. Aceştia nu sunt nici ei interesaţi dacă Legea referndumului se respectă sau nu, ci sunt mai degrabă preocupaţi de atingerea propriilor interese: recunoaşterea Ţinutului Secuiesc. Cel puţin două aspecte mi se par interesante în această discuţie. În primul rând, Guvernul Boc este un Guvern eminamente şantajabil, şi, în al doilea rând, însuşi Kelemen Hunor recunoaşte că face parte dintr-un guvern care ia măsuri comuniste. Declaraţia sa, de zilele acestea, prin care respinge trocul oferit de PDL, este de o sinceritatea debordantă: "În cazul în care se trece la o astfel de reformă administrativă, aşa cum în 1968, când Ceauşescu a încercat o reformă administrativă şi au ieşit oamenii în stradă şi a renunţat la acea reformă şi au fost formate cele două judeţe, aşa simt eu, aşa primesc informaţii, şi eu ca lider politic trebuie să ştiu ce gândesc şi ce spun oamenii, nu exclud să iasă oamenii pe stradă." Conflictul deschis între UDMR şi PDL, din cadrul coaliţiei de guvernământ, este în fapt un conflict pe care Traian Băsescu îl alimentează şi îl accentuează constant. De această dată se pare că nu poate fi vorba de o remiză. Traian Băsescu a deschis cutia Pandorei, iar acum zilele Guvernului Boc sunt numărate, asta în condiţiile în care nu cedează din nou pretenţiilor UDMR-iste. Perpetuarea conflictului în alianţa de guvernământ distrage atenţia opiniei publice de la realele probleme ale societăţii în care trăim. Şi despre ce ţară vorbim? O ţară în care locuitorii ei, datorită conducerii PDL-iste, au ajuns să trăiască mai rău decât ţări sărace de pe continentul african, cum ar fi Botswana sau chiar Gabon. Conform unei ierarhii realizată de Global Finance în legătură cu cele mai bogate state din lume, România se clasează pe locul 68. În alcătuirea acestei ierarhii s-a luat în calcul PIB-ul per capita, ajustat printr-un coeficient (PPP) care exprimă puterea de cumpărare medie a unui locuitor al ţării respective. Astfel, un român a avut în medie în 2010 un PIB per capita de 12.131 de dolari, pe când în Botswana PIB-ul per capita ajustat a fost în 2010 de 14.784 dolari, iar în Gabon 14.971 dolari. În acest stadiu au adus regimul PDL-UNPR-UDMR România. Cetăţenii acestei ţări au ajuns să se compare ca nivel de trai cu locuitorii unor ţări sărace din Africa. În doar câţiva ani, guvernarea de dreapta a aruncat România în sărăcie. În concluzie, doresc să precizez faptul că experimentul regionalizării sau, mai bine zis, perdeaua de fum aruncată de preşedintele Băsescu este doar o verigă din lanţul alegerilor de anul viitor.
			Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: "Preocupările Guvernului: regionalizare versus depopulare" Lansarea proiectului guvernamental de regionalizare a României a aruncat dezbaterea publică românească într-un subiect care pare să îndepărteze preocupările publice de adevăratele probleme. Nimeni nu mai vorbeşte de scumpirile alimentelor sau de disponibilizările anunţate din sectorul bugetar, pentru că toată lumea este interesată de cele opt judeţe sau, mai nou, dacă UDMR părăseşte sau nu guvernarea. Acest fapt este un exemplu de succes pentru îndepărtarea discursului public de la dramele reale cu care se confruntă o mare parte din populaţia României: imposibilitatea de a plăti dările către stat sau ratele, de a avea un trai decent. În acest context a fost trecută sub tăcere o informaţie apărută pe fluxul agenţiilor de ştiri care arată că numărul românilor care aleg să plece în Anglia pentru a munci acolo a crescut de patru ori până în anul 2010 faţă de anul 2004. Astfel, în 2004, în Marea Britanie erau 14.000 de români, în timp ce în 2010 numărul lor a ajuns la 68.000. Faţă de aceste cifre mai trebuie spus că, aşa cum se ştie deja, un număr important al celor care aleg să muncească în Marea Britanie, dar şi în alte state din Uniunea Europeană, sunt cetăţeni români care beneficiază de o pregătire superioară, având un grad ridicat de profesionalism în diferite domenii. Iar cel mai bun exemplu sunt medicii, al căror exod s-a intensificat după ce PDL a decis să taie salariile şi să închidă spitalele. Mai mult decât atât, marea majoritate a celor care decid să plece pentru a munci în alte state sunt tinerii, astfel încât există pericolul ca aceştia să decidă să nu se mai întoarcă în România, încercând să-şi construiască un viitor mai sigur într-un stat care le respectă drepturile. Astfel, în calitate de tânăr om politic atrag atenţia asupra faptului că adevărata preocupare a Guvernului României ar trebui să se îndrepte nu către un proiect de regionalizare a ţării, de natură să arunce societatea într-o vrajbă inutilă, ci către găsirea unor soluţii pentru stoparea depopulării ţării şi opririi exodului tinerilor şi a oamenilor bine pregătiţi.
			Domnul Ioan Ţintean: Folosesc această declaraţie politică pentru a supune atenţiei publice cazul domnului Meşter Marin Aurel, reprezentant al Întreprinderii Familiale Meşter Marin Aurel, cu sediul în municipiul Bistriţa, referitor la aplicarea cotei de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activităţi independente aferente anului 2009. Aşa cum reiese din memoriul primit la cabinetul meu parlamentar de la domnul Meşter, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Bistriţa-Năsăud calculează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la veniturile realizate în anul 2009, aplicând procentul de 6,5%, şi nu de 5,5%, cum ar fi normal şi legal, potrivit art. 257 alin. (1) şi alin.(2), precum şi potrivit OUG nr.226/2008 art.1 alin. (1). Ca atare, nu ştim care este motivaţia şi temeiul legal în baza cărora Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Bistriţa-Năsăud a aplicat procentul de 6,5% pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Cert este că, pentru actualii guvernanţi, diferenţa dintre fapte şi vorbe rămâne mare, în ciuda promisiunilor privind sprijinirea micilor întreprinzători şi reducerea fiscalităţii, mai ales pe timp de criză economică. Este motivul pentru care am adresat o întrebare primului-ministru Emil Boc pentru a lămuri situaţia domnului Meşter şi pentru a afla care este cota de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pe care trebuie să o plătească o persoană care a realizat venituri din activităţi independente la nivelul anului 2009. Nu în ultimul rând, dar cel mai important, vreau să aflu de la însuşi şeful Guvernului care lege se aplică în ţara asta, cea scrisă în textele de lege sau cea interpretată după bunul-plac şi arbitrar, aşa cum se întâmplă cu subordonaţii domnului Boc de la Bistriţa-Năsăud, angajaţii Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Bistriţa-Năsăud. Iar în cazul în care domnul Meşter are dreptate, aştept şi măsuri disciplinare.
			Domnul Titi Holban: "De ce avansăm atât de lent?" Cum a ajuns România pe lista ţărilor cele mai sărace? Şi mai ales cum a ajuns România să fie considerată mai săracă decât Botswana? Într-o ţară cu un potenţial economic mare datorită, în parte, resurselor disponibile, poziţiei geografice favorabile pentru dezvoltarea afacerilor, a reliefului variat, o adevărată mină de aur pentru dezvoltarea turismului, şi atâtor alte considerente care ar fi trebuit să ducă la creşterea prosperităţii, cetăţenii au ajuns după 3 ani de guvernare PDL la limita subzistenţei. Un raport realizat recent de Global Finance plasează ţara noastră pe locul 68 în topul celor mai bogate ţări din lume, surclasată de aproape toate statele europene. Nivelul de trai din România a scăzut vertiginos de la începutul mandatului Guvernului Boc. Şi mă refer aici, desigur, la primul mandat al acestui guvern, reformat de atâtea ori, dar fără nicio performanţă vizibilă până acum. Acesta este rezultatul a trei ani de guvernare iresponsabilă, care s-a concentrat doar în jurul nevoii de a produce cât mai multe resurse pentru clientela de partid, singura care a prosperat de altfel în această perioadă de criză, în care buzunarele românilor au fost aspru afectate de reducerile de venituri şi creşterile de taxe impuse de guvern în cursul anului 2010. Între timp lumea întreagă se pregăteşte de un nou ciclu de criză economică. În România însă Guvernul şi preşedintele au lansat noi teme în discuţie: reformarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă. În loc să ne concentrăm pe problemele de zi cu zi, mai precis pe criza economică şi socială, ne consumăm energia în discuţii sterile. Aceşti oameni care azi guvernează trebuie să înţeleagă că nu sunt doar ei între ei, cu interesele lor electorale, ci mai există şi opoziţie parlamentară, şi societate civilă, şi cetăţeni, în slujba cărora ar trebui să fie. Prioritatea Guvernului ar trebui să fie aceea de a eficientiza cu adevărat cheltuielile publice, eliminând risipa din anumite instituţii sau companii de stat, şi de a asigura condiţiile pentru un trai decent pentru cetăţeni. Ne interesează să progresăm şi să simţim efectele pozitive ale acestui progres. Modernizarea României a ajuns o vorbă în vânt pe durata guvernării PDL, din moment ce toate semnele arată că, în loc să mergem înainte, ne întoarcem în trecut: la condiţii de viaţă dificile şi la ură rasială alimentată de discursurile naţionaliste ale guvernanţilor. Tocmai de aceea doresc să fac apel la responsabilitate în privinţa adevăratelor probleme de care ar trebui să ne preocupăm. Depăşirea crizei economice şi limitarea efectelor acesteia asupra cetăţenilor trebuie să fie cu adevărat obiectivul Guvernului.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Uniunea Socialistă faţă cu reforma!" Este greu de înţeles cum după mai bine de douăzeci de ani de democraţie, de clipe grele pline de sacrificii, inflaţie şi şomaj, de mineriade şi stagnare a dezvoltării ţării noastre, unii încă mai poartă nostalgia acelor vremuri. Dacă această nostalgie ar fi venit din partea unor politicieni trecuţi de prima tinereţe aş fi fost, cu siguranţă, ceva mai indulgent, însă când această temă vine din partea unor tineri lideri politici, care se proclamă portavocile socialismului modern, nu am cum să nu reacţionez. Nu cred că există cetăţean al României care să poată nega că până la Guvernul Boc adevăratele reforme de care economia, statul şi societatea românească aveau atâta nevoie au fost doar mimate, ca într-o parodie de proastă calitate. Atunci însă când reforma reală a fost declanşată, fără niciun compromis sau vreo şansă de a o mai putea opri, cei care ar fi trebuit să fie principalii ei susţinători, oamenii politici tineri din opoziţie, s-au transformat peste noapte în principalii adversari de moarte ai acesteia. Niciuna dintre declaraţiile mele politice nu au fost numai vorbe în vânt, ci întotdeauna s-au bazat pe fapte sau acte concrete. Astfel, în susţinerea celor de mai sus, nu pot să nu mă gândesc la reacţia lupilor tineri ai socialismului românesc, grupaţi în Uniunea Socialistă, faţă de principalele acte de reformă promovate în ultimul an şi jumătate. Care a fost reacţia Domniilor Lor faţă de reforma din educaţie? Au blocat-o nejustificat luni de zile cu speranţa că Guvernul va ceda, aşa cum au cedat şi alte guverne în faţa privilegiilor unora, a rectorilor incompatibili şi imorali, a lipsei de performanţă din educaţie. Care este promisiunea tinerilor din Uniunea Socialistă? Că dacă vor veni la putere vor anula totul şi ne vor întoarce la epoca de aur a lui Ion Iliescu şi Ecaterina Andronescu. Care a fost reacţia socialiştilor faţă de reforma din sănătate? Respingere şi opoziţie faţă de spitalele care se zbat în mizerie şi lipsă de personal, toleranţă faţă de reţelele mafiote care exploatează banii sănătăţii. Care este promisiunea tinerilor din Uniunea Socialistă? Că dacă vor veni la putere vor anula totul şi ne vor oferi servicii medicale la standardele lui Ion Iliescu, în spitale fără medici, fără medicamente şi în care dacă intri cu o boală te întorci cu două. Cum s-au comportat tinerii socialişti atunci când Codul muncii a fost flexibilizat şi a început să producă oficializarea a sute de mii de locuri de muncă lunar? Au negat că ar fi adevărată însăşi realitatea şi ne asigură că pe vremea lui Iliescu era mai bine, atunci când a lucra la negru a devenit cultura oficială a muncii din România. Ce părere au piloţii maşinii socialiste faţă de nevoia de reorganizare a României şi de realizare reală a procesului de descentralizare? Nu au nicio părere, pentru că numai lansarea în dezbatere publică a unui astfel de subiect le-a adus grave bătăi de cap cu elita politică socialistă, pe care cetăţenii românii îi cunosc după apelativul "Baroni locali". În urmă cu trei zile tânărul pilot al socialismului românesc declara că în prima zi după cucerirea puterii ar reveni la statu-quo-ul lui Iliescu, în care baronii locali să poată continua să delapideze fonduri europene, fără să îi deranjeze cineva. Eu le înţeleg disperarea acestor tineri, pentru că în urmă cu mai mulţi ani de zile Adrian Năstase a dorit să demareze o astfel de dezbatere şi a fost în pragul de a fi linşat de "Baronii locali". Nu-mi ajunge timpul unei simple declaraţii politice să enumăr opoziţia tinerilor neliniştiţi şi fără pic de interes pentru binele comun al Românilor. Nu au programe politice reale, ci doar viziuni, scrise în pripă, pe genunchi, la dictarea mentorului Ion Iliescu. Aşa se şi justifică garanţiile pe care ni le dau că atunci când vor veni la putere vor anula totul şi ne vor întoarce la România lui Ion Iliescu. Cu siguranţă că orice cetăţean român a înţeles că o Românie condusă de doi piloţi care se ceartă pe volan este o Românie în care copilotul care indică traseul este tot Ion Iliescu.
			Domnul Vasile Filip Soporan: "Învăţăminte din istorie şi bătălia de astăzi" Peste câteva zile, mai exact în 16 iulie 2011, se vor împlini 90 de ani de când în zona Arieşului, la Câmpia Turzii, pe atunci Ghiriş-Arieş, a început fabricaţia produselor metalurgice la nivelul calităţii şi al unor procedee tehnologice compatibile cu cele din Europa occidentală. Astăzi, la nivelul percepţiei populaţiei, singura criză este doar cea politică, iar temele de dezbatere majore vizează doar regionalizarea, privită mai mult din punctul de vedere al implicaţiilor de coagulare etnică şi mai puţin din punctul de vedere al mecanismelor dezvoltării. În acelaşi timp, temele economice sunt abordate politicianist, fără o înţelegere pragmatică a pieţei şi capitalului. În acest cadru, consider că la înverşunarea şi lipsa de perspectivă care domină discursul politic ar fi interesant - cel puţin pentru cei la care negura se aşază peste tot -, să parcurgă o parte din învăţămintele cu care am rămas în urma parcurgerii creării şi dezvoltării societăţii "Industria Sârmei". Parcursul ei a început în 1919, într-o Europă ieşită din război, iar aşezarea europeană de după război se făcea foarte greu; negocierile consolidării lucrurilor mergeau anevoios, statele erau blocate, în principal, pentru faptul că la nivel economic nu funcţiona nicio colaborare (cea veche nu mai avea suportul desfăşurării, iar cea nouă nu avea vlaga de a fi structurată şi aşezată la nivelul noilor graniţe). În această atmosferă, a incertitudinilor şi a certitudinilor aduse în acelaşi spaţiu, un tânăr evreu slovac prezintă mediului economic clujean, dominat de un vizionar de marcă, bancherul Ionel Comşa, proiectul producerii cuielor şi sârmei în zona Transilvaniei. Reacţia băncilor a fost excepţională, se creează societatea "Industria Sârmei", se stabileşte sediul social în Cluj, pe o stradă care în 1936 se numea Iuliu Maniu, se stabileşte terenul construcţiei uzinelor, se achiziţionează tehnologiile, utilajele şi instalaţiile, se realizează construcţiile şi infrastructura industrială, sunt angajaţi un număr de aproape 100 de meseriaşi şi specialişti din Germania, Austria, Cehoslovacia şi Polonia, şi pentru început, peste 800 de români, necesar materializării ideii de producere industrială a produselor metalurgice. Primul director al Uzinelor de la Câmpia Turzii a fost, pentru o perioadă de 10 ani (1920-1930), inginerul german Friedrich Trappiel. Ionel Floaşiu, primul inginer român din societate, bursier al Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu la Politehnica de la Budapesta şi Praga, l-a urmat ca director pentru perioada 1930-1945. De-a lungul timpului, societatea şi-a amplificat activităţile, produsele devenind din ce în ce mai complexe, iar procesele tehnologice se desfăşurau într-un sistem integrat, de la elaborarea oţelului până la obţinerea produselor speciale. Ramificaţiile societăţii s-au dezvoltat în perioada 1920-1936 şi au cuprins Cernăuţiul (Prutul SA), Brăila ("Industria Sârmei" din Brăila), Braşovul ("Ancora Română" SA), Bucureştiul (Calea Victoriei, nr. 36) şi alte centre de prezentare, de distribuţie şi de desfacere. Tot în acea perioadă, au constituit cartelul "Filiera", unde deţineau o poziţie dominantă de 30%, şi au participat la Cartelul Fierului din Europa Centrală. Mă opresc aici cu acest început de istorie şi vă voi prezenta câteva lucruri pe care le-am învăţat din parcursul acestei poveşti reale (şi sper să rămână realitate în continuare). Iată câteva dintre ele: 1. Situaţia dificilă de moment poate fi o oportunitate. Gândirea antreprenorială a făuritorilor societăţii "Industria Sârmei" ne arată faptul că situaţia iniţială dificilă (anii 1919-1924), la nivel general, poate fi o oportunitate. Ideea se fundamentează pe flerul şi capacitatea antreprenorului de a vedea altceva decât suferinţă, nelinişte şi confruntare. A văzut stabilitatea fostei zone periferice, stabilitate bazată pe dorinţa de a ajunge la performanţa apuseană, faptul că piaţa zonei a fost pregătită pentru producţia pe care o propunea, prin faptul că produsele erau prezente, cunoscute şi foarte apreciate în zonă. 2. Elitele antreprenoriale şi tehnologice europene au lucrat pentru capitalul românesc. Elitele antreprenoriale şi tehnologice europene, reprezentate de un evreu slovac şi un german, au lucrat pentru capitalul românesc şi pentru dezvoltarea României. Este vorba de Izso Diamant şi Friedric Trappiel, care s-au alăturat elitelor şi specialiştilor români, printre care amintesc doar pe Ionel Comşa şi Ionel Floaşiu. Ar fi foarte bine dacă acest lucru s-ar întâmpla cu intensitate şi astăzi, în 2011. Din această prezentare rezultă o lecţie, aceea că la nivelul antreprenoriatului adevărat, la nivelul unei comunităţi adevărate, există competiţie şi nu există bariere, izolare, ci drumuri şi căi de comunicare capabile să mobilizeze zonele adiacente. 3. Mobilizarea capitalului românesc. Mobilizarea capitalului românesc s-a făcut într-o manieră inteligentă, prin intermediul unui bancher excepţional al perioadei interbelice clujene, Ionel Comşa, şi al unei bănci emblemă pentru Clujul anilor '20 şi '30, este vorba de Banca Comercială pentru Comerţ şi Industrie SA Cluj. Poate niciodată în istoria Clujului, sistemul bancar nu a avut o influenţă mai mare şi nu a avut un vizionar de calibrul lui Ionel Comşa. Lecţia predată ne arată că întotdeauna pentru dezvoltarea unei comunităţi este nevoie de un vizionar, de o comunitate capabilă să înţeleagă sensul evoluţiilor şi de o forţă capabilă de a pune sinergetic, într-un întreg, acţiunile tuturor celor implicaţi. 4. Comunităţile au fost împreună, şi nu doar alături. Diferenţele etnice şi culturale nu au constituit o barieră în cadrul construcţiei economice, poate pentru prima dată în istoria Clujului comunităţile au fost împreună şi nu au acţionat doar alături. Se demonstrează că în comunităţile multietnice, alături de o confruntare directă sau indirectă, etniile pot să influenţeze competiţia, performanţa şi dezvoltarea comunităţii. Poate astăzi, mai mult decât ieri, avem nevoie de conlucrare mult mai mult decât de alăturare sau confruntare. 5. Dezvoltarea în varianta "Porţilor deschise". "Industria Sârmei", prin evoluţia pe care a avut-o, dovedeşte faptul că varianta "porţilor deschise" este varianta care a adus dezvoltarea în zonă. Ea a fost aplicată cu inteligenţă în deschiderea porţilor pentru tehnologiile occidentale, pentru mentalitatea organizării şi rezolvării problemelor sociale, pentru inovare şi pentru aplicarea acestora în cadrul activităţilor productive. A mai însemnat deschiderea pentru specialiştii occidentali, în special din Germania şi Austria, care în număr de 100 s-au aşezat în zonă pentru punerea la punct a proceselor tehnologice. Această perioadă a deschiderii este demonstrată de multitudinea vizitelor de documentare la principalele evenimente şi societăţi comerciale ale domeniului. Astfel, în intervalul a doi ani, 1937-1938, specialiştii societăţii au participat sau au vizitat următoarele obiective: Institut fur Metallkunde din Berlin - Charlottenburg (dr. ing. Victor Ungureanu în martie 1937); Expoziţia Imperiului Britanic din Glasgow (ing. Radu Comşa în 1937); Expoziţia Schaffendes Volk din Dusseldorf (ing. Constantin Voinescu în 1937); Expoziţia din Paris "Expoziţia de Artă şi Tehnică în Viaţa Modernă" (ing. Antoniu Văcăroiu în 1937); Institutul de Sudură Autogenă din Paris (ing. Ilie Vasiliev în 1937); Firma Carl Zeiss din Jena (ing. Ioan Andrea în 1937); Imperial Chemical Industries Limited din Manchester (ing. V. Diamant în 1938); Târgul de Mostre din Leipzig (ing. Ganea Macedan în 1938); Firma "Langbein Phanhauser" din Germania (ing. Marius Popovici în 1938); Technische Hochschule Berlin (ing. Ioan Vălean în 1938) şi Firma Agil Berlin şi A. Arc. Limited London (asistent tehnic Ioan Baciu în 1938). Care firmă de astăzi, din domeniul unei producţii identitare cu capital românesc, are o dinamică de comunicare profesională şi ştiinţifică atât de intensă ca "Industria Sârmei" în perioada interbelică? 6. Integrarea în spaţiul economic european. Schimburile comerciale demonstrate de "Industria Sârmei" în perioada interbelică demonstrează faptul că firma era integrată economic în spaţiul european. Semnificativ pentru demonstrarea acestui lucru este importul de 24.196 tone de ţagle şi patine făcut în 1939. Astfel, furnizorii au avut următoarea distribuţie: Cehoslovacia - 8,5%, Polonia - 10,4%, Belgia - 18,6%, Austria - 1,2%, Ungaria - 12,8% şi Germania - 48,4%. Putem astăzi să spunem că Occidentul este furnizor de materii prime pentru industria românească, pentru a fi înnobilate la nivelul plusvalorii în România. 7. Nivelul calitativ al produselor Occidentului. Preocupările pentru atingerea nivelului calitativ al produselor occidentului a fost o constantă a perioadei interbelice la nivelul societăţii "Industria Sârmei". Consider că astăzi, din păcate, se afirmă din ce în ce mai rar: "Produsele uzinelor noastre sunt la acelaşi nivel cu produsele cele mai renumite din străinătate, datorită grijii deosebite şi controlului permanent ce-l avem în tot timpul fabricării". Aceasta ne confirmă şi clienţii care lucrează aproape exclusiv cu produsele noastre. Câte pieţe ne-ar fi aparţinut astăzi dacă am fi dezvoltat o asemenea mentalitate? 8. Misiunea unei industrii şi devenirea naţională. Misiunea unei industrii este privită şi din perspectiva devenirii naţionale. Cine mai afirmă astăzi la nivelul mediului economic că "O industrie mare ca a noastră nu are numai o misiune strict comercială şi tehnică, ci are şi o misiune culturală şi naţională. Grija ei nu se extinde însă numai asupra activităţii propriu-zise din uzine, ci ea se îngrijeşte şi de viaţa socială şi culturală a lor afară din fabrică"? Nu cred că astăzi există la nivelul mediului economic o asemenea formulare. Dacă ar fi existat o asemenea exprimare consider că nu ar fi existat căderile la nivelul societăţilor comerciale, poate unice la nivelul spaţiului european şi la nivelul întregii istorii a României. Astăzi, putem să generăm, în condiţiile economiei de piaţă şi ale globalizării, o asemenea formulare, cu atât mai mult cu cât în bătălia europeană este necesară o asemenea abordare, abordare care să conducă la dezvoltare durabilă şi afirmare în spaţiul european. 9. Socialul este penumbră a economicului. Pentru managementul interbelic al societăţii "Industria Sârmei" socialul este penumbra cea mai importantă a economicului. Altfel spus, elita societăţii a înţeles că economia interacţionează cu problematica socială. Abordările interbelice de la "Industria Sârmei" demonstrează faptul că rezolvarea problemelor sociale a avut postamentul creşterii şi consolidării economice în spaţiul european. Preocuparea pentru condiţiile locului de muncă, pentru munca bine plătită, evidente şi active în anii ’20 şi ’30, sunt astăzi din ce în ce mai rare. Consider, având în vedere situaţia în care ne găsim, că acestea pot redeveni o prioritate a momentului şi a zilelor care urmează. 10. Unificarea economică a României. Barierele existente la nivelul provinciilor unificate în 1918, cu toate mentalităţile, prejudecăţile, obiceiurile şi credinţele specifice fiecărei regiuni, au fost rezolvate nu numai prin unificarea monetară, noua Constituţie, unificarea administrativă, ci poate, în primul rând, pe durată lungă, prin unificarea economică. "Industria Sârmei" este un exemplu bun în acest sens sau poate pentru unii o excepţie, "reuşind prin calitatea produselor să prindă rădăcini în provinciile cele mai îndepărtate, creând legături plăcute şi durabile, atât cu fabricile de cuie, cât şi cu marii comercianţi de fier". M-ar bucura faptul dacă astăzi am avea o gândire şi o strategie naţională care, pe lângă integrarea europeană şi participarea la procesele globale, ar putea genera, pe principiile economiei de piaţă, o economie de valorificare a resurselor naturale şi umane cu valenţe de manifestare regională într-o economie unificată şi stimulată în manifestările ei de o infrastructură modernă şi eficientă. Făuritorii societăţii "Industria Sârmei" au văzut esenţa dezvoltării, funcţionarea şi existenţa pieţei într-o Românie întregită şi nu au acţionat numai la nivelul "aprecierilor" pentru regăţeni, bănăţeni, ardeleni, moldoveni, bucovineni, ci au ctitorit fundamental în Cernăuţi, Galaţi, Brăila, Braşov, cu unităţi productive, şi aproape în toate regiunile, cu unităţi şi ramificaţii de desfacere. 11. Mobilizarea de criză. Perioadele de criză trebuie privite ca o oportunitate din perspectiva ieşirii din criză pentru o piaţă reînnoită parţial sau total. Astfel, "Industria Sârmei" a mărit în timpul crizei capitalul ei propriu de la 124,3 milioane lei în 1929 la 146,7 milioane lei în 1933, adică cu aproape 20%77. În acel interval s-a construit un cuptor pentru producerea oţelului electric, s-a înfiinţat trăgătoria de oţel tare şi s-a asimilat fabricaţia cuielor albastre şi spintecate, conform raportului consiliului de administraţie a societăţii pe anul 1930. În acelaşi raport se arată că "Banca Naţională ne-a dat cel mai efectiv sprijin, sporindu-ne reescontul de la 12 milioane la 25 milioane, precum şi Banca Centrală pentru Industrie şi Comerţ". Sprijinul acestor instituţii a fost esenţial pentru întărirea poziţiei de piaţă, producţiei şi profitului. Conform acestor măsuri şi a conjuncturilor excepţionale, profitul net realizat de societate a avut următoarea dinamică: în 1934 de 6,5 milioane lei, 34,8 milioane de lei în 1940, pentru ca în 1942 să atingă suma de 58,9 milioane lei. Cifrele sunt edificatoare, evoluţia postcriză, fundamentată în perioada crizei, a fost exprimată printr-o creştere de aproape nouă ori. Care ar fi fost evoluţia societăţii, a societăţilor metalurgice, a societăţilor industriale dacă ar fi existat o asemenea abordare în zilele de astăzi? Probabil sau în mod precis nu am fi asistat la o scădere atât de bruscă a producţiei industriale, ci la o aşezare a capacităţilor productive cu adevărat în competitivitatea şi eficienţa specifică Uniunii Europene. Iarăşi, poate, nu am fi declarat cu emfază şi cu lipsă de responsabilitate că "industria românească este un morman de fiare vechi", ca o uşurare pentru a nu gândi soluţiile pe care economia le-ar fi cerut într-un context nou. 12. Bogăţia şi dezvoltarea comunităţii. Bogăţia la nivelul societăţii a dat noi valenţe dezvoltării comunităţii. Bogăţia corect distribuită (este adevărat) creează efecte asupra comunităţii şi asupra cetăţenilor. Alături de metalurgişti şi prestatorii de servicii industriale, în zona Câmpia Turzii au prosperat sau cel puţin au dus o viaţă mai bună agricultorii, comercianţii şi prestatorii altor activităţi care se desfăşurau în zonă. Modul în care era organizată comunitatea industrială, colonia muncitorilor, colonia maiştrilor, colonia funcţionarilor, a generat o vizualizare a relaţiei existente între pregătire, poziţia în societate şi veniturile obţinute şi de aici dependenţa reală, practică şi concretă a traiului şi a perspectivelor de dezvoltare personală. Cum barierele nu funcţionau la nivelul copiilor, iar la nivelul maturilor responsabili societăţii exista o înţelegere a necesităţii dezvoltării personale, copii, prin mobilitatea lor naturală, au vizualizat traiul mai bun, viaţa mai bună şi au stabilit o corelaţie, aceea între pregătirea profesională şi traiul mai bun. Astfel, pentru multe generaţii traiul mai bun a fost legat de a învăţa bine, de a învăţa meserie, de a fi serios, de a fi respectuos, înţelegător, cinstit şi harnic. Iată de ce în zonă s-a format şi s-a dezvoltat o atitudine de mare respect şi sprijin faţă de şcoală şi faţă de dascăli şi o mare speranţă în ceea ce faci personal. Semnificativă în acest sens este aducerea aminte a unui meseriaş de la "Industria Sârmei", ucenic în anii ’30, pensionar, astăzi în vârstă de peste 80 de ani, care relata eforturile directorului Ionel Floaşiu de a determina copilul să înveţe meserie, acest lucru petrecându-se în mai multe rânduri, apărând şi o comparaţie cu referire la minoritatea maghiară, în sensul pozitiv de apreciere a unei stări şi a unei datorii de a ajunge cel puţin la nivelul pregătirii acesteia. Mă întreb şi vă întreb cum ar fi arătat astăzi industria românească dacă ar fi existat înţelegerea că situaţia dificilă de moment poate fi folosită ca oportunitate, dacă elitele antreprenoriale şi tehnologice europene ar fi lucrat pentru capitalul românesc, dacă mobilizarea capitalului românesc s-ar fi făcut într-o manieră inteligentă şi eficientă, dacă am fi dezvoltat cu responsabilitate varianta "porţilor deschise", ştiind la cine să le deschidem, cât timp să le deschidem, dacă am fi realizat eficient integrarea în spaţiul economic european, dacă produsele noastre ar fi fost masiv la nivelul Occidentului, dacă ne-am fi raportat la realitatea că o industrie nu are doar o misiune strict comercială şi tehnică, ci şi o misiune culturală şi naţională, dacă socialul ar fi fost una dintre penumbrele economicului, dacă unificarea economică a României ar fi fost o realitate, dacă am fi avut ştiinţa, puterea şi înţelegerea necesităţii mobilizării pe timp de criză, dacă bogăţia creată ar fi servit la dezvoltarea comunităţilor. Fără să dezvolt un răspuns, consider că starea României ar fi alta, dezvoltarea ei ar fi fost o realitate, iar raportarea la standardele europene nu ar fi făcută de pe poziţia nefericită a celui care ocupă ultimele locuri. Cu toate greutăţile momentului, consider că avem capacitatea de a învăţa, de a ne ridica deasupra pseudoconfruntărilor de moment şi de a genera o dezbatere şi acţiunile de care avem nevoie pentru a depăşi la nivelul ţării decalajele istorice, pentru a le face mai eficiente în conformitate cu standardul numit al integrării europene şi cu dorinţele care se suprapun cu noul statut de cetăţean european.
