Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 octombrie 2011

			Şedinţa a început la ora 8,40. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Marian Sârbu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Viorel Arion. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Viorel Arion: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Hunedoara, la ceas aniversar". Hunedoara a fost atestată documentar în 1265, conform registrului de dijme papale. Vechimea acestei aşezări este mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului şi a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetăţii un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier şi un atelier metalurgic cu opt cuptoare din vremea daco-geţilor. Zona Hunedoarei a atras atenţia lumii romane prin bogăţiile sale, în special fierul. Una dintre cele mai bune perioade din istoria Hunedoarei a fost, însă, cea dominată de familia Corvinilor, cei care au adus zonei Hunedoara nu doar o puternică dezvoltare, ci şi o glorie recunoscută atât de localnici, cât şi de celelalte popoare ale vremii. În data de 18 octombrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg îl înnobilează pe cneazul Voicu pentru meritele sale militare şi îi dăruieşte cetatea şi domeniul regal Hunedoara. Anul 1409 este apreciat a fi şi anul posibil al naşterii celui care a fost Ioan de Hunedoara, cunoscut mai degrabă sub numele de Iancu de Hunedoara. Se împlinesc de la acea dată 602 ani. Şase secole în care Hunedoara a cunoscut profunde transformări, trecând prin perioade de glorie, dar şi prin perioade mai puţin faste. Octombrie 1409 este începutul unei perioade înfloritoare pentru zona Hunedoarei, cetatea fiind transformată, în etape succesive, în castel şi sediu al familiei Corvinilor. Fiul cneazului Voicu Ioan de Hunedoara sau Iancu de Hunedoara, cum este cunoscut în filele de istorie, este cel care a dat conturul castelului de astăzi. Calităţile sale de ctitor au fost dublate şi de calitatea de mare strateg militar. În februarie 1445, Ioan de Hunedoara primeşte în guvernare Transilvania, Banatul şi Crişana, urmând ca mai apoi să fie ales regent al Ungariei, la data de 5 iunie 1446. În 22 iulie 1456 are loc strălucita victorie de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara împotriva glorioasei armate otomane conduse de sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept "atletul cel mai puternic al lui Hristos." În cinstea acestei glorioase victorii, şi astăzi, în toate bisericile catolice, la ora 12, se trag clopotele, marcând victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea. Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcţie pentru 65 de ani. Ziua de 18 octombrie e un moment important în istoria Hunedoarei, marcând începutul unei perioade pline de evenimente istorice care au adus Hunedoara în atenţia marilor puteri occidentale, dar şi în atenţia celor ce îşi doreau cu orice preţ cucerirea ei. Parafrazându-l pe George Călinescu, care făcea referire la Luceafărul poeziei româneşti, putem spune fără să greşim prea mult, de data asta referindu-ne la valoarea istorică a celui care a fost Iancu de Hunedoara, că "Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale."
			Domnul Marian Sârbu: Vă mulţumesc.
			De la PSD, domnul Anghel Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Distinse domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Astăzi, de la înalta tribună a Parlamentului României, doresc să adresez următoarea scrisoare deschisă domnului Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, având ca obiect alocarea a 6% din produsul intern brut pentru educaţie în bugetul de stat pentru anul 2012, conform Pactului pentru educaţie şi Legii educaţiei naţionale. Excelenţă, John Kenneth Galbraith celebrul economist canadiano-american, la final de carieră, sublinia următoarele: "factorul esenţial al evoluţiei, fie a individului, fie a copilului lui, pe scară socială, îl reprezintă educaţia. Ignoranţa nu conduce decât la o muncă grea, incomodă, plictisitoare şi, deseori, la a nu munci deloc. Ameliorarea vine odată cu educaţia şi doar cu ea. Fără educaţie, nu există nimic". Iată, excelenţă, ceea ce a creionat cu atâta corectitudine, şi pentru România, adevărata prioritate naţională, respectiv educaţia. Căci, investiţia în educaţie poate face atât România mai competitivă în economia globalizată, dar să şi faciliteze românilor să se autoguverneze inteligent, atingând deplina satisfacţie de a trăi bine. Pentru aceasta, este necesar să identificăm în continuare reformele care au cel mai mare impact asupra reuşitei şcolare, să le finanţăm corespunzător şi să eliminăm programele care nu dau rezultate. În acest context, considerăm, excelenţă, că, în spiritul Legii nr.1/2010 a educaţiei naţionale, ar trebui să reanalizăm următoarele: o programă şcolară mai solicitantă şi mai riguroasă, cu accent pe matematici, ştiinţele naturii, citit şi scris; mai multe zile de şcoală - nu neapărat de clasă -, pentru a le da copiilor timpul şi atenţia susţinută de care au nevoie pentru a învăţa; o educaţie preşcolară pentru toţi copiii, astfel ca ei să nu fie în urmă din prima zi de şcoală; evaluări relevante, bazate pe performanţă, care pot da o imagine mai completă a nivelului unui elev, dar şi a eficienţei muncii profesorilor; recrutarea şi formarea unor directori capabili să transforme şcoala în adevărate centre de educaţie şi formare, cu ajutorul unor profesori buni, eficienţi şi motivaţi. Căci, excelenţă, dacă vrem să construim un sistem şcolar demn de secolul al XXI-lea, aşa cum declarativ v-aţi propus, trebuie să luăm în serios meseria de profesor. Aceasta necesită atât adoptarea şi, în consecinţă, modificarea procesului de formare, instrucţie şi certificare a acestora, cât şi plata profesorilor la nivelul importanţei sociale a activităţilor prestate. Aceasta fără a-i pune în opoziţie cu alţi profesori sau alte categorii sociale, cum s-a mai întâmplat în momentul aprobării legii de creştere a salariilor cu 50%, al cărei autor am avut onoarea să mă număr. Personal, consider că nu există niciun motiv pentru care un profesor experimentat, cu înaltă calificare şi eficienţă, să nu câştige 3.000-4.000 de lei pe lună. Profesori foarte competenţi în domenii, precum: matematicile, ştiinţele naturii, precum şi cei care predau în cele mai izolate sau dificile şcoli, ar trebui plătiţi mai mult. Trebuie să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că investiţia în oameni reprezintă viitorul României. Ea creşte competitivitatea, chiar dacă nu peste noapte. Acum, însă, când bugetul României este suprasolicitat, investiţia în educaţie este esenţială, căci o ţară care nu-şi creşte şi educă acum copiii, adulţii de mâine, nu va mai avea niciun viitor, autocondamnându-se la subdezvoltare. Iată, excelenţă, motivaţia şi argumentaţia care m-au determinat să vă solicit acum, de la înalta tribună a Parlamentului României, în mod solemn, să puneţi în aplicare, în bugetul de stat pe anul 2012, prevederile art.8 din Legea educaţiei naţionale, şi anume: pentru finanţarea educaţiei naţionale, se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Această prevedere, excelenţă, care trebuia inclusă în bugetul de stat pe 2011, a fost amânată intempestiv într-o noapte, pentru a fi aplicată de la 1 ianuarie 2012, cum prevede art.361 alin. (3) pct.g) din Legea educaţiei naţionale. Este absolut necesar ca, acum, bunele intenţii declarate în Pactul pentru educaţie şi în Legea educaţiei naţionale să fie concretizate în alocarea a 6% din produsul intern brut pentru învăţământ, căci a merge în continuare cu circa 3,7% înseamnă a condamna practic România şi pe tineri la subdezvoltare. A încuraja tinerii prin slaba finanţare şi calitate a educaţiei, că este bine să fii prost, vulgar şi incult, este o crimă asupra viitorului României. Or, dumneavoastră, excelenţă, nu aveţi vocaţia de killer, ci, dimpotrivă, ar trebui să aveţi vocaţia de cercetător şi reformator, dacă reuşiţi să aplicaţi prevederile Pactului pentru educaţie şi, respectiv, ale Legii educaţiei naţionale, concret, 6% din produsul intern brut pentru educaţie, pentru viitorul României în bugetul de stat pentru 2012. Cu speranţa că veţi fi un învingător în aplicarea legii, vă asigurăm de alesele noastre sentimente. Profesor universitar doctor inginer Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi. Vă mulţumesc pentru atenţie, distinşi colegi, şi dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru înţelegere.
			Domnul Marian Sârbu: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea PNL, domnul deputat Mircea Irimescu.
			Domnul Mircea Irimescu: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică este intitulată "Ipocrizii politice". Stimaţi colegi, Încă nu a descoperit nimeni locul - dacă este! - unde morala influenţează atitudinile politice. Dimpotrivă, zicala cu scrupulele care încurcă în luarea marilor decizii de guvernare a făcut o ilustră carieră. În atare împrejurări, demersul de a invoca conduite politice dictate de principii de etică comună este sortit eşecului, poate chiar ridicolului. Şi totuşi... A fost înmormântarea fostului preşedinte al PNŢCD şi al Camerei Deputaţilor Ion Diaconescu. Deşi retras de mai bine de 10 ani din viaţa politică şi tratat, în această perioadă, cu indiferenţă de toţi liderii politici ai ţării, brusc, evenimentul a devenit o oportunitate de "lustruire" în public pentru conducătorii politici de vârf ai ţării. La unison, s-au simţit datori să sublinieze ideile şi personalitatea politică ale celui dispărut. Preşedintele Traian Băsescu s-a închinat, cât de pios poate, la căpătâiul liderului ţărănist, subliniind că este un personaj care va rămâne în istorie cu lupta sa pentru democraţie în România. Ei, nu contează faptele de altădată, important este ce se afirmă acum. Când a torpilat din interior decisiva - pentru viitorul României - guvernare CDR-PD, principalul mijloc al lui Ion Diaconescu de a-şi pune în aplicare crezul politic pentru care-şi jertfise tinereţea, a fost, desigur, gestul politic normal al unui om politic setos de afirmare. Că între cele două atitudini ar putea fi o incompatibilitate ce l-ar putea lăsa fără somn pe un om normal, nici nu-i trece prin cap liderului maxim al României. Şefii "aripilor" ţărăniste de astăzi, care mai de care, s-au întrecut în afişarea de mutre îndurerate. Părea un concurs de bocete la catafalcul seniorului II. Ce emoţionantă a fost faza cu "bucăţica de suflet" lăsată de defunct domnului Ciorbea! Până mai ieri îi reproşau "slaba guvernare" şi situaţia în care a ajuns partidul. Acum, se despart de un mare model şi om politic. Faptul că patimile şi orgoliile lor de oameni mici, dornici a se lăfăi în fotoliul lui Maniu, Mihalache şi Coposu, au distrus orice şansă de adaptare a PNŢCD la realitatea politică românească, nu deranjează pe niciunul. Liderii liberali, la rândul lor, au subliniat apăsat actualitatea direcţiilor politice afirmate în primii ani de după 1990 de Ion Diaconescu şi mai ales ideea că ele s-au impus în mod natural în viaţa noastră publică. Da, dar fără ei. Dumnealor, din raţiuni politice superioare, l-au părăsit pe liderul ţărănist în faţa alegerilor din anul 2000 şi şi-au văzut de construirea propriilor cariere politice. Este pragmatic să plătească alţii preţul democraţiei. Postul public de televiziune a onorat cum se cuvine trista ştire a dispariţiei lui Ion Diaconescu, caz aproape singular "prin cinste şi corectitudine" în politica românească, şi a transmis cu sârg omagiile politicienilor. Dar nu i-a trecut nimănui prin cap să-şi ceară scuze, în numele instituţiei pe care o reprezintă, pentru grosolanele manipulări cu care aceasta a barat mediatic, ani şi ani, valoroasele convingeri ale liderului pe care-l plâng astăzi. Atunci era vândut străinătăţii, falsifica bani pentru a-i da, împreună cu droguri, "rătăciţilor" ce protestau pentru democraţie în pieţele publice. Acum este regretată raritatea cu care se găsesc astfel de oameni în spaţiul public românesc. Şi ca nu cumva să se mai repete o dată faza cu implicaţii electorale de la moartea lui Corneliu Coposu din 1995 (când televizarea funeraliilor s-a transformat în capital politic pentru PNŢCD), s-au zgârcit la transmisia televizată a înmormântării expediind ştirea, undeva, la rând cu altele. Valoare, valoare, Ion Diaconescu, dar nu-i de nivelul lui Păunescu sau Dolănescu! Şi nu cumva să deranjeze, ca mort, ierarhia politică a României. Astfel, înlăturând ce-i de înlăturat, la înmormântarea liderului ţărănist impresionantă a fost doar prezenţa foştilor deţinuţi politici. Dispăruţi, practic, din viaţa românească - nu am uitat de Mircea Ionescu-Quintus sau de Radu Câmpeanu -, martirii închisorilor trăiesc drama neîmplinirilor regimului politic postcomunist mai acut decât cei care decid soarta ţării. Câţi au mai rămas şi au putut conduce la locul de veci pe Ion Diaconescu îşi păzeau mortul ca pe un dar de preţ în pericol de a le fi confiscat, la fel cum s-a întâmplat cu speranţele lor. Ei ştiu cel mai bine cine-s impostorii şi care-s marile ipocrizii ale timpului, dar "ştiinţa" lor nu pare a mai interesa pe nimeni. Într-un fel, şi ei au murit odată cu Ion Diaconescu. Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: Vă mulţumesc.
			De la UDMR, dacă este cineva? Nu este. De la Grupul minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.
			Domnul Aledin Amet: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru păstrarea tradiţiilor religioase". De câte ori am avut posibilitatea, am specificat faptul că religia reprezintă o dimensiune esenţială a existenţei unei naţiuni, a existenţei unei comunităţi etnice. De câte ori am avut posibilitatea, am vorbit despre ceea ce înseamnă, pentru musulmanii din România, raportarea la propriile valori spirituale, dăinuirea construindu-se, în primul rând, prin credinţă. De sute de ani, în această zonă a Europei, în regiunea Dobrogea, religia islamică este bine conservată, etnicii tătari şi turci fiind cei care au păstrat-o şi o păstrează nealterată, contribuţia la nepieirea identităţii fiind majoră. Au fost construite, cel puţin în ultimii ani, mai multe geamii, cu precădere în judeţele Constanţa şi Tulcea. Au fost reconsolidate vechile clădiri specifice şi urmează a fi construite noi unităţi religioase. Există, indiscutabil, o activitate importantă în ceea ce priveşte realizarea unor astfel de obiective, exemplele pe care le voi prezenta fiind edificatoare. Astfel, au fost construite geamii în localităţile Lazu, Năvodari, Ovidiu, precum şi în municipiul Constanţa. Au fost refăcute geamiile din Pecineaga, 23 August, Siliştea şi urmează a fi finalizate lucrările la geamiile din Cumpăna, Castelu, Valu lui Traian, Valea Seacă. În curând va fi pusă piatra de temelie la noua geamie din localitatea Mihail Kogălniceanu. Aşadar, preocuparea reprezentanţilor comunităţii musulmane din România pentru păstrarea tradiţiilor religioase este, fără îndoială, reală. Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: Vă mulţumesc.
			De la Grupul progresist? Nu este nimeni. De la Grupul parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă politică? Nu este. Revenim la Grupul parlamentar al PDL. Domnul deputat Lubanovici. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Ca parlamentar român, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi membru al Grupului de rugăciune din Parlamentul României, precum şi în calitate de reprezentant al românilor din mai multe ţări libere doresc să reafirm că libertatea nu este un dar al oamenilor, ci este darul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit nouă, oamenilor. Se pare că sentinţa filozofică lansată în secolul trecut de André Malraux, care spunea: "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc!" - este mai actuală azi decât oricând, chiar dacă am fi înclinaţi s-o considerăm exagerată, dată fiind desacralizarea societăţii contemporane. Pentru toate acestea, dar mai ales în calitate de creştin practicant, mă simt alături de toţi aceia care mai suferă pentru credinţa în Dumnezeu şi în secolul nostru! De aceea, vestea că într-o închisoare din Iran, un creştin, Yousef Nadarkhani, a fost condamnat la moarte pentru crima de a fi devenit creştin, pare a fi din Evul Mediu. Alegerea credinţei - făcută încă din adolescenţă - nu este sancţionată ca atare în legile statului iranian, ci doar într-o sentinţă sau fatwă a fondatorului Revoluţiei iraniene din 1979. Mai mult decât atât, el nu este doar un simplu creştin, ci este preotul, păstorul unei comunităţi formate din peste 400 de creştini, fapt pentru care a şi fost arestat încă din 2009 - când a încercat să obţină autorizaţia pentru legalizarea bisericii pe care o conduce. Remarcabil este că - asemenea martirilor creştini din Imperiul Roman - Yousef Nadarkhani a refuzat să se lepede de credinţa creştină, deşi era ameninţat cu pedeapsa capitală. O astfel de situaţie este inadmisibilă într-o ţară care se vrea parte a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu atât mai mult cu cât Iranul este şi semnatar al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Considerăm că niciun popor nu poate trăi în libertate politică dacă nu permite mai întâi oamenilor să-şi aleagă propria credinţă religioasă. Libertatea religioasă este expresia libertăţii politice! Această convingere ne-am aştepta să fie cu atât mai puternică în Iran, cu cât poporul iranian este urmaşul unui popor biblic, persanii - popor care a dat o cultură atât de valoroasă. Şi poporul român a avut martiri care şi-au dat viaţa pentru credinţă. Demn de remarcat şi amintit este exemplul domnitorului Constantin Brâncoveanu care a refuzat să se lepede de credinţa în Domnul Iisus Christos, preferând să fie decapitat împreună cu cei patru fii ai săi. De asemenea, perioada comunistă a dat nenumăraţi martiri care au preferat să moară decât să renunţe la credinţa lor în Dumnezeu. Nu putem să trecem sub tăcere suferinţele fraţilor noştri în credinţă din Iran şi de aceea facem un apel către toţi liderii şi credincioşii din România să ni se asocieze în rugăciune, indiferent de biserica de care aparţin. Nu putem uita faptul că, până nu demult, şi în România credincioşii au fost persecutaţi de către un guvern comunist care îl sfida pe Dumnezeu şi care până la urmă a fost judecat de Dumnezeu. Nu putem să uităm cum ani de zile oameni politici creştini din naţiunile libere au intervenit în nenumărate rânduri pentru credincioşii din România. De aceea, la rândul meu, astăzi, în calitate de parlamentar, cer insistent, pe aceasta cale, Guvernului României şi întregii clase politice româneşti să facă toate demersurile necesare pe toate căile diplomatice pentru eliberarea pastorului Yousef Nadarkhani! Solicit, totodată, Guvernului Iranului cu toată fermitatea să respecte dreptul cetăţenilor săi de a se închina în felul lor la Dumnezeu, cu convingerea că măreţia naţiunii iraniene nu va fi diminuată, ci sporită de un gest de clemenţă, mai ales în condiţiile în care a dăruit umanităţii realizări remarcabile şi care, considerăm noi, are încă nevoie de binecuvântarea Unicului Dumnezeu, în faţa căruia noi toţi vom da într-o zi socoteală, inclusiv conducătorii statului iranian. Nu trebuie să uităm că - dacă pentru noi, cei care trăim în democraţie - dreptul la libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă reprezintă normalitatea şi firescul - sunt încă semeni şi fraţi creştini pentru care aceste drepturi fundamentale stipulate de art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului reprezintă încă o cauză dreaptă în lupta împotriva regimurilor totalitare! Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Marian Sârbu: Vă mulţumesc şi eu.
			De la PSD, domnul deputat Laurenţiu Nistor. Aveţi cuvântul.
			Domnul Laurenţiu Nistor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, declaraţia politică de astăzi se intitulează "Tupeul - ridicat de către actuala putere la rang de politică de stat". Românii au cam început să se sature de ifosele unei puteri incompetente, dar pline de tupeu, care se închipuie a fi ombilicul Căii Lactee. Iar un eveniment serios petrecut cu doar câteva zile în urmă ar trebui să pună pe gânduri neuronul încă portocaliu. .. Ne amintim cu toţii că a fost o perioadă în care consiliera a încă premierului Boc, doamna Andreea Vass, îşi etala dovezile şi de caracter, şi de educaţie, ştia să vorbească şi civilizat, era chiar o prezenţă plăcută, mai ales prin faptul că părea a fi şi o bună profesionistă. De la o vreme însă, jigneşte în stânga şi în dreapta, întocmai ca şi o altă faimoasă doamnă Vass a altor vremuri, mai comuniste, Ghizela, care făcea şi ea tot aşa, într-un fel ce seamănă ca două picături de apă cu actualul comportament şi limbaj al blondei consiliere a încă premierului Boc. Ghizela ne spunea că suntem duşmani ai partidului şi ai comunismului, trădători de ţară şi de neam dacă nu acceptăm politica PCR, pentru că de autism nu auzise încă! Şi a fost foarte apreciată acea doamnă Vass! Însă dacă Boc nu o trimite pe consiliera sa la munca de jos după această jignire, înseamnă că spusele blondei cu nervii în pioneze i-au mers la inimă! Ce nu ştim însă e faptul că doamna Vass a lui Boc e şi mare specialistă-n boli psihice, pentru că a pus instantaneu un diagnostic greu - cel de autism - nu musai unei reporteriţe de la Antena 3, ci unei mase importante din poporul român, care doreşte să afle informaţii care o vizează direct de la o sursă considerată a fi demnă de încredere! Pentru că pensionarii sunt câteva milioane bune, iar informaţia era nu numai de interes gazetăresc, ci răspundea şi unui punct prioritar de pe agenda publică, răspunsul la întrebarea pusă afectând nu numai pensionarii, ci şi pe ceilalţi membri ai familiilor acestora, adică undeva pe la 50% din populaţia ţării, întrucât, într-o familie, dacă statul catadicseşte să reducă un venit, acest lucru ori va trebui să fie compensat de către ceilalţi membri ai familiei, ori vor trebui să rabde cu toţii reducerile de venituri, în ideea că aşa trăiesc bine în România băsistă! Iar când un răspuns la o întrebare legitimă are o asemenea greutate, dar a fost înlocuit cu o jignire a unei mari părţi din poporul român, care are pe agenda sa şi modul de evoluţie a pensiilor, doamna Vass taman s-a pus în postura candidatei perfecte la una din două: ori să-şi dea demisia, ori să fie demisă, pentru că acest popor nu e obligat să-i mai suporte nici evadarea caracterului, nici ţâfnele, nici dezinformările, nici salariul şi celelalte avantaje ale funcţiei, întrucât poporul doreşte să-i plătească doar pe acei care lucrează în interesul său, sau măcar se chinuie să salveze aparenţele. Deci, cui nu are respect faţă de angajator şi nu respectă interesul acestuia, nu numai că i se recomandă să elibereze funcţia, ci e chiar indicat să fie dat afară, dacă nici măcar onorabilitatea unei demisii nu a mai rămas în acea persoană! În caz contrar, domnul Boc nu numai că va fi considerat solidar în ce priveşte acţiunile consilierei sale, dar ar putea să se considere chiar un iniţiator al comportamentului public viciat al consilierei sale şi că împărtăşeşte întocmai toate aserţiunile doamnei Vass, de care nu s-a grăbit deloc să se delimiteze, iar atunci suntem nevoiţi şi îndreptăţiţi să cerem chiar demisia premierului! Lucrul cel mai grav este însă că astfel de persoane aspiră la cele mai înalte funcţii, atât în partid, cât şi în stat! Dacă ne amintim, "doamna" Vass candida pentru preşedinţia organizaţiei de femei a PDL. Acum suntem în situaţia împăratului din poveşti - cu un ochi să râdem şi cu altul să plângem: adică să ne bucurăm că "doamna" Vass n-a fost înzestrată cu o putere şi autoritate şi mai mare decât cea pe care o are acum, şi să ne întristăm că în sânul partidului de guvernământ, cel mai numeros reprezentat, s-a reînviat metoda bolşevică a candidatului unic ales cu unanimitate de voturi, a se vedea cazurile Mircea Andrei, doamna Sulfina Barbu..., iar situaţiile se observă că au tendinţa să se multiplice şi să se înrădăcineze ca atare, exact după metoda partidului unic. Sigur că în politică avem nevoie de femei şi avem nevoie de femeie normală, plină de feminitate, delicateţe şi calităţi deosebite, genul Eva Peron, nu de tipul haiduc cu mâna permanent strânsă pe flintă şi cu charisma unui dulap de bucătărie muşcând din lămâi, prototipul actual pseudofeminin portocaliu. Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: Mulţumesc.
			Din partea PDL, domnul deputat Iosif Veniamin Blaga.
			Domnul Iosif Veniamin Blaga: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Şi aş vrea să vă readuc în cunoştinţă şi în conştiinţă câteva gânduri legate de Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român "Astra", la ceas aniversar. Declaraţia politică face referire pe scurt la activitatea uneia dintre cele mai prestigioase şi puternice asociaţii ale românilor luptători pentru interesele culturale, sociale şi chiar politice majore ale naţiunii noastre. Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român "Astra" a luat fiinţă acum 150 de ani, mai precis la adunarea din 4-7 noiembrie 1861 la Sibiu, din iniţiativa elitei intelectuale a românilor transilvăneni (au semnat 176 de cărturari), sub conducerea şi cu binecuvântarea celor două biserici române din Ardeal în frunte cu episcopul ortodox Andrei Şaguna şi mitropolitul greco-catolic Alexandru Sterca-Şuluţiu. Acest eveniment va fi sărbătorit la Sibiu în perioada 4-6 noiembrie 2011, când se va dezveli bustul părintelui Astrei, Andrei Şaguna şi de către Academia Română în data de 25.10.2011 în cadrul unei adunări festive dedicate asociaţiunii. De-a lungul vremii o pleiadă de corifei ai culturii româneşti au activat în cadrul Asociaţiunii pentru, citez din scopul precizat la adunarea de înfiinţare: "înaintarea literaturii române şi cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare şi editare de opuri, prin premii şi stipendii pentru diferitele specialităţi de ştiinţă şi arte şi alte asemenea". Amintim aici doar câteva nume: George Bariţiu, Timotei Cipariu, Andrei Şaguna, Ion Pop-Reteganul, Ioan Puşcariu, Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Iosif Sterca-Şuluţiu, Andrei Bârseanu, Ioan Slavici, George Coşbuc, fără a avea pretenţia că toţi cei merituoşi au fost amintiţi aici. Acei care au fost de-a lungul timpului "cultivatorii tinerei plante Astra", cum le plăcea să se numească, au reuşit să obţină repede "fructe de cultură şi de dezvoltare pentru propăşirea neamului românesc", dintre care amintim: crearea în anul 1861 a Bibliotecii Asociaţiunii; înfiinţarea despărţămintelor care au cuprins la început întreg Ardealul şi apoi toate ţinuturile româneşti ca forme de răspândire cât mai largă a ideilor astriste; publicaţiile Astrei: Transilvania, Enciclopedia Română, Ţara noastră etc.; cursuri pentru analfabeţi; cărţi tipărite, prelegeri şi conferinţe, cursuri pe teme sociale, economice, medicale, agricole; ridicarea de monumente; organizarea de expoziţii, muzee şi case memoriale. De-a lungul timpului despărţămintele formate s-au dovedit a fi adevărate redute în "lupta pentru cultură, pentru cultura adevărată, care nu poate fi decât naţională şi nu este altceva decât lupta pentru existenţa naţională". Unul dintre despărţămintele cu rezultate deosebite şi în care au activat personalităţi de seamă ale culturii româneşti: Ioan Mihu, Aurel Demian, Ioan Popovici, Aurel Vlad, Viorel Cugerean, Ioan Limbeanu, a fost cel de la Orăştie care poartă numele celui care şi-a dat viaţa în încercarea de a uni simbolic, prin zbor, Ardealul la patria mamă, pionierul aviaţiei româneşti, Aurel Vlaicu. Este de remarcat efortul deosebit depus de urmaşii celor amintiţi pentru a readuce la viaţă şi pentru a reda strălucirea de altădată a Asociaţiunii, redusă la tăcere printr-un decret comunist în anul 1950. Încă din 1990 cele mai multe dintre despărţămintele Astrei au fost reactivate, astfel încât astăzi lupta înaintaşilor este continuată în peste 50 de organizaţii zonale din ţară, dar şi din localităţile româneşti din Basarabia, Bucovina de Nord, Iugoslavia, Ungaria, Macedonia şi Bulgaria. Despărţământul "Aurel Vlaicu" Orăştie a devenit principalul animator al vieţii culturale orăştiene, catalizatorul şi garantul reuşitei manifestărilor locale în care este implicat, aşa cum găsim mărturie în "Orăştie - 775 de ani, Monografie", a reuşit cu sprijinul celor aproape 200 de membri activi să realizeze simpozioane, editări de presă, manifestări de tradiţie şi continuitate, concursuri tematice, sprijinirea unor formaţii culturale şi acţiuni de caritate, amplasarea de statui şi plăci comemorative. Recent, în 06.10.2011, acest despărţământ din Orăştie a organizat manifestări pentru aniversarea celor 150 de ani de la întemeierea asociaţiunii "Astra", ocazie cu care s-a şi dezvelit o placă aniversară. Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului, Aşa cum spunea George Bariţiu în anul 1891: "De nu ar fi făcut nimic românii în 1860 spre dezvoltarea şi consolidarea vieţii lor naţionale, posteritatea tot le-ar fi datoare cu recunoştinţă pentru înfiinţarea Asociaţiunii". şi noi, cei care astăzi decidem destinele românilor, suntem datori să respectăm şi să continuăm ceea ce înaintaşii noştri au început în vremuri tulburi şi să aderăm şi noi la scopul Asociaţiunii, scop atât de concis exprimat de Mitropolitul Alexandru Sterca-Şuluţiu în petiţia adresată împăratului: "luminarea românilor prin cultură pentru emanciparea şi îndreptarea lor spre progres şi prosperitate". Vă mulţumesc.
			Domnul Marian Sârbu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Aş dori să întreb dacă mai sunt domni deputaţi care doresc să intervină? Dacă nu mai sunt, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi. Vă mulţumesc foarte mult.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Daniel Buda: "Agenţia Naţională de Integritate - necesară în procesul de reformare a justiţiei" În calitate de politicieni, buna funcţionare a jusţitiei trebuie să ne preocupe în mod primordial, mai cu seamă activitatea unor instituţii apreciate la nivelul Comisiei Europene, însă trebuie să abordăm aceste subiecte cu maximă responsabilitate ţinând cont de impactul pe care acţiunile noastre le-ar putea avea asupra ţării noastre, ca stat membru al Uniunii Europene, supusă unei monitorizări în acest domeniu. După integrarea în structurile Comunităţii Europene, România şi-a asumat o serie de angajamente în ceea ce priveşte reformarea sistemului juridic românesc, iar rezultatele reale şi recunoscute la nivel european au început să apară începând cu anul 2010. Dacă este să mă refer numai la ultimul raport al Comisiei Europene, acesta a evidenţiat progresele făcute de România în procesul de reformare a sistemului judiciar prin adoptarea celor patru coduri juridice, continuarea luptei împotriva corupţiei şi a intracţionalităţii transfrontaliere. Sigur, pe lângă progresele în materia reformei legislative, a fost apreciată, în egală măsură, activitatea laborioasă a Agenţiei Naţionale pentru Integritate, o instituţie deosebit de importantă pentru statul român şi organismele europene, care trebuie să fie susţinută în continuare pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii de independenţă, eficienţă şi transparenţă. Fără doar şi poate, România a înregistrat progrese semnificative în procesul de reformare a sistemului judiciar, însă nu trebuie să fim ghidaţi de sentimentul autosuficienţei, ci să ne asumăm cu maximă responsabilitate şi să continuăm în acelaşi ritm susţinut aplicarea angajamentelor asumate în faţa structurilor europene, în vederea poziţionării României în rândul ţărilor cu adevărat europene. Sunt absolut de acord cu faptul că orice propunere legislativă este perfectibilă, orice activitate a oricărei instituţii, indiferent de natura ei, este şi trebuie să fie supusă în mod constant adaptării la realităţile curente, însă acest lucru nu trebuie să coincidă cu desfiinţarea ei. Toate propunerile de modificare a legii de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritatea ar trebuie făcute în concordanţă cu cerinţele Comisiei Europene, în caz contrar România ar putea risca, pe lângă sancţiunile aferente neîndeplinirii angajamentelor asumate, inclusiv sancţiuni pecuniare prin reducerea drastică a fondurile europene alocate dezvoltării statului român. Din acest motiv, consider că în tot ceea ce priveşte ambiţiile de modificare, completare sau amendare a actualelor prevederi legislative ale funcţionării Agenţiei Naţionale de Integritate, în mod clar, trebuie să se ţină cont de consecinţele pe care le-ar produce pe de o parte asupra imaginii României la nivel european, iar pe de altă parte asupra nivelului de absorbţie a fondurilor europene. Sigur, avem la îndemână acest instrument legislativ de modificare şi completare a legislaţiei în vigoare, însă nu trebuie să îl folosim în mod abuziv. Nu ne dorim ca toate eforturile noastre să fie umbrite de atitudinea iresponsabilă a partidelor din opoziţie care prin comportamentul lor au reuşit de fiecare dată să situeze România într-un con de umbră din punct de vedere al progreselor din sistemul judiciar şi nu numai. Mai mult de atât, nu trebuie să uităm faptul că România a scăpat de steguleţele roşii din domeniul justiţiei tocmai pentru că a dovedit că există voinţa politică necesară adoptării unor acte normative în vederea demarării unui proces coerent în domeniul justiţiei şi că legea privind instituirea ANI este un act normativ impus de cerinţele aderării. prin urmare, consider că este nevoie de un gest de maturitate politică din partea tuturor partidelor parlamentare pentru ca acest act normativ să rămână în vigoare şi să nu fie modificat până acolo unde ar putea fi lipsit de orice importanţă. Singurul rol pe care politicienii trebuie să-l aibă în activitatea justiţiei este de a crea un cadru legislativ corect şi conform cu bunele practici europene, precum şi de a furniza condiţiile necesare bunei funcţionări a organelor judiciare şi extrajudiciare, iar orice altă ingerinţă trebuie sancţionată în mod drastic.
			Domnul Costică Macaleţi: "Reducerea sprijinului guvernamental pentru proiectele europene" Declaraţia mea politică se referă la decizia guvernului de a reduce sprijinul pentru proiectele europene, chiar şi pentru cele deja semnate. Printr-un ordin dat de ministrul Gheorghe Ialomiţianu care a modificat cota de participare de la nivel central la proiectele europene accesate de administraţiile din teritoriu, de la 30% la 10%. chiar şi pentru contractele semnate, Ministerul Finanţelor a dat peste cap planurile autorităţilor locale. Mai exact, dacă până acum se asigura cofinanţare de 15% la semnarea contractului de prefinanţare şi 15% la semnarea contractului de finanţare, acum întreaga cofinanţare este de trei ori mai mică. Acest lucru a crescut povara pe umerii administraţilor locale, iar eforturile autorităţilor locale în ce priveşte fondurile europene s-au complicat. Mai exact este nevoie ca deficienţa de finanţare să fie acoperită de la bugetele judeţene, care la rândul lor sunt deficitare. Efortul din acest sfârşit de an se bazează pe o posibilă rectificare bugetară care ar urma să suplimenteze şi bugetele din teritoriu după ce ultima rectificare din luna august nu a vizat bugetele judeţelor. Dar oare aceasta va avea loc? Aşadar, guvernul reduce sumele de bani oferite de la bugetul central pentru cofinanţările la proiectele europene cu 66%. Asta pe fondul pe care ţara noastră este codaşă la accesarea de bani europeni. Acest lucru a fost declarat chiar şi de Leonard Orban care a susţinut că ceea ce prezintă guvernul a fi bani europeni absorbiţi este de trei ori mai mare decât suma real atrasă de România. Care va să zică guvernanţii umflă de trei ori cifrele când vine vorba de banii europeni atraşi şi, de parcă nu i-ar fi de ajuns asta, reduce tot de trei ori sumele oferite de la bugetul central pentru cofinanţare. De trei ori câte trei, parcă ar fi o joacă de copii cu cei care şi-au pus în plan să dezvolte proiecte, au semnat şi s-au împrumutat în bănci ca să dezvolte afaceri şi să plătească impozite şi taxe unui stat administrat ca în Evul Mediu. Spre exemplu, numai la nivelul judeţului Botoşani, pe care-l reprezint în Parlament, s-au depus proiecte cu o finanţare de 316 milioane de euro care acum vor suferi din cauza unor decizii aberante ale unor mincinoşi: guvernanţii României.
			Domnul Ioan Balan: "Exit, voice or loyalty?" La începutul anului 1970, profesorul Albert O. Hirschman construia un model atitudinal pe care o firmă sau un stat le pot adopta în faţa unei crize sau provocări: părăsirea organizaţiei, protestul sau loialitate faţă de aceasta. Nu pot să vă ascund că nu am făcut exerciţiul intelectual de a aplica această teorie faimoasă pe cazul particular al Uniunii Economice şi Monetare, odată ce temerile privind intrarea Greciei în default s-au acutizat. Am realizat, astfel, că eşecul Planului Werner, de constituire a sistemului european de flotare controlată, a reprezentat opţiunea exit a statelor participante, confruntate în acele momente cu teribila criză a petrolului arab. Am constatat, de asemenea, că implementarea monedei unice europene, la începutul acestui mileniu, a determinat în mai multe state fondatoare ale Uniunii Monetare ajustări în sensul creşterii preţurilor finale ale produselor de consum. Această stare de necontestat a determinat un amplu val de proteste (voice) şi de neîncredere în şansa monedei unice. Stau şi mă întreb şi vă întreb dacă dumneavoastră identificaţi cel de-al treilea model atitudinal formulat de profesorul Hirschman, şi anume loyalty - adică loialitate şi susţinere faţă de un proiect economic comun. Mie, personal, mi-a fost greu să identific cu uşurinţă acei parteneri ai zonei monetare care s-au demonstrat optimişti şi loiali, în decursul timpului, visului lui Valéry Giscard d’Estaing şi al cancelarului german Helmut Schmidt, ca alături de o familie europeană puternică să coexiste o monedă puternică. În ultimele săptămâni majoritatea statelor europene s-au pronunţat mai degrabă în favoarea unei soluţii care ar cuprinde excluderea controlată a Greciei din Uniunea Monetară şi mai puţin în favoarea unor soluţii la problemele structurale ale întregii economii europene. Cine îşi poate imagina că o eventuală ieşire a Greciei din zona monetară ar salva întreaga uniune? Nimeni. Poate numai necunoscătorii fenomenului european sau unii eurosceptici zeloşi care găsesc orice prilej favorabil pentru a zdruncina încrederea în proiectul european. Nu doar Grecia este problema Uniunii! Uniunea are o vădită problemă, de mai bine de două decenii, cu pierderea considerabilă de competitivitate a produselor pe pieţele internaţionale. Uniunea are în continuare o atitudine apatică faţă de ceea ce înseamnă inovaţia, cercetarea şi dezvoltarea, şi mai ales impregnarea de performanţă şi de plus-valoare în mediul universitar european. Uniunea are o problemă de agendă politică, pentru că în continuare agenda naţională este mai importantă pentru partidele politice europene, decât temele de interes comun. Uniunea are nevoie de continuarea integrării în domeniul fiscal, pentru a evita mişcările bruşte de capital la nivel intracomunitar şi a crea premisele utilizării unor stimuli fiscali la nivel de uniune. Uniunea are nevoie de loialitate din partea membrilor săi, care trebuie să înţeleagă că nu pot culege numai fructele integrării, ci trebuie să contribuie şi la eforturile de stabilizare şi consolidare economică a tuturor membrilor săi.
			Domnul Cristian Buican: "Prelungirea termenelor de plată pentru drepturile bugetarilor câştigate în instanţă" Amendamentele propuse de către executivul Boc la OUG nr. 71/2009 prin care drepturile câştigate în instanţă de către bugetari au fost amânate până în anul 2016, reprezintă ultimul exemplu de batjocură pe care acest executiv o manifestă pentru cetăţenii români şi în special pentru bugetari. Nu doar actul în sine este unul sfidător, ci şi cuantumul sumelor care vor trebui plătite de către stat bugetarilor, cea mai mare parte din aceste sume fiind propuse spre a fi bugetate pentru anul 2016, un termen atât de îndepărtat încât şi ultimele speranţe ale angajaţilor statului român se transformă în iluzii deşarte. Această acţiune, ascunsă în spatele argumentului transformat de această putere în laitmotiv, acela că nu sunt bani, şi-a pierdut orice semnificaţie reală şi ne arată incompetenţa care domneşte la palatul Victoria. Aceşti pitici politici care vremelnic ne conduc nu au înţeles nici după 3 ani de mandat că scopul lor nu este să producă scuze jenante pe bandă rulantă şi nici să amâne drepturi salariale câştigate în instanţă, ci să găsească soluţiile financiare prin care funcţionarea statului să nu fie pusă în pericol. Nu este admisibil ca un guvern să ofere soluţii de amânare a unor decizii judecătoreşti irevocabile, iar acest gest denotă nu doar nepăsare şi incompetenţă, ci şi necunoaşterea şi nerespectarea instituţiilor statului de drept şi a principiului separaţiei puterilor în stat. Această nouă acţiune a executivului Boc nu reprezintă altceva decât continuarea politicilor mincinoase îndreptate împotriva cetăţenilor României, aceleaşi tactici josnice de natură PDL-istă. Chiar dacă şi în proiectul iniţial sumele ce trebuiau plătite erau eşalonate pe o perioadă de 3 ani, amendamentele aduse de către executiv la OUG nr.71/2009 şi aprobate de către majoritatea nocivă din Camera Deputaţilor, a transformat această acţiune de reparaţie financiară a bugetarilor într-o batjocură instituţionalizată. Astfel, conform noilor prevederi aprobate, plata sumelor câştigate de către bugetari prin hotărâri definitive se va face astfel: în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, iar în 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu. De remarcat faptul că cel mai mare procent - 35% din sumele care trebuie restituite - este programat abia în ultimul an, 2016. Mai mult decât atât, precedentul instituit prin această modificare este cel mai periculos. Nu înţeleg de ce nimeni din această sală, şi mă refer aici la deputaţii din arcul guvernamental, nu a întrebat ce i-ar determina pe actualii guvernanţi ca la sfârşitul anului sau la începutul anului viitor să nu mai prelungească aceste plăţi pentru anii 2020 sau mai ştiu eu ce alte asemenea termene aberante. Un alt aspect pe care mă simt nevoit să îl semnalez este şi acela al minciunii reducerii de cheltuieli cu funcţionarea statului pe care executivul Boc l-a folosit ca argument atunci când a hotărât tăierea salariilor bugetarilor. Conform statisticilor şi execuţiei bugetare, economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate tăierile sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt tot de 8 miliarde ron. Astfel, prin tăierile realizate, guvernul Boc nu a făcut altceva decât să amâne deficitul bugetar de la un an la altul, iar acum îl prelungeşte. Nimănui nu pare să-i mai pese de dramele personale ale bugetarilor, de situaţiile disperate de insolvenţă în care au fost şi mai sunt sau de scăderea drastică a consumului, principalul motor al angrenajului economic. Sunt curios dacă restituirea acestor drepturi băneşti se va face cu respectarea unor reguli de bun-simţ şi normalitate, prin indexarea lor măcar cu rata inflaţiei, chiar şi în acest orizont de timp îndepărtat fixat de către actualul executiv. Doar atunci vom putea vedea cu adevărat că mult trâmbiţatele reduceri de cheltuieli ale acestui executiv ne-au costat mult mai mult, şi economic şi social, decât beneficiile de scurtă durată ale respectării cu stricteţe a directivelor FMI.
