Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 decembrie 2011

	5.	Dezbateri asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2012.
	consultă fişa PL nr. 692/2011

	Doamna Roberta-Alma Anastase:
	................................................
	La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2012. Pentru dezbaterea generală asupra acestui proiect de lege, Birourile permanente ale celor două Camere şi liderii grupurilor parlamentare propun următoarele: Guvernului i se rezervă 45 de minute pe care să le utilizeze la începutul şi la încheierea dezbaterilor generale. Pentru grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, se alocă timp pentru dezbateri generale, astfel: Grupul parlamentar al PDL - 42 de minute; Grupul parlamentar al PSD - 33 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 21 de minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar progresist - 8 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 4 minute; Deputaţi şi senatori independenţi, fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 2 minute. Pentru dezbaterea pe articole, propunem următoarele: Pentru fiecare articol se alocă maximum 5 minute, pentru fiecare amendament se alocă un minut. Fiecare amendament se susţine de un singur parlamentar. După epuizarea timpului alocat, celelalte amendamente la articol se supun votului, fără a mai da cuvântul pentru susţinere. La anexe se procedează la fel, timpul alocat fiind de 1 680 de minute, adică 28 de ore şi 30 de minute. Timpul alocat pentru fiecare anexă, având în vedere numărul de amendamente, este următorul: Anexa 1 - 4 minute; Anexa 2 - 4 minute; Anexa 3/01 - 4 minute; Anexa 3/02 - 5 minute; Anexa 3/03 - 6 minute; Anexa 3/04 - 8 minute; Anexa 3/05 - 4 minute; Anexa 3/06 - 4 minute; Anexa 3/07 - 5 minute; Anexa 3/08 - 5 minute; Anexa 3/09 - 7 minute; Anexa 3/10 - 4 minute; Anexa 3/11 - 5 minute; Anexa 3/13 - 170 de minute; Anexa 3/14 - 8 minute; Anexa 3/15 - 360 de minute; Anexa 3/16 - 14 minute; Anexa 3/17 - 7 minute; Anexa 3/18 - 5 minute; Anexa 3/19 - 45 de minute; Anexa 3/20 - 20 de minute; Anexa 3/22 - 25 de minute; Anexa 3/23 - 55 de minute; Anexa 3/24 - 50 de minute; Anexa 3/25 - 210 minute; Anexa 3/26 - 40 de minute; Anexa 3/27 - 65 de minute; Anexa 3/28 - 6 minute; Anexa 3/29 - 4 minute; Anexa 3/30 - 6 minute; Anexa 3/31 - 4 minute; Anexa 3/32 - 5 minute; Anexa 3/33 - 5 minute; Anexa 3/34 - 4 minute; Anexa 3/35 - 40 de minute; Anexa 3/37 - 5 minute; Anexa 3/38 - 8 minute; Anexa 3/39 - 5 minute; Anexa 3/40 - 4 minute; Anexa 3/41 - 4 minute; Anexa 3/42 - 6 minute; Anexa 3/43 - 4 minute; Anexa 3/44 - 4 minute; Anexa 3/45 - 4 minute; Anexa 3/46 - 9 minute; Anexa 3/47 - 6 minute; Anexa 3/48 - 5 minute; Anexa 3/50 - 5 minute; Anexa 3/51 - 5 minute; Anexa 3/52 - 4 minute; Anexa 3/53 - 4 minute; Anexa 3/54 - 4 minute; Anexa 3/65 - 4 minute; Anexa 4 - 15 minute, Anexa 5 - 25 de minute; Anexa 6 - 75 de minute; Anexa 7 - 155 de minute; Anexa 8 - 5 minute; Anexa 9 - 4 minute; Anexa 10 - 8 minute. Proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 - 30 de minute. Pentru operativitate, la fel ca şi anul precedent, în baza prevederilor din Regulamentul fiecărei Camere, la dezbaterea amendamentelor vor fi folosite cele opt microfoane instalate în sală, un microfon instalat la reprezentantul Guvernului şi unul la reprezentantul Comisiilor pentru buget. La epuizarea timpului alocat, la anunţarea preşedintelui de şedinţă, se blochează microfonul. Sunt comentarii? Nu sunt. Supun la vot această procedură de dezbatere. Voturi pentru? 169 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 119 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu majoritate de voturi, procedura de dezbatere a fost aprobată. Înainte de a da cuvântul pentru prezentarea proiectului de lege, îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să comunice secretarilor de şedinţă numele parlamentarilor înscrişi la dezbateri. Pentru prezentarea Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2012, îl invit la tribună pe prim-ministrul României, domnul Emil Boc.
	Domnul Emil Boc (prim-ministrul României): Domnule preşedinte al Senatului, Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Distinşi colegi, membri ai Guvernului, Distinşi invitaţi, Doamnelor şi domnilor, Guvernul se prezintă în faţa dumneavoastră pentru a prezenta Legea bugetului de stat pentru anul 2012 în vederea aprobării. Câteva consideraţii generale despre proiectul de buget. În primul rând, aş vrea să menţionez faptul că Guvernul propune un proiect de buget responsabil, prudent şi de consolidare a creşterii economice. În al doilea rând, vreau să subliniez faptul că acest buget pune accent pe investiţii, locuri de muncă, fonduri europene şi susţinerea mediului de afaceri. Bugetul pentru anul 2012 păstrează la acelaşi nivel cota unică de impozitare de 16%, TVA-ul şi contribuţiile de asigurări sociale. Bugetul pentru anul 2012 nu propune diminuări de salarii şi pensii, ci le menţine cel puţin la nivelul din anul 2011. De asemenea, fac precizarea că, în 2012, se va realiza plata a 5% din hotărârile judecătoreşti definitive. Se pune întrebarea: de ce ne prezentăm în faţa Parlamentului cu un buget prudent şi responsabil? Din două motive: un motiv ce ţine de planul intern şi un al doilea motiv ce ţine de planul extern. În privinţa planului intern, ştim bine faptul că românii au reuşit în aceşti doi ani, 2010 şi 2011, cu preţul suferinţei lor, să ne ajute să ajungem la o stabilitate macroeconomică şi să trecem de la scădere economică la creştere economică. Acest lucru a fost posibil prin efortul tuturor cetăţenilor români, cărora le mulţumesc încă o dată pentru faptul că, în aceşti ani, au înţeles că singura cale pentru a putea salva România de la colaps economic şi de a rămâne pe creştere economică este calea responsabilităţii şi raţionalităţii. În consecinţă, suntem după patru trimestre consecutive de creştere economică. România a reuşit din acest punct de vedere să iasă din recesiune, ca prim moment spre ieşirea din criza economică. De asemenea, pot să vă asigur că, anul acesta, suntem în graficul creşterii economice, între 1,5% şi 2%, deci mai mare de 1,5%, cât fusese prognozat iniţial, şi suntem, de asemenea, în graficul încadrării în ţinta de deficit de 4,4%. Aceste lucruri, repet, sunt bunuri câştigate. Important este ca ele să nu fie compromise în anul 2012. De aceea, bugetul pentru anul 2012 porneşte pe o prognoză de creştere economică de 2, 1% şi un deficit bugetar de 1,9%. Pornim cu un buget prudent şi responsabil şi dintr-un motiv ce ţine de evoluţiile internaţionale. După cum vedeţi, traversăm încă cea mai grea criză economică din ultimii 60 de ani. Incertitudinile legate de evoluţiile economice, de pieţele financiare, de creştere economică, de pericolul revenirii la recesiune în Uniunea Europeană, de scăderea prognozelor de creştere economică, atât la nivelul zonei euro, cât şi la nivelul zonei non-euro, precum şi la dificultăţile de finanţare a deficitelor şi a datoriilor scadente, toate aceste incertitudini ne determină să fim extrem, extrem de prudenţi, realişti şi responsabili. Pentru că, repet, în joc este stabilitatea macroeconomică a României. Şi aici aş face câteva consideraţii cu privire la ultimele decizii ale Consiliului European. Acest ultim Consiliu European a fost marcat puternic de criza economică şi de discuţia cu privire la salvarea monedei euro şi, implicit, cu privire la salvarea Uniunii Europene, pentru că moneda Uniunii Europene, euro, reprezintă în ultimă instanţă nucleul politic al Uniunii Europene. După cum aţi putut observa, deciziile au fost extrem de realiste şi extrem de precise cu privire la necesitatea consolidării economice în Uniunea Europeană pentru a recâştiga încrederea pieţelor. Soluţia care s-a degajat în baza ultimului Consiliu European a fost aceea de a se propune statelor din zona euro, dar şi acelora din zona non-euro, a unui Acord interguvernamental de guvernanţă fiscală care să precizeze în mod obligatoriu câteva elemente. Primul element este acela de consacrare a deficitului structural de 0,5%, al doilea element este acela de consacrare a nivelului maxim al datoriei publice, raportată la produsul intern brut de 60%, iar în al treilea rând, de introducerea unor mecanisme automate de aplicare de sancţiuni în cazul în care aceste reguli nu se respectă. Vreau să fac o precizare. Aceste reguli nu sunt reguli noi în Uniunea Europeană. Ele fac parte din Pactul de stabilitate şi creştere între statele Uniunii Europene, care au fost valabile această întreagă perioadă, din anii 1990 încoace, doar că nu au fost respectate: nici deficitul structural, nici plafonul maxim de îndatorare. Şi, în aceste condiţii, decizia fermă este aceea de respectare a acestor reguli precise - cu sancţiuni - din punct de vedere economic, promovate de Uniunea Europeană. A doua întrebare: de ce acord interguvernamental şi nu modificarea tratatelor? Pentru modificarea tratatelor am fi avut nevoie de consens, de unanimitate în Consiliul European. Această unanimitate nu a existat, în primul rând, din cauza poziţiei Marii Britanii, dar şi a unor ţări precum Ungaria, Suedia sau Cehia, ţări care, după aceea, au revenit şi au arătat disponibilitatea de a agrea acest acord interguvernamental, astfel încât, în acest moment, se pare că doar Marea Britanie a rămas în afara acestui acord interguvernamental. Acest acord interguvernamental este o garanţie pentru viitor împotriva politicilor populiste, demagogice care nu au acoperire în economie. Uniunea Europeană solicită ca statele care vor semna acordul interguvernamental, până luna martie 2012, să-l ratifice printr-o revizuire a Constituţiei sau printr-o lege echivalentă Constituţiei. De ce se doreşte acest lucru? Pentru a se asigura, pe de o parte, stabilitate pe termen lung a unui asemenea demers de respectare a regulii de aur privind finanţele publice: deficit structural 0,5%, opţiunea spre bugete echilibrate sau în surplus, limitarea plafonului maximal la 60% ca datorie din produsul intern brut. Pentru aceasta este nevoie de revizuirea constituţiilor sau a legilor echivalente de nivel constituţional. Care este opţiunea României, pentru că aici ajungem la bugetul de stat? Opţiunea României, în acest moment, exprimată de preşedinte, de Guvern, este foarte clară şi directă de susţinere a Acordului interguvernamental de guvernanţă fiscală. Şi vreau să vă dau câteva argumente - şi din perspectiva Legii bugetului de stat pentru anul 2012 - de ce are nevoie România de susţinerea Acordului interguvernamental de guvernanţă fiscală. Primul argument este acela că România, deja, începând cu anul 2010, întreprinde acele măsuri în direcţia celor pe care astăzi le propune Uniunea Europeană pentru zona euro şi pentru statele care doresc să adere din zona non-euro la acordul interguvernamental. După cum ştiţi, România încheie cu un deficit de 4,4% anul 2011, merge pe un deficit de 1,9% în 2012, cu perspective de un deficit 0% în 2013, adică exact ceea ce propune Uniunea Europeană. În privinţa datoriei publice, România este cu mult sub 60%, nivelul maxim admis în Uniunea Europeană, ca datorie publică raportată la produsul intern brut. Vom încheia anul 2011 undeva în jur de 33%, în jurul unui asemenea procent vom încheia probabil şi anul 2012, deci cu mult sub nivelul maxim de 60 al Uniunii Europene. Deci România nu poate rata şansa de a pierde trenul european al seriozităţii, al stabilităţii şi al consolidării economice. În al doilea rând, România s-a pronunţat dintotdeauna împotriva unei Europe cu două viteze. România nu doreşte să facă parte dintr-o Europă în care, pe de o parte, avem un grup al zonei euro de 17 state şi, pe de altă parte, un grup non-euro care nu se ştie în ce direcţie ar evolua. O Europă unită, o Europă unică, o Europă care să vorbească de performanţă şi responsabilitate, de această Europă avem nevoie. România nu poate rămâne în afara nucleului dur al Uniunii Europene, pentru că ar însemna marginalizare şi neacceptarea, practic, a Acordului interguvernamental de guvernanţă fiscală, ar însemna indirect şi că se autoexclude din Uniunea Europeană. Pentru că, dacă nu faci parte din acel club care îşi impune reguli de performanţă şi competitivitate, înseamnă că nu ai ce căuta în Uniunea Europeană. În al treilea rând, România şi-a propus să adere la moneda euro în 2015. Îndeplinirea acestor condiţionalităţi din acordul interguvernamental garantează drumul spre euro al României, în 2015. Şi în al patrulea rând, acest acord interguvernamental va fi o pavăză împotriva oricăror politici populiste şi iresponsabile împotriva oricăror cadouri otrăvite oferite de politicieni iresponsabili românilor, cetăţenilor români, în anii care vor urma, pentru că un asemenea acord nu-ţi mai dă voie să promovezi în ani electorali politici populiste, aşa cum au fost promovate în anul 2008. De ce spun asta? Pentru că logica firească economică ar fi fost ca în anii de maximă creştere economică, cum a fost anul 2008, să ai excedent bugetar, nu deficit bugetar de 5,4% şi doar în ani cu greutăţi economice, cum e criza economică, să optezi pentru o uşoară majorare a deficitului, dar nu în ani de creştere economică să realizezi o creştere a deficitului prin majorarea nesustenabilă a salariilor, a pensiilor şi a celorlalte obligaţii sociale ale statului, pentru că ele trebuie plătite şi în anii următori. Asemenea politici nu vor mai exista în România, politici iresponsabile şi cadouri otrăvite, dacă adoptăm acest Acord interguvernamental de guvernare fiscală. De ce se doreşte o revizuire a Constituţiei? Am spus mai înainte: pentru stabilitate. Şi aici este greşeala domnului preşedinte Victor Ponta, care propunea o lege prin care să adoptăm acest acord interguvernamental. Nu acest lucru solicită Uniunea Europeană. De ce? Pentru că domnul preşedinte Ponta greşeşte în interpretarea art. 148, care se referă doar la situaţiile de aderare la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Domnule Ponta, Uniunea Europeană, prin Consiliul European, nu a decis o revizuire a tratatelor, pentru că am explicat că era nevoie de unanimitate, şi este nevoie doar de un acord interguvernamental. Un acord interguvernamental, la fel cum am adoptat scutul antirachetă, se adoptă în Senatul României cu majoritatea simplă a celor prezenţi. Deci, dacă în Senatul României sunt prezenţi cei necesari pentru a asigura cvorumul de şedinţă - 70 de senatori -, acordul interguvernamental se adoptă cu 35 de voturi şi tot cu 35 de voturi poate fi modificat. Or, Uniunea Europeană tocmai aceste lucruri le cere: stabilitatea, predictibilitatea şi imposibilitatea modificării foarte uşor a acestor reguli de aur în parlamentele statelor membre. Şi de aceea cere o revizuire a Constituţiei, pentru a consacra stabilitatea unei asemenea reguli de aur şi de a se reveni la limbajul populismului şi al politicilor demagogice. Ştiu că este o lovitură dură dată celor care mai cred încă în teoria deficitelor mari şi celor care mai cred încă în faptul că datorii excesive pot garanta creşterea economică. S-a terminat. Asemenea politici pleacă la muzeul antichităţilor, asemenea politici specifice anului 2008 în România sunt trimise la muzeul de istorie al iresponsabilităţii politice şi economice, pentru că poţi să ai performanţă numai în condiţiile în care îţi orientezi un buget spre excedent, echilibrat sau cel puţin un deficit structural de 0,5, dar compensând cu reforme structurale pe termen mediu şi lung, care să asigure sustenabilitatea veniturilor şi cheltuielilor ţării respective. Or, exact acest drum este în România, de ajustare a cheltuielilor bugetare, astfel încât să ajungem spre un buget echilibrat, reducerea costurilor de funcţionare a statului şi multiplicarea sumelor de bani pentru investiţii şi efectuare de reforme structurale. Că vorbim de educaţie, sănătate, salarizare, justiţie, Codul muncii sau reforma întreprinderilor de stat, aceste reforme ne asigură diminuarea deficitului structural şi asigurarea bugetelor echilibrate. Aceste bugete vor asigura şi bani mai mulţi pentru investiţii, combinat cu ceea ce a făcut Guvernul: impunerea standardelor de cost pentru investiţii şi prioritizarea investiţiilor publice. Aceasta este calea, repet, pentru care a optat şi optează Uniunea Europeană. Deci România are de ales: ori se autoizolează, se autoexclude de la politicile responsabile din Uniunea Europeană şi, din nou, cade în patima populismului şi a demagogiei, ori optează pentru calea responsabilităţii, a limbii Uniunii Europene de întocmire de bugete echilibrate şi în excedent, care să aducă prosperitate sigură pe termen lung românilor. În aceste condiţii, opţiunea bugetului de stat pentru 2012 este în concordanţă şi cu ceea ce se preconizează la nivelul Uniunii Europene, adică, încetul cu încetul, bugete echilibrate şi limitarea deficitelor şi a datoriilor publice. În acest context, şi România are doar o singură cale: calea revizuirii Constituţiei. Până în martie 2012, trebuie semnat acordul interguvernamental, pe baza negocierii lui, iar din martie până în decembrie 2012, trebuie revizuită Constituţia pentru a se putea ajunge la ceea ce, repet, se vorbeşte ca performanţă în Uniunea Europeană. Asta, dacă ne interesează soarta acestei ţări. Dacă ne interesează doar voturi ieftine pentru o campanie, putem din nou să îmbrăţişăm politica din 2008, dar rezultatele şi cadourile otrăvite le-au plătit cu prea mare preţ toţi românii, încât să ne mai întoarcem acolo de unde, cu greu, am reuşit să ne desprindem. În privinţa indicatorilor macroeconomici pe baza cărora este construit bugetul de stat pentru 2012, în afară de cele menţionate cu privire la creşterea economică şi deficit, aş mai face precizarea că veniturile bugetare sunt 33,7 miliarde de lei, faţă de 33,3 miliarde de lei în 2011 cheltuielile bugetare. Deci veniturile sunt în creştere, cheltuielile bugetare sunt în scădere, de la 37,7 în 2011 la 35,6 în 2012, repet, în miliarde de lei. Cursul mediu de schimb se va păstra şi în 2012 la un nivel echilibrat şi sub control: 4,26 lei. Inflaţia: 3,4% în raport cu 5,9% în 2011. O uşoară scădere a şomajului, de la 445 000 de persoane la 410 000 de persoane. Deci o scădere a ratei şomajului. O uşoară creştere a salariului mediu brut de la 2 026 lei la 2 117 lei pe lună. Sunt câţiva indicatori, repet, care arată drumul sănătos al consolidării creşterii economice. Direcţia este aceea a creşterii economice sigure şi care să ducă la consolidarea acesteia şi nu la pomeni electorale sau politici care să pericliteze stabilitatea macroeconomică a României. Am spus, de asemenea, că obiectivul fundamental al bugetului de stat este susţinerea investiţiilor, a locurilor de muncă şi a sănătăţii, a performanţei mediului de afaceri. În această direcţie, propunem 10 măsuri care să vină în această direcţie, a susţinerii investiţiilor, a locurilor de muncă, a consolidării sănătăţii şi performanţei mediului de afaceri. Pe scurt, aceste măsuri ar fi următoarele: 1. Menţinerea cotei unice de impozitare de 16%. Şi ştiţi cât de greu a fost s-o putem menţine în anii aceştia grei de criză economică. Am reuşit şi o vom menţine în continuare. În al doilea rând, cheltuielile cu investiţiile vor beneficia de alocări suplimentare de bani. Ce înseamnă asta? Că deşi deficitul coboară de la 4,4% la 1,9%, majorăm cheltuielile cu investiţiile de la 36,1 miliarde de lei la 38,1 miliarde de lei. Asta ce înseamnă? Exact ce spuneam în direcţia consolidării macroeconomice şi a asigurării sustenabilităţii economiei pe termen mediu şi lung. De asemenea, vreau să ştiţi că România este pe locul 1 în Uniunea Europeană, potrivit datelor EUROSTAT, urmată de Polonia, care are cea mai mare pondere a investiţiilor publice în produsul intern brut în anul 2010. Acest lucru se va menţine şi pentru anii următori. Este o dovadă a seriozităţii României, care a ştiut să lase deoparte... E drept, cu preţul politic plătit de foarte mulţi politicieni, şi mulţumesc încă o dată coaliţiei de guvernare pentru că a avut forţa şi puterea să reziste tentaţiei populismului în aceşti ani, şi iată că rezultatele se văd. Şi sunt convins că şi în alegerile din 2012 românii vor confirma corectitudinea unui asemenea punct raţional de vedere. De ce? Pentru că europenii, astăzi, şi ţări din zona euro fac ceea ce noi am început să facem din 2010. Ce altă dovadă mai bună doriţi decât aceasta, că drumul pe care l-am ales, susţinut de dumneavoastră, a fost unul corect? Din acest punct de vedere, pentru anul 2012, propunem continuarea şi susţinerea celor mai importante lucrări de