Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 mai 2013

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,33. Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Eugen Nicolicea, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor, Bună dimineaţa! Cristos a înviat! Daţi-mi voie să deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 8 mai 2013. O să începem cu puterea. E atât de copleşitoare, încât opoziţia nu se vede, aşa că asta-i viaţa. O s-o rog pe doamna Tamara Ciofu şi-i cer îngăduinţa celui ce se află pe liste înaintea Domniei Sale să fie de acord să-i dăm cuvântul pentru a putea să-şi îndeplinească şi alte sarcini de astăzi. Şi o să-l rog pe domnul deputat Ovidiu Ganţ să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Stimată colegă, aveţi cuvântul.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, Cu ocazia zilei de 9 mai, care marchează "Ziua Europei", doresc să atrag atenţia asupra necesităţii dezvoltării aplicate a politicilor europene privind participarea pe piaţa muncii şi informarea tinerilor. Tinerii sunt prezentul şi viitorul Europei şi un bogat izvor de dinamism în societate (Youth în Europe, 2009). Noua strategie europeană pentru tineri precizează ca principale obiective pe termen lung: crearea de noi oportunităţi pentru tineri în educaţie şi pe piaţa muncii şi promovarea cetăţeniei active, a incluziunii sociale şi solidarităţii tuturor tinerilor (New EU Youth Strategy for 2010 - 2018, 2009). Tinerii şi-au spus părerea în mod limpede în toate cercetările realizate în ţările membre ale Uniunii Europene: ei doresc să fie ascultaţi şi consideraţi ca interlocutori deplini în acest proces, ei vor să contribuie la construirea Europei şi să influenţeze dezbaterea asupra viitorului ei. A venit timpul ca tineretul să fie considerat ca forţă pozitivă în construirea Europei, şi nu ca o problemă de administrat în nume propriu. Cu alte cuvinte, trebuie să le oferim tinerilor mijloacele necesare să îşi exprime ideile şi să le confrunte cu ideile similare ale celorlalţi participanţi la societatea civilă. Ascultarea părerilor tineretului, instituirea unui forum pentru iniţiativele locale, încurajarea statelor membre să coopereze cât se poate mai eficient, lansarea unor acţiuni concrete în cadrul programelor europene deja existente şi o mai adecvată reflectare a dimensiunii "tineret" în ansamblul politicilor publice, iată ce trebuie să facem pentru crearea condiţiilor propice în vederea unei participări depline a tinerilor în viaţa societăţilor democratice, deschise şi solidare. În timp ce la nivel mondial numărul tinerilor creşte, România, alături de Europa, îmbătrâneşte. Nevoia de educaţie şi performanţă reală în rândul tinerilor care rămân pe piaţa naţională a muncii este cu atât mai mare cu cât România se confruntă pe piaţa globalizată cu state tinere din punct de vedere demografic şi/sau capabile să atragă forţă de muncă înalt calificată (brain drain). În prezent, proporţia tinerilor până la 15 ani în total populaţie este de 27% la nivel mondial şi doar 15% în România şi la nivel european. O eficientă participare la decizia publică trebuie să combine eforturile tinerilor cu cele ale generaţiei mature şi ale autorităţilor. Ideal ar fi ca acestea să fie articulate în cadrul unei strategii de acţiune în domeniul tineretului. Investiţia în tineret înseamnă să investeşti în ceea ce constituie bogăţia societăţilor noastre de astăzi şi de mâine. Este vorba despre una dintre cheile care asigură realizarea cu succes a obiectivului politic definit de Consiliul European la Lisabona: transformarea Europei într-o economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă şi mai dinamică din lume. Sistemul actual de cooperare europeană în domeniul tineretului şi-a atins limitele şi riscă să nu mai poată răspunde la noile provocări sociale, cum sunt evoluţia demografică şi socială, care tensionează relaţiile între generaţii şi prăpastia dintre tineri şi afacerile publice la nivel naţional, european şi internaţional, care riscă să genereze un deficit cetăţenesc. De aceea, consider că este nevoie să ne canalizăm eforturile în calitatea dezbaterii asupra viitorului Uniunii, ca imperativ democratic şi în promovarea unei noi legături mai strânse cu cetăţenii, cu societatea civilă şi cu actorii teritoriali. Ce regulă generală, tinerii europeni doresc să promoveze democraţia şi, în special, să joace un rol în cadrul ei. Dar s-a instaurat un sentiment de neîncredere în structurile instituţionale. Tinerii sunt astăzi mai puţin dispuşi să se angajeze în structurile tradiţionale de acţiune politică şi socială, cum sunt partidele sau sindicatele, iar implicarea lor în consultările democratice este scăzută. Nouă, parlamentarilor, şi autorităţilor publice ne revine în mod obligatoriu datoria de a umple golul existent între voinţa de exprimare a tinerilor şi modalităţile şi structurile oferite în acest sens de societatea românească. Eşecul în îndeplinirea acestei datorii ar putea alimenta deficitul cetăţenesc şi chiar ar putea încuraja manifestările de protest. În acest sens, fac un apel la dumneavoastră, distinşi colegi din Parlament şi din Guvern, să ne concentrăm eforturile pentru promovarea participării tinerilor la piaţa muncii şi accesul acestora la resurse, să ne asigurăm că le sunt respectate toate drepturile şi beneficiază de toate serviciile necesare, să supraveghem prevenirea riscurilor excluderii lor de pe piaţa muncii. În ceea ce priveşte problema specifică a tineretului la nivel european, trebuie să conturăm cadrul legislativ adecvat pentru dezvoltarea unei pieţe a muncii favorabile includerii tinerilor; garantarea resurselor şi veniturilor pentru tinerii în dificultate, în special pentru membrii minorităţilor, tinerele în situaţii precare, tinerii defavorizaţi; sporirea accesului la servicii de calitate (locuinţe, sănătate, cultură şi justiţie); revigorarea zonelor suferinde de pe urma multiplelor dezavantaje. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Doamnă deputat, vă mulţumim şi noi. Să aveţi o zi frumoasă în continuare.
			Îl rugăm pe domnul deputat Ovidiu Ganţ să poftească la microfon şi pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar PNL, să se pregătească. Aveţi cuvântul.
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte, Stimate colege, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Învăţământul de limbă germană maternă este la limită." Această declaraţie politică se doreşte a fi un apel şi un semnal de alarmă adresat acelora care gestionează sistemul de învăţământ de stat din România. Învăţământul de limbă germană maternă de pe actualul teritoriu al României a luat fiinţă în Transilvania şi ulterior în Banat încă din Evul Mediu. Dacă atunci era strict legat de comunitate şi de biserică, astăzi el reprezintă o formă a învăţământului public din ţara noastră. De el profită cel puţin trei categorii de elevi: cei care vin din rândurile minorităţii germane, cei care vin din familii româneşti, respectiv, negermane şi copiii oamenilor de afaceri germani, austrieci, elveţieni care activează în România. Datorită investiţiilor masive germane şi austriece din ultimii ani şi creşterii semnificative a numărului locurilor de muncă generate de acestea, se constată o creştere importantă a numărului de înscrieri la clasa pregătitoare, respectiv clasa I, secţie germană maternă. Familiile care nu aparţin minorităţii germane, înţelegând că această formă de învăţământ garantează învăţarea limbii germane chiar dacă această limbă nu este utilizată în mediul familial, doresc să le asigure propriilor copii accesul la locuri de muncă mai bune de pe piaţa muncii din România. Această evoluţie vine pe fondul reducerii dramatice a numărului etnicilor germani din România şi, implicit, a numărului de cadre didactice vorbitoare native de limbă germană. Numărul mare de înscrieri la Bucureşti, Timişoara, Braşov, Sibiu, Satu-Mare etc. determină o criză a cadrelor didactice calificate, capabile să predea la secţia germană maternă, dar şi o lipsă acută de spaţii de învăţământ. Spre exemplu, la Timişoara şi Satu-Mare e nevoie de amenajarea unor noi clădiri. Elevii învaţă deja în două schimburi, în foste dormitoare de internat. Solicit, ca atare, ministrului educaţiei alocarea de fonduri pentru aceste amenajări la rectificarea de buget. Totodată, acelaşi for trebuie să se implice în susţinerea formării şi perfecţionării cadrelor didactice necesare acestei forme de învăţământ. În acest sens, se impune creşterea coeficientului de finanţare a secţiilor care pregătesc cadre didactice care vor preda în limba germană la universităţile de stat: "Babeş-Bolyai" Cluj, "Lucian Blaga" Sibiu, "Universitatea de Vest" Timişoara, Universitatea din Braşov. Trebuie încurajată prezenţa cadrelor didactice care predau deja la astfel de şcoli şi secţii, la cursuri de perfecţionare, mai ales cele care privesc abilităţile de exprimare în limba germană organizate de către Centrul de perfecţionare de la Mediaş. Forumul Democrat al Germanilor din România, sprijinit de Guvernul Republicii Federale Germane, întreprinde tot ce-i stă în putinţă pentru a susţine această formă de învăţământ: solicită şi primeşte anual cadre didactice plătite de către statul german, editează din resurse proprii manuale şcolare şi alte materiale necesare desfăşurării procesului de învăţământ, susţine deplasări în Germania pentru cadre didactice şi elevi etc. Totuşi, fără sprijinul masiv al Ministerului Educaţiei, nu va mai putea fi asigurată calitatea procesului de învăţământ, rezultatele examenului de bacalaureat din ultimii doi ani confirmând nivelul foarte înalt al învăţământului de limbă germană maternă din România. Închei adresând un apel domnului ministru al educaţiei pentru a se acorda o atenţie deosebită acestui subiect şi a se lua măsuri concrete în acest sens, în perioada imediat următoare, în beneficiul tuturor. Vă mulţumesc frumos!
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi-l rog pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică despre copiii cu dizabilităţi. Şi o să mă refer în mod special la copii bolnavi de sindromul Down. De fapt, este o mică analiză făcută în urma întâlnirii cu asociaţia care luptă pentru drepturile acestor copii, asociaţie care, în urma unui studiu, a ajuns la concluzia că în momentul de faţă, în primul rând, studiind legislaţia, nu sunt sprijiniţi aceşti copii şi în al doilea rând, sistemul legislativ existent este dăunător atât pentru societate cât şi pentru bugetul naţional. În ce sens? Aceşti copii care sunt bolnavi de sindromul Down, în momentul în care există o preocupare la vârstă fragedă pentru reabilitarea lor, reuşesc la vârsta maturităţii să se încadreze în societate, bineînţeles, să desfăşoare munci uşoare, dar totuşi să fie utili, să ia un salariu, să plătească un impozit. În momentul de faţă, sistemul din România nu permite acest lucru, iar aceşti copii, la momentul maturităţii, sunt în continuare asistaţi, statul în continuare alocă bani pentru susţinerea lor, pe tot parcursul vieţii. În cazul în care s-ar crea un sistem legislativ şi după aceea un sistem sanitar în care aceşti copii să fie crescuţi, educaţi în spiritul ştiinţific al rezolvării acestei probleme de boală, statul ar investi jumătate din sumă şi ar fi benefic atât pentru societate, pentru că aceşti copii ar fi încadraţi în societate, atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor, dar în acelaşi timp, repet, statul ar face o economie. Cred că ar trebui să regândim acest sistem împreună, cred că ar trebui să venim cu o iniţiativă legislativă şi invit colegii mei să sprijine această iniţiativă, am văzut că sunt câţiva colegi care sunt preocupaţi de copiii cu dizabilităţi, trebuie să-i sprijinim, trebuie gândit împreună cu asociaţiile care luptă pentru binele acestor copii şi cred că în acest fel vom rezolva într-o măsură destul de mare problema copiilor cu dizabilităţi, pentru că sunt destul de mulţi în momentul de faţă în România. Vă mulţumesc. Guran Virgil, deputat Prahova.
			Domnul Ioan Oltean: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al principalului partid de guvernământ, aşa, ca să vă placă, domnule Mocanu, vă pregătesc şi o rog pe doamna Ana Birchall, tot din partea aceluiaşi grup parlamentar să se pregătească să vă facă concurenţă. Aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Mocanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Un El Dorado de vânzare!" Publicaţia franceză "Le Figaro" a scris recent despre extraordinarul potenţial agricol al României. Dar nu neapărat de bine! Potrivit publicaţiei citate, România a devenit a cincea ţară din Europa în ceea ce priveşte achiziţionarea de terenuri agricole de către străini. Cetăţenii din afara României se înghesuie să cumpere suprafeţe agricole la noi în ţară, întrucât 60% din terenurile arabile cultivate sunt compuse din cernoziom, pământul negru care oferă randament dublu oricărei culturi. Mai mult, investiţia este cu atât mai rentabilă cu cât mâna de lucru de la noi este foarte ieftină. Cum, în plus, fiecare hectar aduce şi câte 130 de euro ajutoare directe, aceste terenuri pot fi considerate aur curat pentru investitorii internaţionali - scrie publicaţia franceză. Din păcate, de acest aur nu prea se bucură şi fermierii din România. Pentru că, aşa cum recunoaşte şi revista franceză, tocmai acest tip de subvenţii europene a favorizat explicit marile exploataţii, marginalizând micile ferme. Astfel, jumătate din subvenţiile destinate României merg la cei 1% dintre agricultorii ţării, care dispun de exploataţii de 500 de hectare şi mai mult. Culmea este că, după ştiinţa noastră, avem o lege care interzice investitorilor străini să cumpere terenuri agricole în România. Cu toate acestea, peste 6% din suprafeţele arabile ale ţării, adică aproximativ un milion de hectare, sunt exploatate - cu complicitatea funcţionarilor băştinaşi - de companii multinaţionale. Ce e de făcut pentru a ne folosi şi noi de acest aur negru? Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a anunţat că doreşte să pună capăt acestei situaţii în noua Politică Agricolă Comună din intervalul 2014-2020, printre altele, prin plafonarea progresivă a ajutoarelor oferite per hectar. Dar trebuie să-l ajutăm şi noi. Noi, românii! Mocanu Vasile, deputat al Partidului Social Democrat, Colegiul nr.4, Târgu Frumos, Iaşi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.
			Invit acum la microfon pe distinsa noastră colegă Ana Birchall şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Cupşa, Grupul parlamentar al PNL. Poftiţi!
			Doamna Ana Birchall: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Stimate colege, stimaţi colegi, În declaraţia de astăzi vă voi vorbi despre diferenţele fundamentale între guvernarea USL şi cea a PDL, în urma minciunilor exprimate repetat de preşedintele Traian Băsescu zilele trecute. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, afirma în urmă cu o săptămână că România stă din ce în ce mai bine din punct de vedere economic, prezentând datele difuzate de Eurostat. Domnul Băsescu a ţinut să mulţumească guvernelor Boc şi MRU pentru măsurile de austeritate, care au lovit greu România, dar, în acelaşi timp, a făcut şi o declaraţie neconformă cu realitatea, afirmând că Guvernul Ponta a continuat măsurile pe care celelalte guvernări le-au aplicat. Apropierea bilanţului guvernării USL la împlinirea unui an de zile 1-a determinat pe Traian Băsescu să facă din nou o manevră care îl caracterizează. Prin ieşirile sale publice, preşedintele Băsescu a încercat să disculpe guvernările PDL, al căror partizan a fost, prin asumarea unor rezultate pe care USL a reuşit să le obţină în mai puţin de un an. În intervenţiile sale, Traian Băsescu a ridicat în slăvi măsurile de austeritate luate de guvernele sale, deşi aceste măsuri au adus populaţia în pragul disperării. USL şi-a asumat nu doar repararea nedreptăţilor guvernelor Boc şi Ungureanu, ci şi schimbarea atitudinii faţă de banul public şi faţă de cetăţeni, în premieră pentru ţara noastră, Guvernul USL a dovedit transparenţă în dezbaterea bugetului, acesta fiind publicat pe diverse platforme unde a putut fi accesat de oricine a dorit. Creşterea transparenţei a fost un obiectiv al guvernării USL, pentru că ani la rând guvernările PDL au ţinut ascunse date de interes public. Afirmaţiile mincinoase ale lui Traian Băsescu nu fac decât să se lovească de realitatea socială şi economică din România. Guvernul USL nu este nici susţinătorul şi nici continuatorul măsurilor pe care guvernele Boc şi Ungureanu le-au luat. Pentru guvernarea USL cetăţeanul este mai presus decât interesul politic. Prin deciziile luate, Guvernul încearcă să reducă presiunea economică la care au fost supuşi cetăţenii în ultimii ani. Spre exemplu, pentru produsele de panificaţie s-a stabilit deja că din vară TVA va scădea la 9%. De la preluarea guvernării USL a încercat să creeze în România un mediu propice pentru derularea afacerilor. În acest sens s-a decis introducerea plăţii TVA la încasare pentru firmele cu cifra de afaceri mai mică de 500 mii de euro. De asemenea, angajatorii au fost stimulaţi să încadreze şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale. Guvernul USL, spre deosebire de guvernele domnului Băsescu, nu a tăiat salarii şi pensii, nu le-a luat oamenilor abuziv banii din CAS. Dimpotrivă, USL, de când se află la guvernare, a reîntregit salariile, a mărit pensiile şi a început să dea pensionarilor din banii de CAS reţinuţi de Guvernul Boc. După mai mulţi ani în care România s-a aflat într-o stagnare economică, ultimul an a făcut ca statul român să devină una dintre cele mai sigure ţări europene din punct de vedere economic, situându-se printre puţinele ţări din Uniunea Europeană cu creştere economică. Anul trecut România a înregistrat o creştere de 0,3% faţă de 2011, iar trendul pozitiv de creştere economică este menţinut şi în acest moment. Rezultatele obţinute de Guvernul USL sunt cu atât mai meritorii cu cât acestea au avut loc într-un an electoral. România a avut în 2012 cea mai puternică ajustare fiscală din Uniunea Europeană, care s-a realizat prin repararea unor nedreptăţi sociale, precum reîntregirea salariilor bugetarilor şi creşterea pensiilor. Politica economică după care Traian Băsescu s-a ghidat şi se ghidează este cea a austerităţii, deşi tot mai multe voci îi contestă eficienţa. După ce chiar şi colegi ai Domniei Sale din Partidul Popular European au declarat că măsurile de austeritate nu îşi mai au rostul, Traian Băsescu insistă pe ideea că numai prin măsuri de austeritate se poate trece peste criza economică. Realitatea arată în mod incontestabil că USL a venit la guvernare aducând o altă viziune economică: aceea că pot exista şi măsuri sociale în perioadă de criză economică. Preşedintele Băsescu încearcă, la aproape un an de guvernare USL, să îşi atribuie toate rezultatele bune care s-au înregistrat în această perioadă. Traian Băsescu continuă să nu îşi recunoască greşelile făcute în 2010, când a anunţat tăierile salariale. Acesta afirmă în mod eronat că situaţia economică actuală se datorează în principal acestor măsuri de austeritate. Nimic mai fals. Fără măsurile luate de Guvernul USL, situaţia românilor era în acest moment cu adevărat dramatică. Domnul preşedinte în toată perioada guvernării USL a avut un singur merit: forţat de rezultatul alegerilor din 9 decembrie 2012 şi după semnarea pactului de colaborare instituţională, nu a mai intrat în război şi nu se mai ceartă toată ziua bună-ziua cu două dintre instituţiile fundamentale ale statului român, Parlamentul şi Guvernul. Ceea ce mulţi dintre cei din PDL, inclusiv domnul Băsescu, ar trebui să recunoască este că situaţia actuală a economiei româneşti este rezultatul unui an de guvernare USL. În tot acest timp Guvernul Ponta a oprit risipa banilor publici, care avea loc la capacitate maximă în timpul guvernărilor pedeliste. Cheltuielile de protocol şi cele legate de deplasările în străinătate au fost reduse cu 30%, sumele economisite fiind redirecţionate sectorului economic. De asemenea, au fost reduse cheltuielile ministeriale cu 15%, arătând cetăţenilor că Guvernul preferă să strângă cureaua în loc să taie de la populaţie. Guvernul a redus prin controale încrucişate risipa ce a avut loc în ultimii ani în companiile de stat, urmând ca acestea să devină profitabile. Totodată, guvernarea USL a luat o decizie în cazul restituirii proprietăţilor, o problemă neglijată de PDL pentru mulţi ani de zile. Declaraţiile false cu privire la continuarea de către Guvernul USL a liniei introduse de Guvernul Boc sunt contracarate de măsurile pe care guvernarea USL le-a introdus şi o va face în continuare. USL va continua să ia măsurile necesare pentru ca statul român să continue tendinţa de creştere economică pe care s-a aflat în ultimul an de zile. Aceste măsuri care au adus şi vor aduce rezultate pozitive în plan macroeconomic vor fi resimţite şi de români în viaţa de zi cu zi. USL, spre deosebire de guvernările PDL, nu a promis niciodată mai mult decât a ştiut că poate face. Preşedintele Băsescu încearcă să promoveze în spaţiul public o minciună cu privire la promisiunile din campanie ale USL. Ceea ce îl nemulţumeşte probabil pe domnul preşedinte Băsescu este că ne-am ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte angajamentele noastre electorale. Afirmaţiile domnului Băsescu, care a spus că Victor Ponta a păstrat dispoziţiile lui Emil Boc, sunt neconforme cu realitatea. Guvernul Ponta a promis creşterea salariului minim şi a făcut-o. Am deblocat posturile din sănătate şi am redeschis 17 spitale, asigurând funcţionarea sistemului de sănătate la nivel naţional. Ne-am ţinut de cuvânt în privinţa rezilierii contractelor cu "băieţii deştepţi". Guvernarea USL a demonstrat că are o altă viziune asupra economiei şi a măsurilor care trebuie luate. S-a oprit tăierea de la populaţie şi s-a oprit risipa banilor publici, care a fost încurajată în timpul guvernării PDL. În luna ianuarie 2013, faţă de aceeaşi lună a anului 2012, numărul de salariaţi în economie a crescut cu 131.000. Această creştere a salariaţilor s-a observat şi în scăderea pe parcursul anului trecut a şomajului, rata şomajului în ianuarie 2013 fiind de 6,7 procente faţă de 7,4 procente în luna ianuarie a anului precedent. Spre deosebire de PDL, noi nu am dat dovadă de aroganţă în relaţia cu cetăţenii. Le-am arătat oamenilor că îi respectăm, îi ascultăm şi guvernăm pentru ei într-un mod transparent. Noi, cei din USL, am arătat că deşi ne-am aflat într-o perioadă de criză economică, decalajul între măsurile de austeritate şi politicile sociale poate fi redus. Actualul guvern a demonstrat, în mai puţin de un an de zile, că toate principiile pe care s-a bazat politica dusă de PDL şi Traian Băsescu au fost greşite. Rezultatele înregistrate de România sunt recunoscute şi pe plan internaţional de companii importante care şi-au exprimat intenţia de a investi în România. Printre acestea se numără Siemens, Michelin, Daimler. De asemenea, analiştii de la BNP Paribas şi Societé Generale au recomandat investitorilor să cumpere obligaţiuni guvernamentale româneşti, anticipând în acest fel o evoluţie pozitivă în piaţă. Din punct de vedere al relaţiilor externe, România a devenit credibilă pe pieţele financiare, împrumutându-se de pe pieţele private cu costuri tot mai mici. Spre exemplu, în februarie, România a contractat un împrumut extrem de avantajos, de 1,5 miliarde dolari de pe piaţa internaţională de capital, pe o perioadă de 10 ani şi jumătate, prin intermediul unei emisiuni de obligaţiuni la o rată netă a dobânzii de 4,5% pe an. Vă asigurăm că vom continua eforturile ca România să redevină un partener credibil pe plan european şi internaţional. Românii nu mai pot fi minţiţi şi duşi de nas de PDL şi Traian Băsescu. Prin declaraţiile pe care le-a susţinut, Traian Băsescu nu a făcut decât să recunoască rezultatele bune ale guvernării USL, care a guvernat în interesul cetăţeanului şi nu al clientelei politice, cum s-a practicat până anul trecut. Dacă guvernările PDL ar fi continuat să conducă România, nu putem decât să ne imaginăm proporţia dezastrului pe care l-ar fi produs. Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat Colegiul 5 Vaslui.
			Domnul Ioan Oltean: Domnişoară, mulţumesc. Aţi dovedit că sunteţi un om politic veritabil. Dacă dumneavoastră, într-adevăr, aţi scris această declaraţie politică... Cu mult drag. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de 3 minute, maximum 3 minute, însă a distinsei noastre colege era mult prea interesantă ca să opresc...
			Doamna Ana Birchall: Domnule preşedinte, Ştiţi care este marea diferenţă între guvernarea USL şi guvernările dumneavoastră? Că faptele şi cifrele nu pot fi măsluite şi vorbesc de la sine. Bunica mea mi-a spus odată: Mamă, nu uita niciodată că faptele arată cu adevărat ceea ce suntem cu adevărat. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Ioan Oltean: Cu mult drag. Precizarea era bine-venită şi nu pot decât să apreciez.
			Domnul deputat Cupşa, înţeleg că nu este în sală. Îi dau cuvântul domnului deputat Niţă, Emil Niţă, din partea Grupului parlamentar PSD, şi-l rog pe domnul deputat Ion Marocico să se pregătească.
			Domnul Emil Niţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Românii au dreptul la speranţă". 1 ianuarie 2007, o zi cu semnificaţii deosebite, o zi în care marea familie europeană se mărea cu încă două state, România şi Bulgaria. Mulţi dintre români, nu neapărat oameni politici, se întrebau de ce am fost acceptaţi în marea familie europeană, deşi în unele domenii discrepanţele dintre noi şi ei erau evidente. Cu trecerea timpului am înţeles că România, cu cei 22 milioane de locuitori, reprezintă o importantă piaţă de desfacere pentru economiile ţărilor dezvoltate din uniune. Ceea ce nu am înţeles este de ce a trebuit să distrugem total economia românească? De ce a trebuit ca branduri româneşti importante, recunoscute pe toate pieţele lumii, să dispară definitiv, transformându-ne din exportatori în importatori. O să mă refer la trei exemple elocvente. Primul, serele româneşti, producătoare de legume, fructe şi flori sunt distruse în totalitate lăsând posibilitatea intrării pe piaţa românească a produselor similare din Turcia, Grecia, Olanda etc. Evaziunea fiscală în domeniu se apropie de 60% şi, în timp ce unii se îmbogăţesc ilegal, mulţi alţii au rămas fără locuri de muncă sau o minimă sursă de existenţă. Al doilea exemplu. Tractoarele româneşti produse sub marca "Universal" au asigurat mai bine de treizeci de ani piaţa internă, dar şi tradiţionalele pieţe externe, cum ar fi Iran, Siria, Egipt, Iugoslavia, SUA etc. După 2007, SC Tractorul UTB SA s-a demolat, fără să existe interesul de a păstra o mică producţie, măcar pentru piaţa internă. Cum să faci agricultură performantă în România, când s-a distrus principalul producător intern de maşini agricole? Al treilea exemplu. Autobuzul românesc, un produs important cel puţin pentru piaţa internă, a dispărut fără urmă după 2007. Primăriile din marile oraşe cheltuiesc sume impresionante pe autobuze second-hand din import, cu durată de viaţă scăzută şi grad mare de poluare, în timp ce producătorul autohton de autobuze a fost demolat. Aceste exemple ne arată că preţul plătit de români este mult prea mare atunci când valoarea şpăgilor şi a comisioanelor ce patronează aceste afaceri a reuşit să le întunece mintea şi raţiunea celor implicaţi. Sunt multe domenii în care am putea să ne producem singuri ceea ce avem nevoie, redând românilor acele locuri de muncă şi împreună cu ele redând românilor speranţa că încă se poate trăi cinstit în România. Vă mulţumesc. Deputat al Partidului Social Democrat, Circumscripţia electorală nr.8 Braşov, Colegiul uninominal 5, Niţă Emil.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule coleg, şi eu vă mulţumesc. Să aveţi o zi frumoasă!