			Domnul Viorel Cărare: "Mentalitatea cetăţeanului României de astăzi" În calitate de deputat într-un colegiu rural, Colegiul nr.5 Zorleni-Bârlad din judeţul Vaslui, vreau să vă reţin atenţia cu o problemă foarte serioasă care ne afectează în multiple moduri: "mentalitatea cetăţeanului României de astăzi." Încercăm să reformăm sisteme, să modelăm parametri macroeconomici pe un orizont de timp mai mic sau mai mare, încercăm să adaptăm din mers legislaţia ţărilor europene cu tradiţie în democraţie, economie de piaţă şi nivel de civilizaţie mult mai ridicat decât noi. Lumea ne acuză că venim la Bucureşti şi pierdem contactul cu realitatea, nu mai ţinem legătura cu alegătorii ca să le îndeplinim punctual cerinţele. Încerc să vă prezint unghiul din care privesc eu lucrurile, nu ca să mă justific în ceea ce fac sau nu accept să fac în colegiul pe care îl reprezint, ci ca să argumentez în favoarea deciziilor luate de PDL şi de guvernul României în această perioadă de criză economică prelungită. Suntem aici, în Parlamentul României un grup restrâns de cetăţeni care au importanta sarcină de a reprezenta, fiecare din noi, în medie, aproximativ 100 de mii de votanţi şi, în consecinţă, circa 350 - 400 de mii de cetăţeni români. Este evident că din aceştia, cel puţin jumătate au convingeri şi opinii politice mai realiste sau nu, mai clare sau nu, de la conservatoare până la anarhice, de la nivel declarativ până la practica agresivă a agitatorilor de campanie electorală (vedeţi Realitatea TV). Aceste păreri sunt adesea confuze, pentru că provin de la oameni cărora nici sistemul de învăţământ şi nici mijloacele de informare mass-media nu s-au străduit să le explice clar şi pe înţelesul lor mecanismul deciziei politice. Adesea nu înţeleg că Parlamentul nu dă bani la primării, nu este responsabil pentru ajutoare sociale, greşeli în titluri de proprietate, acordarea de subvenţii în agricultură şi că nu este un jandarm general care rezolvă cu bagheta magică toate nedreptăţile. Adesea nici funcţionarii plătiţi din bugetul de stat nu înţeleg rolul nostru de mediator între cetăţenii care ne-au mandatat şi instituţiile în care lucrează dânşii. Aşa s-a ajuns să se considere că dacă ne interesăm de o sesizare a unui cetăţean al colegiului, suntem suspectaţi de trafic de influenţă. Avem de a face cu mentalitatea românului care se pricepe la toate, deci şi la politică, şi care este individualist, centrează universul înconjurător pe interesele sale personale, maximum pe interese de grup, şi reacţionează temperamental, nu raţional la interesele altor categorii sociale. Foarte rar sau la foarte puţine categorii sociale vedem raţiune în poziţia lor faţă de lumea politică. Nu ne-am depărtat prea mult de ideile epocii anterioare şi de balcanism, nu se înţelege că viaţa socială înseamnă un compromis continuu, o renegociere continuă a propriilor nevoi de satisfăcut cu nevoile celorlalţi. Noi, aici, înţelegem că pentru asta am fost mandataţi. Noi, aici, înţelegem să practicăm jocul democratic cu metode mai elegante sau cu lovituri sub centură, fiecare după caracterul şi educaţia sa. Noi, aici, muncim să asigurăm prefacerea cadrului legislativ, uneori preventiv, alteori retroactiv, pentru a asigura funcţionarea stabilă a societăţii româneşti în ansamblu. Din păcate, cadrul legislativ în România este corupt de două instituţii: una este justiţia, a patra putere în stat, care de când şi-a arogat această poziţie, subminează continuu efortul Parlamentului şi al Guvernului de a-şi face datoria. Justiţia este cea care ar trebui să aplice cu fermitate legea, egal pentru cetăţenii acestei ţări, şi cu forţa de coerciţie necesară schimbării mentalităţii românului, faimos pentru înclinarea spre a "trece pe sub sau peste barieră". Or, justiţia generează decizii contrare în aceeaşi speţă, generează la diferite nivele de instanţă hotărâri împotriva deciziilor Curţii constituţionale, creând impresia de improvizaţie în sistemul nostru legislativ, fără a menţiona nivelul de corupţie care mai este dezvelit din când în când. A doua mare sursă de corupţie este aparatul funcţionăresc, care în mare parte consideră că legea poate fi interpretată în stil personal, a se citi de multe ori în scop personal. Aşa se face că, deşi avem un sistem legislativ exhaustiv, norme de aplicare duse până la paranoia, organe de control, etc., corupţia este omniprezentă şi îngreunează funcţionarea economiei, în loc să servească scopului pentru care statul alocă resurse. Putem face eforturi duble, triple sau înmiite. Până când omul pus să exercite o meserie sau o funcţie nu va avea decenţa să o facă bine şi sistematic, în spiritul comandamentului social şi nu de formă, cu respect pentru munca lui şi a tuturor celorlalţi cetăţeni care muncesc, şi hotărât să sancţioneze nemunca, furtul, neglijenţa şi prostia, n-o să ieşim din veşnica tranziţie. Vă voi da un exemplu practic, edificator. Pe şoseaua Iaşi-Vaslui, la ieşirea din Iaşi în dealul Bucium, s-a produs un grav accident de circulaţie: un tir a pierdut controlul frânelor, a intrat în copacii de pe marginea drumului, s-a răsturnat şi a produs grave avarii, blocarea circulaţiei şi victime omeneşti. Era pe înserate, în perioada de sfârşit de săptămână, aşa, încât drumul era destul de aglomerat, vizibilitatea redusă din cauza drumului şerpuit şi în pantă, deci o situaţie cu mare potenţial să producă accidente în lanţ. Să presupunem că ne-am fi aşezat pe margine şi am fi privit ce se întâmplă. un şofer, probabil cel care a fost cel mai aproape la producerea incidentului, încerca să-i lămurească pe cei de la 112 de gravitatea situaţiei; între timp, s-a făcut coloana de maşini pe ambele sensuri; bineînţeles că o serie din şoferii de la coadă au încercat să depăşească, încălcând linia continuă, coloana deja formată pentru că erau foarte grăbiţi. Şi pentru că tirul fusese încărcat cu bere la 2 litri, care se răspândise pe câteva zeci de metri pe şosea, au apărut întreprinzătorii ţigani pe care nu-i vezi când e ceva de lucru, dar care răsar ca din pământ când e ceva de furat. Şi şoferi români au găsit de cuviinţă să iasă din maşini, să lase portiera deschisă ca să dea o fugă să culeagă două-trei sticle de bere şi să le pună în portbagaj. Haos general, cu pietoni traversând în fugă strada, maşini care întorceau ca să o ia pe altă rută sau care încercau să se bage în faţă, şoferi care îşi părăseau autovehiculul, cu sau fără semnalizarea de avarie, ca să culeagă sticle cu bere. În cele din urmă au apărut maşina de pompieri, apoi maşina SMURD, echipajul poliţiei şi apoi o ambulanţă care s-au strecurat cu greu. Pe autostrada din Germania, dacă se produce un accident, oamenii opresc unul după altul autovehiculele, pe banda de viteză se lasă banda liberă pentru maşinile de intervenţie, se stă cuminte cu semnalizarea de avarie pornită, faruri, faruri de ceaţă aprinse, după caz, şi se aşteaptă disciplinat până când se degajă locul sau se redirijează circulaţia. La noi, fiecare face ce-l taie capul şi în consecinţă, doar cu elicopterul pe deasupra să poţi depăşi harababura. Este de vină Parlamentul României că acei oameni produc tulburarea ordinii publice, îngreunează intervenţia organelor abilitate, fură din avutul privat al cuiva şi au o mentalitate de haită, bucurându-se de necazul sau chiar tragedia altora? Şi pentru ce câştig: 2 sau 4 litri de bere? Acesta este preţul educaţiei civice, pentru 2 sau 4 litri de bere mulţi cetăţeni ai României se dau în stambă. Nu sar în ajutorul celor accidentaţi, nu iau atitudine împotriva ţiganilor care apar ca din pământ în astfel de cazuri, ci participă în mod tacit sau direct la producerea pagubei. Ce pretenţii avem noi să ne înţeleagă atunci când susţinem măsuri de austeritate ca să nu mai risipim bani publici, să decidem în mecanisme economice complicate şi care în contextual globalizării sunt aproape impredictibile? Ce limbă vorbim noi aici? Ce standard de viaţă, ce norme europene? Normal că ne acuză alegătorii că am pierdut contactul cu ei. Ne preocupă altceva decât mici furtişaguri şi multă bere. La mulţi alegători acesta este nivelul până la care au evoluat. Şi atunci mă încurajez şi spun că reforma trebuie împinsă până la inima sistemului, oamenii trebuie sensibilizaţi să înţeleagă că şi în vremuri bune şi în vremuri grele suntem o mare familie care trebuie să-şi poarte pe umeri poverile şi să-şi împartă bucuriile cu realism. Mentalitatea este cea mai mare frână şi toţi cetăţenii majori ai României ar trebui să se uite întâi în oglindă.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: Institutul Naţional de Statistică a publicat săptămâna trecută datele privind nivelul inflaţiei pe primele nouă luni ale anului. Am primit o veste foarte bună: cu 3,45% în septembrie, avem cel mai scăzut nivel al inflaţiei de după 1989. Ceea ce înseamnă, în mare, că economia românească a reuşit cu adevărat să se stabilizeze anul acesta. Este unul dintre argumentele cele mai semnificative împotriva ideii vehiculate de unii privind prăbuşirea nivelului de trai. Dacă preţurile rămân constante şi salariile cresc uşor, aşa cum s-a întâmplat în 2011, în fapt, avem un plus. Evident, nu pe atât de mare pe cât ne-am dori, dar el există. Elementul cel mai pozitiv nu este atât faptul că inflaţia este mică, ci coroborarea acestei stări de fapt cu o uşoară creştere a consumului. De obicei, în perioade de scădere a consumului avem de-a face cu un mecanism deflaţionist. Or, acum încasările bugetare pe primele opt luni ale anului arată o uşoară revenire a consumului privat. Ceea ce înseamnă că nivelul scăzut al inflaţiei înregistrat după primele 9 luni ale anului reprezintă un progres real, nefiind un rezultat contextual. Producţia agricolă de anul acesta este principalul motiv al unei cote scăzute a inflaţiei. practic, unele dintre legumele şi fructele des consumate de români se află la preţuri semnificativ mai mici faţă de anul trecut. Ceea ce sigur uşurează foarte mult viaţa celor cu venituri foarte mici, în principal pensionari sau şomeri. Este, cred, anul în care agricultura românească a făcut un salt semnificativ înainte şi arată faptul că poate deveni un motor economic pentru următorii zece ani. Ar fi extraordinar ca începând de anul viitor această producţie agricolă în creştere să nu fie destinată numai consumului intern, ci să reprezinte un punct focal al exporturilor româneşti. Al doilea element extrem de important care a făcut ca BNR să poată să-şi atingă ţinta de inflaţie a fost stabilitatea monedei naţionale în raport cu euro şi dolarul. Faptul că nu am avut variaţii semnificative ale valorii monedei naţionale se traduce printr-o constanţă a valorii atât a produselor de export, cât şi a celor de import. Evident, meritul cel mai mare aparţine Băncii Naţionale care a ştiut să evite toate capcanele speculative şi să stabilizeze euro în jurul pragului de 4,3 lei. Ceea ce reprezintă un echilibru optim atât pentru exportatori, cât şi pentru bugetul naţional, dar mai ales pentru consumatori, care plătesc energia, serviciile sau ratele la tarife calculate în funcţie de moneda europeană. De notat faptul că BNR a reuşit să păstreze leul constant tocmai datorită mult hulitului prim acord cu Fondul Monetar Internaţional. Cele aproape 14 miliarde de euro care au intrat în vistieria Băncii Naţionale reprezintă în continuare o centură de siguranţă pentru orice încercare speculativă de a devaloriza moneda naţională. În perspectiva evoluţiilor economice de anul viitor, cred că stabilitatea leului poate reprezenta unul dintre argumentele majore în favoarea investiţiilor străine în România. Obţinerea unei inflaţii sub 4% la sfârşitul acestui an ar arăta tuturor că ţara noastră s-a stabilizat economic. Mai mult, dacă privim la scara ultimilor 20 de ani, ar fi elementul cel mai important de măsurare a progresului economic: de unde la începutul anilor ’90 au existat niveluri ale inflaţiei şi cu trei cifre, acum ne aflăm pe al şaptelea loc la nivelul Uniunii Europene, cu posibilitatea ca în anii viitori să scădem sub nivelul de 3%.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Asigurări de sănătate diferenţiate" Ne-am săturat să plătim sume importante la asigurările de sănătate fără a avea servicii corespunzătoare. Coşmarul fiecărui român ajuns pacient constă în timpi enormi de aşteptare, absenţa mijloacelor de investigaţii, lipsa medicamentelor şi a materialelor sanitare, condiţiile de spitalizare improprii, aglomerarea saloanelor şi statul câte doi în pat. voi depune un proiect legislativ ce va reglementa în favoarea contribuabilului sistemul de asigurări de sănătate. Acest proiect legislativ propune ca pe acelaşi nivel de finanţare pacienţii să beneficieze de servicii medicale diferenţiate, în funcţie de contribuţia la asigurările de sănătate. Practic, există trei niveluri de asigurare: bazal - ce asigură pachetul de servicii de bază, corespunzătoare cotei de contribuţie din salariu minim; complementar - corespunzător unor servicii diferenţiate în funcţie de contribuţia complementară peste salariu minim şi până în salariul mediu şi suplimentar - cu servicii negociate corespunzător unei cote peste cea a salariului mediu. Se introduce astfel şi pachetul de servicii de bază şi tariful unic pe caz ponderat, dând posibilitatea asiguratului să negocieze cu casa de asigurări (de stat sau privată) serviciile medicale decontate. Prin acest proiect legislativ vom plăti la fel, dar vom şti pentru ce plătim.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cinci etnobotanici pe oră" Cinci tineri au fost aduşi de poliţie la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" cu suspiciunea de consum de droguri de sinteză (etnobotanice). Sunt patru bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 26 de ani şi o tânără de doar 15 ani. Pacienţii au fost evaluaţi clinic şi biologic şi s-au recoltat probe toxicologice. Constatăm că numărul celor care ajung intoxicaţi la urgenţe e în continuă creştere şi că nu e suficient să interzicem comercializarea drogurilor de sinteză. Legea Ciuhodaru condamnă la 20 de ani de puşcărie pe cei care comercializează drogurile de sinteză şi vom lansa prin centrul de toxicologie de la "Sfântul Ioan" - recent înfiinţat - un program de asistenţă specializată a acestor pacienţi.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: In vino veritas (II) În acest sfârşit de săptămână 14 pacienţi au ajuns în comă etilică la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan". Doi dintre ei au fost aduşi chiar de la pelerinaj, după ce au căzut în stradă. Au beneficiat de resuscitare respiratorie, suport volemic, examene toxicologice şi antidotism, iar valorile alcoolemiei au variat de la 200 mg‰ până la 465 mg‰. O tânără de 26 de ani a ajuns în comă toxică exogenă cu valorile alcoolemiei de peste 200 mg‰ de la onomastica unei prietene. Majoritatea acestor pacienţi nu lucrează şi nu plătesc asigurări de sănătate. Propunem printr-un proiect legislativ ca aceşti pacienţi să deconteze asistenţa medicală primară prin muncă în folosul comunităţii. Consumul excesiv de alcool nu e accident, nu e boală genetică, nu e fatalitate şi nu putem crede că soluţia este de a lua din medicaţia copiilor bolnavi de inimă sau a vârstnicilor ce au nevoie de o proteză de şold pentru a turna în sticla celor care mai cred că in vino veritas.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Prima familie intoxicată cu monoxid din acest an" O familie (soţul de 33 de ani şi soţia de 26 de ani) a necesitat asistenţă de urgenţă în urma intoxicaţiei cu monoxid de carbon în urma încălzirii la o sursă de ardere incompletă. Este primul caz de acest gen din această perioadă. Pacienţii prezentau cefalee, greţuri, vărsături, vertij, transpiraţii şi au beneficiat imediat de oxigenoterapie, suport volemic, nootrope asociate examenelor toxicologice. Pentru evitarea acestor intoxicaţii recomandăm verificarea surselor de căldură înainte de sezonul rece pentru a evita intoxicaţia cu monoxid sau fum, întrucât majoritatea factorilor de risc ai intoxicaţiei cu monoxid de carbon pot fi schimbaţi sau controlaţi. Prevenirea acumulării monoxidului de carbon în locuinţă se realizează verificând anual şi reparând sistemele de încălzire din locuinţe sau şemineele din interiorul locuinţei, precum şi sistemele ce prezintă instalaţii de aerisire (coşuri). Nu folosiţi cuptoarele din bucătărie pentru a încălzi locuinţa, în special cuptoarele cu gaz. Nu închideţi locul unde se ard lemne sau hârtie, înainte ca focul să fie stins complet. Afectarea depinde de mai mulţi factori: ventilaţia zonei, cantitatea şi durata expunerii, vârsta - copiii şi vârstnicii sunt mai expuşi, afecţiuni asociate (cardiaci, fumători). În cazul expunerii la monoxid de carbon a gravidei fătul prezintă un risc ridicat de intoxicaţie cu monoxid de carbon şi durează mult mai mult eliminarea monoxidului de carbon din sângele fătului decât eliminarea gazului din sângele mamei. Simptomele intoxicaţiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice, dar sunt interpretate în contextul expunerii la o sursă de ardere incompletă sau afectării simultane a mai multor persoane: cefalee, greţuri, vărsături, vertij, astenie, tulburări vedere, somnolenţă, confuzie, convulsii, comă. Tratamentul constă în scoaterea din mediu - la protecţia echipei de salvare - după aerisirea zonei -, oxigenoterapie şi adresarea cât mai rapidă la un serviciu specializat în Toxicologie - existent în Iaşi doar la Spitalul de Urgenţe din Copou. În 2010 aproape 100 de pacienţi au ajuns intoxicaţi cu monoxid şi fum la spitalul de urgenţe "Sfântul Ioan". 88,51% sunt din urban şi majoritatea sunt bărbaţi - 58,28%. Grupa de vârstă cea mai afectată a fost cea 31-40 de ani (28,74%), iar majoritatea sunt cei fără loc de muncă (34,38%), care, asociaţi pensionarilor (16,09%), indică faptul că peste jumătate din cei afectaţi sunt cei fără posibilităţi materiale, care au utilizat aragazul drept sursă de căldură.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cum să ucizi un proiect de lege" lupta anticorupţie trebuie continuată prin conferirea ANI a noi posibilităţi de intervenţie. Sunt nevoit să-mi retrag proiectul de lege, după ce amendamentele au denaturat legea Ciuhodaru, dar voi depune un nou proiect legislativ privind condamnarea corupţiei instituţionalizate. Legea Ciuhodaru oferea Agenţiei Naţionale de Integritate un nou instrument de luptă împotriva rechinilor corupţi. Amendamentele au transformat această lege într-un joc cu pisoiaşi! Un astfel de proiect nu poate avea girul meu.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pelerinaj la urgenţe" 13 pelerini au ajuns la Centru Regional de Urgenţe "Sfântul Ioan" din Copou. Sunt pacienţi de peste 55 de ani, cu patologie cardiacă sau neurologică în antecedente, şi care au stat noaptea în frig, au ajuns pentru rezolvarea patologiei traumatice. Au fost evaluaţi clinic, imagistic şi biologic şi ţinuţi sub supraveghere în UPU pe perioada nopţii. Prognosticul este favorabil. Recomandăm îmbrăcăminte corespunzătoare acestei perioade, alimentaţie echilibrată, lichide calde şi evitarea consumului etanolic, pentru ca pelerinajul să nu fie la urgenţe.
			Domnul Dorel Covaci: "Peştera Româneşti, una din puţinele peşteri muzicale din lume, îşi aşteaptă publicul meloman" În anul 1984, în România avea loc una din cele mai frumoase realizări culturale. Primul concert simfonic într-o peşteră din interiorul Munţilor Carpaţi s-a desfăşurat la Româneşti, în judeţul Timiş. După succesul răsunător pe care l-a avut, în fiecare an se organizează un astfel de eveniment, în luna octombrie. România este una dintre puţinele ţări care organizează concerte simfonice speologice. Pe scena improvizată din peşteră au concertat nume sonore din arealul muzicii clasice, jazz, blues, rock sau electronice, stabilindu-se, la un moment dat, un record de 2.000 de participanţi. Cea mai mare peşteră din judeţul Timiş, renumită pentru acustica sa deosebită, a găzduit, în cei 27 de ani de la primul moment artistic, orchestre de renume la nivel mondial: Orchestra Filarmonică Regală Daneză, Compania Brass din Roma, Filarmonica "Banatul" din Timişoara, Filarmonica de Stat Arad, Corul "Sabin Drăgoi" din Timişoara, Orchestra Simfonică a Facultăţii de muzică Timişoara, Orchestra Liceului de Muzică "Ion Vidu" - Timişoara, Orchestra Televiziunii "TV2 France", Orchestra Universităţii din Szeged - Ungaria etc. Peştera Româneşti este situată la sud-est de satul Româneşti, în versantul stâng al Văii Fărăşeşti, Munţii Poiana Ruscă. Cercetările arheologice au început în anul 1948 şi au fost iniţiate de către profesorul Marius Moga. Face parte din categoria peşterilor mijlocii, cu o dezvoltare totală de 1.450 metri, dispusă orizontal, pe 3 nivele. Intrarea principală este orientată spre N-NV, este lată de 9,5 m şi înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70 metri. În Sala Liliecilor, săpată în brecie tectonică (foarte puţine cazuri în peşterile din ţară), se găseşte o colonie permanentă de lilieci. Etajul superior şi cel mijlociu au caracter fosil. Etajul inferior, cu caracter subfosil, este accesibil doar speologilor cu echipament. Concertul simfonic de la Peştera Româneşti este programat anul acesta pentru ziua de duminică, 23 octombrie, de la ora 13,00. Anual, evenimentul atrage în fiecare toamnă sute, chiar mii de oameni din ţară şi străinătate. Chiar şi după 27 de ani, acesta rămâne singurul speoconcert anual din România. Existenţa peşterii a fost cunoscută omului încă din cele mai vechi timpuri, dovadă stând urmele de locuire în perioada paleoliticului, mezoliticului şi neoliticului. Săpăturile arheologice efectuate în Peştera Româneşti în anul 1949 au scos la iveală dovezi de locuire din paleoliticul superior: o vatră de foc pe care erau opt colţi de urs şi două instrumente din os. Din locuirea neolitică, în afară de ceramica aparţinând culturii Tisa (I-II), s-a descoperit şi o groapă, ce a servit ca depozit de cereale. Pledoaria mea este pentru susţinerea proiectelor culturale, păstrarea bunelor obiceiuri, care ne fac cinste, atât în ţară, cât, mai ales, în străinătate şi investirea în măsuri de protecţie a naturii, fie că ne referim la rezervaţii, monumente ale naturii, parcuri naţionale sau arii protejate. Este importantă crearea cadrului legislativ şi instituţional adecvat, dar şi o evaluare corectă a capitalului natural al acestei ţări, precum şi constituirea unor reţele de obiective protejate şi administrarea eficientă a acestora, pe baza unor planuri concrete de management. Din păcate, până acum, cu excepţia Deltei Dunării, restul siturilor naturale sunt înfiinţate, finanţate şi protejate doar pe hârtie. Pe direcţia consecinţelor dezinteresului manifestat de această guvernare în domeniul protecţiei mediului se înscrie şi decizia finală a Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto, care a hotărât suspendarea României de la tranzacţionarea certificatelor de emisii de carbon. Acest fapt are, pe de o parte, un impact ruşinos asupra ţării noastre, cauza fiind "neîncrederea în capacitatea autorităţilor publice române de a gestiona problematica estimării emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional. Mai precis, Bucureştiul nu a fost în stare să raporteze corect cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră să facă un aşa-numit inventar al acestora". Pe de altă parte, consecinţele sunt şi de natură financiară, cuantificate în pierderi de trei miliarde de euro pentru statul român, datorate unui management prost. Potrivit statisticilor oficiale, România dispune de un surplus de 300 de milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră evaluate în 2009 de Ministerul Mediului la circa trei miliarde de euro. În 2011 preţul certificatelor a scăzut la 5-6 euro pe unitate, faţă de 10 euro în 2009-2010, ajungându-se la o valoare actuală a pieţei de 600 milioane euro. trebuie să avem grijă ca astfel de derapaje să nu se mai repete, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere. Să susţinem pe cei care valorifică aceste obiective naturale, să felicităm şi să sprijinim organizatorii unor astfel de evenimente culturale, ce aduc omagiu frumuseţii muzicii şi naturii, într-o îmbinare perfect inspirată, care ne bucură complet simţurile. Vă aşteptăm la concertul de la Peştera Româneşti, un loc în care, dacă ai fost o dată, vei reveni negreşit.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: "Drama României abandonate" Cu ultimele sforţări, puterea încearcă, prin fel de fel de artificii administrative, să deturneze rezultatul alegerilor care vor avea loc anul viitor. Am să le dau o veste proastă: USL va câştiga alegerile, în ciuda eforturilor lor disperate şi haotice. Problema este însă că asemenea măsuri creează un precedent extrem de periculos şi vor afecta România pe termen lung. Discuţii precum cele legate de reorganizarea administrativ-teritorială nu fac altceva decât să ameţească populaţia şi să abată atenţia opiniei publice de la adevăratele realităţi economico-sociale din ţară: şomaj în creştere, stagnarea şi chiar scăderea economică, lipsa locurilor de muncă, criza românilor care se vor întoarce din străinătate ş.a.m.d.. Aceste discuţii sterile şi nefundamentate trebuie stopate, iar PSD şi USL se vor opune cu toate mijloacele democratice de care dispun. Este aberant că agenda guvernului nu are nicio legătură cu problemele românilor şi demonstrează indiferenţă totală faţă de realităţile de azi. Guvernul rămâne pasiv şi iresponsabil în faţa semnalelor economice îngrijorătoare. Am solicitat public guvernului Boc să spună românilor oficial ce alţi investitori au dat semnale că vor să părăsească România şi ce măsuri va lua, dacă e capabil să ia vreuna, pentru a limita efectele plecării acestora. Toată retorica guvernului Boc despre investiţii este goală de conţinut. În spatele ei se ascunde, în realitate, cea mai proastă perioadă din ultimii 10 ani în materie de investiţii. Suntem la cel mai scăzut nivel al investiţiilor străine directe din 2002 încoace. Nu există nici măcar o investiţie majoră care să se fi realizat în timpul guvernării Boc, nu există niciun proiect de succes care să fi fost dus până la capăt. Niciun investitor străin de anvergură nu mai doreşte să investească în România. Cauzele acestei stări de fapt îngrijorătoare sunt legate de climatul economic nefavorabil, taxarea excesivă, corupţie, impozitarea ridicată a muncii, impredictibilitatea legislativă, lipsa infrastructurii. Pentru toate acestea, guvernul Boc este responsabil. Dacă ne uităm la politica actualului guvern faţă de mediul de afaceri şi faţă de investitori, vedem încă o dată că PDL şi Boc n-au nicio legătură cu dreapta, de fapt nu au nici o legătură cu nimic. Măsurile luate de guvern au condus la realitatea de azi: România este o ţară abandonată, izolată, fără perspective. Vestea bună este că timpul trece, iar USL va veni la putere şi va corecta toate mizeriile făcute în ultimii ani de regimul băsesciano-boc.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: "18 octombrie - Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane" Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane, celebrată în fiecare an la data de 18 octombrie, marchează dorinţa expresă a Uniunii Europene de a se implica în totalitate în lupta cu ceea ce semnifică în acest moment "sclavia modernă". Această zi are drept scop sensibilizarea publicului larg asupra fenomenului care, prin încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, distruge individul, familia şi comunităţi întregi din întreaga lume. În ciuda unei evoluţii pozitive, în ultima perioadă, în actualul context social al luptei permanente cu flagelul traficului de fiinţe umane, prin eforturile susţinute ale tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, România mai are multe de făcut. Societatea românească de astăzi este foarte vulnerabilă la tentativele, din ce în ce mai evoluate ale indivizilor certaţi cu legea, de a transforma din ce în ce mai multe persoane în victime ale acestui gen de infracţiuni grave, motiv pentru care fiecare dintre noi trebuie să conştientizăm gravitatea efectelor pe care le poate produce traficul de persoane pe plan uman şi socioeconomic şi să începem să luăm atitudine. Având forme de manifestare care ţin de crima organizată (traficul de droguri, traficul de arme, terorismul etc.), traficul de fiinţe umane poate crea vulnerabilităţi ce ţin de stabilitatea sistemelor statale, chiar pacea şi securitatea acestora, prin tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de protecţie socială sau de sănătate publică, prin depăşirea capacităţii de absorbţie a pieţei legale a muncii şi, implicit, prin bulversarea raportului de forţe dintre structurile de control al legalităţii şi ordinii publice şi partea din populaţie canalizată spre activităţi infracţionale. Fenomenul traficului de fiinţe umane nu reprezintă o problematică nouă a panaceului criminalităţii, el a grevat istoria omenirii timp de mai multe milenii, în diferite forme de manifestare. Astfel, sclavia, în forme noi sau mai vechi, ca şi practicile similare sclaviei continuă să existe în toate statele lumii, totul derulându-se sub evantaiul crimei organizate, cu atât mai mult în actuala criză economică. Din perspectivă socioumană, traficul de persoane reprezintă o gravă acuzaţie adusă societăţii. Fenomenul se află într-o continuă expansiune şi, chiar dacă se înregistrează uneori cifre descrescătoare, acestea nu reflectă o tendinţă, ci doar un succes de moment al programelor de combatere iniţiate de autorităţi, după care traficanţii găsesc noi modalităţi de acţiune, deoarece piaţa-ţintă rămâne. M-am adresat oficial ministrului administraţiei şi internelor, pe care l-am rugat să ne spună care este dimensiunea actuală a fenomenului traficului de persoane în România, în general, şi în judeţul Alba, în special, şi ce îşi propune MAI în scopul descurajării infracţiunilor legate de traficul de fiinţe umane.
			Domnul Radu Eugeniu Coclici: "Mârşava intenţie a PDL de desfiinţare a judeţului Alba" Sunt stupefiat de ultima hartă a reorganizării administrative a României, publicată zilele trecute de un ziar central, potrivit căreia judeţul Alba ar urma să fie desfiinţat şi încorporat în judeţele vecine Cluj şi Hunedoara. Mi se pare că partidul-stat PDL vorbeşte de sfârşitul lumii cu această intenţie mârşavă, iar exponentul său în Alba, Mircea Hava, nu mai poate linişti pe nimeni cu limbajul său de mahala, în care înjură pe toată lumea ca la uşa cortului. Din păcate, nu cred că la vârful partidului mai ţine cineva cont de ceea ce ar vrea sau nu Hava să se întâmple. Reorganizarea e făcută pentru baronii PDL-işti, iar Hava vorbeşte tot felul de inepţii când spune că el va apăra Alba Iulia. Probabil că o va apăra după ce va dispărea din calitate de capitală a judeţului Alba, cu judeţ cu tot. Este cât se poate de clar că trocul politic făcut de PDL pentru a favoriza rămânerea UDMR în actuala coaliţie de guvernământ ar putea fi fatal pentru judeţul Alba şi Alba Iulia. Alba Iulia este mai mult decât sintagme de genul «cealaltă capitală», «capitala de suflet a tuturor românilor» ş.a.m.d., Alba Iulia este un simbol care nu este pe placul actualului regim. Nu trebuie decât să ne amintim de câte ori a venit Băsescu la Alba Iulia de Ziua Unirii, la 1 decembrie... Oricum, PDL vrea să scoată şi ziua 1 decembrie din însemnătatea sa, vrea să pună vreun ceardaş în loc de "Deşteaptă-te, române!", aşa că nu va fi de mirare să uite brusc şi dintr-odată de ceea ce reprezintă Alba Iulia pentru trecutul nostru istoric. Toate acestea doar pentru a face jocurile UDMR. PDL poate discuta cu nonşalanţă despre desfiinţarea reprezentativităţii actuale a municipiului Alba Iulia, atât cât a mai rămas din ea, dar, pe de altă parte, nici nu se gândeşte să se opună ideii trăsnite de ciuntire a României cu aşa-zisa independenţă a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Dezaprob acest gen de a face politică şi sunt consternat de ceea ce suferă acum românii, din cauza faptului că s-au lăsat păcăliţi. Opoziţia nu va face jocurile mârşave ale puterii pe tema desfiinţării actualelor judeţe. Zilele trecute, justiţia a dat dreptate PSD, fiecare judeţ poate organiza referendumuri pe tema reorganizării, atacurile prefecţilor fiind nule şi neavenite. Judeţele pot organiza, conform legii, referendumuri prin care populaţia din zonă să se pronunţe dacă este sau nu de acord cu desfiinţarea respectivelor unităţi teritorial-administrative. Nu îmi imaginez că oamenii din judeţul Alba şi din oraşele şi satele acestuia vor vota să facă naveta prin Braşov sau Cluj, aşa că reorganizarea va rămâne doar la stadiul de vorbe fără sens.
			Domnul Radu Stroe: "Comasarea alegerilor presupune cheltuieli în plus" Constat cu mare regret că, deşi priorităţile actuale ale României sunt cu totul altele - o prioritate de grad zero o constituie absorbţia fondurilor structurale, despre care chiar ministrul pentru afaceri europene declara ieri că "gradul de absorbţie este mult mai mic decât suma prezentată în mod oficial de Guvern, în această vară" -, principalul partid de guvernământ, PDL, insistă pe cele două teme păguboase: comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale şi modificarea administrativ-teritorială a ţării. Am atras recent atenţia, în ceea ce priveşte comasarea alegerilor, că unul dintre organismele europene de prestigiu, Comisia de la Veneţia, nu agreează o astfel de procedură şi nici modificarea legislaţiei electorale cu un an înaintea alegerilor. Acum voi atrage atenţia asupra unei alte consecinţe negative a comasării alegerilor. Premierul Emil Boc şi ministrul Traian Igaş susţin pe toate canalele media că prin comasarea alegerilor se economisesc 30 de milioane de euro. Nu ştiu la ce fel de calcule au apelat domnii Boc şi Igaş, dar, în realitate, nu se poate vorbi de realizarea unor economii din punct de vedere financiar. Din contră, comasarea alegerilor presupune cheltuieli în plus. În ceea ce priveşte consumabilele - hârtia pentru buletinele de vot - la prima vedere cheltuielile ar fi aceleaşi. Dar ţinând cont de volumul foarte mare al materialului care urmează să fie tipărit într-un timp relativ scurt, va fi nevoie să se apeleze la mai multe tipografii, ceea ce presupune unele cheltuieli de transport în plus. Dacă alegerile locale şi cele parlamentare s-ar desfăşura normal, la termenele stabilite de legislaţia în vigoare, atunci cabinele de vot şi urnele utilizate la alegerile locale ar fi urmat să fie folosite şi în toamnă la alegerile parlamentare. În situaţia comasării alegerilor însă numărul de cabine de vot şi numărul de urne trebuie obligatoriu suplimentat. Deci o nouă cheltuială în plus, şi deloc neglijabilă. Nici măcar în ceea ce priveşte cheltuielile de personal nu se poate vorbi de o reducere a cheltuielilor. Pentru că volumul de muncă în perioada alegerilor fiind dublu, numărul personalului trebuie suplimentat, la fel şi timpul de lucru, fiind şi el mai mare decât în situaţia alegerilor la termene. Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte birourile electorale de la toate nivelele. Fără să fac vreun calcul matematic, rezultă că avem două situaţii în care se înregistrează cheltuieli suplimentare şi două situaţii în care costurile sunt aceleaşi. Deci, nici vorbă de economisirea vreunui leu, fapt ce demonstrează că mult trâmbiţata economisire a 30 milioane de euro nu reprezintă altceva decât o declaraţie propagandistică a actualilor guvernanţi. S-a vorbit foarte mult despre faptul că, în situaţia comasării alegerilor, confuzia va fi foarte mare în rândul electoratului şi că partidele politice, alianţele, candidaţii nu vor putea lămuri electoratul corect privind programele, ofertele etc. Tocmai pentru că acest subiect crucial în cadrul alegerilor a fost întors pe toate feţele, nu mai insist asupra lui, dar mai există un aspect despre care s-a vorbit foarte puţin şi care este, de asemenea, foarte important, pentru că în ultimă instanţă va influenţa viaţa cetăţenilor, adică a celor în slujba căruia ne aflăm noi aici în Parlament. Comasarea alegerilor presupune o inflaţie de candidaţi. Or, se ştie, un astfel de lucru va permite să fie aleşi - atât în structurile de putere locală, dar şi la nivel central - nişte candidaţi mai puţin pregătiţi, nişte candidaţi care nu vor avea capacitatea de a se ocupa de problemele administraţiei locale sau centrale. Chiar dacă ne aflăm la 21 de ani de la revitalizarea partidelor politice, rezerva de cadre pregătite nu este deloc mare. Personal, din punctul de vedere al alianţei din care fac parte - USL - nu îmi fac griji în ceea ce priveşte calitatea candidaţilor. O alianţă între două dintre cele trei mari partide ale României presupune o selecţie atentă a candidaţilor, pentru că aria de selecţie este mare în urma formării USL. Dar în ceea ce priveşte actualul principal partid de guvernământ - să nu uităm, 30% dintre actualii parlamentari ai PDL, şi procentul este similar şi în ceea ce priveşte aleşii locali ai PDL, nu sunt selectaţi din propriile cadre - şi alte partide care participă la competiţia electorală şi care pot da aleşi (în special locali), acestea, din cauza numărului mare de candidaţi pe care vor trebui să-i arunce în luptă, vor fi nevoite să apeleze la persoane slab pregătite, incompetente, iar dacă unele dintre acestea vor fi alese, cel care va avea de suferit va fi cetăţeanul. Tocmai din aceste motive, fac un apel la actualii guvernanţi să renunţe la intenţia de a propune comasarea alegerilor. Consecinţele vor fi incalculabile şi PDL trebuie să ţină cont de acest lucru.
			Domnul Culiţă Tărâţă: Mai în fiecare săptămână, la uşa biroului meu parlamentar din teritoriu mă aşteaptă câţiva bătrâni îngrijoraţi, care de fiecare dată îmi adresează aceeaşi întrebare: luna viitoare vom mai primi pensiile? Când autorităţile îi avertizează la tot pasul că nu mai sunt bani de pensii, ce poţi să le mai spui unor oameni care aşteaptă poştaşul cu sufletul la gură, să le aducă 700 - 800 de lei (unora pe jumătate), ca să-şi cumpere medicamente, să-şi achite întreţinerea, gazele, curentul electric, iar din puţinul care le mai rămâne să-şi iluzioneze coşul zilnic din ce în ce mai gol? Încerc să-i liniştesc, spunându-le că Guvernul va găsi de fiecare dată resursele băneşti necesare. Din păcate, eu însumi parcă sunt sceptic uneori în privinţa asigurărilor pe care le ofer interlocutorilor mei. Reprezentanţii actualei puteri justifică deficitul înregistrat la fondul de pensii prin argumente de genul celor prin care înglobează pensionarii în conglomeratul asistaţilor social, comiţând, după părerea mea, o mare eroare. Pensionarul nu a fost şi nu este un asistat, el şi-a creat în toate timpurile un venit pentru bătrâneţe, cotizând zeci de ani la bugetul asigurărilor sociale de stat. Principala explicaţie în privinţa deficitului înregistrat de fondul de pensii o constituie modificarea fundamentală intervenită în structura economiei, dispariţia multor ramuri şi subramuri, a sute şi sute de întreprinderi, prăbuşirea agriculturii, cu consecinţe dintre cele mai dureroase în planul ocupării populaţiei active, respectiv în raportul dintre salariaţi şi pensionari, ajungându-se de la 8.142.000 de persoane ocupate în 1989, la circa 4 milioane astăzi. Pe de altă parte, sub presiunea crizei economice, numărul bugetarilor a fost redus cu încă aproximativ 740.000 de oameni, sporind numărul total al şomerilor şi, în acelaşi timp, scăderea contribuţiilor la bugetul asigurărilor de pensii. Este de ştiut că, până în anul 1989, banii vărsaţi la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajaţi depăşea de două ori necesarul pentru plata pensiilor. Cu alte cuvinte, fondul respectiv era unul de acumulare. Alimentarea sa din ce în ce mai slabă l-a împins în mod inevitabil la deficit. În această privinţă trebuie amintit că din cei 20 de agenţi economici care au cele mai mari datorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, 17 sunt cu capital de stat sau majoritar de stat, iar suma pe care trebuie s-o plătească este de 5,42 miliarde de lei, reprezentând aproape o treime din deficitul Fondului de pensii prognozat pentru acest. Balanţa bugetului asigurărilor sociale de stat s-a menţinut pozitivă până în 1997, timp în care s-au făcut rezerve de bani pentru pensii. Statul s-a înfruptat însă din aceşti bani, i-a cheltuit în alte scopuri, iar în momentul de faţă nu ştie pe unde să scoată cămaşa ca să-i returneze, aruncând vina pe guvernările anterioare. Cine răspunde pentru situaţia atât de gravă la care s-a ajuns în acest domeniu? Statul, el ce treabă are şi de ce-l avem pe el, am răspunde noi, spunând precum conu’ Leonida, eroul lui Caragiale. Numai că primul-ministru al ţării îi serveşte astăzi o replică dură marelui dramaturg, afirmând public, sus şi tare, că statul social a murit, că Europa socială nu mai există. Cu scuzele de rigoare, nu prea are dreptate, pentru simplul motiv că statul social nu a fost inventat de comunişti, ci există de sute de ani. De fapt, cele mai puternice ţări capitaliste s-au putut dezvolta asigurându-şi înainte de toate pacea socială, printr-o permanentă şi consistentă protecţie socială.
