Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 decembrie 2013

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,38. Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, deschidem şedinţa de astăzi.
			Dau cuvântul domnului deputat Sorin Stragea, să citească declaraţia politică.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lugojul - al doilea oraş liber de comunism". După o noapte în care nimeni nu a dormit, România s-a trezit în zorii zilei de 22 decembrie 1989 cu un aer al libertăţii după care tânjea de proape 45 de ani. Încă de la primele ore ale zilei, străzile din Bucureşti şi din multe alte oraşe importante ale ţării, s-au umplut de oameni care strigau, în cor, "Jos Ceauşescu!", "Jos comunismul", "Victorie, am învins!" şi "Libertate!" Locuitorii din Capitală aveau să ducă mai departe mesajul preluat din Timişoara, Lugoj şi alte oraşe din Banat, şi să lupte împotriva gloanţelor şi a tancurilor, pentru libertatea lor. Mulţi dintre ei au fost cei care, atunci, fără să se gândească la eventuale consecinţe, au riscat tot şi au petrecut acele zile în stradă mânaţi de idealurile frumoase de libertate şi democraţie, idealuri pentru care jertfa supremă este un preţ mare, din păcate plătit de prea mulţi în decembrie 1989. Revolta românilor începuse cu multe zile înainte. În 16 decembrie a izbucnit revolta la Timişoara, iar în 20 decembrie la Lugoj. Curajoşi şi însetaţi de libertate, cetăţenii Lugojului s-au alăturat timişorenilor, ieşind în stradă şi demonstrând împotriva comunismului, împotriva lui Ceauşescu, precum şi a neajunsurilor şi a tratamentului inuman de care aveau parte. La ora aceea, Ceauşescu a decretat stare de necesitate şi nu exista un final previzibil al evenimentelor. Lugojenii au înfruntat moartea, au dat un greu tribut în morţi, răniţi şi arestaţi. După Timişoara, Lugoj, oraş martir, a fost primul oraş al ţării în care cetăţenii au avut curajul să-şi ceară drepturile şi să se lupte pentru obţinerea lor. Drepturile ce au fost acordate acelora care au avut curajul să iasă în stradă, în întreaga ţară, ca reparaţie morală pentru eroismul lor, reprezintă un gest normal de recunoştinţă. Dar, din cauza unor impostori, nu trebuie să-i ignormăm pe cei care, cu adevărat, merită să ne înclinăm în faţa caracterelor lor puternice şi a actelor de eroism de care au dat dovadă în acele zile. Acum, când comemorăm zilele lui decembrie 1989, ar trebui să ne plecăm capetele cu pioşenie şi respect în faţa celor care s-au jertfit în acele zile, să alinăm puţin durerile suferite de sute de familii care i-au pierdut pe cei dragi şi să facem ca niciodată să nu fie date uitării jertfa şi eroismul acelora care ne-au redat libertatea. Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş-Lugoj. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul Virgil Guran, de la PNL, vă rog.
			Domnul Virgil Guran: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică despre "Starea naţiunii şi Codul penal". Vedem, în ultimele zile, o agitaţie, în cadrul mass-media, în societatea civilă, în opoziţie, referitoare la votul care s-a realizat la modificările Codului penal. Într-adevăr, dacă analizăm bine aceste modificări, sunt câteva probleme care trebuie reanalizate, care trebuie reaşezate, dar sub nicio formă ceea ce se vehiculează, că în momentul de faţă toţi parlamentarii au superimunitate, pot să facă ce vor, pot să corupă, pot să fure, orice, că nu li se întâmplă nimic. Acest lucru nu este adevărat. Totuşi, această stare de spirit demonstrează că în momentul de faţă societatea civilă, cetăţenii, naţiunea au ajuns la limita suportabilităţii. De fapt, cred că se caută sau se aşteaptă un motiv, oricare motiv, pentru a exista cât mai multă presiune, pentru a se manifesta şi, într-un fel, sunt de înţeles, pentru că starea generală, nivelul de trai este foarte scăzut, şi oamenii nu mai pot să suporte acest lucru. Într-adevăr, au fost destule măsuri bune care s-au luat de către noi, de către USL în privinţa stopării pierderilor, în privinţa reechilibrării bugetului, dar, în momentul de faţă, oamenii aşteaptă în primul rând locuri de muncă, spitale, şcoli şi o viaţă mai bună. Cred că acest lucru este foarte important şi trebuie repede să luăm aceste măsuri, pentru că trebuie să recunoaştem că cel puţin în privinţa dezvoltării economice şi a locurilor de muncă avem restanţe. Lucrurile trebuie să se aşeze şi atât Guvernul, cât şi Parlamentul trebuie să se axeze în primul rând pe dezvoltare economică şi locuri de muncă. Sper ca acest lucru să se întâmple foarte repede, chiar în următoarea sesiune să fie o prioritate a tuturor parlamentarilor. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Mircea Lubanovici, de la PDL.
			Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea de astăzi este una mai deosebită ca de obicei, dar cred că este foarte interesantă pentru noi, toţi. Am intitulat această declaraţie "Decembrie, cea mai bogată lună din an în sărbători". Prima zi a lunii decembrie este Ziua Naţională a României, pe care o sărbătoresc toţi românii, indiferent unde s-ar afla, după care peste doar câteva zile, la 6 decembrie, este o altă sărbătoare creştină, Sfântul Nicolae. De altfel, în tradiţia populară românească, decembrie este una din cele mai frumoase şi bogate luni ale anului în sărbători creştineşti. Apoi, pentru copii şi nu numai este luna mult aşteptată, atât pentru cadouri, cât şi pentru vacanţa de iarnă, care se suprapune peste toate cu sărbătoarea de Crăciun. Dar pentru noi, părinţii, chiar şi pentru bunici, ce reprezintă şi ce aşteptări avem de la această lună atât de frumoasă? Considerăm doar că, fiind ultima lună a anului din cele douăsprezece, avem aşteptări mult mai mari pentru noi, pentru familiile noastre, pentru toţi cei dragi. Pe de altă parte, o vorbă din popor spune să ne bucurăm dacă este ger în această perioadă, pentru că atunci anul va fi mănos, ori dacă este zăpadă, vom beneficia de ploaie bogată în timpul lui Cireşar, când plantele au cea mai mare nevoie de apă. Dragi colegi, iată că avem atâtea motive care ne fac să ne bucurăm. Şi nu întâmplător, am ales să vă supun atenţiei intervenţia mea tocmai acum. În mod special, această lună aduce, în primul rând, bucuria mereu reînnoită a Sărbătorii Naşterii Mântuitorului nostru Isus Hristos. Este cel mai important eveniment pentru creştinii de pretutindeni, dar şi o mare bucurie, atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. Astfel, stimaţi colegi, permiteţi-mi să vă adresez, împreună cu salutul creştinesc "Hristos s-a născut", rugămintea ca împreună să medităm asupra acestui adevăr profund şi tot împreună să alegem tot ceea ce ne uneşte şi poate fi de folos pentru binele tuturor, lăsând de o parte lucrurile care ne dezbină, convinşi fiind că voia Celui pe care îl sărbătorim este să trăim în pace şi în bună înţelegere. Naşterea Mântuitorului Isus este izvorul speranţei lumii creştine. Anul 2014 doresc sa fie un an plin de binecuvântări pentru poporul român, un an în care pacea, liniştea, bucuria şi împlinirea să nu lipsească. Doresc tuturor românilor din ţară şi de pretutindeni sărbători frumoase, la mulţi ani şi să auzim numai de bine. Sunt deputatul PDL Mircea Lubanovici, Colegiul nr.3, Diaspora. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Dorel Covaci. Vă rog. Nu citiţi? Domnul Cătălin Tiuch. Aveţi dreptate, mi-aţi spus că nu citiţi. Îmi cer scuze.
			Domnul Cătălin Tiuch: Domnule preşedinte, vă mulţumesc mult. Sunt deputatul PSD Cătălin Tiuch, Circumscripţia electorală nr.37 Timiş, Colegiul uninominal nr.6. În ultimele două săptămâni am avut o serie de intervenţii referitoare la Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2014, în care am arătat că avem un buget echilibrat, care proiectează o viziune realistă asupra obiectivelor strategice pe care Guvernul USL şi le-a asumat, un buget din care se desprinde cu uşurinţă efortul constant de a repara ce au lăsat guvernările anterioare prin aplicarea unor politici iraţionale de austeritate, acompaniate de îndatorare, risipă, dezordine şi dispreţ faţă de resursele publice. Numai cine nu vrea, nu vede diferenţa clară dintre cele două guvernări: dacă principala grijă a Guvernului PDL a fost îmbogăţirea propriei clientele politice, fără nici cea mai mică remuşcare că problemele românilor trec pe un loc secundar, principala noastră grijă, a USL, este aceea de a oferi un sprijin real românilor şi de a găsi acele soluţii care să ducă la relansarea economică. Nu îmi propun să reiau aici argumentele precum greaua moştenire cu care am avut de-a face din momentul intrării la guvernare, pentru că, în aceste zile, nemulţumirile mele ca parlamentar, dar şi dezamăgirile românilor vin din partea direcţiei Palatului Cotroceni. Atitudinea iresponsabilă a Preşedintelui României faţă de bugetul pe 2014 este cea care nemulţumeşte. Dezbaterile parlamentare au demonstrat responsabilitate din partea celor care au înţeles importanţa ca România să intre în anul 2014 cu un buget aprobat şi neseriozitate şi populism din partea colegilor din opoziţie. La acestea din urmă se adaugă poziţia de neînţeles a preşedintelui, care ar trebui să fie un mediator, care, în câteva cuvinte, s-ar traduce prin "dacă ceva merge bine în România, atunci eu trebuie să fac tot posibilul pentru a merge prost". Argumentul şefului statului pentru întârzierea promulgării Legii bugetului prin întoarcerea sa la Parlament şi sesizarea Curţii Constituţionale, procedură care nu a fost folosită niciodată, în niciun context, de un preşedinte în ultimii 23 de ani, este unul care nici pe departe nu arată îngrijorare pentru viaţa de zi cu zi a românilor, ci demonstrează cu un subţire joc de imagine şi transmite un mesaj de instabilitate politică în exterior, un mesaj pe care un preşedinte care se gândeşte la interesul naţional nu are voie să-l dea. De fapt, eu cred că ar trebui să nu ne mai mire acest lucru, din moment ce pentru preşedintele României nu contează imaginea pe care România o are în lume, modul în care această imagine se proiectează şi, mai mult, încearcă să distrugă încrederea pe care Guvernul Ponta a reuşit să o obţină în ultimul an pe scena politică externă. S-a spus în nenumărate rânduri că o acciză de 7 eurocenţi nu va afecta populaţia şi, aşa cum în ultimul an, actualul Guvern a reuşit să ţină sub control preţul benzinei, poate să facă acest lucru şi în continuare. Dar aceste politici macroeconomice sunt greu de înţeles şi acceptat de domnul preşedinte Băsescu, din moment ce pe parcursul guvernării PDL, în timp ce preţul barilului de petrol a scăzut, benzina la pompă s-a scumpit cu peste 50%, iar acciza la benzina a crescut cu peste 40%. Aparenta îngrijorare a domniei sale pentru creşterea preţurilor din România prin introducerea accizei la benzină vine în contradicţie cu consecinţele mult mai grave şi mai numeroase pe care intenţia sa de blocare a Legii bugetului le poate produce şi pe care, în mod intenţionat, le omite. Riscul major de întrerupere a Acordului cu FMI, cu Comisia Europeană, influenţarea în mod negativ a percepţiei investitorilor străini, precum şi efectele asupra cursului de schimb şi a costurilor de finanţare depind de cât de mult va dori Traian Băsescu ca această situaţie de incertitudine să dureze. Dincolo de atitudinea iresponsabilă a unui preşedinte care dezamăgeşte, trebuie să reţinem încrederea românilor în actualul guvern. Într-un sondaj realizat de CSCI se arată că cei mai mulţi români îl susţin pe premierul Victor Ponta în disputa cu preşedintele Traian Băsescu privind bugetul pe 2014. Totodată, cei mai mulţi dintre cei care au participat la acest sondaj sunt împotriva întârzierii adoptării bugetului, pentru că asta ar însemna blocarea creşterilor de salarii şi pensii. Acesta ar trebui să fie un semn clar pentru preşedintele acestei ţări, un mesaj transmis de cei pe care crede că-i mai poate manipula prin strategiile prost gândite ale consilierilor săi. Deputat Cătălin Tiuch, Colegiul nr.37 Timiş Vă mulţumesc mult.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnule deputat Eparu, aveţi microfonul.
			Domnul Ion Eparu: Domnule preşedinte, vă mulţumesc din tot sufletul pentru înţelegere şi pentru că mi-aţi dat cuvântul trecându-mă pe listă acum. Este o declaraţie politică, să spunem un pic aparte, prin care vreau să aduc în atenţia spaţiului public câteva din gândurile mele de parlamentar, aflat la primul mandat, după un an de mandat. Aşa am şi intitulat această aşa-zisă declaraţie politică - "Un an de mandat". În perioada pe care o traversăm acum se împlineşte un an de la începutul acestei legislaturi şi, simultan, un an ca parlamentar, pentru mine. Este, în consecinţă, vremea de bilanţ şi este doar o coincidenţîă fericită că tot acum ne pregătim de sărbătorile de iarnă - Crăciunul şi Anul Nou. Firesc, mă întreb şi probabil cu toţii o facem, dacă ceea ce am făcut până acum este suficient sau nu. Dacă da, care sunt rezultatele, efectele, în special asupra celor care m-au trimis aici - cetăţenii din Colegiul nr.10 Ploieşti. Dacă nu, e de analizat de ce. Adică, ce m-a împiedicat sau ce ne-a împiedicat să ne ţinem de promisiunile făcute oamenilor. Cu siguranţă, nu este aici locul să răspund la frământările mele. Le-am anunţat, doar o parte din ele, doar pentru a sublinia nevoia confruntării permanente cu noi înşine. Îndrăznesc să aduc în spaţiul public, de la microfonul Camerei Deputaţilor, câteva consideraţii care, sper eu, să fie convergente cu gândurile cât mai multor colegi, în special dintre cei aflaţi la primul mandat. A fost mai întâi o perioadă de acomodare, cu totul şi cu toate - cu clădirea Parlamentului, în imensitatea ei şi cu specificul ei, cu personalul de la grup, cu angajaţii sau o parte dintre ei implicaţi în procesul de funcţionare a Camerei Deputaţilor, cu diversele compartimente aflate la dispoziţia parlamentarilor, dar mai ales cu grupul colegilor de la PSD şi cu ceilalţi colegi în plen, cu diversele regulamente ale Camerei Deputaţilor, ale şedinţelor în plen comun cu Senatul, al comisiilor de specialitate etc., dar, mai ales cu procedurile specifice desfăşurării şedinţelor în plen. Aici am trăit prima mare dezamăgire a vieţii mele de parlamentar - contactul cu incredibilul cameleonism al acelora care, până mai ieri, tăiau şi spânzurau fără nicio regulă. Am suportat de prea multe ori jigniri profunde, ascunse sub exprimări ce se doreau savante: să votăm cu responsabilitate, spuneau, să fim serioşi, mai spuneau. Am primit, de asemenea, sfaturi despre cum să ne purtăm cu pensionarii, cu militarii, cu profesorii, cu funcţionarii publici etc. Nu cred că postura în opoziţie poate justifica chiar orice discurs parlamentar în încercarea de a face uitate faptele nu demult apuse ale celor care au condus până de curând destinele ţării. A fost, apoi, conştientizarea faptului că parlamentarul are de obicei, cel puţin două feţe - una este cea pe care o adoptă atunci când se întâlneşte cu cetăţenii şi simplii săi votanţi, şi alta, cea pe care o îmbracă în activităţile din Parlament. Nu am putut să cred că se poate lipsi atât de mult în şedinţele de plen. Doar la votul final avem de-a face cu un aflux de prezenţi, acest vot final acţionând ca un adevărat magnet asupra parlamentarilor. A urmat mirarea mea faţă de dificultăţile peste care trebuie să treci pentru a ajunge la microfonul Camerei Deputaţilor. Trebuie să te organizezi foarte bine pe traseul - grup politic, comisie de specialitate, plen. Şi, de foarte multe ori, nici măcar asta nu este suficient. Mai apoi, m-am lămurit cât de anevoios este drumul de legiferare. Aici, trebuie să recunosc, nu mi se pare a fi ceva în neregulă, mai curând derapajele de la model sunt supărătoare. Dăm legi pentru ţară şi merită să fim atenţi şi răbdători. Dar cel mai greu este atunci când intri în zona crepusculară a conflictului dintre conştiinţă sau ce ne-a mai rămas din ea şi datoria faţă de partid. Pentru că este foarte dificil să-i faci pe unii să înţeleagă că şi tu te gândeşti la partidul pe care-l reprezinţi atunci când votezi şi că te gândeşti şi la cetăţeni, numai că viziunea ta asupra subiectului este puţin diferită faţă de a celor care te vor aliniat. Aparţin Grupului PSD şi, prin urmare, familiei USL. Eu cred că, până acum, am demonstrat că suntem altfel decât cei care doar au luat, dar au tăiat, doar au legiferat după bunul plac şi propia numărătoare. Ultimele evenimente au scos la iveală şi slăbiciuni ale USL care, în opinia mea, îşi au sorgintea în interese particulare, semn că puterea este o boală periculoasă. Sper, doar, ca raţiunea să învingă şi să păstrăm această alianţă, spre binele ţării şi, aşa cum ar spune unii dintre colegii noştri, din ce în ce mai puţini, de altfel, spre binele poporului. Deputat Ion Eparu, Colegiul nr.10 Ploieşti. Încă o dată, vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, pentru înţelegere.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Domnul deputat Cătălin Drăguşanu, de la PC.
			Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În declaraţia de astăzi aş dori să vă prezint un subiect complex, cu multiple efecte negative asupra sănătăţii în general şi asupra vieţii de familie în special: consumul abuziv de alcool. În România, aproximativ 2 milioane de cetăţeni consumă alcool în exces, iar 14% din decesele înregistrate au la origine această boală. Alarmant este faptul că tot mai mulţi copii şi adolescenţi ajung în spitale în comă alcoolică sau sunt implicaţi în scandaluri, ca urmare a acestui consum iraţional. Consumul excesiv de alcool atrage, pe lângă repercusiuni asupra sănătăţii şi poziţiei sociale, şi o multitudine de probleme sociale, cum ar fi: deteriorarea vieţii de familie; abuzuri fizice şi verbale de multe ori asupra copiilor, violuri, tâlhării, accidente rutiere, crime şi lista poate continua. Putem considera alcolismul drept afecţiunea secolului XXI, un adevărat flagel social. Acest fenomen trebuie inclus pe agenda publică pentru o dezbatere centrată pe identificarea unor soluţii reale de combatere. Trebuie să alocăm suficiente fonduri - în condiţiile în care astăzi acestea sunt inexistente la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - şi efort în vederea adoptării unor strategii concrete care să diminueze rata consumului abuziv de alcool aflat, aşa cum am indicat anterior, la baza unor acţiuni profund antisociale. Fiind un subiect complex, cu o largă raspândire, aş dori să evoc astăzi influenţele alcoolismului asupra vieţii de familie. Statisticile relevă că peste 70% din cazurile de violenţă în familie sunt determinate de acest viciu. Când ne referim la violenţa domestică nu trebuie să avem în vedere doar agresiunea fizică, ci şi abuzul verbal, psihologic sau economic. Documentele oficiale ale organelor abilitate arată că in anul 2012 aproximativ 7.000 de persoane au fost victime ale violenţei în familie. Totuşi, acest număr nu este unul real, întrucât o multitudine de fapte nu sunt raportate autorităţilor competente. Violenţa are proporţii mult mai ridicate. Într-un mediu violent, funcţiile parentale nu sunt înfăptuite corespunzător. Copiii sunt agresaţi şi trăiesc experienţe traumatizante care le împiedică dezvoltarea personalităţii. Trauma acestor copii are consecinţe profunde asupra stării psihologice, emoţionale sau comportamentale. Apar astfel stări de frică, anxietate sau agresivitate. Nu de puţine ori am auzit că "violenţa naşte violenţă". Copiii care sunt bătuţi de părinţi sau care asistă la scene de violenţă devin, la rândul lor, agresori sau, mult mai îngrijorător, comit infracţiuni grave. În ultima perioadă au fost intensificate eforturile pentru combaterea fenomenului violenţei în familie şi legislativ s-a introdus ordinul de protecţie. Rolul ordinului de protecţie este acela de a impune agresorului interdicţia oricărui contact cu victima sau familia agresată. Stimaţi colegi, Deşi ordinul de protecţie reprezintă un progres înregistrat în lupta împotriva violenţei domestice, acesta este ineficient în condiţiile în care nu se poate obţine cu celeritate. Sunt necesare în medie 33 de zile pentru emiterea sa. În acest timp, victimele şi copiii acestora trebuie să traiască în continuare intr-un mediu violent. Subiectul violenţei în familie trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern. Consider că sunt necesare noi reglementări care să impună urgentarea soluţionării în instanţele de judecată a cererilor de emitere a ordinelor de protecţie şi, totodată, sancţionarea de urgenţă a încălcării acestui ordin de către agresorul împotriva căruia s-a emis. Vă mulţumesc. Vasile-Cătălin Drăguşanu, deputat, Colegiul nr.1 Neamţ.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Dan-Cristian Popescu, PDL.
			Domnul Dan-Cristian Popescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică: "Nici stat de drept fără democraţie, nici democraţie fără stat de drept!". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Se împlineşte o săptămână de când, cu iresponsabilitate, în acest Parlament, o majoritate a deputaţilor României au sfidat statul de drept. Statul de drept este garanţia primatului legilor şi drepturilor cetăţeanului în faţa oricărui tip de abuz al puterii împotriva cetăţeanului, dar şi a dictaturii majorităţii. Nu au trecut multe zile de când, pe stradă, în apărarea statului de drept, unii protestatari au condamnat instituţia Parlamentului, instituţia fundamentală a democraţiei. Parlamentul este, prin însăşi structura sa, reprezentativ pentru majoritatea zdrobitoare a electoratului ce se prezintă la urne. Însă, doamnelor şi domnilor, normalitatea politică este imposibilă fără echilibrul şi armonia dintre democraţie şi statul de drept. Nu putem, invocând mandatul reprezentativ, acordat nouă prin încrederea electoratului cu drept de vot, să sfidăm principiile fundamentale ale statului de drept, între care cel dintâi este cel conform căruia nimeni nu este mai presus de lege. Niciunul dintre noi, cei din Parlament, nu am fost trimişi aici pentru a ne bucura de privilegii, ci am primit nişte privilegii tocmai în virtutea faptului că avem o responsabilitate. Responsabilitatea noastră este aceea de a ne asigura că statul de drept va funcţiona pentru toţi cetăţenii şi ca România să aibă o legislaţie corectă, echitabilă, democratică şi conformă cu principiile de drept şi cu drepturile fundamentale ale omului. Aceasta este misiunea noastră în Parlament, şi nu alta. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Trebuie să ne ridicăm la demnitatea misiunii noastre. Trebuie să facem în aşa fel încât instituţia Parlamentului, fără de care nu se poate vorbi de democraţie, să fie funcţionabilă şi un reper de moralitate şi încredere pentru cetăţeni. Pentru că, doamnelor şi domnilor, încrederea în Parlament înseamnă încredere în democraţie. De aceea, de fiecare dată când auzim strigându-se "Jos Parlamentul", aşa cum din păcate, s-a scandat în ultimele zile, trebuie să înţelegem că nu efemerele noastre poziţii şi poate prea exageratele noastre privilegii sunt în pericol, ci democraţia. Cine este vinovat pentru aceasta? Ar fi uşor să dăm vina pe alţii. Dar vinovaţii suntem noi, parlamentarii României, care în loc să avem grijă ca acest Parlament să aibă imaginea nepătată, am contribuit, prin votul iresponsabil al unei majorităţi dintre noi, majoritate de care mă delimitez, la securizarea intereselor meschine ale unor politicieni. Acest lucru este intolerabil. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Fac un apel către dumneavoastră. Înţelegeţi că avem o responsabilitate majoră prin toate deciziile pe care le luăm aici, sub cupola Parlamentului. Nu putem să ne jucăm cu imaginea Parlamentului României. Nu putem să compromitem instituţia fundamentală a democraţiei, pentru că dacă o facem, chiar democraţia va fi afectată. La fel, nu putem să atentăm, pentru interesele meschine ale unora dintre noi, la principiile fundamentale ale statului de drept. Nici democraţie fără stat de drept, nici stat de drept fără democraţie! Vă mulţumesc. Dan-Cristian Popescu, sectorul 2, Bucureşti
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc.
			Domnul Ionel Arsene. Vă rog, aveţi microfonul, domnule deputat.
			Domnul Ionel Arsene: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Astăzi vă voi vorbi despre un domeniu care anul acesta a reprezentat un adevărat succes pentru ţara noastră, şi mă refer aici la cel al fondurilor europene. Unul dintre obiectivele prioritare pe care guvernarea USL şi l-a asumat a fost acela de a atrage fonduri europene. Dacă anul trecut, în luna mai, la preluarea mandatului de către Guvernul condus de Victor Ponta, rata de absorbţie era în jurul valorii de 7%, astăzi, datorită eficienţei dovedite a Executivului, această valoare s-a triplat, ajungând să fie de aproximativ 26%. Pe lângă evoluţia pozitivă a ratei de absorbţie, guvernul USL a reuşit deblocarea programelor europene blocate ca urmare a neregulilor constatate în timpul guvernării anterioare. Reluarea plăţilor pentru România a reprezentat o veste extrem de importantă pentru ţara noastră, deoarece vorbim de o sumă de peste 3,5 miliarde de euro pe care România riscă să o piardă din cauza jafului patronat de guvernarea PDL. După ce au fost deblocate toate programele operaţionale suspendate din cauza PDL, România a înregistrat cea mai ridicată creştere a absorbţiei fondurilor europene din ultimii ani. Totodată, ţara noastră a reuşit ca prin gradul de absorbţie să se numere printre statele care au avut cel mai mare nivel de absorbţie din Uniunea Europeană. Tot anul acesta România a înregistrat un succes la Bruxelles prin acceptarea aplicării regulii n+3. Astfel, vom putea cheltui fonduri europene alocate pentru anul 2011 până la data 31 decembrie 2014, iar pentru cele alocate pentru anul 2012 până la data de 31 decembrie 2015. Extinderea perioadei pe care România o are la dispoziţie pentru a cheltui sumele alocate pentru anii 2011-2012 va compensa incapacitatea autorităţilor române din perioada 2009-2011 de a atrage fondurile alocate României. Actualul Guvern demonstrează că România are potenţialul de a atrage toţi banii care îi revin de la Uniunea Europeană. Banii proveniţi din fonduri europene asigură dezvoltarea statului, iar în acelaşi timp oferă ţării noastre finanţare pentru proiecte ce ajută la modernizarea statului. Din păcate, judeţul Neamţ, pe care-l reprezint în Parlamentul României, înregistrează deficienţe reale la acest capitol. Actualul preşedinte al consiliului judeţean nu a reuşit, de la preluarea mandatului, să conştientizeze cât de necesare sunt finanţările oferite de instituţiile europene pentru dezvoltarea judeţului nostru. Sper ca, în cel mai scurt timp posibil, situaţia să se remedieze, iar judeţul Neamţ să beneficieze de avantajele oferite de fondurile europene. Avem şansa de a ne dezvolta judeţul la un nivel comparabil cu cel din Uniunea Europeană, dar trebuie să învăţăm să punem pe primul loc, aşa cum a făcut Guvernul condus de Victor Ponta, cetăţeanul, iar el să fie principala motivaţie. Preşedintele consiliului judeţean Neamţ trebuie să înţeleagă că este timpul să lucreze în favoarea nemţenilor, nu doar să profite de proiectele care i-au fost lăsate moştenire. N-aş vrea ca judeţul pe care-l reprezint în Parlamentul României să piardă şansa unei dezvoltări economice necesare bunăstării cetăţenilor. Şi eu, şi el suntem plătiţi din bani publici pentru a ne face datoria faţă de cetăţeni şi răspundem pentru obligaţiile pe care ni le-am asumat atunci când am fost aleşi în 2012. România trebuie să reuşească să atragă fondurile europene care-i revin în cadrul financiar 2014-2020. Este un obiectiv pe care ni-l asumăm toţi cei care am fost aleşi sau numiţi pentru a reprezenta cetăţenii, deoarece prin intermediul fondurilor europene ţara noastră poate să-şi continue evoluţia economică pozitivă şi proiectele esenţiale pentru România pot ajunge să obţină finanţarea de care au nevoie. Vă mulţumesc. Ionel Arsene, deputat Colegiul nr.7, Neamţ.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat.
			Domnule deputat Tudor Ciuhodaru, aveţi microfonul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declar că am pierdut o ţară. În decembrie 1989 oamenii erau pe străzi. Astăzi, după 24 de ani, oamenii sunt tot acolo. Atunci protestau împotriva partidului unic, nomenclaturii şi sărăcirii populaţiei. Astăzi, oamenii aceia spun acelaşi lucru. Obedienţii de partid şi noua nomenclatură votează zi de zi noi privilegii pentru o nouă nomenclatură, ce-i situează pe aleşi deasupra justiţiei. Astăzi, după 24 de ani, voi încheia doar cu Pastorala de Crăciun, o întrebare retorică. Ce lăsăm generaţiilor viitoare? Bunăstare sau poluare? Sunt în Parlamentul României pentru că îmi vreau ţara înapoi. Şi vă reamintesc astăzi, pentru a mia oară, că aveţi cianura şi gazele, dar noi avem chibritul. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc.
			Doamnă deputat Ana Birchall, aveţi microfonul.
			Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. "Libera circulaţie a cetăţenilor şi accesul liber la piaţa muncii din Uniune nu sunt privilegii pe care Marea Britanie le oferă cetăţenilor Uniunii Europene, sunt drepturi pe care trebuie să le respecte şi să le garanteze toate statele Uniunii Europene, inclusiv Marea Britanie" Stimate colege, stimaţi colegi, nu este prima oară când abordez, de la tribuna Camerei Deputaţilor, problema accesului liber al românilor şi al tuturor cetăţenilor Uniunii Europene pe piaţa muncii din Marea Britanie. În această primăvară, în luna martie, să fim exacţi, declara?iile oficialilor britanici cu privire la posibilii imigranţi români în Regatul Unit m-au determinat să reacţionez de la această tribună printr-o declaraţie politică, prin care am apărat drepturile comunitare ale cetăţenilor români, drepturi care derivă din statutul nostru de stat membru al Uniunii Europene. Întotdeauna am considerat regretabile discriminarea şi xenofobia cu care sunt trataţi cetăţenii români care vor să muncească în Regatul Unit al Marii Britanii, iar semnalele recente pe care le primim cu privire la o eventuală "invazie" de imigranţi români şi bulgari în Marea Britanie mă determină încă o dată să reacţionez. Stimate colege, stimaţi colegi, statutul nostru de membru al Uniunii Europene a fost câştigat cu suficiente sacrificii şi eforturi din partea României. Direcţia occidentală a fost un obiectiv pentru care au lucrat, indiferent de coloratura politică, numeroase guverne, încă din 1990. Poate unul din puţinele obiective care a reuşit să unească toate forţele politice din România a fost integrarea în Uniunea Europeană. Cu toţii am considerat că drumul pe care trebuie să mergem este cel european şi integrarea în marea familie europeană ne-a dat tuturor speranţa că lucrurile vor fi mai bune. Nu cred că ne-am gândit niciodată că la începutul celui de-al şaptelea an de când România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, după numeroase eforturi de reformă şi redefinire, vom fi primiţi cu reticenţă, ca cetăţeni "problematici", pe piaţa muncii unuia dintre cei mai vechi membri ai UE. Cred că suntem în măsură să localizăm cu precizie sursa care determină acţiunile şi declaraţiile eurosceptice şi discriminatorii ale unor oameni politici din Marea Britanie cu privire la fenomenul imigraţiei. Interesul electoral primează uneori, chiar şi în state cu o tradiţie democratică îndelungată cum este Regatul Unit al Marii Britanii. Cu toate că valul de imigranţi români şi bulgari care ar fi "invadat" Marea Britanie se dovedeşte a fi o temă falsă, există un curent deosebit de periculos pentru întreaga Uniune Europeană, care prinde rădăcini în opinia publică, un curent propagat de formaţiuni politice care se bazează pe un mesaj dur şi pe alocuri extremist şi nu pe argumente raţionale şi logice care ar dicta de altfel o cu totul altă abordare. Şomajul în Marea Britanie se ridica, la nivelul lunii noiembrie a acestui an, la 2,47 de milioane de oameni, în timp ce numărul total de locuri de muncă ocupate se ridică la cifra de 29,95 de milioane. Piaţa muncii în Regatul Unit este imensă, ceea ce presupune o capacitate de absorbţie foarte mare a forţei de muncă. Poate crede cineva că imigranţii români şi bulgari pot destabiliza un sistem cu aproximativ 30 de milioane de locuri de muncă? Până şi cele mai exagerate previziuni cu privire la numărul muncitorilor din Uniunea Europeană care ar opta pentru a-şi câştiga existenţa în Marea Britanie nu poate depăşi cifra de 500.000 de muncitori. Cu toate că aceste argumente sunt logice, interesul unora de a institui panică în rândul populaţiei britanice folosind teoria super-imigraţiei serveşte exclusiv unui scop electoral. Discursurile xenofobe şi eurosceptice trebuie să dispară din spaţiul european, oricât de tentant ar fi pentru unii politicieni să-şi atragă susţinători în acest fel. În acelaşi timp, acţiunile statelor membre faţă de fenomenul imigraţiei trebuie să respecte întocmai legislaţia europeană din domeniu şi principiile liberei circulaţii a forţei de muncă, principii pe care fiecare dintre statele membre s-a angajat să le respecte odată cu semnarea tratatelor de aderare. Chiar dacă nu avem o poziţie oficială a Guvernului britanic pe această problemă, este îngrijorător că se cochetează cu ideea de a impune în continuare restricţii pe piaţa muncii din Regatul Unit. Un document care se presupune că ar fi emis de Guvernul de la Londra prezintă noua strategie de revizuire a politicilor în domeniul liberei circulaţii şi prevede o limitare a numărului total al imigranţilor din Uniunea Europeană la 75.000 de persoane, dar şi o impunere a unor reguli mai stricte la angajare. În opinia mea, autorităţile de la Londra trebuie să-şi exprime cu celeritate punctul de vedere oficial asupra problemei, pentru că data de 1 ianuarie se apropie foarte repede. Tocmai de aceea, consider că autorităţile de la Londra trebuie să-şi exprime ferm poziţia faţă de această problemă. Implementarea oricăror măsuri de restricţionare a accesului la piaţa muncii ar încălca flagrant normele care derivă din Tratatul fondator al Uniunii Europene din 1957. Chiar dacă nu cred că în politica externă este un lucru benefic să adopţi o poziţie inflexibilă şi categorică, sunt sigură că este datoria noastră dar şi obligaţia Uniunii Europene să reacţioneze şi să reacţionăm hotărât şi să explicăm că Uniunea Europeană se bazează în principal pe cooperare şi unitate. Se bazează pe unitatea măsurilor luate şi pe universalitatea drepturilor şi obligaţiilor la care statele membre aderă odată cu semnarea tratatelor constitutive. Mobilitatea forţei de muncă este un principiu indispensabil pentru o Uniune Europeană solidă. În contextul creşterii şomajului, accesul tinerilor la slujbe de calitate şi la sistemele de învăţământ performante sunt soluţii care trebuie protejate pentru asigurarea unui viitor comun al Uniunii. Din păcate, recent am observat că există impedimente pentru cetăţenii români şi bulgari chiar şi în ceea ce priveşte accesul la sistemul de educaţie britanic. Aşa cum am mai spus, dacă există un stat care ar trebui să fie îngrijorat de exodul de populaţie către Marea Britanie, acest stat ar trebui să fie România. În ultimii ani am pierdut o resursă irecuperabilă şi extrem de importantă pentru viitorul nostru: materia cenuşie. Exodul de valoare din România este o problemă care ar trebui să ne preocupe foarte mult pe noi şi mai puţin pe britanici, care vor beneficia de serviciile tinerilor valoroşi pe care România i-a pregătit până la maturitate. Fie că vorbim de medicină, inginerie sau IT, România este o resursă foarte valoroasă pentru toate statele care au nevoie de personal calificat şi performant în aceste domenii. Este greşit din partea celor care spun că România este o sursă de persoane care se abonează la sistemul de ajutor social. Sigur, există şi aceste cazuri şi ele nu trebuie să fie ignorate, dar cu certitudine nu putem spune că ele reprezintă regula, ci mai degrabă excepţia. Românii care s-au stabilit în ţări precum Italia, Spania şi Franţa au luptat pentru crearea unei reputaţii bune pentru muncitorii care provin din ţara noastră. Este o mare nedreptate ca meritele acestor oameni să nu fie recunoscute din cauza unora care privesc sistemul de ajutor social ca unica sursă posibilă de venit. Restricţiile aplicate României şi Bulgariei pe piaţa muncii din Marea Britanie trebuie să înceteze odată cu data de 1 ianuarie 2014. Orice prelungire a acestui termen ar rezulta în încălcarea drepturilor de care trebuie să beneficieze toţi cetăţenii Uniunii Europene. Apreciez semnalele de susţinere pentru România care vin din partea partenerilor noştri europeni. Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a declarat ieri că "orice fel de restricţii aplicate de Marea Britanie muncitorilor din Uniunea Europeană sunt ilegale, iar acuzaţiile privind turismul pentru beneficiile sociale nu sunt susţinute de date." Acelaşi purtător de cuvânt al Comisiei Europene aduce în vedere două argumente pe care cred că şi noi trebuie să le cunoaştem foarte bine şi să le susţinem de fiecare dată când avem ocazia. Normele comunitare în domeniul circulaţiei muncitorilor în Uniunea Europeană interzic şi scot în afara legii orice restricţie aplicată cetăţenilor români sau bulgari odată cu 1 ianuarie 2014. De asemenea, şi Comisia Europeană recunoaşte faptul că afluxul de muncitori din România şi Bulgaria ar însemna un imbold economic pentru Marea Britanie, iar "restricţionarea liberei circulaţii a forţei de muncă ar fi un autogol imens dat economiei britanice." Britanicii sunt consideraţi un popor cinstit care respectă regulile scrise şi nescrise ale parteneriatelor în care sunt implicaţi. Ţine de poporul britanic să dovedească acum faptul că sunt fairplay şi şi nu cad victime unei serii de manipulări ţintite politic de către partide extreme, care au interesul simplu de a câştiga cât mai mult în alegerile ce urmează. Rezultatele unui scrutin de alegeri sunt efemere, dar şi implicaţiile unei decizii precum cea vehiculată în presa internaţională, o decizie de restricţionare a numărului imigranţilor din Uniunea Europeană la 75.000 pe an, sunt mult mai grave şi de lungă durată. Reputaţia unui stat important din punct de vedere economic şi politic cum este Marea Britanie este în joc, iar încrederea pierdută în faţa partenerilor se câştigă la loc foarte greu. Încă îmi exprim speranţa că raţiunea va învinge în faţa pasiunilor ultranaţionaliste ale unor oameni politici înguşti şi că Regatul Unit al Marii Britanii va lua o opţiune corectă şi va aplica în întregime şi fără rezerve legislaţia şi principiile Uniunii Europene care stipulează foarte clar faptul că cetăţenilor europeni li se asigură şi li se garantează dreptul la liberă circulaţie, dreptul la muncă şi dreptul la educaţie în întreaga Uniune Europeană. Vă mulţumesc, Ana Birchall, deputat Colegiul 5, Vaslui.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, doamnă deputat.
			Domnul deputat Nicoară.
			Domnul Romeo Florin Nicoară: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Fundaţia "Proiect Ferentari"- un proiect cât o comunitate locală Stimaţi colegi, Sunt unul din cei doi deputaţi al căror colegiu se întinde exact peste zona Ferentari - Rahova, o zonă a Bucureştiului atât de slab dezvoltată, atât de năpăstuită, din nefericire, încât numele a ajuns să-i fie folosit în sens peiorativ. Problema acestei zone o reprezintă lipsa de integrare reală a populaţiei rome, lipsa unor utilităţi de bază la care restul cetăţenilor au acces, lipsa accesului la educaţie adecvată, lipsa oportunităţilor reale de a avea un loc de muncă şi, evident, o asistenţă medicală precară. În sfârşit, după ani de discuţii goale, ... Guvernul de astăzi din care face parte şi PNL a venit cu o măsură concretă, aceea de a realiza programe pentru romii din Bucureşti, din Ferentari şi nu numai. Este vorba de o acţiune directă în comunităţile unde sunt probleme cu soluţii aplicate şi directe. Acest proiect este unul important, apolitic, de interes major, iar asta este transparent şi în obiectul său de activitate. Fundaţia "Proiect Ferentari" va interveni direct asupra infrastructurii sociale, pentru ca odată ce aceste impedimente vor fi înlăturate, intervenţia făcută prin proiectele educaţionale să asigure sustenabilitatea demersului, păstrarea în sistemul educaţional al elevilor de etnie romă. Fundaţia Ferentari este o şansă de a aduce toate autorităţile la un loc, locale şi naţionale, şi de a implica parteneri şi finanţatori europeni într-un efort direct şi concret pe problemele de incluziune ale romilor. Centrele fundaţiei vor fi deschise şi reprezentanţilor ong-urilor, pentru că nu este vorba despre o competiţie cu acestea, ci de o colaborare pentru scop comun. Rezolvarea problemelor comunităţilor unde trăiesc romii şi acordarea unui sprijin real şi concret. Vreau să mulţumesc colegilor care au susţinut proiectul în ultimele luni pentru că au înţeles urgenţa de a interveni alături de prietenii noştri europeni în mijlocul acestor comunităţi care suferă din cauza condiţiilor sociale precare. Este necesar ca astfel de probleme să depăşească disputele politice şi să aibă în vedere problemele reale ale oamenilor. Romeo Nicoară, deputat PNL Bucureşti, Colegiul nr.20, Ferentari.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc.
			Domnul deputat Iacoban.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi am o declaraţie politică: "Traian Băsescu la ultima găinărie". Dragi colegi, Evenimentele din ultima săptămână sunt îngrijorătoare pentru suveranitatea statului român, cu atât mai mult cu cât provocările vin tocmai de la actualul chiriaş al Palatului Cotroceni. Îngrijorat de faptul că instituţiile democratice ale statului român ar putea scoate la iveală afacerile cu iz penal ale familiei sale, încă preşedintele Traian Băsescu a adoptat din nou strategia inducerii în eroare a cancelariilor europene, aceeaşi strategie pe care a aplicat-o cu succes imediat după referendumul de demitere a Domniei Sale, când a minţit aceleaşi cancelarii europene în ceea ce priveşte inexistenţa instituţiei suspendării preşedintelui în sistemul de drept românesc, insistând în mod mincinos asupra faptului că statul de drept se prăbuşeşte în România şi că am fi în prezenţa unei veritabile lovituri de stat care s-a dovedit în final doar o halucinaţie nefericită a domnului preşedinte. Eram obişnuiţi până acum cu diversiunile securist iniţiate de Traian Băsescu, atunci când apărea un subiect care avea capacitatea de a scoate la iveală inginerii financiare deghizate, fapte cu posibil caracter penal ale sale şi ale acoliţilor săi. Nu ne-am imaginat însă că pentru a scoate din mentalul colectiv afacerile imobiliare ale familiei sale, Traian Băsescu poate inventa un subiect fals, nedrept şi dolosiv care să fie prezentat partenerilor europeni ca fiind realitatea politică din România. De aici şi până la criticile vocale ale ambasadelor europene pe acest subiect prezentate într-un mod cât se poate de mincinos n-a mai fost decât un pas. Este îngrijorător ca un popor să primească cele mai grele lovituri tocmai din partea preşedintelui său care ar trebui să se ocupe de reprezentarea externă demnă a acestuia, însă realitatea nu poate duce la concluzia decât că gestul preşedintelui României este unul de vădită iresponsabilitate şi inconştienţă şi că examenul medical anual al preşedintelui României ar trebui efectuat mai des şi rezultatele analizate mai atent, în contextul actual. Nu înţelegem îngrijorarea ambasadelor străine, însă insistăm asupra faptului că respectul faţă de partenerii politici externi trebuie să fie reciproc. Nu este normal într-o democraţie de secol XXI ca atunci când sunt sesizate anumite aspecte care necesită unele lămuriri, ambasadele străine să participe la discuţii neprincipiale, în loc să abordeze diplomatic subiectele cu Ministerul Afacerilor Externe al României, aşa cum ar trebui să se facă într-o Uniune Europeană, solidar. Cu siguranţă că ar fi obţinut datele necesare pentru lămurirea situaţiei. Această practică a democraţiei europene sau a democraţiei americane în felul în care ea a fost exercitată nu poate fi agreată şi nici acceptată de un stat suveran şi independent, aşa cum este România. Dragi colegi, nicio ambasadă nu poate contesta dreptul parlamentelor statelor europene, deci şi al Parlamentului României de a legifera. Însă şantajul la care a fost supus statul român având ca obiect punerea sub semnul întrebării a investiţiilor străine este de-a dreptul josnic. Dreptul de a legifera aparţine Parlamentului României şi nu înţelegem isteria creată în jurul acestui subiect, isteric condimentată cu propaganda mincinoasă de genul posibilei desfiinţări a DNA. Mai mult, Guvernul României, prin vocea prim-ministrului, a susţinut că sunt necesare în continuare discuţii cu Ministerul Justiţiei, cu Consiliul Superior al Magistraturii, cu Ministerul Public, dar şi cu Comisia Europeană pentru a se vedea dacă prin modificări aduse Codului penal este încălcată vreo obligaţie asumată de statul român în faţa partenerilor europeni şi nu numai. În fapt, este vorba de modificarea legislaţiei penale din România în ceea ce priveşte statutul aleşilor în urma unui proces electoral democratic, de care toate democraţiile uzează, cu atât mai mult cu cât la nivel european, noţiunea de funcţionar public nu include şi pe cei înzestraţi cu autoritatea ce decurge dintr-un proces electoral. Singurul vinovat pentru informarea defectuoasă a statelor străine nu este altul decât preşedintele României, mai ales că anul trecut România a fost apreciată ca având o legislaţie în domeniul anticorupţie care poate fi oferită ca model. Fără a dori să facem un curs academic despre teoria statului de drept, trebuie să precizăm totuşi că prin schimbările promovate nu se aduce atingere nici respectării dreptului şi libertăţilor cetăţeneşti, nici respectării inviolabilităţilor, nici respectării drepturilor naturale imprescriptibile, ci că graniţa acestor drepturi este asigurată fără echivoc de actuala guvernare. Dragi colegi, Într-un stat de drept, statul este garantul libertăţii şi drepturilor individuale, însă totodată trebuie să asigure şi securitatea internă şi externă a cetăţenilor. Instituţia supremă este Constituţia, o normă superioară de drept care reprezintă nu altceva decât puterea populară suverană. Suveranitatea poporului îşi găseşte expresia în alegeri libere, într-un sistem politic pluralist, în separarea puterilor în stat, în limitarea prerogativelor prezidenţiale, tocmai pentru a nu mai fi în faţa unor derapaje cu aspect dictatorial, în independenţa puterii judecătoreşti, în egalitatea cetăţenilor în faţa legii, în libertatea de opinie, în dreptul de asociere, domenii care nu au fost nicidecum alterate de politica în domeniul dreptului penal a Parlamentului României. Tocmai din această cauză nu înţelegem de ce atâta îngrijorare pentru o situaţie care nu atentează sub nicio formă la Constituţia României, poate fi cel mult inoportun. Recunoaştem că pentru o democraţie stabilă şi consolidată, dialogul cu instituţiile de resort a suferit, însă nu putem pune semnul de egalitate sub nicio formă între lipsa dialogului şi încălcarea obligaţiilor asumate de statul român în faţa partenerilor europeni. Dragi colegi, Traian Băsescu demonstrează pentru a nu ştiu câta oară faptul că îşi urăşte poporul care a avut curajul să-i arate cartonaşul roşu. Este evident că acest personaj se află în faţa ultimei sale găinării care reprezintă şi scopul final al recentei achiziţii de teren agricol. Domnul preşedinte nu a învăţat nimic din ceea ce trebuia să înveţe la timpul potrivit şi asta se vede acum după mai mulţi ani. Propaganda negativă mincinoasă la adresa statului român şi a Parlamentului României, îndărătnicia cu care se opune la Legea bugetului, Legea referendumului, Legea descentralizării, acestea sunt realizările de actualitate ale preşedintelui care se doreşte a fi primul moşier al ţării şi care are ca unic scop doar acoperirea propriilor sale fapte cu relevanţă penală, pentru care este decis să calce pe cadavre în al doisprezecelea ceas. Dragi colegi, Statul român a avut întotdeauna ca principiu fundamental respectarea drepturilor şi inviolabilităţilor cetăţenilor proprii pentru care a luptat de-a lungul istoriei cu pierderi importante de vieţi omeneşti. Statul român şi Parlamentul României nu-şi pot permite părăsirea acestor principii fundamentale pe care, din păcate, preşedintele acestei ţări le-a părăsit în mod inexplicabil pentru noi, dar poate explicabil pentru Domnia Sa, ţinând cont că în cazul Domniei Sale întotdeauna a primat interesul personal în detrimentul interesului poporului. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat de Iaşi Sorin-Avram Iacoban.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc.
			Doamna Luminiţa Adam.
			Doamna Luminiţa-Pachel Adam: Domnilor colegi, Domnule preşedinte. "Doamne, ocroteşte-i pe români!" Acum, la un an de zile de la alegerile parlamentare, în pragul sărbătorilor de iarnă, spun cu tristeţe acest lucru. De marţea trecută, numită plastic "marţea neagră", toată opinia publică dezbate superimunitatea parlamentarilor, posibilitatea ca marii corupţi să fie eliberaţi din închisoare, îndepărtarea termenului la care România va intra în spaţiul Schengen. Desigur că sunt probleme importante, desigur că merită analizate, dar nu-i mai puţin adevărat că pe cei mai mulţi români îi doare propria sărăcie şi propriul nivel de trai. Pentru toţi se apropie sărbătorile de iarnă şi fiecare se uită cu speranţă spre Guvernul USL. Guvern care, pentru a le câştiga încrederea şi voturile, le-a promis o viaţă mai bună, măriri de pensii şi salarii, dreptate până la capăt. Guvern care e preocupat să-şi împartă pentru sine favoruri şi dreptăţi. Pentru români? O altă iluzie, o altă dezamăgire. Şi spun: Doamne, ocroteşte-i pe români! Guvernul USL le-a pregătit numeroase surprize: odată cu începutul anului, preţul energiei electrice va creşte cu 1% la consumatorii casnici şi cu 2% la cei industriali. Asta înseamnă că, pe lângă factura mărită, vom plăti mai scump pentru tot ce consumăm. "Surprizele" nu se opresc aici! Tot de la începutul anului se vor scumpi gazele pentru populaţie, iar mărirea va fi semnificativă, adică vom plăti pentru gaze mai mult cu 19,4%. Tot de la începutul anului, Guvernul USL va schimba modalitatea de calcul a accizelor. Aceasta va duce la o majorare cu 3% a lor. Ce înseamnă asta pentru fiecare dintre noi? Înseamnă că se vor scumpi băuturile alcoolice, ţigările, dar şi combustibilul. Motorina mai scumpă înseamnă mâncare mai scumpă, înseamnă transport mai scump, înseamnă lipsuri mai multe. Deşi noi, parlamentarii PP-DD, am semnalat de nenumărate ori acest lucru, deşi am spus, inclusiv de la tribuna Parlamentului, că taxe mai multe şi biruri mai grele vor sărăci şi mai mult acest generos popor, majoritatea USL şi-a continuat politica de sărăcire. Deci "Doamne, nu uita de noi, suntem săraci plini de amar, plânsul nostru-i în zadar, Doamne, ocroteşte-i pe români!" Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc.
			Doamna deputat Camelia Bogdănici. Vă rog, doamna deputat, aveţi microfonul.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Bună dimineaţa! Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "A fi sau a nu fi ministru al culturii în România". Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ca medic, deputat, dar şi ca voluntar care s-a implicat activ încă din primii ani după Revoluţia din 1989 în lupta împotriva HIV/SIDA nu pot să nu-mi exprim regretul şi dezaprobarea faţă de declaraţiile făcute de fostul ministru al culturii, domnul Daniel Barbu. Este ruşinos ca un ministru să facă asemenea declaraţii în anul 2013, după eforturile considerabile şi sistematice pe care România le-a făcut în toţi aceşti ani pentru a se alinia la standardele internaţionale privind prevenirea şi combaterea acestui flagel. Este inadmisibil ca de la înălţimea funcţiei de ministru într-un guvern, într-o ţară europeană să declari că Programului Naţional de Prevenirea şi Control HIV/SIDA îi sunt alocaţi prea mulţi bani. Pe bună dreptate, aceste comentarii au determinat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să se autosesizeze. Domnul ministru Barbu probabil că a uitat că România este parte a numeroase convenţii internaţionale care vizează prevenirea şi combaterea HIV/SIDA, precum şi protecţia persoanelor cu HIV/SIDA. Aceste declaraţii nu au făcut decât să afecteze imaginea României atât în plan intern, dar mai ales în plan internaţional. Aceste idei vechi şi total nesănătoase nu fac cinste României. Atrag atenţia că mentalitatea românilor s-a schimbat foarte mult, iar acest tip de declaraţii nu pot rămâne nesancţionate de societatea civilă, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat. Sper ca astfel de mentalităţi depăşite să nu mai caracterizeze niciun guvern de acum înainte. Aceste declaraţii sunt cu atât mai ruşinoase, cu cât pe 1 decembrie 2013 a fost marcată Ziua Mondială de Luptă împotriva HIV/SIDA, prilej cu care în toată ţara au fost organizate diverse manifestări şi acţiuni privind prevenirea şi combaterea aceste maladii. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, conferenţiar doctor - Camelia Bogdănici.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, doamna deputat.
			Domnul Ion Bălan.
			Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Dobrogea - model de armonie etnică". Mâine, 18 decembrie, sărbătorim Ziua Minorităţilor, prilej anual pentru Dobrogea să-şi celebreze statutul de regiune privilegiată prin faptul că reprezintă un amestec armonios de etnii, obiceiuri, tradiţii, legende şi istorii atât de diferite. Multiculturalitatea este realitatea imediată a dobrogenilor, iar recunoaşterea varietăţii culturale a identităţii minorităţilor a devenit firească şi nu are nimic de-a face cu obligaţia sau impunerea acestui lucru. De altfel, comunicarea şi dialogul stau de sute de ani la baza vieţii comune a românilor cu turcii, tătarii, ruşii lipoveni, bulgarii, grecii şi toate minorităţile prezente aici. Statistic, aici coexistă trei mari religii şi 17 minorităţi, care practică interculturalitatea şi care îşi păstrează în acelaşi timp substanţa naţională. Dobrogea este un spaţiu în care auzi vorbindu-se mai multe limbi, fără teamă şi fără suspiciune, şi în care oamenii se înţeleg, indiferent de etnie. La 18 decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, care oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general. Din 1998, România serbează minorităţile în această zi, cu o importanţă deosebită, aşa cum am văzut. De-a lungul timpului, s-au organizat mai multe manifestări care să reflecte diversitatea socioculturală şi, ce este mai important, modul în care tradiţiile minorităţilor şi ale majorităţii s-au influenţat şi s-au potenţat reciproc, în decursul anilor. Anul acesta nu face excepţie, din contră, motiv pentru care vă invit să participaţi, în colegiile dumneavoastră, la diversele evenimente care au loc cu acest prilej, pentru a admira un spectacol autentic de unitate în diversitate. Şi, aşa cum accentuam la început, consider că Dobrogea, cu bogatul său trecut, minunat spaţiu geografic şi spiritual, a fost şi este un preţios model de convieţuire interconfesională şi etnică. Închei, urând la mulţi ani, înţelegere şi armonie minorităţilor în continuare! Deputat de Dobrogea, Ion Bălan, Colegiul nr.4, Tulcea.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat.