investiţii, a căror finalizare se va realiza în anii următori. Dacă vorbim de autostrăzi, pentru anul următor am asigurat resursele financiare astfel încât în perioada 2012 - 2013 să se finalizeze 434 de kilometri de autostradă şi 1 800 de kilometri de drumuri naţionale. Repet, 2012 - 2013. Credeţi că dacă urmam politicile din 2008, când s-au terminat 5 kilometri de autostradă pe un fond de creştere economică de 8%, mai puteam să vorbim de finalizarea lucrărilor de infrastructură în aceşti ani? De 90 de kilometri deja putem vorbi, pentru că se circulă pe ei. 32 de kilometri vor fi finalizaţi pe Autostrada Arad-Timişoara, şi-i cunoaşteţi, iar în 2012 se va lucra la următoarele proiecte prioritare: Nădlac-Arad, Centura ocolitoare Arad, Timişoara-Lugoj, Lugoj-Dumbrava, Deva-Orăştie, Orăştie-Sibiu, Cernavodă-Medgidia, Medgidia-Constanţa, Centura ocolitoare Constanţa, Bucureşti-Ploieşti, care va fi gata în primăvara anului 2012 - acei 62 de kilometri -, Suplacu de Barcău-Borş, adică continuarea lucrărilor într-un alt regim la Autostrada "Transilvania", după ce ministrul a reuşit - şi merită să fie felicitat - să rediscute contractul cu Bechtel şi să obţină posibilitatea de a finanţa continuarea lucrărilor pe Autostrada "Transilvania", inclusiv din fonduri europene. Asta înseamnă o abordare responsabilă. De asemenea, pentru 2012, avem prevăzută intrarea în execuţie a altor 114 kilometri de autostradă, după finalizarea procedurilor de licitaţie. Ne referim aici la: Dumbrava-Deva - 72 de kilometri sau Gilău-Nădăşel, continuarea, practic, a Autostrăzii "Transilvania" sau la Centura ocolitoare Bacău, cu profil de autostradă. Sunt lucrări care vor intra în lucru în 2012. De asemenea, în sectorul infrastructurii feroviare, ne-am propus, prin bugetul de stat pentru 2012, reabilitarea a 205 kilometri de cale ferată pe Coridorul IV Pan-European sau modernizarea a 21 de gări cu fonduri europene în valoare de aproximativ 230 de milioane de euro. De asemenea, se propune extinderea reţelei de metrou din Bucureşti şi în 2012 vor începe lucrările de execuţie pe segmentul Parc Bazilescu-Lac Străuleşti, pe magistrala 4: Gara de Nord-Străuleşti, cu valori estimate de 230 de milioane de euro sau continuarea lucrărilor la magistrala 5, prima magistrală nouă de după 1990, pe segmentul Râul Doamnei-Eroilor, şi se contractează lucrări de execuţie pentru Eroilor-Pantelimon. Nu în ultimul rând, elaborarea caietelor de sarcini pentru viitoarea magistrală 6: Otopeni, până în trimestrul III al anului 2012, sau studiu de fezabilitate pentru viitoarea magistrală 7: Bragadiru-Voluntari, până la sfârşitul primului trimestru al anului viitor. În privinţa altor lucrări din acest domeniu al infrastructurii, vreau doar să menţionez faptul că, prin alocările la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, vor fi realizaţi peste 480 de kilometri de drumuri judeţene şi locale, fiind alocată în bugetul de stat pentru 2012 suma de 450 de milioane de lei. De asemenea, alocări financiare pentru realizarea de sisteme de alimentare cu apă pentru 788 de sate, din care se vor finaliza reţele pentru 85 de sate şi sisteme de canalizare şi epurare a apelor uzate pentru 57 de sate, din care multe dintre ele vor reuşi să fie finalizate. Vreau să fac aici o precizare care este extrem, extrem de importantă pentru dezvoltarea infrastructurii. Avem în vedere realocarea, la sfârşitului anului 2011, a unor bani din fonduri europene. Prioritatea va fi realocarea de bani europeni pentru Programul "Reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe". Acest lucru se va face de către Uniunea Europeană şi primii bani pe care-i vom obţine din realocare îi vom direcţiona spre realizarea acestui program de reabilitare termică a blocurilor, un program cu multiple valenţe pentru cetăţeni, adică o factură mai mică la plată, cât şi pentru ceea ce înseamnă locurile de muncă, investiţiile, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi, nu în ultimă instanţă, aspectul urbanistic general. Evident că lucrări de investiţii vor fi şi în educaţie, şi în sănătate, şi la cultură, lucrări care vizează continuarea obiectivelor începute în anul 2011, dar şi finalizarea multora dintre ele. Acest lucru, repet, nu ar fi fost posibil fără o politică orientată spre susţinerea investiţiilor şi a locurilor de muncă. A treia măsură de susţinere a investiţiilor, a mediului de afaceri şi a locurilor de muncă: instrumentul garanţiilor de stat şi sunt patru elemente aici: Primul element: bugetul alocat Ministerului Finanţelor Publice pentru garanţii de stat este de 10 miliarde de lei pentru sprijinirea, repet, a investiţiilor care aduc plusvaloare în economie. Al doilea element: garanţii pe baza Fondului de Garantare şi Contragarantare pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii. Foarte puţin se vorbeşte despre acest fond, dar implicaţiile lui pe orizontală sunt majore, implicaţii majore pentru salvarea locurilor de muncă şi pentru susţinerea firmelor. Vreau doar să ştiţi că în 2009 - 2011, prin intermediul acestui fond, au fost salvate 240 000 de locuri de muncă, în sensul că au fost acordate garanţii în valoare de 1,35 miliarde de euro, care au susţinut credite de peste 2 miliarde de euro, iar pentru anul 2012 am realizat o majorare a fondului cu 250 de milioane de lei, ceea ce va permite să susţină credite de peste 1,1 miliarde de euro, cu cei 580 de milioane de euro pe care-i are. Aceasta va conduce la salvarea suplimentară sau la menţinerea a încă 100 000 de locuri de muncă. Sunt lucruri pe orizontală care se întâmplă în fiecare zi, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă bugetul nu ne-ar fi permis şi în anii anteriori, şi pentru 2012, susţinerea acestor fonduri pentru ca întreprinderile mici şi mijlocii să beneficieze de sprijin. În al treilea rând, este vorba de fondul de garantare a creditelor pentru agricultură. Faptul că în 2011 s-au acordat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale subvenţiile la timp şi faptul că fondul de garantare a creditelor pentru agricultură a acordat fermierilor credite atunci când au avut nevoie, a contribuit la un an agricol foarte bun, alături de componenta meteo. Pentru 2012, 1,6 miliarde de lei sunt bani asiguraţi pentru fondul de garantare a creditelor pentru agricultură, tocmai pentru ca fermierii să poată beneficia de credite în vederea susţinerii activităţii acestora. Al patrulea element este dat de garanţiile oferite prin EximBank. Dacă între 2009 şi 2011 s-au acordat garanţii în valoare de 3,1 miliarde de lei, în 2012 vor beneficia de garanţii de 556 de milioane de lei şi pe această componentă de susţinere a firmelor, pentru susţinerea afacerilor şi a locurilor de muncă. A patra componentă: Scheme de ajutor de stat, şi vorbim aici de schemele de minimis şi ajutoarele pentru investiţii mari. Din acest punct de vedere, Ministerul Finanţelor Publice are 850 de milioane de lei pentru a putea asigura acest sprijin financiar pentru proiectele de minimis sau ajutoarele de investiţii mari, care aduc plusvaloare în economie. Şi este cunoscut faptul că investiţiile majore au beneficiat de sprijinul statului pentru a genera locuri de muncă. Spun doar că, în perioada 2009 - 2011, proiectele mari de investiţii au generat peste 4 433 de noi locuri de muncă. Ajutorul de stat aprobat a fost de 229 de milioane de euro pentru peste 20 de proiecte mari de investiţii. În al doilea rând, tot pe această componentă, a schemelor de ajutor de stat sau de sprijin pentru firme, se încadrează programele de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Şi vorbesc aici de Programul "Mihail Kogălniceanu" sau "Cardul Kogălniceanu" pentru creditarea IMM-urilor - 70 de milioane de lei; Creditul "Start-Up" pentru firme - 10 milioane de lei pentru 2012; Programul pentru tinerii debutanţi în afaceri - 21 de milioane de lei. Deci finanţare de la bugetul de stat pentru susţinerea acestor programe care susţin firmele, care creează şi generează locuri de muncă. A cincia măsură: Continuarea programelor care s-au dovedit a fi eficiente. Mă refer aici la Programul "Prima casă" şi angajamentul Guvernului este acela de a continua şi în 2012 Programul "Prima casă" ca, de altfel, continuarea şi a Programului "Rabla", în forma pe care Ministerul Mediului şi Pădurilor a prezentat-o şi care s-a demonstrat a fi extrem de benefică pentru economia românească. Şi nu în ultimul rând, continuarea Programului "Casa verde" prin Ministerul Mediului şi Pădurilor. A şasea măsură: Fondurile europene. Spuneam, într-o intervenţie anterioară, că, începând cu 2012, vine şi perioada când urmează să culegem roadele efective ale proiectelor depuse, evaluate, aprobate, licitate şi aflate în implementare. Acum, practic, va veni momentul când putem să rambursăm banii de la Bruxelles, pentru că sunt în execuţie proiectele europene şi vom putea să avem banii necesari modernizării infrastructurii din România. Ne propunem 6 miliarde de euro din fonduri europene pentru 2012, din care 3,5 miliarde de euro din fondurile de coeziune, 2,5 miliarde de euro din fondurile pe agricultură. Am şi menţionat faptul că avem în vedere realocarea unor bani din fonduri europene, prioritatea majoră fiind, aşa cum am spus, Programul "Reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe". A şaptea măsură pentru ceea ce înseamnă sănătatea mediului de afaceri, creşterea competitivităţii, avem în vedere privatizarea minoritară a unor companii de stat, pentru că, trebuie s-o spunem foarte direct, sectorul companiilor de stat este nereformat şi a rămas nereformat în ultimii 20 de ani. Orice companie de stat care produce pierderi înseamnă bani luaţi din buzunarul cetăţeanului. De aceea, angajamentul ferm al Guvernului este acela de restructurare a companiilor de stat, de privatizare minoritară, acolo unde este cazul, de impunere a managementului privat sau a guvernanţei întreprinderilor de stat pe baza ordonanţei adoptate de Guvern. Aşa începe drumul spre performanţă a companiilor de stat, pentru că aceste găuri negre ale economiei româneşti, care au dus la deficite structurale în economie, trebuie oprite. Nu este uşor, dar, aşa cum ne-am asumat şi reforma altor domenii structurale din economia românească, vom duce şi mai departe procesul de restructurare al companiilor de stat. În vederea privatizării minoritare, imediat intră în vânzare unele pachete de acţiuni de 15% la "Transelectrica", "Transgaz" sau "Romgaz", sau unele pachete de 10% la "Hidroelectrica" şi "Nuclearelectrica". A opta măsură susţinută de buget vizează simplificarea fiscală, şi aici avem în vedere următoarele elemente: Reducerea cu 50% a penalităţilor de întârziere în cazul plăţii obligaţiei principale şi a dobânzilor aferente până la 30 iunie 2012. Ştim că, până în 31 decembrie 2011, operează scutirea de 100% pentru cei care plătesc obligaţia principală, scutirea de 100% pentru plata penalităţilor de întârziere. În 2012, vom merge până în 30 iunie cu scutirea de 50% pentru firmele care, repet, plătesc principalul şi dobânda şi beneficiază de scutirea penalităţilor de întârziere în proporţie de 50%. În al doilea rând, eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii aflaţi în dificultate financiară pe o perioadă de până la cinci ani. Această măsură, repet, merge mai departe şi se aplică. Nu în ultimul rând, cea de-a treia măsură pe care o avem deja în aplicare: stingerea cu prioritate a tuturor obligaţiilor principale şi apoi a accesoriilor în ordinea vechimii. Este o măsură dorită şi atât de aşteptată de mediul de afaceri, şi care, în continuare, se va aplica. În al nouălea rând, avem în vederea menţinerea cotelor reduse de TVA, după cum urmează: Menţinerea cotei reduse de TVA de 5% pentru construcţii de locuinţe sociale de până la 120 de metri pătraţi, a căror valoare nu depăşeşte suma de 380 de mii de lei şi, de asemenea, menţinerea cotei reduse de TVA de 9% pentru medicamente, manuale şcolare, cărţi, ziare, reviste, cazare hotelieră şi alte servicii culturale. Acestea se menţin şi în anul 2012, ca un element suplimentar pentru susţinerea activităţii economice. A zecea măsură, ce ţine de recent adoptată Lege a parteneriatului public-privat, urmăreşte implementarea acestor proiecte care nu pot fi susţinute din fonduri publice. Cele mai importante proiecte sunt, aşa cum ştiţi, cele care vin pe infrastructură, şi avem aici în vedere, în primul rând, Autostrada Comarnic-Braşov, Autostrada Sibiu-Piteşti, dar şi în domeniul energiei, precum Hidrocentrala "Tarniţa-Lăpuşteşti", finalizarea Unităţilor nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă sau Proiectul "AGRI". Sunt proiecte care se vor putea realiza în regim de parteneriat public-privat, astfel încât şi la nivel local aceste proiecte să poată fi susţinute prin participarea autorităţilor administraţiei publice şi locale. Doamnelor şi domnilor, M-am rezumat la aceste precizări generale pe indicatori şi la susţinerea mediului de afaceri, a investiţiilor şi a locurilor de muncă, pentru că ele reprezintă cheia consolidării economice şi a unei creşteri economice sănătoase pe termen mediu şi lung în România. Nu am venit cu un buget care să promită marea cu sarea, nu am venit cu un buget populist, nu am venit cu un buget care să ceară voturi în schimbul promisiunilor electorale. Am venit cu un buget realist şi responsabil şi am încredere că - aşa cum până acum, coaliţia de guvernare, poate, în cele din urmă, şi opoziţia va înţelege că vremea populismului a trecut - şi în România este momentul să dăm semne de responsabilitate şi raţionalitate prin proiecte de buget care să aibă acoperire în economie. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă solicit sprijinul dumneavoastră pentru a consolida creşterea economică a României. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Mulţumesc, domnule prim-ministru. Acum începem dezbaterile generale. Am să dau cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar al PDL, domnului deputat Marius Neculai, cu precizarea că Grupul parlamentar al PDL are la dispoziţie 42 de minute. Vă rog, domnule deputat. Domnule deputat, scuze, a fost o scăpare în prezentare. Am să vă rog să reveniţi la microfon după prezentarea raportului comun al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor şi Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului. Raportul comun, doamnă preşedinte Barna, vă rog.
	Doamna Maria-Eugenia Barna: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În conformitate cu prevederile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor au fost sesizate de către Birourile permanente reunite ale Parlamentului în vederea dezbaterii şi elaborării raportului comun asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2012. Proiectul de lege prevede şi autorizează pentru anul bugetar 2012 veniturile, pe capitole şi subcapitole, şi cheltuieli pe destinaţii şi pe ordonatorii principali de credite pentru bugetul de stat, bugetele Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii. În perioada 6 - 9.12.2011, membrii comisiilor sesizate în fond au analizat prevederile cuprinse în Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2012, precum şi amendamentele formulate de senatori şi deputaţi, de comisiile permanente avizatoare, procedând, totodată, şi la audierea ordonatorilor principali de credite. În urma dezbaterilor, cu majoritate de voturi, membrii comisiilor propun ca proiectul de lege să fie supus, spre dezbaterea şi adoptarea plenului reunit al Parlamentului, cu amendamentele cuprinse în Anexele nr.1 şi nr. 2 la prezentul raport. Supunem dezbaterii dumneavoastră Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2012.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Revenim. Domnule deputat Marius Neculai, vă rog.
	Domnul Marius Neculai: Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Onorat prezidiu, Stimaţi colegi, Deşi mai multe cancelarii occidentale au apreciat ca remarcabil efortul depus de Guvernul României în ultima perioadă pe linia asigurării unei stabilităţi macroeconomice, admitem cu toţii că România mai are de parcurs un drum lung în această direcţie, la capătul căruia ar putea reprezenta chiar un model de referinţă în Europa. Şi, pentru că vreau să mă refer la acest drum, permiteţi-mi să dezvolt o idee pe care am regăsit-o în discursul susţinut zilele trecute în Bundestag de către cancelarul german Angela Merkel. Ştiţi probabil cu toţii că maratonul presupune alergarea a 40 de kilometri şi reprezintă una dintre cele mai dificile probe olimpice. Maratoniştii spun deseori că alergarea devine foarte dificilă după parcurgerea primilor 30 de kilometri, dar spun şi că este posibil să ajungi la finiş, dacă eşti conştient de provocare încă de la start şi o abordezi ca atare. Cel care pleacă rapid nu este neapărat şi cel care reuşeşte să ajungă primul. Învingătorul, de regulă, este cel care conştientizează lungimea traseului de parcurs încă de la început, este bine antrenat şi pregătit să facă faţă solicitărilor acestuia. O să vă întrebaţi probabil ce legătură are aceasta cu dezbaterea bugetului. Şi am să continui prin a vă reaminti că ţări, precum: Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda şi, de ce nu, Belgia au obţinut repede un avans considerabil pe distanţa datoriei publice suverane. Lucrul acestea le-a creat, cu siguranţă, şi un avantaj de imagine politicienilor din ţările respective, pentru că, nu-i aşa, printre altele, consumul public crescut şi satisfacerea pretenţiilor sociale sunt instrumente ale popularităţii, sunt instrumente ale populismului, populaţia apreciind din plin eforturile Guvernului de a fi pe plac celor care consumă. Guvernele acestor ţări au ajuns acum la kilometrul 35 al maratonului şi toată Europa asistă la un gâfâit neputincios din partea lor, care poate provoca prăbuşirea unora dintre ele şi, mai grav, poate determina o prăbuşire periculoasă a mai multor participanţi la această cursă în care doar cei echilibraţi vor reuşi să nu se împiedice. Ne întrebăm cu toţii unde se află România între aceşti maratonişti. Este pregătită oare să facă faţă unei asemenea provocări sau chiar să primească laurii pe care-i merită cei care fac dovada unui comportament performant? România suntem noi, cu toţii, şi trebuie să punem în balanţă elementele care vor stabili strategia pe care o vom urma. Fie alegem să consumăm acum mai mult decât putem produce şi riscăm să nu ne putem refinanţa, să nu ne putem restimula în perioada următoare, fie alegem să consumăm corespunzător pregătirii noastre prealabile, îndreptându-ne echilibrat, dar sigur spre performanţă. Rezolvarea crizei datoriilor suverane este un proces, iar acest proces va dura ani de zile. Este un adevărat maraton pe care nimeni nu trebuie să-l termine în genunchi. Tocmai de aceea cred că abordarea bugetului pe anul 2012, dar şi planificarea bugetară multianuală este o temă de maximă importanţă, care nu trebuie să pună în pericol parcursul ţării. Abordarea bugetului trebuie să pornească de la analiza factorilor de risc care pândesc încercarea ţării noastre de a evolua armonios. Astfel, datoria publică, deficitul bugetar, inflaţia sau dobânda sunt indicatorii de performanţă pe care să şi-i asume toţi factorii responsabili care nu doresc ca România să ajungă una dintre acele ţări doborâte de propria incapacitate de a-şi doza efortul pentru a răspunde propriilor solicitări. Nu am să intru în detaliile cifrelor şi nici nu am să intru în discuţii contradictorii. Fiecare dintre noi ar putea deveni antrenor la un moment dat şi ar putea aplica propriul program de pregătire, dar niciunul dintre noi nu ar trebui să permită escapade din cantonamentul pe care ni l-am asumat, cantonament ce presupune respectarea criteriilor de convergenţă, ce vor permite României intrarea şi menţinerea în zona euro. Guvernul trebuie să administreze vitamine economiei româneşti, să asigure stabilitate socială, să continue reformarea instituţiilor statului şi să respecte angajamentele internaţionale pe care şi le-a asumat, iar acest lucru, vă asigur că se face şi se vede în bugetul anului 2012. Dacă latinii au spus: "Mens sana in corpore sano", Guvernul vă propune "buget sănătos într-o ţară sănătoasă". Decât creştere economică în tandem cu deficit bugetar excesiv, mai bine creştere economică în tandem cu reducerea risipei şi creşterea productivităţii muncii. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Aţi epuizat, domnule deputat, 5 minute din cele 42 de minute alocate Grupului parlamentar al PDL. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Victor Ponta, reprezentantul Grupului parlamentar al PSD.