			Domnul Viorel-Vasile Buda: "Traian Băsescu şi prevederile din proiectul de revizuire a Constituţiei" Lucrurile sunt clare. Exact ceea ce PNL a criticat în ultimele două săptămâni a fost confirmat de judecătorii Curţii Constituţionale. Mai multe articole din aşa-zisul proiect de revizuire a Legii fundamentale nu respectă Constituţia în vigoare. Constituţia "după Băsescu" (aşa au botezat unele ziare textul trimis spre confirmare Curţii Constituţionale de către preşedintele României - care oricum nu avea drept de iniţiativă legislativă) ascunde însă unele elemente de o gravitate deosebită, care, din păcate au trecut relative neobservate. În articolul consacrat regimului imunităţii parlamentare apare următoarea formulare: "urmărirea, percheziţia, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". Ce nu este în regulă la acest articol? Răspunsul este simplu şi reiese din text: se dă dreptul procurorilor să aresteze. O prevedere preluată de justiţia comunistă din "pravilele" tătucului Stalin. Practic, preşedintele Traian Băsescu intenţiona să reintroducă în Constituţie o prevedere stalinistă. O prevedere de o gravitate extraordinară care - chiar şi în situaţia în care ar fi fost doar dezbătută în cele două Camere ale Parlamentului, pentru că de trecut la vot nici nu se punea problema - ar fi dinamitat relaţiile României cu organismele Uniunii Europene. Nu intră în discuţie o eroare de redactare. Atât în textul Constituţiei aflate în vigoare, cât şi în proiectul de lege de revizuire a Constituţiei trimis de Guvern la Administraţia Prezidenţială, exprimarea este foarte clară: doar urmărirea penală şi trimiterea în judecată sunt de competenţa procurorilor. În textul prezidenţial, eliminarea filtrului Parlamentului pentru percheziţii, reţineri şi arestări - personal nu comentez acest aspect de fond - a fost considerată de judecătorii Curţii ca fiind neconsituţional. Această modificare o regăsim şi în textul proiectului guvernamental, dar nu are nicio legătură cu competenţele procurorilor, acestea reprezentând o teză separată. Deci nu există nicio îndoială, nu se poate vorbi de vreo eroare în textul prezidenţial, ci de o intenţie de a introduce o prevedere specifică regimurilor totalitare. Prin declararea ca neconstituţional a articolului în cauză, se poate spune că judecătorii Curţii l-au salvat pe Traian Băsescu de la un dezastru iminent.
			Domnul Virgil Pop: "Ţara arde şi babele se piaptănă" Expresia aceasta este perfect valabilă pentru ceea ce se întâmplă acum în România, pentru că în timp ce multe perspective sumbre se deschid pentru oamenii simpli, temele de pe agenda lui Traian Băsescu - cum ar fi schimbarea Constituţiei, reorganizarea teritorială - riscă să devină principalele preocupări publice, când, de fapt, acestea sunt doar minicrize sintetice menite să deturneze atenţia şi să sporească puterile preşedintelui şi ale partidului-stat. Specialiştii în economie s-au pus de acord: ne aşteaptă încă un val de criză - cu toate că România nu a reuşit nici până în ziua de astăzi să îşi restabilizeze economia după momentele grele din 2009. Acest nou val al crizei îi va găsi pe români total nepregătiţi şi sărăciţi. Chiar şi fără aceste perspective negative din partea economiştilor europeni, românii se aşteaptă oricum la noi scumpiri din toamna acestui an, şi asta în condiţiile în care nu s-au restabilit drepturile salariale luate cu japca de către Traian Băsescu şi ai săi în 2009. În ciuda acestor "economii bugetare" sectorul financiar nu s-a redresat, dimpotrivă. Tot mai multe domenii economice, cum ar fi cel agricol sau cel al micilor întreprinzători, dau semnale care indică un colaps iminent. Nu există soluţii sau programe pentru aceşti oameni. Nimic din economie nu mai merge, exceptând, fireşte, partea care se referă la afacerile cu statul, care, din 2009 până acum, a înregistrat creşteri şi profituri spectaculoase. În tot acest timp, despre ce vorbim noi? Despre Constituţie, despre reorganizare teritorială, despre judeţe, despre tensiuni etnice, despre şantaj în coaliţie şi despre teme naţionaliste inflamate. Temele sunt, desigur, artificiale şi neavenite, iar proiectele despre care se face discuţie în interiorul acestor dezbateri sunt, oricum, neaplicabile. Despre reorganizarea teritorială sunt deja discuţii contradictorii în coaliţie. Unii membri ai acesteia au recunoscut că o astfel de manevră monumentală ar arunca deficitul bugetar în aer cu 3-4 procente. Discuţiile din coaliţie se mai referă şi la unele teme absurde, naţionaliste, care riscă să cauzeze turbulenţe semnificative în societatea civilă românească, iar dacă acest lucru se va întâmpla, vina va aparţine exclusiv preşedintelui Traian Băsescu şi PD-ului. Iar dacă aceasta este modalitatea prin care cei aflaţi la putere decid să se comporte cu partenerii lor, adică prin şantaj, certuri şi impunerea unor teme false de discuţie, noi refuzăm să luăm parte la un astfel de circ. USL îşi va vedea, în continuare, de treabă. Vom continua, la fel ca până acum, să construim o alternativă viabilă la actuala guvernare, iar acest lucru înseamnă pregătirea şi prezentarea programelor noastre pentru toate sectoarele guvernării. România are nevoie de acest lucru şi, din câte se pare, preluarea puterii este iminentă, pentru că actuala coaliţie, prinsă în lupta pentru putere şi pentru o poziţionare cât mai favorabilă a alegerilor din 2012, se autodistruge complet.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Revizuirea Constituţiei" "Ce valoare are validitatea unui referendum (adică faptul că s-a desfăşurat conform procedurii legale), dacă a fost la origini parţial ilegal? Atunci când electoratul este consultat cu privire, de exemplu, la decizii de politică externă, cum ar fi intrarea într-o alianţă, denunţarea unui tratat, participarea la o operaţiune într-un teatru de război atunci când o astfel de participare nu este consecinţa unui angajament internaţional, el îşi exprimă prin referendum opinia. Pentru că referendumul este consultativ. El nu obligă pe nimeni, nici măcar pe promotorul referendumului. De pildă, dacă Parlamentul ar fi considerat că trebuie redus numărul de parlamentari, ar fi putut adopta prompt o lege în acest sens, ceea ce ar fi făcut consultarea inutilă. În schimb, referendumul privind desfiinţarea celei de-a doua Camere a Parlamentului şi trecerea de la Parlamentul bicameral la Parlamentul monocameral este un referendum pentru revizuirea Constituţiei. Prin declanşarea sa, preşedintele şi-a depăşit competenţa atribuită de Constituţie în materia referendumului. A fost un referendum neconstituţional, adică, în sens larg, un referendum ilegal. Nu există nicio îndoială că revizuirea Constituţiei este o problemă de interes naţional. Totuşi, această problemă de interes naţional nu poate fi inclusă, în niciun caz, în câmpul referendumului consultativ. În materia revizuirii Constituţiei, poporul poate iniţia revizuirea şi îşi exprimă voinţa, la finalul procedurii, printr-un referendum obligatoriu. Dacă poporul ar declanşa revizuirea Constituţiei prin referendum consultativ, referendumul obligatoriu devine inutil. Pe de altă parte, ca exerciţiu de suveranitate sau ca "exerciţiu democratic al puterii", acest referendum este neconstituţional, deoarece interferează inadmisibil procedura constituţională de revizuire. Neconforme cu legea fundamentală au fost declarate prevederile referitoare la eliminarea prezumţiei caracterului licit al averii, imunitatea parlamentară şi ministerială şi componenţa Consiliului Superior al Magistraturii.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Românii iau drumul străinătăţii pentru un loc de muncă" Numărul românilor care iau drumul străinătăţii pentru un loc de muncă creşte vertiginos. Lipsiţi de orice speranţă în propria ţară şi disperaţi, la propriu, din cauza lipsei de bani, oamenii taie din pretenţii şi optează adesea pentru joburi sub pregătirea lor, în afara ţării. De la o lună la alta, statisticile firmelor de recrutare a forţei de muncă pentru străinătate consemnează zeci de mii de cereri în plus, unele companii înregistrând chiar o dublare a numărului de aplicanţi. Premierul Boc nu pare deloc îngrijorat de această migraţie masivă, fiind ocupat să numere periodic câte contracte de muncă au mai înregistrat patronii. Pentru a uşura povara fiscală asupra angajatorilor nu ia nicio măsură, doar promite reducerea a CAS-ului undeva în 2012, şi asta doar dacă ţara se va încadra în limitele de deficit bugetar trasate de FMI. Nici domnul ministru Lăzăroiu nu are motive de îngrijorare în privinţa plecărilor masive ale forţei de muncă în afară. În acest moment, mai mult de jumătate dintre cei care iau calea pribegiei nu sunt muncitori necalificaţi sau şomeri disperaţi, ci oameni care au un loc de muncă în ţară şi care lasă totul şi pleacă pentru a-şi asigura un trai decent şi un viitor ceva mai promiţător. Dintre cei mulţi pleacă să muncească în afara ţării angajaţii calificaţi, cei care plătesc taxe şi impozite la stat şi care nu mai au chef să asculte promisiuni de bunăstare de la guvernanţii prea ocupaţi să se ghiftuiască pe ei înşişi, în timp ce ţara rămâne într-o veşnică stare de criză. Priorităţile guvernanţilor nu au nimic de-a face cu cele ale electoratului care i-a votat.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Regionalizarea teritorială, o altă aberaţie a preşedintelui" Ideea că poţi da peste cap o ţară şi schimba zeci de legi şi norme de funcţionare doar din motive electorale e curat iresponsabilă. Propunerea de reorganizare teritorială e doar ultima dintr-o serie de aberaţii, care arată în ce grad de iraţionalizare a ajuns procesul formulării politicii publice sub Guvernul Boc. Avem legi care prevăd că nu se pot face propuneri fără consultări publice, că nu se pot propune legi fără implicaţii bugetare stabilite în fişa fiscală însoţitoare, că unităţile de politici publice din ministere sunt cele care concep, consultă şi cooperează pe orizontală pentru a produce o analiză - şi propunerile vin tot din laboratoare electorale secrete, pe bază de sondaje care au un singur scop, urmăresc profitul electoral al cuiva, cu o totală lipsă de transparenţă faţă de cadrul legislativ construit atâţia ani. E comică ideea că oamenii şi firmele îşi vor păstra actele vechi, deci măcar pe ei nu îi costă nimic - asta doar dacă se schimbă legile actuale, pe care premierul nu le cunoaşte. Altfel, orice poliţist te poate amenda că nu ai adresa corespunzătoare pe permis. Oricât de apetisantă ar fi suma de 10 miliarde de euro care ar putea intra în vistieria statului, dacă nu este substanţial îmbunătăţit, proiectul de adoptare a regiunilor riscă să devină un factor de subdezvoltare - aşa cum s-a mai întâmplat, de altfel, în perioada stalinistă, când acest model de organizare a teritoriului a provocat uriaşe decalaje de dezvoltare în interiorul fiecărei regiuni. La acel moment, foarte multe personalităţi ştiinţifice, culturale şi chiar politice ori numeroase publicaţii din ţară, au luat poziţie împotriva acelei "parascovenii administrative", cum se întâmplă şi acum, întrucât nu avea - şi nu poate avea - nimic comun cu modernizarea statului şi binele cetăţeanului, indiferent de naţionalitate.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Preocuparea principală a preşedintelui sunt alegerile care se apropie" Traian Băsescu a aruncat încă o veste pe piaţa politico-mediatică, uitând de şomaj, de sărăcie şi de incertitudini. Primind rapoarte de la servicii la Cotroceni, cum că situaţia e roz, dar şi diverse alte analize de la institute specializate, care dau aceleaşi concluzii, a văzut ce ştia toată lumea, anume că PDL e în pragul unui eşec electoral. A venit cu legea alegerii primarilor din primul tur, dar nu i-a prea convenit, apoi a venit cu schimbarea Constituţiei şi a observat electoratul nu frisonează de plăcere. Nu are legătură cu banii, mâncarea, datoriile, locul de muncă, sănătatea, educaţia. Dacă nu a reuşit cu primele două manevre, a venit peste noapte cu ideea că trebuie urgent să regionalizăm România. Crede că e singura şansă a partidului său de suflet de a face cât de cât un scor onorabil în alegerile care se apropie. Deşi pretinde că nu-l interesează viitorul său (ne)politic şi că nu are interese proprii - în 2014 pleacă oricum de la putere -, cred că este exact pe dos. Îl preocupă ce se va întâmpla cu el după încheierea mandatului, fireşte, dacă ajunge să-l încheie la termen. Perspectiva că opoziţia iese victorioasă la anul este un coşmar pentru Băsescu. După ultima manevră, total neinspirată, cota sa va scădea şi mai mult. Această aşa-zisă discuţie despre regionalizare aruncă ţara în haos şi anarhie, exact când România abia îşi mai trage sufletul şi când are nevoie de linişte mai mult ca oricând. Lumea a simţit propunerea ca pe un element de nesiguranţă în plus, pe lângă cele deja acumulate. E o mutare perdantă, ordonată de Cotroceni, care în orice scenariu iese prost. Şi dacă se face, şi dacă nu! Băsescu înregistrează prima sa înfrângere majoră pe harta bătăliei strategice care s-a încins.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Dezorientarea guvernanţilor" Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns problemele cu care se sufocă România, haosul administrativ şi dezorientarea guvernanţilor a creat o lovitură şi mai grea românilor, iniţiativa reîmpărţirii teritoriale şi administrative a României. Toate ţările Europei nu ştiu cum să îşi pregătească viitorul şi să elaboreze planuri de prevenire a unei noi recesiuni economice, iar guvernanţii noştri, cu Traian Băsescu în frunte, şi-au găsit prioritatea zero şi grija cea mai mare în redesenarea hărţii României. Emil Boc, susţinut de întreg PDL, caută variante pentru proiectul de lege, deşi nu ştie nici ce vrea şi nici cum să facă. Nu ştie nimeni pe ce idee se merge, nu intuieşte nimeni cum va trece această lege, dacă va fi sau nu referendum, dacă schimbarea este o economie sau va ajunge să ne coste şi mai mult. Nimeni din Partidul Democrat Liberal nu a îndrăznit să îşi pună măcar o întrebare sinceră, să comenteze, să spună că nu vrea să fie nebunul de serviciu al ideilor ad-hoc aruncate de la Cotroceni. Niciun PDL-ist de frunte nu a avut tupeul să se dezică de această nebunie, deşi nimeni nu-i vede nici avantajele, nici necesitatea, nici oportunitatea. Toţi s-au aliniat umil în spatele planului elaborat într-o dimineaţă de "Salvatorul" naţiunii şi îşi mănâncă unghiile de teamă că nu vor putea să îl pună în aplicare.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Emigrarea, singura soluţie pentru tineri" Emigrarea este văzută de tineri ca fiind singura soluţie pentru un trai mai bun. România va avea de suferit pe termen lung din cauza valului masiv de emigrări. Mulţi dintre aceştia au studii superioare şi experienţă de cel puţin zece ani în medicină, IT, marketing, management etc. O altă categorie care îngroaşă numărul emigranţilor este cea a tinerilor plecaţi la studii în străinătate, care nu se mai întorc şi aleg să lucreze afară. În ultimii zece ani, peste trei milioane de români au ales să muncească în străinătate, iar numărul celor care vor să-i urmeze este în continuă creştere. Sunt oameni activi, de până în 40-45 de ani, unii dintre ei foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional, care îşi iau cu ei familia şi copiii. Cu toate că nici în străinătate lucrurile nu sunt întotdeauna roz, mulţi iau decizia de a începe o nouă viaţă în altă parte. Dacă lucrurile vor continua în acelaşi ritm, în următorii 10-20 de ani ne vom confrunta cu o situaţie extrem de dificilă. Vom pierde două generaţii care ar fi putut contribui la bunul mers al ţării, forţa de muncă specializată se va diminua considerabil, iar la nivel macroeconomic se vor înregistra dezechilibre majore. La nivelul autorităţilor statului nimeni nu vede că acest exod va avea un efect devastator în timp. Nimeni nu se gândeşte la strategii pentru a le oferi tinerilor perspective aici. Nimeni nu pune la punct planuri de redresare economică. Nimeni nu se gândeşte la proiecţii economice pe termen mediu şi lung. E bine însă că Guvernul ne aruncă tot felul de "fonfleuri" de genul reorganizării administrative.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Trăim în ţara lui Papură Vodă" Guvernul, care ar trebui să fie al României, este Guvernul lui Traian Băsescu, condus de omniprezenta marionetă Emil Boc, yesman-ul de serviciu al preşedintelui. Preşedintele, care ar trebui să fie al României, este de fapt şeful incontestabil al mafiei din România. Vă supun atenţiei faptul că tandemul Băsescu şi Boc a uitat că sunt români, că au plecat din rândurile românilor şi acum, pentru că trăiesc în sânul grupurilor mafiote, uită de românii care i-au ales, de pensionarii care cer nişte drepturi legitime şi care nu mai au timp să aştepte. Mă refer aici la pensiile promise de guvernanţi, care, deja diminuate, ajung, contrar promisiunilor, cu mare întârziere, făcând din viaţa şi-aşa amară a celor de vârsta a treia un calvar. Domnilor guvernanţi, vă rog, credeţi-mă pe cuvânt, pensionarii sunt şi ei români! Nu fiţi ignoranţi faţă de părinţii şi bunicii noştri! Dacă nu puteţi face ceva pentru ei, plecaţi de la guvernare, lăsaţi România să fie guvernată de oameni care vor şi pot să facă ceva pentru România.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Transilvania este a românilor" Mă uit stupefiat la toate demersurile ce vin de-a valma în ultimele luni. Pe fondul unei instabilităţi accentuate în toate domeniile vieţii româneşti, conducerea statului a deschis o dezbatere periculoasă, cea privind reorganizarea administrativ-teritorială. Sunt cel puţin două formaţiuni politice - PDL şi UDMR - care îşi doresc acest lucru, fiecare cu viziunea ei. Preşedintele Băsescu, cel care a lansat public acest subiect, îşi freacă mâinile. I-a reuşit lovitura! Mută atenţia publică de la poveştile horror ale efectelor guvernării Boc şi corupţiei sale endemice asupra temelor cu iz naţional. Dar, dincolo de faptul că realizăm cu toţii autenticitatea diversiunii, chestiunea rămâne. Aliaţii la guvernare şi prietenii intimi la cel mai înalt nivel au nişte gânduri: desfiinţarea judeţelor, dorită de Traian Băsescu, în paralel cu autonomia, dorită de majoritatea celor de la UDMR, Ţara Secuiască, propovăduită de László Tőkés şi girată de maghiarii ce guvernează azi la Bucureşti, declaraţiile absolut riscante din punct de vedere constituţional făcute de şefi ai administraţiei locale din Harghita şi Covasna. Cred că trăim momente periculoase, de fluiditate maximă a statului şi a autorităţii lui centrale şi locale. În frunte cu şeful statului, politicieni îmbătaţi de puterea pe care o deţin defilează inconştient cu făclii aprinse în jurul pompelor de benzină. Lumea strigă că se poate întâmpla ceva grav, că există premisele unor efecte în lanţ, cu pagube incalculabile. Dacă la tot acest tablou pe care l-am descris adaug procesul deja deschis al modificării Constituţiei, niciun reper fundamental pentru statul naţional nu pare să mai fie valabil. S-a declanşat o devălmăşie de schimbare a legislaţiei şi a concepţiei organizării statale. E ca o alunecare de teren declanşată intenţionat de mâna omului, nu de forţa naturii. Te uiţi, vezi ce se întâmplă şi te-apucă frica! Dar văd nişte aliaţi la guvernare posedaţi de intenţii nu tocmai curate, ale căror consecinţe nu le pot anticipa nici ei. N-au calificarea culturală şi intelectuală pentru asta, o ştim cu toţii. Rămâne însă întrebarea apăsătoare în furtuna regionalizării şi desfiinţării judeţelor din raţiuni meschine: ce-aveţi de gând cu Transilvania? Ce simte Kelemen Hunor cunoaştem. Dar ce simt 20.000.000 de români mai contează sau nu? Vrea domnul Hunor manifestaţii violente, ca în Grecia? S-ar putea să aibă o deziluzie. Şi să nu vadă picior de purtător de uniformă în arealul ales pentru protestele declarate a fi paşnice. Cineva trebuie să-i spună acestui purtător de carte de identitate cu numele României câteva lucruri limpezi. Doar el singur îşi imaginează că sperie 20.000.000 de europeni trăitori în statul naţional unitar român. După cum se vede, nu i-am trecut la socoteală pe minoritarii maghiari şi secui.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: "Despre reorganizarea administrativ-teritorială a României" După 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie constatăm încă o dată că oamenii politici care conduc ţara nu se pot ridica la înălţimea idealurilor celor care s-au sacrificat pentru ea. Dacă am parcurs toate etapele capitalismului primitiv şi sălbatic, am trecut la înţelegerea democraţiei ca instituire a legii bunului-plac, iar lupta politică sacrifică orice şi pe oricine, chiar stabilitatea ţării şi buna ei guvernare. Ar fi fost de dorit ca reorganizarea teritorială să se fi făcut într-o perioadă mai prosperă şi mai stabilă economic şi politic, pentru că ea implică modificări legislative importante. De ce în ţara noastră totul trebuie să se facă în pripă şi fără o pregătire serioasă prealabilă? Propunerea de reorganizare administrativ-teritorială a României nu respectă istoria şi realităţile de azi. Ardelenii de pe Someş, de exemplu, nu o să accepte o etichetă falsă, că trăiesc pe Crişuri. Trecerea bruscă la un număr atât de redus de unităţi administrative conduce în fond la centralizare şi la dificultăţi în plus pentru cetăţeni, în absenţa unor structuri subsidiare. Ca întotdeauna, implementăm ceva original! Decizia semnată de Victor Ponta şi Crin Antonescu pentru iniţierea demersurilor de consultare publică asupra eventualei desfiinţări a actualelor judeţe cuprinde şi o recomandare de întrebare pentru referendumuri. Suntem cu toţii de acord că numai referendumul poate lua pulsul naţiunii. O dată pentru totdeauna, voi, cei care guvernaţi, aplecaţi-vă măcar în ultimul ceas către oameni! Dacă nu, răsplata va veni după cum o meritaţi!
