Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 septembrie 2013

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Adrian Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa! Deschid şedinţa de astăzi, 24 septembrie, consacrată declaraţiilor politice. Săptămâna aceasta, după cum ştiţi, începem cu reprezentanţii puterii - de altfel, doar dânşii se află în sală. Nu văd niciun reprezentant al opoziţiei.
			Ca urmare, dau cuvântul domnului deputat Virgil Delureanu, se pregăteşte domnul deputat Victor Cristea.
			Domnul Virgil Delureanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se intitulează: "Salvaţi de la faliment SMR Balş!". În cei opt ani de guvernare a PDL, în România, au pătruns puţini investitori străini, datorită nesiguranţei, ambiţiei şi, nu în ultimul rând, a lui Traian Băsescu. SMR Balş este una din cele mai mari fabrici din România. A fost înfiinţată în anul 1967, a fost extinsă în mai multe etape de dezvoltare între anii 1967-1990 şi este cunoscută, până în prezent, ca unul din principalii furnizori de material rulant pe plan mondial. Începând cu luna septembrie 1999, firma a fost privatizată, devenind o firmă cu capital privat românesc 100%, principalul acţionar fiind Investiţii Industriale S.A. Bucureşti. Platforma industrială SMR Balş produce următoarele categorii de produse: oţel lingou de diferite categorii; piese turnate; piese forjate şi matriţate; piese prelucrate mecanic; piese sudate. Deşi dispune de personal calificat, de un amplasament foarte bun, platforma industrială are sediul în oraşul Balş, judeţul Olt şi se află amplasată la drumul european E70, la jumătatea distanţei dintre Craiova şi Slatina. Are o suprafaţă totală a amplasamentului de 552.400 mp, din care suprafaţa construită 266.700 mp. Situaţia actuală a SMR Balş este una dramatică, sindicatele şi managerul întreprinderii ţin cu greu pe linia de plutire această fabrică în care lucrează aproape 1000 de muncitori. Ţin să subliniez faptul că, pe lângă importanţa pentru regiune a acestei fabrici, aceasta are un potenţial uriaş de dezvoltare, potenţial ce poate fi pus în valoare de către un investitor. Ca deputat ales pe Colegiul 4 Balş, îi asigur pe cetăţeni că mă voi implica şi voi face toate demersurile necesare pentru a salva această fabrică cu o suprafaţă construită pe care puţine fabrici în România o deţin şi care are un rol vital în economia regiunii. Solicit, pe această cale, sprijinul dumneavoastră în vederea realizării demersului meu de a contribui la salvarea unei fabrici care poate redeveni emblemă a industriei româneşti. Deputat Virgil Delureanu, Colegiul 4 Balş, judeţul Olt. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Cristea şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.
			Domnul Victor Cristea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Am înţeles că fraudarea este la modă, vânzările sunt la modă, aşa că mi-am intitulat declaraţia mea politică: "Învăţământul românesc nu este de vânzare!". Situaţia învăţământului românesc, rezultatele obţinute la examene arată că şcoala românească trăieşte o dramă. Este rezultatul reformei Funeriu, o reformă care nu s-a dovedit a fi una reală, ci un proiect de supravieţuire politică, fără viziune, lipsit de simţul răspunderii faţă de societate. Legea s-a dovedit a fi, pentru ministrul în funcţie, o armă de luptă în scopuri politice şi nu o lege care să întâmpine nevoile reale ale copiilor şi profesorilor. Şansa revenirii este una singură: educaţia. Educaţia este formula viitorului şi presupune un învăţământ elitist. Elitele trebuie apreciate pentru că elita adevărată este, prin definiţie, "slujitoare". Cum au fost apreciaţi profesorii şi elevii premiaţi la concursurile internaţionale? Cu câţiva galbeni. În timp ce torţionarii, care au îngropat elitele culturii româneşti, s-au bucurat sau se mai bucură încă de o substanţială recompensă. Pentru a nu-i mai aminti pe numiţii politici din instituţiile, companiile şi agenţiile statului, care au salarii foarte mari, invers proporţionale cu performanţele companiilor la conducerea cărora se află. Actele de injustiţie socială, motivarea profesorilor pentru calitatea învăţământului, racordarea învăţământului la piaţa muncii, fraudarea examenelor, toate acestea sunt motive de reflecţie privind viitorul învăţământului. Să nu ne mai jucăm de-a şcoala! Să nu mai începem în fiecare an o reformă a învăţământului! Să nu mai bulversăm şcoala românească, o şcoală cu o tradiţie lăudabilă, cu tot felul de iniţiative nesustenabile, exemple perfecte de formă fără fond! O astfel de iniţiativă se dovedeşte a fi transferul unor clase de elevi din învăţământul gimnazial, respectiv clasa a V-a, la liceu. În acest transfer, nu se ţine cont de psihologia copiilor de gimnaziu, care îşi vor desfăşura activitate în mijlocul elevilor de clasa a XI-a şi a XII-a. Pe de altă parte, trebuie recunoscută şi diferenţa de abordare a procesului de predare-învăţare-evaluare, o diferenţă întru totul justificată, între profesorii de gimnaziu şi cei de liceu. Asistăm, în mod incontestabil, la discreditarea şi discriminarea elevilor şi profesorilor din învăţământul gimnazial, precum şi la o depopulare a şcolii generale. Despre ce egalitate de şanse vorbim? O altă iniţiativă, oarecum pripită, a fost introducerea în învăţământ a programului "Şcoală după şcoală". Poate România să susţină, din punct de vedere financiar, logistic derularea acestui program, de altfel cât se poate de bine-venit pentru însănătoşirea învăţământului, dar foarte costisitor? Programul trebuie derulat în diferite localităţi din ţară, în mod experimental şi ulterior legiferat. Cum se bucură în prezent elevii navetişti de acest program, în timp ce la această oră nu sunt manuale pentru clasa pregătitoare şi clasa I? Însă, se vehiculează cu tărie ideea manualelor electronice. Faţă de cele prezentate, Ministerul Educaţiei are datoria să găsească o soluţionare din punct de vedere pedagogic, psihologic şi financiar a problemelor din învăţământ, un domeniu care, din păcate, nu a constituit prima prioritate naţională. A sosit momentul să nu ne mai jucăm de-a şcoala. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, se pregăteşte domnul deputat Blăjuţ Viorel.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică despre birocraţie. Vorbim despre birocraţie de foarte mult timp, dar cred că nu s-au luat măsurile necesare pentru a se termina cu acest sistem, care trenează, care nu ne duce la nimic bun. Am observat şi în Parlament, prin dreptul pe care-l avem de a interpela, de a întreba diferite ministere despre probleme care trebuie rezolvate în teritoriu, cum se răspunde la astfel de întrebare, ce putem să explicăm în teritoriu, aflând de la ministere ce se întâmplă, ce probleme avem şi cum putem să rezolvăm anumite probleme. Din păcate, am observat că răspunsurile sunt de genul: " Este benefic.", "S-ar putea.", "Trebuie să încercăm." ş.a.m.d. Cred că stă în puterea noastră să schimbăm legislaţia de asemenea natură încât aceste răspunsuri să nu mai fie la îndemâna unui funcţionar din minister, care, de multe ori, după bunul plac, lasă problemele nerezolvate şi trenează ani de zile, fără să reuşim să rezolvăm problema oamenilor, problema celor care ne-au trimis în Parlament cu speranţa că totuşi va fi mai bine. Cred că împreună trebuie să revizuim anumite aspecte ale legislaţiei şi aceste lucruri, clarificate, cred că vor duce sigur la un rezultat mai bun. Avem această posibilitate, avem puterea, avem majoritatea, cred că trebuie să începem rezolvarea problemelor. Mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Blăjuţ Viorel şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimate doamne şi domni deputaţi, Asistăm, de o bună perioadă de timp la surprinzătoare şi importante manifestări pro şi contra Proiectului Roşia Montană. Spun surprinzătoare, pentru că descoperim atât o renaştere a spiritului civic, cât şi o solidarizare a muncitorilor care cer o şansă la o viaţă mai bună. Deşi aceste proteste se păstrează în limitele decenţei, ele pot oricând să degenereze în grave convulsii sociale, cu efecte imprevizibile asupra întregii societăţi româneşti. Fără îndoială, unul dintre motivele principale care au stat la baza acestor manifestaţii de protest îl reprezintă lipsa totală de transparenţă în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană. Deşi este clar pentru toată lumea că, în vreme ce oamenii din stradă se pronunţă împotriva proiectului, minerii din Apuseni sprijină investiţia firmei canadiene, este mai puţin clar ce ştie fiecare tabără despre proiectul în sine. Realitatea este că noi toţi cunoaştem foarte puţine detalii despre proiectul Roşia Montană, adică despre riscurile de mediu, despre banii pe care i-ar câştiga partea română, despre modul în care putea fi efectuată această extracţie de zăcământ din patrimoniul naţional din zonă. Tocmai această lipsă de informaţii permite manipularea ambelor tabere. Cazul Bechtel a demonstrat că lipsa de transparenţă naşte monştri. Nici astăzi nu ştim ce conţine cu exactitate contractul semnat cu firma americană, care trebuia să construiască o întreagă autostradă în Transilvania. Iar dispariţia misterioasă a originalului ridică mari semne de întrebare asupra seriozităţii guvernanţilor. De lipsă de transparenţă au suferit şi acţiunile de privatizare a marilor întreprinderi ale României, din ultimii 20 de ani şi iată în ce poziţie precară se află astăzi economia naţională. Şi tot de lipsă de transparenţă este pe cale să se îmbolnăvească şi proiectul de investiţii în gazele de şist. Cine are interes să ascundă mereu adevărul? În lipsa transparenţei, în lipsa adevărului, românii nu pot decât să speculeze pe marginea conţinutului acestor proiecte, cu riscul de a cădea în capcana întinsă de cei care urmăresc anumite interese oculte. Tocmai pentru a evita escaladarea oricărui conflict, adresez întregii clase politice un apel la transparenţă. Toate proiectele importante pentru România trebuie făcute publice. Doar aşa vom afla cine luptă pentru români şi cine luptă împotriva lor. Doar aşa specialiştii vor putea să-şi facă auzit punctul de vedere. Principiul "Fără secrete!" trebuie să devină o normă a vieţii noastre politice, care încă nu a dovedit cu suficienţă măsură că pune interesul naţional deasupra tuturor intereselor de grup. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul nr.12, Iaşi.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Persoanele vârstnice - prilej de reflecţii". Cu toţii am cunoscut sau cunoaştem o persoană vârstnică în familie sau în societate. Oricare dintre ele ne este dragă, ne umple un gol în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne-a îngrijit, ne-a dojenit, ne-a dăruit din înţelepciunea sa. Cât ne este de greu, dar, cu durere în suflet, trebuie să recunoaştem că din ce în ce mai mulţi părinţi şi bunici din jurul nostru, ajunşi la vârsta a doua, a treia consideră bătrâneţea ca o povară şi nu o etapă firească din viaţa lor. În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca Zi Internaţională a persoanelor în vârstă, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generala a ONU a adoptat, prin Rezoluţia nr.46 Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi. Traducerea în viaţă a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabil să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizaţiei mondiale. Măsurile aberante ale guvernelor Băsescu şi Boc luate împotriva pensionarilor şi a vârstnicilor, în general, au dus inevitabil la agravarea situaţiei materiale a bătrânilor din ţara noastră, care şi aşa din cauza veniturilor mici aveau un trai chinuit de povara plăţilor. Guvernul USL condus de Victor Ponta a încercat şi încearcă să trateze aceasta categorie socială numeroasă şi importantă, în acelaşi timp, cu respect şi multă demnitate. Din fericire, există localităţi în care autorităţile locale, în frunte cu primari inimoşi, se străduiesc şi reuşesc să îndulcească viata de zi cu zi a bătrânilor, implementând programe de ajutorare şi de susţinere materială a acestora. Per exemplu, Primăria municipiului Lugoj, prin Direcţia de Asistenţă Socială, prin coordonarea directă a primarului Boldea oferă servicii pentru persoanele vârstnice, prin îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, locuinţe sociale, cantină socială, omagierea lor cu prilejul Zilei Persoanelor Vârstnice sau Revelionul Pensionarilor. Totodată, acum mai mult ca oricând, ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu respect şi recunoştinţă către aceste persoane care au contribuit la construcţia României moderne şi să tragem un semnal de alarmă, la modul general, tuturor guvernanţilor care conduc România vremelnic şi îi ignoră şi îi umilesc. Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să ne prilejuiască reflecţii. Pentru că, în graba către viitor, ne scapă din vedere dezideratele, cerinţele, nevoile celor ajunşi la această vârstă şi nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul şi o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, nici proiectarea viitorului fără explicarea prezentului. Tot astfel, generaţiile viitoare îşi găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi. Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Lugoj, Timiş.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici, se pregăteşte domnul deputat Ion Răducanu.
			Domnul Mircea Lubanovici: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aşa cum am susţinut în toată activitatea mea politică de până acum, principala noastră responsabilitate constă în crearea unui cadru legislativ care să asigure atât funcţionarea eficientă şi raţională a statului, cât şi dezvoltarea fructuoasă a vieţii cetăţenilor români. Din păcate, subiectul plăţii online a impozitelor rămâne unul în care mai avem încă multe de recuperat. Deşi Ordinul efectiv de implementare a sistemului electronic de plată a taxelor şi impozitelor a intrat în vigoare încă din 2011, în prezent, avem mai puţin de 2% din primării ce folosesc acest serviciu. Astfel, cu toate că avem cadrul prin care facilităm plăţile obligatorii ale cetăţenilor către stat, asistăm iarăşi la spectacolul ridicol al aglomeraţiei de la ghişee, al lipsei de comunicare între instituţii, al emiterii de somaţii pentru plăţi deja efectuate - toate semne ale unui sistem care funcţionează haotic sau din inerţie, şi nu pe baze raţionale. Nimeni nu cere să reinventăm roata, dar cred că este timpul să folosim deja tehnica inventată pentru ca instituţiile financiare ale statului român să se alinieze la standardele europene şi mondiale. După cum ştiţi, nu ducem lipsă de un cadru legal pentru punerea în aplicare a metodelor electronice simple, eficiente şi uşor de controlat, ci mai curând avem nevoie de voinţă şi respect pentru contribuabilul român. Lipsa de interes a primăriilor locale în a pune în funcţiune serviciul electronic de plată - şi trebuie să adaug aici că nici măcar în capitală sistemul nu a fost implementat în totalitate -, arată de fapt totalul dezinteres al oamenilor politici faţă de calitatea vieţii românilor. Se pare că, pentru autorităţile române, cetăţeanul de rând are valoare doar în calitate de contribuabil sau de votant, dar nu asigură condiţiile decente de efectuare a plăţilor către stat. Dacă situaţia este dificilă pentru cetăţenii români ce locuiesc pe teritoriul ţării, imaginaţi-vă cum este pentru cei din afara graniţelor. Foarte mulţi cetăţeni români din Diaspora, ce deţin proprietăţi în România, mi-au semnalat greutăţile cu care se confruntă pentru a-şi menţine statutul de bun cetăţean, cu taxele plătite la zi. Mai mult ca atât, în misiunile noastre diplomatice încă mai folosim sistemul învechit de money order în loc de sistemul credit card - punând în situaţii bizare cetăţenii români, dar şi reprezentanţii noştri diplomatici, care sunt nevoiţi de multe ori să ceară celor pe care îi deservesc diferenţe mici de valută, rezultate din pierderile înregistrate la schimbul valutar. Aceste situaţii jenante ar putea fi evitate dacă plata ar fi făcută electronic, la cursul valutar la zi. În acest caz, avem şi o modalitate eficientă de control asupra încasărilor din taxele consulare. Birocraţia şi sistemul învechit de colectare a impozitelor menţinute cu înverşunare de unii reprezentanţi locali creează o apatie pentru cei ce doresc să deţină proprietăţi în România, înregistrându-se în felul acesta pierderi atât în economia ţării noastre, cât şi la bugetul de stat. Stimaţi colegi, Nu putem rămâne indiferenţi în faţa acestui fapt, ci trebuie să luăm atitudine. Vă rog, aşadar, să faceţi cunoscut acest fapt în circumscripţiile electorale care v-au asigurat poziţia de parlamentari şi să susţineţi primăriile în eforturile lor de implementare a serviciului de plată online a impozitelor. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat PDL, Mircea Lubanovici.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Răducanu, se pregăteşte domnul deputat Dolha Stelian.
			Domnul Ion Răducanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "E timpul să ne trezim, stimaţi colegi deputaţi români!" şi are următorul motto: "Când realizezi că eşti partea majorităţii este timpul pentru o schimbare." Aşa spunea Mark Twain. Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". "În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul". Aşa scrie în Constituţie." Într-o democraţie adevărată, "voinţa populară", odată exprimată, devine lege. În România postdecembristă democraţia parlamentară nu s-a putut ridica la nivelul european dorit şi aşteptat, ci s-a scăldat, de multe ori, între ruşine şi nesimţire, sfidând voinţa românilor. Pe fondul nemulţumirii publice, al criticilor fondate, dar mai mult al celor nefondate ale celor ce se recomandă a fi "reprezentanţi ai poporului" - ong-işti, civilişti şi aşa-zişi jurnalişti subjugaţi unor interese obscure - precum şi cu aportul neprecupeţit al preşedintelui ţării, Parlamentul a fost catalogat ca fiind al ruşinii, sintagmă de care nu mai poate scăpa, cel mult o poate minimaliza. Dar oare ne preocupă acest lucru, dorim acest lucru, avem o strategie de credibilizare a noastră, a parlamentarilor, a Parlamentului român? Ne pasă de acest lucru? Prima mea declaraţie politică rostită în aula Camerei Deputaţilor se intitula "Nevoia unor îndreptări" şi se referea la activitatea din Camera Deputaţilor, aşa cum o putea vedea un boboc parlamentar. După prima sesiune parlamentară şi primele şase luni de experienţă dobândită pe băncile Camerei Deputaţilor, declar cu tristeţe şi dezamăgire că activitatea parlamentară este departe de ceea ce poporul aşteaptă de la noi. Mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră, colegii mei parlamentari: suntem oare în serviciul poporului? Lucrăm în interesul naţiunii române sau ne facem că lucrăm? Dacă suntem sau dacă vrem să demonstrăm că suntem în serviciul poporului, atunci cred că ar trebui să găsim răspunsuri şi soluţii la următoarele întrebări: 1. Cum explicăm poporului că activitatea săptămânală în plenul Camerei se întinde numai pe parcursul a două zile, cel mult cinci-şase ore în total? 2. Este oare normal ca la dezbaterile din Camera Deputaţilor să nu fie prezenţi mai mult de 80 - 100 de deputaţi, iar la votul final, din ziua de marţi la 12.30, să înregistrăm circa 300 de parlamentari prezenţi din 408? De ce, după deschiderea lucrărilor în plen, listele de prezenţă sunt la dispoziţia tuturor întârziaţilor, chiulangiilor, care se semnează liniştiţi atunci când îşi fac apariţia în incinta Camerei? 3. Ce să facem de miercuri până sâmbătă în teritoriu? Să ne ducem la întâlniri cu alegătorii şi să le povestim că nu-i putem ajuta pentru că ţara nu are bani? 4. Este posibil să dezbatem cu responsabilitate, în profunzime, proiecte de lege aduse în ultimul moment în şedinţa de plen şi impuse în ordinea de zi ca fiind în procedură de urgenţă? Ce suntem noi, deputaţii, marionetele unor miniştri care dorm şi se trezesc din când în când şi atunci vor să-şi treacă legile rapid, fără ca cineva din Parlament să-i întrebe câte ceva? 5. Sunt chiar necesare discuţiile contradictorii, sterile, penibile, populiste, neavenite, pline de aroganţă şi ironie, între diverşi reprezentanţi ai partidelor fie de la putere, fie din opoziţie, care se ciondănesc reciproc numai ca să se audă, să-şi facă imagine pe ecranele televizoarelor, diminuând astfel timpul alocat dezbaterilor proiectelor de pe ordinea de zi? 6. Este normal ca proiectele de lege importante pentru întreaga naţiune să fie aduse în Parlament şi impuse a fi votate printr-o decizie - de multe ori aşa-zis politică - având ca fundament un simplu raport făcut de o majoritate dintr-o comisie formată din 20-30 de deputaţi, care decid astfel în numele întregii Camere? 7. Dezbaterile profunde şi deciziile responsabile trebuie să aparţină plenului Camerei Deputaţilor sau comisiilor de specialitate? Este normal ca la dezbaterile din plenul Camerei, limitate în timp prin propunerile subiective ale şefilor de comisii, să nu poată lua cuvântul decât unul sau doi parlamentari din fiecare grup? De ce trebuie "să alergăm" printre propunerile legislative pentru a ne încadra într-un program scurt, insuficient, nejustificat? 8. Suntem oare membrii unei autorităţi publice a statului de drept care este recunoscută şi respectată, atât timp cât la susţinerea proiectelor de legi în Parlament sunt prezenţi fel de fel de funcţionari din ministere şi niciodată miniştrii, care astfel dau impresia că sfidează Parlamentul? 9. Este onorant pentru Camera Deputaţilor ca, în timpul dezbaterilor să fie un du-te-vino perpetuu, să se discute în grupuri şi grupuleţe în fiecare colţ al sălii, în timp ce dezbaterile în plen sunt în desfăşurare, sau să pătrundă în aulă orice bezmetici, care să-l atace pe primul-ministru sau să sune telefoanele pe toate trilurile posibile? 10. Este oare atât de greu ca şedinţele în plen ale Camerei şi cele în comisii să înceapă la ora anunţată şi să se termine atunci când se termină dezbaterea tuturor proiectelor de pe ordinea de zi aprobată? E timpul să ne trezim, dragi colegi. România are nevoie de o legislaţie bună şi larg acceptată, nu de una rapidă. E nevoie de o schimbare profundă a Regulamentului Camerei Deputaţilor. Credibilitatea Parlamentului, instituţia centrală a democraţiei, trebuie întărită. Camera Deputaţilor trebuie să-şi consolideze funcţia de legiferare prin competenţă, seriozitate, responsabilitate şi mai ales prin respectul faţă de popor şi faţă de sine. Şi închei cu ceea ce spunea marele filozof Petre Ţuţea: "A venit odată un franţuz la noi cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest "merge şi aşa", că "merge şi aşa" înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice." Ion Răducanu, deputat UNPR, Colegiul nr. 4, Timişoara. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Sunt convins că aceste lucruri le-aţi spus şi în cadrul grupului parlamentar şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi partidului. Sunt convins că se vor lua măsuri şi activitatea Parlamentului se va îmbunătăţi.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Dolha Stelian, se pregăteşte domnul deputat Amet Varol.
			Domnul Nechita-Stelian Dolha: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Tinerii fermieri nu cer decât o şansă echitabilă". Sâmbătă dimineaţa, o mână de oameni s-a strâns în faţa Ministerului Agriculturii pentru un protest - i-aş spune - cuminte. Nu şi-au aruncat laptele în stradă, n-au adus nici animale cu talangă şi pancarte şi nici n-au agitat vuvuzele sau tobe. În marea de manifestări anti şi pro sistem cu care ne-am obişnuit de o lună încoace, vocile şi mesajele lor n-au mai răzbătut. Slogane de genul "Am avut o singură şansă" sau "Tânăr fermier = muncă+investiţii = sărăcie" nu par a fi suficient de ritmate ori puternice pentru a atrage atenţia cuiva. Nici în spatele lor nu sunt comunităţi profesionale care să poată conta în vreo ecuaţie. Cu totul, abia dacă numără 3000 în toată ţara. 3000 de tineri fermieri care au sperat într-o şansă la finanţare pe Măsura 112, în ultima sesiune, aşa cum au avut alte mii înaintea lor, în sesiunile care s-au încheiat. Au investit bani, muncă, şi-au făcut planuri, dar au avut ghinion. Pentru ei fie că n-au mai ajuns banii, deşi punctajul a fost eligibil, fie dosarul lor a fost procesat insuficient de repede, ceea ce i-a scos din termenul obligatoriu de 18 luni de la instalare până la semnarea contractului. După cum se relatează pe forumurile de discuţii pe care tinerii fermieri le-au creat, cei mai ghinionişti dintre ei au depăşit cu una-două zile acest termen. Partea şi mai proastă, în cazul lor, este că şi-au pierdut inclusiv şansa de a mai putea aplica pentru acest program "Instalarea tinerilor fermieri", chiar dacă măsura se va regăsi şi în noul PNDR. O clauză existentă pe actualul PNDR spune că nu se mai poate accesa o asemenea măsură după un an de la instalare ca tânăr fermier şi după toate probabilităţile, clauza respectivă va fi importată şi în noul Program de Dezvoltare Rurală. Sigur că se poate spune că ceea ce li s-a întâmplat celor 3000 de tineri ţine de riscurile asumate, atunci când încerci să accesezi un asemenea proiect de finanţare, unii câştigă, alţii şi mai mulţi pierd. În total, explică Ministerul Agriculturii, prin vocea ministrului Constantin, pe Măsura 112, de la înfiinţare şi până la încheierea programului, au pierdut cam 25000 de tineri, dar au câştigat alţi 10000. Dincolo de scorul rezonabil, care arată bine în statistici, rămâne întrebarea: şi cu ceilalţi ce facem? Îi abandonăm, pur şi simplu? îi trimitem înapoi în blocurile din oraşe sau decidem să le mai acordăm o şansă. Ne plângem că în agricultură au rămas să mai lucreze pământul doar pensionarii, că în fermele româneşti avem cea mai îmbătrânită categorie de lucrători şi totuşi ridicăm din umeri când e vorba de câteva mii de tineri care au avut curajul să investească în jur de 3000 de euro pentru a deveni tineri fermieri. Lor le tăiem orice şansă. Au cerut realocarea de bani de pe o Măsură, deocamdată, fără succes la public, 121, cea a fermelor de familie, unde au rămas necheltuiţi foarte mulţi bani, aproximativ 35 de milioane de euro din 50 de milioane. Li s-a spus că nu se poate. Au cerut revizuirea statutului de tânăr fermier şi a condiţiilor de eligibilitate impuse prin noul Ghid, astfel încât măcar in perioada 2014-2020, tinerii din mediul rural să nu mai fie descurajaţi în dezvoltarea de mici afaceri agricole. Ar trebui să le răspundem că măcar asta se poate, că măcar asta depinde de noi, dacă tot în noua Politică Agricolă Comună statele uniunii au marjă mare de libertate în elaborarea noilor ghiduri. Pentru că doar de noi şi de deciziile noastre depinde dacă în următorii ani în agricultură vor munci şi tinerii sau populaţia din mediul rural va fi tot mai îmbătrânită. Vă mulţumesc. Deputat Stelian Dolha.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Amet Varol. Se pregăteşte domnul Flavius Măduţa.
			Domnul Varol Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Congresul IASGO, un succes pentru România". În perioada 18-21 septembrie, Palatul Parlamentului a avut onoarea de a găzdui cea de a 23-a ediţie a Congresului Mondial al Asociaţiei Internaţionale a Chirurgilor, Gastroenterologilor şi Oncologilor. La eveniment au luat parte peste 1000 de cadre medicale din întreaga lume, dintre care 350 de speakeri proveniţi din 35 de ţări. Unul dintre cei mai importanţi invitaţi a fost profesorul Victor Velculescu, cercetător la Johns Hopkins University din Statele Unite ale Americii, care a adus considerabile realizări prin elaborarea unui test genetic, capabil de a stabili identitatea genetică a tumorilor. Congresul IASGO a fost unul cu caracter multidisciplinar, principala temă abordată fiind cancerul gastric, o boală tot mai des întâlnită şi cu un grad scăzut de vindecare. Astfel, prin reuniunea cadrelor medicale din întreaga lume s-a dorit un schimb eficient şi constructiv de informaţie pentru combaterea unui set de boli ce acaparează un procent considerabil din populaţia lumii. Pentru România, congresul IASGO a adus un plus de vizibilitate şi încredere în viziunea participanţilor externi, reuşind astfel să demonstreze că medicina este un sector important ce trebuie în permanenţă susţinut. Un alt avantaj pentru România a fost faptul că mulţi medici români, plecaţi în străinătate din cauza subaprecierii salariale, s-au întors pentru a lua parte la elaborarea unei plan revoluţionar de combatere a cancerului. Vă mulţumesc. Deputat Minorităţi, Amet Varol.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Flavius Măduţa. Se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.
			Domnul Flavius-Luigi Măduţa: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la "Învăţământul este şansa dezvoltării României". Am primit din partea Colegiului Naţional al Liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ un apel pentru salvarea învăţământului românesc. Diagnoza pusă de oamenii din sistem este corectă: învăţământul românesc a fost subfinanţat sistematic; salarizarea nu este motivantă, tinerii de perspectivă nu doresc să lucreze în învăţământ din cauza salariilor foarte mici; multe decizii cu privire la învăţământ sunt politizate. Consider că şansa României, pe termen mediu şi lung, este legată de procesul de educaţie. Astăzi, societăţile performante se bazează pe cunoaştere, pe oameni bine pregătiţi. Avem resurse importante de inteligenţă la nivelul societăţii, este însă nevoie ca ele să fie valorificate şi canalizate corect. Este evident că subfinanţarea învăţământului are cauze care nu pot fi înlăturate printr-o simplă decizie politică, sunt cauze care ţin de parcursul României în ultimii 20 de ani: performanţa economică slabă, lipsa locurilor de muncă, salarii în general mici, un sector privat slab dezvoltat care suportă cu greu povara taxelor şi impozitelor. Cu toate acestea, cred că putem găsi resurse suplimentare pentru învăţământ, dacă vom stabili cu adevărat învăţământul ca prioritate naţională. În ultimii ani, am fost conduşi preponderent de oameni care, atunci când s-au referit la investiţii, au vorbit despre investiţii în infrastructură. Am fost conduşi de oameni care au neglijat investiţiile cele mai importante, cele în capitalul uman. Rezultatul nu este pentru mine surprinzător: nu avem nici infrastructură, nici investiţii în învăţământ. Trăim într-o societate care în ultimii ani, în loc să ajute şcoala, a denigrat-o. În loc să acordăm finanţare şi sprijin învăţământului, au avut loc campanii de imagine împotriva profesorilor, a elevilor, a sistemului în general. Nu cred că aşa putem ridica nivelul general al învăţământului. Avem nevoie de finanţare, de dialog aplicat şi de reforme. Trebuie să investim bani şi încredere pentru a ridica nivelul general al învăţământului şi, implicit, al societăţii româneşti. USL a făcut un prim pas în acest sens şi a făcut un efort pentru a reîntregi salariile bugetarilor, tăiate de guvernarea anterioară. Trebuie să facem mai mult decât atât. Susţin solicitarea Colegiului Naţional al Liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ pentru alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, conform legislaţiei în vigoare. De asemenea, susţin o decizie care să le permită cadrelor didactice să-şi deconteze mai uşor naveta şi îmbunătăţirea sistemului de salarizare pentru profesorii debutanţi. Cred că vom găsi resursele necesare, dacă vom defini cu adevărat învăţământul ca prioritate naţională. Vă mulţumesc. Deputat PSD, colegiul nr. 1 Arad, Flavius Măduţa.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte domnul deputat Dănuţ Culeţ.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. "Gazoductul Iaşi-Ungheni, eterna poveste" 26 august 2013; localitatea Rediu, Iaşi, România; punctul zero al şantierlui gazoductului Iaşi-Ungheni. Tovarăşul prim-ministru, în faţa unei delegaţii consistente, asistă cu mândrie uselistă la un spectacol fastuos; zeci de utilaje, sute de conducte, muncitori harnici ce studiază de zor, sub privirile înţelepte ale guvernanţilor. Încă puţin şi vopseau şi frunzele în verde. Discurs măreţ - citez: "Până acum, de azi de zile, am tot vorbit cum facem noi conducta şi nu a făcut nimeni nimic. Eu am vrut să văd acum că începem lucrările, vreau să văd în decembrie, dacă s-au ţinut de cuvânt constructorii". Foarte, foarte bine, e foarte bine! Dar, la nici două zile după entuziasmanta ceremonie, locul e pustiu. Cârcotaşii din administraţia judeţeană a Iaşului susţin că firma responsabilă de proiect ar fi transportat utilajele, conductele şi muncitorii pentru spectacolul de a doua zi de la Ungheni, pentru ca tovarăşul prim-ministru să se bucure şi în Republica Moldova, alături de premierul Iurie Leancă, de această minunată realizare a actualei guvernări. Alţi deviaţionişti spun că muncitorii au plecat să lucreze la marea reţea de autostrăzi, pe care ne-a arătat-o domnul Fenechiu, sub îndrumarea atentă a ministrului marilor proiecte. Iar cei mai răi spun că se lucrează la Spitalul Regional de Urgenţă de la Iaşi, dar că noi nu vrem să recunoaştem acest lucru. Din păcate, pentru noi, toţi, şi Gazoductul Iaşi-Ungheni e doar o nouă gogoriţă a Guvernului copy-paste, care nu are bani decât pentru clientela de partid. Cu o majoritate toxică de 70%, România rămâne ţara tăiatului de panglici şi a discursurilor sforăitoare cu tricolor în diagonală. Era să uit: acum câteva minute, am fost anunţat că nişte nerecunoscători spun că lucrarea se va termina în 4 luni şi jumătate, ca în cincinalele de 4 ani şi jumătate. Dar, asta, într-o nouă apariţie a tovarăşului la TV. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Dănuţ Culeţu. Se pregăteşte domnul deputat Angel Tîlvăr.
			Domnul Dănuţ Culeţu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Judecata implacabilă a economiei la adresa Guvernului Ponta se apropie". Niciun Guvern care nu a avut în vedere echilibrul macroeconomic şi dezvoltarea economiei care să aducă o reală prosperitate, nu a reuşit să treacă examenul aspru al judecăţii economiei, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Experienţa României sub Guvernul Ponta, dincolo de inexistenţa unei viziuni strategice asupra economiei, dovedeşte o lipsă atroce de profesionalism şi necunoaşterea elementelor fundamentale la nivel macroeconomic. Le sugerez stimabililor guvernanţi, dacă nu au capacitatea să previzioneze sau să stabilească o strategie, să înveţe măcar din lecţiile istoriei, pentru că actuala criză economică este, în mare parte, similară cu cea din 1929-1933. Şi, dacă nu ştiu ce să facă, le propun să citească sau să recitească cartea unui mare economist englez, John Maynard Keynes, care a fost artizanul ieşirii din criză atât pentru Statele Unite ale Americii, cât şi pentru Europa. Într-o discuţie avută în anul 1934 cu preşedintele Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt, Keynes a sugerat demersurile economice fundamentale care au ajutat America să iasă din criză. Acestea au fost: intervenţia statului în economie, ceea ce a însemnat creşterea investiţiilor guvernamentale şi acceptarea unor deficite bugetare; reducerea fiscalităţii pentru stimularea consumului, o altă componentă a unei dezvoltări economice accelerate; restabilirea încrederii în sistemul bancar şi posibilitatea acordării de credite pentru stimularea creşterii economice; menţinerea unor niveluri reduse ale dobânzilor care să asigure accesul la credite pentru investiţii care, la rândul lor, au redus rata şomajului. Am spus toate aceste lucruri pentru ca actualul guvern, care, repet, nu are nicio perspectivă din punct de vedere economic şi va ajunge, probabil, pe eşafodul judecăţii aspre a economiei care se sufocă, să înţeleagă următoarele lucruri: 1. Nu mai impozitaţi. Nu veţi colecta mai mult într-o perioadă de recesiune, ba, mai mult, veţi crea o reacţie contrară. Citez în acest sens din opinia Consiliului Fiscal la Raportul semestrial privind situaţia economică şi bugetară: "Execuţia veniturilor bugetare în primele 6 luni ale anului arată o nerealizare semnificativă, de peste 6,5 miliarde lei, faţă de programul aferent primului semestru (doar 93,7% realizare faţă de program)." 2. Nu mai reduceţi investiţiile. Şomajul, care a ajuns la cote record, nu va putea fi redus fără această componentă importantă. Iată, în acest sens, şi opinia Consiliului Fiscal: "Reducerea cheltuielilor de investiţii publice cu 11,1% în semestrul I 2013 faţă de semestrul I 2012 în standarde cash a fost una semnificativ mai mare. Astfel, conform datelor disponibile, în termeni reali, cheltuielile de investiţii publice au scăzut cu 32,8% în trimestrul I 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anilor anteriori, având astfel o contribuţie puternic negativă la creşterea economică." 3. Nu mai majoraţi accizele. Veţi încuraja evaziunea fiscală. Exemplific, în acest sens, cu nivelul redus al colectării accizelor faţă de programul bugetar. "A doua cea mai slabă performanţă pe partea de venituri fiscale s-a înregistrat în cazul accizelor, creşterea fiind de doar 4,2% comparativ cu semestrul I al anului precedent, mult sub creşterea de 10,4% proiectată iniţial pentru 2013.", se precizează în opinia Consiliului Fiscal. 4. Nu mai promovaţi creşteri de venituri fără creşterea productivităţii. Efectul imediat este creşterea inflaţiei, şi nu a puterii de cumpărare. Cel mai relevant indicator al măsurilor de "stimulare" a consumului luate de guvern este reducerea TVA-ului, care nu este altceva decât o taxă pe consum. Consiliul Fiscal precizează în acest sens: "În cazul încasărilor din TVA, execuţia de la 6 luni arată o nerealizare de 485 milioane lei a programului." 5. Nu mai supuneţi companiile private, singurele care creează valoare adăugată, tirului creşterii impozitelor şi numeroaselor controale abuzive care afectează eficienţa acestora. Niciuna dintre măsurile expuse aici nu sunt cuprinse în Scrisoarea de intenţie a Guvernului către Fondul Monetar Internaţional, ceea ce mă face să cred că securea economiei se apropie vertiginos de grumazul Guvernului Ponta. Vă mulţumesc, stimaţi colegi.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Angel Tîlvăr. Se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş.
			Domnul Angel Tîlvăr: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Încă nu este prea târziu să ne apărăm copiii". Distinse domnule preşedinte de şedinţă, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Departe de a se fi rezolvat, problema elevilor bătuţi, jefuiţi sau chiar ucişi în incinta sau în apropierea unor instituţii de învăţământ capătă, din nefericire, o amploare nedorită în ţara noastră. Periodic, aflu de alte şi alte cazuri de astfel de acte de violenţă şi nu pot să nu mă întreb: când se vor termina toate astea? Sunt, oare, instituţiile statului nostru atât de puţin pregătite să facă faţă fenomenului violenţei în şcoli? Sau este vorba, pur şi simplu, de o nepăsare generalizată faţă de ceea ce se întâmplă cu aceşti copii şi tineri nevinovaţi? Şi într-un caz, şi în celălalt consider că trebuie să se acţioneze rapid, până când actele de agresiune nu devin o constantă în şcolile noastre, determinându-i pe mulţi dintre părinţii elevilor să-şi împiedice copiii să mai meargă la cursuri pentru a-i proteja. Am crezut că după celebra întâmplare de acum câţiva ani, când la Liceul "Jean Monnet" s-a aruncat o grenadă, ne vom mobiliza suficient de bine, astfel încât lucruri de genul acesta să nu mai poată fi posibile. Iată că m-am înşelat, agresiunile cu victime elevi continuând să se producă fie în Craiova sau în Ploieşti, fie în Bucureşti sau, cel mai recent, în Drobeta-Turnu Severin. Nu acuz pe nimeni în mod special pentru această stare de lucruri, pentru că, în faţa unor acte de o asemenea gravitate, toţi suntem vinovaţi în mod egal: părinţii, profesorii pentru că nu-şi fac, poate, aşa cum se cuvine datoria de educatori, autorităţile publice locale şi conducerile instituţiilor de învăţământ, pentru că nu depun suficiente eforturi în a asigura paza eficientă a acestora, justiţia pentru că este, probabil, prea tolerantă cu agresorii care ajung în faţa sa, iar noi, parlamentarii şi membrii Guvernului, pentru că ar trebui, probabil, să înăsprim până la limita maximă posibilă sancţiunile legale prevăzute de Codul de procedură penală pentru asemenea infracţiuni. Ceea ce mă preocupă în cel mai înalt grad nu este însă o listă de reali sau de virtuali vinovaţi, întrucât nu ar ajuta la nimic. Ceea ce cred că trebuie întreprins, într-adevăr, este o mobilizare masivă a tuturor factorilor implicaţi pentru construirea şi pentru implementarea unui plan de măsuri eficient, astfel încât acest oribil fenomen să se diminueze rapid, până la dispariţia sa. Atrag, respectuos, dar ferm atenţia asupra faptului că oricare dintre noi, cei care suntem părinţi, ne putem găsi într-o bună zi în situaţia de a ne vizita la spital copilul grav agresat în şcoală sau în proximitatea acesteia. Mă rezum doar la acest exemplu, deoarece nu doresc nici măcar să mă gândesc la situaţiile mult mai tragice cărora copiii de vârstă şcolară le pot cădea victime inocente. Dar, dacă eu nu vreau să mă gândesc la asemenea grozăvii, nu înseamnă că ele nu se pot petrece oricând, în cazul în care noi, cei care suntem chemaţi să veghem asupra viitorului acestor tineri, nu vom dovedi mult mai multă fermitate în a preveni şi a combate acest odios flagel al violenţei în unităţile şcolare şi în proximitatea acestora. Vă mulţumesc foarte mult.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Chirteş. Se pregăteşte doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.
			Domnul Ioan-Cristian Chirteş: Vă mulţumesc. Declaraţia politică se numeşte "Eliminarea discriminărilor în atragerea fondurilor europene - o necesitate stringentă a României". Stimaţi colegi, Voi aborda azi o serie de probleme cu care se confruntă administraţiile publice locale, în special cele din urbanul mic şi mijlociu, atunci când încearcă să aplice proiecte finanţate din fonduri europene. Aceste probleme mi-au fost semnalate de foarte mulţi primari şi aleşi locali, atât din judeţul sau colegiul pe care îl reprezint, cât şi din alte părţi ale ţării. Lucrurile de care vă voi vorbi afectează în egală măsură toate structurile administraţiei locale care nu îndeplinesc criteriile de accesare a fondurilor europene, criterii care, aşa cum arată ele în prezent, nici nu vor permite pe viitor accesările acestor surse financiare, de multe ori vitale pentru comunităţile în cauză. Există, în România de azi, un anumit gen de localităţi care sunt efectiv excluse de la finanţările europene, pe anumite direcţii. Pe de o parte, avem Programul Operaţional Regional, care se adresează cu precădere mediului urban pe cele 6 axe prioritare, iar pe de altă parte avem PNDR-ul, destinat cu precădere mediului rural. Între aceste două mari probleme există un hiatus care exclude, într-un mod cât se poate de vizibil, anumite categorii de localităţi despre care nu putem spune că sunt nici urbane, cel puţin nu în sensul modern al cuvântului, dar nici rurale, aşa cum este înţeles acum conceptul de localitate rurală. Insist, aceste localităţi pur şi simplu nu pot accesa fonduri europene, deoarece nu îndeplinesc nici criteriile prevăzute de POR şi nici cele impuse de PNDR. Cred că un singur exemplu este suficient. Judeţul Mureş are 102 unităţi administrativ-teritoriale, din care 4 municipii, 7 oraşe şi 91 de comune. Din cele 7 oraşe, cel puţin 5 nu pot îndeplini criteriile eligibile impuse pentru atragerea fondurilor POR, dar nici criteriile pentru intrarea pe programul PNDR. Din cele 4 municipii, doar Târgu Mureş îndeplineşte criteriile pentru POR. Municipii precum Târnăveni - l-am citat la întâmplare - sunt efectiv excluse de la finanţările de acest tip. Or, asta este o situaţie cât se poate de nedreaptă şi cât se poate de complicată, pe care noi trebuie să o rezolvăm aici, în Parlamentul României. Doamnelor şi domnilor, Toată problema asta s-a născut încă din momentul în care România a negociat cu partenerii europeni Tratatul de preaderare şi ulterior aderarea la structurile europene. Spun asta, deoarece atunci spaţiul rural a fost definit cât se poate de aproximativ şi neadecvat, iar aici vă dau un singur exemplu: la 1 iulie 2007, oficial, în mediul urban trăia 55,2% din populaţia României, în timp ce, în mediul rural trăiau 44,80%. La ora actuală, când discutăm despre accelerarea procesului de atragere a fondurilor europene ca alternativă de finanţare în condiţiile unei crize economice evidente, tot aşa stau lucrurile: peste jumătate din populaţie, zice-se, trăieşte în mediul urban. În realitate, există foarte multe oraşe în România, dar mai ales satele aparţinătoare acestora, care nu au un nivel de urbanism care să le permită includerea în această categorie. Atunci când s-au definit mediile urban şi rural, sub presiunea aderării la structurile Uniunii Europene, definirea s-a făcut cantitativ, adică după numărul de locuitori. Această optică e greşită şi a dus la blocajul de care vorbeam mai sus. În fapt, o localitate poate fi urbană şi dacă are numai 100 de locuitori. O întrebare la care trebuie căutat un răspuns este: ce facem cu acele sate aparţinătoare oraşelor mici şi mijlocii, care sunt, în ultimă instanţă, exponente ale mediului rural, nu urban? Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu vreau să acuz pe nimeni şi nici nu e în intenţia mea să spun că X sau Y este vinovat de această situaţie. Departe de mine acest gând. Cred că aceste erori se pot remedia aici. Practic, măsurile care trebuie luate sunt, în principiu, simple, dar ele trebuie precizate punctual înainte de toate la nivel de experţi. Dacă dorim să avem într-adevăr succes în atragerea fondurilor europene, trebuie să pornim de la aplicarea câtorva reguli şi principii de bază: redefinirea mediilor rural şi urban, pe criterii care să faciliteze accesul nediscriminatoriu la finanţările europene sau negocierea cu partenerii europeni a unei noi axe pe Progamul Operaţional Regional, care să se adreseze oraşelor sub 25 de mii de locuitori şi, mai ales, acelor localităţi urbane ale căror sate aparţinătoare ţin de fapt de mediul rural, nu de mediul urban. Aceste direcţii de acţiune sunt, în opinia mea, imperative pentru orice guvernare care doreşte cu adevărat să elibereze o parte însemnată a administraţiei locale din blocajul acesta al finanţărilor europene. Insist, prin urmare, pe aplicarea unei proceduri în 3 paşi: 1. înfiinţarea comisiei de tehnicieni care să identifice şi să ne ofere soluţiile de finanţare optime din fondurile europene, precum şi modalităţile de înfiinţare a unei noi axe, destinată finanţării proiectelor de acest tip; 2. stabilirea obiectivelor de negociere la nivel de ministere de resort; această stabilire a obiectivelor care trebuie să cadă în sarcina decidentului politic, trebuie să respecte obligatoriu, soluţiile propuse de comisia tehnică; 3. demararea procedurilor de negociere cu partenerii europeni în vederea rezolvării problemei (înfiinţarea axei de finanţare), în paralel cu aplicarea consecventă a principiilor pe care le-am subliniat mai sus. Vă mulţumesc. Cristian Chirteş, deputat Colegiul nr. 28, Mureş.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchal.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "«Glasul Bucovinei» riscă să nu se mai audă". Bucuria participării în perioada 19-21 septembrie 2013 la cea de-a XII-a ediţie a Colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului "Eugeniu Coşeriu", eveniment ştiinţific cu o tradiţie de 23 de ani care se transformă, de fiecare dată, într-o întâlnire de suflet a românilor din Bucovina alături de cei din Republica Moldova şi alte spaţii româneşti, a fost pentru mine şi un prilej de profundă mâhnire. Am aflat cu dezamăgire că una din publicaţiile de limbă română de excepţie care apar la Cernăuţi, editată sub conducerea Institutul Cultural Român începând cu 1994, care a reunit importante studii şi cercetări despre tradiţia românească a Bucovinei, semnate de autori români şi străini, revista "Glasul Bucovinei", riscă să nu mai beneficieze de finanţare pentru tipărire. Redactorul-şef al publicaţiei, doamna prof.dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române şi director al Editurii "Alexandru cel Bun", mi-a prezentat situaţia în care se află revista. În mod cert, lipsa de finanţare din partea Institutului Cultural Român pentru numerele 3-4/2012, dar şi lipsa răspunsului la Memoriul adresat de colectivul redacţiei şi înregistrat cu nr. 9434 din 26 august 2013, ne trezesc suspiciunea că apariţia acestei publicaţii va fi oprită. Nu vorbim despre o revistă oarecare, ci despre una al cărui rol este de a intensifica legăturile României cu Diaspora, menţinând viu spaţiul Bucovinei. De-a lungul celor 19 de ani existenţă, "Glasul Bucovinei" şi-a propus, în primul rând, recuperarea adevărului istoric: cronologia istorică şi politică, activitatea partidelor politice, mărturii istorice, aspecte din viaţa spirituală, dicţionare bibliografice, monitorizarea informaţiilor publicate în presă, portretele reprezentanţilor ştiinţei şi culturii româneşti din Bucovina, memorialistică, demografie, creaţie literară, artă, etnografie şi folclor. "Glasul Bucovinei" se aude în România, Republica Moldova, Ucraina, Polonia, precum şi în alte ţări din Europa şi din lume, având o importantă dimensiune istorică ce provine din faptul că denumirea a fost preluată de la ziarul cu acelaşi nume fondat în 1918, la Cernăuţi, de către profesorul Sextil Puşcariu, pentru susţinerea românismului. În acest context, stimaţi colegi, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă instituţiile statului român mai susţin valorile românismului. Cunoaştem prea bine faptul că, sub mandatul domnului Andrei Marga la conducerea ICR, nu mai puţin de 6 publicaţii culturale din Basarabia, finanţate de Institutul Cultural Român, au încetat să mai apară: "Contrafort", "Sud-Est cultural", "Semn", "Destin Românesc", "Clipa", "Limba Română". Două dintre acestea, "Contrafort" şi "Semn", au fost sprijinite încă de la înfiinţare de Fundaţia Culturală Română condusă de Augustin Buzura, fundaţie devenită Institutul Cultural Român, fiind susţinute ulterior şi sub mandatul lui Horia Roman Patapievici. Ştim cu toţii că o viaţă literară românească nu poate exista fără o presă culturală. Cred cu tărie că actualul preşedinte al Institutului Cultural Român, domnul dr. Lilian Zamfiroiu, nu va dori să îşi asocieze numele de un nou eşec al instituţiei pe care o conduce, eşec care s-ar răsfrânge puternic asupra dimensiunii politicilor culturale ale României. Stimaţi colegi, Alături de interpelarea pe care am depus-o ieri, fac această declaraţie politică în speranţa că bunele intenţii ale Institutului Cultural Român, ale noii conduceri a acestuia, se vor impune în vederea promovării în continuare a revistelor româneşti din întreg spaţiul românesc. Îmi doresc să putem participa, ca invitaţi, la sărbătorirea a 20 de ani de existenţă a "Glasului Bucovinei", în 2014. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			O invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Ghera Slobodan.
			Doamna Ana Birchall: Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, În declaraţia de astăzi aş vrea să vă vorbesc despre un proces pe care cetăţenii României îl aşteaptă de 23 de ani. Înainte de capitalism, economie de piaţă, libera circulaţie în afara ţării şi democraţie, românii au vrut şi îşi doresc dreptate. Au vrut ca cei care i-au umilit, torturat şi mutilat fizic şi psihic să fie pedepsiţi şi aflaţi, ca să fie pedepsiţi. A trebuit să aşteptăm mai bine de 20 de ani să trecem printr-o condamnare a comunismului doar pentru imaginea preşedintelui în exerciţiu ca să ajungem aici, la momentul în care în sfârşit aflăm, cu nume şi prenume, cine sunt cei vinovaţi pentru ororile inimaginabile şi moartea a mii şi zeci de mii de români ucişi în închisorile comuniste. Avem nevoie să ştim cine sunt cei vinovaţi de moartea şi torturarea atât de multor oameni în timpul regimului comunist. În primul rând pentru cei care au suferit şi rudele lor. Apoi, este nevoie ca generaţiile tinere de astăzi să ştie ce s-a întâmplat atunci şi să vadă că asemenea orori nu rămân nepedepsite. Este important şi cred eu cea mai importantă lecţie de istorie pe care noi putem să le-o dăm tinerilor care, până la urmă, înseamnă viitorul acestei ţări. 540.000. Aceasta este cifra groazei din perioada comunistă. 540.000 de oameni, 540.000 de deţinuţi politici au fost închişi de instituţiile comuniste pentru că nu erau pe placul regimului. Dintre aceştia, 100.000 au încetat din viaţă în timpul detenţiei. Asta înseamnă că în medie unul din cinci români închişi nu a mai ieşit niciodată pe porţile închisorii. Sau, ca să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat acolo, unul din cinci români închişi a fost ucis de alţi români, plătiţi din banii statului comunist, fără să aibă nicio vină. Doar pentru că aveau convingeri neconforme cu viziunea celor care instituiseră regimul totalitar. Luna trecută Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a publicat o listă de 35 de persoane, foşti şefi ai penitenciarelor sau gardieni care au lucrat în închisori, vinovaţi de torturarea şi uciderea a mii de oameni, aflaţi încă în viaţă. Pentru doi dintre aceştia Institutul a depus sesizări penale la Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru genocid. Au trecut aproape şapte ani de la condamnarea oficială a comunismului de către preşedintele Traian Băsescu. În tot acest timp, cel care s-a erijat într-un adevărat apărător al justiţiei şi al democraţiei de inamici închipuiţi, n-a fost auzit militând public pentru pedepsirea torţionarilor. Între 2010 şi 2012, activitatea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului a fost profund afectată de deciziile guvernării Boc. Raportul Corpului de Control al premierului Ponta, publicat în decembrie 2012, a arătat că prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2010 s-a modificat radical obiectul activităţii Institutului. Efectul obţinut a fost că în perioada 2010-2012 activitatea desfăşurată în cadrul Institutului a constat doar în cercetarea ştiinţifică a istoriei comunismului. Astfel, dintr-o instituţie care investiga efectiv crimele comunismului, IICCMER a devenit o instituţie care doar studia arhive, fiindu-i luat dreptul de a sesiza organele de cercetare penală în situaţia în care ar fi fost identificate crime şi abuzuri din perioada comunistă. În februarie 2010, fostul premier Emil Boc l-a numit pe Vladimir Tismăneanu, fostul şef al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. Rolul acestui Consiliu este de a "stabili obiectivele generale ale Institutului şi de a analiza rezultatele obţinute în raport cu rolul şi atribuţiile acestuia". Însă, pe durata mandatului fostei conduceri, IICCMER nu a reuşit să-şi îndeplinească principalul obiectiv al înfiinţării. Urmarea a fost situaţia pe care o cunoaştem cu toţii: abia după plecarea din funcţie a celor numiţi în 2010 şi instalarea unei noi conduceri, în timpul guvernării USL, Institutul a reuşit să prezinte public o listă cu 35 de torţionari, responsabili pentru ororile şi crimele din închisorile comuniste. Pentru doi dintre aceştia, foşti şefi ai unor închisori comuniste, a fost deja sesizat Parchetul pentru abuzurile săvârşite de aceştia. Vă întrebaţi poate ce înseamnă anii pierduţi în procesul de trimitere la Parchet a torţionarilor? Răspunsul este simplu. Reprezintă mai multe şanse ca vinovaţii de genocid să nu mai fie în viaţă sau să nu mai poată fi găsiţi. Dar mai înseamnă ceva, şi acest ceva este un lucru foarte crud. Victimele lor s-ar putea să nu mai fie în viaţă pentru a-i vedea trimişi la Parchet şi apoi în faţa justiţiei. Ce suflet trebuie să aibă cei care nu au făcut nimic pentru aceşti oameni care au suferit atât de mult, reuşind să le răpească ceea ce ar fi putut să fie sau ar putea fi una din puţinele lor alinări? Cum pot ei să justifice aşa ceva în faţa victimelor regimului comunist? Aş vrea să-i văd pe fostul premier Emil Boc şi colegii săi de la PDL, ba chiar şi pe preşedintele Băsescu, explicându-le pensionarilor care de-abia reuşesc să trăiască de la o lună la alta cum au permis ca torţionarii comunişti să câştige acele pensii nesimţite pe care le primesc lunar. Ion Ficior, fost comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava, are în prezent o pensie de 5.100 de lei. Pensia medie a vârstnicilor noştri este de 773 de lei. Asta înseamnă că un torţionar, responsabil pentru moartea a 103 deţinuţi politic, primeşte lunar de la statul român aproape şapte pensii medii. În timp ce unii au fost împinşi la disperare, pentru alţii a fost permis un trai de huzur. Aş vrea să-i văd, pe fostul premier Emil Boc şi colegii săi de la PDL, explicându-le tinerilor care studiază ani întregi şi se chinuiesc să-şi găsească un loc de muncă, cum e posibil să permiţi ca un om acuzat de peste 100 de crime să câştige mai mult decât o vor face, probabil, ei vreodată. Cum să-i mai convingă cineva că ţara noastră are nevoie de ei şi de munca lor pentru a avea un viitor, dacă ei văd că statul român a răsplătit crima, iar pe ei n-a putut să-i ajute cu nimic sau, mai rău, le-a tăiat salariile cu 25%? Susţin proiectul de lege al guvernului pentru tăierea cu până la 70% a pensiilor torţionarilor. Consider că prin acţiunile de până acum guvernul USL a arătat că îşi respectă angajamentele luate în faţa cetăţenilor. Avem nevoie de dreptate până la capăt şi pentru victimele regimului comunist. Trebuie să facem dreptate până la capăt! Trebuie ca toţi cei responsabili pentru ororile din închisorile regimului totalitar să fie pedepsiţi conform legii! Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Ghera Slobodan. Se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici. Vă reamintesc că durata intervenţiei unui deputat este de doar trei minute. Vă rog să vă scurtaţi intervenţiile astfel încât să poată să-şi prezinte cât mai mulţi colegi declaraţiile astăzi în şedinţa dedicată declaraţiilor politice.