	Domnul Victor-Viorel Ponta: Domnule preşedinte al Senatului, Stimaţi membri ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Aş dori să prezint în mai puţine cuvinte, este adevărat, decât domnul Emil Boc, amendamentele fundamentale făcute de către Uniunea Social-Liberală la bugetul pe anul 2012, nu înainte, însă, de a aprecia intervenţia anterioară a domnului Emil Boc. Regret faptul că prim-ministrul României, domnul Traian Băsescu, nu este astăzi în România. Cred că domnul Boc şi-a făcut datoria, cu consecvenţă, o oră şi ceva, ne-a spus lucruri pe care doar Domnia Sa le-a înţeles, lucruri destul de plictisitoare. Am constatat de la mine din bancă, că până şi o vestală a templului Guvernului, doamna Vass s-a plictisit între timp şi cred că momentul de promovare a tineretului liberal democrat de dinainte a reuşit să ne trezească din somn, să putem să discutăm despre bugetul pe 2012. Până să discutăm despre cifre, aş vrea să reamintesc că, în 2008, preşedintele Partidului Democrat Liberal vorbea despre faptul că legea privind dublarea salariilor profesorilor trebuie aplicată neapărat, şi cine n-o aplică va răspunde chiar penal în faţa legii. Mă aştept ca domnul Boc să răspundă penal, la un moment dat, pentru aceste lucruri. În 2009, domnul Traian Băsescu ne spunea că nu trebuie să avem un acord cu Fondul Monetar Internaţional şi că o ţară care împrumută bani pentru pensii şi salarii este o ţară de mâna... mă rog, de mâna pe care a precizat-o Domnia Sa. În 2010 am aflat că am ieşit din criză de la domnii Traian Băsescu şi Emil Boc. Şi în 2011 am aflat că toţi bugetarii îşi vor recupera salariile şi vom aplica legea fraudată de doamna Roberta Anastase, când, ca-n minunea biblică a înmulţit pâinile şi peştii până au ajuns 170 de votanţi. Dacă toate lucrurile acestea s-au întâmplat, este greu de explicat de ce bugetul pe 2012 este un buget care condamnă România la sărăcie şi este un buget care reflectă o decizie politică fundamentală. Dăm bani publici pentru ceea ce este important într-o ţară europeană, adică educaţie, sănătate, siguranţa cetăţeanului sau folosim banii publici pentru campania electorală a Partidului Democrat Liberal, a UDMR şi a Partidului... domnilor şi doamnelor cu onoare nepătată, ca să nu fiu acuzat că spun ceva nelalocul lui. Decizia Guvernului Boc este foarte simplă: bani de campanie şi bani pentru firmele lor, bani pentru primarii cercetaţi de DNA, unii în libertate încă, alţii deja în arest. Iar, între timp, educaţie, sănătate, siguranţa cetăţeanului, investiţii, dezvoltare nu vor exista în România anului 2012. Ţinând cont de situaţia internă şi externă, Uniunea Social-Liberală a hotărât să sprijine bugetul pe 2012 al României, nu al Guvernului Boc, în măsura în care acest buget ar cuprinde 10 măsuri de creştere şi relansare economică şi de limitare a cheltuielilor inutile şi cu caracter politic din proiectul care ne-a fost prezentat. Au fost 10 puncte pe care le voi relua, apreciind faptul că domnul Emil Boc şi-a construit intervenţia tot pe 10 puncte, învăţând măcar acest lucru din poziţia exprimată de către Uniunea Social-Liberală. Aş vrea să prezint încă o dată cele 10 amendamente şi implicaţiile lor bugetare, în aşa fel încât, să rezulte foarte clar că, dacă astăzi sau mâine vom reuşi să votăm bugetul României cu aceste amendamente, influenţa asupra bugetului va fi pozitivă, într-o sumă aproximativă de 0,7% din PIB. Deci, practic, fie deficitul poate fi redus, fie acest aceşti 0,7% din PIB pot fi folosiţi pentru educaţie, pentru sănătate şi pentru siguranţa cetăţeanului. În primul rând, am solicitat în numele comunităţii de afaceri, al celor care creează locuri de muncă şi plătesc salarii în această ţară, o reducere a contribuţiilor de asigurări sociale cu 5% la angajator. A fost un proiect care nu îşi are originea în propunerea politică a Uniunii Social-Liberale. Consiliul Investitorilor Străini, patronatele din România au cerut acest lucru şi, la un moment dat, domnul Emil Boc s-a angajat să facă acest lucru chiar în 2011. Ca toate angajamentele domnului Boc, au fost uitate şi, bineînţeles, acum nu se poate, se va putea altădată. În al doilea rând, reducerea TVA-ului cu 1% şi un plan multianual de revenire până în 2016 la un TVA de 19%. Practic, şi preşedintele Băsescu şi domnul Boc şi foarte mulţi comentatori politici care ocupă funcţii guvernamentale ne-au explicat, în această perioadă, ce uriaşă prostie a fost făcută prin creşterea TVA-ului. Au uitat să ne precizeze cine a făcut această prostie şi bănuiesc că, dacă domnul Boc va fi întrebat, vă va răspunde: Crin Antonescu, şi cu Victor Ponta. Această prostie a Guvernului Boc putea să fie îndreptată în parte, prin acest buget şi rămân cu speranţa că, cu o ultimă rămăşită de raţiune, lucrul acesta poate fi făcut chiar astăzi. În al treilea rând, am propus o schemă specială privind taxa pe valoarea adăugată în agricultură: scăderea TVA-ului pentru produsele agricole, printr-o cotă diferenţiată: 9% să meargă către bugetul de stat şi 15% să se întoarcă la producătorul care emite factură. În acest fel, evaziunea fiscală, calculată chiar de instituţii guvernamentale la aproximativ 80% în domeniul agroalimentar ar putea fi combătută şi am avea un sprijin pentru producătorii români, după un an excepţional pentru agricultură, prin meritul Divinităţii şi împotriva incompetenţei unui tânăr ministru al agriculturii, tocmai pentru a sprijini producţia din România şi pentru a-i sprijini pe cei care, la anul, din păcate, nu vor mai avea acelaşi sprijin divin pe care l-au avut în acest an. În al patrulea rând, am luat foarte în serios declaraţiile unor oameni serioşi cum este fostul meu coleg, domnul Marian Sârbu, care ne-a asigurat că în 2012 pensiile vor fi indexate cu rata inflaţiei şi cu 50% din creşterea salariului mediu pe economie. Un om de onoare şi un partid de oameni de onoare, "uomini d’onore", nu cred că au dat această informaţie falsă şi sunt convins că vom avea în bugetul de pe 2012 această promisiune a lui Emil Boc şi a partenerilor săi de onoare. În al cincilea rând, asigurarea cotelor de cofinanţare pentru proiectele europene, deoarece procentul de 3,7 de fonduri efectiv absorbite din ceea ce Uniunea Europeană a pus la dispoziţia României, reprezintă un record recunoscut chiar şi de noul ministru, domnul Leonard Orban, un record negativ care obligă România să se împrumute cu bani scumpi, lăsând bani foarte ieftini, fonduri nerambursabile în trezoreria de la Bruxelles. Am propus cinci măsuri de reducere a jafului bugetar, jaf cu scop categoric politic şi clientelar. În primul rând, o reducere cu 50% a cheltuielilor pentru bunuri şi servicii, cu excepţia fondurilor pentru medicamente şi pentru utilităţi. Evident, am cerut la toate întâlnirile cu Fondul Monetar Internaţional, cu partenerii sociali, eliminarea oricărei prevederi bugetare pentru 2012, pentru ceea ce reprezintă cea mai mare fraudă la bugetul României, din ultimii 21 de ani, fraudă numită Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii şi gestionat în mod mafiot de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului ca şi multe alte domenii pe care le gestionează acest minister. Este vorba de 4 miliarde de euro, bani care nu există, dar pe care viitorul Guvern USL şi viitorii cetăţeni ai României vor trebui să-i ramburseze în perioada imediat următoare. Am propus, de asemenea, o măsură care se va aplica - dacă Guvernul actual nu este de acord cu ea, se va aplica de către următorul Guvern - fondul de rezervă al prim-ministrului nu trebuie să mai fie puşculiţa de partid sau modul în care prim-ministrul plăteşte mită unor primari şi unor aleşi locali pentru a-şi părăsi partidul şi a trece la partidul oamenilor de onoare. Fondul de rezervă al prim-ministrului se foloseşte doar pentru situaţii de urgenţă şi, în această perioadă, garantarea pentru opinia publică a faptului că banii publici nu sunt folosiţi ca mită electorală pentru primarul infractor de la Cluj, pentru primarul infractor de la Arad, pentru primarul infractor de la Braşov, pentru preşedintele infractor de la Suceava şi sunt folosiţi, într-adevăr, pentru situaţii de urgenţă. Am propus, de asemenea, menţinerea actualei contribuţii la Pilonul II de pensii, pentru a da un anumit semnal că, într-o perioadă de austeritate pentru pensiile de stat, atenţia noastră nu este îndreptată către fondurile private, ci către asigurarea obligaţiilor pe care statul român le are faţă de pensionari. Şi în al zecelea rând, un program concret, corect şi eficient de absorbţie a fondurilor europene. Sunt 10 amendamente pe care Uniunea Social-Liberală le-a propus, le-a pus în discuţia publică şi care, dacă vor fi susţinute de actuala majoritate, vor duce, evident, la votul nostru favorabil pentru bugetul pe 2012. Mai vreau să spun un singur lucru, sunt oarecum de acord cu domnul Emil Boc - de altfel şi Domnia Sa şi eu am privit la televizor lucrările Consiliului European - când a spus că sunt necesare măsuri în Europa, ca pentru politicienii populişti care au creat deficite uriaşe, cum ar fi de 7,3% în România sau de 6,4%, ar fi timpul să meargă la muzeul populiştilor şi demagogilor. Sunt convins că acolo domnul Boc va avea o statuie mică, dar în faţă. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Domnul deputat a epuizat 12 minute din timpul total alocat Grupului parlamentar al PSD. Urmează la microfon liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Vă rog, domnule deputat.
	Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi preşedinţi ai Camerelor, Stimaţi parlamentari, Mă bucur foarte mult că-l vedem astăzi pe domnul Boc în Parlament, pentru că este o prezenţă extrem de rară. Noroc cu bugetul! Spuneţi-mi domnule Boc, discursul vi l-au făcut cei de la Fondul Monetar Internaţional sau l-aţi făcut dumneavoastră? Dacă îmi spuneţi că l-au făcut cei de la FMI este regretabil. Dacă-mi spuneţi că l-aţi făcut dumneavoastră, atunci nu este decât o dovadă că aţi fost un bun învăţăcel la cursurile pe care le urmaţi când eraţi cadru de bază la Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România şi cu perspective să deveniţi cadru de bază al Partidului Comunist Român. (Aplauze) Atâta demagogie, atâtea "panglici" nu am mai ascultat demult. În sfârşit, se vede din discurs că domnul Boc aplică - aş spune orbeşte - reţetele Fondului Monetar Internaţional, reţeta pe care o cunoaştem cu toţii de trei ani de zile. Ea se numeşte simplu austeritate. Ne-a promis în 2009 că aplică măsuri de austeritate, i-a dat peste mânuţe domnul preşedinte pentru că avea la finele anului 2009 alegeri. Nu se putea să piardă domnul prezident alegerile! Şi atunci, domnul Boc a amânat măsurile pentru mijlocul anului 2010. A aplicat măsurile preconizate de Fondul Monetar Internaţional cuminţel, ca un cetăţean pe care-l duce FMI-ul legat la ochi şi-l plimbă pe stradă. Şi care a fost rezultatul? Ne-a promis la finele anului 2009 că în anul 2010 va fi mai bine. La finele anului 2010 nu a fost mai bine, evident, dar ne-a promis că în 2011 va fi mai bine. Acum, aţi auzit astăzi ce ne-a spus: că la anul ieşim precis din criză, se termină recesiunea. Nu ştiu cine vă mai crede, domnule Boc. În orice caz, cei de la FMI, văzând că măsurile pe care le-au preconizat nu au dat roade, au venit anul acesta şi v-au mai spus: "Domnule Boc, mai băgaţi puţină austeritate, nu a fost de ajuns!". Reţeta pe care o aplică cam peste tot. Dumneavoastră care nu prea înţelegeţi despre ce este vorba, iarăşi, elev conştiincios, îi daţi înainte cu austeritatea şi economia se prăbuşeşte în continuare. N-am nevoie să ne spuneţi cifrele din statistici, că a crescut produsul intern brut. Uitaţi-vă la ce scrie toată presa economică. Mai bine aţi face să discutaţi cu operatorii economici şi să-i ascultaţi pe ei şi o să vedeţi că nu este unul care să sesizeze 1% din ceea ce spuneţi dumneavoastră. Mai mult decât atât, am auzit din declaraţiile celor care vă tutelează, de la Fondul Monetar Internaţional, că România ar fi acum mai bine pregătită să suporte o nouă criză. Adică, cum? După ce aţi luat măsurile de ajustare pe care le-a preconizat Fondul Monetar Internaţional sau cu alte cuvinte, după ce aţi stors lămâia o dată, de două ori, credeţi că mai aveţi de unde să mai faceţi o ajustare suplimentară? Concluzia este simplă: România, astăzi, este mai puţin capabilă să se confrunte sau să înfrunte o criză decât era în 2009, când avea, slavă Domnului, ceva osânză acumulată. În fine, astăzi, însă, aşteptam să ne răspundeţi la câteva probleme esenţiale. Prima problemă: deficitul ar fi trebuit, evident, în aceste condiţii, să răspundă la întrebarea majoră cu care ne confruntăm de trei ani de zile, şi anume este bugetul capabil să pună capăt recesiunii şi să asigure relansarea economică? Când acolo, ce vedem? Cu ce se ocupă regimul Băsescu-Boc? Ne propune tot felul de lucruri care nu au nicio legătură cu acest subiect important care frământă întreaga societate şi toate categoriile socio-profesionale. Dânşii ne propun să discutăm despre: revizuirea Constituţiei, comasarea alegerilor, reducerea numărului de parlamentari, reorganizarea administrativă, un nou sistem electoral şi câte şi mai câte. Şi preocuparea de stopare a declinului economic este probabil pe locul 10, 20, 30 în lista de preocupări a dumneavoastră. Între timp, ce se întâmplă în România: un milion de locuri de muncă pierdute, de când aţi preluat guvernarea, salarii micşorate, şomaj galopant, pensii erodate de inflaţie în mod dramatic, impozit forfetar pe întreprinderile care aveau chiar şi pierderi - între timp, aţi renunţat la el. Şi mai presus decât orice, aş spune că ceea ce este foarte grav este faptul că nu există niciun fel de perspectivă de ieşire din criză, numai vorbe şi promisiuni, aşa cum spuneam, promisiuni în 2009, în 2010 şi în 2011, evident. Ce ar fi trebuit să aducă bugetul pe 2012, domnule prim-ministru? În primul rând, să vină cu aceste soluţii de ieşire din criză şi anume, nu doar cu austeritatea pe care o preconizaţi şi o aplicaţi cu multă cerbicie. Probabil că aţi aflat. Dacă nu, întrebaţi-o pe consiliera dumneavoastră pe probleme de economie, că cei mai reputaţi economişti şi laureaţi ai Premiului Nobel: Paul Krugman, Joseph Stiglitz vorbesc permanent despre greşeala aceasta enormă pe care o reprezintă aplicarea măsurilor de austeritate, fără să se recurgă la investiţii din sectorul guvernamental, investiţii masive... (Discuţii în sală) Vorbesc pentru majoritatea parlamentară, că poate, cine ştie, se trezeşte. Deci fără investiţii guvernamentale masive, România nu va ieşi din criză, investiţii guvernamentale, evident, care trebuie făcute în zona de infrastructură. Ce a făcut Guvernul dumneavoastră? A tăiat investiţiile, din altă parte nu a tăiat mare lucru, dar de la investiţii a tăiat masiv şi în 2009 şi-n 2010 şi-n 2011 şi continuăm pe aceeaşi tendinţă şi în 2012. În privinţa investiţiilor străine, aţi reuşit o contraperformanţă ca de la aproape 10 miliarde de euro investiţi anual să ajungem la anul probabil la o cifră care se va situa sub 1 miliard de euro. Majoritatea actuală şi Guvernul mai au o problemă şi anume fetişizarea deficitului bugetar. Această problemă cu deficitul bugetar despre care, astăzi, domnul Boc spunea că, iată se regăseşte în concluziile Consiliului European şi în acordul fiscal. Domnul Boc nu înţelege că acest lucru este valabil într-adevăr pentru ţările care au un nivel ridicat de datorie publică şi care nu pot să justifice în niciun fel deficitele bugetare ridicate. Dar pentru România, a o obliga la un deficit structural de 0,5% este în mod simplu spus că vom condamna România să rămână o ţară subdezvoltată. Dacă vreţi să înţelegeţi acest lucru simplu, bine. Dacă nu, nu aveţi decât să mergeţi în continuare cu aceste prostii care sunt aplicabile, aşa cum spuneam, la nivel european ţărilor din zona euro mai cu seamă, care au datorii publice care pleacă de la 60 până la 120% din produsul intern brut. Pentru România înseamnă a-i tăia orice posibilitate de dezvoltare, orice posibilitate de reducere a decalajelor care ne separă de ţările din Europa centrală. (Aplauze) Sigur că ar mai fi de discutat despre un alt element care ar fi putut să constituie un motor de creştere economică. Este vorba de fondurile europene. Este o ruşine modul în care vă căzniţi de trei ani să absorbiţi fonduri europene. Performanţa este absolut deplorabilă, 3,5% din totalul fondurilor structurale şi de coeziune absorbite până în prezent. Să nu ne puneţi din nou placa, dacă apare domnul Boc. Îi place chestiunea aceasta, am văzut că şi astăzi mai avea o bucăţică din placa pe care o foloseşte la patefon cu moştenirea. Da? În ceea ce înseamnă guvernarea trecută, vă readuc aminte că pe fondurile de preaderare procentul de absorbţie a fost de 98. Guvernul actual, în trei ani de zile reuşeşte 3,5 procent de absorbţie. Prin urmare, cred că astăzi Guvernul ar fi trebuit să prezinte un raport serios în privinţa performanţei sau mai bine spus a contraperformanţei de absorbţie. Este, aş spune, aproape o atitudine criminală să luăm cu împrumut 20 de miliarde de euro la care plătim dobânzi usturătoare şi să avem în acelaşi timp 20 de miliarde de euro pe care nu-i folosim. Mergem mai departe pe comentariile despre acest buget şi am să vă spun că, în final, după ce constatăm că bugetul nu este capabil să vină cu nicio soluţie legată de stoparea declinului şi de relansarea economică, în final, constatăm ceva care este foarte grav, şi anume care sunt obiectivele majore pe care le urmăreşte acest buget să le realizeze. Care sunt obiectivele de investiţii? Domnul Boc, astăzi, ne-a prezentat cifre, procente, s-a şi încurcat. Poate îl învaţă cineva de la Guvern, nu ştiu, consiliera economică... că cifrele acelea care încep cu 3, formate din două cifre, 33, 35, erau procente din PIB şi că dacă vorbim de valoarea veniturilor şi cheltuielilor la valoarea PIB-ului, totul ar fi trebuit să se învârtă în jurul a 200 de miliarde de lei. Deci mi se pare absolut deranjant ca prim-ministrul să nu stăpânească nici măcar aceste cifre esenţiale. Dar spuneam că în spatele acestor cifre nu am văzut o dezbatere serioasă în legătură cu obiectivele de investiţii, de exemplu, pe care urmăreşte să le realizeze acest buget. Cifre, procente, OK. Dar ce este în spatele lor? Ce facem cu aceşti bani? Care este responsabilitatea Guvernului, dincolo de mita electorală, de darurile sau de corupţia politică făcute de parlamentarii puterii? Ce facem cu aceşti bani? Cheltuim ani de ani bani şi nu se alege nimic. Ne-a vorbit domnul Boc de kilometri de autostradă. Îmi pare foarte rău, vă readuc aminte că cei 52 de kilometri de autostradă din Autostrada "Transilvania", care s-au inaugurat în timpul mandatului Domniei Sale, erau terminaţi din noiembrie 2008, numai că nu aveau marcajele şi semnele de circulaţie. Este o realizare foarte importantă pe care a avut-o, sigur, în timpul mandatului şi, evident, nu putea să lipsească tăiatul panglicii. Da? (Aplauze) Ne vorbeşte domnul Boc, acum, l-am auzit, la sfârşit, despre Centrala hidroelectrică de la Tarniţa, reactoarele III şi IV. Este vorba de anul 2012, cumva? Încep aceste obiective sau planuri pentru viitorul cincinal, aşa cum îl învăţa răposatul să prezinte la plenarele de partid? În privinţa ajutoarelor de stat, instrument pe care Guvernul ar fi putut să-l folosească într-un mod eficient, a vorbit despre aproximativ 200 şi ceva de milioane de euro care au fost folosiţi ca ajutoare de stat şi care au dus la crearea - atenţie! - a 4 400 de locuri de muncă. Am fost foarte atent. Faceţi o socoteală: la 4 milioane de locuri de muncă în România domnul Boc a reuşit o creşte substanţială de unu şi ceva la mie. Am făcut o mică socoteală: câte miliarde de euro ar fi trebuit să consume dânsul ca să creeze un milion de locuri de muncă, pe care a avut grijă să le distrugă în trei ani de guvernare. Vreo 45 de miliarde. Nu vă calculez de câţi ani este nevoie, pentru că ajungem în ridicol, discutăm o temă prea serioasă ca să o luăm, aş spune, aşa, în bătaie de joc. Iată câteva din elementele pe care domnul Boc sigur le-a prezentat aici numai şi numai cu un singur scop: ca să se facă de râs. În concluzie - şi cu asta am să închei -, bugetul nu răspunde la niciunul din dezideratele esenţiale. Stopează declinul economic? Răspunsul este, evident, nu. Relansează economia? Evident, nu. Ne dă o imagine asupra modului în care sunt cheltuiţi banii, care este eficienţa cheltuirii banilor, pe ce se duc aceşti bani? Iarăşi răspunsul, din păcate, este negativ. O astfel de politică, Guvernul condus de Boc şi actuala majoritate condamnă România la înapoiere. Sper din toată inima să vă condamne şi pe dumneavoastră electoratul la viitoarele alegeri... comasate. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Aţi epuizat 13 minute din timpul alocat grupului parlamentar. Îl invit la microfon pe domnul deputat Erdei István, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveţi la dispoziţie 7 minute.
	Domnul Erdei Dolóczki István: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Dacă este toamnă, se discută bugetul în Parlamentul României, şi anume bugetul de stat, respectiv bugetul asigurărilor sociale de stat. Aşa spune legea, aşa trebuie să fie. Dar, după cum puteţi constata, este deja iarnă şi îl aşteptăm pe Moş Crăciun să ne aducă un buget. În timpul dezbaterilor generale din cadrul Comisiilor de buget reunite ale Parlamentului, am pus două întrebări domnului ministru Gheorghe Ialomiţianu, iar răspunsul aş dori să-l afle şi plenul reunit al Parlamentului. Prima întrebare: care este motivul pentru care Guvernul a întârziat, faţă de prescripţiile legale, să depună proiectul Legii bugetului la Parlament? A doua întrebare porneşte de la afirmaţia domnului prim-ministru cum că, dacă indicatorii macroeconomici o vor permite, în a doua jumătate a anului 2012 ar exista posibilitatea indexării salariilor din sectorul bugetar şi a pensiilor. Acest lucru este cuprins şi în raportul însoţitor al proiectului Legii bugetului de stat. Citez: "În cazul în care condiţiile economice vor permite acest lucru, se are în vedere aplicarea de majorări prudente la salarii în cursul anului 2012, cu încadrarea cheltuielilor de personal în ţinta de 7,2% din PIB, respectiv menţinerea punctului de pensie la nivelul din 2011, cu posibilitatea ca, în cazul în care condiţiile economice vor permite acest lucru, se are în vedere aplicarea de majorări prudente la pensii în cursul anului 2012." Aşadar, întrebarea. Domnule ministru, explicaţi-ne instrumentele legale care permit punerea în practică a acestei posibilităţi. Menţionez că UDMR, de altfel, susţine această măsură. Despre bugetul pe anul 2012, pe scurt, pentru că antevorbitorii mei deja au sintetizat cele mai multe date relevante. În cadrul veniturilor bugetare, cele mai mari ponderi se înregistrează la contribuţiile sociale - 8,8% din PIB, adică 26,1% din veniturile bugetului consolidat, TVA - 8,6% din PIB, adică 25,4% din venitul bugetului consolidat, precum şi accizele - 3,7% din PIB, adică 10,8% din veniturile bugetului consolidat. Preconizata creştere economică între 1,8% şi 2,3% este dictată de incertitudinile mediului economic internaţional şi de influenţele sale asupra României. Ecartul de 5 puncte procentuale în estimările pesimistă, respectiv optimistă îl consider o marjă prudenţială luată de Guvern. Poate ar fi fost mai potrivită o construcţie bugetară pornind de la o previziune pesimistă, adică la o valoare de 1,8%, dar semnele date de economia românească sunt dătătoare de speranţe şi justifică decizia Guvernului de a construi bugetul pe o creştere a produsului intern brut de 2,1%. Astfel, datele publicate de Eurostat indică o creştere a produsului intern brut cu 1,8% în trimestrul al treilea, comparativ cu trimestrul anterior din acest an, şi 4,4% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, date care se situează în topul performanţelor economice în Uniunea Europeană. Buget în vremuri de criză, de incertitudine economică, mondială şi europeană; este greu să estimezi o imagine de perspectivă asupra economiei româneşti, atâta vreme cât această economie e puternic influenţată de climatul economic global. Să ne uităm la ce putem face în aceste condiţii vitrege. Ceea ce putem susţine cu certitudine, deşi este imposibil să mulţumeşti pe toată lumea, este că acest buget încearcă să îmbine investiţiile cu protecţia socială. În ceea ce priveşte investiţiile, depind de noi dimensionarea cheltuielilor, cât şi prioritizarea sumelor pentru investiţii. 38 de miliarde de lei, adică 6,6% din PIB - multe, puţine, câte sunt -, să fie orientate în mod inteligent spre destinaţii generatoare de locuri de muncă. Să căutăm să atragem noi surse neinflaţioniste de bani în economie. Aici mă refer în primul rând la des amintitele fonduri europene. Veniturile din fondurile pre- şi postaderare pe anul 2012 sunt estimate la o pondere de 6,9% din PIB şi nu e deloc exagerat să afirmăm că stă în puterea noastră să le atragem şi să le valorificăm la maximum. În ceea ce priveşte partea socială, salariul mediu brut va creşte de la 2026 de lei, estimat în 2011, la 2117 lei în anul 2012. Este o creştere mică, dar salutăm faptul că este o creştere. Salariul minim pe care a fost fundamentat bugetul a crescut cu 4,5%, adică 700 de lei, ceea ce, chiar dacă în sumă absolută înseamnă o creştere infimă, este totuşi o creştere şi ar trebui salutată ca atare. Aceste creşteri sunt un semn bun şi pentru autorităţile fiscale, pentru că, în definitiv, orice sporire de venituri ale bugetarilor înseamnă încasări sigure la capitolele impozit pe salarii, contribuţii sociale, respectiv TVA. Să adăugăm la acestea şi cele 30 000 de noi locuri de muncă previzionate a fi create în 2012 şi imediat avem un tablou nu chiar atât de sumbru al proiectului Legii bugetului. Daţi-mi voie să revin la previziunile mele optimiste, să sperăm că, aşa cum susţine Guvernul, indicatorii macroeconomici ai primului trimestru al anului 2012 vor fi conform aşteptărilor. Eu, împreună cu colegii mei din Grupurile parlamentare ale UDMR ale Parlamentului României, am decis că vom da un vot pozitiv acestui proiect de lege. Mulţumesc mult. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: V-aţi încadrat perfect în cele 7 minute.