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: "Despre combaterea consumului şi traficului de droguri" În cursul acestei săptămâni trebuie să ne îndreptăm şi mai mult atenţia asupra unui fenomen social cu implicaţii grave privind starea de sănătate a populaţiei, şi în special a tinerilor. Este vorba despre consumul de droguri. În anul 1987, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a stabilit ziua de 26 iunie drept Ziua Internaţională împotriva consumului de droguri şi a traficului ilegal. În accepţia OMS, drogul este substanţa care, fiind absorbită de un organism uman, îi modifică una sau mai multe funcţii; în sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţa fizică şi psihică sau tulburări grave ale activităţii mintale, ale percepţiei şi ale comportamentului. Fenomenul consumului de droguri, prin efectele sale devastatoare directe şi indirecte şi prin rapiditatea cu care se propagă, reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă umanitatea, este extrem de îngrijorător şi obligatoriu de luat în calcul în cadrul politicilor sociale din fiecare ţară. Datele recente sporesc neliniştea cu privire la utilizarea în creştere a drogurilor în rândul tinerilor din ţara noastră. Statistic, se demonstrează că răspândirea consumului de droguri printre tineri tinde să fie de aproape patru ori mai înaltă decât în populaţia generală. Scăpate într-o anumită măsură de sub controlul autorităţilor, drogurile au pătruns şi în arii sociale în care rezistenţa la tentaţia de imitare a comportamentelor nonconformiste e foarte scăzută, şi anume în licee. Există o anumită vulnerabilitate a adolescenţilor la consumul de droguri, direct legată de faptul că drogurile au devenit accesibile, consumul acestora fiind deseori asociat cu grupul de prieteni. Cu certitudine, situaţia drogurilor ilegale este alarmantă, dar, în acelaşi timp, nu se poate trece cu vederea şi consumul drogurilor acceptate de către lege, precum alcoolul, produsele din tutun şi alte substanţe psihotrope, care înregistrează o creştere la nivelul tinerilor. Dependenţa fizică şi psihică, depersonalizarea, manifestate prin instalarea indiferenţei, dezinteresului faţă de muncă, apatiei, modificarea afectivităţii, apariţia instabilităţii şi irascibilităţii, culminează frecvent cu agresivitatea şi uneori cu tendinţa la suicid şi au implicaţii majore în viaţa socială. Consumul de droguri se asociază, de asemenea, cu creşterea incidenţei bolilor infecţioase cu transmitere parenterală, cum ar fi hepatitele şi infecţia HIV. Combaterea traficului de droguri este o problemă extrem de importantă şi serioasă, fie că este vorba de drogurile clasice sau de substitutele de altă provenienţă, cum ar fi etnobotanicele. Problemele produse de abuzul de droguri şi de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea de astăzi, ameninţând generaţiile viitoare şi, în acest fel, viitorul vieţii. De aceea, consider că toţi factorii de răspundere din domeniul sănătăţii, cel social, din învăţământ, organizaţiile nonguvernamentale şi noi, politicienii, trebuie să ne unim eforturile în lupta comună împotriva consumului de droguri. Guvernul României va trebui să găsească resursele financiare pentru programul antidrog, deoarece ne situăm pe ultimul loc din UE în privinţa sumelor alocate în acest sens.
			Domnul Ion Mocioalcă: "Tirania pe moşia Traiania" Pare că... nu doar pare: corupţia, impertinenţa, ipocrizia, setea de putere, impostura, haosul sunt cele ce fac legea pe plaiurile mioritice, după pohta atoateneştiutorului guvern cârmuit după asemănarea conducătorului suprem, Traian Băsescu. Nori negri s-au adunat deasupra celor două Palate, Victoria şi Cotroceni, de când sondajele arată ceea ce pentru şeful statului reprezintă un coşmar: pierderea credibilităţii. Băsescu se ascunde precum dracul de tămâie de cândva agreatele şi aclamatele băi de mulţime. Poporul vrea răspunsuri. Românii sunt cu pumnii încleştaţi, ridicaţi împotriva orânduirii ce i-a adus la sapă de lemn, şi cer pe bună dreptate pedepsirea vinovaţilor şi debarcarea echipajului turmentat, beţia puterii şi setea de bani fiind cele care au dus corabia-n derivă, în mijlocul unor furtuni din care cu greu vom reuşi să supravieţuim, să nu eşuăm, să ne redresăm pentru a reveni la cursul normal. Tirania impusă pe moşia Traiania a oripilat Curtea Constituţională, a reaprins focoasele conflictelor interetnice în ambele tabere, ne-a înfăţişat în toată "măreţia" dorinţa supremă a preşedintelui-jucător, aceea de-a instaura dictatura în statul securisto-comunist care funcţionează la comanda sa. Suntem din nou fruntaşi la rubrica ruşinii în presa internaţională, codaşi însă la nivelul de trai. Românii sunt mai săraci decât săracii din Africa. Dar suntem bogaţi la capitolul invenţii, iniţiative, ordine şi directive via Cotroceni. Pastorul Traian Băsescu s-a cocoţat ţanţoş în amvon şi de acolo tună şi fulgeră de vreo 6 ani, spulberând liniştea de care a ajuns să ne fie cumplit de dor. Hăhăiala pastorului de ocazie nu e populară, nici amuzantă, ne dă fiori reci pe şira spinării, pentru că ştim că după fiece hohot mai urmează ceva... Şi orice ar mai urma, împotriva poporului este, cât timp pastorul nu primeşte un brânci binemeritat. Traiania e pe cale să fie un vis împlinit sub tirania jucătorului-impostor. Aceasta dacă ne-am permite luxul de a-i face jocurile, ceea ce e exclus. Vom rezista presiunilor, ameninţărilor, tentativelor de fraudare a viitoarelor alegeri de către mafiile PD din teritoriu, iar rezistenţa noastră e cea care-i va debarca. Pedelichelele sunt balastru, o povară, sunt în plus în peisaj, după cum tot mai multe voci, clamează îndreptăţite. Alături de români, împreună cu cetăţenii care ne acordă credit, sprijin, ne vom fi stâmpărând dorul de linişte, de normalitate, USL luptând pentru România, nu împotriva ei, precum actualii. România nu e moşia niciunui Traian şi nici frunză-n vânt pentru vreo duduie! România aparţine românilor şi ei au dreptul să decidă, să spună: "Gata, destul!" Şi e de ajuns. Mai rău ca acum, nu poate fi. Tirania pe moşia Traiania e doar un film prost, demn de "Zmeura de aur", iar prestaţia slabă a actorilor îmbogăţiţi pe truda bugetarilor, din tunuri pe bani publici, de pe urma jecmănirii buzunarelor pensionarilor, va fi "recompensată" în ziua votului. Românii au dreptul să trăiască!
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Ucenicul vrăjitor - varianta băsistă" Face ce face Băsescu şi, ca mare preşedinte "jucăreţ", reuşeşte să dea cu stângu-n... dreapta! Pe acest traseu însă, ultimele găselniţe ale neuronului portocaliu suprem, pentru a nu mai discuta despre dezastrul pe care 1-a impus României în loc de trăit bine, i-au explodat în faţă urât de tot, lucru care îi va lăsa cicatrice pentru tot restul vieţii - măcar din punct de vedere politic... Cea din urmă şmecherie ca să strâmbe agenda publică a cetăţeanului de rând şi, implicit, a opoziţiei democratice a fost noua împărţire administrativ-teritorială a României. Stupida propunere, făcută mai mult ca să maximizeze în următoarele alegeri şansele partidului acela cică democrat şi măcar pe hârtie liberal, a zgârmat un muşuroi de termite ce stătea precum un vulcan în adormire, desfăcând baierele unor reacţii care, după ce că actuala putere ne-a schilodit economic, social, sanitar, educaţional, sufleteşte şi în orice chip şi-a dorit - numai cu ardei iute nu ne-a afumat, dar sper să nu cumva să dau idei cu acest prilej - sunt exact tichia de mărgăritar de pe capul Cotrocenilor! Căci ce motiv mai bun de resurecţie a iredentismului şi şovinismului maghiar putea să existe? După ce-a scăpat-o gura pe soţia ambasadorului ungar la Bucureşti, după ce Csibi Bárna 1-a spânzurat pe Crăişorul munţilor, vine Băsescu, colac peste pupăză, cu propunerea de regionalizare. Păi, măi, omul lui Dumnezeu (vorba vine, pentru că din ce în ce mai mulţi români au dubii în acest sens...), dacă zici că vrei descentralizare şi să vină mai multă putere la nivelul primăriilor, asta poţi s-o faci şi acum, doar să vrei, însă nu acesta-i interesul tău, ci doar zarva! Dacă zici că vrei mai mulţi bani europeni, pe de-o parte, ai din 1997 regiunile de dezvoltare cu care poţi să atragi grămada aia de bani pe care îi tot fluturaţi în promisiuni deşarte în faţa poporului, mizând pe lăcomia omului de rând sărăcit de tine şi ciracii tăi - numai că nu prea sunteţi în stare, voi, ăştia, portocaliii, voi doar ce mai jumuliţi de la bugetul statului, că proiectele pentru banii UE înseamnă muncă şi inteligenţă, iar pe la neuronul portocaliu bate seceta şi uscăciunea când e vorba de muncă (deja se crede prin popor că vorba veche românească "dacă era bună munca, o luau boierii" a fost născocită de-un băsist!)! Pe de altă parte, distrugi taman structurile care au atras până acum cele mai multe fonduri, dar ţii în braţe Guvernul cu rezultatele cele mai slabe din ultimii 20 de ani, în care atragerea de fonduri europene e mai rară decât câştigul la loto! Ce-i mai trist e că sigur nu aici se termină provocările şi trădările băsiste. Parcă vedem, mâine-poimâine, că se schimbă imnul naţional, pentru că o să ajungă Zeus de Cotroceni la concluzia că românul doarme-n cizme deşi se cântă mereu "Deşteaptă-te române". Ca să nu se confunde cu ţara "ţigăncilor împuţite", cum cu drag lălăia Băsescu în faţa nevestei, o să se schimbe numele ţării probabil în Băsescia, sau Pedelelandia, o să ne schimbăm tricolorul ca să nu mai ofensăm Budapesta şi o să-1 facem bicolor: portocaliu (de la culoarea care a inundat clădirile administrative, şcolile, grădiniţele, coşurile de gunoi, băncile parcurilor şi neuronul colectiv PDL-ist) şi negru-doliu - culoarea dominantă a tot ce atinge actuala putere... Desigur, în zonele cu puternică activitate iredentist-şovină, culorile "bicolorului" pot fi înlocuite, ca de obicei, cu roşu-alb-verdele maghiar, imnul va fi oricum cel unguresc, iar numele va fi cel de Ţara Secuilor fără secui! Căci "Ţara noastră comună", cum zicea Gyorgy Frunda, trebuie să fie cât mai ungurească, după principiul atât de drag băsiştilor: "Ce-i al meu e doar al meu, iar ce-i al tău devine tot al meu, c-aşa vreau eu şi n-ai ce-mi face!". Culmea-i că, deşi PDL-iştilor nu le mai ajungi cu prăjina la nas, de-or să rămână, săracii, să se uite cruciş de-atâtea fiţe, figuri şi impresii că ei îs oase de Zeus, nu sunt altceva decât nişte amărâţi de peruşi captivi într-o cuşcă dotată cu zăbrele aurite, fiind atât prizonierii Băsescului (dovada au făcut-o înţepenind, "democratic", pe scaune de-atâtea ori), şi mai ales ai UDMR-iştilor, cărora ar fi în stare să le vândă, Doamne fereşte, chiar şi Transilvania, numai să rămână conectaţi cât mai mult la pompele cu care seacă bugetul de stat şi să mai aducă nişte bani pe care să-i poată muta în buzunarele lor fără de fund. De data asta însă portocaliii, în ignoranţa lor desăvârşită, incredibil de mare şi de multă, au sărit calul, atingându-se o coardă sensibilă: românii sunt crescuţi în cultul morţilor lor dragi, iar dintre acei morţi ai lor, pe care ei îi venerează la fiecare sărbătoare mai răsărită şi în multe sâmbete din an, destui şi-au jertfit viaţa pentru Transilvania, iar asta nu se uită şi nu se iartă nimănui...
			Domnul Neculai Răţoi: "Un preşedinte ne- şi anticonstituţional" Săptămâna trecută, Curtea Constituţională a României a confirmat încă o dată - de parcă ar mai fi fost nevoie - că au în comun Băsescu şi Constituţia tot cât are baba cu mitraliera de calibrul 50! De-aia vrea matrozul eşuat pe dealul Cotrocenilor să facă o altă lege fundamentală, după chipul şi asemănarea lui, în care până şi Boc să poată zice şi face toate prostiile pe care mintea le poate închipui vreodată fără să fie tras la răspundere! Totodată, Curtea Constituţională, prin hotărârea sa, fie ea doar cu valoare orientativă, a arătat că proiectul de Constituţie a fost făcut pe picior, numai ca să ţină, pentru o perioadă pe care pseudopreşedintele şi-ar dori-o, dacă s-ar putea, până la alegerile prezidenţiale, capul de afiş în discuţiile politicienilor şi televiziunilor. Nu neapărat şi ale oamenilor de rând, pentru că Băsescu n-a ţinut niciodată cont de opiniile simplilor cetăţeni decât atunci când au fost în interesul său şi/sau al partidului cică democrat şi liberal de conjunctură. Pentru că Băsescu a fost şi va rămâne un preşedinte ne- şi anticonstituţional, începând de la primul său mandat, când, pentru că nu-l mai încăpea Constituţia, a fost chiar şi suspendat - păcălind însă o parte din poporul care l-a reconfirmat pe jilţul prezidenţial -, trecând prin alegerile declarate, din cauza presiunii Ministerului de Externe, ca fiind valabile doar pe cuvânt de pionier portocaliu (pentru că s-a avut grijă să nu vină în timp util documentele şi buletinele de vot de la toate ambasadele, de frică să nu fie renumărate!) şi ştergându-se pe picioare cu multă plăcere şi hăhăială cu legea fundamentală a ţării, dând astfel semnalul de încurajare şi celorlalţi căţei băsişti, care au început a face la fel. Premierul Emil Boc considera că după decizia de vineri a Curţii Constituţionale "s-a pierdut o bătălie, dar nu şi războiul cu averile ilicite". Bre, ipochimenule, chiar şi un mediocru student la drept (bineînţeles, nu din cei învăţaţi meserie de către tine...) ştie dictonul latin Fiat justitia pereat mundus! Iar dacă justiţia-ţi interzice, de peste 2000 de ani, în baza principiului că oricine-i nevinovat până la proba contrarie, să consideri aprioric, pe cineva, ca fiind hoţ şi să-i fii simultan, tot tu, şi procuror, şi judecător, şi executor, care-i problema ta, măreţule specialist?! Dar nu, tu eşti doar rău-intenţionat, vrei să asmuţi român contra român, cum că averile sunt făcute doar prin hoţie! Bre, dar chiar ai o problemă cu imaginaţia de nu poţi realiza că mai sunt şi alţi oameni în ţara asta în afara băsiştilor mai cu moţ? Dar voi chiar aveţi probleme mari de comportament social: voi nu vă supuneţi legilor, voi sunteţi deasupra lor, vreţi voi să aveţi legile voastre, să schimbaţi Constituţia la fiecare ciclul electoral... Pentru voi, jurământul de credinţă faţă de popor şi ţară, declamat cu sârguinţă, nu a fost decât... gargară! Voi vreţi, prin constituţia portocalie, inclusiv arestarea parlamentarilor opoziţiei: cum vine câte o şedinţă cu probleme mai importante, hop! - jumătate dintre parlamentarii opoziţiei să dea cu subsemnatul la DNA, că au greşit o virgulă la declaraţiile de avere, iar cealaltă jumătate - arestaţi 29 de zile că au băut apă plată cu lămâie, şi nu cu portocală! Doar Băsescu să fie intangibil, ca un Dumnezeu! Trăiască Băsescu, de-ar fi să piară România! Cine mai avea astfel de pretenţii şi era tot de dreapta? Hitler, parcă, susţinut de fasciştii săi fanatizaţi... Căci nici Hitler nu dădea nici măcar o ceapă degerată pe justiţie, îngrădind-o tot aşa cum încearcă acum matrozul pripăşit pe la Cotroceni, încercând din răsputeri ca statuia justiţiei să nu fie legată doar la ochi, ci legată fedeleş de la gură la mâini şi până la picioare şi, dacă se poate, să fie uitată încuiată într-o hrubă, undeva, departe, şi aruncată în Marea Neagră cheia de la uşă! După ce, aşa cum s-a recunoscut oficial, băsiştii au tras cu forţa poporul român năucit în marasmul în care se zbate de trei ani, acum sunt disperaţi să tragă "pe Academiei" şi Constituţia, şi toate celelalte legi, doar cum convin, după cum s-a văzut şi disperarea băsistă care a dus la distribuirea de fluturaşi la inaugurarea de către Oprescu a pasajului Basarab. Deci asta-i legea băsistă: noi sau nimeni! Nu mai suntem noi, nu mai termină nimeni nimic, niciodată, până nu revenim noi la putere. Ei, io-te d-aia trebuie să plece băsiştii de la putere: ca să poată şi România să-şi dea drumul la economie, la o viaţă normală, la prosperitate...!
			Domnul Ion Călin: "Trădare, trădare, dar să o ştim şi noi!" Organizarea administrativ-teritorială a ţării a devenit un subiect care ocupă toată agenda publică. Dacă până acum unii miniştri ai PDL recunoşteau, în mod oficial, că nu este oportună această reorganizare, acum nu mai recunosc nimic şi dintr-o dată au descoperit avantajele regionalizării: eliminarea baronilor locali, de unde se subînţelege ca toţi baronii răi sunt doar de la PSD şi PNL, iar cei care le vor veni de hac sunt "baronii" buni ai PDL. De fapt această temă lansată de Traian Băsescu i-a luat prin surprindere pe cei de la PDL, unul dintre ei recunoscând că proiectul este "al preşedintelui", nu al PDL. Membrii PDL nici nu au văzut şi nici nu ştiu prea multe despre acest proiect. România are nevoie de o reorganizare administrativă care să aducă mai multă descentralizare şi mai multă eficienţă modului în care funcţionează statul, însă reorganizarea administrativă a unei ţări democratice nu poate fi realizată de azi pe mâine şi fără consultarea populaţiei. Se ştie că un astfel de proces trebuie să fie unul amplu, care să cuprindă studii de fundamentare detaliate, o analiză serioasă a teritoriului şi o largă consultare publică, deci, atunci cu atât mai mult PDL ar trebui să renunţe la această abordare în forţă. România este în situaţia actuală şi pentru că PDL a promovat doar politicieni incompetenţi şi a ignorat opiniile specialiştilor. Dacă înainte de reorganizarea teritorială din 1968 au fost trei ani de dezbateri pe marginea acestei teme, acum actuala putere doreşte să realizeze acest lucru imediat chiar cu încălcarea Legii referendumului (Legea nr.3/2000) care este foarte clară: "modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum". Aceasta este legea, domnilor, şi respectarea ei nu este opţională, nici măcar pentru PDL, care s-a obişnuit să calce în picioare statul de drept. Premierul Emil Boc a încercat toată săptămâna să convingă populaţia ţării de efectele benefice ale acestei reorganizări administrativ-teritoriale, ca, de exemplu, că cetăţeanul nu va face un kilometru în plus pentru serviciile de bază elementare, faptul că judeţele vor putea să meargă să ceară bani direct de la UE şi că aceasta este o cale de eliminare a corupţiei. Aceste "binefaceri" ale reorganizării nu i-au convins nici pe partenerii de guvernare, cu atât mai mult pe cetăţenii ţării. Stimaţi guvernanţi, dacă această reformă administrativ-teritorială nu este făcută nici pentru PDL, nici pentru UDMR, ci pentru reformarea României, atunci lăsaţi-i pe români să aleagă dacă o doresc, nu mai impuneţi legi, ordonanţe sub pretextul modernizării statului de drept, mai ţineţi cont şi de oameni. Dacă până la urmă nu va mai avea loc nicio regionalizare a României, mai ales că liderii UDMR ameninţă cu ieşirea de la guvernare în cazul în care Executivul îşi va asuma răspunderea pe proiectul cu 8 megajudeţe, nu ar trebui să mire pe nimeni că, în realitate, singurul scop al aruncării în scena publică a ideii regionalizării să fi fost, de fapt, anularea şi ştergerea elegantă a referendumului pentru Capitală din memoria colectivă sau pentru a acoperi corupţia din PDL şi pentru a distrage atenţia de la adevăratele probleme ale populaţiei, care se confruntă în continuare cu creşterea preţurilor, cu lipsa locurilor de muncă, cu veniturile foarte mici etc. Că totul este doar o pierdere de timp o dovedeşte faptul că Guvernul a înfiinţat un grup tehnic pentru descentralizarea administraţiei, că se discută acest proiect de un grup de experţi care lucrează pe marginea implementării acestuia pentru că ce este esenţial nu este doar redesenarea judeţelor, ci procesul de descentralizare, respectiv transferul unor atribuţii de la structurile judeţene la primării. Sper că prin încercarea de adoptare cât mai repede să nu încercaţi să vă acoperiţi neputinţele guvernării, salariile nesimţite din companiile cu pierderi şi valul pe care îl fac disponibilizările din MAI, sper că mai aveţi bunul-simţ să nu acceptaţi schimbul cu UDMR: Ţinutul Secuiesc sau statutul minorităţilor contra votării legii. Stimaţi colegi, sper să nu adoptaţi această lege prin asumarea răspunderii, nu pot să cred că sunteţi capabili să faceţi acest lucru, deoarece această modificare implică alte modificări de Constituţie, de legi organice şi astfel ţara se poate arunca din rău în mai rău şi astfel românii să regrete că au fost atât de creduli când v-au crezut promisiunile şi când văd ce aţi făcut şi cine ştie ce va mai urma.
			Domnul Ion Stan: "Crima de înaltă trădare săvârşită de preşedintele Traian Băsescu este dovedită!" Tőkés László şi Szász Jenő l-au denunţat pe Traian Băsescu: Proiectul neorevizionist "Autonomia Ţinutului Secuiesc" şi susţinerea lui de către Ungaria au fost negociate de preşedintele trădător cu extremiştii unguri. Probabil că la ora asta în România mai sunt doar câţiva naivi care cred că preşedintele României nu e înţeles cu autorităţile de Budapesta, cu UDMR-ul şi cu Partidul Civic Maghiar în privinţa reorganizării administrative şi, pe cale de consecinţă, a modificării Constituţiei. Joi, 16 iunie, la emisiunea "Sinteza zilei" de la Antena 3, Szász Jenő, preşedintele Partidului Civic Maghiar, a devoalat intenţiile lui Traian Băsescu în legătură cu revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativ-teritorială. Acesta a declarat că: "(...) dacă cetăţenii români de origine maghiară au legiferate drepturile colective, atunci ei sunt şi mai loiali statului român. În acest sens, cred că trebuie să dăm curs soluţiei Comisiei Stanomir (n.n: Comisia prezidenţială pentru revizuirea Constituţiei), soluţie care vorbeşte despre libera asociere a autorităţilor locale şi cred că atunci am ajunge la soluţia cea mai liberă şi democratică posibilă şi pentru maghiarii din România şi pentru români. Asta e în esenţă ce credem noi despre reorganizarea teritorială". Dacă la această declaraţie mai adăugăm şi faptul că preşedintele PCM, care s-a declarat a fi un om al dialogului, 1-a lăudat nonstop pe Traian Băsescu şi pe tot parcursul emisiunii de la Antena 3, a reprodus ideile şi vorbele preşedintelui României, atunci începe să fie clar - până şi naivilor - că locatarul de la Cotroceni e pe aceeaşi mână cu toată suflarea politică a extremiştilor maghiari, cu prietenul său de la Budapesta, şeful Guvernului ungar, Viktor Orban, cu radicalii din Partidul Civic Maghiar, din Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi, nu în ultimul rând, cu László Tőkés, preşedintele autointitulatului Consiliu Naţional al Maghiarilor din Transilvania. În pofida aparentei respingeri de către Guvernul de la Budapesta şi de către sus-numitele organizaţii maghiare a proiectului regionalizării teritoriale anunţat de Traian Băsescu, în realitate toţi aceştia sunt înţeleşi şi uniţi într-un complot anticonstituţional, în spiritul autonomiei mult dorite de neorevizioniştii maghiari. Reamintim că PCM, partidul condus de Szász Jenő, este adversarul politic al UDMR şi are acelaşi obiectiv al autonomiei, promovat însă pe căi radicale. Partidul Civic Maghiar a ieşit la rampă cu propriul proiect prin care propune înfiinţarea a 12 macro-judeţe: Banat, Bucureşti, Dobrogea, Maramureş, Oltenia, Partium, adică regiunea Crişurilor, Moldova de Sud, Moldova de Nord sau Bucovina, Muntenia, Transilvania de Nord, Transilvania de Sud şi Ţinutul Secuiesc. Dacă Maramureşul s-ar suprapune peste mai vechiul voievodat al lui Dragoş-Vodă, în schimb Partium, denumirea comună tradiţională folosită în Ungaria pentru a desemna regiunea istorică formată aproximativ din judeţele Arad, Bihor, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, trimite cu gândul la vechiul Regat al Ungariei Mari. Numele provine din latinescul "Partium Regni Hungariae", desemnând o porţiune din regatul Ungariei, condusă de Principatul Transilvaniei, dar care nu aparţinea oficial acestuia. Ce mai declara Szász Jenő, răsfăţatul lui Băsescu? "E vorba de respectarea vechilor graniţe naturale şi istorice, râuri, munţi. În Europa, când se vorbeşte de regionalizare, se iau în calcul două soluţii: cea a regiunilor naturale şi cea a regiunilor statistice. La noi, reorganizarea poate fi rezolvată prin regiunile naturale pe care ni le-a dat istoria şi Dumnezeu. Nu înţeleg cum politicienii români se declară mulţumiţi de soarta minorităţilor, când noi ar trebui să ne declarăm mulţumiţi. Noi nu simţim această stare de bine pe care ei o tot invocă (...)" Şi dacă tot vorbim de atitudini radicale ale liderilor ungurilor din România şi de modul în care aceştia sunt lăsaţi să îşi facă jocurile cu acordul nemijlocit al lui Băsescu, şi chiar ajutaţi de acesta, trebuie amintit şi ceea ce a spus europarlamentarul român de origine maghiară László Tőkés, referindu-se la reacţia stârnită în România de deschiderea la Bruxelles, în urmă cu două săptămâni, a unei reprezentanţe oficiale a Ţinutului Secuiesc. "Isterie naţionalistă şi scandal politic", aşa a caracterizat vicepreşedintele Parlamentului European, László Tőkés, reacţiile din România cu privire la înfiinţarea reprezentanţei. "Aceste reacţii vin din partea acelora care nu pot suporta că un ţinut locuit de unguri poate fi reprezentat în acest fel. De fapt, este un ţinut tot atât de tradiţional ca şi Ţara Bârsei, Ţara Maramureşului sau Ţara Sălajului, dar ceea ce pe ei îi deranjează este această componentă maghiară. Naţionalismul postcomunist a intrat din nou în acţiune (...)". Tőkés a invitat şi celelalte "ţări" tradiţionale din România să-şi deschidă reprezentanţe la Bruxelles, după modelul Ţării Secuilor. "Propaganda politică împotriva guvernului format din două partide, PDL şi UDMR şi a preşedintelui Traian Băsescu" a fost un alt motiv invocat de Tőkés pentru criticile care au fost aduse în ţară acestui eveniment. Şi tot în acest registru trebuie readus în discuţie şi modul scandalos în care vicepremierul Markó Béla a răspuns ironic la interpelările jurnaliştilor referitoare la deschiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles: "Care-i problema?!". "E vorba doar de o promovare a intereselor economice ale Harghitei şi Covasnei", a mai susţinut Markó. Ce nu a spus însă Markó Béla este că deja interesele acestor judeţe sunt reprezentate la Bruxelles încă din 2008, Regiunea de Dezvoltare Centru, care reprezintă judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, are un birou la Bruxelles care se ocupă tocmai cu promovarea şi atragerea fondurilor de dezvoltare. Acestea sunt doar o parte a faptelor. Cuantificate potrivit legii, ele întrunesc elementele infracţiunii de trădare, iar dată fiind calitatea făptuitorului principal, consider că este imediat necesară iniţierea, în conformitate cu prevederile art. 96 din Constituţia României, a procedurilor de punere sub acuzare a preşedintelui României pentru înaltă trădare.
