Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 aprilie 2012

	20.	Dezbateri asupra Propunerii legislative pentru completarea Legii nr.204/2008 privind protejarea exploataţiilor agricole (Pl-x 752/2010). (retrimis comisiei)
	consultă fişa PL nr. 752/2010

	Doamna Roberta Alma Anastase:
	................................................
	16. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.204/2008 privind protejarea exploataţiilor agricole. Dacă din partea iniţiatorului, doreşte să ia cineva cuvântul? Nu. Punctul de vedere al Guvernului. Vă rog.
	Domnul Octavian Liviu Bumbu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri, deoarece afectează însuşi spiritul legii. Şi fac câteva menţiuni. În primul rând, se creează premise de abuzuri anticonstituţionale. Prin art.5 se încalcă principiul autonomiei locale din Legea nr.215/2001. Nu prevede sursele financiare. Aş mai putea preciza că Legea nr.204/2008, art.3 prevede interzicerea eliberării de autorizaţii de construcţii în zona de protecţie a exploataţiilor agricole, iar art.5 din aceeaşi lege prevede că reprezentanţii exploataţiilor agricole chiar pot iniţia proceduri de demolare a construcţiilor fără autorizaţie. Vă mulţumesc.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Raportul comisiei. Domnul Tabără.
	Domnul Valeriu Tabără: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint Raportul asupra Propunerii legislative pentru completarea Legii nr.204/2008 privind protejarea exploataţiilor agricole. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.204/2008 privind protejarea exploataţiilor agricole. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea cu un articol a Legii nr.204/2008 privitoare la protejarea exploataţiilor agricole, prin care se dispune ca unităţile administrativ-teritoriale să suporte cheltuielile necesare pentru mutarea exploataţiilor zootehnice, comerciale sau familiale din intravilan în extravilanul localităţilor. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se 12 voturi pentru şi o abţinere, în şedinţa din 8 martie 2011. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Urmare a dezbaterii, comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Gheorghe Tinel. După aceea, domnul deputat Munteanu. Vă rog.
	Domnul Tinel Gheorghe: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Am fost curios să aflu dacă punctul de vedere al Guvernului se menţine. Am avut discuţii la comisie pe observaţiile Guvernului. Pe bună dreptate, unele sunt pertinente, dar erau pertinente, sau erau pertinente la acea dată, când au fost date autorizaţiile de construcţie pentru exploataţii. Ce s-a întâmplat însă ulterior, faptul că am transformat extravilanul în intravilan şi că, dintr-o dată, societăţile comerciale agricole au intrat în categoria acelor terenuri care sunt în intravilan nu mai este vina lor. Or, relocarea, pentru că textul propus este ca relocarea acestor societăţi să se facă din intravilan în extravilan, dar pe banii celor care solicită sau autorităţilor locale. Nu este vine celui care a construit o exploataţie agricolă că, în decursul timpului, de 10-15 ani de zile, din extravilan zona s-a transformat în intravilan. Deci, Guvernul ar trebui să fie mai atent aici, şi factorii de răspundere, la ce se întâmplă cu aceste transformări din extra în intra, pentru că am observat şi ştim foarte bine acest lucru noi, cei din breaslă, că aproape 700-800 de mii de hectare la nivel naţional, poate mai bine, s-au transformat din extra în intravilan fără nicio noimă. Şi cred că lucrul acesta ar trebui stopat şi ar trebui regândit undeva. Eu văd aici, în jurul Bucureştiului ce se întâmplă, terenuri care erau extravilane şi care aveau o utilitate strict agricolă, au devenit acum intravilan, cu locuri pentru case care nu au, să fiu sincer, nicio noimă, în condiţiile în care populaţia României, la ultimul recensământ, a scăzut cu 2 milioane. Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, ca şi în comisie, susţine proiectul de lege, aşa cum a fost el propus. Vă mulţumesc.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul deputat Munteanu. După aceea, urmează domnul Márton Árpád şi apoi domnul Tabără.