			Domnul Petru Călian: "Lege pentru vânzarea terenurilor" Am depus o iniţiativă legislativă privind vânzarea terenurilor aflate în domeniul privat al statului, cu destinaţie curţi-construcţii, aferente construcţiilor din patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, vândute persoanelor fizice/juridice, în cadrul procesului de privatizare sau lichidare a societăţilor. Instituţiile publice implicate în procesul de privatizare se confruntă cu o serie de probleme legate de vânzarea terenurilor cu destinaţie curţi-construcţii, aferente activelor (construcţii) ce au aparţinut societăţilor comerciale din portofoliu. O parte din active au fost vândute de către societăţi în cadrul procesului de restructurare/privatizare, unele au fost vândute de către lichidatorii judiciari sau de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin executare silită, altele au revenit în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului ca urmare a încheierii proceselor de lichidare administrativă sau judiciară, iar altele au cumpărat active sau li s-au atribuit în folosinţă construcţii zootehnice dezafectate de la societăţi comerciale care în prezent sunt radiate, desfiinţate în baza unui act normativ sau şi-au încetat în alt mod activitatea. Odată cu vânzarea/darea în folosinţă gratuită de active/construcţii zootehnice dezafectate către investitori sau ca urmare a executării silite, a apărut o situaţie juridică nouă: activele amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă ale instituţiilor implicate în procesul de privatizare au un proprietar privat căruia trebuia să i se respecte dreptul de proprietate şi, totodată, să i se acorde dreptul de folosinţă asupra terenului aferent activului, conform legii. În cazul activelor de tip construcţii (foste sedii de fermă sau alte clădiri), nu toate societăţile au reuşit să-şi întocmească documentaţia în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, potrivit Hotărârii Guvernului nr.834/1991, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că terenurile au rămas în administrarea instituţiilor publice ori a autorităţilor publice locale. Având în vedere că nu toţi proprietarii încheie contracte de exploatare, respectiv de locaţiune, statul fiind astfel prejudiciat prin neîncasarea contravalorii folosinţei bunului, propunem ca aceste terenuri să fie vândute către proprietarii activelor, în baza unor rapoarte de evaluare întocmite de evaluatori autorizaţi şi în condiţiile stabilite de actul normativ. În acest fel, lacuna legislativă va dispărea şi se va crea o situaţie clară privind situaţia juridică a acestor terenuri.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Statul clientelar sau demolarea administraţiei publice româneşti" Zilele trecute am prezentat public un caz concret, un model de şantaj practicat la scară largă de actualii guvernanţi asupra cetăţenilor care nu sunt înrolaţi în PDL şi nici nu acceptă să lucreze pentru camarila PDL. Era vorba despre un specialist dat afară din serviciu, după aproape 30 de ani de muncă, pentru că nu a acceptat să se înscrie în PDL. Am primit un braţ de scrisori şi memorii de la oameni care sunt de-a dreptul disperaţi din cauza abuzurilor actualei puteri. Până unde pot merge aceşti guvernanţi iresponsabili? Actualii guvernanţi i-au împărţit pe români între "PDL-işti" şi "ceilalţi", toţi ceilalţi însemnând cetăţeni cu sau fără simpatii politice, care nu acceptă compromisuri umilitoare. Toţi ceilalţi sunt trataţi "corespunzător", mai exact marginalizaţi, ameninţaţi, nedreptăţiţi, descurajaţi, respinşi la concursuri, lăsaţi fără slujbe. M-am oprit asupra unui caz care demonstrează cum sunt ocupate funcţiile în instituţiile statului, mai ales cele de conducere. Vorbim, aşadar, despre administraţia publică, unde activitatea trebuie să se bazeze pe principiile responsabilităţii, performanţei, eficienţei şi calităţii serviciului public. Posturile de directori sau directori adjuncţi în toate instituţiile sunt ocupate de oamenii PDL-ului. Sunt convins că nu spun nicio noutate, toată lumea ştie cum stau lucrurile. Cei care aveau altă culoare politică sau nu aveau nicio culoare politică au avut de ales între a semna adeziunea la PDL sau a fi zburaţi din funcţie, pentru a face loc clientelei politice. În vara acestui an, a avut loc un concurs pentru ocuparea funcţiei de director executiv adjunct al AJOFM în 25 de judeţe. Daniela Barbu, din Craiova, un specialist cu pregătire serioasă şi experienţă de 15 în domeniu, a participat la concursul organizat în judeţul Olt. Proba scrisă s-a desfăşurat pe 26 iulie 2011, la care au participat doi candidaţi: un domn susţinut de PDL, Constantin Cîţu, şi doamna Daniela Barbu, care s-a trezit ameninţată şi întrebată ce caută acolo, pentru că locul este al domnului. Daniela Barbu obţine 88 de puncte din 100 posibile, iar contracandidatul său doar 40. Trecem peste faptul că domnul în cauză nici măcar nu avea dreptul să participe la concurs, pentru că nu îndeplinea condiţia obligatorie de vechime în specialitatea studiilor de minimum 3 ani. Acestea sunt detalii care nu contează pentru clienţii politici ai PDL! În faţa rezultatelor obţinute, membrii comisiei (3 membri ANOFM şi 2 membri ANFP) nu au încotro. Daniela Barbu este admisă şi trebuie să participe la interviu. În aceeaşi zi susţine proba de calculator, probă care reprezintă 10 puncte din proba "interviu", însă interviul propriu-zis este amânat pe 1 august 2011, din motive necunoscute. Proba "interviu" este amânată din nou, pe 16 august. De pe 16 august ajunge pe 30 august, apoi pe 14 septembrie, când, în sfârşit, are loc interviul. La fiecare dată anunţată, candidata a fost prezentă la sediul ANFP, pentru a afla că se amână proba, fără nicio motivaţie. Pe 19 septembrie 2011, Daniela Barbu este informată telefonic că a fost respinsă şi are dreptul la contestaţie. Rezultatul s-a afişat la sediul ANFP abia a doua zi. Contestaţia depusă de candidată a fost respinsă, fără alte comentarii. Desigur, în marea majoritate a judeţelor nu au fost probleme la acest concurs, pentru că a participat un singur candidat care era agreat de guvernanţi şi s-a dovedit a fi plin de calităţi. Aceasta este "reforma statului" invocată de actuala guvernare! Vreau să subliniez faptul că administraţia publică reprezintă, în clipa de faţă, un sistem construit pe clientelism şi nepotism. În acest sistem, profesioniştii nu au loc. Administraţia publică este infestată de "clienţi" numiţi politic în funcţii de decizie şi semidecizie, fiind vorba despre mii sau chiar zeci de mii de astfel de funcţii în întregul sistem administrativ. În spatele acestora, o întreagă armată de funcţionari este promovată pe criterii politice sau de nepotism. Se înfiinţează ori de desfiinţează posturi peste noapte, oamenii sunt numiţi sau schimbaţi din funcţii după cum doreşte puterea politică. Rezultatul este o administraţie care nu lucrează pentru cetăţeni. Avem un sistem administrativ închis şi izolat de societate, care nu promovează politicile publice necesare şi interesele comunităţii sau ale cetăţenilor. Lipsa de competenţă şi de răspundere, demagogia şi servilismul sunt unele dintre cele mai mari inconveniente ale acestui mod de recrutare şi promovare a funcţionarilor publici, iar efectele sunt de lungă durată. În concluzie, administraţia publică românească nu a fost niciodată, în ultimii 20 de ani, la acest nivel de politizare şi deprofesionalizare. Administraţia publică românească nu a fost niciodată, în ultimii 20 de ani, atât de îndepărtată de societate, atât de ruptă de cetăţeni şi de probleme reale ale acestora. Prin lipsa de profesionalism şi de stabilitate s-a reuşit demolarea administraţiei publice româneşti. Dezvoltarea sistemului clientelar nu face decât să afecteze grav valorile unui stat european modern. Iar acest stat clientelar este produsul regimului Băsescu.
			Domnul Mihai Lupu: "Ce faceţi cu pensionarii, domnilor guvernanţi?" Conform statisticilor europene, România are cea mai scăzută limită de sărăcie, mult chiar sub cea din Bulgaria, la jumătate faţă de cea de aproximativ 700 de euro pe lună valabilă pentru fostele colege de bloc estic, Polonia, Slovacia şi ţările baltice şi la mai puţin o cincime faţă de Franţa sau Germania. În conformitate cu cele mai recente date EUROSTAT, în 2009 România avea cea mai mare rată a riscului de sărăcie din UE, cu 22,4% (faţă de media UE de 16,3%). În plus, 32,2% dintre români sufereau de sărăcie severă (faţă de media UE de 8,1%). De asemenea, în România, partea din bugetul gospodăriei cheltuită pe alimente era cea mai mare, de 44,2% (faţă de media UE de 16,8%). Ca rezultat, creşterea preţurilor la alimente între 2007 şi 2010 este probabil să fi afectat România mai grav decât alte state membre UE, în special persoanele sărace (în România, persoanele din categoria veniturilor celor mai joase cheltuiesc 58,8% din bugetul lor pentru alimente, faţă de media de 44,2%)! Şi, cu toate acestea, guvernanţii portocalii intenţionează să agraveze şi mai tare situaţia alarmantă a sărăciei în care i-a aruncat pe români şi vor să-şi angajeze din nou, în curând, a n-a oară, răspunderea în Parlamentul României, pentru îngheţarea pensiilor! Astfel, pentru a bloca anumite prevederi din Legea pensiilor, printre care şi indexarea acestora cu procentul echivalent inflaţiei anuale, guvernul Boc are de gând să amâne acest lucru, absolut necesar pentru pensionari, până la o dată ambiguă, care s-ar putea lungi până în 2014. Adică nu a fost suficient pentru pensionari tot coşmarul crud la care au fost supuşi, timp de trei ani, de către guvernele Boc, de parcă dumnealor ar reprezenta cobaii experimentelor nefaste ale sistemului de guvernare portocaliu: li s-au recalculat - deci micşorat substanţial multora pensiile -, apoi au fost impozitate pentru contribuţia de sănătate; cei mai mulţi pensionari au fost lăsaţi fără medicamente compensate şi fără tratamentele pentru bolile lor cronice şi chiar obligaţi la coplata serviciilor medicale! Şi toate acestea s-au întâmplat oricum pe fondul scăderii drastice a puterii de cumpărare a pensionarilor din cauza creşterii fulminante a preţurilor la alimente şi facturi, dar şi a neindexării, nici până în prezent, a pensiilor din ce în ce mai infime! Dacă şi statistica europeană semnalează foarte clar că România are cea mai scăzută limită de sărăcie din Europa, cui vreţi să-i lăsaţi pe pensionari, domnilor guvernanţi? Vreţi să-i lăsaţi să moară cu zile, de frig şi de foame, pentru că, oricum, pensiile pe care le au nu le mai permit nici măcar să-şi asigure o pâine pe masă?! Ce vină au pensionarii, domnule Boc, că performanţa dumneavoastră guvernamentală blochează întreaga economie de atâta vreme şi alungă orice picior de investitor, care ar putea aduce României veniturile necesare la buget, pentru susţinerea cheltuielilor publice?! Nu-i pedepsiţi pe nedrept, domnilor pd-işti, pe pensionarii care şi-au plătit o viaţă contribuţiile şi care au dreptul la un trai decent, aşa cum scrie în Constituţie! Nu le mai pregătiţi altora nota de plată pentru greşelile dumneavoastră flagrante!
			Domnul Cosmin Mihai Popescu: "Populaţia globului schimbă prefixul" Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scurt timp populaţia globului va depăşi nu mai puţin de 7 miliarde de locuitori, un spor de populaţie de un miliard de locuitori înregistrându-se în mai puţin de două decenii. Implicaţiile acestui trend de creştere al populaţiei la nivel global sunt multiple. În primul rând, de peste două secole savanţii au fost îngrijoraţi de creşterea populaţiei raportată la resursele pe care natura le pune la dispoziţie, atât pentru hrană, cât şi pentru dezvoltare umană. Apoi, Organizaţia Naţiunilor Unite ne arată că principalele sporuri de populaţie se înregistrează în zonele subdezvoltate din Asia şi Africa Subsahariană. Nu este greu să anticipăm că o creştere numerică a populaţiei din zonele în care hrana şi apa sunt o mare problemă nu reprezintă nicidecum un motiv de satisfacţie. În lumea dezvoltată, parcă la polul opus, înregistrăm un proces de îmbătrânire a populaţiei, determinat, pe de o parte, de creşterea speranţei de viaţă, iar pe de altă parte, ca urmare a ratei descrescânde a natalităţii. Pentru mulţi dintre dumneavoastră un astfel de subiect nu ar reprezenta un motiv de îngrijorare, însă dacă o să analizaţi urmările unui astfel de proces veţi constata că el ne afectează şi pe noi direct. V-aş da ca exemplu numai creşterea preţurilor produselor agro-alimentare din ultimii doi ani, ca urmare a creşterii cererii din zone suprapopulate precum China sau India. Aş dori să faceţi un exerciţiu intelectual şi să vă imaginaţi ce implicaţii ar avea dorinţa cetăţenilor din aceste părţi ale lumii de a trăi la nivelul cetăţenilor vest-europeni sau americani. Mai mult, aceeaşi Organizaţie a Naţiunilor Unite ne avertizează că, dacă acelaşi trend se menţine, în mai puţin de un secol o să avem peste 10 miliarde de locuitori ai planetei. Situaţia este îngrijorătoare şi impune acţiuni coordonate la nivel mondial, pentru o evoluţie demografică echilibrată şi sustenabilă în raport cu resursele globale.
			Domnul Constantin Severus Militaru: "Securitatea alimentară revine pe agenda publică" Nu cred că este cineva care să nu se fi confruntat măcar o dată în ultimii douăzeci de ani cu viciile pieţei interne sau să nu fi avut experienţe personale negative în ceea ce priveşte produsele cumpărate şi consumate în interiorul familiei. Astăzi, când veniturile populaţiei nu numai că nu au mai crescut, ci au fost şi măcinate de fenomenul inflaţionist, tendinţa de a căuta chilipiruri reprezintă unul dintre pericolele majore la adresa sănătăţii românilor. Din nefericire, pentru cea mai mare parte a cetăţenilor continuă să fie familiar şi firesc comerţul precar practicat pe marginea trotuarelor, chiar dacă obiectul acestui comerţ îl reprezintă mărfuri perisabile, precum carnea, brânza sau ouăle, care impun condiţii de igienă şi de depozitare specifice. A devenit practic, tradiţională comercializarea cărnii de porc, nu numai în preajma sărbătorii Crăciunului, în spatele pieţelor, pe marginea drumurilor sau în apropierea pubelelor de deşeuri menajere. Rămânem în continuare cu imaginea negustorilor de brânzeturi, încolonaţi cu găleţile pe trotuarul plin de maidanezi, în condiţii improprii unui astfel de comerţ. Sunt numai câteva dintre aspectele lipsei de preocupare pentru sănătatea consumatorilor cu venituri reduse, tentaţi de preţurile mai mici. Nici în mediile comerciale care dispun de spaţii adecvate de desfacere a produselor pericolele nu sunt mai mici. Pâine produsă cu amelioratori sau coloranţi nepermişi, mezeluri care conţin cu totul altceva decât ceea ce este înscris pe etichetă sau termene de expirare dosite de ochii cumpărătorilor sub masca megaofertelor nu sunt cu nimic mai puţin periculoase. Medicii ne spun că peste 60% din afecţiunile pe care le tratează provin dintr-o alimentaţie necorespunzătoare. Cred că acum, cu atât mai mult, autorităţile care se ocupă de protecţia consumatorului trebuie să ne dovedească că principala lor sarcină este dusă la îndeplinire corespunzător. Nu ne putem permite să cheltuim mai mult pentru politica de sănătate, în vreme ce instrumentele de ameliorare a consumului şi de prevenţie a îmbolnăvirilor stau la îndemâna noastră.
			Domnul Ioan Ţintean: De la tribuna Parlamentului am atras atenţia de curând asupra efectelor juridice nefaste rezultate prin promovarea de către Guvernul Boc a Ordonanţei de urgenţă nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Guvernul PDL refuză să plătească drepturile salariale câştigate în instanţă de către personalul bugetar între 2009 şi 2011, amânând plata acestor sume până în 2016, după cum urmează: "în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu". Am cerut Guvernului să revină asupra acestui act normativ, să-şi revizuiască atitudinea, fiind vorba despre titluri executorii, care trebuie puse în plată imediat şi obligatoriu, şi să identifice surse de finanţare, eventual prin stoparea şi redirecţionarea fondurilor publice acordate clientelei politice PDL, dând dovadă astfel că este capabil să respecte statul de drept şi funcţionarea justiţiei în România. Din păcate, răspunsul Guvernului Boc a fost negativ, aşa cum s-a întâmplat şi cu poziţia guvernamentală la solicitările opoziţiei de a stopa abuzurile din teritoriu, tăierile de pensii, de salarii, de indemnizaţii, de ajutoare pentru cei mai defavorizaţi. Este motivul pentru care deputaţii PNL, împreună cu colegii din PSD, au decis să se adreseze Curţii Constituţionale pentru a stabili excepţia de neconstituţionalitate privind Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Printre articolele încălcate de această lege şi aduse în atenţia Curţii Constituţionale amintesc art. 16, art. 21, art. 44, art. 47, art. 53. Prin verdictul său, Curtea Constituţională trebuie să statueze caracterul statului de drept al României şi să nu permită crearea unui precedent periculos, prin intermediul căruia Guvernul sau oricare altă autoritate a statului să poată anula sau modifica o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie.
			Domnul Teodor Atanasiu: "Drepturile salariale ale bugetarilor - undeva, cândva, peste mulţi, mulţi ani..." De câte ori n-au auzit oare, românii, în ultimii trei ani, tot felul de promisiuni fulminante, dar aruncate mereu în neantul termenelor nedefinite?! De câte ori nu ni s-a repetat, în mod solemn, cu mâna pe inima portocalie, că lucrurile vor reveni de urgenţă la normal, pentru că, cele mai curajoase guverne, în speţă cele conduse de domnul Boc, au făcut ce n-a reuşit nimeni până la ei, adică o reformă profundă, absolut necesară pentru ţară?! De câte ori nu ni s-au spus, cu sonorul dat la maximum, cele mai asezonate fraze cu inventate speranţe pd-iste: de la 1 ianuarie, salariaţii îşi vor recupera veniturile tăiate cu barda pd-istă! De la 1 ianuarie vom ieşi din recesiune! De la 1 ianuarie, românii vor trăi mult mai bine, criza va dispărea, economia îşi va reveni, iar investiţiile nu vor mai prididi să abunde! Deci vor curge continuu laptele şi mierea portocalii! Dar cea mai recentă acţiune a Guvernului Băsescu-Boc contrazice în mod indiscutabil faptul că aceste intenţii nu au existat în realitate niciodată pe agenda guvernamentală pd-istă. Noua faptă bună a acestora este din nou îndreptată împotriva bugetarilor nedreptăţiţi de tăierile salariale ale echipei Băsescu-Boc. Guvernul tuturor promisiunilor false, printr-o ordonanţă aprobată de majoritatea pe care o are în Camera Deputaţilor, a prelungit până în 2016 acordarea drepturilor salariale pentru bugetarii care au obţinut în instanţă hotărâri definitive şi a modificat procentele anuale de returnare a sumelor respective. Adică 2010 şi 2011 au devenit pe loc 2016 şi ce va mai urma... Potrivit termenelor asumate iniţial de Guvernul Boc, sumele devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 erau plătite astfel: în anul 2010 - 34% din valoarea titlului executoriu, în 2011- 33%, în 2012 - 33%. Astăzi, în urma amendamentelor aduse la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/2009, plata sumelor se va face astfel: în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu. Din păcate, cu fiecare lună care mai trece, cu Băsescu-Boc-Udrea şi tot partidul lor stat în fruntea guvernării, românii nu mai pot constata altceva decât un singur şi trist adevăr: tot ceea ce li s-a spus că se va face pentru binele lor sunt de fapt minciuni sfruntate, manipulări flagrante şi amânări infinite. Mult-lăudatele guverne portocalii-verzi sau pd-iste-unpr-iste, cum vreţi să le mai denumim, nu au făcut în realitate nimic concret din ceea ce au promis. Ba din contră, aceştia au ajuns la nemaiîntâlnita performanţă postdecembristă de a distruge toate sistemele publice: cel social, educaţional, de sănătate sau administraţie. Românii v-au tolerat incompetenţele şi au înţeles, domnilor Băsescu şi Boc, să vă suporte eşecurile pentru ceva timp, prin transferarea tuturor sacrificiilor crizei pe spatele lor, dar dumneavoastră deja tindeţi să permanentizaţi minciuna până la infinit, domnule fals premier şi domnilor iresponsabili miniştri ai ocrotitorului întru binele portocaliu, preşedintele Băsescu.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: Să trăiţi bine în frig, fără medicamente şi cu pensii şi salarii minuscule! Acel magnetizant "Să trăiţi bine!", sloganul preferat al domnului Băsescu din campanii, a ajuns în anul 2011 să reprezinte un adevărat coşmar pentru românii din ce în ce mai greu încercaţi de deciziile tot mai cinice, luate aproape zilnic de inventatorii sărăciei acute, guvernanţii pd-işti! După salarii şi pensii micşorate consistent atât de tăieri, cât şi de inflaţie, după nenumărate poveri fiscale, adăugate fiecărui contribuabil în parte, românilor li se aruncă acum, tot de către Guvernul Boc, în prag de iarnă, alte şi alte greutăţi apăsătoare pe umerii fragilizaţi, oricum, de atâta dezechilibru în venituri. Astfel, domnul Boc, după ce a minţit fără scrupule, susţinând permanent cu totul altceva, a găsit, mai nou, de cuviinţă să prelungească până în 2016 acordarea drepturilor salariale pentru bugetarii care au obţinut în instanţă hotărâri definitive. Prin acest demers, guvernarea PD ignoră puterea judecătorească din România, neţinând cont de hotărâri definitive ale instanţelor. Cabinetul Boc a prelungit până în 2016 acordarea drepturilor salariale pentru bugetarii care au obţinut în instanţă hotărâri definitive şi a modificat procentele anuale de returnare a sumelor respective. Aţi spus de fiecare dată, domnule Boc, că salariile vor reveni la cuantumul iniţial la sfârşitul lui 2010 sau începutul lui 2011. Suntem deja aproape de anul 2012 şi dumneavoastră, în loc să vă ţineţi de cuvânt, domnilor pd-işti, aveţi de gând să le stingeţi de tot lumina românilor în case, să-i lăsaţi să îngheţe complet de frig în iarna care bate la uşă, tăind fără nicio apăsare subvenţia la căldură pentru cei care au un venit pe membru de familie mai mare de 800 de lei. Dar asta nu este tot! Tot dumneavoastră aţi decis, pd-iştii - marii binefăcători ai poporului român, să mai faceţi o faptă bună, condamnându-i pe cei mai mulţi români la boală şi sărăcie lucie, luându-le alţi şi alţi bani din buzunare, dar şi dreptul la îngrijiri medicale şi medicamente, taxându-i în plus pentru serviciile medicale pe care le plătesc oricum, prin contribuţiile de sănătate. Deci puteţi să trăiţi bine, dragi români, dar trebuie să staţi în frig, fără medicamente şi să supravieţuiţi cu pensii şi salarii minuscule!
			Domnul George Ionuţ Dumitrică: "Guvernele Boc = performanţe zero = faliment şi sărăcie!" Zilele trecute, când 2000 de angajaţi români au rămas fără slujbe şi salarii peste noapte, din cauza relocării precipitate a Nokia, toţi pd-iştii în cor, în frunte cu eternul, dar ultraneperformantul premier Boc, ne asigurau, plini de lăudăroşenii pompoase, că România este încă foarte atractivă pentru investitori şi, chiar dacă a plecat Nokia, au mai venit mulţi alţii, de mare calibru, şi vor continua să se înghesuie curând, destui mari investitori. Deşi oficialii guvernului Boc susţin vehement că, numai în perioada 2010-2011, alţi 22 de investitori mari au adus Românei venituri importante la buget şi au creat mii de noi locuri de muncă, paradoxal, statistica lunii august a anului în curs bate crunt filmul portocaliu, devenit, pe final de guvernare, din ce în ce mai horror! Astfel, investiţiile străine s-au prăbuşit, în august, cu 80% faţă de aceeaşi lună din 2010, intrările fiind de doar 20 milioane de euro, minim ce nu a fost atins nici pe parcursul anului trecut sau în 2009, când România se zbătea încă în recesiune. Am fost permanent asaltaţi cu realizări guvernamentale curajoase şi minunate, care au reuşit să scoată România din recesiune - când şi cum, numai miniştrii domnului Boc ştiu - şi să o aducă pe trend de creştere economică. Dar, cu toate aceste impresionante fapte pd-iste, invocate zi şi noapte, România nu a reuşit, în realitate, să devină prea atractivă pentru străini. Dimpotrivă, conform cifrelor BNR, investiţiile externe au totalizat, în primele opt luni ale acestui an, doar 1,1 miliarde de euro. Pentru a avea creştere economică, România rămâne dependentă de finanţările externe, adică de alte şi alte noi împrumuturi, care să susţină neperformanta guvernare pd-istă. Astfel, lipsa unor investiţii majore care să creeze valoare adăugată mare, dar şi noi, multe şi cât mai stabile locuri de muncă, va ţine mereu România la coada economiilor europene şi va menţine, pentru o lungă perioadă de timp, traiul românilor la o limită a sărăciei din ce în ce mai greu suportabilă. Cam aici se situează sublima performanţă a guvernelor Boc, care se preocupă de orice altceva - facilitarea alegerilor pentru propriul folos, inclusiv prin redesenarea hărţii administrative a României, şi modificări permanente de legi, menite să submineze drepturile cetăţenilor şi să le facă întreaga viaţă un calvar sau să îngreuneze activitatea întreprinzătorilor, până la falimentare. Dar niciodată aceste guverne, fabricate doar din minciuni şi promisiuni fără nicio acoperire în fapte, nu au avut intenţii serioase de a face ceva cu adevărat benefic pentru buzunarul fiecărui cetăţean în parte sau, aşa cum se tot bat cu pumnii în piept, pentru atragerea consistentă a investiţiilor şi repornirea motoarelor economiei.
			Domnul Călin Potor: "Trăiască clientela politică a pdl! Ura! Ura! Ura!" "Reforma boc" înseamnă, după cum vede toată lumea cu ochiul liber, să fie daţi afară oameni pregătiţi şi angajaţi membri PD sau UNPR, să fie condamnaţi la frig cetăţenii care nu au ales primar PD, să fie închise spitale acolo unde nu există interes electoral şi deschise după criterii politice. În timp ce pentru cetăţenii de rând austeritatea continuă, se găsesc bani pentru a servi clientela politică şi pentru a răsplăti trădarea. La Iaşi, spre exemplu, a fost înfiinţat Centrul de Traumatologie şi Toxicologie, cu bani împrumutaţi de la Ministerul Sănătăţii, pentru a fi recompensat Tudor Ciuhodaru, proaspăt trecut în barca puterii. La complexul energetic de la Rovinari a fost înfiinţată o direcţie specială în fruntea căreia a fost angajat şeful UNPR Gorj, Marius Vlaicu, care va încasa un salariu de aproximativ 12.000 de RON pe lună. Aceasta, în condiţiile în care de la Complexul Rovinari au fost concediaţi, în ultimii doi ani, aproximativ 500 de angajaţi. Iar preşedinţia are bani să cumpere medalii de aproape 1 miliard de RON. Trecerea şefului CJ Bihor la UNPR pe motiv că "Banii ţi-i dă puterea, nu opoziţia!" demonstrează o nouă etapă din ciclul trădărilor politice cerute de pdl în schimbul accesului la resurse. Şeful CJ Bihor spune clar de ce există politicieni care trădează în această perioadă partidele de opoziţie: pentru bani, pentru că sunt şantajaţi financiar sau cu dosare. În mod normal, instituţiile statului ar trebui să se autosesizeze în urma unor astfel de declaraţii. Este încă o dovadă a faptului că puterea îşi cumpără aleşii cu fondurile publice rezultate din taxele şi impozitele plătite de cetăţeni.
			Domnul Călin Potor: "Guvernul doreşte exterminarea românilor" Am condamnat vehement legea adoptată săptămâna trecută de putere, potrivit căreia plata drepturilor salariale ale bugetarilor, tăiate de guvern anul trecut şi redobândite ulterior în instanţă, a fost amânată până în 2016. Iată cum acest guvern boc, cu «b» mic, continuă dispreţul şi batjocura la adresa cetăţenilor oneşti ai acestei ţări distruse. După amânarea până în 2014 a majorării unor categorii de pensii, asistăm acum la neplata unor drepturi câştigate în instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive şi irevocabile. Este vorba despre două legi profund anticonstituţionale, care indică fără echivoc că guvernul boc nu doreşte altceva decât exterminarea românilor. Îmi exprim speranţa că această lege va fi declarată ilegală şi nefondată de către Curtea Constituţională, după ce USL o va contesta în acest sens. Asistăm la o nouă încălcare a principiilor statului de drept, a democraţiei şi a legii fundamentale. Oricine ştie că hotărârile judecătoreşti nu pot fi reeşalonate, nu suntem la piaţă, nu vorbim de datoriile de pe caiet de la magazinul alimentar din colţ. Dacă nu îşi poate respecta obligaţiile, de ce a apelat statul la instanţele judecătoreşti să tranşeze litigiile? Este profund anormal ce se întâmplă în acest regim, în care disoluţia statului este mai acută ca oricând, iar independenţa justiţiei a devenit doar o vorbă-n vânt. Culmea, niciun guvern nu şi-a permis până acum reeşalonarea drepturilor salariale câştigate în instanţă. Acţiunile actualului regim şi guvern se îndreaptă foarte explicit împotriva vieţii de zi cu zi a românilor, fapt ce reprezintă un atentat atât la viitorul naţiunii noastre, cât şi la principiul separării puterilor în stat. Partidul-stat PDL obligă românii să plătească din buzunarele lor datoriile către FMI încă mulţi ani de acum încolo, cu riscuri enorme pentru sănătatea oamenilor.
			Domnul Călin Potor: "PDL, partid corupt şi cu tupeu!" Este incredibil ce păţesc în această perioadă pensionarii români, în regimul deja de tristă amintire băsescu-boc, scrise cu litere mici, pentru că mici vor rămâne amândoi în istorie. Deja pensionarii care primesc lunar între 740 şi 1.000 de lei plătesc contribuţiile de 5,5% la fondul de asigurări de sănătate, fapt care-i privează de o sumă consistentă de bani destinată mâncării şi medicamentelor. Mai mult, intenţia recentă a guvernului de a îngheţa pensiile şi pentru anul 2012 va conduce la o condamnare a mii de pensionari la înfometare şi chiar la moarte. Este extrem de grav pentru pensionarii României ceea ce debitează membrii guvernului referitor la îngheţarea pensiilor de la 1 ianuarie 2012. Acest executiv de mucava nu respectă nicio lege, nicio reglementare, nicio noţiune de morală şi bun-simţ. Reprezentanţii puterii au promis vârstnicilor din această ţară că, prin noua Lege a pensiilor, sistemul de calcul va prevedea indexarea acestora cu rata inflaţiei. Toate acestea, ca şi multe altele, s-au dovedit şi se dovedesc a fi doar vorbe în vânt pentru coaliţia aflată vremelnic la guvernare, deoarece sunt sigur că nu vor mai rezista mult. În tot acest timp, în care populaţia este batjocorită, bătrânilor li se ia din bani, iar tinerilor nu li se dă nicio şansă la locuri de muncă, reprezentanţii partidului-stat pdl, tot cu litere mici, se dovedesc a fi corupţi pe capete. Ultimul exemplu l-am primit de la vârful ANOFM, secretarul de stat Silviu Bian, reprezentant marcant al pdl Alba, fiind arestat pentru primire de foloase necuvenite, adică bani, adică mită. Fără a uita de prezumţia de nevinovăţie, deocamdată mă raportez la faptul că omul este arestat. Nu mă bucur pentru asta! Dar iată cum au înţeles trimişii pdl din Alba în aparatul central de la Bucureşti să ajute judeţul care i-a propulsat în funcţii înalte: ca şi în celebra zicală "hoţul strigă hoţii", cei din pdl mai au curaj să arate cu degetul spre opoziţie şi să facă tot felul de insinuări belicoase, inclusiv la adresa mea. Am mai spus-o şi o repet, poate mă voi întoarce în pdl pe patul de moarte, nu de alta, dar decât să moară unul de-al nostru, mai bine unul de-al lor. Parol!
			Domnul Călin Potor: "Partidul-stat distruge viitorul copiilor noştri!" În decurs de doi ani, guvernarea pdl a reuşit un singur lucru: distrugerea tuturor sistemelor sociale, de la sănătate şi educaţie la ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului. Actuala putere a instituit dominaţia clientelei politice şi a lumii infracţionale asupra instituţiilor statului şi legii. În recentul caz de la Giurgiu, unde un tânăr baschetbalist american a fost ucis de exponenţii unor clanuri interlope, instituţiile cu atribuţii în domeniu, respectiv poliţia şi justiţia, trebuie să-şi facă datoria. Sau cel puţin aşa ar trebui într-un stat de drept şi într-o societate normală. Este condamnabil, pe de altă parte, că, în timp ce toate datele oficiale arată o înrăutăţire accentuată a situaţiei economice, pdl se ocupă numai de subiecte politice în interes propriu, respectiv ce măsuri administrative să ia şi ce schimbări de legislaţie să facă pentru a-şi limita eşecul electoral. Emil Boc vorbeşte numai despre reorganizarea administrativ-teritorială, comasarea alegerilor şi formule de compensare electorală din care să iasă avantajat partidul-stat. Nu există niciun fel de preocupare pentru soluţii sau măsuri de relansare economică. Cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost tăiate doar pe hârtie, pentru a-i păcăli pe cei de la FMI. În realitate, în luna august, ele s-au majorat cu 15,4%, la 2,5 miliarde lei. Aceasta în timp ce guvernul sufocă mediul de afaceri şi strânge cureaua pentru bugetari, pensionari, tineri. În timp ce guvernarea pdl şi clientela sa trăiesc bine din bani publici, producţia industrială, principalul motor al economiei, scade constant. Datele INS arată că, în august, producţia industrială a scăzut cu 7,1%, vânzările, cu 3,6% şi comenzile, cu 0,6%. Asta după ce şi în iulie scăzuseră, faţă de luna anterioară, producţia cu 1,8%, vânzările cu 4,2% şi comenzile cu 8,1%. Guvernul lui boc continuă să asiste pasiv la această realitate şi să pună totul pe seama evoluţiei economiei europene. Economia românească nu este susţinută sub nicio formă: nu există măsuri de sprijinire a mediului privat, pentru crearea de locuri de muncă, piaţa internă este sugrumată, puterea nu manifestă niciun interes pentru alte pieţe cu potenţial (de exemplu ţările BRIC). România este tot mai puţin atractivă pentru investitori din cauza corupţiei, instabilităţii fiscale şi suprataxării. Investiţiile străine directe au ajuns la cel mai scăzut nivel din 2002 încoace. Dacă în România impozitul pe profit este de 16%, în Bulgaria este de doar 10%. Şi TVA este mai mică în Bulgaria - 20%, faţă de 24% în România. În plus, autorităţile de la Sofia au redus birocraţia - timpul necesar pentru înfiinţarea unei firme este de cel mult o săptămână, de două ori mai puţin decât în România -, iar capitalul iniţial pentru înfiinţarea unei firme a fost redus la 2 leva (aproximativ un euro), în condiţiile în care nivelul anterior era 5.000 de leva. În 2009, România era pe locul 40 în clasamentul Forbes al celor mai bune ţări pentru afaceri, dintr-un total de 134 de state. Ţara noastră a coborât pe locul 44 în clasamentul de anul trecut, şi pe locul 52 în cel din acest an. Din Uniunea Europeană, doar Grecia este considerată mai indezirabilă pentru afaceri decât România. La capitolul "povară fiscală" stăm chiar mai prost, locul 111, iar la libertate monetară ne plasăm pe poziţia 78. În aceste condiţii şi realităţi, cum trebuie să vorbim despre "performanţele" actualei puteri şi despre viitorul copiilor noştri?...
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Asistenţa socială - Fata Morgana a Guvernului Boc?" Deşi în Constituţia României se prevede în mod expres că avem un stat social, în care statul este implicat direct în protecţia cetăţenilor săi din categoria persoanelor defavorizate, acţiunea politică a Guvernului Boc, condus autoritar de preşedintele Traian Băsescu, încalcă flagrant această prevedere constituţională. Într-o intervenţie în presă, purtătorul de cuvânt al PDL Sever Voinescu spunea, la mijlocul acestui an, că legea asistenţei sociale reprezintă o cerinţă a Uniunii Europene. Acest act normativ era catalogat de democrat-liberal drept "legea revenirii la bunul-simţ", pe care, potrivit declaraţiilor acestuia, USL ar tergiversa-o din motive electorale. "Legea-cadru a asistenţei sociale e în Parlament de la finele lunii mai, iar Guvernul a introdus procedura de urgenţă pentru acest proiect. Conform înţelegerii cu UE, trebuie adoptată până la sfârşitul lunii septembrie 2011. Această lege e una extrem de importantă - are o dimensiune a justiţiei sociale şi, pe de altă parte, o dimensiune necesară reformei statului în România. Acum România e un stat asistenţial - 8,3 milioane români primesc ajutoare de la stat. Statul stimulează nemunca" spunea purtătorul de cuvânt PDL. Statul condus de PDL, într-adevăr, stimulează nemunca, e bine măcar că recunosc acest lucru. Dar ceea ce a uitat să ne spună domnul Sever Voinescu este faptul că, în pofida a tot ceea ce a promis Guvernul Boc, în toţi aceşti ani de mandat, a luat numeroase măsuri care au dus la suferinţă pentru toate clasele sociale din România - profesori, medici, pensionari, elevi, studenţi, personal bugetar şi angajaţi din domeniul privat. Cel mai grav este că aceste aşa-zise măsuri de modernizare a statului nu au ocolit nici persoanele care au nevoie de asistenţa socială. Prin decizii cinice, Guvernul Boc a redus timpul şi alocaţia pentru creşterea copilului, indemnizaţia pentru naştere, a desfiinţat ajutorul pentru trusoul noului născut, a sistat ajutorul de lapte praf pentru sugari, etc. Mai mult, prin condiţiile aberante impuse beneficiarilor de asistenţă socială, protejaţi de Legea nr.416, mulţi dintre aceştia au pierdut orice sprijin al statului. Şi asta nu pentru că oamenii aceştia au început să trăiască mai bine, ci pentru că s-au impus criterii aberante de acordare a ajutorului social. Şi nu în ultimul rând, în aceste zile, Guvernul intenţionează să limiteze asistenţa medicală şi să impună asigurări suplimentare, acţiune ce dovedeşte (oare pentru a câta oară?) că actuala putere este incapabilă să ofere populaţiei acele servicii sociale pentru care românii plătesc taxe şi impozite, iar Guvernul nu are alte soluţii de deblocare a sistemului sanitar decât prin a pune lacătul pe uşile spitalelor, prin instituirea coplăţii şi prin tăierea asistenţei medicale. Actuala putere continuă să lovească în sistemul medical, subminând în acest fel sănătatea populaţiei. Prin astfel de măsuri, guvernul Băsescu-Boc nu face decât să blocheze accesul la sănătate pentru milioane de români.
			Domnul Marin Almăjanu: Ce înseamnă o hotărâre judecătorească definitivă pentru dumneavoastră, domnule Boc? Cumva aruncarea ei la coşul de partid-stat? Guvernul Boc nu mai ţine cont de nimic în ţara asta! Nici legea nu mai are vreo valoare, dacă aşa i se năzare partidului-stat şi nici de puterea judecătorească nu se mai sinchisesc guvernanţii pd-işti, deşi o hotărâre judecătorească are efect de lege! Domnul Boc a decis de la sine putere, săptămâna trecută, să prelungească până în 2016 acordarea drepturilor salariale pentru bugetarii care au obţinut în instanţă hotărâri definitive. Potrivit termenelor asumate iniţial de Guvernul Boc, sumele devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 erau plătite astfel: în anul 2010 - 34% din valoarea titlului executoriu, în 2011- 33%, în 2012 - 33%. Astăzi, în urma amendamentelor aduse la OUG nr.71/2009, plata sumelor se va face, astfel: în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu! Adică cea mai mare sumă de plată este împinsă până la cel mai îndepărtat termen: 2016! Potrivit execuţiei bugetare, economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate tăierile sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde RON, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt tot de 8 miliarde RON. Aşadar, de fapt marile tăieri reprezintă un deficit amânat iniţial pentru 2013-2014, iar acum pentru 2016, când vor fi plătite aceste despăgubiri. După ce promisiunile permanente ale guvernelor portocalii, în privinţa acordării drepturilor salariale ale bugetarilor s-au referit, de fiecare dată, la cel mult sfârşitul lui 2011, începutul lui 2012, acum, acestea au fost mutate, de către echipa domnului Boc, spre un termen foarte, foarte îndepărtat, adică peste vreo patru ani sau mai încolo! USL consideră că actuala putere pd-istă nu mai ţine cont nici măcar de sentinţele judecătoreşti definitive, contrafăcând legalitatea, prin amânări nepermis de lungi! Înţelegem şi noi, liberalii, practicarea eşalonată a plăţilor datorate de către stat, dar tergiversarea acestora pentru ani şi ani, devalorizând astfel, peste măsură, cuantumul plăţilor, nu face altceva decât să ignore legea şi să constituie o reală bătaie de joc la adresa salariaţilor păgubiţi! De aceea, noi am decis să atacăm la Curtea Constituţională legea referitoare la amânarea, până în 2016, a plăţii drepturilor băneşti câştigate de bugetari în instanţă!
