Şedinţa Camerei Deputaţilor din 12 octombrie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,31. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
		Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa! Este ora 8,31. Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 12 octombrie 2011.
		Astăzi, vom începe cu puterea, şi am să-l rog pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi prezinte declaraţia politică şi-l rog pe domnul academician, pe distinsul nostru coleg, Anghel Stanciu, să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, La începutul declaraţiei politice de astăzi, doresc să precizez că săptămâna trecută s-a strecurat o eroare în prezentarea făcută şi să vă informez că iniţiativa grupului de consilieri locali ai PDL din Consiliul Local Vălenii de Munte a avizat reducerea impozitului pe clădiri de la 1,5 la 1%, şi nu de la 2,5 la 2%, cum apărea în prezentarea făcută. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor din această săptămână se află un proiect de lege al cărui scop este acela de modificare a legii care reglementează prefectul şi instituţia prefectului. Mai precis, se doreşte introducerea unui termen foarte redus în care prefectul să exercite controlul de legalitate asupra actelor autorităţilor administraţiei publice locale, control prevăzut atât de Constituţia României, cât şi de celelalte acte normative inferioare acesteia. Conform Constituţiei României, prefectul este reprezentantul Guvernului în plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate din teritoriu, fiind cel care asigură controlul de tutelă administrativă asupra actelor autorităţilor administraţiei publice locale. Controlul legalităţii actelor exercitat de prefect se realizează deoarece în exercitarea drepturilor conferite de autonomia locală, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să se manifeste şi să adopte sau să emită acte administrative în baza şi cu respectarea cadrului legal naţional. Controlul legalităţii priveşte atât actele administrative emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, cât şi contractele administrative încheiate de acestea. Sub aspect procedural, verificarea legalităţii actelor include mai multe etape, şi anume comunicarea actelor administrative, verificarea efectivă a conformităţii acestora cu legea, derularea opţională a procedurii prealabile, sesizarea instanţei de contencios administrativ şi susţinerea acţiunii în faţa instanţei de judecată. Revenind la propunerea legislativă, precizăm că această modificare legislativă nu este bine-venită din cel puţin două motive: în primul rând, dacă se doreşte modificarea procedurii în materia controlului de tutelă administrativă exercitată de prefect, trebuie introdusă această modificare în cadrul Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 în secţiunea referitoare la actele administrative şi la obligaţia autorităţilor locale de a le comunica prefectului în vederea exercitării acestuia a dreptului de verificare a legalităţii, sau în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, nicidecum în legea care reglementează prefectul şi instituţia prefectului, mai exact articolul referitor la atribuţiile acestuia; iar în al doilea rând, numărul mare de acte administrative pe care trebuie să le verifice instituţia prefectului, precum şi numărul mic de personal din cadrul acestei instituţii, fac practic imposibilă verificarea corespunzătoare a legalităţii actelor emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, dacă s-ar stabili un termen redus de verificarea legalităţii acestora. Fiecare dintre noi doreşte o consolidare a autonomiei locale, dar această consolidare trebuie să se facă în cadrul legii, şi nu în afara ei. Tocmai de aceea susţin că această propunere legislativă nu este bine-venită şi, prin urmare, nu trebuie adoptată. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
		Îl invit pe domnul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al PSD, să poftească la microfon şi pe doamna Maria Ardeleanu să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule academician, microfonul este al dumneavoastră pentru trei minute.
		Domnul Anghel Stanciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Distinse domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, "Lucrurile importante au nevoie de timp." Acesta a fost mesajul primarului Gheorghe Nichita, candidatul PSD Iaşi în campania din 2008 la primăria municipiului, mesaj atunci persiflat şi combătut cu multă încrâncenare de către contracandidaţii săi. Acum suntem în 2011, la trei ani de la câştigarea alegerilor municipale, când o retrospectivă ne îndreptăţeşte să afirmăm că într-adevăr lucrurile importante au nevoie de timp. Priviţi în jur, împreună cu ieşenii, cu miile de pelerini veniţi la Sfânta Cuvioasa Parascheva, şi veţi constata, distinşi colegi, că Iaşiul a devenit acum un imens şantier. Aceasta, în condiţiile în care Iaşiul, ca şi alte oraşe, se află sub influenţa crizei economice, care a redus drastic atât bugetul naţional, dar şi încasările la bugetul local. Cum este posibil atunci? Simplu. guvernarea locală a Partidului Social Democrat Iaşi, prin Consiliul municipal, sub conducerea actualului primar PSD, Gheorghe Nichita, şi-a concentrat activitatea în aceste condiţii cu adevărat vitrege induse de criză pe două direcţii prioritare: unu, asigurarea funcţionării oraşului prin menţinerea serviciilor publice la standarde mereu îmbunătăţite; întărirea siguranţei cetăţeanului şi a confortului urbanistic al acestuia; doi, absorbţia de fonduri europene, ca una din singurele modalităţi posibile acum pentru începerea marilor lucrări de infrastructură urbanistică promise ieşenilor în campania electorală din 2008. Concret şi în sinteză, distinse doamne şi distinşi domni deputaţi, pentru prima direcţie anunţată s-au făcut de către guvernarea locală PSD-istă eforturi deosebite pentru a se menţine la standarde civilizate curăţenia oraşului, siguranţa propriilor locuitori şi a turiştilor veniţi în Iaşi, simultan cu dezvoltarea şi continuarea investiţiilor la obiectivele educaţionale ale Iaşiului. Învăţământul constituie cu adevărat prioritatea municipalităţii, fapt relevat de renovarea şi reabilitarea multor şcoli şi grădiniţe. Toate acestea, în condiţiile în care Iaşiul şi-a respectat statutul de capitală culturală, prin promovarea unor noi evenimente cu o deosebită încărcătură spirituală. Festivalul internaţional de poezie "Grigore Vieru", Concursul internaţional de vioară "Ion Voicu", Festivalul internaţional de film, Festivalul de teatru "Euroart" sunt numai câteva din manifestările culturale ce au întregit şi consolidat dimensiunea cultural-artistică a capitalei moldave. Aceasta, pentru a nu aminti... a nu insista pe prezentarea complexelor activităţi cultural-artistice ocazionate în fiecare an de "Sărbătorile Iaşiului", acţiune culminând cu reculegerea şi închinăciunea, şi rugăciunea a sute de mii de pelerini, în octombrie, la moaştele Sfântei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea întregii Moldove. Nu a fost uitată nici îmbogăţirea zestrei culturale a Iaşiului, prin dezvelirea şi reabilitarea unor monumente: statuia domnului Moldovei, Alexandru cel Bun; monumentul victimelor comunismului, al lui Nicu Gane, fost celebru primar al Iaşiului. Aceste câteva importante realizări enumerate au avut nevoie de timp şi bani. Cum banii nu puteau veni din ţară pe motiv de criză, guvernarea locală pesedistă şi-a orientat şi concentrat eforturile spre atragerea şi absorbţia fondurilor europene. Cu toată modestia, dragi colegi parlamentari, trebuie dat cezarului ce-i al cezarului: primarul Gheorghe Nichita, împreună cu actualul consiliu municipal, indiferent de culoarea politică, şi departamentele din primăria Iaşi, a reuşit performanţa aproape unică între capitalele de judeţ să semneze contracte europene care totalizează 588 de milioane de lei, adică aproape 140 milioane de euro. Între acestea se evidenţiază: zona de agrement Ciric, cu 14 milioane de euro; pasajul Octav Băncilă, cu circa 22 milioane de euro; pasajul subteran de la Biblioteca "Mihail Eminescu", împreună cu reabilitarea străzilor adiacente Independenţei, Elena Doamna etc., cu circa 21 milioane de euro; reţeaua rutieră din zona istoric-culturală şi turistică a Iaşiului, cu circa 23 milioane de euro şi, nu în ultimul rând, reabilitarea sistemului de termoficare care a dat atâtea bătăi de cap municipalităţii şi cetăţenilor, în valoare de circa 64 de milioane de euro. Iată, stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, cum în condiţii dificile, vitrege, accentuate de criză, şi de o guvernare naţională, se pare, ostilă, dar totuşi cu 5 parlamentari PDL-işti în municipiu, s-a reuşit, printr-un înalt grad de preocupare a guvernării locale PSD-iste, să se atragă, să se utilizeze în mod eficient importante resurse financiare europene. Astăzi, se vede cu ochiul liber că sloganul din campanie al primarului Gheorghe Nichita, "Lucrurile importante au nevoie de timp", a prins viaţă, fiind pe cale de a fi concretizate în anul 2011-2012 în importante obiective urbanistice ce vor tinde să schimbe faţa capitalei Moldovei, dintr-o capitală regională în una europeană. Aceasta însă aduce, stimaţi colegi, şi neplăceri, mici supărări, disconfort. Iaşiul este astăzi, chiar în zile de sărbătoare, un imens şantier. Se reabilitează linii de tramvai, străzi, toate cu restricţii de circulaţie inerente, cu zgomote şi praf, dar suntem conştienţi că, totuşi, chiar dacă invidioşii nu recunosc, nu poţi face omletă fără să spargi ouăle. Ieşenii însă au înţeles. Lucrurile importante au nevoie de timp şi astfel, mai mult decât oricând, faţa Iaşiului se va schimba spre binele tuturor ieşenilor. Sfânta Cuvioasă Parascheva să ocrotească întreaga Moldovă şi pe locuitorii acesteia! Cu alese mulţumiri, profesor universitar doctor inginer, Anghel Stanciu, deputat PSD Iaşi. Vă mulţumesc, stimaţi colegi şi domnule preşedinte, pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule academician. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de trei minute. V-aş ruga să încercaţi să vă încadraţi în acest timp pentru a crea posibilitatea ca toţi cei ce s-au înscris astăzi pe listă să poată să-şi prezinte declaraţiile politice.
		O rog acum pe doamna Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi prezinte declaraţia, şi pe domnul Ioan Ţintean, din partea Grupului PNL, să se pregătească. Stimată colegă, microfonul este al dumneavoastră, trei minute.
		Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Vă rog să-mi permiteţi să-mi exprim regretul pentru ruptura discursivă de tonalitate şi de pledoarie pe care o voi aborda în mesajul meu, în declaraţia mea politică, faţă de frumoasa declaraţie politică a colegului, distinsul profesor Anghel Stanciu. Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Un derapaj populist". Un nou proiect de lege depus în Parlamentul României a stârnit, în ultimele zile, o vie dezbatere naţională pe tema: cum ar putea elevii fără bac să devină studenţi cu acte în regulă? Că mulţi români, de toate vârstele, şi-au exprimat indignarea faţă de această nouă "perspectivă" ce se deschide societăţii româneşti în plin proces de modernizare era normal. Dar rămânem muţi, ca la no comment, în faţa unei realităţi, pentru mine, terifiante. Această idee, transformată în proiect legislativ, s-a născut în minţile luminate ale unor "vajnici apărători" ai şcolii româneşti şi ai calităţii procesului educativ, întru devenirea europeană a tinerelor generaţii, posesoare de diplome recunoscute în lume. Aceşti oameni minunaţi, unii cu experienţe triumfale la catedră şi în conducerea destinelor învăţământului românesc, s-au transformat, din păcate, ad-hoc şi pentru totdeauna în celebri impostori. Prima mea reacţie la aflarea ştirii de primă pagină, cum că în Parlament se află Proiectul de Lege nr. 537/2011, ce "propune soluţii" pentru tinerii rămaşi, anul acesta, fără diplomă de bacalaureat, a fost să mă informez imediat asupra conţinutului acestui document. Nu mi-a venit să cred când l-am citit şi am văzut semnăturile ilustre care îl girează sau, mai exact, îl girau la acea oră, de atunci o parte dintre semnatari retrăgându-se, jenaţi de situaţie. Apoi, nu am mai putut spune nimic. Am asistat la dezbaterea mediatică, am urmărit diverse puncte de vedere şi luări de poziţie. Acum, am considerat că nu trebuie să tac, simulând ignoranţa sau, mai grav, indiferenţa, deşi îmi este foarte greu să vorbesc despre acest subiect. De aceea vă întreb, dragi colegi de catedră şi de Parlament, cum e posibil să ridici minciuna la un asemenea rang? Dacă nu aş cunoaşte valoarea multor dascăli din şcoala românească, aş putea spune, cinic, în acest moment, că nimeni nu o mai poate salva. Cuvintele dor, cuvintele ucid, dar cuvintele pot să şi vindece. Voi folosi această valoare terapeutică a cuvintelor pentru a spune: a fost o proastă inspiraţie, o clipă de uitare, un moment de neatenţie redactarea acelui text. Retrageţi-l, stimaţi semnatari, de urgenţă, şi vi se va ierta derapajul populist! Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, stimată colegă.
		Îl invit la microfon pe domnul Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi-l rog pe domnul Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Ioan Ţintean: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mai sunt câteva zile până în 15 octombrie a.c., data legală la care Guvernul României trebuie să prezinte Parlamentului Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 2012, precum şi Proiectul de Lege privind bugetul asigurărilor sociale de stat pentru 2012. Fiind cea mai importantă lege, care conţine viziunea de ansamblu şi detaliată a economiei şi societăţii româneşti în 2012, aşteptăm cu interes textul propus dezbaterii parlamentare, pentru a vedea dacă optimismul din declaraţiile reprezentanţilor Cabinetului Boc se adevereşte sau dacă şi la anul românii trebuie să suporte acele curbe de sacrificiu, noi tăieri de pensii sau de salarii, noi taxe sau alte măsuri marca "Boc", adoptate în numele mult invocatei crize economice. La cum arată situaţia economică din 2011, mult deteriorată din cauza lipsei de performanţă a Cabinetului Boc, incapabil să înţeleagă resorturile crizei, şi ca atare, să adopte măsuri de stimulare economică şi de sprijinire a IMM-urilor, pentru a păstra sau a crea locuri de muncă, aşteptările noastre nu sunt foarte mari. Probabil, românii vor testa, pentru al patrulea an consecutiv, dar definitiv, incompetenţa actualei guvernări. Nici nu ne miră lipsa de preocupare a Guvernului PDL pentru redresarea economică a ţării, din moment ce pe agenda politică a primului-ministru Emil Boc figurează teme precum reorganizarea administrativ-teritorială, comasarea alegerilor şi formule de compensare electorală din care să iasă avantajat, pentru a-şi conserva puterea şi clientela politică. Iar puţinele investiţii publice şi fonduri europene, pentru că Guvernul a pierdut şi lupta cu absorbţia şi evaziunea fiscală, merg cu predilecţie către baronii locali ai PDL sau către firmele clientelei politice portocalii. Ce oferă public guvernarea PDL este o mascaradă, iar declaraţiile liderilor PDL sunt în acelaşi registru comic. Realitatea este mult mai crudă. Cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost tăiate doar pe hârtie pentru a-i păcăli pe cei de la FMI, pentru că, spre exemplu, în luna august, ele s-au majorat cu 15,4%. Datele INS arată că, în august, producţia industrială a scăzut cu 7,1%, vânzările cu 3,6% şi comenzile cu 0,6%. Asta după ce şi în iulie scăzuseră, faţă de luna anterioară, producţia cu 1,8% şi vânzările cu 4,2%, iar comenzile cu 8,1%. România este tot mai puţin atractivă şi pentru investitorii străini din cauza corupţiei, instabilităţii fiscale şi suprataxării. Investiţiile străine directe au ajuns la cel mai scăzut nivel din 2002 încoace. Toate elementele economice care ar trebui să susţină bătălia cu criza financiară sunt la nivelul cel mai scăzut din ultimii ani. În concluzie, bugetul pe 2012 va menţine politica păguboasă a Guvernului Boc, care va găsi întotdeauna linii de finanţare pentru partid şi clientelă, dar care nu va fi capabil, nici la anul, probabil niciodată, să-şi onoreze promisiunile de creştere a veniturilor populaţiei, de neimpozitare a pensiilor, de revenire a salariilor, a indemnizaţiilor, a ajutoarelor sociale la nivelul existent la 1 iulie 2010. Singura consolare a noastră, a tuturor, va fi aceea că asistăm la ultimul buget al Guvernul Boc şi la ultimul an de guvernare a acestuia şi că majoritatea toxică, care probabil va vota acest buget al sărăcirii românilor, va fi eliminată din Parlament. Mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi-l rog pe domnul Farago Petru, din partea Grupului UDMR, să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Nicolae Bud: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Mai traversăm un anotimp ce ni-l doream şi ni-l anunţam luminos sau măcar liniştitor. Se întâmplă însă să fim nevoiţi să contabilizăm şi momentul actual sub o acoladă nedorită, numindu-l toamna pătimirii noastre, de această dată în materie de Schengen. Ştim, avem şi alte pagini în existenţa noastră postdecembristă când aşteptările nu ne-au fost confirmate, fiind obligaţi să înghiţim în sec până la noi ordine. Aşa a fost cu reacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, aşa ni s-a întâmplat la intrarea în Consiliul Europei, nu altfel s-au întâmplat lucrurile în cazul admiterii noastre în NATO. Fără a fi fost scutiţi de emoţie, am avut sorţi de izbândă în cazul aderării la Uniunea Europeană, programaţi iniţial într-o grupă de ţări candidate, ne-am înscris într-o hartă de parcurs care măcar nu a creat îndoieli cu privire la admiterea noastră în concertul european prin semnarea documentelor oficiale în prima parte a anului 2005. E drept, şi aici s-a plătit tributul impus de tranziţia prelungită la noi mai mult ca la alţii, au trebuit estompate nepriceperi de parcurs şi resorbite erori ce decurg din lipsa de maturitate proprii adolescenţei noastre întru democraţie. Dar câştigurile de etapă nu ţin de cald pentru totdeauna. La vremuri noi avem definite ţinte noi şi ele se cuvine, pentru a fi la timp adjudecate, pregătite cu ambiţie, impunând măsuri de natură să asigure succesul final. Sunt toate acestea lucruri cunoscute şi totuşi intrarea în zona Schengen a fost ratată. Nu pentru a-mi îngădui observaţii şi sfaturi dinspre mine către factorii calificaţi şi angajaţi în finalizarea dosarului Schengen vă reţin atenţia. Vă veţi întreba, atunci, de ce? Am să vă răspund cu francheţe. Doresc să-mi rostesc cu voce tare tristeţea pe marginea celor întâmplate: încă o dată, ca român, sunt invitat să constat că nu sunt considerat egalul egalilor mei. Cunosc explicaţiile date, nouă tuturor. De pregătit, este clar, am făcut-o cum am putut noi mai bine, am primit chiar bătăi pe umăr pentru avansurile comensurabile în direcţia cea bună, am bifat cu bună-credinţă măsuri necesare, dar ele nu s-au dovedit şi suficiente. Încă un examen ratat pe mâna noastră. Mi se va replica: eu nu văd ce se întâmplă în Europa? Ba văd, şi m-apucă frisoanele când constat cum în saloanele civilizaţiei dobândite după secole şi milenii, în Europa marilor izbânzi spirituale croncănesc glasurile dogite ale naţionalismului, anti-imigraţionalismului, ale purismului cultural. În ţări bogate, unele pricopsite prin vlaga unor întregi comunităţi puse să se extenueze pentru a le aduce lor bunăstare, partide ajunse la putere îşi pun în programul de guvernare bariere în calea mişcării celor de altă limbă. Nu le cere nimeni să ne aşeze la masa lor, dar nici nu e de înţeles dreptul ce şi-l arogă de a împărţi lumea, vorba poetului "în mizeri şi bogaţi". E trist, dar adevărat. Două dintre statele europene cu care de-a lungul anilor ne-am construit punţi de legătură în diferite domenii, au hotărât să ridice poduri cu lanţuri pentru a se baricada contra musafirilor nepoftiţi. Imaginea este zguduitoare. Ţara în care s-a născut Eminescu şi Iorga, Brâncuşi şi Enescu, Coandă şi George Emil Palade, ţinută afară în ploaie şi frig, pentru a fi siguri că domnii în frac şi joben de dincolo de uşi nu-şi murdăresc manşetele răspunzându-ne la bună ziua. Vreau să cred că întregul complex de factori externi care ne creează acest jenant statut de reuşiţi fără loc se află în examinarea cancelariilor noastre de specialitate. Concluziile trase sper, la rândul meu, vor sta la baza rezolvărilor la care suntem aşteptaţi să participăm, să conlucrăm şi să recuperăm. Cum bine se ştie, dimensiunea europeană este o componentă guvernamentală. Ca membru al unui partid din coaliţia guvernamentală actuală, nu pot să nu exprim susţinerea pentru ce a făcut şi încrederea în capacitatea Guvernului, a departamentelor specializate, a personalităţilor, a experţilor săi de a găsi chei potrivite apăsătoarelor probleme ce decurg din accesul nostru în viitorul cât mai apropiat la spaţiul Schengen. Pe de altă parte, nici nu pot să mă fac că nu aud ce zice lumea în jurul meu, în teritoriu. Sunt voci şi nu puţine, care amintesc că orice examen pierdut este trecut cu minus în contul candidatului, oricâtă subiectivitate ai identifica la nivelul profesorului examinator. În plus, se reproşează oficialilor, de la Guvern, în primul rând, dar nu suntem ocoliţi nici noi, Parlamentul, că nu am luat în calcul toate capcanele posibile ori probabile în terenul de joc. Cu alte cuvinte, spiritele mai puţin grăbite, înzestrate cu spiritul observaţiei şi al analizei de fineţe spun aşa: "Ne-am făcut lecţiile pentru acasă, ceea ce e bine şi recunosc şi alţii. Dar dacă ştii că pe diplomă se trece nu doar nota la matematică, ci şi media la purtare, nu e normal să lucrezi din greu la ambele discipline? Dacă este să fim sinceri până la capăt, am căzut examenul la capitolul impresie artistică, iar succesul în materie nu vine de la sine. Aici poate fi deosebit diletantul de meseriaşul adevărat." Nu mă feresc să spun că a fost recepţionată neconvenabil graba cu care, într-o justificare prea motivată, unele ministere s-au grăbit să-şi elogieze public prestaţia în amonte în dosarul Schengen. Îmi şi spunea un prieten din Maramureş: "Nici în relaţiile internaţionale nu s-a înţeles că oricât te-ai fi antrenat de serios şi oricât de mult ai alerga pe teren, un meci pierdut rămâne tot un meci pierdut?". Cu alte cuvinte, opreşte-te din alergat doar după ce ai trecut linia de sosire. Etapele intermediare şi eventuale succese de traseu rămân nerelevante. Cât ne priveşte pe noi, Parlamentul, în faţa alegătorilor proprii, suntem consideraţi alături, la bine şi la rău, de ce reuşeşte administraţia în toate privinţele. Deci şi eşecurile ne privesc pe noi, pe toţi, în egală măsură. Făcând front comun în mersul către Europa putem imprima o abordare mai pragmatică şi predictibilă în toate bătăliile care ne aşteaptă. Depinde de noi să identificăm pârghiile potrivite. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Farago Petru, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul Gabriel Petru Vlase, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveţi microfonul pentru trei minute.
		Domnul Farago Petru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Oricare dintre naţiuni are zilele sale de sărbătoare, precum şi zilele sale de doliu, impuse ca atare de propria istorie. De la această regulă nu face excepţie nici naţiunea maghiară. De 162 de ani încoace ziua de 6 Octombrie este cea mai însemnată zi de doliu a maghiarilor de pretutindeni, deci ca parte din naţiunea maghiară, şi a acelor maghiari care trăiesc în România. Este ziua în care comemorăm martirii de la Arad, cei 13 generali executaţi de setea de răzbunare a Imperiului Habsburgic. Împreună cu ei cinstim pe toţi acei eroi - cunoscuţi şi necunoscuţi deopotrivă, care în multele bătălii ale luptei de un an şi jumătate duse pentru libertate, au aşezat pe altarul Patriei ce au avut mai preţios: propria viaţă! Această zi de 6 Octombrie adună la Arad pe aceia care ţin ca la punctul terminus al acestui pelerinaj să se închine la mormântul martirilor şi în faţa statuii care întruchipează idealul cel mai sfânt ce poate exista pentru orice om: libertatea. Ei reprezintă însă şi pe aceia, nenumăraţi, care sunt de asemenea prezenţi, însă doar cu sufletul. Pot să afirm deci, că în această zi Aradul, numele acestui oraş din vestul României, este pomenit atât de milioane de oameni, cât şi de presa scrisă, radio şi televiziune, nu numai în România sau Ungaria, ci în toată lumea. De aceea, nu ne este indiferent în ce context şi cu ce sentimente se vorbeşte despre noi. Trebuie să vă spun, şi o fac cu bucurie, că spiritul tolerant al Aradului, aerul european al oraşului nostru permit de mult timp ca evenimentele ce se leagă de această zi să se desfăşoare cu demnitate, aşa cum cere caracterul solemn a ceea ce se comemorează. Aradul a fost primul şi mult timp singurul oraş al României în care sărbătorile proprii ale cetăţenilor maghiari au fost onorate cu prezenţa de reprezentanţii de naţionalitate română, aleşi sau numiţi ai puterii locale. Aşa a fost şi anul acesta, ceea ce ne bucură, şi doresc să mulţumesc Primăriei, Consiliului judeţean şi Prefecturii, şi pe această cale. Păcat că aceste eforturi şi atitudinea pozitivă a populaţiei majoritare au fost umbrite de prezenţa ostentativă la comemorare a unui grup venit dintr-un alt oraş şi judeţ al ţării, care tocmai în acelaşi loc şi la aceeaşi oră a organizat o demonstraţie cu transparente lozinci nesocotite, pentru a ponegri onoarea şi memoria martirilor. Grupul respectiv a fost neînsemnat numeric, totuşi, lucru care ne întristează şi mai mult, condus de o faţă bisericească. Secolele istoriei noastre, de mult timp comune, ne-au aşezat din când în când pe părţi diferite ale baricadei. Secolul al XXI-lea, Europa unită, ai cărei cetăţeni suntem cu toţii, ne învaţă, însă, că vremea baricadelor a trecut, că soarta ne-a legat definitiv laolaltă. Trebuie să fim conştienţi, în primul rând acel domn părinte din grupul respectiv, că baricadele niciodată nu au fost create de Domnul nostru, ci de reaua-voinţă oamenilor. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Domnule coleg, vă mulţumesc şi eu.
		Domnul Petru Vlase, din partea Grupului parlamentar al PSD, este rugat să poftească la microfon. Se pregăteşte domnul Ştefan Buciuta, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, domnule preşedinte. Fac menţiunea că această declaraţie politică reprezintă un semnal de alarmă tras tuturor celor responsabili de sistemul de siguranţă naţională. Asistăm cu toţii la starea de spirit dăunătoare generată de măsurile de reducere a efectivelor de poliţie, de jandarmerie şi din celelalte arme. Ceea ce cred că se uită, legat de consecinţele acestor acţiuni restrictive, este că efectul lor nu va fi resimţit doar de angajaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor vizaţi prin restrângeri de personal, ci de întreaga populaţie a României, căreia, i se sporeşte, în mod evident, în securitatea personală şi expunerea la privarea de bunurile personale şi familiare. Ca urmare a crizei mondiale, în majoritatea statelor din Europa, dar şi în statele americane, astfel de măsuri se iau ori sunt avute în vedere. Acestea nu ocolesc instituţiile de forţă ale statelor respective, dar trebuie să înţelegem că efectele lor în ţările occidentale nu pot fi comparate cu cele care se produc în ţara noastră. Trebuie să fim realişti şi să spunem că România nu dispune de o poliţie cu forţă suficientă de impact în curmarea criminalităţii, care să fie comparabilă cu organele corespondente din statele occidentale. Capacitatea Poliţiei Române de a controla situaţia operativă, începând cu infracţiunile cele mai mărunte şi terminând cu delictele de mare anvergură, s-a dovedit şi până acum foarte limitată. Trebuie să ne întrebăm ce se va întâmpla dacă efectivele şi dotările Poliţiei vor intra sub noi restricţii. Sunt convins că vor fi multiplicate cazurile nerezolvate, care trenează ani de zile, şi care sunt mărturii ale deficienţelor care există atât la nivelul structurilor locale din teritoriu, cât şi în sistemul naţional. A devenit o obişnuinţă ca eşecurile operative să fie puse sistematic pe seama lipsurilor din dotare şi organizare. Deci, ce se va întâmpla dacă în viitorul apropiat vor fi disponibilizate mii de persoane? Rezultatul este că subiecte cum ar fi controlarea unor municipii, oraşe, sate sau zone ale Capitalei de clanurile interlope care fac propria lege, vor deveni o constantă a evenimentelor interne din România, că grupuri de bandiţi călare pe motociclete sau în automobile vor da lovituri tot mai mari şi mai sângeroase, prejudiciind bunurile oamenilor, locuinţe, gospodării şi altele. În afara efectelor demoralizatoare la nivelul comunităţilor locale, trebuie să ne punem problema slăbirii, dincolo de limite acceptabile pentru Uniunea Europeană, a capacităţii României de a stăvili sau descuraja fluxurile transfrontaliere ilicite, cum sunt: migraţia clandestină, crima organizată, terorismul şi neproliferarea. Practic, prin slăbirea capacităţii de acţiune a Poliţiei şi Jandarmeriei, Poliţiei de Frontieră şi a celorlalte forţe chemate să asigure securitatea, se anulează angajamentele pe această linie, luate de ţara noastră la intrarea în UE şi în NATO. Atrag atenţia asupra faptului că raţionalizarea activităţii Poliţiei se impunea de mai mult timp, că sunt numeroase cazurile de corupţie în Poliţie, că în unele locuri agentul de poliţie şi-a pierdut total credibilitatea, prin toleranţa faţă de infractori şi ignorarea nemulţumirii legitime a oamenilor lezaţi de rău-făcători. Sunt mulţi poliţişti care trebuie să plece, pentru că ei nu apără legea, ci fărădelegea. Dar nu putem să nu vedem că reducerile care se dimensionează strict pe procente de economii bugetare sunt contraproductive, în condiţiile unei şi aşa sărăciri generalizate ale populaţiei. Mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
		În invit acum la microfon pe domnul deputat Ştefan Buciuta, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Îl rog să se pregătească pe domnul Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
		Domnul Ştefan Buciuta: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Uniunea Ucrainenilor din România, organizaţie reprezentativă a etnicilor ucraineni din România". Cel de al VI-lea Congres al Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), desfăşurat în perioada 30 septembrie - 1 octombrie 2011, în frumoasa sală a Casei de Cultură a Ucrainenilor din Timişoara, a demonstrat încă o dată, dacă era necesar, că această organizaţie este fanion al etnicilor ucraineni din România. Ea este organizaţie reprezentativă, parlamentară, face parte din Consiliul pentru Minorităţile Naţionale din România, iar prin publicaţiile ei, din Asociaţia Presei Minorităţilor Naţionale din România. Potrivit art.62 din Constituţia României şi prevederilor legilor electorale ale României, UUR este o organizaţie similară cu partidele şi organizaţiile politice. Uniunea Ucrainenilor din România este membră a Congresului Mondial al Ucrainenilor (SKU), a Congresului European al Ucrainenilor (EKU), iar preşedintele UUR este membru în Prezidiul Executiv. Recent, la Adunarea Consiliului Mondial de Coordonare a Ucrainenilor, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, deputatul Ştefan Buciuta, a fost ales membru în Prezidiul Executiv al acestui forum (UVKR ). Uniunea Ucrainenilor din România face parte din Asociaţia pentru legăturile cu ucrainenii de peste hotarele Ucrainei (Asociaţia "Ucraina şi Lumea"). La Congresul UUR au participat 170 de delegaţi şi invitaţi, cărora le-au fost prezentate Rapoarte asupra activităţii Uniunii de către preşedinte, de preşedinţii celor 12 filiale judeţene, precum şi de către preşedinţii Comisiilor de specialitate: Comisia de cenzori, Comisia de cultură şi mass-media, Comisia de învăţământ, Comisia de presă şi tipărirea cărţilor, Comisia pentru tineret şi sport, Comisia pentru probleme sociale, de familie şi femei şi altele. În cadrul discuţiilor purtate, pe marginea rapoartelor prezentate s-a afirmat ideea necesităţii elaborării unei Legi a minorităţilor naţionale din România, care să contribuie la elaborarea principiilor şi a bazei juridice clare privind Statutul minorităţilor etnice în România. Această lege trebuie să fie susţinută de toţi deputaţii din cadrul Parlamentului, indiferent de culoarea politică. Atât preşedintele organizaţiei, cât şi alţi vorbitori au apreciat în faţa delegaţilor şi a invitaţilor interni şi străini, modul pragmatic cum a rezolvat statul român problema minorităţilor naţionale şi aportul bugetar pe care îl aduce pentru activitatea acestor organizaţii. Ei consideră că ar mai fi necesar de rezolvat unele probleme specifice unor etnii mai mici, în ce priveşte reprezentarea lor în cadrul administraţiilor publice locale: bilingvismul, încurajarea şi susţinerea şcolilor cu predare în limba maternă, prin numirea cadrelor cunoscătoare de limbă maternă, respectând legile ţării; stimularea elevilor şi cadrelor didactice cu performanţe bune în cadrul procesului instructiv educativ; acordarea unor burse pentru elevii cu probleme sociale precare, precum şi pentru cei cu performanţe bune la învăţătură. Evaluarea activităţii Consiliului de Conducere al UUR a fost apreciată ca fiind bună, fapt ce a contribuit la confirmarea în noua Conducere a Uniunii a mai multor membri din vechea conducere. Alegerea preşedintelui s-a exercitat prin vot democratic, fiind trei candidaţi, iar cu majoritatea de voturi exprimate individual în mod secret a fost reales, pentru al doilea mandat, deputatul Ştefan Buciuta. Cel de-al VI-lea Congres al UUR s-a desfăşurat în prezenţa invitaţilor din partea Administraţiei Judeţene Timiş, a unor colegi deputaţi, a reprezentanţilor Ambasadei Ucrainei în România, precum şi a preşedinţilor Congresului Mondial al Ucrainenilor, Evgen Ciolyi, şi al Congresului European al Ucrainenilor, Iaroslava Horteani. Prin rezoluţia adoptată la Congres s-au stabilit unele obiective strategice şi direcţii de acţiune ale organizaţiei pentru perioada 2011-2015. Mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult.
		Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Îl rog să se pregătească pe domnul Laurenţiu Nistor, din partea aceluiaşi grup parlamentar. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Sorin Constantin Stragea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Mai aproape de dascăli!". Dacă există un lucru care urcă sau coboară un individ, acela este educaţia lui. Şcolile, unde copiii învaţă şi se pregătesc pentru viaţă, sunt datoare să le ofere mediul potrivit în care să poată obţine o educaţie corespunzătoare. Din cauza problemelor sociale, o mulţime de elevi abandonează şcoala în fiecare zi, iar acest lucru are în principal două tipuri de impact: în primul rând, performanţa elevului are de suferit; şi, în al doilea rând, aşteptările profesorilor nu rămân aceleaşi pentru toata lumea. De aceea trebuie ridicate anumite aspecte politice în domeniul educaţiei, pentru a rezolva, în principal, problemele sociale care apar în şcoli. Incoerenţa actului de guvernare în domeniul educaţiei nu mai este un secret pentru nimeni! Au suferit din cauza acesteia elevi, părinţi şi dascăli deopotrivă. Efectele dezastruoase ale politicii educaţionale s-au văzut la examenul de bacalaureat din acest an. În sistemul nostru şcolar, învăţământul primar, gimnazial şi liceal totalizează 12 ani. În cazul urmării unei facultăţi, un om ajunge să petreacă în jur de 17 ani prin unităţi de învăţământ. Este vorba despre aproximativ un sfert din speranţa medie de viaţă, poate cel mai frumos sfert, în care activitatea principală este învăţatul, adică pregătirea pentru viaţă. Este enorm, iar faptul că în urma acestei perioade "rămânem cu ceva", avem o cultură generală îndoielnică, nervii mai tociţi şi, în cel mai bun caz, capacitatea de a îndeplini nişte sarcini de serviciu nu ar trebui să ne mulţumească nici pe departe. În acest sfert de viaţă se pot face mult mai multe, se pot învăţa mai multe lucruri, cu mai puţin efort şi păstrând mai mult timp pentru activităţi recreative. Toate acestea dacă s-ar ţine cont de eficienţă, dacă sistemul ar fi gândit mai bine, dacă guvernanţii, cei care îl gândesc şi îl operează ar fi mai deschişi, mai puţin egoişti şi încrezuţi, dacă ar avea o conştiinţă mai solidă şi un minimum de respect pentru copilăria şi tinereţea a milioane de oameni. În 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a marca semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătoreşte în data de 5 octombrie în peste 200 de ţări. În aceste zile, am simţit nevoia de a fi mai aproape de dascălii care, în condiţii vitrege, îşi fac cu prisosinţă datoria faţă de copii şi societate! Ei sunt cei care, cu multă dăruire, ne educă copiii, cei care, în pofida aberaţiilor venite ierarhic, încearcă să nu le bage în seamă şi să asigure o educaţie aleasă elevilor lor. Parcă coşmarul lor nu se mai termină! Salariile reduse, tăierea sporurilor, hârţogăria pe care conducerile şcolilor o cer zilnic, camerele de luat vederi, "testele iniţiale", care au bulversat fără rost şcolile în prima lună, conducerile unităţilor de învăţământ de o incompetenţă şi răutate pe care toţi le reclamă, ar fi motive destul de serioase ca să îi facă să renunţe la această frumoasă meserie. Trebuie să îi asigurăm pe educatorii, dascălii şi tot personalul din învăţământ, că şi în aceste zile grele pentru şcoala românească ne preocupă soarta copiilor noştri şi ai lor, şi suntem alături de ei, iar prin primarii pe care îi avem în teritoriu vom încerca să minimizăm lucrurile rele care afectează şcoala în general. Deputat PSD Sorin Stragea - Colegiul 7, Timiş. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Îl rog pe domnul deputat Constantin Dascălu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Laurenţiu Nistor: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "PDL şterge şi ultima urmă de democraţie din România". Poporul acesteia i-a aşteptat pe americani o jumătate de secol, şi nu pentru că le-ar fi fost drag, neapărat, să devină baze NATO, ca să dea tot felul de descreieraţi peste oameni de talia lui Teo Peter, ori să se îndoape cu hamburgeri, sucuri acidulate sau otrăvuri lente sau ţigări cu nume celebre, ci au aşteptat venirea americanilor ca pe a doua întoarcere a lui Iisus, întrucât speranţele erau tot ca şi în Fiul lui Dumnezeu, că aceasta va însemna libertate şi democraţie. Iar pentru acest deziderat au murit câteva mii de oameni în această ţară, oameni pe care îi considerăm eroii Revoluţiei din Decembrie 1989, oameni care nu au ezitat să-şi jertfească propria viaţă, pentru că, dacă nu ei, atunci copiii lor, fraţii, surorile ori nepoţii să trăiască în libertate, demnitate şi cu capul sus. Alte câteva mii de oameni au rămas schilodiţi fizic pe viaţă, iar alte zeci de mii de oameni au rămas infirmi sufleteşte. Însă dacă aceştia ar fi bănuit, fie măcar şi pentru o secundă, că jertfa lor va aduce la putere o coaliţie de partide precum cea care masacrează, de trei ani de zile, populaţia acestei ţări, Ceauşescu ar fi rămas, probabil, şi astăzi la putere, Emil Boc ar fi fost profesor pe la Şcoala Normală "Gheorghe Lazăr" din Cluj-Napoca, în caz că nu l-ar fi fugărit inspectoratul şcolar pe locul meritat, de la Cuca Măcăii de Pădure, Traian Igaş probabil c-ar fi dormit cu capul pe măsuţă, ca paznic de noapte pe la uzina de vagoane, Oprea ar fi împins până la pensie hârtii cu mânecuţa cu steluţe ajungând, în cel mai bun caz, un rătăcit de "lent-colonel" jucător de table-n parc, Băsescu şi-ar fi învârtit cuburile de gheaţă şi luleaua pe vreun pescador, după "afacerea" cu incendiul portuar, iar Funeriu ar fi-nvârtit eprubete şi greşeli gramaticale cât mai departe de fruntariile ţării. Ce este însă cel mai grav lucru este acela că actuala putere ţine morţiş să se revină la perenitatea unei dictaturi, înlocuind dictatura ceauşisto-comunistă, de tip sovieto-nord-coreean, cu demagogica dictatură băsistă de tip capitalisto-sud-american. Şi cu cât se apropie mai tare alegerile, cu atât se apasă mai tare pe pedala de acceleraţie în acest sens: haos, creat prin reîmpărţirea teritorial-administrativă, trecându-se de la numărul actual de judeţe doar la 8, 12, 15 sau câte o vrea sufleţelul UDMR-ist, numai haos să fie, ştiut fiind că cine controlează haosul controlează şi alegerile. Sau fuga după alegerile comasate: un precedent periculos, întrucât aceste alegeri pot fi astfel amânate oricând, oricât, deci şi 10 ani, ori 25 sau 100! Legal, constituţional, alegerile pot fi amânate doar în două, trei cazuri: de catastrofă, calamitate şi război. E drept că PDL-ul se poate considera că întrupează primele două cauze, iar Băsescu visează la conflicte cu Rusia, dar în realitate se adaugă cea de-a patra cauză, în traducere liberă, adică: "ne ţâţâie tenderu' de frică pentru că o să mâncăm bătaie la alegeri de o să ne meargă fulgii şi-o să creadă lumea că mâncăm lebede!"... Interesant este cum se dă vina iarăşi pe criza economică. Păi, parcă anul viitor se anunţa o creştere economică de 4%, ulterior devenită doar 2%, domnilor guvernanţi... Dacă ai creştere economică, nu poate fi criză economică, deci nici motive de comasări de alegeri pe argumentul economic că-s mai ieftine făcute "două-ntr-una", ca o marcă de detergent neobişnuit! Singurul motiv real rămâne acela al temerii că PDL-ul va mânca bătaie rău de tot şi va trebui să-şi ia gândul de la mierea bugetului de stat şi-a puterii. Or, în acest moment, chiar şi nespus, aceste motive ne fac să ne luăm rămas bun de la democraţie! Peste 80% dintre români sunt disperaţi de abuzurile actualei guvernări şi se tem că nu mai există niciun mijloc democratic de a înlătura această putere care a avut grijă să viruseze cu virusul portocaliu toate instituţiile-anticorp ale României, tocmai pentru a nu mai întâmpina vreo rezistenţă democratică sau legală. Faptul că este aşa, este recunoscut indirect chiar de către actuala guvernare: rebrenduirea PDL-ului (aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie, aceeaşi cioară dar cu penele vopsite-n verde), amânarea alegerilor locale din iunie (care va avea ca principal efect lovirea de nulitate absolută a tuturor actelor semnate de către primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, puterea devenind astfel ilegală, adică putând fi înlocuită astfel prin orice mijloace, circulând deja, în rândul cetăţenilor, cam toate motivaţiile mişcărilor din 1989!): haosul împărţirii pe noile judeţe, fraudarea masivă, manipularea şi mituirea - cazul alegerilor din Neamţ, raportul real, actual, de forţe dintre USL şi viitoarea "mişcare populară", păstrându-se proporţia de 3:1, trecerea timpului, arată, însă, că se măreşte proporţia la 4:1, în timp ce băsiştii strigă în gura mare, ca muşcaţi de şarpe, că ei vor câştiga, detaşat chiar, alegerile viitoare, doar-doar şi-or crea credibilitatea necesară ca, în momentul când vor prezenta rezultatele măsluite ale alegerilor, să poată zice: "V-am zis că tot noi vom învinge!"... Păcat! Unii n-au învăţat nici până acum ce să facă nici cu libertatea, nici cu democraţia, iar aceasta, mai devreme sau mai târziu costă! Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Dascălu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. O rog pe doamna Petö Maria, să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.
