Şedinţa Camerei Deputaţilor din 6 martie 2012

			Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În a doua parte, şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, bună dimineaţa! Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice făcute astăzi, 6 martie 2012.
			O să începem cu opoziţia, pentru că este mai odihnită, mai pregătită şi o să-l invit la microfon pe domnul profesor Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Îl rog pe domnul Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului PDL, să se pregătească. Da, domnule profesor, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă şi vă mulţumesc pentru aprecierile pe care le-aţi făcut vizavi de opoziţie, dar nu vă compătimesc pe dumneavoastră, cei de la putere, că sunteţi foarte obosiţi. Bună dimineaţa, dragi colegi! Declaraţia mea politică se intitulează "Domnule Lucian Duţă, să nu uiţi să pui data de ieri pe demisie". Dacă poporul român are o viaţă grea, unul dintre principalele motive este acela că sănătatea lui este pusă într-un pericol ce tinde să devină mortal. Actuala putere, în acţiunile sale fără discernământ, dar pe care le numeşte pompos şi la limita delirului, reforme, de parcă ar mai putea păcăli, fie şi măcar un bolnav mintal cu schimbarea pălăriei coanei Măria, a reuşit, printr-o lăcomie caracteristică şi nelimitată, să aducă ţara în pragul exasperării, al ieşitului lumii în stradă, cu pumnii strânşi. S-au risipit banii cu ghiotura pe toate prostiile. În schimb, s-au alungat medicii şi asistenţii, aceştia părăsind ţara cu miile, anual, şi nu dintre cei mai slabi meseriaşi, ci, din contră. S-au închis spitale, s-au lăsat de izbelişte alte spitale care încă mai supravieţuiesc. Acum, însă, se definitivează crima împotriva sănătăţii poporului român, prin interzicerea accesului la medicamente. Într-o primă fază, s-a mărit preţul acestora până la un prag peste care inaccesibilitatea lor devenea cronică. În pasul al doilea, perioadă pe care o trăim acum, cu toţii, s-a trecut la interzicerea accesului populaţiei la medicamente, prin alungarea sau retragerea furnizorilor externi, omorârea furnizorilor interni şi abandonarea importurilor, toate sub eterna şi răsuflata motivare că nu sunt bani. În paralel, sunt încurajate şi discriminările, de aşa manieră încât doar cei care au bani mulţi să-şi poată achiziţiona chiar şi banalele pastile de paracetamol, de exemplu diferenţele între preţul paracetamolului în ţară putând ajunge şi la raporturile de 3 la 1. Iar când laşi să se tripleze preţul unui banal paracetamol, aia nu mai e economie de piaţă, nu mai e nici măcar speculă, ci este genocid. Specialistul în managementul sării, care are tupeul să ocupe postul de şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi să se mai laude că este şi medic, nu realizează că la nivelul funcţiei sale este de fapt ceva între doctorul Ciomu şi doctorul Menghelea. Când ajungi ca să laşi fără morfină şi fără medicamente, care abia ţin în viaţă bolnavi cu boli grave, un număr de pacienţi echivalent cu populaţia unui oraş măricel, acesta este genocid, iar scuza că nu ai bani nu se mai susţine. Ai depus un jurământ, doctore Duţă, iar în baza acestui jurământ ai fost declarat absolvent de medicină, facultate ce ţi-a înlesnit căţărarea pe scaunul de unde te tot răţoieşti la oameni. Însă, care dintre prevederile acelui jurământ hipocratic îţi permite să laşi bolnavii fără morfină sau fără medicamentele vitale? Care dintre prevederile jurământului hipocratic îţi permite să stai lipit pe un scaun de pe care exerciţi un management atât de deficitar încât suferă o ţară întreagă? Căci inconştienţa ţi-am auzit-o la radiouri şi televiziuni, iar competenţa ţi-o vedem zilnic, indiferent unde am fi şi spre ce ne-am întoarce. Cum poţi să rămâi cu un singur furnizor al unui medicament de o importanţă maximă? După care regulă încurajezi şi accepţi monopolul asupra unui medicament, iar apoi tot tu te văicăreşti ca un ipocrit că eşti şantajat de ceva ce tot tu ai creat şi încurajat. Cum îţi permiţi să dai saci şi saci de euro din banii noştri, ai tuturor, pe un sistem informatic care nu numai că este mai ineficient decât tot ce exista anterior, dar este şi mort tehnic, de o bună perioadă de timp. Nu ţi se cere să descoperi secretul tinereţii veşnice, ci doar să manageriezi cu bun-simţ un sistem critic pentru sănătatea unei naţiuni. Nici Einstein nu ţi se cere să fii, ci să ai un plan de management logic, coerent, care să aibă în centrul atenţiei pacientul, adică acel om care măcar şi temporar este în postura de a avea un handicap faţă de un om perfect sănătos. Aşa de jos ai ajuns, să te lupţi cu neputincioşii, domnule Duţă? Cu copiii, bătrânii şi alţi oameni care nu au condiţia de sănătate necesară pentru a-ţi riposta? Te simţi mai bărbat dacă lipseşti un bolnav de cancer de morfină? Deci, doar atât te ajută "forţele şi raţiunea" ca să faci în folosul şi buna stare a bolnavilor. Toată ştiinţa şi putinţa ta se referă la a repeta la infinit că nu ai bani, iar cei pe care îi ai să-i arunci pe apa Sâmbetei. Atunci, du-te, domnule, şi vezi-ţi de treabă în altă parte, nu pe banii contribuabilului român. Dacă eşti aşa de competent, du-te în... Germania, să vezi ce poate doamna Merkel să-ţi ofere prin administraţia germană şi, dacă reuşeşti măcar om de serviciu, atunci să vii cu pretenţii şi ifose la statul român. Unul dintre principiile medicinii este primum non nocere, domnule Duţă, însă dumneata eşti atât de nociv pentru sistemul sanitar încât poţi omorî un om sănătos, iar pe unul deja bolnav, îl supui la cazne. Nimeni din toată aria acoperită de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu excepţia favoriţilor tăi, nu este mulţumit de activitatea ta... nici vreun subaltern, indiferent cine şi ce este; nici majoritatea colaboratorilor, nici medicii, nici farmaciştii... nimeni! Chiar nu te temi de mânia lui Dumnezeu şi de blestemele pacienţilor aflaţi în chinuri atroce? Or, singura chestie de care te temi pe lumea asta este să nu cazi în dizgraţia Cotrocenilor. Şi se mai menţiona jurământul pe care l-ai depus: "Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi încălca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda, devenind sperjur, atunci contrariul." În caz că mai ai un grăunte de onoare, domnule Duţă, dacă tot numai eşti capabil de empatie medicală, ori de a-ţi mai practica, măcar din punct de vedere al eticii, meseria de care eşti atât de mândru, respectă măcar un jurământ multimilenar şi nu uita ca pe demisia pe care ţi-o dai să pui data de ieri... Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule profesor, şi noi vă mulţumim.
			Îi dau acum cuvântul domnului Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi să îl poftească la microfon şi distinsul nostru profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului PSD, să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei. Domnule coleg, aveţi microfonul.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, domnule preşedinte. La începutul intervenţiei mele de astăzi, doresc să transmit şi eu tuturor doamnelor şi domnişoarelor să aibă parte de o primăvară frumoasă. Stimaţi colegi, Săptămâna trecută am participat la Vălenii de Munte la un eveniment prilejuit de aniversarea a doi ani de activitate a unei structuri asociative din zona Văii Teleajenului, şi anume, Asociaţia pentru Dezvoltare Locală Valea Teleajenului. Pentru mine a fost un moment cu o încărcătură emoţională puternică, deoarece am fost desemnat preşedinte de onoare al acestei asociaţii şi am avut ocazia să interacţionez cu o parte dintre oamenii care, prin efortul lor, contribuie la dezvoltarea localităţilor din care provin. Este vorba de medici, de cadre didactice, de ziarişti, de conducători de instituţii bancare, de întreprinzători, de preoţi, de oameni de cultură, de autorităţi locale. A fost un eveniment care a reuşit să adun laolaltă oameni care activează în domenii de activitate diferite, dar care au un numitor comun - preocuparea pentru dezvoltarea Văii Teleajenului. A fost un eveniment de excepţie, în opinia mea, deoarece, cu această ocazie, s-a demonstrat că, atunci când îţi pui în minte ceva şi urmăreşti realizarea acelui ţel, în cele din urmă, acest lucru se concretizează. Am prilejul astăzi să-i felicit pe cei care au pus în practică o idee pe care am avut-o în campania electorală din anul 2008, şi anume, aceea de înfiinţare a unei asociaţii care să aibă drept scop promovarea şi dezvoltarea Văii Teleajenului, astfel încât acest areal geografic să devină atractiv pentru tot mai mulţi turişti, cât şi pentru investitori. De foarte multe ori, ideea de asociere a fost respinsă în ţara noastră după decembrie 1989, considerându-se că asocierea este de sorginte comunistă. Nimic mai fals! În lumea occidentală se pune foarte mare accent pe asociere, fie că este vorba de asociere pentru formarea unor astfel de structuri neguvernamentale, sau de asocierea unor întreprinzători care au drept scop obţinerea de profit. În toate cazurile, asocierea produce efecte pozitive, dacă, desigur, scopurile urmărite sunt legale şi vizează dezvoltarea unui segment dintr-un domeniu sau altul de activitate. Această organizaţie neguvernamentală, prin înfiinţarea sa şi prin activitatea desfăşurată în cei doi ani de existenţă, a reuşit să elimine anumite prejudecăţi, oamenii convingându-se că efortul colectiv poate reprezenta cheia succesului. Tocmai de aceea sunt bucuros că acest obiectiv a fost atins şi că nimeni nu mai poate spune de acum înainte că un lucru ca acesta este greu de realizat. Nimic nu este greu de realizat. Trebuie să ai voinţă, răbdare şi să urmăreşti pas cu pas atingerea obiectivului propus. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
			Îl invit acum la microfon pe domnul profesor academician Anghel Stanciu. Şi îl rog să se pregătească domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului UDMR. Domnule profesor, microfonul este al dumneavoastră. Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Distinse domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Astăzi, deşi în grevă, adresez de la înalta tribună a Parlamentului României, următoarea scrisoare deschisă. Domnului prof.univ.dr.ing. Gheorghe Iancu, avocat al poporului, Excelenţă, Suntem acum, în urma recensământului, mai puţin de 20 de milioane de români, cu aproape 2 milioane faţă de cât eram în 2002, respectiv 21,8 milioane. În mod constant, după 1989, rata natalităţii în România scade, în timp şi mortalitatea este din ce în ce mai mare. O măsură pentru contracararea depopulării rapide a României şi contracararea efectelor acesteia în plan intern şi extern o reprezintă beneficiile sociale alocate de Guvern în semn de solidaritate, cum ar fi indemnizaţia pentru creşterea copilului, alocaţiile şi respectiv sprijinul pentru familie. Constituţia României, în art.49, specifică faptul că tinerii şi copiii se bucură de un regim special de protecţie socială. Iată că prin criterii arbitrare şi abuzive, ale actualului Guvern, prin Ordonanţa de urgenţă nr.124/2011 şi respectiv Hotărârea de aplicare a acesteia nr.57/2012, se condiţionează - atenţie! - un drept al copilului, indemnizaţia de creştere, de plata unei taxe, unui impozit la primărie. "Atâta timp cât este vorba de bani de la bugetul de stat, eu cred că este un act de dreptate pentru oamenii corecţi, pentru cei care muncesc şi-şi plătesc taxele la timp", afirma fostul ministru Sulfina Barbu, colega noastră, în a justifica o astfel de măsură, unică în ţările Uniunii Europene. Care dreptate, stimată colegă? Când de fapt ştiţi la fel de bine ca mine că indemnizaţia pentru creşterea copilului este un drept constituţional al acestuia şi este destinată dezvoltării armonioase, şi nicidecum nu poate fi taxată. Epoca în care copiii erau pedepsiţi pentru faptele părinţilor o credeam demult apusă. Să fi devenit, oare, actuala guvernare nostalgică după anii ’50, de tristă amintire, când copiii erau exmatriculaţi din şcoli deoarece părinţii acestora erau bogaţi, adică ciocoi? Astăzi, să credem oare că politica actualului Guvern este pe dos şi pedepseşte copiii pentru că părinţii acestora sunt săraci? Este absurd! Nu cred, excelenţă, că aceşti părinţi se lăfăie în bani şi nu-şi plătesc taxele. Dimpotrivă, realitatea arată că ei nu-şi plătesc taxele din cauza sărăciei cronice în care se găsesc, din cauza pierderii locurilor de muncă, din cauza crizei şi, de ce nu, poate a politicii guvernului. Noi credem, însă, că este momentul acum ca Avocatul Poporului, care nu este nici al guvernului, nici al unui partid, este şi trebuie să intervină, pentru: 1. a apăra drepturile copilului, când astăzi, la peste 73 de mii de familii li s-au sistat ajutoarele sociale şi, ceea ce este mai grav, indemnizaţiile pentru creşterea copilului; 2. pentru a ajuta şi impulsiona creşterea ratei natalităţii, prin încurajarea familiei spre a naşte şi creşte copii, spre a împiedica deşertificarea României prin depopularea sa, ca urmare a unor astfel de politici contrare prevederilor Uniunii Europene, prin care drepturile copilului sunt restricţionate de taxe aplicate părinţilor. Drept urmare, excelenţă, vă rugăm, în baza prerogativelor pe care Avocatul Poporului le are conform legii, să atacaţi la Curtea Constituţională Ordonanţa nr.124/2011 şi, pe cale de consecinţă, Hotărârea de Guvern nr.57/2011, spre a apăra drepturile copilului, conform art.49 din Constituţie, şi a stopa tendinţa îngrijorătoare ca pe viitor România depopulată să nu mai fie a românilor, ci a altor naţii, poate migratoare, şi, de ce nu, din Mongolia, din Asia. Cu încrederea că veţi acţiona ca în întreaga dumneavoastră activitate, cu competenţă şi respect faţă de adevăr şi solidaritate socială, vă asigurăm de înalta noastră consideraţie. Semnează prof.univ.dr. Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi. Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă rog să-mi mai permiteţi o jumătate de minut ca de la aceeaşi tribună să aduc şi eu prinosul meu de recunoştinţă, de dragoste şi iubire pentru mamele, soţiile şi fiicele noastre. Ziua de 8 Martie este o zi sfântă, căci, dacă mamele noastre nu erau, fiicele noastre nu erau, nici noi nu eram. Am fost cândva copii, poate primeam indemnizaţii, poate e bine să le dăm acum. Fiţi mândre de noi, cei care suntem în Parlament, mame, fiice, surori! Încercăm să fim alături de voi, să vă facem bine. Dumnezeu să vă aibă în pază, să vă ocrotească, să trăiţi bine! La mulţi ani, de 8 Martie! Vă mulţumim pentru atenţie.
			Domnul Ioan Oltean: Să trăiţi bine şi frumos, domnule profesor, şi toate doamnele noastre să trăiască aşijderea.
			În invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád, pentru a da citire declaraţiei politice, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului de parlamentari independenţi. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, La sfârşitul lunii februarie, în mai multe localităţi din judeţul Covasna şi în altele din ţară şi străinătate au avut loc manifestări de comemorare a 300 de ani de la naşterea marelui savant Bod Péter. Cine a fost acest om? S-a născut la 22 februarie 1712 în comuna Cernat din judeţul Covasna dintr-o familie foarte săracă de nobili. Tatăl, care nu a fost şcolit, a decis ca fiul lui să înveţe. Trăia într-o perioadă în care foametea, datorată secetei, pe urma invaziilor de lăcuste, ciuma, războaiele au decimat populaţia din Ardeal, mulţi luând drumul străinătăţii. El însuşi nu a avut din ce să se întreţină. A trebuit să-şi întrerupă studiile pentru a găsi loc de muncă şi susţinători. A lucrat o perioadă la Baia Sprie în judeţul Maramureş, ca învăţător, pe urmă, în tot timpul studiilor, pe lângă elevi mai înstăriţi. Şi-a căutat şi găsit mecena, care văzându-i aptitudinile, l-au susţinut material. Şi-a urmat studiile la Aiud şi Leiden. De aici s-a întors în Ardeal cu cărţi a căror totalitate cântărea câteva sute de kilograme. A devenit preot la Hăghig şi Ighiu, ajungând să devină episcop vicar. A publicat 21 de lucrări şi alte 21 au rămas nepublicate. A scris, printre altele, lucrări cu caracter religios, de istorie şi literatură, printre care prima enciclopedie despre savanţii şi literaţii maghiari, o istorie a secuilor din Ardeal, precum şi una, în limba latină, despre istoria românilor din Ardeal. Ce a demonstrat prin întreaga sa viaţă? Că dacă vrei să înveţi, nici sărăcia, nici vicisitudinile sorţii nu te pot opri. Că dacă îţi termini studiile în străinătate, te poţi întoarce la tine în ţară, chiar dacă acolo viaţa e mai grea, şi că poţi sluji propriul popor şi să stimezi, în acelaşi timp, şi o altă comunitate cu care convieţuieşti. Mesaje importante atunci când mulţi tineri de astăzi iau drumul străinătăţii, când naţionalismul exacerbat a luat iarăşi amploare în această campanie electorală, atunci când tineri studenţi români din Târgu Mureş, într-o atmosferă care aminteşte de cea din 1990, când ei încă nici nu erau născuţi, demonstrează împotriva drepturilor legale ale colegilor lor maghiari, atunci când profesorii universitari din aceeaşi localitate refuză să aplice legea într-o instituţie de învăţământ declarată prin lege a fi multiculturală. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.
			Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Ioan Munteanu şi se pregăteşte domnul deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
			Domnul Ioan Munteanu: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Complici la cel mai mare jaf din istoria poporului român". Aşa vom fi, cu siguranţă, apreciaţi noi, cei care asistăm la punerea la cale a unui acord ruşinos şi nerentabil pe care posturile de televiziune aservite puterii l-au prezentat a fi unul foarte profitabil. Politicienii din jurul Preşedintelui Băsescu au hotărât să dea spre exploatare unei firme canadiano-române cu acţionariat american zăcămintele de metale rare şi preţioase de la Roşia Montană în schimbul locurilor de muncă. Înainte de a vorbi despre "avantajele" afacerii trebuie spus că Roşia Montană reprezintă un patrimoniu cultural deosebit, ce cuprinde 50 de obiective istorice clasate, dintre care 7 au fost desemnate ca monumente de valoare naţională şi universală. Există demersuri întreprinse de către Academia Română, Casa Regală, experţi, oameni de cultură, cercetători care vizează includerea acestui perimetru numit Roşia Montană în Patrimoniul UNESCO. În timp ce adevăraţii români au asemenea preocupări, mai-marii ţării au alte gânduri, şi anume să lase bogăţiile acestei ţări să intre pe mâna străinilor pentru un profit neînsemnat: statul român ar primi 4% redevenţe pentru aur şi argint, dar într-o ţară ca Africa de Sud redevenţele pentru metale preţioase sunt de minimum 20%. Statul român ar urma să suporte cheltuielile de întreţinere a sistemelor de captare, monitorizare a emisiilor de acid cianhidric, pompare şi tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, ceea ce înseamnă cam 12 milioane de euro anual! Se preconizează a fi procesate cu cianuri aproximativ 200 de milioane de tone de minereu, în fiecare tonă estimându-se a fi 1,5 grame de aur la tona de minereu şi 11,7 grame de argint pe tonă (conform datelor preluate din mass-media). Ceea ce nu se spune e faptul că nu atât aurul şi argintul îi interesează neapărat pe canadieni, cât mai ales metalele rare care însoţesc respectivele zăcăminte. De exemplu, galiu se găseşte la Roşia Montană în cantităţi de 300 de ori mai mari decât aurul, preţul său este de 900 dolari pe kg şi este folosit în fabricarea panourilor fotovoltaice, extrem de utile în condiţiile actualei crize a petrolului. Dacă într-o tonă de minereu sunt doar câteva grame de aur şi de argint, metalele rare se găsesc în cantităţi impresionante: arseniu - 5.000 de grame pe tonă(!), vanadiu - 2.500, titan 1000 grame, crom - 50 grame, nichel-30 grame, apoi cobalt, germaniu, molibden etc. Iar în contextul epuizării resurselor de energie şi a nevoii dezvoltării energiilor regenerabile aceste zăcăminte apar mult mai interesante pentru canadieni decât metalele preţioase care fac obiectul acordului. Ceea ce nu se ştie este faptul că în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal recuperat în plus intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul! La Roşia Montană ar urma să se utilizeze peste 1.560.000 de tone substanţe periculoase, dintre care 84.000 de tone de cianuri. Dacă Germania, Cehia, Turcia, Argentina au interzis mineritul cu cianuri, de ce guvernanţii români acceptă această tehnologie cu impact devastator asupra mediului înconjurător. La fel de nepăsători s-au arătat şi în cazul contractului cu societatea americană Chevron care prin fracţionarea hidraulică, procedură de exploatare a gazului de şist, va determina producerea de cutremure şi poluarea pânzei de apă freatică... Acest subiect l-am dezvoltat5 săptămâna trecută. Aceste "avantaje" ale unor acorduri împotriva ţării, a românilor, a mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor trebuie neapărat să stârnească reacţii vehemente, acum, cât nu e încă prea târziu. Dacă cele două contracte vor fi demarate, atunci nu se va mai putea face absolut nimic. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Viorel Arion şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Valeriu Alecu.
			Domnul Viorel Arion: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Europa 2020". Europa 2020 este strategia asumata de către Comisia Europeană pentru viitoarea perioadă şi va sta inclusiv la baza programării tuturor fondurilor europene pentru perioada 2014-2020. Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc: - creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; - creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive (sprijinită în special de iniţiativele strategice); - creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. Comisia propune următoarele obiective principale pentru Uniunea Europeană: - 75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să aibă un loc de muncă; - 3% din PIB-ul Uniunii Europene investit în cercetare-dezvoltare; - rata abandonului şcolar timpuriu redusă sub nivelul de 10% şi cel puţin 40% din generaţia tânără să aibă studii superioare; - numărul persoanelor ameninţate de sărăcie trebuie redus cu 20 de milioane. Pornind de la aceste considerente, România si-a propus, pentru următoarea perioadă, următoarele obiective şi direcţii de acţiune: a) Dezvoltarea unui Cadru Naţional al Calificărilor, adecvat nivelului de dezvoltare economică actuală, şi asimilarea lui la nivelul pieţei muncii. Se urmăreşte prin această măsură crearea unor locuri de muncă sustenabile, durabile în timp; o mai bună integrare a absolvenţilor pe piaţa forţei de muncă; creşterea potenţialului de atragere a capitalului străin în spaţiul economic românesc, pe baza unei oferte adecvate de forţă de muncă; creşterea mobilităţii forţei de muncă; b) Crearea unui cadru de selecţie obiectiv, care să permită atragerea tinerilor cu aptitudini către calificările care asigură implementarea unui model predeterminat de dezvoltare economică, cum ar fi: tehnologia informaţiei (TIC, inginerie, ştiinţe ale naturii, servicii, agricultură). Prin această măsură se urmăreşte creşterea performanţelor profesionale ale absolvenţilor şi gradului de ocupare a forţei de muncă, stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii, inclusiv prin finalizarea şi adoptarea Strategiei naţionale de învăţare permanentă. Prin această acţiune se urmăreşte creşterea numărului absolvenţilor de învăţământ terţiar, creşterea interesului pentru învăţare în contexte informale şi nonformale şi recunoaşterea rezultatelor obţinute prin acest tip de învăţare. Europa anului 2020 trebuie să devină o preocupare a tuturor factorilor politici de la nivel naţional şi regional. Rezultatele acestor demersuri vor trebui să se regăsească în traiul de zi cu zi al fiecărui cetăţean european. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Alecu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea aceluiaşi grup parlamentar. Aveţi cuvântul.
			Domnul Valeriu Alecu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică vizează piaţa muncii. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Crearea de noi locuri de muncă reprezintă o condiţie esenţială pentru ieşirea din recesiunea economică, iar în acest sens un rol important îl au atât investiţiile publice, cât şi cele private. Sprijinirea eforturilor de accesare a fondurilor europene pentru programele de investiţii economice în mediul rural reprezintă un alt instrument util ce trebuie luat în calcul. Societatea românească traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economic, însă, cu toate acestea, şomajul din România nu a depăşit nici în perioadele cele mai dificile 7-8%, mult mai puţin decât state precum Spania, Portugalia, sau chiar media europeană. Cu toate acestea, chiar dacă cifra este rezonabilă, şomajul rămâne o stare negativă a economiei, care trebuie înlăturată. Deficitul bugetar datorat în mare parte deficitului acumulat la fondul de pensii, consecinţa degradării raportului dintre angajaţii care contribuie la fondul de pensii şi numărul mare de beneficiari, este elementul de alarmă care ne obligă să găsim rapid soluţii de reformare a pieţei muncii din România. Măsura dură şi nepopulară a reducerii numărului de bugetari trebuie completată cu soluţii optime pentru creşterea numărului de angajaţi din mediul privat. Acest lucru poate fi făcut prin facilitarea fiscală pentru angajatorii privaţi care creează noi locuri de muncă sau care reinvestesc profitul în tehnologie de ultimă oră. Dacă ţinem cont de numărul relativ mare de şomeri şi de numărul necunoscut de persoane apte fizic de muncă, dar care se limitează la practicarea unei agriculturi de subzistenţă pe suprafeţe agricole mici, este evident că trebuie regândită politica de calificare şi recalificare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Evaluarea ofertei de locuri de muncă arată că sunt solicitări de angajare, însă aceste joburi implică o calificare specifică, de regulă în domeniul IT sau în cel al serviciilor specializate. Chiar şi ofertele de locuri de muncă în industrie arată o tendinţă spre un anume tip de lucrător, cu anumite abilităţi şi calităţi specifice pentru activitatea respectivă. Necesitatea creşterii numărului de angajaţi în mediul privat obligă la flexibilitate atât din punct de vedere al administraţiei, prin măsuri de relaxare fiscală, cât şi din punct de vedere al calificării şi pregătirii profesionale specifice. Acest lucru poate fi făcut prin măsuriprecum: - identificarea tuturor persoanelor apte de muncă, aflate în afara pieţei muncii actuale; - programe de instruire, recalificare şi pregătire profesională, inclusiv prin accesarea fondurilor europene pentru acest tip de persoane; - măsuri fiscale proactive, atât pentru angajator cât şi pentru angajat, în situaţia relocării sau a navetei la locul de muncă; - programe de susţinere a angajaţilor în problematica delicată a creşterii copiilor (creşe, grădiniţe cu program prelungit); - programe şcolare, în special în zona studiilor liceale sau universitare pentru specializarea şi preangajarea tinerilor (burse, indemnizaţii de preangajare). Este evident că în mediul rural există un număr semnificativ de persoane, în special de sex feminin, care sunt apte de muncă, au o pregătire generală de bază şi au nevoie doar de cursuri de calificare/recalificare pentru a putea ocupa locuri de muncă în zona serviciilor sau a producţiei. Realitatea socială din mediul rural arată că există oportunităţi de afaceri în această zonă, mai ales dacă dezvoltatorul este sprijinit în plan local şi are posibilitatea accesării fondurilor europene. Din păcate, aşa cum ştim, disfuncţionalităţile din programele cu finanţare europeană care au condus la suspendarea plăţilor pentru POSDRU, arată că a fost identificată nişa spre fraudă. Cu atât mai mult este momentul să sprijinim acele proiecte care au rol multiplicator, în sensul creării de locuri de muncă şi de rezolvare a unor necesităţi în mediul rural. O decizie politică care să pună în aplicare aceste măsuri ar putea aduce în anul 2012 o relansare pe piaţa muncii, o creştere a numărului de angajaţi, o reducere a numărului de şomeri şi a numărului de asistaţi social. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga şi îl rog să se pregătească domnul deputat Gabriel Andronache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
			Domnul Iosif Veniamin Blaga: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Domnule preşedinte, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Lumea în care am trăit şi trăim." Am convingerea că nu puţini şi nu de puţine ori gândesc la acest lucru. De-a lungul evoluţiei umane au existat şi există tone de studii, reflexii, teorii de tot felul, manuale pe teme politice, economice sau sociale, articole, legi, comentarii, multe alte abordări legate de existenţa şi convieţuirea noastră pe Terra, casa noastră. Încerc în câteva rânduri să-mi pun şi poate să ridic câteva semne de întrebare legate de lumea din jurul nostru, lumea cu bunele şi relele ei. Am convingerea că subiectul este inepuizabil în diversitatea şi complexitatea sa. Aşa este. Numai că uneori lucrurile sunt atât de simple şi nu necesită multă teorie sau filozofie. Tema actuală, în actuala criză economică sau stare de fapt economico-socială, aşa cum reiese dintr-o serie de documente, este lipsa locurilor de muncă pentru asigurarea unui venit decent şi toate celelalte care decurg de aici. Paradoxal, chiar şi existenţa unui loc de muncă, astăzi, îţi pune problema unui trai decent. Dacă înainte de ’89 s-au construit fabrici peste fabrici şi nu numai, astăzi există o anumită să-i spun "chinuială" în crearea a noi locuri de muncă. Dar şi dacă sunt, venitul realizat este de multe ori insuficient unui trai decent. Dacă în ’90, imediat după Revoluţie, salariu unui muncitor ajungea la 3.000 - 5.000 lei, astăzi el poate ajunge până la 1.000 - 1.500 lei. Ca primar în oraşul meu, în ’90, primeam 6.000 lei. Dacă facem referire la preţuri, hai să spunem că sunt aproximativ similare, dar nu prea este aşa. Un exemplu: benzina era circa 3,50 lei, acum 5,90 lei. Un aspect l-aş mai pune, lângă edificiile economice fie industriale, fie agricole, s-au ridicat numeroase spaţii de locuit, blocuri cu mai multe etaje. Nu fac apologie vechiului sistem. Fiecare sistem cu bunele şi cu relele sale. Dar mă întreb, de ce astăzi nu reuşim mai mult? Un stat democratic ar trebui să favorizeze mai degrabă majoritatea populaţiei. Pe aceasta se bazează, de fapt, democraţia. Unul din răspunsurile pe care ni le dăm sigur ar fi existenţa unui gol (vid) între popor şi Guvern. Administraţia locală şi Parlamentul nu reuşesc, din păcate, să umple în suficientă măsură acest gol. Nu analizez cauzele, a cui este vina! Am convingerea că o analiză atentă ar scoate la iveală aceste cauze. Întrebarea este dacă va fi voinţa politică necesară pentru înlăturarea acestor lor. Oricum, toate au o legătură cu ceea ce numim dreptate şi adevăr. Societatea omenească pare să se scufunde cu eşecul structurilor ierarhice, care nu sunt doar incapabile să distribuie bunurile, dar au ajuns chiar să distorsioneze lucrurile pentru a-şi atinge scopurile proprii. În una din participările mele la şedinţele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Comisia pentru populaţie şi migraţie, un economist american spunea: "Lăcomia acestei lumi a dus şi duce la destabilizarea vieţii economice şi sociale. Trebuie redus consumul din partea unor state pentru a salva planeta" (am încercat să reproduc esenţa discursului). Lăcomia îşi scoate capul hidos când indivizi şi grupuri de indivizi caută să realizeze un câştig nerealist pe cheltuiala altora. Lăcomia, în multe cazuri, va ispiti pe bogat să oprime pe cel sărac, pe partenerii în tranzacţii să se mintă unul pe altul şi pe investitori să-şi asume riscuri iraţionale. Toate acestea par evidente în actuala criză. O economie bazată pe piaţa liberă ar trebui să distribuie puterea mulţimilor de lucrători, inventatori, investitori şi consumatori. Globalizarea, cea la care se face trimitere de multe ori, care poate face posibil ca o întreagă umanitate să devină o singură familie bazată pe valorile dreptăţii, echităţii şi solidarităţii nu trebuie demonizată. Principiul subsidiarităţii trebuie să rămână perfect valabil. Cred că în vremurile acestea pline de nesiguranţă şi neprevăzut pe care le trăim, când vedem neputincioşi cum multe se clatină în jurul nostru, să rămânem sprijiniţi tot mai mult pe adevăr. Mulţi au pus şi pun întrebarea: dar ce este adevărul? Stimaţi colegi şi colege, Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră, există un singur răspuns sigur: Isus Hristos este calea, adevărul şi viaţa. Mulţumesc mult.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc, domnule deputat Iosif Blaga.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Gabriel Andronache şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "I se spune «Prăbuşilă»" şi este realizată în temeiul art.72 alin.(1) din Constituţie şi art.188 şi următoarele din regulament. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La data de 22 februarie 2008, Consiliul judeţean Braşov a dărâmat un monument istoric din clasa A situat în municipiul Braşov. Cu această performanţă Consiliul judeţean condus de liberalul Aristotel Căncescu poate fi asemuit cu hoardele de tătari, care, timp de un secol, au incendiat şi dărâmat în numeroase rânduri zidurile, turnurile şi locuinţele Braşovului. Confirmarea adevărului conţinut în comparaţia de mai sus vine chiar de la domnul Aristotel Căncescu, care a afirmat în presa braşoveană că se bucură pentru că s-a prăbuşit turnul. Sunt mai multe aspecte de afirmat şi de lămurit. 1) De ce minte domnul Aristotel Căncescu că nu a făcut lucrări ilegale care au dus la prăbuşirea turnului? 2) Pe ce a cheltuit banii pe care i-a luat pentru reabilitarea zonei istorice După ziduri-Graft, din moment ce turnul din zonă este în continuare dărâmat? La prima întrebare răspunsul are conotaţie penală. Îi este frică să spună că a dat ordin de începere a lucrărilor, pentru că acest fapt ar atrage răspunderea penală pentru dărâmarea unui monument istoric. În fapt, a şi recunoscut că lucrările începuseră când s-a prăbuşit turnul, afirmând că în zonă se efectuau lucrări de degajare a lianelor crescute pe turn şi de extragere a rădăcinii unui copac de 10 metri înălţime. Curios este că cetăţenii care locuiesc în zona turnului nu-şi amintesc să fi văzut vreodată vreun copac crescut pe turn. Este o minciună dovedită de fotografiile care înfăţişează turnul înainte de a fi dărâmat, fără vreun copac crescut în preajma sa. La a doua întrebare, lui Aristotel Căncescu îi este frică să răspundă din acelaşi motiv ca cel invocat la prima întrebare. Răspunsul corect ar atrage răspunderea penală pentru deturnare de fonduri, infracţiune stipulată de art.302 din Codul penal. În fapt, a luat bani pentru a reabilita turnurile din zona Graft, nu le-a restaurat, dimpotrivă, pe unul l-a dărâmat, iar miliardele de lei obţinute din contractul de credit 7005/2007, încheiat cu BCR, i-a utilizat în alte scopuri, cine ştie, pentru chiolhanurile electorale organizate la cantina partidului în 2010 şi 2011. Domnul preşedinte al Consiliului judeţean Braşov a afirmat anul trecut că a terminat restaurarea sistemului de apărare al cetăţii medievale Braşov. Dar, unde sunt banii, domnule Căncescu, pentru restaurare, deoarece aceasta este departe de a fi încheiată. Turnul Mănuşarilor a fost distrus, iar banii pentru reabilitarea acestuia au fost cheltuiţi în alte scopuri. Şi, atunci, cum aţi terminat de refăcut cetatea Braşovului? De fapt, aţi terminat prin distrugere un monument istoric. Cele două întrebări aşteaptă în continuare răspunsuri corecte. De la domnul Căncescu nu vor veni. Sperăm să vină de la organele de cercetare penală care au în lucru dosarul penal 67/P/2007. Opera domnului Căncescu de distrugere a simbolurilor braşovene s-a împlinit prin falimentarea societăţii comerciale "Prodlacta", societate cu o tradiţie de zeci de ani în fabricarea produselor lactate pentru braşoveni şi în colectarea laptelui de la fermierii din judeţul Braşov. Identificăm acelaşi modus operandi. Bani veniţi de la Guvern pentru programul "Cornul şi laptele", care trebuiau viraţi societăţii "Prodlacta", deoarece aceasta îşi îndeplinise contractul şi livrase produsele lactate în anul 2010 către şcolile braşovene. Ce a făcut domnul Căncescu? A luat miliardele care trebuiau date către "Prodlacta" şi le-a folosit posibil pentru excursiile electorale organizate de consiliul judeţean la diverse mănăstiri în 2010 şi 2011. "Prodlacta" a rămas cu o pagubă de câteva miliarde de lei, nu a mai putut plăti furnizorii de lapte, nu a mai putut plăti impozitele către stat, nu a mai putut plăti salarii şi astfel a intrat în faliment. Avem, prin urmare, două fapte asemănătoare. Acelaşi personaj, domnul Aristotel Căncescu, acelaşi mod de operare, constând în deturnare de fonduri şi acelaşi rezultat al acţiunilor sale: prăbuşirea unui monument istoric din categoria A şi prăbuşirea unui simbol al industriei alimentare din Braşov, adică prăbuşirea "Prodlacta". Pentru faptele de vitejie soldate cu acelaşi rezultat, îi acordăm titlul "domnul Prăbuşilă". Să sperăm că un astfel de personaj va fi trimis în curând la pensie de electoratul braşovean, pentru că judeţul Braşov trebuie să se dezvolte, nu să intre în faliment. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Dacă între timp a mai apărut vreun coleg care doreşte să-şi susţină... da, domnul Mircea Duşa urmează, liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Lubanovici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În calitate de reprezentant al românilor din diaspora în Parlamentul României, care include şi Statele Unite ale Americii - şi care constituie încă de la înfiinţarea sa un model pentru respectarea drepturilor omului, doresc să salut semnarea la 1 martie 2012 a Protocolului privind minorităţile naţionale de către reprezentanţii permanenţi ai României şi Serbiei la Uniunea Europeană - condiţie pusă de ţara noastră pentru a vota acordarea statutului de candidat la Uniunea Europeană al Serbiei. Cele mai importante prevederi ale acordului sunt: ca minoritatea română să fie reprezentată în Parlamentul Republicii Serbia, aşa cum şi minoritatea sârbă din România este reprezentată în Camera Deputaţilor, chiar potrivit Constituţiei vechi din 1991; iar "accesul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale române din Serbia de Est la educaţie, mijloace de informare, administraţie publică, precum şi la serviciul religios în limba maternă să fie asigurat de partea sârbă, în conformitate cu prevederile legii". Se cuvine să amintim aici că numărul real al românilor sau vlahilor în Timoc - cum i-au intitulat sârbii pentru a diviza comunitatea română din Serbia - este între 250.000-300.000, şi nu de 30.000, conform propagandei oficiale sârbe, românii fiind încă majoritari în 154 de sate şi în 46 de sate cu populaţie mixtă, fără a se bucura însă de niciun fel de drepturi lingvistice, educaţionale, culturale specifice minorităţilor. Aceste evidenţe au fost aduse la cunoştinţa publicului de către Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei de cultură româno-vlahe "Ariadnae Filum". În condiţiile acestea, este greu de înţeles necunoaşterea realităţilor din Balcani de către diverşi înalţi oficiali europeni, cum ar fi şeful diplomaţiei germane, domnul Guido Westerwelle - care a acuzat România că a blocat obţinerea statutului de stat candidat la aderare pentru Serbia din raţiuni de "politică internă", iar ministrul suedez de externe, domnul Carl Bildt, a acuzat şi el indirect România de "lipsă de spirit european". "Europeniştii" din Marea Britanie - care, de altfel, nu a intrat în zona euro şi nu a semnat nici recentul acord privind guvernanţa fiscală - au mers până acolo încât au declarat că "ar trebui să fii un naţionalist din secolul al XIX-lea ca să crezi astfel de mizerii!" - că Serbia ar încălca brutal drepturile românilor din Timoc. Personal, în calitate de secretar al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, le recomand tuturor acestor oficialităţi să verifice realitatea de la faţa locului; aşa ar putea constata manifestări cu adevărat mizerabile, dar la adresa românilor din Timoc. Astfel, ar fi "puţin uimiţi" când ar trăi cu românii de acolo şi s-ar pomeni cu gloanţe în uşă - aşa cum s-a întâmplat în decembrie trecut cu clopotarul bisericii româneşti din localitatea Şpicova. Istoria abuzurilor împotriva românilor din Timoc e veche, însă: în 2003, biserica din Malainiţa, prima din istoria recentă unde se slujeşte în limba română, era aproape să fie dărâmată de naţionaliştii sârbi, iar apoi, la sediul asociaţiilor româneşti din Timoc, au fost sparte geamuri şi lăsate mesaje ca "Marş afară din Serbia!". Ulterior, pe zidurile unor case şi biserici în care se adunau românii să se roage, au fost inscripţionate zvastici naziste... În final, rezultă cu claritate că România a cerut doar garanţii "normale" privind drepturile minorităţii române din Serbia - aşa cum a subliniat şi ministrul român al afacerilor externe, domnul Cristian Diaconescu. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu foarte mult.