			Domnul Giureci-Slobodan Ghera: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Aşa cum am mai menţionat în declaraţiile mele politice anterioare, consider că turismul este una dintre cele mai importante resurse pe care România le deţine în momentul de faţă. Cu toate acestea, atunci când vorbim de promovarea turismului sau de strategii în acest domeniu, marea majoritatea se referă la turismul de munte sau de litoral. Uităm în acest fel de unul dintre cele mai importante atuuri pe care le deţine ţara noastră: staţiunile balneoclimaterice. În momentul de faţă acestea sunt considerate a fi drept o categorie secundară în orice fel de abordare oficială. Acest fapt se reflectă în starea în care se află din punctul de vedere al infrastructurii turistice: în cele mai multe dintre ele putem găsi hoteluri de două sau trei stele - şi nimic mai mult - mobilierul este îmbătrânit, serviciile balneare învechite şi de o calitate îndoielnică, cu toate că există un potenţial extraordinar al resurselor naturale şi umane din acele zone. Iar această situaţie se regăseşte în aproape toate staţiunile, indiferent că vorbim despre: Băile Herculane, Băile Felix, Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata, Sângeorz Băi, Vatra Dornei sau Sovata. Acesta este motivul pentru care consider că este important să se gândească şi să se aplice o strategie specială pentru turismul balneo, fapt care ar atrage un număr important de turişti în zonă. Primul pas ar fi încurajarea celor care doresc să investească în infrastructura turistică din aceste staţiuni, precum şi includerea acestora într-o strategie de promovare a patrimoniului balnear, în plan intern şi extern. În acest fel s-ar atinge şi un alt obiectiv important: creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, prin integrarea locuitorilor din zonă şi din localităţile învecinate în piaţa muncii din domeniul turistic şi al serviciilor asociate. Vă mulţumesc, Ghera Giureci-Slobodan, deputat, Uniunea Croaţilor din România.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici. Se pregăteşte domnul deputat Vasile-Cătălin Drăguşanu.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "O nouă taxă USL, TVA pe inteligenţă". Ministrul Nicolăescu ne surprinde cu o nouă declaraţie lipsită de sens. Doreşte să ne convingă că banii de care are nevoie astăzi medicina românească pentru rezolvarea unor probleme cu care sistemul medical se confruntă pot fi obţinuţi din impozitarea studiilor clinice. Cele mai multe cercetări medicale din ţara noastră au drept scop testarea unor medicamente ce urmează să intre pe piaţă. În acelaşi timp, există şi o categorie mai restrânsă de studii, care se efectuează în centrele universitare mari şi urmăresc descoperirea unor tratamente revoluţionare. Studiul clinic înseamnă activitate de cercetare în domeniul medical, nu un act de comerţ. Convertirea unei activităţi de cercetare medicale în act pur comercial este o eroare. Toate studiile clinice sunt efectuate în beneficiul pacienţilor şi pentru progresul medicinii. Comerţ înseamnă cerere şi ofertă. Este ca şi cum se doreşte să se oficializeze cumpărarea "cobailor - pacienţi". Domnul ministru însă nu ştie că există protocoale strict aprobate de Comisii de etică naţionale şi internaţionale care urmăresc beneficiul terapeutic pentru pacient. Cercetarea este o parte componentă a actului medical, strict necesară medicinii. Toate ţările acordă sume extrem de importante pentru cercetare. Actualul ministru al sănătăţii doreşte să "scoată bani" din cercetare. Am fi unici în lume, iar cel care va suferi, va fi pacientul în general şi, în special, pacientul român. Introducerea TVA la studiile clinice "TVA pe inteligenţă" - nu se doreşte cumva să fie primul pas pentru introducerea TVA la serviciile medicale? Acest lucru ar creşte costul unei consultaţii, iar omul de rând nu-şi va mai putea permite să fie consultat, în special de medicina privată. Cred că se doreşte distrugerea medicinii private! Introducerea TVA pentru serviciile medicale nu va face decât să descurajeze medicii şi, mai mult, să-i îndemne să plece cât mai repede spre alte ţări. Colegii din sistemul medical sunt deja pe baricade şi pichetează Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Finanţe. Atenţie însă, dragi colegi, domnul ministru nu numai că nu se gândeşte să crească salariile personalului medical, el se gândeşte cum să introducă noi taxe. Dar trebuie să fim atenţi cu toţii, căci, în curând, cu atâtea taxe crescute, nu vom mai avea cum şi cu ce plăti! Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Da. Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile-Cătălin Drăguşanu. Se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita.
			Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: "Creşterea delincvenţei juvenile în rândul minorilor cu vârste sub 14 ani". Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor si domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se referă la o problemă majoră cu care se confruntă societatea noastră în prezent. Este vorba despre delincvenţa juvenilă în rândul minorilor ce nu au împlinit vârsta de 14 ani. Acest fenomen de devianţă, ce s-a intensificat după schimbarea socio-politică din anul 1989, se prezintă sub diferite forme, de la violenţă fizică, până la acte contra bunurilor persoanelor, tâlhării, acte de vandalism şi huliganism. Delincvenţa juvenilă este, în principal, o consecinţă directă a modului în care este organizată familia. Astfel, majoritatea delincvenţilor minori provin din familii dezorganizate, monoparentale, care nu îşi îndeplinesc funcţia de educare, supraveghere şi protejare a copiilor. Alte probleme care conduc la un comportament deviant au în vedere lipsa de resurse materiale, marginalizarea socială, un model parental necorespunzător, necunoaşterea anturajului şi a locurilor frecventate de minori. Doresc să consolidez cele afirmate prin exemplificarea cu un caz concret din judeţul Neamţ. Este vorba despre un minor în vârstă de 13 ani, ce provine dintr-o familie cu probleme financiare şi sociale. Situaţia materială precară şi absenţa unei culturi adecvate sunt două considerente majore ce l-au determinat pe tânăr să aleagă calea fărădelegilor. În pofida vârstei fragede, copilul este specializat în tâlhării şi furturi prin diferite metode de distragere a atenţiei. Numai într-un singur caz de furt a putut sustrage 4.000 de euro şi 15.000 de lei. Copilul de 13 ani este, însă, ajutat şi încurajat de persoane majore, persoane care ar trebui să răspundă penal pentru faptele lor. Alarmant este faptul că acest caz nu este unul singular. Victimele acestor minori delincvenţi fac parte şi din segmentul persoanelor în vârstă. Un exemplu în acest sens, la începutul anului 2013, în luna ianuarie, o bătrâna în vârstă de 80 de ani din Piatra Neamţ a fost atacată şi agresată, cu scopul de a fi jefuită, chiar în scara blocului în care locuia. Îngrijorător este faptul ca numărul copiilor cu vârste sub 14 ani care ajung să comită infracţiuni este în continuă creştere, în primul rând, din cauza neputinţei organelor de poliţie în faţa acestor delicte. Lipsa de putere a reprezentanţilor poliţiei derivă, în principal, din lacunele legislative care nu permit arestarea minorului. Legislaţia stabileşte ca, până la împlinirea vârstei de 14 ani, minorii nu răspund penal din următorul considerent: dezvoltarea insuficientă a însuşirilor psihice, intelective şi volitive. Aşadar, pentru acest segment infracţional, legea nu prevede aplicarea unor sancţiuni privative de libertate sau a unor măsuri educative. În cazul ilegalităţilor comise de minori, de cele mai multe ori, părinţii sunt cei care răspund pentru faptele copiilor, fiind sancţionaţi cu amendă. Însă această măsură este insuficientă şi, totodată, ineficientă. Nu tratează nici cauza, nici efectul. Potrivit legii, copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, beneficiază de măsurile de protecţie specială: plasament, plasament în regim de urgenţă, supraveghere specializată. Din păcate, mulţi delicvenţi minori nu ajung să beneficieze de aceste măsuri, pentru că ele sunt dificil sau chiar imposibil de aplicat. Este necesar să umplem vidul legislativ cu noi reglementări juridice. Susţin reînfiinţarea şcolilor de corecţie la nivel de judeţe, în scopul reeducării minorilor delincvenţi, iar pentru infracţiunile grave, consider că se impune decăderea din drepturi a părinţilor. O altă cauză a delincvenţei juvenile are în vedere absenţa unor programe reale ale instituţiilor de asistenţă socială şi protecţie a copilului pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen negativ. Solicit organelor de poliţie şi direcţiilor de asistenţă socială să acţioneze, să conlucreze şi să găsească soluţii în vederea diminuării numărului de delicte comise de minorii sub 14 ani. Chiar dacă legea nu permite privarea de libertate a acestui segment infracţional, organele de poliţie ar putea încredinţa aceşti copii specialiştilor din cadrul direcţiilor de asistenţă socială, specialişti care au datoria de a elabora şi implementa programe de intervenţie în vederea corectării acestor comportamente deviante. Din cauza stării de pasivitate a societăţii noastre, viitorul acestor copii este sumbru. Pentru a le oferi o şansă trebuie să gândim împreună programe reale care să elimine treptat toţi factorii care determină un grad ridicat al delincvenţei juvenile. Cătălin Drăguşanu, deputat, Colegiul nr.1 Neamţ.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita. Se pregăteşte domnul deputat Toader Dima.
			Doamna Cristina Nichita: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Discriminarea, până când, până unde?" Doamnelor şi domnilor colegi, Stimaţi colegi, Întâi de toate trebuie să vă mărturisesc că sunt cuprinsă de sentimente contrarii. Pe de o parte, simt o imensă zădărnicie legată de faptul că avem legi multe, adaptate în marea lor majoritate cerinţelor unui secol XXI civilizat, dar care nu pot fi aplicate fiindcă ne interzice Zeul Ban, fiindcă suntem adesea mai atenţi la echilibrul cifrelor care modelează macroeconomia decât la destinele individuale, fără de care prezenţa noastră aici nu ar avea niciun sens. Pe de altă parte, simt că rolul nostru este să veghem ca toate legile proaste să fie perfectate, cele bune să fie aplicate, şi că exact în asemenea situaţii trebuie să acţionăm, pentru ca apoi să ne putem uita în ochii celor care ne-au trimis în Parlament. Aşa cum probabil unii dintre dumneavoastră vă aşteptaţi, cunoscându-mi preocupările şi crezurile pe care nu voi ezita niciodată să le rostesc de la această tribună, voi aborda din nou chestiunea discriminării la care sunt supuşi copiii cu dizabilităţi, în pofida legislaţiei aflate în vigoare. Prin Ordinul nr.5574 din 7 octombrie 2011, se adopta Metodologia privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) integraţi în învăţământul de masă. Pe lângă faptul că acest ordin defineşte noţiuni ca deficienţa, educaţia specială, cerinţele educaţionale speciale, şcoala incluzivă şi multe alte asemenea, documentul mai specifică şi următoarele: la articolul 5: "Integrarea şcolară a persoanelor cu CES se realizează în unităţi de învăţământ de masă"; la articolul 6: "Pentru integrarea eficientă a persoanelor cu CES este necesară crearea unor servicii de sprijin specializate în asistenţa psiho-pedagogică de care să beneficieze copiii/elevii/tinerii integraţi, precum şi a unor servicii de consultanţă pentru cadrele didactice din şcoala incluzivă, ceilalţi elevi, familie şi comunitate"; la articolul 7: "Serviciile specializate necesare pentru realizarea integrării copiilor cu CES sunt asigurate de profesorii itineranţi şi de sprijin, în colaborare cu toţi factorii implicaţi". Bune prevederi! Păcat că situaţia din teren le contrazice în mod trist. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În puţinele zile care au trecut de la debutul anului şcolar, mi-au fost aduse la cunoştinţă cel puţin trei cazuri în care copii cu cerinţe educaţionale speciale nu au putut urma cursuri normale ale grădiniţei sau şcolii, familiilor lor cerându-li-se însoţitori pentru ei. Acest lucru constituie un act de discriminare gravă, în condiţiile în care cadrul legislativ şi organizatoric este extrem de clar. Responsabilii din educaţie trebuie atenţionaţi că prezenţa profesorilor itineranţi şi de sprijin nu este o chestiune opţională, o povară administrativă şi bugetară, ci o obligaţie care derivă din însuşi textul constituţional, citit în spiritul lui. Fac un apel călduros la cei care au în competenţă rezolvarea unor asemenea situaţii, să se apropie de copiii cu cerinţe educaţionale speciale cu cea mai mare atenţie şi dragoste, fiindcă şi ei sunt ai noştri, fiindcă au drepturi, fiindcă statul român are obligaţii faţă de ei, dar mai ales fiindcă, aşa cum am mai spus de la această înaltă tribună, tratamentul pe care îl oferim copiilor cu dizabilităţi este măsura gradului în care suntem sau nu europeni. Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi, Colegiul uninominal nr.9. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Toader Dima. Se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.
			Domnul Toader Dima: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Agricultura este o prioritate naţională. La fel, şi liceele agricole". Ea face referire la situaţia învăţământului agricol din România în general şi în special la situaţia Colegiului agricol "Dimitrie Cantemir" din Huşi. Este un lucru mai mult decât cunoscut faptul că agricultura reprezintă un factor de dezvoltare, generator de locuri de muncă, mai ales pentru tineri, dar şi de valoare adăugată. E o şansă, una din puţinele pe care le are România, într-o societate din ce în ce mai mult împărţită pe domenii de activitate, o şansă dată de calitatea agriculturii româneşti şi a celor care lucrează în acest domeniu, acestea fiind de altfel şi cerinţele cuprinse în "Programul Agricol Comun" al Uniunii Europene. Specialiştii de care e nevoie în agricultură sunt cei pe care îi formează colegiile cu profil agricol, aşa cum este şi Colegiul Agricol "Dimitrie Cantemir" din Huşi. Cu o tradiţie de peste 105 ani, de pe băncile colegiului au ieşit generaţii după generaţii de specialişti de renume. Colegiul Agricol din Huşi este o şcoală care se adaptează mereu la noile cerinţe ale domeniului, cu o solidă bază materială şi cu profesori buni, care ţin pasul cu tehnicile noi în agricultură, cu accent pe domeniul viticulturii. Dar, doamnelor şi domnilor parlamentari, ca în orice instituţie cu vechime, unele lucruri se mai strică. Aş dori să vă atrag atenţia asupra unui fapt ce reprezintă un eveniment de importanţă capitală, dar a devenit un neajuns pentru elevii şi profesorii Colegiului Agricol "Dimitrie Cantemir" din Huşi. Ca orice unitate de învăţământ aplicat, unde se lucrează efectiv în domeniul specific, unde se face şi cercetare şi producţie, şcoala are nevoie de reabilitarea şi modernizarea spaţiilor de învăţământ şi de instruire practică. Vechimea construcţiei şi starea avansată de degradare afectează secţia de vinificaţie primară, dar şi laboratorul de viticultură, cel de vinificaţie şi cel de pomicultură, atelierele scoală şi biblioteca. Suma de care ar fi nevoie se ridică la aproximativ 800.000 de lei. Numai că, aşa cum se întâmplă în multe domenii de activitate în vreme de criză, fondurile nu sunt întotdeauna suficiente. Sunt atâtea şi atâtea priorităţi încât este de înţeles cât de greu îi este guvernului. Şi sunt convins că executivul va găsi banii necesari acestor reparaţii. În plus, a venit toamna, cu o vreme deloc favorabilă, care riscă să afecteze şi mai mult clădirile, îngreunând şi mai mult accesul în aceste spaţii în care se face practică. Ce învaţă acum elevii de la Colegiul Agricol "Dimitrie Cantemir" din Huşi e ceea ce ne-am dorit noi, ca parlamentari, atunci când am discutat şi aprobat modificările la Legea uceniciei. Putem fi martorii apariţiei unor meserii noi, a unor noi tipuri de relaţii de muncă sau lucrative, ca mulţi tineri sa devină viticultori, pomicultori sau legumicultori. Zonele viticole şi pomicole mi se pare că sunt cele cu cel mai mare potenţial de dezvoltare a unor activităţi în zona rurală, cu posibilităţi de câştig similare cu cele de la oraşe. Ce învaţă acum elevii de la Huşi e ceea ce aşteaptă şi Uniunea Europeană de la România - să devină specialişti de calitate, în stare să pună în aplicare noile reguli, care să lucreze cu eficienţă. Viitorii specialişti în agricultură, pregătiţi în plan local, vor aplica noile reglementări europene, dar cu o puternică amprentă locală, ţinând cont de specificul agricol al zonei. Aşa că, doamnelor şi domnilor parlamentari, eu personal vă rog să mă susţineţi în acest demers, pentru a grăbi alocarea banilor necesari reparaţiilor. Vă asigur încă o dată că e vorba de bani cheltuiţi cu folos, o investiţie care are şansa de a se multiplica benefic în viitor, prin pregătirea şi formarea viitorilor specialişti. Vă mulţumesc. Deputat Toader Dima, Circumscripţia electorală nr.9, Colegiul uninominal nr.6 Vaslui.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula, şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Dolha.
			Domnul Cosmin Necula: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, Dragi colegi, În primul rând, aş vrea să încep înainte de a da citire declaraţiei mele politice prin a mulţumi militarilor noştri români Claudiu Popa şi Adrian Postelnicu pentru sacrificiul suprem pe care l-au făcut pentru această ţară şi vreau să le mulţumesc familiilor lor pentru toată înţelegerea de care au dat dovadă. Vă mulţumesc din suflet.
			Domnul Cosmin Necula: Declaraţia mea politică se intitulează "Lupta pentru normalitate politică, o ţară cu pedepse mari sau o ţară cu drumuri sigure?" Aceasta este întrebarea la care trebuie să ne răspundem singuri. Este important să realizăm care sunt diferenţele între cele două aspecte. Înţeleg dorinţa unora de a dispune de un arsenal foarte dur de pedepse, dar respectul nu se câştigă, în mod necesar prin forţă. De asemenea, este evident că poate o analiză mai atentă şi mai temeinică va certifica faptul că prevenţia are efectele cele mai bune pe termen lung. Din păcate, durata necesară producerii beneficiilor sociale este cea care le dă de furcă tuturor celor care aplică legea. Dar este momentul să înţelegem că efectele a ceea ce sădim acum se vor vedea peste ani. Dacă vom începe acţiunile de prevenţie, dacă vom investi în pregătirea rutieră a copiilor noştri, dacă vom investi în campanii de informare bine făcute şi bine concepute, atunci vom vedea, în timp, nişte statistici mai curate. Dincolo de toate aceste semne de întrebare şi de ipoteze normale, poate că ar fi bine de urmat exemplul Premierului României care, într-un gest de normalitate politică şi democratică, dă Parlamentului libertatea de a decide în ceea ce priveşte cele mai importante probleme pentru ţară. În acest context poate că ar fi fost mai bine ca ministrul de interne să-şi fi întrebat consilierii care ar putea fi rolul Parlamentului în această ecuaţie rutieră. Atunci ar fi aflat că se lucrează de luni bune la un Cod rutier, cu scopul asanării unei legislaţii stufoase şi inflaţioniste pe acest subiect. Poate ar fi fost interesat pentru domnul ministru că sunt actuali şi foşti membri ai Poliţiei Române care lucrează alături de parlamentari pentru a prezenta o lege care să nu se mai schimbe în funcţie de dorinţa de afirmare a unui ministru sau a altuia. Se pot înţelege multe, dar să nu ştii ca Parlamentul lucrează la o lege în momentul în care angajaţi ai propriului tău minister lucrează alături de comisia parlamentară de profil mi se pare ori dezinteres, ori lipsă de respect faţă de forul legislativ. Câteva principii de bun-simţ trebuie să guverneze raţiunea acestui cod, şi nu asprimea exagerată a pedepselor care poate fi compensată de aplicarea cu rigoare a normelor în domeniu. Principiul prevenţiei rutiere, principiul responsabilităţii tuturor participanţilor la trafic: pieton, administrator de drum, şofer şi alţii, principiul încriminării preventive a faptelor participanţilor la trafic sunt axele fundamentale pentru un cadru legislativ coerent şi aplicabil. Ca membru al comisiei însărcinate cu elaborarea noului Cod rutier şi eu susţin pedepse drastice, dar adaptate realităţilor. Consider că trebuie incriminată ca infracţiune fapta şoferilor care conduc cu peste 60 de km pe oră peste limita legală în oraşe, şi acest lucru pentru că ne accidentează copiii ce trec nevinovaţi pe trotuare, dar nu cred în amenzi care depăşesc venitul pe câţiva ani al unei familii. Poate ca principiul controlului preventiv al Politiei Rutiere efectuat asupra tuturor participanţilor la trafic se va dovedi mai eficient. Un exemplu ar fi controlul corectitudinii lucrărilor efectuate de un administrator de drumuri pentru că, aşa cum bine se ştie, în multe cazuri drumul în sine constituie un pericol cu potenţial de a genera accidente şi victime. Poate dacă lăsaţi Parlamentul să-şi facă treaba veţi evita seriile interminabile de procese-verbale anulate de instanţa de judecată pe baza viciilor unei ordonanţe făcute pe genunchi. Aşa că, domnule ministru, ştim că aţi fost acuzat de către şeful politic că nu vă faceţi imagine, dar vă spun cu foarte mult respect că trebuie să ţineţi cont de Parlament şi să conlucraţi cu instituţia care are ca atribut principal legiferarea. Şi atunci, prin intermediul parlamentarilor, veţi afla cu adevărat care sunt opiniile cetăţenilor cu privire la problemele rutiere şi poate ne vom învăţa reciproc care este principiul legalităţii şi evitarea unei duble incriminări în cazul unei singure fapte. Doar în urma unui parteneriat real între legislativ şi executiv vom afla soluţia pentru drumuri mai sigure, şi nu doar să avem pedepse mai aspre, dar lipsite de fond, desprinse de realităţi şi inaplicabile. Vă mulţumesc. Deputat de Bacău, Cosmin Necula.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Dolha. Şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.
			Domnul Mircea Dolha: Mulţumesc, domnule preşedinte Dan Motreanu. Stimate doamne şi stimaţi domni, Declaraţie politică: "În disputa privind Roşia Montană, părţile implicate ar trebui să ţină cont de poziţia preşedintelui Academiei Române" Compania Roşia Montană Gold Corporation, cea care deţine licenţa de exploatare în zona Roşia Montană, a pompat milioane, chiar zeci de milioane de euro în publicitate în media. O publicitate extrem de agresivă. Ce este şocant însă în această publicitate - de regulă o publicitate agresivă îşi fac firmele sau companiile pentru produse sau acţiuni pentru care există concurenţă, nu este şi cazul RMGC - este faptul că se induce în subconştientul consumatorului de media, dar şi în subconştientul unor politicieni că exploatarea de la Roşia Montană reprezintă "soluţia salvatoare" pentru crearea locurilor de muncă din România. Se fac referiri la circa 2.500 - 3.000 de locuri de muncă nou create de parcă prin începerea exploatării s-ar rezolva pentru totdeauna problema locurilor de muncă din România. Nu, locurile de muncă de la Roşia Montană nu rezolvă nici pe departe problema necesarului de locuri de muncă în România - aşa cum se lasă să se înţeleagă din publicitatea dată în media. Şi atenţie, este vorba de un proiect cu foarte multe necunoscute, un proiect incert. Chiar zilele trecute s-a anunţat că 2.500 de angajaţi de la fabrica de automobile de la Craiova urmează să fie trimişi în şomaj tehnic. Chiar în acest an, dar şi în 2012, şi nu numai, şi-au mai închis porţile unele companii străine, pierzându-şi locurile de muncă alte mii bune de români. Deci, problema locurilor de muncă din România nu este una care se rezolvă prin începerea exploatării de la Roşia Montană. Dacă cele spuse de mine în cadrul acestei declaraţii politice pot fi considerate ca fiind partizane, ţinând cont de poziţia PNL vizavi de proiectul Roşia Montană, în schimb, o poziţie extrem, extrem de argumentată venită din partea preşedintelui Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, nu poate fi contestată de nimeni. Preşedintele Academiei nu poate fi suspectat nici de interese politice, nici de interese de ordin economic. Academia Română - şi implicit preşedintele acestei prestigioase instituţii - nu are decât un singur interes: binele României. Am găsit pe site-ul Academiei Române un studiu "proiectul roşia montană, între riscuri şi beneficii" care îl are drept autor pe preşedintele academiei Române, domnul Ionel Haiduc. Atrag atenţia că studiul la care fac referire nu a fost elaborat în plin "război" legat de proiectul Roşia Montană, ci în anul 2003, deci acum 10 ani, când spiritele nu erau deloc încinse şi nici atât de înfierbântate într-o tabără sau alta. Dar studiul publicat de preşedintele Academiei Române reprezintă o analiză pertinentă şi de actualitate a "parcursului" proiectului Roşia Montană. Legat de problema locurilor de muncă, preşedintele Academiei Române spune: "Pentru populaţia din zonă proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară, de maxim 200 până la 550, unele cu caracter sezonier, în faza de preconstrucţie, iar după aceea în faza de construcţie şi 500 în faza operaţională, adică perioada 2005-2022. Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat în procesele tehnologice". Încă din anul 2003 preşedintele Academiei Române arată că "miracolul" locurilor de muncă anunţate de RMGC şi ultra-mediatizatul, acum, în 2013, proiect nu reprezintă un avantaj pentru piaţa muncii din zonă. Şi reiese foarte clar din analiză că pe termen lung, 17 ani, doar 500 de locuri de muncă sunt sigure, din care o parte sunt specialiştii veniţi din alte zone. Ceea ce este foarte, foarte puţin, inclusiv pentru zona Roşia Montană. Dar, atenţie, situaţia locurilor de muncă este tratată în studiu la capitolul "avantaje", nu la capitolul "riscuri". Din capitolul "riscuri" voi cita doar două: "Se preconizează exploatarea aurului şi argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfârşitul perioadei de exploatare a zăcământului, zona ar rămâne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de şomeri neavând o altă alternativă, nefiind o rezolvare durabilă pe termen lung. Gravitatea şomajului va fi amplificată de prezenţa în zonă a unei populaţii venite şi stabilite aici între timp". "Exploziile folosite în tehnologia de decopertare prin puşcare (de cinci ori pe săptămână) prezintă riscul unor vibraţii şi unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinătate a exploatării, riscând slăbirea şi prăbuşirea unor construcţii sau a unor galerii vechi cum sunt cele romane." Despre toate acestea, nu spune nimic spotul publicitar al celor de la Roşia Montana Gold Corporation. Şi, din păcate, susţinătorii mai noi sau mai vechi ai proiectului, indiferent din ce zone provin, a politicului sau a societăţii civile, nu se referă deloc la aceste aspecte. Este foarte elocventă şi concluzia generală la care ajunge studiul elaborat de domnul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române: "Cântărind beneficiile potenţiale şi riscurile implicate în proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană rezultă că în forma actuală proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de interes public în beneficiul economic al ţării, iar beneficiile de interes privat nu justifică riscurile şi duc la concluzia că iniţiativa trebuie abandonată înainte de a produce consecinţe dezastruoase iremediabile". Sunt convins că acest studiu trebuie recitit de toate părţile implicate în disputa privind proiectul Roşia Montană, după care se poate găsi soluţia cea mai bună. Pentru România, bineînţeles. Vă mulţumesc. Deputat PNL de Baia Mare, Mircea Dolha.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Da, am ajuns la ultima declaraţie politică din această şedinţă, Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege şi stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se astăzi se numeşte "Viaţa are prioritate". În ultima perioadă asistăm la discuţii înverşunate cu privire la noile dispoziţii ale Codului rutier, încercându-se în special discreditarea proiectului iniţiatorului, aducându-se ca argumente motive, unele pertinente, iar altele puerile, fără logică. în timp ce în România cimitirele nu mai fac faţă victimelor accidentelor rutiere, la posturile TV se dezbate aprins despre faptul că nu ar exista o proporţie între gravitatea faptei săvârşite şi incisivitatea cu care legiuitorul doreşte să intervină. O idee care a prins în ultima perioadă susţine că legiuitorul ar trebui să-şi îmbunătăţească activitatea preventivă în detrimentul severităţii pedepselor aplicate. Un alt curent a propus ca măsură reală pentru scăderea accidentelor de circulaţie îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. Un alt grup a insistat asupra faptului că lipsa educaţiei participanţilor la trafic ar fi principalul factor care ar genera accidente rutiere, subliniindu-se că "mica înţelegere" pe şoselele din Europa nici măcar nu există. Analizând legislaţiile din Uniunea Europeană, observăm că în forma actuală legislaţia rutieră este blândă în România. Astfel, în Franţa, Italia, Austria amenda pentru depăşirea cu 50 km/h a vitezei legale poate trece de 2000 de euro. În Anglia, Germania, Austria, Franţa, Italia şi Spania, amenzile contravenţionale variază între 50 şi 4000 de euro. Nu mai punem la socoteală faptul că măsura reţinerii permisului variază în ceea ce priveşte perioada de la 3 la 6 luni mergând până la un an în Marea Britanie, 2 ani în Polonia, 3 ani în Franţa. Conducerea în stare de ebrietate este drastic pedepsită în ţările Uniunii Europene, sancţiunea putând ajunge la aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, a unei interdicţii de a mai conduce pe o perioadă de 3 ani sau chiar confiscarea autovehiculului. Şofatul fără permis reprezintă, ca şi în legislaţia românească, o infracţiune, însă amenda în legislaţia europeană poate ajunge până la 15.000 de euro. Nu în ultimul rând, în ţări ca Anglia, Austria, Franţa, Belgia, Germania, Italia, Olanda, Spania, în lipsa achitării amenzii contravenţionale, se trece la imobilizarea vehiculului. Ca principale cauze care au determinat la ultimul recensământ în ţările Uniunii Europene aproximativ 1,3 milioane de accidente pe an, în urma cărora s-au înregistrat 43.000 de decese şi rănirea a 1,7 mii de cetăţeni, au fost menţionate: viteza, consumul de alcool, oboseala, neutilizarea centurii de siguranţă. În România, o modificare a Codului rutier se cerea de foarte mult timp, însă o astfel de iniţiativă a fost tergiversată, deşi cifrele arătă îngrijorător. Astfel, potrivit statisticilor Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2012, din totalul de 26.927 accidente rutiere soldate cu victime, pe fondul vitezei, neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau al consumului de băuturi alcoolice au fost produse 10513 accidente soldate cu 805 persoane decedate, 4000 persoane rănite grav, 10.125 persoane rănite uşor. Spre deosebire de anii 2003, 2004, 2005, în perioada 2007 - 2009 numărul accidentelor a crescut vertiginos, numărul victimelor ajungând în 2008 la 3065 de morţi. Pentru perioada 2010 -2012 deşi numărul evenimentelor rutiere a scăzut sensibil, numărul victimelor a rămas foarte ridicat, situându-se în jurul cifrei de 2300. Ca motive care au determinat accidentele rutiere, folosindu-se statisticile Ministerului Afacerilor Interne observăm că principala cauză o reprezintă neadaptarea vitezei la condiţiile meteo-rutiere, urmată îndeaproape de viteza excesivă şi neacordarea priorităţii de trecere pietonilor. Începând cu 2005 până în prezent, bărbaţii, în raport cu femeile au generat cele mai multe accidente, raportul fiind undeva de cinci la unu. Astfel, pentru anul 2012 distribuţia vinovăţiei în accidente grave de circulaţie se prezintă astfel: 7706 accidente generate de bărbaţi şi 1660 accidente generate de femei. În ceea ce priveşte numărul de victime pe segmentul de vârstă, observăm că segmentul de vârstă cel mai predispus decesului într-un accident de circulaţie este de 21-30 de ani, urmat îndeaproape de segmentul de vârstă 31-40 de ani. Astfel, într-o statistică făcută pe perioada 2003-2012 pentru segmentul de vârstă 21-30 de ani, s-a înregistrat un număr de 4312 morţi ca urmare a accidentelor rutiere. Evident că statul român trebuie să reacţioneze cu privire la aceste statistici îngrijorătoare, punându-se problema chiar de lipsa siguranţei cetăţeanului român, în lipsa protecţiei acestuia printr-o legislaţie relevantă. Deşi noul proiect de Cod rutier este perfectibil, ideea este că în domeniu se cerea imperativ o modificare de optică în ceea ce priveşte severitatea sancţiunilor, atât timp cât activitatea de prevenţie, mult îmbunătăţită în ultimii ani, nu a adus la o scădere importantă a numărului de evenimente rutiere care au generat victime. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat de Iaşi, Colegiul nr. 10, Sorin Iacoban.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, am să dau citire listei cu parlamentarii din Camera Deputaţilor care au depus declaraţii politice în scris. Am să încep cu cei din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, şi anume: Ionel Arsene, Florin Pâslaru, Camelia Khraibani, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Tamara Ciofu, Cătălina Ştefănescu, Vlad Cosma, Andrei Dolineaschi, Manuela Mitrea, Daniel Bărbulescu, Violeta Tudorie, Ion Călin, Iuliu Nosa, Florin Buicu, Alin Petrache, Nicolae Vasilescu, Gheorghe Ciobanu, Ioan Munteanu, Ion Eparu, Marian Enache, Dan Tudorache, Aurelia Cristea, Natalia Intotero, Rodica Nassar, Mihai Weber, Ileana Dumitrache, Gabriela Podaşcă, Bogdan Diaconu, Ion Mocioalcă, Ion Melinte, Florin Iordache. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus declaraţii politice în scris următorii parlamentari: Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Titi Holban, Erland Cocei, Grigore Crăciunescu, Raluca Surdu, Raluca Ispir, Petru Thuma Hubert, Gigel Ştirbu, Dorinel Ursărescu, Florin Alexe, Daniel Iane, Costel Alexe, Dan Tocuţ, Marin Anton, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Carmen Hărău, Mircea Roşca. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Ion Diniţă, Constantin Avram şi Liviu-Bogdan Ciucă. Din partea Grupului parlamentar al PP-DD doamna deputat Maria Dragomir, Ioana Dumitru, Miron Smarandache şi doamna deputat Liliana Mincă. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Florin Secară, Ioan Balan, Mircea Man, Claudia Boghicevici, Iulian Vladu, Florin Gheorghe, Liviu Laza- Matiuţa, Raluca Turcan, Ioan Oltean şi Dan-Cristian Popescu. Iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: domnul Ovidiu Ioan Dumitru, Aurelian Mihai. Cu acestea declar şedinţa dedicată declaraţiilor politice închisă.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Adrian Gurzău: Cine şi-a adus aminte de faptul că Victor-Viorel Ponta este un plagiator şi un mincinos fără pereche înainte de a vota Uniunea Social-Liberală cu o majoritate de 70%? Cred că toţi votanţii, oricât de minim informaţi, nu au uitat niciun moment asta. Nici cei care au votat majoritatea de 70%, nici cei care nu s-au mai prezentat la vot, dezamăgiţi fiind de prestaţia clasei politice din ultimii 23 de ani şi nici ceilalţi. Nu am întâlnit pe nimeni, nici în cele mai antiPDL-iste cercuri, care să nu fi ştiut despre ce este vorba astă iarnă. Nu hoţia şi minciunile lui Victor-Viorel Ponta au fost uitate, nici jafurile şi escrocheriile lui Năstase, nici crimele lui Ion Iliescu, nici devalizările grupului infracţional organizat care acum se joacă de-a guvernarea, ci semnificaţia acestor fapte. Noi, ca societate, am uitat, am fost învăţaţi să uităm, şi ne-a convenit acest lucru, ororile războiului, foametea care a urmat, ocupaţia sovieto-comunistă, ororile gulagului socialist: salamul cu soia, tacâmurile, adidaşii de porc, cartela netransmisibilă la pâine, raţiile, apa caldă pe puncte, frigul din casă, gura închisă de spaima Securităţii ş.a.m.d. Am uitat distrugerile făcute de cele două ideologii de stânga: nazismul şi marxismul. Care au promis Raiul pe pământ şi apoi l-au umplut de lagăre, de gropi comune şi colonii de reeducare. Am uitat că populismul nu înlocuieşte bunul simţ, gargara nu înlocuieşte munca, adevărul nu poate fi înlocuit de pumnul de cuvinte azvârlit de la înălţimea tribunelor, decât dacă vrem să plătim preţul viitoarei sclavii - sclavia celor care muncesc pentru a fi jumuliţi în cleştele dintre vorbele aruncate în vânt ale politicienilor şi votul cerşit asistaţilor social. Valoarea e adusă de muncă, bugetul se creează cu muncă, nu din vorbe, nu din pix. Aceste amnezii i-au adus la putere pe mincinoşi, pe hoţi pe trădători. De la educaţie a pornit totul. Am fost învăţaţi să ne urâm profesorii care ne puneau cu burta pe carte în favoarea leneşilor care vorbeau frumos şi închideau ochii - erau populişti, deveneau populari, erau "de-ai noştri". România, fii trează! De abia atunci când vom recupera ca societate amintirea muncii, a meritelor, a disciplinei, a legii aplicate, nu comentate, abia atunci vor dispărea din spaţiul public hoţii şi mincinoşii, trădătorii intereselor României.
			Domnul Adrian Gurzău: "Pe banii altora, orice socialist se simte mare finanţist" După ce-i deconectezi de la banul public, socialiştii rămân ceea ce au fost de la bun început: nişte paraziţi ai celor care muncesc. După alegeri, toate instituţiile de stat s-au primenit "politic" cu oamenii de partid. Nu se face nimic cu economia gri sau neagră, iar acestea alimentează corupţia la toate nivelurile. Statul are nevoie de bani la buget, de aceea, în lipsa unor mecanisme economice şi investiţionale sănătoase, impozitele sunt "fără număr" pentru contribuabil. Statul român este un stat asistenţial. Este simplu să transformi proprietatea privată în bun obştesc. Când nu investeşti decât vorbe, nu şi sudoarea frunţii, nu-ţi pasă de ceea ce a muncit altcineva, ci numai de cum să profiţi. Atâta ştiu co-preşedinţii Uniunii Social-Liberale, Victor Ponta şi Crin Antonescu: să investească un noian de vorbe în prezentul şi viitorul României, nimic mai mult. Noţiunea de muncă, alta decât cea cu gura, este un concept care-i depăşeşte. Adevărul are obiceiul de-a ieşi la suprafaţă ca şi untdelemnul - asta uită tele-premierul Victor Ponta, numai că la el a minţi este un mod de a fi, a doua sa natură. Parafrazându-l pe Ronald Reagan care zicea că: "Socialismul ar funcţiona numai în două locuri: în Rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja", minciunile grupului infracţional organizat care se joacă de-a guvernarea României de 17 luni funcţionează doar în a transforma ţara într-un iad social şi economic pe termen lung. Nu v-aţi săturat de minciunile lor? v-am prezentat scrisoarea pe care guvernul de mincinoşi a trimis-o Fondului Monetar Internaţional. Din scrisoare rezultau o serie de angajamente privind majorări împovărătoare şi stupide de taxe pe care acest guvern periculos de inutil şi le lua faţă de organismele internaţionale. urmare a reacţiei critice a mediului de afaceri şi societăţii, premierul plagiator şi mitoman a venit în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului să prezinte "principalele elemente ale noului acord cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială". Surpriză! Potrivit primului-ministru, proiectul final de scrisoare de intenţie, trimis la Fondul Monetar Internaţional pe 12 septembrie, nu vine cu nicio obligaţie sau intenţie de creştere a fiscalităţii... Mai mult, se menţine cota unică de 16%, iar acordul nu prevede nicio obligaţie de a impozita persoanele fizice autorizate sau drepturile de autor. Cică aceasta ar fi o cerinţă mai veche a partenerilor internaţionali. Deci, "agenturili", identificate de către Victor Ponta drept "parteneri internaţionali", în nemernicia lor, cer ca românii să fie jupuiţi de vii prin taxe şi impozite, să-şi poată plăti Uniunea Social- Liberală obligaţiile faţă de clientela politică. Victor Ponta ar dori să fie altcineva, să facă să curgă lapte şi miere în ţară, aşa cum s-a promis iresponsabil în campania electorală, dar "agenturili" nu îl lasă. Plus că "nicio obligaţie" nu înseamnă "nicio intenţie". Ponta minte după cum respiră: când începe să arunce vina pe alţii, hotărârea şi determinarea sa de a face rău, de a distruge, este luată. Este suficient să urmăriţi modul în care a acţionat în toate cele 17 luni de când a preluat România ca pe propria sa moşie.
			Domnul Adrian-Alin Petrache: "Hochei pe gheaţă... fără gheaţă" Caracterizat ca fiind o combinaţie între eleganţă, spirit de echipă, agresivitate şi rapiditate, hocheiul pe gheaţă este unul dintre cele mai iubite sporturi de iarnă. În trecut, acest sport ne-a reprezentat cu mândrie şi onoare la campionate mondiale şi olimpiade, hocheiştii români având forţa şi determinarea necesare pentru a lupta de la egal la egal cu echipe cu tradiţie. Personalităţi precum Tureanu, Axente, Pisaru, Gheorghiu, Hălăucă sau Gall au fost doar câteva dintre numele care au făcut istorie în acest sport. Pe plan internaţional, echipa de hochei pe gheaţă a României a obţinut în 1977 cea mai mare performanţă, calificarea în grupa A a Campionatului mondial şi o victorie răsunătoare în faţa formaţiei similare a Statelor Unite ale Americii. Din nefericire, după 1990, lipsa investiţiilor în dezvoltarea hocheiului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lipsa unităţii celor care au activat în domeniu, au acaparat sportul cu pucul şi crosa din ţara noastră, performanţa devenind un soi de Fata Morgana. În ceea ce priveşte situaţia actuală, în hochei "abia dacă mai există gheaţă pe patinoar". De valoare sau perspective nici nu mai poate fi vorba. E dramatic ce se întâmplă în acest sport, care, în urmă cu ceva timp, aducea în tribune mii de iubitori ai sporturilor de iarnă. Unul din impedimentele majore care au stat la baza imposibilităţii menţinerii în ierarhia mondială este faptul că au dispărut centre importante de formare a sportivilor, precum Gheorgheni, Rădăuţi, Galaţi, Odorhei şi, nu în ultimul rând, Bucureşti. Îngrijorător este şi faptul că au dispărut grupele de copii şi că nu mai vine nimeni din urmă, întrucât este nevoie de circa 10 ani pentru ca o generaţie să înceapă să performeze. Bucureştiul zilelor noastre are o caracteristică unică în Europa. Peste 500 de hocheişti şi patinatori au rămas de câteva luni bune fără "obiectul muncii", fără un patinoar funcţional, în condiţiile în care, din primăvara acestui an, la "Mihai Flamaropol", unicul patinoar sportiv din capitală, s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică şi apă potabilă. Astfel, antrenamentele specifice pe gheaţă au fost înlocuite cu alergări prin parcuri sau cu pregătire la sala de forţă. În aceste condiţii, una dintre echipele reprezentative ale României, Steaua Bucureşti, este relocată temporar la Târgu Mureş. Alte echipe cu performanţe notabile în trecut s-au desfiinţat: Rapid în anul 2000 şi Dinamo în 2006. Între timp, în România s-au construit patinoare acolo unde nu erau echipe: Braşov, Cârţa sau Târgu Mureş. Este de neconceput faptul că într-o capitală europeană cu peste două milioane de locuitori nu există nici măcar un patinoar de performanţă. În concluzie, transmit un mesaj către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi către Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care trag un semnal de alarmă asupra situaţiei în care se află hocheiul românesc, în general, şi cel din Bucureşti, în special, şi rog să se analizeze posibilitatea construirii unui patinoar performant în Bucureşti.
			Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu: "Noul acord cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană" Deciziile importante pentru întreaga ţară, nu doar pentru Guvern, trebuie să fie luate după informarea sau, eventual, chiar cu aprobarea Parlamentului. Aşa s-a întâmplat cu prezentarea plenului Parlamentului a implicaţiilor unui eventual nou acord între Guvernul României şi Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În baza deciziilor adoptate de Guvern şi ratificate de către Parlament, s-au reîntregit salariile bugetarilor în anul 2012, printr-o creştere cu 15%, s-a returnat contribuţia la sănătate reţinută pensionarilor cu pensiile peste 740 de lei, în limita suportată de către buget, salariul minim a fost crescut de la 700 la 800 de lei, venitul minim garantat cu 8,4% în iulie 2013, alocaţia pentru susţinerea familiei în medie cu 30% de la 1 iulie 2013. Am reuşit, printr-un efort comun Guvern-Parlament, să ieşim, în cadrul anului 2012, din procedura de deficit excesiv şi am redus deficitul calculat pe sistemul european ESA - Sistemul European de Contabilitate -, am redus acest deficit de la 5,7 la 2,9, urmând să avem în continuare o reducere pentru ca România să nu depindă atât de mult ca până acum de împrumuturi. Acesta ar fi al treilea acord consecutiv încheiat cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Dacă în cadrul primului acord România a utilizat un împrumut de 20 de miliarde de la instituţiile financiare internaţionale, al doilea acord a fost cu adevărat preventiv, în sensul în care România nu s-a mai împrumutat cu niciun euro sau dolar, iar al treilea acord propus are o valoare mai mică, patru miliarde de euro, jumătate de la Comisia Europeană, jumătate de la Fondul Monetar Internaţional, o sumă care nu va fi folosită de către România decât în cazul cu totul şi cu totul excepţional al unor grave crize pe plan internaţional. În scrisoarea de intenţie transmisă de Guvern către instituţiile financiare internaţionale nu sunt specificate noi taxe şi impozite, sau măriri ale celor existente, cu excepţia măsurilor anunţate deja de reprezentanţii Guvernului, şi luate pentru a compensa reducerea TVA la pâine şi eliminarea CAS de la pensii. Aceste măsuri sunt creşterea accizelor la alcool şi produse de lux şi introducerea plăţii CAS de 5% pentru veniturile din chirii obţinute de persoanele fizice, în limita a cinci salarii medii pe lună. Acordul nu conţine nicio prevedere legată de impozitarea persoanelor fizice autorizate sau drepturilor de autor, acestea fiind cerinţe mai vechi ale reprezentanţilor FMI. România şi-a încheiat cu bine precedentele două acorduri, iar acum acest nou acord va fi ca un certificat de bonitate al finanţelor româneşti. Deja ne împrumutăm de pe pieţele externe cu dobânzi foarte mici, de până în 5%, iar acest nou acord va fi pentru investitorii străini un semn de predictibilitate şi stabilitate macroeconomică a României. În noul acord nu va mai exista obligaţia efectuării unor privatizări majoritare, aşa cum s-a întâmplat cu acordurile precedente. Vor fi însă listări la bursă a unor pachete minoritare de acţiuni la companiile energetice, de 10-15%, ceea ce va permite intrarea capitalului privat în aceste companii şi astfel va fi asigurat un management mai eficient. Trebuie remarcat faptul că este primul acord pe care România îl va încheia cu instituţiile financiare internaţionale şi care nu conţine măsuri de austeritate. După criza din 2009, România se află într-o perioadă - constatată de către partenerii noştri internaţionali - de însănătoşire fiscal-bugetară şi peste doi ani speram să putem spune cu adevărat că România nu mai are nevoie de niciun fel de acord cu instituţii internaţionale. În mod sigur, semnalul dat de faptul că România şi-a menţinut şi a finalizat cu bine acordurile precedente şi este acoperită de un nou acord cu Comisia Europeană şi instituţiile internaţionale este un mesaj de stabilitate şi de predictibilitate, de natură să acorde siguranţa de care fiecare investitor sau fiecare bancă privată care împrumută România şi firmele private din România are foarte mare nevoie. De asemenea, în baza acestui nou acord, cofinanţarea naţională pentru fondurile europene va beneficia din nou de schema numită top-up, şi anume o scădere de la 15 la 5%. În acest fel, la rata actuală de absorbţie, top-up-ul reprezintă o economie anuală de peste un miliard de lei. Subliniez faptul că toate deciziile importante ale Guvernului trebuie să fie prezentate şi ratificate de către Parlamentul României, aşa cum a fost cazul acestui nou acord cu instituţiile financiare internaţionale.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Despre viaţă şi cum să o păstrăm mai bine!" Recent, au fost aduse în discuţie modificările Codului rutier care vizează punctual aspectele cele mai importante rezultate în urma analizelor făcute la nivelul Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, s-a luat în considerare faptul că, în marea lor majoritate, cauzele producerii accidentelor rutiere sunt imputabile în primul rând conducătorilor auto şi constau în viteză excesivă, oboseală, consum de alcool, neatenţie, neacordarea priorităţii în trafic, coroborate cu o necunoaştere a reglementărilor în domeniul circulaţiei pe drumurile publice. Potrivit statisticilor Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2012, din totalul de 26.927 accidente rutiere soldate cu victime pe fondul vitezei, neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau consumului de băuturi alcoolice au fost produse 10.513 accidente (39,04%) soldate cu 805 persoane decedate (39,46%), 3.994 persoane rănite grav (54,48%) şi 10.125 persoane rănite uşor (39,94%). În momentul în care există nenumărate accidente, trebuie să devină o chestiune de siguranţă a cetăţeanului român să fie protejat printr-o legislaţie relevantă. După cum am constatat cu toţii, accidentele rutiere au loc tot mai frecvent şi, din păcate, cu consecinţe dramatice. Zilnic citim despre accidentele grave în care mor sau sunt răniţi oameni, însă, în spatele cifrelor statistice ale Poliţiei Rutiere, fiecare accident grav înseamnă o tragedie - tineri morţi sau care rămân cu sechele pe viaţă, familii distruse, părinţi îndureraţi. Prea mulţi conducători auto încalcă legea, considerând fie că amenzile sunt simbolice, fie că pot scăpa de ele fără să le plătească. Toate aceste lucruri fără să vorbim şi de faptul că se naşte o întreagă industrie atunci când vine vorba de despăgubirile acordate victimelor accidentelor de circulaţie sau rudelor acestora. Media europeană a despăgubirilor plătite familiilor victimelor accidentelor rutiere nu depăşeşte 15.000 de euro, dar în România au existat şi cazuri în care judecătorii au acordat compensaţii de 1.000.000 de euro. Cum ajung magistraţii la asemenea decizii? Câţi bani ajung cu adevărat la familii? Astfel, în condiţiile în care media despăgubirilor morale acordate de judecători în România este de 20.000 de euro, există situaţii în care acestea depăşesc chiar şi un milion de euro. Potrivit legii, limita superioară a sumei care se poate plăti în domeniu a ajuns anul acesta la 5 milioane de euro. Concomitent, pe această piaţă a obţinerii de despăgubiri de la firmele de asigurare au apărut tot mai multe cabinete de avocatură care s-au specializat pe astfel de cazuri. S-a ajuns ca, în prezent, avocaţii să ducă o adevărată vânătoare de victime ale evenimentelor rutiere cu scopul de a obţine despăgubiri cât mai mari de la firmele de asigurare. În consecinţă, vă propun să punem toţi umărul la toate modificările care sunt menite să ne protejeze de semenii noştri care se urcă la volan oameni şi coboară monştrii. Atâta vreme cât trebuie să creăm o legislaţie pentru apărarea oamenilor de alţi oameni, haideţi să nu ne mai lamentăm că măsurile sunt drastice, pentru că noi toţi, şi unii, şi alţii circulăm pe aceleaşi drumuri.
			Doamna Camelia Khraibani: Tema declaraţiei: "Denaturarea unui principiu al solidarităţii sociale" În economia de piaţă, cu instabilitatea locului de muncă, s-au impus o serie de politici care au generat o realitate socio-economică necesară şi clară astăzi ca lumina zilei. Mă refer la salariul compensatoriu ca măsură de protecţie socială menită să susţină un angajat în perioada imediat următoare concedierii. Prin acesta, unui muncitor proaspăt disponibilizat, prin solidaritate socială, i se pot asigura, pentru o perioadă limitată, resursele necesare supravieţuirii. Este de înţeles că într-o societate modernă nu poţi lăsa familiile precare economic în voia sorţii. Aici intră în scenă funcţia solidarităţii umane promovate sistematic şi uneori în condiţii dramatice de mişcarea şi de organizaţiile sindicale şi adoptată politic de partidele social-democrate şi creştin-democrate. Mi-am pus problema lămuririi naturii salariilor compensatorii în săptămânile din urmă, când au apărut discuţiile, oarecum scandaloase, despre impozitarea unor salarii compensatorii cu 85%. Evident că, în acest caz, vorbim de o altă realitate a salariilor compensatorii, că acestea nu mai înseamnă ceea ce-ar trebui să fie instituţia salariilor compensatorii. Aici avem de-a face mai degrabă cu un delir pe bani publici. În ultimii 23 de ani postcomunişti, printr-o serie de anomalii legislative, funcţia unui ajutor social a fost malformată şi s-a ajuns la salarii ale bogăţiei. Să primeşti un venit lunar de mii de euro, zeci de mii, în unele situaţii, să beneficiezi de contribuţii sociale şi, în final, de pensii de sute de mii de lei şi să ai tupeul ca statul să-ţi ofere salarii compensatorii ce depăşesc cuantumul veniturilor unor simpli cetăţeni pe durata mai multor vieţi, aceasta nu se numeşte în niciun chip şi nu se poate reduce doar la impozitarea obrazului gros. E mai simplu: se numeşte jaf la drumul mare!Prin inginerii la limita legii şi a bunului simţ, comisari de la Supravegherea Asigurărilor şi de la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor primi de la statul român inclusiv salarii compensatorii de 800 de mii de euro. Presa ne-a dat şi un nume al unui domn de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Situaţie care seamănă mai bine cu punerea unui lup la supravegherea unei stâne de oi. Mai ales că tot în această perioadă s-au publicat cazuri de firme de asigurări care nu plătesc daune, pentru că, din felul în care administrau poliţele de asigurare, nici nu le trecea prin gând să răspundă de această obligaţie elementară. Dar aceasta este o altă problemă. Revenind la tema de bază, nu-mi iese din cap ce fel de potecţie socială este aceea a salariilor compensatorii de sute de mii de euro. Nu pentru astfel de măsuri s-au dus lupte sindicale de secole şi s-au făcut sacrificii de vieţi umane! Din momentul în care s-a decis impozitarea acestor privilegii cu 85%, pentru că ajutoare sociale nu le putem spune, atunci măsura trebuie aplicată întocmai. Dar, personal cred că noi trebuie să facem ceva mai mult. Este mai simplu şi mai drept să tăiem din rădăcină privilegiile acestei aristocraţii financiare, să nu mai legitimăm o imensă nedreptate socială, mai ales în contextul în care nu avem bani suficienţi pentru a plăti adevăratele ajutoare sociale. De aceea propun comisiilor noastre de specialitate, celei de finanţe şi celei de muncă, să analizeze aceste privilegii obţinute din bani proveniţi din exploatarea acelor monopoluri încredinţate de statul nostru unor autorităţi, precum cea de supraveghere fiscală, dar şi multor altora şi să propună Parlamentului soluţii onorabile, nu oneroase. Se ştie bine că toate celelalte categorii de bugetari, medici, profesori, simpli funcţionari, au fost aspru pedepsite pecuniar (25% austeritate pentru proşti impusă de nişte aventurieri politici) şi nimeni nu a mai câştigat în instanţă nimic sau dacă au câştigat în instanţă, banii vor veni în tranşe în viitorii 6-7 ani. Da! Suntem pentru protecţie socială, nu pentru privilegii sociale din bani publici. Iar acest lucru îl doresc reflectat în legislaţia noastră.