			Domnul deputat Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnul Cupşa? Nu a venit domnul Cupşa. Domnul Toader Dima? Vă pregătiţi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Ion Marocico: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Prin prezenta declaraţie politică, salut intrarea în dezbatere publică a normelor prevăzute a face parte din noul Cod silvic. Spun asta pentru că această legislaţie este aşteptată cu interes atât de cei care activează în industria lemnului, de către proprietarii de terenuri împădurite, cât şi de sectorul neguvernamental din domeniul protecţiei mediului. Din punctul meu de vedere, ca parlamentar ce reprezint largi comunităţi aflate în zone muntoase şi de deal, trebuie să îmi exprim punctul de vedere referitor la necesitatea unor noi reglementări mai clare şi mai stricte în acest domeniu, care să ofere un plus de siguranţă pentru locuitorii acestor zone, cât şi pentru acoperirea lacunelor ce permit o largă activitate în ceea ce priveşte tăierile ilegale de păduri şi evaziunea fiscală. Este suficient să menţionez faptul că faţă de secolul trecut, când pădurile acopereau o suprafaţă de aproximativ 80% din ţara noastră, acum, în urma tăierilor haotice, România mai deţine o suprafaţă împădurită de numai 30%. În timp ce majoritatea statelor europene şi din lumea civilizată făceau eforturi masive pentru protejarea şi exploatarea controlată a masei lemnoase, în România se practicau defrişări masive de păduri. Acest fapt a dus atât la afectarea mediului înconjurător, dar, ceea ce este mult mai grav, la situaţii dramatice precum efectele devastatoare ale inundaţiilor, care au dus la pierderi de vieţi umane şi la distrugeri de proprietăţi. Astfel, în faţa tragediilor declanşate de fenomenele meteorologice extreme - inundaţii şi secetă - s-a vorbit de multe ori de faptul că creşterea şi protejarea zonei împădurite ne-ar fi salvat de multe ori de la dezastre. Pentru aceasta este nevoie ca noul Cod silvic să reglementeze foarte clar atât situaţia pădurilor neadministrate, unde nu există nici pază şi nici vreun mecanism de control, precum şi un sistem bine pus la punct de monitorizare a întregului traseu de exploatare a masei lemnoase. Pentru aceasta va trebui suplimentat inclusiv gradul de control şi de autorizare a personalului silvic, dar şi controlul activităţilor comerciale privind exploatarea masei lemnoase. O astfel de modificare legislativă este un punct esenţial atât pentru cei care au interese directe - proprietari, societăţi comerciale din domeniu, ONG-uri -, cât şi pentru partenerii noştri din Uniunea Europeană. Acesta este motivul pentru care cred că, indiferent de partidul sau structurile pe care le reprezentăm în Parlamentul României, este nevoie de o reală dezbatere publică pe tema Codului silvic, cu implicarea responsabilă a tuturor oamenilor politici şi a specialiştilor. Vă mulţumesc. Ion Marocico, deputat din partea Uniunii Ucrainenilor din România.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule coleg, vă mulţumesc şi eu.
			Domnul deputat Toader Dima, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este rugat să poftească la microfon. Domnule Cristea, aveţi declaraţie? Se pregăteşte domnul deputat Cristea. Nu aveţi? Cine mai este în sală cu declaraţii? OK. Vă pregătiţi, doamnă. Îmi pare rău, nu pot să vă identific. Dar... vă pregătiţi. Doamna Cristina Nichita. Dumneavoastră apăreţi aici că aveţi declaraţia depusă, dar, dacă vreţi să luaţi cuvântul, după domnul Dima. Domnule coleg, aveţi cuvântul. Vă rog.
			Domnul Toader Dima: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Declaraţia mea politică de astăzi, "Judeţul Vaslui are nevoie de mai multă susţinere, mai multe proiecte şi mai multe fonduri", se vrea mai ales o rugăminte adresată reprezentanţilor Guvernului care, prin funcţiile lor, pot schimba mai repede în bine soarta unei zone cu mult potenţial, dar văduvită, de cele mai multe ori, de mijloacele financiare prin care s-ar putea dezvolta până la adevărata ei valoare. Este vorba de zona de est a judeţului Vaslui, de fapt Colegiul uninominal nr.6 Huşi, pe care îl reprezint în faţa dumneavoastră. Este zona care include toată Lunca Prutului din judeţul Vaslui, 160 de kilometri de la graniţa cu judeţul Iaşi, la nord, şi până la hotarul cu judeţul Galaţi, în sud. Nu mai este demult un secret că judeţul Vaslui este unul lipsit de resurse materiale, lucru care i-a blocat accesul spre o dezvoltare pe măsură. Judeţul Vaslui este însă unul bogat în resurse umane, cu mare potenţial agricol, şi nu numai, posibilităţi care nu sunt încă folosite aşa cum trebuie pentru că zona despre care vă vorbesc e una care suferă mult la capitolul infrastructură. E greu să vorbeşti despre dezvoltare şi atragere de capital în zonă atunci când e greu de ajuns la faţa locului. Promisiuni au tot fost în cei 8 ani când la guvernare au fost cei din PDL, dar belşugul de promisiuni nu s-a transformat în ceva real, ceva care să aducă bunăstare oamenilor din zonă. Degeaba au muncit oamenii la proiecte care să dezvolte regiunea, dacă la Bucureşti nu i-a susţinut nimeni, dacă nu s-a bătut cineva pentru ei. Acum, odată cu venirea la guvernare a Uniunii Social Liberale, a venit momentul să punem în practică deviza uniunii: "O Românie puternică". Iar România nu poate fi puternică doar pe bucăţi, e nevoie de dezvoltarea tuturor zonelor. Asta înseamnă că şi regiunea de est a judeţului Vaslui, pe care o reprezint în Camera Deputaţilor, are dreptul la acelaşi grad de dezvoltare. Iar unul dintre lucrurile care pot ajuta mult îl reprezintă rezolvarea problemelor de infrastructură. Zona e străbătută de la sud la nord de Drumul Naţional 24 A, o cale de comunicaţii care are nevoie de refacere şi modernizare. E singura şansă pentru oamenii din zonă, pentru autorităţile locale, care nu au fondurile necesare. În judeţul Vaslui, deci pe Lunca Prutului, jumătate dintre oameni locuiesc la sate, iar 90% practică o agricultură de subzistenţă. Oamenii sunt într-un fel condamnaţi să rămână pe loc, pentru că legătura cu restul ţării e mai mult decât anevoioasă. Şi cum să vină investitori în zonă când nu au drumuri pe care să meargă? S-au făcut preferenţial investiţii în infrastructură, cazul multor regiuni din Transilvania fiind mai mult decât o dovadă. De exemplu zona Clujului, care are şi acces la autostradă, deci legături cu Europa Occidentală, se dezvoltă mai mult, se pare, decât oricare alta. Vasluiul cum să se dezvolte, cum să trimită produsele zonei spre pieţele vestice, când drumurile sunt în suferinţă. De aceea fac apel la dumneavoastră, cei care puteţi pune lucrurile în mişcare, să sprijiniţi proiectele din zonă. În 23 de ani în toată Lunca Prutului s-a făcut o singură investiţie în turism, deşi zona este una care are mult de oferit. Să nu uităm că în regiune sunt nu mai puţin de 6 puncte de frontieră cu Republica Moldova, unde se ajunge însă greu din cauza aceluiaşi Drum Naţional 24 A. Să nu uităm de potenţialul imens pentru turismul rural, de turismul tematic, dacă ar fi să mă refer numai la un posibil "Traseu al Vinului". Sunt bine-cunoscute viile din zona oraşului Huşi, dar ajung din nou la problema numitului DN 24A, pe care ar fi mai bine să nu circuli. Doamnelor şi domnilor miniştri, domnilor parlamentari, haideţi să facem un efort comun, să scoatem regiunea din izolare şi subdezvoltare. Ştiu că se poate şi sunt convins că împreună putem reuşi. Şansele sunt mari, iar acest lucru este dovedit şi prin ceea ce am făcut în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Judeţul Vaslui se laudă, în acest domeniu, cu o rată de absorbţie a fondurilor structurale aproape dublă faţă de media naţională, adică 60% faţă de media de 39%. Am dovedit că ne pricepem, dar avem nevoie de susţinere şi ajutor de la nivel central. De aceea, revin cu apelul meu de acţiune comună către dumneavoastră şi către domnul Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării şi administraţiei publice, domnul Dan Şova, ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, şi domnul Relu Fenechiu, ministrul transporturilor. Doamnelor şi domnilor, ştiu că împreună putem aduce bunăstare şi dezvoltare în Lunca Prutului, ştiu că împreună vom reuşi să facem din zona pe care o reprezint o parte a României puternică, aşa cum ne-am angajat în Programul de guvernare. Vă mulţumesc. Deputat Toader Dima, Colegiul nominal nr.6 Huşi, Vaslui.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
			O rog pe doamna deputat Cristina Nichita, din partea aceluiaşi grup parlamentar, al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul. Domnul Cupşa s-a întors? Nu s-a întors. Îl rog pe domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar PP-DD, să se pregătească pentru a lua cuvântul. Stimată colegă, aveţi cuvântul.
			Doamna Cristina Nichita: Bună dimineaţa! "Statul român va trebui să ofere servicii milioanelor de beneficiari, dacă ONG-urile îşi vor închide serviciile" Stimate colege, Stimaţi colegi, Fundaţia Star of Hope România şi Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany, în calitate de membri ai Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil - FONC au organizat pe 30 aprilie 2013, o dezbatere privind proiectul de lege înaintat în Parlament privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate în prezent de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege, în contextul finanţării serviciilor sociale şi, în special, al contractării serviciilor. În cadrul întâlnirii, la care au participat 20 de reprezentanţi ai furnizorilor privaţi de servicii sociale din Iaşi, precum şi reprezentanţi ai Agenţiei de Plăţi şi Inspecţie Socială Iaşi, consilieri locali şi consilieri judeţeni, a fost atrasă atenţia asupra faptului că proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege a fost aprobată de Senat în forma propusă de Ministerul Muncii, în contextul în care acesta ar aduce prejudicii grave organizaţiilor neguvernamentale din România, furnizori privaţi de servicii sociale şi mai ales celor peste 64.094 de copii beneficiari ai serviciilor oferite în prezent de membrii asociaţiilor. Din punct de vedere al FONPC, proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege demonstrează lipsa totală de interes a statului faţă de dezvoltarea serviciilor sociale, dar şi o lipsă de înţelegere cu privire la intervenţia, serviciile oferite şi logica existenţei organizaţiilor neguvernamentale. Principalele probleme referitoare la prezentul proiect de lege, semnalate de peste 200 de organizaţii neguvernamentale din ţară, vizează următoarele aspecte: Proiectul de lege restrânge subvenţionarea serviciilor sociale la mediul rural şi mediul urban în primii 3 ani de funcţionare. Iniţiativa nu prevede nicio măsură prin care cei peste 10.000 de beneficiari actuali de servicii sociale subvenţionate de la bugetul de stat, care nu sunt în mediul rural sau care nu beneficiază de servicii în primii 3 ani de funcţionare, vor putea primi în continuare servicii sociale după încetarea punerii în aplicare a legii. Proiectul de lege îşi propune să plaseze responsabilitatea finanţării serviciilor la nivelul autorităţilor locale, fără a se baza pe o analiză de impact care să demonstreze că autorităţile publice locale sunt pregătite sau dispun de fonduri pentru a acoperi serviciile de care au nevoie cei peste 10.000 de beneficiari actuali. Semnalele organizaţiilor neguvernamentale furnizoare de servicii la nivel local scot în evidenţă capacitatea scăzută a autorităţilor publice locale de a finanţa sau de a prelua serviciile subvenţionate din bugetul de stat şi oferite în prezent către 10.000 de beneficiari de servicii sociale la nivel local. Proiectul de lege este justificat ca o măsură care susţine contractarea serviciilor sociale. Toate studiile recente şi experienţele de la nivel local scot în evidenţă faptul că, în prezent, contractarea serviciilor sociale nu funcţionează în toate judeţele. Concluziile organizaţiilor neguvernamentale se bazează pe date de teren şi peste 20 de ani de colaborare cu autorităţile publice locale. Organizaţiile neguvernamentale nu pot prelua responsabilitatea statului în ceea ce priveşte finanţarea integrală a serviciilor oferite beneficiarilor deserviţi. În lipsa unui cadru unic legal care să faciliteze finanţarea serviciilor sociale oferite de către furnizorii privaţi, zecile de mii de beneficiari actuali deserviţi de ONG-uri se vor reîntoarce către serviciile publice şi asistarea lor va atrage după sine cheltuieli semnificativ mai mari pentru bugetul de stat sau bugetele locale. De asemenea, se atrage atenţia asupra faptului că serviciile publice locale vor fi puse în situaţia de a nu avea capacitatea să răspundă unui număr mai mare de beneficiari şi există riscul ca aceşti oameni vulnerabili să fie excluşi de la dreptul de a primi asistenţă socială, ajungând să fie marginalizaţi social. În cadrul întâlnirii de la Iaşi, organizaţiile neguvernamentale din teritoriu au cerut respingerea proiectului de lege de către Camera Deputaţilor. Principalele argumente aduse de participanţii prezenţi la această dezbatere au fost: necesitarea ca legea sa aibă o abordare unitară, fără diferenţiere între mediul urban şi cel rural; impunerea principiului: banul sa urmeze beneficiarul, astfel încât să crească calitatea serviciilor sociale oferite atât de furnizorii privaţi de serviciile sociale, cât şi de furnizorii publici; necesitatea unor consultări reale cu societatea civilă în vederea elaborării unei noi propuneri legislative pentru finanţarea serviciilor sociale. Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi, Colegiul uninominal nr.9. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Stimată colegă, vă mulţumesc pentru declaraţia politică prezentată.
			Îl rog pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, să ia cuvântul, şi pe domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar PSD, să se pregătească pentru a interveni. Domnule coleg, aveţi cuvântul pentru trei minute.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi voi spune de ce, domnule preşedinte, USL-ul, pentru noi, este PDL-ul 2. La un an de la căderea Guvernului MRU, vedem că toate obiectivele moţiunii de cenzură au fost schimbate. Şi au fost schimbate la 180 de grade. În urmă cu un an, ni se promitea, de actuala guvernare, că în România nu se vor explora şi nu se vor exploata gaze de şist. Cetăţenii din Bârlad sunt îngrijoraţi de faptul că acest lucru devine, din ce în ce mai mult, o realitate crudă care le pune, în absenţa unor studii de impact, viaţa în pericol. În urmă cu un an, se vorbea de eliminarea taxei auto. Dar ea a fost cosmetizată şi a fost introdusă sub forma de timbru verde. În urmă cu un an, se vorbea de crearea unui milion de locuri de muncă şi vedem că în fiecare zi, mii şi mii de locuri de muncă dispar de pe piaţă. În urmă cu un an, se vorbea de reducerea CAS-ului, de scăderea TVA-ului, de găsirea de facilităţi fiscale pentru micii investitori. Acestea au rămas doar vorbe goale, în momentul în care s-a uscat ştampila de pe buletinul de vot. În urmă cu un an eram revoltaţi că s-a introdus coplata în sistemul de sănătate, că nu sunt spitale reînfiinţate, că nu există medicaţie, că există probleme privind pacienţii oncologici. Toate aceste probleme se perpetuează şi se accentuează în această guvernare. Mai mult decât atât, din păcate, promisiunile au fost aruncate la coş. Moldova a fost ştearsă de pe harta USL, iar la Iaşi, în loc de spital regional de urgenţă, aeroport şi şosea de centură, în loc de autostradă şi interzicerea explorării gazelor de şist, în loc de dotări şi facilităţi pentru micii întreprinzători, constatăm doar sărăcie lucie. Domnule preşedinte, Am fost trimis în Parlament pentru a-i reprezenta pe cetăţeni. Am sperat că în această guvernare laptele şi mierea vor curge în România. Din păcate, constatăm că în 2016, între pauzele publicitare de la televizor, Guvernul va veni cu aceleaşi promisiuni, în campania electorală. De fapt, USL 60% înseamnă scumpiri de 60%; 16% impozite şi taxe locale; 10% scumpiri la energie; 10% scumpiri la gaze; accize. Şi, dacă acestea nu au fost suficiente, vedem că acea promisiune de reîntregire a salariilor, de fapt, este făcută doar la nivel nominal, pentru că puterea de cumpărare este în continuă scădere. Este o perioadă crâncenă, în care nu ne dăm, de fapt, seama că toate aceste promisiuni au fost aruncate. Probabil că în 2016 promisiunile de campanie vor fi aceleaşi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
			Îl rog pe domnul Florin-Costin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul. Dacă mai este cineva în sală care doreşte să ia cuvântul? Dacă nu, după domnul Pâslaru, am să iau şi eu cuvântul. Vă mulţumesc, domnule coleg. Aveţi cuvântul.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua. Florin Pâslaru, Galaţi. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Europei" Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, ziua de 9 mai a devenit deja o tradiţie pentru români. În 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene". Principiile de bază ale Uniunii Europene sunt principiul libertăţii, al democraţiei, al respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre. Pentru noi, românii, Ziua Europei coincide în mod fericit cu Ziua Independenţei. România trebuie să fructifice pe deplin şansa de a face parte din Uniunea Europeană, partener egal la construcţia unei Europe a valorilor împărtăşite. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi socială care ţine cont, în acelaşi timp, de dimensiunile de mediu şi regională, garanţii ale unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii. Avantajele pentru statele membre din Uniunea Europeană sunt tangibile: comerţul cu statele candidate duce la crearea de locuri de muncă, stabilitate politică, cadrul politic stabil conduce nu numai la buna vecinătate, dar şi la o economie puternică. Cetăţenii români trebuie să participe creativ la construcţia unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care o compun, care este în serviciul cetăţenilor şi care, prin păstrarea valorilor şi tradiţiilor naţionale, creează concomitent sentimentul solidarităţii europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc, domnule coleg.
			Daţi-mi voie să exprim şi eu câteva cuvinte în dimineaţa aceasta. Vă mulţumesc. (Domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte de şedinţă, coboară la tribună.) Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este legată în mod direct de împlinirea unui an de guvernare USL. Mă aşteptam ca zilele acestea, şi mai ales ziua de ieri şi de astăzi, puterea să se manifeste într-un mod discret, într-un mod în care puţini să realizeze că a trecut un an de când au preluat guvernarea din 7 mai 2012. Mă aşteptam ca, astăzi, opoziţia să fie extrem de prezentă în sala de şedinţă, cu declaraţii politice în care să sublinieze o guvernare lipsită de eficienţă, o guvernare lipsită de performanţă, o guvernare care nu a făcut decât să ducă la înrăutăţirea şi mai mult a vieţii de zi cu zi a cetăţeanului român. Opoziţia a lipsit. În schimb, a fost prezentă puterea, reprezentanţii puterii, pentru a ridica în slăvi o guvernare totalmente lipsită de performanţă, o guvernare totalmente care poate fi calificată ineficientă, o guvernare care nu are nimic comun cu ceea ce simte cetăţeanul de rând. Ce s-a întâmplat într-un an de guvernare? România este stabilă, este adevărat. Acest lucru trebuie să-l subliniem. Dar este stabilă pentru că Guvernul Ponta şi guvernarea USL au menţinut, în cea mai mare parte, elementele de stabilitate pe care guvernele anterioare, Boc şi Ungureanu, le-au luat la vremea respectivă. Cât de mult a criticat USL-ul acordurile noastre cu organismele internaţionale, mai ales cu Fondul Monetar, iar astăzi puterea le continuă, apreciind că ele sunt de natură a asigura stabilitate şi continuate în actul de guvernare. Cât de mult a criticat USL disponibilizările din instituţiile publice ale statului, iar astăzi, USL-ul face exact acelaşi lucru, disponibilizează salariaţii din instituţiile publice. Cât de mult a criticat USL-ul faptul că erau sistate angajările în instituţiile publice. Astăzi, USL-ul face exact acelaşi lucru. Cât de mult a criticat USL-ul faptul că România se străduia şi făcea eforturi majore să se menţină într-un deficit financiar echilibrat şi apreciat de către instituţiile financiare europene. Astăzi, USL-ul face acelaşi lucru. Iată care sunt cauzele care determină, în acelaşi timp, stabilitatea macroeconomică şi socială a României. Care sunt, de altfel, însă, "realizările" guvernării USL? România este în continuare cu o imagine extrem de şifonată, o imagine care a început în primăvara anului 2012, atunci când USL-ul a făcut un adevărat atentat la instituţiile statului de drept. Şi astăzi România are încă imaginea extrem de şifonată în Europa şi în lume. USL-ul s-a evidenţiat prin majorarea taxelor şi impozitelor. Este Guvernul care a excelat, din prima zi de guvernare, cu taxe noi, cu impozite noi, cu biruri noi pe cetăţeanul român. Aceasta este una dintre cele mai mari realizări ale guvernării Ponta. Preţurile au crescut într-un mod inadmisibil, şi mai ales preţurile la alimente, majorări până la 50%, care, evident, au afectat buzunarul cetăţeanului, viaţa lui de zi cu zi. Investiţiile pe perioada unui an de guvernare au lipsit cu desăvârşire. Vedem doar investiţii al căror început poate fi stabilit la nivelul anului 2010, 2011, 2012, dar nu de când Ponta a preluat guvernarea. Bani pentru investiţii n-au fost, nu sunt şi se pare că nici nu vor fi, pentru că actuala guvernare nu este interesată de acest lucru. Inflaţia a crescut, şomajul a crescut. Iată care sunt principalele realizări ale guvernării USL şi ale Guvernului Ponta. Este adevărat că au fost reîntregite salariile şi pensiile reparate, dar acestea au fost posibile pentru că exista resursa financiară creată de către guvernele anterioare, şi nu ca o consecinţă a guvernării Ponta. Bilanţul guvernării după un an de zile nu poate calificat decât ca unul negativ. Negativ, negativ. Şi nicidecum un bilanţ pozitiv. De aceea, mă aşteptam ca ieri şi astăzi puterea să fie discretă pentru ca cetăţeanul să nu observe că deja a trecut un an de guvernare, un an care poate fi calificat ca lipsit de performanţă, lipsit de eficienţă, lipsit de bunăstare pentru cetăţeanul de rând. Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.) Stimaţi colegi, Nemaiexistând în sală colegi înscrişi pentru a-şi prezenta declaraţia politică, daţi-mi voie să îi nominalizez pe cei care astăzi şi-au depus declaraţiile în scris. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Marcel Ciolacu, Laurenţiu Chirvăsuţă, Mihăiţă Găină, Violeta Tudorie, Ovidiu Iane, Angel Tîlvăr, Mircea Drăghici, Constantin Rădulescu, Manuela Mitrea, Sonia-Maria Drăghici şi Florin Iordache. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Mugurel Cozmanciuc, Dan Tocuţ, Paul Dumbrăvanu, Gigel Ştirbu şi Ioan Cupşa. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Ioan Balan, Florin Secară, Petru Movilă, Cornel Sămărtinean şi Mircia Muntean. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Bogdan Ciucă, Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Aurelian Ionescu, Constantin Avram. Avem 31 de declaraţii depuse în scris şi 10 parlamentari care şi-au prezentat astăzi declaraţiile de la microfonul Camerei Deputaţilor. Cu aceasta, stimaţi colegi, mulţumindu-vă celor care astăzi, într-un fel sau altul aţi fost prezenţi pentru a vă prezenta declaraţiile politice fie în scris, fie de la microfonul Camerei, vă doresc tuturor o zi plăcută. Închei aici şedinţa. Ne revedem la ora 10, atunci când vom începe dezbaterea punctelor înscrise pe ordinea de zi. Să auzim numai şi numai de bine! Doamne ajută! Încă doi domni deputaţi depun declaraţiile în scris. E vorba de domnul deputat Alin Constantin Bucur şi doamna deputat Ioana Dumitru. Vă rog să fie consemnate pentru a putea fi reţinute în evidenţele secretariatului. Vă mulţumesc încă o dată. Doamne ajută!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Adrian Gurzău: "Aţi votat pentru o ţară de cumetrie?" Îi întreb pe cei care şi-au pus speranţele în candidaţii Uniunii Social Liberale în decembrie 2012: aţi votat pentru ca România să devină cumetria, darul de nuntă sau de botez al familiilor liderilor grupului infracţional organizat care de un an se joacă de-a guvernarea? Căci, de săptămâna trecută, instituţiile statului de drept român au devenit prin numiri politice fiefuri de cumetrie. Fără jenă, la vedere, familia liberalului Dan Radu Ruşanu a acaparat controlul asupra finanţelor statului. Cât despre familia premierului plagiator Victor Viorel Ponta se ştie că şi-a instalat deja numeroase rude în funcţii importante. Parlamentul l-a validat pe Dan Radu Ruşanu, care este naşul lui Diaconu şi al ministrului finanţelor Daniel Chiţoiu, în funcţia de preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară. Finul Ştefan Diaconu a fost numit şef la Fisc. În contrapartidă, fina premierului plagiator Victor Viorel Ponta, Ioana Pop, este membră în Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Finul său, Claudiu Preoteasa, este vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Administraţiei Fondului pentru Mediu, iar soţia acestuia, Teodora Preoteasa, este din ianuarie 2013 şef serviciu la Direcţia AM POS Mediu din cadrul Ministerului Transporturilor, verişoara, Rodica Cazanciuc este director de reglementare în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile Române, iar soţul verişoarei, Robert Cazanciuc, a fost numit ministru al justiţiei. Cazanciuc a fost coleg de generaţie cu premierul plagiator Victor Viorel Ponta în cadrul Facultăţii de Drept de la Universitatea Bucureşti şi apoi a fost coleg cu Victor Ponta în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ. Cum îşi va exercita Dan Radu Ruşanu influenţa asupra instituţiilor financiare prin intermediul Autorităţii de Supraveghere Financiară, instituţie care va comasa activităţile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, simplu: prin relaţii de cumetrie (dovada: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-14681626-caracatita-dan-radu-rusanu.htm). Dan Radu Ruşanu este naşul lui Gelu Ştefan Diaconu, acum şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi al lui Daniel Chiţoiu, ministrul finanţelor (Dovada: http://www.digi24.ro/ştire/Naşul-şi-finii-conduc-finanţele-României_98329 şi http://www.ziaruldeiaşi.ro/ştiri/un-nume-surpriză-la-vârful-anaf--6769.html). Diaconu a fost vicepreşedinte ANAF în 2007, când Chiţoiu era preşedintele instituţiei, iar imediat după numirea lui Chiţoiu în funcţia de ministru al economiei, acesta l-a numit pe Diaconu director de cabinet. Cine este Gelu Ştefan Diaconu? Un urmărit penal (dovada: http://economie.hotnews.ro/ştiri-finanţe-14669372-realitatea-net-şeful-anaf-şerban-pop-fost-înlocuit-din-funcţie-gelu-ştefan diaconu.htm?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+hotnews%2Fyvoq+%28Hotnews.ro%29). Se pare că a avea încurcături cu justiţia constituie calitate la angajarea în USL. Dar relaţiile de cumetrie nu se opresc aici. Dan Radu Ruşanu este şi naşul de cununie al lui Relu Fenechiu, ministrul transporturilor (dovada:http://www.bzi.ro/regele-vamilor-din-romania-urmarit-penal-209932 şi http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-nume-surpriza-la-varful-anaf--6769.html). Nepotismul, ca mod de a accede în funcţii bine plătite din banul public, depăşeşte limita celor două familii în USL. Dintre cazurile semnalate de către presa centrală, printre cele mai cunoscute sunt cel al fiicei senatoarei experte în greva foamei Cristiana Anghel, angajată în toamna lui 2012 la Ministerul Educaţiei, şi cel al Andreei Lambru, fost director de cabinet al secretarului general al PNL Radu Stroe, care a fost numită în Consiliul de supraveghere al AVAS. (dovada: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14592558-fata senatoarei-cristiana-anghel-este-angata-ministerului-educatiei-din-toamna-anului-2012.htm şi http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-13613539-cazul-andreei-lambru-isca-noi-tensiuni-intre-pnl-romania-postul-candidatului-psd-sebastian-ghita.htm).
			Domnul Adrian-Miroslav Merka: Agricultura românească este, aşa cum bine ştiţi cu toţii, într-un impas major, din care nu este capabilă să iasă de mai bine de douăzeci de ani. Cu toate că s-au făcut încercări repetate, fermierul român reuşeşte foarte rar să depăşească stadiul de agricultură de subzistenţă, să realizeze mai mult decât acea producţie minimă care îi asigură doar pâinea zilnică pe masă. Având această stare de fapt în atenţie, am amendat Legea privind aprobarea OG nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Astfel, am propus creşterea suprafeţei şi numărului de capete la bovine şi caprine pentru care se poate aplica neimpozitarea venitului, aşa cum este el definit prin articolul 71 al Ordonanţei de Guvern numărul 8/2013. O astfel de măsură, de neimpozitare a anumitor venituri care provin din activităţi agricole, este absolut necesară pentru menţinerea gradului de subzistenţă pentru asociaţiile familiale din zonele de deal si de munte şi se înscrie în linia de decizii guvernamentale menite să vină în sprijinul populaţiei. Am certitudinea că prin astfel de legi şi ordonanţe care stimulează producţia şi consumul, agricultura românească mai are o şansă. Să nu uităm că România dispune de un potenţial agricol enorm, depinde doar de noi, Legislativ sau Guvern, să găsim căile prin care îl putem valorifica. Opinia mea este că sprijinirea asociaţiilor familiale este una dintre aceste căi.