			Domnul Viorel Cărare: Voi enunţa o temă care parafrazează rezistenţa din munţi, de după al Doilea Război Mondial, când unii români curajoşi şi devotaţi democraţiei s-au opus instaurării comunismului: vă prezint "rezistenţa din birouri". Am fost ameninţaţi, imediat după luarea măsurii antipopuliste de reducere a numărului bugetarilor şi veniturilor acestora, că administraţia se va goli de oamenii săi cei mai valoroşi, că vom rămâne fără funcţionari publici, că sistemul birocratic se va sufoca de lucrări care rămân în sarcină atâtor de puţini oameni. După aproape 18 luni, constatăm pe cifre dar şi pe viu, la ghişee, că niciunul dintre fenomene nu s-a produs. Oamenii nu şi-au dat demisia în bloc. Cei nemulţumiţi de eliminarea sporurilor nu au plecat ca să-şi deschidă propriile afaceri de consultanţă şi asistenţă profesională, nu au migrat în sectorul privat decât în număr foarte mic. Oamenii s-au mulţumit să protesteze în felul lor binecunoscut, după ce valul de panică privind concedierea a trecut. Amabilitatea funcţionarilor din scurta perioadă când erau scrutaţi de ochii şefilor în vederea selecţiei disponibilizaţilor a trecut. A trecut perioadă de vendetă şi acum colectivele din administraţie sunt mai unite, mai polarizate. Am văzut cum un director a fost cel care a antamat autocarul ca sindicaliştii din subordinea lui să meargă la protestul de la Bucureşti. Ce măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare va lua acel director? Niciuna. Pentru că el este unul din locotenenţii mişcării "Rezistenţa din birouri". El va căuta justificări pentru a menţine colectivul, se va uita în altă parte când unul din subordonaţii săi: - nu se ridică de la birou pentru a servi vreun petent; - nu dă informaţii din proprie iniţiativă, sau complete, utile, ca să nu fii nevoit să revii sau să te plimbi de la un ghişeu la altul; - nu sare peste nicio formalitate, instituită de regulă tot de ei, ca interpretare la norme şi reglementări bune pe fond, dar pe formă trebuie să le omoare!; - nu preia sarcinile colegului absent, motivat sau nemotivat, pentru a soluţiona prompt cererile cetăţenilor, - stă la birou jumătate din program şi restul "pe teren" sau în alte birouri, povestind chestiuni personale; - se substituie cu încăpăţânare sistemului informatic, care dacă ar avea o singură bază de date comună, ar soluţiona de la un ghişeu unic tot ceea ce ţine de un CNP sau sediu etc.; - în ultima vreme, chiar refuză cu obrăznicie să soluţioneze cererile cetăţenilor, pe motiv că este prost plătit şi suprasolicitat. Doresc să vă transmit Domniilor Voastre că am din teritoriu din ce în ce multe semnale, numărul nu a scăzut, deşi prin forţa lucrurilor activitatea s-a redus mult, iar calitatea prestaţiilor acestora este spre sancţionabilă. Dar cine să-i sancţioneze, când şefii dumnealor sunt funcţionari publici, cărora Guvernul Boc le-a luat privilegiile de a câştiga sporuri fabuloase în raport cu sectorul privat, cărora Guvernul Boc a avut tupeul să le reducă o serie de cheltuieli căpuşate? Doresc să vă atrag Domniilor Dumneavoastră atenţia că noi aici, în Parlament, încercăm să punem, în etapa în care ne aflăm, soluţii pe probleme de fond. Dar legile emise de noi întâmpină o rezistenţă surdă, cu forme din cele mai originale, pentru a fi discreditate, răstălmăcite, reduse la ineficienţă. Vă dau un exemplu: vă aduceţi aminte că nu am fost de acord ca cetăţenii să plătească paşapoartele biometrice. Nu am fost de acord cu obligativitatea urmăririi cetăţeanului prin acest sistem. I-am respectat dreptul la intimitate şi i-am menajat veniturile. Ce credeţi că s-a propagat până la cetăţean? Vă spun eu: dacă nu vrei să plăteşti 244 roni pentru un paşaport biometric, eşti obligat să-şi schimbi paşaportul în fiecare an, contra sumei de 100 roni, astfel că măsura adoptată de noi s-a transformat prin aparatul birocratic într-o povară şi mai mare. Cine formează acest telefon fără fir care distorsionează mesajul nostru? În niciun caz cei nominalizaţi de cetăţeni să-i reprezinte în Parlament. Noi am ajuns ţinta tuturor nemulţumirilor, suntem veşnic sub reflectoarele presei, iar în spatele nostru stă o armată de funcţionari, bine organizată precum un stup de albine, care ne sabotează şi care întârzie cât îi stă în putinţă aplicarea reformelor. Vorbim de reformă ca şi despre corupţie, parcă ar fi o minge pe care o plimbă la picior instituţie după instituţie şi o pasează când vine timpul să o implementeze. Stimaţi funcţionari publici, propunerea de descentralizare a preşedintelui v-a răscolit muşuroiul şi veţi scoate la vedere armele voastre în perioada următoare. Războiul nu va fi surd, ci va fi pe faţă, pentru că ţinteşte să vă reducă puterea suverană, aceea de pătură conducătoare a destinelor acestei ţări. Cum altfel ar fi fost posibil dintr-o ţară cu resurse importante şi sisteme integrate, să ajungem astăzi dependenţi de importuri şi de credite, dacă nu cu efortul dumneavoastră susţinut: prin îngroşarea rândurilor stimabililor dumneavoastră, prin investiţii adesea camuflând tranzacţii ilegale, în clădiri de zece ori mai scumpe decât în sectorul privat, prin achiziţia de maşini, birotică şi tehnică de calcul şi alte cumpărături făcute neprofesional şi clientelar. Pătura de mijloc a birocraţiei este mai bine remunerată şi are multe privilegii, iar pătura de mijloc a sectorului privat nici nu a apucat să se constituie, că a trebuit să dea faliment, împovărată de taxe şi impozite. Domnilor funcţionari publici, vă doresc atât: să ajungeţi în sectorul privat, să generaţi acele taxe şi impozite pe baza capitalului propriu investit în economia României, nu în off-shore, şi să beneficiaţi de servicii publice la standardul pe care-l susţineţi actualmente. Din acea poziţie ipotetică, oare nu v-aţi dori un ghişeu unic, un sistem public responsabil, simplu şi eficient, mai puţin costisitor şi mai aplecat spre nevoile cetăţeanului?
			Domnul Aledin Amet: "Pledoarie pentru construirea unei noi săli de sport" Sportivii constănţeni, cel puţin în ultimii ani, fie că a fost vorba de sporturi individuale, fie că a fost vorba de sporturi pe echipe, au obţinut performanţe deosebite, contribuind, fără îndoială, la ridicarea prestigiului judeţului. Aceste reuşite au fost apreciate şi pe plan internaţional, dovada constând în faptul că echipele de handbal feminin şi masculin, echipele de volei feminin şi masculin, cele de tenis de masă sunt cunoscute şi respectate în sălile de sport din Europa. Un astfel de mod de a te face remarcat este benefic, putând aduce, nu-i aşa?, pe lângă justificate satisfacţii morale, necesare satisfacţii materiale. Performanţa s-a aflat, şi în acest an, în judeţul Constanţa, la ea acasă, echipa de volei feminin, precum şi echipa de handbal masculin devenind campioane ale României. Din păcate, însă, infrastructura existentă, veche şi depăşită, nu este pe măsura reuşitelor sportive. Sala Sporturilor s-a dovedit a fi, în ultima perioadă, necompetitivă, numărul redus de locuri, dar şi alte neajunsuri conducând, de multe ori, la neomologarea ei, competiţii europene importante devenind inaccesibile publicului constănţean. Este şi cazul echipei de handbal masculin, care, ca şi în alte dăţi, va fi nevoită şi anul acesta să-şi dispute meciurile considerate acasă într-o altă localitate, cel mai probabil la Buzău. S-a tot discutat şi încă se mai discută că municipiul Constanţa are nevoie de o nouă sală de sport. Din păcate, proiectul a rămas doar la stadiul de intenţie. Autorităţile locale şi centrale au datoria faţă de constănţeni să finalizeze acest demers.
			Domnul Ioan Munteanu: "Reorganizarea administrativ-teritorială a României mai are de aşteptat..." Iniţiativa preşedintelui Băsescu privind reorganizarea ţării a stârnit discuţii aprinse, pe măsura importanţei acestui subiect. E clar că reorganizarea este absolut necesară, dar asta presupune o gândire coerentă, dezbateri, consultarea naţiunii şi alegerea celei mai corecte dintre toate soluţiile avansate. Cred că această propunere nu are nicio legătură cu atragerea fondurilor europene, aşa cum ne-a "informat" premierul, şi că responsabilitatea obţinerii respectivelor sume revine actualelor regiuni de dezvoltare teritorială. Varianta susţinută de către Traian Băsescu şi de către PDL se referă la împărţirea ţării în 8 judeţe, având ca model aceste regiuni de dezvoltare. Aşadar, în această perspectivă, Neamţul ar urma să fie împreună cu judeţele Botoşani, Suceava, Bacău, Vaslui şi Iaşi, adică aproximativ 3 milioane de cetăţeni, iar reşedinţa fiind stabilită la Iaşi. Avantajele ar fi următoarele: - cheltuieli bugetare mult mai mici; - mai puţină birocraţie; - reducerea aparatului bugetar; - descentralizarea deciziilor către autorităţile locale; - aplicarea unor criterii unitare de repartizare a fondurilor de către Ministerul de Finanţe. Dezavantajele ar putea fi astfel enumerate: - îndepărtarea deciziei de la cetăţean; - disponibilizarea unui mare număr de bugetari; - costurile legate de schimbarea şi actualizarea documentelor, aproximativ 150 euro pentru fiecare cetăţean. Cea de-a doua variantă aparţine UDMR şi ar fi vorba de 15 sau 16 regiuni, judeţul Neamţ urmând să alcătuiască noua structură teritorial-administrativă împreună cu judeţele Bacău şi Vaslui, iar reşedinţa ar fi oraşul Bacău. Ideea susţinută de către UDMR a generat un adevărat război diplomatic între Bucureşti şi Budapesta, pornind de la autonomia Ţinutului secuiesc. Declaraţiile făcute de către Tőkés, de vicepreşedintele Ungariei, de către preşedintele Partidului Civic Maghiar ori de către alţi lideri ai maghiarimii ori secuimii au fost dezbătute cu întârziere de către reprezentanţii Guvernului, ai Preşedinţiei sau ai opoziţiei. Lipsa de promptitudine este de neiertat, lăsând impresia că există o anume complicitate între reprezentanţii puterii şi cei ai UDMR. O a treia variantă ar fi putut fi cea realizată de către USL, care a trecut neobservată ca urmare a propunerii neaşteptate a preşedintelui şi a impactului produs asupra cetăţenilor. În orice caz, acest nou război pornit de către preşedinte a dat naştere la tensiuni ce mocneau de multă vreme şi care ar putea deveni şi mai categorice în cea de-a doua parte a anului... Se vorbeşte chiar de o nouă majoritate parlamentară la începutul sesiunii de toamnă şi de dispariţia UDMR de pe scena politică a ţării. Sondajele de opinie arată că şansele parlamentarilor PDL de a obţine un nou mandat în alegerile din 2012 sunt din ce în ce mai scăzute, fapt ce-i determină pe mulţi dintre ei să caute sprijin la USL în cursul acestei veri. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna consideră că "desfiinţarea Ţinutului Secuiesc va duce la nesupunere civică, la proteste şi instigare, la blocarea drumurilor judeţene şi naţionale". Premierul Boc constată o rezistenţă uriaşă din partea instituţiilor judeţene care vor dispărea, alături de clicile şi clanurile corupţilor. Există surse conform cărora angajarea răspunderii Guvernului pe această lege ar fi agreată în ideea demiterii premierului Boc. O asemenea asumare este considerată ruşinoasă chiar şi de către membrii PDL, liderul formaţiunii, Cezar Preda, vorbind de "frica de a-ţi asigura o majoritate parlamentară'". Rămâne interesant de văzut cum vor vota UDMR-iştii în acest caz, dar şi atitudinea PDL, dat fiind faptul că s-ar ajunge la o adevărată sinucidere politică şi electorală. Membrii UDMR îşi doresc o decizie politică în coaliţie şi abia după aceea discuţii privind aspectele tehnice ale aplicării legii. Deci, aşa cum stau lucrurile, este greu de crezut că Legea reorganizării administrativ-teritoriale să fie adoptată. Deocamdată, va trebui să aşteptăm rezultatul convorbirilor preşedintelui Băsescu din 21 iunie cu liderii partidelor parlamentare, întâlnire la care va participa şi opoziţia, după o îndelungată absenţă. De asemenea, să aşteptăm discursul preşedintelui din 27 iunie, atunci când vom afla care va fi decizia luată. Orice s-ar spune despre şeful ţării, în niciun caz nu i se poate reproşa că nu se pricepe să-şi întocmească agenda politică zilnică. Principala greşeală a opoziţiei este legată tocmai de acest aspect, deoarece ea ar trebui să fie cea care să propună subiectele de dezbatere cu efect electoral şi nu să accepte subiectele-capcană ale lui Traian Băsescu. Personal, nu cred că anul 2012 ne va aduce o nouă reîmpărţire administrativ-teritorială, cu toate că ea se impune. Iar atunci când va avea loc, apare o întrebare: cum se va face şi în favoarea cui? Să sperăm că va fi în interesul cetăţenilor ţării, aşa cum ar fi normal într-o ţară normală.
			Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu: "Surse regenerabile de energie nevalorificate" Omenirea se confruntă astăzi cu provocări imense în ceea ce priveşte energia şi mediul înconjurător. Diminuarea rezervelor recuperabile de hidrocarburi fosile, majorările succesive ale preţului barilului la ţiţei au creat premisele favorabile abordării altor surse pentru obţinerea de combustibili. Strategia naţională de dezvoltare energetică a României urmăreşte creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi limitarea importului de resurse energetice, în condiţiile unei dezvoltări economice accelerate. Această cerinţă se poate realiza atât prin implementarea unor politici susţinute de conservare a energiei şi creştere a eficienţei energetice, cât şi prin creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie. Oportunitatea punerii în practică a unei Strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele Strategiei de dezvoltare energetică a României pe termen lung şi oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice. În prezent, sursele de energie folosite sunt petrolul, gaze naturale şi cărbuni, compuşi radioactivi sau alte surse (solare, căderi de apă, vântul, mareele). Întreaga Europă are preocupări majore în găsirea unor surse alternative de energie. Ţara noastră are rezerve masive pentru surse alternative precum: energia hidrotermală, eoliană sau nucleară. Ponderea energiei produse din resurse regenerabile este de aproximativ 30% din totalul energiei consumate, cea mai mare parte fiind produsă pe baza resurselor hidro în unităţi de mare putere. Gradul de valorificare a resurselor regenerabile de energie este redus ca urmare a costurilor de investiţii ridicate. Resursele regenerabile de energie ar putea duce la scăderea efortului financiar pentru achiziţionarea surselor de energie, referindu-ne aici la gaz, cărbune, petrol. Guvernul trebuie să găsească o soluţie pentru un mix optim de surse de energie pentru consum, asigurând o reducere a celor care sunt poluante, pe fondul creşterii consumului din surse regenerabile care ar asigura nevoile populaţiei în siguranţă şi la un preţ convenabil. Pot fi luate în discuţie energia nucleară, energia eoliană prezentă în zone precum coasta Mării Negre, depresiunile Moldovei şi, nu în ultimul rând, cea obţinută din biocarburanţi. Biocarburanţii se obţin din materii prime regenerabile (biomasa) care înglobează orice material regenerabil de natură organică din agricultură, piscicultură, deşeuri din hârtie, deşeuri lemnoase, deşeuri din grădini etc. Unele dintre sursele regenerabile de energie (biomasa) pot contribui la satisfacerea nevoilor curente de încălzire în anumite zone (rurale) defavorizate. Pentru valorificarea potenţialului economic al surselor regenerabile de energie, în condiţiile pieţei concurenţiale de energie, este necesară adoptarea şi punerea în practică a unor politici, instrumente şi resurse specifice. Modernizarea capacităţilor de producţie a energiei cu tehnologii de reducere a emisiilor poluante este mai costisitoare decât promovarea resurselor regenerabile de energie, unde avem un potenţial nevalorificat.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Măsuri necesare protecţiei calităţii mediului" România a transpus şi adoptat în totalitate legislaţia europeană specifică din domeniul calităţii aerului, prin emiterea mai multor acte de reglementare necesare punerii în aplicare în ţara noastră a prevederilor directivelor europene din domeniul calităţii aerului şi conformării României ca stat membru la cerinţele comunitare. În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene, începând cu anul 2007, au fost elaborate anual de către autorităţile pentru protecţia mediului, în colaborare cu experţi din domeniul calităţii aerului, studii de evaluare a calităţii aerului în toate zonele şi aglomerările din România. Aceste studii au fost realizate utilizând metodologia europeană de estimare pe baza inventarelor de emisii de poluanţi atmosferici proveniţi atât de la surse fixe, cât şi din surse difuze de suprafaţă sau din trafic, cu aplicarea programelor specifice de modelare matematică a dispersiei poluanţilor în aer, şi au evidenţiat ariile din interiorul zonelor şi aglomerărilor în care calitatea aerului nu este satisfăcătoare. Autorităţile publice implicate în procesul de protecţie a calităţii mediului trebuie să acţioneze conform reglementărilor în vigoare, iar în anumite zone şi aglomerări este necesară efectuarea de măsurători continue ale calităţii aerului şi elaborarea de programe pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, astfel încât concentraţiile poluanţilor în aer să nu depăşească valorile limită stabilite. Consider că trebuie întreprinse şi abordate unele măsurile prevăzute de aceste programe care au în vedere: • diminuarea impactului traficului rutier prin: promovarea transportului public în detrimentul celui particular, inclusiv prin achiziţionarea de autobuze Euro IV; aplicarea de măsuri pentru fluidizarea circulaţiei prin stabilirea de sensuri unice, montarea de semafoare inteligente, construirea de pasaje subterane sau supraterane, interzicerea traficului auto şi extinderea zonelor pietonale; devierea traficului greu şi amenajarea sau reabilitarea şoselelor de centură; eliberarea domeniului public şi amenajarea de parcări în spaţiul dezafectat, realizarea de parcări şi interzicerea parcării pe trotuare în anumite zone prin instalarea gardurilor de protecţie întreţinerea permanentă a curăţeniei străzilor prin măturare şi spălare mecanizate. •diminuarea influenţei activităţilor industriale prin impunerea pentru operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea sub incidenţa directivelor privind poluarea industrială a măsurilor prevăzute în autorizaţiile integrate de mediu, în concordanţă cu cele mai bune tehnici disponibile, cum ar fi: montarea de instalaţii de captare şi filtrare a emisiilor de gaze şi pulberi rezultate din diferitele procese tehnologice; montarea echipamentelor cu catalizator, pentru eficientizarea arderii şi reducerea emisiilor de poluanţi la instalaţiile existente în cadrul centralelor termice pentru încălzirea rezidenţială şi a instalaţiilor industriale; folosirea de combustibil de calitate, cu conţinut redus de sulf, în cadrul centralelor termice pentru încălzirea rezidenţială. • diminuarea impactului surselor difuze de poluare asupra calităţii aerului, prin urmărirea respectării prevederilor legislaţiei privind protecţia mediului şi a condiţiilor din avizele autorizaţiilor din domeniul construcţiilor, urbanismului şi gospodăririi localităţilor, în special în ceea ce priveşte organizarea şantierelor de construcţii, curăţarea mijloacelor de transport şi a utilajelor la intrarea acestora pe drumurile publice, refacerea spaţiilor verzi afectate de diferite lucrări de construcţii şi reparaţii. • îmbunătăţirea calităţii aerului prin amenajarea de parcuri şi spaţii verzi, lucrări de refacere şi regenerare în zone calamitate, completări în plantaţii şi împăduriri.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Şomajul în rândul tinerilor" Atât pentru România, cât şi pentru majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, şomajul în rândul tinerilor şi dificultăţile în ceea ce priveşte integrarea acestora pe piaţa muncii reprezintă provocări majore. Declinul economic a cauzat o creştere masivă a ratei şomajului în rândul tinerilor, aceasta fiind una dintre problemele cele mai urgente ale Europei. În prezent, peste 5,5 milioane de tineri sub 25 de ani sunt şomeri, reprezentând un procent de 21,4%, dublu faţă de rata generala a şomajului. În România, din datele statistice ale INS, în trimestrul trei al anului 2010, rata de ocupare a populaţiei a crescut la 60,2%, iar rata şomajului BIM a fost de 6,9%. Având în vedere noua Strategie europeană pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, care conţine ţintele fundamentale pe care Uniunea Europeană îşi propune să le atingă, în domeniul economic şi social, precum şi necesitatea ca statele membre să traducă obiectivele de la nivelul UE în obiective naţionale, România şi-a asumat o ţintă îndrăzneaţă în domeniul ocupării forţei de muncă, respectiv 70,2% în grupa de vârstă 20-64 ani. Pentru viitorul deceniu, România trebuie sa îşi propună realizarea unei creşteri economice bazate pe ocuparea unei forţe de muncă înalt calificate, în contextul asigurării dintr-o perspectivă durabilă a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Pentru aceasta, România trebuie să se concentreze pe următoarele direcţii de acţiune: - echilibrarea pieţei muncii şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă; - creşterea gradului de flexibilitate a pieţei muncii; - întărirea dialogului social la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului acestuia la dezvoltarea economică şi socială. În scopul atingerii acestei ţinte, ministerul de resort trebuie să elaboreze o Strategie naţională de ocupare a forţei de muncă, în scopul atingerii obiectivului de creştere a ratei de ocupare, în fundamentarea strategiei, şi să ţină seama, în principal, de: - evoluţia favorabilă a economiei, în special momentul reluării creşterii economice şi recuperării; - creşterea nivelului de educaţie şi extinderea accesului la forme de învăţare pe întreg parcursul vieţii; - asigurarea unor tranziţii eficiente pe piaţa muncii, mai ales prin implementarea măsurilor active de ocupare, într-un mod adecvat din punct de vedere financiar şi al adaptării la cerinţele individuale şi dinamica pieţei muncii; - asigurarea accesului la prestaţii şi servicii sociale într-o manieră care să nu reducă atractivitatea muncii. Tinerii constituie o resursă valoroasă atât pentru România, cât şi pentru prezentul şi viitorul societăţii, în general. În acest sens, instituţia noastră s-a preocupat permanent pentru integrarea tinerilor absolvenţi pe piaţa forţei de muncă. O provocare majoră o constituie asigurarea tranziţiei rapide de la sistemul de educaţie la piaţa muncii. Tranziţia de la şcoală la muncă reprezintă un proces dificil de parcurs pentru majoritatea tinerilor din România şi alte state europene, mai ales din cauza faptului că, pentru a intra pe piaţa muncii şi pentru a beneficia de oportunităţile de ocupare, tinerii, în general, şi absolvenţii, în special, trebuie să intre în competiţie cu ceilalţi lucrători cu experienţă în muncă. Pentru facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii autorităţile implicate trebuie sa iniţieze campanii de informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali pentru diseminarea informaţiilor privind oportunităţile de angajare şi riscurile existente pe piaţa muncii. Consider că autorităţile de resort ar trebui să fie preocupate permanent de a elabora un cadru adecvat la situaţia economico-financiară naţională şi globală, astfel încât să contribuie la creşterea gradului de ocupare a populaţiei, în condiţii de muncă decente, în scopul eradicării sărăciei şi a creşterii nivelul de trai.
			În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor! Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de şedinţă. Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ, stimaţi colegi, că dintr-un total de 331 de deputaţi până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 220, 111 fiind absenţi, din care 37 participă la alte acţiuni parlamentare. Domnul Mircea Toader şi pe urmă domnul deputat Negoiţă, domnul deputat Mircea Duşa. Vă rog, domnule deputat Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Ieri am crezut că vom fi mai activi, totuşi, avem o mare problemă cu un proiect de lege care completează Legea nr.188 privind statutul funcţionarului public. Fiind la o poziţie mai îndepărtată, nu o putem dezbate şi am rugămintea să fiţi de acord să o introducem pe poziţia 10, după ce dezbatem cea cu pensiile militare, mai ales că am convenit, a fost întoarsă în comisie, toate grupurile au făcut un raport comun de adoptare şi am rugămintea să fie trecută pe poziţia 10. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: De pe ce poziţie, domnule Mircea Toader?
			Domnul Mircea-Nicu Toader: De pe 33.
			Domnul Ioan Oltean: De pe poziţia 33 pe poziţia 9 v-aş propune, pentru că este primul după ordonanţa cu pensiile. Nu, pe poziţia 10, totuşi, lăsăm atunci. Imediat! Vroiam numai să văd exact despre ce este vorba. Se propune ca poziţia 33 privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 să treacă pe poziţia 10.
			Domnul Mircea Duşa (din sală): Procedură!
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă rog să aveţi puţintică răbdare. Verificam să ştiu exact ce a cerut domnul deputat. Vă rog să aveţi puţină răbdare şi vă ofer cuvântul. Staţi liniştit, că nu supun la vot până când nu aveţi posibilitatea să vă exprimaţi în modul cel mai democratic. Bun. Am reţinut această propunere. Domnule Mircea Duşa, vă rog. Domnul lider al Partidului Social Democrat.
