Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 octombrie 2011

			Şedinţa a început la ora 16,40. Lucrările au fost conduse în prima parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor. În a doua parte, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 173, sunt absenţi 159, din care 42 participă la alte acţiuni parlamentare. Pentru început, în conformitate cu prevederile regulamentului, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen pentru zilele de luni şi marţi; programul de lucru; lista rapoartelor depuse; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial. Dacă există... era domnul Frunzulică pentru un anunţ cu caracter personal. Dacă mai este în sală. Dacă nu, după... Nu este. Şi domnul Călian. Aveaţi o modificare la ordinea de zi, pentru a putea intra în ordinea de zi.
			Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Vă propunem ca punctul 107, Pl-x 687, să devină punctul 10, iar punctul 82, Pl-x 271, să devină punctul 11. Sunt cu rapoarte de adoptare. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Supun la vot propunerile făcute de domnul Călian. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			38 de voturi pentru, 40 voturi împotrivă şi 6 abţineri. Propunerile nu au trecut. Domnul Frunzulică, vă rog să faceţi anunţul.
			Domnul Doru-Claudian Frunzulică: Doamna preşedinte, Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor deputaţi, După cum cunoaşteţi, mi-am dat demisia din Parlament începând cu 1 octombrie datorită incompatibilităţii de funcţii. Doresc să vă mulţumesc pentru cooperare, pentru colegialitatea pe care mi-aţi arătat-o. Vreau să vă spun că vă apreciez în mod deosebit pe voi toţi. În acelaşi timp, a fost o onoare şi o stimă deosebită să vă fiu coleg. Permiteţi-mi să vă urez mult noroc, sănătate şi mult succes. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Intrăm în ordinea de zi şi avem astăzi pe ordinea de zi un moment special legat de evocarea memoriei domnului Ion Diaconescu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor în perioada 1996-2000. Liderii de grup au considerat că este necesar un astfel de moment în plenul Camerei Deputaţilor şi, de altfel, cred că fiecare dintre noi gândim în acest sens. Prin moartea domnului Ion Diaconescu, România a pierdut un om cu totul deosebit, un simbol al luptei anticomuniste şi un susţinător al valorilor democratice. Fără îndoială, Ion Diaconescu a fost şi va rămâne în conştiinţa noastră ca un reper al demnităţii, al dialogului şi al echilibrului în politică. Inginer de formaţie, Ion Diaconescu a absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electromecanică, a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc începând cu anul 1936, până la desfiinţarea partidului de către autorităţile comuniste în 1947. A fost închis de regimul totalitar, suferind de altfel, aşa cum ştim cu toţii, toate ororile temniţelor comuniste. După Revoluţie, Ion Diaconescu a fost membru în conducerea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, şi apoi preşedinte al acestei formaţiuni politice. A fost ales deputat în trei legislaturi consecutive, între anii 1990 şi 2000. În legislatura 1996-2000, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Prin toată activitatea sa de după 1989, Ion Diaconescu a avut un rol esenţial în instituirea şi consolidarea sistemului democratic din România şi a fost unul dintre promotorii pluripartitismului şi ale alegerilor libere într-o Românie abia ieşită din comunism. Ion Diaconescu rămâne în memoria colectivă ca un politician remarcabil, ca un exemplu de verticalitate şi echilibru pentru toate generaţiile de politicieni. Făcând această scurtă introducere, aş vrea să îi invit pe reprezentanţii grupurilor parlamentare să aibă alocuţiuni pe această temă. Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Teodor Paleologu. Vă rog.
			Domnul Theodor Paleologu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Rar se întâmplă să ne poftim ca grecii la puşcărie, domnul Adrian Năstase şi cu mine, care să vorbească înainte. Şi adineauri, doamna preşedinte ne-a vorbit pe scurt de biografia lui Ion Diaconescu. Eu aş vrea să insist asupra a trei momente din viaţa sa: tinereţea militantă în Partidul Naţional Ţărănesc, închisoarea şi anii ′90, atât de importanţi pentru instaurarea sistemului democratic în România postcomunistă. Despre tinereţea militantă în PNŢ, aş vrea doar să menţionez că Ion Diaconescu provine din fracţiunea ţărănistă a PNŢ-ului. Era un apropiat al lui Ion Mihalache, e această fracţiune din sud şi din Moldova, din Muntenia şi din Moldova, era considerată pe atunci mai degrabă de stânga în contextul politic al anilor ′20-′30, dar evident stânga de atunci ar putea foarte bine să fie de dreapta astăzi, pentru că s-a produs o alunecare a spectrului politic românesc. Cele două tendinţe sunt evident diferite, cea ardeleană, reprezentată de Maniu, cea ţărănistă este ilustrată de figuri, spuneam Ion Mihalache, dar şi oameni precum Grigore Gafencu, Armand Călinescu, Grigore Iunian, Constantin Stere şi alţii şi, fără îndoială, Ion Diaconescu, această şcoală de gândire, acest curent politic l-a reprezentat, fiind, cum spuneam, un tânăr militant în anii ′30. Ceea ce a marcat în mod tragic viaţa lui este lunga detenţie în închisorile comuniste, imediat după înscenarea de la Tămădău, el fiind eliberat târziu, în anii ′60, cu domiciliu obligatoriu, şi toţi cei care l-au cunoscut în închisoare au vorbit despre extraordinarul lui curaj, demnitate, forţă de rezistenţă şi, fără îndoială, a fost un om exemplar în contextul închisorii. De altminteri, omul Ion Diaconescu a fost un om ataşant pentru toţi cei care l-au cunoscut, un om de o mare modestie, de o discreţie şi de o corectitudine exemplare, şi acestea mergeau bine împreună, spuneam, cu un mare curaj şi o mare demnitate în închisori. În închisorile comuniste şi în anii de după închisori, şi-a legat destinul politic de al lui Corneliu Coposu şi nu putem vorbi de democraţia emergentă a anilor ′90 fără a menţiona pe Corneliu Coposu, evident Ion Diaconescu a fost foarte legat de Corneliu Coposu, şi un al treilea corifeu trebuie şi el menţionat, şi anume Ion Raţiu. Aceştia sunt, după mine, cele trei mari figuri ale Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat de după ′89 - Coposu, Diaconescu şi Raţiu, fiecare cu meritele sale distincte şi cu totul remarcabile. Îmi aduc aminte de un afiş electoral al lui Ion Diaconescu în 1996, când Convenţia Democratică a câştigat alegerile, era imaginea sa şi era dedesubt scris "Un luptător, un învingător." Mi-a rămas în minte acel slogan electoral pentru că exprima o realitate, dar o realitate sigur, aş spune, transcendentă, pentru că el a fost un învingător în închisorile comuniste, un învingător în faţa Istoriei, pentru că idealurile în care a crezut el au sfârşit prin a învinge. Sigur, alegerile din 2000 au marcat totodată ieşirea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat din Parlament. Din fericire mai sunt printre colegii noştri unii care au fost membrii în PNŢCD în diferite partide, fie la PDL, fie la PNL, sunt unii colegi - şi chiar la alte partide - care au fost membrii în PNŢCD în anii ′90. Cred că acest slogan electoral... nu se întâmplă des ca sloganele electorale să exprime o realitate profundă, dar cred că în cazul lui Ion Diaconescu putem reţine acest slogan ca pe un mare adevăr. "Un luptător, un învingător." Acesta este Ion Diaconescu. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Adrian Năstase.