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "Când realitatea statistică pune la colţ minciunile echipei Băsescu-Boc..." Dacă Pinocchio, sau baronul Münchausen, cele mai mincinoase personaje de basm inventate vreodată, ne-au amuzat copilăria cu fanteziile lor incredibile, mitomana echipă Băsescu-Boc nu îşi găseşte vreun echivalent, nici în istorie - au întrecut şi raportările fantastice din perioada comunistă -, dar nici în lumea poveştilor nu pot fi identificate minciuni atât de umflate, precum cele pediste! Am auzit de nenumărate ori din gura pd-iştilor cât de proastă ar fi fost guvernarea liberală şi cât de mult rău ar fi făcut aceasta României, deşi în perioada respectivă s-au înregistrat, statistic, cele mai mari creşteri economice anuale, cea mai mare rată de investire, cea mai mică datorie publică şi un nivel de trai mereu ascendent, dar mai ales, decent, pentru fiecare român! Timp de trei ani li s-a inoculat permanent românilor ideea, complet falsă, că numai liberalii sunt de vină pentru criză şi că totul ar fi fost suportat şi chiar depăşit mult mai bine, dacă guvernul Tăriceanu nu ar fi luat acele decizii greşite de creşteri ale pensiilor şi salariilor! Dar aceste deficienţe majore ale liberalilor au fost apoi imediat corectate, odată cu instalarea la guvernare a pd-iştilor! Iar ca lucrurile să fie pe deplin îndreptate în acest sens, aceştia, în lipsă de soluţii inteligente, au decis intempestiv, ciopârţirea consistentă a veniturilor salariaţilor şi ale pensionarilor sau sufocarea insistentă a întreprinzătorilor privaţi! Mai mult decât atât, tot ceea ce a însemnat un rezultat foarte bun în perioada guvernării liberale a fost demontat ulterior, piesă cu piesă, până la transformarea într-un eşec complet, de către performanţii pd-iştii, originalii autori ai implementării politicilor falimentului în orice! Deşi este evident faptul că investitorii atraşi de politicile "greşite" ale Guvernului Tăriceanu sunt goniţi azi de "competenţii" lui Boc, iar alţi investitori potenţiali nu prea mai îndrăznesc să se aventureze într-un mediu atât de ostil din punct de vedere fiscal şi atât de haotic din punct de vedere legislativ, zilele trecute, cântătorii de invenţii pompoase, domnii Băsescu, Boc sau alţii mai nou intraţi în scena fantezistă portocalie, ne prevesteau cozi interminabile de investitori care abia aşteaptă înfriguraţi să li se dea undă verde, pentru a veni cu sacii de bani pe tărâmul tuturor posibilităţilor, dar benefice doar partidului-stat! Dar surpriză! Nici n-au închis bine gura, doamna Vass şi echipa B-B, că datele oficiale le-au făcut ţăndări toate baloanele de săpun lansate în eter. astfel, aflăm, potrivit datelor Băncii Naţionale a României (BNR), că investiţiile străine directe au totalizat în primele opt luni 1,126 miliarde de euro, în scădere cu 52% faţă de perioada corespunzătoare din 2010, în condiţiile în care, în luna august, România a atras investiţii de doar 21 milioane de euro! Deci, unde este creşterea spectaculoasă a investiţiilor pe care o propovăduiaţi cu mare entuziasm, peste tot, în ieşirile dumneavoastră publice, domnule prim-ministru Boc? Despre care creştere impresionantă a ratei de investiţii, cauzată de înaltele eminenţe cenuşii, susţinute de dumneavoastră la guvernare, ne tot minţeaţi cu seninătate, domnule preşedinte Băsescu? Chiar nu ştiţi să citiţi nişte date statistice oficiale, domnilor conducători ai României spre nicăieri? Nu vedeţi clar, negru pe alb, că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010?! Şi nici faptul că, în acest an, au început să fugă aproape toate investiţiile de România?! Institutul Naţional de Statistică, BNR sau Comisia de Prognoză vă demonstrează în mod oficial, fără nicio altă posibilitate de interpretare, că lucrurile stau cu totul altfel dintotdeauna! Mai puteţi contesta, domnule preşedinte Băsescu, faptul că aceia care ne guvernează de trei ani, cu totala oblăduire a dumneavoastră, sunt o reală catastrofă naţională, deoarece produc continuu, fără nicio pauză, numai pagube României şi cetăţenilor ei?! Părerea mea este că nici nu vă interesează! Nici pe dumneavoastră, dar nici pe domnul Boc, pe doamna Udrea sau pe mai ştiu eu cine din anturajul dumneavoastră! Şi nici nu mai puteţi ieşi din păienjenişul de minciuni pe care l-aţi ţesut cu atâta frenezie, de atâţia ani!
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "O săptămână neagră a Francofoniei" Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost, printre altele, una cu totul specială în viaţa mea de român francofon. Am asistat, pentru prima oară, la manifestări declarate împotriva statutului nostru de ţară francofonă, la exprimarea unor îndoieli legate de prietenia istorică ce leagă România de Franţa, la apariţiaunui val de indignare, traversată denedumerire, în rândul românilor francofoni.Şi asta, nu doar la "simpli cetăţeni" (de fapt, semnalul cel mai grav!), ci şi, extrem de periculos, de la personalităţi culturale profund ataşate până ieri valorilor Hexagonului şilumii francofone, formatori de opinie,de la politicieni şi chiar diplomaţi de carieră, de la jurnalişti cunoscuţi, practicde peste tot şi, mai ales, de unde nu te-ai aştepta... Am avut sentimentul că mă aflu în acele texte literare francofone care ponegresc coloniştii, "stăpânii cei răi", inventând fenomene, printre care multe de sorginte lingvistică, menite, în concepţia autorilor, să discrediteze cultura şi civilizaţia franceză. Şi totul, într-o săptămână!!! Săptămâna neagră a Francofoniei româneşti, aşa cum mi-am formulat mental trăirile, încercând acum, prin aceste rânduri,să mă eliberez de ele, nu prin ale lăsa în grija dumneavoastră, ci pentrua reflecta împreună, recurgând la ceea ce ne place să numim: "La Francophonie en partage". Primul semnal, la începutul săptămânii,l-amprimit de la o foarte bună prietenă, româncă naturalizată în Franţa, care, îngrijorată din cauza unei lipse de ospitalitate faţă de un francez venit la un schimb de experienţă în România, m-a întrebat, nedumerită, dacă românii au pierdut din "estima" faţă de francezi, faţă de străini. I-am răspuns sincer că nu cred să fie vorba despre aşa ceva, poate o "proastă organizare a misiunii francezului în România", că, într-adevăr, media franceză şi română aduc deservicii în ultima vreme relaţiilor noastre calde de-a lungul a peste trei secole. O rugam pe buna mea prietenă să-mi deschidă blogul pentru a vedeacele mai recenteacţiuni în domeniul Francofoniei la Suceava, doar în ultimele zile: primirea, în cadrul unui parteneriat, a 40de copii şi 5 profesori din La Mayenne, organizarea şi desfăşurarea la Universitatea "Ştefan cel Mare" a Conferinţei Internaţionale a Rectorilor din universităţi francofone, anunţarea oficială a perspectivei instalării la Suceava a unui lector-ambasador cultural al Francofoniei. Adaug la acestea numeroasele cereri de stagii "Eugene Ionesco" pe care le primim la universitate, tot în această perioadă. Semne bune, deci, sau, mai bine zis, normalitate. În zilele următoare asist, din păcate, în Parlamentul României, la câtevamomente îngrijorătoare: declaraţii politice care pun sub semnul întrebării nevoia continuării apartenenţei noastre la mişcarea francofonă, intervenţii în plenul dezbaterilor din Camera Deputaţilor împotriva proiectului instalării la Bucureşti a unui liceu cu limba de predare franceză, votul unor deputaţi, în consecinţă, comentarii acide ale colegilor parlamentari cu privire la "atitudinea Franţei" faţă de România, autosuspendarea unui coleg senatordin grupul interparlamentar de prietenie cu Franţa. Intrigată de atmosfera antifrancofonă şocantă, îi propun preşedintelui grupului de prietenie Franţa-România din Camera Deputaţilor să ne întâlnim de urgenţă,chiar lunea viitoare, pentru a lua atitudine."Ce facem cu francofonia noastră, domnule preşedinte?" Câteva ore mai târziu citesc,în presa bucovineană, un articol puternic xenofob, îndreptat împotriva relaţiilor noastre cu Franţa, atacinexplicabil la adresa culturii franceze. Mă întreb, de data aceasta, ce se întâmplă cu oamenii de cultură români, ce urmăresc şi cui foloseşte încercarea de a demola una dintre cele mai frumoase, mai autentice şi naturaleconstrucţii interumane? Ministrul afacerilor externe român împarte, în aceeaşi săptămână, România în două: una "care munceşte", alta "care cerşeşte", încercând, zadarnic, ulterior să explice formularea neinspirată care are ca punct de plecareanumite realităţi cu care se confruntă Franţa, atribuite, cu siguranţă injust, ţării-soră, şi ea membră a UE, România. Urmează imediat o manifestaţie, ce-i drept de mică anvergură, dar puternic mediatizată, în faţa Ambasadei Franţei la Bucureşti, în cursul căreia s-a vociferat împotriva oricărei forme de discriminare a românilor în Franţa şi nu numai (lucru, de altfel, corect şi profund democratic).Dar opinia publică a înţeles că "francezii ne atacă", "francezii nu ne mai iubesc", că, la atâtea probleme cu care ne confruntăm, "numai asta ne mai lipsea". Colac peste pupăză, aş spune, vineri, participând la o conferinţă finală din cadrul unui proiect european, asist la intervenţia specialistului francez, reprezentant al universităţilor franceze, făcută într-o engleză americană impecabilă, pe parcursul căreia, pe şoptite de-a dreptul, au fost strecurate câteva formulări în franceză (titluri de proiecte şi instituţii, parcă). Era multprea mult pentru o săptămână. Am părăsit lucrările întâlnirii, mi-am luat materialele informative şi mi-am spus, ruşinată şi întristată, că, de la distanţă, prietena mea simţise realitatea iar eu, de acasă, refuzam să o accept. Există, la această oră,o criză în evoluţia relaţiilor româno-franceze, pe care o vom depăşi doar dacă vom apela la principalele valori ale Francofoniei: toleranţă, egalitateşi solidaritate, într-o lume a diversităţii, recunoscută şi acceptată.
			Domnul Gabriel-Dan Gospodaru: "Vânzarea cabinetelor medicale - o altă măsură de dreapta, în avantajul sistemului sanitar românesc" Săptămâna trecută, Camera Deputaţilor a adoptat Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.68/2008 privind vânzarea cabinetelor medicale. Vânzarea cabinetelor medicale reprezintă una dintre măsurile asumate de Guvernul Boc prin Programul de guvernare 2009-2012 şi completează setul de măsuri ce vizează modernizarea sistemului sanitar românesc, cum sunt: descentralizarea, coplata şi sistemul clawback. Această măsură se înscrie în politica de dreapta, susţinută de Partidul Democrat Liberal, iar justeţea acestei măsuri a fost confirmată de votul aproape unanim dat de plenul Camerei Deputaţilor, indiferent de culoarea politică. În orice proces de reformare şi modernizare este nevoie de o infrastructură iniţială, performantă, lucru pe care această lege îl promovează. Este punctul de plecare pentru o medicină de familie de calitate, pentru că ştim cu toţii că "omul sfinţeşte locul". Cred că medicii de familie şi cei din ambulatoriul de specialitate, devenind proprietarii acestor spaţii, vor fi mult mai motivaţi în desfăşurarea actului medical propriu-zis, dar şi în întreţinerea şi modernizarea cabinetului medical privat. Prin investiţiile pe care medicii le vor face în infrastructura cabinetelor, cât şi în aparatura medicală, vor transforma medicina de familie în ceea ce se doreşte la ora actuală, o medicină primară performantă, care va uşura activitatea serviciilor de urgenţă ale spitalelor. Consider că această măsură, alături de cele enumerate anterior, vor contribui la desfăşurarea unui act medical cât mai performant, totul fiind în avantajul pacientului.
			Domnul Iuliu Nosa: "Noul motto PDL: «După mită şi răsplată»" Într-un context general de sărăcie cruntă, de subfinanţare a sistemelor în general şi de disoluţie a autorităţii statului, în care românii trăiesc la limita subzistenţei, PDL susţine tacit ilegalităţile comise de proprii membri de partid. Ultima ispravă a guvernanţilor acestei ţări vorbeşte de la sine. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), Silviu Bian, a fost prins de procurorii anticorupţie în timp ce primea mită 82.000 de lei, şi în mod normal ar fi trebuit suspendat automat din partid, dar nu se întâmplă aşa pentru că nici statutul nu o permite, nici PDL nu este dispus să acţioneze prompt, fiind aservit interesului unor inşi vicleni, care au pervertit sensul prezumţiei de nevinovăţie. Inclusiv europarlamentarul democrat Cristian Preda susţine că şeful ANOFM ar trebui disociat cu imaginea partidului din care face parte, în opinia sa "această nefericită combinaţie le îngăduie adversarilor să acuze PDL, ca întreg, de corupţie." Un lucru este cert: membrii Guvernului refuză să înţeleagă că acţiunile lor vor avea repercusiuni asupra întregii ţări. Nu de puţine ori am fost martorii unor evenimente în centrul cărora tronau faptele de corupţie comise de către demnitari sau reprezentanţi ai puterii centrale şi care ne-au afectat pe toţi, la nivel de cotă de ţară şi imagine în ochii ţărilor europene. Conflictele de interese au stat la baza acestei guvernări, la fel ca şi alocarea discreţionară a fondurilor europene, corupţia şi muşamalizarea ei. Consider că una dintre marile priorităţi ale Guvernului ar trebui să fie eradicarea acestei stări de fapt, bazată pe corupţie, trafic de influenţă şi conflicte de interese. Dacă Emil Boc nu ar fi atât de preocupat de câştigarea alegerilor interne, ar trebui să realizeze faptul că acţiunile ilicite ale membrilor Guvernului pe care îl conduce vor duce la pedepsirea tuturor românilor pe termen lung. Solicit, o dată în plus, membrilor acestui guvern, care şi-a pierdut de mult credibilitatea, să încerce să mai salveze ceva din aparenţe şi să se ia măsuri care măcar să dea impresia că sunt preocupaţi de curăţarea internă, de eradicarea corupţiei şi de viitorul românilor, viitor care, din păcate, va fi afectat de acţiunile prezente ale executivului.
			Domnul Victor Paul Dobre: "Haos în rândul pensionarilor!" Declaraţiile ministrului muncii, doamna Sulfina Barbu, dar şi cele ale primului-ministru, domnul Emil Boc, referitoare la faptul că impozitarea pensiilor nu este o măsură care să fie luată în următoarea perioadă de către actualul Guvern nu îi încălzeşte cu nimic pe pensionarii români. În condiţiile în care aceştia au fost atacaţi în ultima perioadă cu o serie de măsuri care nu au dus la nimic altceva decât la diminuarea pensiilor şi implicit trimiterea acestei categorii de cetăţeni către limita subzistenţei şi a sărăciei, impozitarea tuturor pensiilor ar fi practic lovitura finală, în condiţiile în care scopul acestui guvern nu ar fi altul decât de eliminare a acestor oameni care au muncit o viaţă întreagă pentru a-şi câştiga aceste drepturi. Măsurile negative promovate de guvernul Boc au venit una după alta: îngheţarea pensiilor, după încercarea eşuată de tăiere a acestora cu 15%, iar acum vestita Ordonanţă de urgenţă nr.107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, proiect ce prevede, printre altele, ca nivelul contribuţiei datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei să fie de 5,5%, aplicat asupra acestor venituri şi să se vireze o dată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Mai mult decât atât, celor care aveau pensii peste 1.000 de lei şi care plăteau până anul acesta contribuţia doar la suma care depăşea cuantumul amintit, li se reţine 5,5% aplicat la toată pensia, plus 16% la ceea ce depăşeşte 1.000 de lei. Deşi ne-am opus acestor măsuri drastice, reprezentanţii puterii n-au înţeles efectele negative pe care această ordonanţă de urgenţă le are asupra pensionarilor români, aceasta fiind în momentul de faţă retrimisă la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor. Concluzia este clară: acest guvern nu face altceva decât să promoveze ideea că singura soluţie pentru depăşirea noii crize economice este pauperizarea şi mai adâncă a categoriilor sociale defavorizate, deja grav afectate de măsurile de austeritate precedente impuse de Guvernul Boc. Noi, liberalii, sperăm ca măcar această soluţie, total nepopulară - impozitarea pensiilor - să nu fie luată în calcul de către actualul guvern, iar declaraţiile guvernanţilor să nu se schimbe, aşa cum s-a mai întâmplat şi legat de alte politici importante promovate în ultima perioadă.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Înfiinţarea consiliului naţional pentru competitivitate - un factor de stabilitate macroeconomică" Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Competitivitate va reprezenta un factor de stabilitate la nivel macroeconomic, fiind o platformă guvernamentală care va asigura un dialog autentic, efectiv şi eficient între Guvernul României, mediul de afaceri şi mediul universitar. În recentul Raport Global al Competitivităţii România se poziţionează pe locul 77 în rândul a 142 de ţări analizate. În spaţiul european statul român ocupă ultimul loc în clasament. Suntem apreciaţi la nivel mondial pentru rata de şcolarizare în învăţământul universitar (locul 23/142 ţări) şi pentru calitatea educaţiei în domeniul ştiinţelor exacte (locul 45/142 ţări). Dar miza pentru o politică pro-competitivitate se referă la domenii fundamentale pentru dezvoltarea României: transparenţa politicilor publice (locul 140/142 ţări), calitatea instituţiilor (locul 99/142 ţări) şi infrastructură (locul 95/142 ţări). Dacă aceste domenii vor deveni prioritare, din perspectiva alocării fondurilor de la bugetul de stat, absorbţiei fondurilor structurale, consolidării cadrului legislativ, flexibilizării procedurilor administrative prealabile, reforma statului român nu va rămâne doar la stadiul incipient. Obiectivul major al acestui forum trilateral este elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate România 2020, care va oferi o viziune integrată asupra acestui domeniu şi va fundamenta politicile publice care vor implementa un standard de productivitate economică; acest Consiliu, devenind un factor de stabilitate şi predictibilitate la nivel macroeconomic. Planurile structurale şi programele de investiţii naţionale solicitate de Uniunea Europeană nu vor putea să suplinească lipsa unei Strategii Naţionale pentru Competitivitate, pe deplin integrată în dinamica mediului de afaceri românesc, a dimensiunilor de dezvoltare a economiei româneşti, de expansiune a spiritului antreprenorial şi de încurajare a iniţiativei private. Toate aceste deziderate trebuie formulate, declarate, fundamentate ştiinţific, cenzurate şi implementate de Consiliul Naţional pentru Competitivitate, organism care trebuie să beneficieze urgent de un cadru legislativ consolidat, în sensul lărgirii atribuţiilor funcţionale din interiorul mediului de afaceri.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Modele în lupta pentru libertate. omagiu lui ion diaconescu şi generaţiei corneliu coposu" Plecarea dintre noi a omului politic, luptător desăvârşit pentru libertate, Ion Diaconescu, ne obligă la recunoaşterea impactului unei generaţii de oameni politici care au reprezentat veritabile modele de integritate, demnitate umană, onoare, spirit civic şi curaj etic, în sfera vieţii publice româneşti. Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Constantin Ticu Dumitrescu şi alţi mari oameni care s-au luptat pentru valorile dreptei româneşti au impus în politica românească, dar şi în viaţa publică, o etică a lucrului bine făcut, un sistem de apărare contra oricărei forme de totalitarism sau extremism ideologic, dar mai ales un cult al demnităţii umane, care trece dincolo de mândria de a fi român. Prin atitudinea lor publică, aceste personalităţi au impus, prin exemplul personal, acele repere etice de care societatea românească avea urgentă nevoie. Dacă astăzi putem invoca spiritul democraţiei în agora publică se datorează, în întregime, preţului nespus de mare pe care aceste personalităţi l-au plătit în întunericul şi hidoşenia temniţelor comuniste, de la Sighet, Râmnicu-Sărat, Aiud; o luptă pentru libertate care a continuat imediat după decembrie 1989, prin asumarea unui discurs public care proclama valorile definitorii ale democraţiei, dar mai ales implementarea unei viziuni de construire a unei veritabile societăţi democratice, bazată pe principiile statului de drept. Exemplul şi jertfa acestor oameni, care au pecetluit istoria recentă a României, ne obligă la un autentic exerciţiu de admiraţie şi recunoştinţă faţă de memoria şi moştenirea lor, păstrând cu responsabilitate şi luciditate valorile dreptei româneşti, principiile statului de drept şi regulile etice de convieţuire socială. Într-o Românie cu tot mai puţine modele politice, culturale, care să cucerească sfera publică a societăţii, într-un spaţiu în care mediocritatea, veleitarismul, tupeul insipid - şi nu curajul etic - devin predominante, este nevoie de un glas al elitelor româneşti, care să proclame un altfel de ritm al vieţii sociale, să restabilească ierarhia etică şi să aducă mereu aminte în agora cetăţii, că libertatea nu trebuie dispreţuită prin derapaje sociale, ci regăsită pe deplin prin moştenirea şi memoria eroilor noştri. Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Ion Mihalache au luptat pentru adevărata libertate şi pentru o societate românească post-decembristă în care meritocraţia, onoarea, demnitatea umană, dreptatea şi spiritul civic, să reprezinte pietre de temelie în consolidarea democraţiei româneşti. Ceea ce aceste personalităţi au început, noi, cei de astăzi trebuie să continuăm.
			Domnul Ion Dumitru: "Agricultura convenţională va duce la distrugerea solului" Este unanim recunoscut că actualul sistem de agricultură, denumit şi "agricultura convenţională", practicat în prezent în România, pe lângă unele contribuţii, a adus şi grave prejudicii mediului şi chiar resurselor ei vitale - solul şi propria-i bază de resurse genetice. O gamă întreagă de acţiuni fundamentale ale ecosistemelor terestre, ale întregii Terre, se desfăşoară prin intermediul solului, acesta funcţionând ca un sistem deschis pentru schimbul de materie şi energie. Energia potenţială acumulată în solurile României (în funcţie de conţinutul de humus în primii 40-50 cm) se estimează la o cantitate de aproape 40 de ori mai mare decât energia reprezentată de cantitatea de petrol, gaz metan şi cărbuni extrasă într-un an în România. Prin poziţia şi funcţiile sale, solul constituie pivotul central al funcţionării ecosistemelor terestre, fără de care nu se poate vorbi de agricultură durabilă. Din nefericire, constatăm că o dată cu dezvoltarea societăţii umane apar tot mai multe forme de dereglare a ecosistemelor terestre. O cauză majoră a acestor dereglări este determinată tocmai de dereglarea funcţionării normale a solurilor, ca suport şi mediu de viaţă pentru vegetaţie, dereglare care, în concepţia ecologică modernă, înseamnă însăşi poluarea solului. De altfel, în decursul vremurilor, solul a jucat rolul de absorbant, neutralizator şi purificator biologic universal al poluanţilor, mineralizator al tuturor reziduurilor organice. Datorită acestei funcţii a solului în cadrul ecosistemelor terestre, omenirea a contat pe sol ca "depoluator universal" al naturii. Ignoranţa şi lipsa de înţelepciune cu care este tratată problema viitorului solului la noi poate fi rezolvată rapid prin aprobarea raportului, fără tergiversare, asupra propunerii legislative privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului, aflată în acest moment pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: În România, începând cu anul 2009, legea şi democraţia au fost încălcate de atâtea ori de cei aflaţi la putere, încât mulţi au ajuns să considere acest fapt o obişnuinţă dar, şi mai grav, să considere că aceasta este o stare de normalitate. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în săptămâna care tocmai s-a încheiat: legea a fost călcată în picioare, încă o dată, atunci când parlamentarii puterii au adoptat actul normativ prin care se prelungeşte până în anul 2016 acordarea drepturilor salariale bugetarilor care au obţinut în instanţă hotărâri definitive. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71 din anul 2009 prevedea că sumele care au devenit executorii până la data de 31 decembrie 2009 erau plătite, astfel: în 2010 trebuiau să plătească 34% din suma cuvenită, în 2011 - 33%, iar în 2012, 33%. Deci, până la sfârşitul anului 2012, bugetarii trebuiau să îşi reîntregească salariile ciopârţite în anul 2009 de Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, salarii tăiate în numele solidarităţii şi reformării statului. Dar, cum în această ţară legea trebuie respectată numai de omul de rând, gaşca portocalie s-a hotărât să stabilească singură în ce măsură trebuie pusă în aplicare decizia instanţei. Astfel, aşa cum ne-au obişnuit de când ne conduc, s-au întâlnit şi au dezbătut ei între ei în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi au adoptat un amendament la această OUG nr.71/2009, prin care termenul limită de recuperare a salariilor bugetarilor nu va mai fi anul 2012, ci 2016. Motivul invocat? Nu sunt bani pentru asta. Dar cu siguranţă vor fi bani pentru altele! De data aceasta, nu numai că nu i-a interesat că este încălcată Constituţia, dar nu au ţinut cont nici chiar de avertizarea dată de procurorul general Codruţa Kovesi, care a declarat că "actul normativ depăşeşte exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi nu poate fi invocată lipsa banilor. Pentru puterea de azi şi acoliţii ei, aceşti băieţi deştepţi care căpuşează statul prin contracte încheiate pe sume grase din banul public, o amânare de 4 ani nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că trebuie să aştepte ei încă 4 ani ca să primească cu ţârâita banii care le-au fost luaţi din salarii. Ei nici nu ştiu cum este să trăieşti numai din salariu sau, dacă au ştiut vreodată, acum nu le mai pasă. Parlamentarii PNL, împreună cu cei ai PSD - în cadrul USL au semnat pentru înaintarea unei contestaţii la Curtea Constituţională şi sperăm că soluţia dată de Curte va fi dată potrivit Constituţiei şi nu va fi o soluţie politică!!! Sper ca aşa-zisul profesor de drept constituţional Emil Boc să înţeleagă că, în ciuda comportamentului său arogant, Constituţia este încă legea supremă pentru toţi. Am ascultat de multe ori justificările ipocrite ale premierului de carton Boc, care ne spunea, plin de importanţă, că trebuie să fim duri cu prezentul, dar corecţi cu viitorul. Am văzut că puterea este cât se poate de dură cu oamenii care trăiesc acest prezent şi care nu fac parte din gaşca lor, dar despre ce viitor vorbiţi, domnule Boc? Cel pe care îl tot amânaţi de fiecare dată când vă convine? Acel viitor pe care mulţi dintre cei pe care i-aţi adus în pragul sărăciei s-ar putea să nu îl mai apuce? Nu cred că ne mai dorim vreun viitor alături de această adunătură de incompetenţi care şi-a bătut joc de toate categoriile profesionale şi sociale. Ne-au demonstrat de atâtea ori că nu suntem importanţi pentru ei, că nu existăm dacă nu suntem portocalii. Cred că a venit timpul să le răspundem şi noi cu aceeaşi monedă. Să le arătăm că nu ne interesează, că sunt neimportanţi pentru noi şi să le ocolim numele atunci când va trebui să votăm pentru a ne hotărî viitorul.
			Domnul Gheorghe Antochi: "Ziua Mondială a Alimentaţiei - între îngrijorările mondiale şi pasivitatea românească" Duminică, 16 octombrie a.c. s-au aniversat 66 de ani de la constituirea în 1945 a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) având ca obiective principale îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale popoarelor statelor membre, creşterea eficienţei producţiei şi repartiţiei produselor alimentare şi agricole, ameliorarea calităţii vieţii populaţiei rurale şi soluţionarea problemelor subnutriţiei la nivel planetar. Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) din 1979 a proclamat tot ziua de 16 octombrie drept "Ziua Mondială a Alimentaţiei", care se sărbătoreşte din 1980 pe considerentul că "hrana este o condiţie a supravieţuirii şi bunăstării omului, o nevoie umană fundamentală" (Rezoluţia 35/70 din 5 decembrie). Tema din acest an propusă de FAO pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei este "Uniţi împotriva foametei/Preţul alimentelor, de la criză la stabilitate". Această temă urmăreşte să pună în evidenţă impactul crizei economice, schimbărilor climatice şi energetice asupra agriculturii şi securităţii alimentare, prin semnarea unei petiţii online pentru eradicarea foametei, care afectează în prezent peste un miliard de oameni. Robert Zoelick, preşedintele Băncii Mondiale, arata în aprilie a.c. că "întreaga economie globală este la un «şoc» distanţă de o criză extrem de gravă" deoarece "creşterea preţurilor la mâncare este în prezent cea mai mare ameninţare pentru săraci", iar "un singur eveniment major legat de vreme în unele regiuni ar putea împinge oamenii peste limite". Şi alţi specialişti apreciază că după depăşirea crizei financiare, omenirea se va confrunta cu o gravă criză alimentară. Un studiu japonez menţionează că România se va regăsi alături de Bulgaria, Ucraina, China şi India între cele 25 de state cu rată mare de producere a unei crize alimentare. Din păcate, aceste evenimente şi multe altele venite de la instituţiile internaţionale nu au avut ecou şi în România. Este drept că în acest an, ca urmare a unui regim pluviometric mai bogat şi mai bine repartizat în perioadele de vegetaţie s-au obţinut recolte bune atât la grâu, rapiţă, porumb, floarea soarelui, cât şi la cartofi, legume, fructe şi struguri, contribuţia agriculturii fiind importantă atât la produsul intern brut, cât şi la diminuarea inflaţiei. Lipsa capacităţilor de prelucrare şi stocare, precum şi de păstrare a legumelor în spaţii protejate în anotimpul friguros, va face ca şi în acest iarnă să consumăm din nou legume şi fructe din import la preţuri mari, peste puterea de cumpărare a populaţiei. De altfel, nici pentru producţia anului 2012 nu avem condiţii normale, deoarece, ca urmare a lipsei precipitaţiilor din majoritatea zonelor ţării, s-a compromis cultura de rapiţă şi s-a întârziat mult însămânţarea grâului. Dar această situaţie nu impresionează încă autorităţile guvernamentale care, în loc să întreprindă acţiuni concrete pentru evitarea efectelor secetei şi pregătirea condiţiilor pentru obţinerea unei recolte bune şi în anul viitor, se amăgesc trăind din amintirea anului agricol deja încheiat.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: «Desfiinţarea posturilor de poliţie - mană cerească pentru infractori» În data de 22 septembrie 2011 a avut loc la Bruxelles o reuniune a miniştrilor de interne ai ţărilor membre ale Uniunii Europene în care s-a discutat integrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Discuţiile nu au fost favorabile, iar România a ratat şansa de a intra în Schengen, urmând ca integrarea să fie amânată pentru o perioadă nedeterminată. "Bilele negre" care i s-au imputat ministrului afacerilor interne Traian Igaş au fost infracţionalitatea ridicată, lipsa securităţii populaţiei şi corupţia. Domnul ministru Igaş a plecat de la reuniunea de la Bruxelles cu scopul de a rezolva respectivele probleme astfel încât România să devină cât mai repede membră a spaţiului Schengen. În loc să fie preocupat să găsească o soluţie care să asigure securitatea cetăţenilor şi să anihileze infracţionalitatea, domnia sa a luat hotărârea de a desfiinţa posturile de poliţie din fiecare localitate rurală, cu scopul de a reduce cheltuielile ministerului pe care îl conduce, astfel încât cetăţenii au rămas expuşi atacurilor şi jafurilor infractorilor, care s-au înteţit, furturile şi violenţele sunt din ce în ce mai frecvente, iar autorităţile locale se tem că lucrurile vor scăpa de sub control după măsura desfiinţării posturilor de poliţie din zonele rurale. Personal îmi doresc să fie totul bine iar odată cu măsura luată de domnul ministru Igaş, securitatea cetăţenilor să fie la un nivel crescut faţă de anii anteriori, şi în felul acesta să îndeplinim unul dintre criteriile la care eram deficitari şi pentru care ni s-a refuzat intrarea în spaţiul Schengen. Conform desfăşurării ultimelor evenimente, sunt tot mai rezervat cu privire la îndeplinirea acestui obiectiv, datorită infracţionalităţii ridicate care s-a înregistrat după ce posturile de poliţie au fost desfiinţate, gospodăriile sunt expuse jafurilor iar siguranţa cetăţenilor nu mai există. Este grav când unul dintre capitolele pe care trebuia să le corectăm a scăpat de sub control şi în acest mod ne sunt compromise total şansele de a mai intra în spaţiul Schengen, neîndeplinind aceste obiective.
			Domnul Mircia Giurgiu: "Desecretizarea contractelor de interes naţional" Contractele care privesc orice investiţie făcută în România care presupune crearea a cel puţin 500 de locuri de muncă trebuie desecretizate. Mai mult, în aceste contracte interesele statului român trebuie protejate în spiritul şi litera legii, iar în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale, cel care se face vinovat trebuie penalizat în conformitate cu legile care guvernează domeniul respectiv de investiţie. Această lege este necesară pentru ca situaţia creată prin plecarea companiei Nokia să nu se mai repete şi în altă parte a ţării, iar oamenii să rămână pe drumuri. În cazul Nokia îşi vor pierde slujbele peste 1900 de oameni. Statul român nu se poate transforma într-unul de asistaţi social, mai ale în condiţiile actuale de criză economică şi financiară care persistă la nivel internaţional şi naţional. De aceea, trebuie luată în considerare posibilitatea ca desecretizarea contractelor de interes naţional să devină o practică. Din aceste motive, dar şi din alte considerente, este necesar să adoptăm un act normativ care să reglementeze regimul contractelor de investiţii de interes public.
			Domnul Titi Holban: Este pentru al treilea an consecutiv când Guvernul Boc nu transmite la Parlament, în termenul prevăzut de lege - 15 octombrie, Proiectul de lege privind bugetul de stat pe anul 2012 şi Proiectul de lege privind bugetul asigurărilor sociale de stat pentru anul viitor. Faptul că respectarea legii a devenit facultativă, şi nu obligatorie pentru actuala putere nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. De la tribuna Parlamentului, am atras atenţia asupra frecventelor încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săvârşite de PDL şi asupra abuzurilor repetate ale guvernanţilor în teritoriu. Fără a vedea încă textul bugetului de stat pentru 2012, consider însă că perspectivele de redresare economică şi de îmbunătăţire a nivelului de trai al românilor sunt sumbre. Din 2009 încoace, Guvernul PDL şi-a dovedit incompetenţa, încât nu poate elabora un buget viabil, adecvat realităţilor româneşti, care să onoreze promisiunile de creştere economică şi de revenire la salariile şi pensiile serios "tăiate" în 2010 şi 2011. Nici măcar indexarea pensiilor cu cifra inflaţiei nu mai intră în prognoza Guvernului Boc de fundamentare a bugetului pentru anul viitor, aşa cum preciza de curând ministrul muncii, Sulfina Barbu. Altminteri spus, un sadic Adio din partea guvernanţilor pentru milioanele de pensionari confruntaţi cu spectrul unei sărăcii severe, la care se va adăuga cu siguranţă preţul enorm al gigacaloriei pe care trebuie să-l plătească, rezultat prin eliminarea de către Guvern a subvenţiei pentru căldură. În egală măsură cu îngheţarea salariilor şi a pensiilor la nivelul cinic stabilit de Guvern în 2010 şi 2011 ne îngrijorează şi lipsa măsurilor de stimulare a mediului privat în anul 2012. Fondurile publice pentru investiţii, mult invocate de premierul Boc ca suport de ieşire din criză, sunt alocate strict pe criterii politice, fără a se ţine cont de problemele şi interesele comunităţilor locale, fiind sancţionaţi cei care trăiesc în Buzău, Iaşi, Constanţa sau în alte oraşe şi localităţi, pentru că... nu au în frunte baroni locali ai PDL. Banii sunt "pompaţi" în continuare către administraţiile PDL, către firmele clientelei politice, în timp ce bugetarilor le este amânată din nou plata drepturilor salariale câştigată în instanţă, iar pensionarilor - sine die - speranţa într-o viaţă demnă, rezultat normal al unei munci prestate ani de zile. Este motivul pentru care toată retorica Guvernului privind semnele evidente de revenire economică din 2012 este lipsită de conţinut, ca şi toate declaraţiile optimiste ale liderilor PDL - contrare realităţii şi economiei româneşti, aflate în prăbuşire liberă din cauza incompetenţei actualei puteri. Ca atare, prudenţa la care îndeamnă premierul pentru 2012 înseamnă disperarea românilor şi încă un an de guvernare dezastruoasă, fără şanse de redresare economică.
			Doamna Mariana Câmpeanu: Aflăm cu stupoare cum Guvernul alege să se zgârcească la unul dintre programele pentru susţinerea tinerilor deoarece, conform declaraţiilor din ultima perioadă făcute de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Programul naţional de sprijinire a construirii de locuinţe proprietate personală urmează să fie anulat. Motivaţia a fost că preţul materialelor a scăzut pe fondul crizei, dar şi că veniturile bugetului sunt insuficiente, astfel că de acest sprijin vor beneficia doar cei care au depus deja cereri până la momentul aprobării viitorului act normativ. Adoptat prin OUG nr.51/2006, programul se adresează tinerilor până în 35 de ani sau persoanelor evacuate din locuinţe care îşi construiesc un imobil prin finanţare bancară. Suma pe care o pot primi de la stat este de 15% din valoarea creditului, fără a depăşi 15.000 euro, banii fiind utilizaţi pentru rambursarea datoriei. Suma poate părea mare, însă cererea destul de redusă şi mediatizarea timidă a acestui program au făcut ca bugetele alocate să fie nesemnificative în comparaţie cu alte programe. De exemplu, în 2009, statul a subvenţionat doar 256 de familii, iar fondurile totale s-au ridicat la 10,25 milioane lei. În 2010 s-au făcut plăţi de 4,4 milioane lei, către 109 beneficiari, iar în 2011 nu au mai fost alocate fonduri, dar sunt de plată 12,5 milioane lei, aferente cererilor înregistrate deja. În aceste condiţii în care statul alege să nu susţină această categorie importantă pentru societatea românească, tinerii reprezentând de fapt viitorul unei ţări, nu putem să ne mai mirăm că mulţi dintre ei aleg să plece în alte state, în căutarea unei slujbe mai bune şi a unui trai decent. Tăierile salariale, lipsa locurilor de muncă, anularea programelor statului care îi vizează duc la lipsa acestora de speranţă şi încercarea lor de a se realiza în alte ţări, acolo unde există respect faţă de cetăţeni şi o viaţă normală.
			Doamna Manuela Mitrea: "Casele naţionalizate - nedreptăţi de zeci de ani" De mii de ani, românii s-au răsculat, s-au dus la război şi au preferat să moară decât să renunţe la pământ şi casă. Colectivizarea şi naţionalizarea caselor a milioane de români de către regimul instaurat în România după cel de-al doilea Război Mondial, se află la originea unor drame şi nedreptăţi ce ţin de zeci de ani. În casele naţionalizate ale românilor au fost instalaţi ca şi chiriaşi alţi români, care, de cele mai multe ori, au avut grijă de aceste imobile ca de propriile bunuri. După 1989 s-a încercat rezolvarea problemei caselor naţionalizate, însă soluţiile adoptate de statul român au generat nemulţumiri atât în rândul proprietarilor, cât şi al chiriaşilor, care au dus şi la numeroase procese. În unele cazuri, foştii proprietari n-au reuşit să reintre în posesia caselor, în altele, foştii chiriaşi au fost aruncaţi în stradă doar pentru vina de a fi locuit în case ce au aparţinut altor români. Astfel, nedreptăţile făcute proprietarilor după 1945 au continuat cu alte nedreptăţi după 1989. Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului a permis cumpărarea în anumite condiţii a locuinţelor de către foştii chiriaşi. Legea a dat posibilitatea chiriaşilor locuinţelor din fondul locativ de stat care au locuit în imobilele naţionalizate nerevendicate de către foştii proprietari să cumpere apartamentele în care locuiau, cu respectarea condiţiilor impuse de lege. Există situaţii când, prin sentinţe adoptate de instanţele de judecată, s-au emis decizii prin care "în numele legii", actualii proprietari (foşti chiriaşi), deşi au respectat întocmai dispoziţiile statului de drept (acte de vânzare-cumpărare şi acte de cadastru şi intabulare legale, plata integrală şi la termen a impozitelor timp de cel puţin 10 ani) sunt forţaţi să lase apartamentele în care locuiesc în prezent, "în deplină proprietate şi posesie", unor urmaşi ai foştilor proprietari care nu le-au revendicat în termen legal. Foştii proprietari ai caselor naţionalizate se consideră victime ale regimului comunist, iar chiriaşii daţi afară din case, victime ale "statului de drept". casele naţionalizate generează nedreptăţi de zeci de ani, pentru că, din păcate, statul român, prin instituţiile sale, nu-şi respectă cetăţenii, nu-i tratează în mod corect şi echitabil, iar acest lucru trebuie să înceteze.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: "După abuzurile regimului comunist, urmează abuzurile regimului PDL" La ora actuală, Guvernul pregăteşte o nouă lege privind despăgubirea foştilor proprietari cărora regimul comunist le-a confiscat abuziv proprietăţile. Numai că - din informaţiile care circulă în medii oficiale - legea care este în curs de elaborare este una discriminatorie şi defavorabilă pentru o parte dintre foştii proprietari. Legea va viza doar segmentul de foşti proprietari cărora din diverse motive nu li se mai pot restitui în natură proprietăţile. Practic, viitoarea lege va viza doar pe foştii proprietari care urmează să primească despăgubiri. Legea aflată în pregătire va constitui o lovitură sub centură pentru foştii proprietari care - nu din vina lor, ci din vina organismelor care trebuiau să le rezolve dosarele - încă nu au fost despăgubiţi. Astfel, se are în vedere eşalonarea despăgubirilor pe o perioadă de până la 15 ani! Să ne aducem aminte că în anii 2003-2004, când guvernul Năstase intenţiona să promoveze o eşalonare a despăgubirilor pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani, printre cei care au protestat s-au aflat şi reprezentanţii PD. Cu Emil Boc în frunte. Cum protestele au venit din mai multe direcţii, guvernul Năstase a renunţat la intenţiile sale, lăsând în seama următorului guvern rezolvarea problemei. Acum, acelaşi Emil Boc, dar din postura de premier, uită ce a criticat, mai mult, vine şi triplează practic perioada de despăgubire. Mai gravă este însă o altă prevedere a viitoarei legi: se urmăreşte plafonarea despăgubirilor. Pe lângă faptul că o astfel de măsură este una total abuzivă, ea este şi discriminatorie. Pentru că vor exista două categorii de foşti proprietari: cei care au fost deja despăgubiţi la valoarea - să-i zicem integrală (deşi, dacă facem calcule exacte, vom vedea că lucrurile nu stau aşa), şi cei care urmează să fie despăgubiţi plafonat, după intrarea în vigoare a viitoarei legi. Guvernul condus de PDL îşi va argumenta intenţia abuzivă de a plafona despăgubirile printr-o decizie pilot din 2010, dată de CEDO într-o cauză privind România. Numai că în motivarea deciziei pilot, nu se menţionează că măsura plafonării ar fi obligatorie pentru România. Jurisprudenţa CEDO privind plafonarea despăgubirilor a fost acceptată într-un dosar din Polonia, unde era vorba de despăgubiri pentru proprietăţi din teritorii pierdute de această ţară în urma celui de-al doilea război mondial. Dar în situaţia respectivă din Polonia se poate vorbi de cazuri excepţionale, ceea ce nu este cazul în România. Guvernul Tăriceanu II a făcut eforturi deosebite pentru a crea Fondul Proprietatea, pentru ca foştii proprietari să primească acţiuni - o altă soluţie mai bună nu se întrevedea, dar, în acelaşi timp, prin ANRP exista şi posibilitatea obţinerii de despăgubiri în numerar până la concurenţa sumei de 500.000 lei. Ce a făcut Guvernul Boc? A pus şi pune beţe în roate Fondului Proprietatea şi a suspendat în 2010 plăţile în numerar. Consecinţa: o parte dintre cei care au suferit abuzuri pe timpul regimului comunist vor simţi acum, pe pielea lor, abuzurile regimului PDL-ist. Şi, din păcate, majoritatea celor care vor suferi sunt persoane la vârsta a treia, aflate în amurgul vieţii, iar o despăgubire justă le-ar uşura nivelul de trai. În 2010, actualul guvern, în primă instanţă printr-o ordonanţă de urgenţă (dovedită ca fiind neconstituţională) şi prin contestarea la Curtea Constituţională a unei legi pe care toţi parlamentarii PDL au votat-o în 2009, i-a lovit pe cei care au fost persecutaţi (arestaţi, deportaţi) de regimul comunist, blocându-le dreptul de a obţine despăgubiri pentru suferinţele îndurate. Şi în acest caz este vorba tot de persoane aflate în amurgul vieţii. Ce mai urmează oare? Poate deposedarea de drepturi a celor câteva mii de veterani de război aflaţi în viaţă. Dacă va realiza şi acest "obiectiv", guvernul Boc va rămâne în istorie ca "terminator" al persoanelor vârstnice.