			Domnul Constantin-Alin Bucur: "Bilanţul politic al României" Sărbătorile pascale ne-au adus tuturor liniştea şi gândul cel bun de care cu siguranţă aveam nevoie. Ieri ne-am întors în Parlament şi bag de seamă că odată cu primăvara a sosit şi vremea bilanţurilor. Cu această ocazie m-am gândit să contabilizez şi eu un scurt bilanţ al unui subiect foarte vast de altfel. Să nu ne oprim la evaluarea de un an a actualului Guvern, deşi se pare că acesta este subiectul zilei, putem să mergem mai departe şi să facem un bilanţ politic pentru România postdecembristă. Sunt deputat independent. M-am aflat în situaţia să am de ales drumul politic în decembrie anul trecut şi am optat, din toate ofertele politice, pentru un partid nou, cu o viziune promiţătoare pentru politica românească, un partid format în covârşitoarea sa majoritate din oameni tineri, noi în politică şi, credeam eu, încă neatinşi de tot ceea ce a dezamăgit, ani de-a rândul, în politica din România. Se pare că m-am înşelat în această privinţă şi, în consecinţă, am ales să îmi croiesc un drum propriu în politică. Astăzi Guvernul împlineşte frageda vârstă de un an şi o zi de la învestirea de anul trecut. Este cu siguranţă un moment de reflexie asupra activităţii Guvernului. Observăm că avem de a face cu două tabere diametral opuse. Prima laudă Guvernul fără să bage măcar de seamă promisiunile neîndeplinite, fără să considere măcar situaţia economico-financiară precară în care România încă se află. Cea de-a doua, în schimb, reuşeşte, cu o dezinvoltură debordantă, să critice fiecare pas pe care Guvernul l-a făcut, fără să aprecieze nicio măsură pe care premierul şi miniştrii săi au întreprins-o şi fără să aducă aminte, ca nu cumva să readucă în memoria populaţiei faptul că ei au fost la guvernare nu mai devreme de acum un an. Asistăm la un veritabil dialog al surzilor. Poziţia mea este deosebit de privilegiată, eu sunt, aşa cum am mai spus, deputat independent, iar această perspectivă îmi permite să fac un bilanţ mai complex decât dumneavoastră, stimaţi colegi. Nu sunt constrâns de poziţia într-o organizaţie de partid, nu sunt nici la putere, dar nici în opoziţie şi atunci prefer să declar răspicat: USL face exact acelaşi lucru pe care timp de patru ani l-au criticat pe bună dreptate la PDL. Suntem o clasă politică lovită de amnezie generală. Este chiar amuzant că USL a uitat ce a criticat acum un an la guvernările PDL şi, viceversa, PDL a uitat ce a făcut acum un an şi îşi critică practic propriile eşecuri. Să exemplificăm: reîntregirea salariilor bugetarilor este dublată de îngheţarea lor. Cu pensiile la fel. Nu mai sunt impozitate, dar nici nu ajung să acopere scumpirile succesive din acest an. Energia este mai scumpă, alimentele sunt mai scumpe, să nu mai vorbim de taxele care sunt în continuă creştere la nivel local şi central deopotrivă. Guvernul Boc a tăiat salariile bugetarilor. Guvernul Ponta intenţionează să le impoziteze suplimentar. Guvernul Boc a servit abuziv clientela politică de la bugetul de stat, Guvernul Ponta unu şi doi fac exact acelaşi lucru. Guvernul Boc şi-a pus oamenii, cadre de partid, în funcţii de conducere plătite impertinent de mult de la bugetul de stat. Guvernul USL mimează managementul privat, dar în realitate face exact acelaşi lucru. USL a blamat pe bună dreptate, repet, multe neajunsuri ale guvernărilor Boc şi Ungureanu, şi tocmai de aceea au câştigat alegerile. Câteva argumente electorale de opoziţie USL: investitorii străini fug din România; rata de colectare este mult sub ceea ce trebuie să fie, Guvernul este sclavul FMI; privatizările sunt făcute pe bani de nimic; IMM-urile nu sunt ajutate de stat; rata de absorbţie a fondurilor europene este la pământ, banii sunt direcţionaţi clientelar. Ce face acum USL? Am citit într-un articol dintr-un ziar de prestigiu din România că investiţiile străine în România au scăzut cu 15% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Rata de colectare a taxelor la bugetul de stat este astăzi, atenţie, la nivelul de 32,8%, aproximativ la acelaşi nivel ca pe timpul Guvernului Ungureanu. FMI a rămas stăpânul guvernului, oricare ar fi numele său. Reducerea TVA la alimentele de bază nu este posibilă, guvernul spune că nu ne lasă FMI. Privatizările sunt, pe de altă parte, din ce în ce mai păguboase pentru noi. Aceeaşi publicaţie ne arată cum CFR Marfă este vândut pe 180 de milioane de euro, când în realitate potenţialul economic al acesteia este de peste un miliard. IMM-urile au rămas uitate şi de actualul Guvern, prin introducerea impozitului minim pe microîntreprinderi. Fondurile europene rămân departe de noi. Pe lângă contraperformanţa de a avea două programe operaţionale suspendate, în trei luni absorbţia se ridică la 330 de milioane de euro, ce-i drept, faţă de 195 de milioane de euro cât a fost anul trecut, dar încă foarte puţin. Aş avea posibilitatea să continui mult această declaraţie, dar prefer să mă opresc aici pentru că sunt sigur că şi dumneavoastră şi cei care ne-au votat au înţeles că oricine ar fi la guvernare efectele sunt aceleaşi. Cei săraci devin şi mai săraci şi cei bogaţi nu sărăcesc. Sper că mulţi vor aprecia adevărul pe care l-am spus aici şi vor realiza că dialogul surzilor dintre putere şi opoziţie pare să fie un teatru ieftin.
			Domnul Andrei Dominic Gerea: "Guvernul USL îşi demonstrează eficienţa: vine cu măsuri de sprijin pentru IMM-uri" Cred că a venit vremea ca românii şi, implicit, cei care activează în mediul privat, care reprezintă, de fapt, motorul economiei româneşti, să aibă parte şi de altfel de veşti decât cele propovăduite, până de curând, de către gaşca portocalie, cea care nu mai ştia altceva decât să anunţe, zilnic, alte şi alte tăieri de venituri sau nenumărate creşteri de taxe şi impozite. O dovadă în acest sens, şi anume că noi, cei din USL, le dăm românilor veşti bune, este reprezentată şi de recentele măsuri economice anunţate de către guvernanţii noştri pe care, bineînţeles, noi, parlamentarii USL, le vom sprijini în forul legislativ din care facem parte, adică aici, în Parlamentul României. Aceste măsuri recent anunţate se referă la bugetarea, deci la finanţarea de către Guvernul USL, pentru anul 2013, a Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, dar şi la un alt important proiect de hotărâre de Guvern care va veni în sprijinul IMM-urilor prin acordarea unui grant de până la 200.000 euro. Mai precis, toate IMM-urile vor putea primi astfel un grant de până la 200.000 euro, aceasta fiind o formă de ajutor din partea statului care vine să sprijine IMM-urile, ţinând cont de faptul că acestea se află de prea multă vreme în impas, fiind practic lipsite de lichidităţi. Cu alte cuvinte, această schemă de ajutor de stat presupune crearea unui număr minim de locuri de muncă de către fiecare IMM, până în 10 locuri de muncă, iar numărul beneficiarilor se ridică la aproximativ 3.000 de beneficiari pentru trei ani de zile. Avantajul esenţial al acestui proiect constă în faptul că IMM-urile nu sunt obligate, la rândul lor, să vină cu cofinanţare. Acest demers reprezintă un grant 100%, până la limita de 200.000 de euro. Este, de asemenea, important de precizat faptul că, în acest program pe care Guvernul USL îl are în vedere, IMM-urile pot să solicite acest ajutor de stat pentru achiziţia de echipamente, construcţia de clădiri noi, achiziţia de echipamente în domeniul IT-ului, dar şi pentru asigurarea funcţionării societăţii respective, timp de 3 ani de zile de la data obţinerii acestui ajutor de minimis. Această măsură, care va fi susţinută şi implementată prin intermediul Ministerului Finanţelor, al cărui ministru este liberalul Daniel Chiţoiu, ar putea genera cel puţin 15.000 de locuri de muncă nou create de către cele 3000 de IMM-uri care vor beneficia de acest grant. În acest sens, consider că Guvernul USL face o altfel de politică decât guvernele anterioare ale PDL, adică ale domnului Băsescu, guverne care au reuşit cu brio să pună economia românească pe butuci, dar şi să distrugă, într-un timp relativ scurt, peste 200.000 de IMM-uri. În comparaţie cu asemenea rezultate dezastruoase obţinute în timpul faimoaselor şi mult lăudatelor Guverne Boc-Ungureanu, putem spune că politica Guvernului USL este, în mod vizibil, de altă factură: este una a măsurilor de relansare a economiei şi de susţinere activă a mediului privat.
			Domnul Angel Tîlvăr: "3 Mai - Ziua Mondială a Libertăţii Presei" S-au împlinit, în ziua de 3 mai a.c., două decenii de când comunitatea internaţională sărbătoreşte anual Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Pentru acest an, tema propusă, pentru a celebra cei 20 de ani care au trecut de când s-a instituit această sărbătoare, a fost intitulată "Siguranţa de a vorbi: asigurarea libertăţii de exprimare în toate formele de mass-media". Dacă amintim că premiul mondial pentru libertatea presei, UNESCO - Guillermo Cano 2013, a fost câştigat de jurnalista etiopiană Reeyot Alemu, aflată în prezent în închisoare, şi că însuşi numele premiului este dat de un jurnalist columbian asasinat în 1987 în ţara sa natală, Columbia, pentru curajul de a fi devoalat afacerile ilegale ale cartelurilor drogurilor din acea zonă, ne dăm seama atât de importanţa respectării cu sfinţenie a libertăţii de exprimare în toate împrejurările imaginabile, inclusiv, în mass-media, dar şi de pericolele la care se expun, încă, în unele părţi ale globului, mânuitorii condeiului. Pentru mulţi dintre noi, românii, nu sunt deloc estompate amintirile legate de cumplitele vremuri ale cenzurii comuniste, când numai jurnalism liber nu se putea face în România. De aceea, cred că suntem mai în măsură decât mulţi alţii să apreciem aşa cum se cuvine temeritatea de care dau dovadă lucrătorii mass-media care au curajul de a spune fără ezitare adevărul despre realităţile sociale din ţările în care conceptul de democraţie, practic, nu există. Aceşti oameni extraordinari îşi riscă, zilnic şi cu bună ştiinţă, nu doar libertatea, ci chiar viaţa în numele dezideratului de a practica cu maximă onestitate una dintre cele mai nobile profesii din lume. Drept urmare, datorită imensului respect pe care îl port acestor profesionişti, acestor luptători în avangarda libertăţii de expresie şi în cea a cultului pentru rostirea cu orice risc a adevărului, nu voi fi niciodată de acord cu vreo îngrădire a dreptului sacru la exprimare liberă, neîngrădită, indiferent de considerente politice, economice sau de orice altă natură ar fi ele. Şi, tot datorită aceloraşi considerente, mi-aş dori ca toţi slujitorii mass-media din lume să fie conştienţi cât de mult bine fac societăţii prin simpla respectare a canoanelor profesiunii pe care singuri şi-au ales-o. Pentru că un jurnalism adevărat şi socialmente profitabil nu presupune doar talent, ci, mai ales, onestitate, verticalitate şi respect pentru adevăr. Aşadar, stimaţi jurnalişti de pretutindeni, fiţi oneşti, verticali, curajoşi şi iubiţi, mai presus de orice altceva, adevărul. Suferinţele colegei voastre Reeyot Alemu sau memoria lui Guillermo Cano reclamă cu insistenţă un astfel de comportament.
			Domnul Aurelian Ionescu: Tot mai des, în ultima perioadă, presa politică îi blamează pe parlamentarii care în noua legislatură şi-au schimbat partidul, comentariile fiind de genul: "partidul trădătorilor", "noua generaţie de traseişti", "goana după putere" etc. Consider aceste comentarii pur denigratoare şi rău-intenţionate, presa uitând rolul său cel mai important, şi anume cel de reală informare a populaţiei. Astfel, trebuie menţionat că un candidat ales parlamentar prin vot uninominal într-o anumită circumscripţie electorală, din momentul depunerii jurământului de credinţă şi al validării mandatului devine parlamentar al României şi este alesul întregului popor în cel mai înalt for legislativ al ţării. Conform Statutului parlamentarilor, un parlamentar poate activa în Parlamentul României ca independent sau se poate afilia unui grup politic parlamentar, afilierea nefiind condiţionată de afilierea la partidul politic ce dă titulatura grupului politic parlamentar. Personal, nu sunt un susţinător al plimbărilor parlamentarilor de la un grup politic parlamentar la altul, întrucât încă îmi amintesc cu gust dulce şi amar de Grupul Independenţilor ce a devenit UNPR în legislatura trecută şi care a susţinut politic Guvernul Boc, dar nu şi Guvernul Ungureanu, însă în prezent situaţiile de "plimbări prin Parlament" trebuie tratate distinct, ţinând cont de fiecare parlamentar. În acest moment, opoziţia parlamentară este formată din PDL, PP-DD şi UDMR, împreună reprezentând 32% din parlamentarii aleşi ai României. Lăsând la o parte UDMR-ul care, din punctul meu de vedere, este mai mult decât o formaţiune politică şi grupul parlamentar este format din persoane cu o mare expertiză în activitatea parlamentară şi unitatea acestui grup parlamentar nu a fost pusă vreodată la îndoială, celelalte partide de opoziţie au probleme mari de strategie politică şi viziune doctrinară. PDL-ul vine după o guvernare falimentară pentru întreaga societate românească, după pierderea într-un mod ruşinos a alegerilor locale şi parlamentare, după o scindare internă rezultată în urma alegerilor interne şi după o rupere ideologică de Traian Băsescu. Ce mai poate oferi politic acest partid membrilor săi şi implicit parlamentarilor? Câştigarea următoarelor alegeri parlamentare, în nici un caz, coagularea dreptei şi o guvernare viitoare alături de PNL, doar fără ştirea PNL-ului, sau răsturnarea Guvernului Ponta şi crearea unei majorităţi parlamentare alături de PP-DD, UDMR şi alţii, doar un vis frumos. PP-DD-ul este supranumit şi Partidul Televiziune - Partidul OTV. Respect electoratul Partidului Poporului, respect votul obţinut de această formaţiune politică la alegerile generale, respect colegii parlamentari ai acestui partid, dar în acest moment remarc în cadrul PP-DD o lipsă reală de obiectiv politic. Următoarele alegeri europarlamentare, fără televiziunea OTV, în mod clar vor fi un fiasco general, o eventuală candidatură a lui Dan Diaconescu la alegerile prezidenţiale va fi fără succes, posibil încheindu-se cu o scor sub 10%, şi este foarte posibil ca următoarele alegeri locale şi parlamentare să găsească Partidul Poporului dizolvat sau fără activişti, vezi cazul PNG-ului. Din argumentaţia de mai sus, constat că parlamentarii opoziţiei sunt lipsiţi de orizont politic în propriile partide, sunt sub presiunea electoratului care se confruntă cu diverse probleme sociale şi în mod clar se poate previziona şi următoarea legislatură tot în opoziţie sau fără partid politic. Cei doisprezece parlamentari care au schimbat deja grupul parlamentar sunt toţi persoane care vor să continue în politică şi care au de îndeplinit promisiuni făcute cetăţenilor care i-au ales. Să nu uităm că şi electoratul partidelor din actuala opoziţie a votat pentru ca parlamentarii săi aleşi să formeze guvernul şi să conducă această ţară, iar dacă un parlamentar din opoziţie alege să activeze în vreun grup parlamentar al puterii, acest fapt nu înseamnă că acel parlamentar şi-a înşelat electoratul întrucât electoratul său şi-a dorit ca el să facă parte din arcul puterii. Nu doresc ca această declaraţie politică să fie considerată o invitaţie adresată parlamentarilor opoziţiei cu scopul de a alege actuala putere, ci doar o simplă luare de poziţie faţă de criticile fără fond ale presei în cazul parlamentarilor care au schimbat grupul politic parlamentar şi aduc aminte presei că această trecere nu este definitivă şi este chiar reversibilă. În final, vreau să felicit parlamentarii care nu se supun ordinelor şi regulilor de partid şi să reamintesc tuturor parlamentarilor că au fost aleşi în mod uninominal şi că în Parlament sunt reprezentanţii poporului român, şi nu ai partidelor politice ai căror membri sunt.
			Domnul Călin Potor: "Moţiunile simple, atât le-a mai rămas pedeliştilor!" Moţiunea simplă depusă de opoziţie, privind companiile de stat, reprezintă continuarea seriei de acuzaţii nefondate începută cu Oltchim, cei de la pdl, cu litere mici, demonstrându-şi astfel incompetenţa creativă. Exerciţiile de imagine ale partidului, care şi-a bătut jos de români, nu mai au niciun sorţi de izbândă. De fapt, pedeliştii ştiu că toate acţiunile lor sunt sortite eşecului, iar pentru a mai auzi lumea de ei recurg la astfel de moţiuni fără şanse. Nu are rost să mă refer la textul moţiunii, o culegere de acuze nefondate, de răstălmăciri şi insinuări penibile. Poate uită cei de la pdl cum au ridicat ei clientela politică la rang de artă politică, şi cum s-au servit din banii statului în urma acordării unor salarii la companiile de stat, strigătoare la cer. Ca de obicei la noi, la români, "hoţul strigă hoţii!". De fapt, cum toţi românii ştiu bine, pdl este exclusiv vinovat de jaful şi defrişarea companiilor de stat. Oricum, eforturile prin care Guvernul USL încearcă să corecteze abuzurile dintr-o perioadă nefastă pentru dezvoltarea economică a României sunt vizibile pentru români. Noi suntem nevoiţi acum să reparăm ceea ce s-a stricat, dar este evident că nu poţi remedia într-un an ceea ce s-a stricat în patru... După ce au căpuşat companiile de stat, au protejat băieţii deştepţi şi toate contractele lor păguboase pentru statul român, acum cei de la pdl vin în Parlament pentru a-şi salva imaginea dezastruoasă şi perspectivele sumbre. Cei din pdl au însă o scuză pentru delictul de depunere a unor moţiuni succesive fără absolut nicio perspectivă practică. pdl a devenit al doilea partid din opoziţie şi doar astfel de exerciţii se pare că le mai dă şansa de a apărea în presă. Din fericire, românii au şansa astăzi de a asista la o guvernare fără aroganţă şi dispreţ, iar rezultatele acesteia vor fi în curând palpabile pentru fiecare cetăţean.
			Domnul Constantin Avram: "Impozitul pe cifra de afaceri" În Monitorul Oficial al României nr. 54 din 23 ianuarie 2013 a fost publicată Ordonanţa Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Prin acest act normativ, Guvernul a modificat Codul Fiscal, astfel încât microîntreprinderile vor fi obligate de acum să plătească impozit pe cifra de afaceri. Astfel, o firmă este încadrată în categoria microîntreprindere dacă are o cifră de afaceri de până la 65.000 euro, echivalent în lei. Până în prezent, pragul era de 100.000 euro. Odată cu reducerea pragului, devine însă obligatorie plata unui impozit anual de 3% din cifra de afaceri, fără posibilitatea microîntreprinderilor de a opta pentru impozitul de 16% aplicat la profit. Modificarea condiţiilor de aplicare a sistemului pe venitul microîntreprinderilor urmăreşte includerea în categoria contribuabililor plătitori şi a acelora care înregistrează pierderi, concomitent cu derularea unor cifre de afaceri importante. Microîntreprinderile care în 2012 erau înregistrate ca plătitoare de impozit pe profit au fost obligate să treacă la noul sistem începând cu 1 februarie 2013. Firmele nou înfiinţate trebuie să plătească impozit pe cifra de afaceri începând cu primul an fiscal. Prin excepţie, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata se vor efectua începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita aferentă cifrei de afaceri. Conform estimărilor Guvernului, această modificare ar urma să aducă la buget, în 2013, un venit suplimentar de 457 milioane lei, dar nu a fost luată în calcul ipoteza foarte probabilă în care foarte multe firme se vor închide sau vor deveni necompetitive pe piaţa deschisă, naţională sau comunitară. Din punctul meu de vedere, impozitul pe cifra de afaceri forţează integrarea pe verticală a afacerilor, în scopul optimizării fiscale. Într-un lanţ cu 2-3-5 intermediari, fiecare este forţat să adauge cei 3% la preţ, produsul final ajungând necompetitiv. Motiv pentru care, va avea de câştigat cel care integrează toate etapele de producţie şi vânzare. Aparent e un câştig, dar în realitate e o pierdere. În primul rând, se pierde din eficienţă, pentru că este puţin probabil ca o singură firmă să se priceapă la toate la fel de bine. În al doilea rând, se pierde din flexibilitate, astfel că fostelor verigi din lanţ le va fi mai greu să se reorienteze la nevoie. Pe principiul că orice afacere este în pierdere la început, când trebuie teoretic să-şi recupereze investiţia, în noile condiţii, nu mai există noţiunea fiscală de cost, deci investiţiile nu mai sunt deductibile, deci pierderea este taxată. Greu poate fi găsită o idee de creştere economică în măsurile de modificare a fiscalităţii pe care guvernul le-a promovat. Obligarea micilor patroni care nu realizează venituri de 65.000 de euro pe an să plătească 3% din venituri în loc de 16% din profit îi distruge, pur şi simplu. Ca membru al Parlamentului României sunt de acord cu necesitatea stabilirii unui regim fiscal predictibil, neîmpovărător, care să genereze dezvoltarea economică, atât a agenţilor economici, cât şi a statului. Acest impozit trebuie să fie diferenţiat în funcţie de activitatea generatoare de profit. Un mic agent economic cu doi angajaţi vopseşte maşini. Vopseaua îl costă cam jumătate din tot ce încasează de la client. Impozitul de 3% se aplică inclusiv pe vopseaua la care el nu are profit, deci plătind 3% din total, omul va trebui să plătească echivalentul unui impozit de aproape 40% din profitul său real. Alt exemplu este cel al unui magazin sătesc, în care cea mai mare parte a vânzărilor le fac ţigările. Nu faci profit cu ele, dar trebuie să le ai la vânzare, pentru că altfel pierzi clienţi. La fel ca la cel cu vopsitoria, impozitul pe profitul real devine uriaş, prin aplicarea obligatorie a cotei de 3% din vânzări. Rezultatul cel mai probabil al acestei măsuri va fi închiderea afacerilor mici şi extinderea celor mari sau creşterea evaziunii fiscale, căci şi unul şi celălalt vor prefera să încaseze fără bon fiscal sau factură. La agricultori, impozitarea forfetară a culturilor poate fi chiar periculoasă. E clar că agricultura trebuia cumva impozitată, dar dacă laşi neimpozitat terenul fără cultură, s-ar putea ca omul să nu-l mai cultive. Dacă este totuşi profitabilă cultivarea lui, s-ar putea să îşi facă o firmă şi ăsta ar fi un lucru bun. Partea mai puţin bună este că nici de această dată guvernul nu pare să aibă o simulare a efectelor pentru aceste măsuri. Avea de majorat salarii pentru bugetari şi pensii şi, ca de obicei, a preferat să-i impoziteze pe unii mai mult, ca să le dea celorlalţi. Eu nu pot să înţeleg cum ar putea fi folosită fiscalitatea ca un motor de creştere, iar nu ca o frână. Poate de aceea România merge doar cu frâna de mână trasă. Acţiunile pe care trebuie să le întreprindă statele membre, inclusiv România, sunt în vederea relansării creşterii investiţiilor şi a ocupării forţei de muncă, precum şi în vederea sporirii competitivităţii în Europa, aspecte care trebuie să se facă prin modificarea condiţiilor de aplicare a sistemului pe venitul microîntreprinderilor şi chiar prin neimpozitarea cifrei de afaceri . Sunt de acord cu necesitatea luării unor măsuri de protecţie împotriva erodării bazei fiscale, datorată transferului de venituri sau capitaluri către jurisdicţii cu care România nu are încheiate instrumente juridice privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal, dar consider că acţiunile pe care trebuie să le întreprindă România sunt cele privind contracararea planificării fiscale agresive, nu prin impozitare excesivă, nu prin biruri noi, nu prin distrugerea agenţilor economici, ci prin asigurarea conformităţii legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar. Am în vedere aici Recomandarea Comisiei 2012/772/UE şi transpunerea Deciziei nr. 2012/794/UE de punere în aplicare a Consiliului din 17 decembrie 2012, de autorizare a Bulgariei şi a României pentru a aplica măsuri de derogare de la articolul 5 din Directiva 2006/112/CE .
			Domnul Constantin Avram: "9 mai - Ziua Europei!" Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanţă deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenţei de stat a României şi Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene. Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea! Ziua Uniunii Europene este numită şi "Ziua Schuman", după numele celui care a propus la 9 mai 1950 planul pentru crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială şi politică. Uniunea Europeană şi-a propus să-şi creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetăţenii săi, să înlocuiască «cooperarea paşnică dintre statele europene» cu o construcţie care să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor născute şi crescute pe acest continent. Această intenţie a fost şi este în sensul creării unui spaţiu al conştiinţei şi identităţii europene, unde noul continent, într-o conotaţie ideală, să fie locul în care să se respecte libertatea şi identitatea popoarelor care-l formează, pentru că: «locuitorii săi, veniţi în valuri succesive de la începuturile umanităţii, au dezvoltat aici în mod progresiv valorile care stau la baza umanismului: egalitatea oamenilor, libertatea, respectarea naţiunii», aşa cum se afirmă în Preambulul Constituţiei Europene, unde, de asemenea, "caracterul democratic şi transparent al vieţii politice să acţioneze în favoarea păcii, justiţiei şi solidarităţii în lume". Dacă la început, obiectivul esenţial, imediat era acela al cooperării paşnice dintre statele europene, astăzi ambiţia este diferită: construcţia unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conştientizăm că UE este în slujba cetăţenilor săi, păstrându-şi propriile valori, tradiţii şi propria limbă, cetăţenii europeni ar trebui să se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană". Lumea de astăzi, într-o continuă şi rapidă evoluţie, are nevoie de Europa. Uniunea Europeană este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea şi prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o Uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori şi obiective comune. Şi, nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoţit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!". Pentru România, calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar şi obligaţii. Toate aceste drepturi şi obligaţii derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană, de la înfiinţarea ei şi până în prezent. România, în contextul situaţiei sale geopolitice în Europa şi al populaţiei, are rolul de interfaţă între Uniunea Europeană şi Balcani, dar şi cu regiunile Mării Negre. După căderea Zidului Berlinului şi începuturile regimului democratic, România a stabilit foarte devreme, în 1990, relaţii cu Uniunea Europeană. În anul 1995, ţara noastră a depus cererea de a deveni stat membru, iar negocierile de aderare au fost deschise în februarie 2000 şi continuate până în 2004, când au fost încheiate cu obiectivul de a primi România ca stat membru în ianuarie 2007. Tratatul de aderare a fost semnat de cele 25 de state membre, de România şi Bulgaria, în aprilie 2005. Consider că Ziua Europei este o ocazie unică de a celebra valorile noastre comune şi, de asemenea, de a aduce mai aproape culturile noastre şi de a contempla identitatea noastră comună ca europeni, în toată diversitatea ei.