	Domnul Erdei Dolóczki István: Mulţumesc în special domnului profesor Popeangă.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Îl invit, din partea parlamentarilor independenţi, pe domnul senator Mircea Geoană. Vă rog.
	Domnul Mircea-Dan Geoană: Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte al Senatului, Domnilor miniştri, Stimate colege, Stimaţi colegi, Intervenţia mea va fi, sper eu, diferită faţă de ceea ce aţi auzit de la mine în aceşti ani de Parlament şi aş dori să fie un semnal mai general faţă de modul în care - şi Guvern, şi Parlament, şi putere, şi opoziţie - nu părem să înţelegem ce se întâmplă cu adevărat în Europa şi în România. Domnule prim-ministru, chiar dacă nu sunteţi în sală... Din sală: Este, a venit.
	Domnul Mircea-Dan Geoană: Dacă aţi revenit, vă salut. Domnule preşedinte Traian Băsescu, Chiar dacă sunteţi plecat într-o vizită oficială, într-o vizită de stat în Turcia, o ţară importantă şi o ţară cu o economie care creşte cu 10%, vreau să vă spun că majoritatea deciziilor de la Bruxelles, adoptate în urmă cu câteva zile, nu reprezintă elemente de noutate, cu excepţia deciziei de a avea un tratat interguvernamental care să regleze problema deficitelor şi a datoriei publice. Este singurul element de noutate, importantă fără îndoială, dar neesenţială, din punctul meu de vedere. Majoritatea deciziilor de guvernanţă economică la nivel european, care devin obligaţie şi pentru România, şi pentru Grecia, şi pentru Irlanda, şi pentru Polonia, şi pentru Slovacia, dar nu devin regulă, deocamdată, pentru Marea Britanie şi, posibil, Ungaria, au fost adoptate în urmă cu mai bine de şase luni de zile. Fără consultare politică, fără informarea Parlamentului, domnul preşedinte Băsescu, dumneavoastră, domnule prim-ministru, şi Guvernul dumneavoastră aţi decis, în numele României, să aderăm la Pactul Euro Plus. Acest lucru s-a întâmplat la Consiliul European din 23-24 martie anul curent. Am cerut - pe vremea respectivă eram în locul domnului Blaga de astăzi - în mod oficial Guvernului României să existe o consultare a Parlamentului cu privire la obligaţiile care decurg din Pactul Euro Plus, care astăzi au devenit regulă europeană. Ce spun aceste reguli? Spun că se trimite proiectul de buget - pe care îl discutăm astăzi, în decembrie - încă din luna aprilie la Comisia Europeană pentru o avizare prealabilă. De ce nu s-a trimis schiţa de buget? De ce nu s-a trimis Planul Naţional de Reforme, pe care l-aţi trimis, domnule prim-ministru, la Bruxelles în luna aprilie, cred că la finalul lui aprilie? De ce nu a fost informat Parlamentul ţării? De ce nu au fost informate Parlamentul ţării şi opinia publică românească cu privire la faptul că Pactul de creştere şi convergenţă la nivel european, care a fost adoptat la acelaşi Consiliu European, trebuia să devină regulă în România? De ce - pentru numele lui Dumnezeu! - după atâţia ani de zile, în plină criză europeană şi cu o mare întrebare cu privire la capacitatea de guvernanţă economică a României, Guvern şi Parlament, putere şi opoziţie, de ce ajungem să facem aceeaşi comedie cu privire la dezbaterea bugetului de stat, în câteva zile, gâfâit, în Parlamentul României, cu un minut de amendament, fără niciun fel de capacitate de a dialoga cu privire la soluţiile reale de relansare economică şi la concluziile cu privire la modul în care facem guvernanţă economică în această ţară? De ce nu facem acest lucru, şi unii, şi alţii, pentru numele lui Dumnezeu?! Ce ne împiedică să vedem încă o dată aceeaşi parodie, în care parlamentarii puterii aşteaptă să vină răsplata pentru votul dumneavoastră, nu la amendamente, ci anul viitor. Şi ştim cu toţii că acesta este adevărul şi vedem şi opoziţia făcând ceea ce am făcut şi eu, şi noi ani de zile, 6 000 de amendamente, care ştim că nu vor trece. Ce ne împiedică, domnule prim-ministru? O să spuneţi că această Constituţie. Ce ne împiedică să avem măcar un element de multianualitate în bugetul de stat, în condiţiile în care o să fie un alt Guvern - cu cine o fi el făcut -, dacă nu în trei luni, măcar în 12 luni? Care sunt proiectele naţionale asupra cărora şi puterea, şi opoziţia decid împreună că trebuie să fie continuate? Ca să nu mai păţim ce a fost în 2005, domnule Tăriceanu, când aţi fost prim-ministru şi, de exemplu, Autostrada Comarnic - Braşov, care era aprobată de Guvernul anterior, a fost sabotată şi astăzi întârziem, după şapte ani de zile, şi costă de patru ori mai mult unitatea de kilometru pe Comarnic - Braşov, pe care probabil o vom face prin 2030. Acesta este mesajul meu, că nu mai merge cum mergea, că modul în care noi încercăm să ne prefacem că facem politică cu privire la buget nu mai funcţionează şi că ţările din Europa care nu înţeleg că este nevoie de o schimbare mai profundă a modului în care guvernăm, Guvernul acesta sau Guvernul viitor, în care parlamentele au capacitatea pe care Parlamentul României nu o are - şi nu o are în mod deliberat de 20 de ani - să aibă capacitatea analitică de a se uita pe cifrele pe care le propune Guvernul sau Fondul Monetar Internaţional, cum bine spunea domnul Tăriceanu. Când vom înţelege că această formă de alocare discreţionară a resurselor, din pixul unui ministru, indiferent cum se numeşte el şi din ce partid face parte, încurajează clientelismul şi corupţia indiferent de Guvern, indiferent de ministru? Când vom înţelege şi noi, ca parlamentari, că nu putem fi simple maşini de vot şi să nu avem un cuvânt de spus - şi dumneavoastră din majoritate, şi dumneavoastră din opoziţie - pe câteva teme care sunt cu adevărat fundamentale pentru această ţară? Suntem singurul Parlament, singurul Guvern din Europa care nu a avut nicio dezbatere în Parlament, o prezentare înainte de buget, domnule prim-ministru. În toate parlamentele europene se prezintă situaţia Strategiei Europa 2020 înainte de începerea discuţiei pe bugetul de stat, pentru a putea să vedem şi noi, parlamentarii acestei ţări, putere sau opoziţie - sau independent, cum sunt eu -, dacă într-adevăr obiectivele pe care ni le-am asumat de câţiva ani de zile produc sau nu produc efecte. Vreţi să vă spun ce s-a întâmplat pe zona de educaţie, pe Europa 2020, pe care domnul preşedinte Băsescu pe bună dreptate o invoca la conferinţa de presă de ieri? Suntem singura ţară din Uniunea Europeană în care abandonul şcolar a crescut, în loc să scadă. Nu ştim unde alocăm resursele, nu ştim pe ce proiecte, nu ştim ce eficacitate au. Refuzăm în mod constant să schimbăm lucrurile şi este momentul să înţelegem că aceste reguli europene, care vor veni ca o placă teutonică asupra noastră...
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Vă rog să încheiaţi.
	Domnul Mircea-Dan Geoană: ... nu o să facă bine ţărilor care nu sunt performante din punct de vedere al guvernanţei economice. Vă rog din suflet ca măcar în aceste zile, cât mai este bugetul acesta gâfâit şi trecut cu acceleratul - că tot s-a desfiinţat acceleratul - prin Parlament, să înţelegem că acest mod de a face politică nu mai are cum să facă faţă presiunilor pe care o să le avem. Economiile puţin competitive o să fie strivite inclusiv în zona euro, atunci când eventual o să ajungem. Şi fac un apel la colegii mei şi la colegele mele, indiferent de culoarea politică, să înţelegem că presiunea asupra României va fi imensă şi dacă noi vom continua, politicieni de toate culorile, să facem cum am făcut timp de mulţi ani de zile, inclusiv eu, prefăcându-ne că facem politică şi neînţelegând că sunt nişte obligaţii pe care le avem faţă de această ţară, greşim grav. Guvernul o să-şi aprobe bugetul, o să ne ducem încă o dată bucuroşi acasă de sărbători, dar anul viitor, când vom fi chemaţi, într-adevăr, să punem în practică aceste măsuri, o să vedem cât de complicat este. Şi sper să fie ultimul buget pe care îl discutăm în acest mod în această ţară.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Vă mulţumesc.
	Domnul Mircea-Dan Geoană: Bugetul, domnule prim-ministru, trebuie să ajungă în luna aprilie în Parlamentul României, pentru a putea fi dezbătut o dată cu Comisia Europeană. Nu e normal să afle europenii, înaintea Parlamentului naţional, ce intenţii are Guvernul României! Rugămintea mea este să înţelegem că momentul este foarte, foarte complicat şi că aceste diviziuni pe care le avem între noi, fireşti într-o democraţie, trebuie să lase locul unei abordări mai raţionale şi mult mai apropiate de realităţile europene şi româneşti de astăzi. Vă mulţumesc şi îmi cer scuze dacă am abuzat de timpul care a fost alocat senatorului independent Mircea Geoană.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Vă mulţumesc mult. (Aplauze) Îl invit la microfon pe domnul Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al PDL.
	Domnul Nicolae Bud: Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Mă veţi crede, sper, când spun că dezbaterea de acum a proiectului bugetului de stat exercită asupra noastră o apăsare mai mare ca oricând. Mi se va putea replica: de ce? Am avut vreodată la îndemână atâţia bani de cât era nevoie pentru a acoperi integral solicitările ivite la fiecare capitol? A fost vreun an în care prin votul nostru să mulţumim pe toată lumea? Întrebări retorice, fireşte. Dacă însă, conform uzanţei, căutăm a chivernisi banul public, încercăm să fim în acord cu legea şi cu logica la repartizarea resurselor, ca de fiecare dată, asumându-ne răspunderea votului pe care îl acordăm, acum suntem obligaţi să luăm seama la zbaterile pe care le cunoaşte sistemul financiar şi bancar internaţional, să introducem în propria ecuaţie particularităţile aduse de summitul recent de la Bruxelles, cele convenite de şefii de stat ori de guvern, după dezbateri mai agitate ca oricând, care ne sesizează asupra dramatismului timpului prezent şi al viitorului imediat. Am ajuns la un moment de o importanţă cardinală a vieţii noastre parlamentare: dezbaterea în plenul Camerelor reunite a bugetului pe 2012. Faptul că bugetul a trecut într-un timp record, aş putea considera, prin comisiile de specialitate dovedeşte că şi puterea, şi opoziţia au înţeles importanţa momentului în care ne aflăm şi au acţionat cu responsabilitate. Este cu atât mai important, cred eu, acest fapt cu cât, înainte de dezbaterea în comisii, colegii noştri de opoziţie dăduseră impresia că au chef de o oareşce joacă. Numai aşa îmi pot explica adunarea celor în jur de 8 000 de amendamente care puteau bloca sau măcar întârzia dezbaterea bugetului, mai ales că foarte puţine dintre aceste amendamente ţinteau către obiective esenţiale ale vieţii noastre economice. Un exemplu elocvent este acela că în jur de 1 800 de amendamente aveau în vedere construirea unor biserici, alte câteva sute de amendamente se refereau la amenajări de parcuri. Sigur că este important să avem lăcaşuri de cult în ţară, sigur că este important să lărgim spaţiile verzi, dar e o vorbă: fiecare lucru, la timpul lui. Acum, lucrul cel mai important care stă în faţa noastră este acela de a grăbi ieşirea din criză. Credeţi, stimaţi colegi, că ne vom putea atinge acest obiectiv adoptând astfel de amendamente? În altă ordine de idei, aş vrea să subliniez că în viaţa unei ţări, a unui popor, împrejurările şi coincidenţele au de multe ori o însemnătate majoră şi semnificaţii puternice. Coincidenţa a făcut ca proiectul bugetului ţării să ajungă în faţa plenului Parlamentului la numai câteva zile după ce Uniunea Europeană a ajuns la un acord de cea mai mare însemnătate privind un Pact de stabilitate fiscală. Ştiu că acest rezultat a fost primit cu mult scepticism şi cu critici vehemente în toată lumea. Şi chiar în rândul unora dintre parlamentarii români au fost exprimate numeroase rezerve. Eu consider însă - şi cred că acest adevăr trebuie spus cu tărie în Parlamentul României - că a fost obţinut tot ce se putea obţine. Şi spun asta având în vedere că un acord al celor 27 de ţări, pe care şi l-ar fi dorit şi pieţele, şi opinia publică, era imposibil de obţinut în condiţiile în care Marea Britanie afirmase din capul locului că nu va semna un acord care nu va avea o prevedere prin care ea să fie exonerată de a-l respecta. Totodată, nimeni nu se aştepta ca delegaţiile Cehiei şi Suediei să nu invoce un răgaz pentru a-şi consulta parlamentele. Surprinzătoare a fost, în opinia mea, doar poziţia Ungariei. Aşa că pentru stabilitatea fiscală de tipul 17 plus 6 este un bun început către integrarea fiscală la nivelul Uniunii Europene şi reprezintă baza unui proces de disciplinare bugetară a ţărilor europene. Desigur, criteriile stabilite în acest pact, unele exprimate prin litera lor, cum ar fi limita de deficit bugetar şi plafonarea datoriei suverane, altele exprimate prin spiritul lor, şi am în vedere cu deosebire responsabilizarea fiscală a fiecărei ţări, este obligatoriu să se regăsească în bugetul consolidat al României, pe care noi de aici suntem chemaţi să-l analizăm şi să-l votăm. Este un fapt meritoriu că, încă de la primele elemente ale construcţiei bugetare pentru anul 2012, au fost avute în vedere plafoane care corespund literei şi spiritului Pactului european de fiscalitate. Construcţia noastră bugetară pleacă de la o dinamică crescândă a veniturilor, care în 2012 vor depăşi cu 7% realizările din 2008 şi totodată vor îngheţa cheltuielile, şi este menită să asigure încadrarea deficitului bugetar cu mult sub plafonul european. Un deficit bugetar de 1,9% în 2012 reprezintă drumul către un deficit bugetar care în 2013 o să se apropie de zero. Încercăm cumva un exces de disciplinare fiscală? Nicidecum, în opinia mea. Ne încadrăm cu exactitate în spiritul Pactului de stabilitate fiscală, pentru că şi în 2012, şi în 2013 România mizează pe continuarea creşterii economice, fapt care impune o politică fiscală anticiclică. Asta înseamnă să-ţi faci vara sanie şi iarna căruţă. Cu alte cuvinte, să asiguri rezerve de spaţiu fiscal în condiţiile creşterii economice, pentru ca, în caz de contracţii economice, să poată continua politica bugetară anticiclică, adică, în caz de scădere economică, bugetul să poată interveni în economie investind sume importante. Stimaţi colegi, Nu vreau să spun faţă de dumneavoastră că ne aflăm în faţa unui buget ideal. Sigur că un buget în care cele mai mari venituri vin din suferinţele produse de creşterea TVA-ului - TVA-ul fiind un pilon de bază al veniturilor bugetare -, lângă care se alătură un alt pilon de bază, şi anume accizele, exprimă un proces drastic de ajustare, dar nu a venit încă, din nefericire, vremea relaxării. O să vină şi vremea asta, dar acum încă e criză şi continuarea ajustării bugetare este o condiţie firească. Sigur că nu putem fi mulţumiţi cu contribuţii la venituri de numai 1,91% ale impozitului pe profit sau contribuţii de numai 3,39% ale impozitului pe salarii şi pe venit, dar aceste cifre, stimaţi colegi, sunt o realitate şi ele exprimă, dincolo de cauze istorice, faptul că procesul de restructurare în economia României are întârzieri extrem de mari şi profunde. O astfel de structură a bugetului ne arată limpede că avem încă mult de lucru până când vom putea să ne bazăm în România pe o economie bugetară care să fie ea însăşi un factor de stabilitate şi de prosperitate. Vreau însă să subliniez, stimaţi colegi, că, chiar şi în aceste condiţii grele, Guvernul a acordat o atenţie fundamentală în construcţia bugetară capitolului cheltuieli pentru investiţii în 2012, practic, aşa cum Guvernul a promis, şi anume pe două fronturi concomitent: unul pentru ajustări bugetare în condiţii de austeritate şi altul pentru creşterea economică. Şi ca să-l liniştesc pe fostul premier, aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, că ştiţi bine cât caz s-a făcut pe ideea că în 2008 s-a investit ca în vremea lui Ceauşescu. Vă rog respectuos să vă uitaţi la cifre. Veţi avea surpriza să vedeţi că în 2008 cheltuielile pentru investiţii reprezentau 6,47% din totalul cheltuielilor bugetare şi veţi vedea că în bugetul pe anul 2012 investiţiile vor reprezenta 6,56%. Ne-am propus, prin urmare, să investim la nivelul bugetului mai mult decât în anul premergător crizei. Din aceste considerente, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, avem toate motivele să dăm votul nostru bugetului pe anul 2012. Vă mulţumesc.
	(Aplauze; conducerea şedinţei este preluată de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
	Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Ştefan, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
	Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Aş vrea, pe scurt, foarte pe scurt chiar, să fac o evaluare obiectivă în legătură cu ceea ce domnul prim-ministru a prezentat în faţa noastră, cu toate că, în legătură cu bugetul, cred că, din prezentarea făcută, cam 25% avea legătură cu proiectul de buget prezentat, iar restul au fost consideraţii absolut de natură politică, din care nu am putut să reţin mare lucru. Însă eu am reţinut cele cinci etichete pe care le-a pus domnul prim-ministru pe acest proiect de buget: un buget prudent, un buget al austerităţii, un buget responsabil, un buget care garantează creşterea gradului de absorbţie pentru fonduri europene, un buget al investiţiilor şi locurilor de muncă. V-aş ruga să fiţi de acord să le reluăm pe rând, să facem o scurtă evaluare. Având în vedere prognoza confirmată de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, că 2012 va însemna o creştere economică între 1,8% şi 2,3% din PIB, eu cred că, dacă se dorea o proiecţie prudentă, trebuia mers pe scenariul optimist. Faptul că ne-am dus pe scenariul cu 2,1% creştere economică deja ne situează într-o zonă foarte optimistă, scenariu care, de altfel, este infirmat astăzi, cu argumente, de mediile de analiză economică foarte credibile. Deci, la zi, nu se vorbeşte nici măcar de 1,8% sau 1,5%, se vorbeşte de mult mai puţin. Chiar sunt unii care ne duc în zona negativă. Şi atunci, din această perspectivă, cu siguranţă, domnule prim-ministru, nu avem o proiecţie prudentă. O fi prudent atunci când ştim că prevederile legale ne obligă la anumite alocaţii bugetare pe 12 luni, până la sfârşitul anului 2012, iar noi, prin proiectul de buget, lăsăm unii ordonatori de credite cu alocaţii doar pe zece luni? Încălcăm grosolan principiul prudenţialităţii. Deci un minimum de comportament prudent ne-ar fi obligat să asigurăm cheltuielile normate prin lege pe 12 luni. Or, în dezbaterile de la Comisiile pentru buget-finanţe, mi-a fost dat să aud de mai multe ori: "Las-o, că asta e în a doua jumătate a anului şi o reglăm la rectificare." Nu e prudent, este imprudent să procedăm aşa. O fi prudent să vorbim în continuare despre un deficit bugetar calculat numai în România pe cash, în condiţiile în care Europa foloseşte calculaţia pe angajamente? În condiţiile în care astăzi se vorbeşte de deficit structural, eu n-am auzit în prezentarea domnului prim-ministru - în legătură cu proiectul de buget, nu cu concluziile summitului - vorbindu-se despre deficitul structural pe care îl va genera acest proiect de buget. Deci iată că nici pe departe, nici din perspectiva aceasta, nu putem vorbi de prudenţă. O fi prudent să ştim cu toţii că Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice este recuzată de Comisia Europeană şi legislaţia noastră naţională, pe baza căreia se fac achiziţiile, nu e recunoscută la nivel european şi noi să continuăm să alocăm bani pe investiţii şi să ne mândrim cu acest lucru, ştiind că o mare parte din aceşti bani se duc în buzunare private, pe tot felul de comisioane? Aflăm doar din comunicatele DNA-ului. Iată că nu-i prudent nici aşa. Mergem la a doua etichetă. Vorbim despre austeritate. Da, 50% aveţi dreptate, domnule prim-ministru. E un buget al austerităţii, dar o austeritate care vizează categoriile cele mai defavorizate din România. Pentru că, dacă ne uităm pe partea de alte tipuri de cheltuieli din buget, pe bunuri şi servicii, spre exemplu, vom observa că nici pe departe nu ne comportăm în spiritul austerităţii. Aveţi pe execuţia anului 2011 creşteri, le conservaţi în proiecţia pe 2012. Deci unde este austeritatea din acest punct de vedere? Unde este austeritatea, când la serviciile speciale daţi bugete preferenţiale, iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu asiguraţi cheltuielile minimale pe 12 luni? Despre ce austeritate vorbim? Sau vorbim despre austeritate în condiţiile în care aţi crescut TVA-ul, în condiţiile în care avem o fiscalitate excesivă pe forţa de muncă, consecinţele suportându-le categoriile defavorizate de cetăţeni, şi respingeţi iniţiativa colegilor dumneavoastră de guvernare de a creşte impozitarea pe averi? Despre o astfel de austeritate vorbim? În România, averile sunt impozitate cu un coeficient mediu de 0,7%. La nivel european, este de peste 3%, cred că 3,2%. Ar fi un comportament care ar justifica afirmaţia despre austeritate dacă aţi proceda aşa. Or, dimpotrivă. Vorbim despre responsabilitate, că ar fi un buget responsabil. Domnule prim-ministru, Un buget responsabil s-ar fi discutat din luna aprilie. În perioada aprilie-mai s-ar fi discutat o strategie fiscal-bugetară. La data la care dumneavoastră aţi aprobat proiectul de buget în Guvern, ar fi trebuit să aveţi o lege care să vă aprobe indicatorii macroeconomici şi principalele plafoane de cheltuieli, aşa cum spune Legea responsabilităţii fiscal-bugetare. Pentru că, dacă vorbim de responsabilitate, trebuie să vedem şi la ce ne referim. Eu cred că ar fi trebuit să vă referiţi în primul rând la Legea finanţelor publice şi la Legea responsabilităţii fiscal-bugetare şi să judecăm dacă este un buget responsabil sau nu. Dacă vorbim de responsabilitate, atunci cred că ar fi trebuit să construim bugetul pe norme legale în vigoare. Or, dumneavoastră aţi aprobat în aceeaşi şedinţă de Guvern proiectul de buget şi o ordonanţă de urgenţă care modifica premizele construcţiei bugetului. Nici nu ştiu dacă a apărut în Monitorul Oficial, ca acea ordonanţă să fie lege valabilă. Dumneavoastră aţi trimis în Parlament proiectul de buget şi Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, prin care aţi introdus un set de măsuri care modifică substanţial prevederile legale pe care aţi construit bugetul. Deci acest proiect de lege era în dezbaterea Curţii Constituţionale când noi discutam bugetul la Comisiile pentru buget-finanţe. Aşa înţelegeţi responsabilitatea? Şi, peste toate acestea, aţi venit în faţa Parlamentului cu mare, mare întârziere, aţi pus o presiune, folosindu-vă de majoritatea pe care o aveţi, asupra dezbaterilor, astfel încât nici măcar în aula Parlamentului nu vom reuşi să clarificăm multe dintre semnele de întrebare care vor rămâne şi vom vedea, în execuţie, dacă este bine sau nu să procedaţi aşa. Sau o fi responsabil faptul că aţi anunţat public că aţi proiectat bugetul pe un deficit de 1,9% din PIB, dar nu e o problemă, pentru că în execuţie noi o să-l depăşim, că avem loc. Iertaţi-mă, dar cred că ne vor taxa pieţele, iar pieţele să ştiţi că nu vor lua în calcul declaraţiile dumneavoastră de 1,8% sau mai mult, vor lua ce spune prognoza de toamnă a Comisiei Europene, de 3,7%. De aceea ne costă mult împrumutul. Mai departe spuneţi că este un proiect de buget care garantează creşterea fără precedent a gradului de absorbţie a fondurilor europene. Doamne ajută să fie aşa! Ne dorim cu toţii, pentru că singura şansă ca 2012 să însemne o creştere economică este legată de absorbţia fondurilor europene. Este clar că nu ne mai scoate nici exportul, nici agricultura, nici consumul intern. Singura şansă să avem creştere este legată de creşterea absorbţiei fondurilor europene. Dumneavoastră spuneţi că acest buget creează premizele creşterii ratei de absorbţie de la 3,7%, cât este acum, până la 24-25%. Extraordinar! Dar sună ca un angajament fără suport dacă ne uităm cu atenţie pe cifre. Dumneavoastră nu aţi asigurat cofinanţarea necesară unei astfel de creşteri şi, după ce aţi aprobat proiectul de buget în Guvern, la conferinţa de presă, când aţi fost întrebat de ce aţi redus la agricultură suma pentru cofinanţare, aţi spus: "Dacă s-a redus cota de la 15% la 5%, am mai luat şi noi 1,9 miliarde de acolo, că nu mai erau necesare." Asta înseamnă că aţi creat premizele să aveţi acelaşi succes din 2011 în materie de absorbţie, pentru că, dacă aţi fi vrut să creşteţi rata de absorbţie, trebuia să conservaţi suma cel puţin la nivelul anului 2011, ceea ce nu aţi făcut. Mai departe vorbiţi de investiţii şi locuri de muncă - 6,6% din PIB alocare pentru investiţii. Da, stimaţi colegi, dar jumătate din sumă vine din fonduri europene. Şi tocmai ce am stabilit acum câteva zeci de secunde că acest buget nu creează premize să aducem banii aceştia. Deci dacă nu se atrag fonduri europene, aşa cum aţi declarat dumneavoastră şi ne dorim cu toţii, nu vor fi nici investiţii la nivel de 6,6%. Şi rămâne în stenogramă, anticipaţia noastră este că nu veţi depăşi 4% investiţii pentru 2012. Legat de investiţii, vorbim de locuri de muncă. Care locuri de muncă? Care locuri de muncă?! Pentru că dumneavoastră, prin proiecţia de buget, creaţi premizele să daţi afară 120 000 de bugetari. Deci, ca să aveţi o creştere pe sold de 30 000 de locuri de muncă, înseamnă ca acest buget să finanţeze înfiinţarea a 150 000 de locuri de muncă. Mă abţin să vă reamintesc calculul făcut de domnul deputat Tăriceanu. Cam câţi bani v-ar trebui pentru 150 000 de locuri de muncă? Nu-i aveţi în buget la nivelul acesta. Deci, stimaţi colegi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Nu spun o noutate dacă vă spun că noi nu vom vota acest buget, şi din motivele pe care le-am prezentat eu, dar închei această expunere a mea, cu amărăciune, legat de faptul că dumneavoastră, astăzi, domnule prim-ministru, în loc să prezentaţi o proiecţie de buget responsabilă pentru 2012, aţi brevetat o nouă ediţie a limbajului de lemn. Vă mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Aţi mai adăugat 12 de minute la timpul consumat de către grupul dumneavoastră. Îl invit la microfon pe domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al PDL. Aveţi cuvântul, domnule senator.