			Domnul Cătălin-Ioan Nechifor: Mult stimate domnule prim-ministru Emil Boc, totodată preşedinte al PDL, Apreciez consecvenţa dumneavoastră într-un mod sincer, dar tragic. De vreo câţiva anişori tot modernizaţi ţara. Şi vă spun drept că eu m-am cam săturat să mă modernizaţi, şi ca mine sunt mulţi, habar nu aveţi cât de mulţi. Şi vă rog, în acest fel, să încercaţi să vă modernizaţi partidul dumneavoastră, probabil că ar fi necesar, la câţi baroni locali şi altfel de specimene aţi adunat în aceşti ani. Lăsaţi modernizarea, regionalizarea, comasarea şi alte teme pe care le aruncaţi de-a valma în spaţiul public în ultima perioadă, să fie studiate şi rezolvate de români şi pentru România. Nu de PDL-işti şi pentru PDL-işti, aşa cum vă doriţi dumneavoastră. O să vă povestesc o istorie pe care am trăit-o în campania electorală din 2008, încercând să discut cu câţiva locuitori dintr-o comună suceveană despre investiţii, drumuri, canalizare şi altele asemănătoare, unul dintre ei, cel mai în vârstă, mi-a răspuns în felul următor: "Domnule dragă, noi vrem să ne lăsaţi să trăim în bălegarul în care ne-am născut. Eu nu am ce să fac cu laptele de vacă, nu am cui să vând tăuraşul pe care l-am îngrăşat peste vară. Crezi că mie îmi ţine de cald sfatul de care povestiţi?" Am înţeles mesajul şi cred că avea dreptate, oamenii trebuie încurajaţi să facă ceea ce ştiu ei mai bine, şi nu modernizaţi, regionalizaţi sau comasaţi cu forţa, aşa cum doriţi dumneavoastră, domnule Boc.
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: "PDL a dus România pe ultimul loc în UE" România este ţara noastră, dar fiecare o priveşte din perspectiva sa! Dacă e să îi ascultăm pe pdl-işti, descoperim două Românii: una a statului nereformat, nemodernizat, şi una prosperă, în care curge lapte şi miere de la robinetul guvernării Emil Boc. Realitatea celorlalţi români este, din păcate, la fel de cenuşie precum sunt, din punct de vedere meteo, zilele acestea. O Românie în care laptele şi mierea nu mai curg de mult şi în care pdl-iştii au reuşit performanţa de a stopa modernizarea statului şi de a duce această societate din ce în ce mai jos, din punct de vedere moral. Oare este posibil ca în secolul XXI, în numele reformării statului, să avem mii de familii care locuiesc în blocuri neîncălzite, fără apă caldă şi energie electrică? Oare este posibil ca, în numele aceleiaşi reforme, să avem spitale modernizate, şcoli dotate cu toată logistica necesară şi pe care sunt puse lacăte grele fiindcă aşa a decis cineva de la Bucureşti care evident că habar nu are de nevoile comunităţilor locale? Răspunsul de bun-simţ la aceste întrebări retorice este simplu: aşa ceva nu este posibil! Şi totuşi, sunt realităţi pe care românii le trăiesc şi ale căror efecte le vedem zilnic! Personal, consider că degradarea morală a societăţii, exacerbarea violenţei, lipsa de respect faţă de lege sunt efectele vizibile ale acestei degringolade în care trăiesc românii de câţiva ani de zile. Cu toţii suntem oameni experimentaţi, care am trăit în diverse guvernări. Vreau să vă întreb dacă vi s-a mai întâmplat vreodată ca românii să trăiască astfel de vremuri, iar localităţile să fie confruntate cu astfel de violenţe cum sunt cele din ultimele luni de zile? Eu unul nu am trăit niciodată astfel de timpuri şi nici nu credeam că voi trăi. Adevărul este că actualii guvernanţi au dus România atât de jos încât nici duşmanii noştri nu ar fi reuşit o astfel de "performanţă". De când e Băsescu preşedinte, România a reuşit să ajungă pe ultimele locuri la toate capitolele. Suntem ţara cu cei mai puţini kilometri de autostradă, cu veniturile cele mai mici, ţara cu cele mai mari taxe şi cel mai scump coş zilnic. Este oare admisibil ca un cetăţean dintr-o ţară a Uniunii Europene să cheltuiască 60% din veniturile sale pe mâncare, întreţinere şi utilităţi, din care 42% să reprezinte doar mâncarea? Este, evident, o întrebare retorică! Cred că românii au dreptul la viaţă, la fel cum au toţi cetăţenii comunităţii din care facem parte, şi mai cred că acest drept la o viaţă normală şi sigură le-a fost luat românilor de către PDL. Ceea ce este trist este faptul că viitorul nostru este la fel de sumbru, atâta timp cât ţara este condusă de PDL. Nu o spun eu, o spune chiar cel care conduce Guvernul României şi care a avertizat că în 2012 românii ar trebui să fie prudenţi. Ceea ce este revoltător nu este neapărat faptul că acest domn solicită moderaţie. Face acest lucru de patru ani de zile şi probabil că asta le doreşte el românilor: sărăcie, violenţă, ură şi foamete! Revoltătoare este obrăznicia personajului care susţine că românii nu au voie să îi creadă pe Ponta şi Antonescu care, spune şeful Guvernului: "sunt ultimii dinozauri populişti în întreaga Uniune Europeană şi sunt rupţi de realitatea crizei economice europene şi mondiale". Ce aş putea spune despre o astfel de declaraţie: curat pdl-istă, fiindcă doar un pdl-ist sadea poate fi atât de indolent încât să arate cu degetul spre alţii şi să acuze de populism opoziţia, în condiţiile în care el, ca şef al Guvernului, timp de patru ani de zile nu a făcut altceva decât să-i sărăcească şi să-i umilească pe români şi, în acelaşi timp, a dus această ţară pe ultimele locuri din Europa. De fiecare dată acest personaj şi cei din pdl ne vorbesc despre măsurile de dreapta, atât de necesare, şi despre cât bine face României dreapta. Mai sus v-am vorbit despre traiul românilor şi despre efectele unei guvernări haotice, care se bate în piept cu cărămida valorilor de dreapta. Cred că politica de dreapta promovată de pdl şi-a demonstrat limitele şi a arătat cât de limitaţi sunt cei care fac astfel de profeţii! Este evident că orice reformă solidă a statului trebuie făcută ţinând cont de implicaţiile sociale ale acesteia fiindcă, înainte de orice, reforma statului este făcută pentru cetăţenii săi, nu împotriva lor. Pdl-iştii au tratat reforma ca pe o ecuaţie economică: dacă nu generează profit, închidem. Aşa au fost închise şcolile, spitalele şi aşa au fost daţi afară poliţiştii şi pompierii. Efectul nu este cel scontat. Nu avem un stat nici mai modern şi nici mai suplu. Avem doar un stat mai ineficient în lupta cu cei care nu vor să respecte legile. Cred că dacă pdl-iştii vor continua aşa, se va ajunge în situaţia ca statul să nu mai existe. Ştim cu toţii că pdl-iştii au ca şi crez statul minimal, dar oare este cazul ca această experienţă să fie făcută pe români? Deja avem un stat şubrezit, iar efectele se văd pe stradă! Cred că este cazul ca aceste experienţe să se încheie! De aceea, cer Guvernului României să dea dovadă de responsabilitate în raport cu românii şi să ia măsurile necesare, care să ducă la stoparea violenţei stradale şi la restabilirea ordinii de drept pe străzi. De asemenea, cer soluţii pentru ca oamenii să beneficieze de căldură şi apă caldă în apartamente! Şi mai cer un lucru de bun-simţ: premierul să înceteze să mai fie populist, să înceteze să facă politică şi să pună mâna să mai şi muncească, în folosul celor care îi plătesc salariul, şi nu doar în folosul pdl-iştilor săi!
			Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme: "Interesele private accelerează deşertificarea României" Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA - societate cu tradiţie, având ca domeniu de activitate irigaţiile, desecările, apărarea contra inundaţiilor, combaterea eroziunii solului este în prezent supusă unui proces de suprimare condus de actuala guvernare. Dacă în anul 1990 ANIF avea la nivel naţional 60.400 de angajaţi, în 2011 a ajuns la doar 5.040 angajaţi. Guvernul României a propus o ordonanţă prin care şi acest număr va fi redus la doar 1.500 de angajaţi. De asemenea, Guvernul a propus transferul gratuit al staţiilor de pompare din proprietatea ANIF către Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) şi către proprietarii de terenuri persoane fizice, dar fără a transfera şi personalul calificat din cadrul ANIF. Aceşti oameni, deşi au vârste apropiate pensionării, nu vor mai putea să se angajeze sau să se recalifice profesional în alte domenii de activitate. O altă consecinţă extrem de gravă este începutul deşertificării în sudul României. Daca în judeţe cu relief mai înalt principala problemă o constituie eroziunea solului, în Călăraşi, Olt, Dolj, Teleorman, Giurgiu, Constanţa, judeţe unde principala activitate este agricultura, încălzirea climatică se face simţită mult mai acut. În loc să sprijinim sistemul de irigare, şi astfel să luăm măsuri împotriva deşertificării, Guvernul distruge şi puţinul pe care îl mai avem. Un exemplu concret este Unitatea de Administrare Călăraşi a ANIF, unde 58 de staţii de pompare pentru irigaţii vor trebui întreţinute de doar 30 de oameni! În acest fel, Guvernul nu doar sprijină distrugerea acestei ţări, ci o accelerează!
			Domnul Ioan Oltean: "Ziua Holocaustului, memoria mereu vie" În România, Ziua Holocaustului este comemorată în fiecare an pe 9 octombrie. Aceasta este data la care, în 1942, a început deportarea evreilor. A fost desemnată această zi deoarece ea marchează istoric decizia guvernului de atunci de a începe calvarul a mii de evrei români. Iată de ce, în această zi, cu toţii ne plecăm capetele în faţa memoriei victimelor acestui eveniment tragic, care este, din fericire, parte a trecutului. Comemorarea Zilei Holocaustului trebuie să ducă în primul rând la cunoaşterea mai temeinică a acestei tragedii colective, la menţinerea mereu vie a memoriei celor care au supravieţuit, la prevenirea repetării unor astfel de greşeli, prin asumarea lucidă a rănilor trecutului. Rolul acestei comemorări este şi de a educa tânăra generaţie în spiritul înţelegerii, al toleranţei şi al respectului faţă de celălalt. Pe de altă parte, capitolul românesc al Holocaustului este foarte complex, însumând acţiuni şi manifestări diverse, cu semnificaţii nuanţate. În principal, el constă în deportarea evreilor şi, într-o mai mică măsură, a romilor, în lagărele din Transnistria. Regiunile din care au fost ridicaţi evreii cu precădere în acea perioadă sunt Basarabia, Bucovina şi Nordul Moldovei. În trista zi de 9 octombrie au început deportările forţate, în vagoane de marfă încuiate, ale evreilor din aceste regiuni, aflate atunci, ca şi acum, sub administraţie românească. Din datele statistice ale vremii reiese că în primele trei zile, adică 9-11 octombrie, au fost deportaţi în Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv bătrâni, bolnavi, femei şi copii. Este, desigur, tragic şi de dorit ca abuzurile de orice fel să nu se mai repete, dar, pe de altă parte, nu trebui uitat faptul că evreii din România nu au fost supuşi la umilinţe, nu au fost obligaţi să poarte steaua galbenă, nu au fost terorizaţi prin practici de exterminare sau care să le distrugă integritatea fizică şi morală. Totuşi, România de astăzi, ieşită din negura totalitarismului, simte nevoia unei recuperări a memoriei şi a unei asumări a responsabilităţilor sale, în acord cu valorile morale şi politice care stau la baza noului său statut de ţară democrată. Există însă şi oameni care nu înţeleg de ce mai este nevoie să se discute despre Holocaust, ca de-altfel şi despre crimele comuniste. Ei nu înţeleg faptul că democraţiile consolidate nu sunt doar sisteme economice prospere, ci mai ales regimuri politice bazate pe valori şi principii morale. Adevărul, dreptatea, libertatea, egalitatea, solidaritatea sunt valori şi atitudini fără de care existenţa democraţiilor este practic imposibilă. Generaţiile care vin după noi vor înţelege doar prin exemplul nostru că ura îndreptată împotriva unui grup de oameni pe care o ideologie bolnavă i-a condamnat nu pentru ce au făcut, ci pentru ceea ce sunt prin naştere, se poate îndrepta în cele din urmă împotriva oricui. Primul pas către înţelegerea şi respectul pentru identitatea fiecăruia este cunoaşterea istoriei, a tradiţiilor, a culturii şi a credinţei populaţiilor care trăiesc împreună cu noi. Tragedia Holocaustului mai are încă o semnificaţie deosebită: o astfel de dramă nu trebuie să se mai repete, iar pentru aceasta nici un efort nu trebuie cruţat pentru ca tinerele generaţii să cunoască şi să înţeleagă întreg adevărul, să fie educate în spiritul creştin tolerant al poporului nostru. Aceasta este cea mai bună pavăză pentru a evita în viitor repetarea tragediilor trecutului.
			Domnul Ioan Oltean: "Abuzul şi maltratarea copilului în familie" Săptămâna trecută mă aflam în maşina personală, aşteptam culoarea verde a semaforului, în zona Unirii. Pe trotuar, o femeie cu un copil de mână. Copilul purta un ghiozdănel în spate, avea aproximativ 7-8 ani, se mişca cu paşi împleticiţi, scuturaţi şi tulburaţi de modul în care presupusa lui mamă îl trăgea de mânuţă cu brutalitate. La un moment dat, probabil nemulţumită de ritmul de mers evident mai lent al copilaşului, mama s-a oprit în mijlocul mulţimii de oameni, l-a scuturat straşnic şi i-a aplicat două palme peste faţă. Copilul a început să plângă, în timp ce mama striga la el şi mai aprig. Oamenii din jur priveau, dar nimeni nu reacţiona nici măcar cu un minim gest, în vederea calmării situaţiei. Până să reuşesc să-mi abandonez maşina într-un loc sigur, departe de aglomeraţia şi traficul nebun al acelei ore, mama şi copilaşul au dispărut nevăzuţi în mulţime. Studiul - "Abuzul asupra copiilor instituţionalizaţi din România" -, publicat în 2001, a arătat că aproape jumătate din copiii instituţionalizaţi (48%) au confirmat bătaia ca practică punitivă, chiar dacă în cercetarea calitativă majoritatea copiilor au declarat că frecvenţa bătăilor în instituţii a scăzut în ultimii 2-3 ani. Acelaşi studiu a arătat că 47% dintre părinţi apelează frecvent la bătaie ca măsură de pedepsire a copiilor. (potrivit datelor furnizate de UniceF) Prin abuz asupra copilului se înţelege "orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului." (Art. 89 alin.(1) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.557 din 23 iunie 2004). Copilul, ca entitate umană, trebuie respectat. Copiii trebuie recunoscuţi ca cetăţeni, asemenea adulţilor. în acest sens, copiilor le sunt recunoscute drepturile fundamentale, atât ca fiinţe omeneşti, cât şi ca cetăţeni ai unui stat: dreptul la viaţă, dreptul la o dezvoltare normală, dreptul la o viaţă particulară, dreptul la intimitate etc. Un fenomen care a căpătat o largă amploare în societatea contemporană este chiar creşterea violenţei îndreptate asupra copilului. Numărul exact al copiilor maltrataţi de părinţii lor, precum şi al copiilor instituţionalizaţi care suferă ca urmare a agresivităţii fizice şi psihice este incert şi dificil de precizat, întrucât aceştia răspund cu reticenţă întrebărilor anchetelor, speriaţi şi înspăimântaţi de consecinţele care s-ar putea răsfrânge asupra lor în urma acestor dezvăluiri. Fiecare copil în parte merită o copilărie fără abuzuri, în care nevoile sale fizice, emoţionale şi educaţionale să fie satisfăcute. întrucât copiii nu au puterea de a se proteja singuri, aceştia au nevoie de protecţia adulţilor. În acest sens, părinţii sunt cei în măsură să-şi protejeze copiii. Cercetarea organelor naţionale răspunzătoare în domeniul studierii abuzului şi neglijării copilului se află în stadiu incipient. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care, la nivel naţional, există doar estimări relative privind acest fenomen. În acest sens, un studiu realizat de organizaţia "Salvaţi Copiii" indică următoarele forme de rele tratamente asupra copilului: abuz emoţional în proporţie de 90% şi abuz fizic în proporţie de 75%. Rezultatele studiului se raportează la cercetarea unui lot de 233 de copii din diferite medii sociale. De asemenea, o analiză a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului indică faptul că "din totalul victimelor violenţei în familie, procentul minorilor s-a dublat în perioada 2005 - 2008", ajungând aproape să se tripleze în anul 2009. Cel mai eficient mod de protejare a copilului este acela de a educa părinţii în sensul preţuirii şi aprecierii copiilor, în sensul oferirii minimului necesar pentru satisfacerea nevoilor primare ale acestora şi nu numai. Mediul ideal de creştere a copilului este cel familial, însă atunci când contextul domestic nu permite acest lucru şi dezvoltarea personală, precum şi siguranţa acestuia sunt puse în pericol, statul, prin instituţiile sale, trebuie să ia măsurile necesare în vederea asigurării protejării interesului superior al copilului. În acest sens, avem mare nevoie de o analiză minuţioasă a dispoziţiilor legale actuale în domeniu, însoţită de un studiu aprofundat al legislaţiilor aplicabile în domeniu a altor state, în vederea identificării şi elaborării unor norme care să conţină consecinţe clare, precise şi considerabil mai severe, ca urmare a tratamentului neadecvat şi crud pe care unii părinţi îl promovează în raport cu copiii lor.
			Domnul Cezar-Florin Preda: Ca iniţiator al legilor privind reintroducerea uniformei obligatorii în şcoli, în învăţământul primar şi gimnazial, şi a interzicerii accesului elevilor în localuri publice în timpul săptămânii, respectiv de duminică până joi, inclusiv după ora 21,00, m-am confruntat cu o poziţionare paradoxală a celorlalţi decidenţi din Guvern şi Parlament, care nu-mi dau încă seama cum este înţeleasă de opinia publică. Primul-ministru şi-a reafirmat în spaţiul public susţinerea pentru reintroducerea uniformelor în şcoli, dar punctul de vedere al Guvernului pe această lege a fost negativ, de respingere. Senatorii din Comisia pentru învăţământ cunosc problemele şcolii româneşti şi ştiu foarte bine că deopotrivă profesori, părinţi şi chiar elevi invocă necesitatea purtării uniformei, pentru creşterea prestigiului educaţiei şi reintroducerea disciplinei în şcoală acolo unde ea a devenit o noţiune necunoscută tinerilor. cu toate acestea, senatorii României au respins proiectul de lege. Astăzi legea este pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei pentru învăţământ de la Camera Deputaţilor, unde eu sper şi îmi doresc să primească votul deputaţilor, dar sunt conştient că punctul de vedere al Guvernului, cel de respingere, va cântări greu încă o dată. Şi nu îmi explic cum este posibil să se întâmple aşa, când motivaţia care stă la baza acestui proiect este una solidă, iar parlamentarii şi responsabilii din Guvern şi din Ministerul Educaţiei cunosc şi recunosc că părinţi, profesori, elevi şi alte persoane solicită, pe o singură voce, sprijinul nostru pentru asigurarea cadrului legal în vederea reintroducerii uniformelor în şcoli. Votul din Camera Deputaţilor este decisiv şi sper să fie un vot aşa cum şi-l doresc cei care se ocupă de educaţia tinerilor din România, a oamenilor care sunt în fiecare zi la ore şi care la rândul lor ne-au votat pentru ca noi să facem ce ne cer.
			Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "Eradicarea sărăciei - problemă contemporană majoră" Sărăcia este o problemă globală şi din ce în ce mai accentuată. Cumva tradiţional este asociată cu locuri precum Africa Subsahariană, Asia şi America Latină, dar chiar şi în Europa milioane de oameni trăiesc în sărăcie. Din cei 400 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene, 60 de milioane trăiesc la limita sărăciei iar 2,7 milioane nu au adăpost. Studii recente arată că, la nivel global, 59% din populaţie trăieşte în ţări în care creşte inegalitatea, şi doar 5% în ţări în care inegalitatea scade. Chiar şi în ţările cele mai dezvoltate clivajele sociale se adâncesc, populaţia considerată la limita subzistenţei fiind din ce în ce mai numeroasă. Oamenii de oriunde au dreptul de a trăi cu demnitate. Asta înseamnă că nimeni nu trebuie să fie lipsit de dreptul la adăpost, hrană, apă şi curăţenie, precum şi la educaţie şi servicii de sănătate. Nu trebuie, dar se întâmplă. Nivelul de trai şi, implicit, standardul de viaţă din România continuă să fie printre cele mai scăzute din Europa. Costurile vieţii, ale traiului de zi cu zi, sunt mult mai mari decât cele din unele state din Uniunea Europeană, dar salariile, veniturile, sunt destul de mici în comparaţie cu aceleaşi ţări din Uniune. Standardul de viaţă ne aruncă în coada Europei; după unii specialişti şi analişti suntem săracii Europei, avem cea mai mică putere de cumpărare, cele mai mari cheltuieli in bugetul de familie pentru mâncare şi cele mai mici cheltuieli pentru sănătate şi obiecte personale. Sărăcia este un fenomen multidimensional, caracterizat de componente care se condiţionează şi se consolidează reciproc. Definită ca suma lipsurilor de resurse necesare asigurării bunăstării, sărăcia include ansamblul elementelor de primă necesitate de natură materială (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă etc.), infrastructura de bază (apă, electricitate, mijloace de transport) şi socială. Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viaţă considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivităţi date. Săracii sunt aceia care nu se bucură de un nivel minim de trai compatibil cu demnitatea umană. Sărăcia este privită ca incapacitatea individului de a-şi exercita drepturile politice, economice şi sociale. Sărăcia se caracterizează nu numai prin lipsa resurselor monetare, dar şi prin ansamblul de lipsuri şi handicapuri care sunt cumulate în cursul unei traiectorii personale. Sărăcia este un fenomen cultural care tinde din ce în ce mai mult să se instaureze, un mecanism care exclude de la viaţa economică şi socială şi de la participarea în cadrul societăţii a unei părţi a populaţiei. În condiţiile realizării scopurilor strategice stabilite, ce vizează continuarea democratizării societăţii şi integrarea ei în spaţiul european, problema eradicării sărăciei implică cercetări şi analize obiective ale vieţii cotidiene a populaţiei, bunăstării acesteia, nivelului de trai şi calităţii vieţii în ansamblu, accentul deplasându-se în mare măsură de la colectivitate la individ, deoarece bunăstarea socială este suma bunăstărilor individuale. Analizând multitudinea factorilor şi cauzelor acesteia se impune revizuirea priorităţilor strategice printr-o complexitate de politici ce includ totalitatea domeniilor de activitate umană, ţinând cont nu doar de determinanţii economici, dar şi de cei noneconomici (psihologici, sociali, morali etc.). Existenţa unor cercuri vicioase ale inegalităţilor economice, cauzate de imperfecţiuni ale economiei de piaţă (creşterea preţurilor, repartizarea neuniformă a efectelor inflaţiei) şi schimbări în formarea veniturilor populaţiei (extinderii economiei gri, impozitarea accentuată a segmentului sărac, adâncirea inegalităţilor zonale, ineficienţa sistemului protecţiei sociale) sunt factori care au amplificat sărăcia. De aceea, dragi colegi, opinez că direcţiile de acţiune care se impun a fi avute în vedere trebuie să nu se reducă în nici un fel la suportul social al persoanelor aflate în starea de sărăcie, ci trebuie să conţină posibilităţi de acţiune asupra factorilor generatori. Cu alte cuvinte, eliminând cauzele, ne protejăm de efectul nedorit al regresului social.
			Domnul Marius Rogin: Ţările din zona euro intenţionează să prezinte un pachet complex de rezolvare a crizei datoriilor până la reuniunea la vârf a UE de la finele săptămânii viitoare. Anunţul a fost făcut de ministrul german de finanţe, Wolfgang Schauble, la Paris, după o reuniune a omologilor săi din G20 şi a şefilor băncilor naţionale din statele care fac parte din organizaţie. Mai ales SUA şi Japonia au cerut măsuri urgente, de teamă că prezenta criză s-ar putea agrava. G20 aşteaptă de la partenerii europeni să ia măsuri urgente de depăşire a crizei. În cadrul reuniunii de la Paris a miniştrilor de finanţe şi a şefilor băncilor naţionale din ţările cele mai industrializate plus cele emergente n-au lipsit stridenţele. Astfel, ministrul britanic de finanţe, George Osborne, a comparat prezenta criză cu un cutremur la scară planetară. "Criza euro constituie epicentrul problemelor economice cu care se confruntă în prezent omenirea", a subliniat el. Iar europenii care trebuie să găsească modalităţile de ieşire din criză sunt mai ales francezii şi germanii, s-a tot afirmat pe parcursul reuniunii. Unul din cei vizaţi, ministrul de finanţe german Wolfgang Schauble, s-a arătat încredinţat că a reuşit să convingă restul lumii de voinţa europenilor de a face totul pentru depăşirea crizei. "Cred că ne aflăm pe drumul cel bun. Le-am explicat colegilor noştri toate detaliile. Este însă important ca responsabilitatea să fie preluată şi în interiorul G20." Progrese majore se aşteaptă până la finele săptămânii viitoare mai ales în domeniul recapitalizării băncilor. Această branşă urmează a fi aprovizionată cu mijloace financiare suficiente, astfel încât să poată contrabalansa eventuale noi crize. Ministrul Schauble a subliniat la Paris că ar putea fi posibilă şi o recapitalizare forţată, dacă băncile nu vor fi capabile prin puteri proprii să-şi asigure banii necesari. Această afirmaţie a sa a fost întâmpinată cu vehemente critici de reprezentanţii băncilor germane. A doua chestiune se referă la rolul pe care urmează să-l joace fondul de salvare al monedei euro, EFSF. Acelaşi Wolfgang Schauble a explicat: "Vom cădea de acord, pe lângă recapitalizarea băncilor, şi asupra măsurilor necesare în vederea folosirii mai eficiente a instrumentelor oferite de facilităţile de finanţare, în aşa fel încât să fie combătut preventiv riscul extinderii crizei." La nivel internaţional, ţările emergente s-au oferit să pună capitaluri importante la dispoziţia Fondului Monetar Internaţional, pentru ca acesta să poată veni în ajutorul Europei. Totuşi, principalele puteri economice nu au reuşit să cadă de acord asupra propunerii. ministrul de finanţe francez, François Baroin, a explicat în context: "S-a convenit ca Fondul să fie dotat cu banii de care are nevoie pentru a putea face faţă cu succes oricărei situaţii. Se ştie însă că aici există poziţii diferite." Pe de-o parte se află ţări emergente, cum ar fi Brazilia sau India, care vor, prin finanţe suplimentare virate Fondului, să preîntâmpine extinderea crizei asupra economiilor proprii. Aceasta fiindcă, dacă pieţele, speriate de evoluţiile din alte părţi, îşi sporesc investiţiile în ţările menţionate, moneda lor naţională s-ar întări, ceea ce ar produce automat o scumpire a exporturilor proprii. În plus, dacă ţările emergente ar oferi bani mai mulţi, şi autoritatea lor ar creşte în interiorul FMI. De aceea, propunerea a şi fost respinsă la Paris de ministrul de finanţe american, Timothy Geithner, secondat de reprezentantul Germaniei. Urmează ca zilele viitoare să se discute cu insistenţă şi despre amploarea măsurii de ştergere a datoriilor Greciei. Propunerile concrete le vor fi prezentate şefilor de stat şi de guvern europeni la finele săptămânii viitoare. Totodată, sunt analizate şi modalităţile de modificare a tratatelor UE, pentru a se conferi mai multă stabilitate edificiului european.
			Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Tragedii rutiere care ar putea fi evitate" Discutând mai deunăzi cu unul dintre colaboratorii mei, am rămas oarecum mirat de modul hotărât cu care acesta susţinea că nu-şi va lua niciodată carnet de conducere auto. Din vorbă-n-vorbă, a reieşit că principalul motiv invocat se referă la starea precară a modului în care este asigurată, din toate punctele de vedere, siguranţa circulaţiei auto pe drumurile României, cu accent deosebit pe modul de comportament al unora dintre participanţii la trafic. "Degeaba aş respecta eu regulile de circulaţie auto pe drumurile publice, atâta timp cât trebuie să fiu cu ochii-n patru pentru a nu fi omorât de unul dintre «bizonii» aflaţi în trafic pe sensul opus de drum. Când aş termina deplasarea auto cred că aş fi extenuat psihic, aşa că prefer să merg cu transportul în comun sau pe jos, şi astfel nu voi purta niciodată răspunderea în caz de accident", îmi spunea colaboratorul. Văzând însă accidentul rutier în care a fost implicat acum două zile un cunoscut om de televiziune, înclin să-i dau dreptate şi colaboratorului meu. Poate că vedeta TV nu are nici un fel de vină - aceasta este sarcina organelor de anchetă s-o stabilească -, dar oare nu s-ar fi putut preîntâmpina această tragedie dacă în zona respectivă sensurile de mers ar fi fost separate cu despărţitoare metalice, aşa cum este pe autostrăzi? Pentru că locul respectiv, ca şi încă alte câteva din ţară, sunt binecunoscute ca fiind locuri în care se înregistrează frecvent accidente de circulaţie mortale, cauza principală fiind tocmai pătrunderea pe contrasens. Costurile materiale ale unor astfel de amenajări nu ar atinge cifre astronomice, dar să ne gândim totuşi că viaţa omului este nepreţuită. Aşa cum se găsesc şi se dau bani pentru investiţii de tot felul de "parcuri în pădure", poate guvernul se gândeşte şi la o astfel de investiţie cu adevărat folositoare cetăţenilor.
			Domnul Ionuţ-Marian Stroe: «La Craiova "iarna nu-i ca vara"» Frig afară, frig aproape la fel şi în locuinţele foarte multor craioveni. Jumătate din punctele termice de distribuire a căldurii şi apei calde au fost decuplate de la reţeaua centralizată de încălzire şi apă caldă, invocându-se, ca în fiecare an de altfel, lanţul datoriilor istorice acumulate: asociaţiile de proprietari către regia locală de termoficare, care la rândul ei are datorii către Complexul Energetic Craiova, dator şi el către furnizorul de cărbune. De la începutul lunii octombrie, sistarea furnizării apei calde la 50 din cele 105 de puncte termice i-a întors pe craiovenii în cauză la condiţiile evului mediu, adică spălarea la lighean. În plus, s-a comunicat deja că debranşările vor continua, urmând la rând şi asociaţiile care au datorii mai mari de 3 miliarde de lei vechi, abia de această dată urmând a fi luate şi măsuri prin care cei care nu au datorii să nu aibă de pătimit. În tot acest timp, primarul şi unul dintre viceprimari sunt angajaţi într-o aprigă dispută pe această temă, cel din urmă acuzându-l pe edilul şef că preferă să cheltuiască banii urbei pe organizarea de distracţii cu ocazia Zilelor Craiovei şi că a dat dovadă de pasivitate în rezolvarea problemei, pe care i-a semnalat-o încă de acum două luni şi jumătate. Şi tot acum aflăm, cu stupoare, de la acelaşi viceprimar, că deşi în ultimii ani au fost investite peste 20 de milioane de euro pentru reabilitarea punctelor termice, regia de termoficare continuă să înregistreze pierderi pe reţea de 27%. Aşadar, bani cheltuiţi ineficient, atâta timp cât nu s-a investit nimic şi pentru crearea posibilităţilor de decuplare a rău-platnicilor. Dacă n-am şti însă că în spatele acestor atacuri reciproce stau şi ambiţii politice legate de viitoarele alegeri locale, am putea crede că edilii locali chiar sunt preocupaţi de situaţia deosebit de gravă în care s-a ajuns. Numai că dezinformarea nu mai ţine, atâta timp cât situaţia s-a repetat an de an, cu girul majorităţii portocalii din Consiliul Local Municipal. Ce este însă şi mai grav este că deja circulă zvonul - prezentat şi în mass-media locală - că din cauza aceloraşi ambiţii politice, este foarte posibil ca acelaşi Consiliu Local Municipal să nu aprobe nici măcar proiectul de hotărâre prin care să se acorde cetăţenilor consideraţi consumatori vulnerabili ajutor pentru încălzire din bugetul local, în condiţiile stabilite de guvern, pentru circa 15.000 de familii, în loc de 70.000, cum era până acum. Între timp, la Craiova s-au înregistrat deja 0 grade Celsius pe timpul nopţii, dar la Regia de Termoficare nu s-a înregistrat nicio cerere de începere a furnizării de căldură. Teama celor care încă nu au fost debranşaţi de cuantumul facturilor pe care vor trebui să le achite îşi spune cuvântul. Pentru că la Craiova într-adevăr "iarna nu-i ca vara", după cum ne spunea mai demult un binecunoscut personaj politic român.
			Domnul Angel Tîlvăr: "Absorbţia fondurilor europene este o nebuloasă pentru Guvernul Boc" Inventarea Ministerului Afacerilor Europene a trezit de la bun început suspiciuni şi a lăsat loc la multe interpretări. Noul minister, menit "să coordoneze activitatea unităţilor de management din ministerele de linie, va avea ca misiune simplificarea procedurilor cu aplicabilitate în toate ministerele, va avea ca responsabilitate să urmărească aplicarea cu stricteţe a procedurilor stabilite în implementarea programelor cu finanţare europeană. Acest minister va fi interfaţa dintre Guvernul României şi CE şi va avea misiunea extrem de grea a susţinerii punctului de vedere al României în negocierile pentru următorul exerciţiu bugetar, 2014 - 2020", a fost declaraţia preşedintelui României. Această declaraţie nu face decât să demonstreze că acesta este un minister marionetă, a cărui atribuţii sunt aproape inexistente. Dacă am fi cârcotaşi, dar nu este cazul, am putea afirma că Ministerul Afacerilor Europene poate reprezenta, în fapt, un paravan, dar mai mult decât atât, într-o perioadă în care Guvernul face restructurări, taie salarii, pensii, ajutoare la încălzire şi câte şi mai câte, în numele binelui ţării, Elena Udrea are nevoie de un nou minister, de un nou aparat, cu ajutorul căruia se poate pierde urma banilor, de o nouă etapă în procesul lung al birocraţiei pentru accesarea fondurilor europene. Doresc să vă amintesc că slaba absorbţie a fondurilor europene a ţinut prima pagină a ziarelor multă vreme. Ţin să vă aduc aminte că ministerele care aveau o rată de absorbţie mică a fondurilor europene urmau să îşi piardă conducătorii... însă, după cum bine ştiţi, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Doresc, de asemenea, să vă mai amintesc că în opinia Guvernului PDL, cetăţenii, organizaţiile nonguvernamentale, societatea civilă, autorităţile publice, oricine altcineva era răspunzător pentru faptul că România ocupă ultimele locuri în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dar toată lumea a uitat să îşi îndrepte privirea spre birocraţia excesivă de la centru, spre mormanul de documente care trebuiau întocmite, spre debandada şi degringolada din instituţiile centrale unde de cele mai multe ori aceste proiecte se opreau. Nu doresc să aduc din nou în discuţie acele procente de 2,6 şi respectiv 8% rată de absorbţie a fondurilor europene aferente diverselor ministere din România. Doresc doar să subliniez încă o dată inutilitatea noului minister înfiinţat. Nu ştiu dacă a fost înfiinţat pentru Elena Udrea sau pentru afacerile PDL-ului, nu ştiu daca îşi va justifica vreodată existenţa, dar ştiu doar că atunci când lipsesc subiecte de pe agenda publică, trebuie să apară un ministru oarecare, să mai facă o declaraţie care să atragă atenţia. Exact în acest fel s-a întâmplat şi cu Leonard Orban. Un om cu o carieră strălucitoare dealtfel, a fost pus din nou să facă o declaraţie care să atragă atenţia de la problemele cotidiene. Această imagine de justiţiar şi de om politic independent, căruia nu îi este frică să se pună împotriva Guvernului, nu are acoperire. După cum bine a spus Traian Băsescu la învestirea în funcţie a lui Leonard Orban: "Acest minister va fi interfaţa dintre Guvernul României şi CE" şi "Acest minister nu va gestiona bani". Declaraţia lui Leonard Orban, şi anume că absorbţia fondurilor europene este în fapt de 3 ori mai mică decât varianta prezentată de guvern, nu face decât să întărească încă o dată convingerea că acest guvern minte şi îşi ascunde incompetenţa prin minciună. Aceasta este politica de stat dusă de mulţi ani de Băsescu, Boc şi Udrea: minciuna, manipularea şi incompetenţa. Nimic nu este nou din ceea ce afirmă Orban. În plus, constatările pe care le face astăzi ministrul Orban sunt realităţile sesizate de luni de zile de opoziţie, sunt realităţi care se văd cu ochiul liber, dar pe care Guvernul PDL le maschează sub diferite forme şi pretexte. Tot la învestirea în funcţie a ministrului Orban, Traian Băsescu a afirmat că: "nu miniştrii sunt vinovaţi de rata scăzută de absorbţie a fondurilor europene, ci funcţionarii publici care se ocupă de acest domeniu, deoarece sunt fie incompetenţi, fie corupţi". Dar iată că la aproximativ o lună de la învestire, Leonard Orban îl contrazice pe preşedinte afirmând că de fapt miniştrii care şi-au asumat răspunderea pentru cifrele raportate la Bruxelles şi care s-au bătut cu pumnul în piept că România absoarbe bani europeni cu un veritabil succes, sunt în fapt, nişte mincinoşi. Aşadar, este oare acest guvern capabil să scoată ţara din recesiune, în condiţiile în care membrii săi, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, nu sunt în stare să se pună de acord asupra unor cifre? Este, fără îndoială, o întrebare retorică, pentru că răspunsul este mai mult decât evident. O altă caracteristică a acestui Guvern este faptul că se află într-o continuă vânătoare de vinovaţi, se raportează mereu la trecut. Dacă nu sunt vinovaţi membrii guvernului pentru ceea ce nu funcţionează corespunzător, atunci este vinovată opoziţia, dacă nici opoziţia nu e vinovată, atunci sunt vinovaţi funcţionarii corupţi, dar niciodată nu ne sunt prezentate soluţii... Noul minister înfiinţat, cu Orban la conducere, se prezenta la momentul constituirii drept soluţia salvatoare pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene, însă astăzi observăm că e de fapt doar un nou aparat de privit în trecut şi de făcut analize peste analize. Acest Guvern nu îşi ia rolul în serios, nu a făcut acest lucru şi nici nu dă semne că şi-ar dori să înceapă să lucreze în folosul românilor şi în folosul României. Este un guvern slab, care şi-a dovedit inutilitatea în toate domeniile de activitate!
			Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: "800 de kilometri de autostradă în 2012 - promisiune în 2009 a Guvernului Boc, utopie în realizările de până acum!" La preluarea mandatului de către Guvernul Boc, unul dintre obiectivele cu care se făleau că îl vor îndeplini cu prioritate era construcţia a 800 de kilometri de autostradă până în 2012. Declaraţiile recente ale doamnei Boagiu arată clar că: "astăzi avem în execuţie 276 de kilometri de autostradă şi sunt 183 de kilometri de autostradă care au fost adjudecaţi pe bani europeni", memorabile fiind momentele celor două inaugurări oficiale a 14 kilometri de autostradă! Astfel, România are, după 22 de ani, 332 de km de autostradă, dintre care 100 şi ceva au fost realizaţi înainte de 1989. În condiţiile în care gradul de absorbţie a fondurilor europene de către Ministerul Transporturilor este de numai 2%, nici un oficial PDL din cabinetul Boc nu pare să facă ceva pentru ca România să beneficieze de infrastructură modernă din finanţări europene. Privind la felul în care a fost condus acest domeniu nu putem să nu facem două constatări esenţiale: Ministerul Transporturilor a fost în cei 21 de ani de democraţie un fief al PD/PDL, această instituţie având la conducerea sa cei mai mulţi miniştri provenind din acest partid. Fie că aceştia s-au numit Băsescu, Berceanu, Boagiu sau Dobre, îi uneşte carnetul de partid, dar şi ineficienţa de care au dat dovadă în gestionarea mandatului. Ministerul Transporturilor este un câmp de bătălie, o modalitate de plată a poliţelor din interiorul PDL. Astfel, la scurt timp de la preluarea mandatului de către doamna Boagiu, fostul ministru Berceanu o acuza de ineficienţă: "doamna Boagiu nu a făcut niciun proiect de-al ei. Ea a făcut licitaţii la proiectele pregătite de mine". În egală măsură, prima măsură luată de noul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, de la preluarea portofoliului este verificarea activităţii derulate de predecesorul şi colegul ei de partid Radu Berceanu. Desigur, verificare rămasă fără niciun rezultat public... În tot acest timp, România pierde investiţii şi reputaţie în plan european. Astfel, un raport întocmit de "World Economic Forum" clasează România pe locul 134 din 139 de state la capitolul calitate a drumurilor. România nu are decât circa 300 de km de autostradă, comparativ, de exemplu, cu vecina sa Ungaria, o ţară pe jumătate ca dimensiuni, dar care beneficiază de peste 1.100 de km de autostradă. Iar toate acestea sunt rezultatul a mai bine de un deceniu de guvernare a miniştrilor PD la conducerea Ministerului Transporturilor!
