Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 februarie 2014

				Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa! Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 11 februarie 2014. Săptămâna trecută s-a început cu reprezentanţii opoziţiei, săptămâna aceasta cu reprezentanţii puterii.
				Drept urmare, am să-l invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregăteşte, din partea Partidului Democrat Liberal, doamna Sandală-Maria Ardeleanu.
				Domnul Ioan Stan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa tuturor! Sărut mâna, doamna deputat! Doamnelor şi domnilor colegi, M-am întâlnit, sâmbăta trecută, cu primari ai colegiului sucevean pe care îl reprezint şi cu mulţi dintre colegii mei din organizaţia municipală Fălticeni. Nimic deosebit faţă de practica noastră curentă legată de neîntrerupta legătură cu cei care ne-au votat, doar că de data aceasta mi-a fost încredinţat un mandat special, apărut în urma publicării listei de candidaţi la alegerile europarlamentare din 25 mai, în acest an. Este pentru mine o datorie de onoare, dar şi un prilej de satisfacţie în a-mi îndeplini acest mandat care priveşte reacţia colegilor mei referitoare la componenţa nominală a listei candidaţilor PSD şi a aliaţilor săi la alegerile europarlamentare. Sunt aşadar în măsură să afirm că susţinem cu respect şi speranţă candidaţii nominalizaţi. Cu respect, pentru că nume ca Ecaterina Andronescu şi Corina Creţu induc acest sentiment de la simpla pronunţare. Pentru că dovezile de intransigenţă în apărarea României şi a românilor de la pupitrul Parlamentului European, oferite de prestaţia domnului Cătălin Ivan, lider al grupului europarlamentarilor Partidului Social Democrat în actuala legislatură, demonstrează cu prisosinţă că şi-a onorat misiunea. Pentru că problematica delicată şi atât de dificilă a asigurării accesului la alimentaţia sănătoasă, în paralel cu protejarea mediului ambiant, va avea, în continuare un militant de mare fermitate în persoana doamnei Daciana Sîrbu, pentru că numele Dan Nica este sinonim în conştiinţa multora dintre noi cu verticalitatea politicianului care-şi urmează neabătut principiile. Aş putea continua, marcând fiecare nume de pe lista noastră, pentru că este deja a noastră, prin calificativele impuse de activitatea şi personalitatea fiecărui candidat. Prefer să vorbesc despre echipă, neîndoindu-mă nicio clipă de adevărul că reunirea atâtor personalităţi într-un organism viu, animat de imperativul asigurării locului şi recunoaşterii rolului pe care România îl merită şi îl îndeplineşte între statele europene ne responsabilizează, deopotrivă, pe noi toţi. Împovărăm totodată viitorii europarlamentari cu speranţele noastre în reconfigurarea unui Parlament European în care să primeze cei ce luptă împotriva austerităţii aberante, ca şi a practicilor xenofobe. Consider că vom fi în măsură să explicăm alegătorilor că votul lor în favoarea propunerilor Partidului Social Democrat la 25 mai va fi un vot de recunoaştere a guvernării ultimilor doi ani, guvernare în cadrul căreia Partidul Social Democrat şi-a asumat promovarea unei politici echitabile faţă de cetăţeni ca şi faţă de mediul de afaceri. Continuarea pe aceleaşi coordonate prefigurate de programul de guvernare pentru 2014, în paralel cu reprezentarea demnă şi responsabilă a României în Parlamentul European sunt decisive pentru consolidarea dimensiunii noastre europene. Aşteptăm de la viitorii noştri europarlamentari să continue a sprijini alocarea de fonduri pentru România, să contracareze orice tentativă de denigrare a României şi a românilor, să ofere Europei imaginea reală a ceea ce se întâmplă în ţară, să susţină şi să apere românii care muncesc în Europa în afara graniţelor ţării. Cât despre noi, cei care nu suntem o gloată, ci doar cei mai mulţi din ţară în acelaşi partid, vom demonstra prin vot încrederea şi respectul de care vorbeam la începutul cuvântului meu. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. În primul rând, că vă încadraţi în cele trei minute alocate.
				Invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Aş vrea să prezint una din cele două declaraţii politice pe care le-am pregătit pentru astăzi, şi anume pe cea intitulată: "Alocarea a minim 5% din PIB pentru educaţie, prin Constituţie" Tot mai multe evenimente nefericite, unele chiar tragice, ne arată clar că sistemul de învăţământ românesc nu mai funcţionează corect şi sănătos. Cadre didactice nemotivate, lipsa unei infrastructuri moderne, politizarea în profunzime a sistemului în toate structurile şi nivelurile sale, precum şi această tendinţă de a transforma şcoala românească într-o fabrică de diplome au făcut ca tinerii români să se afle în imposibilitatea de a trece peste probele de la bacalaureat, de a se trezi slab pregătiţi la nivel teoretic şi practic atunci când aplică pentru un loc de muncă şi de a fi incapabili să-şi facă datoria cu profesionalism, neavând cunoştinţele cerute în fiecare sector de activitate. Suntem din ce în ce mai superficiali. Nu doar elevii, nu doar cadrele didactice, ci şi noi, cei în măsură de a lua atitudine. Am lăsat an de an să treacă timpul şi nu am făcut nimic pentru a îmbunătăţi cu adevărat calitatea pregătirii copiilor şi tinerilor noştri. Nu vorbesc de "sărăcia" în care se zbat autorităţile locale atunci când vine vorba de şcoală, ci de faptul că nu am reuşit să ajungem la rădăcina problemei, şi anume să respectăm legea prin acordarea a 6% din PIB sistemului de învăţământ şi educaţiei (încerc să reamintesc faptul că învăţământul se asociază cu educaţia din păcate astăzi din ce în ce mai puţin). Împreună cu parlamentarii Partidului Democrat Liberal, susţinuţi de colegi cadre didactice, profitând de viitoarea modificare a Constituţiei României pe care USL o pregăteşte şi făcând abstracţie de interesele care se află în spatele acestui proces, milităm onest şi activ pentru alocarea a minim 5% din PIB pentru educaţie prin textul Constituţiei, la care se adaugă 1% pentru cercetare. Doar aşa se va putea vorbi de predictibilitate, stabilitate şi de o constanţă în sistem, iar actele de corupţie mediatizate sau mai puţin mediatizate vor dispărea, în mod firesc, cadrele didactice primind remuneraţii corespunzătoare muncii lor, părinţii putând realmente vorbi de un sistem de învăţământ gratuit, iar efectele acestor stări de fapt se vor vedea imediat în tot ceea ce ţine de procesul educaţional. Având în vedere că, în continuare, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, gândită tocmai în sensul de a oferi învăţământului o finanţare corespunzătoare, nu este respectată, ba mai mult, este mereu ţinta unor modificări ce traduc interese de grupuri mai mari sau mai restrânse, tot ceea ce ne rămâne de făcut este să mergem mai în profunzimea problemei şi să ajungem la textul Constituţiei României care trebuie modificat pentru a trata un sistem bolnav de subfinanţare şi lovit intenţionat de un Guvern incapabil de a susţine valorile învăţământului românesc. Măsura propusă de Partidul Democrat Liberal, minim 5% din PIB pentru învăţământ şi educaţie plus 1% pentru cercetare, deziderat ce trebuie înscris în textul Constituţiei revizuite înseamnă garanţia pentru familii, elevi şi profesori că regulile nu se vor schimba de la an la an, precum şi asigurarea unei finanţări constante, pe obiective clare, garantarea accesului neîngrădit la educaţie gratuită până la absolvirea liceului şi depăşirea decalajului care separă mediul rural de cel urban. Creşterea competitivităţii generează oportunităţi pentru o viaţă mai bună. Minim 5% din PIB pentru învăţământ şi educaţie reprezintă o investiţie sigură pentru o economie mai puternică, reducerea asistenţei sociale şi crearea de oportunităţi de a munci. Stimaţi colegi parlamentari, Am văzut o preocupare generală în rândul dumneavoastră în ceea ce priveşte situaţia şcolilor din colegiile în care suntem aleşi. Într-un efort de conştiinţă şi acţiune, de solidaritate cu şcoala românească, vă solicit respectuos să susţinem împreună această iniţiativă a Partidului Democrat Liberal de înscriere în Constituţia României a procentului de minim 5% pentru educaţie şi 1% pentru cercetare. În acest sens vă invitam să semnaţi petiţia online lansată de PDL. Educaţia nu are culoare politică, copiii şi nepoţii noştri vor urma o şcoală indiferent de cine va guverna România, indiferent de partidul din care părinţii sau bunicii fac parte, indiferent de raţiunile şi orgoliile unor miniştri-politicieni. Vă mulţumesc. A doua declaraţie politică, pe care o depun la secretariat, se intitulează "SOS - Patrimoniul cultural al României". Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Da. Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubonovici.
				Domnul Vasile Gudu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Scrisoarea de intenţie cu FMI, Guvernul USL şi românii". La sfârşitul anului trecut, după ce preşedintele Traian Băsescu a anunţat că nu va promulga bugetul pe 2014 cu majorarea accizei la carburant şi după ce transportatorii au anunţat ca această creştere va fi inclusă în preţul motorinei pe care o folosesc drept carburant, premierul Victor Ponta a anunţat că negociază cu FMI si Comisia Europeană amânarea cu trei luni a datei de majorare a accizei la motorină folosită de către transportatorii de marfă şi aplicarea acesteia doar la benzină. Ulterior, după o discuţie cu preşedintele Băsescu, premierul a anunţat că va amâna cu trei luni, până la 31 martie 2014, majorarea accizei şi la benzină, nu doar la motorină, iar şeful statului a precizat că în aceste condiţii poate promulga bugetul. Premierul Victor Ponta a declarat că guvernul nu poate renunţa la introducerea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi deoarece bugetul deja aprobat nu poate fi redeschis şi nici închis fără această taxă. Guvernul USL vrea ca board-ul FMI să aprobe două evaluări ale acordului preventiv al României, după ce preşedintele Traian Băsescu a refuzat să semneze ultimul memorandum, opunându-se astfel introducerii accizei suplimentare de 7 eurocenţi pe litru de carburanţi, document care încheia evaluarea derulată la finele anului trecut de Fondul Monetar Internaţional. Misiunea Fondului Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au revenit la Bucureşti pentru discuţii cu autorităţile române în cadrul primei evaluări a noului acord aprobat în septembrie, iar principalele discuţii s-au concentrat pe execuţia bugetară, măsurile fiscale şi bugetul pe anul viitor. Consiliul Director al Fondului Monetar Internaţional a aprobat pe 27 septembrie 2013 scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române şi încheierea unui nou acord stand-by cu România, cu o durată de doi ani, în valoare de 2 miliarde de euro, care va fi tratat ca preventiv. Acordul a început însă cu o derogare pe cel mai important criteriu cantitativ, cel al deficitului bugetar, ţinta pentru septembrie fiind majorată cu un miliard de lei, de la 8,1 miliarde de lei la 9,18 miliarde de lei, ca urmare a unei performanţe slabe în ceea ce priveşte veniturile bugetare, care s-au plasat după opt luni sub nivelul programat. La mijlocul anului, diferenţa între programat şi realizat era de 400 de milioane de lei (fără PNDI), iar la opt luni a depăşit un miliard de lei. Guvernul USL s-a angajat în acelaşi timp să ia măsuri suplimentare în cazul în care încasările nu vor fi revigorate în următoarele trei luni, pentru a se încadra în deficitul negociat pentru acest an, de 14,7 miliarde de lei. Discuţiile s-au axat în principal pe măsurile fiscale pe care Guvernul USL le are în vedere pentru a compensa eventuale relaxări, precum promisa reducere a CAS cu trei puncte procentuale. Prognoza actuală a FMI pentru creşterea economică este de 2,2% în pentru acest an. O delegaţie a Partidului Democrat Liberal a avut o întrevedere de o oră cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene aflaţi zilele acestea la Bucureşti pentru definitivarea scrisorii de intenţie. La finalul întrevederii, preşedintele Vasile Blaga a anunţat că PDL a înaintat misiunii FMI, BM şi CE pentru România o scrisoare în care au fost adresate o serie de întrebări referitoare la modul în care decurg discuţiile cu Guvernul României, dar şi soluţiile pe care PDL le vede pentru rezolvarea problemelor economice şi sociale: "PDL susţine un acord cu FMI, BM şi CE. Dar le-am spus că privim cu toată atenţia semnarea acestui acord într-un stat de drept. Premierul spune că va pune în aplicare o scrisoare de intenţie chiar dacă nu poartă semnătura preşedintelui României. Nicicând o astfel de scrisoare nu a fost semnată de preşedinte, ci de ministrul finanţelor şi Guvernatorul BNR. Dar Guvernul României are, potrivit Constituţiei, nevoie de mandat de negociere din partea şefului statului pentru că avem de a face cu un acord internaţional. În 2013 guvernul USL a aprobat un buget bazat pe noi taxe şi impozite fără nici un studiu de impact". Am avut un număr mare de taxe şi impozite şi totuşi încasările statului au scăzut cu 10 miliarde de lei în 2013. Acest lucru a condus la o situaţie paradoxală - avem creştere economică de peste două procente, dar rectificări bugetare în minus şi mai puţine locuri de muncă. FMI a fost de acord şi cu bugetul pe 2014 fără niciun studiu de impact pe taxa de construcţii speciale. Iar azi avem miniştri, precum cel al agriculturii care realizează că agricultorii, nu vor putea plăti aceste taxe. În plus, nici nu se pune problema eliminării taxei de şapte eurocenţi cu care PDL nu este de acord. Preşedintele PDL Vasile Blaga a transmis delegaţiei FMI, BM şi CE că Guvernul Ponta nu a făcut nimic în ce priveşte managementul companiilor de stat. "Ba chiar avem un preşedinte al ASF care are venituri mai mari decât trezorierul SUA şi de patru ori mai mari decât omologul polonez. "Europarlamentarul PDL Theodor Stolojan a declarat la rândul său că "din discuţiile cu FMI, BM şi CE nu a rezultat clar care este strategia care poate accelera creşterea economică din România". În nici un caz această strategie nu poate fi bazată pe multiplicarea impozitelor şi taxelor. Iar impozitul nou pe construcţii speciale afectează agricultura, una din puţinele şanse ale României de a se dezvolta, şi sectorul energetic, care are nevoie de investiţii masive. FMI ne-a spus azi că un astfel de impozit există în SUA, Marea Britanie şi Polonia. România nu se poate compara însă cu niciuna dintre aceste ţări dezvoltate. Noi avem nevoie de investiţii masive în infrastructură. Lovind sistematic în statul de drept, în justiţie, în instituţiile statului, încrederea în România este distrusă prin acţiunile Guvernului Ponta. Guvernul Ponta nu îşi poate acoperi incompetenţa şi lipsa de voinţă politică în a sprijini mediul de afaceri şi statul de drept. Dezvoltarea economică, creşterea naturală a mediului de afaceri, nu pot fi stimulate în absenţa unor politici economice. Domnul Ponta şi guvernul USL sunt total rupţi de realitate şi trăiesc într-o altă lume. În România oamenii o duc din ce în ce mai greu, sunt din ce agresaţi de taxe, de birocraţie, de corupţie, de interesele baronilor locali. Îndeplinirea unor parametri macroeconomici nu va rezolva tensiunea din societatea românească indusă de contradicţia dintre interesele cetăţenilor şi interesele baronilor locali din guvernul condus de premierul Victor Ponta. Vă mulţumesc. Vasile Gudu, deputat PDL - Tulcea.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc mult, dar altă dată, vă rog frumos să nu mai depăşiţi cele trei minute.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici şi se pregăteşte domnul deputat Cătălin Tiuch.
				Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Lupta pentru promovarea valorilor democraţiei şi ale statului de drept trebuie să continue!" Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Actualele circumstanţe politice mă obligă să iau atitudine în faţa spectacolului trist pe care guvernanţii ni-l oferă. Luna ianuarie ne-a arătat în mod clar limitele competenţei şi pregătirii oamenilor care ne conduc, iar concluzia este una simplă: instituţiile noastre, deşi multe după model neeuropean, nu funcţionează la aceleaşi standarde pentru că abilităţile şi calităţile factorului uman sunt reduse. Din nefericire, parlamentarii şi miniştrii alianţei ne-au demonstrat din plin acest lucru: pus în faţa accidentului aviatic soldat cu doi morţi, prima reacţie a ministrului de interne a fost una de regret că acest fapt s-a petrecut în timpul mandatului său. În afara cinismului şi a lipsei de umanitate, ce şochează este plictisul şi evidenta lipsă de interes pentru exercitarea atribuţiilor aferente funcţiei, în vederea rezolvării cât mai rapide şi eficiente a crizei. Pe de altă parte, asemenea tipare de comportament întâlnim şi în Parlament, exemplul la îndemână fiind nerespectarea hotărârilor judecătoreşti în cazul parlamentarilor cu hotărâre definitivă de nerespectare a criteriilor de integritate. Cum putem spera la un stat de drept funcţional, în condiţiile în care instituţiile reprezentative ale puterii sunt dominate de grupuri de oameni cu o agendă proprie? Iar superficialitatea şi demagogia nu se opresc aici: încă mai auzim povestea conform căreia anul trecut am avut cea mai mare creştere economică din UE şi cea mai mare rată a absorbţiei fondurilor europene. Din păcate, acest trend nu s-a menţinut şi în acest an, având în vedere că la începutul lui ianuarie România a solicitat Comisiei Europene deconturi de 32 de milioane de euro, din care au fost rambursate zero fonduri! Stimaţi colegi, Modul dramatic în care s-a încheiat sesiunea legislativă trecută ne-a demonstrat încă o dată cum presiunea grupurilor de interese poate fi atât de puternică încât să ducă la promulgarea de legi în afara standardelor şi principiilor europene. Este revoltător că oamenii politici mai sprijină asemenea încercări de acaparare a statutului, în loc ca normele democraţiei şi ale binelui comun să le dicteze faptele! Vă întreb: în asemenea condiţii, cum mai putem evalua activitatea unui parlamentar? Cred cu tărie că lupta noastră pentru promovarea valorilor democraţiei şi ale statului de drept trebuie să continue! Trebuie să condamnăm cu fermitate orice act de corupţie, de trafic de influenţă sau influenţare a justiţiei! Îmi doresc un mediu în care faptele de acest gen să nu existe sau să fie excepţii, cel mult, şi nu regula! Iar acest lucru nu va fi posibil până nu vom lua cu toţii atitudine; numai în acest mod vom putea evita o altă zi precum cea de 10 decembrie 2013! Ca deputat de diaspora afirm de la această înaltă tribună că: împreună cu românii din diaspora pe care-i reprezint în Parlamentul României, vom rămâne fideli şi constanţi în apărarea valorile democraţiei şi ale statului de drept câştigate cu greu de poporul român - indiferent de preţul pe care uneori trebuie să-l plătim. Vă mulţumesc pentru atenţie. Mircea Lubanovici, deputat Colegiul nr.3, diaspora.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Tiuch şi se pregăteşte domnul deputat Ion Răducanu.
				Domnul Cătălin Tiuch: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt Cătălin Tiuch, deputat PSD de Timiş, şi declaraţia mea politică din dimineaţa aceasta se numeşte: "Fonduri europene pentru dezvoltarea zonei Recaş". În declaraţia politică de astăzi vreau să vorbesc despre bani, şi anume despre banii europeni pe care îi avem la dispoziţie pentru a-i cheltui în următorii ani, despre priorităţi regionale şi perspective. Pe scurt, pentru perioada 2014-2020, lucrurile se prezintă în felul următor: României îi vor fi alocate în total aproximativ 28 de miliarde de euro din fondurile structurale şi de coeziune şi FEADR, din care 21 de miliarde de euro vor fi alocate programelor operaţionale finanţate din fonduri structurale, iar 7.5 miliarde vor reveni Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. În ceea ce priveşte programele finanţate din fonduri structurale, propunerile de alocări ar fi următoarele: 9.1 miliarde euro pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare, 6.5 miliarde euro pentru Programului Operaţional Regional, 3.6 miliarde euro pentru Programul Operaţional Capital Uman, 1.26 miliarde euro pentru Programul Operaţional Competitivitate, 382 milioane euro pentru Programul Operaţional Capacitate Administrativă, 300 milioane de euro pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică. Dincolo de această înşiruire seacă de cifre şi termeni tehnici care nu transmit prea multe informaţii decât celor familiarizaţi cu acest domeniu, vreau să rezum în câteva cuvinte că, din păcate, banii nu sunt mulţi, ca să nu zic foarte puţini, iar raportat la numărul de locuitori, România (şi Bulgaria) au primit cea mai mică alocaţie dintre toate statele UE. Nu analizez acum nici decizia de la Bruxelles privind această alocare şi nici propunerile părţii române referitoare la împărţirea finanţării, dar, în mod evident, ceea ce se impune în acest context este de a ne stabili cu adevărat priorităţile, de a ne concentra pe atragerea acestor fonduri, de a le gestiona cât mai bine şi de a le orienta spre proiecte care să aducă un plus economic comunităţilor locale. Un prim pas important a fost făcut prin creşterea nivelului de absorbţie pe parcursul anului trecut. Conform datelor oferite de Ministerul Fondurilor Europene, la data de 31 ianuarie 2014, rata de absorbţie curentă a fondurilor structurale şi de coeziune a ajuns la 33,63%, de patru ori mai mare decât la începutul lunii mai 2012, când era de doar 8,53%. Pentru a demonstra că putem să ne ţinem de cuvânt, se impune ca în continuare acest trend ascendent să fie menţinut. Mai mult, trebuie să găsim acea abordare care să ducă la valorificarea la maximum a acestui potenţial, în vederea realizării unei creşteri economice sustenabile la nivel naţional, dar mai ales a unei dezvoltări durabile la nivel regional. Mă refer aici la regiunea Vest, în general la localităţile din judeţul Timiş şi în mod particular la zona Recaş, iar eu, în calitate de reprezentant în Camera Deputaţilor al cetăţenilor din colegiul numărul 6, îmi propun ca prioritate utilizarea la maximum a tuturor pârghiilor care să ducă la schimbarea în bine a profilului economic al zonei, oferindu-i o mai mare vizibilitate atât în rândul investitorilor, cât şi al antreprenorilor locali, dar şi al turiştilor. Numai că nimic nu se poate realiza fără muncă, profesionalism şi responsabilitate din partea tuturor celor care îşi doresc să se implice în acest proiect. Ştiu că priorităţile se pot schimba, iar în cele mai multe dintre cazuri, dorinţa de dezvoltare a unei anumite zone nu reprezintă foarte mult pentru cei care nu au legături directe cu zona în cauză sau care sunt doar tangenţial implicaţi într-un proiect, dar vă asigur că înseamnă enorm pentru comunitatea respectivă. Şi dacă pornim în acest demers de la faptul că zona despre care vorbesc este cunoscută atât în ţară, cât şi peste graniţe, datoria pe care o avem ca factori politici este cu atât mai mare. Un program naţional care să consolideze premisele favorabile deja existente şi care să se completeze cu iniţiativa locală şi finanţarea europeană ar fi bine venit. Fondurile europene înseamnă investiţii, locuri de muncă, creşterea nivelului de trai, dezvoltare locală şi regională. Pentru toţi trebuie să fie clar că orice acţiune în acest domeniu nu este pierdere de timp, instrument de propagandă sau doar element pentru viitoare mesaje de campanie electorală. Iniţiativa locală există - din partea Consiliului Judeţean Timiş, precum şi din partea autorităţilor locale, dar trebuie stimulată în continuare, astfel încât numărul proiectelor cu finanţare europeană care vor viza dezvoltarea zonei Recaş să fie mult mai mare. Afirm aceste lucruri întrucât zona Recaş are potenţial turistic ridicat datorită spaţiului deluros în care se află, ceea ce determină zona să fie potrivită pentru creşterea viţei-de-vie. Consider că posibilităţile de valorificare a resurselor din aceasta zonă, împreună cu implementarea fondurilor structurale şi de coeziune, ar contribui în mod real şi eficient la atingerea obiectivelor de dezvoltare economică şi socială. Aş vrea să adaug faptul că dezvoltarea unei regiuni în ansamblul ei contribuie la atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a României până în 2020, şi anume: creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă, creşterea nivelului investiţiilor în dezvoltare, precum şi reducerea numărului de cetăţeni ameninţaţi de sărăcie. Prin urmare, apreciez importanţa acţiunilor care susţin atingerea obiectivelor, mă refer la fondurile europene pe care trebuie să le atragem acum, care se vor reflectă într-o mai bună infrastructură de transport şi sănătate, în programe pentru educaţie, formare şi dezvoltare profesională, programe pentru IMM-uri, parcuri tehnologice, redescoperirea şi promovarea zonelor culturale şi turistice şi enumerarea poate continua. În concluzie, susţin aceasta atitudine pentru zona Recaş şi consider ca o combinaţie de voinţă politică la nivel naţional şi acţiune coerentă la nivel local ne va oferi posibilitatea de a valorifica aceste oportunităţi. Cătălin Tiuch, deputat PSD.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Răducanu şi se pregăteşte domnul deputat Ionel Arsene.
				Domnul Ion Răducanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Puterea - între responsabilitate şi exces, între normalitate şi suferinţă". Un mare profesor de ştiinţe politice din America, Raymond Male, spunea: "Controlul puterii a fost întotdeauna principala problemă a guvernării. Puterea e periculoasă. Ea creşte pe măsură ce este alimentată, tocind percepţia, întunecând vederea, încătuşându-şi victima, oricât de bine intenţionată ar fi aceasta în cercul glacial al izolării, într-o aură autocreată de infailibilitate intelectuală care este contrariul principiului democratic". Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Lordul David Owen, medic şi politician englez, autorul deja celebrei lucrări manifest "Bolnavi la putere" constata pericolul reprezentat de politicieni bolnavi fizic şi/sau psihic, care preiau puterea. Sindromul Hybris sau "beţia puterii" se manifestă ca o sumă de trăsături şi simptome la o serie de oameni politici şi nu numai, care aflându-se la putere, îşi schimbă comportamentul datorită unor profunde modificări ale stării mintale. Istoricul american Barbara Tuchman spunea: "Starea de sănătate a conducătorilor politici poate să afecteze procesul guvernării şi luarea deciziilor la cele mai înalte niveluri, generând "«prostie» ce se manifestă prin nesăbuinţă, stupiditate, pripeală, persistenţă perversă într-o politică ce se dovedeşte nefuncţională sau contraproductivă". Puterea de a comanda duce frecvent la neputinţa de a gândi clar, iar exercitarea crescută a puterii duce la diminuarea responsabilităţii. Puterea are responsabilitatea: Să guverneze cât mai înţelept în interesul statului şi al cetăţenilor lui. Să rămână bine informată şi să ţină seama de informaţii. Să-şi păstreze mintea trează şi judecata dreaptă. Să reziste încăpăţânării, să recunoască greşelile şi să le îndrepte. Putem oare să apreciem că, în România, liderii politici de după Revoluţia din 1989 au fost feriţi de sindromul Hybris? Am putea, dacă am trece în revistă principalele simptome comportamentale ce declanşează sindromul, şi anume: Predispoziţie narcisistă de a vedea lumea ca pe o arenă în care-şi manifestă puterea şi obţin gloria, nu ca pe un loc unde există probleme; Manieră mesianică de a vorbi de ceea ce fac şi tendinţa spre exaltare; Identificarea propriei persoane cu statul, interesele lui sunt identice cu ale statului; Tendinţa de a vorbi despre sine la persoana a treia sau de a folosi regalul "noi"; Încrederea excesivă în propria-i judecată şi dispreţul faţă de sfaturile şi criticile altora; Manifestarea atotputerniciei cu privire la ceea ce poate realiza personal; Credinţa că nu trebuie să dea socoteală în faţa tribunalului lumesc alcătuit din colegi sau din reprezentanţi ai opiniei publice, pentru că oricum îl vor ierta; Comportament caracterizat prin neastâmpăr, nesăbuinţă şi impulsivitate, pierderea contactului cu realitatea, deseori însoţită de izolare progresivă; Refuzul nejustificat, încăpăţânat, de a schimba politica, atunci când se dovedeşte că este deficitară, deoarece presupune recunoaşterea greşelii. Nepăsarea faţă de detalii, însoţită de o fire lipsită de curiozitate; Autoconvingerea în justeţea morală a acţiunilor plănuite de el fără a mai lua în calcul caracterul practic, costul sau eşecul; O prea mare încredere în sine, sfidarea aspectelor practice ale politicii. Efectele bolilor fizice sau psihice ale conducătorilor politici şi nu numai sunt: deciziile greşite, ezitarea în a lua deciziile potrivite în momentele potrivite, aplicarea incompetentă a deciziilor, prin nesiguranţă şi oscilare. Hybrisul reprezintă un risc ocupaţional pentru conducătorii politici, pentru cei din armată, pentru cei din afaceri, pentru că este alimentat de zidul de izolare care aproape întotdeauna se ridică în jurul acestor oameni. Dezastrul pe care îl pot dezlănţui conducătorii care au acest sindrom este întotdeauna îndurat de poporul în numele cui guvernează. În ultimii 100 de ani, majoritatea liderilor politici ai lumii au fost atinşi de acest sindrom, iar acţiunile lor au fost influenţate mai mult sau mai puţin de beţia puterii. O transpunere a analizei asupra principalilor decidenţi politici postdecembrişti ne conduce neîndoielnic la concluzia că nici România nu a fost ferită de această năpastă. Putem oare să afirmăm fără să greşim că există în prezent...
