Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 octombrie 2012

			Şedinţa a început la ora 8,33. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Bună dimineaţa. Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice depuse de către membrii Camerei Deputaţilor, astăzi, 16 octombrie 2012. Bună dimineaţa.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR-lui, şi-l rog pe domnul Vasile Mocanu din partea Grupului parlamentar PSD să se pregătească pentru a da citire declaraţiei politice. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Mulţumesc. Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, De la acest microfon, chiar cu ocazia dezbaterii unor proiecte de lege, am ridicat de mai multe ori problemele distrugerilor cauzate de animalele sălbatice. De multe ori am vorbit despre populaţia prea numeroasă de urşi din judeţele Prahova, Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş, din Călimani până-n Bucegi, inclusiv, populaţiei, care pentru a-şi procura hrana necesară intră în localităţi, producând pagube însemnate, în primul rând ucigând animale domestice, dar nu o dată distrugând bunuri, rănind cetăţeni sau chiar răpind vieţi omeneşti. De fiecare dată am primit răspunsul că există cadrul legal pentru despăgubirea agricultorilor, şi mi s-a arătat că nu o dată tocmai omul rănit a fost vinovat, el a cauzat incidentul. Cu ocazia ultimelor evenimente tragice, doamna ministru a declarat că, pe de o parte, va mări numărul de urşi care pot fi vânaţi, pe de altă parte, va rezolva mutarea surplusului de populaţie. Umblând prin satele colegiului meu, din judeţul Covasna, ascultând plângerile oamenilor care nu şi-au primit despăgubirile chiar de ani de zile, care se tem din cauza unui posibil nou atac de prădători (urşi sau lupi), a trebuit să constat că din păcate şi de această dată promisiunile de la Bucureşti au rămas doar promisiuni, şi una din problemele majore ale locuitorilor zonelor montane din cele cinci judeţe a rămas în continuare nerezolvată. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD, să-şi prezinte declaraţia politică. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
			Domnul Vasile Mocanu: Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "USL trebuie să fie cu totul altceva decât PDL." Premierul Victor Ponta a fost întâmpinat la Iaşi, pe data de 14 octombrie, ca un oaspete de seamă şi de mare încredere. încurajările ieşenilor în perspectiva înfruntării electorale de pe 9 decembrie au reprezentat cea mai bună dovadă că Iaşiul este de partea USL. Ieşenii au credinţa că guvernarea USL va fi cu totul altceva decât guvernarea PDL, o guvernare care va urmări binele, şi nu răul românilor. De aceea, din nou, cu ocazia acestei vizite a premierului, au fost ridicate două dintre cele mai arzătoare probleme cu care se confruntă ieşenii. Prima a fost cea a sutelor de salariaţi disponiblizaţi de la CET. Din păcate, pentru că atunci când instituţia a intrat în insolvenţă nu s-au făcut demersurile legale pentru a se plăti salariile compensatorii, acestea - în valoare de circa 14 milioane de lei - nu pot fi încă plătite. Din fericire, reprezentanţii Primăriei Iaşi au anunţat încă de luna trecută că au dat drumul documentaţiei necesare, care va sta la baza hotărârii de guvern pentru plata salariilor compensatorii. Aşadar, problema CET va fi în sfârşit rezolvată. Filozofia socială a PDL, care arunca oamenii în stradă, fără niciun fel de scrupule, nu este acceptată de către USL. A doua problemă a fost, din nou, cea a aeroportului Iaşi. După ce, ani de zile, fosta conducere portocalie a consiliului judeţean a blocat proiectul aeroportului, antrenând instituţia în lungi şi penibile scandaluri, a venit vremea unei rezolvări înţelepte. Moldova este singura regiune a ţării care nu beneficiază de un aeroport modern, aspect care izolează şi mai mult Iaşiul. Prin urmare, premierul Ponta a anunţat că, în cel mai scurt timp, Guvernul va identifica modalitatea unei finanţări etapizate, în sumă totală de 50 de milioane de euro, a proiectului aeroportului internaţional. Ieşenii au credinţa că iresponsabilitatea fostei guvernări, care a risipit sume imense doar în folosul clientelei politice, este deja o poveste de domeniul trecutului. Ieşenii şi-au pus speranţa în noi. Trebuie să le dovedim ieşenilor că suntem cu totul altceva decât PDL. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul Gheorghe Ciocan? Nu este. Daţi-mi voie să prezint eu propria mea declaraţie politică, până când mai apar alţi colegi. Vă mulţumesc. (Coboară la tribună.) Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia politică pe care astăzi îmi permit s-o prezint în faţa unei săli supraaglomerate se intitulează: "Formarea şi educarea tinerei generaţii, aspect neglijat de actuala guvernare". În condiţiile societăţii contemporane, formarea profesională a tinerei generaţii este o problemă de mare actualitate. S-a vorbit mult în ultimele luni despre acest subiect, s-au dezvoltat adevărate polemici, s-au stârnit furtuni care i-au implicat artificial pe elevi, părinţi, profesori, deopotrivă. Dar, din nefericire, ceva concret nu a făcut nimeni. S-a pierdut mult timp pe la televiziuni dezbătându-se acest subiect, timp în care nu s-a mai gândit nimeni că în condiţiile în care rapida revoluţionare a ştiinţei şi tehnicii solicită din ce în ce mai mult participanţilor la producţie un orizont tehnic tot mai larg, pregătirea profesională a tinerilor este cu adevărat indispensabilă şi chiar nu poate fi neglijată. S-a cheltuit multă energie în tot felul de discuţii sterile din care oamenii nu au înţeles decât că elevii vor fi din nou trataţi drept nişte cobai, că se va opera din nou "modificarea schimbării". Ştim acest lucru cu toţii, îl trăim în familiile noastre, vedem la familiile prietenilor noştri cum copiii, deşi termină cu lauri pe frunte licee şi colegii de prestigiu, sunt totuşi departe de a-şi putea câştiga singuri existenţa, sunt de fapt incapabili să întreprindă o activitate practică. Stimaţi colegi, acum este momentul să lămurim câteva lucruri. Scopul educaţiei profesionale vizează formarea orizontului cultural-profesional, formarea unor priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe, necesare unei activităţi productive. Interdependenţa dintre cultura intelectuală şi cultura profesională asigură ceea ce lipseşte tinerilor care ies azi de pe băncile şcolilor, şi anume pregătirea de specialitate în profil larg. Numai astfel, absolvenţii vor avea posibilitatea de a se adapta la schimbările şi mutaţiile care au permanent loc în ştiinţă şi tehnică, atât la nivelul profesiunilor, cât şi al procesului de producţie. Pentru a se realiza această unitate dintre cultura intelectuală şi cultura profesională este necesar ca în cadrul procesului de învăţământ să se imprime o finalitate tehnologică a cunoştinţelor ştiinţifice predate şi asimilate la diferite discipline. Aceasta este ceea ce lipseşte, de fapt: concretizarea, finalitatea didactică. Aceasta nu impune neapărat schimbări drastice în cadrul sistemului de învăţământ, modificări făcute sub presiune şi care să producă alte şi alte ecouri negative propagate la nesfârşit. Soluţia corectă este simplă, şi anume încurajarea şi dezvoltarea învăţământului profesional, pentru a se mai recupera ceea ce se mai poate dintr-o generaţie de elevi până acum cam nepregătiţi pentru susţinerea unui bacalaureat de nivel înalt. De aici şi rata mare a eşecului înregistrat. Deocamdată, pentru a se atenua consecinţele nefaste ale acestei politici educaţionale iresponsabile care se aplică în prezent, este suficient doar ca în activitatea de predare-învăţare să se evidenţieze şi să se demonstreze, de fiecare dată, valenţele aplicative ale noţiunilor, principiilor, legilor şi teoriilor ştiinţifice fundamentale, multiplele acţiuni şi interacţiuni dintre acestea şi procesul de producţie. Obţinerea unei diplome nu ar trebui să fie, stimaţi colegi, un scop în sine. Diploma ar trebui să reprezinte cu adevărat certificarea unei competenţe, a unei calificări. Ea ar trebui sa aibă o valoare reală, să reflecte nişte abilităţi practice, dobândite în urma studiilor absolvite. Dar, aşa cum se întâmplă într-o economie de piaţă atunci când oferta depăşeşte cu mult cererea, diplomele şi certificatele emise şi distribuite pe bandă rulantă nu mai au niciun fel de valoare reală. Stimaţi colegi, Este foarte simplu ca predarea disciplinelor ştiinţifice în şcoli să vizeze educaţia practică, tehnologică, a elevilor. Este simplu ca aceştia să înţeleagă şi să-şi însuşească temeinic toate cunoştinţele ştiinţifice, iar profesorii să sesizeze interacţiunile dintre acestea în procesul de producţie. După aceasta, nu mai este decât un pas până la aplicarea lor într-o activitate practică. Şi dacă ne gândim că asemenea obiective se pot realiza nu numai în interiorul unei discipline, ci în toate domeniile de cunoaştere şi activitate, într-o viziune inter şi transdisciplinară, atunci ne întrebăm, fără însă a mai spera că vom mai primi şi un răspuns: care este, oare, motivul pentru care actualii guvernanţi nu trec la fapte? Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.) Stimaţi colegi, Nemaexistând parlamentari deputaţi dornici să-şi citească declaraţia politică de la tribuna Camerei, daţi-mi voie să-i amintesc pe cei care au preferat s-o depună în scris la Secretariatul Camerei Deputaţilor. Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii deputaţi: Stelică Iacob Strugaru, Ioan Balan şi Marius Rogin. Din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna deputat Sonia Drăghici, domnii deputaţi Dorel Covaci şi Gheorghe Ciocan. Din partea Grupului parlamentar al PNL: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Gerea, Mihai Lupu şi Eugen Nicolăescu. Da, a mai depus-o în scris şi doamna deputat Maria Stavrositu, din partea Grupului parlamentar al PDL. Cu acestea, stimaţi colegi, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice la nivelul Camerei Deputaţilor. Ne revedem la ora 10,00 în plenul reunit al celor două Camere. Până atunci, să auzim numai de bine. Doamne-ajută tuturor!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Penibilul Boc revine" Emil Boc şi-a propus să îşi depăşească propriile limite de penibilitate pe care le-a stabilit în perioada în care a fost întâiul premier-marionetă al guvernului Băsescu. Cu toate că la prima vedere acest lucru ar părea imposibil, micuţul Boc a reuşit. Simbolul slugărniciei şi al incompetenţei guvernamentale, al incapabilului înscăunat şef peste o gaşcă de alţi incapabili, Emil Boc s-a trezit făcând declaraţii despre guvernul actual: "Amatorism, penibilitate şi incompetenţă, acestea sunt cuvintele care reprezintă actualul guvern, şi incapacitatea de a gestiona un guvern in interes public." Ascultându-l, îţi vine să crezi că se uită în oglindă şi îşi face autocritica. Exact acestea au fost calităţile acestui personaj caraghios şi ale echipei sale: amatorism, penibilitate şi incapacitate, cărora li s-au adăugat tupeul forţat la maxim şi celebra (deja) aroganţă portocalie. Atât de scurtă să îi fie memoria umilului şef încât să nu îşi mai amintească prăpădul pe care l-a lăsat în momentul în care a fost debarcat de la şefia guvernului? Sau îşi imaginează că românii suferă de amnezie? Îi propun un exerciţiu de memorie acestui personaj care se trezeşte vorbind: să ne amintim de "competenţa" şi "profesionalismul" cu care a "tratat" Institutul de Chirurgie Cardiovasculară şi Transplant din Târgu Mureş. Dintr-un condei, cu cinism şi maximă incompetenţă, a reuşit marea performanţă de a desfiinţa singurul institut din România unde erau făcute operaţii pe cord la nou-născuţi şi sugari. A uitat, oare, că amatorismul guvernului său a cauzat decesul multor pacienţi care se aflau pe lista de aşteptare? Despre ce incompetenţă îşi permite să vorbească acest nepriceput ? Despre măiestria prin care Institutul de Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu" din Bucureşti trebuia să supravieţuiască în decembrie 2011 cu 87 de lei? Sau despre închiderea unor spitale şi pacienţii morţi în faţa porţilor ferecate ale acestora? "Dezastru" - acesta este cuvântul potrivit pentru situaţia în care echipa Boc a adus sistemul sanitar! Pentru aceasta, dar şi pentru multe altele, penibilul Emil ar trebui să se ascundă. Guvernarea sa a fost o ruşine care a sărăcit, a îmbolnăvit şi a învrăjbit. Dacă ar mai avea un pic de bun-simţ şi de decenţă, Boc s-ar limita la oraşul pe care îl administrează, şi-ar demonstra acolo măiestria de cântăreţ, dansator, tăietor de lemne şi vatman, şi nu ar mai invada spaţiul public cu apariţia sa caraghioasă. Declaraţiile actuale ale fostului premier au exact efect invers celui scontat. Pentru binele PDL - ARD, penibilul Boc nu ar trebui să revină, ci să rămână în anonimat!
			Domnul Marin Almăjanu: "USL a reparat şi nedreptatea făcută de guvernele PDL mamelor: indemnizaţia pentru creşterea copilului revine din noiembrie la 85%." USL a promis că va avea drept prioritate, imediat după intrarea sa la guvernare, să elimine toate măsurile antisociale îndreptate împotriva românilor, care au fost luate de dezastruoasele guverne ale PDL, şi cred că demonstrează în fiecare săptămână că se ţine de cuvânt. Cele mai importante măsuri promise de noi sunt cele care se referă la sprijinirea familiei şi asigurarea unui nivel de trai decent pentru fiecare categorie socială. În acest sens, la propunerea ministrului liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a fost aprobată recent majorarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din media veniturilor nete ale persoanei. Astfel, indemnizaţiile mărite vor începe să fie acordate în luna noiembrie pentru drepturile lunii octombrie 2012, având în vedere că plata se efectuează în luna curentă pentru luna anterioară. De asemenea, am stabilit ca procentul de 85% să se aplice şi pentru persoanele care vor naşte sau vor adopta/lua în plasament sau în tutelă un copil începând cu această lună. Alte modificări importante pe care le-am adus legii respective se referă la păstrarea pragurilor în ceea ce priveşte perioada concediului şi nivelul indemnizaţiei: astfel, indemnizaţia maximă este de 1200 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani şi de 3400 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an sau 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Noi, reprezentanţii USL în Parlament, considerăm că modificările pe care le-am aprobat vor avea un impact în special pentru beneficiarii de indemnizaţii pentru creşterea copilului cu venituri mici, în această situaţie fiind circa 50% din totalul beneficiarilor, care primesc valoarea minimă de 600 RON. Este important, de asemenea, să precizăm faptul că sumele care trebuie să asigure plata indemnizaţiilor majorate pentru anul acesta pot fi suportate din bugetul alocat Ministerului Muncii fără a crea distorsiuni, adică fără a fi depăşite alocările primite prin legea bugetară anuală. Prin decizia de majorare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% Guvernul USL consideră că a remediat încă o greşeală nedreaptă făcută de guvernările PDL care, cu o nepăsare ieşită din comun, în plină perioadă de criză, au aruncat deliberat o altă povară nejustificată pe umerii familiilor, reducând cu 15% în 2010, fără niciun sens economic, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copiilor.
