Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 noiembrie 2013

				Şedinţa a început la ora 9,07. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Începem şedinţa de astăzi.
				Dau cuvântul domnului Arsene. Vă rog.
				Domnul Ionel Arsene: Domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Săptămâna aceasta voi aborda un subiect extrem de important pentru organizarea administrativă a ţării noastre, dar şi pentru evoluţia economică a României. În ultimii ani am tot vorbit despre descentralizare, despre importanţa acesteia pentru sistemul administrativ românesc, însă nimeni nu şi-a asumat răspunderea implementării. Guvernul USL şi-a asumat răspunderea pentru ceea ce reprezintă o reformă administrativă pentru România, anume descentralizarea. Actuala organizare a administraţiei trebuie să fie îmbunătăţită şi adaptată realităţilor perioadei în care trăim. Totodată, nevoia unei reforme administrative vine şi ca urmare a aderării României la spaţiul comunitar european. Avem nevoie de o adaptare a administraţiei la cerinţele Uniunii Europene. Trebuie să reuşim să aducem procesul de luare a deciziei mai aproape de cetăţean. Ceea ce face proiectul descentralizării este să transpună în sistemul românesc unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene, cel al subsidiarităţii. Liderii şi instituţiile europene au militat pentru o apropiere a deciziei de cetăţean, pentru că nimeni nu ştie mai bine cu ce probleme se confruntă o societate decât locuitorii şi liderii acesteia. Şi în România, descentralizarea trebuie să fie văzută ca un cadru eficient de organizare şi management a sistemului public, aşa cum este considerat în alte ţări din Uniunea Europeană. România are şansa de a face un pas înainte spre modernizarea sistemului public şi alinierea acestuia la modelele europene. Prin procesul de descentralizare, anumite competenţe care aparţin în acest moment puterii executive, reprezentată de Guvern, vor fi transferate autorităţilor locale. În categoria serviciilor care vor intra în autoritatea instituţiilor locale se vor regăsi cele de sănătate publică, protecţia mediului sau turismul local. De asemenea, decizii care privesc spitalele şi şcolile nu vor mai fi luate de la Guvern, ci ele vor fi adoptate la nivel local, de către autorităţile competente. De asemenea, descentralizarea reprezintă un pas important nu doar pentru sistemul administrativ, dar şi pentru democraţia românească în ansamblu. Apropierea deciziei faţă de cetăţeni va face ca democraţia participativă să fie consolidată în România. Actuala formă de organizare a administraţiei româneşti nu mai putea continua, ea dovedindu-şi în multe rânduri limitele. Autorităţile centrale nu vor putea niciodată să gestioneze la fel de bine ca cele locale problemele comunităţilor. Prin descentralizare se asigură şi o reducere a birocraţiei existente la nivel naţional. Un principiu esenţial al descentralizării este acela că va avea loc la acelaşi nivel pe tot teritoriul ţării noastre. Astfel, nu vor exista cazuri în care unele unităţi teritoriale din România să aibă mai multe competenţe comparativ cu altele. Totodată, transferarea majorităţii competenţelor către autorităţile locale va conduce la o responsabilizare şi mai mare a liderilor locali. Luarea unor decizii şi măsuri importante pentru comunitate vor putea fi gestionate într-un mod mult mai operativ de o administraţie care cunoaşte problemele cetăţenilor, creându-se în acest fel posibilitatea de a fi oferite soluţii optime pentru rezolvarea lor. Prin procesul de descentralizare va avea loc o debirocratizare şi eficientizare instituţională a administraţiei. În acelaşi timp, prin creşterea competenţelor de la nivel local va trebui să existe şi o mai mare profesionalizare a efectivului de funcţionari publici. Atât descentralizarea, care reprezintă aducerea deciziei mai aproape de cetăţean, cât şi regionalizarea, care înseamnă modernizarea definitivă a sistemului administrativ românesc, nu sunt mofturi, ele sunt o necesitate pentru o Românie modernă, membră a comunităţii europene. Modernizarea şi reformarea sistemului administrativ reprezintă probabil cel mai important proiect care a avut loc în România după Revoluţia din 1989. Românii ne-au acordat încrederea lor pentru a duce la capăt această reformă. Descentralizarea este un prim pas către regionalizare, dar şi un semn că ne ţinem de cuvânt faţă de milioanele de români care ne-au votat. Vă mulţumesc. Ionel Arsene, deputat Colegiul nr.7 Neamţ.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da, vă mulţumesc.
				De la Partidul Naţional Liberal, domnul Crăciunescu.
				Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor - o necesitate" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sondajul INSCOP realizat în perioada 10-17 septembrie 2013 arată că românii au încredere multă şi foarte multă în următoarele instituţii: biserică 65,4%, armată 65,4%, BNR 51,2%, poliţie 46%, DNA 45,7%, Guvern 34,8, Parlament 26,7, Preşedinţie 25,8%, partide politice 14,7%. Analizând aceste date constatăm că Parlamentul, ca singura instituţie care legiferează, nu se bucură decât de susţinerea unui sfert din electoratul României. Putem trage concluzia că şi legile care sunt votate se bucură de încrederea tot a unui procent de 25%. Este necesar ca Parlamentul să ia unele măsuri pentru a-şi îmbunătăţi activitatea pentru a elabora legi cât mai complete şi cât mai bune. O lege care este votată în Parlament va fi cu atât mai completă cu cât vor lua parte la elaborarea şi dezbaterea ei mai mulţi parlamentari. Conform actualului regulament, în cadrul dezbaterilor generale, pe un proiect de lege poate lua cuvântul câte un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar, deci maximum 7 parlamentari, fiecăruia fiindu-i alocate 5 minute. Această procedură este reglementată prin art. 118 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Consider că la dezbateri generale nu trebuie limitat numărul celor care doresc să ia cuvântul pe un proiect de lege. Pentru a îmbunătăţi desfăşurarea lucrărilor în plenul Camerei Deputaţilor, cât şi pentru a ridica cota de încredere a cetăţenilor faţă de Parlament şi parlamentari este necesar ca articolul 18 alin. (1) din actualul regulament al Camerei Deputaţilor să fie modificat. La comisia de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor s-a depus un amendament în acest sens care va fi supus aprobării plenului. Această modificare ar da posibilitatea ca mai mulţi parlamentari să ia cuvântul în plen, ca urmare timpul alocat dezbaterilor trebuie prelungit, Parlamentul îndeplinind mai bine rolul pe care îl are în procesul de legiferare. Vă mulţumesc. Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu.
				De la Partidul Democrat Liberal, doar o clipă, domnul... vă rog, luaţi cuvântul. Domnul Dan-Cristian Popescu, corect.
				Domnul Dan-Cristian Popescu: Bună ziua. Declaraţia politică: "Scopul politicii, căutarea binelui comun". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Scopul politicii este căutarea binelui comun. Prin conceptul de "bine comun"- concept fundamental al politicii europene, nu înţelegem nici binele grupurilor de interese politice, nici doar binele propriului nostru electorat. Binele comun, pe care doar politicul îl poate impune, este acea limitare prin lege a libertăţilor individuale cu singurul scop de a proteja cetăţeanul de abuzurile posibile ale semenilor săi. Munca noastră este de cele mai multe ori una ingrată: binele comun al unui popor nu coincide de multe ori cu binele comun al unor grupuri de interese sau chiar al unor partide politice. În astfel de momente se face diferenţa dintre omul politic, dispus să se sacrifice pentru valorile binelui comun şi simplul politician. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Seniorul Corneliu Coposu, de la moartea căruia am comemorat 18 ani săptămâna trecută, a făcut tot timpul această diferenţă: între omul politic care nu face compromisuri când este vorba de binele comun şi politician. Ca politician ce s-a format în preajma seniorul Corneliu Coposu, promit să rămân loial unui astfel de exemplu şi unei asemenea moşteniri. Din păcate, în politica românească, interesele personale, frustrările şi complexele fac să nu putem vorbi de căutarea binelui comun de către clasa politică. Avem foarte mulţi politicieni şi prea puţini oameni politici. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu sunt primul care o spune, dar cred că merită repetat: statul român nu are o viziune cu privire la propriul său viitor şi al cetăţenilor săi. Politicile gândite de politicienii români par a fi gândite cel mult pentru 4 ani, cât să mai treacă un ciclu politic. Legile de impact pe termen lung, menite să rezolve probleme, sunt blocate, sunt întârziate, nu sunt considerate o prioritate. În schimb, prioritatea pare a fi un circ politic fără de sfârşit. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mizele unui stat nu coincid tot timpul cu mizele personale ale unor politicieni. Pentru România şi viitorul ei, duelurile politicianiste, schimburile publice de replici acide şi jignitoare dintre politicieni nu pot fi considerate soluţii. Soluţia nu poate fi decât găsirea unei viziuni comune cu privire la viitorul acestei ţări şi apărarea libertăţilor şi intereselor tuturor cetăţenilor săi. Noi nu suntem chemaţi în politică să ne apărăm doar propriul electorat. Noi, ca parlamentari, nu suntem nici măcar condiţionaţi de vreun mandat imperativ, după cum chiar Constituţia, în articolul 69, o spune explicit. Suntem chemaţi să fim parlamentari ai României, ai întregii Românii, iar acest lucru trebuie să ne motiveze în ceea ce facem. Vă mulţumesc. Dan-Cristian Popescu, sectorul 2, Bucureşti.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu, domnule Dan-Cristian Popescu, sectorul 2 Bucureşti, fost liberal.
				Domnul Ciuhodaru, PP-DD, vă rog frumos. Scurt, domnule Ciuhodaru, mai ales că veniţi cu tableta la dumneavoastră. Mai sunt şi alţi colegi care aşteaptă să vorbească, nu vorbiţi numai dumneavoastră toată ziua.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă reamintesc că v-am aşteptat jumătate de oră, poate ar fi fost mai mult timp. Dar... asta este. "Reforma Nicolăescu a început prin schimbarea lenjeriei şi a mobilierului." Reforma în sănătate a început cu schimbarea lenjeriei de pat şi a mobilei. Încă din primele zile de mandat ale domnului ministru sistemul sanitar s-a cutremurat simţind vuietul reformei pe cale să se nască. Nu a fost vorba însă de alocarea a minimum 6% din PIB pentru sănătate, de bani mai mulţi pentru medicamente, pentru medici sau pentru construcţia de noi spitale. Primele măsuri luate au constat în centralizarea achiziţiilor în mâinile şi buzunarele ministerului şi secretizarea prin lege a activităţii prestate de această instituţie. Printre realizări se numără şi schimbarea mobilei şi perdelelor din cabinetul I şi II de la minister. După aceste "succesuri" memorabile, viziunea reformei contabile a sistemului de sănătate este pe cale să reuşească în al doilea an din al doilea mandat al celui mai iubit conducător al sănătăţii. Folosindu-şi impresionantele puteri de persuasiune, domnul ministru a reuşit să obţină un buget exorbitant pentru sănătate, redus cu 18,71% de la 9,79 la 7,96 miliarde de lei, aşa cum se vede la pagina 262 a proiectului de buget de pe site-ul Ministerului de Finanţe. Doar cei răuvoitori pot spune că pacientul nu a ajuns în centrul sistemului de sănătate. Sunt creşteri spectaculoase de 7 592% pentru schimbarea lenjeriei, dar şi a furniturilor de birou de peste 36%. Pentru a suporta atât confort, pacienţilor li se taie 4,87% din medicamente şi materiale sanitare, 4,18% din programele pentru sănătate, precum şi 87,8 la sută din fondurile pentru reparaţii capitale, cât şi cele pentru noile investiţii, noi spitale. Românii vor fi mai sănătoşi pentru că probabil vor fi vizitaţi la domiciliu de angajaţii ministerului, ceea ce justifică deplin creşterea cu 20% a sumelor alocate carburanţilor pentru maşinile proprii. Nici cei aflaţi peste hotare nu vor fi uitaţi şi de aceea a fost nevoie de creşterea cu 34,41% a sumelor alocate deplasărilor în străinătate. Însă, cei care lucrăm zi şi noapte pe plantaţia ministerială, în condiţii de secol trecut, vedem că bugetul e redus paradoxal doar pentru activitatea medicală, în timp ce creşte bugetul pentru serviciile ce nu au nicio legătură cu medicina. Putem spune astăzi că suntem în staţia terminus a medicinei româneşti. Şi dincolo de ea este doar o linie moartă. Proiectul meu legislativ privind alocarea a 6% din PIB stă blocat în Senat, iar până atunci vă aştept şi pe dumneavoastră, pe 25 şi 28 noiembrie, să fiţi tratat în serviciile de urgenţă. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, domnule preşedinte.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da, Vă mulţumesc, domnule Ciuhodaru.
				Doar o clipă. De la grupul parlamentar al Partidului Social Democrat are cuvântul doamna Sonia Drăghici.
				Doamna Sonia-Maria Drăghici: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se referă la: "Consecinţele socioumane ale violenţei în familie". Peste câteva zile, pe 25 noiembrie este Ziua internaţională pentru combaterea violenţei împotriva femeilor. Estimările ONU arată că abuzurile asupra femeilor din întreaga lume nu doar persistă, ci sunt în creştere. În România situaţia este la fel de îngrijorătoare. Violenţa în familie reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă în prezent omenirea. Ea include toate formele de agresiune care se exercită în cadrul familiei: maltratarea partenerului de cuplu, abuzul asupra copiilor, părinţilor, bătrânilor, incestul, violul marital. Datele statistice arată că femeile reprezintă 83% din cazurile de violenţă fizică în familie. În aceste condiţii, este posibil ca fiecare dintre noi să cunoască cel puţin un caz de violenţă asupra unei femei. Efectele social-umane ale violenţei în familie se regăsesc atât în modificările vieţii de cuplu şi ale psihologiei partenerilor, cât mai ales în modificările psihocomportamentale ale copiilor care se dezvoltă în acel mediu familial. Violenţa în familie induce modificări în structura personalităţii tuturor celor implicaţi. Victima îşi va pierde treptat stima de sine şi va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va încerca să facă faţă situaţiei. Cel care domină şi agresează perseverează într-o judecată imatură, nu găseşte rezolvarea firească a frustrărilor sale, iar defulările sale capătă caracter de viciu. Despre modificările de personalitate ale copiilor sub influenţa atmosferei de violenţă în familie statisticile arată o perpetuare a comportamentelor violente de la o generaţie la alta în proporţie de 75%. Copiii pot prezenta probleme de dezvoltare fizică, probleme emoţionale şi psihologice, dar şi probleme sociale şi de comportament. Trăsăturile psihologice ale femeii abuzate pornesc de la neîncrederea în sine până la neglijarea propriei persoane sau a sarcinilor de serviciu, ajungând la manifestări de violenţă faţă de copii sau neglijarea familiei. Consecinţele pot fi consumul de droguri şi alcool, nevrozele ce pot declanşa boli psihosomatice - până la depresie sau suicid -, infracţionalitatea sau abandonul familial. Guvernul României a adoptat în acest an o nouă Lege pentru combaterea violenţei în familie. Trebuie să susţinem acţiunile organizate cu această ocazie de către reprezentanţii societăţii civile, iar împreună cu partenerii instituţionali să contribuim la creşterea conştiinţei civice a cetăţenilor, precum şi la o educaţie şcolară axată pe eliminarea tendinţelor violente din familie sau şcoală. Lupta pentru eliminarea violenţei în familie trebuie să fie o preocupare permanentă a instituţiilor statului, a sistemului educativ, dar şi a tuturor cetăţenilor, care trebuie să spună un nu hotărât oricăror manifestări de violenţă apărute în familie sau societate. Vă mulţumesc, deputat Sonia-Maria Drăghici, Colegiul 7 Bihor.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu.
				Are cuvântul domnul Gurău Virgil, Partidul Naţional Liberal. Vă rog.
				Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. E cam departe Paştele, Guran, nu Gurău! Declaraţia mea politică: "Despre eficienţa unor funcţionari români". Ştim cu toţii că este foarte important ce investiţii străine pot fi atrase în România. Funcţionarii care ar trebui să se ocupe de acest lucru sunt ataşaţii economici care lucrează în ambasadele sau consulatele României. Nu ştiu dacă cineva până acum a analizat eficienţa lor cu adevărat, dacă cineva a adunat toate salariile şi toate cheltuielile pe care le are statul român cu cei care se ocupă de atragerea investiţiilor străine, de studiul economic în străinătate, de cei care sunt numiţi, de fapt, ataşaţi economici ai României. Cred că, dacă am analiza foarte concret, am ajunge poate la concluzia că ne costă mai mult acest aparat decât investiţiile străine care sunt atrase prin acest sistem. Orice analiză ar trebui să ne ducă la nişte concluzii şi orice analiză ar trebui să ducă la luarea unor măsuri. Cred că foarte urgent ar trebui să luăm aceste măsuri şi să trimitem în acele funcţii oameni care au competenţa şi înclinaţia către activitate economică, oameni care pot cu adevărat să ajute statul să-şi îndeplinească aceste atribuţiuni şi să atragă investiţii străine în România. Pare un aspect minor, dar din aceste aspecte minore, de fapt, poate să existe o redresare economică, o redresare socială a ţării noastre. Mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc foarte mult. Doar o clipă, vă rog, domnule Buicu.
				Urmează Partidul Conservator. Are cuvântul domnul Cătălin Drăguşanu.
				Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: "Moldova, ocolită de coridoarele de transport europene". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Moldova nu mai figurează pe harta coridoarelor esenţiale de transport transeuropene. În cadrul reuniunii interministeriale "Zilele TEN-T" ce a avut loc la Talin - Estonia, în perioada 16-18 octombrie, Comisia Europeană a scos regiunea Moldovei de pe harta reţelei trans-europene de transport TEN-T care asigură coeziunea şi fluiditatea acestui sector la nivel european. În România nu mai putem discuta de coridoarele IV, VII şi IX! În România astăzi discutăm despre: 1. Proiectul prioritar 7 TEN-T, rutier, în locul fostului Coridor IV rutier, însemnând: Traseu principal: Nădlac - Lugoj - Drobeta Turnu-Severin - Calafat; Traseu secundar (ramura): Lugoj - Deva - Sibiu - Piteşti - Bucureşti - Port Constanţa; 2. Proiectul prioritar 22 TEN-T, feroviar, în locul fostului Coridor IV feroviar, însemnând: Traseu principal: Curtici - Arad - Lugoj - Drobeta-Turnu Severin - Craiova - Calafat; Traseu secundar (ramura): Arad - Deva- Sighişoara - Braşov - Bucureşti - Constanţa - Port Constanţa; 3. Strategia Dunării ca politică de finanţare înlocuieşte fostul Coridor VII. 4. Nimic însă nu înlocuieşte Coridorul IX. Acest coridor, atât de aşteptat de zona Moldovei, una dintre cele mai sărace zone ale Uniunii Europene, nu se mai face. Deci regiunea Moldovei, asemenea altor zone ale României, rămâne pe reţeaua secundară, reţea prevăzută a se dezvolta până în anul 2050, adică de azi în peste 35 ani. Să dea Dumnezeu să ajungem până atunci! Uniunea Europeană finanţează exclusiv reţeaua TEN-T şi proiectele prioritare TEN-T. Domnule ministru Dan Şova, trebuie să avem grijă, Comisia Europeană finanţează doar aceste proiecte, descrise mai sus, orice modificare de traseu ne poate aduce în situaţia de a pierde finanţarea. În cazul României, finanţarea proiectelor prioritare TEN-T intră în politica de coeziune, în subdomeniul Programe Operaţionale Sectoriale, domeniul Transporturi. Politica de coeziune nu este una adresată explicit ţărilor din estul Europei, ci este o politică generală adresată tuturor ţărilor şi regiunilor din UE unde PIB-ul pe cap de locuitor este sub 90% din media Uniunii Europene. Prin politica de coeziune, proiectele prioritare ale reţelei TEN-T se finanţează nerambursabil cu până la 85%. Pentru România şi Bulgaria, din cauza absorbţiei deficitare, s-a introdus în 2012 o prevedere specială, care permite finanţarea chiar cu până la 95% în exerciţiul bugetar 2007 - 2013. Nu înseamnă că această prevedere se va prelungi şi în exerciţiul bugetar următor, 2014 -2020. Pe lângă Politica de coeziune, reţelele TEN-T beneficiază în ansamblul lor de un buget propriu, valabil pe întreaga Uniune, de aproximativ 26 miliarde euro. Din acest buget se poate finanţa cu până la 30% reţeaua TEN-T Core şi cu până la 15% restul reţelei TEN-T. Însă acest buget nu e unul generos raportat la totalul reţelelor TEN-T, aşa că este o competiţie acerbă pentru aceste fonduri, care sunt mai mult de încurajare a proiectelor. Cu alte cuvinte, faptul că segmente din Autostrada Moldovei sau din Autostrada Transilvania sunt parte din reţeaua TEN-T principală nu înseamnă că şi primesc finanţare de 30%, ci doar că pot încerca să primească nişte bani, oricum însă, nu peste anvelopa totală acordată României în exerciţiul bugetar respectiv. Nu există însă finanţare europeană pentru traseul fostului Coridor IX, coridor ce ar fi trebuit să lege Muntenia de Moldova şi, mai departe, de Republica Moldova. Ce ne facem aici, domnule ministru Şova? Nici autostrada Tărgu Mureş - Iaşi - Ungheni nu o aveţi în vedere. Proiectul de realizare a autostrăzii Târgu Mureş - Iaşi - Ungheni este cuprins în Legea nr. 363/2006 privind aprobarea "Planului de Amenajare Teritorială Naţională", secţiunea 1 - Reţele de Transport. În luna septembrie 2007 a fost semnat contractul de achiziţie a serviciilor de proiectare pentru elaborarea Studiului de prefezabilitate al autostrăzii, studiul fiind finalizat la începutul anului 2008. Conform Studiului de prefezabilitate, lungimea traseului proiectat este de 306,93 km. Autostrada trebuia să străbată judeţele Mureş, Harghita, Neamţ şi Iaşi şi a fost divizată în 3 tronsoane, astfel încât fiecare sector în parte să poată fi implementat independent: Târgu Mureş - Ditrău; Ditrău - Târgu Neamţ; Târgu Neamţ - Ungheni. Au fost atribuite şi contractele pentru elaborarea studiilor de fezabilitate şi listelor de cantităţi pentru cele 3 tronsoane ale autostrăzii. Termenul pentru finalizarea studiilor de fezabilitate şi listele de cantităţi a fost de un an de la data atribuirii contractelor. În ce stadiu sunt aceste contracte astăzi, domnule ministru Dan Şova? Putem spera ca, măcar printr-un parteneriat public-privat, să vedem această autostradă efectuată? Stimaţi colegi, În acest context, Moldova - privită numai ca un bazin electoral - pare a fi izolată şi amăgită doar cu promisiuni. O mare parte din judeţele Moldovei nu sunt suficient de dezvoltate economic, existând în continuare disparităţi accentuate cu restul regiunilor ţării. Modernizarea infrastructurii ar fi creat premisele atragerii unor investitori autohtoni şi străini prin facilitarea transportului de mărfuri şi persoane într-un timp mult mai redus. Acest demers ar fi condus, totodată, la crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, la diminuarea ratei şomajului din această zonă. Vă mulţumesc. Cătălin Drăguşanu, deputat de Neamţ.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu. Este prinsă în schimb Braşov-Bacău, domnule Drăguşanu. Deci ca legătură există totuşi.
				Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: Poate în 2050.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Nu 2050, domnule, staţi liniştit!
				Domnul Buicu, vă rog.
				Domnul Corneliu-Florin Buicu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Bani europeni pentru spitale româneşti". Sub deviza Eficienţă energetică şi economie verde, Guvernul Bulgariei, în colaborare cu BERD, a reuşit să iniţieze o procedură care reuneşte finanţarea europeană din fonduri structurale (în proporţie de 85%) şi împrumuturile financiare de la băncile comerciale, îndreptată, în special, către mediul privat. De această oportunitate au beneficiat, cu succes, spitalele din ţara vecină care au avut posibilitatea să îşi asigure cofinanţarea în condiţiile impuse. De menţionat că în cadrul acestei intervenţii au fost finanţate atât lucrări de reabilitare termică, cât şi schimbarea echipamentelor clădirilor şi a echipamentelor medicale, prin această schimbare obţinându-se un consum energetic scăzut. În urma unor discuţiilor purtate cu colegi din cadrul Comisiei pentru sănătate şi familie, din Camera Deputaţilor, dar şi cu specialişti din Ministerul Sănătăţii, am ajuns la concluzia că implementarea unui astfel de program, la nivelul României, de prevederile căruia să beneficieze, în primă fază, cele 50 de unităţi medicale din administrarea ministerului, dar şi spitalele aflate în subordinea autorităţilor publice locale, consilii locale şi consilii judeţene, ar fi extrem de benefică din următoarele motive: sumele alocate ministerului în exerciţiul bugetar viitor nu sunt acoperitoare nici măcar pentru numeroasele "priorităţi" acumulate de-a lungul timpului, mai ales în anii guvernării PDL, în care ştim cu toţii la ce nivel au ajuns arieratele. În aceste condiţii, a investi, masiv, prin forţe proprii, în reabilitări termice, care să poată fi finalizate în termen scurt, este pur şi simplu imposibil; iniţierea unui program de finanţare europeană, care, aşa cum s-a dovedit, presupune mai multă eficienţă, mai multă responsabilitate, o urmărire mai atentă a nivelului cheltuielilor şi a calităţii lucrărilor, respectarea termenelor de execuţie şi a standardelor europene etc. ar putea avea efecte economice, sociale şi chiar urbanistice notabile: statul ar fi degrevat de plata unor cheltuieli - în prezent aberante - cu anumite utilităţi, ar creşte confortul şi siguranţa pacienţilor, s-ar îmbunătăţi climatul de muncă pentru angajaţii spitalelor, s-ar crea locuri de muncă, ar creşte fabricarea şi comercializarea materialelor de construcţii specifice unor asemenea lucrări, ar creşte veniturile la buget prin impozite şi taxe, iar aspectul clădirilor ar fi înfrumuseţat. Iniţierea unui program de o asemenea anvergură reprezintă un act de curaj şi de responsabilitate politică pe care doar un guvern puternic, aşa cum este cel al USL, şi-l poate asuma. Beneficiarii unui asemenea proiect ar fi pacienţii care se adresează în continuare spitalelor publice, angajaţii din sistemul de sănătate care şi-ar desfăşura activitatea într-un mediu prielnic furnizării serviciilor pentru sănătate, dar şi economia românească, ce ar simţi un puternic impuls. Banii europeni pentru spitalele româneşti pot degreva cheltuieli pe care comunităţile locale le fac acum şi ar putea fi redistribuiţi inclusiv către atragerea tinerilor specialişti şi menţinerea acestora în România. Vă mulţumesc. Florin Buicu, deputat social-democrat de Târgu Mureş.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc foarte mult.
				Din partea Partidului Naţional Liberal, doamna Hărău. Vă rog.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Mulţumesc, domnule preşedinte. Voi vorbi astăzi despre nevoia unui parteneriat real între politicieni şi investitori şi fac acest lucru pentru că am asistat aseară la o emisiune, pe una dintre televiziuni, cu declaraţii deosebit de percutante şi explicit formulate de către preşedintele Consiliului Naţional al Investitorilor Români. Şi salut de la această tribună activitatea acestei structuri asociative, absolut necesară capitalului românesc, deoarece sunt convinsă de faptul că un capital autohton puternic poate constitui un dig împotriva valurilor, vânturilor care se abat asupra naţiunilor şi se vede treaba că se abat din ce în ce mai dur şi din ce în ce mai periculoase. Dat fiind faptul că provin din rândul oamenilor de afaceri, făcând pasul spre politică relativ recent, înţeleg frustrarea oamenilor de afaceri români, când în confruntările economice se simt discriminaţi uneori faţă de investitorii străini în propria lor ţară. Am avut eu însămi astfel de experienţe la începutul anilor 2000, iar faptul că mă regăsesc acum ca deputat în Parlamentul României se datorează şi acestor împrejurări. Am luat notă de opinia avizată a unui investitor de top, în ceea ce priveşte politica energetică şi privind resursele României şi influenţa acestor politici asupra producţiei autohtone. Aceste opinii trebuie tratate cu toată seriozitatea, analizate şi, în măsura în care se dovedesc a fi reale şi necesare progresului economic al României, trebuie să ţinem seama de ele. În ceea ce ne priveşte, noi, Guvernul USL, prin cota de 16% şi cele cinci puncte procentuale pe care le vom reduce din efortul investitorilor care plătesc mult prea dur şi mult prea mult este impozitată munca, dovedim ataşament faţă de interesul agenţilor economici. Şi, în orice caz, îi asigur, în numele Grupului liberal şi în numele Guvernului USL pe care îl reprezentăm, că lovituri ca aceea a creşterii TVA de la 19% la 24%, cum s-a întâmplat în timpul Guvernului Boc, nu vor mai păţi şi nu va mai trece prin astfel de marasm mediul economic. Pe de altă parte, stimaţi colegi, evaziunea fiscală care macină economia şi de fapt întreaga societate românească nu este făcută de politicieni, ci de mediul de afaceri. Cu tot respectul datorat investitorilor, indiferent de naţionalitate, români sau străini, atrag atenţia că oricât ar fi de mare determinarea politică nu putem aşeza un inspector fiscal lângă fiecare evazionist, nu putem duce un inspector fiscal în fiecare zi, în fiecare minut, la fiecare agent economic. Avem, evident, probleme de lipsă de încasare fiscală, generate de reorganizarea ANAF, care trebuia făcută. Poate că n-a fost cel mai fericit ales momentul acesta de sărăcie, momentul acesta când constrângeri de tot felul ne obligă la plăţi de toate tipurile, în condiţiile unui buget ca un sac căruia i se vede fundul, şi acela...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Doamna Hărău, vă rog să vă apropiaţi de final.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Aşadar, fac un apel la mediul de afaceri, ca om cu expertiză de 23 de ani în acest domeniu, să acorde sprijin Guvernului USL prin comportament fiscal onest şi prin promovarea acestui comportament în rândul populaţiei. Carmen Hărău, deputat de Hunedoara. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu.
				Domnul Blăjuţ are cuvântul. Rugămintea mea este să fiţi cât mai scurţi, ca să poată toţi colegii să vorbească.
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, o să fiu foarte scurt. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Autostrada fantomă". Stimate domnule preşedinte de şedinţă, Stimate doamne şi domni deputaţi, Stimaţi colegi, Chiar în timp ce la Iaşi se desfăşura un grandios forum de investiţii, în care se promiteau investiţii cu duiumul pentru binele ieşenilor, directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, domnul Narcis Neaga lansa nişte afirmaţii surprinzătoare. Astfel, potrivit şefului CNADN, mult promisul de către guvernul USL proiect al autostrăzii care să lege Iaşiul de Ardeal este pe cale să fie înlocuit cu proiectul unei alte autostrăzi, care să conecteze Bacăul de Braşov! În acest mod, prin transformarea Braşovului în centru, în oraşul care să unească rutier toate cele trei provincii istorice româneşti, domnul Narcis Neaga susţine că se va face o dreptate istorică. Aşa o fi, dar de ce se comite o nedreptate la fel de istorică Iaşiului? De ce, din nou, capitala Moldovei este izolată de restul ţării? De altfel, declaraţiile directorului Companiei de Drumuri au stârnit atât stupoarea, cât şi indignarea mediului de afaceri ieşean, care consideră că încă o dată guvernanţii de azi pregătesc o altă mare păcăleală ieşenilor care le-au da atâtea voturi cu doar un an în urmă! Mesajul oamenilor de afaceri din capitala Moldovei, dar şi al tuturor ieşenilor, care cer respectarea promisiunilor electorale din programul USL, este clar şi răspicat: Nu ştergeţi din nou Iaşiul de pe harta europeană a autostrăzilor, domnilor guvernanţi! Vă mulţumesc. Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr.12 Iaşi.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc.
				De la PP-DD, vă rog, doamna deputat.
				Doamna Marioara Nistor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lecţii de viaţă de la oamenii simpli, aplicabile celor din politică." Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi are o conotaţie socială, deoarece cred că sunt în asentimentul miilor de brăileni şi a milioane de români când susţin că politica guvernării actuale nu mai atinge nici măcar tangenţial adevăratele probleme ale oamenilor. Tocmai de aceea, aş vrea să mă refer la campania "Controlezi şi previi!", pe care am organizat-o timp de trei zile săptămâna trecută, cu prilejul Zilei Mondiale a Diabetului. Am urmărit să îi convingem pe brăileni să conştientizeze necesitatea unui control periodic al glicemiei, să înţeleagă că prin prevenţie putem observa stadiul acestei boli necruţătoare şi să evităm agravarea unor situaţii. Testarea în sine este foarte simplă, dar nedepistarea creşterii acestor valori ne poate schimba viaţa, stilul de viaţă, în mod radical. Trebuie sa fim conştienţi că este mai bine să prevenim decât să tratăm, deoarece Federaţia Internaţională de Diabet estimează că 187 de milioane de persoane din lume nu ştiu că au diabet! Receptivitatea brăilenilor a fost extrem de pozitivă, 143 de persoane au participat la această campanie, iar unele dintre acestea ne-au oferit adevărate lecţii de viaţă, de luat în seamă pentru orice om care activează în politică, pentru a nu folosi termenul mincinos de "politician". Prima lecţie a venit încă din primele minute ale campaniei, când mai mulţi brăileni realmente s-au crucit când au văzut că expresia "gratuit" chiar mai există în realitate. Oamenilor efectiv nu le-a venit să creadă că "gratuit" nu este doar un termen, ci chiar s-a adeverit în acţiunea noastră. Am fost întrebată cum de m-am gândit să ofer ceva gratuit într-o perioadă în care numărul taxelor şi impozitelor creşte precum Făt-Frumos din poveşti?!... Le-am răspuns, firesc, că locul din Parlament nu m-a rupt de realitate, că ştiu exact care sunt problemele şi frământările oamenilor, că încerc să le aduc, împreună cu colaboratorii mei, un strop de speranţă în mai bine. O altă lecţie frumoasă de viaţă ne-a dat domnul Mihai Dan, care în urmă cu şapte ani a suferit un AVC, iar acum se luptă cu o semipareză: "În fiecare dimineaţă mă trezesc mai bucuros şi mai încrezător că mă aşteaptă o zi frumoasă şi sunt sigur că şi testele de azi o să-mi iasă bine!"... Doamna Şerban Miţa este protagonista unei alte lecţii de viaţă pe care am primit-o în aceste zile. Stătea sfioasă, pe un scăunel, şi îşi aştepta rândul cu buletinul şi cuponul de pensie în mâinile aspre şi muncite, obişnuită să îşi justifice astfel vârsta. Am încercat un moment de amărăciune, pentru că doamna pensionară se jena efectiv de neputinţa ei, era în mare dilemă, dacă o să-i ajungă puţina pensie pentru testările pe care dorea să le facă!... Acesta este exemplul viu al bunului-simţ românesc, încă nealterat de debandada socială şi politică postdecembristă, cel puţin la oamenii în vârstă! Încă o lecţie de viaţă ne-a oferit-o Bunea Camelia-Ionelia, 21 ani, elevă a şcolii postliceale sanitare Brăila, specializarea balneofiziokinetoterapie, ea însăşi cu probleme locomotorii din naştere - parapareză spastică. Această tânără a ţinut evidenţa pacienţilor, a măsurat valorile glicemice şi tensiunea arterială, şi-a împărţit practic sufletul cu ceilalţi oameni! Ce vrea Camelia de la viaţă? Un lucru firesc: să i se ofere şansa de a-şi face meseria pe care o adoră, să fie acceptată într-un program de terapie în Turcia, pentru a mai primi o şansă de refacere. Care este cel mai frumos lucru pentru Camelia? Acela de a se implica în orice proiect care să aducă beneficii celor de lângă ea! I-am urat Cameliei să primească înzecit pe cât reuşeşte ea să dăruiască! Ca o concluzie, o campanie în aparenţă normală, firească, obişnuită, s-a transformat într-un eveniment important, atât pentru brăilenii care ne-au trecut pragul, cât şi pentru mine ca om, ca mamă, ca deputat. Lecţiile de viaţă primite au fost pozitive, demne de analizat şi luat în seamă în cel mai serios mod cu putinţă. Responsabilii din politică ar trebui să reflecteze serios la astfel de acţiuni aparent minore, banale, la cât de puţin au nevoie oamenii pentru a fi liniştiţi, pentru a fi ei înşişi, la câtă nevoie au de a fi printre oameni şi a fi băgaţi în seamă, nu ignoraţi, aşa cum se întâmplă mai mereu! Vă mulţumesc. Deputat de Brăila, Marioara Nistor.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Mulţumesc şi eu.
				Are cuvântul domnul Raeţchi. Rugămintea mea este să fiţi mai scurţi.
				Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, "Criza muncitorilor români din Dubai." Ne-am confruntat în ultimele zile cu o situaţie specială în Emiratele Arabe Unite - situaţie care este încă în desfăşurare, deşi în linii mari a fost soluţionată - şi aş dori să ridic acest subiect azi pentru implicaţiile lui de substanţă. La începutul lunii noiembrie am fost sesizat, ca parlamentar de diaspora, de către comunitatea românilor din Dubai, cu privire la cazul a 21 de cetăţeni români care au fost recrutaţi pentru ocuparea unui loc de muncă în domeniul construcţiilor pe teritoriul Emiratelor Arabe Unite şi care se află într-o situaţie limită. Grupul de muncitori români despre care vorbim s-a deplasat în Dubai deşi nu a încheiat în prealabil un contract de mediere cu firma de plasare a forţei de muncă din România, la faţa locului existând diferenţe majore între condiţiile de muncă şi cazare negociate şi realitate. Din acest motiv, iniţial, 6 dintre cetăţenii români au anunţat că doresc să se repatrieze, în acest proces lovindu-se însă de un blocaj care i-a ţinut captivi, fără resurse, timp de câteva săptămâni: reţinerea paşapoartelor de către autorităţile din Emirate pentru soluţionarea demersului de obţinere a vizei de muncă. Astfel de situaţii ar putea fi evitate dacă cetăţenii români care doresc să muncească în străinătate ar deţine informaţiile minime pe care le prevede legislaţia în vigoare - şi trebuie să gândim în acest sens o campanie publică de informare. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, agenţiile de ocupare a forţei de muncă în străinătate pot funcţiona legal pe teritoriul României dacă sunt autorizate în acest sens de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi sunt înregistrate la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul. Aceste agenţii sunt obligate să încheie contracte care să conţină oferte ferme de locuri de muncă cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, pentru a diminua riscul de exploatare prin muncă forţată de către angajatori. Semnarea în prealabil a unui contract de mediere cu sub-contractorul care să prevadă fără echivoc condiţiile de angajare, durata timpului de muncă şi repaus, drepturile salariale, sporurile, drepturi băneşti pe perioada concediului de odihnă, condiţiile de cazare ar conduce la evitarea situaţiilor în care cetăţenii români sunt nevoiţi să accepte condiţii nefavorabile de muncă impuse de angajatori. În plus, o verificare riguroasă de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă în străinătate a modului în care este încheiat contractul de muncă între angajatorul străin şi angajatul cetăţean român ar diminua riscul exploatării în muncă a acestora. Bazându-mă pe experienţa din Dubai, în perioada următoare voi depune spre dezbatere şi aprobare un proiect legislativ al cărui obiect de reglementare va fi instituirea unui contract de muncă standard, riguros, care să fie utilizat de către firmele de plasare de personal român în străinătate. Aş dori să profit de ocazie, în acelaşi timp, pentru a saluta implicarea Consulatului General al României din Dubai, care s-a aflat în contact permanent cu muncitorii români şi care a demonstrat, prin noua echipă, o mobilizare profesionistă. În plus, doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de solidaritatea profundă arătată de comunitatea românilor din Dubai şi ţin să rostesc de la tribuna Parlamentului României câteva nume de lideri remarcabili ai comunităţii româneşti din Emiratele Arabe Unite precum: Daniela Bradu; Mira Moga; Ramona Guia; Iulia Stănescu; Anna Murtaza; Simona Nicorescu; Jesse Al Hamdani; Denisa Făiniş; Gela Mocanu; Ciprian Mancaş; Maria Mihai; Carmen Paiu; Sorin Bărbulescu; Decebal Marina. Doar câteva din numele pe care timpul îmi permite să le amintesc. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu.
				Doamna Bogdănici.
				Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ziua cercetătorului şi proiectantului". Astăzi este sărbătorită Ziua cercetătorului şi proiectantului, ca un omagiu adus savantului american de origine română George Emil Palade, născut pe 19 noiembrie 1912. Ca ieşean, dar şi ca medic, sunt mândră că Iaşiul a dat un om de geniu precum George Emil Palade, considerat părintele biologiei celulare şi singurul român laureat al Premiului Nobel în acest domeniu. Fără descoperirile lui, premiate în anul 1974 cu Nobelul pentru fiziologie şi medicină, activitatea de astăzi a cercetătorilor în biologie celulară ar fi fost mult mai dificilă, iar cercetarea medicală mondială mult mai săracă. Laureaţii premiului Nobel din anul 1999, dar şi din 2013, îi datorează savantului George Emil Palade descoperirile şi recunoaşterea lor ştiinţifică mondială. Această zi, cu o semnificaţie specială în planul cercetării şi inovării româneşti, ar trebui să constituie un bun prilej de promovare a acestei nobile profesii, a celor mai importante realizări din domeniu, dar şi un context de exprimare a opiniilor critice privind situaţia dificilă pe care o traversează în acest moment activitatea de cercetare din România. Asistăm la un adevărat declin al cercetării româneşti, ceea ce trebuie să îi determine pe toţi cei care acum deţin frâiele destinului acestei nobile activităţi să ia urgent măsurile care să ducă la o reaşezare pe principii normale şi corecte a acestui domeniu fundamental pentru întreaga naţiune. Ca medic şi cadru didactic universitar în domeniul medical, nu pot să nu remarc cum actualii guvernanţi înrăutăţesc lucrurile prin măsurile pe care le iau. Mă refer la declaraţiile recente ale domnului ministru Nicolăescu referitoare la taxarea studiilor clinice, dar şi la închiderea filialei de la Iaşi a Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino". La acestea se adaugă subfinanţarea de către stat a cercetării în general, situaţie ce aruncă în derizoriu cercetarea românească de către guvernanţii USL. În timp ce toate statele civilizate investesc fonduri considerabile în dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice, conştientizând că este motorul progresului cunoaşterii şi al evoluţiei societăţii, Guvernul USL înţelege să taie considerabil fondurile pentru cercetare. În opinia mea, cercetarea medicală se confruntă cu o reală criză. Consider că a sosit momentul ca spitalele publice să reprezinte adevărate nuclee de cercetare medicală, dar acest lucru nu va fi posibil decât în momentul în care linia de demarcaţie între activitatea de cercetare şi practica medicală va fi evidentă. Pledez pentru crearea în spitalele publice a unor posturi de cercetător ştiinţific, ocupate de medici adecvat retribuiţi, care să îşi dedice activitatea exclusiv cercetării medicale. Câtă vreme nu există cercetători ştiinţifici care să îşi concentreze activitatea medicală în zona cercetării, nu se poate vorbi de performanţă în atragerea fondurilor europene, sursă ce ar putea îmbunătăţi considerabil activitatea de cercetare medicală. În încheiere, permiteţi-mi să felicit toţi cercetătorii din institutele de cercetare şi din învăţământul universitar românesc pentru rezultatele muncii lor. Activitatea depusă de aceşti profesionişti constituie o dovadă elocventă a potenţialului de care cercetarea românească dispune. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc.
				Are cuvântul domnul deputat Gavril Mîrza de la PSD.
				Domnul Gavril Mîrza: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Politicile sociale şi practicile creşterii economice, repere ale guvernării actuale." Suntem la guvernare de mai bine de un an şi jumătate. Ţinând cont de ce am preluat, de obstrucţionismul neabătut cu care locatarul de la Cotroceni a comentat fiecare măsură întreprinsă, ca şi de negativismul împătimit cu care orice acţiune a guvernului a fost răstălmăcită de camarila sa politică, ne-am fi putut situa în opinia electoratului pe cote coborâte faţă de cele de pe care am câştigat alegerile. Imaginea noastră s-ar fi putut eroda. Rezultatele diverselor sondaje de opinie ne situează însă în continuare, pe noi, ca şi pe aliaţii noştri din USL, pe primele locuri în ierarhia încrederii. Acest lucru este important nu numai pentru poziţia favorabilă pe care ne situăm, ci şi pentru motivul că electoratul, chiar în aşteptare, nu şi-a pierdut înţelepciunea. Acest lucru mai spune şi că eforturile guvernului, contestate cu spume la gură de cei care n-au ştiut decât să împovăreze naţiunea, nu au rămas fără ecou în memoria recentă a concetăţenilor noştri. Şi cum ar fi putut fi altfel când românii au devenit conştienţi că Guvernul lucrează pentru ei, şi nu împotriva lor, că nu este duşmanul, ci sprijinul! Eforturile noastre de a reîntregi salariile, de a corecta impozitarea abuzivă a pensiilor, de a indexa pensiile, de a scădea TVA-ul la pâine nu au rămas neluate în seamă. Ele au cântărit corect în conştiinţa celor cărora le-au fost destinate. Continuarea acestor demersuri în anul care urmează, reparaţiile acordate unor anumite categorii sociale cum sunt medicii rezidenţi sau profesorii debutanţi sunt argumente care consolidează percepţia pozitivă ce ne menţine în preferinţa electoratului. Departe de a activa doar în folosul unei pseudoelite minoritare, deţinătoare de debite politice, noi am promovat un model propriu de guvernare. Noi nu am segregat societatea în categorii aflate în stare conflictuală. Noi nu am împărţit populaţia în segmente active şi segmente cu efect de balast. De fapt, noi nu împărţim ţara! Noi guvernăm ţara pentru toţi românii! Aşa încât eforturile noastre s-au direcţionat spre a repune statul social în drepturile sale, promovând echilibrul între măsurile de consolidare fiscală şi cele de echitate socială. Acest lucru a fost posibil numai prin promovarea unui model propriu de guvernare, în care atenţia să se îndrepte atât asupra celor aflaţi în nevoie, cât şi spre întreprinzători. Renunţarea la politica de austeritate distructivă este posibilă, în cadrul acestui model, pe baza creşterii economice şi a creării de locuri de muncă. Românii au fost astfel convinşi că Guvernul lucrează pentru ei, şi nu împotriva lor, că nu este inamicul, ci partenerul loial şi corect, partener care acordă importanţă egală măsurilor de sprijinire a populaţiei, ca şi dezvoltării economiei. Modelul social-democrat de guvernare, aşa cum poate fi recunoscut fără nici un efort, se bazează pe muncă, nu pe conflict, pe construcţie, nu pe dezbinare, pe solidaritate, şi nu pe învrăjbirea cetăţenilor, cum încă mai speră cineva care insistă să ne sfătuiască, deşi nimeni nu i-a cerut acest lucru şi nici nu-l mai bagă nimeni în seamă. Modelul nostru de guvernare se constituie şi în continuare drept cadru pentru prefaceri menite să genereze o creştere economică sustenabilă, să asigure noi locuri de muncă, să atragă investitori, să crească veniturile populaţiei, să reducă decalajele sociale. Câtă vreme principiile constructive ale acestui model se vor baza pe muncă, progres, dezvoltare, demonstrând că politicile sociale şi practicile economice sunt cu adevărat reperele permanent prioritare ale programului de guvernare, am convingerea că ne vom păstra locul în opinia românilor. Mîrza Gavril, deputat de Suceava, Colegiul nr.3. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc.
				Domnul Dolha, PNL. Se pregăteşte domnul Moldovan de la PC. Urmează domnul Iacoban de la PSD, doamna Cristina Nichita, PSD, doamna Aurelia Cristea, cu voia dumneavoastră, PSD. Am rugămintea câte un minut, un minut jumătate totuşi, ca să avem timp cu toţii să vorbim. Vă mulţumesc.
				Domnul Mircea Dolha: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Un succes pentru maramureşeni, includerea Aeroportului internaţional Baia Mare pe lista de investiţii 2014-2020." Un municipiu important, un oraş care se respectă şi este respectat, care se află în apropierea Ungariei şi Ucrainei, trebuie să beneficieze de o poartă aeriană pe măsură, de un aeroport modern. Un astfel de municipiu este şi Baia Mare. Ani de zile aeroportul capitalei judeţului Maramureş nu a contat prea mult pentru autorităţile în domeniu de la Bucureşti. Discuţii şi promisiuni de reabilitare şi modernizare a aeroportului au existat în fiecare an, însă niciodată nu s-a concretizat nimic. S-a solicitat mai mereu prelungirea pistei aeroportului, condiţie esenţială pentru ca avioanele de pasageri şi de marfă să poată ateriza în siguranţă pe acest aeroport. Imposibilitatea operării pe acest aeroport a avioanelor de marfă a făcut ca numeroşi potenţiali investitori să nu fie interesaţi de Baia Mare şi de judeţul Maramureş, fapt ce a condus ca investiţiile să fie mai mici şi implicit locuri de muncă sustenabile pentru băimăreni şi maramureşeni mai puţine. Deşi în anul 2012 dosarul pentru finanţarea aeroportului Baia Mare a fost exclus de la finanţare, din motive obiective, pentru că a fost incomplet şi cu nereguli, mă simt onorat că am putut să fiu în slujba băimărenilor şi maramureşenilor şi personal am putut să preiau de la Consiliul judeţean şi de la directorului aeroportului dosarul în cauză, şi, după un lobby susţinut, l-am reînregistrat la începutul acestui an şi astfel am reintrat în competiţia pentru finanţare. Mai mult, ministrul liberal de la acea dată a acceptat propunerea mea ca acest dosar să reintre în competiţie printr-un studiu de oportunitate şi de impact făcut prin JASPERS - Joint Assistance in Supporting Projects in European Regions (Asistenţa Comună în Suportul Proiectelor din cadrul Regiunilor Europene - program creat de Comisia Europeană, împreună cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) si Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)), pentru ca astfel, să avem şanse de reuşită. În aceste zile Comisia Europeană a clasificat acest aeroport pentru finanţare prin programul Programul Operaţional Sectorial Transport pe bugetul multianual următor, alături de celelalte trei aeroporturi, din Craiova, Oradea şi Iaşi. Iată că, în sfârşit, sub conducerea liberală, care a înţeles importanţa economică a zonei, Ministerul Transporturilor a inclus Aeroportul internaţional Baia Mare pe lista de investiţii pentru perioada 2014-2020. Mai mult, doamna ministru Ramona Mănescu s-a angajat că va semna proiectul de finanţare pentru investiţia de la aeroportul Baia Mare în următoarea perioadă şi prin această investiţie Guvernul USL contribuie real la creşterea locurilor de muncă sustenabile în Baia Mare şi Maramureş. Ministrul Transporturilor a precizat că în perioada 2014-2020 se vor aloca 1,12 miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii aeroportuare, iar aeroportul internaţional Baia Mare a fost nominalizat printre cele incluse pentru finanţare. Consider că includerea aeroportului internaţional Baia Mare pe lista de investiţii reprezintă un câştig imens pentru economia din zonă. După ce se va finaliza modernizarea şi extinderea pistei, avioanele vor putea în sfârşit ateriza la Baia Mare, dar sunt convins că şi o serie de curse externe de pasageri vor putea opera fără probleme pe aeroport. Faptul că aeroportul internaţional Baia Mare a intrat pe lista de investiţii reprezintă o dovadă a noului mod în care se gândeşte la nivel de minister şi totodată reprezintă şi un succes pentru judeţ, un succes la care am pus şi eu umărul prin lobby susţinut din luna februarie şi din aceste motive voi urmări personal, de la semnarea contractului până la acordarea investiţiilor, finalizarea modernizării aeroportului. Maramureşenii merită să beneficieze de un aeroport modernizat. Mă bucur pentru ei şi mă bucur şi pentru faptul că odată ce vor fi finalizate lucrările de modernizare, investitorii nu vor mai ocoli judeţul. Având o poartă aeriană modernizată şi turismul din Maramureş va avea de câştigat, iar legătura cu Europa va fi şi mai la îndemâna băimărenilor şi maramureşenilor.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnule Dolha, vă mulţumesc.
				Are cuvântul domnul Moldovan. V-am rugat câte un minut, un minut jumătate, să aibă timp să ia cuvântul toţi colegii. Esenţa aţi spus-o. Mulţumim doamnei Ramona Mănescu, şi cu asta basta. Domnule Moldovan, vă rog. Se pregăteşte domnul Iacoban.
				Domnul Ioan Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre şansa României de a revoluţiona medicina mondială prin sângele artificial creat de echipa de cercetători de la Cluj, condusă de profesorul Radu Silaghi Dumitrescu. În ţările dezvoltate, cercetarea ştiinţifică este plasată pe primul loc, deoarece aceasta reprezintă un vector care acţionează întotdeauna în favoarea progresului şi a dezvoltării, însă în România guvernele anterioare care s-au perindat pe la putere în special în ultimii 8 ani au îngropat complet cercetarea ştiinţifică, prin gradul scăzut de interes pe care l-au manifestat pentru acest sector, dar mai ales prin lipsa alocării resurselor necesare supravieţuirii acestui domeniu. În condiţiile în care o doamnă ministru, din suita de guverne a PDL-ului, cheltuia milioane de euro pe o frunză, brand naţional, sistemul medical era la un pas de a intra în moarte clinică. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere atunci când vorbim despre sângele artificial de la Cluj este faptul că finanţarea acestei cercetări ar soluţiona problema acută de sânge din sistemul sanitar românesc, putând rezolva astfel principalul neajuns al sistemului de transfuzii prin utilizarea la scară largă a produsului, salvând viaţa a milioane de români. În al doilea rând, avem şansa să aducem în România premiul Nobel pentru medicină, totul fiind posibil prin descoperirea colosală făcută de tânăra echipă de cercetători de la Facultatea de chimie a Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj. Documentând această declaraţie politică mi-am amintit de un articol de presă pe care l-am citit la începutul lunii octombrie, unul din cei trei laureaţi ai premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie din 2013 amintea în primul interviu telefonic numele unui geniu de origine română, George Palade. Sentimentul de mândrie, dar cu gust amar, m-a făcut să-mi reamintesc de situaţia sectorului de cercetare ştiinţifică din România, de exodul medicilor noştri şi de modul în care guvernele precedente au tratat minţile sclipitoare ale României, acest bun de preţ al naţiunii noastre. Din acest motiv consider că trebuie să stopăm acest declin, să acţionăm în direcţia sprijinirii guvernului pentru identificarea unor surse de finanţare pentru finalizarea acestei cercetări care va aduce progres şi care va revigora cercetarea în medicină la nivel naţional. Mulţumesc. Ioan Moldovan, deputat Câmpia Turzii.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Mulţumesc.
				Domnul Iacoban.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi voi fi mai scurt. Am trei declaraţii politice. Una: "«Viitură istorică» de ilegalităţi la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad", despre managementul defectuos care atrage posibile fapte penale la această instituţie. O a doua, despre: "Inconştienţa la volan şi faptul că avem nevoie de un Cod rutier care să fie cât mai drastic în domeniu". Şi o a treia, domnule preşedinte, şi pe această cale mă bucur foarte mult că am reuşit, în sfârşit, să legăm cât de cât Moldova de restul ţării prin Autostrada Braşov-Bacău, dar avem o declaraţie politică "SOS Autostrada Iaşi-Tîrgu Mureş". Dragi colegi, În urma negocierilor purtate cu reprezentanţii Comisiei Europene, autostrada Iaşi-Târgu Mureş a fost prinsă în Reţeaua Europeană Centrală de Transport TEN-T, care va asigura şi legătura între autostrada Transilvania şi Coridorul IX paneuropean. Conform estimărilor Comisiei Europene, pe termen mediu şi lung, autostrada prezintă un grad mare de atractivitate pentru traficul internaţional de tranzit care se va desfăşura între coridoarele paneuropene IV şi IX, atât în ceea ce priveşte componenta feroviară, cât şi cea de transport rutier. Această autostradă reprezintă o necesitate a cetăţenilor din zona Moldovei, mai cu seamă a populaţiei din judeţele care vor fi străbătute de calea rutieră, şi reprezintă o importanţă strategică deosebită pentru că iniţiază un coridor de dezvoltare pentru zona nordică ca principală axă rutieră care leagă zona Moldovei de restul ţării. De asemenea, menţionăm faptul că această autostradă ar trebui finalizată în localitatea Ungheni, asigurându-se prin aceasta şi tranzitul dinspre Republica Moldova spre ţările din Europa Centrală şi de Vest. Investiţia este necesară şi oportună deoarece are capacitatea funcţională de a prelua fluxurile sporite de trafic generate de dezvoltarea socio-economică. De asemenea, potenţialul turistic al zonelor traversate obligă la o infrastructură rutieră adecvată. Ceea ce a obţinut România, cu greu, în urma negocierilor cu Comisia Europeană, a fost blocat prin invocarea unor situaţii de costuri exagerate cu privire la realizarea unui kilometru din autostradă menţionată, aşa cum a înţeles fostul guvern PDL să procedeze, apelând la încărcarea artificială a situaţiei de costuri, tocmai pentru a găsi motivul renunţării la acest proiect de anvergură! Având în vedere cele precizate, îşi poate oare permite România să trateze cu ignoranţă această investiţie absolut necesară, mai cu seamă că prognoza de trafic realizată pentru perioada 2015-2045 este una pozitivă în ceea ce priveşte amortizarea costurilor acestei investiţii? Dragi colegi, Ştim cu toţii că pe exerciţiul bugetar 2014-2020, România a primit în jur de 3 miliarde de euro pentru autostrăzi, bani insuficienţi probabil şi pentru această autostradă. De asemenea, din bugetul naţional ştim cu toţii că nu ne putem permite să realizăm această autostradă. Dar, având la dispoziţie un studiu de fezabilitate corect pe baza căruia s-ar putea obţine o situaţie de costuri reală, ar fi posibilă găsirea unor soluţii coerente de finanţare pe tronsoane diferite, prin intermediul unor parteneriate publice-private, având în vedere faptul că se discută de schimbarea Legii parteneriatului public-privat, tocmai pentru a înlesni obţinerea de susţinere financiară de acest gen. Considerăm, pe această cale, că tergiversarea proiectului autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş ar fi o greşeală pe care statul român nu şi-o poate permite. Pe această cale, susţin imperativ revizuirea studiului de fezabilitate şi realizarea proiectului tehnic, astfel încât să fim puşi în postura de a analiza o situaţie de costuri reală, nu una încărcată artificial, aşa cum au procedat cei din guvernarea anterioară. Dragi colegi, Toţi parlamentarii USL de Iaşi, precum şi alţi parlamentari din zona Moldovei vor propune un amendament la Legea bugetului care să permită actualizarea studiului de fezabilitate şi realizarea proiectului tehnic pentru autostrada Iaşi-Târgu Mureş, ca fiind o necesitate pentru statul român. În cazul în care Guvernul nu va manifesta flexibilitate faţă de amendamentul propus, ne rezervăm dreptul de a nu vota Legea bugetului. Vă mulţumesc. Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Doamna Nichita, vă rog. Se pregăteşte doamna Aurelia Cristea.
				Doamna Cristina Nichita: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Aveţi un minut, ca să ştiţi.
				Doamna Cristina Nichita: O, vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, Prin declaraţia politică de astăzi îmi doresc să marchez sărbătorirea pe 20 noiembrie a Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului, ocazie cu care cred că ar trebui să reflectăm cu toţii asupra felului în care ne raportăm ca stat, ca administraţie şi ca societate la copiii noştri. Încă de la început vreau să vă spun că în România drepturile copilului sunt recunoscute şi enunţate foarte clar. Avem documente oficiale emise de instituţii ale statului şi de la toate nivelurile care definesc drepturile şi enunţă principiile de acţiune pentru ca România să se alinieze celor mai avansate ţări europene în domeniul cunoaşterii şi respectării drepturilor copilului. Aşa cum am stabilit şi atunci când am atras atenţia asupra problematicii drepturilor copilului cu dizabilităţi, care nu e decât un fragment dintr-un peisaj mai larg, lacunele apar în momentul în care trebuie să trecem din domeniul legislativ în cel al practicii de zi cu zi. De departe cea mai gravă problemă în acest domeniu o constituie absenţa unei instituţii independente care să monitorizeze respectarea drepturilor copilului. Din motive care sunt cunoscute probabil de cei dintre dumneavoastră care au făcut parte din Parlament şi în legislaturile trecute, în România s-a refuzat crearea instituţiei Avocatului Copilului. Nu ştiu care au fost motivele unei asemenea decizii, dar e limpede că în acest domeniu ne situăm cumva pe lângă practica europeană care consacră această soluţie, pentru ca statele să se asigure de deplina legalitate în acest domeniu. Un alt neajuns despre care trebuie să vorbim astăzi este, fără îndoială, pasivitatea cu care autorităţile din ultimii 20 de ani au tratat ceea ce organizaţiile neguvernamentale şi chiar UNICEF recomandă tuturor statelor. Este imperios necesar să găsim mecanismele de transparentizare prin care să evidenţiem exact sumele alocate copiilor din bugetul naţional şi din bugetele locale. Actualmente aceste fonduri se împart unor instituţii care nu se referă strict la protejarea drepturilor copilului şi atunci ne este imposibil să ştim cu adevărat câţi bani cheltuim pentru copiii noştri. Deşi poate părea un loc comun, nu pot să nu afirm că situaţia copiilor din România necesită o mai mare atenţie, în special prin alocarea de fonduri suplimentare. Ştim cu toţii de fenomenul părinţilor de carton, adică al părinţilor plecaţi să muncească în străinătate. A căpătat dimensiuni catastrofale, iar el nu e nici măcar pe deplin cunoscut. Nu ştim cu exactitate câţi copii nu mai beneficiază de suportul moral şi uneori chiar material al părinţilor şi nici nu avem studii comprehensive care să ne arate exact efectele şi dimensiunea traumelor pe care le suferă aceşti copii. Fonduri ne mai trebuie şi fiindcă specialiştii din domeniu intră în categoria de personal care e cel mai prost plătită, deşi munca lor e deopotrivă complicată şi necesită o anumită specializare. Nu în ultimul rând, ziua de 20 noiembrie trebuie să ne facă să ne punem întrebări care ţin de filozofia mai largă a drepturilor copilului: ce fel de modele promovăm prin politicile oficiale ale statului?, ce facem pentru a le crea condiţii ca odată intraţi în viaţa adultă, să fie cetăţeni perfect integraţi în societate?, ce le spunem despre ţară şi despre poporul lor, despre mândria de a fi român?, ce facem pentru ca ei să-şi cunoască ţara?, fiindcă la acest pas simplu - nu-i aşa? - porneşte dacă nu patriotismul, măcar mândria de a fi născut pe aceste meleaguri. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Vreau să închei într-o notă optimistă. Am avut ocazia să particip, împreună cu domnul Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, la câteva acţiuni care aveau copiii ca subiect. Am remarcat grija profundă şi discursul concentrat pe această problematică şi asta mă face să sper. Iar speranţa mea de căpătâi este aceea că, după ce ne vom fi înfruntat pe bugete şi pe legi, după ce vom fi descentralizat şi regionalizat România, după ce vom fi hotărât dacă exploatăm cu cianuri sau extragem gazele de şist, după ce vom hotărî ce taxe cresc, ce taxe scad şi care sunt eliminate, cu alte cuvinte, după ce vom încheia ceea ce suntem obişnuiţi să numim activitate parlamentară, vom avea liniştea şi înţelepciunea să ne întrebăm pentru cine facem toate astea. Sunt convinsă că, în adâncul sufletului fiecărui părinte, viitorul se referă mai degrabă la copii...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Doamnă Nichita, vă mulţumesc din suflet. Are cuvântul doamna Aurelia Cristea.
				Doamna Cristina Nichita: Imediat. Închei într-o secundă.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: V-am dat un minut, acum nu vă...
				Doamna Cristina Nichita: Sunt convinsă că, în adâncul sufletului fiecărui părinte, viitorul se referă mai degrabă la copii decât la propriul destin.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Corect. Vă mulţumesc.
				Doamna Cristina Nichita: Mulţumesc. Mulţumesc, domnule preşedinte.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Are cuvântul doamna Aurelia Cristea. Se pregăteşte domnul Frăticiu.
				Doamna Aurelia Cristea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi fac apel la generozitatea dumneavoastră în ceea ce priveşte timpul alocat. Depun astăzi două declaraţii politice: una care se referă şi în care aş vrea să aduc în atenţia opiniei publice şi a dumneavoastră, a tuturor colegilor, Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuţă din Cluj, un spital care reprezintă un model de profesionalism şi bună-credinţă, un loc al excelenţei medicale în România. Aş vrea să aduc aici şi să le prezint un omagiu celor care conduc această echipă de cadre medicale unde modestia şi exigenţa profesională se îmbină cu grija şi atenţia pentru pacienţi şi, respectiv, domnului şef de lucrări, doctor Patriciu Achimaş-Cadariu, alături de lectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie, profesor doctor Alexandru Irimie. Am să dau citire însă declaraţiei politice care se referă la "Descentralizare". "Descentralizarea, ca un prim pas către modernizarea statului de drept". Stimaţi colegi, Poate că v-aţi obişnuit ca această sintagmă, "modernizarea statului de drept", să fie folosită doar de către anumiţi politicieni care au confiscat sensul acestor cuvinte în propriul beneficiu, dar fără a rezolva problema. Vorbim de câţiva ani buni de modernizarea statului, timp în care administraţia a devenit tot mai greoaie, mai voluminoasă, iar centralizarea deciziei face ca toate procedurile să dureze foarte mult şi să depindă de tot mai mulţi factori. În acest context, intervine Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică. Rolul acestei legi este acela de a uşura accesul la deciziile administrative, de a face sistemul administrativ mai flexibil şi mai apropiat de ceea ce fiecare contribuabil are nevoie. Apoi, trebuie să ţinem cont că este vorba de un proiect curajos, care presupune decizii dificile. Astfel, dacă descentralizarea ar fi fost uşor de făcut, probabil o făcea şi Emil Boc. În perioada în care acesta a fost premier, a vorbit foarte mult de descentralizare şi regionalizare, dar nu a fost capabil să ia nicio decizie, deşi beneficia de o majoritate largă în Parlament. Nu în ultimul rând, trebuie să vedem acest proces ca un prim pas făcut în scopul regionalizării. Dacă după descentralizare nu mai urmează nimic, ea s-ar putea să fie un eşec. Dacă ea deschide însă calea unei reorganizări administrative ample care simplifică viaţa cetăţeanului care plăteşte taxe, deja vorbim de o adevărată reformă, nu o schimbare pe hârtia puterii de decizie. Şi trebuie să înţelegem, stimaţi colegi, că şi regionalizarea şi descentralizarea au la bază principii simple care funcţionează deja în Uniunea Europeană. Cel mai important dintre ele este...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Doamna Cristea, vă rog să vă apropiaţi de final.
				Doamna Aurelia Cristea: Cel mai important dintre ele este apropierea deciziilor importante de cetăţean, precum şi creşterea responsabilităţii administraţiilor locale în administrarea bugetului şi, de ce nu, o formă de independenţă administrativă, adică a deciziilor privind direcţiile de investiţie a banilor. Dar cel mai important este că descentralizarea este un prim pas făcut înspre sistematizarea şi crearea unui nou sistem public care oferă feedback rapid, care cunoaşte problemele locale mai bine decât puterea centrală, care va economisi timpul şi banii cetăţenilor. Pentru toate acestea, se poate spune că, prin acest proiect, Guvernul Ponta face un prim pas real înspre modernizarea statului de drept. Vă mulţumesc. Deputat Aurelia Cristea, deputat de Cluj. Mulţumesc mult.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc.
				Domnul Frăticiu, vă rog.
				Domnul Gheorghe Frăticiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "În inima ţării, la Sibiu, inimile seniorilor social-democraţi au bătut cu putere". Doresc să punctez, prin această declaraţie politică, un eveniment deosebit în viaţa Partidului Social Democrat, un eveniment care s-a desfăşurat la Sibiu, în data de 1 noiembrie 2013, în frumoasa sală Thalia. Sibienii social-democraţi au dovedit încă o dată că sunt o gazdă primitoare pentru cele câteva sute de delegaţi sosiţi din toate colţurile ţării, seniori ai celui mai mare şi mai puternic partid din România, pentru cei mai neobosiţi şi mai harnici membri ai Partidului Social Democrat. La lucrările conferinţei au fost prezenţi şi au susţinut alocuţiuni domnul Victor Ponta, domnul Liviu Dragnea, domnul Dan Şova, domnul Marian Oprişan, domnul Andrei Dolineaschi şi bineînţeles, domnul Ioan Cindrea, preşedintele organizaţiei judeţene PSD Sibiu. Luările de cuvânt au fost apreciate şi aplaudate de seniorii partidului, mesajele transmise de la tribună fiind atent urmărite şi primite cu bucurie. Domnul Victor Ponta a declarat că nicio pensie nu va fi redusă în timpul mandatului său de premier, iar apariţia noii proceduri administrative de recalculare nu va afecta niciun pensionar. Nimeni nu va mai pierde nici măcar un leu din ceea ce se cuvine să primească. În bugetul anului 2014, vor fi prevăzute sumele necesare asigurării fondului de pensii, care vor fi indexate cu 3,76%, o indexare superioară ratei inflaţiei. Această abordare dovedeşte încă o dată respectul Guvernului Ponta, al Partidului Social Democrat faţă de pensionari, faţă de lege, faţă de Constituţia României. Această abordare diferenţiază semnificativ actualul guvern de guvernele regimului Băsescu. Partidul Social Democrat este mândru că are cea mai puternică organizaţie de seniori, organizaţie care constituie baza partidului, fiind de multe ori etichetat ca un partid al pensionarilor. Aceasta pentru că PSD-ul nu i-a trădat niciodată şi nu-i va trăda niciodată pe pensionari. Tatăl meu îmi spunea că, după o viaţă de muncă, dacă traiul copiilor nu va fi mai bun decât cel al părinţilor, înseamnă că a trăit şi muncit degeaba. Cine nu-şi doreşte pentru copiii lui o viaţă mai bună, un trai îndestulător? Iată de ce noi, cei mai tineri sau mai puţin tineri, trebuie să-i respectăm pe cei care ne-au crescut, care au muncit pentru noi, care sunt mai înţelepţi decât noi. Trebuie să le asigurăm pensia, să le asigurăm viaţa de zi cu zi, să le dăm măcar o parte din strădania lor de-o viaţă. Pentru că vorbeam de înţelepciune, vreau să închei cu o povestioară care circulă pe internet şi care sintetizează atât de bine atitudinea pensionarilor faţă de domnul Traian Băsescu. Într-una din zilele însorite ale lui ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiţerul de gardă şi-i spune: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi-i spune: - Domnul Băsescu nu mai este preşedinte. Nu mai are reşedinţa aici. Bătrânul îi spune că este în regulă şi se îndepărtează încet de intrarea palatului. A doua zi, acelaşi bătrân se-ndreaptă către intrarea Palatului Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer de gardă: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. - Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Băsescu nu mai este preşedinte. Şi deci nu mai are reşedinţa aici. Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet. A treia zi, bătrânul se duce din nou la intrarea Palatului Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer: - Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu. Iritat, ofiţerul se-ncruntă la bătrân şi-i spune pe un ton uşor iritat: - Domnule, este a treia zi consecutiv când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja că Băsescu nu mai este preşedinte şi, deci, nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi? - Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta. Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos, ca pe un superior, şi-i spune bătrânului: - Să trăiţi, atunci ne vedem şi mâine. Deputat Gheorghe Frăticiu, deputat de Sibiu. (Aplauze)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc foarte mult. Declar închisă şedinţa de astăzi privind declaraţiile politice, vă mulţumesc. Ne vedem în continuare la partea a doua a zilei de azi.
				(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
				Domnul Adrian Gurzău: "Victor Ponta continuă să facă presiuni pe justiţie" Premierul Victor Ponta a afirmat într-un interviu pentru Q Magazine că "doamna Kovesi continuă un sistem care a fost stăpânit de către fostul procuror-şef, domnul Daniel Morar, un sistem care generează dosare pentru presă, stenograme în presă şi nume care sunt date presei doar ca să atragă atenţia, după care nu se mai întâmplă nimic". Este bine ca această declaraţie să fie citită împreună cu cea făcută ieri de către domnul Barroso, conform căreia nici în 2014 România nu va avea vreo şansă să intre în spaţiul Schengen din cauza atitudinii în dispreţul legii pe care liderii Uniunii Social Liberale o au faţă de statul democratic şi în special faţă de justiţie. De asemenea, domnul Barroso anunţa vizita unei delegaţii a Consiliului Europei pe Mecanismul de Verificare şi Cooperare care va conexa problema ingerinţei politice în justiţie cu faptul că suntem pe primul loc în Europa la lipsa de rezultate în absorbţia fondurilor europene din cauza corupţiei. Oricum, cred că premierul Ponta a confundat propria activitate, cea de a răspândi declaraţii în mass-media pentru a mima munca şi grija faţă de acest popor, cu activitatea DNA. Care activitate, numai astăzi, a fost încununată de succesul condamnării a doi activişti de frunte ai PSD: 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare pentru Nicolescu de la Argeş - cel pe care l-a ascuns prin spitale Brădişteanu ca şi pe Năstase când a fost să răspundă în faţa legii - şi 7 ani cu executare pentru Lazăr maior, şeful revoluţionarilor PSD inventaţi de Ion Iliescu. Oricum, Victor Ponta nu este la prima intervenţie publică în defavoarea justiţiei, iar DNA îi stă în coastă, ca exponent al grupului infracţional organizat, aflat acum la guvernare. Recent, pe Antena 3, premierul a declarat că spera ca DNA să se schimbe după plecarea lui Morar şi preluarea puterii de către USL. Ponta se consideră nemulţumit şi nedreptăţit în numele USL, în sensul că afirmă public că DNA ar avea obligaţia de a condamna toate actele de corupţie, indiferent de zona politică în care ar fi ele descoperite, şi cu precădere pe acelea pentru care Guvernul pe care el îl conduce le-a denunţat în zeci şi zeci de exemplare, pe principiul: "Domnule, fluieră-i pe toţi când faultează, nu poţi să fluieri doar într-o direcţie". Iar faptul că nu a fost stabilită nici o vinovăţie pentru neregulile identificate doar de către Guvernul pe care el îl conduce pentru fapte de dinainte de 7 mai 2012, momentul preluării guvernării de către USL, este dovada supremă a faptului că DNA lucrează la comanda politică a preşedintelui Traian Băsescu. Conform legii, orice plângere se înregistrează şi se soluţionează printr-un referat prin care se începe sau nu, motivat, urmărirea penală. Faptul că procurorii DNA au fost trimişi la vânătoare de cai verzi pe pereţi de către însuşi Ponta, nu înseamnă că faptele semnalate se şi susţin. Din contră, Ponta îşi cam mărturiseşte premeditarea, prin faptul că a încercat să-i sufoce pe procurori cu lucrări inutile, pentru a nu le mai da răgazul de a se ocupa de cele utile, adevăratele cazuri de corupţie, cele în care mult prea cinstitul său guvern excelează. Îi atrag atenţia premierului Victor Ponta că faptul că-şi permite să mintă cu neruşinare România, nu-l face credibil în Europa şi lumea civilizată. Şi aştept rezultatul comisiei CE cu privire la conexarea MCV cu slaba absorbţie a fondurilor europene pe motiv de corupţie.
				Domnul Adrian Gurzău: "Scumpirile în lanţ sunt adevărata povară a excesului de impozitare" Simplu şi pe înţelesul tuturor: impozitarea în plus a unui produs - cazul cel mai la îndemână fiind noua acciză la benzină, are ca efecte atât scăderea ofertei, cât şi scumpirea produsului. Doar preţul depinde de relaţia dintre cerere şi ofertă. Pe scurt: oferta scade, preţul creşte. Vânzătorii încasează mai puţin decât încasau anterior. Ceea ce speră să câştige Guvernul Ponta este faptul că atât cumpărătorii, prin preţul mai mare, cât şi vânzătorii, prin încasările mai mici, contribuie la plata acestui nou impozit. Numai că românii vor cumpăra mai puţini combustibili proaspăt accizaţi şi nici o companie nu va fi dispusă să suporte din buzunar pierderile cu care doreşte să o împovăreze guvernul Uniunii Social Liberale. Aşa că povara va cădea tot pe umerii românilor. În plus, din cauza acestui guvern nu mai apucăm să vedem ieftinirea benzinei, aşa cum ar fi dictat piaţa mondială. De la Cabinetul primului-ministru aflăm că: Preturile produselor alimentare nu vor creste. Volatilitatea determinata de conditiile meteo a fost redusa în ultimii ani. Ca si anul trecut, începând cu octombrie 2013, Guvernul a acordat peste 500 milioane de euro drept plati anticipate pentru pregatirea campaniei agricole de anul viitor. Vom face din nou prima umplere pe canalele de irigatii... samd În primul rând, faptul că guvernul cheltuie bani pe subvenţii nu justifică impozitarea. Apoi, guvernul, conform laudelor din campania electorală, trebuia să găsească soluţii economice viabile pentru a lăsa mai mulţi bani în buzunarele consumatorilor şi pentru a stimula consumul. Consumul nu se stimulează prin creşterea şi diversificarea taxelor şi impozitelor. Şi chiar actualii decidenţi politici spuneau acum câţiva ani că scumpirea benzinei cu 10% duce la creşterea inflaţiei cu 0,6%. În primăvara anului 2010, Liviu Voinea, actualul ministru al bugetului declara pentru ziarul "Bursa": "Presedintele Grupului de Economie Aplicata (GEA), Liviu Voinea, considera ca aceasta crestere a pretului carburantilor are un impact direct asupra inflatiei, deoarece, daca pretul carburantului ar creste cu 10%, teoretic si rata anuala a inflatiei ar creste cu 0,6%. "Mai este si impactul indirect asupra economiei, din cauza ca toate produsele depind de costul transportului", a adaugat Liviu Voinea. Presedintele GEA a mai spus ca aceasta scumpire a carburantilor are efect si asupra veniturilor cetatenilor, mai ales în conditiile constrângerilor salariale actuale." Şi pentru a fi totul clar, solicitaţi de Hotnews în anul 2011 să îşi exprime punctul de vedere asupra relaţiei dintre preţul carburanţilor şi rata inflaţiei, analişti din BNR au răspuns: "Asupra inflatiei, influenta este cunoscuta - o crestere cu 10 pp a pretului duce la cresterea inflatiei anuale cu 0.5 pp." Aşa că, măcar de minciunile acestea ar putea să ne scutească Guvernul Ponta. Numai că ei mint după cum respiră.