			Doamna Maria Dragomir.
			Doamna Maria Dragomir: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Scrisoarea cetăţenilor României către politicienii români". Dragi colegi, Vă prezint o scrisoare primită de la cetăţeni din România, pe care am fost rugată să o aduc la cunoştinţă publică, tuturor politicienilor români. Îndeplinesc această dorinţă, invitându-vă să meditaţi la conţinutul mesajului său: "Vă rugăm să aduceţi la cunoştinţa tuturor parlamentarilor această scrisoare a noastră, a oamenilor care, din patru în patru ani, suntem alegători şi care, între cei patru ani, suntem, de cele mai multe ori, ignoraţi chiar de politicienii pe care i-am ales! Avem încredere că mesajul nostru va ajunge la cei care au fost aleşi de noi pentru a prezenta un punct de vedere pe care măcar să-l cunoască, dacă nu să şi ţină cont de el. Alegerile din anul 2012 - deşi pare greu de crezut, a trecut doar un an de atunci - au venit cu o mare rază de speranţă şi cu o uriaşă undă de aşteptare din partea multora dintre noi. Nu doar procentul de aproape 70% în favoarea USL, dar şi dorinţa profundă de schimbare au fost elementele care ne-au animat pe toţi atunci când am votat. Desigur, împotriva multora dintre nemulţumirile care există nu putem spune că suntem atât de dezamăgiţi să regretăm votul de acum un an, însă nici nu putem să nu le atragem atenţia celor care se găsesc, în acest moment, în Parlamentul României, asupra situaţiei concrete care îi preocupă pe cei mai mulţi dintre noi. Iar principala noastră preocupare este, dragii noştri parlamentari, viaţa noastră, nivelul nostru de trai, puterea de cumpărare, mărimea sau micimea salariului, explozia de preţuri, apariţia de noi taxe şi impozite, toate problemele care generează o situaţie greu de acceptat - aceea de prelungire a sărăciei până în străfundurile ţării noastre. Desigur, Parlamentul nu este singurul responsabil, Guvernul este cel care răspunde de politica economică, însă trebuie să fiţi de acord cu noi că împreună - Parlament şi Guvern - trebuie să fiţi preocupaţi nu de jocuri politice, nu de faulturi săptămânale perorate la televiziuni, nu de circ (la latini era măcar însoţit de pâine!), nu de acuzaţii şi dezminţiri ci, pur şi simplu, să fie văzută preocuparea pe care dumneavoastră, parlamentarii şi Guvernul, trebuie să o aveţi pentru viaţa românilor, viaţa cetăţenilor, viaţa oamenilor, pur şi simplu, cei care înainte de a fi alegători sunt oameni! Pesimiştii spun că anul 2013 a fost pentru România un an prost, iar anul 2014 care tocmai se apropie va fi şi mai rău decât 2013. Optimiştii au alt punct de vedere şi cred că anul 2014 va fi anul unei deschideri economice care să genereze şi îmbunătăţirea nivelului de trai. Desigur şi unul, şi celălalt se pot înşela, iar adevărul să se afle undeva la mijloc, dar dincolo de toate aceste observaţii trebuie să fiţi de acord cu noi că, din punct de vedere economic, stăm rău, stimaţi parlamentari! Şi aici este vorba nu doar de problemele economice de nivel planetar care reverberează şi în situaţia economiei româneşti, ci de faptul că nu s-a deschis un drum nou, pur şi simplu altul, pe care să evolueze economia românească. Se spune că industria şi agricultura ar reprezenta soluţia pentru România, însă în condiţiile în care pământul românesc va putea deveni, în anul 2014, al oricui fără niciun fel de garanţie pentru a putea satisface interesele românilor, în primul rând, semnele pot fi destul de îngrijorătoare. Într-adevăr, prin agricultură, prin prelucrarea produselor agricole, prin dezvoltarea industriei alimentare, România ar putea oferi acel ceva de care Europa, ca să nu spunem toată lumea, ar avea nevoie. Prin semnarea protocoalelor cu premierul chinez s-a deschis o perspectivă - este nevoie de hrană, iar România poate oferi această hrană, motiv pentru care îndemnul nostru este ca oamenii să se apuce să crească animale. Dar pentru asta au nevoie de ajutorul statului, pentru că oamenii nu au bani! O intervenţie în favoarea cetăţenilor, o politică în favoarea omului simplu, impunerea unui sistem de relansare economică pentru micii fermieri, pentru toţi cei care doresc să aibă ceva mai mult, muncind pentru asta, trebuie să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale dumneavoastră, politicienii din Parlament şi din Guvern. Aşteptările noastre sunt multe, iar înaintea oricărui an nou speranţele sunt la fel de mari. Important este ca gândul să vă fie, în anul 2014, la binele nostru, al tuturor, astfel încât să nu ajungem în situaţia de a schimba formula celebră: "Semne bune anul are!" în cea pe care am auzit-o în ultimul timp: "Semne bune? Anulare!" Gândiţi-vă la noi, stimaţi politicieni! Să aveţi un an mai bun!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc. Reluăm şedinţa la ora 10,00.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Adrian Gurzău: "Consecinţa a zeci de ani de tărăgănări şi populisme în numele votului cerşit celor sărmani" Bilanţul economic după 24 de ani de capitalism, de cumetrie: exporturile României au crescut din 1990 şi până astăzi de la 6 mld. dolari la 60 mld. dolari. Însă, potrivit unor date prezentate de către viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, 32 din cele mai importante 40 de pieţe de producţie ale României au scăzut în această perioadă şi nouă dintre ele, precum tricotaje, ţesături, tractoare, autobuze, maşini de spălat, locomotive şi camioane, au dispărut după 1990 sau au scăderi de peste 90%. Între timp, datoria externă a crescut de la zero la aproape 100 miliarde de euro. Datoria publică este de 20 miliarde de euro, restul datoriilor fiind din sursă privată. Cum s-a ajuns aici? Relaţiile de cumetrie şi dorinţa de a prelua controlul asupra avuţiei naţionale de către un grup de interese pus în pâine de către Ion Iliescu - deja copiii lor sunt la butoane - au dus la întârzierea premeditată a restructurărilor şi privatizărilor. În plus, cerşetoria după voturile celor necăjiţi, a dus la exacerbarea unor politici sociale în detrimentul pieţei libere. Pieţele nu au fost lăsate să funcţioneze. Dacă erau lăsate să se regleze după mecanisme economice sănătoase, aveam la ora actuală mai multe investiţii şi uzine viabile. Dar şi mult mai puţini miliardari de carton. Am alimentat găurile negre ale economiei şi am ratat aderarea la Uniunea Europeană în primul val, intrând cu greu abia în 2007. Iar de atunci nu am reuşit să atingem obiectivul intrării în Spaţiul Schengen.
			Domnul Adrian Gurzău: "De 24 de ani asistăm la aceeaşi formă de manipulare: se aruncă în spaţiul public câte o temă strigătoare la cer care atrage furia societăţii" Se face mult tam-tam în mass media, în spaţiul virtual şi pe uşa din dos scapă neamendată adevărata problemă, fără să mai atragă atenţia nimănui. La fel s-a întâmplat şi în marţea neagră a modificării Codului Penal şi a tentativei de trecere a noii Legi a mineritului. Pe fondul discuţiilor a trecut neobservată de către opinia publică Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării - cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare (AARPF). Am mai atras atenţia asupra acestei legi - nu numai că este neconstituţională, deoarece încalcă dreptul la liber schimb şi dreptul la propietate. În plus, conferă şefilor de consilii judeţene şi primarilor statutul de mici Dumnezei funciari locali. În loc să se întărească puterea autorităţilor locale, se întăresc modalităţile de exercitare a intereselor personale ale baronilor locali de care vor depinde toate tranzacţiile privind vânzarea - cumpărarea de terenuri, sub pretextul unui aşa zis drept de preempţiune. În plus, s-a mai creat un plus de sinecuri şi de birocraţie, prin crearea aşa-zisei Agenţii de Reglementare, cu toate presiunile asupra unui buget deja secătuit de o proastă guvernare. Din păcate, de la 1 ianuarie vom resimţi şi efectele acestei legi nebăgate în seamă de către opinia publică. Şi, cum o veste proastă nu vine niciodată singură, că tot vorbeam despre un buget sărăcit de o proastă guvernare, datele oficiale ne arată că investiţiile străine directe au scăzut cu 8% în perioada ianuarie-octombrie şi au ajuns la 1,8 miliarde de euro, în timp ce la datoria externă s-au adunat în luna octombrie încă 500 de milioane de euro, prin creşterea componentei datoriei publice directe. Scăderea investiţiilor străine este un semnal negativ pentru economie, care nu reuşeşte să depăşească ritmul de creştere de 2%. Creşterea pe baza exporturilor nu se vede în veniturile populaţiei, astfel că şi consumul continuă să se prăbuşească. Aşa că nu văd la ce se mai cramponează premierul Ponta pe introducerea taxei de 7 cenţi la combustibili. Taxa aceea nu poate chivernisi decât buzunarele de campanie ale baronilor locali din Uniunea Social Liberală.
			Domnul Nechita-Adrian Oros: "Lovitură de stat nu a fost, dar ANI a fost totuşi lovită" Traian Băsescu a dat (din nou) tonul, după care agitatorii politici portocalii, agenţii de influenţă şi tot felul de neaveniţi s-au perindat pe micile ecrane, au dat declaraţii alarmante în presa scrisă sau online: "lovitură de stat". Nu înţeleg de ce Traian Băsescu şi cei din corul vocal care (încă) îl sprijină continuă să prostească lumea (nu mă refer doar la români, ci chiar la lumea întreagă, pentru că evident declaraţiile susţinute din spatele pupitrului prezidenţial sunt monitorizate de toate ambasadele). Cum poate un guvern şi o majoritate parlamentară, deci cei aflaţi la putere, să dea o lovitură de stat? Niciunde în lume (chiar şi în cea de a III-a) cei aflaţi la putere nu au cum să se elimine singuri de la putere. Şi mai este ceva: prima măsură care se ia când este vorba de o lovitură de stat este dizolvarea Parlamentului. Ori, din câte ştiu, chiar Traian Băsescu este cel care s-a pronunţat şi a cerut dizolvarea Parlamentului. Şi până să recunoască - a doua sau a treia zi, nu contează - care este singura prevedere constituţională privind dizolvarea Parlamentului, nici Curtea Constituţională nu s-a sesizat din oficiu şi nici ambasadele occidentale nu au luat poziţie faţă de afirmaţiile lui Traian Băsescu. Nu pot să cred că Traian Băsescu şi suporterii lui nu cunosc definiţia loviturii de stat. Dar orice este posibil, poate nu toţi cei care susţin teoria loviturii de stat au pus mâna pe carte atunci când trebuia. Îi ajut şi le spun ce înseamnă o lovitură de stat: "acţiune rapidă urmărind răsturnarea regimului politic existent şi preluarea, prin forţă, a puterii politice de către grupuri de persoane". Aceasta este definiţia generală dată de DEX loviturii de stat, iar mai pe larg: "o răsturnare bruscă şi neconstituţională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofiţeri militari sau comandanţi paramilitari aparţinând aceluiaşi stat, folosind forţa. Se deosebeşte de revoluţie prin aceea că nu schimbă sistemul politic, ci numai conducerea unui stat, precum şi o participare redusă a societăţii civile, limitată la un oraş sau cel mult la o regiune". Dar ce mai contează o definiţie clară pentru Traian Băsescu? Tot preşedintele, împreună cu cei care îi cântă în strună, a mai acuzat Parlamentul că ar fi redus atribuţiile ANI în materie de conflict de interese. Nu ştiu unde a găsit Traian Băsescu & Co. în ceea ce s-a votat săptămâna trecută vreun articol care să lovească în "draga de ANI". Este însă posibil, totuşi, ca preşedintele să aibă dreptate. ANI a suferit o lovitură şi a pierdut cel puţin două atribuţii. Aceea de a deschide proceduri de verificare împotriva consilierilor prezidenţiali care se implică în afaceri private pentru preşedinte şi familia sa; a doua: aceea de a deschide proceduri de verificare împotriva preşedintelui României după ce acesta sună un ministru spunându-i să nu-l schimbe din funcţie pe şeful unei bănci de stat care tocmai a dat singurul credit de peste un milion de euro pentru achiziţia de terenuri agricole fiicei preşedintelui. Sau chiar preşedintelui, pentru că Traian Băsescu şi-a asumat creditul. Este posibil ca în acest al doilea caz să mă înşel şi să fie vorba de trafic de influenţă. Şi în acest caz se poate spune că şi DNA a primit o lovitură, din moment ce nu a deschis proceduri de cercetare pentru Traian Băsescu. Din păcate, în ceea ce priveşte atribuţiile la care m-am referit mai sus, nici şeful ANI şi nici şefa DNA nu s-au plâns.
			Domnul Adrian-Alin Petrache: "Testele PISA - Semnal îngrijorător pentru sistemul de învăţământ românesc" Începând cu anul 2001, România a participat la Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor (PISA), program ce a fost iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). Acest program de evaluare standardizată internaţional acoperă trei domenii principale: citire/lectură; matematică; ştiinţe. În urma procesării şi interpretării rezultatelor din testarea principală, se realizează un profil de bază al cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor testaţi. Astfel, aceşti indicatori contextuali referitori la relaţia dintre rezultatele elevilor şi caracteristicile şcolii lor, precum şi indicatori ai tendinţei, ilustrând modul în care se schimbă rezultatele/performanţele elevilor de-a lungul timpului sunt puşi la dispoziţia factorilor de decizie şi a opiniei publice. În urmă cu câteva zile au fost publicate rezultatele Studiului PISA 2012, unde au fost evaluaţi peste 510.000 de elevi din 65 de ţări şi economii, accentul fiind pus pe disciplina matematică. Potrivit OECD, toate competenţele din zona matematicii sunt un predictor puternic al rezultatelor pe care le vor înregistra elevii ca tineri adulţi, abilităţile elevilor în domeniul matematicii influenţând capacitatea lor de a urma o formă de educaţie după liceu, precum şi veniturile viitoare. Din nefericire, testarea PISA continuă să fie pentru şcoala românească o piatră de încercare, rezultatele confirmând, de fiecare dată, că elevii români nu sunt pregătiţi pentru astfel de evaluări. Diferenţa uriaşă între testările naţionale şi tipurile de teste cu care elevii se confruntă la evaluările internaţionale au ca rezultat clasarea României pe locuri codaşe. Conform celei mai recente statistici, România ocupă locul 45 la disciplina matematică, din 65 de ţări participante la studiu, în creştere cu 2 poziţii de la ultima evaluare. În anul 2009, România s-a plasat pe locul 49 din 65, iar în anul 2006 am ocupat locul 47 în rândul celor 57 de ţări testate. Cele mai bune rezultate le-au înregistrat elevii din Shanghai-China şi Singapore - care sunt în top la matematică. S-a constatat că elevii din Shanghai au un nivel echivalent cu aproape 3 ani de şcolarizare peste majoritatea ţărilor OECD, potrivit organizaţiei. Hong Kong, Taipei, Coreea de Sud, Macao, Japonia, Liechtenstein, Elveţia şi Olanda urmează în grupul celor mai performante ţări. În ceea ce priveşte România, aceasta se află în grupul ţărilor cu rezultate statistic "semnificativ sub media OECD". Astfel, din totalul elevilor români testaţi la această disciplină, 40,8% au obţinut rezultate slabe şi doar 3,2% rezultate de top. La citire/lectură, România s-a situat pe locul 50 din 65 (cel mai bun scor fiind înregistrat tot de Shanghai, ca şi în cazul matematicii). Cu un nivel sub România s-au clasat ţări ca Bulgaria, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Muntenegru, Uruguay, Brazilia, Argentina, Columbia, Qatar, Indonezia sau Peru. Din totalul elevilor români testaţi la citire/lectură, 37,3% dintre rezultate au fost slabe. La disciplina ştiinţe, România s-a clasat pe locul 49. Un alt aspect important pe care îl relevă acest studiu şi care ar trebui să ne pună pe gânduri este că elevii români sunt cel mai puţin motivaţi dintre copiii care au luat parte la cercetare, la mare distanţă de toţi ceilalţi participanţi. Pe de altă parte, studiul arată că elevii ai căror părinţi au aşteptări ridicate, au performanţe mai bune faţă de ceilalţi: aceşti copii au tendinţa de a depune mai mult efort, au o încredere mai mare în capacităţile lor şi sunt mai motivaţi să înveţe. Cu toate că rezultatele elevilor români au clasat România pe un loc neonorant, Comisia Europeană a menţionat că zece state europene, printre care şi România, au înregistrat începând cu 2009 progrese semnificative în diminuarea procentajului elevilor cu nivel scăzut al competenţelor în toate cele trei domenii care fac obiectul analizei. Totodată, Comisia Europeană avertizează că, pentru a fi eficiente, politicile trebuie să se concentreze pe îmbunătăţirea învăţământului primar şi secundar, întrucât dincolo de acest nivel, este în general prea târziu pentru a compensa ocaziile pierdute în timpul şcolii. Putem considera aceste rezultatele drept date ale unui audit independent şi clar a ceea ce înseamnă performanţa actuală a sistemului de învăţământ românesc, audit ce obligă factorii responsabili să dispună măsurile necesare îndreptării situaţiei.
			Domnul Amet Varol: "Ziua etniei tătare" Pe data de 13 decembrie a fiecărui an comunitatea de tătari din România îşi serbează ziua etniei, acesta fiind un moment remarcabil şi plin de semnificaţie istorică. Evenimentul capătă o importanţă deosebită, întrucât tătarii sunt singura minoritate din România care posedă o astfel de zi, ca urmare a unui proiect de lege ce a fost propus, votat şi adoptat în Parlamentul României încă din anul 2006. Semnificaţia zilei de 13 decembrie este legată de istoria tătarilor crimeeni, mai exact de Revoluţia Bolşevică din anul 1917, atunci când tătarii au încercat să scape de dominaţia rusă şi să se declare un stat autonom şi independent. În acest scop a fost convocat şi Congresul Tătarilor Crimeeni (Kurultay) pentru a ajuta la organizarea structurilor politice şi administrative menite să ducă la proclamarea Republicii Tătare Crimeene. Tătarii din România sunt de origine crimeeană şi s-au stabilit pe pământurile româneşti în urmă cu 800 de ani, fapt ce i-a ajutat de-a lungul secolelor să îşi câştige drepturile şi libertăţile de care se bucură în perioada actuală. Comunitatea tătară din România îşi sărbătoreşte această zi importantă prin felurite manifestări artistice şi culturale în filialele UDTTMR din întreaga ţară, iar o dată cu acest prilej reuşeşte să conserve tradiţia, obiceiurile şi limba unei etnii ce îşi scrie istoria veac după veac. Doresc să mulţumesc parlamentarilor care au susţinut legea prin care 13 decembrie să fie ziua etniei tătare şi felicit comunitatea tătară cu ocazia acestui prilej important şi sper să se reunească anual în acelaşi cadru de sărbătoare.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "USL refuză să majoreze alocaţia pentru copii după trei ani consecutivi de creştere economică" USL a votat în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci împotriva propunerii de lege pe care am semnat-o alături de C. Boghicevici, R. Anastase şi alţi colegi ai PDL, prin care cerem creşterea alocaţiei de stat pentru copii de la 1 ianuarie 2014, după cum urmează: de la 200 lei la 300 lei pentru copiii până la 2 ani sau pentru cei cu handicap până la 3 ani; de la 42 lei la 75 lei pentru copiii între 2 ani şi 18 ani; de la 84 lei la 150 lei pentru copiii cu handicap de la 3 ani la 18 ani. Asigurarea sursei de finanţare de către Guvern ar fi fost posibilă, cu condiţia să existe voinţă politică în acest sens. USL a mărit semnificativ bugetul lui Dragnea cu 34% şi salariile primarilor în 2014, dar nu a găsit 151 milioane lei în plus pe luna pentru cei 3,8 milioane copii şi tineri ai naţiunii. "Nu sunt bani" este argumentul cinic al USL, în condiţii de creştere economică de 2,7% în primele trei trimestre ale acestui an şi de 2% prognozat pentru anul viitor. Ceea ce nu s-a putut corecta în plină cădere economică şi criză financiară globală în timpul guvernării PDL se înrăutăţeşte semnificativ sub guvernarea USL. Taxele noi şi majorate de Guvernul Ponta intră şi în costul laptelui şi al rechizitelor, în tot ceea ce copiii noştri au nevoie. În plus, după cum remarcă deputatul PDL Claudia Boghicevici, coordonatoare a portofoliului Muncii şi Protecţiei Sociale în Guvernul Alternativă PDL: "Majorarea sumelor acordate drept alocaţii pentru copii este una dintre politicile necesare pentru a încuraja natalitatea, în condiţiile în care nivelul actual este unul din cele mai scăzute din Europa. Proiectul meu şi al colegilor din PDL ţine cont de realităţile economice, astfel că majorarea propusă poate fi susţinută din bugetul pentru 2014. Doamna ministru Câmpeanu promitea în campania electorală de anul trecut şi în primăvara acestui an că alocaţiile vor fi mărite în anul următor, însă, brusc, în septembrie s-a răzgândit, afirmând că nu susţine această propunere din cauza lipsei fondurilor necesare. Este o motivare profund ipocrită şi mincinoasă, având în vedere că numai anul acesta bugetul Ministerului Muncii a pierdut la rectificări 1,6 miliarde de lei, practic cât am avea nevoie pentru a acorda această creştere minimală a alocaţiilor pentru copii". Fac un apel către parlamentarii USL să nu trateze cu acelaşi dezinteres problema şi la votul din plenul Camerei Deputaţilor. Din păcate, în ultimele zile au demonstrat din nou că singura lor grijă este să se pună deasupra legilor. Le reamintesc că oricâte voturi ar avea în spate, românii nu i-au trimis în Parlament pentru a-şi proteja corupţii şi infractorii.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "«Marţea neagră» a USL este o ruşine. USL creează statul prădător: dupa etapa baronilor locali cuplaţi la bugetul naţional, iar românii pedepsiţi prin taxe, a urmat etapa salvării corupţilor condamnaţi" Săptămâna trecută am trăit regretabila "marţea neagră" a Legislativului românesc din ultimul sfert de veac. USL a reuşit să distrugă ultima brumă de credibilitate a Parlamentului, prin modificările aduse Codului Penal, prin care nu face altceva decât să îşi protejeze corupţii de pedeapsa meritată. USL a propus spre adoptare mai multe propuneri legislative fără o dezbatere transparentă, cu încălcarea regulilor procedurale, în totală secretomanie. După reacţiile zdrobitoare ale cancelariilor străine şi ale instituţiilor chemate să lupte împotriva corupţiei, am sperat că USL renunţă la Legea amnistiei şi la modificările operate pe furiş Codului Penal. Domnul Zgonea ne anunţă că, din contră, prima este din nou pe ordinea de zi. Nu l-am auzit pe Victor Ponta să se dezică de nenorocirea adusă României ieri de 211 parlamentari USL. Înseamnă că premierul este perfect de acord cu crearea unei categorii de super-cetăţeni ai României. Prin modificările aduse Codului Penal, parlamentarii, preşedintele ţării şi profesiile liberale, printre care notarii şi avocaţii, au fost scoşi din categoria funcţionarilor publici. Prin urmare, nu mai pot fi anchetaţi pentru infracţiuni de corupţie. Aplicabilitatea conflictului de interese este restrânsă la anumite categorii de persoane care îndeplinesc un serviciu public. Noile modificări ale Codului Penal susţin luarea de mită şi abuzul în serviciu. Pe scurt, orice primar va putea să acorde contracte finanţate din bani publici sau din fonduri europene propriilor rude. Aşa ştie USL să fie just faţă de poporul pe care îl reprezintă. Aşa vom ajunge să fim conduşi, pe toate planurile, de o gaşcă mafiotă USL-istă. Modificările au fost adoptate fără nicio consultare cu reprezentanţii autorităţii judecătoreşti şi fără nicio dezbatere cu membrii societăţii civile. Procurorul general, Tiberiu Niţu, a declarat că nu i-a fost solicitat un punct de vedere cu privire la modificările aduse Codului Penal. USL creează statul prădător. De la venirea la putere, USL a tot încercat punerea la adăpost a parlamentarilor săi de justiţie. Vă amintesc că anul acesta USL a mai încercat de două ori să construiască o super-imunitate parlamentarilor, prin modificările aduse statutului parlamentarului. Dar, de fiecare dată, PDL a contestat modificările la Curtea Constituţională. Evenimentul de marţi din Parlament este un nou episod din acest război cu justiţia dus de USL. PDL contestă şi de data aceasta super-imunitatea la CCR şi cere o anchetă parlamentară asupra modului în care s-au încălcat procedurile interne pentru a modifica Codul Penal. Ceea ce fac cei de la USL este o ruşine care riscă să ne scoată de pe harta statelor democratice din Europa. Când ai o categorie de persoane, cum sunt aleşii parlamentari, care nu se supun legilor ca orice cetăţean, nu te mai poţi numi stat de drept. Reacţiile internaţionale la adoptarea de către USL a amendamentelor Codului Penal sunt dure. UE: "Poziţia Comisiei Europene privind amendamentele la Codul Penal din România va fi reflectată în raportul MCV din luna ianuarie." "Poziţia Comisiei Europene este clară: atunci când e vorba de oficiali care deţin funcţii legislative, executive, administrative sau juridice, ei trebuie să se supună regulilor în materie de corupţie şi conflict de interese. Principiul potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii este foarte important pentru CE." Mark Gray, purtătorul de cuvânt al CE, a menţionat că amendamentele la Codul Penal sunt "ceva neaşteptat". SUA: "Amendamentele la Codul Penal adoptate ieri în Camera Deputaţilor ar reprezenta un pas înapoi pentru România. Este foarte descurajant că aceste modificări au fost adoptate fără nicio consultare, nicio dezbatere şi nicio ocazie pentru ca reprezentanţii autorităţii judecătoreşti sau membrii societăţii civile să se pronunţe în legătură cu amendamentele propuse." "Această acţiune a Parlamentului reprezintă o îndepărtare de la principiile transparenţei şi ale statului de drept şi este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României." "Transparenţa, predictibilitatea şi stabilitatea sunt factori esenţiali pentru toţi investitorii, atât locali cât şi străini, când iau în calcul unde să investească." Olanda: "Este un dialog de mare importanţă în Uniunea Europeană, că suntem o familie, este foarte important să discutăm împreună legislaţia naţională şi europeană, pentru asta este lucru normal de deputaţi, de miniştri şi de diplomaţi dacă forma unită familia şi lucrul este foarte important, transparenţa, inteligenţa şi pentru Europa trebuie să facă legislaţie împreună." "Ambasada Regatului Ţărilor de Jos urmăreşte cu îngrijorare amendamentele (la Codul Penal) şi aşteaptă evoluţiile viitoare." Marea Britanie: "Cred că ANI şi DNA au avut realizări foarte importante pentru România. De fapt, aceste instituţii sunt motorul reformei în viaţa publică din România şi este important că şi ANI şi DNA au sprijinul din partea tuturor, inclusiv sprijinul din partea politicienilor. Eu sper că vom avea de la Parlament un angajament consistent în sprijinul pentru lupta împotriva corupţiei." Germania: "Ambasada Republicii Federale Germania la Bucureşti sprijină eforturile continue de combatere a corupţiei ale Guvernului României şi ale organelor de urmărire penală. Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea diferitelor instituţii care sprijină, protejează şi dezvoltă statul de drept - ca de exemplu ANI, CSM, DNA, Ministerul Public sau Curtea Constituţională - să se desfăşoare fără presiune politică şi neîngrădit." "Integritatea celor care îmbracă funcţii publice, între care se numără şi parlamentarii, constituie - şi dincolo de aspectele de natură penală - un important semnal pentru dezvoltarea unei culturi politice a responsabilităţii în România. Pe acest fundal, urmărim cu atenţie şi îngrijorare actualele măsuri legislative." Finlanda: "Parlamentul României se pregăteşte să voteze o lege care va îngropa lupta anti-corupţie şi va elibera din închisori condamnaţii." Totodată, a fost dat ca exemplu Finlanda - ţară care nu a avut niciodată în istoria ei o lege de amnistiere a pedepselor penale. Franţa: Ambasada Franţei urmăreşte cu îngrijorare amendamentele referitoare la ultimele modificări ale Codului Penal şi aşteaptă evoluţiile viitoare. Liderul socialiştilor europeni, Hannes Swoboda: "Poziţia mea e foarte clară: legea de modificare a Codului Penal contravine valorilor Uniunii Europene, pentru că toţi trebuie să fie responsabili pentru acţiunile care nu ţin direct de mandatul lor, adică vorbitul în Parlament, votarea unor legi etc. Sper că aceste modificări nu vor intra în vigoare. Este un adevărat pas înapoi pentru ţară şi va împiedica aspiraţiile justificate ale României în multe domenii, precum acordul Schengen." "Parlamentul s-a grăbit! (...) Am impresia că uneori politicile anticorupţie sunt folosite greşit, în scopuri politice. Dar consecinţa nu poate fi ca parlamentarii sau alte categorii vizate să nu poată da socoteală pentru corupţie." DNA: "Nu a fost o dezbatere publică, proiectul nu a fost publicat pe site. Cred că ar trebui să fim consultaţi, pentru că noi suntem primii care aplicăm această lege." "Consecinţele sunt destul de grave pentru infracţiunile de corupţie comise de parlamentari. Ei ar fi scoşi din sfera persoanelor care pot fi cercetate pentru fapte de corupţie. Noi avem peste 28 de dosare trimise la instanţă, în care senatori sau deputaţi au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie. DNA a trimis în instanţă peste 100 de dosare cu primari cercetaţi pentru fapte de corupţie." "Legislaţia română va intra în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile convenţiilor internaţionale anticorupţie pe care România le-a ratificat în anul 2002, respectiv 2004: Convenţia penală împotriva corupţiei a Consiliului Europei şi Convenţia ONU asupra corupţiei." Consiliul Superior al Magistraturii: "Proiectele de acte normative în cauză au fost dezbătute de către Comisia juridică a Camerei Deputaţilor în lipsa reprezentanţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi nu au fost transmise spre avizare acestuia." "Eliminarea din sfera noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar a persoanelor la care se face referire în textul amendamentului, nu este justificată." Prin redefinirea noţiunii de funcţionar public "se ajunge practic la exonerarea de răspundere penală a persoanelor vizate de acesta". Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: "S-ar putea desprinde concluzia că toate categoriile de persoane exceptate de la art. 147 din Codul penal şi art. 175 din noul Cod penal sau eliminate din sfera subiectului activ al infracţiunii de conflict de interese prevăzută în art. 2531 din Codul penal sunt deasupra legii, neputând fi cercetate şi pedepsite pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu sau de corupţie, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept." ANI: "Se va crea o super-imunitate." "Istoricul de cazuri al ANI va fi aruncat în aer în cazul a 25 de senatori şi deputaţi." Uniunea Naţională a Judecătorilor: "Scoaterea parlamentarilor de sub incidenţa infracţiunii de conflict de interese reprezintă o sfidare fără precedent adusă ideii de justiţie egală tuturor. Modificările aduse Codului Penal şi consecinţele acestora sunt incompatibile cu mecanismul de funcţionare a unui stat de drept." "Adoptarea, în Camera Deputaţilor, a proiectului de lege vizând modificarea unor dispoziţii din Codul Penal, fără a exista o dezbatere publică reală şi fără ca acesta să fie transmis spre avizare Consiliului Superior al Magistraturii." "O astfel de soluţie legislativă nu poate fi primită prin prisma principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, adâncind şi mai mult privilegiile unei categorii de persoane în dauna cetăţeanului obişnuit şi reprezintă o sfidare fără precedent adusă nu numai ideii de justiţie reală şi egală pentru toţi, dar însuşi fundamentului constituţional al separaţiei puterilor în stat, paralizând anchete penale în curs şi lipsind de eficienţă condamnări definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti." "UNJR atrage atenţia asupra caracterului extrem de grav al derapajului constituţional petrecut, atât prin prisma ignorării cu desăvârşire a instituţiei abilitate de legea supremă să analizeze în condiţiile avizului consultativ oportunitatea adoptării proiectului de lege care vizează autoritatea judecătorească, respectiv CSM, cât şi prin prisma conţinutului proiectului adoptat şi a consecinţelor sale, total incompatibile cu mecanismul de funcţionare a unui stat de drept." Organizaţia Transparency International: "Dincolo de motivul meschin al neadoptării: lipsa cvorumului la momentul supunerii la vot, a ascuns în umbra sa adevărata miză a votului din ziua de 10 decembrie", întrucât "în aceeaşi zi Camera Deputaţilor a adoptat două modificări ale Codului Penal - atât cel în vigoare, cât şi cel nou, prin care toţi demnitarii aleşi sau numiţi în funcţie nu mai răspund penal pentru corupţie." ONG-uri (APADOR-CH, ActiveWatch, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet şi Centrul pentru Jurnalism Independent): "Această decizie, luată fără consultare publică, aruncă la coş zece ani de eforturi ale societăţii pentru dezincriminarea insultei şi calomniei. Ea elimină România din rândul democraţiilor care nu acceptă ideea că un om poate să fie condamnat penal pentru cuvintele lui." În plus, amnistierea ar fi deschis uşile penitenciarelor şi ar fi adus infractorii printre noi. Puterea a propus plenului şi apoi a amânat graţierea colectivă a pedepselor de până la 7 ani şi amnistia în cazul pedepselor cu privarea de libertate până la 6 ani inclusiv. Sunt direct vizaţi: Adrian Năstase, Emilian Cutean, Cătălin Voicu, Decebal Traian Remeş sau Relu Fenechiu. Şi Liviu Dragnea, al cărui proces este abia la început, ar scăpa cel mai probabil de închisoare în cazul unei condamnări, dacă amnistia s-ar adopta. Mesajul pe care USL îl transmite astăzi este că politicienii pot fura fără nicio teamă cu ajutorul direct al Puterii. Înţelegeri subterane în defavoarea românilor ascunde şi Legea minelor, care nu este altceva decât camuflarea unei legi cu dedicaţie pentru o companie privată, modul lui Victor Ponta de a se achita de obligaţiile către RMGC. Victor Ponta are exact vârsta politică a sistemului corupt al PSD şi năravurile sistemului mafiot ale cărui interese le apără. Dovada ne stă în acest an plin de taxe, minciuni şi rateuri. Săptămânile trecute: etapa baronilor locali cuplaţi la bugetul naţional, iar românii pedepsiţi prin taxe. Acum: etapa salvării corupţilor condamnaţi, iar românii pedepsiţi cu insecuritatea personală. Românii rămân taxaţi şi furaţi de USL!
			Domnul Andrei Dolineaschi: "România are nevoie de un nou model de dezvoltare economică" România, alături de celelalte state ale Europei Centrale şi de Est, se află astăzi într-o poziţie dificilă din punct de vedere economic. Astăzi, economia românească face eforturi semnificative pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare şi creştere de dinaintea recesiunii globale. Nu putem totuşi uita că, la fel ca şi restul regiunii, România are un imens potenţial de creştere şi dezvoltare. Acest lucru devine din ce în ce mai evident, odată cu semnele bune pe care le primim din economie, industrie, din sectorul financiar, iar acest lucru îl datorăm măsurilor curajoase luate de Guvernul Ponta în ultimul an. România trebuie să îşi direcţioneze eforturile către un nou model de creştere economică, bazat pe investiţii şi nu pe consum, pe o continuare a creşterii exporturilor şi stimularea acelor sectoare ale economiei care au rămas în urmă în timpul recesiunii. Acest model nou de creştere economică are nevoie de piloni de susţinere, de principii solide care să supravieţuiască schimbărilor politice şi factorilor externi care influenţează în mod inevitabil mersul economiei. Astfel, educaţia joacă rolul vital în dezvoltarea economiei. Investiţiile în educaţie înseamnă profesionişti pe piaţa muncii, iar în România, rezultatele testelor PISA arată că educaţia nu este aliniată la cererile de pe piaţa muncii. O măsură benefică este reinventarea învăţământului profesional şi dotarea tinerilor cu aptitudini relevante pentru piaţa muncii. O altă direcţie ar putea fi repatrierea tinerilor profesionişti pentru a ocupa poziţiile de management, atât de vitale în economie. Gradul de urbanizare este un alt punct sensibil, dar care poate oferi o direcţie de dezvoltare pentru economie. În regiunea Europei Centrale şi de Est, doar 62% din populaţie trăieşte în mediul urban, urbanizarea cunoscând o creştere de doar 1% în 20 de ani. Urbanizarea este importantă pentru creşterea economică, întrucât oraşele oferă oportunităţi mai multe şi mai bune pe piaţa de muncă, salarii mai mari, şi deci un consum mai mare. România se confruntă, de asemenea, cu un decalaj major de dezvoltare între zonele rurale şi cele urbane, însă descentralizarea, regionalizarea şi obţinerea de fonduri europene pentru noile regiuni promit reducerea acestora şi aducerea satelor româneşti la un nivel de dezvoltare demn de Europa. Infrastructura este poate cel mai important pilon în construcţia unei economii sustenabile. România trebuie să aloce mai multe procente din PIB către construcţia de drumuri şi autostrăzi, să stimuleze absorbţia de fonduri europene şi să încheie cât mai multe parteneriate public-private. Prin asigurarea unei infrastructuri bune, se înlesneşte crearea de relaţii economice, circulaţia mărfurilor şi bunurilor către toate zonele şi investiţii importante pe termen lung în zone vulnerabile, ocolite până acum de dezvoltarea economică. Cred cu tărie că măsurile economice, fiscal-bugetare şi sociale luate în ultimii ani sunt de bun augur. Ieşirea din logica austerităţii fără discernământ şi asigurarea unui cadru social stabil sunt cele mai bune condiţii pentru o creştere economică sustenabilă. Toate aceste elemente trebuie susţinute însă printr-o viziune economică creativă, adaptată la realităţile economice specifice regiunii centrale şi est europene.
			Domnul Angel Tîlvăr: "Are şi Anglia drobul său de sare!" Oricât aş încerca, mărturisesc că-mi este foarte greu să înţeleg resorturile care au pus în mişcare o parte a presei din Anglia, care, de o bună perioadă de timp, lansează false mesaje cu privire la potenţialul pericol pe care l-ar reprezenta o prezumtivă afluenţă masivă a cetăţenilor români şi bulgari pe piaţa muncii din această ţară, începând cu data de 1 ianuarie 2014. În primul rând, mi se pare o reacţie asemănătoare cu celebra teamă de drobul de sare din poveştile lui Ion Creangă. Din câte ştiu, 1 ianuarie 2014 nici măcar nu a sosit, aşadar piaţa muncii din Anglia este închisă, încă, atât pentru noi, cât şi pentru vecinii din sudul Dunării. De unde, atunci, isteria asta cu pericolul româno-bulgar? În al doilea rând, îmi este greu să cred că există prea mulţi cetăţeni englezi care să se aştepte, cu adevărat, la o dislocare masivă a angajaţilor britanici şi la înlocuirea acestora cu muncitori est-europeni. Fie şi numai dacă ţinem seama de celebrul conservatorism britanic şi este de ajuns ca să înţelegem că muncitorii români şi bulgari nu vor fi, vreodată, preferaţii angajatorilor englezi, în detrimentul celor britanici. De asemenea, nu văd nici măcar aici, în ţară, vreo mare emulaţie provocată de apropiata deschidere a pieţei muncii britanice pentru angajaţii români. N-am întâlnit, nicăieri, nici cozi la vreo firmă de recrutare a forţei de muncă, nici angajaţi ai companiilor de transport care să-şi frece mâinile de bucurie pentru faptul că cererile de tichete de transport având Londra ca destinaţie ar fi crescut într-un mod de-a dreptul spectaculos. Din toate aceste motive, pseudo-isteria de care pare să fi fost cuprinsă mass-media engleză cu privire la acest subiect mi se pare, mai degrabă, o mascaradă ieftină, având menirea de a creşte tirajele şi nivelul audienţei, neavând nici cea mai mică legătură cu realitatea. Sigur, români au fost, sunt şi vor mai fi în Anglia. Unii dintre ei merg acolo la studii, acceptaţi de instituţiile engleze de învăţământ datorită rezultatelor şcolare şi aptitudinilor lor remarcabile. Alţii sunt prezenţi, deja, pe piaţa muncii, contribuind la dezvoltarea economiei Angliei. Şi mai sunt şi câteva "oi" rătăcite, nu neg asta, care parazitează pe străzile Londrei sau pe cele ale altor mari oraşe insulare. Dar asta este tot. Cei care au dorit să plece acolo sunt deja acolo, nu au aşteptat 1 ianuarie 2014 pentru asta. Pentru marea majoritate a concetăţenilor noştri care doresc, eventual, să părăsească România şi să se stabilească într-o altă ţară, nu Anglia reprezintă principala atracţie, aceştia preferând, mai degrabă, ţări precum Italia, Spania sau chiar Franţa, adică ţări de origine latină, mult mai apropiate cultural de noi decât Anglia. Şi apoi, din câte ştiu eu, Anglia a ratificat Tratatul de la Lisabona, aşa cum a făcut-o şi România şi încă alte 25 de state care compun, la ora de faţă, Uniunea Europeană. Ori acest tratat nu conferă numai drepturi, ci şi obligaţii egale pentru toţi semnatarii săi. Refuz să cred, în concluzie, că pentru o mare civilizaţie europeană şi o mare democraţie, aşa cum este cea engleză, regulile au caracter aleatoriu, fiind aplicabile doar în funcţie de interesul de moment. Căci dacă România, o ţară mult mai mică şi cu o economie mai puţin solidă decât cea engleză poate şi trebuie să le respecte, este foarte clar că ele trebuie respectate, cu atât mai mult, de un stat cu atât de vechi tradiţii democratice şi cu un respect deosebit faţă de regulile dreptului. Cu atât mai mult atunci când este vorba de cel internaţional.
			Domnul Angel Tîlvăr: "De ce tace preşedintele României în problema deschiderii pieţei muncii din Anglia pentru cetăţenii români?" Cum am spus, în repetate rânduri, sunt ferm convins că ofensiva de presă declanşată în Anglia în ultimele luni la adresa Bulgariei şi României, în legătură cu prezumtive pericole pe care le-ar reprezenta pentru societatea britanică un eventual aflux de cetăţeni din aceste două ţări, a creat un mare deserviciu imaginii celor două state. S-a lăsat impresia că cetăţenii români şi bulgari sunt nu doar nişte dezrădăcinaţi, gata să migreze în masă în cele şapte zări, ci şi infractori cunoscuţi şi periculoşi, care creează doar probleme în ţările în care merg. Dincolo de falsitatea flagrantă a acestor alegaţii (mărturie stau, spre exemplu, cetăţenii români care muncesc onest, de mulţi ani, în ţări precum Spania, Italia, Germania, Franţa şi chiar Anglia, ca să amintesc aici doar câteva ţări europene), nu pot să nu-mi pun o întrebare: de ce, în acest caz, preşedintele Traian Băsescu preferă să nu adopte nicio atitudine publică, deşi în alte cazuri este excesiv de vocal? Se ştie că una dintre prerogativele funcţiei prezidenţiale, poate cea mai importantă dintre acestea, ţine de politica externă a statului. Niciun alt demnitar nu are un rol de reprezentare a intereselor ţării în raporturile cu celelalte state ale lumii mai important decât preşedintele. Conform Constituţiei, în relaţiile internaţionale preşedintele reprezintă, mai mult decât oricine altcineva, însuşi statul român. Şi atunci, întreb încă o dată: de ce tace domnul preşedinte tocmai acum, când ar fi cea mai mare nevoie de vocea domniei sale?! Mi-aş fi dorit să văd, măcar în astfel de situaţii, o colaborare foarte strânsă între preşedintele ţării şi titularul portofoliului afacerilor externe, spre exemplu, pentru că atunci când sunt în joc interese majore ale ţării noastre trebuie să ne amintim cu toţii că, dincolo de culoarea politică, suntem cetăţeni ai acestei ţări, iar unii dintre noi chiar înalţi demnitari ai ei. Atunci când am preluat demnităţile pe care le deţinem, fiecare dintre noi am depus un jurământ de credinţă faţă de această ţară şi faţă de acest popor, angajându-ne să le apărăm, în orice împrejurare, interesele. Cum putem să afirmăm că totul este în ordine, când tocmai cel mai înalt demnitar al statului absentează de la îndatoririle domniei sale şi asta chiar în momentele cele mai delicate? Evident, nu-mi propun să dau sfaturi preşedintelui ţării legat de modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile de reprezentare a intereselor României pe plan extern. Dar, ca parlamentar român, sunt profund îngrijorat şi nemulţumit de lipsa de reacţie a domniei sale, într-un moment în care imaginea ţării şi a cetăţenilor săi este grav afectată, într-o ţară care face parte din aceeaşi construcţie europeană căreia-i aparţinem şi noi, neavând nici drepturi mai mari, nici datorii mai puţine decât oricare alt stat membru al acesteia.
			Domnul Anton Doboş: "Donarea de sânge - o şansă pentru viaţă" Săptămâna trecută am avut bucuria ca, alături de tinerii din colegiul meu, să pot reuni 30 de persoane care au ales să facă o faptă bună. Aceştia au donat sânge la Centrul de Transfuzii din Iaşi, urmând ca bonurile primite să fie folosite pentru a cumpăra daruri copiilor dintr-un centru special, în speranţa că le vom putea însenina măcar într-o mică măsură sărbătorile de iarnă. Deşi eram conştient de importanţa donării de sânge, mi-am dat seama cu această ocazie că nu e suficientă doar puterea exemplului propriu, şi că situaţia e mult mai complexă decât pare la prima vedere. Tabloul existent în ţara noastră este, din nefericire, unul sumbru, în contextul în care statisticile Crucii Roşii Internaţionale spun că fiecare dintre noi are nevoie de sânge pentru transfuzii cel puţin o dată în viaţă, pentru o operaţie sau după un accident. Din păcate, România ocupă unul din ultimele locuri din Europa în ceea ce priveşte donarea de sânge, având ca donatori doar 1,7% din populaţia adultă a ţării, în condiţiile în care în Danemarca se înregistrează un procent de 10%, în Anglia de 9%, în Olanda de 8%, iar în Germania de 6%. Aceste cifre arată clar că în ţara noastră este nevoie de o mobilizare generală pentru a informa oamenii asupra necesităţii de a dona şi asupra importanţei pe care gestul lor îl poate avea. Acest act caritabil, salvator pentru unii dintre semenii noştri, este la ora actuală stimulat prin anumite drepturi şi avantaje, cum ar fi acordarea de bonuri de masă sau reduceri pentru transport şi, din fericire, s-a format o categorie de donatori fidelizaţi, cei care donează periodic, de minimum 3 ori pe an. Problema este că media de vârstă a acestora este de 40 de ani, ceea ce înseamnă că, în curând, ei nu vor mai fi apţi din punct de vedere medical să doneze sânge. În aceste condiţii, recrutarea de noi donatori este crucială. Pentru a reuşi acest lucru este nevoie de o implicare activă în informarea populaţiei şi în promovarea constantă a ideii de donare voluntară. Este necesară susţinerea unei campanii ample de educare, chiar şi în rândul adolescenţilor, pentru a crea o atitudine pozitivă privind acest subiect, atitudine ce se va traduce în acţiune când vor fi întrunite condiţiile necesare donării de sânge. De asemenea, un element asupra căruia trebuie insistat este implicarea medicilor de familie care pot îndruma şi încuraja persoanele avute în evidenţă să devină donatori. Toate acestea sunt opţiuni de strategii care, pe termen lung ar putea echilibra balanţa dintre nevoia de sânge şi donările făcute benevol. Dacă oamenii vor înţelege că oricine poate să se afle la un moment dat în situaţia de a avea nevoie de sânge, atunci poate sacrificiul de a rupe o oră din timpul propriu şi de a renunţa la 450 de ml de sânge nu va mai părea atât de mare. Conchid aducând discuţia la un nivel mai personal şi îmi exprim speranţa că acum, în prag de sărbători, cât mai mulţi dintre noi vom arăta că suntem sănătoşi sufleteşte, ne vom lua familiile sau prietenii şi vom dărui ceva ce nu ne costă, dar care e nepreţuit şi care poate face diferenţa dintre fiinţă şi nefiinţă.
			Doamna Aurelia Cristea: "Un an economic îmbucurător pentru România" Guvernul Ponta termină anul 2013 cu o balanţă economică avantajoasă şi care demonstrează munca depusă în sprijinul creşterii durabile şi sustenabile. Cred că este necesar să trecem în revistă o parte din aceste realizări, cele mai importante, în sprijinul ideii că anul 2014 va aduce o îmbunătăţire reală şi vizibilă în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României. Trebuie să consemnăm că veniturile bugetare colectate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în primele 11 luni din 2013 totalizează 159,594 miliarde de lei, reprezentând 100,07% din programul de încasări comunicat de Ministerul Finanţelor şi o depăşire cu 3,67% faţă de nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă din 2012. Tot pentru 2013 este necesar să semnalăm efectele reducerii TVA-ului la pâine: pe de o parte, s-a redus preţul de vânzare al pâinii, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi, în acelaşi timp, s-a şi înregistrat o reducere a evaziunii fiscale în prima lună de aplicare a măsurii cu 10-12%. Ratingul de ţară al României a fost revizuit pozitiv, ceea ce înseamnă că vom beneficia de împrumuturi în condiţii mai avantajoase decât până acum. De asemenea, în luna octombrie, România a înregistrat un record în materie de exporturi, valoarea totală a acestora ridicându-se la 4,7 miliarde euro, în creştere cu 12% faţă de luna octombrie a anului 2012. Tot în luna octombrie am înregistrat şi o creştere de 10% a producţiei industriale, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi tot sectorul industrial a generat peste jumătate din creşterea economică înregistrată după primele nouă luni ale anului. Semnalez, pe această cale, adoptarea unui buget, pentru anul 2014, creat pe principii de transparenţă, orientare înspre investiţii şi transpunerea creşterii economice în măsuri care, în sfârşit, să fie resimţite pozitiv de către cetăţenii României. De asemenea, încă din prima lună a anului 2014, IMM-urile pot să se înscrie din nou pentru obţinerea ajutoarelor de minimis. Sprijinul financiar guvernamental acordat IMM-urilor este acum asigurat de două acte normative: HG nr.843/2013 şi OUG nr.92/2013. Astfel, în timp ce ordonanţa de urgenţă reglementează Programul de garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi aprobă susţinerea de la buget a 50% din garanţiile necesare IMM-urilor pentru creditarea capitalului de lucru, hotărârea instituie o schemă de ajutor de stat care are ca obiectiv acordarea de ajutoare de minimis pentru investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), bugetul alocat programului fiind de 500 milioane lei, bani din fonduri de la bugetul de stat. Totuşi, este de datoria noastră să remarcăm şi aspectele mai puţin pozitive ale anului 2013. Am înregistrat creşteri bruşte ale indicelui de şomaj. Un raport privind competitivitatea României arată că ne clasăm în urmă faţă de ţările dezvoltate din Uniunea Europeană, dar şi faţă de ţările din Balcani, cu reale probleme la majoritatea indicatorilor fundamentali de competitivitate: instituţii, infrastructură, inovare şi productivitate. România înregistrează, în schimb, rezultate bune la indicatorii macroeconomici rezultaţi din ajustările din ultimii ani şi mărimea pieţei sale. Rămân, aşadar, multe probleme de rezolvat şi multe domenii care necesită soluţii inovative, orientate înspre dezvoltare durabilă şi sustenabilitate. Împreună cu Guvernul Ponta va trebui să găsim cele mai bune soluţii pentru a rezolva şi aceste probleme.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Legea amnistiei şi iniţiativele legislative de modificare şi completare a Codului Penal, aflate săptămâna trecută în dezbaterea Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor şi a plenului acestei instituţii, au tensionat scena politică şi au creat dispute aprinse în spaţiul public românesc. Cele întâmplate au generat păreri pro şi contra, luări de poziţii din partea ambasadelor şi chiar proteste stradale, riscând să polarizeze şi mai mult societatea românească în ansamblul ei. Acest risc există în continuare, ca atare este timpul clarificărilor, atât pe fondul proiectelor, cât şi pe formă, vizavi de rapiditatea şi urgenţa adoptării lor. Încerc astăzi să exprim un punct de vedere referitor la cele petrecute, cu menţiunea că sunt deputat la primul mandat şi că nu am participat la discuţia pe fond din Comisia juridică, nefiind membru al acestei comisii parlamentare. Prima clarificare care se impune vizează Codul penal: modificările propuse nu exclud parlamentarii din sfera conflictului de interes, aşa cum este definit prin alte legi, şi nu oferă acestora mult mediatizata superimunitate, ci doar elimină o confuzie legată de asimilirea acestora cu statutul de funcţionari publici. Ca atare, nu există nicio legătură între aceste modificări şi Agenţia Naţională de Integritate sau Direcţia Naţională Anticorupţie. A doua concluzie are în vedere Legea amnistiei: acest proiect trebuie rediscutat şi analizat din perspectiva oportunităţii şi numai în baza datelor furnizate de Ministerul Justiţiei privind suprapopularea penitenciarelor, pentru a vedea dacă România are o problemă în acest sens şi dacă respectă normele europene în domeniu. Cea de-a treia concluzie şi cea mai importantă are în vedere rolul Parlamentului, ca principal for legislativ, fundamentul democratic al oricărei societăţi. În acest sens, cred că se impune o dezbatere serioasă internă privind îmbunătăţirile Regulamentului Camerei Deputaţilor, pe modelul celor propuse la Senat de preşedintele Antonescu, care să identifice proceduri transparente de dezbatere şi adoptare a iniţiativelor legislative în cadrul comisiilor de specialitate, alocarea de timp suficient acestor şedinţe şi a proiectelor aflate pe ordinea de zi şi chiar introducerea votului electronic la comisii, aşa cum se întâmplă la plen. Nu în ultimul rând, nu ar fi lipsită de interes discuţia privind nominalizarea unui purtător de cuvânt al Camerei Deputaţilor, care să îndeplinească echidistant rolul de comunicator instituţional, atât de necesar în astfel de momente, în acord cu interesele instituţiei şi ale publicului larg şi dincolo de patimile şi de culorile grupurilor politice. Disfuncţiile procedurale din activitatea parlamentarilor prejudiciază grav imaginea instituţiei şi a fiecărui membru în parte şi conduce la dinamitarea încrederii, şi aşa destul de precare, a opiniei publice în Parlamentul României. Din acest motiv, consider că nici un efort personal, colectiv sau instituţional nu este prea mare pentru a întări reputaţia Parlamentului, cea mai importantă componentă democratică a oricărui stat.
			Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Importanţa adoptării de politici publice coerente pentru sprijinul educaţiei timpurii" Dezbaterile din educaţie au întotdeauna un punct comun de plecare - lipsa banilor. Lipsa banilor la nivelul ministerului, lipsa banilor la nivelul autorităţilor locale, lipsa banilor la nivelul şcolii şi, în cele din urmă, lipsa banilor din familiile românilor. În opinia mea, însă, lipsa viziunii şi inacţiunea sunt mai distructive pentru sistemul educaţional decât lipsa fondurilor. Astăzi aş vrea să va atrag atenţia asupra educaţiei timpurii. Educaţia timpurie se adresează copiilor cu vârste mici, celor care încă nu merg la şcoală, înscrişi în creşe şi grădiniţe. În România, educaţia timpurie nu primeşte atenţia cuvenită, deşi importanţa sa în dezvoltarea sănătoasă a unui copil este majoră. Problemele în educaţia timpurie apar cu precădere în mediul rural şi în comunităţile defavorizate, sărace sau în cele unde populaţia rromă este predominantă. Cercetările ştiinţifice internaţionale arată că lipsa unei strategii coerente educaţionale din primii ani de viaţă poate avea efecte negative, de durată asupra dezvoltării copilului. Pe termen mediu şi lung, o carenţă în dezvoltare conduce de cele mai multe ori la abandonul şcolar şi o creştere a infracţionalităţii în rândul minorilor şi tinerilor. Studii referitoare la situaţia din ţara noastră relevă date îngrijorătoare: două treimi din copiii dezavantajaţi, fie ei din mediul rural, din comunităţi sărace sau de etnie romă, nu beneficiază de nicio formă de educaţie timpurie. În perioada 2007-2011, Ministerul Educaţiei Naţionale, în parteneriat cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a investit 105 milioane de euro în educaţia timpurie. Rezultatele acestei investiţii nu sunt cunoscute şi nici vizibile la nivelul sistemului. Cred cu tărie că atât Executivul, cât şi Parlamentul României, au datoria de a se apleca asupra acestei probleme de sistem. Neglijarea atragerii de investiţii pentru educaţia timpurie va atrage costuri mult mai mari, prin irosirea capitalului uman. Invoc aici studiile Băncii Mondiale asupra importanţei educaţiei pentru creşterea competitivităţii economice: România ar câştiga un miliard de euro pe an în productivitate şi venituri din taxe dacă cei mai săraci cetăţeni ai ţării ar fi educaţi. Investiţia în educaţia timpurie este o investiţie strategică, pe termen lung şi merită toată atenţia autorităţilor statului.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Analiza e o temă de actualitate. Sănătatea în România" Am ales astăzi, în prag de nou an bugetar, să vă supun atenţiei un domeniu de care depinde direct viitorul şi dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti. Nu e niciun secret că sănătatea în România a trecut în ultimii 20 de ani prin numeroase crize de sistem, dar şi de conducere, care au făcut ca acest domeniu să rămână în urma dezvoltării de ansamblu a societăţii. Simţim asta în fiecare zi, în calitate de pacienţi, când vedem politicieni care merg la operaţii în străinătate sau când vedem cum medicii şi asistenţii pleacă peste graniţe la salarii de 10 ori mai mari. Justificarea demersului de astăzi stă în faptul că sănătatea este un serviciu public şi un drept garantat prin Constituţie, factori care responsabilizează în mod direct politicienii care administrează acest sector. Într-o societate normală tratarea persoanelor cu afecţiuni constituie o prioritate, iar randamentul persoanelor implicate în producţie depinde de calitatea serviciilor medicale. În ceea ce priveşte statisticile, în România aveam acum 10 ani cheltuieli medicale de 250 de dolari/persoană/an, sumă care s-a triplat în ziua de astăzi, ajungând la peste 500 euro/persoană/an. Ultimii 10 ani au adus o uşoară creştere a speranţei de viaţă (77,3 ani la femei şi 68,9 ani la bărbaţi), scăderea mortalităţii infantile de la 11 la 9,8/1000 de naşteri, dar în direcţia opusă înmulţirea alarmantă a afecţiunilor psihice şi pe fond de stres şi creşterea obezităţii în rândul adolescenţilor de la 5 la 14%. Resursele bugetare alocate au fluctuat, după cum urmează: 4,0% din PIB în 2004, 4,4% în 2007, 4,5% în 2008, 3,2% în 2009 şi menţinerea acestei valori de către toate guvernele PDL care au sacrificat, printre altele şi sănătatea românilor. Indicii de mai sus, deşi unii cu o conotaţie pozitivă, situează România pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte sănătatea. Vă dau câteva exemple despre alocările din PIB: Ungaria - 7%, Austria - 8%, Germania - 9%, Franţa - aproape 10%. În acest context au apărut iniţiativa şi dezbaterile care cer alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi servicii sociale. Am fost cu toţii de acord că procentul reflectă într-un mod cât se poate de realist necesitatea optimizărilor cheltuielilor din Ministerul Sănătăţii, dar în acelaşi timp bugetul naţional nu poate acoperi brusc o creştere de buget de la 3 la 6% din PIB. La întocmirea bugetului naţional pe 2014 s-au alocat sănătăţii 3,9% din PIB (7,8 miliarde lei), sumă care a nemulţumit pe reprezentanţii opoziţiei, întrucât este aparent mai mică decât suma alocată anul trecut. Într-adevăr, în 2013 au fost cheltuiţi 8,7 miliarde, însă 3,5 miliarde din aceşti bani reprezintă arierate lăsate de vechea guvernare pe care România era obligată să le achite, conform Directivei Europene nr.2011/7/UE, prin care statul trebuie să îşi plătească facturile în maxim 60 zile. Menţionăm că arieratele de 3,5 miliarde lei erau restante de peste 300 zile. Această situaţie demonstrează că bugetul real pe sănătate în 2013 a fost 5,2 miliarde, ceea ce înseamnă că 2014 aduce o creştere de 2,6 miliarde. Poate cea mai gravă problemă a sistemului o reprezintă schema redusă de personal şi posturile blocate, asta în condiţiile unor salarii mizere. Ne-am bucurat cu toţii când guvernul a anunţat creşterea salariilor medicilor rezidenţi, iar în luna noiembrie a.c. s-a anunţat deblocarea a peste 1000 de posturi din sistemul sanitar. Poate a sosit momentul în care trebuie să apreciem cum se cuvine oamenii care lucrează în sistem (de la reputaţi medici până la infirmiere), cărora le datorăm sănătatea românilor, dar şi dreptul la demnitate şi la venituri decente. Vedem în acelaşi timp sume uriaşe care se duc pe medicamente, instrumentar, vaccinuri, cele mai multe din import. Trebuie să ne păstrăm ce a mai rămas din cercetarea şi producţia de medicamente româneşti şi să le încurajăm dezvoltarea în piaţa actuală. Poate cel mai edificator exemplu este Antibiotice Iaşi, care a rămas un important producător de anvergură internaţională, sub conducerea managerului Ioan Nani. Concluzionăm că mai sunt multe de făcut, avem nevoie de un sistem care să recâştige încrederea românilor şi care să sprijine dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti în ansamblul ei.
			Domnul Constantin Avram: "Să nu deschidem o nouă cutie a Pandorei!" O recentă modificare legislativă schimbă radical datele problemei în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiilor reprezentanţilor statului în Adunarea Generală a Acţionarilor şi în Consiliile de Administraţie ale companiilor de stat. Aceste remuneraţii au fost limitate până la sfârşitul anului 2011, iar ulterior nu a mai existat niciun fel de limită maximă, fapt de-a dreptul incredibil într-o ţară europeană aflată de ani buni în recesiune. Recent, Guvernul Ponta a impus ca membri AGA şi CA să fie plătiţi cu un plafon de 25% din indemnizaţia managerilor, aspect care deschide o cutie a pandorei extrem de periculoasă pentru societatea românească, dar şi pentru consolidarea fragilei noastre democraţii. Îmi exprim, în nume personal, indignarea faţă de această măsură luată de Executiv, a cărei aplicare dă posibilitatea membrilor din AGA şi CA să primească sume enorme raportate la salariile actuale din sistemul bugetar român. Nu pot să fiu de acord ca anumite persoane să primească indemnizaţii uriaşe, stabilite pe baza unei ordonanţe care este total nefondată, raportat la realităţile prezente ale costului vieţii şi nivelului de trai din România. Culmea este că ordonanţa respectivă, nr. 26/2013, are o denumire extrem de deplasată, respectiv "privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară". Astfel, articolul 14 alineatul (1) al Ordonanţei precizează că "operatorii economici nu pot acorda membrilor adunărilor generale ale acţionarilor remuneraţii mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali/directorilor, pe şedinţă şi pentru mai mult de o şedinţă într-o lună, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate". Consider că nu este corect ca autorităţile publice locale să decidă după bunul lor plac persoanele mandatate în cadrul AGA şi CA care, de fapt, au calitatea de angajaţi ai acestor societăţi, pe cale de consecinţă ele fiind deja plătite de autorităţile menţionate. Împărtăşesc ideea conform căreia indemnizaţiile acordate membrilor Adunărilor Generale ale Acţionarilor şi Consiliilor de Administraţie ale companiilor de stat trebuie să rămână plafonate la cuantumul de unu la sută din salariul directorului, fără a putea depăşi 75% din salariul unui secretar de stat. În acest fel, se elimină orice umbră de îndoială sau de corupţie privitoare la accederea anumitor persoane impuse politic în aceste structuri ale societăţilor de stat. Tot în acest context, cred că se impune a fi revizuite în scădere toate salariile directorilor generali sau directorilor adjuncţi din companiile de stat, care au salarii de peste 2000 de euro, câtă vreme salariul minim pe economie nu depăşeşte încă 1000 ron. Polarizarea salariilor în cadrul companiilor de stat nu poate decât să stimuleze vânătorii de salarii foarte mari, cu performanţe manageriale ridicole, într-un context social care va fi şi el polarizat la maximum. Nu putem crea condiţii pentru formarea unei clase sociale de 10% căreia "să i se aplece de prea mult", iar restul de 90% să trăiască la limita unor condiţii de trai precare! Aceste aspecte trebuiesc stopate imediat, prin acte normative corespunzătoare! Plafonarea acestor indemnizaţii reprezintă un act de normalitate politică, un exemplu oferit societăţii că putem menţine un climat firesc de corectitudine în ceea ce priveşte anumite beneficii politice obţinute de militanţi şi apropiaţi ai potentaţilor zilei. Nu cred că ne putem însănătoşi din punct de vedere politic atât timp cât putem avea anumite persoane desemnate în Consiliul de Administraţie de la Nuclearelectrica, spre exemplu, care să fie plătite cu 2.500 de euro lunar. Însă, în alte cazuri, cei în cauză îşi pot fixa indemnizaţii de şedinţă chiar mai mari, de până la 3.000-4.000 de euro lunar, fapt care evident nu este în regulă. În opinia mea, clasa politică care conduce acum destinele României trebuie să dea dovadă de respect faţă de cheltuirea banului public şi responsabilitate faţă de eforturile românilor pentru depăşirea crizei nesfârşite în care ne zbatem de ani de zile. Guvernarea este datoare românilor cu respect şi consideraţie, nu cu bătaie de joc sau continuarea greşelilor impardonabile ale fostelor guverne, între care cea mai acută a fost desconsiderarea oamenilor.
			Domnul Constantin Galan: Studiile arată ca mierea facilitează o performanţă fizică crescută, rezistenţă ridicată la oboseală şi un randament mental ridicat. Un consum adecvat de miere previne şi ameliorează boli ca diabetul, obezitate, osteoporoză, tulburări hepatice, ulcere, tulburări gastro-intestinale, lipsa de calciu şi magneziu, tulburări de creştere etc. În colegiul din care provin există un număr important de producători direcţi de miere şi produse apicole, căci de unde pot albinele culege cea mai bună miere, dacă nu din Bucovina, o zona în care respectul faţă de mediul înconjurător este transmis din generaţie în generaţie, iar florile şi pădurile oferă principii nutritive şi curative pure. În aceste condiţii, doresc să salut decizia Ministerului Agriculturii, ca începând cu anul viitor, apicultorii să primească finanţare, ce se va acorda pentru dezvoltarea stupinelor, îmbunătăţirea calităţii produselor apicole şi pentru susţinerea măsurilor pentru producerea produselor apicole. Programul Naţional Apicol pentru perioada 2014 - 2016, elaborat de Ministerul Agriculturii şi supus pe site-ul său spre dezbatere publică, prevede ca, începând cu 2014 şi până la finele anului 2016, apicultorii vor primi sprijin financiar de la stat în valoare de 44.545.756,82 lei. Din această valoare, în 2014 apicultorii vor primi suma de 14.852.830,10 lei, în anul 2015 suma de 14.855.585.69 lei, iar în 2016 suma de 14.837.341.02 lei. Prin adoptarea actului normativ se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii genetice a familiilor de albine, creşterea calitativă a produselor apicole, îmbunătăţirea indicatorilor de producţie, creşterea nivelului de valorificare a resurselor de natură vegetală, care va genera creşterea ofertei de produse apicole şi majorarea exporturilor. Un alt aspect extrem de important al Programului Naţional Apicol pentru perioada 2014 - 2016 îl constituie realizarea sistemului informatic pentru identificarea stupilor, dar şi sprijinirea apicultorilor pentru achiziţionarea de medicamente şi decontarea analizelor fizico-chimice care să ateste calitatea mierii. Salutăm decizia Ministerului Agriculturii, deoarece în acest fel apicultorii vor fi sprijiniţi în dezvoltarea unor exploataţii viabile şi eficiente pentru asigurarea cu produse competitive a pieţei interne şi externe în condiţii de calitate controlată. De asemenea, se contribuie la dezvoltarea economiei rurale, creându-se cadrul concurenţial prin dezvoltarea sistemului de cerere-ofertă şi prin impunerea regulilor competitivităţii şi implicit, crearea unor noi locuri de muncă prin dezvoltarea economiei rurale şi păstrarea tradiţiei de creştere a albinelor.
			Domnul Cornel Itu: "Cifrele vorbesc: un bilanţ pozitiv la final de an" La sfârşit de an există un bun obicei, acela de a face un bilanţ al realizărilor şi al dezideratelor pentru care trebuie depus efort în continuare. Un mare beneficiu pe care îl poate aduce o astfel de abordare optimistă a anului ce tocmai se încheie este că oferă satisfacţia necesară în urma muncii depuse şi, totodată, dă un impuls pentru a continua şi duce la bun sfârşit proiectele începute. Dincolo de disputele politice, de nemulţumirile personale ale unora sau altora, vă rog să-mi permiteţi să îmi exprim bucuria faţă de realizările României în anul 2013. Totul într-un limbaj mai puţin plastic, în limbajul cifrelor. O informaţie de actualitate, provenită de la Institutul Naţional de Statistică, arată că rata anuală a inflaţiei, pe ultimele 12 luni, a coborât la 1,83%. Rata anuală a inflaţiei în luna august 2013 a fost de 3,67%. Doar cine este rău voit nu vede în aceste date realitatea: aceea că suntem pe drumul cel bun. O altă veste bună vine tot în urma rapoartelor făcute de Institutul Naţional de Statistică: în luna noiembrie 2013, faţă de luna anterioară, alimentele s-au ieftinit cu 0,15%. În acord cu ieftinirea alimentelor, aceeaşi instituţie a confirmat scăderea preţului pâinii cu un procent de 12%. Este un început promiţător pentru reducerea TVA şi în cazul altor alimente de bază, însă acest lucru va fi posibil doar dacă se va constata o estompare, o scădere a evaziunii fiscale în sectorul panificaţiei, ca ecou la măsura luată de Guvernul Ponta. Trebuie să ne concentrăm eforturile, la nivel politic, pentru a da eficienţă instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul fiscal, fără a-i pune însă pe întreprinzători, pe actorii economici ai României, în situaţia de a se simţi hărţuiţi şi neprotejaţi. De asemenea, am avut în ultimele luni veşti îmbucurătoare cu privire la relansarea unor programe sectoriale. Actuala guvernare a reuşit să remedieze dezastrul creat de PDL în privinţa fondurilor europene, iar finanţarea a fost deblocată, astfel, din 8 octombrie ţara noastră nu mai are programe sectoriale suspendate. De asemenea, procentul fondurilor accesate a crescut de la 7%, în luna mai 2012, la 24% în cursul acestui an. O altă realizare bifată în anul 2013 - reînnodarea legăturilor diplomatice cu China, iar, ca urmare, România a reuşit să parafeze acorduri comerciale vitale pentru economia naţională cu unul dintre cele mai curtate state la nivel mondial când ne referim la investiţii. Toate aceste proiecte conturate în anul 2013 trebuie continuate în anul care vine, în cadrul unui proiect mai mare, cel numit România prosperă.
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Retrocedările din Timişoara - o problemă fără soluţie" Municipiul Timişoara a avut de suferit de pe urma jafului din perioada retrocedărilor. Boom-ul imobiliar a avut drept consecinţă distrugeri sau deteriorări ale unor clădiri de patrimoniu, prin intervenţii arhitectonice inadecvate. Timişoara este singurul oraş din România care a declanşat o campanie de recuperare şi restaurare a monumentelor istorice. La nivel declarativ reprezentanţii municipalităţii doresc readucerea unor clădiri reprezentative în patrimoniul comunităţii şi repararea unor situaţii care creează prejudicii imense Timişoarei. Se impune declanşarea unei campanii de reabilitare a unui tezaur istoric unic ca valoare, care individualizează Timişoara ca o adevărată Mică Vienă şi îi conferă valenţe europene cu care oraşul să poată candida cu şanse la titlul de Capitală Culturală Europeană. Au apărut primele recuperări de clădiri dobândite illegal. Primăria a constituit o comisie de protecţie a monumentelor istorice, care a început campania de reconsiderare a acestora. Au fost amendaţi proprietarii care nu-şi întreţin monumentele, inclusiv instituţii ale statului care funcţionează în clădiri monumente istorice deteriorate, şi au fost sancţionate firme ale unor oameni de afaceri cu pretenţii, pentru neglijenţă şi nerespectarea Legii nr.422/18.07.2001 privind protejarea monumentelor istorice. Centrul vechi al Timişoarei a fost curăţat de aparate de aer condiţionat lipite ca nişte frigidere abandonate pe toate faţadele clădirilor de patrimoniu. Toate casele recuperate fraudulos au devenit subiectul unei investigaţii documentate, fapt care a stârnit o mare agitaţie. Pe neaşteptate, primarul Nicolae Robu, cel care se lăuda cu dezinteresul său pentru trecut, s-a simţit ofensat şi ignorat şi a declanşat la rândul său o operaţiune de blocare a comisiei pentru protejarea monumentelor istorice. Aşa a apărut războiul între teleprimarul Nicolae Robu şi viceprimarul Traian Stoia. Robu contra Stoia, adică reabilitarea monumentelor istorice contra fiţelor de primar liberal. Mai nou, primarul Nicolae Robu a hotărât să se afirme şi el în domeniul monumentelor istorice, iniţiind o hotărâre de consiliu în baza căreia 10 clădiri din Timişoara vor fi restaurate pe banii municipalităţii, dar a ascuns tuturor lista clădirilor care vor fi refăcute pe banii localnicilor. A omis să spună însă un lucru, că atunci când merge la partidul său, primarul Robu se duce la sediul PNL Timiş, aflat într-o clădire istorică în stil Gaudi. Unii istorici chiar susţin că deteriorata clădire în care s-ar afla sediul PNL Timiş ar fi proiectul celebrului arhitect Antoni Gaudi. Adică un monument deteriorat, ignorat, exploatat în bătaie de joc şi ferit de interesul turiştilor. La nivelul municipalităţii au loc verificări ale retrocedărilor făcute de primărie începând cu anul 1990. Decizia verificării retrocedărilor a fost luată după ce de la primărie şi de la Tribunalul Timiş au început să dispară acte care ar putea dovedi ilegalitatea unor retrocedări. Din cauza unei atitudini prea pasive, interesate sau nu, statul a pierdut aproape toate clădirile valoroase pe care le deţinea în zona centrală a Timişoarei. Instanţele de judecată ar fi trebuit să fie mai atente la procesele de revendicare care au dus la retrocedarea unui număr foarte mare de clădiri din zona centrală a oraşului. Prin această declaraţie politică am încercat să trag un semnal de alarmă. Din păcate cred că va fi doar simbolic, pentru că realitatea arată că nimănui din administraţia publică locală a municipiului Timişoara nu pare să îi pese de aspectele sociale, de sensibilităţi, de simboluri, de realităţi istorice.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Avem nevoie de un front comun societate-stat pentru diminuarea violenţei împotriva femeilor" Am făcut recent un apel public la societatea civilă şi instituţiile statului să coopereze în vederea diminuării fenomenului violenţei în familie, cu ocazia "Zilei internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii", marcată anual în întreaga lume, în 25 noiembrie. Cu acest prilej am amintit că, din nefericire, numărul cazurilor de violenţă în familie a crescut alarmant în ultimii ani, numai anul trecut fiind înregistrate oficial 14.376 de cazuri, din care 9 cazuri s-au soldat cu decesul victimei, mai multe decât în 2011, când au fost 12.205 cazuri şi tot 9 decese. Amploarea fenomenului s-a manifestat şi la nivelul judeţului Maramureş, unde, conform unui răspuns pe care l-am primit la o interpelare adresată ministrului muncii, s-au înregistrat 421 de cazuri şi două decese, faţă de 2011 când au fost doar 366 de cazuri şi niciun deces. Este evident că nicio româncă nu trebuie să fie traumatizată de partenerul ei de viaţă, indiferent de cauzele care ar putea genera aceste reacţii anormale. Din păcate, româncele nu ştiu să îşi apere interesele şi încă nu au mentalitatea de a înţelege că singurele care au vreun drept asupra vieţii lor sunt ele însele. Datele statistice indică faptul că o proporţie covârşitoare din cazurile de violenţă în familie sunt trecute sub tăcere de către femei, care nu fac astfel decât să încurajeze proliferarea acestui fenomen. Dorim ca femeile să conştientizeze că pot diminua cazurile de violenţă domestică prin implicare, nu prin tăcere. Un recent document primit de la Ministerul Justiţiei confirmă îngrijorarea pe care a semnalat-o din punctul de vedere al ordinelor de protecţie. Chiar dacă reprezintă un început, modificarea Legii nr.217/2003 nu a condus la suficienta încurajare a potenţialelor beneficiare de a-şi cere drepturile. Numărul de 1.206 de cauze pentru care s-au solicitat ordine de protecţie constituie o cifră într-adevăr alarmantă, având în vedere că aceasta nu reflectă adevărata dimensiune a fenomenului violenţei în familie, respectiv numărul real de femei care ar fi trebuit să solicite aceste ordine de protecţie. Sunt curioasă să aflu ce motive au fost invocate de către instanţele de judecată pentru respingerea a aproape 800 de cereri formulate în acest sens, mai ales că fenomenul violenţei se manifestă nu doar în familiile din mediul rural sau cu o pregătire precară, ci sunt frecvente din ce în ce mai mult şi în mediul urban, respectiv în familii peste medie din punct de vedere intelectual. Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia din 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme. Violenţa împotriva femeilor şi fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace şi egalitatea de şanse. Comunitatea internaţională şi societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor: când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal şi este un lucru inacceptabil.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Bugetul pentru anul viitor, construit pragmatic şi echilibrat" Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator au susţinut Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2014, apreciind că Executivul a depus toate eforturile necesare pentru a corela împărţirea banilor cu nevoile administrativ-sociale ale României. Ştim cu toţii că traversăm o perioadă mai puţin fastă din punctul de vedere al încasărilor la bugetul de stat, acesta fiind principalul motiv pentru care bugetul statului aferent anului 2014 nu permite majorări substanţiale ale veniturilor populaţiei. Cu toate acestea, creşterile prognozate pentru anul viitor vor afecta pozitiv o serie de categorii defavorizate ale populaţiei României. Mă refer îndeosebi la creşterea salariului minim pe economie, la majorarea pensiilor în raport cu rata inflaţiei sau la mărirea salarială de 10% pentru profesorii debutanţi şi bursa specială ce se va acorda medicilor rezidenţi. Aceste creşteri sunt extrem de benefice pentru o serie de români pentru care fiecare leuţ contează, oameni confruntaţi în prezent cu dificultăţi majore în a-şi susţine decent cheltuielile lunare. Parlamentarii Partidului Conservator apreciază construcţia bugetară pe anul 2014 ca fiind una echilibrată, realistă, bazată pe o progresie pragmatică, de optimism moderat. Suntem în asentimentul Guvernului, potrivit căruia este mai bine să adoptăm o politică fiscală cu paşi mărunţi, respectiv să urmărim sustenabilitatea măsurilor de creştere bugetară propuse, şi abia în raport cu acestea să luăm alte măsuri pozitive pentru oameni, pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Este important şi faptul că avem premise pozitive în acest sens, mă refer aici la ultimul raport al Eurostat, care a relevat că România a înregistrat în trimestrul al III-lea din acest an cea mai puternică creştere economică din întreaga Uniune Europeană, de 1,6%, iar, în acelaşi timp, economia zonei euro a încetinit. Când a ajuns la guvernare, USL s-a angajat să dea României un nou model de guvernare, competentă şi eficientă, dar de a crea un nou model pentru societate, aşezată pe repere morale, construită pe solidaritate, respect şi toleranţă. Este important ca românii să ştie că responsabilitatea noastră a debutat prin a spune oamenilor adevărul despre starea naţiunii, pentru a nu crea false aşteptări. Este clar că lucrurile nu se puteau schimba peste noapte. După trei ani şi jumătate de măsuri aberante ale fostelor guvernări pedeliste, care au distrus economia şi au dus românii la disperare, va fi nevoie de cel puţin alţi trei ani pentru ca rezultatele politicilor noastre publice, bugetare şi guvernamentale să fie resimţite de fiecare român. În acest sens, Guvernul a propus un buget pentru anul 2014 realist, nu unul populist, şi nu am promis mai mult decât suntem conştienţi că vom putem realiza. Guvernarea USL de până acum a arătat fără echivoc că agenda publică a fost construită pe problemele reale ale românilor. Am fost preocupaţi să reparăm nedreptăţile făcute de guvernările anterioare unor segmente importante ale populaţiei, precum: reîntregirea salariilor şi a pensiilor, oamenii care şi-au pierdut locurile de muncă, copiii merituoşi fără bani de şcoală, cei care nu îşi mai pot plăti creditele, tinerii care termină facultatea şi ajung şomeri pentru că posturile sunt blocate. Am făcut dreptate şi vom continua să facem dreptate românilor. Relansarea economică a României presupune şi un nou model economic, bazat pe încurajarea iniţiativei private, susţinerea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. Noul model economic va avea ca rezultat dezvoltarea unui mediu de afaceri puternic, dezvoltarea clasei de mijloc şi, implicit, reducerea inechităţilor sociale. Guvernarea USL va ava drept efect o societate care îşi respectă pensionarii, are grijă de copii şi nu îi abandonează pe cei defavorizaţi. Vom crea un stat care îşi respectă contractul cu cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Avem nevoie de sisteme publice solide şi funcţionale, iar educaţia, sănătatea, ordinea publică, care reflectă gradul de civilizaţie şi dezvoltare a unei societăţi, vor fi pentru noi domenii prioritare. Sunt convinsă că bugetul pentru anul 2014, alături de noul acord pentru atragerea fondurilor europene, în perioada de referinţă 2014-2020, vor fi paşi importanţi în vederea relansării economiei româneşti, dar şi pentru creşterea calităţii vieţii românilor.
			Doamna Cornelia Negruţ: "România are nevoie de mai multe femei în Parlament!" Am participat la Forumul Global al Parlamentarelor, care s-a desfăşurat recent la Parlamentul European de la Bruxelles, în delegaţia Parlamentului României prezentă la summit-ul anual al acestei organizaţii. Forumul Global al Femeilor din Parlamente a reunit la această ediţie 400 de femei din parlamentele din 100 de ţări ale lumii, politicieni, activişti şi alte personalităţi de nivel mondial. Evenimentul a avut loc la 120 de ani de la introducerea dreptului de vot pentru femei, în 28 noiembrie 1893, când Noua Zeelandă a devenit primul stat din lume care a acordat dreptul femeilor de a vota în alegerile naţionale. Pentru a marca acest eveniment, lucrările reuniunii femeilor parlamentar au avut drept principal scop promovarea accederii femeilor la cele mai înalte nivele ale societăţii, prin folosirea forţei colective şi a capacităţii de mobilizare a celor peste 9.000 de parlamentari de sex feminin din întreaga lume. Summitul de la Bruxelles a cuprins discursuri la nivel înalt, dezbateri şi sesiuni plenare interactive, grupuri de lucru, ceremonii de atribuire pentru a onora anumite ţări pentru eliminarea decalajului între femei şi bărbaţi în politică etc. Problemele abordate au inclus întrebări şi răspunsuri pe teme precum: "Remodelarea societăţii printr-o conducere de sex feminin", "Femeile-parlamentar, agenţi ideali de schimbare?", "Sănătatea şi Educaţia - problemele cele mai presante din lume?", "Lacune sociale: cum se pot depăşi inegalităţile care destramă societăţile", "Misiunea socială a femeilor parlamentar", "Minorităţile în participarea politică" etc. În mesajul cu care am participat la reuniunea femeilor-parlamentar, am atins câteva idei esenţiale pentru progresul participării femeilor române pe scena politică, dar şi unele aspecte care trebuie îmbunătăţite din punct de vedere legislativ. Consider că atât România, cât şi celelalte ţări din Uniunea Europeană trebuie să introducă în cel mai scurt timp o cotă obligatorie pe listele electorale, de minimum 40%, pentru a creşte posibilitatea accederii femeilor în viaţa politică, dar şi pe piaţa muncii. Se ştie că într-o democraţie autentică, femeile participă la luarea deciziilor. Cred însă că România mai are de parcurs ceva timp până la instaurarea unei democraţii autentice, însă la fel de adevărat este faptul că suntem deficitare în ceea ce priveşte coeziunea şi solidaritatea. În mod evident, femeile aşteaptă o schimbare din partea societăţii în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor şi rezolvarea problemelor pe care le au. Aceste schimbări nu pot avea însă loc fără existenţa unei participări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în politică. Femeile, deşi reprezintă 51% din populaţia României, sunt reprezentate în politică doar în procent încă foarte redus. Un motiv ar fi faptul că, în general, femeile nu votează femei. Motivarea acestei atitudini este tristă, aceea că femeile aflate deja în politică nu au făcut mai nimic pentru a promova interesele româncelor. Această realitate este şi o consecinţă a numărului redus al femeilor din politică, pentru că, în final, totul se reduce la vot, iar 10% din voturi nu asigură promovarea unei idei. România are în prezent doar un procent de 11,5% femei în Parlament, capitol la care am făcut progrese consistente, de la 4,9% femei în prima legislatură de după 1989, dar totuşi suntem departe de a fi reprezentate aşa cum se cuvine şi aşa cum merităm. În acelaşi timp, procentul de reprezentare a femeilor în parlamentele statelor europene variază între 44,7% (Suedia) şi 8,7% (Malta). De asemenea, conform statisticilor, în parlamentele naţionale a 187 de ţări femeile reprezintă în medie aproape 20% din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (ţările OSCE), procentul mediu este de 22%.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Românii din Ucraina au nevoie de paşapoarte româneşti!" În zona de sud a Ucrainei, pe malul drept al râului Tisa, există comunităţi încă foarte numeroase şi compacte de români. Aceştia vorbesc limba română, respectă obiceiurile şi tradiţiile româneşti, omagiază toate sărbătorile importante ale României (Ziua naţională, sărbătorile religioase etc.). Foarte mulţi dintre ei au dublă cetăţenie, ucraineană şi română. Cu toate acestea, populaţia românească de dincolo de Tisa se confruntă cu cel puţin două probleme majore. În primul rând, spre deosebire de alţi cetăţeni străini care au şi cetăţenie română, spre exemplu cei din Republica Moldova, ucrainenii cu cetăţenie română nu au paşaport românesc care să le faciliteze accesul liber în România. În al doilea rând, pentru a intra în România, aceşti oameni trebuie să se adreseze Consulatului Român aflat la Cernăuţi. Oraşul Cernăuţi este la o distanţă de peste 300 kilometri depărtare de aceste zone populate de români. Astfel, fiecare persoană care doreşte să călătorească în România, pentru a-şi vizita rudele spre exemplu, trebuie să străbată cel puţin două drumuri la Cernăuţi, pentru depunerea documentelor şi ridicarea acestora, iar perioada de acordare a vizei periodice durează între două şi trei săptămâni. Din aceste motive, cetăţenii români din sud-vestul Ucrainei solicită MAE deschiderea unui nou punct consular în această zonă. În încercarea de a rezolva doleanţele românilor din Ucraina, l-am rugat pe ministrul afacerilor externe să dispună deschiderea unui nou consulat în Ucraina, în zona locuită preponderent de cetăţenii români. De asemenea, în documentul trimis conducerii MAE am militat pentru o modificare urgentă a legislaţiei, în sensul întocmirii de paşapoarte româneşti persoanelor cu cetăţenie română din Ucraina. Sper din suflet ca solicitările românilor din Transcarpatia să fie agreate de către conducerea MAE, în aşa fel încât să reuşim să eliminăm discrepanţele existente în prezent şi să-i facem cu adevărat pe aceştia să se simtă români.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Statul român trebuie să facă mai mult pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii" Potrivit unui studiu de specialitate, doar circa 12% dintre cele aproape 700.000 de persoane cu dizabilităţi din România sunt angajate. Principalele cauze ale acestui procent extrem de redus, care ne plasează în subsolul unui clasament european pe tema respectivă, sunt pregătirea inadecvată şi oferta redusă de locuri de muncă. Realitatea amintită este generată, între altele, de slaba informare privind posibilităţile existente pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi de oferta infimă de locuri de muncă alocate pentru această categorie socială defavorizată. Astfel de motive care stau la baza numărului redus de persoane cu dizabilităţi încadrate în piaţa muncii reprezintă şi o preocupare a Comisiei Europene, capitolul amintit fiind un punct sensibil şi în abordarea recentului acord de parteneriat asumat de România în vederea accesării fondurilor europene pentru perioada de referinţă 2014-2020. Pe această temă, aştept răspuns la un document parlamentar din partea doamnei ministru al muncii. Este important ca oamenii să ştie câte dintre persoanele adulte cu dizabilităţi sunt angajate, care este strategia ministerului de resort pentru creşterea ratei de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi, dar şi ce anume întreprinde concret statul român pentru copiii cu dizabilităţi din România care, din diverse motive, nu frecventează cursurile şcolare.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Cine tolerează managementul defectuos practicat de conducerea DSVSA Maramureş?" Vă supun atenţiei o situaţie extrem de îngrijorătoare pentru starea de sănătate a populaţiei din Maramureş, de care s-ar face vinovată actuala conducere judeţeană a DSVSA. Potrivit numeroaselor semnale pe care le-am primit din partea locuitorilor municipiului Baia Mare, dar şi din alte localităţi ale judeţului Maramureş, întărite de o serie de apariţii în mass-media locală, responsabilii direcţiei din subordinea dumneavoastră se comportă abuziv şi neconform cu cerinţele activităţii pe care ar trebui să o desfăşoare. Există numeroase indicii potrivit cărora Corpul de Control al ANSVSA ar trebui să se deplaseze de urgenţă la Baia Mare pentru a verifica disfuncţionalităţile semnalate, probleme de care ar fi direct răspunzător directorul Vasile Pop. Între cazurile relatate de populaţie şi presă aş aminti doar câteva. Primul este închiderea circumscripţiei sanitar-veterinară din Piaţa Izvoarele, cea mai mare piaţă din Baia Mare, după 30 de ani de funcţionare neîntreruptă. Din cauza acestei măsuri abuzive, în piaţa amintită nu mai există un inspector veterinar care să certifice calitatea produselor, nu se mai fac probele necesare verificării sanitar-veterinare a cărnii, laptelui etc., iar oamenii se tem, efectiv, să mai cumpere alimentele de strictă necesitate. Mai mult, Consiliul Local al municipiului Baia Mare a făcut o solicitare către DSVSA Maramureş să prezinte un raport faţă de anumite probleme care lezează populaţia în faţa aleşilor locali. Conducerea instituţiei nu a dat însă curs invitaţiei respective a municipalităţii, ignorând solicitarea care ar fi avut drept scop informarea comunităţii băimărene, referitor la situaţia Pieţei Izvoarele, precum şi a altor reclamaţii ale oamenilor. În schimb, la o cerere similară, DSP Maramureş a prezentat informaţiile cerute. Un alt exemplu sugestiv este dispariţia dispensarului veterinar din comuna Călineşti, care ar trebui, teoretic, să deservească trei sate, respectiv Călineşti, Corneşti şi Văleni, ajuns o adevărată ruină şi lipsit de serviciile unui specialist. Mai mult, veterinarul care deserveşte în acte dispensarul de la Călineşti, dar nu este niciodată de găsit, a fost acuzat de localnici că le-ar fi înregistrat la DSVSA Maramureş animale pe care nu le deţin. Locuitorii comunei Călineşti mai susţin că doctorul veterinar al zonei este prea ocupat de afaceri personale pentru a face vaccinurile la animale, aşa că majoritatea cetăţenilor apelează la veterinarul din Ocna Şugatag. Şirul de fapte cutremurătoare pentru un om simplu nu se opreşte însă aici. În comuna Onceşti, o bătrânică a rămas efectiv fără ajutorul social pe care-l primea de ani de zile, deoarece veterinarul a înregistrat pe numele ei, la Direcţia Sanitară Veterinară, nu mai puţin de şase vaci. Evident că pensionara în cauză nu deţine nicio vacă în ogradă, iar în ultimii 20 de ani nu a avut niciodată mai mult de două vaci. La cele amintite mai sus se adaugă numeroasele cazuri de îmbolnăviri din ultima perioadă din judeţul Maramureş, afecţiunile de toxiinfecţie alimentară fiind la ordinea zilei şi la scară largă, zeci de situaţii de îmbolnăviri fiind înregistrate chiar în urma unor petreceri organizate de personalităţi aflate la conducerea unor instituţii importante din judeţ. În urma unui astfel de eveniment, Spitalul de Boli Infecţioase din Baia Mare a primit 45 de pacienţi, 42 de adulţi şi trei copii, care au prezentat toxiinfecţii alimentare. Mă opresc deocamdată aici cu exemplele, în speranţa că ele sunt sugestive pentru a vă forma o imagine asupra situaţiei, în cazul în care nu aveaţi cunoştinţă despre ceea ce se întâmplă în Maramureş. De altfel, am solicitat oficial conducerii ANSVSA să dispună cât mai urgent o acţiune de verificare, mai exact să trimită corpul de control al instituţiei la DSVSA Maramureş, pentru a investiga problemele amintite. Aştept cu mare interes ca organismele abilitate să îşi facă datoria.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Exodul romilor români în Europa trebuie oprit!" Conform informaţiilor furnizate de mass-media, nu există ţară din Europa care să nu fi avut (sau are şi în prezent) în ultimii ani tabere ilegale de romi nomazi, cetăţeni români, care, fără adăpost fiind, s-au aciuat ca termitele peste tot, spre disperarea autorităţilor locale şi ale guvernelor. Din informaţiile apărute în presă rezultă că pe parcursul ultimilor trei ani, cel puţin, numeroşi romi nomazi din România au fost evacuaţi din aceste tabere ilegale desfiinţate în Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, dar şi în alte state europene, până în îndepărtata Norvegie. S-au vehiculat ipoteze dramatice privind sutele de romi proveniţi din România, care au rămas efectiv pe drumuri, fapt care a condus implicit la creşterea numărului cerşetorilor şi a infracţiunilor produse de români, pentru că ei deţin acte de identitate emise de autorităţile româneşti în toate ţările Uniunii Europene. Din păcate există încă o situaţie de respingere a aderării României la spaţiul Schengen, tocmai din cauza problemei încă nerezolvate a invaziei romilor. De asemenea, apropiata liberalizare a pieţei muncii pentru cetăţenii români şi bulgari în ţările din Uniunea Europeană, prevăzută a avea loc la începutul anului viitor, contribuie în mod covârşitor la un nou val de antipatie la adresa României, tocmai din acelaşi motiv: teama Europei de un aflux considerabil al romilor. În aceste condiţii, este de aşteptat răspunsul ministrului afacerilor externe la câteva întrebări fundamentale pe care i le-am adresat, şi anume dacă are MAE o situaţie oficială sau neoficială referitoare la numărul romilor nomazi, cetăţeni români care au fost expulzaţi în urma desfiinţării taberelor ilegale din Europa, în ultimul an, şi, de asemenea, care sunt acţiunile misiunilor diplomatice ale MAE pentru prevenirea exodului masiv de romi din România spre ţările europene.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Umilinţele studenţilor de nota 10 din România trebuie să înceteze!" Sistemul educaţional din România este încă dominat de nedreptăţi şi aspecte triste, din păcate. Astfel se întâmplă că unii studenţi eminamente eminenţi sunt trataţi cu dispreţ în învăţământul universitar românesc. Este şi cazul Iuliei Man, din Baia Mare, studentă eminentă a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, unul dintre cele mai importante centre universitare din ţară. Este remarcabil că tânăra a terminat anul II la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul UBB cu media 10, în condiţiile în care facultatea amintită este cea mai bună facultate de acest fel din ţară. Ajunsă acum în anul III, Iulia Man este obligată de regulamentul universitar să îşi plătească taxa, deşi este şefa de an a grupei ei, precum şi singurul student care a depus dosarul pentru bursa de merit. Aceasta în condiţiile în care pe parcursul celor două semestre ale anului II, Iulia Man a obţinut nota 10 la fiecare materie şi fără a se prezenta la nicio mărire. Consider că statele europene cu învăţământ universitar de calitate îşi protejează studenţii foarte buni, care îi reprezintă la cel mai înalt nivel. La noi însă, situaţia este total inversă, adică nu acordăm niciun fel de facilitate studenţilor excepţionali. În aceste condiţii, cred că nu mai trebuie să ne mirăm foarte tare că România nu are o universitate în primele 100 ale Europei şi că foarte mulţi dintre absolvenţii liceelor autohtone se înscriu din start la facultăţi din afară. Iulia Man este un exemplu din altele sute în care studenţi de media 10 sunt puşi să plătească taxe de studiu deoarece facultăţile nu au suficiente locuri la buget. Tânăra este afectată, evident, de acest fapt, atât în plan financiar, cât şi psihologic, deoarece nu îşi poate imagina că muncind, învăţând şi fiind sârguincioasă poate să fie victima unui sistem educaţional bolnav, aşa cum singură îl denumeşte. Având în vedere cele relatate, am înaintat o interpelare ministrului educaţiei, în care l-am întrebat ce are de gând să facă pentru corectarea acestor anomalii din sistemul de învăţământ universitar şi, punctual, ce poziţie are Ministerul Educaţiei referitor la cazul Iulia Man. Deşi au trecut aproape trei luni de la depunerea interpelării, ministrul Pricopie încă nu a catadicsit să îmi trimită răspunsul, deşi avea obligaţia legală să-l emită în termen de 30 de zile. Probabil că este un răspuns greu de dat, la care ministrul ar fi mai bine să spună "no comment".
			Doamna Cornelia Negruţ: "Programul «Laptele şi cornul» trebuie modernizat!" Ultimele informaţii apărute în presă arată că în foarte multe judeţe din ţară aproape jumătate din produsele alimentare pe care elevii le primesc în cadrul Programului guvernamental "Laptele şi cornul" sunt aruncate la coş sau ajung hrană la porci. Mai mult, anumiţi responsabili din învăţământ susţin că toate programele prin care copiii primesc la şcoală alimente ar trebui unificate, iar fondurile respective să fie alocate direct şcolilor, care să hotărască modul de cheltuire a lor, în funcţie de specificul local. Copiii s-au cam săturat de Programul "Lapte şi corn", deoarece este neplăcut să primeşti în fiecare zi acelaşi lucru, timp de ani de zile, iar la un moment dat chiar apare o fobie pentru acest lucru. Pe această temă, am adresat un document parlamentar ministrului educaţiei, prin care am cerut detalii despre intenţiile ministerului de resort pentru a identifica şi alte soluţii pentru alimentaţia sănătoasă a copiilor, precum şi dacă are în vedere înlocuirea laptelui şi al cornului oferite în prezent în şcoli. În opinia mea, statul român trebuie să acorde o mai mare atenţie educaţiei, şi în special pregătirii copiilor, care constituie viitorul naţiunii. La fel ca şi în cazul programelor şcolare - care au evident nevoie de o îmbunătăţire, deoarece nu putem rămâne la stadiul de pregătire robotică a copiilor - aşa cred că trebuie să facem mai mult şi pentru alimentaţia elevilor. Iar dacă tot nu reuşim să găsim soluţii pentru ca educaţia să primească o alocare bugetară de 6% din PIB, măcar să ne străduim să găsim alternative pentru ca elevii să vină cu drag la şcoală. Astfel, vom reuşi să diminuăm şi fenomenele alarmante ale absenteismului şi abandonului şcolar, care ne plasează pe nedorite locuri codaşe în Europa.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Salut apariţia reţelei de sănătate a universităţilor şi facultăţilor de medicină. Medicul nu este funcţionar public!" Am citit cu bucurie Proiectul de modificare a Legii privind reforma în domeniul sănătăţii nr.95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin care Ministerul Sănătăţii defineşte o nouă reţea de sănătate: aceea a universităţilor şi facultăţilor de medicină. Reamintesc că este vorba de posibilitatea creări la nivelul centrelor universitare medicale din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, Târgu Mureş, Oradea, Constanţa, Sibiu, Braşov, Arad şi Galaţi a unei reţele de furnizori de servicii medicale deservite de profesionişti în domeniul medical şi în mediul academic medical. Prin posibilitatea preluării spitalelor de la nivelul autorităţilor locale, implicarea lumii academice medicale în furnizarea serviciilor medicale poate determina o îmbunătăţire a calităţii acestora, dorită de majoritatea românilor. Prin trecerea acestor spitale în administrarea facultăţilor de medicină, cu menţinerea finanţării din partea autorităţii locale orăşeneşti, municipale şi judeţene, unităţile medicale vor putea beneficia de creşterea finanţărilor pentru reabilitări şi de dotări venite din zona universitară, respectiv din contracte de finanţare a cercetării şi de infrastructura aferentă exerciţiului financiar 2014-2020. De asemenea, salut intenţia Ministerului Sănătăţii de a scoate din categoria funcţionarilor publici profesia de medic. "Medicul nu este şi nu poate fi asimilat funcţionarului public în niciuna dintre situaţiile de exercitare a profesiei, prin natura umanitară şi liberală a acesteia", se arată în proiectul de modificare al Legii privind reforma în sănătate nr.95/2006. Anul 2013 a fost un an al reconstrucţiei. Prin măsurile luate sperăm ca anii următori să fie ani ai creşterii. Apropiatele sărbători să vă aducă tuturor multă sănătate şi bucurii, iar anul 2014 să fie începutul unei perioade de bunăstare şi împliniri! La mulţi ani!
			Domnul Costel Şoptică: "Legea pentru subvenţionarea primei întabulări a terenurilor" Uniunea Social-Liberală a luat câteva decizii majore, în acest an, în ceea ce priveşte consolidarea proprietăţii. Legile funciare date din 1991 încoace au avut menirea de a restitui proprietarilor ceea ce li s-a confiscat în perioada regimului comunist. Tot mai multe semnale venite din ţară au arătat că proprietarii de terenuri agricole şi forestiere nu pot dispune aşa cum vor de proprietăţile lor. Costurile ridicate ce trebuie suportate de către proprietari îi determină pe aceştia să renunţe la intabularea terenurilor. Analizele au arătat că pentru terenurile arabile costurile medii de intabulare a unei parcele sunt de 700 de lei. Pentru aceasta este nevoie de planurile parcelare, iar tarifele experţilor cadastrali sunt de aproximativ 11.000 de lei pentru un singur plan. De foarte multe ori costurile cu întabularea depăşesc valorile terenurilor pentru care se întocmesc documentele cadastrale, acestea dovedindu-se un mare obstacol pentru proprietarii de terenuri agricole şi forestiere, care au ajuns să fie simpli deţinători de titluri de proprietate. În ultimii 20 de ani, Parlamentul a dat legi care să facă ordine în înregistrarea proprietăţilor, ca să nu se mai facă abuzuri, mai ales că în unele cazuri s-a ajuns până la infracţiuni. De aceea, s-a impus ca terenurile şi casele să fie intabulate în Cartea funciară, pentru ca să se ştie clar cine este proprietarul. Fără această operaţiune, nicio proprietare nu poate fi vândută, pusă gaj sau moştenită. Trebuie înţeles că intabularea este absolut necesară pentru protecţia proprietarilor şi a proprietăţii. Pentru terenurile agricole, situaţia devine şi mai acută. Subvenţiile se acordă în funcţie de suprafaţa exploatată, iar lipsa cadastrului a produs confuzii în ceea ce priveşte terenurile pentru care s-au aplicat schemele de sprijin, astfel că s-a ajuns până la aplicarea de penalităţi, adică diminuarea subvenţiei sau chiar anularea acordării ei pentru trei ani. Partidul Naţional Liberal a identificat această problemă imediat după aderarea României la Uniunea Europeană şi a demarat mai multe acţiuni prin care terenurile agricole să ajungă să fie intabulate. Un împrumut de aproape 50 de milioane de euro, asigurat de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a fost folosit pentru realizarea unor proiecte-pilot privind cadastrul agricol în mai multe localităţi din ţară. Fosta guvernare PDL nu s-a interesat de această problemă sau n-a avut niciun interes să o rezolve, astfel că toate eforturile începute de PNL la acea vreme nu au mai avut continuitate şi nu s-au soldat cu niciun rezultat. Consecvent principiilor sale de dreapta, PNL a promovat un proiect de lege prin care proprietarii să fie sprijiniţi să poată intabula terenurile cât mai repede, pentru ca aceştia să dispună cum vor de bunurile lor. Astfel, suportul din partea statului va fi în limita a 400 de lei pe proprietate pentru realizarea primei intabulări a terenurilor agricole şi forestiere dobândite în baza legilor funciare emise după 1990. Documentul, discutat în ultimele zile, va putea fi aplicat chiar de anul viitor, iar banii ar urma să vină din fonduri europene. Iniţiativa PNL se încadrează în planurile USL de a rezolva problema cadastrului rural al României. În proiectul de Acord de parteneriat pentru absorbţia fondurilor europene 2014-2020 figurează finanţarea acestuia prin Programul Operaţional Regional. La o primă estimare, valoarea proiectului se ridică la aproximativ 500 milioane de euro. Uniunea Social-Liberală este decisă să aplice cele mai bune soluţiile în vederea realizării cadastrului agricol. Personal, voi depune toate eforturile pentru ca măsurile adoptate să fie îndeplinite, având în vedere că mai multe milioane de români aşteaptă o rezolvare a acestei probleme, a cadastrului rural.
			Domnul Dan Bordeianu: "24 de ani de la Revoluţia anticomunistă din 1989, 24 de ani de libertate şi democraţie" Pe 16 decembrie 1989, la Timişoara, începea prăbuşirea comunismului în România. Există mărturii conform cărora fitilul exploziei anticomuniste fusese aprins la Iaşi, în data de 14 decembrie 1989, însă vigilenţa "serviciilor" a făcut ca totul să se declanşeze în vestul ţării. "Azi în Timişoara, mâine în toată ţara", se striga pe străzile celui mai occidental oraş din România al anului 1989. Până în 22 decembrie 1989, toate marile oraşe ale României erau animate de suflul revoluţionar. În 25 decembrie, de sfânta sărbătoare a Crăciunului, dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost executat în urma sentinţei pronunţate de un complet de judecată revoluţionar, întrunit ad-hoc. Controversele acelui moment istoric vor marca tranziţia României de la comunism la democraţie, de la economia planificată de stat la economia de piaţă "funcţională şi competitivă". Ceea ce deosebeşte România de celelalte ţări ex-comuniste este faptul că prăbuşirea comunismului s-a realizat printr-o revoluţie violentă, marcată de lupte de stradă, cu morţi şi răniţi. În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Est şi chiar în Bulgaria, "marea schimbare" s-a realizat prin aşa-numita "revoluţie de catifea", printr-o negociere la "masa rotundă" între conducătorii regimului comunist şi liderii anticomunişti care şi-au asumat leadership-ul acelor evenimente revoluţionare. Prin urmare, în toate aceste ţări foste comuniste avem de-a face cu ceea ce politologii numesc o "tranziţie negociată" între elitele politice ale "vechiului regim" şi elitele democratice. Din păcate pentru noi, românii, Revoluţia anticomunistă din 1989 a însemnat un lung şir de conflicte postcomuniste: între foştii comunişti şi anticomunişti, între fesenişti şi partidele istorice, între reacţionari şi forţele pro-europene, între stânga şi dreapta ideologice. De prea multe ori, societatea românescă a fost martora unui "război al tuturor contra tuturor". Mai degrabă conflictul a fost caracteristica tranziţiei postcomuniste, decât abordarea consensuală în jurul unui proiect de ţară, a unor obiective de interes naţional. Şi astăzi, după 14 de ani de tranziţie postcomunistă şi de consolidare democratică, România şi cetăţenii ei sunt dezbinaţi, unii împotriva altora, aflaţi în căutarea unui proiect de societate care pare să nu se mai închege. Fie ca amintirea momentelor revoluţionare din 1989, fie ca sângele vărsat de tinerii Revoluţiei anticomuniste să ne prilejuiască un moment de reflecţie, de iertare, de bună cumpănire pentru un viitor mai bun pe care cu toţii ni l-am dorit. Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecaţi dintre noi în zilele Revoluţiei din 1989, iar nouă, celor prezenţi, să ne dăruiască gândul cel bun!
			Domnul Florian Daniel Geantă: "Haosul continuă să domnească în sistemul de sănătate!" Drepturile într-o societate sunt extrem de importante, iar dreptul la sănătate, stipulat în Constituţia României, este încălcat cu precădere în ultima perioadă, când preocuparea statului de a proteja sănătatea pacienţilor lasă mult de dorit. România este statul din UE care alocă cei mai puţini bani pentru sănătate din PIB, dacă în 2009 se alocau 5,6% din PIB astăzi s-a ajuns la un procentaj de 4,4% din PIB, iar în UE este 9,9%. Sistemul de sănătate românesc arată foarte bine doar pe hârtie, realitatea însă este îngrijorătoare, iar strategia în domeniul sănătăţii lipseşte sau este într-adevăr doar pe hârtie, în sertarele ministerului. Mai grav este că se doreşte înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Achiziţii, Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate, o agenţie care va fi creată doar pentru a satisface interesele personale şi de grup, nicidecum în favoarea pacienţilor. Starea de sănătate a populaţiei continuă să fie nesatisfăcătoare, iar fondurile mici alocate Ministerului Sănătăţii pentru anul 2014 nu vor permite creşterea calităţii actului medical, deoarece sunt inadecvate necesităţilor reale ale românilor. Dacă în ultimii ani medicilor le era teamă să vorbească despre situaţia dramatică din spitale, iată că în ultimele luni din ce în ce mai mulţi medici vorbesc despre neajunsurile din sistemul medical, angajaţi ai multor spitale fac plângeri la Ministerul Sănătăţii, pentru că sunt obligaţi să refolosească materiale de unică folosinţă, pentru că fondurile din spitale sunt insuficiente, pentru că pacienţii sunt nevoiţi să îşi cumpere medicamente, iar aceste neajunsuri pun în pericol viaţa pacienţilor, iar medicii improvizează zi de zi pentru a-i salva. În loc să aloce sume mai mari pentru sănătate, Guvernul USL a alocat 600 milioane de euro pentru bugetul domnului Dragnea, iar bolnavii de cancer din România îşi cumpără medicamente, deoarece nu sunt resurse financiare pentru a actualiza lista medicamentelor compensate. Politica de sănătate trebuie să fie ghidată după un principiu eficient, chiar şi din perspectiva costurilor, "mai bine prevenim decât să tratăm". Eu sunt întrutotul de acord, dar cum, când în spitalele din România domneşte haosul! Malpraxisul se face cu bună ştiinţă, autorităţile din domeniu cunosc aceste neajunsuri, dar sunt neputincioase, iar toate aceste mari neajunsuri conduc la neîncrederea şi nemulţumirea populaţiei faţă de personalul medical, faţă de îngrijirile pe care le primesc, faţă de condiţiile din spitale.