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă rugăm să vă apropiaţi de final.
				Domnul Ion Răducanu: Imediat, domnule preşedinte. ...şi la noi politicieni de prim rang care au cedat în faţa acestui sindrom? Putem oare să-i recunoaştem pe conducătorii hibristici după simptomele pe care le manifestă? Dacă nu, suntem un popor norocos. Dacă da, atunci e timpul să căutăm şi să găsim răspunsuri pentru posibile îndreptări necesare, oportune şi salvatoare pentru naţiunea guvernată. Avem obligaţia morală să instituim norme şi proceduri legale privind monitorizarea problemelor de sănătate ale conducătorilor noştri politici pornind de la obligativitatea evaluării medicale independente înainte, după venirea la putere şi până la pierderea funcţiei din cauza comportamentului hibristic cronic. Să nu uităm ce spunea un mare istoric: "Puterea corupe, orice putere corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut.". Vă mulţumesc. Ion Răducanu, deputat, Colegiul nr.4 Timişoara.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Ionel Arsene. Se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.
				Domnul Ionel Arsene: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimate colege, stimaţi colegi, Săptămâna aceasta voi aborda tema "Măsurile economice pe care Guvernul USL intenţionează să le implementeze în prima jumătate a acestui an. "Mă refer la programul pentru reducerea ratelor la credite care vizează stimularea consumului, măsurile pentru stimularea investiţiilor şi cele care au în vedere crearea de locuri de muncă. Toate acestea fac parte din planul coaliţiei de guvernare pentru România în anul 2014. Poate cel mai important subiect al săptămânii trecute a fost anunţarea de către Guvern a intenţiei de a emite o ordonanţă pentru sprijinirea românilor care au credite la bănci, cu un venit maxim lunar de 1600 de lei inclusiv şi care nu au restanţe mai mari de 90 de zile. Sprijinul acordat românilor care au credite bancare face parte dintr-o listă întreagă de măsuri de care economia românească are nevoie pentru stimularea consumului. Cei care se îndoiesc de eficienţa unei astfel de măsuri sunt contrazişi chiar de guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, care a arătat săptămâna trecută că cei care au venit sub cele medii vor tinde clar să folosească banii din reducerea ratei pentru consum. În România consumul populaţiei este componentă predominantă în produsul intern brut. Pe de altă parte, sprijinirea românilor care au credite este, pe termen mediu şi scurt, o măsură cel puţin la fel de bună ca cea a creşterii salariilor sau a pensiilor. Asta pentru că statul nu poate majora dintr-o dată aceste venituri cu sume care să aibă acelaşi impact în economie şi pentru consum ca scăderea prognozată a ratelor la creditele contractate de cei 907 mii de români. Regimul lui Traian Băsescu şi al guvernelor controlate de acesta a creat o falie adâncă între cetăţenii acestei ţări şi a reuşit să-i învrăjbească mai mult ca niciodată. Mulţi dintre cei care se simt nedreptăţiţi de faptul că nu vor beneficia de măsura reducerii ratelor au uitat de unul dintre cele mai importante principii ale unei societăţi normale, acela că toţi membrii ei sunt responsabili unii pentru ceilalţi. Nu pot duce vieţi separate, care să nu interfereze unele cu altele. Solidaritatea este ceva ce românii trebuie să reînveţe, pentru că numai solidari şi prin eforturilor tuturor cetăţenilor România va reuşi să se dezvolte şi să ajungă acolo unde îi este locul. Statul este dator să ia măsurile necesare pentru a-i ajuta pe toţi cetăţenii. De creşterea consumului vor beneficia toţi românii, nu doar cei cu restanţe la credite. Săptămâna trecută, mai mulţi dintre reprezentanţii PDL s-au grăbit să critice Guvernul pentru măsurile anunţate. Găsesc surprinzătoare ipocrizia colegilor mei de la PDL care le-au făcut viaţa grea tuturor românilor cu credite bancare. Sunt foarte curios ce cred despre o astfel de atitudine cetăţenii care i-au ales şi care au nevoie de acest program. Sunt convins că regretă acum că au trimis în Parlament astfel de oameni. Anul acestea, vor fi implementate şi alte soluţii, prin care statul îi va sprijini pe oamenii de afaceri. Este vorba despre scutirea impozitului de 16% pentru profitul reinvestit şi măsurile pentru crearea de locuri de muncă prin care statul va suporta jumătate din valoarea totală a cheltuielilor salariale pentru societăţile care creează minim 20 de noi locuri de muncă. O altă măsură propusă pentru anul acesta este reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, ceea ce înseamnă scăderea costurilor cu munca. Pentru judeţul Neamţ, pe care îl reprezint în Parlamentul României, pentru oamenii de afaceri şi ceilalţi cetăţeni ai acestui judeţ sunt convins că aceste măsuri vor avea un impact extrem de pozitiv. Împreună cu colegii mei de la PSD Neamţ vom căuta, la nivel local, şi alte soluţii pentru sprijinirea oamenilor de afaceri. Pentru că noi credem că aceasta este responsabilitatea celor aleşi să-i reprezinte pe români, nu critica la televizor şi declaraţiile pompoase în faţa presei. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă anunţ astăzi oficial că "Parlamentarii se vor opera între ei la sfârşit de săptămână". Guvernanţii ne anunţă creştere economică, dar ne condamnă la austeritate. În curând, orele suplimentare, precum gărzile şi turele de sâmbătă şi duminică, de Crăciun sau Paşti, de 1 şi 2 mai, nu vor mai fi plătite. Îngheţarea salariilor prin Ordonanţa de urgenţă nr. 103/2013 va îngheţa şi sălile de operaţie, şi unităţile de primire a urgenţelor, şi serviciile de ambulanţă. OUG nr. 103/2013 prevede la celebrul art.9 că în anul 2014 munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar, precum şi munca prestată în zile de repaus săptămânal, de sărbătorile legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, se compensează doar cu timp liber corespunzător. În sistemul de sănătate şi în toate sectoarele bugetare în care este imposibil să întrerupi activitatea vor fi numeroase consecinţe negative. Neplata orelor suplimentare într-un sistem cu deficit de personal va duce la imposibilitatea asigurării continuităţii activităţii medicale în ture şi gărzi. Neplata orelor suplimentare din zilele libere din sistemul de sănătate duce la scăderi salariale cuprinse între 10 şi 25%. Neplata orelor suplimentare şi volumul ridicat de muncă, în condiţiile depopulării sistemului sanitar, afectează şi viaţa privată şi sănătatea şi scade şi motivaţia celor care nu au plecat încă din sistem. Neplata orelor suplimentare va duce la accentuarea depopulării sistemului de sănătate, crescând timpii de intervenţie, riscul de eroare medicală şi malpraxis. Neplata orelor suplimentare şi reducerea veniturilor influenţează negativ şi consumul şi relansarea economică. Am aşteptat ca actualul regim să modifice, aşa cum a promis, pentru încetarea grevei din sănătate, această ordonanţă. Am aşteptat degeaba. Aşa cum aşteaptă şi pacienţii mei prin săli de aşteptare insalubre. Am aşteptat mai bine de trei luni. Nu s-a întâmplat nimic. Voi depune azi un proiect de lege ce abrogă acest articol, urmând ca gărzile şi orele suplimentare să se facă aşa cum este prevăzut în Codul Muncii la art.123, iar activitatea din sectorul medical să fie continuată în ciuda tuturor piedicilor de ordin legislativ. Sper doar că veţi susţine acest proiect de lege, pentru că altfel ar fi bine să învăţaţi să vă operaţi singuri nopţile sau la sfârşit de săptămână. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Stelian Dolha. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.
				Domnul Nechita-Stelian Dolha: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "TVA-ul scade în greutate doar la vecini. La noi rămâne tot gras.". Ungaria, ţara cu una dintre cele mai mari cote de TVA din Uniunea Europeană, de 27 %, şi-a scăzut taxa pe valoarea adăugată de la 1 ianuarie 2014 până la 5% pentru carnea de porc. Măsura nu a fost deloc o surpriză, intenţia fiind făcută publică încă de acum câteva luni. Guvernul maghiar, care a operat şi el o majorare substanţială de TVA la 1 ianuarie 2012, în goana după resurse bugetare, dă înapoi după doi ani şi taie 22 de procente din TVA-ul pentru carnea de porc. Iar motivaţia este protecţia producătorilor interni faţă de asaltul importurilor ieftine, protecţia generală a consumatorilor maghiari şi, nu în ultimul rând, evaziunea fiscală uriaşă din ceea ce experţii numesc frauda din TVA-ul la alimente. Un alt stat vecin, Bulgaria, a anunţat cam tot atunci o măsură similară, tot la carne, aplicabilă în cel mai scurt timp. La noi, însă, în pofida neliniştii manifestate de industria cărnii, a evaziunii recunoscute din domeniu, cifrată cam la 230 de milioane de euro anual şi a declaraţiilor ministeriale explicite, nu se întrevede încă nimic concret. Consecinţele mutării curajoase a guvernului maghiar şi intenţiile materializabile ale vecinului de la sudul Dunării se vor transmite potrivit principiului dominoului asupra producătorilor români de carne. Unii reprezentanţi ai industriei susţin prăpăstios că produsele maghiare din carne de porc cu un TVA de 5% vor invada piaţa românească ce practică încă TVA-ul de 24 de procente şi îi va conduce pe mulţi spre faliment. Chiar dacă o asemenea stare de lucruri va apărea cel mult izolat, în judeţele din vecinătatea graniţei cu Ungaria, la nivel naţional măsura nu va afecta, la vedere, importurile corecte. Aceasta deoarece schimbul de mărfuri dintre cele două ţări se realizează în baza regulilor comerţului intracomunitar din care este exclusă valoarea TVA-ului naţional. Totuşi experţii avertizează că pe lângă o uşoară ieftinire a cărnii de porc adusă de la vecini, produs care oricum era mai ieftin şi până acum în Ungaria, la producător, putem asista la o explozie a evaziunii fiscale în ţara noastră pe acest sector. Acesta este fenomenul cu adevărat îngrijorător, pe lângă, desigur, preţul final la raft. Conjunctura regională a lăsat şi lasă în ofsaid România pe acest sector. Este adevărat că ţara noastră are acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Ungaria nu. Aşa cum este tot atât de adevărat că atunci când beneficiile sunt cuantificabile în cifre clare şi demonstrate de orice analist, iar presiunea exercitată de măsurile similare ale unor state vecine devine critică, România nu mai are încotro, iar guvernul trebuie să ia şi el taurul de coarne. Este clar că reducerea TVA-ului la pâine la 9% a fost o gură de oxigen deopotrivă pentru industria de panificaţie, cât şi pentru consumator şi a avut rezultate notabile în combaterea evaziunii fiscale. E nevoie să tragem linia urgent şi în sectorul cărnii şi fără prea multe comentarii să punem în balanţă pierderile generate de evaziune bugetului şi mai puţin cum acoperim diferenţele create prin reducerea cotei, pe care oricum, pe ansamblu, România nu reuşeşte să o acopere decât în proporţie de 57 %. Cu respect, Stelian Dolha, deputat liberal.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				O invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Dănuţ Culeţu.
				Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimate colege, stimaţi colegi, În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre măsurile strategice promovate de Guvernul USL, măsuri care vin în sprijinul concret al familiilor tinere. Prin promovarea acestor măsuri economico-financiare Guvernul USL urmăreşte stimularea consumului şi continuarea creşterii economice şi în beneficiul stabilizării financiare a tinerilor din România. Tinerii trebuie să continue să fie o prioritate în elaborarea politicilor publice economice şi financiare ale Guvernului USL, iar măsurile anunţate recent de reprezentanţii executivului confirmă acest lucru. Familia tânără din România a trecut în ultimii ani prin mult prea multe etape dificile, fapt care a dus la o scădere a încrederii tinerilor în însăşi instituţia familiei. A venit timpul ca familia tânără să fie stabilizată atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere social în România şi acest lucru poate fi realizat prin elaborarea unui set bine determinat de măsuri economice, financiare şi sociale care să restabilească un echilibru în societate, care să încurajeze creşterea sustenabilă şi consumul. Este foarte important să ştim de unde am plecat. În anul 2012, când USL a ajuns la guvernare, România avea o rată a şomajului de 5,59%. Provocările financiare cu care românii şi mai ales tinerii din România se confruntau din cauza lipsei locurilor de muncă au afectat negativ numărul creditelor neperformante şi numărul consumatorilor care se aflau în imposibilitatea de a-şi plăti creditele. În această situaţie, sumele restante la bănci au crescut de peste 10 ori în perioada 2008-2012. Spre exemplu, judeţul Vaslui, pe care îl reprezint în Parlamentul României, s-a aflat în anul 2012 pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte rata şomajului, aproape dublă faţă de media pe ţară, de aproximativ de 10%. Tot în anul 2012, firmele din România se aflau într-o situaţie incertă. Sectorul privat a fost blocat de măsuri economice care au impus stagnarea economică. Băncile nu au mai avut cum să evite situaţia executării silite a împrumutaţilor. Numărul creditelor neperformante şi numărul creditaţilor care se aflau în imposibilitatea de a-şi plăti creditele a crescut de 10 ori în perioada 2008-2012. Creditele au ajuns rapid o problemă socială. În judeţul Vaslui, în primele luni ale anului 2012, pentru aproximativ 1500 de pensionari au fost demarate procedurile de executare silită pentru neplata datoriilor la bănci. BNR raportează că în prima jumătate a anului 2012, aproximativ 90% din creditele imobiliare din România sunt neperformante. Practic, unul din patru români cu credit la bancă plătea ratele cu întârziere în 2012. Dacă adăugăm la tot acest ansamblu de statistici negative tăierea intempestivă a veniturilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 5,5%, nu are cum să mire scăderea severă a consumului şi stagnarea economiei. Loviturile sistematice aplicate sectorului public şi sectorului privat deopotrivă au adus România într-un blocaj şi într-o stare de agitaţie socială. Încotro ne îndreptăm acum? Răspunsul este simplu. Guvernul USL a pus bazele unui set de politici publice de creştere sustenabilă a economiei şi de consolidare a echilibrului social stricat în anii ghidaţi de măsurile de austeritate luate de Guvernele PDL. În antiteză cu austeritatea, acum vorbim de creştere. În antiteză cu tăierile de salarii şi pensii, acum vorbim de susţinere pentru categoriile vulnerabile, pentru sectorul privat şi, foarte important, pentru tineri. Avem nevoie de curaj şi de o gândire aparte, nouă şi îndrăzneaţă pentru a ieşi din blocajul sistemic care împiedică tinerii şi familiile tinere să aibă un început uşor în viaţa profesională şi un start bun în societate. Soluţiile există, stimate colege şi stimaţi colegi. Acţiunea guvernamentală de stimulare a consumului şi de asigurare a creşterii sustenabile se bazează în sine pe câteva direcţii strategice. Relansarea sectorului bancar şi stimularea consumului de credite, crearea masivă de locuri de muncă, în special pentru tineri şi stimularea sectorului privat. Să le luăm pe rând. Săptămâna trecută v-am vorbit de la această tribună de nevoia de a da o mână de ajutor românilor care au credite la bănci. Mai mult, Guvernul anunţă implementarea primei măsuri care ajută concret familiile care au rate bancare lunare. În timp ce în 2010-2012 zeci de mii de români erau executaţi silit de bănci pentru neplata ratelor, acum, în 2014, aproape un milion de români pot beneficia de rate înjumătăţite la bancă, fără niciun cost suplimentar, timp de doi ani. În paralel cu această măsură de stabilizare financiară a românilor care au credite la bănci, Guvernul anunţă prima măsură concretă în beneficiul mediului privat din ultimii 6 ani. Toate firmele care creează locuri de muncă vor beneficia de o reducere a fiscalităţii de 50% pentru cheltuielile salariale. Este, de asemenea, o măsură cu efect multiplicator în economie, o măsură care scoate economia neagră la suprafaţă, pe de o parte şi stimulează angajarea şi crearea de locuri de muncă, pe de altă parte. O alta măsură importantă promovată de actualul Guvern este reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale. Impozitarea redusă a muncii echivalează cu creşterea salariilor, dar şi a locurilor de muncă noi. Reducerea CAS-ului la angajator a stat pentru atât de mult timp la baza campaniilor electorale, încât românii şi-au pierdut încrederea că se va realiza vreodată. Iată că a venit momentul să spunem că dacă vrem, reuşim. Din vară, toţi angajatorii din România vor plăti mai puţin cu 5 puncte procentuale pentru fiecare angajat pe care îi au. Pachetul de măsuri pentru stimularea mediului privat şi pentru crearea de locuri de muncă include şi scutirea impozitului pe profitul reinvestit. Este o măsură cu adevărat bine-venită pentru toţi investitorii din România, autohtoni sau străini. Comisia Naţională de Prognoză anunţă că investiţiile în România vor creşte, prin această măsură, cu 7,17 miliarde de lei. Eu am susţinut întotdeauna că drumul investitorilor în România trebuie să fie netezit prin măsuri atractive şi eficiente. Reducerea birocraţiei din sistemul de acordare a vizelor pentru investitorii străini este un obiectiv pe care mi l-am propus încă de anul trecut, când am avut întâlniri foarte constructive cu investitori din Asia şi Orientul Mijlociu. Toţi investitorii cer condiţii predictibile şi fiscalitate redusă atât pe muncă, cât şi pe profitul reinvestit. Cred că România are potenţialul să ajungă un etalon regional în ceea ce priveşte atragerea de investitori puternici din toate pieţele din lume. Trebuie să descătuşăm acest potenţial! Scutirea de 16% pe profitul reinvestit va aduce României o creştere de cel puţin 0,5% din PIB. Dar să vorbim din nou despre tineri. Într-un mediu economic sănătos şi propice pentru dezvoltare, familia tânără poate evolua. Trebuie să ne străduim să aducem bunăstarea în casele tinerilor prin crearea de noi locuri de muncă şi prin creşterea salariilor acestora. Trebuie, de asemenea, să le dăm tinerilor posibilitatea să îşi poată achiziţiona o locuinţă sau un autoturism contractând un credit la bancă pe care şi-l pot permite. Eu îmi aduc aminte şi acum cât de dificil a fost când eu am luat un credit la bancă pentru un apartament de două camere în Bucureşti. Ştiu foarte bine prin ce trec tinerii din România care vor să se stabilească la casa lor şi să înceapă un drum nou în societate, un drum, din păcate, plin de incertitudini. Toate aceste măsuri pot asigura restabilirea unui echilibru social normal în care tinerii şi familia tânără redevin cea mai importantă piesă pentru viitorul României. Nu ne mai putem permite să aşteptăm la nesfârşit ca lucrurile să se rezolve de la sine. Trebuie să avem încredere că numai mergând pe un parcurs european stabil şi bazat pe principii clare, dublat de programe bine coordonate de investiţii şi politici publice în beneficiul românilor şi în special al tinerilor putem să recuperăm ani de decizii guvernamentale neinspirate, luate în detrimentul României şi al românilor. De aceea consider ă de viitorul tinerilor din România depinde viitorul nostru şi orice măsură care vine în ajutorul integrării sociale a tinerilor, orice măsură care ajută tinerii să-şi găsească stabilitatea care să le permită să se dezvolte atât profesional cât şi personal aici, acasă, este numai în beneficiul României. De aceea o spun încă o dată: prioritatea numărul unu pentru noi trebuie să fie tinerii şi familia tânără, care are nevoie de o educaţie performantă, de locuri de muncă bine plătite şi de siguranţa că societatea şi statul lucrează pentru în folosul lor. Vă mulţumesc, Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Dănuţ Culeţu. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.
				Domnul Dănuţ Culeţu: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Cred că pentru electorat puteam face astăzi o dezbatere în Parlament aici. Şi eu voi aborda această temă, dar nu în termeni aşa de laudativi ca şi colegii noştri. Declaraţia politică se intitulează "Falsa stimulare a consumului prin măsuri populiste". Multiplele judecăţi de valoare ale ministrului Voinea, din păcate, mult prea puţin fundamentate ştiinţific, m-au făcut să revăd teoriile economice referitoare la creşterea consumului, la relaţiile dintre venit şi consum. În teorie, conform funcţiei consumului a lui Keynes, creşterea veniturilor generează creşterea consumului, dar Keynes menţionează că această creştere nu este egală, consumul evoluând mai modest în comparaţie cu veniturile. Milton Friedman, un alt ilustru economist, care a emis ipoteza venitului permanent, a explicat comportamentul raţional al consumatorilor. În forma cea mai simplă această teorie susţine că o schimbare în veniturile permanente, nu în cele temporare, este factorul esenţial în opţiunea spre consum. Concluzia acestei teorii este că schimbările tranzitorii şi temporare în nivelul veniturilor au un mic efect în comportamentul de consum al subiecţilor, în timp ce schimbările în veniturile permanente pot avea o influenţă majoră. O exemplificare grăitoare în acest sens este şi faptul că, deşi în cursul anului 2013 a fost finalizată reîntregirea salariilor bugetarilor, consumul nu a crescut, ci a fost redus, fiind puternic afectat de creşterea fiscalităţii. Un alt element foarte important în cadrul teoriei consumului îl reprezintă înclinaţia spre consum a populaţiei care este susţinută de gradul de încredere ridicat al cetăţenilor în economie. În condiţiile în care, conform oricăror sondaje pe care puteţi să le consultaţi, România şi economia ei se îndreaptă într-o direcţie greşită, predispoziţia spre consum este fundamental afectată. Este foarte greu cu măsuri paliative şi nesusţinute economic să măreşti consumul. Domnule ministru Voinea, dincolo de faptul că nu putem compara competenţa dumneavoastră cu cea a celor doi iluştri economişti citaţi anterior, vă sugerez să rămâneţi în cadrul politic în care, de altfel, aţi abordat problema reducerii ratelor la credite şi să nu folosiţi teoria economică pentru a justifica măsuri strict populiste în an electoral. Sper, domnule ministru, ca această mică lecţie de economie să vă readucă în rândul economiştilor lucizi şi eficienţi şi să abandonaţi populismul de natură politică în sfera căruia acţionaţi. Dănuţ Culeţu. Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Stragea. Se pregăteşte domnul deputat Popescu Dan-Cristian.
				Domnul Sorin Constantin Stragea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Sănătatea, domeniu prioritar". Pentru mulţi dintre noi sănătatea este cel mai important lucru. "Să avem sănătate, că restul nu prea mai contează", spun mulţi oameni. Dar de câtă sănătate avem parte? Câţi ani din viaţă îi trăim în plină sănătate fără a avea afecţiuni? Statistica arată că românii au în medie de 5-10,7 ani sănătoşi şi suntem, din păcate, pe locul 24 în Uniunea Europeană, şi vorbim aici de bolile cronice grave. Guvernarea Boc a dus la reducerea cu 70 de mii de paturi a spitalelor din România şi a determinat un exod masiv către străinătate în rândul persoanelor medicale. Migraţia a crescut la 9%, în timp ce în celelalte state europene media este de doar 2,5%. Pentru a soluţiona una din cele mai stringente probleme ale sistemului de sănătate românesc, Ministerul Sănătăţii a lansat campania "De profesie medic în România", care presupune crearea unei coaliţii între mediul de afaceri şi autorităţi, mai precis, campania îşi propune creşterea numărului de medici în ţară la mia de locuitori de la 2,4 la 2,6 până în 2015. Este un semnal că Guvernul doreşte să intervină serios în acest domeniu. Printre motivele pentru care tinerii medici aleg să plece şi să profeseze medicina în altă ţară sunt cele legate de lipsa respectului pentru profesie, dificultăţile financiare şi lipsa de oportunităţi, de educaţie şi perfecţionare pe care le au, din păcate, la noi în ţară. Începând cu 2015, spitalele neacreditate nu vor mai primi bani de la stat şi riscă să fie închise. Specialiştii spun că procesul este unul greu pentru că starea multor unităţi sanitare este precară. Aparatura de ultimă generaţie, personal medical amabil, specialişti care colaborează între ei, organizare bine pusă la punct, nu sunt condiţii desprinse dintr-un film, ci sunt reguli pe care spitalele de la noi trebuie să le respecte pentru a fi acreditate şi pentru a putea beneficia de finanţare de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, începând cu 2015. Acreditarea se axează pe pacient şi pe modul în care acesta este preluat la internare, dar şi pe felul în care este tratat în unitatea spitalicească, iar schimbările sunt impuse de o directivă europeană care garantează nu doar calitatea îngrijirilor medicale, ci şi siguranţa pacienţilor europeni pe teritoriul statelor membre. Toate acestea de bună seamă nu pot fi făcute decât cu eforturi financiare susţinute. Finanţarea sistemului de sănătate, dar şi cheltuirea cu folos a banilor în acest sistem sunt condiţii evident necesare pentru modernizarea acestui sistem şi pentru aducerea serviciilor la un nivel european. Este de salutat hotărârea Guvernului României şi a premierului Ponta de a aloca bani cu prioritate, de a aloca fonduri pentru sănătate şi educaţie, domenii care trebuie însănătoşite grabnic, domenii care asigură un viitor mai bun copiilor şi nepoţilor noştri. Deputat Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Lugoj - Timiş. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				Invit la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Delureanu.