			Domnul Gheorghe Antochi: "Demagogia unor politicieni este mai gravă decât seceta acestui an!" În urmă cu o săptămână, plenul Camerei Deputaţilor a dezbătut moţiunea simplă a Grupului parlamentar al PDL, intitulată "Dăunătorii USL distrug agricultura". Poate nu aş fi făcut această declaraţie politică dacă nu m-ar fi îngrijorat puternic atât stilul pamfletar, lipsit de realism, al conţinutului moţiunii, cât şi intervenţiile demagogice ale reprezentanţilor PDL. Nu voi încerca să minimizez cele 10 aspecte criticate de moţiunea simplă şi nici să justific unele neajunsuri semnalate în activitatea ministrului şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar voi sublinia şi cu această ocazie că într-adevăr starea agriculturii româneşti este gravă, şi asta nu ca urmare a măsurilor luate în ultimele 5 luni de ministrul Daniel Constantin, ci datorită dezinteresului guvernamental condamnabil din ultimii ani, faţă de acest sector important al economiei naţionale. Invocând mereu lipsa resurselor financiare în această perioadă am investit extrem de puţin în agricultură, crescând vulnerabilitatea activităţilor din producţia vegetală faţă de condiţiile meteorologice nefavorabile, determinate de schimbările climatice din ce în ce mai frecvente şi de mai mare intensitate. Pe de altă parte, resursele financiare limitate ale producătorilor agricoli şi interesul scăzut al finanţatorilor au accentuat decalajul tehnologic şi de productivitate între competitorii pieţei produselor agroalimentare din Uniunea Europeană. Sprijinul guvernamental al ultimilor ani a fost insuficient şi s-a acordat mai ales pentru interese de protecţie socială, fără a stimula performanţa şi eficienţa economică. De aceea, în acest sector s-au creat mari dezechilibre între producţia vegetală şi producţia animală, între costul resurselor şi produselor agroalimentare, între importuri şi exporturi, între producţia fiscalizată şi cea nefiscalizată şi multe altele, care au demotivat operatorii din agricultură şi au îndepărtat investitorii potenţiali de acest sector. Cu excepţia producţiei vegetale realizate în anul 2011, când precipitaţiile din perioada de vegetaţie au asigurat o producţie superioară mediei ultimilor ani, în perioada 2009-2012 s-au înregistrat producţii medii pe hectar şi cap de animal de circa 40-60% din cele realizate de producătorii ţărilor cu agricultură dezvoltată. Am analizat zilele trecute rezultatele obţinute în producţia vegetală şi în zootehnie faţă de ceea ce s-a proiectat de către specialiştii PDL pentru perioada 2009-2013. Astfel, efectivele de animale au scăzut în perioada 2009-2011 cu 400 mii bovine, cu 13,4 milioane păsări şi cu 1,7 milioane porci. La fel, şi producţia animalieră a scăzut cu 400 mii tone la carnea de bovină, cu 20 mii tone la carnea de pasăre, cu 3 milioane hl. la lapte, şi peste 720 milioane la ouă. Îmi amintesc câte intervenţii s-au făcut în comisii şi în plen la aprobarea bugetului agriculturii pentru 2010, 2011 şi 2012, şi cu câtă încăpăţânare, coaliţia de la guvernare a respins toate amendamentele, chiar dacă erau avizate favorabil de comisiile pentru agricultură şi pentru buget-finanţe de la Senat şi Camera Deputaţilor. Ce importantă ar fi fost o strategie naţională pentru dezvoltarea agriculturii, promisă de la Preşedintele României, până la fiecare din cei 5 miniştri ai agriculturii din ultimii 4 ani, strategie asumată şi respectată de toate forţele politice parlamentare, care să nu mai fi permis politizarea excesivă a tuturor autorităţilor şi instituţiilor din domeniul agriculturii, ori de câte ori s-a schimbat majoritatea parlamentară! Ce păcat că în actuala legislatură, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, formată din mulţi oameni cu înaltă pregătire şi îndelungată experienţă profesională, comisie care a dat în acest mandat şi 2 miniştri ai agriculturii, nu a reuşit să impună unele reglementări legislative importante pentru agricultură şi agricultori, cum ar fi: facilitarea lucrărilor de cadastru financiar, de comasare a terenurilor agricole, de limitare a scoaterilor din circuitul agricol fără recuperare, de combatere a concurenţei neloiale şi a importurilor evazioniste din piaţa produselor agroalimentare şi încă multe altele. De aceea, acum, la final de mandat, îmi exprim totala mea dezamăgire faţă de această neputinţă colectivă! Aşa că cele 10 aspecte invocate de moţiune nu se datorează activităţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din ultimele 5 luni, ci cauzelor mai înainte prezentate de către autorii şi susţinătorii moţiunii. Aceştia sunt mai responsabili decât cei care încearcă în prezent să corecteze greşelile anterioare. Dar, în afara aspectelor semnalate, care pot fi mai degrabă considerate o severă autocritică a gravelor erori din politica agrară a României din perioada în care colegii noştri din PDL au susţinut guvernele Boc şi Ungureanu, aş vrea să atrag atenţia şi asupra modului în care această moţiune a fost redactată şi prezentată, a expresiilor şi comparaţiilor folosite. De aceea, discuţiile politicianiste, demagogice care au avut loc şi cu această ocazie nu vor contribui în nici un caz la redresarea gravelor probleme cu care se confruntă agricultura şi agricultorii din ţara noastră!
			Domnul Teodor Atanasiu: "Guvernul USL respectă ceea ce a promis" Înainte de intrarea sa la guvernare, USL a promis că va repara nedreptăţile făcute de PDL românilor şi dovedeşte acum că îşi respectă cuvântul dat. Încă din primele sale zile de guvernare, Guvernul Ponta a luat unele măsuri pentru îndreptarea greşelilor flagrante făcute de guvernarea Traian Băsescu-Boc-Ungureanu tuturor categoriilor sociale sau profesionale: salariaţi bugetari, întreprinzători privaţi, pensionari, mame, asistenţi sociali sau persoane cu dizabilităţi. Astfel, Guvernul USL a început, încă din vară, restituirea sumelor reţinute abuziv pensionarilor de către guvernele PDL, precum şi reîntregirea salariilor bugetarilor cu 8% din luna iunie, iar restul de 7,4% se vor aloca începând cu 1 decembrie a.c. De asemenea, Guvernul Ponta consideră că închiderea a peste 100 de spitale a fost una dintre cele mai proaste decizii luate de către PDL, care nu a avut nicidecum efectul invocat de domnul Boc şi ai săi miniştri, ci a reprezentat doar o altă măsură aberantă, care a pus în dificultate sute de mii de români cu probleme de sănătate! De aceea, noi am început redeschiderea spitalelor închise în mod iresponsabil de guvernările portocalii anterioare! O altă promisiune a USL, referitoare la sprijinirea mediului de afaceri, a fost de asemenea demarată prin susţinerea unui set de măsuri economice, una dintre acestea fiind plata TVA la încasare pentru firmele cu cifră de afaceri mai mică de 500 de mii de euro. Una dintre cele mai importante realizări ale Guvernului USL în domeniul economic este aceea că a îndeplinit angajamentul României privind consolidarea fiscală. Este o performanţă demnă de menţionat, dacă ţinem seama, pe de o parte, de evoluţia deficitului bugetar în ultimii ani, iar pe de altă parte, de presiunile care existau asupra deficitului în luna mai, odată cu venirea la guvernare a USL. Dar cea mai importantă ţintă a USL rămâne stoparea jafului incredibil din banii publici pe care l-a practicat atât PDL, prin reprezentanţii săi, cât şi printr-o numeroasă clientelă afiliată acestuia! Astfel, Guvernul Ponta a oprit deja derularea contractelor pe care le avea Hidroelectrica cu "băieţii deştepţi", a salvat Poşta Română din situaţia critică în care o adusese guvernul Boc, a pus capăt alocărilor discreţionare de fonduri publice pe care miniştrii PDL le împărţeau exclusiv pe criterii politice. Suntem de acord că suntem abia la începutul reparării dezastrului lăsat în urmă de PDL şi că mai sunt foarte multe măsuri radicale de luat pentru a putea relansa într-adevăr economia şi pentru a le reda românilor complet speranţa că au dreptul la un trai decent, în propria lor ţară! Deocamdată este foarte important faptul că am reuşit să stopăm declinul economiei şi să închidem, rând pe rând, robinetele alimentării sifonărilor din banii publici!
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Există bani în buget pentru pensii, salarii şi spitale pentru sfârşitul acestui an" Construcţia bugetului de stat pentru anul 2012 a fost fundamental greşită. S-a pornit de la premisa că economia va creşte de la sine şi că absorbţia fondurilor europene va creşte semnificativ, odată cu aceasta şi cofinanţarea, fără însă să existe elemente factuale care să crească încasările. Spre deosebire de anul trecut, nici agricultura şi nici resursele venite de la românii din străinătate nu au ajutat la creşterea veniturilor bugetare, care să permită o rectificare pe plus în perioada verii. Premierul României a anunţat că pentru o lună şi jumătate, de la jumătatea lui noiembrie până la sfârşitul anului, nu există resurse alocate în bugetul de stat gândit de PDL pentru finanţarea spitalelor, plata unor cheltuieli curente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi acoperirea unei părţi a pensiilor. Regret să văd faptul că o bună parte a colegilor care au generat această situaţie nefericită s-au repezit să vorbească despre faptul că USL nu reuşeşte să repare destul de repede dezastrul creat. Mi se pare atitudinea incendiatorului care a pus focul şi se plânge de pompieri că nu sting mai repede incendiul. Vestea bună pentru români este următoarea: există suficiente resurse pentru plata salariilor şi pensiilor ca să fie acoperit acest sfârşit de an. Mai mult decât atât, există bani şi pentru spitale şi şcoli. Guvernul condus de Victor Ponta a identificat deja aceste fonduri şi le va orienta către zonele care sunt în pericol de a rămâne subfinanţate. Cetăţenii nu trebuie să-şi facă griji că se va repeta situaţia din 2009, când bugetarii au fost trimişi în concedii forţate acasă pentru că nu existau bani în vistierie. Niciodată, atât timp cât USL va conduce România, interesele oamenilor nu vor fi puse pe planul doi. Noi am înţeles că românii s-au săturat de austeritate şi că nu aceasta poate fi calea ieşirii din criză. Credem că este mai bine să stimulezi şi să încurajezi oamenii prin pârghii pozitive decât prin elemente negative, aşa cum au fost tăierile de pensii şi salarii. Vreau să laud Executivul condus de Victor Ponta şi pentru un alt lucru în gestionarea acestei situaţii - dă dovadă că este foarte operativ şi reacţionează rapid. Dacă la Guvernul Boc ar fi durat luni de zile de discuţii intensive pentru a se lua atitudine, Cabinetul USL ia măsuri din timp. Şi o face respectând angajamentele pe care ni le-am luat în faţa Comisiei Europene şi a FMI. Deşi se vor acoperi toate pensiile şi toate salariile, dar şi cheltuielile de funcţionare ale spitalelor, nu se pune problema unei creşteri a deficitului bugetar deasupra a ceea ce s-a stabilit deja. În final, aş vrea să punctez determinarea continuă a USL de a creşte nivelul veniturilor românilor. Reîntregirea salariilor bugetarilor se va face, aşa cum s-a stabilit, începând cu luna decembrie a acestui an. De asemenea, indexarea pensiilor este prevăzută pentru anul viitor. Oamenii au suferit destul în cei trei ani de austeritate constantă aplicată de guvernele Boc şi Ungureanu. E timpul să aibă mai multă speranţă în viitor şi mai multă încredere în politicienii care conduc această ţară.
			Domnul Gheorghe Ciocan: "Tineretul - speranţa ţării pentru viitor" Am participat vineri, 12 octombrie, la conferinţa de alegeri a Organizaţiei de Tineret a PSD Negreşti-Oaş. M-am bucurat că am fost în rândul unor tineri bine pregătiţi, care ştiu ce vor, care ştiu să aleagă ce este mai bine şi marea majoritate sunt deja realizaţi prin afaceri personale de succes. Acesta este tineretul pe care cu toţii îl dorim în faţă şi eu sunt convins că, odată ce vor ajunge la guvernare, vor fi oameni cu adevărat dedicaţi şi dornici de a dezvolta România la adevăratul ei potenţial. Cu toţii auzim din multe părţi că toţi politicienii sunt o apă şi un pământ şi trebuie să vă spun că nu este adevărat. Există foarte mulţi oameni tineri ce îşi doresc o şansă reală în politică, dar din cauză că nu îşi pot permite financiar campanii prin care să se facă cunoscuţi publicului larg, nu pot evolua pe scara politică. Şi astfel, nu ajung în poziţia de a face o schimbare reală, palpabilă pentru cetăţenii României. Se vorbeşte foarte mult despre şomajul în rândurile tinerilor, despre greutatea cu care absolvenţii îşi găsesc locuri de muncă şi despre corelaţia redusă (sau chiar inexistentă) între programa de învăţământ din şcoală şi cerinţele pieţei muncii. Se vorbeşte mult mai puţin despre alternativa pe care o reprezintă libera iniţiativă, micile afaceri private, ce reprezintă baza economică a altor state. În loc să se vehiculeze ideea conflictului între generaţii ar trebui să valorificăm diferenţele dintre noi şi cei tineri şi prospeţimea lor, creativitatea şi dorinţa lor de a se implica, de a realiza imposibilul. Toate acestea să le punem alături cu înţelepciunea şi experienţa noastră de viaţă. Să nu-i criticăm, să nu-i judecăm, să le dăm voie să greşească, să îi încurajăm să fie ei înşişi!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Refuzul coplăţii, pedepsit penal" Solicit Ministerului Sănătăţii demararea programelor promise în urmă cu şase luni, ce sunt centrate pe problemele nerezolvate ale sistemului medical. vreau adoptarea urgentă de către majoritatea parlamentară a proiectului legislativ privind eliminarea coplăţii, aflat de două luni pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, şi sunt îngrijorat de amploarea traseismului de idei din actualul parlament. Domnii de la Ministerul de interne au un nou motiv de îngrijorare. Ministerul Sănătăţii a devenit primul poliţist al ţării, descoperind peste noapte problema majoră a sistemului sanitar: centura de siguranţă de la ambulanţă. După şase luni în care tot am sperat să se demareze promisiunile privind finalizarea şi aprobarea noului proiect de lege a sănătăţii, implementarea unui proiect-pilot cu privire la salarizarea diferenţiată, în funcţie de performanţă, a personalului din sistemul sanitar, creşterea accesibilităţii populaţiei vulnerabile la servicii medicale, înfiinţarea centrelor multifuncţionale în zonele în care şi-au încetat activitatea spitalele considerate ineficiente, pentru creşterea accesibilităţii populaţiei la servicii medicale de specialitate, înfiinţarea de noi centre de primire urgenţe în zonele cu risc crescut, promovarea consumului de medicamente generice pentru populaţie (medicamente mai ieftine, dar la fel de eficiente) sistemul merge tot cu frâna trasă. Malpraxisul copiloţilor care nu ştiu sau nu pot să aducă medicina românească pe un traseu european ne costă în fiecare oră şapte morţi, dar nimeni nu răspunde pentru asta. Este impardonabil să constaţi abia după jumătate de an că puţinele spitalele rămase riscă să se închidă din cauza deficitului de 700 de milioane de lei, dar se dă în permanenţă vina pe centura de siguranţă a acarilor Păun ce mai lucrează încă în sistemul medical. S-a tot promis accelerarea măsurilor vizând tratarea celor trei boli ale sistemului medical: subfinanţarea, corupţia şi calitatea actului medical, prin alocarea a 6% din PIB pentru sănătate, depolitizarea, deblocarea posturilor din sistem şi asigurarea unei salarizări decente pentru cei care mai rămân în această ţară, dar am primit măsuri pompieristice, ce pot susţine propaganda întâiului doctor al ţării. Aştept cu nerăbdare comasarea MS cu MI. Pacienţilor le vor fi destinate măcar aceleaşi sume precum cele pentru deţinuţi, pompierii vor înlocui rapid deficitul de cadre de la ambulanţă, operaţiile vor fi făcute, în lipsă de spitale, pe cerul patriei, în elicoptere SRI, iar cei care vor refuza coplata vor fi arestaţi pentru abateri de la codul rutier. Am tot solicitat susţinerea acestor domni pentru adoptarea legii privind eliminarea coplăţii. Eliminarea coplăţii a fost clamată pe vremea opoziţiei, dar traseismul de idei în drumul spre putere a făcut ca acest proiect să fie abandonat. Cer astăzi premierului României şi ministrului sănătăţii să ne redea centura de siguranţă în faţa bolii printr-un aviz favorabil în eliminarea coplăţii.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Râia şi păduchii din educaţie" Constat incidenţa crescută a bolilor legate de condiţiile precare de igienă şi vrea introducerea urgentă a educaţiei pentru sănătate în unităţile de învăţământ. 