			Domnul Mircea Duşa: Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, În primul rând cerusem cuvântul pe procedură şi tot pe procedură am să intervin şi referitor la ceea ce propunea domnul Mircea Toader. Domnule lider de grup şi coleg de Parlament, noi am discutat acest subiect ieri şi a fost respins prin vot. Nu ne jucăm aici de-a Parlamentul şi modificăm ordinea de zi aşa cum dormim şi visăm în fiecare noapte. Sigur că unii visăm până târziu, pentru că domnul preşedinte de şedinţă ne spunea "Bună dimineaţa!" la ora 11,00 şi noi suntem 300 de oameni în sală de la ora 10,00 şi poate, domnule preşedinte de şedinţă, ne explicaţi de ce aţi început şedinţa cu o oră întârziere, atunci când programul de lucru a fost aprobat, la propunerea Biroului permanent, ieri de către plen şi dumneavoastră, ca deputat, şi cu această însărcinare, ca preşedinte de şedinţă, nu aveţi niciun drept să încălcaţi programul aprobat de plenul Camerei Deputaţilor. Şi v-aş ruga să veniţi la acest microfon, nu de la tribuna plenului, să ne explicaţi de ce nu începeţi şedinţele la timp. Ori vă bateţi joc de noi care suntem aici în sală, suntem prezenţi la ora 10,00 la lucrările plenului şi dumneavoastră aţi solicitat ca o serie de proiecte de legi să fie aduse în faţă, că trebuie votate până la sfârşitul sesiunii parlamentare, cei din opoziţie venim la timp, vin şi colegii noştri de la putere, pentru că erau în sală la ora 10,00 şi dumneavoastră cred că aveţi alte treburi de făcut. Sigur, am înţeles că v-aţi trezit târziu, că ne-aţi salutat cu "Bună dimineaţa" la ora 11,00. Vă rog să ne daţi explicaţiile de rigoare.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule lider. Domnule Eugen Nicolăescu, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, aveţi cuvântul.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, Problema pe care v-o ridic, de procedură, este următoarea: sigur, nu o să vă reproşez şi eu ceea ce este real, şi anume că nu veniţi la timp la serviciu, dar noi astăzi suntem puşi într-o situaţie complet neregulamentară. Domnul Toader ieri a lipsit de la serviciu, că dacă era la serviciu ieri ştia că propunerea pe care a făcut-o astăzi, ieri a căzut la vot. Vreau să-mi spuneţi după ce procedură supunem la vot ceva, ca să iasă cum vrea puterea? Dacă a căzut la vot, la revedere. În această săptămână programul este aprobat şi pe el lucrăm. Dacă dumneavoastră doriţi să încălcaţi regulamentul, spuneţi-ne, ca să ştim şi noi ce avem de făcut. Dar eu cred că dumneavoastră, ca preşedinte de şedinţă, nu vreţi să încălcaţi regulamentul şi că vreţi să-l respectaţi. În consecinţă, nu trebuie să luaţi în consideraţie o propunere neregulamentară. Şi domnul Toader dacă vrea să-şi conducă bine grupul, trebuie să fie în sală, să fie la serviciu, să nu chiulească. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicelider. Drept la replică domnul Mircea Toader şi pe urmă domnul deputat Zoicaş.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Şi drept la replică ... Domnule Nicolăescu, să ştiţi că eu am fost la program, am avut activităţi mult mai complexe, inclusiv în plen am fost, că am şi votat. Dacă vă uitaţi, am votul meu la două... (Râsete.) Dar eu pentru altceva am venit să vă spun... Am venit să vă spun că ieri s-a solicitat trecerea pe punctul 6. Eu cer trecerea pe punctul 9. E diferenţă!
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul deputat Zoicaş. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Gheorghe Zoicaş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Eu am făcut o declaraţie politică în martie anul trecut şi am cerut domnului premier să desfiinţeze aceste posturi de înalt funcţionar public, rezultate în urma pierderii calităţii de prefect şi subprefect. 300 de persoane în fiecare an luau minimum 7.200.000 de euro. Deci, de ce să mai amânăm această lege? Haideţi să fim conştienţi. Vorbim de sectoare care se confruntă cu deficite bugetare. Şi aici să ţinem... ştim toţi ce fac aceşti funcţionari publici în teritoriu! Voci din sală: Ce fac?!
			Domnul Gheorghe Zoicaş: Fiecare ştim despre ce este vorba, da! Haideţi să fim toţi conştienţi şi să o punem pe ordinea de zi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Doamna colegă, îmi face plăcere să vă ofer microfonul.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Nu ştiu de ce colegul nostru este aşa de indignat. Să vă spun eu de ce! Pentru că în acest moment se doreşte aşezarea pe veci a celor care ocupă aceste funcţii, datorită carnetului de membru al Partidului PD, UDMR sau a partidului lui Oprea. Domnule preşedinte, a fost o mică introducere. Aşa cum cunoaşteţi, ordinea de zi se aprobă la începutul săptămânii pentru toată săptămâna. Faptul că din când în când, cu aşa-zisa... sala este suverană, încercaţi să impuneţi anumite lucruri care nu sunt regulamentare şi v-aş putea spune că se încalcă grav Regulamentul Camerei Deputaţilor, care stabileşte concret cum, ce şi cum trebuie supus votului. Domnule preşedinte, ceea ce colegul nostru, domnul deputat Toader, care conduce Grupul PD, ieri, prin corespondenţă... el spune că a votat, poate cartela Domniei Sale, pentru că ieri nu am stat de vorbă decât cu viceliderul Grupului PD, în toată dezbaterea de după-amiază. Ceea ce dânsul vine să spună, că nu este 6, că nu e 7, că este 9, că acum propune pe 10. Domnule Toader, v-am mai spus şi altă dată, ne luaţi de fraieri? Atunci cum vă puteţi permite să veniţi şi să spuneţi astfel de lucruri la microfon, în momentul în care aţi uitat să modificaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor şi pe acest articol care să vă permită acest lucru? De fiecare dată când vă împiedicaţi de ceva, mai trageţi o modificare a regulamentului. În curând o să vă încurcaţi în propriile dumneavoastră modificări! Deci, domnule preşedinte, am rugămintea, cu experienţa dumneavoastră şi cu statutul dumneavoastră, să respectaţi regulamentul şi să nu supuneţi votului un lucru care nu corespunde modului de lucru al Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, doamna deputat. Domnul vicelider, domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă, Cred că vă cunoaştem acum modul în care acţionaţi şi după schimbul de replici pe care văd că îl aveţi cu Grupul PDL, îmi dau seama că nu ţineţi cont de nimic din ceea ce înseamnă regulament. Poate că reuşim o altă abordare. Drept pentru care vă cer o pauză de consultări de un sfert de oră.
			Domnul Ioan Oltean: Pauză de consultări şapte minute.
			După pauză
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să nu întreţină o atmosferă nefavorabilă dezbaterii în Camera Deputaţilor. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Liderii grupurilor parlamentare au ajuns la un consens mai repede decât se aşteptau şi mă aşteptam. Se renunţă la propunerea de modificare a ordinii de zi. În consecinţă, stimaţi colegi, intrăm în ordinea de zi propriu-zisă. Vă rog să manifestaţi aceeaşi atenţie, aceeaşi disponibilitate spre dezbateri. Pe poziţia 2 avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. Dacă iniţiatorul este prezent? Vă rog, domnule secretar de stat, să prezentaţi punctul de vedere al iniţiatorului.
			Domnul Mihail Vasile-Ozunu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale): Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii. Procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii, care au fost calculate parţial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, astfel că pentru identificarea actelor necesare, instituţiile cu atribuţii în domeniu au trebuit să depună toate diligenţele necesare. Ordonanţa şi-a produs efectele, iar ele sunt pozitive. Astfel, Ministerul Apărării Naţionale a definitivat la 1 iunie procesul de revizuire a celor 76.885 de pensii ale cadrelor militare, care au ieşit la pensie din armată. În urma revizuirii nicio pensie militară mai mică de 3.000 de lei, aşa cum s-a angajat ministrul apărării naţionale, în condiţiile unei cariere complete, nu a fost diminuată, mai mult, au crescut. Chiar şi pentru pensionarii cu carieră incompletă, la 96% dintre ei le-au crescut pensiile, care au avut sub 3.000 de lei. În plus, şi pentru 85% din pensionarii cu carieră completă şi cu pensie peste 3.000 de lei pensiile au crescut. În aceste condiţii, 90,2% din totalul pensiilor revizuite au crescut, fie că e vorba de carieră completă, fie incompletă. Deciziile de revizuire se vor emite în intervalul 1 noiembrie - 31 decembrie 2011, astfel încât de la 1 ianuarie 2012 toţi pensionarii militari să primească pensiile revizuite. Totodată, în cadrul acestei activităţi, s-a realizat baza de date informatizată a armatei, astfel că întreaga evidenţă a activităţii militarilor a fost trecută de pe suportul fragil al hârtiei, în sistem digital informatizat. Faţă de cele prezentate, vă adresăm rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil prezentului proiect de lege. Mulţumesc
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule secretar de stat. Din partea comisiei sesizate în fond, îl rog pe domnul preşedinte Paul Victor Dobre să prezinte raportul comisiei.
			Domnul Victor Paul Dobre: Mulţumesc, domnule preşedinte. În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, avizul favorabil al Comisiei pentru apărare, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitate de şanse, precum şi punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în sensul prelungirii până la data de 31 octombrie 2011 a termenului în care să fie identificate actele necesare recalculării pensiilor. Proiectul prevede că obligaţia identificării şi transmiterii actelor necesare revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. De asemenea, se prevede ca pentru pensiile pentru care nu au putut identificate veniturile lunare realizate, se va utiliza cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime, corespunzătoare gradului militar deţinut. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată, întrucât prin ordonanţa supusă aprobării se instituie o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin.(3) din Constituţia României, republicată. Raportul comisiei a fost adoptat cu 14 voturi pentru şi 13 voturi împotrivă. Au participat toţi membrii comisiei. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condiţiile art.115 alin.(5) teza a III-a din Constituţia României, republicată. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În cadrul dezbaterilor au fost formulate amendamente, care, supuse votului, au fost respinse. Amendamentele respinse sunt redate în anexa la prezentul raport. Domnule preşedinte, legat de amendamentele respinse, îmi permit să îmi rezerv timpul în cadrul dezbaterilor generale, explicând punctul de vedere al Grupului PNL. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. V-aş ruga să rămâneţi la microfon. Suntem, conform art. 120 din Regulament, în procedură de urgenţă. V-aş ruga să propuneţi timpul alocat pentru dezbaterea raportului, care cuprinde numai amendamente respinse.
			Domnul Victor Paul Dobre: Cred că se poate face pentru fiecare intervenţie cinci minute. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Numai puţin, că n-am înţeles. Aici puneţi un timp general, domnule, timpul general pentru dezbaterea raportului.
			Domnul Victor Paul Dobre: Pentru fiecare intervenţie cinci minute. E propunere, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, aţi auzit propunerea domnului preşedinte: pentru fiecare intervenţie la raport cinci minute. Supun votului dumneavoastră această propunere. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 90 de voturi pentru, 78 împotrivă şi o abţinere, propunerea a fost adoptată. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog. Domnul deputat Eugen Bejinariu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Eugen Bejinariu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule preşedinte Dobre, preşedinte al comisiei, cred că era foarte important şi în mod special pentru stenogramă să consemnăm faptul că în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională acest raport a primit aviz favorabil, deoarece şi amendamentele au trecut în această şedinţă. Cred că este foarte important să se ştie acest lucru. Pentru că în momentul în care a ajuns la Comisia pentru muncă, aceste amendamente nu au mai fost adoptate. Prin urmare, trebuie să spunem tuturor şi colegilor noştri din sală că în toată lumea armata este construită pe grade şi funcţii. Domnul Boc, ca să îndeplinească un ordin al comandantului suprem, domnul Băsescu, a venit şi a schimbat această ierarhie prin acest proiect de lege şi această ordonanţă. Ordonanţă care, sigur, trebuie să spunem că a venit în urma unor frământări, lungi frământări şi incoerenţă în tot ceea ce s-a făcut în modificarea pensiilor militarilor. Mai mult de atât, în 1999, pentru interesul naţional, militarii din armata României au fost, mulţi militari din armata României, mulţi oameni cu carieră militară au fost trimişi acasă, tot din interes naţional. Şi la momentul acela a fost aprobată o lege, care le-a dat nişte drepturi. A venit domnul Boc şi a dat la o parte această lege şi a construit altă lege, care este o lege mai bună, pentru că este făcută de domnul Boc, neţinând cont de problemele acelor oameni care la 35 de ani, la 40 de ani au fost trimişi acasă şi sunt în continuare şi stau acasă şi au familii şi nu sunt puţini, sunt foarte mulţi acei oameni. Şi nu sunteţi interesaţi, stimaţi colegi, de acei oameni, ce fac şi unde sunt. Şi veniţi acum şi propuneţi plenului Camerei Deputaţilor o lege strâmbă, exact aşa cum spun: o lege strâmbă care, cum v-am spus, a inversat ierarhiile în armata României! Trebuie să consemnăm şi trebuie să spunem aceste lucruri, ca să ştie populaţia României ceea ce face acest Guvern al Partidului Democrat Liberal, al domnului Boc şi al domnului Băsescu: îşi bate joc de oameni! Prin urmare, Partidul Social Democrat va susţine acele amendamente din Comisia pentru apărare care au fost aprobate de comisie şi răsturnate la Comisia pentru muncă, iar dacă nu, vom cere cu totul şi cu totul alte lucruri să facem. Mai mult de atât, în momentul în care vom veni la guvernare, vom schimba toate legile pe care le-aţi aprobat şi aţi întors totul pe dos în ţara aceasta! Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Permiteţi-mi în timpul pe care îl are alocat grupul nostru să vă prezint, în primul rând, punctul de vedere al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă, un punct de vedere precis şi concret. Este vorba de o structură care reuneşte peste 30.000 de cadre militare în rezervă, atât din apărare, cât şi din poliţie. Principalele solicitări, care, de altfel, sunt şi în amendamentele despre care vorbea colegul meu mai devreme, amendamente pe care le-am susţinut atât în Comisia pentru apărare, unde au fost adoptate, cât şi în Comisia pentru muncă, unde din păcate au fost respinse. În cazul pensiilor prevăzute la alin.(1), pentru care cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011 nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie, deţinute de militar în perioadele respective, conform fişei personale a acestuia. Modificarea se datorează faptului că un număr semnificativ de ofiţeri şi subofiţeri au deţinut funcţii superioare gradului. A doua solicitare. Pensiile revizuite pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 rămân definitiv în plată conform cuantumurilor stabilite în decizia de revizuire. Art.6, o completare: "Pensiile revizuite pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 rămân în plată în cuantumurile din luna decembrie 2010." Şi un alineat nou la art.7, art.196 lit.r) din Legea nr.263/2010 se abrogă, menţinându-se în vigoare prevederile referitoare la pensiile militare, cuprinse în Legea nr.80 privind Statutul cadrelor militare. Subliniez şi eu, aşa cum subliniază şi cei care solicită acest lucru, că ultimele trei propuneri au la bază art.15 alin.(2) din Constituţie. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Doamnelor şi domnilor, Punctul de vedere al Grupului PNL este ca această ordonanţă să fie adoptată cu amendamentele propuse de noi, întrucât dacă numai un singur om este lezat în drepturile sale constituţionale, înseamnă că Parlamentul României nu respectă legea. Ce-a făcut Guvernul e răspunderea lui. Noi suntem cei care decidem. Şi dacă legea sancţionează un singur om, contrar prevederilor constituţionale, nu putem să adoptăm această lege. Nu mai vorbesc de faptul că este vorba de mii de oameni, nu mai vorbesc de faptul că este vorba de oameni care au fost în serviciul militar, un serviciu care are restricţiile lui, un serviciu care are obligaţiile lui şi un serviciu în care şi-au făcut datoria şi în ţară, şi pe teatre de operaţiuni. PNL va susţine aceste amendamente şi facem un apel şi către colegii de la putere, cel puţin să aibă înţelepciunea colegilor de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Vă mulţumesc. (Aplauze de la balcoane.)
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dacă mai sunt alte intervenţii? pe procedură, doamna deputat Aura Vasile, vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Numai puţin, rog domnii deputaţi să lase banca miniştrilor liberă. Domnilor deputaţi, vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. Vă rog foarte mult. Domnilor secretari, domnilor miniştri, vă rog să nu mai întreţineţi un dialog cu domnii deputaţi în timpul şedinţei.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule secretar, nu vreţi să vedeţi ce am de spus?
			Domnul Ioan Oltean: Domnule secretar de stat Iliescu, suntem în timpul dezbaterilor. Vă rog să fiţi atent la dezbateri.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule Valentin Iliescu! Mulţumesc, domnule ministru.
			Domnul Ioan Oltean: Aveţi cuvântul, doamnă.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule preşedinte de şedinţă, Trebuie să fac o rectificare. S-a spus că amendamentele care au fost aprobate în unanimitate la Comisia pentru apărare au fost respinse la Comisia pentru muncă. Trebuie să ştiţi că unul dintre autorii acestor amendamente, domnul deputat Mircovici, a fost prezent în cadrul Comisiei pentru muncă, unde a prezentat şi a susţinut amendamentele Comisiei pentru apărare, unde, în prima fază, reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale, prin secretarul de stat şi doamna general, pe care nu-mi aduc acum aminte cum o cheamă, au susţinut amendamentele respective. Pentru că în acel moment am fi fost majoritari pe vot, în momentul în care noi am propus să facem dezbaterea mai departe, PDL-ul a solicitat amânarea cu o săptămână şi, pentru că au pierdut la vot, au părăsit sala, noi rămânând fără cvorum de lucru. În următoarea şedinţă, este important să ştiţi că, în prima fază, reprezentanţii Ministerului Apărării au susţinut în continuare amendamentele Comisiei pentru apărare, ca, la un moment dat, secretarul de stat să primească un telefon şi să nu mai susţină amendamentele Comisiei pentru apărare. Stimaţi colegi, Trebuie să vă aduc aminte că acest proiect de lege nu-şi are rostul, pentru că, în acest moment, peste 21.763 de procese sunt câştigate de către militarii pensionari. De asemenea, trebuie să ştiţi că ceea ce se spune în această expunere de motive a proiectului de lege, care spune că se face această ordonanţă pentru că a fost anulată hotărârea Ministerului Apărării de către instanţele judecătoreşti, domnilor, vă readuc aminte că ministrul apărării, de la acest microfon pentru Camera Deputaţilor şi din faţa Senatului, şi-a dat cuvântul de onoare de bărbat de stat că, dacă o singură pensie va scădea sub 3000 de ron, el îşi dă demisia. Nu înţeleg de ce încearcă să facă o altă aritmetică. Nu înţeleg de ce nu ia să citească ceea ce este un adevăr legislativ.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnă deputat...
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Cu amabilitatea dumneavoastră, două minute. Vreau să-i aduc aminte domnului ministru...
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog, numai puţin, doamnă deputat. Ştiţi că eu vă preţuiesc şi vă respect. Aţi solicitat cuvântul pe procedură. Haideţi, vă rog eu foarte mult, nu e procedură.
			Doamna Aurelia Vasile: Un minut.
			Domnul Ioan Oltean: Aveţi un minut, dar vă rog foarte mult să vă încadraţi într-un minut. Vă rog eu, nu mă puneţi în situaţia neplăcută... Vă rog foarte mult, aveţi un minut, dar vă rog să fiţi corectă cu mine şi cu sala.
			Doamna Aurelia Vasile: Un minut şi finalizez. Deci domnilor colegi şi domnilor guvernanţi, Vreau să vă readuc aminte că în Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică, siguranţă naţională, precum şi acordarea altor drepturi salariale personalului din aceste instituţii, reglementa foarte clar că ei nu puteau să plătească contributivitate, pentru că militarii nu puteau să se fi asigurat în sistemul public, neîntrunind niciuna din condiţiile impuse de art.5 din Legea nr.19/2000, deoarece nu şi-au desfăşurat activitatea în baza unui contract de muncă. Iar regimul incompatibilităţilor, impus de legea statutară, Legea nr.80/1985 privind Statutul cadrelor militare, nu le-a permis să aibă vreo altă calitate care să le permită asigurarea în acest sistem. Deci, domnilor, de la Cuza, atunci când au apărut primele legi care stabileau salarizarea şi condiţiile de pensionare, e prima oară când cineva îndrăzneşte să-şi bată joc de Armata română. Şi cine? Generalul, care, spune el, conduce Armata română. Se învârt în mormânt, în acest moment, eroii armatei.
			Domnul Ioan Oltean: Aţi depăşit minutul...
			Doamna Aurelia Vasile: Vă rog să nu votaţi, şi să fiţi de acord cu amendamentele comisiei pentru apărare. Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, V-aş ruga să aveţi în vedere că, la dezbateri generale, conform regulamentului, ia cuvântul un singur reprezentant de grup parlamentar. De asemenea, dacă cereţi pe procedură intervenţiile, vă rog s-o faceţi pe procedură, nu mă puneţi în situaţia neplăcută să vă întrerup sau chiar să vă închid microfonul. Nu-mi face deloc plăcere să am o asemenea atitudine. Domnul deputat Kerekes, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Kerekes Károly: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Domnul preşedinte Dobre a vorbit despre trei amendamente ale acestei Legi de aprobare a Ordonanţei nr.1. Ultimele două categoric vizează restabilirea situaţiei anterioare recalculării pensiilor, adică anulării prin Legea nr.119/2010 a pensiilor speciale. Vă rog frumos să nu mă înţelegeţi greşit. Am tot respectul faţă de armată. Am tot respectul faţă de cadrele militare din armată, care şi-au făcut datoria totdeauna faţă de patrie, faţă de popor. Dar, dacă prin aceste amendamente restabilim situaţia fostelor cadre ale securităţii, ale torţionarilor, atunci facem o mare nedreptate. Dar mai mare nedreptate am făcut prin faptul că, dacă restabilim aceste pensii ale torţionarilor, dar am luat prin aceeaşi Lege nr.119 pensiile reprezentanţilor noului regim, ale parlamentarilor care au militat mai mult sau mai puţin timp pentru democratizarea ţării... Da, am luat! Şi atunci vom vedea ce vom face cu această ordonanţă. Retrimitem? Nu intră în competenţa mea să propun retrimiterea. Liderii de grup pot să facă acest lucru. Dar trebuie să ne gândim la aceste aspecte. Trebuie să aprofundăm această problemă, pentru că am făcut o mare nedreptate. Deci nu poate fi aceeaşi situaţie, că unora le dăm înapoi pensiile, iar altora le luăm. Le dăm torţionarilor pensiile înapoi, iar acelora care, totuşi, sunt reprezentanţii noului regim, le luăm. E corect acest lucru, vă întreb? Nu. Deci, ca atare, putem să retrimitem în comisie, dar trebuie să gândim pentru viitor. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Îl rog pe domnul deputat Marius Rogin să ocupe loc în sala de şedinţe şi-i atenţionez pe domnii secretari de stat că dacă mai au de întreţinut dialog cu colegii din sală să poftească afară. Domnul deputat Calimente. Pe procedură, înţeleg. Vă rog.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Domnule preşedinte, Aş vrea să spun mai mult decât pe procedură, în calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, câteva cuvinte. Pentru că, sigur, din partea comisiei nu s-a exprimat nimeni.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, îngăduiţi-mi să vă amintesc că, în această fază, nu există o asemenea procedură. Din partea comisiei vorbeşte preşedintele, care prezintă raportul, şi din partea grupurilor parlamentare vorbeşte câte un reprezentant. Nu suntem în situaţia în care membrii comisiei să vină să aducă explicaţii suplimentare faţă de cele pe care le-a prezentat preşedintele comisiei. V-aş ruga dacă aveţi pe procedură să interveniţi pe procedură, altfel o să mă obligaţi să vă iau cuvântul.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Domnule preşedinte, Ştiţi foarte bine că domnul Dobre şi-a exprimat părerea din partea Comisiei pentru muncă şi de foarte multe ori foarte mulţi dintre colegii noştri au mai intervenit. Nu vroiam să vă spun că iau cuvântul pe procedură şi să spun altceva. De aceea, vă cer îngăduinţa să vă spun câteva cuvinte. N-am să vorbesc o jumătate de oră.
			Domnul Ioan Oltean: Aveţi un minut, domnule deputat. V-aş ruga să vă încadraţi în acest timp, v-aş ruga foarte mult.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Vă mulţumesc. La elaborarea acestei legi s-a pornit de la o minciună: că noul sistem de pensii are la bază principiul contributivităţii. Este clar că militarii n-aveau cum să aibă la bază acest sistem al contributivităţii. A reieşit un haos în urma adoptării acestei ordonanţe. În timpul recalculării pensiilor militare, şi-au dat seama că rezultă un dezastru. Reacţiile celor nedreptăţiţi i-au făcut să corecteze această eroare făcută şi au început să accepte cu ochii închişi adeverinţe şi documente fără acoperire, creând alte nemulţumiri. Multora le-a crescut pensia, dar nu mai există echitate şi echilibru în ceea ce s-a creat. Subofiţerii au primit pensii mai mari decât ofiţerii. Unele arme sunt mai speciale decât altele. La condiţii egale, unora li s-a dublat sau triplat pensia, altora le-a scăzut cu 10%. Aţi reuşit să divizaţi şi pensionarii militari. Cel mai grav este faptul că militarii nu mai au statutul pe care l-au avut. Se vor certa între ei, unii vor fi mulţumiţi, alţii nu vor fi mulţumiţi. Vor fi asmuţiţi unii împotriva celorlalţi. Aceşti oameni trebuie să fie siguri pe poziţia lor, şi nu la mila unui ministru sau al altuia, în aşa fel încât nimeni să nu le poată mâine ceea ce au primit astăzi. În consecinţă, dacă nu se adoptă amendamentele pe care noi le-am propus, acest haos va fi instituţionalizat şi vom avea pensionarii împărţiţi în două, aşa cum şi-a dorit domnul ministru Oprea. Acolo, cei care-l sprijină pe domnul ministru Oprea, şi aici cei care sprijină drepturile pensionarilor. (Aplauze prelungite de la balcon.)
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul secretar al Biroului permanent, Mircovici. Aveţi cuvântul, domnule secretar.