				Domnul Dan-Cristian Popescu: Bună ziua! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe 4 februarie Parlamentul Europei a adoptat aşa-numitul Raport Lunacek. Raportul reprezintă o foaie de parcurs ce prevede impunerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi posibilitatea adopţiilor de copii de către aceştia, la nivelul tuturor statelor europene, dar şi condamnarea penală a homofobiei. Pentru a înţelege gravitatea acestei foi de parcurs trebuie să ne gândim la două aspecte deosebit de importante: A incrimina penal opiniile negative şi critice cu privire la homosexualitate nu va duce decât la incriminarea penală a oricărei opţiuni religioase creştine, mozaice, islamice şi budiste. Căci toate aceste religii condamnă homosexualitatea, deşi au înţelegere faţă de homosexuali. A impune nişte norme morale străine de normele morale tradiţionale reprezintă un atac la democraţie, chiar dacă este mascat prin formule frumoase, ce în esenţă nu spun nimic: "discriminare pozitivă", "corectitudine politică" sau multiculturalism. Am trecut prin experienţa comunistă. Ştim foarte bine că valorile tradiţionale nu pot şi nici nu trebuie înlocuite cu valori ideologice impuse. Stimaţi colegi, Drepturile omului sunt universale şi de ele trebuie să se bucure orice persoană umană, indiferent de orientarea sa sexuală. Dar nu orientarea sexuală trebuie să fie subiectul unor drepturi particulare. Viaţa sexuală trebuie să ţină de spaţiul privat şi trebuie să fie protejată, prin lege, intimitatea ei. Orice violenţă orientată împotriva unui cetăţean, indiferent de motivaţia ei, trebuie să fie aspru pedepsită. Şi pentru aceasta avem Cod Penal. Dar de la a proteja dreptul la intimitate şi securitate al persoanelor cu diverse orientări sexuale, la a schimba morala întregii societăţi, a modifica chiar definiţia tradiţională a familiei, este un drum pe care nu putem să mergem. Aşa cum nu putem să mergem până acolo încât să lăsăm să se creeze premisele pentru cenzurarea libertăţii de expresie. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Acum mingea este în terenul nostru. Consecinţele raportului Lunacek, votat săptămâna trecută, vor ajunge mai devreme sau mai târziu în dezbaterea Parlamentului. Responsabilitatea noastră devine, fără nicio exagerare, una istorică. Chiar vrem să ne asumăm răspunderea pentru redefinirea conceptului de familie? Ce autoritate spirituală, religioasă, filosofică avem ca să decidem astfel de modificări? În schimb, avem obligaţia să apărăm valorile acestui popor, credinţa acestui popor şi dreptul la trăirea acestei credinţe. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Cu tristeţe trebuie să vorbesc şi despre o realitate politică. Acest raport Lunacek a trecut de Parlamentul European şi prin votul europarlamentarilor români. În special al euro-parlamentarilor români trimişi acolo de către Partidul Naţional Liberal. Nu este un atac politic, ci o nedumerire sinceră: cum acelaşi partid care se pretinde a fi "de dreapta", "naţional" şi "liberal" (adică apărător al libertăţii de conştiinţă şi de expresie), una spune aici, în ţară, şi altceva votează la Bruxelles? Vă mulţumesc. Dan-Cristian Popescu, deputat Sector 2 Bucureşti.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Delureanu. Se pregăteşte doamna deputat Diana Tuşa.
				Domnul Virgil Delureanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică se intitulează "Lărgirea sferei cetăţenilor care pot beneficia de ajutoare alimentare" şi care nu se regăsesc în categoriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din stocurile de intervenţie comunitare, destinate categoriilor de personal cele mai defavorizate din România, şi atribuţiile instituţiilor implicate în Planul European, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.950/2012. Ajutoarele alimentare de la Uniunea Europeană constituie un sprijin bine-venit pentru multe categorii de persoane defavorizate. Pentru punerea în aplicare a actelor normative prin care Uniunea Europeană a acordat ajutoarele alimentare, Guvernul României a aprobat, în anul 2009, Hotărârea Guvernului nr.600 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din stocurile de intervenţie comunitare, destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din România, şi atribuţiile instituţiilor implicate în Planul European, hotărâre care a creat cadrul juridic şi organizatoric pentru această acţiune. Categoriile de persoane cele mai defavorizate au fost stabilite prin articolul 3 din Hotărârea Guvernului nr.600/2009, articol care a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2012. Aceste categorii de beneficiari sunt cele din evidenţa instituţiilor publice. Din discuţiile purtate în teritoriu au fost constatate nemulţumiri în rândul multor cetăţeni care, deşi trăiesc în condiţii grele, nu pot beneficia de ajutorul Uniunii Europene. Precizăm faptul că, în anumite condiţii, orice persoană, indiferent de situaţia ei particulară, poate deveni săracă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În cazul unor persoane există riscul de a cădea în prăpastia sărăciei. Este vorba de persoanele ale căror caracteristici fizice, psihice, educaţionale le îngreunează accesul la bunăstare. Sărăcia este mai frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodăriile cu copii minori, dependenţi de părinţi sau alte persoane care îi întreţin. Sunt situaţii atipice, când anumite persoane nu pot obţine încadrarea în grad de handicap, deşi sunt imobilizate. Nu pot să muncească terenul pe care îl au în proprietate, nu pot obţine alte venituri, prin cultivare, închiriere, vânzare sau alte activităţi. De asemenea, sunt situaţii când multe familii care au în componenţă persoane vârstnice, bolnave, copii minori, nu pot avea acces la niciun ajutor social şi nici la produsele alimentare distribuite de la Uniunea Europeană, deoarece la calcularea veniturilor se iau în calcul diferite bunuri pe care le pot avea doar ipotetic, virtual. În ceea ce priveşte bunurile pe care le deţin, precizăm că nu în toate cazurile acestea aduc venituri, deoarece nu pot fi vândute, închiriate sau arendate. Pentru a înlătura această mare nedreptate făcută cetăţenilor aflaţi în situaţii grele, solicit sprijinul dumneavoastră pentru amendarea de către Guvern a articolului 3 din Hotărârea Guvernului nr.600/2009, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.950/2012. Prin amendamentul propus, solicit rezolvarea acestor situaţii excepţionale, prin împuternicirea primarilor localităţilor să aprobe acordarea acestor ajutoare pentru aceşti cetăţeni. Primarii cunosc, prin funcţionarii aparatului propriu de specialitate, situaţiile atipice, care nu au cadru legislativ pentru a le rezolva. Deputat Colegiul nr.4, Balş, judeţul Olt, Virgil Delureanu. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
				Invit la microfon pe doamna deputat Diana Tuşa. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.
				Doamna Adriana Diana Tuşa: Bună dimineaţa. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Parteneriatul civil sau tactica salamului". Zilele acestea, suntem solicitaţi să răspundem uneia dintre cele mai importante provocări cu care ne putem confrunta în calitatea noastră de legiuitori. Iniţiativa legislativă privind parteneriatul civil, semnată de colegul nostru, domnul deputat Remus Cernea, ne obligă să ne verificăm limitele şi să introspectăm serios setul de valori la care aderăm. În ciuda aparenţelor, parteneriatul civil nu este despre simple beneficii fiscale sau locative acordate cuplurilor hetero şi homosexuale necăsătorite, ci despre însăşi definiţia familiei şi, ca atare, despre soarta ei. Pentru prima dată în istoria României, cineva încearcă să comute centrul de greutate al acestei instituţii de pe căsătoria heterosexuală, monogamă, pe un simplu contract civil "nediscriminatoriu", cu ghilimelele de rigoare, încheiat între două persoane, indiferent de sex. Pretinsa necesitate de a recunoaşte familiile compuse din cupluri aflate în concubinaj, conform expunerii de motive a autorului, nu este decât o minge ridicată la fileu grupurilor de lobby ale minorităţilor sexuale, căci după citirea propunerii legislative devine clar că parteneriatul nu le-ar fi de folos cu nimic cuplurilor heterosexuale. Drepturile cerute deja sunt prevăzute în Codul civil recent dezbătut şi adoptat în legislatura trecută, şi, mai exact, sunt cele ale căsătoriei, cu unica excepţie, a dreptului la filiaţie. Putem spune, aşadar, că legiferând parteneriatul civil, facem primul pas spre legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, dar sub o altă denumire. Din acest punct de vedere, propunerea domnului deputat Cernea este ilustrarea perfectă a tacticii salamului: se taie prima felie din bogata pradă numită familie, prin parteneriatul civil, după care vor urma la rând alte felii, decupate fie prin intermediul legilor, fie prin decizii judecătoreşti, până ce vom constata, prea târziu, că între parteneriat şi căsătorie nu mai există nicio diferenţă şi că legile care protejau familia naturală au rămas fără obiect. A se vedea teribilul exemplu al ţărilor precum Franţa, Spania şi Anglia, unde atacul a mers până acolo încât guvernele nu doar au legiferat căsătoria pentru toţi, inclusiv filiaţia prin adopţie sau fecundarea artificială pentru cuplurile de acelaşi sex, dar au înlocuit chiar şi cuvintele "mamă" şi "tată" din registrele de stare civilă cu termenele - pretins neutre - "părinte A" sau "părinte B". Greu de imaginat o agresiune mai gravă la adresa firii şi a cetăţenilor, în ultimă instanţă. Şi pentru că tot a venit vorba de cetăţeni, noi suntem aici pentru a-i reprezenta pe români, care cred, în majoritatea lor, că familia înfiinţată pe căsătoria dintre două sexe este primul şi cel mai important centru al vieţii sociale. Familia astfel construită s-a dovedit cadrul optim de formare a noii generaţii, iar rolul esenţial jucat de această instituţie în trecutul, prezentul şi viitorul dorit al ţării a fost consfinţit prin noul Cod civil, în 2009. Menţionarea clară a familiei naturale, monogame şi nucleare, ca valoare exclusivă, protejată de lege, nu poate fi interpretată ca o ofensă adusă cuiva, ci este doar recunoaşterea juridică a unei realităţi. Ea reprezintă o măsură care a devenit absolut necesară, în contextul unei stări de criză a familiei, cu tot mai multe familii destrămate şi copii crescuţi de un singur părinte. Stimaţi colegi, noi avem datoria să facem legi care să respecte valorile şi credinţa celor care compun acest popor. Nu avem nicio obligaţie de a urma recomandări sau modele faţă de care suntem străini, aşa cum eronat se pretinde chiar în expunerea de motive a Propunerii legislative privind parteneriatul civil. Experienţa nefastă a celor 50 de ani în care comunismul a impus legi cu forţa, fără a ţine cont de specificul românesc, cred că sunt de ajuns. Nu mai este nevoie să traumatizăm alte generaţii în numele unui iluzoriu progres adus prin reţete alienate. O astfel de reţetă este cea a marxismului cultural, al cărui reprezentant este domnul Cernea. Ea presupune distrugerea familiei, a miturilor şi simbolurilor, şi, în final, însăşi deconstrucţia conduitei umane, prin îndepărtarea completă a pilonilor pe care aceasta se sprijină. Creştin-democraţia se împotriveşte, desigur, discriminării, adică tratamentului nedrept şi nejustificat, întrucât este o doctrină politică ce pune accent pe valoarea persoanei umane, dar faptul că omul este preţuit, ca persoană, în orice situaţie, nu înseamnă a accepta senin oricare comportament şi oricare solicitare, chiar aparent legitimă şi, mai cu seamă, a le transforma, prin legiferare, într-o formă de normalitate. Încercarea de legiferare a parteneriatului civil este o încercare de a demonstra că e suficient să adopţi un set de legi pentru ca oamenii să gândească şi să simtă altfel, şi că poţi redesena, oricând, după bunul-plac, idealurile şi valorile general-umane. Este o teză revoluţionară, specifică stângii radicale. Ca politicieni responsabili însă, refuzăm categoric ideea că realitatea este un simplu construct ideologic care poate fi modificat prin simpla schimbare a limbajului legii. Şi aceasta, mai cu seamă, întrucât căsătoria, înainte de a fi un contract privat, este o normă socială a cărei definire şi stare ne privesc pe toţi. Pentru binele copiilor noştri, să lăsăm familia ceea ce a fost întotdeauna, structura fundamentală a societăţii, care se întemeiază prin uniunea, prin căsătorie, între un bărbat şi o femeie. Nu pentru că aceasta ne dorim noi, susţinătorii ei, şi dorim să impunem, chiar dacă suntem majoritari, ci pentru că aceasta este legea firii. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Da. Vă mulţumesc şi eu. O intervenţie demnă de un reprezentant al creştin-democraţiei.
				Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.
				Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Lucrul bun la 9 luni se vede". Aşa zice o vorbă populară care se referă la faptul că orice lucru bine făcut necesită o durată minimă. Unii însă nu ţin cont de asta, ard etapele, fac ceva fără să se gândească şi la consecinţele pe termen mediu şi lung. După ce a apărut pe furiş şi pe banii statului, ca orice mânărie băsistă care se respectă, partidul născut din fantoma numită "Fundaţia Mişcarea Populară" iese la drumul mare, ca şarpele când are migrenă. Dacă la o naştere se cunosc părinţii, în cazul Partidului Mişcarea Populară, aici mămica are liniuţă, probabil deoarece Elena Udrea ateriza mai târziu în zonă. Dar există bănuiala că tăticul partidului ar fi tot "guvernatorul" de la Cotroceni, care i-ar fi suflat "bunicuţei" Ioana Băsescu să facă pentru început fundaţia cu acelaşi nume, nu cel de Băsescu, ci doar "Mişcarea Populară". Conform Constituţiei însă, tăticul nu poate fi Traian Băsescu, că n-are voie. Aşa că, dacă tot a început să se obişnuiască, ar putea fi doar "bunicul cu ideea". Ca tătic, a fost scos la înaintare Eugen Tomac, un ambiţios ce joacă destul de slab rolul de interfaţă a lui Traian Băsescu, nearătând mai nimic de interes public. Asta presupunând că tot ce comite el sub îndrumarea Cotrocenilor ar putea fi numit, cu extrem de multă indulgenţă, politică. Până acum, partiduleţul a strâns doar o mână de parlamentari intraţi în Casa Poporului la împărţirea cu rest. Dacă n-ar fi fost legea făcută tot de ei, şi de care au ţinut cu dinţii, acum ofilitul buchet de parlamentari evadaţi de la PDL s-ar fi uitat la Parlament doar de pe exterior, ceea ce arată şi calitatea acestora. Când intri pe furiş undeva şi după aceea te înfoi precum o gogoaşă goală pe dinăuntru, cu pretenţia să ocupi tot locul, având senzaţia că îl meriţi, doar pentru că exişti, din graţia băsistă, să nu te miri că, la prima confruntare electorală, rezultatele vor fi slabe, lucru aproape recunoscut, de altfel, de către însuşi bunicul Traian Băsescu: Partidul Mişcarea Populară e un copil prematur al Fundaţiei Mişcarea Populară. Cu alte cuvinte, cam nepregătit pentru viaţă. Deşi a încercat mai apoi să o îndulcească, menţionând că prematurii sunt extrem de inteligenţi, uitând însă faptul că tot din rândul prematurilor apar mulţi handicapaţi fizic ori mintal, dacă nu ambele. Oricum, Partidul Mişcarea Populară - ce siglă, dom’le, zici că te-njură! - aduce mai mult a avorton decât a prematur. Cel mai comic este însă că transfugii din PDL la partiduleţul-marionetă sunt hotărâţi să facă ei unirea dreptei româneşti. Din păcate, extremismul verbal şi violenţa de acţiune ale membrilor săi arată că, în realitate, asistăm la recrudescenţa curentului dur în România. Chiar duminică, vizita lui Traian Băsescu la Cluj a stat sub semnul aruncării unui bătrân deţinut politic în stradă, dintr-o locaţie publică, de către gărzile băsiste, doar pentru că nu le-a convenit ce spusese bietul om. Oricum, e bine că acest partiduleţ există şi că au fugit şi vor mai fugi acolo toţi cei vinovaţi de viaţa grea a poporului român, trăită timp de un deceniu sub conducerea lui Traian Băsescu. Până de curând, tactica băsiştilor a fost cea de a semăna confuzie. Acum, electoratului îi va fi imposibil să mai greşească la urne. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
				Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Cristian Roman.