				Domnul Adrian-Miroslav Merka: Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, în parteneriat cu Primăria Oradea, a organizat pentru a doua oară, în Municipiul Oradea, evenimentul "Zilele culturii slovace", eveniment ce a avut loc la finalul săptămânii trecute. Am organizat acest eveniment deoarece vrem să ne promovăm cultura şi să o scoatem din anonimat. Astfel, acţiunile ce au avut loc, au fost menite să promoveze cultura şi tradiţiile slovace, prin organizarea de manifestări culturale, precum muzica, dansurile, costumele tradiţionale sau bucătăria slovacă, cu care ne mândrim atât de mult. Cetăţenii oraşului au putut savura din bunătăţile cu care minoritatea noastră contribuie la frumuseţea României, dar şi să asculte ritmuri slovace sau să asiste la dansuri slovace prezentate de perechi de tineri foarte dedicaţi şi talentaţi. Un alt eveniment organizat de UDSCR, în parteneriat cu Departamentul pentru slovacii din Diaspora din cadrul Guvernului Slovaciei, Primăria Municipiului Oradea, Consiliul Judeţean Bihor şi nu în ultimul rând Universitatea din Oradea, a fost simpozionul cultural intitulat "Dialogul româno-slovac. Cultura slovacilor din România, parte a culturii române", simpozion naţional studenţesc la care au participat studenţi slovaci din mai multe universităţi din ţară. Ne-am bucurat aici de prezenţa Ambasadorului Republicii Slovaciei în România, Excelenţa Sa Ján Gabor, dar au fost prezentate şi două expoziţii, dedicate aniversării a 20 de ani de la proclamarea Republicii Slovace independente, respectiv a 1150 de ani de la venirea sfinţilor din Solun, Chiril şi Metodie pe teritoriul actual al Republicii Slovace. Doresc pe această cale să mulţumesc celor care s-au implicat în organizarea celor două evenimente care vor contribui ca obiceiurile noastre să fie promovate şi păstrate în mod nealterat, să putem transmite generaţiilor care vin mândria tradiţiilor noastre.
				Domnul Adrian Mocanu: "Cabinetul Victor Ponta şi USL s-au ţinut de cuvânt" Cine are răbdarea să frecventeze mediile de informare care încă îi mai cântă ode lui Traian Băsescu constată că acestea propagă zilnic câteva formule parcă neschimbabile: dezastru economic, criză continuă, depresie economică, deficit bugetar enorm, neîmpliniri, promisiuni neonorate, incompetenţă guvernamentală, economie distrusă şi multe altele. Adevărul este, însă, cel puţin în privinţa gestionării economiei, unul care se validează prin cifre. Din păcate pentru toţi adversarii PSD ai premierului Victor Ponta şi, în general, ai USL, cifrele de anul acesta nu numai că invalidează cronicile negre recitate în fiecare zi în presa dedicată ci, dimpotrivă, subliniază că 2013 a fost anul unei adevărate performanţe economice care poartă amprenta şi responsabilitatea Cabinetului Victor Ponta. Să facem un mic inventar al cifrelor despre care am amintit: România are cea mai puternică creştere economică din UE în trimestrul al treilea din 2013 (1,6%). Nu este o ştire creionată de Biroul de presă al PSD, ci o informaţie marca Eurostat. Într-o analiză care marchează un reviriment puternic din perspectiva produsului intern brut în Europa Centrală şi de Est, emblematica publicaţie Financial Times notează că, pentru România, creşterea economică a atins nivelul sclipitor de 4,1%, faţă de 1,5% în precedentele trei luni. Economiştii previzionează acum o creştere de 2,5% a PIB pentru anul întreg. Deşi mai prevăzătoare în estimări, Comisia Europeană spune că România va înregistra o creştere economică de 2,2% în anul 2013 (informaţia este preluată din prognoza de toamnă a CE). Nivelul de colectare la bugetul de stat este unul foarte bun. Avem confirmarea că, la acest capitol, activitatea de colectare a ANAF în luna octombrie 2013 indică sume cu 7,38% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 2,66% mai mari faţă de nivelul programat pentru 2013. Din toate estimările oficiale se poate vedea că obiectivele politicii bugetare în 2013 au fost atinse, fie că vorbim despre creştere economică (creştere de la 1,6% la 2,7% pentru primele 9 luni din 2013), plata arieratelor (2,6 miliarde lei în sănătate şi 1 miliard lei pentru autorităţile locale), salariul minim (a crescut cu 15% pentru 690.000 de beneficiari), salariile bugetarilor (creştere de 15% pentru 1,2 milioane beneficiari), venitul minim garantat (creştere pentru 210.000 de beneficiari), pensii (majorare pentru 5,3 milioane de beneficiari), inflaţie (scădere record, de la 4,95% în 2012 la 1,8% în 2013) sau deficit (scădere de la 3% din PIB, la 2,6% din PIB). Cifrele citate mai sus reprezintă o invitaţie la raţiune şi la tragerea unei concluzii mature: Cabinetul Victor Ponta a demonstrat până acum că economia României poate fi adusă pe calea performanţei, că deţine mijloacele prin care poate îmbunătăţi un trend, pentru prima oară după mulţi ani crescător şi că merită încrederea şi susţinerea românilor şi a clasei politice. Pentru aceste argumente, acest Guvern trebuie să fie lăsat să lucreze în acelaşi spirit arătat până acum şi, mai mult, trebuie susţinut puternic pentru implementarea tuturor măsurilor de însănătoşire a unei economii distruse, ani la rândul, de PDL şi de Traian Băsescu.
				Domnul Adrian-Nicolae Diaconu: Ne aflăm într-un moment grăitor asupra felului în care actuala putere înţelege să conducă ţara - în scurt timp expiră termenul acordat pur formal pentru înaintarea de amendamente la Legea descentralizării. Mâine ar urma ca aceasta să fie oricum asumată. Din capul locului te izbeşte sentimentul că în România democraţia a ajuns să fie doar mimată; locul dialogului, atât de necesar în luarea unor decizii importante privitoare la funcţionarea în viitor a ţării, este luat de cinica azvârlire a câtorva ceasuri în care puterea se arată dispusă la, nimic mai mult, decât strângerea de hârtii... Şi câtă probă a duplicităţii se face evidentă! Cei care ocupă astăzi fotoliile puterii înfierau în cor guvernarea prin ordonanţe şi asumări practicată de echipele de miniştri ale fostului premier Boc. Ce fac acum contestatarii de atunci? Exact acelaşi lucru! Ar fi multe de spus despre graba, pripa în care guvernanţii se reped să impună Legea descentralizării. Ar fi multe de spus şi despre conţinutul şi efectele acesteia. Mă opresc, însă, asupra unui aspect. De ani şi ani, în instituţiile statului, s-a instalat o tristă tradiţie. Odată cu schimbările de putere, s-au tot schimbat şi nume de şefi în organigrame, ba chiar organigrame întregi. Iar aceasta prin ignorarea criteriilor valorice şi punerea în loc a celor de apartenenţă la căruţa prelungită a puterii. Meritocraţia a fost, este şi riscă să rămână o noţiune ferecată în dicţionare. Locul ei a fost luat de corupţie, de lipsa cronică a rezultatelor şi de punerea instituţiilor în slujba aparatelor extinse de partid şi nu în slujba cetăţeanului, aşa cum ar trebui să fie. Nu am găsit nici o propoziţie în textul proiectului care să trezească măcar o urmă de speranţă că lucrurile se vor schimba. Văd doar că din 1 ianuarie, conducătorii structurilor vizate se eliberează din funcţie, că preşedinţii de consilii judeţene şi primarii numesc temporar conducătorii. Şi că ulterior, autorităţile administraţiei publice locale - parte evidentă din aparatele de partid despre care vorbeam - aprobă prin hotărâre structura organizatorică, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale structurilor preluate. Pentru ca apoi să întreprindă demersurile prevăzute de lege în vederea ocupării posturilor de conducere. Unde este garanţia că structurile nu vor fi din nou inundate de aparatele de partid, de neamuri, apropiaţi şi alţi diverşi? Unde este garanţia că se vrea punerea pe roate a acestei ţări şi nu naufragierea ei în mlaştina intereselor obscure de grup? Unde este, până la urmă, dreptul la speranţă al românilor, care v-au votat într-un mod atât de covârşitor? Sper ca aceste întrebări să nu rămână retorice.
				Domnul Adrian-Alin Petrache: "Cerşetoria - un mod de viaţă" Din nefericire, cerşetoria a ajuns o prezenţă zilnică în viaţa noastră. Fenomenul continuă să se extindă şi este greu de spus dacă cineva îi cunoaşte dimensiunile. Îl practică sub privirile noastre - uneori miloase şi compătimitoare, deseori indiferente sau iritate de insistenţele cerşetorilor întâlniţi aproape la tot pasul - bătrâni, maturi, tineri şi din ce în ce mai mulţi copii. Cu certitudine, îngrijorător de mulţi copii au ajuns să trăiască printre noi, zi de zi, cu mâna întinsă. În România nu se ştie exact câţi copii cerşesc deşi s-a constatat, fără prea multe consecinţe, creşterea numărului de copii ai străzii care cerşesc şi care, totodată, se află sub incidenţa abandonului şcolar. Sărăcia, şomajul părinţilor, lipsa educaţiei, provenienţa dintr-un mediu abuziv, violenţa în familie, divorţul părinţilor, părinţii plecaţi la muncă în străinătate sau anturajul sunt principalele cauze care conduc la practicarea cerşetoriei de către copii. Consecinţele faptului că minorii ajung să practice această "meserie" degradantă sunt dintre cele mai dramatice. Aceştia fie abandonează şcoala, fie încap pe mâna traficanţilor de fiinţe umane, fie încep să consume substanţe stupefiante ori sunt supuşi abuzurilor fizice şi emoţionale, ajungând să se implice în activităţi ilegale (prostituţie, vânzare de droguri ş.a.). Este un tablou înfricoşător, mai ales că în el apar copiii, fiinţe nevinovate care nu conştientizează şi nu bănuiesc efectele practicării acestei activităţi care le îngrădesc, de cele mai multe ori, pentru totdeauna, posibilităţile de a duce un trai decent, uman. Copiii care cerşesc sunt, din nefericire, o prezenţă zilnică în viaţa noastră. Ne-am obişnuit, ca şi când aceştia ar face parte din peisajul normal, urban. Străinii ne blamează şi ne privesc întrebători. Indiferent de povestea pe care o spun: că sunt orfani, că sunt şapte fraţi acasă, că nu au ce mânca, ei, copiii cerşetori, sunt nişte victime. Totodată, faptul că nişte părinţi îşi folosesc proprii copii să facă acest lucru, nu rareori prin aplicarea unor tratamente inumane pentru a capta mila publicului, prezintă, de asemenea, un evident pericol pentru dezvoltarea copiilor respectivi. Obligarea unui minor să cerşească răpeşte copilului orice şansă de a se bucura de frumuseţea copilăriei, de a duce un trai decent, uman, provocându-i acestuia traume ce nu pot fi depăşite, deziluzii, imposibilitatea de a se dezvolta şi de a realiza că viaţa nu înseamnă numai bătăi, mizerie şi teamă. Chiar dacă cerşetoria este un fenomen greu de eradicat, modificarea legislaţiei existente, precum şi aplicarea cu fermitate a legii, ar duce la responsabilizarea atât a celor care obligă minorii la astfel de practici indezirabile, cât şi a opiniei publice cu privire la consecinţele încurajării cerşetoriei. Astfel, prin luarea unor măsuri dintre cele mai drastice s-ar putea contracara aceste comportamente care aduc atingere ordinii publice, într-o ţară pe care o dorim civilizată. Consider că cerşetoria, în toate formele sale, dar mai ales fapta unei persoane de a obliga un copil să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material, trebuie să fie o problemă aflată în permanenţă în atenţia autorităţilor de aplicare a legii.
				Doamna Ana Birchall: "Diplomaţia economică prin deschiderea României spre pieţele economiilor emergente din Asia Centrală şi de Sud Est, o oportunitate pe care clasa politică din România trebuie să o susţină" În această declaraţie politică voi vorbi despre oportunităţile oferite de deschiderea României spre pieţele economiilor emergente din Asia Centrală şi de Sud Est, oportunităţi, care din punctul meu de vedere reprezintă un proiect naţional care trebuie susţinut de toate forţele politice din România. Când vorbim despre politica externă a României trebuie întotdeauna să avem în vedere două lucruri care definesc strategia noastră geopolitică pe termen lung. În primul rând, statutul nostru de stat membru al UE şi, în acelaşi timp, statutul nostru de stat membru NATO. Este cât se poate de clar că linia strategică trasată pentru România o reprezintă Vestul, iar Parteneriatul strategic pe care ţara noastră l-a semnat cu Statele Unite ale Americii în 1997, mai precis pe 11 iulie, este dovada concludentă a acestui fapt. Drumul nostru european şi occidental este deja o condiţie sine qua non pentru afacerile noastre externe, dar acest lucru nu trebuie să însemne că România, în relaţiile sale internaţionale, trebuie să întoarcă spatele oportunităţilor economice oferite de alte pieţe precum Asia, de exemplu. În opinia mea, ignorarea oportunităţilor comerciale şi economice pe care o deschidere a României faţă de economiile emergente din Asia Centrală şi de Sud Est, ar reprezenta o greşeală pe care, peste scurt timp ne va fi greu, dacă nu imposibil, să ne-o iertăm. Guvernul USL a înţeles foarte bine că România trebuie să iasă din izolarea internaţională din ultimii ani şi, în această vară, delegaţia română condusă de Victor Ponta a făcut un veritabil tur de forţă în Asia Centrală, pentru a susţine întâlniri bilaterale atât politice, dar şi economice în Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan şi Republica Populară Chineză. Consider că o deschidere faţă de Asia este foarte oportună pentru România de a fi un ambasador al UE în această zonă atât de importantă. Apreciez eforturile guvernului de a căuta şi alte pieţe de desfacere pentru produsele româneşti şi ce pieţe pot fi mai potrivite decât cele mai numeroase din lume, China şi India. Salut vizita de răspuns în România a premierului chinez Li Keqiang anunţată pentru luna noiembrie a acestui an. Aşa cum am susţinut de mulţi ani consider că deschiderea economică a României către alte state, precum statele din Asia, este imperios necesară, România putând astfel beneficia de experienţa economică a unor state care au cunoscut dezvoltări economice şi sociale extrem de rapide, cum ar fi de exemplu Singapore. "Tigrii" asiatici care au cunoscut o creştere economică pe repede înainte şi au constituit un "miracol" economic au arătat lumii că aşa ceva se poate. Oricare din poveştile de succes ale celor patru "tigri" asiatici poate fi povestea de succes a României. România are un potenţial economic uriaş de a deveni un "tigru economic" regional şi european. Trebuie doar să i se descătuşeze potenţialul, inclusiv printr-o guvernare eficientă, dar şi prin susţinerea acestui proiect naţional de către toate forţele politice din România. În declaraţia mea politică am ales să vă vorbesc despre ceea ce ar însemna pentru economia noastră dezvoltarea unei relaţii externe bazate pe o strategie unitară, cu statele din Asia Centrală şi de Sud - Est. Consider că România poate fi o cale de comunicare între Est şi Vest şi o poartă către Orient, atât datorită poziţiei geografice pe care o avem, cât şi datorită deschiderii istorice pe care am avut-o faţă de ţările din această zonă. Comerţul extins cu China, India, Asia de Sud-Est şi Asia de Nord-Est va fi soluţia care ne va permite să depăşim performanţa ţărilor din Europa de Sud. Trebuie să acceptăm această provocare pentru că ea reprezintă şansa noastră. Am avut ocazia să vizitez state care au cunoscut o dezvoltare economică şi socială la un ritm impresionat, pornind din Orientul Mijlociu şi până în Orientul Îndepărtat. Reţeta succesului? Simplă: o viziune, un proiect naţional de dezvoltare şi determinarea, ambiţia de a reuşi. Înainte de a vorbi despre India sau China aş vrea să spun câteva vorbe despre Qatar, pe care am avut ocazia să îl vizitez recent participând la un eveniment organizat de Vital Voices, în calitate de ambasador al prestigiosului ONG. Qatar este un stat care a înregistrat creşteri impresionante ale PIB-ului real, în vreme de criză. În 2010, PIB-ul Qatarului creştea cu 16,7%. Politicile economice protecţioniste pe care administraţia Qatarului le-a adoptat s-au dovedit a fi lozul câştigător. Investiţiile publice în băncile autohtone au menţinut creşterea economică în ţară, care a continuat cu aproximativ 12% în 2011 şi cu cca. 6% în 2012. Am fost de-a dreptul impresionată de mediul socio-economic din Qatar. În numai 15 ani au reuşit să schimbe deşertul într-o oază de clădiri ameţitor de înalte care stau martore la succesul dezvoltării economice regionale. Qatar este astăzi ţara cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor şi cu cea mai redusă cotă a şomajului din lume şi o voce importantă în Orientul Mijlociu. Vizitând Qatar Foundation nu poţi să nu fi impresionat de acest veritabil centru de excelenţă şi nu poţi să nu respecţi viziunea pe care acest stat o are pentru propria sa dezvoltare, pentru investiţia în educaţie şi inovare, asigurându-şi astfel viitorul, independent de resursele naturale din prezent. Qatar este primul exemplu la care trebuie să ne uităm cu deosebită atenţie, dar nu este nici pe departe ultimul. Puţin mai spre Est, întâlnim un alt stat care a demonstrat că poate, din punct de vedere economic, să depăşească toate aşteptările: India este o economie emergentă pe plan mondial, este pe locul 4 în lume la nivel de Produs Intern Brut, iar rata de creştere a PIB-ului în 2010 a fost de 11,2%. În prezent, potenţialul economic al Indiei este fabulos, rata de creştere a PIB-ului în anul 2012 situându-se la 6,5%. Cu toate acestea, schimburile comerciale dintre România şi India totalizează pentru anul 2013 numai 513 milioane de dolari. Companiile cu capital indian care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României nu reuşesc să plaseze India în primii 50 de investitori străini în România. De la prima vedere, este lesne de observat că ţara care produce al patrulea PIB la nivel mondial, nu este în primii 50 de parteneri economici ai României. Am avut plăcerea deosebită să cunosc India, o ţară cu o cultură foarte interesantă şi bogată, pe parcursul dezvoltării sale economice într-un ritm accelerat. Am fost impresionată în mod real de ambiţia de care autorităţile din India au dat dovadă pentru a depăşi probleme extrem de grave, pornind de la suprapopulare şi sărăcie extremă şi sunt în continuare uimită de capacitatea Indiei de a se transforma, văzând cu ochii, într-o economie forţă cu o creştere sustenabilă. Sunt onorată să fiu preşedintele Grupului de prietenie cu India din Parlamentului României şi printre obiectivele mele în această calitate este şi restabilirea unor relaţii mult mai strânse, inclusiv economic, între cele două ţări. Am constatat cu neplăcere că în ultimii ani schimburile comerciale şi vizitele reciproce au fost la un nivel deloc satisfăcător, care nu reflectă deloc potenţialul celor două state. Trebuie să restabilim relaţiile foarte bune pe care România le-a avut cu India. În aceste zile mă aflu în vizită în India la invitaţia domnului Piyush Goyal, omologul meu din Parlamentul Indian, preşedintele Grupului de prietenie cu România. Pe agenda discuţiilor pe care le am în aceste zile se numără identificarea de proiecte comune în infrastructură, industrie, în special auto, energie, IT, sănătate, agricultură. Susţin în continuare că parteneriatul dintre România şi India necesită o intensificare a schimburilor comerciale, dar şi culturale dintre cele două state şi cred că relaţiile diplomatice de la nivel parlamentar pot juca un rol foarte important pentru atingerea acestor obiective. Ar fi păcat să nu dăm dovadă de viziune în politica externă şi să ignorăm posibilitatea de a ne întări relaţiile bilaterale cu India. Dacă ne continuăm drumul spre est întâlnim una dintre cele mai de succes economii şi poveşti de succes din Asia de Sud - Est. Vorbim despre o economie care a avut un "boom" de invidiat, în perioada în care restul lumii se chinuia cu efectele nefaste ale crizei economico - financiare şi noi tăiam 25% din veniturile tuturor bugetarilor. Singapore este poate cel mai mare port la nivel mondial şi acest lucru i-a permis ca în numai 10 ani să se schimbe total la faţă. În 2010 creşterea PIB-ului real în Singapore se situa la aproape 15%. Astăzi, PIB-ul/cap de locuitor situează Singapore pe locul 7 mondial, cu 61.000 de dolari produşi de fiecare cetăţean în parte. Pilonii pe care Singapore a reuşit să construiască un sistem de creştere accelerată sunt: eliminarea corupţiei, stabilirea unei pieţe libere care susţine puternic economia şi are efecte, cum ar fi preţuri stabile şi un PIB foarte mare pe cap de locuitor. Am dat aceste trei exemple pentru a scoate în evidenţă ce poate împrumuta România din regiunea Asiei, prin relaţii externe coerente şi implementate la toate nivelurile instituţionale. Sunt exemple reprezentative pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea sustenabilă din Orient, dar cu certitudine nu sunt singurele. Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan şi Republica Populară Chineză sunt alte poveşti de succes economic de la care avem foarte multe de învăţat. Dacă în Qatar, India şi Singapore întâlnim poveştile de succes ale economiilor emergente pe plan regional şi mondial, ce ne împiedică pe noi să scriem o poveste de succes similară pentru România? Avem potenţialul necesar pentru a ne dezvolta economic şi social şi pentru a deveni un lider regional, la nivel economic şi la nivel politic. Avem resursele necesare pentru a ne dezvolta, resurse de sol, de subsol, geostrategice şi umane care, cu un set de politici publice orientate spre creştere ne-ar putea ajuta să ocupăm un loc de cinste în UE şi să stăm cu capul sus când ne reprezentăm în relaţiile noastre externe. Locul României este la "Porţile Orientului". Trebuie să profităm de această poziţie, să fim o punte de legătură economică, socială şi politică între Vest şi Est. Sunt convinsă că România poate fi o poveste de succes, iar un pas important îl reprezintă şi curajul, determinarea şi profesionalismul cu care ne deschidem şi ne promovăm spre alte pieţe economice, cum ar fi Asia. Fac apel la toţi colegii mei, indiferent de culoarea politică, pentru a susţine această şansă a României de a deveni o poveste de succes.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Taxare până la capăt! USL te vrea sărac şi taie 8 miliarde lei din buzunarele românilor, prin cele 35 de taxe noi şi impozite majorate în anii 2013 şi 2014" Singura strategie economică a USL este taxarea. Pentru anul 2014 ne-a pregătit un nou val de 5 taxe noi şi impozite majorate care se va adăuga celor 30 deja existente. Ajungem astfel la un total de 35 de taxe noi şi impozite majorate sub USL în numai 18 luni de guvernare. Efectele sunt vizibile: haos fiscal, mediu de afaceri îngheţat şi români din ce în ce mai săraci, deodată cu 8 miliarde lei mai puţin în buzunare şi mai mult la buget. PDL solicită retragerea proiectului de buget pe anul 2014 şi reconsiderarea măsurilor anunţate pentru anul următor. Guvernul Ponta modifică fiscalitatea cu o viteză ameţitoare. USL este lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale din ultimii 10 ani, stabilind un nou record negativ de impredictibilitate. Guvernul Ponta ne-a adus într-un adevărat haos fiscal în ultimele 18 luni de guvernare. 32 de modificări a produs executivul condus de Victor Ponta asupra Codului Fiscal şi Codului de Procedură Fiscală de când este la guvernare, adică aproape două modificări făcute în medie pe lună, din cele 123 de modificări operate în ultimii 10 ani, adică de la intrarea în vigoare a acestor coduri în anul 2004. Taxarea este singura strategie a USL pentru creşterea veniturilor bugetare. Proasta colectare a veniturilor, evaziunea fiscală în creştere şi lipsa proiectului economic de ţară fac ca Guvernul Ponta să apeleze permanent la majorări de impozite sau introducere de noi taxe. Taxarea îngheaţă viaţa românilor şi activitatea firmelor. Modificarea repetată a fiscalităţii şi modul de guvernare al USL pe principiul "mai bine taxez decât să creez" se traduc în împovărarea românilor cu 35 de taxe noi şi impozite majorate (vezi Tabel 1). Adică 30 câte erau până acum plus încă 5, pe care le vom resimţi începând cu anul 2014: indexarea accizelor cu o rată a inflaţiei de 4,77%, introducerea unei accize suplimentare pe benzină, motorină şi kerosen, introducerea unui impozit de 1,5% pe cădirile speciale, creşterea cu 25% a redevenţelor la resursele naturale şi introducerea posibilităţii de a majora taxele locale cu mai mult de 20% peste rata inflaţiei în cazul persoanelor fizice. Aşa cum a avertizat PDL în nenumărate rânduri, această strategie este una proastă. O demonstrează a doua rectificare bugetară negativă pe acest an, conform căreia au fost reduse tocmai acele elemente din buget unde se aştepta o colectare ridicată, ca urmare a majorării accizelor şi taxelor şi introducerii noilor impozite: la încasările din accize (-648,1 mil. lei), TVA (-635,5 mil. lei), impozit pe venit şi salarii (-205,9 mil. lei) şi impozit pe profit (-64,8 mil. lei). Mediul de afaceri îşi exprimă şi el îngrijorarea profundă asupra efectelor noilor taxe şi impozite. Camera de Comerţ Americană (AmCham) atrage atenţia că: "Împreună cu creşterile de fiscalitate impuse deja în legislaţie, astfel de decizii determină o agravare, fără precedent în ultimii 20 de ani, a poverii fiscale pe care contribuabilii români vor fi obligaţi să o suporte". De altfel, proiectul de buget pe anul 2014 este cel mai criticat din istorie. Iată dovada aici. USL minte românii că FMI este vinovat pentru creşterea taxelor. USL ne anunţă cu nonşalanţă că bugetul pe anul 2014 este înţesat cu noi impozite şi taxe. Şi asta după ce în data de 17 septembrie 2013, atunci când a prezentat în faţa Parlamentului Scrisoarea de intenţie înaintată FMI, Victor Ponta a spus că nu va majora taxe şi impozite şi nici nu va introduce altele noi. Stenograma şedinţei stă drept mărturie pentru minciuna lui Ponta. Ponta ne minte din nou atunci când anunţă că taxele şi impozitele noi sunt impuse de FMI. De fapt, taxele şi impozitele noi sau cele majorate sunt răspunsul benevol al Guvernului la incompetenţa şi incapacitatea de a atinge ţintele asumate în Acord. USL încearcă să mintă din nou românii, promiţându-le creşteri de pensii şi salarii. Proiectul de buget pe anul 2014 este unul parşiv: ia mult prin taxe şi dă puţin înapoi românilor. Măsurile anunţate de Guvernul USL vor avea drept efect aruncarea în prăpastie a economiei României, creşteri de preţuri în lanţ şi scăderea puterii de cumpărare a fiecărui român. Premierul bagă mai întâi mâna adânc în buzunarele românilor prin taxe noi, scumpeşte viaţa românilor, apoi dă înapoi foarte puţin şi doar unora. Acest guvern de stânga în fruntea ţării nu ştie să producă, ştie doar să taxeze. Taxele suplimentare din anii 2013 şi 2014 scot din buzunarele românilor şi ale firmelor 8 miliarde de lei. Ca să acopere măsurile dezastruoase pentru traiul românilor, USL promite o creştere infimă a fondului de salarii cu 3% şi direcţionată doar pentru o parte dintre bugetari (profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi) şi indexarea pensiilor cu 3,75%, ceea ce reprezintă o obligaţie legală şi nicidecum un cadou al USL. În plus, USL ne amăgeşte în privinţa diminuării cu 5 puncte procentuale a nivelului CAS, o minciună menită să alimenteze speranţele românilor până după alegerile europarlamentare. Românii nu mai pot fi păcăliţi atât de uşor. Românii înţeleg că majorarea preţurilor rezultată din noile taxe introduse va fi mult mai mare decât creşterea de salarii şi pensii. Românii îşi dau seama că nivelul lor de trai se va reduce din ce în ce mai mult. Ţinând cont de efectele puternic negative pe care le-ar avea noile măsuri anunţate asupra mediului de afaceri şi nivelului de trai al românilor, PDL solicită: retragerea imediată a proiectului de buget pe anul 2014; încetarea atacurilor Guvernului condus de Victor Ponta asupra mediului de afaceri şi a românilor şi reconsiderarea măsurilor anunţate pentru anul 2014. Tabel 1: Lista celor 35 de taxe noi şi impozite majorate sub guvernarea USL Nr. crt. Taxe noi şi impozite majorate Act introducere modificare Persoane fizice/juridice afectate 1 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din creşterea şi exploatarea animalelor şi din valorificarea produselor de origine animală. O.G. nr. 8/2013 Persoanele fizice care deţin peste 3 capete de vaci şi bivoliţe, peste 9 capete de ovine şi caprine, peste 5 capete de porc pentru îngrăşat, peste 49 de familii de albine şi peste 99 capete de pasări de curte. 2 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile realizate din cultura plantelor, de pe suprafeţele de teren situate peste limita care asigură necesităţile de trai ale unei familii. O.G. nr.8/2013 Persoanele fizice care deţin peste 2 ha de cereale, plante oleaginoase, cartofi, sfeclă de zahăr şi hamei pe rod, peste 1,5 ha de leguminoase pentru boabe şi pomi pe rod, peste 1 ha de tutun, peste 0,5 ha vie pe rod şi legume în câmp, peste 0,3 ha de flori şi plante ornamentale şi peste 0,2 ha de legume în spaţii protejate. 3 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din silvicultură şi piscicultură. O.G. nr.8/2013 Persoanele fizice care obţin venituri din silvicultură şi piscicultură. 4 Majorarea taxelor locale cu 16% la începutul anului 2013 - condiţia USL pentru asigurarea finanţărilor de la bugetul central necesar primăriilor. O.G. nr.8/2013 Toate persoanele fizice şi juridice care aparţin de localităţile ale căror primării au decis majorarea impozitelor şi taxelor locale. 5 Taxă pe monopolurile naturale (energie electrică şi gaze naturale), în valoare de 0,1 lei/MWh pentru energia transportată către sistemele de distribuţie, de 0,75 lei/MWh în cazul cantităţii distribuite şi de 0,85 lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport. O.G. nr.5/2013 Toţi românii (gospodarii şi firme) care plătesc facturi la energie electrică şi gaze naturale. 6 Taxă specială de 0,5% aplicată veniturilor obţinute din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale. O.G. nr.6/2013 Operatorii economici care desfăşoară activităţi de exploatare şi comercializare a resurselor naturale. 7 Taxă de 60% asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale de către operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare. O.G. nr.7/2013 Operatorii economici care desfăşoară activităţi de extracţie şi comercializare a gazelor naturale. 8 Impozit pe venit şi CAS la indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de toţi angajaţii pe perioada delegării, pentru partea care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice. O.G. nr.8/2013 Orice angajat care primeşte o diurnă pe perioada delegării mai mare de peste 2,5 ori decât nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice. 9 Impozit de 16% pe veniturile considerate dividende. O.G. nr.8/2013 Persoanele fizice care obţin venituri considerate dividende, reprezentând sume plătite de societate pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea asociaţilor, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia. 10 Cotă majorată de impozit, de 50%, pentru veniturile din prestarea de servicii în România sau în afara României, dividende, dobânzi, comisioane, redevenţe şi din exercitarea unei profesii libere plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. O.G. nr.8/2013 Persoanele fizice/juridice care obţin venituri plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. 11 CAS aplicat persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii şi arendă) începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. nr.88/2013 Toate persoanele care obţin venituri din chirii sau arendarea terenurilor vor fi obligate la plata contribuţiilor de asigurări de sănătate. 12 Taxă majorată pentru eliberarea paşapoartelor temporare (de la 84 lei la 100 lei) şi a celor electronice (de la 244 lei la 270 lei). Imprimeria Naţională a mărit tarifele pentru blanchetele actelor de identitate. Toţi românii care vor să călătorească. 13 Taxă de pod majorată: în cazul podului Giurgeni-Vadul Oii de la 9 lei la 10 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 11 lei (1 aprilie 2013) şi în cazul podului Feteşti-Cernavodă de la 11 lei la 12 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 13 lei (1 aprilie 2013). Aceste tarife sunt valabile pentru autoturismele şi vehiculele cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone. Ordin nr.2220/2012(ordin al Ministerului Transporturilor) Toţi românii care vor să traverseze Dunărea pe cele două poduri. 14 Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (timbrul de mediu). Taxa pe timbru de mediu este mai mare cu 10% faţă de vechea taxă de poluare. O.U.G. nr.9/2013 Toţi proprietarii de maşini care nu au plătit taxa de primă înmatriculare. 15 Coplata în sistemul sanitar, de până la 10 lei pe zi de spitalizare. H.G. nr.117/2013 Orice român care va avea nevoie de cel puţin o zi de internare în spital. 16 Taxă de 500 lei pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă. Legea nr.127/2013 În anul 2012 au avut loc peste 30.000 de divorţuri în România. 17 Taxa judiciară de timbru, colectată de primării şi vărsată în proporţie de 70% la bugetul public. O.U.G. nr.80/2013 Toate persoanele fizice şi juridice care utilizează servicii prestate de către instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 18 Acciză suplimentară de 10 euro/hl de produs la berea din amestecul cu băuturi nealcoolice, la care ponderea gradelor Plato este mai mică de 30%. O.G. nr.8/2013 În România se consumă aproximativ 89 litri de bere în medie pe cap de locuitor. 19 Acciză suplimentară de 25 euro/hl de produs pentru băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de alcool absolut provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe şi sucurilor concentrate de fructe este mai mică de 50%. O.G. nr.8/2013 Consumatorii de băuturi fermentate cu pondere de alcool absolut sub 50% (altele decât bere şi vinuri). 20 Acciza pentru bere majorată de la 0,748 euro/hl/grad Plato la 0,8228 euro/hl/grad Plato. O.G. nr.8/2013 În România se consumă aproximativ 89 litri de bere în medie pe cap de locuitor. 21 Acciza pentru berea realizată de micii producători majorată de la 0,43 euro/hl/grad Plato la 0,473 euro/hl/grad Plato. O.G. nr.8/2013 22 Accizele pentru alcool etilic majorate de la 750 euro/hl alcool pur la 1.000 euro/hl alcool pur. O.G. nr.16/2013 Consumul de alcool pe cap de locuitor (în grupa de vârstă de peste 15 ani) în România este de 10-12 litri de alcool pur pe an. 23 Acciza specifică la ţigarete majorată de la 53,18 euro/1.000 ţigarete la 56,71 euro/1.000 ţigarete. O.G. nr.8/2013 Aproximativ 5 milioane de fumători. 24 Acciză pentru bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor: acciză de 1 euro/gram pentru bijuteriile cu până la 14k şi de 2 euro/gram pentru cele peste 14k. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de bijuterii din aur şi/sau din platină (cu excepţia verighetelor). 25 Acciză pentru confecţii din blănuri naturale: acciză cuprinsă între 50 şi 1.200 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al blănurilor. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de confecţii din blănuri naturale (peste 500 euro). 26 Acciză pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, cu excepţia celor destinate utilizării în sportul de performanţă: acciză de 500 euro/metru liniar pentru iahturile şi navele care au lungimea egală sau mai mare de 8 metri şi acciză 10 euro/CP pentru navele cu motor peste 100 de cai-putere. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu lungimea mai mare de 8 metri şi cu motoare de peste 100 cai-putere (cu excepţia celor destinate utilizării în sportul de performanţă). 27 Acciză pentru motoarele cu capacitate de peste 100 de cai-putere destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement. O.G. nr.28/2013 Cumpărătorii de motoare cu capacitate de peste 100 de cai-putere destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement. 28 Acciză pentru autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3: acciză de 1 euro/cm3. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de autoturisme cu motoare de peste 3.000 cm3. 29 Acciză pentru arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv: acciză cuprinsă între 50 şi 1.500 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al armelor. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de arme de vânătoare sau de uz personal (cu excepţia celor de uz militar sau de uz sportiv). 30 Acciză pentru cartuşe cu glonţ şi alte tipuri de muniţie pentru armele prevăzute anterior: acciză cuprinsă între 0,1 şi 0,4 euro/bucată în funcţie de costul de achiziţie. O.G. nr.16/2013 Cumpărătorii de cartuşe cu glonţ pentru armele de vânătoare sau de uz personal (cu excepţia celor de uz militar sau de uz sportiv). 31 Acciza suplimentară pe litrul de benzină, motorină şi kerosen de la 1 ianuarie 2014: la benzina cu plumb acciza va fi majorată de la 421,19 euro/1.000 litri la 491,19 euro/1.000 de litri, la benzina fără plumb acciza creşte de la 359,59 euro/1.000 litri la 429,59 euro/1.000 de litri, la motorină acciza urcă de la 330,39 euro/1.000 litri la 400,395 euro/1.000 de litri, iar pentru petrolul lampant (kerosen) utilizat drept combustibil pentru motor acciza va fi majorată de la 375,91 euro/1.000 litri la 445,91 euro/1.000 de litri. conform ultimelor negocieri cu FMI Toţi românii vor fi afectaţi de această măsură, deoarece creşterea accizei la carburanţi va duce la creşterea preţului la benzină şi motorină cu circa 50 de bani, ceea ce va duce la scumpiri în lanţ ale tuturor produselor. 32 Indexarea accizelor cu rata medie a inflaţiei calculată în luna septembrie a acestui an: toate accizele vor creşte cu 4,77% începând cu 1 ianuarie 2014. conform ultimelor negocieri cu FMI Toţi românii vor fi afectaţi de această măsură, deoarece creşterea accizelor va duce la scumpirea tuturor produselor cărora li se aplică accize (carburanţi, alcool, gaze, energie electrică). 33 Impozit pe construcţii speciale de 1,5% din valoarea construcţiei, începând cu 1 ianuarie 2014. conform ultimelor negocieri cu FMI Toate firmele româneşti sau străine care lucrează în România prin intermediul unui sediu permanent, dar şi firmele cu sediu social în România înfiinţate conform legislaţiei europene. Acest impozit se va regăsi în preţul produselor şi serviciilor, prin urmare va fi resimţit de toţi românii. 34 Redevenţele pentru resursele naturale vor creşte cu 25% (cu excepţia celor la petrol şi gaze) de la 1 ianuarie 2014. conform ultimelor negocieri cu FMI Creşterea redevenţei pentru resursele naturale ar putea scumpi sarea şi apa minerală. Prin urmare, această majorare va fi resimţită de toţi românii. 35 Eliminarea prevederii legale prin care primarii nu aveau voie să majoreze taxele locale cu mai mult de 20% peste rata inflaţiei în cazul persoanelor fizice (la persoanele juridice limita va rămâne). Astfel, de la 1 ianuarie 2014, primăriile vor avea undă verde să crească impozitele locale cât de mult îşi doresc. proiect de ordonanţă de urgenţă Toate persoanele fizice care aparţin de localităţile ale căror primării vor decide majorarea impozitelor şi taxelor locale.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "O nouă taxă pe viaţa activă a femeilor: USL creşte vârsta de pensionare la femei de la 63 de ani la 65 de ani" Pe de o parte, asistăm la dublul limbaj al doamnei ministru Câmpeanu. În opoziţie fiind, aceasta era o înverşunată opozantă a reformei sistemului public de pensii şi a egalizării vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi. Acum, când este la putere, proiectul de lege al ministrului muncii propune o vârstă tot mai înaintată pentru pensionarea femeii: 65 de ani, în loc de 63 de ani, aşa cum a fost adoptată legea în timpul guvernului PDL. Doamna ministru va vorbi desigur despre virtuţile vieţii active a femeii. Aş spune adevărul, şi anume că este vorba despre o nouă taxă pe viaţa activă a femeii. I se taie femeii dreptul de a alege ce vrea să facă cu viaţa sa activă. Li se taie bonificaţia de 0,5% pe lună din punctul de pensie femeilor care aleg să lucreze între 63 şi 65 de ani, bonificaţie care se acorda conform legii PDL în vigoare. Sunt direct afectate femeile născute după anul 1970. Nu sunt bani suficienţi la fondul public de pensii, iar guvernul stângist nu are soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă. Ne ascundem în spatele femeilor? Ce guvernare fără coloană vertebrală mai este şi asta? Conform proiectului de buget de pe site-ul Ministerului Muncii: o femeie născută în martie 1954 se pensionează în noiembrie 2013 la vârsta de 59 de ani şi 8 luni, având un stagiu complet de cotizare de 29 de ani şi 4 luni, respectiv un stagiu minim de cotizare de 14 ani şi 4 luni; femeile născute în ianuarie 1971 se pensionează în ianuarie 2035 la vârsta de 65 de ani cu stagiu complet de cotizare de 35 de ani şi cu un stagiu minim de cotizare de 15 ani. La fel generaţiile următoare. Pe de altă parte, în condiţiile în care ştiam şi ştim că România devine tot mai vulnerabilă, PDL rămâne partidul reformelor vitale, în timp ce USL nu-şi respectă promisiunile făcute pensionarilor. De 15 ani numărul pensionarilor este mai mare decât cel al salariaţilor. În timp ce numărul salariaţilor aproape s-a înjumătăţit în ultimii 22 de ani, numărul de pensionari aproape s-a dublat. Numărul salariaţilor a scăzut de la peste 8 mil. în anul 1990 la 4,8 mil. în anul 2012. În acelaşi timp, numărul pensionarilor a crescut de la 3,6 milioane la 5,5 milioane persoane. Dacă nu ne centrăm tot efortul pentru a relua creşterea locurilor de muncă prin relaxare fiscală şi debirocratizare, România rămâne blocată în capcana demografică, în sărăcie şi în şomaj. În al doilea trimestru din acest an erau înregistraţi 5,4 mil. de pensionari şi doar 4,4 mil. de salariaţi, din care puţin peste 3 mil. activează în sectorul privat. Un salariat susţine din contribuţiile sale pensiile a 1,2 pensionari. Soluţia de dreapta: crearea de locuri de muncă! Populaţia stabilă scade numeric cu o viteză mare. Doar în ultimul deceniu am pierdut 1,5 milioane de români. Realitatea unei ţări care îşi pierde populaţia şi care îmbătrâneşte este devastatoare. România are nevoie disperată de a înţelege lucrurile. USL e incapabil să înţeleagă prezentul şi să plănuiască viitorul. Noi trebuie să o facem. Economia noastră are nevoie de locuri de muncă şi de investiţii în capitalul uman. Am cerut public, şi o fac şi astăzi, o comisie parlamentară serioasă care să dezbată soluţiile la problemele îmbătrânirii populaţiei în România. La guvernare fiind, dar şi în opoziţie, am avertizat că România intră în iarna demografică. Naţiunea îmbătrâneşte. Astăzi 1 din 7 români are peste 65 de ani. În mai puţin de 50 de ani, 1 din 3 români va avea peste 65 de ani. Astfel, în anul 2060, România va fi cea mai în vârstă naţiune din UE. Vom depăşi mult ţările care azi sunt cele mai în vârstă: Germania, Italia şi Finlanda. Populaţia României îmbătrâneşte din două motive: speranţa de viaţă creşte, rata natalităţii scade. De fiecare dată când ministrul muncii ne vorbeşte despre recomandările europene, noi îi reamintim că speranţa de viaţă a românilor este printre cele mai mici la nivel european. La fiecare jumătate de oră, speranţa noastră de viaţă creşte cu 9 minute. Chiar şi aşa speranţa de viaţă a românilor este printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor din România este de 71 de ani, a patra cea mai mică din UE, cu aproape 6 ani şi jumătate sub media europeană. Speranţa de viaţă la naştere a româncelor este de 78,2 ani, a doua cea mai mică din UE, cu 5 ani sub media europeană. Lipsa unor politici publice eficiente menite să se sigure sănătatea naţiunii amplifică aceste decalaje. Îmbătrânirea populaţiei duce la încetinirea creşterii economice, ca urmare a scăderii potenţialului productiv şi de consum. Pe termen mediu şi lung creşte presiunea asupra bugetului de stat. Dacă corelăm aceste ameninţări cu evoluţiile prezente ale unei economii sufocate de taxe, îngheţate de lipsa investiţiilor şi a locurilor de muncă, riscurile devin exponenţiale. În loc de soluţii, guvernul USL ne oferă o economie cu creştere insuficientă. Ponta e imatur şi iraţional. Nu-i pasă nici de prezent, nici de viitor, nici de copii, nici de bătrâni. E populist şi nu susţine nici interesele copiilor, nici pe cele ale bătrânilor noştri. Ponta susţine exclusiv interesele mafiei PSD. Ponta ştie doar să crească taxele şi productivitatea celor trei noi fabrici marca USL: fabrica de şomeri, fabrica de insolvenţe şi fabrica de minciuni. Capcana îmbătrânirii populaţiei are un impact major social: Economie: taxe mai mari asupra generaţiilor tinere; încetinirea creşterii economice; Venituri: pensii mai mici şi o putere de cumpărare mai mică la bătrâneţe; creşterea sărăciei; Muncă: vârsta de pensionare creşte; persoanele disponibilizate cu o vârstă de peste 45 de ani au dificultăţi mari în a se reintegra în muncă; Educaţie: copiii şi tinerii trebuie educaţi pentru o viaţă mai lungă de muncă; copiii ne cresc pentru că părinţii merg la muncă în străinătate; Familie: conflictul dintre muncă şi familie; singurătatea; Sănătatea: medicii şi profesioniştii ne pleacă; costuri mari cu sănătatea din lipsa prevenţiei. PDL vs. USL Sub guvernarea PDL pensia medie a crescut cu 14,1%, iar sub guvernarea USL cu 4,2%. Creşterea pensiei sub guvernarea USL a fost posibilă pentru că PDL a adoptat legea de indexare a pensiei cu rata inflaţiei şi cu jumătate din creşterea salariului mediu brut pe economie. PDL a făcut reforme vitale pentru România prin adoptarea Legii nr. 263/2010, conform căreia calculul pensiei se bazează pe principiul contributivităţii şi elimină sistemele speciale prin care se ieşea la pensie la vârste fragede sau având ca bază de calcul veniturile din ultimul an sau pe ultima lună. Conform acestei legi: Stagiul de cotizare este de minimum 15 ani şi maximum 35 de ani, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi; Vârsta de pensionare creşte la 63 de ani la femei şi 65 de ani la bărbaţi până în anul 2030; Cei care împlinesc vârsta de pensionare şi vor să rămână în câmpul muncii primesc o bonificaţie de 0,5% pentru fiecare lună la punctul de pensie, faţă de vechea lege în care bonificaţia era de 0,3%. Dacă USL va creşte vârsta de pensionare la femei la 65 de ani, aşa cum a anunţat public, atunci elimină automat această bonificaţie pentru femeile între 63 şi 65 de ani. PDL a introdus pensia minimă de 350 lei. USL a promis că va elimina aplicarea CAS la pensiile între 740 lei şi 1000 lei, dar pensionarii au rămas cu promisiunea neonorată. Mai mult, prin OUG nr. 1/2013, declarată neconstituţională, li s-au tăiat 200 mil. lei din pensiile cuvenite. Mai mult, le sunt impozitate cu CAS veniturile suplimentare obţinute din chirii sau din agricultură. PDL a reuşit să evite măsurile drastice de îngheţare şi diminuare a pensiilor care s-au luat în alte state europene, precum Grecia, Irlanda, Letonia sau Lituania. USL nu a făcut nimic pentru majorarea pensiilor, aplicând doar legea redactată şi adoptată de PDL. Ba din contră, la sfârşitul lunii iunie 2012, la guvernare, USL a votat împotriva propriei legi de majorare a pensiilor, pe care o iniţiase în februarie 2012, fiind în opoziţie. La cele două rectificări bugetare, guvernul USL taie cei mai mulţi bani exact de la Ministerul Muncii şi nu îi investeşte pentru a crea locuri noi de muncă, ci îi direcţionează spre SRI, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale sau SIE. Niciuna din promisiunile USL pentru pensionari nu a fost onorată: Compensarea medicamentelor în mod real cu 90% pentru pensionarii cu pensii sub 1.000 de lei. Creşterea responsabilităţii individuale privind pensiile: introducerea sistemului conturilor individuale de economisire pentru pensia publică (Pilon I). Multiplicarea resurselor de venit pentru bătrâneţe, prin introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaţionale. Susţinerea veniturilor pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de uzură. Ponta nu şi-a respectat promisiunile faţă de pensionari. Ponta dezamăgeşte constant.
				Domnul Andrei Dolineaschi: "Nevoia urgentă de un proiect-cadru pentru valorificarea resurselor naturale ale României" Respingerea proiectului de lege pentru exploatarea auriferă de la Roşia Montană ne aduce în faţa unei probleme care nu mai suferă amânare. După 23 de ani de inacţiune a sosit momentul în care Parlamentul trebuie să se aşeze la masa dialogului şi să găsească soluţia viabilă pentru exploatarea resurselor naturale ale României. Ne aflăm astăzi în faţa unei mari şanse de progres, care poate aduce mult dorita independenţă energetică a ţării noastre. Invoc aici articolul din Constituţia României dedicat proprietăţii: "Resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental (...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile." Acest articol al Constituţiei ne obligă să administrăm cu responsabilitate resursele naturale, întrucât ele aparţin tuturor cetăţenilor. Din acest motiv, Parlamentul trebuie să înainteze cât mai repede un proiect cadru, destinat activităţilor de exploatare a resurselor naturale. Consider că acest lucru se poate face numai prin responsabilizarea şi angajarea tuturor factorilor de decizie, dar şi a experţilor din domeniu. Guvernul şi Parlamentul României au datoria de a duce la aceeaşi masă factori de decizie guvernamentală, experţi în legislaţie, specialişti în exploatarea resurselor naturale, pentru a găsi cea mai bună soluţie prin care statul să obţină maximul de beneficii la costuri cât mai mici. În acelaşi timp, trebuie acordată atenţia cuvenită standardelor de mediu europene, care trebuie respectate întocmai. Dezvoltarea durabilă este posibilă numai printr-o viziune integratoare a tuturor elementelor ce ţin de norme şi standarde acceptate ca fiind necesare pentru un viitor mai bun. În acest moment, în România există peste 500 de mine închise, mineri fără locuri de muncă, în aşteptarea unei decizii pe plan naţional care să le permită să muncească în condiţii normale. De aceea, susţin unificarea tuturor proiectelor de lege care reglementează deschiderea minelor şi încadrarea acestora într-un proiect integrativ care să stea la baza unei acţiuni de anvergură a Guvernului României. Închei prin a-mi exprima încă o dată susţinerea faţă de viziunea Comisiei speciale pentru Proiectul Roşia Montană privind demararea procesului de elaborare a unui proiect cadru pentru exploatarea resurselor naturale. Sunt ferm convins că acest proiect poate sta la baza independenţei energetice a României şi la crearea de mii de locuri de muncă pentru minerii care aşteaptă soluţii de la statul român. Regiunile României bogate în resurse naturale au şansa de a se transforma din regiuni sub-dezvoltate în adevărate motoare ale economiei româneşti.
				Domnul Andrei-Claudiu Tănăsescu: "Aderarea la Schengen - prioritate pentru România?" Prin prezenta declaraţie politică îmi exprim indignarea faţă de atitudinea pe care anumiţi parteneri europeni o au faţă de România, membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. De asemenea, îmi exprim dezamăgirea vizavi de declaraţiile făcute de preşedintele Comisiei Europene, domnul Jose Manuel Barroso - "România şi Bulgaria nu vor intra în spaţiul Schengen la 1 ianuarie 2014. Această dezbatere presupune, ca de obicei, un amalgam incredibil între Schengen, imigrare, Lampedusa, lucrători detaşaţi". Cred cu tărie că România a îndeplinit toate exigenţele de natură tehnică pentru a adera la spaţiul Schengen. "Ping-pong-ul" declaraţiilor făcute de liderii europeni face dovada incoerenţei şi lipsei de strategie a acestora. Este inadmisibil ca regulile să fie schimbate în timpul jocului (un exemplu elocvent fiind declaraţiile liderilor olandezi care condiţionează aderarea României la Schengen de raportul MCV). În toţi aceşti ani, România a investit peste un miliard de euro pentru modernizarea infrastructurii punctelor de trecerea frontierei, în echipamente pentru supravegherea şi controlul frontierei, pentru achiziţia de nave de patrulare şi maşini de supraveghere a frontierei etc. Tot acest efort logistic şi financiar dovedeşte, încă o dată, faptul că România este pregătită să adere la spaţiul Schengen. Consider că trebuie să dăm dovadă de capacitate de negociere şi să ne impunem punctul de vedere la masa tratativelor. Argumentele stau de partea noastră şi nu trebuie să ne mulţumim cu ce ne dictează unii sau alţii. România nu trebuie să fie victima politicii de discriminare practicată de alte state europene ce se opun aderării din cauza unor interese, care, consider că nu au legătură cu cerinţele reale de aderare la spaţiul Schengen, ci cu o agendă ascunsă, care nu se înscrie nicidecum în logica funcţionării spaţiului european. În acest context, consider că aderarea la spaţiul Schengen nu trebuie să mai constituie o prioritate pentru ţara noastră. România trebuie să protejeze interesele cetăţenilor săi, integritatea dar nu în ultimul rând, demnitatea.
				Domnul Angel Tîlvăr: "Ziua cercetătorului şi proiectantului din România" În fiecare an, la 19 noiembrie, România sărbătoreşte Ziua Cercetătorului şi Proiectantului din România. Un omagiu binemeritat adus unor minţi luminate, precum Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, Anghel Saligny, dar şi eminenţilor Nicolae Paulescu, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu şi bineînţeles, George Emil Palade, savant de origine română laureat al Premiului Nobel pentru medicină. Amintind numai de aceşti titani ai ştiinţei autohtone, îmi dau seama, odată în plus, că din punctul de vedere al "intelighenţiei", al capacităţii de cercetare şi de inovare putem sta, oricând, alături de multe dintre popoarele lumii care au obţinut performanţe notabile în domeniu. Cu alte cuvinte, cercetătorii, inventatorii şi proiectanţii noştri nu sunt cu nimic mai prejos şi evident, nici mai presus decât alţii asemenea lor de pe alte meridiane ale planetei. Din păcate, diferenţa între "ai noştri" şi "ai lor" este dată de condiţiile de care fiecare dintre aceste minţi strălucite au beneficiat, fiecare la ei acasă. Dacă în ţările occidentale dezvoltate s-au bucurat, mai întotdeauna, de cele mai bune condiţii pentru a crea şi pentru a fructifica rodul acestei creaţii, la noi situaţia a stat, mai mereu, cu totul altfel. Sub veşnicul pretext "nu sunt bani", "suntem o ţară săracă", am încercat să mascăm, aşa cum am putut noi mai bine, o vinovată lipsă de interes şi, implicit, de suport pentru aceşti oameni minunaţi şi pentru minţile lor strălucite. Aşa se face că genii precum Henri Coandă şi George Emil Palade au creat pe alte meleaguri, respectiv, în Franţa şi în statele Unite ale Americii şi nu în ţara în care s-au născut şi de care, fără nici un dubiu, s-au simţit mereu legaţi. Aşadar, astăzi, când omagiem aceşti oameni minunaţi care, prin rezultatele muncii lor fac ca ştiinţa şi tehnica românească să fie cunoscute în toate colţurile lumii, propun să reevaluăm statutul şi importanţa lor socială şi poate, de acum înainte, nu doar că nu vom mai îmbogăţi capitalul de inteligenţă al altor state cu cercetători crescuţi în şcoala românească, dar îi vom determina să revină acasă şi pe eminenţii specialişti români sau de origine română împrăştiaţi, astăzi, în cele patru vânturi. Ştiu că pare un pic utopic ceea ce spun şi, sincer să fiu, este vorba mai degrabă de o speranţă şi mai puţin de o dorinţă realizabilă pe termen scurt. În acelaşi timp, ţinând cont de importanţa pe care cercetătorii şi proiectanţii o au în oricare dintre societăţile civilizate, cred că merită să facem orice efort pentru a-i determina pe aceşti slujitori ai ştiinţei şi ai tehnologiilor avansate să-şi pună întreaga lor capacitate de creaţie în slujba ţării în care s-au născut şi s-au format ca buni specialişti. Am fost de prea multe ori risipitori cu resursele noastre materiale. Este momentul să încercăm să materializăm în interes propriu măcar acest din urmă capital asupra căruia mai avem, încă, întregul monopol: capitalul creativ al poporului român, căci ceea ce risipim astăzi vom regreta, cu siguranţă mâine.
				Domnul Angel Tîlvăr: "România şi tentaţia acuzei gratuite" Zilele acestea am constatat cu surprindere faptul că intenţia Guvernului României de a majora salariile primarilor începând cu data de 1 ianuarie 2014 a stârnit oarece discuţii în anumite medii de dezbatere. Ba că suntem în criză economică, ba că nu este un moment potrivit şi aşa mai departe. Sigur că suntem în criză economică, nimeni nu contestă acest lucru, dar asta nu înseamnă că trebuie să le cerem primarilor să lucreze gratis. M-am întrebat mereu în aceste ultime zile: oare câţi dintre cei care "dezbat cu sârg" această problemă ştiu care este salariul unui primar şi, mai ales, ce responsabilităţi are acesta. Câţi dintre domniile lor ar accepta să-şi asume responsabilitatea de a gestiona proiecte comunitare de multe milioane de euro, proiecte pentru care răspund "cu capul", cum s-ar zice, ştiind că salariul pe care îl primesc în schimbul activităţii desfăşurate este departe de a le asigura un trai cel puţin decent. În toată lumea civilizată, salariul este o reflectare direct proporţională a importanţei sociale a activităţii desfăşurate. Ori, iertat să fiu, dar mie mi se pare că responsabilitatea gestionării destinelor unei întregi comunităţi este chiar una majoră, ca atare sunt conştient că, oricât şi-ar dori, statul nostru nu va putea niciodată să răsplătească o astfel de activitate la adevărata sa valoare. Ştiu că sunt mulţi care pleacă direct de la premisa (falsă şi păguboasă, în acelaşi timp) conform căreia primarul îşi mai ajustează veniturile pe căi mai mult sau mai puţin licite. Personal, sunt total împotriva unei asemenea abordări. Suntem în secolul XXI şi pretindem că trăim într-un stat de drept, un stat civilizat, iar la temelia unui astfel de stat stă şi prezumţia de nevinovăţie. Dacă noi considerăm că fiecare primar este un potenţial infractor, oare ce rost are să-i mai alegem. Nu neg, printre mulţii edili din această ţară or fi şi unii (puţini, sper eu), tentaţi să calce alături cu legea. Este însă o mare nedreptate pe care prea uşor o comitem faţă de cei mulţi şi corecţi, atunci când picăm pradă tentaţiei de a generaliza astfel de cazuri izolate. Căci cei mai mulţi dintre ei îşi fac treaba corect şi cu multă pricepere, în ciuda condiţiilor (neprielnice, de cele mai multe ori) în care sunt nevoiţi să îşi desfăşoare activitatea. Iar pentru cei care cred altfel, fără a avea nici cea mai mică dovadă în acest sens, le zic doar atât: prin luna ianuarie a anului viitor, când veţi circula pe un drum practicabil, în ciuda căderilor abundente de zăpadă, amintiţi-vă că acel drum a fost ţinut funcţional prin grija primarului care-l are în administrare.
				Domnul Anghel Stanciu: Sunt onorat să prezint, în faţa dumneavoastră, mesajul Senatului Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi, prilejuit de împlinirea a 200 de ani de învăţământ tehnic în România şi 75 de ani de la înfiinţarea universităţii tehnice, rostit în Aula Magna a universităţii, în calitatea mea de preşedinte al acestui înalt for academic. Dragi studenţi, Stimaţi colegi, Vă adresez rugămintea, ca în numele Senatului, să urez înalţilor noştri oaspeţi, prezentaţi cu atâta eleganţă de rectorul nostru Ion Giurmă, un călduros "Bine aţi venit!". Distinşi invitaţi, Dragi colegi, Astăzi, 15 noiembrie 2013, ziua universităţii noastre, sărbătorim 200 de ani de la promulgarea Anaforei Domnitorului Scarlat Calimachi din 15 noemvrie 1813, de întocmire şi funcţionare a unui clas de inginere şi hotărnicie, în limba română, alipită la şcoala grecească, zisă Şcoala Domnească, ce funcţiona în casele Bisericii Trei Ierarhi. Aceasta, se realizează la iniţiativa tânărului inginer, de numai 25 de ani, Gheorghe Asachi, născut la 1 martie 1788, la Herţa, în nordul Moldovei, azi Ucraina, ca fiu al protopopului Lazăr Ascakievici, devenit apoi, călugărul Leon Asachi. Stăruinţa sa pe lângă Domn, de a înfiinţa o şcoală de inginerie se baza pe realităţile vremurilor, întrucât trebuiau ingineri, "nu numai cu ştiinţa măsurării, căci aceştia puteau veni şi de aiurea, dar şi cu ştiinţa limbii naţionale, în care erau înscrise actele de proprietate şi de hotărnicie". Această necesitate este semnalată de Mitropolitul Iacob, într-un raport către Domn, la sfârşitul secolului XVIII-lea şi susţinută de Mitropolitul Veniamin Costache. Pentru a pune în lucrare Anafora lui Scarlat Calimachi, Gheorghe Asachi, pentru întâia oară, a paradosit în limba română, tratate de aritmetică, algebră, geometrie, trigonometrie, geodezie practică şi a adus de la Paris şi Viena instrumentele şi aparatura necesară. Şi astfel, după 5 ani de învăţământ, 7 elevi, dintre care Teodoro Chirangelo, la 60 de ani împliniţi, au trecut examenul de absolvire, în data de 18 iunie 1818, devenind primii ingineri de formaţie românească. În semn de omagiu şi recunoştinţă pentru merite incontestabile în propăşirea învăţământului în limba română, a teatrului şi jurnalismului românesc, moldovenii i-au înălţat o statuie, din marmură albă de Carrara, dezvelită, pentru întâia oară la 14 octombrie 1890, amplasată în faţa Bisericii Trei Ierarhi, alintată de presarii vremii ca fiind "statuia uşarnică". "Statuia uşarnică" deoarece 7 ani mai târziu va poposi în faţa Teatrului Naţional din Iaşi, ca ctitor al teatrului în limba română. O dată cu realizarea statuii lui Vasile Alecsandri, pe care o vedem şi astăzi în faţa Teatrului Naţional, statuia lui Gheorghe Asachi a fost mutată pe role şi amplasată în faţa Şcolii Generale nr.1 din Iaşi. Sub soclul statuii s-au reînhumat osemintele lui Gheorghe Asachi, deshumate de la Biserica "40 de Mucenici", unde erau îngropate alături de ale soţiei sale Elena, nemţoaică prin naştere, aduse de la cimitirul Eternitatea. Pe unul din cele două basoreliefuri ale statuii se află Gheorghe Asachi prezentând Domnitorului Mihail Sturza planurile Academiei Mihăilene, prima instituţie de învăţământ superior modern din Moldova, fondată în 1834, precursoarea Universităţii "Al.I.Cuza", din 26 octombrie 1860. Din aceasta a luat fiinţă, în martie 1937, acum circa 75 de ani, Şcoala Politehnică, căreia corpul profesoral şi primul său rector ales, Cristea Niculescu Otin, i-au dat numele, în semna de aleasă preţuire, "Gheorghe Asachi". De atunci, de la primii 7 absolvenţi ai anului 1818, respectiv din 1937 şi până în prezent, Universitatea "Gheorghe Asachi", a parcurs un drum lung sub cârmuirea rectorilor: Cezar Partenie, Nicolae Calinicenco, Cristofor Simionescu, Mihai Gafiţeanu, Cameluţa Beldie, Vitalie Belosov, din nou Mihai Gafiţeanu, Nicolae Badea şi, în prezent, sub oblăduirea actualului rector Ioan Giurma, cu sprijinul, pentru o perioadă, a preşedintelui Mihai Voicu. Astfel, universitatea a ajuns să aibă un grad mare de încredere de cercetare şi educaţie, cu 11 facultăţi şi peste 17.000 de studenţi, masteranzi şi doctoranzi. Dragi colegi, Este clar că acum, în vremuri de criză, universitatea trebuie să se adapteze, făcând un compromis între tipul de universitate humboldtiană şi antreprenorială. De la ştiinţă, cunoaştere şi educaţie, trebuie să facem şi bani, domnule ministru Costoiu, aşa cum ne recomandaţi. Împreună cu doamna ministru Andronescu am impus, în Legea educaţiei naţionale, 6% din PIB, care se prorogă an de an. Să sperăm că termenul de aplicare a acestei prevederi nu se va mai amâna şi anul acesta prin Legea Bugetului de stat. Deci, domnilor, dacă nu avem grijă de educaţie, vom ajunge la ceea ce spunea cu ironie amară Victor Hugo, după Revoluţia franceză: "Singurul lucru care contează este forţa. Războiul e sfânt. Spânzurătoarea e excelentă. Nu avem nevoie de cunoaştere. Construcţia de şcoli trebuie oprită ". Să medităm asupra acestora şi să facem altfel, deoarece viitorul nostru european se regăseşte în cunoaştere şi şcoală. Mulţi ani Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi"!
				Domnul Aurelian Mihai: "România susţinută financiar de către românii de pretutindeni" Pentru a mai reflecta încă o dată asupra ajutorului acordat indirect ţării de origine şi a ne convinge că sumele trimise de cetăţenii români care lucrează în afara graniţelor ţării, cunosc chiar şi în situaţii de criză un avantaj superior, la nivel statistic, comparat cu informaţiile oferite de Banca Naţională a României privitor la investiţiile străine directe în România, în ultimii doi ani, vă prezint următoarele date: Anul 2012 - trimiteri de bani înspre România din partea cetăţenilor români: 3,86 miliarde de euro. Fluxul net de ISD, în anul 2012, a înregistrat un nivel de 2,138 miliarde de euro. Anul 2011 - trimiteri de bani înspre România din partea cetăţenilor români: 3,73 miliarde de euro. Fluxul net de ISD, în anul 2011, a înregistrat un nivel de 1,815 miliarde de euro. Iar în anul 2013 avem numai date parţiale deocamdată. Date oficiale pentru anul 2013 numai în cazul trimiterilor de bani înspre România din partea cetăţenilor români între lunile ianuarie-septembrie: 2,58 miliarde de euro. De ce am luat decizia să fac astfel de comparaţii? Sigur, mulţi dintre dumneavoastră aţi fi tentaţi să spuneţi că se tratează numai cifre statistice fără o anumită relevanţă pentru societatea românească - datorită impactului asupra creării de locuri de muncă, asupra avantajelor de natură fiscală, socială şi aşa mai departe - însă intenţia mea este de a reliefa situaţia în care, indiferent de avantajele indirecte oferite de investiţiile străine directe, sumele de bani trimise de către cetăţenii români care îşi desfăşoară activitatea dincolo de frontierele statului român reprezintă un balon de oxigen pentru economia românească. În timp ce statul român se cramponează încă în studii de impact asupra cheltuielilor publice pentru bugetul anului următor sau asupra multitudinii de probleme generate de birocraţia stufoasă, există la nivelul instituţiilor publice acest contingent reprezentat de românii din diaspora care reuşesc să echilibreze balanţa economică fără a consuma din resursele statului, deoarece nu beneficiază, din cauza distanţei, de serviciile primăriilor, ale sistemului de sănătate sau educaţional românesc, nu obţin facilităţi de pe urma "investiţiilor" în România etc. Toate acestea în timp ce guvernele trecute şi actuale au găsit de folos stimularea şi oferirea unei mulţimi de alternative pozitive companiilor străine pentru aducerea în ţară a banilor şi aşa puţini şi insuficienţi pentru dezvoltarea mult dorită a unei economii care încă mai este copilul de serviciu în Uniunea Europeană. Prezentându-vă clar situaţia, din punct de vedere statistic, favorabilă economiei româneşti, care este susţinută major de către românii din afara graniţelor ţării, întrebarea mea, domnilor guvernanţi şi stimaţi reprezentanţi ai partidelor aflate la guvernare, este: aveţi dumneavoastră intenţia să înţelegeţi că aţi putea face un minim favor şi aţi putea da un semnal de prietenie prin bunul gest de a începe cu reducerea taxelor consulare ale celor care încă salvează un pic mai mult decât v-aţi fi aşteptat situaţia economică a României?
				Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: Guvernul USL a aprobat în ultima şedinţă de Guvern, de săptămâna trecută, bugetul pe anul 2014. Un buget orientat spre stimularea economiei, a investiţiilor, una dintre axele prioritare fiind creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, obiectiv important pentru relansarea economică pe termen lung a României. Nu avem pretenţia că am rezolvat prin acest buget toate problemele cetăţenilor, suntem conştienţi că nu am răspuns încă tuturor aşteptărilor celor ce ne-au acordat încrederea în anul 2012, însă spre deosebire de anii 2009-2012, când declinul a fost evident, proiecţiile bugetare pentru anul 2014 sunt unele optimiste, confirmate de estimările macroeconomice ale partenerilor financiari internaţionali. Ceea ce mă surprinde însă sunt ultimele declaraţii ale liderilor opoziţiei, care prin vocea domnului Vasile Blaga, senator, la rândul său, îi îndeamnă pe toţi parlamentarii responsabili să nu voteze acest proiect de buget. Să înţelegem că parlamentarii PDL se opun creşterii salariului minim la 900 lei? Sau că nu sunt de acord cu indexarea pensiilor cu 3,76% sau cu acordarea de burse medicilor rezidenţi în valoare de 670 lei? Acest apel este unul neserios, provenind dintr-o proastă înţelegere a rolului opoziţiei, domnul Vasile Blaga rămânând practic tributar reflexelor generate de guvernările Boc şi Ungureanu, în viziunea cărora singurele măsuri de relansare economică erau reducerile de salarii sau alte forme de amputare a veniturilor populaţiei. Merită să le reamintesc colegilor din PDL că în mandatele guvernelor mai sus amintite salariul minim a crescut nesemnificativ, iar pensiile nu au mai fost indexate din octombrie 2009, deşi exista obligaţia legală, prin Legea sistemului unitar al pensiilor, adoptată în anul 2010, însă acest lucru nu l-au respectat în niciunul dintre bugetele aprobate în timpul guvernării lor. Este revoltător apelul domnului Blaga, iar tentativa eşuată de a depune moţiunea simplă prin care au solicitat retragerea proiectului de buget pe anul 2014 din Parlament, în condiţiile în care el nici măcar nu fusese aprobat de Guvern, denotă şi confirmă, dacă mai era nevoie, diletantismul colegilor din PDL, greu de explicat, având în vedere numărul de mandate petrecute în Parlamentul României. Am convingerea că toţi parlamentarii vor aborda serios şi responsabil Legea bugetului de stat, având în vedere că este cea mai importantă dezbatere parlamentară anuală, pentru a da şansa României să continue procesul de relansare economică şi evoluţia pozitivă, aşa cum reiese din analizele EUROSTAT şi ale partenerilor financiari internaţionali.
				Domnul Călin Potor: "Avem nevoie de promovarea valorilor culturale ale saşilor din Transilvania" M-am întâlnit recent cu domnul Hans-Christian Habermann, cetăţean austriac de origine română, care doreşte să primească o audienţă la primul-ministru al României, Victor Ponta. Domnul Habermann este preşedintele Fundaţiei saşilor transilvăneni "Siebenbürgisch - Sächsische Stiftung", fundaţie care este implicată în renovarea bisericilor-cetăţi din Transilvania şi, de asemenea, promovează valorile culturale ale saşilor şi nu numai. De asemenea, domnul Habermann, datorită implicării sale în promovarea valorilor culturale transilvănene, la cel mai înalt nivel, a fost recompensat de către Fundaţia "Europa nostra" cu o distincţie de prim rang în anul 2011. Din anul 2008, Hans-Christian Habermann este cetăţean de onoare al municipiului Sibiu. Concret, domnul Habermann m-a rugat să mediez o întâlnire cu primul-ministrul al României, în vederea prezentării unor proiecte de interes major pentru Transilvania şi România. Pe această cale, fiind sigur că domnul premier v-a fi informat, şi având în vedere că domnul Habermann locuieşte în Elveţia, în localitatea Lugano, Domnia Sa doreşte să fie anunţat cu 7-10 zile înainte de data întâlnirii, în aşa fel încât să poată fi anunţată întrevederea în timp util. Dr. Hans-Christian Habermann, născut în Bucureşti, România, în 1938, într-o familie bogată de saxoni de la Hermanstadt - Sibiu, în Transilvania, a fugit din România comunistă cu familia sa în 1948. De la căderea comunismului, în 1990, el şi-a dedicat ultimii 20 de ani conservării, refacerii şi creşterii gradului de conştientizare a patrimoniului saxon, unic şi bogat din Transilvania de Sud, şi a istoriei multiculturale şi civilizaţiei din zonă. Aceasta a inclus restaurarea şi conservarea mai multor biserici fortificate şi multe alte clădiri istorice, cum ar fi: Tartiau, Birthälm, Muzeul Brukenthal şi Palatul Episcopal din Sibiu. În total, el a lucrat la peste 70 de clădiri istorice. Angajamentul său s-a extins la iniţierea şi sprijinirea proiectelor din istorie şi artă, concerte şi expoziţii, precum şi de a spori continuu caracteristicile multiculturale ale zonei. Din 1990, Hans-Christian Habermann, energic şi cu entuziasm, a sprijinit restaurarea patrimoniului cultural construit în România sa natală. El a recunoscut că în ultimii ani ai dictaturii lui Ceauşescu, protecţia mediului istoric a devenit foarte slabă şi că sensibilizarea publicului cu privire la importanţa patrimoniului cultural a fost la un nivel foarte scăzut. Prin sprijinul Fundaţiei Transylvania - saxonă, a sensibilizat opinia publică din patrimoniul unic din Transilvania, a încurajat folosirea competenţelor tradiţionale şi a promovat metodele de conservare bună. El a încurajat în special îngrijirea pe termen lung a clădirilor istorice, prin colaborarea sa cu programele Guvernului român şi prin legătura sa cu mişcarea cercetaşilor. Sper ca primul-ministru să ţină cont de această rugăminte şi să îşi facă timp pentru o întâlnire cu domnul Hans-Christian Habermann, mulţumindu-i anticipat pentru acest lucru.
				Domnul Florică Ică Calotă: România a pierdut foarte mult în urma deteriorării situaţiei în sectorul agricol, ca urmare a divizării în milioane de exploataţii de mici dimensiuni, lipsite de utilajele necesare unei agriculturi moderne şi care cu greu se aliniază cerinţelor pieţei şi unei agriculturi moderne, performante. USL şi-a propus, încă de la începutul mandatului, să fructifice potenţialul agricol real al României, concomitent cu revitalizarea zonelor rurale. Şi-a propus totodată ca sectorul agricol să devină un motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural, odată cu garantarea veniturilor agricultorilor. Una dintre cele mai importante direcţii de acţiune urmărite de Ministerul Agriculturii a fost pregătirea şi negocierea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, program care va asigura identificarea priorităţilor reale ale mediului rural românesc. Iată că momentul mult aşteptat a venit şi primele măsuri din noul program vor fi deschise la începutul anului 2014. PNDR 2014-2020 va fi structurat pe 13 măsuri mult simplificate faţă de cele 24 incluse în actualul program şi va avea alocată o sumă totală de 8,015 miliarde de euro. Cea mai importantă măsură din noul PNDR vizează "Investiţiile în active fizice" şi are prevăzută o sumă de 1,932 miliarde de euro, cu trei submăsuri, respectiv modernizarea fermelor, procesare şi infrastructură, cea mai mare sum㠗 1,025 miliarde euro — fiind orientată către modernizarea fermelor, iar 324 de milioane de euro pentru procesare. "Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor" are prevăzută o sumă de 1,032 miliarde de euro în noul PNDR, circa 619 milioane de euro vor merge către "Instalarea tinerilor fermieri" şi 412,8 milioane euro pentru "Start up şi dezvoltarea de microîntreprinderi". O altă măsură din noul PNDR vizează "Serviciile de bază şi reînnoirea satelor din zonele rurale" cu fonduri de un miliard de euro, iar agricultura ecologică va beneficia de peste 200 de milioane de euro în următorii şapte ani. O altă măsură importantă este cea legată de "Gestionarea riscurilor", care are alocată o sumă de 397,8 milioane de euro. Cred că suntem cu toţii de acord că se impune accelerarea modernizării agriculturii pentru a-i permite să asigure hrana necesară întregii populaţii şi recâştigarea pieţei interne. De asemenea, acţiunile Ministerului Agriculturii au drept scop atingerea unui nivel de trai decent pentru fermieri, reducerea importurilor şi creşterea exporturilor de produse agroalimentare.
				Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Necesitatea clarificării statutului orelor de educaţie civică în învăţământul preuniversitar şi încheierea de parteneriate instituţionale pentru eficientizarea programei şcolare" La începutul acestei luni, Ministerul Justiţiei anunţa un parteneriat cu Ministerul Educaţiei privind orele de educaţie civică din şcoli. Astfel, prin acest parteneriat magistraţii statului român vor urma să intre în sălile de clasă, pe bază de voluntariat, pentru a le preda elevilor noţiuni legate de justiţie. Salut această iniţiativă a celor două ministere, întrucât consider că educaţia civică nu primeşte în acest moment o suficientă atenţie în procesul de elaborare a ariei curriculare, deşi importanţa acestor cursuri se reflectă în calitatea cetăţeanului aflat în formare în şcolile româneşti. Fără îndoială, în anii de formare şi maturizare un copil intră în contact cu noţiuni precum: comunitate, drepturi, obligaţii şi libertăţi, şi depinde de sistemul educaţional, modul în care aceştia vor asimila şi aplica toate aceste cunoştinţe dobândite. Susţin întru totul ideea parteneriatelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi diverse instituţii şi organizaţii pentru promovarea unor atitudini sănătoase faţă de viaţa publică şi viaţa comunităţii, precum prevenţia bolilor şi menţinerea unui stil de viaţă sănătos sau respectul faţă de mediu şi natură. Cu toate acestea, împărtăşesc anumite temeri legate de oportunitatea parteneriatului cu magistraţi de rangul procurorilor şi judecătorilor pentru orele de educaţie civică. Este important ca elevii să cunoască importanţa actului de justiţie în societate şi necesitatea respectării normelor şi legilor, însă rolul procurorilor şi judecătorilor este acela de a aplica şi a interpreta normele legale, şi nu de a educa. De aceea, consider că este oportună angajarea juriştilor sau avocaţilor într-un asemenea program educativ, întrucât aceştia pot fi mai accesibili pentru elevii de clasele a VII-a şi a VIII-a. Îmi reafirm interesul faţă de parteneriatele pe care Ministerul Educaţiei le-ar putea încheia cu diverse instituţii pentru transformarea orelor de educaţie civică în adevărate ore de cetăţenie şcolară. Prin schimbarea modalităţii de predare şi introducerea vizitelor profesioniştilor din anumite domenii, elevii vor putea cunoaşte aspectele vieţii publice, şi vor avea oportunitatea de a-şi construi propriul set de valori, bazate pe obligaţiile şi libertăţile cetăţeneşti. Sunt ferm convinsă că parteneriatul cu Ministerul Educaţiei Naţionale se poate extinde şi către organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale pentru promovarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi incluziune socială. Prin eforturi comune şi disponibilitatea de a ne implica în viaţa comunităţii putem transmite mesajul importanţei vieţi democratice către generaţiile tinere.
				Doamna Claudia Boghicevici: "Proiectul de descentralizare pe care Guvernul Ponta îşi va asuma răspunderea în Parlament" Declaraţia mea politică este în acelaşi timp un apel la responsabilitate. Săptămâna aceasta Guvernul USL îşi asumă răspunderea în Parlament pe un proiect de lege toxic, un proiect de lege care va instaura haosul în întreaga administraţie românească. Vorbesc, evident, despre proiectul descentralizării prin care toţi românii vor pierde şi doar nişte baroni locali vor câştiga. Partidul Democrat Liberal a fost, încă din perioada în care a guvernat această ţară, un susţinător sincer al consacrării principiului subsidiarităţii în România. Această susţinere rezidă în însăşi esenţa noastră ca partid al dreptei populare europene. De aceea, am făcut primii paşi spre regionalizare şi descentralizare administrativă încă din 2011, paşi care însă nu au beneficiat de sprijinul întregului arc guvernamental din acea perioadă. Era şansa noii guvernări USL, cu o majoritate parlamentară de peste 70%, să implementeze un proiect de reformă administrativă de care România are atâta nevoie. Un proiect care să debirocratizeze ţara, care să ducă decizia politică cât mai aproape de cetăţean şi care să asigure premisele unei mai bune absorbţii a fondurilor europene în exerciţiul 2014-2020. Toate aceste speranţe s-au dus pe Apa Sâmbetei! Din prea multă lăcomie şi din prea puţină responsabilitate, USL a reuşit să năruiască proiecte majore, precum regionalizarea şi modificarea Constituţiei, şi vine în compensaţie cu un proiect haotic de descentralizare prin care singurii avantajaţi sunt propriii baroni locali. Am avertizat public de nenumărate ori despre riscurile acestui proiect făcut pe genunchi asupra sistemului de asistenţă socială. Din fericire, ca o palidă consolare, toate prevederile aberante despre descentralizarea în acest domeniu au fost eliminate din ultima variantă de proiect. Nu pot însă să nu reamintesc cum domnul Dragnea şi colegii săi din Guvern propuseseră descentralizarea ANOFM, o agenţie implicată în procesul de absorbţie a fondurilor europene, sau a ANPS, o instituţie performantă care a reuşit în ultimii ani să contribuie la reducerea fraudelor în sistem. Numai că, şi fără aceste prevederi halucinante, proiectul înaintat de Guvern este unul anacronic şi periculos. Este suficient să spunem că această descentralizare este doar o deconcentrare pe invers a instituţiilor. Deconcentratele subordonate ministerului devin servicii deconcentrate în subordinea consiliilor judeţene. Pe de o parte, proiectul prevede libertatea acestor lideri feudali de a alege, şi numai, în locul miniştrilor, conducătorii acestor instituţii; pe de altă parte, vor aştepta în continuare finanţarea de la Bucureşti sau, inclusiv, răsturnarea deciziilor locale care nu sunt pe placul guvernanţilor de la nivel central. În plus, proiectul domnului Dragnea înseamnă şi politizarea întregii administraţii, de vreme ce şefii judeţelor vor putea numi discreţionar conducătorii instituţiilor descentralizate. Toate acestea cu scopul transformării acestor instituţii în agenţi electorali pentru alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale de anul viitor. Sunt foarte multe carenţe în acest proiect de descentralizare batjocoritor, propus de Guvernul USL. Însăşi procedura de asumare a răspunderii este strigătoare la cer, dacă ne gândim doar la complexitatea procesului, şi fără a mai aduce în discuţie ultrasuficienta majoritate parlamentară lăsată spectatoare la această mascaradă guvernamentală. Acestea sunt doar câteva motive care îndreptăţesc Partidul Democrat Liberal să se opună ferm unei noi iniţiative abuzive din partea actualului Guvern. Acest proiect este o bătaie de joc pentru toţi românii care vor fi nevoiţi să plătească factura lăcomiei unui Guvern în slujba baronilor locali. De aceea, Partidul Democrat Liberal va iniţia o moţiune de cenzură prin care va încerca împiedicarea acestui abuz. Desigur, aritmetica parlamentară nu ne dă la prima vedere prea mulţi sorţi de izbândă în a aduna semnăturile necesare. Numai că demersul nostru nu este unul politicianist. Nu avem nevoie de politruci în sprijinul nostru, avem însă nevoie de conştiinţe, de oameni politici care înţeleg gravitatea abuzului pus la cale de Guvern, care realizează faptul că adoptarea unui asemenea proiect ar condamna România la haos instituţional. De aceea, invitaţia noastră este făcută cu bună-credinţă şi adresată tuturor parlamentarilor care au încă conştiinţă. Fac, prin urmare şi pe această cale, un apel sincer la dumneavoastră să semnaţi moţiunea de cenzură pe care PDL va încerca să o depună.
				Domnul Constantin Avram: "Din ciclul «Orice naş îşi are naşul». A fost «Mitică», urmează «Naşul»" Vechiul proverb românesc care spune că "orice naş îşi are naşul" a fost verificat din nou, zilele trecute, odată cu debarcarea lui Dumitru Dragomir de la conducerea Ligii Profesioniste de Fotbal, după 17 ani de "domnie" neîntreruptă. Faptul că "Mitică de la Ligă", aşa cum cu deferenţă îl alintau cei din lumea fotbalului, a fost înlocuit de la conducerea unui for cu destule probleme - deseori acuzat de jocuri murdare şi de contribuţii decisive la dispariţia unor echipe de prim-rang ale fotbalului românesc, precum Craiova, Argeş sau chiar Bacău - este un lucru firesc, de normalitate. El se înscrie, dacă vreţi, chiar în propunerea pe care eu am făcut-o recent mediului politic, aceea de a limita numărul mandatelor la cel mult trei consecutive, pentru parlamentari, primari şi preşedinţii consiliilor judeţene, începând din 2016. Ca şi în fotbal, şi în politică încrederea populaţiei în Parlament, în cele mai multe primării şi consilii judeţene, unde activează persoane alese de mulţi ani, a scăzut vertiginos, iar adoptarea unei legi mai flexibile ar duce la recâştigarea simpatiei şi creşterea atracţiei populaţiei către viaţa politică şi către activitatea sportivă. Limitarea mandatelor funcţiilor executive ar duce inclusiv la întinerirea segmentelor decizionale în diferite domenii, şi participarea directă a celor ce au idei şi iniţiative privind înnoirea şi îmbunătăţirea vieţii sociale din România, dar nu au acces şi la actul decizional ca urmare a dorinţei unora de a-şi perpetua continuu funcţiile. Unii aleşi locali, deşi par a fi mai uşor de controlat de populaţia care i-a votat, au creat, însă, structuri de grup ce îi ajută la conservarea funcţiilor în schimbul unor facilităţi ce depăşesc de multe ori cadrul legal. Şi totul în defavoarea oamenilor. La fel se întâmplă şi în fotbal. Sunt oameni care conduc fotbalul românesc de decenii, răstimp în care rezultatele obţinute au fost din ce în ce mai slabe, performanţele la nivel înalt lipsind cu desăvârşire, iar corupţia şi acuzaţiile de mârşăvii s-au înmulţit exponenţial şi invers proporţional cu adevăratele consecinţe ale activităţii mai-marilor din fotbal. "Mitică de la Ligă" a plătit cu capul, a se citi funcţia, pe drept cuvânt! Singura problemă ar fi implicarea politicii în acest fenomen, pe care o consider păguboasă la nivel global. Nu cred că era nevoie de implicarea oficialilor guvernamentali în alegerile pentru conducerea LPF, dacă se va confirma acest lucru, deoarece astfel se deschide o "cutie a Pandorei" extrem de periculoasă pentru întreaga ţară, pentru întreaga societate. Modalitatea în care a fost înlăturat Dumitru Dragomir poate fi un argument destul de plauzibil pentru ca românii să se teamă că de acum încolo, în orice domeniu al societăţii publice, oricine poate fi schimbat la comandă politică. Or, nu cred că astfel de proceduri sunt corecte, nu susţin schimbarea unor persoane pe criterii politice, eludându-se cele de performanţă, valoare, capacitate. Pe aceleaşi considerente, dacă tot se urmăreşte, politic sau nu, schimbarea conducerii fotbalului românesc, atunci sunt de părere că procesul trebuie să fie continuat şi ireversibil. Astfel, solicit public demisia preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal, "Naşul" Mircea Sandu, pe care îl consider responsabil pentru starea în care se află în prezent cel mai iubit sport autohton. Este incredibil cum România a ajuns, în ultimii ani, aproape de faliment în toate domeniile de activitate, inclusiv în sport. Oricine poate vedea cum se "culeg" acum rezultatele execrabilei guvernări a PDL. Până şi în sport, unde România era respectată peste tot, am ajuns să fim de râsul lumii şi să ne ia oricine peste picior, ca şi cum am fi o ţară din lumea a treia. Este inadmisibil ce se întâmplă cu sportul românesc şi în special cu fotbalul, dar, deşi vinovaţii există şi se văd, pe malurile Dâmboviţei nimeni nu este vinovat şi nu plăteşte. Chiar dacă politicul nu poate avea, în mod normal, nicio imixtiune în sport, în speţă în fotbal, ca suporter al echipei naţionale a României consider că preşedintele FRF trebuie să răspundă, cu funcţia, pentru decăderea sportului numărul 1 din România. Chiar dacă România s-ar califica astăzi la Campionatul Mondial, lucru puţin probabil după dezastrul şi jocul penibil din Grecia, deşi toţi românii ni-l dorim, tot ar trebui ca "Naşul" să plece pentru contraperformanţele din ultimii ani. Este tragic ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, unde, după ce ne bate oricine la orice nivel, acum nu mai suntem în stare să ne păstrăm nici măcar un minim respect în faţa lumii. Şi asta nu este bine deloc.
				Domnul Constantin Avram: "Explozia de preţuri pe care opoziţia o invocă este total nefondată" În campania electorală din noiembrie 2012, USL a prezentat un program de guvernare care cuprindea o serie de măsuri menite să relanseze economia românească, să reducă fiscalitatea şi aşa destul de ridicată în anumite activităţi economice, în vederea reducerii evaziunii fiscale, dar şi măsuri reparatorii de îndreptare a unor abuzuri grosolane făcute de vechea guvernare a PDL în perioada 2009-2012. Aici merită menţionate măsurile luate de Guvernul USL, imediat după instalarea la Palatul Victoria, şi anume: de reîntregirea salariilor din sectorul bugetar diminuate de Guvernul PDL cu 25%, dar şi de corectare a pensiilor a milioane de români. Poziţiile ulterioare adoptate de reprezentanţii opoziţiei faţă de măsurile luate de Guvernul Ponta - în scopul aducerii la normalitate a unor activităţi economice, adică fiscalizarea acestora - sunt cel puţin populiste şi imorale, dar şi pline de ipocrizie. Adevărat că rolul opoziţiei este acela de a supraveghea măsurile economice şi sociale luate de guvernanţi, dar să te rezumi numai la critici fără a sublinia şi lucrurile bune propuse de Guvern, mi se pare imoral, dar şi păgubos, ca să nu mai vorbim de neputinţa opoziţiei de a veni cu soluţii. Reducerea TVA la pâine, de la 24%, la 9%, a fost o reuşită a Partidului Conservator şi implicit a USL. Astfel, încasările la bugetul de stat vor creşte şi nu vor apărea probleme care să genereze costuri suplimentare pentru bugetul de stat, care să fie înregistrate la deficit. Scăderea TVA-ului la produsele de panificaţie este un pas important pentru scăderea evaziunii fiscale în acest sector şi ar trebui extinsă la carne, lapte, zahăr şi ulei şi corelată cu inspecţii fiscale şi simplificarea plăţii taxelor. Totodată, au fost luate din timp măsuri pentru a împiedica o creştere a preţului la produsele alimentare. Există o garanţie a Guvernului de stagnare a preţurilor la produsele agricole. În acest sens, încă de la începutul lunii octombrie 2013 au fost acordate peste 500 de milioane de euro drept plăţi anticipate pentru pregătirea campaniei agricole de anul viitor. De asemenea, se poate remarca intenţia Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de a extinde în anul 2014 reducerea TVA-ului şi la produsele din carne, pe tot lanţul de producţie. Această problemă este în analiza celor ce se pricep mai bine decât politicienii, adică a experţilor. Totodată, au fost reduse cheltuielile la livrarea apei destinate irigaţiilor pentru agricultori. Au fost acordate despăgubiri de la buget pentru fermierii afectaţi de secetă din vara anului 2012. Au fost plătite subvenţiile din agricultură blocate de PDL. S-a aprobat plata a 2,7 miliarde de lei pentru 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă. A fost constituit fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe. În sprijinul producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, Guvernul oferă un sprijin financiar în limita unui plafon de 30 de milioane de euro. Şi lista poate continua.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Proiectele miniere de la Roşia Montană şi Baia Mare trebuie desecretizate!" Mi-am exprimat şi cu alte prilejuri opinia potrivit căreia neclarităţile celor care se pronunţă pro sau contra investiţiei din Munţii Apuseni trebuie să răspundă la două întrebări de bază. Mai exact, cele două dileme se referă la aspectele privitoare la a fi sau nu de acord cu folosirea cianurilor în procesul de extracţie, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă suntem sau nu de acord cu procentul pe care îl va obţine România în urma investiţiei. Cred că la aceste două întrebări trebuie să răspundă atât guvernanţii, cât şi specialiştii în domeniu, dar şi cei care se opun vehement proiectului. De asemenea, cu precizarea că oamenii din zona Roşia Montană, precum şi cei afectaţi de închiderea mineritului din Maramureş au o imperioasă nevoie de noi locuri de muncă, sunt de părere că statul român trebuie să desecretizeze în regim de urgenţă contractele respective, pentru că abia atunci se va şti cu certitudine ce prevederi există şi cine este responsabil de situaţia delicată creată. După cum m-am aşteptat, votul Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România a fost categoric împotriva proiectului. Poate că la acest capitol guvernanţii ar fi trebuit să reflecteze mai atent, deoarece activitatea de două luni a comisiei respective a însemnat, dintr-un punct de vedere, doar bani cheltuiţi în van, din moment ce deznodământul a fost unanim acceptat de toată lumea. Personal, consider că este nevoie de o mai mare transparenţă din partea Guvernului pentru a informa populaţia despre beneficiile concrete pe care statul le-ar obţine în urma exploatării aurului şi celorlalte metale preţioase din România. Trebuie să fim atenţi cu toţii, deoarece există pericolul ca evoluţia unor astfel de proiecte să fie influenţată de trendul politic. Probabil că statul român ar fi putut negocia mult mai bine şi mai avantajos contractul cu Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) privind exploatarea aurului şi argintului din Munţii Apuseni. Pe de altă parte, sunt convinsă că Executivul va gestiona corespunzător şi realist nemulţumirea creată în urma emiterii proiectului legislativ referitor la investiţia de la Roşia Montană. Sunt de părere că derularea proiectului Roşia Montană trebuie scos de sub subordonarea politică şi că prevederile acestuia trebuie cunoscute de populaţia României, cu atât mai mult de către oamenii din zonă. De asemenea, în ceea ce priveşte chestionarea publică privind municipiul Baia Mare, în speţă la activitatea societăţii Romaltyn, reiterez ideea potrivit căreia atât Baia Mare, cât şi Roşia Montană nu pot fi transformate peste noapte în atracţii turistice, deoarece nu li se poate schimba atât de uşor statutul de localităţi miniere. Când aceste firme şi statul vor desecretiza dosarele, când vom afla concret cât câştigă statul şi cei implicaţi, când ne vor prezenta cele mai performante utilaje de extragere a aurului şi când vom avea dovezile de transparenţă, putem să dăm acordul de a prelucra minereurile. În opinia mea, cred că ar trebui să ţinem cont în mod covârşitor de poziţia oamenilor din zonă, singurii în măsură să decidă pentru soarta lor, dar şi statul român are datoria de a oferi cu celeritate un cadru legislativ care să permită exploatări miniere cu respectarea tuturor prevederilor mondiale ale protecţiei mediului.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Problemele de la DGASPC Maramureş trebuie rezolvate de către consiliului judeţean!" Am primit un răspuns oficial din partea doamnei Mariana Câmpeanu, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, la interpelarea referitoare la deficitul de personal din cadrul DGASPC Maramureş, care duce la nerezolvarea şi escaladarea cazurilor sociale. Am semnalat public faptul că în acest an s-au înregistrat numeroase cazuri sociale în judeţul Maramureş, principala cauză a acestora fiind schema de personal a DGASPC Maramureş, care prevede doar un singur angajat în cadrul Serviciului Abuz-Neglijare. Practic, un singur salariat al instituţiei este responsabil cu identificarea cazurilor sociale, de abuz, neglijare şi nepăsare a familiilor pentru jumătate din judeţul Maramureş, lucru inadmisibil în opinia mea şi a multor cetăţeni din zonă. Mai mult, acest angajat nu are cum să îşi facă treaba, chiar dacă ar fi reuşit fizic, deoarece nu dispune nici de maşină, nici de bani de combustibil pentru a se deplasa să verifice cazurile sociale din judeţ. În plus, omul locuieşte în Sighet, iar pentru a observa un caz la Borşa, spre exemplu, ar trebui să parcurgă pe jos, cu autoturismul propriu sau cu mijloacele de transport în comun circa 65 de kilometri, peste limita oricărei decenţe în ţara, anul şi mileniul în care trăim. DGASPC Maramureş se confruntă în prezent cu o situaţie ingrată, fiind într-un deficit uriaş de personal, "moştenire" din timpul blocajului generalizat al angajărilor din fostele guvernări. În răspunsul său, ministrul Mariana Câmpeanu a precizat că deficitul de personal din sistemul naţional de asistenţă socială se ridica la sfârşitul anului 2012 la 10.000 de posturi. "Acest deficit are drept cauze plecarea salariaţilor din sistem din cauza reducerilor salariale din perioada 2009-2011 şi blocarea angajărilor din sectorul bugetar. Prin apariţia HG nr.125/2013 a fost posibilă ocuparea prin concurs a posturilor vacante din sistemul de asistenţă socială, şi este de datoria autorităţilor administraţiei publice locale să ocupe aceste posturi", se arată în răspunsul formulat de ministrul muncii. Ministrul muncii a mai adăugat, legat de subiectul în discuţie, că "situaţia deficitului de posturi, precum şi adoptarea deciziilor concrete de rezolvare a acestei probleme, aparţine exclusiv Consiliului Judeţean Maramureş, în subordinea căruia funcţionează DGASPC". "Rolul ministerului, în ansamblul acestei problematici, a vizat doar asigurarea şi aprobarea cadrului normativ necesar care să permită autorităţilor locale să efectueze noi angajări, în funcţie de cazuistica existentă şi a nevoilor de pe plan local", a conchis ministrul muncii. Îmi exprim speranţa că autorităţile care trebuie să se ocupe de acest caz vor da socoteală pentru situaţia prezentată şi, nu în ultimul rând, vor readuce normalitatea în activitatea DGASPC Maramureş.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Maramureşenii vor fi despăgubiţi de stat începând cu ianuarie 2014" Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor m-a anunţat, în urma unei interpelări adresate pe tema despăgubirilor aferente unei suprafeţe pe care s-a construit un teren de sport comunal din comuna Bârsana, judeţul Maramureş, că maramureşenii şi toţi românii, în general, vor fi despăgubiţi de statul român. Eu m-am referit strict la memoriul doamnei Ioana Nemeş, domiciliată în comuna Bârsana nr.189, Maramureş, în vârstă de 75 de ani, care a solicitat sprijinul ANRP pentru a obţine despăgubirea aferentă pentru o suprafaţă de teren rămasă nerezolvată de peste şase ani. Femeia deţine un titlu de despăgubire prin Decizia nr. 2910/FF, în cuantum de 243.675 lei, conform raportului de evaluare nr. 5827/2008, înregistrat în dosarul cu nr. 5977/FFCC/2007, reprezentând o suprafaţă de teren de 0,45 ha, aflat în intravilanul Comunei Bârsana. Conform adresei nr. 1098-2003, Primăria Bârsana i-a comunicat petentei că nu are la dispoziţie această suprafaţă de teren pentru a o despăgubi pe doamna Ioana Nemeş. De reţinut este faptul că pe suprafaţa de teren, care i-a fost luată în vremea comunismului, s-a construit de către Primăria Comunei Bârsana, terenul de sport al localităţii. Urmare a emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Nemeş Ioana s-a adresat în anul 2008, în scris, prin Cererea de Opţiune nr. 05007 din 3 iulie 2008, Autorităţii Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, solicitând despăgubirea în numerar pentru respectiva sumă de 243.675 de lei. Prin Adresa Nr. 801805 din 7 septembrie 2009, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, solicită în copie, decizia de acordare de măsuri reparatorii. Ulterior depunerii în copie a acestei decizii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, a transmis Ioanei Nemeş Adresa nr. RG/43199/DN/6557/2011, în care o informează că până la momentul transmiterii răspunsului s-au realizat despăgubiri în numerar în limita disponibilităţilor financiare, până la dosarul nr. 03967 din 2008, iar dosarul dânsei este înregistrat cu nr. 05007 din 2008. În răspunsul oficial, preşedintele ANRP, George Băeşu, precizează că în temeiul titlului de despăgubire cu nr. 2910/FF, emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, doamna Ioana Nemeş a constituit dosarul de opţiune înregistrat cu nr. 5007 din 3 iulie 2008, în care a optat pentru despăgubiri băneşti. În perioada iunie 2010-15 mai 2013 procedura de emitere a titlurilor de plată a fost suspendată prin mai multe acte normative succesive, iar prin Legea nr. 165/2013 s-a prevăzut efectuarea plăţilor restante, conform unei noi proceduri, respectiv în termen de cinci ani, în tranşe anuale egale, începând cu data de 1 ianuarie 2014. (...) În consecinţă, vă informăm că ANRP va proceda în perioada următoare la emiterea titlurilor de plată, urmând ca plata să se efectueze de către Ministerul Finanţelor Publice după data de 1 ianuarie 2014, se arată în documentul trimis de preşedintele ANRP. Pe această cale, salut demersurile guvernamentale privind despăgubirile oamenilor care aşteaptă de ani buni să primească bani sau contravaloarea proprietăţilor deţinute. Sper ca răspunsul ANRP să fie o veste bună pentru doamna Ioana Nemeş, care după mai bine de cinci ani de aşteptare îşi va primi în sfârşit banii cuveniţi. De asemenea, sunt convinsă că foarte mulţi români şi maramureşeni vor mai avea răbdare până când vor intra în posesia sumelor ce li se datorează drept despăgubiri.
				Domnul Costel Alexe: În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: evoluţia sistemelor sanitar şi educaţional din România. Sănătatea şi educaţia reprezintă priorităţi majore ale Guvernului USL, ca parte a strategiei de dezvoltare a Românei pe termen lung. În consecinţă, pentru anul 2014 am alocat acestor domenii sume mai mari faţă de anul în curs, graţie şi creşterii economice a României, înregistrată ca urmare a măsurilor luate de Guvernul USL. Bugetul sănătăţii însumează peste 30 de miliarde de lei. Ministerul Sănătăţii a primit cu 2,5 miliarde lei mai mult decât în 2013, ajungând la 7,8 miliarde lei. De asemenea, va creşte şi bugetul CNAS, de la 22,5 miliarde lei, în acest an, la 22,6 miliarde lei în 2014. Medicii şi farmaciştii rezidenţi vor primi o bursă lunară neimpozitată de 150 euro, iar salariul lor va creşte cu 10%. Şi educaţia are un buget în creştere. 300 de milioane de euro din fonduri europene vor fi realocate de la alte programe pentru lucrări de infrastructură la şcoli. Salariile profesorilor debutanţi din învăţământul preuniversitar cu o vechime maximă de 6 ani, precum şi salariile preparatorilor şi ale asistenţilor universitari cresc cu 10%. Cu acelaşi procent se majorează şi subvenţiile pentru cămin. În plus, în 2014 statul plăteşte 2,06 miliarde lei titluri executorii salarii, din care 1,06 miliarde pentru învăţământul preuniversitar şi universitar (echivalentul unei creşteri salariale de 10%, în medie, pe întregul sistem). Pentru 2014 avem un buget construit astfel încât să stimuleze creşterea economică bazată pe investiţii. Nu mărim taxele şi impozitele. Măsurile fiscale luate nu împovărează mediul de afaceri, dimpotrivă, am păstrat cota unică, am menţinut TVA la acelaşi nivel şi ne-am angajat să reducem cu 5% CAS la angajator. Extinderea bazei de impozitare prin introducerea unui impozit asupra construcţiilor speciale (precum reţele de transport, conducte, depozite) va avea o influenţă nesemnificativă în costurile de producţie, de transport sau costurile de servicii pe care le prestează cei care deţin aceste tipuri de construcţii speciale, astfel încât nu au nicio raţiune să ducă la o majorare de preţ. Obiectivul nostru prioritar este reducerea evaziunii fiscale. Cei care nu îşi plătesc taxele nu fac decât să fraudeze statul. Aceasta este una dintre cauzele pentru care nu avem suficienţi bani pentru salarii, pensii şi investiţii. Pentru combaterea evaziunii am înfiinţat Direcţia Generală Antifraudă, cu oameni noi, bine pregătiţi. Este o instituţie nouă, ea înlocuieşte vechea Gardă Financiară, care a dovedit că nu are soluţii în faţa celor care nu-şi plătesc taxele. PNL a început o reformă profundă a sistemului sanitar şi al celui educaţional românesc care trebuie continuată, deşi din 2009 aceasta s-a blocat financiar ?i administrativ, uneori împinsă spre satisfacerea unor interese clientelare sau de grup. Viziunea liberală rămâne în continuare orientată către organizarea şi funcţionarea unui sistem cu efect social pentru cetăţean şi liberal pentru personalul vizat.
				Domnul Florian Daniel Geantă: "Şmecherii - o nouă categorie socială" În România a apărut o nouă categorie socială - şmecherii. Aşa cum ne-am obişnuit, la noi în ţară cei care respectă legea sunt doar fraierii, şmecherii fac legea lor. Şi vreau să mă refer aici la şmecherii parcărilor bucureştene, care afectează viaţa cetăţenilor bucureşteni, deoarece cei care refuză să plătească acestor mafioţi taxa impusă de ei, sunt ameninţaţi sau îşi găsesc maşinile avariate, iar atunci când apelează la poliţie, nu primesc niciun ajutor. Asta este în capitala lui Papură Vodă! Este adevărat că este o luptă mai mult decât inegală între numărul maşinilor şi numărul parcărilor din capitală şi mă întreb de ce trebuie ca omul cinstit şi corect, care doreşte să parcheze în centrul capitalei, în parcările publice, să fie nevoit să plătească acestor şmecheri sume destul de mari, bani care ajung în buzunarul altora, nu aşa cum ar fi corect şi legal în bugetul primăriei. Deci Primăria Capitalei pierde milioane din cauza proastei colectări a acestor taxe, taxatorii nu îşi fac treaba, iar şmecherii au întotdeauna de câştigat. Adevărate afaceri pentru aceştia, nu degeaba şi-au ales o frumoasă şi bănoasă meserie aceşti şmecheri de Bucureşti, care nu au niciun stres să plătească taxe la stat, care au impus o lege nescrisă numai şi numai în avantajul lor. Aceste bande de parcagii sunt stăpâne în parcările publice din Bucureşti, pentru că există o strânsă "relaţie" între aceştia şi poliţia locală sau cea de ordine publică, iar sumele colectate şi împărţite sunt de milioane de euro anual, bani cu care primăria ar putea să facă poate piste pentru biciclişti, poate parcuri şi locuri de joacă pentru copii etc. Sunt atâtea lucruri de făcut în capitală. Ce fac autorităţile în acest sens? Ce face domnul primar general? Deocamdată ridică din umeri şi caută soluţii. Nefiind capabilă să gestioneze acest sistem păcătos şi să rezolve eradicarea acestui fenomen prin soluţii concrete şi prin eliminarea acestor indivizi, după aproape 4 ani, Primăria Capitalei încearcă să găsească rezolvarea, va concensiona parcările din Bucureşti unor firme private. De ce nu încercăm şi noi să intrăm în normalitate aşa cum au făcut-o şi alte capitale europene, să investim în achiziţionarea unor aparate de taxat, aparate care să aibă implementate sisteme de plată a parcării prin sms, dar şi care să scaneze numărul de înmatriculare al maşinilor, iar cei care nu plătesc să fie sancţionaţi. Cam tardiv, dar vorba românească: niciodată nu este prea târziu. Bucureştenii aşteaptă rezolvarea, domnule primar. Încă mai au răbdare!
				Domnul Daniel Iane: Bugetul de stat pentru anul 2014 este unul al promisiunilor respectate. USL şi-a asumat în decembrie 2012, în faţa românilor, că situaţia lor, atât la nivel individual, cât şi la nivel general, va fi una mai bună. Prin răspunsurile pe care le regăsim în diferitele procese de sondare a opiniei publice aflăm că românii consideră că situaţia lor personală, cât şi a României este una îmbunătăţită. Angajamentele PNL şi ale partenerilor de alianţă au vizat o Românie mai puternică. Agenda pe care am asumat-o în faţa românilor prezenta economia şi redresarea economică drept obiectivul primordial al USL, având în vedere că acest segment se afla într-o criză profundă de pe urma guvernării de tip Emil Boc şi Elena Udrea. Astăzi, conform datelor furnizate de Eurostat, de INS sau de publicaţii internaţionale de analiză economică, avem cea mai mare creştere, în trimestrul trei, din întreaga Uniune Europeană, ocupăm locul doi în topul ţărilor europene din punct de vedere al creşterii industriale, iar PIB-ul României, în 2013, va fi cel mai mare de până acum, fiind depăşit de cel din 2008. Bugetul pe 2014 poate fi caracterizat drept unul al promisiunilor respectate, deoarece salariul minim pe economie va creşte substanţial, cu 15%, şi va ajunge la 900 de lei, numărul beneficiarilor fiind de aproape 700.000. Totodată, profesorii debutanţi vor avea o creştere semnificativ mai mare faţă de rata inflaţiei pe 2013, iar medicii rezidenţi vor înregistra o creştere a veniturilor cu aproximativ 70% prin acordarea bursei de aproximativ 150 de euro. Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Educaţiei vor avea bugete mai mari, ceea ce demonstrează o atenţie specială, dar extrem de meritată, acestea fiind pentru mine, parlamentar liberal, sectoare cheie în dezvoltarea durabilă a României pe termen mediu şi lung. Alături de aceste alocări, mai mari pentru sectoarele menţionate, bugetul planificat de USL pentru anul 2014 este construit pentru continuarea procesului de creştere şi fructificare a actualei dezvoltări economice: cota unică păstrată la acelaşi nivel - element definitoriu pentru actualul Guvern, reducerea CAS-ului începând cu 1 iulie 2014, creşterea investiţiilor publice şi în special a cofinanţărilor pentru proiectele desfăşurate cu fonduri europene, prioritizarea investiţiilor publice, continuarea relaxării şi consolidării fiscale a României.
				Domnul Anton Doboş: "Sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, fundamentul unei economii sănătoase" Primul an de guvernare USL a avut ca prioritate corectarea greşelilor fostelor guverne ale PDL, greşeli ce au avut consecinţe dezastruoase în plan social, instituţional, dar mai ales economic. Statisticile prezentate sunt dovezi concludente că precedenta guvernare portocalie a subţiat considerabil sectorul IMM-urilor, fapt resimţit acut în toate zonele ţării. Este de la sine înţeles că nu putem repara peste noapte faptul că între anii 2010-2011 s-au desfiinţat în mod direct 700.000 locuri de muncă, că întreprinderile din industrie au scăzut cu 12,8%, cele din construcţii cu 16,9%, cele din comerţ cu 15,1%. Totuşi, treptat, am putut observa o creştere a numărului salariaţilor din economie cu aproximativ 116.000 de persoane, numărul acestora ajungând la 4,77 milioane, iar acest fapt s-a datorat în mare parte evoluţiei întreprinderilor mici şi mijlocii. Trebuie să înţelegem că IMM-urile nu doar creează locuri de muncă, dar sunt un important contribuitor la bugetul de stat prin taxele şi impozitele plătite. De aceea, anii ce urmează trebuie să se evidenţieze prin cât mai multe măsuri pentru stimularea acestui sector crucial în evoluţia unei societăţi, pentru a-l face să devină pilonul cheie al economiei. Ştim foarte bine, cu toţii, că acest deziderat poate fi realizat numai prin măsuri consistente, care să aibă într-adevăr scopul de a-l repune, pentru o lungă perioadă de timp, pe un trend ascendent solid. O astfel de măsură, ce va duce la creşterea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, va diminua riscul de faliment, menţinând în acest mod şi chiar generând locuri de muncă, e recentul Proiect de Lege, adoptat în Senat, privind Programul de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Legea reglementează accesul IMM-urilor la finanţare prin acordarea unei linii de credit pentru capital de lucru în valoare maximă de 5 milioane lei, garantată în procent de maxim 50% de către stat. De asemenea, tot pentru a veni în spijinul mediului privat, statul va acorda în curând ajutoare de minimis pentru peste 1.000 de IMM-uri. Acest ajutor va fi sub forma unor sume nerambursabile, în procent de 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aprobate spre finanţare, pe o perioadă de doi ani fiscali consecutivi, în limita echivalentului în lei a valorii de 100.000 de euro. Aceşti bani vor susţine atât întreprinderile care vor să se dezvolte, cât şi pe cele aflate în dificultate, creând în acelaşi timp noi locuri de muncă. Consolidarea IMM-urilor este o soluţie viabilă pe care o avem acum la dispoziţie pentru întărirea capacităţii noastre economice pe termen mediu şi lung. Am reuşit să menţinem cota unică neschimbată, TVA-ul a rămas la aceeaşi valoare şi CAS-ul va scădea cu 5% la angajator în al doilea semestru al anului 2014, toate sunt modalităţi prin care încercăm să ajutăm acest sector. Chiar dacă efectele măsurilor luate se vor vedea treptat, avem datoria să le menţinem, indiferent de doctrina pe care o avem. Eu, personal, îmi exprim sprijinul necondiţionat pentru orice strategie orientată către asigurarea unui climat favorabil dezvoltării economice, pentru că numai astfel putem să credem într-un viitor mai bun pentru ţara noastră.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Descentralizarea României reprezintă un proces curajos de despărţire definitivă de statul centralizat, osificat, inflexibil şi autocrat instituit încă de pe vremea lui Stalin. Acest obiectiv a fost asumat de actuala majoritate parlamentară, fiind inclus în programul de guvernare în baza căruia Guvernul Ponta a fost învestit de Parlament. Pentru realizarea acestui proiect, Guvernul a ales să-şi angajeze răspunderea politică în faţa Parlamentului, evitând astfel încercările de tergiversare din partea opoziţiei şi oferind posibilitatea noilor instituţii să fie funcţionale de la 1 ianuarie 2014. Proiectul de lege pe care Guvernul îl prezintă în cadrul acestei proceduri constituţionale democratice este rodul unui efort complex de discuţii aplicate atât în cadrul USL, prin comisiile create în acest scop, cât şi la nivelul societăţii civile. Dezbaterile nu au urmărit împărţirea sferelor de putere şi de influenţă între partide, între ministere şi alte autorităţi ale statului, centrale şi locale, aşa cum încearcă să acrediteze fals adversarii proiectului, ci apropierea deciziei de nevoile cetăţenilor şi funcţionarea corectă a instituţiilor în interesul acestora. Descentralizarea înseamnă reducerea birocraţiei, o temă atât de invocată în discursul politicianist de după 1989, rămasă însă la stadiul de promisiune veşnică şi amânată de fiecare Guvern care a trecut prin Palatul Victoria. În prezent funcţionarii administraţiei locale înseamnă doar 35% din totalul funcţionarilor publici din România. Informatizarea tuturor primăriilor din ţară prin fonduri cuprinse în exerciţiul financiar 2014-2020 va conduce la eficientizarea modului de lucru şi reducerea substanţială a costurilor administrative. Descentralizarea reprezintă un pas important în modernizarea administraţiei din România, care momentan se bazează foarte mult pe structuri create în ani ’70-’80, fiind un prim-pas către regionalizare, un alt obiectiv pe care USL îl va implementa după revizuirea Constituţiei. În cele mai multe ţări ale Europei descentralizarea este văzută ca un cadru atractiv de organizare şi management al sistemelor publice. A sosit momentul ca şi România să iasă din actualul hăţiş instituţional, urmând a se alinia acestor state şi a promova standardele europene de cultură instituţională. Efectul descentralizării va fi acela de a corecta imediat şi irevocabil comportamentele instituţionale necorespunzătoare de până acum. Ca atare, descentralizarea înseamnă un efort de debirocratizare şi de eficientizare instituţională a administraţiei, de responsabilizare a autorităţilor locale, precum şi de profesionalizare continuă a funcţionarilor publici. Descentralizarea introduce competiţia între localităţi, autorităţile locale fiind interesate de o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor, fapt ce le va permite alocarea eficientă a resurselor, în funcţie de costurile şi priorităţile locale. Proiectul de lege, asupra căruia Guvernul îşi angajează răspunderea, reprezintă pentru actuala majoritate oportunitatea de a face descentralizarea prin negocierea cu bună-credinţă între stânga şi dreapta politică românească, transformând acest proces în avantajul României, al instituţiilor şi cetăţenilor săi.
				Domnul Eugen Constantin Uricec: "Românii din Basarabia, mai aproape de Uniunea Europeană" Decizia luată de Comisia Europeană vinerea trecută, în prezenţa premierilor români Victor Ponta şi Iurie Leancă, nu poate să nu bucure pe orice român, indiferent pe care mal al Prutului s-ar afla. Astfel, preşedintele Comisiei Europene, domnul José Barroso, ne-a garantat că instituţia pe care o conduce va recomanda ridicarea vizelor pentru românii din Basarabia atunci când vor circula în spaţiul Uniunii Europene. Trebuie să vă mărturisesc că am trăit aceeaşi emoţie ca cea de acum zece ani, atunci când aceeaşi veste era anunţată pentru românii din România. Ştim cu toţii ce a însemnat pentru români înlăturarea vizelor şi accesul liber în spaţiul comunitar. Ştim cu toţii câte beneficii a adus acest lucru pentru milioane de români şi, de ce nu, pentru economia românească. Ştim că aceeaşi decizie a fost benefică şi pentru statele membre ale Uniunii Europene. Consider că vestea deosebit de bine-venită din Capitala Belgiei a survenit în cel mai bun moment pentru orientarea definitivă a Republicii Moldova către Occident şi adoptarea definitivă de către Chişinău a opţiunii integraţioniste europene. Românii din Basarabia ştiu deja ce este cel mai bine pentru ei şi, din acest motiv, ar fi bine ca şi clasa politică de la Chişinău să le urmeze opţiunile. Ştim cu toţii că fără România acest lucru nu ar fi fost posibil. Mai ştim, de asemenea, că ridicarea vizelor pentru românii din Basarabia nu reprezintă decât începutul unui drum, şi nu sfârşitul acestuia. Pentru aceasta, susţinerea opţiunii proeuropene a Republicii Moldova trebuie să reprezinte nu numai pentru Guvernul de la Chişinău o prioritate, dar şi pentru cel de la Bucureşti. Eu cred cu putere că şi românii de peste Prut vor trebui să se bucure de toate avantajele de care fraţii lor, românii din România, se bucură astăzi: acces la instrumentele financiare europene, acces la asistenţă tehnică, sprijin pentru reforma instituţională a statului şi un suport solid pentru dezvoltarea mediului de afaceri basarabean. De asemenea, mărfurile româneşti de peste Prut ar putea trage beneficiile penetrării uriaşei pieţe a Uniunii Europene, iar producătorii şi fermierii români din Moldova s-ar putea dezvolta pe propriile picioare. Ţin să mulţumesc pe această cale Comisiei Europene şi preşedintelui acesteia, domnul José Manuel Barroso, pentru deschiderea pe care au demonstrat-o faţă de românii din Republica Moldova. Cred că satisfacţia şi emoţia pe care au trăit-o François Mitterand sau Helmut Kohl cu ani în urmă, odată cu democratizarea, asocierea la Uniunea Europeană şi integrarea statelor din Sud-Estul Europei, poate fi reeditată acum cu Republica Moldova. Mulţumim Comisiei Europeane. Mulţumim, José Manuel Barroso!
				Domnul Florin Gheorghe: "Descentralizare nu, politizare da!" Astăzi, "cel mai cinstit guvern" din istoria României îşi angajează răspunderea asupra Proiectului de Lege privind descentralizarea. De ce îşi angajează răspunderea şi nu adoptă proiectul prin procedurile parlamentare? Ştim cu toţii! De teama ca proiectul să nu fie supus dezbaterii parlamentare şi modificării obiectivelor ascunse din proiect. USL, care leagă mâinile propriilor parlamentari, girează un proiect care nu vizează descentralizarea serviciilor publice, ci marea împărţeală a patrimoniului serviciilor din sănătate, cultură, educaţie, piscicultură etc. Maniera în care Guvernul Ponta a decis să-şi angajeze răspunderea este, de asemenea, criticabilă. Marele şi ultrasecretul proiect al descentralizării a fost făcut cunoscut opiniei publice abia vineri după-amiază, iar termenul de amendamente a fost fixat la 72 de ore după aceea. Cine este oare suficient de naiv să creadă că Guvernul va aproba vreun amendament la acest proiect?! Mă mir că nu l-au transmis luni seara, ca să îşi angajeze răspunderea marţi dimineaţa. Personal, am reuşit să lecturez textul proiectului de lege şi vă spun că şi un necunoscător în administraţie sau politică şi-ar da seama că nu este un proiect de descentralizare, ci un proiect de politizare a tuturor structurilor administrative locale. Descentralizare nu, pentru că finanţarea rămâne tot în pixul politic! Politizare da, pentru că numirea directorilor, managerilor sau şefilor unităţilor care vor fi transferate la nivel local vor sta doar în pixul şefilor consiliilor judeţene sau al primarilor. Dacă nu ar fi de plâns, am putea spune că este de râs faptul că tangenţial se vorbeşte de ocuparea posturilor de conducere prin concurs. Acest lucru intră în contradicţie cu modul în care se elaborează metodologiile de concurs, cine organizează comisiile de concurs şi mai ales cine numeşte câştigătorul aşa-zisului concurs. Strategia USL de a politiza toată administraţia publică este subsumată dezideratului de campanie al lui Crin Antonescu, care afirma cu aplomb: "dăm afară şi femeia de serviciu". Astăzi acest obiectiv se împlineşte cu succes prin pseudoproiectul de descentralizare pe care Victor Ponta şi Liviu Dragnea îşi angajează răspunderea. Proiectul este tot ce mai avea nevoie USL pentru alegerile din anul 2014. În primul rând, el creează cadrul transferurilor bugetare strict pe criterii politice. Apoi, atunci când Liviu Dragnea va striga din nou "Organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot! Îi legaţi, îi luaţi în braţe!", nou-numiţii în funcţii vor sări binevoitori şi servili ca să îi ajute pe baroni în competiţia electorală. Mi-aş dori ca măcar parlamentarii USL care şi-au exprimat ferm opoziţia faţă de acest proiect de politizare absolută a administraţiei româneşti să reacţioneze. Îmi doresc să aibă nu doar demnitatea, ci şi curajul să spună că prin politizarea absolută a administraţiei locale toţi românii vor avea de pierdut. România şi românii pierd de peste douăzeci de ani tocmai pentru că, la nivelul administraţiei publice, au fost promovate carnetele de partid, şi nu competenţa şi performanţa.
				Domnul Florin Gheorghe: "Nu omorâţi economia!" Mă uit cu indignare la măsurile luate de Guvernul USL condus de Victor Ponta şi nu îmi vine să cred că nişte oameni responsabili, care au promis prosperitate românilor, acţionează cu atâta ură împotriva mediului economic românesc. Toate măsurile propuse pentru anul 2014 nu fac decât să ducă la un rezultat: sărăcirea populaţiei. USL merge după principiul conform căruia un popor sărăcit, dependent de ajutoarele sociale, este mai uşor de manevrat, mai uşor de manipulat. Toate aceste lucruri vin în anul campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României, şi au fost pregătite cu atenţie în laboratoarele USL, conştiente de faptul că Ponta şi partenerii lui nu au reuşit să ducă la îndeplinire promisiunile populiste. Dar să le spunem concret românilor ce le pregăteşte Guvernul Ponta în anul 2014: acciza la carburant se majorează cu procente cuprinse între 16,6% şi 21,2%; toate celelalte accize aplicate la alte produse se vor majora, din cauza schimbării modului de calcul; indicele de creştere a preţurilor a fost stabilit la 104,77%; companiile vor plăti din anul 2014 un nou impozit pe construcţii în valoare de 1,5%, indiferent de natura construcţiei; toate redevenţele miniere s-au majorat cu aproximativ 25%; posibilitatea autorităţilor locale de a majora fără restricţie taxele şi impozitele locale. Toate aceste măsuri nu fac decât să crească numărul persoanelor care devin dependente de stat. Lipsa investiţiilor, blocarea mediului privat în a crea noi locuri de muncă vor aduce românii la limita de suportabilitate. Ca deputat în Parlamentul României, vreau să cer actualilor guvernanţi să devină mai responsabili. Să regândească sistemul de taxe şi impozite şi să dea o gură de oxigen economiei româneşti.
				Domnul Florin Gheorghe: "Ratarea Schengen pe un termen nedefinit" Presa din România a încercat să facă un subiect din declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene, domnul José Manuel Barroso, care a afirmat că există o doză mare de certitudine cu privire la ratarea obiectivului Schengen pentru România. Pentru mine, fără să o luaţi ca o doză de aroganţă, nu a fost niciun fel de ştire. Totul era previzibil. Nici nu ne mai trebuia o declaraţie oficială, pentru că ştiam deja despre ratarea Schengen. Cum aşa? În urmă cu mai bine de o lună am adresat o interpelare ministrului justiţiei, domnului Robert Cazanciuc, prin care îi solicitam să îmi răspundă punctual şi onest în ce măsură a reuşit să răspundă recomandărilor făcute de Comisia Europeană în cadrul ultimului Raport privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV. Mi-ar părea rău să vă arăt acum răspunsul ministrului la interpelarea mea, care s-a dorit una constructivă, şi nicidecum critică. Nu mi s-a răspuns la niciuna dintre întrebările formulate, care erau de fapt şi întrebările Comisiei, ci mi s-au furnizat cu totul alte informaţii nefolositoare şi pe alte subiecte. Atunci am înţeles perfect nu doar că Guvernul USL nu poate, ci nici nu vrea să facă progrese pentru a elimina monitorizarea Comisiei Europene pe justiţie, precum şi disocierea MCV de Schengen. Tot atunci am mai înţeles că, dacă progrese nu s-au înregistrat, paşi înapoi sigur s-au făcut! Cine ar putea să creadă că atentatele repetate şi dure la independenţa magistraţilor făcute de reprezentanţii Guvernului USL şi mai ales de şeful acestuia nu au ajuns la urechile Comisiei Europene? Cine şi-ar imagina că reprezentanţii Comisiei nu cunosc abuzurile instituţionale pe care USL le face zi de zi? Cine nu cunoaşte cât de mult a crescut fenomenul corupţiei în România, mai ales de când USL a preluat guvernarea? Cine nu ştie cât de mult au fost vulnerabilizate frontierele comerciale ale României de când Victor Ponta este prim-ministru? Numai un copil ar crede că oficialii Comisiei Europene află despre ce se întâmplă în realitate în România de la televiziunile Antena 3 sau RomâniaTv şi că aceştia nu au canale oficiale de comunicare, prin care pot afla care sunt progresele reale ale României în consolidarea statului de drept. Dacă la preluarea guvernării USL România obţinuse acordul de principiul al tuturor statelor membre, inclusiv acordul Olandei, privind aderarea la Schengen, în numai câteva luni Ponta, Antonescu şi USL au spulberat orice şansă de a mai adera la acest spaţiu al libertăţii. Dacă ar fi să mă întorc la declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, aş spune că singura ştire importantă nu o reprezintă ratarea aderării, ci faptul că nimeni nu a mai avansat vreo dată sau vreun orizont de timp în care aceasta s-ar întâmpla. Aşadar, USL a compromis definitiv o oportunitate uriaşă pentru români şi economia românească.
				Domnul Florin Mihail Secară: "Cu Mitică ce-aţi avut?" Mi-aş fi dorit să fiu contrazis de realitate atunci când am afirmat că politica junelui Ponta nu are cum să fie diferită de a profesorului său, Adrian Năstase. Din nefericire, cele 18 luni de guvernare cu Ponta premier nu fac decât să îmi dea dreptate. Dar hai să vedem cu ce-i diferit Victor Ponta de Adrian Năstase. Despre minciună nu mai aduc aminte, căci fiecare român ştie deja că Victor Ponta minte de fiecare dată când deschide gura. Dacă Adrian Năstase minţea prin omisiune, Victor Ponta minte fără niciun fel de ruşine. Minte dimineaţa, la prânz şi seara! Nici el nu mai ştie când începe şi când se termină minciuna. Chiar are un departament al minciunii la Guvern, plătit, evident, din bani publici. Dacă ne uităm la convingerile lor social-democrate, Victor Ponta şi Adrian Năstase seamănă ca două picături de apă. Amândoi sunt socialiştii clasici "de caviar" şi amândoi vor să ne convingă că înţeleg dificultăţile pe care le traversează românii cu pensii de 350 lei sau indemnizaţii de şomaj de 400 lei. Păi, cu atâţia bani Adrian Năstase nu şterge nici praful pe colecţia de tablouri, iar lui Victor nu-i ajunge nici de un plin de benzină pentru raliuri! Presa şi anchetele ei jurnalistice reprezintă un alt punct comun pentru fostul şi actualul premier. Amândoi urăsc critica. Amândoi vor să anihileze presa. Dacă Adrian Năstase a vrut să scape de presă cumpărând-o, Victor vrea să închidă direct orice post de televiziune care ar îndrăzni să-l critice! Amândoi au adus în guvern "cei mai cinstiţi miniştri". Dacă Adrian a avut mână bună la Miki Şpagă, Victor a dorit să-i demonstreze maestrului Năstase că el poate să-i strângă în guvern pe toţi incompatibili, corupţii şi penalii din partid. Şi, ce-i drept, chiar a reuşit! Fuga de responsabilitate. Tot un punct comun! Năstase şi-a ascuns clauzele abuzive din contractele de privatizare, inclusiv privatizarea Petrom, sub "fustele" Parlamentului. Idee strălucită, a gândit Ponta. Şi aşa îşi dedublă personalitatea, în prim-ministru şi deputat, când avocatul Companiei Roşia Montană, Dan Şova, l-a împins de la spate să adopte un proiect de lege neconstituţional. Baronii vechi şi noi. Sub Adrian Năstase s-a instaurat în România baroniada marca "Mischie", iar sub Victor Ponta aceasta a renăscut, rebrănduită cu marca "Dragnea"! Nici măcar Năstase nu a avut curajul să rupă România în bucăţi, sub pretextul descentralizării, pentru a astupa gurile flămânde ale tinerilor baroni. Când, zilele trecute, Victor Ponta se întâlnea pe ascuns cu membrii LPF pentru a impune un nou şef de Ligă, întrebare mea legitimă a fost: "dar cu Mitică ce-ai avut?". În scurt timp mi-am adus aminte cum Adrian Năstase, în urmă cu zece ani, "făcea jocurile la LPF" şi îl impunea pe Mitică de la Ligă. Preocuparea lui Victor Ponta nu este guvernarea. De 18 luni ţara nu e guvernată, ci românii sunt jupuiţi de noi şi noi taxe şi impozite. Preocuparea lui Victor Ponta este cum poate să-şi depăşească maestrul, pe Adrian Năstase, şi ce n-a reuşit Năstase el să reuşească, adică: să reducă presa potrivnică la tăcere şi să pompeze bani publici în presa de partid, să acapareze cu mâna lui Hrebenciuc echipe de fotbal şi asociaţii sportive, să aibă sub autoritatea sa ilustră orice mişcă, orice îi poate fi potrivnic. Vă rog să nu-l mai lăsaţi pe Viorel Ponta să îl plagieze pe Năstase, pentru că îi iese de minune!
				Domnul Gabriel Andronache: "15 noiembrie 1987 - sacrificiu şi revoltă" Ca braşovean nu pot să uit şi nu am voie să tac atunci când rememorăm revolta anticomunistă din noiembrie 1987. Noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987 reprezintă momentul declanşator al revoltei muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane "Steagul Roşu" Braşov. Mizeria, frigul, foamea, lipsa energiei electrice şi reducerea salariilor reprezentau elementele care mocneau într-o acumulare din ce în ce mai explozivă. A doua zi, spre prânz, o coloană de manifestanţi, cântând din ce în ce mai tare "Deşteaptă-te, române!" a "atacat" sediul Consiliului Judeţean al PCR. Acestei coloane i s-au alăturat şi alţi braşoveni, mânaţi de aceleaşi idealuri, scandând "Vrem banii înapoi!", "Ajunge, nu mai vrem sa fim minţiţi!", "Hoţii, hoţii!", "Vrem mâncare pentru copii!", "Vrem lumină şi căldură", "Vrem pâine fără cartelă". Încet-încet, protestele s-au acutizat, solicitările pe teme economice fiind înlocuite de scandări anticomuniste "Jos Ceauşescu!", "Jos comunismul!", "Jos cu epoca de aur!", "Jos tiranul!", "Jos dictatorul!". S-a ajuns chiar la distrugeri materiale în "fortăreaţa" comunistă, în special a însemnelor politice. În faţa acestor tulburări fără precedent, conducerea comunistă a trecut la represalii împotriva protestatarilor, catalogaţi drept "huligani", "derbedei", indivizi care reprezentau o "pată pentru colectiv" şi o "ruşine", acţiunea lor fiind considerată "criminală" sau "duşmănoasă". Conducerea întreprinderii a fost schimbată pentru simplul fapt că nu a stopat manifestaţia, iar pentru sutele de participanţi care fuseseră filaţi de către securişti şi identificaţi au urmat anchetele de la Braşov şi, apoi, cele mai dure, de la Bucureşti. În aceste anchete s-au remarcat 22 de anchetatori-torţionari nemiloşi care, prin metode şi atitudini, semănau, până la identificare, cu torţionarii din temniţele comuniste din anii ’50-’60, Piteşti, Râmnic, Periprava, Jilava, Aiud şi alte temniţe odioase. Ciudat, dar despre aceşti torţionari justiţia încă nu şi-a spus cuvântul. Dezumanizarea arestaţilor era metoda prin care se dorea anihilarea psihică a acestora, se urmărea, de altfel, reeducarea lor în "colective de muncă" pentru vina capitală de a fi trădat clasa muncitoare. Astfel, ei vor presta "muncă corecţională în unităţi socialiste", majoritatea fiind deportaţi în alte regiuni ale ţării, camuflaţi de autorităţi în infractori de drept comun. Revolta braşovenilor a reprezentat o etapă care a făcut legătura între greva minerilor din Valea Jiului din anul 1977 şi Revoluţia din decembrie 1989, adică sfârşitul regimului comunist. Solidaritatea protestatarilor a fost elementul comun al acestor revolte. Ca braşovean trăitor al acelor evenimente consider că trebuie să menţinem vie amintirea celor care, prin orice mijloace, s-au opus regimului comunist.
				Doamna Gabriela-Maria Podaşcă: "20 Noiembrie - Ziua Internationala a Drepturilor Copilului. Protejarea drepturilor copilului, o investiţie în viitor" Mâine, 20 noiembrie, sarbatorim Ziua Internationala a Drepturilor Copilului, ziua în care Adunarea generala a ONU a adoptat Declaratia Drepturilor Copiilor (1959) si Conventia Drepturilor Copiilor (1989), cele doua instrumente esentiale pentru drepturile copiilor din întreaga lume. Prin ratificarea Conventiei, la 28 septembrie 1990, România s-a angajat sa puna în practica toate prevederile sale, adoptând legislatia necesara si facând cunoscute drepturile copilului. Mai mult, statul român s-a angajat sa militeze pentru schimbarea mentalitatilor care îngreuneaza exercitarea efectiva a acestor drepturi. Drept urmare, ziua de 20 noiembrie ramâne un moment de cotitura pentru drepturile omului si pentru democratie. Cu aceasta ocazie, mâine, Parlamentul României, în parteneriat cu UNICEF România si Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice, organizeaza o dezbatere cu tema drepturilor copilului, pe care voi avea deosebita onoare de a o modera. Printre invitati se numara reprezentanti ai Parlamentului, ai ministerelor, precum si ai ONG-urilor din domeniu. Faptul ca dezbaterea va aduce la masa dialogului atât societatea civila, cât si personalitati politice este o dovada vie a seriozitatii cu care ne-am angajat sa promovam si sa aparam acest capitol fundamental al drepturilor omului. Este o initiativa laudabila, a carei traditie sper sa continue si în anii urmatori. Doar printr-o implicare activă şi o cooperare strânsă între toate instituţiile statului român, atât la nivel central, cât şi local, putem vorbi despre un sistem performant de protecţie a drepturilor copilului. Profit de acest prilej pentru a vă reaminti că Parlamentul are puterea de a produce schimbări reale pentru copii. Are puterea de a aloca resursele necesare, de a crea politici publice solide, de a dezbate ?i de a monitoriza aplicarea legilor care îi protejează pe copii. Atunci când parlamentarii din toate ţările vorbesc în numele copiilor, ei vorbesc pe aceeaşi voce. E clar că există voinţă politică pentru consolidarea drepturilor copilului în România. Este printre puţinele domenii faţă de care toţi parlamentarii, indiferent de culoare politică, răspund la unison. Însă rolul parlamentarilor nu trebuie să se oprească la elaborarea cadrului legislativ referitor la drepturile copilului. Parlamentarii sunt, înainte de toate, vocea poporului. Noi suntem cei care trebuie să demarăm şi să susţinem dezbateri pe acest subiect, noi avem datoria să facem aceste drepturi cunoscute românilor. De aceea, fac apel la toţi colegii mei să se implice activ în promovarea şi protejarea drepturilor copilului. Haideţi să le amintim românilor cât de des şi cât de bine putem care sunt aceste drepturi. Putem începe prin a organiza dezbateri publice în comunităţile pe care le reprezentăm. Am convingerea că dumneavoastră, ca şi mine, recunoaşteţi că bunăstarea copiilor nu este doar responsabilitatea celor care luptă pentru drepturile copilului, este responsabilitatea întregii societăţi. Grija pentru viitor trebuie să înceapă astăzi. Copiii, nepoţii, strănepoţii voştri vor creşte în această lume pe care noi o clădim pentru ei. De aceea, cu toţii avem responsabilitatea să le asigurăm copiilor cele mai bune condiţii de viaţă, iar prima condiţie este ca drepturile copilului să fie respectate.
				Domnul Georgică Dumitru: "Descentralizarea este un pas necesar şi obligatoriu pentru România anului 2013" Iniţiat şi promovat de Guvernul Ponta, proiectul privind descentralizarea a provocat o multitudine de reacţii pro şi contra în spaţiul public, fapt ce se înscrie în nota normalităţii. Dincolo de abordările superficiale, de amatorism, din zona criticilor vehemenţi, lipsesc însă analizele aprofundate şi obiective, dar şi opinii argumentate despre subiect, aceştia cramponându-se, previzibil, de altfel, de modele şi explicaţii politicianiste. Consider că o abordare serioasă pe tema descentralizării trebuie să pornească de la principiile care stau la baza acestui proces şi de la oportunitatea declanşării sale. Având în vedere că fiecare comunitate îşi cunoaşte mult mai bine nevoile decât oricare altă autoritate de la centru, este firesc ca deciziile majore, de natură să influenţeze viaţa socială şi economică din interiorul acesteia, să se ia cât mai aproape de cetăţean. Interacţiunea cu instituţiile statului în structura actuală, propice menţinerii unui nivel birocratic extrem de păgubos, este adesea anevoioasă, lipsită de flexibilitate, implicit costisitoare. În acest sens, descentralizarea realizează un transfer de prerogative de la centru către factorii de decizie locali, care simplifică mult relaţionarea dintre funcţionar şi cetăţean. Dacă este să privim şi prin prisma responsabilităţii, procesul de descentralizare presupune nu numai un plus de responsabilizare a autorităţilor locale, care trebuie să-şi gestioneze mai eficient şi riguros resursele umane şi materiale, dar şi o mai mare responsabilizare a fiecăruia dintre cetăţeni. În opinia mea, un potenţial câştig este şi acela că votul acordat politicienilor de la nivel local "va cântări" şi mai mult, iar alegătorii vor cumpăni decizia de la urne cu o mai bună măsură. Cu siguranţă că procesul de transfer al instituţiilor vizate de la nivel central la nivel local va fi unul complex şi va necesita unele ajustări din mers. Acest fapt nu trebuie să diminueze, însă, necesitatea finalizării acestui demers pe care îl asimilez cu un progres administrativ intrinsec unei ţări membre a Uniunii Europene şi care va schimba în bine, pe termen mediu şi lung, viaţa fiecăruia dintre noi. Nu în ultimul rând, consider că, prin procesul de descentralizare, ne vom apropia mult de orizontul regionalizării, un obiectiv la fel de îndrăzneţ şi care ne va plasa în rândul ţărilor care au repurtat succese în absorbţia fondurilor europene nerambursabile. În acest context, nu trebuie să neglijăm oportunităţile pe care ni le conferă noul exerciţiu financiar 2014 - 2020, pentru că nicio localitate - sat, comună, oraş - nu trebuie să rateze ocazia de a-şi realiza obiectivele prioritare de dezvoltare prin absorbţia banilor europeni.
				Domnul Gheorghe Ciobanu: "Guvernul USL a dus România pe primul loc în UE în ceea ce priveşte creşterea economică" Institutul Naţional de Statistică a confirmat faptul că România se află pe drumul creşterii economice sustenabile, capabile să genereze bunăstare pentru oameni. Avansul economic de 2,7% pe primele nouă luni din 2013 prin comparaţie cu aceeaşi perioadă din 2012 şi cel de 4,1% din trimestrul III faţă de acelaşi trimestru de anul trecut reprezintă cele mai bune rezultate din întreaga Uniune Europeană. Nu numai că ţara reuşeşte să iasă din criza economică profundă în care a băgat-o guvernarea PDL - Boc, dar începe să recupereze şi decalajele. Această reuşită economică deosebită trebuie pusă în context: avansul de 1,6% din perioada iulie - septembrie faţă de trimestrul II este spectaculoasă dacă ne gândim că Zona euro a crescut cu doar 0,1%, iar avansul total al UE 28 este de 0,2%. Cu alte cuvinte, în timp ce în Uniunea Europeană există încă probleme majore şi criza se prelungeşte, România are economia care îşi revine în ritmul cel mai alert. Ieşirea din criză se produce exact aşa cum a promis Uniunea Social-Liberală în timpul campaniei electorale. Important este că aceste rezultate economice deosebite se produc într-un an în care au crescut salariile bugetarilor, au fost indexate pensiile, au crescut ajutoarele sociale, a fost scăzut TVA-ul la pâine de la 24% la 9%, iar inflaţia este astfel la cotele cele mai mici de după Revoluţie. Este dovada cea mai concludentă a faptului că se poate obţine o creştere economică semnificativă şi fără austeritate. Este proba cea mai importantă în sprijinul ideii că Preşedintele Băsescu şi guvernarea PDL i-au chinuit degeaba pe români cu amputările aberante de venituri din vara lui 2010: exista o alternativă care să nu pună greutăţile statului în spatele românilor de rând. O astfel de creştere economică este posibilă când nu-i mai tratezi pe oameni ca pe nişte simple statistici, când nu mai guvernezi de dragul cifrelor. Reuşita economiei naţionale arată că Uniunea Social-Liberală este o construcţie ideologică viabilă. Nu numai că a reuşit să-i convingă pe români că pot îndrepta ţara în direcţia bună, dar o face respectându-se proiectele fiecărui partid. PSD, PNL şi PC acţionează unitar şi dau României cel mai bun Cabinet de după 1989. Tocmai datorită creşterii calităţii vieţii oamenilor şi a avansului economic semnificativ, cred că Guvernul USL trebuie să rămână unitar şi să-şi continue activitatea în forma actuală. A rupe Uniunea Social-Liberală într-un moment pozitiv pentru ţară ar însemna o lipsă profundă de patriotism şi un dezinteres faţă de ceea se întâmplă cu România. De aceea, fac un apel la toate forţele politice componente ale USL şi la toţi liderii celor trei partide să găsească înţelepciunea necesară pentru a perpetua această majoritate parlamentară care asigură suportul necesar unui Guvern Ponta mai bun decât toate dinaintea sa. Avem un parteneriat ferm până în 2016 şi un program de guvernare care trebuie dus până la capăt. PSD îşi va respecta, cu siguranţă, toate angajamentele şi sper că şi liberalii vor proceda la fel. În altă ordine de idei, nu pot să nu mă declar dezamăgit de prestaţia opoziţiei parlamentare. Nu credeam că voi ajunge vreodată să văd politicieni români supăraţi că economia este pe plus, că oamenii câştigă mai mult şi trăiesc un pic mai bine. Să doreşti răul României, doar pentru a ajunge la putere, aşa cum se întâmplă cu mulţi din PDL astăzi, este dovada unei degradări morale fără precedent, ce ameninţă să distrugă fibra naţională. Un partid trebuie să obţină guvernarea pentru că este capabil să genereze o strategie şi un drum înainte pentru ţară, nu ca urmare a greşelilor celor care conduc destinele ţării, nu ca urmare a răului care se întâmplă în vieţile oamenilor. Să-ţi doreşti ca românii să fie săraci, să nu aibă locuri de muncă şi să fie lipsiţi de perspective, aşa cum fac democrat-liberalii şi Preşedintele Băsescu astăzi, arată o ruptură totală de orice principiu moral şi o pervertire a principiilor care trebuie să-i ghideze pe oamenii politici. Îmi închei declaraţia politică având speranţa că această creştere economică de 2,7% pe primele 9 luni din 2013 se va păstra până la sfârşitul anului şi vom obţine un avans total de peste 2,5%. Asta ar însemna 4 miliarde de euro în plus pentru economia românească faţă de 2012. O sumă importantă care poate pune România definitiv pe drumul cel bun. În condiţiile acestea, nu pot să nu felicit Cabinetul Ponta pentru o reuşită impresionantă şi să-mi declar sprijinul total pentru un Executiv care este capabil să redea românilor încrederea. Cred şi sper că este doar începutul unei poveşti de succes pentru România în Uniunea Europeană şi că nu va trece foarte mult până când vom atinge măcar media UE la nivelul de trai al cetăţenilor. Simt că USL îşi poate impune această ţintă şi cred că o putem atinge până în 2020.
				Domnul Gheorghe Dragomir: "USL s-a ţinut de cuvânt şi a propus un buget pentru stabilitate economică" Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, este de părere că proiectul de buget pe anul 2014 este dovada clară a seriozităţii Uniunii Social-Liberale în asumarea angajamentelor luate în faţa tuturor românilor, iar comisiile de buget, finanţe din Parlament ar trebui să susţină propunerile Guvernului. Bugetul pe 2014 demonstrează că USL s-a ţinut de cuvânt şi a luat în serios angajamentele asumate în faţa cetăţenilor. Comisiile de buget, finanţe din Parlamentul României vor trebui să susţină propunerile Guvernului referitoare la acest buget, pentru că pun România pe o pantă economică ascendentă. O dovedesc cifrele şi o dovedesc analizele internaţionale. Proiectul de buget este doar un început în ceea ce priveşte respectarea promisiunilor noastre. Suntem conştienţi că mai sunt multe de făcut, aşteptările oamenilor fiind mari. Important este însă că am reuşit să nu facem un buget de recesiune, ci unul care să ofere predictibilitate şi stabilitate economică. Potrivit acestuia, obiectivele bugetare pe anul 2013 au fost atinse, oferind fundamentul pentru o consolidare a creşterii economice care să se simtă, în anul care vine, şi în buzunarele românilor. În acest context, decizia Guvernului USL de a creşte salariul minim la 900 lei, de a majora salariile profesorilor debutanţi şi ale medicilor rezidenţi şi de a indexa pensiile a fost luată pentru îmbunătăţirea traiului cetăţenilor. Banii din buget în 2014 vor fi repartizaţi conform unei scheme aprobate de experţii economici consultaţi de miniştrii USL. Astfel, 47,7 miliarde lei vor fi îndreptaţi către salarii, 15 miliarde lei vor ajunge în domeniul structuri militare, securitate, ordine publică şi justiţie, 10 miliarde lei vor fi distribuite pentru salariile profesorilor, 9 miliarde lei pentru salariile funcţionarilor la nivel local, 7 miliarde lei pentru salariile cadrelor medicale, 5 miliarde lei pentru salariile altor categorii, 52 miliarde lei pentru pensii, 20 miliarde lei pentru asistenţă socială, 40 miliarde lei în investiţii (6% din PIB), 15 miliarde lei pentru plăţi dobânzi şi datorii, 6 miliarde lei pentru subvenţii, în special în agricultură, 40 miliarde lei pentru cheltuieli cu bunuri şi servicii, iar 10 miliarde lei în alte transferuri şi plăţi către alte instituţii. În 2013, inflaţia a scăzut cu aproximativ trei procente faţă de anul precedent, deficitul bugetar s-a diminuat, iar cheltuielile au crescut, stimulând astfel economia. Toate acestea ne permit ca anul viitor să avem resursele necesare atât pentru finanţarea suplimentară a unor domenii de importanţă strategică, precum educaţia şi sănătatea, cât şi pentru majorările salariale şi creşterile de pensii pe care le-am promis. Totodată, mediul de afaceri se va dinamiza şi mai mult ca urmare a accelerării absorbţiei fondurilor europene, menţinerii cotei unice şi reducerii CAS.
				Domnul Gheorghe Emacu: "Reorganizarea ANAF generează pierderi colaterale" Încă din aprilie 2012, Guvernul şi-a manifestat intenţia de a reorganiza Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceasta fiind o precondiţie pentru implementarea Proiectului de modernizare a administraţiei fiscale, pentru care s-au împrumutat 70 de milioane de euro de la Banca Mondială. În decembrie 2012, Parlamentul a acceptat şi aprobat Programul de guvernare, în care Executivul s-a angajat să aplice o viziune fiscală calitativă, care să stimuleze mediul economic, investiţiile şi iniţiativa antreprenorială. Parafrazând însă una dintre legile lui Murphy: ce părea să înceapă bine s-a desfăşurat prost şi, probabil, se va termina şi mai prost. Mai clar spus, rezultatele obţinute în urma reorganizării au schimbat - din punct de vedere calitativ - structura şi activitatea ANAF, însă nu în sens pozitiv. Astfel, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.74/2013, destinată să realizeze o îmbunătăţire a structurii organizatorice şi funcţionale a ANAF. De asemenea, în aplicarea ordonanţei s-a adoptat, prin Hotărârea Guvernului nr.677/2013, Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul ANAF. Reorganizarea ANAF nu presupunea însă, în mod obligatoriu, o reducere de personal; după cum rezultă chiar din documentele de motivare ale ordonanţei de urgenţă, experţii internaţionali ai Băncii Mondiale "au constatat că numărul total al personalului ANAF raportat la numărul contribuabililor administraţi se încadrează în media administraţiilor fiscale din alte state europene". Ajustările sugerate de aceştia se referă la "necesitatea redistribuirii personalului" între structurile judeţene, precum şi între funcţiile de specialitate din cadrul ANAF. Acelaşi document de motivare menţionează negru pe alb că ANAF va urmări în mod prioritar "o politică de resurse umane proactivă, orientată spre reţinerea în sistem a personalului bine calificat şi spre recalificarea personalului în funcţie de evoluţia proceselor de activitate". Modul concret în care s-a realizat această reorganizare este în flagrantă contradicţie cu prevederile Programului de guvernare şi cu aşteptările specialiştilor internaţionali. Aceasta demonstrează fie o necunoaştere a legii, fie o abordare a acestui subiect într-o manieră arbitrară, după bunul-plac al unor şefi, sau, nu de puţine ori, o abordare exclusiv politică şi excesiv politizată, evident degradantă pentru tot ce înseamnă valoare profesională. Aşa pot fi explicate numeroasele cazuri în care oameni cu experienţă din sistemul instituţiilor care s-au comasat în ANAF (precum Garda Financiară), şi care au obţinut punctaje maxime nu numai la nivel de regiune, ci chiar şi la nivel naţional la proba scrisă (adică proba care demonstrează de fapt nivelul cunoştinţelor de specialitate) să fie declaraţi respinşi la interviul final de te miri ce incompetenţi şi slugi politice din unele comisii de examinare. Iată, în acest sens, distins Minister al Finanţelor Publice, un exemplu din colegiul pe care eu îl reprezint, din judeţul Iaşi. Domnul Muntenescu Viorel a luat la proba scrisă nota 9,52, fiind pe locul întâi în regiunea Iaşi şi pe locul 4 la nivel naţional. Cu toate acestea, a fost respins la proba interviului. Oare ce nota i s-a dat acestui om la interviu, ca sa fie respins? În compensare, au fost promovaţi ultimii, din coada clasamentului. Această situaţie este specifică Direcţiei Regionale Iaşi, dar se pare că se regăseşte şi la Oradea şi Constanţa. Oare cât a cheltuit ANAF (în bani şi timp alocat) pentru ca să formeze oamenii pe care îi aruncă acum peste bord în favoarea unor începători în materie fiscală? Oare nu suntem chiar noi cei care dăm apă la moară decidenţilor de la nivel european care ne acuză de lipsă de transparenţă şi de corupţie, motive pentru a ne amâna la nesfârşit dreptul de a circula liber în Europa? La nivel macroeconomic însă rezultatul acestui proces de reorganizare este o neîncasare cronică a veniturilor la bugetul de stat şi, respectiv, o gaură la buget de 7 miliarde de lei. Cred că e timpul să înceteze bătaia de joc la adresa oamenilor de valoare, experimentele şi inovaţiile inutile. E timpul să aplicăm un model funcţional apt să aducă rezultatele aşteptate în condiţiile specifice economiei româneşti.
				Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: "PC a avut de câştigat din alianţa cu PNL. De ce-i atacă acum conservatorii gratuit pe liberali?" Niciodată nu am înţeles şi nu am fost de acord cu atacurile politice gratuite. Le înţeleg - dar nu le aprob - când vin de la adversari politici aflaţi într-o situaţie disperată şi care încearcă să capteze atenţia opiniei publice. Cu atât mai mult însă nu pot să le aprob pe cele care vin din partea unor politicieni aflaţi de aceeaşi parte a baricadei, de la politicieni cu care am luptat umăr la umăr pentru o cauză. Este şi cazul preşedintelui fondator al Partidului Conservator, dl Dan Voiculescu, care, din senin a atacat PNL şi pe Crin Antonescu la recentul congres al formaţiunii politice pe care o păstoreşte. Un atac venit pe neaşteptate, un atac nedemn şi deloc util. Luni, atacurile gratuite din zona Partidului Conservator au continuat. De această dată au venit din partea dlui Daniel Constantin, preşedintele din acte a partidului. "Facem eforturi cu toţii să-l înţelegem pe Crin Antonescu. (...) Cred cu tărie că strategia domnului Antonescu e profund greşită (...) PC, prin alianţa cu PNL, în 2011, cred că a dat un lucru peste care se trece foarte uşor, un lucru pe care nu l-a avut şi nu cred că-l va avea PNL: paritate în cadrul USL. (...) Nu am văzut nicio catalogare la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Eu cred că adversarul lui Crin Antonescu a fost şi trebuie să fie Traian Băsescu şi cei din PDL". Aceste declaraţii îi aparţin dlui Daniel Constantin. Ele vin după ce preşedintele PNL a dat o replică normală şi de bun-simţ atacurilor precedente. Sunt profund îngrijorat de modul de gândire al dlui Daniel Constantin. Nu mă aşteptam de la o persoană pe care o consideram ca făcând parte din noul val al clasei politice să aibă un comportament care nu-i face cinste, şi, în plus, să şi dezinformeze. Cum a ajuns dl Constantin să constate că nu a auzit "nicio catalogare" (termenul mi se pare deplasat) la adresa lui Traian Băsescu, nu îmi dau seama. Cred că aş putea umple zeci de metri de hârtie cu criticile adresate de Crin Antonescu preşedintelui Traian Băsescu. Critici dure şi la obiect. Iar faptul că într-o zi, fie ea şi de week-end, nu a existat o critică la adresa cuiva, nu înseamnă încheierea unui pact cu un adversar politic. De altfel, dacă dl Daniel Constantin ar fi avut curiozitatea să monitorizeze presa, ar fi observat că nu există zi în care membrii PNL să nu aducă critici fostului regim Băsescu-Boc sau acţiunilor prezente ale preşedintelui. Totuşi, nu cred că trebuie făcut un scop în sine în politică doar din a da declaraţii; politica nu se limitează doar la declaraţii sau la "catalogări", cum crede dl Constantin. Nu în ultimul rând, mi se pare deplasată afirmaţia că Partidul Conservator prin alianţa cu PNL a contribuit la obţinerea parităţii în cadrul USL. Dl Daniel Constantin trebuie să ştie că alianţa cu PNL a avut drept rezultat cel mai mare număr de parlamentari ai PC din istoria acestui partid, cel mai mare număr de reprezentanţi în administraţia centrală şi în cea locală. Practic, din această alianţă PC a avut numai de câştigat. Şi, ca să fiu elegant, îi informez pe dl Daniel Constantin şi pe dl Dan Voiculescu că un partid cu o istorie de aproape 140 de ani, aşa cum este PNL, un partid care a avut principalul rol în formarea României Moderne, un partid cu o susţinută activitate postdecembristă, totuşi nu trăieşte şi nu îşi atinge obiectivele cu ajutorul unui partid care în cele mai bune momente ale sale nu depăşeşte 3 procente în sondajele de opinie corect făcute. La o zi după congresul Partidului Conservator, dl Dan Voiculescu a declarat: "am sancţionat public frivolitatea unor colegi din USL care, în ultima vreme, intraseră într-un joc al seducţiei cu Traian Băsescu". Îmi pun următoarea întrebare retorică: în numele cui şi în ce calitate dl Dan Voiculescu este abilitat să pronunţe sancţiuni? Orice alt comentariu este inutil.
				Domnul Vasile Iliuţă: "Sănătatea românilor din nou în pericol. Vaccinul antigripal stă sub semnul întrebării" Durata campaniei de vaccinare antigripală trebuia să aibă loc în perioada 1 octombrie - 1 decembrie 2013 şi, deşi ne aflăm la mijlocul lunii noiembrie, acest lucru nu s-a întâmplat. În mod normal, această campanie de vaccinare trebuia demarată, dar licitaţia pentru cele 600.000 de doze a fost anulată, cea de-a doua licitaţie este în curs de finalizare, iar cele 400.000 de doze produse de Institutul "Cantacuzino" nu sunt gata decât în luna decembrie. Vă întrebaţi de ce? Din cauza managementului defectuos din cadrul Ministerului Sănătăţii, această campanie de vaccinare a întârziat cu aproape două luni, iar reprezentanţii ministerului promit că va începe pe 15 noiembrie, deja această dată a trecut, noroc că vremea frumoasă a ţinut cu noi, iar cazurile de gripă nu sunt aşa de multe, dar iarna bate la uşă şi se apropie cu paşi repezi. Cel mai ieftin este să previi, nu să tratezi. Acesta este un principiu pe care, dumneavoastră, domnule ministru Eugen Nicolăescu, îl agreaţi, dar de data aceasta aţi cam dat-o în bară. Nu este deloc corect ca aceste vaccinuri gratuite pentru copii, bătrâni, gravide, cardiaci să întârzie, iar aceştia să fie nevoiţi să le cumpere din farmacii. Ce are de gând ministerul? Oare ce să mai aşteptăm: epidemiile, spitale închise şi carantină, complicaţii şi chiar decese, ca să vă treziţi la realitate şi să puneţi urgent la dispoziţia pacienţilor în cauză aceste tratamente?! Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat de Constituţia României, aşa că nu ignoraţi aceste drepturi constituţionale. Cererile de vaccin antigripal la medicii de familie cresc pe zi ce trece, cabinetele medicale sunt luate cu asalt în ultimele săptămâni de pacienţi răciţi, şi sper ca distribuirea lor să se facă mai repede şi să fie o prioritate a ministerului, până nu este prea târziu. Vaccinul antigripal stă sub semnul întrebării. Sub semnul întrebării stă şi sistemul sanitar românesc, care are la cârmă un ministru iresponsabil, care continuă să se joace cu sănătatea noastră şi a copiilor noştri.
				Domnul Ioan Balan: "Voinea şi Dragnea - meteorologii de serviciu" La jumătatea săptămânii trecute, românii au aflat prognoza meteo pe următoarele 3 luni de la Guvernul României. Da, de la Guvern, nu de la Institutul Naţional de Meteorologie, cum ar fi fost normal, ci de la miniştrii Voinea şi Dragnea! Altfel spus, Voinea şi Dragnea sunt de curând meteorologii de serviciu şi vor să-i fure locul de muncă doamnei Romica Jurcă. Dincolo de nota ironică la adresa acestui gest demn de toată jena, prognoza meteo catastrofică ce prevestea "un proces de transfer al maselor de aer arctic" în România nu este nicidecum rodul neştiinţei sau prostiei miniştrilor USL, ci reprezintă modul mizerabil în care actualul Guvern încearcă să distribuie resursele publice către propriii primari. Demnă de tot dispreţul este şi atitudinea domnului prim-ministru Ponta, care, în laşitatea repetat demonstrată, se prefăcea a nu avea cunoştinţă despre faptul că le ordonase celor 2 miniştri să caute soluţii mincinoase prin care să dea bani la primarii USL, căci doar se apropie campania electorală. Ne aducem bine aminte cum Adrian Năstase şi-a trecut sub propria opincă politică instituţii publice autonome care trebuiau să "cânte" aşa cum numai el îşi dorea. Ne amintim, de asemenea, că junele Ponta, crescut şi educat sub tutoratul lui Năstase, a luat din obiceiurile acestuia, trecându-şi sub propria autoritate "Monitorul Oficial" şi alte instituţii publice, şi îşi exersează atacurile la adresa presei libere. Cu toate acestea, să se ajungă până la penibilul subordonării prognozei meteo sau cotelor Dunării nu credeam să se întâmple! Ştim cu toţii că principiul machiavelic este prezent şi în politica Guvernului Ponta. Astfel, dacă fondul de rezervă la dispoziţia prim-ministrului trebuie să dea bani la primarii USL, atunci miniştrii USL pot să dea şi prognoza meteo! Ce mai contează că, ani la rând, Victor Ponta şi Crin Antonescu se jeleau de moarte că ei nu vor folosi fondul de rezervă bugetar ca instrument politic. Este USL la guvernare?! Atunci fondul de rezervă bugetar este confundat cu banii de buzunar pentru USL. 4 rectificări bugetare negative în 2 ani! 4 masacrări succesive ale investiţiilor publice! 4 lovituri sub centură pentru creşterea economică şi pentru standardul de viaţă al românilor! Cu toate acestea, la fiecare rectificare bugetară, fondul de rezervă al prim-ministrului s-a îngrăşat constant şi a pompat bani în structurile de partid, pe criterii strict politice. Criteriile politice se văd şi din faptul că primăriile care nu sunt conduse de USL sunt aproape de colaps financiar, în vreme ce primăriile USL plantează şi în noiembrie panseluţe şi palmieri! Dreptate până la capăt? Nu, minciună până la capăt! Nu cred că vreuna dintre promisiunile electorale ale USL nu s-a demonstrat, în ultimul an şi jumătate, că nu a fost decât minciună! Minciună şi sfidare până la capăt este deviza reală a USL. Vă mulţumesc.
				Domnul Ioan Dîrzu: "Trebuie să sprijinim tinerii din zonele montane şi din mediul rural" Mesajul meu de astăzi se referă la nevoia de a acorda o mai mare atenţie tinerilor din zonele montane şi din mediul rural. Chiar dacă mulţi dintre noi provin din aceste zone, avem tendinţa de a ignora situaţia acestora crezând, poate din lipsă de informaţie, că această problemă se va rezolva de la sine. Uneori generaţia noastră crede că dacă noi când eram tineri am reuşit să ne dezvoltăm, atunci şi cei de astăzi o pot face dacă doresc şi muncesc. Realitatea însă este cu totul alta. Tinerii din aceste zone sunt astăzi din start discriminaţi pentru că au un acces limitat la informaţie şi oportunităţi. Discrepanţele apar la o vârstă foarte fragedă şi ele devin obstacole uneori imposibil de depăşit în calea spre reuşita şcolară şi profesională. Dacă este să vorbim spre exemplu de competenţele informatice, statisticile arată că un tânăr dintr-un oraş mare intră în contact cu noile tehnologii de la vârste foarte fragede, 1-3 ani, în timp ce cel din mediul rural şi din zonele montane intră în contact în momentul în care există astfel de facilităţi în şcolile pe care le frecventează, pe la 10-14 ani. De asemenea, şi în termeni de acces primii dobândesc aceste competenţe acasă, în timp ce ceilalţi o fac de obicei doar în timpul orelor de informatică din şcoală sau liceu. Aceste discrepanţe sunt, de asemenea, vizibile în ce priveşte competenţele de limbă străină. Tinerii din mediul rural sau din zonele montane nu au posibilitatea de a urma cursuri de limbă străină cu profesori având un nivel de competenţă ridicat, iar în afara orelor de curs nu au acces la facilităţi care le-ar putea permite să îşi dezvolte aceste aptitudini lingvistice atât de cerute de unii angajatori. Situaţia însă este şi mai dramatică şi depăşeşte graniţele acestor discrepanţe educaţionale. Tinerii din aceste medii nu mai beneficiază de mecanisme de sprijin pentru atingerea potenţialului lor profesional şi uman. Prin scăderea numărului de copii din mediul rural şi din zonele montane, accesul la şcoală a devenit mai dificil, iar din păcate distanţele nu au fost suplinite cu noi facilităţi de cazare şi masă pentru tinerii forţaţi să facă naveta pentru educaţia lor. Acest lucru a rezultat printr-o scădere a nivelului mediu de pregătire a tinerilor din România, în special al celor din aceste două medii, dar şi printr-o creştere a abandonului şcolar determinat de lipsa de posibilităţi materiale. Este timpul să reacţionăm. Este timpul să ne gândim la nişte măsuri de compensare şi de reparare a acestor decalaje. Vă propun să lucrăm împreună la următoarele măsuri: un program naţional de creare de cămine şi facilităţi pentru găzduirea în condiţii decente a tinerilor din mediu rural şi zonele montane dornici să urmeze un parcurs educaţional de lungă durată; creşterea alocaţiilor oferite tinerilor din aceste medii prin acordarea unei prime suplimentare pentru cei care dovedesc seriozitate în demersul lor educaţional; acordarea unor bonusuri salariale profesorilor care decid să predea în zonele rurale şi zonele montane. Modelul a fost deja implementat cu succes în mai multe zone din Europa, precum în Franţa şi Marea Britanie; dezvoltarea unui program naţional de sprijinire şi consiliere educaţională şi profesională a tinerilor din mediu rural şi montan pentru a reduce abandonul şcolar şi a permite accesul la informaţii şi oportunităţi. Viitorul nostru depinde şi de viitorul tinerilor din mediu rural şi din zonele montane. Toţi au dreptul la o şansă. Nu ne permitem să pierdem generaţii întregi de tineri talentaţi pentru că ne-am prefăcut că nu vedem o problemă reală. Rolul statului şi al nostru, în calitate de reprezentanţi, este să găsim soluţiile pentru o Românie corectă, o Românie în care toată lumea poate să reuşească.
				Domnul Ion Mocioalcă: "Bugetul României - prilej de responsabile reflecţii" Ca în fiecare an, prezentarea în Parlamentul României a bugetului de stat stârneşte şi va stârni, şi de această dată, vii dispute. Dar, dincolo de confruntările politice, pentru fiecare cetăţean al ţării acest moment ar trebui să fie unul de profundă şi responsabilă reflecţie. N-am să mai reiau prevederile bugetare pentru anul 2014, date şi cifre pe care premierul Victor Ponta le-a prezentat deja cu suficientă elocinţă, bazate pe rezultatele economiei din primele trei trimestre ale anului 2013 şi prognoza pentru sfârşitul trimestrului al IV-lea. Dar să nu uităm că România a înregistrat, în luna septembrie, a doua mare creştere a producţiei industriale din Uniunea Europeană (UE), după Irlanda. Comparativ cu luna septembrie din 2012, producţia industrială a crescut în 16 ţări din UE şi a scăzut în 9, în timp ce trei ţări nu au furnizat date, se arăta într-un raport al Eurostat, biroul de statistică al UE. Producţia industrială a crescut cu 1,1% în zona euro faţă de septembrie 2012 şi cu 1,2% la nivelul UE. Cele mai puternice creşteri au fost înregistrate în Irlanda (11,7%), România (8,9%), Slovacia (7,5%) şi Polonia (5,6%). Cele mai mari scăderi au avut loc în Luxemburg (4%), Croaţia (3,9%) şi Italia (3%). Dar, aşa cum spuneam, dincolo de cifre, proiecţia bugetului de stat oferă prilejul unor întrebări majore: Care sunt direcţiile prioritare de dezvoltare ale unei naţiuni? Cum împărţim resursele, limitate şi, inevitabil, insuficiente, astfel încât să asigurăm dezvoltarea durabilă a naţiunii, starea de sănătate, de siguranţă, de educaţie şi de prosperitate a poporului român? Cum facem ca, asigurând toate cele de mai sus, condiţii de bază ale existenţei naţiunii, să identificăm şi să stimulăm mecanismele progresului, să găsim formula a ceea ce alţii practică demult, o eficienţă sporită a cheltuielilor, un nivel tot mai înalt de inteligenţă şi inovaţie, o resursă umană tot mai calificată şi motivată? Fiecare dintre aceste întrebări poate constitui subiectul unor cercetări vaste, de amploarea unor teze de doctorat. Nu este intenţia mea de a le dezvolta aici. Nu pot însă să nu insist asupra elementelor vitale care dau trăinicie unei naţiuni: sănătatea, educaţia, demnitatea şi speranţa. Speranţa că, parafrazându-l pe Malraux, guvernanţii sunt însufleţiţi în acţiunea lor de principiul conform căruia, deşi un om nu înseamnă, totuşi, nimic în economia unei naţiuni, ei bine, nimic nu este mai important în acţiunea guvernamentală decât fiecare om în parte. Fără asigurarea sănătăţii, a siguranţei vieţuirii, naţiunea va fi secerată fără luptă şi fără posibilitatea de a se apăra. Fără o educaţie de substanţă, naţiunea îşi poate pierde cu uşurinţă busola. Îşi poate pierde reperele, rădăcinile, istoria. Pierzându-şi istoria, îşi pierde viitorul. Educaţie nu înseamnă numai să fii bine instruit, să ai cunoştinţe temeinice în toate domeniile, ci şi să ai deprinderi comportamental-morale de tip superior: să fii animat de generozitate, de înţelegere şi compasiune, să fii empatic şi coeziv, să participi activ şi constructiv la viaţa comunităţii, să fii un bun patriot. Fără demnitate, o naţiune nu este decât o cenuşăreasă. Oricâte valori ar avea, rolul ei va fi strânsul mesei şi dereticatul. La masa bogaţilor lumii, să nu ne aşteptăm ca valorile să fie recunoscute. Ele trebuie impuse, prin atitudini ferme, susţinute cu demnitate. Şi, în sfârşit, construcţia unui buget trebuie să aibă în vedere concretizarea speranţelor unei naţiuni, a idealurilor comune. Speranţa dă coeziune, uneşte. Speranţa că sacrificiile au un rost, că efortul naţiunii nu este risipit aiurea, ci dă roade palpabile, vizibile în modul şi nivelul de viaţă, în cultura comună în care fiecare ne identificăm, făcând să crească în fiecare, cu mândrie, sentimentul de apartenenţă, aşa cum, înţelept, spunea şi Nicolae Iorga: "Naţiunea ta nu e numai naţiunea de unde vii, ci şi aceea din care meriţi să faci parte". Decidenţii responsabili ar trebui să lucreze la redarea speranţei naţiunii şi la redarea mândriei românilor de apartenenţă la naţiunea română. Din păcate, în ultimii ani, n-am prea avut parte de motive de mândrie. Dar problema asta constituie deja subiectul unei viitoare declaraţii politice.
				Domnul Ioan Munteanu: "Ce-şi doresc profesorii?" Cadrele didactice reprezintă o categorie socioprofesională foarte importantă, fără de care nu poate fi concepută evoluţia spirituală a unei naţiuni. Deşi se confruntă cu numeroase probleme, trebuie subliniat faptul că fără devotamentul, modestia şi bunul-simţ al acestor oameni, şcoala românească n-ar fi rezistat de-a lungul vremurilor. Ce-şi doresc cadrele didactice, aceşti truditori anonimi care fac voluntariat pentru instruirea copiilor? Nimic extraordinar, ci doar condiţii decente de predare şi de trai, adică: spaţii de învăţare curate şi suficiente, şcoli autorizate sanitar, apă şi canalizare în toate instituţiile şcolare, clase cu efective normale de elevi, mijloacele didactice necesare procesului de învăţământ, asigurarea asistenţei medicale pentru copii, renunţarea la "fondul clasei" strâns de la elevi, finanţarea integrală de la buget a programului "after school"... În ceea ce priveşte conţinutul procesului instructiv-educativ, cadrele didactice solicită guvernanţilor: reînfiinţarea şcolilor profesionale, reintroducerea concursului naţional de titularizare, recunoaşterea vechimii în învăţământ pentru: efectuarea stagiului militar, pentru creşterea copilului, pentru perioada cât catedra a fost rezervată, pentru cursuri de specializare sau cercetare ştiinţifică în ţară/străinătate. De asemenea, dascălii şi-ar dori debirocratizarea actului educaţional - cadrele didactice sunt obligate să întocmească numeroase documente absolut inutile -, decontarea cheltuielilor de navetă, ajutor financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi auxiliare didactice - dar şi o alocaţie pentru ţinuta vestimentară! -, prima de instalare pentru debutanţii din învăţământ, - reprezentând un salariu de bază -, spor de 15% pentru cadrele didactice din şcolile speciale, sporul de doctorat (reprezentând 15% din salariul de bază), ajutor material în cazul decesului unui cadru didactic, o indemnizaţie pentru cei care se pensionează la limita de vârstă (în cuantum de 3 salarii), premiul de 2% din fondul de salarii. La fel de importantă pentru cadrele didactice este acordarea unor sporuri personalului nedidactic din învăţământul preuniversitar: spor de vechime neinclus în salariul de încadrare, spor de stabilitate, sporuri pentru creşterea copilului, pentru activitate în învăţământul special şi pentru orele suplimentare efectuate în zilele nelucrătoare. Pe lângă aceste drepturi, cadrele didactice au obligaţia să se perfecţioneze şi să fie mereu la curent cu noutăţile de specialitate. Din păcate, printre oamenii valoroşi din învăţământ s-au strecurat mulţi neaveniţi care nu au nimic de-a face cu pregătirea ?i educarea copiilor. Prin urmare, trebuie avută în vedere o triere serioasă a celor care doresc să lucreze în şcoli şi selectarea doar a celor care dovedesc o bună pregătire, pasiune, ambiţie şi drag de copii. Lista solicitărilor pare destul de lungă, în realitate însă e vorba de reintroducerea drepturilor de care cadrele didactice au beneficiat înainte ca onor domn’ Preşedinte să decidă reducerea cu 25% a salariilor şi diminuarea (chiar anularea) unor sporuri legal cuvenite. De ani buni, atunci când se constituie bugetul anual, se vorbeşte despre alocarea a 6% din PIB învăţământului, dar această minune nu s-a întâmplat vreodată după anul ’90. Ştiţi care era bugetul educaţiei în perioada interbelică? Nu mai puţin de 12%, dar putea ajunge în anumite perioade până la 16%! În acele vremuri, şcoala era o instituţie respectabilă, iar aprecierea deosebită de care se bucurau profesorii se reflecta şi în grila de salarizare. Un profesor universitar avea mulţi bani, îşi putea lua câte o moşie sau câte o casă în centrul marilor oraşe, iar în concedii pleca peste hotare! Astfel, un cadru didactic titular din învăţământul superior ajungea să câştige şi 26 000 lei pe lună, tot atât cât primea şi prim-ministrul guvernului! Un învăţător avea salariul de 4000-5000 de lei, iar un profesor câştiga în jur de 8.000 de lei pe lună ( în timp ce un mecanic câştiga cam 2.500). Concluzia? Pe vremea aceea, era foarte bine să fii profesor, aveai o poziţie socială recunoscută şi erai o persoană respectată. Acum? Întrebaţi-i pe greviştii din piaţa Guvernului şi veţi vedea imensa distanţă care separă cele două epoci...
				Domnul Ioan Munteanu: "Codul silvic văzut din Neamţ" Guvernul României a înaintat Codul silvic spre dezbatere şi aprobare parlamentară Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor. În judeţul Neamţ noul cod este aşteptat de un număr de 289 de societăţi economice atestate pentru exploatarea masei lemnoase care au (încă!) peste 5000 de angajaţi (ce vor deveni şomeri prin falimentarea societăţilor de profil, dacă se menţine actualul text de lege). Pericolul falimentului îi pândeşte nu doar pe cei din Neamţ, ci pe toţi agenţii comerciali din silvicultura României. Studierea cu atenţie a noului cod i-a determinat pe reprezentanţii ASFOR din Neamţ să formuleze unele observaţii de care ar trebui să se ţină seama în redactarea legii. Astfel, se cere eliminarea din noul cod a alineatelor 5, 6, 7 (vânzarea masei lemnoase pe picior) şi 8 (interzicerea transportului materialului lemnos între anumite ore) de la articolul 62 . Experienţa anilor 2005-2007, atunci când Regia Naţională a Pădurilor a decis să se renunţe la vânzarea de masă lemnoasă pe picior, a demonstrat că s-a ajuns la realizări de doar 50-60% şi că această interdicţie a afectat grav activitatea firmelor de exploatare, transformate în simpli prestatori de servicii de exploatare. Eşecul acestui mod de vânzare a masei lemnoase se explică prin faptul că RNP nu dispune de infrastructura necesară (depozite, platforme) unde să poată sorta, depozita şi gestiona masa lemnoasă. Prin urmare, apar câteva întrebări fireşti. Ce fac cei care au investit în dotări şi au credite ipotecate cu bunurile personale (casă, terenuri etc.)? Merg la prestări de servicii? Cine primeşte dreptul de a presta servicii? Oricine sau doar "prietenii"? Dacă pentru unele direcţii silvice mici este rentabilă vânzarea pe picior a unor specii valoroase de stejar, cireş etc. cum se poate generaliza această modalitate la judeţele cu fond forestier mare? (aşa cum este şi judeţul Neamţ). Nu cumva aceste prevederi ar favoriza la capitolul "materie primă" firmele mari, în detrimentul celor mici şi mijlocii? Aş vrea să nu am dreptate, dar cred că se doreşte rămânerea pe piaţă a doar 2-3 societăţi comerciale cu capital extern (care sunt deja cunoscute). Iar noul Cod silvic pare croit anume pentru le servi interesele. Pentru alineatul 8 se consideră că interzicerea transportului materialului lemnos pe timp de noapte nu este o soluţie pentru stoparea furturilor. iar pentru firmele care fac exploatare şi transport, micşorarea timpului în care îşi desfăşoară activitatea duce, în mod automat, la majorarea costurilor pe unitatea de produs. Având în vedere caracterul sezonier al transportului forestier, micşorarea perioadei de lucru ar conduce la blocaje şi la apariţia de probleme neprevăzute. Rezolvarea este simplă: instituţiile statului să-şi facă treaba! Nu trebuie distruse mii de societăţi comerciale din cauza câtorva infractori! În concluzie, reprezentanţii Sucursalei Neamţ a Asociaţiei Forestierilor din România (ASFOR) consideră că cele două prevederi nu sunt nicidecum măsurile aşteptate şi care pot fi stipulate într-o lege organică. Aceste restricţii pot fi decise prin alte acte normative subsecvente, dacă, ulterior, se va stabili necesitatea lor. Voi susţine aceste propuneri, corecte din punctul meu de vedere, atât în cadrul comisiei de specialitate, cât şi în plenul Camerei Deputaţilor.
				Domnul Ioan Oltean: "Guvernul Ponta, un ambiţios atlet al penibilului" Un guvern vulnerabil şi neasumat, aşa cum este Guvernul Ponta, are şi va avea, din nefericire, ca unică preocupare "lămurirea", "clarificarea" şi "reglementarea" unor chestiuni absolut irelevante în raport cu adevăratele şi severele probleme care "scutură" grav şi fără încetare, sănătatea şubrezită a economiei ţării. Domnul prim-ministru Victor Ponta şi al său guvern al cârpelilor pare că nu a învăţat absolut nimic din nefericitul lanţ al eşecurilor răsunătoare înregistrate: bulibăşeala fără de sfârşit a afacerii Oltchim, haosul de neînţeles creat de povestea CFR Marfă, confuziile, dualitatea nesuferită şi scandalul de mari proporţii Roşia Montană. De asemenea, setea cu care Guvernul Ponta "fură" pur şi simplu din buzunarele cetăţenilor prin reglementarea şi instituirea abuzivă a unor taxe, impozite şi altor biruri suplimentare nu poate confirma decât încă o dată că acest guvern se află într-o permanentă competiţie cu sine însuşi pentru a atinge paroxismul cinismului şi macabrului subminării economiei naţionale. Cu regret constat că nu trece o zi de la Dumnezeu fără ca domnul prim-ministru Victor Ponta să ne/îşi confirme, de fiecare dată, incapacitatea evidentă de asumare a responsabilităţii privind propriile fapte şi decizii. Suferind de un acut sentiment al maniei persecuţiei, domnul prim-ministru Ponta are grijă să distribuie responsabil, de fiecare dată, o culpă împărţită tuturor instituţiilor sau persoanelor care nu sunt dispuse să colaboreze în spiritul subminării economiei naţionale. Potrivit principiului "Ţara arde şi baba se piaptănă", Guvernul Ponta reuşeşte să realizeze, în plin declin iminent al economiei, performanţa unor preocupări dintre cele mai serioase: astfel, acesta adoptă ordonanţe de urgenţă pentru situaţii care în niciun caz nu-şi justifică celeritatea, respingând cu vehemenţă reglementarea situaţiilor comportând cu adevărat un caracter urgent, trimite legi în Parlament de care apoi se dezice, solicitând ulterior, în mod jenant, ca cele două Camere să le respingă, sufocă fără scrupule economia ţării cu noi biruri instituite, dând astfel motive reale de fugă capitalului străin, încurajează evaziunea fiscală, în condiţiile în care însuşi domnul prim-ministru Ponta recunoştea recent faptul că statul nu este în stare să colecteze nici măcar taxele şi impozitele deja existente, taie masiv din alocările pentru investiţiile susţinute de stat. Confruntându-se cu serioase probleme de conectare la realitate, Guvernul Ponta mătură practic economia României, asemenea unui uragan violent, fără măcar să-i pese câtuşi de puţin de ce lasă în urma sa. În stilul mult prea cunoscut al Guvernului Ponta, acest guvern al ne-urgenţelor, premierul declară şi susţine necesitatea constituirii de către Parlament a unei comisii care să investigheze acuzaţiile aduse în presă preşedintelui Traian Băsescu în ceea ce priveşte achiziţionarea de către fiica preşedintelui, Ioana Băsescu, a unui teren agricol situat în judeţul Călăraşi, aceasta contractând, în acest scop, un credit ipotecar de peste un milion de euro. În aceeaşi declaraţie de presă, premierul Victor Ponta este de părere că "este dreptul Parlamentului să ancheteze, prin comisii, teme care i se par importante." În acest sens, o comisie de anchetă va investiga acordarea de către CEC Bank a creditului de aproape un milion de euro fiicei preşedintelui. Pe această cale, vă reamintesc, domnule prim-ministru, că verbul "a părea" comportă semnificaţia de simplă aparenţă, de "a da impresia", "a crea iluzia", fără a conţine cea mai fină urmă de convingere. Astfel, a susţine necesitatea constituirii unei astfel de comisii nu angrenează credibilitate, autenticitate şi justificare nici măcar în ceea ce priveşte selecţia atentă a cuvintelor pe care aţi ales să le utilizaţi. Deloc surprinzător, aşa cum ne-a obişnuit deja, găselniţa săptămânii identificată de domnul prim-ministru Victor Ponta, de altfel, o măsură fermă şi serioasă, menită să ajute la revigorarea economiei româneşti şi la calmarea haosului şi nesiguranţei create în rândul investitorilor străini, este o banală şi uzuală tranzacţie de vânzare-cumpărare a unui teren agricol din judeţul Călăraşi. Ceea ce face însă o reală diferenţă în setea domnului prim-ministru de a săpa după intrigi oarbe este faptul că parte în respectiva tranzacţie este Ioana Băsescu, fiica preşedintelui. Ca să nu mai vorbim despre cum principiul libertăţii contractuale este de neluat în seamă în accepţiunea domnului prim-ministru Victor Ponta şi despre cum confidenţialitatea clauzelor unei banale tranzacţii de vânzare-cumpărare a fost pur şi simplu terfelită. Consider, pe această cale, domnule prim-ministru Victor Ponta că încurajarea unei astfel de iniţiative nu denotă decât o lipsă desăvârşită de respect la adresa poporului pe care îl amăgiţi de atâta timp şi faţă de care aveţi datoria supremă, în temeiul unui jurământ solemn pe care l-aţi depus, să-l serviţi cu demnitate şi fidelitate, să-i fiţi alături.
				Domnul Ioan Tămâian: "Roşia Montană - Între exploatarea eficientă în cunoştinţă de cauză şi respectarea legislaţiei interne" Aşa cum am mai afirmat şi cu altă ocazie, în vederea identificării celor mai bune căi de rezolvare a subiectului exploatării zonei Roşia Montană, consider că se impun, ca o necesitate, efectuarea unor prospecţiuni actualizate în respectivul perimetru, sub o atentă supraveghere a statului român, prin comisii de specialitate, fiind poate chiar necesară şi o contraexpertiză cu specialişti internaţionali în domeniu, neutri faţă de Compania Gabriel Resources. Rezultatele acestor prospecţiuni vor putea crea o bază de date în ceea ce priveşte cantitatea reală şi tipurile de minereuri prezente, care va servi la adoptarea unei politici de eficienţă în exploatare. Totodată, este necesară adoptarea unei propuneri legislative care să reglementeze procedurile de extragere şi utilizare a resurselor. Dat fiind faptul că în România şi-au manifestat interesul pentru exploatare mai multe companii străine care deţin informaţii despre bogăţiile subsolului, acest lucru dovedeşte că în ţara noastră există resurse valoroase şi că informaţiile care au dus în trecut la închiderea minelor pe motivul că sunt neprofitabile nu au fost reale. Se impune, aşadar, conceperea şi dezvoltarea unei gândiri strategice, bazate pe o logică economică, în scopul păstrării, a exploatării corecte şi doar din partea statul român a zăcămintelor aflate în subsolurile ţării. Trebuie să evităm pierderea definitivă a potenţialelor moşteniri ale generaţiilor viitoare, prin exploatarea cu caracter intern a resurselor naturale şi fără implicarea intermediarilor străini. În viitorul apropiat, ţările care vor transforma resursele minerale în produse industriale finite cu valori deosebit de mari vor avea un avantaj, iar România se va putea bucura de beneficiile bogăţiilor subsolului, devenind un pion important la masa ţărilor deţinătoare de minereuri importante, conform părerii economistului Mircea Coşea. Exploatarea resurselor de la Roşia Montană este absolut necesară ţării noastre, efectul maxim din punct de vedere economic putând fi obţinut prin extragerea şi folosirea minereurilor rare fără aşa-zisul profesionalism al mijlocitorilor străini. Rolul statului ar trebui să fie covârşitor în exploatarea resurselor minerale, acesta fiind obligat să apere interesele statale printr-o gândire strategică. Raportându-ne la legea de bază a ţării, respectiv Constituţia României, consider că trebuiesc respectate cu stricteţe dispoziţiile articolului 135 privind economia. Astfel, la punctul 2 alineatul b) al articolului sus-menţionat este prevăzută garantarea şi asigurarea din partea statului a protejării intereselor naţionale în activitatea economică. În acest sens, litera c) vine ca o completare a literei b), stabilind asigurarea şi stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale şi asigurarea exploatării resurselor naturale, numai în concordanţă cu interesul naţional, conform prevederilor literei d). Pentru a putea fi protejată şi proprietatea publică, legiuitorul, prin intermediului articolului 136 din Constituţie, a garantat-o şi ocrotit-o prin lege, stabilind şi care sunt bogăţiile României, primele dintre acestea fiind cele ale subsolului, care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Subiectul supus mediatizării de câteva săptămâni bune este cel al exploatării minereurilor din Munţii Apuseni, mai precis din zona Roşia Montană. Raportându-ne la stabilitatea economică a României, aspect aflat în strânsă legătură cu siguranţa naţională a statului, ar fi de apreciat ca orice discuţii şi studii de specialitate privind exploatarea bogăţiilor subsolului să fie tratate în concordanţă cu legislaţia de bază a ţării noastre. Proiectul propus de Compania Roşia Montană Gold Corporation presupune prelucrarea prin cianurare globală a unei cantităţi de peste 200 de milioane de tone de rocă măcinată. Conform diferitelor studii emise de specialişti români şi postate pe site-uri de specialitate, şi nu numai, în zona Roşia Montană se estimează că s-ar afla anumite cantităţi de resurse naturale, iar după extragere ar rezulta aproximativ 300 tone de aur, 2.340 tone argint, 500.000 tone de vanadiu, 1.000.000 tone de arsen, 200.000 tone de titan, 200 tone de molibden, 600 tone de nichel, 1.000 tone de crom, 600 tone de cobalt, 60.000 tone de galiu şi 4.000 tone de germaniu. Printr-un simplu calcul, cele aproximativ 300 de tone de aur, raportate la preţul mediu al gramului de aur din luna noiembrie 2013, respectiv 137 lei/gram, ar valora 41 miliarde lei, aproximativ 9,11 miliarde euro. Totodată, după numeroase studii aprofundate, se afirmă că doar la cariera Cetate se află aproximativ 161 tone de telur, 49 tone de germaniu, 172 tone de selen, 116 tone de tantal, 777 tone de taliu, 1220 tone de stibiu, 29.763 tone de zinc şi 129 milioane tone de feldspat potasic. Ultima dintre aceste resurse mai este cunoscută şi sub denumirea de caolinit, mineral folosit în industria porţelanului, a vopselelor, a producţiei de materiale plastice şi în fabricarea hârtiei. Mai este folosit pe scară largă şi la apretarea fibrelor textile sau la fabricarea cărămizilor refractare. Conform site-ului green-report.ro, care aduce în discuţie declaraţiile făcute la Bruxelles de către europarlamentarul român Victor Boştinaru în cadrul dezbaterii de la sediul Parlamentului European pe tema exploatării de la Roşia Montană, în cazul exploatării prin cianurare prin metoda propusă de Gold Corporation, niciun alt element identificat dintre cele prezente în zăcămintele Munţilor Apuseni nu va mai putea fi recuperat în urma acestei tehnici. Dezbaterile au mai specificat şi că, în cazul extracţiei prin cianură integrantă, eficienţa acesteia este de aproximativ 80% pentru aur şi 61% pentru argint, dar s-ar putea stopa sau întârzia accesul, fără a mai putea fi exploatate, cantităţi uriaşe de alte minereuri, prin tratarea cu cianuri a întregii mase de steril. Afirmaţiile expuse de către site-ul amintit nu sunt deloc reale, deoarece orice element poate fi recuperat şi exploatat din minereul rezultat, prin metode chimico-metalurgice specifice, în mediu umed, în mediu uscat şi prin ardere sau topire. Prin diferite apariţii în mass-media, Ştefan Marincea, directorul Institutului Geologic Român, a prezentat o metodă alternativă de exploatare a zăcămintelor de aur şi argint, respectiv flotaţia prin cianurare în ultimul stadiu de producţie, care ar reduce considerabil gradul de impregnare cu cianuri a întregii cantităţi de rocă şi astfel randamentul extragerii şi a celorlalte resurse naturale va fi considerabil crescut. În Norvegia şi Finlanda se foloseşte această metodă, dar pe cantităţi mici de minereu, pietrişul fiind îndepărtat înainte fără intermediul cianurilor, prin spălare. Faţă de o posibilă adoptare a acestei variante de exploatare, Ştefan Marincea afirmă că suprafaţa bazinului de decantare s-ar reduce de la 363 de hectare la aproximativ 13 hectare, conform site-ului vice.com, dar ar creşte semnificativ costurile, iar timpul de exploatare ar creşte de la 15-16 ani până la 50-60 de ani. Concluzia care se poate desprinde din acest punct de vedere este că, după extragerea de aur şi argint prin cianurare, accesul la celelalte substanţe poate fi îngreunat, deoarece o cantitate mare de steril va fi impregnat cu cianură. Cu o flotaţie avansată, randamentul extragerii de alte minereuri va creşte, reducând astfel costurile de acces la acestea, fără a mai fi necesară o neutralizare a cianurilor aplicată întregii cantităţi de minereu. Punctul de vedere al specialistului Aurel Sântimbreanu, fostul şef al exploatării miniere de stat de la Roşia Montană, care afirmă că deţine informaţii în detaliu privind zăcămintele din perimetrul minier, este că în zăcămintele mai sus amintite se află o cantitate de germaniu de 12 ori mai mare decât cea a aurului. Acesta are proprietăţi semiconductoare, folosit la detectoare deosebit de sensibile în infraroşu, în compoziţia lentilelor microscopice şi în compoziţia lentilelor camerelor foto şi video. De asemenea, molibdenul este utilizat pe scară largă pentru creşterea durităţii şi a elasticităţii oţelului, mai ales în compoziţia aliajelor folosite la fabricarea avioanelor şi a rachetelor, în energia nucleară, dar şi ca un catalizator în procesul de rafinare a petrolului; vanadiul este utilizat în vederea obţinerii de oţeluri speciale folosite la utilajele de mare viteză, iar la nivel industrial este folosit un compus al acestuia, respectiv pentaoxidul de vanadiu, utilizat cu rol catalizator în procesul de producere a acidului sulfuric; titanul se foloseşte în industria aeronautică, navală, spaţială şi militară, iar în aliaje cu alte metale este folosit pentru o gamă largă de componente, cum sunt pereţii rezistenţi la foc, trenurile de aterizare şi sistemele hidraulice, schimbătoare de căldură din industria chimică şi petrochimică etc.; nichelul este utilizat pentru creşterea caracteristicilor mecanice ale oţelului, precum şi a rezistenţei acestuia la coroziune; cobaltul se utilizează în fabricarea magneţilor, datorită proprietăţilor sale feromagnetice şi, nu în ultimul rând, arseniul este utilizat în industria laserelor şi în industria pirotehnică. Conform afirmaţiilor aceluiaşi specialist, cel mai important zăcământ al solului din Apuseni este galiul. Se estimează, potrivit site-ului webperiodic table of the elements, că în întreaga lume se produc anual 30 de tone de galiu, iar din exploatarea de la Roşia Montană s-ar putea asigura în următorii ani consumul de galiu la nivel mondial. Este utilizat pe scară largă la fabricarea oglinzilor, a circuitelor integrate, mai ales diode laser, şi poate converti energia electrică în lumină prin diode emiţătoare LED pentru afişaj electronic. Una dintre importantele resurse ale zonei, conform studiilor specialiştilor geologi, este telurul, un semimetal rar de o valoare deosebită, zăcămintele de telur însoţind aurul şi argintul în stare brută. Pe plan mondial, telurul este folosit în tehnologia de vârf, de la bombe atomice la celulele fotovoltaice care alimentează navele spaţiale. Pentru considerentele expuse mai sus, consider că ar fi păcat ca România să irosească aceste cantităţi semnificative de minereuri tot mai des folosite în cadrul noilor dezvoltări ale tehnicii şi electronicii. În varianta în care pe viitor vor apărea şi alte tehnologii mai puţin nocive şi costisitoare, statul român are obligativitatea să urmărească în plan internaţional posibile apariţii ale unor noi metode de exploatare, în vederea punerii în valoare a bogăţiilor pe care le deţinem. Oricare ar fi metoda aleasă de exploatare a zăcămintelor, aceasta trebuie aplicată în concordanţă cu aplicarea metodelor de rezolvare a poluării din zona Roşia Montană. Aducând păreri pro şi contra exploatării cu cianuri, experţii au găsit un numitor comun, prin faptul că, spre deosebire de alte substanţe, cianura se neutralizează cel mai uşor, neutralizarea realizându-se cu hipoclorit de sodiu (înălbitor) sau cu amestec de var cloros şi var stins. Produsele rezultate în urma neutralizării cianurilor sunt azotul, bicarbonatul de sodiu şi sarea de bucătărie, elemente care pot fi folosite în scopul realizării de beneficii economice. Astfel, ori de câte ori se pune problema exploatării cu cianuri, trebuie avut în vedere că acest procedeu este cel mai puţin toxic şi cel mai eficient dintre cele cunoscute până la acest moment. Se impune, aşadar, identificarea unor metode şi tehnici de exploatare a minereurilor aflate în zona Roşia Montană pentru utilizarea internă a acestora, în scopul dezvoltării economice a României, în concordanţă cu respectarea normelor de protecţie a mediului. Pentru ca toate aceste condiţii să ofere un rezultat pozitiv, reiterez necesitatea unor studii de specialitate şi identificarea unor tehnologii moderne de extracţie, sub atenta supraveghere a statului.
				Domnul Ioan Viorel Teodorescu: Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune este o prioritate asumată de Guvernul Uniunii Social-Liberale, încă de la început. Resursele alocate au fost majorate şi s-a pus cu adevărat accent pe calitatea lor, dovadă că au fost atrase în sistem resurse umane competente. Am îmbunătăţit legislaţia, mecanismele de implementare şi s-au operat corecţiile necesare în ceea ce priveşte atitudinea factorilor de decizie faţă de beneficiari. Suntem în momentul când culegem roadele muncii noastre: conform ultimelor date, valoarea fondurilor structurale şi de coeziune rambursate României în perioada 1 ianuarie - 7 noiembrie 2013 a ajuns la peste 2,6 miliarde de euro, suma fiind rambursată în contul proiectelor derulate de beneficiarii din sectorul public şi privat. Fondurile încasate de România demonstrează eficienţa măsurilor implementate, care au permis reluarea plăţilor de către Comisie pentru toate programele blocate în trecut, dar şi asigurarea plăţilor către beneficiari. Suma rambursată în acest an este mai mare decât cea încasată în perioada 2007-2012, în care România a atras doar 2,2 miliarde de euro şi cifrele sunt publice: Programul Operaţional Regional - peste 726 milioane de euro, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - peste 625 milioane de euro, Programul Operaţional Sectorial Transport - 514 milioane de euro, Programul Operaţional Sectorial Mediu - peste 511 milioane de euro şi Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice - peste 196 milioane de euro. Succesul repurtat de România în ceea ce priveşte implementarea programelor cu finanţare europeană are însă două paliere - unul practic, prin obiectivele materializate în urma finalizării a tot mai multe, mai diverse şi mai valoroase proiecte, dar şi unul moral şi politic. Ieşite de sub influenţa PDL, programele europene se derulează firesc, onest, în conformitate cu rigorile impuse de Uniunea Europeană. România a încetat să mai fie exemplul negativ "de serviciu" în materie de fonduri europene: demnitarii USL şi familiile lor nu ţin pagina întâi a ziarelor cu afaceri obscure pe bani europeni, aşa cum s-a întâmplat cu reprezentanţii fostei puteri. De aceea, dacă rezultatele acestor proiecte aduc valoare adăugată unor sectoare importante din ţara noastră, iar România îşi recapătă respectul comunităţii internaţionale, nu putem decât să salutăm progresele înregistrate şi să ne preocupăm ca procesul declanşat de Guvernul şi majoritatea USL din Parlament să continue pe un trend ascendent.
				Domnul Ioan Vulpescu: "Un atac incalificabil la adresa Constituţiei şi a spiritului democratic" Organizatorii aşa-zisului lanţ uman pentru autonomia unui închipuit "Ţinut Secuiesc" au pretins că motivul acţiunii lor ar fi imposibilitatea de a-şi formula doleanţele în faţa majorităţii. Iată însă că nu e deloc aşa şi chiar un politician maghiar este cel care demonstrează că în România maghiarii pot discuta liber despre orice. Într-o intervenţie de la sfârşitul săptămânii trecute, primarul UDMR al municipiului Sfântu Gheorghe, dl Antal Arpad, a solicitat românilor (probabil, sper, celor trăitori pe raza de competenţă a funcţiei sale de primar, căci nu doresc să-mi închipui că dl primar se crede mai mult decât este) să sprijine autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, promiţând că, în schimb, aceştia vor primi... funcţii. Dl Antal a precizat şi în ce bază vor fi distribuite aceste funcţii: în baza procentului demografic. Întâi şi-ntâi, e revoltător faptul că dl Antal Arpad, primar în România, nu sesizează absurdul în care se plasează, cerându-le românilor să renunţe la toate funcţiile la care le dă dreptul faptul că se află în ţara lor, pentru a avea acces numai la acele câteva pe care dl Antal, în mărinimia sa, li le va ceda în temeiul... procentului demografic. Dar mult mai mult decât aroganţa sa mă scandalizează incalificabilul atac la Constituţie pe care un primar din România îşi permite să-l formuleze public, la adăpostul libertăţii de exprimare. Căci ordinea constituţională în România este clar stabilită prin Legea fundamentală, care spune la articolul 1 că România este un stat unitar. Nici ponderea populaţiei maghiare, nici vreun considerent de alt ordin nu impun configurarea vreunei alte autonomii decât cea locală, stabilită prin Legea administraţiei publice. Ca membră a Uniunii Europene, România s-a aliniat demult la normele europene privind protecţia minorităţilor, care nu acceptă noţiuni ca drepturi colective sau autonomii pe criterii etnice. Cum propunerile vizând autonomia unor teritorii româneşti au fost deja respinse, democratic, de Parlamentul României, în procesul de dezbatere a noii Constituţii, consider intervenţia primarului UDMR Antal Arpad drept o sfidare la adresa ordinii constituţionale şi a populaţiei majoritare, ca un atac incalificabil la adresa spiritului democratic, pentru că într-o democraţie funcţiile se câştigă prin alegeri, în urma numărării voturilor. Aşa a intrat UDMR în Parlamentul României din 1990 încoace şi tot aşa şi-a câştigat dl Antal Arpad funcţia de primar, nu în temeiul procentelor demografice şi al înţelegerilor antidemocratice de tipul: hai să smulgem împreună o părticică de putere, după care ne împărţim funcţiile între noi. Consider că Parlamentul României, ca şi organele administrative (prefectură, Ministerul de Interne), trebuie să sancţioneze asemenea derapaje antidemocratice, care anunţă posibile evoluţii de care e mai bine să ne ferim. Suntem toleranţi şi în niciun caz nu ne deranjează că maghiarii din România doresc să rămână maghiari şi componenţi ai poporului maghiar de pretutindeni. E dreptul lor şi ne bucură că simt aşa: e o dovadă că nu-i discriminează nimeni în România şi nu-i împiedică să se manifeste ca maghiari. Dar atacurile la adresa Constituţiei - prezente şi viitoare - trebuie să înceteze, ca şi campania electorală pe subiecte fără viitor în România, cum este autonomia pe criterii etnice. Suntem bucuroşi să mărim autonomia comunităţilor locale prin procesul de descentralizare, însă autonomia teritorială pe criterii etnice nu va exista niciodată în România.
				Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "România are nevoie de un buget care să asigure creştere economică şi dezvoltare sustenabilă, nu de un buget care să împovăreze fiscal sectorul privat şi să presupună creşterea taxelor şi impozitelor" Ultima oară am vorbit despre acest subiect acum trei săptămâni, când am sesizat că Guvernul a întârziat sesizarea Parlamentului cu privire la proiectul de buget. Legea a fost modificată în aşa fel încât Guvernul să mai câştige o lună până la data-limită în care legile bugetare pe 2014 ar fi trebuit să fie prezentate legislativului pentru dezbatere şi adoptare, data-limită fiind cea de 15 noiembrie. Iată că ne aflăm în data de 19 noiembrie şi eu, ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, nu am primit încă o copie de pe proiectul de buget, nici măcar una digitală. Singurele date la care am acces sunt cele comunicate de Guvern, evident în sprijinul proiectului pe care l-au votat în şedinţa de guvern de săptămâna trecută. Chiar şi aceste date nu sunt nici pe departe satisfăcătoare, mai ales având în vedere faptul că vorbim despre primul proiect de buget care vine după o perioadă destul de întinsă de recesiune şi criză economico-financiară. Ne aflăm în faţa unui buget care menţine un nivel de echilibru între măsurile de protecţie socială şi investiţii, dar în final este posibil să nu facă bine niciuna. Creşterile salariale şi de pensii anunţate sunt neutralizate imediat de creşterile preţurilor. Indexarea pensiilor se face cu peste 3,5% şi este foarte bine, dar acest lucru nu înseamnă mare lucru pentru o familie de pensionari sau pentru pensionarii singuri care vor avea de plată de la anul facturi mai mari la energie, preţuri mai mari la alimente şi medicamente, cauzate în principal de supraacciza aplicată combustibililor. Aici este punctul nevralgic la bugetului pe anul viitor. Veniturile preconizate vin nu din lărgirea bazei de impozitare care s-ar petrece natural prin relaxare fiscală, ci prin supraimpozitare, măsură cu efect invers în economie. Fiecare bănuţ pe care transportatorii trebuie să îl plătească în plus la combustibil va fi recuperat ori din creşterea preţului, ori din creşterea evaziunii fiscale. În ambele cazuri statul pierde, pentru că se va confrunta ori cu scăderea veniturilor la buget prin evaziune, ori prin scăderea consumului, ceea ce se traduce în mai puţini bani din TVA şi impozit pe venit. Bugetul se confruntă, de altfel, cu problemele istorice de subfinanţare a sistemului de educaţie şi cel de sănătate. Nu se pune problema unui 6% pentru educaţie, aşa cum s-a promis în fiecare campanie electorală din 2000 încoace, bugetul educaţiei abia atinge 3,20% din PIB pentru 2014 iar profesorii debutanţi au câştigat 10% la salariu. Pentru unii dintre aceştia creşterea se traduce în nici 100 de lei în plus pe lună. De asemenea, aceste venituri sunt insuficiente în eventualitatea unui val de scumpiri. Valoarea banilor trebuie ţinută sus şi stabilizată, dar prin introducerea de taxe noi şi prin creşterea celor existente statul nu face altceva decât să slăbească valoarea leului. Creşterile veniturilor sunt artificiale, pentru că nu se traduc într-o plusvaloare la nivelul de trai al cetăţenilor. Sună bine să spui că ai început să creşti veniturile, şi eu nu spun că este rău. Veniturile profesorilor şi medicilor au fost ţinute la un nivel atât de scăzut că este de mirare de ce mai există oameni care vor să facă aceste meserii. Probabil doar vocaţia îi mai ţine în România, dar, după câte am văzut, medicii emigrează în masă din ţară. Examenul de rezidenţiat a avut 5000 de candidaţi anul acesta, este chiar interesant de văzut câţi mai rămân în ţară peste un an. Revenind la problema bugetului de stat, sunt absolut de acord cu faptul că banii nu se găsesc pe stradă şi că pentru orice investiţie sau proiect ai nevoie de surse de finanţare, dar sunt sigură şi de faptul că relaxarea fiscală este o măsură mult mai eficientă pentru adunarea a mai mulţi bani la buget prin creşterea bazei de impozitare. De asemenea sunt sigură că fondurile europene pot permite dublarea bugetului României în decurs de 4 ani. Rata de absorbţie este din păcate mult prea mică la ora actuală pentru a putea spune că ne-am îndeplinit acest obiectiv, dar injectarea economiei cu multe miliarde de euro anual fonduri nerambursabile echivalează cu o creştere substanţială a veniturilor la bugetul de stat. Aceşti bani se vor regăsi în fiecare şcoală din România, în fiecare spital şi în fiecare drum. Dacă tot am ajuns la capitolul investiţii, aici avem trei domenii deficitare în ceea ce priveşte banii alocaţi de la buget. În primul rând, investiţiile în educaţie: finanţarea per student este la minimumul ultimilor ani; finanţarea cercetării: nu avem nici 1% din PIB alocaţi pentru cercetare, un domeniu care ne poate asigura creşterea pe termen lung, şi, în cel de-al treilea rând, eludarea dreptului parlamentarilor de a solicita bani pentru investiţii de interes local şi judeţean: cine poate cunoaşte mai bine priorităţile de investiţii locale decât reprezentantul colegiului respectiv şi primarii localităţilor care îl compun?! Atât autorităţile locale cât şi parlamentarii care, an de an, aduceau în atenţia Guvernului necesarul de investiţii pe arealul judeţelor şi colegiilor respective, în acest an vor fi reduşi la tăcere. Este un precedent periculos introdus în legislaţie, care ar putea avea repercusiuni grave asupra desfăşurării procesului legislativ, dar, după cum se spune, unde-i lege nu-i tocmeală. În final aş vrea să adaug că distribuţia salariilor pe categorii socioprofesionale din bugetul pe 2014 spune foarte multe despre cum considerăm noi că trebuie să ne organizăm societatea şi sistemul public. Cadrele medicale au cei mai puţini bani alocaţi pentru salarii: 7 miliarde de lei, cadrele didactice au, de asemenea, 10 miliarde alocate pentru salarii, dar personalul militar şi de menţinere a ordinii publice, plus funcţionarii de la nivel local, au 24 de miliarde alocate pentru salarii, iată, mai mult de jumătate din fondul de salarii din ţară. Medicilor şi profesorilor nu le rămâne decât să spere, - pentru că protestele s-au dovedit ineficiente -, la o recunoaştere a sacrificiilor pe care le fac pentru societatea noastră. Bugetul însumează 32,9% din PIB, din datele pe care le am la dispoziţie. Ca să înţelegeţi de unde provine stagnarea economică la care ne supune acest buget trebuie să ştiţi că salariile şi pensiile necesită aproape jumătate din buget, cu 97,7 miliarde de lei. Astfel, 15% din PIB şi 50% din buget intră în plata pensiilor şi salariilor. Dacă adăugăm un 3% din PIB pe asistenţă socială şi încă 6% pentru cheltuieli cu bunurile şi serviciile autorităţilor publice, constatăm ce bani ne rămân pentru investiţii, pentru cofinanţarea proiectelor europene, pentru finanţarea proiectelor mari de infrastructură, pentru dezvoltare în general. Trebuie să apreciem totuşi scăderea CAS-ului anunţată anul viitor, asta dacă avem şansa să ne respectăm acest angajament, pentru că la cum se arată acum lucrurile veniturile la bugetul de stat vor fi din ce în ce mai mici. Trebuie să ne impunem să nu aplicăm măsuri care stagnează creşterea. România are potenţialul economic de a deveni un nume pe plan regional şi orice politică publică care ignoră acest lucru ar trebui stopată imediat. Sper că, pe parcursul dezbaterilor parlamentare, cei care au o opinie similară cu a mea se vor exprima vocal, în aşa fel încât românii să judece bine cine are dreptate şi cine nu. În această formă, bugetul nu ar trebui votat, aşa că fac un apel către toţi colegii din Parlament să se uite cu atenţie pe cifre şi să spună ce consideră că trebuie făcut diferit, înainte să-şi dea votul pe acest proiect.
				Domnul Ion Călin: "Despre toleranţă" În anul 1995, data de 16 noiembrie a fost declarată de Organizaţia Naţiunilor Unite "Ziua Internaţională a Toleranţei", pentru ca oamenii să conştientizeze pericolele intoleranţei. Cu acest prilej au fost identificate nu mai puţin de 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă. Fiecare dintre acestea este relevantă şi astăzi şi fiecare dintre ele trebuie respectată în totalitate. De asemenea, la această dată, fiecare individ ar trebui să reflecteze la propriul său comportament, în relaţiile pe care le dezvoltă cu cei de lângă el: dacă este conştient de valoarea diversităţii, dacă îi respectă pe ceilalţi, în pofida diferenţelor care îi pot separa, dacă face efortul de a accepta că alţii încearcă să-i submineze certitudinile, prejudecăţile, atunci când descoperă diferenţe. Lumea în care trăim se confruntă cu războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi cu o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane. Globalizarea însăşi, în timp ce uneşte popoarele lumii, poate să ducă şi la o mai mare teamă şi interiorizare. Şi odată cu teribilele ameninţări la adresa vieţii şi dezvoltării planetei creşte şi potenţialul de tensiune ce duce la intoleranţă. Toleranţa susţine drepturile omului, pluralismul, democraţia şi statul de drept. Deşi istoria lumii ne arată cât de ineficientă este intoleranţa, şi azi lumea încă se confruntă cu războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurări etnice, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi cu o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane. Mijloacele cele mai bune pentru contracararea acestor ameninţări sunt diversitatea culturală, munca pentru o dezvoltare durabilă, educaţia pentru toleranţă şi pace, iar cei mai buni gardieni sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului şi presa liberă şi responsabilă, iar principalii misionari ai schimbării sunt statele, care semnează şi ratifică tratatele şi convenţiile internaţionale. Politicile pe care acestea le elaborează sunt responsabilitatea lor, chiar dacă sarcina sprijinirii acestora cade pe umerii comunităţii internaţionale. Această zi are menirea de a reaminti omenirii că intoleranţa este generatoare de violenţă. Nevoia imperativă de toleranţă ne este tuturor foarte clară, dar dorinţa de a o respecta trebuie să fie mai puternică. În timp ce sărbătorim Ziua Internaţională a Toleranţei, să ne aducem aminte că de mâine trebuie să ne îndeplinim obligaţia de a fi toleranţi. A fi tolerant presupune a te pune în postura celui de lângă tine, pentru a-l înţelege mai bine, iar azi oamenii politici sunt chemaţi să îndemne comunităţile lor, prin exemplul personal, la toleranţă, pace şi respect, să vegheze la respectarea prevederilor articolelor 18 şi 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care stipulează că "orice om are dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie" şi "orice individ are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării".
				Domnul Ion Cupă: "Reducerea evaziunii fiscale, obiectiv naţional" România, la fel ca Uniunea Europeană, a traversat o perioadă de incertitudine economică. Aceasta s-a caracterizat prin perioade de creştere sau scădere economică, ajustări macroeconomice, precum şi de transformări sau restructurări ale diverselor structuri ale statului. Din fericire, în ultimul an au apărut o serie de indicii şi date economice certe care poziţionează economia României în direcţia dezvoltării sustenabile. Economia unei ţări, în general, se bazează pe o serie de reguli şi principii, reguli care trebuie respectate de toţi participanţii la actul economic. Astfel, fiecare participant trebuie să se supună regulilor care reglementează actul economic în sine, una dintre componente fiind achitarea părţii de taxe şi impozite ce revine fiecăruia, conform legislaţiei în vigoare. Evaziunea fiscală reprezintă un flagel al economiei contemporane care atrage, prin sine, o serie de inechităţi în raport cu ceilalţi participanţi la actul economic, dar şi în raport cu statul. Cum poate un agent economic să concureze cu un altul când unul dintre ei trişează? Prin neachitarea obligaţiilor ce îi revin se modifică termenul de comparaţie între cei doi. Estimările oficiale ale organismelor internaţionale, dar şi ale autorităţilor române, poziţionează nivelul evaziunii fiscale la un nivel între 4-5% şi 8-9% din PIB, ponderea majoritară reprezentând-o neplata TVA-ului. Anul acesta am asistat la o restructurare din temelii a autorităţilor ce au în sarcină tocmai combaterea acestor fenomene negative, evaziunea şi frauda fiscală. Aici mă refer la nou-înfiinţata structură de control operativ din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Naţională Antifraudă Fiscală. Noua structură are un rol critic, esenţial în buna funcţionare a întregului ansamblu economic. De rezultatul muncii lor depinde în mod direct însăşi direcţia de dezvoltare a economiei ţării noastre. Comparativ cu anul trecut, în termeni reali, nivelul evaziunii fiscale nu a crescut, dar nici nu a scăzut. Aceasta în condiţiile marilor transformări şi reorganizări pe care le-au suferit autorităţile ce au ca sarcină tocmai combaterea acestor fenomene negative. Autorităţile şi-au propus reducerea evaziunii şi fraudei fiscale cu până la 4% din PIB în următorii 4 ani. Este un nivel greu de atins. Însă datorită orientării noilor structuri de control şi combatere a evaziunii fiscale pe principiul performanţei instituţiei, prin oameni capabili şi bine pregătiţi, acest nivel poate fi atins. Liberalismul consideră că iniţiativa, spiritul întreprinzător, antreprenoriatul trebuie încurajate şi susţinute în condiţii de echitate, în aşa fel încât fiecare individ să-şi atingă potenţialul. De aceea, doresc să asigur de tot suportul organismele statului care au ca scop combaterea evaziunii şi fraudei fiscale, pentru că astfel vor exista mai mulţi bani la buget pentru asigurarea în condiţii mai bune a tuturor aşteptărilor pe care le au cetăţenii faţă de stat, adică salarii mai bune, pensii mai mari şi servicii de bună calitate.
				Domnul Ion Diniţă: "Trebuie să respectăm valorile familiei tradiţionale" Sunt în asentimentul parlamentarilor conservatori, care şi-au exprimat în dese rânduri dezacordul faţă de proiectul de lege privind parteneriatul civil dintre două persoane de acelaşi sex propus de către deputatul Remus-Florinel Cernea. Apărarea familiei clasice nu este un act de fanatism, ci un drept la opinie şi cuvânt pe care activiştii pro-familie îl au în egală măsură cu activiştii pro-gay. Consider că este o fraudă logică să pui semnul egal între opţiunea pro-familie şi opţiunea anti-gay, pentru că familia creştină nu se defineşte prin raportare negativă la homosexualitate, se poate defini la fel de bine ca raportare negativă la poligamie. Mai mult, statul are prin lege obligaţia să protejeze familia ca instituţie care asigură viitorul prin intermediul copiilor. Din aceste considerente, conservatorii vor vota categoric împotriva acestui proiect de lege şi vor argumenta public împotriva lui. Acest aşa-numit parteneriat civil reprezintă, în fapt, o legiferare alternativă a căsătoriei homosexuale. În acest context, trebuie să abordăm legitimitatea şi eventualul sprijin pe care acest tip de iniţiativă l-ar putea avea în Parlament. Cred că toţi parlamentarii, din toate formaţiunile politice, nu trebuie să piardă din vedere faptul că orice sondaj arată sprijinul covârşitor acordat de români familiei clasice, precum şi preceptelor bisericii ortodoxe, care se opune categoric acestor deviaţii comportamental-morale. Partidul Conservator solicită celorlalte partide parlamentare un punct de vedere asumat privind modul în care vor vota proiectul lui Cernea, anunţând că pregăteşte o petiţie publică care să conţină argumente împotriva acestuia. În plus, parlamentarii conservatori îşi declară susţinerea faţă de organizaţiile civice şi creştine care apară familia tradiţională.
				Domnul Ion Diniţă: "Partidul Conservator - principalul factor de stabilitate din USL" Partidul Conservator a luat decizia de a participa singur în scrutinul europarlamentar de anul viitor. Nu este o misiune uşoară, tocmai de aceea avem nevoie de o implicare totală a activului de partid, a tot ceea ce înseamnă suflare conservatoare, a tuturor membrilor noştri. Alegerile europarlamentare constituie testul de maturitate politică şi organizatorică al Partidului Conservator. De aceea, aderarea partidului la o grupare politică europeană de anvergura celor existente deja în Parlamentul European duce la o promovare mai mare a partidului, la creşterea notorietăţii, dar şi la o încredere sporită faţă de acţiunile sale şi faţă de reprezentanţii noştri. Până la momentul acestor alegeri trebuie să ne organizăm mult mai riguros, să avem organizaţii în fiecare localitate a ţării, trebuie să muncim mai mult şi mai bine şi, nu în ultimul rând, trebuie să prezentăm o listă cu candidaţi credibili şi cu notorietate. Depinde însă doar de noi să reuşim acest lucru. Astfel, vom demonstra că Partidul Conservator este o forţă de care trebuie să se ţină cont, iar dacă vom fi uniţi şi serioşi, sunt sigur că vom obţine un rezultat important la aceste alegeri. Traversăm un moment delicat şi, în acelaşi timp, dificil, atât pentru scena politică românească, cât şi pentru evoluţia societăţii în general. În acest context destul de frământat din punct de vedere politic, economic şi social, Partidul Conservator şi-a consolidat, în răstimpul de un an şi jumătate de când Uniunea Social-Liberală a preluat guvernarea, statutul de formaţiune politică importantă pe eşichierul politic, devenind un factor de stabilitate şi echilibru în USL. Demn de menţionat este faptul că Partidul Conservator nu a fost implicat în niciun fel în disputele politice, ba, mai mult, a jucat un rol activ, de mediator, pe o scenă politică convulsivă, dominată de controverse sterile. Poziţiile publice ale conducerii Partidului Conservator, cât şi ale parlamentarilor, au avut drept ţintă menţinerea unui echilibru în raporturile de forţe din USL, dar, în acelaşi timp, am încercat în plan legislativ să impunem unele demersuri pe care le-am iniţiat de-a lungul timpului. Un exemplu sugestiv în acest sens este reducerea TVA la pâine şi produsele de panificaţie, un proiect pentru care parlamentarii conservatori s-au bătut încă din 2006, iar acum a devenit realitate. Îmi exprim speranţa că Guvernul va analiza reducerea TVA şi la alte produse de bază necesare coşului zilnic al românilor, în aşa fel încât populaţia să suporte mai uşor consecinţele crizei economice actuale. De asemenea, mai avem în fluxul parlamentar unele proiecte legislative menite să îmbunătăţească traiul de zi cu zi al românilor şi să le permită să trăiască decent. Şi în proiectele de actualitate lansate în ultima perioadă de USL am avut poziţii pertinente, tranşante, în aşa fel încât să nu lezăm interesele românilor şi să analizăm cu responsabilitate anumite decizii capitale, care pot afecta viitorul copiilor noştri.
				Domnul Ion Eparu: "România are nevoie de o nouă Lege a educaţiei" Încă de la începutul mandatului de parlamentar, am susţinut cu tărie faptul că Legea nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, prezintă numeroase lacune ce nu au făcut decât să destabilizeze şi mai mult un sistem educaţional deja greu încercat. Efectul natural pentru această stare de fapt este o avalanşă de modificări la această lege, care, analizate în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, ne-au oferit o imagine nu tocmai optimistă asupra standardelor la care se ridică educaţia naţională în România, cel puţin din punct de vedere legislativ. Este, aşadar, o certitudine faptul că învăţământul românesc are mare nevoie de schimbare, important este când şi cum o facem. Problema pe care o ridic astăzi în faţa dumneavoastră se referă la un moment-cheie de decizie: vom continua cu modificări peste modificări la un cadru legislativ oricum contestabil sau ne asumăm o nouă strategie pentru educaţia din România şi, implicit, o nouă Lege a învăţământului? Practica din Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, dar şi reacţiile concrete din teritoriu, de la diferite nivele ale procesului educativ, au demonstrat că intervenţiile sporadice, pe articole, la actuala Lege a educaţiei, nu fac decât să aducă derută, lipsă de predictibilitate şi perturbări semnificative în sistem. Am primit chiar semnale că există riscul unor percepţii legate de faptul că o parte dintre modificări ar favoriza doar anumite categorii implicate în procesul educativ. În acest context, personal susţin că avem nevoie de o nouă Lege a educaţiei naţionale, care să ofere o imagine actualizată a învăţământului şi, în acelaşi timp, să cumuleze cerinţele şi nevoile tuturor celor implicaţi. În calitate de parlamentar, am primit solicitări în acest sens de la toţi cei implicaţi, deficienţele sistemului fiind resimţite din plin în practica de fiecare zi. Din postura de cadru didactic, am experimentat la rândul meu modificările procesului educaţional şi multe dintre ele mi-au lăsat un gust amar, obligându-mă astăzi să lupt pentru un cadru legislativ coerent în învăţământul românesc. În acelaşi timp trebuie să spun că, fiind vorba despre o lege cu un impact social deosebit, numai o analiză generală, la nivel naţional, obiectivă şi detaliată, fără presiunea timpului, va reuşi să înglobeze atât aşteptările elevilor, părinţilor, cât şi ale cadrelor didactice, aducând astfel schimbări benefice. Pentru că soluţionarea problemelor de fond ale sistemului educaţional nu poate surveni decât printr-o consultare a celor care, zilnic, se confruntă cu dificultăţile apărute odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.1/2011, este, de asemenea, necesar ca noul proiect al Legii educaţiei naţionale să fie o perioadă îndelungată de timp în dezbatere publică, pentru ca pe baza reperelor oferite de practicienii sistemului, la nivel parlamentar, împreună cu toate categoriile profesionale implicate, să identificăm şi să punem în aplicare cele mai bune măsuri, astfel încât să asigurăm un nivel educaţional ridicat şi să sprijinim formarea profesională şi personală a tinerilor.
				Domnul Ion Pârgaru: "Valorificarea potenţialului românesc pentru turismul medical şi balnear" Am participat de curând la Forumul Internaţional pentru Turismul de Sănătate de la Târgu Mureş, unde am avut ocazia să întâlnesc specialişti în turism şi sănătate din mediul naţional şi internaţional. Evenimentul în cauză, a căutat să răspundă cu soluţii profesionale şi ştiinţifice la provocările prezentului, pentru acest domeniu, care se află într-o dinamică fără precedent pe plan internaţional. Participanţii au subliniat unanim că ţara noastră dispune de resurse naturale terapeutice de excepţie, de recunoaştere internaţională a unor branduri şi destinaţii turistice, de resurse umane valoroase, insuficient puse în slujba dezvoltării societăţii. Pe termen scurt soluţiile propuse de cei prezenţi se referă la agregarea tuturor actorilor interesaţi în dezvoltarea segmentului de piaţă a turismului de sănătate în România şi la crearea unei strategii coerente de dezvoltare şi promovare a turismului de sănătate pe plan intern şi internaţional. În ceea ce priveşte soluţiile pe termen lung, acestea vizează dezvoltarea teritoriului pentru adaptarea la cerinţele pieţei europene şi internaţionale referitoare la asigurarea standardelor necesare ale destinaţiilor turistice. Am dorit să împărtăşesc cu dumneavoastră această incursiune într-o altă lume a medicinei decât cea pe care o ştim cu toţii şi de care ne lovim zi de zi: lumea medicinei balneare, care se află la un nou început de drum, un drum ce trebuie "pavat" şi cu ajutorul nostru, al politicienilor.
				Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu: "Este necesară sprijinirea cetăţenilor cu situaţie materială precară care beneficiază de serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare" Esenţială pentru sănătatea umană, apa constituie una dintre cele mai importante resurse naturale necesare pentru bunăstarea economică şi socială. Distribuţia unei cantităţi suficiente de apă de bună calitate pentru consumul casnic, colectarea şi epurarea apelor uzate respectând normele de mediu actuale reprezintă condiţii importante pentru un nivel de trai corespunzător standardelor de civilizaţie ale Europei de azi. Programul de guvernare 2013-2016 menţionează între obiectivele majore şi continuarea realizării proiectelor de investiţii pentru modernizarea şi extinderea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate atât în mediul urban, cât şi rural, în concordanţă cu Directivele Europene în domeniu, în vederea respectării angajamentelor europene şi internaţionale. A devenit deja o problemă curentă faptul că foarte mulţi utilizatori persoane fizice care nu au venituri sau au venituri mici să acumuleze datorii, ajungând, în cele din urmă, la un blocaj, prin imposibilitatea eşalonării restanţelor la serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. Consecinţa tristă înseamnă, de cele mai multe ori, întreruperea sau chiar debranşarea acestor servicii. Inutil de precizat că recuperarea pe cale legală a creanţelor, a dobânzilor, a penalităţilor şi a eventualelor cheltuieli ocazionate de executarea silită este extrem de dificilă, uneori chiar imposibilă. Raportate la cadrul legislativ existent, autorităţile locale nu pot sprijini această categorie defavorizată. În acelaşi timp, însă, fără identificarea unor soluţii care să sprijine aceste persoane, va exista pericolul ca programele de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate, susţinute atât de Programul de guvernare, cât şi de Acordul de parteneriat cu UE în perioada 2014-2020, să nu se poată realiza în condiţii de eficienţă economică pentru operatorii regionali, fie că vorbim de o mare parte a mediului rural, fie de zonele cu populaţie defavorizată din mediul urban. Pe cale de consecinţă, scăderea numărului de abonaţi actuali, imposibilitatea efectuării de noi branşamente în zonele defavorizate conduce, evident, la creşterea preţurilor unitare şi, tot aşa, la alte debranşări. Închei prin a spune răspicat că avem nevoie de identificarea unor soluţii concrete pentru soluţionarea acestui deziderat. Dezvoltarea durabilă a furnizării serviciilor de apă şi canalizare nu este un moft. Ea face parte, alături de celelalte obiective ale Programului de guvernare (drumuri locale modernizate, şcoală, dispensar medical şi farmacie, ambulanţă, iluminat public, biserică, bibliotecă şi cămin cultural), din pachetul care să asigure un standard minim obligatoriu de civilizaţie şi confort.
				Domnul Iuliu Nosa: "Investiţiile trebuie să reprezinte o prioritate în 2014" Guvernarea USL a încercat în 2013 să pună economia românească pe un trend ascendent important în comparaţie cu alte ţări europene. Astfel, în anul următor, 2014, este absolut necesar să facem demersuri pentru a trece la o etapă superioară, şi anume la prioritizarea construcţiei bugetare, cu un accent evident pe investiţii. Încă din acest trimestru, în contextul rectificării bugetare, Guvernul USL a negociat cu partenerii financiari internaţionali majorarea deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, bani care vor fi destinaţi exclusiv cofinanţării proiectelor europene. Astfel, o parte din banii luaţi de la ministere vor fi îndreptaţi spre cofinanţarea proiectelor europene, cu alte cuvinte, spre investiţii. Este vorba despre proiecte europene în care statul român va avea sumele necesare pentru cofinanţare, proiecte care înseamnă investiţii noi în România, prin utilizarea celei mai ieftine şi accesibile surse de finanţare, fondurile europene. Aşadar, ne dorim ca în etapa următoare Guvernul USL să pună accentul pe dezvoltare, adică pe investiţii. Acest lucru se poate realiza atât prin alocarea unor sume importante investiţiilor prevăzute concret în construcţia bugetară, dar şi prin luarea unor măsuri susţinute de relaxare fiscală, măsuri care să aibă efectul scontat în crearea unui mediu de afaceri predictibil şi atractiv şi, implicit, în atragerea investitorilor importanţi. Bineînţeles că am sprijinit întotdeauna şi măsurile guvernamentale cu impact social şi aş da ca exemplu aici faptul că noi am luat, încă din primele noastre zile de guvernare, decizii importante, în acest sens, cu privire la pensii şi salarii, decizii care au avut rolul de reîntregire a salariilor la cuantumul din 2010, precum şi de returnare a sumelor reţinute abuziv pensionarilor de către fostele guverne ale PDL. Mai mult decât atât, susţinem ca în bugetul de stat pentru anul 2014 să fie prevăzute creşteri de salarii şi pensii, astfel: toate pensiile să fie crescute cu 3,75% - fiind vorba de mărirea punctului de pensie în urma indexării cu rata inflaţiei, iar bugetarii cu venituri mici să primească majorări, urmând a se mări fie salariul minim, fie venitul unor categorii specifice care câştigă prea puţin în prezent, precum medicii rezidenţi şi profesorii debutanţi. Ca social-democrat, sunt convins că Guvernul USL va fi atent, în continuare, la măsurile sociale, dar cu toate acestea consider că România are nevoie de o economie solidă şi de cât mai multe locuri de muncă, iar locurile de muncă stabile pot fi create numai prin măsuri concrete şi susţinute de relaxare a fiscalităţii şi de atragere a unor investiţii majore.
				Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă: "Actualul Guvern nu poate fi acuzat că nu acţionează în interesul românilor" În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la grupele de salariaţi pentru care veniturile vor creşte în cursul anului viitor. Aşa cum a anunţat, Guvernul Ponta a luat decizia demult aşteptată pentru creşterea salariilor pentru categoriile de bugetari care aveau nevoie de o majorare a veniturilor. După ce anul acesta Guvernul a majorat salariul minim de la 700 la 800 de lei, în 2014 acesta va creşte până la 900 de lei, iar de această măsură vor beneficia aproximativ 800.000 de români. Chiar dacă mulţi nu vor să vadă acest lucru, vorbim aici despre o creştere salarială, şi nu despre o tăiere cu 25%. Şi este important să subliniem şi astfel de decizii. Tot anul acesta au fost indexate pensiile cu rata inflaţiei, iar la începutul lui 2014 vor creşte din nou, peste rata inflaţiei, aşa cum reiese din analiza prezentată de Guvern, iar de această măsură vor beneficia peste 5 milioane pensionari. Dar poate că cea mai importantă măsură în domeniul creşterii salariilor personalului plătit de la bugetul statului este majorarea salariilor la acele categorii care au o absolută nevoie de venituri salariale motivante - medicii rezidenţi, profesorii debutanţi şi acele categorii de funcţionari cu venituri mici. Medicii rezidenţi vor primi, pe întreaga perioadă a rezidenţiatului, un tip de bursă specială lunară, în cuantum de aproximativ 150 euro. Banii, despre care unii ar putea spune că sunt prea puţini faţă de necesităţile unui medic rezident, pot aduce o mică, dar necesară completare a veniturilor acestor categorii de bugetari. Sigur, nu este îndeajuns, dar demersul Guvernului Ponta poate fi continuat în perioada următoare, astfel încât să-i putem determina pe profesioniştii din domeniul medical să rămână în ţară şi să nu părăsească sistemul. Profesorii debutanţi vor primi creşteri de aproximativ 10%. Sunt zeci de mii de beneficiari în România de pe urma unui astfel de demers. De asemenea, Guvernul ia în calcul şi reducerea CAS, de la mijlocul anului viitor, pentru a avea efect de multiplicare mai mare în economie, iar beneficiari vor fi toţi agenţii economici din România. Nu trebuie să uităm că, aşa cum şi-a asumat, Guvernul Ponta va menţine la nivelul actual cota unică de impozitare, iar TVA-ul la pâine va rămâne redus. Acestea sunt doar o serie de măsuri pe care Guvernul actual a decis să le ia, pe unele le-a şi pus în aplicare şi care vor genera creşteri de venituri pentru populaţie, menţinerea specialiştilor în sistem şi reducerea evaziunii fiscale. Doar cei care nu vor să accepte aceste adevăruri vor spune că Guvernul nu ia măsuri pentru a-i ajuta pe români.