			Domnul Adrian Năstase: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Mi-este dificil să vorbesc despre un om care a traversat practic toate epocile, a trăit experienţa războiului, a suferit în închisorile comuniste, iar după 1989 a avut şansa de a relansa un partid istoric. Încercarea de a evoca astăzi, şi mă bucur că facem acest lucru, încercarea de a evoca astăzi memoria lui Ion Diaconescu în câteva minute este într-un fel un gest riscant, fiindcă în mod inevitabil nu vom putea surprinde decât foarte puţine dintre momentele unei vieţi extrem de zbuciumate. Pentru mine, Ion Diaconescu a reprezentat un adversar politic şi în acelaşi timp un partener. A făcut parte din galeria celor care spuneau adesea: "Nu am votat Constituţia, dar o respectăm." Un respect extraordinar pentru litera şi spiritul Constituţiei. Un respect deosebit pentru parteneri, ştiind însă, spre deosebire de Corneliu Coposu sau Ion Raţiu, să vorbească mai dur când era nevoie, să încerce să impună o anumită linie dacă era necesar pentru partid. Ceea ce mi se pare extraordinar şi mi s-a părut întotdeauna extraordinar pentru cineva care a stat atâţia ani în închisoare a fost refuzul de a accepta fanatismul. Te-ai fi putut gândi că un om care a suferit atât ar fi putut să rămână încărcat de resentimente pe care apoi să le transmită în viaţa politică, în viaţa parlamentară. Nu s-a întâmplat aşa. Eu cred că am pierdut o mare garnitură de oameni politici, o generaţie care s-a format în timp, cu un respect deosebit pentru verticalitate, pentru caractere, pentru adversari. Am învăţat de la dânsul, de-a lungul a peste zece ani, că în Parlament nu există duşmani, ci doar adversari politici. L-am cunoscut destul de bine, aş spune, sigur, sub această dimensiune politică sau parlamentară. În perioada ′92-′96, eu eram preşedinte al Camerei, iar dânsul era liderul Grupului parlamentar al PNŢCD. În perioada ′96-2000, lucrurile s-au schimbat, dânsul era preşedinte al Camerei şi eu lider al grupului. Am avut numeroase confruntări. Uneori lucrurile nu erau foarte clare, uneori era mai încăpăţânat, uneori Ion Raţiu intervenea pentru a calma tensiuni care inerent apăreau. Mi-aduc aminte, spre exemplu, de momentul de final, 1996, când, după câştigarea alegerilor, se punea problema dacă noul Parlament să lucreze aici, în această clădire care fusese refăcută, sau să rămână la Mitropolie, şi a fost o întreagă dezbatere dacă Preşedintele Constantinescu să vină să depună jurământul aici sau să facă acest lucru în continuare la Mitropolie. În final, şi domnul Diaconescu a acceptat să vină în această clădire. Mai mult, după aceea, chiar reuniunile PNŢCD-ului şi conferinţele sale de presă se făceau în această clădire. Lucrurile s-au schimbat de-a lungul vremii şi eu cred că dincolo de înfruntările politice am reuşit, şi în perioada aceea şi după aceea şi după momentul în care nu a mai venit în Parlament, să păstrăm o relaţie extrem de civilizată. Eu cred că avem nevoie de aceşti oameni, de aceste repere cărora putem pe termen scurt să le reproşăm anumite lucruri, dar când privim pe o perioadă mai lungă de istorie ne dăm seama că ei au fost extrem de necesari. Poate că această perioadă de tranziţie, aşa cum o numim acum, ne-a învăţat că democraţia are nevoie şi de propriii săi slujitori, democraţia nu este un nor care coboară de undeva de sus şi se aşterne peste Parlament sau peste o ţară, ea încetul cu încetul se învaţă şi se învaţă adeseori prin oameni ca Ion Diaconescu sau Corneliu Coposu sau Ion Raţiu. Era un democrat convins şi era ceea ce spunea adeseori, şi ne spunea adeseori în Biroul permanent că în democraţie, indiferent de polemici, la sfârşit trebuie să acceptăm ceea ce stabilim împreună şi că dincolo de unele din temele oarecum delicate în acea perioadă, mi-aduc aminte de dezbaterile cu un caracter naţional, extrem de puternice, probabil şi pe istoria Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat după aceea, această fibră a însemnat foarte mult. Să-mi daţi voie să mai evoc un moment, cel al anului 1992, când am participat la negocierea pentru formarea unui guvern de uniune naţională din partea FDSN-ului, terminasem mandatul de ministru de externe, intrasem în Parlament şi se discuta atunci cum să fie format Guvernul în condiţiile în care structura parlamentară era foarte fragmentată. Din partea PNŢCD-ului a participat la negocieri domnul Ion Diaconescu. Zilele acestea am recitit o parte din însemnările din acea perioadă, este vorba de o carte pe care a scris-o după Revoluţie. Este o carte care vorbeşte foarte mult... a apărut în 2003, este o carte în care vorbeşte despre toată perioadă pe care noi o ştim, de după 1989, sigur, cu interpretările sale, momente importante care într-un fel sau altul au fost prezentate sau evaluate sau comentate şi de alţi oameni politici. Cred însă că este important să păstrăm în istoria noastră politică şi aceste amintiri şi aceste evaluări şi, în acelaşi timp, aceste lecţii, pentru că până la urmă învăţăm cu toţii, suntem aici în Parlament într-o şcoală a democraţiei în care încercăm, sper, în continuare, să dobândim această lecţie a ceea ce înseamnă democraţia. Dincolo de traumele istoriei, avem datoria să ne ridicăm la înălţimea celor care înaintea noastră au ştiut, dincolo de durere, de suferinţă, să ne spună aceste lucruri. Şi, trecut acum în eternitate, alături de Corneliu Coposu, de Ion Raţiu, eu sunt convins că Ion Diaconescu poate fi considerat că într-un fel, chiar dacă a suferit aşa de mult, el a rămas cu bucuria de a fi impus un anumit set de valori, un anumit mod de a discuta despre viaţa noastră publică într-un mod extrem de demn. În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, exprim şi eu regretul profund pentru dispariţia unui om care, înainte de toate, a fost un mare democrat şi un mare patriot. Şi să păstrăm vie în panteonul Parlamentului şi al vieţii noastre politice amintirea celui care a fost Ion Diaconescu, iar prin tot ceea ce facem să slujim şi noi în continuare idealurile democraţiei şi libertăţii. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.
			Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Aş spune astăzi că am avut privilegiul să-l cunosc pe Ion Diaconescu, alături de Corneliu Coposu, încă din ultimele zile ale lui decembrie ′89 şi în mod special la începutul anului ′90, când împreună, ca tânăr membru al Partidului Naţional Liberal, aveam să particip la o serie de acţiuni pe care noi, ca reprezentanţi ai partidelor de opoziţie, consideram că trebuie să le facem în aşa fel încât să contribuim cu forţele noastre, modeste atunci, la instaurarea democraţiei şi la instaurarea unor principii sănătoase pentru ca viaţa politică românească să pornească pe un făgaş bun. Şi mi-aduc aminte de momentul 28 ianuarie 1990, poate vă amintiţi, când a fost o mare demonstraţie populară şi cu acel prilej, cele două partide istorice, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc cereau câteva lucruri simple care poate şi astăzi mai sunt valabile, şi anume, separarea puterilor în stat şi îndepărtarea controlului statului asupra mijloacelor de informare în masă, în aşa fel încât ele să poată să fie o tribună de exprimare liberă şi o tribună de dezbatere democratică. Sigur că manifestaţia din 28 ianuarie s-a încheiat, aş spune, aproape tragic, cu violenţe, şi atunci am avut posibilitatea să-l cunosc mai bine şi pe Corneliu Coposu şi pe Ion Diaconescu. Eram cu mult mai tânăr, o diferenţă de peste 34 de ani ne separa, şi sigur că priveam cu oarecare interes aceste personaje la o vârstă ajunsă deja respectabilă şi mi-am dat seama că sunt oameni care au ajuns să trăiască o a doua tinereţe, pentru că după luni şi ani de temniţă au fost eliberaţi, şi Diaconescu şi Coposu, în anul 1964 după care au dus o existenţă, aş spune, probabil mai degrabă anostă. Iată că în 1990 ajung să revină în nişte poziţii importante, poziţii din care şi-au dedicat întreaga energie unui ţel foarte nobil şi anume, democratizarea României şi probabil, la fel de important pentru ei, reclădirea Partidului Naţional Ţărănesc. Cu mijloace modeste şi-au adus contribuţia şi eforturile lor n-au fost zadarnice, pentru că, după cum ştiţi, în 1996 Convenţia Democratică, în care Partidul Naţional Ţărănesc juca principalul rol, reuşeşte să câştige alegerile. Ion Diaconescu ajunge preşedinte al Camerei Deputaţilor, dar mai important decât acest lucru cred că contează activitatea lui politică, ca succesor al lui Corneliu Coposu şi preşedinte, prin urmare, al Partidului Naţional Ţărănesc. Vă asigur că a avut o misiune foarte dificilă, să încerce să ţină echilibrul într-o coaliţie alcătuită din câteva formaţiuni politice cu orientări diverse, cu ambiţii şi aspiraţii nu întotdeauna concordante. Şi a făcut-o cu multă abnegaţie, a făcut acest lucru acceptând sacrificii personale şi sacrificii pentru partidul pe care-l conducea, cu convingerea că România trebuie să meargă mai departe. România avea două obiective extrem de importante care astăzi par că ţin de domeniul trecutului: România îşi propusese să devină membră a Alianţei Nord-Atlantice şi membră a Uniunii Europene. Şi vă readuc aminte că în 1997 ne-am atins, hai să spunem, obiectivul de a vedea o dată stabilită pentru aderarea la NATO, şi în 1999, începutul lui 2000, la fel, s-a stabilit ca România să adere la Uniunea Europeană. Pentru aceste lucruri cred că Ion Diaconescu a făcut eforturi pe care astăzi poate le apreciem mai puţin, dar poate cu trecerea timpului istoricii se vor apleca asupra lor şi le vor vedea la întreaga valoare. Trebuie să mai adaug că perioada 1996-2000, când a guvernat Convenţia Democratică, pentru România a fost o perioadă de reforme profunde, reforme politice, reforme economice de amploare şi care au schimbat faţa României. Totodată, atunci ţara a cunoscut o schimbare instituţională de proporţii. Având în vedere toate aceste lucruri, aş putea aprecia că Ion Diaconescu a fost un om care a crezut că trebuie să-şi facă datoria faţă de ţară şi şi-a făcut-o cu prisosinţă. A fost un om care, aş spune, nu a şovăit niciodată în privinţa câtorva lucruri simple şi esenţiale, şi anume faţă de ideile în care credea, faţă de principiile pentru care a militat ca tânăr politician şi mai apoi ca senior al politicii româneşti, atitudinea lui faţă de partidul din care făcea parte, aş spune un imens sentiment al datoriei că trebuie să contribuie la revigorarea acestui partid şi a reuşit. A reuşit să-l aducă pe prima scenă politică a ţării, a reuşit să îl transforme în partid de guvernare. A arătat din tinereţe că este capabil să treacă peste dificultăţi enorme şi nu ştiu dacă astăzi cineva îşi poate imagina ce-a însemnat pentru acea generaţie să facă aproape 17 ani de temniţă. O temniţă nu întotdeauna aşa, blajină, ci mai degrabă o temniţă dură, care viza exterminarea celor care erau închişi în închisori atunci în perioada anilor ′50 şi, sigur, care a şi reuşit, din păcate, să ducă la pieirea multora din cei care erau încarceraţi. Chiar Ion Diaconescu mi-a povestit o istorie personală a lui din perioada când era închis şi cred că dacă aş reproduce-o aici, pentru mulţi ar fi o istorie incredibilă. Dar ceea ce mi se pare cel mai important pentru Ion Diaconescu şi pentru care trebuie să-l apreciem este activitatea lui de lider politic, după 1989, alături de personalităţi precum Corneliu Coposu, Ion Raţiu, din partea Partidului Naţional Ţărănesc, Radu Câmpeanu sau Mircea Ionescu-Quintus, din partea Partidului Naţional Liberal. Au reuşit cu toţii să-şi aducă contribuţia la renaşterea democraţiei în România, la o schimbare politică majoră, care, în final, a făcut ca România să redevină membră în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană. Cred că mulţi tineri din ziua de astăzi ar avea nevoie de modele de oameni politici, precum a fost Ion Diaconescu, care a arătat ce importantă este statornicia faţă de valori, faţă de idei şi faţă de partidul în care a crescut, şi apoi partidul pe care l-a ajutat să devină o forţă politică. Sigur, bănuiesc că, în ultimii ani de viaţă, a regretat evoluţia nefericită a Partidului Naţional Ţărănesc, care pare că nu se termină nici astăzi, odată cu dispariţia lui Ion Diaconescu. Regret foarte mult faptul că a plecat dintre noi, după o viaţă modestă, dar o viaţă pe care şi-a pus o amprentă puternică, şi am convingerea că intră în istoria României pe uşa din faţă. Dumnezeu să-l odihnească! (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc pentru această intervenţie. Permiteţi-mi să-l invit la microfon pe reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Márton Árpád.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Eu nu am fost unul dintre acei deputaţi care pot să spună că au fost apropiaţi ai domnului Diaconescu. Nici nu l-am cunoscut ca pe un lider cu care aveam o activitate comună între liderii grupurilor parlamentare. Mai mult, datorită vârstei pe care o am, nici despre Partidul Naţional Ţărănesc prea multe n-am ştiut, doar cât am învăţat din cărţile de istorie comuniste. Am ştiut că a fost desfiinţat, că liderii au fost închişi. Cât au stat în închisoare, care erau aceia, cunoşteam doar un nume: Maniu. După 1989, din cauza acelor evenimente evocate aici, în ianuarie-februarie 1990, au fost arătaţi câţiva lideri - domnii Coposu, Raţiu, Cunescu, Câmpeanu şi Diaconescu - ca nişte duşmani ai poporului, care vor să aducă fascismul... şi eu am rămas cu nişte resentimente faţă de aceşti oameni. Evident, televiziunea îşi făcea treaba pe care o ştia destul de bine s-o facă, distorsionând evenimentele. Când am ajuns, după alegeri, în Bucureşti, m-am plimbat şi eu pe la Piaţa Universităţii şi viziunea mea s-a cam schimbat. După evenimentele din Piaţa Universităţii deja am acceptat mai greu că în Partidul Naţional Ţărănesc ar fi tipărite bancnote, dolari, mi se pare, că ei au împărţit anumite substanţe celor de la acel miting. Am auzit de devastarea acestui partid şi, pe urmă, am ajuns să fim validaţi cu toţii. Atunci abia l-am cunoscut pe domnul Diaconescu, un om, din spusele altora, pentru mine blând, modest, echilibrat, despre care, împreună cu partidul Domniei Sale, am constatat că suntem pe aceeaşi parte a baricadei. Am luptat împreună pentru retrocedarea pământurilor şi a pădurilor, am votat împreună împotriva Constituţiei din 1991 şi am avut aceeaşi poziţie, împreună, că nu suntem de acord cu toate prevederile acestei Constituţii, dar trebuie să fie respectată. În 1992, domnul Diaconescu a devenit liderul grupului parlamentar, parte desprinsă din Convenţia Democratică, adică Partidului Naţional Ţărănesc, ulterior devenit şi Creştin-Democrat, şi PER, şi tot un om modest, echilibrat, câteodată prea blând mi s-a părut. Au mai trecut 4 ani, şi Domnia Sa a devenit preşedintele Camerei Deputaţilor. Şi, să-mi fie cu iertare, mai ales din partea persoanelor prezente aici, în această perioadă, de 22 de ani, cele două Camere au avut mai mulţi preşedinţi. În comisii, am avut foarte mulţi preşedinţi de comisii, vicepreşedinţi care au condus şedinţele Camerelor, dar poate singurul speacker adevărat a fost domnul Diaconescu, pentru că, ceilalţi colegi, mai dibaci, mai dictatorial, au încercat să-şi impună punctul de vedere, au încercat să favorizeze pe unul sau altul dintre oratori, şi chiar să influenţeze deciziile Camerei. Domnia Sa a rămas, în continuare, modest, echilibrat - pentru mine, în perioada aceea, prea echidistant şi blând. Fie-i ţărâna uşoară! (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Nu am solicitări, încă, de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale sau Grupul parlamentar al independenţilor. Nu sunt solicitări. Cu aceasta, am terminat această sesiune dedicată evocării personalităţii domnului Ion Diaconescu, fost preşedinte al PNŢCD, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor în perioada 1996-2000. Dumnezeu să-l odihnească!