				Domnul Virgil Guran: Mulţumesc. Declaraţia politică: "Despre schimbări guvernamentale". Ştim că în această perioadă există o frământare referitoare la numirea unor miniştri, la numirea unui viceprim-ministru. Observ un lucru care se întâmplă de vreo 23 de ani: în momentul în care un partid vine cu oameni competenţi să treacă la o schimbare majoră în domeniul respectiv încep anumite gândiri, anumite oprelişti, stai puţin că parcă nu e compatibil, stai puţin că poate nu e prieten cu mine. Eu sper ca acest lucru să se întâmple foarte repede. Partidul nostru a propus nişte oameni capabili, care sunt convins că vor face anumite schimbări şi sper să înţelegem şi să înţeleagă cei care la un moment dat trebuie să-şi dea avizul că de fapt în guvern nu se realizează o căsătorie neapărat şi trebuie să-l iubeşti pe cel care vine, ci trebuie să analizezi competenţa acelui om. Iar în momentul în care nişte oameni capabili sunt propuşi, trebuie acceptaţi, pentru că de fapt cetăţenii ne-au trimis aici pe noi, iar noi, mai departe, pe unii în guvern, pentru a face treabă, pentru a schimba anumite lucruri care nu sunt în regulă în această ţară. Aşa că sper să se treacă peste această prejudecată şi relaţiile interpersonale să nu mai conteze, ci să conteze doar competenţa şi eficienţa în guvernare şi în colaborare într-un guvern. Mulţumesc. Deputat PNL, Guran Virgil.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Invit la microfon pe domnul deputat Cristian Roman. Se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.
				Domnul Cristian-Constantin Roman: Bună ziua. Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Vreau să vă supun atenţiei un caz cât se poate de concret, care priveşte o încercare de manipulare a Parlamentului României în favoarea unor oameni influenţi ai momentului. A fost elaborat şi depus în Parlament un proiect de lege care prevede transferarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Popăuţi, judeţul Botoşani, din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi din domeniul public al statului, în cel al Consiliului Judeţean Botoşani. Acest proiect de act normativ ascunde de fapt interesul unui grup restrâns de a acapara patrimoniul staţiunii, care este compus din aproape 1.200 de hectare de teren agricol şi păşuni de cea mai bună calitate, o infrastructură de cercetare, birouri şi un sector de producţie organizat în ferme zootehnice şi vegetale. Este vorba despre o adevărată avere gata să încapă pe mâinile unor băieţi deştepţi. Şi ca să vă lămuresc cam cât de multă cercetare vor să facă pe viitor respectivii, vă spun că, după ce şi-au impus deja controlul asupra managementului staţiunii, au renunţat la proiectele de cercetare, au concediat cercetătorii - iată, ne permitem luxul să avem cercetători şomeri! - şi au triplat datoriile unităţii. Avem, aşadar, cel mai concret exemplu de lege cu dedicaţie, o manevră similară cu cea de la Brăila. Este un caz care mai devreme sau mai târziu va ajunge cel mai probabil în vizorul organelor de anchetă. Staţiunea de Cercetare Popăuţi a fost înfiinţată în anul 1909, din ordinul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor Statului, şi este singura unitate din ţară şi din Europa care are ca obiect de activitate cercetarea rasei de ovine Karakul. Doamnelor şi domnilor deputaţi, din motivele expuse mai sus, vă rog să analizaţi cu atenţie atunci când respectivul proiect de lege va ajunge pe masa dumneavoastră de lucru şi să vă exprimaţi votul cu responsabilitate şi în cunoştinţă de cauză. Cu respect, deputat Cristian-Constantin Roman, Colegiul uninominal nr.5, Botoşani.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc foarte mult.
				Invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.
				Domnul Cosmin Necula: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Fiecare dintre noi şi foarte mulţi români, mii şi milioane de români, trăiesc drama facturilor primite de la furnizorii de energie electrică şi nu numai de la aceştia, şi de la de furnizorii de gaz. În fiecare lună se repetă acelaşi aspect, în fiecare lună trăim aceleaşi probleme. Nu ştim concret cât trebuie să plătim, de ce trebuie să plătim în avans şi de ce trebuie să plătim recalculări care nu sunt inteligibile şi care nu sunt justificate, atât timp cât avem un contor autorizat, fapt pentru care vin în faţa dumneavoastră şi vă prezint un proiect de lege, pe care vă rog să-l aprobaţi, prin intermediul căruia se reglementează şi normalizează relaţiile comerciale dintre utilizatorii casnici şi furnizorii de energie, gaz şi curent electric. Furnizorii de energie, până în acest moment, decid unilateral modalităţile prin care se desfăşoară relaţiile cu utilizatorii casnici. Modalităţile de facturare sunt decise preponderent de către furnizorii de energie, fără a se lăsa populaţiei posibilitatea de a decide care e formula de calcul cea mai avantajoasă. O relaţie comercială trebuie să se desfăşoare pe baza unui parteneriat win-win, şi nu în mod dezechilibrat, având un singur câştigător. Starea de normalitate în aceste relaţii dintre populaţie şi furnizorii de energie, gaz şi curent electric trebuie atestată şi raportată la contoarele care măsoară în mod corect cantitatea de energie consumată şi, corespondent acesteia, suma care trebuie achitată de către utilizator. Încasarea în avans a unor sume pe baza unor calcule unilaterale efectuate de către furnizorul de energie reprezintă un credit client, pe care aceştia îl fac şi pe care populaţia, în mod arbitrar, este obligată să-l suporte. Un alt aspect care dezechilibrează în mod flagrant relaţiile comerciale între populaţie şi furnizorii de energie sunt calculări anterioare, având diverse explicaţii, dar fără să ţină cont de faptul că ambii parteneri recunosc în mod concret existenţa unui contor şi veridicitatea datelor exprimate de acesta. În mod concret, în momentul de faţă, populaţia este nevoită să suporte pretenţiile stabilite în mod unilateral de furnizorii de energie, iar posibilităţile de îndreptare şi restabilire a echilibrului în acest parteneriat comercial sunt foarte greu de realizat, practic, instanţa de judecată fiind singura care poate să restabilească egalitatea părţilor, dar într-un termen foarte îndelungat, presupunând o cheltuială în plus pentru populaţie, precum şi riscul de a nu mai beneficia de căldură şi curent electric. În acest context, prezentul proiect de lege restabileşte echilibrul între părţi, având unic punct de referinţă contorul care este autorizat şi în bună stare de funcţionare. Astfel, populaţia trebuie să plătească doar consumul ce este afişat de către instrumentul de măsură. De asemenea, populaţia nu poate fi obligată să achite eventuale recalculări anterioare, efectuate de către furnizori, atât timp cât contorul este autorizat şi funcţionează corect. Un alt aspect care se interzice prin prezentul proiect de lege este reprezentat de eventualele taxe de rezervare, care nu se justifică atât timp cât există un contract între populaţie şi furnizor, care atestă viitorul relaţiilor dintre cele două părţi. Vă mulţumesc. Cu stimă, deputat PSD Cosmin Necula, deputat de Bacău.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi: "Pandemia de incompetenţă declanşează degringolada la Ministerul Sănătăţii". Evenimentele din ultimele zile care au avut ca autor principal Institutul "Cantacuzino" ar trebui să ne îngrijoreze profund. Scandalul dozelor de vaccin neconforme reprezintă o lovitură decisivă dată sistemului de cercetare românesc în domeniul medicinei. Ministrul sănătăţii, domnul Nicolăescu, nu a putut să ne ofere un punct coerent de vedere cu privire la ce s-a întâmplat cu dozele de vaccin antigripal produse de Institutul "Cantacuzino", deşi anunţul preşedintelui Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, domnul Marius Savu, a fost foarte clar şi îngrijorător, scoţând în evidenţă faptul că unul dintre efectele secundare ale produsului ar putea fi şocul anafilactic, cu capacitate tanatogeneratoare. Domnul ministru a căutat vinovaţii în politică, după care a anunţat o serie de măsuri din care n-am înţeles nimic, completând: "Este un atac politic din partea celor cărora le este teamă că anume modificări pe care PNL le-ar face le-ar putea încurca jocurile", a declarat domnul ministru. Domnilor, vaccinul în cauză a fost testat de 62 de persoane cu vârste între 20 şi 80 de ani, reacţiile adverse înregistrate fiind minore, conform unui comunicat al Ministerului Sănătăţii. Agenţia Naţională a Medicamentului nu a testat produsul, ci a confirmat un raport al Agenţiei Franceze a Medicamentului, cum că produsul nu-i conform, deoarece ar conţine 3.000 de unităţi pe litru de endotoxine, faţă de limita normală, de 100 de unităţi pe litru. Cu toate astea, se precizează că produsul se încadrează în celelalte limite certificate. Deşi anunţurile făcute în toată presa prezentau produsul ca fiind foarte periculos, din cauza posibilităţii de producere a unui şoc anafilactic care ar putea duce la moarte, domnul ministru al sănătăţii declară că, în caz de pandemie, ar putea fi totuşi folosit şi chiar personal nu ar ezita să se injecteze cu vreo doză. Dumneavoastră aţi înţeles ceva? Păi ori produsul este extrem de periculos, ori ar putea totuşi fi folosit? E stupefiant faptul că un produs care nu ar fi conform ar putea fi totuşi folosit în caz de pandemie. Să înţelegem că o eventuală pandemie ar acoperi neconformitatea produsului sau că într-o eventuală pandemie neconformitatea dozajului de endotoxine nu ar mai produce efecte secundare? Domnule ministru, de ce nu recunoaşteţi faptul că testarea produsului s-a făcut de institut cu foarte multă întârziere? De ce nu spuneţi românilor că în România campania de imunizare s-a încheiat deja, cu ajutorul celor 600.000 de doze de vaccin achiziţionate din import, la valoarea de 12 lei pe fiolă, evident, cu 4 lei mai scumpă decât fiola produsă de Institutul "Cantacuzino"? Oare declararea produsului românesc ca "neconform" a fost strategia găsită tocmai pentru justificarea achiziţionării celor 600.000 de doze din import, cu un preţ cu 50% mai scump decât preţul de producţie de la Institutul "Cantacuzino"? Ne întrebăm aceste lucruri, deoarece se pare că vaccinul românesc nu-i chiar atât de periculos, de vreme ce a fost testat de 62 de persoane, reacţiile adverse fiind minore, aşa cum se preciza tot într-un comunicat al Ministerului Sănătăţii, şi de vreme ce însuşi dumneavoastră aţi declarat personal că, în caz de pandemie, nu aţi ezita să vă injectaţi cu vreo doză. Vă amintesc că liniile de producţie de la institut au fost închise în februarie 2012, pentru că nu ar corespunde normelor Uniunii Europene. În interpelarea pe care v-am adresat-o cu privire la închiderea filialei Iaşi a Institutului "Cantacuzino", aţi răspuns că toate fondurile disponibile au mers către liniile de producţie de la Institutul din Bucureşti, pentru ca să poată reîncepe producţia de vaccin antigripal. În această ordine de idei, cum justificaţi eşecul acelor noi linii de producţie de la institutul din Bucureşti, deşi acesta a beneficiat de importante alocări bugetare pentru modernizarea liniilor? Soluţia găsită de dumneavoastră a fost demiterea doamnei doctor Drăghici, directoarea institutului, şi înlocuirea acesteia cu domnul Radu Iordăchel. Domnule ministru, nu dumneavoastră, în toamna anului trecut, l-aţi demis pe domnul Iordăchel pentru grave deficienţe manageriale şi l-aţi înlocuit cu doamna Drăghici, pe care atunci aţi găsit-o foarte capabilă, dar pe care acum o găsiţi necinstită...
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă rog să încheiaţi.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: ... şi nepotrivită... Imediat. ... pentru că ar fi de specialitate medic ginecolog? Să înţelegem că între timp domnul Radu Iordăchel s-a specializat şi a căpătat competenţe manageriale noi? Domnule ministru, dumneavoastră ştiaţi că, în România, campania de imunizare s-a încheiat de mult şi că termenul de valabilitate al unei doze de vaccin este de doar 7 luni? Acum, pentru că nominalizarea dumneavoastră la conducerea Ministerului Finanţelor Publice este o certitudine, sperăm ca dozele de vaccin antipandemic să-şi fi demonstrat eficacitatea, astfel încât să nu se molipsească şi Ministerul Finanţelor din cauza pandemiei de incompetenţă, extrem de contagioasă, care a dus Ministerul Sănătăţii la degringoladă totală. De fapt sunt...