			Domnul Daniel Iane: Tema declaraţiei mele politice de astăzi constă în prezentarea demersului iniţiat de preşedintele Senatului, Crin Antonescu, prin intermediul căruia este urmărită implementarea unei reforme asupra modului de funcţionare a Senatului Român. Consider că o iniţiativă de reformă a Regulamentului de funcţionare a Camerei Deputaţilor, după modelul propus în cadrul Senatului, este necesară, cât şi un mod prin care încrederea cetăţenilor în instituţia Parlamentului şi chiar încrederea lor în deputaţi şi senatori poate creşte. Consider că alături de necesitatea unei astfel de reforme şi la nivelul Camerei Deputaţilor, un alt argument pe care trebuie să îl luăm în calcul, este promovarea unui mod de funcţionare unitar al ambelor Camere ale Parlamentului. Adoptarea unor practici comune şi unitare pot contribui la eficientizarea activităţii parlamentare şi la întărirea rolului pentru instituţia reprezentativă a României - Parlamentul. Vreau să vă prezint, pe scurt, principalele măsuri de reformă a regulamentului de funcţionare a Senatului, propuse de preşedintele Senatului, Crin Antonescu, care, noi liberalii, considerăm că ar trebui aplicate şi în cadrul Camerei Deputaţilor: dezbateri lunare în plenul Senatului la care să participe premierul României; săptămânal un ministru să participe la o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu senatorii, pe tema anumitor subiecte legislative; introducerea, după un model european, a sistemului de raportori şi contraraportori pe proiecte de lege în fiecare comisie; creşterea numărului de şedinţe în Senat, de la 2 la 3 pe săptămână, şi prelungirea numărului de zile lucrătoare, precum şi stabilirea unei corelări între acordarea drepturilor materiale referitoare la suma forfetară în funcţie de numărul de voturi exprimate în cursul unei luni. Ştim cu toţii că majoritatea sondajelor plasează Parlamentul la o cotă de încredere foarte scăzută. O reformă a modului de funcţionare a Parlamentului, care să vizeze cu prioritate transparentizarea activităţii legislative, respectarea şi aplicarea reală a principiilor de control asupra puterii executive, predictibilitate în actul de legiferare sau apropierea de interesele cetăţeneşti trebuie să fie obiectivul nostru în perioada imediat următoare. Parlamentul este instituţia fără de care democraţia este imposibilă. Activitatea noastră, în cadrul Camerei Deputaţilor, trebuie să fie mai transparentă, mai predictibilă. Un demers de reformă a modului de funcţionare a Camerei Deputaţilor, după modelul propus în cadrul Senatului, înseamnă că ne dorim o îmbunătăţire a activităţii parlamentare, ceea ce pentru mine înseamnă una din premisele efiecientizării tuturor segmentelor din societate. Activitatea noastră parlamentară, fie că vorbim de Camera Deputaţilor sau de Senatul României, are o dimensiune şi o aplicabilitate naţională. Activitatea noastră, fie că vorbim de Camera Deputaţilor sau de Senat, trebuie să vizeze asigurarea unui cadru legislativ optim pentru dezvoltarea şi buna funcţionare a tuturor segmentelor din societate, fie că vorbim de sistemul economic, social, de justiţie, sănătate etc. Importanţa şi rolul Parlamentului ne obligă la un mod de funcţionare caracterizat de transparenţă, celeritate, predictibilitate. Transparenţa actului decizional şi o mai bună informare publică asupra activităţii noastre, organizarea şi desfăşurarea unor consultări mai dese cu reprezentanţii Guvernului, acordarea drepturilor materiale referitoare la suma forfetară în funcţie de prezenţa şi numărul de voturi exprimate în plenul Camerei Deputaţilor, predictibilitate cu privire la actul de legiferare sunt posibile măsuri care pot spori încrederea în instituţia fundamentală a oricărei democraţii. În acelaşi timp, o reformă a modului de funcţionare a celor două camere, care să respecte principiile menţionate, este un demers care poate crea premisele unei activităţi mai efieciente, mai responsabile la nivelul Parlamentului şi, mai ales, este o formă de respect faţă de democraţie.
			Domnul Dănuţ Culeţu: "Atentatul împotriva legislaţiei anticorupţie este de neacceptat!" Avem mai bine de 20 de ani de când oamenii, umiliţi de un sistem politic totalitar şi antiuman, au ieşit în stradă să-şi revendice dreptul la libertate. Atunci s-a tras în ei cu gloanţe, astăzi sunt bombardaţi şi supuşi unor legi strâmbe, legi care blochează dezvoltarea, constituirea statului de drept, economia, anulează speranţele şi şansa oamenilor la o viaţă mai bună, la un sistem politic echitabil. Activitatea politică cu sincope din ultimele decenii generează un climat confuz, de suspiciune şi de bulversare profundă a instituţiilor statului, atacurile repetate la adresa justiţiei fiind din ce în ce mai frecvente. După decenii de izolare, România a obţinut dreptul de a se integra în familia Europei. Însă la nivel faptic această integrare este zădărnicită de existenţa în Parlamentul ţării, cât şi în Guvern a unor grupuri de politicieni fără competenţă, politicieni care nu pun valoare pe esenţa actului politic, şi anume de a guverna în folosul societăţii, şi nu în detrimentul acesteia. Necesitatea reformei politice radicale se impune acum mai urgent ca niciodată. Această reformă radicală a politicii şi a oamenilor care pretind că fac politică în Parlamentul ţării ar trebui să schimbe rolul politicului şi relaţia acestuia cu societatea guvernată. Politicul domină vieţile oamenilor. De fapt, acesta trebuie să servească societăţii şi să asigure dezvoltarea acesteia, şi nu să ducă la regresarea valorilor democratice prin atacuri repetate la adresa justiţiei şi prin nepăsarea şi ignorarea binelui public de către majoritatea parlamentară. A venit momentul să subordonăm politicul intereselor societăţii. Schimbarea raportului între mijloace şi scopuri este esenţială. Politicul trebuie să fie mijloc, nu scop aservit clasei politice subordonate intereselor politice de clan. Spre nefericirea noastră, dorinţa sinceră a politicienilor oneşti de a construi un stat de drept real întâmpină o rezistenţă din partea acestor grupări politice nocive acestei ţări. Aceste grupări nocive trebuie să înţeleagă că ele trebuie să aparţină trecutului, şi nu prezentului, pentru ca noi toţi ceilalţi să putem construi viitorul acestei ţări. Oamenii nu mai suportă sărăcia, nu mai suportă ignoranţa politicienilor dezinteresaţi de soarta societăţii. Oamenii îşi doresc legi care să ducă la dreptate socială. Iar în schimb ce primesc? Primesc un spectacol dezolant, care nu este nici pe departe pe placul publicului. Libertatea obţinută cu greu în 1989 este pusă acum în pericol. E momentul ca politicul să ofere soluţii practice la problemele reale, care sunt economice, sociale şi multe altele. Corupţia clasei politice este o mare problemă în România. Trebuie să fim conştienţi de faptul că, aşa cum Europa şi-a extins graniţele, tot astfel şi le poate restrânge dacă părţi vitale ale acestui sistem european sunt viciate din interior şi pun în pericol întreaga construcţie europeană. Oricine este implicat în decizia publică trebuie să se supună aceloraşi legi precum fiecare cetăţean. Atentatul împotriva legislaţiei anticorupţie este de neacceptat! Justiţia trebuie lăsată să îşi urmeze calea sa naturală de purificare a clasei politice actuale.
			Domnul Dorel Covaci: "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!" Au trecut 24 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989. Totul a început la Timişoara, devenit, la 20 decembrie 1989, primul oraş liber al unei Românii îngenuncheate de comunism. Pe străzile sale se striga pentru prima dată cuvântul "libertate". Evenimentele de atunci au spulberat un regim opresiv, care se considera invincibil. Au rămas însă în urmă eroii, ştiuţi şi neştiuţi, familiile distruse, întrebări fără răspuns. A început la Timişoara în 15 decembrie. A continuat în zilele de 16 şi 17, când au căzut primii martiri. Din 16 decembrie şi până în 22, când Revoluţia s-a întins în toată ţara, acest oraş a luptat singur împotriva dictaturii comuniste şi a schimbat astfel cursul nostru istoric. În 18 decembrie, în faţa Catedralei Mitropolitane din Timişoara, s-au adunat mai mulţi tineri, care au început să cânte colinde şi să strige lozinci anticomuniste. La un moment dat, a apărut un blindat, din care s-a tras o rafală asupra tinerilor de pe trepte, secerând pe mulţi dintre ei, printre care şi Sorin Leia, tânărul erou făgeţean, născut în comuna Tomeşti. Chiar dacă ucigaşul său a fost ulterior identificat în persoana unui maior de miliţie şi arestat, în cele din urmă a fost eliberat, din lipsă de probe. În timpul Revoluţiei din 1989, pe străzile Timişoarei au murit 119 oameni, 392 au fost răniţi şi 850 arestaţi. Lupta a fost nedreaptă, inegală, între oameni simpli şi neînarmaţi corespunzător şi forţele echipate şi antrenate ale Securităţii, Miliţiei, Armatei, activiştilor îndoctrinaţi; dar revoluţionarii au învins, pentru că Dumnezeu, binele şi dreptatea au fost de partea lor. Ploaia de gloanţe, arestările, ameninţările, asasinatele nu i-au convins să dea înapoi şi aşa libertatea scumpă a fost câştigată. În 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarat primul oraş liber al României de către reprezentanţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică, înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei. Tot în 20 decembrie, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist. Aici au căzut eroii Revoluţiei Daniel Borcea şi Valentin Rosada. În 21 decembrie, mitingul grandios organizat de dictator la Bucureşti s-a transformat într-o mişcare anticeauşistă şi anticomunistă. În aceeaşi zi au început mişcări revoluţionare în cele mai mari oraşe ale ţării: Cluj, Braşov, Sibiu, Arad, Târgu Mureş, Caransebeş, Cugir etc. Deşi autorităţile au deschis foc împotriva demonstranţilor, românii nu mai puteau fi înfrânţi. Regimul comunist a căzut vineri, 22 decembrie 1989, la ora prânzului, odată cu fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti. Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei Române. "Cu noi este Dumnezeu" strigau sub gloanţe mii de piepturi, acum 24 de ani, cu credinţa că trebuie să readucă darul libertăţii, lumina speranţei şi adevărului generaţiilor de azi şi de mâine. Tinerii au fost cei care au avut curajul şi demnitatea de a sta cu pieptul gol şi fruntea sus în faţa morţii, purtând în sufletul pur idealul întregii noastre istorii. Curajul fără margini, jertja, eroismul, dragostea de ţară şi libertate a timişorenilor au constituit exemplu şi imbold pentru ceilalţi români, care au îndrăznit, la rândul lor, să spună nu dictaturii şi opresiunii. "În 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei, transformându-se într-un oraş liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România", se arăta în preambulul Proclamaţiei de la Timişoara, din martie 1990. În 20 decembrie, armata s-a alăturat revoluţionarilor, iar în 21 decembrie, în Piaţa Operei, o sută de mii de oameni strigau că sunt gata să moară pentru libertate. Revoluţia de la Timişoara a fost o revoluţie anticomunistă a poporului, despre care se vorbea în toată Europa, şi nu o lovitură de stat. La Timişoara şi în toată ţara s-a murit pentru unitate socială şi naţională, libertate, democraţie, acces la informaţie şi o viaţă mai bună. Mizeria, cenzura, foamea, dezinformarea, teroarea au fost motivele determinante pentru care cei mai curajoşi români au îndrăznit să iasă în stradă şi să protesteze în acele zile istorice, ajunşi la o stare de profundă saturaţie, în care nici gloanţele ucigaşe nu-i mai determinau să renunţe. În Timişoara, în decembrie 1989, s-a început o nouă pagină de istorie a ţării noastre, plină de încredere şi speranţă. Timişoara a fost matca creaţiei Noii Românii, o Românie care se dorea mai bună, mai unită, fără lipsuri, nevolnicie, deşertăciune, pesimism. Să păstrăm vie amintirea acelor momente, să o transmitem generaţiilor următoare ca pe o moştenire de suflet, să onorăm sacrificiul acelor inimi topite de idealuri măreţe, care au ales să se jertfească pentru o viaţă mai bună a semenilor, a generaţiilor viitoare. Gestul suprem pe care l-au făcut nu va fi uitat niciodată, iar amintirea lor va rămâne veşnic vie în conştiinţa românilor.
			Domnul Dorel Covaci: "Mesaj de sfârşit de an" Fiecare sfârşit de an este un moment bun pentru a examina retrospectiv tot itinerarul care ne-a adus până aici. Ca întotdeauna, au fost momente bune şi rele, reuşite şi înfrângeri, împliniri şi dezamăgiri. Important este că, atunci când tragem linie, dacă se poate, să avem un rezultat pozitiv, atât în plan personal, cât şi profesional. Noi, cei aflaţi în slujba poporului, am promis să ducem schimbarea până la capăt, să îndreptăm ce a fost incorect, să punem umărul la creearea unei Românii puternice. Într-adevăr, Parlamentul, în noua formulă, dar şi Guvernul USL au reuşit corectarea multor nedreptăţi făcute românilor, creşterea absorbţiei fondurilor europene, dar şi armonizarea cadrului legislativ cu standardele europene. În Parlament există mulţi oameni cinstiţi, oneşti, care vor să facă ceva bun pentru ţară. E adevărat că, din păcate, defectele se observă mai uşor decât calităţile, atât la nivel de individ, cât şi de grup. Efectul de grup face ca o mulţime să fie, de multe ori, inferioară calitativ membrilor ei. Curentul de opinie nefavorabil, dirijat şi controlat sau nu de cei care au interes, ne face rău tuturor: parlamentari, instituţie legislativă şi reprezentativă supremă, cetăţeni, ţara noastră şi imaginea ei peste hotare. Dar să nu neglijăm o altă perspectivă. Parlamentul deţine pârghiile pentru a cere suspendarea din funcţie a Preşedintelui. În consecinţă, în actualul context al desfăşurării lucrărilor Comisiei de anchetă parlamentară privind legalitatea achiziţiilor terenurilor de către ferma Preşedintelui, este lesne de înţeles că instituţia aleşilor poporului este un ghimpe în coasta conducătorilor doritori de puteri discreţionare şi privilegii "grase". Atunci când statul devine ograda proprie a unor grupuri de interese, nu trebuie să ne mai mire că nu se doreşte ca opinia publică versus aleşii poporului să-şi vâre nasul în treburile acestora. Oare campania permanentă de denigrare a Parlamentului nu îşi are originea tocmai în această dorinţă de a decredibiliza pe aceia care pun punctul pe i şi care scot la iveală substraturile mizere ale acţiunilor celor de la vârf? Pe aceeaşi direcţie, preşedintele acestei comisii, unul dintre parlamentarii cu cea mai mare experienţă şi expertiză juridică în slujba naţiunii, devine ţinta tuturor afirmaţiilor calomnioase şi denigratoare ale propagandei prezidenţiale. După modelul de anul trecut, al aşa-zisei lovituri de stat împotriva Preşedintelui, se mobilizează toate resursele propagandiste, diversioniste, manipulatoare, pentru a genera o isterie naţională şi internaţională, pentru a distrage atenţia de la realele abuzuri şi ilegalităţi. Obiectul: 1. Legea amnistiei şi graţierii unor pedepse de până la 7 ani, gândită în contextul unei rate de ocupare a penitenciarelor de 130% şi aplicabilă doar în condiţiile unor fapte minore, de la care sunt exceptate actele de corupţie, cele comise prin violenţă, deturnarea de fonduri, recidivele etc. Proiectul se află acum în dezbatere publică până pe 1 februarie. 2. Programul intens al lucrărilor în comisiile parlamentare până la sfârşitul anului, pentru a aduce la zi toate proiectele de legi restante (inclusiv din 2009-2010), este interpretat ca fiind suspect de lung, un "paravan" pentru rezolvarea "afacerilor parlamentare", "la ceas de seară". 3. Noile prevederi ale Codului penal au oferit prilejul unor declaraţii politico-juridice care au transformat Capitala în teatru de bătălie, au impregnat Internetul cu fel de fel de instigări la ură şi violenţă şi au creat confuzie până la polul opus al planetei. Prin comunicate ţintite spre manipularea opiniei publice, căci numai de lipsă de inteligenţă juridică nu putem să le acuzăm pe multe dintre aceste portavoce ale Cotroceniului, parlamentarii au fost învinuiţi de atribuirea unor puteri sporite împotriva urmăririi lor judiciare pentru fapte de corupţie. Realitatea este că: imunitatea, fiind prevăzută în Constituţie, nu poate fi mărită sau micşorată prin modificarea unei legi, cum este Codul penal. Parlamentarii au imunitate doar pentru voturile şi opiniile exprimate (art.72 din Constituţie) şi pot fi anchetaţi, cercetaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi pentru alte fapte penale, care nu au legătură cu votul şi opiniile exprimate. Parlamentarii pot în continuare să fie acuzaţi, cercetaţi, judecaţi şi condamnaţi pentru infracţiuni de corupţie, prevăzute de Codul penal la art. 254 - art. 257. În plus, pentru faptele de luare de mită sau trafic de influenţă comise de parlamentari (demnitari) limitele de pedeapsă se majorează cu o treime. Acest tip de imunitate este acceptat în toată Uniunea Europeană, România făcând parte dintr-un grup de 14 state, care au cel mai mic nivel de imunitate. Un nivel sporit de imunitate îl regăsim în 7 state, care au prevăzută o imunitate ce acoperă şi alte fapte, în afara voturilor şi opiniilor exprimate (ex. Germania). Cel mai ridicat nivel este acela de tip "sanctuar", existent în alte 7 state (ex. Italia), care au prevăzută o imunitate ce acoperă şi fapte săvârşite înainte de începerea mandatului de parlamentar. În România, acest tip de imunitate îl regăsim doar la Preşedintele ţării (exemplu: Dosarul "Flota"). Principala condiţie care trebuie îndeplinită pentru a avea calitatea de funcţionar public este aceea de "a fi în serviciul unei instituţii publice". Conform alin. (1) al art. 69 din Constituţie, "deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului". Activitatea ANI nu se limitează la categoria "funcţionari publici", ci face referire şi la categoriile de persoane prevăzute la punctul 3 al alin. 1 din art.1 din Legea ANI nr.176/2010, adică preşedinţii Camerelor Parlamentului, deputaţii şi senatorii. Posibilitatea declarării parlamentarului ca fiind incompatibil sau în conflict de interese a rămas intactă prin această lege. Sancţiunea pentru conflict de interese este o sancţiune disciplinară, conform Legii ANI, şi constă în reţinerea de până la 10% din indemnizaţie, pe maximum 3 luni. Totodată, deputatul sau senatorul găsit în conflict de interese are interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Competenţele DNA privind anchetarea parlamentarilor nu au fost modificate şi sunt prevăzute la litera b) alin.(1) al art.13 din OUG nr.43/2000 privind DNA: "Sunt de competenţa DNA infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie... comise de către: deputaţi, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat, ...". De asemenea, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, lege specială, prevede, la articolul 1, că aceasta se aplică "următoarelor persoane: a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice". Cu toate aceste piedici, să căutăm să învăţăm din greşelile trecutului. Am fost învestiţi cu încrederea cetăţenilor, am fost aleşi să le purtăm stindardul, aici, în Parlamentul României. Să nu uităm că avem datorii de onoare către poporul român: am făcut promisiuni, avem multe lucruri de corectat şi un drum anevoios de străbătut, dar nădăjduim că orizontul 2016 este suficient pentru a dovedi prin fapte seriozitatea, profesionalismul şi buna-credinţă. Apropierea sărbătorilor de iarnă îmi oferă prilejul de a vă ura ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice, învăluite în Lumina Naşterii Domnului, să se împlinească, şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar, în case, fericire şi belşug! Iubirea, înţelepciunea, încrederea şi generozitatea să vă călăuzească paşii în Noul An!
			Domnul Dumitru Chiriţă: În 2010, odată cu dezbaterea unei propuneri legislative vizând modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, am afirmat, de la tribuna Parlamentului, că acel act normativ a fost elaborat şi adoptat în condiţiile în care: 1.Nu a existat un studiu de fezabilitate care să ne arate impactul promovării producţiei de energie electrică pe bază de resurse regenerabile asupra consumatorilor, respectiv evoluţia preţului la MWh asupra producătorilor de energie electrică din surse clasice şi asupra stabilităţii Sistemului Energetic Naţional (SEN). 2.Nu a fost definit foarte clar modul în care producătorii de energie electrică din surse regenerabile vor avea acces la reţeaua electrică de transport şi de distribuţie. 3.Reglementările secundare favorizau clientelismul, necesitatea revizuirii acestora fiind evidentă, pentru favorizarea competiţiei, pe criterii nediscriminatorii. După 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, s-a observat că preţurile pe MWh au crescut atât de mult încât consumatorii de energie electrică au fost obligaţi să îşi închidă activitatea, lăsând pe drumuri foarte mulţi salariaţi, iar în privinţa accesului la reţea a producătorilor pe bază de resurse regenerabile s-a demonstrat că acest lucru s-a făcut pe criterii clientelare. Având în vedere situaţia dramatică creată de promovarea producătorilor de energie electrică din surse regenerabile într-un mod haotic şi necontrolat, cu efecte negative asupra consumatorilor şi a SEN, Guvernul Ponta a decis adoptarea O.U.G. nr.57/2013, care a avut ca efect imediat scăderea facturii, la toate categoriile de consumatori, cu 5-7 %, fapt care a reprezentat o gură de oxigen pentru marile întreprinderi şi competitivitatea acestora în piaţă. Prin OUG nr.57 şi prin legea de aprobare a acesteia au fost instituite noi reguli în funcţionarea pieţei de energie electrică, astfel încât să existe o mai mare transparenţă şi să fie introdusă o competiţie reală pe piaţa certificatelor verzi. În acelaşi timp, a fost instituită regula conform căreia accesul pe piaţă al producătorilor pe bază de resurse regenerabile să se facă până la limita punerii în pericol a funcţionării în siguranţă a SEN, iar certificatele verzi să fie tranzacţionate în mod obligatoriu prin bursa de energie electrică. Totodată, prin amânarea la plată a unui număr de certificate verzi, Guvernul României şi Parlamentul au dat un mesaj de stabilitate şi predictibilitate în promovarea şi recuperarea investiţiilor în producţia de energie electrică pe bază de resurse regenerabile.
			Doamna Elena-Ramona Uioreanu: "Tradiţii pentru viitor" La sfârşitul săptămânii trecute, am fost gazda unui eveniment deosebit şi emoţionant, "Tradiţii pentru viitor", care a avut loc în sala Casei de Cultură din Huedin şi a Teatrului Municipal Turda. Peste 400 de copii îmbrăcaţi tradiţional au urcat pe scenă în cele două zile, sâmbătă şi duminică, şi au adus celor prezenţi în sălile arhipline moştenirea satelor lor, prin colindul străbun dus mai departe din toate localităţile Colegiului 9 Cluj. Evenimentele speciale dedicate promovării valorilor strămoşeşti şi obiceiurilor specifice sărbătorii Naşterii Mântuitorului sunt o premieră pentru zonă. "Tradiţii pentru viitor" s-au desfăşurat pe parcursul a două zile, astfel: sâmbătă, 14 decembrie, la Huedin, iar duminică, 15 decembrie a fost rândul copiilor din Turda să-şi dea întâlnire în primul lor concert de colinde comun. În prima zi, la Huedin, pe scenă au evoluat copiii din Negreni (coordonator prof. Florina Varadi), Poieni (prof. Ionel Pop), Ciucea (director Felix Roşca), Margău (prof. Cristina Şaitiş), Călăţele (prof. Maria Petrehuş), Sâncraiu (preot Dan Călătean), Beliş (prof. Voichiţa Naghi), Mărişel (prof. Ioan Burca), Râşca (prof. Daniela Crişan), Măguri Răcătău (prof. Viorica Cobârzan), Huedin de la Liceul Tehnologic Vlădeasa (dl Marius Iosif Ciota). Copiii au fost precedaţi pe scenă de grupul tulnicăreselor din Beliş. A doua zi, la Turda, pe scenă au evoluat copiii din Băişoara (director Galmati Lăcrămioara), Călăraşi (prof. Mariana Cabulea), Ciurila (preot Petrean Cornel), Feleacu (prof. Daniela Calimac), Iara (prof. Mahala Ionela), Luna (prof. religie Popa Violeta), Mihai Viteazu (director Fagadar Alexandru), Moldoveneşti ( prof. Popa Elena), Petreştii de Jos (director Riscau Nicolae şi prof. Otilia Popa), Tureni (Puiu Ioan şi Rad Danuţ), Valea Ierii (director Marcu Maria). Şi eu, chiar dacă am fost organizator al acestui moment, i-am întâmpinat pe colindători cu foarte multă emoţie şi le mulţumesc şi pe această cale că vor să ducă moştenirea strămoşilor mai departe. Ceea ce aţi adus voi, în aceste zile, este mai mult decât un colind. Este parte din sufletul vostru, este parte din educaţia pe care o primiţi de la părinţii şi dascălii voştri. Este mândria de a fi parte a unui neam care are tradiţii, are obiceiuri, are o cultură populară bogată. Sunt tare mândră de voi, copii, sunt tare mândră de părinţii voştri care ne arată, prin voi, viitorul nostru. Şi credeţi-mă, aici, în Colegiul 9 Cluj, eu văd un viitor frumos. Sunt mândră de dascălii care vă învaţă, alături de familie, să fiţi oameni întregi, oameni adevăraţi, care îşi preţuiesc valorile, trecutul şi obiceiurile. Eu, care am fost aleasă să reprezint Colegiul 9 Cluj în Parlamentul României, ca om pe care l-aţi învestit cu încredere, vă spun un singur lucru. Nu e o promisiune, ci un lucru pe care mi-l asum: voi face tot ce îmi stă în putinţă să fac cunoscute, peste tot în lume, valorile noastre, tradiţia noastră, spiritul nostru. Iar pe dumneavoastră, stimaţi părinţi şi dascăli ai acestor minunaţi copii, vă asigur că vă voi susţine în ceea ce faceţi pentru a ne prezenta în lume aşa cum se cuvine şi aşa cum suntem noi: mândri de trecutul nostru, de prezentul nostru şi de viitorul nostru. Şi voi aprecia întotdeauna valoarea!
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Agricultura românească şi creşterea economică" În anul 2013, o contribuţie importantă la creşterea economică a adus-o sectorul agricol, care a înregistrat producţii record, atât în domeniul cerealier, cât şi în legumicultură şi pomicultură. Mai mult, producţia agricolă, puternic sprijinită de condiţiile meteorologice favorabile, a adus o contribuţie semnificativă la procesul de dezinflaţie, preţul produselor agro-alimentare stagnând sau chiar reducându-se în anumite situaţii. Spusele mele se pot proba prin scăderea puternică a inflaţiei în această toamnă. Cred cu putere că anul 2013 a reprezentat, pentru noi toţi, semnalul că o agricultură care produce performant şi în cantităţi importante are efecte favorabile asupra tuturor. Asupra Guvernului, dar, în primul rând, asupra coşului zilnic al cetăţenilor. Cu toate acestea, aşa cum spuneam încă din introducere, producţia agricolă din 2013 a fost sprijinită mai degrabă de condiţiile meteorologice şi mai puţin de dotările cu utilaje şi capital performant. Din punct de vedere al actului guvernării, fermierii ştiu că nu trebuie ignorat faptul că Guvernul a făcut toate eforturile ca subvenţiile să fie plătite la timp, pentru toţi, fără discriminare, fără întârzieri. Acest efort pozitiv şi-a adus şi el o contribuţie semnificativă la recoltele din vara şi din toamna lui 2013. Cu toate acestea, cred că nu ar trebui să ne îmbătăm cu apă rece şi să considerăm că agricultura modernă se face doar cu mila lui Dumnezeu şi prin "pariuri" asupra prognozelor meteorologice! Agricultura modernă are nevoie de investiţii reale importante, iar fermierii trebuie sprijiniţi consistent şi constant. Astfel, consider că, pentru anul 2014, dar şi pentru anii următori agricultura românească trebuie să aibă parte de un plan de investiţii naţional multianual. Consider că prioritatea numărul 1 o reprezintă extinderea şi modernizarea sistemului de irigaţii naţional. Obiectivul trebuie să fie acoperirea a minimum 3 milioane de hectare cu sisteme de irigaţii. Apoi, sprijinul trebuie concentrat asupra accesului facil la credite pentru achiziţia de utilaje, tractoare, precum şi pentru achiziţia de seminţe superioare calitativ. În plus, brandul de competitivitate pe care l-a câştigat agricultura românească în ultimii ani, mai ales în plan internaţional - acela de agricultură ecologică - trebuie susţinut şi sprijinit prin încurajarea utilizării îngrăşămintelor naturale şi evitarea pe cât posibil a utilizării pesticidelor, insecticidelor şi erbicidelor. Presiunea uriaşă care va apăsa în anii următori pe consumul de alimente la nivel internaţional va afecta deopotrivă şi pe cetăţenii din statele cu potenţial agricol, dar şi pe români, dacă nu vom şti ca, de mâine, să aplicăm o politică agricolă care să maximizeze bunăstarea pentru români şi România.
			Doamna Florica Cherecheş: "Cine nu vrea să îşi amintească de trecut, este condamnat să-l retrăiască" Ororile comunismului, care au la activ peste 100 de milioane victime, sunt considerate în continuare un subiect aproape tabu, o tematică marginală pentru instituţiile mondiale. Comisia Europeană a respins solicitările mai multor state din estul Europei care doreau introducerea unei legi a genocidului dublu, care să interzică negarea crimelor făcute de regimurile comuniste în acelaşi mod în care unele state din Uniunea Europeană au interzis negarea crimelor holocaustului. Numărul victimelor regimului comunist din România nu se cunoaşte nici acum cu precizie, atât din cauza lipsei unei statistici oficiale, cât şi a faptului că Securitatea a azvârlit în închisori şi lagăre de concentrare mulţi oameni, fără proces şi condamnare. Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului a identificat în "Cartea neagră a comunismului" 240 de unităţi de detenţie: 4 penitenciare, 61 locuri de anchetă, depozit şi surghiun, 72 lagăre de muncă forţată, 63 centre de deportare şi domicilii obligatorii, 10 azile psihiatrice cu caracter politic. Doar în Oradea se regăsesc mii de nume în registrele Arhivei Penitenciarului Orădean, printre care regăsim: părintele Arsenie Boca, cel mai mare duhovnic al României, Episcopul greco-catolic Iuliu Hirţe, Episcopul romano-catolic, Schubert Joseph, Episcopul greco-catolic, Justin Paven, Arllet Coposu, soţia lui Corneliu Coposu, dar şi mii de ţărani arestaţi sub tot felul de pretexte: neplata cotelor, sustragerea de la treieratul pe aria gospodăriei colective, refuzul înscrierii în aceasta. Mărturiile deţinuţilor politici sunt cutremurătoare. Preotul bihorean Ioan Bărdaş aminteşte de o "cutumă" a ofiţerului de serviciu care "făcea ultima verificare a mortului, adică îi înfigea o bară ascuţită în inimă, ca să fie stăpânirea convinsă că omul era mort". Bihoreanul Rusu Vasile mărturisea: "Eram puşi să ne pălmuim după "principiul" rândul 1 pălmuieşte rândul 2, eram puşi să sărim broasca până la epuizare, eram puşi să ne mâncăm fecalele, să ne bem urina proprie, cât şi unii de la alţii şi multe astfel de umilinţe şi torturi". Ne aflăm înaintea zilei de 21 decembrie - Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România şi trebuie să îi cinstim pe cei care au luptat cu preţul vieţii lor, pentru apărarea principiilor de democraţie şi libertate. Ca şi în alte locuri din ţară, şi în Oradea este recunoscută suferinţa victimelor comunismului şi este apreciat eroismul celor care au luptat pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc. Două asociaţii, Asociaţia "Cei 40 de Mucenici" şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România - Filiala Bihor colaborează pentru conservarea memoriei celor care au luptat pentru apărarea valorilor democraţiei din România în perioada 1945-1989 şi pentru scoaterea la lumină, diseminarea şi prezervarea adevărului istoric privind ororile regimului comunist. În cursul anului viitor, cele două organizaţii vor organiza evenimente educative în şcoli, care vor facilita întâlnirea dintre elevi şi supravieţuitori ai torturilor comuniste de toate felurile. Nu trebuie să uităm niciodată ororile acelor vremuri, deoarece "Cine nu vrea să îşi amintească de trecut, este condamnat să-l retrăiască" (George Santayana).
			Doamna Florica Cherecheş: "Gazele de şist - motivul divizării unei societăţi" Doresc să vă expun poziţia mea faţă de problema gazelor de şist, care a alertat mulţi români şi care a divizat ţara până în pragul unor confruntări dramatice. S-a ajuns până acolo încât ţărani români care se opun paşnic explorării şi exploatării gazelor de şist să fie urmăriţi de autorităţi, ridicaţi de jandarmi şi chiar bătuţi, uneori doar pentru că s-au rugat în timpul unor proteste. Împărtăşesc îngrijorarea celor care nu doresc ca gazele şi petrolul de şist să fie exploatate în România, deoarece lipsesc datele care să confirme că această exploatare este fără riscuri. Dimpotrivă, în urma exploatărilor din Statele Unite şi din America de Sud, s-a văzut că tehnologia de exploatare folosită, fracturarea hidraulică orizontală, precum şi conţinutul soluţiei de fracturare sunt riscante, ducând la împrăştierea în apele şi straturile de rocă din subsol, dar şi în sol, a unor substanţe foarte periculoase pentru viaţa omului şi animalelor, la infiltrări de gaz în rezervele de apă şi în unele cazuri chiar la alunecări de teren şi cutremure. Aceste considerente au determinat mai multe ţări ale lumii, cum ar fi Franţa, Germania sau Bulgaria, state componente ale SUA, dar şi regiuni bogate în aceste resurse din alte ţări de pe tot cuprinsul globului să respingă prin lege acest tip de exploatare. Ţara noastră are resurse bogate de gaze naturale şi petrol, dar şi de gaze şi petrol de şist. Exploatarea acestora din urmă este însă periculoasă şi păguboasă. Nu numai că instalaţiile de exploatare a gazelor şi petrolului de şist sunt adevărate bombe chimice pe termen lung, dar ele afectează în mod direct şi dramatic alte sectoare ale economiei, care sunt capabile să asigure o dezvoltare sănătoasă şi sustenabilă a României. Mă refer aici la agricultură şi turism. Şi în Bihor, judeţul meu de origine, au fost acordate licenţe de prospecţiune, explorare şi exploatare pentru patru perimetre ce acoperă aproape tot judeţul, de la munţi la graniţă. Acea suprafaţă a ţării este însă foarte importantă din punct de vedere agricol şi turistic. Agricultura şi turismul ar fi distruse dacă aprobăm acolo exploatări petroliere la scară mare. Ele ar fi compromise şi dacă s-ar aproba, fie şi la nivel local, exploatări de gaze şi petrol de şist. Aceste exploatări vin şi se închid după un număr de ani, dar agricultura şi turismul asigură un mod de viaţă decent, sănătos, pe o durată de timp mult mai mare, iar staţiunea Băile Felix a dovedit din plin acest lucru. Nu sunt împotriva tuturor exploatărilor de gaze şi petrol. Este nevoie de ele, pentru că România trebuie să îşi reducă dependenţa energetică de alte state şi e firesc să îşi exploateze resursele proprii, dar acest lucru trebuie să se facă în condiţii sigure pentru om şi mediu, fără a afecta şi alte sectoare economice. Nu sunt nici împotriva exploatării gazelor de şist, cu condiţia ca ea să se facă în regiuni nepopulate, aşa cum există în unele zone din SUA sau alte ţări, dar nu şi în România. Alături de dreptul constituţional pe care o ţară îl are de a-şi exploata resursele naturale, trebuie să luăm în considerare şi dreptul constituţional la ocrotirea sănătăţii şi la un mediu sănătos, care ar fi afectate de exploatarea gazelor de şist şi sper ca noi, decidenţii politici, să avem înţelepciunea de a lua cele mai bune decizii pe termen lung. Licenţa de explorare şi exploatare acordată pentru perimetrul Băilor Felix îi îngrijorează pe cetăţenii din tot judeţul, nu doar pe cei direct afectaţi sau pe cei care, în hotelurile, pensiunile şi bazele de tratament, utilizează resursa de apă geo-termală din staţiune pentru tratamentul şi refacerea turiştilor veniţi din întreaga ţară. Este nevoie de o totală transparenţă şi o informare continuă şi corectă a publicului larg despre tehnologiile, procedurile şi avantajele explorării şi exploatării acestor resurse naturale, pentru a reduce starea de tensiune socială pe care subiectul o creează în ţară. Propun să luăm în considerare instituirea unui nou moratoriu asupra prospecţiunilor, explorării şi exploatării gazelor de şist, cel puţin până în momentul în care se va descoperi o tehnologie de exploatare sigură care să nu pună în pericol viaţa, sănătatea şi intereselor cetăţenilor pe care îi reprezint.
			Doamna Florica Cherecheş: "3D: Dragoste, Dăruire, Devotament" În data de 5 decembrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Voluntarului. Şi în acest an, am apreciat activitatea a peste 300 de voluntari orădeni din domeniul social în cadrul Galei voluntariatului, ediţia a II-a, organizată în data de 12 decembrie 2013 în colaborare cu Consiliul Local al municipiului Oradea. Gala Voluntariatului a reunit laolaltă voluntarii şi a oferit posibilitatea acestora de a arăta rezultatele activităţii lor, copiii Asociaţiei Down Oradea - România prezentând o scenetă de Crăciun, iar copiii care frecventează Centrul de zi al Asociaţiei Caritas Eparhial au prezentat un dans ţigănesc. Toţi voluntarii, indiferent că lucrează cu tineri, cu vârstnici, cu persoane cu dizabilităţi sau persoane cu boli terminale, au scos în evidenţă acelaşi lucru: voluntariatul porneşte din suflet şi trebuie făcut cu dragoste, dăruire şi devotament, iar faptul că îşi oferă câteva ore din timpul lor pentru a-i ajuta pe alţii li se pare un lucru normal şi care ar trebui să devină un obicei şi pentru alţii. Am apreciat numărul mare de elevi şi studenţi care reuşesc să îşi facă timp pentru acţiuni de voluntariat, sperând ca şi alţi colegi să le urmeze exemplul, notabilă fiind şi implicarea unor studenţi străini în astfel de acţiuni. Aceasta constituie o alternativă sănătoasă pentru petrecerea timpului liber şi îi ajută pe tineri în formarea personalităţii lor şi chiar în alegerea profesiei în viitor. Cei prezenţi au demonstrat că voluntariatul nu are vârstă, nu depinde de pregătire sau de condiţia socială, ci doar de disponibilitate şi de dorinţa de a te dărui celor din jur care au nevoie de tine. Voluntarii pot să facă diferenţa şi au puterea de a schimba lucrurile în bine. Închei prin a o cita pe Marjorie Moore, o profesoară americană care a trăit în Cuba şi s-a implicat în campanii de alfabetizare a populaţiei, care spunea: "Voluntariatul este cel mai bun exemplu de democraţie. Votăm la alegeri, dar când te oferi voluntar, votezi în fiecare zi pentru comunitatea în care vrei să trăieşti."
			Domnul Florin-Alexandru Alexe: De la preluarea mandatului de către Guvernul USL, gradul de absorbţie a fondurilor europene s-a triplat, iar ţara noastră a ajuns la acest capitol printre primele state din Uniunea Europeană. În aprilie 2012, rata de absorbţie a fondurilor europene de către România înregistra cel mai scăzut nivel de la nivelul Uniunii Europene, situându-se în jurul valorii de 7%. Gradul de absorbţie a fondurilor europene a ajuns la finalul lunii noiembrie 2013 la o valoare de aproximativ 26%, comparativ cu 7% cât era în aprilie 2012 la preluarea mandatului de Guvernul USL. Astfel, România a reuşit să atragă în jur de 5 miliarde de euro până în luna noiembrie anul acesta, în condiţiile în care suma absorbită până în aceeaşi perioadă a anului trecut era de doar 2 miliarde de euro. În ultimul an, fondurile atrase de ţara noastră s-au ridicat la peste 3 miliarde de euro. În ceea ce priveşte sumele absorbite pe programe operaţionale, se constată o creştere a sumei absorbite la POS Transport de la 113,6 milioane de euro în noiembrie 2011 la 832,6 milioane euro în luna noiembrie 2013. În cazul POSDRU, creşterea este şi mai importantă, de la 102,9 milioane euro în noiembrie 2011 la 938,3 milioane de euro în noiembrie 2013. Cea mai importantă sumă absorbită se înregistrează pe Programul Operaţional Regional (POR), acolo unde în luna noiembrie 2013 suma absorbită a fost de 1.646,5 milioane de euro, în comparaţie cu 274,5 milioane de euro în 2011. Totodată, un alt domeniu unde suma atrasă din fonduri europene a fost una importantă este cel al mediului. De la un nivel de absorbţie de 1,8% şi 85,3 milioane de euro în noiembrie 2011, anul acest s-a ajuns la o rată de 22,2%, cu o sumă absorbită de 1.004,8 milioane euro. Guvernul USL demonstrează eficienţă în atragerea fondurilor europene. După ce am reuşit deblocarea tuturor programelor europene suspendate din cauza neregulilor înregistrate în timpul guvernării PDL, rata de absorbţie a crescut considerabil. Acest lucru atestă că ţara noastră se află pe drumul cel bun, fiind un important sprijin şi pentru economia României.
			Domnul Florin Ciurariu: "Un Acord naţional pentru resursele naturale" Stăm azi în faţa unor decizii de importanţă majoră pentru dezvoltarea naţională. Sunt în acelaşi timp consecinţe pentru definirea noastră ca naţiune politică, pentru modelul de dezvoltare economică, pentru relaţia cu mediul natural şi pentru alegerile strategice pe care le facem la nivel internaţional. La acest nivel privesc şi înţeleg să discutăm chestiunea exploatării resurselor naturale pe care o avem atât de urgent şi apăsat pe agenda noastră. În momentul de faţă asistăm la un eşec al acţiunii publice în privinţa a două chestiuni care au stârnit interesul românilor. Roşia Montană şi exploatările gazelor de şist din Moldova şi din toată România sunt două proiecte ratate în felul în care au fost promovate şi derulate. Principalul motiv este că ele nu au ajuns să aibă sprijinul comunităţilor locale. În acelaşi timp a rezultat un clivaj sever între susţinerea şi respingerea acestor proiecte la nivel naţional. Cauza pe care o aşez înaintea acestui insucces este modul netransparent şi lipsit de o construcţie publică ce să strângă naţiunea în jurul ei, nu să o separe mai mult. Mijloacele complet nesincere prin care aceste proiecte au fost mai mult împinse pe culoarele diverselor guverne şi lipsa totală de interes de a comunica dinainte românilor ce au de câştigat din ele au stârnit îndoiala şi chiar mânia oamenilor. Acolo unde comunităţi locale s-au trezit peste noapte că soarta li se poate schimba radical, acestea au reacţionat dur. Au fost şi sunt numeroşi români, de orientări politice diverse, care au ajuns să se întrebe pe bună dreptate: dar nouă ce ne iese? Cuvintele sărace şi comunicatele guvernamentale seci nu au transmis nimic credibil, mai ales unor oameni îngrijoraţi că mai degrabă ar fi de pierdut enorm, iar de câştigat prea puţin. E nevoie de o cale comună care să dea un sens mulţumitor tuturor sau unei majorităţi largi pentru marile proiecte de resurse naturale. E bine să o spunem clar, companiile care vor să investească, româneşti sau străine, sunt bine-venite şi trebuie încurajate să creeze beneficii şi locuri de muncă, pentru ele şi pentru societate. Cetăţenii, comunităţile locale, statul şi firmele trebuie să fie la aceeaşi masă. Cred cu tărie că este nevoie imediat de un acord naţional care să primească girul tuturor partidelor politice şi instituţiilor esenţiale pentru chestiunea resurselor naţionale. Într-o măsură semnificativă societatea trebuie să fie parte la acest acord, prin instituţiile şi organizaţiile civile ce doresc să contribuie. Exploatarea, dar şi strategia generală privind resursele naturale ale României trebuie să iasă din spectrul războiului politic cu mize imediate şi egoiste. Interesul comun trebuie să ne dicteze, dincolo de desfăşurarea alegerilor, o rezolvare şi o direcţie asumată de toţi şi din care să aibă de câştigat România, în ansamblu. Câtă vreme subiectul resurselor va rămâne prizonier intereselor economice imediate şi particulare, el nu va reuşi să întrunească sprijin public şi nu va conduce la dezvoltarea României. Definirea consensuală a unui model economic, social şi de mediu despre resursele naturale ne va da o şansă pentru dezvoltare. Nu trebuie să rămânem la stadiul de mine şi extracţie, ci trebuie să alegem ce priorităţi industriale definim pentru următoarele decenii în baza acestor resurse. Nu trebuie să ne uităm doar la ce vindem, ci şi ce consecinţe au acţiunile asupra mediului şi deci asupra sănătăţii generaţiilor viitoare. Şi mai ales nu trebuie să ratăm să facem din resurse un atu pentru poziţia României la nivel strategic internaţional, deoarece avem potenţialul să depăşim stadiul de consumatori şi să devenim un jucător, un lider în regiunea noastră. Miza cooperării este uriaşă. Resursele naturale ale României folosite cu cap şi înţelepciune pot întări naţiunea, spre deosebire de acum, când sunt doar un motiv de gâlceavă şi teamă. Vă invit pe toţi să înţelegem ce trebuie să ne lege şi ce ne poate separa, pentru a avea toţi de câştigat. Cer Guvernului să pornească dezbaterea acestui acord cât mai curând, să pregătească documentele de lucru şi să invite toate părţile interesate la un dialog consistent, nu doar de faţadă.
			Domnul Florin Gheorghe: "USL aduce antisemitismul la rangul de politică de stat" Îmi este deosebit de greu să vorbesc despre istoria secolului trecut, despre crimele abominabile pe care le-au adus cele două războaie mondiale şi regimurile totalitariste. Cu toate acestea, nu pot să trec cu vederea faptul că USL a promovat şi promovează în funcţii cruciale ale statului român persoane cu viziuni şi atitudini antisemite, cu porniri nedemne de o ţară membră a Uniunii Europene de aproape şase ani. Puţini au uitat faptul că în "cel mai cinstit guvern" din istoria României a fost învestit un ministru care a negat istoria tragică a poporului evreu, a negat holocaustul şi progromul de la Iaşi. Victor Ponta nu doar că nu l-a demis din Guvern pe ministrul Şova, ci chiar l-a promovat în fruntea cel mai important minister care administrează marile lucrări de infrastructură. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, la nivelul mai multor administraţii locale, conduse de lideri aparţinând USL, sunt promovaţi, împotriva prevederilor din legislaţia românească, liderii extremişti aparţinând mişcării legionare sau statui ale legionarului Gafencu. Directorul Institutului Naţional "Elie Wiesel", domnul Alexandru Florian, atrăgea atenţia, chiar aici, în plenul Camerei Deputaţilor, cu ocazia Zilei naţionale comemorative a victimelor holocaustului din România, despre uşurinţa cu care Victor Ponta utilizează termeni ca "legionar de mucava" şi cât de mult sunt tolerate de către Guvern mişcările extremiste. Nu mică mi-a fost mirarea atunci când, sub înalta şi incompetenta oblăduire a demisionatei conduceri a TVR, au fost difuzate, la nivel naţional, colinde cu un conţinut profund antisemit. Parcă nu ajunsese că în săptămâna neagră a democraţiei româneşti partenerii occidentali rămăseseră fără cuvinte, din pricina loviturilor dure la adresa statului de drept, a mai fost nevoie de încă un impuls pentru a demonstra că România a pierdut traiectoria democratică! Mai mult, nu aş fi crezut că antisemitismul reprezintă pentru Victor Ponta o virtute şi un motiv de promovare în funcţii înalte. Când spun aceasta mă refer la nefericita nominalizare a domnului Augustin Bolcaş, fost lider extremist, cunoscut antisemit, ca judecător la Curtea Constituţională a României. Nimic şi nimeni nu poate explica motivele pentru care Victor Ponta a dorit să pună "lupul paznic la oi". Faptul că Ponta nu-l va mai desemna pe Bolcaş la Curtea Constituţională, ca urmare a reacţiei internaţionale virulente, nu mai încântă pe nimeni, pentru că orice numire în funcţie ar face USL de acum înainte este susceptibilă de atitudini extremiste, antisemite sau xenofobe. Victor Ponta a minţit şi în campania electorală şi continuă să mintă când spune că îndreaptă lucrurile. Victor Ponta nu îndreaptă, ci strâmbă tot ce atinge. A strâmbat economia, a strâmbat puterea de cumpărare a românilor, a strâmbat funcţionarea administraţiei publice şi continuă să strâmbe relaţiile cu partenerii din Uniunea Europeană şi NATO. Victor Ponta şi USL sunt un pericol real pentru români şi demersul european al României.
			Domnul Florin Gheorghe: "Să vă fie ruşine, americani! Îl învăţaţi voi pe Ponta ce-i democraţia!" Începând cu anul 2013, în calendarul democraţiei româneşti, data de 10 decembrie va sta scrisă, cu litere îngroşate, "marţea neagră a democraţiei româneşti". Este "meritul" celor doi lideri ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, care au patronat, într-o disimulată absenţă, loviturile dure date justiţiei, egalităţii în faţa legii şi principiilor statului de drept. Atacul fără precedent dat legilor penale nu face decât să justifice uniunea dintre două partide profund corupte, care nu au creat o alianţă pre şi postelectorală pentru bunăstarea românilor, ci o alianţă pentru subjugarea justiţiei şi pentru satisfacţiile lui Voiculescu, Dragnea, Oprişan sau Nicuşor Constantinescu. Reacţia prietenilor noştri din Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii a fost promptă şi fără echivoc: "Lăsaţi instituţiile în pace! Respectaţi Constituţia! Nu dărâmaţi justiţia şi statul de drept!" Au fost avertismente ale unor prieteni care au urmărit cu îngrijorare modificările aduse Codului penal şi tentativa de golire a puşcăriilor, doar pentru ca unii prieteni ai USL să fie scăpaţi. Au fost avertismente ale unor prieteni cărora le pasă mai mult de români şi România, decât îi pasă lui Victor Ponta şi Crin Antonescu. Despre atitudinea lui Crin Antonescu faţă de prietenii americani nu îşi mai pune nimeni semne de întrebare, atâta vreme cât acesta vedea acţiunile binevoitoare ale partenerilor noştri strategici drept o ameninţare: "nu mi-e frică de Departamentul de Stat!" De celălalt lider de alianţă, Victor Ponta, ar trebui să se teamă şi americanii. De ce?! În primul rând despre minciuna care îi călăuzeşte toate gesturile! Astfel, în timp ce se saluta protocolar cu Preşedintele Barac Obama la Johannesburg şi, în stilul său mincinos, îl asigura "Yes! I do! I will respect the rule of law!", slugile de la Bucureşti duceau la capăt planul meticulos calculat de a-i scăpa pe corupţi de răspunderea penală şi de a-i scoate din puşcărie pe prietenii USL. Întors la Bucureşti şi supărat că prietenii americani nu au "înghiţit" minciunile sale, Victor Ponta a sărit la jugulara acestora ameninţându-i că "SUA nu trebuie să îi atragă atenţia niciodată, la nimic!". Domnule Ponta, americanii nu ne vor răul! Ei ne vor binele şi ne arată drumul just către respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor ţării, către respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, către prosperitate pentru toţi cetăţenii. Ceea ce nu înţelege Victor Ponta este că el, Victor-Viorel Ponta, maestru în ale plagiatului şi ale minciunii, este pericolul real la adresa democraţiei româneşti şi la dreptul la o viaţă decentă pentru toţi românii! Dragi parteneri europeni, dragi prieteni americani, românii vă respectă şi se consideră mai mult ca niciodată prietenii voştri. În schimb, Victor Ponta şi Crin Antonescu nu reprezintă, aşa cum se laudă, poporul român, ci se reprezintă doar pe ei înşişi.
			Domnul Florin Iordache: "Nevoia unei corecte informări" Zilele trecute au fost adoptate în Parlament două legi de modificare a Codului penal, cu o largă majoritate. Din cauza unei comunicări deficitare, la Comisia juridică, dar şi după votul final, s-a declanşat o adevărată isterie asupra acestor modificări. Cel mai grav este că, la dezinformarea naţională transmisă din România, o serie de ambasade au luat atitudine şi au transmis comunicate. Au urmat consultări, vizite la ambasade şi la Parlament, şi lucrurile s-au clarificat. Iată că de la o slabă comunicare a Parlamentului s-a ajuns iar la o bilă neagră pe care incorect a primit-o România. Cred că ar trebui ca toţi cei care prezintă o stare de fapt să o facă cu bună-credinţă şi o corectă informare, altfel putem asista la o repetare a evenimentelor din ultimele zile.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Deviza USL: Se poate trăi şi fără Schengen... deci se poate trăi şi fără stat de drept!" Opinia publică din România a reacţionat vehement şi corect la ultimul atac, din lungul şir de lovituri asupra statului de drept, pe care majoritatea USL l-a dat planificat minuţios şi l-a dat în "marţea neagră" a democraţiei româneşti. Cărui lider USL îi pasă de consecinţele pe care acest act terorist îl va avea asupra românilor şi asupra României, în calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene? La 24 de ani de la Revoluţia Română, la 24 de ani de la momentul în care tinerii îşi jertfeau viaţa pentru democraţie şi un stat de drept puternic, Uniunea Social-Liberală a considerat de cuviinţă să cinstească eroii revoluţiei printr-o lovitură grea dată justiţiei şi instituţiilor statului de drept. Prin actele şi faptele lor, liderii USL au demonstrat că nu s-au lepădat niciodată de mentalitatea bolşevică a foştilor lideri comunişti, considerând, în dispreţul total al Constituţiei României, că ei sunt mai presus de lege. Atac la democraţie, atac la justiţie, atac la statul de drept şi, nu în ultimul rând, atac la prietenii şi partenerii noştri occidentali! Îi reamintesc lui Victor Ponta că "neamestecul în treburile interne" sunt alte vorbe plagiate din discursul de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu, discurs pe care Viorel Ponta l-a îmbrăţişat şi nu-i mai dă drumul. Îi mai reamintesc lui Victor Ponta că acelor parteneri occidentali pe care îi ceartă virulent le datorăm statutul de membru al NATO şi de membru al Uniunii Europene. Să-ţi fie ruşine, Victor Ponta! Să-ţi fie ruşine, Crin Antonescu! Numai şi numai cu acordul vostru cohorta de parlamentari USL, unii dintre ei puternic certaţi cu legea, au votat la unison imunitatea demnitarilor infractori. Aţi fugit din calea răspunderii: unul la Johannesburg, altul în comodul birou de preşedinte de la Senat, şi le-aţi dat "porunci" slujbaşilor din USL să vă scoată infractorii din închisoare. Nu-i mai ofensaţi pe români, crezându-i proşti, spunându-le că voi nu aţi ştiut! La ordinul vostru şi cu acordul vostru s-au depus amendamente în secret, la miez de noapte s-au redactat rapoartele şi s-a votat orbeşte după degetul liderului cercetat penal. De când aţi venit la putere aţi promovat în Parlament doar legi "cu dedicaţie" pentru companii private şi pentru interesele economice ale celor care v-au finanţat campania electorală. Nu aş fi crezut niciodată că, sub presiunea şi ameninţarea lui Voiculescu, Fenechiu, Dragnea, Oprişan, Voicu, Constantinescu şi a altor moguli sau baroni locali o să îi scoateţi de sub urmărire penală sau din puşcării, cu mâna propriilor parlamentari, pe infractori. Aţi compromis România! Aţi compromis eforturile unei generaţii şi şansele generaţiilor viitoare, doar pentru a vă satisface plăcerea şi a-i "curăţa de pete" pe miniştrii penali! Aţi abandonat demersurile de integrare europeană, inclusiv cel al integrării în Spaţiul Schengen, doar din compasiune pentru propriii infractori. În cei 24 de ani care s-au scurs de la Revoluţia din Decembrie ’89, nu a mai existat vreun atac atât de virulent la adresa statului de drept şi a democraţiei decât cel din "marţea neagră" - 10 decembrie 2013. Viorel şi Crin au reuşit ceea ce nu a reuşit nici Ion Iliescu şi nici Adrian Năstase, au reuşit să îndepărteze România de Uniunea Europeană şi de partenerii ei euroatlantici!