			Intrăm în ordinea de zi de astăzi. Punctul 3 şi punctul 4, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis ca aceste două puncte să se discute mâine, începând cu ora 10,00, drept care, avem primul punct pe ordinea de zi de astăzi: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională. Acest proiect are raport de respingere. Propunerea comisiei, de respingere a acestei iniţiative nu a întrunit numărul necesar de voturi la votul final de săptămâna trecută. Tot atunci am hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, în această şedinţă. Aşa cum ştiţi, avem această prevedere în regulament. Întrucât în raportul comisiei sesizate în fond nu există amendamente, iniţiativa legislativă merge către votul final.
			Următorul proiect, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu. Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, doamnă preşedinte. În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, cer retrimiterea la comisie a acestui raport, pentru a putea, membrii comisiei, să se aplece mai atent, şi să încerce să îndrepte câteva lucruri care sunt încă neclare în acest proiect de lege. Dacă vreţi, încep prin ceea ce se propune la art.2, în care se încearcă, prin lege, să se stabilească programul de lucru al adăposturilor pentru câini, între 10,00 - 18,00. Eu ştiu că, câinii sunt mai răi după ora 18,00, nu până la ora 18,00. Cred eu că este o măsură excesivă. De asemenea, cred, doamnă preşedinte şi stimaţi colegi, că aşa cum se stabileşte într-un articol al legii, că un câine poate să rămână în adăpost 30 de zile, iar pe urmă, la modificarea pe care o aduce comisia la art.7, în care spune că câinii pot fi returnaţi în teritoriu sau pot să se aplice asupra lor alte măsuri, înainte de propunerea de eutanasiere, trebuie să fie o hotărâre a Consiliului local, după ce este consultată populaţia. Or, cred eu că 30 de zile sunt fără ajutor pentru a se putea face aceste operaţiuni. De aceea, cred, doamnă preşedinte, că trebuie să ne aplecăm cu mai multă responsabilitate asupra a ceea ce conţin amendamentele făcute de comisie, pentru a da o lege care să mulţumească şi pe cei care susţin proiectul, şi pe cei care nu susţin proiectul. Trebuie să ne gândim că este vorba de un animal, este vorba de cei care, până la urmă, aşa cum spun bătrânii noştri, "Un câine, pentru o mângâiere, este în stare să-şi dea viaţa, un om nu!", aş dori, doamnă preşedinte, stimaţi colegi, să nu mai vedem pe geamurile televizorului masacrele pe care le-am văzut astă-vară în unele localităţi din ţara noastră. Bineînţeles, trebuie să fim atenţi şi la ceea ce se întâmplă cu cei care sunt muşcaţi de câini pe stradă, pentru că la fel de tare am fost şocată şi atunci când am văzut copii atacaţi sau bătrâni atacaţi, sau lucruri şi mai grave care s-au întâmplat. Îmi susţin, doamnă preşedinte, retrimiterea la comisie, tocmai pentru a putea să punem foarte clar în proiectul de lege ceea ce trebuie să fie atât în avantajul animalelor, cât şi în avantajul nostru, al oamenilor, cei care trebuie să avem grijă şi de ei, şi să venim în ajutorul comunităţilor locale cu dispoziţii ferme şi foarte clare.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamnă preşedinte, Acest proiect legislativ s-a întors de vreo patru ori la comisie. A fost dezbătut şi răsdezbătut, avem solicitări din partea administraţiilor locale, cu un singur punct de vedere: cei care trebuie să decidă, să decidă cei din administraţia locală, printr-o metodă foarte clară, că este referendum, că sunt întrebări, că sunt sondaje, fiecare administraţie locală trebuie să hotărască. Şi, mai mult decât atât, cred că este corect să tranşăm odată pentru totdeauna acest proiect legislativ, motiv pentru care vă rog să supuneţi la vot, sigur, este dreptul Grupului parlamentar al PSD să solicite acest lucru, apoi să mergem să-l dezbatem şi mâine să-l votăm. Vă mulţumesc. Noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Nicolăescu.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PNL solicită şi el, alături de Grupul parlamentar al PSD, retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, şi am să explic de ce? Pentru că, în afară de faptul că cei de la PDL, prin vocea domnului Toader, doresc omorârea câinilor, noi credem că poate exista o soluţie înţeleaptă, noi credem că poate exista o soluţie care să rezolve cu adevărat problema. Vă aduc aminte că am mai cerut retrimiterea la comisie şi la vremea respectivă am însoţit acea solicitare şi de rugămintea către membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să facă ceea ce este normal să facă, adică o dezbatere serioasă: să fie invitate toate organizaţiile care au preocupări în acest domeniu, să fie invitate asociaţiile, în general, ale comunelor şi oraşelor din România, ca să se cunoască foarte bine toate punctele de vedere. Din păcate, comisia nu a procedat aşa. De cele mai multe ori a lucrat cu uşile închise, de cele mai multe ori a ignorat orice altă opinie. Cred că acum, prin plecarea doamnei Barbu, ca ministru, cine va conduce Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic va reuşi să facă o dezbatere într-adevăr corectă, normală, serioasă. De aceea, vă solicit retrimiterea la comisie, ca să putem să ajungem, în sfârşit, la un lucru corect pentru Parlamentul României. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Şi eu. Domnul deputat Márton Árpád. După aceea, domnul preşedinte Gherasim. Lăsaţi-l pe domnul deputat Márton Árpád şi după aceea dumneavoastră, vă rog.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Onorat auditoriu, Atunci când aţi retrimis această iniţiativă legislativă pentru o dezbatere, chiar atacând acele persoane care au votat împotrivă, puteţi să verificaţi ce v-am spus: că dacă mai moare un om, dacă va mai fi sfâşiat cineva, din cauza faptului că nu am rezolvat această problemă, toţi care au votat pentru retrimitere, îi au pe conştiinţă. După cum ştiţi, au mai murit oameni, nu unul, au fost sfâşiaţi copii, nu unul! Vă rog să luaţi statisticile: câte mii au fost, doar în Bucureşti, cazuri care se datorează acestor animale, a căror problemă nu a fost rezolvată. Deci gândiţi-vă altfel: dacă nu rezolvăm pe cale legislativă această problemă, s-ar putea să mai moară oameni şi-i veţi avea pe conştiinţă. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Am să vă propun acum, după ce vorbeşte domnul preşedinte Gherasim, să pregătiţi cartelele pentru a vă exprima prin vot.