			Domnul Horea-Dorin Uioreanu: "Ministrul afacerilor europene nu va avea zile bune şi lungi la Palatul Victoria" Domnul Leonard Orban, ministrul pentru afaceri europene, se pregăteşte să-şi ia adio de la portofoliul pe care îl deţine. După ce a declarat că "nu este apolitic, ci doar neînregimentat politic", domnul ministru a făcut declaraţii uluitoare: gradul de absorbţie al fondurilor structurale este mult mai mic decât suma prezentată în mod oficial de Guvern şi doamna Udrea în această vară! Şi, după cum bine se ştie, cine o contrazice pe şefa "grădinii Carpaţilor" nu are zile bune şi nici viaţă îndelungată în palatul Victoria. În lumina declaraţiilor făcute de domnul Leonard Orban, se pare că membrii vechi ai guvernului Boc, în frunte cu doamna Udrea, mint de îngheaţă apele atunci când susţin că au reuşit să ia 14,3% din banii alocaţi României pentru perioada 2007-2013, procentul real fiind de doar 3,7%... Sunt convins că declaraţiile domnului Leonard Orban sunt adevărate şi că plimbările prin ţară ale miniştrilor, sub pretextul semnării de contracte cu finanţare europeană, sunt doar gogoşi cu tentă electorală. Ministrul afacerilor europene a făcut delimitarea clară între declaraţiile propagandistice ale portocaliu-verzuliilor şi plăţile aprobate de Comisia Europeană, respectiv banii cheltuiţi efectiv de autorităţile din România. Mai grav mi se pare faptul că, dincolo de minciunile privind proiectele finanţate din fondurile europene, actualul guvern are încă de lucru şi în ceea ce priveşte sistemul de achiziţii publice şi procedurile privind absorbţia. Nu e de neluat în seamă nici posibilitatea ca pentru două ministere, cel al economiei şi cel al mediului, să se ia măsura blocării fondurilor în cursul anului 2012, dacă lucrurile se vor derula la fel de lent. Asemenea măsură ar fi catastrofală şi pentru ministerul economiei, care are în portofoliu companiile naţionale mari consumatoare de bani, şi pentru cel al mediului, care recent a pierdut dreptul de a vinde certificatele de emisii de carbon. În acest context, domnul Leonard Orban are o misiune nu doar foarte grea, ci şi ingrată: el trebuie să găsească soluţii pentru reformarea procedurilor de achiziţii publice în domeniul proiectelor cu finanţare europeană fără a deranja clientela de partid, abonată la aceste contracte. Pe de altă parte, şeful afacerilor europene mai are sarcina de a învăţa doi miniştri cum să procedeze pentru a evita blocarea fondurilor. Iar cei doi elevi nu sunt orice miniştri, fiecare dintre ei având susţinere puternică în partidul de origine. Ca urmare, nu m-aş mira ca în scurt timp, "neînregimentatul" ministru al afacerilor europene să fie "avansat", locul său fiind luat de o persoană mai bine "orientată".
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Omagiu unui bun român" Săptămâna care a trecut, viaţa politică românească a primit o puternică lovitură prin faptul că, la o onorabilă vârstă, s-a stins din viaţă nu numai unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai ultimilor ani, ci şi unul dintre simbolurile luptei poporului român împotriva totalitarismului şi a unui regim politic meschin şi nedrept. De foarte mult timp se reclamă în societatea românească lipsa modelelor de urmat atât în viaţă, cât şi în cariera politică. Îmi permit să spun că astfel de modele au existat şi încă mai există în preajma noastră, însă va trebui să ne şi dorim să le descoperim şi promovăm. Domnul Ion Diaconescu a fost şi va fi unul dintre modelele de care societatea românească ar trebui să ţină seama. Din perspectiva modelului moral pe care domnul Diaconescu l-a furnizat urmaşilor săi, nu cred că aş fi criticat dacă l-aş cataloga drept un bun creştin, prin faptul că a arătat călăilor săi, celor care l-au ţinut pe nedrept în spatele gratiilor nu mai puţin de 17 ani, clemenţă şi iertare. Din punct de vedere politic, clasa politică românească va suplini cu mare greutate pierderea sa. A fost un om politic care a crezut până în ultima zi a existenţei sale în destinul creştin-democrat al societăţii româneşti, care a fost tot timpul dispus dialogului, concilierii şi dreptăţii în rândul semenilor săi. Nu pot să nu spun că simt un gust amar văzând că mass- media românească nu a tratat viaţa, activitatea şi decesul domnului Diaconescu cu importanţa cuvenită, în scopul de a reaminti copiilor noştri şi nouă cât de greu a fost recucerită democraţia în România. Mult mai importante au fost pentru trusturile de presă divorţurile sau idilele dintre pseudopersonalităţile autohtone sau apologia regimului comunist, prin prezentare unei feţe umane a cuplului comunist. Nu vreau să cred că decesul domnului Diaconescu va trece neobservat şi în acea cameră a Parlamentului României pe care domnia sa a condus-o fără nici un fel de reproş, la începuturile democraţiei româneşti postdecembriste. Parlamentul României şi membrii săi sunt datori cu respect şi recunoştinţă faţă de un personaj politic care a făcut cinste acestei instituţii. Modelul Diaconescu trebuie să devină o realitate pentru tinerii care vor dori să se implice în politica românească, prin principalele sale componente: iubirea de semeni, cinste, loialitate faţă de ţară şi principiile creştin-democrate, principii pentru care domnul Diaconescu a fost dispus să plătească şi cu viaţa. Mulţumesc domnului Diaconescu pentru tot ceea ce a făcut pentru societatea românească, pentru politica românească şi pentru semenii săi şi vă asigur că, cel puţin eu, personal, nu o să uit niciodată sacrificiile domniei sale puse în slujba democraţiei şi a ţării noastre.
			Doamna Lucia-Ana Varga: "2012 - pericol de suspendare a fondurilor europene pe mediu!" În multe dintre intervenţiile mele anterioare, precum şi în intervenţiile altor colegi parlamentari, în special din rândurile opoziţiei, s-a subliniat nevoia de a accelera şi a trata cu maximă seriozitate problema atragerii de fonduri europene. Iată că, la puţin timp după preluarea nou înfiinţatului Minister pentru Afaceri Europene, ministrul Leonard Orban face o rectificare a cifrelor prezentate până acum de către Guvern: gradul de absorbţie al fondurilor structurale este mult mai mic decât cel prezentat de Guvern astă-vară, adică 3,7%, faţă de cifra oficială de 14,3%. Mai mult decât atât, acesta trage un semnal de alarmă extrem de serios privind ipoteza blocării fondurilor europene în 2012 pentru două ministere extrem de importante: Ministerul Economiei şi cel al Mediului. De altfel, acelaşi ministru al cabinetului Boc vorbea de curând de riscurile de dezangajare la sfârşitul anului 2012 a aproximativ 1,9 miliarde de euro! Aceste semnale de alarmă ce vin din sfera oficială, adică din partea unui ministru din Guvernul Boc sunt completate cu atenţionările generate de către reprezentanţi ai societăţii civile. Astfel, la forumul Regenerarea Industrială a României organizat de Platforma Europeană de Dezvoltare, o organizaţie neguvernamentală fondată de fostul ministru de finanţe Daniel Dăianu, Anton Schrag, reprezentantul Comisarului European pentru Dezvoltare Regională, a arătat că România are o rată de absorbţie de aproximativ 4%, în timp ce Polonia are 25 procente, iar Bulgaria 10 procente. De asemenea, în cadrul dezbaterilor s-a arătat că România mai are la dispoziţie un an şi trei luni până în decembrie 2012, să absoarbă 6 miliarde de euro din fondurile structurale. După această dată începe perioada în care banii netraşi vor fi anulaţi şi românii vor pierde o mare parte din cei 1000 euro de persoană alocaţi de la UE pentru exerciţiul bugetar 2007 - 2013. Toate aceste constatări ar trebui să constituie un real motiv de îngrijorare pentru oficialii români. În condiţiile în care bugetul ţării este unul de austeritate, iar populaţia se vede în situaţia de a accepta reduceri masive de venituri, precum şi lipsa oricăror investiţii, România nu îşi permite o pierdere a finanţărilor europene. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât ameninţarea de suspendare a fondurilor europene vizează două ministere extrem de importante: al mediului şi al economiei. Se ştie că în politica priorităţilor guvernamentale, politicile de mediu au reprezentat întotdeauna o chestiune secundară, neexistând o strategie în aplicare. Astfel, o tăiere a finanţărilor europene ar limita şi mai mult orice fel de derulare a programelor de mediu. În judeţul Bihor ar putea fi puse în pericol trei proiecte majore legate de infrastructura de apă, managementul deşeurilor şi retehnologizarea CET, toate aceste proiecte având impact direct asupra calităţii vieţii bihorenilor. Din aceste considerente reiau apelul meu la responsabilitate adresat oficialilor români şi atenţionez asupra faptului că în domeniul aplicării legislaţiei europene privind protecţia mediului, România înregistrează întârzieri majore.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Revenirea la responsabilitate" Declaraţia mea politică vă rog să o trataţi deopotrivă ca pe un semnal de alarmă cât şi ca pe un apel la responsabilitate şi la revenirea la normalitate. Cred că ne-am săturat cu toţii de această comedie a absurdului în care trăim. Cred că lucrurile au mers prea departe. Cel mai recent sondaj CURS spune că 88% dintre români cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar mai bine de două treimi susţin că o duc mai prost sau mult mai prost în comparaţie cu anul trecut. Haideţi să vă dau o veste, stimaţi colegi de la putere şi dragi guvernanţi, care vă tot lăudaţi cu rezultatul deciziilor voastre: unul din trei români susţine că veniturile gospodăriei nu-i sunt suficiente nici măcar pentru strictul necesar. Puteţi înţelege asta voi toţi care spuneţi la televizor că lucrurile nu sunt nici pe departe atât de rele pe cât le descrie mass-media? Voi toţi care nu vreţi să mai trăiţi în România reală, care nu coborâţi printre oameni să le vedeţi nenorocirea pe care o trăiesc zi cu zi! Adevărul este că economia reală nici măcar nu dă semne de revigorare, rândurile şomerilor sunt îngroşate pe zi ce trece. Ştiaţi că România are acum cei mai puţini salariaţi din istoria sa recentă: doar puţin mai mult de patru milioane de cetăţeni? Ştiaţi că avem cea mai ridicată inflaţie din Europa? Dar ştiaţi că mâncarea se scumpeşte de la o lună la alta, asta în timp ce reprezentanţii puterii susţin cu gura plină că nu este cazul pentru o scădere a TVA-ului la alimentele de bază? Adevărul este că suntem conduşi de o şleahtă de laşi, care mă mir că mai au timp să şi respire la cât de preocupaţi sunt să-şi îngroaşe portofelul. Vestea bună este că tot acest circ nu mai are cum să ţină mult. Românii au înţeles ce le poate pielea acestor lăcuste portocalii. 77% se îndoiesc de faptul că Guvernul ar putea să scoată ţara din criză şi nu este de mirare, căci nici măcar domnul Boc nu crede că este în stare de ceva, darămite să scoată o ţară din criză. Cei mai mulţi români cred că România îşi va reveni din criză în trei ani. Au dreptate, atunci ne vom reveni cu toţii din criza în care ne-a aruncat Traian Băsescu acum 7 ani de zile. Dar din criza guvernării vom ieşi mai devreme, în 2012, când vom înlătura de la putere aceste lăcuste, aceşti îmbuibaţi portocalii care nu fac altceva decât să amărască viaţa românilor. Îndemnul meu pentru români este să unească rândurile şi să mai aibă puţină răbdare. Mesajul meu pentru colegii de la putere: căiţi-vă cât încă mai aveţi timp, altfel istoria o să vă ţină minte ca fiind generaţia de politicieni care a distrus o ţară şi a nenorocit câteva generaţii de români. Şi vreau să vă mai rog ceva, pe voi, parlamentarii puterii: faceţi-vă curaj şi ieşiţi printre oameni, ascultaţi-i şi uitaţi-vă atent la feţele lor atunci când vă vorbesc. Poate aşa o să vină gândul cel bun înainte să mai votaţi ca oile în turnă, şi poate aşa o să reuşiţi ca atunci când vă terminaţi mandatul de parlamentari şi nu vă veţi mai crede buricul pământului, să puneţi liniştiţi capul pe pernă şi să nu aveţi coşmaruri. Nu uitaţi că oamenii v-au trimis aici, în Parlament, ca să îi apăraţi, nu să vă bateţi joc de ei.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Românilor le-a ajuns cuţitul la os" România este în cel mai profund colaps din ultimii 20 de ani. După ce le-au fost hăcuite salariile şi li s-au triplat dările cu o samavolnicie demnă de domniile fanariote, românii se revoltă strigându-şi disperarea în sediile ministerelor, administraţiilor financiare şi inspectoratelor de muncă. S-a umplut paharul, domnilor guvernanţi! Oamenii aceştia au declanşat protestul spontan de foame şi de frică. Cei mai mulţi dintre ei au rate la bănci şi familii de întreţinut, iar salariile lor nu depăşesc 100 de euro. Se mişcă ţara, domnilor guvernanţi. Românilor le-a ajuns cuţitul la os. Ei nu vor vile şi averi, maşini luxoase şi excursii. Oamenii ăştia vor respect, respectul cuvenit după 30 de ani de muncă. Ei îşi cer dreptul la viaţă. Este inadmisibilă nesimţirea cu care aceştia sunt trataţi de un Guvern al ruşinii naţionale. Uneori mă întreb dacă nu cumva aceşti guvernanţi nu ar avea nevoie de un examen psihiatric. Nu este normal ca atunci când românii pe care îi guvernezi ies în stradă, tu să participi la sindrofii pseudoculturale. Păstrând proporţiile, guvernanţii sunt atacaţi de disperarea românilor, iar ei discută despre elucubraţiile ideologice ale lui Baconschi, proaspătul cirac al lui Băsescu. Deputaţii europeni apreciază că includerea presei la capitolul vulnerabilităţi în Strategia Naţională de Apărare "reprezintă nu doar un act nedemocratic, ci şi o încălcare a art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a art. 6 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene." se mai atrage atenţia asupra faptului că "este în interesul bunei funcţionări democratice a instituţiilor din România să fie garantate şi respectate drepturile şi libertăţile mass-media, aşa cum sunt ele definite în actele fundamentele ale Uniunii". De asemenea, Domniile Lor apreciază "că este interesul ţării dumneavoastră de a-şi consolida credibilitatea în cadrul Uniunii Europene". Singurii vinovaţi de ieşirea românilor în stradă sunt actualii guvernanţi.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Magazinele de vise" Doresc să vă supun atenţiei încă o dată subiectul pericolului pe care îl reprezintă substanţele halucinogene cunoscute şi sub denumirea de "etnobotanice". Ni se aduce la cunoştinţă în fiecare zi înmulţirea cazurilor de intoxicare cu aceste substanţe, care, deşi au fost interzise, continuă să fie comercializate datorită inventivităţii agenţilor economici. Efectele consumului de etnobotanice nu se rezumă doar la afectarea sănătăţii individuale, impactul lor social se dovedeşte a fi pe zi ce trece tot mai mare, cuantificându-se în acte de vandalism, violenţă etc. Se pare că varianta întocmirii unei liste de substanţe interzise nu a reprezentat cea mai bună soluţie, din moment ce etnobotanicele se regăsesc acum pe piaţă sub formă de îngrăşăminte pentru plante sau odorizante. Cele 36 de substanţe existente au fost repede înlocuite cu unele noi, numărul magazinelor care le vând a crescut, şi exponenţial şi numărul consumatorilor, mai nou apărând şi o nouă categorie, cea a pensionarilor! Trebuie să înţelegem că în joc este viitorul copiilor noştri care sunt expuşi unor tentaţii greu de refuzat. Pe ei trebuie să-i protejăm cu orice preţ. Unele administraţii locale au adoptat deja hotărâri prin care vor desfiinţa aceste locuri de pierzanie, intitulate malefic "magazine de vise", iar acesta reprezintă, cred eu, un exemplu de urmat. Mai mult, consider că actualizarea listei trebuie să devină unul dintre atributele principale ale Ministerului Sănătăţii, pentru a putea face acest lucru în colaborare cu Guvernul, în scopul urgentării acestei proceduri. înăsprirea legislaţiei pare a fi singura soluţie, din moment ce Oficiul pentru Protecţia Consumatorului a reuşit, în urma controalelor şi amenzilor aplicate, să închidă asemenea magazine, dar ele au reapărut sub o altă denumire.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Agricultura românească trebuie să fie o prioritate" De la început trebuie să afirm că, indiferent de forma de proprietate, sunt împotriva lipsei de performanţă a agriculturii. Socotesc însă că între o formă organizată şi una neorganizată, cea care ajunge la performanţă este cea organizată de agricultori. Distrugerea formelor organizate din agricultură de către guvern a însemnat de fapt distrugerea principiului agriculturii de piaţă. Nu mă refer în această declaraţie politică la dreptul de proprietate, care este un drept sfânt. Lipsa de performanţă în agricultura organizată trebuia mai întâi să fie analizată şi apoi dovedită. Era nevoie de un minimum de efort pentru a separa răul de mai puţin rău sau bine. Lichidarea sistemelor de producţie organizată s-a făcut pompieristic conform principiului "trebuie să dispară totul". După ultimele statistici, au dispărut locurile de muncă, animalele sau mijloacele de producţie care puteau fi modernizate. A început apoi dezastrul prin furtul organizat al acestora cu acceptul şi oblăduirea factorilor de putere. Au rămas pe mari suprafeţe doar scheletele de grajduri şi sere, mari suprafeţe de terenuri nelucrate pe care s-au instalat buruieni, terenurile respective constituind adevărate surse de poluare şi degradare a mediului. Mii de hectare cu vie şi pomi au avut aceeaşi soartă. O poluare brună, prin uscarea pomilor şi instalarea eroziunii solurilor, prin alunecări de teren a pus stăpânire pe mari suprafeţe de terenuri. În final, doar 15-20% din agricultura ţării a produs pentru piaţă, restul de 80% din necesarul de alimente fiind adus din import. în aceste condiţii, consider că în 2012 reforma reală în agricultură trebuie să înceapă, aceasta fiind o soluţie pentru scoaterea României dintr-un eventual colaps ce ar putea fi produs de criza economică. Pentru a înţelege prioritatea agriculturii, trebuie ca deciziile din domeniu să fie luate de oameni competenţi şi responsabili.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Risipirea banilor publici" Preşedintele României Traian Băsescu anunţa intrarea ţării şi în criza alimentară, declarând că deja în România peste 1,5 milioane de oameni suferă de foame. Domnul preşedinte a fost blând, din informaţiile mele numărul celor care suferă de foame în grade diferite este de 3 ori mai mare. Eu nu înţeleg cum Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale poate trata cu atâta lipsă de răspundere o problemă atât de gravă, cum este asigurarea securităţii alimentare a populaţiei şi a hranei şeptelului de animale al ţării. Cum pot fi nepăsători, când ştiu că peste 70% din hrana populaţiei României este asigurată din import şi plătită din credite externe. Cum îşi permit unele instituţii publice să risipească banii publici pe neruşinate "chiolhane", în dispreţul public, pe plata de importuri neesenţiale de consum şi nu de producţie. Încălzirea globală şi alţi factori naturali ostili speţei umane fac ca producţia agricolă pe glob să fie deficitară, peste două miliarde de oameni suferă de foame şi din cauza neacoperirii în proporţii periculoase a cererii de alimente, preţurile pe piaţă pe unitatea de produs la produsele agricole vor creşte în cote alarmante. Trebuie să se ştie că cea mai importantă activitate umană este agricultura, pentru că în principal materia primă din care se creează hrana sunt pământul, apa, aerul şi soarele, primite gratis de la natură/Dumnezeu, dar pentru care oamenii trebuie să se organizeze, în momentele cele mai optime, pentru a combina factorii naturali sus- menţionaţi, neintervenţia fiind o pierdere ireversibilă. Orice ţară, înainte de a se industrializa, a avut o agricultură eficientă, industria cât şi celelalte activităţi economice s-au dezvoltat pe seama şi cu sprijinul agricol. Dacă reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu manifestă interes şi preocupare pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, vor răspunde pentru nepăsare. Reforma agriculturii româneşti continuă să fie înţeleasă şi aplicată numai în forma ei distructivă. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să citească în dicţionar explicaţiile la noţiunea de reformă.
			Domnul Vasile Popeangă: "Incompetenţa actualei puteri e mai rea decât un război!" Cu ceva vreme în urmă, lângă noi, în fosta Iugoslavie, a fost un război care a dus nu doar la multe grozăvii şi zeci de mii de victime, din toate părţile, dar şi la o prăbuşire rapidă a unei economii după care tânjeam şi noi înainte de 1989, întrucât Josip Broz Tito a avut grijă ca socialismul pe care îl construise pentru poporul sârbo-croat să conţină şi câteva dintre elementele bune ale capitalismului, totodată dându-şi seama că e şi în avantajul Iugoslaviei ca să nu-i lege de glie pe cetăţeni, dându-le posibilitatea să muncească în Europa şi să vină cu banii şi experienţa înapoi. Şi cât de rău le-a fost sârbilor în timpul războiului, dar tot o duceau mai bine decât o duce românul de rând acum, după douăzeci de ani de capitalism sălbatic. însă niciodată cetăţenii spaţiului carpato-danubiano-pontic nu au dus-o mai rău ca sub actuala putere. Drumurile bombardate ale sârbilor arătau mai bine decât drumurile construite sau plombate de oamenii actualei puteri, nu rare fiind cazurile când, după tăierea panglicii de către Boc şi cine mai era pe lângă el, drumurile să fie închise pentru reparaţii. Este celebru şi cazul terenului de fotbal construit în pantă, la fel de impracticabil ca drumurile asfaltate din start cu gropi ale lui Berceanu. Ori ştrandurile cărora li s-a tăiat panglica şi au fost apoi închise cu drag, spre a sluji ca muzee ale incompetenţei guvernării portocalii pentru generaţiilor actuale şi viitoare. Oamenii actualei puteri vorbesc despre economie, însă, pe de-o parte, habar nu au despre ce vorbesc, iar pe de altă parte, cine mai are câte o idee ori cară vreo diplomă eliberată de câte-o facultate cu profil economic, uită pur şi simplu care este unicul şi fundamentalul rol al unei economii: acela de a ridica nivelul de trai al oamenilor! Zorii economiei, încă de la prima diviziune socială a muncii, i-au scos pe oameni din rândul animalelor, iar evoluţia economică şi cea tehnologică au adus, de atunci şi până în prezent, un permanent spor de civilizaţie. Însă actuala putere a reuşit, în doar trei ani şi sub amărâta justificare a crizei, să dea înapoi economia (şi implicit nivelul de trai şi civilizaţie al românilor!) cu aproximativ 200 de ani, la vremea când capitalismul se manifesta încă la nivel sălbatic, nereglementat, după bunul plac al celor care începuseră să concentreze capitaluri în mâinile lor. Astfel, genocidul economic promovat de către actuala putere a ajutat înapoierea economică a ţării mai mult decât ar fi făcut-o un război: sârbii, de exemplu, în cele mai crâncene momente ale luptelor lor, aveau puterea de cumpărare mai mare şi o duceau mai bine decât o duc românii acum! Românii din perioada celui de-al doilea război mondial (şi era război!) aveau salariile cu o putere de cumpărare mai mare decât cea de acum! Intrarea în UE, în 2007, n-a putut nici până-n ziua de azi să fie fructificată în vreun fel, mai ales din punct de vedere economic, actuala putere având nişte performanţe mai mult decât jalnice în domeniile atragerii banilor comunitari ori a investitorilor străini, reuşind să exaspereze cu neştiinţa şi ineficienţa sa până şi comisari europeni îmbătrâniţi în lucrul cu fonduri europene! Nu numai că nu a fost capabilă să promoveze o legislaţie care să încurajeze dezvoltarea economică - înfiinţarea Ministerului Dezvoltării însemnând, de fapt, mai multă subdezvoltare decât a cunoscut vreodată acest popor în ultimele două secole -, dar impostura ocupanţilor scaunelor ministeriale a dus la măsuri absurde, recunoscute ca ineficiente chiar de către membri marcanţi ai puterii (de exemplu, moartea a aproximativ două sute de mii de unităţi economice doar prin introducerea unei taxe stupide, ori mărirea TVA-ului cu 5 procente), la alungarea investitorilor străini care aduceau procente bune la PIB prin activităţile pe care le prestau, ceea ce, previzibil, ne va afunda în recesiunea pe care băsiştii încercau să ne convingă că am depăşit-o cu nu se ştie câte zecimale după virgulă, însă fără niciun rezultat concret în buzunarele cetăţeanului de rând. Căci economia nu este un scop în sine, ci scopul ei este tocmai ca omul de rând să o ducă mai bine. Dacă nu o duce mai bine omul de rând, înseamnă că economia nu merge sau merge prosteşte, iar acesta este cel mai bun semn că trebuie schimbaţi cei de la butoanele economiei naţionale. Culmea tupeului însă este prezentă atunci când Boc şi complicii săi de guvernare au început să se laude, la un moment dat, că au crescut exporturile, de parcă ar fi avut, săracii epigoni, vreo contribuţie cât de mică la asta. în ciuda eforturilor guvernamentale de a le omorî, unele întreprinderi s-au încăpăţânat să supravieţuiască şi să facă şi export, iar când au văzut asta, băsiştii au întors placa şi au sărit de zece coţi în sus că-n timpul mandatului lor au crescut exporturile României. Jenant e puţin spus despre acest comportament tipic băsist, de cocoş chel, dar împăunat cu penele altuia... Ca o justificare parşivă a incompetenţei, actuala putere încearcă să caute scuze în două direcţii: că a fost criză şi că şi alţii o duc rău, chiar dacă este vorba despre nişte ţări mari. Ce uită însă actuala guvernare (de fapt, trec intenţionat cu vederea, în speranţa că nu mai vede nimeni şi nu le-o aruncă verde-n faţă) este că ea a fost pusă acolo şi plătită zdravăn şi umplută cu avantajele puterii nu ca să-şi justifice incompetenţa, hoţia şi reaua voinţă, ci ca să facă treabă, să găsească soluţii şi să le aplice cât mai bine şi cât mai repede, conform jurământului depus la învestitură. Pe de altă parte, exemplele negative care sunt servite drept o altă justificare a lenei şi incompetenţei portocalii iarăşi nu stau în picioare: pentru că sunt şi multe alte exemple pozitive (cum ar fi Polonia), despre care nu se suflă o vorbă însă, deoarece acele exemple pozitive înglobează multă muncă şi inteligenţă, lucruri repudiate grav şi definitiv din sânul sectelor băsiste, şi pentru că nu este corect, normal, moral să ne fie servite exemple negative din alte părţi, întrucât guvernarea actuală nu este a acelor ţări pe care le dau ca exemple, ci este plătită generos pentru a guverna bine şi eficient în condiţiile din România. Iar cum zice o vorbă veche - leneşul la toate zice că nu poate! Din păcate, viitoarea guvernare va avea cu adevărat parte de o grea moştenire şi va trebui să facem eforturi serioase spre a aduce iarăşi România pe linia de plutire şi să facem economia să prindă viteză. Dar mare şi bun este Dumnezeu şi, cu ajutorul Lui, noi vom readuce din nou zâmbetul luminos pe chipul românului...
			Domnul Cornel Itu: "România îi este datoare lui Paul Goma. Parlamentul trebuie să acţioneze de urgenţă pentru redarea cetăţeniei române acestui erou." Zilele trecute a fost redactată o scrisoare deschisă adresată Parlamentului care semnalează o situaţie scandaloasă, nedemnă pentru România, pentru neamul nostru. Este semnată de aproape 350 de personalităţi din toate domeniile de activitate. O redau: "Scrisoare deschisă către Parlamentul României. Paul Goma nu merită cetăţenia română? Scriitorul Paul Goma a împlinit, în 2 octombrie 2011, 76 de ani. Este o parte a istoriei noastre. Un veritabil erou în viaţă. Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici până în prezent nu i s-a redat cetăţenia română, retrasă de regimul comunist în 1977, după ce a fost expulzat din ţară. Nu este destul că despre disidenţa sa se vorbeşte în manualele de istorie şi în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. E nevoie şi de un gest concret. De redarea efectivă a cetăţeniei. Parlamentul României are căderea morală să iniţieze o lege pentru reglementarea situaţiei lui Paul Goma. Este ştiut că celebrul disident doreşte cetăţenia română, însă nu vrea s-o solicite formal, pe considerentul că n-a cerut să-i fie retrasă. Actualmente are statut de apatrid. E timpul să se repare o nedreptate incalificabilă. Paul Goma onorează România. Text redactat de Alexandru Petria. Semnatari: Victor Rebengiuc, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Daniel Cristea-Enache, Adrian Suciu, Dan Mircea Cipariu, George G. Asztalos, Marius Rizea-Manea, Iulian Sîrbu, Vasilica Ilie, Ştefan Doru Dăncuş, Emil Druncea, Gabriel Bădică, Adrian Deliu, Vasile Baghiu, Ioan-Victor Drăgan, Sorina Ivaşcu, Vasile Daniel Ionuţ, Otilia Ţigănaş, Jeanette Carp, Gabriel Klimowicz, Ioana Popa, Steluţa Roşca Stănescu, Sorin Roşca Stănescu, Anamaria Pop, Liliana Cîmpeanu, Marius Ştefan Aldea, Cristina Nemerovschi, Silvia Petre-Grigore, Petre Violetta, Marius Ghilezan, Dragomir Cristian Cosmin, Flori Bălănescu, Oana Moisil, Luminiţa Mesesan-Gabrilaki, Mihail-Sorin Gaidau, Mihail Vakulovski, Gr. Arsene, Ion Marin Almăjan, Victoria Stoian, Laszlo Alexandru, Aurelia Vlasin, Roşu Sânziana, Roşu Elena, Roşu Marian, Roşu Andrei, Mariana Pasincovschi, Nicoleta Balaci, Andrei Bădin, Florin Ispas, Mircea Ivănoiu, Marius Mina, Andrea Hedeş, Loredana Ioncică, Ileana Ene Giuşcă, Mircea Drăgănescu, George Strunga, Nicolae Scurtu, Ţeavă Gheorghe, Liviu Drugă, Andi Bob, Ioan Suciu, Maria Sava, Nick Sava, Săsăran Ioan, Cristian Tiberiu Florea, Mihai Goţiu, Iulian Capsali, Vasile Ernu, Radu Vancu, Iulia Ralia, Sanda Văran, Aliona Grati, Marcel Ion Fandarac, Simona Murgoci, Daniela Lungu, Sabin Gherman, Magda Ursache, Petru Ursache, Nicolae Coande, Inimă-Rea, Sorin Mărculescu, Mircea Popa, Mihnea Paraschivescu, Viorica Niscov, Alexandru Platon, Sorin Gîrjan, Mihai Rădulescu, Marian Popa, Nicolae Eremia, Virgil Diaconu, Teodor Cristescu, Cîrnicianu Cristina, Nicolae Manolache, Luminiţa Dejeu, Mari Giu, Octavian Căpăţână, Daniel Rameder, Doina Uricariu, Liviu Dimitriu, Paul Alexandru Drogeanu, Andreea Drogeanu, Ovidiu Simonca, Şerban Anghel, Constantin-Andrei Rusu, Mircea Otinescu, Gabriel Radu, Pompiliu Comşa, Mugur Grosu, Adrian Stasek, George Chiriac, Norbert Matei, Mircea Bostan, Vasile Cornea, Vladimir Dumitru, Ileana Enache, Lucian Comino, Mihai Rogobete, Tudor Anton, Lucian Piuca, Aida Minerva Tănăsescu, Al. Florin Ţene, Cati Minecan, Sorin Bocancea, Dragoş Minca, Ovidiu Stanomir, Adrian Scurtu, Doru Beldiman, Şerban Tomşa, Babalic Elena Mirela, Doina Drăguţ, Andreas-Rudi Chiru, Adela Moţoc, Gina Cecilia Pistol, Sorin Militaru, Grigore L. Culian, Horia Pătraşcu, Nora Kallos, Diana Iepure, Dragoş Varga, Adrian Georgescu, Vladimir Tescanu, Ana Edelman, Johann H. Edelman, Gheorghe Minea, Gabriela Stoica Mărculescu, Miron Scorobete, Claudiu Şular, Gh.Dogaru, Oana Dumitrescu-Corbeanu, Mircea Pricăjan, Christine-Marie Turcu, Adrian David, Daniela Sitar-Taut, Şerban Foarţă, Claude Karnoouh, Vasile Constantin, Gabriel Daliş, Ion Pop, Ioan Groşan, Codin Olariu, Gh. Buzatu, Stelian Rotariu, Lenuţa Puşcaş, Ovidiu Nimigean, Alexandru Moraru, Mihai Iliescu, Ana Ilisescu, Tiberiu Fărcaş, Nicolae Poteraş, Marcel Enache, Mircea Tuglea, Viorica Nişcov, Alexandru Vakulovski, Carmen Ene, Vitalie Brega, Kiddy Gavrilă, Constantin Ţuţuianu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Radu Gheorghe Grozea, Ioana Lupaşcu, Julien Nicol, Camelian Propinaţiu, Aleksandar Stoicovici, Sorin Ilieşiu, Oana Cătălina Bucur, Anatol Petrencu, Ion Simuţ, Petarlecean Vladiana, Alexandra Svet, Andrei Oancea, Mihaela Cartis, Theodor Nicola Fronea, Alexandru Fronea, Victoria Răilean, Mihnea Blidariu, Sorin Roiban, Marius Mihalache, Viorel Cucu, Ştefănescu Roselina Daniel, Mircea Dinutz, Cătălina Bălan, Călin Platon, Octav Pelin, Vasile Şoimaru, Monica Fackelmayer, Victor Lite, Paul Spirescu, Adrian Botez, Dinu Simon, Rodica Lăzărescu, Sorin Ciurel, Lucian Vinţan, Cornel Galben, Adriana Cocu, Daniel Vighi, Theodor Orăşanu, Cristi Cîmpineanu, Florentina Borgovan, Igor Ursenco, Nina Corcinschi, Aurel Opiatră, Horia Muntenuş, Ovidiu Banu, Dana Banu, Bogdan Creţu, Maricel Tilibaşa, Florin Hălălău, Monika Lungu, Livia Zmeu, Florin Cârlan, Carmen Hariton, Cucoş Oleg, Anca Nicoleta Georgescu, Ioan Caprosu, Chris Tănăsescu, Moni Stănilă, Cotelea Alexei, John Enache, Ion Coja, Radu Millea, Mihai Istrătescu, Micael Nicolas, Eugen Radu, Viorel Savin, Gabi Bota, Johanna Russ, Lucian Tănase, Emilia Dănescu, Mihai Carabet, Dana Tapalagă, Nicolae Josan, Lora Josan, Doru Josan, Cătălin Josan, Ruxandra Josan, Ghenadie Brega, Dorel Andrieş, Doina Dziminschi, Vasile Dan, Nicolae Turtureanu, Florin Staicu, Ştefan Mariş, Dragoş Dumitrescu, Mihai Floarea, Corina Rădulescu, Cassian Maria Spiridon, Ion Barbu, Andrei Alexandru, Mariana Pasincovschi, Ludmila Pasincovschi, Alexandru Pasincovschi, Nicolae Pasincovschi, Cezar Cozma, Maria Cozma, Elena Fornea, Cristina Sfeclă, Simona Ionescu, Marilena Rotaru, Janina Lungu, Anton Stanciu, Aurelia Comşa, Romica Balan, Dan Florin Chiriţescu, Stan Grădinaru, Neculai Danu, Cătălin Antohi, Mihaela Antohi, Vivi Antohi, Andrei Antohi, Vasile Gogea, Florin Dochia, Mihaela Rameder, Viorel Banu, Radu Afrim, Ciprian Birtea, Mihai Şomănescu, Liviu Mihaiu, Chiriţoiu Anamaria-Cristina, Barbieru Ioan Bogdan, Alexandru Pecican, Radu Rizescu, Maia Martin, Florin Puşcaş, Mircea Duţiu, Antoniu Poienaru, Petru Juravlea, Daniel Onaca, Cristina Boscăneanu Stoianovici, Radu Ulmeanu, Luminiţa Duca-Sanda, Jamal Curbisa, Mihaela Mihai, Cristian Donciu, Ion Olaru Calieni, Stan Petrescu, Bogdan Mureşan, Ion Cristofor, Alexandru Vaida, Nichita Danilov, Miruna Munteanu, Roxana Ştiubei, Argentina Gribincea, Romeo-Valentin Muscă, Constantin Boncescu, Ana Maria Ciceală, Gheorghe Grigurcu, George Arion, Felicia Feldriorean, Ioan Scorobete, Nedeea Burcă, Ruxandra Anton, Radu Humor, Dumitru Troancă, Alexandru Ovidiu Vintilă, Octavian Mihăescu, Marin Ifrim, Angela Baciu, Margareta Chicu, Silvia Codreanu, Petru Ionescu, Constantin Dobre, Gheorghe Petrov, Gabi Schuster". Ca român, nu pot să răspund decât într-un singur fel întrebării "Paul Goma nu merită cetăţenia română?" din titlul scrisorii deschise: merită! Este, a fost şi o să fie român. Un român care a făcut istorie. Ca parlamentar, m-am gândit la o soluţie pentru a spăla ruşinea - voi înainta un proiect de lege care să remedieze problema lui Paul Goma şi a tuturor celor aflaţi în situaţia sa. Am speranţa că parlamentarii din toate partidele o să voteze legea.
			Domnul Cornel Itu: "Politizarea sistemului sanitar" În teorie, de ani de zile, noi reformăm sistemul sanitar, în realitate, facem tot ceea ce este posibil pentru distrugerea lui. Folosesc persoana întâi plural, pronumele noi, pentru că, în final, cu vot pro sau contra, puterea îşi impune voinţa, făcându-ne părtaşii unor măsuri aberante îndreptate împotriva fiinţei noastre naţionale. Coaliţia, în îngâmfarea ei nemărginită, îşi poate revendica cu mândrie cel puţin următoarele izbânzi: - ceaţă şi ape tulburi în raporturile dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii, ambiguitate alimentată de interese potrivnice în sânul coaliţiei; - desfiinţarea şi transformarea de formă a multor unităţi spitaliceşti funcţionale în case pentru bătrâni; - reducerea numărului de posturi în sănătate şi, în paralel, blocarea altora; - salariile de mizerie şi culpabilizarea continuă a personalului medical, medici rezidenţi plătiţi cu fabuloasa sumă de 870 de lei pe lună, plus 20 de bonuri de masă în valoare de 9 lei; - exodul personalului medical spre alte ţări, oricare ar fi ele, în afară de România. Şi dacă e să vorbim despre plecarea masivă spre alte zări, înţeleg clar că este un fenomen încurajat şi dirijat, pe de-o parte, de mult trâmbiţata reformă din sănătate, dar şi de îndemnurile prezidenţiale. O fi ceva ce îmi scapă mie, şi-anume, că e de bon ton să mergi în străinătate ca să fii tratat de medici români. Probabil aici se ascunde adevăratul sens al reformei, tratamentul elitei româneşti pe bani europeneşti. La baza tuturor acestor tare stă, de fapt, de ani buni, politizarea sistemului sanitar, cireaşa de pe tort a marii reforme din sistemul sanitar românesc. Asistăm acum la o adevărată epurare politică a cadrelor medicale de conducere. Indiferent de calificarea lor, de realizările profesionale, singurele care trebuie să conteze în desemnarea pentru diverse funcţii, o seamă de personalităţi merituoase din lumea medicală sunt înlăturate pentru simplul motiv că nu aparţin partidelor de guvernământ. Ele sunt înlocuite cu persoane mai mult sau mai puţin competente, uneori, chiar împotriva voinţei acestora. Ar fi cazul să înţelegem o dată pentru totdeauna că sănătatea, printr-un sistem bine organizat, este condiţia esenţială pentru existenţa omenirii, iar cei care ne-o asigură în cele mai multe cazuri sunt de neînlocuit. Politizarea actului medical denaturează valoarea sa adevărata şi dreaptă, duce sublimul în derizoriu. Această practică de politizare cu orice preţ a sistemului sanitar are urmări catastrofale nu numai în direcţia sănătăţii fizice a celor suferinzi, ea reprezintă un atentat criminal la adresa fiinţei noastre naţionale. Despre ce vorbim oare? Despre interese meschine de partid, despre inconştienţă?
			Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Minciuna - legea fundamentală a PDL" Minciuna este cea mai folosită metodă a autoconservării, spunea Marcel Proust. Ei bine, pentru actuala putere, minciuna a devenit lege fundamentală şi principal criteriu de guvernare. Când mai auziţi pe cineva că împroaşcă cu noroi un alt om, că îl denigrează, că îl acuză de lucruri pe care nu le poate dovedi, e clar vorba de manipularea portocalie. Singurul care a îndrăznit să dea în vileag nesimţirea PDL-istă a fost ministrul afacerilor europene, Leonard Orban, care a ieşit public să spună adevărul: rata efectivă de absorbţie a fondurilor europene a României este de doar 3,7%. Procentul reprezintă rambursările de la Comisia Europeană, fără a include avansurile primite pentru fiecare program. Comisia Europeană a rambursat până în acest moment doar 716 milioane de euro pentru proiectele cu fonduri structurale, reprezentând un grad efectiv de absorbţie de numai 3,7%. Supravieţuirea PDL-iştilor depinde acum doar de abilitatea lor de a minţi, în vreme ce succesul născocirilor amăgitoare îndepărtează tot mai mult electoratul şi strică imaginea României. De aceea, rămâne de actualitate o întrebare: "Când poţi să-ţi dai seama că un PDL-ist minte?" Răspunsul: "Când deschide gura să spună ceva." Principalele valori PDL-iste: corupţia, minciuna şi hoţia au devenit căi de guvernare şi mijloace de intimidare. Marile realizări PDL-iste au în spate foarte multe minciuni, bani cheltuiţi cu nemiluita şi impact aproape zero pentru bunul mers al economiei. Toate acestea sunt însă aspru taxate de comunitatea europeană! în raportul Comisiei Europene privind situaţia României şi Bulgariei la capitolul absorbţia fondurilor UE, concluziile despre ţara noastră sunt devastatoare! De la minciună, prefăcătorie şi până la fraudă, niciun cuvânt din această categorie nu lipseşte din raportul Comisiei Europene. Guvernul României minte cu neruşinare, dar asta nu e o noutate, ci faptul că executivul Boc minte chiar dacă ştie că documentele oficiale ale Comisiei Europene vor fi analizate şi adevărul scos la lumină ne va face praf! Situaţia României în privinţa absorbţiei fondurilor europene este cu atât mai îngrijorătoare cu cât Comisia Europeană a avertizat în termeni de o duritate extremă guvernul de la Bucureşti: mai pe româneşte spus, Comisia Europeană a transmis guvernanţilor români în raportul privind absorbţia fondurilor europene că, după ce că sunt suspecţi de cam prea multe fraude cu fonduri UE, mai sunt şi mincinoşi şi, din păcate, nici mintea nu-i ajută foarte tare!
			Domnul Vasile Mocanu: "O chestiune delicată" Sistemul medical românesc mai are o fisură prin care se pierd o mulţime de bani. în fiecare an, sute de ieşeni care muncesc în străinătate, în special în Italia, se tratează în spitalele din Iaşi. Probabil la fel procedează şi alţi români care şi-au găsit un job într-o ţară din Uniunea Europeană. Şi ce e rău în asta?, s-ar putea întreba cei mai mulţi dintre dumneavoastră. Faptul că românii se întorc în ţară pentru tratamente medicale este o dovadă că aceşti oameni apreciază mai mult calitatea actului medical românesc decât a celui oferit de sistemul medical din Italia ori Spania... Din păcate, nu-i aşa. Este vorba doar de un calcul financiar. În multe cazuri, o operaţie efectuată în România costă şi de o mie de ori mai puţin decât în Italia. Şi de ce ar da cineva zeci de mii de euro în Italia dacă poate cheltui doar câteva sute de lei în România pentru o intervenţie chirurgicală, uneori extrem de complicată? Sistemul medical românesc permite românilor care nu sunt asiguraţi în ţară (şi deseori nici în altă parte) să plătească o sumă modică Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate pentru a redeveni asiguraţi pentru o perioadă scurtă de timp. În contul acestei sume pot beneficia de tratamente dintre cele mai costisitoare. O fi bine, o fi rău? Dacă e rău, atunci ce e de făcut? Poate că specialiştii din Ministerul Sănătăţii ar trebui să dea cât mai repede un răspuns la această întrebare şi să ofere cea mai convenabilă soluţie pentru toată lumea.
			Domnul Ion Călin: "Un partid şi două Românii" Săptămâna trecută ni s-a confirmat încă o dată ca avem două ţări, una în Paradis şi alta în Infern, o Românie de dreapta şi prosperă şi o alta Românie care cerşeşte. Aşa este împărţită ţara de către ministrul de externe sau mai bine zis de către prim vicepreşedintele PDL, pentru că dumnealui face mai mult muncă politică decât politică externă, este mai mult preocupat de modul cum va câştiga PDL alegerile decât de problemele politicii externe a ţării. Cum să-l intereseze politica externă a ţării dacă dumnealui este sigur că acest post aparţine partidului, iar dumnealui, cum ocupă o funcţie în cadrul conducerii partidului, atunci în mod sigur va rămâne ministru de externe. Mai dureros este faptul că un membru al partidului de guvernământ şi cu o funcţie atât de importantă în conducerea acestuia recunoaşte fără nicio remuşcare existenţa acestor Românii. De ce nu merge mai departe să afle şi cui se datorează acest lucru? De ce există două Românii? Pe cine reprezintă aceste Românii? Bineînţeles una puterea şi cealaltă opoziţia. Din cine sunt formate aceste Românii, cum au apărut ele? Cum poate fi ajutată România care cerşeşte ca să ajungă la România prosperă? Poate aceasta ar trebui să fie adevărata preocupare a celor care ne guvernează. Când cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au majorat cu 15,4%, la 2,5 miliarde lei, pe luna august, iar guvernul taie bani de la populaţie şi îi direcţionează spre clientela politică, cum să nu existe două Românii. Când reducerile de cheltuieli cu bunurile şi serviciile se fac doar pe hârtie, producţia industrială a scăzut cu 7,1%, vânzările cu 3,6% şi comenzile cu 0,6%, în luna august. Pentru guvernul Boc, există creştere economică nu mare, de 1,5%, iar de vină este evoluţia economiei europene şi opoziţia care dă dovadă de neîncredere, nu actualul guvern. Când îţi pleacă o parte din investitorii străini, tu, guvern, în loc să analizezi cauzele care contribuie la acest fenomen, te lauzi că negociezi cu alţi "21 de investitori, adică 21 de proiecte potenţiale în valoare de peste un miliard de euro, care ar putea genera 8.000 de locuri de muncă". Deci, când fiecare ţară se bate pentru fiecare loc de muncă, guvernul României dă încă o dată dovadă de aroganţa cunoscută, nu ia nicio măsură care să stopeze acest lucru. Aşa au apărut şi cele două Românii. Odată cu nepăsarea celor de la guvernare sau, mai bine zis, din preocuparea acestora numai pentru ei şi numai pentru ei. Altfel cum se explică faptul că însuşi premierul, care este şi preşedintele partidului de la putere, susţine că va da bani publici pentru încheierea proiectelor, până la alegerile de anul viitor, primarilor de aceeaşi coloratură politică care duc "sporul şi forţa" şi de care depinde, evident, partidul şi soarta noastră. Ce poţi să mai crezi? Pentru Emil Boc, premierul ţării, pensionarii nu au fost afectaţi de criză, deci pot să mai rabde, bugetarii, persoanele cu dizabilităţi pot să înţeleagă că este criză; astfel, principalul scop este finalizarea proiectelor pentru asigurarea puterii în continuare. Ce diferenţă între Emil Boc cel din opoziţie şi Emil Boc de la putere, între justiţiarul din opoziţie şi injustul de la putere! Aşadar, cum poate fi numit domnul prim-ministru care mai şi susţine că neterminarea acestor proiecte duce la scufundarea partidului şi a ţării? Deci ţara este partidul şi partidul ţara, aşa cum era altădată. Sau conducerea ţării se confundă cu conducerea partidului şi dacă aceştia pierd puterea, se va scufunda şi ţara. Fiţi siguri, domnilor colegi, că ţara nu se va scufunda odată cu plecarea dumneavoastră de la guvernare şi renunţând la practicile dumneavoastră, vor fi terminate şi chiar începute alte proiecte, este însă adevărat că de aceste proiecte vor beneficia şi alte localităţi, nu numai cele cu administraţii PDL şi vom face în aşa fel încât diferenţa dintre cele Românii să dispară. Această ţară poate va deveni una singură, prosperă, nu va mai exista România cerşetoare, analfabetă şi lipsită de demnitate.
			Domnul Neculai Răţoi: "Ce ţie nu-ţi place..." sau "Despre pai şi bârnă, iarăşi" Dublul limbaj, dublul standard, statutul duplicitar a devenit regulă în cel mai vinovat partid de guvernământ. Căci din cele trei partide pe care le are monstruoasa coaliţie care se preface a guverna această ţară, cel mai vinovat este, mai întotdeauna, cel mai mare. Mă rog: "mare", în cazul PDL, este cam mult spus, când întreaga coaliţie mai are un pic şi coboară în ochii electoratului la un număr care se poate scrie cu o singură cifră. Până şi Băsescu recunoştea asta, nu cu prea multă vreme în urmă, lucru consemnat şi de un microfon al unui reporter, "uitat" deschis, că s-ar putea ca PDL-ul să n-aibă decât vreo 8 procente în realitate, ţinând cont de marja de eroare... Ziceam că principalul partid încă portocaliu a făcut din dublul limbaj un standard de comunicare şi îl aplică peste tot pe unde are ocazia, fie că se amestecă în treburile interne ale altor partide, fie că este vorba despre finanţe, despre nivelul de trai al populaţiei ori despre oricare alt domeniu aflat, fie şi pentru o secundă, în atenţia vreunui reprezentant, mai răsărit sau mai amărât, al actualei puteri. De exemplu, vineri, la Sibiu, într-o şedinţă a partidului, stimabila ex-"blonda de la Cotroceni" actualmente "blonda de la subdezvoltare" afirma că "problemele din partid şi le rezolvă singuri". Cu alte cuvinte, nu trebuie să-şi bage nimeni nasul în treburile interne ale partidului încă portocaliu. Însă aceeaşi persoană nu pridideşte cu criticile la adresa liderilor USL, aruncă diverse etichete şi pseudojudecăţi de valoare înspre partidele componente ale Uniunii, înfierează cu mânie stalinistă nişte eventuale fapte imaginare ale domnilor Ponta şi Antonescu, mângâind matern creştetele PDL-iştilor care chiar comit faptele ce li se impută liderilor USL. "Blonda de la subdezvoltare" preferă să arunce fumigene spre opoziţie, ca să mascheze incompetenţa, impostura, hoţia din aria sa de competenţă, în loc să-şi propună să facă şi ea curăţenie măcar în zonele de care răspunde personal, ca o reală gospodină ce s-ar dori a fi. Să nu uităm că a arătat c-ar fi meşteră în lucrul cu andrelele, datul cu mopul etc., aşa că ar şti să facă şi curăţenie, doar voinţa şi interesul îi lipsesc în acest sens... Şi mai ignoră mulţi membri din partidul-fondator al viitoarei "Mişcări Ploconare", că noi, opoziţia, ca şi oricine altcineva, avem propriile programe sociale, economice şi pe multe alte domenii. Astfel, este de neconceput pentru nişte oameni care nu şi-au pierdut busola, ca să fim arătaţi cu degetul că nu vrem să ducem la îndeplinire fiţele sau inepţiile pe care le visează noaptea actualii guvernanţi şi care vor să le votăm şi noi, a doua zi, în interesul lor! Nu mai punem la socoteală şi faptul că, în majoritatea situaţiilor, urgenţele legislative ale actualei puteri nu reprezintă nicio urgenţă pentru ţară! De exemplu, împărţirea pe judeţe mai mari a teritoriului s-a dovedit că e doar o măsură care să ajute PDL-ul în alegeri să mai crească, măcar teoretic, cu vreo 2-3 procente. S-a demonstrat cu deasupra de măsură, inclusiv de către forurile europene, că o astfel de acţiune nu este necesară. Cu toate astea, opoziţia este arătată cu degetul de către soliştii vocali ai actualei puteri pentru că refuză să participe la o prostie! Şi de ce, mă rog, am face jocurile de moment ale puterii, când rolul opoziţiei este exact acela de a o trezi la realitate? În afară de faptul că arată singuri cât de penibili pot deveni când încearcă să pară isteţi, alt rezultat notabil nu au hăulitorii portocalii, mai preocupaţi să pună etichete şi să ponegrească opoziţia, presa şi poate chiar pe Dumnezeu dacă ar îndrăzni să le stea în calea planurilor lor mârşave! Se spune că dacă vrei să cunoşti câte parale face cineva, dă-i puterea şi te convingi rapid. Nimic mai adevărat decât această vorbă din popor! Din păcate, s-a inventat dublul limbaj pentru a camufla aceasta. Şi cum vorba a fost inventată ca să ascundă gândurile şi unele fapte, se foloseşte dublul limbaj pentru deturnarea atenţiei opiniei publice de la mârşăviile pe care actuala putere le comite sau le pune la cale doar. Ce nu ştie însă actuala putere e faptul că încă nu-i obligatoriu să stai la putere doar dacă eşti duplicitar, mârşav, cu mână lungă şi rău intenţionat, ci dimpotrivă...
			Domnul Ioan Munteanu: "Aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen" O nouă rezoluţie privind aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen a fost dezbătută de către Parlamentul European în cursul săptămânii trecute. S-a cerut din nou statelor membre UE să-şi respecte angajamentele juridice privitoare la criteriile de aderare la Schengen şi să nu se cedeze în faţa tendinţelor populiste care se manifestă tot mai des şi mai insistent în ultima vreme. Rezoluţia Parlamentului European reafirmă ideea că ambele ţări au implementat pe deplin acquis-ul Schengen, singura condiţie necesară pentru aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul european de liberă circulaţie, aşa cum prevede Tratatul de aderare la UE. în această rezoluţie, eurodeputaţii recomandă statelor membre «să ia o decizie privind extinderea Schengen cu Bulgaria şi România pe baza acquis-ului şi a procedurilor Schengen» şi reafirmă faptul că «cele două state şi-au reconstruit şi reorganizat fundamental sistemul de management integrat al frontierelor prin investiţii substanţiale în autorităţile de aplicare a legii, prin instruire şi tehnologie de ultimă generaţie, şi că şi-au consolidat cadrul instituţional şi legal, aspect recunoscut de către toate rapoartele de evaluare Schengen». Acelaşi document reaminteşte «sprijinul constant şi solidaritatea arătate de România şi Bulgaria ca parteneri de încredere în Europa de Sud-Est şi contribuţia lor constantă la securitatea frontierelor în această parte a Uniunii Europene prin participarea la operaţiuni importante ale Agenţiei europene pentru gestionarea cooperării operaţionale la graniţele externe, menite să contracareze imigraţia ilegală». În urma opoziţiei deschise, exprimate de Olanda şi de Finlanda, Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), reunit în data de 22 septembrie 2011 la Bruxelles, a decis amânarea votului privind aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen. Decizia de extindere a spaţiului Schengen trebuie să fie luată cu unanimitate de voturi de către Consiliul JAI, iar Parlamentul European nu are decât rol consultativ în acest proces. Dincolo de diversele calcule şi interese, România aşteaptă să i se recunoască statutul de stat important în menţinerea stabilităţii în această zonă strategică a Europei.
			Domnul Ioan Munteanu: "Învăţământul din România - între reforme şi realitate" Reprezentanţii Federaţiei sindicatelor libere din învăţământ consideră că "învăţământul din România este în nelegalitate", asta pentru că noua Lege a educaţiei naţionale, intrată în vigoare la data de 9 februarie 2011, nu are nici la această dată metodologii şi regulamente aplicabile, deoarece respectivele acte normative nu au fost încă publicate în Monitorul Oficial. "Concret, fără aceste metodologii, nu se pot constitui consorţiile şcolare, nu pot fi acordate burse elevilor din învăţământul preuniversitar, nu pot fi elaborate manualele şi nici nu poate fi realizată evaluarea metodico-ştiinţifică a acestora, nu pot fi organizate examenele de certificare a calificărilor profesionale ale absolvenţilor ciclului inferior al liceului, nu poate fi organizat concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere în unităţile de învăţământ...". Faţă de nevoile imediate, semnalate de către sindicaliştii din domeniul educaţiei, răspunsul primit din partea ministerului este departe de a răspunde în mod convenabil acestor imperative de urgenţă: "aplicarea actelor normative se va realiza într-o dinamică firească (?), în aşa fel încât să respecte stabilitatea parcursului şcolar al elevilor, capacitatea de asimilare şi de punere în aplicare a textelor de către actorii implicaţi, precum şi asumarea treptată a rolului mult mai activ pe care îl au părinţii şi autorităţile publice locale în viaţa şcolii". Este uşor de constatat că acest răspuns din partea responsabililor din domeniul învăţământului este unul formal, fără elemente concrete, menit să inducă ideea că se face reformă (a câta oară?) în acest sector extrem de important pentru viitorul ţării. Între timp, rolul "mult mai activ pe care îl au părinţii" se manifestă prin colectarea unor sume consistente la fondul şcolii şi al clasei, în ciuda faptului că învăţământul este gratuit. Conştienţi de faptul că sistemul este subfinanţat, părinţii acceptă să cotizeze pentru renovarea claselor, pentru dotarea laboratoarelor, pentru achiziţionarea unor mijloace de învăţământ sau a unor produse de papetărie ori birotică. Din păcate, însă, neparticiparea la strângerea fondului clasei ori al şcolii generează situaţii neplăcute pentru cei care nu au posibilitatea să achite aceste sume, copiii fiind admonestaţi sau excluşi de la unele activităţi. În ceea ce priveşte condiţiile şi siguranţa elevilor pe durata orelor de curs, nu puţine sunt riscurile care îi pândesc pe aceştia la orice pas: clădiri dezafectate din prejma şcolilor care se pot dărâma, grupuri sanitare insalubre, clase neîncălzite la vreme de iarnă, lipsa pazei la intrarea în şcoală, traversarea în fugă a străzii spre chioşcurile alimentare din apropierea şcolii, lipsa de supraveghere pe durata pauzelor, creşterea manifestărilor violente în rândul tinerilor, încălcarea prevederilor regulamentului şcolar... Dacă la cele semnalate mai adăugăm starea de nemulţumire a cadrelor didactice, generată de deciziile nedrepte ale guvernanţilor şi de lipsa de consideraţie cu care sunt trataţi în ultima vreme, avem imaginea unui sistem care se află în mare dificultate. Niciodată, poate, nu s-au semnalat atâtea greutăţi şi atâtea nedreptăţi în şcolile româneşti ca în aceşti ultimi ani de reforme amatoriste. Salariile cadrelor didactice au fost reduse drastic, sporurile au fost tăiate, deconturile pentru navetişti au dispărut şi ele, cei 100 de euro pentru procurarea de cărţi sau a unor mijloace de învăţământ n-au fost acordaţi, indemnizaţia de concediu nu mai există, iar creşterile salariale promise sunt din ce în ce mai nesigure. Acestea sunt câteva dintre aspectele pe care le-am surprins, în fugă de condei, prin şcolile noastre. Statele civilizate pun întotdeauna pe primul loc şcoala ca o garanţie a evoluţiei naţiunii lor. Este greu de crezut că mai există în Europa mileniului al treilea unităţi şcolare uitate de lume, precum cele din România: fără autorizaţii de funcţionare, fără apă curentă, fără toalete în incintă, cu elevi mergând mulţi kilometri pe jos până la şcoală, cu profesori insultaţi şi umiliţi, cu violenţă şi cu nesimţire la tot pasul. Oare vom mai trăi vremurile în care şcoala să fie din nou respectată, iar profesorul să fie iarăşi Domn? Este o întrebare mult prea grea pentru actualii guvernanţi care nu dau nici doi bani pe instrucţie şi educaţie. Cu cât o naţiune este mai puţin şcolită, cu atât este mai uşor de manipulat, asta pare a fi singura lor raţiune şi unica explicaţie pentru actuala stare de lucruri.
			Domnul Dan Bordeianu: Deşi economia din România se confruntă cu mari probleme, guvernanţii vorbesc numai despre reorganizarea administrativ-teritorială, comasarea alegerilor şi formule de compensare electorală din care să iasă avantajat PD. Astfel, se pare că nu există niciun fel de preocupare pentru soluţii sau măsuri de relansare economică. Măsurile adoptate au fost doar de faţadă. Cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost tăiate doar pe hârtie pentru a-i păcăli pe cei de la FMI. În realitate, în luna august, ele s-au majorat cu 15,4%, la 2,5 miliarde lei. Aceasta, în timp ce Guvernul sufocă mediul de afaceri şi strânge cureaua pentru bugetari, pensionari, tineri. Mai mult, producţia industrială, principalul motor al economiei, scade. Datele INS arată că, în august, producţia industrială a scăzut cu 7,1%, vânzările cu 3,6% şi comenzile cu 0,6%. Asta după ce şi în iulie scăzuseră, faţă de luna anterioară, producţia cu 1,8%, vânzările cu 4,2% şi comenzile cu 8,1%. Guvernul continuă să asiste pasiv în faţa acestei realităţi şi să pună totul pe seama evoluţiei economiei europene. Economia românească nu este susţinută sub nicio formă: nu există măsuri de sprijinire a mediului privat, pentru crearea de locuri de muncă, piaţa internă este sugrumată, puterea nu manifestă niciun interes pentru alte pieţe cu potenţial (de exemplu ţările BRIC). România este tot mai puţin atractivă pentru investitori din cauza corupţiei, instabilităţii fiscale şi suprataxării. Investiţiile străine directe au ajuns la cel mai scăzut nivel din 2002 încoace. Dacă în România impozitul pe profit este de 16%, în Bulgaria este de doar 10%. Şi TVA este mai mică în Bulgaria - 20%, faţă de 24% în România. În plus, autorităţile de la Sofia au redus birocraţia - timpul necesar pentru înfiinţarea unei firme este de cel mult o săptămână, de două ori mai puţin decât în România - iar capitalul iniţial pentru înfiinţarea unei firme a fost redus la două leva (aproximativ un euro), în condiţiile în care nivelul anterior era 5.000 de leva. În 2009, România era pe locul 40 în clasamentul Forbes al celor mai bune ţări pentru afaceri, dintr-un total de 134 de state. Ţara noastră a coborât pe locul 44 în clasamentul de anul trecut şi pe locul 52 în cel din acest an. Din Uniunea Europeană, doar Grecia este considerată mai indezirabilă pentru afaceri decât România. La capitolul "povară fiscală" stăm chiar mai prost, locul III, iar la libertate monetară ne plasăm pe poziţia 78. Văzând aceste date, este clar că nu mai este timp şi avem nevoie urgentă de măsuri economice care să relanseze economia. Din păcate, nu cred că actualul Guvern nu poate lua asemenea măsuri.
			După pauză
			În continuare, şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Continuăm lucrările de astăzi ale şedinţei Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171, sunt absenţi 161, din care 17 participă la alte acţiuni parlamentare. Punctul 3 pe ordinea de zi va fi discutat în jurul orei 12. Liderii de grup sunt acum în discuţii pentru a finaliza acest proiect de hotărâre. Avem o hotărâre care vizează constatarea încetării unor mandate de deputat. Este vorba de domnii deputaţi: Frunzulică Doru-Claudian şi Lakatos Petru şi, evident, de decesul domnului Pálfi Mózes-Zoltán. Articolul unic se referă la: "Camerei Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a domnului Frunzulică Doru-Claudian, începând cu data de 1 octombrie 2011, a domnului Lakatos Petru, începând cu data de 17octombrie 2011, şi a domnului Pálfi Mózes-Zoltán, începând cu data de 29 august 2011 şi declară vacante locurile de deputat în Circumscripţia electorală nr.30 Olt, Colegiul uninominal nr.7, Circumscripţia electorală nr.5 Bihor, Colegiul uninominal nr.2 şi în Circumscripţia electorală nr.13 Cluj, Colegiul uninominal nr.9." Dacă în ceea ce-i priveşte pe cei care au demisionat, au alte observaţii? Nu. Dacă... o intervenţie. Vă rog.
			Domnul Petru Călian: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau să mulţumesc Biroului permanent pentru că a acceptat această propunere pe care am înaintat-o, astfel încât să discutăm la pachet toate cele 3 situaţii, şi vreau doar să fac un apel colegilor mei, să-i rog să accepte şi să urgentăm dezbaterea şi adoptarea modificării pe care am propus-o la Regulament, şi am făcut această propunere tocmai pentru a nu fi şi pe viitor în situaţiile jenante în care am fost şi vrem să fie totul în regulă şi din acest punct de vedre, pentru că în problema pe care am invocat-o, exista, într-adevăr, un vid legislativ care prin această modificare a Regulamentului se rezolvă. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Bun. Dacă nu mai sunt alte observaţii, atunci rămâne la votul final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea punctului 5 Anexa 2 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Oslo la 20 septembrie 2010. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege este considerat adoptat, în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor.
			Proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul referitor la Sistemul European de Informaţii privind Vehiculele şi Permisele de Conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Regatul Spaniei cu privire la funcţionarea Institutului Cultural Român de la Madrid şi a Centrului Spaniol al Institutului Cervantes din Bucureşti, semnat la Madrid la 19 octombrie 2010. Termenul pentru dezbatere şi vot final este, de asemenea, depăşit. Prin urmare, proiectul de lege se consideră adoptat.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului. Termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit. Propunerea legislativă se consideră adoptată.
			Propunerea legislativă privind completarea art.289 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. Termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit. Propunerea legislativă se consideră adoptată.
			Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul realizării programelor de interes public sau social, al îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi al funcţionării optime a instituţiilor statului, precum şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale. Procedură de urgenţă. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Ştefan Gati (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului): Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimate doamne şi domni deputaţi, Această ordonanţă de urgenţă se referă la completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii, pe o parte, suspendarea aplicării unor prevederi din Codul de procedură fiscală, şi a treia situaţie reglementată este ocuparea unor funcţii prin examen sau concurs în cazul Consiliului Superior al Magistraturii. Mai concret, în conformitate cu prevederile art.8 alin.(3) din Ordonanţei Guvernului nr. 25 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.117/2002, pentru asistenţa tehnică asigurată de Compania Naţională de Investiţii în pregătirea şi derularea programelor de investiţii, de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru plata personalului de supraveghere, în devizul general al lucrării sunt prevăzute cheltuieli forfetare de 5 la sută din valoarea lucrării de constituire a veniturilor ale Companiei Naţionale de Investiţii. Prin prezentul act normativ se are în vedere exceptarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale care asigură finanţarea integrală a lucrărilor executate în cadrul programelor de interes public sau social derulate prin Compania Naţionale de Investiţii, de la plata cheltuielilor forfetare. În lipsa condiţionării de plată, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale se vor implica mai activ din punct de vedere financiar în realizarea programelor. În legătură cu suspendarea unui articol din Codul de procedură fiscală, s-a modificat art.83 din Codul de procedură fiscală, prin introducerea obligativităţii certificării declaraţiilor fiscale anuale de către un consultat fiscal. Prin art.2 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.19/2008, aplicarea dispoziţiilor menţionate mai sus a fost suspendată până la data de 1 ianuarie 2010. Prin prezentul act normativ se propune ca aplicarea prevederilor art.83 alin.(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92 să fie suspendată până la data de 1 ianuarie 2013, luând în considerare şi costul suplimentar pe care contribuabilii sunt nevoiţi să-l suporte prin certificarea declaraţiilor de către un consultant fiscal, prejudiciind astfel relaţia contribuabil-stat. A treia situaţie reglementată prin această ordonanţă de urgenţă se referă la aplicarea prevederilor art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale care au creat disfuncţionalităţi la nivelul instituţiilor a căror conducere este asigurată, potrivit legii, în baza unui contract de management încheiat de perioadă determinată. Prin derogare de la prevederile art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34 se menţionează necesitatea obiectivă a completării statului de funcţii al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru asigurarea funcţionării optime a acestora, prin ocuparea posturilor vacante de specialitate juridică prin examen sau concurs, în condiţiile legii. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei, vă rog.
			Domnul Ion Călin: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii în fond cu proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul realizării programelor de interes public sau social, al îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi al funcţionării optime a instituţiilor statului, precum şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale. Sigur, aşa cum ştiţi, pentru acest proiect de lege a fost întocmit raportul comisiei din 16 iunie 2011, prin care s-a propus adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2011. Plenul Camerei Deputaţilor a dispus, în şedinţa din 26 septembrie 2011, ca proiectul de lege şi raportul întocmit să fie retransmis comisiei în vederea reexaminării. Proiectul de lege şi raportul aferent au fost dezbătute în şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în 4 octombrie 2011. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a reanalizat proiectul de lege şi raportul aferent şi a hotărât cu unanimitate de voturi menţinerea raportului numărul 26 din 16 iunie 2011 în forma prezentată anterior şi cu amendamentele respective. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Avem în faţă un proiect normativ care, deşi a fost respins în Senat, are... a avut şi iniţial, are şi acum raport favorabil din partea comisiei de specialitate, a Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, şi noi îl apreciem ca fiind un proiect normativ util, pentru că el vine să rezolve trei categorii de probleme. Mă rog din nefericire, după ce, iniţial, iniţiativa legislativă n-a fost una extrem de favorabilă, de data asta, cele trei componente se referă pe rând, şi am constatat că modul de prezentare al reprezentantului Guvernului a fost unul extrem de laborios de data aceasta, mi-aş dori ca de fiecare dată reprezentantul Guvernului să aibă o poziţie de factura ilustrativă pe care am avut-o în faţă, prima modificare se referă la faptul că acea contribuţie forfetară de 5 la sută pe care autorităţile publice locale şi centrale o plăteau Companiei Naţionale de Investiţii va rămâne ca sursă de finanţare la aceste entităţi. Este evident un lucru benefic, mai ales în condiţiile lipsei de lichidităţi care se manifestă în momentul acesta. Ne este cunoscut că o bună parte a autorităţilor locale au probleme financiare, au un oarecare dezechilibru în ceea ce priveşte cele două bugete, de investiţii şi de funcţionare, şi în mod deosebit cel de investiţii, iar o sumă care să rămână la dispoziţia lor este cu atât mai bine-venită. O altă componentă se referă la modificarea Codului fiscal privind obligativitatea certificării situaţiilor financiare fiscale de către auditori fiscali. Am zis de la bun început că a fost o iniţiativă luată pe genunchi şi faptul că se revine asupra acesteia şi se prorogă termenul de intrare în funcţiune până la 2013 este încă o dată un lucru salutar pentru mediul de afaceri. Era o contribuţie financiară pe care aceştia trebuiau s-o plătească, pentru că serviciul pe care-l prestau auditorii este unul în mod evident oneros şi avea ca şi componentă sau ca dublă componentă şi darul de a birocratiza suplimentar şi, apreciem noi, fără rost, cel puţin deocamdată sau mai ales în condiţiile crizei actuale, procedurile de depunere a situaţiilor fiscale. A treia componentă se referă la deblocarea unor posturi din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aplicarea unor prevederi utile pentru completarea schemei de personal a acestor două instituţii. Din aceste considerente pe care le-am prezentat, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota pentru adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Alte intervenţii, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea pe articole. Titlul: Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul realizării programelor de interes public sau social, al îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi al funcţionării optime a instituţiilor statului, precum şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. La punctul 2, sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctele 3, 4, 5, 6 şi 7 sunt nemodificate de comisii. Dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Atunci proiectul rămâne la votul final.
			Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru realizarea Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie. Procedură de urgenţă. Reprezentantul iniţiatorului?
			Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor): Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Mă văd nevoit ca acest proiect de lege noi să nu-l susţinem, pentru că toate aceste observaţii au fost prinse în Propunerea legislativă de modificare a Legii privind realizarea Sistemului naţional al perdelelor forestiere Pl-x 750/2010.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei.
			Domnul Kelemen Atilla Béla-László: Mulţumesc, doamna preşedinte. Raportul comun al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a respins în unanimitate acest proiect de lege pentru următorul considerent. Prevederile proiectului de lege sunt cuprinse în Legea nr.289/2002 privind perdele de protecţie, şi pentru a se evita legiferarea paralelă, aceste comisii au respins acest proiect de lege.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă rog, domnul deputat Tinel Gheorghe.
			Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Iniţiativa legislativă care poartă numărul 517, referitoare la înfiinţarea Sistemului naţional de perdele forestiere, a fost respinsă în plenul Comisiei pentru agricultură, pentru faptul că exista posibilitatea să avem o dublă legiferare. Veţi vedea în ordinea de zi astăzi, mai avem un proiect de lege Pl-x 750, prima iniţiativă, cea pe care preşedintele, vicepreşedintele comisiei v-a informat că o respingem este iniţiativa Guvernului, şi pentru că următorul act normativ este o iniţiativă parlamentară am hotărât în comisie să preluăm partea bună din iniţiativa Guvernului în iniţiativa parlamentară şi să scoatem un singur proiect de act normativ care modifică 289/2002, Legea perdelelor forestiere. Deci ăsta a fost motivul pentru care am susţinut în comisii respingerea proiectului de act normativ PL-x 517, urmând ca la dezbaterea pe 750 să analizăm un pic mai pe larg implicaţiile adoptării acestui proiect de act normativ. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule deputat Neacşu.
			Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Evident că eu n-am să intru în detalii tehnice pe acest act normativ, nu este domeniul meu de competenţă, dar nu pot să nu remarc, şi chiar m-am simţit dator să fac lucrul acesta, faptul că poziţia pe care a avut-o Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice este una pozitivă şi benefică. Nu de puţine ori de la acelaşi microfon eu sau colegi de-ai mei am criticat atitudinea Guvernului care, cu ghilimelele de rigoare, fura iniţiative ale colegilor noştri, le transforma în propriile proiecte, şi iniţiativele respective urmau parcursul legislativ iar iniţiativele colegilor noştri erau scoase din ordinea de zi. De data asta, iniţiativa legislativă a unor colegi este cea care se va discuta şi se va discuta imediat, iar iniţiativa Guvernului, aşa cum s-a precizat aici din motive de paralelism în ceea ce priveşte conţinutul ei, este trecută de data asta în rezervă, iar o bună parte dintre prevederile conţinute în iniţiativa Guvernului au fost preluate în iniţiativa legislativă a colegilor noştri şi au făcut-o pertinentă, utilă şi valoroasă. Deci, conchid, salutând o atare iniţiativă. Sper să vedem cât mai des astfel de soluţii, pentru că în mod util şi pertinent colegii noştri, fiecare dintre dumneavoastră sunteţi mult mai aproape de problemele pe care încercăm să le legiferăm în ceea ce înseamnă interesul general. Vă felicit pe cei de la Comisia pentru agricultură, evident că vom merge pe un vot împotriva acestui proiect şi pentru sprijinirea proiectului care urmează. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Dacă nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Raportul fiind de respingere, rămâne la votul final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie. Este al doilea proiect, de data aceasta raportul este pozitiv. O să... iniţiatorii nu sunt aici. Punctul de vedere al Guvernului şi raportul comisiei.
			Domnul Cristian Apostol: Da. Mulţumesc, doamna preşedinte. Acest proiect de lege, în acest moment reuneşte observaţiile atât ale Guvernului, cât şi ale legislativului, bineînţeles. Este un avantaj prin faptul că am 7 colegi deputaţi silvici şi, mă rog, şi senatori care ne ajută în realizarea acestor proiecte destul de importante pentru România, şi atunci când vorbim de realizarea Sistemului de perdele forestiere la nivel naţional, vorbim de un crez comun, vorbim de o lege care trebuie să ajute pe toţi. Această iniţiativă legislativă pe care noi am avut-o şi, aşa cum am spus, s-a contopit cu iniţiativa parlamentară, încearcă să rezolve anumite probleme referitoare la exproprieri. Încearcă să rezolve anumite probleme referitoare la cine face aceste exproprieri, care sunt documentele necesare pentru realizarea exproprierii, documentele necesare pentru realizarea acestor perdele şi toată partea tehnică necesară realizării sistemului naţional de perdele forestiere. Vorbim de o lege care pentru agricultură înseamnă foarte mult şi aş vrea să dau totuşi un exemplu, un exemplu pe care şi dumneavoastră îl puteţi vedea oricând, dacă veţi compara o imagine satelitară referitoare la Dobrogea românească şi imagini asemănătoare alături când trecem graniţa, veţi vedea că în Bulgaria sunt menţinute toate aceste perdele de protecţie, n-au fost distruse, au fost păstrate, iar calitatea solului este mult superioară celei din România, tocmai pentru că în România nu mai există astfel de perdele de protecţie. Acest sistem trebuie refăcut, Guvernul s-a angajat că va reface acest sistem, îl vom duce la îndeplinire cu ajutorul dumneavoastră, bineînţeles, prin adoptarea prezentei legi. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei?
			Domnul Kelemen Atilla-Béla-László: Da. Mulţumesc, doamna preşedinte. Domnul secretar de stat ne-a vorbit despre importanţa acestei legi în Legea nr.289/2002, adică modificarea şi completarea Legii nr.289. Este o lege importantă, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Comisia a adoptat în unanimitate de voturi în şedinţele din 22-23 august 2011 acest raport. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, deci vă propunem aprobarea acestei legi, cu modificări şi completări aduse în comisie. Departamentul legislativ a avut câteva propuneri de tehnică legislativă de care comisia a ţinut cont, deci propunem adoptarea acestei legi.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul deputat Tinel Gheorghe, în cadrul dezbaterilor generale.
			Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Aş vrea să încep prin a vă spune că prin Legea nr.289/2002 a perdelelor forestiere şi în conformitate cu articolul 101 din Legea nr.46/2008 Codul silvic, ne-am angajat să înfiinţăm la nivel naţional Sistemul naţional al perdelelor forestiere. Noua lege stabileşte că Sistemul naţional de perdele forestiere este de utilitate publică. Este una dintre noutăţile pe care le aduce în spaţiul public noua lege şi de aici decurg celelalte operaţiuni, dacă le pot numi aşa, privind exproprierea şi modul de înfiinţare a acestor perdele forestiere. Un scurt istoric, şi domnul secretar de stat începuse să vă spună, un scurt istoric al înfiinţării şi al eficienţei acestor perdele forestiere ne duce cu timpul acum 40-50 de ani când România avea, pe timpul sovromurilor, peste 6.000 de kilometri de perdele forestiere. Şi ca să faceţi o comparaţie sau să vă faceţi o comparaţie, vedeţi şi perdelele forestiere din Bulgaria, cele din nordul Bulgariei, în apropierea Dobrogei, care sunt înfiinţate în aceeaşi perioadă şi care există astăzi, şi influenţa şi impactul lor extraordinar asupra agriculturii din zonă, şi faceţi comparaţia cu ce mai avem noi, adică cu nimic. În toată această perioadă de 50 de ani am tăiat tot. Acum şase ani de zile, Ministerul Agriculturii, pe timpul când pădurile erau la Ministerul Agriculturii, a declanşat o vastă operaţiune de realizare a studiilor de fezabilitate. Şi s-au întocmit în şase judeţe din sud-estul României studii de fezabilitate pentru 18.000 de hectare de perdele forestiere, fiecare judeţ având de la câteva sute de hectare până la câteva mii de hectare, în funcţie de cum se implicaseră autorităţile locale şi judeţene. Din păcate, cele 18.000 de hectare... de studii de fezabilitate, după preluarea Departamentului de păduri la Ministerul Mediului, n-au mai fost puse în practică, din varii motive, că n-au fost bani, că exproprierile se desfăşoară greoi, că nu există interes şi iată că viaţa ne-a demonstrat şi practica ne-a demonstrat că agricultura, acolo unde este însoţită... sau unde se face în jurul perdelelor forestiere de protecţie este o agricultură eficientă, pentru că este una din condiţiile de bază ale, eu ştiu, îndeplinirii condiţiilor ecologice, edafice, privind aportul de precipitaţii. Se cunoaşte... cei care sunt tehnici ştiu mai bine influenţa pădurii asupra schimbului de apă, de precipitaţii în atmosferă. Nu de puţine ori datele comparative scot în evidenţă - şi putem pune la dispoziţie, cei din Comisia de agricultură -, rolul şi importanţa acestora în dezvoltarea unei agriculturi mult mai eficiente, dacă pot folosi termenul, acolo unde ele funcţionează. Deci, din acest punct de vedere, realizarea sistemului naţional de perdele forestiere devine o prioritate naţională. Problema este dacă vom reuşi să identificăm sursele de finanţare în aşa fel încât să le putem înfiinţa. Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine aprobarea acestei legi în forma în care ea a fost propusă de Comisia de agricultură şi rog şi celelalte grupuri parlamentare să susţină forma legii aşa cum a fost ea propusă. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Doamna deputat Varga, vă rog.
			Doamna Lucia-Ana Varga: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PNL va susţine această lege, dar ne arătăm îngrijorarea că vom avea din nou o lege care nu va fi pusă în practică. Avem o Lege nr.289/2002, din 2002 până în acest moment, deşi ar fi fost necesar să se înfiinţeze aceste perdele forestiere, s-a demonstrat că acestea s-au înfiinţat doar în zone reduse şi nu au reuşit să contribuie la prevenirea şi combaterea secetelor şi deşertificării. Prin urmare, susţinem acest act normativ, însă ne arătăm îngrijorarea că actualul Guvern va putea să pună în aplicare această lege. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul deputat Vlădoiu.
			Domnul Aurel Vlădoiu: Doamnă preşedinte, Şi Grupul parlamentar al PSD susţine această iniţiativă legislativă, acest proiect de lege. Are o importanţă deosebită şi vin cu trei argumente în acest domeniu şi dau şi două exemple. Perdelele de protecţie au un rol determinant în protejarea lacurilor de acumulare la hidrocentrale. La cea mai mare hidrocentrală de pe Lotru s-a distrus perdeaua de protecţie şi lacul de acumulare este pus în pericol de a fi colmatat şi e un lucru foarte grav pentru economie, în general, şi pentru sistemul energetic naţional. Al doilea argument este acela că asistăm la deşertificarea unor zone, şi dau exemplu la Dăbuleni, unde erau perdele de protecţie de salcâm, s-au distrus, şi zona de acolo este, de asemenea, pusă în pericol să avem acolo o a doua Sahara. Şi al treilea este acela de a proteja localităţile împotriva inundaţiilor, întrucât pe toate râurile erau aceste perdele de protecţie care protejau cursurile de apă să nu afecteze localităţile. Este un proiect pe care noi îl susţinem şi, nu în ultimul rând, era genial dacă erau trecute perdele şi pe drumurile naţionale sau autostrăzi, întrucât vedem ce se întâmplă iarna când ele sunt înzăpezite din cauza vânturilor. Este o idee pe care o susţinem şi pe care o votăm. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Dacă nu mai sunt alte intervenţii... Mai sunt. Domnul deputat Rădulescu şi după aceea...
			Domnul Adrian Rădulescu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Noi ne însuşim, Partidul Democrat Liberal, această lege, cu modificările făcute de comisia legislativă. Şi aş vrea să mai fac câteva precizări, în completarea colegului meu Tinel, vizavi de protecţia cu aceste perdele de protecţie atât pentru căile ferate, pentru autostrăzi, pentru şosele şi inclusiv pentru deşertificare. Deşertificarea este un fenomen care a apărut foarte pregnant în ultimii 15-20 de ani şi reînfiinţarea acestor perdele de protecţie reface mediul. Este o măsură pe care văd că o sprijină întregul Parlament şi pentru care, în numele agricultorilor, le mulţumesc tuturor. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Din partea Grupului parlamentar al UNPR.