			Îl invit acum la microfon pe domnul Mircea Duşa, liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe ultimul vorbitor, domnul deputat Florin Tătaru.
			Domnul Mircea Duşa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Dacă mai avem Parlament în România". Într-un an 2012, într-o Românie democratică, într-o Românie membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, nu cred că poate funcţiona un Parlament fără opoziţie. Datorită abuzurilor pe care dumneavoastră le-aţi făcut, mă refer la abuzurile parlamentare şi la nerespectarea regulamentelor, nu dumneavoastră personal, domnule Oltean, coaliţia aflată la guvernare, aţi determinat opoziţia să intre în protest parlamentar, un protest parlamentar îndreptat împotriva nerespectării Regulamentului Camerei şi abuzurilor pe care dumneavoastră le faceţi. Sigur, această dezbatere este publică, o ştiţi foarte bine, o cunoaşteţi foarte bine, cunoaşteţi condiţiile pe care opoziţia le pune pentru a reveni la lucrările Parlamentului, însă se pare că dumneavoastră nu aţi înţeles nimic din importanţa politică a protestului opoziţiei. Şi nu aţi înţeles nimic pentru că în batjocura poporului român continuaţi să desfăşuraţi activitatea în Camera Deputaţilor nerespectând regulamentul şi încălcând toate principiile parlamentare în vigoare în picioare. Într-o asemenea situaţie în care dumneavoastră numai mimaţi dialogul cu opoziţia, numai mimaţi faptul că respectaţi regulamentul şi principiile parlamentare, putem noi să venim să stăm alături de dumneavoastră în bănci? Nu. Şi o să vă dau exemple din ultimele zile în care noi, fiind în protestul acesta parlamentar, la alte activităţi prin clădirea Parlamentului român, la activităţile de la grup, la activităţi organizate şi la întâlnirile organizate cu societatea civilă, cu sindicatele şi, sigur, şi cu o monitorizare, aşa, constând într-o persoană, făcută de opoziţie la ceea ce dumneavoastră faceţi în plen, constatăm că în continuare nu respectaţi regulamentul şi încălcaţi principiile parlamentare. Mai zilele trecute aţi votat o lege, s-au organizat dezbaterile generale în plen, s-a ajuns la votul final şi aţi ajuns atât de jos, încât aţi modificat legea într-un birou. Aţi scos două articole din lege, două alineate de la un articol, care vin în plenul Camerei la vot final ca să vă daţi seama că aţi mai făcut o prostie, pentru că neavând opoziţia în sală, dumneavoastră... când fac afirmaţia "dumneavoastră", nu mă refer la dumneavoastră, domnule preşedinte, mă refer la cei care conduc coaliţia de la guvernare în momentul de faţă. V-aţi dat seama că aţi mai făcut o prostie şi aţi venit în timpul votului final şi aţi mai eliminat un articol din acea lege. Oare e posibil acest lucru într-un Parlament care are nişte principii bine statuate şi aceste principii au fost cucerite aşa, după lupte de 20 de ani de zile pentru a ajunge la un Regulament al Camerei, care cât de cât să reflecte raporturile dintre putere şi opoziţie în Parlament. Mai mult, ieri aţi adus în plenul Camerei un proiect de lege fără raport. Oare de ce? Pentru că în toate comisiile din Camera Deputaţilor aveţi majoritate, pentru că în toate aceste comisii puteţi oricând să ţineţi şedinţe şi să întocmiţi rapoarte la proiectele de legi, dar de ce aduceţi proiecte de legi fără rapoarte? Le aduceţi pentru că dumneavoastră acuzaţi opoziţia că nu vine la muncă, dar, de fapt, dumneavoastră, cei de la putere, nu veniţi la muncă. Şi şirul exemplelor poate continua. Vă mai dau un exemplu, cel cu CNA-ul. De 20 de ani, în Parlamentul acesta al României şi în Camera Deputaţilor, repartizarea diferitelor funcţii la instituţiile subordonate Parlamentului s-a făcut păstrând şi respectând algoritmul politic. Dumneavoastră spuneţi acum şi aveţi şi o decizie a Curţii Constituţionale care întăreşte acest lucru, că algoritmul politic e de la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. Dacă totuşi respectăm acest algoritm politic de la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, de ce nu-l respectăm? Săptămâna trecută din nou aţi băgat pumnul în gură opoziţiei, v-aţi luat toate funcţiile de la Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru a avea acolo majoritate şi a putea cenzura presa. Astea sunt principiile pe care dumneavoastră le promovaţi în Camera Deputaţilor. Şi, normal, conform algoritmului, la începutul acestei sesiuni, la începutul lunii februarie, la CNA ar trebui să existe doi reprezentanţi din partea PDL-ului, doi din partea PSD-ului, unul din partea PNL-ului şi unul de la celelalte formaţiuni politice sau, ştiu eu, grupuri parlamentare de independenţi care există în momentul de faţă în Camera Deputaţilor. Şi mă întreb eu, retoric, revenind la titlul declaraţiei mele: mai există Parlament în România? Nu mai există! Şi faptul că dumneavoastră nu vă daţi seama de importanţa gestului politic şi a protestului politic al opoziţiei, mă duce cu gândul la faptul că dumneavoastră trăiţi într-o lume ireală, într-o lume care n-are nici o legătură cu România reală şi nu prea auziţi ce spun cetăţenii şi ce spun românii. Şi, mai devreme sau mai târziu, până la urmă, tot românii vă vor sancţiona. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule lider.
			Îl invit la microfon pe domnul Florin Tătaru pentru a-şi preciza de la microfonul Camerei declaraţia politică. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Florin-Cristian Tătaru: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se cheamă "România, înainte şi după semnarea Tratatului de guvernare fiscală". Nimic nu a fost mai frumos şi mai maiestuos decât mobilizarea la salvarea monedei unice şi, până la urmă, a proiectului european, fapt ce s-a produs odată cu semnarea Tratatului de convergenţă fiscală dar şi a ajutorului financiar pentru prăbuşita Eladă. Mobilizarea europeană dată la semnalul prăbuşirii Greciei a fost singurul moment de împlinire a conceptului de "Unitate" pe care putea să îl dea Uniunea Europeană tuturor scepticilor la nivel global. Per ansamblu, mesajul geopolitic este puternic, Europa dovedind solidaritate şi capacitate de mobilizare. Mesajul este puternic, de forţă şi reprezintă o oportunitate chiar pentru avansarea proiectului politic al Uniunii Europene, mai ales că nimeni nu mai credea că aceasta poate înainta vreodată; proiectul Constituţiei Europene eşuase de mult, convergenţa este din ce în ce mai greu de atins, pieţele operează diferit iar decalajele din interiorul Uniunii se consolidează. Deci una peste alta, o soluţie brutală şi simplistă, cum a fost aceasta a Tratatului de convergenţă, este preferată în hăţişul birocratic şi de diversitate al intereselor la nivel european, decât lipsa oricărei acţiuni. Cu toate acestea, acest salt de disperare - pe care l-aş denumi aşa - nu poate rămâne la acest nivel. Ne-am obişnuit să ne uităm la Europa în ceea ce priveşte planurile de viitor şi de mult ori pe bună măsură pentru că România a evoluat sinuos. Însă mi-e teamă că această paradigmă a dezvoltării şi modernizării României doar pe planurile Comisiei Europene demonstrează o neputinţă a guvernării actuale PDL din ultimii ani, suprapusă pe o criză sistemică majoră. De la aderarea României la Uniunea Europeană şi NATO, nu am avut niciun proiect major, nu avem o direcţie şi nu se poate spune ca urmărim un plan. Criticii vor spune că trebuie întâi să ne salvăm şi după aceea să ne gândim la viitor însă, din lecturile celor mai buni economişti, descoperim că o criză este şi o oportunitate. Este în primul rând o oportunitate de repoziţionare într-un climat competiţional puternic şi dacă ceva nu a mers bine până în acest moment, atunci clar trebuie schimbată direcţia şi clar trebuie schimbat accentul. Ceea ce este frustrant la culme este că după contraperformanţele guvernării PDL, marcate de un sistem eficient de spoliere a resurselor statului, Puterea vine şi pune pe tablă soluţii care să fie gestionate tot de către cei care au cauzat criza, adică de sistemul bancar. Zilele trecute l-am auzit pe distinsul ministru Orban propunând ca băncile să devină organisme de gestionare a fondurilor europene... O mai mare gogomănie, îmi cer iertare, decât aceasta, nu am auzit. Servitutea politicilor publice faţă de industria bancară este mai mult decât dezastruoasă, mai mult decât periculoasă, având în vedere faptul că până acum băncile nu au fost în România niciun pilon de dezvoltare, ultimul lor "succes" fiind participarea la bula imobiliară ce a alimentat criza globală. Pentru că încă nu ni se aplică prevederile Tratatului de convergenţă ar trebui gândite în acest moment, până nu intrăm în zona euro, dacă putem să îndeplinim condiţiile de a intra în această zonă, toate planurile de optimizare a dezvoltării până când ne vom alinia la tipul de cheltuială generalizată în Uniunea Europeană. Aş îndrăzni să spun că mecanismul de ajutor financiar pentru criză nu este suficient pentru a compensa un nivel egal de investiţii cu state care au investit masiv în 40 de ani de modernizare. Europa 2020 este vagă în politicile comune de creştere a locurilor de muncă şi a potenţialului economic. Perspectiva este de cvasistagnare economică. Sectorul bancar nu sprijină dezvoltarea, iar datoriile publice mari o vor bloca. Mai mult, gestionarea crizei şi răspunsul prin Tratat la criză nu spune nimic despre reforma monetară, despre reforma euro. Vă atrag atenţia, în ultimul ceas, treziţi-vă, stimaţi guvernanţi PDL, şi creaţi solidaritate pentru un efort comun şi pentru o organizare necesară dezvoltării! Stopaţi migraţia elitelor şi redaţi acestui neam dreptul de a-şi făuri un viitor! Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule deputat, mulţumim şi noi pentru declaraţia prezentată. Stimaţi colegi, Am epuizat lista celor care şi-au dorit să prezinte de la microfonul Camerei declaraţia politică a zilei. Am avut o oră de declaraţii politice destul de bogată în conţinut. 12 parlamentari ai puterii şi ai opoziţiei şi-au prezentat declaraţiile politice de la microfonul Camerei, iar 46 au preferat să le depună în scris. Daţi-mi voie să-i nominalizez pe aceştia, pentru a fi reţinuţi în stenograma şedinţei. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi-au depus în scris declaraţiile politice următorii deputaţi: Daniel Geantă, Constantin Militaru, Ioan Balan, Eugen Constantin Uricec, Petru Călian, Monica Iacob Ridzi, Marius Rogin, Silviu Vasile Prigoană, Daniel Buda, Gheroghe Ciobanu şi Marius Dugulescu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi: Ana Gheorghe, Filip Georgescu, Culiţă Tărâţă, Ion Dumitru, Marian Ghiveciu, Vasile Mocanu, Ştefan Valeriu Zgonea, Ion Călin, Vasile Gliga, Gheorghe Ciocan, Dorel Covaci, Eugen Bejinariu, Iuliu Nosa, Ciprian-Florin Luca, Neculai Răţoi, Laurenţiu Nistor, Manuela Mitrea şi Bogdan Liviu Ciucă. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi şi-au depus în scris...
			Domnul Vasile Popeangă (din bancă): Domnul Culiţă Tărâţă face parte din Grupul parlamentar al PSD?
			Domnul Ioan Oltean: Probabil. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Mircea Irimescu, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Paul Victor Dobre, Ionuţ Stroe, Relu Fenechiu, Horea-Dorin Uioreanu, Viorel Buda şi Gigel-Sorinel Ştirbu. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnii Kötő Iosif şi Antal István. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat. Şi o rectificare, vă cer scuze, şi mulţumesc domnului profesor pentru că m-a atenţionat, domnul deputat Culiţă Tărâţă a depus declaraţia în scris din partea Grupului parlamentar progresist. Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Ne revedem la ora 10, atunci când va începe şedinţa consacrată dezbaterii proiectelor înscrise pe ordinea de zi. Să auzim numai de bine!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "România, din nou la coada Europei" Săptămâna trecută am scris despre eşecul guvernărilor PD-iste în privinţa deficienţelor majore şi ale corupţiei, tot mai crescânde, care ne-au înfrânt pe linia atragerii de fonduri europene. Prin decizia recentă a CE de a ne suspenda plăţile, pe un termen neprecizat, pentru programul POSDRU, PD a mai punctat un eşec guvernamental de proporţii. Până şi Bulgaria a avut, în acest sens, în mod constant, rezultate cu mult mai bune decât noi, România rămânând, timp de trei ani, mereu pe ultimul loc al clasamentului european. În aceste zile, o altă veste proastă a apărut pe lista "succesurilor" PD-iste: cea legată de al "n"-lea eşec băsist privind aderarea României la Schengen. Uniunea Europeană a amânat din nou, până în luna septembrie, luarea unei decizii privind aderarea României şi a Bulgariei la Schengen. Singura ţară care se opune aderării celor două state este Olanda, pe motivul lipsei de progrese în lupta împotriva corupţiei. Oare au sau nu au dreptate olandezii în privinţa acestui subiect, cel al corupţiei, care pare să se extindă cu mare viteză, precum o epidemie, asupra guvernelor portocalii sau a aleşilor locali din acelaşi brand politic consacrat integral, pe podiumul înaltei corupţii?! A câta oară suntem refuzaţi de către unii membri ai UE? Şi de ce se întâmplă constant acest lucru ruşinos? Este România doar o ţară ghinionistă?! Este acest blocaj susţinut din partea Olandei, doar o bilă neagră falsă, acordată permanent României sau toate aceste nefaste consecinţe reprezintă un eşec de proporţii al deficitarei politici băsiste, care în loc să negocieze temeinic cu Olanda şi să-şi atragă întreaga susţinere a celorlalţi partenerii din UE, preşedintele Băsescu şi ale sale guverne diletante au găsit de cuviinţă să boicoteze exporturile olandeze şi să se certe non-stop, ca la uşa cortului, cu înalţii oficiali ai acestei ţări?! Oare diplomaţia înseamnă a răspunde unei ostilităţi cu declararea unui război sau înseamnă, de fapt, căutarea celor mai bune şi rapide soluţii, pentru detensionarea conflictului, şi aceasta, mai ales, când noi, ca ţară mai nou intrată în selectul club european, depindem total de deciziile celor pe care îi atacăm?! "România şi Bulgaria nu au făcut suficiente progrese deocamdată pentru a obţine susţinerea Olandei în vederea aderării la spaţiul Schengen", a declarat premierul olandez Mark Rutte, după discuţii cu preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz. "Suntem împotriva aderării României şi Bulgariei la Schengen. Vrem garanţii absolute că sunt aplicate criteriile Schengen în cele două ţări. Avem nevoie de rapoarte pozitive în cadrul MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare), care să confirme aceasta şi că cele două ţări fac tot ceea ce este necesar (...). Există progres, dar nu este suficient", a subliniat premierul Rutte. "Bulgaria nu intenţionează să intre în conflict cu Olanda în legătură cu decizia acestei ţări de a bloca aderarea sa la spaţiul Schengen încă o dată", a declarat vinerea trecută ministrul bulgar de interne, domnul Tvetanov. Domnule Băsescu, dumneavoastră nu credeţi că aţi fost profund şi total neinspirat în abordarea vehementă pe care aţi utilizat-o cu Olanda până în prezent, abordare care s-a dovedit fără niciun rezultat?! Cred că lecţia bulgară în privinţa unui comportament instituţional corect în privinţa relaţiilor internaţionale vă prinde din nou bine, măcar acum, în al treisprezecelea ceas, domnule Băsescu! Nouă, românilor, ne cam ajunge ruşinea incomensurabilă pe care o tot îndurăm, zilnic, din cauza jocurilor dumneavoastră de prost gust şi a comportamentului extrem de inadecvat pe care-l utilizaţi în politica externă.
			Domnul Angel Tîlvăr: "Atenţie la inundaţii!" Ca urmare a căderilor masive de zăpadă şi a vremii capricioase, inundaţiile par a fi iminente. Însuşi premierul Mihai Răzvan Ungureanu a atenţionat autorităţile să se pregătească pentru "o primăvară plină de apă". Estimările meteorologice prevestesc, de asemenea, încălziri ale vremii, anunţând astfel un posibil dezastru pentru vrânceni, şi nu numai. Alocarea insuficientă de fonduri pentru ca acele cantităţi masive de zăpadă care au căzut în luna februarie în Vrancea să fie îndepărtate cât mai mult de locuinţele oamenilor şi să mărească astfel marja de siguranţă în eventualitatea unor încălziri bruşte de temperatură m-au determinat să solicit primului-ministru, printr-o interpelare, urgentarea alocării sumelor de bani necesare pentru continuarea deszăpezirilor şi transportarea zăpezii. Deşi în şedinţa de guvern din 21 februarie 2012 judeţului Vrancea i-a fost alocată suma de 2.360 mii lei, în urma unor eforturi comune făcute de Consiliul Judeţean Vrancea şi de autorităţile locale de a face o evaluare a necesarului de fonduri pentru deszăpezire, s-a constatat că, suplimentar faţă de suma alocată în şedinţa de guvern, ar mai fi necesari 6.778 mii lei. Pe lângă solicitarea referitoare la alocarea sumelor de bani mai sus amintite, am cerut primului-ministru să facă cunoscute, din timp, măsurile pe care le are în vedere pentru a preîntâmpina posibilele inundaţii, pentru că Vrancea nu mai are voie să repete episodul inundaţiilor din 2005, iar neglijenţa guvernanţilor nu mai poate fi tolerată. În plus, estimările companiilor de asigurări în privinţa efectelor pe care le-ar avea inundaţiile în Vrancea ne arată că numărul de case afectate de o asemenea urgie ar fi de 599, iar valoarea daunelor estimate se ridică la aproximativ 1,8 milioane euro, în condiţiile în care, din cele peste 99.000 de locuinţe din mediul rural din Vrancea, doar 10% au o poliţă de asigurare obligatorie. În opinia mea şi ca urmare a efectelor inundaţiilor din 2005, cred că numărul locuinţelor afectate de inundaţii ar putea fi mai mare decât cel estimat. Trebuie acordată o atenţie sporită măsurilor de prevenire şi trebuie evitate situaţiile apărute în gestionarea problemelor generate de viscolul din luna februarie, atunci când reprezentanţii guvernului în teritoriu au fost mai mult o frână în rezolvarea problemelor, decât un factor decisiv în soluţionarea lor.
			Domnul Antal István: Deşi în aceste zile suntem cu toţii absorbiţi de problemele noastre interne economice şi politice, declaraţia mea politică se concentrează pe o chestiune de drept umanitar în care sunt implicate state din Asia, şi anume repatrierea refugiaţilor nord-coreeni. O membră a Parlamentului sud-coreean, doamna Park Sun-Young, se află din 20 februarie în greva foamei protestând împotriva pasivităţii guvernului propriei sale ţări în ceea ce priveşte atitudinea Chinei faţă de refugiaţii nord-coreeni. Un principiu al dreptului internaţional afirmă că refugiaţii care în ţările de origine se pot confrunta cu tratamente inumane, tortură şi pedepse deosebit de grave se bucură de un statut special, ţările-gazdă nefiind ţinute să respecte tratatele bilaterale de repatriere. Dar China, cu tot statutul său de ţară membră a ONU şi a Consiliului de Securitate, afirmă că aceşti refugiaţi ar fi avut motive economice să îşi părăsească ţara, şi nu motive politice, aşadar va proceda la repatrierea lor. Toate acestea în ciuda avertismentelor presei internaţionale, citând declaraţiile fără echivoc ale noii administraţii nord-coreene, despre foarte probabile şi în mod sigur foarte grave repercusiuni care îi aşteaptă atât pe refugiaţi, cât şi pe membrii familiilor lor. Anual câteva mii de nord-coreeni încearcă să scape de regimul opresiv din ţara lor, iar Guvernul din Pyongyang a identificat ca soluţie la această problemă înăsprirea pazei frontierelor. O vastă campanie derulată pe internet sub patronajul a numeroase organizaţii nonguvernamentale, căreia i s-a alăturat şi Forumul Parlamentar pentru Democraţie, printre ai cărui membri mă număr şi eu, a adunat sute de mii de adeziuni, cerând Chinei să respecte drepturile fundamentale ale omului şi să refuze repatrierea cetăţenilor nord-coreeni care au ales să îşi părăsească ţara. Revin la cele afirmate în deschiderea declaraţiei, la faptul că preocupările noastre sunt mai degrabă imediate, urgente şi de ordin material, astfel că omitem să observăm ce se întâmplă în lume. Din cauza problemelor noastre uităm din ce coşmar ne-am trezit în '89 când ne-am eliberat de un regim care ne refuza orice: de la hrană la călătorii şi la libertatea de exprimare şi de conştiinţă, care ne urmărea orice mişcare şi ne pedepsea familiile şi cercul de prieteni pentru încercarea de a "scăpa dincolo" de graniţe în căutarea unei vieţi normale. În ciuda problemelor noastre cotidiene cred că ar fi bine să ne reamintim că drepturile omului nu sunt vorbe goale, ci principii pe baza cărora ar trebui să funcţioneze guvernele noastre şi organismele internaţionale, şi că fiecăruia dintre noi îi revine datoria de a atrage atenţia guvernelor asupra respectării acestor principii. Şi dacă deputata sud-coreeană poate să atragă atenţia guvernului ţării sale asupra liniei neconforme cu drepturile omului în relaţia cu China, aşa şi noi ar trebui să luăm atitudine şi să solicităm guvernului nostru o poziţie fermă în cadrul ONU asupra chestiunii refugiaţilor nord-coreeni.
			Domnul Ioan Balan: "Pactul fiscal e singura opţiune pentru stabilizarea financiară" Putem spune fără echivoc că după Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2011, care s-a demonstrat a fi şi cel mai tensionat moment de la constituirea acestui for de decizie european, Uniunea Europeană şi statele care o compun nu mai pot acţiona din punct de vedere economic discreţionar sau cu o viziune limitată doar pe termene scurte. Este regretabil faptul că la această reuniune nu s-a realizat consensul, Marea Britanie preferând să utilizeze dreptul de a rămâne în afara deciziilor fiscal-bugetare luate cu acest prilej. Timpul însă nu este pierdut şi sper ca şi britanicii să găsească înţelepciunea necesară şi să se alăture acestor demersuri. De ce un pact fiscal? Nu cred că mai este străin pentru cineva faptul că propagarea efectelor negative ale crizei mondiale s-a reflectat în ritmuri negative de evoluţie a produsului intern brut la nivelul Uniunii Europene, cu un impact negativ puternic asupra sustenabilităţii finanţelor publice europene. Aşa s-a ajuns la deficite bugetare excesive şi la dinamici de creştere a datoriilor publice care nu puteau fi finanţate de o piaţă de credit relativ epuizată de resurse. Pentru acest motiv şi ca urmare a eşecului recunoscut al Pactului de stabilitate şi creştere, care ar fi trebuit să asigure sustenabilitatea bugetară la nivelul Uniunii Europene, s-a ajuns la soluţia radicală a ajustării bugetare şi chiar a penalităţii statelor care nu se vor supune noilor rigori. Pactul fiscal se bazează pe un nou criteriu nominal, acela al deficitului bugetar structural, care spre deosebire de metodele anterioare de evaluare a deficitului bugetar exprimă mult mai sensibil sănătatea economică a unei ţări. De asemenea, Pactul fiscal se mai bazează pe legiferarea principiilor fiscale în constituţiile naţionale sau în actele normative cu rang constituţional, cu scopul precis de a elimina tentaţia oamenilor politici în a proiecta bugete fanteziste, supradimensionate faţă de potenţialul propriilor economii. Pactul fiscal este, astfel, o lovitură dură dată politicienilor care au guvernat în cea mai mare parte dintre statele din Uniunea Europeană în perioada 2007 - 2008, exact înainte de instalarea recesiunii economice, şi ale căror decizii bugetare iraţionale au condus la actuala stare de lucruri. Unde se află şi unde ar trebui să se afle România în acest context decizional? După data de 9 decembrie 2011, nu am putut să trec cu vederea criticile vehemente ale unora, autointitulaţi "specialişti", care comentau fără argumente implicarea deplină a României în procesul de reformă bugetară europeană. Înainte de toate aş vrea să clarific faptul că, prin concepţia şi statutul său instituţional, Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guverne ai statelor membre, oamenii politicii cei mai legitimi ca reprezentare, şi nicidecum Consiliul European nu este format din lideri ai unor partide politice de opoziţie sau din comentatori de politică externă de la televiziuni. Apoi, România s-a angajat, nu de ieri şi nu de azi, ci încă din anul 2003, ca urmare a Consiliului European de la Copenhaga, să adopte, atunci când va fi pregătită economic, moneda unică europeană, cu toate beneficiile economice pe care le aduce aceasta. Este un drum pe care am pornit şi de pe care nu mai putem face cale întoarsă. În al treilea rând, faptul că statele nonmembre ale zonei euro au reuşit să evite formarea unei Europe cu două viteze este un lucru care ar trebui să ne bucure, nu să ne întristeze, şi care să ne dea speranţa că vom participa în viitor la deciziile care se vor lua asupra noastră la nivelul Uniunii Europene. Nu pot să trec cu vederea protestele şi opoziţia ferventă a multora dintre actorii sociali, politici şi chiar economici din România, care îşi bazează reacţiile pe potenţiala contracţie economică ce ar rezulta din aplicarea Pactului fiscal. Este drept, aşa este, dar pentru alte state, şi nu pentru România. De ce? Pentru că în ciuda criticilor vehemente şi nefondate, guvernarea Boc a început încă în urmă cu trei ani un amplu proces de reformă structurală a cheltuielilor bugetare, începând cu salarizarea unitară în sistemul public, Legea pensiilor din sistemul public, finanţarea per capita a elevilor, standarde de cost şi multe altele. Prin aceste măsuri, Guvernul Boc a reuşit să reducă deficitul structural, lăsat de Guvernul Tăriceanu la peste 9% din PIB, la mai puţin de 2%, iar dacă ritmul reformelor se menţine, Pactul fiscal nu va reprezenta pentru România o ameninţare. Vă rog să faceţi un tur de orizont în Europa şi veţi constata că toate măsurile implementate de Guvernul Boc în perioada 2010-2012 se găsesc acum pe mesele guvernelor ca singurele soluţii pentru stabilizarea economică. Pactul fiscal va reprezenta o ameninţare numai pentru politicienii iresponsabili, care vor dori să mai păcălească electoratele cu promisiuni fără acoperire bugetară. Sper că şi opoziţia din România va dezbrăca haina ipocriziei şi demagogiei şi se va întoarce în Parlament, pentru a ratifica acest tratat extrem de important pentru toţi europenii.
			Domnul Ciprian-Florin Luca: "35 de ani de la prăbuşirea României" Vin în faţa dumneavoastră cu îndemnul de a ne apleca puţin atenţia asupra unui eveniment care a prăbuşit România în urmă cu 35 de ani. Bilanţul acelor vremuri este impresionant, mii de victime, zeci de mii de case distruse, alte mii de oameni rămaşi singuri în lume. Pe lângă durerea rememorării dezastrului din 1977, mă încearcă o imensă tristeţe văzând cum, sub ochii noştri, România se prăbuşeşte şi acum. Găsesc actuala guvernare care a pus stăpânire pe România la fel de distructivă ca un cutremur de intensitatea celui din 1977. Dacă catastrofele naturale nu pot fi nici prevăzute şi nici controlate, catastrofele politice sper eu să fie îndepărtate. România este la ora actuală extrem de slăbită de dezastrul provocat de toate măsurile de austeritate, de nonsensul politicilor publice, de suicidul sistemului de sănătate, de prăbuşirea sistemului educaţional, de haosul social, şi lista poate continua. Dacă cutremurul din 1977 a curmat 1.424 de vieţi şi 11.300 de oameni au fost răniţi, cutremurul guvernamental a redus populaţia României cu trei milioane de români, iar rata mortalităţii este net superioară ratei natalităţii. Cu toate acestea am încredere în forţa renaşterii României, iar istoria ne-a arătat mereu că suntem o naţiune-phoenix, pregătită mereu să renaştem din propria cenuşă, iar alegerile vor marca momentul zero al unei noi vieţi.
			Domnul Daniel Buda: "România sprijină Serbia în drumul spre Comunitatea Europeană" Săptămâna trecută, România a fost pusă la zid prin intermediul declaraţiilor făcute de către unii aşa-zişi specialişti sau analişti ai politicii externe, care s-au grăbit să condamne poziţia autorităţilor române cu privire la ceea ce înseamnă candidatura Serbiei la Uniunea Europeană. Chiar dacă în opinia acestor analişti, care s-au hazardat să afirme faptul că România a dorit prin această poziţiei să-şi dovedească statutul de membru cu drepturi depline în Comunitatea Europeană, un aspect esenţial de subliniat este faptul că, în sfârşit, oficialii diplomaţiei româneşti au tras un semnal de alarmă că România nu mai trebuie tratată ca ţară de mâna doua, ci, din contră, unul dintre statele care şi-au respectat angajamentele în deplinătatea lor. Fără doar şi poate, poziţia României, în cadrul comunităţii europene este una importantă, însă, în cazul Serbiei, motivele reticenţei diplomaţiei româneşti au ţinut exclusiv de situaţia comunităţilor de români - a vlahilor din Valea Timocului, adică a celor peste 150.000 de români care trăiesc dincolo de graniţă şi ale căror drepturi şi libertăţi sunt încă incerte. Fără a nega relaţiile foarte bune de colaborare consolidate de-a lungul anilor dintre cele două state, România are datoria de a lua toate măsurile necesare pentru recunoaşterea şi acordarea unor drepturi de bază minorităţii române din Serbia. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat faptul că România a avut de-a lungul anilor mai multe solicitări, poate nu la fel de ferme ca şi până acum, în legătură cu recunoaşterea drepturilor minorităţilor româneşti din ţara vecină, şi acest lucru în virtutea faptul că România, la rândul ei, a fost obligată de Uniunea Europeană să respecte drepturile minorităţilor, astfel încât astăzi este un exemplu în ceea ce priveşte acest lucru. Prin poziţia avută, România a dorit, în fapt, să acorde un sprijin Serbiei, având în vedere experienţa avută în parcursul drumului spre comunitatea europeană şi ţinând cont de faptul că nu a beneficiat, dacă aş putea spune, de clemenţa sau de sfaturile unui stat vecin. Aşadar, punctul esenţial care a stat la baza întârzierii în luarea deciziei de a acorda un vot din start favorabil candidaturii Serbiei la Uniunea Europeană a constat tocmai în asigurarea faptului că drepturile şi libertăţile minorităţilor vor fi respectate cel puţin la fel ca şi în România. Consider că în această manieră trebuie privită poziţia oficialilor români, vizând acceptarea drept candidat în Uniunea Europeană a Serbiei. Pe de altă parte, oficialii diplomaţiei româneşti nu doresc decât soluţionarea cât mai rapidă a aspectelor ce ţin de păstrarea identităţii româneşti de peste hotare, adică şi minoritatea română de peste graniţe să beneficieze de acelaşi tratament de care beneficiază minorităţile sârbe în societatea românească. În acest sens, am ferma convingere că indiferent că vorbim despre aderare sau alte probleme punctuale, statul român prin instituţiile abilitate va lua toate măsurile şi va face demersurile necesare astfel încât drepturile românilor din Serbia sau din alt sat european să nu fie încălcate. Obiectivele României sunt încă legate de reformarea şi modernizarea statului în domeniile de maxim interes precum justiţia şi accesul la spaţiul Schengen şi tocmai din acest motiv trebuie să continuăm în acelaşi ritm, astfel încât să dovedim că suntem cu adevărat un stat european şi au apus de mult vremurile când ţara noastră era catalogată stat de mâna a doua sau "oaia neagră a Europei". Pe de altă parte, această schimbare de abordare, respectiv de a ne transforma dintr-o ţară care acceptă tot într-o ţară care emite pretenţii, trebuie să fie înţeleasă prin prisma faptului că după 5 ani de la aderare România şi-a câştigat pe deplin statutul de stat european şi merită să fie tratată cu acelaşi respect precum Germania, Italia sau Franţa. În egală măsură, am convingerea că, indiferent despre ce candidatură la Comunitatea Europeană va fi vorba, România va acorda întregul sprijin şi întreaga susţine în procesul de aderare şi integrare, însă cu respectarea strictă a criteriilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale minorităţilor şi ale tuturor celorlalte îndatoriri ce decurg din tratatele şi directivele europene.
