Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 iunie 2012

3.

Adoptarea Declaraţiei referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora.

	Doamna Roberta-Alma Anastase:
	................................................
	La punctul 2 al ordinii de zi este înscrisă Declaraţia primului ministru referitoare la poziţia Guvernului României cu privire la colaborarea interinstituţională şi reprezentarea României în domeniul afacerilor europene. Declaraţia va fi urmată de dezbateri şi adoptarea unui act al Parlamentului României referitor la declaraţia prim-ministrului, iniţiat de unele grupuri parlamentare şi elaborat de Comisiile pentru afaceri europene. Daţi-mi voie să-l invit la tribună pe domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministru, pentru prezentarea declaraţiei. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul, vă rog.
	Domnul Victor-Viorel Ponta - prim-ministrul Guvernului României: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Domnule preşedinte al Senatului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Aş dori, în numele Guvernului României, să vă mulţumesc pentru faptul că aţi acceptat să audiaţi astăzi prim-ministrul într-o declaraţie referitoare la colaborarea interinstituţională şi reprezentarea României în domeniul afacerilor europene. Aş dori să-mi permiteţi, pentru început, fiind doar două zile de la un scrutin electoral, să mulţumesc, de la această tribună a Parlamentului României, tuturor cetăţenilor României care au participat duminică la vot, indiferent de opinia politică sau de candidatul căruia i-au adresat votul lor. Cred că o prezenţă importantă - 60% din populaţia României, conform recensământului din 2002, deci, în realitate, mai mult de 60% - reprezintă un mesaj important pentru clasa politică şi pentru interesul politic pentru alegeri democratice. Aş dori, tot cu această ocazie şi fără niciun fel de parti-pris politic, să-i felicit pe toţi deputaţii şi senatorii care au participat în campania electorală, şi pe cei care au obţinut un mandat de preşedinte de consiliu judeţean sau primar, cât şi pe cei care nu l-au obţinut. Important este că parlamentarii României au participat la acest scrutin. De asemenea, aş dori să-mi permiteţi, considerând ca un semnal politic extraordinar pentru întreaga clasă politică, să o felicit pe doamna senator Olguţa Vasilescu - (Aplauze) -, primul candidat care a câştigat alegerile pentru o primărie importantă, indiferent de ceea ce se considera ca fiind, în societatea românească, reminiscenţe tradiţionale şi imposibilitatea alegerii într-o funcţie importantă a unui candidat-femeie. Cred că alegerea colegei noastre, doamna senator Vasilescu, este un semnal important de modernizare a societăţii româneşti şi vreau să urez succes şi doamnei senator, şi tuturor parlamentarilor care au fost aleşi în funcţiile de administrare locală, tot succesul necesar. Aş vrea să intru cât mai rapid pe fondul declaraţiei politice pe care o susţin astăzi în faţa Parlamentului, reamintind tuturor celor care ne privesc în acest moment că aderarea României la Uniunea Europeană a fost unul din puţinele obiective fundamentale pentru ţara noastră în care consensul politic a funcţionat în mod real. În mod sigur, accederea noastră în structurile europene se datorează tuturor forţelor politice şi tuturor guvernelor de după 1995 şi cred că este de datoria noastră, astăzi, de a face tot ceea ce ţine de actuala clasă politică pentru ca integrarea României în Uniunea Europeană să devină efectivă, să devină, în mod sigur, cât mai avantajoasă pentru cetăţenii României şi să asigure o reprezentare constituţională, dar şi eficientă a României în structurile europene. Aş vrea să precizez încă de la început că văd această declaraţie politică în faţa dumneavoastră nu ca pe un gest de conflict între instituţiile statului, între preşedintele României şi prim-ministru, ci ca pe o încercare de revenire la normalitatea conlucrării între instituţiile statului şi, mai ales, o văd ca pe o revenire la ceea ce, în orice democraţie şi în sistemul constituţional românesc, trebuie să fie implicarea, decizia Parlamentului României în toate reprezentările şi soluţiile pe care România le susţine pe plan european. Consider că, după anul 2008, instituţiile statului nu au colaborat suficient de bine în reprezentarea noastră pe plan european, Parlamentul României a fost, practic, exclus de la deciziile cele mai importante, iar şeful Guvernului, sigur, din proprie iniţiativă, a considerat că neimplicarea Domniei Sale este soluţia utilă. Din punctul meu de vedere, ca prim-ministru, cred că este absolut necesar, pentru ca România să fie reprezentată constituţional şi eficient pe plan european, ca Parlamentul României, Guvernul şi Preşedintele să conlucreze şi, în acest fel, practic, poziţiile României să aibă o cât mai mare reverberaţie pe plan european şi cât mai multe şanse de a fi, cu adevărat, implementate. O să trec foarte rapid... Am fost parlamentar în toţi aceşti ani şi ştiu că răbdarea nu este întotdeauna punctul forte al Parlamentului. Am să trec foarte rapid la cele cinci puncte aflate pe agenda europeană, pe care Guvernul României le consideră, în acest moment, fundamentale pe termen mediu şi lung pentru interesul României. În primul rând, aderarea la spaţiul Schengen. Şi vreau doar să vă informez..., aveţi la dispoziţie toţi membrii Parlamentului, în formă scrisă, declaraţia pe care o susţin în acest moment. Voiam doar să vă informez că, la ultimul Consiliu al miniştrilor de interne, poziţia României şi progresele României au fost apreciate în mod real şi că este de datoria noastră, a Guvernului, a Parlamentului, a Preşedintelui, să ne accentuăm eforturile pentru ca, în luna septembrie, decizia Consiliului European să fie o decizie favorabilă accesului României în spaţiul Schengen. Raportul Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. În luna iulie, va fi adoptat şi dat publicităţii un raport care să cuprindă progresele făcute de România în ultimii cinci ani. Din punctul de vedere al Guvernului pe care îl conduc - şi aici vreau să apreciez eforturile făcute de fostul ministru al justiţiei, domnul Predoiu, dar şi de noul ministru al justiţiei, domnul Corlăţean - toate obligaţiile pe care ni le-am asumat pe plan european trebuie îndeplinite. Avem luate toate măsurile pentru implementarea codurilor adoptate de dumneavoastră, de Parlament, şi, de asemenea, pentru implementarea măsurilor prevăzute în Strategia anticorupţie. Vreau să fac o singură observaţie. Consider că un raport pozitiv privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare este un raport pozitiv pentru România. Declaraţiile iresponsabile şi egoiste ale unor oameni politici români, care îşi doresc, doar pentru că partidul din care fac parte nu se mai află la putere, să avem un raport negativ pe justiţie, cred că fac parte dintr-un mod de a face politică de dinainte de 1995 sau, poate, chiar de dinainte de 1989. Consider că un raport pozitiv este un raport pozitiv pentru România, nu pentru o forţă politică sau alta, pentru că, în ultimii cinci ani, am fost, pe rând, partidele reprezentate astăzi în Parlament, într-o formă sau alta, la guvernare şi un raport pozitiv ar reprezenta o bilă albă pentru România în ansamblu. Interesele meschine nu cred că au legătură cu interesul de ansamblu al României şi, din acest punct de vedere, vă asigur că toate eforturile României şi ale Guvernului vor fi îndreptate în direcţia îndeplinirii acelor condiţionalităţi pe care România trebuie să le pună în practică cât mai rapid. Un al treilea punct esenţial pe agenda europeană, care priveşte România, este stadiul absorbţiei fondurilor europene. În mod sigur, este domeniul în care România ar fi putut câştiga cel mai mult şi în care, din păcate, a pierdut cel mai mult. În ultimii ani, fără a încerca să prezint în faţa dumneavoastră vinovăţiile, aşa cum le văd eu în acest moment, este evident că am ratat ocazia de a folosi cei mai ieftini bani din lume, deoarece fondurile structurale şi de coeziune, ca şi cele privind politica agricolă comună, sunt fonduri nerambursabile. România s-a împrumutat de la instituţiile financiare internaţionale şi, sigur, de pe piaţa financiară privată cu bani pe care ar fi putut să-i obţină prin accesarea fondurilor europene. Împreună cu ministrul Orban, care, aşa cum ştiţi, a făcut parte şi din Guvernul trecut, face parte şi din Guvernul actual, cu noile structuri pe care le-am construit în cadrul aparatului de lucru al prim-ministrului, am luat toate măsurile şi le vom lua în continuare pentru a limita, pe cât posibil, eventuale pierderi de fonduri europene şi