	Domnul Varujan Vosganian: Stimaţi colegi, Domnule telespectator Emil Boc, Îmi manifest speranţa că măcar de la televizor ne priviţi, pentru că aici văd că nu catadicsiţi să participaţi la dezbaterile generale. Aş vrea să fac întâi o scurtă referire cu privire la procesul de consolidare fiscală. Da, consolidarea fiscală este un proces pe care şi noi îl susţinem, ca dovadă, poziţia pe care am luat-o în ce priveşte acordul privind uniunea fiscală, guvernanţa economică. Însă, stimaţi colegi, consolidarea fiscală are sens în măsura în care se îndeplinesc responsabilităţile fundamentale ale statului. Dacă nu, este doar rezultatul unei buimăceli şi confuzii guvernamentale, este doar neînţelegerea rolului administratorului, care trebuie să asude el, şi nu să mute sudoarea pe fruntea contribuabilului. Întrebarea mea este: în ce măsură bugetul pe 2012 îndeplineşte responsabilităţile fundamentale ale statului? Altminteri, o să ne întrebăm de ce a fost nevoie de Revoluţia din 1989 sau ce-o fi fost ea. Dumneavoastră ştiţi că, potrivit legii, bugetul, în perioada comunistă, avea veniturile egale cu cheltuielile? Să socotim oare, împreună cu organizaţia pe care o slujeau unii dintre colegii noştri din Guvern pe vremea când erau adolescenţi mai tineri şi la trup curaţi, că socialismul era cea mai bună dintre lumile posibile?! Era, într-adevăr, deficit zero, dar cu ce preţ? Ne-a dat domnul prim-ministru răspuns. Dragii mei, eu, pentru politică, sunt vechi, dar nu bătrân. Este al nu ştiu câtelea buget pe care îl dezbat în Parlament. Este pentru prima oară în viaţa mea când prim-ministrul vine să prezinte bugetul fără să spună o vorbă despre sănătate, despre educaţie, despre cultură, despre cercetare. Mă întreb: al cărei ţări prim-ministru este acesta? (Aplauze) Aţi văzut că şi miniştrii s-au ascuns. Singurul care a venit şi stă, oarecum pitit, este ministrul sănătăţii. Toţi ceilalţi s-au jenat să vină la prezentarea acestui buget, în care prim-ministrul ignoră toate politicile publice care se referă la persoană, la unicitatea făpturii umane. Acest Guvern îi priveşte pe români ca pe nişte ţinte de carton, anonimi, fără năzuinţe, fără speranţe, fără melancolii. Pur şi simplu, ca pe nişte obiecte ale politicii, ca pe nişte cifre pe care le vânturi de colo, colo, le scazi şi le aduni după cum îţi vine cheful. Este cea mai profundă atitudine de dispreţ la adresa fibrei spirituale a poporului român pe care am văzut-o eu în 21 de ani de Parlament sub această cupolă. Acum, în legătură cu cheltuielile. Da, domnule prim-ministru, eu cred că putem, cu consolidarea fiscală, cu asigurarea unui deficit structural mai mic, să avem investiţii mai mari. Cu o singură condiţie: să facem o reformă a statului. Or, în perioada care a trecut, potrivit raportului Consiliului Fiscal, dumneavoastră aţi reuşit o acţiune fără precedent - v-aţi răzbunat pe categoriile cele mai nevinovate ale sistemului bugetar. Stimaţi colegi, Dragi români, În perioada 2009 - 2010, Guvernul Boc a dat afară 30 000 de supleanţi din mediul rural şi 30 000 de asistenţi sanitari şi însoţitori pentru persoanele cu handicap. Aceasta este marea reformă făcută de Guvernul Boc. Consultaţi cifrele oficiale şi veţi vedea. În sectorul bugetar, din cei circa 360 000 de salariaţi, s-au redus doar 4 000, care probabil că şi-au căutat loc de muncă în altă parte din cauza salariilor foarte mici. Aceasta este marea reformă a administraţiei centrale făcută de Guvernul Boc. Unde este, domnule Boc, suta aceea de mii de oameni angajaţi pe cumetrii şi politici în vremea 2005 - 2008? Cei 4 000? Gândiţi-vă că numai oamenii care au fost pensionaţi sunt de şapte-opt ori mai mulţi decât cei 4 000 care au fost dezafectaţi. Aşadar dumneavoastră doriţi, cu acelaşi stat greoi şi nefuncţional, să asiguraţi reducerea deficitelor. Fireşte că o faceţi, tăind salarii şi îngheţând pensiile. Acum, în legătură cu această consolidare. Stimaţi colegi, Trebuie să ştiţi că esenţa unui buget este bugetul de stat. Toate celelalte sunt legate, într-un fel sau altul, de bugetul de stat. Deficitele bugetului social, fie de pensii, fie de sănătate, se acoperă cu transferuri din bugetul de stat. Dacă vreţi să vedeţi vulnerabilitatea unui buget sau proces de consolidare fiscală, uitaţi-vă la deficitul bugetului de stat. Ce constatăm? Pe nominal, deficitul bugetului de stat din 2012 este aproape acelaşi cu deficitul bugetului de stat pe 2008. În 2008 am avut 19 miliarde de lei deficit, în 2009 am avut 37 de miliarde de lei, în 2010 am avut 36 de miliarde de lei, în 2011 vom avea vreo 24 de miliarde de lei, iar în 2012 - 17 miliarde de lei. Stimaţi colegi, E suficient să vedeţi cu cât veţi avea mai puţin cheltuieli de capital, şi acolo e diferenţa. Bine, domnule, pentru asta rabdă românii atât? Pentru faptul că dumneavoastră aţi redus deficitul bugetului de stat de la 19 miliarde la 17 miliarde de lei? În condiţiile în care plătim datorii pe cheltuieli publice cu 6 miliarde de lei mai mult, avem cheltuieli de capital mai mici. Cu alte cuvinte, reducerea este o ficţiune. Vulnerabilitatea bugetului de stat este mai mare astăzi decât în trecut, pentru că sunteţi cu spatele la zid. Cu un sector bugetar vlăguit, cu cheltuieli de capital mici, cu un mediu de afaceri obosit, cu datorii externe mai mari decât în momentul în care aţi încheiat acordul cu Uniunea Europeană, cu un exerciţiu al datoriei publice cât deficitul bugetar, suntem, practic, cu spatele la zid astăzi. Acesta este bugetul pe care ni-l proclamaţi ca bugetul marii consolidări fiscale! Eu nu vă înţeleg. În 2008, lumea era mulţumită. Azi, toată lumea e supărată, iar deficitul nominal este aproape acelaşi. Ce s-a întâmplat de atunci şi până acum? Aş vrea să-mi daţi răspuns la întrebarea asta. Stimaţi colegi, În acelaşi timp, cred că trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre aceste atât de mult fetişizate investiţii. Am să vă dau câteva cifre, ca să vedeţi în ce situaţie dramatică suntem. Investiţiile străine au scăzut de la aproape 10 miliarde de euro în 2008 la, probabil, 1,5 miliarde de euro în 2011, iar la anul, pe acest trend, vom ajunge la zecimale, aşa cum n-am mai fost din perioada guvernărilor deceniului trecut. Rata investiţiilor, care era 32% în 2008, coboară în anul acesta la 20% şi probabil că, aşa cum era prin 1999 - 2000, vom ajunge la sub 20% în 2012. Cheltuielile de capital, care constituie miezul investiţiilor publice, au scăzut în permanenţă, ca procent în PIB, ca valoare nominală, iar ca valoare reală au scăzut cu aproape un sfert faţă de 2008. Există, într-adevăr, o ficţiune şi această ficţiune se cheamă fie alte tipuri de investiţii, despre care nu ştim, fie bani europeni, dintre care unii se duc în zone cum ar fi resursa umană, alţii se duc în alte zone care nu sunt investiţii. De aceea, eu vă suspectez, domnule prim-ministru, că ne puneţi în faţă aceste investiţii şi ne înşiruiţi o seamă întreagă de obiective - dintre care, vă rog să mă iertaţi, pe unele le-aţi citit exact şi anul trecut - numai pentru a acoperi incapacitatea Guvernului de a îndeplini responsabilităţile fundamentale ce decurg din politicile publice privind, cum v-am spus, sănătatea, educaţia, cercetarea şi celelalte. De asemenea, vă previn, domnule prim-ministru, vă cer de la această tribună să spuneţi poporului român că anul viitor nu puteţi să majoraţi salariile, să lăsaţi deoparte această ipocrizie cum că la anul veţi ameliora situaţia salariaţilor bugetari. Ei trebuie să ştie că le vor creşte salariile numai în măsura în care câţiva dintre colegii lor vor fi daţi afară şi se va împărţi la unii ceea ce se ia de la alţii. Aşadar am să vă rog să precizaţi foarte clar, dacă doriţi să măriţi fondul de salarii, de unde o veţi face şi în ce măsură veţi respecta dumneavoastră Legea responsabilităţii fiscale. Ne vorbiţi de tot felul de economii. Pe bunuri şi servicii, risipa continuă. În cadrul dezbaterilor pe comisii, s-au ridicat câteva astfel de teme. Poate şi ministrul muncii ne va da câteva explicaţii în această privinţă. Mai mult decât atât, există diverse tertipuri care sunt tolerate în buget, dar vă previn, domnule prim-ministru, că noi nu vom tolera. Nu vom tolera să vă jucaţi cu banii de la Ministerul Finanţelor Publice, care sunt alocaţi pe acţiuni generale şi care se vor duce încetul cu încetul, pâş-pâş, după lăsarea întunericului, la fondul de rezervă guvernamentală. Nu vă vom permite, de asemenea, să vă mai jucaţi cu fondurile care sunt date pentru fonduri de preaderare şi care, de asemenea, se transferă şi se cheltuiesc pentru alte destinaţii. Am văzut că aveţi...
	Domnul Ioan Oltean: Domnule senator...
	Domnul Varujan Vosganian: O clipă, termin imediat.
	Domnul Ioan Oltean: Vă rog, aţi depăşit deja timpul alocat grupului dumneavoastră.
	Domnul Varujan Vosganian: Atunci, am să închei. Stimaţi colegi, Astăzi este 12 decembrie. În calendarul ortodox, astăzi este ziua Sfântului Spiridon, căruia în 12 decembrie i se dau papucii. (Aplauze) Aşadar, domnule prim-ministru, împreună cu colegii noştri, cântându-vă Acatistul Sfântului Spiridon şi oferindu-vă papucii, vă spunem, ca şi în acatist: "Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă!" Mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Vă anunţ că aţi consumat 13 minute, cu 3 minute peste timpul alocat Grupului parlamentar al PNL. (Intervenţii neinteligibile din sală) Domnilor colegi... Fără vociferări, domnule lider al Grupului parlamentar al PSD. Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Banu, din partea Grupului parlamentar al PDL, şi se pregăteşte domnul senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Din sală: Este Mihai Banu, nu Nicolae Banu!
	Domnul Ioan Oltean: Mihai Banu. Un purcel, săptămâna viitoare, domnule deputat. Vă cer scuze. Vă rog.
	Domnul Mihai Banu: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Am audiat cu mult interes discursul distinşilor colegi de la USL şi mă aşteptam să văd că cele zece măsuri propuse de domnul preşedinte Ponta sunt şi susţinute. N-am constatat, în discursul dumneavoastră, o asemenea chestiune. V-aţi luat de bugetul prezentat de domnul prim-ministru Boc. Acum, eu mă pun în situaţia unui deputat independent. Am un buget propus de domnul Emil Boc şi o alternativă propusă de dumneavoastră, cu cele zece puncte. Şi mă întreb: ce trebuie să votez eu? Varianta dumneavoastră? Şi când mă uit pe această listă - pentru că mi-am notat cele zece măsuri ale domnului Ponta - ce să votez? Reducerea TVA-ului la 19%? Nici măcar nu mai socotiţi corect. Când vă duceţi pe schema specială "agricultură", spuneţi aşa: 9% plătesc proprietarii, iar 15% îi iau ei înapoi. Când adunăm, ajungem la 24% şi mă întreb atunci: ce fel de reducere faceţi? Faceţi două reduceri: una de la 24% la nu ştiu cât, alta o adăugaţi din nou? Din sală: Nu aţi înţeles nimic!
	Domnul Mihai Banu: Deci nu aţi fost în stare nici măcar să fiţi atenţi la cifre. Ce să mai votez? Ce să votez? Fondul de rezervă? Deci este o înşiruire de dorinţe fără acoperire, domnilor. Deci nu m-aţi convins să vă votez această variantă. M-aţi fi convins dacă aţi fi depistat în această ţară câteva resurse pe care nici bugetul nostru, nici dumneavoastră, 20 de ani, cât aţi fost, nu le-aţi descoperit. Şi acele resurse sunt în agricultură, domnilor colegi. Astăzi, România pierde venituri între 6 şi 10 miliarde de euro pentru că nu reuşeşte să facă randamente de măcar 1 000 de euro pe hectar. Dacă aţi fi venit şi aţi fi spus: domnilor, avem o mare problemă în România, o problemă a celor două tipuri de agricultură... Dacă v-aţi fi dus şi aţi fi studiat cu atenţie că România are o mare problemă, că România nu este compatibilă, din punct de vedere al structurilor agricole, cu ceea ce se cheamă Uniunea Europeană... Nu, de vreo 20 de ani, nu aţi făcut-o. Deci, dacă aţi fi venit cu această chestiune, eu, deputat independent, m-aş mai fi gândit, dar pentru că veniţi cu o listă neserioasă de propuneri, nesusţinută, nu pot vota această variantă a dumneavoastră. Domnilor colegi, Să ştiţi că în România există două categorii de agricultură: agricultura agroindustrială, gestionată de vreo 9 000 de fermieri, şi agricultura de semisubzistenţă şi subzistenţă, gestionată de vreo 2,6 milioane de fermieri. Ar trebui să ştiţi un lucru, că în Europa, 22% dintre fermieri au suprafeţe între 20 şi 50 de hectare, iar în România, numai 0,4% dintre fermieri. Dacă aţi fi depistat această nişă, cu siguranţă că m-aş mai fi gândit, dar se pare că sunteţi departe de aşa ceva, că nu aveţi cunoştinţele necesare să elaboraţi un buget serios. Aţi venit cu o serie de propuneri care nu folosesc nimănui. De aceea, cred că această ţară va înţelege că alternativa USL-ului nu este încărcată de seriozitate şi nu veţi avea nicio şansă la alegerile viitoare. Vă mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat Mihai Banu. Domnilor colegi din opoziţie, învăţaţi-vă să şi primiţi, nu numai să daţi, că atunci când criticaţi puterea aceasta nu reacţionează violent. Domnul senator Gheorghe Marcu. Urmează domnul senator Dan Ruşanu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule senator.
	Domnul Gheorghe Marcu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor miniştri, Bugetul de stat al României pentru 2012 exprimă un amalgam ciudat între dependenţă faţă de factorul extern şi incompetenţă şi corupţie în relaţia cu factorul intern. Remarcăm grave erori de proiecţie bugetară şi în al patrulea an de guvernare Boc. Această constatare este justificată de următoarele caracteristici ale bugetului: Bugetul de stat nu a fost elaborat de către Guvernul Boc, ci numai însuşit şi translatat spre aprobare în plenul celor două Camere legiuitoare. Această afirmaţie este confirmată de impunerea de către reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional a cadrului legislativ, precum şi a principalilor indicatori macroeconomici folosiţi în fundamentarea bugetului; Elaborarea bugetului s-a făcut încălcându-se grav legile în vigoare. Din multitudinea de legii încălcate, amintim doar câteva: Legea nr. 500/2002 - Legea privind finanţele publice, Legea finanţelor publice, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; Veniturile bugetare prevăzute în buget pentru anul 2012 sunt supraevaluate. Astfel, impozitul pe venit prezintă o creştere de aproape 7%, iar impozitul pe profit prezintă o creştere de 11,7%. În plus, suma prognozată a fi accesată din fonduri europene numai pentru anul 2012 este total nerealistă, din moment ce într-o perioadă de cinci ani, respectiv în perioada anilor 2007 - 2011, a fost accesată aproximativ aceeaşi sumă; Cheltuielile bugetare prevăzute în buget sunt clientelare, risipitoare, fără strategie, urmărind doar furtul din bani publici pentru firmele şi oamenii coaliţiei guvernamentale. Plaja exemplelor este foarte mare, începând cu fondurile de protocol pentru miniştri. De exemplu, un ministru are alocat un fond de protocol de şase milioane de lei, continuând cu sumele alocate pentru bunuri şi servicii şi finalizând cu investiţii fără rost; Alocările bugetare către cele două domenii primordiale, educaţia şi sănătatea, sectoare ce definesc starea unei naţiuni, sunt insuficiente, în opoziţie cu creşterea alocărilor către instituţiile statului considerate represive; Alocările bugetare către autorităţile publice locale sunt reduse dramatic, în condiţiile în care acestora le-au fost repartizate noi instituţii în subordine, ca urmare a descentralizării; Deficitul bugetar nu include pierderile companiilor de stat, ignorându-se modul de calcul european al acestuia; Bugetul nu conţine detalii privind programul de privatizare convenit cu organismele internaţionale. Dragi colegi, Atât timp cât Guvernul Boc a cedat către organismele internaţionale toate pârghiile de acţiune în economie ale statului român, am devenit total dependenţi de deciziile acestora. Din cauza orgoliului guvernamental stupid, România a devenit, practic, o colonie cu venele deschise pentru capitalul străin. Constatăm că politica de creditare este înrobitoare şi neloială, atât pentru operatorii economici, cât şi pentru cetăţenii României. La toate acestea se adaugă înstrăinările din avuţia naţională, într-o totală inconştienţă privind securitatea ţării. În aceste zile, la dezbaterea bugetelor publice, domnii miniştri au fost total refractari la propunerile noastre legislative privind stimularea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. Nu există nicio motivaţie raţională de a fi refuzate amendamentele care privesc creşterea veniturilor bugetare fără a mări impozitele şi taxele. Cât de ipocrit poţi fi să refuzi asemenea amendamente, dar să afirmi în cadrul dezbaterilor că "dacă nu avem venituri, trebuie să tăiem cheltuielile cu salariile"? Unde sunt politicile interne: cele care duc la creşteri de venituri bugetare şi cele care folosesc eficient cheltuielile bugetare? Răspunsul este simplu: nu există. Stimaţi colegi, Această proiecţie bugetară nu confirmă speranţa relansării economice, neexistând acea competenţă atât de necesară ca şi responsabilitatea actului de guvernare. Închei cu precizarea că nu vrem să plătească românul onest tributul incompetenţei, al escrocheriei şi al neloialităţii Guvernului Boc faţă de naţiunea română. De aceea, nu putem vota acest buget. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 5 minute. Grupul parlamentar al PSD mai are încă 6 minute. Urmează domnul senator Dan Ruşanu, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul deputat Petre Petrescu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Domnule senator, aveţi cuvântul.