			Domnul Vasile Gherasim: Aş vrea să asigur un antevorbitor că în cadrul comisiei lucrurile s-au desfăşurat cu responsabilitate şi corect pe tot parcursul dezbaterilor, de 2 ani şi ceva, pe această temă. Au fost dezbateri atât în judeţul Covasna, cât şi la sediul comisiei, unde au participat asociaţiile care susţin protecţia animalelor. La aceste dezbateri, nu a fost niciodată uşa închisă şi niciodată nu s-a băgat pumnul în gură, aşa cum s-a exprimat aici cineva. Nu cred că această problemă pe care o discutăm astăzi este problema dacă trebuie sau nu trebuie să abordăm eutanasierea câinilor. Prin propunerile care s-au făcut, există şi varianta prin care autoritatea locală are dreptul să hotărască, după ce consultă populaţia, inclusiv returnarea câinilor sterilizaţi în teritoriu. Deci, toate variantele sunt accesibile autorităţilor locale. Este o problemă de sănătate publică, nu este o problemă de cine pe cine atacă. Din punctul acesta de vedere, cred că este momentul să dăm un vot clar în această problemă. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Domnilor deputaţi, Vă rog, haideţi să supunem la vot. Domnul deputat Zoicaş, vă rog.
			Domnul Vasile Popeangă (din sală): L-a muşcat câinele la Baia Mare!
			Domnul Gheorghe Zoicaş: Mulţumesc. Domnule Popeangă, nu aş dori să fiţi în situaţia în care a fost un băieţel în Baia Mare: a fost mutilat săptămâna trecută. Eu aş dori, doamnă preşedinte, să tranşăm acest proiect de lege, să nu-l mai amânăm, deci, în forma în care o să iasă. O să-mi exprim opţiunea prin vot. Ce o să iasă, o să vedem. Poate este mai bine şi pentru cei care vin la tribună, de anul trecut... Haideţi să tranşăm, să nu îl mai reîntoarcem la comisie. Să dăm cadrul legal consiliilor locale, în forma în care a ieşit de la comisie acest proiect de lege, şi să-l vedem odată, să-l tranşăm. Nu cred că este benefic pentru nimeni amânarea acestui proiect. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Haideţi să ne exprimăm prin vot. O să vă rog să luaţi loc. Deci, supun la vot retrimiterea la comisie, aşa cum ea a fost cerută de doamna Aura Vasile şi domnul Eugen Nicolăescu. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Votul s-a încheiat: 43 voturi pentru, 80 împotrivă şi 3 abţineri. Această propunere a fost respinsă. Prin urmare, intrăm în dezbaterea proiectului. Raportul comisiei, domnule preşedinte, vă rog.
			Domnul Vasile Gherasim: Pentru acest proiect de lege s-a întocmit Raportul nr.26/2144/4 martie 2011. La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget-finanţe, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 12 decembrie 2007. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial nr.794/13 decembrie 2001, aprobată cu modificările şi completările din Legea nr.227/2002, cu modificările ulterioare. Iniţiatorul propune modificări ce vizează regimul de eutanasiere, regimul de castrare, modalitatea de adopţie a animalelor fără stăpân, precum şi alte aspecte privind activitatea respectivă. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dezbătut proiectul de lege în şedinţa din 14 septembrie 2011. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, din cei 30 de deputaţi participanţi. Comisia propune plenului Camerei aprobarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu amendamentele admise şi respinse, care au fost redactate în Anexele nr.1 şi 2, din prezentul raport suplimentar. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Punctul de vedere al Guvernului a fost transmis în scris. Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Vă rog, domnul deputat Adomniţei.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Mulţumesc, doamna preşedinte. Cu tristeţe revin la microfon pentru a vorbi despre acest subiect. Îmi pare rău că aţi votat pentru dezbaterea astăzi în plen, şi nu pentru retrimitere. Pot doar să vă spun că, poate, în mandatul viitorului guvern, personal sper, dacă voi fi reales, sau dacă nu, oricum mă voi zbate, vom adopta o soluţie unitară. Principala problemă a acestui proiect de lege de modificare a ordonanţei este că nu prevede o soluţie unitară. Într-o comunitate se poate decide, prin referendum sau prin alte căi, eutanasiere, şi într-o comună apropiată nu se decide eutanasierea. Şi atunci, comuna apropiată devine izvor, în continuare, de pui părăsiţi pe teritoriul primei comune. (Aplauze.) Dar, vă rog, mult! Principala problemă este caracterul neunitar al acestei legi. Eu îmi permit să spun acum, să devoalez o idee majoră: această lege trebuia făcută de către secretarul de stat, probabil în administraţie, de la Ministerul de Interne, ca şi şef de grup de lucru, cu ceilalţi secretari de stat de la ANSVSA, de la Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pentru ca acest efort de sterilizare în masă a tuturor câinilor din România trebuie făcut de la Mehedinţi până la Botoşani egal, cu răspundere, de la şeful Direcţiei sanitar-veterinare, cu toţi medicii de liberă practică veterinari, cu toţi şefii de post din comunităţi şi cu toţi cetăţenii care trebuie să înţeleagă că dacă nu-şi sterilizează câinele din bătătură primesc amendă. Pentru ei soluţia este că-l pot steriliza gratis, pe banii bugetului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom avea permanent izvoare de câini pe stradă şi nu vom reuşi să tratăm decât efectul, într-un mod foarte scump, şi, în niciun fel, nici măcar nu ne-am propus în această lege, să tratăm cauza. Nici eu nu-mi doresc, ca şi dumneavoastră, prezenţa acestor animale cu suflet pe stradă. Pur şi simplu trebuie să nu se mai nască pentru a ajunge acolo. În viitor, dacă soluţia ar fi fost ca idee cea pe care v-am spus-o, un cetăţean, care la ţară - de când se ştie el - are un câine în bătătură, dacă va vrea să-l aibă, în primul rând, nu va avea de unde să-l obţină, pentru că nu se vor mai naşte pui în comună. Prin urmare, se duce la padoc şi adoptă de acolo, dacă vrea câine în bătătura sa. Aceasta este soluţia civilizată. Şi am încercat să vă dau fondul, cum se poate rezolva, nu aşa, expeditiv, pentru că vreţi dumneavoastră să raportaţi la liga aleşilor locali PDL, primarilor dispuşi să facă bani pe spatele animalelor, că aţi rezolvat problema. Mai bine rezolvaţi cea pentru oameni, cu spitale, cu pensii, cu salarii, dacă vreţi să raportaţi ceva în sprijinul primarilor, dar nu aceasta! Problema principală aici, încă o dată spun, este că eu, personal, nu vreau să fiu complice cu dumneavoastră în a proiecta în viitor, în continuare, imaginea unui popor - şi aici fac două puncte: vă reamintesc cazul de la Botoşani, caz penal, despre care încă nu-i ştiu urmarea, când peste 300 de câini, în padoc, au fost ucişi mişeleşte de un nenorocit barbar, cu parul. Copilul meu nu vreau să trăiască în acest tip de ţară în care eu să tac, prefăcându-mă că nu ştiu şi că sunt OK cu lucrurile astea! Nu mai vreau să văd români care la circ, în Anglia, sunt cei care bat elefantul, nu mai vreau să aud poveşti - mituri urbane - cu alţi copii needucaţi care dau foc la pisici, doar pentru