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Anul 2013, cel mai bun de la începerea crizei economice şi până acum" Pentru că se apropie sfârşitul anului, cred că este important să facem un bilanţ al evoluţiilor economice, politice şi sociale care au avut loc în ultimele douăsprezece luni în România. Fără doar şi poate, 2013 este anul schimbării în bine a României. Este cel mai bun an de la începerea crizei economice în 2008, iar acest lucru este evident din perspectiva progreselor economiei naţionale, dar şi din perspectiva îmbunătăţirii nivelului de trai al populaţiei. Astfel, Institutul Naţional de Statistică a confirmat o creştere economică de 2,7% a economiei naţionale pe primele trei trimestre din 2013. Cel mai probabil, tendinţa se va păstra, iar anul va aduce un avans de peste 2,5%, cel mai mare nivel din 2008 şi până acum, semnul că economia naţională se restartează pe baze solide, având în vedere că această creştere economică s-a făcut cu un deficit bugetar sub 3% şi fără împrumuturi. Tot din punct de vedere economic, trebuie remarcat faptul că 2013 a adus cea mai mică inflaţie de după căderea regimului comunist: doar 1,8%, ceea ce înseamnă că Guvernul USL a reuşit să pună stavilă preţurilor care afectau atât de puternic economia naţională. Pentru că a venit vorba de ancore economice, merită semnalat că 2013 a fost şi anul cu cele mai mici fluctuaţii de curs al leului în raport cu principalele monede europene. Se ajunge într-o zonă de echilibru, mecanismele de convergenţă funcţionând din plin. Dintr-o asemenea perspectivă, Banca Naţională a României, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, trebuie din plin felicitată. 2013 a adus cu sine şi cea mai mare rată de absorbţie a fondurilor europene. De unde la plecarea PDL de la putere, România avea o absorbţie de doar 7,3%, ministrul Teodorovici şi premierul Ponta au reuşit să crească de trei ori şi jumătate acest nivel. La 6 decembrie, nivelul absorbţiei efective ajunsese la 25,96% şi nivelul contractărilor se apropia de 100%. Toate acestea înseamnă infrastructură mai bună pentru oameni, condiţii mai bune pentru mediul de afaceri, stimularea agriculturii şi servicii publice de mai bună calitate. 2013 a adus şi un plus în ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă, acesta crescând cu aproape 94.000. Şi asta în condiţiile în care s-a continuat reducerea personalului din aparatul administrativ central şi local. Pentru a nu crede cineva că acest bilanţ are doar un rol de laudă la adresa USL şi pentru a fi cinstiţi până la capăt, reamintesc că există şi obiective pe care nu am reuşit să le atingem din punct de vedere economic. În primul rând, încasările bugetare sunt cu aproape 800 de milioane de euro mai mici decât ţinta fixată. În al doilea rând, nu am avut resursele bugetare pentru a genera relaxarea fiscală promisă: abia în 2014, din vară, se va opera reducerea contribuţiilor sociale cu 5%, iar reducerea TVA-ului intră pe agenda Executivului abia din 2015. Asta deşi experimentul reducerii TVA-ului la pâine la 9% s-a dovedit un succes semnificativ pentru România. În plan social, măsurile luate de USL au putut să readucă încrederea oamenilor că vor avea o viaţă mai bună. 2013 a însemnat repararea foarte multor greşeli ale trecutului. S-au reîntregit salariile bugetarilor, printr-o creştere de peste 15%, s-au indexat pensiile cu 4% şi salariul minim pe economie a crescut de la 700 de lei la 800 de lei. De asemenea, ajutoarele sociale pentru românii cei mai săraci au crescut în medie cu 33%, au crescut indemnizaţiile pentru mame şi s-au plătit arieratele tuturor spitalelor din România. Dacă adăugăm faptul că anul acesta s-au inaugurat 230 de kilometri noi de autostradă şi că sute de localităţi din mediul rural beneficiază din 2013 de apă, canalizare şi gaze, avem imaginea unei ţări în care se trăieşte ceva mai bine. Din punct de vedere politic, trebuie să recunosc că anul 2013 nu a adus nici pe departe atingerea obiectivelor pe care Uniunea Social Liberală şi le-a asumat. Pe de o parte, pentru că Preşedintele Băsescu nu a înţeles nimic din votul românilor din 2012 şi a continuat să bage beţe-n roate Executivului şi Parlamentului. Pe de altă parte, pentru că şi noi, în cadrul USL, nu am acţionat suficient de decis întotdeauna. Astfel, proiecte precum Constituţia, reorganizarea administrativ-teritorială, Legea electorală sau, mai nou, legislaţia privitoare la Justiţie s-au împotmolit destul de tare în mâlul dezbaterii publice extrem de politizate din România. Cred că, dacă s-ar fi atins aceste obiective, am fi avut de-a face cu un an cu adevărat istoric pentru ţara noastră. În concluzie, 2013 a fost un an foarte bun pentru România: am redat oamenilor speranţa într-o viaţă mai bună şi am repornit motoarele economiei naţionale, chiar dacă proiectul de reformare a statului s-a mai gripat pe ici, pe colo.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Am reuşit să atragem în 2013 mai multe fonduri europene decât guvernarea PDL în trei ani" Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, este de părere că, de la preluarea mandatului de către Guvernul Uniunii Social-Liberale, gradul de absorbţie s-a triplat, iar ţara noastră a ajuns printre primele state ca nivel de absorbţie a fondurilor europene din Uniunea Europeană. Faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013, rata de absorbţie a fondurilor europene a ajuns la finalul lunii noiembrie 2013 la o valoare de aproximativ 26%. Am reuşit să atragem în jur de 5 miliarde de euro până în luna noiembrie 2013, faţă de suma absorbită până în aceeaşi perioadă a anului trecut, care era de 2 miliarde de euro. În ceea ce priveşte sumele absorbite pe programe operaţionale, datorită măsurilor liberale adoptate de Guvern, s-a observat o creştere la POS Transport de la 113,6 milioane de euro în noiembrie 2011 la 832,6 milioane euro în luna noiembrie 2013. Cele mai importante performanţe înregistrate le-au avut Programul Operaţional Regional (POR), a cărui rată de absorbţie a fost de 44% şi Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA), cu un grad de absorbţie de 40%. În cazul POSDRU, creşterea s-a înregistrat de la 102,9 milioane euro în noiembrie 2011 la 938,3 milioane de euro în noiembrie 2013. Un alt domeniu unde suma atrasă din fonduri europene a fost importantă este Mediul, acolo unde, de la un nivel de absorbţie de 1,8% şi 85,3 milioane de euro în noiembrie 2011, anul acesta s-a ajuns la o rată de 22,2%, cu o sumă de 1.004,8 milioane euro. Prin toate aceste cifre prezentate, Partidul Naţional Liberal demonstrează eficienţă în atragerea fondurilor europene. Am reuşit deblocarea tuturor programelor europene suspendate din cauza neregulilor înregistrate în timpul guvernării anterioare şi am modificat rata de absorbţie. Toate aceste lucruri arată că România se află pe o traiectorie ascendentă.
			Domnul Ioan Balan: "Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?!" Permiteţi-mi să merg mai departe cu doar câteva versuri din opera colosală a poetului naţional Mihai Eminescu: "Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,/ Măşti cu toate de renume din comedia minciunii/... Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei". Chiar dacă opera lui Eminescu, din care am extras câteva versuri extrem de sugestive, a fost scrisă cu mai bine de un secol în urmă, observând evenimentele care au avut loc în ultimul an şi jumătate şi, mai ales, săptămâna trecută în Parlamentul României, nu putem spune decât că versurile rămân la fel de contemporane şi pentru zilele noastre. Vă reamintesc că şi la începutul anului 2013, atunci când USL se lupta să construiască superimunităţi pentru demnitari, m-am opus cu putere împotriva celor care afirmau cu vehemenţă că "nu toţi românii sunt egali în faţa legii". Ştim din străbuni că lupus pilum mutat non mentem şi că USL nu va abandona niciodată atacul la instituţiile statului de drept şi nici restauraţia in integrum a legislaţiei din perioada lui Adrian Năstase. Nu se vor lăsa bătuţi până nu vor subjuga Statul. Degeaba i-a zâmbit Victor Ponta, într-un stil european profund disimulat, Preşedintelui SUA, pentru că oficialii americani ştiu foarte bine ce ameninţare este Victor Ponta pentru statul de drept şi democraţia din România! "Dreptate până la capăt!" au strigat mincinos ani întregi, din toţi plămânii, cu mic cu mare, toţi cei care au fondat, au susţinut şi susţin în continuare USL. Românii însă au constatat deja că ceea ce le oferă în realitate USL şi Victor Ponta nu este în schimb decât "batjocură până la capăt!" Economia naţională, mediul de afaceri şi puterea de cumpărare a românilor, toate s-au întors în perioada de tristă amintire a Guvernului Năstase, adică la un dezastru greu de surmontat. Atacurile la adresa instituţiilor, la adresa presei libere şi mai ales la adresa justiţiei sunt chiar mai dure şi mai perverse decât în perioada "maestrului" Năstase. Adoptarea legilor, cu dedicaţie pentru companii private, care au cotizat şi cotizează la USL, sunt fabricate la ceas de seară şi adoptate cu mâinile a 75% dintre parlamentarii monstruoasei majorităţi a USL: memorandum Rompetrol, Roşia Montană, legea minelor, dar şi altele. Dacă cineva mai trăieşte falsa emoţie că atât Comisia Europeană, cât şi oficialii străini prezenţi la Bucureşti nu cunosc şi nu comunică corect regresele semnificative ale României în privinţa statului de drept şi a principiilor democratice, ţin să le amintesc că toţi aceşti oficiali nu-şi trag informaţiile de la Antena3, Rtv sau de la alte posturi de televiziune aservite puterii şi pompate puternic cu bani publici. Atacurile la democraţie şi statul de drept pe care USL nu conteneşte să le facă sunt vizibile cu ochiul liber. Mai mult, aşa cum am avertizat de fiecare dată, mişcările USL au devenit extrem de previzibile. Şi, în acest context, trebuie să vă aduc aminte că mai au doar două redute de cucerit: Constituţia şi Curtea Constituţională! Procesul de revizuire l-au resuscitat şi vor să impună românilor o Constituţie greu de acceptat pentru un stat membru al Uniunii Europene. Mai mult, vor ca 1 din 8 români să parafeze revizuirea Constituţiei. La Curtea Constituţională, pe care au ameninţat-o şi supus-o unor presiuni greu de imaginat de a doua zi de când au venit la guvernare, au găsit repede cel mai potrivit înlocuitor pentru postul vacant: pe avocatul lui Adrian Năstase, fostul lider extremist al PRM, a cărui singură calitate rămâne aceea de a fi 100% aservit intereselor meschine ale USL.
			Domnul Ioan Oltean: "Dedublarea unui prim-ministru" Voi încerca să vă prezint, în linii generale, cum domnul Victor-Viorel Ponta nu este de acord cu domnul deputat Victor-Viorel Ponta, care nu este de acord cu domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta, care nu este de acord cu domnul preşedinte de partid Victor-Viorel Ponta, care nu este de acord cu cetăţeanul Victor-Viorel Ponta. Din păcate, în orice situaţie s-ar afla, indiferent ce-şi doreşte dumnealui să fie în funcţie de interesele de moment, incompetenţa şi lipsa respectului de sine şi faţă de ceilalţi este faţa "văzută" a domnului Ponta. Astfel, aflat în opoziţie, domnul preşedinte de partid Victor-Viorel Ponta critica cu înverşunare numărul mare de ordonanţe de urgenţă emise de către Cabinetul Boc. Ce se întâmplă astăzi? Guvernul condus de premierul Victor-Viorel Ponta este campion absolut al ordonanţelor la 1 an şi şapte luni de la preluarea guvernării. În condiţiile în care, guvernul Boc era susţinut de o majoritate fragilă în Parlament, guvernul domnului doctor Victor-Viorel Ponta are susţinere de 70% în forul legislativ suprem al ţării. Cu toate acestea, au fost emise 235 de ordonanţe, 50 de ordonanţe simple şi 185 de ordonanţe de urgenţă. Dacă, numai în prima parte a anului, Executivul a emis 50 de ordonanţe de urgenţă, Guvernul Boc a emis, pentru o aceeaşi perioadă, 16 ordonanţe de urgenţă. Exemplele de urgenţe ale acestui Guvern Ponta sunt următoarele: - măsuri referitoare la servicii poştale, (OUG nr.13/2013), timbrul de mediu pentru autovehicule (OUG nr.9/2013), modificarea legislaţiei pentru azilul în România (OUG nr.16/2013), organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente (OUG nr.34/2013), aici urgenţa era înlocuirea sintagmei "păşuni şi fâneţe" cu temenul "pajişti", prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Într-adevăr, nu a reprezentat o urgenţă adoptarea unei ordonanţe în vederea eutanasierii câinilor fără stăpân, nici chiar după nefericitul caz al copilului în vârstă de 4 anişori ucis de maidanezi, situaţie în care domnul doctor şi prim-ministru Victor-Viorel Ponta declara că cere Parlamentului să vină cu o soluţie. Astfel, cifrele îl contrazic pe celebrul deja doctor în ale minciunii, Victor-Viorel Ponta, care, potrivit datelor din Monitorul Oficial, dacă premierul Boc a emis o Oodonanţă de urgenţă, în medie, o dată la 3 zile, premierul Victor-Viorel Ponta a emis una la 2,8 zile, în condiţiile în care este susţinut de o majoritate covârşitoare în Parlament. Domnul doctor Ponta este cel care, în timp ce declara la televizor că ordonanţele sunt neserioase şi preferă legile, în şedinţa de guvern trecea scurt alte două Ordonanţe de urgenţă fără dezbatere publică. Astfel, în timp ce declara că nu va mai adopta ordonanţe, doctorul Ponta scoate de sub masă o ordonanţă-fantomă şi o trimite spre publicare în Monitorul Oficial, ordonanţă care nu apărea în informarea publică privind actele adoptate în şedinţa de guvern la data respectivă (4.09.2013). Ordonanţă de urgenţă privind declanşarea procedurii insolvenţei la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu-Severin). Asistăm, astfel, la un alt caz de dedublarea a domnului doctor Victor-Viorel Ponta. Aşadar, nu există doar un Ponta-premier şi un Ponta-deputat, ci chiar doi Ponta-prim-ministru, unul pro ordonanţe şi unul contra ordonanţe. Prin urmare, cu o majoritate de peste 70% în Parlament, Guvernul domnului doctor Victor-Viorel Ponta se află într-o permanentă stare de urgenţă, normalitatea fiind dedublarea personajului tragi-comic Ponta. În ceea ce priveşte contestarea la Curtea Constituţională a ordonanţelor de urgenţă, Avocatul Poporului a contestat Ordonanţa de urgenţă privind Codul insolvenţei (OUG nr.91/2013), aceasta după ce preşedintele Traian Băsescu a cerut pe 7 şi pe 8 octombrie, în două declaraţii de presă, ca Avocatul Poporului să conteste ordonanţa la CCR, ordonanţă pe care o consideră discriminatorie. La judecarea cauzei, CCR a admis sesizarea Avocatului Poporului, stabilind că prevederile invocate sunt neconstituţionale. Totodată, în 30 octombrie 2013, CCR a declarat că dispoziţiile OUG nr.1/2013 care modifica Legea nr.263 a pensiilor sunt neconstituţionale, prin care Guvernul Ponta nu dorea să ajusteze sumele cuvenite celor care au ieşite la pensie în perioada 2011-2013 cu indicele de corecţie al punctajului. Ce promitea domnul doctor Victor Viorel-Ponta? Că va elimina calcularea contribuţiilor de asigurări de sănătate la pensiile între 740 şi 1000 de lei. Cum a onorat domnul Ponta această promisiune? Simplu: a introdus contribuţii de asigurări de sănătate veniturilor suplimentare obţinute din chirii sau din agricultură. Demagogia domnului doctor atinge apogeul la fiecare declaraţie pe care o oferă, într-adevăr, diferenţa fiind făcută de locul în care face declaraţia sau de momentul zilei. Observăm, aşadar, cum o temă de interes public este văzută şi apreciată diferit de domnul doctor prim-ministru şi deputat Victor-Viorel Ponta. Astfel, dacă pe vremea când era în opoziţie domnul deputat Ponta declara că acordul cu FMI este o crimă împotriva poporului român, în noua ipostază de prim-ministru, acordul cu FMI este o mană cerească pentru poporul român. Dacă din calitatea de deputat, aflat în opoziţie, domnul Victor-Viorel Ponta promitea scăderea ca în poveşti a taxelor şi impozitelor, în calitatea de prim-ministru şi-a dat seama de necesitatea acestora, ba mai mult, a introdus în plus nu mai puţin de 30 de taxe şi impozite noi sau majorate. Guvernul Ponta este lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale din ultimii 10 ani, stabilind un nou record negativ de impredictibilitate. Guvernul Ponta ne-a adus într-o adevărată demenţă fiscală în ultimele 18 luni de guvernare. 32 de modificări a produs executivul condus de Victor Ponta asupra Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală de când este la guvernare, adică aproape două modificări făcute în medie pe lună. Totodată, pe vremea opoziţiei domnului doctor Ponta, când ataca neobosit corupţia şi clientelismul din guvernele anterioare, nu credea că Guvernul prea-cinstitului Ponta va fi campionul inculpaţilor, incompatibililor, celor în conflict de interese sau chiar al condamnaţilor. Domnul doctor Ponta este cel care afirma, că acciza pe care o introduce la carburanţi nu va avea niciun efect major, ba chiar, din declaraţiile domnului Ponta, reieşea că aceasta va avea efecte pozitive pentru populaţie. Cu toate acestea, cu presiunea publică a domnului preşedinte Băsescu ca această acciză să nu se introducă, domnul doctor Ponta a luat decizia să-l trimită pe domnul ministru Voinea la Bruxelles, pentru a discuta un plan în două etape privind creşterea accizei. În drumul acestuia spre Bruxelles, domnul doctor Ponta apare public şi declară că va amâna pentru moment, cu trei luni introducerea accizei, în aşa fel încât efectul asupra preţurilor bunurilor de consum să nu fie imediat. Adică, să înţelegem că efectele nu vor fi pozitive, domnule doctor? Ba mai mult, declară, în calitate de prim-ministru, că preţul la benzină în România este oricum cel mai mic din toată Uniunea Europeană, fără însă să ia în calcul şi veniturile pe care le au românii raportat la media europeană. Într-adevăr, un prim-ministru demn de apreciat, care-şi doreşte cu tărie bunăstarea românilor, care urmăreşte binele comun. Se încadrează, această declaraţie, cu succes, alături de celelalte declaraţii halucinante pe care acest mare om de stat le are la fiecare ieşire publică, aşa cum săptămâna trecută declara că oricum noi nu avem atât de mulţi corupţi la nivel guvernamental precum au alte state ale Uniunii. Domnule prim-ministru, gafele zilnice pe care le comiteţi mă determină să cred că veţi intra în istorie ca doctorul ruşinii publice a poporului român. Unde urmează să meargă banii colectaţi din acciza de 7 cenţi pe litru la combustibil nici asta nu am înţeles de la acest cabinet Ponta, pentru că minciuna nu cunoaşte limite. Astfel, în 28 octombrie, doctorul Victor Ponta spunea, la România Tv, că nu respinge "în niciun caz" introducerea unei noi taxe pe benzină şi motorină. La 30 octombrie, la nici două zile distanţă, Victor Ponta dezminte că Guvernul ar lua în calcul introducerea unei noi taxe pe benzină şi motorină. "Nu se dă nicio nouă taxă, ce să mai punem alte taxe, dacă nici pe astea nu le putem încasa? Să-i punem tot pe cei serioşi, cinstiţi, care plătesc taxe, iar şmecherii care nu plătesc taxe să ne râdă în nas? Nu!". În 4 noiembrie, Victor Ponta anunţă că Guvernul va introduce o acciză de 0,7 eurocenţi la litrul de carburant, banii astfel colectaţi urmând să fie vărsaţi într-un fond special destinat investiţiilor în infrastructura rutieră. Mirel Palada a revenit ulterior şi a precizat că acciza va fi de "7 cenţi" pe litru. În 14 noiembrie, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu susţine că preţul carburanţilor va creşte cu circa 30-40 lei/litru în urma indexării accizelor în raport cu rata inflaţiei şi introducerii accizei suplimentare de şapte eurocenţi. La 22 noiembrie, Victor Ponta susţine că banii obţinuţi din majorarea accizelor vor merge la plata unor despăgubiri, nu la investiţiile din infrastructura rutieră, aşa cum a spus anterior. "Îi luăm de la autostrăzi şi-i punem la hotărâri", a spus Ponta într-o conferinţă de presă. La 26 noiembrie, ministrul bugetului, Liviu Voinea, susţine că creşterea accizei la carburanţi a fost o măsură pentru evitarea deflaţiei, al cărei pericol este mai mare decât cel al unei uşoare creşteri a inflaţiei, întrucât din deflaţie nu se iese, generând şomaj şi recesiune. În 29 noiembrie, Victor Ponta susţine că introducerea accizei nu va conduce la majorarea preţului carburanţilor. "Nu va creşte pentru că avem un context economic favorabil, în care pe bursele mondiale preţul combustibilului va scădea în mod semnificativ şi atunci eu cred că impactul pentru cetăţean nu va exista". În data de 8 decembrie, ministrul bugetului, Liviu Voinea, spune că neintroducerea accizei ar fi condus la mărirea cotei unice de impozitare la 18%. Iată cum părerile domnului deputat Ponta nu coincid aproape niciodată cu cele ale domnului prim-ministru Ponta. Astfel, soluţiile pe care le clama cât timp era în opoziţie se izbesc violent de ignoranţa acestuia, şi iată-l luând decizii fără nicio viziune, fără nicio strategie, şi mai grav, îşi imaginează că va exista bunăstare, fără principii. Nu înţelege că o ţară condusă de un om sărac în principii nu poate fi decât o ţară săracă.
			Domnul Ioan Oltean: "Ce notă merită USL pentru politica sa economică" Am gândit declaraţia mea politică de astăzi pornind de la date concrete, făcute publice de Institutul Naţional de Statistică, şi în contextul evenimentelor petrecute la începutul săptămânii trecute în Legislativ. Dincolo de legile votate pe ascuns, în miez de noapte, de continuarea loviturii de stat tocmai în pragul sărbătorilor, atunci când se speră că oamenii nu sunt atenţi la astfel de lucruri, dincolo de "marţea neagră" a Parlamentului României şi de inocenţa mimată a premierului atunci când este pus în situaţia de a da nişte răspunsuri concrete, deci dincolo de toate acestea rămân datele statistice, cifrele care vorbesc, chiar dacă nimeni nu vrea să le mai audă. Spune INS că indicele preţurilor de consum în luna noiembrie 2013 faţă de octombrie 2013 este 99,99%, iar faţă de noiembrie 2012 este 101,83%. Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni, adică decembrie 2012 - noiembrie 2013, faţă de precedentele 12 luni, determinată pe baza indicelui preţurilor de consum este 4,3%, iar cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum este 3,5%. În luna noiembrie 2013 faţă de luna octombrie, preţurile mărfurilor nealimentare şi tarifele serviciilor au crescut cu 0,1% la fiecare categorie. Nu este deloc optimist sau încurajator ce se întâmplă. Iată că în timp ce guvernul joacă pe micile ecrane un rol de precupeaţă la obor, economia se prăbuşeşte şi cu ea se duc spre fundul prăpastiei acei puţini truditori care prin munca lor plătesc impozite şi taxe şi duc în spate acest firav buget. În timp ce atenţia opiniei publice este deturnată spre teme false dătătoare de adrenalină, la economia reală nu se mai gândeşte nimeni, nici măcar economiştii adevăraţi, câţi au mai rămas pe aici şi ar mai avea curajul şi dorinţa să mai spună, acelora care efemer sunt la cârma ţării, ceva din ce ştiu. Am fost uimit să aflu că angajaţii români lucrează şase zile pe lună doar pentru a-şi plăti taxele şi impozitele către stat, aproape cât cehii, cu o zi mai puţin decât ungurii, dar aproape dublu comparativ cu ucrainenii, potrivit unei analize realizate de o companie de consultanţă. Studiul la care mă refer a luat în calcul contribuţiile sociale şi impozitul pe venitul obţinut din salarii valabile la sfârşitul lunii noiembrie în şase dintre statele din Europa, foste comuniste, respectiv Ucraina, Polonia, Ungaria, Slovacia, România şi Cehia. Acestea au fost contribuţii datorate de angajaţii cu un salariu net de 1.000 de euro, cu un program normal de lucru de opt ore pe zi, timp de 21 de zile pe lună. Şi iată că avem aici un domeniu în care România este pe un "merituos" loc 2. Cele mai ridicate taxe plătite de angajat, respectiv contribuţiile sociale şi impozitul pe venitul din salarii, sunt în Ungaria, urmată de Cehia şi România. Polonia şi Slovacia au aproximativ acelaşi nivel al taxelor totale plătite de angajat, iar angajaţii ucraineni plătesc cel mai puţin. Deoarece majoritatea angajaţilor din sistemul privat îşi negociază salariul net, foarte mulţi dintre aceştia nu sunt cu adevărat conştienţi că diferenţa dintre salariul brut şi cel net reprezintă timpul de lucru efectiv pe care aceştia îl prestează într-o lună doar pentru a-şi plăti toate aceste taxe către stat. Potrivit acestei analize, angajaţii din Ungaria lucrează circa 34% din timpul de muncă dintr-o lună, aproximativ şapte zile, pentru plata taxelor către stat, în timp ce aproximativ 30% din munca prestată de angajaţii din Cehia şi România într-o lună, aproximativ şase zile, reprezintă de fapt timpul prestat pentru acoperirea valorii contribuţiilor sociale şi a impozitului. Oricum am privi lucrurile, nu este normal să munceşti atât de mult pentru a-ţi plăti taxele şi impozitele. Dar cu restul obligaţiilor de plată, cum rămâne? Cum rămâne cu cheltuielile pentru întreţinere, medicamente, creşterea copiilor sau - ce răsfăţ! - o eventuală modestă vacanţă? Ce s-a ales din promisiunile electorale ale USL ? Unde este creşterea nivelului de trai, unde este scăderea nivelului taxelor şi impozitelor, unde sunt vorbele ameţitoare despre o viaţă mai bună pentru toti cetăţenii ? Acum, că USL şi-a văzut sacii-n căruţă, a trecut la partea a doua a planului, şi aşa am ajuns să trăim cu toţii halucinanta zi de 10 decembrie 2013, ziua în care arbitrarul a devenit lege. Din aceste motive dar mai ales pentru lipsa totală de interes în privinţa problemelor economice grave care macină ţara, guvernul USL merită, cu indulgenţă, nota patru!
			Domnul Ioan Oltean: "Despre democraţia îndoliată a statului de drept" După preluarea puterii de către Guvernul Ponta, în iunie 2012, atacurile împotriva democraţiei şi a statului de drept din România s-au accentuat. În mod dezarmant, România se confruntă cu o criză a politicului fără precedent. România luptă împotriva celui mai nerod şi incompetent guvern din tulburata tranziţie postcomunistă. După tăvălugul fără de sfârşit al mârşăviilor comise de Guvernul Ponta începând cu iunie 2012, atunci când acesta a preluat puterea prin îndepărtarea din funcţie a Preşedintelui Băsescu şi hidoasa restructurare a puterii judecătoreşti, Guvernul Ponta n-a înţeles nimic din experienţa de guvernare pe care a acumulat-o. Abordările sale de ordin patologic, aprecierile lipsite de orice urmă de cizelare, orice tact şi suport real, metodele lipsite complet de rafinament, raţionament logic, competenţă şi simţ practic sunt atributele care îl recomandă şi identifică în rolul celui mai nerod şi infam guvern pe care România l-a avut după 1990. În luna iulie a acestui an, Victor Ponta a promis, pe un ton ştiinţifico-fantastic, "un plan naţional de investiţii strategice şi de creare de locuri de muncă", mai exact, investiţii de 10 miliarde de euro până la sfârşitul anului şi crearea a încă 50.000 de noi locuri de muncă. În prag de sfârşit de an, premierul, aşa cum a promis, ar fi trebuit să-şi pregătească şi să prezinte în mod responsabil mult aşteptatul raport al minunatului şi productivului 2013. Însă, în locul unui astfel de bilanţ, Guvernul Ponta se află în miezul celui mai mare scandal politic al acestui an: în stilul personal heirupist, pe genunchi, USL forţează, peste noapte, o noua aroganţă, aceea de a-i "rezolva" pe toţi corupţii actuali şi viitori, dintr-o singură lovitură. Astfel, modificările aduse Codului penal în sensul susţinut de majoritatea parlamentară, şi anume întărirea imunităţii şi introducerea impunităţii pentru aleşi, precum şi un proiect de amnistiere conduc democraţia României pe marginea prăpastiei, călcând în picioare orice urmă a statului de drept. În mod evident, miza este una colosală: corupţie crasă, abuz în serviciu, conflict de interese, blocarea anchetelor penale, furtul din banul public, jaful economiei naţionale. Astfel, din nefericire, România se întoarce în timp. Modificările aduse la Codul penal şi susţinute de către majoritatea USL vizează scoaterea parlamentarilor din categoria persoanelor care pot fi anchetate de către procurorii anticorupţie pentru infracţiuni precum abuzul în serviciu, falsul, luarea de mită, traficul de influenţă; conflictul de interese, dezincriminarea de facto, respectiv, "legalizarea" conflictului de interese atât pentru parlamentari sau miniştri, cât şi pentru aleşii locali. În acest sens, reacţiile dure nu au întârziat să apară. Astfel, pe bună dreptate, cetăţenii români iritaţi, revoltaţi şi nemulţumiţi de abuzurile comise de acest guvern, s-au adunat duminică, 15 decembrie, în faţa instituţiei, unde au protestat împotriva măsurilor complet inepte luate de acesta, scandându-se "Ceauşescu n-a murit, este Ponta travestit!" De asemenea, reacţiile pe plan internaţional la adresa modificărilor aduse Codului penal au fost extrem de dure. Astfel, Ambasada Statelor Unite la Bucureşti a transmis faptul că amendamentele aduse Codului penal ar reprezenta un real pas înapoi pentru România: "Această acţiune a Parlamentului reprezintă o îndepărtare de la principiile transparenţei şi ale statului de drept şi este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României". Reacţii asemănătoare nu au întârziat să apară şi din partea Ambasadelor Olandei şi Marii Britanii la Bucureşti, precum şi de la Comisia Europeană. Ambasada Germaniei la Bucureşti a adoptat, de asemenea, poziţie în acest sens, astfel: "Ambasada Republicii Federale Germania la Bucureşti sprijină eforturile continue de combatere a corupţiei ale Guvernului României şi ale organelor de urmărire penală. Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea diferitelor instituţii care sprijină, protejează şi dezvoltă statul de drept - ca de exemplu ANI, CSM, DNA, Ministerul Public sau Curtea Constituţională - să se desfăşoare fără presiune politică şi neîngrădit. Integritatea celor care îmbracă funcţii publice, între care se numără şi parlamentarii, constituie - şi dincolo de aspectele de natură penală - un important semnal pentru dezvoltarea unei culturi politice a responsabiltăţii în România. Pe acest fundal, urmărim cu atenţie şi îngrijorare actualele măsuri legislative". Cucerit pe deplin de mania persecuţiei "duşmănoase" de care suferă grav, Victor Ponta a adus critici serioase la adresa instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor care s-au sesizat în legătură cu grosolanele amendamente aduse Codului penal, etalând reacţii tipic "ceauşiste". În acest sens, premierul Victor Ponta a declarat că a transmis însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti că nu trebuie să ni se atragă atenţia niciodată la nimic, că deocamdată nu este cazul să ne atragă atenţia. "Este foarte bine să ne consultăm, dar de atras atenţia nu ne mai atrage atenţia nici Moscova, nici altcineva." Ne regăsim, fără doar şi poate, în miezul unui demers fără precedent în România postdecembristă, care sfidează în mod flagrant valorile sfinte ale democraţiei, bunului-simţ şi respectului faţă de popor, regulile statului de drept.
			Domnul Ioan Vulpescu: "SOS publicaţiile culturale" Anul 2014 începe, pentru cultura română, sub un spectru ameninţător: cel al iminentei dispariţii a revistelor de cultură. Cele 8 publicaţii ale Uniunii Scriitorilor, ca şi alte câteva reviste editate de fundaţii private sau finanţate pe plan local se află în pericol de a-şi sista apariţia. Aceasta, după ce unele dintre ele apăreau deja, de la jumătatea anului acesta, în condiţii mai mult decât precare, ca urmare a sistării finanţării de la Administraţia Fondului Cultural Naţional. Dispariţia revistelor literare ar reprezenta, fără exagerare, o catastrofă culturală şi politică pentru România. Sper că le este cunoscut decidenţilor în materie de finanţare a culturii faptul că România modernă, de la 1830 încoace, este construită, în bună măsură, pe "umerii" unor reviste culturale. De la Curierul românesc la Dacia literară, de la Convorbiri literare la Viaţa românească şi de la Sburătorul la România literară, toate ideile care au structurat construcţia statului român, unitatea naţională, independenţa, rezistenţa în faţa tăvălugului comunist şi, în anii de după 1989, integrarea europeană, au fost susţinute şi promovate în revistele noastre de cultură, înainte de a deveni realităţi ale spaţiului politic. Acestea reprezintă astăzi, din cauza salarizării deficitare a bugetarilor, şi principala hrană spirituală a intelectualităţii noastre, care nu îşi mai permite să cumpere prea multe cărţi. Atrag atenţia că revistele de cultură nu sunt detergenţi sau pastă de dinţi, şi nici spectacole de divertisment, astfel încât să le aplicăm deviza "nu rezistă pe piaţă, trebuie să dispară". Ele sunt construite de oameni de cultură, nepricepuţi în chip firesc în materie de afaceri, în redacţii mici, cu salarii ridicole şi, cel mai adesea, pe baza unor colaborări neplătite. Dacă nu reuşesc să facă profit nu este pentru că oamenii care le alcătuiesc şi le dau viaţă sunt incapabili, ci pentru că revista de cultură este un produs spiritual, cu valoare simbolică, nu unul material, cu valoare pecuniară. Ele nu cer, pentru a supravieţui, privilegii, ci un modest sprijin financiar, care este menit să asigure tipărirea revistei, cheltuielile de difuzare (pentru ca ea să ajungă în mâinile celor care au nevoie de ea) şi nişte salarii mai mult decât modeste, pe care femeile de serviciu din Parlament le-ar considera, pe bună dreptate, jignitoare. Este nedemn ca un stat european să permită, în anul 2013, ceea ce vechea Românie, deşi mai mică şi mai săracă, nu a permis. Căci Spiru Haret a decis să finanţeze, în 1901, revista Sămănătorul, după cum şi mult-hulitul Rege Carol al II-lea a pus, în 1930, Loteria Naţională să finanţeze Revista Fundaţiilor Regale. Fac un apel la noul ministru al culturii, la conducerea Administraţiei Fondului Cultural Naţional pentru a găsi soluţii ca apariţia celor 10-12 publicaţii culturale care fac parte din patrimoniul naţional viu să continue, pe baze normale, şi în 2014.
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Modificările la Codul penal şi Legea amnistiei trădează lipsa de transparenţă a procesului legislativ din Parlamentul României" Săptămâna trecută a avut loc o mişcare de o rară lipsă de inspiraţie politică, care ne-a readus în prim-planul Europei, din nou cu un subiect controversat care îşi va produce efectele negative mult timp de acum încolo în ceea ce priveşte credibilitatea noastră externă şi statutul nostru de partener stabil şi predictibil atât în Uniunea Europeană, cât şi în Parteneriatul Strategic pe care îl avem cu Statele Unite ale Americii. Am încercat de foarte multe ori să explic de la această tribună faptul că responsabilitatea ar trebui să ne ofere principiile pe care să ne ghidăm acţiunile şi gesturile politice. Anul acesta s-au împlinit 101 ani de la trecerea în nefiinţă a unuia dintre cei mai mari reformatori şi oameni de stat pe care România i-a avut în lunga sa istorie. Spiru Haret ar trebui să fie un exemplu pentru clasa politică şi pentru guvernanţii de astăzi, un exemplu care prin tenacitatea sa, prin perseverenţa sa şi prin responsabilitatea de care a dat dovadă faţă de România a reuşit să schimbe din rădăcini sistemul de educaţie şi să pună bazele unui învăţământ modern, ale cărui roade le culegem şi astăzi. Chiar dacă subiectul declaraţiei mele politice este cu totul altul, această scurtă paranteză vine ca un elogiu pentru unul dintre cei mai responsabili oameni politici pe care România i-a cunoscut, într-un timp în care responsabilitatea politică este un principiu urmat de puţini şi golit în totalitate de sens pentru cei mulţi. Revenind la subiectul modificărilor legislative de o enormă iresponsabilitate, trebuie să spun că atât modelul actual al Legii amnistiei, cât şi modificările la Codul penal pătează de două ori reputaţia instituţiei pe care o reprezentăm. Parlamentul s-a aflat istoric la cele mai joase cote de încredere, imaginea acestei instituţii a fost terfelită atât din interior, cât şi din exterior, încât te aştepţi ca funcţia de parlamentar să fie un stigmat pe pielea oamenilor politici din România. Unul din motivele pentru care această imagine este la pământ este dat tocmai de lipsa de responsabilitate şi încredere de care unii dintre noi dau dovadă. Problema scandalului internaţional în care Parlamentul a fost târât are două surse foarte clare. În primul rând vorbim de problema de fond: modificările legislative care s-au operat prin cele două iniţiative puse săptămâna trecută pe ordinea de zi ridică deasupra legii o serie întreagă de beneficiari ai demnităţilor publice, fie că vorbim de parlamentari, fie că vorbim de magistraţi, fie că vorbim de preşedintele ţării. Dar până să ne întoarcem la esenţa acestor modificări de fond, primul lucru care s-a observat pe ambele maluri ale Atlanticului a fost chestiunea de formă. Consider inadmisibilă organizarea de şedinţe secrete în Parlamentul României. Consider că transparenţa procesului legislativ trebuie respectată, aşa cum scrie şi în regulamentul pe care suntem obligaţi să-l respectăm, toate şedinţele comisiilor de specialitate din Parlament sunt publice, excepţie făcând cazurile în care preşedintele de comisie consideră că trebuie să fie secrete. Întâlnirile nocturne în comisiile din care facem parte pot surveni doar atunci când avem de gestionat probleme de maximă urgenţă. Cu ce se justifică urgenţa în modificările care s-au adus Codului penal? Nimeni nu poate răspunde cinstit la această întrebare, pentru simplul fapt că urgenţa nu este niciodată o condiţie când vorbim de modificări de o asemenea importanţă. Decizia politică nu este asumată şi acest lucru nu face altceva decât să adâncească suspiciunile care planează asupra întregului nostru proces legislativ. Sunt atât de multe legi care au efecte benefice, dar care de acum încolo vor fi privite cu reticenţă de restul instituţiilor statului, dar şi de organismele internaţionale, doar din cauza faptului că unii dintre noi au considerat oportună organizarea şedinţelor de taină ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor. Salut reacţia promptă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Consiliului Suprem al Magistraturii atât la problemele de fond, cât şi la cele de formă care înconjoară proiectul de modificare a Codului penal pe care plenul Camerei l-a adoptat săptămâna trecută. Aceste reacţii trădează lipsa de transparenţă a procesului legislativ chiar mai mult decât modificările pe fond ale legislaţiei penale. De asemenea, trebuie să luăm act de petrecerea unui fapt fără precedent în România şi, îndrăznesc să spun, în Europa; vizita ambasadelor Franţei, Germaniei şi Olandei în Parlamentul României, pentru a investiga la faţa locului care sunt modificările legislative care au inflamat presa naţională şi internaţională, dar şi cancelariile puterilor occidentale. Trecând acum la chestiunea de fond, nu putem să ne plasăm deasupra legii. Faptul că noi ne aflăm astăzi aici se datorează prea puţin unui efort personal şi egoist şi mult mai mult voinţei şi dorinţei electoratului, care ne-a acordat cu un an în urmă un vot de încredere la alegerile generale. Puterea atrage după sine o responsabilitate pe care trebuie să o respectăm şi de care trebuie să ţinem cont de fiecare dată când ridicăm mâna să votăm o lege. Este păcat că cei dintre noi care nu au avut nimic de-a face cu aceste demersuri, şi constat, din fericire, că este vorba de cei mai mulţi dintre noi, am fost puşi în situaţia să votăm asemenea rapoarte făcute pe genunchi şi distribuite în grabă cu 5 minute înaintea votului final. Avem, cred, cu toţii capacitatea de a înţelege diferenţele dintre funcţionarii publici şi demnitari. Nu cred că vreun coleg dintre noi a fost confundat vreodată cu secretarul unui oraş sau al unei comune. Nu cred că legea, în afara cazurilor de corupţie, mită şi conflict de interese tratează similar funcţionarul public cu miniştrii sau parlamentarii. Aceste argumente ne trimit încă o dată cu gândul la faptul că modificările operate pe Codul penal sunt făcute cu dedicaţie, vizând scoaterea în afara competenţei justiţiei a unui set de infracţiuni stipulate în Codul penal. Analizele pe acest subiect sunt suficiente şi nu cred că merită să mai zăbovim prea mult asupra lor. Datele sunt suficient de clare: fără niciun motiv, un grup limitat de oameni a sacrificat transparenţa decizională a Parlamentului şi reputaţia naţională şi internaţională a întregii instituţii pentru un scop mult prea mărunt. Configuraţia politică actuală ar fi făcut clar faptul că preşedintele va retrimite spre reexaminare proiectul de modificare a Codului penal, asta dacă CCR nu decide înainte că legea nu este constituţională, ceea ce s-ar putea petrece. Cu toate acestea, cineva a considerat că este bine să continue. Momentul decisiv momentul care va decide pentru toţi dacă responsabilitatea redevine un principiu de urmat în politica românească va veni atunci când aceste modificări se vor întoarce în dezbaterea parlamentară. Fac un apel pe această cale, înainte să-mi închei intervenţia, la toţi cei care au capacitatea de a decide pentru binele instituţiei Parlamentului şi pentru binele electorilor. Trebuie ca dezbaterile ce vor urma, atât pe marginea modificărilor propuse la Codul penal, cât şi pe marginea Legii amnistiei şi graţierii, să se desfăşoare cu maximă transparenţă. Fac un apel către membrii societăţii civile să facă toate demersurile necesare pentru a fi prezenţi la dezbateri şi fac un apel către conducerea Camerei Deputaţilor să vegheze asupra corectitudinii desfăşurării şedinţelor atât în ceea ce priveşte condiţiile de cvorum, cât şi în ceea ce priveşte programul de lucru. Este o problemă pe care nu mai avem voie să o repetăm. La sfârşitului legislaturii trecute, înainte să ocup funcţia de parlamentar, am asistat cu stupoare la desfăşurarea unui set de evenimente la fel de absconse ca şi acestea. Atunci am pus aceste acţiuni pe baza unui război politic total între preşedintele ţării şi majoritatea parlamentară, lucru care, deşi nu justifica forţarea legii până la limita ruperii, oferea o explicaţie raţională pentru cele întâmplate. Acum nici măcar această urmă de raţiune nu o pot găsi în cele întâmplate săptămâna trecută. Dacă în vara lui 2012 responsabilitatea pentru aşa-numita lovitură de stat a fost asumată de o majoritate parlamentară care şi-a propus scăparea României de Traian Băsescu, acum îmi este foarte greu să realizez care sunt motivele pentru care două legi care scot răspunderea pentru corupţie şi conflicte de interese din responsabilitatea demnitarilor au fost votate în grabă, în şedinţe de comisie ţinute cu doar câteva ore înainte de începerea plenului Camerei Deputaţilor. Este de datoria noastră să oprim cu orice preţ astfel de practici până nu este prea târziu. Chiar dacă răul care s-a făcut pe plan extern este foarte greu de remediat, misiunea noastră este să încercăm să reparăm aceste greşeli şi să le prevenim pe viitor şi acest lucru nu se poate face, în opinia mea, fără asigurarea unui proces legislativ transparent, democratic şi ireproşabil, la care să participe negreşit atât membrii societăţii civile, cât şi reprezentanţii instituţiilor implicate. Stă în puterea noastră să asigurăm un astfel de mediu aici, în Parlament, indiferent de ordinele politice care vin pe linie de partid. Ţine de deontologia noastră, ca reprezentanţi ai legislativului, de preţuirea pe care o avem faţă de instituţia pe care o reprezentăm şi, nu în ultimul rând, de responsabilitatea noastră ca oameni şi ca români.
			Domnul Ion Călin: "Decembrie 1989" Revoluţia Română din Decembrie 1989, care a dus la sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Nicolae Ceauşescu, a constat într-o serie de proteste, demonstraţii şi lupte de stradă. Anterior Revoluţiei române, celelalte state est-europene au trecut în mod paşnic la democraţie, România fiind singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi. La fel ca în ţările vecine, în anul 1989 majoritatea populaţiei din România nu era mulţumită de regimul comunist. Politica economică şi de dezvoltare a lui Ceauşescu era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din ţară; în paralel cu creşterea dificultăţilor economice, poliţia secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat poliţienesc. Revoluţia română nu s-a declanşat acolo unde era cea mai mare mizerie, ci acolo unde sentimentul de ruşine a fost cel mai puternic. La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timişoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass-media internaţională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Au încercat din nou să incendieze clădiri, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare. Semnificaţia prezenţei armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceauşescu. Între timp, la Bucureşti, pe 17 decembrie 1989, Ceauşescu a obţinut din partea CPEx aprobarea folosirii forţei pentru înăbuşirea Revoluţiei de la Timişoara. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraş. 100.000 de protestatari au ocupat Piaţa Operei (astăzi Piaţa Victoriei) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: "Noi suntem poporul!", "Armata e cu noi!", "Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!". Treptat situaţia iese de sub controlul autorităţilor. Mai mulţi militari încep să fraternizeze cu demonstranţii. La sfârşitul zilei Timişoara este declarată oraş liber de către demonstranţi. Exemplul Timişoarei va fi urmat de alte localităţi din ţară: Arad, Sibiu, Târgu Mureş, Reşiţa, Braşov şi altele. Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceauşescu descoperă în ţară o situaţie deteriorată. Lipsa sa de înţelegere a evenimentelor şi incapacitatea de a trata situaţia au ieşit din nou în evidenţă când a oferit, într-un act de disperare, creşterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, şi a continuat să laude realizările "Revoluţiei Socialiste", neînţelegând că altă revoluţie se desfăşura chiar în faţa sa. După înăbuşirea în sânge a demonstraţiilor, ieşirea în stradă a muncitorilor din zonele industriale, sinuciderea generalului Vasile Milea, s-a reuşit, în jurul orei 12,30, Televiziunea să fie ocupată de revoluţionari. La 12,51, Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluţionari, se adresează telespectatorilor, anunţând fuga dictatorului şi, formând cu degetele litera V (semnul victoriei), au rostit celebra frază: "Am învins!" După fuga lui Ceauşescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în Bucureşti, precedat de o stare de euforie generală. Mulţimile descătuşate invadează Comitetul Central, iar birourile oficialilor comunişti sunt vandalizate. Haosul din Bucureşti cuprinde întreaga ţară. La vestea fugii cuplului dictatorial, în majoritatea localităţilor din România au avut loc manifestaţii spontane de protest faţă de regimul ceauşist şi de solidarizare cu revoluţia. Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei Române. Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârşitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii, de a căror absurditate ne întrebăm şi astăzi: 1104 morţi, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 după 22 decembrie. Revoluţiile din toamna lui 1989 au fost revoluţii ale popoarelor, nu ale unei clase contra unei alte clase. Ele au fost o revoltă contra revoluţiei eşuate a modernităţii - care a creat tiranii mai mari decât monarhiile absolute. Jertfele sfinte pentru Ţară ale tinerilor din decembrie 1989 au adus poporului român libertatea. Revoluţia română este un semn nu al trecutului, ci a fost şi este, în egală măsură, un semn al viitorului, al acelei zile în care - cum spunea un filosof - "clopotele amiezii vor restitui pământului demnitatea şi omului speranţa". Acesta este mesajul ei unic, transmis în decembrie 1989. Să-i ţinem vie speranţa şi memoria!
			Domnul Ion Diniţă: "Dezvoltarea agriculturii trebuie să înceapă de la sate" Promovarea la sate a măsurilor de sprijinire a agriculturii de către preoţi, conform protocolului de colaborare încheiat între ministrul agriculturii Daniel Constantin şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este salutară şi bine-venită. Acest nou şi ingenios tip de marketing, care vizează propovăduirea acţiunilor din domeniul agriculturii prin intermediul Bisericii, reprezintă o veste extrem de pozitivă pentru ţăranii din satele noastre, mai ales că este bine ştiută realitatea conform căreia chiar locuitorii zonelor rurale, ţăranii noştri, sunt principalii beneficiari ai măsurilor pe care Guvernul şi Ministerul Agriculturii trebuie să le ia pentru îmbunătăţirea activităţilor agrozootehnice. Consider că implicarea preoţilor de la sate în acest demers reprezintă un pas consistent spre îmbunătăţirea calităţii agriculturii româneşti. Se ştie de veacuri că preotul şi învăţătorul reprezentau şi încă reprezintă simboluri ale comunităţilor rurale, adevăraţi îndrumători ai bunului mers al vieţii ţăranilor. Mai ales acum, în condiţiile unei perpetue înnoiri a fluxului informaţional din agricultură, accesul imediat la ultimele noutăţi reprezintă o adevărată mană cerească pentru ţăranul român. Astfel, comunităţile din satele noastre vor afla în timp real de la preoţi măsurile de finanţare a agriculturii, atât din fondurile europene, cât şi de la bugetul de stat. De asemenea, slujitorii Bisericii le vor prezenta enoriaşilor o serie de avantaje pe care le pot dobândi din asocieri, înfiinţarea de ferme familiale sau implementarea măsurilor de instalare la sate a tinerilor fermieri. Mai ales în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, oamenii de la ţară sunt mai rezervaţi în momentul în care este vorba de a primi ceva gratis. Aici vor interveni preoţii, pentru a-şi convinge enoriaşii că fondurile europene destinate agriculturii şi celor care lucrează în mici comunităţi agricole nu sunt sume primite ilegal, ci trebuie folosite ca atare. De fapt, implicarea preoţilor în ceea ce priveşte bunul mers al agriculturii româneşti nu este nouă. La fiecare slujbă, slujitorii Bisericii includ rugăciuni pentru recolte mănoase, de fapt, se roagă Bunului Dumnezeu să plouă când este secetă, sau să se termine ploaia atunci când plouă prea mult. În aceste condiţii, misiunea preoţilor de a-i informa şi îndruma pe locuitorii satelor pentru a fi în pas cu ultimele noutăţi din sector este vrednică de laudă şi binefăcătoare.
			Domnul Ion Diniţă: "La 24 de ani de la Revoluţia Română!" Se împlinesc 24 de ani de la zilele fierbinţi din decembrie 1989, atunci când românii şi-au luat propria soartă în mâini şi au răsturnat regimul totalitar care ne-a îngrădit grav dreptul la opinie, conştiinţă, libertate sau libera circulaţie. Se cuvine să rememorăm cu respect şi plecăciune jertfa sutelor de eroi care au trecut în nefiinţă în urmă cu 24 de ani, pentru ca românii să scape de dictatură şi să poată oferi un viitor european, democratic şi civilizat copiilor noştri. Îmi exprim gratitudinea faţă de poporul român, artizanul acelor zile sângeroase din decembrie 1989, pe nedrept uitate acum. Consider că autorităţile ar trebui să instituie, în semn de respect pentru iluziile irosite ale românilor, tăcerea meditativă, această modalitate de comemorare fiind preferabilă larmei, nepăsării şi ipocriziei festiviste manifestate an de an în zilele omagierii revoluţiei române. Asemănarea izbitoare dintre viaţa românilor şi viaţa celor mai mulţi dintre revoluţionari, care trăiesc astăzi într-o mizerie materială cruntă, este dramatică. Sunt de condamnat acele autorităţi postdecembriste care i-au aservit pe revoluţionari, la fel ca şi pe cei mai mulţi dintre români, divizându-i după un principiu machiavelic extrem de eficient. Sper că această agonie a dezbinării, care se manifestă în rândurile organizaţiilor de revoluţionari, dar şi în rândul majorităţii românilor, să ia sfârşit cât mai repede, iar acei revoluţionari cărora li s-au limitat sau chiar eliminat privilegiile să fie repuşi în drepturi. Un contemporan spunea admirabil despre Revoluţia Română că a fost miracolul unei tardive mântuiri, iar făptuitorii ei au scăpat poporul român de ridicol şi grotesc. Dezaprob atitudinea acelor conducători, needucaţi pentru standardele europene, care practică dezbinarea socială, politică şi culturală doar pentru propriul exerciţiu de imagine. În semn de respect pentru poporul român, atât eu personal, cât şi Partidul Conservator reafirmăm că în decembrie 1989 a fost o revoluţie autentică, şi nu o lovitură de stat, şi că revoluţia a fost anticomunistă, şi nu doar anticeauşistă. Îmi exprim cu pioşenie recunoştinţa pentru sacrificiul tuturor acelora care au făcut posibil ca românii să devină cetăţeni europeni. Din păcate, nu trebuie să considerăm Revoluţia încheiată şi o vom continua alături de români în mod paşnic, dar ferm, până va veni din nou acel moment de graţie şi reculegere divină care ne va lumina chipurile.
			Domnul Ion Diniţă: "Pledoarie pentru plafonarea salariilor directorilor plătiţi de statul român" Partidul Conservator susţine intenţia Executivului de a plafona salariile directorilor din companiile de stat în standardele Băncii Naţionale a României. În opinia mea, buna funcţionare a statului român a fost grav lezată în ultimii ani şi de proliferarea acestor venituri incredibile pe care le-au suportat toţi românii, toţi contribuabilii oneşti. Consider că este inadmisibil să existe în România, o ţară care are, potrivit statisticilor, peste 9 milioane de oameni la limita sărăciei, salarii care pot ajunge şi la 188.000 de lei pe lună, precum în cazul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Din acest punct de vedere, jaful comis pe banii şi cu acordul statului trebuie să înceteze, iar Partidul Conservator cere imperativ premierului Victor Ponta să stopeze odată pentru totdeauna acordarea acestor venituri incredibile de la bugetul de stat. Din păcate, la acordarea acestor salarii, puţin spus nesimţite, şi-a adus contribuţia întreaga clasă politică de după 1989. Cu siguranţă veniturile uriaşe din sectorul de stat, unele dintre ele depăşind cele mai înalte standarde de salarizare din mediul privat, au fost tolerate de la o guvernare la alta, conform principiul păgubos de a asigura avantaje clientelei politice, care, ulterior, s-au transformat în mod sigur în beneficii reciproce obţinute de partidele politice în anii electorali, şi nu numai. Este imperios necesar ca primul-ministru şi Guvernul USL să impună o ordine riguroasă în acordarea viitoarelor salarii la nou-înfiinţata structură a Autorităţii de Supraveghere Financiară. Acestea trebuie să se încadreze în standardele Băncii Naţionale, oricum mult mai consistente decât veniturile obţinute de demnitarii statului, de la preşedinte la primarul celei mai amărâte comune. Ca să nu mai vorbim de oamenii sau bugetarii obişnuiţi, de medici sau profesori cu salarii de 1.000 lei lunar, şi ei contributori la bugetul de stat, care, fără îndoială, au un sentiment justificat de aversiune faţă de întreaga clasă politică, din această perspectivă. De-a lungul timpului s-a mai vorbit despre salariile uriaşe din sistemul de stat. Niciun guvern nu a reuşit însă să stopeze acest fenomen scăpat de sub control. Tocmai din acest punct de vedere misiunea Guvernului nu este deloc uşoară. Suntem de acord ca aceşti directori să fie bine plătiţi, să fie stimulaţi să facă performanţă, însă când vorbim despre venituri de zeci de mii de lei lunar pentru conducătorii unor unităţi de stat cu pierderi este prea mult! Partidul Conservator susţine transparenţa bugetelor fiecărei instituţii din subordinea statului, în special a modului de cheltuire a banului public. Cerem, de asemenea, o anchetă a Corpului de Control al primului-ministru care să dezvăluie cum s-a ajuns la acordarea acestor salarii nesimţite, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere, indiferent de culoarea lor politică.