pentru a încerca să construim un sistem instituţional care să permită României să absoarbă, cu adevărat, aceşti bani. Vreau, în faţa dumneavoastră, a Parlamentului României, să vă asigur de faptul că Guvernul pe care îl conduc va opri toate practicile anterioare de blocare a proiectelor europene pe criterii politice. Din punctul meu de vedere, orice primar, orice preşedinte de consiliu judeţean, indiferent dacă este de la USL, PDL, UDMR sau orice alt partid, va avea tot sprijinul necesar pentru accesarea fondurilor europene şi consider condamnabilă aprecierea acestor proiecte pe un criteriu politic, şi vreau să vă asigur că acest lucru nu se va mai întâmpla în viitor. De asemenea, doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, este esenţială pentru România implicarea noastră activă în dezbaterea privind viitorul cadru financiar multianual, viitorul buget al Uniunii Europene, buget care va fi discutat şi la actualul Consiliu European, şi în cadrul preşedinţiei cipriote a Uniunii Europene şi va privi fondurile pe care Comisia Europeană le va avea la dispoziţie şi, evident, le va pune la dispoziţia statelor membre în perioada 2014 - 2020. Am avut, în urmă cu zece zile, la Bucureşti, o întâlnire esenţială, la care a participat preşedintele Comisiei Europene, domnul Barosso, au participat nouă prim-miniştri şi încă şase reprezentanţi la nivel înalt din ţările membre ale unui grup care se numeşte "Prietenii coeziunii". Este pentru prima dată când România participă activ la discuţiile privind bugetul 2014 - 2020. Este esenţial pentru România ca fondurile afectate României, atât pe politica agricolă comună, cât şi cele de coeziune şi structurale, să fie la nivelul pe care îl aşteptăm. Repet, pentru că e, probabil, important în dezbaterea care urmează, faptul că la această dezbatere, care a avut loc chiar în Palatul Parlamentului, pe 1 iunie a.c., a fost prezent preşedintele Comisiei Europene - într-o paralelă instituţională, dacă doriţi, un prim-ministru al Europei - domnul Barosso şi prim-miniştrii din 16 ţări membre ale Uniunii Europene. E normal, pentru că Guvernele acestor ţări şi prim-miniştrii acestor ţări sunt responsabili în faţa ţării lor de modul în care va arăta bugetul Uniunii Europene şi de modul în care va fi adoptat şi afectat acest buget. Nu în ultimul rând, la nivel european, dincolo de adoptarea Tratatului de guvernanţă fiscală, pe care şi dumneavoastră l-aţi ratificat de curând în Senat, există o dezbatere importantă privind un pact de creştere economică şi creare de locuri de muncă. Această propunere a aparţinut, iniţial, preşedintelui Comisiei Europene, domnul Barosso, dar, în mod real, pe plan european, dincolo de politica de disciplină bugetară şi austeritate, odată cu alegerea Preşedintelui Franţei, domnul Hollande, şi cu apariţia, în fruntea Guvernelor a şapte ţări, pentru moment, europene a unor noi Guverne, această discuţie devine din ce în ce mai importantă şi poate reprezenta pentru România o şansă de a fi implicată în ceea ce doreşte pe plan european în efortul de creare de locuri de muncă şi creştere economică. Acestea sunt cele cinci puncte esenţiale, pe care Guvernul României, cu acceptul dumneavoastră şi cu mandatul dat de dumneavoastră, doreşte să le promoveze pe plan european. Aş vrea să trec la punctul următor, în care să spun încă o dată că îmi doresc... şi cred că votul de duminică a arătat că există un suport popular pentru reluarea comunicării şi colaborării instituţionale. Nu cred că Parlamentul României poate să fie un simplu spectator la ceea ce înseamnă reprezentarea României pe plan european. Consider că dumneavoastră trebuie să fiţi întotdeauna informaţi, înainte de reuniunile la nivel european, asupra agendei acestor reuniuni şi să daţi un mandat de principiu celor care reprezintă România, evident, urmând să fiţi informaţi asupra deciziilor luate pe plan european. Referitor la prevederile constituţionale, ca şi dumneavoastră, nu doar pentru că sunt jurist, dar sunt deputat, alături de dumneavoastră, cunosc prevederile Constituţiei României, cunosc foarte bine Regulamentele Uniunii Europene şi este foarte clar că Preşedintele României şi prim-ministrul, în egală măsură, pot reprezenta interesele României pe plan european. Nu există niciun fel de prevedere în Constituţia României prin care unul din cei doi reprezentanţi ai executivului să aibă un monopol asupra reprezentării. Dimpotrivă, Constituţia României prevede o anumită colaborare şi partajare a atribuţiilor între Guvern şi preşedinte. Aş vrea să vă reamintesc faptul că, pe plan european, din cele 28 de ţări - vorbesc de cele 27 membre ale Uniunii Europene, plus Croaţia, care va adera la sfârşitul lunii iulie 2013 -, 25 de ţări sunt reprezentate, în mod exclusiv, la nivel european, de către prim-miniştri. Excepţiile le formează Cipru, acolo unde, evident, sistemul constituţional nu prevede funcţia de prim-ministru, şi Franţa, acolo unde prim-ministrul este numit şi demis de către preşedinte, fără a trece prin procedura parlamentară, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi foarte bine. Din acest punct de vedere, consider util, pentru buna reprezentare a României, ca cel care reprezintă România la nivel european, în funcţie, evident, de agenda reuniunii, să aibă un mandat de principiu din partea dumneavoastră, a Parlamentului României, şi să prezinte în faţa dumneavoastră atât înainte de Consiliu, cât şi după, care sunt temele principale şi care sunt deciziile care privesc ţara noastră. Consider util şi constituţional, şi eficient ca în toate temele care ţin de politica militară şi de securitate militară, precum şi de politica externă comună a Uniunii Europene, reprezentarea României să fie făcută de către Preşedintele României, în baza atribuţiilor sale constituţionale. De asemenea, consider şi vă propun, stimaţi deputaţi şi senatori, ca în toate problemele care ţin de activitatea economică, socială, fonduri europene, securitatea frontierelor, Guvernul şi prim-ministrul să reprezinte interesele României pe plan european. În final, doamnelor şi domnilor, agenda Consiliului European din 28 iunie, agendă publică, prevede foarte clar că principalele discuţii se vor axa pe situaţia economică la nivelul Uniunii Europene, pe problema adoptării unui pact de creştere economică şi creare de locuri de muncă şi pe negocierile privind viitorul mecanism multianual financiar 2014 - 2020. În final, doamnelor şi domnilor, vreau să spun încă o dată că încerc şi îmi doresc, prin această declaraţie, să readuc cooperarea şi colaborarea interinstituţională acolo unde Constituţia şi regulile democratice o aşează. Aş dori ca, împreună cu dumneavoastră, să stabilim pentru viitor, indiferent cine va fi Preşedintele României şi indiferent cine va fi prim-ministrul României, un mod de reprezentare constituţională şi eficientă a României pe plan european. Vă mulţumesc pentru răbdare. (Aplauze)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Birourile permanente, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au hotărât să propună ca, pentru dezbateri, să fie alocat timp maxim, după cum urmează: câte zece minute pentru grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, trei minute pentru deputaţii şi senatorii independenţi, fără apartenenţă la grupurile parlamentare. Sunt observaţii din partea dumneavoastră pe marginea acestei propuneri făcute de cele două Birouri permanente? Vă rog, domnule deputat Valeriu Tabără.
	Domnul Valeriu Tabără: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, În declaraţia domnului prim-ministru s-a făcut referire, de mai multe ori, la modul cum au fost atrase fondurile europene, printre acestea, inclusiv la fondurile care sunt aferente agriculturii României. Vă rog, domnule prim-ministru, să se facă o analiză - şi sunt convins că se va face - pe fiecare fond în parte, inclusiv pe cel destinat agriculturii şi m-aş bucura sincer ca, în faţa Parlamentului, să se prezinte un raport şi privind modul cum s-a finalizat Programul SAPARD şi care este situaţia la zi a acestor fonduri pe agricultură, pentru că prea mult le asemănăm cu altele - sigur, şi cu alte condiţii - dar, cu toate acestea, cred că e bine să avem o situaţie reală, tocmai pentru a şti ce facem în continuare. Mulţumesc.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Am să supun la vot timpii de dezbatere. Cine este pentru? Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu majoritate de voturi a fost aprobată această propunere. Acum am să dau cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare care s-au înscris deja la cuvânt. Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Sever Voinescu.