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Granitul înlocuieşte istoria la Timişoara" Anul acesta împlinirea a 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 va găsi ştearsă amintirea acelor momente. Treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara sunt înlocuite, fiindcă nu mai sunt îndeajuns de arătoase. Fără să aibă cel mai mic gând pios pentru primele victime ale revoluţiei, conducerea Mitropoliei Banatului a decis înlăturarea treptelor-simbol ale Catedralei Mitropolitane. Acestea au fost sparte cu picamerul, cu aprobarea autorităţilor locale, care au şi finanţat cu jumătate din bani această lucrare. Catedrala Mitropolitană din Timişoara este una din cele mai de preţ clădiri ale oraşului şi unul din cele mai reuşite monumente arhitecturale din ţara noastră. A fost construită între 1936 şi 1940 de către arhitectul Ioan Troiănescu, fiind declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura şi sculptura ei. În timp ce Germania "exportă" fragmente din Zidul Berlinului, pentru a reaminti lumii ororile comunismului, cele 12 trepte ale Catedralei au ajuns la groapa de gunoi. Şi nimănui dintre cei cu putere de decizie nu pare să-i pese. Ba mai mult, primarul Nicolae Robu se declară încântat că a fost solicitat să contribuie la o astfel de "măreaţă" realizare. "Mitropolia a cerut acest ajutor de la noi, pentru că nu se puteau descurca fără el", a declarat edilul şef. "Mitropolia are în derulare o lucrare de reabilitare a treptelor Catedralei, lucrare în valoare de circa 400.000 de lei, din care jumătate din această sumă, 200.000 lei, provine din partea Consiliului Local Timişoara. Într-una din intervenţiile sale, primarul Nicolae Robu afirma: "Mă bucur că lucrările au demarat şi că, în scurtă vreme, Catedrala Mitropolitană din Timişoara va avea treptele aşa cum merită ea să le aibă, ţinând seama pe de o parte că reprezintă obiectivul religios de cea mai mare însemnătate din Timişoara, o emblemă pentru oraşul nostru, dar şi de încărcătura istorică pe care treptele au dobândit-o în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Eu m-am bucurat atunci când propunerea pe care am adresat-o Consiliului Local a fost aprobată, desigur după ce a avut avizul favorabil al Comisiei de resort". Important de ştiut, dacă pentru autorizaţia de construcţie, adică de distrugere a lespezilor, au fost prevăzute expres avize de la comisia zonală a monumentelor istorice, Catedrala fiind monument de categoria "A"! Tocmai de aceea, lucrările de la Catedrală au atras şi atenţia reprezentanţilor societăţii civile din Timişoara. "Catedrala este un monument istoric de categoria I, cu tot cu trepte. Trebuie să avem mare grijă de patrimoniul urban. Nu aveau voie să facă această schimbare. Noi trebuie să ne păstrăm memoria, pentru că atât avem", a declarat scriitorul Daniel Vighi, preşedintele asociaţiei Ariergarda. Toată lumea se agită în jurul sumei pe care onor Primăria şi Mitropolia o investesc în înlocuirea treptelor Catedralei Mitropolitane. Nimeni însă nu vorbeşte de valoarea acelor trepte, de valoarea lor istorică, sentimentală şi morală. Pe treptele Catedralei s-a tras la Revoluţie, împotriva unor oameni care încercau să se refugieze în lăcaşul Domnului. A curs sânge acolo, pentru libertate! Au murit oameni acolo, este un eveniment care a schimbat destinul României! Martor tăcut al evenimentelor din decembrie 1989, treptele Catedralei sunt acum înlocuite cu unele din granit. O parte din istoria recentă a Timişoarei dispare, fără nici cea mai mică rezervă din partea autorităţilor locale, care chiar şi plătesc pentru ca acest fapt să se realizeze. Dacă mai-marii Mitropoliei Banatului doresc să-şi schimbe treptele de la Catedrală, s-o facă din banii lor. Domnul primar Robu vorbeşte de "încărcătura istorică" a treptelor. Pentru unii, aceste trepte chiar au fost nişte trepte spre cer, în timp ce alţii cer bani să le înlocuiască. Asta aşa, de dragul "încărcăturii" istorice.
			Doamna Cornelia Negruţ: "A şaptea aniversare a Zilei Europei în spaţiul european" Sărbătorim mâine, pentru a şaptea oară, Ziua Europei în interiorul Uniunii Europene. Faptul că începem să simţim şi să sărbătorim împreună cu toţi europenii este, fără îndoială, un lucru pozitiv. Pentru clasa politică însă, Ziua Europei trebuie să fie în primul rând un moment de reflexie, şi abia apoi un motiv de sărbătoare. Un moment de reflexie cu privire la modul în care am fost sau nu am fost pregătiţi să intrăm pe piaţa concurenţială a Uniunii Europene. Integrarea europeană a fost una dintre puţinele teme supuse dezbaterii publice care nu a stârnit discuţii aprinse - clasa politică, mass-media, opinia publică s-au exprimat masiv în favoarea accederii la UE. Văzut ca un fel de "tărâm al făgăduinţei", spaţiul european a fost stabilit ca un scop de necontestat. Poate tocmai acesta este motivul pentru care nu au fost discutate suficient implicaţiile aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, nu au fost identificate cu suficientă acurateţe punctele slabe ale societăţii româneşti, la impactul cu o comunitate mult mai dezvoltată. Şi, în consecinţă, aceste sectoare nu au fost pregătite să facă faţă noului context. Factorii noştri de decizie au arătat, în mică măsură, posibilele consecinţe cu urmări negative ale intrării pe o piaţă concurenţială puternică, aşa cum este cea europeană. Experienţa ţărilor est-europene care au aderat la UE a arătat că micii întreprinzători pot fi sever afectaţi de noile reglementări la care trebuie să facă faţă şi mulţi dintre ei ajung în pragul falimentului. De asemenea, agricultorii au avut serioase probleme în a face faţă concurenţei. Desigur, dificultăţile de acest gen au avut un impact social semnificativ, afectând atât micii întreprinzători, cât şi pe angajaţii acestora. La 7 ani de la momentul integrării, se impune acordarea unei atenţii sporite sprijinirii şi pregătirii pentru integrare a acestor sectoare. Partidul Conservator a propus deja un set complex de măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, printre care se află reducerea TVA la alimentele de bază şi scutirea de la impozitare a venitului reinvestit. Numai dând putere economică acestor afaceri, acestea vor putea să se ridice la nivelul cerut în spaţiul european. De asemenea, se impune sprijinirea producătorilor agricoli care se confruntă cu numeroase probleme. Una dintre măsurile pe care le-am propus în acest sens este ca taxa pentru utilajele agricole să fie plătită doar pentru perioada în care acestea sunt folosite, iar micii fermieri vor putea să îşi dezvolte mai uşor noi afaceri. Cu toate că mai avem multe de făcut până să ajungem să fim competitivi la nivel european, să spunem la mulţi ani tuturor românilor şi europenilor şi să privim cu încredere spre viitor!
			Domnul Dan-Laurenţiu Tocuţ: "Un nou Cod silvic - salvarea pădurilor României" Fac această declaraţie politică în numele alegătorilor colegiului ce reprezintă o bună parte a "Banatului de Munte", o zonă muntoasă cu o suprafaţă mare acoperită de păduri, păduri pe care avem datoria să le protejăm şi să le regenerăm, acestea fiind "plămânul verde" al României. Azi, în pădurile României se taie pe rupte, se jefuieşte şi o ştim prea bine. Avem reglementări pline de lacune, probabil cea mai proastă şi lacunară legislaţie în domeniu din întreaga Uniune Europeană. Aşa cum stăm azi, dacă nu vom lua măsuri, ne vor blestema copiii României pentru ceea ce vom lăsa în urma noastră. Singurele lucruri pe care avem datoria morală de a le face sunt cele generate de o voinţă politică, aproape inexistentă până în prezent. În 20 de ani, România nu a ajuns să aibă un Cod silvic de înaltă ţinută şi nici instrumentele adecvate pentru a păstra şi dezvolta acest patrimoniu naţional de excepţie, care sunt pădurile ţării. Acesta este motivul pentru care doresc, pe această cale, să salut decizia ministrului delegat pentru păduri, ape şi piscicultură, doamna Ana Lucia Varga, cea care şi-a asumat elaborarea în cel mai scurt timp a unui act normativ care să amendeze Codul silvic şi Legea contravenţiilor silvice. Modificările ce vor ajunge în curând în Parlament vor avea în vedere probleme, precum: recoltarea masei lemnoase, înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale şi gestionarea micilor proprietăţi. Sunt necesare controale responsabile pentru depistarea defrişărilor ilegale, în contextul în care acest fenomen a atins cote semnificative, precum şi măsuri ferme pentru refacerea acestora prin împăduriri eficiente. În condiţiile în care cel mai important obiectiv îl constituie conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi vegetaţiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate, doresc să menţionez că doamna ministru Varga va găsi în mine şi probabil în majoritatea colegilor mei susţinători ai proiectelor pe care doreşte să le iniţieze pentru atingerea acestui scop. O Românie fără păduri va fi o ţară mai săracă, mai bolnavă şi mai vulnerabilă. Este datoria noastră să milităm pentru o "Românie Verde", iar acest lucru se poate realiza şi cu ajutorul unui Cod Silvic adevărat european, care să instituie reguli clare şi de durata privind exploatarea, protejarea şi refacerea acestui bun extraordinar pe care îl avem.
			Domnul Florin Iordache: "Un an de guvernare, un an de stabilitate" În 7 mai s-a împlinit un an de când Guvernul Victor Ponta a primit votul de învestire în Parlament. În această perioadă cuvântul de ordine a fost stabilitate. S-a reuşit reîntregirea salariilor şi a pensiilor tăiate în mod abuziv de guvernele precedente. România a fost în 2012 una dintre puţinele ţări europene care a înregistrat o creştere economică, economia a crescut cu 0,7% faţă de 2011, numărul de salariaţi a crescut cu 70.000 în perioada aprilie 2012 - februarie 2013, iar şomajul a înregistrat o scădere de 6,7% în februarie 2013. În ultima perioadă a fost demarat proiectul de extindere a sistemului SMURD la nivel naţional şi al programului de extindere a conectării la internet în peste 2.500 de şcoli. Sunt câteva realizări care ne dau dreptul să spunem că România este pe o direcţie bună, datorită unui Guvern condus de un premier capabil, numit Victor Ponta.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Românii au talent: Victor Ponta - mentalist sau şarlatan?" L-am urmărit, timp de un an de zile, pe Victor Ponta, cu sentimentul că am fost martor la ceva unic, inexplicabil şi extraordinar.Dacă Victor Ponta ar fi pretins, în tot acest timp, că este mentalist şi că vrea să ne ofere divertisment de calitate, cu siguranţă că l-aş fi votat la orice concurs de popularitate. Susţinând însă că este prim-ministru, Victor Ponta a reuşit să îmi inducă o neplăcută stare de perplexitate şi să se comporte ca un mărunt iluzionist, dacă nu chiar ca un şarlatan. La un an de guvernare USL, românii sunt familiarizaţi cu lipsa de cinste, rigoare şi bun simţ cu care Puterea se raportează la problemele lor. Problemele sunt mari, însă speranţele oamenilor şi aşteptările pe care aceştia le au de la guvern sunt modeste. Cei mai mulţi cred că oricine vrea să muncească ar trebui să poată găsi o slujbă care să îi asigure un minim nivel de trai. Românii mai cred că toţi copiii trebuie să aibă parte de o educaţie bună şi că ar trebui să poată merge la facultate, chiar dacă părinţii lor nu sunt bogaţi. Şi, când îmbătrânesc, românii vor să se pensioneze păstrându-şi demnitatea şi respectul celorlalţi. Deşi au înţeles că succesul lor în viaţă depinde şi de propriile eforturi, românii cred în continuare că guvernul ar trebui să îi ajute. Clamând principii social-democrate, premierul Victor Ponta este însă departe de a fi găsit, în ultimul an, o reţetă pentru salarii şi beneficii corecte, pentru asistenţă socială echitabilă, pentru impulsionarea lucrărilor publice şi pentru un standard de viaţă în continuă creştere. După cum nu a identificat un program semnificativ de creştere a calităţii asistenţei medicale, nici o politică energetică serioasă şi nici o strategie menită a face România mai competitivă. Mai mult, dacă statul obez a mai dat jos câteva kilograme, prin suprataxare, întreprinderile româneşti au ajuns piele şi os, dacă au reuşit să supravieţuiască, şi nu fac o asemenea remarcă din cauza prăpastiei ideologice care mă desparte de munţii USL. Făcând parte din generaţia ciclurilor de ştiri de douăzeci şi patru de ore, Victor Ponta a observat că mentaliştii au mare trecere la televizor. Mentalismul, ca artă, trebuie să îl ducă pe spectator în punctul în care întrebarea "Este real?" să îi dispară din minte. Actualul prim-ministru dă minciunilor valenţe telepatice, convins fiind că românii sunt uşor de manipulat de către cineva care posedă uneltele necesare. Trivializarea politicii a ajuns, sub guvernarea USL, la un stadiu atât de avansat, încât considerăm că politica este un show de divertisment. Regret însă că, într-un an de spectacol, Victor Ponta nu a reuşit să citească gândurile românilor şi nici măcar nu a reuşit să scoată vreun iepuraş din joben.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Un an de guvernare USL a redat încrederea românilor în viitor" Pe 7 mai s-a împlinit un an de când Guvernul Ponta a fost învestit în funcţie. Plecând cu o presiune uriaşă dată de aşteptările foarte mari ale românilor după dezastrul guvernării PDL, Cabinetul USL a reuşit într-un an de zile să redea încrederea românilor în viitor şi să crească nivelul de trai al unei bune părţi a românilor. Bilanţul este, deci, unul mai mult decât mulţumitor. Principalul factor care a stat în spatele acestei reuşite în actul de guvernare este Premierul Ponta. Acesta a dat dovadă de multă consecvenţă în acţiunea guvernamentală şi a încercat, pe cât posibil, să respecte angajamentele electorale pe care Uniunea Social Liberală şi le-a asumat în 2012. Aşa se face că, salariile bugetarilor au fost reîntregite. Au existat două tranşe - una în iunie 2012 şi alta începând cu ianuarie 2013. S-a reparat una dintre marile nedreptăţi ale Guvernului Boc, cel care, în dorinţa sa avidă de a rezolva problemele bugetare, a tăiat în carne vie. De asemenea, pentru prima dată din 2008 şi până acum, s-au indexat pensiile cu 4%. Una dintre cele mai neglijate categorii sociale a primit astfel un balon de oxigen extrem de important. De asemenea, a fost promovată legea care majora indemnizaţia de creştere a copilului la 85% din venitul net. Toate acestea au fost măsuri sociale importante, cu caracter reparatoriu. Ele s-au transformat însă şi în soluţii de susţinere economică, dat fiind faptul că a crescut consumul cu aproape 1% în 2012 şi cu mai mult de 3% de la preluarea guvernării de către USL. De altfel, şi anul acesta, românii ar putea să-şi cumpere mai multe lucruri şi să finanţeze astfel economia. Iată încă o dovadă a încrederii în guvernarea Ponta. Anul 2012 a adus şi o creştere economică de 0,7%. Mai mică decât ne-am fi dorit, dar considerabil mai mare decât ce se preconiza după scandalul politic din vara lui 2012, dar şi după reintrarea în recesiune produsă în timpul guvernărilor Boc şi Ungureanu. Din această perspectivă, Executivul USL merită felicitat că a reuşit să genereze creştere economică pentru ţară. Cu atât mai mult cu cât, per total, economia Uniunii Europene a scăzut cu 0,2% anul trecut, iar Zona euro chiar cu 0,5%. În contextul acesta, România a fost un adevărat performer şi va continua să fie astfel şi în 2013, când ne aşteptăm la un avans de peste 1,5%. Acţiunile Executivului sunt însă mult mai largi şi beneficiile se vor simţi în timp. Spre exemplu, anul acesta sectorul energetic din România va aduce bani ţării, nu pierderi aşa cum s-a întâmplat în trecut. Rezolvarea problemelor de la Hidroelectrica şi încurajarea investiţiilor în domeniu sunt garanţii clare că există o strategie funcţională care va produce bunăstare şi va transforma sectorul energetic într-un motor economic foarte important pentru ţara noastră. La capitolul plusuri aş adăuga şi felul în care a fost gestionată situaţia fondurilor europene. Concentrarea pe acest drum, prin alocarea de fonduri suplimentare necesare cofinanţării, simplificarea birocratică şi deblocarea a mai multe programe oprite din cauza guvernării PDL sunt puncte suplimentare pe care Guvernul Ponta le reuşeşte. E pentru prima dată de la intrarea României în 2007 în Uniunea Europeană când un Executiv se preocupă de a aduce banii comunitari în detrimentul finanţării unor proiecte de infrastructură, prin bani din bugetul de stat, care ajungeau în mare măsură la clientela proprie. Nu aş vrea să închei acest scurt bilanţ al unui an de guvernare USL fără a face referire şi la îmbunătăţirea funcţionării procesului legislativ. În sfârşit s-a ajuns în postura în care Guvernul nu se mai substituie Parlamentului. În afară de asumarea răspunderii pe Legea retrocedărilor, urgenţă generată de mai multe decizii CEDO, Parlamentul este singurul care se ocupă de procesul legislativ. Iar acest lucru se vede şi în felul în care sunt gestionate dezbaterile despre revizuirea Constituţiei şi regionalizare. Faptul că USL, în ansamblul său, nu a renunţat la două proiecte politico-administrative de anvergură arată seriozitatea cu care înţelegem să tratăm lucrurile pe care ni le-am asumat în timpul campaniilor electorale de anul trecut. Sunt convins că există suficientă voinţă politică pentru a le duce la îndeplinire şi pentru a transforma astfel Uniunea Social Liberală într-un adevărat agent al reformei şi schimbării în bine a României. Concluzia care se impune este foarte simplă: datorită guvernării USL, ţara este pe un drum bun. Oamenii pot privi mai optimişti către viitor. Cu siguranţă nu am ajuns încă la nivelul aşteptărilor care existau, dar la fel de sigur este faptul că direcţia este cea corectă.
			Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Ziua Europei" Ziua de 9 mai are pentru poporul român o semnificaţie deosebită. La această dată, sărbătorim Ziua Independenţei proclamată în 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945, dar şi Ziua Europei. În anul 1985, Consiliul European de la Milano a ales data de 9 mai ca Zi a Europei. Este un moment de sărbătoare pentru Uniunea Europeană în ansamblu, pentru statele membre şi cetăţenii acestora. UE nu este doar un spaţiu economic comun, ci reprezintă o comunitate de valori comune şi, cel mai important, o încercare de a construi un viitor mai bun. Uniunea Europeană reprezintă cel mai amplu şi ambiţios proiect al secolului al XXI-lea. România a devenit stat membru al Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2007, după ce Tratatul de aderare, semnat pe 25 aprilie 2005, a fost ratificat de către toate statele membre. România şi-a dorit aderarea la UE pentru a lua parte la acest ansamblu instituţional încă din 1995, când a depus cererea de aderare, negocierile derulându-se între anii 2000 - 2004. A fi membru al UE înseamnă a beneficia de o serie de drepturi, dar şi asumarea unor obligaţii. Aderarea României la UE le-a dat românilor posibilitatea de a călători liber în spaţiul european şi de a beneficia de avantajele pieţei libere. Mai mult, ne-am bucurat de îmbunătăţirea oportunităţilor de afaceri şi a posibilităţilor de studiu şi muncă în afara graniţelor ţării. Pentru români, apartenenţa la UE trebuie să devină o stare de spirit, un reflex. Fiecare român trebuie să simtă că face parte din acest ideal al Europei Unite. Românii au multe motive să fie mândri de ţara lor şi de faptul că suntem europeni. Din punct de vedere economic, România a dovedit, în ultimul an, că poate depăşi impasul financiar şi este printre puţinele ţări din Europa care s-au bucurat de creştere economică. De asemenea, ţara noastră s-a bucurat în ultimul an şi de cea mai mare producţie industrială din UE. România poate fi considerată un exemplu în UE şi în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă cultivată, clasându-se pe primele locuri în anul 2012. Rezultatele obţinute peste graniţe de tinerii din ţara noastră reprezintă un motiv de bucurie şi mândrie pentru românii de pretutindeni. Amintesc în acest caz recentele performanţe ale elevilor şi studenţilor români la olimpiadele de matematică, informatică, geografie. Mai mult, reprezentanţii gimnasticii româneşti ne fac cinste la fiecare competiţie la care participă. Chiar dacă mai avem multe de învăţat, trebuie să cinstim şi să respectăm cetăţenii care ne promovează cu onoare ţara în Europa. Consider că trebuie să învăţăm şi să ne apreciem statutul de europeni chiar de la străinii care se stabilesc în România şi se îndrăgostesc de peisajele, istoria şi tradiţiile noastre deosebite. Cu bucurie în suflet şi având speranţa într-un viitor comun mai bun, urez tuturor românilor şi prietenilor noştri din alte state europene un călduros la mulţi ani!
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Fără credibilitate şi argumente. Moţiunea privind companiile de stat, o nouă rundă de demagogie ieftină marca PDL" După dezastrul economic provocat între ianuarie 2009 şi aprilie 2012 de fosta guvernare PDL, am crezut că liderii şi parlamentarii acestui partid se vor abţine o bună perioadă de timp să mai vorbească despre salariile românilor - tăiate cu 25% în acea perioadă -, despre mediul de afaceri şi IMM-uri - 200.000 dintre ele falimentate de impozitul forfetar introdus de domnul Pogea -, despre pensii - dacă nu tăiate, atunci micşorate abuziv cu 5,5% puncte procentuale - sau despre alte drepturi amputate fără discernământ şi fără pic de jenă, precum indemnizaţiile mamelor şi alocaţiile copiilor. Ştiu, nu despre aceste subiecte este vorba în moţiunea simplă depusă de pedelişti "Companiile de stat sub guvernarea USL: management privat sau cumetrie de partid?", care urmează a fi votată în cursul zilei de mâine în plenul Camerei Deputaţilor. De asemenea, ştiu, şi respect acest drept, că poţi apela, ca partid parlamentar, la instrumentele democratice de luptă parlamentară, unul dintre ele fiind moţiunea simplă. Mai ştiu, pe de altă parte, că poţi iniţia o moţiune simplă doar dacă ai ceva de spus despre subiect şi dacă eşti credibil în acest sens. Ei bine, PDL nu se dezminte şi nu abandonează retorica populistă atât de consacrată în anii de guvernare. Chiar dacă lipsit de argumente şi de credibilitate după propriul eşec la guvernare, acest partid trânteşte astăzi o nouă moţiune simplă, dar fără a aminti de salarii, pensii sau investiţii. Atunci despre ce? Oare în ce domeniu a excelat fosta guvernare pentru a avea calitatea morală de a da lecţii? Ei bine, cum la acest partid viaţa bate filmul, aroganţa bate credibilitatea, iar demagogia, argumentele, s-a găsit şi de această dată o temă, bună de trâmbiţat doar pentru gargara pedelistă, anume companiile de stat - între managementul privat şi cumetriile de partid. Stimaţi colegi democrat-liberali, cred că aţi greşit perioada la care faceţi referire în această moţiune. Dacă cumva aţi uitat, aşa cum obişnuiţi de ceva vreme, vă pot reaminti faptul că guvernarea PDL era mult mai potrivită şi mai prielnică cumetriilor de partid, singurul domeniu în care aţi performat. Este adevărat, fără management privat, pe care nu l-aţi implementat nicăieri şi niciodată! Ca atare, dacă tot doriţi să abordaţi acest subiect pe marginea căruia aveţi expertiză, titlul corect al dezbaterii din aceste zile ar trebui să fie: "Companiile de stat în guvernarea PDL - căpuşare privată şi cumetrie de partid" - subiect care ar umple sute de pagini (nu doar nouă) şi câteva zile de discuţii. Pe de altă parte, textul moţiunii nu face referire la "performanţele" companiilor de stat din timpul guvernării dumneavoastră, dar nici la rezultatele auditului realizat la fiecare dintre ele după ce aţi părăsit corabia puterii. Oare pentru că nu doriţi să faceţi şi mai multă vâlvă după ce timp de aproape patru ani le-aţi căpuşat prin firmele clientelei politice, aşa cum s-a întâmplat la Oltchim, la Compania Naţională a Huilei, la Hidroelectrica, la CFR Marfă etc.? Mai grav este că aţi adus comunităţi locale întregi, dependente de soarta economică a acestor companii, pe câte un butoi de pulbere, condamnându-le la subdezvoltare. Cât despre arierate, aţi amânat acest subiect fierbinte cu fiecare vizită a delegaţiei FMI din 2009 încoace, iar nivelul lor a crescut cu fiecare amânare. Astăzi, când Guvernul USL şi-a asumat implementarea managementului privat în urma acordului cu FMI, aveţi îndrăzneala de a critica această măsură de parcă nu dumneavoastră aţi fi condus România în perioada 2009-2011. Invocaţi undeva în textul moţiunii faptul că amânarea implementării managementului privat la companiile de stat ar dăuna mersului economiei româneşti. Credeţi-mă, cea mai grea piatră de moară atârnată de gâtul economiei româneşti a fost guvernarea PDL şi e suficient să-i întrebi pe români la fiecare colţ de stradă ca să-ţi confirme această realitate tristă. Nu vă faceţi griji, noi vom respecta toate obligaţiile care ne revin. Şi nu uitaţi un lucru: vom implementa managementul privat în companiile de stat şi vom închide supapa arieratelor, numai că acest proces este dificil şi pentru că starea dezastruoasă în care aţi dus şi lăsat aceste companii nu convinge atât de uşor investitorii şi managerii privaţi. În ceea ce vă priveşte pe dumneavoastră, am rugămintea să nu mai folosiţi Parlamentul şi moţiunile simple în lupta internă a PDL, pentru a demonstra, o tabără împotriva alteia, că faceţi opoziţie şi că vă pasă de soarta românilor şi a economiei româneşti! Pentru toate aceste motive, Grupul parlamentar al PNL nu va susţine şi nu va vota un text de moţiune cu un profund caracter demagogic, fără soluţii şi care nu conţine sub nicio formă asumarea responsabilităţii iniţiatorilor pentru propriul act de guvernare din perioada 2009-2011.
			Domnul Giureci-Slobodan Ghera: Vreau să atrag atenţia, prin această declaraţie politică, asupra nevoii de intensificare a eforturilor pentru obţinerea finanţărilor necesare, precum şi a demarării lucrărilor destinate infrastructurii rutiere. Acest fapt este cu atât mai important cu cât largi regiuni din ţara noastră beneficiază de legături de infrastructură extrem de precare. Mai mult, în condiţiile în care dorim să dezvoltăm turismul, trebuie să ne îngrijim şi de dezvoltarea unei infrastructuri rutiere corespunzătoare. Nu pot să nu fac referire la Croaţia, fiind reprezentant al minorităţii croate în Parlamentul României. În timp ce România este blocată în demersul de construcţie de noi kilometri de autostradă, Croaţia, ţară care va intra în Uniunea Europeană abia în vara acestui an şi care a traversat un devastator război, stă foarte bine la capitolul autostrăzi. Astfel, Croaţia este una dintre cele mai dezvoltate ţări la nivelul reţelei de autostrăzi, în anul 2011 Zagrebul fiind legat de majoritatea regiunilor printr-o structură de 1100 de kilometri de autostradă. De asemenea, drumurile europene sau de administrare internă sunt la standarde cu adevărat europene. Acesta este contextul în care vreau să amintesc faptul că multe drumuri din România nu au beneficiat de atenţie şi finanţare din partea autorităţilor foarte mulţi ani, acum acestea aflându-se în condiţii ce duc aproape la imposibilitatea circulaţiei în acea zonă. Este situaţia Drumului Judeţean 581 A, actualul Drum Comunal 140 - aproximativ 6,5 km -, aflat în administrarea comunei Caraşova, judeţul Caraş-Severin, precum şi a celui care traversează satul Nermet (3,5 km) din aceeaşi comună. Acestea nu au mai fost reabilitate sau reparate de ani buni, deşi au o deosebită importanţă pentru activităţile economice şi traficul rutier al locuitorilor din zonă. Reamintesc faptul că România este ţară a Uniunii Europene cu drepturi depline, dar şi cu obligaţia de a asigura locuitorilor săi un nivel european de viaţă şi acces la infrastructură. Ca parlamentar român vreau să pot spune cu mândrie că şi ţara noastră se înscrie cu succes în rândul ţărilor civilizate care oferă confortul necesar locuitorilor săi, precum şi o imagine pozitivă pentru turiştii care aleg România ca destinaţie de vacanţă.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "După ani buni, Ministerul de Interne şi-a făcut datoria" Românii s-au bucurat zilele trecute de o adevărată vacanţă de primăvară, dar cu vreme de vară, pe intervalul dat de sărbătoarea celor ce muncesc, 1 Mai, şi Sfintele Sărbători de Paşte. Dar românii nu s-au bucurat doar de faptul că au avut între 4 şi 6 zile libere, ci şi de faptul că le-au petrecut în siguranţă. Şi acest lucru s-a datorat în special modului profesionist în care s-a lucrat în aceste zile la Ministerul de Interne. De la ministru până la ultimul agent de pe stradă, prioritatea a constituit-o prevenirea evenimentelor neplăcute şi asigurarea unui climat de siguranţă pentru românii care au avut parte de ceea ce am denumit vacanţa de primăvară. Ştiu că s-au depus eforturi deosebite, dar, de asemenea, ştiu că şi rezultate au fost pe măsură. Spre deosebire de anii trecuţi, televiziunile de ştiri nu au mai avut din abundenţă "materie primă" privind incidente grave, accidente în zonele turistice, iar la spitale, numărul de "pacienţi" proveniţi din rândul turiştilor a scăzut drastic acum, în 2013. Şi acest lucru se datorează modului în care a fost planificată utilizarea unei adevărate armate de 30.000 de angajaţi ai Ministerului de Interne şi modului în care au acţionat în teren jandarmii, poliţiştii şi ceilalţi angajaţi ai ministerului. Sigur, izolat au mai avut loc evenimente - dar acestea sunt inerente în zonele de aglomeraţie -, dar de amploare redusă, au mai avut loc accidente rutiere, dar foarte puţine în raport cu anii trecuţi pe drumurile înspre şi dinspre litoral, zone montane, staţiuni balneare etc. Pentru modul cum s-a acţionat, cred că toţi cei care au muncit pentru ca românii să-şi petreacă vacanţa de primăvară în siguranţă trebuie felicitaţi. Cred că pentru prima dată, acum, în 2013, angajaţii de la "interne" au lucrat la standarde europene. Aş vrea să insist şi asupra unui subiect care trebuie să intre şi în atenţia noastră, a parlamentarilor. După mulţi ani - nici nu mai reţin dacă este vorba de 10 sau 12 sau 15 - trenurile pe ruta Bucureşti - Constanţa au parcurs distanţa în două ore. Este adevărat, şi acest lucru s-a datorat tot angajaţilor de la "interne", concret, celor 500 de jandarmi care au păzit impecabil calea ferată. Şi tot adevărat este că păzirea căii ferate Bucureşti-Constanţa a constituit un experiment. Toată lumea ştie de ce un traseu de două ore este parcurs în patru sau chiar cinci ore: furturile de materiale. Ştiu că utilizarea şi pe viitor a unei paze militarizate este extrem de costisitoare şi nu există fondurile necesare; ştiu, de asemenea, că achiziţionarea unei aparaturi de supraveghere nu este posibilă în acest moment. Până la găsirea unei soluţii, trebuie ca Parlamentul să intervină şi să voteze sancţiuni extrem de drastice pentru descurajarea celor care fură materiale de pe calea ferată. Şi sancţiunile extrem de drastice nu trebuie să-i vizeze doar pe hoţi, ci şi pe responsabilii unităţilor de primire şi stocare a fierului vechi, adică acolo unde cei care fură valorifică "prada". Până la urmă furtul de pe calea ferată reprezintă şi un atentat la siguranţa cetăţeanului şi chiar la siguranţa naţională.