			Doamna Camelia Khraibani: Tema declaraţiei politice: "Politica sanitară între Ministerul Sănătăţii şi casele de sănătate" De administrarea sănătăţii românilor se ocupă prea multe moaşe. În acest fel, cei care au nevoie de servicii medicale rămân netrataţi cum trebuie. Pe de o parte, este Ministerul Sănătăţii, cu structurile sale de specialitate şi cu direcţiile judeţene, teritoriale, pe de altă parte, sunt cele două case centrale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu ale sale structuri funcţionale şi casele judeţene, precum şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecatoreşti cu structurile sale funcţionale şi cu oficiile de asigurări de sănătate de la nivelul unor oraşe şi municipii. La toate acestea se adaugă, evident, administraţia fiecărei unităţi medicale. Se înţelege de la sine că toată această suprastructură de administrare şi conducere consumă o parte importantă din resursele destinate sănătăţii. Dar nu aş face o problemă din aceasta, deşi recunosc că ea trebuie ţinută sub o atentă analiză şi control. Adevărata problemă este aceea că, deşi fiecare formă de administrare îşi are un rol definit prin legi şi regulamente proprii, subordonarea şi colaborarea în beneficiul serviciilor de calitate pentru pacienţi sunt în mare suferinţă. Eu ridic această problemă, deoarece doresc să mă raliez la două propuneri ale reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii şi pe care le doresc a fi aplicate cat mai urgent. În primul rând, susţin punctul de vedere al domnului doctor Raed Arafat, subsecretar de stat, atunci când spune că: "Este extrem de dificil pentru Ministerul Sănătăţii, instituţia care face politica sanitară, să nu aibă mijlocul prin care să implementeze această politică, care este la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Există o gândire asupra sistemului de finanţare în sănătate (în Programul de Guvernare). Este posibil să apară schimbări. Există extreme, există metode de mijloc. Cert este că este extrem de dificil pentru cel care face politica sanitară să nu aibă mijlocul prin care să implementeze politica sanitară", comentând schimbările de viziune asupra sistemului de sănătate care s-au exprimat în ultimul an şi jumătate. Cea de-a doua propunere aparţine domnului ministru Nicolăescu. Dumnealui este un susţinător al simplificării sistemului stufos care administrează sănătatea. A întâmpinat mari presiuni atunci cand a propus desfiinţarea caselor judeţene de sănătate sau transferul acestora la nivelul regiunilor. Eu sunt de acord că se impune o nouă ordine în administrarea sănătăţii în Romania. Dar, în locul unor propuneri izolate, care pot fi bune în sine, aş prefera o abordare a întregului dispozitiv de administrare a sănătăţii, a cheltuirii banilor din asigurările de sănătate şi a celor de la bugetul statului pentru acest sector, pentru ca, pe de o parte, să simplificăm şi mai mult sistemul birocratic şi, pe de ală parte, ceea ce rămane să poată fi viabil, să colaboreze mai bine şi să fie mai eficient în a susţine un nivel calitativ mai înalt al serviciilor medicale. Prin urmare, acele schimbări de viziune de care vorbea domnul Arafat şi simplificările birocratice de care ne aminteşte domnul ministru Nicolăescu ar trebui articulate într-o strategie pe care s-o propunem dezbaterii publice şi s-o operaţionalizăm prin legi adoptate de Parlament şi hotărari ale Guvernului.
			Domnul Ion Călin: "O zi de linişte într-un an" pe data de 21 septembrie este sărbătorită ca în fiecare an Ziua Internaţională a Păcii. Această zi este dedicată păcii şi în special absenţei războiului, a violenţei sau pentru încetarea temporară a focului într-o zonă de conflict pentru a permite accesul ajutorului umanitar. La 7 septembrie 2001, Adunarea Generală a ONU a decis ca, din anul 2002, Ziua Internaţională a Păcii să fie sărbătorită în fiecare an pe data de 21 septembrie, iar acest lucru a fost adus la cunoştinţa tuturor militanţilor pentru pace (Rezoluţia 55/282). Rezoluţia "invită toate statele membre, ONU şi organizaţiilor nonguvernamentale să comemoreze, într-o manieră acceptabilă, Ziua internaţională a păcii, prin participarea la educaţie şi conştientizarea pentru instaurarea unei încetări globale a focului." Cel mai obişnuit mod de a marca această zi este un moment de reculegere şi reflectare asupra înţelesului păcii şi angajamentul oamenilor de a o realiza în comunităţile în care trăiesc. Ziua de 21 septembrie a ajuns să poarte şi numele de Ziua Internaţională de Rugăciune pentru Pace, prin hotărârea luată de Consiliul Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva. Această zi este marcată şi la sediul ONU din New York prin sunetul Clopotului Păcii. Clopotul este turnat din monede donate de copii de pe toate continentele, cu excepţia Africii şi a fost un cadou de la Asociaţia Naţiunilor Unite din Japonia, ca "un memento al costului uman în război". Pe inscripţia de pe o parte a clopotului se poate citi "Trăiască pacea absolută în lume". Ziua Internaţională a Păcii a fost înfiinţată pentru a promova pacea în lume şi în casele noastre, pentru a pune capăt violenţei din comunităţile în care trăim şi din şcoli. Această zi se adresează fiecărui om de pe Pământ, din toate sectoarele societăţii - autorităţi, instituţii internaţionale precum Naţiunile Unite, organizaţii regionale, organizaţii neguvernamentale nonprofit şi cetăţenilor. Din 2005, Ziua Internaţională a Păcii capătă o nouă însemnătate - devine o zi în care încetează conflictele armate, focurile şi violenţa timp de 24 de ore. Ce se poate face în aceste 24 de ore: pot fi trimise provizii de alimente şi medicamente victimelor şi refugiaţilor din zonele de conflict în care, în mod normal, avioanele nu pot ajunge; milioane de copii din zonele de conflict pot fi vaccinaţi; pot fi mutate victimele de război şi refugiaţii, sunt, de fapt, 24 de ore în care peste 100 de milioane de oameni din peste 100 de ţări militează pentru acelaşi lucru şi este o zi din 365 pentru un început bun. Totuşi, avem nevoie să sărbătorim pacea din interiorul nostru... Să lăsăm să răsune clopotul păcii în inimile noastre în fiecare secundă de acum încolo... Pacea interioară este primul pas către pacea mondială. chiar dacă, la nivel global, cheltuielile militare au scăzut în anul 2012, pentru prima dată în peste un deceniu, aceasta se datorează politicii de austeritate impuse atât de SUA, cât şi de ţările din Europa şi nu stingerii mai multor conflicte pe glob. De fapt, în fiecare an, în jurul lumii, vechile conflicte se înrăutăţesc, altele noi ies la iveală şi, ocazional, anumite situaţii se îmbunătăţesc. O listă a conflictelor fiind destul de arbitrară: unii se concentrează asupra unor zone, alţii le ignoră complet. Şi mai complicat este să anticipezi ceea ce se va întâmpla, ce va declanşa conflictele şi cât de rele vor fi situaţiile în care se va afla lumea. în această perioadă când spectrul unui atacasupraSirieieste mai aproape ca oricând, când pe glob sunt numeroase puncte de conflict, iar marile puteri şi naţiunile Unite încearcă să stabilească o punte de legăturile între părţile aflate în conflict, cred că este momentul să înţelegem că ceea ce susţinea Lao Tse este mai evident ca oricând: "Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, oraşele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. Pentru a fi pace în oraşe, vecinii trebuie să se înţeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găseşti în propria inimă." Poate că ar trebui ca în aceste condiţii de încrâncenare să înţelegem că "Pacea nu este absenţa războiului. Este o virtute, o dispoziţie spre bunăvoinţă, încredere, dreptate."(Baruch Spinoza )
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Stabilitatea politică e garanţia unei evoluţii sociale şi economice pozitive a României" România se află în acest moment pe un drum pozitiv, din toate punctele de vedere. Avansul economic de 1,8% pe primul semestru din 2013 comparativ cu 2012 ne plasează pe podium când vine vorba de creştere la nivelul întregii Uniuni Europene. Salariile bugetarilor şi pensiile au crescut. Asta a atras după sine creşteri de venituri şi în sectorul privat. Se alocă ajutoare sociale mai mari celor aflaţi în nevoie. Au apărut 105.000 de noi locuri de muncă în ultimul an, iar TVA-ul redus a ieftinit pâinea cu 10% - 20% şi plasează România în postura de a avea, pentru prima dată după 1989, o inflaţie mai mică de 3%. Absorbţia fondurilor europene s-a accelerat: în doar 8 luni am ajuns de la 7% la 21% şi există perspective ca acest trend să se păstreze. Agricultorii îşi primesc subvenţiile în avans, iar profiturile înregistrate de cei care au ales să muncească pământul sunt din ce în ce mai mari. Deficitul bugetar este păstrat sub control, iar încasările bugetare au crescut cu 5,2%. Am finalizat cu bine un acord dificil cu Fondul Monetar Internaţional şi suntem una dintre ţările europene macrostabilizate. Toată această înşiruire de elemente pozitive este rezultatul direct al eficienţei Guvernului Ponta şi al majorităţii parlamentare a USL. Împreună, PSD, PNL şi PC, am reuşit să repunem trenul numit România pe şine. După ani de zile de disperare generată de măsurile de austeritate necugetate ale PDL, românii privesc cu optimism viitorul. E o reuşită mai mare decât ne putem noi imagina în acest moment. Şi am ajuns aici ca un pol politic mare şi puternic, care s-a format în jurul unor valori şi principii. Argumentul pe care îl susţin este acela că nici PSD, nici PNL nu ar fi reuşit să realizeze toate aceste lucruri fără să aibă celălalt partid în parteneriat. Ne-am completat reciproc, am muncit împreună şi am dovedit că se poate. Iată de ce fac, prin această declaraţie politică, un apel la toate forţele componente ale USL şi la toţi parlamentarii acestui partid să pună umărul la unitatea proiectului nostru politic. Numai continuând împreună ne vom atinge ţintele. Dacă ne vom lăsa pradă orgoliilor şi luptelor interne nejustificate din perspectiva realităţilor actuale ale României, vom avea de pierdut - atât noi, cei din USL, cât mai ales românii. E de datoria noastră să ducem până la capăt un program de guvernare pe patru ani pe care ni l-am asumat în deplină cunoştinţă de cauză. Doar fiind solidari şi muncind cot la cot vom reuşi. Nu există strategii de supravieţuire personală şi cine are impresia că şubrezind USL are de câştigat, acela este un duşman deopotrivă al stângii şi al dreptei româneşti. Fac, deci, apel la colegii din PNL să se concentreze, în Parlament, aşa cum au făcut-o şi până acum, asupra actelor legislative de maximă importanţă pentru ţară şi să lase deoparte jocurile politice care ar putea genera noi momente de tensiune. De asemenea, îi asigur în continuare de tot sprijinul PSD pe miniştrii liberali care înţeleg că, în echipă cu premierul Victor Ponta, redau speranţa românilor că ziua de mâine va fi mai bună. Am încredere deplină că toţi liberalii conştientizează momentul important prin care trece România şi se vor comporta în consecinţă. Ultimul lucru de care avem nevoie este o criză politică de pe urma căreia va câştiga eternul Traian Băsescu şi un PDL încă nereformat, care n-a înţeles nici până acum răul pe care l-a făcut românilor prin amputările nejustificate de pensii, salarii şi alte prestaţii sociale. Dacă USL va rămâne puternic, 2013 ne va aduce un avans economic de cel puţin 2%, dacă nu chiar 2,5%. De asemenea, vom reuşi să creăm până în 2016 cele 1 milion de locuri de muncă promise românilor. Vom construi tot până atunci peste 1.000 de kilometri de autostradă, TVA-ul va reveni la nivelul de 19%, iar investiţiile străine în România vor reîncepe să crească la ritmuri comparabile cu perioada 2006-2008. Pentru asta e nevoie de solidaritate, încredere reciprocă şi respect în toate acţiunile politice şi de comunicare. Noi, cei din PSD, ne dorim sincer un tandem Victor Ponta - premier şi Crin Antonescu - preşedinte. Suntem încrezători că-l vom avea. Depinde însă şi de liberali să înţeleagă să strângă cu fermitate mâna întinsă.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Adoptarea de măsuri pentru creşterea participării pe piaţa muncii şi reducerea şomajului" În prezent multe state membre, printre care şi România, se confruntă cu nepotriviri din ce în ce mai grave între cererea şi oferta de forţă de muncă. Ratele şomajului sunt în creştere, profilându-se perspectiva unei lupte pe scară largă pentru talente, având în vedere că întreprinderile se vor confrunta cu situaţia unor posturi vacante greu de acoperit şi cu o penurie de personal cu calificările necesare, ca urmare a evoluţiei demografice. Rata redusă a participării anumitor grupuri-ţintă, care înregistrează rezultate mai slabe în cadrul statisticilor privind pieţele muncii, este o altă sursă de anxietate. Participarea insuficientă a tinerilor cu un nivel scăzut de calificare, a persoanelor cu vârsta de 55 de ani şi peste, a migranţilor, a persoanelor cu handicapuri care le afectează capacitatea de muncă, a persoanelor aflate în şomaj de lungă durată, a persoanelor sărace şi a altor grupuri dezavantajate, rămâne o problemă structurală gravă, chiar dacă este bine cunoscută. Se constată, în plus, o agravare a decalajului educaţional. În acelaşi timp, investiţiile în învăţarea pe tot parcursul vieţii continuă să indice un nivel insuficient al ambiţiilor în Europa. În acelaşi timp, pe măsură ce percepţia societăţii asupra rolului agenţiilor guvernamentale şi a serviciilor publice se modifică, multe servicii publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să ia decizii politice problematice în legătură cu finanţarea lor pe termen lung şi cu tipurile de activităţi desfăşurate. Deşi criza bancară a amplificat necesitatea de a reglementa piaţa, iar punerea în aplicare a politicilor rămâne o funcţie esenţială a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă, în mai multe ţări există o tendinţă în creştere de a sublinia importanţa responsabilităţilor autonome ale cetăţenilor şi întreprinderilor, uneori cu o posibilă reducere a necesităţii de intervenţie de către furnizorii de servicii finanţaţi public şi subliniind necesitatea de a utiliza în mod inteligent resursele publice. Consider că serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă li se cere să răspundă unor provocări prezente şi viitoare. Astfel, apreciez că pentru a reacţiona rapid la schimbarea circumstanţelor şi a combina intervenţiile pe termen scurt cu soluţiile durabile, este necesar să se dea dovadă de flexibilitate, de un mod de organizare suplu şi de creativitate. Serviciile publice de ocupare a forţei de muncă pot anticipa şi influenţa schimbările pieţei muncii prin schimbul de informaţii cu organismele de elaborare a politicilor şi printr-un comportament anticiclic. În ultimele decenii, în toate statele membre a câştigat teren convingerea că serviciile publice de ocupare a forţei de muncă ar trebui să joace un rol mai activ în ceea ce priveşte reducerea dependenţei de prestaţiile de şomaj. Pentru a răspunde la schimbările fundamentale prin care trec pieţele muncii şi societatea, se conturează treptat o nouă categorie de roluri care să ofere sprijin pe durata întregii cariere. În acelaşi timp, factorii de decizie politică sunt în căutarea unui echilibru nou şi corect între flexibilitate şi securitate - "flexisecuritatea" - pentru angajatori şi angajaţi. Ambele abordări pot fi considerate un răspuns la volatilitatea crescută a pieţei muncii şi la consecinţele asupra securităţii sociale. O serie de tendinţe au dus la dispariţia pieţei tradiţionale a muncii, caracterizată de lucrători de sex masculin care-şi întreţin familia, lucrând cu normă întreagă până la ieşirea la pensie, adesea pentru un singur angajator. Printre aceste tendinţe se numără trecerea de la producţia de masă la furnizarea unor servicii mai personalizate, intrarea femeilor pe piaţa muncii, erodarea pieţelor naţionale ale muncii etc. Ca urmare a acestor schimbări, relaţiile de muncă au devenit mult mai puţin stabile, cu diferite tranziţii realizate pe parcursul vieţii, atât pentru a intra sau a ieşi de pe piaţa muncii, cât şi pentru a-şi schimba cariera. Aceste pieţe tranziţionale ale muncii implică noi riscuri sociale, care tind să afecteze grupurile dezavantajate: o capacitate slabă de a realiza venituri din cauza nivelului scăzut de educaţie, instabilitatea veniturilor ca urmare a fluctuaţiilor cererii şi a tranziţiilor între locurile de muncă, pierderea totală a veniturilor din cauza şomajului involuntar, o capacitate limitată de a realiza venituri din cauza unor obligaţii sociale, precum îngrijirea copiilor sau a persoanelor în vârstă, o capacitate de a realiza venituri diminuată sau redusă la zero din cauza unui handicap, a unei boli cronice sau a îmbătrânirii. Consider că noua realitate a pieţei tranziţionale a forţei de muncă necesită noi răspunsuri politice, pentru a permite cetăţenilor să facă faţă unor tranziţii riscante şi să-şi îmbunătăţească viaţa profesională. De aceea, vă propun să ne concentrăm în perioada următoare asupra dezvoltării sistemului public de ocupare a forţei de muncă din mai multe perspective: în loc de a compensa în mod pasiv pierderile venitului şi de a proteja locurile de muncă, administraţiile publice ar trebui să investească activ în capitalul uman al persoanelor şi în mediile profesionale, pentru a ajuta oamenii să se protejeze ei înşişi; în loc de a consolida tranziţiile între locurile de muncă, administraţiile publice ar trebui să se concentreze asupra susţinerii carierelor profesionale oferind persoanelor perspective, precum şi un cuvânt de spus în ceea ce priveşte dezvoltarea lor; este nevoie de o trecere de la serviciile convenţionale la facilitarea, orientarea şi dirijarea sistemelor publice de ocupare a forţei de muncă. Aşadar, consider că prin introducerea acestor abordări în cadrul legislativ din ţara noastră va creşte transparenţa pieţei muncii, mobilitatea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi se vor remedia deficitele de pe pieţele muncii din cadrul comunităţilor locale.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Adio analize gratuite!" Nici măcar nu am trecut de jumătatea lunii şi ieşenii rămân fără analize gratuite. Fondurile alocate de casa de asigurări s-au epuizat, aşa că, începând cu 13 septembrie, toţi cei care vor să-şi facă aceste analize în policlinică vor trebui să scoată bani din buzunar sau să aştepte începutul unei noi luni. Toţi pacienţii sunt însă încântaţi că ministrul a venit la Iaşi pe banii noştri pentru a dezbate cu mânie proletaro-liberală problemele sistemului medical. Mult zgomot fără a oferi vreo soluţie... amin!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Nicio analiză medicală gratuită pentru preşcolari" Pentru a-şi putea înscrie copiii la grădiniţă părinţii vor trebui să scoată din buzunar cel puţin 100 de lei. DSP-urile avertizează părinţii că analizele de laborator necesare profilaxiei bolilor infecţioase în colectivităţi nu se mai pot efectua gratuit pentru preşcolari din cauza nealocării fondurilor necesare. Testele includ: exudatul faringian, examenul coprobacteriologic, precum şi cel coproparazitologic. Ele sunt cerute în fiecare an la înscrierea la grădiniţă, întrucât sunt considerate extrem de utile pentru prevenirea răspândirii bolilor infecţioase. Costurile acestor teste variază în laboratoarele private, dar în medie un exudat faringian costă 39 lei, un examen coproparazitologic, 16 lei, iar un examen coprobacteriologic, 45 lei. O familie cu doi - trei copii va fi nevoită să aloce doar pentru analizele medicale necesare începutului de an şcolar circa 10% din venit, şi asta în varianta în care ambii părinţi au un loc de muncă. Cei care nu pot scoate 200-300 lei din buzunar îşi vor duce copiii la grădiniţă fără analize, ceea ce va creşte riscul epidemiologic şi şansa de îmbolnăvire. Constatăm că oficialităţile preferă să fie "scumpe la tărâţe şi ieftine la făină", abandonând cu uşurinţă măsurile de prevenţie şi expunând copiii de grădiniţă la riscul unor epidemii de boli infecţioase cu risc letal ce vor fi tratate cel mai probabil în spital cu fonduri importante. celor interesaţi le precizăm că două salarii de director la NuclearElectrica sunt suficiente pentru testarea tuturor preşcolarilor din judeţele Vaslui sau Suceava. Totodată, părinţii se întreabă de ce mai plătesc asigurări de sănătate şi unde se mai respectă acea asistenţă medicală gratuită a copiilor. În prima zi din această sesiune parlamentară am interpelat ministerul sănătăţii cerându-i să aloce sumele necesare pentru siguranţa epidemiologică a copiilor noştri la început de an şcolar. Sper doar să nu fie prea târziu...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Reformă pe pâine" Reformele ministerului sănătăţii au ajuns şi la inspectoratele pentru situaţii de urgenţă. O maşină complet utilată tip C pe care s-au cheltuit zeci de mii de euro stă în garajul SMURD Bacău, în timp ce cei de la ambulanţă folosesc maşini ce au parcurs de 4-5 ori Ecuatorul. Şi nu e singura... Achiziţiile centralizate la nivel ministerial îşi arată efectele, iar dacă merg şi comisioanele toată lumea e mulţumită. Mai puţin pacienţii, care nu au cum să înţeleagă cum cineva dă banii pe ceva ce stă blocat într-un garaj şi se degradează, în timp ce analizele de triaj epidemiologic sau asistenţă stomatologică a copiilor au ajuns să coste câteva sute de lei pentru fiecare copil. Chiar nu ştiau că acolo nu există cine să lucreze pe un astfel de vehicul? Chiar trebuie să cumpere orice pentru propriul interes? Chiar nu puteau aloca aceste ambulanţe către bătrâna ambulanţă atât de oropsită sub ocupaţia străină de această ţară? În timp ce ministerul ne tot dă reformă pe pâine, românii mor şi unii dintre noi au auzit chiar că în acea fata morgana a sănătăţii, "pachetul de servicii medicale de bază", domnii de la minister vor să pună primul loc ajutorul de deces.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Indiferent de guvernare sănătatea a rămas Cenuşăreasa României" Suntem în stradă pentru că ne-am săturat. Ne-am săturat de un sistem subfinanţat, corupt şi slab calitativ, de posturile blocate şi de condiţiile inacceptabile de muncă, precum şi de faptul că, indiferent de guvernare, sănătatea rămâne doar Cenuşăreasa României. Ne-am săturat să fim veşnic acarii Păun ai incompentenţei guvernanţilor de a realiza un sistem sanitar normal pentru toţi românii. Vă ofer patru motive pentru a vota modificarea legislaţiei în domeniul sănătăţii: 1. un rezident câştigă doar cinci lei pe oră după şase ani de facultate, de zece ori mai puţin decât un coleg din occident şi după 3-7 ani de umilinţe cei mai mulţi aleg o altă ţară în care pot avea un trai decent. 2. suntem ţara cu cei mai puţini medici din UE (doar doi la mia de locuitori, la jumătate din media europeană), dar cea mai mare exportatoare de medici. 3. lipsa unei strategii în acest domeniu ne costă vieţi. Suprapunerea cu nivelul redus de trai duce la recorduri nedorite de morbiditate şi mortalitate legate de diverse patologii. Numărul mic de medici, absenţa unor anumite specialităţi în mai multe judeţe sau chiar absenţa medicilor în peste 100 de localităţi duce la temporizarea intervenţiilor, plimbarea pacienţilor între spitale sau chiar între marile centre medicale, supraaglomerarea serviciilor medicale, risc de complicaţii şi malpraxis. 3. lipsa unei strategii în acest domeniu ne costă mult mai mult decât dublarea salariilor rezidenţilor. Pierderile bugetare provocate de pregătirea celor 8000 de medicinişti care au ales străinătatea ajung la 64 de milioane de euro şi depăşesc cu mult sumele necesare dublării salariilor rezidenţilor. Proiectul de act normativ introduce o nouă opţiune pentru absolvenţii admişi la examenul de rezidenţiat: remuneraţia sub formă de bursă de studii acordată de ministerul educaţiei, precum şi prevederea plăţii integrale a muncii suplimentare desfăşurate în orele de gardă, în condiţiile în care aproape a devenit o regulă ca rezidenţii să fie folosiţi ca sclavii pe plantaţie de unităţile sanitare. Noua formă de salarizare va duce la dublarea salariilor rezidenţilor, condiţionată obligaţia de a lucra minimum cinci ani în ţară la o unitate sanitară publică din momentul obţinerii titlului de specialist. Cei care optează pentru această formă de rezidenţiat vor avea condiţii mai bune pe perioada studiilor, se vor putea pregăti mai bine şi vor rămâne în România. Statul va câştiga prin faptul că aceşti oameni vor asigura specialităţile deficitare în zone deficitare, vor plăti taxe şi impozite şi, nu în ultimul rând, se vor menţine în ţară banii cheltuiţi pe formarea profesională.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Şcoala fără şcoală" Guvernanţii schimbă fără jenă programele din campania electorală cu alte realităţi bugetare. După ce ne-au promis "acces liber şi egal la educaţie şi sănătate", după ce au semnat Pactul Naţional pentru Educaţie, după multiple afirmaţii în care susţineau acordarea de facilităţi şi burse pentru studenţi sau investiţii în învăţământ", duc educaţia şi legalitatea în derizoriu prin sumele alocate. Un lucru este cert: România condusă de partidul unic este ţara cu peste 150.000 de neştiutori de carte, cu un nedorit loc fruntaş printre ţările europene, ţară în care peste 40% din adolescenţii de 15 ani au dificultăţi în citirea unui text şi în care 40% din elevi au acasă mai puţin de 10 cărţi. Aflăm din când în când că avem copii geniali, copii superdotaţi care ajung la olimpiadele internaţionale şi câştigă medalii. Politicienii se vor împăuna şi azi şi îi vor folosi ca vehicul mediatic, dar din cauza deficienţelor din sistemul de învăţământ peste 90% din aceşti copii se pierd prin diluţie în mediocritatea care-i înconjoară sau sunt forţaţi să-şi părăsească ţara. Învăţământul românesc oferă exemple de excelenţă, atipice şi paradoxale. Examenele naţionale arată incompetenţa şi frauda, nu avem nici măcar o universitate în topurile europene şi mondiale şi ne putem "lăuda" cu un analfabetism funcţional de peste 50%. Rezultatele deosebite se datorează atât eforturilor proprii, cât şi celor ale părinţilor, care pot oferi mai mult decât ceea ce statul le oferă. În schimb, copiii dotaţi dar fără posibilităţi, uitaţi de guvernanţi prin cele mai sărace zone din Europa, nu au nicio şansă în actualul sistem de învăţământ. Policile inepte bazate pe obedienţă şi înregimentare partinică cultivă mediocritatea şi alungă din ţară elitele din multe domenii de activitate. Am vrut doar ca legea să fie respectată şi am propus alocarea în buget a cel puţin 6% din PIB, aşa cum e prevăzut în legea învăţământului. Am sperat că proiectul noii constituţii va include alocarea sumelor necesare pentru educaţie şi sănătate. Cei care în 2012 am mai crezut în Moş Crăciun vedem doar că ţara te vrea prost şi dependent de ajutorul statului, ca să rămâi captiv şi fără discernământ la vot.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Greaţa" De ce 30 şi nu 20 sau 5%? Sau niciun prag pentru referendum? De ce nu acelaşi lucru pentru parlamentare sau locale? De fapt, puterea constată că nu mai are de mult 70 % şi că e în permanentă scădere după ce adoptă una după alta măsurile PDL. Totodată, recunoaşte scârba românilor de a ieşi la vot şi a-i mai legitima pe cei care i-au minţit, iar singura soluţie a fost scăderea pragului de validare. Să nu uite însă că niciodată nu e pentru cine ce pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pledoarie în favoarea medicilor rezidenţi" Camera Deputaţilor dezbate cele două proiecte de lege, pe care le-am iniţiat încă de la începutul acestui mandat, privind majorarea salariilor rezidenţilor şi plata integrală a gărzilor acestora. Sper ca mâine cei care afirmă că susţin interesele acestora să fie în sală şi îi invit pe toţi rezidenţii care nu vor ceda presiunilor îndrumătorilor de rezidenţiat şi ale directorilor de spitale să vină alături de mine pentru susţinerea acestor proiecte ce le dau speranţe celor ce vor să muncească şi să-şi trateze pacienţii în România. A fi medic înseamnă nu doar de a trata pacienţi, ci şi a te implica în viaţa cetăţii pentru a avea o Românie sănătoasă. Datorită complicilor din conducerea sănătăţii, ce au tăcut pentru a-şi apăra propriile interese şi nu au făcut nimic deşi au avut puterea, am ajuns ca în 2013 să fim ţara cu cei mai puţini medici din UE (doar doi la mia de locuitori, la jumătate din media europeană), dar totodată şi ţara cea mai mare exportatoare de medici. Este umilitor ca după şase ani de facultate să fii plătit ca rezident cu doar cinci lei (1,38 euro) pe oră, de zece ori mai puţin decât un coleg din occident, şi după 3-7 ani de umilinţe cei mai mulţi aleg o altă ţară în care pot avea un trai decent. Pierderile bugetare provocate de pregătirea celor 8.000 de medicinişti care au ales străinătatea ajung la 64 de milioane de euro şi depăşesc cu mult sumele necesare dublării salariilor rezidenţilor. Proiectul de act normativ introduce o nouă opţiune pentru absolvenţii admişi la examenul de rezidenţiat: remuneraţia sub formă de bursă de studii acordată de ministerul educaţiei, precum şi prevederea plăţii integrale a muncii suplimentare desfăşurate în orele de gardă. Noua formă de salarizare va duce la dublarea salariilor rezidenţilor, condiţionată de obligaţia de a lucra minimum cinci ani în ţară la o unitate sanitară publică din momentul obţinerii titlului de specialist. Cei care optează pentru această formă de rezidenţiat vor avea condiţii mai bune pe perioada studiilor, se vor putea pregăti mai bine şi vor rămâne în România. Statul va câştiga prin faptul că aceşti oameni vor asigura specialităţile deficitare în zone deficitare, vor plăti taxe şi impozite şi, nu în ultimul rând, se vor menţine în ţară banii cheltuiţi pe formarea profesională.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "«Protestele personalului medical nu se justifică?!» Îl invit pe domnul Nicolăescu în gardă la urgenţe" Ministerul sănătăţii dăunează grav sănătăţii. Atunci când afirmă că "protestele personalului medical nu se justifică" îi răspund prin invitaţia de a face de gardă cu mine la urgenţe. Constatăm cu după un an de "reformă" pe hârtie pacientul a ajuns cu adevărat în centrul sistemului de sănătate. A ajuns acolo dar a rămas şi fără medicamente, şi fără spitale, şi fără personal medical, dar cu datoria de onoare de a achita noi taxe pentru sănătate, precum coplata. Nu s-a redeschis niciunul dintre spitalele sacrificate de guvernarea precedentă, bugetul sănătăţii este în continuare insuficient, nu s-a început construcţia vreunui spital regional, posturile din sistem au rămas blocate, iar epopeea tragică a pacienţilor oncologici continuă. Le oferim celor care ne conduc vremelnic sănătatea noastră 13 motive pentru demiterea conducerii ministerului sănătăţii: 1. Criza citostaticelor: Premierul Victor Ponta spunea pe 25 ianuarie că e justificat să i se ceară demisia şi că problema va fi rezolvată în trei zile. Poate că ne vom vedea în fiecare lună în piaţă ca să-i reamintim acest lucru, pentru că această criză continuă să existe. 2. Institutul Inimii Cluj: lipsa finanţării a dus la reducerea numărului de operaţii, iar în ultima lună s-au operat doar cazurile urgente. Medicii au făcut doar câte o operaţie pe săptămână şi în aceste condiţii mulţi dintre ei preferă să plece către clinicile private sau să îşi ia concediu fără plată şi să lucreze în clinici private. Institutul de boli cardiovasculare Târgu Mureş: cincizeci şi cinci de inimi aruncate la gunoi, niciun transplant, dificultăţi în efectuarea intervenţiilor chirurgicale; 3. Institutul "Cantacuzino": am propus ca acesta să fie considerat ca instituţie strategică şi să primească finanţarea necesară pentru reluarea activităţii, dar patru miniştri ai sănătăţii preferă să importe la sume incredibile vaccinuri şi să refuze românilor dreptul la asistenţă medicală. 4. Desfiinţarea Spitalului de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi a Centrului de Traumă şi Toxicologie Iaşi - singurul spital de urgenţe desfiinţat în România, creşterea enormă a timpilor de aşteptare, pacienţi plimbaţi între spitale, condiţii mizerabile de tratament, supraglomerare şi pierderi pentru Iaşi de peste 20 de milioane de euro. Am propus la proiectul de buget alocarea fondurilor pentru spitalul regional, dar parlamentarii USL din Moldova au votat împotriva sănătăţii celor care i-au ales. 5. Programul naţional de imunizare gratuită - antitetanos. Normele aberante ale contractului-cadru scot vaccinarea antitetanică din programul naţional de imunizare gratuită. Institutul "Cantacuzino" aproape că a pus lacătul pe uşă, iar acum acest vaccin se importă la preţuri de zece ori mai mari. Şi mai grav este faptul că nu sunt surse de finanţare şi că bugetul alocat medicinei de familie nu permite achiziţionarea acestui vaccin. Urmează perioada muncilor agricole, iar cei ce necesită acest vaccin fie vor renunţa la prezentarea la medicul de familie, pentru că sunt costuri importante legate de această vaccinare (aproape 10% dintr-o pensie), fie vor fi nevoiţi să scoată din buzunar alţi bani pentru a ajunge la UPU. Aceasta va duce la creşterea numărului de cazuri de tetanos sau la supraaglomerarea şi blocarea activităţii din unităţile de primire a urgenţelor. 6. Tăierea fondurilor pentru asistenţă stomatologică a copiilor şi a celor pentru asigurarea asistenţei medicale a nou-născuţilor; 7. Distrugerea ambulanţei: bugetul cu 15-30% mai mic faţă de 2012 ridică mari semne de întrebare privind funcţionarea în ultimul trimestru. 8. Cel mai mic buget al sănătăţii din Europa (mai mic decât al Albaniei) şi finanţarea de mizerie a spitalelor: managerii unităţilor sanitare susţin că banii alocaţi de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor şi că nu pot fi luate în calcul şi tratamentele pacienţilor. În aceste condiţii, cele mai multe spitale din România, cu excepţia celor de urgenţă, ar putea să fie în curând închise, în condiţiile în care fondurile au fost diminuate în diverse spitale între 5 şi 30%. În replică, ministerul afirmă cu cinism că managerii sunt numiţi politic şi nu au capacitatea de a înţelege că sunt prevăzute sume suplimentare pentru ambulatoriu, centre multifuncţionale şi servicii paraclinice. 9. Cel mai costisitor eşec al austerităţii: exodul medicilor. Paradoxal, avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi ordonanţei de urgenţă nr.34/2009, care limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical, atât prin restricţionarea numărului de posturilor la maximum 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare. Ministerul mi-a respins toate proiectele legislative ce vizau creşterea salariilor rezidenţilor. 10. Cea mai scumpă maculatură din istorie - 180 de milioane de euro au fost cheltuiţi pe un aşa-zis program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei ale cărui concluzii se lasă încă aşteptate la mai bine de cinci ani de la încheiere. Citând un fost ministru al sănătăţii, putem spune că "obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total, de la început până la sfârşit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate, sub nicio formă, evalua, cu limite de eroare admisibile şi previzibile, starea de sănătate a românilor." Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei şi biroticii, iar alte 10 milioane pentru dotarea cu laptopuri a medicilor de familie. Studiile de fezabilitate pentru spitale imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro, ce reprezintă cea mai scumpă maculatură din întreaga UE. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunţa cu seninătate că va reactualiza aceste studii. Evident, cu noi costuri! 11. Coplata; 12. Sponsorizările pentru luxul cabinetelor ministeriale; 13. Centralizarea achiziţiilor în buzunarele ministerului şi subordonarea casei de asigurări de sănătate. Şi dacă tot se vorbeşte de salarizare în funcţie de performanţă, mă întreb, desigur retoric, ce salariu ar trebui să aibă conducerea acestui minister?!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Tripleta prostului: taxe, accize şi impozite" Ne-am lămurit şi cu dumneavoastră. Meritocraţie înseamnă rude, prieteni şi penali. Când într-un consiliu de administraţie al unei firme se promovează pe baza "competenţelor de comunicare", nu ne mai miră că după un an nu aveţi niciun fel de rezultate. În locul unei viziuni de relansare economică şi a cunoştinţelor de specialitate, ne oferiţi doar competenţele necesare unui birou de PR. Asta dovedeşte că reţeta succesului în România constă în poziţia ghiocel în cadrul partidului şi bătutul insistent în uşa unor lideri de partid. Nu ne mai miră faptul că guvernul TV apelează la tripleta "tai" constând în noi taxe, accize şi impozite...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ineptocraţia guvernează România" În timp ce tehnocraţii sunt ţinuţi pe tuşă, panglicarii şi siropoşii impotenţi sunt promovaţi în funcţii de conducere, mai bine spus în funcţii de tăiat frunze la câini, plătiţi cu salarii babane din taxele şi impozitele noastre. Meritocraţia de partid constă în promovarea celor "cinstiţi" cu tot felul de "competenţe" atunci când sunt numiţi într-un loc de unde papă o mulţime de bani nefăcând nimic! Asta are competenţe de comunicare, alta e bună la pat, altul e nepotul ştiu eu cui, toţi foarte "competenţi", dar în primul rând "cinstiţi"!!! Un şomer de la Oltchim sau un viitor şomer de la CFR marfă nu are niciun fel de "competenţe" şi de asta a rămas fără serviciu! Facturile noastre sunt la mâna unor ignoranţi supuşi liderului de partid şi dispus să taie din economia României pentru bunăstarea celor care îi protejează. Nu ideologia influenţează viaţa românilor şi de aceea pledez doar pentru buna guvernare bazată pe meritocraţie, venituri decente pentru toţi cetăţenii şi, nu în ultimul rând, pe românism.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Statul trebuie să asculte nevoile persoanelor surdomute" Pentru că marcăm oficial Luna mondială a Surdităţii, iar pe parcursul întregii luni am asistat la numeroase campanii de conştientizare a importanţei auzului, mi-am propus ca prin intermediul prezentei declaraţii politice să salut iniţiativa voluntarilor care s-au alăturat proiectului TVR Cluj şi care prin dăruirea şi munca depusă reuşesc să le însenineze şi să le facă viaţa mai frumoasă acelora pentru care sunetul este redat prin semn, iar cuvintele nu prind glas, ci capătă sens prin gesturi. Persoanele care întâmpină dificultăţi în a comunica cu familia şi prietenii, cărora le este imposibil să înţeleagă conversaţiile telefonice, să audă televizorul sau să asculte la radio, se confruntă cu o afecţiune cu impact negativ major în integrarea lor socială. În România peste două milioane de persoane au o problemă de auz, iar peste treizeci de mii figurează ca surdomuţi. Pentru aceştia din urmă limbajul mimico-gestual reprezintă singura modalitate de conectare cu informaţia, mijlocul prin care înţeleg realitatea celor din jur şi prin care îşi pot exprima gândurile şi sentimentele. La fel ca ceilalţi cetăţeni ai ţării, persoanele cu deficienţe de auz au nevoie la rândul lor să comunice, să exprime opinii şi să se informeze. Mai mult, accesul neîngrădit la informaţii este un drept fundamental garantat de Constituţia României. Chiar şi aşa, pentru categoria socială amintită mai sus, accesul la informaţia audio-video este mai puţin facil, cu toate că televiziunea reprezintă principala sursă de informare pentru majoritatea românilor. Pentru aceştia, TVR Cluj a găsit, însă, soluţia, fiind în momentul de faţă singura televiziune din România care se adresează şi surdomuţilor. Cu ajutorul unei echipe de voluntari specializaţi în limbajul mimico-gestual, ştirile sunt înţelese şi de telespectatorii care nu pot vorbi sau auzi. Cred că suntem cu toţii de acord în ceea ce priveşte importanţa ca informaţia de interes public/general să ajungă inclusiv la telespectatorii cu deficienţe de vorbire şi auz. De aceea, este necesar ca statul să faciliteze şi să promoveze proiecte dedicate persoanelor cu dizabilităţi. Persoanele cu deficienţe trebuie auzite de instituţiile statului, pentru că, în definitiv, vorbim de un drept fundamental care trebuie respectat. Ştirile studioului TVR Cluj sunt un exemplu care trebuie să se constituie în model de urmat şi în acelaşi timp sunt un pas mic, dar important, prin care oamenii cu deficienţe se simt mai integraţi. Pentru că nu ne confruntăm direct cu această problemă, mulţi dintre noi nu ştim foarte bine ce înseamnă să nu înţelegi informaţiile importante transmise la televizor. Nu ştim ce înseamnă să fii marginalizat pe motive independente de propria voinţă. Persoanele cu dizabilităţi, în schimb, ştiu acest lucru, o ştiu şi o simt în fiecare zi. Tocmai de aceea, rolul statului trebuie să fie acela de a înlesni incluziunea lor socială şi de a le facilita derularea unei vieţi care să stea cât mai mult sub semnul firescului. Întrucât limbajul semnelor este principala formă de comunicare a persoanelor cu deficienţă de auz, sunt convinsă că introducerea emisiunilor informative traduse în limbajul surdomut reprezintă un lucru responsabil şi firesc, un fapt care trebuie să devină normalitate şi obişnuinţă la televiziunea publică. De aceea, mi-am propus ca această declaraţie să reprezinte un prim-pas dintr-un demers parlamentar care să se concretizeze în introducerea programelor traduse în limbaj mimico-gestual pe televiziunea publică naţională. Nu în ultimul rând, această declaraţie este o invitaţie adresată guvernanţilor în vederea dezvoltării de programe naţionale adresate persoanelor cu dizabilităţi de natură auditivă.
			Doamna Claudia Boghicevici: "România trebuie să aibă în vedere atragerea de finanţare europeană pentru creşterea calităţii serviciilor de asistenţă socială" Aş vrea să vă aduc în atenţie problematica foarte delicată a serviciilor de asistenţă socială din România. Voi începe prin a face referire la aspectele pozitive, şi anume la evoluţiile din ultimii ani în ceea ce priveşte acest domeniu. România a reuşit să îşi dezvolte semnificativ capacitatea instituţiilor de a presta servicii sociale. În ultimii ani s-au construit numeroase centre de zi, centre de noapte, adăposturi pentru victimele violenţei în familie. La nivelul instituţiilor publice s-au realizat elemente de accesibilitate ale mediului fizic, în special, iar personalul din domeniul asistenţei sociale se perfecţionează şi specializează continuu. Serviciile de asistenţă socială au depăşit sfera instituţională a statului, iar ONG-urile şi-au dezvoltat capacitatea de a oferi aceste servicii, venind în sprijinul instituţiilor. Cu toate acestea, avem în faţă un lung drum de parcurs până la atingerea calităţii serviciilor de asistenţă socială prestate la nivelul statelor UE. Datorită faptului că din punct de vedere instituţional principalii prestatori de servicii sunt DGASPC-urile sau SPAS-urile locale care aparţin în general oraşelor, mediul rural rămâne izolat şi privat de anumite tipuri de servicii specializate sau chiar de cele primare. Mai mult, accesul persoanelor cu handicap la mediul fizic, mediul informaţional şi comunicaţional rămâne redus chiar şi în mediul urban. Sunt necesare investiţii majore în domeniul transportului şi călătoriei, adaptarea trecerilor de pietoni prin semnalizarea vizuală şi sonoră la intersecţiile cu trafic intens, pavaj tactil, sau pentru adaptarea tuturor clădirilor oraşelor. Principala "dizabilitate" a sistemului de asistenţă socială din România, şi în special a serviciilor de asistenţă socială, rămâne, însă, subfinanţarea acestuia. Cheltuielile sociale în România au reprezentat 17,6% din PIB, mult sub media UE, de 29,4%. Mai mult, ponderea foarte redusă a cheltuielilor aferente serviciilor sociale în PIB, plasează România pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte acest indicator. Gradul de ocupare din sector este 4% în România, faţă de 9,6% la nivelul UE. Astfel, în România avem 5.000 de asistenţi sociali activi, dintre care aproape 3.500 înscrişi în Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali. Această cifră raportată la populaţia României de 21.5 milioane locuitori, înseamnă un asistent social la 4.300 locuitori. În ţări precum Suedia media este de 1 la 300, în Marea Britanie de 1 la 600, iar în Italia media e de 1 la 1.600 de locuitori. Fac precizarea că toate aceste date se regăsesc în Analiza Socio-Economică pentru programarea financiară 2014-2020, document publicat de Ministerul Muncii. ca aleşi în forul legislativ al ţării trebuie să avem în vedere nevoia îmbunătăţirii continue a cadrului legislativ. Salut pe această cale iniţiativa colegilor mei din PDL, de modificare a Legii nr.448/2006, în vederea introducerii prevederii alocării distincte în bugetele locale a sumelor necesare salarizării asistenţilor sociali, precum şi a celei referitoare la evaluarea la domiciliu a persoanelor cu handicap care nu se pot deplasa. În acelaşi timp, consider că ţara noastră trebuie să fructifice la maximum fondurile europene destinate domeniului social, prin construirea unei scheme solide pentru perioada 2014-2020 în care serviciile sociale să fie direct beneficiare ale unei linii de finanţare în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Fac apel pe această cale la toţi decidenţii politici, precum şi la reprezentanţii Guvernului, de a avea în vedere alocarea unei linii financiare POSDRU pentru serviciile de asistenţă socială, în contextul celei de a treia reuniuni din cadrul dialogului informal cu reprezentanţii Comisiei Europene, programată la începutul lunii octombrie, şi care va fi urmată de transmiterea celui de al doilea proiect al Acordului de Parteneriat cu Comisia Europeană, programat pentru începutul lunii noiembrie a acestui an. Acest lucru ar asigura domeniului serviciilor sociale o sursă sigură de finanţare, independentă de evoluţiile bugetului naţional.
			Doamna Claudia Boghicevici: "USL aprobă numai propuneri legislative copy/paste ale opoziţiei" Mă văd nevoită să vin cu o declaraţie politică, căci Guvernul USL respinge pe bandă propunerile legislative ale opoziţiei şi apoi le încorporează prevederile legislative în propriile proiecte pe care le aprobă. Avem un copy/paste ce nu se mai termină şi astfel doreşte actuala majoritate să arate oamenilor că ei muncesc în folosul lor în Parlament. Mă văd nevoită să critic atitudinea majorităţii USL din Parlament, care preferă să blocheze legi importante pentru stimularea angajărilor, atâta timp cât sunt venite din partea opoziţiei, doar pentru a promova iniţiative guvernamentale. Astfel, fac referire la modificările propuse la Legea zilierilor, prin care se extinde posibilitatea de angajare şi la persoanele fizice autorizate şi sunt incluse în categoria celor care pot presta activităţi ca zilieri şi persoanele care beneficiază de venit minim garantat. Se poate vedea clar din proiectul legislativ al Guvernului, care se află în dezbatere la Senat, la Comisiile de specialitate, că aceste prevederi pe care noi le cerem sunt cuprinse acolo şi care în timp ce în Camera Deputaţilor sunt respinse, căci proiectul este al PDL-ului, ele sunt cuprinse copy/paste în proiectul Guvernului. Consider că Legea zilierilor, adoptată în 2011, alături de noul Cod al muncii sunt cele mai importante măsuri din ultimii ani, măsuri care au permis unui număr din ce în ce mai mare de români să aibă un loc de muncă în mod legal. Sunt legi care ajută şi statul prin reducerea muncii la negru şi implicit a evaziunii fiscale, dar şi angajaţii care au clar reglementate drepturile de care beneficiază şi astfel nu mai pot fi exploataţi. Proiectul Ministerului Muncii, aflat în dezbaterea Senatului, preia modificările pe care le-am propus eu, însă de frică să nu recunoască iniţiative bune ale PDL, preferă să tergiverseze legile în Parlament şi să plagieze prin iniţiative guvernamentale cu un conţinut identic. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu modificările la legea nr.272/2004 privind protecţia drepturilor copilului sau cele pentru legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj. Cei care suferă, însă, din cauza acestei grandomanii a USL, care nu acceptă alte iniţiative decât cele proprii, sunt românii. Creşterea numărului şomerilor este o consecinţă directă a incompetenţei şi ipocriziei USL. De aceea, cer colegilor parlamentari din cadrul actualei majorităţi să reflecte asupra acestui aspect, să nu uite că au ajuns în Parlament datorită votului de încredere pe care românii l-au dat la alegerile din 2012 şi că sunt aici pentru a face ceva pentru români, nu pentru a răspunde ordinelor de partid.
			Domnul Erland Cocei: Unul dintre proiectele importante şi de actualitate asumat de Guvern în actul de guvernare este Codul silvic, act normativ promovat de ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, Lucia Varga. În primăvara acestui an, ministrul Lucia Varga a declanşat o campanie naţională pe acest subiect, care a însemnat evaluarea stării de fapt şi a situaţiei grave în care se găseşte fondul silvic din ţara noastră, întâlniri cu experţi din domeniu şi cu reprezentanţi ai societăţii civile pentru a identifica măsurile de ordin legislativ şi administrativ atât de necesare conservării pădurilor din România. Astfel, demersul ministrului liberal îşi propune să pună capăt situaţiei grave din domeniul silvic, tăierilor ilegale şi defrişărilor masive, care s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate, cu complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea. Un alt obiectiv al proiectului este realizarea unui raport echilibrat între interesele generale ale societăţii şi interesele proprietarilor, scopul final fiind protejarea pădurii, indiferent de forma de proprietate. În viitor, Codul silvic va apăra atât dreptul la proprietate, dar şi dreptul fiecărui cetăţean la sănătate şi la viaţă, afectat major de distrugerea pădurilor şi neprotejarea mediului. După câteva luni de aşteptare, proiectul a fost prezentat în şedinţa Guvernului din 18 septembrie a.c. şi a intrat în dezbaterea publică pentru a putea fi discutat şi adoptat. Având în vedere importanţa Codului silvic pentru întreaga societatea românească, solicit Guvernului adoptarea cât mai rapidă a proiectului pentru a putea fi apoi dezbătut în Parlament, astfel încât măsurile asumate să fie implementate pentru a salva şi proteja pădurile din România.
			Domnul Vlad-Alexandru Cosma: "Înăsprirea sancţiunilor pentru braconaj" Braconajul în România reprezintă o problemă esenţială care pare a rămâne fără rezultat. Ca şi în cazul altor ţări, în care braconajul provoacă pagube în rândul faunei naţionale, şi în România autorităţile se confruntă cu acest lucru. Anual, mii de specii de animale şi păsări sunt ucise de braconieri. În fiecare an, paznicii fondurilor de vânătoare descoperă sute de cazuri de braconaj. Din păcate doar în 20% dintre acestea făptaşii sunt sancţionaţi, şi de cele mai multe ori instanţa decide neînceperea urmăririi penale. Procurorii şi judecătorii din ţară sunt obişnuiţi cu cazuri foarte grave, iar atunci când este adus în faţa lor un braconier care a omorât un iepure de câmp sau o căprioară, nu li se pare foarte important. Braconierii îşi caută doar câştigul propriu, nepăsându-le de viaţa animalului pe care o iau ori de suferinţa acestuia. Braconierii sunt cei care distrug echilibrul natural şi populaţia de supravieţuitoare, prin acţiunile lor necugetate ajungând chiar să distrugă specii întregi. Braconajul devine o plagă ce nu poate fi combătută, pentru că singura pedeapsă pe care o primesc cei care se îndeletnicesc cu acesta este amenda, în cele mai multe cazuri, cu toate că Legea nr. 407/2006 a fost modificată şi este prevăzută inclusiv închisoarea de la 3 la 7 ani pentru practicarea braconajului. Braconajul în România nu se opreşte doar la vânat, şi pescuitul este în pericol. Braconierii sunt consideraţi nu doar cei care pescuiesc fără permis, ci şi cei care nu au permisul de pescuit vizat pe anul în curs. Braconajul în România este un sport periculos şi perpetuu, iar braconajul începe să fie o soluţie la îndemâna tot mai multora. Principalele motive pentru care se recurge la braconaj sunt sărăcia şi devianţa comportamentală. Din prima categorie de braconieri fac parte oamenii din mediul rural, care locuiesc în apropierea pădurilor şi nu au condiţii de trai bune, aceştia vânează ilegal pentru a-şi procura hrana. Cei mai periculoşi sunt, însă, cei care ucid doar de dragul de a lua o viaţă şi care vânează mai mult decât au nevoie. Acordarea dreptului de pescuit pe principii teritoriale şi realizarea unui corp de control puternic pot reprezenta soluţii pentru limitarea braconajului. În acelaşi timp avem de-a face şi cu străinii care vin să vâneze în ţara noastră din ce în ce mai mult, având în vedere că în România pot vâna animale care în ţările lor au dispărut demult şi cheltuielile sunt mult mai reduse. În primul rând, ca cetăţeni ai acestei ţări şi apoi ca parlamentari nu putem accepta şi tolera atitudinea unui vânător străin de la Hunting and Sporting Scotland Ltd. care a postat pe Facebook un anunţ prin care făcea cunoscută organizarea unei partide de vânătoare de urşi bruni în România, preţul fiind 4.500 de euro. La rugămintea unei persoane din România de a nu mai vâna urşi în ţara noastră, răspunsul a fost următorul: "Ba da, vom ucide toţi urşii voştri, toate păsările din Delta Dunării, toţi cocoşii de munte, toate vietăţile sălbatice şi toate caprele negre şi căprioarele roşii. Sunteţi o ţară ieftină, cu conducători ieftini, politicieni corupţi şi asta meritaţi". Vă rog, aşadar, stimaţi colegi, din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare pentru perioada următoare adoptarea unor măsuri specifice de înăsprire a sancţiunilor pentru cei care practică braconajul în ţara noastră, precum şi pentru modificarea legii privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic. Consider că, pe de o parte, trebuie introduse pedepse mai dure, inclusiv a măsurii arestării preventive pentru fapte de braconaj, iar pe de altă parte apreciez ca fiind necesară constituirea unui grup de lucru în care să fie implicaţi toţi factorii interesaţi, în vederea îmbunătăţirii legislaţiei.
			Domnul Costel Alexe: În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: activitatea Ministerului Sănătăţii. Ministerul Sănătăţii şi-a demonstrat deschiderea la dialog şi disponibilitatea de a găsi soluţii care ţin de atribuţiile sale. În cadrul întâlnirii cu reprezentanţii Coaliţiei profesioniştilor din sănătate s-au luat în discuţie toate revendicările acestora. Pentru toate solicitările care intră în atribuţiile ministerului şi ţin de sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Coaliţia profesioniştilor din sănătate au căzut de acord pe soluţii şi paşi concreţi de urmat. Singurul subiect rămas în discuţie se referă la salariile rezidenţilor, pe care Ministerul Sănătăţii nu-l poate rezolva singur. În privinţa rezidenţilor, Ministerul Sănătăţii este de acord cu creşterea veniturilor cât se poate de mult. Salariile rezidenţilor au fost majorate ultima dată în 2008, în guvernarea liberală, când au fost mărite aproape de trei ori. Ministerul Sănătăţii caută resurse în interiorul sistemului pentru a găsi bani pentru rezidenţi. Acestea ar putea determina o creştere între 2-20%. Restul ţine de Ministerul de Finanţe şi de decizia Guvernului, în ansamblu. Ministerul Sănătăţii susţine creşterea finanţării sănătăţii, din mai multe surse, estimând că se poate ajunge la 6% până în 2016. Printre sursele de suplimentare a banilor pentru sănătate se numără transformarea studiilor clinice în activităţi comerciale, urmând ca banii din TVA-ul astfel obţinut să rămână pentru sistemul sanitar. Ministrul Sănătăţii, liberalul Eugen Nicolăescu, va susţine mai multe modificări legislative care să garanteze independenţa profesională a medicilor, pentru ca aceştia să nu fie echivalaţi funcţionarilor publici şi să le fie garantată confidenţialitatea convorbirilor cu pacienţii. În ceea ce priveşte salarizarea, dacă guvernul va acorda indexări în 2014, vom susţine ca personalul sanitar să aibă prioritate în cadrul anvelopei salariale şi varianta unei indexări diferenţiate. Aceasta ar compensa o parte dintre discrepanţele mari care există acum între salarii în cadrul aceleiaşi categorii de personal. În ceea ce priveşte spitalele, suntem cu toţii de acord că soarta acestora trebuie schimbată şi găsite soluţii pentru schimbarea statutului lor, astfel încât să funcţioneze eficient. În această perioadă Ministerul Sănătăţii şi-a continuat dezbaterile publice pe tema proiectelor de lege care alcătuiesc esenţa reformei - proiectele pilot privind statutul spitalelor şi salarizarea medicilor, proiectul privind cazurile de malpraxis şi cel referitor la dezvoltarea rezidenţiatului. Promisiunea pe care Ministerul Sănătăţii a făcut-o, ca din această toamnă să înceapă operaţiile pe cord la spitalul pentru copii "Marie Curie", este astăzi realitate. Punerea în funcţiune a noii secţii de chirurgie cardiacă pediatrică din spitalul "Marie Curie", care a stat ani de zile nefolosită, a fost o prioritate pentru minister. În perioada iunie - septembrie au fost făcut toate demersurile pentru a asigura resursele umane necesare, respectiv echipa de medici care să opereze, dar şi toată logistica necesară pentru ca operaţii de o asemenea complexitate să se desfăşoare în cele mai bune condiţii - aparatură, medicamente, materiale sanitare. PNL a început o reformă profundă a sistemului sanitar românesc care trebuie continuată, deşi din 2009 aceasta s-a blocat financiar şi administrativ, uneori împinsă spre satisfacerea unor interese clientelare sau de grup. Viziunea liberală asupra sistemului românesc de sănătate rămâne în continuare orientată către organizarea şi funcţionarea unui sistem sanitar cu efect social pentru cetăţean şi liberal pentru personalul medical.