fun, ca să vadă cum e, şi dumneavoastră să staţi aici şi să vă prefaceţi că aceste lucruri nu se întâmplă şi că nu avem o problemă. Şi, că, dacă dăm drumul la această lege, aşa cum este acum aici, aţi scăpat de ea. Nu va dispărea! Pentru că nu dispare cauza! De aceea, încă o dată vă spun, e tardiv, dar încerc totuşi să vă spun că sunt principii care trebuie aplicate şi care nu se regăsesc în corpul acestei ordonanţe. Cel pe care vi l-am prezentat, în primul rând, soluţia unitară la nivelul întregii ţări şi al doilea rând, soluţia sterilizării. Iertaţi-mă, dar nu am avut cum să fac mai succint acest punct de vedere la aceste dezbateri generale, pentru că legea însăşi are o sensibilitate deosebită, de care, bag seamă, nu vreţi să ţineţi cont. Nu pot decât să mă opresc aici cu intervenţiile mele la dezbateri generale, voi mai interveni pe parcursul dezbaterilor la amendamente. Nu ştiu dacă am reuşit cât de cât să deschid portiţa, nu a inimii, pentru că nu fac apel la inimă, fac apel la raţiune. Ce fel de popor vrem să fim?! Iar noi, aici, ce fel de popor vrem să reprezentăm şi mai ales ce principii susţinem? Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat Socaciu.
			Domnul Victor Socaciu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Aş vrea să vă aduc aminte că probabil când eraţi mici, unii dintre dumneavoastră, agăţaţi de coada câinelui o sfoară şi o conservă şi vă distraţi foarte tare. Vreau să vă spun că niciodată n-am putut să văd în aceasta ceva vesel, dimpotrivă, un lucru care nu de puţine ori m-a împins către plâns. Am simţit întotdeauna pentru aceste animale neajutorate, pentru aceşti câini şi fiinţe ale nimănui, acea compasiune pe care cu siguranţă mulţi dintre dumneavoastră o au, în ciuda presiunilor pe care le fac nişte potentaţi vremelnici ai noştri, ai unui grup sau altuia, de a ne cere cu tupeu, cu obrăznicie să-şi umple ei buzunarele, pe spatele unui lucru care este absolut imoral. Vreau să vă ridic, însă, o problemă de moralitate a noastră, a parlamentarilor români. Am fost trimişi în această Cameră spre a da legi acestei ţări şi nicidecum în momentul în care ne este greu şi nu vrem să ne afişăm că suntem de o parte sau de alta a baricadei, să aruncăm pisica în altă ogradă. Ceea ce facem acum sau majoritatea ceea ce face este un gest de laşitate. Noi, ca parlamentari români, trebuie să ne asumăm aici răspunderea şi să stabilim exact ce avem de făcut în această situaţie, care este delicată şi este o problemă naţională. Eu nu vreau să fie această problemă judecată de un primar, un şmecher, un cine ştie ce mare om de afaceri care a ajuns acolo şi care vrea să-şi mai îmbogăţească pur şi simplu gospodăria, pe seama câinilor. Haideţi, fraţilor, noi să decidem acest lucru şi să ne asumăm acest lucru. Stimaţi domni de la PDL, de la UDMR, de la UNPR şi alte partide care vă ajută, vă rog să vă asumaţi aici, în faţa ţării, dacă vreţi să omorâţi câinii sau dacă vreţi să-i sterilizaţi, să-i etichetaţi şi să-i retrimiteţi în stradă, aşa cum este o recomandare europeană, dar dincolo de recomandarea europeană, este o recomandare a civilizaţiei în care trebuie să ne regăsim. Închei prin a vă cere să încercaţi să vă asumaţi pe faţă şi să nu trimiteţi în teritoriu această problemă care este grea, gravă şi este a noastră, a tuturor. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamnă preşedinte, în primul rând fac apel pentru a scurta discursurile de acest tip; le-am dezbătut un an de zile. Ceea ce spune domnul deputat eu nu pot să fiu de acord. Cred că toţi suntem responsabili şi trimişi în Parlament de oamenii care trăiesc în comunităţi. Nu putem noi să ne erijăm în ceea ce doresc concetăţenii noştri în diferite zone şi localităţi. Acesta este substratul legii şi fondul legii. Legea dă acest atribut administraţiei locale, care prin referendum, nici eu, Toader, nici oricare dintre noi nu putem să hotărâm peste capul cetăţenilor care sunt acolo şi ei trebuie să decidă modul în care se rezolvă această problemă, care nu este altceva decât o problemă mediatică. Sunt convins, că şi eu am câini, şi eu îi iubesc foarte mult, dar cei care trebuie să decidă trebuie să fie populaţia de acolo. Motiv pentru care vă rog să urgentaţi, să scurtaţi pe cât este posibil dezbaterile, să intrăm pe fond, pe amendamente, dacă este cazul şi apoi să finalizăm legea.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Vă rog.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Nu e vorba că ar trebui să scurtăm discuţia referitoare la nişte fiinţe. Eu consider că omul a fost creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui. Iar animalele sunt, de asemenea, nişte fiinţe care ne înconjoară, la fel ca şi plantele, la fel ca şi mediul viu şi biologic, eu sunt profesor universitar de boli infecţioase şi ştiu ce înseamnă convieţuirea între o lume şi alta. Am auzit aici un discurs referitor la faptul că aceşti câini ar putea să fie purtători de boli, că sunt un risc sanitar ş.a.m.d. La spitalul la care eu am fost director se trata patologia infecţioasă cauzată de muşcăturile de câini şi vă spun sincer că aceste lucruri se pot preveni. Totul ţine de nivelul nostru de civilizaţie, de gradul nostru tehnic, de capacitatea noastră de a lucra şi colabora cu animalele. Deci, faptul că nu le vaccinăm, nu le sterilizăm, nu ştim ce trebuie să facem pentru ele, le lăsăm, le abandonăm, oamenii nu sunt responsabili, chiar şi anumite organizaţii care poate îşi asumă acest rol, impotenţa şi incapacitatea noastră nu poate să conducă la eutanasie. Aşa cum spunea domnul Adomniţei, nu se poate ca un om inteligent, care a creat câinele, calul şi alte animale ca să îi fie aproape pentru scopurile gospodăriei lui şi pentru a construi o lume, să ajungă să-i omoare, pentru că societatea, evoluând, nu mai are nevoie de anumite animale care au rămas fără stăpân sau de izbelişte. Degradarea noastră biologică, socială, morală nu poate să ajungă până acolo, încât să lăsăm la libertatea unor grupuri de oameni, chiar despre referendum dacă vorbim, să ucidă pe cel mai bun prieten al omului, până la urmă, decât în condiţiile în care el reprezintă într-adevăr un risc, în sensul că este incurabil, are o capacitate letală sau gravă privind comportamentul, aşa cum se întâmplă şi în ţările civilizate. Şi, de aceea, eu, personal, şi cred că şi în numele colegilor mei de partid, mă exprim împotriva unei astfel de atitudini. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Şi eu vă mulţumesc. Intrăm în dezbaterea amendamentelor. Titlul legii. Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 4? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 5? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 6? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 7? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 8? Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 9? Nu sunt observaţii. Adoptat. La punctele 10 şi 11 dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule Adomniţei.