	Domnul Ioan Munteanu: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur că discuţia poate fi dusă de unde o priveşti. Vă reamintesc că acest proiect de lege a mers din nou la comisie, şi astăzi raportul este unul înlocuitor, deci, păstrează votul de adoptare. Vreau să vă spun că argumentele prin care a încercat să susţină avizul negativ domnul secretar de stat Bumbu, nici nu prea fac obiectul legii. Dânsul vorbeşte despre construcţii zootehnice care s-au făcut fără autorizaţie, noi nu discutăm despre acelea; dânsul vorbeşte despre resurse financiare, păi, nici nu am de unde, pentru că am făcut direct trimitere la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Întrebarea care se pune este următoarea: investeşti, construieşti, ceea ce ne dorim cu toţii, toţi vorbim despre investiţii, nu s-au făcut ieri, alaltăieri, oamenii au gajat cu bunuri, probabil că unii dintre ei chiar se gândesc la ziua de mâine, dacă pot să-şi mai întreţină..., că aici vorbim de investiţii, în mod deosebit de construcţii zootehnice, vorbim de creşteri de bovine, porc, pasăre; despre asta e vorba! Ce vină are acel investitor care a obţinut autorizaţia, avizul de mediu, în condiţiile în care astăzi, pe lângă el, s-au dezvoltat, tot cu ajutorul unităţilor administrativ-teritoriale, luând terenuri de alături, din jur, cu un euro, cu o jumătate de euro, să-i scoatem pe ăştia acum, cu zootehnia, să le creştem preţul de o sută de ori la valoarea terenurilor respective?! Pentru că niciodată vecinul nu va mai fi de acord cu avizul de mediu, că-i miroase, de acum, bălegarul, după ce şi-a făcut casa. Şi atunci, nu-i normal ca cineva, care-l pune pe acel fermier, pe acel investitor să se mute de acolo, la următorul aviz de mediu să plătească despăgubiri? Mie mi se pare foarte corect. Dânsul confundă construcţia din extravilan. Iarăşi este o treabă a dânsului. Noi discutăm despre ceea ce a însemnat dezvoltarea intravilanului, care nu este, în niciun caz, dependentă de acel investitor, ci tot cei din consiliul local au hotărât acest lucru. Cred că trebuie să privim lucrurile aşa. Dacă nu, şi aşa mai avem câteva ferme de creştere a animalelor în România. O să rămânem şi fără acestea şi o să-i scoatem şi pe aceştia. Şi o să continuăm să importăm şi ştim ce importăm şi nu vreau să reiau... calitatea produselor importate, de carne, din orice specie la care ne-am referi. Aşadar, insist să votăm adoptarea acestui proiect de lege, pentru că este un fel de protecţie pentru crescătorul de animale din România. Subliniez: din România. Vă mulţumesc foarte mult.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul deputat Márton Árpád.
	Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Nu am prostul obicei de a susţine punctul de vedere al Guvernului. Din contră, de foarte multe ori, chiar şi de la acest microfon, şi când vorbim de dezbaterile în comisie sau în alte structuri, am încercat să îmbunez acel punct de vedere. Aici, însă, permiteţi-mi, citind ambele texte, atât cel din iniţiativa legislativă, cât şi cel din forma adoptată şi menţinută de comisie, şi eu am foarte multe probleme, trebuie să vă spun - juridice. Modificarea introdusă în comisie este justă, când aţi introdus că vorbiţi doar de cei care în mod legal au avut acea exploatare înfiinţată în intravilan. Până aici, e corect. Pentru că, într-adevăr, dacă cineva a construit, a avut o activitate legală, persoana respectivă nu poate fi pedepsită. Că altfel, oricine va începe să construiască ceva şi pe urmă să ceară. Dar aici sunt nişte probleme de ordin constituţional, de ordin financiar şi trebuie să vă spun, inclusiv de respectare a unor reguli din Uniunea Europeană. Deci, eu, persoană fizică, am o exploataţie în intravilan. Fără ca, cel puţin din textul de lege, să reiasă că cineva, pe varii motive, mă trimite de acolo să-mi reloc activitatea, dar autoritatea publică locală este obligată să-mi dea bani să-mi cumpăr un bun în extravilan, mai mult, să-mi dea bani să-mi şi construiesc exploataţia. Acesta se cheamă ajutor de stat, nu vă supăraţi. Or, ajutorul de stat este interzis prin legislaţia unională. Deci eu cred că cea mai bună soluţie ar trebui să fie retrimiterea şi Comisia pentru agricultură împreună cu Comisia juridică să găsească o formă aplicabilă a acestei amendări a legii, pentru că, aşa cum ea arată, e neconstituţională şi e contrară legislaţiei unionale. Deci, cu regrete, solicit încă o dată retrimiterea şi dezbaterea pe fond a acestei probleme în Comisia pentru agricultură.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Bun, vă mulţumesc. Am să supun la vot această propunere, nu înainte, sigur, de a da cuvântul domnului deputat Tinel Gheorghe şi apoi domnului Tabără.
	Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, doamnă preşedinte. În comisie am avut discuţii despre acest aspect cu interpretarea faptului dacă poate fi considerat ajutor de stat. Sub nicio formă. Discutăm de bugetele autorităţilor locale, surse proprii, deci, din acest punct de vedere, nu putem discuta de ajutor de stat. Eu cred că n-ar trebui s-o întoarcem la comisie, legea ar trebui să-şi urmeze cursul ei firesc şi ar trebui să susţinem toţi aprobarea. Mulţumesc.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Vă mulţumesc. Domnul Tabără.
	Domnul Valeriu Tabără: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, În primul rând, iniţiativa legislativă este un curs firesc pentru ceea ce înseamnă completarea Legii nr.204/2008 şi dacă atunci am fi făcut aceeaşi analiză, foarte, foarte - să spunem - analitică, am fi ajuns la aceeaşi concluzie, că nu lăsăm pe cineva care are o proprietate în apropierea fermelor să fie ocupată, să facă cu ea ce vrea şi să impună anumite condiţii. Vreau să vă spun că, din păcate, ne întâlnim cu o situaţie deosebit de delicată în România. Şi anume faptul că, pe de o parte, avem sprijinul financiar pentru dezvoltarea exploataţiilor agricole şi întrebarea este unde ne vom dezvolta cu ele în viitor. Iar pe de altă parte lipsesc organizările teritoriale ale comunelor. Chiar PUZ-urile şi PUG-urile actuale cred că vor trebui să fie refăcute în viitor. Şi unele dintre zonele de mare importanţă sunt cele pe care trebuie să se dezvolte aceste exploataţii agricole care, vrem sau nu vrem, prin normele stabilite de Uniunea Europeană, vor trebui să fie scoase din intravilan. Şi acest lucru s-a făcut în toate ţările Uniunii Europene. Nu e o problemă a ajutorului de stat, pentru că având baza legală şi făcând mai departe notificările către Uniunea Europeană pentru o astfel de chestiune, o astfel de problemă cred că ar fi foarte bine de introdus inclusiv în viitorul plan naţional de dezvoltare rurală. Ar fi extrem de bine-venit, inclusiv acolo unde discutăm despre amenajările cadastrale ale localităţilor. Dar, în ceea ce priveşte legea actuală şi iniţiativa legislativă, după părerea mea, ea trebuie să-şi urmeze cursul, să nu se reîntoarcă la comisie. Noi o să mai avem de lucru pe o astfel de chestiune pe problema legală de ceea ce înseamnă reorganizarea pe domeniile economice ale localităţilor, pentru că până la această dată, cele mai multe PUZ-uri şi PUG-uri s-au făcut numai prin sistemul de viziune imobiliară şi nu prin ceea ce însemna dezvoltarea adevărat economică a acestor localităţi rurale, mari sau mici. În foarte puţine locuri avem zone în care s-a prevăzut dezvoltarea, practic, economică şi eventualul transfer al fermelor din intravilan spre ceea ce înseamnă extravilan şi zona economică a localităţilor respective. Ca urmare, mă suprapun peste punctul de vedere exprimat de colegul Tinel, ca această iniţiativă legislativă să-şi urmeze cursul şi, în acelaşi timp, de a se ţine cont de eroarea care există la art.5ą, realocare, relocare, ca viziune. Şi aş mai menţiona încă un lucru, nu are nicio problemă legată de constituţionalitate, pentru că până la urmă este vorba şi aş vrea s-o spun şi pentru colegul Márton, de pildă, pe Măsura 1.2.5. care merge spre zona... pe drumurile agricole, de pildă, infrastructura agricolă, eu vreau să vă spun că noi n-am făcut infrastructură agricolă. De fapt, am făcut o complementaritate a infrastructurii rutiere. Aşa se dau punctele maxime şi nu pentru ceea ce însemna această organizare a zonei de amplasare economică şi agricolă în care să construim şi infrastructura. Din păcate, şi ca ministru, n-am mai putut modifica această prevedere şi am continuat-o aşa. Însă pasul următor trebuie să ne găsească cu un cadru legislativ făcut în acest sens.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul deputat Márton Árpád, drept la replică, şi după aceea domnul deputat Tabugan.
	Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule deputat Tabără, Eu trăiesc într-un judeţ, am un colegiu eminamente rural şi cunosc problemele de acolo. Vă pun următoarea întrebare: Ce se întâmplă dacă într-o comună care cu veniturile pe care le are administraţia publică locală abia se poate susţine, vine cineva cu o astfel de solicitare şi primarul îi zice "n-am bani". Ce se întâmplă, vă spun ca jurist. Primarul va zice "n-am bani". Omul respectiv se va duce în instanţă ca să-şi câştige dreptul pe care l-a primit conform acestei legi, pentru că autoritatea publică locală este obligată să dea unei persoane private o sumă de bani pentru a-şi înfiinţa sau reînfiinţa, reloca o activitate economică. Şi, în această ipostază, se va duce - dacă are jurişti buni autoritatea publică locală sau va găsi un avocat care să-i apere interesele şi se va duce la Curtea Constituţională cu această prevedere. Ce se va întâmpla cu ea? Eu vă spun că susţinerile Guvernului că este în contradicţie cu autonomia locală şi încă o dată vă spun: este ajutorul de stat, că statul... acest înţeles al ajutorului de stat unional nu este doar în înţelesul Constituţiei României că statul este o sumă de organe centrale ale statului, că autoritatea publică locală nu este stat, nu se acceptă. Este o persoană privată, care va primi din bani publici o sumă să-şi cumpere o altă locaţie, deci un teren în extravilan. Primeşte şi bani ca să înfiinţeze acea activitate - cu clădiri, cu tot ce este necesar - teoretic, cu ceea ce... unde a fost înfiinţat, că din acest text nu rezultă, unde a fost înfiinţată iniţial această activitate, rămâne în continuare în proprietatea sa, deci nici măcar nu ne aflăm într-o situaţie în care, din cauza utilităţii publice, persoanei respective i se ia acel imobil şi i se dă un ban. Deci el rămâne cu imobilul din intravilan şi mai primeşte, pe gratis, pe banii tuturor cetăţenilor din localitatea respectivă sau eventual a noastră, a tuturor, încă o proprietate. Credeţi că aceasta este o soluţie constituţională? Este o soluţie în linia interzicerii acestor ajutoare de stat? Este în consens cu chiar să spun şi pe undeva şi moralitatea. Adică unora le dau şi alţii or să-mi zică "dar mie de ce nu-mi dă?". Ca atare, încă o dată, noi solicităm retrimiterea. Vă rog, evident, după dezbatere, să supuneţi votului retrimiterea la comisie. Eu vă înţeleg. Deci vă înţeleg că doriţi să soluţionaţi, dar trebuie să găsim o formulă, o reglementare legală, constituţională şi aplicabilă.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Tabără întâi, domnul Tabugan, atunci lăsaţi-l şi după aceea dumneavoastră.
	Domnul Ion Tabugan: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, În calitate de membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, doresc să susţin punctul de vedere al comisiei şi al meu personal şi al Grupului independenţilor progresişti. Raţionamentul este simplu: dacă o comunitate doreşte să scoată exploataţia agricolă de natură zootehnică în afara localităţii, este normal şi firesc ca acea comunitate, ...având în vedere de la bun început că cel care şi-a făcut această exploataţie nu a fost în intravilan. Cu timpul s-a dezvoltat localitatea şi acea exploataţie a ajuns în cadrul extravilanului. Ştim foarte bine că în România PUZ-urile şi PUG-urile suportă mereu modificări şi unele nu sunt aprobate nici acum de ani buni de zile, chiar de peste zece ani. În aceste condiţii, ce vină are proprietarul că el trebuie acum să-şi scoată exploataţia în afara localităţii. De unde bani? În aceste condiţii, dacă comunitatea doreşte să-şi reamenajeze, doreşte ca exploataţiile acestea să ajungă în afară, în afara localităţii, e normal şi firesc să şi despăgubească. Nu este niciun fel de ajutor de stat. Nu este nici anticonstituţional. Trebuie despăgubit în sensul că trebuie să-i dăm teren şi să-i dăm banii ca să-şi refacă, nu să se dezvolte, la nivelul la care este acolo, la stadiul pe care îl are, cel puţin. Cu ce este vinovată persoana fizică sau juridică respectivă că acum comunitatea zice "Hop! Nu mai dorim să stai în intravilan şi te rugăm să dispari de aici!" Este normal şi firesc că este o despăgubire. Are sau nu are comunitatea fondul necesar, asta este o altă discuţie. Dar nu consider că e un ajutor de stat, atâta timp cât tu nu mai doreşti să ţii pe cineva acolo şi-l obligi să iasă afară şi tu nu-i dai despăgubire. A se vedea modelul german, care a pus la dispoziţie aceste fonduri din fondurile comunităţii. Deci doresc să spun şi susţin să nu mai fie trimisă la comisie şi să trecem la dezbateri şi apoi la vot. Vă mulţumesc.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul Tabără.