			Doamna Aurelia Cristea: "Bunele practici în asigurările împotriva calamităţilor naturale contribuie la reducerea cheltuielilor din bugetul de stat" Subiectul la care doresc să fac referire astăzi este legat de recentele inundaţii din Galaţi, în urma cărora Guvernul a intervenit, în primă fază, cu ajutoare în valoare de 25 de milioane de lei, pentru a acoperi pagubele produse. Potrivit unei statistici publicate de Ziarul Financiar, mai puţin de 10% dintre familiile afectate de inundaţiile de la Galaţi vor primi despăgubiri de la asiguratori pentru refacerea caselor sau înlocuirea bunurilor. Ca să aveţi exact dimensiunea dezastrului, vă mai spun că inundaţiile au afectat, numai în judeţul Galaţi, 39 de localităţi, 3.443 de locuinţe fiind avariate. Dintre acestea, 227 au fost distruse de inundaţii, iar restul - toate în mediul rural - fiind în pericol de prăbuşire. Adică, deşi avem un sistem de asigurare obligatorie a locuinţelor, creat cu asistenţa financiară şi consultanţa oferite de Banca Mondială, astfel încât să fie degrevat bugetul statului de costurile cu refacerea locuinţelor proprietate privată, acesta nu este folosit. Într-un fel există şi o justificare. Legea nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva inundaţiilor, alunecărilor de teren şi a cutremurelor a fost modificată la sfârşitul anului 2010, la niciun an de la punerea în aplicare. Modificările operate atunci au creat confuzie în rândul cetăţenilor şi rezultatul a fost că o mare parte din ei nu au mai reînnoit asigurarea sau chiar nu au încheiat niciuna. Începând cu luna iunie a acestui an, Parlamentul României a adoptat noi modificări la Legea nr.260/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât acest sistem de prevenţie financiară pentru dezastrele naturale să funcţioneze corect. Urmând calea instituită de această lege, statul ar trebui să intervină doar pentru asistenţa de urgenţă în situaţiile de calamităţi naturale: asigurarea unor adăposturi temporare şi refacerea infrastructurii, drumuri, poduri, servicii de asistenţă medicală şi publică. Este justificată intervenţia Guvernului în cazul inundaţiilor din Galati, dacă avem în vedere incoerenţa legislativă în domeniul asigurărilor obligatorii, dar aceasta a fost eliminată începând din această vară. Este important acum să începem să încurajăm responsabilitatea individuală pentru proprietatea privată, precum şi sistemele alternative de asigurări. În fond, ele sunt cele care preiau riscurile la care suntem expuşi şi oferă o plasă de siguranţă financiară, prin acordarea despăgubirilor în cazul producerii unui risc asigurat. În felul acesta, sumele cheltuite de la bugetul statului pentru acoperirea daunelor pot fi direcţionate spre servicii publice de calitate. Şi mai intervine un factor: responsabilitatea celor care fie emit autorizaţii de construcţie în zone cu risc iminent de producere a inundaţiilor, fie nu iau măsuri ferme pentru stoparea situaţiilor în care se construieşte fără autorizaţie. Nu cred că trebuie să mai încurajăm plata de la bugetul statului a iresponsabilităţii celor care nu respectă în primul rând legislaţia în vigoare, e cazul să înţelegem, fiecare dintre noi, că orice regulă nerespectată ne costă bani şi asta înseamnă risipă. Efetul ei sunt condiţiile de viaţă mai proaste. Cu fiecare intervenţie directă, prin alocarea de fonduri publice pentru recuperarea daunelor, continuăm cercul vicios al lipsei de responsabilitate reală atât din partea administraţiei, cât şi din partea celor expuşi direct la efectele dezastrelor naturale. Este imperios necesar ca toate guvernele, de acum încolo, să recupereze timpul pierdut pentru implementarea politicilor publice, care să ducă la schimbarea mentalităţii. oamenii nu mai trebuie să aştepte de fiecare dată ca statul să intervină, ei trebuie să se folosească de instrumentele de protecţie create, mai ales atunci când vine vorba de dezastrele naturale. Haideţi să fie ultima dată când cerem tuturor să deconteze lipsa de organizare a autorităţilor şi lipsa de responsabilitate a proprietarilor!
			Domnul Dan Bordeianu: "Omagiu adus militarilor români căzuţi la datorie în Afganistan" În dimineaţa de luni, 23 septembrie, am primit încă o veste tristă din Afganistan. Doi militari ai Armatei Române au căzut la datorie în timpul executării unei misiuni de luptă în Afganistan. Maistrul militar cls. a III-a, Vasile Claudiu Popa, avea 28 de ani, era căsătorit şi activa în cadrul MApN din 2006, aflându-se la a doua misiune militară în Afganistan. Colegul său de arme, plutonierul Adrian Postelnicu, de 34 de ani, angajat al MApN din 2002, se afla la prima sa misiune de luptă în Afganistan. Cei doi eroi erau militari cu experienţă, decoraţi în câteva rânduri pentru modul în care şi-au îndeplinit misiunile, apreciate atât de comandanţii români, cât şi de partenerii americani. Eforturile forţelor armate române de a pacifica şi securiza provincia Zabul din Afganistan se întind pe durata a 11 ani de zile, timp în care am pierdut 24 de ofiţeri, subofiţeri şi militari profesionişti. Cifra românilor răniţi în misiunile de luptă din Afganistan trece de 110. Misiunea forţelor române dislocate în provincia Zabul este de a asigura securitatea autostrăzii A2 Kabul - Kandahar atacată zilnic de talibani. În afară de atacurile armate şi teroriste executate de insurgenţi, militarii români aflaţi în misiunile de patrulare pe această legătură rutieră strategică au de-a face cu minele antipersonal şi dispozitivele explozive improvizate, deosebit de periculoase. Tragedia familiilor celor doi soldaţi români căzuţi la datorie în lupta împotriva terorismului afgan mi-a readus în memorie şi sacrificiul vasluianului nostru, Valerică Leu, de loc din satul Cârja de lângă oraşul Murgeni, judeţul Vaslui. Sublocotenentul post-mortem Valerică Leu făcea parte din Batalionul 33 - Manevre, dislocat în Afganistan pentru o misiune de securizare. Şi Valerică a căzut la datorie, în 2010, tot din cauza unei mine antipersonal. Avea 31 de ani, era căsătorit şi avea un copil. Împreună cu ministrul apărării, domnul Gabriel Oprea, ne-am deplasat atunci la Murgeni pentru a-i aduce un omagiu, pentru a-i onora familia. Este greu să alini suferinţa familiilor militarilor noştri căzuţi în teatrele de operaţiuni. În februarie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege care prevede ca, indiferent de situaţia economică dificilă prin care trece ţara, veniturile militarilor care participă la misiuni externe să nu poată fi diminuate pe perioada desfăşurării acestor obligaţii. Recent, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, pe care l-am semnat şi eu, prin care intenţionăm să oferim anumite compensaţii materiale cadrelor militare care, la finalizarea misiunilor externe, nu-şi mai pot îndeplini atribuţiile contractuale cu MApN din cauza unor suferinţe fizice şi/sau psihice dobândite pe timpul misiunilor externe. Securitatea naţională a fiecăruia dintre noi depinde de modul în care România îşi îndeplineşte angajamentele asumate faţă de organismele internaţionale de securitate, faţă de Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, faţă de alţi parteneri sau coaliţii de voinţă la care statul român este parte prin participarea cu personal militar şi/sau civil la operaţii militare cu grad ridicat de pericol. Eroismul şi jertfa militarilor noştri este nepreţuită şi nu va fi uitată niciodată. Veşnică să le fie pomenirea!
			Domnul Dan-Laurenţiu Tocuţ: "Semmeringul Bănăţean la aniversarea a 150 ani" S-a întâmplat demult, mai precis în anul 1861, atunci când statul austriac, stat ce administra pe atunci ţinuturile Severinului, a decis să finanţeze construirea primei căi ferate montane de pe teritoriul valah. Doi ani mai târziu, în anul 1863, linia ferată Oraviţa- Anina era dată în funcţiune pentru traficul de marfă, urmând ca în 1869 linia să fie deschisă şi pentru traficul de călători. Atât de frumos era ţinutul străbătut de calea ferată încât austriecii l-au numit "Elveţia bănăţeană" sau "Semmeringul bănăţean", aluzie la celebra cale ferată cu acelaşi nume din Austria. Astăzi, sălbăticia locurilor, frumuseţea munţilor, pădurilor, viaductelor şi a tunelurilor ce străbat calea ferată Oraviţa-Anina nu este cu nimic mai prejos. Lipseşte doar, poate, interesul nostru de a promova şi a reamenaja unul dintre cele mai frumoase şi mai vechi trasee ferate montane din întreaga Europă. Cele câteva sute de călători care mai folosesc uitata rută vin, în special, din străinătate, lor alăturându-li-se câţiva localnici şi un număr redus de turişti din România. Ei sunt cei care menţin încă viu un veritabil monument istoric trecut, pe nedrept, in uitare. Sub atenta supraveghere a inginerilor Anton Rappos şi Karl Dulnig, alături de arhitecţii Karl Maniel şi Johann Ludwig Dollhoff-Dier, lucrările la una dintre cele mai mari provocări inginereşti din acea perioadă au demarat entuziast, principalul motiv al acestei investiţii austriece fiind importantele mine de cărbune şi metale preţioase descoperite la Anina încă din secolul al XVIII-lea. De numele arhitectului Johann Ludwig Dollhoff-Dier se leagă, de altfel, o poveste tragică. Acesta, neputând suporta ruşinea de a fi greşit calculele cu privire la perforarea tunelului Garliste, cel mai lung tunel dintre cele 14 de pe traseu, cu 660 de metri lungime, a ales să se sinucidă aruncându-se în gol de pe unul dintre viaductele rutei. Calea ferată care măsoară 33,4 kilometri urcă aproape 338 de metri, de la altitudinea de 218,7 metri la Oraviţa şi până la 556,4 metri la Anina, traseul fiind străbătut de 14 tunele ce însumează 2.084 de metri, 10 viaducte (unele cu înălţimi de peste 25 de metri), aproape 10 kilometri de ziduri de sprijin şi peste 21 de kilometri de săpături în stanca dură a munţilor. De menţionat şi faptul că la ridicarea viaductelor, acum mai bine de 130 de ani, nu au fost folosite macarale, o adevărată inovaţie în materie de arhitectură montană. Linia nu a fost niciodată electrificată, mai mult, trenul care face legătura între cele două localităţi păstrând două vagoane construite în anul 1914. Există, de asemenea, o cursă a Regionalei de Călători Timişoara, trenul "Nostalgia", ce folosea până de curând singura locomotivă cu aburi funcţională din România (un "Steierdorf" construit la Viena în anul 1821), precum şi o garnitură de tren ce păstra aerul de epocă al pionieratului acestei căi ferate. Nici garnitura clasică nu lăsa o altă imagine. Vagoanele pitoreşti cu băncuţe de lemn, sobe pentru încălzit pe bază de lemne şi locuri pentru bagaje realizate din rafie, întregesc imaginea unei veritabile călătorii în timp. Acest monument istoric trebuie menţinut viu, trebuie reabilitat şi exploatat în beneficiul românilor şi a imaginii României. Mă alătur eforturilor Asociaţiei Pro Banatul de Munte pentru ca acest monument arhitectural şi istoric să fie salvat. Cer tuturor colegilor mei, indiferent de culoarea politică, să acţioneze la fel.
			Domnul Constantin Avram: "Modificarea Codului rutier - între creşterea veniturilor la bugetul statului şi stoparea, limitarea drastică a numărului de accidente de circulaţie" Înainte de revoluţia din 1989, puţini, foarte puţini dintre noi aveam posibilităţi financiare de a obţine un autoturism de producţie indigenă, celebra Dacie, ca să nu mai vorbim de autoturismele din import, care se limitau numai la mărcile Skoda, Lada, Trabant etc. Pentru obţinerea unui autoturism aşteptam 4-5 ani pe listele faimoase de la depozitele speciale. După decembrie 1989, numărul autoturismelor noi sau second hand s-a înzecit, traficul rutier a devenit aproape de nesuportat în marile oraşe ale ţării, dar în special în Bucureşti. În mod regretabil s-a înmulţit îngrijorător numărul de accidente rutiere, ca urmare a intrării în ţară a maşinilor de mare putere, a iresponsabilităţii vitezomanilor, a nerespectării regulilor de circulaţie, toate, dar absolut toate, soldate cu sute de morţi şi mii de răniţi, la care se adaugă distrugerea parţială şi uneori totală a autoturismelor implicate în accidentele care ocupă din ce în ce mai mult spaţiile televiziunilor de ştiri. Aproape toate ediţiile de ştiri, cuprind dureros, spun eu, cel puţin câte 1-2 accidente de circulaţie care mai de care cuprinse în statisticile cu morţi sau răniţi. În acest context sumbru, Ministerul de Interne supune atenţiei noastre modificarea Codului rutier şi propune motivat înăsprirea pedepselor pentru vitezomani, dar şi pentru consumatorii de alcool, înainte de a urca la volanul autoturismelor. Dar această înăsprire a pedepselor se defineşte mai mult prin creşterea cuantumului amenzilor aplicate în diferitele cazuri, decât prin măsurile punitive la care se expune conducătorul auto. Privită din acest punct de vedere, modificarea s-ar justifica numai din nevoia de creştere a veniturilor la buget şi mai puţin de limitarea numărului de accidente, care mai de care mai violente. Cel puţin asta s-ar putea înţelege din textul proiectului. Nu ştiu în ce măsură creşterea cuantumului amenzilor conduce la creşterea comportamentului preventiv al conducătorilor auto, dacă ţinem seama de faptul că oricum echipajele Poliţiei Rutiere stau la pândă pe şoselele României să vâneze eventualele greşeli sau abateri ale conducătorilor auto în traficul rutier. Nu cumva am micşora cheltuielile bugetare prin reducerea numărului de echipaje ale Poliţiei Rutiere odată cu întărirea măsurilor punitive (de constrângere temporară a unor drepturi) şi alocarea acestor resurse la capitolul "siguranţa cetăţenilor"?! Pentru că noi, contribuabilii, plătim taxe şi impozite să fim păziţi, nu să fim pândiţi de poliţişti. S-ar putea spune că amestecăm sarcinile Poliţiei Rutiere cu cele ale Poliţiei Locale, dar nu este aşa, pentru că şi într-un caz şi în celălalt se consumă resurse publice, indiferent unde sunt vărsate. Oricum cetăţenii României au mai multă nevoie de siguranţă personală în spaţiul public decât de supravegherea excesivă pe şoselele ţării ale echipajelor Poliţiei Rutiere, ascunse mascat pe sub sălcii, pe sub extinderile unor magazine de la şosea, pe după alte mijloace de transport etc., numai de dragul unei amenzi de circulaţie, pentru că astfel nu este îndeplinită decât componenţa financiară a acţiunii poliţiştilor rutieri, în dauna componenţei preventive a acesteia. Este mai mult decât probabil ca majorarea cuantumului amenzilor de circulaţie să genereze un alt nivel de corupţie, să crească nivelul şpăgilor, ca rezultat al înţelegerii între agentul de circulaţie şi conducătorul auto. Neplata acestor amenzi impun măsuri mai aspre, într-adevăr, privind suspendarea permisului de conducere sau spectrul executării silite, dar creşterea nivelului amenzilor nu este neapărat o măsură care să crească prevenţia conducerii autovehiculelor rutiere. Opinez că mai trebuie reflectat asupra modificării Codului rutier, astfel încât aceste măsuri să conducă mai mult spre siguranţa cetăţeanului şi întărirea prevenţiei decât spre atingerea micului obiectiv de a se face planul la amenzi de circulaţie, deoarece se naşte întrebarea: ce o să ne facem atunci când România o să fie brăzdată de autostrăzi pe care pentru fluenţa traficului limita de viteză va fi ridicată substanţial? Sau ce o să facem atunci când resursele bugetare nu o să mai poată permite plata salariilor şi întreţinerea maşinilor speciale pentru atât de multe echipaje ale Politiei Rutiere?!
			Domnul Dan-Cristian Popescu: "Atentatul terorist de la peshawar-pakistan" Duminică, 22 septembrie, doi atentatori sinucigaşi s-au aruncat în aer în faţa unei biserici creştine din Peshawar, imediat după terminarea liturghiei, provocând moartea a zeci de persoane şi rănirea gravă a peste o sută de persoane. Acest atentat face parte dintr-un lung şir de atentate şi de acţiuni contra diverselor comunităţi creştine care trăiesc în ţări majoritar islamice. Să ne aducem aminte de ceea ce se întâmplă cu diversele comunităţi creştine din Siria şi Egiptul ultimelor luni. De aceea, oricât ne-am dori să fie un atentat izolat, situaţia trebuie privită în contextual mult mai larg, al războiului purtat de terorişti cu restul lumii civilizate. În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie dintre România şi Republica Islamică Pakistan, sunt direct interesat de evoluţiile politice şi sociale din această mare ţară. Nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea cu privire la situaţia comunităţilor creştine şi a celorlalte minorităţi nonislamice din această ţară asiatică, victime ale terorismului şi intoleranţei religioase. Îmi exprim speranţa că autorităţile, care au condamnat deja cu fermitate atentatul, vor face toate demersurile necesare pentru oprirea valului terorist, pentru pedepsirea vinovaţilor şi pentru protejarea minorităţilor religioase şi etnice din această mare ţară. Acest tragic eveniment ar putea, cred eu, să fie un bun prilej pentru autorităţile pakistaneze în a îndrepta, într-un sens liberal, legislaţia pakistaneză, abrogând legea blasfemiei - cauză directă şi indirectă a multor nedreptăţi şi persecuţii orientate contra creştinilor şi celorlalte minorităţi religioase. Această lege permite forme inacceptabile de abuz împotriva cetăţenilor pakistanezi creştini, aceştia putând fi oricând şi de către oricine acuzaţi de blasfemie pentru simplul motiv că au un alt crez religios, iar pedeapsa poate varia de la o simplă amendă până la condamnarea la moarte. Cred că este obligaţia fiecărei ţări membre a Organizaţiei Naţiunilor Unite să facă tot ce îi stă în puteri pentru a oferi cadrul legal şi de securitate pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, între care se numără şi libertatea de conştiinţă.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Felicitări, Angela! Felicitări, CDU-CSU!" În acest sfârşit de săptămână au avut loc alegeri legislative în Germania, statul care a demonstrat deja că este atât motorul economic al Uniunii Europene, cât şi elementul de echilibru în majoritatea deciziilor politice care se iau la nivel comunitar. Felicitări, Angela Merkel! Felicitări, CDU-CSU! Felicitările pe care vi le adresez nu sunt numai pentru faptul că alianţa CDU-CSU a câştigat 42% din opţiunile de vot ale poporului german, ci şi pentru faptul că aţi promovat cele mai bune politici economice în plină criză financiară. Angela Merkel este de departe liderul politic cel mai contestat în ultimii patru ani, cea mai mare parte a Europei văzând în ea atât nu numai "doamna de fier a Germaniei", dar şi adeptul măsurilor de ajustare printr-o puternică şi crudă disciplină bugetară. Contestată chiar de germanii săi, asemeni lui Emil Boc şi PDL-ului din România, Angela Merkel a avut curajul să nu abandoneze politicile care i-au protejat pe germani de criză şi le-a oferit o nouă perspectivă de creştere economică pe termen mediu. Consider că votul covârşitor exprimat duminică pentru coaliţia CDU-CSU nu reprezintă decât expresia unei culturi politice şi economice deosebite a poporului german, care a înţeles că măsurile luate de Angela Merkel, în perioada 2009-2012, au fost pentru germani, şi nu împotriva acestora. Victoria CDU-CSU în Germania este o lecţie de rigoare politică nu doar pentru socialiştii germani, ci trebuie să fie o lecţie puternică atât pentru cetăţenii români, cât şi pentru socialiştii din România, coalizaţi astăzi în USL. Episodul german nu face decât să-mi dea speranţa că măsurile implementate de PDL, în aceeaşi perioadă, 2010-2011, încep să fie înţelese de oameni. Deja tot mai mulţi români au înţeles necesitatea măsurii provizorii de reducere a salariilor din sectorul public. Salariile sunt astăzi reîntregite, spre deosebire de alte state europene, sau chiar spre deosebire de sectorul privat unde reducerile de salarii şi de personal au fost mult mai mari. Românii au mai înţeles că trebuia să scoatem adevărul la suprafaţă în cazul bacalaureatului, că aveam nevoie de un cod al muncii mai flexibil şi că avem nevoie de o reformă reală a sistemului de sănătate. USL va trebui să înveţe de la socialiştii germani că în politică minciuna are picioare scurte şi că românii nu îi vor ierta, că pâinea şi circul furnizate tot timpul la televiziuni nu creează nici milioane de locuri de muncă, nu creşte nici puterea de cumpărare şi nici standardul de viaţă al populaţiei. Felicitări, Angela Merkel! Felicitări pentru că politica dreaptă, de dreapta şi fără minciună, promovată de tine şi de CDU-CSU, ţi-a fost răsplătită de alegătorii germani. Îţi garantăm că, asemeni coaliţiei tale, PDL nu va abdica de la principiile care trebuie să ducă la modernizarea României şi la o viaţă mai bună pentru români.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Aurul de la Roşia Montană îi sărăceşte şi mai mult pe români" De la sfârşitul lunii august, mai precis de când Victor Ponta a transmis Parlamentului proiectul de lege privind exploatarea resurselor aurifere de la Roşia Montană, atât protestatarii din piaţă, cât şi o ţară întreagă aşteaptă mai multe răspunsuri de la cel mai mincinos prim-ministru din istoria românilor: cine i-a scris proiectul de lege lui Victor Ponta şi l-a trimis cu el în braţe să-l treacă pe furiş în Parlament? de ce şi de cine îi este frică lui Victor Ponta să-şi asume pe cale guvernamentală acest proiect de exploatare minieră? interesele cui le serveşte Victor Ponta în guvern? Ale cetăţenilor români sau este de-a dreptul agentul comercial al Gabriel Resources? cu ce îl au la mână cei de la Gabriel Resources pe Victor Ponta? O întrebare la care şi mie mi-e frică să aflu răspunsul; pe care Victor Ponta să-l ascultăm şi să-i mai dăm crezare? Pe Victor Ponta prim-ministrul? Pe Victor Ponta deputatul? Victor Ponta nu este de ieri de azi prim-ministrul României. El este şeful Guvernului României de mai bine de un an jumătate, iar ceea ce a lăsat în urmă în acest timp sunt doar praf şi minciună. Praf pentru că a dărâmat tot ce-a putut din economia românească şi minciună pentru că doar asta ştie să facă, să mintă. Prin felul în care a terfelit în noroi proiectul de la Roşia Montană, Victor Ponta a compromis definitiv ideea de minerit în România. Dacă protestele din stradă nu ar fi evoluat, iar opoziţia nu ar fi reacţionat rapid, vă garantez că Victor Ponta, premierul, ar fi avut câştig de cauză în proiectul neconstituţional trimis Parlamentului. Dragi români, vă rog să nu vă mai lăsaţi păcăliţi de minciunile regizate şi promovate cu aplomb de televiziunile prietene ale primului mincinos al ţării. Vă rog să nu cădeţi pradă falsei griji pe care o afişează Victor Ponta. Prin modul în care a gestionat proiectul de la Roşia Montană, Victor Ponta a creat premisele ca, şi dacă se face şi dacă nu se face proiectul, românii tot vor avea de pierdut. Dacă exploatarea se va realiza, efectele pe termen lung prilejuite de exploatarea cu cianuri vor fi suportate de români. Dacă proiectul nu se va realiza, statul român ar putea fi pus să plătească despăgubiri către Gabriel Resources, nu pentru că aşa ar trebui, ci pentru că Victor Ponta s-a antepronunţat pentru despăgubiri de miliarde în favoarea companiei, încurcându-se în minciuni şi uitând că este premierul României, şi nu avocatul Gabriel Resources.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Lipsa de comunicare a ministrului Nicolăescu afectează grav sistemul sanitar din România" În data de 12 septembrie a.c. a avut loc la Iaşi o dezbatere regională organizată de Ministerul Sănătăţii, scopul acestei dezbateri fiind discutarea proiectelor de acte normative lansate în dezbatere publică de minister. Aceste proiecte vizează probleme deosebit de importante pentru sistemul sanitar, iar pentru a se identifica cele mai bune soluţii, consider că la aceste dezbateri trebuie asigurată o participare cât mai largă a specialiştilor din sistem. Cu toate acestea, domnul ministru Nicolăescu a omis să invite la acest eveniment parlamentarii opoziţiei, membri în comisia de sănătate. Este lamentabilă această întâmplare. Atitudinea domnului ministru denotă din nou o totală lipsă de interes faţă de problemele grave cu care se confruntă sistemul de sănătate. În fapt, dezbaterea de la Iaşi a fost organizată doar pentru a bifa o acţiune formală, şi nu pentru a iniţia o dezbatere concretă în urma căreia să rezulte o serie de concluzii pertinente de care Ministerul Sănătăţii să ţină seama în elaborarea acestor acte normative. În ceea ce mă priveşte, consider că scopul acestor acţiuni este ratat ab initio. Dezbaterile pur formale organizate într-un cadru extrem de confortabil ministrului Nicolăescu, asigurat de participarea parlamentarilor puterii şi a managerilor de spital din subordine, care chiar dacă ar avea păreri contrare nu îşi permit să iasă din linia partidelor din actualul arc guvernamental, nu vor duce nicăieri. Mai mult, consider că această practică este lipsită de transparenţa care ar trebui să caracterizeze aceste demersuri. Aşa cum spuneam, temele acestor dezbateri sunt esenţiale pentru sistem, pentru că vizează restructurarea şi reorganizarea sistemului sanitar. Niciun ministru, oricum s-ar numi acesta, nu poate minimaliza importanţa unor teme precum: creşterea veniturilor medicilor, răspunderea civilă a personalului medical, legea privind modificarea statutului spitalelor, ori principiile şi elementele definitorii ale pachetului de servicii medicale de bază. Îi atrag atenţia domnului ministru Nicolăescu că nu acesta este modul în care se reformează sistemul sanitar. Faptul că nu invită la aceste dezbateri specialiştii din sistem nu reprezintă o soluţie, ci, dimpotrivă, această atitudine nu face altceva decât să inflameze şi mai mult corpul medical ajuns la capătul răbdării. Mai mult, în timp ce domnul Nicolăescu simulează dezbateri regionale, pe site-ul Ministerului Sănătăţii sunt postate ordonanţe contradictorii declaraţiilor făcute de domnia sa în cadrul acestor dezbateri. Voi recurge la un exemplu concret. De curând, Ministerul Sănătăţii a elaborat un proiect de ordonanţă de urgenţă care prevede ca examenul de medic specialist să se organizeze în maximum două centre universitare pentru toţi rezidenţii. După ce că domnul Nicolăescu nu doreşte sub niciun chip să mărească salariile rezidenţilor, acum îi supune pe aceştia unor cheltuieli suplimentare. Întrebarea care se naşte în această situaţie este dacă aceşti rezidenţi, cu salarii extrem de mici, vor putea să suporte cheltuielile pe care le implică deplasarea spre centrul universitar unde vor susţine examenul de specialist. Transportul, cazarea, masa îi vor pune pe rezidenţi în situaţii extrem de dificile. Oare cei care au elaborat acest proiect de act normativ s-au gândit la aceste aspecte? Reiese foarte limpede că din nou Ministerul Sănătăţii dovedeşte lipsă de profesionalism, demonstrând că deciziile pe care le ia sunt în totală necunoştinţă de cauză şi neconforme cu realitatea. Am dat acest exemplu pentru a demonstra lipsa de cunoaştere a celor care conduc astăzi Ministerul Sănătăţii şi pentru a reitera faptul că la toate dezbaterile organizate de Ministerul Sănătăţii trebuie să participe specialişti din interiorul sistemului. Pentru a da o notă pozitivă intervenţiei mele, în încheiere, doresc să îi mulţumesc domnului Nicolăescu că a ţinut seama de o problemă semnalată de mine prin intermediul unei interpelări pe care i-am adresat-o în luna februarie a.c. I-am transmis atunci domnului Nicolăescu că medicii rezidenţi pot fi incluşi în linia I de gardă, doar dacă în spital sunt organizate două linii de gardă în aceeaşi specialitate. Practic această prevedere bloca accesul rezidenţilor în liniile de gardă în spitalele judeţene neuniversitare, în cele municipale sau orăşeneşti. Am susţinut şi în campania electorală, dar şi în demersurile pe care le-am iniţiat ca deputat, faptul că medicii rezidenţi trebuie motivaţi. Aceştia reprezintă o resursă valoroasă pentru întreg sistemul medical românesc, oricum deficitar la acest capitol. Domnul ministru Nicolăescu şi-a revizuit punctul de vedere şi a schimbat actul normativ, în sensul acordării posibilităţii medicilor rezidenţi de a fi incluşi în linia I de gardă, sub supravegherea unui medic specialist sau primar care efectuează garda la domiciliu şi care a fost desemnat în acest sens de către şeful de secţie, aşa cum am subliniat şi eu de nenumărate ori. Permiteţi-mi să îi transmit domnului Nicolăescu că nu mai poate desconsidera părerile pertinente ale specialiştilor din domeniul medical şi că aceştia trebuie să participe în mod obligatoriu la toate dezbaterile organizate de Ministerul Sănătăţii. Aşadar, daţi dovadă de deschidere, de transparenţă şi, mai ales, de respect faţă de specialiştii din sistemul de sănătate! Fără ei, reforma pe care cu toţii ne-o dorim va fi o formă fără fond.
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: Vreau să salut eforturile colegilor noştri de la Ministerul Sănătăţii care, împreună cu specialiştii de la spitalul "Marie Curie" din capitală, au reuşit punerea în funcţiune a noii secţii de chirurgie cardiacă pediatrică. Promisiunea pe care ministerul a făcut-o, ca din această toamnă să înceapă operaţiile pe cord la spitalul pentru copii "Marie Curie", este astăzi realitate. Secţia uitată de fosta conducere a sănătăţii româneşti şi nefolosită ani de zile, a fost încă de la începutul guvernării USL o prioritate pentru minister. Chiar din această săptămână, o echipă de medici români şi italieni vor susţine o serie de operaţii în noua locaţie, ceea ce înseamnă deja primele vieţi salvate. Conform declaraţiilor reprezentanţilor ministerului, în perioada iunie-septembrie au fost făcut toate demersurile pentru a asigura resursele umane necesare, respectiv echipa de medici care să opereze, dar şi toată logistica necesară pentru ca operaţii de o asemenea complexitate să se desfăşoare în cele mai bune condiţii - aparatură, medicamente, materiale sanitare. acesta este unul dintre exemplele care nu fac decât să readucă în atenţia publică, în general, şi a noastră, ca parlamentari, în mod special, că soarta spitalelor din România trebuie schimbată şi găsite soluţii pentru transformarea statutului acestor instituţii de sănătate, astfel încât să funcţioneze eficient. Ca parlamentar, în momentul în care guvernul va acorda indexări în anul care vine, 2014, mă voi alătura colegilor mei care susţin ca personalul sanitar să aibă prioritate în cadrul anvelopei salariale, precumşi varianta unei indexări diferenţiate. Aceasta ar compensa o parte dintre discrepanţele mari care există acum între salarii în cadrul aceleiaşi categorii de personal. De asemenea, salut declaraţia factorilor de decizie din Ministerul Sănătăţii care, în strânsă colaborare cu ceilalţi reprezentanţi ai Guvernului USL, vor susţine mai multe modificări legislative care să garantezeindependenţa profesională a medicilor, pentru ca aceştia să nu fie echivalaţi funcţionarilor publici şi să le fie garantată confidenţialitatea convorbirilor cu pacienţii.
			Doamna Ileana Cristina Dumitrache: "omagiu post-mortem" În aceste zile de mare încărcătură culturală, când Bucureştiul apare pe harta culturală a lumii, printre oraşele în care se desfăşoară unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de muzică simfonică, Festivalul "George Enescu"- devenit deja brand naţional - doresc să evoc personalitatea marelui pianist de origine română, Roman Vlad, care s-a stins din viaţă pe 21 septembrie a.c. în Italia. Compozitor, muzicolog şi pianist, Roman Vlad, muzician de renume mondial, a studiat la Academia Muzicală Santa Cecilia de la Roma, pe care a absolvit-o în 1942. După cel de-al doilea război mondial acesta a ţinut cursuri, conferinţe şi cursuri de muzicologie în întreaga Europă, în SUA şi Japonia. Roman Vlad a compus numeroase simfonii, obţinând şi premiul "George Enescu", muzică de cameră şi muzică pentru opere teatrale. De asemenea, a compus coloana sonoră a peste 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d'Argento pentru compoziţiile sale cinematografice, fiind cunoscut mai ales pentru coloana sonoră a filmului "Frumuseţea Diavolului" al cunoscutului regizor francez René Clair. Pe parcursul activităţii sale, Roman Vlad a fost director artistic al Teatrului din Florenţa, director artistic al Orchestrei simfonice a Radio-Televiziunii italiene (RAI) la Torino, preşedinte al Academiei Filarmonice din Roma - între1994 şi 2006 - şi membru al comitetului de conducere al Academiei Naţionale de Muzică Santa Cecilia din capitala Italiei. În perioada 1995-1996, renumitul compozitor, a fost director artistic al faimosului teatru La Scala din Milano şi director al Teatrului de Operă de la Roma. Drept recunoaştere a talentului său şi activităţii sale muzicale, Roman Vlad a primit numeroase recunoaşteri oficiale, fiind numit, printre altele, Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia şi Comandor al Artelor şi Literelor (Franţa). Dumnezeu să-l ierte!
			Domnul Daniel Tudorache: "Câştigarea alegerilor în Germania de către Angela Merkel" Doamna Merkel este un cancelar foarte bun pentru Germania. A reuşit un lucru pe care nu l-am avut de mult în Europa. O persoană care a guvernat bine, solid, cu efecte pozitive pentru toată lumea, fără să aibă nicio latură de senzaţional. Doamna Merkel nu e o persoană care vrea să atragă atenţia cu tot felul de chestiuni interesante, ci pur şi simplu îşi face treaba de cancelar. A reuşit sa traverseze bine o criză care a zdruncinat tot restul Europei şi, în al doilea rând, să ofere sentimentul şi realitatea că Germania este liderul Europei, aşa cum nu a fost niciodată după al Doilea Război Mondial şi nici înainte de război. Pe de altă parte, este prima dată când o doamnă are atât de multă putere în Europa continentală. În Anglia există o veche tradiţie de doamne care au foarte multă putere, dar în Europa continentală mai rar.
			Domnul Ion Eparu: "Combaterea şomajului în rândul tinerilor din România" Şomajul în rândul tinerilor reprezintă o consecinţă importantă a crizei financiare din ultimii ani. Conform comunicării Comisiei Europene "împreună pentru tinerii Europei. Apel la acţiune pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor", statisticile la nivelul statelor europene arată că aproape 6 milioane de persoane sub 25 de ani nu au un loc de muncă, în timp ce 7,5 milioane de cetăţeni europeni nu sunt încadraţi din punct de vedere profesional şi nici nu urmează un program educaţional sau de formare pentru integrarea socială. în acest context, a devenit evident faptul că dezvoltarea competenţelor profesionale ale tinerilor şi încadrarea lor pe piaţa muncii reprezintă probleme de maximă prioritate la nivelul Uniunii Europene. România nu face excepţie de la această situaţie, în condiţiile în care, numai de la începutul acestui an, rata şomajului în rândul tinerilor a atins nivelul de 23,8%, fenomenul fiind în continuă creştere din cauza numărului din ce în ce mai mare de absolvenţi respinşi la sesiuni repetate ale examenului de bacalaureat. în lipsa perspectivelor profesionale şi a programelor de integrare socială, absolvenţii de liceu care nu promovează bacalaureatul nu au altă soluţie decât să solicite ajutor de şomaj, fapt care obligă statul la eforturi bugetare importante. Comisia Europeană vine cu o propunere de rezolvare a acestei situaţii, prin recomandarea adresată atât României, cât şi celorlalte state europene de a pune în aplicare Planul naţional pentru încadrarea în muncă a tinerilor, printr-o garanţie pentru tineret. Acesta prevede ca în maxim 4 luni de la finalizarea unei etape a studiilor sau de la începerea şomajului, tinerii absolvenţi să primească cel puţin o ofertă de angajare sau de continuare a pregătirii profesionale. Iniţiativa reprezintă însă o nouă provocare pentru tinerii din România, care se văd puşi în situaţia de a corela informaţiile acumulate pe parcursul studiilor cu cerinţele de pe piaţa muncii, pentru a face faţă cerinţelor. Aceasta în condiţiile în care la angajare majoritatea tinerilor se confruntă atât cu lipsa de experienţă profesională, cât şi cu incompatibilitatea dintre studii şi cerinţele postului. Aşadar, practica ne arată că aplicarea reformelor din învăţământ, pe care le-am tot analizat şi dezbătut, reprezintă acum condiţia necesară, astfel încât programul iniţiat la nivel european să se bucure de eficienţă. Formarea profesională a tinerilor trebuie să devină parte integrantă a procesului de învăţare, prin programe specializate de practică şi ucenicie, astfel încât, la absolvirea studiilor, aceştia să se integreze natural pe piaţa muncii. Vorbim, desigur, şi de o echilibrare între oferta de studii şi cerinţele angajatorilor. în ultimii ani, din ce în ce mai mulţi absolvenţi au fost puşi în situaţia de a se reorienta profesional, pentru că în domeniul ales, iniţial, piaţa muncii era deja saturată. În cazul tinerilor, dificultatea ocupării unui loc de muncă, imediat după absolvirea studiilor, are un impact puternic negativ asupra dezvoltării nu doar profesionale, cât şi personale. De aceea, e de datoria noastră să le oferim resursele necesare pentru a beneficia de un învăţământ de calitate, adaptat cerinţelor societăţii actuale.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "«Steaua României» nu e frapiera lui Băsescu!" Ca toate celelalte state de pe glob, are şi statul român distincţiile sale pentru a evidenţia faptele celor merituoşi, care şi-au dedicat viaţa ţării lor. Cel mai înalt, Ordinul "Steaua României", este totodată şi cel mai vechi ordin naţional. El a fost creat în 1864 de Cuza Vodă şi a fost acordat, în acea perioadă, aşa cum e normal, că de-aia e o distincţie, nu un bonus la salariu, într-un număr redus. Ulterior, după proclamarea independenţei României, Carol I înfiinţează acest ordin prin legea votată în 10 mai 1877. Ordinul a fost abrogat în 1948 şi reînfiinţat în decembrie 1998. în 1863, Alexandru Ioan Cuza contactează o renumită casă de bijuterii care va prezenta domnitorului un model de distincţie, aprobat şi comandat în 1000 de bucăţi. Iniţial, Ordinul avea 5 grade: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce. Ordinul este acordat pentru merite excepţionale până în 1948, când dispare odată cu plecarea regelui Mihai şi este transformat în ordinul "Steaua Republicii", în perioada comunismului. După revoluţie reapare primul în ierarhia ordinelor, reluând vechiul nume în 1998. Prin voinţa lui Traian Băsescu s-a generat o inflaţie de acordări ale acestui ordin, dintre beneficiari amintindu-l chiar şi pe László Tőkés, pastorul fiind decorat prin decretul lui din 17 decembrie 2009, la două săptămâni de la câştigarea unui nou mandat prezidenţial. Succesiunea evenimentelor care au dus la acordarea înaltei distincţii a fost suficient de transparentă ca să priceapă oricine care a fost adevărata motivaţie a decorării: în campania electorală, Băsescu Traian a primit sprijinul puternic al populaţiei maghiare, pentru care preşedintele reales i-a adresat mulţumiri publice de câte ori a avut prilejul. Motivaţia în decret era camuflată, însă, de aşa-zisele merite ale lui László Tőkés în declanşarea evenimentelor din decembrie 1989, de la Timişoara. Deşi o Ana Ipătescu a avut mult mai multe merite revoluţionare, aceasta, fie şi post-mortem, nu s-a bucurat de atenţia lui Traian Băsescu, dar prietenul său, pastorul Tőkés, a reuşit această performanţă... Poate pentru că o Ana Ipătescu nu s-a remarcat prin acţiuni politice la nivel naţional sau internaţional care puneau făţiş în discuţie statul naţional unitar, integritatea graniţelor şi pledau pentru autonomia pe criterii etnice. Poate pentru că o Ana Ipătescu n-a fost portavocea celor mai şovine cercuri care nu pot accepta Marea Unire din 1918, pastorul decretând cu gura sa Ziua naţională a României ca fiind o "Zi de doliu pentru maghiarime". După cum tot o Ana Ipătescu n-a avut declaraţii şi apeluri pentru instituirea unui protectorat maghiar în Transilvania. Dar ciracul lui Băsescu, înnobilat cu "Steaua României" pe piept, luptă în cele mai înalte instituţii europene pentru desfiinţarea suveranităţii naţionale asupra Transilvaniei, visul de aur al iredentei maghiare. Iar însuşi Traian Băsescu, doar pe hârtie ca şef al ordinului, se ascunde în fraze ceţoase când trebuie să-şi combată prietenul şi susţinătorul politic... Zic unii că retragerea decoraţiei ar însemna o grea lovitură dată memoriei Revoluţiei din 1989. Cum înfiinţarea unui protectorat în Transilvania şi pierderea identităţii naţionale a României nu au fost printre obiectivele revoluţiei, argumentul îşi dovedeşte doar hidoşenia şi ticăloşia. Însă menţinându-l pe Tőkés László ca membru nemeritoriu al Ordinului "Steaua României", se decredibilizează cea mai înaltă distincţie a ţării şi simbolurile ei, plecate acum 150 de ani ca un mesaj statornic exact pentru inversul celor susţinute de pastor: pentru unire. Traian Băsescu trebuie să priceapă, o dată pentru totdeauna, că Ordinul "Steaua României" e o distincţie ce se acordă celor care au merite reale, celor cărora România le este recunoscătoare pentru activităţile lor dedicate acestei ţări, şi nu este frapiera sa, din care împarte câte-o cinzeacă sau câte 4 cuburi de gheaţă cui are el chef ori cuiva care, întâmplător, e pe-o funcţie mai înaltă când instituţia în care lucrează împlineşte o anumită vechime. E ca şi cum i-ar umple de grade de general şi pe portarul de la şantierul naval, şi pe femeia de serviciu de la căpitănia portului, şi pe bucătarul vasului, deşi n-au niciun merit la ajungerea în siguranţă a navei din portul A în portul B...
			Domnul Vasile Mocanu: "Curtea Constituţională - măciucă politică împotriva poporului" De când s-a căţărat pe scaunul de la Cotroceni, Traian Băsescu a priceput repede că, având CSM-ul, procurorii, înalta Curte şi Curtea Constituţională la discreţia sa, îşi poate permite să fie un mic dictator camuflat în straie democrate, fără ca statele europene să se prindă de schemă. În acele ţări, a te închina la justiţie e o normalitate, pentru că acolo, în Vest, justiţia e corectă, e dreaptă, acolo legile chiar se aplică. Obişnuit, prin meseria sa de bază, să sesizeze rapid orice situaţie care ar putea să-1 ajute să-şi atingă ţelurile, şi-a dat seama că, având aceste organisme de forţă ale statului de partea sa, nu mai avea de ce să se teamă de parlament, guvern, presă, sau chiar - aşa cum a demonstrat la referendumul de demitere - de însuşi poporul român. Pentru că indiferent ce demersuri democratice, legale s-ar fi făcut împotriva lui, toate, dar absolut toate, se împiedicau de Curtea Constituţională, şi acolo doar în 6 oameni, care, după cum s-a văzut, deloc nu s-au sfiit să dea şi erate ori să se dea peste cap şi să trădeze interesele poporului român doar ca să rămână Băsescu la Cotroceni. Şi de-atunci, aproape că nu există lege ori decizie guvernamentală care să nu fie faultată cu ajutorul Curţii Constituţionale - devenită ilegal şi imoral o a treia cameră legislativă -, cu ajutorul celor şase sprijinitori ai guvernatorului de la Cotroceni. Până la urmă, se naşte şi întrebarea: ce au de câştigat aceştia dacă justiţia, legea, poporul pierd în favoarea lui Băsescu? Sau sunt cumva şantajabili? Să privim ultima solicitare băsistă de intervenţie a CCR. Cu ce-l afectează aşa de tare pe poporul român forma Legii referendumului în varianta USL? Şi care este marele avantaj al românilor dacă referendumul trece în forma dorită de Traian Băsescu, care-i foloseşte doar lui şi clicii sale? De ce e obligatoriu ca instituţia care ar trebui să slujească legea fundamentală a ţării să fie folosită ca măciucă politică împotriva poporului? A fost folosită la referendum, când lui Băsescu majoritatea românilor cu drept de vot i-au zis să se care de la Cotroceni. Şase filistini, plătiţi gras de popor ca să-1 apere prin prima lege a ţării, au decis că poporul se poate duce şi-n exil dacă nu-1 iubeşte pe Băsescu, orice, numai să stea marinarul la Cotroceni cât o pofti. Mă mir că, până acum, aceiaşi decoraţi băsişti din CCR n-au decis că lega fundamentală nu-i dă dreptul lui Băsescu să se autoproclame rege! Şi-aşa, de când a murit săracu' Cioabă, e bulibăşeală în numărul regilor de pe-aceste meleaguri, ce mai contează încă unul, poate îi dă prinţu' Paul dispensă... Demersul lui Traian Băsescu este unul strict politicianist şi complet inutil. Reprezintă, în fapt, o încercare de sabotare a reformei constituţionale promovată de USL. Nu contează că este în folosul ţării, dacă vine din partea USL, legea trebuie oprită cu orice preţ! Păi, de ce să-i fie şi românului mai bine? Că doar nu de-asta a fost menţinut guvernator la Cotroceni... Se uită însă (mai bine zis: nu se doreşte să se reamintească, pentru că asta nu-i serveşte lui Băsescu!) faptul că Curtea Constituţională s-a pronunţat deja pe acest text în urmă cu trei luni. A decis deja că noile prevederi impuse în Legea referendumului sunt constituţionale. În spatele demersului preşedintelui se regăseşte intenţia de a frâna promulgarea unei legi constituţionale cu scopul de a sabota amplul proiect de reformă constituţională, care-i cam strică planurile tatălui băsiştilor de pretutindeni. Cum adică: să aibă România o constituţie pe care să nu o poată folosi Băsescu la şters pantofii? Păi, unde se cred românii ăştia, în SUA? Parlamentul a pus deja în acord legea referendumului cu decizia din iunie a CCR, introducând inclusiv amânarea cu un an a organizării unui referendum pe noile prevederi. Aşa că, sesizarea Curţii dovedeşte din nou modul dictatorial al lui Băsescu, în care se raportează la instituţiile statului, doar a recunoscut cinstit că are probleme cu conducerea democratică şi de atunci tot demonstrează asta, zi de zi, unui popor întreg...
			Domnul Neculai Răţoi: "Predoiu, noul specialist portocaliu în anunţuri-miracol" Cât a fost liberal ori în perioada în care a fost ministru pe la ce credeau băsiştii că s-ar numi justiţie, Cătălin Predoiu părea un tânăr serios, un adevărat om cu scaun la cap. Poate că şi datorită vorbei din bătrâni: "dacă tăceai, filosof rămâneai"..., căci era zgârcit la vorbe. De la o vreme, însă, pare foarte determinat în a-şi schimba buna imagine de care se bucură în faţa oamenilor, domnul Predoiu începând să vorbească, mai ales în numele autointitulatului partid cică democrat şi mai ales liberal, făcând adevărate anunţuri-miracol. Adică în faţa cărora caşti gura şi îţi faci cruci lungi şi late, cu mintea blocată de ce auzi, comparativ cu ce ai trăit pe pielea ta din partea aceloraşi inşi, care acum au înviat brusc, urmând tupeul politic nemăsurat al tătucului lor - marinarul - ocupant deja ilegal, de la referendum încoace, al fotoliului de preşedinte al României. După ce că, nu cu mult timp în urmă, acelaşi domn Predoiu bâiguia ceva despre obligaţia PDL de a avea victorii politice, deoarece ţara asta nu-i condusă de nimeni, de parcă în guvernările portocalii conducea premierul, nu tot triada preşedinţie-procuratură-CCR, adică exact cine nu avea atribuţii de guvernare, acum se pomeneşte zicând despre un guvern din umbră portocaliu, "un mix de tinereţe şi competenţă consacrată". Iar îşi face săracul om de rând un set proaspăt de cruci cât Catedrala neamului... Păi, dacă PDL ar fi avut în dotare "tinereţea şi competenţa consacrată", le-ar fi scos la vedere, doar a avut la-ndemână 5 Guverne Boc, guvernul "unguent", başca preşedinţia, unde şi-a băgat consilieri nişte tipi cărora dacă le şuteşti cartea de identitate, s-a terminat, nu mai ştiu să ajungă acasă... Şi acest "guvern umbros" va da "soluţii noi pentru probleme vechi, nu ale politicienilor, ci ale cetăţenilor şi companiilor". Ei, poate i-a-mpiedicat Moş Crăciun ca să facă asta cât au fost, ani de zile, la guvernare! Şi dacă au acele rezolvări ale problemelor importante ale naţiei şi nu le-au putut aplica, înseamnă că tot ai lor le-au pus piedici, spre răul ţării, care a fost lipsită de salvatoarele lor soluţii, deci taman ce a recunoscut domnul Predoiu că PDL a fost mai mult decât o frână pentru progresul ţării, cât a fost la cârma României. Şi cum şi domnul Predoiu a fost ministru, înseamnă că şi el personal a fost o frână, deci uite ce se-ntâmplă, în realitate, în PDL: frânele naţiei vorbesc despre soluţii şi viitorul de aur al ţării... Cum Dumnezeu se face că mai mereu se întâmplă să vrea câte un melc să te înveţe cum poţi doborî recordul mondial la suta de metri plat? Şi ce mai zice domnul Predoiu? Că ne propune "un concept nou, european, de guvernare autentic de centru-dreapta: profesionistă, bazată pe proiecte solide şi argumentate, asumată, condusă de principii, nu de cifrele din sondaje şi de interese clientelare. Un concept de guvernare în autentic interes public". Mi-am înfrânt jena care mă-nsoţea şi am reuşit să citez exact din spusele ex-ministrului justiţiei. Deoarece, fără să-şi dea seama, domnul Predoiu a recunoscut că, dacă abia acum îşi propune aşa ceva, înseamnă că nu s-au aplicat cele de mai sus în timpul guvernărilor portocalii, de unde rezultă că guvernele portocalii au însemnat exact pe dos, adică: "un concept vechi, neeuropean, de guvernare falsă de centru-dreapta: neprofesionistă, bazată pe proiecte inconsistente şi neargumentate, neasumată, condusă de lipsa principiilor, de cifrele din sondaje şi de interese clientelare. Un concept de guvernare în autentic dezinteres public". Trăiască Hegel! Domnule Predescu, ţara îţi este un pic îndatorată: niciodată un fruntaş portocaliu nu a recunoscut atât de cinstit şi pe faţă ce a însemnat pentru acest popor dezastrul guvernărilor portocalii. Îţi mulţumim. Continuă, ne dai o mână de ajutor inestimabilă în a scoate băsismul din politica parlamentară românească, pentru ca, într-adevăr, să vi se poată întâmpla profeţia: "pentru ca societatea românească să redevină o societate normală, care recompensează valoarea autentică, solidară, împăcată cu ea însăşi"...
			Domnul Vasile Popeangă: "Turneul pseudofrustraţilor" Au început să circule prin ţară comandouri de PDL-işti de frunte care, sub pretextul prezentării de soluţii economice pentru un anumit judeţ, aflat pe traseul lor, îşi intoxică proprii membri de partid cu minciuni care ar face să se scorojească de ruşine până şi un perete de grajd. În totala lor lipsă de informaţii din judeţul respectiv, se aruncă în capul bieţilor ascultători, spre năuceala acestora, cu găleţi de cifre scoase din burtă, care mai de care mai fanteziste, dar mai pompoase. De exemplu: dacă a crescut ceva, din 2011 în 2012, de la 80% la 81%, creşterea e de doar un procent. Dar dacă din 2012 în 2013 acest ceva a scăzut cu jumătate de procent - adică aproape nesemnificativ - gaşca portocalie trâmbiţează în cele patru zări că, vai, scăderea este cu 50% faţă de anul trecut, ca şi cum acel ceva ar fi coborât subit la 40%, nu la 80,5%. Iată mijloacele de manipulare prin cifre pe care le foloseşte PDL-ul pentru prostirea oamenilor în drumul lor prin ţară, în acest turneu al pseudofrustraţilor. Am zis pseudofrustraţi, pentru că frustrarea este lipsirea cuiva de un drept al său, legitim. însă frustrarea PDL-istă este falsă, întrucât nu numai că nu merită puterea de a conduce această ţară, dar au demonstrat şi că nu au meritat-o niciodată, deşi, prin forţa împrejurărilor, ilegitim, au ajuns la cârma României, prin jongleriile anticonstituţionale ale lui Băsescu, sprijinite larg de către Curtea Constituţională. Ştim cu toţii cum a fost numit Boc premier şi ce vânătoare de parlamentari liberali şi social-democraţi a urmat ca să-şi facă Băsescu majoritatea parlamentară care să-1 susţină pe micuţul clujean, şi ştim iarăşi cu toţii cum, acelaşi personaj mărunt, atât politic cât şi nu numai, a fost demis de către parlament şi repus de acelaşi Băsescu pe scaunul de prim-ministru. Cred că şi dacă ar fi făcut infarct domnul Boc şi tot îl lipea Băsescu de geamul Guvernului, ca să nu zică lumea că n-avem premier... Ghinion: când Boc a fost, într-un sfârşit, debarcat, România n-a căzut de pe harta Europei, soarele a continuat să răsară, iar românii, contrar ţipetelor de cucuvele portocalii ce prevesteau sfârşitul lumii dacă pleacă ei de la guvernare, au început chiar să aibă motive să se simtă mai uşuraţi. După o perioadă în care şi-au tras sufletul de la trânta luată din partea alegătorilor de erau mai-mai să cadă de tot din parlament şi să se ducă buluc după ţărănişti, văzând că acel care le făcuse pa, pa de la perdeluţă a redevenit vioi ca un cintezoi de ziua recoltei, au început şi ei să pară mai vii şi-au luat-o, cârduri-cârduri, la trap prin ţară, la prostit populaţia. întâi îşi încearcă norocul cu pseudofrustraţii care le-au mai rămas alături, nostalgici după vremurile când la ei era pâinea şi cuţitul şi împărţeau ce, cum şi cui aveau ei chef ori interese. Căci, deşi au justificat toate eşecurile şi neghiobiile guvernării lor prin biata criză economică, au uitat să spună că nu prea au printre ei oameni care au sărăcit cât au fost la putere - dovadă stau însăşi declaraţiile lor de avere... Şi-a ajuns şi pe meleagurile Gorjului o echipă de pseudofrustraţi în frunte cu preşedintele Blaga, după care s-au depănat în şir indian europarlamentarul Marian Jean Marinescu, Mircea Toader, domnul Bode, doamnele Andreea Paul, Raluca Turcan, ba, chiar şi doamna Sulfina Barbu - toţi, ca de obicei, încercând să fie ba acizi, ba glumeţi. Ceea ce nu le-a ieşit de niciun fel, spre disperarea unei săli de vreo 300 de locuri, pe jumătate goală, în care străluceau prin prezenţă şi vreo 15 invitaţi din alte judeţe, ca să mai completeze locurile, başca jurnaliştii prezenţi la locul faptei. Era mai mare bannerul de pe scena frumosului teatru din Târgu-Jiu decât suprafaţa ocupată pe fotolii de PDL-iştii veniţi la căscat gura, doar-doar or auzi ceva interesant din partea înalţilor oaspeţi. De remarcat de la doamna Turcan, de exemplu, a fost faptul că pesemne o fi sărăcit peste noapte, întrucât a urcat pe scenă strălucind doar printr-o pereche de pantaloni pentru care n-a avut bani decât până cam la o palmă mai jos de genunchi, că p-acolo se termina materialul. Expozeul său, în schimb, a fost de o platitudine înfiorătoare, dublat de nişte cifre mai departe de adevăr decât e griva de iepure. Şi doamna Sulfina Barbu a tăbărât pe auditoriu tot cu ocări şi blesteme la adresa USL şi a lui Victor Ponta, capac punând, însă, doamna Paul, care a venit cu o prezentare în Powerpoint, ce ar fi trebuit să arate urbi et orbi care sunt soluţiile de relansare a economiei româneşti, şi cu precădere a celei gorjene. Din păcate pentru dânsa, după vreo câteva slide-uri cu sloganuri propagandistice din care reieşea doar că USL-ul e singurul vinovat de ce se întâmplă azi rău în România şi de moştenirea pe care au lăsat-o guvernările portocalii, au urmat două slide-uri care pot fi sintetizate în felul următor. "Redresarea României se poate face doar dacă: 1. Jos USL! 2. Jos PSD! 3. Jos PNL! 4. Jos Ponta! 5. PDL, înapoi la ciolan cu orice preţ, că-i nasol în opoziţie! De la 6 încolo, se repetă primele 5...". Amuzamentul oamenilor inteligenţi din sală a atins apogeul când doamna Paul a enumerat în lista celor 10 soluţii portocalii de prostit proştii că va fi o mare rezolvare pentru economia României dacă în loc să stea contabilii la coadă la plata taxelor două săptămâni pe an, vor sta doar 3 zile. Ca să nu mai zicem că s-a împăunat şi cu scutirea de la impozitare a profitului reinvestit, idee furată de la conservatori, pe care o promovează de ani de zile fără să fie luaţi în calcul de vreo guvernare portocalie. Ce nu a reuşit să înţeleagă însă nimeni din sala pe jumătate goală - optimiştii băsişti ar putea să sară-n sus: "Ba, din contră, era pe jumătate plină!" -, au fost două lucruri: de ce, după ce ai greşit grav faţă de o ţară-ntreagă, nu ai elementarul bun-simţ de a-ţi recunoaşte cinstit greşelile şi a-ţi cere iertare de la cei pe care i-ai nenorocit cât ai fost la putere dacă acum le vrei voturile şi, pe de altă parte, mai ales, ce te-a-mpiedicat să îţi pui atunci aceste măreţe planuri în aplicare, în loc să vii cu ele acum, la prostit proştii? lată că portocaliii ţin să încredinţeze astfel o ţară-ntreagă de faptul că le vine mintea la cap (şi atunci doar parţial, din câte se vede) doar când sunt în opoziţie. Cum o ţară-ntreagă ţine la integritatea stării lor de sănătate, românii vor avea grijă la anul să îi scoată şi din Parlamentul European şi, la viitoarele alegeri locale şi generale, să le ofere posibilitatea de a se retrage definitiv din viaţa publică, într-o binemeritată pensionare permanentă. Dacă nu cumva o să-i înghită mişcarea aia, popo..., popu..., mă rog, cum îşi zic ei, alături de vajnicul Mihai Neamţu, care, împreună cu restul partidului său, au fost singurii doi cetăţeni ce au reuşit să ia cuvântul în sala parlamentului fără ca să fie băgaţi în seamă de electorat. Sfântă vorba din bătrâni: spune-mi cu cin' te-nsoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti...