			Domnul Dorel Covaci: "S-a dat startul campaniei electorale PDL în şcoli şi biserici" Anul 2012 ne aduce o schimbare în tactica PDL de abordare a mitei electorale. De la găleţi şi biciclete, strategii portocalii au trecut la excursii, focusate pe categorii de vârstă şi domenii de activitate. Au luat-o din timp, tocmai pentru a putea atrage o masă cât mai mare de alegători până la viitoarele alegeri. Cu bugetele sărăcite sau chiar suflate de vânt, în plină criză economică, primarii PDL găsesc acum sume consistente, din surse numai de ei ştiute, pentru a finanţa excursii, mese şi transport gratuit celor cărora doresc să le cumpere voturile. Cu un tupeu nemărginit, edilii puterii se postează duminicile în biserici, în faţa credincioşilor, şi îşi revarsă tolba de milostenie, promiţând mâncare şi pelerinaje religioase pe banii publici. În şcoli, organizează excursii cu elevii majori, deci buni de vot, pentru a le spăla creierele lor şi familiilor lor. Interesant că, până acum, n-au fost bani pentru niciunele: salariile, pensiile şi toate veniturile oamenilor de rând au fost ciuntite crunt, iar singura speranţă de supravieţuire, trâmbiţată de către portavocile portocalii, a rămas împrumutul extern, cu dobânzi sufocante. S-au angajat sume imense, pe mai multe tranşe, de la creditorii externi, care şi-au rezervat, pe această cale, şi dreptul de a-şi vârî nasul în dirijarea treburilor ţării. Ne-am îndatorat pe câteva generaţii. Şi pentru ce? Unde sunt banii? Pe ce s-au cheltuit? Ce investiţii au fost realizate şi noi nu am aflat încă? Poate că acestea sunt invizibile pentru ochiul muritorului de rând sau poate că au trecut într-o dimensiune paralelă? Mai rămâne şi varianta, de altfel, cea mai probabilă, asumând neintervenţia unor forţe oculte, ca acei bani, împrumutaţi de pe piaţa externă sau sustraşi din bugetul de stat, să fie direcţionaţi spre vistieria PDL, pentru susţinerea campaniei electorale. Şi aşa, unii dintre semenii noştri vor ajunge să îşi vândă votul către PDL, pentru propriii bani sau avantaje plătite cu fonduri sustrase din salarii, pensii, contribuţii pentru acces la servicii publice. Cu un altruism, dedicare şi interes subit de a comunica direct şi a socializa cu cetăţenii, edilii se angajează chiar să însoţească fiecare mijloc de transport ticsit de masă votantă, pentru a recupera timpul pierdut în ignoranţă şi nepăsare şi a le arăta tuturor cine îi iubeşte şi îi va ajuta să trăiască bine. Dacă au ajuns să se folosească de credinţă, de Dumnezeu şi de copii pentru a câştiga, şi asta în antecedent, cu cel puţin jumătate de an înainte de alegeri, atunci nimic nu poate să ne mai mire în următoarele campanii electorale, ca practică, etică, morală, sistem de valori, încapsulate în conştiinţa colectivă a clicii PDL. Dacă startul a fost dat în forţă atât de devreme, ne întrebăm la ce nivel se ridică resursele pe care le are PDL-ul la dispoziţie pentru a fi angajate în focul luptelor electorale? O analiză mai atentă nu ar putea, oare, să ofere răspunsul ieşirii din criză, prin urmărirea firului cheltuirii acestor bani publici şi identificarea găurilor din buget prin care aceştia au fost aspiraţi? Păcat că instituţiile responsabile cu asigurarea cadrului legal şi aplicarea măsurilor coercitive nu mai au detaşarea, obiectivitatea şi libertatea de a-şi satisface atribuţiile aşa cum se cuvine.
			Domnul Dorel Covaci: "Traseismul înfloreşte în Parlamentul României - numirea lui Teodor Meleşcanu la şefia SIE" Proaspăta numire a senatorului PNL de Prahova, Teodor Meleşcanu, de către Preşedintele Traian Băsescu, la conducerea SIE este o oglindă a ceea ce a ajuns manipularea şi oportunismul la nivel de vârf. Dacă până mai acum câteva zile cei doi sus-puşi protagonişti erau exponenţi de vârf ai unor poli de putere care se ciocnesc continuu, în mod miraculos zidul s-a prăbuşit, diferenţele de convingeri s-au topit, viziunile s-au îngemănat. Senatorul Meleşcanu a găsit de cuviinţă ca, din mijlocul protestului parlamentar al USL, îndreptat împotriva puterii, al cărui artizan a fost, în calitate de vicepreşedinte al Biroului permanent PNL, să sară drept în braţele celor pe care i-a hulit şi să joace Hora Unirii. Se pare că antipatia şi ranchiuna faţă de Traian Băsescu au fost şterse cu buretele, din moment ce senatorul PNL Meleşcanu a trecut peste replica celebră, asezontă cu râsul ironic caracteristic preşedintelui, prin care se îndoia de capacităţile intelectuale ale interlocutorului său de a trece testul de inteligenţă pentru intrarea în şcoala de marină. A fost diplomat în era ceauşistă, în 1996 a intrat în Senat, pe listele PDSR. În 1997 a fondat Alianţa pentru România, apoi a devenit prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte PNL. În 2004 s-a întors în Senat, de data aceasta pe listele Alianţei D.A. A fost ministru de externe în Guvernul Văcăroiu, ministru al apărării naţionale şi interimar al justiţiei, în Guvernul Tăriceanu. Cu o biografie extrem de pestriţă, este greu, nu numai pentru electoratul votant al domnului Meleşcanu, ci şi pentru noi, colegii parlamentari, care i-am fost aproape, să ne facem o idee despre adevăratele convingeri politice ale Domniei Sale. Că doctrina şi ideologia politică nu mai înseamnă mare lucru pentru mulţi parlamentari ai zilelor noastre ne-am convins, însă, totuşi, o nestatornicie, o bâlbâială atât de accentuată şi o lipsă de identitate, ca om politic, care pleacă şi revine dintr-un partid în altul, cu nonşalanţă şi candoare, de parcă ar face turul bodegilor de pe bulevard, sunt ieşite din comun. La vânătoare de funcţii şi avantaje, unii dintre noi nu se mai gândesc la ridicolul şi derizoriul în care se îmbracă singuri şi se aruncă cu capul înainte, fără a le păsa că, totuşi, au făcut şi au reprezentat ceva în domeniul politic, diplomatic, ştiinţific sau academic, ceva care le cere, în primul rând, asumarea unei poziţii de demnitate publică. E păcat ca astfel de cariere să se sfârşească într-o notă penibilă, ca oameni de calibru şi competenţe înalte să lase scrupulele la o parte, lingând pantofii celui care le aruncă o bucăţică pe pâine. Trăgând linie, rămâne să ne lămurim cum se poate autodefini domnul Teodor Meleşcanu în faţa alegătorilor: politician, şef obiectiv şi neîngenuncheat al spionajului sau viitor instrument torţionar al Clanului PDL? Întrebarea nu e retorică, şi aşteptăm o lămurire din partea fostului nostru coleg.
			Domnul Dorel Covaci: "Mădularele statului cedează ciuruite - colaps în sistemul public de sănătate" Criza medicamentelor pentru bolnavii în faze terminale, dezvăluită de către specialiştii oncologi, care se confruntă zilnic cu neputinţa prestării decente a serviciilor de asistenţă medicală, scoate la lumină, dacă mai era necesar, nepăsarea, iresponsabilitatea şi aservirea totală a acestui sistem intereselor financiare ale puterii. Cu scrupulele suprimate la maximum, cei care ne conduc nu ezită să taie bani şi de acolo de unde aceştia fac diferenţa între coşmar şi suportabil, pentru semenii lor în suferinţă. Tentaculele mafiei puterii s-au extins în domeniul producţiei medicamentelor şi al infrastructurii medicale, speculând boala şi durerea, pentru obţinerea unor avantaje materiale. În foamea nesătulă după bani şi privilegii, vânează în haită oportunităţi de sustragere a resurselor publice, cu întărâtare, camuflaţi sub umbrela structurilor administrative de vârf. S-au închis spitale, s-au tăiat şi se taie abuziv şi nejustificat finanţările, se lasă bolnavii pe drumuri, fără medicamente şi asistenţă medicală, exploatând dincolo de orice limită suferinţa oamenilor. Şi-au creat instrumente largi, ramificate, prin care manevrează cu dexteritate sistemul achiziţiilor publice şi legislaţia în domeniu, după cum le dictează interesul. Derapajele grave de la bunul mers al sistemului public de sănătate s-au cronicizat, însă apar multiple episoade acute, în care toleranţa opiniei publice, întinsă aproape la maximum, în mod constant, tinde să se rupă. S-a aplicat aşa-zisa descentralizare, prin care unităţile spitaliceşti şi finanţarea lor au fost aruncate în grija comunităţilor locale, care din pământ, din piatră seacă trebuie să scoată bani, pentru a le asigura supravieţuirea. Se apelează la mila unor întreprinderi private sau oameni de bine, care din compasiune, altruism, dragoste creştină, se implică în acţiuni filantropice pentru ajutorarea semenilor, pentru conservarea şi modernizarea infrastructurii şi asigurarea logisticii funcţionării unor servicii vitale pentru cetăţeni. În ceea ce priveşte sistemul de asigurări de sănătate, nu există o transparenţă şi o echitate între sumele care se direcţionează de la asigurat către bugetul de stat şi o cantitate sau calitate echivalentă a serviciilor medicale prestate către beneficiar. Pentru cei neîncadraţi în piaţa muncii, care doresc servicii publice de sănătate, intrarea în sistem este un coşmar: plata retroactivă pe 5 ani în urmă a contribuţiei, cozi, birocraţie, bâlbâieli, tergiversări. Mai mult, introducerea coplăţii, ca o contribuţie pe care asiguratul trebuie să o plătească suplimentar faţă de cea decontată din Fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate, este o aberaţie, în condiţiile în care, în România, spitalele stau să se prăbuşească, bolnavii aşteaptă la cozi interminabile, iar sistemul şpăgilor este încă în floare, alimentat de un nivel salarial al personalului medical ruşinos pentru o ţară membră UE. În condiţiile în care 50% dintre români câştigă sub 1.000 lei pe lună, este evident că banii sunt orientaţi, cu preponderenţă, spre achiziţionarea hranei, rămânând ca orice alte cheltuieli, inclusiv cele legate de sănătate, să fie trecute la capitolul lux. Dacă reformă în sănătate înseamnă privatizare, iar spitalele vor funcţiona ca nişte societăţi comerciale, deranjul este inutil, pentru că beneficiari nu vor mai rămâne decât acei - vezi preşedintele Băsescu! - care oricum îşi permit şi deja apelează la sistemele private din străinătate, pentru tratamente şi operaţii. În condiţiile date, adoptarea unui pachet nou de legi pentru domeniul sănătăţii, corelat cu nevoile societăţii şi cu nivelul veniturilor din România, este de maximă urgenţă. Vă doresc sănătate dumneavoastră, celor apropiaţi şi tuturor românilor şi vizite cât mai puţine la unităţile medicale publice din România, pentru că, la ora actuală, din nefericire, a te baza pe ceea ce-ţi oferă statul ca asistenţă medicală este o ruletă rusească, pe care trebuie să ţi-o asumi!
			Domnul Dorel Covaci: "8 Martie 2012" Încă din antichitate, se spune că, pe Muntele Olimp, măreţii zei celebrau, la început de primăvară, Zeiţa mamă Pământ Rhea, creatoarea tuturor fiinţelor vii şi simbolul renaşterii perpetue. De aici, pământenii au preluat această sărbătoare, închinând-o femeii la toate vârstele, frumuseţii, perfecţiunii, gingăşiei şi dăruirii ei. De ziua ei ne întrecem, noi, bărbaţii, în a-i oferi cele mai frumoase flori şi daruri, în a-i smulge zâmbete de fericire şi încântare, în a o învălui în lumină şi căldură, pentru ca mulţumirea ei să i se poată reflecta pe chip zile de-a rândul. De multe ori ne dorim ca gesturile noastre să fie atât de minunate, încât să rămână memorabile pentru ea, săpate şi ferecate, ca un poem de înaltă inspiraţie, în cutia sufletului său. Noi, bărbaţii, trebuie să recunoaştem că o simplă bucurie a femeilor din vieţile noastre, la care am contribuit, ne face să radiem de extaz şi ne umple inimile. Un mic zâmbet al lor, semn că s-au deschis şi au înflorit, ne tulbură, ne face sufletul să tresară şi ne îmbată, ca un parfum al fericirii. Suntem foarte mândri şi norocoşi că ne sunt alături şi, fără ele, fără muzele care ne inspiră la tot pasul, am fi fost demult nişte perdanţi sau blazaţi. Cel mai greu este să le impresionăm în fiecare zi. Noroc că ele ne îngăduie neştiinţa sau neputinţa, punându-ne cununa de învingător, de fiecare dată. Lor le închinăm şi le aducem ofrandă succesele, ca pe nişte trofee de mare preţ; în faţa lor vrem să părem eroi, care se luptă în fiecare zi cu cele mai înspăimântătoare creaturi şi ies învingători. Le vânăm zâmbete de confirmare şi admiraţie, gravităm în jurul lor, ca nişte sateliţi atraşi de un magnetism tulburător. Fără ele, orice reuşită ar fi tulbure sau sterilă. Dorim să le împărtăşim bucuriile, care parcă astfel au mai mult farmec şi le vrem alături la necazuri, pentru a ne face mai puternici. Ele ne ajută să ne autodepăşim şi să descoperim în noi înşine resurse neştiute. Numai de dragul lor şi pentru ele ne putem schimba: din egoişti, încrâncenaţi, chiar agresivi, produşi ai acestei lumi apăsătoare şi exploatatoare, să devenim cei mai blânzi şi mai romantici mieluşei, atunci când le simţim în preajma noastră. Cazuistica ne demonstrează că, întotdeauna, în spatele unui bărbat puternic stă o femeie inteligentă. Cu îngăduinţă şi suport ele, femeile, ne ajută să fim mai prudenţi şi ponderaţi, în situaţii de risc şi incertitudine, mai pasionali, mai focusaţi, mai entuziaşti, când avem nevoie să păşim înainte şi să convingem. Zămislite dintr-un aluat care le face mai perspicace, mai emoţionale, mai intuitive decât noi, sunt mai bine adaptate unui curs al vieţii haotic, care pe noi, majoritatea bărbaţilor, de unii singuri, ne-ar pune la pământ. Ele sunt balanţa fină care reglează echilibrul nostru interior, pacea şi armonia familiei, funcţionând ca o perdea, ce filtrează stresul sau grijile toxice. Mamă, soţie, iubită, fiică, muză, zeiţă, sfântă - femeile ştiu să dăruiască şi să se dăruiască cu bucurie pentru binele celor dragi, se exteriorizează mai uşor, trăiesc mai intens şi mai profund decât noi emoţiile, ştiu să aline durerea şi tristeţea ca prin magie, cu o simplă mângâiere. Avem regrete că, de multe ori, poate am petrecut prea puţin timp cu ele şi pentru ele, că timpul acesta nu a avut calitatea maximă, pentru că nu ne-am putut deconecta suficient de la stresul şi grijile cotidiene. Pentru ceea ce sunt, pentru abnegaţia, gingăşia, puritatea lor, merită ca nicio lacrimă să nu le umbrească vreodată ochii, decât dacă e un fruct al fericirii care le inundă întreaga fiinţă. De multe ori, am întâlnit femei cu aparenţe plăpânde, care ne trezesc instincte protective, dar, în străfundurile lor, zac luptătoare cu viaţa mai tenace, poate, decât cei mai încrâncenaţi bărbaţi. Ele pot face şi pot fi aproape orice: de la mame singure, care îşi cresc cu responsabilitate şi implicare odraslele, la profesii etichetate drept masculine - aviatori, piloţi, politicieni. Nu putem decât să ne plecăm în faţa lor şi să le adorăm. Din păcate, încă, în secolul al XXI-lea mai vorbim de discriminări de ordin sexual, violenţă împotriva femeii şi inegalitate de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii sau în viaţa politică. Percepţiile învechite faţă de rolul femeilor şi bărbaţilor şi stereotipurile de gen, de tipul "femeile sunt sexul slab" sau "locul femeii e la cratiţă", reprezintă principala problemă. Datele statistice arată că femeile sunt plătite, în medie, în România, cu 30% mai puţin decât bărbaţii, iar numărul femeilor în Parlamentul României este de aproximativ 11%. Diferenţa între atributele biologice ale femeilor şi cele ale bărbaţilor nu e un motiv de discriminare socială şi nu trebuie să condiţioneze şansa în viaţă a unei persoane la educaţie, specializări, poziţii profesionale de excelenţă. Se observă că, sub presiunea unei societăţi de tip patriarhal, care evoluează cu paşi minusculi, femeile, în procent mai mare decât bărbaţii, sunt victime ale şomajului, joburilor precare, angajării sub nivelul de competenţă. Chiar dacă şi-au câştigat independenţa şi autonomia prin şcolarizare şi încadrarea în câmpul muncii, totuşi, de multe ori, acest lucru se întâmplă prin sacrificarea relaţiilor de cuplu. De multe ori, femeile sunt puse în faţa unor situaţii tranşante, de compromis, de incompatibilitate între maternitate, armonie familială şi profesie. Pentru cele care au destine, vise, idei de împlinit, este regretabil că sunt forţate să aleagă între a trăi coşmarul limitării, datorat propriilor caracteristici biologice, care le plasează pe poziţii inegale faţă de bărbaţi, sau să suporte lipsa de consideraţie a unor "juni eterni", care văd în ascensiunea femeii o ameninţarea supremă la adresa bărbăţiei lor. La mulţi ani, femeilor din România şi de pretutindeni! Să fiţi sănătoase, fericite, înconjurate de cei dragi şi preţuite, oriunde destinul vostru v-a ales calea!
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Anul european al îmbătrânirii active şi solidarităţii între generaţii" Potrivit Deciziei 940/2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, din 14septembrie 2011, anul 2012 este desemnat "Anul european al îmbătrânirii active şi solidarităţii între generaţii." Obiectivul declarat al anului european îl reprezintă facilitarea promovării şi implementării în Europa a unei culturi a îmbătrânirii active. În acest context sociocultural, iniţiativa oficialilor europeni încurajează şi sprijină eforturile statelor membre de a promova îmbătrânirea activă şi suita de acţiuni concrete pentru a mobiliza potenţialul segmentului de populaţie care se apropie de 60 de ani sau a depăşit această vârstă. Astfel, sunt stimulate solidaritatea şi cooperarea între generaţii, precum şi crearea de oportunităţi reale care să le permită persoanelor în vârstă să deţină un rol activ pe piaţa muncii. Viziunea românească a iniţiativei europene este reprezentată de proiectele Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin care se lucrează la elaborarea unei legislaţii care să permită vârstnicilor, în limita propriilor puteri, să rămână activi pe piaţa muncii din România. Măsurile concrete pe care le va dispune Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale vor promova îmbătrânirea activă, prin flexibilizarea pieţei muncii, prin consolidarea cadrului legislativ în materie, acordarea facilităţilor fiscale angajatorilor care decid să angajeze persoane în vârstă, prin implementarea politicilor publice de asistenţă socială, dar şi de menţinere a vârstnicilor în mediul activ al societăţii româneşti - un just echilibru social. Într-o vreme de recesiune economică, Guvernul României trebuie să impună acele politici publice care să menţină echilibrul macroeconomic, dar implicit trebuie să asigure echilibrul social, prin măsuri alternative de protecţie socială a categoriilor sociale vulnerabile (copii, vârstnici), dar şi prin măsuri active de promovare a unui stil de viaţă autonom în raport cu tendinţa protecţionistă a statului. Din punct de vedere al politicilor de protecţie socială, dar mai ales din perspectiva măsurilor active de flexibilizare a pieţei muncii, se impune consolidarea cadrului legislativ în materie, respectiv modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea forţei de muncă, în sensul protejării efective a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor vulnerabile din punct de vedere social. Trebuie reiterat, la nivel concret, principiul egalităţii şanselor pe piaţa muncii prin încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, astfel încât prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestui fenomen să devină un obiectiv major pentru coaliţia de guvernare şi pentru întreaga clasă politică românească. Doar solidaritatea şi cooperarea între generaţii va impune societăţii româneşti un echilibru social care va conduce spre un echilibru macroeconomic susţinut în mod adecvat de o legislaţie relevantă şi protecţionistă în faţa abuzurilor de drept.
			Domnul Marius Cristinel Dugulescu: "Transpunerea urgentă în legislaţia naţională a directivelor privind piaţa energiei" Comisia Europeană a trimis României şi altor şapte state membre cincisprezece avize motivate pentru netranspunerea a două Directive (72/2009 şi 73/2009) privind liberalizarea pieţei energiei electrice şi a gazelor naturale. Directivele privind energia electrică şi gazele sunt parte din cel de-al treilea pachet legislativ în domeniul energiei şi trebuiau transpuse de către statele membre până la 3 martie 2011, statul român fiind ameninţat cu deducerea cauzei la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. România nu se află la prima procedură de infringement pe liberalizarea pieţei energiei. Acum este chiar în pragul unui proces la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene din cauza nerespectării cerinţelor din al doilea pachet legislativ privind piaţa energiei. În aprilie, Comisia Europeană a transmis statului român avize motivate în două cauze deschise împotriva executivului român, considerând că sistemul de preţuri reglementate, aplicat pe piaţa energiei electrice, respectiv a gazelor naturale din România nu respectă cerinţele corespunzătoare din legislaţia Uniunii Europene. În baza primatului dreptului unional asupra dreptului naţional, prin recunoaşterea efectului direct al directivelor în legislaţia naţională, cele două directive trebuie transpuse cu celeritate, astfel încât politicile Uniunii Europene să-şi revendice pe deplin eficacitatea la nivel comunitar şi fără a depăşi limita dintre interpretare şi rescriere judiciară a legislaţiei. Trebuie subliniat faptul că efectul direct al celor două Directive privind liberalizarea pieţei energiei conduce la concluzia legitimă bazată pe dinamica dreptului unional, conform căreia directivele pot fi invocate direct de persoanele private în faţa instanţelor naţionale împotriva unui organ de stat sau pot fi invocate indirect, împotriva unui stat sau a unei persoane de drept privat, în scopul de a asigura o interpretare a dreptului naţional în conformitate cu prevederile acestora. Astfel, pentru ca liberalizarea pieţei energiei în România să se producă în deplină conformitate cu prevederile exprese ale Uniunii Europene, pentru a asigura protecţia efectivă a cetăţenilor români, sub acest aspect concret se impune transpunerea urgentă a celor două Directive prin proiecte de lege, şi nu prin ordonanţe de urgenţă, astfel încât să se contureze un cadru legislativ bine fundamentat în materie.
			Domnul Filip Georgescu: În declaraţia politică de astăzi vreau să mă refer la câteva măsuri aberante ale actualei puteri care conduc pe zi ce trece la prăbuşirea nivelului de trai al populaţiei. Am trecut printr-o iarnă grea, cu temperaturi foarte scăzute şi cu căderi masive de zăpadă. S-a arătat, pe larg, prin intermediul mass-media, drama prin care au trecut zeci de mii de familii din judeţele afectate de această iarnă cumplită. Acum a venit rândul orăşenilor, de la Mangalia la Oradea şi de la Reşiţa la Botoşani, să treacă printr-o altă nenorocire. Este vorba de plata întreţinerii apartamentelor de la bloc. Cetăţenii care locuiesc în blocuri au rămas năuciţi în momentul citirii listei datoriilor. De când există blocuri în ţara noastră, nu s-a pomenit ca, pentru o lună, o familie de două persoane să fie obligată să plătească pentru întreţinerea unui apartament de două camere în jur de şapte milioane de lei, ceea ce înseamnă jumătate din venitul mediu lunar. Nu mai spun că, pentru o garsonieră, se plăteşte în jur de trei milioane lei vechi. Haosul este total în acest domeniu. Nimeni, dar absolut nimeni, şi aici mă refer la guvernanţi, sindicate, partide politice, ONG-uri, nu au luat până acum o atitudine tranşantă în privinţa acestor plăţi de întreţinere de-a dreptul aberante, absurde, care împovărează şi mai mult viaţa şi aşa destul de grea a pensionarilor, a oamenilor de rând din ţara noastră. Ce poţi să-i spui unui cetăţean cu un venit de o mie de lei pe lună, din care trebuie să dea pe întreţinere 700 de lei? Cu ce îşi mai întreţine familia? Iar aşa-zisa elită de astăzi, cocoţată prin tot felul de funcţii bine plătite, se miră că tot mai multă lume regretă regimul de dinainte de anul 1989. Şi ştiţi de ce, stimaţi colegi de la putere? Vă spun eu. În perioada respectivă, condamnată cu mare fast de conducătorul vostru, un muncitor care câştiga, să zicem, 1.500 de lei pe lună, plătea întreţinerea şi chiria pe perioada amintită cam 250 de lei, ceea ce reprezenta a şasea parte din venit. Iar în zilele noastre s-a ajuns ca numai valoarea întreţinerii, repet, numai a întreţinerii unui apartament de două camere, să depăşească în unele cazuri veniturile unui cetăţean. Unde am ajuns, stimaţi colegi? Numai dumneavoastră, cei care susţineţi cu atâta ardoare, pasiune şi înflăcărare actuala putere, puteţi să-i trageţi de mânecă pe cei care deţin decizia în ţara noastră privind soarta acestui popor. Dar în loc să vă preocupe traiul de zi cu zi al celor al căror vot v-a făcut parlamentari, vă preocupă Legea lustraţiei şi multe alte teme care nu au nicio legătură cu viaţa reală din anul 2012. Ba, mai mult, plătiţi cu bani grei tot felul de aşa-zişi analişti, pentru a transmite populaţiei, în cel mai bombastic mod, eficienţa acţiunilor actualei puteri. V-o spun cu mâna pe inimă: nu vă mai crede nimeni!
			Domnul Florian Daniel Geantă: "Visul lui Oprescu, din nou pus pe tapet!" Trăim cu toţii povara unei capitale mutilate de realizările "măreţe" ale fostului regim comunist şi mai ştim, de asemenea, că opţiunile de modernizare şi reconfigurare utilă a Bucureştiului sunt extrem de puţine. Orice cetăţean al Capitalei este afectat astăzi de traficul rutier din ce în ce mai congestionat, tocmai din lipsa viziunilor de configurare urbanistă şi de modelare a marilor bulevarde şi cartiere pentru un oraş modern. Cu toate acestea, nu putem lua nici măcar în calcul fantasmele copilăreşti pe care le proliferează actualul edil-şef privind construcţia unor sau unei autostrăzi suspendate. Suspendate pe ce? Stimaţi bucureşteni, această investiţie nu este ieftină deloc! Este un proiect care ne va costa peste 1,6 miliarde euro, iar cum proiectele au un preţ iniţial şi unul final, multiplicaţi această sumă pentru a obţine preţul real. Zilele trecute această iniţiativă, adusă din nou pe tapet de către domnul Oprescu, a stârnit discuţii aprinse în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar PDL s-a opus vehement, cu argumente pertinente, împotriva unui proiect absurd. Nu am uitat că domnul primar se laudă cu aceasta de prin 2008 de când a fost ales primar, iar acum, în prag de alegeri locale, ne uimeşte din nou cu insistenţa sa. Corect ar fi ca proiectul să fie pus în dezbatere publică, iar bucureştenii să cunoască toate detaliile acestui vis nebunesc, ale acestei promisiuni fanteziste fără rezultate concrete. Oare stăteam în drum de autostrada suspendată, chiar rezolvase problemele cu care noi, bucureştenii, ne confruntăm zi de zi? Vrem o capitală curată şi nepoluată, vrem străzi fără gropi, cu guri de canal acoperite, fără cerşetori şi câini fără stăpân, vrem o capitală europeană. Pentru o viziune urbanistică modernă avem acum nevoie de un alt tip de primar, capabil şi muncitor, care să fie cu şi pentru bucureşteni. Nu pot să trec cu vederea şi ultimele afirmaţii ale domnului primar, care întrebat de presa românească dacă va mai candida în anul 2012, Domnia Sa a răspuns că doreşte să candideze pentru a-şi continua proiectele. Care proiecte? Ce a făcut Sorin Oprescu în patru ani? Bucureştenii ştiu răspunsul!
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Acordul dintre România şi Serbia, un pas important înainte pentru ambele ţări" Ca preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie România-Serbia, salut semnarea acordului privind drepturile minorităţilor între cele două ţări, dar şi obţinerea de către vecinii de la sud-vest a statutului de candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Ambele momente reprezintă paşi foarte importanţi înainte, care nu pot decât să ne apropie şi mai mult. Cred că am dovedit astfel că, prin dialog, putem trece peste orice obstacol şi putem să ne ajutăm reciproc. Încă de la început, aş vrea să punctez faptul că nu a existat nicio condiţionalitate ca Tratatul privind statutul minorităţilor să fie semnat înainte de acceptarea Serbiei drept candidat la aderarea la Uniunea Europeană. În permanenţă România a fost un partener şi un susţinător al orientării sârbilor către Vest. Suntem direct interesaţi ca toate ţările din jurul nostru să fie membre ale Uniunii Europene, tocmai pentru a mări şansele unei cooperări economice, sociale şi culturale mai puternice. Cu alte cuvinte, ţara noastră a susţinut şi susţine în continuare dorinţa sârbilor de a se alătura societăţii unite europene. E un drept istoric şi cultural pe care îl merită. De altfel, nu cred că putem pune problema în termenii unor animozităţi între noi şi Serbia. Cred că se trece prea uşor peste câteva aspecte istorice şi politice importante. Pe de o parte, ţările noastre nu s-au aflat niciodată în conflict. Pe de altă parte, România este printre puţinele state europene care nu au recunoscut şi nici nu vor recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. Fie şi numai din aceste două perspective, a se vorbi despre un posibil conflict româno-sârb este departe de adevăr. Suntem două culturi multimilenare care au coexistat, suntem vecini şi vom conlucra în continuare pentru a atinge bunăstarea economică şi socială. Privind însă dintr-un alt unghi, cred că acum era momentul cel mai bun pentru ca România să atace subiectul drepturilor minorităţilor naţionale din Serbia. Pentru că există o problemă destul de reală privind drepturile românilor de pe Valea Timocului, pe care sârbii îi consideră vlahi, deşi vorbesc româneşte şi au aceleaşi obiceiuri ca românii de partea estică a graniţei. Eu cred că ţara noastră este unul dintre statele europene cele mai primitoare faţă de alte minorităţi etnice. De altfel, acest lucru este recunoscut şi la nivelul Uniunii Europene, unde România este dată mereu ca exemplu când vine vorba de integrarea minorităţii maghiare. În condiţiile în care noi avem în Parlamentul naţional o multitudine de deputaţi ai minorităţilor naţionale, în condiţiile în care un partid care reprezintă o anume minoritate este prezent la guvernare, cred că este lesne de înţeles că România are dreptul să încerce să-şi protejeze românii de peste graniţe. Recunoaşterea vlahilor ca români, a limbii române şi a Bisericii Ortodoxe Române din Serbia reprezintă puncte importante pe care trebuia să le atingem. Practic, ceea ce am cerut noi nu reprezintă decât o reciprocitate în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor. Cel mai important este că s-a ajuns la un acord. Şi s-a făcut acest lucru de o manieră diplomatică, total nonconflictuală. Cred că, în acest sens, un rol important l-a avut şi vizita delegaţiei Parlamentul sârb la Bucureşti în urmă cu două săptămâni, pe care am organizat-o în calitate de preşedinte al Grupului de prietenie. Încă de atunci am pus bazele unei colaborări pentru ca românii de pe Valea Timocului să se bucure de mai multe drepturi şi să se simtă mai aproape şi mai protejaţi de cei de acasă. Cred că acea întâlnire a fost decisivă pentru ajungerea la un acord între noi şi sârbi şi mă bucur că am putut contribui activ la soluţia rezultată. Sunt deputat al Colegiului nr. 10 Deta. Ceea ce vă pot spune este că, în zona pe care o reprezint, există o importantă comunitate de sârbi, comunitate pe care am ajutat-o mereu, fie că vorbim de finanţarea Bisericii Ortodoxe Sârbe, de un liceu în care să poată învăţa în limba maternă sau de activităţi specifice, precum şi proiectele economice transfrontaliere. În logica acestei integrări sociale coerente, unde românii şi sârbii trăiesc în armonie şi se ajută unii pe ceilalţi, colegiul parlamentar pe care îl reprezint poate fi un exemplu deopotrivă pentru români, dar şi pentru sârbi, când se raportează la românii timoceni. Închei prin a puncta dorinţa mea ca Serbia să reuşească să adere cât mai repede la Uniunea Europeană şi subliniez susţinerea de care se bucură din partea Guvernului şi Parlamentului României. Sper să continuăm toate proiectele comune şi să dezvoltăm alte iniţiative economice, culturale şi sociale în viitorul cât mai apropiat.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Clasa zero, aberaţie portocalie impusă în numele reformei" De câteva zile, "reforma" lui Funeriu în educaţie începe să-şi arate "roadele", poate mai repede decât ne-am fi aşteptat. Părinţii şi deopotrivă copiii se confruntă cu evenimente neobişnuite pentru ei până acum. Mult-trâmbiţata reformă a lui Funeriu loveşte de această dată în copiii de 5-7 ani, care se pregătesc să meargă pentru prima dată la şcoală. Din 29 februarie, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - cam lungă denumirea şi specializările! - a publicat spre dezbatere programele şcolare pentru clasa pregătitoare, cunoscută şi sub "inspirata" denumire de "clasa zero". Încă de la punctul de pornire, adică de la zero, avem de a face cu un plan mai mult decât ambiţios, cu nu mai puţin de opt discipline. Asta în cel mai bun caz, pentru că unele dintre acestea sunt adevărate complexe disciplinare: Comunicare în limba română, Educaţie pentru societate, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare, Tehnologii de informare şi comunicare, Educaţie fizică şi sport, Consiliere şi arte vizuale şi lucru manual. Argumentul principal pentru introducerea acestei "reforme" este legat de alinierea la situaţia educaţională internaţională... Perfect, aşa o fi, dar oare copilaşii din ţările progresiste au o programă la fel de românească precum a noastră? Este din ce în ce mai uimitor să vezi câte aberaţii se impun în România în numele reformei! Că măsura este aberantă se poate dovedi prin mai multe probe, de la lipsa personalului calificat la logistica adecvată, ajungând până la problemele de ordin familial, însă argumentele zdrobitoare nu sunt acestea, ci unul mult mai de bun-simţ: furtul copilăriei, împovărarea copilului cu nişte sarcini mult peste specificul vârstei. Aflaţi la vârsta la care se modelează, copiii vizaţi de "reforma" lui Funeriu au nevoie de o anumită siguranţă, de nişte profesori răbdători şi instruiţi, de un decor cât mai puţin ostil, care să-i atragă şi să-i facă să înţeleagă că şcoala este o parte frumoasă a vieţii, a copilăriei, şi nu un chin. Mai în glumă, mai în serios, observăm în aceste zile cum reformiştii portocalii sunt în stare să pună în pericol chiar şi expresiile populare româneşti, proverbul "cei şapte ani de acasă" nemaifiind practic de actualitate în condiţiile în care copiii vor merge la şcoală de la 5 ani! Ceea ce au uitat cei care noaptea se visează mari reformatori ai educaţiei, de genul Daniel Funeriu, Oana Badea sau Cătălin Baba, este faptul că nu vorbim despre o poveste oarecare, ci despre viitoarele generaţii, pentru care ne facem, într-un fel sau altul, responsabili. Şi pentru că în această ţară, condusă haotic de "urmaşii lui Traian Băsescu", toate lucrurile merg prost, iar reformele sunt transformate în antireforme, iată că şi înscrierea în clasa pregătitoare, programată pentru luni dimineaţă la ora 9,00, a luat startul cu stângul, în cel mai neaoş stil: programul folosit pentru înscrierea copiilor nu a funcţionat timp de două ore, astfel că părinţii care au încercat să-şi înscrie copiii în acest timp au fost rugaţi să revină mai târziu. Altfel spus, părinţii au constatat în cel mai direct mod incompetenţa şi amatorismul guvernării portocalii în domeniul educaţiei. Pe răbdarea şi nervii lor! Reforma, ca şi orice hotărâre ce priveşte sistemul educaţional, trebuie gândită şi aplicată în beneficiul copiilor şi părinţilor, nu spre bulversarea şi pedepsirea lor. În epoca lui Traian Băsescu însă, toate deciziile guvernării par a fi menite să condamne oamenii la suferinţe repetate. Dacă tot nu sunteţi în stare să demaraţi un program fără a crea un întreg haos în jur, ba pentru că a căzut sistemul informatic, ba pentru că au fost căderi de tensiune, domnilor guvernanţi, poate în viitorul apropiat cade şi preşedintele Băsescu şi rezolvăm problemele o dată pentru totdeauna!