	Domnul Cotoi Sever-Voinescu: Doamnelor şi domnilor, Stimate domnule coleg, mă bucur să vă revăd. N-am murit încă! Domnule prim-ministru, Doamna preşedinte, De câteva luni social-liberalii pun în discuţie, de fapt, dreptul preşedintelui de a participa la reuniunile Consiliului European. Este, s-ar crede, o discuţie instituţională, o discuţie care urmăreşte lămurirea raporturilor dintre Preşedintele României şi Guvernul României. Ar fi fost bine dacă ar fi fost aşa, pentru că orice discuţie menită să lămurească puţin felul în care funcţionează Constituţia noastră, astăzi, anacronică şi obosită, e benefică. Reamintesc în treacăt că noi vrem de câţiva ani buni să o schimbăm sau măcar să o reformăm prin câteva modificări esenţiale, pentru a o face mai utilă şi mai eficientă, dar voinţa politică generală, esenţială procesului de revizuire a Legii fundamentale, nu s-a putut întruni niciodată într-un mediu politic profund divizat şi advers. Tocmai, pentru că nu am putut să revizuim această Constituţie, e bine să-i dezbatem textele, căutând să le dăm pe calea interpretării, singura permisă, cuprindere mai precisă. De fapt, noi suntem acum în situaţia jurisconsulţilor romani care, ţinuţi de regula sacră a interdicţiei modificării Legii celor 12 table, au putut dezvolta doar pe calea interpretării ei dreptul roman, acest monument nemuritor al civilizaţiei omeneşti, cu adevărat cea mai înaltă formă a inteligenţei socialmente responsabilă din toate timpurile. Dreptul roman a fost, de fapt, un drept pretorian, adică un drept născut nu din modificarea periodică a Legii fundamentale a celor 12 table, ci prin interpretarea ei într-o legislaţie mereu subsecventă, care a fost elaborată şi rafinată vreme de secole. Lipsa noastră de voinţă politică ne pune în situaţia de a repeta experienţa pretorilor: nu modificăm Constituţia, dar o reinterpretăm până o reinventăm. Dacă ne e permis sau nu să facem aşa ceva, ştie doar Curtea Constituţională şi ea pusă adesea în situaţia de a inventa reguli constituţionale pentru a permite actualei Legi fundamentale să-şi facă treaba. Am, aşadar, domnilor, o părere proastă despre actuala Constituţie. Dar nu mă pot opri să nu-i recunosc câteva calităţi. Una dintre acestea este că, în privinţa reprezentării statului român în interiorul ţării, dar şi în afara ei, Constituţia noastră este cât se poate de clară: Preşedintele României deţine această prerogativă, conform art. 80 alin. (1). La fel de clar mi se pare şi art. 102 alin. (1), care stabileşte că rolul Guvernului este acela de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării. Guvernul, cu alte cuvinte, traduce în realitate politica externă a României. E important de reţinut această diferenţă de nuanţă. Preşedintele reprezintă România, adică acţionează în numele României, sigur, în limitele stabilite de Constituţie şi de interesul naţional, iar Guvernul traduce în realitate, realizează politica externă a ţării. De dragul Constituţiei voi ignora ceea ce e evident pentru mine în această dezbatere, şi anume faptul că nu avem, de fapt, o problemă instituţională. Colegii social-liberali au o mare problemă cu persoana preşedintelui României, de fapt. Nu avem deci a lămuri o problemă instituţională, ci o problemă personală. E ciudat să convoci Parlamentul în formulă reunită pentru a rezolva o problemă personală, dar, iată, am ajuns şi aici după doar o lună de majoritate socialistă, pentru că, dacă prim-ministrul resimţea o problemă de ordin instituţional, adică un conflict pozitiv de competenţe între Domnia Sa şi Preşedintele României, nu se adresa Parlamentului, ci se adresa instituţiei care, conform legii, rezolvă conflictele de acest gen. Vreau să precizez că folosesc aici termenul "conflict" în sensul strict procedural al lui, referindu-mă la competenţe, şi în niciun caz în sensul psihologic al termenului. Dar, prim-ministrul a venit în Parlament dintr-un motiv simplu, pentru că aici are o majoritate politică. Aşadar, nu a venit pentru o rezolvare constituţională, ci a venit pentru o dezbatere politică. Domnul Ponta vrea să facă aici, în Parlament, un fel de meci de braţ de fier politic ca să vadă lumea cât e de forţos în raport cu preşedintele României. Din punct de vedere procedural, ne-am strâns aici în jurul unui proiect de declaraţie. O declaraţie care vrea să interpreteze norma constituţională inventând. O declaraţie care vrea să dividă, după criterii fragile, rolul reprezentării statului român. Am, doamnelor şi domnilor, două observaţii majore de făcut. Prima e de natură formală. Conform Constituţiei noastre, mai precis conform unui text încă neinterpretat, în sensul reinventării sale, de nicio majoritate parlamentară din 1992 încoace, mă refer la art. 67, actele prin care se exprimă Parlamentul sunt legile, hotărârile şi moţiunile. Parlamentul îşi exprimă puterea legiuitoare, adică puterea de a obliga pe alţii, pe noi toţi, să facă sau să nu facă ceva, numai prin legi, hotărâri şi moţiuni. Sigur că, în conformitate cu art. 1 pct. 22 din Regulamentul şedinţelor noastre comune, ne putem reuni în şedinţă comună pentru a adopta şi declaraţii. Doar că, aşa cum ştiţi, acestea n-au valoare normativă. Nu putem interpreta o normă de drept printr-o declaraţie sau printr-un act cu caracter exclusiv politic. O normă de drept se interpretează, de 2000 de ani încoace, pe două căi: dacă e vorba de aplicarea unei norme la un caz particular, printr-o hotărâre judecătorească, dacă e vorba despre desluşirea sensului general al unei norme de drept, aşa cum vreţi dumneavoastră, tot printr-o normă de drept. Aşadar, nu declaraţia politică adoptată de noi poate fi opozabilă preşedintelui şi prim-ministrului deopotrivă, ci o normă juridică. Ştiu, nu vreţi să modificăm Constituţia, deşi asta este singura cale de reglare a raporturilor dintre cele două instituţii. Atunci, mi se pare că avem totuşi la îndemână un drum. E vorba de calea unei hotărâri a Parlamentului reunit. Şi, dacă tot ne-am strâns să lămurim o temă care spuneţi că vă frământă şi care, repet, mie îmi pare rezolvată de Constituţie cât se poate de clar - dar, sigur, dumneavoastră aveţi tot dreptul să aveţi stupori acolo unde eu am certitudini, după cum şi eu am tot dreptul să cer lămuriri acolo unde dumneavoastră sunteţi siguri -, haideţi, să adoptăm o hotărâre a Parlamentului cu acest subiect. Doar hotărârea are forţă juridică obligatorie, nu şi declaraţia. Prin urmare, doar hotărârea poate relaxa crampa constituţională pe care, din câte văd, o resimţiţi. Pe fond, aş avea câteva observaţii scurte. Înainte de toate, aş vrea să lămuresc termenii discuţiei. Sigur, Uniunea Europeană este o realitate instituţională tot mai amplă, dezvoltări de-a dreptul baroce, pe care nu toată lumea le poate urmări. Există multe discuţii cu privire la performanţele Uniunii, cât e ea de bună sau de rea în diferite privinţe, dar toată lumea e de acord că Uniunea Europeană e foarte bună când e vorba să inventeze birocraţii. Uniunea Europeană produce multe comitete şi comiţii, consilii şi departamente, oficii şi agenţii, cu un entuziasm, să recunoaştem, demn de o cauză mai bună, aşa că bietul cetăţean european abia reuşeşte să le urmărească. Discursul public al prim-ministrului pe această temă, ca şi discursul public al ministrului său de externe, m-au îndemnat adesea să-i consider şi pe ei mare parte a acestei mase de cetăţeni europeni excedaţi, pur şi simplu, de întortochelile labirintice ale instituţiilor Uniunii. Aşadar, aş vrea să lămuresc, mai ales pentru domniile lor, despre ce e vorba. Să lămurim confuzia pe care, poate la repezeală, cei doi o fac uneori între Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene. Asta e confuzia cea mai relevantă în speţă. Nu dezvolt şi tema confuziei dintre Consiliul European şi Consiliul Europei, o confuzie pentru care, fie vorba între noi, un student în primul an pică examenul la orice şcoală de drept sau de studii europene şi pe care, uneori, încercănat de orele multe şi târzii la care luptă cu dictatura prin studiourile foştilor securişti, ministrul de externe o mai face. Îl las să se lămurească singur. Aşadar, Consiliul European este tema discuţiilor noastre. Consiliul