			Domnul Ion Bălan: "Abandonul şcolar ni se datorează, dacă nu intervenim" Problema pe care o aduc în atenţia Camerei Deputaţilor este una care trenează de luni bune şi care ameninţă să agraveze abandonul şcolar, un fenomen în creştere în satele şi comunele României. Este vorba despre restanţele acumulate pe care le are statul la plata navetei copiilor care învaţă în altă localitate decât cea de domiciliu. În ciuda textelor de lege care dau dreptul acestor copii la transport şcolar gratuit, în ciuda Constituţiei, care consfinţeşte dreptul la învăţătură al tuturor copiilor, transportul elevilor a rămas nedecontat de Ministerul Educaţiei, înregistrând restanţe şi de anul trecut. Şi nu avem de-a face cu cazuri izolate, din contră, situaţia s-a generalizat şi aceasta a dus, treptat, la abandon şcolar acolo unde sumele de bani sunt prea mari pentru a mai suferi amânare. Vă prezint şi dumneavoastră cazul concret al elevilor, care învaţă la Liceul Tehnologic Topolog, judeţul Tulcea, care provin din familii sărace, cu un venit insuficient asigurării cazării sau plăţii transportului din buzunar propriu. Liceul Topolog are, la ora actuală, restanţe la plata navetei către firma transportatoare, de peste 75.000 lei. Nu ştim cât va mai accepta aceasta să transporte copiii pe datorie, iar suma uriaşă face imposibilă găsirea unei alte firme care să accepte un contract atât de păgubos. Este evident faptul că familiile sărace despre care vorbesc şi-au înscris copiii la şcoală tocmai pentru că era transportul asigurat, şi în lipsa acestuia abandonul şcolar este inevitabil, iar situaţia creată ne priveşte în mod direct. nu mai putem da vina pe ignoranţa sau lipsa de voinţă a celor care îşi ţin copiii acasă, avem obligaţia legală şi morală de a rezolva problema şi de a-i lăsa pe aceşti copii să înveţe, au acest drept şi noi avem sarcina de a-1 respecta, cu atât mai mult cu cât vorbim despre sute de copii din toate colţurile ţării. Am convingerea că Guvernul va găsi soluţiile care se impun, într-un timp cât mai scurt, în aşa fel încât noul an şcolar să nu fie afectat.
			Domnul Liviu Laza-Matiuţa: "USL să-şi asume răspunderea pentru eşecul din educaţie" Educaţia este cel mai mare eşec al celui mai slab guvern de după 1989, iar USL trebuie să-şi asume nereuşita prin demiterea responsabililor de proasta pregătire a noului an şcolar şi nerespectarea niciunui angajament din programul electoral. În educaţie niciunul din obiectivele asumate de USL în programul de guvernare nu a fost realizat. În ultimul an, haosul şi frauda au fost cuvintele de ordine la examenele organizate. Sute de şcoli nu au avize sanitare de funcţionare, nu au fost igienizate. Neplata abonamentelor restante şi plafonarea abonamentelor încurajează abandonului şcolar. Cer Guvernului USL să rezolve problemele transportului şcolar, în cel mai scurt timp, să igienizeze şcolile, să asigure manualele necesare elevilor, să respecte Programul "Cornul şi laptele", să pună în practică angajamentele din programul de guvernare.
			Domnul Mihai-Bogdan Diaconu: "Respect pentru ţara eroilor români care îşi sacrifică viaţa pentru binele altora" Doi soldaţi români au plătit acum două zile cu sacrificiul suprem angajamentele României pe teatrele internaţionale de luptă. Li se cuvine veşnică recunoştinţă din partea noastră şi creştinescul "Dumnezeu să-i ierte!" Dar jertfa lor nu a fost doar pentru România, ci pentru toate statele angajate în lupta împotriva terorismului. De fapt, soldaţii români mor pe câmpuri de luptă străine mai mult pentru binele altora decât pentru al nostru, pentru că România este în acest conflict asimetric un combatant pentru probleme care nu o privesc în mod direct. Acest lucru nu înseamnă că ţara noastră nu trebuie să-şi îndeplinească angajamentele internaţionale, dar înseamnă în mod cert că ţările care beneficiază de pe urma sacrificiului românesc au datoria să fie respectuoase atunci când vorbesc despre România. Politicienii europeni, care au transformat românii în ţap ispăşitor al problemelor UE şi care ne folosesc pe rol de sperietoare aducătoare de voturi, ar trebui să se uite la preţul de sânge plătit de această ţară pentru binele întregii Europe. înainte de a ne descrie ca pe nişte bande de criminali şi ca pe nişte invadatori al căror acces pe piaţa liberă a muncii din UE trebuie oprit, politicienii demagogi din unele ţări europene ar trebui să se reculeagă la mormântul udat de lacrimi al soldaţilor noştri ucişi prin locuri uitate de Dumnezeu pentru liniştea întregii Europe. Este profund nedrept ca memoria eroilor noştri să fie întinată de campanii electorale în care românii sunt înfieraţi şi transformaţi în ţinte publice pentru a ascunde nereuşitele politicilor interne ale unor state. România trebuie să fie respectată pentru felul în care contribuie la binele şi pacea continentului, dar nu mânjită cu acuze nedrepte de oameni care nu au văzut în viaţa lor cum arată un teatru de operaţiuni în care soldaţii români îşi riscă viaţa în fiecare zi. Nu cred că cerem prea mult dacă ne exprimăm dorinţa ca eroismul acestor martiri să fie gravat veşnic în memoria noastră, a tuturor românilor, dar şi a europenilor care au parte de siguranţă şi datorită sacrificiului suprem al soldaţilor români. Aşa încât, înainte de a jigni acest popor, persoanele străine care ne dispreţuiesc şi care nu se sfiesc să arate acest lucru în public, generând adevărate campanii de presă împotriva noastră, ar trebui să se întrebe pe ei înşişi dacă ar avea curajul să înfrunte moartea pentru binele altor popoare. Abia apoi să deschidă gura şi să acuze de vrute şi nevrute un popor care îşi plăteşte cu regularitate, în sânge, cotizaţia la binele comun al Europei şi al lumii.
			Doamna Maria Dragomir: "Avem soluţia: câinii comunitari să nu fie ucişi, dar să nu mai fie nici pe stradă!" Ceea ce se întâmplă, în ultima perioadă, în România, depăşeşte graniţele normalului, pendulând către o zonă mult mai greu de înţeles. Unii vorbesc şi de anumite scenarii care au în spate jocuri de interese. Cert este că s-a ajuns într-o situaţie în care nimeni nu mai ştie ce soluţie este mai bună: unii susţin eutanasierea imediată a tuturor câinilor, în timp ce aceia care apără patrupedele consideră că această măsură nu trebuie aplicată sub nicio formă. "Din această dilemă nu putem ieşi!" - ar fi spus personajul lui Caragiale. Cum noi, însă, suntem în secolul XXI, putem oferi o soluţie simplă, deloc costisitoare - oricum, mult mai ieftină decât sutele de milioane de euro care s-au aruncat, până acum, pe coada câinelui! Care, iată, în România fuge nu cu covrigii în coadă, ci cu milioanele! -, soluţie care poate rezolva cele două dileme: 1. Câinii să nu fie ucişi! 2. Câinii să nu mai rămână în stradă! Cum se poate aşa ceva, vă veţi întreba, şi pe bună dreptate. Numai că soluţia noastră este extrem de simplă. Imediat, în toate oraşele să se treacă la următorii paşi: să se strângă, în ritm alert, toţi câinii care se găsesc în stradă. Să se facă selecţia, iar cei bolnavi, potrivit legii, să fie eutanasiaţi; restul, câinii normali, sănătoşi, deparazitaţi să fie propuşi spre adopţie locuitorilor din casele de la marginea oraşelor. Pentru că aproape toate oraşele din România au fie cartiere de case, fie comune suburbane, deci în imediata apropiere a oraşelor, acolo se poate merge cu maşina, iar hingherii, de data aceasta, să devină cei care să ofere spre adopţie câte un câine pentru fiecare casă, după formula: "Aveţi un câine? Mai ţineţi încă unul, iar noi vă asigurăm hrana pentru amândoi până când cel pe care vi l-am adus noi va muri!". Câinii comunitari nu trăiesc foarte mult, între 7 şi 9 ani. Mulţi dintre ei au 2-3 ani în momentul în care sunt prinşi, astfel că este vorba despre câţiva ani în care ar mai trăi şi în care s-ar mai cheltui bani pentru hrana lor. În acest timp, însă, se rezolvă toate situaţiile: câinii nu vor fi ucişi, nu vor mai fi pe stradă, vor intra acolo unde le este locul, în curţile oamenilor pe care au fost obişnuiţi să le păzească, de la primării se vor cheltui bani mai puţini şi toată lumea, în mod normal, ar trebui să fie mulţumită. Desigur, unii pot considera că suntem naivi atunci când folosim formula "toată lumea" pentru că între aceştia nu se pot afla cei care s-au obişnuit să facă bani, bani adevăraţi, bani buni, milioane de euro de pe urma câinilor comunitari, însă pe această cale şi ei vor fi îndrumaţi să vadă o altă cale a afacerilor, pentru că asta cu mâncatul banilor, fără niciun rost, pe spinarea câinilor vagabonzi, va înceta într-un timp destul de scurt. Acesta poate fi începutul unei iniţiative legislative la care vă rog să îmi fiţi alături, pentru că aceasta este singura soluţie care poate rezolva, cu adevărat, problema câinilor comunitari.
			Domnul Florin Gheorghe: "Cronica unei privatizări care îi va costa pe români - CFR Marfă" Tot mai puternice sunt vocile care îl acuză pe Victor Ponta de laşitate. Laşitate că nu a luat o decizie a Guvernului pe care îl conduce în legătură cu exploatarea de la Roşia Montană, laşitate în legătură cu miniştrii penali, laşitate în legătură cu măsurile pe care le adoptă guvernul în sensul relansării creşterii economice. Cu permisiunea dumneavoastră aş adăuga că Victor Ponta a demonstrat că este laş şi atunci când pe masa sa s-a aflat contractul de privatizare a Societăţii CFR Marfă. Laşitatea lui Victor Ponta e cu atât mai mare cu cât, în calitate de ministru interimar al transporturilor, nu s-a pus de acord cu prim-ministrul Victor Ponta cine şi când să semneze contractul de privatizare. După cum ne-a obişnuit, în calitate de prim-ministru Victor Ponta susţinea privatizarea, însă în calitate de ministru al transporturilor ar fi fost împotrivă. Nu este inconsecvenţă, este doar laşitate. Boala laşităţii nu îl macină doar pe Victor Ponta, ci pe toţi miniştrii din cabinetul său. Păi ce dovadă mai clară ne trebuie decât acelaşi contract de privatizare, al CFR Marfă, semnat de un subaltern al ministrului, şi nu de proaspătul ministru al transporturilor, Ramona Nicole Mănescu. Nimic nu mă mai surprinde în legătură cu fuga de responsabilitate a miniştrilor USL. La Parlament, de pildă, au ajuns să-şi trimită directorii din ministere ca să răspundă la probleme la care legea îi obligă să răspundă personal. Despre activitatea lor în comisiile permanente, acolo unde se elaborează rapoartele celor mai importante acte normative, nici în glumă nu ne mai întrebăm dacă participă. Este însă extrem de regretabil că atât Victor Ponta, în oricare dintre calităţile sale, precum şi actualul ministru al transporturilor, a cărei singură calitate autodenunţată este aceea de a fi soţia primarului, au întârziat atât timp cel mai important proces de privatizare din România ultimilor ani. Cronica privatizării CFR Marfă, o privatizare care ne va costa enorm, va reveni în prim-planul politicii româneşti atunci când vagoanele vor ajunge la fier vechi, iar modernizarea companiei va rămâne doar un principiu uitat într-un sertar pe la Ministerul Transporturilor. Nu vreau să bănuiesc pe Victor Ponta şi guvernul său nici de interese ascunse şi nici de hăituirea investitorilor strategici în privatizarea CFR Marfă. Aceste aspecte intră strict în competenţa instituţiilor justiţiei române. Lăsaţi-mă însă să intru în rândul celor care acuză guvernul USL şi pe şeful acestuia de incompetenţă vădită, de lipsă de responsabilitate faţă de români şi destinele economiei româneşti şi de 18 luni pierdute pentru România.
			Domnul Florin Gheorghe: "La Marea Neagră turismul e doar «paranghelie»" E greu să nu constaţi că, an de an, apetitul românilor pentru a petrece vacanţele de vară în staţiunile de pe litoralul românesc scade simţitor, în vreme ce hotelierii bulgari, turci sau greci îşi freacă satisfăcuţi mâinile pentru că gradul de ocupare în staţiunile lor este aproape invariabil 100%. Departe de mine a-i acuza pe români de alegerea făcută! Românii se comportă ca nişte consumatori raţionali, alegând produse mai bune, la preţuri mai convenabile. Dacă ar fi să acuz pe cineva, acela este Ministerul Turismului, în solidar cu cel mai incompetent Guvern al României. De mai bine de un an şi jumătate de când avem un ministru a cărui unică atribuţie este aceea de a se ocupa de soarta turismului românesc, lucrurile merg din ce în ce mai prost în staţiunile de la Marea Neagră. Niciodată în istoria postdecembristă turismul românesc nu a plutit în derivă ca în această perioadă, de când USL a preluat guvernarea. După ce a blamat eforturile anterioare privind crearea brandului turistic de ţară şi a lăsat fără finanţare investiţiile în infrastructură, turismul lui Ponta se rezumă la minciuni şi propagandă, care nu pot înlocui în niciun fel carenţele turismului. La nivel local, maimuţărelile promovate de edilul-şef al Constanţei nu fac decât să sperie turiştii. Mai mult, aceste campanii nu sunt plătite din buzunarul domniei sale, ci din banii hotelierilor, care au ajuns să reclame că preţurile mari practicate nu sunt decât efectul taxelor uriaşe pe care le percepe municipalitatea în fiecare sezon, pentru spoturi publicitare şi manifestaţii inutile care nu fac decât să strice liniştea turiştilor. Majoritatea românilor au înţeles că programul de guvernare al guvernului Ponta are un singur punct "Jos Băsescu!" Au mai înţeles că Ponta nu are soluţii la niciuna dintre problemele sociale şi economice care necesită rezolvare de urgenţă. Tot românii au înţeles că au fost minţiţi în campania electorală şi că promisiunile nu vor prinde contur nici în următorii zece ani. Mă simt însă dator să atrag încă o dată un puternic semnal de alarmă asupra situaţiei turismului de la Marea Neagră. Dacă lui Ponta nu îi pasă în niciun fel de soarta turismului, ar trebui măcar să o scoată din birou pe doamna ministru al mediului, ca să constate singură că fără o acţiune guvernamentală fermă vom rămâne nu numai fără servicii turistice, ci chiar şi fără litoral. An după an, eroziunea costieră afectează metru cu metru dimensiunea şi calitatea plajelor constănţene. Este un fenomen pe care orice ministru responsabil ar trebui să-1 cunoască şi să întreprindă măsuri de infrastructură specifică. Nu ştiu dacă Victor Ponta sau miniştrii săi absenţi cunosc această situaţie, însă ea afectează puternic economia locală a judeţului Constanţa, făcându-i tot mai săraci pe constănţenii care ar trebui să prospere de pe urma turismului.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Domnilor parlamentari, de ce nu doriţi ca cei mulţi să hotărască?" Printre priorităţile actualei puteri s-au numărat "rezolvarea" problemei referendumului, de parcă românilor din ţară ori celor din străinătate legea referendumului ar fi singurul lucru care ne lipseşte. Astfel, s-au trecut cu vederea probleme precum: şomajul, locurile de muncă, pregătirea şcolilor pentru începerea noului an şcolar, starea generală a sistemului de sănătate, precum şi alte nevoi urgente ale societăţii româneşti. La ordinul majorităţii parlamentare a actualei puteri, s-a dat, în mare grabă, undă verde proiectului de lege privind referendumul, mai cu seamă referitor la aşa-numita problemă a pragului electoral de 50%, neţinând cont de argumentele prezentate de preşedintele ţării cu referire la unele elemente de neconstituţionalitate. De fapt ce se doreşte prin modificarea legii? La prima vedere un lucru destul de simplu - reducerea pragului electoral de la 50% la 30%, pentru validarea referendumului. Această realitate naşte însă o legitimă întrebare: domnilor, dacă aveţi o majoritate covârşitoare de peste 70%, de ce vă mai îngrijoraţi? Mai mult decât atât, această modificare nu are în vedere nimic legat de administraţia centrală ori cea locală sau legat de buna funcţionare a instituţiilor statului, singura ţintă fiind preşedintele României. Nu credeţi că ar fi normal ca fiecare să poată fi demis cu voturile pe care le-a primit la alegeri, dar nu mai mult de 50%? Eu cred că aşa ar fi corect şi nimeni nu s-ar putea opune acestei realităţi. Dar să vedem ce urmează. 23 octombrie 2013 este ziua în care Curtea Constituţională va lua în discuţie sesizarea Preşedintelui României Traian Băsescu cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000, privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Şeful statului a formulat această sesizare denunţând faptul că acest act normativ conţine prevederi contrare principiilor constituţionale legate de exercitarea suveranităţii de către popor. Cu alte cuvinte, în cuprinsul sesizării formulate de Preşedintele Traian Băsescu este susţinut faptul că legea este neconstituţională datorită opozabilităţii sale cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţia României: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", dar şi a încălcării prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Constituţie care stipulează următoarele: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu." Şeful statului consideră că pragul de 50% prezenţă a cetăţenilor la referendum este o condiţie imperativă pentru validarea acestuia. În încheiere aş dori să vă reamintesc ce s-a întâmplat în anul 2003 cu privire la modificarea Constituţiei în privinţa Preşedintelui. Liderul incontestabil al PSD de atunci şi totodată premier al României, a dat "ordin" să fie făcută o modificare, care în aparenţă era în favoarea sa, însă în realitate s-a întâmplat să fie în favoarea... altuia. În lumina acestor evenimente, permiteţi-mi a vă sfătui de bine. Să învăţăm din greşelile altora pentru a nu le repeta, iar de aceste modificări să nu beneficieze alţii, iar părerile de rău să fie de prisos.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Valabilitatea paşapoartelor electronice - încă un act de iresponsabilitate al Guvernului USL" Mă văd nevoit să vă aduc în atenţie o problemă dureroasă, pe care în actualul context politic şi social aţi trecut-o cu vederea - mă refer aici la termenul de valabilitate al paşapoartelor electronice. Din postura favorizată de parlamentar, este uşor să votaţi o lege prin care să limitaţi perioada de valabilitate a paşapoartelor cetăţenilor români la numai cinci ani. Uitaţi că una dintre cele mai mari probleme ale noastre, birocraţia, se face simţită din plin şi în acest domeniu. Cetăţeanul obişnuit se confruntă cu numeroase greutăţi şi cu un consum imens de resurse pentru a obţine un act valabil pe o perioadă limitată la cinci ani. Salariile mici şi pensiile mizere cu care se confruntă majoritatea cetăţenilor noştri sunt problemele cu care se luptă românii în mod constant, acum, mai tragem o palmă cetăţenilor români, obligându-i să îşi reînnoiască paşaportul la fiecare cinci ani. Şi asta în condiţiile în care, la nivel european, paşapoartele pentru persoanele cu vârsta peste 18 ani sunt valabile timp de zece ani. Dumneavoastră vorbiţi de eliminarea discriminărilor europenilor la adresa cetăţenilor români, dar în acelaşi timp aplicaţi măsuri care ne autodiscriminează în context european. Aceasta este încă o dovadă a standardelor duble pe care vi le asumaţi, pe de o parte, în declaraţii, şi, de cealaltă, în fapte. Consider că este un act de imensă iresponsabilitate ca, sub presiunea bugetului, să aplicaţi măsuri discriminatorii, profitabile doar din punctul de vedere al obţinerii de fonduri, dar profund dezavantajoase pentru cetăţeanul de rând. Din nefericire, problema costurilor este dublată de lipsa de eficienţă a aparatului birocratic, care îngreunează şi mai mult procesul obţinerii de paşapoarte. Pentru a susţine ce am afirmat anterior, voi da exemplul românilor din afara graniţelor pe care îi reprezint în Parlamentul României, pentru care valabilitatea limitată a paşapoartelor are numeroase implicaţii negative. Astfel, am semnalat de multe ori problema numărului mic de consulate din Colegiul nr. 3 Diaspora, precum şi numărul extrem de mic de personal angajat în misiunile noastre diplomatice total insuficiente, raportat la numărul de cetăţeni români care locuiesc în acest colegiu. În aceste condiţii, obţinerea paşaportului este un adevărat test de patriotism pentru un cetăţean român care locuieşte în Statele Unite, în Canada sau Australia şi care doreşte să îşi menţină statutul legal cu ţara în care s-a născut. Distanţele, pe care mulţi români trebuie să le parcurgă până la cea mai apropiată misiune diplomatică română din aceste ţări implică eforturi financiare mari şi cheltuieli imense. Acum, stimaţi colegi, mai venim cu o nouă povară pentru cetăţenii care doresc să rămână români - valabilitatea paşapoartelor de doar cinci ani în loc de zece, aşa cum ar fi normal. Aşa cum am afirmat în nenumărate rânduri, modernizarea sistemului funcţionarilor publici este absolut necesară; interacţiunea cetăţenilor cu statul trebuie să fie simplă şi raţională, adaptată nevoilor acestora. Este uşor din calitatea de parlamentari să uitaţi de aceste probleme uzuale cu care se confruntă oamenii obişnuiţi, dar doar pentru că voi nu le vedeţi, asta nu înseamnă că ele nu există! Solicit aşadar în mod insistent remedierea acestei chestiuni, având în vedere că ea afectează un număr important de români. Prin urmare, sper ca dumneavoastră să reconsideraţi nedreptatea comisă românilor din diaspora şi să susţineţi propunerea mea legislativă prin care cer ca valabilitatea paşapoartelor să fie de zece ani, nu de cinci ani. Nu uitaţi că românii din diaspora sunt un potenţial imens pentru ţara noastră şi este în interesul tuturor să menţinem legăturile cu cei plecaţi în afara graniţelor României.
			Domnul Daniel Iane: Declaraţie politică privind "Proiectul de Hotărâre de Guvern care prevede organizarea şi funcţionarea Comitetului Tehnico-Economic pentru Societatea Informaţională" Tema declaraţiei mele de astăzi este Proiectul de hotărâre a Guvernului USL de a constitui un Comitet tehnico-economic pentru Societatea Informaţională, demers care în mod cert va conduce la mărirea gradului de transparenţă în achiziţiile publice pe acest segment. Trebuie să diminuăm problema gravă de credibilitate în ceea ce priveşte cheltuirea banilor publici, având în vedere că numeroase sondaje de opinie indică o percepţie negativă a respondenţilor faţă de achiziţiile publice. Trebuie să avem în vedere crearea de mecanisme care să asigure transparenţa procedurilor de achiziţii publice şi să avem un control deliberat, coerent, unitar şi continuu asupra tuturor acestor proceduri. Eficientizarea achiziţiilor publice în domeniul serviciilor ITC furnizate instituţiilor publice este şi un demers la nivel european şi, implicit, este obiectivul pe care trebuie să îl atingem şi noi, şi de aceea Proiectul de Hotărâre al Guvernului este oportun. Nu înţeleg însă, de ce Guvernul a decis ca din acest Comitet să facă parte şi Serviciul Român de Informaţii, în condiţiile în care această structură nu are rol executiv şi nici atribuţii în acest domeniu. sunt de părere că nu-şi avea locul în componenţa acestui comitet. Salut totuşi acest demers care contribuie la îndeplinirea a cel puţin câteva obiective mari: va fi implementată cu succes Strategia Agenda Digitală pentru România la nivelul administraţiei publice şi Strategia Naţională de Securitate Cibernetică; vor fi respectate legile care reglementează conflictul de interese; va fi combătut clientelismul; vor fi utilizaţi eficient banii publici. Este necesar ca România să se alinieze demersurilor europene de eficientizare şi creştere a gradului de transparenţă în achiziţiile publice. Acest demers al Guvernului se află în concordanţă cu aceste eforturi, iar structura acestui Comitet Tehnico-Economic este una care permite îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse şi care în mod direct va responsabiliza pe toţi cei care participă la achiziţiile publice care prevăd soluţii ITC pentru instituţiile publice. în acelaşi timp, putem contribui la eliminarea firmelor neserioase, fantomă sau care nu au capacităţile tehnice să îndeplinească condiţiile unui contract, dar participă la licitaţii publice. în al doilea rând, prin asigurarea unei transparenţe maxime vom putea încuraja participarea la licitaţiile publice şi astfel putem beneficia de servicii bazate pe criteriul profesionalismului şi al preţului cel mai scăzut, aceste lucruri putând să le obţinem prin analizele Comitetului Tehnico-Economic, care sunt convins că vor fi riguroase.
			Doamna Raluca Surdu: "Creşterea economică a României - motor de reducere a decalajelor între mediul urban şi cel rural" Agenda şi viziunile USL pe care le-am asumat în faţa electoratului au drept prioritate redresarea economică a României, acesta fiind obiectivul cel mai important al nostru. Economia României a necesitat o resuscitare din criza profundă în care a fost aruncată de către Guvernul condus de Emil Boc şi girat de preşedintele Traian Băsescu. Conform celor mai noi date statistice cu privire la economia europeană, furnizate de către INS, suntem plasaţi în topul celor 28 de state din Uniunea Europeană, mai precis pe locul 3, cu o creştere economică în prima jumătate a anului de 1,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Am reuşit să aducem la zi rambursarea de TVA, demers care sunt sigură că i-a ajutat pe întreprinzători să îşi plătească datoriile, facturile sau să facă noi investiţii, am deblocat fondurile europene, inclusiv cele dedicate IMM-urilor şi am dublat rata de absorbţie a acestora faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, a crescut numărul de noi investitori, am scăzut TVA-ul la produse de panificaţie şi, nu în ultimul rând, am păstrat cota unică de impozitare de 16%. Aceste măsuri sunt doar câteva din măsurile asumate de USL şi deja implementate prin care am încercat redresarea economică a României. Acum, citind datele furnizate de INS, pot spune că am reuşit. Din punct de vedere economic, PNL, prin miniştrii liberali cu activitate în sfera economică, alături de colegii de alianţă trebuie să continue demersurile de relaxare fiscală, să reducă CAS-ul aşa cum am promis şi să combată pe cât posibil evaziunea fiscală. Această creştere economică pe care o înregistrăm trebuie să o fructificăm. Din punctul meu de vedere reducerea decalajului dintre urban şi rural trebuie să fie obiectivul nostru primordial. Primele demersuri în vederea îndeplinirii acestui fapt trebuie să fie legate, în primul rând, de alocări bugetare suplimentare pentru sistemul de educaţie, sistemul de sănătate şi infrastructura existentă în mediul rural. Trebuie şi suntem obligaţi, şi moral, şi constituţional, să le asigurăm tuturor cetăţenilor acestei ţări dreptul la condiţii decente şi egale în sistemul de sănătate, un acces la educaţie necondiţionat de zona geografică şi o infrastructură care să le permită tuturor să ajungă la şcoală, la grădiniţă sau la spital într-un timp util, pentru rezolvarea problemelor medicale sau de altă natură. Redeschiderea spitalelor, singura soluţie pentru unii dintre locuitorii mediului rural, a fost un prim pas al acestui obiectiv major. Trebuie să continuăm prin alocarea de bani în vederea modernizării punctelor de intervenţie medicală (dispensare, spitale, unităţi de primiri urgenţă) ce deservesc celor din mediul rural. Infrastructura rutieră din zona rurală trebuie reabilitată astfel încât să existe acea reţea de drumuri comunale şi judeţene care să permită un acces direct şi rapid la drumurile naţionale sau europene. Din punct de vedere educaţional, foarte multe şcoli şi grădiniţe din mediul rural trebuie urgent reparate pentru că activităţile şcolare trebuie să se desfăşoare în condiţii optime, pentru că doar aşa putem vorbi de crearea premiselor performanţelor şcolare. Personal, v-am prezentat, în declaraţiile mele trecute, situaţia şcolilor şi grădiniţelor din colegiul pe care îl reprezint şi încă o dată, pe această cale, fac apel la ministerul de resort să urgenteze rezolvarea acestor probleme. Această temă de reducere a decalajului dintre zona rurală şi zona urbană o abordez pentru că reprezintă o urgenţă naţională şi trebuie susţinută în eforturile USL de a o îndeplini, în principal în domeniile prioritare de care am vorbit mai sus.
			Domnul Ion Diniţă: "Clasa a IX-a trebuie să rămână la liceu" Guvernul USL va continua să facă dreptate românilor, respectiv să îndrepte inechităţile sociale comise în timpul guvernărilor PDL-iste din ultimii ani. Astfel, una dintre măsurile de strictă necesitate pe care o va lua Ministerul Educaţiei Naţionale este aceea a revenirii asupra deciziei fostului ministru Funeriu de a scoate clasa a IX-a de la liceu. Este cât se poate de limpede că nu se justifica o asemenea modificare, respectiv să destabilizezi o structură viabilă a învăţământului românesc, care a funcţionat ireproşabil mai bine de o sută de ani. Revenirea la liceu a clasei a IX-a va avea efecte benefice imediate pentru învăţământul românesc, oricum bulversat de numeroasele schimbări şi încercări de reformă din ultimii ani, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, trimiterea clasei a IX-a la ciclul gimnazial ar fi bulversat din temelii buna funcţionare a acestuia, deoarece adăugând-o la şcolile generale, majoritatea fiind mediul rural, elevii de acolo ar fi avut automat rezultate mai slabe. Pe cale de consecinţă, ar fi avut de suferit şi învăţământul liceal, deoarece elevii nu s-ar fi putut prezenta aici într-un cadru nesatisfăcător, nepregătiţi şi cu lacune de neremediat. În opinia mea, este cu totul şi cu totul normal ca într-un sistem educativ performant să existe o proporţionalitate între ciclurile de învăţământ, respectiv primar, gimnazial şi liceal. Un alt argument în favoarea acestei reveniri este acela potrivit căruia elevii care vor urma o şcoală profesională (vocaţională) vor fi într-un considerabil avantaj, deoarece atât ei, cât şi părinţii lor (material vorbind), câştigă un an de zile pentru pregătirea şi perfecţionarea viitoarei destinaţii profesionale. De asemenea, sunt mult uşurate cheltuielile părinţilor din acest punct de vedere, care, pe fondul actualei crize economice, nu vor mai da bani pe un an fără rost pentru viitorul copiilor lor. Dacă ar rămâne la ciclul gimnazial, evident că părinţii acestor elevi ar cheltui mult mai mulţi bani pentru a-şi întreţine copiii, atât în clasa a IX-a, cât şi apoi în cei patru ani de liceu. Evident, vorbim despre o măsură pozitivă şi lăudabilă, în acelaşi timp. Un alt motiv pentru care clasa a IX-a trebuie să rămână la licee este baza materială, mai exact starea acesteia. Este bine cunoscut faptul că în şcolile generale nu există laboratoarele performante existente în liceele de specialitate, spre exemplu cele de profil economic, industrial, mecanică, chimie, industrie uşoară etc., iar apariţia clasei a IX-a în ciclul gimnazial, fără o bază materială cât de cât acceptabilă, nu ar face nicio favoare elevilor. Nu în ultimul rând, atât eu personal, cât şi specialiştii din domeniul învăţământului, suntem de părere că trei ani sunt prea puţini pentru însuşirea programelor complexe din liceele româneşti din prezent. Clasa a IX-a are rolul principal de a-i ajuta pe elevi cu acomodarea din ciclul liceal, după care oricum le mai rămâne poate puţin timp pentru a parcurge programele, oricum destul de aglomerate, ale liceelor autohtone.
			Domnul Anton Doboş: "Prevenţia în sănătate, o strategie viabilă pe termen lung" Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra modului în care noi, ca societate, tratăm subiectul propriei sănătăţi. Nu sunt medic şi, din fericire, nu am ajuns încă pe patul unui spital, dar nu e nevoie să te afli în aceste două posturi ca să realizezi că, la noi în ţară, se merge la doctor doar în ultimă instanţă. În colegiul meu, la Iaşi, organizez periodic acţiuni în cadrul programului naţional "PNL are grijă de sănătatea ta!" şi am observat o realitate alarmantă. Mulţi oameni care au beneficiat de acest consult medical gratuit au aflat, cu surprindere, că au glicemia sau tensiunea în afara limitelor normale. Nu mă refer aici doar la persoanele de vârsta a treia, ci la oameni în floarea vârstei, care au copii şi întreţin familii întregi. Nu ne putem imagina, candid, că lucrurile se vor remedia de la sine, trebuie să facem ceva. Trebuie să împiedicăm tinerii şi copiii de azi să ajungă bolnavii de mâine! Benjamin Franklin spunea că "cel mai bun doctor oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente". Făcând o paralelă, eu spun că cea mai bună abordare şi mentalitate e cea care te ajută, nu să tratezi o boală, ci să o previi. De-a lungul anilor, fie am fost neinformaţi, fie voit dezinformaţi cu privire la situaţia reală cu care ne confruntăm. Adevărul e că trăim în ţara cu cea mai mică speranţă de viaţă din Uniunea Europeană, iar printre principalele cauze ale decesului se află afecţiunile de circulaţie şi bolile cardio-respiratorii. Dacă aceste boli ar fi descoperite în stadiul incipient, ar putea fi tratate sau chiar vindecate. Un control regulat ar putea să ne facă să evităm ani de suferinţă fizică şi eforturi financiare. Ca economist, vă pot spune nu doar că e mai bine să previi decât să tratezi, dar e şi mai ieftin. Nu vreau să formulez aşteptări nerealizabile, dar trebuie să ne schimbăm cu toţii obiceiurile. Va trebui să mergem la controale periodice, fără să ne doară ceva, să ne învăţăm copiii să se alimenteze corect şi să facă sport. Acestea sunt măsuri simple, de care nu e responsabil niciun sistem din lumea asta. Ministerul Sănătăţii, prin reforma iniţiată de domnul ministru Nicolăescu, şi-a propus să pună un accent pronunţat pe acest tip de strategie, prin alocarea de mai multe fonduri medicinei prespitaliceşti, dar nu ne poate schimba stilul de a ne raporta la sănătate. Aceasta este doar responsabilitatea noastră. Aşadar, a sosit timpul să renunţăm la intenţiile lăudabile, e timpul să trecem la fapte, şi să învăţăm, ca societate, să conjugăm firesc verbul "a preveni".
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Propuneri pentru adoptarea de măsuri privind combaterea şomajului în rândul tinerilor" vreau să atrag atenţia asupra faptului că trebuie să punem în aplicare şi să promovăm în perioada imediat următoare în ţara noastră măsurile pe care Uniunea Europeană le-a identificat pentru a-i ajuta pe tineri să se reîntoarcă în câmpul muncii, să revină la studii sau să urmeze cursuri de formare. Tinerii au fost deosebit de afectaţi de criză. În prezent, în Europa, aproape 6 milioane de persoane sub 25 de ani nu au un loc de muncă şi 7,5 milioane de persoane nu sunt încadrate profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. Ratele şomajului în rândul tinerilor în Europa se ridicau la 23,5 % în primul trimestru al anului 2013, ceea ce depăşeşte dublul ratei, deja foarte ridicate, a şomajului înregistrat pentru populaţia în ansamblu. În unele ţări, mai mult de jumătate din tinerii care doresc să lucreze nu au un loc de muncă. Şomajul în rândul tinerilor are un impact profund atât asupra persoanelor, cât şi asupra societăţii şi a economiei. Dacă tendinţele actuale nu sunt inversate rapid, nivelurile actuale ale şomajului în rândul tinerilor riscă să deterioreze perspectivele de angajare pe termen mai lung ale acestora, cu implicaţii grave asupra creşterii economice şi asupra coeziunii sociale în viitor. Astfel, consider că existenţa unei politici fiscale inteligente şi a unor sisteme fiscale eficiente poate fi un motor important de creştere economică şi justiţie socială şi poate facilita un aspect esenţial, şi anume consolidarea pieţei muncii. În cadrul pachetului de măsuri privind încadrarea în muncă a tinerilor, prezentat în decembrie 2012, Comisia a invitat statele membre să se asigure că, în termen de patru luni de la terminarea studiilor sau de la intrarea în şomaj, toţi tinerii europeni primesc o ofertă de bună calitate legată de obţinerea unui loc de muncă, de continuarea studiilor, de intrarea în ucenicie sau de efectuarea unui stagiu. Aceasta este garanţia pentru tineret. Va fi nevoie de timp pentru ca garanţia pentru tineret să devină pe deplin operaţională; prin urmare, este esenţial ca procesul să înceapă imediat, cu un plan clar de punere în aplicare pentru fiecare ţară, în care să fie explicat cu precizie modul în care garanţia pentru tineret urmează să fie pusă în aplicare, ţinându-se seama de variaţiile legate de amploarea şi natura provocărilor prezente în diferitele contexte naţionale. În perspectiva perioadei 2014-2020, fondurile structurale şi de investiţii europene vor avea de jucat un rol crucial în sprijinirea tinerilor şi în punerea în aplicare a garanţiei pentru tineret. Este foarte important să se acorde o atenţie deosebită încadrării în muncă a tinerilor, investiţiilor în capitalul uman şi adaptării sistemelor de educaţie şi de formare profesională la realităţile pieţei muncii. De asemenea, în perioada imediat următoare este nevoie de concentrarea sprijinului acordat prin iniţiativa "Locuri de muncă pentru tineri" şi accelerarea punerii în aplicare a acesteia. Astfel, sprijinul acordat în cadrul iniţiativei trebuie să se concentreze asupra regiunilor care se confruntă cu rate ale şomajului în rândul tinerilor mai mari de 25% şi, în aceste regiuni, asupra tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Sprijinirea tinerilor în vederea integrării pe piaţa muncii după părăsirea şcolii sau a universităţii este un element indispensabil pentru punerea în practică a garanţiei pentru tineret. În acest sens, România trebuie să se concentreze asupra reformei programelor de învăţământ profesional şi tehnic şi de formare profesională, prin sporirea relevanţei acestora pentru piaţa muncii cu ajutorul consolidării componentei de învăţare prin muncă, precum şi prin accelerarea reformei uceniciilor. Tinerii sunt afectaţi în mod disproporţionat de şomaj, ceea ce ilustrează problemele mai generale şi mai adânc înrădăcinate legate de funcţionarea pieţelor forţei de muncă. În plus, tinerii sunt suprareprezentaţi în rândul lucrătorilor cu contracte temporare. Consider că reducerea decalajelor, în legislaţia de protecţie a locurilor de muncă, între contractele temporare şi cele permanente va contribui la facilitarea tranziţiei nou-veniţilor, inclusiv a tinerilor, de la locuri de muncă de început, de scurtă durată, la locuri de muncă mai stabile, care oferă perspective interesante de dezvoltare a carierei. Mai mult, reducerea cheltuielilor pentru angajarea tinerilor în primul lor loc de muncă, de exemplu prin subvenţii cu ţintă specifică şi prin reducerea contribuţiilor la asigurările sociale pentru posturile care necesită un nivel scăzut de calificare, poate avea o contribuţie importantă în acest sens, dacă circumstanţele sunt prielnice. IMM-urile şi în special microîntreprinderile reprezintă un motor deosebit de important al creării de locuri de muncă pentru tineri şi, ca atare, trebuie să depunem toate eforturile pentru a ajuta aceste întreprinderi să aibă acces la finanţarea de care au nevoie pentru a se dezvolta. În acest domeniu, instrumentele UE şi, mai ales, Fondul european de dezvoltare regională joacă un rol important, atât în acordarea de sprijin direct IMM-urilor, cât şi în cofinanţarea unei palete largi de instrumente financiare. Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare în perioada următoare intensificarea eforturilor în scopul promovării creşterii şi a creării de locuri de muncă.
			Domnul Florin Iordache: "Un demers constituţional dar îndreptat împotriva românilor" Ultimul demers al domnului Traian Băsescu de a ataca la Curtea Constituţională Legea de modificare a Legii nr.3/2000 care vizează mişcarea pragului la referendum este constituţional. Dar Curtea, acum 3 luni, a răspuns unui demers al opoziţiei că această modificare este normală şi constituţională. Este în concordanţă şi cu practica europeană, dar şi cu recomandările Comisiei de la Veneţia. Atunci cui foloseşte un astfel de demers? În niciun caz românilor, pentru că modificarea Constituţiei sau consultarea cetăţenilor sunt lucruri necesare şi normale. A întârzia promulgarea acestor modificări necesare în acest moment nu ajută pe nimeni. Şi atunci tergiversarea, chiar dacă este constituţională, nu cumva are darul de a perpetua demersurile împotriva românilor din ultima perioadă!
			Domnul Dorinel Ursărescu: "Traian Băsescu - atac direct la independenţa Curţii Constituţionale" Preşedintele României, Traian Băsescu, a atacat vineri, 20 septembrie, la Curtea Constituţională, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Gestul preşedintelui Traian Băsescu pare la prima vedere lipsit de orice explicaţie logică, pentru că domnia sa contestă ceea ce Curtea Constituţională, prin Decizia nr.334 din 26 iunie 2013, a decis că este constituţional. Intenţiile lui Traian Băsescu sunt însă clare dacă le privim din punct de vedere politic: încercarea de a întârzia cât mai mult revizuirea Constituţiei, în special prin evitarea organizării unui referendum constituţional în paralel cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Probabil cele expuse aici se vor regăsi şi în alte declaraţii politice şi în declaraţii de presă. Subiectul principal al acestei declaraţii politice este însă altul: o clară acţiune a preşedintelui României de intimidare a judecătorilor CCR, o acţiune prin care lezează independenţa acestor judecători. Următoarea frază din sesizarea trimisă Curţii Constituţionale a trecut neobservată: "Mai mult, schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, relevantă fiind Decizia nr. 731/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 478/2012, fără a interveni vreun element nou, nu se justifică". Cred că suntem în faţa unei premiere: într-un document oficial - culmea, aparţinând Administraţiei Prezidenţiale şi semnat de preşedintele României - se scrie negru pe alb că "nu se justifică" ceea ce a decis anterior Curtea Constituţională. Un atac mai direct la adresa Curţii Constituţionale, la adresa judecătorilor Curţii Constituţionale nici că se poate! Să ne aducem aminte de lunile iulie-august din anul 2012. USL - copreşedinţii alianţei au fost linşaţi mediatic pentru "lezarea independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale" doar pentru că printr-un proiect de lege votat de Parlament se restrângea o atribuţie minoră a Curţii Constituţionale, atribuţie care a fost acordată acestei instanţe tot printr-o lege adoptată în Parlament. Propagandiştii portocalii, ONG-urile apropiate de PDL şi Traian Băsescu au pornit o adevărată cruciadă împotriva USL, manipulând atât în ţară, cât şi în străinătate pe o temă care a şi prins, şi anume tentativa USL de desfiinţare a CCR. La fel s-a întâmplat şi când USL a avut obiecţii privind numărul real de alegători de pe listele electorale, imediat s-a lansat tema manipulatoare a nerespectării deciziilor Curţii Constituţionale, deşi aşa ceva nu s-a înregistrat niciodată, şi, reamintesc pentru cei care au uitat, că preşedintele interimar, Crin Antonescu, ar fi avut posibilitatea - în stilul lui Traian Băsescu - să întârzie promulgarea unei legi, fapt ce ar fi făcut ca referendumul de demitere să se desfăşoare legal, dar după alte reguli, iar Traian Băsescu ar fi fost astăzi istorie. Toate aceste atacuri au fost preluate şi de principalele organisme ale UE, care au pus o presiune extraordinară asupra României. Iată însă că acum, când într-adevăr avem nu doar un atac direct la adresa Curţii Constituţionale, dar şi o acţiune mascată de nerecunoaştere a unei decizii de dată recentă, nimeni dintre cei ce ţipau "lovitură de stat!" în 2012 nu a reacţionat. Au trecut 4 zile de la sesizarea CCR, presa a informat pe larg despre acest eveniment, se ştie şi în străinătate, dar de la Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia - extrem de vocale în 2012 -, de asemenea, nicio reacţie. Oare de ce? Consider că MAE ar trebui să informeze organismele internaţionale de demersul preşedintelui Traian Băsescu, pentru a afla şi oficialii europeni ce înseamnă cu adevărat un atac la Curtea Constituţională, o lezare a independenţei judecătorilor acestei instanţe.
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Vrem să ştim dacă elevii din şcolile noastre sunt în siguranţă." Suntem în a doua săptămână a anului şcolar. Trebuie cu această ocazie să urez mult succes tuturor elevilor, părinţilor şi profesorilor care vor avea un an plin de provocări în sistemul nostru de învăţământ care are nevoie de multă atenţie şi efort pentru a ajunge la standardele pe care ni le dorim. Astăzi voi profita de faptul că anul şcolar este încă la început pentru a vă atrage atenţia asupra unui subiect de maxim interes pentru toţi elevii, dar mai ales pentru părinţii lor. Vreau să încerc să va fac atenţi asupra unei probleme de importanţă naţională şi pentru a vă stimula atenţia am să vă rog să ascultaţi o serie de date statistice care prezintă un peisaj sumbru al educaţiei din România. Este vorba de violenţa în şcoli care pare să fie un fenomen care ia încă amploare în şcolile noastre şi mi-e teamă că fără un efort susţinut, interministerial, peste un an ne vom afla încă aici şi vom discuta de actualitatea actelor de violenţă din şcoli. În anul 2012 s-au înregistrat 14.313 cazuri de violenţă în cadrul unităţilor de învăţământ la nivel naţional. Cifra este îngrijorătoare, dacă facem o simplă împărţire ajungem la un rezultat fantastic, avem 39 de cazuri de violenţă în fiecare zi în România, şi aceste date sunt cele raportate de Ministerul Educaţiei Naţionale. vă daţi seama de faptul că există mult mai multe cazuri care nu sunt raportate, dar care se întâmplă şi cad în tăcere. Din 14.313 cazuri, nu număr de 6.275 de cazuri sunt de violenţă fizică, 3261 sunt cazuri de însuşiri de bunuri, înşelăciuni, tâlhării, 2.059 sunt cazuri de insulte grave, instigare la violenţă, 1.603 implică ameninţarea şi şantajul, ambele infracţiuni, 374 sunt cazuri de consum de alcool, deţinere şi consum de stupefiante şi 90 de cazuri privesc activitatea sexuală. Cam aşa arată statistica înfricoşătoare a actelor de violenţă din şcolile din România pe parcursul unui an. Răspunsul Ministerului Educaţiei Naţionale la această statistică nu este unul convingător şi aşteptăm cu maxim interes, dar şi cu teamă statisticile de la sfârşitul anului curent pentru a vedea dacă măsurile MEN sunt credibile şi eficiente, dar se pare că este dificil să asiguri securitatea copiilor măcar în perimetrul unităţii de învăţământ, dacă nu şi într-o rază de cel puţin 500 de metri în jurul şcolii. Ne aflăm într-un cerc vicios şi în mod cert vorbim despre o problemă socială, pentru că ar fi nedrept să aruncăm toată responsabilitatea în sarcina MEN. Cei responsabili de educaţia copiilor noştri suntem chiar noi. Educaţia începe de acasă şi sunt sigură că până nu va exista un program naţional de descurajare a actelor de violenţă prin campanii de informare publică, prin prevenţie şi prin asigurarea unui mediu social stabil nu vom putea sparge cercul vicios în care ne aflăm. Suntem încă la începutul anului şcolar şi acesta ar fi în mod normal un motiv de optimism, dar se pare că încă nu a început bine şcoala şi avem deja un caz de violenţă raportat în judeţul Suceava, în localitatea Rădăuţi. Un bărbat a reuşit să intre într-o şcoală şi să agreseze fizic doi băieţi de 18 ani care l-ar fi agresat la rândul lor pe nepotul acestuia. Vestea bună este că bărbatul a fost reţinut de poliţie, din spusele presei, vestea proastă este că în România anului 2013 încă există astfel de cazuri. Se impun măsuri drastice pentru toţi cei care comit acte de violenţă în şcoli. Trebuie să ne protejăm copiii şi nu trebuie arătată niciun fel de toleranţă faţă de proliferarea unor astfel de cazuri. Sigur, problema nu este atât de simplă, copiii care provoacă astfel de incidente trebuie să fie integraţi şi ajutaţi, în opinia mea, de către personal specializat în psihopedagogie sau psihologie, iar pe acest palier suntem din păcate deficienţi. Şcolile din România nu au nici măcar personalul medical necesar unităţilor de învăţământ, pentru că noi, ca stat, am considerat că personalul medical specializat este necesar exclusiv în unităţile de primire spitalicească, unde, bineînţeles, ne aflăm în acelaşi deficit. În Bucureşti, spre exemplu, sunt doar 160 de psihopedagogi, total insuficient pentru numărul de tineri care ar avea nevoie de asistenţă în acest domeniu. Am auzit de măsura montării camerelor de luat vederi din jurul unităţilor de învăţământ. Este o măsură pe care o consider meritorie, dar, din păcate, insuficientă. Trebuie să lucrăm simultan la eliminarea efectelor pe care fenomenul violenţei în şcoli le presupune şi la cauzele acestui fenomen. Strategia naţională pentru combaterea violenţei în şcoli este neclară şi, din păcate, se concentrează aproape exclusiv pe eliminarea efectelor violenţei în şcoli prin măsurile propuse. Partea de prevenţie şi de eliminare a cauzelor sociale care determină aceste comportamente deviante este uitată sau neglijată. Încă o dată vreau să vă spun că statisticile sunt îngrijorătoare şi trebuie în primul rând să le cunoaştem, înainte ca şcoala românească să ajungă o junglă sau Vestul Sălbatic. În acest cadru copiii noştri se formează, ca persoane adulte şi au nevoie să ştie că se află în siguranţă de orice gest de violenţă, fie aceasta fizică, verbală sau psihică. Vă rog să ţineţi cont de ce v-am prezentat şi să sesizaţi ministerele cu responsabilitate în ceea ce priveşte educaţia, tinerii, dar şi asigurarea ordinii publice, pentru că o presiune susţinută parlamentară poate fi un prim pas spre rezolvarea problemei şi aceste lucruri le spun în acelaşi timp în calitate de deputat în Camera Deputaţilor, dar şi în calitate de mamă a unui copil care este încă beneficiarul sistemului nostru de învăţământ.
			Domnul Marian Enache: Doresc să supun atenţiei dumneavoastră situaţia comunităţii din localităţile Colegiului uninominal nr. 8 din judeţul Neamţ în ceea ce priveşte lipsa terenurilor cuvenite unora dintre veteranii de război şi moştenitorilor acestora, îndreptăţiţi a fi împroprietăriţi în baza Legii nr.187/1945. Acestora, la solicitarea Direcţiei silvice Neamţ, le-au fost repartizate terenuri cu vegetaţie forestieră în cadrul Parcului Naţional Ceahlău (zonă protejată, deci neexploatabilă) ori aflate pe raza altor localităţi decât cele unde îşi au reşedinţa, în aval de barajul Bicaz, unde terenul face parte din zona de protecţie a construcţiei hidrotehnice şi nu le este accesibil, fiind foarte accidentat ori fiind afectat de reţeaua de înaltă tensiune sau că o bună parte din vegetaţia forestieră a fost exploatată în urmă cu câţiva ani de către societăţile comerciale din zonă. Un aspect foarte important ce trebuie subliniat este faptul că, în Colegiul uninominal nr.8 din judeţul Neamţ, potenţialul agricol este practic inexistent, singura soluţie de subzistenţă a acestor oameni fiind exploatarea forestieră a suprafeţelor de teren pe care le au sau, mai bine spus, ar trebui să le aibă în proprietate în conformitate cu legea, deoarece nici în momentul acesta veteranii şi moştenitorii legitimi recunoscuţi de instanţe prin hotărâri definitive şi irevocabile nu au fost puşi în posesie, invocându-se lipsa suprafeţelor disponibile. Aceasta fiind una din principalele cauze pentru care oamenii nu îşi pot susţine financiar familiile, lipsa locurilor de muncă în zonă este un factor agravant, mai ales prin prisma faptului că generează fenomene sociale precum migraţia forţei de muncă mai cu seamă în afara ţării, ceea ce generează, printre altele, abandonul şcolar în rândul copiilor acestor oameni şi chiar destrămarea familiilor. Comunitatea locală nu resimte efectele pozitive ale punerii în valoare şi exploatării pădurii, acestea fiind transferate unor firme străine dezinteresate de viaţa şi problemele comunităţilor. Mai mult, autorităţile locale nu sunt în măsură să încaseze taxe şi impozite de la marile companii ce exploatează vaste areale. or, aceste taxe şi impozite ar trebui să vină ca venituri suplimentare la bugetul local şi să contribuie la dezvoltarea zonei Valea Muntelui. Trebuie să existe un echilibru între activitatea de exploatare şi dezvoltarea comunităţilor locale. Deşi de-a lungul timpului activitatea de exploatare a acestor companii a adus prejudicii prin distrugerea drumurilor comunale, bugetele locale nu au fonduri nici măcar pentru reabilitarea acestor drumuri. În schimb, cei care au fost împroprietăriţi în zona de protecţie a construcţiei hidrotehnice au fost obligaţi la plată, odată cu punerea în posesie la nivelul anului 2011, a 800 de lei/hectar, contravaloarea măsurătorii preliminare şi a cadastrului, 700 lei fond de conservare şi 130 lei/hectar taxa de pază, deci un total de 1.630 lei. Pentru cei ce aveau de primit 5 hectare, la o simplă adunare înseamnă un total de circa 9.000 lei, deşi majoritatea acestor terenuri sunt practic neexploatabile şi vin ca o povară suplimentară asupra bugetului acestor familii, agravându-le situaţia de fapt. În opinia noastră, considerăm că titularii drepturilor de proprietate asupra fondului forestier pe suprafeţe mari, ar trebui să-şi exercite în mod firesc drepturile cuvenite, dar, în acelaşi timp, să investească în Valea Muntelui pentru crearea locurilor de muncă, începând cu: înfiinţarea de fabrici de prelucrare a produselor forestiere şi agricole şi, de asemenea, să contribuie în mod direct la crearea infrastructurii (drumuri, căi de comunicaţii) pentru dezvoltarea turismului şi a altor activităţi economice şi sociale specifice potenţialului din această zonă.
