|
Domnul Laurențiu Nistor: "Casa părintească nu se vinde, se dinamitează!" Marele bard necunoscut Emil Boc încerca, la părăsirea PDL-ului de către Sorin Frunzăverde, să-i bată acestuia obrazul cu un vers dintr-un cântec oficial al partidului. Acest vers nu era nicidecum "Deșteaptă-te, române!", căci domnul Frunzăverde taman ce dovedise asta. N-a fost nici versul "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie", căci nu rimează cu "dinamitare", cuvântul favorit cu care se lucrează acum în economia României. Nici versurile "Ce de grija țării sale / Abia poate-a mai zâmbi" nu au fost favoritele măruntului surogat de Napoleon PDL-ist! Din toate posibilitățile din lume, versul ales de liderul pe hârtie al principalului partid portocaliu de guvernământ a fost... "casa părintească nu se vinde"! Neinspirat a fost sărmanul Boc la guvernare, tot neinspirat a fost și la alegerea versului care se presupune că ar fi trebuit, în mintea lui, ori să-l facă pe Sorin Frunzăverde să crape de rușine c-a părăsit cel mai fascistoid partid românesc de după 1945, ori să-l determine pe fugarul cu conștiință, sătul de nemerniciile portocalii, să vină înapoi în goana mare, cu lacrimi în ochi și cerșind iertarea în genunchi de la Elena Udrea, Roberta Anastase, Edmond Tălmăcean, Cristian Boureanu, Ioan Oltean, Popoviciu și cine ar fi fost pe la sediu în acele momente... Dar de ce zic că este ales nefericit versul care, pentru câteva zile, s-a lăfăit pe prima pagină a mai tuturor ziarelor și deschidea emisiunile de știri ale radiourilor și televiziunilor? Păi, ca să vină taman din gura lui Boc așa ceva, el, care ar fi în stare să își depună candidatura la Premiul Nobel pentru economie, secțiunea "Nu faceți ca el", cu lucrarea practică "Aplicație la teza Să facem România praf și praful scrum", alegerea versului respectiv nu e tupeu, e culmea tupeului! Iată dar pentru ce ar putea primi bietul Boc Premiul Nobel pentru tupeu! E drept că și concurența e groaznică: ba la Cotroceni, ba la fosta blondă de la Cotroceni, ba la lupii tineri PDL-iști... A spune tocmai Boc că nu se vinde casa părintească, în condițiile în care, într-adevăr, el nu o vinde, ci o dinamitează, cu locuitorii ei cu tot: cu părinți, cu frați, cu copii, cu nepoți... (reiterând altă vorbă cunoscută, cea a Rigăi-Soare: "După mine - potopul"), este o blasfemie, o hulă! Ce altceva poate fi când, de exemplu, dai Roșia Montană și Roșia Poieni pe nici 1% din valoarea lor din acest moment? Așa face acasă la el și domnul Boc? Pe la finele lui februarie, când i se face frig, vinde casa strămoșească pentru a-și cumpăra un palton? Cui aparțin bogățiile solului și subsolului, guvernului? PDL-ului? Nu, națiunii! Atunci, cum își permit băsiștii să facă două dintre cele mai proaste afaceri din lume, în vreme ce poporul abia mai răsuflă de atâtea tăieri de venituri, dublate de creșteri de taxe, accize și impozite? S-a pus problema că la Roșia Poieni mai trebuie vreo 80 de milioane de euro ca să fie o exploatare rentabilă (deși este deja!), dar nu s-au găsit acești bani, așa că s-a preferat o vânzare de țară, și la propriu, și la figurat! De ce nu s-au vândut acțiuni ale firmei, iar cu banii încasați să facă retehnologizare? De exemplu, în loc să ceară 200 de milioane de euro pe toată afacerea, vindeau 49% din acțiuni și dădeau managementul partenerilor, dacă toți românii pe care i-ar putea găsi PDL-ul sunt bănuiți a fi hoți sau puși pe jaf și căpușeală! Și tot ar fi câștigat statul 10 miliarde de euro, cel puțin! Cât de bolnav să fie neuronul portocaliu ca, în ciuda jurământului depus, toată priceperea și puterea de muncă a actualei guvernări, cu premier, miniștri, consilieri și altă plevușcă plătită cu bani grei de la bugetul statului, să nu poată găsi altă metodă economică decât cea mai proastă posibil - cea a vânzării pe mai nimic? Dacă alte vânzări proaste au fost și sub presiunea multor termene și solicitări ale UE, de această dată nu ne grăbea nimeni să luăm decizii stupide, păguboase rău pentru acest neam, vânzarea putându-se face și la anul, când prețul cuprului ar fi fost altul! Aici miroase a comisioane mai mult decât grase de la o poștă: nu arunci cel puțin 10 miliarde de euro pe fereastră din prostie, ci numai din interes personal ori de grup foarte restrâns! O întrebare de final: dacă exploatarea de la Roșia Poieni i-ar fi aparținut lui Băsescu, ce decizie ar fi luat: ar mai fi dat ditamai afacerea de peste 20 de miliarde de euro pe un mizilic de doar maximum 1%?
|