			Domnul Marian Ghiveciu: "Ţărănimea este marginalizată" Ţărănimea a constituit tot timpul în această tranziţie nişte cifre satisfăcătoare, menite să fie agitate şi amorţite cu promisiuni numai în preajma campaniilor electorale, asemănător bilelor din caseta pronosport în timpul tragerii premiilor. Sunt încă 10% din potenţialii proprietari de pământ care nu şi-au primit proprietăţile, dar au primit promisiuni "deşarte" că vor primi despăgubiri. Ţinând cont de sensibilitatea ţărănimii române faţă de această problemă, rezultă limpede că puterea actuală este departe de a rezolva problema, în primul rând morală. Rezultatele unui asemenea comportament sunt dezastruoase, efectul economic al proprietăţii nu se simte, pentru că proprietatea funciară n-a putut deveni mijloc de producţie. Ţăranii produc în mod natural exact ca în Evul Mediu, din lipsă de utilaje. Ţăranii nu mai produc decât pentru supravieţuire. În plan social, ei au rămas o masă amorfă, permanent îndoliată din cauza morţilor tot mai numeroşi, din cauza mizeriei. Zona rurală este într-o permanentă degradare. În unele zone rurale, locaşurile de cultură şi învăţământ au fost transformate în aşa-numitele "discoteci", în aclamaţiile unei "minorităţi" alcoolizate şi stupefacţia bătrânilor şi bătrânelor satului, care nu contenesc a-şi face cruce. Grele vremuri macină satele noastre. Cei mai întreprinzători şi-au deschis bodegi şi cârciumi, pe alocuri magazine, care vând spirtoase tip "genocid" şi pepsi-cola. Nu se vând produse agricole proaspete, nu lapte, nu unt proaspăt, şi nici măcar legume româneşti. Şoselele româneşti sunt pline de vânzători care vând produse agricole din import şi... asta-i tot. Un blestem a atins ţărănimea română, condamnată la neputinţă, la disperare, la inactivitate. Ţăranul român se uită la soarele care-i dă căldură, la cerul care-i transmite ploaia şi la pământul ca untul, gândind că frumoase producţii şi neasemuita pâine s-ar obţine dacă cineva s-ar gândi să-l ajute cu foarte puţin ca să înceapă el munca lui sistematică.
			Domnul Horea-Dorin Uioreanu: "Ministerul Educaţiei a picat examenul de înscriere în clasa zero" Proaspătul ministru al educaţiei, domnul Cătălin Baba, a picat primul examen din viaţa sa de şef peste educaţie. Momentul ar putea fi considerat hilar dacă nu ar avea repercusiuni asupra a sute de oameni. Blocarea procesului de înscriere în clasa zero ar trebui să se lase dacă nu cu demisii sau demiteri, măcar cu un gest de minimă onoare, respectiv recunoaşterea vinovăţiei. Desigur, domnul ministru Baba ar putea să spună că ultimul răcnet în materie de bulibăşeală în educaţie, clasa zero, nu îi aparţine şi că, în timp, toate erorile vor fi corectate. Dar, până la momentul corecturilor, zeci de mii de părinţi s-au trezit ieri că "minunata" aplicaţie pentru înscrierea copiilor la şcoală s-a blocat. Timp pierdut, nervi, lipsă de informaţie, proceduri reluate, toate acestea numai pentru că cineva a ţinut să intre în istorie ca promotor al unei idei. Nu contează dacă această idee este proastă şi încalcă dreptul constituţional al părintelui de a alege şcoala copilului său, noutate să fie! Legea educaţiei naţionale spune că părinţii pot să-şi dea copiii la ce şcoală vor, dar criteriile aplicate de minister îi obligă să-i înscrie la şcoala la care sunt arondaţi. Este lesne de înţeles nemulţumirea părinţilor care ar fi dorit să-şi ducă odraslele la o şcoală aflată aproape de locul de muncă sau la una considerată ca fiind de elită. Domnul Baba, urmaş vrednic al ministrului Funeriu, aplică principiile valabile pe vremea comuniştilor, principii pe care le credeam dispărute şi înlocuite cu libera circulaţie, chiar şi în ceea ce priveşte drumul copiilor în şcoală. Cum va reuşi ministerul să dezlege misterul serverului care şi-a dat duhul tocmai când lumea avea nevoie de el, ne va arată viitorul. După cum tot viitorul va demonstra că regulile domnului Baba sunt proaste şi va fi nevoit să renunţe la ele înainte ca sute de mii de copii să se plimbe dintr-o şcoală în alta pentru a avea educaţia pe care părinţii lor şi-o doresc.
			Doamna Monica Maria Iacob Ridzi: "Rolul femeii pe scena socială" De-a lungul secolelor s-a putut observa că, într-o mare măsură, modul în care este perceput statutul de femeie în societate influenţează direct procesul de evoluţie a viitoarelor generaţii, atât în planul formării acestora ca personalităţi umane cu capacităţi intelectuale şi morale, precum şi în ceea ce priveşte procesul de dezvoltare a întregii societăţi, în ansamblul său. Cu toate acestea, rolul femeii pe scena socială a fost marcat, şi în oarecare măsură încă mai este, de numeroase stereotipuri şi prejudecăţi. Modificarea mentalităţii nu este un proces tocmai uşor de realizat, însă trecerea timpului, dublată de perseverenţa şi seriozitatea de care femeile au dat şi dau dovadă, a produs numeroase schimbări, atât la nivelul percepţiei, cât şi la nivelul acceptării şi implicării femeilor în viaţa comunităţii. Drepturile sociale fireşti oricărei fiinţe umane - libertatea şi egalitatea de şanse - încă mai sunt încălcate atunci când vine vorba despre femei, însă nu putem să nu remarcăm faptul că aceste nedreptăţi se produc din ce în ce mai rar. Femeile au reuşit să se impună pe scena socială ca entităţi independente care deţin răspunsuri şi soluţii viabile la problemele comunităţii, dovedind astfel că merită funcţii din ce în ce mai importante în diferite domenii de activitate care, până nu demult, le fuseseră inaccesibile pe nedrept. Schimbările se produc în mod succesiv şi se reflectă la nivelul comunităţilor şi al întregii societăţi. Astăzi, meritele femeilor în diversele domenii de activitate în care s-au perfecţionat sunt recunoscute şi apreciate public, din ce în ce mai des, iar acest lucru deschide noi orizonturi, atât pentru dezvoltarea personală a femeilor, cât şi pentru dezvoltarea societăţii globale în care cu toţii convieţuim. În societatea românească rolul femeii a crescut în mod vizibil, cu precădere în ultimul secol. Astăzi putem observa frecvent cum din ce în ce mai multe femei aleg şi reuşesc să se implice în viaţa comunităţii devenind femei politician, femei avocat, femei aviator, femei bancher sau chiar femei alpinist. Zilnic auzim despre femei care au reuşit să depăşească barierele ridicate de stereotipurile de gen şi prejudecăţile culturale specifice societăţii în care trăim şi, mai important, femei care au reuşit să îşi împace cu succes viaţa socială cu viaţa de familie. Şi pentru că săptămâna aceasta sărbătorim Ziua Internaţională a Femeii, doresc, o dată în plus, să le felicit pe toate doamnele şi domnişoarele din România şi să le urez, şi pe această cale, mult succes în realizarea idealurilor personale şi a tuturor aspiraţiilor profesionale pe care şi le-au stabilit!
			Domnul Miron Ignat: "Ziua protecţiei civile" În acest an s-au împlinit 79 de ani de la înfiinţarea Protecţiei Civile din România, serviciu ce se adresează cetăţenilor, economiei şi teritoriului ţării, în condiţiile cele mai grele, în caz de dezastru sau de război. În România, protecţia civilă a luat naştere sub denumirea de Apărare pasivă contra atacurilor aeriene, prin Decretul Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, având ca scop "limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene". În decursul anilor, conceptul de protecţie civilă a evoluat de la "apărare pasivă" la "apărare locală antiaeriană" în anul 1952, apoi la "apărare civilă" în anul 1978, şi la "protecţie civilă" în anul 1996. "Protecţia civilă" reprezintă un ansamblu de activităţi şi măsuri specifice, cu caracter umanitar, potrivit legii, în scopul de a preveni şi reduce riscurile de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflicte armate. În mai multe judeţe, această zi a fost sărbătorită prin diferite expoziţii, prin executarea de exerciţii demonstrative, prezentarea de filme documentare despre activităţile protecţiei civile. Pe această cale, doresc să îmi exprim aprecierea faţă de dăruirea şi profesionalismul cu care au apărat patria.
			Domnul Ion Dumitru: "Programe avem, bani avem, dar avem şi rabie" Programul de supraveghere şi combatere a rabiei la vulpe în România, pentru anul 2011, a fost aprobat prin Decizia CE nr. 712 din 2010 cu aplicare pe întreg teritoriul naţional şi pentru o valoare maximă de 5 milioane euro, fiind cofinanţat de către Uniunea Europeană cu 75% din această sumă. Prima campanie de vaccinare împotriva rabiei, din anul 2011, s-a desfăşurat în perioada mai-iunie, utilizându-se distribuţia aeriană a 1.844.729 momeli, şi distribuţia manuală a 25.000 de momeli în 16 judeţe din România, pornind de la graniţa cu Serbia, Ungaria, o parte din graniţa cu Ucraina şi până la barieră naturală reprezentată de lanţul munţilor Carpaţi. Costurile pentru achiziţia de momeli vaccinale au fost de aproape 448.735 euro şi pentru distribuţia aeriană de aproximativ 99.523 euro, la care se adaugă costurile de laborator şi costurile aferente plăţii gestionarilor fondurilor de vânătoare pentru transportul vulpilor împuşcate către laboratoarele judeţene. La 45 de zile după vaccinare au început vânători de control la vulpi pentru determinarea eficienţei vaccinării antirabice. Din informaţii sigure, rezultatele de laborator obţinute până în prezent sunt asemănătoare cu rezultatele altor state membre după prima campanie de vaccinare. De asemenea, sunt informat că datorită unor cerinţe de plăţi suplimentare ale furnizorilor de servicii de distribuţie, în toamna anului 2011 campania de vaccinare nu demarase. În condiţiile în care România a dispus de banii europeni pentru supravegherea, controlul şi eradicarea turbării, mă întreb cine răspunde pentru fetiţa de 5 ani, din Bacău, care a murit de rabie? De ce numai doctorii, şi nu şi autorităţile care răspund de controlul şi eradicarea tubării?!
			Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Legea lustraţiei în 2012, un ideal ridiculizat" Legea lustraţiei ar fi trebuit să fie Legea nr.1/1990. Aşa era corect faţă de românii care făcuseră Revoluţia. Acum, nu este decât un gest ridicol. Nu ideea în sine este ridicolă, ci întregul set de factori care au născut-o în acest moment al istoriei, în forma în care a fost născută. Pe cine să mai lustrăm după 22 de ani? Marii lustrabili sunt în baston, îşi plimbă nepoţii de la şcoală acasă şi invers. Iar micii lustrabili, precum tinerii vânjoşi din fruntea studenţimii şi tineretului comunist, cei care ar putea să mai aibă acum vârsta ocupării unor funcţii publice, au fost scoşi de sub incidenţa legii. Şi cine sunt marii şi micii lustrabili? Cum am putea noi să îi identificăm pe toţi, pe măsura faptelor lor, fără să fi existat un proces real al comunismului şi atât timp cât o parte din dosarele Securităţii sunt încă secretizate? CNSAS primeşte anual mii de dosare, când transferul ar fi trebuit să se facă în întregime, într-un singur moment, de preferat înainte ca bună parte din arhivă să fie distrusă. Nimeni nu ştie câte dosare ale Securităţii există în general, câte sunt secretizate temporar, câte sunt secretizate permanent, câte au dispărut şi când va intra CNSAS în posesia tuturor. Maniera în care au fost adoptate ultimele amendamente ale legii este de-a dreptul ridicolă. Graba în care au fost scoşi liderii UTC-işti de sub incidenţa legii, bâlbele legate de introducerea procurorilor în procesul de lustrare, ştergerea de pe lista lustrabilă în ultimul moment a şefilor misiunilor diplomatice şi consulare, fără nici măcar un singur argument pentru a face asta, culminând cu banalizarea lustraţiei prin acuzaţiile din interiorul coaliţiei de guvernământ de după adoptarea legii - toate sunt semne ale unei mimări anticomuniste, care mai mult irită anticomunismul decât să ofere măcar o reparaţie morală. Pentru că de una efectivă nici nu se pune problema! Lustrarea pe perioada determinată de cinci ani este pur şi simplu o jignire. Adică 22 de ani au fost buni să ocupe funcţii, fac pauză cinci ani în care nu mai sunt buni să le ocupe, apoi redevin buni. Este un demers lipsit de orice logică. Înspăimântător este însă că limbajul legii, măsurile arbitrare pe care le presupune şi lipsa logicii înşiruirii de articole amintesc mai degrabă de maniera de a legifera specifică vremurilor comuniste. Ca liberal, am făcut din lustraţie un ideal al României post-comuniste, ideal care din păcate nu doar că nu a fost atins, dar a ajuns să fie ridiculizat de oamenii care conduc ţara după două decenii de la Revoluţie.
			Domnul Iuliu Nosa: "Băsescu şi generaţia «tânără» a lui Meleşcanu" Nu am crezut niciodată, cu atât mai puţin de când sunt parlamentar, că voi ajunge să spun despre preşedintele acestei ţări că este ipocrit. Ani la rând a încercat, şi uneori a reuşit, să deturneze atenţia opiniei publice de la acţiunile sale, prin declaraţii sforăitoare şi mincinoase. Nu cu mult timp în urmă, mai exact cu ocazia desemnării noului premier Mihai-Răzvan Ungureanu, preşedintele ţării susţinea sus şi tare ideea unui guvern tânăr. L-a ridicat în slăvi pe Ungureanu, principalul atribut pe care i l-a atribuit fiind tinereţea. La fel a făcut şi cu noii membri ai Guvernului. I-a apărat când unii dintre noi am susţinut că sunt clone ale foştilor miniştri. Băsescu a venit şi a încercat să ne convingă de faptul că sunt nişte miniştri tineri şi că trebuie să le acordăm încredere. A clamat tinereţea cât a putut, susţinând că inclusiv în interiorul clasei politice trebuie făcute schimbări. Nu putem să îl contrazicem, pentru că suntem de acord că este nevoie de o împrospătare a clasei politice. Cu toate acestea, constatăm, din nou, că "jucătorul" una zice şi alta face! După toate declaraţiile sforăitoare legate de tinereţe şi tineri, nu a trecut mult şi Băsescu a trebuit să numească noul şef al SIE. Şi a făcut-o! L-a numit în funcţie pe "tânărul" Meleşcanu, un bun prieten şi susţinător al său, care în logica sa probabil face parte din generaţiile de după 1989. "Aştept ca cei din generaţia mea de oameni politici şi chiar pe acei din generaţii mai vechi decât mine ca oameni politici să înţeleagă că a venit timpul să predea ştafeta generaţiei care, la revoluţie, încă nu era majoră sau abia trecuse de majorat. Este timpul lor şi numai ei pot credibiliza consistent România" susţinea Băsescu în discursul său de la ceremonia de depunere a jurământului de către Guvernul Ungureanu. Unde este consecvenţa preşedintelui-jucător? Ce să mai înţeleagă acest popor? Susţine cu adevărat generaţia tânără sau demagogia lui a ajuns la un nivel necuantificabil? Este absolut incredibil de câtă ipocrizie poate da dovadă acest cioclu al României!
			Domnul Kötő Iosif: Deşi anul 2011 a fost un an tensionat pentru Circumscripţia nr. 43 - Orientul Mijlociu şi Africa - am apreciat dorinţa popoarelor de a-şi dobândi libertatea şi demnitatea, de a ieşi de sub dictaturile care le-au apăsat şi le-au îngrădit drepturile cetăţeneşti. Apreciind "Primăvara Arabă", am sperat că pentru Orientul Mijlociu începe o nouă eră a cooperării şi colaborării, a responsabilizării în totalitate a demnităţii umane. Astăzi mă văd nevoit să vă readuc în memorie acelaşi Orient Mijlociu măcinat de ambiţii şi dorinţa de menţinere la putere a unor regimuri totalitare. Mă refer la recentele evenimente din Siria, din oraşul Homs, unde civilii care-şi clamează drepturile au fost răniţi şi omorâţi de către armată. Fac apel la Ministerul de Externe pentru a lua toate măsurile necesare în asigurarea securităţii cetăţenilor români şi repatrierea lor în bune condiţii. De asemenea, vom urmări cu multă atenţie evoluţiile iraniene şi îmi exprim convingerea că datorită intervenţiei comunităţilor internaţionale situaţia se va rezolva pe cale paşnică şi mai ales pe calea tratativelor. Ne exprimăm convingerea că va prevala pentru binele nostru, al tuturor, forţa raţiunii, şi nu cea a pumnului.
			Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu: Cei 750 de mii de lei alocaţi din Fondul de rezervă al Guvernului pentru ieşirea din criza morfinei s-au dovedit insuficienţi pentru a pune punct definitiv acestui subiect. Ca de obicei, în ultimii ani, în România, presa de investigaţie, şi nu organismele specializate, plătite gras de la buget, descoperă fel de fel de informaţii, care de care mai revoltătoare: Că Ministerul Sănătăţii nu ar fi agreat decât un singur furnizor de morfină, ceea ce, desigur, exclude concurenţa, conducând la cheltuieli mai mari şi, cum s-a şi văzut, la situaţii de criză în aprovizionare. Că, în general, ministerul încurajează aprovizionări de acest tip, inclusiv în ceea ce priveşte antibioticele de producţie românească, preferând să apeleze la un distribuitor în locul aprovizionării "la preţ de fabrică, de producţie". Că se comandă, aiurea, în cantităţi imense, vaccinuri inutile, care, ulterior, se distrug. Că situaţia de plâns în care se află oncologia "de stat" a condus la afaceri înfloritoare în clinici de specialitate private, care nu au niciun fel de problemă cu deconturile cu Casa de Asigurări de Sănătate, spre deosebire de toate spitalele de stat din ţara asta. Că pe piaţă au apărut medicamente false, unele chiar otrăvitoare, care se vând prin internet sau prin mica publicitate ca fiind bune înlocuitoare ale celor care lipsesc din farmacii sau sunt prea scumpe. Ca aşa-numitele generice, "la fel de bune, dar mai ieftine", pe care ni le bagă pe gât aproape la propriu Ministerul şi Casa, pe listele de compensate, sunt, în mare parte, ineficiente şi/sau periculoase, pentru că sunt produse de fel de fel de firme no name, în condiţii necontrolate, fără respectarea riguroasă a concentraţiei de substanţe active, autorizaţiile dându-se relativ uşor şi nemaiexistând obligativitatea controlului medicamentului din import UE la intrarea pe piaţa noastră.... Că inclusiv ministrul sănătăţii, e drept, înainte de a fi numit demnitar, ar fi încasat peste 11.000 de lei, pentru consultanţă, de la o firmă care furnizează medicamente pentru cancer mai multor unităţi medicale din ţară, inclusiv spitalului din Oradea, pe care domnul Ladislau Ritli l-a condus. Consultanţă pentru furnizarea de medicamente? Banii aceştia, pe care, iertat să-mi fie!, eu îi percep ca pe un comision mascat, nu "umflă" costul medicamentului? Iar lista informaţiilor apărute pe această temă ar putea continua cu alte şi alte exemple, revoltătoare, dramatice, înspăimântătoare... Consider că această situaţie fără precedent durează de prea mult timp! Consider, totodată, că aşa-zisele cauze obiective, invocate de oficiali sunt o minciună şi că, în realitate, adevăratele cauze ţin de oameni şi de sistemul în care aceştia acţionează. Atât timp cât Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va fi condusă de personajul Duţă, care îşi permite să facă ce, cum şi când vrea, inclusiv să sfideze Comisia pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor, şi atât timp cât Ministerul Sănătăţii este dat pe mâna unui Ritli, care, şi să vrea, acum nu poate fi corect şi obiectiv atât timp cât el însuşi s-a dedulcit la... consultanţă, nimic nu se va schimba! Solicit trecerea urgentă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sub autoritatea Parlamentului. Le solicit instituţiilor specializate ale statului să iniţieze controale pentru identificarea caracatiţei consultanţelor şi intermedierilor din sistemul de aprovizionare cu medicamente. Solicit demiterea actualului ministru al sănătăţii şi înlocuirea lui cu un profesionist ale cărui probitate şi moralitate nu pot fi puse sub semnul întrebării.
			Domnul Mihai Lupu: "Sistemul de sănătate românesc, pe cale de dispariţie" Scandalurile de proporţii, din ultima vreme, din sistemul de sănătate au scos la iveală enormele greşeli ale guvernărilor PD-iste, denumite, fals şi demagogic, reforme. S-a dovedit zilele acestea că aşa-zisa reformă a sănătăţii este astăzi una dintre cele mai mari păcăleli inventate într-un program de guvernare, o mare minciună care li s-a servit în mod constant românilor, timp de trei ani de guvernare PD-istă păguboasă şi total ineficientă. Domnul Băsescu şi ai săi guvernanţi, în loc să continue modernizarea solidă a sistemului de sănătate, începută temeinic în perioada de guvernare liberală, au decis că trebuie să închidă o mare parte din spitalele din România, pe motiv că multe dintre ele erau inutile şi că acestea produceau prea multă pagubă în buget. Apoi, s-a demonstrat ulterior, foarte simplu, că acesta a fost doar un motiv ascuns de folosire a banilor asiguraţilor în alte scopuri, mai avantajoase pentru păpuşarii din sistem. În trei ani de guvernare PD-istă falimentară, mii de medici şi asistente au părăsit România, spitalele autohtone rămânând aproape fără personal de specialitate, Ba, mai mult decât atât, subfinanţările bugetare, acutizate în fiecare an, au reuşit să pună pe butuci spitalele, farmaciile şi pacienţii, dar şi să alunge producătorii de medicamente, din cauza instituirii aberantei taxe de clawback. Din păcate, semnalele privind instalarea altor probleme de sistem sunt din ce în ce mai puternice: tot mai multe medicamente şi pentru alte patologii decât cele pentru cancer vor dispărea de pe piaţă, ca urmare a legislaţiei aberante care a fost adoptată de Guvernul PD. Este vorba de taxa clawback, de decontări întârziate la peste 360 de zile, de un sistem devenit total nefuncţional, în care statul actual vrea să nu mai aibă niciun fel de obligaţii faţă de cetăţenii săi. Iar cei care suferă în urma acestor măsuri şi a politicii iresponsabile a guvernului sunt, evident, numai românii plătitori de taxe şi impozite! Cronicizarea problemelor din sistem este atât de gravă, încât în prezent pacienţii cei mai grav bolnavi au fost lăsaţi, luni de zile, fără tratamentele specifice şi chiar fără medicamentele de bază, cum ar fi cele absolut necesare împotriva durerii. În aceste condiţii, PNL i-a cerut premierului Ungureanu demiterea de urgenţă a preşedintelui CNAS. PNL consideră că românilor le ajunge atâta incompetenţă, aroganţă şi indiferenţă pe banii lor. PNL cere rezolvarea imediată a situaţiilor cumplite cu care se confruntă bolnavii de cancer. Ce demonstrează oare toate aceste deficienţe majore, instalate de priceputele mâini PD-iste şi UDMR-iste, în sănătate?! Nu cumva avem de-a face cu cea mai dispreţuitoare putere care a condus România în ultimii 22 de ani? Nu cumva românii sunt trataţi cu experimente periculoase, în loc de medicamente, şi cu nepăsare crasă, în loc de preocupare pentru binele cetăţeanului? Nu cumva drepturile românilor au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei din perioada postdecembristă, iar sistemul de sănătate a fost căpuşat şi subminat constant de o putere căreia nu-i pasă decât de propriile ei buzunare şi beneficii?
			Doamna Manuela Mitrea: "Ministerul Educaţiei n-are bani pentru şcoli, dar are pentru paza instituţiei" România guvernată de PDL şi aliaţii săi pare o ţară a paradoxurilor: nu are bani pentru salarii de mizeriile, pentru pensii, pentru medicamente, pentru învăţământ, dar risipeşte banul public pe tot felul de servicii care nu sunt urgente sau sunt inutile. Atunci când vine vorba despre reabilitarea unităţilor de învăţământ din România, reprezentanţii Ministerului Educaţiei susţin sus şi tare că nu dispun de bani, asta deşi în România anului 2012 mai există unităţi de învăţământ cu geamuri sparte, cu pereţi crăpaţi şi cu toaleta în grădină. De exemplu, la internatul Grupului Şcolar "Dimitrie Leonida" din Constanţa erau cazaţi 44 de elevi, dar, în plin an şcolar, a fost închis pentru că, potrivit aprecierilor medicilor, elevii riscau să se îmbolnăvească în masă. Analiza şi măsurile întreprinse sunt justificate având în vedere faptul că pereţii erau plini cu mucegai, uşile rupte sau găurite şi fără încuietori, iar grupurile sanitare mizerabile. Ca răspuns la cele descoperite de inspectorii de control ai Direcţiei de sănătate, directorul Grupului Şcolar "Dimitrie Leonida" a explicat că nu sunt bani pentru înlocuirea uşilor şi nici pentru reabilitarea tavanului. În timp ce pentru crearea de condiţii umane de învăţământ pentru copiii noştri nu există bani, Ministerul Educaţiei a încheiat contracte de achiziţii publice de milioane de euro pentru servicii ce nu reprezintă o prioritate. Deşi este vorba despre bani publici, legislaţia privind achiziţiile publice a fost interpretată după bunul-plac al celor de la minister şi multe contracte au fost atribuite prin achiziţie directă, negociere, şi nu prin licitaţie, cum ar fi fost corect. De exemplu, printr-un contract încheiat în data de 5 ianuarie 2012 cu firma SC "Drumeţul Guard" SRL, ministerul plăteşte 74.957 euro fără TVA, doar pentru a asigura paza instituţiei, contractul fiind în derulare, pe o perioadă de 12 luni. De asemenea, Ministerul Educaţiei mai cheltuieşte, în acest an, peste 17.000 de euro pentru servicii TelVerde în cadrul inspectoratelor şcolare judeţene. Potrivit secretarului general al FSLI, Liviu Pop, "cei aproape 75.000 de euro pe 12 luni pentru pază înseamnă salariile a 32 de paznici pe un an. La Ministerul Educaţiei sunt şapte posturi de paznici. Diferenţa înseamnă profit pentru firma respectivă". Actualii guvernanţi spun, şi noi îi credem, că n-au bani pentru educarea celor care sunt viitorul acestui popor, pentru că scopul celor care sunt la ministere este de a goli bugetul pe tot felul de contracte dubioase pentru clientela politică. Este normal să nu mai ai fonduri pentru reabilitarea şi dotarea şcolilor, pentru plata profesorilor, pentru cărţile copiilor, când scopul tău este să dai banii prietenilor şi colegilor de partid.
			Domnul Marin Almăjanu: "Preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, va propune românilor Proiectul pentru Naţiune" Referindu-se la candidatura sa la funcţia de preşedinte al României, domnul Crin Antonescu, preşedinte al PNL şi copreşedinte al USL, a vorbit, în premieră, zilele trecute, despre necesitatea ca, în perioada următoare, partidele care-l susţin să aibă în vedere şi un proiect de anvergură pentru români, un Proiect pentru Naţiune! În acest sens, domnul Crin Antonescu a creionat, pentru început, cele cinci direcţii principale ale acestui important proiect, nefinalizat încă integral, dar pe care dumnealui îl consideră absolut necesar în vederea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale, dorindu-şi ca acesta să fie obligatoriu angajat de partidele care-l vor susţine. Direcţiile principale ale proiectului sunt: depolitizarea, descentralizarea, debirocratizarea, reprezentativitatea şi asocierea elitelor. Preşedintele PNL crede că depolitizarea aparatului administrativ este una dintre măsurile care trebuie implementate imediat, odată cu venirea USL la guvernare, după alegerile parlamentare: "S-a ajuns prea jos, s-a ajuns prea departe. Ce vedem azi la regimul Băsescu nu este apărut din senin. Este dezvoltarea, ca în cazul unei boli, este dezvoltarea a ceea ce încet-încet noi am lăsat să crească în toţi aceşti 20 de ani, asta este foarte adevărat. În al treilea rând, descentralizarea autentică şi nu feudalizarea României. România trebuie să fie alcătuită din comunităţi autentice, şi nu din feude. România, astăzi, este, mai mult ca oricând, într-un fel de feudalism absolut, inacceptabil pentru secolul şi pentru continentul pe care ne aflăm. (...) Este o invazie a politicului în societate, nepermis de mare. Or, când vorbim de depolitizare, vorbim despre retragerea politicii doar în teritoriul ei legitim." Despre debirocratizare, al doilea punct esenţial al proiectului, domnul Antonescu a explicat faptul că, indiferent de partidul de la putere, în România există prea multe organizaţii birocratice, iar birocraţia înseamnă, în primul rând, corupţie. "Niciunul din partidele din România, nici PNL, nu a luptat cu birocraţia, pentru că există tentaţia de a folosi aceste organizaţii. Trebuie, este momentul să ne hotărâm, dacă vrem, pe cine vrem să mulţumim mai întâi? Pe oamenii din propriul nostru partid sau pe cetăţenii din ţara asta, cărora le cerem votul? Chestiunea este că şi dacă am face opţiunea mulţumirii oamenilor din propriul partid, lucrurile nu mai pot dura aşa", a menţionat dumnealui. Un alt punct nevralgic al statului român, în forma sa actuală, este cel referitor la reprezentativitate. Reprezentativitatea în politica şi instituţiile româneşti s-ar putea face, crede preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, prin modificarea legislaţiei şi a Constituţiei, astfel încât să se delimiteze mai clar, de exemplu, atribuţiile preşedintelui. Astfel, acesta ar trebui să aibă, în primul rând, un rol de reprezentare şi negociere la nivel internaţional, ţinând cont de faptul că, în mod normal, conform Constituţiei României, un preşedinte este deasupra intereselor politice. Domnul preşedinte Crin Antonescu a menţionat că va candida la alegerile prezidenţiale doar dacă un asemenea proiect va fi susţinut de către forţele politice din Uniunea Social-Liberală, care, dacă îl va susţine, va trebui să-şi asume întâi aceste condiţii.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Din PD-ismele bune: avem lustraţie fără lustrabili" Camera Deputaţilor a adoptat, săptămâna trecută, Legea lustraţiei, o iniţiativă legislativă aflată în traseul legislativ timp de mai bine de cinci ani. Decizia de adoptare a acestei propuneri a fost luată, prin vot nominal, cu 203 voturi favorabile, 40 împotrivă şi 12 abţineri. În Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul lustraţie este explicat ca provenind din limba latină (lustratio), care reprezenta o ceremonie practicată în antichitate, prin care cei vechi purificau o persoană, un câmp etc. În prezent, termenul şi-a lărgit sfera semantică şi este descris ca un proces ce constă în "măsuri administrative de care uzează regimurile posttotalitare pentru a exclude din instituţiile publice pe acele persoane care au lucrat pentru sau au colaborat cu regimul comunist". Deşi avem un guvern nou-nouţ şi persoane foarte tinere şi energice printre proaspeţii miniştri, aceştia nu au venit până acum cu absolut nicio soluţie pentru economie, cu nicio hotărâre consistentă, menită să scoată mare parte din români din sărăcia lucie în care au fost trimişi, fără drept de apel, de prea mult diletantism şi cinism portocaliu. Ca să ascundă gravele deficienţe guvernamentale ale fostelor guverne Boc, care au aruncat în haos şi faliment, rând pe rând, sănătatea, educaţia şi administraţia, PD trebuia, totuşi, să puncteze, în vreun fel, arătând lumii că a făcut ceva, în cele din urmă, până la momentul alegerilor, care bat curând la uşă. Deci, neavând lucruri cu adevărat importante de decis, pentru deblocarea crizei fără sfârşit, în care încă rămâne, din păcate, ancorată România, PD a găsit, în sfârşit timp şi pentru prăfuita Lege a lustraţiei! Acest lucru, profund moral, pentru un popor greu încercat de vicisitudinile comunismului, ar fi trebuit rezolvat de foarte multă vreme, PNL fiind iniţiatorul acestei legi şi cel care a ţinut, permanent, la adoptarea acesteia. Dar atunci când noi, liberalii, am iniţiat acest proiect, PD-iştii erau mult prea lustrabili pentru a fi de acord cu el şi, evident, s-au împotrivit. Neavând o susţinere majoritară, proiectul a rămas o vreme nepus în discuţia Parlamentului. Mă întreb: dacă lustraţia îi preocupa considerabil pe PD-işti, aşa cum susţin acum, de ce au aşteptat atâta vreme? De ce actuala mare Coaliţie guvernamentală şi parlamentară, care a stat timp de trei ani destul de confortabil din punctul de vedere al voturilor parlamentare, nu a început şi finalizat acest demers încă de la instalarea ei la putere? Cred că răspunsul e cât se poate de simplu: pentru că nu şi-au dorit, cu adevărat, să funcţioneze o Lege a lustraţiei, în realul ei sens, exact aşa cum era ea susţinută, încă din 1990, de către cei mai afectaţi de ororile comunismului, printre care şi domnii Coposu şi Ticu Dumitrescu, care, dacă ar putea vedea conţinutul acesteia nu ar mai avea vreodată tihnă acolo unde sunt... Legea lustraţiei, adoptată zilele trecute de Camera Deputaţilor, rămâne fără niciun efect, atât timp cât sunt scoase de sub incidenţa sa foarte multe categorii. De exemplu, personalul diplomatic, cei aflaţi în misiuni consulare care au făcut parte din structurile de putere nu vor intra sub incidenţa noii legi, aşa cum a susţinut PNL în proiectul său. De asemenea, noua formă a Legii lustraţiei face o deosebire majoră între cei care candidează pentru o funcţie şi cei care sunt numiţi. Astfel, potrivit legii, toţi cei care vor candida pentru diferite funcţii în stat - preşedinte, primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local sau judeţean - nu vor intra sub incidenţa legii, în sensul că nu le poate fi blocată candidatura. Ei trebuie să dea doar o declaraţie pe proprie răspundere privind trecutul lor. Dar viteza excesivă cu care actuala putere a dorit, acum, pe final de mandat, să adopte Legea lustraţiei în forma actuală, demonstrează că intenţia sa este, în mod clar, doar una de faţadă. Legea a fost votată în Camera Deputaţilor fără a fi existat un raport care să fie distribuit din timp parlamentarilor prezenţi, iar modificările, făcute la repezeală, au fost dedicate, vizibil, salvării instante a domnului Ungureanu sau a altor posibili lustrabili, fie PD-işti, fie ultrasusţinuţi! PD a ciopârţit, până la ultima aşchie importantă, acest proiect, iar în legea votată n-a mai rămas nimic de lustrat. Excepţiile la excepţii au umplut, până la refuz, o lege care rămâne, astfel, lipsită total de substanţă şi obiect şi duce în derizoriu un subiect delicat, pentru suferinţa îndelungată a poporului român, din timpul comunismului.
			Domnul Constantin Severus Militaru: "Dialog şi reconciliere în viaţa politică românească" Astăzi, mai mult decât oricând, România are nevoie de stabilitate politică. Nu cred că există vreo ţară din lume în care să existe această formă de protest la care a recurs opoziţia parlamentară din România, iar noi suntem interesaţi de orice propunere de dialog. Puterea a lansat mai multe apeluri la dialog şi negociere pentru a vă readuce în băncile Parlamentului, dar protestul continuă. Oare până când? Chiar Preşedintele României a încercat o reconciliere între putere şi opoziţie, invitând partidele parlamentare la consultări, dar fără succes. Trebuie să continue dialogul şi să se ajungă la o înţelegere durabilă. Numai aşa legislativul poate să lucreze. De asemenea, trebuie reluată ideea încheierii unui pact de stabilitate care să aducă la masa discuţiilor toate partidele politice. Dar Partidul Democrat Liberal respinge orice formă de şantaj şi aduce în prim-plan importanţa actului legislativ, dar şi încrederea pe care electoratul ne-a acordat-o prin vot nu trebuie uitată niciun moment. Dacă vreţi democraţie, reveniţi la Parlament! Numai aşa puteţi să modificaţi Legea electorală, Constituţia, aşa puteţi aplica rezultatul referendumului cu privire la reducerea numărului de parlamentari, aşa daţi dovadă că sunteţi interesaţi de soarta cetăţenilor României. Maturitatea politică pe care o reclamă societatea românească astăzi constă în lupta politică efectivă, care nu se poate face decât cu decenţă la tribuna Parlamentului, şi nu la posturile de televiziune. Fiţi mai buni, mai paşnici şi răbdători! Am intrat în postul Paştelui şi conştientizaţi importanţa democraţiei din ţara noastră, iar alegerile viitoare, poate, vă vor aduce acolo unde vă doriţi.