European este instituţia la care se referă art. 15 din Tratatul consolidat, definită ca fiind compusă "din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei". La reuniunile acestui Consiliu European participă Preşedintele României şi e normal să fie aşa, pentru că preşedintele are, prin Constituţie, vocaţie generală în a reprezenta România. Nu există în Constituţia noastră o distincţie în interiorul funcţiei de reprezentare. Nu există nicăieri specificat faptul că, pe anumite teme, România e reprezentată de cineva şi pe alte teme e reprezentată de altcineva. Şi unde Constituţia noastră nu distinge, nici noi nu avem voie să distingem, zice un vechi adagiu juridic, devenit principiu în materia interpretării legilor. Sigur, puteţi prin vot să faceţi praf acest principiu pe care se clădeşte civilizaţia juridică de mii de ani încoace, doar aţi câştigat alegerile locale - vă felicit! - şi asta vă dă dreptul să refondaţi lumea. Suntem în altă situaţie însă când vine vorba despre ceea ce Tratatul numeşte "consiliu" şi atât. Noi vorbim în acest caz despre Consiliul Uniunii Europene. Acesta e un alt consiliu, despre care Tratatul vorbeşte un articol mai jos, la art. 16. Aici, România participă prin Guvernul său, aşa e firesc, aşa se întâmplă, pentru că acesta e locul în care se dezbat şi se decid politici ce influenţează direct activitatea guvernelor. Diferenţa dintre cele două instituţii e esenţială, pentru că, prima, Consiliul European, nu are nici o funcţie legislativă, în vreme ce a doua, Consiliul Uniunii Europene, exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţia legislativă ca şi funcţia bugetară la care s-a referit pe larg prim-ministrul nostru. Nu în ultimul rând, vă invit să priviţi felul în care procedează statele cu sisteme constituţionale similare în spirit cu sistemul nostru. Şi, aici, exemplul cel mai bun e al Franţei. Cine reprezintă Franţa la şedinţele Consiliului European, la reuniunile Consiliului European? Preşedintele. Când neînţelegerile politice specifice coabitării au ajuns atât de mari, în anii guvernării Jospain, mergeau la Consiliu şi preşedintele şi prim-ministrul. Folosiţi, vă rog, canalele europene de discuţii pe care le aveţi pentru a vă informa asupra impresiei pe care această dualitate de reprezentare a făcut-o în Consiliul European. Mai ales de atunci, Consiliul European nu e niciodată fericit să promoveze dualitatea reprezentării. De altfel, astăzi, în sensul că merg şi unul şi altul, nici nu mai e posibil. În fine, un cuvânt şi despre distincţia pe care o propuneţi în declaraţie: politică externă versus politică internă. Cât e extern şi cât e intern într-o discuţie în Consiliu, va fi mereu o dispută. În fapt, ceea ce e intern sau extern rămâne o dispută teoretică, scolastică aproape. Mi-e teamă că şi pe asta vom ajunge să o decidem tot prin vot în Parlament, iar când îi va veni vremea s-ar putea să fie o altă majoritate decât cea de acum şi, prin urmare, viziunea asupra a ceea ce e intern sau extern pe agenda unui Consiliu European s-ar putea să fie alta. De fapt, ceea ce se încearcă acum este, din punctul meu de vedere, un abuz constituţional uriaş. Se încearcă modificarea regimului constituţional în România fără modificarea Constituţiei. Se încearcă instaurarea unui regim parlamentar, chiar dacă această Constituţie consacră un regim de altă natură. E ceva nou şi foarte periculos. Dacă vrem, dacă vreţi un alt regim constituţional, haideţi, să modificăm Constituţia. Prin urmare, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, vă propun, dragi colegi şi doamnă preşedinte, să adoptăm o hotărâre a Parlamentului, aşa cum am propus şi în comisie - din păcate, acolo, n-am avut succes, sper să am succes în plen -, o hotărâre a Parlamentului care să aibă următorul cuprins, având în vedere că, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, "Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor" - şi am încheiat acum un citat din tratat: În temeiul art. 80 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 67 din Constituţia României, republicată, Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre: Art. 1. Statul român va fi reprezentat în Consiliul European la toate reuniunile de către Preşedintele României. Art. 2. În mod excepţional, Preşedintele României îl poate mandata pe prim-ministru să participe la unele reuniuni ale Consiliului European. Art. 3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial. Noi credem că asta este calea prin care putem rezolva această dispută, dacă admitem că ea există şi vă rog, domnule prim-ministru, vă rog, stimaţi colegi, să reflectaţi asupra propunerii noastre. Iar pe dumneavoastră, doamna preşedinte, vă rog, sigur, respectând toate procedurile, să supuneţi la vot această propunere. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	(În acest moment, conducerea şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului este preluată de domnul Vasile Blaga, preşedintele Senatului.)
	Domnul Vasile Blaga: Vă mulţumesc şi eu. O vom supunem la vot după discuţii. Îi dau cuvântul domnului deputat Duvăz, din partea Grupului parlamentar al PSD. (Rumoare, discuţii) Eu am dat cuvântul în ordinea grupurilor, dar... Aşa aţi dat, deci Duvăz, Tăriceanu, Frunda. Aşa am aici. Bun. Domnule deputat Tăriceanu, vă rog să luaţi cuvântul, şi va urma domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz. Vă rog.
	Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Cu toţii am luat act de poziţia Guvernului României, exprimată astăzi de domnul prim-ministru Victor Ponta, cu privire la colaborarea interinstituţională şi problema reprezentării României în domeniul afacerilor europene şi cred că este un moment binevenit pentru a face o discuţie pe aceste subiecte. Sigur, am să mă refer în două cuvinte la poziţia exprimată de antevorbitorul meu. Cu toate că era multă rumoare în sală, am avut curiozitatea să stau să ascult ce a spus domnul deputat şi, din ceea ce a spus, am înţeles următorul lucru: că face o serie de propuneri care să vină să completeze actualul cadru constituţional, care i se pare insuficient de puternic în ceea ce priveşte definirea rolului preşedintelui. Şi cum Domnia Sa este un mare adept al politicii atlantiste şi un mare susţinător al Statelor Unite, a venit şi ne-a făcut o propunere care pe mine m-a bulversat, pentru că propunerea pe care o face Domnia Sa se apropie mai degrabă de modelul din Rusia, cu Putin preşedinte, decât de ceea ce ar trebui să facem noi într-o Europă democratică, cu democraţii parlamentare, domnule deputat. Cam aşa se leagă, sintetic spunând, ceea ce dumneavoastră aţi prezentat aici cu mare lux de amănunte. Şi, în această privinţă, vă pot spune că - eu vorbesc în numele Grupului parlamentar al PNL - ne situăm la ani lumină distanţă şi, conform poziţiilor pe care Partidul Naţional Liberal le-a adoptat de-a lungul timpului, din 1990 încoace, pe când Partidul Democrat încă, din păcate, nu exista - e un mare câştig democratic pentru România apariţia Partidului Democrat pe scena politică, vă daţi seama -, deci, de acum 22 de ani, noi am susţinut întotdeauna că România trebuie să fie mai degrabă o republică parlamentară şi acesta a fost modelul politic pentru care am optat. Sigur că actuala Constituţie consacră o formulă destul de ambiguă, care îi dă posibilitatea preşedintelui, în anumite situaţii şi pe anumite problematici, să reprezinte România şi acest lucru nici nu-l contestăm, pentru că nu avem de gând să punem în discuţie prevederile constituţionale. Ceea ce cred însă că, astăzi, este mai important decât acest lucru, pentru că nu suntem, de fapt, în faţa unei dezbateri de fond pe problema revizuirii Constituţiei, este subiectul referitor la rolul Parlamentului în definirea politicii ţării noastre pe chestiunile legate de afaceri europene, şi anume: demersul prim-ministrului, pe care vreau să-l salutăm şi care vine în consens cu poziţia noastră, acela de a susţine un rol crescut al Parlamentului în ceea ce înseamnă prezentarea problemelor legate de Uniunea Europeană, dezbaterea acestor probleme în Parlament şi, în final, dincolo de această fază intermediară de informare reciprocă pe care Guvernul o face