1,5% din elevii din învăţământul preuniversitar au probleme de sănătate. Unul din trei are păduchi iar 3% au râie. În fiecare şcoală există cel puţin un copil (în medie 2,5 pe unitate de învăţământ) ce suferă de o boală contagioasă ce ar putea fi prevenită prin educaţia pentru sănătate. Dincolo de condiţiile socioeconomice precare, dincolo de faptul că Regiunea de Nord-Est este una dintre cele mai sărace şi bolnave din Europa există acel factor educaţional ce poate influenţa evoluţia acestor boli şi astăzi şi în viitor. De cele mai multe ori acel clasic "spală-te pe mâini!" nu este cunoscut sau este ignorat, pentru că nu se cunosc consecinţele lipsei de igienă. Când aceste ore de educaţie pentru sănătate se vor face în şcoli de către medici şi asistenţi, respectând necesităţile fiecărei grupe de vârstă, vom putea controla cu succes aceste afecţiuni. Fără apă şi săpun, fără utilizarea batistei, fără măsuri minimale privind modul de alimentaţie şi stilul de viaţă vom rămâne doar să ne minunăm că suntem pe primul loc în Europa la TBC sau că înregistrăm o adevărată epidemie a obezităţii. Pentru a citi în ambele sensuri mens sano in corpore sano e nevoie doar de educaţie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Criză fără precedent: unul din trei români nu beneficiază de transfuzii" Solicit Ministrului Sănătăţii măsuri urgente pentru rezolvarea crizei sângelui. voi iniţia un proiect legislativ menit să încurajeze donarea de sânge. consider că actuala criză a sângelui din spitalele din România se datorează şi achiziţionării celor cinci centre mobile de recoltare de către Ministerul Sănătăţii şi vreau ca premierul şi organele abilitate să demareze o anchetă privind modalitatea cheltuirii unui milion de euro pentru aceste centre în condiţiile în care, cu aceşti bani, se puteau găsi peste 70.000 de donatori, ce ar fi asigurat suplimentar peste 32.000 de litri de sânge. Spitalele din Iaşi se confruntă cu o criză fără precedent: necesarul de sânge pentru efectuarea intervenţiilor chirurgicale. Criza se datorează înjumătăţirii numărului de donatori, fiind zile în care se înregistrează doar treizeci, iar reprezentanţii centrului de transfuzii au fost nevoiţi să apeleze la ajutorul instituţiilor publice pentru a asigura cantitatea de sânge necesară. Situaţia este dramatică şi la nivel naţional. Unul din trei români nu beneficiază de transfuzii atunci când are nevoie, iar pentru restul sângele este donat doar în situaţii critice, de rude sau de prieteni. Şi asta pentru că doar 1,7% din populaţia României donează sânge într-un an, de trei ori mai puţin decât media europeană (6%). Este dificil de explicat de ce un popor atât de solidar precum românii se situează pe penultimul loc în Europa la numărul de donatori, devansând cu greu Albania. Puţinii donatori sunt descurajaţi atât de timpii mari de aşteptare la centrele de transfuzii, cât şi de facilităţile minimale oferite: pentru cei 450 ml de sânge donaţi - 63 de lei în tichete valorice, o zi liberă. Deşi recoltarea în sine durează câteva minute se ajunge la cozi de câteva ore prin lipsa de personal, datorată blocării posturilor din sistem şi salarizării mizerabile. România nu dispune de o bancă de sânge la care să apeleze în caz de calamităţi, deşi această bancă este prevăzută în legea privind organizarea şi funcţionarea activităţii de transfuzie sangvină. Preocupat cu "investirea" unui milion de euro pe centre mobile de recoltare, a căror eficienţă nu a fost încă dovedită, ministerul nu a decis în ce condiţii şi când va fi înfiinţată această bancă ce poate fi aprovizionată în timpul campaniilor de recoltare. Criza poate fi rezolvată prin măsuri menite a încuraja donarea de sânge. Unele dintre acestea ţin de activitatea guvernamentală, iar altele vor fi asigurate prin proiectul meu legislativ, ce îşi propune o creştere la 2,5% a donatorilor, ce ar asigura minimul necesar de sânge în flux continuu în spitalele din România.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Atunci când salvăm vieţi suntem în misiune. Protejaţi-ne!" Cer parlamentului o nouă încadrare juridică pentru cei care agresează personalul medical. Aş vrea ca această lege să se numească legea Dan Velcelean, după numele doctorului din localitatea timişeană Variaş, ucis pe 13 iulie 2008 cu un cuţit de bucătărie. consider că legea privind înăsprirea sancţiunilor celor care agresează personalul medical aflat în misiune, aflată pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor cu propunerea de adoptare, trebuie să asigure descurajarea acestor fapte şi propune încadrarea la omor calificat, pedepsit cu 25 de ani de închisoare, a celor care ucid personalul medical aflat în misiune. În urmă cu mai bine de doi ani am propus parlamentului un proiect legislativ privind înăsprirea pedepselor pentru cei care agresează personalul medical aflat în misiune. Motivele acestei legi sunt clare: pe de o parte, din ce în ce mai mulţi dintre cei care încearcă să salveze vieţi sunt agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi, de multe ori chiar de către cei cărora le salvează viaţa, iar pe de altă parte, aşa zisele sisteme în care s-au investit sute de mii de euro au dovedit doar că nu există mijloace eficiente de protecţie sau acestea sunt iluzorii. Consider că sancţionarea actelor de violenţă împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permiţând cadrelor medicale să poată acţiona eficient în interesul pacienţilor. Proiectul legislativ ajunge în plen în variantă guvernamentală, iniţiată în martie 2012, la doi ani după ce am depus în parlament proiectul meu de lege pe această temă. Nu pot să nu remarc îmblânzirea acestor pedepse în proiectul guvernamental ce, în afară de meritul copy-paste, pare că duce în derizoriu o astfel de iniţiativă. Proiectul guvernamental propune amenzi sau maxim 12 ani de închisoare pentru cei vinovaţi de vătămare corporală gravă. Reamintesc şi faptul că proiectul meu legislativ prevedea autosesizarea organelor abilitate pentru rezolvarea acestor cazuri, pe când proiectul guvernamental trimite victimele să bată la poarta diverselor instituţii. Proiectul meu prevedea şi o asigurare de viaţă implicită pentru cei care mor la datorie. Se uită prea uşor coşmarul ce-l trăiesc colegii mei din Unităţile de Primire a Urgenţelor şi de la ambulanţă, făcuţi răspunzători de deteriorarea continuă a condiţiilor în care se desfăşoară actul medical şi de neajunsurile unui sistem dominat de subfinanţare, corupţie, ineficienţă. Am luptat pentru ca acest proiect legislativ să se realizeze. Vreau ca el să poarte numele doctorului Velcelean, căzut la datorie, şi cer parlamentului ca pedepsele să fie similare cu cele pentru ultraj, fără posibilitatea reducerii acestora, iar în cazul omorului, acesta să fie încadrat la omor calificat, pentru că această lege să fie cu adevărat un instrument de prevenţie eficient.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Camera Deputaţilor a adoptat proiectul legislativ privind înăsprirea pedepselor pentru cei care agresează personalul medical" Consider că adoptarea proiectului legislativ privind înăsprirea pedepselor împotriva celor care agresează personalul medical aflat în misiune este un prim pas pentru ameliorarea condiţiilor de lucru şi a statutului personalului medical. am depus în urmă cu doi ani primul proiect legislativ pe această temă, considerând că astfel se va descuraja agresivitatea şi se vor asigura condiţii mai bune pentru tratamentul pacienţilor. Am luptat doi ani pentru ca acest proiect legislativ să se realizeze şi vreau ca el să poarte numele doctorului Velcelean, căzut la datorie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Nimic surprinzător. Candidez!" Nimic surprinzător. Întotdeauna am făcut ceea ce am crezut eu că trebuie, că este mai urgent pentru oameni, şi nu ce îmi cerea partidul, care urmărea alte interese. De aceea, nu m-am încadrat niciodată în ceea ce ei numesc "disciplina de partid". Cât despre viitorul meu, voi candida, atât timp cât voi şti că sunt dorit de oameni, chiar dacă partidele nu mă agreează pentru stilul meu direct şi pentru adevărurile spuse, care i-au deranjat pe unii sau alţii. Nimic surprinzător. Întotdeauna am făcut doar ceea ce trebuie, ceea ce este urgent pentru oameni, şi nu ceea ce îmi cerea partidul care urmărea alte interese. De aceea nu m-am încadrat niciodată în ceea ce ei numesc "disciplina de partid". Am reuşit să fiu primul la luările de cuvânt în plen, pe locul al doilea ca număr de propuneri legislative şi în primii zece parlamentari în privinţa legilor adoptate. Cine şi de ce ar renunţa la un parlamentar care a obţinut de unul singur de cinci ori mai multe voturi decât partidul la locale? Le e frică de faptul că am pus mereu sănătatea şi prosperitatea oamenilor mai presus de interesul de partid. Cât despre viitor... Candidez pentru că sunt dorit de oameni, chiar dacă partidele nu mă agreează pentru stilul meu direct şi pentru adevărurile spuse, care i-au deranjat pe unii sau pe alţii. Candidez pentru cei umiliţi şi sărăciţi de nepăsarea aşa-zişilor politicieni. Românii sunt cei care decid în ce măsură aceşti candidaţi îi pot reprezenta.
			Domnul Iulian Vladu: "Domnul Ponta, rea-voinţă sau incompetenţă?" Probabil ar fi o jignire adusă domnului prim-ministru Ponta dacă l-aş acuza de rea-voinţă. Mi-am dat seama că este vorba doar de incompetenţă şi de inconsecvenţă. Ce a făcut domnul Ponta? A venit la guvernare cu o paletă largă de "beneficii": "circul" suspendării preşedintelui ţării, acuzele liderilor europeni cu privire la încălcarea statului de drept în România de către guvern, reîntregirea salariilor (negociată de fostul guvern cu FMI dar "asumată" de Guvernul Ponta) sau redeschiderea spitalelor (chiar şi cele care nu îndeplineau criteriile de performanţă), tăierea banilor alocaţi investiţiilor, de 5% din PIB alocaţi de către guvernul Boc etc. Cum poate, politicianul de prim-plan al politicii româneşti, să facă declaraţii atât de inconştiente, care să releve nu numai neputinţa şi lipsa de cunoştinţe economice, dar şi nepriceperea în sfera politicului. În fapt, incompetenţa politicianului Ponta este definită de declaraţiile halucinante pe care le face zi de zi. Mai mult, demagogia care-i defineşte cariera politică este completată de propria neputinţă în a fi consecvent, propriile declaraţii ale primului-ministru fiind contradictorii de la o zi la alta, probabil în funcţie de dispoziţia domniei sale. Declaraţia făcută de prim-ministrul ţării, de importanţă vitală pentru ceea ce înseamnă credibilitatea investitorilor, chiar şi a propriilor cetăţeni în actele guvernului român, că nu are bani de pensii şi salarii, că nu are bani pentru buna funcţionare a sistemului sanitar cu numai 2 luni înainte de alegeri, îl defineşte nu numai pe Victor Ponta ca politician, dar şi maniera în care este condusă această ţară. În fapt, să vii şi să afirmi, după ce faci o rectificare bugetară, că nu mai sunt bani de pensii şi salarii, este greu de imaginat. Pentru că un lucru este sigur, nu toată lumea înţelege ce este o rectificare, dar să afirmi, la aproape un an de la căderea Guvernului Boc, după ce ai redeschis spitale închise pentru ineficienţa managementului şi pentru economii la bugetul de stat, după declaraţii de genul "Guvernul are încasări cu 4,5 miliarde de lei mai mari de la preluarea guvernării", după acţiuni care mai de care mai eficiente în gestionarea treburilor ţării, precum eliminarea "băieţilor deştepţi", să afirmi că nu vei mai avea bani în ultimele luni ale guvernării din cauza guvernului Boc este o jignire adusă tuturor cetăţenilor de bună-credinţă, care ştiu să facă diferenţa între vorbe şi fapte. Sper că nu sunteţi surprinşi, domnilor guvernanţi, de ce aţi scăzut atât de mult în sondaje în ceea ce priveşte intenţia de vot pro USL? În fapt, domnilor guvernanţi, poate nu toţi cetăţenii au cunoştinţe economice, dar sigur au observat cum "marea" reîntregire a salariilor a fost eliminată de creşterea spectaculoasă a preţurilor cu 1,18% numai în luna septembrie, de facturile mărite la energie, alimente, combustibil, a căror creştere este "datorată" tot guvernării PSD, de creşterea ratelor la bănci, cum privatizările erau la mare căutare pentru buzunarele unor anumiţi politicieni. Aşadar, eficienţa guvernării dumneavoastră este reflectată şi în cifra spectaculoasă a inflaţiei, de 5,33%, cu mult peste estimările BNR, de 3.2%. În fapt, ce aţi oferit românilor în afară de circul suspendării preşedintelui, cu uriaşele sale costuri financiare? Discursuri, discursuri, discursuri... şi acelea lipsite de noimă şi de consecvenţă. Prin urmare, aţi venit la guvernare, ca de fiecare dată, ajutaţi de demagogie şi consecvenţă în arta minciunii, şi guvernaţi ajutaţi de aceleaşi mijloace. Este trist şi îngrijorător pentru viitorul cetăţenilor acestor ţări, pentru ceea ce înseamnă credibilitate pe plan extern, pentru orice om care consideră că timpul vorbelor este de mult apus. Din păcate, acesta va fi apus abia după două luni, când USL va primi "roadele" muncii sale. Din fericire, după puţine, dar "grele", luni de guvernare.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "PNL susţine măsuri pentru îmbunătăţirea pe termen lung a sistemului de sănătate" Zilele trecute, noi, parlamentarii PNL am iniţiat şi depus pentru dezbatere şi aprobare în Parlament o iniţiativă legislativă menită să îmbunătăţească în mod semnificativ sistemul de sănătate, prin reducerea substanţială a cheltuielilor, prin utilizarea mult mai eficientă a fondurilor publice şi nu în ultimul rând, prin implementarea unor programe de sănătate care să aibă rol de prevenţie. Această iniţiativă reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de prevenţie în sănătate. Noi, parlamentarii PNL considerăm că statul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea sistemului de sănătate şi a serviciilor oferite de acesta, dar şi pentru asigurarea unei creşteri continue a calităţii vieţii. În acest sens, PNL crede că printr-o lege coerentă a prevenţiei în sănătate, derulată pe termen lung, care să fie transpusă în proiecte şi programe pe termen mediu şi scurt şi care, bineînţeles, să şi fie finanţate în mod corespunzător, se vor obţine şi rezultatele scontate: o incidenţă, cu mult diminuată, în rândul populaţiei a numeroase boli care fac ravagii în prezent! PNL a experimentat deja un program naţional de prevenţie, în anii 2007-2008 din perioada guvernării liberale, şi anume cel al unui pachet de analize gratuite, prin care s-au depistat din timp diverse afecţiuni de sănătate şi stadiile acestora pentru milioane de români, aceştia putând fi astfel direcţionaţi, în timp util, către tratamentele specifice necesare. Din păcate, PDL a stopat încă din 2009 acest program foarte apreciat de peste 80% din populaţie, dar şi de către alte ţări, unele dintre ele preluând acest proiect! PDL nu a pus niciun moment accent pe îmbunătăţirea sistemului de sănătate, şi de aceea acesta a intrat într-un cerc vicios. Astăzi, orice analiză pertinentă poate evidenţia foarte uşor numeroasele dezechilibre ale sistemul sanitar, pentru că banii se cheltuiesc discreţionar. Banii asiguraţilor nu mai ajung nici pentru tratare, iar pentru prevenire, care costă şi mai puţin şi creează o stare de sănătate mai bună, nici nu se pune problema să fie alocaţi! De aceea, parlamentarii liberali, cu sprijinul comisiei pentru sănătate a PNL şi a organizaţiei femeilor liberale, au iniţiat un proiect de lege prin care activitatea de prevenţie în sănătate să devină obligatorie, să se întemeieze pe o strategie naţională elaborată de specialişti, să se deruleze pe bază de programe cu finanţarea aferentă aprobate de Parlament, să se urmărească şi să se raporteze periodic asupra modului de îndeplinire a programelor de prevenţie, actul normativ stabilind, totodată, înfiinţarea şi organizarea unei instituţii responsabile de această activitate. Guvernele PDL nu numai că nu au luat nicio măsură care să aducă beneficii reale sistemului sau care să aibă măcar rolul de a debloca numeroasele probleme apărute, ba chiar şi-a dat toată silinţa pentru a implementa colapsul în domeniu sănătăţii, prin practicarea unei subfinanţări grave, care a condus la cronicizare şi haos.