			Domnul Marian Enache: "Locurile de muncă - componentă a dreptului la viaţă" Pe Valea Muntelui, cum este denumit Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, pe care îl reprezint în calitate de deputat, oamenii au formulat o zicală: "locurile de muncă reprezintă dreptul nostru la viaţă". Aceşti oameni mi-au solicitat să trag un semnal de alarmă în Parlamentul României privind necesitatea stringentă a creării de locuri de muncă pe Valea Muntelui. În ciuda percepţiei comune că judeţul Neamţ se numără printre zonele dezvoltate ale României, toate comunele aparţinând Colegiului uninominal nr.8 Neamţ (Bicaz, Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean, Borca, Ceahlău, Dămuc, Fărcaşa, Grinţieş, Hangu, Pângăraţi, Pipirig, Poiana Teiului, Tarcău, Taşca şi Vânători-Neamţ) sunt clasificate ca zone montane defavorizate în Anexa 4A din Lista unităţilor administrativ-teritoriale din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, realizată în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind regimul zonelor defavorizate nr. 24/1998. Disfuncţionalităţile pe care le-am constatat în cadrul colegiului se referă la nivelul şi proporţiile sărăciei în zonele rurale; starea infrastructurii, a sistemului de sănătate şi a celui de educaţie; accentuarea dezechilibrelor demografice (degradarea structurii pe vârste, îmbătrânirea populaţiei căpătând dimensiuni alarmante, destrămarea familiilor din cauza migraţiei masive, îndeosebi a tinerilor, depopularea etc.); fenomenul de stagnare economică în zonele montane; slaba competitivitate a afacerilor, în special în turism (lipsa investiţiilor de capital, fărâmiţarea capitalului funciar şi penuria generalizată a capitalului de exploatare, posibilităţile extrem de modeste de capitalizare, gradul scăzut de utilizare a tehnologiilor moderne); incapacitatea de a conserva bunurile istorice şi culturale etc. În aceste condiţii devine imperios necesară sprijinirea dezvoltării economice şi sociale a zonei Valea Muntelui prin îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru că, deşi există forţă de muncă cu înaltă specializare în exploatarea şi prelucrarea lemnului, metalelor rare, carierelor de piatră, apelor plate, meseriilor tradiţionale etc., nu există locurile de muncă. Nici măcar industriei mici, care să valorifice în fabrici de procesare a laptelui şi produselor lactate, abatoare, fabrici de procesare a cărnii, artizanat, procesare a lemnului, unităţi de prelucrare a fructelor de pădure, ciupercilor, atelierelor care să valorifice produsele tradiţionale şi meşteşugurile artizanale etc. nu i s-a acordat o minimă atenţie. Statul trebuie să asigure utilităţile de bază (staţii de tratare a apei, furnizarea energiei electrice şi a gazelor naturale, sisteme de canalizare, servicii de salubritate), să reabiliteze siturilor industriale neutilizate şi să ecologizeze suprafeţele acestor situri, să operaţionalizeze infrastructura de utilităţi publice, inclusiv cablarea şi conectarea la reţelele de Internet. Microîntreprinderile pentru revitalizarea zonei de munte subdezvoltate trebuie sprijinite în vederea utilizării potenţialului de resurse naturale, materii prime şi resurse umane locale şi prin facilitarea achiziţionării de echipamente şi tehnologii moderne pentru producţie, servicii şi construcţii; relocarea microîntreprinderilor în structurile de afaceri. Valea Muntelui are un potenţial natural uriaş şi oferă multiple oportunităţi în promovarea turismului. Valorificarea patrimoniului cultural şi a resurselor naturale impun îmbunătăţirea calităţii infrastructurii turistice de cazare şi agrement în vederea dezvoltării economiei locale (comerţ, construcţii, transporturi, alimentaţie publică, industria mică şi artizanat), amenajarea defileurilor, lacurilor, peşterilor, canioanelor etc., valorificarea potenţialului turismului montan (pensiuni, amenajarea căilor de acces, a platformelor de campare şi a refugiilor, marcarea traseelor turistice, instalarea de posturi Salvamont), dezvoltarea turismului spiritual la numeroasele mănăstiri şi biserici vechi din zonă, a turismului cultural şi a celui balnear, prin crearea, modernizarea şi extinderea structurilor de cazare şi de agrement, precum şi ale utilităţilor aferente, proceduri de tratament pe baza factorilor naturali şi tratamente gerontologice cu medicamente şi preparate originale româneşti. Promovarea unui brand turistic local poate fi însoţită şi de promovarea unor branduri de produse alimentare (caşcavalul de Ceahlău, urda de Borca, gemul de afine etc.). Crearea de noi locuri de muncă chiar şi numai în turismul rural şi ecologic ar da comunelor posibilitatea de a-şi contura o identitate proprie, iar o parte însemnată a locurilor de muncă nou create va genera oportunităţi pentru ocuparea forţei de muncă tânără, a femeilor şi categoriilor defavorizate. În Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, există, de asemenea, şi un imens potenţial forestier şi piscicol. Diminuarea migraţiei tinerilor spre zonele urbane sau peste hotare poate fi realizată nu numai prin îmbunătăţirea condiţiilor economice şi sociale datorită dezvoltării turismului, ci şi prin crearea de locuri de muncă în silvicultură, în industrii procesatoare, care asigură nu numai viabilitatea spaţiului rural în zonele montane, ci şi conservarea resurselor naturale, a biodiversităţii şi a peisajului natural. Îmbunătăţirea modului de gospodărire a pădurilor şi de valorificare a produselor silvice, creşterea suprafeţei de pădure cu rol de protecţie a apei, solului şi biodiversităţii împotriva factorilor distructivi naturali şi antropici, precum şi dezvoltarea funcţiilor recreative ale pădurii, interzicerea reducerii suprafeţei totale a pădurilor; creşterea suprafeţei pădurilor prin împădurirea în special a terenurilor degradate şi abandonate, realizarea unui sistem naţional de perdele forestiere de protecţie, cu precădere în zonele expuse la risc de inundaţii, promovarea speciilor autohtone valoroase, amenajarea integrată participativă a bazinelor hidrografice montane torenţiale. În acest domeniu, statul trebuie să asigure compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create de încadrarea de păduri în grupa celor cu funcţii speciale de protecţie, inclusiv în arii naturale de protecţie, dar şi gestionarea durabilă a pădurilor private având suprafeţe sub 30 hectare. De asemenea, statul trebuie să creeze cadrul pentru îmbunătăţirea competitivităţii fermelor de semisubzistenţă, încurajarea asocierii acestora, stimularea formării grupurilor de producători în vederea funcţionării filierelor de tip asociativ, instalarea tinerilor fermieri, introducerea conceptului de acţiune de jos în sus în administrarea comunităţilor rurale, care să asigure un grad ridicat de integrare economică şi socială teritorială, susţinută prin organizarea grupurilor de acţiune locală (GAL). Dezvoltarea trebuie realizată printr-o abordare integrată, bazată pe combinarea investiţiilor publice în infrastructura locală cu politicile active de stimulare a activităţilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor umane şi materiale existente pe plan local.
			Domnul Florin-Alexandru Alexe: Aş dori să remarc astăzi eforturile susţinute făcute în ultima vreme de Ministerul Sănătăţii în ceea ce priveşte sporirea atenţiei acordate dialogului cu reprezentanţii cadrelor medicale şi disponibilitatea de a găsi soluţii care ţin de atribuţiile sale. În urma întâlnirii care a avut loc zilele trecute cu cei care reprezintă Coaliţia Profesioniştilor din Sănătate, reprezentanţii ministerului au discutat revendicările acestora şi s-au identificat o serie de soluţii convenabile pentru ambele părţi, precum şi paşii concreţi de urmat. În privinţa retribuţiei rezidenţilor - un subiect pe care se poate discuta foarte mult în continuare, dar la care se caută o rezolvare care să vină în sprijinul cadrelor medicale care se încadrează în această categorie, Ministerul Sănătăţii este de acord cu creşterea veniturilor, în funcţie şi de deciziile care vor fi luate de Ministerul de Finanţe. Această decizie de sprijin ţine cont şi de faptul că ultima creştere a fost înregistrată ultima dată în 2008, în perioada guvernării liberale, atunci când la cârma sănătăţii româneşti se afla acelaşi ministru de astăzi, domnul Eugen Nicolăescu. Ministerul Sănătăţii susţine creşterea finanţării din mai multe surse, estimând că se poate ajunge la 6% până în anul 2016. Printre sursele de suplimentare ale banilor pentru sănătate se numără transformarea studiilor clinice în activităţi comerciale, urmând ca banii din TVA-ul astfel obţinut să rămână pentru sistemul sanitar. în urma activităţii susţinute a ministerelor care compun actualul Executiv, este limpede faptul că Guvernul USL este în continuare dedicat găsirii celor mai bune soluţii pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Nu este o misiune uşoară, mai ales în condiţiile în care criza nu a fost încă depăşită la nivel mondial, dar îmi manifest încrederea în rezultatele pozitive care vor lua naştere în continuare din colaborarea care există şi va exista, cu certitudine, şi în continuare, între reprezentanţii Parlamentului României şi Guvernul USL.
			Domnul Nuţu Fonta: "Borşa, pe urmele Roşiei Montane?!..." Vin astăzi în faţa domniilor voastre pentru a vă relata situaţia ingrată în care se află deja de prea mult timp zona oraşului Borşa, precum şi o mare parte a judeţului Maramureş, implicit locuitorii acesteia, grav afectaţi de starea deplorabilă a Drumului Naţional 18 Baia Mare - Iacobeni. În calitate de parlamentar de Borşa-Vişeu, am făcut numeroase demersuri către reprezentanţii Guvernului, în vederea remedierii acestei probleme care-i duce la disperare pe borşeni, însă, din câte se pare, conducerea ţării rămâne în continuare impasibilă şi nepăsătoare la doleanţele maramureşenilor. Ultimul exemplu, pe care vi-l prezint în continuare, se referă la o scrisoare deschisă pe care i-am adresat-o personal primului-ministru Victor Ponta, în data de 27 iunie a.c. Iată conţinutul acestui strigăt de ajutor: "Scrisoare deschisă Adresată Excelenţei Sale Domnului Victor Ponta, Premierul Guvernului României Excelenţa voastră, Vin în faţa dumneavoastră cu o problemă care frământă de mai mulţi ani zeci de mii de locuitori ai judeţului Maramureş, respectiv starea deplorabilă a Drumului Naţional 18 Baia Mare - Iacobeni. Am încercat în acest an să fac demersurile necesare pe lângă factorii implicaţi, am adresat o interpelare pe această temă ministrului marilor proiecte de infrastructură, Dan Şova, în care am accentuat că situaţia dificilă a infrastructurii din judeţul Maramureş pune în pericol dezvoltarea locală. Ca deputat al Colegiului nr. 5 Maramureş, nu pot să fiu pasiv când văd că zona Borşa este izolată de restul ţării şi condamnată la subdezvoltare, din cauza lipsei investiţiilor în infrastructură. Mii de conducători auto din Maramureş aşteaptă zadarnic, de ani de zile, să fie reparată această arteră de maximă importanţă pentru traficul intern şi internaţional din nordul ţării. Pe marginea drumului care străbate oraşul este un şantier permanent, care perturbă serios traficul şi cauzează puternice nemulţumiri la nivel local, motiv pentru care cetăţenii din Borşa şi din zona Moisei-Iacobeni, ajunşi într-o stare de indignare maximă, ameninţă că vor bloca drumul spre Iacobeni, o soluţie care nu rezolvă problema. Domnule prim-ministru, Vreau doar să vă prezint situaţia respectivă exclusiv în lumina adevărului şi sunt convins că doriţi şi dvs. rezolvarea acestei probleme. Am participat zilele trecute la o întâlnire între primarii din zonă şi reprezentanţii constructorului, firma Shapir Structures, în urma căreia cei prezenţi v-au înaintat şi un memoriu în care vă cer din nou sprijinul. Firma respectivă a propus să finanţeze din fonduri proprii lucrările din acest an, însă prin actul adiţional nr. 4 la Contractul 6R13 Reabilitare DN 18 Moisei-Iacobeni, acest lucru nu se poate realiza faptic, din cauză că executantul lucrării a fost somat să renunţe la sumele pe care le are de încasat conform contractului. La această dată, nici măcar lucrările de întreţinere a drumului, respectiv de plombare şi astuparea gropilor din carosabil, nu se pot face, deoarece CNADR spune că nu îi revine această sarcină, iar constructorul este legat de mâini şi de picioare, susţinând, de asemenea, că nu are întreţinerea drumului în contract. De altfel, CNADR a trimis actul adiţional amintit firmei Shapir, confirmând că poate executa lucrările din fonduri proprii doar dacă renunţă la primirea penalităţilor şi dobânzilor, lucru pe care vă rog respectuos să îl verificaţi. Consider că nu e posibil ca CNADR să se comporte abuziv în raport cu o asemenea situaţie gravă, mai ales că instituţia este în continuare condusă de acelaşi director demis de dumneavoastră, care în urmă cu şase luni de zile petrecea la o cabană din munte în timp ce drumurile ţării erau blocate. Considerată cândva o staţiune căutată în nordul României, Borşa a ajuns aproape o ruină, pierzând constant investiţii din cauza stării infrastructurii. Pe lângă problemele curente, precum lipsa locurilor de muncă şi a investiţiilor, Borşa este acum şi ruptă de civilizaţie din cauza faptului că oamenii care se deplasează spre Moldova ocolesc zona. Domnule prim-ministru, vă invit respectuos, în numele meu personal, dar şi al primarilor din zonă, să vizitaţi Maramureşul, din care face parte şi Borşa, un loc cu frumuseţi naturale aparte, cu gospodari desăvârşiţi, cu oameni inimoşi, dar care au necazuri, griji şi nevoi imposibil de rezolvat de către autorităţile locale. Ştiu că traversăm o perioadă dificilă, de criză şi neajunsuri bugetare, dar vă rog să rezolvaţi deblocarea acestei situaţii dezastruoase, prin verificarea actului adiţional 4 la Contractul nr. 6R13, sau eventual prin alocarea unor sume din fondurile speciale pe care le aveţi la dispoziţie. Vă rog respectuos să găsiţi o modalitate de a soluţiona acest caz, deoarece starea impracticabilă a DN 18 a paralizat aproape toate activităţile economice şi sociale din zonă, atât turismul şi prelucrarea lemnului, cât şi cele conexe - comerţ, transport, construcţii. Vă aştept, împreună cu echipa dvs. de specialişti, să vizitaţi zona Borşa-Maramureş, care dispune de un potenţial uriaş de dezvoltare economică şi turistică, şi sunt convins că apelul meu va găsi un răspuns pozitiv din partea domniei voastre. Vă mulţumesc şi vă doresc succes în activitatea dumneavoastră Cu alese consideraţii, Deputat Colegiul 5 Maramureş, 27 iunie 2013 Nuţu Fonta" Mărturisesc că am crezut în premierul României, un tânăr capabil, cu şcoală şi cu multe resurse intelectuale şi manageriale. Am crezut că se va apleca şi spre problemele şi necazurile maramureşenilor. Din păcate, m-am înşelat! La scrisoarea mea de bun-simţ şi plină de speranţele locuitorilor din zona Borşa pe care-i reprezint în Parlament, premierul nu a catadicsit să răspundă, nici măcar prin intermediul vreunui consilier din suita subordonată. La mai bine de o lună de la trimiterea scrisorii deschise, la aceasta binevoieşte să răspundă ministrul transporturilor. Evident că nici nu are rost să pomenesc acel răspuns, pe care îl ştiam din documentele anterioare primite din partea ministrului Şova, cel în subordinea căruia se află CNADR. Practic, ministrul transporturilor mă trimite să mă adresez din nou CNADR, adică de la Ana la Caiafa, într-un mod elegant de a pasa responsabilitatea şi a răspunde printr-o ...recomandare. Din nefericire, asta au făcut guvernanţii în ultimul an referitor la starea DN 18: şi-au pasat responsabilitatea, fără a şi-o asuma, de la o instituţie la alta, de la un ministru la altul, fără a se întâmpla absolut nimic. Aşa se face că vara recent încheiată a fost una aproape "moartă" pentru locuitorii din zona Borşa, turiştii neîncumetându-se să străbată gropile enorme din carosabil, potenţialii investitori ocolind de departe Maramureşul, iar puţinii angajaţi menţinându-şi cu greu locurile de muncă. În opinia mea cred că primul-ministru ar fi fost dator cu un răspuns miilor de maramureşeni care aşteptau o veste, nu să ne trimită la minister şi apoi la CNADR, de unde ştim răspunsurile... Cred că este o chestiune de minimă decenţă a răspunde unor oameni într-o problemă reală, lăsată de izbelişte, precum cea semnalată. Înţeleg disperarea borşenilor şi sunt alături de ei în continuare, cu tot ce pot. Mă întreb: oare USL nu a luat destule voturi din zonă? Altfel nu pot să înţeleg atitudinea şefului Guvernului. Sau ar trebui să iasă şi borşenii în stradă - Doamne fereşte!, nu recomand aşa ceva -, după exemplul Roşia Montană, poate atunci s-ar milostivi şi premierul să încerce să limpezească situaţia.
			Doamna Gabriela-Maria Podaşcă: "Guvernul din umbră al PDL, o reciclare eşuată" "Guvernul din umbră" anunţat de Cătălin Predoiu a reuşit să unească incompetenţa a două guverne care au adus mult rău României, respectiv guvernele Boc şi Ungureanu. Acest efort disperat este menit să oprească un exod real de membri PDL. Deşi anunţaseră "un mix de tinereţe şi competenţă consacrată", iată că lista miniştrilor din umbră este alcătuită în mare parte din foşti membri ai cabinetelor portocalii. Din toată această listă lipseşte doar Elena Udrea, pentru a păstra constant nivelul de corupţie şi iresponsabilitate din cele două guverne. Totuşi, Predoiu s-a străduit să-i recicleze pe: Gheorghe Ialomiţianu, Sulfina Barbu, Lucian Bode, Claudia Boghicevici şi Alexandru Nazare, foşti colegi de-ai domniei sale care pe parcursul vremii şi-au dat măsura competenţei lor. Voi aminti doar o parte din măsurile cu care aceşti miniştri au fost de acord şi pe care le-au aprobat în şedinţele de guvern la care au participat: scăderea pensiilor şi a salariilor, creşterea TVA şi creşterea numărului de şomeri. Îmi pun aceeaşi întrebare pe care şi-o pun majoritatea cetăţenilor: odată reveniţi în acest guvern, fie el şi din umbră, vor susţine aceleaşi măsuri pe care le-au luat şi în trecut? Dacă aceştia sunt cei mai buni oameni pe care îi are PDL, aceiaşi oameni din guvernele care au îndreptat România către prăpastie, atunci este clar faptul că opoziţia a rămas fără "cadre". Din păcate, o opoziţie slabă nu slujeşte interesele democraţiei, nu asigură echilibru şi nu ajută la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor. Chiar şi cu acest număr mic de parlamentari PDL pe care românii i-au votat sau care au intrat în Parlament doar pentru că legea electorală nu este tocmai corectă, opoziţia îşi poate face auzite opiniile. Dar cu astfel de propuneri nu fac altceva decât să-şi slăbească şi mai mult poziţia precară. Şi după ce au finalizat lista de miniştri, o listă în care sunt inclusiv politicieni fără minimă experienţă - chiar nu mai contează, după ce atât de mult timp Boc şi Ungureanu au făcut experimente pe noi toţi - PDL a trecut la nivelul următor de incompetenţă şi a venit şi cu o listă de secretari de stat. Probabil săptămâna viitoare democrat-liberalii vor anunţa şi mii de numiri în deconcentratele "din umbră", doar-doar vor încetini golirea partidului de membri. Căci nu poţi să nu observi graba cu care conducerea actuală a PDL promite funcţii în stânga şi în dreapta, fiind atât de departe de a reveni la guvernare. De la înălţimea celor x procente pe care le au în Parlament astăzi, nu poţi să nu constaţi cu umor că le-ar reveni maximum 3 miniştri în orice alianţă. Nu este exclus nici ca, în Modrogan, sigla PDL să fie înlocuită de cea a noului Guvern-fantomă. Dacă democrat-liberalii ar fi pus atâta energie în buna guvernare a României pe cât pun în cocoţarea pe fotolii, atunci sunt sigură că românilor le-ar fi fost mai bine. Mâine-poimâine îşi vor face şi primari din umbră, consilieri locali din umbră pentru a contrabalansa numărul mare de plecări din partid. După ce au pierdut contactul cu românii cât erau la putere, după ce au pierdut ruşinos alegerile parlamentare, după ce au pierdut încrederea Preşedintelui Băsescu, iată că PDL pierde orice contact şi cu realitatea şi bunul-simţ politic. PDL, aşa cum ne-a obişnuit, susţine politica privilegiilor mărunte, în dauna politicii dezvoltării României.
			Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu: Aşa cum ştiţi, Institutul "Cantacuzino"se număra printre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume şi este considerat unul dintre cei mai buni producători de vaccin antigripal, chiar Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţinându-i activitatea şi garantându-i performanţele, an de an. Din păcate,de la începutul lui 2010, când Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie, activitatea acestui obiectiv, care poate fi considerat de interes cel puţin regional, a intrat în declin, institutul fiind chiar în pericol de a-şi închide porţile. Unele programe naţionale de imunizare au fost blocate timp de mai multe luni, am fost obligaţi să importăm vaccinuri mult mai scumpe, să ne confruntăm cu crize, cum sunt ori au fost cea a vaccinului antirabic (tocmai acum, când se vorbeşte atât de mult despre pericolul câinilor fără stăpân, aflaţi pe domeniul public!), a vaccinului antitetanos etc. ori am supus pacienţii şi statul unor eforturi financiare considerabil mai mari pentru asigurarea dozelor de vaccin antigripal. Institutul "Cantacuzino" nu înseamnă doar zidurile şi terenurile care, se pare, le fac multora cu ochiul. Şi pentru asta, instituţiile abilitate ar trebui să fie extrem de atente. "Cantacuzino" este şi un brand pentru care merită să luptăm, căci ne reprezintă şi constituie o valoare, astăzi, pentru România. şi "Cantacuzino" înseamnă chiar mult mai mult de atât: înseamnă valoarea istorică a unui nume, care merită întregul nostru respect, şi înseamnă valoarea inestimabilă a unor specialişti de neînlocuit! Pentru ei, pentru oameni, pledez astăzi şi vă rog să vă alăturaţi, prin votul dumneavoastră, demersului meu liberal, de a ne demonstra, încă o dată, şi în acest domeniu, forţa şi valoarea prin noi înşine!
			Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu: Am apreciat, chiar m-a bucurat faptul că domnul Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei Naţionale, a ales Prahova pentru a marca, aşa cum se cuvine, începerea noului an şcolar. Este un semn că eforturile autorităţilor locale au fost remarcate şi că legăturile judeţului meu cu autorităţile centrale au revenit la normalitate, după sincopele create de guvernele portocalii. Dar, astăzi, la mai bine de o săptămână după ce ecourile vizitei s-au stins, după ce copiii au intrat în clase, profesorii şi-au scris cataloagele şi părinţii au participat, deja, la primele şedinţe, vă propun să vedem ce nu este în ordine, ce putem îndrepta. Sigur, lista deficienţelor în domeniul educaţiei este foarte lungă şi foarte veche: de la şcoli pentru repararea cărora abia acum se fac licitaţii şi până la catedrele rămase neocupate, de la anchetele vechi, aflate încă în curs, pentru "şpagă la bac" şi până la cea nouă, de la Institutul de Marină din Constanţa, de la maidanezii care nu se dau prinşi din apropierea unor şcoli, la "dascălii" care nu au nicio legătură cu această profesie... şi, din păcate, enumerarea ar putea continua. Vinovaţii se ştiu. Şi pot spune că, în mod real, în sfârşit, se fac eforturi pentru rezolvarea acestor probleme, chiar dacă rezultatele nu se văd de azi pe mâine. De aceea, prin demersul meu nu doresc decât să susţin intensificarea acţiunilor noastre comune şi să prezint, în special în atenţia Executivului, câteva nemulţumiri ale unor părinţi prahoveni, care mi s-au adresat în acest scop. Aceştia se plâng de faptul că, prin existenţa manualelor alternative, apar cel puţin trei mari inconveniente: 1. Încălcarea principiului egalităţii de şanse: copiii din clasele din mediul urban, care provin din familii cu venituri mai mari, utilizează, de regulă, manuale, culegeri şi caiete speciale mai scumpe şi mai bune, prezentate mai atractiv, prin comparaţie cu copiii care provin din familii mai sărace, aşa cum sunt multe în colegiul meu, fapt care se simte la examene, în sensul că primii obţin, la eforturi egale, rezultate mai bune. 2. Utilizarea manualelor alternative naşte confuzii şi suspiciuni la evaluări. Deşi, aparent, toate variantele abordează aceleaşi tematici obligatorii, diferenţele se văd la formularea subiectelor şi, implicit, la rezolvarea lor. 3. Aşa cum ştiţi, alegerea anumitor manuale, culegeri şi caiete speciale se face, la nivelul unei clase, la recomandarea profesorilor/învăţătorilor. În aceste condiţii, deseori fără nicio vină, asupra opţiunii acestora planează suspiciunea unui anumit interes personal legat de comisioane, intermedieri, lipsa bonului fiscal etc., chestiuni care nu fac decât să afecteze gradul de credibilitate şi autoritate al educatorului. 4. În plus, în acest an, s-a produs o mare încurcătură cu manualele clasei I, în sensul că, netipărindu-se o nouă variantă, copiilor li s-au dat manuale vechi, care le repetă pe cele din clasa pregătitoare. Nu sunt specialist în domeniu, aşa încât, dacă greşesc, sper să nu fiu foarte criticată. Dar nu pot să nu mă întreb, dacă în fiecare an părinţii, elevii şi chiar unii dintre profesori au aceste nemulţumiri, de ce nu schimbăm lucrurile? Din câte îmi amintesc, manualele alternative au apărut cu ani în urmă, când sistemul privat de învăţământ aproape nu exista, ca o formă de... dezuniformizare a învăţământului românesc, considerat de unii ca fiind comunist, de alţii scolastic şi de foarte mulţi depăşit! Acum, iată, pentru familiile care îşi permit, avem aici, în ţară, alternativa învăţământului privat, unde se pot recomanda ce enciclopedii de milioane doresc domnii profesori. Dar ce ne opreşte să avem şi în şcoala din cel mai izolat cătun aceleaşi manuale, unice la nivel naţional pentru învăţământul obligatoriu, dar scrise deştept, prezentate atractiv, pe hârtie lucioasă, frumos colorate, care în tiraj foarte mare ar fi şi ieftine, deci accesibile oricărui copil, indiferent de condiţia lui socială? Cât este de greu şi cât ne costă să organizăm un concurs cinstit pentru alegerea celui mai bun manual şi o licitaţie cinstită pentru tipărirea lui? Iată o temă de gândire pentru noi, ca legislativ responsabil, dar şi pentru Guvern, căruia îi cer soluţii.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Traian Băsescu tergiversează proiectul de reformă al Uniunii Social-Liberale" Membrii Partidului Naţional Liberal, filiala Constanţa, consideră că sesizarea către Curtea Constituţională a preşedintelui Traian Băsescu cu privire la Legea pentru modificarea organizării şi desfăşurării referendumului este inutilă în condiţiile în care CCR s-a pronunţat deja, pe acelaşi text, în urmă cu doar trei luni. Preşedintele a afirmat că stipularea unui cvorum de participare la referendum de cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente încalcă prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţie deoarece premisa unei manifestări democratice a suveranităţii prin intermediul poporului se poate asigura doar prin participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor, constând în jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. În opinia lui Traian Băsescu pentru validarea referendumului este necesar un cvorum de 50% plus unu din alegători. Se cunoaşte faptul că CCR a decis deja că noile prevederi introduse în legea referendumului sunt constituţionale, iar cvorumul de prezenţă şi de validare sunt domenii care aparţin numai de sectorul politic şi astfel nu încalcă Legea fundamentală. Acţiunea preşedintelui de a relua odată cu această sesizare argumentaţia Partidului Democrat Liberal care a fost deja respinsă de Curtea Constituţională demonstrează o totală lipsă de cunoaştere a legilor şi un dispreţ atât faţă de judecătorii CCR, cât şi faţă de cetăţenii României. PNL Constanţa salută afirmaţia preşedintelui Crin Antonescu conform căreia, în cazul în care preşedintele nu va promulga Legea referendumului prin care pragul electoral e diminuat la 30%, Parlamentul este dator să retrimită legea nemodificată pentru o promulgare în forma propusă de Uniunea Social-Liberală. Se cunoaşte faptul că în spatele demersului preşedintelui se află intenţia de a amâna promulgarea unei legi constituţionale cu scopul a sabota demersul USL de reformare legislativă. PNL Constanţa respinge vehement această încercare a preşedintelui de a forţa judecătorii Curţii Constituţionale şi totodată de a-i denigra în faţa cetăţenilor, forţând schimbarea unei decizii iniţiale de constituţionalitate.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "Să ascultăm şi să urmăm vocea Academiei Române în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană" Extrem de controversatul proiect Roşia Montană a inflamat în această toamnă spiritele la cote mult mai înalte decât în anii trecuţi. În parlament poziţiile sunt împărţite, pro sau contra, în stradă sunt demonstraţii mari împotriva exploatării la care participă ONG-urile neafiliate politic, iar în zona Roşiei Montane cei interesaţi orchestrează contrademonstraţii care au drept scop convingerea românilor că demararea exploatării ar urma să rezolve problema locurilor de muncă în România. Această temă este agresiv prezentată şi în miile de spoturi şi clipuri publicitare transmise, cu mici excepţii, în întreaga presă. Nimic mai fals! Problema locurilor de muncă din România nu îşi va găsi în niciun caz rezolvarea dacă proiectul Roşia Montană primeşte undă verde. Mai mult, dacă proiectul Roşia Montană va demara aşa cum este planificat, nu se rezolvă problema locurilor de muncă nici măcar în zona exploatării! Şi un alt aspect ce nu trebuie omis, beneficiul statului român de pe urma exploatării de la Roşia Montană va fi unul infim, în timp ce pagubele, de orice natură, vor fi majore. Nu o spun doar eu, care pot fi suspectat de o doză de subiectivism de natură politică, sau protestatarii din stradă, din Bucureşti şi din alte localităţi mari din ţară, ci o afirmă personalităţi care nu pot fi suspectate că ar reprezenta vreun interes personal sau de grup, o afirmă personalităţi cu o pregătire complexă, care nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu o afirmă de azi, de ieri, ci de mai bine de 10 ani. În 2003, preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a publicat un studiu întitulat "Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii". Este vorba de o analiză pertinentă şi de o viziune clară a ceea ce urma să însemne proiectul Roşia Montană. "Pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost. Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă". Preşedintele Academiei Române a făcut şi un calcul - este adevărat, la nivelul unei redevenţe de 2%, cât era preconizată atunci, dar nici o eventuală redevenţă de 6% (dacă ea va fi acceptată de compania canadiană) nu schimbă prea mult datele problemei - în privinţa beneficiilor ce ar putea fi înregistrate de statul român şi a ajuns la următoarea concluzie: "daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea statului român şi al comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile". După 10 ani de zile, in corpore, Academia Română şi-a exprimat din nou o poziţie oficială privind proiectul Roşia Montană. În documentul care se află pe site-ul prestigioasei instituţii sunt inserate "21 de argumente" prin care "Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru statul român". Mă limitez să prezint doar 4 din cele 21 de argumente ale Academiei Române: Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Nu există garanţia că, la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului, de monitorizare şi de operare în zona calamitată. Se constată lipsuri mari în legătură cu documentele cerute proiectului RMGC. Lipsesc numeroase rapoarte şi studii legate de analiza cost-beneficiu făcută pe baza documentelor UE. Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. Ţările vecine şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu aceasta exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, "Dunăre-Deltă-Marea Neagră". Poziţia Academiei Române a fost făcută publică în luna iunie 2013, când subiectul nu se afla în stare de relansare pe agenda Guvernului. Deci nimeni nu poate suspecta pe respectabilii academicieni din România că ar fi fost influenţaţi de ceva sau cineva. Mai mult, este vorba de o reiterare a poziţiei instituţiei din ultimii 10 ani, o poziţie constantă, indiferent de cine s-a aflat la guvernare în România. Consider că este imperios necesar să ascultăm de vocea acestui arbitru corect şi imparţial care este Academia Română şi să renunţăm la un proiect nesigur şi păgubos pentru România.
			Domnul Titi Holban: Reforma în domeniul sanitar reprezintă unul dintre obiectivele primordiale asumate de USL în actul de guvernare după eşecul provocat de fosta guvernare PDL în acest domeniu. Este motivul pentru care conducerea Ministerului Sănătăţii a declanşat un amplu proces, promovând o serie de măsuri administrative şi legislative menite a eficientiza un sistem care trebuie să ofere servicii medicale de calitate. În momentul de faţă sistemul sanitar este dezechilibrat, cea mai mare parte a resurselor fiind concentrate în zona spitalelor, unde ajung în continuare multe cazuri ce pot fi rezolvate la nivelul medicinei de familie sau în ambulatoriu. Analiza datelor la nivelul anului 2012 indică faptul că din cele peste 530.000 de cazuri de internare continuă pe specialitatea medicină internă, peste 60% din ele (circa 330.000) puteau fi rezolvate altfel decât prin spitalizare continuă (prin ambulatoriul de specialitate sau spitalizare de zi). Pe specialitatea chirurgie generală, din cele peste 330.000 de cazuri, mai mult de 45% nu necesitau spitalizare continuă - peste 10% puteau fi rezolvate în ambulatoriu, alte 10% prin spitalizare de zi şi alte 25% prin spitalizare de o zi (24 de ore). Ca atare, o primă direcţie a reformei sănătăţii are în vedere mutarea accentului dinspre spitale, unde serviciile sunt mai scumpe şi costurile mai mari, spre alte zone ale sistemului. Profesionalizarea managementului este o altă componentă a reformei sanitare, eficienţa şi performanţa sistemului sanitar depinzând în mare măsură de capacitatea managerială existentă la nivelul fiecărui spital în parte. Este nevoie de o abordare mai flexibilă, care să ofere managerilor mai multe opţiuni, dar şi responsabilităţi pentru a găsi soluţii de eficientizare a cheltuielilor. Introducerea transparenţei privind pachetele de servicii oferite, deciziile adoptate şi în final cheltuirea banilor alocaţi sănătăţii, precum şi asigurarea resursei umane de calitate, prin stimulare şi asigurare de condiţii optime sunt alte priorităţi ale conducerii Ministerului Sănătăţii, ca parte a procesului de reformă. Bineînţeles că orice reformă are costurile ei, provocând o serie de nemulţumiri, aşa cum se întâmplă şi în domeniul sanitar, unde medicii au anunţat o serie de proteste. Însă, pentru a-şi dovedi eficienţa, reforma din sănătate are nevoie de timp, are nevoie de răbdare şi de dezbatere. Este motivul pentru care fac un apel la toţi cei implicaţi în acest proces - reprezentanţi ai ministerului, cadre sanitare, medici, manageri de spitate - să se aşeze la masa dialogului pentru a identifica şi implementa acele măsuri care să transforme sănătatea într-o prioritate naţională, un sistem eficient cu servicii de calitate pentru cetăţeni.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Roşia Montană - dezbinare sau unitate pentru România" Sunt îngrijorătoare şi triste momentele în care, oricât de multe eforturi facem pentru ca lucrurile să meargă bine, totul ajunge să se reducă la un singur punct tensionat şi toate demersurile de a rezolva şi de a depăşi blocajul par sortite inevitabil eşecului. Un astfel de punct de impas a devenit proiectul Roşia Montană. Pot să înţeleg argumentele celor care protestează în stradă şi sunt împotriva acestui proiect. Dar cunosc, de asemenea, şi speranţele localnicilor care, dorind o viaţă mai uşoară, speră la un loc de muncă mai bun. Provin dintr-o zonă minieră şi ştiu cât de importante sunt locurile de muncă pentru viaţa familiilor de miner. În încercarea de a demonstra, prin faptă, că nu îi este indiferentă soarta oamenilor de la Roşia Montană, primul-ministru Victor Ponta s-a deplasat personal acolo pentru a sta de vorbă cu minerii. Sunt convinsă că şi ca urmare a acestei vizite Guvernul a considerat că nu poate fi luată o decizie directă în grabă, considerând că este nevoie în mod necesar şi de sprijinul Parlamentului. În acest moment, Parlamentul României este instituţia cea mai potrivită pentru ca dialogul între toţi partenerii sociali să aibă loc în cele mai bune condiţii. Parlamentarii sunt aleşi prin vot, îi reprezintă direct pe cei care i-au ales şi răspund direct în faţa alegătorilor care i-au mandatat. De aceea apreciez ca bine-venită iniţiativa Guvernului de a solicita Parlamentului României formarea unei Comisii parlamentare speciale care să analizeze, să cântărească toate argumentele pro sau contra acestui proiect şi să dea soluţia cea mai bună. O dovadă a faptului că Parlamentul şi-a luat în serios rolul de mediator este şi vizita de documentare pe care preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a efectuat-o duminică, 22 septembrie, în judeţul Alba, ca şi discuţiile purtate cu reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai sindicatelor miniere. Am încredere în Guvernul Ponta că doreşte să treacă de la reuşita macrostabilităţii economice la relansarea propriu-zisă a economiei ţării şi caută în fiecare zi soluţii concrete optime pentru a realiza aceasta. Fac un apel la înţelegere, unitate şi solidaritate. Desigur că o decizie trebuie luată, dar să nu lăsăm ca o astfel de hotărâre să ne dezbine. Să o luăm împreună. O decizie, în folosul oamenilor, cea mai bună decizie pentru România.
			Domnul Ioan Balan: "Codul rutier - o altă soluţie a USL de a colecta venituri bugetare" A devenit deja greu şi apăsător să tot vorbim despre cât de disperat şi incompetent este Guvernul condus de Victor Ponta în realizarea politicilor macroeconomice esenţiale. Rezultatul nu este decât unul singur: o creştere economică modestă, cheltuieli bugetare mai mari pentru clientela de partid şi venituri la buget din ce în ce mai mici. Încasările bugetare modeste din lunile acestei veri îi determină pe iluştrii guvernanţi ai USL să caute disperaţi alte surse de finanţare pentru bugetul de stat. Ca în una dintre emisiunile pentru copii, adaptată la nivelul Guvernului USL - "miniştrii spun lucruri trăsnite!" şi sub pretextul că pe şosele din România se înregistrează tot mai multe accidente, Guvernul USL a majorat fără ştiinţa nimănui amenzile de circulaţie. Năstruşnică idee, dragi guvernanţi USL! Veniturile din amenzi au fost întotdeauna un capitol bugetar insignifiant în construcţia bugetară. Voi vreţi să vă clădiţi bugetul pe amenzi de circulaţie şi pe zeci de noi taxe ce vor creşte şi mai tare evaziunea fiscală?! Dacă nu ar fi fost discutate în guvern aceste măsuri, le-aş fi catalog doar ca nişte glume proaste ale unor miniştri disperaţi. Domnule prim-ministru Ponta, fundamentele unui buget solid nu se construiesc pe amenzi de circulaţie sau pe mai ştiu eu ce taxe şi impozite puse pe fumul de la hornuri. Un buget solid se creează pe o creştere economică solidă. Din păcate, de mai bine de un an şi jumătate nu am auzit nicio preocupare a USL în acest sens, deşi promiteaţi 1 milion de locuri de muncă şi o creştere economică mai mare decât a Chinei. Domnule ministru Stroe, dacă citiţi mai bine statisticile furnizate de poliţia rutieră, constataţi că cea mai mare parte a accidentelor rutiere sunt cauzate de absenţa rutelor de transport rapid - autostrăzi - şi de proasta infrastructură existentă, lipsa marcajelor rutiere şi de drumurile puternic degradate. Zilnic desenaţi autostrăzi, însă nu aţi fost capabili să finalizaţi nici segmentele începute în anul 2011. A nu se înţelege că sunt împotriva măsurilor mai aspre de sancţionare a celor care conduc în stare ebrietate, depăşesc limitele de viteză sau nu respectă culoarea semaforului. Dimpotrivă, le susţin. Însă de la o politică ce ar trebui să conducă la creşterea securităţii deplasării pe drumurile publice, USL a ajuns să urmărească prioritar creşterea încasărilor bugetare. Nu mai amintesc şi faptul că procedurile legale privind consultarea publică pe marginea proiectului dumneavoastră au fost încălcate. De fapt, acest lucru, de a promova proiecte legislative pe furiş, caracterizează USL. Aţi procedat la fel şi cu Legea bugetului de stat pe anul 2013, şi cu Legea retrocedărilor, şi cu Legea privind exploatarea aurului de la Roşia Montană. Cum doriţi ca în România să se respecte legea, atâta vreme cât Guvernul USL este primul care nu o respectă?! Românii vă vor sancţiona mai devreme sau mai târziu.
			Domnul Ion Mocioalcă: "Daţi un ron pentru avion!" Recent, preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, a fost în interes de serviciu în Confederaţia Elveţiană cu o cursă de linie. La rândul său, şi premierul Victor Ponta a plecat, tot în interes de serviciu, în Republica Turcia, de data asta cu un avion aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. Desigur, pentru unii, a avea un avion care să fie destinat şi utilizat exclusiv pentru executarea zborurilor speciale, în vremurile astea, reprezintă, dacă nu un moft, măcar o lipsă de grijă pentru buget. Cu toate acestea, realitatea ne arată că România nu are la ora asta, la 100 de ani de când, pe 13 septembrie, Aurel Vlaicu pornea la realizarea celui mai măreţ vis al său, traversarea Carpaţilor, o aeronavă destinată zborurilor preşedintelui României, prim-ministrului, preşedinţilor celor două Camere, miniştrilor şi altor oficiali de rang înalt care vizitează România fiindcă este, chipurile, tot în recesiune. Or, acest mod de gândire trebuie să înceteze. Nu putem fi o ţară europeană şi normală dacă nu ne putem permite să cumpărăm, fie şi în leasing, aşa cum prevede OG nr. 29/2013, intrată recent în procedură legislativă în Parlament, o astfel de aeronavă. Nu putem sta la masa Europei dacă primii oameni în statul român vor ajunge să fie la mila şi bunul-plac al unor miliardari care deţin JET-urile private pentru a le închiria. Dacă mai ţinem cont că în prezent zborurile speciale se asigură cu aeronavele unor instituţii publice sau companii aeriene, ceea ce presupune costuri ridicate generate de activităţile de întreţinere, atunci Guvernul USL a procedat mai mult decât firesc pentru a mai pune pe temelia statului de drept încă o cărămidă a normalităţii. Aşa cum am şi promis, de altfel, în campania electorală de nici acum un an...
			Doamna Liliana Ciobanu: "Anomaliile învăţământului românesc, la un nou an şcolar de «împliniri măreţe»" Clopoţelul a sunat zilele trecute pentru un nou an şcolar. Dincolo de emoţiile inerente şi unice ale acestui moment, pe care le-am trăit şi eu în calitate de mamă a boboacei mele din clasa I, învăţământul românesc are aceleaşi metehne de nerezolvat, indiferent cine se află la putere. Aceleaşi probleme de ani de zile, aceeaşi subfinanţare, aceleaşi şcoli fără avize sanitare, aceleaşi şantiere neterminate, aceiaşi suplinitori în locul titularilor plecaţi la căpşuni din cauza salariilor mizere. Nu vreau să mai insist asupra deficienţelor sistemului educaţional autohton, deoarece ele se cunosc şi de către dascăli, şi de către părinţi, ba chiar şi de elevi. Şi, oricât am insista, situaţia nu are şanse de a se înzdrăveni, deoarece Guvernul, cum bine se ştie, se prevalează de sintagma veche şi tristă "nu sunt bani"... Dincolo de urările principiale la debutul noului an şcolar, constat cu uimire că, în timp ce mulţi copilaşi din Giurgiu au păşit pentru prima oară într-o şcoală, unii colegi ai lor mai mari nu reuşesc să iasă din şcoală. Mai exact, nu sunt lăsaţi să plece din liceele absolvite, cu toate că au fost merituoşi şi au obţinut diplomele de bacalaureat mult râvnite în zilele noastre. Cum este posibil aşa ceva? Ei bine, mai mulţi absolvenţi de liceu din judeţul Giurgiu, care au susţinut şi promovat anul trecut examenele de bacalaureat la Grupul Şcolar "Udrişte Năsturel" din comuna Hotarele, nu au reuşit nici până astăzi să intre în posesia diplomelor de bacalaureat. În aceste condiţii, aceşti tineri sunt nevoiţi fără voia lor să îngroaşe numărul şomerilor, deoarece, chiar dacă sunt acceptaţi în aplicarea pentru obţinerea unui loc de muncă, ei nu se pot angaja oficial fără diploma care atestă absolvirea liceului. O asemenea aberaţie este fără margini şi cred că numai în România se poate întâmpla! Este inadmisibil cum inspectorul general şcolar al IŞJ Giurgiu, domnul Petre Petre, tratează cu o nonşalanţă debordantă acest subiect, refuzând să emită absolvenţilor în cauză diplomele de bacalaureat, pe motiv că... nu îşi asumă răspunderea! "Vreau să vă aduc la cunoştinţă că neavând diploma de absolvire am pierdut mai multe locuri de muncă stabile, iar în momentul de faţă nu am un loc de muncă", aşa sună strigătul de disperare al unuia dintre aceşti tineri batjocoriţi de sistemul educaţional românesc, în speţă de responsabilii învăţământului din Giurgiu. În încercarea de a rezolva problema tinerilor, m-am adresat ministrului de resort, al cărui răspuns îl aştept cât mai curând. Nu se poate ca în actuala perioadă de criză nesfârşită, de disponibilizări masive şi şomaj în creştere, societatea românească să îşi permită "luxul" de a lăsa în voia sorţii tocmai absolvenţii care au luat bacalaureatul, după ce Guvernul se vaită că numărul mare al "picaţilor" îngreunează fondurile destinate şomerilor. Nu sunt în măsură să judec pe nimeni, cu atât mai puţin un inspector general şcolar. Însă, în calitate de deputat, nu am cum să asist cu pasivitate la rezultatele dezastruoase de la examenele de capacitate şi bacalaureat obţinute de elevii giurgiuveni în acest an, dublate de nemulţumirile exprimate de cadrele didactice din judeţ. Se pare că problemele din învăţământul judeţului Giurgiu s-au acutizat de la instalarea pe post a domnului Petre Petre ca şef la IŞJ. Mijloacele de informare din judeţul Giurgiu abundă în relatări legate de inspectorul general Petre Petre, deoarece acesta ar avea unele probleme de dosar, mai exact...lipsă de studii. Din acest motiv, conform informaţiilor din mass-media, Uniunea Europeană a respins un proiect al Inspectoratului Şcolar Judeţean Giurgiu, din motivul că domnul Petre Petre, coordonatorul de proiect, nu ar avea CV-ul corespunzător cerinţelor UE! Presa a mai relatat, de asemenea, că în numai 8 luni de zile, domnul inspector general Petre Petre ar fi reuşit să parcurgă peste 30.000 de kilometri cu maşina instituţiei, probabil în interes personal din moment ce domnia sa locuieşte la 100 de kilometri de Giurgiu... Pentru domnul Petre Petre începutul anului şcolar a fost doar un nou prilej de manevre oculte şi aranjamente ciudate, el schimbând directorii după bunul său plac şi dorinţele sale personale, fără să-i pese de lege, de competenţă, de responsabilitate. Dincolo de cele semnalate, părinţii copiilor din Giurgiu se plâng că elevii nu beneficiază de manualele şcolare acordate în mod gratuit, conform legii, tuturor elevilor până la clasa a X-a inclusiv. Oare responsabilul învăţământului giurgiuvean nu a ştiut că şcolile încep în 15 septembrie? Este vorba de copii ai căror părinţi fac eforturi disperate de a-i trimite la şcoală şi nu îşi mai permit o cheltuială în plus, cea cu manualele. Pur şi simplu nu au bani pentru manuale, abia au ce le pune pe masă copiilor. Şi sunt sute de familii în această situaţie... Oare domnul Petre Petre şi Ministerul Educaţiei Naţionale cunosc prevederile art. 16 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, care stipulează că "În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional deînvăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit"? Sunt sigură că nu, din moment ce nu se asigură manualele nici elevilor claselor I-X, cu atât mai puţin celor din clasele mai mari. Şi atunci să ne mai mirăm că suntem campioni europeni, poate şi mondiali, la absenteism şi analfabetism în rândul elevilor?! Toate aceste anomalii ar trebui, într-o ţară normală şi democratică cum se pretinde România, să aibă şi un răspuns pe măsură, adică responsabil şi competent. Sper din suflet să nu fie unul laconic şi fără obiect, aşa cum s-a întâmplat cu marea majoritate a răspunsurilor primite din partea "capabililor" miniştri ai USL. Tot vorbesc guvernanţii despre educaţie şi sănătate ca priorităţi, dar la cum stau lucrurile în ţară se vede clar că sunt domeniile cele mai lăsate de izbelişte. e mai rău ca pe vremea lui Boc! Şi mai sper, de asemenea, aşa cum au avut domniile lor sloganul cu care au sucit minţile românilor, "Să se facă dreptate!"
			Domnul Mihai Lupu: "Reducerea CAS - o reală necesitate pentru stimularea mediului privat" Unul dintre cele mai importante obiective ale PNL asumate în programul de guvernare este cel referitor la relaxarea fiscală şi la reducerea taxării muncii în vederea atragerii de investiţii, precum şi a stimulării pieţei locurilor de muncă. În acest sens, noi, liberalii, propunem ca în prima etapă, de la 1 ianuarie 2014, CAS la angajator să fie redus cu 3%. Timp de patru ani de guvernare nefastă sub umbrela Traian Băsescu - PDL, absolut toate măsurile dictate de preşedinte şi luate cu ochii închişi de către guvernanţii săi PDL-işti, au fost de natură a sufoca întreprinzătorii şi mediul privat. Aş vrea să reamintesc aici doar două dintre ele, cele care au avut şi cel mai mare impact negativ asupra economiei, şi anume creşterea peste noapte a TVA de la 19 la 24%, cu efect devastator asupra consumului şi, implicit, asupra producătorilor, dar şi aberantul impozit forfetar, care a reuşit celebra, dar trista performanţă să trimită în faliment peste 200.000 de IMM-uri. După primul an de guvernare USL, PNL, prin miniştrii săi, susţine că a venit şi vremea măsurilor de relaxare fiscală, acestea putând fi aplicate începând cu anul 2014, ţinând cont de faptul că în 2013 rezultatele politicilor Guvernului USL relevă o creştere economică de peste 2%. Am început acest an, 2013, de guvernare USL în primul rând cu repararea acelor greşeli teribile ale fostelor guverne ale PDL, care au prejudiciat, destul de împovărător din punct de vedere financiar, atât pensionarii, cât şi salariaţii, precum şi alte categorii sociale. De asemenea, am luat toate măsurile necesare pentru a asigura stabilitatea economiei româneşti, dar şi consolidarea creşterii economice. Am mai făcut de curând un pas important şi chiar unul deosebit de curajos, am putea spune, în comparaţie cu deciziile guvernelor precedente, prin reducerea substanţială a TVA la pâine şi la întreg lanţul tehnologic, până la 9%. Dar ştim foarte bine că mai sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru a ne respecta angajamentele programului economic de guvernare, iar noi, liberalii, considerăm că mediul privat nu mai poate aştepta la nesfârşit gurile de oxigen promise, dar, mai ales, necesare, pentru stimulare, pentru acumulare de capital şi pentru impulsionarea creării de noi locuri de muncă. De asemenea, este evident faptul că nici investiţiile străine nu pot fi atrase doar cu măsuri sociale, iar România nu ar mai avea şansa de a deveni competitivă din punct de vedere fiscal pentru potenţialii mari investitori, dacă nu ne asumăm cât mai curând şi decizii în privinţa revederii impozitării, în sensul reducerii contribuţiilor de asigurări sociale şi a taxei pe valoare adăugată. Ca liberal, cred că este foarte important să privim cu celeritate solicitările mediului de afaceri, dar şi să venim cu soluţii cât mai corecte la problemele semnalate de prea multă vreme şi nerezolvate de nimeni până acum. De asemenea, cred că avem responsabilitatea de a veni cât mai rapid şi cu măsuri cu adevărat eficiente în sprijinul întreprinzătorilor, deoarece ei reprezintă motorul economiei româneşti.
			Domnul Mircea Man: "Intrăm în era digitală, dar statul român rămâne corigent la educaţie" Salut iniţiativa domnului Remus Pricopie - ministrul educaţiei, de a implementa un proiect de peste 100 milioane euro, proiect extrem de costisitor, care se va încadra în bugetul 2014-2020, prin care doreşte introducerea manualelor digitale în instituţiile de învăţământ. Dar v-aţi gândit şi la elevii din mediul rural, care nu au nevoie deocamdată de digitalizare? Majoritatea şcolilor în care aceştia învaţă nu au autorizaţie de funcţionare, nu sunt renovate, nu au apă curentă, toaletele sunt încă curte, iar condiţiile igienice sunt încă un mare pericol pentru cei mici. Am urmărit propunerile ministrului educaţiei privind noul regulament şcolar, care va permite elevilor să aducă la clasă tabletele. Ştiţi oare că cei din mediul rural nu au manuale, rechizite, hăinuţe şi nici măcar un pacheţel cu mâncare? Dacă la oraş lucrurile stau mai bine şi şcolile au fost pregătite, nu acelaşi lucru putem spune despre cele din mediul rural. Informaţi-vă mai bine, domnule ministru, pentru că în România aspectul practic al învăţământului se află în contradicţie cu aspectul tehnic. Nu există şanse egale cu provocările viitorului, iar învăţământul din mediul rural este principalul domeniu defavorizat. Şi în judeţul Maramureş anul şcolar a început cu stângul. Mai multe unităţi nu sunt autorizate sanitar, iar oficialii dau vina pe fondurile insuficiente pentru realizarea investiţiilor necesare. Aşa că... ce să mai vorbim de manualele digitale! Poate acest proiect se va implementa în mediul rural peste aproximativ 20 de ani. Intrăm în era digitală. Să nu uităm că problemele sunt altele. Problemele din familie, sărăcia şi lipsurile materiale determină creşterea abandonului şcolar, un fenomen care afectează puternic societatea românească şi pe care îl supun atenţiei dumneavoastră, un fenomen foarte serios şi larg răspândit, ce trebuie să fie o prioritate pentru toţi: oameni politici, societate civilă, profesori, părinţi, elevi. Nu dorim decât o educaţie egală pentru generaţia viitoare, indiferent de mediul din care aceasta provine, de la oraş sau de la ţară, din familii bogate sau sărace. Să nu uitaţi că educaţia este un factor important în dezvoltarea durabilă a unei ţări pentru că ne pregăteşte viitorul ei, iar lipsa de viziune, incompatibilitatea planificării şi a programului de învăţământ cu cerinţele de pe piaţa muncii, slaba pregătire practică sunt câteva din problemele încă nerezolvate.
			Domnul Marin Anton: Prin această declaraţie politică vreau să trag un semnal de alarmă referitor la tăierile de copaci din judeţul Giurgiu, unde avem suprafaţă de pădure între 6 şi 10% şi unde, fiind puţină, dacă se mai şi taie, aşa cum s-a întâmplat în judeţul nostru, devine alarmant. Suprafaţa fondului forestier în proprietatea publică a statului s-a redus în ultimii 20 de ani cu peste 3 milioane de hectare, prin retrocedări către persoane fizice şi juridice, ca urmare a aplicării legilor de fond funciar. România ocupă locul 13 în Uniunea Europeană din punct de vedere al procesului de împădurire, situându-se cu 5,1% sub media europeană de 32,4%. Cele mai mici procente de împădurire se înregistrează în zonele de câmpie, iar cele mai afectate sunt Câmpia de Vest, Câmpia Bărăganului, Câmpia Moldovei şi a Olteniei. Judeţul Giurgiu este la coada clasamentului când vine vorba de zonele împădurite din România. Are doar 36 de hectare de pădure. Dar printre acestea se numără şi locuri cu arbori bătrâni de sute de ani, care creează peisaje aparte. Unul dintre aceste locuri este Rezervaţia Naturală Comana, dar fără o utilizare durabilă a resurselor în turism şi silvicultură, suportul ecologic pe care se sprijină aceste activităţi se deteriorează iremediabil. De aceea, se impune găsirea căilor de realizare a unei dezvoltări economice durabile şi în aceste sectoare. Suprafaţa totalăa fonduluiforestierdin judeţul Giurgiu este de38.233 ha, din care proprietatea statului, administrată de Direcţia Silvică Giurgiu, este de 36.180 ha, ceea ce reprezintă sub 10% din suprafaţa judeţului Giurgiu. În urma definitivării aplicării legilor retrocedării pădurilor, se preconizează ca DS Giurgiu să rămână în administrare cu suprafaţa de circa 33.000 ha. Structura pe specii se prezintă astfel: răşinoase-216ha;cvercinee-16.530ha; DT-9.748ha; DM-7.951ha. Pădurile din grupa I funcţională acoperă 34.080 ha, adică 99%, şi numai 365 ha sunt încadrate în grupa II funcţională. Posibilitatea anuală este de 142 mii mc., din care 100 mii mc. produseprincipale şi 42 mii mc. produse secundare şi igienă. Direcţia Silvică Giurgiu are în subordine patru ocoale silvice şi, până în anul 2016, administraţia Parcului Natural Comana, astfel: Ocolul Silvic Bolintin - 10.998 ha,6 districte, 9fonduri de vânătoare; Ocolul Silvic Comana - 9.435,5 ha, 10 fonduri de vânătoare; Ocolul Silvic Ghimpaţi - 8.573,2 ha, 6 districte silvice, 10 fonduri de vânătoare; Ocolul Silvic Giurgiu - 7.943 ha,6 districte, 17 fonduri de vânătoare,un punct deprelucrare a lemnului. În clasamentul zonelor împădurite din România, judeţul Giurgiu se află printre judeţele cu cele mai mici suprafeţe verzi. Pentru a se putea efectua împăduriri, este necesar să se poată transfera terenurile agricole neproductive în terenuri pe care să se planteze diverse specii de puieţi, astfel încât generaţiile viitoare să poată avea de pe urma pădurilor cel puţin tot atâtea avantaje ca şi generaţia actuală.
