|
Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Serviciile sociale din România" Aduc în discuție un subiect care mă frământă și care creează mari probleme și dezavantaje unei mari categorii de persoane. Este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii și copiii. O realitate cruntă ne lovește în acest moment. Jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situația este și mai tragică, 50-55 la sută din populație, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni și copii abandonați prin plecarea părinților din țară. Pe de altă parte, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanțează decât în mică măsură programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanțarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20 la sută, în România media e de doar 3-4 % din pib. Lipsa finanțării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimțită de organizații, cu cât mulți finanțatori internaționali trebuie să se retragă din România, având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public, cât și statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistență socială către servicii sociale primare centrate pe prevenție, identificarea nevoilor sociale, limitarea situațiilor de risc. Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărți a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naționale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale și a Planului de acțiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport și asistență pentru menținerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităților persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerență internă a sistemului de proceduri; corelarea și coordonarea agențiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanți, agenții de licențiere etc.); formare specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii și proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor și/sau a reprezentanților lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management și monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici și privați, în definirea politicilor și implementarea programelor de reformă.
|