			Domnul Ioan Balan: "Un an pierdut pentru România!" Ieri s-a împlinit un an de când Uniunea Social Liberală a preluat puterea guvernamentală şi parlamentară în România, iar acest lucru nu poate fi nicidecum un prilej de bucurie, deoarece un an de guvernare USL a însemnat un an pierdut de români şi de România, pe calea dezvoltării şi modernizării ţării. Chiar dacă rubricile calendarului nu ne mint, USL încearcă să convingă pe toată lumea că, în perioada mai - decembrie 2012 nu a guvernat USL, ci Guvernul Ponta 1, care nu-i totuna cu Guvernul Ponta 2. Indiferent de perioada la care ne raportăm, grav este că nici măcar de lipsă de performanţă nu putem vorbi la adresa guvernării USL, ci, dimpotrivă, de contraperformanţe uriaşe, care, dacă vor continua, vor duce România cât mai aproape de anul 1989, şi nu de anul 2020. Contraperformanţele Guvernului talk-show sunt atât de numeroase şi evidente încât exced spaţiul disponibil unei declaraţii politice. Cu toate acestea, românii au început să înţeleagă deja că Victor Ponta nu guvernează, ci doar moderează emisiuni de televiziune şi că îşi doreşte mai degrabă o carieră în televiziune, decât una în politica românească. De aceea, Victor Ponta dă cu farduri unei economii din ce în ce mai slăbite, unui mediu de afaceri puternic slăbit, care în ultimul an nu a beneficiat în niciun fel de sprijinul guvernamental. Singurele lucruri pe care le-a primit de la Guvernul USL au fost: taxe mai mari, arierate mai mari, investiţii publice tăiate, incertitudine şi totală lipsă de predictibilitate. Un an de guvernare USL echivalează deja cu un dezastru şi un regres vizibil pentru toate domeniile vieţii sociale şi economice: reforma din sănătate a bulversat întregul sistem şi singurul lucru concret care s-a realizat sunt canapelele din piele din biroul ministrului; în educaţie, tot efortul de reformare a sistemului a fost distrus la ceas de seară printr-o suită de ordonanţe de urgenţă scrise de singurul ministru al educaţiei pe care îl are USL, doamna Andronescu; cercetarea şi cercetătorii sunt siliţi de USL să plece din ţară, pentru că aici nu sunt pe placul celor care plagiază; în sistemul public de salarizare şi de pensii se rescriu deja legile speciale; disponibilizările colective sunt făcute fără proiecte de asimilare pe piaţa muncii a viitorilor şomeri; privatizările s-au transformat deja în bătaia de joc a Guvernului la adresa economiei naţionale şi a angajaţilor acestora; niciun euro nu a fost accesat de Guvernul USL din fondurile europene nerambursabile, ci, dimpotrivă, majoritatea programelor sunt blocate sau presuspendate; îndepărtarea noastră de Uniunea Europeană este pe zi ce trece mai vizibilă, începând cu ratarea obiectivului Schengen şi până la abandonarea ţintei de aderare a României la moneda unică europeană. Toate aceste contraperformanţe ale guvernelor USL au fost deja grupate de către Partidul Democrat Liberal în "Cartea neagră a guvernării USL" şi, dacă până acum acest document avea o conotaţie simbolică a opoziţiei, astăzi el are, din nefericire, mult prea multe argumente să fie considerat un document ce cuprinde cele mai negre zile din istoria postdecembristă a României. Aşadar, stimaţi colegi, orice zi de guvernare a USL aduce românilor o viaţă mai grea şi ratarea obiectivelor de modernizare.
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Un an de USL, fapte versus promisiuni" În intervenţiile pe care le-am avut de la această tribună am considerat necesar să aduc în atenţia dumneavoastră opinia mea cu privire la problemele de interes local şi naţional, probleme care sunt de cele mai multe ori derivate din modul cum Guvernul şi, implicit, majoritatea parlamentară care îl susţine în prezent îşi duc la îndeplinire programul de guvernare. Schimbul între promisiune şi vot a avut loc acum un an. Acum un an o majoritate parlamentară a ales să susţină un nou Guvern, care în mare parte se află şi astăzi la cârma ţării. În opinia mea este foarte important să avem o atitudine critică argumentată şi echilibrată asupra activităţii guvernului, indiferent ce parte a eşichierului politic ocupăm vremelnic. Altfel spus, trebuie să fim corecţi şi să sancţionăm greşelile Guvernului acolo unde acestea sunt şi să încurajăm eforturile benefice întreprinse de acesta atunci când este cazul, chiar dacă ne aflăm în opoziţie sau la putere. Şi pentru că eu reprezint opoziţia în Parlament, vreau să încep cu câteva aprecieri la adresa Guvernului. Consider salutar efortul Guvernului de a creşte indemnizaţia pentru mame, chiar dacă este vorba despre o creştere timidă, cel puţin în raport cu cheltuielile necesare acestei activităţi, şi sunt convinsă că mamele ştiu despre ce vorbesc. De asemenea, trebuie apreciată creşterea salariului minim la 800 de lei, chiar dacă această creştere în raport cu inflaţia nu mai este la fel de temeinică. Reîntregirea salariilor bugetarilor şi eliminarea impozitării pensiilor sunt, în opinia mea, ultimele două măsuri cu adevărat bune pe care actualul Guvern le-a întreprins. Şi pentru că eu nu mă aflu printre colegii noştri care susţin coaliţia USL, îmi permit să aduc şi câteva critici, cred eu, constructive Guvernului României. Domnilor guvernanţi, totul este scump şi din ce în ce mai scump. Alimentele de bază, pâine, făină, orez cartofi şi alte legume s-au scumpit foarte mult în raport cu veniturile medii ale populaţiei. Aţi promis că atunci când veţi ajunge la guvernare mâncarea nu va mai fi un lux. Reducerea TVA-ului la alimentele de bază a fost un veritabil vârf de lance în campania electorală şi cei mulţi şi-au pus speranţa în această promisiune care, cu tot regretul, vă spun că nu pare deloc realizabilă. Politica economică a guvernului nu pare deloc departe de ideile economico-financiare ale guvernărilor ultimilor 4 ani. Taxele locale au crescut aproape fără excepţie. TVA-ul a rămas la nivel de top în Europa, coplata la sănătate este pe cale să fie implementată, iar taxa auto nu face excepţie de la valul de creşteri ale dărilor către stat. Energia este din ce în ce mai scumpă şi combustibilul creşte şi el constant. Acest mediu economic este propice nu pentru creştere, ci pentru stagnare sau chiar recesiune. Reducerea CAS-ului, veşnica promisiune făcută pentru a mulţumi dorinţele angajaţilor şi angajatorilor deopotrivă, rămâne un subiect tabu, şi investiţiile în România rămân la cote îngrijorător de mici, din cauza, cred eu, lipsei de predictibilitate fiscală. La Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor discutăm aproape săptămânal modificări ale Codului fiscal. Nu în ultimul rând, doresc să atrag atenţia celor care guvernează asupra eşecului implementării managementului privat la companiile unde statul este încă acţionar. Se ratează ocazii bune de a face ordine în sistemul public pentru a hrăni, se pare, o clientelă de partid sau, mai bine zis, partide, foarte avidă. Nici cu privatizările nu stăm foarte bine, că tot veni vorba de management privat. Oltchim, Mechel şi mai nou CFR marfă sunt exemple concludente de "aşa nu" în materie de privatizări locuri de muncă, pierdute. Perioada de graţie a expirat. Putem fi mulţumiţi de faptul că ambiţiile politice ale liderilor palatelor Victoria şi Cotroceni au ajuns să nu mai fie concurente, dar acest lucru nu este nici pe departe suficient. Vrem soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm de zeci de ani. Avem nevoie de soluţii pentru şomaj, mai ales în rândul tinerilor. Avem nevoie de creştere economică şi de un sistem fiscal predictibil şi eficient. Avem nevoie de o clasă de mijloc puternică care să susţină un plus în bugetul naţional şi de unde privesc eu sistemul bilanţul guvernului este încă pe minus.
			Domnul Ion Diniţă: "Salariile din sistemul bugetar trebuie să reintre în normalitate" Partidul Conservator susţine intenţia Executivului de a plafona salariile directorilor din companiile de stat în standardele Băncii Naţionale a României. În opinia mea, buna funcţionare a statului român a fost grav lezată în ultimii ani şi de proliferarea acestor venituri incredibile pe care le-au suportat toţi românii, toţi contribuabilii oneşti. Consider că este inadmisibil să existe în România, o ţară care are, potrivit statisticilor, peste 9 milioane de oameni la limita sărăciei, salarii care pot ajunge şi la 188.000 de lei pe lună, precum în cazul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Din acest punct de vedere, jaful comis pe banii şi cu acordul statului trebuie să înceteze, iar Partidul Conservator cere imperativ premierului Victor Ponta să stopeze odată pentru totdeauna acordarea acestor venituri incredibile de la bugetul de stat. Din păcate, la acordarea acestor salarii, puţin spus nesimţite, şi-a adus contribuţia întreaga clasă politică de după 1989. Cu siguranţă veniturile uriaşe din sectorul de stat, unele dintre ele depăşind cele mai înalte standarde de salarizare din mediul privat, au fost tolerate de la o guvernare la alta, conform principiului păgubos de a asigura avantaje clientelei politice, care, ulterior, s-au transformat în mod sigur în beneficii reciproce obţinute de partidele politice în anii electorali, şi nu numai. Este imperios necesar ca primul-ministru şi Guvernul USL să impună o ordine riguroasă în acordarea viitoarelor salarii la nou-înfiinţata structură a Autorităţii de Supraveghere Financiară. Acestea trebuie să se încadreze în standardele Băncii Naţionale, oricum mult mai consistente decât veniturile obţinute de demnitarii statului, de la preşedinte la primarul celei mai amărâte comune. Ca să nu mai vorbim de oamenii sau bugetarii obişnuiţi, de medici sau profesori cu salarii de 1.000 lei lunar, şi ei contributori la bugetul de stat, care, fără îndoială, au un sentiment justificat de aversiune faţă de întreaga clasă politică din această perspectivă. De-a lungul timpului s-a mai vorbit despre salariile uriaşe din sistemul de stat. Niciun guvern nu a reuşit însă să stopeze acest fenomen scăpat de sub control, tocmai din acest punct de vedere misiunea Guvernului nu este deloc uşoară. Suntem de acord ca aceşti directori să fie bine plătiţi, să fie stimulaţi să facă performanţă, însă când vorbim despre venituri de zeci de mii de lei lunar pentru conducătorii unor unităţi de stat cu pierderi este prea mult! Partidul Conservator susţine transparenţa bugetelor fiecărei instituţii din subordinea statului, în special a modului de cheltuire a banului public. Cerem, de asemenea, o anchetă a Corpului de control al primului-ministru care să dezvăluie cum s-a ajuns la acordarea acestor salarii nesimţite, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere, indiferent de culoarea lor politică.
			Domnul Ionel Stancu: România face paşi importanţi pentru alinierea la normele europene privind sistemul de învăţământ din ţara noastră. Dacă în urmă cu un an am primit opinii pro şi contra privind introducerea clasei pregătitoare în învăţământul primar, acum lucrurile au intrat pe făgaşul normal. Cel mai important lucru este tocmai faptul că opinia publică şi în special părinţii au înţeles nevoia creării unei punţi de trecere de la învăţământul preşcolar (grădiniţă) la cel primar. Introducerea clasei pregătitoare este de natură să acomodeze pe micul şcolar cu un sistem de învăţământ nou. Mai mult decât atât, acesta va fi pus în situaţia în care va îmbina orele de studiu al noilor materii cu orele de relaxare şi educaţie fizică. În acest an ministerul de resort a reuşit să rezolve fără vreun scandal mediatic una dintre cele mai importante probleme: cererile de suplimentare de locuri destinate clasei pregătitoare. Astfel, dacă în Capitală a fost nevoie de suplimentarea cu 74 de clase, in Ilfov au fost suplimentate 5 clase, în Dolj 12 clase, iar la Cluj s-au introdus 7 clase în plus. Acest fapt arată fără echivoc faptul că a existat o reacţie în timp real la solicitarea părinţilor care au cerut mărirea numărului de clase, în special în marile oraşe. Cu toate acestea în exprim speranţa ca autorităţile responsabile să aibă aceeaşi deschidere şi faţă de problemele cu care se vor confrunta şi şcolile din mediul rural în anul şcolar viitor. Ştim că multe dintre acestea sunt lipsite de finanţarea necesară atât reparaţiilor de bază, încălzirii pe timp de iarnă, precum şi pentru asigurarea minimului de utilităţi. Ne dorim din ce în ce mai mult ca şi şcolarii care învaţă în şcolile săteşti să parcurgă mult mai uşor drumul către şcoală, mulţi dintre aceştia fiind nevoiţi să meargă kilometri întregi pe jos şi de multe ori şcolile la care ajung nu au dotările necesare. Acesta este motivul pentru care salut răspunsul prompt al ministerului pentru rezolvarea primelor probleme cu care se confruntă cei care vor merge la şcoală în clasa pregătitoare, dar îmi exprim în acelaşi timp speranţa pentru un răspuns la fel de eficient în faţa solicitărilor unităţilor de învăţământ din mediul rural.
			Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu: "România are nevoie de minimum 50 de poli de dezvoltare" Executivul a stabilit în anul 2008, prin H.G. nr. 998/2008, completată prin H.G. nr. 1149 din 18 septembrie 2008, polii de creştere în număr de 7 (Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca şi Braşov) şi polii de dezvoltare urbană în număr de 13 (Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Deva, Oradea, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş), în cadrul cărora se realizează cu precădere investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională. "Coincidenţa" face ca ecuaţia 7 + 13 = 20 de poli de creştere şi dezvoltare să se plieze concepţiei de regionalizare a PDL-ului. Ne aducem aminte că aceştia au lansat ideea desfiinţării judeţelor actuale şi crearea a 20 de judeţe mai mari care să se constituie ulterior în regiuni de dezvoltare. Provin dintr-un judeţ al cărui municipiu de reşedinţă, ca multe altele, de altfel, nu a fost inclus pe lista de mai sus. Consecinţa tristă: investiţiile din programele cu finanţare comunitară şi naţională ne vor ocoli, fiind astfel condamnaţi la subdezvoltare regională şi exodul forţei de muncă. Susţin cu tărie concepţia prezentată recent de către vicepremierul Liviu Dragnea. Susţin concepţia unei regiuni multipolare în cadrul căreia toate municipiile reşedinţă de judeţ vor trebui să joace rolul unui pol de dezvoltare regională. În acelaşi timp, devine evident conflictul de logică între situaţia consacrată prin H.G.-urile amintite şi proiectul Guvernului USL privind stimularea procesului de multipolaritate a dezvoltării regionale. Ca atare, afirm răspicat că se impune o decizie politică de modificare a actului normativ de desemnare a polilor de dezvoltare urbană, pentru a adăuga listei şi alte centre care să respecte concepţia de dezvoltare regională multipolară. Nu vreau să insist pe motivele care au generat, la momentul respectiv, hotărârea prin care au fost stabilite cele 13 municipii ca poli de dezvoltare urbană. Susţin cu tărie că potrivit unor criterii obiective, printre care aş enumera poziţia geografică şi accesibilitatea, istoria, potenţialul uman, capacitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare, serviciile publice oferite, capacitate de asociere administrativă, există condiţiile lărgirii listei polilor de dezvoltare urbană cu centre noi, adaptate noii concepţii de dezvoltare regională. Şi, de ce nu, toate municipiile reşedinţă de judeţ omise anterior, printre care aş enumera Târgovişte, Bistriţa, Târgu Jiu, Buzău sau alte municipii şi oraşe, mai noi sau mai vechi, dar importante pe harta dezvoltării regionale durabile a României, pot fi incluse în lista polilor de dezvoltare. Măsura ar veni în întâmpinarea intenţiilor declarate de atenuare a dezechilibrelor de dezvoltare regională, a regiunilor multipolare, respectiv crearea unei structuri spaţiale care să impulsioneze dezvoltarea economică echilibrată teritorial. E de datoria noastră să propunem o astfel de abordare şi să insistăm ca demersul să devină prioritar pe agenda Executivului.
			Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu: "Regionalizarea - o nouă şansă pentru personalul din administraţie" Una din tezele exprimate în cadrul numeroaselor luări de poziţii din partea oponenţilor regionalizării este aceea că regionalizarea va introduce un nivel administrativ care ar determina, ca efect direct, creşterea numărului de funcţionari şi, în fapt, dezvoltarea unei birocraţii suplimentare. Desigur, modul acesta de a privi lucrurile vădeşte limitele de abordare şi unghiul îngust din colţul căruia se raportează unii sau alţii la un proiect extrem de responsabil. Eu îmi doresc sincer să găsim capacitatea de a depăşi acest blocaj (de viziune). Şi vreau să cred că regionalizarea, în forma propusă prin delegarea responsabilităţilor de la nivel central la nivel regional, va însemna, înainte de toate, o reaşezare a corpului administrativ într-o nouă matcă, determinând efecte imediate în modul de realocare a resurselor umane şi, implicit, a competenţelor din cadrul instituţiilor implicate. Un prim efect întrezărit trebuie să însemne reducerea numărului de funcţionari, supradimensionaţi şi inutil cantonaţi, ca să nu spun anchilozaţi, în structurile centrale din instituţii şi ministere, aduşi acolo de valurile succesive de schimbări politice de după 2004, fără să ofere valoarea, competenţa, calitatea, eficienţa actului administrativ aşteptate de la ei, ci, din păcate, mai multă corupţie şi inflexibilitate administrativă. Mai mult decât atât, poziţiile din instituţiile regionale transferate la nivel judeţean vor oferi şansa specialiştilor din teritoriu să se exprime cu motivarea de care procesul administrativ are astăzi atâta nevoie. Închei prin a spune că regionalizarea este o excelentă oportunitate pentru reaşezarea administraţiei într-un nou format, mai eficient, mai apropiat de cei cărora actul public le este destinat. Restructurarea aparatului birocratic, şi nu dezvoltarea excesivă a acestuia, este obiectivul de căpătâi. Punerea în valoarea a specialiştilor, şi nu crearea unui mamut administrativ păgubos şi sufocant, va asigura, în final, dezvoltarea economică durabilă a regiunilor şi, implicit, a României.
			Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu: "Regionalizarea actuală nu are nimic în comun cu cea din perioada stalinistă" În dezbaterile publice şi confruntările de idei din ultima perioadă am întâlnit tot felul de prejudecăţi pe marginea procesului de regionalizare, aşa cum a fost el gândit de guvern. Pe foarte multe dintre acestea le-am respins din start, ca fiind simple exerciţii de blocaj, fără argumente. În câteva cazuri am căutat să ofer explicaţiile de rigoare, în temeiul faptului că aşa înţeleg dezbaterea unui subiect de interes major. M-am întâlnit de mai multe ori cu opinii care încercau să acrediteze ideea că regionalizarea, în forma propusă de guvern, ar induce efectele negative ale regionalizării din perioada stalinistă. Trebuie spus că opinia se manifestă, în special, în rândul celor care au trăit fenomenul, oferind greutate suplimentară acestor voci. Ele fac referire, cu precădere, la efectul polarizării dezvoltării în câteva centre urbane, urmare a concentrării deciziei politice, a resurselor financiare, culturale şi intelectuale. Acest lucru ar conduce la subdezvoltarea vechilor reşedinţe de judeţ, devenite, nu-i aşa, un fel de oraşe raionale, fără prea multe perspective. Într-un final, aceleaşi voci concluzionează că regionalizarea din anii ’50 a dovedit, prin efectele negative produse, că e nevoie să ne întoarcem la modul de organizare antebelic, lucru petrecut în 1968, şi că nu e cazul să repetăm o istorie nefastă. Trebuie spus din capul locului, şi cred cu tărie că e vorba doar de o asociere semantică inofensivă, că regionalizarea de care vorbim astăzi nu are niciun fel de conexiuni tangenţiale cu regionalizarea înfăptuită sub influenţa nemijlocită a Uniunii Sovietice. Obiectivul major al măsurilor de organizare administrativ-teritorială din acea vreme avea în vedere destructurarea fiinţei naţionale a poporului român şi alinierea la modelul sovietic de organizare, care, şi cred că aici e toată lumea de acord, nu are nimic în comun cu integrarea în sistemul de valori al Uniunii Europene. De aceea, afirm şi reafirm de câte ori voi avea ocazia: regionalizarea pe care o gândim astăzi presupune cel puţin două diferenţe structurale pe care nu le putem ignora. În primul rând, menţinem judeţul ca formă administrativ-teritorială în cadrul regiunii şi, în al doilea rând, promovăm modelul de regiune dezvoltată multipolar, în cadrul căreia cel puţin municipiile-reşedinţă joacă un rol vital. Sunt argumente solide, incontestabile, care oferă o perspectivă raţională abordărilor amintite în debut.
			Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu: "Privim cu entuziasm că Roberta Anastase este «imaginea» PDL" Prinşi în aglomeraţia de subiecte care oferă culoare ecranelor TV, am trecut nepăsători pe lângă unul care simt că merită ceva mai mult atenţie. Aş fi fost îndreptăţit să cred că PDL şi-a diminuat rezervele de tupeu şi dispreţ la adresa românilor după lecţia din decembrie 2012. Se pare că oamenii de-acolo vor cu tot dinadinsul să ne surprindă în continuare. Drept pentru care au pus-o - că "ales-o" e mult spus - drept vicepreşedinte pe zona de imagine - comunicare pe Roberta Anastase! Exact, aţi înţeles bine: imagine şi comunicare. Ce comentariu poţi să oferi unui astfel de gest? Câtă indignare trebuie să umple sufletele acelor oameni care au privit neputincioşi imaginile "celebrului" vot pe Legea pensiilor, atunci când doamna în cauză a socotit că 80 = 160? Câtă revoltă pentru modul în care a fost "scăpată"? Cât reproş? Pare-se că insuficient, din moment ce PDL îşi asumă astăzi ştampila imaginii publice a Robertei Anastase la fel de arogat şi dispreţuitor ca atunci când a făcut scut în jurul ei la momentul degradant din toamna anului 2010. Demers care întăreşte, pe undeva, sentimentul că partidul ăsta nu mai are scăpare. Ceea ce nu e, neapărat, un lucru rău. De aceea, declar public entuziasmul nostru. P.S: Pe acelaşi tipar al alegerii doamnei Anastase pe domeniul imagine - comunicare, o altă emblemă a guvernării PDL, Elena Udrea, a găsit de cuviinţă să ne ofere câteva lecţii de gestiune a fondurilor europene. Face asta cea care se mândreşte cu "performanţa" acelor suspiciuni de fraudă confirmate de Comisia Europeană pe 98% din banii atraşi din Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune în 2011. No comment.
			Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă: "La mulţi ani, Europa! La mulţi ani, România!" Pe 9 mai 1951, Robert Schuman, ministrul francez de externe de la acea vreme, anunţa public planul de dezvoltare al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Ulterior, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului devine Fundaţia pentru Comunitatea Economică Europeană şi este redenumită mai apoi Comunitatea Europeană, iar în cele din urmă, prin semnarea Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană. Acesta este scurtul istoric al formării marii familii europene, familie la formarea căreia şi noi, românii, am pus umărul. Acum, dezvoltarea economică şi socială a întregii Europe, într-un mod echilibrat şi fără a face distincţie de origini, sex sau etnie între cetăţenii ţărilor membre ele Uniunii Europene este dezideratul care îi însufleţeşte pe toţi cei care vor o Uniune Europeană modernă. Actul de naştere al Uniunii Europene, semnat pe 9 mai, aduce acum identitatea europeană pentru toţi cetăţenii bătrânului continent şi nu pot decât să urez la mulţi ani întregii Europe şi la mulţi ani României!
			Doamna Liliana Ciobanu: "România, între sărăcia oamenilor şi trufia conducătorilor" Premierul Victor Ponta le-a recomandat românilor să mănânce mai puţin de Paşti. Cinică recomandare! Nu am auzit niciunde în lume ca un premier să le spună aşa ceva compatrioţilor lui. Dacă o astfel de povaţă venea din partea unui medic sau a altui specialist în nutriţie şi sănătate, aş mai fi fost de acord. Dar, în actualele condiţii ale vieţii românilor, ceea ce a spus public Ponta nu numai că denotă o încălcare a atribuţiilor sale, ci demonstrează fără echivoc faptul că premierul nu ştie ce ţară conduce şi cum o duc locuitorii ei. Am să-i dau o veste tristă şi reală primului-ministru. Domnule Ponta, românii oricum au mâncat mai puţin cu ocazia acestor Paşti, deoarece nu au putut să mănânce mult, nu trăiesc atât de bine precum dumneavoastră eronat credeţi! Mulţi dintre români nu au avut ce să pună pe masa copiilor, darămite să se îmbuibe cu mâncare, cu nu ştiu ce delicatese. Este clar că premierul, de un an de când conduce Guvernul, a uitat să mai viziteze ţara şi trăieşte în altă lume, o lume paralelă cu cea a României reale. Cum poţi să spui unor oameni aflaţi la limita de jos a sărăciei şi disperării să mănânce mai puţin, cât timp mulţi dintre ei efectiv nu au ce să mănânce? Este incredibil, dar, cum spunea cineva, asta-i pohta ce-au pohtit românii... Nu ştiu în alte zone ale ţării cum au fost recentele Paşti pentru români, dar ştiu cum au fost în Giurgiu. Îl invit pe premier să vină în Giurgiu şi să vadă câţi oameni i-au ascultat "recomandarea" şi nu au mâncat prea mult, din lipsuri, nu din alte cauze. Unii nu au mâncat nimic, din păcate... Giurgiu este un judeţ aflat la limita sărăciei, mulţi oameni spun că mai rău decât acum nu are cum să le fie. Să vină premierul cu suita lui ministerială pusă pe bază de clientelism politic să vadă cum se trăieşte în Giurgiu şi ce mănâncă giurgiuvenii... Din nefericire, la un an de când conduce ţara, Guvernul USL şi premierul acesta mereu vesel, mai fericit probabil decât Obama, au demonstrat că nu fac faţă unei asemenea misiuni. Cel puţin pentru giurgiuveni nu au făcut nimic notabil. Oamenii trăiesc tot mai prost, sărăcia este a doua religie, locurile de muncă lipsesc cu desăvârşire, oamenii sunt tot mai bolnavi de stres şi lipsuri. Atunci, unde e schimbarea şi de ce s-a produs? Să ne fie tot mai rău? Aşa se pare, din păcate, este tristul adevăr. Nu pot fi nepăsătoare la problemele oamenilor din Giurgiu. La biroul meu parlamentar vin zilnic localnici care îmi spun că nu mai pot să supravieţuiască. Nu au ce mânca, nu au bani să-şi trimită copiii la şcoală, nu au locuri de muncă, sunt bolnavi şi necăjiţi. Ponta ştie lucrurile astea? E clar că nu le ştie. El s-a mulţumit să coabiteze cu "duşmanul" Băsescu, iar acum îşi permite neobrăzarea de a fi trufaş cu românii care l-au propulsat în funcţia de prim-ministru. Aşa ne trebuie, ne merităm soarta! Dar nu putem să progresăm cu astfel de conducători rupţi de realitate. Să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne scape de astfel de oameni.