			Domnul Ion Diniţă: "Revizuirea Constituţiei, o necesitate pentru România" Revizuirea Constituţiei reprezintă un proces complex, care ar trebui să preocupe fiecare demnitar din Parlamentul României. Partidul Conservator şi eu personal, ca deputat de Braşov, susţinem continuarea sistemului cu un Parlament bicameral, însă o decizie privind forma Parlamentului în viitoarea Constituţie va fi luată în funcţie de punctul de vedere al Comisiei de la Veneţia. De asemenea, Parlamentul trebuie să identifice o soluţie optimă referitor la noua structură a forului legislativ, având în vedere existenţa a două decizii contradictorii ale Curţii Constituţionale pe acest subiect. Divergenţele legate de regionalizare şi migraţie politică au dus la consultarea Comisiei de la Veneţia în chestiunea revizuirii legii fundamentale. În opinia mea, problema traseismului politic şi a trecerii dintr-un partid în altul ar putea fi tranşată prin soluţia revocării acelora care îşi schimbă partidul în timpul mandatului, după modelul aplicat în cazul primarilor. În accepţiunea mea, susţin că noul regim al statului trebuie să fie cel de republică parlamentară. Alegerea Preşedintelui de către Parlament ar putea reprezenta o soluţie, mai ales dacă ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat din 1989 încoace. Soluţia poate fi viabilă în condiţiile în care legiuitorul constituant va fi extrem de atent la modul în care va construi relaţiile de putere dintre Parlament, Guvern şi prim-ministru, având în considerare totodată sistemul electoral şi sistemul de partide din România (actual şi potenţial). Noua Constituţie mai trebuie să delimiteze foarte clar şi raportul dintre Guvern şi Parlament. Astfel, instituţia delegării legislative şi a angajării răspunderii în faţa Parlamentului trebuie regândite radical, prin introducerea unor dispoziţii constituţionale care să limiteze rolul predominant al executivului în reglementarea relaţiilor sociale din cadrul societăţii. De exemplu, după modelul Constituţiei Franţei, ar putea fi realizată o partajare a competenţelor în domeniul legislativ între Guvern şi Parlament, ceea ce ar conduce la eliminarea practicii contraproductive a adoptării de ordonanţe simple sau de urgenţă. La o eventuală revizuire a Constituţiei ar fi utilă stabilirea unor reguli generale cu privire la tipul de sistem electoral utilizat pentru alegerea membrilor celor două Camere ale Parlamentului, ceea ce ar conduce la stabilizarea sistemului de partide şi la creşterea gradului de predictibilitate cu privire la formarea coaliţiilor legislative şi guvernamentale. La capitolul Formarea Guvernului, consider că procedura constituirii Executivului presupune atât manifestarea de voinţă a Preşedintelui, cât şi a Parlamentului. Exclusiv din perspectiva textului constituţional, rolul preponderent în formarea Guvernului trebuie să îl deţină Parlamentul, care acordă votul de încredere prim-ministrului, listei de miniştri şi programului de guvernare. În ceea ce priveşte dizolvarea Parlamentului, actuala Constituţie face aproape imposibilă o asemenea situaţie. Propunem regândirea radicală a dizolvării Parlamantului la o eventuală revizuire a Constituţiei, în special în condiţiile în care Preşedintele României nu va mai fi ales prin votul direct al cetăţenilor, iar rolul preponderent în cadrul executivului va fi jucat de primul-ministru.
			Domnul Ion Mocioalcă: "Măsuri prezente pentru şanse viitoare" În săptămâna 16-20 decembrie 2013, legislativul român desfăşoară ultimele activităţi din cursul acestuia an, continuând să depună eforturi considerabile pentru a materializa speranţele celor care l-au mandatat să-i reprezinte. Şi tot în această săptămână, noi toţi, sub auspiciile ONU, marcăm două evenimente deosebite: Ziua internaţională a migranţilor (18 decembrie) şi Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor (20 decembrie). Pentru România şi Partidul Social Democrat, pentru mine, în calitate de parlamentar al dumneavoastră şi pentru dumneavoastră, migraţia şi solidaritatea sunt două subiecte care acum, în pragul sfârşitului de an, au reverberaţii cu atât mai profunde, determinându-ne să ne întrebăm, din nou, dacă am acţionat suficient, sau cum putem proceda pentru a ne îmbunătăţi şi diversifica direcţiile de lucru astfel încât să fim cât mai eficienţi, implicaţi şi solidari. Solidaritate este un concept vast, şi include solidaritatea cu şi între migranţi, solidaritate naţională, europeană şi mondială pentru o şansă în plus acordată umanităţii. Fenomenul de migraţie a dobândit noi dimensiuni în contemporaneitatea mondială şi implicit naţională. Conform datelor ONU, numărul migranţilor a depăşit la nivel mondial cifra de 200 milioane de persoane, 3% din populaţia globului este afectată de migraţie, iar în Europa, începând cu anul 2002, se stabilesc anual între 1,5 şi 2 milioane de noi imigranţi. Statistic, migraţia este doar un fenomen cuantificabil, însă în psihologia individului migraţia reprezintă soarta, destinul omului şi viitorul său şi al familiei sale. Dimensiunea socio-umană a fenomenului migraţiei este elocvent surprinsă de mesajul Secretarului General al ONU Ban Ki Moon, care afirma că "În spatele acestei cifre enorme se află soarta unor oameni concreţi: specialist calificat în domeniul calculatoarelor, fermier - ilegal, femei aflate în mrejele traficanţilor de fiinţe vii, refugiatul nevoit să-şi părăsească ţara, şi cea a multor-multor alţi oameni". Cifrele arată că în prezent, circa 2,5 - 3 milioane de români lucrează în străinătate (mare parte dintre aceştia în condiţii de muncă dificile, iar în ultimii ani au fost descoperite mai multe cazuri de români care lucrau în condiţii de sclavie pe teritoriul Uniunii Europene), în timp ce doar 60 de mii de cetăţeni străini au venit în România. Totodată, se estimează că în 2050 populaţia adultă din România va fi de 9,4 milioane persoane, cu 5,6 milioane persoane mai puţin decât în prezent Institutul European din România a dat publicităţii studiul "Perspectivele politicii de migraţie în contextul demografic actual din România" conform căruia, "... cea mai mare parte a localităţilor României au pierdut populaţie, urmare a unui spor natural şi de migraţie negativ... Pe zone geografice din România, se observă că unele judeţe din vestul ţării, unde ponderea persoanelor de alte naţionalităţi este mare (Sibiu, Timiş şi Braşov), reprezintă centre de unde emigrează o mare parte a celor ce au hotărât să se stabilească în străinătate, în timp ce judeţele din estul României (Iaşi, Botoşani şi Galaţi) au devenit atrăgătoare mai ales pentru persoanele din Republica Moldova." Raportul relevă că în prezent "tendinţa de a pleca în străinătate este prezentă doar la populaţia cuprinsă între 26-40 ani, în timp ce la celelalte categorii de vârstă soldul migraţiei externe este pozitiv. Principalele regiuni din care s-a emigrat au fost Centru şi Vest... Bucureşti-Ilfov şi Nord-Est, iar regiunile ce au primit imigranţi au fost Vest, Bucureşti-Ilfov şi Nord-Est". Statisticile ne indică faptul că, principalele ţări în care muncesc românii sunt Italia, Spania, Israel, Germania şi Marea Britanie, iar două treimi din banii trimişi în ţară vin de la românii plecaţi la muncă în Italia şi Spania. O caracteristică a migraţiei româneşti o reprezintă migrarea tinerilor, "apţi de muncă, fenomen ce conduce la o situaţie de criză atât pe piaţa muncii, cât şi pe piaţa asigurărilor şi serviciilor sociale, în sensul în care se exercită o presiune mult mai importantă asupra populaţiei ocupate pe piaţa muncii din România", iar această realitate trebuie corelată cu prognoza că "în 2030, numărul tinerilor se va reduce în toate regiunile cu 26-40%, iar până în 2050 reducerea va fi de 44-63%". Observând factorii care stau la baza fenomenului migraţionist (Organizaţia Internaţională pentru Migraţii), am reţinut factori de "împingere" (nivelul de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, existenţa crizelor rezultate din dezastre naturale, accidente tehnologice sau terorism, crizele financiare şi politice etc.) şi factori de "atragere" (nivel de trai mai ridicat, nivel al salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun, experienţa reţelelor sociale, libertate individuală etc.), factori care explică fenomenul migraţiei în România România este atât ţară de origine, cât şi de destinaţie a migraţiei internaţionale, însă statutul său de ţară de emigraţie netă ne atrage atenţia deoarece este dovada prevalenţei factorilor de "împingere" ai migraţiei asupra factorilor de "atragere" a acesteia şi impune necesitatea intensificări măsurilor, inclusiv de natură normativă, pentru o echilibrare şi chiar inversare a acestei ponderi. Acest statut de stat de emigraţie net întunecă gândurile atâtor români, cu atât mai mult acum, la sfârşit de an, când familiile românilor ce se vor reuni pentru câteva zile de sărbători ştiu că se vor despărţi în curând pentru a continua munca în statele unde au imigrat. Pentru dumneavoastră, cei care munciţi în străinătate, pentru dumneavoastră, cei care îi aşteptaţi acasă, pentru cei care se gândesc să plece din ţară pentru un loc de muncă, pentru cei care imigrează în România, dar şi pentru cei care continuă aici munca de zi de zi este important să ştiţi că Guvernul şi Parlamentul au iniţiat, elaborat şi adoptat o serie de acte normative tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră, că noi, parlamentarii suntem responsabili, că eu personal manifest constant o solidaritate activă cu speranţele, gândurile şi nevoile dumneavoastră. Vă informez deci că în acest an au fost adoptate legi care permite derularea de proiecte de finanţare (Legea nr.333 din 10 decembrie 2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2013 pentru reglementarea unor măsuri necesare derulării proiectelor cu finanţare nerambursabilă în domeniul forţei de muncă), legi pentru îmbunătăţirea regimului circulaţiei dumneavoastră în străinătate (Legea nr.175 din 6 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate), legi care să vă faciliteze obţinerea unui credit pentru o primă locuinţă (Legea nr.237 din 15 iulie 2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2012 pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă" şi adoptarea unor măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de derulare a programului "Prima casă"), legi pentru îmbunătăţirea sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă (Legea nr.250 din 19 iulie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi pentru modificarea Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale) etc. Chiar în aceste zile, priorităţile noastre vizează stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, salubrizarea localităţilor, gestionarea riscurilor în agricultură şi acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu, şi, în mod deosebit, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Vă îndemn deci pe dumneavoastră toţi să vă alăturaţi mesajului meu şi să fim solidari! Solidari cu concetăţenii noştri care emigrează şi cu familiile acestora, solidari cu cei care imigrează în România, solidari în acţiune şi gând, solidari cu oamenii, pentru oameni! La mulţi ani!
			Domnul Ionel Palăr: Asigurarea investiţiilor pentru ţara noastră reprezintă o adevărată provocare. Din 2008, acest sector a scăzut constant, însă de anul trecut valoarea investiţiilor a început să crească. Trendul ascendent al economiei româneşti este asigurat, totodată, şi de creşterea absorbţiei fondurilor europene, astfel, gradul de absorbţie crescând de la preluarea mandatului de către Guvernul USL. Perspectivele economice ale ţării noastre sunt unele pozitive, fapt confirmat de statisticile şi estimările instituţiilor internaţionale de profil, precum FMI, Banca Mondială sau Comisia Europeană. Totodată, România are premisele necesare creşterii investiţiilor prin acordurile încheiate cu partenerii străini din Uniunea Europeană sau din afara spaţiului comunitar. Evoluţia ascendentă a României este demonstrată şi de creşterile din industrie. Producţia industrială este în creştere, în avans şi pe plan european, datele publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat) arătând că România a înregistrat cel mai semnificativ avans din rândul statelor membre UE în decursul ultimului an. În primele 10 luni ale anului 2013, comparativ cu perioada similară din 2012, producţia industrială a crescut, aceste rezultate fiind semnalate şi de Institutul Naţional de Statistică. Această creştere este cu atât mai semnificativă cu cât în zona euro producţia industrială a înregistrat o scădere în luna octombrie 2013, comparativ cu luna septembrie 2013.
			Doamna Liliana Ciobanu: "România are nevoie de căderea Guvernului şi organizarea alegerilor anticipate" Actualul Guvern trebuie să înceteze cu batjocorirea repetată a românilor şi să treacă la reforme adevărate, prin fapte, nu prin minciuni şi vorbe fără sens. Ultimele abordări ale actualilor guvernanţi, referitoare la modificarea Codului penal şi la Legea amnistiei, dar şi promisiunile deşănţate privind majorarea salariilor şi a pensiilor în perioada următoare, constituie o nouă serie de minciuni sfruntate şi un nou nor de praf aruncat în ochii românilor. Acum, în ceasul al 12-lea, guvernanţii au ajuns totuşi să-şi recunoască o parte din păcălelile servite românilor în ultimul an şi jumătate. Reprezentanţii Guvernului au ajuns, în sfârşit, să recunoască faptul că nu oficialii Fondului Monetar Internaţional i-au pus să facă reduceri de personal şi să nu crească salariile şi pensiile. Cei din Executiv mint însă în continuare în privinţa numărului şomerilor, deoarece la fiecare raportare sunt "uitaţi" cei care au ieşit din plată. În această iarnă va fi o avalanşă de oameni ieşiţi din şomaj şi rămaşi fără locuri de muncă, pentru care statul nu are nicio soluţie. Constatăm astfel că Guvernul USL şi-a dovedit din plin incompetenţa, iar românii au ajuns la fundul sacului, nu îşi mai pot cumpăra mâncare şi au datorii uriaşe la bănci. În loc să mintă şi să inducă oamenii în eroare, Executivul actual de tristă amintire ar face mai bine să fie preocupat mult mai mult de crearea de noi locuri de muncă, promise în număr de un milion la ultimele alegeri. Sper ca opoziţia să facă front comun în viitoarea sesiune parlamentară pentru a iniţia o moţiune de cenzură care să fie încununată de succes. Numai prin debarcarea actualului Guvern, organizarea de alegeri anticipate şi instaurarea unui Executiv de tehnocraţi, cu miniştri potriviţi în funcţiile potrivite pentru a-şi exprima experienţa, vom putea ieşi la liman. România este o navă în derivă, condusă defectuos spre gheţarii falimentului, românii sunt debusolaţi şi lipsiţi de speranţă. Este nevoie ca societatea civilă să iasă din amorţeală, să creeze un puternic curent popular, prin care să se forţeze organizarea de alegeri anticipate, pentru că pierderea unui alt an va avea consecinţe dezastruoase pentru România şi români.
			Doamna Manuela Mitrea: "Abandonul şcolar, o problemă gravă în România!" Sistemul românesc de învăţământ, dar şi cel european, se confruntă cu abandonul şi absenteismul şcolar, probleme grave insuficient tratate şi care necesită acţiuni urgente. Conform statisticilor Uniunii, anual 6 milioane de tineri din Europa abandonează şcoala, ceea ce reprezintă aproximativ 14% din numărul total de elevi. Datele din România relevă că abandonul şcolar din ţara noastră a crescut în anii de criză de la 15% între 2007-2008, la 17,5% în 2011 şi 17,4% în 2012. Cauzele abandonului şcolar sunt plasate de către studii şi rapoarte pe nivele diferite, cel al elevului, cel al familiei, cel al comunităţii de provenienţă şi al şcolii. În ceea ce priveşte factorii ce favorizează abandonul şcolar, printre ei se numără posibilităţile financiare reduse ale familiei, educaţia părinţilor, mediul unde trăieşte copilul, etnia şi starea de sănătate. Copiii cu dizabilităţi se numără şi ei printre cei care renunţă la şcoală. Din nefericire, consecinţele părăsirii şcolii sunt resimţite pe tot parcursul vieţii de persoana ce a luat decizia de a renunţa la şcoală, pe viitor având şanse mult mai slabe de a participa la viaţa socială, culturală şi economică a societăţii. De asemenea, pentru cel care a abandonat şcoala creşte riscul de şomaj, sărăcie şi excluziune socială, fapt ce poate fi prevenit de către cei implicaţi în procesul de educaţie, de factori de decizie, părinţi, profesori şi elevi. Uniunea Europeană a stabilit ca până în 2020 să reducă rata abandonului şcolar sub 10%, ceea ce este un obiectiv îndrăzneţ. România trebuie să se apropie de această ţintă, dar nu pentru că suntem membri ai Uniunii, ci pentru că ţara noastră are nevoie de oameni educaţi pentru a se dezvolta, pentru că fără educaţie nu poate exista o societate a cunoaşterii. Trebuie să facem din reducerea abandonului şcolar o prioritate a României.
			Doamna Marioara Nistor: "Nu mă interesează nici un fel de imunitate!" Votul dat săptămâna trecută în plenul Camerei Deputaţilor de către parlamentarii PP-DD la proiectul de lege prin care preşedintele şi parlamentarii sunt scoşi din categoria funcţionarilor publici prevăzută în Codul penal nu are nici o legătură cu vreo eventuală temere a mea. Ceea ce a ieşit se datorează conducerii Camerei Deputaţilor, care a pus acel proiect pe ordinea de zi, dar nu a mai citit enunţul acestuia, pentru ca parlamentarii să fie informaţi despre ce anume este vorba. Mai mult, proiectul a trecut direct la vot final, fără să fie supus anterior dezbaterii plenului, fapt care încalcă flagrant cutumele parlamentare. Prin aceasta decizie, preşedintele şi parlamentarii ies şi de sub incidenţa articolului 2531 din Codul penal privind conflictul de interese, definit drept "fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură". Eu personal nu am avut şi nu am nici o problemă cu legea, sunt un cetăţean onest al acestei ţări, drept pentru care nu aveam nici un motiv să votez în favoarea acestui proiect de lege. Nu mă interesează nici o imunitate sau super-imunitate din acest punct de vedere, atât timp cât eu acţionez în tot ceea ce fac în litera şi spiritul legii. Probabil acest act normativ va fi atacat la Curtea Constituţională, astfel încât nu cred că va deveni lege în forma adoptată marţi de Camera Deputaţilor.
			Doamna Marioara Nistor: "România, trezeşte-te!" Salut pe această cale mobilizarea societăţii civile din România, care şi-a intensificat protestele împotriva minciunilor actualei guvernări. Acest guvern bazat pe o majoritate parlamentară aproape dictatorială, a reuşit în ultimul an să arunce în desuetudine toate promisiunile făcute românilor în ultimele campanii electorale. Faptul că Ponta, Antonescu, Voiculescu şi ceilalţi nu pun nici un fel de preţ pe români şi pe viaţa lor este deja de notorietate. Este însă trist că românii permit să fie batjocoriţi în continuare de reprezentanţii acestei alianţe contra naturii politice numită USL. Faptul că din ce în ce mai mulţi români ies în stradă şi cer Guvernului să renunţe la măsurile luate este însă lăudabil şi demn de urmat. Să ne amintim că, în aceste zile, comemorăm 24 de ani de când am scăpat de o altă dictatură, cea comunistă, iar jertfa eroilor de atunci nu trebuie uitată. Protestele românilor faţă de abordările Guvernului în cazurile Roşia Montană, Pungeşti, acordarea de superimunităţi şi altele sunt perfect îndreptăţite. La Pungeşti, autorităţile statului, în frunte cu Poliţia şi Jandarmeria, au intervenit în forţă, fără motive temeinice. O bătrână de 70 de ani a fost bătută şi i s-au spart ochelarii pentru simplul motiv că a ieşit la poartă! Jandarmii au dat amenzi peste amenzi doar pentru că oamenii au ieşit din casele lor, iar dacă nu au vrut să semneze au fost băgaţi cu forţa în dube şi bătuţi! Ţăranii au fost hăituiţi prin păduri, copiii nu au fost lăsaţi să meargă la şcoală, au fost instalate garduri pe proprietăţile private, iar sătenii au fost ţinuţi în ţarcuri ca nişte vite! Jandarmii au devenit agenţi de propagandă ai Chevron, spunându-le ţăranilor ce bune sunt gazele de şist! Doamne Dumnezeule, în ce ţară am ajuns să trăim! Mai grav este că faptele inimaginabile petrecute în Vaslui au avut loc cu oblăduirea şi acordul premierului României, care i-a spus într-o recentă şedinţă de guvern altui mare incompetent, ministrului de interne, că "aveţi mandat foarte clar de intervenţie din partea mea"! Aceasta după ce acelaşi Ponta a ajuns la putere în urma unei moţiuni de cenzură cu care a dărâmat guvernul Ungureanu, cu principala critică gazele de şist şi dezastrul ecologic de la Roşia Montană! Mai mult, acelaşi Ponta a promis românilor că nu va permite exploatarea gazelor de şist în România, iar cu astfel de vorbe a minţit grobian românii şi le-a furat 70% din voturi. Cum spuneam la început, avem nevoie de retrezirea conştiinţei naţionale. Este foarte bine că românii, din ce în ce mai mulţi, se trezesc din manipularea exercitată asupra lor de acest guvern sumbru, condus de oameni incompetenţi şi uşor de direcţionat politic, dar în rău. La fel ca şi în zilele lui decembrie 1989, românii trebuie să se trezească şi să nu mai permită să fie călcaţi în picioare de un guvern absolut deplasat. România, trezeşte-te!
			Doamna Marioara Nistor: "Canasta domnului Ponta" Se joacă doar la jokeri, cât mai mulţi jokeri, de obicei rupţi de realitate, că doar sunt jokeri, şi cu etalări spectaculoase! Punctul 7 din cele 10 ale Angajamentului pentru România propus anul trecut de USL votanţilor români de pretutindeni spune clar: "Doar tăind, nu ieşim din criză!" Corect! Şi perfect adevărat! Pentru că promisiunea luată este şi onorată, dovadă clară fiind "adaosurile" stabilite: accize mai mari la alcool, noi accize la bunurile de lux, media tarifelor pentru încălzire, apă caldă, curent şi gaze este acum cu 13% mai mare decât în 2012, iar canalizarea şi salubritatea s-au scumpit cu aproape 14% faţă de toamna anului trecut, salariul minim al bugetarilor va creşte încă de la 1 ianuarie 2014, când va fi aplicată o majorare de 3% la fondul de salarii, potrivit schemei bugetului de stat pentru anul viitor, dar numai în condiţiile măririi numărului şomerilor din sistemul bugetar cu peste 215.000 persoane. Ce reguli mai impune în canastă domnul Ponta: valoarea cursului valutar, care "oricum este foarte stabil" şi ne putem permite să refacem formula de calcul a accizelor mai frecvent decât şi-ar putea imagina orice întreprinzător român. În tot acest timp, bugetarii din Sănătate şi Educaţie ies în stradă pentru a-şi cere drepturile, parcă neînţelegând demersul de suflet al guvernului de a mări şi a nu tăia. Şi ca punctajul să fie maxim în canasta guvernului, creşte şi numărul taxelor anuale per cap de român, la acestea adăugându-se o dorinţă neîmplinită a ministrului penal Fenechiu: noua taxă pe carburanţi, şi asta pentru a împlini un alt vis, al "marilor proiecte" rămase pe hârtie de această dată, autostrăzile Şova. În ultimii cinci ani, CNADR a încasat peste 865 de milioane de euro din plata rovinietei, dar România are încă drumuri naţionale în procent de 60% cu durata de serviciu depăşită, 275 km drumuri naţionale pietruite sau de pământ, şi avem nevoie de încă 63 de ani pentru modernizarea tuturor DN-urilor în ritmul actual. Şi de ce nu ne-am punea proverbiala, de acum, întrebare: unde sunt banii noştri, unde sunt banii dumneavoastră?!... I-a păpat Guvernul..., care nu "taie", doar mănâncă... Într-adevăr, acest optimism debordant al sloganului "Doar tăind, nu ieşim din criză!" ne poate motiva pe fiecare cetăţean în parte şi nu numai. Sub acest stindard în care au crezut românii ne putem mări şansele de a depăşi Guatemala, Zimbabwe şi chiar Indonezia în clasamentul ţărilor cu cea mai mare povară fiscală. Lipsa de stabilitate şi predictibilitate a legislaţiei fiscale şi economice a devenit regula de bază în România, iar mediul de afaceri trebuie să se descurce cum poate, în condiţiile unor reguli economice şi fiscale într-o permanentă fisiune nucleară, care ar pune pe fugă orice investitor obişnuit cu sistemele civilizate. Dar, oameni buni, putem dormi liniştiţi deoarece prezenta guvernare n-a promis mai mult decât poate face şi închide astfel jocul, pentru că ştie că "Problema României - conducătorii de astăzi, şi nu românii!" Românii sunt soluţia!
			Doamna Marioara Nistor: "Alba Iulia uitată!" După 1989, odată cu declararea zilei de 1 decembrie Ziua Naţională a României, românii şi politicienii au înlocuit treptat Capitala cu locul în care s-a săvârşit marele act al Unirii, Alba Iulia, pentru a sărbători această sfântă zi. Oraşul Marii Uniri, Alba Iulia, locul în care şi Mihai Viteazul a unit pentru prima dată în istorie cele trei mari provincii româneşti, a devenit pe drept cuvânt un fel de Mecca a românilor, cum bine spunea marele Adrian Păunescu în poezia "Clopotul reîntregirii": "Cât flamura roş-galbenă-albastră/ Ne este prag şi steag şi ideal/ Veniţi români, veniţi la Mecca noastră/ Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal"... Mulţi ani după 1990, cele mai importante evenimente organizate de Ziua Naţională au avut loc la Alba Iulia, loc preferat şi de mai-marii ţării, indiferent dacă era sau nu an electoral. În ultima perioadă însă, Alba Iulia, o urbe liniştită care vibra doar în ziua de 1 decembrie, a fost uşor-uşor uitată de responsabilii statului român. Ultimele aniversări ale Zilei Naţionale au aruncat realmente Alba Iulia într-o uitare nefondată, conducătorii ţării preferând să concentreze marea majoritate a evenimentelor de 1 decembrie în Bucureşti. O idee nefericită, în opinia mea, din multe motive. În primul rând, Marea Unire a fost consfinţită prin hotărârea Marii Adunări Naţionale Constituante care s-a întrunit la Alba Iulia în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918. Peste 1.200 de deputaţi au votat în unanimitate unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România. La actul istoric au asistat peste 150.000 de oameni. "Ziua aceasta de 1 Decembrie şi votul popular care s-a dat pentru Unire înseamnă încheierea unui proces, încheierea unui proces de făurire a ceea ce avea să se numească România Mare", spunea istoricul Georgeta Filliti. Sute de mii de români îmbrăcaţi în costume naţionale, purtând tricolorul, s-au adunat cu mic cu mare în Cetatea Alba Iulia. Au venit cu ce au putut, cu trenul, călare, în căruţe sau pe jos, în drumul lor întâlnind resturile armatei germane care bătea în retragere. Atunci au ajuns la Alba Iulia sute de mii de români cu tot ceea ce au putut, chiar cu căruţele. Acum, cei care gestionează bunul mers al ţării nu mai catadicsesc să meargă la Alba Iulia nici măcar cu avioanele şi elicopterele pe care le au la dispoziţie oricând, la orice oră... Şi dacă tot au aruncat locul Unirii în desuetudine, conducătorii ţării s-au gândit să arunce o sumă importantă în organizarea din acest an a Zilei Naţionale în Bucureşti. În timp ce la Alba Iulia se desfăşura un ceremonial militar de o modestie incredibilă, în Capitală, sub privirile distinşilor şefi ai ţării, s-a petrecut o luxoasă defilare a arsenalului forţelor armate, care ar fi costat cel puţin un milion de euro! Întrebarea mea şi a altor mii de români este "pentru ce"? Multe lucruri bune se puteau face pentru oameni cu un milion de euro. Dacă tot s-a decis să se bagatelizeze adevărata sărbătoare naţională de la Alba Iulia, cred că şi manifestările din Capitală ar fi trebuit să fie organizate mai decent, mai cu grijă pentru bugetul ţării, cu mai puţină opulenţă. Fără îndoială, oamenii prezenţi la evenimentul din Bucureşti s-au bucurat de ceea ce au văzut, poate meritat. Dar, cu certitudine, românii defavorizaţi care ar fi putut beneficia de banii cheltuiţi pe această paradă fastuoasă pe timp de criză ar fi fost mult mai mulţi şi mult mai fericiţi! Este trist că începem să ne pierdem bunele obiceiuri de a ne respecta istoria, înaintaşii, tradiţia, de a-i omagia la faţa locului pe făuritorii istoricei Uniri din 1918. Marea Unire înseamnă în primul rând Alba Iulia. Nu Bucureşti, nu Cluj, nu Timişoara, cu tot respectul pentru aceste frumoase oraşe ale României. Îmi exprim speranţa că deturnarea manifestărilor oficiale de la Alba Iulia nu va dura la nesfârşit. Diriguitorii acestei ţări trebuie să redea Capitalei Unirii strălucirea de odinioară, cea de principal amfitrion al sfintei zile de 1 decembrie.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Ministrul liberal al transporturilor pregăteşte mai multe proiecte de dezvoltare a infrastructurii din România" Ministrul transporturilor, doamna Ramona Mănescu, a fost unul dintre miniştrii liberali care a participat la Forumul Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est, organizat luna trecută la Bucureşti de către Guvernul României, în cadrul căruia dumneaei le-a propus oficialilor din China încheierea unui parteneriat pentru demararea câtorva proiecte importante de investiţii, proiecte care vizează dezvoltarea infrastructurii feroviare şi rutiere din România. Unul dintre proiectele de investiţii în infrastructură discutat în acest context de către ministrul liberal al transporturilor cu oficialii chinezi, care ar putea fi demarat în 2014, se referă la linia feroviară de mare viteză care să lege vestul ţării - Aradul - de Constanţa. Din această linie ar urma să fie construit iniţial tronsonul Bucureşti - Constanţa, urmat de centura feroviară a Bucureştiului. O astfel de cale ferată modernă se va suprapune pe Coridorul IV Pan-European - va include şi Braşovul - şi va putea conecta atât Braşovul, cât şi portul Constanţa şi Bucureştiul de marile capitale ale Europei. Totodată, în 2014 se vor reabilita 204 km de cale ferată, pe tronsoanele Sighişoara - Simeria şi Radna - Curtici, ceea ce va duce la o creştere a vitezei de deplasare a garniturilor de tren pe aceste tronsoane. De asemenea, demararea unui proiect de importanţă majoră pentru judeţul Braşov, deci şi pentru cetăţenii din colegiul pe care îl reprezint în Parlament, este pe cale să se concretizeze prin intervenţia actualului ministru liberal al transporturilor, şi mă refer la Proiectul legat de Centrul intermodal de la Feldioara. Odată cu realizarea unei astfel de investiţii, Braşovul va deveni cel mai important centru logistic al ţării, datorită construirii unui nod intermodal de căi ferate şi rutiere la Feldioara. Practic, aproape toate mărfurile care vin pe mare sau din Vestul Europei vor trece prin Braşov. Un alt proiect pe care îl are în vedere Ministerul Transporturilor este coridorul Dunăre - Main - Rin şi Proiectul integrat prin care Dunărea devine, pe lângă o importantă cale navigabilă, un element cu potenţial economic ridicat pentru ţara noastră. Majoritatea proiectelor sunt realizate din fonduri europene. Spre deosebire de fostele guverne, miniştrii liberali ai Guvernului actual utilizează la maximum acest instrument de finanţare care prin incapacitatea foştilor guvernanţi nu a fost utilizat cum trebuie, POS Transport fiind chiar suspendat din cauza neregulilor constatate de UE. Având în vedere faptul că în ultimii 20 de ani infrastructura din România nu a beneficiat de o finanţare corespunzătoare, care să permită dezvoltarea reală a acesteia, şi nici bugetul pentru anul 2014 nu va permite alocări substanţiale, pentru a acoperi integral necesităţile curente de dezvoltare, dar şi ţinând cont de faptul că foarte multe proiecte de dezvoltare a infrastructurii din România au rămas doar la stadiul de promisiuni pe hârtie ale fostelor guverne ale PDL, salut demersurile doamnei ministru Ramona Mănescu de căutare a unor alternative viabile de finanţare, care să urgenteze astfel implementarea celor mai importante proiecte de infrastructură.
			Domnul Mihai Weber: "Superimunitatea - un neadevăr" Proiectul de Lege privind Codul penal pare să fie încă un subiect sensibil, care continuă să genereze tot felul de polemici. Deşi multe voci afirmă că acest cod a fost votat pentru a le crea parlamentarilor o super imunitate, acest zvon este total neadevărat. În ţările Uniunii Europene, parlamentarul este demnitar, nu funcţionar public. Potrivit legii, printre cei care pot fi anchetaţi de ANI se numără parlamentarii, preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului. Preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi judeţeni, precum şi primarii nu fac obiectul modificărilor aduse Codului penal. Modificările Codului penal nu vor schimba cu nimic activitatea ANI, ale cărei atribuţii sunt reglementate prin Legea privind organizarea şi funcţionarea ANI (nr. 176/2010 ). În ceea ce priveşte conflictul de interese şi incompatibilitatea, acestea sunt foarte clar stipulate în Statutul deputaţilor şi senatorilor. Modificările aduse Codului penal nu vor afecta cu nimic nici activitatea DNA. Parlamentarii vor fi în continuare sancţionaţi, acuzaţi, cercetaţi, judecaţi şi condamnaţi pentru fapte de corupţie prevăzute de Codul penal la articolele 254-257. În plus, pentru faptele de luare de mită sau trafic de influenţă comise de parlamentari ca demnitari, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime. Aşadar, afirmaţia potrivit căreia parlamentarii au fost scoşi din categoria funcţionarilor publici este falsă, întrucât, în sensul Codului penal, calitatea de funcţionar public priveşte condiţia de a fi în serviciul unei instituţii publice. Deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. Legea ANI nu a fost modificată, iar aceasta se aplică, în mod expes, preşedinţilor Camerelor şi parlamentarilor. Faptul că noul cod de conduită al parlamentarilor diminuează atribuţiile ANI este o minciună. Noul cod arată că este "ceea ce a fost cerut în raportul MCV de către Comisia Europeană". Acuzaţiile aduse recent privind modificările Codului penal adoptate de Camera Deputaţilor sunt false. Aleşii poporului nu beneficiază de o super-imunitate, iar ANI şi DNA se pot ocupa în continuare de parlamentari.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Accesarea fondurilor europene, şansa redresării României" Şansa ţării noastre de a se redresa economic şi social o constituie accesarea fondurilor europene. Trebuie spus că am cam bătut pasul pe loc în ultimii ani, iar blocarea anumitor programe de finanţare, birocraţia şi corupţia au făcut să rămânem mult în urma altor ţări din regiune. Îmbucurător este totuşi faptul că România a făcut paşi importanţi în sensul reabilitării din punctul de vedere al absorbţiei fondurilor europene din ultimul an şi jumătate, respectiv de când USL a venit la guvernare. Dacă în luna mai anul trecut rata de accesare era de 7%, în prezent avem peste 23%, iar în cifre România a încasat anul trecut peste un miliard de euro, şi în acest an peste două miliarde de euro. Mai mult, actualul Guvern a reuşit într-un timp relativ scurt să deblocheze cele patru programe de finanţare care erau temporar închise de Comisia Europeană. În cele din urmă, actualul Guvern a reuşit, nu fără eforturi, să îndrepte greşelile făcute de fostele guvernări, în folosul a mii de români beneficiari ai finanţărilor europene. Începând cu anul viitor, intrăm în noua perioadă de referinţă a accesării fondurilor europene, respectiv 2014-2020. Pentru a elimina disfuncţionalităţile trecute, autorităţile noastre au nevoie de mult mai multă rigurozitate şi determinare în procedurile prevăzute de acquis-ul comunitar în materie de obţinere a fondurilor europene. Consider că avem nevoie de îndreptarea unei mai mari atenţii către categoriile populaţiei grav afectate de sărăcie şi incluziune socială. Avem nevoie de o mai mare grijă pentru reducerea deficitelor existente în domeniile educaţie, şi ocuparea forţei de muncă. La aceste capitole, România trebuie să reducă în mod semnificativ atât numărul copiilor care părăsesc şcoala la o vârstă mică, cât şi cifra persoanelor expuse la riscul de sărăcie sau excludere socială. De altfel, Acordul de Parteneriat propus de ţara noastră pentru perioada de referinţă 2014-2020 conţine în mod pragmatic ţintele pe care ni le-am propus pentru viitoarea perioadă de finanţare europeană. Documentul, care a fost agreat recent de majoritatea parlamentară, stipulează modalitatea în care vor fi concentrate investiţiile din Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii, acestea urmând a fi gestionate de cele trei ministere implicate: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit Acordului, autorităţile locale şi judeţene vor avea un rol mult mai important în perioada 2014-2020, iar modul în care edilii vor reuşi să se asocieze în vederea obţinerii unor proiecte eligibile de finanţare va fi fundamental. Sunt convins că, în urma unei coalizări naţionale de amploare, românii vor reuşi, începând de anul viitor, un procent important la capitolul accesarea fondurilor europene, fapt de pe urma căruia vom avea cu toţii de câştigat.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Serviciile medicale ale românilor, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!" Intervenţia mea de astăzi vine să semnaleze anumite dezacorduri care se petrec în sistemul medico-sanitar autohton, aspecte îngrijorătoare atât pentru beneficiari, cât şi pentru cadrele medicale. Astfel, Pachetul de servicii medicale de bază, care ar urma să intre în vigoare în februarie 2014, conţine o serie de aspecte încă nelămurite, în opinia specialiştilor. Deja procesul de consultare publică s-a încheiat, iar până la emiterea unui act normativ în acest sens rămâne un interval foarte scurt. Este bine ştiut faptul că orice fel de schimbare va determina un anumit grad de haos în sistem, adaptările la noile norme fiind greoaie atât pentru medici, cât şi pentru instituţii. Sunt convins însă că anumite disfuncţionalităţi vor fi rezolvate de oficialii ministerului în interesul direct al pacienţilor contributori la fondul asigurărilor de sănătate. În acest context, ministrul sănătăţii a afirmat, în repetate rânduri, că Pachetul de bază se va asigura pentru toate categoriile de cetăţeni - şi asiguraţi, şi neasiguraţi -, pe câteva elemente: prevenţie, pe programe naţionale şi pentru urgenţă. Pe de altă parte, oamenii cu venituri reduse vor fi nevoiţi să plătească serviciile extra-pachet, care nu sunt decontate de statul român. Una dintre problemele în neregulă identificate de medicii din judeţul Bacău se referă la nediferenţierea serviciilor primite de către românii cu niveluri variate de cotizare. Spre exemplu, un contribuabil care are un salariu mai mare cotizează lunar la fondul de sănătate mai mult decât o persoană cu un salariu mai mic. Pachetul de bază de servicii medicale nu face însă diferenţa dintre aceste nivele de cotizare, fapt inechitabil şi poate discriminatoriu faţă de persoanele care au venituri mai mari, şi implicit cotizează mai mult. Aceşti oameni, consideră medicii băcăuani, ar trebui să aibă acces diferit la serviciile medicale, respectiv în conformitate cu cotizaţia plătită, comparativ cu, de exemplu, cei cu cotizaţii mici sau cei care efectiv nu cotizează deloc, respectiv neasiguraţii. Un alt aspect care creează confuzii în sistemul sanitar este legat de procedura implementării din bugetul naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv pe bani publici, a nou înfiinţatului card naţional de sănătate emis de către CNAS. Acesta poate fi interpretat drept o obligativitate prin lege a tuturor cetăţenilor români de a fi cotizanţi la această casă de sănătate, indiferent dacă sunt sau nu plătitori. O serie de specialişti din sistemul sanitar afirmă că există destui cetăţeni care şi-ar fi dorit mai întâi înfiinţarea altor case de sănătate, private, şi abia apoi să poată avea posibilitatea de a se opta şi de a-şi alege instituţia unde doresc să cotizeze. Emiterea acestor carduri de sănătate constituie, în opinia aceloraşi specialişti, un fel de obligaţie a tuturor românilor de a deveni clienţi ai CNAS, fapt care nu ştiu dacă nu contravine dreptului constituţional la liberă alegere. Sunt două cazuri care preocupă, în egală măsură, pacienţii şi cadrele medicale. Tocmai din aceste considerente, m-am adresat ministrului sănătăţii, cel răspunzător de noile modificări din sistem. Sper ca răspunsurile domniei sale să fie edificatoare pentru oameni, deoarece Pachetul de servicii medicale de bază care va fi implementat începând cu anul viitor nu trebuie să conţină situaţii interpretabile.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Ucraina - o preocupare pentru politică externă a României" Mă adresez dumneavoastră pentru a vă aduce în atenţie o temă extrem de importantă pentru politica de vecinătate a României, care a fost dezbătută şi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Paris din această lună, şi anume situaţia din Ucraina. România are un interes natural în facilitarea, în vecinătatea UE, a unui spaţiu comun de stabilitate, securitate şi progres, în adâncirea relaţiilor dintre UE şi vecinii din Est şi din Sud, pe baza intereselor comune şi a valorilor împărtăşite. Uniunea Europeană la rândul său, în comunicarea din 2011 intitulată "Un răspuns nou în contextul schimbărilor din ţările vecine", a stabilit următoarele obiective de politică de vecinătate: susţinerea cu prioritate a partenerilor care se angajează sa construiască democraţii durabile şi veritabile, garantând respectarea drepturilor omului; susţinerea dezvoltării unei economii solidare pentru ca vecinii UE să poată să desfăşoare activităţi comerciale, să investească şi să se dezvolte în mod durabil, reducând inegalităţile sociale şi regionale, creând locuri de muncă şi îmbunătăţind nivelul de viaţă al populaţiilor lor; întărirea dimensiunilor regionale ale politicii europene de vecinătate, în special Parteneriatul estic şi Uniunea pentru Mediterana, elaborând iniţiative regionale coerente în domenii precum comerţul, energia, transportul, migraţia sau mobilitatea, pentru a completa şi a intensifica cooperarea bilaterală cu partenerii vecini; furnizarea de mecanisme şi de instrumente adecvate pentru atingerea acestor obiective. Comisia pentru afaceri politice şi democraţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), în şedinţa sa din 11 decembrie 2013 de la Paris a adoptat o declaraţie prin care îşi exprimă îngrijorarea faţă de situaţia din Ucraina şi în special faţă de escaladarea violenţelor. A fost constituită şi o sub-comisie ah-hoc care are mandatul de a vizita Ucraina cu scopul de a raporta membrilor Comisiei cu privire la situaţia din această ţară. Ca membru din partea ALDE al acestei sub-comisii cred cu tărie că trebuie să susţinem Ucraina să îşi rezolve problemele interne în limitele ordinii constituţionale şi ale statului de drept, trebuie să susţinem întărirea instituţilor democratice din cadrul acestui stat, ţinând cont de vocea cetăţenilor în fundamentarea politicilor instituţionale şi opţiunilor de politică externă, deoarece ei sunt principalii beneficiari. Este necesar să sprijinim dialogul politic pentru rezolvarea acestei situaţii dificile, să susţinem libertatea de exprimare şi instituţiile democratice şi, în acelaşi timp, să condamnăm violenţele din stradă şi orice formă de presiune economică ce ar putea genera situaţii precum cele cu care ne confruntăm. Ucraina este parte a Europei, trebuie să continue drumul european într-un ritm care să reflecte voinţa politică statală, dar şi pe cea a cetăţenilor, Ucraina trebuie să devină parte a deciziilor luate la nivelul Uniunii Europene.
			Domnul Nuţu Fonta: "Angajament pentru Borşa" Am promis oamenilor din Colegiul nr.5 Maramureş, care cuprinde oraşele Borşa şi Vişeu de Sus, precum şi comunele Bogdan Vodă, Botiza, Ieud, Poienile Izei şi Vişeu de Jos, cu localităţile aparţinătoare, că nu îi voi dezamăgi în acest mandat de deputat. La împlinirea unui an de când am fost ales în această înaltă demnitate, le mulţumesc din nou pentru sprijin şi reafirm dorinţa de a-i ajuta şi în viitor în toate demersurile, atât cât îmi permit prerogativele de parlamentar şi legile statului român. În ultimele zile, s-au vehiculat numeroase informaţii eronate privind carierea mea politică. Vreau să dezmint categoric acele apariţii în mass-media naţională şi judeţeană, care mă înregimentau, fără voia mea, în alte formaţiuni politice. Folosesc acest prilej pentru a le reaminti locuitorilor oraşului Borşa şi ai celorlalte localităţi din Colegiul uninominal nr. 5, că ei sunt singurii care mă pot determina să aleg o altă destinaţie politică în viitor. Doar dacă borşenii îmi vor cere acest lucru, în speranţa că li se vor rezolva câteva probleme acute, care trenează de ani de zile, voi proceda în consecinţă. Până atunci însă, orice speculaţii privind trecerea mea în alt partid rămân la nivelul unor vorbe deşarte, fără acoperire în fapte. Îi anunţ, de asemenea, pe această cale, pe toţi locuitorii din Borşa şi împrejurimi, indiferent că m-au votat sau nu, că deputatul Nuţu Fonta are trei obiective precise în acest mandat din Parlamentul României. Este vorba de modernizarea DN 18, finalizarea pârtiei de schi de la Borşa şi construcţia unei case de cultură în oraşul Borşa. Pentru realizarea acestor trei obiective extrem de importante pentru scoaterea din izolare a oraşului Borşa şi pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor de aici, nu voi precupeţi nici un efort. Nu în ultimul rând, am ţinut şi voi ţine seama de proiectele investiţionale ale administraţiilor publice locale din zonă, voi conlucra activ cu primăriile şi le voi sprijini pentru a-şi duce la îndeplinire programele elaborate în folosul oamenilor. Chiar dacă îndeplinirea celor trei obiective va presupune, la un moment dat, schimbarea traseului meu politic! Acest lucru, repet, îl voi face doar dacă borşenii îmi vor cere să schimb partidul pentru a le rezolva problemele! Până atunci însă, le doresc tuturor locuitorilor din localităţile Colegiului nr. 5, precum şi tuturor maramureşenilor de pretutindeni, sărbători liniştite, cu pace şi bucurii în suflete, multă sănătate şi prosperitate şi un an 2014 mult mai bun decât cel care se încheie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Ultima ispravă a calaverului ordinului Golden Blitzkrieg - Referendumul de la miezul nopţii, ultimul mare număr de magie!" Se pare că, din cauza unor probleme mai mult sau mai puţin evidente, preşedintele Traian Băsescu suferă de insomnii. La acestea se adaugă o serie curioasă de scrupule, total străine de domnia sa până de curând. Pe data de 14 decembrie, la ora 23.55, Traian Băsescu a mai făcut un act de magie, din seria actelor de alchimie politică. Dar asta neapărat în prezenţa unor martori, reprezentaţi de către presă, tocmai pentru a-şi evidenţia, chipurile, bunele-i intenţii atunci când semnează un act de o importanţă majoră pentru ţară. Aici, apare o întrebare legitimă. E adevărat, nu la fel de legitimă precum legitimitatea actelor prezidenţiale, mai degrabă fiind o expresie a uimirii pe care o încercăm cu toţii la adresa transformării uluitoare a lui Traian Băsescu dintr-un imperturbabil "şef de ţară" într-un prea scrupulos şi umil servitor al neamului şi al ţării şi, mai ales, într-un observator al nelegiuirilor şi incompatibilităţilor din traseul guvernării actuale. Oare de ce Traian Băsescu, de-a lungul celor 8 ani de şefie la cârma ţării, nu a petrecut la fel de multe nopţi mânat de conştiinţa înaltă a binelui cetăţeanului, a poporului şi a statului român, şi nu în alte feluri care cu siguranţă că l-au ţinut treaz, dar nu pentru binele românilor, aceste insomnii trecând deja în panoplia de legende urbane şi, pe alocuri, picante. Ca un adevărat calaver al ordinului Golden Blitzkrieg, Traian Băsescu a ţinut sâmbătă noaptea să ne mai dea o măsură a dibăciei sale politice pe care şi-o oferă drept studiu de caz şi învăţământ cu o generozitate dubioasă, reuşind să-şi împlinească un maaaare vis. Acela de a nu fi pus în situaţia de a ieşi de la prea mult iubita şefie a statului român cu un vot dublu. Ne gândim cu toţii de ce îi este teamă lui Traian Băsescu în această febrilă luptă nocturnă pentru că, oricum, preşedinţia nu îl mai priveşte, referendumul nici atât. Cât despre soarta unora sau altora pe care acum îi compătimeşte şi cărora le vrea "binele", cred că suntem departe de a mai crede, fie măcar ca şi într-o glumă de tip englezesc. Este clar că tot ceea ce se întâmplă cu Traian Băsescu nu reprezintă decât o zvârcolire finală în faţa unui adevăr incontestabil. Acela că pensionarea aduce insomnie şi că ieşirea de la Cotroceni să se facă neapărat pe picioare (nici măcar împleticite!), ci cu o seamă de crize morale şi de identitate pe care Traian Băsescu le manifestă din plin. Este adevărat că am putea învăţa multe de la domnul preşedinte. Asta în măsura în care ne-am hotărî cu toţii să devenim eroi de benzi desenate sau personajele negative într-o carte de poveşti. Oricum, orice istorie are nevoie şi de un anti-erou, iar Traian Băsescu, cu sau fără referendum, va deveni curând istorie.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Falsificarea antisemită a folclorului românesc" Având în vedere că statul român a depus eforturi considerabile în ultimii ani în vederea adoptării unui cadru legislativ eficient pentru asigurarea unui echilibru între libertatea de exprimare şi lupta împotriva propagandei xenofobe şi antisemite, doresc să îmi exprim public, oficial, de la tribuna Parlamentului, îngrijorarea şi indignarea pentru faptul că unul dintre colindele interpretate în spaţiul public (pe un post subvenţionat şi asumat de statul român) de Ansamblul "Dor Transilvan" (coordonat în context de un funcţionar al statului român) s-a dovedit a avea un caracter anti-semit în sensul cel mai radical - având în vedere trimiterile sale nemijlocit naziste. Transcriu câteva citate relevante difuzate în cadrul emisiunii de relansare a postului public de televiziune TVR 3, din data de 6.12.2013: "A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [= fum] în drum". Este inacceptabil ca un colind creştin tradiţional să fie falsificat şi utilizat pentru a propaga - de mulţi din simplă ignoranţă - sentimente de ură, intoleranţă şi antisemitism, folosind tocmai căi de comunicare deţinute de însuşi statul român. Astfel de manifestări, care amintesc direct de istoria unor lagăre ca Auschwitz-Birkenau, se cer condamnate şi sancţionate conform prevederilor legale, pentru a evita crearea unui precedent periculos în România secolului XXI. De aceea, în calitatea mea de reprezentant parlamentar al cetăţenilor români cu reşedinta în Israel am sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justitie şi Consiliul Judeţean Cluj, cel care coordonează activitatea Centrului Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Cluj, solicitând să se analizeze cu celeritate situaţia creată de "momentul artistic" neinspirat al Ansamblului "Dor Transilvan" şi să se dispună măsurile legale pentru sancţionarea persoanelor vinovate. Aş vrea să remarc, totuşi, că reacţia autorităţilor publice asupra acestui moment grav din activitatea televiziunii publice a fost fermă şi rapidă. Pe această cale, doresc să salut reacţia MAE sau decizia prin care CNA a dispus o primă sancţiune postului public de televiziune pentru încălcarea flagrantă a prevederilor legislaţiei audiovizualului, care statuează fără echivoc interzicerea difuzării în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. Vă mulţumesc şi vă asigur că voi reveni atunci când autorităţile ne vor prezenta concluziile anchetelor în desfăşurare.
			Domnul Iulian-Radu Surugiu: "USL a atras într-un an şi jumătate de trei ori mai multe fonduri europene decât PDL în trei ani şi jumătate" Zilele trecute, căutând un articol în arhiva de pe internet a ziarelor, am dat, întâmplător, peste un titlu mai vechi (din 5 iulie 2013): "Guvernul USL, dezastru la absorbţia fondurilor europene". Cum sunt obişnuit cu faptul că există medii de informare care nu au la suflet USL, în primă instanţă nu am acordat atenţie acestui articol. Dar când am văzut cine îl semnează, am înţeles că este util să îl citesc, chiar dacă a fost scris acum 5 luni. Voi cita doar începutul articolului: "De mai bine de un an de zile de când USL se află la guvernare, se poate spune fără urmă de îndoială că puterea actuală nu are absolut nicio viziune în ceea ce priveşte creşterea gradului de absorbţie al fondurilor europene. Reprezentanţii Guvernului doar discută despre ce ar trebui făcut, fără însă ca planurile lor să aibă vreun efect". Cine semna articolul, nimeni altcineva decât doamna deputat PDL, Elena Udrea. Nu m-au mirat cele scrise de doamna Elena Udrea, pentru că frecvent reprezentanţii fostei guvernări o acuză pe cea actuală că nu performează în problema atragerii fondurilor europene. Numai că aceste acuzaţii vin din... "banca acuzaţilor". Toată lumea ştie că în timpul guvernării PDL, cunoscută şi sub denumirea regimul Boc-Băsescu, absorbţia fondurilor europene a fost catastrofală, ajungându-se, la momentul preluării de către USL a guvernării, la modestul procent de 7%. Dar ce citesc - culmea, pe un site apropiat Palatului Cotroceni: "La data de 30 noiembrie 2013, rata absorbţiei pe toate cele 7 programe operaţionale de fonduri structurale şi de coeziune ajunge la 25,96%". O simplă operaţiune aritmetică, ne arată că într-un an şi jumătate, guvernarea USL a reuşit să atragă de trei ori mai multe fonduri europene decât guvernarea PDL în 3 ani şi jumătate. Iar dacă atingerea procentului de 7% nu a constituit un eşec - de la propaganda PDL citire, atunci oare ce pot însemna cele 18,96% înregistrate de USL doar într-un an şi jumătate. Evident, amnezia colegilor din PDL tinde să atingă proporţii îngrijorătoare din moment ce consideră cele 18,96 de procente drept un dezastru şi cred că pe această temă orice comentariu este de prisos. Un lucru este însă cert: Guvernul USL demonstrează eficienţă în atragerea fondurilor europene. După ce am reuşit deblocarea tuturor programelor europene suspendate din cauza neregulilor înregistrate în timpul guvernării PDL (despre acest aspect doamna Elena Udrea&Co. nu scot măcar o vorbă), rata de absorbţie a crescut considerabil. Acest lucru atestă că ne aflăm pe drumul cel bun. PS: Sunt curios dacă acum, după apariţia datelor oficiale privind absorbţia fondurilor europene la nivelul de 25,96%, preşedintele Traian Băsescu o va mai lăuda pe Elena Udrea susţinând că a fost campioană la capitolul absorbţie. Chiar şi pentru un simplu marinar, 25,96% este mai mare decât 7%.