		Domnul Constantin Dascălu: Mi-am intitulat declaraţia politică: "Să ne mai mândrim cu privilegiul de a fi o ţară francofonă?" Stimaţi colegi, Acum ceva timp, într-o declaraţie pe care am intitulat-o "Reţeta franceză pentru romi - expulzarea!", şi care a fost prilejuită de nenumăratele valuri de repatrieri la care preşedintele Franţei - Nicolas Sarkozy - a supus minoritatea romă aflată pe teritoriul acestei ţări, preconizam şi atenţionam asupra unor potenţiale consecinţe negative a unei asemenea atitudini. Şi, iată că, prin prisma evenimentelor care au avut loc în platourile de televiziune şi radio ale unor posturi franceze, în ultima perioadă, temerile mele s-au dovedit a fi fondate. Cel mai recent episod, relevant pentru dezbaterea în discuţie, datează din ziua de 5 octombrie, când în cadrul emisiunii umoristice "On va s'gęner!" de la postul de radio Europe 1, atât moderatorul acesteia, cât şi invitaţii din platou au făcut o serie de referiri xenofobe la adresa romilor, în mod special, şi a românilor, în general, lansând, cu un umor de o calitate îndoielnică, mesaje cu caracter defăimător şi vădit denigrator. Astfel, la întrebarea moderatorului: "Ce fac 85% dintre români?", invitaţii săi s-au întrecut să răspundă care mai de care mai colorat: "cerşesc", "învaţă să se spele", "se alfabetizează" etc. Şi, întrucât nici unul din aceste răspunsuri nu a fost pe placul prezentatorului, acesta a oferit întregii audienţe răspunsul "corect", şi anume acela de "a învăţa limba franceză", răspuns folosit apoi ca pretext de cei prezenţi în studio pentru a se încuraja unul pe altul în lansarea unei suite de remarci xenofobe, toate sugerând faptul că românii ar învăţa franceza pentru a cerşi şi culminând cu remarca unuia dintre invitaţi, potrivit căruia "Les roumains, on a un peu ras le cui", ceea ce, într-o traducere indulgentă înseamnă "Ne-am săturat de români!" Mai grav decât atât este faptul că moderatorul acestei emisiuni este la a doua tentativă de a calomnia poporul român şi de a încuraja aprecierile publice defăimătoare la adresa românilor, dacă ne aducem aminte de faptul că tot el este şi cel care a tolerat în emisiunea sa - "On n'est pas couchés" -, din aprilie anul trecut, momentul "umoristic", potrivit căruia salutul românesc ar fi asemănător gestului de a cerşi. Dacă la acel moment i s-a trecut cu vederea această imprudenţă şi necuviinţă, acum ar fi mai mult decât cazul să se ia nişte măsuri serioase în acest sens, întrucât se pare că astfel de atitudini şi comportamente sunt molipsitoare în rândul francezilor, iar când spun asta mă refer şi la episodul xenofob care a avut loc înaintea partidei de fotbal dintre România şi Franţa, de asemenea într-un studio de televiziune. În timpul cunoscutei emisiuni Les Guignols de l 'Info, de pe postul franţuzesc Canal +, două marionete au afirmat lucruri de neconceput despre români, printre care şi faptul că ar fi "murdari", "păduchioşi" şi "cerşetori", sau că "sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul" şi că, în română, "Bucureşti înseamnă coş de gunoi!" Dacă referitor la acest episod din urmă, oficialităţile române nu au avut o reacţie oficială, cu privire la injuriile din data de 5 octombrie s-au văzut nevoite să adopte o poziţie fermă, dar care, din păcate, nu poate pune capăt valului de remarci xenofobe la adresa românilor din presa franceză. O simplă sesizare a Consiliului Superior al Audiovizualului şi solicitarea radioului Europe 1 de a lua nişte măsuri imediate în vederea sancţionării celor implicaţi în acest incident, nu sunt suficiente pentru a elimina din peisajul jurnalistic francez orice formă de discriminare, stigmatizare colectivă şi xenofobie sau mesajele cu caracter discriminatoriu la adresa cetăţenilor români. Oricâtă deschidere şi înţelegere am manifesta faţă de tot ceea ce înseamnă libertate de exprimare în mass-media franceză, nu avem cum să ignorăm faptul că astfel de manifestări publice nu fac altceva decât să susţină şi să dezvolte o atitudine ostilă la adresa românilor, prin propagarea către publicul larg a unor stereotipuri negative care se răsfrâng asupra unei întregi naţiuni. Pe de altă parte, nu ar fi corect să arătăm cu degetul doar mass-media franceză, pentru că nici noi înşine nu suntem mai presus din acest punct de vedere şi cunoaştem cu toţii emisiunile şi scenetele televizate autohtone, care-i au ca protagonişti chiar pe reprezentanţi ai acestei minorităţi, şi care fac deliciul publicului român. Şi probabil că primul pas în vederea soluţionării problemei romilor ar trebui făcut chiar la acest nivel, dar măcar noi nu avem privilegiul de a trăi în interiorul graniţelor leagănului democraţiei europene şi nici nu dispunem de resursele acesteia. Până la urmă, totul se rezumă la respect. Este adevărat că România deţine în mod real şi cronic această problemă, dar este un cerc care îi angrenează pe toţi actorii implicaţi direct sau indirect în această situaţie şi pe care ar trebui să-1 anihileze politici guvernamentale inteligente şi acţiuni serioase ale ONG-urilor. Până una alta, nu-mi rămâne decât să mă declar dezamăgit de evenimentele care au loc Franţa în ceea ce-i priveşte pe români, în general, şi pe romi, în special, şi să menţionez încă o dată motivul pentru care mi-am permis să fac toate aceste remarci şi să mă lansez în a comenta subiecte care au legătură cu această ţară, şi anume faptul că mă consider un prieten al Franţei, dată fiind perioada de timp pe care am petrecut-o în această ţară pentru a mă forma profesional. De asemenea, doresc să reiterez convingerea potrivit căreia o abordare franco-română concertată, care să se bucure de un sprijin consistent din partea Uniunii Europene, va fi capabilă să rezolve, în sfârşit, problemele atât de delicate pe care le are această comunitate. Asta ca să încetăm să mai fim ţara cu cea mai înaltă rată de prezenţă în media internaţională, graţie atacurilor xenofobe la care sunt supuşi românii în afara graniţelor!
		Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
		O invit la microfon pe doamna deputat Petö Maria. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Stimată colegă, microfonul este al dumneavoastră pentru trei minute. Vă mulţumesc.
		Doamna Petö Csilla-Mária: Domnule preşedinte, Intervenţia mea de astăzi se referă la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011 - declararea identităţii fiind un aspect vital. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este dedicată importanţei primului recensământ al populaţiei şi locuinţelor organizat după aderarea României la Uniunea Europeană, ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni. Însuşi sloganul sub care este organizat recensământul "Pentru că fiecare contează" relevă faptul - şi nu doar din perspectiva comunităţii maghiare pe care o reprezint - că fiecare persoană înregistrată şi fiecare informaţie obţinută contează enorm în fundamentarea programelor de dezvoltare, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi pe plan naţional şi local. Vreau să cred că noi, clasa politică, am făcut toate eforturile necesareîn sensul conştientizării de către populaţie a caracterului vital al acestui recensământ. Aceasta, pentru că, din punctul de vedere al succesului unui astfel de demers, cetăţenii trebuie să ştie că datele sunt confidenţiale, nu folosesc nici justiţiei, nici fiscalităţii şi, mai ales, nu există variabile de natură politică, toate informaţiile fiind înregistrate pe baza declaraţiei. În schimb, aceste informaţii vor oferi aspecte esenţiale privind fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, raporturilor familiale, tendinţele migraţiei, şi, în general, viitorul multor generaţii. Cu alte cuvinte, acest complex sondaj capătă semnificaţie mai ales sub aspectul necesităţii unei analize aprofundate a situaţiei sociale, a stării materiale şi civilizaţionale a întregii societăţi româneşti, iar pentru comunitatea maghiară el are o importanţă decisivă: nu doarîn România, dar şi în Europa şi pe plan mondial, ni se va cântări rolul în funcţie de numărul nostru. Ca deputat de Bihor vă pot spune că la nivel local organizaţia noastră chiar a încheiat un protocol de colaborare cu reprezentanţii bisericilor maghiare tradiţionale în vederea unei intense promovări a recensământului şi în cadrul comunităţilor religioase. Consider că exprimarea identităţii, a limbii materne, respectiv a confesiunii este în egală măsură de interes personal, dar şi comunitar. În contextul realităţilor demografice îngrijorătoare din prezent, mă alătur tuturor reprezentanţilor UDMR care în ultima perioadă au făcut eforturi pentru promovarea şi conştientizarea necesităţii participării tuturor cetăţenilor maghiari la recensământ. În această ordine de idei, mesajul meu este unul deosebit de clar şi constituie un îndemn adresat tuturor celor în măsură să contribuie la mobilizarea în vederea succesului participării la recensământ. Acesta este un interes naţional comun, de perspectivă europeană. Pe de alta parte, din punctul de vedere al comunităţii maghiare pe care o reprezint, numărul declarat al membrilor acesteia nu este doar o cifră statistică abstractă, ci o pondere, putere, influenţă şi mai ales viitor pentru noi toţi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Oltean: Şi noi vă mulţumim, doamnă deputat.
		Îl invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Se pregăteşte domnul Gheorghe Antohi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
		Domnul Aledin Amet: Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Limba tătară - actualitate şi perspectivă". Săptămâna trecută susţineam necesitatea evidenţerii limbii turce, într-o măsură mult mai mare, în cadrul sistemului de învăţământ oficial. Săptămâna trecută făceam o pledoarie în favoarea unei mai bune colaborări cu instituţiile abilitate, în contextul în care reluarea tradiţiei nu este simplă, necesitând, din partea celor interesaţi, un efort semnificativ. Astăzi doresc să accentuez anumite aspecte legate de studiul limbii tătare, cu precădere cel promovat la nivelul UDTTMR, aspecte discutate în cadrul unui seminar special organizat, la care au participat câteva personalităţi de seamă, dar şi cadre didactice de specialitate. Tematica abordată a fost complexă, punându-se un accent deosebit pe rolul major pe care preşedinţii de filiale îl au în a atrage copiii către clasele în care se predă limba tătară. Sigur, şi în cadrul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, preocuparea, în acest sens, trebuie să fie constantă, existând, chiar dacă venit târziu, un început onorabil. Din păcate, s-au pierdut mulţi ani fără să se construiască, într-un domeniu vital pentru orice comunitate etnică, domeniul învăţământului, ceva consistent. Mă refer la învăţământul în limba tătară. Încercăm să fim optimişti, cel mai probabil, amăgindu-ne, constatând, cu părere de rău, că limba tătară este din ce în ce mai puţin utilizată, asimilarea, din perspectivă lingvistică, nefiind o utopie. Însă cât vom putea să ne raportăm la reperele esenţiale ale existenţei noastre, o vom face cu multă mândrie. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule coleg.
		Domnul deputat Gheorghe Antochi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Dacă mai este cineva? Da. Vă rog să vă pregătiţi. Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.
		Domnul Gheorghe Antochi: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea se intitulează "Şcoala românească are uniformă". Deşi au trecut aproape 22 de ani de când uniforma nu mai este obligatorie în şcoala românească, la o privire ceva mai atentă poţi observa cu uşurinţă că uniforma nu a dispărut. Şi nu este una pentru care să opteze elevii, profesorii sau părinţii. Uniforma şcolară din România este una întunecată, fumurie, care aduce cu aceea a oamenilor îndoliaţi! Unii le spun elevilor "tâmpiţi" şi acreditează ideea că toţi cei care au picat bacalaureatul nu ştiu să scrie corect şi că ultimele generaţii care au trecut bacul l-au trecut... pe sub mână. E adevărat că de pe băncile şcolilor ies prea puţini tineri utili în vreun fel societăţii. Tot astfel, şi de pe băncile facultăţilor. Şi totuşi, cine i-a îmbrăcat în aceasta uniforma lipsită de orice viitor ?! A întrebat cineva un elev care a luat nota 2 la bacalaureat cu ce medie a intrat la liceu? Problema, precum ştiţi, e de vreo 22 ani. Dacă am îngropat industrii şi sectoare întregi, în tot acest timp n-am investit mai nimic în învăţământ, aşa că astăzi este un nonsens să mai vorbim de educaţie: e tare greu să o găseşti, de altfel, în jurul tău! Învăţământul a tot decăzut, iar profesorii, cu salarii de mizerie, poartă chiar şi ei uniforma lălâie a copiilor mari şi neajutoraţi pe care i-au lăsat în libertate. Generaţiile tinere de astăzi au din ce în ce mai puţini câştigători. Restul, marea masă a perdanţilor, pot fi, în cel mai bun caz, norocoşi. Norocoşi pentru că au părinţi ce au făcut performanţă într-un sistem de învăţământ care funcţiona după reguli respectate. Nu cred că există prea multe regrete pentru sistemul de învăţământ de dinainte de Revoluţie care era, de asemenea, contaminat de mentalităţi nesănătoase, însă şi în vremea noastră, înainte să înceapă şcoala, copiii dârdâie aşteptând ministrul învăţământului sau alt reprezentant al guvernanţilor să "taie panglica" noului an şcolar! Singurul regret adevărat poate fi faptul că pe vremuri se încuraja performanţa, iar respectul faţă de profesori era respect. Din partea oricui! În ultimii 22 de ani învăţământul a produs mai degrabă persoane incapabile să gândească cu propriul cap. Le-am introdus media şcolară generală drept criteriu de a accede în alt ciclu de învăţământ. Astfel, le punem în cârcă o presiune imensă, cotidiană, a notelor. Unii dintre ei, puţini la număr, cară în cârcă, în fiecare zi, un rucsac de prea multe kilograme, după ce seara au învăţat până târziu. Alţii, cei mai mulţi, au clacat. Deşi 7 şi 8 sunt note bune şi înseamnă că au învăţat, pe ei nu îi ajută, le strică media. Aşa că au învăţat să fure, să copieze. E drept că există şi alt fel de tineri, cu părinţi mai bine adaptaţi vremurilor, cărora le dăm ocazia să «achiziţioneze» fie o nota mai mare, fie chiar o diplomă universitara! Pe copiii de astăzi nu-i privăm doar de educaţie, ci şi de copilărie. S-a schimbat ceva în cei 22 de ani? Da, profesorilor a început să nu le mai pese. Dau note de 9 şi10 pentru prestaţii care pe vremuri ar fi primit cu greu nota 5. Părinţilor a început să nu le mai pese de educaţia copiiilor. Copiilor a început să nu le mai pese de nimic. Însă cel mai trist este că inerţia în care ne complacem va produce perdanţi încă mulţi ani de-aici înainte, chiar dacă de mâine ne-am hotărî să operăm pe "cord deschis" întreg sistemul educaţional din România. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu foarte mult, domnule coleg.
		Îl invit la microfon pe domnul Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, căruia îmi cer scuze că l-am lăsat ultimul pe principiul că cei din urmă vor fi, probabil, cei dintâi.
		Domnul Gheorghe Ana: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Nu este nicio problemă. Declaraţia mea politică este intitulată "Mişcarea Populară". Odată cu trecerea timpului, în funcţie de evoluţia sau involuţia societăţii, cetăţenii, indiferent de opţiunile politice, analizează cu mare atenţie prestaţia politicienilor, mai ales a celor aflaţi la guvernare. În funcţie de modul cum ei şi familiile lor trăiesc şi de perspectivele ce le oferă viaţa, zi de zi, ei îşi manifestă aprobarea sau dezaprobarea ori de câte ori sunt chestionaţi. Cum societatea românească sub guvernarea Boc nu a evoluat, mai mult, înregistrăm o involuţie, prin scăderea dramatică a nivelului de trai, cetăţenii români îşi manifestă din plin nemulţumirea faţă de partidele aflate la guvernare. Scăderea dramatică în sondajele de opinie înregistrată de către PDL produce frisoane conducerii partidului şi pentru a opri dezastrul de la viitoarele alegeri pregătesc o strategie de salvare. Conştient că românii nu le vor mai acorda încrederea la viitoarele alegeri, PDL încearcă diverse mişcări pe scena politică, aruncând spre opinia publică diverse idei: ba schimbarea culorilor partidului, în loc de portocaliu, verde, ba schimbarea siglei şi a denumirii, ba apariţia unui alt partid care să fie imaculat precum Albă ca Zăpada sau, în ultimă instanţă, o Mişcare Populară creată în jurul PDL şi care să cuprindă toate partidele şi partiduleţele noi sau vechi şi care nu întrunesc pragul electoral, dar care împreună ar putea pătrunde în Parlament. PDL doreşte ca Mişcarea Populară să reprezinte colacul de salvare de la dezastrul ce se prefigurează a fi la următoarele alegeri şi totodată spălarea imaginii care s-a format, de partid corupt şi incapabil să guverneze pentru cetăţenii României. Strângând în jurul lor partidele mici, comasând alegerile locale cu cele parlamentare, introducând votul prin corespondenţă, PDL mizează pe bulversarea electoratului şi obţinerea unui scor care să le permită şi formarea unei noi majorităţi în Parlament şi stabilirea unui nou guvern. Pentru ca să-şi întărească structurile în teritoriu pe care să mizeze la viitoarele alegeri, foloseşte arma racolării de primari prin mituire, şantaj politic şi ameninţări. Aceste metode sunt folosite însă prin UNPR, partidul creat prin fraudă, PDL punându-i la dispoziţie recuzita, fondurile, dosarele şi structurile din serviciul statului. Eu cred că aceste acţiuni care se intensifică pe măsură ce ne apropiem de viitoarele alegeri au menirea să creeze într-adevăr o Mişcare Populară, dar de altă natură. Cred că va fi vorba de o "mişcare populară" formată din cei care au înmagazinat foarte multă nemulţumire, frustrări de tot genul, ură faţă de cei care conduc astăzi ţara, incapacitatea de a mai putea suporta lipsurile şi umilinţele din partea unor guvernanţi ghiftuiţi şi insensibili la nevoile celor mulţi. Această Mişcare Populară reprezintă nu dezideratul pe care şi-l doreşte PDL, ci pericolul care-1 paşte înainte de data alegerilor, altfel nu-mi explic măsurile draconice de securitate pe care domnul Emil Boc şi le-a luat odată cu vizita de la Timişoara din 7-8 octombrie 2011. Numai pe vremea lui Ceauşescu se foloseau forţele de ordine, dar mai ales trupele speciale în aşa-zisele vizite de lucru. Unde a ajuns România după 21 de ani de democraţie? Aproape de dictatură! Este un răspuns foarte crud, dar adevărat, care ar trebui să determine partidul aflat vremelnic la putere să se gândească foarte serios la "mişcarea populară" care ar putea avea loc, nu cu voia lui, dar din vina lui. Deci "Mişcarea Populară" nu este o alternativă şi nu trebuie să fie nici o opţiune pentru cetăţenii României de astăzi. Vă mulţumesc.
		Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu. Stimaţi colegi, Prin aceasta, am epuizat lista celor care au dorit să-şi exprime de la microfonul Camerei declaraţia politică. Daţi-mi voie, acum, să dau citire numelor acelor colegi care şi-au depus în scris declaraţiile politice. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, următorii deputaţi au depus declaraţii la secretariatul Camerei Deputaţilor: Claudia Boghicevici, Silviu Prigoană, Marius Rogin, Mustea Răzvan, Doiniţa Chircu, Dan Zătreanu, Militaru Severus, Daniel Geantă, Popescu Cosmin, Iacob Strugaru, Dugulescu Marius, Viorel Cărare, Daniel Buda, Cătălin Buhăianu, Samoil Vîlcu, Gheorghe Ciobanu, Ioan Oltean, Uricec Eugen şi Ioan Balan. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Ion Dumitru, Vasile Mocanu, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Filip Georgescu, Mircea Drăghici, Neculai Răţoi, Gheorghe Ciocan, Mircea Duşa, Manuela Mitrea, Florin Pâslaru, Vasile Popeangă, Ion Mocioalcă, Marian Ghiveciu, Radu Coclici, Dorel Covaci şi Burnei Ion. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Mircea Irimescu, Octavian Bot, Titi Holban, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiaşu, Bogdan Ţîmpău, Mariana Câmpeanu, Horea Uioreanu, Gigel Ştirbu, Viorel Buda, Relu Fenechiu, Lucia Varga, Ionuţ Stroe şi Cristian Buican. Din partea minorităţilor naţionale, deputaţii: Miron Ignat, Adrian Merka. În total, astăzi, 15 deputaţi şi-au prezentat declaraţiile de la microfonul Camerei, iar 51 le-au depus în scris. Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată depunerii şi prezentării de declaraţii politice. Ne revedem la ora 10,00, pentru a continua dezbaterile pe marginea ordinii de zi aprobate ieri. Până atunci, să auzim numai de bine!
		(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
		Domnul Costică Macaleţi: "5 Octombrie - Ziua Mondială a Educaţiei" În 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a marca semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia InternaţionalăaMuncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătoreşte în data de 5 octombrie în peste 200 de ţări, denumirea ei fiindWorld Teachers’ Dayîn engleză sau JournéeMondiale des Enseignants, în franceză. În mai multe ţări, Zilele profesorilor sunt destinate a fi zile speciale de apreciere a cadrelor didactice. De ce o zi consacrată cadrelor didactice - educatori, învăţători sau profesori? Pentru că ei contribuie în mod esenţial la dezvoltarea unei ţări, asigurând transmiterea de cunoştinţe. Ei joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanţă, contribuind la păstrarea coeziunii sociale. UNESCO a creat această zi pentru a atrage atenţia anumitor guverne asupra condiţiilor rele de muncă în care cadrele didactice îşi desfăşoară activitatea, asupra salariilor mici ale acestora. Şi exact în acest sens doresc să fac această declaraţie politică. Angajaţii din educaţie din România au marcat şi ei Ziua Mondială a Educaţiei. Însă pentru eia fi cadru didactic în România înseamnă o luptă permanentă pentru a supravieţuiîn limite decente, într-un sistem care declarativ este considerat prioritate naţională, dar care s-a dovedit a fi un sistem politizat, subfinanţat, manipulat cu promisiuni nerespectate şi angajamente încălcate în mod repetat. De Ziua Mondială a Educaţiei dascălii românii au ieşit în stradă. Au avut motive bine întemeiate. Profesorii din ţara noastră au cele mai mici salarii din Europa, alături de cei din Bulgaria. Raportul Comisiei Europene pentru anul 2009-2010 arată că la polul opus se află cadrele didactice din Luxemburg, Danemarca şi Austria, care sunt plătite cel mai bine. Studiul compară salariile profesorilor şi directorilor de şcoli din sectorul public din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, precum şi din Islanda, Norvegia şi Turcia. De exemplu, venitul mediu net al unui profesor din Danemarca este de 61 de mii de euro pe an, al unui dascăl din Finlanda de aproape 45 de mii de euro, al unui cadru didactic din Grecia de aproape 23 de mii de euro, iar al unui profesor din România de... 6.000 de euro pe an. În ţara noastră, criza economică a avut un impact puternic asupra salariilor din învăţământ. În 2010 acestea au fost tăiate de Guvern cu 25%. Iată cum recompensăm dascălii, iată cum înţelege Guvernul Băsescu-Boc să aibă grijă de educaţia cetăţenilor şi de viitorul acestei ţări! Mulţumim frumos şi la mai multe "succesuri"!
		Domnul Angel Tîlvăr: "O nouă minciună semnată de Boc şi de Elena Udrea" Una dintre măsurile de austeritate luate de Guvernul Boc şi care trebuia să îşi înceteze efectele începând cu 2011 a fost şi reducerea valorii indemnizaţiei primite de mamele aflate în concediu de creştere a copilului cu 15%. Însă, în realitate, la sfârşitul anului 2010, în loc să înceteze aplicarea măsurilor de austeritate, aşa cum au promis, guvernanţii au adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, conform căreia în 2011 indemnizaţia va fi acordată pe durata de un an, valoarea aceeaşi, 600 minim - 3.400 maxim, iar prima de reîntoarcere în câmpul muncii de 500 de lei. Discuţiile apărute odată cu această ordonanţă l-au antrenat pe însuşi Preşedintele ţării, Traian Băsescu. Acesta a declarat la acea vreme, pe un ton indignat, că "România a devenit o ţară plină de mămici şi bebeluşi." Pentru a justifica această măsură de austeritate, Emil Boc, dar şi Elena Udrea au declarat că începând din 2011 se vor construi mai multe creşe, iar unele spitale dezafectate ar putea să fie transformate în creşe. Emil Boc a declarat la acea vreme că "pregătim, în 2011, un program coerent al Guvernului, în parteneriat cu autorităţile locale, pentru construcţia de creşe, să adoptăm legislaţia în Parlament cu privire la bone, în al treilea rând să transformăm, acolo unde este posibil, unele spitale în creşe, astfel încât numărul acestora să poată fi suficient pentru cererea cu insistenţă pe piaţă în privinţa creşelor şi, nu în ultimul rând, perfecţionarea legislaţiei care vizează tichetele de creşă." Pentru a-şi justifica decizia, atât premierul Emil Boc, cât şi ministrul Elena Udrea promiteau, în 2010, că vor construi 400 de creşe în 2011. În realitate însă, până în iulie 2011, autorităţile nu au depăşit faza procedurilor de licitaţie. Banii urmau să fie alocaţi prin Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii şi, pentru ca lucrurile să fie simple, exista un proiect-tip aplicat la nivel naţional, de 20, 40 sau 80 de copii, în funcţie de cerere. Însă în fapt nicio creşă nu a fost construită. Încă o promisiune care nu a fost onorată. În condiţiile actuale este evident că până la sfârşitul anului 2011 nu va fi construită nicio creşă sau grădiniţă, însă este adevărat că mamele care au intrat sub incidenţa noii legi de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului pentru un an îşi încheie, conform legii, perioada de a primi indemnizaţia. În aceste condiţii, consider că promisiunile trebuie onorate chiar şi de Emil Boc şi de Elena Udrea, deoarece, în prezent, există în jur de 14.000 de paturi în creşe, adică de 45 de ori mai puţine decât ar fi necesar, având în vedere că numărul copiilor între 0 şi 3 ani depăşeşte 630.000.
		Domnul Ioan Balan: "Discriminare transnaţională cu ajutorul eterului" Nu este prima dată când, în goana după creşterea audienţei sau prinse în logica electorală locală, televiziunile sau radiourile din unele state europene difuzează, sub masca ipocrită a pamfletului, emisiuni de comedie care ironizează comportamentele deviante sau infracţionale ale conaţionalilor români, bulgari sau, în general, est-europeni. Înţeleg că televiziunile, radiourile sau alte medii de comunicare au propria logică de funcţionare, însă tăcerea şi lipsa de reacţie a autorităţilor din aceste state nu ne fac decât să credem că agreează o astfel de stare de lucruri, în loc să o combată. Stau şi mă întreb ce s-a fi întâmplat dacă un post media românesc ar fi făcut, măcar pentru o dată, o afirmaţie compromiţătoare la adresa oricărui cetăţean european! Mi-e teamă să mă gândesc. Recunosc însă că mă îngrijorează şi latenţa de care dau dovadă reprezentanţele diplomatice ale României din Europa Apuseană. Cu nu prea mare bucurie constat că nu s-au remarcat cu prea multe rezultate spectaculoase. Vreau să cred că această efervescenţă electorală murdară, în care sunt antrenate mai multe state europene, va lua sfârşit, iar relaţiile cordiale pe care le avem cu aceste ţări să reintre pe făgaşul normal. Nu îmi este teamă să afirm faptul că faptele infracţionale repetate pe care unii dintre conaţionalii noştri le săvârşesc sunt şi rodul lipsei de performanţă a autorităţilor de ordine şi judiciare din aceste state. Delincvenţii trebuie să fie pedepsiţi, nu criticaţi în media! Nu a existat, în ultimul deceniu, vreun Guvern al României care să nu sprijine direct sau indirect autorităţile străine în combaterea fenomenelor infracţionale şi a reţelelor mafiote, ori de câte ori ne-a fost solicitat ajutorul. Nu a existat vreodată, formulată de către România, vreo atitudine protecţionistă la adresa infractorilor sau a reţelelor mafiote, ci dimpotrivă. De asemenea, nu putem să nu constatăm mai degrabă un comportament tolerant al acestor state, care discriminează şi denigrează un întreg popor, pentru faptele unor infractori, pe care nu sunt capabile să le elimine. În aceste condiţii, mi-aş dori ca la nivelul Comisiei Europene să se formuleze cât mai repede un punct de vedere faţă de o astfel de atitudine, care ar caracteriza mai degrabă o Europă a Evului Mediu, şi nu o grupare de state democratice care şi-au pus toate mizele suverane la un loc pentru crearea unei unităţi indestructibile.
		Domnul Viorel-Vasile Buda: "Adevărata reformă a ministrului Daniel Funeriu" De când a fost numit ministru al educaţiei, domnul Daniel Funeriu nu pierde niciun prilej pentru a declara că este preocupat de a reforma sistemul de învăţământ. Zilele trecute a ieşit la suprafaţă una dintre modalităţile prin care se face această reformă. Concret, prefectul judeţului Mehedinţi, Ion Mîţu, şi Inspectoratul Judeţean Şcolar au luat decizia, imediat după începerea anului şcolar, ca microbuzul pentru elevi arondat comunei Gruia să fie relocat oraşului Baia de Aramă. S-a afirmat că necesităţile sunt mai mari la Baia de Aramă, dar că se va rezolva şi problema elevilor din Gruia, sau, mai precis, a celor 32 de elevi din satul Izvoarele (sat care aparţine de comuna Gruia), care sunt obligaţi să parcurgă zilnic 15 km cu autostopul, de multe ori chiar în portbagajele autoturismelor, sau chiar cu căruţa. Evident nu s-a rezolvat nimic la aproape o lună de la începerea noului an şcolar! De ce a fost relocat microbuzul, nu este greu de ghicit. Primarul din Gruia nu are culoarea portocalie, în schimb, cel din Baia de Aramă este membru al PDL, iar părinţii elevilor din Gruia trebuie într-un fel pedepsiţi pentru că nu au votat "cum trebuie" la localele din 2008, iar părinţii din Baia de Aramă au fost recompensaţi pentru că au votat "bine". Nu este însă această relocare singurul element de reformă a învăţământului din zona judeţului Mehedinţi. Mai nou, respectivul microbuz - relatările din presa video şi cea scrisă sunt clare - a fost dat în folosinţa echipei de fotbal AS Baia de Aramă. Pentru cine nu ştie, această echipă de fotbal nu are drept obiectiv vreo performanţă deosebită în fotbalul românesc, fapt care să justifice alocarea microbuzului destinat special transportului elevilor, ci este o biată echipă de amatori din liga a IV-a (liga judeţeană), care are drept obiectiv supravieţuirea, adică evitarea retrogradării în liga a V-a (liga comunală) de unde a promovat în această primăvară. Aceasta este adevărata reformă care are loc sub ministeriatul domnului Daniel Funeriu. Şi sunt convins, ceea ce s-a întâmplat în Mehedinţi, adică discriminarea elevilor care locuiesc în comune cu primari de altă culoare decât PDL, nu este un caz izolat. Sunt total dezamăgit de faptul că niciun oficial din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, nu mai vorbesc de persoana ministrului de resort, nu a avut vreo reacţie faţă de ceea ce se petrece în judeţul Mehedinţi. Astăzi, se împlinesc 10 zile de când presa a prezentat cu lux de amănunte povestea relocării microbuzului elevilor din Gruia. Timp pentru reacţii şi pentru luarea de măsuri a fost suficient, dar domnul ministru Funeriu este ocupat cu reforma.
		Domnul Cristian Buican: "România arde şi Boc doreşte schimbarea sistemului electoral" Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi exprima dezaprobarea faţă de comportamentul reprobabil şi egoist al partidelor ce conduc astăzi România, dar şi faţă de nepăsarea premierului Emil Boc cu privire la nivelul de trai al cetăţenilor României, la starea economiei naţionale şi a locurilor de muncă. Condamn pe această cale faptul că, în timp ce toate datele oficiale şi prognozele anunţă o înrăutăţire a situaţiei economice, PDL, în frunte cu premierul Emil Boc, nu se ocupă decât de subiecte eminamente politice, ca modificarea legislaţiei electorale, comasarea alegerilor sau reorganizarea administrativă, pentru a-şi limita iminentul eşec electoral. Nu ştiu dacă aţi urmărit apariţiile reprezentanţilor PDL din mass-media în ultimele săptămâni, însă aceştia nu fac altceva decât să prezinte posibile modificări legislative în vederea reorganizării administrative, a comasării alegerilor sau diferite forme de compensare în vederea modificării legislaţiei electorale, în timp ce situaţia economică se înrăutăţeşte simţitor, nu doar la nivel naţional, ci şi european. Astfel, în loc să propună o serie întreagă de măsuri de relansare economică, proiecte pentru sprijinirea economiei sau politici publice pentru diminuarea efectelor pe care o nouă criză economică le va avea asupra populaţiei, Emil Boc nu face altceva decât să pună la cale tot felul de simulări pentru diminuarea eşecului electoral ce-l va înregistra PDL. Din cadrul ţărilor din Uniunea Europeană, doar Grecia este considerată mai puţin atractivă decât România pentru investitorii străini. Mult trâmbiţata stabilizare a economiei nu este altceva decât o perdea de fum, iar datele statistice o arată destul de clar. În timp ce actualul guvern sufocă mediul privat cu birocraţie excesivă şi taxe tot mai mari şi strânge cureaua pentru toate categoriile profesionale, cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au majorat în luna august cu 15,4%, ajungând la 2,5 miliarde de lei. Supărător şi îngrijorător este şi faptul că în timp ce membrii PDL şi clientela lor economică o duc din ce în ce mai bine din banii publici, datele INS arată că în luna august producţia industrială, principalul motor al creşterii economice, a scăzut cu 7,1%, după ce şi în iulie scăzuse cu aproximativ 2%. Toate aceste cifre sunt susţinute de o realitate crudă, de mii şi mii de drame personale, de o scădere fără precedent a nivelului de trai, iar principala cauză o constituie prezenţa în fruntea Guvernului a unui om ce nu înţelege nimic din economie. Polonia este exemplul concret al reuşitei economice, al creativităţii decidenţilor politici şi a prosperităţii populaţiei în aceleaşi condiţii şi climat european. Vă destăinuiesc că nu înţeleg motivaţia premierului de a se agăţa de o funcţie care îl depăşeşte. De 3 ani de zile avem zi de zi exemple ale acestei incompetenţe, pe care, sunt convins, că o recunoaşte însuşi Emil Boc şi de aceea nu înţeleg de ce îşi mai doreşte scaunul de premier. Concluzia, chiar dacă vine prin vocea unui deputat al opoziţiei, este necesară: demisia imediată a Guvernului din cauza faptului că economia românească nu este susţinută sub nicio formă. De trei ani solicit Executivului Boc măsuri pentru sprijinirea mediului privat, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru relaxarea fiscalităţii sau pentru scăderea birocraţiei fiscale, însă tăcerea pe care am primit-o ca răspuns şi starea economiei mă determină să fac un apel disperat la dumneavoastră, toţi parlamentarii, pentru a începe, în al doisprezecelea ceas, să tragem la răspundere Guvernul pentru incompetenţă şi inactivitate.