			Doamna Manuela Mitrea: "9 Mai" Există momente când oamenii spun că lucrurile nu mai pot continua în acelaşi fel şi că trebuie să existe o schimbare. Nu putem prezice când sunt acele momente, dar le putem recunoaşte în toată istoria. Un astfel de moment a fost 9 mai 1877, când primul-ministru Mihail Kogălniceanu declara în Parlament că "suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare". După sute de ani de suzeranitate, Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României. Tot un astfel de moment a fost 9 mai 1945, când Germania nazistă a capitulat în faţa Aliaţilor şi astfel s-a încheiat, cel puţin în Europa, cel mai mare conflict pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. La fix cinci ani de la acel moment, la 9 mai 1950, Robert Schuman ministrul de externe francez, a propus Germaniei şi altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". După sute de ani de conflicte, popoarele din Europa voiau să-şi construiască viitorul în pace. Luând exemplul înaintaşilor noştri, trebuie să avem curajul să ne adunăm şi să schimbăm lucrurile în bine în întreaga Uniune. Criza economică este cea mai mare provocare, de la terminarea războiului şi până acum, căreia europenii sunt obligaţi să-i facă faţă. Aceşti ani de sacrificii cu tăieri de salarii, cu şomaj, cu falimente, cu austeritate, au scos la iveală temerile şi nemulţumirile oamenilor din fiecare stat european faţă de Uniune. 9 Mai 2013 trebuie să fie începutul revenirii la normalitate şi este datoria noastră,a tuturor politicienilor din Europa, de a veni în faţa oamenilor şi a le reaminti că Uniunea Europeană este aceea care ne uneşte, şi nu cea care ne desparte. Astăzi, mai mult ca oricând în trecut, noi, europenii, avem nevoie de unitate, de solidaritate, de Uniunea Europeană, avem nevoie de curaj, şi nu de frică, avem nevoie de încredere, şi nu de deznădejde. Astăzi, când statele mai vechi din Comunitate şovăie şi au îndoieli în ceea ce priveşte Uniunea, este momentul ca noi să-i ajutăm să-şi recapete încrederea într-un viitor comun mai bun.
			Doamna Manuela Mitrea: "Obezitatea infantilă, o problemă gravă în România" Bătrânii noştri considerau că un copil grăsuţ este sănătos, deoarece însemna că are ce să mănânce şi că asimilează. O astfel de gândire era valabilă în vremurile când hrana nu era îndestulătoare, când medicina nu era accesibilă tuturor. Astăzi, când aceste probleme majore au fost depăşite, gândirea că un copil grăsuţ este sănătos nu mai este valabilă în totalitate, dar mulţi părinţi nu o pot depăşi. Dimpotrivă, un copil grăsuţ ar trebui să-i alerteze, pentru că obezitatea în rândul copiilor este deja un fenomen care îngrijorează comunitatea medicală din întreaga lume civilizată. În România, un copil din doi are probleme cu greutatea corporală. Obezitatea infantilă este la proporţii alarmante în Uniunea Europeană. Conform statisticilor, 14 milioane de copii sunt supraponderali şi numărul lor creşte anual cu 400.000. Datorită acestor cifre, campanii din toate ţările europene cer Uniunii să recunoască obezitatea drept boală cronică. Pentru a evita ca viaţa acestor copii să fie pusă în pericol, trebuie luate măsuri urgente, deoarece copiii supraponderali sau obezi sunt în pericol să rămână obezi ca adolescenţi. Cu cât un copil se menţine obez, cu atât mai mari sunt şansele ca el să devină un adult obez. În jur de 80% din adolescenţii obezi devin adulţi obezi. Obezitatea în copilărie sau adolescenţă măreşte riscul unei sănătăţi precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez. Astfel, cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa şi la maturitate, asociată cu numeroase riscuri asupra sănătăţii şi calităţii vieţii. De aceea, este important să se identifice obezitatea şi să se acţioneze din timp pentru înlăturarea ei, înainte de maturizarea copiilor. Dacă vrem să avem copii sănătoşi, atunci trebuie să fie educaţi atât ei, cât şi părinţi lor, iar mesajele radio-tv privind "consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi" nu sunt suficiente. Părinţii şi copiii trebuie educaţi să mănânce sănătos şi să facă mişcare, dar pentru asta România are nevoie de programe integrate elaborate împreună de Ministerul Sănătăţii şi cel al Educaţiei. Dacă nu vom interveni rapid şi nu vom lua măsuri concrete, obezitatea va deveni una dintre cele mai mari probleme ale acestui secol. În trei din patru boli, obezitatea a devenit un factor de risc. Deşi statisticile sunt alarmante, nu par să sperie pe nimeni, deoarece în farfuriile copiilor găsim alimente interzise: fast-food, prăjituri şi multă ciocolată. Este adevărat că nu doar alimentele au făcut ca problema obezităţii să explodeze. Un rol important îl are şi sedentarismul. Iar obiceiurile alimentare şi cele de mişcare se învaţă în primii ani de viaţă, însă se pare că mulţi părinţi români nu au auzit despre aceste obiceiuri.
			Doamna Marioara Nistor: "Un an pierdut pentru România" Ieri, 7 mai, s-a împlinit un an de când primul Guvern condus de copilotul Victor Viorel Ponta s-a instalat la conducerea României. Mânaţi în luptă de mincinosul slogan "Jos Băsescu!", liderii USL încep acum să priceapă că înverşunarea antibăsesciană nu se transpune în practică nici ca un program de ţară, nici ca o strategie coerentă social-economică. De fapt, acest slogan prin intermediul căruia românii au fost minţiţi se traduce într-un nou an irosit pentru dezvoltarea României. Până la urmă, românii o să ajungă să-i dea dreptate lui Dan Diaconescu. Este mult mai rău decât a fost, oamenii supravieţuiesc mai greu decât înainte. Toate grozăviile aruncate în ochii românilor cu texte de marketing de genul "dreptate până la capăt" şi alte tâmpenii electorale nu au fost puse în practică după ce Guvernul Ponta a ajuns la cârmă. Mai mult, aşa-numita reîntregire a salariilor şi pensiilor a rămas singura măsură de care îşi aduc aminte românii din şirul promisiunilor USL. Dar nici acest fapt nu are valoare în ziua de astăzi, deoarece rata inflaţiei şi creşterea preţurilor au depăşit cu mult economia făcută prin cei câţiva lei în plus la salarii şi pensii. Românii şi România au pierdut un an cu încercările disperate ale USL de a reîncăleca politic justiţia, procuratura şi instanţele de judecată. Am pierdut un an pe plan extern, prostia imensă a referendumului ţinându-ne în continuare în afara Europei civilizate şi tot mai departe de Schengen. Scandalul de anul trecut a subminat grav statul de drept, iar oficialii UE, în frunte cu Barroso şi Merkel, nu uită că lovitura de stat de anul trecut era cât pe ce să reuşească, că nu poţi avea încredere în conducători care pot repeta figura oricând. Minciunile conform cărora USL va repara ce au stricat Guvernele Boc s-au dovedit pură demagogie. Măsurile de austeritate sunt la fel ca în urmă cu un an, ba chiar au fost amplificate, prin creşteri de taxe şi impozite, accize, preţurile nu s-au redus, nu a scăzut TVA la alimente şi nici CAS-ul, investiţiile străine directe sunt la cel mai jos nivel. În ciuda asigurărilor date, restructurările şi reducerile de cheltuieli bugetare încă nu au loc, iar contradicţiile din interiorul USL se ascut cu fiecare zi. În loc să strângem cureaua, după modelele anterior implementate, USL a înfiinţat 27 de ministere, de trei ori mai mult ca Germania, care are 9, şi mult mai multe decât cele de pe vremea guvernărilor anterioare. Previziunile sunt sumbre. România este neguvernată. Românii sunt dezamăgiţi pe bună dreptate şi sceptici în legătură cu viitorul copiilor lor. Am pierdut un an în care mai puteam face lucruri bune pentru oameni. Să sperăm că ne vom trezi la realitate, şi oamenii, şi guvernanţii. Până nu va fi prea târziu...
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav - un proiect deosebit de important pentru judeţul Braşov a fost, în sfârşit, demarat" Îmi amintesc cu tristeţe faptul că România a ratat, acum câţiva ani, una dintre cele mai importante investiţii străine, cea a Grupului de firme Daimler, care îşi reformulează iar strategia de investiţii, luând în calcul din nou şi România, care a preferat să investească 800 mil. de euro într-o ţară vecină, şi anume în Ungaria, din cauza lipsei unei infrastructuri adecvate în ţara noastră. Cum putem cuantifica pierderea României prin decizia respectivă, de construire a unei fabrici Mercedes în Ungaria, şi nu în România? Nimic mai simplu: deoarece în România nu au fost făcute la timp investiţiile necesare în infrastructură, adică în aeroporturi şi autostrăzi, acea investiţie considerabilă, de 800 milioane de euro, a contribuit la crearea a 2500 de locuri de muncă în Ungaria, şi nu în România, în vremuri în care şomajul era într-un ritm ascendent la noi, urcând până la cote îngrijorătoare. Zilele trecute, autorităţile locale din judeţul Braşov, împreună cu reprezentanţii Guvernului nostru, cel al USL, au inaugurat, după 23 de ani de aşteptări şi tergiversări, lucrările la pista Aeroportului Internaţional Braşov - Ghimbav. Aceste lucrări au reuşit să fie, în sfârşit, demarate, după foarte mulţi ani de discuţii, aprobări, licitaţii şi contestaţii. Astfel, pentru pista aeroportului, care ar trebui să fie gata în luna noiembrie, se vor investi peste 12 milioane euro, în timp ce întreaga investiţie la aeroport ar trebui sa fie de aproximativ 60 milioane euro, iar lucrarea în ansamblu este estimată că ar putea fi finalizată până în anul 2015 sau cel târziu până în 2016. Deocamdată, există banii necesari pentru finanţarea lucrărilor la pista aeroportului, dar pentru continuarea şi finalizarea acestui proiect trebuie găsite, din păcate, alte resurse financiare. De aceea, cred că este de importanţă majoră implicarea noastră, a tuturor celor care reprezentăm judeţul Braşov în mod serios, pentru a face tot ceea ce este legal posibil ca acest proiect să rămână în atenţia Guvernului şi ca acesta să găsească cele mai pertinente soluţii, pentru a putea continua lucrările respective, sprijinind astfel, în mod activ, autorităţile locale în acest demers. Consider, în mod ferm, şi acum - ca şi cu alte ocazii, când am susţinut şi explicat necesitatea construirii unui aeroport internaţional în judeţul Braşov -, faptul că demararea lucrărilor la un astfel de proiect reprezintă un pas important pentru dezvoltarea economică a judeţului nostru, aducând beneficii directe comunităţii braşovene, atât prin deschiderea oportunităţilor în ceea ce priveşte atragerea de investiţii străine în zonă, precum şi prin impulsionarea efectivă a fluxurilor de turişti în judeţul cu cel mai mare potenţial turistic al ţării.
			Domnul Mihai Lupu: "Un an de guvernare USL - un an de bilanţ pozitiv" Zilele trecute s-a împlinit un an de când USL a intrat prima dată la guvernare, în luna mai anul trecut, după căderea Guvernului Ungureanu. Consider că acest an este unul al primului bilanţ pozitiv pe care USL îl poate evidenţia şi susţin acest lucru deoarece pot fi enumerate acum deja câteva realizări, cred eu, foarte importante, pe care cele două guverne ale USL le-au punctat. În acest sens, cred că sunt demne de menţionat câteva dintre cele mai aşteptate lucruri de către cei care ne-au votat, pe care guvernele USL le-au realizat în acest scurt timp: în primul rând, reîntregirea integrală a salariilor bugetarilor şi repararea nedreptăţii sau, mai bine zis, a ilegalităţii făcute de fostele guverne ale PDL pensionarilor. Apoi, ne putem referi la un alt lucru foarte important, şi anume la deblocarea majorităţii programelor europene, care fuseseră blocate de către Comisia Europeană, în urma neregulilor constatate în perioada guvernărilor PDL, dar şi la dublarea ratei de absorbţie a fondurilor europene. De asemenea, sunt importante de menţionat şi modificările semnificative aduse legii retrocedării proprietăţilor, modificări care au rolul de a simplifica procesul de despăgubire a foştilor proprietari, dar şi de a eradica mafia samsarilor imobiliari. Nu în ultimul rând, mai sunt de adăugat la realizări ale USL, pentru această scurtă perioadă de guvernare, şi măsurile pe care le-am luat, de exemplu, în domeniul economic sau în cel fiscal. Şi putem vorbi, în acest sens, atât despre acele măsuri de simplificare şi de modernizare a sistemului fiscal din România, cât şi despre altfel de măsuri întreprinse de noi, adică despre cele care au rolul de a stimula creşterea economică, dar şi de a crea noi locuri de muncă. Şi aş putea exemplifica referitor la cele menţionate anterior, recentele decizii ale Guvernului USL în privinţa bugetării, pentru anul 2013, a Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri sau aprobarea unui alt proiect de hotărâre de guvern care va veni cu siguranţă în sprijinul IMM-urilor, deoarece acesta are în vedere acordarea unui grant de până la 200.000 euro. Evident că mai sunt foarte multe lucruri de făcut şi că acestea reprezintă doar câteva dintre promisiunile făcute electoratului, pe care am reuşit deocamdată să le transpunem în realitate prin cele două guverne ale USL. Ar mai fi de remarcat şi faptul că, deşi primul nostru guvern USL, cel de anul trecut, a fost doar unul de tranziţie până la alegerile parlamentare, noi am dovedit încă din primele săptămâni că am luat în serios actul de guvernare, aprobând imediat toate acele măsuri necesare îndreptării greşelilor guvernărilor anterioare ale PDL şi repunerii lucrurilor pe făgaşul normal.
			Domnul Mircea Dolha: "Brandurile Maramureş şi Bucovina" Iniţial m-am bucurat mult când am aflat că preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi liderul grupului PSD din Camera Deputaţilor, Marian Neacşu, îşi vor petrece Sfintele sărbători de Paşti în Maramureş. Chiar am considerat că e vorba de un succes al parlamentarilor maramureşeni ai PSD, colegii mei de alianţă. Din păcate, aşteptările nu mi-au fost confirmate. Căci domnul Zgonea a fost primul oficial care ne-a spus răspicat că Maramureşul va fi alipit Clujului. Domnul Zgonea o fi mizat pe faptul că maramureşeanul nu-şi "iZgonea" oaspetele nici când acesta comitea vreo impoliteţe. Dar mai de condamnat decât Domnia Sa sunt parlamentarii maramureşeni - senatorul Liviu Marian Pop şi deputatul Gheorghe Şimon - care l-au însoţit şi care au tăcut mâlc la afirmaţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor, privind regionalizarea. S-au mulţumit cu faptul că au fost băgaţi în seamă de înalţii oaspeţi prin acceptarea invitaţiei şi cu firimiturile unei promisiuni: lobby pentru fonduri necesare infrastructurii Maramureşului. Fonduri absolut necesare, dar care se vor mişca foarte greu încoace, via "epicentrul" Cluj, cum s-a exprimat domnul Valeriu Zgonea. Or, parlamentarii maramureşeni trebuie să fie primii care apără Maramureşul. Dacă noi nu o facem, atunci cine? Dacă nici măcar într-o conjunctură favorabilă şi relaxată - cum e o vizită privată de sărbători - nu abordăm un astfel de subiect cu persoane de decizie, atunci când? Precizez că nu am replicat până acum, fiindcă am respectat Sfintele Sărbători de Paşti şi am evitat să pun patimă tocmai în Săptămâna Patimilor. Impersonala regionalizare Înţeleg necesitatea unei mai bune absorbţii a fondurilor europene, motivaţia de bază a regionalizării. Însă formula propusă, cu denumiri impersonale - vezi Regiunea de Nord-Vest, de Nord-Est, de Sud etc. - contrazice însăşi fiinţa poporului român, recunoscut ca fiind unul creativ şi cu suficientă imaginaţie pentru a evita denumiri din sfera tehnicului fad. Îmi dau seama că s-a optat pentru această formulă neutră, pentru a se atenua orgoliile locale, dar asta nu e un motiv suficient pentru a anula identitatea meleagurilor româneşti. Mergând pe o astfel de formulă, mai rămâne să rebotezăm străzile cu cifre în loc de nume, iar României să-i spunem Ţara de Sud-Est, pentru a şterge definitiv românismul de pe harta Europei. Fără discuţie, e necesară o cât mai bună absorbţie a fondurilor europene. Dar asta nu obligă (nici măcar UE nu obligă) la regionalizarea cu implicaţii administrativ-teritoriale (o formulă laborioasă şi foarte costisitoare). Avem deja stabilite 8 regiuni de dezvoltare. O variantă ar fi să pornim de la ceea ce există deja, să identificăm cauzele pentru care Agenţiile de Dezvoltare Regională nu au fost suficient de eficiente în absorbţia banilor europeni, să îndreptăm neajunsurile, să îmbunătăţim sistemul de lucru, să sporim atribuţiile acestor agenţii etc., astfel încât să se accelereze absorbţia de fonduri europene. Mi s-ar părea mai util decât un nou experiment făcut pe genunchi, sub presiunea încadrării în termen, experiment căruia să-i descoperim ulterior imperfecţiunile şi să pierdem alt timp cu înlăturarea lor. Maramureşul şi Bucovina - două branduri la care nu avem voie să renunţăm În niciun caz nu sunt de acord cu anularea a cel puţin două branduri româneşti - mă refer la Maramureş şi Bucovina -, branduri la care istoria a lucrat de veacuri, iar în sensul modern al promovării s-a lucrat de o jumătate de veac. Cu mult ajutor - chiar gratuit - din străinătate, cum e cazul unor mari fotografi japonezi (Kosei Miya, Hiromi Nagakura) care au realizat şi promovat în lume superbe albume despre Maramureş. Astfel de albume sunt realizate şi în Maramureş, dar nu s-au găsit bani pentru promovarea lor, având prioritate... frunza (zicala românească "Taie frunză la câini" fiind adaptată la formula "Taie euro la frunză"). Cel puţin Maramureşul şi Bucovina sunt branduri deja cunoscute în lume, în orice caz mai cunoscute decât Zgonea sau alte meteorice pseudobranduri. Maramureşul are, pe un spaţiu restrâns, 8 biserici de lemn incluse în patrimoniul UNESCO! Cum să ascunzi o asemenea comoară sub praful unei denumiri anoste. Nord, vest, sud, est are toată lumea, dar Maramureş avem numai noi! Noi avem acel unicat în lume care este Cimitirul Vesel. Nu e cazul să facem din România un cimitir trist şi anodin, indiferent ce puncte cardinale am agăţa în coada denumirii preconizatelor regiuni. De ce din Maramureş străinii cumpără case vechi de lemn şi le remontează în ţara lor? De ce au încercat străinii să cumpere Mănăstirea Voroneţ? Fiindcă, spre deosebire de noi, le intuiesc potenţialul şi vor să îl valorifice superior. Cred că am dat deja suficiente argumente serioase pentru păstrarea brandurilor Maramureş şi Bucovina. Cel puţin în aceste cazuri (mai sunt şi altele) nu mai e vorba de invocatele orgolii locale, ci de interesul naţional. Accept cu plăcere şi ideea de orgoliu naţional. Şi mai accept o formulă raţională de regionalizare, care să aducă mai mulţi bani europeni, fără a trece în anonimat şi puţinele branduri româneşti care sunt cunoscute în toată lumea.
			Domnul Octavian Petric: "Biserica Ortodoxă Română - Biserica Neamului" Declaraţia mea politică se referă la câteva considerente asupra locului şi rolului Bisericii Ortodoxe Române în societatea românească. Am ţinut neapărat să susţin această declaraţie politică din două motive. Primul este că abia am petrecut cu toţii, noi, creştinii ortodocşi, Sfintele Paşti, sărbătoare de maximă importanţă în viaţa credincioşilor. Clopotele bisericilor au chemat la rugăciune şi lăcaşele de cult s-au umplut de mulţimea de credincioşi, tineri şi bătrâni, veniţi să fie părtaşi şi martori la Învierea Domnului. A fost un moment în care am fost cu toţii împreună, în care s-au lăsat de-o parte ambiţiile personale şi rivalităţile, duşmăniile şi interesele meschine. Şi aici vine al doilea motiv pentru care susţin această declaraţie. Asistăm de la o vreme la un atac susţinut şi deşănţat la adresa Bisericii. Ba că are prea mulţi bani, ba că are prea multe lăcaşuri de cult, ba că nu se implică în viaţa obştei, ba că preotul nu ştiu care sau episcopul cutare nu duce o viaţă cucernică şi aşa mai departe. Mai întâi trebuie să spun că mă delimitez de o asemenea atitudine. Este adevărat că nu există pădure fără uscături, dar haideţi, mai întâi, să vedem ce rol are biserica în societatea noastră şi ce face ea pentru oameni. Întâi de toate trebuie să amintesc că Biserica Ortodoxă Română nu este nici o firmă privată, nici o întreprindere, nimic de acest fel. Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie, cu titulatura "Patriarhia Română". Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ales la data de 12 septembrie 2007 şi întronizat ca cel de al VI-a Patriarh al României la data de 30 septembrie 2007. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei. Titulatura sa este: "Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României". Patriarhia Română cuprinde eparhii (arhiepiscopii şi episcopii) grupate în mitropolii, precum şi alte unităţi în interiorul său în afara graniţelor României. Biserica Ortodoxă Română nu are proprietăţi! Nu deţine aşa ceva! Proprietăţile pe care le putem vedea cu toţii aparţin consiliilor eparhiale, nu preoţilor, nu episcopilor, nu Bisericii, ci enoriaşilor din respectivele eparhii. Membrii acestor consilii sunt aleşi din rândul credincioşilor creştin ortodocşi chiar de către aceştia, nefiind numiţi de cineva. Preoţii, episcopii şi aşa mai departe sunt doar cei care administrează aceste bunuri ale comunităţii şi realizează opera social-filantropică şi cultural-misionară a Bisericii Ortodoxe Române. Vorbim aici despre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a bătrânilor, bolnavilor, persoanelor în dificultate. Vorbim despre cantine sociale filantropice organizate de biserică, servicii tip "masa la domiciliu" pentru cei netransportabili, organizarea de colecte de îmbrăcăminte, produse de strictă necesitate şi bani care sunt apoi distribuite celor în nevoie, funcţionarea de centre medico-sociale şi farmacii sociale bisericeşti. Biserica organizează centre de învăţământ pentru copii orfani sau pentru cei proveniţi din familii dezorganizate sau care nu au posibilităţi financiare care să le permită să urmeze o şcoală. De asemenea, Biserica organizează evenimente cultural-artistice care au atât caracter educativ, dar şi caritabil, fondurile obţinute fiind folosite pentru misiunea social-filantropică a bisericii. S-a vorbit despre finanţarea Bisericii de la bugetul de stat şi că ea trebuie să nu mai primească bani publici. În primul rând nu vorbim despre sume astronomice, ci despre sume mici, care nici pe departe nu acoperă buna funcţionare a Bisericii în misiunile sale. Marea majoritate a surselor de finanţare a Bisericii provine din donaţii private şi din administrarea bunurilor ce aparţin consiliilor eparhiale, deci credincioşilor. Spre exemplu, câţi dintre noi cunosc că munca de ani şi ani a măicuţelor dintr-o mănăstire, de exemplu, ce constă în realizarea diverselor obiecte de cult, icoane pe sticlă de pildă, care sunt valorificate apoi, susţine o şcoală deschisă în mănăstire? Nu ştiu dacă foarte mulţi. Ar mai fi de spus foarte multe lucruri în legătură cu acest subiect, însă timpul este limitat şi voi relua tema într-o declaraţie politică viitoare. Ţin însă să subliniez, încă o dată, că susţin, atât cu argumente, cât mai ales cu inima, Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Biserică a Neamului, şi că voi susţine în Parlament orice acţiune care este menită să sprijine eforturile acesteia în misiunea ei.
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "România şi Republica Moldova (I) Cetăţenii Republicii Moldova nu sunt români de mâna a doua" În judeţul în care se află colegiul electoral în care am fost ales, judeţul Suceava, a fost demarată o campanie de strângere de semnături, intitulată: "Aducem Basarabia acasă", cu scopul promovării unei legi prin intermediul iniţiativei civice, ce are în vedere şi înfiinţarea unui Oficiu pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova, aflat în subordinea premierului român, ale cărei atribuţii vor viza monitorizarea relaţiilor dintre cetăţenii celor două state, a evoluţiilor sociale, culturale, economice şi politice din Republica Moldova şi întocmirea de rapoarte către Guvernul şi Parlamentul României. Judeţul Suceava reprezintă, în viziunea iniţiatorilor acestei campanii, unul din judeţele cheie pentru atingerea scopului propus al campaniei care vizează toate judeţele României, existând, însă, şi un număr de 10 judeţe în care va fi nevoie de peste 5.000 de semnături, din cele 100.000 necesare, deşi declaraţiile celor care se îngrijesc de această campanie au fost unele optimiste, estimându-se că se va ajunge la circa 200.000 de semnături în toată ţara, dar şi în Republica Moldova. Un sondaj preliminar realizat de către Centrul Român de Studii şi Strategii în perioada 7-23 iunie 2012, pe un eşantion de 1486 de subiecţi din România, şi ale cărei rezultate preliminare au fost făcute publice cu ocazia Conferinţei "Reunirea celor două state germane - model de integrare euro-atlantică pentru Republica Moldova, prin reunirea celor două state româneşti", desfăşurată la Chişinău pe data de 20 august 2012, a arătat faptul că, la întrebarea numărul 15, "Dumneavoastră, personal, sunteţi de acord cu unirea Basarabiei cu România? 1. Da; 2. Nu.", 87,25% dintre repondenţi au răspuns afirmativ şi numai 12,75% negativ. Totodată, acest sondaj a reliefat faptul că repondenţii au identificat spaţiul la care s-a făcut referire ca fiind Basarabia, în mentalul colectiv al românilor Republica Moldova având statut de provincie istorică, arătându-se, de asemenea, şi via preocupare pe care o manifestă cetăţenii români faţă de eventuala unificare a celor două ţări şi a cetăţenilor care împart aceeaşi origine. În acelaşi timp, a fost lansată şi Platforma Civică Acţiunea 2012, ce reprezintă o coaliţie care reuneşte circa 30 de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă din România, Republica Moldova, state europene, dar şi Statele Unite ale Americii, ce susţin şi militează pentru unificarea dintre România şi Republica Moldova prin diverse acţiuni şi activităţi, ultima fiind cea mai-sus menţionată. Ca parlamentar al României, membru al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării şi, în special, al Comisiei comune pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, dar şi ca cetăţean român preocupat şi de soarta şi viitorul cetăţenilor Republicii Moldova, ce se confruntă cu numeroase probleme, dar, mai ales, cu recenta criză politică, consider că subiectul pe care îl aduc azi în atenţia dumneavoastră nu este unul ce trebuie tratat cu lejeritate, cu prejudecăţi, superficialitate sau amânări infinite. Este nevoie ca noi, clasa politică şi decidenţii României, dar şi cei ai Republicii Moldova, să ne conjugăm acţiunile cu cele ale reprezentanţilor societăţii civile, în aşa fel încât tema unificării celor două state sau, cel puţin, cea a unei colaborări coerente şi continue pe toate planurile să se afle pe agenda priorităţilor noastre printr-o viziune reală şi clară, care să cuprindă dorinţele şi nevoilor cetăţenilor celor două state. Acesta este şi motivul pentru care, azi, deschid un ciclu de declaraţii ce vor avea drept temă acest subiect căruia trebuie să îi acordăm locul pe care îl merită în rândul activităţii noastre ca parlamentari şi oameni politici.