				Doamna Liliana Ciobanu: "Perfuzii pentru sistemul medical!" România indiferentă a trecut cu prea mare uşurinţă peste întâmplarea recentă de la Craiova, unde un ginecolog şi-a trimis pacienta nici mai mult nici mai puţin decât să îşi amaneteze bijuteriile de aur pentru a plăti un avort gratuit prin lege. Cinicul doctor, dacă îl pot numi aşa, a trimis fata de 18 ani să îşi vândă tot ce avea, până şi cerceii din urechi, pentru a-i da lui şpagă în contul unui serviciu medical gratuit. Repet, gratuit! Câtă cruzime poate să demonstreze acest om dacă nu i-au ajuns 400 de lei şi a ţinut cu tot dinadinsul că nu poate face întreruperea sarcinii extrauterine fără toţii banii ceruţi, adică 500 de lei?! Şpaga, oameni buni, era nenegociabilă! Culmea tupeului ginecologului este că el chiar i-ar fi scos un cercel din ureche, drept garanţie, şi a trimis pacienta să îl vândă pe celălalt, să-i aducă toţi banii. Piei Satană! E clar, evident, irefutabil. Sistemul medical românesc e bolnav şi nu îl mai poate vindeca nimeni, cu toată bunăvoinţa de care, nu mă îndoiesc, ar putea da dovadă autorităţile. Medicul din Craiova a fost arestat pentru 29 de zile şi cercetat pentru luare de mită. Probabil că va ieşi din puşcărie în timp scurt şi o va lua de la capăt. C-aşa-i în tenis, joci, pierzi, câştigi, medic te numeşti! Nu vreau să generalizez această poveste de coşmar de la Craiova. Se poate întâmpla, din păcate, peste tot, oriunde şi în orice domeniu. Asta-i România, spunem toţi în cor, de la politicieni la oamenii simpli. Asta-i România şi de 23 de ani nu facem destul pentru a îndrepta lucrurile, pentru a nu mai permite hoţia, corupţia, mica ciupeală, bacşişul şi peşcheşul... Mă încăpăţânez să nu generalizez, cu toate că, la câteva zile după incidentul cu ginecologul craiovean, am văzut un derapaj cel puţin la fel de grav şi periculos, de această dată chiar la ditamai Ministerul Sănătăţii. O funcţionară din minister îl face "bou" şi "handicapat" pe un bolnav de cancer, unul din miile de pacienţi căruia statul, prin Ministerul Sănătăţii, ar trebui să îi asigure tratamentul pentru a învinge boala cu care luptă. Ca la noi, funcţionara a scăpat cu o sancţiune extrem de blândă, ministrul Eugen Nicolăescu hotărând doar să-i taie 5% din salariu timp de două luni... E greu de trăit în România, ne ocupă tot timpul! Îmi doresc însă să intrăm în normalitate. De fapt, aici ar trebui să acţioneze politicienii şi parlamentarii, nu să facă tot felul de blaturi penibile şi contra intereselor celor care i-au votat. Referitor strict la cazurile prezentate, susţin că medicii, care prin profesiunea lor au datoria de menţinere şi redare a sănătăţii omului, trebuie să aibă şi o atitudine corespunzătoare, să dea un exemplu şi altor categorii profesionale hulite poate pe nedrept. Obligaţiile esenţiale ale medicului sunt acelea de a respecta şi aplica în orice împrejurare normele de deontologie medicală şi de a nu aduce prejudicii reputaţiei corpului medical sau unor membri ai acestuia. Medicul trebuie să-şi trateze confraţii aşa cum doreşte să fie el însuşi tratat de către ei. Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale. El are dreptul de a fi respectat ca o persoană umană, fără nicio discriminare. În aceleaşi condiţii lucrează medici care fac aproape imposibilul pentru a-şi duce la bun sfârşit menirea pe care o au, în timp ce întâlnim şi medici cu un comportament sfidător la adresa pacienţilor, inclusiv de a trânti uşa în faţa bolnavilor afirmând sec că programul s-a terminat. Din punct de vedere legislativ, situaţia este destul de bine reglementată, doar că punerea în aplicare se loveşte şi de cazuri de indisciplină şi de nerespectare a jurământului lui Hipocrat. Astfel, deontologia medicală actuală, în sensul strict al termenului, are între elementele constitutive stabilirea prin lege a sancţiunilor disciplinare, a procedurilor de aplicare a acestora, a instanţelor disciplinare din cadrul profesiei şi a căilor de atac. De urmărit câţi medici care au greşit grav au şi plătit "cu capul", recte funcţia, erorile lor impardonabile şi intenţionate.
				Domnul Lucian-Manuel Ciubotaru: "Va demisiona Traian Băsescu?" "Ştiţi cum arată clasa politică acum? Vă spun sentimentul meu (...) Uneori ai senzaţia că e ca o zoaie pe un geam. Geamul casei ăsteia care e România, când dai să te uiţi e plin de zoaie..."; "Parlamentarii sunt corupţi"; "Parlamentarii îşi votează privilegii"; "Parlamentarii se ascund după imunitate". Este inutil să întrebi pe cineva dacă recunoaşte autorul acestor afirmaţii. Toate aparţin Preşedintelui României, Traian Băsescu. Un Traian Băsescu care şi-a făcut un obicei şi un titlu de glorie în a jigni pe toţi cei care nu îi cântă în strună. Roata vieţii este însă dură şi se mai şi întoarce. Realitatea bate întotdeauna declaraţiile electorale şi afirmaţiile mincinoase şi calomnioase. România este zguduită în aceste zile de un scandal de proporţii care îl are în centrul ei pe Traian Băsescu, cel care se consideră unica persoană corectă din România. Un scandal în care chiar "marelui acuzator" i se poate pune în seamă tot ce a zis el până acum la adresa clasei politice, la adresa parlamentarilor. Nu cunosc în istoria postdecembristă a României ca un politician să utilizeze instituţii ale statului şi înalţi funcţionari de stat pentru a verifica bonitatea unor afaceri personale sau pentru a intermedia afaceri personale. Mă refer la verificările efectuate de DNA privind bonitatea terenurilor achiziţionate de preşedinte prin intermediul fiicei sale şi la intermedierea afacerii făcută de consilierul prezidenţial pe probleme agricole. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă un parlamentar - evident, doar din cadrul unei formaţiuni politice neagreate de preşedinte - ar fi procedat ca Domnia Sa, utilizând o instituţie a statului şi funcţionari publici pentru rezolvarea unor probleme private. Cu siguranţă Traian Băsescu ar fi declanşat un uragan de atacuri la adresa respectivului, ar fi solicitat demisii, ar fi cerut procurorilor să demareze anchete. În acelaşi plan, dar de o gravitate maximă, mi se pare favorizarea fiicei preşedintelui de către o unitate bancară de stat. Ceea ce pentru orice cetăţean român, indiferent de poziţia sa în societate, este imposibil de obţinut, pentru familia preşedintelui reprezintă o... bagatelă. Pentru Traian Băsescu faptul că o bancă de stat acordă un credit dublu faţă da maximul admis nu reprezintă ceva anormal. Pentru că este vorba de fiica sa. Dacă era vorba de altcineva, imediat acuza "abuzul" şi "corupţia" funcţionarilor bancari. Pentru Traian Băsescu garantarea creditului cu terenul cumpărat este iarăşi ceva normal, deşi regulamentele bancare prevăd alte modalităţi de gajare. Nu în ultimul rând, obţinerea creditului în numai 9 zile de la depunerea cererii reprezintă o procedură ieşită din comun, dar fiind vorba de fiica preşedintelui, nimic nu pare anormal la Palatul Cotroceni. Toate acestea reprezintă o palmă pentru societatea românească, o pată pentru imaginea României în lume, pentru că deja subiectul a fost propagat de agenţiile de presă. S-a ajuns la o culme a privilegiului, tipică autocraţiilor sud-americane sau euro-asiatice. În orice ţară normală, democrată, indiferent despre cine era vorba, urma un gest de onoare. Va demisiona Traian Băsescu? Mai ales după ce vor apărea noi dezvăluiri şi scandalul va lua o amploare şi mai mare. Personal, nu-l văd pe Traian Băsescu făcând un gest de onoare. Pe lângă faptul că a beneficiat de un privilegiu incredibil, pe lângă faptul că a patronat un abuz, Traian Băsescu îşi mai şi bate joc de români, în special de tineri. "Vă îndemn, dacă puteţi, cumpăraţi pământ, că sunteţi tineri şi o să vă dea satisfacţie", este îndemnul său. Orice comentariu este de prisos.
				Doamna Luminiţa-Pachel Adam: "De ce... îngheaţă apele?" Pentru că trebuie să justifice banii pe care Guvernul USL vrea să-i dea clientelei politice au inventat geruri anormale şi calamităţi meteorologice. Celebra expresie "iarna nu-i ca vara", trebuie să se schimbe, acum, în "iarna nu-i ca iarna". Nu are nici o importanţă faptul că INM nu a confirmat prognoza, nu are nici o importanţă că şeful Guvernului nu ştie de respectivul proiect, importantă e doar finalitatea demersului. Astfel, sume importante de bani vor pleca din vistieria statului spre administraţiile locale, care nu vor da socoteală pentru ce au făcut cu banii noştri. Noi, parlamentarii PP-DD, considerăm că mult mai eficient este să creştem pensiile şi salariile, să creştem alocaţiile la copii. Dacă tot există bani la buget, de ce nu-i foloseşte guvernul pentru a crea locuri de muncă şi pentru a nu ne transforma într-o ţară de asistaţi social? Parlamentarii PP-DD doresc să-i amintească guvernului că poporul român doreşte să trăiască în demnitate, să muncească cinstit şi corect şi să nu fie determinat să cerşească sau să aştepte pomeni sociale, fie ele generate şi de condiţiile meteorologice nefavorabile.
				Doamna Manuela Mitrea: "4.000 de românce mor anual din cauza cancerului mamar" Cancerul mamar este o boală care nu ţine cont de vârstă, afectând inclusiv tinere sub 20 de ani, acestea fiind diagnosticate din ce în ce mai des cu această boală. Chiar dacă şi bărbaţii pot dezvolta o astfel de boală, cancerul la sân este prima cauză de deces în rândul femeilor din România, ţara noastră ocupând un loc fruntaş printre ţările europene ca incidenţă a cancerului mamar, fiind pe primul loc în ceea ce priveşte creşterea mortalităţii, cu 17%. Un studiu coordonat de Agenţia Internaţională pentru Studiul Cancerului (IARC) şi publicat în "British Medical Journal" în 2010 a indicat faptul că, în aproape 30 de ţări din Europa, cancerul mamar este pe cale de dispariţie. Din 1989 şi până în 2006, mortalitatea a scăzut cu peste 20% în 15 ţări, dar a crescut în Europa Centrală. În Islanda scăderea a fost de 45%, în Marea Britanie de 30%, dar în România creşterea a fost de 17%, cea mai mare din Europa, urmată de Grecia, Estonia şi Letonia. Conform statisticilor, anual în România apar aproximativ 6.000 de cazuri noi de cancer de sân, iar în jur de 4.000 de femei pierd lupta cu această maladie. În judeţul Constanţa sunt în acest moment 2.888 de femei cu cancer la sân, numai anul acesta fiind diagnosticate 98 de cazuri noi. Nu putem vorbi despre o cifră exactă a bolnavelor de cancer de sân, deoarece multe femei merg mult prea târziu la medic iar o diagnosticare târzie nu duce decât la creşterea numărului femeilor ce au murit din această cauză. Multe dintre femei nu ştiu că diagnosticat în fază incipientă, cancerul de sân poate fi tratat uşor şi fără urmări, de multe ori poate fi chiar vindecat. Aşadar, educaţia medicală este încă precară, românii consultă un doctor doar atunci când apar semne evidente de boală, când apare durerea, când este prea târziu. Pe lângă faptul că româncele au o lipsă de educaţie în ceea ce priveşte sănătatea lor, medicii pun rata mare a mortalităţii pe seama lipsei screeningului, care ar reduce mortalitatea de cancer mamar cu până la 30-40%. Din păcate, în România nu este dezvoltat un astfel de program care ar descoperi boala în stadii timpurii. Ţările care au pus în practică un program de screening au reuşit să scadă rata mortalităţii cu 50%, prin depistarea acestor formaţiuni tumorale mici, incipiente. De asemenea, medicii spun că această maladie poate fi prevenită prin depistarea semnelor înainte ca boala să se declanşeze, cu ajutorul unor analize nedureroase şi mai ieftine decât tratamentul teribilei maladii. Printre factorii declanşatori ai cancerului de sân se numără cei genetici, dar şi cei care apar pe parcursul vieţii, între care un rol important îl au stresul dar şi alimentaţia. Confruntate cu aceleaşi probleme pe care le avem şi noi, celelalte ţări europene au dezvoltat politici publice în acest domeniu. Chiar şi Parlamentul European s-a implicat în această bătălie pentru viaţă, adoptând Rezoluţia (A5-0159/2003) pentru combaterea cancerului mamar. Zilnic în România sunt diagnosticate 25 de femei cu cancer de sân, în timp ce două femei pierd lupta cu această boală. Este obligaţia noastră să nu rămânem pasivi şi să cerem autorităţilor cu atribuţii în domeniul medical politici publice menite să reducă incidenţa cancerului mamar în ţara noastră, pentru că fiecare femeie ar trebui să aibă acces la un tratament de screening de înaltă calitate. Nu uitaţi că în fiecare an, 4.000 de românce mor din cauza cancerului mamar. Ele sunt lângă noi, sunt în familiile noastre, sunt mame, soţii şi fiice.
				Domnul Marian Enache: "Relaţiile României cu Bosnia şi Herţegovina" În data de 25 noiembrie, Bosnia şi Herţegovina îşi sărbătoreşte Ziua naţională. După cum cunoaşteţi, în Parlamentul României a fost înfiinţat, pe data de 20 iunie 2002, Grupul parlamentar de prietenie cu Bosnia şi Herţegovina, care cuprinde 9 deputaţi şi 6 senatori. Bosnia şi Herzegovina şi-a câştigat independenţa pe 1 martie 1990. Prima atestare a numelui de "Bosnia" a apărut în lucrarea împăratului bizantin Constantin al VII-lea, De Administrando Imperio, la jumătatea secolului al X-lea. Teritoriul actual a fost locuit în antichitate de triburi ilire, fiind inclus în provinciile romane Iliricum şi Dalmaţia. Statul feudal bosniac se formează în secolul XII şi atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. În secolul XV, statul bosniac a fost cucerit de către imperiul otoman. Stăpânirea otomană a încetat în anul 1878, când Bosnia-Herţegovina a intrat în componenţa Imperiului austro-ungar. Din anul 1918, Bosnia-Herţegovina a fost în componenţa Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, devenit ulterior Regatul Iugoslaviei şi Republica Populară Federală Iugoslavia. Uniunea Europeană a semnat Acordul de Stabilizare şi Asociere cu Bosnia şi Herţegovina la 16 iunie 2008. După câştigarea independenţei, Bosnia şi Herţegovina este organizată din punct de vedere administrativ în două entităţi, Federaţia Bosniei şi Herţegovinei (51% din suprafaţa teritoriului) şi Republika Srpska (49%). Bosnia-Herţegovina are o populaţie de aproape patru milioane de locuitori, cu trei etnii constituente: bosniacii (44% din populaţie), sârbii (31%) şi croaţii (17%), celelalte etnii (evrei, romi şi albanezi) neavând statut de "constituenţi". Circa 40% din populaţie se identifică din punct de vedere religios ca musulmani, 31% ca ortodocşi sârbi şi 15% ca romano-catolici. Bosniaca, croata şi sârba sunt limbi oficiale, dar toate trei sunt standarde reciproc inteligibile ale sârbo-croatei. Moneda naţională este marca convertibilă (KM), ţinută în curs fix faţă de euro şi controlată de comisia monetară. Puterea legislativă este reprezentată de un Parlament bicameral, compus din Camera Popoarelor (superioară, care are 15 delegaţi - 5 croaţi, 5 bosniaci şi 5 sârbi din Republica Srpska) şi Camera Reprezentanţilor (42 de membri, dintre care 2/3 sunt aleşi din teritoriul Federaţiei, iar 1/3 din entitatea sârbă). Puterea executivă la nivel central este reprezentată de o Preşedinţie colectivă, alcătuită din trei membri, fiecare aparţinând unuia din cele trei popoare, aleşi pe 4 ani, care asigură prin rotaţie preşedinţia, pe câte o perioadă de 8 luni. În prezent, conform rezultatelor alegerilor din 3 octombrie 2010, membrii Preşedinţiei colective sunt Bakir Izetbegovic (bosniac), Željko Komšić (croat) şi Nebojsa Radmanovic (sârb). Preşedinţia în exerciţiu este asigurată de Željko Komšić (de la 10 iulie 2013). Preşedintele Consiliului de Miniştri este numit de Preşedinţia Colectivă şi are un mandat de patru ani. La 10 februarie 2012, Parlamentul a confirmat noul Consiliu de Miniştri (guvernul), în care preşedinte al Consiliului de Miniştri este Vjekoslav Bevanda (pentru Federaţia Bosniei şi Herţegovinei) şi Milorad Dodik (pentru Republica Srpska). Puterea judecătorească este reprezentată de Curtea Constituţională, care are nouă membri: 4 membri aleşi de Camera Reprezentanţilor; 2 membri aleşi de Adunarea Parlamentară a Republicii Srpska, iar 3 membri non-bosniaci sunt aleşi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Relaţiile diplomatice dintre România şi Bosnia şi Herţegovina au fost stabilite la 1 martie 1996. Ambasada României la Sarajevo a fost deschisă la 28 martie 1998. Bosnia şi Herţegovina a deschis ambasada la Bucureşti la 20 noiembrie 2006. A fost semnat un Memorandum de Înţelegere între cele două ministere de externe şi Protocolul de modificare a Acordului pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor. Volumul schimburilor comerciale bilaterale dintre România şi Bosnia şi Herţegovina s-a cifrat în anul 2012 la 174,3 milioane dolari SUA. La data de 31 decembrie 2012 erau înregistrate în România 40 de societăţi mixte româno-bosniace, cu un capital total investit de 46,6 mii dolari SUA, Bosnia şi Herţegovina ocupând locul 121 în cadrul investitorilor străini. Exporturile României sunt constituite în special din produse ale industriei chimice, maşini, aparate, metale comune, mase plastice, cauciuc, animale vii, vehicule şi echipamente de transport, în timp ce importurile sunt constituite în special din: produse minerale, metale comune, echipamente electrice. La Sarajevo funcţionează în cadrul Agenţiei de promovare a exporturilor a BiH, Clubul de afaceri româno-bosniaco-herţegovinean. De curând, ministrul de externe român l-a primit pe ambasadorul din Bosnia-Herţegovina la Bucureşti, E.S. Duško Kovacevic, ocazie cu care a fost reafirmat sprijinul României pentru procesele de avansare a perspectivei europene şi euro-atlantice a Bosniei-Herţegovina, precum şi disponibilitatea autorităţilor române de a continua să ofere sprijinul şi asistenţa tehnică necesare îndeplinirii obiectivelor care derivă din aceste procese complexe. A fost evidenţiată şi importanţa cooperării regionale, având în vedere că aceasta este o dimensiune esenţială a procesului de pregătire a unui viitor european comun. În contextul exercitării simultane de către România a preşedinţiei în exerciţiu a Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), precum şi a Preşedinţiilor Forumului Salzburg, respectiv a reuniunii miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est (SEDM), ministrul Titus Corlăţean a reafirmat angajamentul României faţă de sprijinirea tuturor statelor din Balcanii de Vest în procesele de apropiere de NATO şi UE. Acordul de cooperare culturală dintre cele două state a fost negociat şi urmează să fie semnat cu prilejul următoarei vizite de nivel. Bosnia şi Herţegovina este considerată una dintre cele mai frumoase ţări europene, cu regiuni naturale nedescoperite din Alpii Dinarici. Capitala ţării, Sarajevo (unde, de altfel, a fost organizată Olimpiada de iarnă din anul 1984) a fost nominalizat, în anul 2010, drept unul dintre cele mai bune 10 oraşe din lume de vizitat. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise Podul şi centrul istoric din Mostar şi Podul "Mehmed Paša Sokolović" din Višegrad. Bosnia şi Herţegovina a oferit lumii multe personalităţi, printre care şi un laureat al Premiului Nobel (scriitorul Ivo Andrić). Considerăm că relaţiile dintre România şi Bosnia şi Herţegovina trebuie să cunoască, în viitor, o dezvoltare mai consistentă atât pe plan politic şi diplomatic, cât şi pe plan economic, fiind necesară şi elaborarea unei strategii de dezvoltare a relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări.
				Domnul Marian Enache: "Politici sănătoase pentru oameni sănătoşi" Guvernul României a făcut dovada faptului că înţelege problemele societăţii româneşti, astfel, atât profesorii debutanţi, cât şi medicii şi farmaciştii rezidenţi vor avea în un salariu mai mare. Medicii şi farmaciştii rezidenţi cu salarii brute mai mici de 3.000 de lei vor primi câte o bursă de 670 de lei pe lună, ceea ce pentru majoritatea reprezintă un ajutor nesperat. De noile măsuri vor beneficia peste 350.000 de bugetari, adică aproape o treime din efectivul total de angajaţi din sistemul bugetar. Conform INS, numărul de posturi ocupate în sistemul bugetar este de aproape 1,2 milioane. Trebuie precizat faptul că raportările INS nu includ anumite categorii de bugetari din structuri ale MAI şi MApN, acestea făcând parte din categoria celor clasificate. După cum bine ştiţi, atât angajaţii din sistemul de învăţământ, cât şi cei din sănătate au fost cei mai prost plătiţi angajaţi ai aparatului bugetar, salariile lor fiind mult mai mici decât cele ale funcţionarilor din administraţia publică sau din apărare. Un profesor debutant şi un medic rezident câştigă, în medie, în prezent câte 1.000 de lei net pe lună. Profesorii debutanţi vor avea o creştere salarială de 10% faţă de nivelul câştigului salarial din luna decembrie 2013, iar din anul 2014 medicii şi farmaciştii rezidenţi cu salarii brute mai mici de 3.000 de lei vor primi câte o bursă de rezidenţiat de 670 de lei pe lună. Salariile brute şi sporurile primite în decembrie 2013 vor fi menţinute şi în anul 2014 pentru restul bugetarilor. În opinia mea, este foarte bine că le vor fi crescute salariile profesorilor debutanţi şi veniturile medicilor rezidenţi, În acest mod, profesorii şi medicii vor fi motivaţi să rămână în sistem, având în vedere faptul că exodul medicilor şi profesorilor lasă sistemul medical şi învăţământul într-o situaţie indezirabilă. În prezent, veniturile salariale ale medicilor rezidenţi nu îi motivează să îşi desfăşoare activitatea în unităţile sanitare din ţară; în ultima perioadă migrările masive ale acestora către unităţi sanitare din alte ţări reprezintă o problemă gravă a societăţii româneşti. Consider că aceste creşteri vor conduce la o mai bună motivare în rândul profesorilor, la o creştere a performanţelor profesionale şi la o mai bună pregătire a elevilor şi studenţilor. Mulţi vor susţine că dacă se fac majorări salariale doar în cazul unor categorii de angajaţi se vor crea probleme de echitate socială, dar cred că este mai important să privim în perspectivă şi să lăsăm Guvernul să îşi desfăşoare activitatea, deoarece reprezentanţii Guvernului fac eforturi susţinute, având în vedere constrângerile bugetare. Progresul se face cu paşi mici, dar se face. Din păcate, până la acest moment a fost imposibilă aplicarea Legii salarizării unitare în sectorul bugetar, a cărei menire este aceea de a rezolva anomaliile din sistem (să nu mai existe situaţii în care şefii să câştige mai puţin decât subordonaţii). Prin legea salarizării se intenţionează ca salariile mici din sistemul bugetar să crească, iar cele mari să rămână la acelaşi nivel sau să crească mai puţin, pentru ca diferenţele să nu mai fie atât de mari. Însă până la acest moment Legea salarizării unitare este inaplicabilă deoarece ar afecta în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice. Consider că este important ca noi, prin modificările legislative din Parlament şi venind în sprijinul Guvernului, să creăm o mai bună participare pe piaţa muncii, cât şi o creştere a capacităţii inserţiei profesionale, în special a celor vulnerabili din punct de vedere social, şi creşterea productivităţii forţei de muncă, revizuind politicile active de salarizare şi nu numai, în domeniul pieţei forţei de muncă. Consider binevenite eforturile şi încercarea de a proteja cetăţenii acestei ţări prin îmbunătăţirile sistemului de salarizare în sistemul bugetar făcute de Guvernul României, ce vin în mod direct în sprijinul cetăţenilor acestei ţări, prin îmbunătăţirea sistemului medical şi a învăţământului, motivând cât mai mulţi tineri să rămână în ţară şi să contribuie la creşterea nivelului de performanţă în cadrul domeniilor în care activează. În acelaşi timp însă, pentru asigurarea unei perspective a stabilităţii şi eficienţei forţei de muncă, Guvernul va trebui gândească strategic corelarea dintre pregătirea forţei de muncă şi necesităţile dezvoltării şi modernizării ţării.
				Domnul Marian Enache: "Şcoala românească - brand în Uniunea Europeană" Problematica educaţiei este şi trebuie mereu să fie un domeniu de interes strategic naţional. Problema învăţământului românesc a fost pusă fiecărui Guvern şi Parlament din anul 1990 şi până astăzi. În ciuda multiplelor modificări aduse Legii învăţământului de-a lungul anilor şi a măsurilor suplimentare luate pentru a sprijini acest domeniu, există încă probleme ce trebuie să fie rezolvate. Sfârşitul lunii octombrie a fost marcat de protestele profesorilor, constând într-o grevă japoneză. Pe data de 13 noiembrie 2013, în 11 centre universitare din ţară s-au înregistrat proteste în stradă ale studenţilor privind starea actuală a învăţământului. Această mişcare a fost susţinută de o mare parte a elevilor din ţară, aceştia intrând în grevă japoneză pe perioada cursurilor. Nemulţumirile principale exprimate în cadrul acestor mişcări de protest vizează: Subfinanţarea sistemului educaţional: considerată principala problemă actuală, deoarece nu permite investiţii în atragerea şi menţinerea cadrelor didactice şi a personalului auxiliar, în infrastructură sau în instrumentele necesare pentru desfăşurarea optimă a activităţii, în oferirea de burse, fie ele de ajutor social sau pentru merite deosebite. Infrastructură necorespunzătoare: referindu-se la şcoli, laboratoare, cămine, cantine. Această problemă devine mai gravă dacă ne referim la mediul rural. Revizuirea programelor şcolare pentru a asigura o atenţie sporită acordată practicii şi a realităţilor cu care tinerii se vor confrunta pe piaţa muncii. Bursele sociale sunt de două sau chiar de trei ori mai mici decât prevede legea, ele nereuşind să acopere nici jumătate din costurile de masă şi de cazare, fiind responsabile de faptul ca jumătate dintre studenţii din România ajung să renunţe la studii din motive financiare sau din cauză că nu şi-au ales corespunzător facultatea şi de faptul că România este la coada Uniunii Europene, atât în ceea ce priveşte finanţarea educaţiei, cât şi rata populaţiei cu studii superioare. Acestea reprezintă doar o parte din cererile formulate de către părţile implicate. Aceste probleme există, acest fapt nu poate şi nu trebuie să fie negat. Colegiul nr. 8 din judeţul Neamţ, pe care eu îl reprezint, nu constituie o excepţie. Şcolile din mediul rural nu deţin facilităţile necesare pentru a asigura un nivel de educaţie pentru toţi elevii la fel de performant cu cel din mediul urban. Infrastructura, competenţa cadrelor didactice, un curriculum adaptat nevoilor forţei de muncă reprezintă condiţii obligatorii pentru performanţa în educaţie. Nu trebuie uitat însă că, în ciuda acestor dificultăţi cu care se confruntă sistemul educaţional românesc, elevi şi studenţi au reuşit în mod constant în ultimii ani să câştige premii la concursuri internaţionale. Două exemple în acest sens pentru anul 2013 pot fi luate chiar din judeţul Neamţ, unde au fost obţinute o medalie de argint la Olimpiada internaţională D. I. Mendeleev şi o medalie de bronz la Olimpiada internaţională de astronomie şi astrofizică. Toţi aceşti tineri, împreună cu profesorii îndrumători au arătat că, deşi sistemul educaţional românesc este departe de a fi perfect, poate produce oameni excepţionali, oameni care promovează numele României în întreaga lume. Implicarea din ce în ce mai activă a tinerilor, elevi şi studenţi, în problemele învăţământului românesc este un aspect pozitiv. Situaţia actuală trebuie privită ca o oportunitate. Acesta este momentul pentru un dialog social real între toate părţile implicate: stat, profesori, studenţi şi elevi. Doar prin dialog între reprezentanţii tuturor acestor părţi pot fi găsite soluţii care să satisfacă în parte şi pretenţiile oamenilor din domeniul educaţiei, dar care să fie şi realiste şi conforme cu politica şi strategia financiară a statului român. Măsurile necesare pentru modernizarea învăţământului românesc trebuie să fie corelate, pe de o parte, cu realităţile sociale şi economice existente în ţara noastră şi, pe de altă parte, cu politicile şi bunele practici promovate în spaţiul european în domeniul educaţiei.
				Domnul Eduard-Stelian Martin: "Strigătul disperat al PDL: «Vrem înapoi la putere!»" Într-un stat democrat, alternanţa puterilor este un efect al exercitării dreptului cetăţenilor de a vota în favoarea liderilor preferaţi de aceştia. Mergând pe acest principiu am avut perioada de guvernare a PSD, timp în care România a devenit membru NATO şi s-au finalizat negocierile aderării la UE, ridicându-se în aceeaşi perioada restricţia de călătorie a cetăţenilor români în ţările membre spaţiului Schengen, urmată de perioada de guvernare a PDL, ale cărei efecte pozitive sunt neidentificate, iar acum coaliţia PSD-PNL guvernează pentru a remedia decadenţa provocată de guvernarea anterioară. Guvernarea PDL a fost condamnată la declin şi dispariţie din momentul în care cetăţenii au acordat încrederea executivului USL. În acest context, atacurile săptămânale ale democrat-liberalilor sună precum un amalgam de ţipete înăbuşite la simţirea apropierii sfârşitului inevitabil. Zvonurile indică faptul că anumiţi membri debusolaţi, rămaşi deocamdată în PDL, visează la strângerea numărului de semnături pentru a depune o moţiune de cenzură împotriva guvernului PSD-PNL, Guvernul care a scos România din fundătura în care a fost plasată. Acesta este, fără doar şi poate, încă un demers la finele căruia corupţia guvernării democrat-liberale va ieşi la iveală, precum în cazul moţiunii simple pe tema privatizării CFR, de unde a reieşit faptul că societatea a înregistrat pentru prima oară pierderi în anul 2008, şi de la cifra de peste 18.000 de angajaţi, în 2012 mai erau 8.411 salariaţi ai CFR Marfa. PDL doreşte din nou puterea? Oamenii nu mai pot îndura politici de austeritate anunţate cu zâmbete pe buze, salarii şi pensii micşorate în timp ce "băieţii deştepţi" scoteau profit din societăţi precum Poşta Română, RATB, Hidroelectrica, şomaj dublat în 2010 faţă de 2008, educaţie şi sănătate fără buget şi în cele din urmă fără infrastructură, deoarece România "nu are nevoie de autostrăzi". După un an de guvernare USL, fondurile europene au înregistrat un grad de creştere de la 9% în 2012 la peste 25% în prezent, măsuri contra evaziunii fiscale au fost puse în aplicare, precum reducerea TVA-ului la pâine, urmând reducerea şi la carne, scăderea inflaţiei de la 8,9% pe anul 2010 la 1,1% pe luna septembrie a acestui an, de la subvenţii reduse în 2010 s-a reuşit alocarea sprijinului pentru consumul de electricitate în sezonul rece, în plus faţă de cel pentru încălzirea cu gaze naturale. Nu voi mai insista pe demersurile pozitive efectuate în acest an de către USL, dar solicit ca PDL să participe cu critica constructivă, ori sa stea deoparte şi să înveţe cum se guvernează pentru cetăţeni, nu în defavoarea lor.
				Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Tineretul liberal a intrat în cursa pentru europarlamentare" Tineretul liberal a lansat săptămâna trecută un proiect unic, un concurs menit să stimuleze participarea şi interesul tinerilor în raport cu politicile comunitare. Competiţia "10 pentru Europa" este un proiect de pre-campanie electorală pentru alegerile europarlamentare, iniţiat de Tineretul Naţional Liberal şi de Clubul Studenţilor Liberali, menit să dea şansa oricărui tânăr din aceste organizaţii de a fi candidat pentru o poziţie de eurodeputat pe listele PNL. Principalele atribute ale proiectului iniţiat de tinerii membri ai PNL sunt competiţia, educaţia civică şi implicarea politică, iar comunicarea este una plină de transparenţă prin faptul că selecţia se va desfăşura atât online, cât şi offline. Iniţiativa TNL şi CSL vine ca o continuare a activităţilor tinerilor liberali privind implicarea noii generaţii în promovarea valorilor liberale într-un context actual. Personal, am participat activ la cel mai recent eveniment organizat de tinerii liberali, reuniune găzduită de PNL Braşov în perioada 8-10 noiembrie şi care a constat într-o serie de ateliere de lucru la care reprezentanţii liberali, sprijiniţi de Fundaţia "Friederich Naumann", au elaborat strategii clare de acţiune politică liberală pentru perioada imediat următoare. Salut iniţiativa tinerilor care reprezintă astăzi valorile Partidului Naţional Liberal, în contextul în care relaţia cu Uniunea Europeană trebuie să fie una dinamică şi coerentă. Am încredere că numărul celor înscrişi pentru un loc pe listele la europarlamentare nu va fi unul mic, iar platformele şi programele propuse vor fi de mare ajutor tuturor politicienilor care trebuie să aibă mereu în vedere latura europeană pentru a desfăşura o activitate politică eficientă. Le doresc de pe acum mult succes tuturor tinerilor care se vor înscrie în competiţia "10 pentru Europa" iniţiată de TNL şi CSL. Simpla participare la competiţia liberală este un câştig atât individual, pentru fiecare candidat, cât şi pentru comunitatea din care aceşti tineri fac parte, pentru că ei, prin iniţiativele şi implicarea de care dau dovadă, stau la baza drumului nostru european.
				Domnul Mihai Lupu: "Un buget realist pentru drumuri şi autostrăzi, o dovadă în plus că Guvernul Ponta, din care PNL face parte, dezvoltă cu adevărat proiecte de infrastructură" Bugetul pentru anul 2014 este unul realist. După dezbateri aprinse în mediul public, s-a dovedit că proiectul abordează coerent una dintre cele mai mari probleme ale României, respectiv infrastructura naţională, iar suma de 1,4 miliarde de euro alocată pentru autostrăzi şi drumuri naţionale este atent gândită pentru demararea şi finalizarea unor proiecte importante. Pentru anul viitor, statul va aloca un buget total de 13,9 miliarde de lei (3,1 miliarde de euro) pentru infrastructura rutieră (vorbim aici de autostrăzi, de drumuri naţionale), feroviară, aeroportuară, navigabilă şi de metrou. În fapt, potrivit unor calcule publice confirmate chiar de specialişti economici, suma reprezintă o creştere cu 5,6% faţă de bugetul de care Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADR) au beneficiat în 2013. O dovadă în plus că Guvernul Ponta, din care PNL face parte, ia în serios proiectele de infrastructură şi are în vedere finalizarea lor, întocmind o listă cu lucrări publice care urmează a fi tratate cu prioritate şi în care autostrăzile şi drumurile reprezintă un procent important. Vorbind onest, cu cifrele pe masă, nici măcar cel mai aprig opozant al puterii nu poate contesta eforturile constante pe care actuala guvernare le întreprinde pentru ca România să ajungă din urmă ţările europene cu o reţea de autostrăzi bine închegată şi pe care guvernele româneşti de până acum au reuşit să o pună doar pe hârtie. În fapt, Guvernul Ponta alocă sume realiste pentru proiecte realiste, pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor proiecte de infrastructură fără de care economia românească va continua să sufere blocaje.
				Domnul Mihai Stănişoară: "De ce este un lucru bun faptul că Poliţia rămâne în subordinea Ministerului Afacerilor Interne" Descentralizarea instituţională este un pas important pe care Guvernul Ponta, din care şi PNL face parte, a decis să şi-l asume politic. Una dintre dezbaterile din aceste ultime zile a vizat posibila trecere a organelor de Poliţie în subordinea autorităţilor locale, măsură pe care PNL nu a susţinut-o. Prin vocea ministrului Radu Stroe s-a anunţat public faptul că "nu se vor descentraliza de la MAI nici Poliţia de ordine publică, nici Poliţia rutieră şi cu atât mai puţin alte structuri care la un moment dat erau vehiculate prin presă". Menţinerea forţelor din Poliţie în administrarea Ministerului Afacerilor Interne este un act de responsabilitate politică, în opinia mea. Forţele de Poliţie fac parte dintr-o structură complexă care asigură ordinea publică şi siguranţa naţională, orice modificare adusă acestui corp de forţă lăsând loc unor rupturi instituţionale care pot pune în pericol normalitatea şi buna-funcţionare a societăţii în ansamblul său. Sunt absolut convins că decizia de a păstra Poliţia în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost luată după o atentă analiză a situaţiei instituţionale şi bugetului alocat pentru sistemul de apărare şi siguranţă naţională. Aceşti lucrători speciali din cadrul sistemului de stat au o pregătire aparte şi nevoi speciale, atât din punct de vedere al dotării şi tehnicii, cât şi din punct de vedere al regimului de lucru şi al organizării interne. Ar fi fost prea devreme ca structurile Poliţiei să fie transferate către autorităţile locale "la pachet" cu alte instituţii mai apropiate ca funcţionare şi organizare de către cele din teritoriu. Din aceste motive, consider că menţinerea forţelor de Poliţie în administrarea MAI se va dovedi o decizie înţeleaptă, matură şi complet responsabilă din partea USL.
				Domnul Mihai Weber: "Descentralizarea - proiect de lege destinat asigurării eficienţei, flexibilităţii şi preocupării pentru nevoile colectivităţii" După o nouă rundă de discuţii, Proiectul de Lege privind descentralizarea a fost finalizat, urmând ca pe 19 noiembrie să fie prezentat Parlamentului pentru adoptare. În discuţia finală, liderii USL au căzut de acord asupra descentralizării porturilor, a Agenţiei de Prestaţii Sociale şi descentralizarea cinematografelor, subiecte asupra cărora nu se ajunsese încă la un consens. Porturile dunărene vor rămâne în această fază a descentralizării la Ministerul Transporturilor, Agenţia de Prestaţii Sociale la Ministerul Muncii, iar cinematografele vor fi descentralizate doar în măsura în care nu se află în litigiu. În România, procesul de descentralizare în administraţia publică a început în anul 1991 prin adoptarea Legii administraţiei publice locale, nr. 69. În cadrul acestui proces, în 1994 a apărut a doua lege importantă, Legea impozitelor şi taxelor locale, nr. 27. Începând cu anul 1998 au apărut şi: Legea finanţelor publice locale, nr. 189, Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, nr. 213, Legea privind regimul concesiunilor, nr. 219, Legea privind reorganizarea regiilor autonome, nr. 103 şi Legea transformării regiilor autonome în societăţi comerciale nr. 44. Chiar dacă în trecut au apărut şi probleme, trebuie totuşi recunoscut că în România, începând cu anul 2000, procesul de descentralizare a făcut paşi decisivi, de maximă importanţă. Având în vedere că descentralizarea este catalogată ca fiind un element de bază al reformei administraţiei publice, această acţiune ar duce la întărirea puterii şi rolului autorităţilor administraţiei publice locale în gestionarea serviciilor publice. Ştim cu toţii că o cerinţă majoră a reformei româneşti, pe drumul integrării României în UE, a fost şi este eficientizarea şi modernizarea administraţiei publice, care prin rolul pe care îl îndeplineşte poate să-i ofere societăţii un ritm şi standard de dezvoltare. Totuşi, o întrebare frecvent pusă apărea şi acum: "de ce este nevoie de descentralizare?". Pentru a realiza o guvernare mai bună, acest proces ducând la întărirea democraţiei prin participare şi prin pluralism politic, precum şi pentru a da naştere beneficiilor economice care presupun îmbunătăţirea sistemului de alocare a resurselor şi eficienţa administraţiei. În plus, acest proces de descentralizare este unul benefic, pentru că poate atrage la nivel local un număr variat de resurse. Atingerea obiectivelor economiei de piaţă, angajarea României pe drumul ireversibil al democraţiei, al integrării în structura UE, impun continuarea accelerată, până la finalizare, a acţiunii de descentralizare, inclusiv a celei financiare. Noul proiect de lege are ca scop principal întărirea autonomiei financiare locale, prin stabilirea unor responsabilităţi şi competenţe autorităţilor locale, precum şi prin creşterea controlului local asupra construcţiei bugetului local în condiţii eficiente, asupra veniturilor, cât şi a cheltuielilor. În concluzie, continuarea procesului de descentralizare într-un ritm mai bun ca până acum şi într-o formă mai realistă şi concretă este cea mai importantă condiţie ce trebuie pusă pentru reuşita deplină a reformei în administraţia publică din România.
				Domnul Mihăiţă Găină: "Fondurile europene alocate dezvoltării resurselor umane" În contextul economic actual al restrângerii investiţiilor străine, România are mare nevoie de banii veniţi de la Uniunea Europeană. Mă voi referi în declaraţia prezentă la sumele prevăzute pentru dezvoltarea resurselor umane şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Observăm că, în bugetul de stat, deşi avem puţini bani pentru educaţie, pentru reconversia celor aflaţi în căutarea unei angajări, continuăm să cheltuim sume importante din banii publici pentru o resursă umană care nu are căutare pe piaţa internă a muncii. Aşa se face că şomajul în rândul tinerilor este îngrijorător în toate statele europene. Iar tinerii noştri caută tot mai mult o slujbă în afara ţării. Din acest motiv şi în contextul preocupărilor din Uniunea Europeană pe linia creşterii gradului de ocupare, (a se vedea obiectivele din Agenda 2020) aspect la care România nu stă prea bine, consider că una din cele mai importante politici sociale este utilizarea fondurilor europene pentru programe de dezvoltare a resurselor umane. Aceasta presupune şi o componentă strategică de adaptare a forţei de muncă la cerinţele pieţei. Este vorba de o strategie naţională interdepartamentală, care nu ţine doar de Ministerul Muncii. Poate, în primul rând, ţine de ministerul Educaţiei şi de cel al Economiei. Pentru ca învăţământul, instituţiile şi firmele de calificare să nu mai lucreze în gol, scoţând absolvenţi care nu-şi găsesc un job în societate şi în economie, trebuie pornit de la orientarea şcolară a copiilor şi tinerilor, de la reforma şcolilor profesionale şi a liceelor de specialitate, a învăţământului postliceal şi superior, de la firmele care califică şi dezvoltă resursa umană, până la revederea formelor pe care le îmbracă învăţarea continuă; toate acestea trebuie apoi corelate cu măsurile active de creştere a numărului locurilor de muncă, de stimulare a ocupării şi cu politicile investiţionale şi de dezvoltare economică. Prin urmare, necesitatea unei politici mai articulate de creştere a gradului de ocupare, prin adaptarea calificării forţei de muncă la cerinţele pieţei, ar fi cât se poate de binevenită. Aici nu trebuie sa ocolim problema banilor, pentru că reformele fără bani nu au succes. Mă refer la acest aspect deoarece constat că banii din fondurile europene, inclusiv aceia destinaţi resurselor umane, prin programul POS DRU (Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) vin foarte greu... Guvernul Ponta a făcut eforturi deosebite pentru deblocarea suspendării plăţilor din fondurile europene şi apoi pentru punerea la punct a unui sistem de management care să asigure o accesare mai bună a acestor bani. Însă ni se spune invers decât ne aşteptăm, că avem noi de plătit ceva mai mult de un miliard de euro pentru deficienţele din sistemul aplicat în anii 2009-2011. Vina nu este a actualilor guvernanţi. De aceasta se fac vinovate corupţia şi incompetenţa celor care au răspuns de fondurile europene în vechea guvernare. Pentru aceasta ar trebui să-i tragă cineva la răspundere. Pe de altă parte, Uniunea Europeană cere autorităţilor române să plătească lucrările şi bunurile contractate de la firmele private în 90 de zile, iar când Comisia Europeană urmează să deconteze lucrări efectuate cu bani din fondurile europene ni se spune, după 3-5 ani, că sistemul nu a fost tocmai bun şi că trebuie să le plătim de la bugetul statului şi nu oricum, ci fără să depăşim ţinta de deficit! Consider că lucrurile sunt evaluate cu unităţi de măsură diferite şi din această manieră avem de pierdut şi în viitor, dacă nu se vor face corecţiile de rigoare.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: Vin astăzi la tribuna Parlamentului pentru a da replica doamnei deputat Raluca Turcan, care îl critică fără nicio jenă şi fără niciun argument pe preşedintele PNL Crin Antonescu. Concret, am văzut cu surprindere la sfârşitul săptămânii trecute în mass-media declaraţii stupefiante ale deputatei PDL de Sibiu, în care îl calomniază fără niciun fundament real pe Crin Antonescu că ar fi antieruropean şi retrograd. Consider că în dublă calitate, atât de cetăţean al României, cât şi de coleg de Parlament cu doamna Turcan, trebuie să îi reamintesc că antieuropean este guvernul din care dumneaei a făcut parte, guvern care în mod constant a dus o campanie de decredibilizare la adresa ţării noastre în Uniunea Europeană. Îi reamintesc doamnei Turcan că preşedintele PNL Crin Antonescu este candidatul unic al USL la prezidenţiale, PNL înregistrând sub conducerea lui Antonescu cele mai bune rezultate electorale postdecembriste ale partidului. Dar tot ce e posibil să nu vă placă de domnul Antonescu, pentru că el nu e ca Traian Băsescu, un preşedinte-jucător; domnul Antonescu nu s-a jucat şi nici nu se va juca vreodată cu soarta românilor, el va fi un preşedinte care îşi va asculta şi îşi va urma naţiunea şi va fi un preşedinte pentru toţi românii. Susţinând şi acum, după toate nedreptăţile produse acestei ţări, un preşedinte precum Traian Băsescu, dumneavoastră nu sunteţi îndreptăţită să vorbiţi despre calităţile şi comportamentul pe care trebuie să le întrunească un candidat la prezidenţiale, stimată doamnă deputat. Pe deasupra, mai afirmaţi şi că USL este vinovat de sărăcirea României... Am să vă fac un exerciţiu de memorie şi am să vă reamintesc eu realizările guvernării PDL din care aţi făcut parte şi dumneavoastră, pentru că se pare că aţi uitat foarte repede: că aţi tăiat salariile şi pensiile mai mult decât oriunde în Europa, că aţi mărit TVA-ul şi aţi sistat ajutoarele pentru cei aflaţi în nevoie; aţi uitat că aţi blocat subvenţiile pentru agricultură, aţi uitat că aţi închis spitalele şi aţi blocat angajările în instituţiile publice, aţi uitat că aţi vândut pe nimic resursele statului, aţi uitat... stimată doamnă Turcan, că din cauza guvernării dumneavoastră au fost blocate fondurile europene pentru majoritatea românilor. Uitaţi foarte rapid, doamnă, de nelegiuirile pe care le-aţi produs acestei ţări în ultimii ani... Nu PNL şi PSD sunt vinovaţi de sărăcirea României, ci vinovaţi de starea în care România se află sunt Traian Băsescu, Emil Boc şi toţi cei implicaţi în guvernările PDL, printre care şi dumneavoastră. Se pare, doamnă Turcan, că aveţi o memorie extrem de scurtă încât aţi uitat impactul dezastruos pe care l-a avut asupra veniturilor populaţiei modul în care a fost negociat acordul cu FMI în 2010 de către dumneavoastră şi acoliţii dumneavoastră. Toţi românii au observat ce s-a întâmplat în perioada în care guvernul condus de Emil Boc şi patronat de Traian Băsescu a condus România. Le-aţi arătat oamenilor un suprem dispreţ, tăindu-le pensiile, salariile, asistenţa socială... Nu primim lecţii de cum să asigurăm creştere economică de la dumneavoastră! În 2010, soluţia găsită de PDL după discuţiile cu FMI a fost tăierea tuturor salariilor şi pensiilor cu 25%, respectiv 15%, şi creşterea singurei taxe plătită de toţi cetăţenii, TVA, de la 19% la 24%. Guvernul USL nu numai că a dat înapoi pensiile şi salariile, dar din 2014 vor creşte toate pensiile şi salariile anumitor categorii de bugetari, iar în ceea ce priveşte fondurile europene, cifrele sunt foarte clare: în mai 2012, când am preluat guvernarea, gradul de absorbţie era de 7% şi toate programele operaţionale blocate, acum, în noiembrie 2013, toate programele operaţionale sunt deblocate şi active, iar gradul de absorbţie este de 26%, urmând ca până la sfârşitul anului să ajungă la 30%. Acum am depăşit perioada în care guvernele lui Traian Băsescu învrăjbeau diferitele categorii sociale între ele - bugetari contra angajaţi privaţi, populaţia activă contra pensionarilor, militarii pensionaţi contra militarii activi. Acum, prin toate măsurile pe care le-a adoptat, Guvernul USL a realizat coeziunea socială, dând înapoi oamenilor ceea ce li s-a tăiat în mod incorect în perioada 2009-2011. Este trist că singura dumneavoastră preocupare în acest moment este să faceţi diversiuni mediatice. Noi, cei din USL, avem alte preocupări, stimată doamnă deputat, care ţin de programul de guvernare, de agenda Guvernului, de agenda Parlamentului, şi nu ne permitem să irosim timpul ca dumneavoastră, pe astfel de minciuni.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: "Descentralizarea - un proces aşteptat de români de cel puţin 20 de ani" Salut un eveniment deosebit care se va întâmpla astăzi, mai târziu, în plenul comun al Parlamentului, şi anume mă refer la angajarea răspunderii Guvernului pe Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, pe scurt denumită Legea descentralizării. Actul normativ prezentat astăzi este o formulă discutată îndelung atât în cadrul Partidului Naţional Liberal, cât şi în interiorul Uniunii Social-Liberale; este o formulă în acord cu societatea civilă şi Domeniile care se descentralizează ca şi competenţe, atribuţii şi instituţii sunt: sănătate, agricultură, mediu, cultură, tineret şi sport, cluburi şi baze sportive, tabere şcolare, autorizarea şi clasificarea în turism etc. Astfel, acest proces de descentralizare va face ca aproximativ 14.000 de oameni pregătiţi să lucreze în instituţiile descentralizate, şi anume cei care lucrau până acum în instituţii deconcentrate, care erau în subordinea ministerelor, pleacă cu toate drepturile pe care le au în acest moment la instituţiile descentralizate. Discuţiile privitoare la ce se descentralizează şi ce nu au avut la bază motive foarte clare, care au în vedere funcţionarea corectă a instituţiilor, în serviciul cetăţeanului român. Descentralizarea a fost un proces îndelung aşteptat şi binevenit, un proces care va duce la apropierea deciziilor de cetăţean, de comunitatea locală, un lucru care se petrece peste tot în lumea democratică, şi acest proces va începe de astăzi, chiar dacă pare complicat şi anevoios. Are drept scopuri finale funcţionalitatea instituţiilor, modernizarea administraţiei, apropierea deciziei, cu toate componentele sale şi cu toate pârghiile sale, de comunitatea locală şi de cetăţean. Din toate aceste motive, Partidul Naţional Liberal este pe deplin solidar şi îşi asumă alături de Guvernul Uniunii Social Liberale, proiectul de descentralizare de astăzi.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: Ultima vineri din luna noiembrie a devenit, în ultimii ani, o zi de o importanţă însemnată pentru piaţa de retail din România şi, implicit, pentru economia naţională. S-ar putea să vi se pară exagerat, dar vorbim despre Black Friday, o sărbătoare pe care românii au împrumutat-o de la americani, similar cu Valentine’s Day (14 februarie) şi Halloween (31 octombrie). Urmând o strategie de marketing care şi-a dovedit eficienţa, Black Friday în varianta românească a devenit ziua în care marii retaileri se întrec în reduceri. Urmărind trendul, am remarcat că iniţiativa a fost îmbrăţişată de cei mai mulţi comercianţi din România, care au anunţat promoţii în ultima săptămână a lunii noiembrie. În calitatea mea de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, salut interesul sporit al românilor pentru achiziţia de echipamente IT de o înaltă performanţă şi pentru reînnoirea celor pe care deja le folosesc cu încredere. Mulţumită acestei iniţiative comerciale, vânzările din IT primesc un impuls, au o creştere importantă, într-un context al impasului economic şi al investiţiilor reduse pe care românii le alocă, în mod obişnuit, acestui tip de achiziţii ce presupune costuri peste medie. Remarcăm că, în ciuda "economiei dezastruoase" în care se "zbate" ţara noastră, interesul pentru Black Friday ne îndreptăţeşte să ne punem o întrebare firească: de ce această ofertă este singulară şi nu este transformată într-un eveniment trimestrial? Consider că o astfel de iniţiativă a mediului privat, a retailerilor, ar creşte vânzările companiilor de electronice şi electrocasnice, competitivitatea şi satisfacţia clienţilor. Aştept cu interes ziua de 29 noiembrie care va dovedi, încă o dată, că românii continuă să investească în echipamente IT, aducând un beneficiu economiei şi unei industrii de înaltă tehnologie, în care ţara noastră este văzută drept un jucător important, prin prisma specialiştilor noştri din tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
				Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Guvernul condus de Victor Ponta a făcut posibilă creşterea semnificativă a exporturilor" Guvernul condus de Victor Ponta, prin mijloacele eficiente puse la dispoziţia reprezentanţilor mediului de afaceri din România, a reuşit să crească în mod semnificativ exporturile din ţara noastră. Aşa cum arată datele Ministerului Economiei, România a exportat în prima jumătate a acestui an bunuri de 23,71 miliarde de euro. Bucureştiul şi judeţele Argeş, Timiş, Arad şi Braşov au asigurat aproape jumătate, respectiv 47,3%, din totalul exporturilor! Faptul că judeţul pe care îl reprezint în Parlament se găseşte pe locul al doilea în acest top nu poate fi decât un motiv de mândrie atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autorităţile publice locale. Se poate remarca din informaţiile puse la dispoziţie de Ministerul Economiei, că Argeşul a reuşit să întreacă judeţe cu o istorie mult mai solidă a exporturilor, precum Timiş, Arad şi Braşov. Astfel, judeţul Argeş a avut exporturi de 2,6 miliarde euro - 10,97% din total, în urcare cu 12,38%. Acestea au fost impulsionate de vânzările Dacia în străinătate. Vehiculele, aeronavele, vasele şi echipamentele auxiliare de transport au reprezentat 67,5% din exporturile judeţului. În ceea ce priveşte capitala, s-a înregistrat o creştere a exporturilor cu 19,22% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Acestea nu sunt singurele veşti bune din economie. Aşa cum a anunţat prim-ministrul Victor Ponta, potrivit datelor Eurostat, România se află pe primul loc în Europa la creştere economică, cu 1,6%. Faţă de trimestrul al doilea, România a înregistrat o creştere de 4,1%. Bineînţeles că această creştere este meritul exporturilor şi al absorbţiei fondurilor europene. Mai mult, după cum se anunţă în bugetul pe anul 2014, creşterea economică rămâne prioritatea actualei guvernări. Numai la investiţii vor ajunge 40 de miliarde! Această stimulare a creşterii economice bazată pe investiţii va avea în vedere: încurajarea mediului de afaceri, prin scheme de garanţii de stat şi ajutoare de stat, creşterea investiţiilor publice, în special creşterea cofinanţării fondurilor europene, şi sprijinul producătorilor agricoli. În plus, Guvernul ia în calcul reducerea CAS din semestrul II al anului 2014 şi extinderea reducerii TVA şi la alte categorii de produse.
				Domnul Mircea-Titus Dobre: "PDL se face de ruşine în opoziţie" Un element fundamental pentru ca un stat să poată îndeplini criteriul democraţiei este existenţa unui partid de opoziţie care să echilibreze balanţa puterii. În cazul curent, PDL, formaţiunea politică ce se presupune a fi în competiţie cu USL, încearcă să îşi mascheze neputinţa caracteristică, elaborând moţiuni limitate în conţinut şi susţinere. Tentativa recentă de a depune moţiunea simplă "Taxare până la capăt! USL te vrea sărac" denotă lipsa de profesionalism şi slaba înţelegere a căilor de atac ale opoziţiei. PDL s-a grăbit şi s-a împiedicat. Acest partid s-a tulburat la aflarea veştilor conform cărora USL a elaborat o strategie de sprijin pentru toţi cetăţenii, şi de teamă că electoratul de dreapta ar putea privi spre stânga, a decis, printr-un gest pripit, să depună o moţiune împotriva unei legi ce le era total necunoscută, ţinând cont de faptul că la acea dată bugetul pe 2014 nu era depus în Parlament. Nu pot decât să constat că democrat-liberalii, în neştiinţa lor, au confundat strategia fiscal-bugetară sau scrisoarea cadru, cu proiectul propriu-zis al Legii bugetului de stat pe anul 2014, şi s-au hazardat în intoxicarea opiniei publice cu afirmaţii necugetate şi mincinoase. Ne este cunoscut deja că guvernarea PDL a fost una mediocră şi laşă, ce nu a avut iniţiativa de a crea proiecte menite să dăinuie şi după încheierea mandatului, precum realizarea independenţei energetice, crearea unui mediu diplomatic cu statele vecine sau chiar alcătuirea unui plan pentru atragerea fondurilor europene - acestea fiind absorbite doar în proporţie de 7,4% în 3 ani de guvernare. Tot ce ne-a oferit Partidul Democrat Liberal sunt arierate, procese intentate de către profesori, programe europene suspendate, contracte frauduloase şi imaginea de ţara coruptă. PDL promovează modelul sărăciei, din acest motiv obiectează împotriva creşterii salariale, a subvenţiilor pentru studenţi şi scăderii CAS-ului. Această formaţiune politică nu îşi doreşte ca România să prospere şi nevoile cetăţenilor să fie satisfăcute, deoarece astfel PDL nu va mai avea vreodată acces la puterea mult râvnită. Cu fiecare eroare de genul celei din decursul săptămânii trecute, democrat-liberalii şi-au creat binemeritatul renume de "Opoziţie de tot râsul". Chiar şi mentorul grupului politic, preşedintele Traian Băsescu, este profund dezamăgit de discipolii săi şi nu mai are încredere în PDL în urma opoziţiei pe care aceştia o fac. Atunci când un partid politic a provocat dizgraţia publică atât de profund încât dizolvarea sa a devenit aproape inevitabilă, este un semnal că locul său pe eşichierul politic trebuie cedat altor partide, care posedă forţa şi abilitatea de a aplica regulile şi practicile pe care rolul de partid de opoziţie îl conferă.
				Domnul Miron Ignat: "Eu, tu, el, ea - diversitate culturală - împreună pentru comunitate" În perioada 16-18 noiembrie a.c., Fundaţia "Obscina" a Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România - Brăila, a organizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice proiectul "Eu, tu, el, ea - diversitate culturală - împreună pentru comunitate". Evenimentul a fost realizat şi cu sprijinul Primăriei municipiului Brăila, Prefecturii municipiului Brăila, Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu a municipiului Brăila, Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila. România are o îndelungată istorie în ceea ce priveşte convieţuirea multietnică şi multiculturală, ţară în care convieţuiesc de secole peste 20 de minorităţi etnice. De aceea, prin acest proiect s-a dorit crearea unor legături strânse între minorităţi, precum şi o reţea de socializare pentru dialogul dintre culturi. S-a dorit promovarea valorilor, cunoaşterea portului şi obiceiurilor specifice fiecăreia dintre minorităţi. Proiectul a cuprins concursuri de dans tradiţional, concursuri de poezie şi scenete, prezentarea de obiceiuri specifice minorităţilor, parada portului popular. Promovarea diversităţii culturale a devenit un element important prin care se doreşte susţinerea propriei culturi, limbi şi tradiţii, cu deschidere şi prietenie faţă de celelalte grupuri etnice. Prin acţiunile pe care le realizăm, dorim să încurajăm, atât tinerii, cât şi adulţii, să promoveze obiceiurile şi tradiţiile, să dezvolte oportunităţi de cunoaştere a propriilor datini, să contribuie la deschiderea noilor orizonturi spre cunoaşterea celorlalte etnii.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Aflux sau reflux de români în (din) Marea Britanie!" Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi un apel public către autorităţile şi publicaţiile britanice de a înceta acţiunile de denigrare lansate la adresa imigranţilor români, manifestări radicalizate în ultima perioadă. Mă refer în special la cotidianele "Daily Express" şi "Daily Mail", care şi-au permis să defăimeze într-un mod antieuropean românii, nu numai pe cei aflaţi deja în Marea Britanie, ci şi pe cei care ar putea ajunge acolo începând cu 1 ianuarie 2014, data de ridicare a restricţiilor aplicabile muncitorilor români. De altfel, publicaţia "Daily Express" şi-a permis campanii repetate destinate menţinerii restricţiilor aplicate pătrunderii românilor pe piaţa muncii din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, fără ca demersurile lor să fie puse la punct aşa cum ar fi trebuit de către reprezentanţii diplomaţiei române. Ziarul britanic s-a bazat în publicistica sa antiromânească pe citarea unor aşa-zişi români anonimi, fără a prezenta nume, care se plângeau, vezi Doamne!, de mama focului, că nu ar mai fi loc pentru alţi muncitori români şi bulgari în Insulă, deoarece "deschiderea graniţelor nu poate decât să înrăutăţească situaţia pentru toţi", susţinând că Marea Britanie nu ar mai trebui să permită şi altor oameni să vină acolo... Mai mult, culmea cinismului, "Daily Express" a lansat chiar şi o petiţie publică, prin care i-a solicitat premierului David Cameron să menţină restricţiile de pe piaţa muncii şi după data de 31 decembrie. Ziarul "Daily Mail" a fost încă şi mai radical, afirmând că în Regatul Unit vor veni "unele familii de romi cu şapte sau opt copii şi vor cere 3.000 de lire sterline pe lună", şi că, de asemenea, începând cu anul viitor, între 50.000 şi 70.000 de est-europeni vor "migra" în Marea Britanie. Nu vreau să mai amintesc despre celelalte campanii de defăimare ale publicaţiilor englezeşti la adresa românilor şi a României, în general, unele declanşate absolut fără nici un motiv. Câteva dintre acestea sunt abracadabrante prin exagerările şi intenţiile rău-voitoare conţinute, cum ar fi cea a ofensării Reginei Elisabeta a II-a de către românii care s-ar fi înfruptat cu lebede, sau că trei sferturi din populaţia unor sate româneşti va pleca la Londra de revelion, şi alte asemenea bazaconii... Tocmai din acest motiv cred că trebuie să răspundem "lorzilor" englezi cu moderaţie, tact şi diplomaţie de nivel european. În primul rând, consider că Marea Britanie este departe de a fi un "El Dorado" pentru români. O spun şi în calitate de tată al fiicei mele, care a terminat studiile universitare în Regatul Unit, dar cu toate acestea nu a rămas acolo, deci sunt în cunoştinţă de cauză. Un motiv important pentru care românii nu vor asalta Londra şi celelalte localităţi britanice este criza economică, încă resimţită destul de acut pe malurile Tamisei. Românii care sunt deja în ţara Reginei ştiu foarte bine că adaptarea la rigorile de muncă şi climă de acolo este extrem de grea, mulţi dintre ei, nu e o glumă, renunţând efectiv la studii sau la serviciu din cauza disconfortului provocat de starea veşnic proastă a vremii... Apoi, dacă ai ajuns să prinzi un loc de muncă în Regat, puţini reuşesc să ţină de el, cum se spune. Cu alte cuvinte, acolo se munceşte pe rupte, cel puţin zece ore pe zi, fără pauze de masă sau alte întreruperi dese, deci fără "cheia marilor succese", aşa cum se întâmplă pe la noi... Un alt argument este oferit de un recent sondaj de opinie, care indică faptul că doar 1% dintre români s-au interesat în ultimele luni de găsirea unui loc de muncă în Marea Britanie. Argumentaţia mea, potrivit căreia nu vom asista la un aflux de imigranţi români (şi implicit bulgari, că suntem puşi în aceeaşi "oală") în Marea Britanie, începând cu 1 ianuarie 2014, este susţinută chiar de la cel mai înalt nivel. Astfel, chiar vicepremierul liberal-democrat britanic Nick Clegg a declarat că nu va fi un aflux de imigranţi în Marea Britanie după ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii pentru România şi Bulgaria, informaţia fiind publicată duminică chiar de "Daily Express", şi, evident, a provocat nemulţumirea susţinătorilor campaniei antiromâni a ziarului. Nick Clegg consideră că situaţia nu va mai fi la fel ca în urmă cu un deceniu, când sute de mii de polonezi şi alţi est-europeni ale căror ţări abia aderaseră la UE au venit în Marea Britanie. "Înţeleg îngrijorările, suntem foarte vigilenţi în această privinţă. Nu vom face nicio predicţie hazardată în legătură cu ce se va întâmpla, dar este diferit, circumstanţele sunt destul de diferite faţă de data trecută", a declarat Clegg. Pe această cale, salut declaraţia şi discernământul vicepremierului britanic vis-ŕ-vis de acest subiect delicat. Consider că Nick Clegg ar trebui felicitat de către oficialii statului român, de ministrul afacerilor interne sau chiar de preşedintele României. În mod cert nu vom avea un aflux de români în Regatul Unit, ci, din contră, s-ar putea să avem un reflux, respectiv să asistăm la o revenire consistentă a românilor de pe meleagurile britanice. În orice situaţie însă, cred că e extrem de important comportamentul românilor de pretutindeni, atât a celor plecaţi în străinătate, cât şi a celor din ţară, pentru a reuşi să schimbăm imaginea deplorabilă pe care o avem încă în ochii europenilor. Sau, mai bine spus, a multor europeni...Excepţia numită Prinţul Charles de Wales, cel mai mare ambasador al României, nu face decât să confirme regula...
				Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Finanţare echitabilă pentru pădurile româneşti!" Mă adresez dumneavoastră, dar mai ales Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dorind să subliniez importanţa finanţării corespunzătoare din FEADR în perioada 2014 - 2020 pentru sectorul forestier. În condiţiile în care datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată că pădurile din România se află în proprietate privată în procent de peste 50%, proprietarii de păduri se confruntă cu o multitudine de probleme cauzate de subfinanţare, supraimpozitare şi restricţii excesive în exercitarea dreptului de proprietate, pe fondul lipsei oricărui sprijin din partea statului - compensaţii, subvenţii, singura şansă pentru aceştia fiind banii europeni. Din cele circa 778 milioane euro alocaţi sectorului forestier pentru perioada 2007-2013, până la finalul anului 2012 au fost contractate circa 222 milioane euro, reprezentând circa 28,5% rată de accesare. Slaba accesare a măsurilor forestiere nu reflectă lipsa nevoii de finanţare la nivelul sectorului, ci mai degrabă modul defectuos în care aceste măsuri au fost concepute şi ulterior promovate şi implementate, precum şi limitările impuse de prevederile regulamentului de dezvolare rurală de la acea dată. În noul PNDR 2014-2020 este necesară suma de 3 miliarde de euro - alocare din FEADR pentru: 1. Accesibilizare prin proiectarea şi execuţia de drumuri forestiere România se află cu mult sub media europeană din punct de vedere al densităţii reţelei de drumuri forestiere, având doar 6,4 m/ha, comparativ cu media europeană de 14 m/ha. Estimăm astfel că aproximativ 2 milioane ha de păduri sunt inaccesibile. Măsura 125 "Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii" a fost cea mai de succes măsură dedicată sectorului forestier, prin această măsură construindu-se un număr de 1.623 de km de drumuri forestiere şi contractându-se proiecte în valoare de 152 milioane de euro din 163 milioane de euro alocate sectorului forestier în cadrul măsurii. Pentru 2007-2013 au fost peste 19 documente de completat şi mai multe rectificări aduse ghidului, iar regulamentul european pentru perioada 2014-2020 nu mai permite modificări de ghiduri. Preţul unui km de drum forestier nou este estimat la 120.000 euro. Dintr-o alocare de circa 800 milioane de euro se vor efectua circa 6.600 km drumuri noi forestiere. Ceea ce ar duce la crearea a circa 7.000 - 15.000 de locuri de muncă pe o perioadă de 3 ani în zona rurală. 2. Împăduriri Considerăm că dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional este direct dependentă de creşterea suprafeţei pădurilor, cu implicaţii majore asupra atenuării efectelor schimbărilor climatice. Astfel, printre cele mai slab accesate măsuri din actualul PNDR a fost măsura "Prima împădurire a terenurilor agricole". Din cele circa 229 milioane de euro alocate proiectelor de împăduriri, doar circa 3 milioane de euro au fost contractate. Printre principalele cauze care au condus la slaba accesare a măsurii amintim: sumele alocate pentru lucrările de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor nu au atins valorile utilizate în practica actuală pentru lucrări similare (de exemplu cele practicate de AFM), în condiţiile în care rata de sprijin pentru lucrările de înfiinţare acoperea doar 70% din costurile totale, diferenţa fiind necesar a fi acoperită de beneficiar din fonduri proprii; măsura s-a adresat deţinătorilor de terenuri agricole aflate în circuitul de producţie sau menţinute în bune condiţii agricole şi de mediu, terenuri cu productivitate ridicată care, odată intrate în circuitul silvic, ar fi trebuit să urmeze un cadru strict de reglementare, astfel pierzând flexibilitatea deciziilor de administrare oferită de gestionarea terenului în circuit agricol. Noile prevederi ale regulamentului de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014-2020 oferă un cadru mult mai atractiv pentru accesarea sprijinului comunitar pentru realizarea proiectelor de împăduriri. Astfel, în noul regulament toate categoriile de terenuri arabile sunt eligibile pentru împădurire, nu doar cele productive, iar rata de sprijin public a crescut de la 70% la 100%, oferind astfel posibilitatea accesării măsurii fără a fi necesar ca beneficiarul să contribuie financiar. Preţul unui ha este estimat la 6.000 euro. Dintr-o alocare de circa 180 milioane de euro se vor împăduri circa 30.000 ha, ceea ce duce la crearea a 20.000 locuri de muncă sezoniere în zona rurală, pe perioada de aplicare a PNDR. 3. Corectare torenţi Pe lângă protejarea terenurilor din fondul forestier, se asigură şi protecţia acumulărilor de apă ale localităţilor, a infrastructurii de transport rutier şi feroviar, a altor obiective de interes economic şi social, oferind simultan suportul necesar pentru refacerea echilibrului eco-hidrologic, prin consolidarea malurilor şi a versanţilor în bazinele hidrografice. Lucrările privind corectarea torenţilor duc la reducerea riscului hidrologic, cu mare importanţă pentru producţia agricolă, la protejarea obiectivelor social-economice, a localităţilor, a solului şi stoparea aluviunilor. Acestea, ca şi costuri şi locuri de muncă, se asimilează sectorului de drumuri forestiere. 4. Plăţi compensatorii Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prevede acordarea de compensaţii pentru funcţia de protecţie a pădurilor, sume care se alocă din bugetul de stat anual. Circa 53% din pădurile cuprinse în Fondul Forestier Naţional (FFN) îndeplinesc diverse funcţii speciale de protecţie, cum ar fi protecţia biodiversităţii, a solului şi a apei sau joacă un rol deosebit de important în atenuarea efectelor schimbărilor climatice. De asemenea, circa 41% din pădurile din FFN se află situate în zone Natura 2000. Ca şi în cazul compensării financiare a deţinătorilor de pajişti cu înaltă valoare naturală pentru serviciile publice oferite societăţii, este necesar ca şi deţinătorilor de terenuri forestiere să le fie recunoscute meritele pentru furnizarea de astfel de servicii şi să fie compensaţi financiar corespunzător. 5. Tehnologizare - modernizare Creşterea valorii economice a pădurilor se realizează inclusiv la nivelul exploataţiei forestiere, prin investiţii în echipamente şi practici de recoltare cu impact redus asupra mediului şi cu un consum redus de resurse. În ceea ce priveşte Măsura 122 - "Îmbunătăţirea valorii economice a pădurilor", până la finele anului 2012 au fost contractate proiecte cu o valoare publică de circa 2,5 milioane de euro, reprezentând 1,8% din totalul de 135 milioane de euro alocaţi măsurii. Prima sesiune de depunere a proiectelor în cadrul acestei măsuri a avut loc foarte târziu, în primăvara anului 2012, fiind o măsură insuficient mediatizată la nivelul beneficiarilor şi astfel foarte greu de accesat. Pentru investiţii in echipamente forestiere în cadrul Măsurii 123 "Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere" au fost alocate circa 150 milioane de euro, din care, până la sfârşitul anului 2012, au fost contractate circa 64 milioane de euro. Principala cauză a neaccesării acestei măsuri, la nivelul nevoilor sectorului, a fost admiterea ca beneficiari în cadrul măsurii doar a microîntreprinderilor, limitând substanţial numărul beneficiarilor potenţiali. Noile prevederi ale regulamentului de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014-2020 lărgesc paleta beneficiarilor potenţiali, oferind posibilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii să aplice pentru finanţare în baza a două articole din noul regulament (art.20 şi art.27). Mai mult, rata de sprijin acordată în baza art. 27 creşte de la 50%, cât era prevăzut în vechiul regulament, la 65%, crescând astfel atractivitatea introducerii unei măsuri în viitorul PNDR. În perioada 2007-2013, pentru creşterea valorii adăugate a produselor agricole (investiţii în noi tehnologii) au fost selectate pentru finanţare proiecte în valoare de 153,0 milioane de euro, insuficiente însă în raport cu necesarul la nivel naţional. Pentru funiculare, ar însemna aproximativ 3.000 de funiculare (macara cu cablu) ˇ 10 locuri de muncă = 30.000 locuri de muncă (în zona rurală). De asemenea, prevederile din viitorul Cod silvic încurajează folosirea funicularelor, deoarece exploatarea se va efectua pe bazinete. Astfel, dacă analizăm situaţia pe costuri şi locurile de muncă generate avem următoarele date: pentru TAF aproximativ 2.000 TAF ˇ 2 locuri de muncă = 4.000 locuri de muncă (în zona rurală) pentru tractoare cu troliu 2000 ˇ 2 locuri de muncă = 4.000 locuri de muncă (în zona rurală) alte utilaje şi echipamente aproximativ 3.000 locuri de muncă (în zona rurală) În momentul de faţă, conform Asociaţiei Forestierilor din România, numărul agenţilor atestaţi pe o perioada de 2 (doi) ani, la data de 30.05.2013 este de 5.039. Dintr-un total utilaje: 10.056 bucăţi, din care : Tractoare TAF - 6.134 bucăţi Tractoare U650/651 - 3.772 bucăţi Funiculare - 125 bucăţi Multifuncţionale (harvester, forwarder) - 25 bucăţi Majoritatea utilajelor sunt mai vechi de 10-15 ani, iar numărul total de angajaţi în industria forestieră este estimat la 55.000. 6. Prevenirea şi repararea daunelor cauzate pădurilor - unde este nevoie de o alocare de 500 milioane de euro Această măsură nu s-a aplicat în perioada de programare 2007-2013, deşi constituie o prioritate în contextul schimbărilor climatice şi în sustenabilitatea fondului forestier. Măsura acoperă parţial activităţile anuale de protecţie a pădurilor, iar sistemele de monitorizare şi comunicaţii înlesnesc intervenţia rapidă în cazul unor dezastre. Astfel, vorbim de incendii de 6.000 ha/an + doborâturi în masă de 10.000 ha/an = 112.000 ha - pentru toată perioada. Pentru 50 de sisteme de monitorizare permanentă - 4 locuri de muncă (personal calificat), ceea ce rezultă 200 locuri de muncă. 7. Transfer de cunoştinţe, acţiuni de informare şi servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploataţiei şi servicii de înlocuire în cadrul exploataţiei, unde este necesară o alocare de 150 milioane de euro pentru: acţiuni de formare şi dobândire de competenţe pentru persoanele angajate în domeniul silvic, agricol, alimentar, gestionări de terenuri, IMM care îşi desfăşoară activitatea în zonele rurale; servicii de consiliere în vederea ameliorării, atât a performanţelor economice şi de mediu ale exploataţiilor, întreprinderilor şi/sau investiţiilor lor, cât şi a capacităţii acestora de a genera beneficii pentru climă şi de a fi rezistente la schimbările climatice pentru fermieri, deţinători de păduri, alţi gestionari de terenuri, precum şi IMM-uri. Pentru 4 puncte de informare în fiecare judeţ/3 consilieri - aproximativ 480 locuri de muncă. Pentru consiliere - 5 formatori pentru fiecare firmă autorizată. Beneficiarii acestei măsuri care duce la profesionalizarea sectorului sunt: 17.700 angajaţi RNP 5.000 angajaţi O.S. Private 55.000 angajaţi agenţi economici (ASFOR) proprietari de pădure - peste 1.000.000 IMM - peste 5000 ONG - uri din domeniu De asemenea, rolul sectorului este extrem de important pentru funcţii de protecţie împotriva inundaţiilor şi eroziunii, a calităţii aerului, solului şi apei, biodiversităţii, asigurate de pădurile României. Ieşirea sectorului forestier de sub spectrul subdezvoltării şi tăierilor ilegale este un deziderat strategic de interes naţional, care nu se poate realiza în condiţiile subfinanţării acestui sector. Acesta este motivul pentru care doresc să subliniez necesitatea modernizării legislaţiei care reglementează sectorul forestier, în conformitate cu standardele europene şi internaţionale, şi în egală măsură subliniez şi necesitatea ca inclusiv unele proceduri în privinţa modernizării Codului silvic să fie adoptate în unanimitate de către toţi cei care doresc dezvoltarea durabilă a sectorului silvic. Nu trebuie uitat niciodată că legislaţia trebuie să fie rezultatul unei consultări ample a sectorul silvic, fie că vorbim de proprietari de pădure, de administratori sau de reprezentanţii mediului economic, universitar, ai sectorului de cercetare-dezvoltare-inovare, în esenţă este vorba de toţi actorii implicaţi în gestionarea domeniului forestier, a pădurilor româneşti. Salut demersul doamnei ministru Lucia Ana Varga de a trimite în Parlament actul normativ care să modifice Codul silvic. În calitate de secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor am iniţiat şi am lucrat împreună cu toţi reprezentanţii sectorului forestier la Strategia Naţională Forestieră a României pe termen mediu, în concordanţă cu Strategia Europeană pentru sectorul forestier, care a fost trimisă de Comisia Europeană către Parlamentului European în data de 20 septembrie 2013. Cred cu tărie că Strategia Forestieră Naţională şi finanţarea pentru sectorul forestier trebuie să fie unanim acceptate de întreaga clasa politică, deoarece pădurea nu trebuie să aibă culoare politică.