	Domnul Dan-Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnilor preşedinţi, Domnilor colegi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, aţi afirmat aici că în anul 2012 vor intra în procedură de parteneriat public-privat tronsoanele de autostrăzi Comarnic - Braşov şi Sibiu - Piteşti. Am reţinut bine, sunteţi de acord cu această afirmaţie, care m-a bucurat, sincer să fiu. Numai că, întâmplător, am discursul dumneavoastră de anul trecut şi vă citesc din el: "Dacă este să vorbim de infrastructură, şi mă refer la infrastructura rutieră, două programe - Autostrada Comarnic - Braşov şi Sibiu - Piteşti - pot intra în procedură de parteneriat public-privat", din anul 2011. Ideea este să vă hotărâţi de când intră în procedură de parteneriat public-privat. Din 2011, din 2012, din 2013? Tot anul trecut, domnule prim-ministru, la discursul privind bugetul, ne-aţi afirmat, vă citez: "Revenind la proiectul de buget, doamnelor şi domnilor, aţi dat astăzi un vot pentru un buget care va asigura, după doi ani grei de criză şi recesiune, va asigura, în sfârşit, ieşirea României din recesiunea economică în anul 2011. În încheiere, vă mulţumesc, încă o dată, pentru efortul pe care l-aţi făcut şi vă asigur că anul 2011, aşa cum arată toate prognozele internaţionale, este anul care va putea marca, în sfârşit, sfârşitul recesiunii economice în România. Şi, aşa cum spune o vorbă din popor, după vremea rea, vine şi vremea bună", după 2010, vine şi 2011. Eu v-aş spune azi aici că după 2011 vine şi 2012, şi 2013 şi, odată cu 2013, poate vine şi anul socotelilor. Domnule prim-ministru, Aveţi multe probleme în acest buget. Tot dumneavoastră aţi afirmat astăzi aici, în cadrul bugetului de stat pentru anul 2012, în cadrul schemelor de ajutor de stat, cea mai mare sumă prinsă până acum: 854, 8 milioane de lei. Aş vrea să vă amintesc, domnule prim-ministru, că în anul 2011 au fost aprobate iniţial, la această poziţie de cheltuieli, 2 372,2 milioane de lei, iar cu ocazia rectificărilor bugetare au fost tăiate 1 386,8 milioane de lei, care au fost redistribuite pe cheltuieli de altă natură, recte hotărâri de Guvern pentru a alimenta autorităţile publice locale, şi încă o sumă de 250 de milioane de lei la fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului. Deci, practic, în 2011, era o sumă mai mare. Tot dumneavoastră aţi mai afirmat astăzi aici - şi toţi colegii de la PDL afirmă acest lucru - că anul 2012 este anul cu cea mai mare alocaţie bugetară pentru investiţii: 6,6% din PIB. O singură precizare: în 6,6% din PIB intră şi 2,3% fonduri europene nerambursabile, care, atenţie, o să vedem pe urmă dacă vor fi sau nu vor fi accesate. Dar trebuie să ştiţi, domnule prim-ministru - dacă nu, să vă întrebaţi consilierii -, că în fondurile pentru investiţii din fonduri europene nerambursabile, întâmplător, aţi alocat acolo şi subvenţia pentru agricultură, care nu cred că intră pe investiţie, şi de asemenea şi pentru reconversia profesională, care nu se duce pe investiţii. Deci vedeţi că pe acolo, pe la investiţii, aşa cum spunea şi colegul meu Viorel Ştefan, aveţi cam maximum 4% din bugetul de stat. De asemenea, domnule prim-ministru, aş putea să vă mai spun multe lucruri, dar haideţi să trecem la o afirmaţie făcută de dumneavoastră aici. Şi vă citez: "Consolidarea economică şi multiplicarea investiţiilor pot fi asigurate printr-un buget în excedent, care să aducă bunăstare românilor." Domnule prim-ministru, Un buget în excedent, dacă întrebaţi pe oricare dintre consilierii dumneavoastră, România va avea, probabil, peste 40-50 de ani. Domnule prim-ministru, Interesaţi-vă şi dumneavoastră... Din sală: Nu mai este prezent!
	Domnul Dan-Radu Ruşanu: Aude dânsul, este pe-aici. Toate ţările din Europa de Vest, când s-au dezvoltat, au avut deficite mari. Acestea s-au dezvoltat. Germania anilor ’50, prin Planul Marshall, Italia anilor ’70, Spania anilor ’80, Polonia anilor de astăzi. Veniţi astăzi şi spuneţi să avem un deficit bugetar zero, nu cu excedent. Deficit zero. Stimaţi colegi de la putere, Ştiţi ce înseamnă acest lucru? Că noi vom rămâne cu salariile de astăzi, de 300 - 400 de euro, şi Europa de Vest va rămâne cu salariile de 2 000 de euro. În 2007, cu toţii am fost de acord să intrăm în Uniunea Europeană pentru a elimina decalajele existente între Vest şi Est, între noi şi celelalte ţări din Europa. Dacă renunţăm la acest lucru şi venim cu acest deficit bugetar zero, niciodată nu vom putea să reducem aceste decalaje şi atunci noi vom rămâne mai departe aşa cum suntem astăzi şi ei vor rămâne aşa cum sunt astăzi. Ce înseamnă acest lucru? Că forţa de muncă va migra în continuare, de la salarii de 300 - 400 de euro în România, la salarii de 2 000 şi 3 000 de euro în Europa de Vest, iar asta înseamnă, domnilor colegi, că dezechilibrul fondului de pensii, de care se vaită astăzi Guvernul, se va accentua în următorii ani.
	Domnul Ioan Oltean: Domnule senator, mai aveţi 30 de secunde.
	Domnul Dan-Radu Ruşanu: Şi atunci, s-ar putea ca peste 10 ani să nu mai aveţi cu ce să plătiţi pensia.
	Domnul Ioan Oltean: Domnule senator, mai aveţi 30 de secunde din bonusul de 6 minute acordat prin bunăvoinţa conducerii.
	Domnul Dan-Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnul senator Geoană a spus aici un lucru extraordinar de adevărat. Domnilor colegi, Pactul Euro Plus s-a semnat în urmă cu şase luni de zile. Toate aceste condiţionalităţi fiscale au fost prinse în Pactul Euro Plus. Euro Plus însemna ţările din zona euro plus ţările din zona noneuro, că de asta se numea Pactul Euro Plus. Practic, astăzi, acel 0,5% deficit bugetar, care se preconizează pentru 2012, este singura modificare în acest pact. Nu s-au discutat nicăieri, nici în Parlament, nici în Guvern, nici în societatea civilă, nicăieri, toate condiţionalităţile puse în acest pact şi ce înseamnă el pentru România viitoare. Domnilor preşedinţi, Domnilor colegi, Ar trebui ca întâi, împreună, să discutăm acest lucru, influenţele favorabile şi nefavorabile asupra economiei României, asupra fiscalităţii din România şi de-abia după aceea să luăm acea decizie de aderare la un buget de 0,5%. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumim şi noi, domnule senator. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Petre Petrescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul senator Petre Daea, din partea aceluiaşi grup parlamentar. Domnule deputat, vom asculta cu mare atenţie intervenţia dumneavoastră. Aveţi cuvântul.
	Domnul Petre Petrescu: Domnule preşedinte al Senatului, Domnule vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor - domnule preşedinte de şedinţă Ioan Oltean, Domnule prim-ministru Emil Boc, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Regret faptul că lipseşte domnul prim-ministru. Regret, de asemenea, lipsa de respect a miniştrilor care nu onorează cu prezenţa plenul Camerelor reunite şi pe premier...
	Domnul Ioan Oltean: Numai puţin, domnule deputat. Îi rog pe domnii deputaţi să-şi ocupe locul în sala de şedinţă, iar miniştrii să urmărească intervenţia distinsului nostru coleg, pentru a putea să intervină. Vă rog foarte mult. Îl rog şi pe domnul deputat Daniel Buda să poftească în sala de şedinţă.
	Domnul Petre Petrescu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
	Domnul Ioan Oltean: Vă rog, nu întrerupeţi vorbitorul. Aveţi cuvântul.
	Domnul Petre Petrescu: Vă mulţumesc. Felicit, în aceeaşi măsură, pe aceşti miniştri care au rezistat cu stoicism orelor în care s-a discutat despre buget şi cred că asta este o atitudine pe care trebuie să o aplaudăm, iar eu personal îi felicit pentru prezenţa lor în sală. Domnule prim-ministru, Mă voi adresa totuşi dumneavoastră, în lipsă. Aşa cum am mai spus, toată lumea a criticat acest buget. Eu am să-l laud într-o oarecare măsură, spunând despre acest buget că se poate vorbi totuşi la superlativ, în sensul că este bugetul cu cele mai mici sume pentru agricultură, cu cele mai mici sume pentru administraţie şi interne, cu cele mai mici sume pentru învăţământ, cu cele mai mici sume pentru sănătate, cu cele mai, cel mai, cel mai... Unii spun că ar fi cel mai prost buget. Personal, nu sunt de acord cu acest lucru. Aş mai spune despre acest buget că este unul cinic. Cinismul vine din aceea că, iată, prin acest proiect al bugetului de stat se iau bani de la 10,5 milioane de oameni săraci din România şi se dau la 117 000 de îmbogăţiţi, de ciocoi - dacă îmi permiteţi să mă exprim în acest fel - de la PDL, de la UNPR, de la UDMR. 117 000 de oameni beneficiază în mod direct de sume care au fost luate de la 10,5 milioane de oameni, cei mai săraci din România. Aş mai spune despre acest buget că este un buget clientelar, care generează corupţie şi şantaj. În Comisia pentru buget-finanţe am avut numeroase intervenţii şi am fost mirat de faptul că s-a concentrat în mâna Ministerului Finanţelor Publice atât de multă putere, că avem de-a face cu ministere şi miniştri de rangul întâi şi al doilea. Aş nominaliza ministru de rangul întâi pe acest jandarm al finanţelor publice din România, ministrul Ialomiţianu, şi Ministerul Finanţelor Publice. Aş nominaliza la miniştri şi ministere de categoria întâi şi pe doamna Udrea, pe doamna Boagiu, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Culmea este că cei care sunt reprezentaţi, cei care reprezintă marea majoritate a populaţiei din ţară, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, sunt lăsaţi la mila Ministerului Finanţelor Publice. În ce sens? Ca unul care am participat la aceste lucrări, vă spun că niciunul din aceste importante ministere nu are surse să încheie anul financiar 2012. La întrebările noastre, domnul ministru Gherghina, alături de ministrul Ialomiţianu, artizanul acestui buget, ne spune: "La rectificare." Deci prin proiectul bugetului de stat ne propunem să alocăm surse la rectificare. Este un lucru care lasă mult de dorit şi este clar pentru ce anume discutăm. Domnule prim-ministru, Ne propunem cu toţii să facem bine pentru această ţară. Stimaţi colegi, Mă adresez dumneavoastră, în egală măsură, celor din opoziţie şi celor de la putere. Nu putem să venim şi să facem un bine pentru oamenii din România, în general. Eu astăzi vin cu o chestiune concretă la dumneavoastră. Am spus şi în cadrul comisiei şi vă spun şi acum că prea mulţi trântori roiesc pe lângă borcanul cu miere al Secretariatului General al Guvernului. După doamna Andreescu, cea care a reprezentat Secretariatul General al Guvernului, avem acum un domn Georgescu - a prezentat bugetul Secretariatului General al Guvernului -, care, într-o zi, şi-a dat primă de 350 de milioane de lei. Primă! Am aici o hotărâre definitivă a Curţii de Apel Braşov, care îl obligă să restituie această sumă. Secretariatul General al Guvernului, după ce a furat 350 de milioane de lei, l-a numit secretar de stat pe probleme economice şi a prezentat bugetul Secretariatului General al Guvernului în plenul Comisiilor pentru buget-finanţe reunite. Domnule prim-ministru, Vă înmânez acest document şi vreau să începem cu exemplul meu, cu oameni care vor fi izgoniţi pentru că sunt hoţi, pentru că sunt bandiţi. Nu putem să venim şi să cerem pensionarilor şi săracilor să strângă cureaua, iar unor trântori să le permitem să se lipească de borcanul cu miere. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumim foarte mult, domnule deputat. Cu siguranţă, domnul prim-ministru v-a auzit. Vă invit, cu drag, domnule senator Daea. Domnule deputat Petrescu, vă rog să poftiţi în sală, să creăm posibilitatea unei intervenţii în condiţii optime domnului senator Daea. Domnule senator, aveţi cuvântul.
	Domnul Petre Daea: Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor miniştri, Momente grele şi dificile. Situaţie complexă şi complicată. Fiecare dintre noi caută în conştiinţa sa profesională şi politică căi de interpretare şi soluţii pentru bunul mers al societăţii. O facem cu răspunderea pe care o avem fiecare în locul nostru şi uneori escaladăm ţinutul inteligenţei şi apelăm la metafore, acolo unde găseşti liniştea sufletească. Să-mi îngăduiţi, domnule preşedinte, să termin cu o metaforă, dar, până atunci, să fac câteva consideraţii privind bugetul pentru agricultură. Cunoaştem contextul agricol în care s-a construit bugetul: un început de an incert, scumpirea tuturor input-urilor, lipsa irigaţiilor şi distrugerea acestora, în bună parte, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82 din septembrie 2011, creşterea costurilor de producţie. Într-un cuvânt, un tablou care nu ne dă speranţe, deşi anul trecut rezultatele obţinute au satisfăcut pe mulţi fermieri, dând credibilitate sectorului. Sincer, mă aşteptam, domnule prim-ministru, ca pentru acest domeniu, unde s-a obţinut, prin strădania fermierilor şi prin condiţiile favorabile, un spor în PIB-ul României, cu încasări la bugetul de stat, dacă avem în vedere mecanismul pe care îl cunoaştem cu toţii în această zonă, mă aşteptam, cel puţin, să nu tăiaţi din bugetul Ministerului Agriculturii. Dar, din nefericire, nu aţi făcut-o. Aţi dat mai puţin de la buget - subvenţia naţională este redusă cu 45% - şi, în contextul agricol pe care l-am prezentat, întrezăresc, drept consecinţe, suprafeţe necultivate, fermieri în faliment, scăderea producţiei, scăderea încasărilor la bugetul de stat, afectarea securităţii alimentare. Alarma este următoarea: dacă anul agricol va fi prost din punct de vedere climatic, politica agricolă susţinută prin acest buget nu este capabilă să asigure surse de supravieţuire a fermierilor, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta. M-am străduit să găsesc o formulă care să nu deranjeze - sper să nu se întâmple aşa -, pentru a asemui politica Guvernului în agricultură cu o pasăre atât de dragă nouă tuturor. Guvernul Boc seamănă cu cucul, pasărea care nu ştie să clocească, dar, ca să reziste, pune ouăle respective în cuibul altor păsări. Guvernul Boc, neputând să găsească soluţii pentru a multiplica economia, ca să reziste, pune programe de reformă la clocit la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială. Aceasta este asemănarea. Deosebirea este că din ouă ies pui, din programele acestui Guvern, numai datorii. Reflecţia este pentru toţi şi îngăduiţi-mi cu aceasta să închei, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule senator. Cu aceasta, am epuizat lista vorbitorilor înscrişi la dezbateri generale din partea tuturor grupurilor parlamentare din plenul reunit al celor două Camere. Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc, dacă doreşte, ca în finalul dezbaterilor generale să ia cuvântul şi să dea explicaţiile pe care opoziţia le-a solicitat. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.
	Domnul Emil Boc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Am urmărit şi am ascultat cu atenţie toate intervenţiile care au avut loc la prezentarea generală a Legii bugetului de stat. Vreau să ştiţi că mi-a lăsat un gust amar faptul că liderii opoziţiei, foşti prim-miniştri şi foşti miniştri de finanţe, chiar după trei ani de criză, nu au înţeles nimic din greşelile pe care le-au făcut şi prezentul în care trăiesc este unul pe care nu-l înţeleg complet. Altfel nu pot să-mi explic cum pot veni foşti prim-miniştri şi miniştri de finanţe să încerce să dea lecţii de economie, să prezinte scenarii de ieşire din criză, când au fost groparii crizei economice din România şi când singurele soluţii pe care le au sunt soluţiile populiste "să se mai dea". E tragic şi, repet, ai un gust amar să vezi politicieni care, din toată lecţia aceasta a crizei din România - şi din Uniunea Europeană, şi din lume - şi de la ultimul summit de la Bruxelles, nu au înţeles nimic altceva decât "să se mai dea". Ar fi trist dacă nu ar fi tragic, ar fi supărător dacă nu ar fi revoltător şi poate ar fi optimist dacă oamenii aceştia chiar nu cred în ceea ce spun. Dar, din nefericire, ei chiar cred că în continuare soluţiile în România şi în Europa sunt soluţiile "să se mai dea": să se mai dea pomeni electorale, fără să aibă acoperire în economie, să măreşti deficite, să împrumuţi ţara la nesfârşit. Acestea sunt politicile pe care, în continuare, le susţine USL-ul şi opoziţia. Cum altfel poate fi explicat gestul liderului Victor Ponta de a susţine 10 măsuri care conduc la majorarea deficitului cu încă aproape 4%, care înseamnă, în bani, în euro, 5,2 miliarde de euro? Şi întrebarea deschisă pentru Victor Ponta rămâne în continuare. Cine crede că poate împrumuta ţara, în plus faţă de 1,9% deficit bugetar, cu încă 5,2 miliarde de euro, doar să îi satisfacă dorinţele electorale ale domnului Victor Ponta? Domnia Sa nu a aflat că Germania a ieşit pe piaţă să ia 6 miliarde de euro şi a reuşit să adune 3,5 miliarde de euro? Domnul Victor Ponta este mai bine cotat pe piaţa europeană decât motorul economic al Uniunii Europene, Germania? Îl asigur că dacă vorbeşte o asemenea limbă la Bruxelles va fi pus la colţ în secunda imediat următoare. În România, profitând încă de faptul că oamenii o duc greu - şi trebuie să-i înţelegem, să fim în continuare alături de ei, dar arătându-le că singura soluţie este doar de a rămâne consecvenţi în creşterea economică sănătoasă şi nu populismele gen domnii Ponta şi Antonescu reprezintă soluţia pe termen mediu şi lung a României - încearcă să profite pentru a culege un pumn de voturi. Păcat că există asemenea politicieni, care-şi vând în continuare destinul pentru un pumn de voturi, sacrificând ţara din punct de vedere economic. Cum altfel aş putea să-i înţeleg pe un fost prim-ministru şi pe un fost ministru al finanţelor publice, pianist de excepţie, de altfel, dar opusul calităţii de ministru al finanţelor, care au - să folosesc termeni eleganţi, că încerc să mă abţin - disponibilitatea de a veni în faţa României, pentru că în faţa Parlamentului înseamnă a fi în faţa României şi a românilor, să ţină în continuare o lecţie despre cum trebuie mărite deficitele, despre cum trebuie îndatorată ţara, după practica prin care au pus România pe butuci în 2008? Domnule ministru Vosganian - ca să aveţi şi drept la replică - şi domnule fost prim-ministru Tăriceanu - oriunde aţi fi, sunt convins că mă auziţi sau cel puţin istoria vă va auzi pentru mult timp de aici înainte -, ştiţi care au fost cheltuielile cu privire la investiţii în programul iniţial din 2008? Vă ascult, domnule ministru Vosganian. Aţi fost cel care aţi realizat acest buget pe 2008. Vreau să ştiţi că în programul iniţial din 2008 cheltuielile de investiţii au fost de 39 de miliarde de lei. Ştiţi care a fost realizarea pe 2008, adică în execuţie? 32 de miliarde de lei. Deci de la 39 de miliarde de lei la 32 de miliarde de lei. În condiţiile în care ai avut maximum de creştere economică, plus 8, ai diminuat de la 39 de miliarde de lei la 32 de miliarde de lei cheltuielile cu investiţiile. Şi atunci, vă mai miraţi că aţi făcut 5 kilometri de autostradă? Nu se mai miră nimeni că asta a fost performanţa şi emblema creşterii economice şi a lucrurilor pe care le-aţi făcut în România în cei patru ani de mandat. (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL) Ştiţi, domnilor colegi, care a fost programul iniţial al cheltuielilor cu personalul? Ştiţi? Şi atunci, vă miraţi unde aţi dus ţara? Aţi prevăzut, în proiectul de buget pe care l-a adoptat Parlamentul, cheltuieli de personal de 28 de miliarde de lei. Ştiţi la cât s-a ajuns cu cheltuielile de personal la sfârşitul lui 2008 în execuţie? 