		Domnul Viorel Cărare: "În învăţământul românesc cantitatea nu înseamnă calitate" Încerc să plec de la proverbe, cuvinte înţelepte şi care au rezistat diverselor crize ale istoriei, pentru a avea repere cât de cât viabile în aceste vremuri noi. Globalizarea, prezenţa Internetului, viteza cu care circulă informaţia şi ştiinţa manipulării la scară planetară fac viaţa noastră foarte dependentă de voinţa altora. Dar cât ne-a mai rămas de impus prin voinţa noastră, ca for legiuitor, trebuie să răspundă şi intereselor de moment, şi mai ales celor de viitor, pe termen lung, căci o lege nu se face pentru un weekend. Cu acest preambul vreau să susţin următoarea luare de poziţie cu privire la propunerea PSD ca absolvenţii care nu au promovat bacalaureatul să se poată înscrie la facultate. Şi-a scos cumva USL din program dictonul lui Lenin: "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!"? Această idee, în afară de disperarea de a câştiga posibile voturi, face dovada micimii viziunii colegilor noştri de Cameră, dar nu şi de partid. Eu consider că scoaterea la suprafaţă a situaţiei reale din învăţământ, prin prisma rezultatelor la bacalaureat, este o mare victorie a PDL împotriva populismului ieftin şi a compromisului pe care politicienii sunt înclinaţi să îl practice. Nu putem fi acuzaţi că am sacrificat politicii noastre de moment interese naţionale, ca să ne menţinem poziţia câştigată. Văzută dinafară, măsura este sinucidere politică. Văzută prin prisma reformei, ajunsă la ultima scadenţă, este un gest normal. Trebuie să repui în forţă un principiu siluit continuu în mandatele anterioare. Voi face puţin referire la un cuvânt din limba română, care este foarte bogat în înţelesuri: cuvântul "sfânt". Un om devenea "sfânt" dacă fie ducea o viaţă de ascet şi de rugăciune pentru semenii săi (nu pentru sine), fie făcea minuni cu privire la sănătatea semenilor săi, vindeca neputinţa trupească şi sufletească, mângâia pe cei în suferinţă şi miluia, adică sponsoriza, în termenul de astăzi, pe oamenii sărmani. Mai sunt cei a căror credinţă a fost atât de mare încât au suportat torturi groaznice sau au fost arşi, sfârtecaţi, spânzuraţi, tehnici care să fie de exemplu pentru mulţimea de ţinut sub control, şi totuşi nu au renunţat la crezul lor. Şi, bineînţeles, mai sunt acei oameni foarte generoşi, care prin donaţiile lor au reuşit să susţină centre de credinţă şi biserica i-a răsplătit cu menţiune în catalogul premianţilor, adică i-a sanctificat. În fine, orice om trebuie să aibă măcar ceva sfânt. Dacă nu, atunci acel om este sub o formă sau alta antisocial, căci nu subscrie la niciunul din reperele morale sau constrângerile legale ale momentului. Eu cred că învăţământul trebuie să fie sfânt pentru noi toţi. De ce? S-a argumentat în fel şi chip. Pragmatic, dacă producem membri ai comunităţii care primesc de la noi toţi susţinere materială şi pregătire de bază, iar aceştia ne răspund cu lene, indiferenţă, obrăznicie chiar şi tendinţa de a frauda de la vârste fragede, de ce ne mai mirăm că românii sunt catalogaţi în Europa ca un popor de hoţi? Aceşti copii, la vârsta la care eşti idealist şi generos, la care ţi se pare că vei lupta pentru dreptate şi adevăr până la sacrificiu (să ne aducem aminte cât de romantici eram în adolescenţă!), aceşti copii se învaţă între ei, căci refuz să cred că-i învaţă profesorii, să absenteze la limită sau peste limita admisibilă, să conteste autoritatea profesorilor, şi mai ales să găsească soluţii de a evolua în sistem fără să-şi îndeplinească minimul de obligaţii. Există noţiunea de repetent? Înseamnă de fapt că cel care nu a vrut sau nu a făcut dovada ca este capabil să îndeplinească baremele unui an de învăţământ trebuie să-l repete până când nivelul său de pregătire îi permite să îndeplinească baremul. Procesul de învăţare are, conform pedagogiei, care este o ştiinţă, nişte reguli clare, verificate, printre care şi aceea că nu se pot asimila cunoştinţe decât printr-un proces sistematic, variabil în funcţie de vârstă, comunicarea cunoştinţelor, situarea lor într-un context adecvat asimilării, stimularea memoriei, a puterii cognitive, relaţionarea cu alte informaţii anterioare, modele de gândire, şi... procesul de repetare, fixare şi verificare a cunoştinţelor. Mai simplu, trebuie să pui burta pe carte dacă vrei să treci clasa. Cum de ajungem acum să admitem, să promovăm şi să argumentăm ideea că învăţământul superior va putea scoate specialişti, oameni cu pregătire superioară, din cei ce sunt semianalfabeţi? Poate că sunt excepţii, au fost dintotdeauna, dar acestea nu fac regula. Regula o face această generaţie care vorbeşte la telefonul mobil din clasa I, adesea agramat şi cu un vocabular vulgar, care în timpul orelor joacă jocuri pe calculator, ascultă muzică, ştiri, vede filmuleţe sau face filmuleţe cu profesori şi colegi bătuţi, insultaţi, agresaţi. Salut abilitatea lor tehnologică, dar iată, Nokia pleacă şi noi nu avem ingineri care să fi proiectat telefoane originale româneşti, pe care să le producem sub o marcă românească şi care să le menţină locurile de muncă. Aceşti tineri iau de la părinţii lor tehnologia cumpărată şi se mulţumesc să-şi lase creierul spălat cu divertismente ieftine. Banii contribuabililor, copilăria şi adolescenţa lor, ce se scurg ireversibil. Stimaţi membri şi susţinători PSD, ne-aţi adus nenorocirea ajutoarelor sociale şi aţi îndemnat la nemuncă largi categorii sociale. Acum vreţi să îndemnaţi copiii la nemuncă?! Vreţi să-i condamnaţi la prostire, ca să stea cu mâna întinsă după expediente, ca să-i puteţi controla? Şi cine o să muncească pentru ei şi pentru voi? Copiii de bun-simţ, din familii de bun-simţ, care încă mai respectă învăţătura ca valoare şi virtute? Care cred că singura cale de a evolua ca om şi ca membru al societăţii este să înveţi o meserie şi să practici o profesie? Care înţeleg că atunci când termină studiile se vor face utili părinţilor, bunicilor, prietenilor, vecinilor şi tuturor celor care au pus umărul la formarea lor? Copiii aceştia vă spun clar că ei au învăţat când ceilalţi băteau berbunca. Copiii aceştia vă spun că probele de la examene au fost normale şi s-a putut promova, chiar excela. Copiii aceştia vă spun adio dacă îi puneţi alături de chiulangii, la aceeaşi linie de start. Pleacă în străinătate şi nu numai că nu vor contribui la bugetul de stat prin impozitele şi taxele generate de munca lor, dar vor produce bugetului paguba echivalentă cu costul studiilor. Ce am mai câştiga degradând şi mai tare învăţământul? Am da de lucru un an-doi profesorilor universitari, şi în special celor care predau la universităţi particulare cu autorizare dubioasă şi cu ţinută academică îndoielnică, aşa-zise fabrici de bani. Scot pe bandă absolvenţi de învăţământ superior, care prin numărul şi calitatea lor discreditează profesia pentru care s-au pregătit, diluează valoarea celor care chiar sunt merituoşi şi consumă inutil resurse bugetare şi timp de muncă. Acei tineri care sunt absolvenţi de învăţământ superior şi care nu-şi găsesc de muncă, nu dovedesc competenţe, nu au înclinaţie spre efort, perseverenţă şi calificare continuă în profesia aleasă, au consumat degeaba banii părinţilor, ai statului, care subvenţionează măcar în parte studiile, au pierdut timp preţios pe care-l puteau utiliza într-o activitate vocaţională. Eu vreau să întreb profesorii universitari de ce nu au făcut front comun, ca elită a societăţii ce sunt, să pună capăt tendinţei de a coborî tot mai jos ştacheta la admiterea la facultate? De ce nu au protestat viguros împotriva profesorilor de liceu, care le trimiteau generaţii din ce în ce mai slab pregătite? De ce, ca preşedinţi de comisii de bacalaureat, acceptau traficul de influenţă şi chiar plata de sume de bani pentru promovarea examenelor de către diverşi domni Goe?! Nu anticipau că poliţa va veni la scadenţă? Iată că a venit scadenţa. Şi noi ce să facem? Să închidem ochii, să mai facem o concesie, să mai prelungim tranziţia? Până când, domnilor? Până când ajungeţi din nou la guvernare şi apoi mai inventăm un paliativ, nu-i aşa? Domnilor, nu aveţi nimic sfânt!
		Domnul Dumitru Chiriţă: "Noua Republică şi Boc al XIV-lea" PDL încearcă pe toate căile să câştige alegerile locale şi parlamentare de anul viitor folosindu-se de orice metodă, de la schimbarea doctrinei până la schimbarea culorii partidului. Astfel, după ce ani buni a fost membru al Internaţionalei Socialiste, într-o manieră suspectă, PDL-ul a trecut în barca popularilor europeni, virând de la stânga la dreapta, doar pentru a scăpa de problemele din trecut. Acum, la iniţiativa lui Băsescu, se încearcă realizarea Mişcării Populare, din care PDL-ul să facă parte tocmai pentru ca populaţia să fie indusă încă o dată în eroare, iar acesta să se impună la alegerile viitoare. Pentru ca viitorul scrutin să se desfăşoare într-o confuzie şi mai mare, apare Albă ca Zăpada lui Sebastian Lăzăroiu, ca o alternativă, sau, de ce nu, ca o completare la Mişcarea Populară, inducând în eroare electoratul român. Apariţia de ultimă oră a mişcării Noua Republică arată, o dată în plus, disperarea PDL-ului în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare din 2012 şi dorinţa acestuia de a se menţine la putere cu orice preţ. Aceste schimbări doctrinale şi de siglă de partid sunt tentative ale regimului Băsescu-Boc de a crea, în ochii electoratului, iluzia că politicile actualei coaliţii nu le aparţin şi că tot ce s-a întâmplat rău în această ţară vine de la opoziţie sau din afara României. Oare este posibil ca pensionarii să uite de faptul că pensiile au fost impozitate, iar prin creşterea TVA-ului şi a preţurilor puterea lor de cumpărare a scăzut în mod dramatic? În acelaşi timp, salariaţii din sectorul public să uite că au pierdut peste 40% din puterea de cumpărare ca urmare a tăierilor salariale şi a creşterii preţurilor şi să nu distingă că "verdele" de mâine este de fapt "portocaliul" de ieri? Oare este posibil ca salariaţii români să nu realizeze că în această guvernare le-au fost luate drepturile la liberă asociere în sindicate, la negociere colectivă şi la grevă şi să voteze Albă ca Zăpada, Mişcarea Populară sau Noua Republică?! Să nu vadă românii că în timp ce ei sărăcesc, clientela PDL-ului se îmbogăţeşte, că Guvernul Boc se împrumută, amanetând astfel viitorul copiilor noştri, că fondurile europene nerambursabile nu sunt utilizate, iar singurul lucru care contează pentru regimul actual este să cumpere voturi la alegerile viitoare, pentru a se menţine la putere? Acţiunea lui Băsescu de transformare a PDL-ului în Mişcarea Populară, Albă ca Zăpada sau Noua Republică seamănă mult cu celebrul proverb "lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba". Sunt convins că românii nu vor fi păcăliţi şi nu vor avea memoria scurtă, iar la alegerile de anul viitor vor sancţiona în termeni foarte duri actuala putere.
		Domnul Gheorghe Ciobanu: "Adunarea parlamentară a NATO la Bucureşti, semn clar al progreselor înregistrate de România în procesul de integrare euroatlantică" Adunarea parlamentară a NATO la Bucureşti este semnalul cel mai clar al aprecierii de care ne bucurăm în cadrul acestei structuri. Dacă 1997, la Madrid, eram refuzaţi, pentru ca apoi accesul să ne fie permis doar în urma dezvoltărilor geopolitice ale atacului din 11 septembrie 2001, iată că acum, la 14 ani de la momentul refuzului care ne-a fost transmis, România devine unul dintre cei mai importanţi membri ai organizaţiei. Această stare de fapt arată cât de multe am reuşit, totuşi, să facem în acest timp şi cât de important este să avem deschidere către ţări cu o democraţie consolidată. Meritul progreselor înregistrate aparţine în mare măsură Ministerelor Apărării şi Afacerilor Externe. De-a lungul ultimilor 15 ani, am avut în aceste poziţii oameni serioşi, care şi-au făcut treaba, indiferent de partidele politice din care au făcut parte. Existenţa unui consens politic naţional pe direcţia implicării României în cadrul NATO a făcut să mergem în direcţia potrivită, semn că, atunci când toate forţele politice cad de acord asupra drumului de urmat, rezultatul este foarte bun. Poate ar trebui să ţinem cont de această idee şi în contextul crizei economice internaţionale de acum. Un mare merit al rolului tot mai important al prezenţei României în NATO îi revine Preşedintelui Traian Băsescu. Acesta a reuşit să creeze un parteneriat strategic foarte bine orientat cu administraţiile politice de la Washington. O strategie clar conturată şi bine dusă la îndeplinire a făcut ca România să se afle în acest moment, din punct de vedere militar, în cel mai sigur moment al existenţei sale de la înfiinţare. Amplasarea scutului antirachetă la Deveselu este punctul central al acestui plan. De altfel, apreciez ca pozitiv şi corect discursul secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, care vorbea despre ţara noastră ca fiind "un aliat exemplar". Suntem un stat aflat la frontiera estică atât a NATO, cât şi a Uniunii Europene. Presiunile asupra noastră sunt, cu siguranţă, mai mari decât în centrul sistemului euroatlantic. Cu atât mai mult avem datoria să ne consolidăm poziţia în cadrul celor două structuri. Dorinţa noastră de a ne afla în siguranţă şi de a fi integraţi într-un sistem occidental funcţional este întemeiată şi corectă. Eu cred că Adunarea Parlamentară a NATO la Bucureşti arată foarte clar faptul că România a reuşit să se integreze în structura occidentală şi chiar să performeze aici. În această logică, poate că parteneri ai noştri în NATO (Finlanda şi Olanda), vor înţelege, de asemenea, că ţara noastră îşi merită locul în ţările din spaţiul Schengen. Suntem o parte importantă a structurilor euroatlantice pentru a fi trataţi selectiv.
		Domnul Nicolae-Ciprian Nica: "Boc ia pielea de pe om şi zice că am scăpat de recesiune" Institutul Naţional de Statistică a făcut publice rezultatele privind starea economiei din luna august, iar acestea nu par deloc îmbucurătoare. O să vă dau câteva exemple. Producţia industrială (serie brută) a scăzut cu 7,1% în luna august a acestui an faţă de luna precedentă, din cauza evoluţiei negative a industriei prelucrătoare (- 9,4%). Volumul lucrărilor de construcţii a scăzut, în primele opt luni ale anului în curs, raportat la perioada similară din 2010, atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată, în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 0,3%, respectiv cu 1%. Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, serie brută, a scăzut cu 1,6% în luna august 2011, comparativ cu luna precedentă. Au fost înregistrate şi scăderi ale producţiei de produse lactate, în perioada 1 ianuarie-31 august 2011, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, scăderi cuprinse între 3,7% (la unt) şi 1,6% (brânzeturi). Dacă luăm în considerare doar aceste date, la care adăugăm cursul extrem de fluctuant al principalelor valute în raport cu leu şi ştirile legate de noile disponibilizări la care se gândeşte Guvernul, avem în faţă o perspectivă sumbră: România este în pragul unei noi crize. O criză care, din păcate, îi găseşte pe români sărăciţi, lipsiţi de orice fel de speranţă şi, cel mai grav, în pericolul de a face frigul într-o iarnă în care preţul gigacaloriei a explodat, iar subvenţiile au fost diminuate la maximum. Acest tablou sumbru este vizibil la mai puţin de şase luni de la momentul în care Emil Boc şi, culmea, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, ne anunţau că ieşim din criză. "România va ieşi din recesiune la finele lunii martie, iar populaţia va simţi că situaţia s-a îmbunătăţit până la jumătatea acestui an. Indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi. Există şi unele excepţii, dar, dacă ne uităm la producţia industrială, creşterea este foarte robustă, iar evoluţia exporturilor, de asemenea, foarte pozitivă. Chiar şi cele negative, precum vânzările din retail, sunt mai puţin negative decât erau, iar indicatori precum încrederea consumatorului s-au îmbunătăţit". Aceste declaraţii aparţin domnului Franks şi au fost făcute undeva în primăvara anului 2011. Ceea ce este trist este faptul că acest domn a venit să ne înveţe pe noi cum să ieşim din criză, să ne dea soluţii, şi iată că, la şase luni după declaraţia sa optimistă, România nu a ieşit din recesiune şi nici populaţia nu simte că situaţia din ţară s-a îmbunătăţit. Dimpotrivă. Dar, ce este şi mai trist în toată povestea asta este faptul că, în România, există încă un personaj care crede în Jeffrey Franks şi care, din păcate, ia decizii pentru toţi românii. Acest personaj este nimeni altul decât premierul Emil Boc - cel care ne toarnă minciună după minciună de a început să le creadă şi el. Boc este celebru pentru că ne-a anunţat că ieşim din criză pe 1 aprilie. A fost cea mai mare păcăleală a românilor, dar inconştienţa din discursul public al premierului continuă. Zilele trecute a declarat, nici mai mult nici mai puţin că până în momentul de faţă România este în graficul de creştere economică prognozată. Iată, aşadar, pe mâna cui sunt destinele românilor şi de la cine ar trebui cei care au mai rămas în această ţărişoară să spere că vine salvarea. De la nişte mincinoşi nativi care, puşi în faţa datelor statistice, continuă să vândă gogoşi şi să afirme sus şi tare că în România este creştere economică. Posibil să fie la ei în clan, fiindcă în România reală oamenii se pregătesc de marea foamete şi marele frig! Nu sunt declaraţii demagogice şi nici vorbe aruncate în vânt, sunt realităţile milioanelor de români care se duc îngroziţi la piaţă şi se întorc cu sacoşa goală după ce au cheltuit jumătate de salariu. Poate că dacă Boc ar avea o discuţie cu milioanele de români care trăiesc drama de a cheltui 50% din venituri pe mâncare, le-ar spune că au noroc că trăiesc astfel de vremuri şi că pentru oricine este o onoare să fie condus de Băsescu şi Boc. Ce i-ar spune oare oamenii lui Boc? Că ar fi o onoare să fie istorie, o pată neagră în istoria unei naţiuni care nu mai are noroc şi de lideri responsabili, ci doar de mincinoşi care iau şi pielea de pe om!
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Aşteptând sărbătorile Iaşiului - cu doctori cărând la targă" Sărbătorile Iaşiului vor fi crâncene la UPU de la Spitalul de Urgenţe din Copou. În condiţiile în care circuitul pacienţilor în Iaşi a rămas acelaşi, la iniţiativa doctorului Cimpoeşu s-au luat de la UPU de la Urgenţe asistenţi, brancardieri şi se intenţionează reducerea liniilor de gardă a doctorilor de urgenţă. Doctorii şi asistenţii cară pacienţii cu targa şi căruţul spre sălile de operaţii sau la investigaţii şi spre clinici unice în Moldova, întrucât nu există decât un brancardier pe tură. Riscul temporizării intervenţiilor creşte din cauza limitării personalului mediu la doi-trei pe tură. Se uită că un pacient politraumatizat cu coloana fracturată poate rămâne paralizat în urma unui astfel de transport sau intoxicatul cu furadan poate intra în fibrilaţie ventriculară letală. În situaţii critice, cu pacienţi aduşi în stop cardiorespiratorde către aparţinători, intervenţia unui singur doctor specialist în urgenţe va fi imposibilă, pentru că oricât ne-am dori nu ne putem clona pentru a salva vieţi. Îi invit pe cei care iau astfel de decizii să vină alături de noi, să care targa şi să simtă pe pielea lor ce înseamnă cu adevărat urgenţa.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pontice" Să înţeleg că domnul Ponta este împotriva unui nou spital la Iaşi?În naivitatea mea credeam că spitalele sunt pentru pacienţi, şi nu pentru cineva anume. Ieşenii m-au votatla parlamentare ştiind că primul meu proiect e realizarea unui nou spital de urgenţe dorit de 96,5% dintre ieşeni. Am reuşit în criză să tratez o situaţie critică pentru ieşeni. Sunt convins că cei doisprezece accidentaţi plimbaţi noaptea trecută între trei spitale îmi vor da dreptate. Nu înţeleg de ce-i urăsc unii pe ieşenii ce se vor putea trata într-un centru nou de importanţă regională fără a mai fi plimbaţi în stare gravă între şapte spitale aflate pe şapte coline, riscând să rămână mutilaţi sau să-şi piardă viaţa. Poate ei se pot trata oricând în străinătate sau nu le pasă de acest oraş decât atunci când e inclus în vreun raliu! Ieşenii au decis să tratez Iaşiul şi din postura de primar. Sunt onorat de acest lucru. Aşa că noul spital nu e pentru mine, ci pentru ieşenii ce au nevoie de o şansă la viaţă. Să nu uităm ca Iaşiul universitar merită investiţii importante,precum şi zeci de locuri de muncă pentru mediciitineri alungaţi în acest moment din Iaşi.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Dixit" Un copil a fost jefuit de un intoxicat cu etnobotanice. În loc să ne luptăm cu etnobotanicele, am ajuns să ne luptăm cu etnobotanicii. Sper ca măcar săptămâna viitoare să se voteze în Parlament Legea Ciuhodaru. Am fost primii care au sesizat fenomenul, am oferit expertiză, soluţii medicale şi legislative ce se vor concretiza într-o lege în Parlamentul României şi într-o directivă europeană. După trei ani am reuşit să înfiinţăm la Iaşi un Centru Integrat Regional de Tratamente Intoxicaţii, Traume şi Arşi (CIRTITA) - centru-pilot de referinţă, unic la nivel naţional, ce va putea trata mii de pacienţi anual. Profilul pacientului consumator de etnobotanice s-a modificat în 2011: 90,48% din consumatori sunt bărbaţi din urban din care 66,67% sunt fără ocupaţie, iar peste 30% sunt reprezentaţi de elevi şi studenţi. Îngrijorător este faptul că aproape un sfert (23,8%) din consumatorii din această categorie sunt elevi. Se constată tendinţa de uniformizare pe parcursul zilelor săptămânii. Astfel, dacă iniţial se putea spune că aveam un consum preponderent de weekend, cu tentă recreaţională, acum avem o creştere a consumului în zilele lucrătoare. Aceasta sugerează instalarea dependenţei. Totodată, se constată că aproape 2/3 din prezentări sunt diurne (intervalul 6-18) cu maximumul între orele 12-18 (40,48%). Peste 20% din consumatori au vârste sub 18 ani, iar 45,23% au vârsta până în 20 de ani. În ceea ce priveşte formele clinice, se constată creşterea celor caracterizate prin tulburări de comportament (suicid, agresivitate). Studiile de supraveghere pe mai mulţi ani şi pe perioade de mai mulţi ani arată tendinţa acestor consumatori, în primul rând, de a-şi mări dozele, şi în al doilea rând, de trecere de la drogurile legale la cele ilicite, precum şi fenomenul de trecere de la droguri de mare risc la droguri de sinteză sub formă injectabilă.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "In vino veritas" Zeci de pacienţi au ajuns la urgenţe după apariţia tulburelului. Nu a fost vreo limită de vârstă sau de gen în ceea ce priveşte excesul etanolic, iar patologia s-a întins pe o plajă variată de afecţiuni: de la cele digestive (gastrite, ulcer, pancreatite, hemoragii digestive) până la cea toxică (coma etilică la alcoolemie de peste 440 mg% la o pacientă din rural) sau traumatică, mergând de la simple contuzii în urma căderilor de pe scară sau casă până la politrauma determinată de accidente rutiere. Victimele indirecte au fost cei agresaţi sub influenţa alcoolui sau accidentele casnice şi de la muncile legate de strânsul recoltei. Nu în ultimul rând plăgile mutilante autolitice au crescut ca număr în această perioadă, ultimul caz, al unui pacient de 40 de ani din Miroslava, punând mari probleme atât medicilor de urgenţă, cât şi chirurgilor reconstructivi. Există un proiect legislativ prin care cei ajunşi la spital în urma excesului etanolic trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii. Sper doar că parlamentarii nu se vor gândi la "In vino veritas" atunci când vor vota acest proiect.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Rapsodii de toamnă" Scăderea temperaturii şi umezeala caracteristice sezonului au făcut deja peste 10 victime. Sunt pacienţi de peste 50 de ani cunoscuţi cu afecţiuni respiratorii sau cardiovasculare care au fost expuşi mai multe ore la frig în timp ce îşi făceau cumpărăturile matinale sau în drumul spre biserică. Traheobronşitele, sinuzitele sau pneumoniile interstiţiale au dominat patologia respiratorie, iar crizele hipertensive sau anginoase, pe cea cardiacă. Nu puţini au fost cei cu arteriopatii obliterante sau afecţiuni reumatismale. Au beneficiat de rapid de evaluare clinică, imagistică şi biologică, precum şi de tratament de urgenţă. Când starea clinică o va permite, pacienţii vor fi dirijaţi la domiciliu. Riscuri crescute la expunerea la frig au vârstele extreme, precum şi cei cu patologie asociată respiratorie, cardiacă, neurologică, reumatismală sau metabolică, diabet etc. Nu este de neglijat tulburarea afectivăsezonieră caracterizată prin dificultăţi de concentrare, oboseală şi lipsă de energie, scăderea interesului pentru activităţile zilnice şi, în special, a celor sociale, lipsa dispoziţiei (depresie, tristeţe sau apatie), creşterea apetitului, pofta exagerată pentru complexe de carbohidraţi (pâine sau paste făinoase), iritabilitate ce debutează toamna, atinge un punct maxim pe perioada iernii şi dispare de obicei primăvara. De aceea vă recomandăm să vă îmbrăcaţi adecvat, protejând extremităţile, să asiguraţi medicaţia cronică şi să evitaţi consumul de alcool, ce vă face victimă sigură a temperaturilor scăzute.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "SOS copiii abandonaţi" Constat că abandonul copiilor în România capătă proporţiile unei epidemii. Propun un pachet legislativ împotriva abandonului care dă şansa la o viaţă normală pentru copiii aflaţi în astfel de situaţii. România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii abandonaţi. Statisticile indică între 40.000 şi 70.000 de copii abandonaţi, cărora li se adaugă alţi 300.000 care au fost lăsaţi singuri prin plecarea a peste 3 milioane de persoane în străinătate. Jumătate dintre copii au vârste cuprinse între 2 şi 6 ani, iar 4% au mai puţin de un an. 16% dintre ei nu şi-au mai văzut părinţii de cel puţin un an, în timp ce 3% nu i-au mai văzut de cel puţin 4 ani. Cei mai afectaţi au fost cei care locuiesc în regiunea Moldovei, una dintre cele mai sărace din România, unde am descris chiar acel "sindrom Italia" constând în tulburări de comportament, depresie, abandon şcolar, creşterea consumului de droguri şi sinucidere. Abandonul a fost urmat de depresii în 30% din cazuri şi sunt peste 20 de cazuri de sinucideri raportate de autorităţi, dar suntem convinşi că numărul lor este cu mult mai mare. Abandonul a dus la abuzuri sexuale şi violenţe, uneori chiar în pseudofamiliile în care trăiesc aceşti copii, sau la creşterea consumului de droguri de sinteză (etnobotanice). Deşi legea din România prevede ca părinţii care pleacă din ţară să declare autorităţilor locale cu cine îşi lasă copiii, doar 7% au făcut asta. De aceea mulţi dintre ei au rămas fără un tutore legal. Legea nu face în aşa fel încât suferinţa copiilor să fie cruţată. Am iniţiat în această sesiune parlamentară un proiect legislativ prin care cei care şi-au abandonat copilul să nu mai aibă dreptul de a-şi da consimţământul pentru adopţie. Se pare că nu e suficient, iar numărul celor care-şi abandonează copiii continuă să crească. Nu există pedeapsă suficient de mare pentru cei care provoacă suferinţă unui copil, dar acest nou proiect legislativ prevede ca abandonul copiilor să fie considerat infracţiune şi să fie pedepsit cu închisoare de până la 10 ani şi pierderea unor drepturi.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Sinucidere în România" Cazul tinerei de 26 de ani din Iaşi care s-a sinucis aruncându-se în gol ridică aceeaşi problemă... Putea fi acest gest prevenit? Puteam să intervenim? Puteam realiza "harta" de risc suicidar în care să intervenim profilactic în comunitate prin psihologi, biserică, ONG-uri? Puteam să salvăm o viaţă dacă acea linie telefonică gratuită pentru asigurarea suportului psihologic ar fi fost votată în Parlament? Un politician recunoscut pentru cinismul său spunea că "moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică". Fără centre de suicidologie cu asistenţă integrată prin psiholog, psihiatru şi linii telefonice de suport care să asigure prevenţia şi intervenţia rapidă în cazul tentativelor de sinucidere, nici nu mai miră pe nimeni că majoritatea recidivelor au loc la o săptămână de la externare. Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psihorelaţională a unei comunităţi şi un indicator preţios al acesteia. Prin implicaţiile şi complicaţiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât şi un eşec socio-medical. La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora, şi în acelaşi timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie. Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă şi în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente le neagă din cauza sentimentului de ruşine şi vinovăţie. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în acelaşi timp potenţiali viitori sinucigaşi. De aceea, metodologia de prevenţie a suicidului trebuie să includă şi abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute. Dacă punem în discuţie situaţia statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989, la care s-a aliniat şi ţara noastră, constatăm că înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai numeroaselor acte sinucigaşe cu care se confruntă societatea. Nesiguranţa zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziţia spre o economie care necesită o readaptare a individului şi, nu în ultimul rând, disoluţia autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului, sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinucigaşe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în ţara noastră fiind în creştere. Frecvenţa cazurilor de suicid a crescut în România în anii ’90, faţă de 1980, cu 20% (104). Între 1990 şi 2004 rata a crescut iar cu 30% per total, cu diferenţe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte uşoară scădere, pentru bărbaţi rata aproape că s-a dublat. De fapt, creşterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 şi 1995, după aceasta perioadă şi până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004 rata suicidului în România a fost de 12,5 la suta de mii cu o rată pentru bărbaţi de 21,5, iar pentru femei de 4. Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecinţe fatale şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar să fie tratate. La tineri, rata suicidului este în continuă creştere. De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii. Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune iniţiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată, intenţia poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Legea privind interzicerea etnobotanicelor a fost adoptată de Camera Deputaţilor" După trei ani de luptă am reuşit ca Legea privind interzicerea drogurilor de sinteză (etnobotanice) să fie adoptată. Mulţumesc azi părinţilor, elevilor, profesorilor, psihologilor, medicilor care au fost în Campania "Nu toate frunzele sunt bune, stop etnobotanicelor!". Am dovedit că dacă există expertiză, experienţă şi solidaritate putem face ca lucrurile ce ne influenţează în rău viaţa să se schimbe. Şi Parlamentul Europei va adopta, în urma demersurilor pe care le-am făcut din Iaşi, o directivă privind interzicerea drogurilor de sinteză. Mai mult decât atât, în urma demersurilor noastre, Iaşiul va primi de azi aproape un milion de euro pentru înfiinţarea primului Centru Regional de Traumă şi Toxicologie la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan", ce va trata în jur de 10.000 de pacienţi anuali. Se vor asigura mijloace de investigaţii şi terapie de înaltă performanţă la nivel european pentru ieşeni şi pentru întreaga Moldovă.
		Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pe hârtie" Cei care vor să caute Autogara Iaşi trebuie să intre în mişcare browniană. Clarvăzătorii care ar vrea să se deplaseze în judeţ sau în afara judeţului au mari probleme în ghicirea minunatei autogări sau unde să se ducă pentru a găsi mijlocul de transport căutat. Acum ieşenii au patru autogări autorizate, dar şi o serie de puncte de îmbarcare/debarcare neautorizate la nivelul Primăriei. Enumerarea poate începe cu Iaşi-Vest de pe strada Moara de Foc şi continuă cu Autogara Real Fresh, tot pe strada Moara de Foc, Autogara EuroVoyage, de pe strada Teodoreanu şi Autogara Codreanu, de vizavi de gară. Situaţia e corectabilă prin existenţa unei autogări unice, care să aibă spaţiu suficient pentru toate cursele care au legătură cu municipiul, dar noi rămânem doar cu o serie de planşe spectaculoase plătite ca un Rembrandt de către administraţie, în condiţiile în care realizarea proiectului tehnic a costat în jur de un milion de lei. Mă mir că nu au găsit aceeaşi soluţie de carton pe care au aplicat-o spitalelor din Iaşi şi să le comaseze realizând o iluzorie autogară de categorie 1A. Până una-alta avem prea multe pe hârtie, dar nu avem nimic!
		Doamna Claudia Boghicevici: "De ce avem nevoie acum de o nouă lege a asistenţei sociale" La Camera Deputaţilor urmează să ajungă Legea asistenţei sociale. Suntem datori să tratăm responsabil adoptarea acestui nou cadru legislativ, măcar pentru a salva întârzierea de la Senat, unde proiectul este blocat nejustificat, deşi termenul de adoptare convenit cu reprezentanţii internaţionali, cu care statul român colaborează, era sfârşitul lunii septembrie. Vorbesc despre un blocaj inclusiv la nivelul dezbaterilor asupra acestui proiect necesar pentru sistemul de asistenţă socială din România, blocaj pe care senatorii opoziţiei îl "promovează" într-o manieră populistă. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a acceptat toate amendamentele ridicate de reprezentanţii opoziţiei, astfel că forma aflată acum spre dezbatere este în conformitate şi aprobată, la nivel teoretic, de toate grupurile parlamentare reprezentate în Legislativ. Din aceste considerente, blamez jocul politic distructiv al opoziţiei care, din dorinţa de a câştiga câteva puncte de imagine, întârzie adoptarea unei legi în interesul oamenilor necăjiţi, adevăraţii beneficiari ai Legii asistenţei sociale. Trebuie menţionat în continuare că, dincolo de procedurile anevoioase şi de opoziţia absurdă şi tristă pe care o întâmpină, proiectul asistenţei sociale are beneficii multiple într-un sistem care avea nevoie ca de aer să fie îndreptat. Proiectul aduce o nouă modalitate de stabilire a cuantumurilor şi nivelurilor beneficiilor sociale, incluzând criterii de acordare a ajutoarelor, pornind de la principiul, pentru prima dată aplicat corect, al priorităţii acordate pentru segmentele defavorizate ale populaţiei. Totodată, paleta de prestaţii şi beneficii sociale se simplifică, urmând a fi acordate în paralel cu această etapă de consolidare a prestaţiilor şi programelor de asistenţă socială. Cred cu tărie că sistemul de asistenţă socială trebuie să îndeplinească un rol dublu: să ofere suport pentru cei aflaţi în nevoie sau vulnerabili şi să asigure decenţă pentru traiul celor vârstnici. Consider că acestea sunt valorile pentru care sistemul în sine a fost creat. Acestea sunt valorile pe care le-a avut permanent ca obiectiv şi pe care le regăsim în acest nou proiect al asistenţei sociale.
		Domnul Dorel Covaci: "Curat democraţie, dar cu pumnul în gât!" Evenimentele de la Timişoara, de săptămâna trecută, ne trimit cu gândul la un episod al Revoluţiei din 1989, cel puţin prin prisma mijloacelor folosite de autorităţi pentru înăbuşirea revoltei protestatarilor. Vizita premierului şi a unei părţi din cabinetul său la Timişoara, la Congresul de alegere a conducerii Comisiei naţionale a PDL pentru infrastructură, energie şi mediu şi la şedinţa Biroului permanent naţional al PDL a fost condiţionată de luarea unor măsuri de securitate extremă, în zona Centrului Regional de Afaceri din Timişoara, locul de desfăşurare. Pe acoperişurile clădirilor din vecinătăţi au fost amplasaţi lunetişti, s-au creat filtre în incinta imobilului-gazdă al consfătuirilor, cu percheziţie corporală şi detectoare de metale, iar premierul a cerut expres ca inclusiv reprezentanţii presei să fie controlaţi minuţios. Aceleaşi tehnici de intimidare şi ameninţare au fost aplicate şi celor câteva sute de protestatari împotriva regimului, care au avut "neruşinarea" de a flutura pancarte cu lozinci usturătoare în faţa punctului de întâlnire. Pentru a feri ochii auguştilor oaspeţi de peisajul dezolant al străzii răsculate, autobuzele delegaţiei PDL şi dubele jandarmilor au creat o centură în jurul clădirii. Prea-iubiţilor conducători le-ar fi putut cădea greu trataţia de protocol, la vederea mitingului antiguvernare. S-a fluierat, s-a scandat, s-au înălţat pancarte cu lozinci de tipul: "Jos Guvernul!", "Corupţie generalizată", "Şomaj în masă", "Salarii scăzute", "Demisia", "Azi la Timişoara, mâine în toată ţara", "Zonă coruptă! Aici sunt banii dumneavoastră!". Când iritarea mai-marilor a atins apogeul, au dictat forţelor de ordine să ia pe sus câţiva dintre protestatari, să-i ducă la secţie şi să-i amendeze, pe motiv că au trecut strada în mod nepermis. Măsuri tipic dictatoriale, tipic securiste! Tipice sunt şi deciziile discreţionare, aparatul de stat aservit, simularea falsului consens între naţiune şi putere, universalizarea minciunii, mizeria poporului, infamia asupritorilor. Este un fapt indiscutabil că ne aflăm aproape de instaurarea oficială a unei noi dictaturi. Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara ne demonstrează că, la 20 de ani de la Revoluţie, ne aflăm iarăşi sub talpa tiraniei, e drept de o factură mai nuanţată, dar nicidecum subtilă. Este o impietate faptul că aceste derapaje s-au petrecut în însăşi inima democraţiei din România, oraşul-martir Timişoara, cel care a dat startul Revoluţiei anticomuniste din ’89. Libertatea cuvântului şi a exprimării au fost retezate şi nu mai rămâne drum lung până la supunerea şi anihilarea totală a oricăror forme de acţiune nealiniată cu centrul. Totuşi, extraordinara desfăşurare de forţă a puterii dovedeşte că PDL-iştii se tem mai tare ca niciodată de mânia străzii. Ştiu că au jupuit poporul până la piele, că au furat, minţit şi umilit ţară întreagă, că li se apropie sfârşitul şi vine scadenţa. Încearcă să tragă de timp cât se mai poate, făcând uz chiar şi de forţă, fără să le mai pese de păstrarea unor minime aparenţe de democraţie sau de faptul că îşi dezvăluie astfel ideologia monstruoasă ascunsă. Teroarea opresorilor de a pierde puterea îi împinge să-şi terorizeze, să-şi împileze victima - poporul român. Se simte mirosul fricii lor de a pierde puterea şi de a fi nevoiţi să plătească toate mizeriile pe care le-au făcut, iar teama lor naşte violenţă şi îi împinge la acţiuni necugetate, care îi demască instantaneu. Preşedintele a scos porumbelul pe gură în 2009, spunând că "avem prea multă democraţie", dar s-a răzgândit la timp şi a retractat. Nu era încă momentul să scoată tunurile, dar nu era greu de ghicit că se va ajunge şi în acest punct. În rest, totul e numai lapte şi miere. Sub oblăduirea conducătorilor iubiţi, ţara e în floare: potrivit spuselor premierului, la întâlnirea cu oamenii de afaceri din Timişoara, "România a redobândit statutul de ţară în care se poate investi". Cu alte cuvinte, bani să fie, că le venim noi de hac! Sunt momente cruciale în existenţa poporului român, când este imperios necesară o acţiune fermă şi unitară a celor care îl reprezintă în structurile supreme, împotriva puterii, care a luat-o pe o pantă greşită. Trăim astfel de momente de cotitură, când inacţiunea poate însemna un vot de sprijin pentru asupritori. Avem experienţa, nu foarte îndepărtată, a regimului dictatorial comunist şi am simţit, majoritatea dintre noi, pe pielea noastră, ce înseamnă sugrumarea democraţiei. Ca for de reprezentare al poporului şi ca instituţie supremă a democraţiei, nu putem permite ca sămânţa germinată a unei noi puteri dictatoriale să prindă rădăcini! În loc să depăşim perioada de tranziţie de la un trecut întunecat, spre un viitor, în care naţiunea noastră să fie liberă, puternică, competitivă, prosperă, păstrând această direcţie, ne vom întoarce de unde am plecat, iar toate greutăţile pe care le-am depăşit, toată jertfa celor care au căzut pentru libertate va fi în zadar.