	Domnul Valeriu Tabără: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Este normal să fie o dezbatere pe o problemă care, la prima vedere, este minoră, cum le pare foarte mult sau cum le par problemele din agricultură. Este însă o problemă complicată şi de mare actualitate pentru România şi o mare problemă. Dar eu aş vrea să-i spun şi colegului Márton şi celorlalţi colegi că aici nu va fi iniţiativa fermierului sau a localnicului să plece. Nu s-a întâmplat acest lucru nici în Germania. Ca urmare, am întâlnit într-una din suburbiile Stuttgart-ului o fermă de vaci, pentru că n-a vrut să părăsească localitatea. Dar, prin noile planuri de dezvoltare a localităţilor, a intravilanului, a infrastructurii intravilanului, aceasta nu se mai potriveşte cu existenţa unor ferme chiar mici, dar unele sunt cu 20-30 de bovine, de pildă, sau 20-30 de porci, nemaivorbind de păsări. Aici este vorba de a impune comunitatea, comunitatea impune cetăţeanului respectiv să se deplaseze în afară. Şi dacă aţi fost atenţi şi cu ani în urmă şi am repetat de zeci de ori cât de importantă este proprietatea publică şi privată pe care trebuie s-o aibă comunitatea pentru rezolvarea unor astfel de situaţii, care îmbracă inclusiv forma socială, dar şi forma economică a localităţii. Iar eu vreau să cred că localităţile rurale, prin ceea ce au la dispoziţie la această dată, nu vor mai rămâne la nivelul de cerşetori, trebuie să trăiască prin zona economică pe care şi-o dezvoltă şi în sensul acesta trebuie să facă inclusiv sacrificii financiare, până la urmă. Noi discutăm acum de marile greşeli făcute de noi prin cedările de teren şi acum discutăm despre pajişti. Cu câtă uşurinţă le scoatem într-un an electoral din circuit şi din firescul lor, când ele ar fi disponibile pentru astfel de măsuri. Aici este problema pe care trebuie s-o punem. Şi doi. Vă rog să vă uitaţi în toate judeţele mari sau mici, câte dintre localităţile rurale au organizat PUZ-ul şi PUG-ul pe chestiuni economice. Inclusiv pentru ceea ce urmează: politica nouă agricolă de dotare şi de valorificare în proiecte rurale. Aici este problema de a putea să mergem cu aceste legi, care, repet, nu obligă persoana, ci comunitatea îl va obliga pe om să iasă din zona rurală, din intravilan, pentru că nu mai este suportat de către ceilalţi, din vecinătatea lui. Or, nu există drept... obligaţia... nu-l poţi obliga pe acest om să părăsească localitatea fără să nu-i plăteşti despăgubire, pentru că-şi părăseşte propria lui proprietate şi uzufructul proprietăţii lui. S-ar putea ca viaţa lui să nu fie legată de casă, să fie legată de viaţa economică pe care o are acolo, în general pe zonele fermelor zootehnice. Şi aici este legea, care eu spun că trebuie să meargă înainte, pentru că ea este foarte bine-venită şi deschide calea spre ceea ce înseamnă responsabilizarea şi reamenajarea sectoarelor economice din mediul rural, inclusiv pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea proiectelor pe fermele zootehnice şi fermele agricole.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul deputat Corneliu Olar.