			Domnul Niculae Mircovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor, Ca membru al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, vreau să spun că grupul va vota Ordonanţa de urgenţă nr.1. Ca membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ca fost militar şi ca om care s-a zbătut pentru tot ce înseamnă corectitudinea unui astfel de sistem şi a unui angajament pe care un stat îl ia cu structurile sale de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vă rog să-mi îngăduiţi să fac câteva reflecţii. Şi prima dintre ele este aceea că este inadmisibil să tratăm o lege care se referă la stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate militarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională cu aceeaşi monedă cu care tratăm o lege care se referă la eutanasierea câinilor fără stăpân. În niciun caz n-avem voie să încercăm să facem un joc politic dintr-o problemă de această natură. Sigur că cel mai puţin vinovaţi în tot ceea ce discutăm noi astăzi sunt militarii. Prin Legea nr.164/2001, s-a stabilit în mod clar o nevoie, o măsură, o reglementare legală pentru ca Armata română să intre în structurile Alianţei Nord-Atlantice, şi aceasta a fost legea privind pensiile militare, după ce fusese votată o lege prin care s-au recalculat, un sistem de pensii, Legea nr.19/2000. Deci caracterul special al acestei legi a fost determinat de o obligaţie pe care şi-o asuma România pentru a intra în structurile euroatlantice. Dar deja, aici, asta e istorie şi probabil că va rămâne pentru acest moment ca istorie. Prin Legea nr.119/2010, lege care - trebuie să ne amintim toţi -, nu a fost votată, nu a fost discutată şi votată în Parlamentul României, ci a fost o lege pentru care Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea, răul a fost făcut. În aceste condiţii, după intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010, noi am fost puşi în situaţia de a găsi soluţii pentru ca răul acesta să devină, pentru cei care nu-l meritau, mai mic. Şi aici, cei care doresc să mă contrazică, cu tot respectul, îi invit la tribuna Parlamentului, mai ales dacă sunt profesori universitari. Vreau să spun că structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, miniştrii, şefii acestor structuri s-au zbătut pentru ca acest rău să fie mai mic. N-are rost să ne ascundem după deget, unii de o culoare politică şi alţii de altă culoare politică. Eu vă prezint exact ce s-a discutat şi în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Căderea pensiilor militare ar fi ajuns la până la 70%, în condiţiile în care nu se înscriau în acele pensii nesimţite, cum nu se înscriu nici acum. Şi atunci, modificările care au fost făcute pe parcurs, prin Legea nr.119 şi după aceea adoptate în Legea nr.263/2010, au oferit posibilitatea ca marea majoritate a pensiilor militare să nu scadă. Şi acest lucru este o realitate. Pe site-ul Ministerului Apărării sunt prezentate peste 90% din pensii, care au crescut. Da, chiar dacă supăr pe unii dintre dumneavoastră, este şi meritul faptului că întreaga conducere politică a Ministerului Apărării Naţionale din momentul de faţă este formată din foşti ofiţeri activi. Este un adevăr pe care n-avem niciun motiv să nu-l luăm în seamă. Atât ministrul apărării, cât şi secretarii de stat de la acest minister sunt foşti ofiţeri activi şi s-au zbătut, din acest punct de vedere, pentru ca răul să fie puţin mai mic. Cu tot respectul vă reamintesc acest lucru şi trebuie să-l recunoaştem. Mai departe, aş vrea să mai fac o precizare. Dacă am ajuns ca aproximativ 10% din pensii să fie scăzute în momentul de faţă, există acel palier al celor care au lucrat după pensionare şi, în care, prin recalculare, se pot socoti veniturile pentru care au contribuit mai departe. Probabil că vom rămâne pe undeva pe la 7-8% din pensii care vor fi scăzute. Am convingerea, ca om de formaţie juridică şi ca om care a studiat hotărârile instanţelor de judecată începând de la Vaslui până la Craiova, de la Teleorman, de la Vâlcea, de la Cluj, de la Curtea de Apel Timişoara, că toate procesele militarilor cărora le va scădea pensia, chiar dacă noi nu vrem să votăm acest lucru, vor fi recalculate şi oamenii îşi vor câştiga drepturile. Cine va pierde? Va pierde de două ori Statul român. O dată va pierde prin faptul că va plăti nişte cheltuieli de judecată pe care va trebui să le suporte pentru procesele pierdute, avocaţii părţilor care acţionează în instanţă, iar pe de altă parte va pierde pentru faptul că şi-a târât cei mai demni şi mai devotaţi dintre oameni, care au avut ca regim de lucru 24 de ore din 24 pentru ţară, că-i va duce în faţa barelor de judecată. Am încredere însă că instanţele vor rezolva o astfel de problemă, pentru că s-a făcut o afirmaţie aici...
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei, domnule secretar.
			Domnul Niculae Mircovici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mai am zece secunde şi termin cele cinci minute. Pentru că s-a făcut o afirmaţie aici, legată de torţionari, aş vrea să vă rog să facem diferenţa între ce înseamnă câinii fără stăpân şi ce înseamnă dobermanii adevăraţi, care ne păzesc gospodăriile. Nu cred că în armată găsim astfel de torţionari la care s-a făcut referire. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule secretar, domnule deputat. Pe procedură, domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi şi mai ales stimate coleg, Aş vrea să atrag atenţia că am avut aici, în faţă, o ocazie nefericită să asist la argumentarea unui vot imperativ. Dumneavoastră ne-aţi explicat că, deşi nu sunteţi de acord cu această legiferare, deşi nu sunteţi de acord pe fond, şi aţi adus argumente în sensul acesta, votaţi, totuşi, împreună cu Guvernul, un vot imperativ dat, deci nu un vot de conştiinţă. Să ştiţi că toată disertaţia dumneavoastră este anticonstituţională. Eu sunt de acord să fiu de partea celor care au pierdut şansa de a-şi duce până la capăt serviciul pe care s-au angajat sub jurământ, şi anume militarii români, care au făcut un sacrificiu în momentul în care, datorită obligaţiilor politice pe care statul român şi le-a luat, au ieşit din sistemul militar înainte de termen. Oameni care astăzi sunt acuzaţi de preşedintele ţării şi comandantul suprem al armatei că ar fi cei care nu şi-au îndeplinit în integralitate obligaţiile faţă de armată. Aceşti oameni, nu numai că n-au nicio vină, au meritul de a fi înţeles la timpul respectiv că trebuie, cu compensaţii, cu alte obligaţii asumate de statul român, să renunţe la haina militară şi la cariera militară pentru care juraseră. Dar dumneavoastră aţi venit aici să ne spuneţi că, deşi lucrurile stau aşa, trebuie să votaţi, mi se pare că, sub această cupolă, este inadmisibil să auzim asemenea argumentaţii. Iertaţi-mă, stimate coleg! Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Aş vrea şi dumneavoastră să mă iertaţi, domnule Bogdan Duvăz, că aţi cerut cuvântul pe procedură şi aţi intrat pe fond. Îl rog pe domnul secretar, drept la replică un minut. Şi v-aş ruga, stimaţi colegi, dacă solicitaţi cuvântul pe procedură, vă rog să interveniţi pe procedură. Nu mă puneţi în situaţia neplăcută să vă fac observaţii.
			Domnul Niculae Mircovici: Vă mulţumesc foarte mult. De fapt, n-aş putea să spun că este un drept la replică. Nu e vorba neapărat de o replică, ci e vorba de o simplă explicare. Deci, pe de o parte, am exprimat poziţia Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi mi se părea corect să fac treaba aceasta, pe de altă parte, am adus o serie de argumente pe care le-am susţinut şi în Comisia pentru apărare. Conform regulilor democraţiei, dacă nu am câştigat acolo, nu aveam dreptul să exprim alt punct de vedere decât cel pe care l-am exprimat atunci. Şi, distinse domnule ministru, vreau să vă mai spun un lucru. În momentul de faţă suntem în situaţia de a alege între două variante: dacă din punct de vedere juridic Ordonanţa nr.1, să zicem, nu ar trece, eu aş întreba care este baza legală de plată a pensiilor militare în momentul de faţă, ar fi prima, şi a doua, care-i mult mai complicată, este aceea că, prin această ordonanţă, chiar dacă Guvernul nu a vrut să crească nişte pensii, la 90% dintre oamenii din armată le-a crescut. Probabil că a fost de acord cu importanţa socială a muncii pe care aceştia au desfăşurat-o. Noi n-avem voie să tăiem un bun care a fost câştigat printr-o reglementare pe care a făcut-o Guvernul României. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Mocanu. Imediat, domnule Popa. Domnul deputat Mocanu. Pe procedură, domnule deputat.
			Domnul Vasile Mocanu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Am aşteptat până acum, am crezut că domnul preşedinte de şedinţă vine în faţa microfonului să ne ceară scuze sau să facă justificarea de ce a venit cu o oră mai târziu la şedinţă. Protestez în faţa Camerei Deputaţilor pentru acest lucru şi cer preşedintelui Camerei Deputaţilor să vină la acest microfon şi să explice pentru ce a venit cu o oră mai târziu. Am această rugăminte pentru faptul că degeaba crede dânsul că, dacă este şi secretar general al Partidului Democrat Liberal, aici, în Camera Deputaţilor poate să facă ceea ce vrea dânsul... şi mai mult nu vreau să mai spun.
			Domnul Ioan Oltean: Unde dai şi unde crapă, domnule deputat! Vă rog, domnul deputat Popa, vă rog să poftiţi în sală, domnule deputat.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vreau să vă cer ca, la calculul votului, să nu luaţi în considerare votul domnului deputat Mircovici, să-l scutim de această - să zicem - dihotomie între conştiinţa domniei sale şi un vot imperativ, întrucât un vot imperativ nu poate fi luat în considerare. Şi, dacă-mi permiteţi, încă 30 de secunde, un drept la replică pentru cineva care a invocat faptul că a trebuit să scădem pensiile pentru că trebuie să-i pedepsim, în felul acesta, pe foştii torţionari. Tatăl meu, fost ofiţer de carieră, a ajuns în puşcărie ca deţinut politic, trădat, dat pe mâna miliţiei de doi foşti colegi (întotdeauna a existat trădare), cărora le-a reproşat faptul că au dat mândria militară şi s-au făcut hingheri de oameni.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat...
			Domnul Octavian-Marius Popa: Eu unul cred că tatăl meu, care-i mort, nu ar fi fost bucuros ca o nedreptate să fie reparată prin alte nedreptăţi şi nu cred că vreodată e posibil aşa ceva.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat...
			Domnul Octavian-Marius Popa: De aceea, vă rog frumos să nu mai invocaţi argumente de genul: trebuie să lovim în pensiile militarilor, pentru că, în cadrul lor, sunt şi foşti ofiţeri de securitate.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat...
			Domnul Octavian-Marius Popa: Fiecare trebuie judecat pentru faptele lui şi... (I se întrerupe microfonul.) ... nu luate decizii economice cu caracter general. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Eu vă respect pe toţi, vă rog să mă respectaţi şi dumneavoastră pe mine. Vă rog foarte mult. Eu cred că suntem într-o instituţie în care, în primul rând, trebuie să ne respectăm şi să respectăm... în măsura în care putem. Doamna Aura Vasile, vă rog, pe procedură.
			Doamna Aurelia Vasile (din bancă): Drept la replică.
			Domnul Ioan Oltean: Drept la replică cui, doamna deputat?
			Doamna Aurelia Vasile: Domnul secretar general.
			Domnul Ioan Oltean: Domnul secretar general nu v-a pomenit numele. Doamna Aura Vasile, nu mă supăraţi, că nu cred că... 30 de secunde, doamna deputat, vă rog foarte mult.
			Doamna Aurelia Vasile: Am să-i răspund domnului deputat Mircovici că Ordonanţa nr.1 nu este aşa cum dânsul a calificat-o, ci aş putea să spun că este transfer şi manipulare de fonduri fără acte justificative. Acest fapt constituie un fapt penal, pasibil de închisoare atât pentru ordonatorii de credite, cât şi pentru legiuitori câteodată. De aceea, vreau să vă spun că tot războiul de imagine: poporul contra militari, ofiţeri contra subofiţeri, cei care au stagiul complet sau stagiul incomplet, în acest moment nu a făcut decât să dea peste cap întreg sistemul militar, în condiţiile în care cei cu grade, dintr-o dată, s-au văzut că sunt nişte cetăţeni neutri şi care nu mai au statut de militari.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc.
			Doamna Aurelia Vasile: Mă voi întreba, în momentul în care va fi o concentrare, cum vor răspunde aceşti oameni? Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să nu mai abuzaţi de bunăvoinţa şi simpatia pe care o am faţă de dumneavoastră. Stimaţi colegi, Domnule Solomon, aveţi un nume predestinat spre înţelepciune. Sper că nu ne puneţi în dificultate şi să credem altceva.
			Domnul Adrian Solomon: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu voiam să fac apel să trecem la dezbaterea pe articole, poate aşa vom tranşa chestiunea amendamentelor Comisiei de apărare...
			Domnul Ioan Oltean: Uite c-aţi confirmat ceea ce spuneam eu.
			Domnul Adrian Solomon: ...amendamente care au fost susţinute de reprezentantul Ministerului Apărării, cel puţin la Comisia de muncă, exact zece minute. cam atât ţine onoarea unui general al armatei române, făcut general de domnul Băsescu.
			Domnul Ioan Oltean: Aţi făcut o propunere pe care nu o...
			Domnul Adrian Solomon: Tot la fel, domnule preşedinte, am văzut astăzi cum domnul Mircovici, intrat la guvernare colonel...
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat...
			Domnul Adrian Solomon: ...făcut general tot de domnul Băsescu...
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Solomon...
			Domnul Adrian Solomon: ...are onoare de exact două săptămâni.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Solomon, vă rog să m-ascultaţi. V-am dat cuvântul pe procedură. Aţi făcut o propunere de a trece la dezbatere. Am reţinut-o. Vă rog să poftiţi în sală.
			Domnul Adrian Solomon: Tocmai, apelul meu către colegii noştri ar fi să fim măcar noi onorabili, dacă generalii făcuţi de preşedintele Băsescu n-au onoare nici cât genunchiul broaştei. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, S-au spus vrute şi nevrute... Trecem la dezbaterea raportului. (Domnul deputat Adrian George Scutaru doreşte să intervină.) Vă amintesc că acest raport cuprinde doar amendamente respinse. Cred că aceste amendamente sunt... Doamnă Aura Vasile, vă rog să aveţi puţintică răbdare. Nu sunteţi dumneavoastră cu ordinea aici. vă rog eu foarte mult. Am secretari de şedinţă şi dânşii mă atenţionează ce se întâmplă în sală, şi nu dumneavoastră. Înţeleg că amendamentele respinse cuprinse în raport se vor susţine. Vom trece la dezbaterea raportului, cu amendamente respinse. Domnule coleg, dacă nu intraţi pe procedură, vă promit că vă tai microfonul. Vă rog, pe procedură, strict, pe procedură. Pe regulamentul Camerei Deputaţilor.
			Domnul Adrian George Scutaru: În mod surprinzător, domnule preşedinte de şedinţă, voi face o propunere procedurală.
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog.
			Domnul Adrian George Scutaru: Este dreptul opoziţiei de a-şi susţine amendamentele în plen sau în comisii. Aţi impus în Comisia de muncă anularea acelor amendamente votate de Comisia de apărare şi care îndreptau nedreptăţile conţinute în Ordonanţa nr.1. În consecinţă, vă rugăm să dispuneţi retrimiterea la comisie, fiind convins că cei care în primă instanţă, în Comisia de muncă, au votat împotriva acestor amendamente vor avea un dram de onoare şi-şi vor reconsidera poziţia. Atunci când aţi procedat la acest proces de recalculare a pensiilor militare ni s-a spus că sunt pensii nesimţite în armată, că se vor facem economii la bugetul de stat. Vreau să vă spun, conform noii recalculări, cheltuielile lunare cresc cu 28.198.827 de lei, cu un plus de 18,86%. Unde sunt economiile la bugetul de stat? Ne-a spus cineva, domnule prim-ministru, domnilor guvernanţi, câte mii de oameni din armată, Interne şi SRI au fost implicaţi în procesul de recalculare şi cât a costat pentru buget această recalculare? Concediem poliţişti, dar pe de o parte bulversăm un sistem cu o lege, cu o ordonanţă de care nu era nevoie. Le-aţi luat demnitatea de militari...
			Domnul Ioan Oltean: Domnule coleg...
			Domnul Adrian George Scutaru: ...le-aţi anulat statutul social... (I se întrerupe microfonul.)
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să poftiţi în sală. Aţi făcut o propunere de retrimitere către comisie... Domnule deputat, aţi cerut pe procedură, v-am dat cuvântul pe procedură. Vă rog.
			Domnul Adrian George Scutaru: Domnule preşedinte, Toate grupurile parlamentare şi-au exprimat punctul de vedere. aş vrea să întreb şi să vă întreb, poate dacă nu o fac colegii din Comisiile de muncă sau de apărare din PDL, o faceţi dumneavoastră, am vrea să auzim şi punctul de vedere al Partidului Democrat Liberal, să explice militarilor şi celor din sindicatul cadrelor militare aflaţi în prezent în plen de ce impun o asemenea ordonanţă. Cred că aveţi bunul-simţ să explicaţi poporului de ce aţi venit cu asemenea ordonanţă. Toate grupurile parlamentare au vorbit, mai puţin PDL-ul.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, aţi epuizat timpul pe care-l aveaţi suplimentar. Vă rog. Domnilor colegi, Domnul deputat Scutaru a propus retrimiterea către comisie a acestui proiect de lege pentru analiză suplimentară. Supun votului dumneavoastră această propunere. Vă rog să votaţi. detalii vot
			88 de voturi pentru, 119 voturi împotrivă, 8 abţineri. Propunerea nu a trecut. Intrăm în dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond. Vă rog să urmăriţi cu atenţie amendamentele, şi cei care doresc să intervină să o facă. La numărul curent 1. Domnule deputat George Scutaru, vă rog să interveniţi pentru susţinerea amendamentului.
			Domnul Adrian George Scutaru: Stimaţi colegi, Primul amendament care a fost propus de Comisia de apărare se referă la necesitatea utilizării cuantumului soldei de grad şi al soldei de funcţie îndeplinită în perioada respectivă, şi nu a cuantumului soldei de grad şi al soldei de funcţii minime corespunzătoare gradului militar deţinut. Considerăm că printr-un asemenea amendament se elimină caracterul abuziv al prevederii actuale care vizează diminuarea pensiei din motive care nu ţin de vinovăţia pensionarului pentru dispariţia datelor referitoare la veniturile realizate de acesta. Iar informaţiile referitoare la grad şi funcţie se găsesc în memoriul personal al fiecărui cadru militar, precum şi în ordinul de zi pe unitate. Şi aş vrea să vă citesc un mesaj primit de la un general aflat într-o asemenea situaţie, un general care nu a primit stelele la foc automat, ci a lucrat şi la cartierul general al NATO şi căruia nu i se regăsesc 17 ani din activitate. Este vorba de generalul maior în rezervă Iordache Olaru: "Doresc soluţii. De reţinut că soluţia pe care o prevede ordonanţa de urgenţă pentru cei 17 ani negăsiţi în arhive nu poate substitui retribuţiile pe care le-am avut. Nu pot accepta ca jumătate din anii pe care i-am petrecut în armată să fie anulaţi de o ordonanţă de urgenţă samavolnică. Doresc să mi se recalculeze pensia aşa-zis nesimţită doar pe baza veniturilor corecte pe care le-am avut. Menţionez că nu doresc un răspuns de circumstanţă. Este al treilea rând de adeverinţe pe care le primesc de la Ministerul Apărării şi constat cu resemnare că anii pentru care nu se regăsesc veniturile corecte cresc de la 13,5 ani la 196 de luni, deci, la 17 ani. În plus, nu voi accepta pentru anii lucraţi la Cartierul General al NATO să mi se considere solda la funcţia minimă a gradului avut. Pentru cei care nu cunosc ardoarea cu care am lucrat în domeniul integrării în Alianţă, îi rog să ceară detalii şi să afle că am lucrat la maximumul potenţialului meu." Şi nu numai generalul maior Olaru se află în această situaţie, ci peste 7.000 de ofiţeri ai armatei române. În consecinţă, vă rog, domnilor colegi, domnule general Bădălan, domnule general Mircovici, dacă mai ţineţi la spiritul de corp şi dacă consideraţi că mai faceţi parte din casta militară, susţineţi aceste amendamente pe care le-aţi votat în Comisia de apărare şi nu mai răspundeţi imperativului de partid. Măcar ca o datorie de onoare faţă de foştii dumneavoastră camarazi. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră acest amendament, domnilor colegi. Vă rog să votaţi. detalii vot
			81 de voturi pentru, două abţineri, 127 de voturi împotrivă. Amendamentul a fost respins. (Domnul deputat Victor Paul Dobre doreşte să intervină.) Domnul deputat Bădălan, vă rog, aveţi cuvântul. Domnul deputat era înainte înscris. Aveţi puţintică răbdare. Vă rog să aveţi puţintică răbdare, domnule deputat.
			Domnul Eugen Bădălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Înainte de orice, o intervenţie pe procedură, domnule preşedinte. la dezbaterile generale grupul parlamentar din care fac parte nu a participat, şi nu a participat cred că dintr-o eroare a dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru că dumneavoastră cred că nu vedeţi mâinile ridicate din sală decât selectiv, pe a mea nevăzând-o. Şi de aceea vă rog, domnule preşedinte, să revenim la momentul dezbaterilor generale, pentru ca Partidul Democrat Liberal să-şi expună punctul de vedere.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc, domnule deputat. Eu văd tot ce se ridică în sala aceasta, iar secretarii de şedinţă sunt obligaţi să mă informeze atunci când un deputat solicită o intervenţie, domnule deputat. Nu m-au informat. În consecinţă, vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă. Continuăm dezbaterile pe marginea raportului. Îl rog pe domnul deputat Paul Victor Dobre să intervină pe procedură.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Se pare că astăzi nu doriţi să respectaţi regulamentul. În primul rând, s-a făcut propunerea unui amendament extrem de important. Înainte de a supune la vot trebuia să cereţi punctul de vedere al reprezentantului Guvernului. Asta e regula. Să ştim şi noi de ce Ministerul Apărării nu este de acord. Să ştim şi noi de ce reprezentantul Ministerului Apărării şi-a schimbat opinia numai la un simplu telefon în mijlocul şedinţei. Trebuie să se dea explicaţii. La fiecare amendament vă rog să respectaţi procedura şi să cereţi punctul de vedere al Guvernului.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Continuăm dezbaterea. La poziţia 2, numărul curent 2 din raport. Dacă acest amendament se susţine? Nu se susţine. Continuăm... cine? Păi, domnilor colegi, cei care doriţi să interveniţi vă rog să ridicaţi mâna şi s-o faceţi. Domnul Nini Săpunaru. Domnule deputat, vă rog foarte mult să urmăriţi dezbaterile, ca să putem să...
			Domnul Nini Săpunaru (din sală): Dacă aţi comenta mai puţin, le-am urmări...
			Domnul Ioan Oltean: Vă rog să interveniţi, domnule deputat.
			Domnul Nini Săpunaru: Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dacă aţi comenta mai puţin de la microfon, acolo, le-am urmări. "În cazul pensiilor prevăzute la alin.(1) pentru care până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011 nu pot identificate veniturile, cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut conform anexei nr.1, dar nu mai puţin de salariul mediu brut net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie." Să ştiţi că aceste amendamente sunt amendamente susţinute şi care au venit de la Asociaţia cadrelor militare şi în rezervă şi noi credem că sunt corecte.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Mai sunt alte intervenţii? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			86 de voturi pentru, două abţineri şi 123 de voturi împotrivă. Amendamentul nu a fost adoptat. La poziţia 3 avem un alt amendament respins. Dacă se susţine? Da. Domnul deputat Paul Victor Dobre. Vă rog să vă susţineţi amendamentul, domnule deputat.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Remarc încă o dată că nu doriţi să aflaţi punctul de vedere al Guvernului, care trebuie explicat la fiecare amendament înainte ca domnii deputaţi, doamnele deputate să voteze. Amendamentul meu este în felul următor: "În cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru care până cel târziu la data de 31 octombrie 2011 nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează..." şi aici e modificarea "...cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie real exercitată potrivit clasei de salarizare în care aceasta este încadrată. Iar pentru perioada anterioară a anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie, conform textului iniţial." Acest amendament, v-am prezentat şi în expunerea mea de mai devreme, are în vedere faptul că, pe parcursul carierei militare, deseori cadrele militare au fost încadrate pe funcţii superioare gradului deţinut la un moment dat. Deci oamenii aceştia au avut o responsabilitate, gradul a fost inferior, dar au avut o responsabilitate majoră şi atunci este firesc ca în calculul pensiei să se ţină cont de ceea ce în mod real exercita ca funcţie şi responsabilitate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnilor colegi, Aş vrea să precizez un lucru, pentru că de foarte multe ori se vorbeşte şi se interpretează regulamentul după putinţa fiecăruia. Am să dau citire art.107 şi în primul rând pentru domnul preşedinte Paul Victor Dobre. "La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond." Alin.(2), partea finală: "După luările de cuvânt ale deputaţilor asupra unui anumit text, pot lua cuvântul iniţiatorul proiectului şi raportorul comisiei sesizate în fond." Deci, domnilor colegi, v-aş ruga ca altă dată când intervenţii, citiţi întâi regulamentul şi pe urmă daţi lecţii altora. Supun votului dumneavoastră acest amendament pe care domnul Paul Victor Dobre l-a susţinut. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			84 de voturi pentru, 4 abţineri şi 123 de voturi împotrivă. Amendamentul a fost respins. La poziţia 4. Da, vă rog, domnule coleg.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. "În cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru care până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011 nu pot fi identificate veniturile realizate lunar, pentru anumite perioade la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează..." şi aici intervine modificarea, "...cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie deţinute de militar în perioadele respective, conform datelor înregistrate în fişa naţională a pensionarului."
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. A fost domnul deputat Radu Eugeniu Coclici, care a susţinut amendamentul poziţionat la numărul curent 4 din raportul comisiei sesizate în fond. Supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			86 de voturi pentru, 3 abţineri şi 120 de voturi împotrivă. Amendamentul a fost respins. La poziţia 5. Dacă amendamentul se susţine. Da, vă rog, domnul deputat George Scutaru, vă rog să motivaţi acest amendament.
			Domnul Adrian George Scutaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Acest amendament aparţine Comisiei de apărare şi a fost propus de domnii deputaţi Niculae Mircovici, Eugen Bădălan, Doru-Claudian Frunzulică, Eugen Bejinariu, Mihăiţă Calimente, Ion Mocioalcă şi subsemnatul. Deci consider că iniţiatorii îşi vor da votul pentru acest amendament, chiar dacă se află în partidele aflate la putere. Prin acest amendament propunem: "În cazul în care în urma recalculării rezultă un cuantum mai mic, pensia rămâne la valoarea avută în plată înaintea recalculării, în scopul respectării principiului neretroactivităţii legii prevăzut la art.15 alin.(2) din Constituţia României, care precizează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile." Deci, considerăm că această referire este absolut necesară pentru a împiedica declararea ordonanţei drept neconstituţională. Fiindcă, stimaţi colegi, probabil o să vă daţi votul final în jumătate de oră pe această lege. Dar imediat opoziţia va contesta la Curtea Constituţională această ordonanţă pe care o considerăm injustă şi neconstituţională. Deci se încalcă principiul neretroactivităţii legii. Şi vă citez o decizie a Curţii Constituţionale din 1994, decizia nr.9, publicată în 7 martie 1994: "Consecinţele înscrierii principiului neretroactivităţii se justifică prin faptul că asigură în condiţii mai bune securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, precum şi datorită faptului că blochează nesocotirea separaţiei dintre puterea legislativă, pe de o parte, şi puterea judecătorească sau cea executivă, pe de altă parte, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Vreau să vă spun că mai există alte 14 decizii similare ale Curţii Constituţionale care se referă la principiul neretroactivităţii. În acelaşi timp, considerăm că, fără a se adopta un asemenea amendament, se încalcă art.44 din Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată. "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." De altfel, stimaţi colegi, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit că noţiunea de bun acoperă şi dreptul unei persoane asupra unei creanţe şi are un înţeles foarte cuprinzător, el înglobând orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică. În România, în situaţia în care măsurile cuprinse în această ordonanţă a Guvernului ar ajunge să fie puse în practică, nivelul de trai al unora dintre cei care primesc pensii de la bugetul de stat ar fi drastic afectat. Avem, în vedere cu titlul de exemplu, peste 7.000 de ofiţeri ai armatei române, fără a ne referi la ceilalţi din celelalte instituţii ale sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Măsura recalculării pentru aceştia pe baza contributivităţii ar putea deveni tragică, mai ales că numărul anilor care s-au luat în calcul este extrem de mic. Şi ţinând cont de efectele pe care le are eventuala respingere a acestui amendament, vă rog, domnule secretar de stat Ozunu, să veniţi la tribună să explicaţi care sunt considerentele instituţiei, fiindcă reprezentaţi Guvernul la această dezbatere, pentru care consideraţi că Guvernul Boc nu poate susţine un asemenea amendament. Vă rog, stimaţi colegi, autori ai amendamentului, dar şi colegi din celelalte comisii ale Parlamentului să susţineţi acest amendament, fiindcă aveţi o datorie de onoare şi dacă atunci când vă exprimaţi...
			Domnul Ioan Oltean: Aţi depăşit timpul alocat, domnule deputat.