			Domnul Ion Tabugan: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Şi Grupul UNPR sau al independenţilor progresişti, mai bine zis, susţine această lege în forma în care a ajuns de la comisie, deoarece este absolut necesar. Eu sunt absolut convins că se vor găsi şi fondurile necesare ca această lege să fie implementată în modul în care noi am gândit-o. Perdelele forestiere de protecţie sunt absolut necesare. Sunt o necesitate la ora actuală în România, cu atât mai mult cu cât încălzirea globală începe să creeze efecte. Cu siguranţă, chiar dacă un antevorbitor spunea că lacurile de acumulare sunt protejate de perdele forestiere, nu este o greşeală, dar acolo este pădurea în sine care-şi face datoria. Dar de-a lungul căilor ferate, de-a lungul autostrăzilor, de-a lungul drumurilor naţionale şi judeţene, ele sunt absolut necesare. Este ştiut faptul că ele creează un microclimat care favorizează creşterea productivităţii agricole de la 5 până la 7-8%. Ba, mai mult, îşi găsesc locul în aceste perdele forestiere, adăpostul, diversele animale, de la iepuri la căpriori şi chiar mistreţi. De aceea, noi susţinem această lege, este absolut necesară şi oportună în acest moment în România şi noi vom vota această lege. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Vreau să fac precizarea că nu este procedură de urgenţă. De aceea dau cuvântul tuturor celor care solicită acest lucru. Domnul deputat Negruţ Clement.
			Domnul Clement Negruţ: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Intervenţia mea poate nu avea loc dacă nu se făcea referire atât în expunerea de motive, cât şi de la acest microfon despre slaba implicare a autorităţilor locale până în prezent în rezolvarea acestor probleme a perdelelor forestiere. Vreau să vă spun că, dacă ne aducem cu toţii aminte, chiar la nivelul instituţiilor prefectului au fost înfiinţate în perioada fostei guvernări comisii judeţene pentru înfiinţarea perdelelor forestiere, însă tocmai datorită acestor clarificări pe care le aduce acest proiect legislativ nu s-a putut face acest lucru. Iată de ce cred că aceste clarificări care vin, una, prin lipsa unor proceduri legislative prevăzute de Legea nr.289 privind exproprierea au fost o piedică în înfiinţarea acestor perdele; a doua era legată de lipsa fondurilor pentru a se face intabularea acestor perdele forestiere. Iată de ce acest Guvern are acum toate pârghiile pentru a rezolva această problemă şi nu cred că ne vom afla într-un impas din acest punct de vedere. Mulţumesc frumos.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule deputat Mircia Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Da. Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Iată că în urma discuţiilor pe care le-am avut în Comisia de agricultură, unde am ţinut cont de absolut toate propunerile care au venit din partea grupurilor parlamentare, din partea colegilor, din partea asociaţiilor, am reuşit să găsim un numitor comun, şi anume acela de a rezolva în bune condiţii toate propunerile care au venit şi sperăm ca în urma adoptării acestei legi să venim cu soluţii la problemele care sunt acum. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Prin urmare intrăm în dezbaterea amendamentelor. Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.289 din 2002 privind perdelele forestiere de protecţie. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 4. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 5. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat. De la punctul 7 la punctul 13, inclusiv, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate. Punctul 14. Nu sunt observaţii. Adoptat. Punctul 15. Nu sunt observaţii. Adoptat. De la punctul 16 la punctul 24 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate. Urmează votul final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.30 din Legea administraţiei publice nr.215/2001, republicată. Propunerea comisiilor de respingere a iniţiativei legislative nu a întrunit numărul necesar de voturi şi ca urmare s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Întrucât în raportul comisiilor sesizate în fond nu există amendamente, iniţiativa legislativă trece la votul final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Hanoi la 13 aprilie 2011. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Mihail Vasile-Ozunu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale): Mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam pune bazele cooperării în domeniul apărării. Documentul este în conformitate cu normele dreptului internaţional şi respectă legislaţia statelor-părţi. Având în vedere aceste lucruri, vă adresăm rugămintea de a da votul dumneavoastră prezentului proiect de lege. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei.
			Domnul Gheorghe Ana: Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Hanoi la 13 aprilie 2011. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Hanoi la 13 aprilie 2011, trimis la 5 septembrie 2011 şi înregistrat cu nr.32/251 din 6.09.2011. Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea nr.44 din 8.04.2011, a avizat proiectul de lege. Acordul supus ratificării are ca obiect reglementarea unor relaţii de cooperare militară între România şi Vietnam. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 23 de membri. La dezbateri au participat în calitate de invitaţi, în conformitate cu prevederile art.54-55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul secretar de stat Mihai Vasile-Ozunu, din partea Ministerului Apărării Naţionale. În urma dezbaterilor, în şedinţa din 14 septembrie 2011, membrii comisiei, în unanimitate de voturi, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri, semnat la Amman la 9 ianuarie 2011. Iniţiatorul. Vă rog.
			Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii): Mulţumesc, doamnă preşedinte. Necesitatea ratificării Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri este justificată prin faptul că acest document actualizează cadrul juridic al relaţiilor dintre cele două state în domeniul transportului rutier internaţional, incluzând prevederile adaptate contextului internaţional actual. Aceste acord a fost semnat la 19 octombrie 1975. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei. Vă rog, domnule deputat Cristian Petrescu.
			Domnul Cristian Petrescu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri, semnat la Amman la 9 ianuarie 2011, transmis cu adresa nr. PL-x 497 din 5 septembrie 2011. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri. Prevederile acestui acord stabilesc derularea transporturilor rutiere internaţionale de persoane şi mărfuri între cele două state, în tranzit pe teritoriul acestora, precum şi către şi dinspre state terţe, efectuate cu vehicule înmatriculate pe teritoriul statului uneia dintre părţile contractante. La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi din totalul de 30 de deputaţi membri ai comisiei. La dezbateri au participat în calitate de invitaţi din partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii domnul Eusebiu Pistru, secretar de stat, doamna Carmen Pop, şef serviciu, domnul Ionescu Mircea, consilier, şi domnul Ungureanu Eduard, consilier. Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri, semnat la Amman la 9 ianuarie 2011, în forma prezentată de Guvern. Prin obiectul de reglementare şi conţinut, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului la Convenţie, semnate la Riad la 26 aprilie 2011. Iniţiatorul, vă rog.
			Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Agenţiei Naţionale de Prognoză): Mulţumesc, doamnă preşedinte. În urma negocierilor purtate între delegaţiile Ministerului de Finanţe din cele două ţări, s-a parafat la Bucureşti la 8 aprilie 2009, textul Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului anexă la Convenţie. Convenţia şi protocolul, anexe la convenţie, au fost semnate la Riad la 26 aprilie 2011 şi ele sunt în concordanţă cu legislaţia din ţara noastră şi corespund practicii României în acest domeniu. Prin convenţie se reglementează cotele de impozit pentru venituri ce se impun prin stopaj la sursă, de asemenea, impunerea pe venituri sub formă de salarii şi ceea ce provine dintr-o activitate desfăşurată în mod independent. În consecinţă, având în vedere conţinutul convenţiei, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, propune şi roagă să se aprobe Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei. Domnul vicepreşedinte Adrian Niţu.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului la Convenţie, semnate la Riad la 26 aprilie 2011. Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare ratificarea de către Parlamentul României a Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului-anexă la Convenţie, semnate la Riad la 26 aprilie 2011, şi după ratificare exprimarea consimţământului părţii române pentru intrarea în vigoare a acestuia. Încheierea acestei convenţii va completa cadrul juridic actual şi va conduce în acelaşi timp la promovarea cooperării în domeniul fiscal şi la combaterea practicilor fiscale neloiale în relaţiile cu Regatul Arabiei Saudite. În urma dezbaterii, în şedinţa din data de 21 septembrie 2011, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi a Protocolului la Convenţie, semnate la Riad la 26 aprilie 2011, în forma prezentată de Guvern. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.
			Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Protocolul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiat la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la poluanţii organici persistenţi, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, adoptate prin deciziile 2009/1, 2009/2 şi 2009/3 cu ocazia celei de-a douăzeci şi şaptea reuniuni a Organismului Executiv, la Geneva, la 14 - 18 decembrie 2009. Iniţiatorul. Vă rog, domnule secretar de stat Cristian Apostol.
			Domnul Cristian Apostol: Mulţumesc, doamnă preşedinte. România a ratificat Protocolul Convenţiei, în anul 1979, asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la poluanţii organici persistenţi, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, prin Legea nr.271/2003. În perioada 14-18 decembrie 2009, a avut loc la Geneva, în Elveţia, cea de-a 27-a reuniune a Organismului Executiv. În cadrul acestei reuniuni au fost dezbătute propunerile de modificare a protocolului, aşa cum au fost formulate de către grupul de lucru pentru strategie şi revizuire. Modificările la protocol, inclusiv cele ale anexelor de la 1 la 4, 6 şi 8, au fost adoptate prin consens de către părţile prezente la sesiunea organismului executiv şi intră în vigoare pentru părţile care le-au acceptat în a 90-a zi de la data la care două treimi din părţi au depus la depozitar instrumentele de acceptare a acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă parte în a 90-a zi care urmează datei la care respectiva parte a depus instrumentele. Prezentul proiect de act normativ îşi propune să introducă în legislaţia naţională noile modificări aduse atât textului protocolului, cât şi anexelor acestuia. Modificările au fost discutate în comisia de specialitate şi vă rugăm să fiţi de acord cu acceptarea prezentului act normativ.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ion Călin: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură obişnuită cu Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Protocolul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la poluanţii organici persistenţi, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, adoptate prin deciziile 2009/1, 2009/2 şi 2009/3 cu ocazia celei de-a douăzeci şi şaptea reuniuni a Organismului Executiv, la Geneva, la 14 - 18 decembrie 2009. La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei de politică externă. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acceptarea amendamentelor la Protocolul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la poluanţii organici persistenţi, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, adoptate prin deciziile 2009/1, 2009/2 şi 2009/3 cu ocazia celei de-a douăzeci şi şaptea reuniuni a Organismului Executiv, la Geneva, la 14 - 18 decembrie 2009. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma propusă de Guvern. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi de către Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) privind aderarea României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi termenii şi condiţiile aferente, semnat la Bucureşti la 20 ianuarie 2011, pentru aderarea României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene, semnată la Paris, la 30 mai 1975, pentru aderarea României la Acordul între statele părţi la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi Agenţia Spaţială Europeană privind protecţia şi schimbul de informaţii clasificate, semnat la Paris la 19 august 2002. Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Király Andrei Gheorghe (secretar de stat, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului): Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte. Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Agenţia spaţială europeană ESA este organizaţie inter-guvernamentală fondată în 1975, având 18 state membre, 16 din UE, Elveţia şi Norvegia. Din ţările fostului pact de la Varşovia, Cehia este singura admisă ca membru în anul 2009, România fiind a doua. ESA este considerată cea mai importantă organizaţie interguvernamentală europeană cu caracter ştiinţific şi tehnologic şi cu rol crescător în domeniul securităţii. Vă rugăm aprobarea acestui proiect.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Kötő Iosif: Doamnă preşedinte, Onorată asistenţă, Prezint raportul comun al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor au primit spre dezbatere şi avizare în fond Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) privind aderarea României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi termenii şi condiţiile aferente. Pentru întocmirea raportului, comisiile au analizat avizele primite de la: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; Comisia pentru politică externă; avizul Consiliului Legislativ. Proiectul de Lege are ca obiect reglementarea ratificării Acordului dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) privind aderarea României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi termenii şi condiţiile aferente. În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiilor au fost prezenţi 25 de deputaţi, din totalul de 42 de membri ai comisiei. Potrivit prevederilor art.75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În urma dezbaterilor, în şedinţa din 04 octombrie 2011, comisiile - cu unanimitatea voturilor celor prezenţi - propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Guvern. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Şi eu vă mulţumesc. Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Urmează votul final, nefiind nici amendamente.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiului aerian comun între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2010. Iniţiatorul, vă rog.
			Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa: Mulţumesc, doamna preşedinte. Serviciile aeriene dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Georgia sunt furnizate, în prezent, în temeiul acordurilor aeriene bilaterale încheiate individual între respectivele state şi Georgia. Între România şi Georgia a fost încheiat un astfel de acord bilateral în anul 1996. Prin încheierea şi intrarea în vigoare a Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, se va realiza remedierea elementelor din acordurile bilaterale existente între statele membre ale Uniunii Europene şi Georgia care încalcă legislaţia comunitară, prin cuprinderea tuturor aspectelor referitoare la aviaţie într-un singur acord, la nivel comunitar, eliminarea oricărei discriminări între companiile aeriene comunitare pe bază de naţionalitate, şi crearea unei pieţe unice pentru transportul aerian între Uniunea Europeană şi Georgia, în care investiţiile în transportul aerian se derulează liber şi în care companiile aeriene europene şi georgiene pot furniza servicii aeriene fără restricţii. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei, vă rog.
			Domnul Mircea Marin: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2010. În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Senatul, Camera Deputaţilor fiind prima Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului cu privire la spaţiul aerian comun Uniunii Europene şi statelor membre, şi Georgiei, realizându-se o piaţă unică pentru transportul aerian şi eliminându-se orice discriminare între companiile aeriene ale respectivelor state. Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 28 septembrie a.c., şi au hotărât - în unanimitate - să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2010. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Nu sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Urmează votul final, nefiind nici amendamente.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 15 decembrie 2010. Punctul de vedere al Guvernului.
			Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa: Mulţumesc. Serviciile aeriene dintre statele membre ale Uniunii Europene şi Iordania sunt furnizate, în prezent, în temeiul acordurilor aeriene bilaterale încheiate individual între respectivele state şi Iordania. Între România şi Iordania a fost încheiat un astfel de acord, în anul 1975. Prin încheierea şi intrarea în vigoare a Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, se vor realiza remedierea elementelor din acordurile bilaterale existente între statele membre ale Uniunii Europene şi Iordania care încalcă legislaţia comunitară, prin cuprinderea tuturor aspectelor referitoare la aviaţie într-un singur acord la nivel comunitar, şi eliminarea oricărei discriminări între companiile aeriene comunitare, pe bază de naţionalitate, crearea unei pieţe unice pentru transportul aerian între Uniunea Europeană şi Regatul Haşemit al Iordaniei, în care investiţiile în transportul aerian se derulează liber, şi în care companiile aeriene europene şi iordaniene pot furniza servicii aeriene fără restricţii. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei, vă rog, domnul deputat Mircea Marin.
			Domnul Mircea Marin: Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 15 decembrie 2010, comisia adoptând prezentul raport. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, Cameră decizională pentru acest proiect de lege fiind Senatul. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între Uniunea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, privind serviciile aeriene, realizându-se o piaţă unică pentru transportul aerian şi eliminându-se orice discriminare între companiile aeriene ale respectivelor state. Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 28 septembrie 2011 şi au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Regatul Haşemit al Iordaniei, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 15 decembrie 2010. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare. Vă prezint o notă privitoare la acest proiect de lege. Notă privitoare la Proiectul de Lege PL-x 531/2011. S-a strecurat o eroare materială atât la titlu, cât şi în cuprinsul articolului unic transmis de iniţiator, referitor la concordanţa cu titlul Acordului supus ratificării. Pentru asigurarea corectării acesteia, atât din cuprinsul titlului, cât şi din cel al articolului unic, se elimină sintagma "sale". Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Nu sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Urmează votul final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008. Vă rog, din partea Guvernului.
			Domnul Anton Niculescu (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe): Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este vorba despre un acord care susţine eforturile Serbiei în vederea întăririi instituţiilor democratice şi a statului de drept. Până în prezent, 19 state membre ale Uniunii Europene au notificat Comisia referitor la ratificarea Acordului cu Serbia. Ratificarea acestui acord de către România va oferi un argument în plus pentru sprijinul constant pe care România îl oferă statelor din Balcanii de vest, inclusiv Serbiei. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Raportul comisiei. Domnule Toader, sunt probleme cu proiectul de hotărâre. Vă rog să lămuriţi. Aţi lămurit oamenii unde merg? Domnul Enache încă nu le-a primit. Nu, tocmai, spune că nu le-a primit. Vă rog.
			Domnul Marian Neacşu: Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, acord semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008, trimis cu adresa PL-x 538/3 octombrie 2011, înregistrat cu nr.21246/4 octombrie 2011. Conform prevederilor art.75 alin.(2) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul acestei iniţiative legislative Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Aviz favorabil de la: Consiliul Legislativ, de la Comisia pentru politică externă, de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008, în sensul dezvoltării dialogului politic şi cooperării economice între părţi. Această cooperare consolidată este menită să apropie Republica Serbia de Uniunea Europeană. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 12 octombrie 2011. Din totalul de 21 de membri ai Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, la şedinţă au fost prezenţi 20 de deputaţi. În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către invitaţi, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 29 aprilie 2008, în forma prezentată de iniţiator. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Guvernul? Doamna deputat, raportul comisiei. Raportul comisiei, vă rog, domnule deputat Călian. OK! Vă rog să faceţi precizările de la microfon. Se referă la tratatul cu Serbia.
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Nu aş vrea să trecem aşa de uşor peste punctul acesta, pentru că este vorba de Tratatul de asociere a Serbiei la Uniunea Europeană. Serbia este ţara vecină cu noi şi implicaţiile tratatului sunt extrem de importante. După cum ştiţi, Comisia doreşte să confere Serbiei statutul de stat-candidat. Este un progres pe care îl salutăm, şi în mod expres grupul nostru parlamentar doreşte să susţină ratificarea acestui acord, pentru că relaţia cu vecinii noştri sârbi este extrem de importantă. Sigur, aş vrea să fac şi o observaţie pe formă. Este bizar faptul că ratificarea acestui acord este susţinută în plen de către reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe, iar raportul comisiei vine de la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare. Păi, să-mi fie iertată observaţia, poate suntem mai atenţi căror comisii distribuim aceste rapoarte! Ce caută acest raport la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, fiind doar în avizare la Comisia pentru politică externă sau la Comisia pentru afaceri europene? Acolo este fondul materiei şi nicidecum la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare. Aş mai dori să adaug încă ceva, salutând şi susţinând această evoluţie pozitivă, cu implicaţii pentru toată regiunea respectivă şi relaţiile, chiar în interiorul euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, de fiecare dată, însă, când abordăm acest subiect, ar trebui purtată o dezbatere, pentru că atunci când s-a pus problema unor condiţionalităţi şi satisfacerii unor criterii de către România, în procesul de aderare, este normal ca şi noi, acum, când suntem în postura de a relaţiona cu state virtuale candidate sau în fază de asociere cu Uniunea Europeană, să cerem ca aceste criterii şi condiţionalităţi să fie îndeplinite. Şi aici mă refer, de exemplu, la situaţia frontierei dintre cele două ţări şi a grupurilor de migranţi ilegali cu care suntem confruntaţi săptămânal, sau dacă nu zilnic, la Timişoara. Este o chestiune sensibilă şi care trebuie avută în vedere în relaţia cu Guvernul Serbiei. Deci, pledez categoric în favoarea ratificării acestui tratat, şi o vom susţine ca atare, dar, pe de altă parte, pentru un dialog mult mai intens între cele două guverne pe probleme concrete, chestiuni care frizează, evident, statutul de ţară asociată, respectiv viitoare ţară candidată la Uniunea Europeană. Vă mulţumesc frumos.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu.
			Ţinând cont de faptul că ne apropiem de finalul programului, am să invit să prezinte proiectul de hotărâre, şi rămâne să discutăm reexaminările săptămâna viitoare. Vă rog, domnule Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Există un Proiect de Hotărâre de modificare a componenţei nominale a comisiilor permanente, astfel: de la Grupul parlamentar al PDL, domnul Burlacu trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; de asemenea, domnul Stan Nicolae, de la Grupul parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii; şi domnul Bobeş Marin trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic trece la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Luăm o pauză până la ora 12,30, când ne vom întoarce pentru sesiunea de vot final.
			După pauză
			Doamna Roberta Alma Anastase: Invit secretarii la prezidiu. O să vă rog să luaţi loc, pentru a da votul-test. Vă rog să luaţi loc. Vă rog să votaţi "prezent" şi "da", pentru a testa funcţionarea cartelelor. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Invit liderii de grup să verifice votul. Dacă sunt probleme sesizate de liderii de grup? Nu sunt. Atunci vă invit să luaţi loc pentru a începe sesiunea de vot final.
			La primul punct - Proiectul de Hotărâre privind constatarea încetării unor mandate de deputat. Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			232 de voturi pentru, 42 împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 2 - Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			280 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 3 abţineri. Legi organice.
			La punctul 3 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit. Este lege organică. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Comisiile de buget şi juridică propun adoptarea. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			229 de voturi pentru, 48 împotrivă şi 5 abţineri. Proiectul a fost adoptat.
			La punctul 4 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2011 pentru modificarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Comisiile juridică şi pentru administraţie publică propun adoptarea. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			285 de voturi pentru, 2 împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 5 - Propunerea legislativă pentru modificarea art.19 alin.(1) lit. e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului şi pentru modificarea art.3 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Este lege organică. Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea; Guvernul nu susţine. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			150 de voturi pentru, 130 împotrivă, 5 abţineri. Nu a întrunit numărul de voturi necesare.
			La punctul 6 - Proiectul de Lege privind regimul deşeurilor. Este lege organică. Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea. Iniţiator: Guvernul. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			282 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 7 - Proiectul de Lege privind trecerea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" în domeniul public al comunelor Pardina, Maliuc şi Crişan, judeţul Tulcea şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. Este lege organică. Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			284 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul a trecut.
			La punctul 8 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2011 privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial" în proprietatea acesteia. Comisia juridică propune adoptarea. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			284 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 3 abţineri. Proiectul a fost adoptat.
			La punctul 9 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice. Comisia pentru tehnologia informaţiei propune adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			280 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 4 abţineri. Proiectul a trecut.
			Punctul 10 - Propunerea legislativă privind interzicerea activităţii de cămătărie. Comisia juridică propune adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 168 de voturi pentru, 98 împotrivă şi 10 abţineri proiectul a trecut. Cvorumul este de 166, o precizare.
			Punctul 11 - Proiectul de Lege pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor. Este lege organică. Comisia pentru agricultură şi Comisia pentru administraţie publică propun adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			286 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 12 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat.
			La punctul 13 - Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională. Propunerea comisiei, de respingere a iniţiativei legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară. Potrivit regulamentului, se supune la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 7 voturi pentru, 280 împotrivă şi 2 abţineri propunerea a fost respinsă.
			La punctul 14 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie. Este lege organică. Comisia pentru agricultură propune adoptarea. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			Cu 285 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere proiectul a trecut.
			La punctul 15 - Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.30 din Legea administraţiei publice nr.215/2001, republicată. Este lege organică. Propunerea comisiilor, de respingere a iniţiativei legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară. În urma dezbaterilor din şedinţa de astăzi, se supune la vot adoptarea propunerii legislative. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			5 voturi pentru, 283 împotrivă şi 3 abţineri.
			Acum o să rog secretariatul tehnic să fie pregătit, urmează vot secret. Pe procedură domnul Victor Ponta. Vă rog.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Stimaţi colegi, Am mai avut o dată această discuţie sesiunea trecută, tot referitoare la această lege şi v-am exprimat atunci punctul de vedere al parlamentarilor social-democraţi şi liberali, acela că nu putem să fim de acord să ne ascundem în faţa oamenilor, nu doar a celor care sunt la tribune, ci a celor care ne-au votat, modul în care ne exprimăm decizia politică. Motiv pentru care, stimaţi colegi, propunem plenului să nu fie de acord cu ascunderea votului. Nu cred că trebuie să ne ascundem de oameni, nu cred că trebuie să ne fie ruşine de votul nostru. Dimpotrivă, ar trebui să avem un vot prin apel nominal, pentru ca toţi oamenii care ne-au votat şi cei la care ne vom întoarce la anul pentru a le cere votul să ştie dacă avem curajul să ne asumăm o decizie. Fiind vorba de problema câinilor, cred că fiecare dintre cei care sunteţi astăzi aici, votaţi de către alegătorii dumneavoastră, trebuie să aveţi curajul să spuneţi cum votaţi. Eu şi colegii mei vom vota împotrivă! Dar avem curajul (Aplauze din partea invitaţilor de la balcoane.) şi avem responsabilitatea de a ne motiva votul. Faptul că dumneavoastră vă ascundeţi după un vot secret este nu numai neprincipial, dar cred că este o bătaie de joc la adresa celor care v-au votat şi la adresa celor pe care probabil veţi încerca şi la anul să-i păcăliţi, spunându-le să vă voteze, pentru ca dumneavoastră să vă ascundeţi votul. Propunerea procedurală este de a avea vot deschis, prin apel nominal, pentru ca fiecare să răspundă şi să-şi asume cu bărbăţie, nu cu laşitate, votul şi decizia politică. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Mircea Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Îmi place că domnul Ponta face spectacol. Era bine dacă făceam şi la disputa de ieri, când am discutat pe articole această lege. Ceea ce vreau să vă spun şi să vă informez, în acelaşi timp, în Biroul permanent a fost o discuţie asupra modului în care se va desfăşura votul şi Biroul permanent a aprobat ca votul să fie secret. Acum am să vă dau şi motivaţia... (Rumoare.) Lăsaţi-mă să-mi termin cuvântul şi după aceea sigur...
			Doamna Roberta Alma Anastase: Nu, e corect... Dacă-mi permiteţi, o să vă rog să ne ascultăm unii pe ceilalţi, dar e foarte important de precizat următorul lucru, decizia la nivelul liderilor de grup; liderii de grup au luat prin consens această decizie. Acum vă rog să-l ascultaţi pe domnul Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Aş vrea să-i dau o replică domnului Ponta. Domnule preşedinte, Cred că toţi reprezentăm nişte colegii. De data aceasta nu mai e vorba de un vot politic. Este un vot de responsabilitate a noastră faţă de colegiile în care suntem. Şi toţi am fost acasă, am discutat cu cei care administrează municipii, oraşe şi trebuie să vă spun că asociaţia municipiilor şi oraşelor din România a solicitat în mod expres aprobarea acestei legi. Votul de conştiinţă pe care îl avem fiecare este acel vot secret, pentru a nu avea, într-o formă sau alta, o discuţie politică. Acesta este motivul pentru care am solicitat să fie vot secret. În rest, dacă vreţi să facem dispute politice, cred că nu acesta este elementul cel mai important în România. Legea prevede un singur lucru: administraţia locală este responsabilă şi hotărăşte care este modul de a gestiona problema câinilor. Cum se face? Prin referendum, prin vot local? Nu putem noi să hotărâm ce se întâmplă în Braşov, eu ştiu, în Bucureşti sau în altă parte, când avem administraţie locală aleasă. Acesta este motivul pentru care noi am solicitat vot secret. Şi acela este votul de conştiinţă cu adevărat. Nu ne supunem unei voinţe politice. (Rumoare.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnule Eugen Nicolăescu, vă rog.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamnă deputat Roberta Anastase, Stimaţi colegi deputaţi, Eu nu fac decât să citesc din regulament, astfel încât fiecare să ştie despre ce este vorba şi să aprecieze în cunoştinţă de cauză. Dar, înainte de aceasta, cred că o precizare se impune. Doamna deputat Roberta Anastase a făcut o afirmaţie puţin mai devreme, în sensul în care liderii de grupuri parlamentare au decis să se organizeze şedinţă de vot secret pentru acest proiect de lege. Este o dezinformare, pentru că liderii grupurilor parlamentare ai puterii au hotărât acest lucru. Nu toţi liderii de grupuri parlamentare. O primă precizare. A doua...
			Doamna Roberta Alma Anastase: Falsă!
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamna deputat, dacă dumneavoastră consideraţi că staţi pe scaunul acela şi puteţi să faceţi ce comentariu doriţi şi când doriţi...
			Doamna Roberta Alma Anastase: Aveţi la dispoziţie două minute intervenţie procedurală; vă rog să o faceţi.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Eu cred că dumneavoastră vă înşelaţi. Articolul 123 alin.(1) spune în felul următor: "Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret. Alineatul (2): "Votul deschis se exprimă prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice. Celelalte modalităţi de vot deschis se aprobă de Cameră, la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup. Votul este secret în următoarele situaţii: în cazul în care prin regulament se stabileşte astfel şi în cazul în care la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup Camera hotărăşte în acest sens". În acest moment nu suntem în niciuna din situaţiile regulamentare. Nici preşedintele nu a cerut, nici un lider de grup nu a cerut. Ca atare, asistăm la ce? La o viciere, la o violare a regulamentului de oameni care nu cunosc regulamentul, dar care sunt puşi să îl aplice. În consecinţă, a fost făcută o propunere din partea domnului preşedinte Victor Ponta, şi anume, vot nominal, vot deschis prin apel nominal. Şi Grupul parlamentar al PNL vă solicită, doamnă deputat Roberta Anastase, o asemenea procedură de vot. În caz contrar, vom vedea cum vom proceda în continuare. Mulţumesc. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Există două lucruri pe care aş vrea să le...
			Domnul Octavian-Marius Popa (din sală): Procedură!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Sunt alţii înscrişi în faţa dumneavoastră. O să vă rog să ... Deci, pentru o corectă informare a plenului, sigur că plenul este cel care se pronunţă. Ieri nu a avut nimeni nicio observaţie când s-a anunţat propunerea respectivă, de aceea am şi mers mai departe. Sigur, plenul este cel care decide şi vom supune la vot; dumneavoastră sunteţi cei care decideţi. Dar, pentru corecta informare a plenului, domnul deputat Nicolăescu nu a participat la şedinţa de Birou permanent, liderul Grupului parlamentar al PNL, laolaltă cu liderul Grupului parlamentar al PSD şi cu ceilalţi lideri au propus şi au fost de acord, evident, prin consens, au propus Biroului permanent, Biroul permanent a fost de acord în unanimitate. Ca să nu mai fie niciun fel de dubiu cu privire la poziţia politică a partidelor! (Aplauze.) Vă stă la dispoziţie stenograma şedinţei, de asemenea, ca să nu mai existe iarăşi niciun fel de dubiu. Dar, evident că dumneavoastră, plenul Camerei Deputaţilor, sunteţi cei care veţi decide. Este o propunere a Biroului permanent, este a doua propunere făcută de domnul Victor Ponta şi de domnul Eugen Nicolăescu. Mergem în cascadă şi decidem cum votăm, nu e niciun fel de problemă. Domnul deputat Duşa, liderul Grupului PSD.
			Domnul Mircea Duşa: Doamna preşedinte şi stimaţi colegi, Sigur că doamna preşedinte şi-a revenit în ultimul discurs ţinut de la tribună, probabil trebuia să-l facă de aici, de la această tribună, şi a recunoscut că liderii de grup şi Biroul permanent nu pot hotărî în locul plenului. Liderii de grup pot face propuneri, ceea ce s-a şi întâmplat ieri, propuneri plenului cum să se desfăşoare votul. V-a citat din regulament colegul meu Nicolăescu, votul este de regulă deschis. Atunci când se hotărăşte să se desfăşoare în alt mod votul, se hotărăşte de către plen. Aşa că vă rugăm să supuneţi votului plenului Camerei propunerea făcută de cele două grupuri parlamentare, aceea de a se vota prin apel nominal.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot. S-au pronunţat liderii tuturor grupurilor. Avem o propunere făcută, deocamdată o supunem la vot. Domnule Popa, am o propunere chiar şi de la liderul dumneavoastră de grup.
			Domnul Octavian-Marius Popa: Doamnă preşedinte, bineînţeles că o să votăm, pentru că plenul hotărăşte. Dar înainte de aceasta mi-am permis să-i întreb pe ambii lideri, atât pe domnul Victor Ponta, cât şi pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu dacă au fost de acord cu propunerea de a vota secret. Şi ambii mi-au zis că nu, că nu au fost de acord cu propunerea de vota secret. Aşa că dumneavoastră aveţi două soluţii: ori să recunoaşteţi că nu a fost aşa, deci folosind un cuvânt elegant, aţi dezinformat Camera şi opinia publică, ori să recunoaşteţi că nu cunoaşteţi sensul cuvântului "consens".
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Pe domnul Tăriceanu mai întrebaţi-l o dată, iar de la domnul Duşa aţi avut confirmarea. Domnul Ponta nu avea de ce să participe la Biroul permanent. Suntem în faţa, în primul rând, a propunerii Biroului permanent de a fi vot electronic secret. Este prima propunere făcută de Biroul permanent şi după aceea a doua... (Vociferări.)
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală): Nu e regulamentar!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Care e problema, domnule Adomniţei?
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei (din sală): Aţi procedat greşit!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă propun să trecem la vot...
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Procedural greşiţi! Dacă-mi permiteţi?
			Doamna Roberta Alma Anastase: Haideţi, indicaţi-mi articolul din regulament.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Dar daţi-mi microfonul!
			Doamna Roberta Alma Anastase: Aveţi microfonul!
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Domnul Nicolăescu v-a explicat foarte clar: conform regulamentului, propunerile asupra votului pot fi făcute de liderii de grup sau de preşedintele Camerei, nu de Biroul permanent. Prin urmare, nu putem vota asupra unei propuneri făcute de Biroul permanent. Ori o propuneţi dumneavoastră şi v-o asumaţi, ori o propune domnul Toader şi şi-o asumă, nu Biroul permanent. Conform regulamentului, nu putem vota vreo propunere făcută de Biroul permanent. Deci, nu există cascadă! Există, dacă vreţi, propunerea domnului preşedinte Ponta, propunerea liderului de grup de la PNL, eventual vreo propunere de la domnul Toader, dar de la Biroul permanent nu există vreo propunere, conform regulamentului.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnule Adomniţei, în mod firesc, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, din moment ce am venit şi v-am propus această modalitate de vot, având un vot, un consens al liderilor şi un vot în unanimitate al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, logic, dumneavoastră aţi venit... Domnul deputat Ponta a venit cu o propunere alternativă, corectă, din punct de vedere procedural. E logic. În sensul acesta am spus că prima propunere este cea care a fost prezentată de domnul Toader, care este a Biroului permanent, a liderilor de grup, prin consens, domnule Adomniţei. Domnule Toader, vă rog.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Eu când am ieşit la tribună v-am arătat punctul de vedere al Biroului permanent. Propunerea mi-a aparţinut mie în Biroul permanent şi în cadrul Comitetului liderilor de grup, eu sunt cel care am făcut prima propunere. Este adevărat că domnul Ponta, care a vorbit primul, a solicitat... Dânsul nu este lider de grup, este subordonatul liderului de grup, cel puţin în Parlamentul României. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Bun. Am lămurit-o şi pe aceasta. Haideţi să trecem la vot, că este mai simplu, şi după aceea votăm şi cu asta, basta! Supunem la vot propunerea făcută de domnul lider de grup Mircea Toader, pentru a fi vot electronic secret. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
			161 de voturi pentru, 125 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea a trecut. Acum o să rog secretariatul tehnic... Pe procedură, domnule Duşa, vă rog.
			Domnul Mircea Duşa: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În condiţiile în care nu acceptaţi ca votul să se petreacă în Cameră, aşa cum am solicitat noi sau să fie vot electronic deschis, Grupul parlamentar al PSD nu participă la acest vot şi va scoate cartelele în momentul votului. Ca să vadă românii şi reprezentanţii asociaţiilor care protejează animalele cine, totuşi, nu doreşte să reglementeze într-un mod uman problema gestionării câinilor. (Aplauze din partea invitaţilor de la balcoane.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Domnul Toader şi imediat domnul Eugen Nicolăescu.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Curios că se spune adevărul; dacă vreţi să vă arătaţi cum votaţi, trebuia să lăsaţi cartelele. Dar, solicit o pauză de consultări de zece minute.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Pauză de consultări.
			După pauză
			Doamna Roberta Alma Anastase: Dragi colegi, vă rog să luaţi loc pentru a relua sesiunea de vot final. Invit secretarii la prezidiu. Domnule deputat Mircea Toader, vă rog.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamna preşedinte, Ne-am consultat cu liderii de grup din partea coaliţiei. Sigur, am încercat să discutăm şi cu liderii de la opoziţie. Punctul nostru de vedere este să amânaţi acest vot peste două săptămâni... (Rumoare, vociferări.) Da, dar lăsaţi-mă să termin! ...timp în care fiecare dintre noi, în colegiile noastre şi în judeţele noastre vom solicita administraţiilor locale să adune semnături, alături de noi, privind punctul de vedere privind această lege şi sigur că după aceea dumneavoastră, care veţi vota politic, trebuie să vă întoarceţi înapoi în administraţie să-i spuneţi primarului "Noi nu suntem de acord cu ce vreţi voi!" şi poate la alegerile de la anul o să aveţi un semn de întrebare.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Adomniţei.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Mulţumesc, doamna preşedinte. Înainte de a mă întoarce să-l întreb pe primar ce părere are, îmi întreb conştiinţa mea. (Aplauze.) Dar, ca să vă ajut în acest demers care va dura două săptămâni, daţi-mi voie să vă citesc din cea mai nouă decizie scrisă a Parlamentului European, adoptată pe 13 octombrie, deci acum câteva zile, joi. După alte două dăţi în care s-a încercat în Parlamentul European adoptarea unei hotărâri în acest sens şi nu s-a obţinut un consens, de data aceasta, în lumina atâtor dezvăluiri în mass-media vizavi de cruzimea faţă de animale, Parlamentul European a adoptat în premieră o decizie scrisă. Daţi-mi voie să vă citesc trei lucruri din ea. Deci, joi, 13 octombrie, Parlamentul European a adoptat, prin votul majorităţii, Declaraţia scrisă nr. 26 privind gestionarea populaţiei canine în Uniunea Europeană, adică şi în România. Parlamentul European a decis să implementeze următoarele: măsuri de control asupra respectării de către statele membre, inclusiv România, a principiului art.13 din Tratatul de la Lisabona, prin care animalele sunt recunoscute ca "fiinţe simţitoare"; 2. măsuri legislative privind gestionarea câinilor comunitari prin sterilizare, identificare, înregistrare şi promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu; 3. implementarea unei legislaţii la nivel european împotriva cruzimii faţă de animale. Îmi vine foarte greu să cred că şi în lumina acestei noutăţi, poate, pentru cea mai mare parte dintre dumneavoastră, veţi continua să promovaţi un punct de vedere barbar, inuman şi în principal neunitar. Mai subliniez o dată această...
			Doamna Roberta Alma Anastase: Aţi depăşit de mult două minute. În acelaşi timp, trebuie să supun la vot propunerea făcută de domnul Mircea Toader, pentru a scoate, practic, de pe ordinea de zi de astăzi, pentru ordinea de zi de la vot. (Rumoare, vociferări.) Vă rog să vă exprimaţi... Pe procedură, vă rog, domnul Calimente. Îmi pare rău, secretarul nu mi-a sesizat acest lucru!
			Domnul Mihăiţă Calimente: Vreau să vă spun că, aşa cum ne-aţi obişnuit să conduceţi în mod despotic Camera Deputaţilor, o faceţi şi astăzi. Pentru că, dacă citeaţi art.131, de la procedura de vot, se spune acolo: în cursul votării nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvântul, cu excepţia cazurilor care vizează derularea procedurii de vot secret. Deci eram în timpul procedurii când şeful de grup de la dumneavoastră a cerut dreptul să facă această propunere, deci că consider că propunerea pe care a făcut-o este nelegală şi în afara art.131. Pentru că aţi supus la vot modul în care să se voteze şi urma votul. Deci dumneavoastră aţi intervenit şi aţi întrerupt procedura de vot şi nu aţi respectat regulamentul. Or, acest regulament este şi pentru Partidul Democrat, nu numai pentru opoziţie.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnule Calimente, aţi citit la paragraful greşit. Ia vedeţi, cu pauza de consultări, acolo, nu se specifică şi faptul că trebuie să prezinte plenului propunerile făcute în urma consultărilor? Că de aceea este pauză de consultări. Ţine şi de o anumită chestiune de logică. (Rumoare, vociferări.)
			Domnul Mihăiţă Calimente: Tocmai pentru că ţine de chestiunile de logică, eu vorbeam despre ce s-a întâmplat înainte de a-i da dreptate... sau să ia cuvântul şeful de grup parlamentar. Pentru că era procedura de vot declanşată şi nu mai aveaţi timp să-i daţi voie să ia cuvântul, decât dacă era vorba despre procedura de vot secret, ori dumneavoastră i-aţi dat voie să ceară pauză. Ce aţi discutat în pauză, nu mă interesează.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Pauză are voie să ceară orice lider de grup. Domnul Márton Árpád.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Intervenţiile de la acest microfon, cu excepţia colegului dumneavoastră de partid care a citit altceva, au fost, toate, pe procedură. Într-adevăr, s-a citit ceva care nu avea nicio legătură cu procedura. Probabil asta aţi dorit să criticaţi. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. (Aplauze.) Supun la vot propunerea de amânare a acestui punct, făcută de liderul grupului parlamentar, Mircea Toader. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			158 de voturi pentru, 100 împotrivă, 7 abţineri. Vă mulţumesc.
			Mergem mai departe. Legi organice, respingeri: Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru realizarea sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie. Este lege organică. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun respingerea. Ştiţi că am adoptat proiectul, iniţial. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			276 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.
			Legi ordinare. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul realizării programelor de interes public sau social, al îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi al funcţionării optime a instituţiilor statului, precum şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			160 de voturi pentru, 111 împotrivă şi o abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			La punctul 19 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Vietnam privind cooperarea în domeniul apărării. Votul este deschis. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune adoptarea. detalii vot
			269 de voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 20 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei privind transportul rutier internaţional de persoane şi mărfuri, semnat la Aman, la 9 ianuarie 2011. Comisia pentru industrii şi servicii propune adoptarea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			274 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere. Proiectul a fost adoptat.
			La punctul 21 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			271 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.
			La punctul 22 - Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Protocolul Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiate la Geneva, la 13 noiembrie 1979. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			275 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.
			La punctul 23 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Agenţia Spaţială Europeană privind aderarea României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi termenii şi condiţiile aferente. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor propun adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			273 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.
			La punctul 24 - Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului privind Spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 2 decembrie 2010. Comisia pentru industrii şi servicii propune adoptarea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			269 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia şi Regatul Haşemit al Iordaniei, semnat la Bruxelles, la 15 decembrie 2010. Comisia pentru industrii şi servicii propune adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			274 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de stabilizare şi asociere între comunităţile europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Serbia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg, la 29 aprilie 2008. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune adoptarea. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			272 de voturi pentru, două împotrivă şi două abţineri. Proiectul a fost adoptat. Cu aceasta, am încheiat sesiunea de vot final. Invit membrii Biroului permanent la şedinţa Biroului permanent.
			Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 13,55.