			Domnul Paul Dumbrăvanu: Anual în România aproape 800.000 de femei recunosc că sunt victimele violenţei domestice, însă numărul real al cazurilor este mult mai mare, multe dintre aceste femei preferând să păstreze tăcerea, de teama celui ce le abuzează, pentru a-şi proteja copiii ori din multe alte considerente. Extrem de îngrijorător este faptul că de la an la an numărul abuzurilor creşte tot mai mult, în unele cazuri având ca urmare decesul acestor femei, fiind înregistrate 800 de decese în perioada 2004-2011. Conform Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, violenţa domestică apare sub numeroase forme, nu doar sub forma abuzului fizic. Violenţa în familie se manifestă sub formă de violenţă verbală, violenţă psihologică, violenţă fizică, violenţă economică, violenţă socială şi violenţă spirituală. Aceeaşi lege reglementează dreptul victimelor de a solicita în instanţă ordin de protecţie faţă de abuzator, reglementare puţin cunoscută în momentul de faţă, dovada fiind numărul destul de mic, de doar 1000 de astfel de cereri în ultimul an, la nivel naţional. Consider că este datoria noastră să luăm atitudine în această problemă, să susţinem crearea la nivel naţional a unor programe de informare a publicului cu privire la legislaţia în vigoare, trebuie să susţinem în continuare demersurile de a creşte numărul de centre specializate în protecţia şi ajutorarea femeilor abuzate, centre care să faciliteze accesul acestor femei la informaţii, la consiliere legală şi psihologică, elemente atât de necesare în aceste situaţii. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca pe viitor, având deja un cadru legal bine definit şi structurat în acest domeniu, numărul cazurilor de violenţă în familie să fie în continuă scădere, trebuie să ne gândim în primul rând la impactul deosebit pe care un astfel de eveniment traumatizant îl are atât asupra psihicului victimei, cât şi al celor din jur, copii, părinţi, fraţi, prieteni. Este timpul să ajutăm la susţinerea unui mediu familial liniştit şi sănătos pentru toţi cei pe care îi reprezentăm!
			Domnul Petru Movilă: "Vrem teii înapoi!" Nu cred că există printre dumneavoastră parlamentar care să nu fi auzit de teiul lui Eminescu şi de valoarea pe care o au teii pentru oraşul Iaşi, dar şi pentru întreaga Românie, aceştia fiind parte din cultura şi din literatura noastră. Cred că cei mai mulţi dintre dumneavoastră au auzit de şlagărul celebru "Iaşule, Iaşule, mândră cetate" cu versurile minunate: "Sus în Copou, teii înfloresc, De Eminescu ne-amintesc." Cu toate acestea, la adăpostul a peste 70 procente obţinute la alegerile locale de către USL, primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, cât şi cei doi viceprimari, cred că pot şterge cu istoria acestui oraş pe jos, patronând o acţiune fără precedent în istoria Iaşiului cultural - decimarea teilor de pe cea mai frumoasă stradă din oraş, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Fără a se ţine cont de prevederile legislaţiei în vigoare, care impun o consultare în prealabil a societăţii civile, fără să organizeze o comisie de specialitate, fără să respecte normele ce ţin de protecţia mediului, mai - marii oraşului, într-un mod total netransparent, au decis să decimeze teii de pe acest bulevard. Edilii USL ai municipiului Iaşi, împreună cu majoritatea de care dispun în Consiliul Local, la adăpostul unui vot, de altfel democratic, coordonează şi supraveghează această acţiune de distrugere continuă a frumuseţilor noastre. Pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, strada centrală a municipiului Iaşi, se află Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Primăria Municipiului Iaşi, Teatrul Naţional, Biserica Trei Ierarhi, Biserica Catolică, precum şi Palatul Culturii, toate monumente istorice. Nici măcar faptul că Primăria Municipiului Iaşi a fost amendată de Garda de Mediu, instituţie aflată în coordonarea preşedintelui PSD, prim-ministrul Victor Ponta, nu a readus în realităţile Iaşiului edilii atotcunoscători. Amenda în valoare de 60.000 lei primită de Primăria Iaşi a fost prinsă în bugetul pe anul 2013 şi nu a fost plătită de cei vinovaţi, pentru că la adăpostul celor 70 la sută voturi obţinute de USL în municipiul Iaşi nu există vinovaţi. Culmea ironiei, stimaţi colegi, este că după ce au înlocuit teii cu salcâmi japonezi şi cu alţi arbori ornamentali, după ce societatea civilă a organizat proteste de amploare, după ce o instituţie a statului a amendat municipalitatea, primarul PSD, împreună cu oamenii lui din primărie, au decis să înfiinţeze o comisie de specialişti care să dea forma finală a proiectului pietonal de dezvoltare a reţelei rutiere. Surpriza a apărut atunci când arhitecţii şi specialiştii din comisie au recomandat replantarea teilor. Ce s-a întâmplat la Iaşi este un exemplu pur de proastă administrare a simbolurilor culturale de către USL. Acţiunea Primăriei Iaşiului este bună de trecut în cărţile de politică, la capitolul "aşa nu". Astfel de lideri, îmbătaţi de valul de popularitate a USL, trebuie sancţionaţi de la centru, şi nu trebuie lăsaţi să-şi bată joc de oamenii care i-au votat. De la tribuna Parlamentului fac un apel la liderii naţionali ai USL să se implice concret în stoparea procesului continuu de degradare a Iaşiului sub administrarea edililor USL. De asemenea, solicit public primarului şi celor doi viceprimari ai municipiului Iaşi să îşi asume public această acţiune şi să redea bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt farmecul de odinioară, prin replantarea teilor!
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: "Mintea odihnită de somnul raţiunii naşte monştri sau Ce semnifică moţiunea PDL" Actuala moţiune depusă de opoziţie este rezultatul unui dezastru politic suferit de PDL. Pierderea zdrobitoare a alegerilor parlamentare, criza internă de partid, zbuciumul de căutare a identităţii şi a unui mesaj coerent sunt rezultatul unei politici aberante şi al unei lipse de viziune pe termen lung. În perioada guvernărilor PDL, o întreagă naţiune a fost terorizată de politicianismul şi clientelismul instituţional, de dictatura imposturii, de degradarea performanţelor în orice domeniu şi de senzaţia de zădărnicie a oricărui efort individual sau colectiv pentru salvarea economică a ţării. Abuzurile guvernării PDL şi colapsul economic spre care se îndrepta România, pe fondul dezintegrării companiilor de stat, dar şi nerespectarea angajamentului public al unei guvernări de dreapta de a crea locuri de muncă prin menţinerea impozitului unitar, tăierile de pensii şi salarii au făcut ca populaţia să intre într-o stare de disperare privind siguranţa financiară a familiilor şi posibilitatea construirii unor planuri de viitor. Poporul român nu poate să mai fie minţit, chiar dacă fosta putere a încercat mereu, prin diverse tertipuri, să facă asta. Dezinformarea populaţiei şi lipsa de transparenţă în gestionarea avuţiei ţării a fost dublată de denigrarea României în faţa forurilor internaţionale, lucru care ne-a adus grave deservicii, soldate cu decizii greu de suportat pentru ţara noastră. Acum, când prin alegeri democratice soarta ţării a fost încredinţată USL, raţiunea existenţei opoziţiei a mai rămas doar încercarea disperată de a-i denigra în continuare pe cei ce şi-au asumat scoaterea ţării din dezastru, de a defăima în continuare eforturile Guvernului României de a corecta abuzurile săvârşite în ultimii ani de acoliţii fostei puteri. Mai mult de un an de zile am avut nevoie să punem lucrurile în ordine şi să reparăm o parte din nedreptăţile provocate românilor. Guvernarea social-liberală are baze puternice pentru un parteneriat bun cu instituţiile financiare internaţionale, pentru asigurarea stabilităţii macro-economice a României, pentru revenirea la un climat sănătos după guvernarea PDL. Am făcut progrese însemnate în implementarea măsurilor asumate prin programul de guvernare şi prin acordurile negociate. Misiunea Guvernului USL rămâne aceea de a eficientiza companiile de stat şi de a corecta aberaţiile economice din aceste companii, reintroducând managementul profesionist. De aceea, această moţiune, fără a avea o fundamentare reală, pare o aberaţie născută în mintea odihnită a opoziţiei, care nu mai este responsabilă de guvernare, dar are timp să inventeze noi denigrări la adresa celor care s-au pus cu adevărat pe treabă. De aceea, tuturor acuzaţiilor opoziţiei, tuturor atacurilor nedrepte şi nejustificate nici măcar nu merită a li se adresa un răspuns, e suficient doar a relata o întâmplare din trecut. Pictorul Goya este cunoscut pentru fraza "Somnul raţiunii naşte monştri". Artistul a rostit-o când unul dintre fostele modele feminine i-a apărut la uşă cu burta la gură, făcându-i scandal că nu vrea să-şi recunoască opera. La fel, actuala opoziţie, foştii guvernanţi PDL, nu-şi mai recunosc trecutul, cu toate deserviciile grave pe care le-au adus economiei româneşti, venind acum să le impute actualei guvernări. Nu le pot spune decât: "Dormiţi liniştiţi, membrilor PDL, dar măcar nu mai daţi naştere altor monştri!".
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Măsurile Guvernului USL în privinţa deblocării programelor europene îşi dovedesc eficienţa!" Măsurile pe care Guvernul USL le-a întreprins încă din primele sale luni de guvernare, în privinţa deblocării programelor cu fonduri europene derulate de către România şi stopate de către Comisia Europeană în urma neregulilor constatate, îşi dovedesc acum efectele pozitive. Într-un an de guvernare USL am reuşit deblocarea majorităţii programelor care fuseseră blocate de către Comisia Europeană în perioada guvernărilor PDL. Astfel, am deblocat programele derulate pe mediu, am deblocat POSDRU şi am deblocat Programul Operaţional Regional! Cu alte cuvinte, guvernele PDL au fost deosebit de "eficiente" în a bloca mai toate programele cu fondurile europene, iar noi ne-am dovedit eficienţa, deblocându-le! Adică domnii Boc şi Ungureanu şi ai lor miniştri s-au lăudat zilnic că se zbat ca să crească gradul de absorbţie al fondurilor europene, dar au reuşit cu brio să contribuie din plin la blocarea programelor respective, în schimb, Guvernul USL a reuşit, în mai puţin de un an, dublarea ratei de absorbţie a fondurilor, de la 7 la 14 %, dar şi deblocarea finanţărilor pentru programele stopate! Este important de subliniat în acest sens faptul că eforturile depuse de către Guvernul USL pentru corectarea greşelilor fostelor guverne au convins Comisia Europeană de bunele intenţii ale României, iar aceasta a decis reluarea plăţilor pe patru din cele cinci axe presuspendate în cadrul Programului Operaţional Regional. Decizia CE reprezintă într-adevăr un lucru semnificativ, deoarece pe acest program au fost semnate aproape 3.400 de contracte de finanţare, care prevăd crearea a aproximativ 20.000 de locuri de muncă. Prin intermediul celor patru axe pe care se reiau plăţile sunt disponibile aproape 80% din fondurile alocate României prin intermediul acestui program. Ca urmare a reluării plăţilor, România va încasa pe POR peste 150 de milioane de euro, sumă pentru care au fost trimise în luna martie 2013 Comisiei Europene documentele necesare pentru rambursare. Comisia Europeană a presuspendat POR la sfârşitul lunii octombrie 2012 din cauza problemelor înregistrate în implementare în timpul guvernării PDL. În perioada următoare, Guvernul USL se va concentra pe identificarea acelor măsuri care să conducă la deblocarea integrală a acestui program. De asemenea, ne-am implicat şi în corectarea problemelor constatate şi în privinţa altor programe blocate. Ca urmare a acestui fapt, în cel mai scurt timp posibil urmează să fie deblocate şi Programul Operaţional Sectorial Transport şi Programul Operaţional Sectorial Creşterea CompetitivităţiiEconomice. Sunt convins că toate acele măsurile şi strategii legate de absorbţia fondurilor europene, pe care Guvernul USL le-a adoptat deja sau pe care le mai are în vedere în perioada imediat următoare, vor avea ca efect atât majorarea în continuare a gradului de absorbţie, dar şi implementarea celor mai pertinente soluţii pentru a putea pregăti România pentru mecanismul financiar multianual, mecanism care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2014.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vaslui: totul pentru medicamente" Vasluienii sunt din ce în ce mai bolnavi şi din ce în ce mai săraci. Într-o singură lună, vasluienii au avut nevoie de peste 63.000 de reţete, a căror valoare estimativă este de şase milioane de lei, ceea ce înseamnă o creştere lunară de peste 40%. În bani, această creştere pentru reţetele compensate şi gratuite înseamnă aproape 240.000 de lei. Chiar şi aşa pacienţii sunt nevoiţi să facă economii la sânge şi să renunţe chiar şi la alimente pentru a-şi asigura medicamentele necesare. Solicit susţinere pentru proiectul meu legislativ, ce prevede reducerea TVA-ului la medicamente pentru a asigura necesarul de medicamente la un preţ acceptabil pentru pacienţii din cea mai oropsită regiune a României.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Alba-neagra de la sănătate" Managerii unităţilor sanitare susţin că banii alocaţi de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor şi că nu pot fi luate în calcul şi tratamentele pacienţilor. În aceste condiţii, cele mai multe spitale din România, cu excepţia celor de urgenţă, ar putea să fie în curând închise în condiţiile în care fondurile au fost diminuate în diverse spitale cu procente între 5 şi 30%. În replică, ministrul afirma cu cinism că managerii sunt numiţi politic şi nu au capacitatea de a înţelege că sunt prevăzute sume suplimentare pentru ambulatoriu, centre multifuncţionale şi servicii paraclinice. Cert este că din promisiunile din campanie s-a ales praful. Nu s-a redeschis niciunul dintre spitalele sacrificate de guvernarea precedentă, bugetul sănătăţii este în continuare insuficient, nu s-a început construcţia vreunui spital regional, posturile din sistem au rămas blocate iar epopeea tragică a pacienţilor oncologici continuă. Dincolo de războaiele pentru resurse purtate de minister cu casa de asigurări, cu baronii locali şi cu managerii de spitale constatăm că după un an de guvernare pacientul a ajuns cu adevărat în centrul sistemului de sănătate. A ajuns acolo, dar a rămas şi fără medicamente şi fără spitale, dar cu datoria de onoare de a achita noi taxe pentru sănătate, precum coplata. Întrucât aici vorbim de banii noştri, şi nu de vreo tiparniţă ministerială, întrucât vedem că oficialii din minister sunt mai preocupaţi în a-şi asigura confortul în cabinete, prin donaţii obscure, voi iniţia un proiect legislativ prin care se prevede ca sumele rezultate din contribuţiile la asigurările de sănătate să rămână în administrarea caselor de sănătate. Astfel, se va asigura măcar transparenţa în gestionarea banilor pe care îi plătim din greu la sănătate şi vom scoate din găurile negre ale bugetului consolidat sumele destinate sănătăţii românilor. Vă invit să susţineţi acest demers legislativ şi să nu uitaţi că sănătatea nu are şi nu trebuie să aibă carnet de partid.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Programul naţional de imunizare gratuită mai pierde un vaccin" Normele aberante ale contractului-cadru scot vaccinarea antitetanică din programul naţional de imunizare gratuită. Institutul Cantacuzino aproape că a pus lacătul pe uşă iar acum acest vaccin se importă la preţuri de zece ori mai mari. Şi mai grav este faptul că nu sunt surse de finanţare şi că bugetul alocat medicinei de familie nu permite achiziţionarea acestui vaccin. Medicii de familie au fost anunţaţi că vor primi acest vaccin doar pentru gravide iar orice alt pacient trebuie să-şi cumpere doza de vaccin sau să se prezinte la unităţile de primire a urgenţelor. Urmează perioada muncilor agricole, iar cei ce necesită acest vaccin fie vor renunţa la prezentarea la medicul de familie, pentru că sunt costuri importante legate de această vaccinare (aproape 10% dintr-o pensie), fie vor fi nevoiţi să scoată din buzunar alţi bani pentru a ajunge la UPU. Aceasta va duce la creşterea numărului de cazuri de tetanos sau la supraaglomerarea şi blocarea activităţii din Unităţile de Primire a Urgenţelor. Am propus ca Institutul Cantacuzino să fie considerat ca instituţie strategică şi să primească finanţarea necesară pentru reluarea activităţii, dar patru miniştri ai sănătăţii preferă să importe la sume incredibile aceste vaccinuri şi să refuze românilor dreptul la asistenţă medicală.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Băceştiul a fost trădat!" Băceştiul este primul perimetru din ţară în care urmează să fie amplasate primele sonde Chevron. Băceştiul este prima comună în care are loc un miting de protest împotriva exploatării gazelor de şist. Peste două sute de cetăţeni acuză autorităţile locale, judeţene şi centrale că au profitat de lipsa de reacţie a populaţiei, dând autorizaţia necesară firmei Chevron. Memoriul depus cu această ocazie la prefectura Vaslui "Gazele de şist - Armaghedon 2013" dovedeşte clar pericolele la care sunt expuşi oamenii în zonele unde se forează prin fracturare hidraulică. În ciuda aprobărilor date de administraţia locală şi promisiunilor primarului Horaţiu Cărăuşu, în grădina publică din centrul satului nu a fost niciun reprezentant al puternicilor zilei iar presa relatează că acelaşi primar a ameninţat oamenii din Băceşti că "dacă vor participa la miting împotriva Guvernului care le dă ajutoare sociale, atunci nu vor mai primi ajutoarele". Aşa că, în locul celor peste o mie de oameni promişi de primărie, au fost doar două sute, convocaţi de GISC Bârlad şi CIA Băceşti. Nu au lipsit nici alte metode puerile de intimidare a manifestanţilor, precum întreruperea ritmică a curentului de la staţia ce deservea microfonul la care participanţii luau rând pe rând cuvântul sau ameninţarea cu excluderea din partid a celor din Bozienii de Sus, făcută de un senator USL. Este remarcabil că un astfel de miting de protest se desfăşoară chiar într-una din comunele unde compania Chevron a concesionat o suprafaţă de teren în vederea amplasării sondelor de explorare şi exploatare a gazelor de şist, unde populaţia începe să conştientizeze riscurile la care este expusă. România are şi alte surse de independenţă energetică, nepoluante şi eficiente, precum hidrocentralele şi centralele eoliene. În absenţa unor studii de impact clare care să ateste atât lipsa de nocivitate a fracturării hidraulice cât şi beneficiile pentru România, am propus Parlamentului un proiect de act normativ ce interzice această metodă de valorificare a gazelor de şist.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cea mai scumpă maculatură" De douăzeci de ani tot auzim că sistemul de sănătate este subfinanţat. Cu toate acestea, statul român aruncă cu seninătate la gunoi sănătatea românilor cheltuind sume colosale pe programe naţionale şi studii de fezabilitate fără finalitate. 180 de milioane de euro au fost cheltuiţi pe un aşa-zis program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei ale cărui concluzii se lasă încă aşteptate la mai bine de cinci ani de la încheiere. Citând un fost ministru al sănătăţii, putem spune că obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total, de la început până la sfârşit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile şi previzibile, starea de sănătate a românilor. Programul n-a mai fost continuat, iar românii au pierdut şi bani şi sănătate. Acest program este cel mai costisitor eşec: evaluarea a fost realizată încălcând regulile elementare de statistică, pe toată populaţia şi nu pe eşantioane reprezentative, la peste un milion de persoane datele lipsesc sau sunt incomplete, iar pentru alte 450.000 codurile de raportare au fost dublate rezultând plăţi pentru consultaţii şi analize fictive. Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei şi biroticii, iar alte 10 milioane pentru dotarea cu laptopuri a medicilor de familie. Studiile de fezabilitate pentru spitale imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro ce reprezintă cea mai scumpă maculatură din întreaga UE. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunţa cu seninătate că va reactualiza aceste studii. Evident cu noi costuri. În condiţiile în care un spital regional ar costa cam 30 de milioane de euro, vedem cum ministerul a spulberat dintr-un singur program şi câteva studii şase spitale regionale. Cu banii risipiţi nici pacienţii oncologici, nici cei cu hepatită sau hemofilie şi nici cei cu spondilită anchilopoetică sau asistenţa gratuită a gravidei nu ar fi fost lăsate de izbelişte şi sunt convins că România nu ar fi trebuit să închidă porţile sutelor de spitale sau Institutului Cantacuzino. Şi dacă tot se vorbeşte de salarizare în funcţie de performanţă, mă întreb, desigur, retoric, cine ar trebui să plătească pentru jaful din sistem.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cel mai costisitor eşec al austerităţii" Paradoxal, avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi Ordonanţei de urgenţă nr.34/2009 ce limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical atât prin restricţionarea numărului de posturi la maximum 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare. Blocarea posturilor din sistemul medical a avut şi are numeroase consecinţe negative: - suntem locul 31 din 33 de ţări din regiunea europeană cu o densitate de 1,9 medici la o mie de locuitori, fiind urmaţi doar de Albania şi Bosnia-Herţegovina; - suntem pe ultimele locuri şi la numărul de asistente medicale (3,89 la o mie de locuitori), dar şi la medici dentişti (0,22 la 1.000 de locuitori) şi la farmacişti (0,06 farmacişti la 1.000 de locuitori); - sunt sute de localităţi, mai ales în mediul rural, care nu au medic de familie, iar cea mai slab acoperită este regiunea Moldovei cu doar un medic la 3000 de locuitori; - există un major deficit de medici specialişti în anumite specialităţi, cum ar fi anestezie-terapie intensivă, radiologie, psihiatrie, medicina de urgenţă; - în 2012 s-a coborât sub pragul critic de 40.000 de medici şi s-a ajuns să mai avem doar 39.813 faţă de cei 55.000 de medici din 1990; - plecarea a peste 10000 de medici ne-a costat peste două sute de milioane de euro investiţii în pregătirea lor; - sunt tot mai dese cazurile de suprasolicitare şi malpraxis legate de lipsa personalului medical şi sunt zone critice în care un angajat e nevoit să efectueze munca altor cinci. Concret propun un proiect de act normativ prin care posturile vacante din unităţile sanitare se vor scoate la concurs sau la examen pe categorii de personal şi tipul de activităţi medicale, în funcţie de normativele de personal aflate în vigoare, prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii nr.1778/2006.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Dreptul la protest versus greva foamei" În locul rezolvării situaţiei privind acordarea salariilor compensatorii foştilor angajaţi CET, la Iaşi li se aplică cu largheţe amenzi. Sperând că vor descuraja protestele disponibilizaţilor, autorităţile locale i-au amendat de mai multe ori pe cei care mai au curajul să îşi ceară drepturile. Pentru prima dată după 1989 un om face greva foamei în faţa primăriei - Virgil Iordache. Acesta afirmă că va continua această formă extremă de protest până când revendicările disponibilizaţilor de la CET vor fi soluţionate şi cere totodată ca autorităţile să plătească pentru amenzile date pe nedrept. Cer public actualei echipe guvernamentale să-şi rupă câteva minute din prezenţa la TV şi să rezolve, cum au promis, revendicările acestor oameni.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Huşi - oraşul fără niciun loc de muncă" În actuala guvernare Huşiul a devenit liderul naţional la şomaj şi au fost luni de zile în care agenţii economici din acest oraş nu au oferit nici măcar un singur loc de muncă. Oraşul a preluat locul întâi pe podiumul nedorit al şomajului, cu 1290 de şomeri, devansând Vasluiul şi Bârladul, a căror populaţie este mult mai numeroasă. Vasluiul are 1273 de şomeri, iar Bârladul 846. Nici în procente situaţia nu este mai îmbucurătoare: în Huşi rata şomajului a ajuns la 6,21%, de aproape patru ori mai mare decât cea din Bârlad, situată la 1,75%. Nu e de neglijat faptul că femeile sunt printre cele mai afectate, iar cele 606 de şomere îşi pun în fiecare zi problema cu ce îşi vor hrăni copiii sau dacă e necesar să-i abandoneze şi să plece în străinătate. Cele 16 locuri de muncă oferite prin intermediul AJOFM Vaslui nu vizează persoane cu studii medii şi superioare, ci sunt destinate categoriilor necalificate sau prost plătite, precum vânzători, tractorişti, paznici, manipulatori de mărfuri, îngrijitor de clădiri. Paradoxal pentru o zonă înconjurată de podgorii, nu există nici măcar un post pentru tehnicienii viticoli. Huşiul e mort din punct de vedere al locurilor de muncă. Cauzele sunt multiple, dar principalele motive ale blocării pieţei locurilor de muncă sunt lipsa investitorilor şi descurajarea micilor investitori prin neacordarea de facilităţi pentru cei care încearcă să dezvolte vreo activitate productivă. Şomajul înfloreşte pentru că nimeni nu încearcă găsirea de soluţii pentru remedierea acestei situaţii ce aduce doar disperare în rândul celor care vor să muncească în această ţară. Sper ca proiectul meu de lege ce vizează reducerea impozitului pe venitul obţinut din salarii să constituie un prim pas pentru relansarea economică a acestei regiuni băgate în seamă de politicieni doar în campania electorală.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cultura sine die" Oficialii Ministerului Culturii au promis încă din ianuarie alocarea a 15 milioane euro pentru finalizarea lucrărilor de la Palatul Culturii. Ca orice promisiune a actualilor guvernanţi şi aceasta a fost încălcată, aşa că, în final, nu s-a mai alocat niciun leu şi continuarea lucrărilor de restaurare şi amenajare a Palatului Culturii a fost amânată sine die. Crezându-ne inepţi sau în campanie electorală, oficialii spun că vor da drumul la licitaţia pentru încredinţarea contractului de lucrări, deşi nu a existat şi nu există niciun ban şi nici toate avizele necesare pentru proiectul făcut de Complexul Muzeal Moldova. Optimismul debordant al celor din conducere e probabil legat de câştigarea alegerilor, pentru că până acum nu s-au primit decât promisiuni. Există şi opinia realistă a firmei proiectante, ce susţine că responsabilii din minister şi de la Complexul Muzeal nu văd o prioritate în finalizarea lucrărilor de la Palatul Culturii şi care acuză chiar împărţirea incorectă a banilor spre alte amenajări, precum palatul de la Ruginoasa, la Poni-Cernătescu şi la Kogălniceanu. Dincolo de conflicte şi frecuşuri politice, vedem că un simbol al Iaşiului se degradează, iar puternicilor zilei nu le pasă. Chiar dacă mâine sau la o eventuală rectificare am primi bugetul necesar, tot ar mai fi nevoie de încă doi ani pentru finalizarea acestei clădiri istorice. La modul cum USL iubeşte Iaşiul, repararea Palatului Culturii va mai fi temă şi în campania din 2016.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "SC Mecanica SA Vaslui - 900 de drame" De peste opt ani sutele de foşti angajaţi ai SC Mecanica SA Vaslui trăiesc un coşmar. Nouă sute de oameni nu beneficiază de dreptul la grupa a doua de muncă, deşi în momentul lichidării din 2005 li s-au eliberat adeverinţe care să certifice acest lucru. 700 de sudori, strungari şi lăcătuşi, precum şi cei 200 de angajaţi ai secţiei Turnătorie s-au trezit în postura de perdanţi de serviciu ai statului român. În ciuda repetatelor demersuri făcute la Casa de Pensii, Guvern, Parlament şi Inspecţia Muncii, oamenii nu şi-au primit drepturile salariale, iar cei pensionaţi s-au trezit în situaţia unor venituri de mizerie. Este nevoie de un demers legislativ pentru modificarea legii pensiilor, pentru ca muncitorii de la Mecanica să beneficieze de o încadrare corespunzătoare în grupa de muncă solicitată. Angajaţii ameninţă cu mitinguri de protest şi văd în fiecare zi cum au fost trădaţi de actuala putere. Solicit public ministrului muncii şi primului-ministru rezolvarea urgentă a acestei situaţii disperate. Sper doar ca această solicitare, venită de la un parlamentar al opoziţiei, să nu rămână fără soluţionare...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Legea votului alb: un vot de blam pentru politicieni" Voi depune un proiect legislativ ce prevede introducerea votului alb atât pe buletinul de vot, cât şi în formula de calcul a voturilor valabil exprimate. Ofer pentru prima dată alegătorului posibilitatea reală de a da un vot de blam tuturor partidelor şi politicienilor. Consider că adoptarea acestui act normativ va avea două consecinţe majore: pe de o parte, creşterea participării populaţiei la procesul electoral, iar pe de altă parte, voi obliga politicienii şi partidele să-şi respecte promisiunile electorale, întrucât această formulă de vot alb poate duce la reducerea numărului de parlamentari ai fiecărui partid. Ne-am săturat de toţi politicienii care ne promit lapte şi miere în campania electorală şi îşi uită promisiunile imediat ce pun mâna pe putere. Acest sistem de vot ne va da pentru prima dată posibilitatea să-i sancţionam pe ei şi partidele pe care le reprezintă. Votul alb este în principal un vot de blam prin care alegătorii pot sancţiona atât candidaţii, cât şi partidele politice din fiecare colegiu pentru oferta electorală necorespunzătoare sau promisiunile neonorate, dar obiectivul major al acestui proiect legislativ este creşterea participării la procesul electoral pentru ca să hotărâm cu toţii ce e mai bine pentru noi şi ţara noastră. Puţini ştiu astăzi că putem să ne exprimăm nemulţumirea faţă de politică şi politicieni prin simpla introducere în urnă a buletinului de vot neştampilat, iar şi mai puţini ştiu că acest vot practic nu contează, el nefiind luat în calculul voturilor valabil exprimate. Sancţionarea prin vot de blam în acest moment este mai mult morală, pentru că, deşi putem vota alb prin neaplicarea ştampilei pe buletinul de vot, aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate şi implicit nici în calculul numărului de parlamentari pe care îl vor obţine la final partidele. Pentru ca această sancţiune să devină efectivă acest act normativ prevede ca votul alb să fie exprimat într-un patrulater distinct pe buletinul de vot şi să conteze în formula de calcul a voturilor valabil exprimate Concret: La finalul listei cu numele candidaţilor pe buletinul de vot se înscrie votul alb. În unghiul din partea stângă sus a patrulaterului se va imprima sintagma "vot alb" iar în centrul patrulaterului va fi imprimat "Niciunul". Toate formulele de calcul a voturilor valabil exprimate şi implicit a coeficienţilor electorali şi a numărului de parlamentari includ şi buletinele de vot cu voturi albe.