			Domnul Mircea Irimescu: "Lustraţia pe sărite" Nimic nu-i mai grav în procesul de legiferare decât adoptarea legilor "cu dedicaţie". Este un semn al corupţiei supreme: se manevrează însăşi esenţa statului pentru interesele particulare ale unor indivizi sau grupuri de indivizi. Din nefericire, în România nu există mecanisme în măsură să demonteze astfel de practici şi, drept urmare, nicio astfel de faptă n-a fost încă pedepsită. Cazuri de legi=favoruri personale, cu valabilitate de o zi, de o săptămână, de o lună, cât a fost nevoie, au fost multe, dar nimeni n-a răspuns pentru ele. Recent adoptata Lege a lustraţiei are o istorie aparte în peisajul legislativ al României. Născută din curentul autentic revoluţionar al evenimentelor din decembrie 1989, propunerea legislativă ce urmărea o primă acţiune de regenerare morală a societăţii a dospit 22 de ani într-o ţară în care asanarea şi curăţirea vieţii publice este o urgenţă de grad zero. În primele două legislaturi ea nu putea fi adoptată pentru că ar fi afectat masiv chiar substanţiala majoritate aleasă prin opţiunea covârşitoare a electoratului. Cum să-i impui restricţii prin lege unei formaţiuni politice (FSN) care se baza pe o majoritate sprijinită de un vot popular de peste 70%? Convenţia Democrată şi UDMR-ul, deşi au guvernat şi au avut în programele lor de guvernare o astfel de reglementare legislativă, nu şi-au putut-o impune deoarece unul dintre partenerii lor de guvernare, Partidul Democrat, venea chiar din nucleul FSN-ului şi nu era dispus să intre în conflict cu încă puternica falangă comunistă ce condusese România aproape jumătate de veac. Alternanţa la putere ce a urmat a adus la guvernare cealaltă parte a nucleului FSN şi orice discuţie despre o voinţă politică pe această temă era inutilă. Ar fi însemnat ca liderii politici cu activitate politică ante şi postdecembrie 1989 să-şi refuze accesul la caşcaval, ceea ce-şi dau seama şi naivii că în România este imposibil. În acest fel au trecut două decenii, în care trebuie incluşi şi anii în care discutata propunere legislativă a zăcut în sertarele Parlamentului. Destinul ei părea pecetluit, pentru că din punct de vedere moral ţara îşi continuă regretabila involuţie al cărei final este încă departe de intuit. Însăşi Curtea Constituţională respinsese o formulă a legii, dintre cele mai blânde. A reapărut în atenţia publică nu pentru că s-ar fi schimbat fundamental mentalităţile politice ale ţării, şi dreptatea, binele şi adevărul ar însemna acum altceva decât ceea ce reprezintă în România de aproape 70 de ani, ci din motive oportuniste şi din socoteli electorale. Identificarea PSD-ului ca singurul partid afectat de această măsură (PDL-ul şi-a şters din memorie orice trecut FSN-ist) şi încercarea de a repeta succesul acţiunii de condamnare a comunismului de acum câţiva ani sunt rezultatele calculelor ce şi le-a făcut principalul partid de guvernământ pentru a puncta în confruntarea pentru voturi cu adversarii săi politici. Pentru a-şi limita la maximum propriile-i pierderi din aplicarea acestei legi, puterea a trebuit să impună şi unele "excepţii". UTC-ul n-are nimic cu dictatura comunistă, otrăvirea ideologică şi supravegherea tineretului prin vigilenţa revoluţionară nu-i priveşte pe cei care s-au înfruptat din borcanele cu bunătăţi ale fostelor CC ale UTC şi UASCR, nu sunt fapte care au distorsionat structura sufletească a câtorva generaţii. Altfel, ar fi lustrabili însuşi preşedintele PDL şi primul-ministru-speranţă care i-a luat scaunul încă cald din fruntea executivului. Anchetatorii regimului comunist n-ar fi trebuit să intre în calcul, pentru că ar fi atinsă o persoană de influenţă din cadrul partidului. Lucrătorii acoperiţi din Ministerul de Externe nu pot să răspundă pentru trecutul lor păgubos pentru ţară, că ar rămâne SIE fără şef. Şi tot aşa. O lege cu efect de corectare a spiritului public se dovedeşte a fi chiar ea imorală. Lustraţia este foarte necesară, chiar dacă vine foarte târziu, dar cu condiţia să fie dreaptă. Şi mai este un aspect ce trebuie pomenit. A fost din nou vizibilă convingerea nedisimulată a puterii că poate face orice, că nu se supune la nimic. Nici urmă de morală, niciun regret pentru o eventuală cădere în păcat. La câte probleme ridică noua lege, se poate să nu fie asta varianta ei finală. Pot veni şi alţii cărora le poate părea că pot stoarce ceva avantaje din ea şi o bagă iar în morişca legislativă. Să n-ajungem să spunem: mai bine lipsă!
			Domnul Mircia Giurgiu: "Solicitările protestatarilor din municipiul Cluj-Napoca (II)" Solicit, pe această cale, domnului prim-ministru, să rezolve de urgenţă problemele pe care le-au ridicat protestatarii din Piaţa Unirii din municipiul Cluj-Napoca. 13. Reducerea TVA de la 24 la 19%, deoarece din luna iulie 2010 de când se aplică nu au crescut încasările la bugetul de stat. 14. Acordarea indemnizaţiei pentru însoţitorii personali ai persoanelor cu handicap grav, care nu se pot deplasa, fiindcă au ajuns într-o situaţie foarte grea şi, din păcate, în acest moment, se simt neajutoraţi. 15. Acordarea indemnizaţiei pentru familiile cu doi copii; chiar dacă unul are vârsta de peste 1 an, este normal ca şi cel de-al doilea copil să primească aceeaşi sumă. 16. Abrogarea prevederilor privind clasa pregătitoare, aşa-numita clasă 0, deoarece nici până în acest moment nu este creat cadrul instituţional legal pentru buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ. 17. Analiza dosarelor tuturor revoluţionarilor şi luarea unei decizii în urma verificării fiecărui dosar în parte. 18. Modificarea Legii privind fondul de pensii administrate privat, în sensul posibilităţii ca fiecare persoană să poată opta pentru forma pe care o doreşte, respectiv fondul de pensii de stat sau cel privat. 19. Asigurarea obligatorie a locuinţei să nu mai fie plătită către societăţile de asigurare, ci să fie creat un fond "de solidaritate" care să fie disponibil în permanenţă atunci când situaţia o cere. 20. Găsirea unei soluţii pentru stoparea majorării preţurilor, pentru ca populaţia cu venituri reduse să poată plăti cheltuielile aferente consumului. 21. Găsirea unei soluţii pentru majorarea veniturilor, cu un procent cel puţin egal cu rata inflaţiei. 22. Verificarea marilor averi, în sensul de a se constata faptul că dacă pe parcursul anilor au fost plătite impozitele aferente şi dacă aceste averi au fost acumulate legal, în caz contrar, să fie dispusă confiscarea lor. 23. Bursele şi şcolarizarea gratuită pentru elevii şi studenţii din Republica Moldova să fie acordate în urma unui concurs. 24. Membrii CECCAR solicită ca singura contribuţie pe care trebuie să o achite să fie doar o cotizaţie şi nu alte taxe.
			Domnul Vasile Mocanu: "Cine se răzbună pe judeţul Iaşi?" Iaşiul a fost din nou păcălit de PDL la capitolul fonduri guvernamentale. Astfel, în ultima perioadă, mai multe licitaţii pentru diferite investiţii care trebuiau să fie derulate în judeţul Iaşi au fost anulate din motive misterioase. După numai câteva zile, unele dintre aceste licitaţii au fost reluate, dar în alte judeţe. Pentru conformitate, să trecem în revistă câteva exemple: recent, licitaţia comună Iaşi - Neamţ, organizată de Ministerul Dezvoltării pentru refacerea unor drumuri de interes local, o investiţie evaluată la circa 60 milioane de lei, a fost anulată. După doar două zile, licitaţia s-a derulat totuşi, dar numai pentru judeţul Neamţ. De asemenea, Iaşiul a fost sărit şi la capitolul investiţii în reţeaua de canalizare, deşi lucrările au început în 22 de judeţe. Consemnăm aceeaşi situaţie şi în ceea ce priveşte programul de construire de creşe şi grădiniţe, unde Iaşiul - judeţul cu una dintre cele mai ridicate natalităţi din ţară - a fost din nou ocolit! Foarte grav este faptul că deşi autorităţile locale se zbat, reuşind, pe baza unor proiecte bine întocmite, şi să atragă fonduri, ulterior toate procedurile sunt fie anulate, fie modificate, fie pur şi simplu uitate, întotdeauna păgubaşii fiind ieşenii. Iar beneficiarii sunt mereu amicii actualilor guvernanţi. Iată o nouă dovadă că PDL îşi schimbă guvernul, dar năravul ba!
			Domnul Petre Petrescu: "Acordul ACTA încalcă libertatea cetăţenilor" Acordul comercial de combatere a contrafacerii sau ACTA este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de drepturi de autor. Domeniul de aplicare al ACTA include atât contrafacerea bunurilor fizice cât şi distribuirea prin internet şi tehnologia informaţiei. Acest acord o fost negociat în secret şi semnat de 30 de ţări din UE şi din întreaga lume. În ciuda aparenţelor, intenţiile celor care au gândit acest tratat nu sunt deloc atât de bune precum vor să pară. ACTA încalcă numeroase libertăţi civile, intimitatea cetăţeanului, circulaţia liberă a informaţiei pe internet, comerţul şi abilitatea ţărilor în curs de dezvoltare de a-şi alege opţiunile şi legile care se potrivesc cel mai bine. Efectele intrării în vigoare a acestui tratat vor fi numeroase: furnizorii de servicii de comunicaţii vor fi obligaţi să monitorizeze orice se întâmplă online şi să raporteze guvernelor orice este suspicios; autorităţile vor avea voie să caute fără nici un motiv şi fără mandate de percheziţie informaţii în computerele cetăţenilor, laptopuri, telefoane; în aeroporturi, călătorii vor avea obligaţia să-şi supună laptopurile, telefoanele şi tabletele la control; site-uri pe care guvernul le cataloghează inacceptabile vor fi închise fără a mai fi posibilă atacarea deciziei în instanţă. Ca urmare a protestelor împotriva ACTA mai multe ţări membre UE au luat act de cerinţele oamenilor şi au reacţionat în conformitate anunţând că nu mai sunt de acord cu acest tratat. Printre aceste ţări se numără: Bulgaria, Germania, Polonia şi Cehia. Dacă va fi ratificat, acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţă privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.
			Domnul Vasile-Silviu Prigoană: "La mulţi ani, doamnelor!" Peste două zile, de 8 martie, se sărbătoreşte pe întreg mapamondul Ziua Femeii. Reprezentantele sexului frumos primesc flori şi în cinstea lor se organizează evenimente speciale. Ziua Internaţională a Femeii, o zi cu implicaţii istorice şi politice, este celebrată de 101 ani. În anul 1911 o activistă socialistă din Germania, Clara Zetkin, a organizat pentru prima oară ceea ce va purta numele de Ziua Internaţională a Femeii. În luna martie, femei din Germania, Austria, Danemarca, Rusia şi alte ţări europene au organizat o serie de marşuri pentru a promova drepturile femeii în lume. În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Femeii în Uniunea Sovietică. În vestul Europei, Ziua Femeii a fost serbată, în perioada 1910-1920, după care a ieşit din atenţia publicului. Abia în anii '60, ea a fost readusă la viaţă de puternica expansiune a grupurilor feministe. În 1977 Naţiunile Unite au recunoscut, la propunerea Bulgariei, ziua de 8 martie ca Zi Internaţională a Femeii, imediat fiind adoptată ca sărbătoare în multe ţări care nu ştiau până atunci de existenţa ei. Dacă 8 Martie nu poate fi considerată o sărbătoare tradiţională a româncelor, tradiţia ne arată că înainte de 1900 şi mult după aceea, în zona Moldovei a existat o zi de sărbătoare numai şi numai pentru femei. Această zi era Spolocania, în tradiţia populară prima zi a Postului Mare. În această zi femeile se adunau la cârciuma din sat şi beau rachiu pentru a se curăţa de gustul mâncărurilor "de dulce". Viaţa, arta, chiar şi energia se declină la feminin. Ideea, ca şi lupta şi pâinea sunt tot "femei". Privind femeile, sfârşeşti a crede în mitul cu supraoamenii în care fiecare din ele valorează cât doi bărbaţi. Ambiţioase, dinamice, cu plăcerea muncii, emotive şi eficace, fac ca intervenţia lor să fie mai intuitivă, mai psihologică, benefică... Înţelepţii lumii spun că "din dragoste pentru femei s-a născut tot ce e mai frumos pe lume" (M. Gorki) şi nu putem să nu fim de acord cât timp "cea mai frumoasă jumătate a lumii sunt femeile". La mulţi ani, doamnelor!
			Domnul Relu Fenechiu: "Pentru regimul Băsescu siguranţa naţională nu constituie o prioritate" La nivel declarativ, în diverse ieşiri publice, şi nu numai, preşedintele României, Traian Băsescu, îşi face un titlu de glorie pozând în persoana care apără interesele majore ale României, care se luptă pentru tot ce ţine de siguranţa naţională. Declaraţii care dau bine la capitolul imagine proprie şi dau la fel de bine în ceea ce priveşte imaginea guvernului şi a partidului pe care "indirect" îl păstoreşte, PDL. În realitate, însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Aş putea spune, că pentru preşedintele Traian Băsescu siguranţa naţională nu constituie chiar o prioritate. Dovada cea mai bună (şi de dată recentă) în acest sens o constituie intenţia de a se renunţa la peste 50% din acţiunile Companiei CFR Marfă. Adică statul român ar putea fi pus în situaţia de a nu mai deţine controlul într-o companie ce are o activitate ce ţine de siguranţa naţională. Să apelăm puţin la memorie. În luna iulie 2011, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii iniţiază un proiect de hotărâre de Guvern privind vânzarea a 20% CFR Marfă.O lună mai târziu, deci în august 2011, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării avertiza - corect - că privatizarea CFR Marfă ar putea avea implicaţii asupra siguranţei naţionale. Peste doar o lună distanţă, mai precis pe 26 septembrie 2011, acelaşi CSAT aviza demararea de către MTI a strategiei de privatizare a CFR Marfă pentru un pachet de peste 50% din acţiunile companiei. Schimbarea de macaz în numai o lună de zile a CSAT - să nu ne ascundem după degete, este vorba doar de poziţia adoptată de Traian Băsescu - creşterea de la 20% la peste 50%, este cel puţin ciudată şi s-a făcut în lipsa oricărei explicaţii. Au dispărut în numai o lună de zile importante elemente ce ţin de siguranţa naţională legate de CFR Marfă? Răspunsul este nu. Şi nu o spun eu. Iată ce se menţionează în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern din 2011: "Conform art.1 alin.(3) din OUG nr.12/1998, cu modificările şi completările ulterioare, transportul feroviar public constituie, prin natura sa, un sector strategic de interes naţional". Suntem racordaţi la "Vest", dar s-ar putea să o cârmim spre "Est". Pe 2 martie a.c. am aflat însă o posibilă explicaţie a schimbării de atitudine a CSAT. În ziarul "Adevărul", sub titlul "Ruşii, interesaţi să cumpere CFR Marfă" apare următoarea informaţie: "VTB Capital Plc, divizia de investment banking a VTB, a doua cea mai mare bancă de stat din Rusia, va investi mai multe sute de milioane de euro în regiunea Balcanilor în următorii ani. Grupul este interesat în special de vânzarea unităţilor feroviare de transport marfă din România, a declarat directorul general Atanas Bostandjiev". După cum se ştie, intenţiile de vânzare a pachetului de peste 50% din acţiunile CFR Marfă prevăd două variante: fie listare pe bursă, fie vânzarea către un investitor strategic. În ambele situaţii, VTB îşi poate pune planul în aplicare. Nu am absolut nimic (din punct de vedere personal) împotriva oricărui investitor strategic indiferent din ce ţară provine, dacă este unul corect, dacă statul român obţine un câştig şi dacă respectivul investitor va depune diligenţe şi în folosul României. Dar în ceea ce priveşte intenţia de a cumpăra pachetul majoritar al CFR Marfă de către a doua bancă de stat din Rusia (sau de către oricare alt investitor strategic din Rusia), există câteva probleme. În primul rând, intenţia de a cumpăra CFR Marfă face parte dintr-un plan mai larg de achiziţii în zona Balcanilor şi a Europei de Est. De aici se poate trage o singură concluzie: statul rus vede o oportunitate strategică, dar statul român, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu nu vede acest lucru. (Nu trebuie omis nici faptul că în ultimii trei ani, valoarea achiziţiilor efectuate de Rusia în Europa de Est se ridică la 2,8 miliarde de dolari, comparativ cu 2,4 miliarde de dolari în cei 17 ani anteriori - potrivit datelorOrganizaţiei Naţiunilor Unite.) Intenţia Moscovei de a achiziţiona CFR Marfă vine exact în momentul în care se manifestă la nivel de UE o tendinţă în perspectiva creării unui spaţiu unic european al transporturilor care se va manifesta în sensul unei utilizări pe scară din ce în ce mai largă a transportului feroviar, iar în cazul transportului de marfă, spre utilizarea unor soluţii multimodale bazate pe modurile naval şi feroviar pentru transporturile pe distanţe lungi. Deci, în loc ca România să devină - din importantul punct de vedere al transportului de marfă - parte în viitorul spaţiu unic european, s-ar putea ca noii decidenţi din zona CFR Marfă să se implice sau poate să nu intenţioneze să colaboreze la planurile UE. În ambele situaţii, de pierdut, pierde România. În al doilea rând, vânzarea pachetului majoritar al CFR Marfă (nu contează cui, dar mai ales unui investitor din Rusia) implică şi o alterare a unor angajamente ale României. Redau din Nota de fundamentare mai sus amintită: "Conform art. 5 din H.G. nr. 582/1998, CFR Marfă desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de marfă şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării. Din acest punct de vedere, CFR Marfă este angajată în convenţii şi protocoale cu Ministerul Apărării Naţionale şi cu Forţele Armate ale Statelor Unite ale Americii, pentru asigurarea capacităţilor necesare în diverse situaţii". Cred că aici nici nu mai este rost de vreun comentariu. Ţinând cont că toate ţările dezvoltate consideră transportul feroviar de marfă ca prioritate strategică, iar în Europa, marea majoritate a companiilor de transport feroviar se află în proprietatea statului, parcursul corect ar fi fost relansarea activităţii CFR Marfă, prin vânzarea unui pachet minoritar de 20%, care ar asigura mai multă transparenţă decizională şi un control mai eficient asupra activităţii societăţii, completată eventual cu un management privat.
			Domnul Marius Rogin: "Serbia a scăpat de statutul de paria Europei" Oficializarea candidaturii Serbiei la UE este percepută la Belgrad ca o şansă. Sârbii ştiu că mai sunt naţiuni din vestul Balcanilor care dispun de acest statut, fără a beneficia de o apropiere reală de blocul comunitar. Cu acest succes diplomatic în mapă, preşedintele Boris Tadic poate intra cu mai mult optimism în campania electorală. În mai se votează un nou parlament - iar forţele politice din jurul şefului statului nu ar putea primi o susţinere mai puternică din partea Bruxelles-ului. Practic, Serbia se leapădă de statutul de paria Europei. Nu doar pro-europenii au un argument în plus, de acum, conservator-naţionaliştii, cum e fostul preşedinte iugoslav Vojislav Kostunica, vor avea probleme să contrabalanseze aportul de capital electoral din tabăra prezidenţială. Uşa integrării euro-atlantice e deschisă, dar pentru a-i trece pragul, Serbia mai are de rezolvat cel puţin o problemă: disputa teritorială din Kosovo. Cât timp Serbia consideră Kosovo parte a propriului teritoriu, în vreme ce Kosovo îşi pretinde propria statalitate, dezvoltarea democratică este împotmolită în ambele tabere. Or, un deficit democratic împiedică procesul de aderare - şi chiar provoacă fisuri în Uniunea Europeană, acolo unde mai există ţări ce nu recunosc Kosovo drept stat suveran. Cu o comunitate sârbă pentru care Belgradul îşi asumă responsabilitatea în interiorul Kosovo, subiectul este şi mai complicat. Dincolo de faptul că 80 de state au recunoscut Kosovo în actualele sale limite administrative, ideea deplasării graniţelor este explozivă: o singură deplasare ar genera în Balcani un picaj în domino. Bosnia-Herţegovina şi Macedonia sunt extrem de sensibile la astfel de provocări. Probabil că o preluare a problemei negocierilor de către Uniunea Europeană ar fi o cale, mai ales că experienţa cipriotă ar putea fi o lecţie despre cum europenii ar trebui să fie mai activi în rezolvarea unor asemenea diferende teritoriale. Între timp, însă, pentru guvernul de la Belgrad de abia acum încep demersurile dificile. Reformele ce urmează nu vor fi deloc populare. Administraţia publică se cere modernizată şi debirocratizată, corupţia se cere combătută. Justiţia are nevoie de o independenţă autentică, iar economia de stat, oricum afectată de criză, nu poate scăpa de privatizare. Costurile integrării europene nu vor fi mici. Cu riscul de a tăia din optimism o privire către vecinii greci nu ar strica.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "Un nou eşec al diplomaţiei şi al regimului Băsescu" Hotărârea Consiliului European de a amâna luarea unei decizii în privinţa aderării României la spaţiul Schengen reprezintă un nou eşec al diplomaţiei şi al politicii externe a regimului Băsescu. Nu se poate omite contextul european şi situaţia politică internă a Olandei, în guvernul căreia se manifestă forţe extremiste antiimigraţioniste, dar Bucureştiul are marea sa parte de vină. Şi asta ca urmare a faptului că autorităţile române nu au reuşit să rezolve problema corupţiei din graniţe, deşi România şi-a îndeplinit obligaţiile tehnice cerute de Uniunea Europeană. Descinderile matinale şi reţinerea unor poliţişti de frontieră şi a unor vameşi au avut doar un rol propagandistic, în niciun caz nu au dus la eradicarea corupţiei din graniţe. De trei ani de zile Europa este invadată de cetăţeni din spaţiul ex-sovietic, care sub acoperirea obţinerii cetăţeniei române, nu au avut alt scop decât de a ajunge fără viză în statele Uniunii Europene, unde cei mai mulţi dintre ei practică munca la negru, ca să mă limitez doar la acest aspect. Presa a descoperit, cu ocazia alegerilor locale din 2008 şi a alegerilor prezidenţiale din 2009, o situaţie deosebită: pe listele electorale - în special din sectorul 3 din Bucureşti - se aflau câte 200, 300 sau chiar 400 de persoane care domiciliau la aceeaşi adresă. Şi au fost astfel de situaţii de ordinul miilor. Era vorba - fapte dovedite - de locuitori de dincolo de Prut care au obţinut prin mijloace mai puţin ortodoxe cetăţenia română şi care, la câteva ore după obţinerea actelor de identitate româneşti, plecau în alte ţări din Uniunea Europeană. Şi nu în puţine situaţii, cei în cauză nici măcar nu erau cetăţeni din Republica Moldova, ci ucraineni, bieloruşi etc. Or, acest fapt nu a trecut neobservat, mai ales că a reprezentat o vulnerabilitate flagrantă ce ţine de frontiera spre Uniunea Europeană. Faptul că în aceste zile organele abilitate îi iau la întrebări - probabil unii vor da socoteală în justiţie - pe cei care au permis, pe cei care au comis ilegalităţi în acordarea cetăţeniei, este relativ târziu. S-a dovedit fragilitatea graniţelor şi gradul de corupţie - aici este vorba şi de funcţionari din zona administraţiei locale. Dar nu numai nivelul de corupţie a reprezentat piedica sau pretextul pentru acest nou refuz la adresa României. Inclusiv comportamentul şefilor diplomaţiei a contat foarte mult. Să ne aducem aminte, la începutul anului trecut, ministrul de externe Teodor Baconschi a condiţionat (sau, mai pe româneşte, a avut o tentativă de şantaj) sprijinirea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană de admiterea României în spaţiul Schengen. Acum, chiar înainte de noua decizie de amânare, urmaşul lui Baconschi, Cristian Diaconescu (adică tot Traian Băsescu, pentru că el dirijează direct politica externă a României) a amestecat problema aderării Serbiei la Uniunea Europeană cu problema modului în care Serbia tratează minoritatea română de dincolo de Dunăre. Din 2007, PNL a tras nenumărate semnale de alarmă privind situaţia minorităţii româneşti din Serbia. Preşedintele Traian Băsescu nu a luat însă în seamă aceste semnale. Este corect - şi de lăudat - faptul că până la urmă s-a semnat protocolul cu Serbia privind românii de acolo, dar acest lucru trebuia făcut din timp, separat (inclusiv presiunile de rigoare) şi nu legat de votul privind relaţia Serbia-UE. Astfel, având în vedere şi «precedentul» Croaţia, acţiunea diplomaţiei româneşti a fost asimilată unui şantaj. Iar dacă mai adăugăm şi propunerile de a boicota unele mărfuri olandeze (ce treabă au producătorii de acolo cu politicienii extremişti?) venite din partea unor europarlamentari PDL, atunci nu trebuie prea multe explicaţii privind faptul că nu am fost acceptaţi «la masa bogaţilor». Pentru că astfel de comportamente nu sunt privite cu ochi buni de către liderii europeni. Nu în ultimul rând, în ciuda agresivei propagande a PDL, care vrea să ne convingă de contrariu, preşedintele României, Traian Băsescu, este un lider izolat şi nefrecventabil în Europa. Pentru că dacă ar fi fost frecventabil, cu toate minusurile de la graniţe, opoziţia Olandei ar fi fost spulberată dacă marii lideri europeni ne-ar fi vrut cu adevărat în spaţiul Schengen. Pentru că este greu de crezul că liderii batavi nu şi-ar fi schimbat poziţia dacă Angela Merkel sau Sarkozy le-ar fi cerut-o ferm. Numai că nu România, ci regimul Băsescu nu inspiră încredere în marile cancelarii ale Europei.
			Domnul Florin-Cristian Tătaru: "Legea lustraţiei - încercarea de răzbunare a PDL la numirea lui Ungureanu şi Meleşcanu" S-a elucidat misterul eşecului guvernărilor PDL-Boc: foştii comunişti şi securişti nu îi lăsau să guverneze. Ce mai face PDL şi UDMR...bine! Adică ce făceau şi în urmă cu ceva timp, răspuns ce se trage din sloganul: Să trăiţi bine. Bine, bine, ar spune conu’ Alecu, dar mai concret? Păi, după ce au rezolvat problemele legate de criza economică, dezvoltarea pieţei locurilor de muncă şi a celor legate de sărăcie şi înapoiere, de corupţie şi ineficienţă, au decis că trebuie să rezolve o chestiune nerezolvată, şi anume să lustreze pe foştii comunişti. Cred că majoritatea românilor, care s-au bucurat de visul libertăţii după un sistem totalitar, aşteptau în anii de după revoluţie să vadă cu ochii lor excluderea din viaţa politică a ţării a fostei gărzi conducătoare, care nenorocise România. De la punctul 8 de la Timişoara până la marea exonerare oferită de CNSAS, toţi am trecut prin aceeaşi mare dezamăgire. Fostul preşedinte Emil Constantinescu, care promovase visul acesta, şi-a recunoscut eşecul de a fi înfrânt de fosta Securitate a lui Ceauşescu. Toţi cetăţenii României cu acces la informaţiile zilnice şi cu ceva cultură şi-au dat seama cine au fost moştenitorii profitori ai noului regim, după ce decedase cel comunist. În amalgamul balcanic al jocului de putere, deconspirarea vechii apartenenţe la regimul comunist de până în 1989 a rămas apanajul vendetei politice şi doar cei mai proşti şi mai slab protejaţi au reuşit să se facă de râs, fiind deconspiraţi şi excluşi. Trebuie spus că iniţiativa are un suport etic indiscutabil şi că lustraţia şi-ar fi dovedit eficacitatea la scurt timp după revoluţie. Cu toate acestea, România nu a reuşit - puţine state foste comuniste au reuşit acest lucru - să aplice just şi nediscriminatoriu o lege a lustraţiei anticomuniste. La 21 de ani de la revoluţie, o lege a lustraţiei nu mai poate avea o justificare, şi anume pentru că elementul cheie al lustraţiei este eliminarea foştilor comunişti şi membri ai aparatului de represiune comunist care sunt responsabili de dezastrul unei guvernări totalitare, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru: lipsa principiilor în guvernare, lipsa libertăţilor şi persecuţia politică care merge până la crimă, simbolul arbitrariului total, răul de pe pământ. Or, dacă acum se constată încă nevoia de e elimina reprezentanţii fostului regim, rezultă că există suspiciunea că funcţionarea regimului democratic este afectată sau pusă în pericol de aceştia, de mentalitatea lor, de viziunea şi logica funcţionării în aparatul fostului PCR, Securităţii statului sau oricărei instituţii, care puteau aduce atingere demnităţii, onoarei şi siguranţei persoanei. Dacă e aşa, atunci ar trebui făcute publice listele cu toate persoanele vechiului regim care afectează noul regim. Persoanele vizate în mare parte de această lege sunt represorii vechiului regim care, pe lângă cei ştiuţi, aflaţi la vedere, uşor de recunoscut şi numit, au fost ascunse. Elementul important a fost disimularea. Pentru că cei care nu operau la vedere, agenţii sub acoperire, se bucurau şi se bucură de protecţie. Pentru aceştia ar trebuie să presupunem că, după eşecul evident al administrării CNSAS, problema s-a rezolvat şi că orice opresor ascuns, acum ar fi devoalat. Aşa cum ne-a demonstrat experienţa, deconspirarea fostei securităţi a avut tot atâta succes cât şi condamnarea criminalilor care au ucis elitele anticomuniste în anii 50-60, adică niciunul. Nu avem nicio garanţie că se va întâmpla, decât cu excepţii care anulează principiul şi caracterul nediscriminatoriu al legii. Această lege este neconstituţională, împotriva legislaţiei internaţionale în materie de drepturile omului şi împotriva tuturor convenţiilor democratice semnate de România. Însăşi Curtea Constituţională a României a declarat în 2010 această lege, în ansamblu, ca fiind neconstituţională. Aşa cum se arăta şi în decizia nr. 820 de respingere a legii, problema majoră este o responsabilitate colectivă şi o culpabilizare globală ce intră în conflict violent cu prezumţia de nevinovăţie. Nicio instanţă corectă nu va putea trece dincolo de argumentele juridice invocate de instanţa românească superioară şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a respins pe temeiuri solide o asemenea lege. Discriminarea produsă între cetăţenii români în ceea ce priveşte accesul la funcţiile publice, numite şi elective, pe criteriul apartenenţei la partidul comunist român este o lege care atacă însăşi esenţa statului de drept. Ori se face dovada unei acţiuni deliberate împotriva regimului democratic ori se ajunge la încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie. Modernizarea, dacă este o forţare a unei modernizări a României, care să excludă un grup social care este asociat cu o mentalitate, atitudini şi comportamente antidemocratice care blochează modernizarea României, este imposibil de gestionat doar ca proces de excludere. Această lege statuează că doar noua generaţie de oameni are voie în funcţiile statului, pe o perioadă de 5 ani, lipsită de influenţa unei generaţii mai vechi, ca şi cum aceasta ar pune instituţiile statului într-o carantină salvatoare. Cel mai interesant aspect este faptul că PDL-ul şi UDMR-ul încearcă să pună în discuţie încă o momâie, adică o soluţie falsă de care s-ar putea lega pentru a putea justifica incompetenţa. Vezi Doamne, nu au reuşit mare lucru până acum, dar comuniştii nu i-au lăsat. De acum încolo, 5 ani de zile, fără comunişti şi represori, vor reuşi în guvernare. Faptul că această lege ocoleşte pe cei aflaţi astăzi în funcţii este marca supremă a incapacităţii PDL de a propune o lege nepărtinitoare şi care să servească interesului general. Salvarea în ultimul moment a domnilor Ungureanu şi Meleşcanu de a fi lustraţi, deşi se aflau în vizorul textului de lege fiind pe funcţii, a marcat ridicolul situaţiei şi cred că au făcut intenţionat acest lucru tocmai pentru a arăta că sunt cei toleraţi de PDL, deşi se află pe lista ruşinii. Această lege le-a scos în evidenţă deficienţa din cariera lor trecută şi pusă la vedere tocmai pentru a le atrage atenţia că sunt exceptaţi pentru poziţia în care se află, cu voia lor. Deşi sunt sigur că preşedintele Băsescu le-ar fi pedepsit obrăznicia, odată puşi în lumina reflectoarelor, foştii reprezentanţi ai regimului comunist, nu vor putea avea niciodată o legitimitate deplină, atât timp cât a fost pusă pe tabloul ruşinii vechiului regim.