				Doamna Natalia-Elena Intotero: "Legea trebuie învăţată încă din şcoală" Se spune adesea ca şcoala nu îi pregăteşte pe elevi pentru viaţa reală. Şi, dacă este aşa, atunci ar trebui făcut ceva concret în direcţia acesta. Un exemplu alarmant în momentul de faţă este dat de creşterea îngrijorătoare a infracţionalităţii juvenile. O cauză a acestei situaţii este cu certitudine şi aceea că adolescenţii şi tinerii nu cunosc legea şi, mai ales, care sunt consecinţele ce decurg din comiterea a diferite acte antisociale. Nu au o imagine clară despre ce înseamnă în mod concret pierderea libertăţii individuale, cum este viaţa în sistemul penitenciar, ca deţinut, care sunt efectele pe termen lung ale unei încarcerări şi cât de dificil este pentru un fost condamnat să se reintegreze social, să găsească un serviciu, să îşi întemeieze o familie. În plus, din cauza modului inadecvat în care infracţiunile, mici sau mari, sunt prezentate de către mass-media, oamenii legii apar în acest moment tinerilor, şi nu numai lor, ca nişte "lupi răi" care hăituiesc oameni nevinovaţi. Poate că este timpul ca o schimbare să se producă în acest fel comun de a percepe realitatea. Cum am putea preveni creşterea infracţionalităţii dacă tinerii învaţă ce este legea doar din ce arată jurnalele de seară de la televizor? Recent, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Justiţiei, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au semnat un Protocol comun. În baza prevederilor acestui protocol, elevii de la 6 până la 18 ani vor dobândi cunoştinţe elementare de drept legate de legislaţie, principii şi norme civice direct cu ajutorul specialiştilor în domeniu: procurori, judecători, magistraţi. În cadrul acestui Programul de educaţie juridică a elevilor din învăţământul preuniversitar, specialiştii în drept din toate zonele aparatului juridic se vor deplasa în şcolile din întreaga ţară, pentru a se întâlni cu elevii, colaborând cu inspectoratele şcolare şi conducerile unităţilor şcolare. Sunt convinsă că orice întâlnire între magistraţi şi elevi va fi benefică pentru ambele părţi astfel că, în final, lanţul cauzal între fapta antisocială comisă şi consecinţa ei directă să fie lămurit din cea mai autorizată sursă. De aceea, salutăm o iniţiativă instituţională care se doreşte o soluţie pozitivă la o situaţie care a devenit din ce în ce mai complexă şi deci mai dificil de gestionat. Sunt convinsă că, după ce acest prim pas îşi va demonstra utilitatea şi eficienţa pe termen mediu, va fi urmat şi completat de alte acţiuni, având aceeaşi finalitate obiectivă: dacă dorim să trăim într-o societate din ce în ce mai bună şi mai sigură este esenţial ca tinerii să cunoască legea încă din şcoală.
				Domnul Nechita-Adrian Oros: "Domnule Boc, memoria vă joacă feste?" În contextul anunţurilor făcute zilele trecute de către domnul prim-ministru Ponta şi Guvernul României, şi anume măsurile care se vor lua în folosul cetăţenilor începând de anul viitor, ţin să nominalizez astăzi, de la tribuna Parlamentului, câteva dintre acestea: creşterea salariului minim brut de la 1 ianuarie la 850 lei/lună, creşterile salariale la profesorii debutanţi, acordarea unei burse medicilor rezidenţi, scăderea CAS cu 5 % din iulie 2014. Doresc să îl întreb pe domnul primar Emil Boc dacă cumva memoria îi joaca feste şi dacă a uitat cumva că a fost prim-ministrul acestei ţări în perioada 2009-2012, când a avut ocazia cu vârf şi îndesat să ia măsurile necesare pentru redresarea economiei ţării, în folosul cetăţenilor şi nu a făcut-o. Ba, din contră, să nu uitam că Traian Băsescu şi PDL, în 2009 - 2010, în urma negocierilor cu FMI, au tăiat salariile cu 25%, pensiile, au mărit TVA-ul de la 19 % la 24%, pe lângă faptul că s-au împrumutat cu 20 de miliarde de dolari, bani care deja au fost cheltuiţi de Traian Băsescu şi Emil Boc, bani pe care îi vom plăti mult timp de acum încolo. Consider că nu e cazul ca în acest moment Emil Boc să dea sfaturi despre ce este oportun sau nu legat de măsurile luate de către Guvernul USL; prioritatea dânsului ar trebui să o constituie rezolvarea problemelor actuale pe care le are la primărie. Ţin să reamintesc că în anul 2013, USL nu a impus măsuri de austeritate în urma negocierilor purtate cu FMI şi nu a făcut nici un împrumut de la creditorii internaţionali. Recomand, atât domnului Boc, cât şi colegilor lui de partid, foşti deputaţi sau senatori, să se abţină de la critici care nu au nicio legătură cu realitatea, atât timp cât domniile lor au avut ocazia să ia măsurile la care astăzi fac trimitere, dar au ales de fapt soluţia "după noi, potopul!".
				Domnul Nicu Marcu: "Depopularea satelor româneşti" "Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini". Aşa descriau marii noştri scriitori, precum Liviu Rebreanu, ţăranul român. Însă situaţia actuală este sumbră. În condiţiile actuale de migraţie în exces, dacă ar fi să ne gândim că în afara ţării sunt milioane de români şi să ne întrebăm de unde au plecat aceştia, răspunsul ar fi unul deloc de neglijat pentru noi, cei care mai putem face înca ceva pentru aceasta ţară. În lipsa unei strategii sustenabile în agricultură, în lipsa unor facilităţi şi a unei pieţe de desfacere a produselor, agricultura românească s-a prăbuşit, iar odată cu acestea şi satele româneşti, localităţile care ar fi trebuit să existe din producţia agricolă. Se fac studii, rapoarte şi chiar se promovează sub diferite forme viaţa în mediul rural, dar rezultatul este in fiecare an ce trece acelaşi: din punctul de vedere al standardului de viaţă, satele româneşti se află la periferia civilizaţiei europene. Acesta este motivul pentru care fac apel la ministerele de resort să găsească politicile cele mai potrivite pentru a susţine acest segment vital al populaţiei, astfel încât să reuşim să atragem înapoi în ţară, în locurile de baştină, românii dezrădăcinaţi, mai ales acum, când agricultura a devenit o prioritate naţională.
				Domnul Nuţu Fonta: "Măsurile Guvernului Ponta, sau «tichia de mărgăritar» ce-i lipseşte românului!" Recentele măsuri ale Guvernului luate din perspectiva construcţiei bugetului de stat pentru anul 2014 nu sunt, din păcate, îmbucurătoare pentru românul de rând, cel care câştigă acum un salariu insuficient raportat la cheltuielile lunare. Deşi au fost anunţate cu surle şi trâmbiţe majorarea pensiilor cu indicele ratei inflaţiei, creşterea în două tranşe a salariului minim pe economie şi posibilitatea scăderii contribuţiilor aferente CAS, acestea nu pot contrabalansa celelalte măsuri luate de guvernarea USL, care sunt dezarmante pentru români. Din raportul privind situaţia macroeconomică elaborat de Guvern anterior Proiectului Legii bugetului de stat rezultă, fără echivoc, că nici anul viitor populaţia României nu va scăpa de criză, nu o va duce mai bine, nu vom asista la o creştere economică care să susţină majorarea nivelului de trai şi a calităţii vieţii de zi cu zi. Vreau să mă refer astăzi doar la trei măsuri anunţate de onor Guvernul Ponta, care nu au cum să contribuie la niciun fel de progres pentru români. O primă decizie este chiar hilară, mă refer la majorarea alocaţiei pentru copii, care va fi indexată cu rata inflaţiei, astfel încât se aşteaptă o creştere a cuantumului acesteia cu "enorma" sumă cuprinsă între 1,8 şi 8 (opt) lei! Este incredibil cum acest guvern nu are deloc grijă de generaţiile viitoare! Copiii românilor vor primi 43,8 lei, în loc de 42 de lei în prezent, în condiţiile în care aceste alocaţii nu au crescut în ultimii şase ani, Ministerul Muncii a dat înapoi jumătate de miliard de lei la buget, şi, colac peste pupăză, costurile cu întreţinerea unui deţinut au ajuns la 2.397 lei lunar... O altă decizie obţinută de Guvern în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional este majorarea salarială de 10% pentru profesorii debutanţi şi bursa specială ce se va acorda, până la proba contrarie, medicilor rezidenţi. Evident, nici această creştere nu va fi sustenabilă şi nu se va vedea în buzunarele românilor, necesităţile lunare ale medicilor şi profesorilor, aidoma celor ale copiilor, fiind de câteva ori mai mari în raport cu firimiturile de bani mărunţi aruncaţi acum de Guvern. O a treia decizie care va afecta grav coşul zilnic al oamenilor este creşterea accizelor pentru carburanţi cu 20% de la 1 ianuarie 2014, efect direct al introducerii accizei de 7 eurocenţi per litru. Astfel, accizele la benzină se vor majora cu 19,6%, iar cele pentru motorină vor fi mai mari cu 20,9%, preţul carburanţilor din România urmând să ajungă astfel între cele mai mari din ţările europene. Şi mai năucitoare este justificarea acestei accize suplimentare de 7 eurocenţi pentru fiecare litru de carburant, aceea de a aduna sumele necesare în vederea realizării proiectelor de infrastructură rutieră. Nu are nici un rost să mai amintesc situaţia actuală a şoselelor din România, starea dezastruoasă a Drumului Naţional 18 Baia Mare - Iacobeni, sau faptul că, de când a preluat guvernarea, USL nu a reuşit să termine nicio porţiune din autostrăzile deja începute... Ce se întâmplă în acest timp în România este jalnic! Pensionarii continuă să fie batjocoriţi de stat, unii dintre ei supravieţuind la limita vieţii cu pensii de 200-300 de lei, o sumă imposibil de gestionat pentru a trăi de la o lună la alta. În opinia mea, nu ar trebui să existe nici o pensie în România mai mică de 500 de lei, şi aceasta nefiind în măsură să-i facă pe bieţii pensionari să scape de flagelul nemilos al sărăciei. În acelaşi timp, situaţia din spitalele româneşti a depăşit orice închipuire! Oricum traumatizaţi de bolile de care suferă, românii nu au cum să fie trataţi omeneşte şi în spirit european dacă ajung pe paturile spitalelor. Ei sunt nevoiţi să scoată din buzunarele sărăcite cel puţin 50-100 de lei la fiecare internare, şi uneori chiar mult mai mult, pentru a-şi asigura medicamentele, sume care ar fi trebuit să fie suportate integral de stat, după ce oamenii au cotizat la sănătate zeci de ani! Degradarea morală şi socială a societăţii româneşti şi a instituţiilor statului din ultimii ani atinge, din nefericire, şi sfera politică. Ce face în acest timp onor coaliţia de la guvernare, cocoţată pe o majoritate parlamentară aproape dictatorială? Se ocupă cu nimicuri, cu proiecte fără sens, de genul Legii descentralizării, pe care puterea îşi asumă răspunderea din nou fără o dezbatere reală parlamentară, sau cu înfiinţarea unei comisii parlamentare care să verifice de ce şi-a luat fiica preşedintelui nu ştiu ce teren! Prin astfel de tertipuri politico-mediatice, guvernarea încearcă, de fapt, să abată atenţia românilor de bună-credinţă - care, chiar dacă i-au votat sau nu, acum sunt sătui de ei -, de la adevăratele şi realele probleme ale oamenilor din această ţară, minţiţi şi batjocoriţi în cel mai nesimţit hal, în schimbul încrederii acordare USL la alegerile de anul trecut. Cu alte cuvinte, ce-i lipseşte chelului (românului): tichia de mărgăritar!
				Domnul Octavian Petric: "Ziua cercetătorului şi proiectantului" În ziua de 19 noiembrie, începând cu anul 1994, în România se aniversează Ziua cercetătorului şi proiectantului. Această zi a fost aleasă ca un omagiu adus savantului de origine română George Emil Palade, născut la Iaşi în ziua de 19 noiembrie 1912, printre puţinii români laureaţi ai Premiului Nobel. Această zi constituie pentru cercetătorii români un prilej de mediatizare a nobilei lor profesii, a realizărilor celor mai importante, de premiere a celor mai bune rezultate ale muncii lor şi de exprimare a opiniilor critice privind situaţia dificilă prin care trece activitatea de cercetare în ţara noastră. Trebuie să recunoaştem ca s-a investit puţin în cercetarea economică. Consider că, dacă învăţământul este îndreptat spre elev şi student, cercetarea ar trebui să fie îndreptată spre cetăţean şi societate, spre nevoile acestuia şi societatea în care trăim. Societatea românească şi cercetarea au nevoie de viziune şi de modele. Inventatorii, cercetătorii şi proiectanţii români au obţinut rezultate remarcabile în competiţiile internaţionale, recunoscute prin numeroase premii care le-au fost acordate. Acestea constituie o dovadă elocventă a potenţialului de care dispune cercetarea pentru dezvoltare şi inovare din România, care trebuie promovată mai agresiv, pentru a fi valorificată. Soluţionarea crizei pentru România nu poate fi realizată doar prin programe proprii anticriză. Se impune ca orice abordare care să ofere şanse reale economiei naţionale să aibă în vedere soluţii complementare la programele globale, împreună cu identificarea oportunităţilor posibile pentru economia românească, alături de definirea unui proiect al identităţii noastre europene într-o lume globalizată. Acest proiect trebuie să ofere soluţii pentru criza actuală şi argumente pentru redescoperirea demnităţii naţionale. De asemenea, consider că politica cercetare-dezvoltare-inovare singură nu va avea efecte decât în condiţiile interconectării şi coerenţei cu alte politici publice, cum sunt: politica industrială, financiară, fiscală şi a achiziţiilor publice.
				Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Învăţământul corigent, sănătatea bolnavă" Bugetul pentru anul 2014, denumit generic de către Guvern "bugetul cetăţeanului", pare mai degrabă un buget al sărăciei, peticit cu ajutorul unei fiscalităţi crescute, care nu va face decât să sufoce mediul de afaceri şi românul plătitor de taxe şi impozite. Premierul Victor Ponta a anunţat pentru anul 2014 majorări ale salariului minim pe economie de până la 900 de RON şi o indexare a pensiilor cu 4% (prevăzută de altfel în lege). Mă întreb însă, cât vor resimţi românii, în bugetul propriu, aceste majorări care nu reprezintă decât "praf în ochi" aruncat pentru a acoperi alte anunţuri care fac referire la introducerea unor biruri noi şi creşterea unor contribuţii, taxe, impozite şi accize. Vorbim de majorarea accizelor la carburanţi - cu 19,4% pentru motorină şi respectiv 21,1% pentru benzină - creşterea contribuţiei la pensiile private de la 4% la 4,5% şi a taxelor locale pentru persoanele fizice cu peste 20%, dar şi de introducerea de noi taxe şi impozite pentru construcţiile speciale. Şi, încă o dată, în bugetul pentru anul 2014 nu sunt reflectate măsuri de încurajare a mediului de afaceri, în principal a IMM-urilor, care reprezintă motorul economiei, dar şi a investiţiilor creatoare de locuri de muncă. Cel mai îngrijorător lucru însă, şi asupra căruia aş dori să trag un semnal de alarmă prin intermediul declaraţiei politice de astăzi, este subfinanţarea, consfinţită prin Proiectul de buget pentru anul 2014, a două sisteme vitale pentru orice societate, educaţia şi sănătatea. În anul 2008, liderii partidelor parlamentare şi-au asumat, prin semnarea Pactului Naţional pentru Educaţie, alocarea a 6% din PIB pentru învăţământ. Prevederea a fost introdusă în 2011 şi în Legea educaţiei naţionale. În cei 5 ani scurşi de la semnarea Pactului şi după multe Guverne perindate la putere, sistemul educaţional nu a primit niciodată cei 6% promişi. România, cu un procent de 3,21% din PIB alocat în 2013, se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile înregistrate în sistemul de învăţământ, departe de ţări precum Norvegia, Danemarca, Suedia sau Marea Britanie, care alocă peste 7% din PIB educaţiei. De altfel, media în UE este de peste 5% din PIB alocat acestui domeniu. Situaţia este asemănătoare şi când vine vorba de sistemul sanitar, unde România, cu un procent de 3,9% din PIB alocat în 2013, ocupă un loc codaş, media Uniunii Europene fiind de 9%. Un exemplu în acest sens îl oferă Elveţia, Germania, Franţa, Austria, Belgia care alocă peste 10% din PIB, Norvegia, Finlanda, Spania, Italia, Marea Britanie, Olanda cu peste 8%, sau Slovacia, Irlanda Ungaria cu peste 7% din produsul intern brut. Vorbim de o subfinanţare cronică a principalilor piloni de susţinere a unei comunităţi. Aceste cifre nu fac decât să reflecte un învăţământ corigent şi un sistem sanitar bolnav şi arată neputinţa unei societăţi de a evolua şi a prospera. Amintiţi-vă stimaţi guvernanţi, că de investiţia în resursa umană depinde competitivitatea unei ţări, iar de starea sănătăţii populaţiei depind atât productivitatea muncii, cât şi rezultatele activităţii desfăşurate. Un stat funcţional şi care să asigure bunăstare este cel care garantează dreptul la educaţie şi sănătate şi care îşi tratează cetăţenii ca pe nişte indivizi cu drepturi.
				Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Ceea ce ar putea deveni o confuzie majoră şi gravă la nivel naţional: regionalizare - enclavizare - pauperizare" Azi, Guvernul îşi asumă în faţa Parlamentului României Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, un proces capital pentru noua direcţie în care România se va îndrepta din acest moment înainte. La nivel european, România se află printre ultimele state partenere ale Uniunii Europene, păstrând în aspectul său de organizare administrativ-teritorială şi în formula sa financiară naţională un model depăşit şi învechit. A venit momentul ca, odată cu schimbarea şi regândirea Constituţiei ţării, un act organic fundamental de la care porneşte orice perspectivă de reorganizare teritorial- administrativă, să ne asumăm şi regândirea unor aspecte cum ar fi cel financiar, economic, cetăţenesc şi, nu în ultimul rând, cel de parteneriat extern al României. Nu putem spune că este un moment pe care să îl tratăm cu lejeritate sau cu inconsecvenţă, dimpotrivă, este unul dintre cele mai importante momente în etapa politică pe care o desfăşurăm acum cu toţii, atât la nivelul Parlamentului, cât şi al Guvernului, şi, nu în ultimul rând, la nivelul actualei administraţii locale. Unul dintre aspectele pe care le consider demne de semnalat ca fiind de o maximă importanţă în cadrul procesului de descentralizare şi al aceluia de regionalizare îl constituie o viziune corectă asupra a ceea ce înseamnă în realitate şi cu certitudine regionalizarea. Unii, cei mai puţin înclinaţi spre a privi corect şi benefic aspectul regionalizării şi reorganizării administrativ-teritoriale, au avut tendinţa, de-a lungul timpului, să confunde refacerea regiunilor istorice ale ţării cu enclavizarea unor regiuni din corpul ţării-mamă. Ca cetăţeni ai României, trebuie să avem o percepţie corectă şi o atitudine cetăţenească de înaltă ţinută morală, mai ales într-un asemenea moment, deoarece orice tendinţă de distorsionare a unor noţiuni fundamentale prevăzute în Constituţia ţării, interpretate arbitrar în funcţie de interesele financiare, sociale, dar şi politice, nu fac altceva decât să ducă la o îngreunare artificială a acestui imperios proces. Trebuie să se ştie că nu este posibilă enclavizarea, aşa cum nu este posibil să tratăm cu superficialitate, lipsă de maturitate şi de profesionalism, fie el şi politic, factori dintre cei mai importanţi cum sunt aceia ai diferenţelor culturale de pe teritoriul ţării, ai diferenţelor de potenţial economic, ai gradului de pauperizare crescut pe care îl prezintă anumite zone din ţară, ai zonelor cu risc crescut în privinţa dezastrelor naturale, şi cred că ştim cu toţii acele zone în care avem de-a face cu inundaţii, alunecări de teren, secetă etc. De aceea, în acest moment, dincolo de trăsăturile legale ce deţin primul loc în procesul de descentralizare, trebuie să le avem în vedere, prioritar, şi pe acelea esenţiale, pe care este necesar să le includem în modificările noastre legislative, în motivaţiile aduse acestei legi. Şi nu în ultimul rând, înainte să închei, aş vrea să vă rog să avem în vedere - aşa cum eu, personal, o fac din poziţia care mi-a revenit prin vot în urmă cu un an de zile într-un judeţ al României care aş spune că reprezintă o zonă de răscruce şi, în acelaşi timp, o piatră de încercare din perspectiva teritorial-administrativă, economică şi financiară - că fiecare dintre noi va trebui ca, dincolo de zona legislativă, să privească punctual realitatea oamenilor şi a colegiilor pe care le reprezintă în acest amplu proces numit descentralizare.
				Domnul Petru Movilă: "Ministerul, ministrul şi minciunile" Declaraţia politică de astăzi se referă la rezultatele excepţionale ale Ministerului Sănătăţii, după un an de mandat al domnului Nicolăescu. Ca membru al Comisiei de sănătate, vă prezint astăzi realizările actualului ministru al sănătăţii, cu speranţa că nu voi depăşi timpul alocat susţinerii unei declaraţii politice, deoarece sunt foarte multe realizări. Următoarele acţiuni exprimă într-un mod fidel performanţele Ministerului Sănătăţii: S-ar putea...; Am putea ...; Vom face ...; Să desfiinţăm ...; Să tăiem....; Să impozităm...; Să centralizăm...; Să decapităm....; Să blocăm...; Să falimentăm!
				Domnul Petru Movilă: "Pentru Guvernul USL oamenii de afaceri nu există" În 2006, Autostrada Iaşi - Târgu Mureş a fost inclusă în reţeaua de transport cuprinsă în Legea nr.363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. Trei ani mai târziu, în 2009, a fost finalizat studiul de fezabilitate, iar în martie 2012, fostul ministru PDL al transporturilor a inclus-o în reţeaua europeană TEN-T. Din iunie 2012, memoriul de prezentare a autostrăzii îşi aşteaptă acordul de mediu. Acestea au fost cele mai importante realizări ale acestui proiect. După mai bine de 7 ani de zile, cât au durat toţi paşii birocratici necesari unei investiţii de o asemenea anvergură, demersurile au rămas în aer, responsabilitatea fiind pasată de la un minister USL la un alt minister USL. Trecând peste implicarea politică, Autostrada Iaşi - Târgu Mureş reprezintă o necesitate reală pentru oamenii de afaceri şi pentru românii care vor să aibă parte de o reţea de drumuri la nivel european. În momentul de faţă, legătura Moldovei cu Transilvania este deficitară, desfăşurându-se prin două mari culoare, DN 15B - DN 15 şi DN 15 - DN12C - DN13B, trasee pe care cei mai mulţi dintre noi preferă să le ocolească. La fel de bine preferă să ocolească Moldova şi investitorii, care îşi îndreaptă atenţia spre alte zone ale României, unde pot avea un acces mai facil. În cursul săptămânii trecute, reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi, într-un răspuns la o adresă oficială, şi-au arătat indignarea faţă de declaraţiile directorului CNADNR şi faţă de atitudinea celor care nu înţeleg necesitatea acestei autostrăzi. Aşa cum a subliniat şi preşedintele CCI Iaşi, Paul Butnariu, flancat de întregul mediu de afaceri ieşean, singurele autostrăzi spre Moldova din reţeaua TEN-T aprobate de Comisia Europeană sunt Iaşi - Târgu Mureş şi Ploieşti - Suceava, rute ce oferă legături logice şi eficiente pentru dezvoltarea economică a Regiunii Nord-Est, cea mai defavorizată regiune a Uniunii Europene. Necesitatea unei reţele de drumuri moderne şi sigure care să răspundă cerinţei crescânde de transport, să respecte directivele UE şi care să determine reducerea traficului de tranzit, a determinat România să iniţieze o strategie de dezvoltare a infrastructurii de transport, în care este inclus şi programul de dezvoltare a reţelei de transport rapid. Acest program cuprinde construcţia Autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş, care va asigura şi legătura între autostrada Transilvania şi Coridorul IX Pan European, iar pe termen mediu şi lung, această autostradă va oferi şi un grad mare de atractivitate pentru traficul internaţional de tranzit care se va desfăşura între coridoarele Pan Europene IV şi IX. Acelaşi lucru nu se poate spune şi despre varianta pe care Guvernul USL o promovează, respectiv Bacău - Braşov, care nu face altceva decât să gâdile orgoliul PSD-iştilor cu state vechi. Declaraţiile directorul CNADNR, care promovează un traseu care nu are nicio tangenţă cu cerinţele UE, ci doar cu cele de partid, nu fac altceva decât să provoace îngrijorare şi indignare. Oamenii de afaceri din regiune au nevoie ca Iaşiul să rămână pe harta europeană a autostrăzilor, iar execuţia acesteia să fie prioritizată, fie parţial, fie integral, în condiţiile în care este un proiect vital pentru dezvoltarea atât a Regiunii de Nord-Est, cât şi a Republicii Moldova.
				Domnul Petru Movilă: "Operaţia a reuşit, pacientul este mort. Nicolăescu şi iresponsabilii din sistemul sanitar românesc" Statisticile arată că medicii rezidenţi din România sunt printre cei mai prost plătiţi doctori din Europa. Doar în Bulgaria salariul unui rezident este mai mic decât al unuia din România. Acesta a fost singurul considerent pentru care, la începutul acestui an, am depus un proiect de lege prin care am solicitat transferul rezidenţiatului de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Educaţiei, măsură care includea şi transformarea salariilor rezidenţilor în burse. Această prevedere scutea veniturile rezidenţilor de plata taxelor şi impozitelor, dublându-se astfel banii pe care aceştia îi primeau lunar. Şi, poate cel mai important aspect, fondurile erau alocate direct de la bugetul de stat, şi nu de la bugetul Ministerului Sănătăţii sau al Ministerului Educaţiei, două domenii care întotdeauna duc lipsă de bani. Ideea preluată de către Guvernul Ponta şi transformată în nişte burse de 150 de euro pentru rezidenţi este un prim pas, dar nu reprezintă varianta corectă. Consider că proiectul de lege pe care l-am depus şi l-am lucrat cu specialiştii din domeniu este cea mai potrivită soluţie, din toate punctele de vedere. În schimb, măsura pe care USL şi-o va asuma în totalitate vine cu un preţ pe care pacienţii îl vor plăti din plin, în condiţiile în care bugetul Ministerului Sănătă?ii pe 2014 e mai mic decât cel de anul acesta, în ciuda explicaţiilor oferite astăzi de către Eugen Nicolăescu. Este un plus cu două tăişuri, la fel ca şi în cazul majorării salariului minim, măsură care aduce bani în plus la bugetul statului în condiţiile în care creşterea salariului înseamnă şi creşterea impozitelor plătite lunar la stat. 10% din 800 lei nu are aceeaşi valenţă ca 10% din 900 lei, mai ales în mediul privat. Bugetul Sănătă?ii pe 2014 este mai mic decât cel de anul acesta, ceea ce înseamnă că respectiva creştere va fi făcută cu bani luaţi din alte zone cu probleme, care-şi aşteptau rezolvarea în cursul anului viitor, indiferent de explicaţiile miniştrilor care se chinuie să demonstreze că de fapt cifrele mint şi că bugetul Sănătăţii este mai mare, şi nu mai mic. Pentru tot anul 2014, Ministerul Sănătă?ii are aproape 8 miliarde de lei. Conform proiectului de buget, o parte din bani vor fi cheltui?i pe mobilier, lenjerii de pat, carburan?i sau deplasări în străinătate. Şi totuşi, în acelaşi timp, USL refuză să adopte un proiect de lege bun, îngheaţă salariile medicilor, iar Nicolăescu îi face iresponsabili pe toţi cei care îşi cer în stradă drepturile. Ministrul Sănătăţii este rupt de realitate. Tocmai aceşti oamenii care ies în stradă arată responsabilitate faţă de pacienţi. Peste 14 mii de doctori au plecat din 2007 în străinătate, fără să mai punem la socoteală şi asistenţii medicali. Şi continuă să plece. Cadrele medicale care fac grevă vor să rămână în ţară şi să trateze pacienţii români. Cum se poate numi asta iresponsabilitate? Sau ar trebui să aşteptăm să plece toţi medicii din ţară? De câtă responsabilitate a dat dovadă Eugen Nicolăescu când a cheltuit milioane de euro pe programe care nu s-au concretizat şi care nu au adus nimic bun românilor? Ca să fie bani mai mulţi la sănătate, Nicolăescu şi Guvernul USL ar trebui să se oprească din introducerea noilor taxe şi impozite şi din reducerea serviciilor medicale şi să se apuce, în sfârşit, să gestioneze bugetul şi să aibă un control mai strict al folosirii banilor. Asta da responsabilitate!
				Doamna Raluca Surdu: Zilele trecute a avut loc un moment important pentru comunitatea românească de pe Valea Timocului. În şcolile din localităţile Bor, Zajecar şi Negotin - Valea Timocului aşa cum o cunoaştem cu toţii, vor fi predate ore de limba română. În decursul anului 2012, ministrul sârb al educaţiei a dispus o anchetă pentru a vedea dacă există cu adevărat o dorinţă spre studierea limbii române în comunitatea din Valea Timocului. Studiul limbii române a fost şi este principala dorinţă a comunităţii româneşti din această zonă, iar îndeplinirea acestui fapt este un moment care reflectă atât o rezonanţă emoţională, cât şi una constituţională şi de respect faţă de drepturile minorităţilor din Serbia. Această măsură adoptată de guvernul sârb este o condiţie ce trebuie salutată şi are rolul de a conecta Serbia la normele solide şi la practicile europene cu privire la drepturile minorităţilor. Protecţia drepturilor minoritarilor români, prin adoptarea unor politici educaţionale care prevăd studiul limbii materne, este un pas important în procesul de europenizare a Serbiei în vederea aderării acestui stat în marea familie europeană. Conform hotărârilor Ministerului Educaţiei din Serbia vor fi predate două ore de Limba română cu elemente de cultură şi tradiţie naţională. Trebuie menţionat că momentan nu există manuale pentru studiul limbii române, iar cu privire la personalul didactic sunt doar doi profesori abilitaţi pentru predarea acesteia. Consider totuşi că este un mare pas înainte şi care apropie Serbia de Uniunea Europeană. Este, în definitiv, un demers firesc prin care minoritatea română din Valea Timocului poate beneficia de dreptul studierii limbii materne şi să îşi asume, respectiv păstreze, identitatea etnică, lingvistică şi religioasă. Consider totodată că demersul actual al Serbiei cu privire la predarea limbii române trebuie extins şi în ceea ce priveşte administraţia sau mass-media. Conform comisiei interguvernamentale româno-sârbe, constituită pentru o mai bună colaborare în domeniul respectării şi protecţiei drepturilor minorităţilor, pe Valea Timocului limba română nu este folosită nici în administraţie şi nici în inscripţionarea localităţilor. Cifrele oficiale ne prezintă un număr de 300.000 de etnici români, iar în realitate numărul lor este poate chiar mai mare. O altă problemă este legată de retransmiterea, în Valea Timocului, a programelor tv sau radio în limba română difuzate în Voivodina, provincie unde limba română este recunoscută şi uzitată în mod oficial. Faptul că emisiunile în limba română nu sunt retransmise şi către românii din Timoc este o situaţie care trebuie imediat analizată şi rezolvată. Găsirea şi implementarea soluţiilor care să garanteze şi să ofere acces egal la limba maternă pentru grupurile etnice româneşti din Serbia este şi va continua să fie o prioritate în relaţiile bilaterale dintre România şi Serbia, dar şi un principiu fundamental în relaţia cu toate celelalte ţări din regiune. România acordă un sprijin substanţial minorităţilor etnice de pe teritoriul ei, iar acest mod de abordare trebuie preluat şi de statele din regiune. Pentru România rămâne esenţială punerea în aplicare a Protocolului celei de-a doua sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale între România şi Republica Serbia privind minorităţile naţionale.
				Doamna Raluca Turcan: "Guvernul USL taie din banii pentru educaţie şi alocă mai mulţi clientelei politice" În proiectul de buget pentru anul viitor, Ministerul Educa?iei va primi 8,5 miliarde lei (de la 8,4 miliarde lei este vorba de o creştere de doar 1,43%). Pentru a respecta Legea educaţiei, ministerul ar trebui să dubleze suma alocată anul trecut. Educaţia primeşte pentru 2014 doar 100 de milioane de lei în plus. Această sumă nu acoperă nici măcar creşterea salariului minim ?i majorarea cu 10 procente a salariilor mici din învăţământ. În termeni reali, putem vorbi de o scădere a bugetului pentru educaţie şi de minciuni sfidătoare atunci când se vorbeşte de prioritatea educaţiei. Chiar dacă anul trecut la educaţie s-au anunţat 8,4 miliarde de lei, în realitate a primit mult mai puţini bani. La prima rectificare bugetară s-au tăiat 256 milioane de lei, Ministerul Educaţiei rămânând cu restanţe mari către elevii navetişti, la plata lucrărilor începute în infrastructura multor şcoli, la oferirea manualelor, achiziţionarea materialelor didactice, a combustibililor pentru iarnă. Anul viitor, USL spune că va mări salariile profesorilor debutanţi cu 10%. Această mărire este heirupistă, fără o strategie clară, fără a ţine cont de performanţă şi va crea nedreptate pentru profesorii cu vechime. Diferenţa între un debutant şi un angajat cu 10 ani vechime va fi de doar şase lei la salariul de bază. Astfel, meseria de profesor va rămâne, în continuare, neatractivă şi nestimulativă. În plus, ministrul Costoiu afirmă că USL "ştie că educaţia este o prioritate pentru dezvoltarea României". Practica îl contrazice însă. Educaţia va deveni cu adevărat o prioritate naţională doar în momentul în care vom aloca pentru acest domeniu minimum 5% din PIB, aşa cum prevede legea. Fără un buget corect, previzibil şi constant nu vom avea un învăţământ de calitate. Cererile studenţilor din zilele acestea sunt îndreptăţite deoarece: Din cauza subfinanţării, universităţile au crescut taxele de şcolarizare pentru studenţi şi au scăzut calitatea cursurilor şi a pregătirii; Bursele sociale sunt de două sau trei ori mai mici decât prevede legea şi, din această cauză, jumătate dintre studenţi renunţă la studii. Tot ce face Guvernul USL pentru educaţie reprezintă doar praf în ochi şi vânătoare de voturi. Ponta&Co fac promisiuni, însă realitatea ne demonstrează că banii alocaţi educaţiei sunt total insuficienţi pentru a creşte performanţa şi a întări legătura cu piaţa muncii. Guvernul USL, cu fiecare minciună legată de educaţie, amputează şansele la reuşita personală pentru generaţii întregi de copii. Pentru Guvernul Ponta, educaţia şi morala sunt simple mofturi. Clientela de partid să fie mulţumită! În concluzie: Alocarea resurselor în bugetul pe 2014 demonstrează că Guvernul Ponta foloseşte banii publici drept instrument electoral, de presiune sau motivare politică. Singurii avantajaţi vor fi clienţii USL. Ministerul condus de Liviu Dragnea va primi la anul cu 1,3 miliarde de lei mai mult; aceşti bani vor fi folosiţi discreţionar pentru finanţarea viitoarei campanii electorale. În acelaşi timp Secretariatul General al Guvernului va primi aproape un miliard de lei în plus - bani care vor putea fi direcţionaţi către baronii PSD.
				Doamna Raluca Turcan: "O nouă lovitură marca PSD aplicată Sibiului" Sibiul a avut şansa includerii în Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T), ceea ce ar face din Sibiu un punct important pentru libertatea de mişcare a pasagerilor şi bunurilor în Uniunea Europeană. Această reţea include toate modurile de transport, suportă aproximativ jumătate din traficul de pasageri şi marfă şi nu se schimbă după interesele sau jocurile unor miniştri ai transportului. Includerea Sibiului în reţeaua europeană de transport reprezintă un factor major pentru creşterea competitivităţii economice şi dezvoltării durabile a Sibiului. Din nefericire acest avantaj al Sibiului poate fi spulberat din neputinţa sau interese ale miniştrilor Guvernului Ponta. De ce spun lucrul acesta? Şi premierul, şi ministrul Şova declarau că tronsonul Piteşti-Sibiu va fi mutat pe Braşov-Sibiu şi va fi finanţat din bani europeni. Nimic mai mincinos decât o astfel de declaraţie, pentru că Reţeaua TEN-T a fost definitivată, negocierile s-au finalizat deja între Consiliu şi Comisie şi ea nu include Braşov-Sibiu, deci nu poate fi finanţată din fonduri UE, ci doar din bugetul de stat. Bugetul de anul viitor nu prevede finanţarea demarării acestui proiect. În acest context, concluzia este una singură: anunţul schimbării tronsonului de autostradă este unul politruc, în dezavantajul cert al Sibiului. El ascunde ori o minciună crasă, pentru a mai trage de timp, ori o lovitură grea dată Sibiului, pentru că se renunţă la un proiect pentru care aveam bani europeni, pentru unul nefinanţat.
				Doamna Rodica Nassar: "15 noiembrie - Ziua mondială de luptă împotriva BPOC" Bronhopneumopatia Obstructivă Cronică sau BPOC este o afecţiune ce se manifestă prin obstrucţia progresivă a căilor aeriene, puţin reversibilă, datorată unor combinaţii de leziuni inflamatorii ale căilor respiratorii şi ale parenchimului pulmonar. BPOC afectează 210 milioane de oameni în întreaga lume şi ucide până la trei milioane de oameni pe an, fiind o boală până recent necunoscută, dar care în următorii zece ani va deveni a patra cauză de deces în lume (după afecţiunile coronariene, bolile cerebro-vasculare şi infecţiile respiratorii acute). Boala are nevoie în general de 20 - 30 de ani ca să ajungă să creeze probleme mari pacientului, care nu recunoaşte de la început simptomele acestei afecţiuni. BPOC reprezintă o cauză majoră de morbiditate cronică şi mortalitate, afectând pe plan mondial unu din zece adulţi cu vârsta peste 40 de ani. Se estimează că în întreaga lume BPOC omoară 250 de persoane la fiecare oră, iar rata anuală de deces a BPOC este mai mare decât a pacienţilor cu cancer pulmonar şi cancer de sân la un loc. La nivel mondial, cel mai des întâlnit factor de risc pentru BPOC este fumatul, atât activ, cât şi pasiv (80 - 90% dintre cazurile de BPOC datorându-se fumatului). Alţi factori de risc sunt pulberile industriale, noxele chimice existente, precum si fumul produs prin arderea combustibililor biologici. De asemenea, există şi o predispoziţie genetică, datele recente furnizate de studii arată că între 15% şi 25% dintre persoanele care prezintă semne şi simptome clinice evidente de BPOC au antecedente in familie ale acestei boli. Depistarea din timp a acesteia permite un tratament de lungă durată cu prevenirea complicaţiilor ulterioare. Cu toate acestea, în România, 60-70% dintre pacienţi ajung la medic în stadii avansate de boală. Populaţia afectată în proporţie mai mare este oarecum diferită pe sexe, bărbaţii fiind mai afectaţi decât femeile. În România, conform unui studiu realizat în 2008 de Societatea Română de Pneumologie, există cel puţin 1 milion de cazuri de BPOC, iar accesul la serviciile medicale existente este în continuare redus (mai puţin de 50% dintre pacienţi beneficiază de o spirometrie pe an). Pana la 50% dintre pacienţi rămân nedepistaţi, în ciuda faptului că prezintă importante simptome datorate BPOC. BPOC determină consecinţe negative importante şi pe plan economic. Costurile bolii sunt foarte mari, 40-65% dintre aceste costuri datorându-se spitalizarilor pentru formele severe de boală. În mod evident, costurile acestei afecţiuni scad dacă este depistată şi tratată mai devreme. La nivel mondial, pe 15 noiembrie, cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva BPOC, se organizează activităţi ce implică, alături de profesioniştii din domeniul sanitar, pacienţi afectaţi de această boală şi publicul larg şi presa. Aceste activităţi îşi propun să scoată în evidenţă faptul că există tratamente eficiente pentru pacienţii cu BPOC. De asemenea, se doreşte atragerea atenţiei populaţiei asupra faptului că dificultăţile de respiraţie trebuie să se constituie într-un semnal de alarmă pentru cei care nu sunt încă diagnosticaţi cu BPOC şi care ar trebui să se prezinte la medic, cât mai curând cu putinţă.
				Domnul Romeo Florin Nicoară: "Despre nevoia principiilor dreptei în guvernarea de azi" Am auzit cu toţii vorbindu-se multe despre buget şi taxe în aceste zile. Partidul Naţional Liberal şi-a continuat misiunea sa de dreapta de apărare a câtorva idei clare ce ajută mediul economic să se dezvolte, prima dintre ele fiind cota unică şi la un nivel competitiv cu economiile europene. Ne-am luat această misiune: să promovăm dezvoltarea economică în cadrul guvernării României de către USL. Dar nu e vorba în aceste zile doar de o chestiune economică în dezbaterea publică. Discuţia fundamentală despre descentralizare şi reorganizarea în fapt a administraţiei s-a suprapus şi s-a amestecat cu cea despre fiscalitate. Şi poate coincidenţa istorică a făcut ca acest lucru să se întâmple aşa, însă faptul e de însemnătate maximă pentru dreapta politică românească. Descentralizarea ne oferă o ocazie specială. Avem nevoie în cadrul guvernării actuale, dar şi în anii următori de o discuţie substanţială despre debirocratizare şi dereglementare ca principii profund liberale şi ca factori esenţiali pentru dezvoltare. De altfel, Programul de guvernare până în 2016 menţionează în mai multe instanţe unele obiective punctuale prin care reducerea birocraţiei va ajuta tactic la reforma unor sectoare şi domenii. Susţin însă cu aplomb ca discuţia despre reducerea birocraţiei şi a reglementărilor să aibă o natură strategică. Şi nu doar de dragul unor filosofii, ci pentru că societatea românească are nevoie să respire un alt aer, societatea noastră are nevoie ca forţa libertăţii să se manifeste deschis şi pe toate nivelurile. Dacă vorbim de economie, reducerea îngrădirilor şi a desişului obositor de hârtii şi personal inutil e un lucru devenit obsedant pentru orice antreprenor sau funcţionar al unei afaceri. Iar dacă vorbim de viaţa de zi cu zi, regulile interminabile adăugate aproape zilnic în calea cetăţeanului, precum şi nenumăratele ghişee întâlnite în acest drum au devenit adevăraţii duşmani ai românilor. Abordarea nu trebuie să fie exclusiv una tehnică şi, iarăşi, doar legislativă. Ea trebuie să fie în schimb una de voinţă politică, cu decizii ascuţite şi ferme în tot sistemul guvernamental. Iar de aici să coboare în toate aspectele complicate şi încâlcite ale statului român: fie că vorbim de ghişee unice, taxe şi contribuţii reunite, de reorganizarea unor aparate administrative cu proceduri moderne şi informatizate, de reducerea drastică a drumurilor pe care un cetăţean trebuie să le facă pentru a-şi înregistra sau notifica o proprietate şi de multe altele, pe care le ştim toţi atât de bine. Rezultatul întregului demers nu e o ficţiune, ci unul practic: satisfacţia neîndoielnică a cetăţenilor cărora li se ridică o povară de pe umeri; creşterea competitivităţii, a dinamismului economic, ce duce direct la prosperitate pentru toţi românii; iar pentru mediul de afaceri, cel care oferă locuri de muncă, rezultatul e o libertate mult mai mare de a face afaceri şi deci de a redistribui natural, şi nu prin meandrele birocraţiei de stat, beneficiile economiei de piaţă. Cer de aceea Guvernului, Parlamentului, precum şi partidelor angajate în conducerea României, acum, dar şi în următorii cel puţin 10 ani, să facă din debirocratizare şi dereglementare scopul principal al filosofiei de guvernare. Doar astfel România poate beneficia ca societate de potenţialul său uman şi de capitalul libertăţii.
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: O lege permanent "faultată" Un articol de presă apărut săptămâna trecută m-a pus în situaţia de a reflecta din nou, cu tristeţe, la eforturile depuse luni întregi în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, atunci când, împreună cu alţi colegi ne-am dorit să introducem în România o lege a educaţiei modernă. Aceste eforturi şi bunele intenţii ale legiuitorilor devin inutile, cât timp guvernanţii se încăpăţânează să nu respecte legea. După cum ne era semnalat în materialul de presă la care fac referire, Guvernul va amâna din nou, până la finele anului 2014, alocarea de cupoane sociale pentru educaţie, destinate preşcolarilor din familii cu venituri mici, şi nu va acorda nici anul viitor, aşa cum era obligat prin LEN nr.1/2011, cei 500 euro pentru educaţia permanentă a fiecărui nou-născut. Legea educaţiei naţionale, permanent faultată de politicieni care nu sunt conştienţi de faptul că un sistem de învăţământ sănătos are nevoie de finanţare corespunzătoare, stabilitate şi predictibilitate, prevede, printre altele, că statul trebuie să asigure finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat, în limitele costului standard per elev/preşcolar. Aceeaşi lege stabileşte că statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale în scop educaţional, în funcţie de veniturile familiei, prin bugetul Ministerului Muncii. De asemenea, tot în textul acestei Legi a educaţiei, construită pe principii moderne, europene, a fost prevăzut faptul că statul trebuie să ofere dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro fiecărui copil cetăţean român, la naşterea acestuia, scopul fiind, şi de această dată, educaţional. Guvernul României a amânat, în repetate rânduri, acordarea acestor drepturi prevăzute prin lege, inclusiv finanţarea sistemului educaţional cu minimum 6% din PIB, fără a se mai reveni asupra acestor amânări, menţinute acum şi pentru anul viitor. Turbulenţele care au loc în această perioadă în sistemul de învăţământ se justifică tocmai prin faptul că Guvernul USL a creat un grad mare de aşteptare în rândul celor care lucrează în sistemul de educaţie sau care beneficiază în mod direct de acesta. Practic, ne aflăm în aceeaşi logică a promisiunilor neonorate. Stimaţi colegi, dacă tot au fost introduse sau majorate până acum, 30 de taxe şi impozite, iar în 2014 se vor adăuga încă 4, plus impozitul forfetar, deci numărul acestora va ajunge la minim 35, de ce nu sunt dirijaţi banii obişnuiţi prin aceste majorări şi către sistemul de învăţământ? Este o întrebare retorică, bineînţeles. Sper totuşi că proiectul bugetului pe anul 2014 conţine soluţiile necesare pentru a scoate sistemul de învăţământ din criză şi mai sper că Legea educaţiei naţionale va fi respectată.
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Istoria se repetă" Subiectul pe care astăzi îl supun atenţiei dumneavoastră este unul sensibil, de larg interes: sistemul românesc de pensii. Nu ne ascundem după degete şi, ca parlamentar la al doilea mandat de deputat în Parlamentul României, pot spune că s-au făcut şi greşeli în ceea ce priveşte drepturile pensionarilor români. Fără a căuta scuze sau pretexte pentru mult blamatele măsuri luate de guvernarea PDL, doresc să vă reamintesc încă de la început contextul economic în care acestea au fost luate. Situaţia actuală va da dreptate, într-o mare măsură, fostei guvernări care a promovat o lege reformatoare, Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, care prevederea un set de măsuri care să asigure sustenabilitatea sistemului public de pensii pe termen mediu şi lung: creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu persoane care realizează venituri din profesii liberale, manageri, asociaţii familiale; creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei, la 65 de ani pentru bărbaţi, până în anul 2015 şi la 63 de ani pentru femei, până în anul 2030; creşterea şi egalizarea graduală a stagiului complet de cotizare pentru bărbaţi şi femei, la 35 de ani pentru bărbaţi până în anul 2015 şi pentru femei până în anul 2030; utilizarea, în următorii 20 de ani, a unei noi proceduri de actualizare a valorii punctului de pensie, ţinând cont în principal de rata inflaţiei şi în subsidiar de creşterea reală a salariului mediu brut, iar din anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflaţiei; descurajarea pensionărilor anticipate şi a pensionărilor de invaliditate nejustificate medical; încurajarea continuării activităţii după împlinirea vârstelor standard de pensionare; reevaluarea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele ce vor fi integrate în sistemul unitar de pensii din magistratură, diplomaţie, personal auxiliar din instanţe de judecată, funcţionari publici parlamentari etc. - recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, utilizând formula de calcul prevăzută în sistemul public de pensii. Astăzi, Guvernul USL beneficiază de rezultatele directe ale acestor măsuri, fiind încă incapabil să poată mări pensiile şi salariile românilor sau, dacă o face, acestea sunt nesemnificative comparativ cu creşterile de preţuri la alimente, carburanţi, energie etc. Singura strategie adoptată de actualul Guvern este cea de a introduce din ce în ce mai multe taxe şi impozite pentru a putea acoperi bugetele destinate pensiilor şi salariilor. Prin urmare, mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Guvernul PDL nu avea curajul de a lua acele măsuri dure, care ne-au adus antipatia românilor şi pentru care am plătit? Multitudinea de suceveni aflaţi la pensie care se adresează Biroului meu parlamentar, invocând o serie întreagă de nedreptăţi şi care sunt astăzi purtaţi pe drumuri de autorităţi, mă face să cred că nici pentru ei nu a fost posibilă "dreptatea până la capăt". Tot mai mulţi pensionari îşi caută dreptatea în justiţie sperând că vor dispărea discriminarea şi articolele neconstituţionale din documentele emise de Guvern. Una din problemele de actualitate care m-a determinat să pun la îndoială din nou buna-credinţă a politicienilor USL este cea privind egalizarea vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi începând cu anul 2035. Consternarea mea este firească atâta timp cât, privind în urmă, în 2010 mai exact, nici un reprezentant al USL nu a susţinut această măsură când a fost propusă de Guvernul PDL. Istoria se repetă, din păcate, gândindu-mă la o altă situaţie, aproape identică, şi anume cea a reintroducerii uniformelor şcolare, măsură care a devenit brusc una benefică pentru sistemul de învăţământ doar pentru a venit, de data aceasta, din partea USL-ului. În mod cinic, după doar 3 ani, oamenii politici din PSD şi PNL îşi schimbă opinia, în mod caracteristic, şi recunosc implicit că i-au minţit pe români, tocmai pe românii pe care în campaniile electorale s-au bazat cel mai mult: pensionarii. Această tactică a Guvernului USL de a lua măsuri profund reformatoare pe termen mediu şi lung doar la presiunea Comisiei Europene şi a FMI mă îngrijorează şi mă determină să fac din nou apel la bună-credinţă şi la responsabilitate politică de care vă rog să dăm dovadă cu toţii.
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "[...] desfiinţaţi prin taxe România" Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este un vers extras din poezia "Impozite, biruri şi taxe" a regretatului Adrian Păunescu, publicată în anul 2008 în volumul "Încă viu". Mai actuală ca niciodată, poezia "Impozite, biruri şi taxe" anunţa, în 2008, un viitor fiscal al României de un dramatism greu de imaginat. Fără a fi un specialist în economie, Adrian Păunescu, puternică personalitate culturală de stânga, a avut o premoniţie în legătură cu starea naţiunii româneşti, care astăzi se află la un greu moment de cumpănă, împovărată de un număr extrem de mare de taxe şi impozite. În alte cuvinte, mai puţin poetice, la 5 ani după ce Adrian Păunescu atrăgea atenţia cu privire la faptul că "A jupui poporul este nobil/Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere", Guvernul USL al României se află în plină ofensivă fiscală împotriva contribuabililor, conştient fiind că va determina sărăcirea acestora, scopul fiind de a oferi cadouri bugetarilor, pensionarilor şi primarilor în anul electoral 2014. În urmă cu doar două săptămâni vorbeam despre faptul că au fost introduse şi majorate 30 de taxe şi impozite. Informaţia nu mai este valabilă, întrucât Guvernul României nu a stat degeaba şi astăzi vorbim de alte noi măsuri fiscale cu un efect devastator pentru toţii românii. Cea mai cunoscută dintre acestea este impozitul pe carburanţi care, în scurt timp, va duce la scumpiri în lanţ. Specialiştii în domeniu o numesc o invenţie fiscală, întrucât modul de calcul al accizei la carburanţi stabilit în UE ar fi avantajat anul acesta contribuabilii şi nu statul. Pe scurt, după cum deja ştim cu toţii, Guvernul va indexa cu inflaţia în lei o acciză calculată în euro, majorată suplimentar şi cu o taxă care până acum nu exista, toate urmând să intre şi în baza de impozitare pentru TVA. Un calcul simplu, dar care va scurta din nou lista de cumpărături a românilor. Un alt impozit nou introdus este cel pe construcţiile speciale, altele decât clădiri din patrimoniu. Acesta va afecta foarte multe companii, deoarece se va aplica unei liste uriaşe de construcţii; reţele aeriene de transport şi distribuţie a energiei şi stâlpii aferenţi, sonde, staţii de transformare, instalaţii electrice, reţele de telecomunicaţii, construcţii-anexe de îmbunătăţiri funciare, platforme betonate, bazine pentru depozitare şi multe altele. Impactul măsurii este deocamdată necunoscut chiar şi pentru autorităţi. La toate acestea trebuie să adăugăm şi cadoul făcut aleşilor locali: posibilitatea de a mări fără restricţii impozitele şi taxele locale, în condiţiile în care, până acum, legea prevedea o limită de 20% până la care primarii puteau creşte taxele, restricţie pe care Guvernul Ponta a eliminat-o începând de anul viitor. Intuiţia îmi spune că USL nu se va opri aici. Rolul nostru. Este de a le atrage atenţia în permanenţă că există pericolul de a bloca consumul, de a opri activitatea întreprinzătorilor români, care poate avea efecte catastrofale. Nu este posibil ca un guvern să aloce bani aparatului birocratic, încercând să acopere găuri în buget, prin blocarea investiţiilor, a dezvoltării. După această trecere în revistă a taxelor şi impozitelor de ultimă oră, închei cu câteva versuri din poemul "Impozite, biruri şi taxe": "Adăugaţi impozite şi taxe Pe taxe şi impozite, cuminte, Impozitaţi şi lacrima şi ploaia! Taxaţi adânc şi morţii din morminte! Impozite pe floarea dăruită, Impozite pe cald, ca şi pe rece, Impozite pe rouă şi pe lună, Impozite pe notele de 10. Cafeaua, ceaiul, apa de fântână, Fereastra, uşa merită accize Când, cu o poftă tragică, Guvernul Îi dă un nou impuls acestei crize. Impozite şi taxe pe cuvinte, Dar biruri pe ecou şi pe tăcere, A jupui poporul este nobil, Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere."
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: Nu există o "generaţie pierdută", ci doar o voinţă politică pierdută În nenumărate intervenţii pe care le-am avut la diverse întâlniri, am susţinut şi voi susţine, obsesiv chiar, nevoia de a investi în educaţia copiilor şi tinerilor noştri. Am încercat ca deputat să răspund şi apelurilor venite din partea federaţiilor sindicale din învăţământ, a asociaţiilor studenţeşti, care au atras în permanenţă atenţia cu privire la faptul că neacordarea către învăţământ a unei finanţări corespunzătoare are consecinţe dramatice, inclusiv în economia ţării, cea mai relevantă dintre acestea fiind rata şomajului în rândul tinerilor. Împreună cu colegi parlamentari am identificat soluţii pentru ca elevul absolvent să fie competitiv pe piaţa muncii, iar una dintre aceste soluţii se regăseşte în proiectul de lege recent depus în Parlamentul României, intitulat "Bursa investitorului". Acesta propune un set de măsuri care pot conduce la compatibilizarea sistemului educaţional cu piaţa muncii. Guvernul trebuie să înţeleagă că anumite facilităţi acordate mediului privat, studenţilor, pe care noi le propunem, nu reprezintă favoruri, ci o investiţie în economie. Educaţia compatibilă cu piaţa muncii înseamnă dezvoltare economică prin locuri de muncă bine plătite. Mi-aş dori ca o astfel de lege să beneficieze de voinţă politică, iar Guvernul României să demonstreze că este unul responsabil. Este inadmisibil să faci publice date statistice privind şomajul în rândul tinerilor, incluzându-i doar pe cei sub 25 de ani, când, în realitate, din punct de vedere legal, o persoană este considerată tânără până la vârsta de 35 de ani. Nu este permis ca un guvern să recurgă la astfel de tactici pentru a ascunde adevărata stare a economiei naţionale. Concret, în septembrie 2013, rata şomajului în rândul tinerilor români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani era de 21,9 %, la care se adaugă 7,1 % rata şomajului pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, cea mai afectată categorie din România, cu o rată a şomajului de 32,5% este cea a tinerilor sub 25 de ani, din mediul urban. Chiar dacă la nivel de ţară suntem încă sub media europeană, sunt judeţe unde şomajul tinerilor este foarte mare, şi mă refer în special la zona Moldovei şi zona de sud a ţării. Ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor este un indicator esenţial pentru dezvoltarea viitoare a economiei unui stat, nivelul ridicat al şomerilor pe acest segment necesitând o acţiune imediată din partea Guvernului. Cu toate acestea, politicile USL descurajează tinerii prin lipsa de perspectivă, de încurajare a antreprenoriatului, prin imposibilitatea de a oferi resursele necesare dezvoltării acestora. După ce numai în anul 2013, Guvernul României a introdus sau mărit 30 de noi taxe şi impozite, mai puţin mediatizate decât scăderea TVA-ului la pâine, de altfel, singura măsură de relaxare fiscală realizată de USL, este timpul să se trezească şi să ia atitudine. Guvernul nu va putea la nesfârşit să acopere găurile din buget, inclusiv pe cele create de şomaj, prin împovărare fiscală şi fără să ofere măcar o parte din acele locuri de muncă promise în campaniile electorale. A existat totuşi, în ceea ce priveşte tinerii, o preocupare a Guvernului, prin Ministerul Tineretului şi Sportului, care a demarat o Strategie naţională în domeniul tineretului pentru 2014-2020. Aceasta a identificat o paletă foarte vastă de probleme, însă nu a oferit nicio soluţie. Sunt de acord că timp de 12 ani România nu a avut o strategie clară în vederea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii şi a corelării acesteia cu programele şcolare, însă acest Guvern al promisiunilor nu îşi poate permite să abandoneze tinerii şi să nu se implice concret în implementarea unui program pe termen lung care să vizeze în mod special reducerea şomajului în rândul tinerilor. Aceşti elevi sau studenţi care nu îşi pot găsi un loc de muncă, care, mulţi dintre ei, trăiesc într-o sărăcie profundă şi care sunt numiţi cinic "generaţia pierdută", nu sunt doar o altă cifră în statistici. Copiii şi tinerii noştri au nevoie de un sistem de educaţie pliat pe necesităţile lor, de aceea era necesară respectarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 realizată în spiritul sprijinirii educaţiei pe tot parcursul vieţii şi a unei finanţări corespunzătoare. La asta putem adăuga şi nevoia de a oferi inclusiv consiliere individuală sutelor de mii de tineri fără loc de muncă, cu atât mai mult cu cât există resursă umană suficientă în aparatul de stat pentru a susţine un astfel de program.
				Domnul George Scutaru: "Carta Albă a Apărării" Carta Albă a Apărării, document fundamental al sistemului de planificare a apărării naţionale, a fost dezbătută săptămâna trecută în cadrul comisiilor reunite de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Am ţinut să punctez acest lucru şi pentru aspectul său inedit: a fost pentru prima dată când, în conformitate cu legislaţia în vigoare, acest document programatic al apărării a fost prezentat Parlamentului, după ce, în prealabil, a fost însuşit de Guvern şi avizat de CSAT. Îl felicit pe ministrul apărării, domnul Mircea Duşa, şi excelenta echipă coordonată de domnul Sebastian Huluban, secretar de stat pentru politica de apărare şi planificare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, echipă care a elaborat acest document. Carta Albă a Apărării este structurată pe şase capitole, fiecare cu valoarea sa intrinsecă: evaluare privind îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare, evoluţia mediului de securitate, obiectivele politicii de apărare, misiuni şi cerinţe specifice pentru forţele armate, dezvoltarea capabilităţilor, managementul integrat al resurselor pentru apărare. Întocmită cu obiectivitate şi acribie, Carta Albă are o importanţă deosebită, deoarece numai ţinând cont de situaţia reală poţi fundamenta potenţialele obiective, obligaţiile asumate, dar poţi lua şi măsuri congruente cu situaţia de fapt. Cu alte cuvinte, pornindu-se de la situaţia reală a Armatei, s-au coagulat obiectivele şi capabilităţile militare realizabile în următorii patru ani, avându-se în vedere, totodată, respectarea obligaţiilor, atât la nivel naţional, cât şi internaţional: NATO şi Uniunea Europeană. Însuşi ministrul apărării naţionale, domnul Mircea Duşa, referindu-se la acest document, aprecia corect faptul că acesta reprezintă o "radiografie" a stării Armatei din ultimul deceniu, mai precis de la intrarea României în NATO. Detaliindu-se toate punctele nevralgice ale Armatei Române, textul scoate în evidenţă principala problemă de la care derivă, în mod inerent, şi celelalte: subfinanţarea cronică - bugetul apărării diminuându-se în ultimii ani de la 1,84% din PIB (2006) la 1,26% din PIB în 2012, pentru ca în 2013 să cunoască o uşoară creştere. Aceasta scădere bugetară este răspunzătoare de faptul că 60% din echipamentele militare majore nu sunt funcţionale - deci capacitatea operaţională a forţelor armate este critică -, de faptul că militarii români pot îndeplini doar cu mare dificultate misiunile din teatrele de operaţiuni, cu precădere ajutaţi de SUA, lipsa finanţării şi reglementarea defectuoasă prejudiciind şi calitatea nivelului de instruire a personalului. De asemenea, structura de forţe este, în unele părţi, disproporţionată, sistemul de comandă şi control a devenit inadecvat şi incompatibil cu structurile de conducere ale celorlalte state membre NATO şi UE, politicile de personal nu sunt just dimensionate, iar cadrul legislativ este, pe alocuri, incoerent şi neadaptat desfăşurării procesului de modernizare a sistemului militar. Aşadar, revizuirea cadrului normativ trebuie să devină un obiectiv prioritar. Soluţiile pentru transformarea şi modernizarea Armatei sunt prevăzute în document, dar ele se găsesc într-un strâns raport cu resursele alocate prin buget MApN, şi anume suplimentarea graduală cu 0,3% din PIB anual, până la atingerea nivelului de 2% din PIB - în 2016 - în conformitate cu nevoile Armatei şi recomandarea NATO. Componenta principală a suveranităţii, unităţii şi independenţei unui stat o constituie apărarea naţională. Faţă de aceasta, Partidul Naţional Liberal consideră că statul român trebuie să acorde o importanţă deosebită acestui domeniu, care asigură apărarea şi siguranţa ţării noastre.
				Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Este pentru prima dată în ultimii 23 de ani când mediul rural primeşte un sprijin concret în privinţa promovării şi informării" Luna viitoare aduce o premieră în România: un prim post naţional dedicat vieţii românilor care locuiesc în mediul rural, cu preocupările, nevoile şi priorităţile lor. Postul TVR 3 urmează a fi relansat oficial în urma unui protocol de cooperare semnat recent între TVR şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, eveniment care a avut loc în cadrul Târgului Internaţional de Produse şi Echipamente pentru Agricultură, INDAGRA 2013. Potrivit acordului dintre cele două instituţii, TVR 3 va promova "ruralul agricol, cultural şi turistic". Salut iniţiativa Guvernului şi a preşedintelui TVR, domnul Claudiu Săftoiu. Este pentru prima dată în ultimii 23 de ani când mediul rural primeşte un sprijin concret în privinţa promovării şi informării. Grila noului post va reprezenta o uşă spre informare şi o modalitate ca viaţa din mediul rural şi chestiunile agricole să fie corect reflectate prin intermediul specialiştilor. Aştept cu interes noile emisiuni realizate de profesionişti în agro-jurnalism, producţii care să îi aibă în prim-plan pe fermierii care au reuşit deja să dezvolte afaceri agricole de succes şi care pot da sfaturi utile chiar şi celor care au în vedere revenirea la mediul rural. Avem numeroase exemple de agricultori care fac performanţă, care au accesat fonduri europene pentru a se dezvolta şi care pot fi un model pentru restul fermierilor şi mai ales pentru tinerii care doresc să profeseze în această industrie prioritară pentru România. Aceste exemple şi demersuri trebuie şi vor fi cu siguranţă promovate pe TVR 3. Sunt de părere că noul TVR 3 este un proiect ce trebuie susţinut de toate puterile politice, fiind un post ce nu va deservi doar românii din mediul rural. Cred că singura politică ce îşi va avea locul pe noul post de televiziune va fi politica agricolă, cea în slujba căreia ar trebui să se regăsească toate partidele din România.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Susţinerea reţelelor de cabinete medicale din şcoli şi reglementarea activităţii acestora" Cabinetele medicale şcolare sunt o verigă importantă în structura sistemului de sănătate dar şi în cea a sistemului educaţional. Printr-o strategie completă şi coordonată, reţeaua de cabinete medicale şcolare are şansa de a deveni un real sprijin în strategia de prevenţie a bolilor şi în educarea populaţiei privind monitorizarea stării de sănătate. În calitate de medic pediatru nu aş putea să nu insist asupra importanţei pe care o au medicii din şcoli asupra monitorizării stării de sănătate a copiilor. Mai mult, cabinetele şcolare sunt un real suport pentru medicii de familie, care pot fi uneori copleşiţi de programul încărcat şi de cele mai multe ori, asigură asistenţă medicală de urgenţă, atunci când situaţia o impune. În prezent, cabinetele medicale şcolare asigură servicii medicale pe două paliere: cel de prevenţie şi cel curativ. Astfel, în cazul prevenţiei, medicii din şcoli fac vaccinări, depistează bolile, supraveghează focarele de boli transmisibile, supraveghează meniurile din grădiniţe şi cantine şcolare, asigură asistenţă medicală în competiţii sportive şi educă copiii în ceea ce priveşte medicina preventivă şi starea lor de sănătate. Totodată, aceştia asigură primul ajutor în urgenţe, fac consultaţii la cerere pentru elevii şi studenţii cu afecţiuni acute şi supraveghează copiii cu boli cronice. Toate aceste servicii sunt absolut vitale în colectivităţile de tineri şi copii, acolo unde bolile transmisibile pot avea efecte devastatoare asupra populaţiei. De asemenea, este necesar ca toate aceste activităţi să fie supravegheate de medici, şi nu de cadre auxiliare fără o expertiză în domeniu. În această reţea sunt încadraţi medici foarte bine pregătiţi profesional, aceştia fiind în proporţie de 80% medici specialişti şi primari de medicină generală sau medicină de familie. Mulţi dintre ei sunt de formaţie pediatrică sau competenţă de medicină şcolară. Salut decizia Ministerului Sănătăţii de a reveni asupra prevederilor ce restrângeau activitatea cabinetelor medicale şcolare şi o lăsau în baza personalului medical nespecializat, însă, în acelaşi timp, insist asupra importanţei unei reglementări clare în domeniu, cerută nu numai de asociaţiile ce reprezintă interesele medicilor, cât şi de părinţi şi elevi deopotrivă. Aşa cum am menţionat şi la începutul acestei declaraţii, cabinetele din cadrul unităţilor de învăţământ trebuie să beneficieze de o reglementare clară a statutului lor. Astfel, o soluţie ar fi integrarea acestora în structurile spitalelor de pediatrie şi stabilirea unei linii de legătură între aceste cabinete şi spitale, prin oferirea dreptului medicilor şcolari de a elibera direct trimiteri pentru consult de specialitate. În încheiere, aş vrea să mă refer la importanţa rolului de prevenţie pe care cabinetele şcolare îl pot avea în rândul elevilor. Şcoala este cel mai bun mediu pentru asimilarea unor obiceiuri şi deprinderi atât de utile în viaţă precum prevenţia bolilor. De aceea, sunt ferm convinsă că un parteneriat între ministerele Educaţiei şi Sănătăţii cu scopul de a introduce cursuri de educaţie medicală ar putea aduce beneficii importante atât elevilor, cât şi viitorilor adulţi.
				Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Încercările celor de la PDL de a transmite mesaje false către populaţie, legate de măsurile luate de guvernarea USL, dar şi legate de faptul că sub guvernarea Boc s-a trăit foarte bine, demonstrează un tupeu dus la extrem al acestora, în condiţiile în care guvernarea Boc nu a reuşit să ia nicio măsură favorabilă cetăţenilor. Bugetarilor li se spune că nu le-a crescut salariul, pensionarilor li se repetă că punctul de pensie nu a crescut sau că pâinea nu s-a ieftinit, agricultorilor li se spune că nu s-au plătit subvenţiile în avans şi aşa mai departe. Stimaţi colegi, datele statistice cred însă că vorbesc de la sine. Din punct de vedere al şomajului, numărul de salariaţi de la venirea USL la guvernare a crescut cu 94.300, în timp ce sub regimul PDL (ianuarie 2009 - aprilie 2012) s-a înregistrat un minus de 530.000 de salariaţi. Din punct de vedere al salariilor, Comisia Naţională de Prognoză arată -1,5% în 2009, -3,7% în 2010, -1,9% în 2011, respectiv +1,3% în 2012 ?i +1,4% în 2013. Deci PDL a fost pe minus, iar USL este acum pe plus. Din punct de vedere al fondurilor europene, rata de absorbţie la care s-a ajuns în ani buni, încă de la începutul actualului cadru financiar multianual, s-a triplat în aproximativ un an. De la circa 7,4%, cât era la sfârşitul lunii aprilie 2012, aceasta a ajuns în prezent la 24,87%. Din punct de vedere al deficitului bugetar, în primele 7 luni din 2013, acesta este de aproape două ori mai mic decât cel din aceeaşi perioadă din 2011, respectiv de peste trei ori mai mic decât cel din primele 7 luni din 2010. Din punct de vedere al salariului minim: în timpul guvernării PDL s-a înregistrat o medie de creştere de circa 5,5% pe an, iar în timpul guvernării USL avem o medie de creştere de 14,3% pe an. Din punct de vedere al arieratelor companiilor de stat, acestea au scăzut de la 4,8% din PIB în 2010 la 3% din PIB în 2013. Toate acestea sunt realităţi care nu pot fi negate de PDL, deoarece toate datele statistice arată contrariul. Fosta guvernare are oricum credibilitatea extrem de scăzută după toate tăierile, disponibilizările şi creşterile de taxe din trecut, respectiv realităţile din viaţa de zi cu zi a oamenilor, care intră în contradicţie cu mesajele transmise de PDL şi de zona prezidenţială.
				Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Cum foloseşte Băsescu mijloacele de informare a opiniei publice în scopuri personale" Dacă majoritatea dintre noi cunoaştem semnificaţia separării tripartite a puterilor în statul democrat român, am speranţa că şi preşedintele ţării va învăţa măcar acest principiu, în cele câteva luni de mandat rămase. Rolul principal al Domniei Sale este acela de mediere imparţială între sferele de influenţă ale statului pentru a asigura funcţionarea corectă a autorităţilor publice şi respectarea Constituţiei. Implicarea în exercitarea atribuţiilor Parlamentului, în cazul Domniei Sale, tentativa de boicot împotriva înfiinţării comisiei de anchetă ce are ca scop investigarea activităţilor desfăşurate de către o instituţie de stat în achiziţionarea de terenuri pentru o persoană privată, este inadmisibilă. Dacă analizăm informaţiile legate de "Cazul Călăraşi" într-un mod obiectiv şi considerând că printr-o coincidenţă fericită consilierul prezidenţial - plătit din bani publici, a descoperit terenul de 290 de hectare tocmai când preşedintele îşi dorea să cumpere pământ, tot printr-o coincidenţă procurorul Lucian Papici a verificat acest teren, ce ulterior a fost cumpărat de fiica preşedintelui, şi în mod surprinzător printr-o angrenare de şanse, fiica sa a obţinut un împrumut de 4,6 milioane de lei, ţinând cont de faptul că CEC oferă un credit pentru achiziţia de terenuri de maximum 2,8 milioane de lei, nu putem să nu ne întrebăm ce i-a provocat teama preşedintelui, de a simţit nevoia să îşi apere fiica în public, în condiţiile în care toate demersurile au fost efectuate fără preferenţieri şi în totală legalitate? Contrar aşteptărilor sale, în urma discursului susţinut de la pupitrul prezidenţial, atenţia oamenilor a fost îndreptată asupra faptului că fiica sa a cumpărat un teren de peste un milion de euro, în timp ce o parte dintre cetăţenii acestei ţări se află în situaţia în care muncesc doar pentru a-şi asigura traiul şi o mare majoritate dintre noi nu îşi va permite vreodată luxul familiei Băsescu; toate din cauza acestui preşedinte care trage sforile în România de aproape zece ani de zile. La auzul declaraţiilor preşedintelui, un element mi-a atras îndeosebi atenţia: Domnia Sa crede că folosindu-şi cu insistenţă nepoata în campania spălării de imagine, şi-a creat tabloul de bunic respectabil. Adevărul este acela că în ciuda demersurilor diplomatice ale USL pentru ameliorarea imaginii ţării şi pentru a emite semnale de stabilitate şi încredere, Traian Băsescu contrabalansează rezultatele pozitive ale Uniunii cu jocurile sale politice murdare, atacurile verbale la adresa prim-ministrului Victor Ponta şi lipsa respectului faţă de instituţia Parlamentului, estompând astfel şansele României de a fi membră a spaţiului Schengen. În presa străină se prezintă imaginea preşedintelui Traian Băsescu drept aceea a unui 'autocrat' care şi-a subordonat Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Curtea Constituţională, precum şi a tiranului care a sfidat voinţa poporului ce a votat la demiterea sa din funcţie, în timp ce pe plan intern asistăm la extrapolarea funcţiilor prezidenţiale în cazul intervenţiei sale telefonice la ministrul finanţelor publice, în vederea menţinerii în funcţie a directorului CEC Bank. Bineînţeles, din altruism, şi nu din motive ce ţin de împrumuturi bancare, cum am fi îndreptăţiţi să credem. Dacă premierul a fost un 'procuror mediocru', aşa cum afirma preşedintele în atacul său furibund, în timp ce Traian Băsescu a fost un "vârf în meseria sa", nu pot decât să fiu recunoscător pentru faptul că Victor Ponta, în banalitatea sa, nu a vândut Parchetele Anticorupţie din România.
				Domnul Vasile Varga: "Non bis in idem" Experienţa referendumurilor trecute a condus la nevoia modificării şi completării Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Aşadar, s-a considerat că stabilirea unui cvorum (prag, procentaj minimal) de participare de 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale şi a unui cvorum de validare egal cu majoritatea voturilor valabil exprimate, dar nu mai puţin de 25% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale pentru toate tipurile de referendum, ar fi varianta optimă pentru viaţa politică românească. Totodată s-a propus şi eliminarea discriminării dintre cetăţenii români care votează în ţară şi cei care votează în străinătate. Dar, ca orice lucru nou, şi această modificare s-a lovit de gândirea obtuză, politicianistă a celor cărora le este frică de votul poporului şi au încercat să amâne luarea unei decizii, mai exact promulgarea legii, care să stabilească noile condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului. În terminologia juridică există expresia din limba latină non bis in idem, adică o persoană nu poate fi urmărită ori judecată de două ori pentru aceeaşi faptă. Deşi acest termen se referă la judecarea unei persoane pentru aceeaşi cauză, putem să extrapolăm şi să punctăm faptul că, în acest context, Curtea Constituţională a României a trebuit să se pronunţe pe o temă pe care deja s-a mai pronunţat în luna iunie a acestui an. Aşadar, este a doua oară când CCR decide că noile prevederi introduse în legea referendumului sunt constituţionale. Trebuie notat faptul că Parlamentul a pus deja în acord legea referendumului cu decizia CCR din iunie a.c., fiind preluată inclusiv amânarea cu un an a organizării unui referendum pentru noile prevederi, astfel că forma trimisă la promulgare este în total acord cu Constituţia. De altfel, Comisia de la Veneţia apreciază că nu este sănătoasă pentru democraţie încurajarea absenteismului în scopul impunerii punctului de vedere al unei minorităţi pentru realizarea unui anumit demers politic care altfel nu ar fi putut fi atins. USL consideră că lipsa cvorumului sau introducerea cvorumului de participare mai redus le permite participanţilor să conştientizeze importanţa votului lor şi îi încurajează să participe în număr cât mai mare la scrutin. Exerciţiile electorale viitoare ne vor arăta că această măsură a fost una corectă, una care să aducă o însănătoşire a spiritului civic al românilor.