	Domnul Corneliu Olar: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Fac parte din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Am votat această lege. Este un subiect foarte delicat şi poate că mulţi n-am înţeles-o. Cei care am lucrat în administraţie sau foştii primari, cred că o înţeleg mai uşor. Sunt situaţii, într-adevăr, unde intravilanul s-a extins peste extravilan, dând de anumite gospodării. Însă să fim foarte atenţi cine va face despăgubirea. În textul de lege cred că va trebui să fie stipulat clar: statul sau comunitatea locală. Comunitatea locală să ştiţi că de multe ori n-are bani. Eventual să meargă la schimb. Aici trebuie în textul de lege cine va face... şi vreau să fiţi foarte atenţi cine va face despăgubirea, comunitatea locală sau şi comunitatea locală sau/şi statul. Trebuie să fim foarte atenţi. Mulţumesc.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Domnul deputat Márton Árpád şi după aceea trecem la vot.
	Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Îmi pare bine că un membru al Comisiei juridice, fost primar, şi-a dat seama că s-a votat un text care nu este bun. Deci nu-l putem vota aşa cum este el acum. De aceea trebuie să fie retrimis la comisie. Nu sunt împotrivă să găsim o soluţie, dar încă o dată vă spun: autorităţile publice locale s-ar putea să nu aibă bani - unu. Doi: din punct de vedere al echităţii economice, nu este justă această soluţie. Adică eu, pe de o parte, rămân cu un imobil în intravilan, pe care pe urmă, pe un preţ de intravilan îl pot vinde sau închiria, concesiona, pot să construiesc ce doresc acolo. Rămân cu acest imobil şi mai primesc şi bani să-mi cumpăr teren în extravilan şi să-mi încropesc o afacere. Deci nu este just. Este instituţia, de exemplu, exproprierii pe cauză de utilitate publică, adică dacă-i dă bani autoritatea publică locală, atunci măcar să rămână cu acel intravilan care nu mai este folosit de cetăţeanul respectiv, că altfel, lui, acelui cetăţean, unul sau doi din acea comună, toţi îi dau nişte bani, îi pun nişte bani în buzunar ca să aibă o activitate economică. Şi celălalt, vecinul de lângă, va putea zice: "Dar mie de ce nu-mi dă? Că şi eu m-aş apuca să fac ceva. Mie de ce nu-mi dă?" El a rămas şi acolo, vinde eventual intravilanul, vinde unui investitor care vine cu altă activitate. Şi vă mai pun o întrebare. Orice activitate economică - şi din păcate am avut astfel de activităţi, inclusiv în domeniul alimentar, când, conform directivelor Uniunii Europene sau avizelor de mediu, a trebuit ca activitatea acea economică să fie reînnoită, retehnologizată, i-a dat autoritatea publică bani sau a trebuit ca persoana respectivă ori să-şi închidă fabrica - de mezeluri, de exemplu, abatoare, de exemplu - ori să şi-o retehnologizeze fără bani de la stat. Aveau, ca şi în acest caz, posibilitatea de a veni cu proiecte pe nişte bani ai Uniunii Europene, să ia de acolo nişte bani, susţinere unională şi nu pe banii contribuabilului din localitatea respectivă şi să-şi facă o afacere mai profitabilă. Unii au ales această cale, alţii şi-au închis abatoarele, fabricile de mezeluri, de brânzeturi. Ştim, cunoaştem, că am fost acolo. Deci încă o dată vă spun, tocmai pentru a rezolva just juridic acest element foarte important - zic încă o dată, foarte important - retrimiteţi-o la comisie şi nu vă încăpăţânaţi să menţineţi această soluţie. Găsiţi o soluţie aplicabilă, constituţională, în consens cu prevederile Uniunii Europene.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc şi eu. Acum domnul Toader şi vă propun să şi votăm după aceea.
	Domnul Mircea-Nicu Toader: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Totuşi, disputele între colegii noştri sunt destul de aprinse. Punctul de vedere al Guvernului este negativ. V-aş propune să se întoarcă în comisie, să fie o dezbatere corectă şi eventual modificări pe amendamentele colegilor noştri. Ca să nu avem, la un moment dat, să dăm o lege care nu poate fi practic aplicată.
	Doamna Roberta Alma Anastase: Mulţumesc. Supunem la vot această propunere de retrimitere la comisie, făcută de Grupul parlamentar al UDMR, termen două săptămâni. Votul este deschis, vă rog să votaţi. detalii vot
	Propunerea a fost adoptată cu doar cinci voturi împotrivă. Două săptămâni, se întoarce la comisie pentru raport suplimentar.