			Domnul Flavius-Luigi Măduţa: "Dreptate pentru agricultorii din Nădlac" Construcţia autostrăzii Nădlac - Bucureşti este cel mai important proiect de infrastructură din România, reprezintă un mare avantaj pentru judeţul Arad, poarta de intrare occidentală a ţării. Consider că dezvoltarea proiectului trebuie gândită în beneficiul cetăţenilor, nu împotriva lor. Proiectarea judicioasă trebuie să ţină cont de interesele comunităţilor locale pe care le traversează autostrada, comunităţi care au cedat terenul aferent investiţiei pentru utilitate publică. Pentru cetăţenii din oraşul Nădlac, autostrada aduce mai multe probleme decât beneficii. Toate aceste probleme au pornit de la modificarea proiectului iniţial al lucrărilor complementare autostrăzii. Concret, agricultorii nădlăcani nu mai au acces facil la cea mai mare parte a terenurilor agricole. Am participat la o întâlnire cu un număr mare de agricultori nădlăcani şi sunt în posesia a peste 1 100 de semnături adunate de aceştia pentru o petiţie care cuprinde soluţii pentru problemele lor. Fondul funciar al oraşului Nădlac cuprinde aproximativ 12.500 de hectare, pe care autostrada le-a împărţit astfel: 40% teren de fertilitate slabă şi medie, în partea accesibilă şi 60% teren de fertilitate ridicată, în partea blocată de către autostradă. Planul iniţial supus dezbaterii publice prevedea o subtraversare a autostrăzii pe structura DN709J, dar ulterior s-a transformat în supratraversare, în forma literei S, greu de utilizat pentru utilajele agricole. După cum bine se ştie, munca agricolă presupune deplasarea pe aceste terenuri cu utilaje agricole de mare tonaj, ale căror caracteristici tehnice, gabarit, viteză redusă, le face greu manevrabile. Este complicat şi costisitor ca aceste utilaje să fie deplasate la distanţe mari. La inconvenientele agricultorilor, mai adaug aglomerarea drumurilor judeţene. Prin situaţia creată, se aduce un grav prejudiciu economiei locale din Nădlac, bazată aproape exclusiv pe agricultură. Oamenii se văd în imposibilitatea de a lucra eficient terenurile agricole, sunt practic nevoiţi să la vândă la preţuri mici sau să le dea în lucru unor firme din Ungaria, care au acces facil la aceste terenuri şi sunt gata să profite de situaţie. Consider că un stat responsabil nu contrapune interesul majorităţii unor interese specifice ale comunităţilor locale. Sunt convins că toate aceste erori sunt ale unor funcţionari care aleg soluţiile cele mai ieftine, nu cele mai bune pentru oameni. Autostrada trebuie realizată, dar în acelaşi timp trebuie să respectăm şi să investim pentru protejarea intereselor comunităţilor locale, aşa cum este cazul oraşului Nădlac. Prin urmare, susţin revendicările principale ale agricultorilor din Nădlac: - Efectuarea unei subtraversări a autostrăzii pe structura DN 709J (drept), conform proiectului iniţial; - Construirea unui drum agricol - subtraversare sau supratraversare - care permite exploatarea terenurilor fără ca utilajele să parcurgă distanţe mari şi fără să aglomereze drumul judeţean.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Piaţa forţei de muncă şi raporturile angajat-angajator" Transformările economice din ultimii ani şi mai apoi criza economică au schimbat radical piaţa forţei de muncă şi raporturile angajat-angajator, conducând la apariţia unui număr tot mai mare de probleme specifice. La acestea a contribuit şi legislaţia trecută, care nu mai răspunde întru totul nevoilor de dezvoltare şi realităţilor economiei româneşti. Existenţa a cât mai multor locuri de muncă, cât mai bine plătite, dar şi asigurarea unei productivităţi crescute a muncii şi a sustenabilităţii costurilor cu forţa de muncă trebuie să se înscrie între obiectivele avute în vedere de legislaţia muncii. Legislaţia trebuie să asigure echilibru între angajat şi angajator. Legislaţia muncii nu mai este în concordanţă cu realităţile economiei româneşti. Considerăm, de asemenea, necesare măsuri de revizuire a volumului de contribuţii sociale colectate pe baza fondurilor de salarii, care afectează evident posibilităţile de motivare pozitivă, reală a angajaţilor, anulând astfel unul dintre cele mai eficiente mijloace de creştere a productivităţii muncii. De asemenea, regimul angajărilor, munca temporară, negocierea şi aria de aplicare a contractelor colective de muncă, regimul concedierilor, conflictele de muncă, rolul şi atribuţiile sindicatelor trebuie să se bucure de o reglementare clară şi în acord cu problemele actuale de pe piaţa muncii. În 2013 trebuie să se procedeze la o revizuire a actelor normative ce reglementează piaţa muncii şi în care există dispoziţii lacunare, confuze sau contradictorii care pun în dificultate luarea măsurilor corecte de către angajatori, manageri de resurse umane şi chiar de către instanţele de judecată în sutele de litigii de muncă care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Salvarea economiei poate fi legată de dezvoltarea agriculturii!" În România, denumită cândva "grânarul Europei", salvarea economiei poate fi legată de dezvoltarea agriculturii, dar veniturile din producţia agricolă sunt în scădere, şi nu din cauza crizei financiare. România are potenţialul agricol pentru a hrăni 80 de milioane de locuitori, dar asigură hrană doar pentru 8 milioane. În ţară se produce sub 10% din potenţialul total, iar cifrele tot scad de cinci ani. Estimările pentru valoarea producţiei agricole de anul trecut se referă la o scădere de 20%, până la 7,2 miliarde de euro. Aceasta ar însemna că agricultura a contribuit cu doar 6% la formarea PIB, adică jumătate faţă de ponderea pe care o deţinea în 2004. Spre comparaţie, agricultura Franţei contribuie cu 45% la PIB. Unul dintre factorii care contribuie la crearea acestei situaţii este lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a agriculturii, care a permis ca acum să fie lucrate doar 3,5 milioane de hectare din cele 10 milioane de hectare de teren arabil. Din motive ce ţin de veniturile insuficiente la buget, ministrul finanţelor a propus ca proprietarii de terenuri agricole care nu le exploatează să fie supuşi unor impozite penalizatoare. Acum, un proprietar de terenuri arabile situate în extravilan plăteşte un impozit anual la bugetul local în valoare de 36 până la 43 de lei pe hectar. Un prim aspect care trebuie reglementat pentru a avea o agricultură funcţională este stabilirea unei direcţii generale, a unei strategii pe termen lung pe care să o urmeze toţi. România trebuie să devină o ţară exportatoare de produse agroalimentare, nu importatoare.
			Domnul Mihăiţă Găină: "Deblocarea plăţilor din fonduri europene" Acum aproape un an, când domnul Ponta a format primul Guvern USL, România risca sume importante din fondurile europene, fie că urmau a fi pierdute pentru nefinalizarea întocmai a proiectelor, fie erau blocate pentru verificarea unor neclarităţi sau încălcări ale normelor europene de cheltuire a acestor surse de finanţare nerambursabile. Este în principal vorba de blocarea fondurilor pe proiectele operaţionale pentru resursele umane (POSDRU) şi de riscul dezangajării de fonduri structurale şi de coeziune pentru domeniile transport, regional şi mediu. Cumulate la nivelul anului 2013, acestea din urmă se ridică la pierderi de aproape 4 miliarde de euro. Datorită gradului redus de implementare a marilor proiecte finanţate din fonduri europene, există riscul unei presiuni duble asupra bugetului de stat. Pe de o parte, este riscul ca plăţile din bugetul UE să nu mai fie făcute, pentru că proiectele nu s-au finalizat la timp şi atunci acestea vor trebui încheiate cu bani din bugetul naţional şi, pe de altă parte, există şi riscul ca banii care au revenit plăţilor din fonduri europene pe proiectele neterminate la termen să trebuiască a fi înapoiaţi Uniunii Europene; plus riscul neatragerii altor fonduri pentru că cele puse la dispoziţie nu au putut fi cheltuite conform uzanţelor convenite la data aprobării proiectelor. Este însă meritul Guvernului Ponta 2 de a fi deblocat o serie de finanţări din fonduri europene, precum cele pentru POSDRU şi pe câteva axe din domeniul transporturilor. Actualul Guvern al României şi în mod special ministrul fondurilor europene, domnul Eugen Teodorovici merită felicitările noastre pentru felul responsabil în care s-au raportat la această problemă deosebit de gravă. De altfel, domnul ministru ne-a făcut o bucurie când, la sfârşitul lunii trecute, declara că: "Pot să spun că astăzi (vineri 26 aprilie) au intrat în ţară 73 de milioane de euro pentru Programul Operaţional de Resurse Umane. La începutul lunii vor mai intra încă două tranşe aferente Planului Operaţional de Mediu, 134 de milioane de euro, iar pe Programul Operaţional Regional, deblocat zilele trecute, 183 de milioane de euro. Deci banii încep să vină de la Comisia Europeană. Sunt foarte importanţi pentru a asigura în continuare plăţile către beneficiarii finali", a spus domnul ministrul la finalul seminarului "Instrumente structurale, o şansă de modernizare pentru România". Totodată, dumnealui s-a declarat optimist în continuare în ceea ce priveşte faptul că până la finele anului vor fi trimise Comisiei Europene cereri de rambursare de 6,5 miliarde de euro. Fiind foarte important, îl citez din nou: "Eu merg în continuare pe ceea ce s-a spus, şi anume 6,5 miliarde euro la final de an cerere de rambursare către Comisia Europeană pentru a evita dezangajarea automată. Ca un prim nivel de atins, am spus luna iunie, iulie maximum, să avem trimise către Comisia Europeană cereri de rambursare de 2,5 miliarde", a precizat domnul Teodorovici. De altfel, în aceeaşi perioadă, finele lunii aprilie a.c, a avut loc la Bucureşti cea de-a doua întâlnire din cadrul dialogului informal dintre reprezentanţii României şi cei ai CE, aşa încât există un control şi o garanţie în plus că accesarea fondurilor europene a ieşit din punctul mort în care le lăsase guvernele Boc şi Ungureanu. Totodată, avem încredere că, începând cu 2013, vom înregistra progrese notabile pe linia utilizării unor sume substanţiale puse la dispoziţia României din fondurile europene, cât şi a îmbunătăţirii impactului social-economic al acestor eforturi. Cu toate aceste veşti bune şi angajamente, consider că trebuie să rămânem în continuare mobilizaţi, mai ales pe finalizarea marilor proiecte, întrucât în acest punct, pe baza unui studiu (aflat pe site-ul Cursdeguvernare.ro) cele 11 megaproiecte realizabile cu bani europeni se află în proces de realizare în procente, mergând de la cel mai puţin 0,2% la cel mai mult 75%. În medie gradul de realizare a proiectelor se situează în jurul a 10%, iar până la sfârşitul lui 2015 ar trebui finalizate pentru a nu se ajunge la dezangajarea fondurilor. Repet, ca să reţinem bine, dezangajarea înseamnă nu doar pierderea banilor necesari finalizării proiectelor, ci şi obligaţia de-a da înapoi Uniunii Europene banii cheltuiţi până la scadenţă în respectivele proiecte. Guvernul Ponta este decis să se concentreze pe finalizarea lor şi pe îmbunătăţirea mecanismelor de absorbţie într-un ritm accelerat a miliardelor de euro. Îi dorim mult succes şi pe această linie.
			Doamna Violeta Tudorie: "Actualitatea semnificaţiei Zilei Internaţionale a Muncii" Şi în acest an am serbat ziua de 1 Mai ca zi liberă, petrecută la iarbă verde, la mare sau la munte, în Săptămâna Mare dinaintea sărbătorilor de Paşte. Ca deputat, membru în Comisia pentru muncă, nu aş vrea să trecem peste faptul de a marca semnificaţia mai amplă şi mai profundă a acestei zile, precum şi actualitatea unora dintre dezideratele celor care au luptat pentru înscrierea în calendarul sărbătorilor a unei Zile Internaţionale a Muncii. S-au împlinit anul acesta 124 de ani de când, în 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România, 1 Mai a fost sărbătorit pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai, autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, cu pancarte şi lozinci ce preamăreau regimul şi realizările oamenilor muncii. După 1990, deşi s-a încercat diminuarea importanţei semnificaţiei muncitoreşti şi sindicale a sărbătorii, totuşi prin contribuţia deosebită a Partidului Social Democrat, românii continuă să se bucure de acest eveniment şi să participe în mod liber la festivităţile dedicate Zilei Muncii. În decursul unor îndelungate procese de lupte sociale şi negocieri s-au câştigat o serie de drepturi sociale, precum ziua de muncă de 8 ore, dreptul la concediu de odihnă, la asigurării sociale, pentru riscurile de şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale, protecţia copiilor şi a femeilor în timpul sarcinii gravide şi al creşterii copiilor, dar pentru care sindicatele şi partidele de stânga s-au îngrijit ca tot timpul să fie prevăzute în contractele de muncă, în legislaţia muncii şi analizată situaţia lor pe teren, deoarece, în practică, se întâlnesc destule cazuri de nesocotire a demnităţii şi a drepturilor celor care muncesc. Din punctul de vedere al forţelor muncii, anul acesta continuă să se prezinte ca unul dificil pe piaţa muncii. Conform estimărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, peste 75 milioane de tineri din întreaga lume îşi caută în prezent un loc de muncă. Mai mult decât atât, studiile recente ale Adecco arată că 54% dintre tinerii fără un loc de muncă vor mai mult sprijin în efortul lor de a se angaja. De altfel, la nivelul cel mai înalt al conducerii Uniunii Europene, şomajul în rândul tinerilor a fost apreciat ca principala provocare a prezentului. Personal consider că situaţia actuală a şomajului în rândul tinerilor nu este acceptabilă din punct de vedere economic şi moral. Această criză a locurilor de muncă poate nărui visuri şi speranţele unei întregi generaţii, desemnată uneori printr-un nomina odiosa - generaţia inutilă. Noi, cei cu mai multă experienţă, trebuie să îi ajutăm pentru a-şi descoperi potenţialul şi pentru a le oferi o perspectivă. Autorităţile împreună cu angajatorii din mediul privat şi bugetar sunt tot mai puternic sensibilizaţi şi preocupaţi de aplicarea unor programe de recrutare care să facă mai accesibilă tinerilor căutarea unui loc de muncă, angajarea lor şi să le ofere o imagine cât mai realistă a mediului de lucru şi a cerinţelor acestuia în contextul noilor tehnologii şi a tendinţelor de pe piaţa capitalului şi a muncii. Partidul Social Democrat, aşa cum s-a exprimat şi la recenta sa Conferinţă naţională, a reluat dialogul social cu angajatorii, cu sindicatele şi cu celelalte organizaţii ale societăţii civile şi este decis să îmbunătăţească legislaţia privind dialogul social, relaţiile de muncă, încurajarea măsurilor active de stimulare a investiţiilor şi în crearea de locuri de muncă. Prin politica Guvernului Ponta s-a reuşit o uşoară reducere a şomajului, iar perspectiva ne-o prezintă Comisia Europeană, care a modificat prognoza privind rata şomajului în România la 6,9% pentru acest an şi 6,8% pentru 2014, faţă de estimarea de 7,3% avansată în toamna trecută pentru ambele perioade. Totuşi, îmbunătăţirea situaţiei de pe piaţa forţei de muncă se menţine lentă, în condiţiile economice mai dificile din multe state membre ale UE. Totodată, CE anticipează că şomajul în rândul tinerilor români, aflat în prezent la cota de 23%, se va reduce uşor în acest an, dar va rămâne la un nivel ridicat. Cred că în acest domeniu este nevoie de mai multă determinare, de mai multă imaginaţie politică şi creativitate administrativă pentru a realiza o adevărată străpungere în blocajul angajării unui procent mai mare dintre tinerii absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ.
			Domnul Ion-Marcel Ciolacu: "Condiţii esenţiale pentru reuşita reformei administraţiei publice" Administraţia publică nu poate fi reformată într-un timp scurt. Este un proces pe termen lung, care trebuie să fie implementat într-un mediu dificil, competitiv şi în continuă schimbare. De aceea, este obligatorie obţinerea unui consens în ceea ce priveşte cerinţele pentru realizarea întregului proces de reformă, prin: - coordonarea şi managementul întregii reforme dintr-un punct unic, 4 la cel mai înalt nivel al Guvernului, pentru a asigura coerenţa implementării strategiei; - diseminarea pe scară largă a informaţiilor referitoare la reformă şi încurajarea participării cetăţenilor, a societăţii civile, a mediului de afaceri, a reprezentanţilor politici şi a funcţionarilor publici la realizarea reformei, printr-un schimb democratic de opinii în legătură cu desfăşurarea acestui proces; - stimularea eticii şi a valorilor sectorului public: transparenţă, imparţialitate, egalitate în faţa legii, eficienţă şi eficacitate, predictibilitate; - fundamentarea reformei pe baza unei analize profesionale a stadiului actual şi a activităţii şi performanţelor administraţiei publice, precum şi pe evaluarea periodică a consecinţelor activităţilor finalizate; - folosirea experienţelor în domeniul reformei administraţiei publice din alte state, în special în statele membre UE şi în ţările candidate, menţinând totodată elementele istorice şi culturale ale administraţiei publice româneşti; - abordarea reformei în mod global: nici o schimbare izolată sau parţială nu trebuie realizată, dacă nu a fost concepută ca parte integrală şi organică a întregii strategii de reformă; - considerarea reformei un proces deschis: componentele strategiei de reformă vor fi actualizate şi adaptate schimbărilor din mediul extern, dar şi transformării altor componente ale reformei, pentru a folosi în cel mai bun mod experienţa acumulată în timpul implementării; - stabilirea priorităţilor strategice: pentru fiecare etapă este stabilit un număr limitat de obiective prioritare, asupra cărora se va îndrepta întreaga atenţie şi pentru care vor fi alocate fondurile necesare; acestea trebuie să fie acele schimbări care determină progresul reformei în ansamblul său şi condiţionează sau influenţează toate celelalte transformări; - asigurarea continuităţii funcţionării administraţiei publice, astfel încât aceasta să îşi îndeplinească funcţiile în timpul reorganizării, descentralizării, regionalizării etc. Ţinând cont de toate aceste principii putem crea un cadru normativ coerent şi adaptat nevoilor administraţiei publice locale.
			Domnul Constantin Rădulescu: Îmi exprim totala satisfacţie pentru că, iată, o temă pe care eu am abordat-o şi am susţinut-o în campania electorală, este adusă în prim plan pentru a fi introdusă în noua Constituţie a României. Da! Susţin cu toată tăria că este corect ca parlamentarii care părăsesc formaţiunea politică sub a cărei siglă au candidat şi au fost aleşi, să-şi piardă mandatul de deputat ori de senator. Putem face astfel o reparaţie şi un gest de loialitate şi de corectitudine faţă de cei care s-au prezentat la secţiile de votare. În acest fel consider că se face o minimă dreptate alegătorilor, iar votul oamenilor nu va putea fi niciodată confiscat şi folosit în interes personal de către cei care îşi pun la intrare, în casă ori în birou sau pe cărţile de vizită ori legitimaţii, înaintea numelui, calitatea de deputat sau de senator, uneori unii dintre ei uitând cu foarte mare uşurinţă că au dobândit aceste funcţii de demnitate tocmai pentru că se aflau pe listele unor formaţiuni politice agreate de cetăţenii care au mers la vot şi au votat cu respectivele formaţiuni politice, în primul rând pentru platforma lor politică şi pentru programul de guvernare şi în al doilea rând sau poate chiar deloc cu persoana propusă de formaţiunea politică respectivă. Persoanele propuse de oricare formaţiune politică pe listele electorale trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că sunt considerate de către cetăţeni doar nişte mesageri ai aspiraţiilor lor, nişte reprezentanţi ai lor în Parlamentul ţării, nişte luptători asidui pentru promovarea unei anumite politici susţinute de formaţiunea politică în care ei, cetăţenii, au crezut că se regăsesc şi că această formaţiune politică şi numai aceasta se va preocupa, de-a lungul unui mandat, să răspundă doleanţelor, speranţelor, convingerilor, intereselor şi drepturilor lor legitime, iar în cazul în care persoana respectivă, ajunsă în Parlament, deviază de la politica promovată în campania electorală, formaţiunea politică de care aparţine va lua măsurile de rigoare pentru corectarea situaţiei. Altfel, cum ar mai putea alegătorii să spere că formaţiunea politică în care au crezut şi, respectiv, că oamenii trimişi de ei, prin vot direct şi liber exprimat, i-ar mai putea reprezenta în Parlament, din momentul în care aceştia părăsesc formaţiunea politică pe listele căreia au candidat, fără nicio jenă şi fără niciun respect faţă de alegători. Totodată, persoanele devenite deputaţi ori senatori prin votul alegătorilor trebuie să înţeleagă şi să accepte că odată ajunse în aceste înalte funcţii de demnitate, timpul lor nu mai este al lor, ci al alegătorilor. În acest context, cred că pierderea mandatului de parlamentar este perfect valabilă şi în cazul celor care au candidat sau candidează ca independent, după care, odată aleşi, trec într-o formaţiune politică. Într-un astfel de caz, consider că dezamăgirea alegătorilor candidaţilor independenţi este la fel de mare ca şi aceea a alegătorilor candidaţilor propuşi de formaţiunile politice: şi unii, şi alţii se văd trădaţi în aspiraţiile lor. Prin urmare, îl felicit pe prim-ministrul ţării şi, în acelaşi timp, preşedintele Partidului Social Democrat pentru aducerea în dezbatere a acestei chestiuni, iar votul meu în Parlamentul României, la momentul oportun, va fi unul sincer şi corect faţă de alegători: Da, pentru pierderea mandatului de parlamentar în caz de dezertare, întrucât consider că este o dezertare în primul rând faţă de alegători. Da! Cei care îşi schimbă partidul sau "independenţa" trebuie să piardă şi funcţia de deputat sau de senator şi n-au decât să participe la următoarele alegeri sub o altă siglă.
			Domnul Mircia Muntean: "Primul an de guvernare USL - un adevărat dezastru pentru români" Declaraţia mea politică de astăzi vine după ce ieri, în data de 7 mai, s-a împlinit un an de când România se află sub guvernarea USL. Într-un an de guvernare, USL-ul ne-a demonstrat că este mult mai uşor să distrugi decât să construieşti. După ce a ajuns la putere, se pare că Guvernul USL a uitat complet de toate promisiunile pe care le-a făcut românilor, fiind preocupat în special de scandaluri şi de erodarea imaginii României pe plan internaţional. USL-ul a reuşit performanţa de a aduce asupra românilor un cumul de efecte dezastruoase în timp record: deprecierea accelerată a monedei naţionale, scumpirile numeroase din ultima perioadă, creşterea ratei şomajului, creşterea impozitelor şi taxelor şi blocarea absorbţiei fondurilor europene. Rezultatele actualei guvernări nu se rezumă doar la cele enumerate mai sus, căci dacă ne referim strict la acţiunile guvernanţilor USL, acestea au avut grave repercusiuni asupra imaginii României şi implicit asupra intrării României în spaţiul Schengen. Plagiatul nerecunoscut al primului-ministru, lovitura de stat din vară, cele două rapoarte MCV foarte critice, fără nicio asumare în plan politic, au cântărit greu, defăimând îngrozitor imaginea României nu doar pe plan european, ci şi pe plan global. Doar nu-şi închipuie USL-ul că toate aceste acţiuni şi multe altele nu sunt contorizate de liderii europeni, unii dintre ei deja dezvoltând o anumită ostilitate faţă de actuala guvernare! Din păcate, primii care vor suporta consecinţele acestui comportament mai mult decât iresponsabil al USL-ului vor fi românii de rând, ale căror speranţe au fost năruite incredibil de repede, într-un mod mult prea crud de actuala putere! Le-aţi făcut numeroase promisiuni, pe care nu numai că nu le-aţi onorat, dar aţi avut grijă ca, doar într-un an de zile, de visele românilor să se aleagă praful! După cele 12 luni de guvernare aţi avut o singură reuşită, aţi reuşit să vă conturaţi cu succes cele două trăsături definitorii ale guvernării voastre: ipocrizia şi incompetenţa!
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: În momentul de faţă, autorităţile responsabile de la Palatul Victoria şi-au propus atingerea unui obiectiv extrem de important pentru siguranţa vieţii locuitorilor din zonele afectate de inundaţii: prevenirea şi răspunsul adecvat în faţa fenomenelor meteorologice extreme. Vorbim aici în principal de reducerea riscurilor de inundaţii, precum şi limitarea şi prevenirea efectelor devastatoare pe care acestea le-au avut de-a lungul timpului. Este cunoscut faptul că, în ultimii ani, 1,5 milioane de cetăţeni români care trăiesc în zone expuse riscului de inundaţii şi-au pierdut proprietăţile, culturile agricole, agoniseala de o viaţă în faţa viiturilor care i-au lovit, ca efect al fenomenelor meteorologice extreme. Eforturile Guvernului român de a atrage finanţare pe acest segment important nu au rămas fără efect. Acesta este motivul pentru care salut decizia Comisiei Europene de a aproba o investiţie de 54 de milioane de euro prin Fondul de coeziune pentru susţinerea unui proiect de prevenire a inundaţiilor. În acest fel, Administraţia Naţională "Apele Române" va putea reacţiona eficient în caz de inundaţii, scopul proiectului fiind optimizarea securităţii şi a infrastructurii deja existente. Astfel, pe lângă creşterea gradului de echipare şi dotare a staţiilor de pompare, vor fi înfiinţate centre de coordonare şi reacţie rapidă ce vor funcţiona în caz de inundaţii. Suportul din partea Comisiei Europene trebuie dublat de creşterea gradului de responsabilitate din partea autorităţilor, în principal din administraţia locală, precum şi din instituţiile responsabile. Vorbim aici de importanţa cunoaşterii procedurilor în caz de inundaţii, de planul de măsuri preventive, precum şi de planul de apărare împotriva inundaţiilor. Trebuie să fim conştienţi că demersul început de către Ministerul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură reprezintă începutul unui efort pe termen mediu şi lung care trebuie tratat cu maximă responsabilitate de către toate autorităţile implicate în procesul de protejare şi securizare a vieţii cetăţenilor români în faţa fenomenelor meteorologice extreme.