			Domnul Dorel Covaci: "Agricultura în 2012" Jocul ipocrit de imagine al PDL, obsesia de a se reinventa, reloca, de a îmbrăca o "blană" nouă, imaculată, care să-i ascundă urmele la alegerile parlamentare frizează ridicolul, ba chiar decrepitudinea. Dacă în urmă cu nici două săptămâni, foştii miniştri PDL ai agriculturii susţineau strategia Guvernului USL pe acest domeniu, în cadrul dezbaterilor din comisiile parlamentare de specialitate acum s-au sucit, împreună cu întreg partidul, şi s-au gândit că n-ar fi rău să zboare capetele celor care au gândit şi au acţionat mai bine decât ei, în doar câteva luni de guvernare. Din 2008 şi până în 2012, sumele alocate prin bugetul de stat pentru agricultură au scăzut de la an la an. Pentru anul 2012, ministrul PDL al agriculturii a avut alocată cea mai mică sumă a ultimilor ani, urmând să acopere necesarul de fonduri doar până în luna mai. Deşi în toamna lui 2011 s-a încercat obţinerea unui buget mai mare pentru acest domeniu, acest demers a fost respins de majoritatea parlamentară, susţinătoare a măsurilor Guvernului Boc. Se miza pe o îmbunătăţire a atragerii fondurilor europene, fapt care nu s-a întâmplat, ba, dimpotrivă. Mai mult, subvenţia pe hectar pentru anul agricol 2011-2012, deşi a fost trâmbiţată ca fiind una consistentă, în cele din urmă s-a rezumat la 132 euro pe hectar, din care bugetul statului a contribuit cu doar 12 euro. Prin ordonanţele Guvernului Boc au fost concediaţi mii de oameni care gestionau sistemul îmbunătăţirilor funciare, iar 30% din infrastructura de irigaţii a ţării a fost vândută la fier vechi, într-o amplă acţiune de vandalizare a bunurilor ţării. Tot în timpul guvernării PDL, evaziunea fiscală a crescut alarmant, prin aplicarea măsurii creşterii TVA, ajungând la 70% în sectorul panificaţiei. Faptul că agricultura constituie o prioritate naţională pentru USL rezidă şi din aprobarea unei suplimentări consistente de 100 milioane euro la actuala rectificare bugetară, eveniment în premieră după anii de guvernare portocalie. În prezent, fermierii primesc un nivel de sprijin maxim admis de către Comisia Europeană. Anul 2012 a fost unul dificil din toate punctele de vedere. Seceta a constituit factorul determinant al scăderii producţiilor, creşterii preţurilor şi, implicit, al scăderii veniturilor populaţiei. Bugetul agriculturii nu a putut acoperi toate imensele pagube produse. Cu toate acestea, guvernul USL a implementat un pachet de măsuri care să atenueze impactul secetei: - Acordarea unui ajutor financiar de 100 ron/hectar, până la o limită de 10 hectare cultivate, şi creşterea subvenţiei la 170 euro la hectar, pentru acest an. La acest efort financiar se adaugă şi o creştere a subvenţiei cuprinsă între 70 şi 90 ron/cap de ovine şi bovine. Desigur că nu este suficient, iar pierderile sunt cu mult mai mari, însă bugetul de stat nu poate suporta mai mult. - Stimularea suprafeţelor care pot fi irigate de către fermieri, prin reducerea preţului la energie cu 20%. Astfel, suprafaţa irigată a crescut cu 50.000 de hectare. Fermierul plăteşte acum doar energia pe care o consumă utilizând sistemul de irigaţie. Pierderile din sistem nu se mai contabilizează la beneficiar (agricultor). O altă măsură interesantă a Guvernului Ponta în domeniul agriculturii este crearea unei pieţe de desfacere a produselor româneşti în hipermarketurile din România, pentru încurajarea, promovarea şi sprijinul producţiei autohtone, aşa-numitul colţ al produselor româneşti. Acesta este contextul depunerii moţiunii PDL pe agricultură. Miza, alegerile parlamentare şi obţinerea unui procent bun, prin mânjirea cu propriile mizerii pdl-iste, a oponenţilor. Aproape ne-am obişnuit ca cei care au comis grave abuzuri, erori de acţiune şi au dus sistemul la colaps să ceară sancţionarea celor care sunt mai profesionişti, mai bine intenţionaţi şi mai dornici să rezolve situaţia creată. Poate în loc de jocuri politice ipocrite ar trebui să ne preocupe pe toţi construirea unui buget pe anul 2013 care să asigure un echilibru optim între domeniile cele mai importante de interes naţional: sănătatea, educaţia, agricultura, economia, investiţiile, protecţia socială, în condiţiile în care veniturile bugetare sunt încă scăzute. Priorităţile trebuie stabilite cu mult discernământ şi seriozitate. Oricum, agricultura nu poate rămâne cu doar 0,816 din PIB, aşa cum a avut în acest an. Stimaţi parlamentari, creşterea performanţei în agricultură, stimularea şi diversificarea producţiilor nu se pot obţine fără un sprijin consistent din partea structurilor responsabile. Este imperios necesară stimularea iniţiativelor de atragere a fondurilor europene, în special pentru înfiinţarea şi modernizarea fermelor agricole, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rurale, producerea şi valorificarea unor produse tradiţionale şi ecologice, identificarea unor pieţe de desfacere a produselor şi adaptarea la cerinţele acestora. Totodată, subvenţiile de stat ar trebui să reprezinte un factor de sprijin în special pentru agricultura de subzistenţă şi semisubzistenţă, care, din nefericire, cuprinde o bună parte din terenul cultivat al ţării. Din perspectiva agricolă a orizonturilor 2013-2015 şi 2015-2020, Guvernul, indiferent care va fi acesta, Parlamentul, dar şi organizaţiile profesionale ale agricultorilor trebuie să gândească un mod pragmatic de sprijin pentru agricultori şi pentru zonele rurale, să identifice surse sigure, stabile de finanţare şi să delimiteze clar răspunderile administraţiilor centrale şi locale.
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "PNL susţine o reformă reală a sistemului de sănătate" În timp ce PDL a adus în colaps sistemul de sănătate din România, printr-o neglijare totală a problemelor acestuia, dar şi printr-o subfinanţare fără precedent, prin desfiinţarea fără nicio logică a zeci de spitale, dar şi prin tăierea fondurilor necesare derulării unor importante programe de sănătate, invocând permanent cuvântul reformă drept o puerilă motivaţie a deciziilor luate, PNL propune măsuri reale de îmbunătăţire a sistemului de sănătate, cu efecte pozitive pe termen lung. Guvernele Boc şi Ungureanu au demonstrat prin acţiunile lor faptul că îi dispreţuiesc pe români. Altfel, unde am putea încadra oare mulţimea nesfârşită de decizii în defavoarea românilor, pe care le-au luat fostele guverne? Modul discreţionar şi profund iresponsabil, prin care premierii Boc şi Ungureanu au înţeles să aloce fondurile bugetare are o singură semnificaţie: ei au considerat că sunt prioritare acele cheltuieli fără număr din banii publici necesare exclusiv confortului lor personal, decât sănătatea populaţiei României, modernizarea sistemului de sănătate şi cheltuirea eficientă a fondurilor bugetare alocate domeniului. Fostele guverne ale PDL au alocat în cei patru ani de guvernare din ce în ce mai puţini bani sistemului de sănătate, ajungând să blocheze efectiv activitatea spitalelor şi să gonească din sistem mii de medici şi asistente. Dacă, în 2008, Guvernul Tăriceanu aloca pentru investiţii în sănătate 943 milioane lei, faţă de 755,4 milioane în anul precedent, Guvernul Boc aloca în 2009 cu 20% mai puţin. Bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a fost, în 2010, de 15,7 miliarde lei, faţă de 18 miliarde în 2009, iar pentru 2011, CNAS a avut alocat un buget de 16,5 miliarde lei (circa 3,9 miliarde euro), cu 7% mai puţin decât în anul precedent. Deci, guvernelor PDL le-a păsat atât de mult de sănătate încât, în fiecare an, au amputat generos fondurile necesare bolnavilor. PNL consideră că sistemul de sănătate funcţionează din ce în ce mai prost şi din cauza faptului că banii alocaţi nu produc nicidecum efectele aşteptate de cetăţeni şi nu reuşesc să le ofere acestora servicii de calitate. De aceea noi, parlamentarii PNL, am depus săptămâna trecută în Parlament pentru dezbatere şi adoptare o iniţiativă legislativă care pune accent pe prevenţia în sănătate şi pe eficientizarea cheltuielilor prin programe de prevenire a bolilor. Activitatea de prevenţie trebuie să se realizeze în conformitate cu o strategie naţională pe termen lung de 15-20 de ani, care să fie transpusă în programe pe termen mediu şi scurt, care la rândul lor să fie susţinute medical şi financiar pentru a se ajunge la efectele preconizate. PNL a experimentat în guvernarea liberală cunoscutul program de prevenţie "Analize gratuite", derulat în perioada 2007 - 2008, care a fost apreciat pozitiv de peste 80% din populaţie. Acesta a fost ulterior preluat şi de alte ţări din lume, situând România în cadrul Uniunii Europene pe primul loc în 2008 în ceea ce priveşte sumele alocate prevenţiei, tocmai ca urmare a programului menţionat. Cu toate acestea, din 2009 programul a fost abandonat de guvernul PDL. Noi, liberalii, credem că statul român are obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, iar prevenţia constituie un factor esenţial în acest sens.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Cetatea Alba Iulia, în sărbătoare: 90 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria" Cetatea Alba Iulia a găzduit luni, 15 octombrie 2012, unul dintre cele mai importante evenimente cultural-istorice din ultimii 22 de ani. Autorităţile locale au marcat încoronarea primului rege al României Mari, Ferdinand, şi a Reginei Maria, moment ce a avut loc în urmă cu 90 de ani la Catedrala Reîntregirii. Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, pe 15 octombrie 1922, a fost prima înscăunare a unor monarhi în perioada României Mari, după ce ţara s-a unit cu Basarabia, Transilvania şi Bucovina de Nord. La acea dată, încoronarea Regilor Ferdinand şi Maria a adus la Alba Iulia peste 80.000 de oameni, alături de numeroşi reprezentanţi ai tuturor corpurilor diplomatice din Europa, dar şi din Statele Unite ale Americii şi Japonia, în acest fel localitatea cu 9.000 de suflete ajungând pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Altfel spus, la ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria a fost prezentă toată crema diplomatică a vremii, fapt ce a semnificat o largă recunoaştere internaţională a noii realităţi naţionale statale. Astăzi putem spune că evenimentul a fost singurul de acest gen din istoria României în care toate forţele politice s-au aflat în armonie şi au uitat de disputele politice. Cu acel prilej, regele Ferdinand se adresează către ţară cu Proclamaţia Încoronării în care a arătat ce îşi doreşte să înfăptuiască pentru poporul său: "Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron, am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget, eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun român şi Rege. (...) Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu: Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă Patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă întru viaţă de armonie şi dreptate socială. (...) Vreau ca în timpul Domniei Mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări. (...)". Discursul regelui Ferdinand era atunci un mesaj de o modestie remarcabilă, plin de speranţă şi gânduri moderne pentru întreaga societate a acelor vremuri. Astăzi ar trebui să fie un punct de reflecţie pentru cei care se ceartă pe scena politică, uitând de cele mai multe ori de problemele reale ale oamenilor. Evenimentul de ieri s-a bucurat de prezenţa Alteţelor Lor regale Principesa Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae ai României, fiind pentru prima oară după cel de-al Doilea Război Mondial când familia regală călătoreşte cu trenul regal pentru a participa la ceremonii de importanţă pentru întreaga societate românească.
			Domnul Mircia Giurgiu: "Problema dependenţei de jocurile de noroc în rândul minorilor" Având în vedere prevalenţa semnificativă a jocului - problemă şi patologic - de noroc atât a copiilor şi adolescenţilor, de 4 până la 5 ori mai frecvent la această vârstă decât la vârsta adultă, cât şi a adulţilor, se impun măsuri de prevenţie a acestei patologii. România nu are o politică clară în acest sens şi este nevoie ca aceasta să se alinieze la practicile altor state europene. În acest sens s-a înfiinţat la Cluj-Napoca prima Asociaţie de studiu a jocurilor de noroc care a început să realizeze primul grup de jucători anonimi şi prima conferinţă pe această temă din ţară. În cazul jucătorilor de noroc sunt afectaţi toţi membrii familiei şi aparţinătorii, calculul fiind de 10 la 1 jucător. Această patologie este asociată în 20% din cazuri cu tentativă de suicid de multe ori reuşite. Costurile acestei tulburări sunt extrem de mari, ele putând fi reduse prin programe de prevenţie la care ar putea conlucra Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii. Pentru toate aceste argumente, dar şi din alte considerente, trebuie modificată Legea nr. 246 din 14 decembrie 2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.
			Domnul Ioan Balan: "Bugetul USL fără bani!" "În prima zi când vom ajunge la guvernare vom reîntregi salarii, vom creşte pensii, vom reduce fiscalitatea, vom reduce TVA, vom ... vom....". Cine nu-şi aduce aminte de toate promisiunile demagogice pe care USL le profera în desfrâu, ori de câte ori avea ocazia, ori de câte ori dorea să atace o guvernare de dreapta, care a reuşit să treacă România prin valurile crizei. Şi, cu toate acestea, au ajuns acum o jumătate de an la putere. Ce au îndeplinit ei din toate cele propuse? Au majorat salariile nominale cu 8% şi le-au redus printr-o inflaţie de peste 5% şi o depreciere de curs tot de peste 5%. Ce au primit ca moştenire "grea" la preluarea guvernării? Vă reamintesc eu: peste 5 miliarde de lei, sub forma unei rezerve bugetare, ca garanţie bugetară pentru zile grele. Unde sunt aceşti bani? Victor Ponta şi USL refuză să informeze populaţia unde s-au scurs banii românilor. Mai mult, prin masacrul democraţiei din vara acestui an, au fost obligaţi să extindă şi ţinta de deficit bugetar convenit cu organismele financiare internaţionale. Parcă după modelul domnului Daniel Constantin, care înjura guvernul din care încă mai face parte, şi Victor Ponta a declarat în acest weekend că guvernul nu mai are bani pentru ultimele 45 de zile ale anului, pentru că guvernul Boc nu a prevăzut bani. Câtă demagogie! Nici măcar Ion Iliescu nu putea să meargă până aici! Domnule Ponta, ori uitaţi, ori nu încetaţi să minţiţi nici în zile sfinte. Bugetul pe ultimele 4 luni ale anului Victor Ponta l-a făcut! În data de 23 august 2012, zi sfântă pentru partidul dumneavoastră, aţi considerat de cuviinţă să sărbătoriţi socialismul românesc printr-o măcelărire a bugetului de stat. Cum? Prin Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 23 august 2012, Victor Ponta a construit noul buget de stat pe ultimele 4 luni. A uitat să prevadă Victor Ponta alocări bugetare pentru acestea?! Nu, doamnelor şi domnilor, Ponta minte! A minţit din prima zi de mandat şi o face consecvent de fiecare dată când vorbeşte. De dimineaţă nu avea bani în buget, iar trei ore mai târziu i-a găsit. Unde? Acolo unde de fapt erau! În toată istoria sa, România nu a avut un guvern şi un prim-ministru care să batjocorească soarta românilor, să trimită în mod intenţionat semnale false către pieţele internaţionale şi investitorii străini. În istoria românilor nu am avut un prim-ministru care să nu fie interesat de guvernare nicio clipă, care să discute 99% din timpul alocat guvernării despre Traian Băsescu, care să ducă la rang de virtute furtul, incompatibilitatea şi falsul. Ceea ce nu ştie Ponta este faptul că românii urăsc minciuna, iar mai devreme sau mai târziu îi vor demonstra aceasta prim-ministrului mincinos.