în faţa Parlamentului, trebuie să existe, acesta este dezideratul, un mandat pe care Parlamentul îl dă reprezentantului României atunci când este vorba de susţinerea şi promovarea punctelor de vedere ale României la reuniunile europene, în Consiliul European sau în alte instanţe unde România este reprezentată: la Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne, la Consiliul pentru Afaceri Generale şi aşa mai departe. Şi ar fi dezirabil să instituim o cutumă în baza căreia premierul să vină în mod regulat să informeze Parlamentul, care, după aceea, să poată face o dezbatere pe problematica înscrisă pe agenda Consiliului European şi, ulterior, sigur, în baza acestei dezbateri să formuleze un punct de vedere şi un mandat care să fie încredinţat reprezentantului României la dezbaterile din cadrul Consiliului European sau alte instituţii europene. Acesta este, aş spune, punctul esenţial al demersului pe care prim-ministrul îl face astăzi şi pe care noi dorim să-l susţinem. Şi salutăm acest demers, domnule prim-ministru. În ceea ce priveşte acum problematica care este sintetizată în cinci puncte principale, care vor face obiectul dezbaterilor viitoare şi necesitatea, prin urmare, ca Parlamentul României să adopte o serie de poziţii în cele cinci chestiuni-cheie pe care le avem în viitor, pe termen scurt şi pe termen mediu: aderarea la spaţiul Schengen, Raportul Comisiei privitor la Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care sunt subiecte care vor mai exista o bună bucată de vreme pe agenda politică a Uniunii Europene şi a României, în fine, avem problema fondurilor europene şi problema absorbţiei, care cred că trebuie să facă o discuţie complet separată şi aş spune că este mai mult de interesul României decât de interesul Uniunii Europene sau al Consiliului European, cu toate că acolo nu există indiferenţă faţă de această problemă, şi, în fine, sunt două chestiuni care urmează să fie dezbătute în perioada imediat următoare - cadrul financiar multianual al Uniunii Europene pentru 2014 - 2020 sau, în traducere liberă, dacă vreţi, problema bugetului Uniunii Europene, care ne interesează în mod vital, şi, în fine, propunerea referitoare la încheierea unui pact de creştere economică şi creare de locuri de muncă care să completeze Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Această ultimă propunere, după cum ştiţi, a fost readusă în discuţia Consiliului European ca urmare a alegerilor prezidenţiale din Franţa şi mi se pare salutară, pentru că, în fond, Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare nu face decât să caute soluţii pentru viitor, dar nu dă niciun răspuns la criza economică profundă cu care se confruntă Europa şi, implicit, România, în prezent. Şi, fără o politică orientată către creştere economică şi locuri de muncă, probabil că vom discuta mult şi bine despre aceste probleme şi peste doi ani, că tot s-au împlinit sau se împlinesc patru ani de când Uniunea Europeană şi România sunt în criză. Aşadar, cred că aceste probleme vor trebui să facă obiectul dezbaterilor noastre profunde şi vreau să înţelegeţi că Parlamentul nu mai trebuie să fie un factor pasiv în aceste dezbateri publice. Sunt dezbateri care nu interesează numai Uniunea Europeană sau numai Guvernul, interesează fiecare cetăţean, pentru că deciziile care se iau în forurile europene au apoi consecinţe în planul vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Sunt convins că, mai devreme decât vă imaginaţi, va veni vremea în care, în momentul în care veţi merge în colegiile dumneavoastră electorale, cetăţenii vă vor întreba de ce s-a luat această decizie, dacă decizia este favorabilă României, dacă decizia nu are consecinţe negative asupra României, iar aceste probleme vor deveni teme curente de dezbatere, precum cele cu care ne-am confruntat în campania de alegeri care s-a încheiat săptămâna trecută. sau temele cu care ne vom confrunta la alegerile din această toamnă. În fine, al treilea punct al prezentării făcute de domnul prim-ministru se referă la modalitatea în care România este reprezentată la Consiliul European. Şi aici, sigur că trebuie să constatăm că, în ultimii ani, prin absenţa evidentă a prim-ministrului în viaţa publică şi internă, şi externă, s-a produs, dacă vreţi, o deplasare de atribuţii către preşedinte, care le-a preluat cu mare dorinţă şi, în acest fel, sigur, cu toţii am constatat că de foarte multe ori preşedintele ţării juca şi rolul de prim-ministru, atât în plan intern, aduceţi-vă aminte când primea delegaţiile FMI... Eu stau şi mă întreb ce făcea preşedintele la întâlnirea cu FMI. Vă aduceţi aminte, probabil, că ieşea după aceea şi vorbea în numele României spunând că "România s-a angajat să...", deci preşedintele angaja România după discuţiile cu FMI, când ştim foarte bine că acesta ar fi fost rolul prim-ministrului, dar prim-ministrul era total absent. Şi, total absent a fost şi la toate reuniunile Consiliilor Europene. Prin urmare, s-a creat un fel de cutumă a ultimilor ani, de care acum preşedintele se simte, într-un fel, aproape obligat să profite în continuare. Şi, domnul Voinescu, bineînţeles, să-i acorde credit sau cei de la PDL. Eu cred că trebuie să reintrăm într-o ordine constituţională normală şi să constatăm nu numai că 25 din cele 27 de ţări europene sunt reprezentate la Consiliul European de prim-ministru, ci trebuie să constatăm care este problematica Consiliilor Europene şi trebuie să constatăm că rolul de şef al Executivului revine prim-ministrului şi nu preşedintelui, că preşedintele are atribuţii legate de domeniul apărării şi domeniul politicii externe, dar agenda Uniunii Europene este o agendă care este pentru toate ţările europene, calată cu preponderenţă pe subiectele de politică internă. Aşadar, cred că trebuie să intrăm într-o situaţie de normalitate şi, având în vedere problematica care se va dezbate la Consiliul European viitor, din această lună, mi se pare absolut normal ca România să fie reprezentată de şeful Guvernului. Nu numai atât, Consiliul European nu este numai un for de dezbatere, este un for de decizie. Toate deciziile care se iau la reuniunile Consiliului European urmează a fi implementate de ţările membre şi implementarea revine, evident, numai şi numai Guvernului, pentru că este singurul care are pârghiile necesare pentru a face acest lucru. Este, practic, dacă vreţi, o situaţie trasă la indigo cu cea din faza de preaderare - şi la acea perioadă tot Guvernul era cel care avea obligaţia şi responsabilitatea, subliniez, nu numai obligaţia şi pârghiile, dar şi responsabilitatea aducerii la îndeplinire a angajamentelor pe care România şi le luase pentru aderarea la Uniunea Europeană. Suntem într-o situaţie de continuare a acestor demersuri pe care România le-a avut de întreprins, pe care le are a întreprinde în perioada care urmează pentru a-şi îndeplini obligaţiile de stat-membru şi pentru a-şi promova şi apăra interesele naţionale în rândul ţărilor europene, aşa cum toate celelalte ţări o fac. Aşadar, cred că suntem în consens cu demersul pe care l-a făcut prim-ministrul şi, prin urmare, vă pot declara aici, în mod clar şi lipsit de echivoc, că sprijinim acest demers în totalitate şi salutăm şi faptul că acest subiect a fost adus în dezbaterea Parlamentului. Nu-mi rămâne decât să cred că astăzi este o zi poate mai puţin potrivită pentru o astfel de dezbatere pe fond, o dezbatere pe principii, având în vedere pentru unii euforia rezultatelor, pentru alţii tristeţea eşecului pe care, în fine, îl înţeleg. Aşadar, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, vă declar că susţinem poziţia prezentată de prim-ministru astăzi, în Parlament, şi aşteptăm ca, pe viitor, acest demers să se materializeze, să se concretizeze în dezbateri cât mai largi pe subiectele respective, ţinând cont de interesul pe care Parlamentul trebuie să-l arate în aceste chestiuni. Vă mulţumesc.(Aplauze în sală)
	(Din acest moment, conducerea şedinţei este preluată de doamna deputat Roberta-Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Am să-i dau în continuare cuvântul domnului deputat Bogdan Niculescu Duvăz, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.