		Domnul Gheorghe Dragomir: "Racolarea - la nivel de politică de stat" Având în vedere racolările masive practicate de UNPR în rândul aleşilor locali din România, Partidul Naţional Liberal solicită Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiilor pentru politică economică şi celor pentru administraţie publică din cele două Camere ale Parlamentului formarea unei subcomisii sau a unei noi comisii care să monitorizeze zilnic transferurile bugetare către administraţia locală. Această subcomisie/comisie nou-înfiinţată va trebui să solicite Guvernului, pentru fiecare localitate din România, alocările făcute în 2011 prin hotărâre de guvern, din rezerva bugetară, transferurile prin intermediul ministerelor de linie şi celelalte sume care sunt alocate pe proiecte şi programe speciale. În plus, PNL va verifica situaţia din 2009 şi 2010 a alocărilor bugetare. În calitate de membru al Comisiei de buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor consider că numai aşa vom putea avea o oglindă clară în legătură cu raporturile dintre administraţia centrală şi administraţia locală şi sperăm să putem demasca şi opri acest trafic dubios care se face cu banul public pentru a atrage primari sau aleşi locali ai altor partide către UNPR. Prin această iniţiativă, opinia publică va cunoaşte permanent situaţia alocărilor bugetare, iar primarii vor avea sentimentul că sunt parte a unui sistem bugetar bazat pe norme, pe reguli, pe proporţii pe care le respectă alocările bugetare. Sunt profund mâhnit de faptul că UNPR a făcut un blazon din imoralitate, şi-a făcut un titlu de glorie din chestiunea racolării aleşilor locali ai altor partide, a şantajelor, a presiunilor, a ademenirilor de tot felul a parlamentarilor din opoziţie. Mai mult, în ultima lună, am asistat la un tur de forţă al reprezentanţilor UNPR, care anunţă pe toate canalele media cât a reuşit să mai adune în ograda proprie, prin şantaj şi presiune, câţi parlamentari li se vor alătura. Această tumoare a clasei politice româneşti, care este UNPR, îşi face un titlu de glorie din faptul că are deja mai mulţi parlamentari decât UDMR. Prin urmare, partidul condus de ministrul "Gamelă" ne anunţă victorios că amploarea trădării din România a depăşit şi pragul electoral al unui partid parlamentar. Şi asta în condiţiile în care, după 20 de ani când credeam că vom încheia tranziţia şi vom porni către o societate deschisă şi spre o democraţie consolidată, trădarea, şantajul, oportunismul şi mituirea riscă să devină politică de stat, un blazon al actualei puteri. Mai grav este însă faptul că toată această campanie a UNPR, singura, de altfel, este gestionată sub oblăduirea instituţiilor înalte ale statului - Preşedinţia României, Guvernul României şi grupurile parlamentare ale majorităţii de însuşi ministrul apărării naţionale, general în rezervă al Armatei Române. Trebuie să oprim acest demers insultător la adresa statului român şi a democraţiei. Singura modalitate pe care o avem la dispoziţie este cea parlamentară. În concluzie, îmi exprim speranţa că Parlamentul va înceta să mai fie o arenă de abuzuri şi va redeveni apărătorul, garantul democraţiei şi al modernizării funcţionării statului român.
		Domnul Daniel Buda: "România, pregătită să adere la spaţiul Schengen" Decizia privind amânarea aderării României la spaţiul Schengen, adoptată la Bruxelles, este fără doar şi poate una nedreaptă, având în vedere faptul că sub aspect tehnic România şi-a îndeplinit toate angajamentele luate în faţa oficialilor Uniunii Europene. Începând cu ianuarie 2009, priorităţile Partidului Democrat Liberal au fost, şi sunt în continuare, aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen, implementarea unui sistem coerent şi eficient astfel încât paşii făcuţi de ţara noastră înspre atingerea acestui obiectiv să fie în directă corelaţie cu cerinţele europene. Pregătirea şi adoptarea unor măsuri concrete şi necesare aderării la spaţiul Schengen au presupus aplicarea principiilor europene privind eliminarea progresivă a controalelor efectuate la frontierele comune ale statelor membre, precum şi perfecţionarea cadrului legislativ în vederea prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a infracţionalităţii transfrontaliere. Toate angajamentele au fost îndeplinite cu maximă responsabilitate şi rigurozitate, aspecte care de altfel au fost confirmate în toate rapoartele de evaluare Schengen de până acum, toate redactate şi expertizate de specialişti ai statelor membre ale Uniunii Europene. Evaluările parţiale au evidenţiat faptul că România a făcut progrese semnificative şi importante în tot ceea ce înseamnă respectarea cerinţelor prevăzute de acquis-ul Schengen. Eforturile responsabililor guvernamentali s-au conturat în scopuri precise, plecând de la aplicarea unor măsuri de reformare şi reorganizare statală până la uniformizarea cadrului legislativ şi perfecţionarea colaborării transfrontaliere. Pe de altă parte, în acest context, pot afirma că România este, în mod evident, supusă unui alt proces de evaluare şi monitorizare mult mai complex şi mai riguros în comparaţie cu al celorlalte state europene. Şi mă refer aici la aspecte care vizează reforma sistemului judiciar, angajamentele din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, combaterea corupţiei şi a fenomenului infracţional. Însă nici sub acest aspect România nu poate fi trasă la răspundere că nu şi-ar fi făcut temele în mod riguros şi temeinic. Astfel, sistemul judiciar este supus unui proces amplu de reformare, proces care este confirmat şi la nivel practic prin adoptarea şi intrarea în vigoare a unor acte normative care au ca scop armonizarea şi perfecţionarea sistemul juridic românesc cu cel european, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Începând cu 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil, cod care de-a lungul a 147 de ani a suportat foarte multe tentative de modificare, însă nici una concretizată. Este un pas important pentru sistemul judiciar, cea mai importantă reformă postdecembristă, în concordanţă cu realităţile curente, cu drepturile şi obligaţiile fundamentale ale cetăţenilor. În calitate de reprezentant al statului român, nu îmi doresc decât ca evaluarea României, sub aspect tehnic, din punct de vedere al respectării angajamentelor asumate să beneficieze de acelaşi tratament, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte state care au aderat la spaţiul Schengen. Nu contest faptul că România mai are un drum lung şi anevoios de parcurs în ceea ce priveşte convergenţa cu ţările europene dezvoltate ale Uniunii, are de dus mai departe procesul de reformare a statului, demarat în toate domeniile: instituţional, economic şi financiar, juridic şi legislativ, sănătate şi învăţământ. În egală măsură consider nedreaptă şi nejustificată poziţia celor două state, Olanda şi Finlanda, de a se opune ferm aderării parţiale a României şi Bulgariei la Schengen. Prin acest mod populist de a face politică, cele două state nu au făcut decât să demonstreze că nu sunt suficient de bine informate, pe de o parte, iar pe de altă parte că nu au capacitatea de a înţelege un set de angajamente luate în faţa oficialilor europeni. Au preferat să trateze problema României cu superficialitate şi lipsă de respect, fără a ţine cont însă de faptul că România este practic a şaptea ţară, ca mărime, din Uniunea Europeană (UE), deci un mare contributor, prin urmare nu poate fi tratată în acest fel. Aşadar, le-aş recomanda oficialilor din cele două state să facă un efort şi să facă o vizită în România pentru a se convinge singuri că autorităţile responsabile au în vedere şi respectă absolut toate criteriile şi sarcinile trasate de către Uniunea Europeană. A trecut vremea, când România, avea sau nu performanţe, era considerată oaia neagră a Europei. România este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi depline şi nu permitem să fim vitregiţi sub nicio formă. Am convingerea că oficialii celor două state înţeleg semnificaţia actelor bilaterale sau a pactelor internaţionale şi consecinţele care decurg prin încălcarea principiilor prevăzute în aceste acte diplomatice şi îşi vor reconsidera poziţia în privinţa aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.
		Doamna Doiniţa-Mariana Chircu: "O Europă fără soluţii?" Asistăm cu toţii cu stupoare la o relativă escaladare a violenţei şi intoleranţei faţă de minorităţile etnice aparţinând romilor. Din nordul Europei până la Mediterana, de la Atlantic şi până pe litoralul Mării Negre, măsurile şi atitudinile de prigonire a unei populaţii diferite prin cultură şi tradiţii de majoritate tind să devină o modă a momentului. Infracţionalitatea, mizeria şi insecuritatea tind să devină stigmate ale unei populaţii care creşte numeric de la o zi la alta, iar fiecare măsură guvernamentală este din ce în ce mai neputincioasă. Din nefericire, aproape niciodată autorităţile nu se regăsesc între vinovaţii unei astfel de stări de lucruri. Autorităţile acuză infracţionalitatea provocată de această minoritate etnică. Dar mă întreb: oare nu este rodul slăbiciunii capacităţii autorităţilor însele în a pedepsi pe infractori şi a nu lăsa ca un astfel de stigmat să se reverse asupra unei întregi populaţii?! Autorităţile acuză sărăcia severă în care se zbat unele părţi ale acestei populaţii, dar nu regăsim măsuri concrete de antrenare a lor în piaţa muncii. Autorităţile europene acuză mizeria şi disconfortul social pe care îl creează aceste grupuri, însă s-au identificat prea puţine măsuri reale de integrare socială şi protecţie faţă de fiinţa umană, indiferent de rasa, sexul sau cetăţenia ei. Nu am văzut autorităţi din Europa care să dorească să înţeleagă diferenţele culturale dintre populaţiile majoritare şi populaţiile de romi, singura condiţie care ar determina eficienţă politicilor publice. Am văzut însă că această populaţie este miza primordială în majoritatea campaniilor electorale, devenind inamicul numărul unu la adresă securităţii statelor care se pregătesc de alegeri. Am mai văzut că autorităţile se dovedesc extrem de permisive cu mass-media care îndeamnă, direct sau indirect, la extremism şi intoleranţă. Am mai văzut că autorităţile se tem sau ezită să tulbure liniştea grupărilor mafiote, din care nu fac parte numai romi şi care, de multe ori, exploatează romi prin cerşetorie, trafic de produse sau de carne vie. Ceea ce îmi este din ce în ce mai clar este faptul că autorităţile aruncă vina incapacităţii lor de a răspunde la o problemă stringentă către o populaţie din ce în ce mai supusă intoleranţei, lucruri de neacceptat într-o Europă unită.
		Doamna Doiniţa-Mariana Chircu: "14 Octombrie - Ziua Internaţională a Femeii din Mediul Rural" Deşi ziua de 8 Martie reprezintă sărbătoarea internaţională a Femeii, instituită încă din anul 1913, nu de puţine ori se întâmplă ca, în această zi, doar femeia din mediul urban să fie "beneficiara" tuturor gândurilor şi darurilor frumoase oferite de către bărbaţi sau de persoanele dragi. De-a lungul anilor, s-a putut observa o uşoară urbanizare a acestei sărbători. În anul 1995, în cadrul celei de-a IV-a Conferinţe internaţionale a femeilor de la Beijing, s-a stabilit ca data de 14 octombrie să reprezinte Ziua Internaţională a Femeii din Mediul Rural. Aşadar, ne aflăm înaintea unei sărbători minunate, cea a femeii din mediul rural, zi care este marcată an de an şi în România, începând cu anul 1996. Femeia din mediul rural - neobosită, cu faţa arsă de soare, modestă, însă cu principii solide de viaţă - mamă sau bunică -, mereu puternică, cu resurse fizice şi psihice inepuizabile. Este o luptătoare care mereu găseşte forţa necesară muncii câmpului sau pentru a menţine echilibrul în familia ei. Cu sau fără studii, cu sau fără funcţii, cu sau fără aşteptări înalte pentru ea, ci mai degrabă pentru copiii şi familia ei, este capabilă să le ofere celor dragi întreaga ei fiinţă. Tot ea este cea care a făcut ca tradiţiile şi obiceiurile noastre să dăinuie din timpuri vechi până astăzi. Cu toţii suntem datori să îi promovăm drepturile şi să pledăm pentru o viaţă mai bună a ei, prin îmbunătăţirea politicilor de gen. Realitatea ne-a dezvăluit multe situaţii în care femeia din mediul rural este multiplu dezavantajată. Ştim că între femeia din mediul urban şi cea din mediul rural realmente există inegalităţi semnificative. Stă în puterea noastră să intervenim pentru a ameliora aceste discrepanţe şi dificultăţi până la eliminarea lor. Uneori, lipsa informării cu privire la drepturile lor le-a vulnerabilizat în faţa problemelor cu care se confruntă. Violenţa domestică, veniturile precare sau lipsa locurilor de muncă sunt doar câteva din problemele care macină ţesătura spaţiului rural. Consider că autorităţile specializate ar trebui să dezvolte politici sociale adecvate pentru promovarea drepturilor femeilor din mediul rural şi, totodată, să iniţieze mai multe programe de incluziune socială a acestei categorii. Salut iniţiativele tuturor organizaţiilor nonguvernamentale care plasează femeia din mediul rural în centrul preocupărilor lor şi militează pentru o viaţă mai bună a acestora. Femeile şi familiile din mediul rural au dreptul la o viaţă decentă şi să se bucure de bunăstare şi de prosperitate, la fel ca toţi cetăţenii României. Consider că toţi trebuie să sprijinim măsurile privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acestor persoane ca, la rândul lor, să poată contribui la dezvoltarea comunităţii în care trăiesc.
		Domnul Mihai Lupu: "Sistemul de educaţie din România, încotro?" Zeci de mii de dascăli au ales să părăsească sistemul naţional de educaţie din România deoarece veniturile lor sunt din ce în ce mai precare, cele mai mici din Europa, aproape de limita sărăciei, iar subfinanţarea acută a domeniului, practicată în ultimii trei ani de guvernările portocalii, îngreunează, din ce în ce mai tare, actul de educaţie şi nu le mai dă nicio şansă profesorilor de a-şi practica meseria, cu demnitate, în propria lor ţară. Din păcate, lipsa de consideraţie faţă de profesori şi elevi, practicată în ultima vreme de către guvernanţi, dar şi indiferenţa crasă faţă de tot ceea ce ar fi trebuit să însemne modernizarea sistemului de învăţământ se reflectă astăzi într-un sistem educaţional lipsit de orice performanţă, inovaţie sau atractibilitate. Guvernele domnului Boc nu au fost absolut deloc preocupate de grija firească de a atrage şi direcţiona investiţii masive în educaţie, imperativ necesare pentru a asigura, astfel, viitorul ţării. Prin crearea unui mediu educaţional solid în România, inteligenţele autohtone ar fi rămas să-şi exprime şi să demonstreze aici, în ţară, capacitatea, fără să mai fie nevoite să meargă, aproape în totalitate, la export. Dar cum se mai poate dezvolta educaţia vreodată, dacă i se refuză constant şi aplicarea legii, adică alocarea anuală a 6% din PIB?! Toate aceste motive se răsfrâng în mod dramatic asupra bunului mers al sistemului de învăţământ, iar exodul dascălilor nu se va opri aici. Deşi cele mai multe judeţe, inclusiv Constanţa, acuză lunar plecarea a mii de profesori şi blocarea gravă a sistemului de educaţie, potrivit unui sondaj realizat de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), aproximativ 41% dintre tinerii profesori spun că vor să iasă, în continuare, din sistem - peste cinci ani, unii se văd muncind în străinătate, alţii intenţionează să-şi deschidă propria afacere, iar unii îşi vor schimba pur şi simplu cariera. Cu cine se va mai face şcoală în România, domnilor guvernanţi ai PD, dacă cei mai mulţi profesori din România sunt determinaţi să renunţe definitiv la catedre, deoarece măsurile dumneavoastră din domeniu au stricat tot ceea ce funcţiona în limite normale, dar au şi produs o scădere drastică a nivelului de trai al profesorilor, din cauza reducerii consistente a veniturilor lor?! Credeţi, domnilor Boc şi Funeriu, că prin politizarea excesivă a sistemului de învăţământ aţi reuşit altceva decât să implementaţi un haos fără precedent, la rang de nefuncţională reformă?!
		Domnul Florian Daniel Geantă: "Consumatori păcăliţi de etichete mincinoase" Mii de clienţi nemulţumiţi au reclamat în ultimele luni la Comisariatele pentru Protecţia Consumatorului nereguli făcute de producători, comercianţi şi reprezentanţi ai marilor magazine, la produsele din carne, băuturi răcoritoare şi textile, pe etichetele cărora sunt trecute alte informaţii decât ceea ce conţin în realitate. Numărul operatorilor economici care au prezentat abateri continuă să crească, chiar dacă în vara acestui an Guvernul României a aprobat o hotărâre prin care s-au mărit sancţiunile în cazul etichetărilor necorespunzătoare ale produselor alimentare şi textilelor, dar şi în cazul afişării incorecte a preţurilor la produse, la promoţii care nu fac altceva decât să inducă consumatorul în eroare. Chiar dacă amenzile s-au majorat, aceştia continuă să încalce legea în defavoarea consumatorului din România. Nu se gândesc decât la maximizarea profitului, nu şi la sănătatea cetăţenilor. Nu cred că m-ar acuza cineva dacă i-aş acuza că fac bani prin înşelătorie, pentru că etichetarea corectă va influenţa decizia cumpărătorului de a cumpăra sau nu aceste produse. Şi noul Regulament al Consiliului Uniunii Europene a stabilit cerinţe suplimentare de etichetare, pentru a-i ajuta pe consumatori să facă cele mai bune alegeri pentru sănătate, dar bazate pe o informare cât mai corespunzătoare. Nu este vorba numai despre încălcarea unor drepturi ale consumatorului, dar şi despre efecte posibile asupra sănătăţii acestora. Spre exemplu, sunt producători, care sub masca denumirii chimice abstracte, ascund compoziţii de zahăr, grăsimi, condimente sau conservanţi. Nu cred că este obligaţia consumatorului să cunoască denumirea chimică a unui îndulcitor sau conservat. Cred că este obligaţia producătorilor şi comercianţilor să practice un comerţ responsabil, cu respectarea normelor legale în vigoare.
		Domnul Cosmin Mihai Popescu: "Pericole la adresa economiilor europene" Promisiunile iluzorii ale politicienilor europeni, multe dintre ele concretizate în programe guvernamentale nesustenabile, au condus la creşteri constante de fiscalitate în majoritatea acestor state. În condiţiile în care activităţile economice au încetinit ritmul de dezvoltare, cine îşi poate imagina posibilă o reducere, chiar şi foarte mică, a poverii fiscale, după reţeta economică keynesistă?! În acest cerc vicios şi în condiţiile în care perspectivele economice nu sunt atât de optimiste, au început să se răspândească în economiile afectate practici ce pot accentua criza economică. Mă gândesc în primul rând la tendinţa unor agenţi economici, care în dorinţa lor de a scăpa de impozitele şi taxele împovărătoare, ocolesc schimburile comerciale cu bine cunoscutul troc. Astfel, o parte din ce în ce mai mare din activităţile economice tind să evite fiscalizarea, iar bugetele naţionale sunt puse în reală dificultate. De asemenea, un alt fenomen nedorit în contextul crizei economice este cel care se manifestă prin întârzierile majore ale plăţii datoriilor fiscale de către agenţii economici către bugetul statal. N-aş vrea să trec cu vederea nici elementul cel mai important pentru relansarea creşterii economice, în perioadele de dificultate economică, şi anume creditul. Băncile străine prezente în România nu au demonstrat niciun moment că ar fi interesate să relanseze creditul către sectorul de afaceri. Dincolo de condiţionările extrem de aspre, costurile creditelor au crescut atât de mult încât au devenit neatractive pentru investitorii români. În acest context, există riscul ca agenţii economici să considere mai profitabilă creditarea în alte state europene, iar pe termen lung băncile din România să fie puse în reală dificultate. Sunt doar câteva dintre pericolele care pândesc economiile statelor est-europene, iar în faţa acestora nu putem rămâne pasivi. Agenţii economici trebuie să fie ajutaţi şi să considere acţiunea licită mult mai profitabilă decât riscul acţiunilor ilicite. Aşa se vor crea şi locuri de muncă, vor fi ajutate şi bugetele locale şi riscurile economice vor fi minimizate.
		Domnul Răzvan Mustea-Şerban: "Prudenţă în faţa cifrelor statistice" Nu putem uita că în ultimii trei ani de zile previziunile economice s-au modificat, ajustat sau chiar infirmat uneori chiar şi de mai multe ori în cursul unui singur an de zile. Această stare de lucruri nu este rezultatul lipsei de profesionalism a economiştilor care modelează economic principalii indicatori de previziune economică. Ea este rezultatul incertitudinii de pe pieţele internaţionale, a şocurilor sistemice care afectează economiile din regiune şi care, pentru economiile deschise, reprezintă impulsuri de creştere, stagnare sau scădere. România nu a făcut şi nu face notă disonantă faţă de acest context economic, fiind puternic influenţată de evoluţia economică de pe pieţele internaţionale. De exemplu, la începutul verii acestui an, statisticile economice ne ofereau previziuni pesimiste asupra atingerii ritmului de creştere anual, printr-o reducere considerabilă a dinamicii sectorului de exporturi. Mai mult, prin decizia companiei transnaţionale Nokia, oricine ar fi spus că exporturile României vor fi greu lovite, mai ales că această companie avea o pondere importantă în totalul exporturilor. Din fericire, însă, astăzi constatăm că atât pesimismul timpuriu, cât şi previziunile au fost contrazise de realitate. Astfel, în luna august, producţia industrială a României a înregistrat o dinamică mult superioară lunilor anterioare, antrenând o creştere economică mult mai mare decât cea previzionată pentru trimestrul al treilea al anului. Tot în acelaşi trend, şi după două luni de creştere mai modestă, exporturile româneşti şi-au reluat evoluţia şi au înregistrat în luna august un salt de 24,1% faţă de luna similară a anului 2010. Însăşi structura exporturilor româneşti s-a schimbat foarte mult în ultimul an, determinând o orientare intracomunitară, în defavoarea celor extracomunitare. Nu în ultimul rând, pentru a doua oară din august 2005, inflaţia din România se încadrează în chingile strânse ale targetului fixat de Banca Naţională, ca urmare tot a evoluţiilor pozitive din economia reală, din agricultură. În urmă cu trei ani de zile, orice partid politic aflat la guvernare s-ar fi hazardat şi ar fi intrat în euforia datelor statistice pozitive. Din punctul meu de vedere, nu ne vom mai permite niciodată un comportament similar celui pe care l-a avut Guvernul Tăriceanu în perioada de dinaintea alegerilor. În acest climat de incertitudine pe termen mediu şi lung, singurele cuvinte pe care trebuie să ni le asumăm trebuie să fie "prudenţă şi responsabilitate". Prudenţă, pentru că economia mondială, din care şi economia României face parte, nu a intrat într-o logică a stabilităţii şi a predictibilităţii. Responsabilitate, pentru că aşa am guvernat până acum şi aşa o vom face şi în viitor, pentru că actul de guvernare înseamnă atitudinea responsabilă nu numai faţă de cei prezenţi, ci şi faţă de viitorul unei naţiuni. Orice acţiune care ar intra în logica electorală şi ar scăpa din vedere cei doi termeni - prudenţă şi responsabilitate - ar putea compromite stabilitatea financiară şi socială pe un termen greu de estimat.
		Domnul Stelică Iacob Strugaru: "Lumea nu a ieşit din logica bipolarismului!" Nu cred că poate cineva afirma că nu a fost o onoare deosebită pentru România faptul că zilele trecute ţara noastră a fost gazda Adunării parlamentare a celei mai puternice alianţe de securitate din lume, Alianţa Nord-Atlantică. Dacă în urmă cu douăzeci de ani preocupările statelor democratice care alcătuiau la acel moment alianţa erau centrate în jurul misiunii propagării democraţiei pe glob, se pare că la ultima întâlnire mare parte a discursurilor au fost ghidate de o logică ce domina relaţiile internaţionale înainte de căderea zidului Berlinului. O astfel de alunecare către o miză ce nu ar trebui să existe a fost determinată de către recentul acord bilateral româno-american, de a amplasa un sistem defensiv, antirachetă, în localitatea Deveselu, din judeţul Olt. Reacţiile uneori vehemente ale participanţilor la summit, mă îndreptăţesc să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul unui sistem exclusiv defensiv, ar fi fost instalat un sistem militar cu potenţial de răspuns, ofensiv. Cred cu toată convingerea că Europa, Rusia şi Statele Unite trebuie să aibă o misiune mult mai importantă în noul mileniu. Marile puteri economice şi militare ar trebui să-şi concentreze eforturile către acele părţi ale globului unde statul de drept şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fiinţei umane sunt numai deziderate. Alianţa Nord-Atlantică ar trebui, de asemenea, să se concentreze către reducerea înarmării la nivel global, mai ales în anumite zone ale planetei, acolo unde principiile democraţiei sunt încă necunoscute, iar cursa înarmărilor este politică oficială de stat. Aş mai avea curajul să afirm că acele voci care s-au temut atât de mult de sistemul defensiv de la Deveselu ar trebui să fie mult mai preocupate de alte ameninţări la adresa securităţii mondiale, cum ar fi penuria de alimente şi apă în zone din ce în ce mai extinse ale globului, precum şi degradarea fără precedent a condiţiilor mediului natural, cel care ne susţine tuturor existenţa. Lumea trebuie să abandoneze definitiv logica bipolarismului şi să privească la ameninţările reale care pândesc umanitatea.
		Domnul Eugen Constantin Uricec: "Criza creşte forţa speculatorilor financiari" De prea puţine ori românii au fost informaţi despre faptul că dificultăţile economice pe care le traversează astăzi nu sunt trăite numai de ei, ci de cea mai mare parte a economiei mondiale. Zeci de milioane de americani au rămas fără loc de muncă şi nu găsesc un altul. Peste 20% dintre spanioli trăiesc aceeaşi dramă. Preţul din ce în ce mai ridicat al produselor alimentare creează drame în unele state sărace. Inflaţia a măcinat deja economiile şi puterea de cumpărare din majoritatea statelor lumii. Aşadar, lumea întreagă este supusă unor provocări greu de anticipat în evoluţia lor viitoare, singurul lucru cert fiind incertitudinea. La fel de greu de anticipat este termenul în care statele suverane vor reuşi să ajusteze deficitele bugetare şi mai ales dinamica accelerată şi periculoasă a datoriei publice. În contextul efectelor negative pe care o criză economică le poate produce, există, aproape invariabil, persoane afectate, dar şi persoane sau agenţi economici cărora criza le rotunjeşte conturile. În această categorie intră din plin speculatorii financiari, care în ultimul timp au căpătat o potenţă financiară şi de influenţare fără precedent. Sunt capabili să schimbe atitudini guvernamentale, rate ale dobânzilor, dar şi ratinguri pentru diferite state sau bănci. Acest din urmă aspect nu putea să mă lase indiferent, mai ales că în ultimele decenii evaluările agenţiilor internaţionale, precum Moodi’s, Fitch sau Standard&Poors erau privite ca etalon al încrederii sau neîncrederii într-o ţară sau bancă. Ideea că speculatorii financiari ar putea să influenţeze retrogradarea unui stat sau a unei bănci pentru a maximiza profiturile unor investitori mi se pare un lucru care trebuie foarte serios de luat în seamă. Nu spun că antecedentele din cazul Italiei sau al Statelor Unite ale Americii din acest an nu fac decât să-mi confirme ipoteza. Ratingul determină extrem de mult nivelul dobânzilor la creditele contractate, iar dintr-o astfel de modificare unele state mai puţin consolidate pot avea mari dificultăţi. Cred cu putere că agenţiile internaţionale de evaluare a gradului investiţional vor scăpa de astfel de atracţii periculoase, care pot determina nu numai încetinirea ritmului de creştere economică globală, ci chiar stagnarea sau reîntoarcerea în recesiune a economiei globale. Asemeni unui pacient aflat sau nu în suferinţă şi investitorii străini trebuie să cunoască fidel realităţile economice, plusurile şi minusurile, pentru a adapta decizia investiţională. Agenţiile trebuie să redevină barometrul fidel al situaţiei economice, care să devină şi sursa informaţională preţioasă pentru guvernele lumii.
		Domnul Teodor Atanasiu: "Racolarea - noul sport practicat de partidul ilegaliştilor" Nu era suficient faptul că în Parlamentul României nu se mai respectă, de trei ani, niciun regulament, se fură ca în codru la vot şi se creează tot felul de privilegii nemaiîntâlnite anterior, pentru partide ilegale precum UNPR - găselniţa domnului Băsescu -, mai nou, membrii acestui monstru - partidul traseiştilor, au trecut în bloc la practicarea unui sport inedit: racolarea a tot ce se poate la comandă cotrocenistă! Din cauza faptului că instituţiile statului nu reacţionează absolut deloc, de parcă le-ar fi anihilate definitiv posibilităţile de intervenţie, atunci când nu se respectă legea - există situaţii în care numeroşi oameni sunt de-a dreptul terorizaţi şi constrânşi să se alăture fără voia lor unei formaţiuni politice, doar pentru că aşa li se impune - supuşii domnului Băsescu adună contra cronometru, utilizând metode condamnabile, parlamentari, primari sau chiar oameni fără funcţii politice, pentru a-şi îngroşa rândurile şi pentru a-şi atinge scopurile electorale! Dar, cum aşa ceva nu se poate face fără instrumente represive, modul dictatorial de constrângere, practicat în anii de tristă amintire, a revenit cu noi şi halucinante variante în decorul anului 2011, într-o ţară care se vrea europeană! Astfel, prin şantaj, ameninţări şi presiuni oribile, UNPR îşi glorifică succesul de a fi adunat, cu forţa, în rândurile sale tot ce au putut îngenunchea din rândurile primarilor sau ale parlamentarilor şi chiar îşi intensifică, la maxim, acest nedemocratic şi abuziv demers! Democraţia câştigată în urmă cu 20 de ani şi toate celelalte valori obţinute atunci prin mari sacrificii, în loc să fie apărate şi consolidate de către cei care conduc această ţară, au ajuns să fie duse în derizoriu, până la diluarea lor completă şi înlocuirea cu tot felul de demersuri ilegale! Şantajul, traseismul, mita, inventarea de dosare şi alte pete plantate artificial în viaţa ţintelor, reprezintă acum politica de stat pe care o utilizează preşedintele ţării şi ai săi acoliţi! Nu contează pentru dumneavoastră, domnule preşedinte Băsescu, că acest aşa zis partid, UNPR-ul brevetat de dumneavoastră, este ilegalist în Parlamentul României, deoarece membrii săi nu şi-au câştigat mandatele prin votul electoratului şi nu reprezintă nicidecum în Parlament partidele sub sigla cărora au fost aleşi de popor? De ce permiteţi, domnule preşedinte Băsescu, ca, sub oblăduirea dumneavoastră, să se întâmple astfel de lucruri profund antidemocratice, cu iz de lumea a treia, precum racolările abuzive practicate de armatele de şacali ai partidelor dumneavoastră de buzunar? Nu este oare suficient faptul că Uniunea Europeană ne refuză până şi intrarea în Schengen, iar multe din ţările membre ale acesteia ne înjosesc şi ne desconsideră cu orice ocazie publică în care este pronunţat cuvântul România? Şi asta se întâmplă, evident, din cauza corupţiei grave pe care o patronaţi fără jenă şi a instabilităţilor de tot felul, pe care le-au produs cele mai incapabile guverne susţinute cu vehemenţă de dumneavoastră, aruncând România într-o zonă de mâna a doua! Nu vă ajunge cât rău aţi făcut în toţi aceşti ani României şi poporului român? Aţi ajuns acum să comandaţi şi fugărirea ilegală a primarilor, parlamentarilor sau a altor potenţiali candidaţi de succes pentru fiefurile partidelor dumneavoastră, de parcă ţara asta a devenit o reală junglă a bunului dumneavoastră plac!
		Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Cât îi costă pe români menţinerea domnului Boc şi a partidului său la guvernare?" Am aflat de curând, cu toţii, că toate previziunile optimiste ale domnilor Băsescu şi Boc în ceea ce priveşte creşterea economică a României şi revenirea la un trai mai bun al românilor fac parte deja dintr-un vis prohibitiv! În 2010 ni se spunea că aproape a trecut criza, cu ajutorul nesperat al inventivelor guverne portocalii de soluţii miraculoase, unice în Europa şi că România este deja direcţionată cu toată priceperea din dotare către drumul cel mai bun! Auzeam frecvent sloganuri consacrate de către coriştii-lăudători PD-işti, cum că toate sacrificiile suportate de români şi transpuse în tăierea drastică a veniturilor şi creşterea fabuloasă a taxelor şi impozitelor se vor sfârşi la începutul anului 2011, iar în 2012 vom fi binecuvântaţi cu o binemeritată creştere economică de peste 4%! De parcă tot ceea ce susţin, atât preşedintele ţării, cât şi ineficientul său premier, ar avea doar un singur traseu prestabilit, cel al vorbelor goale aruncate în vârtejul distrugerii, iar deciziile lor nu au avut nici cea mai mică intenţie de a se transforma vreodată în rezultate pozitive, tăvălugul veştilor proaste nu mai încetează să ne asalteze, încă de la instalarea guvernelor Boc! Aflăm acum că vor urma noi şi grele măsuri de austeritate, că vor fi impozitate pensiile în masă, indiferent de cuantum, că salariile nu vor mai reveni prea curând la valoarea de la mijlocul lui 2010 - dar să mai fie indexate cu procentele inflaţiei - şi că, în 2012, mult lăudata creştere economică va deveni aproape imperceptibilă! Dar acestea nu sunt singurele probleme care se vor transforma din nou în greutăţi incomensurabile aruncate pe spatele deja foarte încovoiat al salariaţilor şi pensionarilor sau al întreprinzătorilor! Din păcate, nota de plată a ineficienţei din ce în ce mai evidentă, patronată până la paroxism de către echipa falimentară Băsescu-Boc, înseamnă şi alte pierderi incredibile pentru România! Adică, cel mai slab management guvernamental din istoria post-decembristă, aduce ţării noastre pierderi impresionante, de 1,3 miliarde de euro pe lună şi de 16 miliarde de euro pe an! Majorarea exagerată a datoriei publice, incompetenţa demonstrată în atragerea fondurilor europene sau cheltuirea fără discernământ a banului public, fără a produce plusvaloare, ci doar în scopuri de alimentare a puşculiţelor de partid sau a celor clientelare, toate aceste minunăţii grozave conduc România spre cea mai dificilă şi tristă zonă: cea a incapacităţii de plată şi a sărăciei fără margini!
		Domnul George Ionuţ Dumitrică: "De ce nu desfiinţaţi toată România, domnilor Băsescu şi Boc?" PD, partidul dezastrelor pe bandă rulantă, la comanda cotrocenistă, studiază posibilitatea executării cât mai rapide a acesteia de a desfiinţa judeţele României, ca şi când graba regionalizării reprezintă singura problemă stringentă, care nu mai suferă nicio amânare şi care trebuie neapărat pusă în aplicare sub orice formă, indiferent de consecinţele ulterioare şi de haosul care va fi astfel creat în administraţia locală! Nimic nu este mai important pentru preşedintele ţării, în această perioadă de dinaintea alegerilor locale şi parlamentare, decât punerea în aplicare a tuturor proiectelor sale halucinante, care nu au nicio legătură cu binele cetăţenilor României, sărăciţi intens de guvernele portocalii, peste orice limită a decenţei şi nici cu bunul mers al statului român! Pentru preşedintele ţării nu are nicio importanţă faptul că peste 1000 dintre comunele şi oraşele mici ale ţării au fost băgate în faliment deja de alocările bugetare profund discreţionare, practicate de domnul Boc şi ai săi miniştri! De când PD se află la guvernare fondul de rezervă aflat la dispoziţia premierului a fost permanent împărţit cu generozitate primăriilor PD-iste, aproape în exclusivitate, fără a se ţine vreun moment cont de faptul că ţara aceasta nu este nici proprietatea preşedintelui ţării şi nici a cohortelor sale de supuşi sau că administraţia publică este condamnată să moară sau făcută să supravieţuiască, exclusiv în funcţie de culoarea pe care o poartă edilii respectivi! Astfel, primarii PDL au fost favorizaţi permanent la împărţirea banilor din fondul de rezervă al Guvernului, iar din cei 124 de milioane de lei scoşi din rezerva Guvernului în luna iulie a.c., 80 la sută au ajuns în conturile primăriilor controlate de PDL, în toată ţara! O treime dintre comunele din România - adică aproape 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România - se află în pragul falimentului, nu doar pentru că toate au luat credite şi nu le mai pot returna, ci pentru că nu mai au venituri şi nu mai au bani să funcţioneze. De fapt, unele nu mai au bani nici pentru salariilor angajaţilor. Au contractat lucrări de investiţii şi nu mai pot plăti; furnizorii, la rândul lor, sunt plini de datorii şi nu mai pot păsui pe nimeni. La nivelul oraşelor, mai ales a celor mici, situaţia este la fel de proastă. Aproximativ 10% din oraşele din România, din totalul de 217 au probleme grave cu creditele bancare. Dar mai are vreo relevanţă pentru cinismul PD-ist sau pentru cel cotrocenist faptul că şi în celelalte comune şi oraşe trăiesc tot români şi că falimentarea acestor comunităţi afectează grav orice cetăţean al acestei ţării şi blochează iremediabil mare parte din administraţia publică?! Soluţia domnului Băsescu pentru administraţia publică înseamnă un singur lucru: asigurarea succesului PD-ist prin orice mijloace şi desfiinţarea tuturor celor care ar putea să împiedice atingerea scopului scontat!
		Domnul Călin Potor: "Ministrul Igaş să fie bărbat şi să spună clar ce-i aşteaptă pe angajaţii din sistem" L-am somat public pe ministrul administraţiei şi internelor Constantin Traian Igaş să spună concret când se va încheia procesul de restructurare din minister şi ce disponibilizări mai urmează în sistem. La ora actuală există o adevărată psihoză în rândul angajaţilor MAI, care nu ştiu ce le va aduce ziua de mâine pe plan profesional, din cauza lipsei de transparenţă de care dă dovadă conducerea ministerului, în frunte cu Costel Igaş, evident cu litere mici. Acest băiat şcolit la fără frecvenţă şi cu termenul de valabilitate expirat se contrazice săptămânal, dacă nu de fiecare dată când se încumetă să vorbească public. Recent spunea că restructurarea va mai viza disponibilizarea a nu ştiu câte mii de poliţişti, iar peste câteva zile tot el anunţa că procesul respectiv se încheie la 6 octombrie. Nu se poate ca ministru să dai dovadă de o asemenea inconsecvenţă! Oamenii din sistem au nevoie să ştie ce intenţii are ministerul care-i plăteşte, pentru a-şi organiza şi ei la rândul lor viaţa personală, având în vedere că majoritatea se descurcă extrem de greu cu salariile ciuntite şi cu credite mari la bănci. Este o realitate cruntă că angajaţii MAI trăiesc de luni de zile cu sabia lui Damocles deasupra capului, din cauza incertitudinii referitoare la viitorul posturilor lor. Poate că Igaş, cu "i" mic, nu ştie sau nu este informat că mulţi dintre poliţişti nu mai fac faţă sarcinilor de serviciu din cauza stresului la care sunt supuşi în ultima perioadă, cu examene, reevaluări şi alte asemenea provocări, care parcă nu se mai termină. Ministrul trebuie să fie bărbat şi să spună exact ce au de făcut oamenii din sistem, nu să se tot ascundă după "greaua moştenire" pe care a preluat-o. Îi cer oficial să publice pe sistemul de intranet al MAI ce măsuri va lua de acum înainte, pentru a da dovadă de transparenţă şi corectitudine în luarea anumitor decizii care privesc viaţa a mii de oameni, cu sau fără sânge în instalaţie.
		Domnul Călin Potor: "Absolvenţii facultăţilor de teologie socială nu au o meserie recunoscută în România" Am atras atenţia asupra faptului că universităţile din România pregătesc absolvenţi de facultăţi pentru a căror specializare nu există meserii recunoscute de statul român! Aceasta, în urma numeroaselor sesizări pe care le-am primit de la absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia privitoare la un aspect controversat şi ilegal. În fapt, aceşti absolvenţi au primit titlul de "licenţiaţi în teologie", în domeniul "teologie", după programul de studii/specializarea "Teologie socială ortodoxă", însă nimeni nu îi angajează după terminarea facultăţii, pe motiv că nu există o meserie recunoscută oficial în acest sens. Consider şi este cert că absolvenţii respectivi nu sunt încadraţi în niciuna din meseriile cuprinse în ultima variantă a Clasificării Ocupaţiilor din România (COR), deoarece ei nu pot fi înscrişi la categoria ocupaţiei de asistent social, aşa cum ar fi fost firesc. Practic, meseria care ar fi trebuit conferită de diploma de licenţă nu există. Din informaţiile pe care le am, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau este un ONG, se opune în a recunoaşte absolvenţii de teologie socială, drept pentru care nu aprobă prezenţa lor în nomenclatorul de meserii din România. Este inadmisibil ca universităţile să scoată absolvenţi de învăţământ superior pentru care nu există meserii recunoscute pe piaţă. Pentru a încerca rezolvarea acestei anormalităţi, m-am adresat miniştrilor muncii şi educaţiei, cărora le-am cerut să se pună de acord în vederea recunoaşterii oficiale a meseriei rezultate din absolvirea facultăţilor de teologie socială.