			Domnul Mihai Lupu: "Încă o grea povară lăsată românilor de către echipa Boc-Ungureanu: tăierea subvenţiilor pentru căldură" Vă mai amintiţi de prezicătorul PDL, fostul ministru al muncii, domnul Lăzăroiu - unul dintre preferaţii locatarului de la Cotroceni -, cel care a propus tăierea subvenţiilor la căldură şi care îşi argumenta această idee aberantă prin afirmaţia că sistemul de asistenţă socială este "construit de partide pentru a mulge bugetul de stat în scopuri electorale"? Domnul Lăzăroiu nu a luat, niciun moment, în calcul starea de sărăcie lucie în care au fost aruncaţi milioane de români, ca urmare a austerităţilor de tot felul pe care le-au impus continuu, la foc automat, guvernele PDL şi domnul Băsescu. Astfel, ministrul Lăzăroiu a propus anul trecut încă o grea tăiere, iar premierul Boc a aprobat fără să clipească, lăsând peste 1.400.000 de familii fără subvenţii la căldură chiar înainte de iarna trecută, şi aceasta s-a întâmplat, bineînţeles, după ce le fuseseră deja reduse drastic românilor veniturile. Adică, generoasa echipă pdl-istă a mai adăugat la lista ei, din categoria măsurilor profund antisociale, şi retragerea subvenţiei acordate sistemului de încălzire prin CET-uri, fără să se gândească la consecinţe, aruncând complet responsabilitatea în curtea primăriilor. Ba, mai mult decât atât, Guvernul Boc a folosit eliminarea subvenţiilor ca pe o altă armă de luptă în campaniile electorale, aceasta fiind doar o măsură sută la sută politică, ţinând cont de faptul că, ulterior, alocarea fondurilor necesare primăriilor a fost făcută de către miniştrii PDL exclusiv pe criterii politice. Nu putem uita faptul că iarna trecută, mii de localnici ai unor oraşe în care edilii erau reprezentanţi ai USL au trebuit să îndure frigul. Primarii USL s-au găsit în imposibilitatea de a asigura costurile cu încălzirea şi apa caldă localităţilor pe care le conduceau, iar, pe de altă parte, primarii PDL primeau bani cu nemiluita de la bugetul de stat împărţit de domnul Boc după culoarea politică. Guvernul Ponta, împreună cu reprezentanţii primăriilor, caută soluţii viabile pentru a rezolva problema subvenţiilor pentru căldură tăiate de guvernul Boc. Guvernul USL consideră că una dintre cele mai eficiente soluţii este sprijinirea primăriilor pentru modernizarea sistemului de termoficare. Astfel, Guvernul va sprijini financiar, în perioada următoare, primăriile pentru a moderniza sistemele de termoficare, astfel încât acestea să aibă pierderi minime, ceea ce va reduce semnificativ factura la încălzire. Cea mai bună metodă considerăm că ar fi trecerea treptată la un sistem fără subvenţii, prin reducerea semnificativă a costurilor sistemului de termoficare. Decizia de tăiere brutală a subvenţiei la căldură luată de guvernul Boc, fără a veni la schimb cu un plan, pe termen lung, de regândire a sistemului de termoficare sau măcar cu câteva soluţii de reducere a costurilor CET-urilor, nu a fost altceva decât o altă măsură de austeritate, impusă la pachet românilor, împreună cu altele, la fel de rele şi împovărătoare pentru fiecare familie din România, cum au fost şi tăierile salariale masive, creşterea fulminantă a TVA sau impozitarea ilegală a pensiilor.
			Domnul Costică Macaleţi: "15 octombrie - Ziua Bastonului Alb" Declaraţia mea politică se referă la sărbătorirea Zilei Internaţionale a Nevăzătorului. Ziua Internaţională a Nevăzătorilor, denumită şi Ziua Bastonului Alb, a fost instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia. În fapt, ziua de 15 octombrie a fost proclamată Ziua Bastonului Alb de către preşedintele SUA, Lyndon B. Johnson, la 6 octombrie 1964. Ulterior, acest eveniment a căpătat un caracter internaţional, ziua fiind sărbătorită pe întregul mapamond. Bastonul alb nu este doar un instrument care poate fi folosit pentru obţinerea independenţei, fiind totodată un simbol al persoanelor nevăzătoare în societate. Pentru a onora realizările persoanelor oarbe sau cu deficienţe de vedere, în data de 15 Octombrie este sărbătorită anual Ziua Bastonului Alb. Timp de secole, bastonul a fost folosit doar ca un instrument de călătorie, abia în secolul al XX-lea fiind promovat pentru a fi folosit de către nevăzători, ca un simbol de avertizare. Acest nou rol al bastonului alb îşi are originea în deceniile dintre cele două războaie mondiale. James Biggs din Bristol a pretins că a inventat bastonul alb în 1921. După un accident în care şi-a pierdut vederea el a trebuit să se readapteze şi, simţindu-se ameninţat de traficul din jurul casei, a hotărât să-şi picteze bastonul în alb pentru a fi mai vizibil pentru şoferi. Totuşi, abia 10 ani mai târziu bastonul alb şi-a stabilit prezenţa în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o campanie pentru o mişcare naţională a bastonului alb în Franţa. Campania a fost menţionată în ziarele britanice, conducând la o acţiune similară sponsorizată de către Cluburile Rotary în tot Regatul Unit. În America de Nord introducerea bastonului alb a fost atribuită organizaţiei Lions Clubs International. În 1930, un membru al clubului a observat un nevăzător încercând să se deplaseze pe o stradă aglomerată folosind un baston negru. Realizând că bastonul negru nu era vizibil de către şoferi, Clubul a decis să picteze bastonul în alb pentru a-i creşte vizibilitatea în rândul participanţilor la trafic. În 1931, Clubul a iniţiat un program naţional pentru promovarea utilizării bastonului alb de către persoanele nevăzătoare. De-a lungul anilor ’20 şi ’30, persoanele nevăzătoare au umblat cu bastoanele ţinute în diagonală într-o poziţie fixă, bastonul căpătând un rol simbolic, fiind un element de identificare, dar la întoarcerea veteranilor orbi din cel de-al doilea război mondial forma şi utilizarea sa a fost modificată în încercarea de a-i ajuta pe veterani să revină la un stil de viaţă participativ la domiciliu. Doctorul Richard Hoover a creat bastonul lung conceput pentru a fi folosit ca dispozitiv de mobilitate, astfel bastonul revenind la rolul iniţial, dar în acelaşi timp fiind menţinut şi rolul simbolic. Susţin, în calitate de parlamentar, dar mai ales de om, drepturile persoanelor cu dizabilităţi la un trai demn printre semenii lor într-o societate care ne tratează şi ne respectă pe toţi la fel.
			Doamna Manuela Mitrea: "Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei" 17 octombrie este o zi fără semnificaţie pentru mulţi dintre noi. cu toate acestea, ea reprezintă Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. În ultimul deceniu al mileniului trecut, Organizaţia Naţiunilor Unite a acordat o atenţie sporită acestei teme, iar în anul 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii". Oficial, România este a doua ţară săracă din UE, potrivit clasamentelor naţiunilor în funcţie de performanţele economice, realizate de instituţiile financiare internaţionale. În România anului 2012, din cauza sărăciei oamenii emigrează, ajung să-şi vândă organele, să-şi abandoneze copiii sau chiar să ceară să fie eutanasiaţi, şi asta pentru că sunt disperaţi că nu mai au cu ce să trăiască. Sute de mii de oameni nu au un loc de muncă, salariile bugetarilor au fost diminuate, pensiile sunt mici, iar mulţi dintre aceşti oameni nu au bani pentru medicamente sau pâine. În tot acest timp, preţurile cresc mereu. Nu trebuie să ne mai întrebăm cum s-a ajuns în această situaţie, nu trebuie să dăm vina pe criză, ci pe cei care au guvernat în ultimii ani luând măsuri de austeritate extrem de dure pentru populaţie: de la încercarea de tăiere a pensiilor la interzicerea cumulului pensiei cu salariul, de la diminuarea salariilor bugetarilor la închiderea spitalelor, şcolilor şi grădiniţelor. Acum, cei care au luat măsurile de sărăcire a românilor încearcă să spună oamenilor că au făcut bine ţării şi că nu au nicio vină pentru această situaţie, în timp ce o altă guvernare trebuie să îndrepte lucrurile. Nelson Mandela a spus că "Eradicarea sărăciei nu este un gest de caritate. Este un act de justiţie", însă pentru o mare parte din români eradicarea sărăciei este doar o poveste, nimeni nu mai crede că acest lucru se poate întâmpla. Pentru români nu mai contează vorbele, ci faptele, aşa că haideţi să le demonstrăm românilor că nu doar promitem, ci şi facem.
			Domnul Ioan Munteanu: "Din nou despre moţiune... Moţiune simplă pe agricultură iniţiată de către PDL?!" A fost bine-venită, desigur, această iniţiativă a PDL-iştilor, pentru că ne-a oferit un nou prilej de a vorbi despre problemele cu care se confruntă producătorii agricoli în această perioadă atât de grea. Şi totuşi, nu ştiu cum să caracterizez decizia lor: obrăznicie curaj, tupeu, sfidare, iresponsabilitate... Să distrugi tot ceea ce se poate şi apoi să dai vina pe alţii! Numai cei de la PDL puteau să gândească şi să procedeze în felul acesta. Ei vorbesc despre incompetenţă, ei, care din 2009 şi până la căderea Guvernului MRU n-au făcut nimic altceva decât să demonstreze ce înseamnă să fii incompetent? Tocmai cei din PDL s-au găsit să-l acuze pe ministrul Daniel Constantin că nu ştie să gestioneze problemele din agricultură? Cu siguranţă, dumnealor nu cunosc faptul că a gestiona înseamnă să ai resurse financiare, să ai buget. Or, bugetul pentru anul 2012 pe care l-a adoptat această formaţiune politică, aflată la acea vreme la putere, este cel mai mic buget din câte i-au revenit agriculturii în ultimii 20 de ani. Ar fi cazul să-şi reamintească dezbaterile pe buget, dar şi uşurinţa cu care ministrul agriculturii de atunci a acceptat acele fonduri de ruşine doar de teama să nu-şi piardă scaunul. Ei bine, acesta este momentul în care a început dezastrul cel mare... Eşti incompetent şi iresponsabil, în acelaşi timp, ca să vorbeşti despre irigaţii, tu, Guvern PDL care ai disponibilizat 3.500 dintre cei 5.000 de salariaţi de la ANIF. Prin OUG nr.82 n-a făcut niciun bine sistemului de irigaţii, dimpotrivă, a legalizat furtul, minciuna şi hoţia. Am atras atenţia în Comisia pentru Agricultură încă de atunci că prin măsurile preconizate nu se va asigura nici măcar paza pompelor şi a instalaţiilor. Cu totul alta ar fi fost situaţia în această vară secetoasă dacă nu s-ar fi dispus acele măsuri aberante. În acest context, PDL ar trebui să se ascundă, nu să acuze. Dar, în cazul lor, se aplică tactica strigă primul, loveşte primul, poate te va crede cineva. Pe data de 8 octombrie 2012 Camera Deputaţilor a adoptat OUG nr.82 care şi-a făcut deja efectul. Ce ne spun cei care au disponibilizat 3.500 de angajaţi? Că ei au propus angajarea unui număr de 900 de persoane (?!). Cine mai înţelege ceva din toată povestea asta atât de încâlcită? Vă spun că nimeni nu mai este dispus să înghită minciunile şi aberaţiile pe care ni le propun cei de la PDL, pentru că ştiu prea bine acum cu cine au avut de-a face. Se spunea în moţiune că acum s-au irigat 80 000 de hectare, dar eu vă asigur că în toamna anului 2011 nu s-au irigat decât 46.000 de hectare. Poate, în timp, vom reuşi să ajungem la cele 2 milioane hectare câte erau irigate înainte de 1990. Spunea recent un fost ministru PDL că "ar trebui o nouă filozofie pentru irigaţii". De ce n-a aplicat această "nouă filozofie" atâta vreme cât a fost la guvernare? Cine l-a împiedecat s-o aplice atunci când era la putere? De ce nu s-a spus nimic în textul moţiunii despre faptul că domnii PDL-işti nu au asigurat în anul 2011 cei 41 de euro din bugetul statului român? Alocând această sumă, s-ar fi asigurat o jumătate din banii necesari pentru înfiinţarea unui hectar din noua cultură de toamnă. În concluzie, această moţiune nu se justifică, pentru că ea nu-i decât un simplu text, scris şi argumentat în mod forţat, aşa cum ne-au obişnuit încă din timpul guvernării PDL-iste, adică o nouă încercare penibilă de a acuza şi de a blama, cu orice chip şi prin orice mijloace, pe cei din opoziţie. Textul conţine multe acuzaţii şi fabulaţii cărora ministrul Daniel Constantin le-a răspuns punctual, în mod argumentat, fără părtinirea şi înverşunarea din moţiunea redactată de către PDL-işti. Cert este faptul că, prin moţiunile depuse, PDL a încercat să şteargă din memoria românilor imaginea dezastrului pe care l-au provocat în toate domeniile de activitate. Fără succes însă, pentru că n-au făcut decât să le reamintească cine se face vinovat de starea în care se află ţara în aceasta perioadă foarte grea. Le mulţumim, de fapt, pentru această "contribuţie" în ceea ce priveşte scoaterea la lumină a adevărului adevărat. Dezbaterea parlamentară de astăzi a fost una necesară pentru că fiecare dintre cei care au urmărit-o are ceva de învăţat, de înţeles şi de pus în practica de zi cu zi. Iată încă un motiv pentru a le mulţumi iniţiatorilor moţiunii care vrând să vorbească despre incompetenţa altora, n-au făcut decât să deschidă ochii oamenilor asupra propriilor greşeli...