	Domnul Bogdan-Nicolae Niculescu Duvăz: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi miniştri, membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor parlamentari, O să vă aduc la cunoştinţă punctul nostru de vedere, al Grupurilor parlamentare ale PSD, în legătură cu solicitarea prim-ministrului şi în legătură cu participarea, în numele României, la Consiliul European, a prim-ministrului. În primul rând, o să dau o interpretare din punct de vedere constituţional, pentru că aici s-au făcut tot felul de exerciţii. Antevorbitorul nostru, din partea Grupurilor parlamentare ale PDL, a încercat să ne convingă că preşedintele ţării reprezintă România, aşa cum scrie art. 81 - art. 80, mă corectez, alin. (1), şi această reprezentare, practic, trebuie să fie oricând şi peste tot. M-aş întreba dacă este cazul să ne reprezinte şi la expoziţia mondială, de exemplu, unde România face parte, sau la campionatul de fotbal, atunci când România o să ia parte. Presupun însă nu aceasta era intenţia. O interpretare falsă, o interpretare greşită a ceea ce Constituţia prevede, pentru că reprezentarea României, în cazul preşedintelui, conform Constituţiei României, trebuie văzută în plan extern, acolo unde se vorbeşte de atribuţiile preşedintelui în planul politicii externe. Şi acolo lucrurile sunt destul de clare. La art. 91 alin. (1) "Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern". Subliniez, "negociate de Guvern". Nu este o noutate, fără îndoială. Eu nu fac decât să fac aceste sublinieri pentru dumneavoastră "şi le supune spre ratificare Parlamentului" etcetera. "Celelalte acorduri, tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege". Din punctul acesta de vedere, stimaţi colegi, un lucru pe care colegii noştri nu l-au ridicat - cei care combat propunerea noastră de declaraţie a Camerelor reunite şi propunerea prim-ministrului, care conduce Guvernul României - este că avem o lege, şi anume avem Legea nr. 590/2003, care stabileşte clar. Se numeşte Legea privind tratatele şi stabileşte clar unde semnează preşedintele în numele României, deci unde ne reprezintă Domnia Sa. Tot din punct de vedere constituţional, s-au făcut nişte paralele privind situaţia Franţei. Vă informez, stimaţi colegi şi stimate colege, care aţi ridicat problema Franţei, care este o republică semiprezidenţială - şi, într-adevăr, acolo, preşedintele are puteri constituţionale atât asupra Guvernului, cât şi asupra prim-ministrului - că în această a cincea republică, această constituţie este pusă în discuţie. Şi dacă vă preocupă modificări constituţionale, nu vă luaţi după Franţa, ci încercaţi să participaţi la modificările Constituţiei Franţei pe care ei înşişi doresc s-o modifice, trecând-o spre un sistem de democraţie parlamentară. Noi însă nu ne aflăm în această situaţie, nici a Franţei, nici a Ciprului. Nu suntem o republică nici măcar semiprezidenţială. Suntem o ţară în care, prin abuz, preşedintele, care a avut o majoritate care s-a spulberat în ultimele săptămâni, a folosit prerogative care nu erau constituţionale - pur şi simplu, de autoritate asupra partidului de guvernământ, asupra premierului şi asupra Guvernului - şi a făcut aproape ce a vrut. Noi nu venim să cerem o modificare constituţională, stimaţi colegi. Venim să punem lucrurile aşa cum stau ele în interiorul Constituţiei. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte chestiunea legală, principiul de bază este că tot ce se întâmplă şi tot ce urmează să se întâmple şi să se decidă de către guverne, în urma unui Consiliu European, de către state, în urma unui Consiliu European, trebuie ca Parlamentul, care reprezintă controlul public unic şi unicul control autorizat, să poată să exercite acest control. Conform Constituţiei României, pentru că preşedintele nu are asemenea atribuţii, Parlamentul nu are pârghii de control asupra preşedintelui. Preşedintele îşi permită să se ducă în nume propriu, să ia decizii în numele României şi, după care, să anunţe Parlamentul la televizor, ceea ce este nu inadmisibil, dar total şi profund nedemocratic, în afara tuturor principiilor europene. Niciodată, şi nici Preşedintele Franţei, atunci când a trăit în sistemul de coabitare, cu toate dificultăţile care au apărut, nu şi-a permis - repet, care are alte prerogative şi este, în paranteză fie spus, şi Preşedintele Consiliului de Miniştri - să facă un asemenea abuz. Şi dumneavoastră ne cereţi în continuare să susţinem un asemenea abuz sau să nu deranjăm un asemenea abuz. În fine, mai am şi unele consideraţii de ordin practic, în afară de cele de ordin constituţional şi de ordin legal. Considerentele de ordin practic rezultă, în primul rând, din conţinutul agendei acestui Consiliu din 28 iunie din acest an, care se referă la subiecte precum situaţia economică şi relansarea creşterii economice în Europa, adoptarea unor măsuri economice şi sociale, cu precădere la relansarea posibilităţii creşterii locurilor de muncă şi dezvoltării, reluarea creşterii economice, precum şi continuarea negocierilor privind cadrul financiar multianual în perioada 2014 - 2020, cu sublinierea că domnul preşedinte, cel târziu în 2014, nu va mai fi Preşedintele României şi nu văd de ce ar mai fi preocupat de această perioadă 2014 - 2020. Deci din toate aceste teme, toate trebuie prelucrate, toate trebuie discutate în mod practic de către şeful Guvernului şi toate trebuie să aibă o continuitate în politicile guvernamentale, care sunt, de fapt, cele care asigură politica internă şi externă a României făcută de Guvern, conform tot Constituţiei, art. 103. În fine, aş încheia, într-un fel, spunând la Capitolul "Elemente practice" că ar trebui, în urma şi a întâlnirii care a avut loc la Bucureşti şi la care au participat 15 state - 9 la nivel de prim-ministru - care au discutat problemele de coeziune, împreună cu preşedintele Comisiei Europene, Emanuel Barroso, şi care au dorit să aibă această continuare a discuţiilor şi la Consiliul European din 28 iunie, stimaţi colegi, să trimitem pe cineva care, cel puţin, este luat în seamă şi cu care ceilalţi discută. Că am tot trimis pe cineva pe care l-am văzut că prea adeseori nu primeşte nici măcar o mână întinsă de la cei care reprezintă celelalte state în Consiliul European. Sunt convins că va fi util pentru România şi sunt convins că o asemenea decizie va pune lucrurile la punct şi ne va face să fim mai aproape şi de intrarea în Schengen, şi de o abordare mai corectă privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, şi, de ce nu, de fondurile europene pe care le-am irosit atât de rău şi atât de în defavoarea noastră în aceşti ani. Noi, cu siguranţă că vom vota această solicitare, prin propunerea unei declaraţii pe care o vom prezenta în numele USL-ului la sfârşitul acestor dezbateri. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: În continuare, domnul senator Frunda György, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.
	Domnul Frunda György: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor. Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Daţi-mi, vă rog, voie să încerc, în numele celor două grupuri parlamentare, senatorial şi din Camera Deputaţilor, a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, să încerc o interpretare constituţională a reprezentării României în politica externă şi în relaţiile cu Uniunea Europeană. Şi, când vorbesc separat de politica externă şi de Uniunea Europeană, nu fac o greşeală, ci fac o distincţie juridică de subiect de drept internaţional. Uniunea Europeană nu este un organism al dreptului internaţional public. Deci problema relaţiilor externe, din punctul de vedere al Uniunii Europene, nu se interpretează din punct de vedere al dreptului românesc, al dreptului constituţional, prin abordarea art. 80 şi 91 din Constituţia României, ci prin abordarea art. 102 alin. (1) din actul fundamental, care prevede că Guvernul asigură realizarea politicii externe a României. Consiliul European este un organism de decizie interguvernamentală, aşa cum prevede Tratatul european, şi care lasă la aprecierea ţărilor membre ca, după caz, în baza legislaţiei naţionale, să decidă cine reprezintă statul respectiv. Într-adevăr, avem doar două state, Franţa şi Cipru, care sunt reprezentate de preşedinte şi un compromis de partide politice, în situaţia Lituaniei, pentru anumite cazuri. În cazul României, fără doar şi poate, singurul chemat să reprezinte România în şedinţa Consiliului European este prim-ministrul, dintotdeauna, al Guvernului României, (Aplauze în sală) pentru că la şedinţa Consiliului European există două instrumente juridice. Acestea sunt directiva şi decizia, care implică luarea măsurilor şi asumarea răspunderii guvernelor naţionale. Deci singurul care poate să-şi asume această responsabilitate este prim-ministrul ţării respective. În ceea ce priveşte conduita de până acum a preşedintelui republicii, care, în mod abuziv şi printr-o interpretare autoritară a actului fundamental, a reprezentat România, cred eu că este o atitudine care trebuie evitată pe viitor, indiferent de persoana Preşedintelui României. Profit de această ocazie să vă propun, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, ca noul Parlament al României, cei care vor mai fi aici sau vom fi aici, să gândim, într-adevăr, o revizuire a actului fundamental al României. Are prea multe scurtcircuite constituţionale, are o interpretare atât de laxă din partea Curţii Constituţionale şi a instituţiilor fundamentale, încât nu funcţionează şi nu se aplică normal. Haideţi să mergem spre o republică parlamentară! Marea majoritate a ţărilor membre ale Uniunii Europene sunt republici parlamentare, pentru că democraţia se hotărăşte în Parlament, iar Preşedintele României - şi-mi doresc cu sinceritate acest lucru - să fie un om de cultură generală, să fie o personalitate a acestei ţări de care să fiu mândru, de care să mă simt reprezentat şi care să vreau să mă reprezinte întotdeauna. Iar deciziile politice, lupta politică să fie luate în Parlament, iar responsabilitatea şi decizia să fie ale Guvernului. De aceea, fără a avea parti-pris-uri - şi după câte aţi văzut, fără a avea puncte de vedere politice - printr-o interpretare onestă a Constituţiei, vă propun, în numele celor două Grupuri parlamentare ale UDMR, cu consecvenţa şi rigurozitatea de care dăm dovadă de 22 de ani, să dăm această interpretare cererii Guvernului. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze în sală)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ, reprezentând Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul senator Mircea Geoană.
	Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Stimate domnule preşedinte al Senatului, Stimată doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, Stimate domnule prim-ministru, Onoraţi membri ai Cabinetului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Convingerea noastră este că astăzi discutăm asupra unui efect şi nu asupra cauzei. Nici nu putem, probabil, să o facem, dar, în opinia noastră, cauza este formularea deseori ambiguă a Constituţiei ţării noastre, o formulare care necesită o modificare cât de repede posibil, evident nu actualmente, nu în aceste zile. Dar efectul acestei formulări este faptul că trebuie să dezbatem astăzi aspecte pe care alţi parteneri europeni le-au clarificat demult. De aceea, consecvenţi opiniei noastre referitor la construcţia constituţională din România, credem şi noi că, atunci când va fi posibil, trebuie să modificăm actul fundamental al statului român, în sensul unei republici parlamentare în care această chestiune de reprezentare să fie lămurită, aşa cum este şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene. Analizând textul declaraţiei propuse, salutăm şi propunerea pe care noi o vedem o propunere de compromis, acea partajare a atribuţiilor în spiritul actualei Constituţii şi pentru evitarea unor dezbateri ulterioare, până la modificarea textului Constituţiei. Credem, domnule prim-ministru, că aţi făcut o propunere elegantă prin textul acestei declaraţii. Salutăm, totodată, faptul că aţi venit astăzi în faţa Parlamentului şi aţi vorbit despre politica europeană şi despre un mandat pentru care Parlamentul sau faţă de care Parlamentul să se exprime, aşa cum ne propuneţi - textul -, citez: "Să stabilească un mandat de principiu." Credem, domnule prim-ministru, că aţi făcut un lucru bun astăzi, un lucru normal în alte state membre, un lucru care însă nu are voie să rămână un demers singular. Şi, de aceea, vă rugăm, ca reprezentanţi ai Executivului, să susţineţi la dezbaterea textului de lege care va reglementa relaţiile dintre Parlament şi Guvern în ceea ce priveşte afacerile europene ca primul punct al declaraţiei să devină articol de lege, astfel încât în Parlamentul României sau Parlamentul României să trebuiască să fie informat, în prealabil, asupra agendei Consiliului European şi, aşa cum am spus, să stabilească un mandat de principiu, care să asigure totuşi membrilor Executivului libertatea de manevră, atunci când va fi vorba de negocierile concrete de la Bruxelles. Totodată, suntem de părere, domnule prim-ministru şi stimaţi colegi, că este foarte bine ca Parlamentul României să dezbată cât mai frecvent teme de politică europeană. Este un deficit pe care l-am resimţit adeseori, în ultima perioadă, având chiar senzaţia existenţei unui anumit dezinteres, ca să formulez destul de tare acest lucru, în raport cu problematica europeană la nivelul Parlamentului României. Nu numai că acest lucru contravine spiritului şi literei Tratatului de la Lisabona, care a avut ca principal aspect implicarea sporită a parlamentelor naţionale în actul decizional al Uniunii Europene, dar credem, totodată - asta este părerea noastră - că afacerile europene sunt preponderent chestiuni de politică internă. Reprezentarea şi abordarea lor ca politică externă sunt un aspect subsecvent al deciziilor şi politicilor pe care le luăm în interiorul României. Şi, în fine, stimate domnule prim-ministru şi stimaţi colegi, ne-aţi prezentat, pe scurt, agenda pentru următoarea reuniune de la Bruxelles. Sigur, ne-am bucurat că aţi făcut-o. Nu am intrat în detaliu şi nici nu vreau s-o fac, însă credem şi noi, alături de dumneavoastră, că politica de coeziune, continuarea ei este pentru România un aspect fundamental. Nu putem să abdicăm de la acest capitol al politicii europene şi nici nu putem să fim de acord cu reducerea bugetului Uniunii Europene din acest punct de vedere. Chiar dacă acest lucru este dorit de anumite state membre, eu cred că poziţia României trebuie să fie cât se poate de fermă din acest punct de vedere şi ne bucură faptul că, prin întrevederea avută recent la Bucureşti, aţi încercat, şi probabil reuşiţi, să creaţi un front comun al mai multor state membre din acest punct de vedere. În fine, domnule prim-ministru şi domnule ministru al administraţiei şi internelor, m-a bucurat ceea ce am citit despre ultima reuniune referitoare la modificarea reglementărilor Tratatului Schengen. Cred că este foarte bine şi este normal să avem un punct de vedere cât se poate de ferm din acest punct de vedere. Să nu acceptăm niciun fel de compromisuri şi, totodată, să ne spunem părerea cu hotărâre, aşa cum s-a întâmplat, pentru că suntem parteneri egali cu toată lumea care este parte la acest tratat. Nu avem niciun motiv să ne fie ruşine. Din contră, trebuie să fim mândri de ceea ce am realizat în ceea ce priveşte reforma frontierelor - şi aici mă refer la toate guvernele care s-au succedat şi care s-au implicat în această problematică. Am convingerea că vom ajunge la un rezultat favorabil la Consiliul JAI din septembrie. Vă mulţumesc frumos pentru atenţie. (Aplauze în sală)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Îl invit acum la microfon pe domnul senator Mircea-Dan Geoană, şi încheiem lista intervenţiilor în acest fel.