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Doamnă preşedinte, pentru că m-am lămurit că de obicei când trecem prin amendamentele admise, uităm la final să mai trecem şi prin cele respinse, la pct. 11 eu am un amendament care este respins şi care, de fapt, e întreaga filozofie a legii. Alegem eutanasierea sau posibilitatea sa sau sterilizarea la nivel naţional? Practic, acest amendament, dacă este respins, nu mai are practic sens să mergem cu celelalte, pentru că ele sunt legate, iar dacă este adoptat, cel pe care mi l-aţi respins în comisie, atunci legea revine pe cursul firesc pentru nişte oameni civilizaţi. Şi anume, articolul 7, care se află la punctul 11, practic, să fie supus la vot. Amendamentul care mie mi-a fost respins figurează în lista de amendamente respinse şi conţine, dacă vreţi, esenţa legii. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Va trebui să ne exprimăm... Domnule Nicolicea? Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Deci, practic, ce cerem este vot asupra amendamentului respins, pentru a schimba amendamentul admis în comisie şi art. 7 să aibă conţinutul prevăzut în amendamentul propus de mine.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă rog să vă exprimaţi asupra amendamentului respins de comisie şi susţinut de domnul deputat Adomniţei. Acum supunem la vot amendamentul respins de comisie şi susţinut aici de domnul Adomniţei. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 32 de voturi pentru, 66 împotrivă şi 7 abţineri amendamentul a fost respins. Dacă mai există alte observaţii la acest punct? Nu. La punctul 11? Nu sunt observaţii. La punctul 12, dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule Adomniţei.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Din păcate, nu pot să-mi exprim decât o foarte mare amărăciune pentru votul dat şi îndrăznesc să vă atrag atenţia la punctul 12, la fel, pe amendamentele respinse. Cel puţin la subpunctul 3, care se referă la adopţia câinilor. Dacă vă veţi uita în raport, pentru a putea adopta un câine este nevoie să se cumuleze cinci condiţii, printre care: a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului; b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale; c) acordul asociaţiei de proprietari sau a vecinilor; d) achitarea taxei; e) înregistrarea în registrul de evidenţă a câinilor. Găsesc că toate aceste lucruri au fost scrise parcă anume pentru a fi descurajată orice fel de tentativă de adopţie, pentru că trebuie să vii cel puţin cu cinci acte, dintre care trei sunt foarte importante: cel de spaţiu, cele de acorduri, care necesită mult timp pentru un cetăţean, pentru a le strânge şi găsesc că este un articol scris anume pentru a face adopţia prohibitivă. Şi vă solicit să schimbăm acest punct cu amendamentele respinse, care se referă tot la adopţia câinilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: La care vă referiţi?
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: La cele din capitolul de amendamente respinse. Nu am la mine foaia, dar pot să v-o aduc şi să v-o citesc. La art. 8 să fie adoptate... Alineatul (3) să aibă parte de amendamentele pe care noi le-am propus şi nu cele din prezentul raport.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Bine. Supun la vot amendamentele susţinute de domnul Adomniţei şi respinse de comisie. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			32 de voturi pentru, 66 împotrivă şi 6 abţineri. Au fost respinse şi aceste amendamente. Dacă mai sunt alte observaţii la punctul 12?
			Domnul Octavian-Marius Popa: Eu aş avea ceva de logică, în sensul că vreau să vă întreb pe toţi dacă vi se pare firesc să votăm şi să respingem nişte amendamente pe care nu le cunoaştem, în ideea că sunt unii care votează fără să urmărească lucrările. Cum sunt unii dintre colegii mei care erau cu căştile pe urechi şi care nu aveau cum să audă nici conţinutul, nici argumentaţia, vă întreb cât de serioşi suntem noi, în condiţiile în care votăm şi respingem unele amendamente, strict din considerente de afiliere politică. Aceasta este întrebarea mea pe procedură.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnule deputat, de vreo trei săptămâni e raportul pe ordinea de zi, iar dumneavoastră, ca parlamentar, aveaţi obligaţia să aveţi acel raport. Vă mulţumesc. Domnule deputat Croitoru, vă rog.
			Domnul Cătălin Croitoru: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Dragi colegi, cele afirmate de colegul nostru pe mine, unul, mă jignesc. Şi să vă spun de ce. Dacă unii vor să câştige capital politic tot pe spatele amărâţilor de câini, fac o mare greşeală. Pentru că dacă vroiaţi altceva, opoziţia era toată aici, era sala plină şi votaţi. Sunteţi şase liberali şi nu ştiu câţi de la PSD, zece. Nu în felul acesta ajutăm câinii, nu în felul acesta găsim soluţiile. Găsim soluţiile dacă suntem sinceri în ceea ce spunem şi mai ales dacă suntem aici la vot. Până una, alta, noi suntem aici, la vot. Iar votul, să vă fie clar, sigur, liderul de grup exprimă un punct de vedere general, al grupului. Să nu credeţi cumva că la PDL există o maşină de vot! (Rumoare.) Votăm aşa cum ne dictează conştiinţa. Sigur, aceasta este reacţia celor slabi, celor care, de fapt, ei fac aşa. Drept pentru care, este clar că această lege trebuie votată, aşa cum va reieşi mâine, la votul final. E foarte posibil ca legea să nu treacă. Se vor complica lucrurile, pentru că în continuare nu vor fi soluţii. Sunt necesare soluţii, personal nu sunt de acord cu eutanasierea, nu cred că aceasta e soluţia. Soluţiile cele mai bune sunt cele care conduc, aşa cum bine spunea un coleg, la rezolvarea cauzei şi nu a efectelor. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc pentru această intervenţie. Dacă la punctul 13 sunt observaţii?
			Domnul Victor Socaciu (din sală): Să-i răspund domnului!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Nu, nu există drept la replică. La poziţia 14 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată. Punctul 15. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 16. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 17. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 18. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 19. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 20. Nu sunt observaţii. Adoptat. La punctele 21, 22, 23 şi 24 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate. Punctul 25. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 26. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 27. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 28. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 29. Nu sunt observaţii. Adoptat. Vot final pentru acest proiect mâine. Un anunţ important. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, împreună cu liderii de grup propun mâine pentru acest proiect vot secret, vot electronic secret. Cu aceasta, ordinea de zi pentru astăzi, şedinţa noastră se închide. La ora 18,00 încep răspunsurile la întrebări, iar mâine-dimineaţă la ora 10,00 plen. Vă mulţumesc.
			După pauză
			În continuare lucrările au fost conduse de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
			Domnul Marian Sârbu: Bună seara, stimaţi colegi. Începem şedinţa consacrată răspunsurilor orale la întrebările adresate Executivului. Dacă domnul deputat Solomon Adrian este în sală? Nu este. Îl rog pe domnul secretar de stat Király Andrei-Gheorghe să-i trimită răspunsul în scris la întrebarea referitoare la diplomele de licenţă ale Universităţii Spiru Haret. Dacă domnul deputat Duşa Mircea, de la PSD se află? Nu se află în sală. În aceste condiţii, tot pe domnul secretar de stat Király Andrei-Gheorghe îl rog să îi trimită răspunsul la întrebarea referitoare la rezultatele catastrofale la examenul de maturitate. Dacă domnul Călian Petru, din partea PDL se află în sală? Nu se află. Îl rog pe domnul Iulius Dan Plaveti, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei să-i trimită în scris răspunsul la întrebarea referitoare la promovarea producerii energiei din surse regenerabile.
			La întrebările adresate de domnul deputat Giurgiu Mircea, din partea deputaţilor independenţi, şi de domnul Zamfirescu Sorin Ştefan, din partea PDL, Guvernul a solicitat amânarea. Domnule deputat Mircia Giurgiu, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. O rugăminte: vă rog ca peste două săptămâni, când va fi următoarea şedinţă, să fie trecută pe ordinea de zi, pentru a primi răspunsul la întrebare. Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: De acord. Avem în vedere acest lucru. Rog secretariatul să ţină cont de solicitarea domnului deputat.
			Trecem acum la lista deputaţilor înscrişi pentru a prezenta interpelări pe scurt.
			Domnul deputat Cristian Buican are trei interpelări depuse scris; domnul deputat Dan-Radu Zătreanu are, de asemenea, o interpelare depusă scris; domnul deputat Cătălin Buhăianu-Obuf are o interpelare depusă în scris; domnul deputat Gheorghe Antochi, o interpelare; domnul deputat Ion Mocioalcă, o interpelare; domnul deputat Andrei Dolineaschi, o interpelare; domnul deputat Aurel Vlădoiu, cinci interpelări; domnul deputat Vasile Popeangă, două interpelări. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Una din interpelări se adresează domnului ministru Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Obiectul interpelării a fost determinat de faptul că în ziua de 5 octombrie o delegaţie a sindicatelor libere din învăţământ mi-au prezentat o petiţie cu privire la situaţia actuală din învăţământul românesc şi în acest sens am făcut o interpelare domnului ministru al educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pentru a-mi răspunde la problemele pe care le-au ridicat cei din învăţământ şi mai ales asupra modului de soluţionare a acestor probleme. Cea de-a doua interpelare este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Sigur, am făcut şi domnului ministru Funeriu, însă mai dezvoltată domnului prim-ministru Boc şi se referă sau are ca obiect să-mi comunice criteriile de stabilire a locurilor pentru masterat, pe care le-a primit Universitatea "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu, în comparaţie cu alte universităţi de aceeaşi categorie din ţară. Domnule prim-ministru, ca urmare a ierarhizării universităţilor şi a programelor de studii, s-au produs unele dezavantaje şi avantaje pentru anumite universităţi din ţară. În acest sens, sunt cunoscute opiniile specialiştilor în domeniu, de care nu aţi dorit şi nu doriţi să ţineţi cont. Urmare aşa-ziselor măsuri de reformă, Universitatea "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu are următoarele nemulţumiri, care vizează ierarhizarea programelor de studii: 1. Tratarea inegală a programelor din aceeaşi categorie, Universitatea "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu fiind discriminată pentru toate cele opt programe ierarhizate în categoria C. Multe programe din categoria C din alte universităţi au primit locuri la master, chiar şi la doctorat, în timp ce Universitatea "Constantin Brâncuşi" a primit doar 50 de locuri la contabilitate, program ierarhizat la categoria A, pentru restul programelor de la Universitatea din Târgu Jiu, programe de categoria B şi C nu s-au primit locuri, în schimb, alte universităţi au primit pentru aceeaşi categorie de programe. Şi exemplific aici în interpelarea mea aceste universităţi. A doua nemulţumire este legată de faptul că Ministerul Educaţiei a luat în considerare şi a evaluat programe pe care Senatul le-a supus lichidării, încunoştiinţând ARACIS-ul şi ministerul. Şi, sigur, ca urmare a evaluării, acestea au fost clasificate la categoria D sau E. Faţă de cele prezentate, vă rog, domnule prim-ministru, să îmi comunicaţi care au fost criteriile de stabilire a locurilor pentru masterat, cel puţin pentru universităţile date ca exemplu. Doresc să-mi comunicaţi criteriile de stabilire a locurilor la masterat pentru aceste instituţii de învăţământ superior, pentru a mă convinge că nu şi criteriile politice au avut un rol preponderent, cunoscute fiind puternicele personalităţi politice ale PDL-ului din acele zone. Mai mult, domnule prim-ministru, aveţi acum posibilitatea să confirmaţi că reforma din învăţământ, ca şi din alte domenii, este în interes naţional şi nu politic. De asemenea, fiind cunoscute unele dispute dintre rectorul Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu, cadru didactic cu o experienţă de peste 30 de ani în învăţământ şi ministrul educaţiei, pe Legea educaţiei, îmi puteţi demonstra că răzbunarea nu este o armă a Guvernului pe care îl conduceţi? În speranţa că veţi folosi în răspuns obiectivitatea şi puterea de a recunoaşte unele greşeli, aştept cu interes răspunsul dumneavoastră. Menţionez că doresc un răspuns scris şi oral în termenul legal. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Marian Sârbu: Mulţumesc, domnule deputat Vasile Popeangă.
			Continuăm lista. Domnul deputat Bogdan Cantaragiu are două interpelări depuse scris; doamna deputat Lucia-Ana Varga, două interpelări depuse scris; domnul deputat Gigel-Sorinel Ştirbu, o interpelare depusă scris; domnul deputat Mircia Giurgiu, zece interpelări. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. O să prezint o singură interpelare, restul o să le depun în scris. E vorba de interpelarea adresată domnului ministru al Educaţiei Naţionale, Daniel Funeriu. Este vorba de problema cu care se confruntă elevii din Comuna Jucu, judeţul Cluj. E vorba de două sate: satele Vişa şi Gădălin, aflate la o distanţă de 14 km şi care nici în acest moment nu au şofer pentru microbuzul care circulă acolo... Iată, după cinci săptămâni încă nu a fost rezolvată problema şoferului. Acei elevi riscă să nu se mai prezinte la şcoală. Pe jos e foarte departe, a venit frigul şi solicit domnului ministru să rezolve în cel mai scurt timp această situaţie. Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: Mulţumesc, domnule deputat Mircia Giurgiu. Continuăm lista. Domnul deputat Ion Călin are o interpelare; domnul deputat Florin Tătaru, două interpelări; domnul deputat Ciprian Luca, o interpelare; doamna deputat Alina Gorghiu, o interpelare şi domnul deputat Petru Călian, trei interpelări. Cu aceasta încheiem aici şedinţa consacrată interpelărilor. O seară plăcută!
			*
			Şedinţa s-a încheiat la ora 18,10.