			Domnul Marius Rogin: "Mecanismul European de Stabilitate" Miniştrii de finanţe ai zonei euro înfiinţează fondul permanent de salvare Mecanismul European de Stabilitate (ESM), cu sediul la Luxemburg. Acesta are menirea de a salva de la faliment ţările membre înglodate în datorii. ESM va fi dotat în următoarele luni cu mai bine de 700 de miliarde de euro. ESM trebuie să fie capabil cel târziu în vara anului 2013, în calitate de instituţie europeană de sine stătătoare, să coordoneze acţiuni de salvare în beneficiul ţărilor cu dificultăţi din zona euro. Germanul Klaus Regling va fi directorul general al ESM. "Am pregătit totul ca ESM să poată funcţiona din prima zi ca un mecanism permanent de stabilizare a zonei euro", a declarat Regling în cadrul unei conferinţe de presă. La finalul procesului, aproximativ 100 de funcţionari vor lucra la Luxemburg, în cadrul noii organizaţii. Ei vor pune la dispoziţia ţărilor cu datorii şi a băncilor fondurile de care au nevoie. Cele 17 ţări membre ale zonei euro contribuie cu 80 de miliarde de euro, bani lichizi, la finanţarea ESM. Alte 620 de miliarde există sub formă de garanţii. Sprijinit de aceste sume şi garanţii, ESM va tranzacţiona pe pieţele internaţionale de capital obligaţiuni de stat, emise de ţările care se confruntă cu dificultăţi. Sumele astfel obţinute sunt virate apoi statelor care au emis obligaţiunile. ESM are permisiunea de a împrumuta maximum 500 de miliarde de euro din cele 700 de miliarde, cât va deţine în portofoliu. Restul vor fi păstrate în conturile proprii, pentru a oferi siguranţă investitorilor. Germania, în calitatea sa de membru principal al zonei euro, pune la dispoziţia Mecanismul European de Stabilitate 27% din capital. Pe locurile doi şi trei se clasează Franţa şi Italia. Guvernul de la Berlin îşi asumă un risc teoretic pentru 27% din 700 de miliarde de euro, adică pentru 190 de miliarde. Această sumă a fost deja aprobată de Bundestag, iar Curtea Constituţională de la Karlsruhe şi-a dat acordul în acest sens. Ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schäuble, este reprezentantul Germaniei în Consiliul Guvernatorilor ESM. Cei 17 guvernatori vor decide împreună, obligatoriu cu unanimitate, ce ţări au nevoie de ajutor, vor decide asupra sumelor şi condiţiilor. La nevoie, guvernatorii pot decide şi o suplimentare a capitalului propriu, cu acceptul legislativelor naţionale. Guvernul de la Madrid a anunţat că vrea să solicite 40 de miliarde de euro, pentru a-şi recapitaliza o serie de bănci ameninţate de faliment. Mecanismul European de Stabilitate poate să sprijine băncile direct, fără ca ţării din care face parte banca să-i crească automat datoria de stat. În plus, Mecanismul European de Stabilitate deţine o licenţă bancară, ceea ce-i permite şi să contracteze credite pe pieţele de capital.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Rezultatele exportului de fier vechi de la Revoluţie şi până astăzi" Scumpirea minereurilor şi a oţelului, dar şi preocuparea tot mai intensă de reciclare a deşeurilor existentă la nivel mondial au condus la înflorirea comerţului cu fier vechi. Ofertele pentru fier vechi sunt la tot pasul, iar preţurile ajung aproape de 500 de euro pe tonă. În România anului 2012, fierul pare o resursă inepuizabilă, provenită nu din minereurile din munţi, ci din construcţiile realizate înainte de 1989. Deşeurile metalice au ajuns astfel să constituie una dintre principalele mărfuri de export ale ţării noastre, în cantităţi duble comparativ cu volumul produselor metalice finite. Aceasta constituie tema declaraţiei mele de astăzi, pentru că doresc să îmi exprim public preocuparea în legătură cu problema combinatelor ajunse la fier vechi, a creşterii pieţei ilegale de deşeuri metalice şi a exporturilor ilegale din ultimii ani. Anual, peste 2 milioane de tone de deşeuri metalice sunt exportate din ţara noastră, cel mai important punct de ieşire fiind Portul Constanţa. Numai în 2010 prin punctul Constanţa s-a derulat 93,81% din traficul total. Potrivit datelor Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa, traficul total de fier vechi a crescut cu 61,88% în perioada 2005-2010. În prezent, pentru o tonă exportată de fier vechi se încasează cu cel puţin 100 de euro mai mult decât în ţară, la care se adaugă câştigurile rezultate din diferenţele de curs valutar. Astfel, de la Revoluţie şi până astăzi, au ajuns la export peste 30 de milioane de tone de deşeuri metalice, în valoare de peste14 miliarde de euro. Utilizarea eficientă şi sigură a resurselor globale din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra mediului înconjurător contribuie la calitatea generală a vieţii, atât pentru noi, dar mai ales pentru generaţiile următoare. Multe state europene ţin cont de faptul că resursele naturale sunt limitate şi se obţin prin costuri mari. Producerea de oţel din deşeuri de fier vechi reduce simţitor poluarea mediului, de asemenea, reciclarea fierului vechi conduce la economisirea de energie şi materii prime. Ţările occidentale ale UE au înţeles că reciclarea fierului vechi duce la reducerea potenţialului de poluare a aerului cu până la 86% şi a potenţialului de poluare a apelor cu până la 76% datorită faptului că minereul de fier are un conţinut mare de sulf. De cealaltă parte, în România, o mare parte dintre privatizările făcute în ultimii 22 de ani au avut drept unic scop vânzarea la fier vechi a celor mai multe dintre utilajele dobândite de noii proprietari. Astfel, în prezent, industria autohtonă de dinainte de 1989 s-a ales atât cu închiderea a sute de fabrici care au fost privatizate sau lichidate, cât şi cu uzine şi combinate abandonate sau demolate cu totul sau cu linii de producţie scoase din uz. Cea mai mare parte a utilajelor şi instalaţiilor a fost dezmembrată, tăiată bucăţi şi vândută drept fier vechi. Însă, numai o parte din fierul scos din zonele industriale figurează în acte. Marii păpuşari ai privatizărilor din industria românească au acaparat fabrici şi au făcut uz de toate armele pentru a le duce la fier vechi. Pentru că acţiunea se petrece pe domeniul privat şi nicio autoritate nu cântăreşte efectiv transporturile care ies de pe porţile uzinelor, hale imense şi clădiri au fost desfiinţate la propriu. În ultimii 22 de ani, din România au fost exportate peste 30 de milioane de tone de deşeuri metalice. Potrivit ultimelor date disponibile, numai în ultimii cinci ani valoarea deşeurilor de fontă, fier, oţel şi cupru exportate a fost de aproape 4 miliarde de euro. Începând cu anul 2011 statul român a aplicat metoda taxării inverse la exportul de fier vechi, ceea ce a înlăturat pericolul fraudării TVA, însă nu a rezolvat problema furturilor de fier vechi. Legislaţia care reglementează activitatea centrelor de colectare a fierului vechi este extrem de permisivă în ceea ce priveşte documentaţia care trebuie întocmită de achizitori. În prezent, centrele de colectare trebuie să posede doar o adeverinţă cu datele de identitate ale vânzătorului, care ulterior sunt refolosite pentru acoperirea unor cantităţi enorme colectate ilegal. Din acest motiv, solicit Guvernului să reactualizeze normele metodologice privind regulile de achiziţie a fierului vechi, acestea necesitând să fie mult mai stricte faţă cele stipulate în prezent.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: "Despre bacalaureatul profesional" Am participat ieri la şedinţa Comisiei de învăţământ, înlocuindu-l pe domnul deputat Anghel Stanciu. Am fost neplăcut impresionată de absenţa colegilor din opoziţie, cu 2 excepţii, ceea ce a făcut ca cvorumul de şedinţă să fie asigurat majoritar de deputaţii USL. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni, 8 octombrie a.c., cererea de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73/2010 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995, pe care a trimis-o Parlamentului României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României. Acest lucru făcea imperativă prezenţa membrilor Comisiei de învăţământ la dezbaterile ce urmau să aibă loc pe marginea unui subiect important. Din nefericire, nici importanţa temei, legată de bacalaureatul profesional, nici solicitarea Preşedintelui României nu au determinat pe colegii noştri, deputaţii PDL, să fie prezenţi la şedinţă. Se pare că nu au fost şi nu sunt realmente interesaţi de bunul mers al învăţământului românesc, aşa cum nu au acordat importanţa necesară nici altor teme abordate în cadrul şedinţei. Discuţiile purtate pe marginea temei bacalaureatului profesional au punctat aspecte educaţionale, economice şi sociale, fiind ştiut faptul că dacă avem un număr mai mare de persoane cu un nivel mai ridicat de educaţie, întreaga societate are de câştigat, în special piaţa muncii. Personal consider că facem paşi spre o etapă nouă în învăţământul românesc, în care se impune o diversificare a examenului de bacalaureat în funcţie de forma de învăţământ urmată anterior, aşa cum se practică şi în alte ţări europene. Chiar şi în perioada comunistă bacalaureatul se desfăşura diferenţiat, în funcţie de pregătirea liceală. Absenţa opoziţiei de la acest tip de dezbatere nu a fost benefică luării unei decizii, iar discursul singurului deputat PDL prezent a fost mai degrabă injurios, deloc constructiv, pe care l-am perceput de tip politicianist şi nu la nivelul cerut de tema abordată. O opoziţie prezentă, fermă, dar constructivă reprezintă o premisă a dialogului democratic, care nu permite aberaţii cum au fost cele de asumare a răspunderii guvernului pe legi importante sau guvernarea ŕ la long prin ordonanţe de urgenţă.
			Doamna Maria Stavrositu: "Partidele politice şi reprezentarea politică a femeilor - subiect foarte actual şi de o importanţă majoră pentru toate statele membre ale Consiliului Europei" În perioada 1-5 octombrie 2012, am participat la Cea de a patra parte a Sesiunii ordinare 2012 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care a avut loc la Strasbourg. Am susţinut în cadrul acestei sesiuni Raportul privind partidele politice şi reprezentarea politică a femeilor, document care a fost adoptat. Raportul abordează problematica reprezentativităţii femeilor în viaţa politică, atât la nivelul parlamentelor naţionale, cât şi în cadrul partidelor politice sau al delegaţiilor acestora din cadrul unor instituţii internaţionale. Subiectul este cu atât mai delicat cu cât situaţia femeilor care deţin diverse funcţii politice a fost şi rămâne o preocupare a multor instituţii şi organizaţii internaţionale, care caută soluţii viabile pentru creşterea proporţiei femeilor din politică, în condiţiile în care, la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei, doar aproximativ 23% dintre parlamentari sunt femei, proporţia acestora din totalul populaţiei depăşind 51%. Deşi în statele membre ale Consiliului Europei femeile reprezintă un procent de aproximativ 51%, la nivelul parlamentelor naţionale din aceste state doar aproximativ 23% dintre parlamentari sunt femei, doar în patru dintre statele membre ale Consiliului Europei proporţia femeilor care fac parte din parlamentele naţionale depăşeşte 40%: Andorra, Finlanda, Olanda şi Suedia. În opt dintre statele membre ale Consiliului Europei, femeile reprezintă între 30 şi 40% din parlamentarii aleşi, în 15 dintre acestea, ele reprezintă între 20 şi 30% dintre parlamentari, iar în celelalte 20, proporţia femeilor care ocupă funcţia de parlamentar este sub 20% din totalul parlamentarilor. Din păcate, România se află în ultima categorie de state, în care mai puţin de 20% dintre parlamentari sunt femei. Una dintre cele mai importante măsuri propuse de APCE pentru a se asigura de existenţa unor oportunităţi clare pentru femei atât în ceea ce priveşte candidatura şi reprezentarea acestora în cadrul instituţiilor alese vizează, în primul rând, statele care utilizează un sistem electoral al reprezentării proporţionale. Această măsură se referă la introducerea în cadrul legislaţiilor naţionale ale statelor membre a unor cote de reprezentare, conform cărora proporţia femeilor să reprezinte, în mod ideal, cel puţin 40% din totalul candidaţilor. Alte propuneri au vizat utilizarea unui algoritm de alternare a candidaţilor pe listele electorale în funcţie de gen, precum şi introducerea unor sancţiuni în caz de nerespectare a acestor recomandări. În ceea ce priveşte statele cu sisteme electorale majoritare, recomandările Adunării Parlamentare au vizat mai ales chestiuni legate de creşterea numărului de candidaţi femei în cadrul circumscripţiilor uninominale, precum şi de încurajarea partidelor politice să utilizeze, pentru alegerile interne, cote de reprezentare care să asigure o creştere a numărului de femei alese atât să deţină funcţii în cadrul partidului, cât şi pentru a candida pentru locuri în parlamentele naţionale. Pe de altă parte, măsurile care pot fi luate la nivelul partidelor politice includ asigurarea unui echilibru între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere, susţinerea unor programe de pregătire profesională a candidaţilor femei, includerea cotelor de reprezentare în interiorul partidelor sau implementarea unor programe şi strategii de promovare a egalităţii între sexe în cadrul partidelor politice. Un rol foarte important îl ocupă organizaţiile internaţionale, care s-au preocupat de reprezentarea femeilor în politică şi ale căror cercetări pot constitui surse importante de informare. Aici amintesc: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), Comisia Europeană, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), prin intermediul Biroului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului. În ceea ce priveşte situaţia statelor din Europa de Est, experienţa regimurilor comuniste şi dificultatea procesului de tranziţie către democraţie au îngreunat considerabil accesul femeilor în viaţa politică. România se numără printre aceste state, în care este clar că numărul femeilor parlamentar este mult prea mic în comparaţie cu numărul total de parlamentari, dar şi cu proporţia femeilor din totalul populaţiei. Unele partide politice au propus anumite cote interne de reprezentare, aflate între 25 şi 30%, însă aceste propuneri nu s-au concretizat, în ultimul deceniu, la niciun scrutin, fie el local, naţional sau european. Mai mult decât atât, o creştere a proporţiei de femei care să ocupe locuri în Parlament ar trebui dublată şi de disponibilitatea partidelor politice, nu doar de a le promova pe acestea ca şi candidaţi, ci de a le plasa pe locuri eligibile în cadrul listelor electorale. Nu în ultimul rând, un rol important în promovarea unei reprezentări echitabile a femeilor în politică îl ocupă statul. Astfel că una dintre soluţiile care ar putea asigura o mai bună reprezentare a femeilor în politică ar putea fi condiţionarea sprijinului financiar primit de partidele politice de la bugetul de stat, de includerea pe listele electorale sau printre candidaţii în alegerile uninominale a unui anumit procent de femei. Spre exemplu, în Irlanda a fost adoptat chiar anul acesta un document legislativ, conform căruia partidele care nu includ pe listele electorale pentru alegerile parlamentare cel puţin 30% femei vor pierde, pentru toată durată legislaturii, jumătate din fondurile de la bugetul de stat. În ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, singurul grup care are o organizaţie internă a femeilor, care se întruneşte regulat, este Grupul Socialist. Prin urmare, una din recomandările din raport este ca şi celelalte grupuri politice să înfiinţeze asemenea structuri interne, asemănătoare celor din cadrul partidelor naţionale. În ultima parte a raportului, am subliniat faptul că experienţa Danemarcei sau Finlandei arată că este foarte posibil să fie făcute progrese remarcabile în ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în politică fără utilizarea cotelor de reprezentare, însă cu o societate civilă cu un grad ridicat al culturii politice şi conştientă de importanţa reprezentării echitabile a bărbaţilor şi femeilor în politică. Prin urmare, cheia progresului în acest domeniu este cultura politică, iar partidele politice sunt organizaţii care au ca principală responsabilitate cultivarea acesteia, deoarece doar în acest mod poate fi asigurată trăinicia şi reprezentativitatea unei democraţii.
			Domnul Stelică Iacob Strugaru: "USL se plimbă cu buldozerul demagogiei prin clasa pregătitoare" Chiar în ziua care şcolile din România şi-au deschis larg porţile, iar clinchetul primului clopoţel a chemat în bănci elevii din toată ţara, presa românească difuza insistent formularea "clasa pregătitoare: o harababură şi o prostie! clasa pregătitoare, un dezastru!". Am avut curiozitatea de a afla ce autoritate ştiinţifică sau morală în domeniul educaţiei a dat un asemenea verdict nedrept asupra reformei şcolare din România, asupra unui demers al cărui unic scop este creşterea calităţii şi gradului de cuprindere a educaţiei timpurii. Nu mare mi-a fost mirarea să aflu că declaraţia iresponsabilă venea chiar din partea unui prim-ministru, încă în funcţie, care nu reuşise să deschidă anul şcolar în termenul consacrat de lege şi care încerca să fructifice electoral, cu un limbaj iliescian, eventualele temeri ale părinţilor faţă de acest prim pas de reformă. Ce autoritate în domeniul educaţiei poate fi considerată vocea unui premier ce s-a dovedit deja un evident eşec al şcolii româneşti, un infractor academic, care încă mai crede în sinea sa că a absolvit un masterat de 2 săptămâni la Catania şi care consideră că redactarea unei teze de doctorat se rezumă la furtul intelectual prin plagiat. Cei care intră astăzi cu buldozerul demagogiei şi incompetenţei în reformele atât de greu demarate în domeniul educaţiei, în ultimii trei ani, sunt cei care, de fiecare dată când au venit la guvernare, au distrus şi nu au construit nimic. Afirmaţiile mele se bazează mai ales pe activitatea de ministru a doamnei Ecaterina Andronescu, ale cărei singure obiective la minister au reprezentat dărâmarea oricăror reforme raţionale demarate de predecesorii săi. Faptele domniei sale stau mărturie! Eu, spre deosebire de plagiatorii Dumitrescu sau Mang, trimişi de Victor Ponta să conducă destinele educaţiei, chiar am fost direct implicat în procesul de elaborare şi adoptare a noii legi a educaţiei. Ştiu astfel că înfiinţarea clasei pregătitoare în cadrul şcolilor nu a fost niciun moment vreun moft al ministrului sau vreun amendament iraţional al altcuiva. Argumente în favoarea funcţionării clasei pregătitoare în şcoli sunt atât de numeroase, încât excedă spaţiul unei singure declaraţii politice. Sunt argumente venite atât din eşecurile grave şi succesive ale sistemului românesc de educaţie timpurie, reflectate în special în cele mai mari rate de analfabetism şi abandon şcolar din spaţiul Uniunii Europene, cât şi motive legate de compatibilizarea sistemului românesc de educaţie cu cel european. Ceea ce nu ştie domnul Ponta, este că intervenţia împotriva abandonului şi analfabetismului se face timpuriu, iar clasa pregătitoare are menirea de a asigura o minimă egalitate de şanse între familii şi copii cu statusuri socio-economice diferite. Ce nu vrea să vadă domnul Ponta este că nu toţi părinţii au avut contracte de consultanţă generoase derulate prin Şova&Asociaţii, ca să-şi poată permite să ducă copiii la ce grădiniţă sau şcoală particulară vor vrea şi să vorbească cu indiferenţă despre acest domeniu! Afirmaţiile lui Victor Ponta nu fac decât rău şi induc confuzie în sistemul de educaţie. Ar fi putut să spună mai simplu că este în campanie electorală şi că va face orice să câştige alegerile, inclusiv să batjocorească soarta copiilor noştri. Chiar dacă ministrul Andronescu şi premierul Ponta doresc să măcelărească orice efort de modernizare a educaţiei româneşti, am speranţa că părinţii, dascălii şi directorii şcolilor nu vor lăsa ca acest lucru să se întâmple. În aceeaşi zi cu declaraţiile premierului Ponta, directorul unei şcolii generale avea să rezume într-un mod categoric părerea oamenilor şcolii asupra clasei pregătitoare: "Avem patru clase pregătitoare şi suntem pregătiţi, avem profesori calificaţi, mobilier, tot. E prea devreme să discutăm dacă clasa pregătitoare se duce sau nu la grădiniţă anul viitor.Nu cred că mai are cum să se ducă la grădiniţă clasa pregătitoare, din punctul meu de vedere. Ei sunt înscrişi în învăţământul obligatoriu şi clasa pregătitoare este în învăţământul obligatoriu.Cine nu vine la şcoală, la anul merge tot în clasa pregătitoare, nu vine în clasa I. Ciclul a început, nu putem să îl oprim!" Sper că arătându-le respectul cuvenit profesorilor şi învăţătorilor şcolii româneşti, ministrul educaţiei va renunţa la buldozerul folosit pentru demolarea reformelor şi nu va mai încerca să ne impună modele de succes precum Marian Vanghelie (garantat Andronescu), Radu Mazăre (garantat din club) sau Victor Ponta (garantat fără ghilimele).