			Domnul Adrian George Scutaru: ...consideraţia pentru armată şi când mulţumiţi şi vă aplecaţi în faţa unui militar care vine în sicriu din Afganistan şi spuneţi cât de valoroasă este armata României, aveţi ocazia, prin votarea acestui amendament, să arătaţi că nu sunteţi duplicitari şi pentru dumneavoastră armata într-adevăr reprezintă ceva. (Aplauze.)
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. (Doamna Aura Vasile doreşte să intervină pe procedură.) Numai puţin. Suntem în timpul dezbaterilor...
			Domnul Adrian George Scutaru: Solicit punctul de vedere al Guvernului măcar un minut.
			Domnul Ioan Oltean: Supun votului acest amendament şi vă dau cuvântul pe procedură. Dorea cineva să intervină? Domnule preşedinte, parcă cereaţi cuvântul, vă rog, pe acest amendament? (Se referă la domnul deputat Victor Paul Dobre.)
			Domnul Adrian George Scutaru (din sală): Solicit punctul de vedere al Guvernului măcar un minut.
			Domnul Victor Paul Dobre: Înainte de a vota, daţi-mi voie să vă reamintesc ceea ce s-a întâmplat atunci când Guvernul a venit să taie pensiile cu 15%. Este un drept de proprietate pensia. După cum v-aduceţi bine aminte aţi pierdut la Curtea Constituţională deşi, de regulă, plecaţi ca favoriţi acolo, şi vă reamintesc din nou că vom sesiza Curtea Constituţională, vă reamintesc că veţi pierde din nou acolo, vă reamintesc că vom adânci haosul şi vă reamintesc sutele de procese care se pierd în momentul de faţă pentru că aici, în Parlament, uităm de Constituţie. De aceea, cred şi eu, domnule preşedinte, că este foarte important punctul de vedere al Guvernului vizavi de o prevedere neconstituţională.
			Domnul Ioan Oltean: Aş vrea să precizaţi, aţi vorbit în calitate de preşedinte al comisiei sau de deputat al grupului parlamentar?
			Domnul Victor Paul Dobre: Şi una, şi alta.
			Domnul Ioan Oltean: (Doamna deputat Aurelia Vasile insistă să intervină pe procedură.) Vă rog să vă exprimaţi prin vot faţă de acest amendament. Vă rog să votaţi. detalii vot
			92 de voturi pentru, 5 abţineri, 118 voturi împotrivă. Amendamentul a fost respins. Pe procedură, domnul Mircea Toader, în ordinea în care aţi ridicat mâinile şi în care m-au anunţat secretarii.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule Toader, puteaţi fi cavaler!
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Cavalerismul nu e la regulament. E o chestiune de optică. Domnule preşedinte de şedinţă, Totuşi, vă rog să limitaţi dezbaterile şi, fiindcă este o lege foarte importantă, aş dori să fiţi de acord să supuneţi plenului prelungirea programului pe dezbatere până se finalizează proiectul de lege.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc. Doamna Aura Vasile, pe procedură.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, În conformitate cu art.110 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care nu a fost schimbat încă de grupul dumneavoastră, se spune aşa: "Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea..." şi textul curge, pentru a nu vă omorî timpul. Iar la alin.(5), domnule preşedinte, se spune aşa: "Dacă toate amendamentele referitoare la un articol sunt respinse, se supune votului textul iniţiatorului sau textul Senatului, în cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională." Cum dumneavoastră nu aţi supus votului textul iniţiatorului la niciunul din punctele acestui proiect de lege, consider, domnule preşedinte, că toată dezbaterea trebuie reluată, pentru că n-am votat nimic. Am votat numai respingerea amendamentelor, dar nu am votat textul legii. Deci, domnule preşedinte, grupul meu consideră că astăzi am făcut un exerciţiu şi, conform regulamentului, trebuie să reluaţi dezbaterile pentru că nu am votat.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, doamnă deputat. Domnul deputat Mircovici.
			Domnul Niculae Mircovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, explicarea votului. Colegul meu Scutaru a făcut apel la onoare, deşi cred că n-a avut ocazia până acum să-şi dea seama că mi-am încălcat vreodată cuvântul. Vreau să-l asigur înainte de a vedea stenograma şedinţei că am votat pentru amendamentul pe care l-am propus, însă pentru că noi vorbim aici de o lege care se adresează militarilor şi avem totuşi şi oameni care au slujit armata română în această aulă, aş vrea să vă spun că regulile democraţiei sunt următoarele: cel care doreşte să-i treacă un amendament participă la şedinţă. Faptul că prezenţa opoziţiei este cea pe care o vedeţi în momentul de faţă în sală dovedeşte că există o mare diferenţă între ceea ce se spune de la tribună şi ceea ce se vrea în realitate. Haideţi măcar în faţa militarilor să fim corecţi, că aici nu-s reprezentanţii animalelor, sunt reprezentanţii militarilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. (Domnul deputat Adrian George Scutaru doreşte să intervină pentru drept la replică.) Stimaţi colegi, Domnule deputat, vă rog să vă ocupaţi locul în sala de şedinţă. Domnule deputat, vă rog să ocupaţi locul în sala de şedinţă. Nu v-a pomenit numele. (Vociferări.) Domnilor colegi, Înainte de a răspunde doamnei deputat Aura Vasile, aş vrea să supun votului propunerea domnului Mircea Toader de prelungire a programului până la epuizarea dezbaterilor pe marginea acestui raport. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. detalii vot
			121 de voturi pentru prelungirea programului, 84 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea domnului Mircea Toader a fost adoptată. Referitor la intervenţia doamnei deputat Aura Vasile, doamna deputat are dreptate. Eu m-am folosit de o cutumă pe care noi am folosit-o de-a lungul timpului şi am apreciat că, atât timp cât amendamentul aflat în raport la respinse nu s-a adoptat, se consideră adoptate celelalte articole în forma iniţială. Este în regulă. Ne întoarcem la numărul curent 1 şi supun votului dumneavoastră forma iniţială a fiecărui articol care până acum a constituit obiectul dezbaterii. Deci, stimaţi colegi, la poziţia numărul 1 din raport, supun votului dumneavoastră forma iniţială a art.1 alin. (4). Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			127 voturi pentru, 79 împotrivă, 4 abţineri. Articolul a fost votat în forma iniţială. Doamna Aura Vasile, pe procedură, vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Deoarece astăzi, pe dezbaterea unui proiect de lege care aprobă o ordonanţă ce va necăji foarte mulţi cetăţeni ai acestei ţări, în condiţiile în care, astăzi, acest proiect de lege a fost făcut "varză", Grupul parlamentar al PSD solicită o oră timp de consultare, pentru a putea să vedem cum vom avea atitudine, în continuare, faţă de proiectul care este în dezbatere.
			Domnul Ioan Oltean: Da, este o cerere procedurală. Nu pot să nu o accept. Aveţi timp de consultare 5 minute.
			După pauză
			Şedinţa a fost reluată la ora 12,25.
			Lucrările au fost conduse în continuare de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe. Continuăm şedinţa noastră. Timpul alocat pentru negocieri s-a epuizat. Domnilor deputaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe. Rog secretarii de stat să-şi ocupe şi domniile lor locurile. Vă rog, stimaţi colegi, să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Continuăm dezbaterile. Domnul deputat Doru Leşe este invitat în sala de şedinţe. Domnul secretar de stat este invitat să-şi ocupe locul la tribună. Domnilor colegi, Continuăm dezbaterea la poziţia nr.2, din raport. Domnul general, domnul deputat Bădălan a cerut cuvântul pe procedură. Vă cer scuze, domnule deputat, pentru faptul că nu v-am observat prima dată. Aveţi cuvântul acum.
			Domnul Eugen Bădălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu vreau să intervin pe procedură, ci apelez la dreptul la replică, pentru că domnul deputat Scutaru mi-a pomenit de două ori aici numele şi mi-a pomenit numele făcând apel la demnitate, un concept care, în opinia mea, cei care şi-l însuşesc şi-l practică nu-l declamă. Din nefericire, văd că pe această temă, care este de o importanţă deosebită, ne lăsăm mânaţi de tot felul de emoţii, ne lăsăm mânaţi de tot felul de interese politice, deşi discutăm despre o categorie de oameni care toată viaţa lor au rămas în afara politicii partizane şi au făcut o singură politică, politica ţării, şi nu facem apel la raţionalitate. Pentru că, în opinia mea, discutăm despre o categorie specială de oameni, o categorie a cărei viaţă este reglată de legi speciale şi, dacă întreaga activitate le este reglată de legi speciale, în opinia mea, şi activitatea, şi viaţa lor postactivitate trebuie reglată tot prin legi speciale. Iată de ce, atunci când s-a discutat chestiunea pensiilor, am susţinut că pentru militari trebuie să opereze principiul ocupaţional, şi nu principiul contributivităţii. De fapt, dacă vă aduceţi aminte, doar eu şi domnul deputat Mircovici am fost cei care am votat împotriva acestei legi. Dar, odată adoptată legea... nu eraţi în sală, îmi pare rău, şi nu mă obligaţi să intru în dialog cu sala.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă rog să nu intraţi în dialog cu sala.
			Domnul Eugen Bădălan: Dar, din moment ce legea s-a adoptat, eu cred că ordonanţa de urgenţă îşi are rostul tocmai pentru a găsi soluţii, aşa cum, de altfel, până acum, cel puţin din datele pe care eu le deţin, aceste soluţii s-au găsit. S-au găsit, pentru că, real, în acest moment, cel puţin pe un segment din pensionarii din apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cel al apărării, la un volum de aproximativ 81.000 de pensionari, pentru 91% dintre ei pensiile au crescut sau au rămas la valoarea anterioară, şi doar pentru 9% pensiile au scăzut. Pentru toţi maiştrii şi subofiţerii pensiile au crescut sau au rămas la valoarea avută anterior. Plecând de la această situaţie reală şi dacă acceptăm că un principiu, atunci când este aplicat, trebuie aplicat unitar, dacă s-a refuzat acestor oameni pensionarea după principiul ocupaţional, şi i-am împins pe toţi în zona principiului contributivităţii, acest principiu trebuie să opereze pentru toţi la fel. A se admite amendamente conform cărora pentru unii operează acest principiu, iar pentru ceilalţi nu mai operează acest principiu cred că ar fi o eroare.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, este momentul să încheiaţi.
			Domnul Eugen Bădălan: O secundă, domnule preşedinte, mai ales că nu mi-aţi dat cuvântul la dezbateri generale. Mai acceptaţi o secundă. Iată de ce, personal apreciez că amendamentele făcute de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, analizate de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în înţelepciunea ei, această comisie, condusă de domnul deputat Dobre, le-a respins, cred că este corect să adoptăm ordonanţa de urgenţă în forma ei iniţială, cu aceste amendamente respinse. Vreau să mai spun un singur lucru: vă rog să nu se mai lanseze teme false, mai ales de la microfonul Parlamentului. Tema falsă cu interzicerea sau luarea dreptului gradului militar şi că gradul militar nu este înscris pe talonul de pensie, doamnelor şi domnilor colegi, este o temă absolut falsă. Este adevărat că unii care au ieşit la pensie sau au trecut în rezervă cu gradul de sergent major şi, între timp, nu ştiu pe ce căi, au ajuns la gradul de colonel în rezervă, doresc ca pe plic să li se scrie "colonel în rezervă". Cred că este o temă falsă, şi vă rog să nu mai apelăm la această temă. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Domnule preşedinte, vă rog să mă ascultaţi! Aveţi puţintică răbdare, domnule preşedinte, nu vă aruncaţi ca uliul asupra prăzii. Am rugămintea, ca să putem dezbate procedural, orice fel de intervenţie să fie exact pe Regulamentul Camerei Deputaţilor. Domnule preşedinte Victor Dobre, drept la replică faţă de afirmaţiile domnului deputat Bădălan. Vă rog.
			Domnul Victor Paul Dobre: Aş vrea să-i precizez domnului deputat că în comisie toţi deputaţii au un vot egal. Eu am votat cu înţelepciune amendamentul domniei sale, pentru. Din păcate, au avut lipsă de înţelepciune colegii domniei sale de partid. Poate domnul general are înţelepciune acum să-şi voteze cel puţin amendamentele. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz, strict pe procedură.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Strict pe procedură, asistăm, din nou, la o argumentare pe care vreau s-o resping, pentru limpezimea şi pentru onoarea acestei Camere, cel puţin. Faptul că a trecut o lege, care a trecut, aşa-zis, din zona pensiilor ocupaţionale în zona pensiilor pe principiul contributivităţii, militarii, un lucru absolut absurd, pentru că ei nu aveau cum să aibă contribuţii la sistemul de pensii, atât timp cât au avut pensie ocupaţională, nu justifică nimănui faptul că acum spun da acestei ordonanţe. Deci vreau să se lămurească cei care asistă la aceste dezbateri că faptul că a trecut o lege nu înseamnă să votăm, chipurile, o altă lege în consecinţa ei. Puteam, în continuare, să încercăm s-o respingem. Aşa că, stimaţi domni generali care aţi condus armata română şi vă puneţi întrebări cu cum au ajuns unii din sergent major la colonel, fiind în rezervă, şi eu mă întreb - dumneavoastră, poate, eraţi mai îndreptăţiţi decât mine să aveţi şi răspunsul - nu este şi nu va fi niciodată o justificare. Îmi pare foarte rău. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnule deputat George Scutaru, dreptul la replică pe care vi l-am refuzat înainte. Vă rog.
			Domnul Adrian George Scutaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vreau să mă refer la intervenţiile colegilor deputaţi din arcul guvernamental.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Scutaru, numai puţin! Haideţi să fim foarte precişi. Înainte v-am refuzat un drept la replică şi mi-aţi motivat că aţi avut dreptate. Am acceptat şi vă rog să vă referiţi la replica precisă adresată domnului secretar Mircovici, şi nu altor colegi de-ai noştri.
			Domnul Adrian George Scutaru: Din câte ştiu, domnul Mircovici face parte din parlamentarii care susţin Guvernul.
			Domnul Ioan Oltean: Domnul Mircovici este la singular, şi nu la plural.
			Domnul Adrian George Scutaru: Mă refeream şi la domnul deputat Bădălan, că şi dânsul se referise tot la acea intervenţie a mea. Deci ce vreau să vă spun? Dumneavoastră, cei de la putere, mergeţi pe principiul contributivităţii pentru militari, dar omiteţi să spuneţi faptul că în nicio ţară a Alianţei Nord-Atlantice, în nicio ţară NATO, armata, militarii nu sunt trecuţi la acest principiu al contributivităţii. Şi mai vreau să vă spun că, din punctul nostru de vedere, al Partidului Naţional Liberal şi al Uniunii Social-Liberale, este că imediat ce ajungem la putere militarii îşi vor recâştiga statutul şi se va reveni la sistemul ocupaţional pentru cei din apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În acelaşi timp, fiindcă noi respectăm principiul neretroactivităţii unei legi, în cazul în care această ordonanţă va fi adoptată, şi Curtea Constituţională îi va da aviz, vom respecta pensiile aflate în plată pentru cei care au pensiile mărite, iar, totodată, angajamentul Uniunii Social Liberale este ca cei care au pensiile diminuate, din armată, peste 7.500 de oameni, şi cei din Ministerul de Interne, şi cei din serviciile de siguranţă, să revină la cuantumul de la 31 decembrie 2010, adică să le dăm posibilitatea să-şi recâştige acest drept. Asta am vrut să vă spun, sunteţi mai mulţi, sunteţi o majoritate şi probabil că aveţi voturile necesare pentru a susţine această lege. Dar am vrut ca de la tribuna Parlamentului, cei din armată, din întregul sistem de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională să ştie care este şi angajamentul Uniunii Social-Liberale. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat Bădălan, v-aş ruga să nu mai adăugaţi... Vă rog, câteva secunde.
			Domnul Eugen Bădălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu nu voi face propagandă electorală de la acest microfon, îmi interzic acest lucru. O singură chestiune, pe procedură: noi discutăm astăzi Legea de aprobare a Ordonanţei nr.1, nu discutăm legea unică a pensiilor. Vă rugăm să nu mai revenim la Legea unică a pensiilor. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Stimaţi colegi, Supun votului dumneavoastră art.1 alin.(4) în forma iniţială, având în vedere că amendamentul propus, de modificare a acestui articol, a fost respins. Vă rog să votaţi. detalii vot
			137 de voturi pentru, 102 împotrivă, 8 abţineri. Articolul a fost adoptat în forma iniţială. La poziţia 3, art.1 alin.(4) în forma iniţială. Supun votului dumneavoastră. Numai puţin, domnul deputat Márton, pe procedură. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Poziţiile 1, 2, 3 şi 4 au fost amendamente diferite la acelaşi alineat. Nu supuneţi de patru ori acelaşi alineat, poate odată pică! A trecut până acum de două ori acelaşi alineat. Vă rog să observaţi materialul pe care îl aveţi. Toate cele patru poziţii sunt textele identice ale alin. (4). Deci vă rog să treceţi la poziţia 5, la amendamente respinse.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc. Aveţi dreptate, domnule deputat. V-am simţit lipsa pe procedură. Vă rog să nu ne mai puneţi în situaţia de a vă simţi această lipsă. Domnilor colegi, pentru a fi pe deplin cu regulamentul, supun votului dumneavoastră atunci art.1 alin.(4), în formele prezentate în raport pentru vot. Vă rog să votaţi. detalii vot
			138 de voturi pentru, 105 împotrivă, 8 abţineri. În consecinţă, suntem în deplină legalitate. La poziţia 5 nu aveam un text iniţial. La poziţia 6 avem art.5, s-a propus eliminarea articolului şi s-a respins această propunere. Poziţia 5 a fost supusă votului şi a fost amendament nou, care a fost respins. La poziţia 6 s-a cerut eliminarea acestui articol. L-am supus votului, a fost respins acest amendament. Fiindcă este vorba tot de art.5, la poziţia 7 se cere modificarea acestui articol, printr-un amendament respins de către comisie. Dacă este susţinut? Nu-l susţine nimeni? Domnule deputat Radu Eugeniu Coclici, vă rog să vă hotărâţi. Vă rog să fiţi mai ferm şi mai hotărât în a vă susţine amendamentul.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: Domnule preşedinte, M-aţi indus dumneavoastră în eroare. "Pensiile revizuite pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată, în luna decembrie 2010, se menţin în plată în cuantumul rezultat în urma recalculării".
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg. Supun votului dumneavoastră amendamentul susţinut de către colegul nostru, domnul deputat Radu Eugeniu Coclici. Vă rog să votaţi. detalii vot
			147 de voturi împotrivă, 4 abţineri, 109 voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptat. În situaţia aceasta, supun votului dumneavoastră forma iniţială a art.5, aşa cum l-a prezentat iniţiatorul. Vă rog să votaţi. detalii vot
			144 de voturi pentru, 107 împotrivă, 4 abţineri. Articolul iniţial a fost adoptat. Poziţia 8, din raport este un amendament de eliminare a art.6. Domnul deputat Mihăiţă Calimente îl va susţine. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Domnule preşedinte, În calitate de iniţiator, propun eliminarea art.6. Sigur, era pentru punerea de acord cu prevederile art.4, dar să vedem ce se întâmplă la vot.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a art.6. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			149 de voturi împotrivă, 4 abţineri, 108 voturi pentru. Insuficiente voturile pentru adoptarea acestui amendament. La poziţia 9 este un amendament de modificare a art.6 alin. (1). Domnule deputat Coclici, aveţi cuvântul pentru susţinerea amendamentului dumneavoastră.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza... pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 rămân în continuare în plată, conform cuantumului din acea lună".
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Aţi ascultat motivaţia domnului deputat. Supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să votaţi. detalii vot
			113 voturi pentru, 4 abţineri, 144 de voturi împotrivă, insuficiente pentru a fi adoptat. La poziţia 10 avem un alt amendament, la acelaşi articol, acelaşi alineat. Domnul preşedinte Paul Victor Dobre, în calitate de deputat. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: Amendamentul meu prevede reformularea art.6 alin.(1) astfel: "pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată, în luna decembrie 2010, se menţin în plată, în cuantumurile avute în vedere în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011, până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se obţine un cuantum al pensiei mai mare", aceasta din considerente de respectare a prevederilor legale privind metodologia de calcul.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră acest amendament. Domnilor colegi, vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi. detalii vot
			112 voturi pentru, două abţineri, 148 împotrivă. Amendamentul nu a fost acceptat. La poziţia 11 avem un amendament prin care se propune eliminarea art.6 alin. (2). Domnule deputat Coclici, mai aduceţi elemente sau îl supun votului? Bun. Supun votului dumneavoastră acest amendament de eliminare a textului art.6 alin. (2). Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			109 voturi pentru, două abţineri, 152 împotrivă. Amendamentul a fost respins. Stimaţi colegi, Acum supun votului dumneavoastră art.6, în forma iniţiatorului, pentru că toate amendamentele au fost eliminate. Îl rog pe domnul Mircea Toader să ocupe loc în sala de şedinţă pentru a coordona... Vă rog, stimaţi colegi, să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			119 voturi împotrivă, 4 abţineri şi 151 voturi pentru. Forma iniţială a fost adoptată. La poziţia 12, numărul curent 12, avem un amendament care prevede eliminarea art.7 alin.(1). Domnule Calimente, doriţi să susţineţi? Domnul deputat Mihăiţă Calimente doreşte să motiveze această solicitare de eliminare a textului. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Propunem eliminarea art.7 din acelaşi motiv, pentru a se pune de acord cu prevederile de la art.4, aşa cum am susţinut noi amendamentele.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră acest amendament de eliminare a art.7 alin.(1). Vă rog să votaţi. Domnule Toader, vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. detalii vot
			113 voturi pentru eliminare, două abţineri şi 155 împotrivă. amendamentul a fost respins. La poziţia 13 avem amendament de modificare a art.7 alin. (1). Dacă este susţinut? Domnule deputat Victor Paul Dobre, vă rog să aduceţi argumente în favoarea acestui amendament. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: Mulţumesc, domnule preşedinte. Propunem reformularea art.7, astfel: alin.(1) - "în cazul pensiilor prevăzute la art.5 şi 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată în funcţie de cuantumurile realizate, rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în Anexa nr.1" şi alin.(2) "sumele de plată se vor achita până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2012", iarăşi, pentru a respecta metodologia legală.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră acest amendament, de modificare a art.7 alin.(1). detalii vot
			Cu 113 voturi pentru, 3 abţineri, 151 împotrivă amendamentul a fost respins. Am corectat domnule deputat Bogdan Niculescu Duvăz şi am spus 151. Mulţumesc pentru intervenţia dumneavoastră. La poziţia 14 este un amendament prin care se solicită introducerea unui alineat nou la art.7. Domnule deputat Nini Săpunaru, aveţi cuvântul.
			Domnul Nini Săpunaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Articolul 7 alineat nou, alin.(3): "În cazul în care cuantumul pensiei revizuite este mai mic decât cel aflat în plată, se menţine în plată cuantumul cel mai avantajos". Este o măsură care a existat în toată legislaţia de până acum, este şi o practică a instanţelor. Atunci când am făcut recalcularea pensiilor, în anii din urmă a fost unul din articolele care au fost prezente în toate aceste legi de recalculare a pensiilor. Cred că trebuie să votaţi acest amendament, pentru că altfel vor câştiga în instanţă. În mod cert, toţi cei care pierd acum la pensie, mai devreme sau mai târziu vor câştiga în instanţă şi statul român va plăti mult mai mulţi bani în anii care vin. Dar probabil că dumneavoastră vreţi să facem în aşa fel încât să plătim noi banii din 2012 încolo, când vom ajunge la putere. Mulţumesc
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Aţi ascultat argumentele domnului deputat Nini Săpunaru. Supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			113 voturi pentru, 5 abţineri şi 151 de voturi împotrivă. Având în vedere că toate amendamentele referitoare la art.7 au fost respinse, supun votului dumneavoastră forma iniţială a art.7. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 151 de voturi pentru, 111 împotrivă şi 4 abţineri articolul a fost adoptat în forma propusă de iniţiator. La poziţia 15 se propune eliminarea Anexei nr.1. Domnul Paul Victor Dobre nu mai susţine amendamentul. La poziţia 16 este un amendament al domnului deputat Nini Săpunaru. Îl mai susţineţi, domnule deputat? Vă rog să poftiţi la microfonul Camerei Deputaţilor, pentru a aduce argumente solide în favoarea acestui amendament. La poziţia 16, Anexa nr.3, art.5 alin.(3).
			Domnul Nini Săpunaru: Propun modificarea alin.(3) al art.5 din Anexa nr.3, după cum urmează: "Valoarea punctului de pensie prevăzută la alin.(1) este de 732,80 lei, stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 şi se majorează cu procentul de creştere al soldelor de grad şi funcţie al cadrelor militare în activitate". De ce? Trebuie să existe o permanentă corelare între valoarea punctului de pensie şi soldele militarilor. De asemenea, nu există nicio prevedere în actuala lege, nicio metodologie de creştere sau de corelare a acestor pensii în viitor.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Nini Săpunaru. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. detalii vot
			113 voturi pentru, 153 împotrivă şi 3 abţineri, insuficiente pentru adoptarea amendamentului domnului deputat Nini Săpunaru. La poziţia 17 avem un alt amendament al domnului deputat Nini Săpunaru. Vă rog, domnule deputat, să insistaţi, susţinându-vă în continuare amendamentul.
			Domnul Nini Săpunaru: După alin.(4) al art.5 din Anexa nr. 3, un nou alineat, alin.(5), cu următorul cuprins: "La cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se aplică un spor în puncte pentru gradul militar după cum urmează: a) subofiţeri şi maiştri militari - 5 puncte; b) ofiţeri cu grade inferioare - 7 puncte; c) ofiţeri cu grade superioare - 9 puncte; d) generali şi amirali - 11 puncte." Gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar. Această recunoaştere nu se ia, nu există posibilitatea de a-i lua acest drept, decât dacă a făcut ceva în condiţiile legii, deci nu poate să-şi piardă atributele şi modul cum a ieşit la pensie.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Nini Săpunaru. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 112 voturi pentru, 5 abţineri şi 145 împotrivă amendamentul a fost respins. La poziţia 18 din raport avem un amendament al domnului deputat Paul Victor Dobre. Domnule deputat, vă rog să îl susţineţi.
			Domnul Victor Paul Dobre: Mulţumesc, domnule preşedinte. Propun reformularea... numai o secundă. De fapt, un alineat nou la art.5 din Anexa nr. 3: "Cuantumul pensiei stabilit conform alin.(1) se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, datorată potrivit legii." Aceasta întrucât avem de-a face cu, iarăşi, o situaţie specială, în fapt o pensie ocupaţională, nu s-a contribuit, era obligaţia statului să asigure aceste cheltuieli şi aceste contribuţii şi de aceea propunerea este să fie acoperite toate.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Aţi ascultat motivaţia domnului deputat. Vă rog să vă exprimaţi prin vot acum la amendamentul prezentat. Vă rog să votaţi. detalii vot
			107 voturi pentru amendament, 3 abţineri, 153 împotrivă, insuficiente voturile pentru adoptarea amendamentului. Poziţia 19 din raport. Domnul deputat Nini Săpunaru are un amendament la art.9 alin.(6) din Anexa nr.3. Domnule deputat, vă rog să vă folosiţi de microfonul Camerei Deputaţilor.