		Domnul Mircea Irimescu: "Ghidul ICR" Institutul Cultural Român, filiala Viena, ne trimite la caseta de documente, oficial, însoţit de o scrisoare, un ghid bilingv (germană şi română) al capitalei austriece. Dincolo de evidentele accente ironice din textul însoţitor ("vă transmitem un companion interesant, agreabil şi util pentru cazul în care, între alte responsabilităţi pe care le aveţi, vă vor permite cândva..." etc.) gestul este unul care trebuie evidenţiat şi aplaudat. Intitulat: "Românii de pe Ringstrasse. Trasee de ieri prin Viena de azi", elegant, micul volum, dincolo de unele greşeli ce puteau fi evitate, provoacă plăcere celui ce-l frunzăreşte. Suntem avizaţi că este o "premieră absolută, atât pentru România, cât şi pentru Austria", că lucrarea este concepută de "cel mai important designer austriac" (Erwin Bauer) şi este semnată (deşi nu apare niciun nume pe copertă) de Gabriel Kohn şi Peter Klosterneuburg. Ni se mai spune că proiectul "Românii de pe Ring" reprezintă un "gest explicit şi ferm de diplomaţie publică şi de consolidare nu doar a imaginii şi prestigiului României, ci şi a percepţiei identitare a celor aproximativ 68000 de români care trăiesc astăzi în Austria". Aşa o fi, că pare spus destul de patetic... Nu ridicăm problema costurilor acestei lucrări. Dacă vrem să fim şi noi în rând cu lumea trebuie să cheltuim, chiar pe timpuri de criză. Este de încurajat faptul că s-a gândit cineva să investească şi în acest domeniu, atât de important pentru imaginea noastră în lume. Conceput original, împărţind centrul Vienei în mici sectoare asociate unor culori sugestive (negru tăciune, verde laur, roz pudră, roşu sângeriu, galben canar, maro balegă, albastru cerneală, blond soprană, verde crud, roşu catifea, violet pal, albastru imperial) lucrarea este, deopotrivă, o instructivă incursiune în istoria României şi Austriei. Dacă în ghidurile obişnuite accentul cade pe istoria edificiilor şi amenajărilor urbanistice, în cazul de faţă accentul este pus pe destinele personalităţilor ce şi-au purtat paşii în cele mai importante edificii din celebrul Ring vienez. Cum românii, cu diferite interese, au descins destul de des în capitala habsburgică, s-au găsit destule cazuri potrivite a stârni interesul turistului dedicat unor scopuri culturale. Cu acest ghid putem reface drumurile vieneze ale lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Ioan Slavici, Maria Cebotaru, Traian Grozăvescu, Ioan Holender, Agatha Bârsescu, Lucian Blaga, Viorica Ursuleac, Zenovie Constantin Pop, George Enescu, Eusebie Mandicevschi, în legătură cu istoria instituţiilor vieneze în care au studiat sau pe care le-au ilustrat prin munca şi creaţiile lor. Cum spuneam, ghidul are destule greşeli supărătoare pentru cunoscătorii istoriei noastre şi periculoase pentru cei (eventual străini) care abia acum iau contact cu ea. La pagina 25 se comunică că dominaţia otomană în România s-a încheiat în 1820, ceea ce stârneşte justificate nedumeriri. Apoi, la pagina 87 se afirmă că "între 1870-1872 îi găsim la Viena pe Slavici şi pe Eminescu", pentru ca la pagina 91 şi 93 să se precizeze (corect!) că perioada studiilor vieneze a lui Eminescu este 1869-1872, respectiv că Slavici era militar în termen în capitala austro-ungară în toamna anului 1869. O susţinere greşită este tot la pagina 93: Slavici nu era cu doi ani mai tânăr decât Eminescu, ci, născut în 1848, cu doi ani mai vârstnic decât poetul nostru naţional. La pagina 135 se susţine: "compozitorul Isidor Vorobchievici a studiat la Conservatorul din Viena, pregătindu-i apoi, la Bucureşti, pe Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi şi Tudor Flondor", ceea ce este, evident, o eroare. Profesorul şi compozitorul bucovinean nu a activat niciodată la Bucureşti, ci la Cernăuţi. La pagina 151, vorbindu-se despre destrămarea Imperiului Austro-Ungar în 1918, nu se pomeneşte despre Bucovina, deşi această provincie a ieşit atunci din Imperiu şi s-a unit cu România. La pagina 153, afirmaţia că "Retrocedarea teritoriilor pierdute [prin Dictatul de la Viena n.n] din Transilvania a fost posibilă numai în 1947", este o inexactitate contrazisă de realitate. Şi, în sfârşit, la pagina 173 se spune: "...în vara anului 1868 (!): împăratul, întreaga nobilime, şi toţi cei care au fost în stare să o facă au părăsit Viena", ori ştie oricine că evenimentul pomenit s-a consumat în 1688, la asedierea oraşului de către otomani. Însă, cum spuneam, dincolo de aceste greşeli, efortul Institutului Cultural Român de promovarea a valorilor româneşti în Europa, prin această apariţie editorială, merită salutat. Ceea ce facem cu bucurie.
		Domnul Marin Almăjanu: "Trădarea, şantajul şi alocările bugetare discreţionare au fost ridicate la rang de politică de stat" Preşedintele ţării, domnul Băsescu, după ce şi-a făcut mai multe calcule electorale în ceea ce priveşte partidele din ograda sa, a ordonat racolarea în masă a primarilor şi parlamentarilor, iar ministrul Oprea s-a executat întocmai şi a dat imediat undă verde traseiştilor din subordinea sa, să intensifice presiunile asupra potenţialilor racolaţi şi să utilizeze, în acest sens, orice metode, indiferent cât de opresive sunt acestea, dar planul să fie îndeplinit la virgulă, în regim de urgenţă! Astfel, UNPR, partidul tuturor trădătorilor politici din România, a ajuns să-şi facă un titlu de glorie din faptul că a adunat până acum în rândurile sale mai mulţi parlamentari decât are UDMR! Ba mai mult decât atât, partidul traseiştilor îşi revendică drepturi guvernamentale în acest sens, considerând că ponderea sa în Parlament, - deşi este un partid total ilegal, constituit de la primul până la ultimul parlamentar doar din trădători, iar parlamentarii din UDMR au fost aleşi prin vot, şi nu culeşi prin şantaj sau oportunism -, îi permite să negocieze primirea în dar a cât mai multor ministere! PNL îşi exprimă îngrijorarea că trădarea, şantajul, oportunismul şi mituirea riscă să devină politică de stat. După 20 de ani, când noi credeam că o să încheiem tranziţia şi o să pornim către o societate deschisă şi către o democraţie consolidată, de fapt, din toate acestea se face blazon. Acesta este blazonul pe care-l poartă actuala guvernare. Mai grav este, însă, faptul că toată această campanie a UNPR este gestionată, sub oblăduirea instituţiilor înalte ale statului - Preşedinţia României, Guvernul României şi grupurile parlamentare ale majorităţii, de însuşi ministrul apărării naţionale, general în rezervă al Armatei Române. Trebuie să oprim acest demers insultător la adresa statului român şi democraţiei. Singura modalitate pe care o avem la dispoziţie este cea parlamentară. De aceea, PNL îşi manifestă speranţa că Parlamentul va înceta să mai fie o arenă de abuzuri şi va deveni apărătorul, garantul democraţiei şi al modernizării funcţionării statului român. În acest context, PNL ia act de demersurile guvernamentale ale PD de falimentare a administraţiei publice nearondate intereselor sale, dar şi de situaţia gravă, fără precedent, în care au ajuns peste 1000 de comune şi oraşe din cauza subfinanţării controlate şi solicită Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiilor pentru politică economică şi celor pentru administraţie publică ale celor două Camere ale Parlamentului formarea unei subcomisii sau a unei noi comisii care să monitorizeze zilnic transferurile bugetare către administraţia locală. Numai printr-un control parlamentar riguros se mai poate stopa traficul ilegal de fonduri bugetare pe care îl practică, fără nicio jenă, guvernele PD-iste, dar şi repunerea primăriilor pe făgaşul normal de funcţionare!
		Domnul Andrei Dominic Gerea: "Luaţi lecţii de la Guvernul bulgar, domnule Boc!" În această zi, Guvernele Bulgariei şi României se vor reuni într-o şedinţă comună, care va avea loc la Bucureşti. Nu ştiu a cui a fost această idee, dar o consider una bună, deşi sunt destul de sceptic în privinţa faptului că această primă şedinţă reunită ale guvernelor român şi bulgar va avea vreun impact pozitiv asupra incapabililor miniştri PD-işti! Domnii guvernanţi ai PD, care-şi laudă, ceas de ceas, performanţele inexistente, ar trebui să stea cuminţi şi spăşiţi la această şedinţă comună şi să-şi ia cât mai multe notiţe de la guvernanţii bulgari, care au reuşit, realmente, să ia numeroase măsuri anticriză, cu o influenţă benefică asupra economiei bulgare! În timp ce politicile anticriză ale guvernelor Boc au însemnat doar tăierea veniturilor, creşterea impozitelor şi a taxelor sau introducerea unora noi - vezi impozitul forfetar care a generat peste 300.000 de falimente sau cea a celei mai mari creşteri de TVA din Europa, care a dus la un regres masiv al mediului privat şi la alungarea accelerată a investitorilor - sau împrumuturi uriaşe, pe bandă rulantă, de la FMI şi Banca Mondială, vecinii bulgari au aplicat un program de creştere a colectării taxelor şi impozitelor, care a dat rezultate în Bulgaria, aceasta crescându-şi veniturile cu 7 la sută din PIB, prin îmbunătăţirea colectării! Incompetenţa guvernului român, tradusă prin cele mai slabe performanţe înregistrate vreodată de România, a trebuit să suplinească puţinii bani colectaţi din taxe şi impozite de către guvernele PD, prin împovărarea excesivă a cetăţeanului de rând, dar şi a întreprinzătorilor privaţi! Domnii Băsescu şi Boc s-au făcut permanent că nu văd dezastrul în care se îndreaptă economia României, blocată de lipsa flagrantă de performanţă pe toate planurile, dar, mai ales, sufocată profund din cauza căpuşării aproape totale a bugetului public, de către personaje inedite, precum Videni, Ridzi, Elene sau Botişi etc.! În timp ce în România, de trei ani încoace, se practică acordarea fondurilor europene pe ochi portocalii ca sport naţional, iar rata de absorbţie a fondurilor este una penibilă, de doar 3%, nivelul absorbţiei fondurilor europene în Bulgaria a crescut la 13%, de la 0,98%, cât se înregistrase anterior, în perioada fostului lor guvern! Guvernul domnului Boc ar trebui să-l întrebe pe premierul bulgar şi care este reţeta de succes bulgară, în privinţa atragerii investiţiilor sau a relocării zilnice a firmelor româneşti în Bulgaria! Nu cumva, faptul că bulgarii menţin o cotă de TVA de 20% şi un impozit pe profit de numai 10% (cotă unică de 10%) contează foarte mult pe piaţa atragerii investiţiilor sau că dumnealor au reuşit să reducă cu mult şi birocraţia, în ceea ce priveşte înregistrarea unei firme? Clamaţi acum necesitatea atragerii de investiţii, după ce, cei mai mari investitori, printre care şi Nokia, au părăsit, fără regrete, România şi au lăsat mii de angajaţi pe drumuri! Dar ce avantaje le oferiţi dumneavoastră investitorilor, domnule Boc, dacă doar comparaţia cu Bulgaria pune România în cea mai neatractivă lumină, iar statistica mutărilor de firme şi mari şi mici, din România în Bulgaria, demonstrează, fără echivoc, că faimoasele reformiste guverne PD-iste nu au făcut absolut nimic pentru binele economiei? Dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc şi toţi miniştrii dumneavoastră, ar fi trebuit să vă daţi demisia, încă de la începutul anului trecut, doar pentru faptul că mii de firme româneşti pleacă cu totul, lunar, la sud de Dunăre! Să nu mai vorbim de alte motive temeinice, care vă scot în evidenţă monstruozităţile pe care le-aţi inventat: excesiva corupţie pe care o întreţineţi fără jenă sau îndatorarea cumplită a ţării şi sărăcirea fără margini a poporului român!
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Democraţie cu aprobare" Declaraţia mea politică începe cu o întrebare, la care vă rog să răspundeţi: care este principala preocupare a Guvernului, în condiţiile în care criza de pe pieţele europene revine în forţă, iar riscul ca România să intre în incapacitate de plată a crescut de două ori într-o săptămână? Unii dintre dumneavoastră îşi pot imagina, desigur, că guvernanţii discută frenetic, din zori şi până-n noapte, despre investitorii care pleacă din ţară şi posibilităţile de stimulare a creşterii economice, despre strategii privind creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi noi măsuri de protecţie socială ce se impun în momentul de faţă. Acesta ar fi răspunsul la întrebare, în cazul unei guvernări responsabile, ceea ce nu este cazul. Actualii guvernanţi au cu totul alte preocupări, străine de problemele cu care se confruntă economia ţării şi cetăţenii României: regionalizări, alegeri, inventarea de noi funcţii de şefi pentru cei care sprijină Guvernul Boc, direcţionarea banilor publici spre buzunarele clienţilor politici şi plata trădării politice. PDL este gata să negocieze România pe bucăţi, doar-doar va putea aduna mai multe voturi dacă dă peste cap actuala împărţire teritorială. Acum, actualii guvernanţi şi-au propus să le ia românilor şi dreptul de a protesta, fundamental în orice societate democratică. Noile reglementări pe care Puterea are de gând să le introducă în legislaţia cu privire la organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice vor limita excesiv dreptul de protest. Legea nr.60/1991, care este în vigoare, precizează chiar la primul articol faptul că "Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege". Această garanţie nu mai apare deloc în proiectul de lege întocmit de guvernanţi! În clipa de faţă, este suficientă o înştiinţare a administraţiei publice privind un protest, dar guvernanţii vor să elimine statutul de drept al acestei forme de exprimare publică, înlocuind termenul de "declarare" a adunărilor publice cu cel de "aprobare". Aşadar, o comisie de la primărie aprobă sau nu un protest. Un drept fundamental poate fi îngrădit din "motive rezonabile". Ce înseamnă "motive rezonabile"? Nu aflăm din acest proiect de lege. Se deschide astfel calea abuzivă de măsuri discreţionare pentru a se interzice aceste libertăţi constituţionale, creând premisele unui stat autoritar. Obligativitatea de a anunţa instituţiile statului cu 5 zile înainte de desfăşurarea adunării publice, faţă de 3 zile - cum este stipulat în legea în vigoare, blochează practic o reacţie promptă a cetăţenilor la subiecte de mare interes pentru ei. Românii nu vor mai putea protesta în apropierea Guvernului, Parlamentului, ministerelor, prefecturilor şi a altor instituţii ale statului, dar nici în apropierea gărilor, staţiilor de metrou, spitalelor sau pe traseele unde se execută lucrări edilitar-gospodăreşti. În aceste condiţii, mă îndoiesc că s-ar mai putea desfăşura vreun miting în Bucureşti. Probabil că Guvernul s-a gândit să-i trimită pe cetăţeni să protesteze pe vreun izlaz comunal. Asta este politica pumnului în gură propusă de Guvernul Boc! Din actuala lege dispar paşii şi procedurile de intervenţie în forţă, dispar somaţiile. Proiectul conţine multe expresii vagi, existând riscul unor interpretări abuzive din partea forţelor de ordine. Nu sunt precizate criteriile specifice în baza cărora se stabileşte gradul de risc al unei adunări publice. Orice miting poate fi transformat într-un pretext pentru declanşarea unei represiuni dure. Nivelul amenzilor pentru "contravenţia" de a organiza sau de a participa la o adunare neautorizată este foarte ridicat. Refuzul de a părăsi o adunare publică, la cererea reprezentanţilor autorităţii, constituie infracţiune, pedepsită cu închisoare. Toate aceste măsuri sunt introduse pentru a descuraja cetăţenii să-şi manifeste dreptul la libera asociere şi dreptul la libertatea de exprimare. Actuala guvernare doreşte să împiedice orice tentativă a cetăţenilor de a-şi exprima public părerea şi nemulţumirile. Proiectul reflectă şi o viziune generală opusă valorilor şi principiilor democratice. Cei care participă la proteste devin un "pericol public" în ochii guvernanţilor, sunt culpabili, se transformă în nişte indivizi care tulbură liniştea cetăţenilor oneşti şi dăunează grav intereselor ţării. Se doreşte, astfel, expulzarea prezumţiei de nevinovăţie din conştiinţa publică. Dintr-un demers civic ce trebuie încurajat, dintr-o iniţiativă de dezvoltare a spiritului comunitar, adunarea publică devine un pericol, ceva ce trebuie evitat. După ce i-a împins pe români la limita sărăciei şi a disperării, Guvernul Boc încearcă să împiedice orice manifestări de protest ale cetăţenilor. În esenţă, această iniţiativă arată că guvernanţilor le e frică de popor. Dar de ce le e frică nu scapă! PSD va face tot posibilul pentru a bloca această iniţiativă care restrânge în mod nejustificat drepturile şi libertăţile fundamentale.
		Domnul Iuliu Nosa: "Colapsul statului social sub înaltul patronaj al PDL" În timp ce agenda politicienilor de la putere este canalizată pe acapararea unui cumul din ce în ce mai mare de putere în aparatul de stat, şi aici ne referim la funcţii, influenţă şi poziţii, interesele cetăţeanului de rând converg înspre obiective mai umane, mai lumeşti, precum: crearea mai multor locuri de muncă sau măcar securizarea locurilor actuale, inflaţia, creşterea preţurilor şi scăderea veniturilor. Într-un cadru normal, cetăţenii aşteaptă soluţii de la cei care îi reprezintă de drept pentru a-i crea un cadru mai bun în care să ducă un trai decent, să-şi întemeieze o familie şi să-i ofere măcar condiţiile optime de trai. În acest timp, în viaţa reală, PDL îşi vede liniştit doar de interesele personale, traficul de influenţă, strângerea de bani pentru camarila de partid, fără să îi pese de costurile sociale care sunt plătite numai de populaţie. Codul de asistenţă socială este noua iniţiativă guvernamentală care încalcă flagrant drepturile persoanelor cu handicap şi a asistaţilor sociali. Este inadmisibil să faci economii pe spatele persoanelor cu dizabilităţi, în timp ce sistezi ajutoarele sociale pentru păturile defavorizate ale populaţiei. Soluţiile pentru relansarea economiei au ajuns doar responsabilitatea membrilor opoziţiei, care iniţiază proiecte legislative şi încearcă să găsească soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă, prin acordarea de facilitate fiscală angajatorilor sau prin neimpozitarea profitului reinvestit, în timp ce Guvernul acordă contracte halucinante acoliţilor politici şi face presiuni pentru concedierea a cât mai multor oameni, pentru a reduce cheltuielile de personal ale autorităţilor statului. Mai nou, face reduceri chiar şi în cazul asistenţei sociale, care este barometrul unei societăţi evoluate. Un alt punct nevralgic este constituit de măsurile pentru redresarea economiei, care sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Nu mai este un secret pentru nimeni că Guvernul Boc, din 2008 încoace, dovedeşte o impasibilitate şi incompetenţă fără margini, că DNA rătăceşte 500.000 de lei, bani cu care a organizat un flagrant eşuat. Dar cel mai îngrijorător lucru văzut cu ochiul liber este lipsa de interes faţă de nevoile reale ale cetăţeanului, care se întreabă până unde vor merge cu această agendă paralelă şi mai ales când vor înţelege că oamenii care plătesc taxe au alte probleme şi nevoi de care guvernarea nu ţine cont nici măcar în an preelectoral, când în mod normal ar trebui să iniţieze o serie de soluţii mai populare. Iar acest lucru mă pune serios pe gânduri şi mă face să mă întreb cine sunt adevăraţii oameni cu dizabilităţi şi cum au ajuns să conducă destinele noastre, ale tuturor...
		Domnul Gabriel Plăiaşu: "Guvernul Boc pierde şi... China" Într-o perioadă foarte grea pentru România din punct de vedere economic, într-o perioadă în care subiectul "Nokia" este foarte fierbinte, într-o perioadă în care capitalul străin nu mai pare interesat de aceste meleaguri, nu pot să nu-mi aduc aminte de vizita domnului Boc şi a suitei Domniei Sale în China, de o săptămână, în perioada Universiadei de la Shenzen. A fost atunci o adevărată nebunie mediatică, Emil Boc s-a întors în ţară precum Moş Crăciun, cu sacul plin. Le povestea românilor de marele succes dobândit în China. De masivele investiţii în autostrăzi, de banii băgaţi de către chinezi în centrala de la Cernavodă, de canalul Dunăre-Bucureşti etc. Ce avem în octombrie 2011?! Absolut nimic. Încă o dovadă de incompetenţă a Guvernului Boc. Încă un eveniment făcut exclusiv pentru televiziuni. Rămân însă faptele şi marile frustrări. Raporturile cu China ale României sunt la pământ. Investiţiile chinezeşti în România sunt în valoare de 300 milioane euro. Locul 16 în clasamentul investitorilor. Raportul schimburilor comerciale este undeva la 1,5 miliarde. Şi toate astea în raport cu o ţară care şi-a permis să ducă în Ungaria investiţii de peste 1,5 miliarde euro. Din punctul meu de vedere, trebuie marcat un nou eşec al Guvernului Boc. Un Guvern obişnuit să execute, nu să producă fapte. Să mergi în China cu delegaţia care cuprinde miniştrii anonimi, precum domnii Vreme sau Ariton, constituie în exclusivitate pierdere de timp. Ministrul de externe, Teodor Baconschi, a "pregătit" foarte bine vizita. România nu avea ambasador numit la Beijing, prin Consulatul de la Shanghai bătea vântul. Deschid subiectul "China" în această perioadă când ne văităm că pleacă investitorii din România, că pierdem locurile de muncă. În mod evident vina aparţine Guvernului incapabil de soluţii, incapabil să facă un traseu limpede de ieşire din criză pentru România. Atenţia populaţiei este deturnată de la aceste dovezi concrete de incompetenţă către îndelungi dezbateri pe tema comasării alegerilor sau despre regionalizare. Din păcate, istoria acestei ţări va contoriza că într-o perioadă de criză, România a fost blestemată să aibă parte de un Guvern fără nicio viziune.
		Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Comemorarea victimelor holocaustului" Nu trebuie să ignorăm realităţile trecutului care au însângerat vieţi, decenii, popoare şi culturi. Holocaustul a existat! Iar această mărturie a adevărului istoric ne confruntă, astăzi, cu un nobil recurs la memoria victimelor crimelor împotriva umanităţii, vieţi şi destine care au purtat flacăra demnităţii umane într-o lume în care răul existenţial devenise ideologie de stat. Holocaustul, ca formă extremă de genocid sistematic este unic în umbra istoriei, prin faptul că aproape 6 milioane de evrei au fost exterminaţi, doar pentru că aparţineau unei identităţi, unei culturi, unui popor autentic. O viziune adecvată a Holocaustului ar trebui să plaseze Operaţiunea Reinhardt - uciderea evreilor polonezi din 1942, în centrul istoriei sale. Evreii polonezi au reprezentat cea mai mare comunitate evreiască din lume, iar Varşovia cel mai important oraş evreiesc. Această comunitate a fost exterminată la Treblinka, Belzec şi Sobibor. Aproximativ 1,5 milioane de evrei au fost ucişi în aceste trei locuri, 780.863 numai la Treblinka. Doar câteva zeci de oameni au supravieţuit acestor fabrici ale morţii. Belzec, deşi pe locul al treilea în ceea ce priveşte crimele Holocaustului, după Auschwitz şi Treblinka, este foarte puţin cunoscut. 434.508 evrei au pierit în acea fabrică a morţii, iar încă un milion de evrei polonezi au fost ucişi în alte feluri, unii la Chelmno, Majdanek sau Auschwitz, mulţi alţii împuşcaţi în acţiunile din jumătatea de est a ţării. Victimele Holocaustului au fost oameni din toate nivelurile de ierarhie socială a vremii, dar cu aceleaşi năzuinţe după libertate şi democraţie, după o lume în care principiul demnităţii umane şi autoritatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului să fie pe deplin respectate. Ororile Holocaustului în România, depun o mărturie pătată de sângele victimelor, despre decadenţa fiinţei umane, putere şi expansiune fără a respecta libertatea şi unicitatea celuilalt, ideologii legitimate prin crime, doar pentru a impune un sistem totalitar prin exterminarea "presupuşilor opozanţi". Astăzi, la acest moment solemn de comemorare a victimelor holocaustului, statul român trebuie să-şi aducă în mod plenar aminte de concluziile raportului Comisiei "Elie Wiesel", să vegheze prin instituţiile statului de drept, la respectarea Legii nr.107/2006 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, condamnând eficient şi efectiv orice formă de antisemitism în spaţiul românesc. Dincolo de ororile Holocaustului, memoria victimelor poate fi umbrită de ignorare, negaţionism nejustificat şi antisemitism patologic. Împotriva acestor forme ale răului existenţial şi a pervertirii mentalului colectiv românesc se poate lupta doar respectând principiul fundamental şi definitoriu pentru un stat de drept: principiul demnităţii umane.
		Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Sprijinirea iniţiativei private prin măsuri guvernamentale concrete" Sprijinirea iniţiativei private prin măsuri guvernamentale concrete, viabile pe termen mediu şi lung, poate avea un impact determinant pentru evoluţia economiei româneşti, în sensul în care dezvoltarea spiritului antreprenorial şi atragerea de noi investiţii, vor consolida sistemul economic românesc în plină recesiune. Stimularea investiţiilor private prin garanţii de stat, acele instrumente macro-economice pentru susţinerea investiţiilor în condiţiile crizei de lichidităţi financiare şi a reevaluării condiţiilor de creditare din partea băncilor, reprezintă un program sustenabil propus de Guvernul României, mai ales că întreprinderile mici şi mijlocii au beneficiat prin intermediul Fondului de Garantare şi Contragarantare de garanţii în valoare de peste 1,3 miliarde euro, ceea ce a dus la crearea şi menţinerea a peste 239.000 de locuri de muncă în perioada 2009 - august 2011. Pe de altă parte, scopul direct al programului guvernamental "Mihail Kogălniceanu" pentru întreprinderile mici şi mijlocii îl constituie facilitarea accesului la creditare. Sprijinul statului constă în acordarea de garanţii de stat pentru maxim 80% din valoarea creditului, dar fără a depăşi cuantumul de 100.000 leişi în subvenţionarea a maximum 70% din rata dobânzii aferentă creditului, dar nu mai mult de 6,5 % pe an. În aceeaşi linie de susţinere a iniţiativei private în mediul de afaceri românesc, prin Programul "Start", microîntreprinderile cu o vechime mai mică de 2 ani beneficiază de alocaţie financiară nerambursabilă de maxim 70% din valoarea cheltuielilor eligible aferente proiectului de investiţii, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar, iar "Programul pentru tinerii debutanţi în afaceri" statul român acordă fonduri nerambursabile de până la 10.000 de euro şi garanţii de stat pentru creditele necesare realizării planului de afaceri, în proporţie de 80% din valoarea creditului, dar nu mai mult de 80.000 euro. Trebuie subliniat faptul că noul angajator este scutit de la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru maxim 4 angajaţi, dar este obligat să angajeze cel puţin două persoane. Toate aceste măsuri guvernamentale concrete, cu efecte benefice pentru evoluţia mediului de afaceri românesc, demonstrează preocuparea constantă a coaliţiei de guvernare de a găsi şi promova soluţii viabile, sustenabile, de consolidare a sistemului economic la nivel marco-economic, în plină recesiune economică. Din această perspectivă, măsurile de politică economică şi fiscală trebuie să găsească un consens de susţinere la nivelul întregii clase politice româneşti, pentru o ofensivă eficientă în lupta cu efectele recesiunii economice în România.
		Domnul Relu Fenechiu: "Totul (fonduri guvernamentale) pentru PDL, totul pentru victorie (în alegeri)" De când a ajuns la Palatul Victoria, domnul Emil Boc nu pierde ocazia, de fiecare dată când apare pe un post TV, să atace fosta guvernare Tăriceanu II, susţinând că a risipit banii publici în context electoral. Că lucrurile nu au stat aşa, s-a demonstrat. Dar iată ce a spus marele acuzator, recent, la o întrunire PDL de la Timişoara. "Veţi avea susţinerea necesară pentru proiectele pe care le aveţi, de care depinde, evident, partidul şi soarta noastră. Pentru că prima dată pe dumneavoastră ne bazăm la alegeri, pe cei de la nivel local. Dumneavoastră daţi sporul şi forţa. Nu este o prioritate mai mare pentru miniştrii noştri decât să fie în contact cu dumneavoastră şi să rezolvăm în limitele resurselor pe care le avem problemele". Deci, iată, cel care acuza demagogic fostul Executiv de risipă în scopuri electorale a banului public, ce face acum? Promite fără jenă bani publici aleşilor locali ai PDL, exclusiv pentru ca aceştia să devină competitivi la viitoarele alegeri. Toate reproşurile opoziţiei din ultimii trei ani privind acordarea de fonduri prioritar pentru aleşii locali ai PDL au fost respinse vehement de către premierul Emil Boc. După această declaraţie însă, cred că îi va fi foarte greu primului ministru în exerciţiu să mai tăgăduiască faptul că majoritatea fondurilor guvernamentale şi nu numai sunt direcţionate discriminator către propriul partid, iar scopul este unul eminamente electoral. Acelaşi premier Emil Boc afirmă, de trei ani de zile, că fosta guvernare liberală (uită însă să amintească faptul că PDL s-a aflat doi ani şi trei luni în respectiva guvernare) a cheltuit din banii destinaţi exerciţiului guvernării ulterioare. Nimic mai fals. În schimb, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, doamna Elena Udrea, a anunţat deja oficial că a scos la licitaţie contracte de 2,6 miliarde de euro pentru modernizarea drumurilor din judeţele ţării şi că banii vor fi plătiţi începând din 2013. Oare ceea ce a anunţat şi ceea ce face doamna ministru Elena Udrea, ce înseamnă? Nu angajarea de cheltuieli în numele viitoarei guvernări? Nu sunt adeptul tezei privind "moştenirea dezastruoasă" a guvernării precedente. Dar nu pot să nu admit, că atunci când este vorba de risipă, aceasta stă la masă cu Guvernul Boc. Săli de sport în comune în care populaţia este majoritar de vârsta a doua şi a treia, bazine de înot care nu sunt utilizabile nici pentru sportul de performanţă, dar nici pentru cel de masă, pârtii de schi şi telegondole în zone pe care nici relativ puţinii amatori de sporturi de iarnă din ţară nu le calcă, terenuri comunale pentru echipe din ligile a V-a, a VI-a, dar şi pentru comune unde nu există echipă de fotbal, toate acestea au un numitor comun: risipa. Şi asta într-o perioadă de criză. Iar dacă privim cu atenţie, majoritatea beneficiarilor proiectelor au fost aleşii din zona puterii. Dar, se pare că există soluţii găsite de actualii guvernanţi pentru diminuarea risipei: impozitarea tuturor pensiilor. Nu de alta, dar "pensionarii nu au fost afectaţi direct de criză cum au fost afectaţi bugetarii." O spune acelaşi Emil Boc. Probabil pentru a pregăti terenul unei noi "ajustări", în jos, a pensiilor românilor.
		Domnul Filip Georgescu: De trei ani criza economică se ţine de noi ca scaiul de coada vacii, iar cu măsurile aberante de austeritate la care recurge permanent actuala putere nu vom scăpa de acest flagel nici în următorii doi-trei ani cum, de altfel, ne atenţionează preşedintele ţării. Criza ne loveşte dur de la o lună la alta. În iunie, producţia industrială era cu 2,2% mai mică decât în mai, iar volumul lucrărilor de construcţii înregistra o scădere de 1,3%. O asemenea scădere a producţiei în aceste importante domenii ale economiei s-a perpetuat şi în lunile următoare, infirmând promisiunile autorităţilor, dar mai ales aşteptările populaţiei. Un singur succes, neaşteptat, s-a ivit în vara acestui an, ca o rază de speranţă pentru români, cele şapte milioane de tone de grâu, recoltă de care n-am mai avut parte în ultimii ani. În faţa unui asemenea rezultat, autorităţile s-au declarat extrem de mulţumite, cu toate că n-au prea făcut mare scofală pentru pâinea ţării. Ba, dimpotrivă, şi în 2011 au continuat politica falimentară de subfinanţare a agriculturii şi de lipsă de sprijin a micilor fermieri. Acum 25 de ani, producţia de grâu a ţării era de două ori mai mare decât cea din acest an, şi când spunem acest lucru avem în vedere recoltele obţinute, de 3.000-4.000 kg la hectar, nu a celor fantomatice pe care le vehiculau activiştii rurali de partid. Şi în acest an, producţia de grâu ar fi putut să fie mult mai mare, dacă sute de mii de hectare n-ar fi rămas pârloagă. Pe de altă parte, s-au pierdut câteva milioane de tone de cereale ca urmare a lipsei unor sisteme de irigaţii în zonele bântuite de secetă. Deşi nu toate roadele câmpului au ajuns la hambar, bilanţul anului agricol se conturează de pe acum. Nu este unul îmbucurător, ci mai degrabă unul care ne pune pe gânduri. Din cauza secetei prelungite, producţiile de porumb, de struguri din unele zone viticole (Buzău, Iaşi, Huşi), precum şi cea de fructe sunt în mare parte compromise. Este adevărat, în alte zone, viţa de vie a rodit din belşug, estimându-se o producţie de 65 milioane hectolitri de vin, cu 20% peste media unor ani normali. Totuşi, şi în această privinţă greutăţile de ordin economic vor continua să persiste. Din cauza crizei economice, în ultimii trei ani, piaţa vinurilor din ţara noastră a scăzut de la 450 la 350 de milioane de euro, în timp ce importurile s-au dublat la fiecare şase luni. Bilanţul anului 2011 nu este favorabil nici în zootehnie. La sfârşitul primului semestru al acestui an, efectivele de bovine erau mai reduse cu 15,5% faţă de cele existente în aceeaşi perioadă a anului trecut, iar efectivele de porcine cu 2,2% mai mici. Să amintim că înainte de 1989, numărul porcinelor era de 15 milioane, în timp ce astăzi este de doar 4,6 milioane. Datorită acestor neajunsuri, în primul semestru al acestui an, unităţile procesatoare au recoltat cu 36 350 tone mai puţin lapte de vacă, ceea ce a făcut ca producţia de brânzeturi să fie mai redusă cu 668 de tone, iar cea de unt cu 180 tone, inferioare nivelului atins în primele şase luni din 2010. Nici nu ne puteam aştepta la alte rezultate, dacă avem în vedere că în perioada 2002 - 2010, în ţara noastră, efectivele de taurine s-au redus cu un milion de capete, iar refacerea acestora nu se poate realiza decât în circa şase ani, în condiţiile în care crescătorii de animale ar fi temeinic sprijiniţi de stat, cu programe finanţate din fonduri europene şi prin crearea unui circuit al produselor agrozootehnice, incluzând unităţi de prelucrare şi de procesare. Din păcate, şi în următorii ani, o ţară ca România, cu un imens potenţial agricol, va continua să fie dependentă de importurile de cereale, carne, brânzeturi, fructe şi alte produse agroalimentare. O asemenea stare de fapt este cu atât mai gravă cu cât o agricultură de nivelul celei din 1989 ar fi în măsură să alimenteze, în bună măsură, efectele atât de grave ale crizei economice, şi să preîntâmpine criza alimentară mondială care se apropie cu paşi repezi. Să sperăm că actualele autorităţi, dar şi cele viitoare, îşi vor schimba concepţia asupra rolului pe care agricultura trebuie să-l joace în redresarea economiei naţionale.
		Domnul Marian Ghiveciu: "Acoperirea pierderilor de recolte nonasigurabile, o necesitate" În România, după abrogarea Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi în agricultură, se impune legiferarea acestui domeniu ca o necesitate, întrucât în multe situaţii fenomenele naturale şi bolile au generat dezastre. Ţara noastră beneficiază de o poziţie geografică care expune ţara riscului de calamităţi naturale, şi anume: secetă excesivă, inundaţiile din revărsările de râuri, temperaturile excesiv de ridicate sau scăzute, topirea bruscă a zăpezii, uragane şi tornade. În condiţiile climatice actuale din România, seceta, gerul şi inundaţiile şi-au pierdut proprietăţile unor riscuri asigurabile, care au caracteristici clare şi bine definite, cum sunt: caracter aleatoriu, imprevizibil şi incert. Societăţile de asigurare din România nu au capacitatea financiară să subscrie riscuri catastrofale şi să-şi onoreze obligaţiile asumate prin contractele de asigurare, fără a avea contracte de reasigurare. De asemenea, trebuie să subliniez faptul că pe plan mondial şi european societăţile de asigurare care practică asigurări agricole nu subscriu prin poliţele de asigurare riscurile catastrofale (seceta, îngheţul de iarnă şi inundaţiile). Cu toate că Franţa beneficiază de o poziţie geografică expusă mai puţin riscului la calamităţi naturale, severitatea şi extinderea daunelor datorate acestor fenomene neasigurabile au determinat Guvernul francez să emită un act normativ special. Prin legea specială sus menţionată, riscurile neasigurabile sunt parţial compensate prin intermediul unui Fond Naţional de Garantare a Calamităţilor Agricole. Având în vedere rolul agriculturii în economia României, trebuie creat şi la noi, urgent, cadrul legislativ care să permită acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli. De aceea, Guvernul României trebuie să înfiinţeze Fondul Naţional de Garantare pentru Calamităţi Agricole pentru a acoperi toate pierderile de recolte nonasigurabile.
		Domnul Miron Ignat: "Zilele Culturii Spirituale Ruseşti în România" În acest an, Ministerul Culturii din Federaţia Rusă şi Patrimoniul Naţional al României au organizat "Zilele culturii spirituale ruseşti în România". Deschiderea a avut loc pe data de 10 septembrie, la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", care a avut onoarea de a găzdui concertul susţinut deAnsamblul Instrumental Bis - Quitşi de soliştii Ekaterina Sergheeva(mezzosoprană, Teatrul Mariinski) şiDenis Sedov(bas, Teatrul Mihailovski). Membrii ansamblului Bis-Quit sunt: Andrew Antipov- balalaika, contrabas,Olga Yevstafyev- domra,Gafarov Rustam- balalaika prima,Sacenko Alexander- acordeon,Alex Arrow- saxofon soprano,Vladimir Maslov- percuţie. În cadrul acestui eveniment a avut loc deschiderea expoziţiei "Arta colajului textil din Rusia", care a cuprins lucrări textile ale meşterilor contemporani populari din Rusia. Lucrările textile ale maeştrilor contemporani ruşi au participat la festivaluri internaţionale în Franţa, Maroc, Germania, Cehia, precum şi la ediţiile anterioare ale FestivaluluiPatchwork Mosaic Russia. "Zilele culturii spirituale ruseşti în România" vor continua până la 30 noiembrie. Astăzi, la Teatrul Naţional de Operă va avea loc concertul celor mai buni solişti de operă din Rusia, iar în perioada 25-27 noiembrie la cinema "Studio" vor avea loc "Zilele filmului rus în România". În cadrul acestui eveniment vor rula câteva dintre cele mai reprezentative pelicule ruseşti din ultimii ani. Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a salutat iniţiativa Ministerului Culturii din Federaţia Rusă şi Patrimoniului Naţional al României, deoarece pentru noi, ruşii lipoveni, promovarea culturii, a obiceiurilor şi a tradiţiilor este prioritară.