			Şedinţa s-a întrerupt la ora 9,50.
			Pauză.
			Şedinţa s-a reluat la ora 14,00.
			În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Declar deschisă şedinţa Camerei Deputaţilor. La ordinea de zi avem două proiecte. În primul rând aş vrea să facem un test al votului, al numărului, să-l vedem. Vă rog să votaţi, cu cartelă. Înainte de a vă anunţa rezultatul votului, o să îl rog pe domnul Săftoiu să depună jurământul. Numai o clipă, vă rog. Două minute vă rog să aveţi răbdare. Da, vă rog, domnul, ţineţi-ne de vorbă două minute, hai.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu vreau să vă ţin de vorbă neapărat, însă vă rog să constataţi faptul că suntem într-o şedinţă ordinară a Camerei Deputaţilor. Dacă doriţi să organizăm o nouă şedinţă, care s-a încheiat - şedinţă comună - în vederea depunerii jurământului de către domnul Claudiu Săftoiu, nu aveţi decât să convocaţi o altă şedinţă. Noi cred că trebuie să mergem mai departe cu ordinea de zi şi cu şedinţa noastră ordinară, a Camerei. Nici măcar prezidiul nu corespunde, vedeţi foarte bine. Mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Aveţi dreptate aici, că oricum domnul Săftoiu a depus jurământul ca membru al Consiliului de Administraţie, aşa că considerăm că nu mai are nevoie să depună jurământul şi ca preşedinte al Consiliului de Administraţie.
			Trecem mai departe, la primul punct al ordinii de zi şi se referă la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Dau cuvântul domnului ministru Voinea, din partea iniţiatorului. Vă rog, domnule ministru. Vă rog, domnule Voinea.
			Domnul Liviu Voinea (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Această Ordonanţă nr.15/2012 este cunoscută îndeobşte pentru faptul că reglementează TVA la încasare. Este o măsură extrem de importantă pentru mediul de afaceri, care ajută întreprinderile mici şi mijlocii, lasă banii în firme, ca acestea să facă investiţii, să angajeze noi oameni, să reducă gradul de îndatorare. E o măsură foarte bună luată de acest Guvern cu sprijinul dumneavoastră. Pot să vă asigur că mâine vor fi publicate spre dezbatere publică şi normele metodologice pentru aplicare. Deci măsura principală din ordonanţa aceasta se referă la TVA la încasare, cu intrare în vigoare 1 ianuarie 2013. Ministerul Finanţelor Publice a iniţiat şi sprijină acest proiect. Mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc.
			Domnul Nicolăescu, din partea Comisiei pentru buget, finanţe. Procedură, vă rog, domnule Máté.
			Domnul Máté András-Levente: Domnule preşedinte, Am o rugăminte mare: să respectăm Regulamentul. Camera Deputaţilor nu a votat ordinea de zi. Noi ar trebui să avem sesiune de vot final. Dacă vrem să avem încă o şedinţă a Camerei, se convoacă Biroului permanent, liderii propun ordinea de zi, aprobă Biroul permanent şi intrăm în plen. Dar nici măcar acum nu am votat ordinea de zi, ce este pe ordinea de zi, cu ce am suplimentat. Am trecut direct la un proiect de lege care nu a fost aprobat să fie inclus pe ordinea de zi.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Neacşu, vă rog, daţi răspunsul domnului Máté, vă rog.
			Domnul Marian Neacşu: Domnul Máté are pe jumătate dreptate. Noi, liderii de grup, ne-am întâlnit şi am convenit să discutăm cele două proiecte de lege. Deci acordul nostru există. Singurul lucru de natură procedurală este că dumneavoastră ar fi trebuit să supuneţi la vot lucrul acesta. Asta este tot.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog, domnul Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Întâi am să vă spun un lucru, apropo de jurământ. Când a fost învestit domnul Săftoiu director general a mai depus jurământul o dată ca preşedinte al consiliului de administraţie...
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog să depăşiţi momentul ăsta.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Păi nu s-a depăşit, că eu am ridicat mâna, dar nu am putut să vorbesc. Dar vreau să vă spun aşa, ca idee. Ori nu-i bun ăla, ori nu-i bun ăsta, ca decizie a dumneavoastră, apropo de respectarea unor reguli. Pe de altă parte, noi am convenit, într-adevăr, să fie ordinea de zi, dar trebuia să iasă cineva să spună: domne, la ordinea de zi, introducem asta, asta, ca să votăm. Chiar dacă suntem grăbiţi, dar e bine măcar să respectăm cel puţin, totdeauna aţi spus de noi: niciodată nu respectaţi regulamentele şi forţaţi votul majorităţii. Hai să intraţi în litera Regulamentului.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Nu am niciun fel de problemă să fac acest lucru. Mă gândeam la timpul colegilor noştri. Pauză de cinci minute. Convoc şedinţă de Birou permanent. Am rugămintea să vă prezentaţi în sală. Mă gândisem la timpul dumneavoastră. Vreţi aşa, aşa facem. Domnul Máté a spus. Vă rog, membrii Biroului permanent şi liderii de grup, în sala de alături, toţi.
			După pauză
			Domnul Viorel Hrebenciuc: O să continuăm. Vă rog, domnule Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Pe procedură, vă propun să facem un test de cartelă, să ştim câţi suntem.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: De acord. Vă rog să votaţi. Introduceţi cartelele, vă rog, inclusiv doamna Stavrositu, dacă se poate. Aveţi grijă cum o introduceţi. Sunt legi ordinare, n-avem probleme cu... Vă mulţumesc.
			Intrăm în dezbatere la primul proiect de lege. N-am nevoie de cvorum acum, că nu e vot final, domnule Toader. Staţi liniştit, e doar dezbatere, nu vă agitaţi mai mult decât trebuie. Vă rog, domnul Nicolăescu. Ordinea de zi este cea care a fost anunţată în Biroul permanent. Vă rog, domnul Nicolăescu.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Raport asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Este un proiect de lege care are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Codului fiscal în scopul compatibilizării legislaţiei româneşti cu legislaţia comunitară. Astfel, în scopul armonizării legislaţiei naţionale privind TVA la prevederile comunitare în domeniu şi pentru asigurarea unui cadru fiscal propice redresării întreprinderilor mici şi mijlocii aflate în situaţii dificile datorate crizei actuale şi lipsei de lichidităţi, precum creşterea vitezei de circulaţie a banilor în economie şi colectarea mai eficientă a taxei pe valoarea adăugată, se impuse introducerea unui sistem de plată a TVA la încasare pentru aceste categorii de contribuabili. La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în 24 septembrie 2012, în calitate de primă Cameră sesizată şi în raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. În concluzie, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor propune adoptarea acestui proiect de lege cu amendamentele admise şi, de asemenea, în anexa la raport se prezintă şi un amendament respins.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale. Domnul ex-ministru Ialomiţianu. Guvernul din umbră.
			Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Sigur că este un act normativ bun dacă s-ar fi respectat prevederile Directivei europene privind plata TVA-ului la încasare. Dar, din păcate, actualul Guvern a negociat prost cu Fondul Monetar şi foarte mulţi oameni de afaceri sunt nemulţumiţi. Deşi se aşteptau la o decizie bună. Şi vreau să vă dau exemplu: prin faptul că îi obligaţi pe contribuabili să accepte acest sistem, mulţi contribuabili sunt nemulţumiţi. Trebuia să negociaţi ca decizia contribuabilului să fie, a lui personală, să fie opţională. Doi. Dacă aţi fi negociat bine şi aţi fi mărit plafonul de la 500 de mii de euro la două milioane de euro, aşa cum spune Directiva Uniunii Europene, sigur că mulţi contribuabili ar fi beneficiat de acest sistem şi ar fi fost mulţumiţi. Prin faptul că aţi limitat termenul de plată a TVA-ului la trei luni aţi făcut-o din plata TVA la încasare la amânare, iar după trei luni contribuabilii vor fi sancţionaţi. Şi vreau să vă spun că există o iniţiativă legislativă depusă de subsemnatul şi alţi colegi, dar pe care aţi blocat-o la Senat, şi era conform Directivei Uniunii Europene. Dragi USL-işti, aţi dat o nouă lovitură mediului de afaceri! Aşteptau TVA-ul la încasare, aşa cum spune Directiva Uniunii Europene şi aţi făcut un lucru prost, pentru că n-aţi ştiut să negociaţi cu Fondul Monetar. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Viorel Ştefan.
			Domnul Viorel Ştefan: Stimaţi colegi, Dacă n-ar fi vorbit de la acest microfon un fost ministru de finanţe, probabil că nu consideram necesar să răpesc din timpul dumneavoastră pentru a da nişte explicaţii sau, altfel spus, dacă aş fi citit undeva aceste afirmaţii fără să ştiu cui aparţin, probabil eram îngăduitor. Dar, ca un fost ministru de finanţe să susţină de la microfonul Parlamentului că putem avea o regulă fiscală opţională, că putem introduce o reglementare pe care cine vrea o respectă, cine nu, în domeniul fiscal, depăşeşte orice imaginaţie. Pe de altă parte, dânsul a făcut o demonstraţie aici că ori n-a citit Directiva europeană ori n-a înţeles-o. Deci, opţiunea Guvernului a fost să se reglementeze plata TVA-ului la încasare până la plafonul la care nu este necesară aprobarea de la Bruxelles, pentru că altminteri trebuia să amânăm această măsură până în 2014. Deci, ca să ajungem la plafonul despre care făcea vorbire domnul fost ministru de finanţe, ar fi trebuit să mai aşteptăm un an de zile până obţineam acordul Bruxelles-ului şi dânsul bănuiesc că ştie acest lucru, pentru că discuţiile acestea au început în Ministerul de Finanţe când gestiona portofoliul. De asemenea, a spune că dăm o reglementare fără să precizăm până când - în timp - până când poate fi amânată plata TVA-ului, c-or fi 90 de zile, c-or fi 120 sau o fi la sfârşitul anului, cum este în Polonia, dă dovadă iar că nu stăpâneşte fenomenul. După afirmaţiile Domniei Sale, ne putem imagina că se emit facturi care nu se vor încasa niciodată, iar bugetul de stat nu va colecta niciodată TVA-ul aferent acestor facturi. Vă daţi seama ce haos ar ieşi în economia românească? Repet: dacă aceste afirmaţii nu ar fi fost făcute de un fost ministru de finanţe, probabil stăteam liniştiţi şi votam aşa cum ştiu că trebuie votat şi cum s-a dezbătut la comisie, unde s-a realizat - culmea - unanimitate. Votul a fost unanim la comisie. Dar, a veni la microfon să spui că această facilitate care este atât de mult aşteptată de mediul de afaceri, nu e facilitate, ci e altceva, pentru că ai o idee cum ai putea să provoci un haos în fiscalitatea românească, mi se pare că depăşeşte orice imaginaţie. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu. Domnul Pambuccian. Domnul Pambuccian sunteţi dumneavoastră? Nu. Vă rog să luaţi loc.
			Domnul Varujan Pambuccian: Eu sunt, domnule preşedinte. Nu, nu semănăm şi cred că şi domnul Toader e de acord, că nu semănăm, asta e. Zicea cineva că semănăm. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi...
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Într-un punct tot semănaţi, dar prefer să nu nominalizez.
			Domnul Varujan Pambuccian: Păi să auzim, domnule preşedinte.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Nu e de auzit, nu de altceva.
			Domnul Varujan Pambuccian: O.K. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este o măsură pe care grupul nostru o aşteaptă de foarte multă vreme. Noi am propus-o începând cu 2007 aproape constant. În 2008, când ştiam ce va urma, am spus că este o soluţie de atenuare a efectelor crizei economice la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. Nu aş vrea să-mi imaginez aici cine ar fi acei oameni de afaceri care nu-şi doresc măsura asta. Chiar n-ar vrea să-mi imaginez deloc şi sper să nu existe foarte mulţi în continuare din aceia în România. Măsura este foarte bună pentru că ridică o parte din presiunea care există pe ceea ce se numeşte cash flow şi e foarte, foarte importantă. Păcat că trebuie tot timpul şi din ce în ce mai des să cerem voie de la tot felul de înalte porţi pentru măsuri care au sens şi care duc la funcţionarea bună a economiei. Într-adevăr, trebuie obţinută aprobare de la Bruxelles ca să se ridice plafonul până la 2 milioane. Sper să vină vremuri mai bune şi un mod de gândire mai sănătos şi acolo cât mai repede. Pentru că iată, dacă măsuri de genul acesta ar fi fost lăsate la nivelul statelor membre cu o largheţe mai mare, probabil că Europa ar fi fost mai puţin atinsă de efectele crizei economice decât este astăzi. Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată, mai bine mai puţin decât deloc şi este foarte rău că ajung să spun lucrurile astea de la tribuna Parlamentului României. Sper să vină vremuri în care să putem face ceea ce trebuie, atunci când trebuie şi aşa cum credem noi de cuviinţă că trebuie. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Şi cu cine trebuie.
			Domnul Varujan Pambuccian: Cu cine trebuie se găseşte mai uşor, din fericire.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Bleotu, vă rog frumos.
			Domnul Vasile Bleotu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Taxa pe valoare adăugată, aşa cum ştiţi, este cel mai important element al veniturilor fiscale din bugetul de stat. Această măsură va determina şi vom vedea efectele în maximum şase luni de zile, diminuarea evaziunii fiscale la întreprinderile mici şi mijlocii şi la microîntreprinderi. Ea este o măsură care va genera un surplus de venituri din TVA de cel puţin 20% Sigur că fac, pe această cale, propunerea Ministerului de Finanţe să se meargă în continuare cu mărirea acestui plafon începând cu semestrul II din anul 2013, dublându-se plafonul de la cifra de afaceri de la 500 de mii de euro la un milion de euro şi iar la fel, peste şase luni, la două milioane de euro. Acest lucru ar genera eliminarea arieratelor şi trebuie să constatăm cu tristeţe că, de foarte multe ori, cel care a încurcat mediul de afaceri al IMM-urilor a fost statul. Acest lucru tocmai pentru că foarte multe întreprinderi mici şi mijlocii au făcut lucrări de prestări servicii în domeniul activităţilor de prestări servicii de construcţii cu autorităţile publice locale. Iar dacă ar fi să ne referim în mod expres la un singur produs, la produsul pâine, evaziunea fiscală la pâine a fost cam de 70-80%. Veţi vedea că acest lucru nu se va mai petrece tocmai datorită implementării aceste măsuri, acestei directive, care, aşa cum am spus, ea trebuie continuată, determinând şi pe ţara noastră - pentru că din punct de vedere al colectării TVA-ului de 24% ne situăm pe ultimul loc în Europa, pe penultimul loc se află Bulgaria, noi avem un grad de colectare doar de 49%. Deci din 24% noi colectăm doar 11,6-11,7%. Sunt ţări dezvoltate, ţări europene, care colectează TVA-ul în proporţie de 85-90%, în condiţiile în care, repet, cea mai importantă sursă de venituri fiscale la bugetul de stat este taxa pe valoarea adăugată. Mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Mulţumesc. Domnul Nicolăescu, vă rog.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte, S-au spus multe de la această tribună şi eu cred că adevărul trebuie restabilit. Primul lucru pe care vreau să-l spun. La şedinţa comisiei, din păcate, domnul Ialomiţianu n-a participat. Dar colegii dumnealui care au participat au votat în unanimitate pentru proiectul de lege. Stau şi mă întreb, domnul Ialomiţianu e dizident în cadrul Grupului PDL, face ce vrea dumnealui? Probabil că da şi nu-i problema noastră. Doi. Nici măcar ca o declaraţie politică nu poate fi acceptată declaraţia domnului Ialomiţianu, pentru că ea e lipsită de sens şi lipsită de logică, lipsită de conţinut. Este o minciună şi ea trebuie spusă foarte clar de la această tribună. Nu este respect, din păcate, pentru Parlament, ca să poţi să vii şi să spui asemenea lucruri. Trei. Acest proiect de lege, aşa cum a fost gândit de Ministerul Finanţelor, este, în sfârşit, un lucru bun pe care-l face Guvernul Ponta şi Guvernul USL. Nu le place PDL-iştilor, ştiu asta, dar problema noastră este să placă ţării şi să facă bine ţării. Noi pentru asta muncim şi pentru asta suntem aleşi aici, în acest Parlament. Şi este una din primele măsuri importante economice pe care Guvernul USL le-a luat şi le va duce mai departe. Şi dacă unii dintre colegii noştri erau atenţi atunci când domnul secretar de stat Voinea a prezentat structura proiectului de lege, ar fi înţeles exact despre ce este vorba. Şi nu în ultimul rând, eu cred că ceea ce noi facem astăzi este şi corecţie, dar este, mai ales, un drum pe care-l deschidem către menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă în România, în sensul în care dăm un cash flow mai bun agenţilor economici, care se pot aşeza pe piaţă în condiţii mai favorabile. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog, drept la replică. Domnul Ialomiţianu, aveţi două minute.
			Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Un singur lucru vreau să spun: se vede că n-aţi discutat cu mediul de afaceri, că nu i-aţi ascultat pe analiştii fiscali, care au spus foarte clar că aşa cum aţi reglementat, aţi reglementat prost. Mediul de afaceri este dezamăgit. Vă doresc mult succes în discuţiile cu mediul de afaceri.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Voinea, vă rog frumos.
			Domnul Liviu Voinea: Daţi-mi voie să răspund domnului Ialomiţianu, despre care spuneaţi, domnule preşedinte, că face parte din guvernul din umbră - eu ştiu că a făcut parte din guvernul din urmă, care nu a putut să adopte această măsură. Măsura a fost solicitată de guvern prin Ministerul Finanţelor Publice, pusă pe masa negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional şi trecută fără măsuri compensatorii, adică Fondul Monetar a spus, în urma calculelor arătate de noi, nu vor fi pagube la buget, dimpotrivă, vor fi venituri suplimentare la buget. Măsura este obligatorie. De ce? Tocmai pentru a proteja firmele mici şi mijlocii, a evita o concurenţă între firmele mari şi firmele mici, să fie evitate firmele care nu ar aplica eventual această măsură. Plafonul de 500 de mii este necesar pentru a putea aplica imediat măsura, a nu mai solicita derogarea de la Comisia Europeană. În proiectul domnului Ialomiţianu plafonul era 250 de mii, deci la jumătate şi era fără măsuri compensatorii şi măsura este, de asemenea, o măsură de combatere a evaziunii fiscale, care înţeleg că poate deranja pe mulţi. De ce? Pentru că de la 1 ianuarie 2013, în urma aplicării acestei măsuri nu se vor mai putea cere rambursări de TVA fără dovada plăţii întregii facturi prin bancă, ceea ce înseamnă că principalul mijloc de evaziune fiscală în România va dispărea. Eu vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru. Intrăm la dezbaterea pe articole. Suntem la capitolul de amendamente admise. Dacă la punctul 1, titlul legii, aveţi observaţii? Domnul Máté. Vă rog.
			Domnul Máté András-Levente: Nu la titlu, domnule preşedinte, dar cred că la tribuna Parlamentului, indiferent cine este la guvernare, chiar dacă a fost de la PDL ţineţi minte că eu am atras atenţia şi aşa îi atrag atenţia şi domnului secretar de stat, să nu apostrofeze niciun coleg deputat, ca fost ministru dintr-un Guvern din umbră sau din ce fel de umbră... Dumnealui reprezintă Guvernul, vine în faţa Parlamentului şi răspunde la întrebările care sunt puse de un deputat şi un senator. Asta cred că este o atitudine corectă faţă de Parlamentul României. Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Da, domnule Máté. Mulţumim şi noi. La punctul 2, aveţi observaţii? Nu sunt. La punctul 3? Nu sunt. Punctul 4? Vă rog. Suntem la amendamente admise. Când trecem la amendamente respinse, vă dau cuvântul. La punctul 5 dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Punctele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20? 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27? De la punctul 28 la 50 aveţi observaţii? La 51 aveţi observaţii? Nu sunt observaţii. Trecem la capitolul de amendamente respinse. Există un singur amendament respins. Domnul Niţu, vă rog, dacă susţineţi amendamentul.
			Domnul Adrian Henorel Niţu: Amendamentul se referă la acest termen pe care întreprinderile mici şi mijlocii, cu cifră de afaceri până la 500 de mii de euro, în anul precedent, după 90 de zile, chiar dacă sunt în acest sistem de TVA la încasare, trebuie să colecteze TVA-ul. Deci, cu alte cuvinte, această lege, deşi în esenţă, pe fond, este o lege bună, care face şi introduce sistemul de TVA la încasare în România, pe lângă alte peste 10 ţări europene care l-au introdus deja, limitează, însă, pentru toate întreprinderile mici şi mijlocii care intră în acest sistem, termenul de colectare a TVA-ului la 90 de zile. Cu alte cuvinte, face doar o amânare a colectării TVA-urilor. Deci, pe de o parte, firmele mari nu pot să deducă TVA-ul, pentru că nu au plătit factura, dar firmele mici, până la 500 de mii, după trei luni, colectează TVA-ul. Deci este limitată această facilitate pe care o au firmele mici doar la trei luni. Şi amendamentul meu tocmai asta propune: să se elimine această limitare la trei luni şi să rămână colectat TVA-ul doar în momentul încasării.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Domnul Voinea. Vă rog.
			Domnul Liviu Voinea: Ministerul Finanţelor Publice nu susţine acest amendament, dintr-un motiv foarte simplu, foarte clar. În primul rând, daţi-mi voie să vă spun că nu este vorba de numai 90 de zile. O firmă sub 100 de mii de euro, astăzi, trebuie să plătească TVA pe data de 25 din luna următoare încheierii trimestrului în care a emis factura. Şi acum, practic, se amână cu 90 de zile ce? Exigibilitatea. Deci, practic, pentru o astfel de firmă, ea va plăti TVA-ul la mai mult de 180 de zile, iar pentru firmele între 100 de mii şi 500 de mii de euro, în prezent, dacă emite pe 1 ale lunii, va plăti pe 25 ale lunii următoare. Conform proiectului nostru de lege, abia după 90 de zile începe să se calculeze termenul din prezent. Deci va plăti după 90 plus 55. Deci nu este vorba de o amânare foarte mică, ci este vorba de un alt sistem. Mai mult, însă, nu puteam stimula firmele mari să nu plătească, pentru că, în caz contrar, dacă nu impuneam o limită, se stimulau firmele mari să nu plătească. În Europa mai există o variantă în afară de aceea de a pune 90 de zile sau alt termen, există şi varianta sfârşitul anului. Dar asta nu ar fi corect pentru firme. Ar fi bine pentru firmele care emit o factură pe 2 februarie, să zicem, dar rău pentru firmele care emit în noiembrie sau în decembrie. Este o măsură corectă, unitară, aceasta de 90 de zile, indiferent de data facturării. Deci noi nu susţinem amendamentul respectiv.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Domnul Árpád.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, Eu văd, pe undeva, o inconsecvenţă din partea Guvernului. În momentul când s-au dat... adică s-a acceptat ca anumite sume de bani primite de către autorităţile publice locale pentru ca să achite restanţele pentru lucrările neplătite, s-au luat în considerare doar acele sume pentru care nu s-a plătit pe o perioadă mai mare de 90 de zile, adică de trei luni. Adică, pe de o parte, statul nu plăteşte mai mult de 90 de zile, pe de altă parte, nu-l păsuiesc mai mult de 90 de zile. Adică, eu, statul, care sunt dator... până acum am procedat incorect, toate guvernele, inclusiv acela din care am făcut şi noi parte, mă rog, aşa au gândit onor miniştrii de finanţe. La fiecare lună plătea persoana respectivă pentru că a lucrat şi că nu a primit banul din bugetul de stat. Acum, acesta s-a trecut, va plăti peste trei luni, dar bugetul de stat nu va fi obligat în continuare să plătească aceste datorii. Mai mult, v-am dat exemplul respectiv, când doar peste 90 de zile s-au acceptat doar acele plăţi care s-au făcut dincolo de cele 90 de zile. Deci cam tot acolo a rămas micul întreprinzător. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Domnul Ialomiţianu.
			Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule ministru, aţi făcut calculul greşit. Sunt 90 de zile de la data emiterii facturii şi nu se adaugă cele trei luni de amânare cu perioada fiscală de la contribuabilii mici. Sigur că dumneavoastră aţi explicat: facturile dintr-un trimestru vor trece în celălalt trimestru, dar tot de 90 de zile beneficiază la amânare, iar foarte mulţi contribuabili plătesc lunar. 2. Aţi prezentat o informaţie inexactă. Aţi spus că fostul guvern de ce nu a implementat acest sistem. Vă readuc aminte că implementarea acestui sistem este ca urmare a unei directive a Uniunii Europene privind plata TVA-ului la încasare, care se aplică de la 1 ianuarie 2013. Guvernul Ponta a promis că va implementa acest sistem din august, dar atunci a minţit, pentru că nu putea să-l implementeze, pentru că directiva permite numai de la 1 ianuarie 2013. Vă rog foarte mult să spuneţi lucrurile în mod corect. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Voinea. Vă rog. Vă rog să vă adresaţi cu respect domnului Ialomiţianu.
			Domnul Liviu Voinea: Da. Domnule ministru Ialomiţianu, Vă rog să faceţi distincţia între termenul de exigibilitate şi termenul de plată. Deci după 90 de zile începe momentul în care se datorează, nu momentul în care se plăteşte. Da? Deci se adaugă 90 de zile la toate termenele care există în prezent. Nu se înlocuiesc diversele termene din prezent cu termenul de 90 de zile. În ce priveşte directiva, chestiunea legată de TVA-ul la încasare este opţională. Ţările trebuie să informeze Comisia Europeană dacă doresc sau nu doresc să aplice TVA la încasare. România a informat că doreşte să aplice. Da? De asemenea, de la 1 martie 2013, România va aplica o altă directivă europeană, prin care se angajează ca plăţile statului să se facă în termen de maximum 30 de zile.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Supun la vot amendamentul domnului Niţu. Vot, vă rog. Cu 73 de voturi împotrivă şi 43 de voturi pentru, amendamentul a fost respins. Proiectul de lege rămâne pentru votul final. detalii vot
			Trecem la următorul proiect de lege, al doilea proiect de lege şi ultimul acestei zile, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Are cuvântul domnul Voinea, din partea iniţiatorului.
			Domnul Liviu Voinea: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ministerul Finanţelor Publice susţine proiectul de lege, cu amendamentele aprobate în comisie astăzi. Sunt cuprinse aici măsuri agreate cu organismele financiare internaţionale - FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială - în domeniul impozitului pe venit, impozitului pe profit, TVA-ului şi accizelor, toate în spiritul întăririi disciplinei financiar-bugetare. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Domnul Nicolăescu. Vă rog, domnule Nicolăescu.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a analizat actul normativ în şedinţa din 17 aprilie 2012. După aceea, s-a reanalizat acest act normativ în şedinţa de astăzi şi, evident, comisia a ajuns la concluzia să accepte o serie de amendamente care sunt prezentate în anexe, iar o altă parte de amendamente să fie respinse, care, de asemenea, sunt prezentate în anexa la prezentul raport. Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi comisia propune plenului să fie adoptat proiectul de lege, cu amendamentele admise, prezentate în anexă. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Dezbateri generale? Domnul Toader.
			Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ştiţi foarte bine, cam la începutul anului am susţinut toţi modul în care sunt fiscalizate o serie de mijloace cu tracţiune specială în domeniul agriculturii. Au trebuit să treacă, practic, 8 luni de zile ca să trecem din nou în plen, când au trecut cu raport favorabil aceste prevederi, şi mă întreb ce se întâmplă cu cei care au plătit nişte taxe exorbitante la bugetele locale pentru diferite maşini agricole de capacitate mare. Răspunde cineva?
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Domnul Merka. Vă rog.
			Domnul Adrian-Miroslav Merka: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Într-adevăr, această modificare care a scăpat anul trecut, în care într-adevăr s-au produs anumite inegalităţi pentru aceşti agricultori, se transferă pe 2013. Ministerul a dat anumite norme, reglementări, şi să sperăm că acolo vor răspunde cei de la nivel local sau judeţean. Dar această modificare, amendamentele admise sunt într-adevăr bine-venite şi cred că vom putea să justificăm pe mai departe discuţia şi legătura noastră cu agricultorii. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Da, vă mulţumesc şi eu. Dacă mai doreşte cineva la dezbateri generale? Dacă nu, intrăm la discuţia pe articole. Suntem la capitolul de amendamente admise. Dacă, la punctul 1, titlul legii, aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Punctul 2? Nu sunt. Punctul 3? Punctul 4? Punctul 5? Şi atât. La amendamente respinse. La punctul 1. Susţine cineva? Nu. La punctul 2, domnul Merka. Vă rog.
			Domnul Adrian-Miroslav Merka: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, La punctul 2, poziţia 21, care aparţine unor organizaţii ale minorităţilor naţionale, vă rugăm să ne sprijiniţi pentru a se face din nou echitate. Vă rog să ne sprijiniţi, ca să putem să sprijinim pe mai departe tot ce există aici. Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu. Domnul Nicolăescu. Vă rog să susţineţi punctul de vedere al domnului Merka.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte, La nivelul comisiei, iniţial a fost o decizie să nu fie admis acest amendament. După o reconsultare a colegilor noştri, comisia acceptă acest amendament.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Merka. Cine este pentru? detalii vot
			Cu 123 de voturi pentru şi o abţinere, amendamentul a fost admis. Vă mulţumesc. Trecem mai departe, la punctul 3. Nu se susţine. Punctul 4? Nu se susţine. Punctul 5? Nu se susţine. Punctul 6? Domnul Zoicaş. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Zoicaş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Amendamentul acesta se referă la cei care şi-au efectuat reabilitarea termică pe propria cheltuială, unde nici bugetul de stat nu a contribuit cu cei 50%, nici consiliul local cu cei 30%. Deci, este incorect ca, de exemplu, sectorul 1 suportă integral toată cheltuiala pentru reabilitarea termică a clădirilor, şi cei care şi-au efectuat reabilitarea termică pe propria cheltuială, nici măcar acest lucru, să dăm posibilitatea consiliului local, să creăm cadrul legal de a fi scutiţi de impozit pe clădire... În orice buget, al oricărui consiliu local, mă refer la municipii şi oraşe, impozitele pe clădiri nu afectează într-un procent atât de mare bugetul consiliului local respectiv. Deci este incorect să nu venim... Sunt familii cu o situaţie materială precară. Şi-au făcut acea reabilitare termică, măcar să dăm posibilitatea consiliului local de a-i scuti de acest impozit pe clădire, pentru că ei au făcut acea cheltuială. Eu zic că ar fi corect ca să dăm cadrul legal. Exact cum Ministerul Finanţelor şi cu Ministerul Administraţiei au stabilit acea marjă de majorare a impozitelor până la 16%, haideţi să dăm consiliului local posibilitatea de a-i scuti de impozit pe cei care şi-au făcut reabilitarea termică. Să admitem acest amendament. Deşi în comisie votul a fost de 7 la 6, dar cred că, din greşeală, domnul Nicolăescu a numărat invers. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Comisia susţine?
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Pe acest amendament nu există alt punct de vedere al comisiei decât cel din raport, adică de respingere.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Zoicaş. Vot, vă rog. Domnul Toader. Vă rog. detalii vot
			Cu 52 de voturi pentru, 58 împotrivă şi 17 abţineri, amendamentul rămâne respins. La punctul 6 dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Proiectul de lege trece la votul final. Având în vedere că suntem prezenţi doar 133 de membri, toate proiectele de lege se amână pentru votul final de marţi. Vă mulţumesc. Toate cele bune vă doresc!
			Şedinţa s-a încheiat la ora 14,40.