			Domnul Iulian-Radu Surugiu: "Nu de Guvern, Parlament sau USL şi-a bătut joc Traian Băsescu, ci de România şi români" Traian Băsescu s-a ţinut de cuvânt şi a semnat decretul de promulgare a Legii de modificare a legii referendumului pe 14 decembrie la orele 23.56. A "promis" că va semna la 23.59, dar ce mai contează 3 minute? Prin gestul său, (Traian Băsescu avea posibilitatea să emită decretul şi pe 5 sau 6 decembrie, sau în oricare zi din intervalul celor 10 zile la care Constituţia îi dă dreptul să ţină o lege la Palatul Cotroceni) preşedintele crede că a demostrat Parlamentului şi Guvernului, sau mai precis USL-ului, că el este cel mai puternic, că el are ultimul cuvânt. Sau, în termeni populari, Traian Băsescu crede că a reuşit să-şi bată joc de Parlament, Guvern sau USL. Complet greşit! De altcineva şi-a bătut joc, din păcate, Traian Băsescu. Spun din păcate, pentru că este vorba de români şi de România. Da, acesta este adevărul. Traian Băsescu, prin blocarea intenţionată a posibilităţii organizării referendumului constituţional în paralel cu alegerile prezidenţiale, şi-a bătut joc de ţară şi de români. De ţară - pentru că nu va avea începând cu luna decembrie 2014 o Constituţie revizuită. De români - pentru că îi privează începând cu luna decembrie 2014 de obţinerea unor noi drepturi şi noi garanţii directe pentru cetăţean, prevăzute în proiectul de revizuire a Constituţiei. Culmea, cele mai multe prevederi noi care vizează cetăţeanul reprezintă articole adoptate în urma amendamentelor venite din zona societăţii civile. Îmi este greu să estimez când se va putea organiza referendumul pentru aprobarea Constituţiei revizuite. În primele luni ale anului 2015 nu este, din punct de vedere strategic, oportun să fie organizat acest referendum. Va trece prea puţin timp de la alegerile prezidenţiale şi cu siguranţă prezenţa la urne ar fi catastrofală. Există eventual posibilitatea organizării referendumului în toamna anului 2015, dar cine garantează că se va înregistra chiar şi pragul de participare de 30%. Să ne aducem aminte de ce s-a întâmplat în 2003. În pofida unei campanii electoral/publicitare de o amploare fără precedent, prezenţa la urne a fost foarte slabă, şi dacă nu se prelungea votarea cu încă o zi şi dacă membrii din birourile de votare nu ar fi mers cu urnele mobile în toate locurile aglomerate, inclusiv în farmacii, nu s-ar fi depăşit, la limită, procentul (valabil atunci) de participare de 50%. Or, ce s-a întâmplat în 2003 nu se poate repeta în 2015. Şi ar mai fi un amănunt deloc de neglijat. Prin blocarea de către Traian Băsescu a organizării referendumului constituţional în paralel cu alegerile prezidenţiale, bugetul de stat va avea o cheltuială în plus de 20 de milioane de lei. Cel puţin. Nu fac parte dintre populiştii de profesie, dar cred că această sumă ar fi îndulcit un pic viaţa unor bătrâni din azil ori unor copii asistaţi, sau ar fi putut fi direcţionată spre un alt domeniu de utilitate. Şi aici avem un element de ingratitudine la adresa românilor din partea lui Traian Băsescu. Preşedintele trebuie să ştie că oricum Constituţia revizuită tot va fi adoptată. Cu un an sau doi întârziere, dar tot va fi promulgată. Dacă va încerca în campania electorală pentru europarlamentare şi în campania pentru prezidenţiale să-şi construiască o armă de atac susţinând că "o majoritate de 70% nu a fost în stare să revizuiască Constituţia", Traian Băsescu trebuie să ştie că acea armă se va chema bumerang. Românii ştiu, şi nu de ieri sau de azi că la "Comisia Antonescu", proiectul de revizuire a fost finalizat încă de la începutul verii şi că oricând în acest an se putea organiza referendumul. S-au opus însă Traian Băsescu, PDL şi sateliţii săi. Este adevărat, de unul singur, Traian Băsescu nu ar fi avut posibilitatea să îşi bată joc de ţară şi de români. A fost substanţial ajutat de judecătorii săi din cadrul Curţii Constituţionale care au tras de timp şi au ţinut în proceduri (perioada de timp dintre sesizare şi publicare motivării deciziei în Monitorul Oficial) proiectul Legii referendumului 75 de zile. În iulie 2012, aceeaşi Curte Constituţională ţinea în proceduri doar 7 (şapte) zile o altă variantă de Lege a referendumului. Dar atunci interesul lui Traian Băsescu era diametral opus, era nevoie ca respingerea legii să fie cât mai repede oficializată.
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: Ultimele date puse la dispoziţie de Institutul de Statistică arată că producţia industrială este în creştere, în avans şi pe plan european. Cel mai semnificativ avans din rândul statelor membre UE a fost înregistrat de România (10,2%), în luna octombrie, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, arată datele publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat). România se situează de asemenea în rândul ţărilor UE care au înregistrat cea mai mare creştere a producţiei industriale în luna octombrie 2013, comparativ cu luna septembrie 2013. Cea mai mare creştere lunară a fost înregistrată de Lituania (2,2%), urmată de Danemarca (1,8%), România şi Cehia, ambele cu o creştere de 1,7%. Această creştere este cu atât mai semnificativă cu cât în zona euro, de exemplu, producţia industrială a înregistrat o scădere cu 1,1%, în luna octombrie 2013, comparativ cu luna septembrie 2013. În luna octombrie 2013, producţia industrială (serie brută) a crescut faţă de luna precedentă cu 7,2%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 1,6%. În privinţa creşterii de 7,2%, pe marile grupe industriale s-au înregistrat următoarele evoluţii: în industria energetică (+11,8%), în industria bunurilor de capital (+7,8%), în industria bunurilor de uz curent (+7,4%), în industria bunurilor intermediare (+4,9%) şi în industria bunurilor de folosinţă îndelungată (+2,7%). În primele 10 luni ale anului 2013, comparativ cu perioada similară din 2012, producţia industrială a crescut atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 7,4%, respectiv cu 6,7%. Aceste date demonstrează clar că ţara noastră este înscrisă pe un trend ascendent, iar economia romanească are toate premisele să îşi continue şi anii viitori dezvoltarea începută de la preluarea guvernării de către USL
			Doamna Raluca Turcan: "Sloganul USL «dreptate până la capăt» s-a transformat în «batjocură până la capăt»" La un an de la preluarea puterii de către USL cu peste 70% România a cunoscut un regres major pe toate planurile: justiţie, economie, învăţământ, sănătate, reforme sau absorbţii de fonduri europene. Românii nu o duc mai bine. În loc de un milion de locuri de muncă, ne-am ales cu 75.000 de şomeri în plus. În loc de reformarea statului, USL şi-a asumat răspunderea pentru un proiect de descentralizare - bun doar pentru baronii USL (ne întoarcem în epoca Năstase). Deşi au propus o nouă acciză de 7 euro/cenţi la combustibil, USL a desenat autostrăzi doar pe hârtie, iar banii europeni au fost refuzaţi pentru construcţia drumurilor de mare viteză. Au scăzut investiţiile sub orice prag critic, doar 6% din PIB. Nici în cel mai greu an de criză economică nu am avut un astfel de buget. Educaţia şi sănătatea sunt la limita funcţionării, în schimb, a fost definită o nouă prioritate naţională - ministerul domnului Dragnea - unde au dat în plus 1,2 miliarde de lei. De ce educaţia şi sănătatea nu mai sunt o prioritate pentru USL? Nu au putut privatiza niciun obiectiv economic până în prezent, toate încercările au fost mascarade şi tentative de fraudare; aceasta în timp ce zeci de mii de muncitori nu şi-au luat salariile şi nu au siguranţa unui loc de muncă. Românii trăiesc din ce în ce mai prost: salariile nu au crescut, iar preţurile au explodat la produsele alimentare, la gaze şi căldură (10%), amenzile (12,5%), taxele şi impozitele locale (36%) au crescut şi ele. Nu au prezentat niciun proiect pentru tineri, aşa cum promiteau în campanie: tinerii nu au fost încurajaţi să se angajeze prin scutirea de taxe, nu au dezvoltat un proiect de construcţii de locuinţe pentru tineri etc. În schimb, au făcut ceva pentru tineri: au întârziat plata burselor şi au redus finanţarea per student. Au introdus sau mărit peste 30 de taxe şi impozite, ceea ce a avut drept efect dispariţia a peste 111.000 de firme în ultimele 10 luni; tot mai multe firme şi români nu îşi mai pot plăti datoriile la bănci; iar investiţiile străine au scăzut cu peste 36% faţă de anul trecut. Sloganul USL "dreptate până la capăt" s-a transformat în "batjocură până la capăt".
			Domnul Remus-Florinel Cernea: "Localitatea Pungeşti a devenit o enclavă ruptă din Uniunea Europeană şi în care drepturile cetăţenilor sunt grav încălcate" În zilele de vineri 13 decembrie şi sâmbătă 14 decembrie 2013, am vizitat, împreună cu prinţesa Brianna Caradja, cunoscută activistă pentru drepturile omului şi pentru protejarea mediului, comuna Pungeşti din judeţul Vaslui, care a fost declarată de către guvern drept "zonă specială de siguranţă". Ceea ce am văzut şi am aflat acolo este şocant şi revoltător. Autorităţile din România comit o gravă nedreptate faţă de cetăţenii din zonă, instaurând măsuri represive fără precedent. Practic, în Pungeşti sunt suspendate democraţia şi drepturile individuale. Mai uşor intri într-o altă ţară membră a UE decât în zona Pungeşti. În timp ce eram acolo, am postat pe pagina mea de Facebook impresii de la faţa locului, dintre care citez câteva: "Am ascultat mărturii şocante despre cum sunt oamenii intimidaţi şi agresaţi de către autorităţile statului. Am văzut eu însumi cum patrulează maşinile de poliţie la fiecare două minute. Maşinile cu jandarmi sunt amplasate, de asemenea, pe străzile din comuna Pungeşti! Este, cu adevărat, o enclavă ruptă din Uniunea Europeană, o enclavă în care drepturile omului sunt suspendate, cetăţenii sunt umiliţi, iar instituţiile de forţă ale statului se manifestă nestingherit, terorizând populaţia. Jandarmii au intrat cu forţa în casele oamenilor. Copiii se tem să meargă la şcoală şi îşi doresc ca Moş Crăciun să vină pentru a-i lua pe jandarmi". "Oamenii din Pungeşti povestesc cu durere şi cu lacrimi în ochi despre abuzurile şi presiunile la care sunt supuşi de către autorităţi. În acelaşi timp, îşi păstrează simţul umorului spunând chiar că ar fi de acord cu gazele de şist dacă prima sondă va fi amplasată pe pământurile preşedintelui Băsescu, iar cea de a doua în curtea premierului Ponta". "Sunt martorul unei atmosfere de teroare şi de stat poliţienesc din Pungeşti. Poliţia îmi monitorizează fiecare mişcare din localitate. Chiar acum câteva minute, o maşină de poliţie a oprit în faţa casei în care am înnoptat, verificând dacă maşina cu care am venit este încă parcată în curte... Este incredibil cum merg lucrurile aici..." Am fotografiat numeroase autovehicule ale poliţiei şi jandarmeriei. Efectivele sunt de câteva sute, mulţi dintre aceştia fiind masaţi aproape de şantierul deschis de compania Chevron la doar circa 650 m de casele oamenilor. Am mers până în acel loc şi jandarmii au încercat, la început, să îmi blocheze accesul către poarta şantierului. Am forţat însă şirul de jandarmi care era în faţa mea întrebându-i dacă apără interesul public sau dacă răspund la comenzile unei companii private. Trecând de ei, m-am apropiat de gardul şantierului şi am cerut să vorbesc cu şeful de acolo. Am fotografiat şi panoul pe care sunt afişate detaliile cu privire la lucrările care se desfăşoară în zonă. Mi s-a oferit o carte de vizită a cuiva care se ocupă cu comunicarea din partea Chevron. Într-o declaraţie pentru cei de la "Vremea Nouă" am afirmat despre cetăţenii din Pungeşti care îşi apără pământurile şi sănătatea, că îi admir pentru dârzenia lor şi sunt solidar cu cauza lor. Iată însă că guvernul actual ne propune o falsă dezvoltare a României, eludând dialogul şi regulile democraţiei. În loc să angajeze discuţii şi consultări cu comunităţile locale, autorităţile române au ales calea forţei şi represiunii. Dar nu se poate construi o economie înconjurată de jandarmi în nici o ţară democratică. Calea de forţă pe care merge acum guvernul nu va genera decât confruntare şi tensiuni în societate, fără a ajuta nicicum la dezvoltarea economică a României. Într-un astfel de climat, investitorii serioşi vor fi sceptici în a investi. Un guvern cu reflexe nedemocratice şi care nu garantează buna funcţionare a statului de drept şi un mediu economic stabil nu va fi în măsură să construiască o economie sustenabilă, cu tehnologii prietenoase cu mediul. Fac un apel către toţi politicienii responsabili să denunţe acest tip de politică aplicat în forţă la Pungeşti şi cer guvernului să retragă de urgenţă forţele de ordine de acolo, să ridice starea de asediu asupra comunei şi de intimidare asupra oamenilor. De asemenea, cer guvernului să nu mai blocheze procedurile democratice de organizare a unui referendum local. Iar în privinţa gazelor de şist, cer primului-ministru Victor Ponta să prelungească pentru încă 10 ani cel puţin moratoriul impus explorării/exploatării gazelor de şist, pe care l-a instituit în cursul anului 2012. În acest timp, va exista răgazul necesar pentru studii aprofundate privind impactul asupra mediului a tehnologiei actuale de exploatare a gazelor de şist prin fracturare hidraulică. De asemenea, sunt de părere că strategia energetică a României va trebui să prevadă o pondere tot mai mare pentru energia produsă din surse regenerabile, şi nu din combustibili fosili sau centrale nucleare.
			Doamna Rodica Nassar: "3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi" În întreaga lume, persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu bariere fizice, sociale, economice şi de atitudine care le exclud de la participarea pe deplin şi în mod eficient, ca membri egali ai societăţii. Nu au acces egal la resurse de bază cum ar fi educaţia, sănătatea, asistenţa socială şi juridică sau ocuparea forţei de muncă. Ţinând cont de acest fapt, persoanele cu dizabilităţi rămân în mare parte invizibile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că între 7% şi 10% din populaţia lumii, aproape 500 de milioane de oameni, prezintă dizabilităţi. Aproximativ 80% din persoanele cu dizabilităţi trăiesc în ţările în curs de dezvoltare şi doar 1% până la 5% dintre ei au acces la serviciile de reabilitare necesare. Deşi s-au făcut numeroase campanii de sensibilizare a populaţiei cu privire la persoanele cu dizabilităţi, copiii sunt cei mai grav afectaţi de această discriminare. Ei nu înţeleg faptul că sunt diferiţi de marea majoritate a populaţiei. Nu pot să ţină pasul cu cei de vârsta lor, înţeleg mai greu şi se exprimă mai greu. Una dintre multiplele probleme cu care se confruntă copiii cu dizabilităţi este îngrădirea accesului la educaţie. Principalele cauze care duc la o asemenea situaţie sunt lipsa unei legislaţii coerente şi a unei strategii pe termen lung, imposibilitatea de a accede la toate spaţiile şi resursele şcolii, în condiţiile în care sunt accesibilizate doar intrările în şcoală. Informarea şi pregătirea insuficientă a cadrelor medicale privind lucrul cu copilul cu dizabilităţi reprezintă o problemă majoră, în sensul în care aceştia nu ştiu cum să abordeze un copil cu nevoi speciale şi au dificultăţi în lucrul cu acesta. Pentru a schimba această situaţie, principalele priorităţi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor cu dizabilităţi şi ale familiilor acestora sunt o legislaţie adecvată şi respectată, crearea la nivelul fiecărei comunităţi de servicii adaptate, suficiente şi care să asigure centre de recuperare, centre săptămânale, centre de diagnostic precoce al handicapului, centre de testare a posibilităţilor de încadrare profesională, precum şi înfiinţarea de centre de consiliere pentru părinţii care au în îngrijire copii şi tineri cu dizabilităţi. La nivel mondial, ziua de 3 decembrie reprezintă Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. România ar fi trebuit să celebreze atingerea unor standarde de viaţă optime pentru aceste categorii vulnerabile, însă, din păcate, peste 17.000 persoane adulte cu dizabilităţi continuă să trăiască astăzi în centre cu o îngrijire improprie unei dezvoltări adecvate. Pentru a schimba acest lucru avem nevoie de campanii care să urmărească reabilitarea, egalizarea şanselor de integrare socială a copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi fizice, senzoriale, psihice şi mentale. De asemenea, aceste campanii ar trebui să urmărească eliminarea stigmatizării şi creşterea recunoaşterii persoanelor cu handicap ca membri şi resurse ale societăţii.
			Doamna Simona Bucura-Oprescu: "Creşterea alocaţiei pentru copii reprezintă o prioritate naţională urgentă, iar datoria parlamentarilor este să «lupte» pentru rezolvarea acestei probleme" Legea nr. 61 privind alocaţia de stat pentru copii a fost adoptată în anul 1993 cu scopul de a se institui un tip special de alocaţie familială, respectiv alocaţia de stat, ca un drept universal al copiilor garantat de Constituţie. Potrivit prevederilor acestei legi, toţi copiii aflaţi în grijă familiilor lor sau a familiilor substitutive primesc o alocaţie de stat al cărei cuantum variaza în funcţie de nevoile şi vârsta copilului. Conform datelor preluate din Eurostat, referitoare la nivelul alocaţiei de stat pentru copii în România, comparativ cu restul Uniunii Europene, pe harta continentului figurau doar 3 cifre: nivelul alocaţiei din România, de aproximativ 10 euro (42 de lei) per copil, al celui din Bulgaria, de 18 euro, şi media UE — 210 euro. România, ca stat membru al Uniunii Europene, ar trebui să acorde o atenţie sporită şi să urmărească să adopte o serie de acte normative în concordanţă cu cerinţele internaţionale şi europene cu privire la alocaţia de stat pentru copii. Soluţionarea problemei reprezentată de alocaţia de stat pentru copii este o dreptate socială făcută celor cu venituri mici şi care doresc să le asigure copiilor lor un mediu de viaţă şi educaţional propice. Consider că este de datoria noastră, ca reprezentanţi ai românilor, să găsim soluţii pentru nevoile şi binele lor. O soluţie în acest caz este mai mult decât necesară, deoarece este una dintre marile probleme cu care se confruntă sistemul de asistenţă socială din România. Creşterea cuantumului la alocaţia pentru copii reprezintă o promisiune pe care am ţinut cu tot dinadinsul să o îndeplinesc. Mă voi lupta în continuare ca acest proiect să fie adoptat de Parlamentul României, iar cât mai multe familii să se bucure de beneficiile creşterii valorii acesteia.
			Doamna Simona Bucura-Oprescu: Declaraţie politică privind mediul de afaceri în România. Politica Guvernului României în ceea ce priveşte mediul de afaceri este centrată pe susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi pe stimularea liberei iniţiative. Acţiunile Guvernului urmăresc consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, eliminarea monopolurilor de stat nejustificate din punct de vedere economic, consolidarea liberei competiţii, creşterea transparenţei mediului de afaceri şi a politicilor guvernamentale, respectiv a politicii monetare, precum şi liberalizarea pieţei muncii. Pe plan intern principala instituţie responsabilă pentru elaborarea şi implementarea politicii comerciale este structura de comerţ exterior - Departamentul de Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale - din cadrul Ministerului Economiei. Mediul de afaceri se confruntă cu o serie de probleme - de birocraţie excesivă, creditare ori lipsă de transparenţă, fiind captiv presiunii fiscale. Comunitatea de afaceri din România este supusă presiunii taxelor, suplimentării impozitelor şi schimbărilor bruşte şi continue de legislaţie. Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală au suferit 110 modificări de la intrarea în vigoare până în prezent, în doar zece ani de existenţă. În loc ca banii companiilor să fie investiţi sau alocaţi pentru creşterea de salarii în mediul privat, ei merg spre achitarea de taxe şi impozite, cu prea puţine efecte în planul îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor ori creşterii PIB-ului. Îngropată în datorii, o firmă moare mai devreme sau mai târziu. Subfinanţarea întreprinzătorilor români prin lipsa de eficienţă în atragerea fondurilor europene România are cea mai scăzută rată de absorbţie din statele membre ale UE, de doar 14% la sfârşitul lunii aprilie 2013. Rata de absorbţie a Bulgariei este dublă, de 28. Ce putem face pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri din România? Pentru a putea creşte absorbţia fondurilor europene avem nevoie de reducerea birocraţiei, asigurarea accesului beneficiarilor la programe de creditare cu dobândă subvenţionată şi stabilirea unor mecanisme de control independente de influenţele politice. Posibilitatea accesului într-un mod mai facil al IMM-urilor la informaţii privind creditarea în România. 1. Creşterea transparenţei şi competiţiei în sectorul bancar, prin asigurarea publicării pe site-urile fiecărei bănci a unor indicatori cheie la nivel individual, a grilelor de evaluare a cererilor de creditare şi a tuturor costurilor creditării, cu efect direct privind intensificarea concurenţei, compararea ofertelor de creditare şi reducerea costurilor de finanţare a IMM-urilor. 2. Simplificarea sarcinii administrative: eliminarea obligaţiilor declarative adiţionale, prin limitarea documentelor şi informaţiilor solicitate întreprinderilor de către bancă la cele esenţiale, care fac nemijlocit obiectul evaluării acordarii sau respingerii creditului. 3. Sprijinirea accesul la consultanţă adaptată nevoilor specifice ale IMM-urilor şi dezvoltarea unor programe de "pregătire pentru investiţii" pentru IMM-uri, în strânsă cooperare cu organizaţiile reprezentative ale acestora. 4. Colaborare permanentă între organizaţiile mediului bancar şi confederaţiile patronale reprezentative. 5. Valorificarea într-o măsură mai mare a garanţiilor acordate prin intermediul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi a Fondului Român de Contragarantare. Susţinerea necesităţii creşterii plafonului plăţilor în numerar între societăţile comerciale la 10.000 lei pentru IMM-uri sau măcar menţinerea plafonului actual, având în vedere: - Comisioane bancare foarte mari; - Necesitatea reducerii termenelor de încasare a plăţilor şi asigurarea rapidă a lichidităţilor; - Plafoanele similare din celelalte state membre ale UE (de exemplu Franţa 3.000 euro, Spania 2.500 euro). IMM-urile sunt în deplină concordanţă cu iniţiativa doamnei Maria Grapini, ministru delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism, în ceea ce priveşte reducerea impozitului pe venitul microîntreprinderilor de la 3% la 1,5%, această măsură având un impact deosebit de pozitiv asupra dezvoltării şi menţinerii acestora, respectiv: - Se transmite un semnal pozitiv asupra preocupărilor Guvernului privind situaţia microîntreprinderilor; - Se diminuează posibilele efecte negative ale aplicării impozitului de 3% pe veniturile microîntreprinderilor; - Se reduce numărul microîntreprinderilor direct afectate de măsura impozitării. Concomitent cu reducerea impozitului pe venitul microîntreprinderilor la 1,5%, se impun următoarele propuneri: 1. Păstrarea caracterului opţional pentru întreprinderile nou înfiinţate (sub 2 ani). Această prevedere ar acţiona favorabil în cel puţin trei moduri majore: (a) eliminarea unei potenţiale bariere de intrare pe piaţă; (b) capitalizarea start-up-urilor şi (c) facilitarea realizării de investiţii. 2. Păstrarea caracterului opţional pentru întreprinderile cu pierderi în anul curent, dar care au înregistrat profit în cel puţin trei din ultimii cinci ani anteriori. Această prevedere deosebit de importantă în contextul economic actual (post-criză), oferă posibilitatea redresării agenţilor economici care parcurg o perioadă dificilă din punct de vedere economic, dar care au perspective pe piaţa în care acţionează. 3. Introducerea scutirii de la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pentru organizaţiile care realizează investiţii ce depăşesc nivelul impozitului. Crearea unui fond la nivelul microîntreprinderilor care să fie alimentat cu valoarea impozitului pe venituri, el fiind stigmatizat doar pentru investiţii: active fizice, active intangibile, investiţii în resursa umană, investiţii în dezvoltarea bazei de cunoştinţe intreprenorial-manageriale etc. 4. Păstrarea caracterului opţional pentru întreprinderile al căror salariu mediu brut din organizaţie este la cel puţin 70% din media câştigului salarial brut din sectorul economic în care îşi realizează preponderent veniturile. Astfel, se vor obţine venituri suplimentare din diminuarea muncii nefiscalizate.
			Doamna Simona Bucura-Oprescu: "Necesitatea implementării sistemului de învăţământ dual" Prezenta declaraţie politică are menirea de a aduce în atenţia dumneavoastră implementarea sistemului dual de învăţământ, ca o alternativă care să dea viaţă şi sens nu numai învăţământului în sine, ci şi societăţii care simte din plin lipsa pregătirii practice a tinerilor la terminarea studiilor. În acest scop, atragem atenţia asupra faptului că oricât de bine ar fi pregatiţi teoretic, fără componenta practică pe parcursul anilor de studii, la finalizare, elevii vor fi posesorii unor cunoştinţe care nu se pot regăsi într-un scop imediat şi practic în cazul în care piaţa muncii are nevoie de ei. Una dintre funcţiile educaţiei este pregătirea omului pentru integrarea activă în viaţa socială, întrucât educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale, ca forţă de muncă, ca subiect al vieţii sociale, putem afirma că prin această funcţie, educaţia răspunde unor necesităţi pe care societatea le ridică în faţa oamenilor ca elemente ale vieţii sociale şi prin intermediul unor nevoi individuale. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor sub aspect intelectual, fizic şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Sistemul dual combină educaţia într-o şcoală profesională cu practica în cadrul unei întreprinderi. Sistemul dual oferă, de asemenea, un proces de socializare/adaptare în cadrul căruia elevii intră în contact, încă de la început, cu rigorile şi exigenţele din cadrul diverselor întreprinderi în care efectuează practica. Problematica tranziţiei de la şcoală la locul de muncă trebuie privită ca o problemă deosebit de importantă a sistemului educaţional românesc, în strânsă legătură cu piaţa muncii. În societăţile moderne, tranziţia tinerilor către statutul de adult, în general şi către intrarea pe piaţa muncii, în particular este tot mai puternic afectată de alegere şi risc. Sistemul dual de formare oferă o legătură nemijlocită între economie, procesul de educaţie şi formare, respectiv între şcoală şi muncă. În ziua de astăzi, copiii învaţă foarte multă teorie şi mai puţină practică şi, din acest motiv, inserţia pe piaţa muncii este foarte dificilă. În şcolile profesionale şi în liceele tehnologice lucrurile ar trebui să se întâmple invers. E necesar ca elevii să fie instruiţi în întreprinderi pe diverse meserii şi să efectueze aici perioade de practică. Combinaţia între teorie şi practică, strânsa legătură dintre economie şi procesul de instruire reprezintă un factor cheie pentru succesul unei economii. Investitorii străini apreciază în mod deosebit abilităţile specifice meseriei şi cunoştinţele cu o bază solidă ale angajaţilor. Pentru a veni în sprijinul elevilor, pentru a-i sprijini să-şi găsească mai uşor un loc de muncă trebuie îmbunătăţit procesul educaţional prin eficientizarea şi organizarea sistemului de învăţământ în concordanţă cu realităţile, nevoile existente pe piaţa muncii şi evoluţia actuală a economiei naţionale. Implementarea sistemului dual de învăţământ va creşte gradul de ocupare a locurilor de muncă în rândul tinerilor din România şi ar micşora totodată rata şomajului. Implementarea şi dezvoltarea sistemului dual de învăţământ presupune dezvoltarea învăţământului profesional prin parteneriate educaţionale încheiate de unitatea de învăţământ cu diferiţi agenţi economici, universităţi etc., proiecte comune derulate între şcoli şi agenţi economici, pentru ca tinerii să fie pregătiţi şi practic, nu numai teoretic. Parteneriatul educaţional trebuie privit ca un factor pozitiv care vine în sprijinul dezvoltării instituţiei, presupune participarea activă a tuturor celor implicaţi şi constituie în acelaşi timp un punct forte în vederea stabilirii unei interacţiuni constructive între partenerii implicaţi, motivaţia fiind integrarea şcolii în mediul comunitar şi participarea activă la formarea viitorilor adulţi. Obiectivul general al oricărei acţiuni de parteneriat trebuie să fie dezvoltarea unei serii de categorii de conduite necesare în viaţă: curiozitate investigatoare, originalitate şi independenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, fantezie, perseverenţă. Toate instituţiile partenere promovează asigurarea egalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic şi a mentalităţilor comunitare, promovarea dialogului, transparenţei şi a comunicării deschise, încurajarea iniţiativei şi a participării la proiecte educaţionale, dezvoltarea colaborării şi cooperării, încurajarea autodisciplinei şi a responsabilităţii, dezvoltarea personalităţii copilului şi integrarea lui în societate. Motivul principal pentru crearea parteneriatelor şcolare de diferite tipuri este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. Trebuie propuse măsuri privind modul de realizare a pregătirii practice, pentru a face pe deplin operaţională iniţiativa de ocupare a locurilor de muncă în rândul tinerilor. Continuarea studiilor la un nivel superior este de dorit pentru fiecare elev, dar experienţa acestor ani ne arată că s-a produs o adevărată inflaţie de "gulere albe", de care piaţa muncii, în condiţiile socio-economice tot mai precare, nu mai are nevoie. Dezvoltarea carierei este un proces de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate de către o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii, aflate în succesiune cronologică şi presupune medierea între factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul individului. Acest proces cuprinde totalitatea factorilor psihologici, sociologici, educaţionali, fizici, economici care combinaţi influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul întregii vieţi a unei persoane. Educaţia tineretului este o investiţie pentru viitor. Pentru aplicarea acestui sistem este nevoie de implicarea tuturor forţelor politice în vederea adoptării unei legislaţii adecvate noilor nevoi socio-economice.
			Domnul Giureci-Slobodan Ghera: "Nesfârşitele comisioane abuzive ale băncilor" De ani de zile ne confruntăm cu acest fenomen, şi anume, comisioanele şi clauzele abuzive ale băncilor din România. Dacă în anii trecuţi se găsea câte un "curajos" care să intenteze proces băncii cu care avea probleme, în ziua de astăzi tot mai mulţi cetăţeni dau băncile în judecată, ba mai mult, se unesc zeci sau sute de persoane şi intentează proces colectiv. Cu toate că legislaţia s-a îmbunătăţit, Banca Naţională a României a modificat cadrul legal al dobânzilor şi comisioanelor, corelate la Uniunea Europeană, încă sunt bănci care fac abstracţie de toate acestea şi percep comisioane abuzive şi netransparente în continuare. Fie că se numeşte "comision de risc", "comision de administrare", "comision de acordare" şi aşa mai departe, toate acestea, conform OUG 50/2010, sunt abuzive. Ca să nu mai vorbim de modificările ratei dobânzii fără acordul împrumutatului, sub pretextul recalculării marjei de calcul a dobânzii şi a indicatorilor EURIBOR, ROBOR, LIBOR şi alţii, care, de fapt, în majoritatea cazurilor, sunt "calculate" şi "umflate" ilegal. Fie că vorbim de comisioane, dobânzi mascate sau cine mai ştie ce, toate acestea sunt practici abuzive pe care băncile le fac de ani de zile, de mult prea mult timp, din punctul meu de vedere, care nu fac decât să aducă pierderi nejustificate în relaţia contractuală dintre părţi, unde clientul iese mereu în pierdere. Toată această situaţie se agravează tot din cauza băncilor care refuză renegocierea contractului, nefiind deschise dialogului şi bazându-se pe faptul că mulţi nu îşi permit financiar sau din punct de vedere al timpului să îi dea în judecată. Şi vin şi vă întreb, stimaţi colegi, ce e de făcut în această situaţie, ce putem face acelor bănci care fac abstracţie de lege, deşi majoritatea au fost sancţionate de instituţiile abilitate, multe ajungând chiar şi la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene? Ce putem face în această situaţie, acceptăm cruda realitate ajungând să ne supunem băncilor sau luăm măsuri în acest sens?! Reglementarea acestor probleme sau mai bine zis respectarea legii nu poate estima exact cât vor avea de câştigat debitorii şi cât ar avea de pierdut băncile, dar ştim sigur că de câştigat va câştiga stabilitatea ţării, stabilitatea de care avem cu toţii nevoie.
			Domnul Giureci-Slobodan Ghera: "Drepturile persoanelor cu dizabilităţi" Indiferent că vorbim de dizabilităţi fizice, dizabilităţi intelectuale sau de probleme de sănătate mentală, problemele privind protecţia acestora şi încadrarea lor în societate tot nerezolvate au rămas până în ziua de astăzi. Fie că vorbim de lacunele din legislaţia actuală, interpretarea şi aplicarea legii după ureche sau aruncarea dintr-o parte în alta a pacientului, respectiv, de la Ministerul Muncii la Ministerul Sănătăţii, singurul care are de suferit din cauza restricţionării propriilor drepturi ca cetăţean al societăţii este pacientul. Omul, ca fiinţă socială, este dependent de ceilalţi oameni, iar această dependenţă înseamnă, în fapt, ajutor. Posibilitatea de a comunica şi coopera dă naştere la sentimentul de apartenenţă şi solidaritate umană, precum şi sentimentul de securitate al individului. Şi atunci, cine suntem noi să îi judecăm pe cei care sunt diferiţi de noi, cine ne dă dreptul să avem percepţii sociale de marginalizare a acestora, principii de separare a oamenilor cu deficienţe de restul societăţii? Plecând de la nişte concepţii greşite, am ajuns să marginalizăm nişte oameni, fiinţe, care nu au greşit cu nimic prin faptul că s-au născut diferiţi de noi, ba mai mult, în loc să le întindem o mână de ajutor, îi marginalizăm şi îi umilim. Pe tot globul s-au înfiinţat asociaţii, zile internaţionale dedicate persoanelor cu dizabilităţi, ONG-uri, legi, mii şi mii de drepturi pe hârtie pentru aceste persoane, dar, din păcate, mult prea puţine se respectă şi mult prea puţini sunt luaţi în considerare şi trataţi ca cei aşa-zis "normali". Legislaţie fără lagune, respectarea legilor, integrarea socială în funcţie de nevoi în mediul de viaţă, socializarea în familie, părinţi echilibraţi, rude echilibrate, integrarea şcolară, accesul la medicamente şi medici specialişti, educaţia celorlalţi raportaţi la ei etc., toate acestea sunt elemente, enumerate în mare, care au drept scop integrarea celor "diferiţi" în societate şi tratarea lor de la egal la egal. Stimaţi colegi, ţine doar de noi să mişcăm ceva pentru aceste persoane, ţine doar de noi ca autorităţile, societatea civilă, partenerii naţionali şi internaţionali să facă ceva concret în ajutarea acestora.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Succesul dialogului social în protestele din sănătate şi obligaţia menţinerii unei relaţii permanente cu factorii sociali" Săptămânile trecute, sistemul de sănătate a trecut printr-un nou impas, unul dintre multele încercări în care s-a aflat în ultima perioadă. Protestele asociaţiilor sindicale au tras încă un semnal de alarmă asupra problemelor cu care se confruntă sistemul şi, implicit, medicii şi pacienţii deopotrivă. Turbulenţele din sistem nu pot cauza decât neplăceri bolnavilor, oamenilor care îşi pun baza în profesionalismul şi dedicarea personalului medical. Cu toate acestea, ca medic pediatru cu experienţă în spitalele româneşti înţeleg pe deplin nemulţumirile personalului medical şi sunt alături de colegii mei în eforturile lor de a face din sănătate prioritate naţională. Guvernul, prin ministrul sănătăţii, şi factorii de decizie desemnaţi să poarte un dialog cu asociaţiile sindicale au venit în întâmpinarea revendicărilor acestora. Astfel, s-a reuşit deblocarea a peste 1000 de posturi în domeniu, plata dublă pentru zilele nelucrătoare şi suplimentarea bugetului pentru plata arieratelor din fondul de rezervă la dispoziţia primului-ministru. Cu toate acestea, revendicarea privind alocarea a 6% din PIB pentru sănătate, o revendicare sensibilă şi importantă, nu a putut fi satisfăcută, iar legea salarizării pentru sănătate este încă pusă pe lista de aşteptare. Îmi exprim speranţa că noile investiţii preconizate şi creşterea economică vor aduce schimbarea în sistemul bugetului de stat şi în alocarea anuală pentru sănătate. De altfel, o schimbare de paradigmă se poate observa şi în proiectul de buget pentru 2014: bugetul pentru sănătate este în creştere, se vor acorda bursele pentru rezidenţi care sunt bine-venite, iar repararea nedreptăţilor din sistem va deveni o prioritate a Guvernului. Salut încheierea protocolului pentru dialog instituţionalizat între coaliţia de organizaţii sindicale şi minister şi îmi exprim speranţa că sincopele din sistem nu vor mai afecta pacientul. Închei prin a sublinia importanţa parlamentarilor care legiferează în domeniul sănătăţii şi îmi exprim încrederea că împreună vom susţine un dialog instituţional cu toţi factorii implicaţi, cu decidenţi, medici, pacienţi şi manageri de spitale pentru conturarea unei viziune comune asupra reformării sistemului.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Fracturarea hidraulică, acceptată sau nu de români" Datorită modului în care cetăţenii români consideră de cuviinţă să-şi exprime problemele şi să caute rezolvarea lor, ţara noastră poate fi catalogată cu uşurinţă drept una a protestelor, însă de cele mai multe ori aceste acţiuni sunt justificate, ţinând cont de nedreptăţile la care este supusă populaţia. Şi cum una dintre cele mai intense manifestări de acest gen este legată de nemulţumirile referitoare la exploatarea gazelor de şist în România, rămâne să ne întrebăm: oare temerile localnicilor sunt bazate pe argumente solide, ori s-a încercat inducerea neliniştii şi nesiguranţei prin hiperbolizarea efectelor negative ale fracturării hidraulice? Deşi activitatea este una destul de controversată şi la nivel internaţional, tot mai multe state dau undă verde exploatării gazelor de şist, dar cetăţenii nu se lasă influenţaţi de beneficiile financiare, punând mai presus de toate siguranţa mediului înconjurător. Gândindu-ne la faptul că resursele certe de gaze convenţionale ale României sunt pe cale de epuizare, am fi tentaţi să ne orientăm atenţia, cum de altfel s-a şi întâmplat, asupra rezervelor de gaze potenţiale din subsolul ţării noastre şi din platforma continentală a Mării Negre. Cea mai importantă pondere o deţin gazele de şist, care ne-ar asigura consumul pentru cel puţin o sută de ani. De aici apar însă controversele legate de efectele devastatoare pe care fracturarea hidraulică le are asupra mediului înconjurător: contaminarea pânzei de ape freatice cu substanţe poluante, consumul cantităţilor mari de apă, posibilitatea eliberării de gaze în atmosferă şi chiar producerea unor seisme de mică intensitate în zonele în care se forează. În opinia mea, aceste riscuri ar putea fi înlăturate doar dacă tehnologiile potrivite ar fi folosite în mod corect. Nu trebuie să ne lăsăm însă influenţaţi de succesul răsunător pe care Statele Unite ale Americii susţin că îl au în această activitate de exploatare, cu producerea unui număr minim de riscuri. Ca o măsură de precauţie ar trebui să ţinem cont de faptul că, în cazul SUA, majoritatea zăcămintelor se găsesc în zone mult mai puţin locuite, pe când în România resursele se găsesc în zone cu o densitate a populaţiei destul de ridicată. Dacă s-ar impune stabilirea unor standarde de mediu corespunzătoare şi dacă autorităţile ar monitoriza corect activitatea companiilor din domeniu, consider că efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător ar putea fi diminuate. Însă cum de la a zice şi până la a face este un drum destul de lung, rămânem oarecum cu incertitudinea adevăratului cost al fracturării hidraulice. În cazul în care cadrul normativ nu este stabilit cu stricteţe, iar companiile îşi vor desfăşura activitatea fără a fi supuse unor controale riguroase, permanente, riscăm să punem în pericol resursele valoroase de pe teritoriul ţării noastre şi să transformăm zonele rurale în zone puternic industrializate, unde platformele de sonde şi conductele vor lua locul pădurilor şi al terenurilor agricole. În concluzie, nu ar trebui totuşi să adoptăm o poziţie de negare totală faţă de acest procedeu, deoarece ştim cu toţii că orice tehnologie folosită în exploatarea resurselor de subsol implică un anumit grad de risc. Ar trebui în schimb să ne îndreptăm atenţia asupra modului în care riscurile pot fi gestionate, pentru a nu ajunge în stadiul în care să fim nevoiţi să plătim independenţa energetică mult vehiculată cu preţul unor dezastre.
			Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu: Parlamentul României a adoptat de curând cele mai importante proiecte de lege care vizează evoluţia României în anul 2014, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, motiv pentru care se impun câteva concluzii. Salariul minim brut va fi majorat anul viitor în două etape, respectiv de la 800 lei, în prezent, la 850 de lei începând cu 1 ianuarie şi la 900 lei de la 1 iulie. În anul 2014, sunt prevăzute indexarea pensiilor cu 3,76% şi majorarea salariilor cu 10% pentru cadrele didactice din sistemul preuniversitar şi universitar cu vechime de până la 6 ani, procent cu care se majorează şi subvenţiile pentru cămin. De asemenea, medicii rezidenţi şi farmaciştii, categorii excluse în trecut de pe agenda priorităţilor şi îndemnate să profeseze în străinătate chiar de preşedintele Băsescu, vor primi în 2014 o bursă în valoare de 670 ron. 300 de milioane de euro din fonduri europene vor fi realocate de la alte programe pentru lucrări de infrastructură la şcoli. În plus, în 2014 statul plăteşte 2,06 miliarde lei titluri executorii, salarii, din care 1,06 miliarde pentru învăţământul preuniversitar şi universitar. Cheltuielile cu investiţiile pentru anul 2014 sunt în sumă de 40 de miliarde lei (6% din PIB), accentul fiind mutat pe fondurile europene, domeniu în care se estimează o rată de absorbţie de 80%-100% până la sfârşitul anului 2015. În ceea ce priveşte sumele alocate judeţului Argeş, pe care îl reprezint în Parlament, ne menţinem pe locul al doilea în ţară cu suma de 15.838 mii lei alocată Consiliului Judeţean pentru drumurile comunale şi judeţene (Anexa nr.6). Sunt fonduri importante care, printr-o direcţionare eficientă, ar permite întreţinerea, repararea şi asfaltarea tronsoanelor de drumuri judeţene aflate în stare precară, în special în zona de sud şi în zona turistică din partea de nord a judeţului Argeş. Din păcate, această sumă nu poate compensa excluderea de la finanţare de către Departamentul Marilor Proiecte de Infrastructură a autostrăzii Piteşti - Râmnicu Vâlcea - Sibiu în anii următori, fapt care va afecta dezvoltarea economică a judeţului nostru şi va genera pierderi însemnate Grupului Dacia - Renault.
			Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Educaţia reprezintă baza unei societăţi libere, temelia pe care este clădit un stat puternic şi sănătos. Nicio ţară nu poate obţine o dezvoltare economică susţinută fără o investiţie substanţială în capitalul uman. Ea îmbunătăţeşte calitatea vieţilor cetăţenilor şi conduce la o scară largă de beneficii sociale pentru indivizi şi societate. Aş dori să vorbesc în declaraţia mea de astăzi despre importanţa proiectului european Agenda digitală pentru sistemul educaţional românesc, în condiţiile în care tinerii reprezintă viitorul acestei ţări. Agenda digitală a României, aflată în dezbatere publică, ia în calcul investiţii IT de aproape 900 milioane de euro în domenii precum servicii publice, educaţie, sănătate, cultură, comerţ electronic şi cercetare, până în anul 2020. Pentru domeniul educaţiei, domeniu ce constituie subiectul declaraţiei mele de astăzi, Agenda digitală doreşte asigurarea infrastructurii TIC în şcoli şi dezvoltarea competenţelor digitale ale elevilor, studenţilor, profesorilor; utilizarea TIC în procesul de învăţare (OER, Web 2.0) şi în procesul de formare continuă şi dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice şi instruirea acestora. Cred că este evident pentru toată lumea că accesul la Internet şi introducerea manualelor digitale conduc la reducerea decalajului educaţional dintre statele membre UE în domeniul utilizării IT&C şi al accesului la Internet. În condiţiile în care toţi suntem dependenţi de tehnologie, de internet, iar acesta influenţează orice domeniu din viaţa noastră cotidiană, este necesar ca toţi tinerii să aibă acces în mod egal la acesta şi să fie alocate sume pentru şcolile din toată ţara. Investiţia estimată la nivelul României pentru TIC în educaţie se ridică la valoarea de 207,4 milioane euro. În prezent, Ministerul Educaţiei a semnat un contract pentru implementarea proiectului "Internet în şcoala ta". Contractul are drept scop furnizarea de echipamente şi de linii de comunicaţie pentru conectarea la Internet a 2.446 de şcoli din mediul rural şi mic urban. Proiectul va fi finanţat din bani europeni, în cea mai mare parte, şi din fonduri guvernamentale. Informatizarea şcolilor din România va rămâne un proiect ce va beneficia de o atenţie sporită din partea USL, avantajele ce decurg din acest demers fiind premisele dezvoltării României.
			Domnul Titi Holban: PNL şi-a asumat, în cadrul guvernării USL, să impună politici liberale care să conducă la creştere economică, să eficientizeze încasările la buget şi să creeze un mediu concurenţial corect, prin diminuarea evaziunii. În privinţa colectărilor la buget, ultimele date demonstrează creşteri de necontestat, care contrazic toate declaraţiile nefondate şi mincinoase privind existenţa unor probleme în această direcţie. Colectarea ANAF a crescut, astfel că totalul veniturilor bugetare colectate de agenţie, cumulat pe primele unsprezece luni din 2013, a depăşit programul de încasări la buget comunicat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), ajungându-se la un grad de realizare de 100,07% a normei stabilite, ceea ce reprezintă o creştere cu 3,67% faţă de nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă din 2012. Aceste rezultate demonstrează că restructurarea ANAF a fost un proces bine gândit, care îşi dovedeşte eficienţa, fiind una dintre cele mai importante măsuri de eficientizare a unei instituţii publice. De asemenea, ultimele date oficiale prezentate de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că guvernarea a adoptat în 2013 cele mai corecte măsuri pentru a reporni economia şi pentru a îmbunătăţi nivelul de trai al românilor. Temele false invocate de adversarii politici, precum creşterea exagerată a preţurilor, situaţia nefavorabilă mediului de afaceri ori scăderea performanţei industriale se dovedesc acum simple minciuni. Preţurile de consum au stagnat în noiembrie, iar rata anuală a inflaţiei a scăzut la 1,83%. În luna octombrie 2013, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor a crescut faţă de luna precedentă atât ca serie brută cu 3,0%, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 0,2%. Producţia industrială este în creştere: în primele 10 luni ale anului 2013, comparativ cu perioada similară din 2012, producţia industrială a crescut atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 7,4%, respectiv cu 6,7%. Trendul ascendent al economiei româneşti este dovedit şi de creşterea absorbţiei fondurilor europene. Spre deosebire de luna noiembrie a anului trecut, când valoarea fondurilor europene atrase de ţara noastră era de doar 2 miliarde de euro, în luna noiembrie 2013 nivelul fondurilor europene atrase a fost de aproximativ 5 miliarde de euro. Ca atare, gradul de absorbţie a crescut de la preluarea mandatului de către Guvernul USL de la aproximativ 7%, în luna aprilie 2012 la 25,96% în noiembrie 2013. Astfel, România se clasează pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an. Perspectivele economice ale ţării noastre sunt pozitive, fapt confirmat de statisticile şi estimările instituţiilor internaţionale de profil, precum FMI, Banca Mondială sau Comisia Europeană. Totodată, România are premisele necesare creşterii investiţiilor prin acordurile încheiate cu partenerii străini din Uniunea Europeană sau din afara spaţiului comunitar.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Din nou 112" Apelurile la 112 sunt transferate în proporţie de peste 50% la Ambulanţă (59,99%) aproape un sfert către Poliţie (24,37%), urmate de Pompieri (11,27%) şi pe ultimele locuri aproape la egalitate Jandarmeria (1,64%) şi SMURD (1,62%). Pedepsele blânde de până acum au dus la creşterea alarmantă a apelurilor false la 112. Doar în primele 9 luni din 2013 din cele 13,2 milioane apeluri la 112, peste 71% la sută au fost abuzive-injurioase, ironice sau care ţin linia ocupată sau false ce solicită intervenţia pentru evenimente inexistente. S-a ajuns la aproape 9,4 milioane false, ceea ce înseamnă că în fiecare minut 25 de indivizi îşi bat joc de viaţa noastră, creând aglomerarea inutilă în activitatea operatorilor şi a dispecerilor, ceea ce întârzie accesul celor care au cu adevarat o urgenţă la serviciul 112. Trimiterea spre "urgenţe" false a ambulanţei lasă fără asistenţă medicală sau întârzie asistenţa de urgenţă şi generează costuri de operare şi intervenţie nejustificate pe care le plătim tot noi. În ciuda numărului mare de apeluri false, doar 8116 au fost sanctionaţi, cei mai mulţi fiind din Suceava, Bucureşti şi Teleorman, deşi zonele cu cele mai multe apeluri false sunt cu totul altele. Prin acest proiect vreau să descurajăm atât apelarea abuzivă la 112, cât şi alertarea falsă, pedepsele pentru astfel de activităţi vor fi în amendă de la 1.000 la 4.000 de lei sau 100 până la 400 de ore de activităţi în folosul comunităţii, iar în cazul recidivei, aceste pedepse se dublează sau se poate ajunge până la închisoare de la 6 luni până la 3 ani. Estimăm că prin acest act normativ aceste apeluri false vor scădea şi că va fi îmbunătăţită asistenţa medicală de urgenţă. Acest proiect legislativ face parte dintr-un pachet de măsuri menite să îmbunătăţească asistenţa de urgenţă alături cele două legi adoptate în sesiunea parlamentară trecută, ce prevedeau achiziţionarea de 8 elicopetere SMURD repartizate fiecărei regiune de dezvoltare şi înfiinţarea unui centru regional de traumă şi toxicologie la Iaşi.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Spitalul din Bârlad: un muzeu fără medicamente" Premieră nedorită în România. Un spital rămâne fără fonduri, iar pacienţii nu vor avea de medicamente. Mii de bârlădeni vor trebui să-şi cumpere medicamentele şi materialele sanitare dacă vor avea nevoie de spital între 24 decembrie 2013 şi 6 ianuarie 2014. Mulţi dintre ei vor fi plimbaţi în stare gravă spre Vaslui sau Iaşi. Managerii numiţi politic îşi arată din nou ineficienţa. Într-o astfel de situaţie, oriunde în lumea asta, cineva ar fi răspuns cu funcţia. La noi, mâna lungă a politicienilor intră iar în buzunarele pacienţilor. Mă întreb azi ce ar face domnul Nicolăescu dacă ar avea nevoie de Spitalul "Elena Beldiman"? Răspunsul îl ştim cu toţii. Ar suna la colegul de la minister şi imediat s-ar găsi un elicopter SMURD pentru sănătatea demnitarului. Am propus cândva un proiect legislativ ce prevedea ca, pe durata mandatului, toţi "aleşii" neamului, de la consilier până la preşedinte, de la ministru până la secretar de stat, să se trateze în spitalele din România. Poate că astfel proiectul meu de lege, ce prevede alocarea a cel putin 6% din PIB pentru sănătate, ar avea o şansă să fie adoptat de coaliţia de guvernare. Mai am o întrebare: de ce au refuzat ca un parlamentar de Bârlad să efectueze gărzi gratuit în acest spital? Le prisoseau banii? Le era frică de ceea ce voi găsi acolo? Astăzi le adresez din nou această cerere pentru bârlădeni. Şi pentru că e nevoie, voi dona toţi banii pentru achiziţionarea de medicamente în spital.