			Domnul Teodor Atanasiu: "Nu răspunde nimeni pentru tot ce se întâmplă în sănătate? Nu răspunde nimeni pentru evaziunea fiscală ajunsă la cele mai înalte cote?" Când premierul Boc a fost întrebat, zilele trecute, de către ziarişti, dacă s-a luat hotărârea demiterii domnului Duţă, preşedinte al CNAS şi a domnului Blejnar, preşedinte al ANAF, domnul Boc, în calitate de preşedinte al PD a răspuns senin: "Evaluările secretarilor de stat şi şefilor de agenţii aparţine prim-ministrului. Acest drept rămâne în continuare şi legal şi politic şi instituţional. Evaluarea aparţine prim-ministrului, aşa era şi când eram eu premier, ultimul cuvânt în evaluarea celor pe care îi are în subordine aparţine prim-ministrului"! Dar cine i-a numit în funcţii pe aceştia, domnule preşedinte al PD, Emil Boc, cumva domnul Ungureanu, pe vremea când era director al SIE?! Dacă o ţară întreagă vă arată, cu subiect şi predicat, cât de incompetenţi şi corupţi sunt cei doi preşedinţi mai sus menţionaţi, nu partidul dumneavoastră este cel care ar trebui să le retragă sprijinul politic, iar premierul în funcţie, luând act de sancţiunile politice, să facă demersurile ulterioare?! Nu au fost dumnealor numiţi, eminamente politic şi susţinuţi, cu toată energia, de către unii dintre cei mai influenţi oameni din partidul dumneavoastră, domnii Falcă şi Videanu?! Premierul Ungureanu nu a demis nici măcar prefecţii din judeţele Vrancea şi Buzău, adică pe aceia care au comis greşeli incalificabile, în acele zile cumplite, de coşmar pentru români, cu zăpezi cât casa, în care oamenii zăceau cu miile sub nămeţi, fără ca prefecţii respectivi să fi intervenit imediat şi fără să fi luat cele mai pertinente şi urgente măsuri posibile?! Vorbiţi, domnule Boc, despre atributul premierului Ungureanu, cel care ne spune acum, candid, că habar nu are despre ce este vorba în legătură cu faptele sancţionabile ale celor doi preşedinţi în cauză: "Îmi vorbiţi despre un lucru despre care eu nu am ştiri, în ceea ce priveşte compoziţia Guvernului, ultimul cuvânt îl am eu. N-am să comentez o chestiune care îmi este străină", le-a răspuns nepăsător premierul Ungureanu, aflat la Iaşi, săptămâna trecută, la întrebări legate de acest subiect jurnaliştilor. Adică, dumnealui n-are de-a face cu faptul că bolnavii de cancer nu mai au, de luni bune, nici măcar morfină, darămite citostaticele necesare ca aerul, pentru a mai putea supravieţui, iar domnul Duţă se absolvă singur, aruncând, fără nicio jenă, vina pentru această uluitoare problemă în curtea medicilor oncologi şi a directorilor de spitale, neasumându-şi, sub nicio formă, blocajele impardonabile din sistemul de sănătate şi nici dispariţia în neant a sutelor de mii de euro din sistem, fără ca funcţionarea acestuia să fi fost măcar ţinută pe linia de plutire! Sau mă întreb dacă domnul Ungureanu a şi uitat deja, de săptămâna trecută şi până acum, că României i-a fost din nou refuzată intrarea în Schengen, din cauza corupţiei şi a evaziunii fiscale incomensurabile?! Oare nu-şi mai aminteşte nimic dumnealui despre faptul că, printre primele lucruri pe care şi le dorea imediat rezolvate, atunci când s-a instalat la Palatul Victoria, era şi reducerea semnificativă, în regim de urgenţă, a evaziunii fiscale?! Cu alte cuvinte, accelerarea la foc automat a ceea ce domnul Blejnar nu a fost niciodată în stare să realizeze până în prezent, pentru ca României să i se dea undă verde pentru Schengen?! Demiteţi-i imediat pe domnii Blejnar şi Duţă, domnule Ungureanu, dacă domnul Boc vă pasează răspunderea, spunându-vă că sunteţi singurul în măsură să luaţi această decizie! Asumaţi-vă funcţia, dacă vreţi să fiţi premier, domnule Ungureanu, şi nu aşteptaţi indicaţiile domnului Băsescu!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Proiect pentru sancţionarea votului multiplu parlamentar" Voi depune un proiect legislativ ce sancţionează votul multiplu în Parlamentul României. Acest lucru va duce la respectarea intereselor cetăţeanului ce a votat parlamentarii în sistemul uninominal. Este o dovadă de normalitate ca aleşii uninominal să respecte voinţa cetăţenilor şi să nu se ascundă după degetul liderului de grup. Aştept de prea mult timp ca proiectul meu legislativ, în care să alegem oameni şi nu partide prin sistemul uninominal necompensat, să fie supus votului în plenul Camerei Deputaţilor. Sper ca acest nou proiect să confere omului obişnuit speranţacă parlamentarul pe care l-a ales votează pentru binele celor care l-au ales. Proiectul va avea doar un singur articol: Articol unic "Fapta unui parlamentar de a vota de două sau mai multe ori asupra aceleiaşi propuneri/aceluiaşi proiect de lege în plenul uneia dintre Camere, în şedinţele de plen reunit sau în şedinţele de comisie permanentă, specială şi/sau anchetă se pedepseşte cu suspendarea de la lucrările parlamentare şi a tuturor drepturilor băneşti aferente activităţii parlamentare pentru 3 luni la prima abatere, 6 luni la a doua şi 12 luni la următoarele.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "4 litri de ţuică" Un pacient de 66 de ani din Grozeşti a ajuns în stare critică la urgenţă după ce a consumat aproximativ 4 litri de ţuică. Aflat în comă etilică, cu valori ale alcoolemiei aproape de limita supravieţuirii (416 mg‰), pacientul a avut nevoie de resuscitare respiratorie şi volemică, nootrope, terapie de suport asociate evaluării clinice, imagistice şi biologice. Pacientul va rămâne internat la ATI, iar prognosticul este rezervat din cauza patologiei asociate şi a vârstei. Conform ALIAT, 20% dintre persoane se adresează unui medic de familie şi până la 40% dintre pacienţi secţiilor de medicină generală şi chirurgie, fără diferenţe semnificative între specialităţi. Iar România ocupă locul al doilea în ceea ce priveşte binge drinking-ul (o formă episodică de consum excesiv de alcool ce reprezintă un factor de risc pentru suicid, se asociază cu deteriorarea relaţiilor sociale, accidente, încălcarea legii - în special, vandalism şi violenţă). Creşterea numărului de cazuri de pacienţi etilici ajunşi în serviciul de urgenţă m-a determinat să iniţiez un proiect legislativ ce prevede decontarea cheltuielilor legate de tratamentul etilismului acut. În fiecare an, un oraş de 50.000 de locuitori este tratat pentru etilism, ceea ce reprezintă echivalentul morţilor evitabile din România. Cei mai mulţi dintre aceşti pacienţi sunt neasiguraţi, iar cheltuielile anuale depăşesc 25 milioane de euro şi chiar în contextul existenţei unei asigurări, aceasta nu ar trebui să se refere la excesul etanolic. "Discriminarea" acestor cazuri este doar pozitivă pentru că, în timp ce pacienţii bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuşi coplăţii, autorităţile preferă să deconteze aceste cheltuieli din fondul şi aşa redus al asigurărilor de sănătate. Solicit tuturor parlamentarilor să voteze proiectul legislativ prin care cei care consumă alcool în exces să deconteze spitalizarea, considerând că acest lucru poate constitui şi o modalitate de prevenţie a creşterii consumului de alcool.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Am putea avea curând scăderea CAS cu 3%" Cer urgentarea adoptării propunerii legislative depuse la Camera Deputaţilor ce vizează reducerea CAS. Consider că modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal va ducela încurajarea creşterii economice, a numărului de locuri de muncă şi a protecţiei sociale a pensionarilor, precum şi la crearea premiselor pentru atragerea investiţiilor prin scăderea impozitului pe venit de la 16% la 13%. Strategia de reducere a costurilor prin concedieri este greşită. Nu putem vorbi de creştere economică dacă avem mai puţine locuri de muncă şi mai puţini cetăţeni care plătesc taxe mai mari. Economia îşi poate reveni doar dacă sunt mai mulţi angajaţi care plătesc taxe moderate. Scăderea impozitului pe venit la salarii va duce la creşterea angajărilor. Estimările indică faptul că scăderea acestor contribuţii cu 3% ar duce la crearea de 100.000 de locuri de muncă. Se va diminua munca la negru şi evaziunea fiscală, având loc astfel o colectare suplimentară de venituri publice. Având în vedere că forţa de muncă va deveni mai ieftină, se vor crea premisele pentru atragerea investitorilor. Scăderea impozitului pe venit la pensii va asigura protecţia socială şi va susţine consumul, ducând implicit la creştere economică. Prin toate efectele enumerate anterior scăderea impozitului pe venit de la 16% la 13% pentru salarii şi pensii este de natură să încurajeze o creştere economică în situaţia actuală de criză. Alături de scăderea TVA la 19%, lege pe care deja am iniţiat-o, consider că această iniţiativăva contribui la un trai mai bun pentru toţi românii.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Agresarea personalului medical pedepsită prin lege" Proiectul legislativ ce prevede pedepsirea agresiunilor împotriva personalului medical a fost adoptat de Senat. Deteriorarea continuă a condiţiilor în care se asigură asistenţa medicală duce de multe ori la atitudini ostile faţă de personalul medical făcut răspunzător de neajunsurile unui sistem prost organizat, iar lipsa măsurilor legislative care să protejeze viaţa acestora a dus adesea la punerea în pericol a vieţii pacienţilor, precum şi la pierderea unor colegi. Personalul medical a devenit acarul Păun, găsit răspunzător de organizarea deficitară a sistemului medical. Mă întreb iar şi iar cine sau câţi trebuie să mai moară în sistemul medical pentru a se lua în considerare iniţiativele legislative menite să ne protejeze împotriva agresiunilor? Acum mai bine de un an, spuneam în plenul Camerei Deputaţilor că personalul medical aflat în misiune este supus, nepermis de des, agresivităţii verbale şi fizice din partea pacienţilor şi aparţinătorilor. Atrăgeam atenţia Parlamentului României că din ce în ce mai mulţi dintre cei care încearcă să salveze vieţi sunt agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi. De multe ori chiar de către cei cărora le salvează viaţa. Întrucât nu există sisteme eficiente de protecţie sau acestea sunt iluzorii, iniţiam acum mai bine de un an un proiect legislativ ce propunea ca agresiunile împotriva personalului medical să fie considerate infracţiuni şi să fie pedepsite ca atare. Spuneam atunci că sancţionarea actelor de violenţă împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permiţând truditorilor din sănătate să poată acţiona eficient în interesul pacienţilor. De asemenea, propuneam şi ca în cazul decesului personalului medical în urma unei astfel de agresiuni, familia să poată beneficia de o asigurare de viaţă implicită. O lege trebuie, în primul rând, să împiedice realizarea unei fapte condamnabile, iar astăzi avem siguranţa că viaţa pacienţilor şi a celor ce lucrează în sistem va fi mai sigură. Colegul meu Dan Velcelean, mort la datorie, a fost uitat rapid. Se uită prea uşor coşmarul ce-l trăiesc colegii mei din unităţile de primire a urgenţelor şi de la ambulanţă şi sunt convins că brancardierul înjunghiat la Devava fi doar o ştire prea repede uitată şi ca dovadă aduc proiectul meu legislativ ce nu a ajuns nici azi în dezbaterea plenului. Un politician recunoscut de istorie pentru cinism spunea cândva că "moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane reprezintă doar statistică." Nu vrem să devenim statistici, iar astăzi am obţinut ca viaţa să fie protejată.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Proiect de lege privind modificarea clawback-ului" Consider că actuala formă a taxei clawback constituie un factor de risc pentru sănătatea românilor şi reţeta pentru faliment prescrisă de farmacişti şi producătorii de medicamente. Voi depune un proiect legislativ ce va duce la scăderea acestei taxe. Ea va fi aplicată doar doi ani şi doar la preţul de producător al medicamentelor vândute în unităţile sanitare publice. O astfel de măsură va creşte accesul pacienţilor la medicamente ieftine şi va duce la reducerea discontinuităţilor apărute în aprovizionarea farmaciilor cu medicaţia uzuală. Sistemul de sănătate a fost lovit cumplit în toate palierele sale de competenţa celor care de prea mulţi ani conduc sănătatea românească. Un pilon important atins de aripa aducătoare de desfiinţări şi comasări este reprezentat de farmacii. Acestea se confruntă de aproape un an cu cea mai gravă criză din sistem. Arieratele plăţilor efectuate de casa de asigurări la reţetele compensate au depăşit cu mult jumătatea de an. În aceste condiţii, se derulează un scenariu deloc îmbucurător. În primul rând, pentru a încerca să supravieţuiască, farmaciile încearcă să vândă medicamente scumpe pentru a recupera din pierderi. Aceasta loveşte în producătorii interni de medicamente, acestea fiind în genere semnificativ mai ieftine decât cele din import. Scăderea cererii interne îi obligă să exporte. Adică asistăm la un adevărat paradox: deoarece nu avem bani, importăm medicamente scumpe şi exportăm medicamente ieftine. În altă ordine de idei, creşterea nepermis de mult a intervalului de decont al compensatelor duce la închiderea farmaciilor mici. Adică se continuă presiunea pe micii întreprinzători începută încă din 2009 prin introducerea taxei forfetare şi impozitului minim. Farmaciştii care şi-au deschis pe cont propriu o astfel de afacere sunt forţaţi din ce în ce mai mult să îşi vândă licenţele. Aceasta nu poate fi decât în favoarea marilor lanţuri farmaceutice capabile să supravieţuiască întârzierilor mari de plată. Putem spune că avem în aceeaşi măsură o sănătate bolnavă la fel ca şi un sistem economic care în mod normal ar trebui să se bazeze pe micul investitor şi nu să îl sugrume. Problema ar putea fi rezolvată în mare măsură prin aprobarea proiectului meu legislativ ce prevede reducerea clawback-ului prin aplicarea doar pe un volum de vânzări din unităţile sanitare publice şi pe valori mai mici corespunzătoare preţului de producător, precum şi limitarea aplicării acestei taxe la doar doi ani. Acest lucru ar veni şi în sprijinul farmaciştilor, dar şi al pacienţilor. Probabil că gândirea strict contabilicească de mic contopist a baronilor din sănătate îi va împiedica însă pe aceştia să fie de acord cu o astfel de măsură.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Sărăcia care îngraşă" Ne situăm pe locul trei în Europa cu peste patru milioane de adulţi obezi (un sfert din populaţie), iar jumătate din români sunt supraponderali, potrivit statisticilor Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon". Am ajuns ca 30% dintre femei şi 20% dintre bărbaţi să fie supraponderali, iar la copii putem vorbi de o epidemie de obezitate infantilă atunci când 40% dintre copii sunt obezi. Un neavizat răuvoitor ar putea spune, văzând numărul de obezi, că aceasta înseamnă exces, abuz şi bogăţie. Puţini îşi pun problema că acest lucru se datorează adesea faptului că nu ne permitem costurilealimentaţiei de calitate bazată pe sfaturile unui nutriţionist sau timpul limitat într-o existenţă trepidantă sub ameninţarea facturilor şi a concedierilor nu asigură timpul pentru sport şi relaxare. Meniul crizei - prost şi nesănătos. În teorie,alimentaţia ar trebui să asigure dispariţia senzaţiei de foame şi să fie echilibrată, asigurând un număr de mese zilnic. În practică, problema constă în ceea ce putem avea, astfel încât alimentele de calitate (carne slabă de vită sau de pui, fructe proaspete) sunt înlocuite de alimente neadecvate,precum produse albe: pâine, orez, zahăr, paste, făină şi cartofi sau supă din oase cu măduvă sau veşnica gustare slănină-margarină. Apar variaţii de comportament alimentar ce ţin de ritm, ce merg de la mâncatul des (ronţăitul ce duce la adevărate dependenţe de mâncare ce oferă iluzia relaxării până la acea masă unică nocturnă) sau mod (alimentaţia în faţa calculatorului, televizorului, ca reacţie la stres, se poate asocia adesea consumul de alcool), iar odată apărută obezitatea, pacienţii suferă modificări de ordin psihologic şi de integrare socială care asociate la statusul economico-social duc la apatie sau depresie ce închid cercul vicios al unui stil de viaţă determinat de criză. Constatăm că pe lângă cauzele genetice, biologice, culturale şi comportamentale, sărăcia contribuie paradoxal la apariţia obezităţii cu toate complicaţiile de ordin metabolic (dislipidemie, diabet), cardiovasculare (cardiopatie ischemică, hipertensiune, infarct), neuropsihice (accidente vasculare, tulburări comportamentale, modificări de somn, suicid) sau osteroarticulare. Am iniţiat un proiect legislativ ce prevede predarea în şcoli a educaţiei pentru sănătate pentru a crea acea cultură a unei alimentaţii adecvate şi a unui stil de viaţă sănătos. Cât timp acest proiect suferă de sedentarism în Parlament, vom asista la extinderea epidemiei de obezitate.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Serbia, România şi Uniunea Europeană" Mi-a fost greu să înţeleg zilele trecute din ce cauză mai mulţi oficiali europeni, în special germani, s-au inflamat nevoie mare atunci când România şi-a exprimat unele rezerve privind îndeplinirea corespunzătoare a tuturor criteriilor de la Copenhaga de către un stat european, care a pornit deja pe drumul integrării europene, Serbia. Este vorba despre criteriul respectării şi protecţiei drepturilor minorităţilor naţionale, criteriu care a fost aplicat fără niciun fel de excepţie tuturor statelor membre care au aderat în anii 2004 şi 2007, inclusiv României. Cine oare nu-şi mai aminteşte câte eforturi şi câte avertismente a primit România în perioada de preaderare? Câte eforturi nu a făcut România şi încă mai face pentru a asigura o convieţuire armonioasă în interiorul graniţelor. O parte din presa internaţională de profil, dar şi unii lideri europeni cred că au înţeles fie greşit, fie trunchiat demersul României de a sprijini integrarea Serbiei în marea familie europeană, fără a uita însă de rigorile care, la un moment dat, şi României i-au fost impuse. Nu cred şi nu poate fi vorba despre condiţii suplimentare sau criterii noi pe care România le-ar impune vecinilor noştri sârbi. Nicidecum, dimpotrivă! Cred că, pe fondul a două decenii în care relaţiile bilaterale româno-sârbe, care nu au condus la niciun rezultat concret în sprijinul românilor din aşa-zisul Banat sârbesc, diplomaţia românească a găsit acel moment critic în care să amintească autorităţilor sârbe condiţiile precare ale românilor din Serbia. Dar acest lucru nu înseamnă nicidecum o nouă condiţie în calea integrării, ci un gest de oportunitate al diplomaţilor români. Cine ar încerca să spună "România se opune aderării Serbiei" ar greşi fundamental. Înainte să facă o astfel de afirmaţie, oricine s-ar încumeta, ar trebui să urmărească demersurile anterioare ale diplomaţiei româneşti, care în permanenţă a militat pentru europenizarea Serbiei, Moldovei, Croaţiei şi pentru integrarea lor în structurile europene. Cred că demersul României trebuie privit ca un demers constructiv, la care ar trebui să adere şi Comisia Europeană şi Înaltul Reprezentant pentru drepturile minorităţilor naţionale al OSCE, pentru ca împreună să putem asigura Serbiei o integrare armonioasă în Uniunea Europeană. Serbia nu are nevoie de noi condiţii de aderare, ci de sprijinul tuturor statelor europene, membre ale Uniunii, în îndeplinirea tuturor exigenţelor integrării: statul de drept, respect pentru drepturile omului, economie liberă şi performanţă administrativă. Pentru acestea, Serbia are nevoie de asistenţă financiară şi know-how, iar pentru acest ultim aspect, noile state membre din Estul Europei pot reprezenta sursa cea mai bună a transferului de cunoştinţe. România nu se opune aderării Serbiei, ci va sprijini lungul drum al acesteia în îndeplinirea exigenţelor europene.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "Pentru o dezbatere autentică" Pactul fiscal european a fost semnat de toţi şefii de state şi de guverne din Uniunea Europeană, cu excepţia Cehiei şi Marii Britanii. Prin acest pact, ţările semnatare s-au angajat să introducă în legea fundamentală prevederi care să asigure un buget echilibrat, să consolideze reglementările privind procedura de deficit excesiv prin automatizarea sancţiunilor şi transmiterea proiectelor de buget Comisiei Europene spre verificare. Fără îndoială, ideea acestui tratat este valoroasă. USL este de acord ca România să semneze şi să ratifice Tratatul de guvernanţă fiscală, însă o temă atât de importantă pentru România, pentru cetăţenii României, merită o atenţie sporită şi o cunoaştere aprofundată. Prevederile tratatului sunt, practic, necunoscute opiniei publice. Nu există evaluări realizate în baza unor metodologii unitare cu privire la consecinţele aplicării sale. Acesta este motivul pentru care USL cere o dezbatere publică privind consecinţele semnării acestui tratat, astfel încât fiecare cetăţean să ştie ce se întâmplă şi mai ales ce urmează să se întâmple, de ce România semnează acest tratat care va avea efecte la nivelul întregii societăţi româneşti. Există temeri, discuţii, dezbateri aprinse la nivel european. Premierul ceh Petr Necas a avertizat că Pactul fiscal european nu include mecanisme care să forţeze statele să-şi ţină sub control datoriile, nu doar deficitele bugetare, şi ar putea crea tensiuni politice artificiale în UE. Olanda a anunţat că deficitul bugetar va depăşi din nou, în 2013, pragul tolerat de zona euro. Irlanda va supune unui referendum ratificarea Pactului fiscal european. Prin urmare, nu este normal ca preşedintele Băsescu să vină cu tema de la Bruxelles, să dicteze un acord politic subalternilor lui din coaliţie şi apoi să ne ceară să semnăm acel document, fără un dialog serios între putere şi opoziţie, fără o dezbatere cu societatea civilă, cu asociaţii profesionale, sindicate, patronate, organizaţii neguvernamentale. Analiza economică, impactul acestui tratat asupra economiei şi finanţelor româneşti trebuie să fie prezentate clar de către specialiştii în materie. Trebuie să ştim cum influenţează prevederile tratatului şansele de relansare economică ale României. Comisia Europeană tocmai a tăiat prognoza de creştere economică a României cu 0,5 puncte procentuale faţă de previziunile din toamnă, estimând o creştere cu doar 1,6% în acest an. Prognoza pentru 2012 este însoţită de riscuri care înclină în direcţia negativă. Printre acestea se numără: incertitudinile persistente de pe pieţele financiare şi eventuale incidente privind datoriile de stat de la periferia zonei euro, care ar trage în jos creşterea economică a României; situaţia financiară a populaţiei, cuplată cu standardele mai dure de creditare, care ar putea rezulta într-un consum sub aşteptări în sectorul privat. După cum ştiţi, Tratatul de guvernanţă fiscală este interguvernamental. În aceste condiţii, era firesc ca premierul în funcţie, Mihai-Răzvan Ungureanu, să meargă la Bruxelles să semneze acest tratat. Însă ne-am trezit din nou cu Traian Băsescu în locul premierului, ceea ce înseamnă că faţă de Guvernul Boc nu s-a schimbat decât numele premierului. Este aceeaşi guvernare care nu a luat niciun fel de măsuri pentru stimularea mediului de afaceri şi pentru atragerea investitorilor care să producă locuri de muncă şi venituri la bugetul statului. Este aceeaşi guvernare care a tăiat salariile şi pensiile, care a lăsat sute de mii de oameni pe drumuri. Aceeaşi guvernare care şi-a bătut joc de absorbţia fondurilor europene. De când România a aderat la Uniunea Europeană, am plătit, la bugetul comunitar, peste 6,5 miliarde de euro şi am primit în jur de 3,5 miliarde de euro. Aceasta este realitatea: România a finanţat Uniunea Europeană. Nu am fost capabili să absorbim fondurile europene. Românii trebuie să ştie toate aceste lucruri care îi privesc. Nicio guvernare, oricum s-ar numi ea, nu are dreptul să ia decizii care îi afectează pe toţi cetăţenii, în lipsa unei informări corecte şi a unor dezbateri serioase. O dezbatere autentică este ceea ce noi cerem aici, în Parlament, asupra tuturor aspectelor care îi privesc pe cetăţenii României.
			Domnul Victor Paul Dobre: "Restructurarea MAI - nesiguranţă şi dezordine publică" Săptămâna trecută am asistat la prezentarea bilanţului Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011. Am auzit cu toţii cuvinte frumoase, fraze sforăitoare şi foarte multe proiecte de viitor. Din păcate, nu am auzit nimic despre problemele reale cu care s-a confruntat acest minister în anul 2011, care aşa cum spun mulţi specialişti din cadrul instituţiei, poate fi considerat un an al destructurării întregului sistem reprezentat de MAI. Nu am auzit un cuvânt despre ceea ce a însemnat pentru minister concedierea a peste 10.000 de angajaţi din această structură. Aşa cum nici atunci când s-a luat decizia acestor disponibilizări, nu s-a făcut o analiză de impact, nici acum la acest bilanţ nu am auzit să se fi prezentat un studiu în legătură cu consecinţele acestei măsuri asupra serviciilor publice prestate de instituţie populaţiei. Ne-ar fi util să ştim cum decurge aşa-numita reformă în minister. De asemenea, nu s-a spus absolut nimic despre desfiinţarea posturilor comunale de poliţie, care a determinat creşterea alarmantă a nesiguranţei în spaţiul rural, mii de comune fiind lăsate în voia sorţii din punct de vedere al asigurării ordinii şi siguranţei publice. Nu am auzit, de asemenea, nimic despre ceea ce se va întâmpla cu absolvenţii şcolilor de ofiţeri, subofiţeri şi agenţi din cadrul MAI, care de luni bune nu sunt încadraţi. Absolvenţii au semnat un contract cu instituţia, contract a căror prevederi le-au respectat, ceea ce nu se poate spune şi despre minister. Am auzit în schimb din partea tuturor oficialilor prezenţi faptul că sunt hotărâţi să continue realizarea reformei. Dacă singura manifestare a reformei în MAI până acum a constat doar în disponibilizări, tăieri de drepturi şi restructurări, să înţelegem oare că măsurile de acest fel vor continua? Dincolo de cuvintele frumoase din acest bilanţ, rămân marile probleme ale ministerului care nu şi-au găsit rezolvarea, rămâne imensul deficit de siguranţă publică existent în societate, precum şi inechităţile şi aberaţiile din sistem.
			Domnul Viorel-Vasile Buda: "Chiarşi plecat din fruntea ministerului, Daniel Funeriu tot mai dăunează învăţământului" Timp de doi ani de zile am criticat activitatea lui Daniel Funeriu de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Din păcate, realitatea mi-a dat dreptate. Şi după ce a plecat din fruntea ministerului, urmele lui Daniel Funeriu sunt încă vizibile, iar efectele acţiunile lui sunt resimţite acut. Tot haosul provocat de aşa-zisa clasă pregătitoare se datorează exclusiv lui Daniel Funeriu, care, prin aşa-zisa reformă a educaţiei, a lăsat o moştenire care va face viaţă grea nu doar urmaşului său PDL-ist, ci şi ministrului care va prelua portofoliul după alegerile din noiembrie a.c. Daniel Funeriu şi-a făcut o ambiţie din înfiinţarea acestei clase pregătitoare, dar nu s-a consultat cu nimeni în acest sens. Dacă s-ar fi consultat cu părinţii, ar fi aflat că peste 60% nu sunt de acord cu această clasă pregătitoare. Dacă s-ar fi consultat cu directorii de şcolii, sunt convins că şi cei care îşi etalează la vedere carnetul portocaliu de partid, i-ar fi spus că, în momentul actual, şcoala - mă refer la modul general - nu este încă pregătită, în special din punct de vedere tehnic şi logistic, pentru includerea în sistem a acestei clase pregătitoare. De discuţii cu liderii de sindicat nu mai vorbesc, pentru că evitarea oricărei idei venite din zona sindicatelor a fost respinsă de către Daniel Funeriu. Nu în ultimul rând, chiar un apropiat al lui Daniel Funeriu, mă refer la un fost ministru pus de PD în fruntea învăţământului, actualmente şeful Comisiei prezidenţiale pe educaţie, Mircea Miclea, şi-a manifestat o relativă atitudine critică faţă de heirupismul lui Funeriu. «În ce priveşte clasa pregătitoare, trebuie spus că ministrul Funeriu a amânat destul de mult. Această decizie putea fi luată din iunie sau iulie 2011. Sunt sigur că, cu anumite deficienţe, se va pune în practică clasa pregătitoare anul viitor», a declarat la un post TV de ştiri Mircea Miclea. Daniel Funeriu a dat undă verde clasei pregătitoare, fără să existe în prealabil o informare privind numărul de elevi care o vor frecventa. O dovadă mai mare de lipsă de profesionalism nici că poate exista. Daniel Funeriu nu a luat în calcul că elevul din această clasă pregătitoare va fi un copil aflat la mijlocul drumului dintre grădiniţă şi şcoala primară şi că necesită un alt mod de supraveghere şi îngrijire şi nu se ştie dacă personalul didactic care se va ocupa el este instruit pentru respectivele particularităţi. Nu în ultimul rând, Daniel Funeriu nu a comandat un studiu amplu pentru a vedea care va fi comportamentul copilului în această etapă intermediată - şi artificială, adaug eu - a vieţii lui. De faptul că din cauza lipsei efective de spaţiu, mulţi copii vor fi obligaţi să parcurgă - în Bucureşti, în special, dar şi în oraşele mari - distanţe mari până la şcoală, a tras semnale de alarmă inclusiv presa favorabilă puterii, dar, evident, Daniel Funeriu nu a fost deloc sensibilizat. Ambiţia şi heirupismul lui Daniel Funeriu în ceea ce priveşte această clasă pregătitoare a provocat şi continuă să producă un haos de nedescris în acest început îngheţat de primăvară. Şi pentru că trebuia să existe şi o cireaşă pe tort, blocarea de luni, 5 martie, a soft-ului pentru înscrierea copiilor în clasa pregătitoare nu poate fi pusă pe seama inexistentelor căderi ale curentului (ENEL a confirmat că nu au existat întreruperi ale curentului), ci a fost cauzată tot de strategia lui Daniel Funeriu. Orice alt comentariu este de prisos.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: "Sănătatea este un drept" În ultimii ani, sistemul de sănătate românesc a înregistrat, aproape neîntrerupt, disfuncţionalităţi generate fie de lipsa de fonduri suficiente, fie de prostul management, de excesul de achiziţii sau de îndepărtarea profesioniştilor din zonele de decizie. În pofida tentativelor succesive de reformă, sistemul a rămas la fel de neperformant, recenta criză a medicamentelor necesare în asistenţa oncologică reprezentând nu excepţia, ci, din păcate, aproape o regulă pentru un sistem sanitar din ce în ce mai şubred. Este inadmisibil şi incredibil că nicio persoană nu a fost trasă la răspundere pentru o situaţie care, în orice ţară a Uniunii Europene, ar fi fost considerată cel puţin inacceptabilă. Bolnavilor nu li s-au oferit, de către cei îndrituiţi, nici măcar nişte scuze plauzibile ori demisiile celor incompetenţi, ci doar motivaţii cvasi-fanteziste, referitoare la inexistenţa unei crize în alimentarea cu medicamente a bolnavilor încadraţi în programul oncologic. Acestora numai că nu li s-a spus "Nu există o situaţie extraordinară, ceea ce vedeţi e doar incompetenţa care a ieşit la suprafaţă, până când şi dacă reuşim să remediem, e posibil să se mai întâmple, încercaţi şi alte remedii alternative". Sună cinic şi incredibil, însă reflectă realitatea, o realitate în care zeci de mii de oameni cu afecţiuni incurabile luptă zi de zi pentru supravieţuire. A veni cu motivaţia unor "disfuncţionalităţi" chiar şi atunci când Societatea Naţională de Oncologie avertizează că de pe piaţa românească lipsesc în acest moment 40 de medicamentevitale pentru bolnavii de cancer, deşi sunt trecute în Ghidurile Ministerului Sănătăţii, reflectă amatorism şi incapacitate în găsirea soluţiilor adecvate. Este şi o consecinţă a desfiinţării Agenţiei Naţionale de Programe, cea care avea competenţa elaborării şi derulării programelor naţionale de sănătate, inclusiv a celor de oncologie - urmarea: gestionarea amatoristică a acestor programe, cu urmări dintre cele mai tragice pentru oameni. Se impune deci adoptarea unor măsuri care să corecteze deciziile ilogice sau imobilismul guvernamental păgubitor. Trăgând linie, după trei ani de zile de reformă a sistemului sanitar după diverse modele, vedem că singurele lucruri certe sunt: haosul din sistem, lipsa managementului profesionist al programelor, dispariţia medicamentelor de pe piaţă, lipsa fondurilor pentru programele suportate de stat, demotivarea importatorilor fără a pune în loc ceva viabil şi politizarea deciziilor din sistem. Din păcate, însă, rezultatele le simt oamenii şi nu autorităţile.
			Domnul Eugen Bejinariu: "Despre libertate, demnitate şi democraţie în viaţa noastră politică actuală". Aspiraţiile, programele şi lupta generaţiilor una după alta, resursele materiale şi umane puse în slujba progresului şi participarea de-a lungul vremii, prin nesupuneri, proteste, revolte, răscoale şi revoluţii ale poporului român pentru libertate, demnitate şi democraţie dimensionează şi caracterizează perioade întregi din istoria naţională. Dar astăzi, după 22 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, când românii au participat la actul revoluţionar al schimbării cu preţul unor mari sacrificii, libertatea, demnitatea şi democraţia au ajuns să fie doar afirmaţii şi aspiraţii. În fiecare zi şi în fiecare comunitate locală ori instituţie, întâlnim manifestări, în diverse forme şi grade, care arată coborârea sau chiar absenţa democraţiei. În locul principiilor, normelor şi conduitei democratice se instalează treptat forme ale poruncii, autoritarismului şi chiar dictaturii. Iată şi câteva realităţi care arată starea democraţiei din România. Parlamentul României a devenit o anexă a Guvernului PDL, în primul rând prin angajarea răspunderii Guvernului pentru 14 legi care nu se aplică sau, atunci când se aplică, cuprind multe orientări şi greşeli mereu corectate prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. La angajarea răspunderii Guvernului Emil Boc pentru Legea pensiilor, bunăoară, cum bine se cunoaşte, atât la noi cât şi peste hotare, s-a ajuns ca în văzul lumii să fie fals numărare voturile şi să se anunţe în Parlament 170 de voturi pentru în loc de 80 câţi parlamentari erau în sală, iar justiţia nu a sancţionat acest furt public. Ca urmare, în legislaţia adoptată de Guvernul PDL sunt încorporate voinţa şi interesele PDL-UDMR. Modul de lucru autoritar şi ilegal a continuat şi la învestirea Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu când, în comisiile de specialitate, la audierea viitorilor miniştri, nu s-a asigurat cvorumul. De la începutul guvernării actualei Coaliţii aproape niciuna din reglementările adoptate nu beneficiază de legitimitate. Şi asta se întâmplă într-o ţară europeană, cu statut şi denumire democratică, dar cu o viaţă socială dominată de ignorarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Prin politica sa, PDL asigură procesul "continuităţii". Un aspect nou pe care îl întâlnim şi în Bucovina priveşte teama omului de rând. În localităţile cu primari aparţinând PDL, cetăţenii vorbesc tot mai puţin şi numai pentru strictul necesar şi o fac uneori chiar pe ascuns spre a nu se expune la posibile necazuri viitoare. Cetăţenii au experienţa păstrată într-o anumită măsură din timpul regimului comunist, iar actuala guvernare dezvoltă şi consolidează o astfel de experienţă. În vremea aceasta, Guvernul continuă trimiterea oamenilor acasă: desfiinţarea a 135 de oficii poştale şi, respectiv, trecerea în şomaj a 600 de angajaţi din Poşta Română, disponibilizarea a peste 1000 de angajaţi de la CFR, multiplicarea greutăţilor pentru activitatea IMM-urilor cu reducerea schemei angajaţilor ş.a. Iată de ce demersurile politice ale USL sunt oportune şi în deplin acord cu interesele cetăţenilor şi ale ţării.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Secretizarea clasei zero" O veche vorbă populară spune: "cum e turcul, şi pistolul"... Prin extrapolare, putem zice că dacă premierul încă tot nu e dezobişnuit de secretizare, întrucât acest reflex se dezrădăcinează greu, fără el nemaiputând manipula în funcţie de interese, pare a fi normal ca secretizarea să cuprindă şi alte ministere din subordine. Acum a venit rândul educaţiei să se "bucure" de astfel de tratamente - cum ocazia s-a ivit rapid, nu se putea să scape tocmai învăţământul de "binefacerile" secretizărilor! Astfel, domnul ministru Baba - după cum ştim cu toţii, un mare manager şi pedagog de talie internaţională şi galactică pe lângă care Spiru Haret nu e decât un amărât de pigmeu -, s-a apucat să continue dezastrul din educaţie, sub acelaşi cuvânt cu care toţi băsiştii îşi justifică incompetenţa, indolenţa, inconştienţa şi gafele cu care nenorocesc o naţiune-ntreagă: reformă. Iar primul mare proiect care bulversează vieţile unor bieţi copilaşi îl reprezintă aşa-numita "clasă zero"! După siniştrii care conduc sănătatea, fie la minister, fie la CNAS, care se luptă cu nişte oameni neputincioşi din cauza bolii, acum alţi siniştri, cei de la educaţie, se luptă cu alţi români lipsiţi de puterea unei replici: copiii preşcolari! În implementarea proiectului "clasei zero", pornit cu stângul încă de la recensământul copiilor preşcolari de către cadrele didactice, este, în continuare, o brambureală de nedescris! Întrebat câteva amănunte, ministrul Baba, un deja cunoscut campion al găinăriilor din învăţământul universitar, ins pentru care autonomia universitară este doar o vorbă-n vânt, iar nepotismul - un modus vivendi, a rezistat cu brio asaltului gazetăresc, reuşind să ţină secrete nişte informaţii vitale pentru proiectul "clasei zero", de exemplu: care va fi programa acestei clase, care va fi pregătirea învăţătorilor formaţi pentru acest nivel de învăţământ, ori care va fi bugetul alocat dotărilor specifice acestei clase pregătitoare. Culmea e că acest buget se stipulează în mod expres în lege că trebuie făcut public, în conformitate cu OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, la articolele 25 şi 26! De altfel, Ministerul Educaţiei a şi fost dat în judecată de către părinţii sătui de atâta agasare, rea-voinţă şi neştiinţă endemică şi care îşi doresc ca ai lor copii să fie scutiţi de o brambureală naţională ce riscă să-i facă să piardă un an din viaţă din cauza experimentelor portocalii! Se va spune că proiectul "clasei zero" este o practică europeană. Şi ce dacă? Ce, ar fi prima dată când aplicarea după ureche a unor practici europene de către puterea portocalie a dus la compromiterea acelor idei, indiferent cât au fost ele de generoase? Când mottoul puterii portocalii este cel al cardinalului Richelieu, ca binele să-1 facă rău, iar răul să-1 facă bine, la ce ne putem aştepta şi de la acest guvern, implicit de la ministrul Baba, despre care însuşi Andrei Marga, unul dintre oamenii care ştiu exact câte parale face şeful educaţiei, spunea, cu întreaga sa delicateţe şi eleganţă, că "nu a făcut lecturi susţinute" şi că "a intrat în grupul care 1-a dat pe primarul arestat al Clujului"? Şi atunci, ne mai mirăm de apetitul acestui domn Baba pentru secretizarea "clasei zero?" Deja circulă prin Piaţa Universităţii vorba că "PDL-ul şi educaţia - baba şi mitraliera", astfel că nu mai surprinde pe nimeni faptul că ministrul care trebuie să se ocupe de acest sector ultrasensibil, de pregătire a generaţiilor viitoare de specialişti, fără de care această ţară va decădea la statutul de serv al celor care pun accent mare pe învăţământ, este un acerb susţinător al ideii că şcoala românească trebuie să scoată doar tâmpiţi, tinichigii şi ospătari, conform sarcinilor trasate de la Cotroceni! Cum ai putea să-i ceri mai mult cuiva despre care acelaşi rector Andrei Marga spunea că "o pregătire profesională slabă face omul instrumentabil?" Sunt doar trei posibilităţi de a vedea (sau nu...) cum va evolua ministrul Baba: să-şi dea demisia - ceea ce este mental imposibil pentru un fan al nepotismului cronic -, să fie demis (posibilitate la fel de redusă, întrucât înlocuitorul său nu ar mai putea proveni decât din rândul submediocrilor PDL-ului, gen ospătari la Masa Tăcerii, şefi de coloană la Coloana Infinitului ori portari la Poarta Sărutului, întrucât deja am văzut cu toţii, vai de capul nostru, care-a fost şi ce-a făcut floarea cea vestită a băsiştilor ce s-au perindat prin administraţia centrală) ori, cazul cel mai dezastruos, să îl urmărim neputincioşi cum îşi încheie imperturbabil mandatul, la termen, variantă pe care oricare om de bun-simţ o poate considera catastrofală fără să greşească prea mult. Iată, deci, cum această "clasă zero" a devenit o piatră de încercare pentru un Guvern care se îndreaptă vertiginos spre nota zero la purtare...