	Domnul Mircea-Dan Geoană: Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Cabinetului, Stimate colegi şi stimaţi colegi, Domnule Cristea, vă salut, aici, în mijlocul nostru! Voi face un foarte scurt comentariu. Vreau să spun că salut reintrarea într-o logică firească, constituţională, democratică, naturală a relaţiei dintre Executivul României şi Parlamentul naţional. Aş dori să vă reamintesc deciziile importante pe care România le-a adoptat, fără o minimă consultare a Parlamentului României: pactul cu privire la guvernanţa economică, planul naţional de reforme, planul naţional de convergenţe, stabilirea datei de 2015 ca dată a aderării României la zona euro, probleme legate de lipsa oricărei dezbateri în Parlamentul naţional cu privire la Strategia "Europa 2020", singurul Parlamentul din UE 27, care nu are o conversaţie cu privire la strategia de dezvoltare, competitivitate şi incluziune socială a Europei. Ceea ce prim-ministrul Victor Ponta spune azi în Parlamentul naţional, arată că acest tip de practică păguboasă pentru ţară, acest abuz de autoritate şi substituire de atribuţiuni pe care preşedintele Băsescu le-a practicat copios - şi-mi pare rău că mulţi oameni, care sunt conştienţi de acest lucru, au trebuit să înghită tăcut această pervertire a sensului democraţiei româneşti - încetează cu această după-amiază. În al doilea rând, vreau să vă mai spun ceva, care este mai important decât fineţea interpretării juridice a domnului Frunda sau claritatea demersului ideologic al domnului Tăriceanu cu privire la atribuţiunile, cine reprezintă ce în statul român, conform Constituţiei sau preferinţelor cu privire la o republică semiprezidenţială atenuată, cum avem noi, sau cu privire la republică parlamentară sau, de ce nu, chiar şi cu alte variante de conducere a României. Avem, în acest moment, o situaţie extraordinar de severă la nivel european. Acest Consiliu din 28 - 29 iunie, la care sunt convins că prim-ministrul Ponta va fi prezent, şi trebuie să fie prezent, va discuta mai mult decât MCV, Schengen şi alte chestiuni cu adevărat importante pentru noi. Se va discuta, în fapt, despre trecerea la următoarea etapă a construcţiei europene, în care Germania va cere, în mod evident, mai mult abandon de la suveranitate naţională, în schimbul continuării finanţării crizei financiare a periferiei zonei euro. Şi dacă atribuţiuni de suveranitate şi cedare de suveranitate naţională nu reprezintă un subiect de discuţie în Parlament, atunci înseamnă că niciun alt subiect nu-şi merită locul şi rostul în această aulă a democraţiei româneşti. Şi, în ultimul rând - şi este argumentul care pledează şi mai mult în favoarea tezei prezentate şi în declaraţia pe care sunt convins că o vom adopta -, este problema faptului că nu mai avem timpul să trimitem la Consiliul European oameni care, din punct de vedere formal, reprezintă statul român - Preşedintele României reprezintă statul român, nu putem nega acest lucru - dar, din punct de vedere eficacitate, atunci când se discută probleme de salvare a Spaniei... Italia a intrat într-o zonă de dubiu cu privire la nevoia de a apela, ea însăşi, la acest mecanism de salvare financiară -, să putem să avem pe cineva care, din punct de vedere reprezentare, poate că are ceva de făcut, dar, din punct de vedere reprezentativitate, nu are nimic de spus. Suntem în coabitare, este o nouă majoritate, este un nou prim-ministru, el trebuie să fie acolo pentru a reprezenta şi apăra, în timp real, interesele noastre. Salut faptul că, în prezentarea prim-ministrului, nu s-a vorbit de o excludere din tabloul reprezentării externe a Preşedintelui României, care ar fi un exces, în mod evident. Faptul că, acolo unde este politică externă clasică, acolo unde este problemă de securitate naţională, acolo unde sunt probleme de natură militară - şi, har Domnului, şi Europa se ocupă de aceste lucruri - cred că este firesc ca Preşedintele României, în situaţii anume, să reprezinte România. Şi, bineînţeles, eu consider - şi este interpretarea mea, domnule prim-ministru, a ceea ce aţi prezentat aici, în Parlament - că, de fapt, suntem invitaţi ca, până la modificarea Constituţiei, care trebuie să aibă loc, cu privire la problematica europeană şi până când Parlamentul viitor, probabil, va avea mai multă energie să facă acest lucru, se vorbeşte de un mandat generic pe care-l cereţi astăzi Parlamentului României, urmând ca, înainte de fiecare Consiliu European sau înainte de orice decizie importantă din zona europeană, reprezentanţii dumneavoastră sau chiar dumneavoastră să veniţi în Parlament şi să solicitaţi un mandat specific cu privire la tematică fiecărei dezbateri importante pe care o veţi considera a fi de apanajul Parlamentului naţional. De aceea, fără îndoială, din punct de vedere politic, din punct de vedere al cutumei europene şi din punct de vedere al eficacităţii reprezentării noastre într-un moment complicat pentru România şi complicat pentru Europa, această abordare raţională, echilibrată este singura pe care o avem la dispoziţie şi pe care o susţin fără niciun fel de rezervă. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze în sală)
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Cu aceasta am încheiat. Am să-i dau cuvântul domnului prim-ministru Victor Ponta. Vă rog.
	Domnul Victor-Viorel Ponta: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Vreau să mulţumesc tuturor parlamentarilor pentru prezenţa la această dezbatere, pentru poziţiile exprimate. Evident că mulţumesc grupurilor parlamentare, care, prin reprezentanţii lor, au arătat susţinere pentru propunerea făcută de Guvern. Vreau să spun încă o dată că astăzi putem să aducem, încet, încet, lucrurile pe direcţia funcţionării normale a instituţiilor statului. Sunt absolut convins că cea mai mare greşeală ar fi să vorbim doar de conflicte personale. Nu cred că voi rămâne toată viaţa prim-ministru, aşa cum nu cred că domnul preşedinte Băsescu va rămâne toată viaţa preşedinte. Cred că trebuie să stabilim reguli, dincolo de oameni, şi trebuie să acceptăm faptul că Parlamentul României, mai mult decât un preşedinte sau un prim-ministru este depozitarul legitimităţii populare exprimate prin vot. Vreau să vă mulţumesc tuturor pentru aceste poziţii exprimate. Regret că distinsul meu coleg, domnul Voinescu nu este prezent, am apreciat şi poziţia Domniei Sale, dar i-aş fi spus cu simpatie că iată că, până şi la "Republica de la Ploieşti" se întâmplă schimbări, aşa încât cred că putem să facem schimbări în bine şi în România. Mulţumesc. (Aplauze).
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Înainte de a intra în declaraţia referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora, a fost o propunere făcută de Grupul parlamentar al PDL pentru introducerea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre care vizează, practic, aceeaşi dezbatere, forma este însă "Proiect de Hotărâre" şi nu "declaraţie politică", făcând precizarea că "declaraţia politică" nu are niciun fel de efecte juridice, ci un caracter exclusiv politic. De aceea, daţi-mi voie să supun la vot această propunere. Voturi pentru? 30 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 254 de voturi împotrivă. Abţineri? 9 abţineri. Bun. Prin urmare, înscrierea pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre a fost respinsă. Trecem la declaraţia referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora. Am să-l invit, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul Valeriu Zgonea pentru a prezenta această declaraţie.
	Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea: Mulţumesc, doamna preşedinte. Declaraţie referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora. 1. Parlamentul României trebuie să fie informat, în prealabil, asupra agendei Consiliului European şi să stabilească un mandat de principiu, cu privire la ceea ce va susţine reprezentantul României; Parlamentul României trebuie să fie informat după fiecare Consiliu European cu privire la deciziile adoptate; 2. Având în vedere că atribuţiile preşedintelui şi Guvernului în domeniul afacerilor europene sunt partajate: - în materia de politică militară şi de securitate militară, precum şi în politica externă comună a Uniunii Europene, este constituţional şi funcţional ca preşedintele României să aibă precădere în a reprezenta România. - în materia economică, socială, bugetară, referitoare la fondurile europene, aderarea la spaţiul Schengen, precum şi în alte aspecte executive, este constituţional şi funcţional ca primul ministru al României să aibă precădere în a reprezenta România. Reprezentarea României la Consiliul European se va face după îndeplinirea procedurii de la punctul 1 (referitor la obligativitatea informării şi definirii unui mandat în cadrul parlamentar), precum şi în baza principiilor de precădere constituţională şi funcţională definite la punctul 2. Văzând că agenda Consiliului European din 28 iunie 2012 se referă la subiecte precum situaţia economică şi Uniunea Europeană, adoptarea unor măsuri economice şi sociale, precum şi în continuarea negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual 2014 - 2020, Parlamentul României consideră că primul ministru trebuie să reprezinte poziţiile României la lucrările Consiliului European din 28 iunie 2012. Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, astăzi, 12 iunie 2012.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Intervenţii din partea grupurilor parlamentare pe marginea acestei declaraţii? Domnule deputat Eugen Nicolăescu, vă rog.
	Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamna deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, La proiectul de declaraţie care a fost distribuit, ca urmare a unor consultări care au avut loc după distribuirea proiectului, vă propun următoarele amendamente, astfel încât textul să fie foarte clar şi să reprezinte cu adevărat o poziţie importantă a Parlamentului. La punctul 1, vă propun următoarea reformulare: "Parlamentul României trebuie să fie informat, în prealabil, asupra agendei Consiliului European şi să stabilească un mandat de principiu..." şi mai departe se modifică textul, "referitor la poziţiile pe care le va susţine şi promova reprezentantul României", şi textul curge în continuare până la sfârşitul acestui punct. La punctul 2: la prima liniuţă, se face o modificare, "în materie de politică europeană de apărare şi de securitate" şi textul curge în continuare, aşa cum a fost prezentat iniţial; la a doua liniuţă, la sfârşitul textului, se adaugă: "şi de a participa la procesul decizional al Consiliului European". Şi pe pagina următoare, în loc de "văzând că", este normal să formulăm în spiritul legislativ, "având în vedere că...". Cu aceste amendamente Grupul parlamentar al PNL va vota proiectul de declaraţie. Mulţumesc.
	Doamna Roberta-Alma Anastase: Bun. Am să supun la vot întâi aceste propuneri de modificare făcute de domnul deputat Eugen Nicolaescu şi apoi am să întreb dacă sunt şi alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Voturi pentru modificările propuse de domnul deputat? 246 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 28 de voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Propunerile au fost adoptate. Mai sunt intervenţii şi din partea altor grupuri parlamentare pe marginea textului prezentat? Nu mai sunt. Supun votului dumneavoastră declaraţia referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora. Voturi pentru? 249 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 30 de voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri.