Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 aprilie 2012

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.19	Ioan Balan - declaraţie politică intitulată "Infrastructura şcolară are nevoie de sprijin";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ioan Balan: "Infrastructura şcolară are nevoie de sprijin" Cu toţii ne dorim o şansă cât mai bună pentru cei care deprind astăzi primele cunoştinţe în şcoală, ajutaţi fiind de dascăli de excepţie, care, unii, ne-au învăţat şi pe noi tainele cărţilor. Sper că noua Lege a Educaţiei Naţionale şi noile metodologii adoptate în ultimul an, să contribuie în mod fundamental la ameliorarea procesului de educaţie. Fără echivoc, putem spune că adoptarea unui nou cadru normativ, modern este fundamentală pentru reformarea sistemului, însă nu şi suficientă pentru schimbarea radicală a condiţiilor de învăţare şi a performanţelor din sistem. Majoritatea judeţelor din ţară reclamă de mulţi ani de zile nevoia unei infrastructuri moderne, adaptate nevoilor copiilor şi profesorilor, pentru ca aceştia din urmă să-şi îndeplinească misiunea în cele mai bune condiţii. Despre investiţii în educaţie am mai auzit în urmă cu peste patru ani de zile, atunci când mii de şantiere au fost deschise haotic şi mai puţin de jumătate dintre acestea au fost finalizate, nu de cei care le-au deschis. Mai mult, resursele investiţionale au fost risipite cu cea mai mare rea-credinţă, fie în construcţia de şcoli noi, care nu au fost deschise niciodată, din cauza lipsei de elevi, fie în reabilitări de mântuială, care s-au degradat înainte de a se completa procesul verbal de recepţie. Astfel, după ce "epoca de aur" investiţională a Guvernului Tăriceanu a trecut, iar în plină criză economică ritmul investiţiilor nu a mai putut fi susţinut, situaţia multor şcoli arată la fel ca în anul 1990 sau chiar mai rău. Există încă toalete neigienice şi nesigure, în care viaţa copiilor se poate afla în mare pericol, iar tragedia de la Dâmboviţa de acum câteva zile nu poate fi trecută cu vederea. Sistemele de încălzire ineficiente sau inexistenţa acestora fac aproape imposibil actul de educaţie de-a lungul sezonului rece, fără a mai lua în calcul alimentarea cu apă, chiuvete sau dotări cu material didactic. Mai mult, în România anului 2012, încă mai există copii care parcurg zilnic 8 sau 10 kilometri sau poate chiar mai mult, de acasă şi până la şcoală şi înapoi, şi pentru care şcoala nu-i un prilej de bucurie şi cunoaştere, ci de corvoadă. Rolul intervenţiei mele de astăzi nu este nicidecum acela de a arăta cu degetul către cineva sau de a găsi vinovaţii asupra acestei situaţii. Intervenţia mea are scopul de a sensibiliza autorităţile publice centrale şi locale şi de a le convinge că de modul în care gestionăm, nu numai la oraş, ci şi în mediul rural problema educaţiei copiilor, depinde şansa acestei ţări în a se dezvolta. Nu trebuie să mai amintesc faptul că statele care au investit în educaţie au cules cele mai bogate roade, chiar dacă pentru aceasta trebuie să investeşti mult şi să aştepţi ca generaţiile care au profitat de aceste investiţii să capete statutul de absolvent. Vă propun, aşadar, ca fiecare dintre noi, indiferent de partidul politic din care facem parte, atunci când mergem în colegiile electorale să discutăm cu edilii locali şi să găsim împreună soluţii la problemele stringente care apasă educaţia.