			Domnul Neculai Răţoi: "Serviciile se(x)crete" De la o vreme, serviciile secrete par preocupate mai mult de sexualitate decât de prinderea spionilor, teroriştilor şi altor răufăcători semnificativi care au dus la înfiinţarea acestor unităţi de forţă ale statului. Anul trecut - nu putem uita asta! - Serviciul Român de (Dez)Informaţii achiziţiona prezervative, transmiţând presei că acestea vor fi folosite la dezamorsarea bombelor. Nu s-a precizat însă dacă acelea cu aromă de căpşuni sunt mai eficiente decât cele cu gust de banană, însă SRI-ul ajunsese la concluzia că achiziţia de prezervative i-ar ajuta-n muncă, astfel că trebuia musai să i se mărească bugetul... Marcel Opriş, din păcate, şeful Serviciului de Transmisiuni Speciale, ajunsese la concluzia că în subordinea sa "STS-ul asigură perpetuarea naţiei române prin angajarea foarte multor femei fertile, care sunt în concediu de creştere a copilului sau care procreează!", explicând astfel, în faţa parlamentarilor, de ce cresc sumele pentru asistenţă socială în bugetul instituţiei. Buget mărit substanţial şi el, la vreme de criză şi închideri de spitale. Dezinformare? Miştocăreală? Oligofrenie? Sau poate câte puţin din fiecare? Colac peste pupăză, pentru că se apropie primăvara cu paşi repezi, iar sângele începe să clocotească în trupuri (fie că sunt descoperite/despuiate, fie că sunt "sub acoperire", pierdute pe sub cearceafuri a căror culoare nici nu contează), şi Serviciul de Informaţii Externe, fostul loc de muncă al premierului, achiziţionează prin licitaţie şi pe sume consistente... cremă vaginală şi unguent rectal! E clar, se pregătesc de alegeri... Probabil că o să-şi schimbe inclusiv denumirea, părând mult mai potrivită cea de Serviciul de Informaţii (S)externe... E clar că lupta se dă pe toate fronturile, tensiunea creşte corespunzător, fermoarele de la şliţuri sar în aer, iar sherlock bonzii şi mata hari boandele se vor agita corespunzător, la "Top Secret", spre a descoperi prin toate mijloacele/poziţiile perverşii duşmani ai unei ţări deprimate şi aflate în pragul colapsului. Aşteptăm cu mare interes să aflăm şi punctul de vedere oficial al SIE, fiindcă toate cremele acestea dau serios de gândit într-o perioadă în care fricţiunile sunt la mare preţ, libidoul politic creşte, iar fantasmele electorale se transformă în fetişuri. Nu va mai trece multă vreme, suntem siguri de asta, până când serviciile noastre secrete şi foarte erecte vor pune serios la treabă organele virile, astfel că vom fi informaţi (oficial şi cu zâmbetul pe buzele rujate ispititor, dar perfect regulamentar!) despre inevitabilele licitaţii prin care vor fi achiziţionate: - păpuşi gonflabile înţesate de microfoane şi pregătite pentru joc dublu în dormitor, cunoscătoare ale mai multor limbi străine; - vibratoare şi dildo-uri care vor avea ataşate camere de luat vederi cu telecomandă; - creme pentru creşterea potenţei informatice şi nu numai; - spray-uri împotriva impotenţei fiscale; - pastile pentru mărirea capacităţii de efort şi pentru eficientizarea intromisiunii în diferite poziţii care vor fi descrise cu lux de amănunte în rapoartele de bilanţ anual ale SIE şi SRI, neuitându-se ataşarea fişierelor audio şi video...; - lenjerie comestibilă pentru agenţii din teren aflaţi sau nu în conservare. În felul acesta, angajaţii respectivelor instituţii vor avea parte, permanent, de activitate intensă, îmbinând utilul cu plăcutul, iar noi vom putea să dormim în fiecare noapte fără teama că graniţele României s-ar afla în pericol de penetrare... Lăsând gluma la o parte, în vreme ce bolnavii de cancer aflaţi în fază terminală rămân fără morfină, indiferent de sex, vârstă, educaţie sau apartenenţă politică, banii tăiaţi otova, doar de dragul tăierilor, din salarii, pensii, indemnizaţii şi sporuri, sunt aruncaţi cu o largheţe condamnabilă pe fleacuri ale serviciilor secrete! Ce ziceţi de o anchetă parlamentară, să vedem ce este în realitate în spatele acestor achiziţii?
			Domnul Ion Călin: "Să nu uiţi, popor român, nimic să nu uiţi! Se împlineşte aproape o lună de la învestirea unui nou guvern al majorităţii, după aproape trei ani de guvernare a lui Emil Boc. Se pare însă că odată cu instalarea noului guvern, PDL-ul a primit o gură de oxigen şi un licăr de speranţă că vor continua şi după alegerile parlamentare să fie tot la guvernare. Noi, opoziţia, ştim bine că la capitolul tupeu sunteţi neîntrecuţi, astfel cum poate fi interpretată dorinţa PDL-ului de a redacta "cartea neagră" a guvernării PSD, pentru ca "românii să îşi amintească" de faptul că cea mai performantă guvernare de după 1989 a fost guvernarea Năstase. Guvernarea PSD este cea care a dus România în NATO, este guvernarea care a încheiat capitolele de negociere cu Uniunea Europeană şi a pus bazele unei democraţii europene, inclusiv prin modificarea Constituţiei din 2003. Încerc să înţeleg disperarea fără precedent în care aţi ajuns şi să realizez şi nevoia pe care o aveţi de a informa cetăţenii, respectiv după campania de bannere şi fluturaşi la adresa protestului opoziţiei, urmează "cartea neagră" a guvernării PSD şi asta doar pentru a denigra opoziţia, în speranţa că utilizând toate tehnicile şi metodele de denigrare, mai puteţi să înşelaţi poporul să vă mai voteze. Regret, dar nu aţi înţeles nimic din principiile democratice ce trebuie să guverneze o ţară, un popor, şi mai ales naţiunea română, care s-a trezit la realitate şi nu o mai puteţi păcăli cu populisme ieftine. Se pare însă că dorinţa dumneavoastră de a informa mereu cetăţenii este foarte mare şi brusc v-aţi amintit că pentru toate relele de care sunteţi acum acuzaţi sunt de vină guvernele PSD.| Dacă doriţi să editaţi cărţi, de ce nu editaţi cărţi cu realizările Guvernului Boc, care a venit, a guvernat şi a plecat. A guvernat timp de trei ani, a plecat cu un discurs de rămas bun şi atât. Guvernul PSD a prezentat un raport la finalul mandatului şi, slavă Domnului, a avut ce prezenta şi aminteam acest lucru mai sus. Dar unde este raportul fostului premier pentru cei trei ani petrecuţi în fruntea Guvernului? Probabil urmează să redactaţi dumneavoastră "cartea albă a Guvernului Boc". Oare ce ar conţine această carte? Poate doar citate din cuvântările pline de entuziasm ale fostului premier. "România s-a însănătoşit din punct de vedere economic" poate ar fi motto-ul, mai departe ce date economice ar apărea, dacă companiile de stat continuă să acumuleze pierderi de zeci de milioane de euro şi ţara are cea mai mare datorie externă? Este adevărat că economia a crescut în 2011 cu 2,5%, dar asta pentru că în primăvară a plouat la timp. Nu că a fost guvern PDL la Palatul Victoria. Stimaţi colegi, fostul premier ar fi trebuit să vină cu un raport în faţa Parlamentului, dacă nu a făcut-o, poate editaţi dumneavoastră acest raport prin care să se arate starea naţiunii la finalul mandatului Boc. Sau vă pregătiţi să prezentaţi această carte la finalul mandatului de patru ani, astfel ce rost are adoptarea Programului de guvernare în Parlament, dacă nu eşti obligat să faci şi un bilanţ la final de mandat. Câte exemple de asemenea cărţi aţi putea redacta, dar poate ar trebui să arătaţi cum pe timpul guvernării pedeliste, cetăţenii ţării nu au fost egali, ci au fost clasificaţi în pedelişti şi alţii, atât la repartizarea banilor pentru investiţii, cât şi pentru deszăpezire. Cărţi negre şi albe tot au apărut, poate ar trebui să "reformaţi" şi acest domeniu şi să editaţi o carte după titlul romanului lui Zaharia Stancu "Să nu uiţi, Darie..." dumneavoastră ar trebui să o intitulaţi "Să nu uiţi, popor român". Aceasta ar trebui să-i aducă aminte alegătorului român tot ceea ce aţi "realizat" în acest mandat. Spre exemplu: "Să nu uiţi, popor român că: noi am guvernat şi tu ai slujit, noi am furat şi ne-am îmbogăţit şi tu ai sărăcit, noi am ridicat incompetenţa, lăcomia şi aroganţa la culmi fără precedent, tu ai fost batjocorit, înjosit, umilit, noi ne ocupam scaunele şi tu mureai în zăpadă, noi investeam în pârtii şi patinoare şi tu mureai în spital". Şi câte alte asemenea lucruri ar putea conţine această carte. Stimaţi domni, în timpul guvernării aţi adus România pe ultimul loc în toate, pe români i-aţi jecmănit şi poate că cea mai bună soluţie sunt alegerile anticipate care ar da posibilitatea poporului să-şi spună cuvântul. Dar vă este teamă şi ţineţi de ciolan cu ghearele şi cu dinţii.
			Domnul Gheorghe Ciocan: "Muzeul Judeţean Satu Mare" Conform definiţiei, muzeul este o instituţie permanentă, aflată în serviciul societăţii, deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menţinerea, conservarea şi expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes ştiinţific, istoric, artistic, tehnologic ş.a.m.d., în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de ştiinţă. Dacă la definiţia de mai sus se găsesc şi oameni care sunt capabili să gestioneze resursele într-un mod unic şi atractiv pentru publicul larg, atunci vorbim de Muzeul Judeţean Satu Mare, care într-un an şi-a mărit numărul de vizitatori cu aproape 20% faţă de cel precedent. Totuşi, eu vreau să povestesc acum despre un muzeu care a devenit un atelier productiv şi mobilizator al viitorului, care te plimbă cu largheţe în trecut printre opere de artă, arme şi diverse obiecte provenite din timpuri străvechi. Muzeul Judeţean Satu Mare deţine aproximativ 500.000 de obiecte de patrimoniu, în parte donate şi în parte găsite în urma săpăturilor arheologice. Această instituţie este un atelier spiritual, dar şi unul de politică culturală modernă. Este un atelier al desăvârşirii unor relaţii etnoregionale roditoare, un adevărat atelier de integrare europeană. Conducerea muzeului, pătrunsă de un spirit de iniţiativă temerară, îşi pregăteşte fiecare acţiune cu profesionalism, răspundere ştiinţifică şi civică, promovând un management bazat pe principii solide şi totodată de un realism bine calculat. De aceea, anul 2012 la Muzeul Judeţean va fi organizat sub semnul "300 de ani de la colonizarea şvabilor", urmând să fie publicate lucrări şi organizate expoziţii cu începutul colonizării şvabilor, prima destinaţie a acestora fiind Satu Mare. O expoziţie de excepţie, "Aurul antic al României", împreuna cu "Cloşca cu puii de aur", cele mai preţioase piese din Muzeul Naţional vă va aştepta cu drag. Trebuie să vă mărturisesc că este o satisfacţie deosebită pentru mine că v-am putut relata asemenea lucruri lăudabile şi totodată încurajatoare din plaiurile sătmărene şi să vă invit cu drag să vă opriţi la Muzeul Judeţean Satu Mare pentru a vă plimba prin istorie.
			Domnul Gheorghe Ana: "Manipulaţi şi manipulanţi!" De mai bine de 20 de ani trăim febra alegerilor, mijlocul cel mai important de manifestare a democraţiei. De fapt, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească un stat de drept este organizarea alegerilor libere. Miza alegerilor este foarte mare pentru întreaga clasă politică, dar şi pentru toţi românii. Clasa politică este preocupată de viitoarele confruntări electorale datorită radicalizării poziţiilor pe care marea majoritate a românilor şi le manifestă în ultima perioadă. Românii nu mai vor să fie manipulaţi, s-au săturat de politicieni corupţi, de politicieni care le ştiu pe toate, dar în esenţă nu se pricep la nimic. S-au săturat de minciuni şi promisiuni, s-au săturat de afacerile oneroase ale celor aflaţi la putere, s-au săturat de sărăcia generalizată, s-au săturat de bogăţia şi opulenţa unora afişată cu obrăznicie şi fără jenă şi teamă. Mijloacele prin care se încearcă să fie manipulaţi sunt din ce în ce mai diverse şi surprinzătoare. Zilele trecute, am aflat din media o nouă metodă de manipulare, şi anume reviste cu realizările "deosebite" ale unui primar, oferite cetăţenilor în biserici cu ştirea preoţilor parohi. Despre pungile pline cu alimente oferite de candidaţii la alegerile parlamentare parţiale din judeţele Neamţ şi Maramureş s-a vorbit mult în 2011. Cei care au oferit şi oferă în continuare aceste cadouri sunt aşa-zişii "trepăduşi" care au în spate adevăraţii "manipulanţi" care finanţează atât serviciul de "trepăduşi", dar şi conţinutul, care, de cele mai multe ori, însumează sume imense de bani. De unde vin aceşti bani, cine-i asigură şi pe ce filieră, sunt întrebări la care organele abilitate ar trebui să răspundă şi să stopeze practicile manipulatorilor. Din păcate, când sărăcia este generalizată, "manipulanţii" găsesc terenul propice pentru manipularea cetăţenilor. Oamenii săraci, în general, formează masa aşa-zişilor manipulaţi. Ei se bucură de orice atenţie, mai ales de bani şi produse pentru care unii îşi vând şi conştiinţa în anii electorali. Anul electoral 2012 în România va fi un an aparte, întrucât, deşi există foarte mulţi săraci uşor de manipulat (zic cei aflaţi la putere), totuşi manipularea de către actuala putere va fi mult mai dificilă. Manipulaţii au început să conştientizeze existenţa manipulanţilor şi interesele lor meschine. Au început să conştientizeze că ceea ce primesc este foarte puţin faţă de ce obţin manipulatorii de la ei. Strigătul lor disperat din stradă se amplifică pe zi ce trece, iar scăderea în sondaje a actualei puteri este un început al sfârşitului. De aceea, dacă cei care au fost până acum manipulaţi sub diverse forme de propagandă deşănţată, mită electorală, minciuni şi promisiuni deşarte, îşi radicalizează poziţiile şi vor refuza statutul de manipulaţi, manipulatorii rămân fără obiectul muncii. La fel de bine ar trebui să conştientizeze organele statului abilitate să pună capăt manipulării de orice formă, iar rezultatele alegerilor vor exprima voinţa corectă a electoratului. Primenirea clasei politice pe care preşedintele ţării o cere (cu multă demagogie) nu se realizează fără a elimina "manipulatorii". Manipulaţii şi manipulatorii sunt două categorii care se regăsesc din nefericire în peisajul politic românesc, categorii care au influenţat în mod negativ viaţa românilor. Am speranţa că în acest an electoral 2012 categoria manipulaţi va dispărea prin conştientizarea răului ce îl produc manipulanţii.
			Domnul Culiţă Tărâţă: Despre perspectivele anului agricol 2012 am mai vorbit şi acum o fac din nou: stăm foarte rău, ne confruntăm cu una din cele mai grele perioade din ultimii 20 de ani. Sunt mai multe probleme, dar să le analizăm pe rând. Cu toate că România are potenţialul agricol de a hrăni o populaţie de patru ori mai numeroasă, acest lucru nu poate fi posibil decât în condiţii meteo favorabile. Sunt aproape convins că soarta recoltei din 2012 este compromisă, în condiţiile în care, la sfârşitul toamnei şi în primele luni de iarnă, n-a plouat deloc, iar în ultima lună a nins abundent şi s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute. În plus, acum mai există şi pericolul inundaţiilor. Afacerile în agricultură sunt ca o loterie: câştigi sau pierzi în funcţie de vreme. E nevoie de foarte multă apă în perioada următoare. Lipsa ploilor de toamnă i-a obligat pe mulţi cultivatori să amâne însămânţările, unele nici n-au răsărit, iar altele sigur au fost distruse de ger şi viscol. Se înşeală cel care crede că zăpada căzută ar acoperi deficitul de apă din sol. Deşi binevenită, zăpada nu va acoperi necesarul. Deja culturile de rapiţă sunt compromise aproape în totalitate, iar orzul şi grâul sunt în pericol. Viscolul şi zăpada au afectat afacerile legumicultorilor, iar ceilalţi agricultori aşteaptă dezgheţul, pentru stabilirea pagubelor. Ca şi cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, fermierii sunt loviţi şi de politica agricolă a statului, incoerentă şi necorespunzătoare. Se ştie, în 2012, agricultura primeşte cu un miliard de lei mai puţin de la buget decât în 2011. Anul trecut, factori de decizie guvernamentali la cel mai înalt nivel au precizat că nivelul cuantumului plăţilor directe pe suprafaţă va fi de 176 euro/hectar. Dar în bugetul MADR pe anul 2012 s-a stabilit un cuantum de 132 euro/hectar, cu 42 de euro mai puţin decât s-a stabilit iniţial. Cu aceste sume - Grecia are, spre exemplu şi comparaţie, 705 euro/hectar - fermierii nu vor rezista, iar egalitate între fermierul francez ori german şi cel român nu poate exista, atâta vreme cât discrepanţa este de peste 200 la sută. Decizia unilaterală a Guvernului reprezintă, după opinia mea, dovada lipsei de respect faţă de eforturile permanente ale fermierilor. Eu înţeleg că nu sunt bani, că traversăm o perioadă de criză, dar Executivul pare să nu înţeleagă că aceşti bani nu sunt o pomană pentru agricultorii români, din simplul motiv că sumele acordate se întorc în bugetul consolidat al statului, cu vârf şi îndesat. Ar mai fi multe de spus despre neajunsurile din agricultura românească - cea mai importantă ramură a economiei româneşti -, dar nu intenţionez să depăşesc timpul alocat unei declaraţii politice. Cu permisiunea dumneavoastră, voi reveni săptămâna viitoare asupra subiectului.
			Domnul Vasile Ghiorghe Gliga: "149 de ani de la declararea oraşului Reghin oraş liber imperial" Pentru că la data de 10 martie se împlinesc 149 de ani de la declararea municipiului Reghin în 1863 ca oraş liber imperial, m-am gândit că ar fi interesant să vă prezint câteva detalii istorice. La acea dată a fost o mare sărbătoare în Reghin: după alte tentative mai vechi şi nereuşite (1817, 1848, 1861), el este ridicat la rangul de oraş liber imperial; are loc nunta de aur a oraşului, când români, maghiari şi germani, adunaţi în centrul oraşului şi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, salutau evenimentul. Data întemeierii Reghinului nu este cunoscută. În orice caz, locul este mai vechi decât prima sa pomenire din 1228 şi trebuie pus în legătură cu extinderea graniţei de prisăci a cuceririi maghiare. Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc", traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungureşti "Szaszregen". Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menţionată cu denumirea de "Regun". Comerţul cu lemnul şi cu plutele a fost una din cele mai importante activităţi desfăşurate de locuitorii vechiului Reghin. "Societatea de plutărit" a fost, în ceea ce priveşte răspândirea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situaţie a fost favorizată în primul rând de poziţia favorabilă a localităţii pe valea Mureşului, râu pe care veneau plutele din munţii Călimanului. Ca şi obiective turistice de interes naţional în Reghin se găsesc: muzeul deschis în 1960 şi reorganizat între anii 1980 şi 1990, cu exponate din judeţele Mureş, Harghita şi Bistriţa-Năsăud, având ca temă "Unelte şi tehnica populară" de pe Valea Mureşului şi Câmpia Transilvaniei; Biserica Evanghelică, o clădire reprezentativă pentru trecerea de la stilul romanic la cel gotic construită în anul 1330, având un turn înalt de peste 47 m. Este cunoscută de localnici ca "Biserica Săsească". Monumentul este important din punct de vedere istoric şi artistic - existenţa unei vechi ferestre gotice, prin inscripţia în piatră, care conţine informaţii privind clădirea bisericii. Biserica ortodoxă de lemn a fost construită în 1793 şi pictată în 1814, fiind unică prin vechime în oraşele Transilvaniei. V-am oferit toate detaliile şi sper ca atunci când veţi mai trece prin Reghin să vă opriţi şi să savuraţi aerul istoric al oraşului.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: "Abuzurile în serviciu ale domnului Sorin Sova, director al Oficiului Judeţean de Poştă Bacău" Domnul director al Oficiului Judeţean de Poştă Bacău, Sorin Sova, membru al PDL, confundă de mai multă vreme instituţia pe care vremelnic o conduce cu ograda politică a partidului din care face parte. În nenumărate rânduri, domnul Sova a recurs la tot felul de ameninţări la adresa subordonaţilor, inclusiv cu desfacerea contractelor de muncă. Toate acestea, în detrimentul principiilor de bază ale funcţionării instituţiei. Deşi, culmea, provine din rândul Sindicatului din Poşta Română, ceea ce ar trebui să-l facă să respecte şi să apere drepturile angajaţilor şi să lupte împotriva imixtiunii politicului în activitatea profesională a acestora, domnul Sova a declanşat el însuşi o amplă politizare a instituţiei de când ocupă funcţia de director. S-a ajuns până acolo încât directori adjuncţi, lideri de sindicat sau factori poştali, cu toţii sunt permanent forţaţi să acţioneze la comenzile politice ale directorului general. În mai multe rânduri, angajaţii OJ Poştă Bacău au fost ameninţaţi sau şantajaţi cu pierderea serviciului, dacă aceştia efectuează servicii specifice companiei Poşta Română, contractate şi achitate de client, dar care nu se conformează ideologiei politice a directorului Sova. În astfel de situaţii, se întâmplă să nu ajungă corespondenţa plătită la destinatar, încălcându-se inclusiv într-un mod grosolan dreptul constituţional la comunicare, la corespondenţă. Am constatat aceste aspecte în mai multe rânduri, în colegiul pe care îl reprezint în Parlamentul României, unde o serie de servicii Infadres au fost livrate defectuos, tocmai prin prisma celor relatate anterior. Abuzurile directorului Sova au continuat prin încercarea desfiinţării unor ghişee rurale performante, doar pe motiv că angajaţii acestora nu sunt membri din partidul din care el face parte. Aceste aspecte le-am semnalat şi fostului ministru al comunicaţiilor, Valerian Vreme, însă fără nicio rezolvare. Sincer, am crezut că sunt accidentale, dar s-a dovedit că avem de a face cu un individ de tip Tălmăcean şi Hoară, care au transformat lupta politică într-o duşmănie personală, ceea ce a determinat să nu mai existe practic linie de comunicare dinspre instituţia publică pe care o reprezintă. În aceste condiţii, se poate concluziona că este un abuz incredibil să asistam cum un individ foloseşte o instituţie de interes naţional, precum Poşta Română, în scopuri strict politice, lucru pe care îl voi reclama din punct de vedere legal şi moral tuturor instituţiilor abilitate. Astfel, luând act de toate aceste aspecte, semnalate de-a lungul ultimilor doi ani atât din sesizările angajaţilor de la OJ Poşta Bacău, dar şi din mass-media, voi informa şi voi cere măsurile care se impun domnului prim-ministru, Mihai-Răzvan Ungureanu, domnului ministru al comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, Răzvan Mustea-Şerban, domnului director general al Poştei Române, Dumitru Daniel Neagoe. De asemenea, solicit în mod expres demisia directorului Sorin Sova şi sesizarea organelor abilitate ale statului român - respectiv Parchet, ITM etc. -, în vederea declanşării unor anchete în privinţa abuzurilor pe care şeful OJ Poştă Bacău îşi permite să le facă faţă de angajaţii oficiului judeţean şi faţă de clienţii OJ Poştă Bacău.
			Domnul Petru Călian: "În sprijinul sportivilor" Am depus o iniţiativă legislativă pentru a modifica şi completa cadrul legislativ al sportului, prin care actualele cluburi sportive, majoritatea bugetare, să se reorganizeze, astfel încât în interiorul lor să poată practica sportul atât sportivii amatori cât şi sportivii profesionişti, să existe secţii care participă la campionate naţionale (de exemplu, atletism, volei) şi secţii care să participe la liga profesionistă (de exemplu, handbal, rugby). Realizarea acestui deziderat va contribui la relansarea sportului la nivel de performanţă. Cluburile actuale ar putea participa astfel în toate competiţiile, de la nivel de amatori până la nivelul profesionist fără să existe spectrul desfiinţării acestor cluburi sau fără a fi nevoie de înfiinţarea de noi cluburi sportive în locul celor existente deja. În prezent, marea majoritate a cluburilor cu echipe participante în campionatele naţionale (baschet, handbal, volei, rugby) sunt finanţate de la bugetul local şi judeţean sau de la bugetul ministerelor de care aparţin. Cu toate acestea, în cadrul echipelor activează sportivi care au o singură ocupaţie, şi anume sportul, îşi dedică tot timpul pentru practicarea jocului în echipa proprie de club şi sunt remuneraţi prin diferite mijloace mai mult sau mai puţin legale. În acest sens, am solicitat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului creşterea indemnizaţiilor de efort alocate sportivilor la o valoare apropiată de salariul mediu brut pe economie. Motivarea acestei solicitări constă în faptul că indemnizaţia de efort reprezintă singura sursă financiară de asigurare a existenţei pentru sportivii de performanţă. Majorarea indemnizaţiei de efort nu necesită alocarea de sume suplimentare de la buget, deoarece există posibilitatea ca această majorare să se facă în baza bugetului deja existent. În prezent, cluburile sportive care au suficiente resurse financiare, sunt limitate la plata valorii maxime de 560 de lei pe lună, sumă nesatisfăcătoare pentru întreţinerea unui sportiv de performanţă. Prin această măsură de creştere a indemnizaţiei de efort la valoarea de 2000 lei pentru sportivii de lot naţional şi olimpic, respectiv 1600 lei pentru sportivii de performanţă, se încurajează activitatea sportivă de performanţă. Creşterea venitului financiar vine în sprijinul celor care practică sportul de performanţă şi în motivarea lor de a nu-şi abandona "meseria" în detrimentul altor domenii mai bănoase. Sportul de performanţă constituie un factor esenţial pentru dezvoltarea sportivă pe plan naţional şi internaţional.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Lipsa medicamentelor" Chiar dacă în Galaţi deocamdată se găsesc unele medicamente contra durerii şi citostaticele necesare bolnavilor de cancer, situaţia s-ar putea schimba oricând. Distribuitorii de medicamente spun că situaţia financiară este explozivă, iar farmaciştii se plâng de faptul că nu au mai primit bani de la Casa de Asigurări de câteva luni pentru medicamentele eliberate. Stocurile de medicamente din farmaciile româneşti sunt pe cale de a fi epuizate. Din această cauză, farmaciştii sunt în imposibilitatea de a înlocui medicamentele care nu se mai găsesc în stocuri cu alte medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă. Această obligativitate a fost reintrodusă anul acesta, deşi în toată Europa substituţia generică în farmacii este încurajată, cu scopul de a proteja pacienţii şi de a scădea cheltuielile fondurilor de asigurări de sănătate. Consider că trebuie identificate soluţiile pentru deblocarea de către CAS a sumelor restante către farmacişti pentru a putea debloca piaţa de farmaceutice. Din păcate, în acest război al nervilor singurii care au de suferit sunt pacienţii.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Reducerea TVA la alimentele de bază" În ultima perioadă de timp observ că a fost reluată ideea reducerii TVA la alimentele de bază. Apreciez ideea Guvernului, dar ţin să menţionez că, în acest sens, creşterea preţurilor la produsele alimentare şi a cheltuielilor cu utilităţile sunt realităţi faţă de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme şi urgente. Din păcate, ceea ce se anunţă pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale. Doresc să reafirm susţinerea mea pentru această temă privind reducerea TVA la alimentele de bază, ideea fiind concretizată într-o iniţiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menţinerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetăţeni, ci şi pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menţine preţul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populaţie, în condiţiile crizei economice. Codul fiscal al României stabileşte TVA-ul de 25% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2-3 cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene 112/2006 permite totuşi aplicarea unor cote reduse de TVA pentru o parte din alimente, chiar şi sub 5%, cum sunt cele din Italia - 4%, Irlanda - 4,8%, Spania - 4%, Luxemburg - 3%, Cehia - 5%, Lituania - 5%, Polonia - 3%. Unele ţări au chiar taxă zero pentru unele alimente şi băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al TVA şi o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 şi 5%, pot fi aplicate anumitor produse şi servicii, de exemplu alimentele, şi o cotă între 10 şi 12% pentru servicii cum sunt transporturile.
			Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu: "Mass-media - sursă de influenţare a violenţei şi agresivităţii" Atât în unele surse scrise (ziare, reviste, cărţi), cât şi în cadrul programelor de televiziune, apar diferite acte de violenţă. Expunerea prelungită la violenţa prin mass-media poate să aibă efecte cumulative directe asupra tinerilor şi asupra lumii adulte şi un efect pe termen lung din ce în ce mai nociv asupra valorilor general admise de societate. Violenţa şi agresivitatea sunt fenomene care se completează şi care generează o serie de consecinţe negative şi distructive asupra structurii şi stabilităţii sociale şi provoacă stări demoralizatoare şi de insecuritate la nivelul grupurilor şi indivizilor. De un secol încoace, dar mai ales în ultimii 50 de ani, milioane de pagini au găzduit: crime, violuri, jafuri, violenţe, descriind o lume a groazei, aflată în comunitatea în care trăim. Descrierea actelor violente cu detaliile lor de cruzime şi groază, produce un traumatism sensibilităţii afective a omului prin efectul său şocant, dar şi prin instalarea fricii pentru propria existenţă. Când descrierile crude ale violenţei îmbracă straie care să impresioneze un cititor, ele îşi pierd forma informativă şi sunt evenimentele care-l atrag pe cititor ca să cumpere ziarul. Un om obişnuit şi normal nu are o dorinţă specială de recepţionare a evenimentelor tragice. S-a constatat că 50% din oameni nu pot să reziste la perceperea directă a unei crime sau a unui accident mortal, acesta depăşind capacitatea emoţională normală. Este falsă ideea că oamenii doresc să primească informaţia despre crime oribile cu linişte, la o cafea, pentru că ea este însoţită de groază, dezgust şi frică. De multe ori ziarele în care titlurile cu litere mari apar pe prima pagină, însoţite de poze senzaţionale, prezentând cruzimea fără ocolişuri sau emisiunile tv care afişează mesaje cu litere de o şchioapă pe jumătate din ecranul televizorului - Breaking News sau Ultima Oră - sunt propagatoare ale fricii. Cititorul îşi cumpără ziarul pe temeiul senzaţionalului şi formelor inimaginabile ale crimei, astfel îi creşte nivelul agresivităţii. Prezentarea amănunţită a detaliilor unor acţiuni violente, provoacă tehnologii mintale pentru mulţi potenţiali ucigaşi sau agresori, prin forţa sugestiei informaţiei. În România de azi, fenomenul de violenţă reprezintă o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionalizaţi de control social, cât şi opinia publică. Din păcate, violenţa face parte din viaţă şi există multe publicaţii care ţin sa ne reamintească acest lucru. Atunci când o ştire despre un caz violent (o crimă, un viol, un abuz) are ca efect combaterea unor cazuri similare, putem vorbi de o presă în slujba publicului. De cele mai multe ori însă, valoarea jurnalistică a acestor ştiri este scăzută. Sărace în informaţii, dar spectaculoase, ştirile despre violenţă exploatează slăbiciunea publicului românesc pentru senzaţional. Exacerbarea violenţei, a erotismului, a prostituţiei pot produce schimbări majore, uneori tragice în comportamentul uman, dezumanizând raporturile dintre om şi semenii lui, ducând la acte de delicvenţă - uneori chiar juvenile - la degradarea vieţii de familie sau despărţirea acesteia, îndepărtându-l de comunitate, de societate, de valorile morale.
			După pauză În continuare şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Doamnelor şi domnilor deputaţi, O să vă rog să luaţi loc. Continuăm lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 328 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 120, sunt absenţi 210, din care 9 participă la alte acţiuni parlamentare. Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative. Rămăsesem la Proiectul de Lege privind aprobarea... Vă rog. Cu precizarea tehnică. O intervenţie pe procedură. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mihai Doru Oprişcan: Mulţumesc, doamna preşedinte. Referitor la punctul 7 de pe ordinea de zi, Pl-x 613 din 2010, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care a fost dezbătut ieri în plenul Camerei Deputaţilor, pentru exactitatea stenogramei şi în vederea elaborării formei finale a legii, dau citire încă o dată textelor integrale, textelor amendamentelor admise în raportul iniţial al comisiei. Titlul legii rămâne neschimbat. Preambulul din propunere se elimină şi rămâne articolul unic: "Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.215 din 28 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: lit.d) a art.3 se modifică şi va avea următorul cuprins: Active cu caracter social înseamnă bunuri sau ansambluri de bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societăţi comerciale sau regii autonome, inclusiv cele rezultate din recepţia parţială a unor obiective de investiţii fără darea în folosinţă sau punerea în funcţiune de tipul: creşe, grădiniţe, cabinete medicale, dispensare, cămine de nefamilişti sau blocuri de locuinţe, cantine, centrale sau puncte termice, şcoli sau grupuri şcolare de orice tip, baze sportive şi de agrement, indiferent de tipul acestora, utilităţi de interes local sau zonal, canalizare şi sisteme de alimentare cu apă, cu gaze şi cu energie electrică, cu anexele aferente, drumuri, platforme, poduri, podeţe, rigole, lăcaşe de cult, cimitire, case parohiale, amenajări canale de gardă, precum şi amenajări protective contra inundaţiilor, canale, diguri şi amenajări de albii de rău, care nu aparţin domeniului public al statului sau a unei unităţi administrativ-teritoriale, gospodării anexe şi alte asemenea active, inclusiv dotările şi terenul necesar desfăşurării corespunzătoare a unei activităţi în cadrul activului." După lit.l) a art.3, se introduce o nouă literă, lit.m) cu următorul cuprins: "alte bunuri materiale reprezintă mijloace fixe, obiecte de inventar şi alte bunuri care intră în componenţa celor enumerate la lit.d) care nu sunt şi nici nu pot fi transformate în active cu caracter social." Alin.(1) al art.15 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar pot dispune înstrăinarea unor bunuri materiale sau unor active cu caracter social cu titlul gratuit şi cu prioritate către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi către instituţiile publice şi de cult sau vânzarea acestora către orice altă persoană fizică sau juridică interesată, cu excepţia celor care au fost revendicate în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare." Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Înţeleg, domnule deputat, că aceste precizări sunt făcute pentru stenogramă, ieri discutând şi aprobând acest amendament. Dar dumneavoastră l-aţi citit în clar pentru a rămâne pentru proiectul de lege în ansamblu. Trecem la Proiectul de Lege privind... Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Sunt uşor nedumerit. Chiar dacă sunt şi coleg de comisie cu domnul Oprişcan şi cunosc la ce se referă modificările pe care domnia sa le-a prezentat. Nu înţeleg lucruri legate de procedură. Deci, noi, ieri... acest proiect de lege este introdus în ordinea de zi fără raport. S-a convenit acest lucru, domnul Márton a avut ieri o poziţie aici şi a explicitat exact cum este şi punctul nostru de vedere, cum ar trebui să stea lucrurile. Acele amendamente care trebuiau citite în plen ieri, nu s-a întâmplat lucrul ăsta, motiv pentru care în această dimineaţă domnul Oprişcan a venit să le citească, să le parcurgă integral. Or, atunci nu ştim ce am votat ieri, de fapt ce aţi votat, că dumneavoastră aţi votat. Motiv pentru care, fie, în momentul ăsta, citim din nou conţinutul fiecărui amendament, îl dezbatem, cum este normal, şi reluăm votul, fie invalidăm votul care a fost dat ieri. Aşa văd ca şi soluţie, pentru că lucrurile stau într-un fel de neînţeles ca procedură.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul deputat Oprişcan.