			Domnul Ion Melinte: "Vânzarea pământului românesc o problemă delicată" În cartea "Omenirea secolului al XXI-lea şi Guvernul Mondial" (2011, pagina 308-309), autorul Ştefan Mâşu, citând un raport FAO din 2009, menţionează că, în perioada 2004-2009, circa 2,5 milioane hectare de pământ din unele ţări, cum ar fi Ghana, Madagascar, Etiopia etc. au fost vândute unor ţări precum ar fi China, Coreea de Sud, Emiratele Arabe ş.a., care urmăresc să-şi asigure suprafeţe agricole necesare pentru hrănirea propriilor populaţii. Alte ţări ţintă de unde se vrea să se cumpere pământ mai sunt: Australia, Rusia, Filipine, Mexic, Brazilia, iar ţările aşa-zis investitoare sunt: Bahrain, China, Japonia, ţările din Golf, Egiptul, India, Kuweit, Libia, Arabia Saudită, Coreea de Sud etc. Mi se pare interesant de punctat că autorul citat a introdus aceste informaţii în capitolul intitulat "Războaiele economice în secolul al XXI-lea" şi mă întreb: Care sunt învingătorii (câştigătorii) şi care învinşii (perdanţii)? Ce ţări vor stoca produsele agricole şi vor dirija necesarul de alimente, eventual vor crea artificial crize alimentare? Ţara noastră, România, în ce categorie este? Punându-mi şi eu această ultimă întrebare, privesc cu uimire cum ministerul agriculturii a aruncat pe piaţă un proiect de lege privind vânzarea terenurilor agricole după 1 ianuarie 2014. Acest proiect nu ţine cont de problemele reale cu care se confruntă arendaşii şi proprietarii de terenuri agricole. La prima lecturare, consider că proiectul de lege nu avantajează agricultorul român, iar legea, în ansamblul ei, este neconstituţională.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "România încheie al treilea acord consecutiv cu FMI şi Comisia Europeană" Săptămâna trecută, pentru prima dată, un guvern postdecembrist a venit în faţa Parlamentului României pentru a-şi prezenta intenţia de a încheia un nou Acord cu FMI şi Comisia Europeană. Noi, parlamentarii USL, salutăm acest demers, având în vedere că o decizie atât de importantă pentru întreaga ţară, cum este încheierea unui nou acord financiar, fie el şi preventiv, are nevoie de o largă consultare, dar şi de o informare corectă. Prin semnarea de către Guvernul USL a acestei noi scrisori de intenţie, se solicită FMI aprobarea unui nou Aranjament Stand-By (ASB) de tip preventiv, cu o valoare totală de 1.751,34 milioane DST (aproximativ 2 miliarde euro, 170 procente din cotă), în vederea susţinerii programului economic pentru perioada 2013-2015, program care are în vedere atât menţinerea unor politici macroeconomice sănătoase şi a stabilităţii sectorului financiar, cât şi continuarea reformelor structurale într-un context marcat de incertitudini externe semnificative. Putem spune că, în numai un an de guvernare, USL a reuşit să atingă câteva ţinte foarte importante şi pentru economie, dar şi pentru populaţie, acestea fiind oricum promise electoratului şi susţinute în Programul USL de guvernare. Şi aş menţiona aici: reîntregirea salariilor, returnarea contribuţiei de sănătate pentru pensionari, dar şi majorarea salariului minim la 800 lei. De asemenea, este de remarcat faptul că Guvernul USL a luat toate măsurile necesare pentru ca România să poată ieşi din procedura de deficit excesiv, reducând şi deficitul pe sistemul ESA. Un alt lucru cu impact pozitiv asupra comunităţilor locale a fost cel referitor la garantarea împrumuturilor autorităţilor locale şi achitarea arieratelor. Pentru a putea continua aceste politici cu impact pozitiv sunt necesare şi alte măsuri din punct de vedere fiscal-bugetar, iar noul acord preventiv are în vedere următoarele deziderate: menţinerea ţintei de deficit fiscal de 2,3% din PIB (în termeni cash, inclusiv PNDI) în 2013, ce corespunde unei ţinte de deficit în termeni ESA de 2,4% din PIB; continuarea, în 2014, a procesului de ajustare treptată a deficitului bugetar până la nivelul de 2,0% din PIB (metodologie cash şi ESA); identificarea de măsuri menite să crească eficienţa şi capacitatea sistemului fiscal de colectare a veniturilor, inclusiv taxele pe proprietate şi evaluarea reformelor în domeniul contribuţiilor sociale pentru lărgirea bazei de impunere; va fi realizată îmbunătăţirea Legii responsabilităţii fiscale pentru a integra ţinte fiscale structurale şi măsuri corective în cazul abaterilor; îndeplinirea, în anul 2015, a Obiectivului Bugetar pe Termen Mediu (OTM), pentru a avea deficit structural al bugetului general consolidat de 1% din PIB; îmbunătăţirea sistemului de raportare fiscală şi publicarea situaţiilor lunare privind arieratele şi măsurile corective adoptate de autorităţile locale şi centrale, pe entitate, trimestrial, începând cu finele lunii septembrie 2013 (criteriu de referinţă structural) pentru aducerea totală sub control a arieratelor, mai ales la nivelul autorităţilor locale; prevenirea arieratelor şi menţinerea lor la un nivel redus conform ţintelor incluse în program. Având în vedere contextul economic european actual, care rămâne deocamdată destul de problematic, credem că este foarte important, poate chiar vital, pentru ca România şi, bineînţeles, economia ţării să beneficieze în continuare de un sistem de siguranţă concret, dar şi puternic, astfel încât Guvernul USL să poată continua aplicarea unor politici fiscal-bugetare şi sociale care să aibă un efect garantat asupra consolidării creşterii economice, dar şi asupra nivelului de trai, deoarece acesta este cel mai aşteptat deziderat de către toţi românii.
			Domnul Mihai Weber: "Vizibilitatea României pe plan internaţional" Până la venirea USL-ului la conducere, se zvonea că România este o ţară cu un renume nu tocmai bun peste hotare, în prezent acest lucru fiind contrazis de apariţia multor factori ce au o bază certă. Datorită implicării Guvernului României, prin toţi factorii şi toate pârghiile avute la îndemână, România a ajuns să fie recunoscută, dar şi apreciată, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional. Au fost făcute eforturi mari, de succes, pentru ca imaginea acestei ţări să fie cunoscută nu doar de cetăţenii români, ci şi de partenerii străini consideraţi ca fiind importanţi în derularea întregului proces de dezvoltare a ţării. Aşa cum s-a promis, Guvernul Ponta şi USL-ul au reuşit să facă posibilă scoaterea României din izolarea internaţională, izolare ce a avut loc odată cu începutul guvernării Boc. Un rol de maximă importanţă în acest proces l-a avut premierul Victor Ponta. Zilele trecute a efectuat o vizită oficială în Turcia, unde a avut întrevederi la Ankara cu premierul Recep Tayyip Erdogan, Preşedintele Republicii Turcia, Abdullah Gul, şi preşedintele Parlamentului Republicii Turcia, Cemil Çiçek. Merită ştiut că Turcia este primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene şi al 5-lea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale. Această vizită a avut ca scop principal consolidarea dialogului şi cooperării, în contextul parteneriatului strategic dintre cele două ţări. În mod sigur, securitatea energetică reprezintă pentru România, dar şi pentru Turcia, una dintre mizele cele mai importante ale prezentului, dar şi ale viitorului. În cadrul acestei întâlniri s-a discutat şi despre înnoirea acordului dintre România şi Turcia privind decontarea serviciilor medicale, acordul actual fiind încheiat în 1999. În primul an de mandat au avut loc 50 de întâlniri (Franţa, Germania, Italia + UE, S.U.A., China), întâlniri ce au avut ca scop principal scoaterea României din conul de umbră în care a intrat cu ceva timp în urmă. Guvernul Ponta s-a preocupat şi de absorbţia fondurilor europene, fonduri ce deţin un rol important în dezvoltarea României pe plan economic. Dovada clară este făcută de creşterea vizibilă a numărului de fonduri rambursate de Comisia Europeană, creştere înregistrată într-un singur an, rata de absorbţie fiind triplată. O atenţie sporită a fost îndreptată şi asupra sănătăţii şi educaţiei, două domenii importante pentru societatea românească. S-au asigurat condiţiile necesare pentru crearea unui act de educaţie calitativ, lucrându-se şi la strategia de siguranţă a elevilor, dar şi a cadrelor didactice în şcoli. Un punct prioritar a fost şi agricultura. S-a lucrat la dezvoltarea acestui sector, a crescut coeficientul cifrei de afaceri, odată cu el crescând şi exporturile. Un studiu recent arată că în 2013 exporturile României au atins un nivel record de 4,5 miliarde de euro, acest lucru fiind afirmat şi de Traian Băsescu. The Economist, dar şi instituţii precum Fondul Monetar Internaţional sau Comisia Europeană susţin că România este o ţară stabilă din punct de vedere economic şi cu perspective importante de dezvoltare. După întâlniri cu importanţi lideri europeni, precum cancelarul Merkel sau preşedintele Hollande, Victor Ponta continuă politica de relansare a relaţiilor internaţionale ale României. Este de apreciat interesul, dar şi eforturile depuse de premierul României pentru siguranţa ţării. Acum, mai mult ca oricând, avem şanse în sporirea investitorilor străini, cu ajutorul cărora vom da naştere unui mediu economic stabil, dar şi atractiv. Vom continua să luptăm pentru promovarea României, vom lucra la modernizarea economiei, agriculturii, turismului, sănătăţii şi educaţiei. Îndeplinirea acestor priorităţi va asigura, pe termen mediu şi lung, o creştere economică ridicată şi, în consecinţă, o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale din România.
			Doamna Liliana Mincă: "Opriţi jaful naţiunii!" Peste 20.000 de oameni aflaţi pe străzile Bucureştiului şi alte mii de oameni care protestează în judeţele ţării, de circa două săptămâni, cer actualului guvern să oprească jaful naţiunii. Stimaţi guvernanţi, peste 20.000 de oameni încearcă să vă amintească ceea ce dumneavoastră juraţi cu mâna pe inimă în campania electorală: că resursele României nu sunt pentru plocoane sau practici comisionare şi că această ţară nu este de vânzare. Salvaţi Roşia Montană! Peste 20.000 de oameni aflaţi pe stradă, dar în asentimentul a milioane de români, cer salvarea unei părţi a istoriei acestei ţări. Ce vă împiedică, stimaţi guvernanţi, să opriţi jaful naţiunii, să salvaţi Roşia Montană? Vă reamintesc, stimaţi guvernanţi, că localitatea Roşia Montană are o existenţă milenară, spre deosebire de efemera şi nefasta dumneavoastră peregrinare pe la cârma acestei ţări. Roşia Montană este cunoscută încă dinainte de cucerirea Daciei şi a fost amintită, în scrierile sale, de Herodot. Primul document în care s-a specifict denumirea Roşiei Montane este o tablă de ceară ce datează din anul 131, era noastră. Roşia Montană cunoaşte istoria acestui neam român mai bine decât domniile voastre, domnilor guvernanţi. Nu aveţi niciun drept să o distrugeţi sau, şi mai rău, să o vindeţi străinilor. În 1997, când au început exploatările aurifere la Roşia Montană, proiectele de turism au fost înlăturate de pe agenda autorităţilor locale. Miza s-a pus pe exploatarea aurului, pe vânzarea resurselor ţării, în totală contradicţie cu aclamatul concept de dezvoltare durabilă. Dezastrul ecologic aproape iminent al exploatării prin cianurare nu va face decât să întregească tabloul vânzării pe nimic a resurselor ţării. Ascultaţi strigătul naţiunii, stimaţi guvernanţi! Nu vă obligă nimeni să fiţi asasinii morali ai istoriei acestui neam şi nici geambaşi ai unor resurse care nu vă aparţin. Domnilor guvernanţi, soluţia este simplă: salvaţi Roşia Montană!
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Războiul din USL, episodul «Şah la Crin Antonescu»" Am mai semnalat de la această tribună a Legislativului - poate singura posibilitate de a ne exprima punctele de vedere, în lipsa unor dezbateri reale, pe problemele stringente care frământă românii - că tensiunile existente în coaliţia guvernamentală nu vor rămâne fără urmări în plan politic. Dacă până în debutul acestei toamne principalele partide componente ale USL şi-au spălat, cât de cât, rufele în familie, acum nimeni şi nimic nu i-a mai convins să nu se dueleze public, în şedinţele interne, în faţa reprezentanţilor presei, sau chiar în direct, în emisiunile televizate. De altfel, "teleguvernarea" USL, abătută în mod arbitrar peste români, oricum sleiţi de puteri şi resurse de criza fără de sfârşit şi de guvernările anterioare, nu a făcut niciun bine nimănui. Recunosc tacit şi pe ascuns acest lucru chiar şi exponenţii partidelor de la guvernare, ale căror promisiuni s-au dovedit a fi vorbe deşarte, iar îmbunătăţirea calităţii vieţii românilor nu s-a produs, ba din contră! Acum însă USL are zilele numărate! Eu am mai spus asta, în urmă cu câteva luni, şi iată că am avut dreptate. Zilele USL sunt numărate, chiar cei mai de seamă artizani ai săi, premierul şi preşedintele Senatului, lansându-se în atacuri frontale pe tema viitorului prezidenţiabil al Uniunii.... După ce liderul PC a dat un semnal clar de nefuncţionalitate a Alianţei de centru-dreapta, acuzându-i pe liberali că... nu îi prea bagă în seamă, tensiunile acumulate au răbufnit zilele trecute la cel mai înalt nivel. Astfel, preşedintele PNL, sărind nonşalant peste statutul de candidat şi deja autointitulat preşedinte al României, a denunţat public atitudinea aşa-zis parşivă a premierului referitoare la mai multe aspecte care au ţinut agenda presei în ultima perioadă, mai puţin însă şi agenda cetăţenilor din această ţară. Astfel s-a ajuns ca războiul din USL să ţină capul de afiş al televiziunilor zile întregi, de parcă acest conflict purtat în direct i-ar fi interesat pe români, le-ar fi mărit salariile şi pensiile, le-ar fi dat bani de pâine şi medicamente sau i-ar fi scos din şomaj şi sărăcie. În opinia mea, supărarea excesivă a preşedintelui Senatului are mai multe motive, obiective, poate, din punctul de vedere al domniei sale. Judecând la rece, Crin Antonescu se află în cea mai mare dilemă a existenţei sale politice de până acum: a fi sau a nu fi la Cotroceni! După ce a stat în palatul prezidenţial în luna de suspendare a actualului preşedinte din vara trecută, comportamentul politic al liderului liberal s-a schimbat mult, şi nu în bine, aşa cum au constatat nu numai analiştii politici imparţiali, atâţia câţi şi-au mai păstrat acest statut, dar şi oamenii de rând, cei necunoscători într-ale politicii. Parcă interimatul de la Palatul Cotroceni l-a făcut pe Antonescu să încerce din răsputeri să devină un... al doilea Băsescu, cel puţin aşa se manifestă prin declaraţiile şi limbajul folosit în ultima perioadă, atât în interiorul USL, cât şi faţă de ziarişti. Mai mult, faptul că domnia sa susţine că a trecut deja de la statutul de candidat la preşedinţie la cel de preşedinte, cu un an şi jumătate înaintea scrutinului prezidenţial din 2014, nu denotă decât un fel de amatorism politic, care îl va costa, fără îndoială. În acest context, la care se adaugă scăderea deloc neglijabilă din sondajele de opinie, comportamentul antonescian vizavi de primul-ministru şi PSD nu îi va aduce beneficii pe termen lung, ci din contră. Pozând într-un Băsescu popular şi aprig în limbaj şi războindu-se pe faţă cu principalul partid al alianţei, este foarte probabil ca domnul Crin Antonescu să se aleagă doar cu deservicii politice majore, care-l vor costa tocmai lucrul care-l doare cel mai tare: fotoliul de la Cotroceni. Am mai spus-o şi o repet: USL a fost şi este o alianţă contra naturii, conjuncturală, bazată pe interese meschine, economice şi politice, de moment. Stânga cu dreapta, protecţia socială cu dezvoltarea investiţiilor şi a capitalului privat? Nu se putea ţine aşa ceva la infinit. Acum că i s-a dat şah, Crin Antonescu este pus să aleagă între două variante, ambele însă pierzătoare: ori rămâne candidatul USL la preşedinţie, dar cu riscul de a nu fi votat de PSD-işti, ori rupe alianţa şi candidează doar cu liberalii, caz în care s-ar putea să nu fie votat nici de PSD-işti, nici de liberali. În ambele cazuri Crin Antonescu, aflat în preajma unui final pe care singur şi l-a anticipat, atunci când a spus că renunţă la politică dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, s-ar putea să primească un "mat" decisiv pentru cariera sa politică.
			Doamna Manuela Mitrea: "Ziua Internaţională împotriva exploatării sexuale şi a traficului femeilor şi copiilor" 23 septembriereprezintăZiua Internaţională împotriva exploatării sexuale şi a traficului femeilor şi copiilor când, în fiecare an autorităţile locale, cele centrale, ONG-urile, cât şi persoanele care au avut de suferit în urma unui astfel de eveniment încearcă să evidenţieze şi să contribuie la creşterea gradului de conştientizare în ceea ce priveşte existenţa şi, mai cu seamă, riscul pe care-l implică exploatarea sexuală şi traficul de persoane. În ultimii 20 de ani, ca urmare a deschiderii societăţii româneşti şi a libertăţii de mişcare în Europa, fenomenul de traficare a femeilor şi copiilor în scopul exploatării prin muncă sau în scop sexual a luat o mare amploare în ţara noastră. Conform unui raport al Departamentului de Stat al SUA pe 2013 cu privire la traficul de persoane, România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru traficul de persoane în scopul muncii forţate sau exploatării sexuale. Din acelaşi raport reiese că în România copiii reprezintă cel puţin o treime dintre victimele traficului de persoane, iar cauza care a generat acest fenomen este migraţia părinţilor în căutarea unui loc de muncă şi lăsării acestora fără supraveghere, fiind expuşi riscului de a deveni victime ale traficului în scopuri sexuale pe teritoriul României. Potrivit statisticilor cu privire la numărul infracţiunilor de trafic de persoane, în anul 2012, autorităţile române au anchetat 867 de cazuri de trafic de fiinţe umane. Au fost trimise spre judecare 667 de persoane şi condamnate 427 pentru trafic de fiinţe umane, în comparaţie cu 480 persoane puse sub acuzare şi 276 persoane condamnate în 2011. În 2012 au fost identificate de către autorităţi 1.041 de victime, 526 de persoane fiind traficate în scopul exploatării sexuale, în timp ce 410 au fost traficate pentru muncă forţată. Deşi legislaţia noastră în domeniu este una severă, iar rezultatele autorităţilor române sub coordonarea Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane sunt din ce în ce mai bune, mai există lucruri de pus la punct. Din păcate, conlucrarea autorităţilor cu ONG-urile de profil este scăzută, fiind al patrulea an consecutiv în care Guvernul nu a acordat fonduri ONG-urilor care oferă asistenţă victimelor traficului de persoane şi nu a asigurat în Bucureşti adăposturi destinate în exclusivitate adulţilor şi copiilor victime ale traficului de persoane. Astăzi, subiectele zilei sunt proiectul minier de la Roşia Montană şi câinii maidanezi, dar exploatarea sexuală şi traficul de persoane se petrec în fiecare zi, şi de aceea ar trebui să fie în preocuparea noastră tot anul, nu doar de ziua internaţională, pentru că prin efectele pe care le au asupra victimelor sunt cel puţin la fel de importante. în curând vom dezbate şi aproba bugetul pe anul 2014. Îmi afirm speranţa că vom găsi înţelepciunea pentru a găsi fonduri pe care să le acordăm ONG-urilor care oferă asistenţă victimelor traficului de persoane, pentru că este o metodă prin care putem să-i sprijinim şi să-i protejăm pe cei mai vulnerabili dintre noi!
			Domnul Petru Movilă: "Autostrada Iaşi - Târgu Mureş - Autostrada ruşinii USL" De la o zi la alta se adună din ce în ce mai multe dovezi ale incapacităţii guvernanţilor de a administra corect bugetul statului şi se confirmă faptul că membrii USL nu-şi pot păstra cuvântul faţă de cei care i-au votat. Autostrada Iaşi - Târgu Mureş stă mărturie la cât de mincinoşi şi inconştienţi pot fi membrii Cabinetului Ponta. O autostradă de interes major, din punctul de vedere al Uniunii Europene, este dată la schimb pentru interesele minore, locale, ale liderilor USL. Pentru că nu sunt în stare să înceapă lucrările la autostrada care leagă Odessa de centrul Europei, liderii USL s-au gândit să schimbe traseul autostrăzii în aşa fel încât să împace cât mai multe orgolii locale. Astfel, în loc să avem o cale modernă de transport de 300 de kilometri, ce leagă istoric Moldova de Ardeal, după cum se aud unele voci în interiorul USL, vom avea o mini-autostradă care trece prin Bacău. Nu este normal, stimaţi colegi, ca după un an şi câteva luni de guvernare să ne jucăm cu creionul pe harta României şi să căutăm variante de autostrăzi care să mulţumească cât mai mulţi lideri de partid, mai ales când Uniunea Europeană ne spune foarte clar care este ruta care aduce cele mai mari beneficii. Sunt necesare 1,5 miliarde de euro ca să se realizeze cele mai dificile porţiuni ale acestei autostrăzi, bani care pot fi primiţi de la UE. Astfel, regiunea Moldovei ar fi scoasă din amorţeala şi din lâncezeala pe care liderii PSD au menţinut-o aici, cunoscut fiind faptul că aici sunt judeţe, prin tradiţie, de culoare roşie. Dacă ne aducem aminte, acum puţin timp, domnul Crin Antonescu l-a făcut pe colegul său de alianţă, Victor Ponta, "parşivel". Astăzi, tind să-i dau dreptate şi să extind catalogarea la întregul Guvern: în timp ce eu, în calitate de parlamentar de Iaşi, primesc răspunsuri la interpelări în care mi se explică sec faptul că nu sunt bani pentru lucrări de această anvergură, CNADNR anunţă că se ia în calcul construirea unei noi autostrăzi, care să lege Braşovul de Sibiu. Cum să nu observăm că Guvernul USL îşi tratează votanţii cu două măsuri? Înainte de campanie, liderii USL au promis că la Iaşi se vor face investiţii majore şi că judeţul nostru va avea şi aeroport, şi autostradă, şi spital regional de urgenţă, toate finanţate din bani de la stat. Nimic din toate acestea nu există astăzi la Iaşi, şi, mai grav, nu se vede nici măcar intenţia de a se face ceva din toate proiectele promise. Este ruşinos pentru un Guvern de o astfel de anvergură, susţinut de majoritatea din Parlament, că nu se poate ţine de cuvânt măcar pentru o singură promisiune. Autostrada Iaşi - Târgu Mureş este un proiect prioritar şi nu trebuie acceptate jumătăţi de măsură şi nici nu trebuie făcute concesii. Este ruşinos pentru Guvernul USL pentru că până acum nu a fost în stare să bată în cuie acest proiect de maximă importanţă pentru Uniunea Europeană! Este ruşinos că parlamentarii PSD de Iaşi n-au fost consecvenţi, nu s-au ţinut de cuvânt şi nu au susţinut proiectul autostrăzii, deşi au promis cu mâna pe inimă că se vor da peste cap pentru el! Mai aveţi puţin timp, stimaţi parlamentari ai PSD, şi electoratul va fi cel care vă va bate obrazul! Ţineţi-vă de cuvânt şi susţineţi includerea autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş pe lista de priorităţi a Guvernului pentru anii următori.
			Domnul Petru Movilă: "Guvernul USL îngroapă speranţele tinerilor fermieri" În aceste zile vedem cu toţii cum românii răbufnesc împotriva măsurilor luate de către Guvernul USL. Nemulţumiţi de faptul că sunt pe cale să piardă mii de euro pentru că statului nu le pasă de ei, tinerii fermieri au protestat faţă de lipsa de responsabilitate a Ministerului Agriculturii şi a Guvernului. Măsura de protest, de disperare a tinerilor fermieri este normală după ce aproximativ 3.000 de proiecte depuse, deşi conforme, eligibile şi cu un punctaj bun, au rămas nefinanţate. Apelul de proiecte din iunie 2012 al Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cu o valoare totală de aproximativ 120 milioane euro aceasta s-a dovedit a fi insuficientă în raport cu numărul de cereri de finanţare depuse. Însă fermierii au protestat pentru că solicitările lor, de altfel pertinente, au rămas fără răspuns din partea autorităţilor. Problemele lor cereau un punct de vedere urgent din partea acestora, dat fiind faptul că majoritatea se află în imposibilitatea de a mai aplica pe un nou apel de proiecte, statutul de tânăr fermier fiind valabil doar pe o perioadă de 12 luni de la data obţinerii acestuia. Mai mult, o potenţială realocare este puţin probabilă, sumele rămase pe celelalte măsuri, cum ar fi 121, urmând să fie distribuite tot în cadrul măsurii. Astfel, situaţia acestora este una cel puţin descurajatoare, mai ales în condiţiile în care nici până la acest moment nu au primit informaţii exacte din partea Ministerului Agriculturii. Protestul acestora a scos la iveală faptul că dorinţele tinerilor de a-şi face o afacere şi a deveni independenţi sunt năruite din cauza birocraţiei excesive, din cauza clauzelor absurde, precum cea a celor 12 luni, şi a lipsei de personal care să facă faţă procesului de evaluare a proiectelor. Nu este normal ca un tânăr să investească câteva mii de euro şi mai apoi, pentru că instituţiile statului nu dispun de destui oameni, să vadă cum li se duc banii pe apa sâmbetei, iar cei de la care cer lămuriri să se închidă în birouri şi să se facă că nu-i văd. Înainte de a veni la guvernare, USL a promis că agricultura va fi unul dintre obiectivele prioritare. La fel şi atragerea fondurilor europene. Ultimele zile au arătat contrariul. Stimaţi colegi din USL, fermierii nu sunt vinovaţi pentru că voi încă nu aţi înţeles că sunteţi la conducerea unor ministere şi că sunteţi responsabili pentru modul în care românii trăiesc. În opoziţie aveaţi soluţii pentru orice măsură anunţată de Guvernul Boc. Unde sunt, acum, acele soluţii, stimaţi parlamentari USL?
			Domnul Petru Movilă: "Nicolăescu a decis că este momentul să se joace de-a Dumnezeu" Programul naţional de fertilizare în vitro şi embriotransfer a fost unul dintre cele mai importante programe derulate de către Ministerul Sănătăţii. Astăzi, din cauza incapacităţii şi a proastei gestiuni a fondurilor necesare, ministerul a anunţat că fertilizarea in vitro (FIV) a fost stopată, până la o viitoare rectificare bugetară. Asistăm, an de an, la aceleaşi scene care-l au în prim-plan pe Eugen Nicolăescu. Programe naţionale de interes major sunt oprite pentru că nu sunt destui bani. Încă din 2012 se ştia faptul că acest program, de maxim interes, va avea probleme de ordin financiar. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o măsură iar acum, în 2013, Nicolăescu a luat decizia ca banii care mai erau disponibili pentru FIV să fie direcţionaţi spre alte programe naţionale. Chiar dacă nu este vorba despre un program de viaţă şi moarte, aşa cum a fost catalogat de către reprezentanţii ministerului, nu este în atribuţia lor prerogativa de a se juca cu vieţile oamenilor şi de a decide că sunt altele mai importante decât dreptul de a deveni părinţi. Cu atât mai mult cu cât trăim într-o ţară unde unul din şase cupluri se confruntă cu problema infertilităţii, iar concepţia in vitro este singura lor şansă de a avea copii. Actualmente, 250 de familii fără copii aşteaptă reluarea procedurilor cu jumătate din costuri achitate de stat. Cheltuielile în acest sens pot ajunge la un total de 3.000 de euro, sumă restrictivă pentru destui dintre cei înscrişi în program. Şi nu toţi cei care recurg la procedura in vitro obţin rezultate. Doar 30 la sută dintre cei care sunt acceptaţi în acest program au şanse de reuşită. Programul este cu atât mai important cu cât la noi statul decontează o singură procedură, faţă de trei în Bulgaria sau şase în Croaţia. Până acum, 300 de copii s-au născut şi sunt sănătoşi, acasă. La Iaşi, s-au depus 120 de dosare la Ministerul Sănătăţii, 100 sunt finalizate, 20 sunt în aşteptare şi cel mai probabil nu vor mai primi fonduri. La nivel naţional, sunt 100 de dosare care întrunesc criteriile stabilite de Ministerul Sănătăţii şi, la acest moment, nu vor primi finanţare. Ministrul Nicolăescu să explice celor care se află în această situaţie că din cauza deciziei lui, aceştia nu-şi vor mai putea împlini visul de a deveni părinţi. Fiecare greşeală, fiecare decizie neinspirată de a lui Nicolăescu costă vieţi. Pacienţii din România nu merită să fie cobai pentru un om care s-a dovedit a fi un manager incompetent. Acceptaţi faptul că nu aţi făcut nimic bun pentru sistemul sanitar şi pentru români, stimate domnului ministru, daţi-vă demisia şi lăsaţi locul unui profesionist care să reconstruiască sistemul sanitar.
			Doamna Rodica Nassar: "23 Septembrie - Ziua Internaţională împotriva exploatării sexuale şi a traficului femeilor şi copiilor" Exploatarea sexuală a femeilor este una din cele mai cunoscute şi întâlnite forme de exploatare în rândul victimelor traficului de persoane. Această formă de exploatare este strâns legată de apartenenţa la gen, majoritatea victimelor fiind persoane de gen feminin. În atragerea şi persuadarea pentru această formă de exploatare, recrutorii îşi aleg viitoarele victime din cercul de cunoştinţe, prieteni sau chiar soţia sau partenera de viaţă. În numeroase situaţii, cauza traficului de persoane o reprezintă lipsa informaţiilor, precum şi educaţia necorespunzătoare. Ponderea victimelor exploatate sexual identificate în perioada 01.01.2012-30.06.2013, conform datelor Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Pesoane, a fost de 49% din totalul populaţiei de victime. Exploatarea sexuală s-a consumat în diferite modalităţi, astfel, 299 victime au fost exploatate în locuinţe, 190 victime au fost exploatate în stradă, 131 au fost exploatate în cluburi, 49 în hoteluri, 40 în bordeluri şi 24 au fost exploatate în alte situaţii. Ponderea victimelor de gen feminin în rândul populaţiei de victime exploatate sexual este covârşitoare, astfel, 97,6% au fost de sex feminin. Distribuţia de vârstă subliniază faptul că minorii sunt mai vulnerabili la recrutarea în vederea exploatării sexuale decât majorii, ponderea minorilor fiind în perioada de referinţă de 55%. Cu cât victimele sunt mai tinere, cu atât şansele de profit sunt mai mari, datorită cererii de servicii sexuale acordate de către persoane tinere, cât şi datorită naivităţii specifice adolescenţilor şi tinerilor, aceasta făcându-i pe aceştia mai uşor de persuadat şi manipulat în momentul recrutării. Lipsa suportului social şi întoarcerea în mediul de risc reprezintă factorii care contribuie la apariţia şi manifestarea acestui fenomen, precum şi stigmatizarea socială specifică exploatării sexuale, care poate conduce la un grad scăzut de respect de sine, lipsa perspectivelor viabile şi mirajul unor câştiguri relativ uşor de obţinut, carenţe educaţionale (69% au maxim studii gimnaziale) sau lipsa experienţei de viaţă (54% din totalul victimelor exploatate sexual sunt minori) şi lipsa informării. Avem nevoie de campanii de informare şi conştientizare, scopul acestora fiind de a sensibiliza publicul ţintă cu privire la gravitatea acestui fenomen şi totodată de a forma o atitudine pozitivă, precum şi un comportament social adecvat, în scopul educării pentru siguranţă şi integritate personală. Scopul principal al acestor campanii îl reprezintă dorinţa de atenţionare asupra capcanelor traficului de persoane în formele sale de exploatare, în contextul în care fetele aflate la vârsta adolescenţei acceptă cu prea mare uşurinţă propunerile venite din partea unor persoane mai puţin binevoitoare. creşterea numărului cazurilor de abuz sexual asupra copiilor constituie un semnal de alarmă, motiv pentru care campanile de informare sunt extrem de importante în încercarea de a preveni situaţiile de abuz sexual în rândul adolescenţilor şi totodată de a preveni categoriile vulnerabile privind riscurile existente. Perseverenţa, consecvenţa şi continuarea activităţilor investigative, precum şi cooperarea internaţională cu scopul culegerii informaţiilor şi sprijinirii victimelor traficului de persoane pot contribui la demersul de identificare, dar şi de recuperare şi reintegrare a victimelor acestei forme de exploatare.
			Doamna Marioara Nistor: "Pledoarie pentru o capitală regională adevărată, nu una măsluită politic!" Guvernul, bazat pe o istorică majoritate parlamentară a Uniunii Social-Liberale, nu numai că dovedeşte un continuu dispreţ faţă de românii care l-au votat pentru a o duce mai bine (poate el, nu românii!!), dar dovedeşte, în practică şi teorie, că nu ţine cont de voinţa oamenilor în chestiuni de maximă importanţă pentru ţară. După ce am asistat la omorârea unui copil într-un parc şi la bâlciul politic bâlbâit în disputa pro şi contra Roşia Montană, ambele subiecte generatoare de proteste de stradă, iată că Executivul condus de Victor Ponta se războieşte acum şi cu mulţi dintre românii care l-au ajutat să ajungă în înalta demnitate de prim-ministru. Mă refer la cetăţenii din judeţele Brăila şi Galaţi, votanţi cu două mâini ai USL, ameninţaţi realmente că nu vor beneficia de statutul de capitală a Regiunii Sud-Est, pe motiv că Ponta are trocuri politice de rezolvat şi recompense de dat unora şi altora dintre baronii psd-işti. Aşa se face că, potrivit primului-ministru, Vrancea ar putea să formeze o regiune cu judeţele Brăila, Buzău şi Galaţi, iar Tulcea şi Constanţa să fie componente ale Regiunii nou create, Dobrogea. Din informaţiile vehiculate la ora actuală în presă, Regiunea Sud-Est va fi condusă de la Focşani, fieful preşedintelui CJ Vrancea, Marian Oprişan, unul dintre apropiaţii primului-ministru. Am făcut un apel public premierului, vicepremierului Dragnea şi celorlalţi exponenţi ai Comisiei guvernamentale care lucrează la reîmpărţirea administrativ-teritorială a României să studieze, şi chiar să-şi asume, lucrarea academică a conf. univ. dr. Ioan Lucian Mehedinţi, conf. univ. dr. Costel Nistor şi studenta Roxana Cristina Mehedinţi, de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor a Universităţii "Dunărea de Jos" Galaţi. O simplă lectură a acesteia ne arată fără echivoc că municipiul Focşani nu are, pe baza tuturor indicatorilor folosiţi într-o asemenea operaţiune de anvergură, cum să se claseze înaintea Galaţiului şi Brăilei, ca să nu mai vorbim de Constanţa. Aşa se face că regionalizarea României se va transforma într-o reglare de conturi în interiorul PSD şi USL, premierul acordând probabil preferenţial acest statut important de capitală regională, în detrimentul unor oraşe mult mai avansate din toate punctele de vedere. Astfel, marea majoritate a datelor statistice, demografice, economice, a capacităţilor de producţie, agricole şi din toate celelalte domenii indică două variante pentru viitoarea capitală a Regiunii Sud-Est. Potrivit datelor furnizate de INS, dintr-un total de aproape 2,8 milioane de locuitori la nivelul Regiunii Sud Est, 960.000 au împreună cele două oraşe, Galaţi şi Brăila, despărţite de doar 23 de kilometri. Principalul concurent, Constanţa ara puţin peste 700.000 de locuitori, in timp ce Buzăul are 477.000 locuitori, Vrancea - 389.000 locuitori, iar Tulcea doar 244.000 locuitori. În plus, judeţele Galaţi şi Brăila au împreună cea mai mare densitate a populaţiei, de 105,7 locuitori/kmp, lăsând în urmă Constanţa şi la acest capitol, care are 102,4 locuitori/kmp, în timp ce media naţională este de 90,9 locuitori/kmp. De asemenea, mai mult de un sfert din populaţia ocupată în diverse activităţi economice, adică 32% la nivelul actualei regiuni de Sud-Est, este tot în zona Galaţi-Brăila, iar cea mai mare pondere a salariaţilor din regiune o deţine tot Galaţiul şi Brăila, 34,6%, secondate de Constanţa, cu 32,71%. Galaţiul şi Brăila au împreună cea mai mare populaţie ocupată în activităţi industriale, 35,71%, iar celelalte judeţe au doar 16% din populaţie angajată. Cele doua judeţe deţin supremaţia şi raportat la cea mai mare suprafaţă agricolă din regiune, cu 923.000 hectare, dar şi în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi infrastructura: apă, gaze, străzi, drumuri etc. Şi ar mai fi o sumedenie de argumente pentru care, repet, capitala Regiunii Sud-Est trebuie să fie Galaţi-Brăila, sau în cel mai rău caz Constanţa, şi nu Focşani sau alt oraş! Probabil că premierul Ponta şi vicepremierul Dragnea nu vor ţine cont de aceste "amănunte", aşa cum ar fi normal, firesc şi democratic. Consider că politica trebuie făcută pentru oameni, în folosul intereselor lor, nu al unor partide, grupuri sau clici clientelare. Dacă se vor manifesta aşa în continuare, este foarte posibil ca tot oamenii care i-au mandatat să-i reprezinte pe actualii guvernanţi în cele mai înalte demnităţi ale statului să-i taxeze cu proxima ocazie. Oricum, acest Guvern nu a guvernat până acum pentru români, iar orice aşteptare viitoare din acest punct de vedere ar fi o dovadă de naivitate!
			Domnul Ioan Oltean: Declaraţie politică având tema "Despre pelerinaj şi guvernare" În loc să guverneze, liderii USL se plimbă prin mină pentru un tur de imagine, încercând să înţeleagă ceea ce domnul prim-ministru nu a putut înţelege din calitatea de deputat. De ce este util a se realiza pentru interesul naţional un asemenea proiect? Pentru că, din păcate, economia nu se va revigora in baza sentimentalismelor de moment şi nici a intereselor de imagine ale unui politician sau altul, ci doar în baza unui program de guvernare eficient, cu investiţii al căror impact pozitiv să depăşească cu mult zona "imaginii" şi să treacă în zona concretă a creării de locuri de muncă, taxe şi impozite plătite la stat, oportunităţi pentru mediul de afaceri, dar toate în acord cu interesul general al tuturor românilor, şi nu doar cu interesele de moment ale unor politicieni. "Domnul Antonescu să meargă în mină", declară liderii PSD. "Nu înţeleg de ce trebuie să intrăm pe rând în mină, să ne punem o căscuţă albă şi să facem după aceea o poză şi declaraţii", declară domnul Antonescu. Proiectul Roşia Montană nu atrage deocamdată decât discuţii contradictorii între liderii care ne conduc, în timp ce protestele din această ţară cresc ca intensitate, ca o expresie a nemulţumirii sociale despre guvernarea USL. Fie că vorbim despre protestatarii proiectului RMGC, despre protestatarii din sistemul medical, de la Metrorex sau RATB, un lucru este cert: românii trăiesc din ce în ce mai prost. Nivelul de trai al românilor scade direct proporţional cu creşterea halucinantă a preţurilor produselor, a energiei electrice sau a gazelor, în condiţiile în care urmează, se pare, cea mai grea iarnă. În fapt, cu aşa o guvernare specială, nu putem asista decât la evenimente speciale... Incertitudinea, lipsa de profesionalism şi incoerenţa plutesc în aer deasupra tuturor ministerelor acestui guvern. Astfel, nedumeririle domnului prim-ministru nu rămân singulare, domnul ministru de interne, Radu Stroe, pledând pentru modificări ale codului rutier, diferit, în zile diferite. Mai mult, înşişi colegii liberali ai domnului ministru s-au arătat îngrijoraţi, după cum a relatat presa, de efectele negative pe care proiectul le-ar putea genera din punct de vedere economic, în condiţiile în care ar afecta şi transportatorii profesionişti. Însă, aşa cum ne-au obişnuit politicienii USL, importanţa nepublicării acestui proiect era strict un calcul de imagine. Astfel, punerea în discuţie publică a acestui proiect a ajutat PSD-ul şi pe premierul Ponta, prin "mutarea" presiunii mediatice generate de Roşia Montană asupra liberalului Stroe, adică asupra PNL. Aşadar, nu era momentul potrivit publicării spre dezbatere publică a acestui proiect. Adică despre responsabilitatea actului de guvernare a membrilor USL, numai de bine... În fapt, se pare că liderii aceastei guvernări se concentrează pe câştigarea cât mai multor procente electorale, în defavoarea intereselor si proiectelor importante pentru această ţară. Adică, dacă domnul Ponta poate asista la declaraţiile nuanţate ale domnului Antonescu gen "parşivel", ştiind că adoptarea bugetului de stat pe 2014 este o tema majoră pentru guvernul condus de domnia sa, domnul Antonescu încearcă să câştige cât mai multe procente electorale din orice bătălie cu guvernul din care face parte, prin partidul pe care-l reprezintă, ştiind că o posibilă opoziţie îi nimiceşte nu visul irealizabil de a ajunge preşedinte, ci chiar şi şansele de a obţine scorul dorit la europarlamentare. Astfel, într-o bătălie surdă a procentelor electorale, vă întreb, domnilor guvernanţi, unde se regăseşte interesul oamenilor politici de stat care ne conduc de a guverna o ţară stabilă macro-economic, cu şanse reale de dezvoltare, în care fiecare cetăţean să fie mândru că trăieşte şi că are şanse reale de a avea un nivel de trai decent. Unde se află, domnilor guvernanţi, în grila dumneavoastră de priorităţi, interesul naţional?
			Domnul Nechita-Adrian Oros: "Traian Băsescu a câştigat o nouă bătălie. Contra românilor şi României" Vineri, 20 septembrie, când Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituţională în privinţa Legii de modificare a Legii referendumului, foarte multe voci, inclusiv din zona politicului, au afirmat că preşedintele se luptă pentru o cauză pierdută. Foarte mulţi au afirmat că preşedintele va pierde la Curtea Constituţională, pentru că a contestat exact ceea ce judecătorii instituţiei au decis în luna iunie 2013 că este constituţional şi că aceştia nu îşi vor permite să treacă peste propria jurisprudenţă. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa. În mod cu totul şi cu tonul inexplicabil din punct de vedere tehnic - este vorba de contestarea a două articole dintr-o lege care are patru articole şi asupra cărora judecătorii CCR s-au mai pronunţat odată - a fost dat un termen de 32 de zile pentru intrarea pe rol a sesizării, ceea ce va avea drept finalitate imposibilitatea Guvernului de a organiza un referendum constituţional în aceiaşi zi cu turul I al alegerilor prezidenţiale. Practic, judecătorii, binevoitori faţă de Traian Băsescu, i-au făcut încă odată jocul. Cu siguranţă, pe 23 octombrie (sau poate o săptămână mai târziu, pronunţarea se poate amâna, dar oricum nu mai contează) CCR va respinge ca nefondată sesizarea preşedintelui. Uzând de intervalul de timp de 20 de zile în care poate promulga o lege, Traian Băsescu va semna decretul de promulgare în jurul datei de 12 sau 13 noiembrie, ceea ce înseamnă că modificarea Legii referendumului cu cvorumul de participare de 30% va intra în vigoare pe 12 sau 13 noiembrie 2014 (tot CCR a decis acest lucru), iar Guvernul nu va mai putea organiza referendumul constituţional. Practic, Traian Băsescu şi-a atins scopul. A blocat posibilitatea ca la începutul lunii decembrie a anului 2014 România să aibă o Constituţie revizuită. De ce nu vrea Traian Băsescu să avem o Constituţie revizuită este simplu de explicat. Atât în campania pentru europarlamentare, cât (mai ales) în campania pentru prezidenţiale, Traian Băsescu, atunci când îşi va susţine gruparea politică favorită (la europarlamentare) şi candidatul favorit (la prezidenţiale), va ataca partidele USL, candidatul USL la preşedinţie spunând: "au avut o majoritate de 70%, dar nu au fost în stare să modifice Constituţia". Aceasta va fi una dintre temele de atac din campaniile electorale. Din păcate, pentru Traian Băsescu aceste calcule sunt eronate de această dată: susţinerea pe care o va afişa pentru gruparea politică favorită la europarlamentare şi pentru candidatul favorit la prezidenţiale nu va da deloc rezultatele scontate. Din contră, este posibil ca această susţinere venită din partea lui Traian Băsescu mai mult să dăuneze decât să ajute. Şi nu în ultimă instanţă, replica USL va arăta ceea ce nu se poate nega: proiectul de revizuire a Constituţiei a fost votat în comisia specială încă din 19 iunie 2013, dar în primă instanţă a fost întârziat de atacarea la CCR de către PDL a Legii referendumului, şi ulterior de către sesizarea făcută de Traian Băsescu. Nu este exclus ca Traian Băsescu - tot în intenţia sa de a sprijinii candidatul favorit la prezidenţiale, sau poate pentru a-şi pregăti terenul pentru o eventuală funcţie de premier în 2016 - să organizeze el un referendum pe o temă care să-i convină şi care să pună în dificultate USL. Dar şi aici calculele sunt eronate. Şi în situaţia în care organizează un referendum, şansele ca un candidat agreat de Traian Băsescu să aibă câştig de cauză sunt cvasi nule, iar în 2016, Traian Băsescu nu poate spera la fotoliul de premier pentru că gruparea politică din care face parte s-ar putea să nu prindă nici măcar locul 3 după alegeri, indiferent dacă PNL şi PSD vor candida împreună sau separat. Şi chiar pe locul 3 fiind, nu poţi emite pretenţii să conduci un guvern, fie el şi de coaliţie. Ţinând cont de cele expuse, nu se poate spune că Traian Băsescu prin blocarea procesului de reformă constituţională a câştigat o bătălie cu USL. În schimb, Traian Băsescu a câştigat o bătălie împotriva românilor şi a României. Blocarea procesului de reformă constituţională îi va afecta în primul rând pe români: unele instituţii ale statului nu vor beneficia încă de schimbările necesare stipulate de Constituţia revizuită, iar foarte multe prevederi noi din Constituţie, care vizează direct cetăţeanul - culmea, cele mai multe dintre aceste prevederi au reprezentat propuneri ale societăţii civile - nu vor intra în vigoare, deşi sunt aşteptate de beneficiari, şi nu în ultimă instanţă, vor fi necesare cheltuieli mult mai mari în 2015 pentru organizarea referendumului constituţional - dacă s-ar fi organizat în paralel cu prezidenţialele, atunci s-ar fi făcut o serie de economii.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Spitalul de recuperare Borşa - o nouă viziune" Aş vrea să vă fac cunoscută situaţia Spitalului de recuperare Borşa, cunoscut drept unul dintre cele mai mari spitale din nordul ţării, cândva un reper pentru rezultatele remarcabile obţinute în tratarea specializată a persoanelor cu afecţiuni neuromotorii. În prezent, totuşi, eficienţa unităţii sanitare este afectată din pricina birocraţiei şi a disputelor între autorităţile centrale şi cele locale. Ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor OUG nr. 48/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea descentralizării, majoritatea spitalelor din România au trecut în administrarea autorităţilor locale. Cu toate acestea, Spitalul de recuperare Borşa a rămas în continuare subordonat Ministerului Sănătăţii. În absenţa finanţării, infrastructura spitalului se află într-o stare avansată de degradare, iar secţia de terapie mofetică este închisă. Fiind o localitate în principal cu potenţial turistic, autorităţile locale din Borşa doresc să implementeze proiecte care să modernizeze şi să reabiliteze clădirea spitalului şi a bazelor de tratament Stibina şi Cascada. Administrarea la nivel local a Spitalului de recuperare Borşa ar crea premisele necesare creşterii calităţii serviciilor medicale din localitate, prin investiţii care ar implica înfiinţarea de noi servicii de tratament şi recuperare, dar şi achiziţionarea de aparatură şi instrumente medicale performante. În urma executării acestor lucrări, gradul de confort al pacienţilor va creşte semnificativ, iar asigurarea de servicii de recuperare, medicină fizică şi balneologică va avea implicaţii asupra bugetului local, graţie turismului medical. Autorităţile locale din Borşa au anunţat că deţin capacităţile financiare necesare susţinerii activităţii unităţii sanitare, precum şi instrumentele necesare demarării unor proiecte de investiţii de mare anvergură. Acestea vizează în primul rând accesarea fondurilor europene nerambursabile şi încheierea unor parteneriate de tip public-privat. În plus, transferul spitalului în subordinea Consiliului Local ar degreva bugetul statului de sumele semnificative necesare pentru funcţionarea activităţii unităţii sanitare la nivel optim. M-aş bucura dacă Ministerul Sănătăţii ar lua, în sfârşit, o decizie în favoarea comunităţii locale şi a celor 12.000 de pacienţi anuali.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "O şansă pentru tinerii studenţi şi masteranzi de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene" În prezent, studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene au şanse reduse de angajare în sectorul public, acest lucru conducând la creşterea numărului de şomeri după absolvirea facultăţilor de profil. Aş vrea să amintesc principalele probleme cu care se confruntă aceşti tineri atunci când doresc să pătrundă pe acel segment din piaţa muncii pentru care se pregătesc în mod specific: a) în primul rând, sectorul public este incapabil să le ofere oportunităţi de profesare în domeniul lor de specialitate deoarece posturile sunt blocate. Este aplicabil următorul principiu: ocuparea unui post la alte şapte locuri eliberate. b) în al doilea rând, majoritatea posturilor scoase la concurs în cadrul instituţiilor publice nu vizează gradul profesional debutant, ci o altă poziţie în ierarhie - asistent, principal sau superior - ceea ce împiedică tinerii fără vechime şi experienţă să candideze. c) nu în ultimul rând, atunci când sunt deblocate posturi de debutant, la condiţiile specifice ce trebuie întrunite de candidat sunt prevăzute alte specializări, precum ştiinţele juridice sau economice. Consider că putem oferi o şansă de reuşită studenţilor şi masteranzilor de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene prin instituirea unor facilităţi sub forma unor stagii de practică retribuite, pe o perioadă de maximum 6 luni de zile. Mecanismul schiţat nu este deloc unul dificil. Pentru a accede la funcţia de "stagiar", candidatul va trebui să participe la concursul organizat pentru ocuparea acestei "funcţii". Pot aplica pentru efectuarea stagiului de practică remunerat studenţii şi masteranzii care sunt cel puţin în anul doi de studiu şi au rezultate deosebite în activitatea academică. Concursul va consta în două etape: selectarea dosarelor de înscriere şi proba scrisă. În urma evaluării dosarelor, candidaţii vor putea susţine un examen scris, conform bibliografiei comunicate de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru fiecare categorie de studii menţionate. Aplicanţii ce obţin punctajul minim necesar pentru promovare vor fi repartizaţi în cadrul unei instituţii publice pentru desfăşurarea stagiului de practică plătit, în funcţie de numărul de locuri alocate semestrial pentru ocuparea postului de "stagiar". Aşadar, stimaţi colegi, consider că stagiile de practică retribuite reprezintă, pe lângă un stimulent major în vederea obţinerii de performanţă, o şansă reală de pătrundere în sistemul public şi, totodată, asigură oportunităţi pentru o imagine mai bună a sectorului public în faţa cetăţenilor şi tinerilor studenţi. În plus, încadrarea în sectorul public a tinerilor competenţi va genera o reîmprospătare a aparatului administrativ prin infuzia de idei noi.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Medicii români trebuie şi merită să fie respectaţi de statul român" După cum ştiţi, în Bucureşti au loc în aceste zile proteste ale medicilor. Motivul: subfinanţarea sistemului de sănătate - veniturile sunt mici în raport cu volumul de muncă, din spitale lipsesc dotări şi echipamente medicale de bază, posturile din sănătate sunt blocate. În plus, medicii reclamă lipsa autonomiei profesionale şi influenţa politică asupra spitalelor, probleme care îngreunează exercitarea actului medical în condiţii optime. Aceste probleme structurale ale sistemului medical au făcut ca România să piardă din 2007 până azi 28.000 de doctori şi 17.000 de asistente. Ţara noastră are o rată a migraţiei doctorilor de 9%, în timp ce media europeană este de 2,5%. În România mai sunt înregistraţi la ora actuală 42.000 de medici. Mai grav, potrivit unor studii realizate de Colegiul Medicilor din România şi de Consiliul Investitorilor Străini în 2011 şi 2012, 64% dintre studenţii la medicină şi 60% dintre doctorii care încă sunt în ţară intenţionează să părăsească România în viitorul apropiat. România este una dintre ţările care dă, anual, cei mai mulţi absolvenţi de medicină din lume, în jur de 6.500. În acelaşi timp, spitalele au doar 3.000 de locuri de rezidenţiat. Un medic rezident câştigă la ora actuală în jur de 900 de lei, în condiţiile în care munceşte zilnic, de dimineaţa până seara, şi îşi asumă frecvent gărzi. Din aceşti bani nu se poate trăi decent. Nici măcar indecent nu se poate trăi! Mulţi dintre rezidenţi au credite, rate la bănci. Ca urmare logică, cei mai mulţi dintre aceştia decid să plece din ţară. În multe spitale din România se lucrează la cota de avarie, din multe secţii lipsesc medici. România investeşte într-un student la medicină aproximativ 30.000 de lei pe durata celor 6 ani de studii. Este vorba despre cheltuielile cu salariile profesorilor şi cu materialele didactice. Se investeşte în acest caz mai mult decât pentru studenţii de la alte facultăţi, materialele necesare formării unui doctor fiind costisitoare. Însă dacă tânărul nu activează nici măcar o zi în sistemul medical românesc, iar taxele şi impozitele se duc către bugetul altei ţări, statul român nu îşi mai recuperează investiţia. La un calcul simplu, elementar, rezultă că din 2007 până în prezent statul român a pierdut 840 de milioane de lei. Nu trebuie să asistăm tăcuţi şi pasivi la nemulţumirile acestei categorii profesionale de care depinde sănătatea fiecărui român. Nu trebuie să lăsăm situaţia să scape de sub control. Medicii ameninţă cu demisii în bloc şi cu anularea contractelor cu Casa de asigurări de sănătate. Cine îşi va asuma răspunderea în cazul unor greve generale sau al unor demisii în bloc ale medicilor? Câţi oameni vor fi afectaţi de consecinţele grevelor şi demisiilor? Locul medicilor este lângă pacienţi, nu în stradă. Este inadmisibil să îndemnăm medicii, mai mult sau mai puţin direct, să părăsească România, în cazul în care sunt nemulţumiţi de condiţiile din propria ţară. Sectorul sănătăţii nu ar trebui să fie negociabil, ci prioritar. E necesar - este vital la propriu - ca pentru anul 2014 să alocăm sănătăţii un buget considerabil mai mare decât anul acesta. Veniturile medicilor rezidenţi trebuie să crească semnificativ, e nevoie de o legislaţie care să garanteze independenţa profesională în sistemul sanitar, e necesară o lege a salarizării specifică sistemului de sănătate. Managementul spitalelor trebuie asigurat de persoane cu experienţă şi expertiză în domeniul sanitar. Nu ne mai putem umili medicii! Nu putem permite ca sistemul de sănătate din România să se deterioreze continuu. E necesar să acţionăm rapid pentru a apăra independenţa şi respectul profesiei de medic.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Producţia de energie" România deţine resurse de gaze şi petrol şi are un potenţial ridicat în energia eoliană, ceea ce ar putea transforma ţara într-un jucător important pe piaţa de profil din Europa, însă necesitatea reformelor la scară largă şi investiţiile sunt factori importanţi pentru a dezvolta această industrie. Desigur, alinierea preţurilor trebuie făcută treptat şi trebuie identificaţi şi sprijiniţi consumatorii vulnerabili. Totodată, Comisia Europeană ne-a solicitat reorganizare legislativă pentru a ne alinia normelor UE în privinţa preţurilor la energie. Există o piaţă largă şi putem profita de ea pentru a ne pune în concordanţă cu normele UE şi în acelaşi timp pentru a exploata resursele pe care le deţinem. Constant se dezvoltă noi metode de producere a energiei. Montarea de panouri solare, arderea deşeurilor într-un cadru controlat pentru a obţine energie sunt doar căteva dintre soluţile alternative. Acestea sunt vitale pentru ţări cu resurse reduse, dar şi un mod benefic de a reduce poluarea. Trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este necesară şi se poate baza pe resurse inepuizabile, cum ar fi apa sau soarele. Educarea populaţiei, precum şi implementarea de programe de genul "Casa Verde" ne poate duce în direcţia dorită. Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Dezvoltarea oraşului Galaţi" Efectele negative vor prejudicia, pe termen mediu şi lung, mai puţin localităţile cu o activitate economică diversificată şi complexă şi mai puternic zonele sărace, lipsite de opţiuni reale de dezvoltare. Caracteristicile şi consecinţele inevitabilului impact cu unda de şoc a crizei vor varia în funcţie de tipologiile comunităţilor expuse. Penuria preexistentă, dar şi cele dintâi semne ale recesiunii, traduse automat în şomaj, starea deplorabilă a infrastructurii rutiere, restrângerea orizonturilor profesionale pentru generaţia tânără sunt principalele probleme identificate ale urbei. Toate acestea au determinat, la rândul lor, nenumărate drame personale, poveşti triste aproape fără rezolvare pe care, mai întâi din postura de candidat, iar mai apoi din cea de deputat ales în colegiul uninominal numărul 6 din circumscripţia electorală Galaţi am avut posibilitatea de a le afla. Astfel, consider că există o singură soluţie pentru ca Galaţiul să-şi depăşească condiţia şi să devină oraşul pe care locuitorii lor îl merită: atragerea masivă a investiţiilor în perioada imediat următoare. Incontestabilele lui potenţiale teoretice de dezvoltare sunt acum, în sfârşit, dublate şi de o voinţă politică orientată hotărât în interesul cetăţeanului. Prin intermediul acestei scurte intervenţii, solicit sprijinul nedisimulat şi consistent al Guvernului pentru ca proiectele extrem de necesare iniţiate de autorităţile locale din Galaţi, dar şi din localităţile vecine, să fie începute ori, după caz, finalizate.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Alinierea la standardele europene" şi prin aceasta vreau să atrag atenţia autorităţilor de specialitate asupra unui aspect deloc de neglijat în procesul de aliniere la standardele europene a serviciilor medicale din România. Aproape trei sferturi dintre consumatorii europeni online de peste 18 ani apelează la social media pentru a-şi procura informaţii din domeniul sănătăţii, în timp ce 80% dintre medici utilizează canalele şi reţelele online în activitatea lor, arată studiul unei companii de profil din România. Potrivit acestei surse, 80% dintre medicii europeni folosesc canalele şi reţelele online, fiind interesaţi să utilizeze reţele sociale dedicate doar pentru medici şi reprezentanţi din domeniul farmaceutic. în acelaşi timp, 72% dintre consumatorii europeni online (de peste 18 ani) folosesc social media pentru a-şi procura informaţii legate de sănătate, iar 91% dintre companiile farmaceutice au alocat resurse interne pentru activităţi de e-marketing. "Cererea pentru informaţii de încredere în privinţa sănătăţii este în continuă creştere. Fără îndoială, tehnologiile digitale au transformat profund modul în care facem schimb de informaţii. Internetul asigură acum acces la o mare varietate de canale electronice, bloguri, diverse aplicaţii şi social media. Astfel, oamenii pot nu doar să caute şi să preia informaţii, ci să împărtăşească instantaneu comentarii sau experienţe personale cu alţi oameni de pe tot cuprinsul globului", se arată în concluziile raportului acestei companii. Realizatorii cercetării arată faptul că, având în vedere cât de complexă a devenit în prezent problematica reglementării, precum şi gestionarea conţinutului online dedicat anumitor produse, ţări sau părţi interesate, companiile din industria de sănătate se dovedesc, adeseori, nepregătite pentru a face faţă comunicării prin canalele electronice.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Uniţi în faţa dezastrelor" În nenumărate rânduri am fost puşi în faţa nedreptăţilor naturii, iar luna septembrie a acestui an a fost plină de evenimente meteorologice extreme. Judeţul Galaţi a fost din nefericire năpăstuit şi de această dată, iar bilanţul inundaţiilor este unul dureros. Potrivit unui raport preliminar al Prefecturii Galaţi, în urma inundaţiilor de săptămâna trecută au fost afectate 39 de localităţi, iar cele mai grav afectate au fost Costache Negri, Cuca, Cudalbi, Pechea, Slobozia Conachi, Cuza Vodă. Astfel, menţionez câteva din acţiunile întreprinse în acest sens de toate autorităţile implicate: conform unor hotărâri adoptate de Guvern, toate familiile celor dispăruţi vor beneficia de câte un ajutor material de câte 5.000 de lei; Ministerul Dezvoltării Regionale va asigura, prin Compania Naţională de Investiţii refacerea drumurilor judeţene, podurilor şi podeţelor distruse; de asemenea, vor fi reparate şi şcolile afectate de inundaţii, iar elevilor din aceste comune şi sate le vor fi asigurate rechizitele necesare pentru anul şcolar ce tocmai a început. Deşi situaţia a fost gravă, cu mii de oameni evacuaţi şi locuinţe distruse, mobilizarea tuturor, alături de administraţiile locale, face ca lucrurile să prindă contur, iar speranţa oamenilor să crească. Vizita premierului Victor Ponta, alături de ceilalţi membri ai guvernului, în mijlocul sinistraţilor, a ridicat moralul tuturor celor încercaţi de aceste evenimente, sprijinul prompt şi faptul că toate promisiunile se materializează dovedesc încă o dată că se poate, domnilor colegi, că avem un guvern care acţionează capabil, în interesul românilor şi al României, ori de câte ori va fi nevoie.