			Domnul Nini Săpunaru: Domnule preşedinte, dau citire amendamentului: "Pentru perioadele de stagiu de cotizare, rezultate ca diferenţă între stagiul de cotizare prevăzut de lege şi vechimea calculată rezultată în urma aplicării sporului de vechime conform condiţiilor de muncă, se acordă pentru fiecare an de diferenţă un spor de 0,5 puncte." Trebuie corelate cu prevederile art.99 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora asiguraţii care au realizat stagiul minim de cotizare şi care contribuie la sistemul public de pensii după împlinirea vârstei de pensionare beneficiază de majorarea punctului lunar realizat în perioada respectivă cu 0,5%.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră amendamentul a cărei prezentare aţi auzit-o acum. Vă rog să votaţi. detalii vot
			149 de voturi împotrivă, 4 abţineri şi 110 pentru, insuficiente pentru adoptarea amendamentului. La poziţia 20, domnul deputat Victor Paul Dobre propune o modificare, art.13 din Anexa nr.3. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor Paul Dobre: La art.13 alin.(1) din Anexa nr.3: "Persoanele care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creştere a punctajului determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade" şi rămâne mai departe de la a) la i), conform textului iniţiatorului. De asemenea, se introduce o modificare şi la alin.(2): "Persoanele care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade" şi rămân cele de la lit.a), respectiv b) din textul iniţiatorului. Această propunere are în vedere o egalitate de tratament între persoanele ale căror pensii vor fi revizuite în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă şi cele pentru care dreptul la pensie a fost stabilit deja definitiv, potrivit Legii nr.119/2010.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Stimaţi colegi, aţi ascultat motivaţia de modificare a art.13 alin.(1) şi (2) din Anexa nr.3. Vă rog să vă exprimaţi prin vot acum. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 109 voturi pentru, 4 abţineri şi 148 împotrivă amendamentul a fost respins. La poziţia 21 din raport avem un alt amendament, al domnului deputat Victor Paul Dobre. Vă rog, domnule deputat, să-l susţineţi.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Propun, după alin.(3) al art.16 din Anexa nr.3, introducerea unui nou alineat: "Cuantumul pensiei pentru fiecare urmaş nu va fi mai mic decât indemnizaţia socială minimă garantată." Aceasta pentru a asigura celor aflaţi în această situaţie un nivel minim de subzistenţă, aşa cum este prevăzut prin alte reglementări legale, acest nivel minim social.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră acest amendament. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 107 voturi pentru, 3 abţineri şi 154 împotrivă amendamentul a fost respins. La poziţia 22 avem un amendament al domnului deputat Victor Paul Dobre. Vă rog, domnule deputat, să-l susţineţi.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, permiteţi-mi să citesc textul iniţiatorului, art.20 Anexa nr.3: " Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii." Deci, eu propun abrogarea, pentru că este un articol neconstituţional. Nu se poate ca noi, printr-o lege, să ştergem hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Despre ce mai discutăm aici?
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Vă rog să vă exprimaţi prin vot în legătură cu amendamentul propus de către domnul deputat Dobre. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 100 voturi pentru, 5 abţineri şi 140 împotrivă amendamentul a fost respins. Şi un ultim amendament, stimaţi colegi, cel de la poziţia 23, al domnului deputat Paul Victor Dobre. Vă rog, domnule coleg, să vă susţineţi amendamentul.
			Domnul Victor Paul Dobre: La Anexa nr.3 art. 21 se prevede că: "Deciziile de pensie revizuite se comunică beneficiarilor, în termen de 30 de zile de la data emiterii". Aici nu fac decât o simplă completare: "împreună cu buletinul detaliat de calcul, pe luni şi ani, al punctajului mediu anual." Cred că este dreptul pensionarilor să fie în deplină cunoştinţă de cauză atunci când sunt interesaţi să-şi exercite dreptul la contestarea deciziilor de pensii revizuite. Este o situaţie specială aici. Nu au fost cărţi de muncă. Deci, completarea este în a-i ajuta pe oameni atunci când primesc deciziile, să poată analiza în ce măsură sunt corecte sau nu, să aibă posibilitatea ca să le conteste, pornind de la metodologia de calcul, aşa cum a fost ea aplicată. Cred că este o chestiune care ţine de o atenţie sporită faţă de această categorie de pensionari. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră acest amendament. Îl rog şi pe domnul ministru Tabără şi pe domnul Petru Călian să poftească la locurile lor, să voteze. Domnule ministru Tabără Valeriu? Vă rog să poftiţi, domnule ministru. Aici sunteţi în Parlament, şi nu la minister. Vă rog să votaţi, domnilor colegi. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 111 voturi pentru, 4 abţineri şi 147 împotrivă amendamentul a fost respins. Stimaţi colegi, toate amendamentele referitoare la Anexa nr. 3 au fost respinse. În consecinţă, supun votului dumneavoastră Anexa nr.3 în forma propusă de către iniţiator. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Cu 103 voturi împotrivă, 2 abţineri, 161 pentru a fost adoptată forma iniţială a acestei anexe din ordonanţa de urgenţă. Stimaţi colegi, cu aceasta proiectul de lege rămâne pentru votul final. Noi am epuizat timpul afectat dezbaterilor punctelor înscrise pe ordinea de zi pentru astăzi. Ne revedem la ora 13,30 pentru votul final. Rugăm până atunci stafful tehnic să pregătească ordinea de zi, instalaţia de vot, pentru a ne putea pronunţa.
			Domnul Mircea-Nicu Toader (din sală): Procedură!
			Domnul Ioan Oltean: Domnul Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, sigur că am solicitat până la epuizare. Vă solicit să continuăm programul, 20 de minute pauză, după care intrăm în votul final.
			Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: Domnule preşedinte de şedinţă, la începutul şedinţei s-au ridicat câteva reproşuri. Faptul că n-aţi răspuns, sigur că a putut să treacă mai mult sau mai puţin neobservat, dar acum, după ce aţi întârziat începerea lucrărilor cu 50 de minute, nu puteţi să cereţi Camerei Deputaţilor, datorită întârzierii dumneavoastră de a începe această şedinţă, să-şi modifice în întregul său programul. Avem comisii, dezbateri importante în comisii fixate la sfârşitul programului de lucru în plen, la ora 13,00. Deci, vă rog foarte mult să intrăm în regula jocului. Nu trebuia să întârziaţi! Nu e nimeni de vină că dumneavoastră aţi întârziat şi nu pot câteva sute de oameni să-şi schimbe programul din cauză că dumneavoastră n-aţi început şedinţa.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Am supus votului, la cererea Grupului PDL, prelungirea programului până la epuizarea acestui proiect de lege. Acum supun votului ca votul final să aibă loc la ora 13,30, conform celor solicitate de către domnul lider Mircea Toader. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 128 de voturi pentru, 103 împotrivă şi 2 abţineri propunerea a fost adoptată. Vot final la ora 13,30. Da, domnule deputat, mai doriţi să vă pronunţaţi?
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Domnule preşedinte, maniera în care conduceţi dumneavoastră şedinţa depăşeşte orice limită faţă de ceea ce ne-aţi obişnuit, ceea ce de altfel este cunoscut. Vroiam să propun să supunem la vot şi posibilitatea de a rămâne în continuare, ceea ce este absolut logic, ca să ne putem continua activitatea în comisii. Avem invitaţi care vin la aceste comisii la o anumită oră, n-am putut să-i anunţăm, este un element minimal de decenţă faţă de lucrările Parlamentului. Pentru ce vă trebuie 20 de minute? Vă spun eu, ca să vă chemaţi oamenii la vot. Dar dacă noi decidem să nu mai venim la vot, nu veţi avea cvorum să faceţi votul. Dumneavoastră sunteţi împotriva ideii de a vă desfăşura activitatea parlamentară în mod corect. O susţineţi dumneavoastră, numai interesul dumneavoastră imediat de a fi la vot toată lumea ne face ca să facem pauze şi să reluăm peste nu ştiu cât timp, să dăm peste cap lucrările Parlamentului? Dintr-o greşeală de conducere care nu ni se poate imputa nimănui!
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă rog să solicitaţi întotdeauna intervenţiile conform regulamentului. Eram în procedură de vot, domnule deputat, când aţi solicitat şi ştiţi acest lucru, la fel de bine ca şi mine. Domnul Mircea Toader doreşte să intervină. Vă rog.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Stimaţi colegi, am cerut acele 20 de minute fiindcă tehnic trebuie să ni se dea lista de vot final. Nu putem să votăm, nu ştim ce să votăm. Acesta a fost motivul. Dacă se termină... Am cerut 20 de minute, facem... să putem să avem şi liderii de grup, şi dumneavoastră toată structura votului final.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, ne revedem la ora 13,30 pentru şedinţa de vot final.
			După pauză
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog tehnicienii noştri să pregătească instalaţia de vot. Vă rog să vă pregătiţi şi să verificaţi dacă aveţi cu toţii cartelele. Îi invit pe liderii grupurilor parlamentare să-şi invite la rândul lor colegii în sala de şedinţă. Vă rog să vă ocupaţi locurile, stimaţi colegi. Negocierile în cadru USL vă rog să se finalizeze.
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): Aţi făcut verificarea prezenţei?
			Domnul Ioan Oltean: Imediat, doamna Aura Vasile, nu vă îndoiţi că o să ne scape acest amănunt extrem de important. Domnilor colegi, vă rog insistent să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. O să facem o verificare a prezenţei, a cvorumului de şedinţă. Vă rog să verificaţi dacă toată lumea are cartela introdusă la locul potrivit. Vă rog să apăsaţi pe tastele 1 şi 4. Rog tehnicienii să pună în mişcare instalaţia de vot. Vă rog.
			Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (din sală): 1 şi 2!
			Domnul Ioan Oltean: 1 şi 4, vă rog foarte mult să nu greşiţi. Multiplul lui 2 e 4. Vă rog, 1 şi 4! Haideţi, stimaţi colegi, grăbiţi-vă! Mai sunt colegi care n-au votat? Avem cvorum. Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă pe listing apar toţi colegii noştri care astăzi sunt prezenţi şi au apăsat tastele 1 şi 4 sau 1 şi 2. Vă rog să comunicaţi dacă totul este în regulă, să putem începe votul. Grupul PNL, totul în regulă? Grupul PSD, totul în regulă? Grupul PDL, UDMR şi minorităţi, dacă sunt observaţii? Domnule Mircea Toader, mai aşteptăm? (Doamna deputat Elena Gabriela Udrea intră în sala de şedinţe.) Aşteptările noastre au fost justificate. Vă rog să lăsaţi aşa, să-şi revină. Da, domnule Toader. Da. Domnule Toader, vă rog să ocupaţi loc.
			Stimaţi colegi, Pe primul punct la ordinea de zi, legi organice. 1. Proiectul de Lege pentru completarea alin.(1) al art.82 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic. Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul susţine acest proiect de lege, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. detalii vot
			168 de voturi pentru, 119 împotrivă, trei abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			2. Propunerea legislativă pentru modificarea art.908 din Codul de comerţ. Lege organică. Comisia juridică propune adoptarea propunerii legislative. Guvernul susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să votaţi. detalii vot
			169 de voturi pentru, 91 abţineri, 28 împotrivă. Propunerea legislativă a fost adoptată.
			3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Lege cu caracter organic. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea acestei propuneri legislative. Guvernul o susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			172 de voturi pentru, 118 împotrivă, trei abţineri. Şi acest proiect de lege a fost adoptat.
			4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Titlului X "Circulaţia juridică a terenurilor" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Lege cu caracter organic. Guvernul nu susţine această propunere legislativă. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. În urma dezbaterilor din şedinţa din 15 iunie 2011, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament, se supune votului final adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. detalii vot
			122 de voturi pentru, o abţinere şi 166 împotrivă. Propunerea comisiei nu a fost adoptată.
			5. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Lege organică. Guvernul nu susţine acest proiect de lege. Propunerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi în şedinţa din 17.05.2011 şi ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament. În consecinţă, în urma dezbaterilor din şedinţa din 15 iunie 2011 şi potrivit art.104 alin.(3) din regulament, se supune votului final adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			116 voturi pentru, două abţineri, 170 împotrivă. Proiectul de lege a căzut.
			6. Propunerea legislativă privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate. Lege cu caracter organic. Guvernul nu susţine această propunere. Propunerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi la votul final din 17.05.2011 şi ca urmare s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 din Regulament. Supun votului dumneavoastră această... numai o singură mână sus, vă rog să vă hotărâţi şi să votaţi. Votul dumneavoastră. detalii vot
			30 de voturi pentru, 28 abţineri, 225 împotrivă. Proiectul de lege a fost respins. Cu regretul pentru iniţiator.
			7. Propunerea legislativă privind modificarea art.5 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Lege organică. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea propunerii legislative. Guvernul nu a exprimat o poziţie faţă de această propunere legislativă. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			153 de voturi pentru, 18 abţineri, 114 împotrivă. Propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată.
			8. Propunerea legislativă privind trecerea satului Fînaţele Mădăraşului din componenţa comunei Band în componenţa comunei Mădăraş, judeţul Mureş. Lege organică. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea propunerii legislative. Guvernul nu susţine acest proiect de lege. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			Fac o rectificare înainte de a anunţa rezultatul votului, Guvernul a susţinut cu amendamente acest proiect de lege. Numărul de voturi însă justifică fără doar şi poate o asemenea atitudine, 258 de voturi pentru, 10 împotrivă, 10 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			9. Propunerea legislativă privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov în domeniul public al municipiului Braşov şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Braşov, judeţul Braşov. Comisiile juridică şi pentru agricultură propun adoptarea acestei propuneri legislative. Guvernul susţine cu amendamente această propunere legislativă. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			259 de voturi pentru, opt abţineri şi 16 voturi împotrivă. Proiectul de lege a fost adoptat. Domnul deputat, pentru a-şi motiva votul.
			Domnul Constantin Niţă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă mulţumesc pentru votul acordat şi vreau să îi spun colegului meu, care ieri flutura pe aici nu ştiu ce declaraţii ale mele că nu voi vota acest proiect de lege, iată că l-am votat, mai ales că acest proiect este iniţiat de mine, stimate coleg. Braşovul trebuie să devină ceea ce a fost întotdeauna, centrul economic al Transilvaniei şi va deveni. Schimbul acesta de teren va oferi Braşovului construcţia celui mai mare centru expoziţional şi celui mai mare centru de afaceri din Transilvania. Vă mulţumesc încă o dată pentru sprijin. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Andronache, din partea Grupului parlamentar al PDL. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Gabriel Andronache: Câteva cuvinte. Ţin şi eu să vă mulţumesc pentru votul dat astăzi. Ţin să-i precizez colegului nostru, Constantin Niţă, că ieri doar am adus la cunoştinţa colegilor dumneavoastră declaraţia din presă. N-am spus că nu veţi vota această lege. Atâta tot. Am dorit să obţin sprijinul colegilor dumneavoastră pentru dumneavoastră, domnule Constantin Niţă şi iată că s-a realizat lucrul acesta. În rest, vă mulţumim.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Donţu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: Onorat prezidiu, Stimaţi colegi, Vă mulţumesc că aţi votat acest lucru. Grupul Partidului Naţional Liberal a susţinut acest demers, deşi beneficiar, precum se ştie, este Primăria municipiului Braşov, împreună cu Universitatea Transilvania şi Camera de Comerţ şi Industrie Braşov. Este un moment important pentru Braşov, după momentul acordării celor 200 de ha tot de la acest institut pentru realizarea Aeroportului Internaţional Braşov. Unii ne-am fi dorit ca şi dumneavoastră să aveţi aceeaşi colaborare şi deschidere cum am avut şi noi. Suntem pe cale să aducem mai aproape Braşovul de ceea ce merită să fie. Vă mulţumim.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Doamna deputat Farkas Anna-Lili din partea Grupului parlamentar al UDMR.
			Doamna Farkas Anna-Lili: Ţin să mulţumesc tuturor colegilor care au votat pentru această lege. Chiar dacă ieri au fost multe discuţii, văd că astăzi toată lumea şi-a dat seama că este un lucru benefic pentru oraşul nostru şi pentru tot judeţul, aşa că eu vă mulţumesc din tot sufletul şi vă invităm, probabil, la inaugurare.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule ministru, numai puţin, domnule ministru, vă rog, domnul Cristian Dumitrescu, după dumneavoastră. Domnul deputat Cristian Dumitrescu.
			Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Doamnelor şi domnilor colegi, Eu vreau să vă explic de ce am votat împotrivă. Eu am votat împotrivă pentru că sunt preşedintele Comisiei pentru învăţământ şi pentru că în calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, toate actele normative care au privit cercetarea au fost pe fond la această comisie. De când sunt preşedintele acestei comisii, este pentru prima oară când, pe fond, nu a mai fost trimis un astfel de proiect la Comisia pentru învăţământ, ci doar spre avizare. Votul meu împotrivă a fost pentru a spune clar şi răspicat că nu sunt de acord ca ceea ce ţine de învăţământ să fie pe fond făcut raport la Comisia juridică sau la oricare altă comisie. Iată de ce am votat împotrivă. Doamnelor şi domnilor care aţi susţinut proiectul, de ce nu credeţi că şi Comisia pentru învăţământ, faţă de argumentele dumneavoastră susţinute, eventual, ar fi susţinut acest proiect? De ce a trebuit să bypass-aţi Comisia pentru învăţământ? Sper să fi fost doar un moment regretabil în activitatea Biroului permanent şi să aveţi încredere că ştim şi noi să judecăm cu capul nostru, chiar dacă nu suntem foarte de acord ca să dăm terenurile.
			Domnul Ioan Oltean: Da, domnul ministru Ialomiţianu, domnul deputat Ialomiţianu, deputat de Braşov.
			Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Aş vrea să vă mulţumesc în numele braşovenilor. Văd că şi fără votul meu a trecut acest proiect, pentru că este foarte important. Este un centru de afaceri, unde vreau să-i comunic şi domnului preşedinte al Comisiei pentru învăţământ că în acest proiect este implicată şi Universitatea Transilvania din Braşov şi cred că învăţământul braşovean merită să fie implicat într-un centru de afaceri foarte important pentru Braşov. Dar nu numai pentru Braşov, şi pentru judeţele din împrejurimi. Vă mulţumesc şi cred că proiecte de genul acesta trebuie să le votăm cu vot favorabil, pentru că face bine mediului economic şi învăţământului. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule ministru. Domnul deputat Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Eu vreau să vă explic de ce m-am abţinut. (Râsete şi aplauze.) Eu sunt, de principiu, pentru orice investiţie, indiferent în ce domeniu şi în ce condiţii. Însă, cred că Primăria Braşovului avea banii necesari sau i se puteau aloca pentru a cumpăra acel teren de la institut, mai ales că acolo se construise oarecum în mod nelegal. Se putea renunţa, de exemplu, la câteva zeci de kilometri de bordură, pusă prin comunele noastre care n-au străzi şi n-au trotuare şi banii puteau fi alocaţi pentru ca Primăria Braşovului să cumpere terenul de la institut şi institutul să folosească banii respectivi în cercetare. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Stimaţi colegi, continuăm votul nostru.
			10. Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Lege cu caracter organic. Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			172 de voturi pentru, 115 împotrivă şi trei abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2010 privind modificarea şi completarea Legii concurenţei nr.21/1996. Lege cu caracter organic. Comisiile juridică şi pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să votaţi. detalii vot
			170 de voturi pentru, 114 împotrivă şi două abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr.51/2006 şi a Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr.241/2006. Lege cu caracter organic. Comisiile pentru industrii şi pentru administraţie publică propun adoptarea proiectului de lege. Iniţiatorul acestui proiect de lege a fost Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu. În consecinţă, vă rog să vă exprimaţi prin vot. Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. detalii vot
			276 de voturi pentru, două împotrivă, patru abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Lege cu caracter organic. Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator şi susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			168 de voturi pentru, 116 împotrivă, şapte abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat. Domnul ministru, domnul deputat Oprea a solicitat cuvântul. Domnule ministru, aveţi cuvântul pentru a explica votul grupului dumneavoastră.
			Domnul Gabriel Oprea: Stimaţi colegi, Eu vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi votat această ordonanţă de urgenţă. Vreau să vă mulţumesc pentru tot sprijinul întregului Parlament, indiferent de culoarea politică. M-aţi ajutat cât sunt şi cât voi fi ministru al apărării naţionale şi, de fapt, aţi ajutat Armata română. Vreau să recunosc acest sprijin mai ales în Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, unde parlamentarii de la toate partidele au ajutat sectorul de securitate naţională şi, în primul rând, Armata română. Vreau să spun câteva cuvinte cu cărţile pe masă, omeneşte. Ştiţi foarte bine că, într-un context de criză economică mondială, anul trecut, Ministerul Muncii a iniţiat un proiect de lege pentru ca pensiile speciale, pe mai multe categorii sociale, să scadă. Ştiţi bine că au scăzut pensiile parlamentarilor cu peste 50%. Alte categorii sociale. În acel moment, am fost printre primii care, în Parlamentul României, respectiv în Senat, am arătat faptul că pensiile militarilor s-ar fi redus între 19 şi 69%, la fel cu peste 50%. Am avut sprijinul dumneavoastră, al tuturor parlamentarilor, al Guvernului României, al primului-ministru, al preşedintelui României şi astfel vreau să vă spun că astăzi, în urma recalculării, la Ministerul Apărării Naţionale, peste 90% din pensiile militarilor români care reprezintă singura categorie care-şi leagă viaţa de apărarea ţării şi ştiţi bine, depun un jurământ în care jură să-şi apere ţara chiar cu preţul vieţii. Am lucrat pe trei paliere, stimaţi colegi, din acel moment, împreună cu şefii instituţiilor, împreună cu specialiştii, cu asociaţiile de rezervişti şi am avut sprijinul dumneavoastră. Această categorie socială, militarii români, merită sprijinul dumneavoastră. Ştiţi foarte bine că astăzi reprezintă cei mai buni ambasadori ai imaginii României în lume, mai ales militarii din teatrele de operaţii. Avem sprijinul marilor puteri şi sprijinul aliaţilor pentru modul profesionist cum reprezintă ţara. Ştiţi bine că merg în teatrele de operaţii fiindcă îşi iubesc ţara, sunt curajoşi, luptă pentru demnitatea acestei ţări şi pentru liniştea copiilor noştri. Încă o dată, stimaţi colegi, vreau să vă mulţumesc pentru sprijinul şi pentru faptul că întreaga societate românească respectă o instituţie fundamentală a statutului român, Armata română. (Aplauze.) Mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumim şi noi, domnule ministru. Domnul Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
			Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În primul rând, să fim foarte clari şi exacţi. Această ordonanţă a apărut dintr-o necesitate. Respectiv trecerea la aplicarea Legii unitare a pensiilor în sistemul de ordine publică, siguranţă naţională, apărare, a creat un haos. Un haos de care principalul răspunzător este Guvernul, este Ministerul Apărării şi celelalte instituţii. Deci, Ordonanţa nr.1 a apărut datorită necesităţii de a se stopa acest haos. În acelaşi timp, faptul că prevederile acestei ordonanţe sunt neconstituţionale este absolut evident. Încalcă, în mod clar, art.15 alin.(2) din Constituţia României. O lege este valabilă pentru viitor şi nu retroactiv. Că sunt 10%, că sunt 20%, că sunt 30%, aici nu e vorba de procente, aici este vorba de cetăţeni. Aici nu este vorba de un număr, ci de un cetăţean, un om care a slujit Armata României. Un singur om dacă este sancţionat contrar Constituţiei de o lege, acest lucru trebuie să ne dea de gândit, acest lucru trebuie să-l corectăm. Vom ataca prevederile acestei legi la Curtea Constituţională. Suntem convinşi că, aşa cum Curtea Constituţională a decis că reducerea pensiilor cu 15%, un drept de proprietate recunoscut sau care ar trebui recunoscut în România, dar şi în Uniunea Europeană, suntem convinşi că sentinţa ne va fi favorabilă nu nouă, ci celor pe care această lege îi nedreptăţeşte, îi sancţionează, pentru că au servit patria, pentru că au onorat serviciul militar într-o carieră de o viaţă. De aceea, încă o dată, vom ataca la Curtea Constituţională şi bineînţeles că vom corecta aceste legi, sper eu, cât mai curând posibil. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Mircea Duşa, din partea Grupului... Doamna Aura Vasile. OK! Am înţeles.
			Stimaţi colegi, Continuăm dezbaterea noastră. 14. Urmează Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Lege cu caracter ordinar. Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul, evident, iniţiator susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			153 de voturi pentru, 93 împotrivă, două abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2011 pentru modificarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli şi gestionarea fondurilor comunitare. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru agricultură propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			246 de voturi pentru, un vot împotrivă, două abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			16. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru buget şi Comisia pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul actual susţine acest proiect de lege. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. detalii vot
			240 de voturi pentru, 3 abţineri şi 3 voturi împotrivă. Proiectul de lege a fost adoptat.
			17. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.218/2008 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Lege cu caracter ordinar. Comisiile sesizate în fond, Comisia pentru buget şi Comisia pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul actual susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Votul dumneavoastră, vă rog. detalii vot
			243 voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 5 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Lege cu caracter ordinar. Comisiile pentru buget şi pentru industrii propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să votaţi. detalii vot
			145 de voturi pentru, 104 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			19. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2010 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru administraţie publică, prin raportul întocmit, propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator, susţine. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			148 voturi pentru, 100 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			20. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2011 privind finanţarea unor activităţi de îmbunătăţiri funciare. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru agricultură propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot. detalii vot
			153 voturi pentru, 100 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Şi acest proiect de lege am fost adoptat.
			21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2011 privind reglementarea unor măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de Compania Naţională "Romtehnica" - S.A. către Ministerul Apărării Naţionale în anul 2011. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Iar noi, Camera Deputaţilor, suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. detalii vot
			147 voturi pentru, 99 voturi împotrivă şi o abţinere. Proiectul de lege a fost adoptat.
			22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.116/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, precum şi pentru aprobarea plăţii cotizaţiei anuale în vederea participării Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca observator permanent în cadrul Comitetului pentru Agricultură al OCDE - CoAg, pentru perioada 2010-2011, precum şi a cotizaţiei anuale pentru anii următori în care România va mai primi statutul de observator în cadrul Comitetului de Statistică al OCDE - CSTAT. Lege cu caracter ordinar. Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			245 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat. Domnule ministru al agriculturii, puteţi fi mulţumit.
			Supun acum atenţiei dumneavoastră punctul 23, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România, publicată în M.Of. nr.836 din 25 noiembrie 2003. Lege cu caracter ordinar. Guvernul nu susţine acest proiect de lege. Vă reamintesc că această propunere a Comisiei juridice de respingere nu a întrunit numărul de voturi necesare în şedinţa din 17 mai 2011 şi ca urmare s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin.(3) din Regulament. În urma dezbaterilor, domnule Toader, din şedinţa din 15 iunie 2011 şi potrivit art.104 alin.(3) din Regulament, se supune votului final adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă rog acum să vă exprimaţi prin vot. detalii vot
			225 voturi împotrivă, 7 abţineri şi 21 voturi pentru. Proiectul de lege nu a întrunit numărul de voturi pentru a fi adoptat. Stimaţi colegi, Imediat după şedinţă, membrii Biroului permanent sunt rugaţi să poftească în sala de şedinţă pentru şedinţa de astăzi a Biroului permanent. Vă mulţumesc tuturor. Mulţumesc şi invitaţilor la această încărcată zi. Vă doresc tuturor o zi frumoasă şi toate cele bune! Să ne auzim cu bine!
			Şedinţa s-a încheiat la ora 14,25.