|
Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Producțiile agricole și zootehnice" Județul Galați deține capul de listă din punct de vedere al producției agricole și zootehnice. Zootehnia e cel dintâi teren de încercare. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Gospodăria țărănească va continua să aibă un rol important în aprovizionarea pieței alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă și chiar carne. Numai că tot mai mult vor avea căutare produsele în realizarea cărora vor fi respectate rețete ecologice. La fel stau lucrurile și în cultivarea pământului. Este cert că țăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăți practicând o agricultură în stil tradițional, cu îngrășăminte naturale, dar punând la lucru și știința modernă. Produsele obținute ar putea să fie vândute pe bani grei în toată lumea, din Europa până în America. Statul ar trebui să-i ajute. Nu cum a făcut-o până acum, prin structuri birocratice și hipercentralizate, ci prin legi bune și structuri de piață, care să-i stimuleze pe țărani și să le îndrepte atenția către preocupări de acest fel. Există la noi chiar o experiență notabilă din perioada interbelică, numeroși țărani fiind antrenați atunci în cultivarea unui tutun de o calitate specială. Când stimulentele și preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit și cultura acestui tip de tutun. Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, la noi, desigur, căci în vremurile noastre, în țările dezvoltate, prin libera inițiativă, dar și prin intervenții de stat, dinamizarea pieței este determinată de organizarea unor companii suple și eficiente, cu scopul comercializării produselor agricole. Toate urmăresc să obțină profit din tranzacții având ca obiect munca fermierilor. O întreagă rețea de servicii agricole îl susțin însă pe fermier, de la arat, semănat și recoltat până la vânzarea produselor, îngrijindu-se să-i revină un câștig optim, pentru că dacă fermierul dă faliment, întreaga rețea dă faliment. Când profitul nu e îndestulător, intervin subvențiile. În locul fermierului se află țăranul român, despărțit de piață fie de intermediari, fie de stat. A primit pământ, dar sprijinul pe care-l primește ca să producă e palid. Nu se bucură nici de infrastructură, nici de prețuri stimulative de achiziție, nici de rețele de servicii, nici de subvenții și nici de credite. Iar intermediarii din piețele orășenești, hărțuiți acum de autorități, nu sunt decât niște bieți amatori, ce nu înțeleg bine nici măcar dependența lor fundamentală de munca țăranului și de profitul lui. Fără o reformă radicală, făcută cu fața la viitor, agricultura noastră nu poate supraviețui. O reformă a structurilor de producție, a relațiilor producție-consum, a mentalităților ar fi singura șansă ca agricultura noastră să reziste în fața concurenței din Uniunea Europeană.
|