		Domnul Ioan Oltean: "Opoziţia din sânul opoziţiei" Rolul opoziţiei într-un stat de drept este foarte important, atât pentru a reprezenta o alternativă viabilă la partidele aflate la guvernare, cât şi pentru a asigura dezbateri cât mai deschise care să conducă la politici coerente şi în acord cu interesul naţional, pentru o dezvoltare eficientă a societăţii. Dar ce ne oferă zi de zi opoziţia, adică uniunea socialistă? Dacă aş spune absenţă, probabil că liderii opoziţiei s-ar simţi nedreptăţiţi. Într-adevăr, e mai mult decât atât, pentru că în afară de absenţele nenumărate de la dezbaterea oricărui proiect de o importanţă strategică pentru ţară, de modernizare a societăţii, politicienii uniunii socialiste ne aduc circ zi de zi. Dar nu un circ ieftin, ci unul bine plătit şi acest lucru deoarece, deşi sunt plătiţi să reprezinte interesele cetăţenilor, liderii opoziţiei lipsesc în masă de la şedinţele Parlamentului. Creditat de către Ion Iliescu, la începutul rolului forţat de preşedinte, cu şanse să înveţe mersul economiei, acest politruc de Ponta nu a reuşit să-şi înveţe nici măcar rolul de preşedinte. Observăm că atunci când se află la şedinţele Parlamentului, rar ce-i drept, nu reuşeşte să-şi găsească cuvintele, dar încearcă să şi le adune în versuri scrise pe blog. Pentru că Domnia Sa a învăţat că politica se face pe bloguri, probabil i-a explicat colegul domniei sale de partid, Vanghelie, cum stă treaba cu "goagălul". Este grav că într-o perioadă atât de dificilă, atât pe plan extern cât şi intern, politicienii opoziţiei nu înţeleg că trebuie să aibă un rol constructiv în ceea ce priveşte politica de stabilitate a ţării. Am înţeles dorinţa domniilor lor de a ajunge să guverneze. Acesta este rolul unui partid politic. Dar nu am înţeles pe baza căror principii doresc să guverneze, în condiţiile în care nu reuşesc să ajungă la un consens acum, când sunt în opoziţie, nici măcar în sânul uniunii socialiste. Zi de zi asistăm la tensiuni în rândul numeroaselor organizaţii din ţară ale partidelor din opoziţie, declaraţii ale propriilor lideri ai uniunii socialiste care dovedesc imposibilitatea de a ajunge la un acord. Dacă cei trei crai ai opoziţiei nu sunt convinşi ei înşişi de viabilitatea proiectului uniunii socialiste, ce siguranţă oferă cetăţenilor acestei ţări că ei reprezintă alternativa la guvernare şi, mai mult, că oferă stabilitate acestei ţări? Dacă membrii propriilor partide declară că "USL poate fi un partid al democraţiei, nu al hoţiei, poate fi un proiect al tinerei clase politice, nu al dinozaurilor" şi că este nevoie de o reformă în cadrul uniunii socialiste, cum ar putea reuşi această uniune să ofere stabilitate ţării? Dacă Guvernul Boc, un guvern care este alcătuit din trei partide, reuşeşte, în condiţii foarte dificile pentru ţară, să asigure stabilitate şi să întrunească un consens asupra politicilor importante pe care trebuie să le implementeze, liderii opoziţiei ne oferă zi de zi inconsecvenţă, incertitudine, lipsa de respect pentru membrii proprii, precum şi viziuni diferite privind administrarea banului public. În aceste condiţii, mă întreb ce poate fi mai rău pentru România: să ne întoarcem în perioada de risipire a banilor publici prin decizii iresponsabile sau să oferim opoziţiei posibilitatea de a guverna. Consider că drama ar fi de aceeaşi intensitate.
		Domnul Ioan Stan: Am avut şansa ca încă din tinereţe să aflu un lucru pe care l-am verificat ca adevărat de foarte multe ori în viaţă şi care mi-a fost în aceeaşi măsură şi de folos. Cică: "fericită firea românului că ştie şi poate face haz de necaz!" Am verificat adevărul acestor spuse, nici nu mai ştiu pentru a câta oară, zilele trecute, când un prieten, răsfoind presa, îmi zice "Măi, noi avem destulă minte, dar nu-i bună toată". Cita în aşa fel un banc pe seama căruia ne distrasem cândva, dar se referea la ce vedea în ziar. Prietenul meu se străduia să se lămurească asupra a două dintre subiectele ce ţin prima pagină şi trăgea nădejde să-i limpezesc eu ce n-or putea profesioniştii ştirilor. Prieten, de! Dacă nu prietenii, atunci cine să ne creadă în stare! Cum spuneam, două erau temele aflate încă în nebuloasă pentru amicul meu şi nelămurirea lor era motivul consideraţiilor personale cu privire la "minte". Una era reorganizarea teritorial-administrativă a ţării la propunerea PDL şi alta era ce fel de alegeri vom avea, comasate, necomasate, pe liste, nominale, prin corespondenţă... Mi-am dat seama că, spre ruşinea mea, orice i-aş fi spus, având în vedere câte ştiam, nu i-aş fi lămurit mare lucru, dar nici să recunosc asta după atâţia ani de exerciţiu parlamentar, nu-mi cădea bine. Iată de ce. Anunţuri afişând expresia de "maximă hotărâre" premierul face mereu, deşi nu de puţine ori, ulterior, o scaldă până peste poate. De această dată a găsit o nouă formulă - lansează către aplaudaci o jumătate de soluţie a problemei, lăsând restul în seama unui viitor neprecizat ca durată. După expirarea aplauzelor, adaugă aşa, în subtext, că ceea ce este încă neprecizat se va rezolva în perioada imediat următoare. Aşa s-a întâmplat vineri, la Timişoara, când prim-ministrul a anunţat la întâlnirea cu activul PDL că s-a decis susţinerea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, care alegeri comasate ar urma a se produce în luna noiembrie a anului de graţie 2012. Sigur că "unirea-n gânduri şi simţiri" ce caracterizează deciziile politicii PDL-iste a declanşat manifestări entuziaste la auzul unui atare anunţ. Iar manifestările cu pricina au voalat auditiv cea de a doua parte a declaraţiei, în care se recunoştea că ar mai fi de rezolvat în coaliţie problema unui singur punct de vedere asupra compensării voturilor rămase după declararea învingătorului. Aşa că premierul-preşedinte s-a grăbit să-i liniştească pe cei care, având auzul mai ascuţit, ar mai fi fost, Doamne fereşte, şi atenţi la ce spune el. De chestia asta cu voturile rămase se ocupă deja specialiştii, a declarat Domnia Sa. Personal, de aspectul ăsta cu voturile rămase şi gestionarea lor de către specialiştii PDL, eu unul am învăţat a mă teme, dar sigur că nu mi-am speriat amicul cu temeri personale. Şi dacă primul-ministru al ţării şi preşedintele partidului de guvernământ nu se sfieşte a arunca o ţară întreagă în nedumerire cu aşa comunicate, nu m-am sfiit nici eu de a-mi lăsa prietenul perplex şi de a trece la cea de a doua chestiune neclară pentru el, la fel ca şi pentru mine, ceea ce desigur că nu i-am spus. Faţă de dilema împărţirii voturilor rămase la cei învinşi în alegerile parlamentare sigur că reforma administrativ-teritorială mi s-a părut mult mai uşor de lămurit. Ce ar putea fi de neînţeles? Un membru al coaliţiei guvernamentale, cel mai tare, anunţă pe toţi cei care vor sau nu vor să audă că ei nu renunţă la ideea regionalizării, mai ales că a fost a lor, căci de PDL vorbim. Un alt membru al aceleiaşi coaliţii, mai mic, dar cu rol mare, zice, la fel de apăsat, că nu-i trebuie neam regiunile PDL şi că subiectul reorganizării teritoriale este închis pentru ai lui până în 2012, dat fiind şi faptul că în fiecare săptămână li se avansează nu ştiu câte variante ale felierii teritoriului. Ce nu ţi-e clar, mi-am interpelat amicul. Vrei să rămânem fără fonduri europene? Nu mi-a mers stratagema europeană a intimidării şi nici să fac haz de necaz nu mi-a venit de data aceasta. Amicul s-a uitat la mine într-un fel care mi-a precizat foarte clar că din acea clipă mă numără printre cei cu minte multă dar parţial în stare de funcţionare. Şi, ca să n-am nici un dubiu asupra acestei includeri, m-a întrebat cu oarecare milă în glas: mă, tu pe cine crezi că prosteşti? Nefiind în stare să răspund nici la această interpelare, vă întreb pe Domniile Voastre: chiar, pe cine cred ei că prostesc?
		Domnul Ion Dumitru: "Sunt posibilităţi de trecere la o agricultură durabilă în România?" Aceasta este singura şansă şi alternativă pe termen mediu şi lung a economiei României, ca agricultura durabilă să-şi găsească locul cuvenit, deşi adoptarea unui asemenea sistem este o problemă complicată pentru că suntem în plină criză socială, economică, politică şi morală. Acest complex de crize a permis, în mare parte, instalarea agriculturii naturale, cea mai neeconomică dintre formele de agricultură cunoscute, datorită valorificării nefavorabile a resurselor. Însă aceasta nu înseamnă respingerea necesităţii şi posibilităţii agriculturii durabile în România. Aceasta cu atât mai mult cu cât ştiinţa agricolă dispune de un arsenal puternic de tehnici şi tehnologii. Agricultura durabilă presupune o abordare integrată a ştiinţei şi artei manageriale, tratând exploataţia agricolă ca pe un întreg şi sprijinindu-se pe experienţa agricultorilor şi a specialiştilor din sectoarele publice şi private. Trecerea la o agricultură durabilă în România nu mai este o problemă doar a agricultorilor. Rămâne de văzut, chiar dacă anul agricol 2010-2011 a fost bun, dacă oamenii de stat pot înţelege dimensiunile crizei prin care trecem şi, mai ales, dacă eforturile economico-financiare vor fi îndreptate cu prioritate pentru dezvoltarea agriculturii, netezind drumul şi scurtând timpul pentru trecerea la o agricultură durabilă. Rolul statului este esenţial în implementarea agriculturii durabile în România. Cheltuielile necesare dezvoltării agriculturii durabile în România trebuie să fie considerate ca o investiţie pentru asigurarea securităţii alimentare şi stabilităţii sociale în ţară. Nici o ţară din lume n-a cunoscut o dezvoltare puternică în afara dezvoltării agriculturii. Nu poate exista cale de dezvoltare durabilă a agriculturii în afara spaţiului rural, aşa cum nu este de conceput o dezvoltare a mediului rural fără o agricultură durabilă, cu atât mai mult pentru România, ca una din cele mai rurale ţări din Europa.
		Doamna Lucia-Ana Varga: "Lipsa din actul de guvernare al Cabinetului Boc a unor măsuri coerente de combatere a efectelor schimbărilor climatice" Autorităţile din România se dovedesc încă odată a fi nepăsătoare la problemele cu care se confruntă populaţia ţării şi, în egală măsură, depăşite de trendul european. La nivelul Uniunii Europene există o reală preocupare privind modificările climatice, precum şi privind setul de măsuri aferente, menite de cele mai multe ori să impulsioneze economia şi să creeze noi locuri de muncă. Afirmaţia este susţinută de un sondaj Eurobarometru realizat în iunie 2011 care arată că doi europeni din trei percep schimbările climatice ca fiind o problemă foarte gravă, mai gravă decât situaţia economică, şi aproape 80% consideră că acţiunea în direcţia combaterii acestora poate revigora economia. În acest context, Connie Hedegaard, comisarul european pentru politici climatice, a declarat că "Marea majoritate a europenilor se aşteaptă ca liderii economici şi politicienii lor să abordeze acum problema serioasă reprezentată de schimbările climatice. În special, faptul că mai mult de trei europeni din patru consideră că ameliorarea eficienţei energetice constituie o modalitate de creare de noi locuri de muncă reprezintă un semnal puternic pentru factorii de decizie ai Europei." De asemenea, sondajul a arătat că soluţionarea problemei schimbărilor climatice este văzută ca fiind în principal responsabilitatea guvernelor naţionale, a UE şi a mediului de afaceri. Aşa cum se arată şi în Viziunea Uniunii Social Liberale privind Mediul, în România, protecţia mediului continuă să fie o preocupare marginală, prezentă adesea în discursul public, dar lipsită de consistenţă, oprindu-se la etapa constrângerilor, fără a propune un concept viabil şi cu specific naţional. România trebuie să ţină cont de legislaţia şi normele europene. Astfel, executivul de la Bucureşti ar trebui să îşi amintească de faptul că Parlamentul European a adoptat în decembrie 2008 pachetul legislativ "Energie - Schimbări climatice" prin care la nivel european s-a stabilit realizarea a 3 obiective pe termen lung: - reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020 (faţă de anul 1990) şi cu 30% în situaţia în care se ajunge la un acord la nivel internaţional; - o pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20% până în anul 2020, incluzând o ţintă de 10% pentru biocombustibili, din totalul consumului de combustibili utilizaţi în transporturi; - creşterea eficienţei energetice cu 20% până în anul 2020. În cei trei ani de guvernare ai Cabinetului Boc nu am remarcat niciun set de măsuri pozitive în ceea ce priveşte combaterea efectelor nocive ale schimbărilor climatice şi nici intenţia de a atinge obiectivele prevăzute de către legislaţia europeană. Mai mult decât atât, lipsa măsurilor în plan economic, social şi chiar de schimbare a mentalităţii în ceea ce priveşte grija faţă de mediu pot fi tot atâţia factori care vor adânci în perioada următoare decalajul care ne separă de ţările dezvoltate ale Europei. Toate acestea, precum şi faptul că România nu are o strategie şi un plan pentru combaterea schimbărilor climatice - acestea expirând în 2007 - sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru viitorul ţării noastre. În aceste condiţii, în calitate de parlamentar, reprezentant al cetăţenilor României în forul legislativ al ţării, solicit Guvernului Boc ca în perioada imediat următoare să elaboreze şi implementeze pachetul legislativ comunitar "Energie şi schimbări climatice".
		Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Experienţa românească - soluţie pentru criza datoriilor suverane" Când preşedintele ţării a folosit pentru prima dată - culmea este că şi printre primii în Europa - sintagma "criza datoriilor suverane", mulţi analişti s-au întrebat dacă nu cumva este o nouă diversiune cotrocenistă menită să abată atenţia de la problemele economico-financiare interne cu care se confrunta România. Timpul trecut de atunci dovedeşte că măcar de această dată ni s-a spus din timp adevărul cu privire la ce li se poate întâmpla şi românilor dacă nu se iau la timp măsurile necesare îmbunătăţirii situaţiei datoriilor de stat din zona euro. Numai că, în ultimele luni de zile, lucrurile s-au inflamat destul de rău. Amânarea adoptării unor soluţii clare ne-au adus în situaţia în care să discutăm despre scenarii în care zona euro se va sparge, ori despre cele în care întregul sistem bancar este pus la pământ. Criza datoriilor de stat din zona euro a devenit "sistemică" şi Europa trebuie să acţioneze la unison pentru a evita un dezastru, a declarat în 11.10.2011 preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, adăugând că economia reală a devenit vulnerabilă la riscuri tot mai grave, odată cu intrarea băncilor europene într-o zonă periculoasă şi că "nu mai este timp de pierdut" în privinţa luării unei decizii clare privitoare la recapitalizarea sectorului bancar european. Este de urmărit în acest sens ce plan de recapitalizare a băncilor europene şi de soluţionare a crizei vor reuşi să prezinte cancelarul german şi preşedintele francez până la summitul G20 de la Cannes din luna noiembrie 2011, aşa cum s-au angajat, dar mai ales ce costuri va implica şi cine va trebui să le suporte în final. De-a lungul timpului, pretutindeni în lume colaborarea bănci-guvern a funcţionat astfel: băncile au cumpărat promisiunile de plată ale statelor, şi când lucrurile ajung să meargă rău pentru bănci, guvernele se angajează să plătească. Guvernele fac astfel rost de bani pentru a plăti promisiunile electorale, băncile îşi asigură profitul sau, în cazul cel mai rău, supravieţuirea. Datoriile făcute cu nesăbuinţă de guverne trebuie plătite de alţii, dar banii trebuie să ajungă înapoi la cei care i-au dat cu împrumut, în principal bănci. Dacă băncile nu îşi mai primesc banii, întregul sistem ameninţă să ajungă în colaps. Puţin probabil însă să se ajungă la acest final, atâta timp cât se poate aplica din nou "soluţia salvatoare extremă": - recapitalizarea băncilor din bani publici. Numai că de această dată, statele din zona euro s-ar putea folosi şi de "experienţa" românească în domeniu, cea în legătură cu împrumutul luat de la FMI şi BM şi din care peste jumătate se spune că s-a folosit pentru recapitalizarea băncilor comerciale din România în vederea relansării creditării pentru investiţii. Sunt convins că rezultatele ar fi cu totul altele decât cele de la noi, atât în teorie, dar mai ales în practică, deşi costurile ar fi suportate tot de contribuabilul de rând din ţările respective.
		Doamna Mariana Câmpeanu: Ieri, 11 octombrie 2011, pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor a fost înregistrat spre dezbatere Proiectul de Lege emis de Guvern privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, proiect ce prevede printre altele ca nivelul contribuţiei datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei să fie de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi să se vireze odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Acesta a fost retrimis la comisiile de specialitate, după ce în prealabil fusese discutat în cadrul acestora, iar raportul emis atât de Comisia pentru muncă şi protecţie socială, din care fac parte, dar şi cel al Comisia pentru sănătate, fusese unul de respingere, parlamentarii înţelegând efectele negative pe care această ordonanţă de urgenţă le are asupra pensionarilor români. Efectele sunt resimţite de toţi pensionarii care au pensii peste 740 de lei, aceştia trezindu-se din luna ianuarie a acestui an cu bani mai puţini decât de obicei. Afectaţi sunt şi cei care aveau pensii de peste 1.000 de lei şi care plăteau până anul acesta contribuţia doar la suma care depăşea cuantumul amintit. Acum lor li se reţine 5,5% aplicat la toata pensia, plus 16% la ceea ce depăşeşte 1.000 de lei. Este o altă reglementare care loveşte, de data aceasta, în pensionarii care au pensiile cele mai mizere şi care se chinuiesc efectiv să supravieţuiască, aceştia fiind nevoiţi să apeleze la CAR-uri pentru a-şi asigura medicamentele sau hrana de pe-o zi pe alta. Fac astfel apel către dumneavoastră, indiferent de culoarea politică pe care o reprezentaţi în Parlamentul României, ca în momentul în care această ordonanţă va fi înregistrată pentru votul final, să o respingeţi, gândindu-vă că fiecare dintre dumneavoastră are în familie oameni în vârstă care suferă din cauza politicilor păguboase impuse de Guvernul Boc.
		Domnul Marius Neculai: "România, stat proactiv în NATO" Îmi face plăcere să salut a 57-a sesiune anuală a Adunării Parlamentare a NATO desfăşurată la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, şi care tocmai s-a încheiat. Încă înainte de anul 2004, când România şi-a ocupat locul în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, încununând astfel eforturile mai multor ani de zile făcute de societatea, clasa politică şi armata română, obiectivul fundamental al politicii externe a României a fost şi este apărarea valorilor democratice pe care se bazează comunitatea nord-atlantică, demonstrând, în acest fel, implicarea deplină în promovarea principiilor transparenţei, încrederii, parteneriatului şi cooperării, ale democraţiei şi statului de drept. Consolidarea profilului României în NATO implică armonizarea politicii naţionale de apărare cu evoluţiile din cadrul NATO, alături de o participare de substanţă la dezvoltările conceptuale de la nivelul Alianţei. Un rol activ al României în cadrul NATO reprezintă o condiţie esenţială pentru promovarea intereselor naţionale la nivel inter-aliat şi integrarea preocupărilor de securitate ale României în procesul decizional al Alianţei Nord-Atlantice. Statutul României, de stat membru NATO aflat în vecinătatea unor zone majore de instabilitate, reprezintă o problemă cheie pentru securitatea naţională şi impune asumarea unui rol important în menţinerea stabilităţii în aceste regiuni, cu implicaţii directe asupra modului de planificare a apărării şi a strategiilor de promovare a intereselor naţionale la nivel regional. Din această perspectivă, România şi-a asumat o politică regională proactivă, bazată pe o angajare în Europa de Sud-Est, în mod deosebit în Balcani, şi creşterea contribuţiei la securitatea regiunii Caucazului şi Mării Negre. Ca stat membru NATO suntem preocupaţi în permanenţă de accelerarea şi conferirea unui plus de coerenţă procesului de perfecţionare şi modernizare a sistemului de apărare şi securitate naţională, astfel încât acesta să poată răspunde cerinţelor noului mediu de securitate european şi mondial, precum şi exigenţelor noilor tipuri de misiuni din cadrul Alianţei. România este astăzi, din punctul de vedere al securităţii naţionale, în cea mai bună situaţie în care a fost în istoria modernă, acest lucru datorându-se şi faptului că este membru NATO. În plus, astăzi, multe provocări, pericole şi ameninţări sunt transnaţionale, dacă nu planetare. Dintre acestea, de exemplu, problemele privind ecologia, circulaţia persoanelor, ideilor şi finanţelor, sănătatea şi, desigur, lupta împotriva terorismului sunt esenţiale şi toate reclamă o foarte puternică coordonare, rezultat al fuzionării într-o singură politică mondială. Parlamentarii români utilizează toate posibilităţile oferite de diplomaţia parlamentară pentru a asigura sprijinul parlamentelor ţărilor membre. Suntem siguri că România, ca membru cu drepturi depline, conferă substanţă şi credibilitate politicii uşilor deschise şi reprezintă un beneficiu pentru securitatea NATO şi a spaţiului euroatlantic. Felicit organizatorii sesiunii anuale a Adunării Parlamentare a NATO - 2011 şi am convingerea că aceasta s-a încheiat cu rezultate deosebite. Profit de această ocazie şi asigur, prin funcţia cu care am fost învestit, parlamentarii din cele 28 de state membre ale Alianţei Nord-Atlantice, America de Nord şi Europa, precum şi delegaţii din ţările asociate că vor fi oricând bineveniţi la Bucureşti, ca oaspeţi ai Parlamentului român.
		Domnul Constantin Severus Militaru: "Atenţie la cumpărăturile online!" Lipsa timpului şi comoditatea au făcut ca mulţi români să-şi facă din ce în ce mai des cumpărăturile online. Anul trecut piaţa acestor tipuri de cumpărături a fost de 130 milioane de dolari, o valoare sub media europeană, chiar dacă există avantajul preţurilor mai mici, cumpărăturile se fac mai rapid şi cu mai puţin stres, există şi riscuri care ne fac să fim mai reţinuţi. În alte ţări europene popularitatea shopping-ului online creşte de la an la an. În România, frauda online, neinformarea corectă, afişarea eronată a unui preţ, neacordarea garanţiei sau pur şi simplu omisiunea informaţiilor în legătură cu condiţiile în care poţi returna produsul nu au făcut altceva decât să ne facă să fim mai precauţi. Un studiu recent efectuat de Geminus Group arată că deşi suntem atraşi de multitudinea de opţiuni pe care acest mediu online ni-l oferă, experienţa personală a celor care au folosit acest tip de cumpărături i-a făcut să renunţe. Uniunea Europeană a aprobat noi reguli privind acest tip de cumpărături care se vor aplica în toate statele membre, magazinele online fiind obligate să furnizeze toate informaţiile asupra produselor comercializate, măsuri ce vor trebui puse în aplicare în maxim 2 ani în toate cele 27 state ale UE. Dincolo de creşterea accelerată a comerţului electronic cu produse finale, tind să se popularizeze şi să devină atractive şi afacerile online business&business, făcându-le mai eficiente, mai rapide şi mai competitive. Cred cu tărie că firmele româneşti trebuie să înveţe să acţioneze în această latură a economiei virtuale care poate cu foarte mare viteză să traverseze frontierele ţării. Mai cred că în sprijinul comerţului electronic ar trebui să vină şi autorităţile, care să înlăture orice temeri legate de utilizarea cardului bancar la tranzacţiile online.
		Domnul Mircea Duşa: "Instalarea plăcuţelor bilingve trebuie să se facă în condiţiile legii" Recent, domnul prefect al judeţului Covasna a lansat în spaţiul public, din nou, subiectul instalării plăcuţelor bilingve în unităţile administrativ-teritoriale în care există o minoritate cu pondere majoritară. Domnia Sa susţine că Departamentul pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României a analizat această chestiune importantă pentru minorităţile naţionale şi s-a convenit ca denumirile să fie inscripţionate şi în limbile minorităţilor, fie că este vorba de instituţii aflate în subordinea autorităţii locale, fie că este vorba de serviciile deconcentrate. Domnul Prefect se simte obligat, în baza răspunsului primit de la Guvern, să vegheze la respectarea legii. Atrag atenţia reprezentanţilor administraţiei publice locale din judeţul Covasna că de data aceasta se află în situaţia de a comite un abuz şi de a încălca legea. Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale prevede la art.76 alin.(2) că: "În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate şi organismele subordonate consiliului local aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă." Legea este foarte clară: utilizarea limbii materne este asigurată în cazul raporturilor cu entităţile administraţiei publice locale. Alineatul (4) face referire la plăcuţele bilingve: "Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2)." Din nou este evidentă trimiterea la acele instituţii subordonate autorităţii locale. Iată de ce consider că a instala plăcuţe bilingve pentru serviciile deconcentrate, pe instituţii aflate în subordinea administraţiei publice centrale este un abuz şi o încălcare a legii. Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu şi atribuţiunea lui este de a veghea la respectarea legii. Încă o dată atrag atenţia că de la a supraveghea aplicarea legii la a gira încălcarea ei este un pas foarte mic, pe care domnul prefect al judeţului Covasna este gata să îl facă, mai mult, anunţând chiar şi în conferinţă de presă această intenţie. Aşa cum s-a apreciat în repetate rânduri, chiar de către organismele şi instituţiile internaţionale şi cele europene, România este un model pentru multe state în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, un model impus într-un cadru constituţional şi legal, şi nu unul fundamentat pe abuzuri şi forţări ale legii. Nu l-am auzit pe domnul prefect să ia poziţie atunci când se încalcă zi de zi legea privind simbolurile naţionale.
		Doamna Manuela Mitrea: "Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale" 10 octombrie a fost stabilită ca Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale în anul 1992, de către Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală (WFMH). Aceasta reprezintă singura campanie mondială menită să ducă la conştientizarea şi educaţia publică privind înţelegerea mai bună a bolilor mintale şi a tulburărilor de comportament. Un studiu amplu făcut în majoritate statelor europene a relevat faptul că aproximativ 165 de milioane de persoane suferă de boli mintale. Cercetările care s-au întins pe durata a trei ani au arătat că un procent de 38% din populaţia Europei se confruntă cu tulburări mintale precum depresia, anxietatea, insomnia sau demenţa. Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că românii stau tot mai prost cu nervii. Doar în anul 2009 - ultimul an pentru care s-au actualizat datele statistice, România a raportat 246.845 de bolnavi psihic luaţi în evidenţe, ceea ce reprezintă mai mult de o sutime din populaţie. Cu o cifră de 1.150 de persoane cu dizabilităţi psihice dintr-o sută de mii, România este una din ţările cu populaţia cea mai labil mintală, fiind depăşită doar de Estonia şi Slovacia. Înainte de reforma din sănătate, ţara noastră dispunea de un număr de 16.000 de paturi pentru suferinzii de boli psihice, împărţite în 38 de spitale de psihiatrie şi 16 secţii de psihiatrie în spitale. Conform estimărilor, în judeţul Constanţa, aproape 20% din populaţie suferă de boli psihice, cea mai frecventă afecţiune fiind schizofrenia. Deşi locurile de tratament sunt puţine, la 1 aprilie 2011, Centrul de Sănătate Băneasa, una dintre cele mai vechi unităţi medicale din Dobrogea, unde erau internate persoane cu grave probleme psihice, irecuperabile, a fost desfiinţat, pacienţii fiind transferaţi la alte spitale din ţară. O altă problemă cu care se confruntă persoanele suferinde de tulburări mintale este discriminarea. Din păcate, multe dintre concepţiile în legătură cu cei afectaţi de tulburări mintale sunt greşite. Peste suferinţa acestor oameni intervine stigmatizarea, excluderea şi de multe ori, moartea. Tulburările mintale pot lovi pe oricine, nu ţin cont de vârstă, statut economic, rasă, crez sau culoarea pielii, iar cifrele sunt tulburătoare şi înspăimântătoare în acelaşi timp! De aceea, stimaţi colegi, trebuie să facem mai mult pentru ca oamenii să fie mai informaţi şi mai bine protejaţi de astfel de tulburări.
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Ce va fi la anul?" Din ce în ce mai mulţi economişti, mai credibili, mai cunoscuţi ori mai prudenţi, ne anunţă că următorii ani vor fi poate şi mai grei, că ne paşte o nouă criză economică, chiar mai profundă, mai gravă decât cea în care încă ne zbatem. Majoritatea analiştilor economici au adus în atenţia tuturor faptul că nenorocul nostru, al oamenilor obişnuiţi, este cauzat de guvernele neştiutoare, care n-au înţeles criza, care au acţionat numai prin austeritate, tăind orice, inclusiv speranţa... Chiar şi marile, temutele organisme financiare internaţionale s-au spălat pe mâini după ani de impuneri de constrângeri bugetare, privatizări dubioase, servirea de interese duplicitare, altele decât ale ţărilor cărora le acordau consultanţă sau, mai bine zis, dictau programe de austeritate, şi acum ne spun cu seninătate că ar fi nevoie de anumite relaxări, că o creştere economică trebuie să aibă în vedere consumul intern şi internaţional. Adică exact invers de ce propovăduiau până de curând... Doamna Christine Lagarde, noul director al FMI, economişti renumiţi au întors foaia şi ne previn că politicile publice de economisiri exagerate au creat alte dezechilibre, accentuându-le pe cele iniţiale. De fapt, au introdus economiile într-un cerc vicios! Guvernele sunt însă cele mai vinovate, cele mai responsabile, cele care trebuie să dea socoteală propriilor cetăţeni! Când vor da socoteală? La alegeri, evident! Deja am fost înştiinţaţi că în 2012 trebuie să redeschidem mine ca să producem locuri de muncă şi creştere economică. Deci, oameni care de ani de zile au fost neinteresanţi pentru puternicii portocalii, care au fost lăsaţi pe drumuri, au ajuns şomeri sau au fost reintegraţi în alte sectoare de activitate (dacă au avut noroc), vor deveni brusc interesanţi pentru guvernanţi pentru că se aşteaptă de la ei voturi, voturi, voturi... Ştim că la anul nu vom atinge creşterea economică planificată, că vom depăşi deficitul bugetar convenit cu FMI, corelaţiile economice ne spun aceste lucruri. Nu trebuie să uităm însă că 2012 este an electoral şi alegerile trebuie câştigate de actualii guvernanţi, care vor împărţi banii ţării după bunul plac, respectând interesele de partid! Este interesat vreun personaj dintre cele care ne conduc care va fi viitorul nostru după ce vor trece aceste alegeri? Sigur că nu, pentru că au un plan! Planul lor este să rămână la putere, indiferent cum şi cu ce preţ, şi nu îşi fac griji pentru dezastrul în care vom intra, pentru că au deja scuza pregătită: criza mondială! Iar pentru că sunt la fel de incompetenţi şi pentru că nu pot vedea mai departe de aroganţa care îi domină, singura măsură pe care o vor lua pentru relansarea economică a ţării va fi cea pe care o cunoaştem cu toţii: vor tăia! Vor constata, cu acelaşi cinism, că am rămas prea mulţi şi că trebuie să taie în continuare, numai că, de data aceasta, tăierile vor fi mai drastice, mai dure şi tot mai greu de suportat de către toţi cetăţenii ţării. Puşculiţa partidului, golită de banii împrăştiaţi în campania electorală, trebuie reumplută, chiar dacă asta înseamnă întârzierea relansării creşterii economice şi menţinerea României la periferia Europei! Ce va fi la anul? Nu este prea greu de prevăzut: va curge lapte şi vom avea parte numai de miere până la alegeri! Vor face orice ca să îşi îndeplinească planul şi nu le va păsa dacă după ei va veni potopul!
		Domnul Petre Petrescu: "Ziua Internaţională a Cadrelor Didactice" Ziua de 5 octombrie reprezintă Ziua Mondială a Cadrelor Didactice. Ca şi în anii trecuţi, mii de dascăli români au "sărbătorit" prin mitinguri şi proteste în stradă, în semn de mulţumire pentru situaţia mizeră în care i-a adus actuala guvernare. Meseria cadrelor didactice este de o importanţă semnificativă în orice societate, având rolul de a forma noile generaţii care, în timp, vor prelua îndatoririle şi misiunea de a duce societatea respectivă mai departe. Altfel spus, dascălii formează viitorul unei ţări, motiv pentru care sunt respectaţi in toate ţările europene... mai puţin în România. În România, dacă odată era o mândrie să fii profesor, astăzi condiţia socială a dascălului a ajuns într-o stare pe care o deplângem cu toţii. În ziua de astăzi un profesor debutant câştigă mai puţin decât un gunoier. Salariile cadrelor didactice au ajuns de mizerie, nu se mai decontează transportul celor care fac naveta. Un profesor debutant care trebuie să facă zilnic o navetă de 50-60 km până la unitatea şcolară trebuie să scoată din buzunar în jur de 400 lei, în condiţiile în care salariul său net este de maximum 750 lei. Mai mult de jumătate din salariu se duce pe transport. Cum se aşteaptă domnul Boc să trăiască aceşti oameni cu doar 350 lei. Nu este de mirare că peste 40% dintre cadrele didactice cu vârsta de până la 35 de ani îşi doresc să părăsească sistemul în următorii cinci ani, şi că mai mult de jumătate din ei nu au o locuinţă proprie. În Europa suntem pe ultimul loc, împreună cu Bulgaria, când vine vorba de salariile profesorilor. Un profesor român câştigă de 20 de ori mai puţin decât unul din Luxemburg, de 3 ori mai puţin decât unul din Ungaria şi de 8 ori mai puţin decât unul din Grecia. Rezultatele la bacalaureat au fost dezastruoase, dar de aşteptat. Cum putem să ne aşteptăm ca aceşti oameni să îşi mai dea interesul la clasă când salariile nu le ajung nici pentru a-şi asigura un trai cât de cât decent. Dacă nu rezolvăm problema cadrelor didactice şi a învăţământului astfel încât să putem oferi o educaţie de calitate copiilor noştri, prevăd un viitor foarte sumbru pentru generaţiile ce vor urma.
		Domnul Petre Petrescu: "Cea mai friguroasă iarnă" Eliminarea subvenţiei la căldură de actuala guvernare va afecta majoritatea populaţiei, prin creşterea facturilor la întreţinere în această iarnă. Milioane de români nu vor putea face faţă achitării facturilor la întreţinere. Măsura eliminării subvenţie a fost aprobată în anul 1999, iar în anul 2006, prin Ordonanţa nr.36 s-a stabilit că o parte din acest preţ să fie compensată de la bugetul de stat şi de la bugetul autorităţilor locale. Bugetul de stat compensa până la 45% din preţul combustibilului, iar diferenţa trebuia asigurată de autorităţile locale. Vestea eliminării subvenţiei la energia termică a creat îngrijorare în rândul oamenilor, dar şi în primării, deoarece populaţia nu va putea suporta preţurile nesubvenţionate, iar autorităţile locale nu au fondurile necesare pentru a o suplini. Tăierea subvenţiei la gigacalorie continuă lungul şir de decizii aberante luate împotriva poporului român, din care pot aminti tăierea salariilor, impozitarea pensiilor şi tăierea ajutoarelor sociale. După tăierea salariilor, pensiilor, au anulat orice ajutor pentru persoanele aflate în suferinţă, au închis spitalele şi au distrus sistemele de învăţământ şi sănătate, incompetenţii aflaţi la guvernare au recurs şi la această taiere a subvenţiilor la încălzire. Această măsură de eliminare a subvenţiei la încălzire nu este luată la întâmplare, ci este una strict politică. Ea atacă primarii USL, care vor fi în imposibilitatea acordării de ajutoare sociale pentru plata încălzirii şi a apei calde, în timp ce primăriile PDL, pe căi ocolite, vor primi bani de la bugetul de stat. Dacă înainte de 1989 oamenii stăteau în frig datorită conducerii de atunci, acum se debranşează de la sistemul centralizat de teamă că nu vor putea să plătească agentul termic, şi astfel să nu fie puşi în situaţia în care să îşi piardă locuinţele datorită restanţelor la întreţinere. Guvernul Boc îşi bate joc de poporul român, care a fost sărăcit şi înfometat, iar acum este obligat sa stea în frig.
		Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale" Potrivit Rezoluţiei 44/236 din 22 decembrie 1989 şi Rezoluţiei 56/195 din 21 ianuarie 2002, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a stabilit ca a doua zi de miercuri din luna octombrie să fie desemnată Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, ca mijloc de promovare a unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor dezastrelor naturale - inclusiv prevenirea acestora, atenuarea efectelor şi pregătirea împotriva dezastrelor. Conform Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin dezastre se înţelege "o degradare serioasă a societăţii, care produce pierderi umane şi materiale importante, sau modificări majore ale mediului, care depăşesc capacitatea de răspuns a comunităţii respective, utilizând mijloacele proprii disponibile." Pentru societatea afectată este nevoie de un răspuns de sprijin extraordinar, din afara ei, pentru a putea reveni la starea de normalitate. Dezastrele sunt determinate de riscuri ca evenimente rare şi extreme, apărute în mediul natural sau generate de activitatea umană, care afectează negativ viaţa oamenilor, proprietatea, mediul sau activitatea social-economică. Este ştiut că 90% dintre toate calamităţile naturale sunt legate de vreme, climă şi apă. Statistica din ultimul deceniu arată că numărul total de calamităţi naturale, inclusiv cele meteorologice, are tendinţă de creştere atât după intensitate, cât şi după frecvenţa lor. Aceasta duce la creşterea pagubelor materiale şi a numărului de jertfe umane. Schimbările climei la scară globală şi regională contribuie la accentuarea intensităţii şi creşterea frecvenţei fenomenelor şi proceselor periculoase ca: secetele, inundaţiile, îngheţurile etc. Un raport alcătuit de o agenţie ONU arată că 2010 a fost "cel mai distructiv an din ultimele două decenii." Cifrele sunt impresionante: peste 296.800 de oameni au murit în 373 dezastre naturale, dezastre ce au costat circa 109 miliarde de dolari. Studiile efectuate la nivel mondial de organizaţia Oxfam arată că numărul oamenilor care vor avea de suferit de pe urma dezastrelor naturale va creşte cu 50% până în 2015 şi va ajunge, astfel, la 375 de milioane de persoane. Activitatea de pregătire şi informare preventivă este una extrem de importantă, bazându-se pe necesitatea de a cunoaşte şi de a sprijini autorităţile locale şi populaţia în realizarea măsurilor de reducere a riscului de producere a dezastrelor naturale.