			Domnul Mihai Doru Oprişcan: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Mă mir de această intervenţie. Ieri am explicat fiecare amendament, ce am modificat din textul iniţial al proiectului de lege. Deci, am citit doar partea conţinând modificarea. Am înţeles că textul proiectului de lege se face după stenogramă şi, din această cauză, am ţinut să citesc integral articolele, dar oricum ieri, când s-a votat, s-au votat modificările respective pe care le-am supus dezbaterii ieri. Deci, nu este nici o diferenţă între ceea ce am discutat ieri şi ceea ce am discutat astăzi. Astăzi am citit textul cuprinzând şi partea nemodificată din fiecare articol şi alineat, pentru stenogramă şi pentru acurateţe.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Bun. Eu vă întreb dacă există observaţii pe marginea acestui amendament. Vă rog, domnule Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Distinsă doamna preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, "Ceterum censeo Carthaginem esse deledendum." Cato Marcus Porcios (234 înainte de Cristos - 149 înainte de Cristos) spunea la fiecare şedinţă a Senatului: "Şi totuşi consider că trebuie să dispară Cartagina!" Distinsă doamnă preşedinte, Dacă aş fi duşmanul dumneavoastră, şi nu prieten să vă îndrept pe calea cea bună, aş parafraza şi aş spune "Şi totuşi consider că trebuie să dispară PDL-ul". La ce bun? Când privesc în sală şi bănuiesc că nu văd bine, când aud şi bănuiesc că n-aud bine, se citeşte ceva care s-a votat. Nu ştiam că facem lecturi colective. Se făceau pe timpuri la "Scânteia", când eram tineri, îşi amintesc câţiva colegi. Se spune că suntem legitimi, să spunem că PSD-ul şi PNL-ul sunt în protest parlamentar, dar cine chiuleşte când avem 120 de semnături şi aproape 70 în sală? De aceea, îl privesc pe distinsul meu coleg din faţă şi nu-i pronunţ numele, să nu facă deplasarea să cheltuiască lucrul mecanic, şi vă adresez, distinsă doamnă, două lucruri: unu, Constituţia, la art.69 spune că: "În exercitarea mandatului deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului". Unde sunt colegii de la PDL acum? Evident, în serviciul poporului. Şi cum poporul nu-i aici, dânşii s-au dus la popor. N-ar fi bine să ducă cu totul la popor, să ne întoarcem? Apoi, doamna preşedinte, se mai spune clar în Dreptul parlamentar pe care majoritatea colegilor noştri l-au citit, se spune un lucru excepţional, şi am să citesc, şi e un singur cuvânt: "Majoritatea decide, opoziţia se exprimă". Majoritatea, doamna preşedinte, decide aici, în Parlament. Opoziţia se exprimă prin diferite mijloace şi diferite locuri. De aceea, doamna preşedinte, salut iniţiativa dumneavoastră pe care aţi luat-o. Unde nu-i muncă, nu-i pâine! Unde nu-i pâine, nu-i muncă! Deci, treaba cu tăiatul e normală în cadrul limitelor constituţionale şi respectiv a regulamentului. Ca atare, deşi articolul 129 spune - alin.(5) "În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi." Aceeaşi chestiune este preluată şi la art.144. Dar la alin.(6) se spune: "Înainte de votare, preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal, prin mijloace electronice sau prin numărare de către secretari". Evident că art.144 alin.(2) spune că în cadrul procedurilor legislative, prevederile alin.(1) - în sensul că se adoptă hotărâri, moţiuni şi legi în prezenţa majorităţii deputaţilor - se aplică, evident, numai la votul final. Dar pentru a spulbera ideea că unii protestează şi unii "chiulează", evident o forţare a cuvântului "chiul", vă cer îngăduinţa, doamna preşedinte, în spiritul Constituţiei, legii şi a bunătăţii de care dumneavoastră daţi dovadă, numărându-i evident şi pe colegii noştri acum, să solicitaţi prin dreptul pe care l-aveţi şi să nu puneţi talpă printr-o prevedere regulamentară ambiguă votului care urmează, voturilor care urmează, făcând apelul nominal. Ca să vadă ţara cine protestează şi cine chiuleşte. Pentru că mă uit la distinşii mei colegi de la PDL care sunt aceeaşi zi de zi şi suportă acest tiraj al... (I se întrerupe microfonul.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Dacă-mi permiteţi, domnule Stanciu, intervenţiile pe procedură sunt două minute. Dumneavoastră aţi depăşit cu mult această perioadă. Nu suntem la declaraţii politice. Îmi pare rău dacă aţi lipsit dimineaţă la declaraţii politice. Vă mulţumesc pentru intervenţie. Domnule Stanciu, v-am rugat să încheiaţi, intervenţiile sunt de două minute, aşa cum ştiţi, într-adevăr, în momentul în care avem sesiune de vot final se poate solicita apelul nominal. Nu suntem în sesiune de vot final, suntem în cadrul dezbaterilor generale. Atunci putem să solicităm fără niciun fel de problemă apel nominal. De altfel, nici o şedinţă de vot final în ultima perioadă de când există chiulul organizat din partea opoziţiei, nu s-a desfăşurat fără apel nominal. Şi, atenţie, apelul nominal s-a făcut de către secretarul opoziţiei, ca să nu mai existe nici un fel de dubiu, da? Vă mulţumesc. Mai bine aţi purta o discuţie în cadrul grupului pentru a reveni la plen. Nu încercaţi să le dregeţi chiulul aici printr-o declaraţie politică. Vă mulţumesc.
			Dacă nu sunt observaţii în ceea ce priveşte amendamentul, atunci trecem mai departe, şi vorbim de Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii. Este procedură de urgenţă. Reprezentantul Guvernului, vă rog.
			Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză): Mulţumesc, doamna preşedinte. Din prevederile art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.77/2011 se prevede abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr.68/2011 la data de 1.X.2011. Ca urmare, susţinem respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 conform raportului comisiei de specialitate. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei. Vă rog, doamna deputat Dobre.
			Doamna Cristina Elena Dobre: Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, PL-x 571/2011, adoptat de Senat în şedinţa din 26 octombrie 2011, în condiţiile art.115 alin.(5), teza a treia din Constituţia României, republicată, în calitate de primă Cameră sesizată, şi trimis Comisiei pentru sănătate şi familiei pentru examinare în fond, cu adresa PL-x 571 din 31 octombrie 2011, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională. La întocmirea raportului, Comisia pentru sănătate şi familie a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ nr.734 din 29.VI.2011, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din 8.XI.2011. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.457 din 30 iunie 2011, a fost abrogată. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi, 9 voturi pentru. În urma dezbaterii, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamente, în sensul respingerii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor admise. Titlul legii: "Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii." Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră. Nu sunt. Adoptat. La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Nu sunt observaţii. Adoptat. Proiectul de lege rămâne pentru sesiunea de vot final.
			Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice. E punctul 19 pe ordinea de zi, pentru a fi cât se poate de clar. Vă rog, punctul de vedere al Guvernului.
			Domnul Dumitru-Nicu Cornoiu (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului): Stimată doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Propunerea legislativă referitoare la modificarea şi completarea Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, are ca obiect de reglementare completarea art.4 din lege cu un nou alineat, şi anume, în sensul creării posibilităţii partidelor politice de a cumpăra la valoarea de inventar a acestora şi alte spaţii, extinderi dependinţe aferente spaţiilor achiziţionate destinate sediilor partidelor politice. În urma dezbaterilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil propunerea legislativă. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor a aprobat, cu amendamente, propunerea. Senatul a respins propunerea legislativă. Totodată, din punctul de vedere exprimat, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, şi nici a amendamentelor Comisiei pentru administraţie a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc pentru aceste precizări. Am să-l invit pe domnul deputat şi preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică să dea citire raportului.
			Domnul Bogdan Cantaragiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale destinate sediilor partidelor politice. La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, punctul de vedere negativ al Guvernului. În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea propunerii legislative cu amendamentele admise prezente în anexă. Fac o precizare: Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Vă propun 3 minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru articole. Deci vă supun aprobării adoptarea acestui raport.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat Mircea Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Acest proiect de lege cred că ar trebui să-l privim puţin cu mare atenţie, fiindcă este vorba despre vânzarea sediilor pentru partide politice şi se vorbeşte despre preţul din valoarea de inventar, ceea ce este un preţ foarte mic, iar în condiţiile în care multă lume, foarte mulţi cetăţeni se confruntă cu grave probleme, cred că nu ar privi deloc bine acest proiect de lege, atâta vreme cât se va stabili la valoarea de inventar, care este una foarte mică. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Gherasim, vă rog, şi după aceea domnul deputat Oajdea.
			Domnul Vasile Gherasim: Aş vrea să fac o corectură faţă de domnul Giurgiu: nu este vorba de preţul de inventar. Tocmai pentru acest motiv această lege a fost restituită, după ce a primit o decizie de la Curtea Constituţională, şi a fost corectat acest aspect. Deci, ca atare, nu este vorba de preţul luat după valoarea de inventar, ci preţul luat după catalog. Asta înseamnă preţ negociat, după catalogul notarilor, care sunt nişte preţuri destul de consistente, preţul de negociere, de pornire după catalogul notarilor.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul deputat Oajdea.
			Domnul Daniel Vasile Oajdea: Domnilor colegi, Şi eu cred tot la fel, că această lege este inoportună. Chiar şi acest preţ este mult mai mic decât preţul de piaţă. Nu este normal ca în aceste condiţii să vindem partidelor politice sedii la preţ subvenţionat. Ştim cu toţii că sunt partide politice care, după 1989, au dispărut de pe scena politică. Ei vin, iau sediile subvenţionat, sedii în care s-ar putea desfăşura alte activităţi, după aceea, sigur, aceste sedii le rămân lor, nu ştiu unde ajung, este o altă discuţie... Din acest motiv, nu cred că este oportună această lege. Sigur că, probabil, anumite partide sunt interesate să-şi cumpere o serie de sedii, pe care le iau la un preţ mult mai mic decât cel de piaţă, şi în aceste condiţii există presiune pentru ca această lege să treacă, dar cred că raţiunea trebuie să învingă. aşa cum unei persoane fizice sau unui om cu venituri mici nu-i dăm locuinţă subvenţionată, la fel nici partidelor politice nu este normal să le dăm aceste facilităţi. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în dezbaterea pe articole. La titlul legii, la punctul 1, Lege pentru modificarea şi completarea art.4 din Legea nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale destinate sediilor partidelor politice. Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt. Adoptat. Punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Proiectul de lege rămâne pentru votul final. Vă rog, pe procedură, domnul deputat Munteanu.
			Domnul Ioan Munteanu: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că am sărit peste punctul 18, pentru că noi, ieri, am finalizat ziua de lucru cu punctul 17. Este posibil să fie justificat, doamnă preşedinte, şi prin faptul că reprezentanţii Ministerului Învăţământului...
			Doamna Roberta Alma Anastase: Nu, nu, a fost retrimis la comisie. S-a dat un vot.
			Domnul Ioan Munteanu: Da?
			Doamna Roberta Alma Anastase: Da, da, da.
			Domnul Ioan Munteanu: Este în regulă atunci.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc mult.
			20. Acum trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2011 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Aş vrea ca iniţiatorul să-şi prezinte punctul de vedere. Guvernului României, vă rog.
			Domnul Ion Ghizdeanu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare virarea la bugetul de stat, cu titlu de venit, a unor sume datorate de operatori în domeniul petrolier Fondului special pentru produse petroliere. Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine raportul înlocuitor al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, cu amendamentele prezentate în anexă la acel raport. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei, doamna preşedinte Barna, vă rog.
			Doamna Maria Eugenia Barna: Raport înlocuitor asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2011 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Cu adresa PL-x nr.672/28 noiembrie 2011, şi în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2011. Obiectul de reglementare al prezentului proiect de ordonanţă îl constituie virarea la bugetul de stat, cu titlul de venit, a unor sume datorate de operatori în domeniul petrolier Fondului special pentru produse petroliere. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La dezbaterea proiectului de lege au participat reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice. La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa un număr de 18 deputaţi, din totalul de 33. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi a deputaţilor prezenţi la dezbateri. În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2011 privind reglementarea unor măsuri finaniciar-fiscale, în şedinţa din 21 februarie 2012, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport înlocuitor, cu amendamentele prezentate în anexă.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci intrăm în discutarea amendamentelor admise. La punctul 1 - titlul legii: Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2011 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt. La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. La punctul 3, observaţii? Nu sunt. De la punctele 4, 5, 6 şi 7, nemodificate de comisie, dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu sunt. Adoptate. La punctul 8, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 9, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10, observaţii? Nu sunt. Adoptat. Proiectul de lege rămâne la votul final.
			21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat Călian.
			Domnul Petru Călian: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În numele Grupului parlamentar al PDL solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege - PL-x 673/2011 - în vederea emiterii unui raport suplimentar, astfel încât să facem anumite corecturi legate de instituţia care se va ocupa de această evaluare. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. O să vă rog să pregătiţi cartelele. Pentru două săptămâni este propunerea făcută de domnul deputat Călian. Supun la vot propunerea făcută de retrimitere la comisie. Termen: 2 săptămâni. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Votul s-a încheiat: 77 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri. Propunerea a fost adoptată. Trecem acum la un alt capitol, la capitolul referitor la propunerile legislative cu raport de respingere.
			22. Prima, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Hotărârii nr.1.588/19 decembrie 2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Aici am să-l invit pe domnul deputat Oajdea. Domnul deputat Oajdea? A, nu, nu este această iniţiativă... Domnul deputat Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Într-adevăr, acest proiect de lege l-am făcut pentru a veni în sprijinul asociaţiilor de proprietari, fiindcă, aşa cum ştim cu toţii, în acest moment sunt obligaţi să plătească şi pierderile cauzate de vecinii lor, chiar dacă şi-au instalat centrală de apartament. Drept pentru care, cred că, totuşi, ar trebui să găsim o soluţie, fiindcă sunt foarte multe nemulţumiri. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Dacă mai sunt alte intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu. Raportul comisiei. Vă rog, domnule preşedinte Cionca, aveţi cuvântul.
			Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 4 mai 2011. Consiliul Legislativ a avizat negativ iniţiativa legislativă. Guvernul României nu susţine adoptarea propunerii legislative. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ iniţiativa legislativă, cu unanimitate de voturi. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât ca soluţiile legislative propuse să fie preluate ca amendamente la Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.230/6.07.2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. La dezbateri au fost prezenţi 18 deputaţi, din numărul total de 23 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de respingere al propunerii legislative pentru modificarea şi completarea art.35 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Raportul este de respingere. Rămâne la votul final.
			23. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea art.35 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Aici, domnule Toader, aceasta este propunerea? Vizează din nou asociaţia de proprietari? Nici asta nu este. Bun. Există una dintre propuneri pe care să ... V-am spus să nu vă mai lăsaţi intimidaţi.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Şi acest proiect de lege l-am făcut pentru a-i ajuta pe proprietari. Sunt foarte multe probleme şi de fiecare dată ei spun că legea ar trebui modificată şi îmbunătăţită. Sper ca împreună, în viitor, să reuşim să facem o lege mai bună. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei. Domnule deputat Cionca, vă rog.
			Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa legislativă în şedinţa din 24 noiembrie 2010. Guvernul, prin punctul de vedere transmis cu adresa nr.2.067/9.08.2010, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu unele observaţii şi propuneri. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa legislativă, conform avizului nr.22/23 februarie 2011. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat propunerea legislativă în şedinţa din 1 noiembrie 2011. În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.241 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, întrucât dispoziţiile propuse, prin intermediul cărora se stabileşte şi se sancţionează o contravenţie, nu se circumscriu în obiectul de reglementare al Legii nr.241/2005. Din numărul total de 23 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, au participat la dezbateri 19 deputaţi. Comisia apreciază că o astfel de dispoziţie normativă nu se impune a fi reglementată, întrucât această contravenţie este deja prevăzută şi sancţionată potrivit prevederilor art.219 alin.(1) lit.b), respectiv art.219 alin.(2) lit. e), f) şi g) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Raportul fiind de respingere, nu sunt amendamente. Prin urmare, urmează votul final.
			24. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu sunt. Raportul comisiei, vă rog, domnul deputat Cornel Ghiţă.
			Domnul Cornel Ghiţă: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Voi citi raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa PL-x 544/11.10.2011 cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a proiectului numit. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege pentru evitarea paralelismului legislativ, întrucât cea mai mare parte din prevederile acestuia se regăsesc în Legea nr.40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2000 - Codul muncii. Menţionăm că forma republicată a Legii nr.53/2003, care conţine aceste prevederi, se regăseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi, din totalul de 27 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 5 octombrie 2011. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Proiectul are raport de respingere. Prin urmare, rămâne pentru sesiunea de vot final.
			25. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Raportul este de respingere. Dacă iniţiatorul doreşte să susţină? Domnule deputat Călian, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Petru Călian: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Solicităm retrimiterea la comisie a acestui act normativ, pentru a relua în discuţie întreg proiectul şi a depune un nou raport. Termen: 2 săptămâni.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Kerekes Károly: Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Această iniţiativă, precum şi iniţiativa următoare de pe ordinea de zi au acelaşi obiect de reglementare. Vă mai informez că pe ordinea de zi a Comisiei pentru muncă şi protecţie socială mai există o altă iniţiativă legislativă cu acelaşi obiect. Este o propunere justă pentru retrimiterea acestor două iniţiative, pentru că se conturează în comisie adoptarea unei soluţii raţionale pentru a elimina o discriminare gravă faţă de persoanele care au activat în grupa I de muncă înainte de 1 aprilie 2001. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Am să supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Călian. Vă rog să pregătiţi cartelele. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			75 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere. Propunerea a fost acceptată. Termen, 2 săptămâni.
			26. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Ca iniţiator, domnul deputat Giurgiu. După aceea, pe procedură, domnul Călian. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircia Giurgiu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Da, într-adevăr, şi acest proiect de lege prevede ca cei care au lucrat în grupa I de muncă înainte de 1 aprilie 2001 să beneficieze de drepturile pe care le aveau atunci. Drept pentru care propun ca şi acest proiect de lege să fie retrimis la comisie şi să fie dezbătut împreună cu cel anterior. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul deputat Călian.
			Domnul Petru Călian: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Aşa cum au specificat şi antevorbitorii mei, ambele iniţiative legislative au acelaşi obiect de reglementare. Tocmai de aceea propun, în numele Grupului parlamentar al PDL, retrimiterea la comisie, astfel încât fie comisia să decidă ca prima iniţiativă să primească raport de adoptare, iar celelalte două să fie respinse, ori, în varianta a doua, în funcţie de decizia comisiei, să se întocmească un raport comun pe cele trei iniţiative legislative, care să fie supus dezbaterii plenului. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Am să supun la vot această propunere. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. detalii vot
			73 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere. Termen: 2 săptămâni.
			27. Propunerea legislativă privind transformarea cazărmilor dezafectate, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea consiliilor locale, în scopul transformării acestora în obiective de utilitate publică, cu caracter social. Domnul deputat Mircia Giurgiu, vă rog.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Este vorba de un proiect de lege pe care l-am depus în urmă cu mai mult timp şi care prevede ca toate spaţiile dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale şi care în acest moment nu sunt folosite să fie trecute în proprietatea consiliilor locale, pentru a putea fi transformate în spaţii cu caracter social, şi aici putem vorbi de grădiniţe, şcoli, creşte, dar şi de spitale. Sper ca, până la urmă, să reuşim ca acest proiect să treacă, fiindcă, altfel, se deteriorează acele spaţii. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Raportul comisiei, vă rog. Domnule preşedinte Cantaragiu, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Bogdan Cantaragiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Vă prezint raportul comisiilor comune - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - care au fost sesizate în fond pentru dezbaterea acestui proiect legislativ. La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil, cu un amendament, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Senatul a respins propunerea legislativă, în şedinţa din 14 iunie 2011. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative. Pentru dezbaterile generale vă propun 3 minute, iar pe articole un minut. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Raportul este de respingere. Urmează votul final.
			28. Proiectul de Lege privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localităţi necooperativizate în perioada comunistă, care au livrat la fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări şi achiziţii, produse animaliere şi agroalimentare. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Desigur, domnul deputat Mircia Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Aşa cum ştim cu toţii, există persoane care, înainte de 1989, au lucrat pentru CAP-uri sau au livrat pentru stat diverse produse, au lucrat de dimineaţă până seara, sâmbăta, duminica, şi au ajuns la o vârstă la care, în acest moment, chiar dacă nu sunt persoane care să nu fi avut activitate, nu beneficiază de niciun sprijin. Drept pentru care am pregătit acest proiect de lege, ca o recunoaştere a activităţii acestora, fiindcă în toate zonele ţării, şi unde nu erau cooperative agricole de producţie, în zona montană, de exemplu, se predau viţei, porci, oi, găini, ouă, lapte, deci toţi trebuiau să contribuie cu ceva către stat. Drept pentru care cred că ar trebui să găsim o soluţie pentru a-i recompensa. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc şi eu. Raportul comisiei. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Cornel Ghiţă: Doamnă preşedinte, Avem un raport comun. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate prin adresa PL-x 76/2 martie 2011, cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localităţi necooperativizate în perioada comunistă, care au livrat la fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări şi achiziţii, produse alimentare şi agroalimentare. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localităţi necooperativizate în perioada comunistă, care au livrat la fondul centralizat al statului prin sistemul de contractări şi achiziţii produse animaliere şi agroalimentare. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 din Constituţia României. În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate. La şedinţa Comisiei pentru buget finanţe şi bănci din data de 12 aprilie 2011 au fost prezenţi 33 de deputaţi din totalul de 33 de membri. Membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, respingerea proiectului de lege. La şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din data de 26 octombrie 2011, au fost prezenţi 26 de deputaţi din totalul de 27 de membri. Membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, respingerea proiectului de lege. În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege, deoarece implică cheltuieli suplimentare din bugetul de stat, în condiţiile adoptării unor politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare prudentă a deficitului bugetului. Proiectul de lege a fost adoptat la Senat în şedinţa din 23 februarie 2011. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Raportul fiind de respingere, urmează votul final.
			29. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.410/2002 pentru adoptarea Ordonanţei nr.75 din 30 august 2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal. Dacă există intervenţii din partea iniţiatorilor? Vă rog, domnul deputat Mircia Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Este vorba de prelungirea valabilităţii cazierului fiscal până la 90 de zile, fiindcă sunt foarte multe situaţii în care, până când se obţin toate actele necesare, cazierul fiscal expiră, drept pentru care trebuie solicitat un nou cazier fiscal. Din această cauză, am propus prelungirea valabilităţii acestuia. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Raportul comisiei, doamna preşedinte Barna. Vă rog.
			Doamna Maria Eugenia Barna: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Raport asupra Propunerii legislative privind modificarea Legii nr.410/2002 pentru adoptarea Ordonanţei nr.75 din 30 august 2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare amendarea Ordonanţei Guvernului nr.75/2001. Prin această propunere, iniţiatorul doreşte prelungirea perioadei de valabilitate a cazierului fiscal de la 30 la 90 de zile de la data emiterii. În urma analizării actului normativ, membrii Comisiei de buget, finanţe şi bănci au hotărât respingerea, din următoarele considerente: măsurile propuse se regăsesc sub aceeaşi formă şi în Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.75/2001 care a fost dezbătută în Comisia de buget finanţe şi bănci la data de 16.06.2011 şi s-a întocmit un raport favorabil. Considerăm că perioada... modificarea perioadei de valabilitate, respectiv de la 30 de zile, iniţial, de la data emiterii, modificată la 60 de zile, amendament adoptat pentru urgentarea procesului actului de justiţie, permite autorităţii solicitante să utilizeze informaţii actuale cu privire la comportamentul fiscal al persoanei supuse analizei. În urma dezbaterii, în cadrul şedinţei din 7 noiembrie 2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi aprobarea plenului Camerei Deputaţilor un raport de respingere. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Proiectul rămâne pentru votul final.
			30. Propunerea legislativă privind modificarea art.1 al alin.(4) din Ordonanţa Guvernului nr.9/2004 aprobată prin Legea nr.222/2004 şi completarea art.3 alin.(6). Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu sunt solicitări în acest sens. Doamna deputat Barna. Vă rog.
			Doamna Maria Eugenia Barna: Raport asupra Propunerii legislative privind modificarea art.1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr.9/2004 aprobată prin Legea nr.222/2004 şi completarea art.3 alin.(6). Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare amendarea unor dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr.9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, cu modificările şi completările ulterioare. Membrii Comisiei de buget finanţe şi bănci au analizat această propunere şi, în urma dezbaterii actului normativ, au hotărât respingerea, din mai multe considerente, şi anume: punctul de vedere al dreptului european prezintă o incidenţă - dispoziţiile Directivei nr.2002-47 a Parlamentului European şi a Consiliului din iunie. Prin ordonanţa de mai sus, aplicabilitatea regimului juridic reglementat de directivă se limitează la contracte de garanţie financiară încheiate exclusiv între instituţii financiare. În urma dezbaterii, comisia supune spre dezbaterea şi aprobarea plenului Camerei Deputaţilor un raport de respingere. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, urmează votul final.
			31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu. Raportul comisiei, din nou.
			Doamna Maria Eugenia Barna: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Raport asupra Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.118/2010, în sensul emiterii unor emisiuni de obligaţiuni de stat care vor fi distribuite personalului plătit din fonduri publice, ale căror venituri au suferit reducerea cu 25%. La discuţiile în plenul comisiei, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 28 de deputaţi. Raportul a fost adoptat în unanimitate în sensul în care comisia propune respingerea acestei propuneri legislative, întrucât îşi produce efectele asupra unor prevederi care şi-au încetat aplicabilitatea la 31 decembrie 2010.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, urmează votul final.
			32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt. Atunci îi dau cuvântul domnului preşedinte Cionca.
			Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa legislativă în şedinţa din 24 noiembrie 2010. Guvernul, prin punctul de vedere transmis cu adresa nr.2067 din 9 august 2010, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu unele observaţii şi propuneri. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa legislativă. În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, membrii Comisiei juridice au examinat propunere legislativă în şedinţa din 1 noiembrie 2011. În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Şi eu mulţumesc. Sunt intervenţii în cadrul dezbasterilor generale? Nu sunt. Atunci, proiectul rămâne la votul final.
			33. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (5) al art.4 Titlul XIII - "accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Domnul deputat Mircia Giurgiu.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Suntem mai mulţi colegi din Comisia de agricultură care am iniţiat acest proiect de lege şi ne-am gândit la abrogarea acelui articol pentru a da părţilor... pentru ca fiecare parte să aibă parte de un proces echitabil. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc mult. Domnul preşedinte Cionca. Vă rog.
			Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir: Şi aici Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa legislativă în şedinţa din 24 noiembrie 2010. Guvernul, prin punctul de vedere transmis, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu unele observaţii şi propuneri. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat negativ iniţiativa legislativă. Membrii Comisiei pentru agricultură, silvicultură, indistrie alimentară şi servicii specifice şi membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat propunerea legislativă în şedinţe separate, în data de 8 martie, respectiv în data de 1 noiembrie 2011. Din numărul total de 25 de membri ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, indistrie alimentară şi servicii specifice au participat la dezbateri 24 de deputaţi, iar din numărul total de 23 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat la dezbateri 20 de deputaţi. În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Vă rog, în cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Tinel Gheorghe.
			Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, doamnă preşedinte. O simplă precizare voiam să fac. Proiectul de act normativ avea ca propunere faptul că expertizele judiciare sau extrajudiciare executate sau efectuate de experţi care nu erau nominalizaţi de instanţă să aibă acelaşi caracter probatoriu ca şi atunci când ar fi fost executate de experţi nominalizaţi de instanţă. Or, nu aveam cum să acceptăm acest punct de vedere şi am lăsat, conform prevederilor Codului de procedură civilă, ca toate expertizele să treacă prin instanţă şi să fie stabilite la... hotărârea instanţei. Deci, din acest punct de vedere, acesta a fost motivul pentru care în comisii s-a dat vot de respingere. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu pentru precizări, domnule deputat Gheorghe Tinel. Dacă nu mai sunt alte intervenţii, rămâne la vot final.
			34. Proiectul de lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. Dacă există intervenţii din partea iniţiatorilor? Domnul deputat Giurgiu şi după aceea trecem la raportul comisiei.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Suntem mai mulţi colegi care am iniţiat acest proiect de lege şi, fiindcă au apărut unele neconcordanţe, să zicem, avem un alt proiect de lege care va fi susţinut de şi mai mulţi şi care sperăm să fie votat. Vă mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Raportul comisiei.
			Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Proiectul de lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu adresa PL-x 769 din 29 noiembrie 2010. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 24 noiembrie 2010, în calitate de primă Cameră sesizată. Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare stabilirea cadrului juridic general pentru identificarea, documentarea, cercetarea, protejarea, conservarea, transmiterea şi revitalizarea elementelor patrimoniului cultural imaterial, ca factor de coeziuni socială şi de dezvoltare economică. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală, în momentul votului. În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Proiectului de lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Urmează votul final. Domnul Toader, pe procedură. Ridicase mâna mai devreme.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamnă preşedinte, pe procedură, am o rugăminte: să supuneţi la vot modificarea programului pentru astăzi, referitor la votul final. Mulţi dintre colegii noştri sunt în întâlniri pe grupuri parlamentare şi în comisii şi v-aş ruga să fiţi de acord să amânăm o săptămână votul final, având în vedere că legi nu sunt foarte multe şi vom face săptămâna viitoare o zi specială pentru vot final. Mulţumesc.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă rog. Întâi domnul deputat Florentin Gust şi după aceea domnul...
			Domnul Florentin Gust Băloşin: Bună ziua! Foarte scurt: vreau să-mi anunţ înscrierea în Grupul PDL, de astăzi. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc pentru acest anunţ. Vă rog, domnul deputat.
			Domnul Adrian Solomon: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Intervenţia mea pe procedură nu se referă la ce a declarat domnul Gust, pentru că a declarat că se înscrie în Grupul PDL de astăzi. Mă întreb, mâine, în care grup se va înscrie? Vreau, totuşi, să fac o referire la ceea ce spunea domnul Toader cu privire la modificarea programului. Şi spunea că colegii domniei sale, care astăzi chiulesc, sunt în întâlniri pe grupurile parlamentare. Despre care grupuri parlamentare vorbea, pentru că ştiu că mai sunteţi doar două. Nu aţi menţionat şi... prietenia, domnule Toader! Doi. Ceea ce este evident, probabil că grupurile acelea de prietenie sunt ale celor care lipsesc zi de zi din Parlament, dar sunt plătiţi, evident, în comparaţie cu cei care protestează şi care, pe bună dreptate, şi regulamentar, nu au de ce să fie plătiţi. Dar eu stau şi mă întreb: unde este doamna Udrea sau unde sunt ceilalţi lideri? Unde este domnul Ioan Oltean, astăzi? Sau unde este domnul Sever Voinescu-Cotoi? Probabil că aveţi o explicaţie pentru fiecare. Dar nu cred că aveţi o explicaţie pentru cei care au semnat astăzi şi, evident, nu sunt în sală şi nici nu pot fi aduşi până la ora votului final. Prin urmare, chiuliţi în continuare. Voi sunteţi cei care trebuie să asiguraţi majoritatea, voi sunteţi cei care trebuie să asiguraţi voturile, să treceţi legile în Parlament... (I se întrerupe microfonul.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnule deputat, o să vă atrag atenţia că aţi depăşit cu două minute intervenţia pe procedură. Încă o dată vă atrag atenţia că nu suntem la declaraţii politice. Înţeleg că este un consens între liderii de grup pentru a propune plenului modificarea programului. În al treilea rând, vă rog să nu evaluaţi dumneavoastră chiulul parlamentar, tocmai dumneavoastră. Deci o să vă rog să notaţi faptul că există o declaraţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor şi o discuţie în Biroul permanent al Camerei, prin care sancţiunile se aplică tuturor parlamentarilor, fără discriminare. Nu, nu, am vrut să... Nu este nicio declaraţie politică. Este doar o precizare referitoare la Biroul permanent, care a luat decizia în ceea ce priveşte prezenţa oricărui parlamentar. Nu vorbim de grupuri politice aici. Bun. Revenind, există un drept... Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi încheiat. Vă mulţumesc. Vreau să-i dau cuvântul acum, la replică, domnului deputat Gust.
			Domnul Florentin Gust Băloşin: Eu îl apreciez foarte mult pe colegul meu, numai că vreau să-i spun o chestiune foarte simplă. Este un tânăr care se bate şi e normal să se bată pentru grupul din care face parte, dar, la afirmaţia pe care aţi făcut-o, domnule deputat, vreau să vă spun că eu sunt loial grupului care e loial faţă de oamenii lui. Un grup care îşi vinde, un grup care-şi vinde şi-şi aruncă preşedintele partidului în afara partidului este un grup care nu are nici măcar o regulă şi un principiu. Un grup care, practic, îşi devorează liderii nu are nici măcar un principiu. (Aplauze.)
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Domnul deputat Oajdea. Vă rog.
			Domnul Daniel Vasile Oajdea: Aş vrea să fac câteva observaţii. Cred că, în loc să pierdem timpul pe dezbateri, pierdem timpul pe tot felul de replici din astea. Concret, ce cred că ar trebui să se întâmple? Cei din opoziţie, cred eu, au rolul de a veni să lupte aici pentru cei care i-au trimis în Parlament. Dacă ei au ales să facă grevă, pe acest principiu, pentru că bănuiesc că sunt conştienţi că opoziţia nu poate niciodată să hotărască ce se întâmplă în Parlament, că ar fi dictatura minorităţii, pe acest principiu ar putea să stea să doarmă de la începutul mandatului până la sfârşitul lui, acasă, pentru că tot nu vor trece legile lor, că ei nu sunt majoritari. De aceea, cred că ar trebui să încerce să devină responsabili, să vină aici şi să lupte pentru ideile lor, pentru oamenii care i-au trimis aici, pentru că un om care a votat un parlamentar ştia că poate fi în opoziţie sau poate fi la putere, dar în ambele cazuri trebuie să îl reprezinte. Prin urmare, eu cer responsabilitate din partea opoziţiei şi să renunţe la principiul acesta, dorm, pentru că sunt în opoziţie. Şi poţi să dormi, aşa, liniştit, de la începutul mandatului până la sfârşitul mandatului, că, oricum, e limpede că, în toate experienţele de dup㠒89, nimeni nu a ţinut cont şi nu a putut să ia act de faptul că opoziţia trece legi când puterea nu vrea. Mulţumesc foarte mult.
			Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu.
			Am să fac următoarele precizări: ieri s-a citit în plen Hotărârea privind constatarea încetării mandatului domnului deputat Soporan Vasile Filip. Prin urmare, daţi-mi voie ca, conform art.7 alin.4 din statutul deputaţilor şi senatorilor, să declar vacant locul de deputat. Dacă dumneavoastră nu aveţi observaţii la hotărârea respectivă, o să-i dăm drumul către publicare. Vă mulţumesc mult de tot. Ne revedem. Vă doresc succes la şedinţele comisiilor. În ceea ce priveşte Biroul permanent al Camerei, se întruneşte acum. Vă mulţumesc. Şedinţa este închisă.
			Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 12,05.