				Domnul Victor-Gheorghe Manea: "PDL - între populism şi amatorism" Nu mică mi-a fost mirarea săptămâna trecută când colegii din Partidul Democrat Liberal au depus o nouă moţiune simplă, intitulată "Taxarea până la capăt, USL te vrea sărac!", un document prin care solicitau nici mai mult nici mai puţin decât retragerea din dezbaterea Parlamentului României a Proiectului de buget pe 2014. Populismul iniţiatorilor a fost depăşit, în acest caz, doar de amatorismul de care au dat dovadă, solicitând retragerea unui proiect de lege pe care nu au putut să-l studieze prin simplul fapt că nu fusese aprobat în Guvern şi cu atât mai puţin nu fusese depus şi înregistrat la Parlament. Penibilul situaţiei a constat în respingerea, pe bună dreptate, a documentului pe motiv că nu are obiect şi a reprezentat, probabil, o premieră în istoria parlamentarismului românesc. Mi-am permis să arunc totuşi o privire pe textul moţiunii şi încă din preambul am remarcat cum cei din PDL îşi arogă imaginea unui aşa-zis partid de dreapta dispus să ne ofere soluţii pentru relansarea economică. Într-o democraţie este normal ca opoziţia să ofere soluţii, iar partidele de la guvernare să ia act şi eventual să le aplice, însă nu putem să nu ne întrebăm cum este posibil ca un partid care a guvernat dezastruos timp de 4 ani, să vină acum să ne dea lecţii de bună guvernare. Drept urmare, îmi permit să le transmit celor din PDL că starea precară a economiei româneşti nu se datorează decât incompetenţei de care au dat dovadă Guvernele Boc şi Ungureanu. Nu trebuie să uităm că parcursul economic al României a avut de suferit şi încă se resimte în urma măsurilor dramatice luate de guvernarea PDL, a cărui singură filosofie a fost cea a tăierilor (salarii, pensii, etc.) şi de a redirecţiona banii de la buget către afacerile clientelei politice. Fac, pe această cale, un apel la colegii din PDL să renunţe la demagogie şi populism pentru că, în acest mod, nu vor putea să recapete din credibilitatea pe care au pierdut-o în perioada cât au fost la guvernare şi în mod sigur nu prin amatorismul de care dau dovadă!
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "O aberaţie legislativă!" A venit frigul! Dar se pare că nu toţi românii vor primi căldură în propriile apartamente în această iarnă. Şi nu din vina lor! În acest moment, legislaţia în vigoare permite întreruperea furnizării de agent termic pentru o scară oarecare de bloc, dacă aici locuieşte măcar un singur datornic către operatorul de servicii. Cu alte cuvinte, este de ajuns ca o singură persoană să nu plătească - din diferite motive - căldura, pentru ca niciunul dintre vecinii acelei persoane să nu mai beneficieze de agent termic. Chiar dacă toţi vecinii au fost corecţi şi au plătit la timp furnizorul de servicii! Această prevedere aberantă este pe cale să afecteze câteva mii de familii din Iaşi, care au ghinionul să locuiască alături de un vecin care nu-şi plăteşte sau care nu şi-a mai plătit de multă vreme căldura. Asociaţiile de proprietari din Iaşi au cerut de nenumărate ori stabilirea altei modalităţi de recuperare a datoriilor de la rău-platnici, adică o modalitate corectă prin care bunii platnici să nu fie la rândul lor penalizaţi! În replică, reprezentanţii operatorului de termoficare din Iaşi au declarat că de vreme ce contractul de prestări de servicii nu este unul individual, ci unul încheiat cu fiecare asociaţie de proprietari în parte, legea le permite să sancţioneze toată scara blocului. În aceste condiţii, înţelegem de ce românii corecţi se simt persecutaţi şi sunt şi din ce în ce mai puţini. Cred că a venit vremea să-l sancţionăm doar pe cel vinovat!
				Doamna Viorica Marcu: "Consideraţii cu privire la noul PNDR 2014-2020" În structura exploataţiilor agricole din România, fermele şi/sau gospodăriile mici deţin cea mai mare pondere, aproximativ 85% din totalul exploataţiilor. Pe fondul lipsei de sprijin pentru exploataţiile mici care deţin suprafeţe fragmentate de teren de la 1,5 la 4 hectare şi un număr redus de animale, caracterul agricol este preponderent de subzistenţă, pasul către nivelul imediat următor, cel al fermelor de semi-subzistenţă cu potenţial comercial/de piaţă este aproape imposibil de realizat în condiţiile de astăzi! Deşi sunt o componentă importantă ca şi număr din totalul exploataţiilor agricole din România, deşi asigură un nivel important al producţiei agricole, deşi mai nou fac obiectul impozitului pe venitul agricol, deşi nu au mijloacele de piaţă pentru a-şi promova şi desface producţia, aceste exploataţii agricole în viitorul PNDR nu mai au nicio măsură de sprijin dedicată exclusiv! Este o naivitate (sau nu?) să credem că prin implementarea Măsurii 141 în exerciţiul PNDR 2007-2013 problema fermelor mici de semi-subzistenţă, cu potenţial de creştere şi care pot fi orientate către piaţă, a fost rezolvată. Nu se cunosc date despre elaborarea documentului PNDR 2014-2020, lipsa de transparenţă în elaborarea acestui proiect, consultarea publică aproape inexistentă, lipsa unor discuţii cu societatea civilă, mediul ştiinţific, economic, administrativ, de specialitate vizavi de prioritizarea măsurilor care fac obiectul noului PNDR 2014-2020, mă determină să cred că nu vor mai fi susţinute fermele şi/sau gospodăriile mici. Şi totuşi, în România, evidenţa este aceasta: proprietatea este fărâmiţată (în special în zona colinară) şi trebuie să dăm o şansă la dezvoltare şi agriculturii tradiţionale practicate în ferme şi/sau gospodării mici.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vasluiul în top - la şomaj" Ar fi trebuit ca Vasluiul să fie în topul realizărilor USL. Un judeţ cu preşedinte de CJ USL, cu majoritatea primăriilor USL, cu un grup parlamentar USL de proporţii de neimaginat (84,46%) nu reuşeşte să scape de sărăcie şi şomaj. Poate că nu este întâmplătoare corelaţia procentuală: 84,46% majoritate parlamentară USL se traduc la Vaslui într-o proporţie a şomajului de 8,74%. Alocările bugetare sunt chiar mai mici decât în guvernarea precedentă, iar rând pe rând locurile de muncă dispar din judeţul nostru. Se vede şi din elicopterul vicepremierului că nu au făcut nimic din ceea ce au promis oamenilor în campania electorală. Nici la nivel naţional situaţia nu este mai fericită. În locul milionului de locuri de muncă avem aproape 500.000 de şomeri, mai precis 489.260, din care 173.310 indemnizaţi şi 315.950 neindemnizaţi. Într-o singură lună au intrat în şomaj 60.400 şi e ca şi cum toţi locuitorii Bârladului sau Vasluiului şi-ar fi pierdut locurile de muncă. Dincolo de criza economică şi incompetenţa conducătorilor, vedem că finanţarea mediocră a învăţământului nu rămâne fără consecinţe pe piaţa muncii. Mai bine de 68% dintre şomeri sunt fără studii sau cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional, 24,4% au terminat liceul sau cursuri postliceale, în timp ce cei cu studii universitare reprezintă doar 7,48%. Ne întrebăm doar de ce au fost votaţi aceşti conducători timp de mai bine de douăzeci de ani în condiţiile în care se vede că acolo unde este USL urmează sărăcie lucie.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Dacă apa va fi contaminată, n-aveţi decât să beţi câte un rachiu!" Nu e nimic de râs... e doar soluţia unui ales local la riscurile legate de extragerea gazelor de şist. Poate că e de plâns. Pentru că e acelaşi politician care, în campania electorală, promitea că se va lupta până la moarte cu oricine va veni în judeţ să atenteze la pământurile şi la sănătatea locuitorilor! Dincolo de dispreţul pe care ni-l arată, noi ne dorim să vedem declaraţia de avere a acestui domn-tovarăş... pentru că tot mai mulţi sunt convinşi că după efortul făcut pentru gazele de şist, îşi poate oricând permite să bea o Coca-Cola la Miami chiar şi de mai multe ori pe zi.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Unul din cinci" În economia bugetară mai marii ţării au decis să taie. De unde credeţi? De la Parlament? Nu, nu aţi ghicit. De la preşedinţie? Nici aici nu aţi nimerit prea bine. De acolo de unde nu e şi nici Dumnezeu nu cere, adică de la sănătate. Ministerul uită sau se face că uită că fiecărui român îi revin aproximativ 300 de euro, de 10 ori mai puţin decât media europeană şi că ne situăm la nivelul Europei anilor 60 ca alocări de fonduri pentru sănătate. Le reamintim astăzi că media europeană din PIB alocată sănătăţii este de 8,9%, de peste două ori mai mare faţă de România. Bugetul Ministerului Sănătăţii va scădea cu aproape 20%, mai precis 18,71 %, ajungând la doar 7,96 miliarde lei de la 9,79 miliarde lei. Incredibil, dar adevărat, guvernanţii cred că sănătatea o duce foarte bine în România dacă şi-au permis să taie fără nicio remuşcare aproape 2 miliarde de lei. Banii ar fi fost suficienţi pentru 8 spitale regionale şi mărirea salariilor din sănătate. În loc să-şi dea demisia, ministrul consideră că avem spitale, avem personal medical, avem dotări ca în străinătate, putem trata orice boală fără să mai meargă pacientul în afara ţării, morbiditatea e în scădere, nicio problemă. Putem tăia că românii tot nu reacţionează. Nici vorbă de spitale regionale şi nici măcar un cuvinţel despre deblocări de posturi şi de compensarea deficitului de medici, ce a ajuns la 40.000. Nu. Doar dacă ni se acreşte de muncă pe plantaţie şi plecăm spre alte zări mai bune sau doar dacă crăpăm la datorie după 12 ore de muncă stabilite prin ordin ministerial, se va elibera vreun post care va fi repede ocupat doar cu recomandare de la partid sau pe bani grei. În aceste condiţii, nu va mira pe nimeni că şansele de a scăpa viu din organizarea sistemului de sănătate au ajuns ca într-o ruletă rusească.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Balneofiziokinetoterapeuţii aruncaţi în şomaj de guvernanţi" Reprezentanţii guvernului îşi bat joc de balneofiziokinetoterapeuţi. O hârtie de la Ministerul Sănătăţii este interpretată după cum vor interesele celor care conduc sănătatea. În unele judeţe, aceştia obţin avizul de liberă practică de la DSP, iar în altele, OAMR. Suceava eliberează de la DSP, Iaşiul nu eliberează, Vasluiul eliberează, Doljul nu eliberează şi aşa mai departe. Efectele harababurii sunt evidente. În timp ce proiectele legislative menite să le reglementeze activitatea sunt respinse pe bandă rulantă de coaliţia de guvernare sau zac prin sertarele comisiilor, sute de absolvenţi de facultate nu îşi pot găsi loc de muncă. Recent, DSP s-a spălat pe mâini de acordarea avizelor de practică pentru absolvenţii de facultate în acest domeniu, pasând răspunderea către OAMR. Potrivit OAMR, balneofiziokinetoterapeuţii absolvenţi ai UMF Iaşi vor fi consideraţi asistenţi, ceea ce nu le permite, asistentul medical nefiind considerat profesie liberală, să se angajeze la privat sau să-şi înfiinţeze un PFA pentru a lucra în acest domeniu. Chiar dacă vor obţine avizele de liberă practică de la DSP, va mai rămâne o întrebare - ce se va întâmpla cu cei care au obţinut între timp avizele de la OAMR?
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Bugetul stâlpului" Noul buget, pregătit şi prezentat de guvern zilele trecute, are ca filozofie stâlpul. În termeni economici, stâlpul bugetar este creşterea fiscalităţii la orice nivel pentru a asigura, în an electoral, fidelizarea unor anumite categorii de electorat. Guvernul va permite prin lege majorarea taxelor locale cu mai mult decât plafonul actual de 20%, iar de la 1 ianuarie vor fi taxate semne de circulaţie, alei, trotuare, iazuri, heleştee, sonde, antene, stâlpi sau ţevi de gaze. Dificultăţile financiare ale autorităţilor locale şi centrale vor fi rezolvate peste noapte prin noi taxe, accize, impozite, iar românii încă încearcă să se mai dumirească care dintre "trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje" vor fi supuse impozitării. În ciuda declaraţiilor pompieristice, efectele vor fi clare: scumpiri în lanţ, noi închideri de firme, creşterea şomajului, frânarea consumului şi a dezvoltării economice. Cei care vor mai supravieţui până în 2015, vor constata candid că în locul unor încasări bugetare crescute, vom avea doar un deficit mai mare, ceea ce va aduce un nou fumărit pentru toţi românii.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Copii nerecunoscători" Toată ziua vă plângeţi că v-au crescut taxele, accizele şi impozitele, dar alocaţiile enorme pentru copii nu le vedeţi? Am auzit că alocaţiile pentru copii vor fi de aproape 8 lei, vă daţi seama, 8 lei care vin dintr-o dată... sunt foarte, foarte mulţi bani şi mă întreb câte lucruri îşi vor cumpăra copiii din aceste sume. Nici nu vă pasă de eforturile pe care cel mai cinstit guvern le face doar pentru voi. El vă aduce cianura şi gazele de şist şi taie locurile de muncă. Dar voi o ţineţi langa... nu, nu şi iar nu, voi nu vă daţi seama şi nici nu vă interesează! Poate voi nu ştiţi, dar guvernul ştie că sunt oameni care după o viaţă de muncă nu au văzut în faţa ochilor 8 lei, iar voi o să-i primiţi aşa, doar dintr-o simplă majorare de alocaţie! Guvernul are mare grijă de voi, iar voi sunteţi nişte votaci nerecunoscători care nu apreciază conducerea înţeleaptă făcută doar pentru binele vostru. Chiar puteţi să vă întrebaţi, seara înainte de culcare, - meritaţi voi aceşti bani? Vedeţi?! Şi totuşi guvernul cel mai votat din istorie măreşte cu mărinimie alocaţiile, taxele, impozitele, accizele, salariile aleşilor locali, banii pentru deputaţi şi senatori şi multe, multe alte lucruri bune pentru voi. Şi ca să fie sigur că nu cheltuiţi iresponsabil aceşti bani, v-a plănuit şi creşterea vârstei de pensionare! După toate binefacerile enumerate, nu pot decât să vă rog să fiţi mai ponderaţi în critici!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Fracturare vs dezvoltare - Vasluiul adus la faliment" Vă spun astăzi o poveste. Povestea unui judeţ cu un potenţial enorm. Povestea unui judeţ rămas sărac. Povestea unui judeţ trădat de politicieni. Povestea unui judeţ a cărui strategie de dezvoltare se bazează pe "valorificarea resurselor pe care le deţine: în primul rând resursa umană, apoi resursele agricole. Se doreşte dezvoltarea unei economii durabile, bazată pe agricultură şi pe procesarea produselor agricole, astfel încât să se ajungă la un echilibru între dezvoltarea oraşelor şi a satelor. Rezultatul urmărit este îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din judeţul Vaslui pentru a reduce migrarea masivă a locuitorilor, în mod special a tinerilor". În locul acestei strategii declarate, politicienii s-au apucat de gaze de şist. Nu mai ţin minte ce au promis atunci când au fost aleşi. Acum sunt dispuşi să arunce la coş singurul domeniu care ar permite Vasluiului să iasă din zodia sărăciei - agricultura. Vor să ne convingă că prin cele 2.800 de sonde ale unei companii străine va curge apă minerală, iar pe lângă ele se vor cultiva doar produse ecologice. Fără studii de impact şi fără consultarea populaţiei, vom asista doar la o fractură care se adânceşte în fiecare zi... fractura între politicienii ce au uitat ce au promis şi noi, oamenii obişnuiţi, care ne vrem ţara înapoi pentru că nu vrem să plecăm în altă parte!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Iaşiul şters de pe harta transplantului" Nici spitalul Spiridon şi nici Institutul de Cardiologie nu au primit acreditarea pentru transplantul hepatic sau cardiac. Spitalul de urgenţă Sfântul Ioan efectua transplant de piele, iar această activitate a fost "preluată" prin desfiinţare de către Spiridon. În urma acestei manevre politico-economice, ieşenii au rămas şi fără spital de urgenţe şi fără medici cu experienţă în transplant, au plecat anestezişti, radiologi şi medici de urgenţă, ortopezi interesaţi în grefele de os, aşa că putem spune liniştiţi că ieşenii au fost pedepsiţi de actuala guvernare. Şi centrul de traumă pe care îl înfiinţasem prin HG a avut aceeaşi soartă - desfiinţarea şi este evident că pacienţii traumatizaţi în moarte cerebrală ar fi putut salva alte vieţi în cursul activităţii de transplant. Până la transplant te mănâncă UPU şi internările şi cele mai prost administrate secţii din spitalele ieşene. Într-un sistem condus de cei obedienţi politic, buni doar la dat din gură şi la luat banii, sănătatea ieşeană e sortită pierii! Pentru că nu poţi avea încredere în oameni slab pregătiţi, cărora li s-a dus faima de impostori, şpăgari şi scandalagii, oameni pe care îi cumperi fără nicio problemă, iar la noi s-au adunat prea multe şi prea grave. Pacienţii şi câţiva dintre noi care mai avem curajul să spunem sau să facem ceva suportăm consecinţele...
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate - diabetul la Vaslui" Rata anuală de creştere a diabetului în Vaslui a ajuns la 15% şi doar de la începutul anului au fost diagnosticate 665 de cazuri noi. Doi din zece vasluieni au o formă de diabet şi s-a ajuns ca aproape 20.000 de vasluieni să aibă nevoie de asistenţă medicală. Ziua mondială de luptă împotriva diabetului s-a desfăşurat sub sloganul "înţelege diabetul, preia controlul" dar poate că acest lucru ar fi trebuit adus la cunoştinţă în primul rând oficialităţilor. Fără o educaţie timpurie pentru adoptarea unui stil de viată sănătos în profilaxia diabetului, prognosticul nostru privind evoluţia numărului de cazuri rămâne extrem de rezervat. Poate că vă voi convinge să adoptaţi legea privind introducerea educaţiei pentru sănătate în instituţiile de învăţământ pentru că diabetul afectează orice vârstă. Dacă aşa nu vă conving, vă voi spune că din cauza caracterului său cronic şi a severităţii complicaţiilor, diabetul are costuri importante şi nu doar pentru individ sau familia acestuia, ci şi pentru societate!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Legea malpraxisului a ajuns în plen" Aveţi posibilitatea să rezolvaţi problema malpraxisului printr-un vot. Actuala lege protejează societăţile de asigurări şi pune în dificultate pacienţii şi personalul medical. Proiectul meu de lege are avizul negativ al actualului guvern ce dovedeşte iar cum USL iubeşte... banii. Se preconizează că se va elabora o nouă lege, dar nu se precizează când, iar până atunci pacienţii sunt purtaţi între instituţii. În România, legea malpraxisului e mai mult de formă şi făcută parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână, deşi vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000 din care o treime medici şi de sute de reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 de euro în cazul asistenţilor până la 62.000 de euro pentru chirurgi. De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi, deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici, dintre care 198 medici au fost sancţionaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au primit mustrare, 13 au fost amendaţi, 11 au primit interdicţia de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România. Prima de asigurare e cuprinsă între 5 şi 37 de euro anual însă, în cazul unei greşeli, compania plăteşte asigurare doar dacă se pronunţă instanţa în acest sens. Pentru a obţine despăgubiri tot victima trebuie să se adreseze instanţei, unde e obligată să ducă certificat medico-legal pe care îl obţine uneori după ani de zile. Instanţa cere şi expertiza unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei de pacient. Procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului. Acest act normativ dă posibilitatea despăgubirilor pe cale amiabilă, în cazurile de răspundere civilă a asiguratului, între pacient, societatea de asigurare şi unitatea sanitară şi stabileşte termene clare pentru acordarea unor despăgubiri adecvate. Concret, plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maximum 10 zile societăţii de asigurare ce o analizează şi dă un răspuns pacientului în maximum 30 de zile, iar despăgubirile ajung la pacient după maximum alte 20 de zile. Se ajunge astfel că în maximum 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ne ciuruiţi în fiecare zi" Ceasul demografic al României ticăie a dezastru. 2013 este al 21-lea an consecutiv de declin demografic sever şi ireversibil. Lipsa unor politici publice şi a unui program naţional de stimulare a natalităţii determină, lună de lună, ştergerea României de pe orice hartă a viitorului... Am ajuns să ne împuţinăm într-un ritm de cinci români pe oră sau mai precis de un român la fiecare 12 minute şi 4 secunde. Sporul natural negativ se explică prin scăderea natalităţii - o naştere la fiecare 2 minute 18 secunde, îmbătrânirea populaţiei - un deces la fiecare 2 minut 25 secunde şi migraţia externă - un rezident părăseşte ţara la fiecare 9 minute 48 secunde. În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni scăderea abruptă a natalităţii ce a ajuns chiar în multe din judeţele Moldovei la peste 40%. Dacă ritmul se menţine, estimările arată că până în 2050 se va dubla atât ponderea populaţiei de peste 60 de ani (de la 20% cât este prezent la 39,5%), cât şi cheltuielile cu pensiile (de la 13,1% din PIB la 23,2%). Alocaţiile pentru copii ar putea creşte în 2014 cu fantastica sumă cuprinsă între 1,8 şi 8 lei. Această uriaşă majorare a fost propusă, ghiciţi... aţi nimerit - Comisia pentru muncă din Senat. Ce nu puteţi ghici este ce ar putea face un copil cu nici doi lei pe lună. În octombrie, Senatul a respins propunerea noastră de creştere a alocaţiilor de la 42 la 200 de lei, iar ieri majoritatea şi-a vărsat furia respingând gratuitatea consultaţiilor, investigaţiilor şi tratamentelor necesare gravidelor, cât şi acordarea unui trusou fiecărui nou-născut, după modelul cutiei finlandeze, în valoare de 500 de lei. Din cei 307 deputaţi prezenţi, 248 au fost împotriva gratuităţilor acordate gravidelor, iar 231 de deputaţi au refuzat acordarea unui trusou nou-născuţilor. Guvernanţii au găsit şi aici o soluţie salvatoare şi ne măresc şi taxele şi accizele şi impozitele şi reduc şi sumele alocate sistemului de sănătate. Iar pentru cei care supravieţuiesc măsurilor făcute pentru binele poporului, mărirea vârstei de pensionare la femei asociată cu cea mai mică speranţă de viaţă din Europa va face ca prima pensie să ajungă direct la cimitir.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Oamenii politici slabi de înger se pierd când văd o mulţime care protestează" Aşa o fi... aşa cum declara cel pe care apropiaţii îl alintă cu "parşivel". Şi poate de aceea nu am văzut picior de USL pe la Pungeşti, Bârlad, Vaslui. Poate de aceea s-a răzgândit şi nu a mai venit la inaugurarea aeroportului de la Cluj. S-a temut de roşii!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Parlamentarii USL nu mai suportă proiectele propriului guvern" Vă mai amintiţi? Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană a fost aprobat de Guvern şi va fi transmis Parlamentului spre adoptare. Guvernul a decis că exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016. În contradicţie cu propriul Guvern, primul-ministru afirmă că "e un proiect extrem de controversat, nici eu nu sunt convins de el, mă refer la Roşia Montană. Mă gândeam însă că tocmai un proiect atât de controversat nu poate fi decis de Guvern, ci poate fi decis doar de către cei care îi reprezintă pe toţi cetăţenii României". Nu este nimic de râs. După ce a promovat legea în Guvern şi pe la televiziuni, şeful Guvernului dă înapoi şi pasează problema Parlamentului. Nici măcar nu este pentru prima dată când face acest lucru şi se spală pe mâini de proiectele importante pentru ţară. Exemplele sunt multiple: CFR, Oltchim, Hidroelectrica. Premierul se ascunde după fustele parlamentarilor puterii, fiind convins ca aceştia nu vor muşca mâna care îi hrăneşte. La parastasul acestei comisii, majoritatea USL se îmbolnăveşte de aceeaşi schizofrenie politică, la modă printre puternicii zilei: una votezi ca premier şi alta ca deputat şi una spui înainte de campania electorală şi alta faci după. Un proiect de lege iniţiat de Guvern va fi respins de către parlamentarii coaliţiei de guvernare. Parlamentarii puterii sunt împotriva propriului Guvern? De nu îl schimbă sau de ce nu se duc acasă? Curat - murdar doar pentru interesul propriu! Laşitatea guvernamentală nu mai are nicio limită. Nu e în stare să-şi asume niciun un proiect, dar se spală pe mâini ca Pilat din Ponta şi-l pasează Parlamentului. Dacă este atât de bun, de ce nu răspunde nimeni pentru el? Dacă este atât de rău, de ce nu-l retrag din Parlament? Am văzut aceeaşi boală la votul din Senat privind iniţiativa mea privind interzicerea fracturării hidraulice în extragerea gazelor de şist. Oare cum vor vota proiectul meu de lege privind interzicerea mineritului cu cianuri în România? Este la modă guvernarea prin ordonanţe de urgenţă la trei zile, iar în actuala guvernare parlamentarii puterii au devenit doar un accesoriu la butoniera Guvernului. Singurul lucru care îi mai sperie sunt cei aflaţi în stradă. Şi ei ştiu că o furnicuţă care vorbeşte pe la colţuri nu face niciun rău puterii, dar două furnicuţe pot începe să construiască un muşuroi, iar o mie de furnicuţe pot face o revoluţie. Se vede că sunt speriaţi de oamenii care le spun să-şi respecte promisiunile. Proiectul "curat - murdar" al coaliţiei de guvernare e aruncat la coş de toţi românii care s-au săturat de ipocrizia şi cinismul unei puteri care a preluat integral politica precedentei guvernări.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Românii care nu mai vor să plătească taxe" Există un minunat art. 56 în Constituţia României, conform căruia cetăţenii au obligaţia să contribuie, vor, nu vor, la cheltuielile publice prin impozite şi taxe. Premierul ştie asta şi de aceea le-a dat liber primarilor să-şi bage mâinile adânc în buzunarele noastre, dar... Aţi auzit de iniţiativele de la Băiculeşti? Bănuiam că nu... acolo oamenii s-au săturat de cei care îi conduc şi propun să îşi plătească taxele prin muncă în folosul comunităţii. Cei din Băiculeşti, indiferent de studii sau profesie, sunt dispuşi să li se echivaleze această participare chiar şi la nivelul de plată al unui muncitor necalificat, ceea ce arată clar gradul de saturaţie a poporului român. Şi eu constat că străzile arată jalnic, văd nepăsarea faţă de spaţiile de joacă sau de parcuri şi că nu sunt spaţii suficiente de parcare şi circulaţia este un haos. Nu suntem în siguranţă pe stradă sau în mijloacele de transport în comun... şi pot oricând să mai enumăr şi alte situaţii în care ne confruntăm cu incompetenţa administraţiei locale, plătită din greu din taxele şi impozitele noastre. Oricum aleşii noştri, fie ei locali sau centrali, nu vor fi de acord cu această soluţie. Ei ce să mai "gestioneze" pentru binele partidului? Vă daţi seama ce-ar însemna la nivel extins? Problema nu poate fi rezolvată decât într-un sigur fel: să deschidem ochii şi să mergem tot mai mulţi la vot!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Speranţa moare ultima?" Nu e valabil şi pentru speranţa de viaţă a românilor. Trăim cu cinci ani mai puţin decât ceilalţi europeni şi am ajuns pe ultimul loc şi în acest domeniu. În ciuda multiplelor speranţe din anii 90 speranţa de viaţă a crescut în ultimii douăzeci de ani cu doar patru ani. Pe primul loc se situează Elveţia cu peste 80 de ani speranţă de viaţă, urmată îndeaproape de Islanda şi Italia, iar vecinii noştri Ungaria (73,3 ani) şi Bulgaria (72,8 ani), deşi sunt sub media europeană, se situează deasupra României (72,7 ani). Speranţa de viaţă este direct proporţională cu fondurile alocate sănătăţii... în acest context, putem spune că poziţia României nu e o surpriză pentru nimeni.
				Domnul Vasile Popeangă: "Bugetul pe anul 2014 - firav, dar este o speranţă" Nici măcar ajuns într-o formă finală, pe care să te poţi pronunţa pe deplin, în cunoştinţă de cauză, bugetul pentru anul care vine a şi fost contestat de către o aşa-zisă opoziţie, care s-a făcut de râs introducând o moţiune simplă împotriva bugetului fără ca acesta să fi fost încă depus. Este vorba despre aceeaşi formaţiune politică, foarte vocală, aflată de câţiva ani la guvernare, printr-un accident al istoriei. Aceeaşi formaţiune care a dovedit o uriaşă incompetenţă în conducerea unei ţări, depăşită doar de rapacitatea multora dintre liderii săi, mai mari ori mai mici. O formaţiune care, după ce a văzut că nu e capabilă să aducă bani la buget, deci nu prea are cu ce să-şi alimenteze clientela înfometată, a găsit de cuviinţă că metoda cea mai bună este să împrumute ţara de miliarde de euro, să taie din veniturile oamenilor şi, văzând că în instanţă oamenii îşi recâştigau drepturile în fiecare proces, a recurs la prorogări pe ani şi ani după ce ei vor fi plecat de la guvernare. O formaţiune care, pe lângă faptul că a lăsat un soi de gaură neagră în istoria României, a afectat intenţionat negativ şi o bună parte din viitorul ţării, conform cunoscutei metode "După mine, potopul!". Astfel, indiferent cine ar fi urmat la guvernare, ar fi avut de trecut printr-un adevărat câmp minat, ar fi avut de înfruntat o serie de mari probleme, de toate tipurile: administrative, financiare, sociale, deci, implicit, cu consecinţe politice negative. Iată, deci, că suntem în faţa unui al doilea buget, după cel pentru anul 2013, în care, în loc să avem grijă doar de prosperitatea poporului român, trebuie să plătim facturile restante pentru tot ce a avut grijă să comită guvernările portocalii. Ca şi în bugetul anului 2013, şi în cel din 2014, o bună parte din ce o să reuşim să încasăm sunt sume destinate rambursării împrumuturilor făcute ce cei care ziceau că n-avem nevoie de împrumuturi, apoi că au o nevoie imperioasă de o centură de siguranţă ca, mai apoi, să fie făcută, peste noapte şi spre bucuria clientelei politice, o datorie de o mie de euro per cap de cetăţean. Ca şi în bugetul anului 2013, şi în 2014 va trebui să redăm nu doar demnitatea multora dintre cetăţenii României, ci şi drepturile băneşti ale acestora, ciuntite grav de către PDL, dar refăcute de către justiţia română. Bani care, dacă nu am fi fost obligaţi să-i avem puşi în sarcină de restituit, de către ex-guvernările portocalii, am fi putut să-i folosim în multe alte direcţii, indiferent că ar fi fost vorba de sănătate, educaţie, agricultură, cofinanţări pentru proiecte europene ş.a.m.d., însă, după cum s-a văzut de către cei care au dorit să vadă, venirea USL la guvernare a permis, cu semnificative eforturi, ca România să se achite de toate datoriile sale, atât interne cât şi internaţionale. Nici nu vreau să ne gândim cum ar fi făcut rost azi PDL de banii necesari, dacă atunci când nu a fost nevoie, a împrumutat înrobitor ţara şi a tăiat veniturile oamenilor până la limita supravieţuirii. Venirea la putere a USL a readus oamenilor de rând speranţa şi, din câte s-a văzut, pe bună dreptate: s-au deblocat toate fondurile pe care pedeliştii le blocaseră şi s-a început şi relansarea economică - iar asta o zice Europa, nu noi -, ţara noastră cunoscând o creştere la care guvernările băsiste nu ar fi putut decât să viseze. Tot aşa, bugetul pe 2014 este firav, dar este o speranţă. Este speranţa consolidării redresării economice, este speranţa că medicii încep să fie văzuţi mai aproape de valoarea lor, că profesorii n-au fost daţi uitării, că pensionarii n-au rămas ai nimănui, că fondurile europene pe care le vom atrage vor fi mai numeroase şi vor ajuta şi ele în mod semnificativ la redresarea economică. Deşi ne-am fi dorit, întocmai ca oricare guvernare de pe lumea asta, ca bugetul să fie mult mai mare, acesta nu ne împiedică să recunoaştem că este, totuşi, un buget al speranţei. Până la urmă, ceea ce contează nu este neapărat mărimea pungii, ci ce pot face nişte oameni pricepuţi cu acei bani. Ceea ce contează este ca, la finele lui 2014, să putem spune că, deşi au fost bani puţini, toate sectoarele au cunoscut o îmbunătăţire a activităţii şi că, pentru români, speranţa a renăscut...
				Domnul Laurenţiu Nistor: "UDMR nu se lasă!" Face ce face UDMR-ul şi nu pierde nicio ocazie să mai bage băţul în gardul românilor, drept mulţumire că naţiunea aceasta i-a ţinut vreo două decenii la guvernare. Rău este că, după cât au stat la putere, celor de la UDMR chiar le-a rămas impresia că ei şi-au meritat poziţia de partid important, fără de care nu se poate guverna, că dibăcia lor politică i-a adus în postura de a fi eternizaţi la guvernare, iar asta le-a crescut mult aroganţa... Cu doar câteva zile în urmă, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, lider local al UDMR, a declarat, la o conferinţă intitulată "Autonomie şi regionalism - provocările deceniului", că autorităţile locale şi judeţene reprezintă bastionul prin care maghiarii îşi pot păstra identitatea naţională şi să îşi dezvolte cultura, şi propunea reprezentanţilor comunităţii româneşti "să sprijine autonomia Ţinutului Secuiesc, iar maghiarii să le dea, în virtutea reciprocităţii, garanţii că vor primi... posturi de conducere, cu respectarea proporţionalităţii etnice". În traducere liberă, "propunerea" lui Antal Arpad sună cam aşa: românii să fie de acord să piardă o bucată din România, iar maghiarii le vor da în schimb românilor care vor mai rămâne în zonă nişte posturi de şefi, în număr direct proporţional cu populaţia românească. Dacă recitim raportul Har-Cov, vom vedea că este mai mult decât o batjocură propunerea, ştiută fiind epurarea etnică agresivă practicată în zonă (şi confirmată chiar şi de un raport al Academiei Române!) după 1989. Cu alte cuvinte, să renunţăm la o bucată de ţară doar ca să avem şi noi în zona respectivă doi-trei români care să lucreze în vreo primărie şi aceia să fie buni vorbitori de limbă maghiară... E de la sine înţeles că dacă este USL la guvernare, UDMR-ului îi stă ca un ghimpe-n inimă acest fapt şi că se vede obligat să se uite de pe margine, ca orice chibiţ, către terenul de joc, acolo unde se desfăşoară adevărata acţiune politică. UDMR-ul nu se împacă deloc cu ideea că nu mai poate trage foloase de pe urma unei guvernări slabe, şantajabile, şi atunci a trecut la acţiuni concrete, în teren, bineînţeles, tot împotriva integrităţii ţării, tot în vederea construirii unei enclave de neînţeles în inima Europei. Având în vedere că toţi demnitarii UDMR, mai mari sau mai mici, au depus jurământul de credinţă faţă de România, persistă o întrebare: luptându-se pentru segregarea etnică, pentru enclavizarea aşa-zisului ţinut secuiesc, cum apără ei cu onoare şi fidelitate democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor români, alţii decât cei de etnie maghiară, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României?
				Domnul Neculai Răţoi: "Aşa nu trebuie să mai meargă!" Ultimul scandal care riscă să depăşească în dimensiuni inclusiv Casa Poporului îl reprezintă modul în care Ioana Băsescu a reuşit să achiziţioneze pentru dragul său tată cele 291 hectare de teren agricol în comuna Nana. Presa, atât cea scrisă, cât şi cea audiovizuală, a reuşit aproape zilnic să prezinte grămezi de documente şi deducţii logice care arată cum această tranzacţie a fost, de la început şi până la sfârşit, împănată cu nereguli şi, deloc imposibil, cu ilegalităţi. Însăşi Ioana Băsescu a furnizat un document - chiar contractul respectiv de împrumut, ceea ce a generat alte şi alte întrebări privitoare la corectitudinea şi chiar legalitatea tranzacţiei. Au fost făcute dezvăluiri care implică mai multe instituţii ale statului, ceea ce ar impune constituirea unei comisii parlamentare care să analizeze toate aceste acuzaţii. Pentru că au fost produse documente din care ar fi reieşit că a fost implicat procurorul Papici, cel care este propus de zor, în aceste zile, ca să devină un şef - un pic mai mic... - în cadrul DNA. Până acum, CSM nu a avut un punct de vedere pe această temă - oare de ce? -, creându-se o bună posibilitate pentru ministrul justiţiei de a-i pune câteva întrebări. Deci, iată că un organism al statului trebuie să dea un răspuns în direcţia aceasta. Trebuie să se dea un răspuns destul de complex şi din partea CEC-ului, pentru că şi acesta a fost acuzat cu dovezi directe şi indirecte. A mai fost implicat într-un mare scandal - FNI-ul, nu ar trebui să mai existe un al doilea megascandal care să aibă această bancă de stat în centrul atenţiei, iar cineva are de dat nişte răspunsuri. Deci, un alt organism al statului, de exemplu Ministerul Finanţelor, trebuie să pună întrebările care se impun, căci e de interes public cum persoana fizică (notar) Ioana Băsescu a convins pe cineva de la CEC (bancă de stat) să-şi încalce regulile interne şi de ce a intervenit Cotroceniul în favoarea lui Radu Gheţea pentru ca acesta să fie menţinut în funcţie, deşi Băsescu nu are astfel de atribuţii în fişa postului. De aceea este necesar ca, în acest megascandal, măcar cei plătiţi din bani publici să dea răspunsurile cuvenite, iar instituţiile cu atribuţii în fiecare din ramificaţiile acestei afaceri să îşi facă în sfârşit datoria şi să uite că numele celui implicat este Băsescu. Până la urmă, câte instituţii ale statului trebuie să facă pe placul cuiva care mai are un pic şi pleacă, în cele din urmă, de la Cotroceni? Măcar în al doisprezecelea ceas să înceapă să funcţioneze spiritul de autoconservare, căci aşa nu trebuie să mai meargă...
				Domnul Viorel Marian Dragomir: "Pământul, creditul, banca statului, familia Băsescu şi condiţiile preferenţiale" Răscoala din 1907 a plecat de la dorinţa cea mai fierbinte a ţăranilor pentru a avea pământ. Pretutindeni ţăranii strigau "Noi vrem pământ!". Anii au trecut, dar dorinţa a rămas aceeaşi. Azi, oamenii de afaceri, politicienii, parveniţii şi speculanţii vor la rândul lor pământ. Diferenţa este că nimeni nu se mai răscoală, dar categoriile de mai sus primesc avantaje preferenţiale, în funcţie de poziţie, influenţă sau tupeu. La prima vedere, nu este rău că familia preşedintelui a cumpărat pământ. Orice investiţie trebuie privită cu respect şi investitorii trebuie să fie sprijiniţi să se dezvolte şi să creeze locuri de muncă. Statul, şi cu atât mai mult băncile statului, trebuie să asigure condiţii egale concurenţilor din mediul de afaceri. Întrebările pentru domnul Gheţea Radu şi pentru familia Băsescu sunt simple şi la obiect: Care este suma maximă care se acordă unui client al CEC Bank şi care a fost suma acordată unui membru al familiei Băsescu în conformitate cu regulile băncii? Care este durata medie de aprobare a creditului pentru persoanele care au solicitat credite în ultimul an şi care a fost durata pentru creditul acordat unui membru al familiei Băsescu? În ce termen se virează banii de către bancă, de regulă, şi în ce termen au fost viraţi pentru creditul acordat unui membru al familiei Băsescu? Care este rata lunară şi din ce venituri se acoperă? Care este motivul pentru care preşedintele Băsescu a sunat la ministrul finanţelor cu scopul de a-l păstra pe domnul Gheţea Radu în funcţia de director al CEC Bank? Este sau nu trafic de influenţă pentru obţinerea de foloase în scop personal? Dacă aşa este legal, va rog, domnule Gheţea, să-mi transmiteţi numărul dumneavoastră de telefon pentru că şi în judeţul Brăila sunt peste 500 de tineri care vor şi ei să-şi cumpere pământ.
				Domnul Scarlat Iriza: "Declaraţie politică invitaţie" Am aflat zilele trecute de o expoziţie absolut extraordinară dedicată lui Brâncuşi... Expoziţia, prezentată publicului în contextul artei contemporane, asemeni unui testament lăsat de Brâncuşi lumii întregi, este deschisă la New York din 7 noiembrie 2013 până pe 11 ianuarie 2014. Evenimentul beneficiază de un catalog complet ilustrat, Brâncuşi în New York, perioada 1913-2013, care prezintă succesul imens al artistului român în capitala artei contemporane. Celebrând 100 de ani de la debutul artistic al lui Constantin Brâncuşi la Armory Show, expoziţia internaţională de artă modernă, Paul Kasmin Gallery expune cele cinci opere emblematice pentru evoluţia ulterioară a sculpturii moderne: "Capul", "Domnişoara Pogany II", "Nou-născutul", "Muză dormind II" şi "Peştele". O iniţiativa lăudabilă, vor spune unii, o spun şi eu...Câţi se pot mândri că de pe plaiurile lor natale a plecat în lume un colos? Şi, totuşi, am avut o strângere de inimă. De ce? Pentru că acest mare eveniment este organizat la New York, cu alte cuvinte, alţii pot, noi nu. Firesc ar fi fost altfel, cred eu, şi tocmai din acest motiv vin în faţa dumneavoastră cu rugămintea de a contribui fiecare la păstrarea şi valorificarea unei moşteniri inestimabile. Dureros este că mulţi dintre noi nu au apucat să vadă lucrările semnate de Brâncuşi şi expuse acolo. Nu o vor face poate nici copiii noştri. Prinşi în noianul de probleme, am uitat, se pare, să apărăm, să ne bucurăm şi să cinstim puţinele lucruri de valoare care ne-au mai rămas. Acestea fiind zise, îmi exprim speranţa că veţi ajunge într-o bună zi la Târgu Jiu pentru a vedea ce ne-a lăsat nouă Brâncuşi, celor mai norocoşi dintre norocoşi, că veţi călca pe tărâmul sfânt de la Hobiţa, leagănul marelui artist, şi nu în ultimul rând, vreau să cred că fiecare dintre noi va face de azi înainte mai mult. Avem o datorie morală şi cei care vor veni după noi ne vor judeca.
				Domnul Victor Cristea: "Să încetăm ignorarea cercetării ştiinţifice româneşti!" În cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică (ICPE-CA) se experimentează o tehnologie relativ nouă pe plan mondial pentru extragerea componentelor din minereuri, tehnologie care nu implică "cianurarea". Această tehnologie alternativă, care aparţine cercetătorilor români, poate fi aplicată cu succes şi în cazul extracţiilor de aur de la Roşia Montană. Tehnologia permite extragerea tuturor componentelor din minereuri conglomerate, prin procesul de fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune şi mare putere. Metodele propuse sunt ecologice, bazându-se pe electrotehnologii şi lichide magnetice care acţionează pe principiul diferenţei de densitate a componentelor, respectiv separarea electrodinamică prin diferenţa de conductibilitate electrică a metalelor sau a altor componente. Avantajele acestei tehnologii: 1) La fragmentarea selectivă, spre deosebire de cianurare, se păstrează toate metalele rare, folosite în diverse tehnologii. Astfel, conform Institutului Geologic al României, pe buletinele de analiză de la Roşia Montană se poate observa că o parte a acestor metale rare şi foarte valoroase se găsesc în procentaje chiar mai ridicate decât aurul. Fiecare dintre aceste metale rare se poate extrage separat, astfel, nimic nu se pierde. Potrivit Institutului Geologic, la Roşia Montană, pe lângă aur se găsesc abundent elemente critice, cum ar fi: stibiu, seleniu, indiu, germaniu, galiu şi telur. 2) Fragmentarea selectivă are aplicabilitate şi în protejarea mediului înconjurător prin separarea deşeurilor menajere. Evaluatorii internaţionali au considerat că "metoda are un grad mare de noutate şi este deosebit de eficientă economic, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional", însă Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică a respins proiectul de la finanţarea bugetară, alegându-se numai primele proiecte. Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Inginerie Electrică a înscris din nou proiectul în competiţia naţională din acest an. Ar fi bine să se ştie că metoda de fragmentare a rocilor prin folosirea de impulsuri de înaltă tensiune este folosită la scară industrială în Elveţia, unde s-a construit o staţie-pilot pentru fragmentarea rocilor prin metoda amintită. Această informaţie ar trebui să implice un moment de reflecţie pentru ANCS şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării în vederea finanţării proiectului amintit. Timp de 23 de ani, toţi politicienii au declarat cu emfază că "inovaţia şi cercetarea reprezintă şansa dezvoltării economico-sociale a României". Timp de 23 ani, resursele României şi cercetarea ştiinţifică aplicată au fost ignorate, dispreţuite în favoarea importurilor de tehnologii pentru o redevenţă de 4-5%. Nu mai putem evita o întrebare: oare ce mai au voie să facă românii?
				Domnul Neviser Zaharcu: În fiecare an, la data de 14 noiembrie - începând cu anul 2007 - în coordonarea Federaţiei Internaţionale pentru Diabet şi a asociaţiilor afiliate acesteia, comunitatea internaţională celebrează Ziua Mondială a Diabetului, în 2012 peste 350 de milioane de oameni erau afectaţi de această maladie, dintre aceştia peste 80% trăind în ţările în curs de dezvoltare. Acesta a fost motivul pentru care Secretarul general al Naţiunilor Unite Ban Ki-Moon a cerut comunităţii internaţionale măsuri energice în combaterea acestui flagel al societăţii contemporane, un flagel care, din păcate, cunoaşte o dinamică evolutivă, cu efecte economice semnificative (având în vedere că programele de tratament au costat, la scară globală, aproximativ 471 miliarde dolari numai în 2012). Începând cu 2009 şi până anul acesta inclusiv, temele principale abordate de Ziua Internaţională a Diabetului s-au focalizat pe educaţia şi prevenţia diabetului; pe prevenţie, pentru că este mai puţin costisitor să previi decât să tratezi; pe educaţie, pentru că diabetul reprezintă, înainte de orice, un efect al modului în care stilul nostru de viaţă s-a schimbat în contemporaneitate, sub presiunea factorilor sociali şi culturali, a creşterii ratei de urbanizare, a efectelor negative ale consumerismului. În acest sens, Rezoluţia ONU din 20 decembrie 2006 a decis că 14 noiembrie este una din zilele care trebuie să fie extrem de vizibile la nivel global, această dată fiind aleasă pentru a aminti ziua la care s-a născut Frederick Banting, cel care, alături de Charles Best, este creditat cu descoperirea insulinei în 1922, la cinci ani după succesele experimentale ale savantului român Nicolae Paulescu, care, în pofida contribuţiilor sale incontestabile în domeniul metabolismului uman, este în continuare situat undeva la periferia istoriografiei medicale occidentale. Acestui "om al muncii destoinice", după cum îl caracteriza Iorga, medicina îi datorează una dintre cele mai spectaculoase realizări ale secolului trecut; şi chiar dacă, în timp, eroarea a fost recunoscută, rămâne gustul amar al lipsei de corectitudine cu care savantul român a fost tratat în timpul vieţii. Într-o perioadă în care exodul medicilor noştri în Occident tinde să devină o reală problemă pentru sistemul de sănătate, cred că de la N. Paulescu mai putem învăţa ceva: deşi avea posibilitatea unei cariere universitare în Franţa - unde obţinuse deja trei doctorate - acesta a revenit în România pentru a iniţia şi sistematiza, prin cercetări şi prin publicarea unor lucrări monumentale, metode şi practici inovatoare în tratamentul unor maladii. Din păcate, prestigiul său ştiinţific a fost umbrit de angrenarea în polemici politice blamabile, încercând - fără a fi un caz unic al acelor vremuri - a acoperi în straie teologico-medicale xenofobia şi rasismul. Întotdeauna a fost dificil de decelat unde se termină opera şi unde începe omul. Savantul Paulescu a fost un geniu, ale cărui merite ştiinţifice nu pot fi nici negate şi nici reprimate sub povara erorilor sale ideologice. Omul Paulescu, omul politic mai ales, nu a fost nici pe departe egalul savantului: antisemit, naţionalist în sensul radical al perioadei, publicist de cronici acide, a fost luat de aliat de către cei care aveau nevoie de legitimitatea sa de om de ştiinţă pentru a propovădui idei fasciste - atunci sau chiar în anii ce au urmat schimbării de regim din 1989. Acest adevăr istoric - şi o spun nu cu obiectivitatea umanistului, ci din perspectiva practicianului în medicină - nu neagă în niciun fel meritele sale ştiinţifice în cercetarea fiziologică, aşa cum opera sa ştiinţifică nu poate scuza derapajele ideologice extremiste. Se impune, cred, aşa cum spunea şi academicianul Nicolae Cajal, "o disociere obligatorie între contribuţiile sale ştiinţifice în combaterea diabetului şi opţiunile personale antisemite". Şi cred că, în această zi, îl putem aminti pe savantul care a descoperit "pancreatina" deschizând noi orizonturi cercetării mondiale în domeniu, ca şi şcolii româneşti de fiziologie.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: "Inconştienţa la volan ucide!" Potrivit datelor prezentate la lansarea campaniei "Decada acţiunii pentru siguranţa rutieră 2011 - 2020", peste 1,3 milioane de oameni mor în accidente rutiere, iar alte 50 de milioane suferă traume fizice şi psihice de pe urma acestor accidente. România se află pe primele locuri în Uniunea Europeană ca număr al deceselor survenite în urma accidentelor rutiere, deşi procentul de şoferi din totalul populaţiei ţării este cel mai redus de pe continent. Îngrijorător este faptul că principalele cauze care concură la această statistică sunt teribilismul, lipsa de experienţă, viteza excesivă sau procedura mult prea uşoară şi, desigur, lacunară, de desfăşurare a examenului pentru acordarea permisului de conducere. În fiecare an, la data de 17 noiembrie, se comemorează "Ziua Mondială a victimelor accidentelor rutiere", dată la care organizatorii şi autorităţile decidente urmăresc conştientizarea de către participanţii la trafic a impactului social şi a costurilor de orice fel pe care le presupun accidentele rutiere, subliniind în special riscurile la care sunt expuşi conducătorii tineri. Sensibilizarea tuturor participanţilor la trafic cu privire la respectarea normelor legale din domeniul rutier ar trebui să fie în directă proporţie cu mediatizarea consecinţelor şi costurilor mari care trebuie plătite în caz de ignorare a obligaţiilor legale. Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2013 privind siguranţa rutieră ne aminteşte că este imperios necesar ca legile din domeniul rutier să fie aplicate şi consolidate pretutindeni, deoarece există un studiu la nivel mondial care insistă asupra faptului că, în lipsa unor măsuri concludente necesare şi utile, până în 2030, accidentele rutiere vor ocupa locul 5 în topul cauzelor principale ale deceselor. În ultima perioadă, în România, s-a manifestat un interes sporit din partea factorilor de decizie cu privire la înăsprirea legislaţiei rutiere, în special în domeniul sancţionator, având ca drept scop responsabilizarea într-un ritm mai accelerat a conducătorilor auto. În aceeaşi ordine de idei, menţionez că pe lângă cauzele de acum obişnuite ale accidentelor de circulaţie, în România s-au mai remarcat o serie de cauze grave care au demascat lipsuri evidente în procedura de acordare a permiselor auto, în metodologia de examinare a persoanelor care doresc să devină conducători auto, precum şi în domeniul testării psihologice şi medicale periodice a celor care doresc să devină sau sunt conducători de autovehicule. Din păcate, dacă în ceea ce priveşte infrastructura deficitară, actualul guvern a început să amelioreze situaţia de fapt, în ceea ce priveşte componenta umană, anume, educaţia participantului la trafic, încă se mai cer depuse eforturi de conştientizare a faptului că respectul faţă de ceilalţi participanţi la trafic este soluţia optimă pentru a reduce semnificativ numărul evenimentelor rutiere cu capacitate tanatogeneratoare. De asemenea, sunt de acord cu modificările propuse de Ministerul de Interne în schimbarea Codului Rutier, modificări precum: creşterea amenzilor şi a perioadei de suspendare a permisului, scăderea limitelor de depăşire a vitezei legale, precum şi montarea de camere video la trecere cu nivel de cale ferată, operatorii C.F.R. fiind obligaţi să anunţe poliţia la fiecare abatere. Dragi colegi, nu pot decât să susţin activitatea organizaţiilor neguvernamentale, care iniţiază campanii de conştientizare a riscului ignorării dispoziţiilor legale în domeniul rutier. Alături de aceste campanii, înăsprirea regimului sancţionator poate constitui o soluţie optimă care să conducă la scăderea accelerată a evenimentelor rutiere cu victime.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: "«Viitură istorică» de ilegalităţi la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad" După ce actualul director al A.B.A. Prut-Bârlad şi-a transformat sindicatul instituţiei în "gardă pretoriană personală", de data aceasta, o megainginerie economică iese la iveală. Domnul director Corneliu Creţu, probabil ca urmare a "experienţei" dobândite în fruntea acestei instituţii, recalifică juridic dispoziţiile legale cu privire la contractele de concesiune, oferind experţilor în drept şi autorităţilor legale o interpretare de Guiness Book a OUG nr. 54/2006. Obiectul acestui nou "patent" al conducerii A.B.A. Prut-Bârlad a fost Acumularea Tungujei. Astfel, după ce în 2006 A.B.A. Prut-Bârlad încheie un contract de concesiune fără licitaţie, prin încredinţare directă cu S.C. MANTOVANA S.R.L. Vaslui, în 2007 spiritul de "legalist convins" al domnului director Corneliu Creţu face ca, fără să se rezilieze contractul iniţial cu S.C. MANTOVANA S.R.L. (contract prin încredinţare directă ilegal), să se organizeze o licitaţie pentru aceeaşi acumulare, câştigătoarea licitaţiei fiind S.C. DALIS S.R.L, societate care a fost pusă în posesie după 55 de zile de la câştigarea acesteia. Evident că, până la izbucnirea scandalului între cele două societăţi, una câştigătoare a unei licitaţii, iar cealaltă câştigătoarea unui contract prin încredinţare directă, nu a mai fost decât un singur pas. Deşi societatea MANTOVANA S.R.L. Vaslui exploata în continuare Acumularea Tungujei, A.B.A. Prut-Bârlad factura redevenţa pentru S.C. DALIS S.R.L.; mai mult, precizăm că în caietul de sarcini al licitaţiei, acumularea vizată figura liberă de orice sarcini, neexistând niciun act prin care să se precizeze că aceasta fusese încredinţată fără licitaţie spre exploatare unei alte societăţi comerciale. Evident că ambele societăţi acţionează A.B.A. Prut-Bârlad în instanţă, experţii stabilind pentru acestea un prejudiciu direct foarte ridicat, anume, 6.101.970 ron ca prejudiciu pentru S.C. MANDOVANA S.R.L. şi 22.500.000 ron ca prejudiciu pentru societatea DALIS S.R.L. În replică, fiind foarte aproape de a pierde amândouă procesele din cauza "ingineriilor financiare" la care a apelat, directorul A.B.A. Prut-Bârlad îşi foloseşte din nou inspiraţia proverbială propunând lui S.C. DALIS exploatarea Acumulării Pârcovaci printr-un act adiţional, în compensaţie, iar lui S.C. MANDOVANA un act de tranzacţie înrobitor pentru propria instituţie, probabil pentru a scăpa de acuzaţiile penale care i se puteau aduce. Preferând costumul de tip Armani în locul salopetelor dungate din penitenciare, domnul director ing. Corneliu Creţu, printr-o singură semnătură, încheie un act prin care prelungeşte contractul ilegal de utilizare a resurselor de apă până în 2019 pentru S.C MANTOVANA, o pune pe aceasta în posesie (societatea exploata fără a fi pusă în posesie!!!), îi oferă pentru asigurarea tăcerii o despăgubire de 150.000 ron, scutire pe o perioadă de 4 ani de la plata chiriei, redevenţei şi se obligă să ofere câştigătoarei de drept a licitaţiei, societatea DALIS S.R.L., Acumularea Pârcovaci. Ceea ce ne miră este faptul că domnul director prelungeşte utilizarea contractului până în 2019, deşi acelaşi personaj semnează alte două acte către aceeaşi societate prin care somează să elibereze amplasamentul Acumulare Tungujei de orice sarcini, precum şi un alt act prin care notifică aceleaşi societăţi rezilierea contractului din cauza neîndeplinirii clauzelor contractuale, neîndeplinire care lasă fără obiect contractul iniţial. De partea cealaltă, S.C. DALIS primeşte prin act adiţional Acumularea Pârcovaci, acumulare care nu a putut fi exploatată din cauza faptului că Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul Judeţean laşi, intervine în 2010 şi interzice practicarea acvaculturii şi pisciculturii pentru motivul că acumularea Pârcovaci este rezervaţie naturală, intrând astfel sub incidenţa O.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor protejate. Procesul-verbal al Comitetului de Direcţie al A.B.A. Prut-Bârlad din data de 30.04.2009 a fost falsificat de conducerea A.B.A. Prut-Bârlad în sensul adăugării în mod ilegal, pe un singur rând, a precizării că "domnul Burghelea supune aprobării pentru instanţă, tranzacţia cu S.C. MANTOVANA" (tranzacţie înrobitoare pentru instituţie). Procesul-verbal are trei puncte pe ordinea de zi şi niciunul din aceste puncte nu vorbeşte despre această tranzacţie, mai mult, scrisul unde se precizează de această tranzacţie are alte caracteristici şi este diferit faţă de toate celelalte menţiuni ale procesului-verbal, iar aşa-zisul domn Burghelea nu figurează ca prezent la şedinţa Comitetului de Direcţie şi nici nu semnează pe vreo pagină acest proces-verbal, aspecte care ne duc la concluzia că precizarea privind tranzacţia a fost inserată în mod fraudulos şi că cei care au semnat procesul-verbal de şedinţă, alţii decât cei care au semnat tranzacţia, au fost induşi în gravă eroare. Văzând că nu poate fi exploatată nici Acumularea Pârcovaci, conducerea A.B.A. Prut-Bârlad demonstrează că are resurse nelimitate în driblarea dispoziţiilor legale şi cu un dispreţ obraznic faţă de aceleaşi dispoziţii propune lui S.C. DALIS S.R.L., de data aceasta, exploatarea Acumulării Cătămărăşti Deal din judeţul Botoşani, acumulare care era dată în concesiune unei alte societăţi, S.C. DONA IMPEX S.R.L. Tocmai pentru acest motiv păgubitul S.C. DALIS amână cu un an de zile exploatarea Acumulării Cătămărăşti Deal tocmai pentru a aştepta încheierea contractului cu S.C. DONA IMPEX S.R.L. Directorul A.B.A. Prut-Bârlad nu se dezice de practicile de natură penală şi cu trei luni de zile înainte de expirarea contractului de concesiune între instituţia pe care o manageriază şi S.C. DONA IMPEX S.R.L., deşi propusese acumularea respectivă lui S.C. DALIS, aprobă subconcesiunea dintre S.C. DONA IMPEX S.R.L. şi S.C. PIRANIA S.R.L. Botoşani pe o perioadă de 7 ani, deşi una din clauzele contractului iniţial prevedea interzicerea oricărei clauze de subconcesiune, actele acestea având toate aceleaşi numitor comun, anume persoana domnului director Corneliu Creţu. Între timp, experţii din dosarul de judecată în care reclamant era S.C. DALIS, au stabilit ca prejudiciu, pe lângă cele 22.500.000 ron, prejudiciu cu privire la lipsa de întrebuinţare a Acumulării Tungujei şi un prejudiciu de 8.000.000 ron pentru lipsa de întrebuinţare a Acumulării Pârcovaci. Având la bază o hotărâre a ANRMAP prin care se menţiona că actul juridic iniţial încheiat cu S.C. DALIS era unul legal şi în conformitate cu OUG nr. 54/2006, societatea păgubită cere din nou spre exploatare Acumularea Tungujei. A.B.A. Prut-Bârlad răspunde cu o "deosebită solicitudine" societăţii DALIS S.R.L., încheind proces-verbal de predare în exploatare, nu societăţii păgubite, ci S.C. MANTOVANA S.R.L. punând astfel în aplicare o tranzacţie care nu avea girul Comitetului de Direcţie şi care nu făcea altceva decât să confirme un contract iniţial atribuit direct fără licitaţie şi deci ilegal, deşi aceeaşi A.B.A. Prut-Bârlad, printr-o serie de acte, stabilea printre altele că începând cu data de 01.04.2007 contractul era reziliat, din cauză că: nu s-a procedat la predarea-primirea şi delimitarea obiectivului printr-un proces-verbal în termenul stipulat în contract; nu s-a întocmit niciun raport cu populare cu peşte; nu există niciun proces-verbal privind acţiunile desfăşurate pe acumulare, aşa cum obliga contractul iniţial; nu există o delimitare a posibilităţilor de circulaţie a mijloacelor de transport pe apă; nu au fost amplasate inscripţionări, avertizări sau marcaje privind restricţiile ce operează în zonă, toate acestea denotând lipsa de seriozitate a S.C. MANTOVANA S.R.L., aşa cum rezultă dintr-un act oficial trimis către expertul tehnic Niculae Angelescu, act care poartă aceeaşi semnătură, cu siguranţă nu v-aţi înşelat, semnătura domnului director ing. Corneliu Creţu. Dragi colegi, se anunţă o "viitură istorică" în zona de responsabilitate a A.B.A. Prut-Bârlad numai că, de această dată, viitura este formată din elementul material al mai multor infracţiuni. Dacă am face un rezumat al managementului conducerilor care s-au perindat pe la A.B.A. Prut-Bârlad şi mai cu seamă al managementului actualei conduceri, vom vedea că rezultatele sunt demne de menţionat la seminariile care se ţin studenţilor facultăţilor de drept din ţară la disciplina drept penal, anume infracţiuni contra patrimoniului. Numeroasele procese aflate încă pe rol, zecile de milioane de roni reprezentând prejudicii ale diferitelor societăţi comerciale cu care s-au încheiat contracte, tranzacţii înrobitoare pentru instituţie tocmai pentru a scăpa de rigorile legii, încredinţări directe atunci când se impuneau licitaţii şi subconcesiuni atunci când acest fel de acte erau interzise sunt "principalele realizări" cu care se "mândreşte" conducerea actuală a A.B.A. Prut-Bârlad. Aceasta jonglează cu acumulările de apă pe care le gestionează în acelaşi fel în care jonglează cu dispoziţiile legale! Dragi colegi, am promis electoratului că nu vom mai repeta greşelile făcute de cea mai slabă guvernare din istoria României, anume guvernarea portocalie şi suntem decişi să respectăm această promisiune. Considerăm de extremă urgenţă lămurirea situaţiei de fapt şi de drept de la A.B.A. Prut-Bârlad şi de asemenea consider că, aşa cum v-am mai prezentat de la această tribună, este extrem de periculos şi faptul că există un raport al Corpului de Control al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice prin care se aduce la cunoştinţă că numeroase lucrări de apărare de pe valea Prutului sunt fictive sau efectuate necorespunzător, lucru care ar putea duce la punerea în pericol a vieţilor comunităţilor care sălăşluiesc în această zonă geografică. Tocmai din această cauză îmi asum iniţierea unei comisii parlamentare de anchetă care să verifice în amănunt situaţia de fapt şi toată documentaţia de drept necesară pentru a se putea stopa într-un mod eficient "viitura de ilegalităţi" de la A.B.A. Prut-Bârlad.
				Domnul Daniel Tudorache: "Proiectul de Lege privind exploatarea aurului de la Roşia Montană - impresii şi concluzii de final" Proiectul Roşia Montană a reprezentat un adevărat punct de interes şi frământări pentru România. Politicieni, academicieni şi analişti au dezbătut această problemă din diferite puncte de vedere. Înainte de a fi practicanţi ai unei meserii, suntem români în România şi vocea poporului trebuie să fie şi ea reprezentată. Mă aflu astăzi aici pentru a afirma că dincolo de a fi un proiect pe hârtie, Roşia Montană a reprezentat motiv de dispută, de contre şi certuri, dar şi de liant şi responsabilizare, pentru că oamenii, indiferent de nemulţumirea lor, au reacţionat! Proiectul de Lege privind exploatarea aurului de la Roşia Montană cuprinde laturi din cele mai diferite şi atrage cu sine diversitatea situaţiilor în care cei cu putere de decizie şi cetăţeni de rând s-ar putea afla. Starea conflictuală şi tensiunea la care întreaga populaţie ar putea fi supusă poate fi asemenea unei oale sub presiune. De aceea, problematica proiectului este una sensibilă. Părerile au fost împărţite încă de la început, dar noi, Parlamentul, suntem datori să gândim o lege şi să găsim soluţia ideală pentru toate părţile implicate. Acest lucru nu se poate înfăptui decât dacă există o strânsă şi reală comunicare şi colaborare între societate şi conducere. O decizie bună pentru populaţie nu poale fi luată decât cu sprijinul acesteia, de aceea se poate spune şi că miza dezbaterii acestui proiect a fost reprezentată de educarea noastră, a tuturor, în spirit civic, care ne-a adus pe toţi la un loc. Ne-a adus pe toţi în punctul în care să recunoaştem că toate deciziile pe care le luăm la nivel de ţară trebuie să fie luate pentru bunăstarea locuitorilor şi pentru patrimoniul său. Vreau să amendez totuşi reacţiile critice şi opiniile nefondate izvorâte din aceste dezbateri mai sus menţionate. Nu ne putem pune singuri piedici doar pentru că unii se află la putere şi alţii în opoziţie, nu ne putem opune schimbării la nesfârşit, mai ales când aceasta este necesară. Consider că trebuie să susţinem proiectele economice de anvergură, de exploatare a resurselor, de aceea trebuie creat un cadru legislativ larg care să cuprindă toate proiectele de exploatare. Şi aşa cum a precizat şi premierul Victor Ponta, toate instituţiile trebuie să participe la crearea acestui cadru şi la aducerea şi punerea sa în dezbatere publică. Trebuie să existe o intenţie comună de a găsi resursele necesare pentru a da naştere unor soluţii şi proiecte cu efect pozitiv pe termen mediu şi lung, care, în definitiv, să conducă la o bună dezvoltare a ţării. Vreau să închei prin a spune că sunt de părere că trebuie să căutam şi să găsim o soluţionare a acestei chestiuni. Trebuie să venim cu explicaţii şi lămuriri, astfel ca lumea să înţeleagă că avem nevoie şi de resurse, şi de locuri de muncă, şi de o ţară minunată din punct de vedere al spaţiului în sine. Trebuie să lucrăm împreună pentru creşterea nivelului de trai, pentru că acolo unde lucrăm împreună, trebuie să şi trăim, să şi convieţuim împreună!
				Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Apă şi glucoza, «tratament» pentru bolnavii de hepatită din România" Indiferent că vorbim despre ţările dezvoltate sau despre statele în curs de dezvoltare, fenomenul medicamentelor contrafăcute este din ce în ce mai amplu. Şi dacă ţări precum Germania se confruntă cu o astfel de problemă, de ce România ar face excepţie? Tocmai pentru a nu ieşi din "tiparul mondial", am început să ne "tratăm" şi noi bolnavii de hepatită cu apă distilată şi glucoză, vândute însă la preţuri de sute de lei. La mai puţin de cinci luni de când în farmacii a fost descoperit un fals grosolan al medicamentului Sutent, folosit în tratamentul cancerului renal metastatic şi pentru tumorile gastrointestinale, istoria se repetă, de data aceasta fiind vorba despre falsificarea medicamentului Pegasys, care s-a comercializat cu uşurinţă în farmacii, fără ca autorităţile responsabile să se sesizeze referitor la acest lucru. Mult mai grav este faptul că Autoritatea Naţională a Medicamentelor a fost anunţată, încă din luna septembrie, de către firma producătoare, Roche, că şi în Germania s-a descoperit Pegasys contrafăcut. Se pare că falsul a fost atât de bine realizat, încât autorităţile nu au descoperit nicio neregulă în urma controalelor periodice efectuate, ceea ce denotă "profesionalismul, implicarea şi vigilenţa" în astfel de situaţii. Din cauza acestor controale, superficial realizate, sau din cauza lipsei lor, pacienţii au ajuns să se trateze cu apă şi glucoza pentru hepatită B şi C şi să plătească sume costisitoare, de aproximativ 1000 de lei pentru o seringă preumplută care ar fi trebuit să conţină peginterferon. Ţinând cont de faptul că medicamentul Pegasys este inclus în programele de sănătate şi se află pe listele speciale, fiind compensat de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, autorităţile şi-au permis să arunce sume importante de bani pe fereastră. Deja ne-am obişnuit ca în România autorităţile să fie prinse pe picior greşit, însă, de această dată, s-a dorit probabil testarea vigilenţei pacienţilor. Grav este faptul că bolnavii au descoperit singuri că medicamentul care li se vindea în farmacie era un fals, diferenţele fiind uşor de observat în momentul în care cutia de Pegasys 180 era desfăcută. Astfel, datorită indiferenţei, a fost pusă în pericol viaţa celor 4000 de bolnavi de hepatită din România, care urmează tratamentul cu Pegasys, compromiţând şansele lor de vindecare şi crescând riscul de a se ajunge la complicaţii grave, sau chiar incurabile. Acest eveniment ar putea avea şi un impact de natură psihologică asupra pacienţilor, care şi-ar putea pierde încrederea în farmacii şi ar putea abandona terapia pe care o urmează. Ca şi cum nu ar fi fost suficient faptul că neglijenţa Autorităţii Naţionale a Medicamentelor a lăsat să se ducă pe apa sâmbetei tratamentul efectuat până la administrarea produsului contrafăcut, acum, Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate nu le mai permite bolnavilor să se înscrie pe listele de interferon, ceea ce înseamnă că sunt nevoiţi să plătească din propriul buzunar sume costisitoare pentru dozele necesare. Deşi sănătatea nu este un moft, ci este cel mai de preţ lucru al oricărui om, se pare că ea nu mai ocupă de mult primul loc pe lista priorităţilor autorităţilor competente în domeniu. S-a tot discutat despre faptul că sănătatea reprezintă o prioritate naţională, despre planuri de acţiune care vizează tratarea hepatitei C, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii pacienţilor, prin facilitarea accesului la cele mai eficiente soluţii terapeutice, dar nimic din toate acestea nu s-a concretizat. Exact cum am fost obişnuiţi, ceva ni se promite şi altceva primim. Aşa au ajuns şi pacienţii de hepatită să se trateze cu medicamente contrafăcute, datorită "importanţei" pe care autorităţile din domeniul sanitar o acordă acestei maladii. Incidentele de această natură nu trebuie ignorate, ascunse sau muşamalizate, pentru că ele există şi se repetă tot mai frecvent, ci trebuie garantat şi respectat dreptul fundamental la sănătate al cetăţenilor, prin implementarea unor măsuri de combatere a comercializării medicamentelor contrafăcute în farmacii, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei unor situaţii excepţionale în domeniul sănătăţii publice sau a unor tragedii personale.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Unde ne sunt medicii?" În declaraţia politică de astăzi doresc să vă vorbesc despre situaţia medicilor de familie din mediu rural. Este un lucru bine cunoscut faptul că în ultimii ani rămânem fără medici, aceştia preferând spitalele occidentale celor din România. Fie sunt prost plătiţi sau nevoiţi să facă naveta, fie nu au suficienţi bani pentru a-şi echipa corespunzător cabinetele, tot mai mulţi medici de familie lasă în urmă satele pentru a lua drumul străinătăţii. Pentru medicina primară, statul alocă în fiecare an aproape 1,2 miliarde de lei, 300 de milioane de euro, care nu se regăsesc în serviciile medicale. Medicii de familie se plâng de subfinanţarea sistemului. Însă veniturile lunare primite de la Casa de Asigurări îi contrazic. Oamenii simpli de la ţară sunt amânaţi cu săptămânile prin diverse tertipuri, iar relaţia dintre doctor şi pacient se desfăşoară ... mai mult pe hârtie, în facturile pe care medicii de familie le trimit lunar Casei de Asigurări. La ţară, oamenii mor aşteptând să fie ajutaţi. Dacă în mediul urban găseşti un medic la 240 de locuitori, la sat sunt cel puţin 1400 de pacienţi în grija unui singur doctor. Copiii merg zeci de kilometri pentru un simplu vaccin. Baza sistemului sanitar în orice ţară civilizată, la noi e pe cale de dispariţie, iar în mediul rural, singurele instrumente din cabinetele medicale sunt un tensiometru şi un stetoscop. Avem o ţară pentru care ne invidiază o lume întreagă - localităţi ascunse într-un decor de vis, zone în care civilizaţia pătrunde greui, însă în aceleaşi locuri găsim milioane de români pentru care medicina de familie nu înseamnă nimic. În România medicina preventivă este inexistentă, oamenii aflând prea târziu că sunt bolnavi. Acolo unde oamenii pierd contactul cu medicul lor, spitalele devin nişte uriaşe dispensare. Potrivit estimărilor, spitalizările excesive produc anual la nivel naţional o pagubă de peste 300 de milioane de euro în bugetul sănătăţii. Nu spunem că nu avem şi medici care doresc să-şi facă meseria corect, să aibă grijă de pacienţii lor, dar nu sunt încurajaţi suficient. Asistăm la o degradare umană care nu poate fi trecută cu vederea şi ignorată, fiind un mare semnal de alarmă pentru toţi cei implicaţi; asistăm la un sistem medical mult mai bolnav decât cei cărora le este dator să le aducă vindecare, asistăm la un sistem medical care trage să moară şi nu este nimeni prin preajmă să-i dea o mână de ajutor.
				Domnul Liviu Laza-Matiuţa: Când politica unui guvern naşte doar taxe, impozite, privatizări eşuate, insolvenţe şi şomeri, trebuie să ascultăm glasul economiei reale şi al opoziţiei. USL este fabrică de şomeri, în ultimul an, numărul şomerilor a crescut cu 56.000 persoane, ajungând la 747.000 persoane, în acest ritm, până la sfârşitul anului 2014, vom avea încă 70.000 şomeri. Consumul românilor s-a redus comparativ cu anul 2012. Românii şi firmele nu îşi mai pot plăti datoriile la bănci. Mediul de afaceri este îngheţat, în fiecare zi a acestui an 74 de firme intră în insolvenţă. Străinii nu mai sunt interesaţi să investească în România. Investiţiile străine au scăzut cu 36% în ultimul an. Evaziunea fiscală înfloreşte sub USL şi se ridică la 14% din PIB, mai mult decât bugetul educaţiei şi sănătăţii pe acest an. Sub guvernarea USL s-au introdus 30 de taxe noi şi impozite majorate, de la 1 ianuarie 2014 se ajunge la 35. Creşterea economică este blocată, investiţiile au scăzut cu 13%, iar cheltuielile de personal au crescut cu 15% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Guvernul USL a făcut patru rectificări bugetare negative, ceea ce scoate la iveală incapacitatea Guvernului de a colecta bani la buget. Creşterea accizelor la carburanţi cu 7 eurocenţi pe litru, accizele vor fi indexate cu rata inflaţiei de la 01 ianuarie 2014. Impozite pe construcţii speciale, deţinute de persoane juridice (parcări, stâlpi, baraje, diguri, centrale hidroelectrice, termoelectrice, reţele electrice etc.) Valoarea totală a achiziţiilor publice fără licitaţie a ajuns la 2,1 miliarde euro în anul 2012, de opt ori mai mult decât în anul 2011. Sub PDL, în anul 2011, cheltuielile cu investiţiile au fost duble faţă de valoarea alocată de USL în acest an. Lipsesc programele guvernamentale cheie menite să redreseze economia. Banii de la consiliul judeţean se împart în funcţie de apartenenţa politică. Primăriile conduse de primarii PDL nu au primit niciun leu de la consiliul judeţean şi nu au bani pentru utilităţi, iluminat stradal şi salarii. Asistenţii persoanelor cu handicap nu au primit indemnizaţie de circa 3-4 luni, toate acestea fiind realizări ale guvernării USL. În actuala legislatură am adresat Guvernului USL 15 interpelări, la unele nici nu am primit răspuns, una a fost adresată domnului ministru al sănătăţii Nicolăescu, în 19 iunie 2013, dar nu am primit răspuns până în prezent şi se referea la alocare de fonduri pentru Spitalul Municipal din Beiuş. Am adresat 3 interpelări privind alocarea de fonduri pentru modernizarea DN76 Oradea-Deva, răspunsurile au fost pe lângă subiect, se indicau firmele care au câştigat licitaţia, iar eu întrebam de ce nu se alocă fonduri pentru modernizarea DN 76. Un lucru este clar, modernizarea DN 76 a început în anul 2010 pe tronsonul Vîrfuri-Ştei, sub guvernare PDL, şi a fost întrerupt în anul 2012, luna iunie, sub guvernare USL, în luna februarie 2013 am depus amendament la votarea bugetului în Parlament, pentru suplimentare de fonduri pentru DN 76, dar parlamentarii USL au votat împotrivă. Drumul este impracticabil, pe unele tronsoane se circulă ca în epoca de piatră. Vezi starea drumului în Drăgăneşti, Bucium, Sâmbăta, Răbăgani, Dealul Bîtii, Vaşcău - la intrare, Criştiorul de Jos, toate aceste tronsoane pe care abia se circulă, fiind aşa-zisele realizări, cu ghilimelele de rigoare, ale guvernului USL. Au promis, populaţia i-a votat, iar ei (USL) au uitat.