		Domnul Gheorghe Ciocan: "Spaţiului Schengen - libertate de mişcare! Mişcare liberă a voinţei politice a celor care dispun asupra celor care propun" În momentul intrării în vigoare a Acordului Schengen, în anul 1995, acesta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare incluse în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam 1999. Raportorul Parlamentului European Carlos Coelho spunea că "Parlamentul trebuie să aprobe opinia sa, care să reflecte că doreşte ca România să adere la spaţiul Schengen, dar subliniază că nu poate evalua daca sunt îndeplinite condiţiile de securitate necesare." Toţi raportorii, comisarii, europarlamentarii vin în România, se bucură de ospitalitatea românească, ne spun cât suntem de grozavi, de serioşi, de credibili, de siguri, că doar de aceea am intrat pe uşa din faţă în Uniunea Europeană, în NATO; doar de aceea vin şi investesc în România, vin şi deschid bănci în ţara noastră, vin şi deschid baze militare pe teritoriul ţării noastre, dar, atunci când depindem de moftul lor, ne pun piedici întotdeauna. Nimic nu a fost obţinut uşor de-a lungul timpului de această ţară, nici unirea, nici independenţa, nici intrarea în aşa-zisă familie europeană, care se pare că ajunge cu paşi repezi la ruperea mariajului. Nu este vina României neacceptarea în spaţiul Schengen, nu este un eşec - România a îndeplinit toate condiţiile şi criteriile de aderare, dar când cei puternici nu vor, şi ei sunt cei care hotărăsc, nu prea ai ce face. Avem exemplul Pactului Ribbentrop-Molotov, cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, semnat la Moscova, la 23 august 1939, prin care am pierdut Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei. Chiar şi luarea în discuţie pentru intrarea în spaţiul Schengen a României la pachet cu Bulgaria - "doi într-unul"- ca şamponul, este o imoralitate din partea "fraţilor europeni". Celelalte ţări care au avut graniţe comune au fost acceptate la pachet, câte două?!... Nu, doar României i se aplică regim diferenţiat. De asemenea, a te lega de corupţia din România când ea este prezentă în tot spaţiul Schengen..., doar criza nu a declanşat-o România, ci corupţia generalizată. Din anul 2007, de când suntem membri ai Uniunii Europene (fără a lua în calcul perioada de aderare), suntem continuu monitorizaţi, deci dacă există corupţie, şi ea există, aceasta este cu acordul tacit şi poate implicarea instituţiilor europene. Deşi limbajul politic actual, în special cel occidental, este impregnat cu expresii precum "importanţa strategică a României, a Mării Negre..." este clar că atunci când vorbele trebuie să se materializeze în recunoaşterea României ca ţară sigură, cei care le rostesc nu mai au responsabilitatea lor. Consolidarea securităţii, stabilităţii şi democraţiei în această zonă au fost recunoscute odată cu acceptarea României în Alianţa Nord-Atlantică. La Marea Neagră se întâlnesc trei spaţii politice şi de securitate extrem de importante şi extrem de diferite politic, economic şi social: NATO şi UE, prin statele membre/candidate România, Bulgaria şi Turcia; regiunea cu un viitor politic incert a Ucrainei şi Republicii Moldova, dar şi a Rusiei; iar către est, Georgia, Armenia şi Azerbaidjanul. Ultimele două nu sunt direct limitrofe Mării Negre, însă participă la coridorul energetic care leagă SUA şi Europa de petrolul din Marea Caspică şi de statele Asiei Centrale, coridor care reprezintă un element geostrategic esenţial. Oare finalizarea negocierii acordului legat de amplasarea elementelor de scut antirachetă pe teritoriul României să fie adevăratul motiv al supărării Europei pe noi? Chiar dacă se declară că Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) nu implică crearea unei armate europene, ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord. Voinţa europenilor de a dezvolta PESA vine să perturbe planurile americane şi să pună, obiectiv, în discuţie monopolul NATO pentru folosirea forţei în rezolvarea crizelor ce afectează securitatea europeană. Se pare că PESA, pentru SUA, reprezintă o sporire a contribuţiei militare a Europei la NATO, în timp ce europenii o percep ca pe o creştere în putere a NATO. Motivele neacceptării României în spaţiul Schengen, spaţiu în care suntem ca ţară a Uniunii Europene cu drepturi depline, sunt neclare, neconcludente, sunt capriciul celor care se află în barca celor influenţi prin natura destinului.
		Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "Aşteptăm demiterea lui Teodor Baconschi" Săptămâna trecută s-a înregistrat o premieră nedorită în istoria României moderne. Un ministru în funcţie, concret, ministrul de externe Teodor Baconschi a jignit grav milioane de cetăţeni ai României. "Este important ca PDL să fie susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte". Această declaraţie de o gravitate deosebită nu mai poate fi tolerată. Ministrul Teodor Baconschi trebuie demis urgent. Nu mai există niciun argument de ordin politic sau moral pentru ca Teodor Baconschi să fie menţinut în funcţie. Din păcate, nici Emil Boc, în dublă calitate, de şef al guvernului şi preşedinte al PDL, partid din care face parte Teodor Baconschi, şi nici preşedintele Traian Băsescu nu au avut până acum nicio reacţie. Reamintesc, ministrul comunicaţiilor din Japonia şi-a dat demisia doar pentru că a declarat acum două luni că zona Fukushima este una moartă - la drept vorbind, din punct de vedere tehnic nu a greşit prea mult. La fel, pentru o afirmaţie şi mai puţin vinovată, preşedintele Germaniei şi-a depus mandatul în urmă cu doi ani. A-i face pe români cerşetori - indiferent dacă sunt simpatizanţii vreunei formaţiuni politice sau alteia - este incalificabil. Dacă propriul tău ministru de externe spune aşa ceva, ce pretenţie să mai avem de la oficiali sau de la media din alte ţări, care în ultimele luni şi-au făcut un obicei din a ironiza şi a umili România şi românii pe aceeaşi temă. Declaraţia lui Teodor Baconschi va da apă la moară statelor care nu privesc cu ochi buni pe românii care muncesc sau intenţionează să muncească pe teritoriile lor. Deci nu este vorba doar de o jignire gravă. Declaraţia lui Teodor Baconschi ar putea genera prejudicii materiale efective pentru o parte dintre români. Dar de fapt la ce ne putem aştepta de la un ministru de externe care nu a luat o poziţie oficială atunci când statul român a fost jignit, atunci când românii au fost jigniţi, atunci când oficiali ai altui stat au ţinut discursuri iredentiste chiar pe teritoriul României. La ce ne putem aştepta de la un ministru de externe care nu este deloc activ în plan extern, nu a realizat niciunul dintre obiectivele externe ale României şi care are un singur obiectiv: o lege electorală care să aducă un milion de voturi pentru propriul partid. După această declaraţie incalificabilă, Teodor Baconschi a ţinut să explice pe cine a făcut cerşetori: "E vorba de o minoritate care aşteaptă totul de la statul asistenţial. Aici intră şi cetăţenii care sunt la cheremul mitei electorale şi se lasă cumpăraţi cu doi mici sau o găleată. Sunt cei care stau până la brâu în apă, la birt, şi aşteaptă să le salveze bunurile statul, armata, pompierii... mereu alţii, nu ei înşişi. Sunt, în fine, masele de manevră pauperizate ale stângii. Ei trebuie scoşi din mizerie, desprinşi de asistenţă, imunizaţi la mita electorală, dezvăţaţi să cerşească mereu ajutorul statului, adică până la urmă al celor care plătesc taxe şi impozite." Din această descriere nu pot să trag decât o singură concluzie: cei la care se referă Teodor Baconschi reprezintă, prin excelenţă, electoratul PDL. Dar nici acest electorat nu poate fi asimilat cerşetorilor. Subsemnatul, partidul din care fac parte, PNL, alianţa din care facem parte, USL, nu-i consideră cerşetori pe cei astfel portretizaţi de Teodor Baconschi. Cel mult îi consider ca fiind creduli care încă mai acordă credit propagandei populiste şi demagogice a PDL.
		Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: "Românii riscă să piardă 1.000 de euro fiecare din cauza incompetenţei miniştrilor din Guvernul Boc!" "Cu cât vom face mai repede reorganizarea administrativ-teritorială, cu atât mai repede cei de la nivel judeţean vor putea merge direct la Bruxelles, să aducă mai mulţi bani pentru comunităţile lor", declara domnul Emil Boc în susţinerea nevoii de reîmpărţire a României în altă formulă de organizare administrativ-teritorială, respectiv în 8 judeţe gigant. În nici una dintre intervenţiile sale publice, premierul şi preşedintele PDL nu suflă o vorbă despre adevăratul motiv al acestui proiect dezastruos, menit să îndepărteze şi mai mult cetăţenii de autorităţi şi, în acelaşi timp, să centralizeze decizia, lipsind de putere autorităţile locale. Argumentul atragerii de fonduri europene într-o manieră mult mai eficientă, prin această nouă formulă de organizare a ţării, este lipsit de sens. De exemplu, cine îi opreşte acum pe cei aflaţi la putere, ca până în decembrie 2012 să absoarbă cele 6 miliarde de euro din fondurile structurale? Ce este sigur este faptul că după această dată românii se vor vedea fără finanţări europene, căci banii netraşi vor fi anulaţi, iar noi toţi vom pierde o mare parte din cei 1.000 euro de persoană alocaţi de Uniunea Europeană pentru exerciţiul bugetar 2007 - 2013. La Forumul "Regenerarea Industrială a României" de la Bacău s-a arătat că România are o rată de absorbţie de 4%, în timp ce Polonia are 25%, iar Bulgaria 10%! Mai mult, oficialii de la Bruxelles sunt rezervaţi în privinţa reorganizării teritoriale, din această perspectivă, Johannes Hahn, comisar european pentru politică regională, declarând referitor la această chestiune: "Având în vedere momentul avansat în timp al actualului program (n. red. actualul program se refera la perioada 2007 - 2013, perioada pentru care au fost realizate politici de dezvoltare pentru fiecare stat UE) şi nevoia de a accelera punerea în aplicare a programelor de dezvoltare regională în România pentru perioada 2007 - 2013, credem că autorităţile române ar trebui să-şi concentreze eforturile pe implementarea programelor operaţionale în structurile în care au fost concepute şi convenite cu CE." Privind la nivel regional, pot da ca exemplu regiunea Vest, din care face parte şi judeţul Hunedoara, pe care îl reprezint în Parlament, care are o rată de absorbţie a fondurilor de 74%. Acest fapt arată că adevărata problemă nu se află la nivelul Consiliilor Judeţene sau Agenţiilor de Dezvoltare Regională - instituţii care au dovedit că ştiu să îşi facă treaba, ci la nivelul autorităţilor centrale. Astfel, argumentele domnului Boc se dovedesc a fi încă o dată false şi lipsite de consistenţă, căci incompetenţa în absorbţia fondurilor europene se află chiar la masa de la Palatul Victoria! Iar cei care ar trebui să fie reorganizaţi, prin demitere, sunt chiar miniştrii pe care domnii Boc şi Băsescu îi patronează.
		Domnul Titi Holban: Prin prezenta declaraţie politică doresc să semnalez public un fenomen grav care are loc pe scena politică românească: racolarea fără scrupule, de către PDL, a primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene ai opoziţiei. În cadrul acestui troc politic sunt folosiţi bani publici, alocaţi doar aleşilor locali ai PDL şi celor care în schimbul fondurilor guvernamentale aleg să îngroaşe rândurile principalului partid de guvernământ, mai nou ale UNPR. Este o meteahnă mai veche a politicii româneşti, din păcate transformată de PDL în politică oficială de stat şi practicată cu mare succes şi în Parlament, unde Guvernul Boc este sprijinit de o majoritate toxică, alcătuită în mare parte din transfugi şi traseişti politici. Şi aici, ca şi în cazul aleşilor din teritoriu, fondurile publice provenite din banii românilor, precum şi banii - la propriu - au constituit adevărate reţete de succes pentru a aduna o majoritate parlamentară în sprijinul unui Guvern incompetent, dar extrem de util pentru clientela politică. De nenumărate ori am atras atenţia asupra acestei practici păguboase a regimului PDL, şi tot de atâtea ori răspunsul Guvernului a fost contrar, cum că asemenea lucruri nu se întâmplă şi nu s-au întâmplat de trei ani încoace. Însă o declaraţie recentă a preşedintelui Consiliului Judeţean Bihor, Radu Ţârle, potrivit căreia: "Sunt în discuţii cu PDL, este adevărat, pentru că ăsta-i adevărul: banii îi dă puterea, nu opoziţia!", scoate la lumină fenomenul imoral al racolării aleşilor locali ai opoziţiei de către PDL, un troc politic recunoscut public în cazul de faţă, precum şi alocarea fondurilor publice doar pe criterii politice şi clientelare, şi nu în funcţie de interesele şi priorităţile tuturor comunităţilor locale. În acelaşi context, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor declara: "Am vorbit cu mai mulţi miniştri şi mi-au promis că vor încerca să ne ajute. (...) Fără pistă extinsă la aeroport, putem face în Oradea 20 de parcuri industriale, că tot nu vin investitorii. Îmi spun mie ambasadorii că la noi se ajunge foarte greu. Acum, am speranţa că vom primi cel puţin 25 de milioane de euro". Oare Guvernul României nu poate să sprijine finanţarea acestui obiectiv fără ca Radu Ţârle să semneze în alb o adeziune la PDL, oare nu este normal ca alocarea acestor fonduri să se facă pentru că bihorenii şi Bihorul, ca şi alte localităţi din România, Buzăul spre exemplu, ocolit de traseele fondurilor guvernamentale, au nevoie de investiţii pentru a crea locuri de muncă? Uniunea Social Liberală îşi exprimă îngrijorarea că trădarea, şantajul, oportunismul şi mituirea riscă să devină politică de stat. Este motivul pentru care PNL ia atitudine împotriva racolărilor masive practicate de PDL şi UNPR în rândul primarilor din România şi solicită comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, comisiilor pentru politică economică şi celor pentru administraţie publică ale celor două Camere ale Parlamentului formarea unei subcomisii sau a unei noi comisii care să monitorizeze zilnic transferurile bugetare către administraţia locală. Ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, voi solicita Guvernului, pentru fiecare localitate din judeţul Buzău, o situaţie cu alocările făcute în 2011 prin hotărâre de guvern, din rezerva bugetară, care să cuprindă şi transferurile prin intermediul ministerelor şi celelalte sume care sunt alocate pe proiecte şi programe speciale. Nu în ultimul rând, atrag atenţia primul-ministru Emil Boc, ca şi celorlalţi membri ai Guvernului că instituţia în care lucrează şi pe care ar trebui să o reprezinte în numele tuturor cetăţenilor români, se numeşte Guvernul României, şi nu Guvernul PDL, iar România, cu problemele şi oportunităţile ei, este formată din toţi cetăţenii români, şi nu doar din cei cu carnet portocaliu sau care formează uniuni sau secte, chipurile pentru progresul României.
		Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: "Nu uitaţi că sunteţi cetăţeni români de origine greacă... Pentru că fiecare contează !" În perioada 20-31 octombrie a acestui an, în România va avea loc recensământul populaţiei şi al locuinţelor, acţiune de interes naţional menită să ofere datele oficiale de referinţă în ceea ce priveşte numărul cetăţenilor români, structura populaţiei ţării şi situaţia economică a acesteia. Datele obţinute în cadrul recensământului vor constitui indicatori de referinţă pe baza cărora vor fi elaborate şi fundamentate politicile guvernamentale şi strategiile de dezvoltare în toate ramurile economiei naţionale. În acest context, recensământul din acest an poate fi benefic şi Uniunii Elene din România dacă cetăţenii români de origine elenă îşi vor asuma identitatea etnică şi îşi vor declara oficial apartenenţa la etnia greacă. Uniunea Elenă, ca de altfel toate minorităţile naţionale din România, beneficiază de sprijin din partea statului român, sprijin vital pentru existenţa şi activităţile comunităţii noastre etnice, sprijin dependent într-o oarecare măsură şi de numărul cetăţenilor români de origine greacă. După datele de care dispunem, comunitatea elenă din ţara noastră s-ar cifra la 25.000-30.000 membri. Confirmată de recensământul din octombrie, această prezenţă a etnicilor greci pe teritoriul României ar modifica substanţial imaginea Uniunii Elene din România, conferindu-i noi dimensiuni şi un alt statut, atât în ţară, cât şi în străinătate. Iată de ce trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea asupra pregătirii minuţioase a recensământului. În calitate de deputat şi preşedinte al Uniunii Elene din România, doresc să fac un apel către toţi membrii comunităţii greceşti din România, pentru cei ce se simt şi gândesc în spiritul elen, să îşi declare oficial identitatea etnică.
		Domnul Mircia Giurgiu: "Discriminare între copii" Ordonanţa de urgenţă nr. 111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, care deja îşi face efectul începând cu 1 ianuarie, afectează profund intenţia femeilor cu venituri medii şi mari de a aduce pe lume un copil, adică exact acele românce care au dorinţa şi potenţialul de a investi cel mai mult în creşterea şi educaţia copiilor, viitori cetăţeni de valoare şi contribuabili de nădejde. Considerăm că acest fenomen va avea efecte extrem de negative pe termen lung pentru viitorul socio-economic al României. În forma actuală, OUG nr.111/2010 are un caracter grav discriminatoriu, fiind în defavoarea familiilor care vor şi al doilea copil. De asemenea, OUG nr.111/2010 are un caracter profund imoral deoarece afectează grav viaţa familiilor care şi-au planificat naşterea unui al doilea copil. Având în vedere realităţile din zilele noastre, este mai mult decât necesară modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.111 din 8 decembrie 2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
		Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf: Mă adresez dumneavoastră prin intermediul acestei declaraţii politice deoarece, în problema faţă de care voi lua atitudine, este vorba despre erori ale unui întreg sistem, nu doar un caz izolat. Referinţa este situaţia semnalată de profesorul Gabriel Liiceanu în cele două scrisori deschise adresate ministrului educaţiei, Daniel Funeriu, prin care este semnalată una din carenţele sistemului universitar din România, carenţă ce poate afecta însănătoşirea educaţiei superioare din ţara noastră. Foarte pe scurt, este vorba despre modul în care o comisie universitară a Facultăţii de Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti a ales câştigătorul unui concurs pentru postul de lector. Din textele domnului Liiceanu, pe care nu le voi mai reproduce aici, fiind vorba despre scrisori deschise publicate în mass-media, reiese faptul că acea comisie universitară a nominalizat drept câştigător un personaj cu o carieră academică foarte restrânsă, în detrimentul unui tânăr intelectual cu o reputaţie academică internaţională. Fără a vrea să iau partea unuia sau a altuia, vreau doar să vă semnalez faptul că profesorul Gabriel Liiceanu a atras atenţia asupra faptului că impostura academică se poate strecura în învăţământul superior datorită unor carenţe ale sistemului. De fapt, Gabriel Liiceanu acuza metehnele corupte ale sistemului universitar, rămase încă de pe vremuri ce le credeam apuse. Impostura academică, promovarea pe criteriile linguşelii şi tendinţa sistemului de a-şi prezerva avantajele meschine sunt pericole majore pe care filosoful Liiceanu le semnalează în calea reformei sistemului educaţional din România. Căci, fără un învăţământ superior performant, întreg sistemul de învăţământ este sortit falimentului intelectual! De altfel, scrisorile deschise ale domnului Liiceanu sunt un apel către ministrul educaţiei de a continua şi a aprofunda schimbările impuse de o reformă consistentă în sistemul de învăţământ. Chiar dacă acest caz particular nu este de competenţa directă a ministrului Funeriu, deoarece autonomia universitară îl împiedică să intervină ierarhic, angajamentul actualului ministru al educaţiei de a lupta cu un sistem ineficient şi haotic trebuie să declanşeze schimbări şi în interiorul sistemului universitar. Chiar dacă ministerul nu poate impune numiri în universităţi (şi nici nu trebuie să o facă!), o clarificare a procedurilor şi a criteriilor de competenţă se impune ca o necesitate. Sper sincer ca şi universităţile din România să înţeleagă faptul că prin noua Lege a educaţiei din România, criteriile de clasificare a universităţilor pe bază de competenţă vor impune o selecţie naturală în mediul academic. Nicio facultate nu îşi va mai putea permite să angajeze impostori şi pseudocalificaţi, deoarece asemenea erori de judecată, în perspectivă, vor face să se degradeze calitatea actului didactic superior.
		Domnul Samoil Vîlcu: "Beneficii măsurabile în învăţământul universitar, prin noua Lege a educaţiei" Învăţământul trebuie să fie prioritatea noastră, a tuturor. Reforma demarată în acest domeniu cuprinde şi universităţile. Noul an universitar, chiar în condiţiile în care a început cu mai puţini studenţi, va aduce schimbări importante. O mai bună organizare şi o stabilire ierarhică a valorilor sunt premise ale anului universitar. Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studiu sunt modificări majore. În noul an 2011-2012, universităţile sunt clasificate în funcţie de misiunea lor specifică în universităţi până la nivel de licenţă, universităţi până la nivel de master şi respectiv cele mai bune, până la nivel de doctorat. Acest lucru va face posibilă, pe de o parte, constatarea misiunii specifice pe care fiecare universitate o poate duce la îndeplinire, iar pe de altă parte, un referenţial privind drumul pe care fiecare unitate de învăţământ universitar îl are de parcurs pentru a-şi îndeplini rolul în societate. Vor rezista marile universităţi, iar cele mici ar putea să nu mai facă faţă cerinţelor, de fapt ar putea primi finanţări suplimentare dacă vor fuziona. Noua Lege a educaţiei prevede că pentru promovarea calităţii şi creşterea eficienţei sistemului de învăţământ superior, pentru creşterea vizibilităţii internaţionale şi pentru concentrarea resurselor, universităţile de stat şi cele particulare pot să se constituie în consorţii universitare sau pot să fuzioneze într-o singură instituţie de învăţământ superior cu personalitate juridică. Instituţiile de învăţământ superior sunt împărţite în cele trei categorii, respectiv universităţi centrate pe educaţie, universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică, precum şi universităţi de cercetare avansată şi educaţie. Mai mult, locurile la doctorat şi masterat au fost date numai după clasificarea universităţilor, dar această procedură ar putea fi îmbunătăţită. O altă modificare se referă la modul de organizare în ceea ce priveşte doctoratul. Accentul este pus pe partea de cercetare. Finanţarea doctoratului se realizează prin granturi doctorale consistente, statutul doctorandului fiind unul mai bun. O altă noutate este cea referitoare la Statutul studentului, care cuprinde drepturi şi obligaţii. Astfel, va fi posibil ca studenţii să cunoască mecanismul de stabilire a taxelor de studii sau al altor taxe percepute de instituţiile de învăţământ superior. În plus, pentru un control riguros al diplomelor a fost introdus un Registru Matricol Unic al Universităţilor din România, ce va permite înregistrarea tuturor studenţilor din universităţile de stat şi particulare. Toate aceste modificări, dar şi altele, sunt menite să aducă performanţă în învăţământul universitar, un sistem extrem de important al vieţii noastre, un sistem educaţional ce trebuie modernizat şi mai ales adaptat timpului în care trăim. Eu cred că noile prevederi legislative nu încearcă decât să facă ordine în învăţământul superior, cu efecte cât se poate de vizibile în calitatea procesului de învăţământ.
		Domnul Cornel Pieptea: "UDMR către PDL: vă ordon politizaţi orice funcţie publică" Sub stindardul modernizării României, ruşinoasa alianţă de guvernare PDL-UDMR îşi continuă marşul de politizare a structurilor administraţiei publice. Guvernul a înaintat Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege nr.330/16.05.2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici. Până aici aparent nimic anormal. Ei bine, doamnelor şi domnilor colegi, la articolul 58, litera b), la presiunea UDMR-ului, Comisia pentru administraţie din Camera Deputaţilor a exceptat de la organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici posturile de secretar al unităţii administrativ-teritoriale, şef serviciu, şef birou şi asimilate acestora. Pe româneşte, primarul capătă în acest fel puterea de a-şi numi, sub pretextul unui concurs, proprii oameni politici pe aceste posturi. Spre exemplu, dacă până acum o persoană din Bucureşti putea participa cu şanse reale la concursul de ocupare a funcţiei de secretar al primăriei oraşului Sfântul Gheorghe, în condiţiile în care propunerea UDMR va fi adoptată, această posibilitate practic dispare. ANFP-ul, organizatorul examenului în legislaţia actuală, avea tocmai rolul de a veghea la respectarea principiului egalităţii de şanse, cu atât mai mult cu cât discutăm şi despre neapartenenţa politică a funcţionarilor. Apropierea campaniei electorale şi nevoia de a-şi maximiza instrumentele de luptă în teritoriu, determină cele două partide aflate la guvernare să se şantajeze reciproc, astfel încât PDL-ul să aibă în continuare un aliat la guvernare, iar UDMR-ul să îşi întărească structurile din teritoriu în speranţa unei viitoare autonomii a Ţinutului secuiesc. Tot acest joc imoral şi făţarnic se face în defavoarea interesului naţional şi cu o totală sfidare a regulilor democratice. Întrucât noi, parlamentarii opoziţiei, am retrimis proiectul Guvernului la dezbatere în comisie, se pare că PDL-ul bate în retragere. Dacă până în momentul de faţă au susţinut tacit articolul UDMR-ist, acum, prin vocea deputatului Vasile Gherasim, au depus în Comisia pentru administraţie un nou amendament, prin care organizarea concursurilor de ocupare a funcţiei de secretar al unităţii administrativ-teritoriale revine în sarcina ANFP. Stimaţi colegi ai ruşinoasei coaliţii, sunteţi penibili, iar electoratul vă va sancţiona.
		Domnul Adrian-Miroslav Merka: "Zilele slovace şi cehe" Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, cu sprijinul Ambasadei Republicii Slovace şi al Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti a organizat evenimentul "Zilele slovace şi cehe", eveniment ce se întinde pe perioada 20 septembrie - 12 noiembrie a.c. Evenimentul ce marchează 20 de ani de existenţă a Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România este structurat pe desfăşurarea mai multor acţiuni menite să promoveze cultura şi tradiţiile slovace şi cehe prin organizarea de manifestări culturale, precum expoziţii de artă populară sau inginerie tehnică, evenimente de prezentare literară, proiecţii de filme şi concerte de muzică. Ambasadorii Republicii Slovace şi Republicii Cehe, Dagmar Repcekova şi Jiri Sitler, au deschis luni, 3 octombrie 2011, la Sala "Brâncuşi" a Palatului Parlamentului, "Zilele slovace şi cehe în România", prezente fiind şi alte personalităţi culturale, sociale şi artistice. Totodată, în data de 3 octombrie 2011, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România a mulţumit celor care au sprijinit de-a lungul timpului proiectele şi iniţiativele comunităţilor slovace şi cehe din România. Astfel, alături de invitaţi şi reprezentanţi ai mass-media, cu ocazia momentului de inaugurare festivă a evenimentului "Zilelor slovace şi cehe" au fost decernate diplome şi medalii celor care au fost alături de UDSCR, în semn de gratitudine şi apreciere. Tot în cadrul evenimentului, în ziua de miercuri, 5 octombrie 2001, a fost organizată, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, conferinţa intitulată "Vaclav Havel: scriitor şi dramaturg", menită să-l sărbătorească pe fostul preşedinte al Cehoslovaciei şi al Republicii Cehe, Vaclav Havel, la împlinirea vârstei de 75 de ani. Doresc pe această cale să mulţumesc celor două ţări pentru strânsa colaborare, precum şi pentru legătura de prietenie avută de-a lungul timpului cu România.
		Domnul Dan-Radu Zătreanu: "Opoziţia vrea studenţi fără bacalaureat!" Deşi îmi este coleg de partid, ministrul Daniel Funeriu a fost subiectul multor critici şi destinatarul multor interpelări pe care personal i le-am făcut şi i le-am adresat şi de la această tribună. De data aceasta însă trebuie să fiu de acord cu faptul că a limitat pe cât a putut fraudele de la examenul de bacalaureat. Efectul? Cel deja cunoscut: un procent uriaş de elevi picaţi! Cauza? Evident, nu exigenţa supraveghetorilor, ci lacunele mari din pregătirea şcolară a absolvenţilor de liceu, victime ale unui sistem de învăţământ falimentar. Iar la acest faliment al învăţământului românesc au contribuit din plin guvernele de stânga care n-au dat doi bani pe nevoia de reformă structurală. S-au băgat bani în vopsirea pereţilor şcolilor, în termopane, dar în laboratoare didactice, mai deloc. S-au tot schimbat la curricule, dar fără a se ţine seama de nevoile reale ale sectorului economic, şi am ajuns să pregătim cadre pentru meserii care nu mai au căutare. Şi când, în sfârşit, s-a pus piciorul în prag şi s-a spus "Stop! Aşa nu se mai poate!" s-a văzut şi partea de sub apă a aisbergului: miile, zecile de mii de tineri liceeni semianalfabeţi, adică elevi care ştiu să citească dar nu înţeleg ce citesc şi cu atât mai puţin pot reda ceea ce au citit. Da, avem o problemă, stimaţi colegi, dar o problemă pe care n-o putem mătura sub preş, cum încearcă acum să facă opoziţia, propunând o soluţie nu pentru a limita răul, ci pentru a-şi trage foloase electorale. Şi cine vine cu această soluţie? Tocmai doamna Andronescu, fostul ministru al învăţământului, responsabilă, fără doar şi poate, de dezastrul în care a ajuns, puţin câte puţin, învăţământul românesc. Sau domnul Corlăţean, care şi dumnealui defilează cu steagul integrităţii şi corectitudinii, ca şi alţi parlamentari PSD, iniţiatori ai proiectului legislativ care prevede că toţi elevii picaţi la bacalaureat să fie înscrişi la o facultate, iar în anul următor, dacă trec examenul de bac, să fie promovaţi în anul doi de facultate!? O inepţie mai mare decât aceasta, credeţi-mă, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Ce poate naşte o asemenea aberaţie? De pildă, situaţia în care un absolvent de bac să nu fie anul acesta student pentru că nu a prins loc la facultatea pe care şi-a dorit-o, dar, în schimb, un coleg de-al său care a picat bacul, să fie! O discriminare gravă a celor care au luat bacalaureatul şi au devenit studenţi! Mai mult, "bravii şi grijulii" iniţiatori PSD-işti ai proiectului de lege prevăd şi o bursă de la bugetul statului pentru aceşti aşa-zişi studenţi. E corect? O asemenea iniţiativă legislativă care desfiinţează toate perceptele legate de competenţă şi de meritocraţie face lipsită de umor şi chiar de sens celebra glumă a lui Rică Răducanu care, curtat fiind de o echipă studenţească, a solicitat să fie sprijinit să intre la facultate, dar i s-a spus că nu este posibil întrucât nu avea terminat liceul. Iar Rică, cu binecunoscutu-i umor, a replicat: "Nu-i nimic, tăticu’, termin şi liceul, pe urmă!" Şi iată că se poate! Se poate să ne facem în continuare de ruşine în lume promovând un învăţământ lipsit de standarde, pe care străinătatea nu mai dă doi bani, de vreme ce diplomele eliberate în România sunt din ce în ce mai puţin recunoscute peste hotare. Se poate, în concepţia celor din opoziţie, să dăm bacalaureatul după ce intrăm la facultate! Mă mir că doamnei Andronescu nu i-a venit ideea ca şi absolvenţii de facultăţi care nu şi-au luat licenţa să intre automat în anul întâi de masterat! Căci ce ne mai lipseşte, după suta de mii de tineri pe care opoziţia vrea să-i ducă en gros, cu... bacul la facultate? Ne-ar mai lipsi alte zeci de mii de doctoranzi... veniţi cu pluta! Sunt şi aceştia o masă electorală pe care USL vrea să-i câştige cu riscul îndobitocirii unei întregi generaţii! Nu aceasta este soluţia pentru redresarea învăţământului românesc! Soluţia este reforma de fond, soluţia este restructurarea din temelii a şcolii româneşti. Dar aş vrea să închei într-un mod din care să se înţeleagă convingerea mea că învăţământul românesc, ştiinţa şi cercetarea din ţara noastră au puterea de a se regenera, dacă există voinţă politică. Ca post scriptum, vreau să adresez felicitări de la tribuna Parlamentului echipei profesorului Alexandru Ciocâlteu a cărei creaţie, dializa fără aparat, a revoluţionat acest domeniu al medicinei şi care recent a intrat în probe la Spitalul "Sfântul Ioan" din Bucureşti. Reţineţi însă că asemenea succese ştiinţifice nu se pot obţine cu diplome "la ofertă"! La oferta electorală vreau să spun, aşa cum vor să ne propună acum colegii din USL!
		Domnul Radu Eugeniu Coclici: "Guvernul trebuie să demisioneze pentru incompetenţă, iar Boc să plece acasă la Răchiţele" Am cerut public demisia Guvernului Emil Boc, din cauza faptului că Executivul actual nu poate face faţă provocărilor crizei economice. Actualul cabinet condus de «ilustrul» nepriceput Emil Boc îi va aduce pe români în ipostaza de a emigra în masă sau de a-şi dori pur şi simplu moartea! Premierul nu face altceva decât să-i mintă pe români cu promisiuni deşarte referitoare la previziunile de creştere economică, pe când realitatea este cu totul alta. Îi recomand public primului-ministru să îşi dea demisia, atât el, cât şi toţi membrii Guvernului, pentru a lăsa oamenii pricepuţi din PSD şi USL să preia puterea şi să scoată România din haos. Adevărata realitate în care se găseşte actualmente România necesită luarea a cu totul altor măsuri decât cele adoptate până acum de Guvern. Executivul Boc fără număr a dovedit că nu are cum să scoată România din recesiune, iar măsurile luate nu au avut niciun efect pozitiv pentru oameni. Românii sunt mult mai sărăciţi decât în urmă cu doi ani, situaţia economico-financiară se degradează încontinuu, banii nu mai ajung celor mai mulţi dintre români nici măcar pentru mâncare, bătrânii sunt disperaţi, iar tinerii nu au nicio şansă să-şi găsească locuri de muncă. În tot acest tablou sumbru, Boc iese periodic la televiziunea publică şi ne minte cât de minunat vom traversa criza. Este un mare populist şi demagog, trebuie să plece la Răchiţele, să uite lumea de el şi de măsurile sale care i-au îngenuncheat pe români. Consider, de asemenea, că preşedintele trebuie să se implice în scăparea ţării de acest Guvern. În opinia mea, preşedintele Băsescu ar trebui să dea dovadă de maturitate politică şi să dispună forţarea demiterii Guvernului, prin mijloacele sale specifice. Nu este admisibil ca, în faţa unor noi valuri ale crizei care va veni, România să fie condusă de un Cabinet care nu se gândeşte la oameni şi la adevăratele lor probleme, ci vorbeşte doar de reorganizări şi alte asemenea tâmpenii fără legătură cu realitatea.
		Domnul Radu Eugeniu Coclici: "România clanurilor mafiote" Am ajuns de râsul lumii întregi după uciderea tânărului baschetbalist american taman la Giurgiu! Toată lumea priveşte acum România ca fiind un sat fără câini, o ţară pierdută în haos, care nu mai are nici lege, nici conducători, nici morală, nici conştiinţă, nici politicieni, nimic. Şi, mai ales, nu mai are Poliţiei şi Justiţie. De ce s-a ajuns aici? Pentru că măsurile luate în ultimii doi ani de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public nu au avut niciun efect în stoparea proliferării actelor de violenţă ale interlopilor şi în recrudescenţa grupărilor de crimă organizată şi clanurilor mafiote. Pentru că Poliţia s-a confruntat cu disponibilizările în masă, care au afectat prezenţa poliţiştilor pe străzi, iar judecătorii au dat dovadă de clemenţă în a pedepsi aşa cum se cuvine actele agresive şi infracţiunile cu violenţă la adresa unor oameni nevinovaţi. Marian Cozma a fost ucis de nişte maghiari de etnie romă. Baschetbalistul american a fost omorât acum la Giurgiu aproape la fel, de nişte exponenţi ai unor clanuri de aceeaşi etnie, bande de derbedei pe care nimeni nu i-a putut opri până acum din acţiunile lor criminale. Este clar că România a ajuns sub regimul Băsescu o ţară în care este posibil orice, din păcate. Bandele de interlopi defilează în voie, au la picioare politicieni şi oameni ai legii, sfidează şi calcă totul în picioare, cer taxe de protecţie nejustificate şi, cel mai dramatic, omoară oameni nevinovaţi în loc să se extermine între ei. Poliţia Română are nevoie de profesionalism, iar Justiţia de reprofesionalizare. Cetăţenii României, romi sau români, au ajuns într-un asemenea hal de dispreţ încât aproape nimănui nu-i mai pasă de lege. Acesta este rezultatul măsurilor de reformă luate de Guvernul Boc sub oblăduirea atentă a chiriaşului de la Cotroceni. Iar atacurile violente de acest fel se manifestă la altă scară şi în politică, unde Puterea nu mai are ruşine, vezi număratul voturilor à la Anastase sau primirea de către UDMR a tot ce vor ei, inclusiv autonomia unei părţi a României. Ar trebui să fim cu toţii de acord că, dacă justiţia şi poliţia nu îşi vor îmbunătăţi prestaţiile pentru care reprezentanţii lor sunt plătiţi rezonabil, aceste agresiuni ale lumii interlope asupra oamenilor vor continua şi vor deveni un flagel de neoprit. Fac un apel la oamenii legii, fie ei poliţişti, procurori şi judecători, să dea dovadă de maximă fermitate în a scăpa România de aceşti indivizi, care au transformat comunităţile locale în câmpuri de vendete şi terorizează oamenii corecţi până ajung să-şi ia lumea în cap. Trebuie ca toţi cei implicaţi să lupte pentru ca România să nu ajungă un stat mafiot. Până nu va fi prea târziu!
		Domnul Vasile Popeangă: "Pedelingvita" Bântuie, mai pregnant de vreo trei ani încoace, printre politicienii puterii o molimă ciudată: pedelingvita. Este o maladie contagioasă care s-a luat de la ministru la ministru, a trecut pe la premier, preşedinte, a coborât pe linie ereditară la europarlamentari, făcând chiar pe unii încă portocalii - viitori mişcători populari verzi ca marţienii - să se frământe cum ar putea să-i păcălească pe academicieni ca să treacă în viitorul DOOM drept formulări corecte toate erorile lingvistice ale oamenilor din vârful puterii actuale. Dacă s-a putut cu "niciun, nicio", ori "coperte" şi "coperţi", de ce să nu se poată cu "branconaj", "the eşec", sau cu "spirit de glumă"? Acum, molima a suferit chiar şi mutaţii: până şi însăşi "perlifera" cunoscută poporului prin doar două principale caracteristici: că e fiică de prezident şi că posedă un apelativ ca număr de maşină, a-nceput să facă haz de chiar sinistrul de la educaţie. Iată un semn că domnul acela cu renume funebru ar cam trebui să dispară-n ceaţă şi să lase învăţământul românesc în pace şi pe mâini competente... În paranteză fie spus: domnule Funeriu, un faimos canal de televiziune Discovery a demonstrat ştiinţific, teoretic şi experimental, că viteza de lovire a unei mâini poate depăşi relativ uşor 100 km pe oră, a unei lovituri de picior - peste 200 km/h, şi tot aşa..., deci, documentarea mătăluţă, la ce titluri academice îţi afişezi, lasă de dorit chiar şi pentru cineva care încă n-a terminat 11 clase prin România... Dacă doreşti, putem să-ţi oferim filmuleţele care demonstrează afirmaţia noastră, cu rugămintea să prezinţi şi tălică dovezile pe baza cărora te-ai pronunţat când i-a tras, în public, încă preşedintele acel dos de palmă bietului copil... Să revenim... Este de remarcat că o persoană, al cărui nume încerc în zadar să mi-l reamintesc, întrucât nu s-a făcut remarcată prin ceva demn de reţinut pentru o memorie normală, a-ncercat să-i ia apărarea mărunţelei europarlamentare atinsă de "pedelingvita" care se trezeşte vorbind degeaba - prin locuri unde ar trebui să ne reprezinte doar nişte adevăraţi profesionişti, nu amatori "exilaţi" de către părinţi ca să nu le mai audă graiul -, cum că aceasta ar fi fost cu mintea mai obosită. Păi beizadeaua însăşi a dezminţit cele ce o dezincriminau, cu mai multă vreme în urmă, la un show la Antena 3, recunoscând singură-singurică faptul că are mintea odihnită... Să fi obosit, oare, doar în câteva luni? Greu de crezut, întrucât nu se pot observa şi motivele care să producă acest fapt, nereuşind încă să editeze perfect, conform propriilor declaraţii, câteva cuvinte, cum ar fi: mărci de ţoale, poşete, maşini, ieuroi, succesuri... Partea proastă e că "pedelingvita", prin alte mutaţii ale sale, se pare că afectează nişte centri nervoşi care au, ca primă consecinţă, scăderea capacităţii de gândire corectă, a competenţei, s-au depistat cazuri de lipsă a clarviziunii, crescând în schimb spiritul gregar, de agregare portocalie, tot mai acut cu cât alegerile devin mai apropiate. Se observă astfel tendinţele tot mai accentuate de prosteală pe faţă, atât a poporului de rând, cât mai ales a electoratului portocaliu, din ce în ce mai puţin amator de minciuni. Mi se pare şi corect, la o adică: dacă taman pe susţinătorii tăi cei mai înfocaţi îi minţi mai rău decât pe copiii mici, e normal, la un moment dat, ca aceştia, sastisiţi, să cam plece, subţiind astfel şi mai mult baza partidului - există o limită a suportabilităţii pentru orice, deci şi pentru minciuni... Un caz de "pedelingvita" interesant de studiat îl reprezintă domnul încă degeaba ministru de externe, care răspunde la apelativul: "Baconschi, venişi cu milionu' de voturi?"... Exemplarul în cauză se pare că are probleme cu stăpânitul propriei limbi, ultima ispravă reprezentând-o prezentarea PDL-ului ca fiind "partidul celor care muncesc, nu al celor care cerşesc". Foarte interesant! De când asta? Pentru că, până acum, dovezile sunt că situaţia stă exact invers! Concret: multe dintre voturile cu care a venit diaspora au fost cumpărate pe 20-50 de euro şi ceva de mâncare, alegătorii venind, ca şi la Bucureşti, aduşi cu autocarele, ei fiind recrutaţi taman dintre cerşetorii români! Pe de altă parte, încă o dovadă că specialistul în jacuzzi bate câmpii sau vrea să acopere faptele, făcându-i din vorbe pe români, o reprezintă mita electorală împrăştiată de băsişti cu plăsuţa, cu sacoşica... Cui s-a dat această mită? Celor care muncesc? Absurd! Dacă s-ar fi apropiat de aceştia, s-ar fi ales cu şuturi în "spate-gios" de-ar fi bătut toate recordurile mondiale la săritura în lungime! Deci, cine au fost beneficiarii? Cei care nu muncesc: recte toţi cei aduşi de către actuala putere la stadiul de cerşetori! Iată, domnule Baconschi, că aceia cărora credeţi că vă adresaţi dumneavoastră, nu prea se regăsesc în rândurile electoratului încă portocaliu, şi cu atât mai puţini vor fi cei păcăliţi să intre în "mişcarea ploconară" pe care, cu o hărnicie ce lipseşte de la actualul dumneavoastră loc de muncă, vă înghesuiţi să o construiţi în timp util şi în favoarea băsismului sectar de pretutindeni! Mărturie că s-au cam prins oamenii care-i mişcarea cu... "Mişcarea" stau afişele, bannerele şi toate materialele de propagandă arse la Buzău de către foştii adepţi ("craca" Dan Diaconescu) ai viitoarei construcţii multipartinice... Iată, aşadar, ce dezastre poate face o maladie care începe cu ceva ce pare chiar amuzant - o greşeală de pronunţie, continuă cu o greşeală de logică şi se desăvârşeşte metamorfozată în incompetenţă generalizată şi portocalizarea neuronului - rezultatele activităţilor tuturor celor atinşi de "pedelingvită" stând drept irefutabilă dovadă. Din fericire, boala poate fi eradicată! S-a descoperit şi remediul, soluţia fiind una singură: tratamentul rapid cu vreo 50 de ani de binemeritată opoziţie, de preferat în afara parlamentului, ţării, Europei, lumii, sistemului solar, galaxiei, universului...
		Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Declaraţie privind legalizarea corupţiei din PDL" Alegerea lui Mircea Andrei în fruntea Comisiei pentru justiţie şi afaceri externe a PDL ne confirmă o practică des întâlnită în acest partid, şi anume promovarea corupţiei, a clientelei şi a incompetenţei. Ca semn al "democraţiei" desăvârşite din PDL, Mircea Andrei a fost singurul candidat pentru şefia acestei importante comisii, care îl plasează în rândul conducerii partidului. Una dintre cele mai importante calităţi ale senatorului şi care îl recomandă pentru această funcţie, în afara faptului că îi place să se laude şi să fie apreciat pentru proiecte care nu îi aparţin, o constituie averea sa. Aşa cum reiese din declaraţia sa de avere, Mircea Andrei are 10 terenuri, 9 case, 2 maşini de lux şi peste 6 milioane de euro în conturi din Elveţia şi din ţară. Cunoscut ca avocatul lui Sorin Ovidiu Vântu, senatorul Mircea Andrei are o situaţie controversată în ceea ce priveşte afacerile cu statul. Societatea civilă a atras atenţia în nenumărate rânduri asupra contractelor pe care acesta le-a avut cu Gaz Sud SA, Electrica SA şi cu Consiliul Judeţean Giurgiu. Este de remarcat faptul că figuri importante din PDL se laudă permanent că se luptă cu corupţia din România, dar nu sunt în stare să facă ordine în propriul partid şi numesc persoane controversate şefi peste Comisia de justiţie şi afaceri externe. Astfel, lupta anticorupţie pe care susţine că o duce PDL-ul este doar o temă electorală populistă pentru naivii care se încred încă în promisiunile acestui partid mincinos în mass-media. Sorin Ovidiu Vântu este defăimat de comunicatorii PDL, în timp ce apropierea de acest personaj constituie un motiv de promovare în rândul portocaliilor. Salut declaraţia lui Victor Ponta privind corupţia din interiorul Partidului Democrat Liberal. Preşedintele PSD a atras atenţia asupra a două numiri în conducerea PDL: "Vreau să vă atrag atenţia asupra a două dintre numirile de şefi de comisii, un fel de miniştri, viitori miniştri ai PDL - domnul Botiş, ultracunoscut în Europa pentru fraudele la fonduri europene, iar la justiţie un om care va fi în mod sigur un client al justiţiei pentru nenumăratele infracţiuni comise, domnul Mircea Andrei, avocat de bază al lui Sorin Ovidiu Vântu, beneficiar de bază al tuturor contractelor cu firme de stat în 2009 şi 2010."
		Domnul Vasile Mocanu: "Ce se întâmplă la E.ON?" Stafia comunismului bântuie prin Iaşi. De o bună bucată de vreme, tot mai mulţi ieşeni se plâng de serviciile oferite de birourile E.ON. Cozile de la ghişeele instituţiei au ajuns mai mari decât cele din vremea regimului de care credeam că am scăpat prin 1989. Uneori pentru a plăti o banală factură, nu mai mare de câteva zeci de lei, poţi sta şi cinci ore la rând. Alteori, pentru a cere o simplă informaţie, nu mai mare de câteva cuvinte, pierzi şi câte trei ore aşteptând. Iar din câte ştim noi, timpul înseamnă bani. Deseori, mai mult decât ne permitem! S-ar zice că în aceste timpuri moderne şi mobilizată de îndemnurile la informatizare lansate de guvernanţi, E.ON şi-a transferat mare parte a activităţii birocratice în spaţiul virtual. Dar - stupoare! - nici portalul instituţiei nu merge, el fiind blocat de ceva vreme. Solicitată să aibă o poziţie oficială în această privinţă, conducerea E.ON a declarat că se lucrează pentru remedierea situaţiei. E curios cum o instituţie care are de a face cu lumina se mişcă cu viteza melcului. Şi, totuşi, aflăm în ultima clipă că cei de la E.ON au luat o măsură în sprijinul cetăţenilor. Au adus nişte scaune pe care le-au repartizat clienţilor mai bătrâni. Noi am fi crezut că pentru a rezolva genul acesta de situaţie este nevoie mai degrabă de scaun la cap! Pentru cei de la E.ON, evident.
		Domnul Ion Călin: "«Micile» probleme pentru marii PDL-ului" Săptămâna trecută liderii şi şefii filialelor partidul de guvernământ s-au întâlnit, într-un loc retras, pentru a pune la punct anumite probleme. Majoritatea cetăţenilor au sperat că, în urma acestei întâlniri, aflând poate de la preşedinţii de organizaţii adevăratele probleme cu care se confruntă fiecare dintre ei, mai marii guvernului se vor gândi şi la aceştia. Dar, ce să vezi, ca de obicei, cei din PDL în loc de a discuta despre problemele alegătorilor, conform lozincii din timpul campaniei electorale "Ei cu ei, noi cu voi", au pus în aplicare altă lozincă "Cămaşa este mai aproape decât haina" sau "Rău îmi pare de tine, dar mai rău îmi pare de mine." Deci, în locul unei discuţii serioase despre buget, despre măsurile pe care le vor lua anul viitor astfel ca cetăţenii să treacă mai uşor criza, dumnealor au dezbătut modificarea Constituţiei, modificarea sistemului de vot la pachet cu comasarea alegerilor. Problemele cetăţenilor nu au fost trecute pe ordinea de zi nici măcar la "diverse". Cum să pună problema cei care se află la guvernare despre eliminarea subvenţiilor pentru energia termică în condiţiile în care multe din categoriile sociale se confruntă deja cu mari dificultăţi cauzate de majorările de preţuri şi de reduceri ale veniturilor, despre modul cum poate să se implice guvernul în acoperirea unei părţi din preţul facturii de căldură măcar pentru categoriile vulnerabile, astfel încât autorităţile locale să nu fie nevoite să compenseze o parte din factură, mai ales că aceştia nu dispun de resurse financiare, exceptând pe cele conduse de primarii PDL. Dacă problema energiei termice nu era un subiect de discuţie poate ar fi putut să dezbată problema lipsei locurilor de muncă, a şomajului aflat în creştere sau problema plecării românilor în alte ţări. Poate comasarea şcolilor, lipsa cadrelor calificate, plecarea lor din sistem sau despre modul cum se desfăşoară procesul de învăţământ în multe localităţi unde nu mai există şcoli. Poate ar fi putut discuta despre numeroasele probleme pe care le au cei de la direcţiile judeţene pentru protecţia copiilor în cazul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi, despre sărăcia cu care se confruntă majoritatea populaţiei, despre cum se descurcă cu traiul de pe o zi pe alta românii. Sau despre modul cum se descurcă bolnavii în spitale, care sunt rezultatele obţinute în urma închiderii unor spitale, cât de "fericiţi" sunt bolnavii de acest lucru şi câte reduceri de cheltuieli a obţinut guvernul prin aceste măsuri. Poate agricultura ar fi fost o altă temă de discuţii, seceta, modul de sprijinire a fermierilor, pentru că absorbţia fondurilor europene nu mai este o problemă odată cu înfiinţarea unui nou minister. Dacă aceste teme sociale şi economice nu constituie probleme pentru cei din PDL, poate violenţa care există în societate, spargerile, bătăile, crimele ar fi putut fi un subiect de discuţie. Sau dacă problemele de politică internă nu sunt o prioritate pentru dumneavoastră, poate ar fi trebuit să discutaţi problemele politicii externe, ca de exemplu neacceptarea României la spaţiul Schengen sau atacurile xenofobe şi politica discriminatorie la care sunt supuşi cetăţenii românii în ţările vest europene. Acestea ar fi trebuit să fie adevăratele teme de discuţii între dumneavoastră, cei din PDL. Dacă problemele populaţiei nu constituie o adevărată problemă pentru dumneavoastră, poate declaraţiile făcute chiar de un membru marcant PDL ar fi trebuit să vă dea o temă de discuţie. Dacă chiar membrii PDL consideră că este nevoie de o "curăţenie" în Guvern, cred că realizaţi cum este privit Guvernul de către români. Sau nici aceasta nu este o temă de discuţii? Dumneavoastră i-aţi promovat în funcţii de conducere, chiar dacă sunt incompetenţi şi tupeişti. Numai că promovându-i şi susţinându-i în funcţii publice, au avut tupeul să nu mai respecte nicio regulă, nici constituţia, nici legile, aducând în toate instituţiile publice numai legea PDL. Poate ar fi trebuit totuşi la această întâlnire să aveţi în vedere şi problemele cetăţenilor, să ţineţi cont că aţi ajuns la guvernare cu votul dumnealor. Chiar credeţi că puteţi să cumpăraţi suficiente voturi care adunate la cele din votul prin corespondenţă să vă asigure în continuare guvernarea? Sau credeţi că aţi guvernat aşa de bine încât nu este nevoie să aduceţi în discuţie nevoile cetăţenilor? Poate ar trebui să vă asumaţi răspunderea pentru faptele din aceşti ani de guvernare, sau măcar din acest ultim an de guvernare, să abordaţi o reală schimbare a modului de a face politică în favoarea cetăţeanului şi nu în favoarea clientelei dumneavoastră politice. Să renunţaţi la folosirea banului public după bunul-plac şi să vă preocupaţi mai mult de categoriile sociale defavorizate, care, din păcate, în guvernarea PDL au crescut îngrijorător de mult.
		Domnul Ion Burnei: Prin prezenta declaraţie politică doresc să atrag atenţia asupra importanţei discursului fostului şef al statului, Majestatea Sa Regele Mihai. Invitarea Regelui Mihai pentru o alocuţiune în plenul Parlamentului reprezintă un gest de normalitate, de acceptare a istoriei. Este o ocazie deosebită ca la împlinirea vârstei de 90 de ani singurul şef de stat în viaţă din timpul celui de al Doilea Război Mondial să se poată adresa poporului pe care 1-a condus. Pentru cei care se tem că prin acest act s-ar putea reinstaura monarhia le reamintesc faptul că forma republicană de guvernământ se regăseşte în articolul 152 din Constituţia României, enumerată printre valorile constituţionale care nu pot forma obiectul unei revizuiri. Să ne pregătim pentru această zi ca pentru una specială. Putem considera acest discurs o dovadă de democraţie şi libertate, o încununare a eforturilor de peste 20 de ani ale societăţii româneşti de reîntoarcere la valorile tradiţionale.
		Domnul Ion Mocioalcă: "Cui foloseşte o guvernare păguboasă, dacă cetăţenilor nu..." Pe agenda publică se impune, dar lipseşte cu desăvârşire o dezbatere serioasă legată de apariţia unei fisuri în societatea românească, între grupul celor foarte bogaţi şi cetăţenii foarte săraci, dependenţi de ajutoarele sociale date de stat. Constatăm şi subliniem că nu e o prioritate, deşi este o certitudine îngrijorătoare. Nu şi pentru Guvern, însă. În atare situaţie reală, din păcate, nici nu se poate vorbi despre echitate, egalitate de şanse, modernizare, bunăstare pentru toţi! Depăşirea crizei economice, a celei financiare, a unor posibile crize politice se poate realiza dacă există voinţă, interes pentru binele cetăţenilor şi mai ales dacă există deschidere spre dialog social. Impunerea periodică şi nejustificată de taxe şi biruri pe umerii celor care resimt acut de ceva vreme efectele măsurilor de austeritate, nu reprezintă o soluţie. Sunt poveri uriaşe. Orice umeri se încovoaie până când nu le mai pot duce, chiar dacă ar accepta ideea unor poveri mai mari. Se va ajunge în acest fel în situaţia că nu va mai avea cine să ducă poverile. Datorită faptului că Executivul nu a plătit unele prestaţii sociale, primăriile cu primari PSD, PNL sau independenţi, deci neagreaţi de putere, sunt în situaţia de a tăia finanţarea unor obiective, astfel ajungându-se să se stopeze o parte din investiţiile care sunt deja în derulare. Un exemplu edificator este municipiul reşedinţă de judeţ Reşiţa. Fondurile necesare susţinerii prestaţiilor sociale, respectiv sumele necesare pentru achitarea salariilor asistenţilor personali, precum şi a indemnizaţiilor acordate persoanelor cu handicap grav nu au mai fost alocate de către Executiv, iar Primăria Reşiţa va trebui să plătească sumele aferente până la sfârşitul lunii decembrie din banii reşiţenilor, respectiv din impozitele şi taxele locale. În derularea proiectelor şi atragerea fondurilor europene, acestea trebuie finanţate şi din fonduri proprii, bani de la bugetul local, care de multe ori nu există, pentru că banii europeni ori guvernamentali vin de obicei după o perioadă de câteva luni, iar asigurarea acestora trebuie realizată pentru a nu se recurge la stoparea proiectelor, în cazul municipiului Reşiţa: proiectul de modernizare a grădinii zoologice, proiect aprobat de către fostul ministru al mediului, Nicolae Nemirschi (PSD), lucrări la şcoli, licee şi grădiniţe, aflate în derulare, dar stopate pentru că Guvernul nu s-a dovedit a fi un manager destoinic şi nu s-a priceput să preîntâmpine astfel de situaţii. Un alt exemplu: Slatina Timiş. În 2009 s-a depus un proiect la ADR Vest pentru reabilitarea şi extinderea şcolii din Slatina Timiş, unde în prezent îşi desfăşoară activitatea aproximativ 280 de copii. Proiectul a fost declarat eligibil, dar din lipsă de bani, nu a mai intrat la finanţare. Proiectul a fost depus din nou la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru finanţare şi din nou respins. În acelaşi an, primarul din Slatina Timiş a mai depus la Ministerul Mediului alte două proiecte. Unul pentru amenajarea unui parc, iar celălalt viza alimentarea cu apă şi introducerea reţelelor de canalizare în satul Ilova. Ambele respinse. Nici proiectul privind reabilitarea bisericii romano-catolice din Slatina Timiş, depus la ADR Vest, nu a avut succes, deşi Biserica din Slatina Timiş este monument istoric. Proiectului depus pe Măsura 125, în vederea amenajării unui tronson de 10 kilometri de drumuri agricole a fost iniţial, deşi selectat şi eligibil, respins de la finanţare, depus din nou, cu punctaj maxim. În aşteptare. Observând că, deşi numai în cazul exemplelor enunţate, primarii au iniţiative, depun eforturi, dar le este tăiată finanţarea indirect şi pare că deliberat, se impune întrebarea: în folosul şi interesul cui sunt oare aceste demersuri ale Guvernului, căci e limpede că a cetăţenilor nicidecum. Este desigur o întrebare retorică, nu ne facem iluzia că cineva de după zidurile Palatelor Cotroceni şi Victoria ori din spatele draperiilor MDRT ar şi auzi, cu atât mai puţin să şi răspundă îndreptăţitelor semne de întrebare ce se tot acumulează, dar care curând, la bilanţ, vor da minus pe buletinele de vot ale actualilor aşa-zişi guvernanţi. Cui foloseşte o guvernare păguboasă, dacă cetăţenilor nu... au aflat românii şi s-au lămurit. La fel de lămuriţi şi decişi sunt milioanele de români să aleagă alternativa viabilă la această pacoste pe umerii ţărişoarei şi vor alege schimbarea, adică USL!
		Domnul Octavian Bot: "Când obrăznicia frizează prostia" Din gura ministrului de externe, Teodor Baconschi, am auzit una dintre cele mai mari nerozii spuse vreodată de un om politic. Ministrul, devenit peste noapte un vajnic activist al PDL, împarte România în două, România muncitoare, cea care votează cu PDL şi România cerşetoare, care votează cu opoziţia. Iată cu ce se ocupă ministrul de externe al României! El nu este preocupat de imaginea României în plan extern şi nici de neîndeplinirile politicii externe a ţării care l-a învestit cu înalta funcţie deţinută. Preocupat mai mult de soarta PDL, Teodor Baconschi nu-şi pune nicio clipă întrebarea cum de este posibil ca în Franţa - ţara în care români precum Eugen Ionesco, Emil Cioran sau Constantin Brâncuşi au fost şi sunt apreciaţi şi elogiaţi - românii să fie batjocoriţi în diverse emisiuni radio-TV de către tot soiul de sceleraţi. L-am putea adăuga alături de iluştrii oameni de cultură şi pe celebrul sportiv Ilie Năstase, cel care îi încânta pe francezi cu evoluţii inegalabile pe terenurile de tenis de la Roland Garros. Ce face diplomaţia română în frunte cu ministrul de externe pentru a impune prestigiul României în exterior? Este preocupată de introducerea votului prin corespondenţă, ca sursă de fraudare a alegerilor şi nicidecum de prestigiul şi respectul datorat unei ţări, care este totuşi membră a Uniunii Europene. Este tot mai evidentă ineficienţa politicii externe a României şi incapacitatea ministrului de externe.
		Domnul Neculai Răţoi: "«Paiul şi bârna» sau «Somnul raţiunii naşte monştri»" Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a declarat sâmbăta trecută, la Piteşti, în cadrul şedinţei de constituire a Comisiei de justiţie, drepturi cetăţeneşti şi relaţii externe a PDL, că Victor Ponta este "un procuror ratat", "un om care a eşuat pe malul stalinist al României", adăugând şi că "oameni corupţi ca Victor Ponta nu au ce căuta în sistemul de justiţie". N-a specificat însă neeleganta persoană şi de ce îl cadoriseşte pe domnul Ponta, marcant lider al opoziţiei democrate, cu aceste etichete... De remarcat este doar că, atunci când singurul candidat la preşedinţia comisiei este controversatul senator PDL Mircea Andrei, e mai mult decât evident la ce fel de justiţie se referea specialista în mânărit voturile deputaţilor şi viitorul pensionarilor... În accepţiunea băsiştilor, fie ei încă portocalii sau viitori verzi necopţi, cum ar zice românii, cu alte cuvinte..., tot ce nu se încadrează în execrabilele lor standarde - fie administrative, fie pe tărâmul politicii ori în domeniul justiţiei - reprezintă nişte ratări. Tot ce nu are portocaliul "sigiliu al calităţii", oricine a ajuns prin muncă personală şi asiduă şi n-a fost pus de vreun băsist pe poziţii sociale sau economice importante, e un ratat! Noroc că pe la concursurile de miss se face şi şcolarizarea pentru şefia Camerei Deputaţilor, că altfel... Şi sunt atât de convinşi de ce spun, încât nici măcar nu le-ar trece prin cap, pentru o fracţiune de secundă, ca semn de normalitate mintală carteziană, faptul că ar putea greşi în aprecierile lor faţă de cei pe care-i spurcă mai rău decât la uşa cortului... În paranteză fie spus, credem din ce în ce mai tare că acest fapt e o consecinţă a precarităţii educaţiei din cei şapte ani de-acasă şi a anturajului, care a culminat cu prezenţele din secta băsistă. Culmea este că însuşi Zeus cel portocaliu da' verde-n perspectivă a arătat că acolo unde scuipă azi, mâine poate să pupe, fiind el însuşi inventatorul "metodei reevaluării": dacă îi este de folos, un fost declarat "şef al mafiei personale" poate deveni oricând un ministru minunat, şef de partid, chiar dacă numărul partizanilor săi le permite acestora să stea cu toţii într-o garsonieră şi să nu-şi ia unii altora vopseaua... Se observă însă că este valabilă şi reciproca: nu îşi aduce aminte cineva ca, atunci când portocaliul "moţ" de la Cotroceni era-n culmea satisfacţiei văzându-şi împlinită pohta ce-a "pohtit", să fi îndrăznit doamna palmatoare de voturi să-1 eticheteze în vreun fel pe Ponta, deşi şi-atunci liderul PSD-ist era tot parlamentar, renunţase mai demult la meseria de procuror, avea şi-atunci opinii contondente despre vedeniile juridice portocalii... Cum a trecut PSD-ul în opoziţie, cum gata, tot ce-i PSD-ist e rău, e de groază, doar ce-i băsist e la superlativ! Încă o dată se dovedeşte că înţelepciunea populară este perenă: în loc să aibă grijă de bârna cât sequoia din ochiul său, căci mari, multe şi în continuă creştere sunt păcatele coaliţiei de guvernământ, al cărei cap de hidră, ca-n poveşti, e PDL-ul, şefa Camerei Deputaţilor caută paie-n ochii adversarilor politici... "...Justiţia îşi face propria ei curăţenie în interior", a mai declarat Anastase. Se pare că doamna Anastase are şi dânsa un dicţionar portocaliu, care denaturează, ca de obicei, sensul cuvintelor limbii neaoşe, române, atât de dragă bădiei Mihai... Altfel, nu este de înţeles de ce tot ceea ce se întâmplă în justiţia română (de care e atât de nemulţumită o Europă-ntreagă!) este văzut ca fiind... curăţenie! Ce fel de curăţenie? Se curăţă justiţia română de ea însăşi? Că a început cam de multişor ca tot ce e portocaliu să fie, prin definiţie, just, corect, legal, frumos, deştept, cuminte, lins de vacă-n cap şi alte asemenea, iar tot ce nu-i portocaliu e câh, pute, e bun de respins, de ameninţat, de băgat în puşcărie, de tras la răspundere... Asta este justiţia care se curăţă, în viziunea doamnei Anastase? Câtă dreptate avea poetul naţional, când a pus în gura Luceafărului vorbele: "Dară pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodată!"... Căci aceasta e calea pierzaniei sufletului ca individ şi ca neam şi ţară! E calea pe care o astfel de justiţie împarte poporul în două "taberi large": pauperii şi puşcăriaşii, unicul criteriu fiind acela că primii se mulţumesc cu o amărâtă de pungă o dată la patru ani, iar cei din urmă vor democraţie autentică, libertate, egalitate de şanse, fraternitate şi dreptate pentru întreaga naţiune română...
		Domnul Marius Rogin: "Moldova face un pas imens spre Uniunea Europeană" Moldova a venit cu temele făcute la Summitul Parteneriatului Estic de la Varşovia şi a cerut să fie tratată diferenţiat în cadrul parteneriatului. Mai exact, Chişinăul vrea un regim comercial liberalizat cu UE şi abolirea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni. Diplomaţia moldovenească a obţinut excluderea din proiectul declaraţiei finale a reuniunii a prevederii tradiţionale despre oferirea unei perspective europene îndepărtate pentru Moldova. 24 de şefi de state din UE au participat la Summitul Parteneriatului Estic de la Varşovia. Parteneriatul Estic este un acord de asociere încheiat de Bruxelles, în 2009, cu Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Ucraina şi Belarus, prin care se urmăreşte apropierea acestor ţări de UE. Republica Moldova a fost reprezentată la această reuniune de o delegaţie condusă de prim-ministrul Vlad Filat. În ajun, el a vorbit în faţa jurnaliştilor străini despre necesitatea începerii negocierilor asupra Acordului de liber schimb comprehensiv şi aprofundat între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, în condiţiile în care peste 50% din produsele moldoveneşti sunt exportate în ţările membre. Premierul Filat a spus că a venit la Varşovia foarte relaxat, pentru că Moldova a îndeplinit toate condiţiile asumate până la această etapă: "Noi am muncit până la summit. Eu personal şi colegii mei am venit foarte liniştiţi, cu temele făcute. Ne-am propus să fim campioni în cadrul Parteneriatului Estic la capitolul reforme şi vă spun cu toată responsabilitatea că suntem... Avem şanse reale ca să ne mişcăm mai repede, deoarece o serie de prevederi sau condiţii pentru semnarea Acordului de liber schimb, noi deja le implementăm. La fel în ceea ce priveşte planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Noi nu am aşteptat să ni se pună anumite condiţii. Noi am anticipat. Nu am inventat apa caldă, dar am luat condiţiile care au fost întrunite de ţările din Balcani şi am început implementarea lor. Instituţiile statului, Guvernul, sunt pregătite ca procesul de negocieri să decurgă foarte rapid şi eficient." Potrivit lui Vlad Filat, diplomaţia moldovenească a obţinut excluderea din proiectul declaraţiei finale a reuniunii de la Varşovia a unei prevederi descurajatoare pentru Moldova, prin care i se oferea doar o perspectivă europeană îndepărtată. "Anticipând declaraţia finală a summitului, o să observaţi că a dispărut din abordarea europenilor noţiunea de «perspectivă pe termen lung». Către summit am avut o perioadă intensă de comunicare cu instituţiile europene. În ultimele săptămâni a fost practic o comunicare non-stop între instituţiile noastre, în mod special cu Ministerul de Externe, vizavi de limbajul textului Declaraţiei finale. Abordarea la ora actuală este una foarte simplă, dar implementarea deloc uşoară: dacă întrunim condiţiile Planului de acţiuni, obţinem regimul liberalizat de vize." În ceea ce priveşte regimul vizelor, anul 2012 rămâne valabil pentru obţinerea regimului liberalizat de vize cu UE: "Până la sfârşitul anului 2012... Acest termen rămâne a fi real. Moldova percepe Parteneriatul Estic ca pe o platformă în cadrul căreia să se manifeste - nu prin declaraţii, ci prin acţiuni, iar în rezultat să obţinem valori pentru cetăţenii noştri. Nu ar fi o abordare corectă să întruneşti condiţiile, dar să fii lăsat într-o aşteptare permanentă.". Presa străină face referire la un înalt responsabil european care a spus că Republica Moldova va fi mulţumită de declaraţia finală a summitului de la Varşovia, atât în ce priveşte Acordul comercial de liber schimb şi politica de vize, cât şi referitor la Transnistria, recentul anunţ al reluării oficiale a negocierilor în formatul 5+2 urmând a fi salutat ca o dezvoltare pozitivă importantă, cu atât mai mult cu cât europenii insistă ca partenerii estici să-şi rezolve conflictele îngheţate prin dialog politic. Aceasta este una din noutăţile Parteneriatului Estic. Europenii cer vecinilor din est să-şi rezolve conflictele îngheţate prin dialog politic şi cooperare, iar o altă noutate este ceea ce europenii numesc "mai mult pentru mai mult", adică, mai mult sprijin de la Bruxelles pentru acele ţări care fac mai multe reforme.
		Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Se accentuează sărăcia populaţiei" Guvernul pare nu doar indiferent, dar prin măsurile aberante pe care le ia accentuează sărăcia populaţiei. Preţurile au crescut şi vor mai creşte. Taxele şi impozitele vor fi tot mai mari. Peste toate acestea vine o reducere a salariilor nu cu 25%, reducerea reală resimţită în buzunarele oamenilor este de 50-60%. În jur nu vedem decât sărăcia omului de rând, ajuns în pragul disperării, domenii de interes vital subfinanţate, deficit de personal în unele instituţii de interes public şi o infrastructură rutieră şi feroviară la pământ. O constatare reală a celor care ajung în spitalele româneşti şi sunt nevoiţi să-şi achiziţioneze singuri medicamentele, stendul pentru perfuzii sau banalul leucoplast, ori sunt plimbaţi de la o unitate medicală la alta, din lipsă de aparatură sau de personal, a celor care-şi trimit copiii spre a fi educaţi în şcoli insalubre şi, nu de puţine ori, de către profesori suplinitori. Străzile pline de gropi sau întârzierile înregistrate de Căile Ferate Române vorbesc despre acuta lipsă de investiţii în infrastructură, îndreptăţindu-ne să afirmăm ca nici aici nu se duc banii noştri, ai contribuabililor. Încercând să concretizăm aportul fiecăruia dintre noi la bugetul de stat în "ceva" util nouă, aflăm că prioritate pe timp de criză sunt bordurile, indicatoarele 3 D, fântânile cântătoare, brandurile de ţară sau serbările câmpeneşti, investiţii care bagă la terapie intensivă sistemul sanitar de stat şi lasă repetent sistemul de învăţământ. Guvernanţii trebuie să-şi revizuiască unele noţiuni fundamentale, precum: "prioritate" sau "interes naţional", prezente frecvent în discursuri.
		Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Guvernul Boc falimentează sectorul privat" Se vorbeşte foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar şi foarte puţin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează bugetul, şi nu invers - scăderi de salarii, disponibilizări, încetări sau blocări de activitate. Mediul de afaceri trebuie să se dezvolte continuu pe principii de competitivitate şi spirit antreprenorial pentru a face faţă concurenţei pe piaţa unică europeană şi în exteriorul Uniunii Europene. Dar economia României este bolnavă, iar mediul de afaceri, singurul capabil să susţină PIB-ul naţional, este violent zdruncinat de contextul general al crizei mondiale. Istoria ne-a arătat că sistemul capitalist dus la extrem, fără nicio abilitate în gestionare, poate fi catastrofal şi implicit cu multe victime. Acum mai avem un singur as, cel al fondurilor europene, cu bani mulţi, accesarea lor fiind o soluţie viabilă pentru ieşirea din criză. România merită un guvern mai bun care să elaboreze şi să susţină proiecte pertinente care vor acorda şansa unică de revigorare economică.
		Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Sărăcie şi datorii" Guvernul Boc a adus ţara în situaţia de a trai pe datorie. Toţi aceşti bani vor fi plătiţi de generaţiile viitoare. În 2011 România este obligată să împrumute cel puţin 14,2 miliarde euro de la bănci, de la instituţiile financiare internaţionale sau de la investitorii străini, cu 1,2 miliarde de euro mai mult decât anul acesta. România continuă să se împrumute şi va face acest lucru, deoarece Guvernul nu face nimic, nu încurajează economia şi crearea de locuri de muncă. Faptul că vom continua să ne împrumutăm, arată eşecul măsurilor şi a liniei impuse de Traian Băsescu şi guvernul său. Rezultatul măsurilor adoptate de Guvernului Boc este că românii cheltuiesc cu 9% mai puţin pe alimente şi băuturi, o arată studiile companiilor care se ocupă cu cercetarea pieţei. Practic, aceste studii confirmă acum ceea ce PSD afirma de multă vreme: scăderea salariilor bugetarilor şi, în general, a puterii de cumpărare, precum şi majorarea TVA se regăsesc în scăderea consumului şi, implicit, a încasărilor la buget. Şi nu este vorba despre scăderea consumului în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată (aparatură electrocasnică, autoturisme etc.), ci despre produse alimentare - românii mănâncă mai puţin şi mai prost. Doar 1% dintre români au tot ce îşi doresc, restul... se descurcă cum pot. Iată aşadar la ce grad de polarizare s-a ajuns în România, în timpul guvernării de dreapta. Actuala putere guvernează doar pentru 1% din populaţie, adică doar pentru membrii de partid şi pentru prietenii lor de afaceri. Traian Băsescu ar trebui să se uite la aceste cifre şi la ceea ce spun oamenii pentru a afla care este interesul naţional. Le-a promis românilor că vor trăi bine, dar i-a aruncat în sărăcie. Aşa arată România în acest moment.
		Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Trebuie să scăpăm de droguri" România a trebuit să recupereze handicapul pe care îl acumulase după 1989 în ceea ce priveşte reacţia faţă de fenomenul drogurilor. În România a înflorit fenomenul drogurilor legale, aşa numitele produse etnobotanice. Profitând de lipsa de reacţie a statului, "negustorii morţii" au creat o diabolică reţea de distribuţie a celebrelor produse. O reţea care funcţionează mult mai bine şi mai precis decât Guvernul României. Apariţia ordonanţei de interzicere a celor 36 de produse şi plante cu efect stupefiant, din februarie, a ameţit, dar nu a dat o lovitură mortală comerţului care se reface sub ochii noştri, prin importul unor noi produse, care, evident, nu se află pe lista celor interzise. În România există, după datele furnizate de Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO), circa 500.000 de consumatori de astfel de produse. Ceea ce este extrem de grav din două motive. În primul rând, pentru că aceştia se alătură consumatorilor mai vechi de droguri tradiţionale, iar în al doilea rând, pentru rapiditatea senzaţională cu care aceste droguri au intrat şi s-au răspândit în ţară, făcând nenumărate victime. În alte ţări, ONG-urile au un rol şi o implicare foarte mare în acest domeniu. România ne oferă şi din această perspectivă o imagine pesimistă. În ţara noastră au apărut puţine organizaţii nonguvernamentale care au desfăşurat o activitate cu adevărat importantă. Un ONG care a apărut acum vreo patru ani şi care desfăşura cea mai activă politică de prevenire a consumului de droguri prin intermediul unor programe educative şi artistice este CIADO, organizaţie membră a EURAD. Aceasta a anunţat opinia publică de faptul că organizaţia sa îşi închide activitatea în România, acuzând statul român pentru faptul că în ultimii ani nu a alocat niciun leu pentru politicile de prevenire a consumului de droguri. Pentru România, dispariţia acestui foarte cunoscut ONG este un semnal extrem de negativ, care se alătură celor mai vechi. Îngrijorarea mare este atunci când vezi că un om al legii este arestat pentru implicarea în traficul de droguri, alături de una dintre cele mai importante reţele. Sentimentul celor afectaţi de flagelul drogurilor, al familiilor acestora este că se stinge lumina peste lupta antidrog, aceşti oameni fiind lăsaţi conştient la mâna unor traficanţi de droguri care Dumnezeu ştie pentru cine lucrează...
		Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Salvarea agriculturii româneşti" Cum am afirmat de mii de ori, agricultura este acea ramură economică ce poate pune în mişcare un motor al dezvoltării în România. Am căutat prin noul program al Guvernului Boc o singură frază care să vorbească sau să sară în ajutorul agriculturii. Nimic. Atragerea fondurilor europene, doar praf în ochii agricultorilor. Guvernul nu ţine cont de faptul că FMI este o instituţie care merge pe desene teoretice, cu oameni care nu cunosc realităţile ţării şi care vin de la Washington cu formele desenate la laborator. Pot să afirm însă că nu FMI-ul va fi cel care ne va băga în cea mai profundă criză economică, socială şi politică din istoria României, ci însuşi preşedintele şi guvernanţii, atât datorită incompetenţei, dar mai ales lăcomiei lor nesăbuite. Continui să cred că atât FMI, cât mai ales Uniunea Europeană pot să joace un rol foarte important în ieşirea din criză, dar guvernele viitoare trebuie să negocieze profesionist cu aceste instituţii, în folosul propriu, că doar nu degeaba cotizăm acolo. Pe de altă parte, atrag atenţia factorilor ce deţin puterea în România, că bucuria se va transforma într-o tristeţe dacă de la "vlădică până la opincă" rămân fără loc de muncă şi fără venituri. Cea mai dificilă problemă a actualilor guvernanţi este aceea că ei nu ştiu să facă programe, strategii, nici pe termen mediu, nici pe termen lung. Ar trebui, din cauza lipsei competenţelor din sânul lor, să apeleze la specialiştii adevăraţi, şi de acasă şi de afară. În strategiile economice ale României, agricultura şi ramurile conexe vor trebui să aibă prioritate absolută, căci aici avem multiple avantaje competitive, acele resurse regenerabile, care ne pot plasa pe un loc convenabil în competiţia europeană. Depinde de Guvernul Boc dacă va realiza acest lucru salvator pentru nivelul nostru de trai. Este momentul să se termine cu legile speciale, cu furturile legale, cu nepotisme. Trebuie să se fabrice acte normative în spirit european, care să conducă la instituţii eficiente şi stabile, care să garanteze o viaţă demnă cetăţenilor acestei ţări.
		Domnul Horea-Dorin Uioreanu: "Emil Boc şi PD aplică politica de cadre a PCR" Premierul Emil Boc "reformează" statul român prin crearea de posturi de conducere în instituţiile publice şi companiile naţionale pentru clientela de partid şi pentru acoliţii de la guvernare. Între timp, oamenii calificaţi pentru aceste posturi sunt daţi afară, singura lor vină fiind "originea nesănătoasă", adică alta decât portocaliu-verzulie. Actuala putere a ridicat la rang de artă epurarea aparatului de stat pe criterii politice şi aplică pe scară largă politica alocării de fonduri pentru administraţiile unde există interese politice şi electorale. Majoritatea românilor sunt condamnaţi la austeritate, dar pentru traseiştii politici se găsesc bani, trădarea fiind generos răsplătită. Mai mult chiar, unii lideri ai PD recunosc deschis faptul că primarii aparţinând acestei formaţiuni politice vor primi bani cu prioritate, pentru a "echilibra", chipurile, lipsurile din guvernarea trecută. Spitalele din localităţile conduse de primari ai opoziţiei se desfiinţează, dar doctorul Ciuhodaru primeşte cadou Centrul de Traumatologie şi Toxicologie, obiectiv realizat cu bani împrumutaţi de la Ministerul Sănătăţii, pentru a fi recompensat pentru că a trecut în barca puterii. Între timp, peste o mie de administraţii locale din cele 2861 de comune din ţară sunt în pragul falimentului, cu conturile blocate şi fără bani de salarii. În aceeaşi situaţie se află şi unele primării din oraşele mici, majoritatea având contractate credite pentru dezvoltare sau pentru cofinanţarea unor proiecte europene. Politica economică a PD, creşterea fiscalităţii şi a TVA, care au avut drept rezultat închiderea a milioane de firme, au lovit în primul rând comunităţile mai mici. Primăriile au rămas şi fără veniturile care proveneau de la aceste firme şi fără sprijin guvernamental, motiv pentru care edilii au de ales între a pune lacăt pe porţile instituţiilor şi a se declara membri ai unuia din partidele aflate la guvernare. Sub pretextul reformei instituţiilor bugetare sau a companiilor de stat, partidele din arcul guvernamental practică un şantaj ordinar, care pare inspirat din metodele folosite de comunişti pentru a "convinge" ţăranii să intre în colectivă... Actualul premier şi acoliţii săi nu au învăţat nimic în anii de democraţie postdecembristă şi preferă să aplice principii şi tactici pe care le credeam aruncate definitiv la coşul de gunoi al istoriei. Un loc în care vor ajunge şi actualii guvernanţi dacă nu vor înţelege, măcar în al treisprezecelea ceas, că democraţie presupune diversitate de opinii şi convingeri politice şi că cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi, indiferent de etnie, religie sau culoare politică.