			Domnul Vasile Gudu: "Legea camerelor agricole - un proiect marca USL" Preşedintele Traian Băsescu a solicitat Parlamentului reexaminarea modificărilor la legile privind camerele de agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură şi dezvoltare rurală. În cererea de reexaminare, preşedintele Traian Băsescu a arătat că desfiinţarea Comitetul Naţional de Iniţiativă, prevăzută în legea trimisă la promulgare, nu este justificată, întrucât acest organism şi-a îndeplinit obligaţiile ce vizau înscrierea camerei agricole la nivel naţional şi aprobarea comitetelor de iniţiativă de înfiinţare a camerelor agricole. Conform cererii de reexaminare, prin desfiinţarea Comitetului Naţional de Iniţiativă, alegerile pentru camera agricolă la nivel naţional nu vor mai putea fi validate şi finalizate. Preşedintele mai arată că implicarea prefectului în înfiinţarea, prin ordin, a comitetului judeţean de iniţiativă contravine prevederilor legii, deoarece camerele agricole sunt organizaţii apolitice. Preşedintele Traian Băsescu menţionează şi că în legea trimisă la promulgare se prevede că în cazul fermierilor nu mai este necesară depunerea unei liste de susţinători pentru alegerea ca membru al colegiului judeţean al camerei agricole. El susţine că este nevoie în continuare de susţinerea unui grup de alegători şi că eliminarea acestei prevederi ar putea fi discriminatorie faţă de ceilalţi participanţi la alegeri. Preşedintele nu este de acord nici cu abrogarea din lege a articolului care prevede că "funcţia de preşedinte (al Colegiul Camerei Agricole Naţionale) este asimilată funcţiilor de demnitate publică, conform legii". El susţine că abrogarea acestei prevederi nu se impune, având în vedere că, odată cu calitatea de demnitar acordată preşedintelui, acestuia îi incumbă şi o serie de obligaţii ce ţin de integritatea şi transparenţa funcţiei pe care o îndeplineşte. De asemenea, preşedintele nu susţine nici abrogarea articolului referitor la patrimoniul camerelor agricole, menţionând că fără patrimoniu acestea nu pot funcţiona. Se impune menţinerea articolelor referitoare la relaţia cu autorităţile administraţiei publice, considerându-se că aceasta este justificată de necesitatea consultării tuturor fermierilor, de reducerea birocraţiei, permiţându-se luarea unor decizii corecte de către funcţionarii statului. Imixtiunea politicului în organizarea şi desfăşurarea activităţii camerelor agricole rezultă şi din faptul că în actualul context al legii, prefectul decide înfiinţarea, prin ordin, a comitetului judeţean de iniţiativă, situaţie care contravine prevederilor legii, deoarece camerele agricole sunt organizaţii apolitice. Alianţa USL nu cunoaşte faptul că agricultorii pot să respire şi fără influenţa politicului. Conform noii viziuni a USL, camerele agricole nu vor mai fi instituţii private de interes public, ci devin instituţii de utilitate publică, create "în scopul consultanţei şi promovării politicii agricole comune, a programelor nationale de dezvoltare rurală, a strategiei şi politicilor României de susţinere financiară a agriculturii, a cercetării fundamentale şi aplicate pentru intensificarea absorbţiei fondurilor europene în agricultură. De asemenea, sunt destinate formării profesionale, extensiei şi consultanţei care se acordă fermierilor persoane fizice şi/sau juridice din agricultură şi dezvoltare rurală." Caricaturile de camere agricole, care există acum la judeţe, nu fac nimic pentru dezvoltarea agriculturii. Dacă rămânem aşa, ne îndreptăm către o agricultură de tip sud-american, cu mari latifundiari şi o pătură săracă, cu ferme de subzistenţă. Atrag atenţia majorităţii USL-iste să nu confişte o instituţie care aparţine agricultorilor români şi care derulează activităţi specifice atât în agricultură, cât şi în industria alimentară. Guvernul USL a modificat Legea camerelor agricole prin ordonanţă de urgenţă, fără consultarea fermierilor. Legea a fost mutilată şi s-au creat premisele politizării. Având în vedere gravele ingerinte în constituirea unei structuri neguvernamentale, solicit USL să ia mâna de pe camerele agricole şi să renunţe la această mascaradă.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Dezvoltarea turistică în judeţul Bistriţa-Năsăud" România are o capacitate generoasă de a se dezvolta pe plan turistic şi de a ridica astfel miza nivelului de trai şi a veniturilor economice anuale. Judeţul Bistriţa-Năsăud, prin peşterile, lacurile, rezervaţiile naturale, vestigiile istorice, bisericile şi mănăstirile, dar şi staţiunile montane pune la dispoziţie un bogat potenţial turistic pentru a fi exploatat. Din nefericire, unul dintre elementele ce împiedică dezvoltarea turismului şi concomitent a comunităţilor locale este factorul de opoziţie neinspirată chiar pentru iniţiativele benefice pentru acest judeţ. Proiectul "Dezvoltarea turistică şi a domeniului schiabil pe Valea Bârgăului" a cunoscut atacuri virulente din partea deputatului PDL, Ioan Oltean. Conform criticilor sale, acest proiect prin care pe Valea Bârgăului se vor face un domeniu schiabil, un parc de aventură cu tema "Dracula", o stână ecologică, un centru de producţie, colectare şi expoziţie pentru produsele tradiţionale, dar şi altele, la fel pe Valea Someşului şi Valea Sălăuţei, unde se vor deschide, pe lângă cele enumerate mai sus, un centru de păstrare a tradiţiilor populare şi o zonă de spectacole în aer liber, sunt considerate a fi "tâmpenii" şi proiecte fără valoare. Nu acestui proiect trebuie domnul Oltean să se opună, ci trebuia să încerce blocarea finanţărilor uriaşe pentru stadioane şi săli de sport în sate fără echipe sportive şi fără intenţia de a utiliza în vreun fel aceste construcţii inutile. Proiectul mai sus amintit va beneficia de sprijin din partea stră-strănepotului binecunoscutului autor al romanului "Dracula" şi pe această cale va fi promovat la nivel internaţional. Iniţiativa Consiliului judeţean este o viabilă strategie de dezvoltare, prin care tinerii pot avea locuri de muncă mai bine plătite şi vor fi oferite posibilităţi variate pentru lansarea micilor afaceri ce au la bază produse tradiţionale şi nu numai. Un exemplu în acest sens este dat de varietăţile culinare pe care femeile de pe Valea Bârgăului le pregătesc, susţinute prin programul de "consolidare a antreprenoriatului social al femeilor vulnerabile" ce ar cunoaşte un succes ridicat având un flux corespunzător de turişti în zonă. Recomand democrat-liberalilor ca înainte de a formula plângeri la adresa actualei conduceri din Bistriţa-Năsăud, să ia în seamă faptul că la încetarea mandatului PDL în 2012, au lăsat în urmă 6.698 de şomeri, iar în anul 2013 peste 6.400 de bistriţeni şi-au găsit un loc de muncă.
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Nu vă mai puneţi singuri piedici, domnilor guvernanţi!" Constat cu tristeţe că, după un an de zile de mandat, într-un moment de necesar bilanţ, guvernanţii nu au respectat aproape nicio promisiune făcută ieşenilor în campania electorală. Ar fi obositor să mai pomenesc încă o dată de celebrul "Manifest pentru Iaşi", în care USL făgăduia atâtea lucruri frumoase Iaşiului şi ieşenilor: o autostradă, un spital regional de urgenţe, un aeroport internaţional etc. Acum vreau să spun altceva. În primul rând, am remarcat de ceva vreme în luările de poziţie ale guvernanţilor, dar şi în cele ale aleşilor ieşenilor în Parlamentului României, ideea că aceste promisiuni au fost făcute pentru a fi duse la îndeplinire de-a lungul unui întreg mandat, nu după un singur an! Sunt perfect de acord cu acest punct de vedere. Dar, când promiţi, de exemplu, un milion de locuri de muncă în patru ani, te-ai aştepta ca, în decursul unui an, potrivit unui calcul simplu, să apară măcar vreo 250.000 de noi locuri de muncă! Or, nu s-a întâmplat deloc aşa ceva, dimpotrivă! În al doilea rând, cel puţin la nivelul Iaşiului, am mai remarcat ceva. Extrem de periculos. O continuă şicanare între PSD şi PNL, care par mai preocupate să-şi blocheze reciproc proiectele decât să colaboreze pentru a face ieşenilor o viaţă mai bună. Sau pentru a-şi respecta promisiunile făcute cu atâta largheţe în urmă cu un an. Din păcate, la cum se comportă actuala putere, guvernanţii ar avea nevoie nu de patru ani, ci de vreo patru secole pentru a-şi duce promisiunile la îndeplinire! Nu vă mai puneţi singuri piedici, domnilor! Ieşenii şi românii, în general, nu mai au răbdare!!
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Cui face bine legea amnistiei?!" Cu nouă ani în urmă, la finalul ultimului său mandat, preşedintele Ion Iliescu săvârşea o uriaşă greşeală politică: elibera din puşcărie mai mulţi deţinuţi, printre care şi pe celebrul Miron Cozma. Ştiţi prea bine ce a urmat, iar de nu mai ţineţi minte, rememorez eu esenţa evenimentelor de la sfârşitul anului 2004: reacţia societăţii civile a fost una deosebit de puternică, făcându-l pe Ion Iliescu să dea înapoi, adică să anuleze decretul de graţiere. Prin urmare, după o scenă de-a dreptul hilară, poliţiştii îl reţineau din nou pe Miron Cozma, pentru a-l readuce la puşcărie. Nici astăzi Miron Cozma nu l-a iertat pe Ion Iliescu! Prin această gafă impardonabilă, şeful statului de atunci nu făcea altceva decât să arunce o mare pată asupra unui mandat care fusese lăudat de multă lume. Se pare că nu am învăţat mare lucru în aceşti nouă ani care s-au scurs de la acele evenimente. Când ai de partea ta marea majoritate a populaţiei, acest sprijin nu înseamnă că poţi face tot ce vrei. Ci că alegătorii au investit multă speranţă în promisiunea asumată de guvernanţi, că mai ales oamenii simpli şi nu politicienii vor avea parte de o viaţă mai bună. Eu nu înţeleg cum ameliorează condiţiile grele de trai ale românilor o lege a amnistiei sau acea modificare operată Codului penal! Dimpotrivă, aceste legi compromit toate eforturile făcute în ultimul an de Parlamentul României şi aruncă o pată de neşters asupra tuturor parlamentarilor. Mai mult, era de aşteptat ca societatea civilă să reacţioneze rapid şi mă miră că nişte oameni politici cu experienţă nu au anticipat această reacţie. Eu cred că, înainte de toate, trebuie să ne întoarcem la problemele oamenilor, pentru a găsi cele mai bune soluţii de rezolvare a lor. Eu cred că avem probleme mult mai importante de rezolvat în următoarea perioadă decât să ne întărim imunitatea şi să eliberăm micii infractori.
			Doamna Viorica Marcu: "Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic" În judeţul Bacău, în zone aflate la poalele pădurilor, culturile sunt distruse de animalele sălbatice (în speţă, porci mistreţi) care trăiesc în pădurile parte aflate în concesiune, parte private. În perioadele de iarnă, animalele sălbatice sunt hrănite de către cei responsabili, dar după perioada deschisă sezonului de vânătoare, animalele, în căutarea hranei, ajung să distrugă gospodăriile şi recoltele sătenilor. Sunt cazuri care se întâmplă frecvent în comunele Motoşeni, Glăvăneşti, Podu Turcului şi Răchitoasa din judeţul Bacău. Şi nu e vorba numai de cazuri izolate, anual aceste lucruri se întâmplă în sate întregi. Potrivit Legii nr. 406/2007, actualizată prin OUG 102/2010, despăgubirile pentru pagubele produse de către unele exemplare din speciile de faună de interes cinegetic din anexa 1 se suportă de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubei, în cazul pagubelor produse în fondurile cinegetice şi în intravilan. Pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este permisă, despăgubirile sunt suportate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Atunci când şi gestionarul şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Deşi proprietarii şi deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi executanţii de lucrări de orice natură pe terenurile din fondurile de vânătoare sunt obligaţi să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului, deşi în legea descrisă mai sus se oferă despăgubiri pentru pagubele produse, situaţia în practică nu este chiar atât de clară. Păgubitul trebuie să treacă prin multe proceduri şi să întocmească o multitudine de acte, trebuie să aştepte să vină experţii să evalueze pagubele, iar despăgubirile primesc rezolvare, în cazul în care se întâmplă acest lucru, după o perioadă de timp destul de îndelungată. Vorbim însă despre oamenii de la ţară a căror producţie proprie le asigură traiul de zi cu zi, ale căror locuinţe sunt distruse de către aceste animale, oameni care poate nici nu se deplasează în afara satului sau a comunei unde locuiesc, iar procedurile menţionate, pe lângă faptul că presupun cheltuieli pe care aceşti oameni nu şi le pot permite în cele mai multe cazuri, vin şi cu foarte mare întârziere. Este necesar ca animalele sălbatice să atace oamenii sau chiar să omoare pe cineva pentru ca să poată fi posibilă întocmirea unei modalităţi mai directe şi mai rapide prin care cei păgubiţi de către exemplarele speciilor de faună de interes cinegetic să poată primi despăgubiri?
			Domnul Vlad-Alexandru Cosma: "Creşterea alarmantă a consumului de droguri şi efectele asupra sănătăţii populaţiei" România a înregistrat în ultimii ani o creştere alarmantă a consumului de droguri corelată cu o epidemie de HIV/ SIDA şi alte boli infecţioase asociate consumului de droguri. Conform studiilor şi cercetărilor criminalistice, deşi ţara noastră nu este punct de producţie a drogurilor, reprezintă totuşi un important punct de tranzit în Balcani şi rută alternativă pentru introducerea de droguri de înalt risc prin portul Constanţa. Aceste realităţi ne expun la riscuri şi vulnerabilităţi ce vizează nu doar criminalitatea şi traficul de droguri, ci şi răspândirea de boli infecţioase legate de consumul de droguri. Potrivit raportărilor pentru 2012, prevalenţa virusului hepatic de tip B şi C a crescut cu 24,5%, respectiv 82,4%, iar răspândirea virusului HIV/SIDA a crescut cu 24,9%. Aceste cifre sunt extrem de alarmante cu atât mai mult cu cât ele reprezintă trecerea spre o situaţie critică cauzată de urgenţa epidemiologică. Conform oficialilor Agenţiei Naţionale Antidrog, există două cauze pentru această epidemie de HIV/SIDA: schimbarea modului de consum şi lipsa de intervenţii coordonate pentru reducerea riscului de răspândire. Retragerea Fondului Global al Naţiunilor Unite din România, instituţie care finanţa organizaţiile non-guvernamentale, a determinat autorităţile statului să ia măsuri şi să se implice în distribuirea de seringi pentru consumatorii de droguri. Cu toate că eforturile Ministerului Sănătăţii nu sunt de neglijat, în acest moment se asigură doar un milion de seringi. Conform datelor Agenţiei Naţionale Antidrog sunt necesare 4 milioane de seringi, distribuite în mod regulat către consumatorii de droguri cu risc de HIV/SIDA pentru a stopa urgenţa epidemiologică. Consider că în faţa unui asemenea pericol pentru sănătatea populaţiei trebuie luate măsuri radicale, urgente şi coordonate. Ministerul Sănătăţii are datoria de a stabili contacte cu organizaţii naţionale şi internaţionale care pot interveni, fie prin finanţarea programelor de prevenire a răspândirii HIV/SIDA, fie prin asigurarea de expertiză la nivelul autorităţilor statului, locale sau centrale pentru a lupta împotriva acestui pericol.
			Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: Declaraţie politică privind Legea bugetului de stat pentru anul 2014 Planul bugetar pentru anul viitor vizează creşteri economice bazate pe investiţii, asigurarea protecţiei sociale şi continuarea consolidării fiscale. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, actuala situaţie economică a României este una stabilă, ţara noastră înregistrând o creştere economică de 2,7%. În 2014 s-au alocat 35 miliarde de lei pentru investiţii, aceasta reprezentând cea mai mare sumă alocată vreodată pentru acest domeniu, iar aceste investiţii vor ajuta la crearea unor noi locuri de muncă pentru cetăţeni. Anul viitor va fi majorat şi salariul minim brut, în 2 etape: în ianuarie 2014 va ajunge de la 800 lei la 850 lei, iar începând cu iulie 2014, salariul minim va fi de 900 lei. Pensiile vor creşte cu 3,76% în 2014, după ce acestea au stagnat în timpul guvernărilor precedente. Educaţia şi sănătatea sunt domenii vitale pentru o naţiune, două categorii sociale care au fost vizibil neglijate de vechile guvernări. Faţă de anul curent, Ministerul Sănătăţii va primi o majorare de 2,5 miliarde lei, urmând să aibă un buget de aproximativ 8 miliarde lei. Medicii rezidenţi vor primi lunar o bursă neimpozitată în valoare de 670 lei, iar salariul lor va creşte cu 10%. De asemenea, va creşte şi bugetul pentru educaţie, hotărându-se creşterea cu 10% a salariilor profesorilor debutanţi şi a asistenţilor universitari. Ca urmare a creşterii gradului de absorbţie a fondurilor europene, menţinerii cotei unice şi a reducerii CAS, se va stimula şi mediul de afaceri, iar anul viitor vom putea vorbi despre o relaxare fiscală pentru toţi investitorii care vor să creeze locuri de muncă în România. Deşi mai sunt multe de făcut, consider că aceste măsuri reprezintă o dovadă clară că ţara noastră se plasează pe un drum bun, ascendent. Bugetul anului 2014 trebuie să aibă un impact pozitiv asupra vieţii cetăţenilor, ei trebuind să fie principalii beneficiari ai acestuia. Amânarea promulgării bugetului pentru 2014 va avea efecte negative, deoarece investitori străini vor interpreta acest lucru drept un semn de instabilitate. Întârzierea promulgării bugetului în anii 2009 şi 2010 a avut drept consecinţă tocmai o astfel de situaţie nefericită. În concluzie, stimaţi colegi, putem constata la finalul anului 2013, că economia României depăşeşte prognozele Fondului Monetar Internaţional, iar premisele şi previziunile macro economice nu pot decât să ne facă să fim optimişti şi încrezători în viitorul ţării.
			Domnul Daniel Tudorache: "Student în România?" Trebuie să aducem pe ordinea de zi o chestiune foarte importantă şi tot mai neglijată, din păcate: studenţia în România. Viaţa de student este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui tânăr. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Din nefericire, aceştia, în loc să se bucure de aceste zile din viaţa lor, aleg să îşi petreacă timpul amendând maniera în care noi, guvernanţii, tratăm educaţia. Sibiu, Galaţi, Suceava, Iaşi, Timişoara, Bucureşti... toate aceste mari oraşe ale ţării au fost marcate de proteste ale tinerilor noştri, ale celor pe care cu mândrie îi numim viitorul ţării. Cred că trebuie să ne îndreptăm atenţia spre această chestiune şi să vedem unde anume este hiba. Tinerii au dreptul la o educaţie reală, corectă şi completă fără să fie nevoiţi să iasă în stradă să lupte împotriva subfinanţării, fără să fie nevoiţi să lupte împotriva a ceva şi punct. Noi suntem cei care trebuie să luptăm pentru ei! Educaţia reprezintă unul dintre cei mai importanţi piloni în dezvoltarea oricărui stat şi nu putem sta să privim cum calitatea actului educaţiei şi relevanţa educaţiei pentru piaţa muncii şi pentru societate, în general, se deteriorează de la an la an. Ştiţi care sunt costurile lunare pe care trebuie să le suporte un student? Aţi făcut vreodată calculul? Puteţi înţelege de unde vine disperarea sa şi nevoia sa de atenţie? Dacă nu, haideţi să ne gândim puţin: materiale de studiu, cazare, transport, taxa de înscriere, taxa de confirmare, taxa de bibliotecă, taxa de cămin, taxa de rulment, taxa de eliberare a carnetului, taxa pentru înscrierea la licenţă şi lista poate continua. Indiferent de sumele pe care trebuie să le scoată din buzunar pentru aceste taxe şi priorităţi, totalul trebuie luat şi pus în raport cu venitul familiei. Venit din care ulterior trebuie să scădem şi plăţile de întreţinere a locuinţei şi a celor ce locuiesc acolo. Şi uite aşa, tot scăzând dintr-un salariu mediu pe economie, ajungem să realizăm că ne învârtim într-un cerc vicios fără să facem de fapt ceva pentru aceşti oameni. Bunele noastre intenţii trebuie să se materializeze, astfel încât copiii noştri să vadă că suntem alături de ei! Noi nu trebuie să ne obişnuim cu lipsa de reacţie puternică din partea societăţii, pentru că societatea există şi dinspre bază spre vârf vor pleca, în timp, cei tineri. Noi trebuie să prevenim şi să acţionăm, astfel încât aceştia să nu aibă motive de a reacţiona şi protesta. Avem nevoie de linişte şi echilibru la nivel de ţară şi mai ales la nivel educaţional! Dacă vrem investiţie în capital uman şi oameni care să ducă societatea înainte într-un mod sustenabil, este timpul să asigurăm o educaţie de calitate cetăţenilor acestei ţări şi apoi să pariem pe capacitatea lor de a lucra cot la cot pentru evoluţie. Trebuie să găsim cadrul potrivit pentru ca problemele financiare ale studenţilor să aibă soluţii, astfel încât aceştia să îşi permită continuarea studiilor în condiţii decente şi într-un cadru bine organizat, pentru ca la finalizarea anilor de studiu aceştia să poată afirma că sistemul de învăţământ este unul de calitate. În încheiere, pentru a vă atrage cu adevărat atenţia, vreau să citez două personaje, un laureat al premiului Nobel, Bob Solow şi un absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, care a obţinut un doctorat în dezvoltare regională la Cornell University din Ithaca, New York şi care lucrează acum pentru Banca Mondială în Bucureşti, pe numele său Marcel Ionescu-Heroiu : "Singurul mod prin care o ţară poate să menţină o rată de creştere constantă este prin încurajarea şi promovarea capitalului uman." - Bob Solow "O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine!" - Marcel Ionescu-Heroiu. Dacă nu vedem ce rol important îi este atribuit educaţiei în afirmaţiile celor doi, închei prin a spune cu părere de rău că avem o problemă.
			Domnul Scarlat Iriza: "Există o explicaţie" Cam atât ne-a fost şi cu coabitarea. Personal nu aveam speranţe prea mari de la personajul în cauză. M-am obişnuit cu jocurile sale murdare, cu hăhăitul grotesc, cu privirea-i plină de înţelepciune... Şi totuşi am sperat că de data asta va fi altfel. Nu ştiu să vă explic în foarte multe cuvinte ce atitudine mă aşteptam să adopte preşedintele, cert este că mi-a trecut prin minte că decembrie fiind, ar putea să se simtă mai aproape de oameni. Da, acum ştiu, astea sunt poveşti. Ce pensii, ce salarii, cine sunteţi voi să-mi pese?! Circ şi pâine, dragi colegi...pâine neagră şi uscată. Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 au fost aprobate de plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului. Bugetul de stat a fost adoptat cu 346 voturi pentru, 49 de voturi împotrivă şi 7 abţineri, iar bugetul asigurărilor sociale de stat a întrunit 347 voturi pentru, 49 de voturi împotrivă şi 7 abţineri. Bugetul pleacă bineînţeles către preşedinte şi, de aici, Dumnezeu cu mila ! Cu ce se ocupă personajul între timp? Păi să vedem ...Ne pune în cârcă tot felul de inepţii, bagă bâta printre ulucile gardului şi la nevoie, ca să fie mai convingător scoate oamenii în stradă. Oamenii lui, să fim înţeleşi. Implicarea sa directă este mai mult decât evidentă, în condiţiile în care în fruntea manifestanţilor care au ieşit în stradă aseară s-a aflat consilierul prezidenţial Daniel Funeriu. Acesta, prin postări succesive pe pagina sa de Facebook a instigat la proteste. Scopul este unul singur: atacarea Guvernului. Nu spun că printre protestatari nu sunt şi oameni îngrijoraţi de soarta mediului sau nemulţumiţi de cum merg lucrurile în ţară, manipularea maselor este însă vizibilă. Vorbeşte de lovitura dată statului de drept, de compromiterea ţării... de fapt, minte cu neruşinare aşa cum ne-a obişnuit. Face supoziţii despre aşa-zise înţelegeri între Ponta şi Antonescu, aruncă fumigene de genul superimunităţii parlamentarilor şi ne atenţionează că raportul MCV va fi foarte prost pe parte de activitate parlamentară. Ei, ca să vezi unde era îngerul păzitor al României?! Fără doar şi poate există o miză în acest război regizat de Băsescu. Al cui joc îl face şi de ce vrea ca România să rămână în afara Schengen şi la marginea Europei? Rămâne de văzut...
			Domnul Mihai-Bogdan Diaconu: "Situaţia românilor din Serbia trebuie să devină o prioritate a statului român" Situaţia comunităţii româneşti din Serbia este una dramatică pentru că membrilor acestei comunităţi le este refuzat dreptul la identitate, credinţă şi educaţie în limba lor. Mai mult, cei care activează pentru păstrarea identităţii româneşti sunt deseori anchetaţi şi aflaţi în vizorul serviciului de informaţii din Serbia ca şi cum ar fi o ameninţare. Reamintesc cazul românilor din Valea Timocului anchetaţi în acest an pentru că au participat la slujba de sfinţire în limba română a unei troiţe. Or, Serbia vrea să adere la Uniunea Europeană şi promite oficial că respectă drepturile minorităţilor de pe teritoriul ei. România trebuie să facă uz de dreptul ei de veto pentru a obliga Serbia să respecte drepturile românilor, aşa cum şi România respectă drepturile minorităţii sârbe de pe teritoriul ei. Nu putem permite Serbiei să defileze oficial ca o ţară care respectă cadrul european în materie de minorităţi, în timp ce, în spatele declaraţiilor frumoase, instituţiile acestui stat luptă pentru asimilarea minorităţii româneşti, ba chiar pentru intimidarea şi ameninţarea liderilor români care au iniţiative şi desfăşoară demersuri fireşti de păstrare a identităţii. Oricine vizitează comunitatea istorică românească din Valea Timocului va fi şocat de caracterul ilegal pe care statul sârb l-a conferit oricărei activităţi româneşti din regiune. Slujbele în limba română sunt privite de către statul sârb ca acţiuni duşmănoase îndreptate împotriva siguranţei sale şi se fac eforturi de schimbare a denumirii românilor în valahi pentru a rupe orice legătură cu România şi cu identitatea românească. Într-un mod similar cu inventarea unei identităţi moldoveneşti peste Prut de către cei care vor să rupă legăturile cu ţara mamă, autorităţile sârbe au inventat o nouă identitate şi fac demersuri ca românii din această ţară să îşi asume condiţia de vlahi pentru ca statul român să nu-i mai poată proteja şi să nu mai poată cere respectarea drepturilor lor. La ora actuală, în Serbia e mai uşor să ridici moschei decât biserici ortodoxe române. Biserica Protopopiatului românesc din Negotin a fost construită cu o autorizaţie iniţială de garaj, ca să poată fi demarată construcţia. Etnicii români din Serbia au primit abia în toamnă dreptul teoretic să primească educaţie în limba română în şcolile din această ţară după 200 de ani de când au cerut acest lucru. Numai că nu există o şcoală românească, ci doar cursuri opţionale pentru limba română în şcolile sârbeşti unde învaţă etnici români, adică un drept teoretic despre a cărui aplicare nu avem nicio garanţie. În aceste condiţii, a devenit o necesitate ca statul român să considere o prioritate protejarea comunităţii româneşti istorice din Serbia, folosind toate pârghiile sale diplomatice şi puterea sa de membru al UE pentru a asigura protecţia românilor din statul vecin, aflaţi sub o presiune uriaşă de asimilare. O soluţie în acest sens este şi acordarea în regim de urgenţă a cetăţeniei române în comunităţile istorice din preajma ţării noastre, aşadar şi în Serbia, lucru care trebuie să devină un proiect masiv şi eficient de salvare a neamului românesc situat pe teritorii străine. Prin dobândirea cetăţeniei române, nimeni nu le va mai putea nega dreptul românilor din Serbia la identitate, iar statul român se va putea implica activ în protejarea lor. La această oră, din cauza condiţiilor stufoase de acordare a cetăţeniei române, etnicii români din Serbia de la graniţa cu Bulgaria îşi depun actele şi primesc mai uşor cetăţenia bulgară. Felul în care îi lăsăm de izbelişte pe fraţii noştri din comunităţile istorice este inadmisibil, iar poziţia noastră diplomatică pe această temă are nevoie de o schimbare radicală. Acesta este încă un motiv pentru care România nu este respectată în străinătate, pentru că îşi abandonează fiii aflaţi pe teritorii străine, dovedindu-se un stat slab şi indiferent. Şi atunci fireşte că prigonirile împotriva românilor sunt la ordinea zilei, pentru că nu le ia nimeni apărarea. Statul român trebuie să iasă din indiferenţă şi să înceapă să pună întrebări statelor vecine care îi atacă pe românii cetăţeni ai acelor ţări. În felul acesta, autorităţile sârbe se vor gândi de două ori înainte să-i ancheteze pe români pentru că se roagă şi vorbesc în limba lor, iar dacă suntem fermi în apărarea comunităţii româneşti, vor înceta să se mai poarte cu aceasta ca şi cu un inamic al statului.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Uniunea Social-Liberală, remarcabilă prin protejarea corupţiei" Sunt profund îngrijorat de modul în care guvernanţii social-liberali interpretează regulile şi principiile democraţiei şi ale statului de drept. Evenimentele de săptămâna trecută, culminând cu reprimarea violentă a protestelor de stradă de duminică, arată încă o dată cum conducătorii noştri înţeleg prin guvernare protejarea intereselor de grup şi ale personajelor aflate în conflict cu legea. Ţine de domeniul absurdului ca, în contextul în care Uniunea Europeană dezvoltă o luptă tot mai accentuată şi cuprinzătoare pentru limitarea şi condamnarea corupţiei, Parlamentul României să promulge legi ce să protejeze tocmai faptele de corupţie! Mă văd nevoit să condamn răspicat atât modificările pe care le-aţi adus Codului Penal, cât şi modul total lipsit de transparenţă în care aţi ales să faceţi acest lucru. Este inadmisibil ca într-un for legislativ al unui stat european amendamente de asemenea anvergură să se conceapă în şedinţe secrete, fără o informare prealabilă şi fără să existe o evidenţă clară a membrilor Comisiei juridice care au participat la această şedinţă. Mai mult decât atât, este inacceptabil ca aceste schimbări să fie supuse votului fără dezbatere parlamentară! Ca şi cum nu ar fi fost suficiente toate aceste abateri de la regulile democratice, trebuie să adaug şi ridicolele declaraţii ale unor deputaţi USL, care au afirmat deschis că nu au ştiut ce au votat, bazându-se pe indicaţiile liderilor de grup! Stimaţi colegi, care mai este viitorul european al României dacă principala preocupare a parlamentarilor majorităţii constă în iniţierea de legi care să îi scape de controlul justiţiei? Cum altfel putem interpreta excluderea demnitarilor din categoria funcţionarilor publici, iar infracţiunile pe care aceştia le-ar putea comite rămân în afara legislaţiei penale? În plus, schimbarea flagrantă a semnificaţiei conflictului de interese facilitează actele de corupţie şi favorurile la toate nivelurile administraţiei - de la miniştri până la preşedinţi de consilii judeţene şi primari. În contextul în care licitaţiile publice cu dedicaţie au fost expuse în media şi anchetate penal, nu pot să nu remarc cum această modificare a definiţiei conflictului de interese favorizează şi absolvă de vină primarii penali ai USL-ului! Dacă adăugăm şi proiectul de descentralizare pe care Guvernul şi 1-a asumat, proiect conceput tot ca un cadou pentru baronii locali, obţinem tabloul complet al procesului prin care USL-ul încearcă să acapareze tot mai mult instituţiile şi administraţia statului! Totul, spre beneficiul intereselor de grup prin minimizarea controlului justiţiei. Consider că actele de săptămâna trecută reprezintă devieri grave de la mecanismele democratice şi ale statului de drept. Iar multiplele reacţii de condamnare venite din partea statelor occidentale şi ale instituţiilor europene confirmă din plin această afirmaţie. De aceea, susţin public reclamarea acestor modificări ale Codului penal la Curtea Constituţională. De asemenea, trebuie să declar deschis faptul că nu susţin proiectul Legii amnistiei şi graţierii, ale cărui mize de rea-credinţă sunt bine cunoscute. Stimaţi colegi, vă reamintesc că statul român a semnat mai multe convenţii internaţionale prin care şi-a asumat incriminarea corupţiei şi lupta activă împotriva acestui fenomen. Încălcarea acestora nu va reuşi să ne aducă decât izolarea pe plan european şi transformarea României într-un exemplu de democraţie profund disfuncţională în Uniunea Europeană. Onoraţi guvernanţi, acesta este viitorul pe care l-aţi propus cetăţenilor pe care i-aţi convins să vă susţină? Şi dacă nu, cum veţi rezolva toate aceste probleme?
			Domnul Mircea Lubanovici: "Sărăcia în România, problema pe care USL o ignoră cu desăvârşire" Prin declaraţia de astăzi doresc să vă aduc în atenţie subiectul problematic al sărăciei în România, subiect pe care actuala majoritare parlamentară preferă să îl ignore în favoarea iniţierii de legi care să îi excludă de la mecanismele justiţiei. Conform statisticilor oferite de Eurostat, România se află pe locul al doilea, după Bulgaria, în ceea ce priveşte sărăcia: aproape 40,3% dintre români riscă sărăcia sau excluziunea socială. Ce este şi mai îngrijorător este faptul că sărăcia este caracteristică în special mediului rural, iar cei mai expuşi acestui fenomen sunt copiii. Corelând aceste date cu scăderea puterii de cumpărare a românilor în octombrie 2013 şi cu o creştere alarmantă a şomajului în aceeaşi lună la 5,4%, obţinem tabloul complet al situaţiei dezolante a economiei. Să mai adaug că aproape 65% dintre şomeri nu primesc indemnizaţie, fiind astfel şi mai expuşi sărăciei? În condiţiile în care economia ţării generează peste 4.600 de şomeri pe lună şi 74 de cazuri de insolvenţă pe zi, cum intenţionaţi să rezolvaţi aceste probleme? Cu siguranţă noile taxe şi impozite nu vor îmbunătăţi situaţia, ci o vor agrava! Este adevărat, creşterea salariului minim programată pentru anul viitor este un pas înainte, dar nu este suficientă. Pentru a susţine ceea ce am afirmat, voi da exemplul clar al anului acesta în care salariul mediu a crescut în România concomitent cu scăderea puterii de cumpărare. Sunt uimit de uşurinţa cu care preferaţi să ignoraţi aceste probleme reale ale României! Vă asumaţi cu mândrie cea mai mare creştere economică a României din Uniunea Europeană, dar treceţi cu vederea datele sumbre care vă arată eşecul economic. Mai mult decât atât, aţi refuzat orice propunere de ameliorare a situaţiei copiilor, invocând eternul motiv al lipsei fondurilor. Asta în timp ce bugetul s-a dovedit suficient pentru a răspunde intereselor baronilor locali, mascate cu iscusinţă sub procesul descentralizării. Cred că este necesar, aşa cum v-aţi asumat rezultatele economice favorabile, să vă asumaţi nereuşitele şi să începeţi să le trataţi! Din nefericire, nu am văzut din partea guvernanţilor un interes real pentru combaterea sărăciei, fiind mai concentraţi pe declaraţii, apariţii televizate şi legi care să le întărească imunitatea. Este absolut necesară iniţierea şi implementarea unei strategii pe termen lung care să limiteze sărăcia şi efectele devastatoare ale acesteia. Avem exemple de succes în ţară în care autorităţile locale, în colaborare cu instituţiile interesate, au derulat cu fonduri europene programe de succes atât în restrângerea sărăciei, cât şi în reintegrarea şomerilor pe piaţa muncii. Iar aceste exemple nu sunt specifice doar mediului urban, ci şi celui rural, ceea ce arată încă o dată cum oamenii de bună-credinţă reuşesc să îşi îndeplinească misiunea atât timp cât există voinţă! Onoraţi colegi, cu respect vă îndemn să faceţi cunoscute aceste fapte în circumscripţiile în care aţi fost aleşi şi să încurajaţi autorităţile locale în eforturile de rezolvare a acestei probleme.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Antreprenoriatul în România" Revin în atenţia dumneavoastră cu o problema căreia eu îi acord o mare importanţă, aceea a antreprenoriatului în România. Antreprenoriatul este un vector esenţial al creşterii economice şi al creării de locuri de muncă: acesta creează noi întreprinderi şi locuri de muncă, deschide noi pieţe şi stimulează noi aptitudini şi capacităţi. Înainte de actuala criză economică şi financiară, economia Europei s-a confruntat cu provocări structurale la adresa competitivităţii şi creşterii şi cu obstacole în calea spiritului antreprenorial. Multe dintre acestea continuă să existe, dar criza a fost de asemenea un catalizator pentru schimbări şi restructurări profunde. De asemenea, economia mondială s-a transformat în ultimul deceniu. Creşterea rapidă a cererii şi a producţiei pe pieţele globale a pus sub presiune resursele şi ofertele de energie, provocând o schimbare a structurilor costurilor pentru societăţile europene, dintre care o mare parte sunt dependente de importurile de astfel de materii. Strategia Europa 2020 a răspuns acestei provocări, punând bazele unei creşteri şi unei competitivităţi viitoare care vor fi inteligente, durabile şi bazate pe incluziune şi care vor ţine cont de principalele noastre probleme de societate. Ca urmare a revizuirii din aprilie 2011 a Small Business Act şi a adoptării în octombrie 2012 a Comunicării privind politica industrială, Comisia Europeană a propus statelor membre Planul de acţiune Antreprenoriat 2020 (a se vedea COM(2012)795 final) care stabileşte o nouă viziune şi o serie de acţiuni care urmează să fie luate la nivelul UE şi la nivelul statelor membre pentru a sprijini antreprenoriatul în Europa. Planul de acţiune Antreprenoriat 2020 este un proiect de acţiuni comune, decisive, destinate: stimulării potenţialului antreprenorial al Europei, înlăturării barierelor existente; revoluţionării culturii antreprenoriale în Europa. Scopul acestuia este de a facilita crearea de noi întreprinderi şi a unui mediu care să încurajeze prosperitatea şi creşterea antreprenorilor. Planul propune trei domenii de intervenţie: 1. învăţământul şi formarea antreprenorială pentru sprijinirea creşterii şi creării de întreprinderi; 2. întărirea condiţiilor-cadru pentru antreprenori prin înlăturarea barierelor structurale existente şi prin sprijinirea antreprenorilor în etapele cheie ale ciclului de viaţă al întreprinderilor; 3. dinamizarea culturii antreprenoriale în Europa: formarea de noi generaţii de antreprenori. Consider că ţara noastră trebuie să asigure integrarea, înainte de sfârşitul anului 2015, a competenţei cheie "antreprenoriat" în programele şcolare din învăţământul primar, secundar, profesional, superior şi din învăţământul pentru adulţi; să ofere tinerilor posibilitatea de a beneficia de cel puţin o experienţă practică din sfera întreprinderilor înainte de terminarea studiilor din învăţământul obligatoriu, ca de exemplu gestionarea unei miniîntreprinderi, responsabilitatea unui proiect antreprenorial pentru o firmă sau responsabilitatea unui proiect social; să stimuleze formarea tinerilor şi adulţilor în domeniul creării de întreprinderi, prin intermediul resurselor din fondurile structurale şi conform planurilor naţionale pentru ocuparea forţei de muncă, în special prin utilizarea Fondului Social European (FSE) ca instrument destinat creării unei a doua şanse pentru persoanele care nu sunt integrate în învăţământ, în muncă sau în sistemele de formare. Să profite pe deplin de posibilităţile de formare disponibile în cadrul Fondului de Dezvoltare Rurală Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); să promoveze modulele de studii antreprenoriale pentru tinerii care participă la sistemele naţionale de garanţii pentru tineret.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Programul naţional privind bolile netransmisibile" În temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012, în cadrul programelor naţionale privind bolile netransmisibile, se derulează programul naţional de oncologie ce include, între obiectivele generale, atât asigurarea tratamentului bolnavilor cu afecţiuni oncologice, cât şi monitorizarea activă a terapiilor specifice oncologice. Pacienţii cu afecţiuni neoplazice au acces la medicaţie specifică, conform prevederilor HG nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea prevederilor Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. În prezent, accesul pacienţilor cu neoplazii la servicii furnizate de psihologi este asigurat conform prevederilor din Anexa 7 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1723/950/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2012 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1389/2010. Resursele financiare necesare bunei implementări a programului mai sus menţionat se asigură prin transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, numai că aceste resurse sunt insuficiente derulării programului în bune condiţii pentru toţi pacienţii. Consider că se impune identificarea urgentă a resurselor financiare necesare derulării în continuare a acestui program atât de necesar bolnavilor.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Necesitatea unor programe sociale destinate familiilor cu copii care au venituri reduse" În România, autorităţile competente trebuie să urmărească îndeaproape elaborarea şi promovarea politicilor sociale destinate protecţiei familiei, precum şi a tuturor categoriilor defavorizate ale populaţiei şi realizarea cadrului legal, instituţional şi financiar necesar implementării acestor politici şi să continue derularea unor programe destinate familiilor cu copii care au venituri reduse sau fără venituri, după cum urmează: Programul de acordare a alocaţiei de stat pentru copii, derulat în baza Legii nr.61/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, program care se adresează tuturor copiilor în vârstă de până la 18 ani, dar şi tinerilor în vârstă de peste 18 ani, până la terminarea cursurilor învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii. Pentru copiii cu handicap care sunt încadraţi în grad de handicap, cuantumul alocaţiei este majorat cu 100%. Programul de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, derulat în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Menţionez că prin modificările aduse actelor normative în luna octombrie 2012, cuantumul indemnizaţiei a fost majorat de la 75% la 85%, iar stimulentul de inserţie a fost reglementat în cadrul OUG nr. 111/2010 şi pentru persoanele care au optat pentru varianta de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Programul de acordare a alocaţiei pentru susţinerea familiei, conform prevederilor Legii nr. 277/2010. Această alocaţie este bazată pe testarea veniturilor şi a bunurilor familiei şi se acordă familiilor cu copii care au venituri nete lunare pe membru de familie de până la 370 lei. Cuantumul alocaţiei este reglementat în raport cu venitul net pe membru de familie şi numărul de copii aflaţi în întreţinere. Programul de acordare a ajutorului social, în condiţiile şi cuantumurile prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, calculat ca diferenţă între nivelurile venitului minim garantat prevăzut de lege şi venitul net lunar al familiei sau persoanei singure. Programul de acordare a tichetelor de creşă, prevăzut de Legea nr. 193/2006, bonuri de valoare acordate de angajatori pentru angajaţii care nu beneficiază de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului. Programul de acordare a alocaţiei lunare de plasament, care are drept scop sprijinirea materială a familiilor sau organismului privat autorizat căruia i s-a dat în plasament copilul, potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004, al cărei cuantum este de 97 lei lunar. Se acordă de la bugetul de stat pentru fiecare copil aflat în această situaţie. Astfel, au fost stimulate familiile să primească în plasament copii abandonaţi, oferindu-le climatul familial atât de necesar creşterii şi dezvoltării armonioase. Scăderea natalităţii este o problemă gravă cu care România se confruntă în ultimii ani. Mecanismele care au condus la scăderea populaţiei României, care se menţin şi în continuare, sunt fertilitatea scăzută, migraţia externă şi mortalitatea generală. Astfel că valorile negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale soldului migraţiei externe au făcut ca populaţia ţării să se diminueze. Această situaţie are într-adevăr consecinţe sociale, dar nu numai, ea având în egală măsură şi consecinţe economice grave, care necesită măsuri urgente de restructurare coerentă şi nu numai în domeniul social, ci şi în cel de asigurări sociale, de sănătate şi de educaţie, care să ia în considerare realitatea demografică din ţară. Numai în acest mod natalitatea va putea fi susţinută, prin coroborarea tuturor politicilor existente în toate domeniile, nu numai cel social.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Stimularea ocupării locurilor de muncă în rândul tinerilor" În România, ca în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, şomajul în rândul tinerilor este o problemă socială cu implicaţii importante la nivelul întregii societăţi şi de aceea stimularea ocupării în rândul tinerilor este considerată una dintre priorităţile naţionale majore. Inserţia tinerilor pe piaţa muncii este influenţată de factori precum: pregătirea profesională, statutul socio-economic, schimbările tehnologice, efectele crizei economico-financiare, situaţia actuală impunând o permanentă adaptare la schimbările survenite rapid într-un mediu din ce în ce mai competitiv. Având în vedere dificultăţile cu care se confruntă tinerii în procesul de tranziţie de la şcoală la piaţa muncii, pe 30 ianuarie 2012, membrii Consiliului European au adoptat Declaraţia comună spre o consolidare favorabilă creşterii şi o creştere favorabilă ocupării forţei de muncă, recomandând implementarea unor măsuri concrete cu privire la ocuparea forţei de muncă, educaţie şi la formare profesională. La nivelul statelor membre, aceste măsuri trebuie abordate integrat în cadrul planurilor naţionale privind locurile de muncă, centrate pe implementarea "garanţiei pentru tineri". În domeniul stimulării ocupării forţei de muncă, mai ales în rândul tinerilor, declaraţia recomandă statelor membre accelerarea eforturilor pentru ca tinerii să poată avea acces la ocuparea primului loc de muncă şi creşterea substanţială a numărului de stagii de ucenicie şi de formare profesională la locul de muncă. Eforturile autorităţilor naţionale trebuie să fie direcţionate către reintegrarea în sistemul de educaţie a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala şi creşterea şanselor de incluziune activă a grupurilor vulnerabile. Aceste aspecte ar trebui implementate în colaborare cu partenerii sociali prin punerea în aplicare a unor iniţiative corelate privind ocuparea, incluziunea socială, educaţia şi formarea profesională, precum şi antreprenoriatul în rândul tinerilor. În acest sens, consider că trebuie avută în vedere elaborarea unui Plan naţional pentru stimularea ocupării tinerilor 2013. Planul ar trebui să includă o serie de măsuri ce transpun la nivel naţional iniţiativa europeană privind "garanţia pentru tineri", orientate pe următoarele aspecte: consilierea şi orientarea în carieră a tinerilor, în special a celor cu nivel mai redus de calificare prin implementarea unor programe personalizate; recunoaşterea competenţelor dobândite de tineri în sistemul informal sau nonformal de educaţie şi formare profesională; dobândirea experienţei profesionale prin stagii de ucenicie şi de formare profesională la locul de muncă sau prin activităţi de voluntariat; crearea de noi locuri de muncă prin implementarea programelor de dezvoltare a antreprenoriatului în rândul tinerilor şi prin reducerea temporară a costurilor nonsalariale cu forţa de muncă sau acordarea de stimulente fiscale pentru angajarea tinerilor; îmbunătăţirea capacităţii de participare a tinerilor la piaţa muncii şi/sau de protecţie socială a tinerilor aflaţi în risc de sărăcie.
			Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: "Programele de formare profesională" Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, conform art. 65 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, se desfăşoară pe baza Planului naţional de formare profesională. Fundamentarea Planului naţional de formare profesională se realizează pe baza unei proceduri standard. Aceasta permite consultarea tuturor factorilor interesaţi, inclusiv a agenţilor economici din mediul privat. Pentru fundamentarea nevoii de formare profesională la nivelul fiecărui judeţ se ţine cont de următoarele elemente: perspectivele de dezvoltare în anumite ramuri economice sau meserii; posibilitatea de absorbţie a forţei de muncă calificată la nivel local; eventualele disponibilizări colective; numărul de şomeri prognozaţi a se înregistra în evidenţa agenţiei; locurile de muncă vacante declarate de agenţii economici; interesul în anumite meserii/ocupaţii al persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Planul naţional de formare profesională are un caracter flexibil, în funcţie de modificările apărute pe piaţa locală a muncii, putându-se opera modificări în structura pe meserii. După aprobarea Planului naţional de formare profesională se pot organiza programe de formare profesională pentru calificări solicitate de angajatori, altele decât cele cuprinse în plan, prin suplimentare sau înlocuire, inclusiv cu programe de pregătire în meserii noi apărute pe piaţa muncii. Întrucât criza economică naţională se resimte şi în alocarea de fonduri necesare pentru activitatea de formare profesională, consider că trebuie să avem în vedere alocarea fondurilor necesare menţinerii şi continuării programelor de formare profesională, precum şi atingerea unei rate de plasare în muncă a absolvenţilor programelor de formare profesională de 50% în termen de 12 luni de la data susţinerii examenului de absolvire.
			Doamna Cristina Nichita: "Sănătatea românească are nevoie de o inimă nouă" Asistăm în România la un paradox tulburător, unul care, din păcate, duce la suferinţe groaznice şi chiar la pierderi de vieţi omeneşti. El nu ţine de culoarea politică a administraţiilor, de colţul de ţară în care trăieşti şi, se pare, nici măcar de alocările bugetare anuale sau de importanţa pe care o are acest domeniu în ierarhizarea cheltuielilor. Mă refer, din păcate, la domeniul sănătăţii în care, trebuie să recunoaştem cu obiectivitate, că deşi bugetele au crescut de trei sau chiar de patru ori în ultimii cincisprezece ani, situaţia pare să fie mereu aceeaşi. Când vorbim despre cauzele profunde care vizează sistemul public de sănătate, ne învârtim mereu în jurul banilor. Fie că e vorba de medicamentele necesare vreunui program naţional de sănătate, fie că socotim câţi lei costă un caz rezolvat sau de câţi oameni e nevoie pentru a acorda asistenţa de urgenţă pentru un accident rutier, de pildă, atunci când ne referim la domeniul sănătăţii, vorbim mereu despre bani. Asta de parcă aceia chemaţi să aline suferinţe sau să salveţe vieţi ar fi nişte automate care funcţionează pe bază de fise! Peste tot în lume, cadrele medicale ocupă o poziţie superioară în piramida câştigurilor salariale şi a respectului comunităţii. Ar fi anormal ca la noi să fie altfel. Am însă senzaţia, desprinsă dintr-o experienţă emoţională proprie şi foarte intensă, că în multe dintre spitalele româneşti lipseşte ceva care nu poate creat cu bani. Mă refer la sentimentul de compasiune, la căldura umană. Vorbim poate prea puţin despre faptul că în sănătate, la fel ca şi în învăţământ, armată sau poliţie, nivelul superior al salarizării, clamat în permanenţă, ar trebui să facă parte dintr-un contract mai special care, în cazul medicilor şi asistentelor, să presupună un strop de omenie în plus faţă de alte categorii. Şi tocmai acest strop ar trebui să-i califice pe profesioniştii din domeniul sănătăţii la remuneraţii superioare, îndestulătoare. Actualmente, aşa cum se poate convinge oricine intră după multă vreme într-un spital, sănătatea românească se învârte într-un cerc vicios: cadrele sanitare sunt blazate fiindcă nu au salariile pe care le aşteaptă şi de aceea, multe dintre ele îşi fac doar parţial datoria, în acord cu fracţiunea de salariu pe care consideră că o primesc. Ca atare, sistemul nu e eficient, oamenii sunt dezamăgiţi şi e nevoie de şi mai mulţi bani, iar cum bugetele sunt cele care sunt, se ajunge din nou la problematica salariilor. Acest cerc vicios nu poate fi rupt decât de oameni, fiindcă banii reprezintă întotdeauna veriga cea mai puternică dintr-un asemenea lanţ. Oamenilor care lucrează în sănătate ar trebui să le pese puţin mai mult. Nu generalizez şi nici nu critic pe nimeni, dar după un episod în care aştepţi într-o unitate de primire urgenţe timp de multe ore ca vreun cadru medical să te întrebe de ce-ai venit acolo, primul imbold este să te întrebi de ce plăteşti asigurări sociale de sănătate. Un zâmbet, o strângere de mână, nişte paşi grăbiţi şi chiar o întrebare aruncată în timp ce treci pe lângă un bolnav nu costă bani. Nu există vreo sumă din lume care să poată compensa ceea ce mie recent mi s-a părut a fi lipsa de omenie a unor cadre medicale. Există desigur şi o a treia cale în afara celei de a creşte anual bugetele şi de a spera la sporirea bruscă a nivelului conştiinţei personalului medical. Deşi nu sună nici pe departe la fel de bine ca primele două, consider că e de datoria noastră să medităm serios la ceea ce putem face pentru ca în instituţiile din sănătate să existe proceduri clare, a căror parcurgere să fie esenţială pentru orice instituţie. Acolo unde banii sunt limitaţi, iar omenia pare să dispară măcinată de sărăcie, probabil că ordinea şi disciplina ar trebui să umple golul. A venit poate vremea să dăm managerilor instituţiilor de stat puterea de a-şi alege cu mai multă flexibilitate personalul şi de a pune capăt mentalităţii păcătoase că la stat ai locul de muncă asigurat, indiferent de performanţe sau de abaterile pe care le faci. Mi-e teamă că, dacă nu vom lua repede asemenea măsuri, episoadele tragice întâmplate mai ales în unităţile de primire urgenţe se vor înmulţi neliniştitor.
			Doamna Cristina Nichita: "Bilanţ la un an de mandat" Actualitatea politică a României este agitată de reprezentanţi ai societăţii civile, adeseori campioni ai reţelelor de socializare, cu luări de poziţie a căror nedreptate te poate umple de sentimentul zădărniciei. Se pare că în ultima vreme, indiferent ce facem aici, în Parlament, indiferent cât ne străduim, indiferent cât explicăm, suntem catalogaţi drept puşlamale, vânzători de ţară, gaşcă de penali... Şi apelativele pe care le-am cules în doar câteva minute de pe reţelele de socializare şi din presa care în vara anului trecut invita la boicotarea referendumului ar putea continua pe pagini întregi. Lupta politică e nu numai normală, ci şi necesară, iar aceia care reuşesc să înţeleagă că am fost şi rămânem mereu la graniţa dintre imperii îşi explică şi puseele de violenţă în limbaj şi minciunile şi aparenta echidistanţă a diferitelor cancelarii. Întrebarea e însă câtă energie trebuie fiecare dintre noi să depună într-un asemenea război ale cărui foloase nu sunt pe măsura resurselor consumate. Ar trebui oare să ne ocupăm cu toţii doar cu explicarea, de sute de ori şi în faţa unei bune-credinţe îndoielnice din partea gazetarilor, ce poartă manifest flamurile opoziţiei? Şi dacă da, care e mesajul cu care ar trebui să ne prezentăm în faţa celor care ne-au ales? Răspunsul la aceste întrebări nu poate veni decât în urma lecturii promisiunilor noastre electorale, a ceea ce am spus că vom face atât ca membri ai unor partide, cât şi ca parlamentari aleşi prin vot uninominal. În ceea ce mă priveşte, consider că în domeniile care au constituit centrul de interes al campaniei mele electorale, lucrurile merg conform graficului. Mai e mult până la împlinirea a tot ceea ce am promis, dar dacă ar fi fost simplu să ştergi într-un an efectele guvernărilor Boc, poate că românii nu ne-ar fi acordat majoritatea pe care o avem astăzi. În domeniul economic, trebuie remarcat succesul deosebit al unei politici externe care ne-a deschis către lume şi în care, iată, am reuşit să ne atragem respectul partenerilor chinezi, împreună cu care am pus bazele obţinerii de facto a independenţei energetice a ţării noastre. Consider că acest lucru este important pentru că, dincolo de ataşamentul fundamental faţă de valorile euro-atlantice, care se manifestă în sfera politicii, a apărării şi a ataşamentului faţă de drepturile omului, economia este un domeniu în care, pentru a avea succes, trebuie să evaluezi cu grijă toate opţiunile. Tot în plan economic, în aceste zile, s-au luat sau se iau măsuri de o importanţă deosebită, despre care ştiu din experienţa mea de antreprenor că sunt aşteptate şi că vor conduce la creşterea economică. Garantarea creditelor pentru IMM-uri în scopul obţinerii de capital de lucru şi punerea pe baze noi a parteneriatului public-privat sunt genul de măsuri care se înscriu într-o politică sănătoasă de creştere economică, de înfiinţare de noi locuri de muncă. Lecţia pe care a primit-o întreaga lume civilizată în 2008-2009 trebuie să fie mereu de actualitate, mereu dezbătută şi poate că aici ar trebui într-adevăr să insistăm cu explicaţiile. În economia reală nu există tunuri, nu există explozii, nu există schimbări care să afecteze radical în bine, de la o zi la alta, viaţa noastră, a tuturor. Trebuie să acceptăm cu toţii, de la Guvern şi până la cel mai mic IMM, de la deputaţi şi până la ultimul activist politic, că lucrurile temeinice se fac cu trudă şi că ele îşi fac efectele în timp. Aşa cum am mai spus, activitatea noastră ne are în primul rând pe noi înşine ca judecători. Indiferent de felul în care ne văd alţii, cred că e important pentru noi să analizăm tot ceea ce facem în domeniile în care ne-am propus să excelăm. Am promis alegătorilor din colegiul meu că voi fi susţinătorul permanent al promovării şi respectării drepturilor copiilor, în general şi ale celor cu dizabilităţi, în special. În acest context, nu pot să nu remarc cu satisfacţie faptul că Guvernul Ponta a aprobat proiectul de lege privind economia socială. Din păcate, acest eveniment de o importanţă covârşitoare pentru societatea românească este insuficient relatat în presă şi oamenii cunosc prea puţin despre beneficiile pe care le va aduce, despre faptul că, pentru prima dată după 1989, se creează premisele unui alt gen de ajutor pe care statul îl poate oferi persoanelor în nevoie. Pentru mine e o mândrie să fac parte din aceeaşi echipă politică cu promotorii acestei legi. Un proces la fel de important, dar care se desfăşoară la fel de discret şi pe care simt nevoia să-l pomenesc aici, este definitivarea strategiilor privind drepturile copilului şi ale copilului cu dizabilităţi pentru perioada 2014-2020. Odată ce prevederile acestor acte vor deveni realitate, schimbarea de paradigmă din aceste domenii nu va mai putea fi negată de nimeni. Vreau să închei într-o notă optimistă, aşa că o să întreb: facem oare îndeajuns de multe lucruri pentru cei care ne-au trimis aici? În ceea ce mă priveşte, am fost mereu ambiţioasă şi dornică de a mă depăşi în primul rând pe mine, aşa că spun că se poate face mai mult. Facem însă mai mult decât cei de dinaintea noastră? Răspunsul tonic la această întrebare îl puteţi vedea în disperarea cu care unii se străduiesc să minimalizeze faptul că, în 2013, Guvernul Ponta are performanţe în privinţa absorbţiei fondurilor europene cam cât ar fi avut Guvernul Boc dacă ar fi rămas în funcţie până în 2043.