				Domnul Mircea Lubanovici: "Contradicţiile reuşitelor Guvernului Ponta" Doresc să vă aduc în atenţie contradicţiile legate de starea reală a economiei româneşti, care afectează atât românii din ţară, cât şi pe cei pe care îi reprezint şi îşi doresc să vadă că în România economia dă semnale de creştere pozitivă. La prezentarea bugetului, prim-ministrul ţării ne evidenţia cum, în ultimul trimestru, România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Afirmaţiile premierului vin în contextul în care, tot potrivit datelor europene, ţara noastră înregistrează cea mai mare creştere de preţuri din ultimul an din cadrul comunităţii. Nu pot să nu remarc duplicitatea cu care guvernanţii aleg să prezinte frânturi de realităţi doar pentru a-şi crea o imagine pozitivă. Ca şi cum creşterea semnificativă de preţuri din ultimul an nu a fost resimţită de fiecare român! Ce este cu adevărat îngrijorător e că această creştere se bazează în mare parte pe aportul agriculturii; conform estimărilor specialiştilor, fără contribuţia acestui domeniu, creşterea PIB-ului ar fi fost de doar 0,3%. Problema nu ar fi fost atât de serioasă dacă performanţele României în agricultură ar fi fost rezultatul modernizării, eficientizării şi aplicării unei strategii naţionale care să crească atractivitatea investiţiilor în domeniu. Din nefericire, însă, rezultatele pozitive vin doar din norocul unei recolte foarte bune. Cu alte cuvinte, creşterea economică cu care se mândreşte premierul ţării se datorează vremii favorabile! Pe de altă parte, deşi agricultura a reuşit să ascundă reuşitele reduse din celelalte domenii economice, preţurile ridicate au dus la un consum în stagnare. În acelaşi timp, nivelul salariilor nu a crescut, în timp ce numărul şomerilor şi al firmelor intrate în insolvenţă da. Adăugaţi la aceasta nivelul scăzut de colectare a taxelor şi impozitelor la buget şi avem astfel imaginea contrastantă a performanţelor din ultimul an! Stimaţi guvernanţi, în aceste condiţii, cât de realiste credeţi că sunt noile taxe şi creşterile de impozite pe care ni le-aţi impus pentru anul viitor? Şi cum mai puteţi să susţineţi că asiguraţi creşterea economică a ţării, când atât mediul de afaceri, cât şi oamenii de rând au simţit un nivel mult mai scăzut de bunăstare? Cu părere de rău afirm că priorităţile de guvernare nu sunt îndreptate spre impulsionarea economiei şi dezvoltarea ţării, ci răspund nevoilor de partid şi de grup. Şi asta pe costul cetăţenilor care v-au acordat votul de încredere!
				Domnul Mircea Lubanovici: "Promisiuni neonorate. Până când?" A mai trecut o săptămână şi am consemnat din nou, în toată ţara, multă agitaţie, nemulţumiri şi proteste faţă de măsurile şi propunerile Guvernului USL în ceea ce priveşte bugetul naţional pentru anul 2014. De altfel, toată lumea recunoaşte faptul că protestul profesorilor este îndreptăţit, întrucât Guvernul USL a alocat educaţiei mult sub prevederea legală din PIB-ul României. Mai mult, actualii guvernanţi nu numai că nu au respectat legea cu privire la bugetul anului 2013, dar au tăiat din banii alocaţi educaţiei odată cu prima rectificare de buget, ceea ce a avut repercusiuni negative asupra sistemului de învăţământ (elevilor nu li s-a mai decontat alocaţia pentru transport, multe şcoli nu sunt pregătite pentru condiţiile reci din iarnă şi s-au făcut reduceri până şi la manualele şcolare). În acest context, nu este de mirare şi protestul elevilor, alături de profesori şi studenţi, faţă de subfinanţarea sistemului educaţional. Solicitarea tuturor adresată Guvernului României este alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, aşa cum prevede legea, care ar presupune şi dotarea corespunzătoare a unităţilor de învăţământ din România. Dar nu doar învăţământul se confruntă cu mari neajunsuri, ci întreaga economie, aşa cum vă atrag atenţia adesea în ultimul timp. Nemulţumirile cetăţenilor continuă să se amplifice atât în rândul bugetarilor, cât şi al celor din mediul privat. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a afirmat zilele trecute că banca centrală nu cunoaşte încă metodologia de calcul a măsurilor fiscale convenite de Guvern cu FMI şi Comisia Europeană, iar impactul asupra inflaţiei ar putea oscila, doar din accize, între 0,2 şi 0,6 puncte, taxele pe proprietate nefiind incluse în prognoza pe 2014. Tocmai de aceea, parlamentarii PDL au depus moţiunea pe teme economice prin care se cerea retragerea proiectului de buget din dezbaterea publică şi regândirea sa în integralitate. Rezultatul? Tăcere şi muşamalizare ca de fiecare dată. Ca în educaţie, ca în sănătate şi ca în toate domeniile deficitare din România. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, care e majoritar USL, nu a fost de acord şi a invocat motive de procedură pentru ca românii să nu afle realitatea despre noile taxe şi impozite stabilite de către actualul Guvern. Stimaţi colegi, am spus-o şi o repet: alocarea a 6% din buget pentru investiţii este foarte puţin şi nu cred că se va putea face mare lucru pentru poporul român. Guvernarea PDL, care aloca până la 10% pentru investiţii, a fost stigmatizată de opoziţie tocmai pentru acest procent redus în precampanie, cerând procente şi mai mari. Dar dacă logica dumneavoastră era bună şi intenţiile justificate, de ce vă mulţumiţi acum cu un procent de 6% din PIB?
				Domnul Mircea Lubanovici: "Descentralizarea - încă o măsură ratată de USL" Declaraţia de astăzi se bazează pe aspectele problematice ale descentralizării în varianta propusă de USL. Suntem în postura în care asistăm la modul dezastruos în care un proiect de anvergură pentru modernizarea României ajunge să fie transformat de guvernanţi, din nefericire, într-un cadou pentru baronii locali. Descentralizarea ar trebui să asigure premisele necesare pentru o dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor ţării, prin valorificarea la maximum a avantajelor specifice şi minimizarea punctelor slabe. Scopul final al creşterii nivelului de bunăstare al regiunilor şi cetăţenilor se poate atinge doar dacă se respectă condiţia primordială a scoaterii administraţiei de sub controlul politic. Din păcate, actualul proiect de descentralizare tocmai aici eşuează: toate prevederile asigură factorului politic puterea de decizie fără a se asigura controlul din partea celorlalte instituţii. De aici şi criticile şi reacţiile negative din partea societăţii civile şi ideea, îndreptăţită, de altfel, că ceea ce se doreşte de fapt este consolidarea baronilor locali! Dar ştiţi ce este îngrijorător? Faptul că preşedinţii consiliilor judeţene vor avea atât de multe atribuţii, dublate de sume importante de bani împărţite după propriile priorităţi! Ce se va întâmpla când primarii şi autorităţile judeţene vor avea opinii diferite pe probleme de interes local? Nu pot să nu dau exemplul actualului conflictul de la Pungeşti, unde Consiliul Judeţean Vaslui susţine explorarea şi exploatarea gazelor de şist, în ciuda opoziţiei localnicilor şi consilierilor locali. Cum va rezolva viitoarea descentralizare această problemă? Prin şantaj instituţional sau prin tăieri de fonduri? Şi atunci, cine câştigă de pe urma acestor procese? în nici un caz românii, nici cei din ţară şi nici cei din colegiul pe care îl reprezint! Un alt aspect pe care trebuie să îl evidenţiez a fost afirmat chiar de reprezentanţii sindicatelor din agenţiile judeţene pentru protecţia mediului: dacă aceste agenţii sunt subordonate consiliilor judeţene, cum îşi vor mai putea realiza în mod corect şi obiectiv munca? În ce scenariu numirile în aceste instituţii nu vor fi pe criterii politice, şi nu pe competenţă? În ce condiţii avizele diferite de opiniile Consiliului Judeţean nu vor fi sancţionate? Iar modelul acesta poate fi cu uşurinţă extins şi la celelalte instituţii cu pârghii de control. O asemenea situaţie poate părea absurdă, dar am asistat cu toţii în ultimul an la destule exemple care să susţină această idee. Şi atunci, cum mai putem garanta funcţionarea reală a statului de drept şi a mecanismelor de control pe care acesta le presupune? Mă văd nevoit să susţin concluziile Institutului pentru Politici Publice care vede în propunerea de descentralizare a USL un proiect ce recunoaşte clar domnia politicului, o "judeţizare" a României, care nu face decât să servească intereselor de partid! Mai mult decât atât, refuzul de a supune dezbaterii şi negocierii transparente proiectul de descentralizare vine în contradicţie chiar cu principiile modelului european pe care se presupune că l-aţi urmat! Nu pot să nu consider o sfidare şi o dovadă de dispreţ modul în care USL-ul a ales să promulge această măsură, prin asumarea răspunderii Guvernului, deşi alianţa deţine majoritatea parlamentară. Declar aşadar deschis că sunt împotriva acestei aşa-zise reforme administrative, ce nu vine deloc în întâmpinarea cetăţeanului, ci răspunde presiunilor de partid!
				Domnul Titi Holban: Datele preliminare din proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2014, anunţate după şedinţa de Guvern de săptămâna trecută, demonstrează că sănătatea şi educaţia rămân priorităţi majore ale Guvernului USL, ca parte a strategiei de dezvoltare a Românei pe termen lung. În consecinţă, pentru anul 2014 au fost alocate sume mai mari acestor domenii faţă de anul în curs, urmare a măsurilor guvernamentale care au permis reluarea creşterii economice. Astfel, bugetul sănătăţii însumează peste 30 miliarde lei, Ministerul Sănătăţii primind cu 2,5 miliarde lei mai mult decât în 2013 şi ajungând la 7,8 miliarde lei. De asemenea, va creşte şi bugetul CNAS, de la 22,5 miliarde lei, în acest an, la 22,6 miliarde lei în 2014. Să nu uităm că în 2013 plata datoriilor din sistemul sanitar a reprezentat o prioritate pentru Ministerul Sănătăţii, fiind achitate peste 800 de milioane de euro pentru stingerea arieratelor din sistem lăsate moştenire de fosta guvernare PDL. În 2014, fără această datorie, Ministerul Sănătăţii va putea direcţiona fonduri consistente pentru investiţii şi pentru programele naţionale de prevenţie, ca parte a procesului de reformă iniţiată în acest an. Cea mai importantă măsură din acest domeniu are în vedere stoparea exodului cadrelor medicale către Occident şi crearea condiţiilor civilizate şi materiale pentru a-i determina să profeseze aici, în România. Astfel, pentru prima dată în ultimii ani, este prevăzut un stimulent financiar pentru medicii şi farmaciştii rezidenţi, care vor primi o bursă lunară neimpozitată de 670 de lei (150 de euro). În ceea ce priveşte educaţia, acest domeniu beneficiază de un buget în creştere în 2014, 300 de milioane de euro din fonduri europene fiind realocate de la alte programe pentru lucrări de infrastructură în şcoli. Salariile profesorilor debutanţi din învăţământul preuniversitar cu o vechime maximă de 6 ani, precum şi salariile preparatorilor şi ale asistenţilor universitari cresc cu 10%, procent cu care se majorează şi subvenţiile pentru cămin. În plus, pentru repararea inechităţilor salariale din perioada guvernării PDL, în 2014 statul plăteşte 2,06 miliarde lei titluri executorii, din care 1,06 miliarde pentru învăţământul preuniversitar şi universitar (echivalentul unei creşteri salariale de 10%, în medie, pe întregul sistem).
				Doamna Aurelia Cristea: "Institutul Oncologic «Prof. Dr. Ion Chiricuţă» din Cluj, model de profesionalism medical în România" În această declaraţie politică aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră Institutul Oncologic "Prof. Dr. Ion Chiricuţă" din Cluj, un spital care reprezintă un model de profesionalism şi bună-credinţă, un loc al excelenţei medicale din România. Am participat săptămâna trecută la Ziua porţilor deschise de la Institutul Oncologic "Prof. Dr. Ion Chiricuţă", şi am remarcat înalt profesionalismul, modestia şi exigenţa cadrelor medicale, conduse de şef lucrări dr. Patriciu Achimaş-Cadariu, alături de prof. dr. Alexandru Irimie. Şi alături de ei, fiecare angajat înţelege că munca cu pacienţii bolnavi de cancer ţine de vocaţie, nu de meserie. Am dorit să afirm public în forul legislativ al României că respect şi preţuiesc dedicaţia cu care sunt îngrijiţi pacienţii, cât şi marea contribuţie la dezvoltarea sistemului de sănătate din ţară. Cred că asemenea instituţii sunt cele care merită toată atenţia şi grija noastră: ele trebuie susţinute, financiar, în primul rând. Dar, din când în când, merită acea recunoaştere pe care o datorăm profesionistului tăcut care ne schimbă viaţa fără să ceară nimic în schimb. Şi acea recunoaştere se oferă prin altceva decât bani. Aşadar, vă rog să urmăriţi alături de mine o scurtă trecere în revistă a muncii titanice depuse într-un singur an la institut. Institutul a fost fondat în 1929 şi are 738 de angajaţi. Aceştia tratează peste 13.000 de pacienţi noi în fiecare an. Doar în 2012, în cadrul institutului, au fost realizate 8000 de intervenţii chirurgicale, 28.000 de servicii de chimioterapie şi alte 27.000 de servicii de radioterapie. 45% din numărul pacienţilor pe care institutul îi tratează anual provin din toate judeţele ţării, 22% din Cluj, iar restul din toate celelalte judeţe ale Transilvaniei. Institutul derulează şi programe de prevenţie şi screening, iar cazuistica generală relevă că cei mai mulţi pacienţi înregistraţi suferă de probleme oncologice legate de ginecologie. Cancerul la sân, cancerul aparatului digestiv şi afecţiunile oncologice în zona ORL sunt, de asemenea, tratate în număr mare la Oncologia din Cluj. În fiecare an, 738 de angajaţi realizează peste 100.000 de consultaţii. De asemenea, trebuie să mai arăt că institutul este şi un exemplu de cheltuire eficientă a banilor publici, şi o dovadă în plus al faptului că omul chiar sfinţeşte locul. Cred că cifrele vorbesc de la sine şi nu mai e necesar să adaug nimic. În afară de mulţumirile şi aprecierea noastră pentru o activitate prodigioasă şi pornită din suflet în slujba cetăţenilor!
				După pauză.
				În continuare şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamnelor şi domnilor, Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor. 216 sunt prezenţi, 191 absenţi, 25 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul este îndeplinit. Ştiţi foarte bine, la mijlocul zilei avem votul final, la 15,00, şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu prezentarea Proiectului de Lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare şi a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, asupra căruia Guvernul îşi angajează răspunderea. La încheierea şedinţei comune, continuăm cu o şedinţă de plen a Camerei Deputaţilor. Vă informez, conform procedurilor legale, că am avut un Birou permanent în care am aprobat proiecţia de buget al Camerei Deputaţilor pe anul viitor, urmând ca, în paralel cu noi, Comisia de buget, finanţe să lucreze pentru a ne propune în plen acest proiect. Domnul preşedinte Marian Neacşu, vreţi să spuneţi ceva? Hai România! Dacă nu spuneţi "Hai România!", atunci nu vă dau voie la microfon.
				Domnul Marian Neacşu: Asta mi-o rezerv pentru după şedinţa de plen de diseară, domnule preşedinte. Ca să fie mai aproape, poate aşa ne aud. Voiam să vă propun, respectând procedura, să supuneţi votului plenului suplimentarea ordinii de zi cu două puncte. Primul dintre ele, cel la care aţi făcut deja referire, sub rezerva depunerii raportului, să introducem pe ordinea de zi şi Proiectul de buget al Camerei Deputaţilor pentru a fi supus votului şi aprobării, iar al doilea proiect legislativ este Proiectul legislativ nr.609/2011 privind aplicarea unor drepturi ale personalului diplomatic şi consular. Proiectul respectiv...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Pe ce poziţie e?
				Domnul Marian Neacşu: Nu este, am cerut introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect legislativ, pentru că...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Pl-x cât?
				Domnul Marian Neacşu: Pl-x-ul 609. În momentul ăsta, în dezbateri la Comisia de muncă se află un proiect care are acelaşi obiect şi evident că ele trebuie tratate împreună. Acesta este motivul pentru care am să vă cer după aceasta şi retrimiterea la comisie.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule preşedinte Bogdan Ciucă, aveţi cuvântul.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Beneficiind de aceeaşi regulă procedurală, solicităm introducerea pe ordinea de zi a PL-x 409/2013, este vorba de Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, pentru care Biroul permanent ne-a dat Comisiei juridice, de disciplină şi...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Avem raportul?
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Da, raportul este redactat.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Îl vreau şi eu.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Da, este depus acum şi...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Bun, vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Prima dată, Pl-x nr. 609/2011... Domnule deputat Ovidiu Ganţ, aveţi tot pe procedură, vă rog frumos.
				Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Stimate, domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul nostru parlamentar tocmai a primit acest raport, vă cerem o pauză de consultări de trei minute, cu liderii de grup.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Da, da, da. Vă rog frumos.
				După pauză.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: S-a degajat un consens. Vă propun aşa. Pl-x 609/2011, să îl votăm. Îl introducem pe poziţia 11 a ordinii de zi. Braşovul şi Covasna, domnilor deputaţi... Domnule Grama, bună-dimineaţa, ne cerem scuze că vă deranjăm. Noi, ştiţi, am vrea să votăm şi noi ceva, dacă ne permiteţi... Vă mulţumesc anticipat. Apreciem gestul dumneavoastră de solidaritate cu noi. Pl-x nr. 609/2011, la cererea Grupului parlamentar PSD, se introduce pe poziţia 11-a a ordinii de zi. Vă reamintesc că aici ne-am oprit ieri. Să înceapă votul! 609, a cerut domnul Neacşu. Personalul diplomatic şi consular. Aţi distribuit liderilor de grup raportul? Păi... Domnule deputat, i-auziţi, e distribuit de mult. De cât? De-o lună. detalii vot
				Bun. 93, cu 0, cu 10. Şi domnul Bogdan Ciucă, PL-x 409/2013... cu retrocedările legea, nu? E şi domnul Băeşu, l-am văzut aici. Cu rugămintea de-al introduce pe poziţia 12, dar va fi discutat ultimul astăzi, înainte de prezentarea proiectului de buget. Da? Bun. Să înceapă votul. detalii vot
				Bun. Pe poziţia 13, PHCD 28, referitor la buget pe 2013, este bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014. Vă propun să fie introdus pe poziţia 13. Discuţia o facem sub rezerva primirii raportului. Să înceapă votul! detalii vot
				99 pentru, zero abţineri, 5 împotrivă. A fost aprobat şi acest lucru.
				O să începem cu 609, Propunere legislativă privind aplicarea unor drepturi ale personalului diplomatic şi consular. Procedură. Vă rog frumos, aveţi cuvântul pe procedură.
				Domnul Marian Neacşu: Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am să rog să supuneţi aprobării plenului retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ, cu termen o săptămână, deoarece, aşa cum am amintit şi în intervenţia mea anterioară, la comisie se află o propunere legislativă care are acelaşi obiect şi, în opinia noastră, este normal şi corect ca aceste două iniţiative să fie tratate împreună.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Termen? O săptămână. Cartele de vot. Retrimitere la comisie, termen o săptămână. Să înceapă votul. detalii vot
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: 104 pentru, zero abţineri, 5 voturi împotrivă. Comisie, retrimis, o săptămână. PL-x 409 îl discutăm mai târziu, PHCD, când vine de la Comisia de buget.
				Mergem mai departe. Propunere legislativă pentru instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite, Pl-x 367/2013. Iniţiatorii. Nu vor să ia cuvântul. Din partea comisiei sesizate în fond. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În baza prevederilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu Pl-x 367/29 octombrie 2013, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. În urma dezbaterii în şedinţa din 12 noiembrie 2013, comisia a propus, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, respingerea propunerii legislative. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. La luări de cuvânt. Dezbateri generale. Domnul deputat Dobrinescu, aveţi cuvântul.
				Domnul Traian Dobrinescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Propunerea legislativă privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite, Pl-x 367/2013 este lege organică. Aşa cum s-a văzut, Comisia de învăţământ a dat un raport de respingere. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Data prezentării în Biroul permanent: 14.10.2013. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 27.11.2013, potrivit art.75 alin.(2) din Constituţie şi art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Membrii Partidului Naţional Liberal vor respinge această iniţiativă legislativă, pentru că nu se pot prevedea prin lege doar pentru studenţii şi masteranzii din anumite instituţii de învăţământ superior discriminări pozitive în comparaţie cu restul studenţilor de la alte specialităţi. Nu este normal şi nici benefic pentru învăţământul superior să se instituie practica remunerată doar pentru o categorie de studenţi şi masteranzi. Acest lucru ar duce la diferenţierea nedreaptă faţă de celelalte categorii de studenţi şi masteranzi de la alte discipline decât cele avute în vedere în proiect. În consecinţă, Partidul Naţional Liberal va vota în această şedinţă de plen pentru adoptarea raportului de respingere a Propunerii legislative Pl-x 367/2013. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule Dobrinescu. Domnul deputat Tinel Gheorghe.
				Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Voiam să vă învederez faptul că acum o săptămână, am aprobat în plen Proiectul de Lege privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior. El a fost aprobat având ca şi comisie de fond Comisia de muncă. Şi acolo am stipulat noi, am precizat noi toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească angajatorul, am definit instituţia mentorului etc. şi toate avantajele care decurg pentru cei care sunt stagiari. Eu cred că cele două proiecte de acte normative pe care le discutăm astăzi, şi Pl-x 367 şi cel care vine, Pl-x 366, nu sunt două iniţiative rele. Numai că, dat fiind faptul că prin Biroul permanent am îndreptat cele două iniţiative legislative în Comisia de învăţământ, am produs o ruptură. Ele puteau fi corelate în Comisia de muncă şi avute în vedere când am elaborat actul normativ pe care vi l-am spus şi cred că propunerile făcute prin cele două acte normative astăzi, pe care le dezbatem succesiv, şi ăsta, acum şi cel care urmează, puteau să-şi găsească rezolvarea în actul normativ de fond pe care l-am dezbătut şi l-am aprobat săptămâna trecută. Pentru că, altfel, actul normativ pe care l-am aprobat săptămâna trecută şi care e bun, rămâne neacoperit pe cele două componente. Şi eu întreb legislativul, pentru absolvenţii, studenţii şi masteranzii de la administraţie publică, ce am adoptat noi săptămâna trecută unde îşi găseşte rezolvarea, dacă le respingem pe cele două? Fie va trebui să aşteptăm să iasă actul normativ, să fie promulgat, să aibă caracter de lege şi să amendăm legea respectivă, fie găsim o soluţie să reîntoarcem la comisie acest act normativ, această propunere şi următoarea după aia. Şi eu vă propun, domnule preşedinte, să reîntoarcem la comisie trei săptămâni, deşi termenul este depăşit, trei săptămâni, poate găsim mai repede, acest proiect de act normativ, urmând ca şi următorul - e şi domnul preşedinte Iordache aici, poate se apleacă un pic asupra problemei - şi următorul să-l reîntoarcem la comisie, să le conexăm, că aşa era corect, să le fi conexat şi săptămâna trecută, şi să iasă un act normativ acoperitor pentru întreg spectrul problematicii pe care o dezbatem în Parlament. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Propuneri din partea... liderii grupurilor parlamentare, trebuie să supun la vot, după aceea vă dau cuvântul, dar trebuie să supun la vot. Domnul Tinel Gheorghe a cerut retrimiterea la comisie. Termen trei săptămâni. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul. detalii vot
				Bun! Doar 33 de voturi pentru, o abţinere, 85 împotrivă. Continuăm dezbaterile. Dezbateri generale, domnule deputat, aveţi cuvântul în numele Grupului parlamentar al PSD.
				Domnul Florentin Gust Băloşin: O precizare aveam de gând să fac cu privire la Legea practicii. Domnule Tinel, Legea practicii - votată săptămâna trecută - acoperă tot ce înseamnă parte inclusiv umanistă, şi anume ştiinţe politice şi alte tipuri de specializări. Deci legea pe care am votat-o săptămâna trecută, Legea practicii, e foarte bună, acoperă şi... aceste două proiecte de lege despre care faceţi dumneavoastră vorbire, practic nu ar face decât să încurce legea pe care am votat-o săptămâna trecută.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Nu mai sunt la dezbateri generale. Are caracter organic. Merge la votul final. Vă reamintesc că există, de la comisia sesizată în fond, raport de respingere a acestei iniţiative.
				12. Următorul proiect, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind practica elevilor şi studenţilor nr.258/2007. Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul. Din partea comisiei. Domnule preşedinte Tîlvăr, aveţi cuvântul.
				Domnul Angel Tîlvăr : Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a trimis spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea şi modificarea Legii privind practica elevilor şi studenţilor nr.258/2007. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor cu un capitol nou, în sensul recunoaşterii stagiilor de practică efectuate pe parcursul anilor universitari drept vechime în specialitate. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. În urma dezbaterii, în şedinţele din 5 şi 12 noiembrie, comisia a propus respingerea propunerii legislative şi cam atât. Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Dezbateri generale. Nu sunt. Merge la votul final. Doamna deputat, aveţi cuvântul.
				Doamna Florica Cherecheş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, PNL-ul nu va susţine acest proiect de lege şi va vota pentru respingerea lui, deoarece nu este posibil ca stagiul de practică să reprezinte vechime în specialitatea studiilor universitare. Acesta este motivul pentru care noi vom respinge. Înţelegem, pe de altă parte, că le este foarte dificil absolvenţilor de studii superioare să se angajeze şi să prezinte în CV-ul lor activitate profesională în domeniul pe care-l vizează pentru activitatea viitoare, dar, conform legilor în vigoare, stagiul de practică poate să fie doar vechime în muncă, şi nu în specialitatea studiilor. Şi, în această perioadă de stagiu de practică, studenţii pot să fie angajaţi doar corespunzător studiilor lor încheiate, şi anume studiilor liceale. Acesta este motivul pentru care Partidul Naţional Liberal va vota pentru respingerea acestui proiect. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Alte intervenţii? Nu mai sunt. Merge la votul final. Vă reamintesc, se propune respingerea iniţiativei legislative. Următorul proiect, raportul conţine amendamente.
				13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. Iniţiatorul. Guvernul României. Doamna ministru, aveţi cuvântul.
				Doamna Cristina Crişu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul): Mulţumesc, domnule preşedinte. Prin prezentul proiect de act normativ, se propune instituirea unui mecanism de finanţare flexibil, astfel încât sumele obţinute din comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră să poată fi utilizate pentru proiecte care se încadrează în categoria prevăzută de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Astfel, se propune alocarea sumei de 76.000 de mii de lei Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru dotarea unităţilor administrativ-teritoriale în vederea asigurării transportului elevilor din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat din mediul rural cu mijloace de transport, microbuze şcolare 16+1. Pentru transportul elevilor din mediul rural se va avea în vedere asigurarea transportului şcolar pentru elevii din comunităţile rurale îndepărtate de unităţile şcolare la care sunt arondaţi, de implementarea aceste măsuri urmând a beneficia un număr de aproximativ 38.000 de preşcolari şi elevi. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc şi eu. Comisia. Domnul deputat Ciolacu. Din partea celor două comisii, de fapt, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.
				Domnul Ion-Marcel Ciolacu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate pentru dezbatere pe fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a adoptat iniţiativa legislativă. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia pentru egalitate a avizat favorabil. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a avizat favorabil. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat, de asemenea, favorabil. Prezentul proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea unui mecanism de finanţare flexibil, astfel încât sumele obţinute din comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră să poată fi utilizate pentru proiecte urgente, care se încadrează în categoria prevăzută de art.10 din Directiva Parlamentului European. Conform art.61-63, legea a fost dezbătută în şedinţe separate. În urma examinării, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013, în forma adoptată de Senat. În şedinţa de marţi, 22 octombrie, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea proiectului de lege în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport. În şedinţe separate în data de 12.11, de asemenea, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să supună spre dezbatere cu amendamentul admis, prevăzut în anexa la prezentul raport. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dezbateri generale. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Victor-Gheorghe Manea: Bună ziua, domnule preşedinte! Grupul Partidului Naţional Liberal susţine adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, deoarece avem nevoie de un mecanism financiar flexibil pentru ca banii obţinuţi din comercializarea certificatelor emisiilor de gaze cu efect de seră să poată fi direcţionaţi către proiecte considerate prioritare de Guvern în sprijinul populaţiei. Prin prezentul act normativ, se prevede astfel direcţionarea a 76 de milioane de lei către unităţile administrativ-teritoriale, în scopul acţionării unor mijloace de transport necesare transportului elevilor din mediul rural. Menţionez în acest moment că există numeroase unităţi de învăţământ care nu dispun de mijloace de transport sau dispun de mijloace de transport foarte vechi, reprezentând un real pericol pentru siguranţa elevilor. Pe lângă o creştere însemnată a costurilor cu reparaţiile, s-a ajuns în situaţia în care n-o să mai poată fi respectat programul şcolar al elevilor. Considerăm, aşadar, că, prin adoptarea prezentei legi, vom facilita accesul la educaţie pentru copiii din comunităţile rurale îndepărtate de unităţile şcolare şi vom contribui la reducerea într-un mod semnificativ a absenteismului şi abandonului şcolar. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Aveţi cuvântul, domnule deputat.
				Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Obiectivul acestui act normativ este să dăm posibilitatea Ministerului Dezvoltării Regionale să achiziţioneze 600 de microbuze, să cheltuiască 76 de milioane pentru dotarea unităţilor şcolare. E foarte bine că facem lucrul acesta. Votăm, susţinem şi noi Partidul Democrat Liberal această iniţiativă. Însă, vă reamintim că aveţi restanţe faţă de elevii navetişti din anul şcolar 2012-2013 100 de milioane de lei şi vă rugăm să găsiţi soluţii să plătiţi şi aceşti bani. Foarte bine că daţi 76 de milioane pentru 600 de microbuze, dar am rugămintea ca atunci când le distribuiţi în teritoriu, să ţineţi cont de datoriile pe care le aveţi la plata navetiştilor elevi care n-au primit banii nici acum de anul trecut. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Alte intervenţii? Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PSD.
				Domnul Ioan Benga: Eu aş vrea să-i aduc aminte domnului de la PDL că în perioada trecută... toate şcolile pe care ei le-au închis printr-o lege haotică - Legea nr.1 a educaţiei naţionale - au închis o grămadă de şcoli şi au pus o grămadă de copii să fie pe drumuri. Pe drumurile noastre, care sunt aşa cum sunt, făcute de Guvernul Boc. Cred că şi în etapa actuală iarăşi revine Guvernului Ponta să salveze o situaţie, aceea de a duce copiii din nou la şcoală şi a le crea un mod civilizat de a trăi. Cred că n-ar mai trebui să invocăm trecutul acesta pe care Guvernul Boc l-a făcut de mirul lumii. Toţi copiii au fost îndepărtaţi... s-au închis - cel puţin în judeţul Caraş Severin - o grămadă de şcoli, punând copiii pe drumuri sau rămânând acasă. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc. Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al UDMR.
				Domnul Cseke Attila-Zoltán: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al UDMR va vota acest proiect de lege, cu raportul, aşa cum este întocmit de cele două comisii raportoare, şi eu cred că este important să discutăm despre prezent şi, mai ales, despre ceea ce vrem să facem în viitor. Sigur, dezbaterile sunt importante, dar eu că e important ce dorim să facem pentru un domeniu cum este educaţia şi, dacă v-aţi uitat în raportul de admitere, este şi un amendament propus spre adoptare de către cele două comisii şi mulţumesc colegilor şi mulţumesc şi comisiei pentru învăţământ, care a făcut propunerea şi care vine în întâmpinarea problemelor sau vine în rezolvarea problemelor semnalate şi de Avocatul Poporului într-un raport special cu privire la microbuzele şcolare şi dă posibilitatea legislativă - sigur, în interiorul bugetului alocat - ca ministerul de resort să cumpere şi autocare şi autobuze cu o capacitate mai mare de 16 plus un loc. Sunt foarte multe judeţe. Cred că în fiecare judeţ există această problemă că microbuzele, având o capacitate limitată, se întorc de mai multe ori, copiii sunt nevoiţi să se trezească foarte devreme. Eu cred că este o soluţie pe care Parlamentul o dă Guvernului şi se vor putea soluţiona de anul viitor aceste probleme. Grupul UDMR va susţine proiectul aşa cum este propus spre aprobare prin raportul celor două comisii. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Nu mai sunt luări de cuvânt la dezbateri generale. Intrăm pe amendamentele admise. Avem şase amendamente admise, nu cinci. Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat. Al doilea. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Al treilea. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Al patrulea. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Al cincilea. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Aveţi fără număr, al şaselea amendament, după art.121 se introduce un alineat (6). Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Proiectul merge la votul final. Vă reamintesc că este o lege ordinară. Pe procedură, domnul lider al Grupului parlamentar al PDL.
				Domnul Mircea-Nicu Toader: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, De data asta s-a schimbat şi preşedintele de şedinţă, aşa că ne putem permite să depunem moţiunea noastră, care, dintr-o motivaţie foarte subţire ne-a fost respinsă, se numeşte moţiunea simplă "Taxare până la capăt! USL te vrea sărac". Este o moţiune care analizează, practic, situaţia economică în contextul bugetului pe anul acesta, rectificărilor bugetare şi bugetul pe anul viitor, care va intra, sigur, în dezbatere şi sunt convins că această dezbatere a moţiunii noastre va orienta, până la urmă, şi opţiunile dumneavoastră pentru noul buget.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. O să ne uităm să vedem şi la Biroul permanent de după angajarea răspunderii Guvernului vom stabili data.
				Bun! Am şi acordul Grupului minorităţilor naţionale. Ne întoarcem la PL-x 409/2013: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, PL-x 409/2013. Are 13 amendamente admise. Iniţiatorul. Domnul Băieşu? Dacă aţi fi amabil să prezentaţi. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul George Băeşu (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Modificarea Legii nr.165 a plecat de la o solicitare a asociaţilor reprezentând administraţia locală, cărora Guvernul le-a răspuns pozitiv şi a aprobat un proiect de lege care, la baza lui, îl pune pe primar preşedinte al Comisiei locale de inventariere a terenurilor. ANRP-ul a profitat de acest moment şi a propus Guvernului şi o serie de alte modificări prin care nu se influenţează în niciun fel în mod negativ situaţia petenţilor sau termenele de soluţionare a cererilor de despăgubire ci, pur şi simplu, se simplifică anumite proceduri. De aceea, noi considerăm că, prin aceste modificări, Guvernul nu numai că îşi susţine Legea nr.165, ci, mai mult, după cinci luni de la intrarea ei în vigoare a identificat câteva metode prin care perfecţionează cadrul legal, astfel încât soluţionarea dosarului despăgubiri şi ulterior plata despăgubirilor să se facă într-un mod transparent şi echitabil. Acest proiect de lege a suferit câteva modificări şi la Camera Deputaţilor, pe care noi le considerăm ca fiind foarte bine venite, motiv pentru care propunem Camerei Deputaţilor astăzi să aprobe aceste modificări. Vă mulţumesc frumos.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule preşedinte, Punctul de vedere al comisiei raportoare.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Doamnelor şi domnilor colegi, Cu permisiunea dumneavoastră voi prezenta raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind acest Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Am fost sesizaţi legal. În conformitate cu prevederile art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.95 alin.(9) punctul 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil acest proiect de lege. Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil proiectul de lege. Obiectul de reglementare a fost prezentat de către iniţiator. Din perspectiva comisiei întrunită în şedinţă, vă putem spune că membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu amendamentele admise prevăzute în anexă, anexă ce face parte integrată din prezentul raport. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dezbateri generale. Domnul deputat Tinel Gheorghe.
				Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În primăvară, când Guvernul şi-a angajat răspunderea pe acest proiect de lege, Partidul Democrat Liberal spunea că e cel puţin neserioasă propunerea şi angajarea pentru că nu va rezolva problema. Termenul ăsta de zece ani nu va fi atins niciodată. Şi angajarea nu face altceva decât să omoare procesul acesta de finalizare a retrocedărilor. Iată că, la şase luni de zile sau nici şase luni de zile, venim cu o modificare a Legii nr.165. Îl facem pe primar preşedintele Comisiei de inventariere - bineînţeles că vor trebui modificate şi normele şi prin Hotărâre de guvern va trebui. Primarul, bineînţeles că în calitatea lui nouă de preşedinte de comisie, o să spună: Domne, staţi un pic, trebuie s-o iau de la început, să inventariez. Va mai trece iarăşi încă un timp până când primarul se convinge că ce a făcut cel anterior, preşedintele comisiei, în speţă aici reprezentantul prefecturii, a fost corect şi tot aşa o tergiversăm până când se vor lipsi cei care mai aveau de luat proprietăţi funciare pe vechile legi ale proprietăţii. Venim şi cu un articol nou, şi aici sincer eu nu cred că în Comisia juridică nu se putea găsi o rezolvare la art.12 alin.(2) - introducerea referendumului pentru situaţiile în care pentru - să zicem la islazuri - comisia locală propune, iar colectivitatea trebuie să se pronunţe prin referendum. Ce se întâmplă dacă în urma referendumului se respinge punerea în posesie? Or, cred că trebuia explicit prevăzut în proiectul de lege că urmează să fie schimbat amplasamentul sau să se treacă pe linia despăgubirilor. Partidul Democrat Liberal n-a susţinut nici 165 şi nu susţine nici această modificare, pentru că e o tergiversare a procesului de retrocedare. Mulţumim.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Domnul deputat Ovidiu Ganţ.
				Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În acest timp, ne-am edificat asupra conţinutului raportului şi, în consecinţă, putem să vă aducem la cunoştinţă că Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va susţine această modificare a Legii nr.165 din cel puţin două motive. Pe de o parte, credem că ea vine şi în întâmpinarea punctului nostru de vedere, care a fost în primăvară, acela ca în primul rând să prevaleze principiul restituirii în natură. Atunci când acest lucru nu-i posibil să se acorde compensaţii în imobile, în bunuri, şi de-abia în ultimă instanţă să fie grevat bugetul de stat de despăgubiri financiare. Or, tocmai această modificare care se operează la art.1 alin.(2) răspunde acestei solicitări a noastre. În al doilea rând, şi prelungirea termenului de decădere în cazul procedurilor administrative cu 30 de zile este un demers corect, pentru că, la cât de prost funcţionează birocraţia din România, cei în drept au nevoie de mai mult timp pentru completarea solicitărilor respective. Repet, în consecinţă, grupul nostru parlamentar va vota în favoarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc frumos.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnul deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PSD.
				Domnul Ioan Adam: Proiectul este mai mult necesar pentru a accelera procedura instituită de Legea nr.165 pentru aplicarea acestei legi. Sunt prevederi care ajută procesul acesta de punere în aplicare cu mai multă celeritate a acestui act normativ. S-au operat nişte modificări în sensul că s-a extins termenul de depunere a actelor de la 90 de zile la 120 de zile, acesta fiind socotit de legiuitor un termen de decădere, şi, pentru a se crea posibilitatea celor îndreptăţiţi să îşi poată constitui dosarele, s-a apreciat că 120 de zile este un termen rezonabil. De asemenea, s-a definit investiţia, pentru că art.6 face distincţia între terenuri cu sau fără investiţii, şi s-au mai operat câteva reglementări care să permită accelerarea acestui act normativ. Grupul PSD votează acest proiect de lege absolut necesar acestui proces mare de reparaţie, care s-a instituit prin Legea nr.165/2013. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Domnul deputat Márton Árpád:
				Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Şi grupul nostru parlamentar susţine adoptarea acestui proiect de lege. Credem că este binevenit. Dar, apropo de discuţia de ieri, continuând pe aceeaşi idee, poate era mai bine dacă Guvernul s-ar fi gândit atunci când şi-a asumat răspunderea să includă aceste elemente atât de necesare, pe de o parte. Pe de altă parte, eu personal am o problemă legată de modul cum se va aplica această lege şi vă spun de ce. În momentul în care DNA-ul a început să verifice ce biserică ce a primit înapoi, din acel moment nu s-a semnat nicio decizie, că nimeni nu a avut curajul să semneze o decizie de retrocedare, chiar dacă situaţia era clară. Din moment ce a fost anunţată o comisie parlamentară pentru examinarea retrocedărilor din Transilvania, mă îndoiesc că face bine acest mesaj politic urgentării aplicării acestei legi şi mi se pare că termenele prevăzute în lege nu vor fi respectate. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Ioan Cupşa: Partidul Naţional Liberal va vota pentru acest proiect de lege, un proiect modificator al Legii nr.165/2013. Sunt doar reglaje care se fac, reglaje că acolo, în necesitate a apărut, din felul în care a fost aplicată până acum Legea nr.165/2013, sunt necesare aceste reglaje şi noi le vom vota. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Alte luări de cuvânt? Vă mulţumesc. Intrăm pe amendamentele admise. 1. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 2. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 3. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 4, Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 6. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 7. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 8. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 9. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 11. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 12. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. 13. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Merge la votul final. A venit şi Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea bugetului Camerei Deputaţilor. O să rog stafful tehnic să-l multiplice pentru liderii grupurilor parlamentare.
				Bun. Mergem mai departe. Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Legea nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală - PL-x 376/2013. Iniţiatorul? Domnule Dobre, aveţi cuvântul.
				Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Este un proiect de lege simplu care face o modificare, însă esenţială. După cum ştiţi, vetrele de casă în mediul rural sunt limitate la 500 de metri pătraţi. Pentru tineri, vorbesc. Propunerea mea este ca această limitare să fie extinsă până la 1.000 de metri pătraţi, întrucât, de regulă, în mediul rural, în afară de locuinţă, grădină există anexe gospodăreşti, există posibilitatea de a creşte animale. Deci o condiţie îmbunătăţită pentru tineri. Aş avea însă o mică observaţie. În raport s-a făcut o eroare: nu "între 500 şi 1.000 de metri pătraţi", "între 250 şi 1.000 de metri pătraţi". Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Eroarea trebuie s-o prezinte comisia, domnule deputat, nu iniţiatorul. Dacă o spuneţi dumneavoastră, e ca şi când aş spune-o eu. Trebuie să susţină comisia. Bun. Comisia? Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic? Domnule deputat Ciolacu, aveţi cuvântul.
				Domnul Ion-Marcel Ciolacu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Legea nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi punctul de vedere favorabil al Guvernului. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.2 din Legea nr.15 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, în sensul creşterii suprafeţelor de teren din comunele şi satele aparţinătoare unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi atribuite tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală de la 250-500 de metri pătraţi este prevăzut în prezent, de la 250 la 1.000 de metri pătraţi. La dezbateri, comisiile au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise, astfel cum este prevăzut în anexă. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Deci, este o eroare materială... deci de la 250 la 1.000.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Deci mergeţi de la 250 la 1.000, da. Mulţumesc foarte mult. Dezbateri generale, domnul Tinel Gheorghe, după care domnul Sturzu.
				Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, E o iniţiativă bună. Partidul Democrat Liberal o susţine. Însă, din păcate, practic nu vedem cum în perioada următoare va putea pusă în practică, că 165 va bloca tot. Cine a avut de dat, mă refer la consiliile locale pe Legea nr.15/2003 până acum a dat. Apariţia lui 165, însă, pentru că ştim că în intravilan n-a mai existat nimic, trecerea din extravilan în intravilan presupune PUZ-uri, PUG-uri, aprobări şi e greu de crezut că în următorii 10 ani de zile noua propunere legislativă îşi va găsi aplicabilitatea. Dar încă o dată spunem că e o iniţiativă bună şi Partidul Democrat Liberal o susţine.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Sturzu. Doamnă deputat, după domnul Sturzu.
				Domnul Mihai-Răzvan Sturzu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Prin Legea nr.15 din 2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.760 din 9 noiembrie 2007, a fost reglementat regimul atribuirii la cerere tinerilor cu vârstă de până la 35 de ani a unui teren aflat în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Legea prevede următoarele: suprafeţele de teren din municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti vor fi cuprinse între 150 şi 300 metri pătraţi, între 250 şi 400 metri pătraţi în oraşe, între 250 şi 500 metri pătraţi în comune şi satele aparţinătoare administrativ-teritorial. Prin prezenta propunere legislativă se intenţionează completarea textului de lege privind suprafaţa atribuită tinerilor din mediul rural, cu motivaţia că suprafaţa maximă de 500 de metri pătraţi este insuficientă şi că, din analiza aferentă, din punct de vedere cadastral şi funciar, reiese faptul că gospodăriile tip din mediul rural sunt de minim 1.000 de metri pătraţi. Această lege considerăm că este o lege foarte bună pentru tinerii din România. Grupul parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor o susţine. Cu şi mai mare putere o susţine grupul tinerilor din Partidul Social Democrat din Camera Deputaţilor. Mulţumesc foarte mult.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Da, vă rog, următorul coleg care vrea să ia cuvântul la acest proiect de lege. Doamna deputat, Grupul parlamentar al PP-DD.
				Doamna Luminiţa-Pachel Adam: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Şi noi salutăm această iniţiativă legislativă. O considerăm foarte bună şi considerăm că vine în ajutorul tinerilor, în sfârşit puterea se gândeşte şi la ei. Grupul deputaţilor PP-DD din Parlament vor susţine această iniţiativă legislativă. Mulţumim.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Alte luări de cuvânt? Nu sunt. Mergem la amendamentele admise. Primul amendament admis, obiecţii, comentarii. Nu. Al doilea, obiecţii, comentarii, nu. Admis. Al treilea, cu specificaţia de la 250 de metri pătraţi până la 1.000 de metri pătraţi. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis. Merge la votul final. Are caracter ordinar.
				Proiectul de Lege privind majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor privind amendarea statutului şi creşterea selectivă a capitalului Corporaţiei Financiare Internaţionale. Caracter ordinar, fără amendamente. Iniţiatorul? Doamnă ministru, aveţi cuvântul.
				Doamna Cristina Crişu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor. În vederea creşterii resurselor financiare ale Corporaţiei Financiare Internaţionale, Consiliul Guvernatorilor a adoptat la 9 martie 2012 Rezoluţia nr.256/2012 prin care a fost decisă majorarea stocului de capital prin intermediul unei creşteri selective a capitalului. Rezoluţia prevede amendarea statutului CFI pentru creşterea voturilor de bază la 5,55% distribuite în mod egal membrilor săi, creşterea stocului de capital şi stabilirea modalităţii de realizare a creşterii selective de capital cu 200 de milioane dolari SUA. În conformitate cu prevederile rezoluţiei, România prin Ministerul Finanţelor Publice va subscrie un număr total de 1617 acţiuni. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Domnul preşedinte Dragomir, preşedintele Comisiei de buget-finanţe, Comisiei pentru buget şi finanţe, ca să fiu mai aproape de realitate.
				Domnul Gheorghe Dragomir: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul de Lege privind majorarea capitalului deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor privind amendarea statutului şi creşterea selectivă a capitalului Corporaţiei Financiare Internaţionale. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de asemenea, a avizat favorabil acest proiect. Proiect de lege ce are ca obiect de reglementare majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor privind amendarea statutului şi creşterea selectivă a capitalului Corporaţiei Financiare Internaţionale. În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi aprobare Proiectul de Lege privind majorarea capitalului deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor privind amendarea statutului şi creşterea selectivă a capitalului Corporaţiei Financiare Internaţionale, în forma adoptată de Senat. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Dezbateri generale. Domnul deputat Iacoban.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect majorarea capitalului autorizat de România la Corporaţia Financiară Internaţională. Proiectul de act normativ este cu atât mai important cu cât România trebuie să-şi întărească poziţia în ceea ce priveşte capacitatea statului român de a participa activ la politica financiară mondială. Cu atât mai mult cu cât Corporaţia Financiară Internaţională este instituţia grupului Băncii Mondiale care completează cu succes activitatea Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare. România nu se putea găsi în situaţia de a nu participa la această majorare de capital, atâta timp cât majorarea nu presupune un efort bugetar imediat, dar care asigură creşterea puterii de vot a statului român. Corporaţia Financiară Internaţională prin Consiliul Guvernanţilor a adoptat la 9 martie 2012 Rezoluţia nr.256 prin majorarea capitalului său printr-o creştere selectivă a acestuia. Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în faza premergătoare Hotărârii Consiliului Guvernanţilor CFI a avizat favorabil participarea la această majorare de capital în 2010. În acest sens, statul român a câştigat încrederea instituţiilor financiare mondiale şi europene, constituindu-şi o imagine care trebuie menţinută şi îmbunătăţită. Prin participarea la această majorare de capital, România va subscrie un număr total de 1.617 acţiuni la valoarea nominală de 1.000 de dolari pe acţiune, fapt care duce la creşterea puterii de vot a statului român cu 0,07 puncte, ceea ce presupune o putere de vot totală de 0,19%. În contextul în care economia mondială a fost afectată în ceea ce priveşte potenţialul de criză economică, măsura de participare a României la majorarea capitalului a unei instituţii financiare internaţionale este de importanţă strategică pentru statul nostru şi ca atare, nu poate fi decât oportună. Prin urmare, Grupul deputaţilor al PSD susţine acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat Ialomiţianu, aveţi cuvântul. Aţi venit la fix. La fix aţi venit.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu nu cred că trebuie să ne lăudăm atât de mult, când respectăm angajamentele luate faţă de organismele internaţionale. Atâta este, să le respectăm. Nu cred că actualul guvern a făcut un lucru extraordinar. Respectă angajamentele României luate faţă de organismele internaţionale. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Bun. Mulţumesc foarte mult. Alte luări de cuvânt? Doamna deputat.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Mulţumesc, domnule preşedinte. În legătură cu cele menţionate de domnul ministru Ialomiţianu. Am rugămintea să-şi aducă Domnia Sa aminte că, în practica politicii Domniilor Lor, a existat des obiceiul de a nu respecta angajamentele forurilor internaţionale. În ceea ce ne priveşte, suntem de alt tip şi respectăm angajamentele internaţionale, chiar şi atunci când preluăm necazuri şi constrângeri de care n-am avea acum nevoie. În plus faţă de cele menţionate de colegul meu de la grupul PSD, vreau să subliniez faptul că Rezoluţia nr.256/2012 prevede amendarea statutului Corporaţiei Financiare Internaţionale, creşterea capitalului şi stabilirea modalităţii de realizare a creşterii selective de capital. În conformitate cu aceste prevederi, România prin Ministerul Finanţelor va subscrie un număr total de 1617 acţiuni la valoare nominală de 1.000 dolari SUA pe acţiune, reprezentând o subscripţie totală de 1.617.000 dolari SUA. Dat fiind faptul că prin această subscripţie consolidarea se realizează, consolidarea poziţiei României în structura de acţionariat a Companiei Financiare Internaţionale, în contextul reformei puterii de vot din cadrul grupului Băncii Mondiale, Grupul Partidului Naţional Liberal nu poate decât să aprobe această ordonanţă.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult, doamna deputat. Da, imediat vă dau cuvântul, staţi numai o secundă. Dacă mai sunt alte luări de cuvânt. Nu mai sunt. Acest proiect de lege merge la votul final. E raportul fără amendamente. Domnul deputat Ialomiţianu, i-a pronunţat numele. Intrăm pe proiectul de ordine de zi...
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Guvernul Boc şi-a îndeplinit toate angajamentele luate de România în faţa organismelor internaţionale. E vorba de participarea României la majorarea capitalului social al Fondului Monetar şi să nu mai vorbim de angajamentele luate în acordul cu Fondul Monetar şi Comisia Europeană. Numai Guvernul Ponta a fost corigent în acordul cu Fondul Monetar, când nu şi-a îndeplinit atribuţiunile, obligaţiile şi a trebuit să prelungească România Acordul cu Fondul Monetar Internaţional pentru că Guvernul Ponta nu şi-a îndeplinit atribuţiunile, ca instituţie responsabilă în România în faţa organismelor internaţionale. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Sunt emoţionat.
				Bun. Ne întoarcem la PHCD 28, a venit raportul. Este propunerea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci cu privire la bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014. O să-l rog pe domnul... memorandumul îl citeşte chestorul şi după aceea domnul preşedinte proiectul de hotărâre. Domnule chestor, domnule deputat Mircea Drăghici, vă rog frumos, aveţi cuvântul. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Proiectul de buget al Camerei Deputaţilor pe anul 2014 a fost întocmit pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate din structura serviciilor şi a consultării cu reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, fiind dimensionat la suma de 235.385 mii lei, din care 235 285 mii lei la Capitolul 51.01 - "Cheltuieli pentru autorităţi publice şi acţiuni externe" şi 100.000 lei la Capitolul 68.01 - "Asigurări şi asistenţă socială". În mare, proiectul de buget se constituie din: cheltuieli de personal, în sumă de 168.000 mii lei, fundamentate pe fondul de salarii de bază pe anul 2014, luându-se în calcul indemnizaţiile deputaţilor, salariile personalului prevăzute în statul de funcţii în vigoare în prezent, precum şi numărul posturilor finanţate de la buget, în număr de 1895, compus din 412 funcţii de demnitate publică alese, 693 funcţii publice parlamentare, inclusiv înalţii funcţionari publici parlamentari, şi 790 de funcţii contractuale, 110 posturi fiind prevăzute din activităţile finanţate din venituri proprii. Cheltuielile pentru bunuri şi servicii sunt în sumă de 56.099 mii lei şi au fost stabilite pentru asigurarea funcţionării şi întreţinerea sediului Camerei Deputaţilor. La Capitolul "Alte transferuri" s-a prevăzut suma de 24.000 lei pentru plata contribuţiilor şi cotizaţiilor la organismele internaţionale aferente Camerei Deputaţilor pentru anul 2014. La Titlul "Programe finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare" s-a prevăzut suma de 5.033 mii lei, iar la "Cheltuieli pentru active nefinanciare" în sumă de 6.129 de mii lei sunt necesare pentru dotări, alte cheltuieli de investiţii - 1.129 de mii lei, precum şi reparaţii capitale în valoare de 5000 mii de lei. Ultima componentă, "Asistenţa socială" în sumă de 100.000 lei a fost prevăzută pentru cheltuieli aferente indemnizaţiei acordate persoanelor care în anul 2014 îşi vor înceta activitatea, în condiţiile art.73 alin.(1) din Legea nr.7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule chestor. O să-l rog pe domnul preşedinte Dragomir să citească raportul comisiei şi Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014.
				Domnul Gheorghe Dragomir: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu Adresa nr.1.040 din 19 noiembrie 2013, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis pentru examinare şi avizare în fond Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014, aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2013. În urma examinării Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014 în şedinţa din 19 noiembrie 2013, comisia, cu unanimitate de voturi, a hotărât ca proiectul de hotărâre să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului în forma prezentată. Proiect de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014. În temeiul prevederilor art.64 alin.(1) şi ale art.67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art.226 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre. Art.1 pct.(1) Bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014 finanţat de la bugetul de stat se stabileşte în sumă de 235.385 mii lei din care 235.285 mii lei...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule preşedinte...
				Domnul Gheorghe Dragomir: Vă rog.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Toată lumea are, toţi liderii grupurilor parlamentare au proiectul de hotărâre. Dacă sunt obiecţii, o să întreb eu la fiecare articol în parte, ca să putem să mergem mai departe.
				Domnul Gheorghe Dragomir: În regulă, atunci noi propunem spre votare şi adoptare proiectul de hotărâre. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Conform procedurii, o să dau citire... Aveţi cuvântul, vă rog frumos. Pe dezbateri generale, da? Vă rog frumos. Nu pot să vă opresc.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Grupul PDL nu votează acest buget din următoarele considerente. Atâta timp cât aţi introdus impozite şi taxe şi aţi omorât mediul de afaceri, aţi distrus locurile de muncă, este fără precedent. Mediul de afaceri spune în cor: impozitele şi taxele introduse de Guvernul Ponta omoară economia, blochează dezvoltarea, au ca efect reducerea de locuri de muncă...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: V-aş ruga să vă referiţi la bugetul de la care dumneavoastră primiţi indemnizaţia, vă rog frumos.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Şi atunci dumneavoastră, USL-ul, sunteţi de acord să majorăm bugetul Camerei de la 208 la 235 de milioane pe creştere de impozite şi taxe, nu putem să fim de acord cu aceste lucruri. Şi, domnule preşedinte, la art.2, şi vă cer personal să-mi explicaţi, din raport, se spune: la Titlul "Cheltuieli curente" sunt prevăzute şi sumele necesare pentru fondul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi pentru întreţinerea şi funcţionarea Clubului Parlamentarilor Români, inclusiv a terenurilor sportive. Chiar era nevoie să majorăm bugetul pentru aceste cheltuieli? Eu cred că trebuia să le reducem.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dar nu cred că s-au majorat, domnule deputat!
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Da, dumneavoastră aplicaţi politica. Măriţi indemnizaţiile celor din companiile de stat, măriţi cheltuielile cu funcţionarea acestei instituţii, cu bugetul preşedintelui Camerei, majoraţi cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu peste 10 milioane de lei, iar în opoziţie dumneavoastră aţi spus, domnule, trebuie reduse cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu 50 la sută. Deci faceţi contrar. Atunci spuneaţi că era necesară reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, iar când aţi venit la guvernare, le-aţi dublat. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Îmi daţi voie să iau eu cuvântul, vă rog frumos. (Coboară la tribună.) Domnilor colegi, Mie întotdeauna nu mi-a plăcut demagogia, dar câteodată are nişte limite pe care nu le înţeleg. Avem în sală 78 de parlamentari care au intrat pe uşa din dos în Parlamentul României. (Rumoare.) Care au intrat pe uşa din dos, puteţi să faceţi şi ca Moş Gerilă şi ca Moş Crăciun. Dar nu aţi intrat în Parlament cum au intrat ceilalţi. (Aplauze) Dumneavoastră, cei 78, plătiţi din banii statului, chiulind majoritatea dintre dumneavoastră, ca să vă uitaţi la prezenţă, creşteţi bugetul Camerei Deputaţilor cu 13%. Dumneavoastră, în ultimii patru ani de zile, aţi cheltuit mai mulţi bani decât am redus noi în nouă luni de zile la Camera Deputaţilor, doar pe întreţinere şi reparaţia unor lucruri care sunt nefuncţionale astăzi. Noi am reuşit să reducem şi cu 10 milioane cheltuielile, să vă cumpărăm şi la toţi preşedinţii de comisie şi să le cumpărăm şi membrilor Biroului permanent maşini româneşti pe bani mai puţin decât dumneavoastră i-aţi avut în 2009, când eraţi la guvernare şi aţi făcut un proiect de buget al Camerei Deputaţilor de 270 de milioane la 334 de parlamentari. Astăzi sunt 412 pentru că o lege strâmbă acceptată de Curtea Constituţională v-a băgat pe uşa din dos a Parlamentului. Şi sunt astăzi colegii în România care au trei parlamentari. Şi este o ruşine pentru România că au trei candidaţi, toţi trei sunt deputaţi sau senatori şi noi suntem obligaţi, conform legii, să-i plătim. Deci nu-i plătim nici pe PSD-işti, nici pe PNL-işti, nici pe cei de la UDMR. Îi plătim pe cei care au intrat de pe locul trei în Parlamentul României. A doua chestiune. Bugetul acesta al Camerei Deputaţilor este pentru a repara ceea ce n-aţi făcut dumneavoastră în ultimii trei ani dând contracte directe şi bătându-vă joc de această clădire. Colegilor dumneavoastră de guvernare, într-o clădire nerecepţionată în ultimii 33 de ani, pentru ăia care sunt astăzi pe post de Moş Gerilă şi fac pe ho! ho! ho!... le plouă la grupul parlamentar. La Partidul Naţional Liberal de şapte ani le plouă. Nu aţi vrut să faceţi investiţiile aici. Aţi făcut o investiţie într-o anumită zonă în care nu beneficiază nimeni. Aţi ţinut maşini care cheltuiau peste un milion pe reparaţii cu anumite contracte speciale, maşini care erau ieşite din garanţie, pentru că fabrica respectivă nu mai produce acea maşină. Deci, dacă este să discutăm despre şmecheriile pe care le-am făcut, cum la 1.800 de angajaţi, la 2.100 aveam 2.200 de abonamente la telefon şi peste 2000 de imprimante, că m-am gândit la un moment dat că suntem fabrică de imprimante, nu mai suntem Parlamentul României. Şi dacă vreţi, vă mai dau exemple. Acest buget este să închidem nişte prostii care fac în atâţia ani de zile să nu putem să absorbim fonduri europene, să generăm eficienţă economică şi energetică pentru această clădire, pentru că noi avem factura la energie mai scumpă decât alte companii de stat, pentru că aţi făcut un contract privilegiat, şi nu v-aţi dus pe bursă la energia electrică. Despre asta vorbim azi la bugetul Camerei Deputaţilor. În rest, cheltuielile sunt pentru cei 78 de deputaţi şi o să-i rog pe colegii mei să-i identifice pe cei care n-au intrat cu 50% plus unu, să-i publice, cei care au intrat de pe locul 2 şi 3, şi pe acei colegi îi plătim astăzi din bugetul Camerei Deputaţilor. În rest, niciun ban nu se cheltuieşte. Bugetul meu, ca preşedinte, şi sunt obligat, conform legii, să prezint un raport, este acelaşi. Am redus cu peste jumătate de milion de RON numai cheltuielile la hârtie la bugetul Camerei Deputaţilor, numai pentru Biroul permanent, pentru că ne plăcea să facem hârtii cu tonele, că aveam nişte contracte speciale făcute şi era păcat să le pierdem. Eu nu vă rog să votaţi bugetul, că nu este bugetul lui Valeriu Zgonea sau al Partidului Social Democrat. Este bugetul care are 0,00033% din bugetul de stat. Pentru că sunt colegi din opoziţie cărora le place la televizor, s-au îndrăgostit. Ei au făcut un concurs de frumuseţe şi acum sunt reporteri, dar uită despre ce este vorba. Acesta este bugetul Camerei Deputaţilor într-un an de criză şi pe ani de criză am făcut şi reduceri cu 10 milioane, şi am cumpărat şi maşini. Deci, dacă se voia pe vremuri, se putea, numai că nu s-a dorit. Este un buget discutat cu toţi liderii grupurilor parlamentare, acceptat de toţi şi cerut bugetului de stat. Dacă la bugetul de stat n-o să fie acest buget, este corect, asta este viaţa! Dar este o propunere şi aceasta este legea. Suntem obligaţi să-l votăm înainte de a vota bugetul de stat. În rest, cine vrea să înţeleagă cifrele, le înţelege; cine vrea să vorbească cu noi, cu toţi liderii grupurilor parlamentare, să ne înţelegem asupra unui buget al Camerei Deputaţilor de austeritate şi după aceea să trimită pe altcineva, el este incorect în faţa noastră şi în faţa opiniei publice. Fiecare document de aici, fiecare cheltuială poate fi demonstrată. Nu facem niciun abuz şi nu există niciun ban în plus pe care-l cheltuim pentru plăcerile noastre. Vă mulţumesc. (Revine la prezidiu.) Vă rog. Păi drept la replică la ce? Eu n-am pronunţat niciun nume şi nu am jignit pe nimeni. Vreţi să faceţi un comentariu. Asta vă dau voie.
				Domnul Mircea-Nicu Toader: Da, domnule preşedinte, mulţumesc mult. Sigur că sunt obligat să fac un comentariu. Aşa cum aţi spus dumneavoastră, unele din ceea ce aţi susţinut sunt corecte, dar teoretic ar fi trebuit să scadă dacă aţi redus tot din cheltuieli, aţi găsit contracte dificile, aţi găsit tot felul de situaţii de genul acesta. Partea cu energia şi cu modul de consum şi faptul că nu putem să accesăm fonduri europene este corectă şi acesta este şi motivul pentru care am fost de acord. Dar să spuneţi că o creştere de buget al Camerei se datorează celor 78 de parlamentari veniţi în plus... Sigur, hai s-o luăm şi mai devreme cu patru ani, şi acolo au fost vreo 38 de deputaţi care au venit de pe locul 2, 3. Hai să-i afişăm şi pe aceia. N-am făcut noi legea, legea aţi făcut-o dumneavoastră acum opt ani de zile şi nu v-aţi gândit niciodată că poate să fie o situaţie de genul acesta. Nici noi nu ne-am gândit. Ăsta este motivul. Dar nu mai aruncaţi spre noi, cei 78 sau câţi naiba om fi. Fiindcă dacă rămâne legea asta, peste trei ani de zile sunteţi 120 poate dumneavoastră şi noi n-o să vă scoatem în faţă această modalitate de alegeri. Hai să facem o lege ca lumea. Ştiţi foarte bine că negociasem cu toate partidele înainte să cadă Guvernul Ungureanu, stabilisem o altă lege electorală. Aţi văzut că s-a schimbat mai mult sau mai puţin întâmplător, ca să nu spun altfel, majoritatea, şi aţi zis: "Nu, noi pe cai". Voiaţi să fiţi 99%, 99%, partidul unic cu totul înainte. Deci, vă rog eu frumos nu mai aruncaţi spre faptul că aceste cheltuieli sunt mai mari. (Vociferări.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, V-am permis să luaţi cuvântul... Dacă 270 pentru 334 de parlamentari şi restul până la 1.850, până la 2.100 cât erau atunci, 270 este mai mare decât 234, înseamnă că eu nu mă pricep la matematică. Eu zic că intrăm în 235 de milioane 407 parlamentari. În 2009, 334 plus 2.100 de angajaţi n-au intrat în 270. Nu mai discutăm că n-are niciun rost. Bun. Am permis unui grup parlamentar să mai aibă o intervenţie în plus faţă de cea care este scrisă la regulament. Nu mai permit nicio luare de cuvânt. Domnule deputat... Poate să fie şi preşedinte de şedinţă! Domnul deputat din partea Grupului parlamentar al PNL. Este a şasea, a şaptea oară când nu sunteţi serioşi în discuţiile pe care le avem cu toate grupurile politice parlamentare. Şi acest lucru arată şi numărul de parlamentari pe care i-aţi adus. Sunt dezamăgit de comportamentul colegilor mei de la PDL. Una facem în spatele uşilor închise şi discutăm un buget pentru Camera Deputaţilor, că nu ia niciunul dintre colegii noştri acasă, şi atunci când veniţi cereţi ceva şi spuneţi că aveţi nevoie de bani, şi alta veniţi şi faceţi aici. Demagogia aceasta este ruşinoasă. Eu am să vin să prezint Grupului parlamentar al PDL discuţiile pe care le-am avut cu dumneavoastră şi pe care nu le-am fundamentat eu, le-a fundamentat Secretariatul general. Nici nu mă pricep şi nici nu vreau să mă pricep cum se cheltuiesc banii. Vreau să cheltuiesc câţi mai puţini bani din bugetul de stat. Dar nu accept şi n-o să tolerez la infinit acest comportament pe care-l aveţi, şi care pe mine mă dezamăgeşte. Ştiţi foarte bine unde se duc resursele financiare. Ştiţi foarte bine că ani de zile în luna decembrie o păcăleaţi pe doamna Anastase şi o plăteam în ianuarie. Şi săraca ieşea la televizor şi spunea că aşa e viaţa, dar de ruşinea dumneavoastră! Ştiţi foarte bine toate chestiunile acestea şi am tăcut. Ştiţi foarte bine că n-am făcut recepţia clădirii şi plătim astăzi întreţinere şi o grămadă de chestiuni. Numai recepţia ne costă 6 milioane de RON estimat, pe obligaţiile legale. Dar dacă v-aţi bătut joc de doamna Anastase şi aţi pus-o să fie ea ţintă şi paratrăsnet, eu am înţeles. Dar eu nu permit ca ceilalţi 400 de colegi să fie bătaia dumneavoastră de joc. Şi chiar sunt dezamăgit, să ştiţi. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Mihai-Aurel Donţu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aş mai aduce câteva precizări legate de acest buget al Camerei Deputaţilor, anume faptul că este mai mic decât cel din 2009, stimaţi colegi, care aveţi o grijă suspectă a banului public, în 2009, cu un număr mai mic de parlamentari, aveam un buget mai mare. Aşa aţi întocmit dumneavoastră la momentul respectiv. Un alt aspect este faptul că pentru prima dată, cel puţin de când sunt eu parlamentar, este prevăzută o sumă pentru fonduri europene, şi anume faptul că se vor informatiza alte servicii pentru a consuma şi mai puţină hârtie în această instituţie. Şi cel mai important este faptul că această creştere cu 13% se referă la bugetul aprobat anul trecut în condiţiile în care acel buget acoperea doar 10 luni şi dacă faceţi calculul cu 8,3% pe lună constataţi că în termeni reali valoarea bugetului pe acest an este similară cu cea de anul trecut. Nu este un buget mai mare, este un buget similar având în vedere condiţiile în care a fost întocmit bugetul de anul trecut. Astfel încât toată referirea la bani publici, la bugete mai mari şi la toate astfel de cheltuieli la care aţi făcut referire dumneavoastră, antevorbitorii mei din opoziţie, sunt false. Sunt false şi cred că sunt şi imorale. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc. O să mai fac o singură declaraţie de jos. Vă rog să-mi permiteţi. (Coboară la tribună.) Bugetul preşedintelui Camerei Deputaţilor care a fost cheltuit, şi o să vă prezint în următoarele luni cum a fost cheltuit în ultimii ani, a fost dedicat în exclusivitate susţinerii financiare a familiilor care au fost în situaţii delicate, din Camera Deputaţilor, sau a donaţiilor făcute către familiile oamenilor care au fost loviţi de accidente, le-au murit copiii în accidente sau familii întregi, şi pe care le-am văzut de cele mai multe ori la televizor. Şi o să vă prezint ce aţi făcut dumneavoastră cu bugetul respectiv în perioada în care aţi avut preşedinţia Camerei, raportat cu ce am făcut eu. Şi 2, eu vă promit aici că voi face documentele pentru desfiinţarea Clubului parlamentarilor. Ca să fie foarte clar. Dacă nu vreţi, pentru că dumneavoastră aţi insistat să rămână acesta, ca un respect pentru foştii parlamentari şi pentru actualii parlamentari, nu vă convine, nu-i convine domnului Ialomiţianu, îi place demagogia de aici, de la microfon, eu voi face documentaţia pentru ca acest club să nu mai cheltuiască din banul public. Şi cei trei oameni care lucrează acolo să fie daţi afară. Dacă domnul Ialomiţianu vrea să-i pună şomeri, noi asta o să facem. (Revine la prezidiu.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: V-am dat special cuvântul pentru drept la replică. Aveţi două minute.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Domnule preşedinte, În raportul comisiei se spune foarte clar că ponderea cea mai mare a cheltuielilor curente o reprezintă bugetul preşedintelui Camerei şi cheltuielile cu funcţionarea Clubului parlamentarilor. Dacă dumneavoastră aţi făcut nişte lucruri bune...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă rog frumos să specificaţi unde scrie "ponderea cea mai mare". Arătaţi-mi cuvântul, vă rog frumos.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Când prezinţi într-un raport elementele de cheltuieli, le prezinţi pe cele mai importante. Doi. Că aţi făcut nişte lucruri bune, eu vă felicit. Dar când v-aţi dus la Botoşani v-aţi dus cumva cu banii Camerei?
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Am plătit din banii mei când am fost la Botoşani, domnule Ialomiţianu.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: După ce v-a prins presa.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dumneavoastră v-aţi plimbat şi la Londra să luaţi un premiu şi aţi plătit din banii statului, vă spun eu.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Domnule preşedinte, E un lucru grav pe care-l spuneţi şi vă cer în mod public să vă cereţi scuze că atunci o să cer revistei să vă dea în judecată. Şi o să vă vindeţi vila din Craiova şi cea de la Bucureşti, dacă le aveţi.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Da. Dacă le am.
				Domnul Gheorghe Ialomiţianu: Dumneavoastră acuzaţi o revistă foarte importantă. Acesta este un gest de iresponsabilitate... (I se întrerupe microfonul.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc foarte mult. Trecem pe... Aţi depăşit cele două minute. Vă urez succes. Nu cred că o să vă avantajeze prezentarea anumitor cheltuieli din perioada 2009-2012, dar o să le fac publice. Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe 2014. Art.1. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat. Art.2. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat. Art.3. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Art.4. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Art.5. obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Art.6 face referire la acele trei anexe obligatorii, parte integrantă a proiectului de hotărâre. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Vă mulţumesc. Merge la votul final. Pauză 10 minute pentru pregătirea votului final.
				După pauză
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog frumos să vă pregătiţi pentru votul final. Vă reamintesc că la ora 15 avem angajarea răspunderii Guvernului. Avem 14 propuneri legislative şi un proiect de hotărâre. Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astăzi, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, următoarele legi în vederea exercitării dreptului deputaţilor de sesizare a Curţii Constituţionale: Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.360 privind statutul poliţistului, procedură de urgenţă, şi Legea pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 15 iulie 2013, procedură de urgenţă. Vă reamintesc că în procedura de urgenţă nu aveţi decât două zile pentru a sesiza.
				Facem o verificare a votului? Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul. Domnul Toader s-a abţinut. Putem începe? Liderii grupurilor parlamentare. Mulţumesc. UDMR, OK. PDL, OK. Minorităţile, ca de obicei, mulţumite. Domnul Neacşu, aţi terminat cu domnul Ciucă? V-aţi consultat? Sunteţi pe partea bună a baricadei? Am înţeles. Domnul Antonescu avea dreptate, vă consultaţi numai cu PSD-ul, în loc să vorbiţi şi cu PNL-ul, vedeţi? Eu sunt fericit, eu sunt de partea bucuroasă a baricadei.
				Domnilor colegi, 1. Primul proiect, Proiectul de Lege privind ratificarea Aranjamentului stand-by de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti la 12 septembrie 2013 şi aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internaţional din 27 septembrie 2013. Procedură de urgenţă. Lege ordinară. Să înceapă votul. Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				249 voturi pentru, 44 abţineri şi 40 voturi împotrivă.
				2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi pentru prorogarea unui termen. Procedură de urgenţă. Lege ordinară. Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Mulţumesc. 261 voturi pentru, 41 abţineri, 32 voturi împotrivă.
				3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2013 privind unele măsuri în vederea contractării serviciilor de consultanţă pentru privatizarea Societăţii Comerciale "Romtelecom" - S.A. Procedură de urgenţă. Legea este ordinară. Comisia pentru buget vă propune adoptarea iniţiativei legislative. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 269 voturi pentru, şase abţineri, 55 de voturi împotrivă.
				4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii. Legea este ordinară. Procedura este de urgenţă. Comisia pentru buget şi Comisia pentru sănătate vă propun adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc foarte mult. 293 de voturi pentru, patru abţineri, 35 de voturi împotrivă.
				5. Proiectul de Lege pentru modificarea art.196ą din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Este lege ordinară. Procedură de urgenţă. Comisia pentru sănătate vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 327 de voturi pentru, trei abţineri, niciun vot împotrivă.
				6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. Legea este ordinară. Comisia pentru buget şi Comisia pentru administraţie publică vă propun adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				333 de voturi pentru, un singur vot împotrivă.
				7. Proiectul de Lege pentru modificarea art.2 din Legea nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală. Legea este ordinară. Comisia pentru administraţie publică vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 325 voturi pentru, patru abţineri, un vot împotrivă.
				8. Proiectul de Lege privind majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Corporaţia Financiară Internaţională, în conformitate cu Rezoluţia nr.256/2012 a Consiliului Guvernatorilor privind amendarea statutului şi creşterea selectivă a capitalului Corporaţiei Financiare Internaţionale. Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege. Este lege ordinară. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc foarte mult. 328 voturi pentru, trei abţineri, niciun vot împotrivă. Intrăm în zona legilor organice.
				9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă. Legea este organică. Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				302 voturi pentru, trei abţineri, 29 de voturi împotrivă.
				10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.84/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă. Legea este organică. Comisia pentru buget vă propune şi aici adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul detalii vot
				. Vă mulţumesc. 298 de voturi pentru, 32 de abţineri, un vot împotrivă.
				11. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 142 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale. Legea este organică. Comisia pentru învăţământ propune adoptarea propunerii legislative. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 315 voturi pentru, o abţinere, 16 voturi împotrivă.
				12. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Legea este organică. Comisia juridică vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 275 de voturi pentru, patru abţineri, 51 de voturi împotrivă.
				13. Propunerea legislativă privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii din administraţia publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene, sub forma unor stagii de practică retribuită. Legea este organică. Comisia pentru învăţământ vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. (Deputaţii votează. Din sală se aude: "respinge") Scuzaţi-mă! Comisia pentru învăţământ vă propune respingerea propunerii legislative. Îmi cer scuze! Repetăm votul. Deci Comisia pentru învăţământ vă propune respingerea iniţiativei legislative. Scuzaţi-mă! Legea este organică. Să înceapă votul. detalii vot
				286 de voturi pentru, şase abţineri, 35 de voturi împotrivă.
				14. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind practica elevilor şi studenţilor nr.258/2007; legea este organică. Comisia pentru învăţământ şi aici vă propune respingerea propunerii legislative. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 279 de voturi pentru, 22 de abţineri, 25 de voturi împotrivă.
				15. Şi ultimul pe ordinea de zi, Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2014. Să înceapă votul. detalii vot
				270 de voturi pentru, 26 de abţineri, 25 de voturi împotrivă. Doamnelor şi domnilor, Am epuizat ordinea de zi. Ne vedem la ora 15,00, pentru angajarea răspunderii Guvernului. Şedinţa de plen, imediat după aceea, nu se mai ţine, pentru că ne-am rezolvat cele două probleme importante. După angajarea răspunderii Guvernului, membrii Biroului permanent sunt invitaţi la şedinţa de Birou permanent.
				Şedinţa s-a încheiat la ora 13,06.