			Domnul Călin Potor: "În aşteptarea unui răspuns din partea domnului Şova!" În data de 22 mai a.c. am adresat o interpelare domnului ministru Dan-Coman Şova, ministrul pentru proiectele de infrastructură, cel supranumit al "marilor proiecte", referitoare la stadiul proiectului investiţional de la Roşia Montană. Arătam, cu acel prilej, în documentul trimis Guvernului, că instituţia responsabilă cu protecţia mediului, respectiv Comisia de Analiză Tehnică (CAT), evaluatorul impactului asupra mediului al proiectului de la Roşia Montană, s-a întrunit recent pentru prima dată după aproape doi ani. Am mai subliniat faptul că reprezentanţii companiei canadiene apreciază colaborarea cu Guvernul actual, care a decis crearea unei instituţii care să se ocupe de proiectul din Munţii Apuseni. Reprezentanţii investitorilor considerau la acel moment că este o schimbare pozitivă, iar recentul dialog la nivelul ministerelor putea fi perceput ca o bază serioasă pentru un angajament durabil privind proiectul Roşia Montană. Având în vedere că Guvernul a decis înfiinţarea unei noi companii care se va ocupa exclusiv de proiectul Roşia Montană şi care funcţionează în subordinea lui, i-am pus ministrului Dan-Coman Şova trei întrebări, respectiv: 1. Care este rezultatul analizei Planului de gestionare a deşeurilor din industria extractivă depus de Roşia Montană Gold Corporation? 2. Care sunt prevederile noului certificat de urbanism emis pentru proiectul de la Roşia Montană? 3. Care sunt obiectivele principale ale comisiei şi ce şanse de deblocare are proiectul? Din nefericire, sau nu ştiu cum să mă exprim să nu fiu înţeles greşit, ministrul pentru proiectele de infrastructură nu a catadicsit să îmi prezinte un răspuns nici până în ziua de astăzi, deşi, conform legii şi cutumelor parlamentare, trebuie să răspundă în termen de 30 de zile! Poate că şi tăcerea ministrului Şova la această interpelare poate fi catalogată drept un răspuns, mai ales că în debutul sesiunii parlamentare de toamnă subiectul Roşia Montană a reizbucnit cu multă patimă şi opinii părtinitoare din partea politicienilor. Între timp, proiectul de lege a ajuns în Parlament, iar Comisia specială constituită pentru a rezolva problema litigioasă s-a şi deplasat astăzi la Roşia Montană. Îmi exprim speranţa că, în urma discuţiilor de la faţa locului, parlamentarii componenţi ai acestei comisii vor ajunge la concluzia mea, cea logică de altfel: oamenii din zona Roşia Montană nu au altă şansă, altă variantă de subzistenţă, altă posibilitate de a trăi, ei şi copii lor, decât continuarea mineritului, sub orice formă se va materializa.
			Domnul Remus-Florinel Cernea: "Decizia de a merge la Roşia Montană, alături de parlamentarii din comisie" De-a lungul timpului am participat, atât în societatea civilă, cât şi în activitatea politică, la numeroase dezbateri aprinse pe teme care au polarizat societatea. Întotdeauna am ascultat opiniile opuse celor pe care le susţin şi le-am răspuns într-un mod civilizat, bazat pe argumente, fără atacuri la persoană, de care, însă, eu nu am fost ferit. Cred că într-o societate democratică trebuie să deprindem şcoala dialogului. Lipsa schimbului de idei duce la radicalizarea opţiunilor şi la generarea tensiunilor sociale şi a crizelor politice, iar ignorarea prelungită a vocii "Pieţei Universităţii" nu poate aduce nimic bun, ci doar va contribui la acumularea tensiunilor sociale şi la adâncirea fracturii din societate. Declaraţiile şi vizitele recente ale unor lideri USL în mină, la Roşia Montană amânându-se, timp de, deja, 24 de zile, dialogul cu vocile critice faţă de proiect din societatea civilă, din lumea academică şi din stradă adâncesc faliile şi decredibilizează şi delegitimează guvernul. Lipsa de curaj şi de onestitate politică se adaugă incapacităţii de a intra în dialog cu ambele poziţii conturate, nu doar cu una dintre ele. În consecinţă, este limpede că solicitările protestatarilor au căpătat deplină îndreptăţire să se extindă nu doar la retragerea proiectului de lege de către guvern, la adoptarea legii anti-cianuri şi la efectuarea demersurilor necesare pentru includerea Roşiei Montane în patrimonial UNESCO, dar şi la demisiile decidenţilor politici care au dus lucrurile până în acest punct. Este nevoie să dăm dovadă de echilibru în privinţa oricărei teme, inclusiv Roşia Montană. Acest lucru nu înseamnă a renunţa la propriile opinii şi convingeri, ci a acorda respectul cuvenit celor care au păreri diferite. Este crucială, în democraţie, disponibilitatea nu doar de a afirma opinii, dar şi de a le asculta pe ale altora. Deciziile democratice se iau prin asumarea unei atitudini deschise dialogului şi consultării, nu prin impunerea abuzivă a voinţei unora asupra tuturor, precum în dictaturi. De asemenea, cred că ţara noastră are nevoie de responsabilitate politică. Trebuie, în acelaşi timp, să înţelegem perfect doleanţele şi condiţiile de viaţă de la Roşia Montană, care sunt dificile, precum ale multor altor cetăţeni din numeroase zone ale ţării. În opinia mea, RMGC i-a amăgit pe mulţi dintre ei, promiţându-le locuri de muncă într-un proiect care nu corespunde legislaţiei în vigoare. Totodată, este regretabil faptul că politicienii care au vizitat până acum RMGC la Roşia Montană nu au găsit, de regulă, răgazul pentru a asculta şi numeroasele voci din Roşia Montană sau din Câmpeni ori alte localităţi învecinate care se opun proiectului minier, întrucât acesta le ameninţă lor locurile lor de muncă deja existente şi atat de greu de înlocuit. Pe lângă argumentele obiective, care ţin, spre exemplu, de respectarea mediului, protejarea patrimoniului şi garantarea dreptului la proprietate, principiile şi convingerile mele se bazează pe educaţia primită de la tatăl meu, care este geolog şi a lucrat mulţi ani în mină, iar astăzi, 24 septembrie 2013, împlineşte 70 de ani. Eu cunosc mina, am fost în mină de mai multe ori, încă din primii ani de şcoală, locuind atunci în Deva, cunosc mineri, sunt fiul unui om care ştie foarte multe despre minerit. Acestea sunt motive în plus pentru a asculta şi opiniile pro şi contra ale locuitorilor din Roşia Montană. Prezenţa mea la Roşia Montană dă curs şi speranţei că, după dezbaterile extinse din această perioadă şi după luarea deciziei de respingere a proiectului şi de implementare a unor programe alternative de punere în valoare a patrimoniului, a potenţialului turistic şi a altor oportunităţi de a crea locuri de muncă, România va ieşi întărită sub aspect democratic, economic, turistic, politic şi sub aspectul respectării statului de drept şi cel al punerii în valoare a patrimoniului. Spun Nu proiectului minier pe bază de cianuri de la Roşia Montană, dar DA dialogului şi găsirii celor mai bune căi de depăşire a actualei crize!
			Domnul Mircea Roşca: "Modul cel mai eficient şi clar de consultare directă a voinţei populare şi, totodată, instrument al democraţiei directe este referendumul: referendumul naţional" "într-un stat democratic, toţi cetăţenii care sunt afectaţi de o decizie trebuie să aibă posibilitatea de a participa la luarea deciziei, iar decizia finală trebuie să reflecte voinţa majorităţii cetăţenilor." Aceste cuvinte nu aparţin unui constituţionalist, ci sunt cuvintele preşedintelui Traian Băsescu, din sesizarea pe care a înaintat-o Curţii Constituţionale pentru a mai pune o piedică în calea reformei constituţionale iniţiată de către USL. Dacă nu am cunoaşte falsitatea şi ipocrizia preşedintelui, chiar am crede in sinceritatea demersului. Am crede că îi pasă că pragul de participare la referendum a fost fixat la 30%, am crede că pentru el referendumul este un instrument vital de consultare a populaţiei în fundamentarea unor decizii politice. Ei bine, după două mandate de preşedinte care nu lasă în urma lor decât dezbinare şi antagonizare a categoriilor sociale, o naţiune mai săracă în repere morale decât acum opt ani şi o reformă statală eşuată, este imposibil să mai crezi asemenea declaraţii de bune intenţii. În realitate, singura grijă a preşedintelui este cum să blocheze buna funcţionare a statului. iar în materie de referendum este ultimul în măsură să ne dea lecţii. A organizat unul în 2009, cu ocazia alegerilor prezidenţiale de atunci, iar în patru ani de Guvernare PDL nu a fost capabil să pună în aplicare rezultatul lui. La referendumul din vara anului trecut îndemna lumea să nu iasă la vot, aşa mult valorizează pentru preşedintele consultarea populară. Duplicitatea este principala trăsătura de caracter a celui care astăzi mimează îngrijorarea faţă de posibila restrângere a unor drepturi constituţionale prin modificările aduse legii referendumului. De fapt, Traian Băsescu este supărat pe această ţară, de la clasa politică la medici, profesori, mame şi pensionari, pentru eşecul programului său politic. Totul pentru el este un calcul politic rece, în încercarea de a recupera terenul pierdut în urma referendumului din 2012. Mercenarul politic Traian Băsescu a sacrificat în toţi aceşti ani de mandat prezidenţial visurile şi aspiraţiile poporului român, pentru a-şi asigura rolul de jucător politic. Asta încearcă şi acum, să se repoziţioneze pe scena politică şi să creeze un avantaj partidului său de suflet, care rămâne PDL-ul, cu toată regia de care a beneficiat momentul înduioşător în care şi-a luat adio de la ei. Pentru USL este important să continue această reformă care constituie unul dintre angajamentele asumate faţă de români. O atitudine de resemnare este cea mai nefericită în aceste momente, iar speranţa mea este ca decizia Curţii să vină cât mai repede, pentru ca Parlamentul să opereze modificările cerute, dacă vor exista, bineînţeles, astfel încât referendumul pentru modificarea Constituţiei să aibă loc, aşa cum s-a stabilit, odată cu primul tur al prezidenţialelor de anul viitor. Mă aştept ca şi partenerii noştri de alianţă să rămână consecvenţi în susţinerea acestui obiectiv politic, cu atât mai mult cu cât consecvenţa trebuie să caracterizeze clasa politică, destul de deficitară la acest capitol.
			Domnul Costel Şoptică: "Asocierea - soluţia fermierilor pentru preţuri corecte" În această perioadă, trăim vremuri de neînţeles pentru agricultura şi agricultorii României. Anul 2013 este socotit ca fiind unul excelent, în condiţiile permise de dotarea agriculturii, ceea ce va duce la o creştere a produsului intern brut menit să asigure ţintele macroeconomice propuse. Pe de altă parte, seceta de anul trecut a influenţat serios creşterea economică. Amintesc toate acestea pentru a atrage atenţia asupra importanţei pe care o are producţia agricolă atât la nivel naţional, cât şi pentru funcţionarea şi dezvoltarea sectorului agricol, a fermierilor, în special. Pentru agricultorii români, nu contează ce recoltă se obţine. Banii rezultaţi din valorificarea producţiei nu sunt suficienţi să-şi plătească datoriile şi să mai şi înceapă lucrările agricole pentru următoarea recoltă. Aşa s-a întâmplat anul trecut, când aproape nu am avut grâu să asigurăm consumul intern, la fel este şi în acest an, când recolta a atins cantităţi record pentru ţara noastră. Tot nu a fost bine pentru fermierii români. Dacă în 2012, recolta a fost insuficientă ca să acopere costurile de producţie, anul acesta preţul s-a prăbuşit sub recolta prea mare. Şi iarăşi nu ajung banii pentru plata datoriilor. Agricultorii au dat vina pe marile companii de comerţ cu cereale, care au afaceri la nivel mondial. Acestea sunt suspectate de înţelegeri de tip cartel, prin care ar fi impus preţuri de nimic pentru grâul românilor. Consiliul Concurenţei chiar a demarat o verificare, ca să vadă dacă aceste mari companii de trading nu au apelat la practici nelegale. Cert este că grâul românesc a fost cumpărat de la agricultori cu 30% mai puţin decât s-a plătit în alte părţi ale Uniunii Europene. Vremurile pe care le trăim, mai ales de când suntem membri ai UE, trebuie să-i facă pe agricultori să înţeleagă că regulile jocului sunt cu totul altele faţă de acum 20 de ani. Funcţionăm într-o piaţă comună, unde toată lumea trebuie să se supună aceloraşi reguli. De aceea, fermierii trebuie să se folosească de ceea ce se poate ca să nu intre în conflict cu legea şi, totodată, să-şi atingă scopul - munca lor să fie preţuită la corecta valoare. Cel mai important lucru este ca agricultorii să se asocieze. În acest fel, ei pot să ţină piept mai bine presiunilor făcute de traderii de cereale. Guvernarea USL a pus accent pe crearea unor structuri care să strângă în jurul lor tot mai mulţi fermieri, astfel încât să le crească forţa de negociere cu cumpărătorii produselor lor. Şi totuşi, se înregistrează o inerţie extrem de mare din partea agricultorilor la asociere. Ca o continuare a acestei iniţiative, se pune problema construirii de silozuri unde fermierii să poată depozita cerealele şi nu numai, în aşteptarea unor preţuri corecte. Este ultima lor solicitare, ca să nu mai fie la mâna samsarilor de cereale. În România, marii comercianţi de cereale sunt şi proprietarii silozurilor, astfel că fermierii sunt dependenţi de aceştia din toate punctele de vedere. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, finanţat din fonduri comunitare, conţine măsuri speciale destinare sprijinirii construirii de silozuri. Totul este ca şi fermierii să acceseze aceste fonduri. Cum costurile sunt destul de însemnate, cea mai bună soluţie este ca fermierii să se asocieze pentru realizarea unor astfel de proiecte. De aceea, consider că eforturile noastre, ale aleşilor, trebuie să se concentreze pe convingerea fermierilor cu privire la oportunitatea asocierii lor. Trebuie să le arătăm avantajele acestei mărsuri, pentru că actualele condiţii economice nu permit intervenţia statului în stabilirea preţurilor.
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Salut şi susţin decizia Guvernului USL în privinţa torţionarilor!" Anul acesta se împlinesc 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, dar şi 24 de ani de libertate pentru noi toţi cei care ne-am trăit o parte din viaţă în acele vremuri de tristă amintire şi care am tânjit cu disperare, vreme îndelungată fără nicio speranţă, după libertatea pe care am câştigat-o cu greu în acel decembrie şi pe care o au acum, integral, noile generaţii, cele născute după 1989! Din păcate, această libertate nu a fost întregită sau mai bine zis uşurată şi printr-o dreptate substanţială pe care o meritau întru totul şi pe care au aşteptat-o în zadar, în toţi aceşti ani, românii care au fost persecutaţi de regimul totalitar comunist! Aceştia, fie că mai sunt sau nu printre noi, au suferit şi ei, dar şi familiile lor enorm, poate iremediabil, de pe urma regimului comunist, din cauza torţionarilor utilizaţi de acesta în închisorile comuniste, dar şi de pe urma colaboratorilor cu fosta Securitate care au făcut, de fapt, poliţie politică şi au aruncat sute de mii de români în închisori! Până în prezent, reparaţiile morale, sociale şi pecuniare cuvenite celor persecutaţi au fost prea puţin puse în practică de statul nostru, dar şi prea puţin susţinute de către politicienii care s-au perindat pe scena politică românească în aceşti 24 de ani! Bineînţeles că, teoretic, s-au făcut foarte multe în acest sens! Şi ne putem aminti, în acest context, faptul că avem o condamnare oficială a comunismului, anunţată chiar de către Preşedintele Băsescu în Parlamentul României, acum vreo şapte ani! Sau că s-a înfiinţat atunci, ca o consecinţă a acelei condamnări, şi un institut de resort care are rolul de a condamna toate crimele comunismului, dar, evident, tot teoretic! Sau, de ce nu, că avem şi o instituţie care, în urma studierii arhivelor securităţii, a scos la lumină o parte din foştii colaboratori, a dat şi dă în continuare nişte certificate de colaborare sau de necolaborare cu fosta securitate, dar veriga se cam rupe aici în privinţa acestora... Cam atât la acest capitol! Din punctul de vedere al condamnării efective a celor vinovaţi de actele oribile petrecute în regimul comunist, fie că au fost săvârşite de torţionari, securişti sau alte categorii reprobabile, nu prea s-a întâmplat mare lucru în acest aproape sfert de secol! Guvernul USL este primul care face acum un pas, în mod ferm, prin adoptarea unui proiect de lege care are rolul de a elimina pensiile speciale ale torţionarilor comunişti condamnaţi definitiv pentru fapte comise în perioada 1945-1989. Legea stipulează că aceştia vor fi obligaţi să plătească victimelor despăgubiri între 25% şi 70% din venitul lor lunar, iar durata plăţii va fi stabilită la 5 ani. Cred că acesta este un pas mic şi foarte mult întârziat, dar măcar noi, cei din USL, avem curajul de a-l face! Dar mai cred şi că reparaţiile morale, sociale şi pecuniare trebuie extinse şi în privinţa celor care au suferit de pe urma fostei Securităţi şi a colaboratorilor săi! Voi susţine în acest sens şi faptul că nu numai foştii torţionari trebuie să plătească pentru ceea ce au făcut, ci şi acei colaboratori ai fostei Securităţii care au fost dovediţi că au făcut poliţie politică şi ale căror fapte au avut consecinţe grave asupra vieţii românilor "turnaţi" de ei!
			Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Politici publice pentru păstrarea forţei de muncă în România" aş dori să vă supun atenţiei problema migraţiei masive a forţei de muncă active, care într-un interval de timp foarte scurt a condus la un dezechilibru pe piaţa muncii din România. Proiectul Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2013-2020 arată că numărul românilor care au migrat pentru muncă a crescut exploziv după aderarea la Uniunea Europeană, unde ar lucra aproximativ 2,1 milioane de români. Potrivit Ministerului Muncii, principalele state alese de români pentru muncă sunt: Italia - 890.000 de persoane, Spania - 825.000 şi Germania - 110.000. Această migraţie masivă a forţei de muncă active, petrecută într-un interval de timp foarte scurt, a dezechilibrat piaţa muncii, semnalează proiectul. Datele oficiale arată că populaţia activă a României este de aproximativ 10 milioane de persoane, ceea ce înseamnă că unul din cinci români apţi de muncă este plecat peste hotare. Datele statistice, dar în special situaţia din teren arată că angajatorii nu găsesc personal calificat sau dornic să muncească, iar cei care îşi caută de muncă solicită salarii mult peste nivelul productivităţii lor sau al plusvalorii pe care o creează. Având în vedere provocările generate de tranziţia prin care trec pieţele forţei de muncă, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă ar trebui să urmărească o politică de activare cu rezultate durabile. În acelaşi timp, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să se concentreze mai mult asupra cererii de pe piaţa forţei de muncă, dat fiind faptul că angajatorii se confruntă cu dificultăţi din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte recrutarea. În special întreprinderile mici şi mijlocii au adesea nevoie de un sprijin mai puternic din partea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă. De asemenea, este necesar să se treacă la o cooperare mai strânsă între serviciile publice europene de ocupare a forţei de muncă. Pentru a contribui la abordarea care urmăreşte rentabilizarea tranziţiilor, este necesar ca serviciile publice de ocupare a forţei de muncă să creeze punţi între tranziţiile profesionale. De aceea, consider că pentru a facilita trecerea de la studii la viaţa profesională, ele trebuie să urmărească o interacţiune strânsă cu diversele părţi interesate din domeniul educaţiei şi formării profesionale. Pentru a evita alternanţele frecvente între încadrarea în muncă şi şomaj, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să ia măsuri de sensibilizare cu privire la importanţa unor rezultate durabile ale activării şi să informeze angajatorii în legătură cu responsabilităţile lor şi cu opţiunile existente pentru a asigura oferta de forţă de muncă. De asemenea, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă trebuie să creeze legături cu serviciile de gestionare a carierelor şi să încurajeze obţinerea competenţelor de gestionare a carierei care să le permită persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să facă faţă fluctuaţiilor parcursului lor profesional. Activitatea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă nu trebuie să fie o activitate de rutină. Aşa cum ultimii ani au demonstrat în mod dureros, piaţa forţei de muncă trece printr-un număr în creştere de schimbări rapide şi profunde. Funcţia socială a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă este în curs de transformare. Apreciez că în prezent, este necesar ca aceste servicii să devină puncte de acces la sistemele de protecţie socială, axate pe ocuparea forţei de muncă. În contextul diferitelor incertitudini şi oportunităţi, precum şi al responsabilităţilor şi aşteptărilor explicite, este obligatoriu ca serviciile publice de ocupare a forţei de muncă să aibă o imagine clară şi constantă asupra schimbărilor pe care trebuie să le realizeze pentru a rămâne adecvate şi eficace. Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare pentru perioada următoare modificarea cadrului legislativ, în vederea creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă în ţara noastră şi a cooperării dintre sectorul public şi cel privat, pentru a crea mai multe oportunităţi de susţinere a tinerilor, să aibă un loc de muncă în România, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să plece în alte state.
			Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Legea torţionarilor, în sfârşit trimisă Parlamentului" În decembrie 2006, Traian Băsescu a condamnat "explicit şi categoric sistemul comunist din România de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947, şi până la prăbuşire, în decembrie 1989", declarând că: "regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal". Abia după 7 ani de la condamnarea comunismului şi 24 de ani de la căderea comunismului sunt trimişi în judecată doi torţionari: Alexandru Vişinescu (comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963) şi Ion Ficior (comandant al Coloniei de muncă Periprava). Chiar şi aşa, instrumentalizarea dosarului A. Vişinescu începe cu o "poticneală": acuzat iniţial de infracţiunea de genocid, această încadrare nu poate fi aplicată întrucât în perioada 1956-1963 nu era prevăzută această "noţiune"... Discrepanţa dintre pensiile torţionarilor şi pensiile victimelor este imensă şi revoltătoare. Chiar dacă este extrem de târziu, săptămâna trecută, în cadrul şedinţei de Guvern s-a aprobat proiectul de lege privind pensiile torţionarilor, el fiind trimis spre dezbatere şi adoptare în Parlament. Acesta prevede ca, pe o durată de cinci ani, torţionarii condamnaţi definitiv să plătească despăgubiri cuprinse între 25 şi 70% din venitul lunar victimelor lor. Chiar dacă uciderea, distrugerea sănătăţii, atrocităţile psihice şi fizice prin care au trecut victimele comunismului - laolaltă cu tot cortegiul de suferinţe provocate atâtor milioane de persoane reprezentând familiile victimelor -, nu pot fi cuantificate financiar, acest proiect iniţiat de Executiv este meritoriu, întrucât demonstrează că începem să ieşim din "amnezia ciudată" care a durat aproape un sfert de secol de la prăbuşirea comunismului. Deşi în acest interval de timp au fiinţat câteva institute de studiere a comunismului, au fost scrise nenumărate tomuri - memorialistică, volume de documente, studii ştiinţifice etc. -, în lipsa unui adevărat proces al comunismului, dar şi a unei tardive condamnări formale, fără consecinţe, acest segment al istoriei noastre contemporane părea deja "clasat". Vinovaţii pentru punerea în executare a ororilor comuniste, aceste unelte docile şi hiper-zeloase ale sistemului, se puteau bucura în linişte de pensii exorbitante, sfidătoare, nederanjaţi nici măcar de propria conştiinţă. Poate că acum este momentul în care România este pregătită să îşi asume istoria aşa cum a fost, să se repună valorile la locul lor, pentru ca niciodată impostura, crima şi teroarea să mai poată impune legea. Mai mult decât atât, îmi doresc să se facă dreptate, îmi doresc să înceapă un proces al comunismului în România, îmi doresc răspundere penală pentru cei care au făcut parte din sistemul comunist şi au acţionat pentru ca acest angrenaj criminal să funcţioneze (membrii de partid cu putere decizională, procurori, judecători, torţionari etc.). E vremea să fie cunoscut adevărul, pentru că prin cunoaştere se poate preveni o repetare a răului!
			Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Conform Barometrului Global al Corupţiei publicat în 2013 de către Transparency International, unul din 50 de români declară ca în ultimele 12 luni a plătit mită în sistemul de învăţământ. Acelaşi studiu arată că cel puţin unuia din patru români i s-a cerut mită în ultimul an, în timp ce 71% dintre aceştia au refuzat să o plătească. Sunt date triste, care arată experienţele românilor de mai bine de 20 de ani faţă de care măsurile luate de guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria au fost cel puţin ineficiente, dacă nu chiar inexistente. Este încurajator totuşi faptul că, tot conform studiului menţionat mai sus, românii consideră că măsurile anticorupţie ale Guvernului Ponta sunt cu 5% mai eficiente de cât cele ale Guvernului Boc-Ungureanu. Dovadă că Ministerul Educaţiei a decis să promoveze o modificare la Legea educaţiei ce va fi supusă dezbaterii publice şi care prevede că profesorii care primesc mită vor fi daţi afară din sistem, iar elevilor le vor fi explicate riscurile la care se expun dacă încearcă, la rândul lor, să dea bani. Pentru sistemul educaţional, corupţia de la examenul de bacalaureat este doar unul din multele exemple în care prin corupţie este furată şansa la viaţă şi la un viitor onorabil a tinerilor merituoşi şi este premiată nonvaloarea. Consider că avem nevoie de măsuri mult mai dure pentru cadrele didactice care fraudează concursurile şcolare şi sper ca alături de colegii mei, să reuşim să îmbunătăţim cadrul legislativ referitor la acest subiect.
			Doamna Violeta Tudorie: "Veşti bune dinspre industrie" În ultimul său sondaj de conjunctură, din septembrie a.c., Banca Naţională a României constată "o ameliorare a principalilor indicatori economici în sectorul industrial". Se estimează că indicatorii economici la nivelul sectorului industrial continuă să fie în creştere chiar şi în urma eliminării influenţei sezoniere reprezentate de finalizarea concediilor de odihnă în majoritatea companiilor. Potrivit sondajului, la nivelul lunii septembrie, volumul producţiei industriale va cunoaşte o puternică dezvoltare, iar panta ascendentă se va menţine probabil pe un orizont mai îndelungat, având în vedere estimările pozitive formulate şi în privinţa portofoliului total al comenzilor (+52%) - cu o contribuţie consistentă a cererii pentru export. Pentru construcţii se estimează că activitatea va marca o întrerupere a tendinţei crescătoare atât în cazul producţiei, cât şi în cel al comenzilor. În procente diferite, tendinţele se confirmă şi în ceea ce priveşte stocurile: stocurile de produse finite îşi vor menţine traiectoria ascendentă în industrie (sold conjunctural: +14%), în timp ce, în construcţii se anticipează o nouă scădere a indicatorului. Pentru ambele sectoare economice concluzia se păstrează şi după eliminarea influenţei factorilor sezonieri. Sondajul publicat în Buletinul de Conjunctură al BNR ne mai arată că disponibilul de materii prime se va situa la un nivel normal în cele două sectoare analizate (cu posibilitatea unui uşor deficit în construcţii). De altfel, expectaţiile pentru sectorul construcţiilor şi-au pierdut optimismul, perspectivă care se menţine. Cu toate veştile bune pe care ni le aduce sectorul industrial, care ne dau argumente puternice că acesta a ieşit din criză, totuşi e bine să privim datele cu un optimism moderat deoarece sunt câţiva factori care ridică obstacole în faţa expansiunii industriale. În primul rând, cererea insuficientă continuă să exercite un efect nefavorabil asupra activităţii ambelor sectoare economice, acest factor fiind invocat de aproximativ 45% din totalul managerilor din industrie şi respectiv de peste 51% din numărul operatorilor din construcţii. În al doilea rând, este vorba despre un necaz mai vechi al industriaşilor din ţara noastră, anume: blocajul financiar, care este resimţit de aproximativ jumătate din numărul total al respondenţilor din construcţii şi în proporţie de circa 10%, de operatorii industriali. În al treilea rând, influenţe negative, dar de amplitudine relativ scăzută, vor exercita ratele înalte ale dobânzilor bancare şi evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale. Atât operatorii din industrie, cât şi cei din construcţii vor efectua noi ajustări ale dimensiunii personalului, procesul consemnând însă o posibilă atenuare în industrie şi o uşoară accentuare în construcţii. Pentru luna septembrie, peste 87% dintre respondenţii din industrie şi din construcţii nu întrevăd modificări ale preţurilor de producţie. Industria va consemna, probabil, o reluare a acumulărilor de capital. Rata profitabilităţii se va îmbunătăţi în industrie (sold conjunctural +9%), dar va cunoaşte o reducere marginală în construcţii. Obişnuiţi ca toamna sa sărbătorim ziua recoltei în agricultură, iată că de această dată industria a luat-o înainte şi ne aduce o serie de veşti bune. La acestea se vor adăuga şi cele din agricultură şi servicii şi, dacă o ţinem tot aşa, vom putea aborda cu mai multă încredere problemele sociale şi politice ale anului viitor.
			Doamna Raluca Turcan: "Stadiul lucrărilor la autostrăzile din judeţul Sibiu" În judeţul Sibiu trebuiau inauguraţi 82 de km de autostradă şi cam tot atâţia de drum naţional reabilitat. Însă guvernul USL a decis să taie de pe lista de priorităţi infrastructura din Sibiu. Unui judeţ fără drumuri şi autostrăzi i se reduc şansele dezvoltării economice la zero. PSD îşi doreşte un Sibiu cât mai slab şi necompetitiv. De cinci luni de zile trebuia finalizată autostrada Orăştie-Sibiu, începută pe bani europeni de pe Coridorul IV paneuropean, cheltuielile fiind aprobate şi finanţate de Comisia Europeană. Această autostradă este "finalizată" pe tronsoanele Lot 1-Lot 4 în proporţie de 2% şi 4,5%. În acelaşi stadiu este şi reabilitarea DN 14, Sibiu-Mediaş-Sighişoara. Banii pentru construcţia de drumuri şi autostrăzi sunt direcţionaţi către alte şi alte studii de fezabilitate. Este timpul să spunem lucrurilor pe nume: sibienii n-au nevoie de noi studii de fezabilitate, ci de drumuri practicabile, reale 100%. Banii sunt aruncaţi pe geam, iar drumurile apar doar în visele lui Victor-Viorel Ponta. Guvernul USL anunţă că în 2020 vom avea autostradă de la Sibiu la Braşov, pe bani europeni. O altă minciună a telepremierului Ponta, deoarece aceasta nu poate primi finanţare europeană câtă vreme nu se regăseşte pe coridorul paneuropean. Noile autostrăzi anunţate de Guvernul "Pinocchio" sunt doar jocuri politicianiste, nu soluţii viabile pentru judeţ. Concluzia este una singură: nici până în 2020 nu vom avea autostradă care să ne lege de Europa. PDL cere responsabilitate faţă de banii europeni şi respect faţă de cetăţenii sibieni, indiferent de conflictele şi neînţelegerile din cadrul coaliţiei de guvernare. Iar dacă nu sunt capabili să finalizeze un proiect care avea deja finanţare, să plece de la guvernare! Premierul Ponta trebuie să explice de ce proiecte în valoare totală de 5,07 miliarde de euro au fost realizate doar în proporţie de 3%?
			Doamna Raluca Turcan: "Creşterea părăsirii timpurii a şcolii, ignorată cu obstinaţie de psd" Atunci când PDL a propus măsura de a trece clasa a IX-a de la liceu la gimnaziu, USL s-a mulţumit să critice schimbarea. Acum, când a ajuns la guvernare, s-a grăbit să o treacă înapoi la liceu, fără a se gândi la consecinţe. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică ne arată că măsura luată de către PDL a fost una bună. Prin trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu, PDL a urmărit scăderea ratei de părăsire timpurie a şcolii în rândul tinerilor. Studiile INS arată faptul că părăsirea timpurie a şcolii se dublează în perioada trecerii de la gimnaziu la studiile liceale sau profesionale. Conform ultimelor date disponibile, tendinţa este una îngrijorătoare: dacă în anul şcolar 2009-2010 au părăsit învăţământul profesional 8,6% dintre elevii înscrişi în acest ciclu, în anul şcolar 2010-2011 cifra părăsirilor s-a dublat, ajungând la 19,8%. A crescut abandonul şcolar şi în rândul liceenilor, de la 2,2% la 3,2%, iar pentru învăţământul postliceal şi de maiştri a crescut cu 0,8%. Acelaşi fenomen există şi în învăţământul primar şi gimnazial. Majoritatea copiilor care părăsesc şcoala o fac din motive economice. Cei care nu-şi mai continuă studiile după ciclul gimnazial sau renunţă pe parcurs la liceu sau şcoala profesională merg la muncă, fără forme legale. Dacă aceştia ar fi absolvit ciclul gimnazial în clasa a IX-a, la împlinirea vârstei legale de a intra pe piaţa muncii, nu ar mai fi fost obligaţi să intre în învăţământul liceal sau profesional doar pentru a părăsi sistemul peste un an. Păstrând elevii în sistemul gimnazial până la vârsta de 16 ani le oferim şansa să aleagă dacă doresc să intre în învăţământul profesional, liceal sau pe piaţa muncii. În plus, USL încurajează abandonul şcolar prin nedecontarea abonamentelor şcolare, prin sistarea investiţiilor pentru repararea sau construcţia de şcoli, prin alocarea a tot mai puţini bani pentru manuale şi laboratoare şcolare. Fără un plan concret de investiţie în educaţie, România va condamna tinerii la abandon şcolar, la părăsire timpurie a şcolii, forţă de muncă necalificată şi sărăcie generalizată.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Diplomaţia trebuie să învingă!" Problema siriană este de departe cea care provoacă cele mai puternice emoţii la nivel mondial şi ridică cele mai mari semne de întrebare asupra modalităţilor juste de rezolvare a crizei. Dintre toate aspectele semnalate, problema umanitară este şi cea care a determinat cea mai mare parte dintre liderii mondiali să reacţioneze cu virulenţă la miile de victime nevinovate care au murit în urma unui atac chimic. Din păcate, informaţiile sunt puţine şi distorsionate şi nu ne permit să ne facem o imagine amplă şi corectă asupra a ceea ce se întâmplă în mod real în Siria, chiar dacă televiziuni cu extindere mondială, precum CNN sau BBC, au difuzat imagini cu victimele atacului chimic. Înţeleg virulenţa celor care, văzând imaginile cu mii de victime, în mare parte copii, s-au grăbit să susţină fără rezerve o intervenţie militară rapidă şi eficientă în Siria. Cunoaştem, însă, că o astfel de intervenţie comportă riscuri umanitare foarte mari şi că alte victime nevinovate pot să apară. De asemenea, mai ştim că părerile sunt divizate la nivel mondial şi că o intervenţie militară în Siria ar produce noi tensiuni diplomatice, de care umanitatea nu are nevoie astăzi. Nu vă ascund că mă bucură faptul că intervenţia militară preconizată încă de săptămâna trecută a fost amânată până când experţii ONU nu prezintă un raport final şi complet asupra crizei umanitare din Siria. Am speranţa ca liderii mondiali vor şti să gestioneze responsabil această criză. De asemenea, consider că diplomaţia este şi trebuie să rămână calea principală de rezolvare a situaţiei şi cred că până în prezent nu au fost epuizate toate căile. România şi-a definit poziţia în această criză doar din punct de vedere militar, poziţionându-se de partea celor 11 state din grupul G20. Este drept că, din pricina capabilităţilor armatei române, nici nu putem vorbi serios de un aport al forţelor militare române în această problemă. Consider, însă, că România ar putea juca un rol mai activ pe cale diplomatică. Dreptul internaţional este ferm şi sancţionează fără echivoc orice fel utilizare a armelor chimice, indiferent de context, indiferent de motiv. Pentru acest motiv şi, în special, pentru a preîntâmpina o nouă utilizare a armelor chimice şi producerea de noi victime umane, diplomaţia mondială trebuie să utilizeze toate resursele posibile. Am toată încrederea în înţelepciunea liderilor mondiali în găsirea celei mai juste soluţii şi, mai ales, în preîntâmpinare unor astfel de situaţii nefericite, prin monitorizarea armamentului chimic sau biologic.
			Domnul Vasile Berci: "Statul român, minorităţile şi comunităţile din străinătate" Este cunoscut faptul că în Europa, ca de altfel în întreaga lume, nu există state-naţiuni constituite pe criteriul purităţii etnice. Istoria a făcut de fapt imposibile astfel de construcţii statale. De regulă, fiecare stat are o populaţie majoritară şi minorităţi etnice. Acest lucru este valabil şi pentru ţara noastră. Comunităţi româneşti istorice există pe un areal geografic mare din vecinătatea proximă sau mai îndepărtată, în state ca: Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Grecia, Macedonia, Albania, Croaţia etc. Nu am cuprins în această enumerare Republica Moldova (Basarabia), care este o entitate statală românească în care românii sunt majoritari. De asemenea, trebuie să reţinem faptul istoric că de-a lungul timpului ponderea minorităţilor în graniţele statelor a cunoscut mutaţii, uneori de mare amploare şi chiar dramatice. Un exemplu concludent îl constituie minorităţile germană şi evreiască din ţara noastră. Problema minorităţilor a fost şi rămâne extrem de importantă. Poate genera evoluţii pozitive în societate, prin relaţii armonioase cu majoritatea şi prin multiculturalism, dar şi stări tensionate care pot afecta stabilitatea internă a unor state. Istoria noastră din ultimele două decenii, prin emigraţia economică masivă (circa 3 milioane de români) în statele prospere din vestul Europei, a adus o nouă provocare pentru statul român, dar şi pentru statele în care au emigrat românii. La comunităţile istorice din statele vecine s-au adăugat comunităţile de emigranţi din vestul Europei. Statele europene, inclusiv România, au de gestionat problema minorităţilor din interior, a cetăţenilor de altă etnie, dar în egală măsură şi problema comunităţilor, în cazul nostru de români, existente pe teritoriul altor state. Cred că nu greşesc când afirm că între modul în care a soluţionat, în plan intern, problema minorităţilor etnice statul român, şi viziunea, dublată de acţiuni de susţinere, a comunităţilor româneşti din alte state, se constată o discrepanţă condamnabilă şi anacronică. Cu privire la modul în care statul român a soluţionat problema minorităţilor etnice opiniile externe, inclusiv de la Bruxelles, sunt de apreciere a principiilor, valorilor şi bunelor practici promovate. Conceptul asumat de naţiune civică, nediscriminarea, păstrarea valorilor identitare şi a matricei culturale a minorităţilor au ridicat la standarde clar europene tratarea minorităţilor din ţara noastră. Această stare de fapt este reală şi vizibilă pentru toţi cei de bună-credinţă. Mai puţin pentru unii oameni politici de la Budapesta şi unii lideri maghiari din România, care sunt marcaţi de sindromul Trianonului şi nostalgia Coroanei Sfântului Ştefan. În ţara noastră convieţuiesc cu românii majoritari 18 minorităţi etnice. Statul român a demonstrat fără drept de tăgadă că vrea ca maghiarii, germanii, ucrainenii etc. să-şi menţină fiinţa naţională. Aşteaptă în schimb loialitate şi o conduită europeană din partea acestora. Că aceste lucruri nu sunt vorbe în vânt o demonstrează faptul că anual din bugetul statului, în condiţii de criză, sunt alocate pentru minorităţi 30 de milioane de euro, din care 22 pentru comunitatea maghiară. Alocarea acestei sume nu am invocat-o ostentativ sau ca pe un reproş, ci ca pe un argument al faptului că statul român în problema minorităţilor nu practică demagogia. În legătură cu comunitatea maghiară lucrurile rămân aşa cum sunt. Adică nu vom confunda niciodată marea masă a cetăţenilor maghiari, care au drepturi cel puţin egale cu românii, cu care convieţuiesc natural şi în bună pace, cu unii lideri care emană idei aberante ca "România stat multinaţional", autonomie teritorială, federalizare, protectoratul Ungariei asupra Ardealului etc. Mai corect ar fi ca aceşti lideri să înţeleagă că viitorul naţiunilor europene se regăseşte în valorile promovate de casa comună numită Uniunea Europeană, şi nu în nostalgii şi frustrări istorice anacronice. Şi de ce nu ar informa pe maghiarii de rând unde au ajuns cei 500 milioane de euro alocaţi de la buget comunităţii maghiare, şi nu liderilor, în ultimii 20 de ani. Dacă în legătură cu minorităţile etnice există viziune şi demersuri clare şi democratice, nu putem să nu constatăm că România aproape că a uitat de românii din afara graniţelor ţării, de fraţii de sânge, neam şi limbă. Pentru cei care cred că exagerez, am o întrebare-argument. Este normal ca pentru 2 milioane de minoritari care trăiesc în România să alocăm anual 30 de milioane de euro, iar pentru 10 milioane de români, trăitori în alte părţi ale lumii, doar 2 milioane? Nu sugerez să reducem sumele alocate minorităţilor din ţară, ci să alocăm cel puţin o sumă egală pentru românii de pretutindeni. Poate să surprindă şi să pară cinic punctul meu de vedere, exprimat foarte clar, că dacă Ungaria are de învăţat de la noi în privinţa minorităţilor din acest stat, şi noi ar trebui să învăţăm de la ei, din politica lor faţă de maghiarii din diaspora. Ca viziune, organizare şi acţiune coerentă. Bineînţeles, cu obiective în spiritul timpului, şi nu cu himere. Din păcate, în perioada postdecembristă interesul patriei - mamă România pentru românii din afara graniţelor a fost, în mare măsură, lipsit de viziune şi strategie consensuală şi unitară pe termen lung, de demersuri care să-i convingă că nu au fost abandonaţi. Categoric se impune o schimbare radicală, o regândire inspirată, pragmatică şi coerentă a acţiunilor de susţinere a românilor din afara graniţelor, din partea instituţiilor statului. Dacă această schimbare nu va avea loc, concluzia că statul român este un stat slab s-ar impune de la sine. Este necesară, în primul rând, o bună cunoaştere de către factorii de răspundere a istoriei naţionale moderne, când grija statului pentru această categorie de români a fost o prioritate cu consecinţe extrem de fecunde pentru păstrarea identităţii etnice. Acest gen de politică construită pe ideea şi conştiinţa naţională a fost asumată începând cu domnitorul A. I. Cuza şi a câştigat în substanţă sub regii României, întrunind consensul şi acţiunea elitelor politice şi culturale ale ţării. Bugetul statului asigura banii necesari pentru ridicarea de şcoli şi biserici, burse pentru tinerii care studiau în ţară, manuale şcolare, cărţi pentru biblioteci, publicaţii culturale. Această susţinere nu a avut loc doar pentru românii din provinciile înstrăinate. A fost o realitate în toate comunităţile, îndeosebi în Balcani, făcând abstracţie de dialectul limbii vorbite. Am demonstrat, din păcate, că suntem un stat slab şi prin faptul că nu am reuşit să impunem principiul simetriei juridice, legislative şi de tratament în relaţia cu statele europene care au comunităţi etnice recunoscute legal în România. Cred că aderarea Serbiei la UE este o bună oportunitate pentru a obţine aceste lucruri pentru romanii din Valea Timocului, din statul vecin, supuşi deznaţionalizării. În aceste demersuri de susţinere se pot regăsi şi comunităţile locale şi judeţene, prin acţiuni de înfrăţire şi nu numai. Spun nu numai pentru că în Maramureş, interesul pentru susţinerea românilor din afara ţării a dobândit valenţe emblematice şi poate unice în România. La originea lor se află distinsul om de cultură prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" din Baia Mare. Concret, este vorba de înfiinţarea, până acum, a zece biblioteci cu carte românească pentru comunităţi româneşti semnificative din Ucraina, Ungaria, Spania, Anglia, SUA, Canada etc. În acelaşi timp, Teodor Ardelean "păstoreşte" cu distincţie şi inspiraţie excelenta revistă de cultură şi civilizaţie românească "Familia română", care ajunge la toate ambasadele, consulatele, centrele ICR, episcopiile etc. româneşti din străinătate, la comunităţi. Ar fi nedrept să nu punem în evidenţă meritul deosebit al Consiliului Judeţean, care alocă fondurile necesare acestor iniţiative. Morala declaraţiei este concisă. Starea de moment se poate schimba. Trebuie doar voinţă, dăruire şi instinct naţional.
			Domnul Nicolae Vasilescu: "Olimpicii noştri, viitorul de aur!" Îmi face o deosebită plăcere şi onoare să vorbesc astăzi despre olimpicii noştri. În această vară, România a obţinut peste 30 de medalii de aur, argint si bronz la matematică, fizică, ştiinţe, chimie sau informatică. Nu a existat lot al României care să nu fie pe podiumul de premiere. Fiecare dintre aceşti copii a uitat ce este copilăria şi a făcut din materiile preferate o pasiune. Numai aşa poţi avea succesele obţinute de ei. Recent, s-a desfăşurat în India Olimpiada de Ştiinţe Naturale ale Pământului. În clasamentul pe ţări, România a câştigat locul trei, cu o medalie de aur şi trei de argint. La Olimpiada de Astronomie, ţara noastră are în palmares şapte medalii, două de aur, trei de argint şi trei de bronz, la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică cinci medalii, patru medalii la Olimpiada Internaţională de Chimie. Elevii români au obţinut şase medalii - trei medalii de argint şi trei de bronz - la a 54-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Matematică, la cea de-a 45-a Olimpiadă Internaţională de Chimie palmaresul s-a îmbogăţit cu trei medalii de argint şi una de bronz. Recent a fost inaugurat în Capitală Centrul de Iniţiere în Cercetare Ştiinţifică a Tinerilor Olimpici unde se desfăşoară cursuri de iniţiere în cercetare, ateliere de lucru pe teme şi proiecte ştiinţifice şi participarea la competiţii de profil. Este prima iniţiativă de aceste gen, şi va urma deschiderea mai multor asemenea centre în ţară. Ca iniţiator al Legii tinerilor nr. 350/2006, precum şi ca promotor al multor acţiuni şi concursuri de tineret îmi doresc să fim mereu pe primele locuri şi să arătăm tuturor valoarea inestimabilă a acestei ţări pe care o avem în rândul tinerilor. Vreau să le transmit din inimă faptul că sunt mândru de ei şi de dorinţa lor de ştiinţă. După cum spuneam nu a existat concurs unde să nu răsune imnul ţării în sală. Potenţialul există. Trebuie şi folosit. Răsplata muncii şi a inteligenţei lor şi a celor ce-i îndrumă. Felicitări!
			Domnul Iulian Vladu: "Politica PSD şi epurările din instituţiile publice şi din companiile de stat" Obţinerea puterii politice de către PSD a venit la pachet cu o serie de abuzuri, de ameninţări şi de practici la limita legalităţii. În loc să întocmească strategii de atragere a investiţiilor şi de creare de locuri de muncă, liderii locali ai partidului şi-au propus să sfărâme orice fel de opoziţie şi să distrugă orice opozant. Astfel, în instituţiile unde au preluat puterea, subalternii domnului Ponta au trecut, în forţă, la epurări politice care ne amintesc de trista perioadă 2000 - 2004. Atunci, ca şi acum, PSD a subjugat instituţiile statului şi companiile de stat, obligând angajaţii ori să-şi schimbe ideile politice, ori să rămână muritori de foame. Un caz recent al practicilor agresive ale PSD este cel al Companiei de Apă Târgovişte Dâmboviţa. La numai câteva săptămâni de la instalarea în funcţia de director a domnului Dorin Staicu, acesta a schimbat organigrama, a întocmit liste cu membrii PDL din instituţie, a organizat un simulacru de concurs şi a trecut la concedieri. În prima etapă, câteva zeci de persoane, toate membre ale PDL, au fost "epurate", urmând ca restul să fie date afară în cea de-a doua etapă. Faptul că niciun membru al PSD nu a picat testele domnului Staicu dovedeşte, fără drept de apel, că singurul scop al domniei sale a fost cel de răzbunare împotriva celor pe care-i consideră "adversari politici". Nu a contat nici măcar faptul că unii dintre aceşti angajaţi aveau experienţă de peste 15 ani în cadrul companiei şi că pregătirea şi competenţele lor erau dovedite de rezultate. Cazul Companiei de Apă Târgovişte Dâmboviţa nu este, din păcate, unul izolat. Aceleaşi practici se regăsesc în toate instituţiile ocupate (şi nu conduse) de către reprezentanţi ai Partidului Social Democrat, care şi-au propus, ca unic obiectiv, să-i terorizeze şi să-i elimine pe opozanţi.
			Domnul Iuliu Nosa: Titlul declaraţiei mele de astăzi este: "Nevoia de îmbunătăţire a pieţei muncii şi a legislaţiei aferente". Din analizele prezentate de către autorităţi, România şi-a propus realizarea unei creşteri economice bazate pe ocuparea unei forţe de muncă înalt calificate, în contextul asigurării, dintr-o perspectivă durabilă, a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Pentru realizarea acestora, eu cred că România trebuie să se concentreze pe anumite direcţii de acţiune, cum ar fi: echilibrarea pieţei muncii şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, creşterea gradului de flexibilitate a pieţei muncii, întărirea dialogului social la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului acestuia la dezvoltarea economică şi socială. Pentru creşterea gradului de ocupare la nivel naţional trebuie urmărită aplicarea unor măsuri integrate, ce trebuie focalizate pe îndepărtarea constrângerilor din calea creşterii ocupării forţei de muncă, vizând: îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii, facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare şi consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă. Pentru îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii, măsurile de flexibilizare a relaţiilor de muncă trebuie să urmărească în principal modificarea unor acte normative, mă refer la Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, legislaţia privind sindicatele şi patronatele şi cea privind negocierile colective şi soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi elaborarea legislaţiei privind Codul dialogului social. Pentru facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare în perioada 2013 - 2015, pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forţei de muncă trebuie să se focalizeze pe sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în sensul consolidării capacităţii individuale de ocupare, prin programe de informare şi consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare profesională şi stimularea iniţiativei antreprenoriale individuale şi pe modificarea cadrului legal privind sistemul asigurărilor pentru şomaj. În acest context, modificarea cadrului legislativ privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă trebuie să implice acordarea de servicii gratuite de evaluare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale şi susţinerea financiară a şomerilor.