45 de miliarde de lei. Domnilor colegi, nu vă este permis să veniţi şi să susţineţi în Parlamentul României o asemenea impertinenţă şi aroganţă. Ce ministru de finanţe şi ce fost prim-ministru mai poate să aibă tupeul să vină la acest microfon după ce a mărit, repet, de la 28 de miliarde de lei la 45 de miliarde de lei cheltuielile de personal fără să aibă acoperire, fără să se uite că în trimestrul IV căderea economică nu mai era cea pe care o aştepta lumea, când au lăsat un deficit structural... Că tot vorbiţi de deficit structural, ştiţi deficitul structural pe care l-aţi lăsat în 2008, domnule ministru de finanţe şi domnule fost prim-ministru Tăriceanu? Cel mai mare deficit structural pe care a putut să-l aibă România - minus 8,9. Asta este performanţa celor care astăzi vin şi ne dau lecţii despre cum trebuie să gestionăm o ţară în plină criză economică mondială. Subliniez, deficit structural de minus 8,9. Adică, spus pe româneşte, ce au făcut oamenii ăştia? În trimestrul IV, când economia arăta foarte clar că-şi încetinise ritmul de creştere, au mărit cheltuielile permanente cu salariile şi pensiile de câteva ori. Domnilor foşti guvernanţi, şi sper să nu mai aibă România şansa să vă mai aibă vreodată la guvernare, pentru că veţi face praf această ţară - (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL) -, cum a fost posibil să aveţi indecenţa - ca să nu spun iresponsabilitatea, pentru că, din punctul meu de vedere, este iresponsabilitate totală -, când căderea economică şi creşterea economică erau în jos, dumneavoastră să măriţi şi să dublaţi cheltuieli cu salarii şi pensii cu caracter permanent? Pentru că acele cheltuieli, domnilor colegi, nu s-au plătit numai în octombrie, noiembrie sau decembrie, trebuiau plătite şi pentru anii următori. Unde este decenţa, doamnelor şi domnilor colegi din opoziţie? Pentru că aceste cifre, repet, sunt reci şi le aveţi aici, şi demonstrează iresponsabilitatea totală pe care aţi avut-o. A venit criza economică în 2009 şi a accentuat ceea ce dumneavoastră aţi provocat. Unde s-a mai întâlnit ca, pe un fond de creştere economică de plus 8, să lăsaţi o ţară cu un deficit de minus 5,4? Un economist adevărat, care stătea pe scaunul ministrului finanţelor publice, trebuia să aibă grijă ca, în an de maximă creştere economică, să lase buget excedentar. Asta înseamnă să ai gândire economică şi să înţelegi regulile de funcţionare ale economiei. Când ai creştere, duci buget excedentar, nu laşi ţara datoare şi dai cheltuieli care nu au acoperire. Aceste lucruri le-aţi făcut, iar acum veniţi şi plângeţi cu o ipocrizie rar întâlnită pe umerii acelora care o duc greu. Nu-i normal. Nu e normal să profitaţi de suferinţa oamenilor pentru a vă acoperi iresponsabilitatea totală pe care aţi avut-o. Nu este normal! Da, oamenii încă o duc greu, aşa este. Dar le mulţumesc lor, în primul rând, pentru că au salvat această ţară de la colapsul pe care l-aţi pregătit dumneavoastră. Pe bună dreptate am spus la sfârşitul lui 2010 că anul 2011 va marca anul ieşirii din recesiune. Şi, cu greu, cu efortul românilor, am reuşit să avem patru trimestre consecutive de creştere economică, iar România a ieşit din recesiune, ca primă etapă spre ieşirea din criza economică, dar drumul, repet, de ieşire din criză - şi din România, şi din Europa, şi din lume - nu este unul foarte uşor, nu e presărat cu flori, este unul cu greutăţi, care ne cere în continuare responsabilitate, prudenţă şi să lăsăm deoparte populismele ieftine şi cadourile otrăvite pe care le-aţi făcut în 2008. Asta este realitatea crudă, că vrem sau nu vrem s-o înţelegem. Acestea sunt lucruri pe care nu le puteţi ignora. L-am auzit pe domnul fost premier Tăriceanu vorbind de fonduri europene. Cât tupeu poţi să mai ai? Şi o întrebare directă, la care vă rog să răspundeţi, domnule fost prim-ministru Tăriceanu: câte programe operaţionale sectoriale aveaţi acreditate la sfârşitul mandatului pentru a atrage fonduri europene, după doi în ani în care trebuia să absorbiţi fonduri europene? Câte? Din şapte, un singur program operaţional era măcar acreditat. Ce să mai vorbim de atrageri de fonduri europene, când nici măcar n-aţi avut buna dispoziţie să acreditaţi programele pentru a putea atrage fonduri europene. V-a preocupat doar scaunul, fotoliul în care aţi stat bine doi ani de zile, fără să acreditaţi măcar un program operaţional sectorial. Repet, cu excepţia unuia din şapte, atât. Şi a trebuit, în aceşti ani, cu greu, cu toate necesităţile prin care am trecut, să le acredităm, să fie proiecte depuse, evaluate, aprobate, licitaţii, implementare. Şi, repet, nici eu nu sunt încă mulţumit de ritm, dar, oricum, a fost salvat ceea ce se putea salva din acest demers. Şi să vii acum, să ai pretenţii, să dai lecţii de fonduri europene este iar un lucru care depăşeşte limitele bunului-simţ. Vorbeaţi, domnule Vosganian, de bugetari. Cum puteţi să mai aveţi decenţa să veniţi să vorbiţi de reforma statului, când aţi ajuns, la sfârşitul anului 2008, cu 1 398 000 de bugetari? Cifră oficială a statului român. Aţi umflat în toate locurile şi prin toate mijloacele aparatul bugetar. Cheltuielile de personal explică şi acest lucru. Astăzi sunt 1 206 000 de bugetari. Deci a trebuit, iarăşi, cu greutăţi, cu costuri politice, Guvernul, coaliţia, preşedintele să-şi asume o reformă a statului care să îi reducă numărul de funcţionari în concordanţă cu ceea ce-şi poate permite România. Asta este realitatea şi puteţi să verificaţi cifrele bugetarilor. Dar, chiar şi în aceste condiţii, important este că în economie, şi ca urmare a reformei Codului muncii, au apărut mai multe slujbe. Nu sunt încă suficiente şi ne mai trebuie, dar şi în 2012, după cum vedeţi, uşor, scade în continuare şomajul şi va creşte numărul locurilor de muncă. Avem cele 10 măsuri importante pentru ceea ce înseamnă susţinerea investiţiilor şi a locurilor de muncă, dar, repet, totul într-un context cumpătat, echilibrat, care să consolideze creşterea aceasta economică pe care o avem în 2011. Şi veţi vedea că vom avea o creştere economică între 1,5 şi 2 în acest an. Se prognozează 2 - 2,1% creştere economică în 2012, în condiţiile în care în zona euro se preconizează o creştere de 0,5 -0,6%. Deci nu trăim în vremuri de maximă prosperitate europeană, trăim în vremuri extrem de grele. Nu mai trăim în vremuri în care datoriile publice zburdau la 150 - 160%, când deficitele mari de 7, 8, 9% în Uniunea Europeană erau regula şi nu excepţia. Europa se schimbă, politica trebuie să se schimbe. Politicienii trebuie, ca atare, să coboare cu picioarele pe pământ şi să nu mai promită lucruri fără acoperire. De aceea, Europa a venit acum cu acest acord interguvernamental, să trimită în istorie populiştii şi să aducă responsabilitatea la ea acasă. De ce? Pentru că s-a demonstrat că timp de 20 de ani nu s-au respectat regulile din Pactul de Stabilitate şi Creştere economică al Uniunii Europene, adică deficit structural de 0,5, datorie publică de maximum 60% din produsul intern brut, şi acum trebuie impusă în Constituţie respectarea acestor reguli cu sancţiuni drastice, mergând de la diminuarea de fonduri europene la retragerea dreptului de vot pentru cei care nu respectă, pentru că nu se mai poate altfel să fii ca Uniune Europeană, să exişti. Uniunea Europeană îşi joacă propria existenţă: ori adoptă aceste reguli ferme şi stricte ori dispare, pentru că nu are alternativă. Populismul nu o scoate din situaţia în care este. Dimpotrivă, ar afunda-o pentru totdeauna. De aceea, deciziile de la Consiliul European au fost extrem de categorice: acord interguvernamental şi voinţa statelor de a salva zona euro şi Uniunea Europeană. De aceea, programele de austeritate pe care le-aţi văzut în Uniunea Europeană repetă ce am făcut noi în 2010. Şi aici a fost meritul României, din timp am luat măsuri care acum ne ajută pe noi să îndeplinim mult mai uşor aceste exigenţe legate de deficitul structural de maximum 60% din produsul intern brut. Mergeţi, dragi colegi, pe mâna domnilor Antonescu şi Ponta şi veţi duce România în dezastru, pentru că înseamnă încă patru procente de deficit. Nu veţi avea banii, cu siguranţă, să finanţaţi acel deficit şi veţi trimite România la marginea Europei, dacă veţi aplica acele politici susţinute de domnii Ponta şi Antonescu. De ce? Pentru că, am spus-o încă de la început, ar însemna, practic, autoexcluderea României din Uniunea Europeană şi izolarea definitivă a ţării noastre. Tot ce am făcut prin aceste politici, a fost să menţinem România alături de nucleul dur al Uniunii Europene, s-o menţinem în Europa celor 27, şi nu la marginea Uniunii Europene, să reuşim în timp, prin reformele pe care le facem, să ne apropiem de standardele din Uniunea Europeană. Or, acest lucru se poate realiza acum numai prin responsabilitate şi măsuri care să aibă acoperire în economie. Vreau să-l aud pe domnul Ponta. Spunea că, atunci când s-a discutat prima dată despre introducerea în Constituţie a limitării deficitului, este o imensă prostie. Astăzi, 27 de lideri din Uniunea Europeană susţin acelaşi lucru. Marea Britanie se gândeşte. Îşi mai menţine domnul Ponta afirmaţia? Adică toată Uniunea Europeană de o parte şi Victor Ponta şi Crin Antonescu de cealaltă parte. Puneţi-vă, cu bun-simţ, întrebarea: cine are dreptate? (Vociferări în sală) Aceste lucruri vă arată cât de puţin înţeleg unii lideri, care, repet încă o dată, pentru un pumn de voturi ar sacrifica viitorul economic al României. De aceea, încă o dată mă înclin cu respect şi apreciere în faţa coaliţiei guvernamentale care a avut puterea şi forţa să scoată România din recesiune, ca primă etapă spre ieşirea din criză, şi să facă ceea ce trebuie pentru România, pentru că ce facem pentru ţara noastră facem în concordanţă cu ceea ce Europa aşteaptă de la România şi reprezintă şi drumul Uniunii Europene. Pentru asta, vă mulţumesc şi aştept aceeaşi responsabilitate pe care aţi avut-o şi până acum şi sunt convins că ea va fi răsplătită şi politic, în detrimentul politicienilor populişti şi demagogi. Vă mulţumesc. (Aplauze şi vociferări)
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule prim-ministru. Cu acestea, dezbaterile generale s-au finalizat. (Vociferări în sală) Domnule senator, vă rog să poftiţi în sală. (Domnul senator Varujan Vosganian se îndreaptă către microfonul central şi solicită drept la replică.) Domnule senator, vă rog să poftiţi în sala de şedinţă.
	Domnul Varujan Vosganian: Nu se poate!
	Domnul Ioan Oltean: Domnule senator, vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. Vă rog să poftiţi, domnule senator. Vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL)
	Domnul Adrian George Scutaru (din sală): Drept la replică
	Domnul Ioan Oltean: Pe procedură, vă rog. Domnule senator, vă poftesc în sala de şedinţă. Pe procedură, vă rog.
	Domnul Adrian George Scutaru: Domnule preşedinte de şedinţă, Este inadmisibil ca după ce, jumătate de oră, prim-ministrul vine şi îndrugă tot felul de prostii, încercând... (Vociferări în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL) Vă rog să mă lăsaţi să termin! ...încercând să ne facă să credem că lumea trăieşte mai bine când trăieşte din ce în ce mai greu, să nu daţi dreptul la replică unui coleg senator. În numele Grupurilor parlamentare ale PNL, vă solicit jumătate de oră pauză de consultări.
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, stimate coleg. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii. Ne pregătim pentru dezbaterea pe articole a proiectului de lege. (Vociferări în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD)
	Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Vă lăudam, nu de mult, că respectaţi Regulamentele şi tot ceea ce incumbă desfăşurarea unei activităţi în Parlamentul României. Astăzi discutăm de bugetul României, în condiţiile în care prim-ministrul vine şi ne îndrugă verzi şi uscate, în condiţiile în care spune de Europa, de noi care trebuie să fim primii... Domnule prim-ministru, Cele 17 ţări cu monedă euro se vor întâlni de-abia în martie 2012, când vor încerca să semneze un acord. În acest moment, nu s-a semnat nimic. Dumneavoastră veniţi şi îndrugaţi verzi şi uscate, iar dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă, ne împiedicaţi de la a avea dezbateri parlamentare.
	Domnul Ioan Oltean: Doamna deputat Aura Vasile, pe procedură, vă rog.
	Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, pe procedură. Vă rog să acordaţi timpul pe care Grupurile parlamentare ale PNL l-au solicitat. În condiţiile în care, dacă ar trebui să continui despre prim-ministru, aş spune că, din nou, este un mare mincinos, pentru că, aşa cum este prezentat, Consiliul Fiscal spune că pensiile speciale au crescut cu 30,6%. Şi unde sunt pensiile nesimţite? Poate la un prim-ministru mincinos. Vă rog să acordaţi timpul de consultare solicitat de Grupurile parlamentare ale PNL.
	Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, Pentru temperarea spiritelor, 5 minute pauză, după care intrăm pe dezbaterea proiectului de lege pe articole. 5 minute pauză, vă rog.
	PAUZĂ
	Domnul Ioan Oltean: Îl invit pe domnul senator Vosganian, 2 minute, drept la replică. Domnule senator, aveţi 2 minute.
	Domnul Varujan Vosganian: Mulţumesc foarte mult. În primul rând, doresc să spun că, în materie de finanţe, mai bine pianist decât ţambalagiu, cu tot respectul faţă de acest instrument. 1. Datoria publică. Domnule prim-ministru, v-am lăsat cea mai mică datorie publică din Uniunea Europeană, după Letonia: 13,4 miliarde de euro. Nu aţi avut, în raportul pe care l-aţi prezentat, decenţa să treceţi această sumă. Aţi început să enumeraţi numai din 2010, ca să arătaţi că datoria publică nu a mai crescut prea mult. Deci primul meu răspuns este: nu mai spuneţi că este risipitor un Guvern care v-a lăsat 13% datorie publică, din care datorie străină 5%. Cea mai mică din Uniunea Europeană, după Letonia. Am coborât-o de la aproape 20% în 2004 la 13%. 2. În legătură cu deficitul. Din acest deficit, aproape jumătate erau acţiuni la Fondul "Proprietatea" şi discutasem cu Uniunea Europeană să facă, în această privinţă, o menţiune. Numai că, dumneavoastră, probabil, din lipsa cunoaşterii limbilor străine sau pentru că nu aveaţi niciun interes să salvaţi onoarea României, nu aţi continuat această discuţie. Comunismul nu l-am adus noi în România, dar am plătit pagubele lui: un miliard de euro la Fondul "Proprietatea". Un miliard de euro! Au fost titluri municipale ale primăriilor. Dacă le scădeţi, rămâneţi cu 3,2% deficit, din care, dacă scădeţi şi ce am plătit pe procesele pierdute în anii 2000, rămâne un deficit pe cash de 2,9. De asta nu am avut datorie mare. 3. În legătură cu cheltuielile de personal. Metodologia din 2007 a fost diferită de cea din 2008. Universităţile şi spitalele nu au intrat la cheltuieli de personal, ci la transferuri şi cheltuieli materiale. Domnul secretar de stat Gherghina, în 2009, a schimbat metodologia. De aceea, 9 miliarde de lei au apărut în plus la cheltuieli cu salarii. Cine poate să creadă, cu mintea întreagă, că noi am dublat salariile în 2008? Cui am dublat? Klingonienilor, romulanilor? Pentru că românii au primit 50% în plus, atunci când dumneavoastră le-aţi dat printr-o lege pe care eu am socotit-o, la vremea aceea, greşită. În legătură cu numărul de salariaţi. Cât am fost eu ministru în administraţia centrală numărul de posturi a crescut cu aproape 35 000, din care 30 000 au fost pompieri, pentru că am anulat serviciul la termen. Întrebaţi-l pe domnul Boc cu cât au crescut salariaţii lui, la Primăria de la Cluj, din 2004 până în 2008. Au crescut de două ori şi ceva. Şi nu mai vorbiţi, domnule prim-ministru, că aţi salvat dumneavoastră ţara din colaps, pentru că asta e o treabă pe care va trebui s-o facem noi în scurt timp. Mulţumesc. (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD)
	Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi beneficiat şi de un bonus de un minut. Stimaţi colegi, Cu acestea, toate spiritele sunt liniştite. Intrăm în dezbaterea proiectului de lege. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că articolele proiectului de lege şi sintezele de la Anexele nr. 1 şi 2 se dezbat şi se adoptă în principiu, cifrele rămânând să fie definitive după ce vom dezbate toate anexele şi vom vota cifrele finale. Stimaţi colegi, Vă rog să vă pregătiţi raportul comisiilor sesizate în fond. Avem un raport cu amendamente admise. Avem amendamente respinse. Rog şi secretarii de şedinţă să urmărească cu atenţie intervenţiile din sală, pentru a putea da posibilitatea de a interveni celor ce doresc. Titlul legii - "Legea bugetului de stat pentru 2012". Din sală: Procedură.
	Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Mircea Duşa, liderul Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor, procedură.
	Domnul Mircea Duşa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Totuşi, discutăm de Legea bugetului de stat, o lege foarte importantă, care, din nou, aşa cum în anul 2011 a tăiat dreptul la viaţă al românilor şi i-a înfometat, o va face şi în anul 2012. Şi, pentru că este o lege atât de importantă şi acest Guvern PDL trebuie să-şi asume traiul greu pe care românii îl vor duce în 2012, solicităm prezenţa ministrului finanţelor publice la dezbaterea proiectului de lege. Din sală: Este aici.
	Domnul Mircea Duşa: Nu este. Este domnul Gherghina. Domnia Sa este secretar de stat, nu este ministru. Domnule ministru, vă rog să treceţi în banca ministerială. Nu-l lăsaţi pe domnul Gherghina să ia castanele în locul dumneavoastră! (Domnul ministru Gheorghe Ialomiţianu se îndreaptă spre banca rezervată reprezentanţilor Guvernului.)
	Domnul Ioan Oltean: Domnule ministru al finanţelor publice, vă rog să nu întreţineţi atmosfera încinsă în sală. Vă rog să vă ocupaţi locul la prezidiu, să urmăriţi cu maximă atenţie intervenţiile şi să daţi răspunsurile necesare. Deci titlul legii - "Legea bugetului de stat pentru 2012". Sunt observaţii? Nu sunt. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Rog secretarii de şedinţă să numere voturile. 137 de voturi pentru. Cine este împotrivă? (Vociferări în sală) 93 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri... 2 abţineri. Titlul legii a fost adoptat. (Rumoare în sală, intervenţie neinteligibilă din sală a doamnei deputat Aurelia Vasile.) Vă rog, doamna deputat Aura Vasile. Pe procedură înţeleg, nu?
	Doamna Aurelia Vasile: Am spus explicarea votului, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule preşedinte de şedinţă, Noi nu am votat, pentru că Guvernul a pus un titlu greşit. Trebuia să scrie aici "Legea bugetului sărăciei românilor în anul 2012." (Vociferări în sală)
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Este o explicaţie inteligentă. Vă rog s-o reţineţi. Capitolul I. Dispoziţii generale Sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră titlul capitolului. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 139 de voturi pentru. Cine este împotrivă? 94 de voturi împotrivă. (Vociferări în sală) Abţineri? 2 abţineri. Titlul Capitolului I a fost adoptat. (Vociferări în sală) Articolul 1. Nu avem amendamente nici admise, nici respinse la art. 1. Supun votului dumneavoastră art. 1 în forma din proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 139 de voturi pentru. Cine este împotrivă? 95 de voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Articolul 1 a fost adoptat. Secţiunea 1. Dispoziţii referitoare la bugetul de stat pe anul 2012 Nu avem amendamente. Supun votului dumneavoastră titlul secţiunii. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? 138 de voturi pentru. Cine este împotrivă? 96 de voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. A fost votat şi titlul secţiunii. Art. 2. Dacă la art. 2... (Vociferări în sală; intervenţie neinteligibilă din sală a domnului deputat Anghel Stanciu) Domnule profesor, aveţi un microfon lângă dumneavoastră. Domnule academician, o să vă rog să fiţi la obiect. Microfonul 3.
	Domnul Anghel Stanciu: Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi, Domnilor miniştri, V-am ascultat, domnule preşedinte de şedinţă, cu foarte mare atenţie şi pe dumneavoastră, şi pe domnul prim-ministru. Şi vreau să vă spun - ca unul care sunt de 20 de ani în acest Parlament, şi sper să vă însoţesc şi la următoarea legislatură pe dumneavoastră - că au început să mă sperie unanimităţile. Din ce în ce suntem unanimi şi în aprecieri interne, dar, în special, în cele externe. Citeam ieri, în avion, domnule preşedinte, o frază îngrijorătoare: "Capitalismul a învins socialismul. Urmează să se autodevoreze." De aceea, am aici şi o carte, domnule preşedinte, o carte care spune următorul lucru: că Anglia s-a dezvoltat pe deficit, Franţa a stat pe loc în lipsa deficitului. Cine doreşte, poate să citească în amănunt. Acum, constat că Anglia bate în retragere. Nu a mers alături de ceilalţi în Uniunea Europeană, Uniunea Europeană, care, prin Consiliul Miniştrilor Economiei şi Finanţelor din statele membre UE - şi aici spun pentru distinsul meu prieten, domnul deputat Toader, se cheamă ECOFIN - a stabilit că bugetul poate să fie de 3%. Noi am luat 1,1%. Domnul prim-ministru - şi-l felicit - vrea investiţii, dar să ştiţi că investiţii nu înseamnă numai căi ferate, tuneluri, autostrăzi sau stadioane, sau, mai ştiu eu, piscine. Înseamnă şi investiţie umană, domnule preşedinte. De aceea, eu propun să avem un deficit de 3%, adică un spor de 1,1%, spre a investi în cei care fac tot ce înseamnă tone, kilometri, adică în educaţia românească. Este singura investiţie viabilă. Şi dacă nu vom face asta, putem să aderăm noi la 10 pacte financiare, căci mintea românului trebuie şlefuită. Dacă şlefuim mintea românului, o să facă rost de bani, o să facă rost de împrumuturi. Altfel, ne vom duce, cum spunea premierul, la periferie. Dacă educaţie nu e, nimic nu e. Ignoranţa şi prostia vor veni peste noi şi nu vom putea face faţă. Votaţi 1,1% în bugetul de 3%, cât spune Consiliul Miniştrilor Economiei şi Finanţelor. Şi chiar domnul Gherghina, care este mai stabil pe funcţie decât statuia lui Stalin din URSS, va fi de acord că este singura soluţie. Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru atenţie şi sper în abţinerea dumneavoastră, dacă nu un vot favorabil, ca semnal pentru putere.
	Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, Vă reamintesc că Biroul permanent a aprobat un minut pentru intervenţia pe amendament, cinci minute pe articol, în unanimitate. Vă rog să aveţi în vedere acest lucru, ca să nu mă puneţi în situaţia să vă opresc microfonul. Da, aţi ascultat amendamentul domnului profesor... Pe procedură? Domnul deputat Petrescu, pe procedură, vă rog.
	Domnul Petre Petrescu: Domnule preşedinte, Măcar la amendamentele pe textul legii, având în vedere importanţa deosebită a acestei legi şi controversele izvorâte din acest proiect de lege, haideţi să nu hotărâm un minut, pentru că într-un minut, efectiv - (Discuţii în sală) -, nu putem... Plenul este suveran. Eu vă spun, dacă vreţi să facem numai prezenţă şi să bifăm votarea bugetului, de acord, dar nu putem totuşi să trecem un proiect de lege atât de important... Măcar pe acest subiect şi o să lăsăm, cu siguranţă, maximum un minut atunci când vorbim despre biserici, despre obiective punctuale. Ne bate Dumnezeu, dacă vom face împotriva oamenilor. Domnule preşedinte, vă rog să lăsaţi, eu ştiu, cel puţin cinci minute la dispoziţia fiecăruia pentru a se putea exprima şi, încă o dată precizez, mă refer doar la articolele pe textul legii. Mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Domnilor colegi, Există o regulă extrem de precisă pe care Biroul permanent a supus-o atenţiei plenului şi plenul a decis. V-aş ruga foarte mult în această privinţă să nu mai pierdem timpul, pentru că tot din timpul nostru furăm. Aţi ascultat amendamentul domnului profesor. Domnul deputat Cristian Dumitrescu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pe procedură.
	Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor colegi, Domnilor miniştri, Intervin o singură dată pe procedură, acum. Am rugămintea la dumneavoastră, domnule Olteanu, să nu mă întrerupeţi. Vorbesc exact un minut. Este inadmisibil, este neonorant, este ruşinos şi neproductiv ceea ce se întâmplă în Parlamentul României. Niciodată, la dezbaterile cu privire la articolele mari ale bugetului, nu s-a procedat de această manieră stalinistă. Acest minut care vreţi dumneavoastră să-l acordaţi nu permite nici să ajungi până la microfon. Este ruşinos. Eu înţeleg că trebuie să adoptăm bugetul, că l-am pus în apropierea sărbătorilor, cunoaştem aceste tehnologii, suntem aici unii, în sală, care le puneam şi în aplicare, dar nu în maniera asta! Nu în halul acesta! Nu, cum să spun, în bătaie de joc! Asta este singura problemă. Ce se întâmpla dacă discutam omeneşte, corect, cinstit câteva minute în plus, despre marile probleme şi marile capitole ale Legii bugetului de stat, care priveşte pe fiecare dintre noi. Cu ce pierdea din imagine majoritatea sau ce se întâmpla cu Guvernul? Nimic nu se întâmpla, domnule, dar nu mai reţineţi nimic din democraţie. Nu vă mai interesează democraţia. Dumneavoastră sunteţi în perioada preotomană, sunteţi în perioada în care existau... (Vociferări în sală) Da, domnilor, sunteţi în perioada în care totul venea de la Bosfor, acum vine totul tot de la "B", de la Bruxelles. Este inadmisibil, incalificabil şi ruşinos. Îmi este ruşine că sunt membru acestui Parlament. (Discuţii şi rumoare în sală)
	Domnul Ioan Oltean: Numai puţin, stimaţi colegi, vă rog să vă păstraţi în limitele decenţei, nu vă găsiţi nici în Evul Mediu şi nici în antichitate, domnule deputat, pentru că procedura care astăzi a fost aprobată de către plenul Camerelor a fost însuşită de către Biroul permanent reunit în unanimitate, a fost procedura care s-a folosit şi anul trecut, iar intervenţia dumneavoastră îşi găsea locul, ca un cunoscător al procedurilor parlamentare, atunci când s-a pus în dezbatere această procedură, şi nu acum, când suntem în desfăşurarea procedurii de vot. V-aş ruga foarte mult, întotdeauna când vă uitaţi în ochii altora să ne vedem propria bârnă din ochii noştri. Domnul deputat Victor-Paul Dobre, pe procedură. Vă rog.
	Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte de şedinţă, Mă voi alătura şi eu intervenţiei colegului Dumitrescu, de mai devreme. Şi aş vrea să vă atrag atenţia că trebuia să fiţi prezenţi cu Proiectul Legii Bugetului de stat pe anul 2012 pe 15 octombrie a.c. Dumneavoastră nu că nu aţi respectat procedura, nu aţi respectat legea, domnilor. Nu aţi respectat legea! Aşa că, domnule coleg, ce să aşteptaţi de la nişte oameni care nu au respectat legea, să respecte proceduri sau să respecte dreptul la exprimare? Este inadmisibil, domnule preşedinte de şedinţă. Este vorba de bugetul ţării. Este poate legea cea mai importantă, o dată la un an. V-aţi permis să o aduceţi cu două luni mai târziu, fără să respectaţi legea. Călcaţi în picioare şi procedurile pe un singur principiu: plenul este suveran. Păi noi putem pleca şi să staţi dumneavoastră cu plenul suveran, pentru că puteţi aproba şi bugetul cu 80 de voturi cum aţi aprobat şi Legea pensiilor.
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Vă reamintesc că cel mai uşor este să joci rolul lupului moralist. E foarte uşor. Domnul senator Dan Ruşanu.
	Domnul Dan-Radu Ruşanu: Domnule preşedinte, În comisiile de buget, finanţe reunite am dezbătut doar amendamentele pe textul legii. Amendamentele pe anexă nu le-am dezbătut, considerând că le vom dezbate, aproba sau respinge în plen. Acum, amendamentele făcute pe textul legii creează, practic, sursele de finanţare pentru celelalte amendamente. Dacă amendamentele pe textul legii nu sunt aprobate, nu se creează sursa de finanţare. Şi atunci, automat, toate celelalte 8 000 de amendamente, câte sunt, practic, este o formalitate să le mai susţii, pentru că, neavând sursa de finanţare creată, nu se pot aproba. Rugămintea mea este - şi vă sugerez dumneavoastră şi colegilor de la putere - haideţi să discutăm amendamentele de fond pe textul legii, dacă ele nu se aprobă atunci foarte bine, nu s-a creat sursa de finanţare şi nu mai are rost să mai discutăm cele 8 000 de amendamente, decât cine vrea să şi le susţină, oricum, nu există sursă de finanţare şi nu pot fi aprobate. Deci de asta vă propun ca amendamentele de fond pe textul legii să nu se susţină un minut, pentru că nu se poate aşa ceva, iar la celelalte putem să susţinem 15 secunde, pentru că atunci se întreabă dacă se aprobă sau se respinge. Vă mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Supun votului dumneavoastră amendamentul pe care domnul profesor Stanciu l-a susţinut. Vă rog să votaţi. Voturi pentru? 96 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 137 de voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Amendamentul a fost respins. Domnul deputat George Scutaru, pe procedură. Vă rog.
	Domnul Adrian George Scutaru: Două probleme aş vrea să vă ridic, domnule preşedinte de şedinţă. În primul rând, dacă aţi fi stat să cronometraţi intervenţiile parlamentarilor din opoziţie până la acest vot, cred că au fost la vreo 12 - 13 minute. Dacă dumneavoastră aţi fi avut înţelepciunea pe care a dovedit-o domnul preşedinte Blaga atunci când v-a convins să-i daţi senatorului Vosganian dreptul la replică, până acum am fi ajuns să fi discutat pe fond 3 sau 4 amendamente. În al doilea rând, vreau să vă spun că, atunci când aţi numărat votul asupra amendamentului colegului nostru Stanciu, nu exista decât un singur secretar de şedinţă. Aşa că, vă rog frumos, mă îndoiesc că putea să numere şi voturile opoziţiei şi voturile puterii. Revenind acum secretarul opoziţiei, Georgian Pop, vă rog, să reluaţi votul ca, într-adevăr, să putem fi convinşi că ceea ce aţi numărat este adevărat şi să nu cer, ca vicelider de grup, apel nominal, considerând că avem dubii asupra votului. Mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, De câte ori a fost nevoie să numărăm voturile, cei doi secretari de şedinţă au fost unul în stânga şi unul în dreapta mea. Nu cred că această observaţie se întemeiază pe o realitate evidentă, şi cu şi fără. Vă rog, domnule lider Mircea Duşa.
	Domnul Mircea Duşa: Domnilor preşedinţi, V-aş întreba, pentru că este şi presa în sală şi nu vrem să numărăm ca la Legea pensiilor. (Replică neinteligibilă din sală.) Domnule coleg, se vorbeşte de la microfon nu din bancă. Din bancă, la grădiniţă.
	Domnul Ioan Oltean: Vă rog să nu conversaţi cu colegii din sală.
	Domnul Mircea Duşa: V-aş ruga, domnule preşedinte de şedinţă, să ne spuneţi în ce cvorum se desfăşoară şedinţa de dezbateri pe articole. Cred că în cvorumul de şedinţă, nu? Şi, dacă numărăm din doi în doi, probabil că rezultatul votului pe care dumneavoastră îl prezentaţi este acela pe care îl prezentaţi. Dar, eu vreau să vă spun că, dacă adunaţi cele două cifre pe care le-aţi anunţat, nici măcar cvorumul de şedinţă nu vi-l dă. Poate număraţi mai bine. (Discuţii în sală) Adunaţi 70 cu... şi o să constataţi că rezultatul votului pe care îl anunţaţi nu este legat nici măcar de cvorumul de şedinţă, adică de 236 de voturi. Deci, prin urmare, şi dumneavoastră recunoaşteţi prin ceea ce anunţaţi că nu suntem în cvorumul de şedinţă şi vă rog să verificaţi cvorumul.
	Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, Tot pentru că este prezentă presa, că, astăzi, fără presă nu putem să vorbim, au fost 96 de voturi pentru, 137 de voturi împotrivă şi o abţinere. (Proteste din sală) Total 234 de voturi, exact cvorumul de şedinţă. (Discuţii, vociferări) Stimaţi colegi... Domnule doctor, vă rog.
	Domnul Horia Cristian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Constat că am trecut de epoca preotomană. Suntem în epoca sovietelor în care nu contează cine votează, nu contează cine numără, contează cine publică rezultatul în "Pravda". Dar, după obiceiul binecunoscut, când 80 este egal cu 170, constat că şi 40 este egal cu 96. Şi acum, domnule preşedinte de şedinţă, cu tot respectul cuvenit, chemaţi-vă colegii la lucru, dacă vreţi să treceţi bugetul, pentru că presa este de faţă şi cetăţenii se uită la dumneavoastră. Vă rog să număraţi corect şi, dacă nu aveţi cvorum de şedinţă, să suspendaţi şedinţa. (Aplauze)
	Domnul Ioan Oltean: Domnul deputat Mircea Duşa.
	Domnul Mircea Duşa: Haideţi să facem adunarea.
	Domnul Ioan Oltean: Vă rog să adunaţi.
	Domnul Mircea Duşa: Domnule Oltean eu dacă adun, nu cu calculatorul, cu creionul, 96 cu 137 rezultă 233. Mai adunaţi dumneavoastră încă o dată, poate vă dă alt rezultat. (Discuţii, râsete, în sală)
	Domnul Ioan Oltean: Domnule Mircea Duşa, în clasa întâi se spune că 3 plus 1 fac patru. Aveam şi o abţinere, deci 233 plus abţinerea înseamnă 234. Atât am învăţat: să număr foarte bine în clasele primare. (Discuţii, rumoare în sală) Stimaţi colegi, Domnule Petrescu aveţi poftă de vorbit. Vă rog, stimaţi colegi...
	Domnul Petre Petrescu: Domnule preşedinte, De nenumărate ori în discuţiile pe care le-am avut, să spunem, în pauze, în mod privat etc., v-am spus că pentru mine, care sunt deputat la primul mandat, dumneavoastră chiar reprezentaţi ceva şi aş regreta profund dacă astăzi mi-aţi dovedi că acumulările pe care le-aţi făcut în anii aceştia, pe care i-aţi petrecut în Camera Deputaţilor, îi folosiţi pentru o altă cauză decât aceea a Parlamentului României. Acesta este motivul pentru care vin cu o rugăminte la dumneavoastră: să ţinem cont şi să numărăm corect, pentru că, în niciun caz, noi, cei de la opoziţie, nu suntem în sală 96, şi nici puterea nu reprezintă aici un număr ca cel pe care l-aţi declarat dumneavoastră. Revin la o chestiune pe care am spus-o puţin mai de vreme, domnule preşedinte, dumneavoastră mi-aţi spus mie, de foarte multe ori, că plenul este suveran, iar eu am luat parte la o serie de şedinţe în care am constatat, într-adevăr, că, indiferent de deciziile luate pe culoarele puterii sau pe alte culoare, plenul a fost, într-adevăr, suveran. Haideţi să ne respectăm, pentru că, în ceea ce ne priveşte, aşa cum am procedat şi în şedinţa Comisiei de buget, finanţe, sigur că avem punctele noastre de vedere diferite, dar nu intenţionăm să obstrucţionăm Legea bugetului de stat pe 2012, nici acolo, şi am dovedit-o, şi nici aici. Vă cerem doar să ne respectăm şi să ne respectaţi. Vă mulţumesc.
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Domnul deputat Mircea Toader, din partea Grupului parlamentar al PDL.
	Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Am votat o procedură. Orice modificare a ei trebuia discutată la vremea respectivă, v-aş ruga foarte mut, să intrăm pe ordinea de zi, să stabiliţi durata şi, până la urmă, să închideţi, eventual, microfonul. Domnul Stanciu a vorbit două minute şi optsprezece secunde. (Discuţii, vociferări, din sală)
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc. Doamna Aurelia Vasile şi apoi dumneavoastră.
	Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, cred că domnul deputat, reprezentant al Partidului Democrat, antevorbitor, nu are dreptul - şi nicăieri, nici în Regulament, nici în statut, nu e specificat - ca să ne certe. Vorbim, domnule deputat, despre bugetul României. Vorbim, domnule deputat despre şmecheriile pe care le-aţi făcut cu această ocazie. Vorbim, domnule deputat de minciunile pe care dumneavoastră le-aţi inserat în această seară şi în zilele care au trecut şi de haiul şi bătaia de joc cu care aţi procedat la dezbaterile în comisiile de avizare şi în comisia de fond. Domnule preşedinte de şedinţă, Liderul Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor, domnul deputat Mircea Duşa, v-a cerut să verificaţi cvorumul. Vă rugăm să trecem la apel nominal pentru a putea să constatăm că, într-adevăr, astăzi, la bugetul României, bugetul sărăciei românilor pentru 2012, nu furaţi aşa cum s-au furat voturile la Legea pensiilor, la alte legi şi, bineînţeles, cum am avut ocazia să vedem şi în comisia de fond, când tot timpul s-a încercat tragerea cu unu, doi deputaţi mai mult decât erau prezenţi cei din arcul puterii, cei care, spun încă o dată, nenorocesc România.
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, doamna deputat. Stimaţi colegi, Vă propun, ca să eliminăm orice fel de dubiu, să facem prezenţa. Şi, începem cu Senatul. Îl rog pe domnul senator David să citească catalogul Senatului. (Discuţii în sală) Înţeleg că nu avem la îndemână catalogul Senatului. Începem atunci cu Camera Deputaţilor. Vă rog, domnule secretar Pop Georgian, să daţi citire catalogului Camerei inferioare. Vă rog.
	Domnul Georgian Pop: Mulţumesc. Adomniţei Cristian Mihai - absent Albu Gheorghe - absent Alecu Valeriu - absent Almăjanu Marin - absent Amet Aledin - absent Ana Gheorghe - absent Anastase Roberta-Alma - absentă Andon Sergiu - absent Andronache Gabriel - prezent Anghel Florin Serghei - absent Antal István - prezent Antochi Gheorghe - absent Apostolache Mihai Cristian - prezent Ardeleanu Sanda-Maria - absent Arion Viorel - absent Atanasiu Teodor - absent Avram Marian - prezent Axenie Carmen - prezentă Balan Ioan - absent Balcan Viorel - prezent Banu Mihai - prezent Barbu Sulfina - prezentă Barna Maria Eugenia - prezentă Bădălan Eugen - absent Bădulescu Adrian - prezent Bănicioiu Nicolae - absent Bărbulescu Daniel-Ionuţ - absent Bejinariu Eugen - absent Berci Vasile - absent Béres Ştefan Vasile - absent Blaga Iosif Veniamin - absent Bleotu Vasile - absent Boabeş Dumitru - absent Bobeş Marin - absent Bode Lucian Nicolae - prezent Boghicevici Claudia - prezentă Boiangiu Victor - absent Boldea Mihail - absent Borbély László - Guvern Bordeianu Dan - absent Bostan Emil - prezent Bot Octavian - absent Botiş Ioan- Nelu - absent Boureanu Cristian Alexandru - prezent Brătianu Matei Radu - absent Brînză William Gabriel - absent Buciuta Ştefan - absent Bud Nicolae - prezent Buda Daniel - prezent Buda Viorel-Vasile - absent Budurescu Daniel-Stamate - prezent Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent Buican Cristian - absent Burcău Doina - absentă Burlacu Cristian-Ion - prezent Burnei Ion - absent Buta Sorin Gheorghe - absent Calimente Mihăiţă - absent Canacheu Costică - prezent Cantaragiu Bogdan - prezent Cazan Mircea Vasile - absent Călian Petru - absent Călin Ion - prezent Cărare Viorel - absent Câmpeanu Mariana - absentă Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă Chirilă Constantin - prezent Chiriţă Dumitru - absent Chisăliţă Ioan Narcis - absent Chiţoiu Daniel - prezent Chiuariu Tudor-Alexandru - absent Cindrea Ioan - absent Ciobanu Gheorghe - prezent Ciocan Gheorghe - prezent Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent Ciucă Liviu-Bogdan - absent Ciuhodaru Tudor - absent Coclici Radu Eugeniu - absent Coroamă Gheorghe - prezent Covaci Dorel - absent Cristea Victor - absent Cristian Horia - prezent Croitoru Cătălin - prezent Damian Ioan - absent Dascălu Constantin - prezent Derzsi Ákos - prezent Dobre Ciprian Minodor - absent Dobre Cristina Elena - absentă Dobre Victor Paul - prezent Dolineaschi Andrei - absent Donţu Mihai-Aurel - prezent Dragomir Gheorghe - prezent Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent Drăghici Sonia-Maria - absentă Drăgulescu Iosif Ştefan - absent Dugulescu Marius Cristinel - prezent Dumitrache Ileana Cristina - absentă Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent Dumitrică George Ionuţ - absent Dumitru Georgică - prezent Dumitru Ion - absent Duşa Mircea - prezent Edler András György - prezent Erdei Dolóczki István - prezent Farago Petru - prezent Farkas Anna-Lili - prezentă Fenechiu Relu - absent Firczak Gheorghe - absent Florea Damian - absent Florescu Adrian - absent Fuia Stelian - prezent Gabor Gheorghe - prezent Ganţ Ovidiu Victor - absent Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă Geantă Florian Daniel - absent Georgescu Filip - absent Gerea Andrei Dominic - absent Gheorghe Tinel - prezent Gherasim Vasile - prezent Ghiţă Cornel - prezent Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent Ghiveciu Marian - absent Giurgiu Mircia - prezent Gliga Vasile Ghiorghe - absent Göndör Marius-Sorin - prezent Gorghiu Alina-Ştefania - absentă Gospodaru Gabriel-Dan - absent Grama Horia - absent Grosaru Mircea - absent Gurzău Adrian - prezent Gust Băloşin Florentin - absent Hogea Gheorghe - prezent Holban Titi - prezent Holdiş Ioan - absent Horj Pavel - absent Hrebenciuc Viorel - absent Iacob Ridzi Monica Maria - absentă Iacob Strugaru Stelică - absent Ialomiţianu Gheorghe - prezent Iancu Iulian - absent Ibram Iusein - absent Iftime Dragoş-Adrian - prezent Ignat Miron - absent Ionescu George - absent Iordache Florin - absent Iordache Luminiţa - prezentă Iorguş Zanfir - absent Irimescu Mircea - absent Itu Cornel - absent Jipa Florina Ruxandra - absentă Jolţa Nicolae - absent Kelemen Atilla-Béla-László - absent Kelemen Hunor - Guvern Kerekes Károly - prezent Korodi Attila - prezent Kötö Iosif - prezent Leşe Doru Braşoan - prezent Liga Dănuţ - absent Longher Ghervazen - absent Lubanovici Mircea - absent Luca Ciprian-Florin - absent Lup Silvestru Mircea - prezent Lupu Mihai - absent Macaleţi Costică - absent Manda Iulian Claudiu - absent Manolescu Oana - absentă Marian Dan Mihai - absent Marin Mircea - absent Marinescu Antonella - absentă Martin Eduard-Stelian - absent Márton Árpád-Francisc - prezent Máté András-Levente - prezent Mazilu Constantin - absent Merka Adrian-Miroslav - absent Militaru Constantin Severus - absent Mircovici Niculae - absent Mitrea Manuela - absent Mocanu Adrian - absent Mocanu Vasile - absent Mocioalcă Ion - absent Moldovan Carmen Ileana - absentă Moldovan Emil Radu - absent Morega Dan Ilie - absent Motreanu Dan-Ştefan - prezent Movilă Petru - prezent Munteanu Ioan - prezent Mustea-Şerban Răzvan - prezent Nassar Rodica - absentă Năstase Adrian - absent Neacşu Marian - absent Nechifor Cătălin-Ioan - absent Neculai Marius - absent Negoiţă Robert-Sorin - absent Negruţ Clement - prezent Nica Dan - absent Nica Nicolae-Ciprian - absent Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent Nicolicea Eugen - absent Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă Nistor Laurenţiu - absent Niţă Constantin - absent Niţu Adrian Henorel - prezent Nosa Iuliu - absent Novac Cornelia-Brânduşa - absentă Oajdea Daniel Vasile - absent Olar Corneliu - absent Olosz Gergely - absent Oltean Ioan - prezent Oprea Gabriel - Guvern Oprişcan Mihai Doru - prezent Orban Ludovic - absent Pál Árpád - prezent Palaşcă Viorel - prezent Palăr Ionel - prezent Paleologu Theodor - absent Pambuccian Varujan - absent Pandele Sorin Andi - absent Panţîru Tudor - absent Pardău Dumitru - prezent Păduraru Nicuşor - prezent Păsat Dan - absent Păun Nicolae - absent Pâslaru Florin-Costin - prezent Petö Csilla-Mária - prezentă Petrescu Cristian - prezent Petrescu Petre - prezent Pieptea Cornel - absent Pirpiliu Ştefan Daniel - absent Plăiaşu Gabriel - absent Pocora Cristina-Ancuţa - absentă Ponta Victor-Viorel - absent Pop Georgian - prezent Pop Virgil - absent Popa Florian - absent Popa Octavian-Marius - prezent Popeangă Vasile - prezent Popescu Adrian - prezent Popescu Cosmin Mihai - absent Popescu Dan-Mircea - absent Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent Popov Duşan - prezent Popoviciu Alin Augustin Florin - absent Postolachi Florin - absent Potor Călin - absent Preda Cezar-Florin - absent Prigoană Vasile-Silviu - absent Radan Mihai - absent Rădulescu Adrian - prezent Răţoi Neculai - absent Rebenciuc Neculai - absent Resmeriţă Cornel-Cristian - absent Riviş-Tipei Lucian - absent Rizea Cristian - absent Rogin Marius - prezent Roman Gheorghe - prezent Roman Ioan Sorin - absent Roşca Lucreţia - prezentă Rusu Valentin - absent Sava Andrei-Valentin - absent Săftoiu Ana Adriana - absentă Săniuţă Marian-Florian - absent Săpunaru Nini - prezent Sârbu Marian - absent Scutaru Adrian George - prezent Seremi Ştefan - absent Seres Dénes - absent Socaciu Victor - prezent Solomon Adrian - absent Soporan Vasile Filip - absent Spînu Teodor-Marius - prezent Stan Ioan - absent Stan Ion - absent Stan Nicolae - absent Stanciu Anghel - prezent Stavrositu Maria - prezentă Steriu Valeriu-Andrei - absent Stoica Mihaela - absentă Stragea Sorin Constantin - absent Stroe Ionuţ-Marian - absent Stroe Mihai - prezent Stroe Radu - absent Stroian Toader - absent Surpăţeanu Mihai - prezent Surupăceanu Mugurel - absent Şandru Mihaela Ioana - prezentă Ştefan Viorel - prezent Ştirbeţ Cornel - prezent Ştirbu Gigel-Sorinel - absent Tabără Valeriu - prezent Tabugan Ion - prezent Taloş Gheorghe-Mirel - absent Tărâţă Culiţă - absent Tătaru Florin-Cristian - absent Teodorescu Horia - absent Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent Tîlvăr Angel - absent Toader Mircea-Nicu - prezent Trandafir Teodora Virgina - absentă Trăşculescu Alin Silviu - prezent Tudose Mihai - absent Turcan Raluca - absentă Tuşa Adriana Diana - prezentă Ţaga Claudiu - prezent Ţintean Ioan - absent Ţîmpău Radu Bogdan - absent Ţurcanu Florin - absent Ţurea Răzvan - absent Udrea Elena Gabriela - prezentă Uioreanu Horea-Dorin - absent Uricec Eugen Constantin - absent Vainer Aurel - absent Varga Attila - absent Varga Lucia-Ana - absentă Vasile Aurelia - prezentă Vasilică Radu Costin - absent Vişan Gelu - prezent Vîlcu Samoil - prezent Vladu Iulian - prezent Vlase Petru Gabriel - absent Vlădoiu Aurel - prezent Voicu Mădălin-Ştefan - absent Voicu Mihai Alexandru - absent Voinescu-Cotoi Sever - absent Vreme Valerian - Guvern Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent Zătreanu Dan-Radu - prezent Zgonea Valeriu Ştefan - absent Zisopol Dragoş Gabriel - absent Zoicaş Gheorghe - absent
	Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule secretar. Stimaţi colegi, Uitându-mă în sală, constat că prezenţa nu s-a îmbunătăţit în urma strigării catalogului la Camera Deputaţilor, şansele de a fi îndeplinit cvorumul nu există. În consecinţă, suspend şedinţa din seara aceasta. Ne revedem mâine dimineaţă, la ora 10.00, pentru a continua dezbaterile. Mulţumesc. O seară bună tuturor şi multă minte, de asemenea.
	Şedinţa s-a încheiat la ora 20.35.