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc frumos pentru intervenţie.
				O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici, se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita.
				Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă, Bună dimineaţa, dragi colegi, Una din declaraţii se referea, de asemenea, la o ultimă gafă a ministrului Nicolăescu, dar pentru că ieşenii sunt foarte puternici şi deja s-a abordat această problemă, am să spun că declaraţia mea de astăzi se numeşte spontan "Lecţia de vorbire". De ce spun acest lucru? Pentru că de un an de zile asist la declaraţii şi la interpelări şi ne atacăm oameni politici, atacăm partidele între noi, ne atacăm oamenii, dar folosim cuvinte pe care nu ştim să le folosim. V-am mai spus de la acest pupitru că sunt cuvinte pe care unii le pun în gură fără să ştie să le folosească: handicapat, autist, prematur. Şi am să vă spun un singur lucru: colegului care s-a referit mai înainte că în prematur este un handicapat, a lovit în alegătorii dumnealor. A lovit în oameni care poate au sechele şi care sunt oameni ca şi noi. Şi am să-i spun un singur lucru: la petreceri spunem de obicei şi cântăm "Cine-i născut în ianuarie?"... şi aşa mai departe şi "Cine-i născut la şapte luni?". Prematurii cresc foarte bine. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita. Se pregăteşte domnul deputat Flavius Măduţa.
				Doamna Cristina Nichita: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Acelaşi lucru vroiam să spun şi eu, legat de faptul că domnul profesor, colegul nostru, a folosit cuvântul handicapat şi consider că nici măcar la peiorativ nu trebuie să-l folosim, ca şi autist şi toate cele... Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pensii nesimţite". Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Sintagma "Pensii nesimţite" a rămas în memoria românilor ca fiind punctul de maxim al excesului Guvernului Boc, care la indicaţia expresă a preşedintelui Băsescu a adoptat măsura catastrofală a tăierii pensiilor şi salariilor, spulberând bruma de prosperitate adunată succesiv de guvernele PSD şi PNL. Vă aduceţi aminte că atunci se dădeau exemple de pensii de sute de milioane de lei, aparatul propagandistic portocaliu uitând să spună că ele sunt, de fapt, excepţii şi că ponderea lor în bugetul pensiilor nu e una semnificativă. Cuvântul "nesimţire" are în limba română două sensuri: cel mai obişnuit, acela de aroganţă, de lipsă de simţ moral, dar ştim cu toţii că el mai înseamnă şi lipsă de simţire, de compasiune, de grijă şi de solidaritate. Folosind acest al doilea sens al cuvântului, aş vrea ca în declaraţia mea politică de astăzi să vorbesc despre indemnizaţii nesimţite. Aşa după cum probabil foarte mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, indemnizaţiile persoanelor cu handicap sunt stabilite în cuantum fix. Cea mai mare dintre ele este de 293 de lei pe lună şi este acordată unei persoane cu handicap sever, care nu pot munci şi nici nu pot să se îngrijească singure. Nu cuantumul acestei sume este revoltător. La urma, urmei, economia românească poate susţine doar ceea ce poate susţine. Ştim cu toţii că exigenţele unui buget fără derapaje lovesc fără alegere şi impun decizii, adeseori dureroase. Problema fundamentală este însă inexistenţa unui mecanism legal de indexare anuală a acestor indemnizaţii. În cazul de faţă, de pildă, indemnizaţiile persoanelor cu handicap nu au mai fost mărite din anul 2008. În cei şase ani scurşi de atunci inflaţia cumulată a trecut de 20%. După cum vedeţi, nu este vorba de sume mari, care să afecteze bugetul în mod semnificativ, ci mai degrabă de grija pentru persoanele cu handicap, de grija pentru persoanele cu dizabilităţi. Ştiu că în multe cercuri, în multe medii sociale, aceste indemnizaţii sunt privite cu neîncredere. Trăiesc printre români şi am auzit şi eu nenumărate legende cu privire la modul în care comisiile medicale care certifică handicapul pot fi influenţate, sensibilizate. Am citit în presă şi cazuri în care jumătate din populaţia unei comune avea grad de handicap şi nu pot nega că în unele judeţe există un număr suspect de mare de beneficiari ai acestor indemnizaţii. Dar aceasta este o altă problemă, este problema procuraturii, e problema organismelor care veghează asupra deontologiei medicilor. Eu mă refer în această declaraţie la persoanele care au cu adevărat nevoie şi se încadrează în litera şi în spiritul legii, în condiţiile de handicap care le fac eligibile pentru acordarea unei indemnizaţii. Voi spune chiar mai mult: eliminarea abuzurilor din acest sistem ar putea fi, ar trebui să fie, în sine, resursa prin care indemnizaţiile persoanelor cu handicap să crească simţitor. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Această chestiune a neindexării indemnizaţiilor persoanelor cu handicap am adresat-o ca interpelare şi doamnei Mariana Câmpeanu, ministru al muncii, aşteptând un răspuns tehnic cu cifre şi orizonturi de aşteptare. Vin, însă, în faţa dumneavoastră, fiindcă vreau să vă atrag atenţia asupra lipsei de grijă care a făcut ca pe parcursul anilor să nu fie pus la punct un sistem de indexare al acestor indemnizaţii, fiindcă de multe ori bani mai mulţi nu putem da, dar nimic nu ne împiedică să ne arătăm celor defavorizaţi că suntem alături de ei, că şi ei fac parte din societatea noastră. Vă mulţumesc. Deputat PSD, Cristina Nichita.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Flavius Măduţa. Se pregăteşte doamna deputat Aurelia Cristea.
				Domnul Flavius-Luigi Măduţa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Distrugerea bazelor sportive: atentat la sportul de performanţă şi la sănătatea românilor". Îmi exprim îngrijorarea în legătură cu modul în care unele administraţii locale gestionează problema bazelor sportive. Situaţiile în care autorităţile publice - guvernamentale sau locale - au decis să investească în baze sportive destinate sportului de performanţă sau sportului de masă contrastează cu situaţii în care autorităţile publice s-au făcut complice distrugerii unor baze sportive. Stadioanele şi sălile de sport se află la temelia sportului de performanţă, sunt o condiţie pentru sportul de masă. Începând cu anul 1990, sprijinul acordat sportului a scăzut considerabil. În aceste condiţii, foarte multe baze sportive au fost abandonate şi, în unele cazuri, au fost distruse total. De exemplu, la Arad, oraşul din care provin, administraţia locală a permis demolarea a două stadioane în ultimii ani, în locul acestora s-au construit centre comerciale. Unul din aceste stadioane - Vagonul - este considerat locul în care s-a jucat primul meci de fotbal în România. Cred că într-o societate care respectă valorile, un astfel de stadion era îngrijit, importanţa locului era marcată simbolic. Mai mult, recent administraţia locală din Arad a promovat un Plan Urbanistic Zonal, în care propune demolarea unui alt stadion, al treilea, aflat în proprietatea privată. Sper ca de această dată autorităţile competente să aplice legea şi să permită demolarea unui stadion, doar dacă în locul lui se construieşte o altă bază sportivă! Ştiu că se poate obiecta că unele stadioane sau baze sportive nu mai găzduiesc formaţiuni sportive, după ce sportul de performanţă şi-a redus drastic aria în ultimii 20 de ani. Cred totuşi că aceste baze sportive ar trebui regândite pentru a sprijini sportul de masă. Este cunoscut faptul că în România majoritatea oraşelor au puţine baze sportive destinate sportului de masă. Prin promovarea bazelor sportive pentru sportul de masă putem atinge mai multe obiective. În primul rând, susţinem un stil de viaţă sănătos, care ar trebui să caracterizeze în general orice persoană, dar mai ales generaţiile tinere. Consider că fenomenul general de abandonare sau distrugere a bazelor sportive este una dintre cauzele declinului performanţei sportive în România, în ultimii 20 de ani. Distrugerea bazelor sportive este un atentat la adresa sportului de performanţă şi în general, la sănătatea populaţiei. Sper ca autorităţile publice să fie în viitor riguroase în protejarea bazelor sportive din ţară, în acord cu legislaţia în vigoare. De asemenea, sper ca autorităţile guvernamentale şi locale să fie preocupate de dezvoltarea bazelor sportive, pentru sportul de performanţă şi pentru sportul de masă. Vă mulţumesc. Deputat PSD, Colegiul nr. 1, Flavius Măduţa, Arad.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Aurelia Cristea. Pentru ultima intervenţie se pregăteşte domnişoara deputat Cătălina Ştefănescu.
				Doamna Aurelia Cristea: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Am să continui în aceeaşi notă, a susţinerii sportului de masă, ca şi colegul meu. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Susţinerea sportului de masă, o platformă-program pentru pregătirea unei generaţii a competitivităţii". Stimaţi colegi, Sportul de masă a fost întotdeauna, în România, o modalitate de a educa copiii şi adolescenţii în spiritul valorilor, dar şi de a promova performanţa. Generaţii întregi de tineri români au fost motivaţi şi inspiraţi de minunatele noastre fete din loturile de gimnastică, de echipele de aur din fotbal, handbal, atletism sau judo. Toţi aceşti sportivi au servit drept modele, în nişte timpuri în care modelele adevărate erau foarte greu de găsit. Din păcate, tradiţia s-a frânt undeva în timp, iar acum suntem în situaţia în care nu mai avem acele generaţii de modele. Or, tradiţia nu trebuie niciodată frântă, ci îngrijită şi lăsată să meargă mai departe. Scopul ei e mereu acelaşi: de a crea noi modele, de a pune din nou în lumină importanţa cultivării sănătăţii fizice şi psihice, dar şi de a antrena performanţa, fie că ea este individuală sau în echipă. Subliniez, pe această cale, nevoia de a crea şi gestiona un program naţional de educaţie prin sport. Ar fi prima platformă-program de acest tip care vizează, prin grija guvernanţilor, sănătatea socială şi dezvoltarea armonioasă a copiilor, propunându-le din nou competiţia sportivă ca valoare primă. Un astfel de proiect nu ar presupune o mare investiţie din partea statului, dar ar putea aduce rezultate uimitoare prin constanţă în aplicarea sa. Ar arătă că înţelegem să ne preocupăm de viitorul României şi înţelegem performanţa la nivelul ei prim, acela al practicării sportului pentru sănătate şi în spiritul competiţiei corecte. Un astfel de proiect ar aduce din nou în discuţie valori precum munca asiduă, efortul, determinarea, sacrificiul făcut în favoarea rezultatelor excepţionale. Pentru că sportul nu se rezumă doar la activitatea fizică în sine: el formează caractere puternice şi oferă noi competenţe de viaţă. Această platformă-program poate fi înţeleasă ca o metodă de educaţie pentru dezvoltarea unui alt stil de viaţă, care valorizează performanţa. Mai departe, un program naţional de educaţie prin sport şi-ar dovedi efectele nu doar asupra tinerilor vizaţi, ci şi asupra familiilor lor, prin aceea că ar arăta şi părinţilor că învăţarea unor lucruri noi îi poate ghida înspre a schimba viaţa familiei, a obiceiurile nesănătoase sau chiar a felului de a privi succesul social. Acest tip de sesiune de educare prin sport era practicat tradiţional de către marele medic clujean Iuliu Haţieganu, care întreprindea, alături de studenţii sportivi de la clubul Universitatea şi medicii clinicilor clujene, adevărate incursiuni în mediul rural, în care erau promovate activitatea sportivă şi hrana sănătoasă. Stimaţi colegi, Trebuie să admitem că stilurile de viaţă promovate în general printre tineri nu pun accentul pe importanţa practicării unui sport. Trebuie să admitem şi că obezitatea a devenit o problemă în rândul copiilor din România. Dar aici vorbim de şi mai mult. Trebuie să admitem că modelele, competitivitatea, efortul şi performanţa sunt tot mai rare în vieţile copiilor noştri. În acest context, cred că cel mai bun lucru pe care putem să-l facem, şi care ţine de noi, este să susţinem promovarea sportului de masă în rândul tinerilor, în România. De ani de zile investim milioane de euro în săli de sport, baze sportive şi patinoare. E timpul ca toate acestea să fie şi folosite cu un scop util: acela al formării de caractere! Vă mulţumesc. Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pentru ultima declaraţie politică din şedinţa de astăzi pe domnişoara deputat Cătălina Ştefănescu.
				Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Obiectul declaraţiei este "Strategia Europa 2020 - metode de implementare în România". Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, 2014 este anul alegerilor în Europa, un an în care priorităţile clasei politice se regândesc, se repun în discuţie şi se analizează îndeaproape. Aş vrea să vă aduc în atenţie un subiect pe care Uniunea Europeană continuă să-l ţină pe lista scurtă de priorităţi, în anul în care abia a început, strategia pentru tineret. Tinerii rămân o prioritate pentru Europa, pentru că rata de şomaj în rândul acestei categorii este de 23%, însă în acelaşi timp există două milioane de locuri de muncă rămase vacante pe piaţa europeană a muncii. Aceste cifre ne duc inevitabil cu gândul la schimbarea filozofiei din spatele sistemului educaţional. Strategia Europa 2020, noua strategie a Uniunii Europene, se axează pe cinci obiective majore: ocuparea forţei de muncă, inovarea, educaţia, incluziunea socială, mediul şi energia. Principalul subiect pe care mi-aş dori să-l punctez se referă la crearea de locuri de muncă pentru tineri. Strategia Europa 2020 dedică trei iniţiative majore acestei probleme. Astfel, Programul "Tineretul în mişcare" îşi propune să ajute tinerii să capete experienţă în alte ţări şi să îmbunătăţească sistemul educaţional la nivel european. Agenda europeană pentru noi locuri de muncă are ca scop crearea de competenţe profesionale, aliniate la cerinţele pieţei de muncă, iar platforma europeană împotriva sărăciei şi excluziunii sociale îşi propune stimularea muncii la toate nivelurile şi răspândirea prosperităţii şi oportunităţilor către toate păturile sociale. Ca toate aceste eforturi să prindă rădăcini în România este necesară o cooperare dinamică şi responsabilă între toate instituţiile statului. Ministerul Educaţiei Naţionale, împreună cu Departamentul pentru Cercetarea Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Ministerul Tineretului şi Sportului au şansa de a pune în dezbateri naţionale aceste trei iniţiative, pentru a le calibra la nevoile tinerilor din România. Aş vrea să subliniez faptul că aceste programe sunt destinate tinerilor, şi nu autorităţilor. De aceea, consider că este important ca aceştia să se exprime în privinţa modului în care România alege să implementeze aceste directive. În încheiere, aş vrea să aduc în discuţie şi rolul Parlamentului în eforturile de implementare a Strategiei Europa 2020 şi cu precădere a celor trei programe care sunt destinate creării de locuri de muncă pentru tineri. În cadrul acestei sesiuni parlamentare, deputaţii şi senatorii au ocazia să trimită Legea practicii spre implementare. Vă reamintesc că scopul Legii practicii, adusă în dezbatere în prima sesiune parlamentară, se identifică cu scopul iniţiativelor din cadrul Strategiei Europa 2020. Prin Legea practicii tinerii îşi pot crea competenţe profesionale aliniate la piaţa muncii, iar munca este stimulată la nivelul tuturor categoriilor sociale. Îmi exprim încrederea că parlamentarii României vor vota această lege chiar astăzi. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, am să dau citire listei parlamentarilor care au depus declaraţii politice în scris. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnii Emacu Gheorghe, Florin Buicu, Liviu Harbuz, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Gavril Mîrza, Ion Bălan, Tamara Ciofu, Andrei Dolineaschi, Vlad Cosma, Ovidiu Iane, Adrian Mocanu, Radu Babuş, Natalia Intotero, Mircea Drăghici, Toader Dima, Ioan Munteanu, Rodica Nassar, Florin Pâslaru, Dan Tudorache, Alin Petrache, Gheorghe Ciobanu, Mihai Weber, Gabriela Podaşcă, Ion Eparu, Dan Mihăilescu, Constantin Mazilu, Iriza Scarlat, Răzvan Tănase, Marian Ghiveciu, Ion Melinte, Daniel Suciu, Mircea Dobre, Ion Călin, Octavian Petric, Angel Tîlvăr, Covaci Dorel, Vulpescu Ionuţ, Manuela Mitrea şi Adăscăliţei Constantin. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus în scris următorii parlamentari: Titi Holban, Erland Cocei, Ştefan Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Lucian Ciubotaru, Radu Zlati, Bogdan Ţîmpău, Raluca Ispir, Hubert Thuma, Florin Alexe, Daniel Iane, Raluca Surdu, Gheorghe-Victor Manea, Anton Doboş, Grigore Crăciunescu, Theodor Nicolescu, Constantin Gălan, Dorin Ursărescu şi Mugurel Cozmanciuc. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă, Constantin Avram, Cornelia Negruţ şi Moldovan Ioan. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Ioan Oltean, Claudia Boghicevici, Andreea Paul, Ştefan Stoica, Cornel Sămărtinean, Laza-Matiuţa, Cezar Preda, Ioan Bălan, Iulian Vladu, Alexandru Nazare, Raluca Turcan, Tinel Gheorghe. Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Liliana Mincă şi Ioana Dumitru. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Amet Varol. Şi din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: Petru Movilă, Florin Gheorghe şi Viorel Blăjuţ. Cu acestea, închid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi. Mulţumesc.
				(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
				Domnul Florin Mihail Secară: "Cosmetizarea Guvernului USL" Ineficienţa şi incompetenţa vădită a Guvernului condus de Victor-Viorel Ponta, demonstrată de-a lungul ultimilor doi ani cu o consecvenţă demnă de invidie, aproape în fiecare zi, aproape în fiecare ceas, nu mai poate fi ascunsă, indiferent de măsurile de imagine pe care le-ar întreprinde liderii USL, indiferent de propaganda mincinoasă televizată pe care vor paria în continuare aceştia. Faptul că prin "cel mai cinstit Guvern" al României s-au perindat deja, ca prin Gara de Nord, o cohortă de miniştri, care mai de care mai "cinstit" sau care mai de care mai "performant", este deja cunoscut de către toţi românii. Majoritatea miniştrilor propuşi de USL pentru a conduce destinele românilor au fost fie uzaţi fizic şi moral, cu o durată de viaţă de până la şase luni, fie aveau termenul de garanţie expirat! De câteva zile, cei care au eşuat în toate domeniile de intervenţie guvernamentală încearcă să-i convingă pe români că lucrurile se vor schimba în bine, printr-o remaniere "de forţă" a Guvernului. Mai mult, unul dintre liderii alianţei de guvernare promite că "de mâine vor începe să guverneze mai serios". Da! De mâine! Până acum nu au guvernat serios, ci doar în batjocură şi dispreţ faţă de români! Ştim şi se vede cu ochiul liber acest lucru! Mai vor să ne transmită pe această cale că în ultimii doi ani nu au ştiut că se află la guvernare şi că abia acum au aflat. În realitate, însă, nu le-a păsat niciun moment că românii aveau aşteptări uriaşe de la ei! Nu le-a păsat de votul uriaş de încredere dat în anul 2012! Personal, consider că remanierea Guvernului USL era o necesitate, însă ceea ce ne propune USL nu este o remaniere! O remaniere reală trebuia să-i vizeze pe toţi miniştrii, începând cu prim-ministrul Victor Ponta. Ceea ce propune sau numeşte USL ca fiind remaniere nu este decât o operaţie cosmetică nereuşită a unui Guvern urât, strâmb, pătat şi profund incompetent. Ştim cu toţii că operaţiile cosmetice ajută, dar nu fac minuni, cu atât mai mult cu cât cei remaniaţi sunt în parte şi cei care se întorc în guvern pe altă uşă, pe cea din dos. Rotaţia cadrelor pe care ne-o propune USL nu va aduce nici mai multă performanţă în activitatea guvernamentală şi nici mai multă înţelegere a nevoilor reale pe care le au românii. Rotaţia cadrelor propusă de USL a fost făcută cu ochii la sondaje şi numai într-un scop pur electoral! Nici unul dintre membrii cabinetului propuşi pentru portofoliile vacante nu se califică din punct de vedere al competenţelor pentru a ocupa aceste funcţii. Dar, pentru liderii USL acest lucru nu e o problemă, pentru că mai au încă peste 20 de miniştri care n-au nicio competenţă la ministerele pe care le conduc. Aşadar, în mintea acestora, nu ar fi decât un act de normalitate! Dacă USL chiar doreşte o remaniere reală a Guvernului, atunci, în virtutea faptului că majoritatea parlamentară de 80% le-ar sprijini orice demers, ar trebui să schimbe toată garnitura de incompetenţi care ocupă vremelnic Palatul Victoria, în frunte cu Victor-Viorel Ponta! În alte condiţii nu va fi decât o operaţie estetică nereuşită, care nu va putea ascunde la nesfârşit incompetenţa!
				Domnul Florin Gheorghe: "Anul acesta micul şi berea se dau la bancă sau ... la băi!" Fasole cu ciolan şi vin fiert, sarmale cu mămăliguţă sau mici şi bere au fost pentru mult timp semnele prevestitoare ale campaniei electorale în România. Fumul grătarelor era repede urmat de sacoşele cu ulei, zahăr şi făină şi apoi de marea ţeapă a alegerii unor impostori, infractori sau mincinoşi în funcţii publice. Anul acesta USL pare că şi-a ameliorat metodele de mită electorală trecând de la tehnica rudimentară a micilor cu bere la înjumătăţiri de rate bancare, doar pentru unele persoane care au credite sau la sute de mii de bilete gratuite la băi, pentru persoanele de vârsta a treia. Liderii USL au trăit iluzia că acest mod primitiv de a minţi şi păcăli românii va trece neobservat. ElectoRata sau ElectoŞpaga nu reprezintă un mod grosolan de a-i păcăli pe românii care au contractat credite bancare. Nu o spun numai eu, nu o spun doar specialiştii de la BNR, ci o poate spune orice om care înţelege dedesubturile unei afaceri pur electorale! În fapt, ElectoŞpaga nu reprezintă decât o amânare cu până la doi ani a ratelor bancare, statul suportând pentru doi ani, din banii noştri, ai tuturor, o parte a dobânzilor restructurate. Deşi jelesc de grija românilor cu venituri modeste, cu o falsitate demnă de toată mila, în fapt nu au mişcat un deget ca să amelioreze viaţa lor. Românii nu vor pomană de la guvern! Românii vor să câştige salarii mai mari, în condiţii de muncă mai decente! În ceea ce priveşte pomana electorală a biletului la băi, aş vrea să-i întreb pe iniţiatorii acestei măsuri, miniştri sau chiar pe Victor Ponta, dacă ei şi-ar trimite părinţii sau bunicii în condiţiile pe care le prezintă acum unităţile de cazare sau restaurantele din staţiunile balneoclimaterice. Personal, susţin ca părinţii şi bunicii noştri să beneficieze de cel mai bun tratament şi să se poată bucura, după o viaţă de muncă, de o pensie decentă şi de tratament. Cu toate acestea nu pot să nu remarc faptul că Guvernul nu a mişcat un deget, în ultimii doi ani, ca să sprijine investiţiile în domeniul turismului din România, de departe cea mai importantă resursă de creştere economică pe termen lung. Aşadar, biletele la băi oferite în loc de mici şi bere sunt, în realitate, bilete pentru spaţii de cazare insalubre, degradate şi nerenovate de mulţi ani de zile şi cu servicii care au rămas la standardele anilor ’60. Trebuie să recunosc faptul că aştept cu mare nerăbdare să văd până unde poate merge "cumpărarea" electoratului prin măsuri deosebit de populiste. Spun asta pentru că bani vor fi! Domnul Dragnea a pus deja de-o parte 1 miliard jumătate pentru alegeri, iar Victor Ponta se chinuie din răsputeri să le bage românilor pe gât majorarea de acciză cu 7 eurocenţi plus TVA, pentru că baronii o aşteaptă şi-şi freacă mâinile de bucurie şi nerăbdare. Sunt convins că anul 2014 va reprezenta anul cel mai negru la adresa bugetului de stat. Nici nu am intrat bine în anul 2014, iar risipa şi dispreţul pentru banii luaţi din buzunarele românilor deja a început.
				Domnul Florin Gheorghe: "L'Etat, c'est ... c'est USL" Nu cred că este român care să nu trăiască puternice emoţii şi resentimente atunci când se gândeşte la sintagma "partid-stat" şi mai ales la consecinţele anti-democratice ale unei asemenea situaţii politice. Din nefericire, la mai bine de un sfert de secol de la Revoluţia română, unele partide politice şi-au schimbat doar pe alocuri vopseau, însă năravurile au rămas aceleaşi. Când spun aceasta mă refer la înclinaţia partidelor politice care guvernează România de aproape doi ani şi al căror unic obiectiv de guvernare l-a reprezentat politizarea tuturor structurilor vieţii economice şi sociale, vulnerabilitatea cadrului legislativ şi constituţional, precum şi îndepărtarea de agenda publică a cetăţeanului. Sub pretextul unei false bătălii cu "tiranul Băsescu", USL a demarat un amplu proces de şubrezire a structurilor democratice ale statului român. Justiţia, cadrul legislativ privind infracţiunile, instituţiile cruciale ale statului de drept, toate au fost vânate cu deosebită consecvenţă sub sloganul "România are nevoie de linişte!". Liniştea cui!? Liniştea reclamată de liderii USL nu a fost şi nu le este utilă decât celor care au de ce să se teamă de lege - infractorilor. Primăvara şi vara anului 2012 au fost numai câteva dintre episoadele sugestive ale ofensivei acestei vremelnice alianţe la adresa statului de drept. Nu aş ezita să-i întreb pe iluştri lideri ai USL cine este în realitate tiran? Cel care a luptat pentru libertatea presei, a magistraţilor şi pentru un cadru legislativ european? Sau cei care vor toată presa sub o singură comandă, justiţia care să răspundă la comandă politică sau o legislaţie oarbă la infracţiunile politicienilor? Nu e greu de răspuns la întrebare, iar românii ştiu foarte bine asta! "Vom merge până la femeia de serviciu!" spuneau cu falsă vitejie liderii USL în anul 2012. Din nefericire, însă, realitatea ne arată că, sub aspectul politizării tuturor structurilor publice, chiar s-au ţinut de cuvânt: directori de şcoli sau de servicii publice, funcţionari publici, maiştri, zugravi, specialişti şi chiar femeia de serviciu nu mai trebuie să se teamă pentru pierderea locului de muncă dacă au semnat o adeziune la USL. Dacă nu au făcut-o, chiar au o problemă! Nici un român nu cred că a uitat câte eforturi s-au făcut în ultimii zece ani pentru a consolida puterile Curţii Constituţionale şi pentru a face din aceasta garantul respectării Legii fundamentale. La ultima şi singura revizuire a Constituţiei, în 2003, până şi Adrian Năstase a înghiţit în sec şi a trebuit să accepte că românii şi România au nevoie să se modernizeze şi să aibă o Constituţie care să ne onoreze în Uniunea Europeană. Din nefericire, liderii USL nu au dat nici măcar pentru un moment senzaţia că le-ar păsa de consecinţele unei revizuiri a Constituţiei, făcută pe genunchi, doar sub impuls electoral, pentru câştig electoral şi croită după chipul şi asemănarea lor. Dorinţa mare de a cuceri până şi această ultimă redută a democraţiei româneşti i-a făcut orbi la principii şi, cel mai grav, la părerile opiniei publice. Dacă am presupune că la referendumul pentru revizuirea Constituţiei se va realiza totuşi, cu îndeplinirea condiţiei de prezenţă a electoratului, cu certitudine românii o vor respinge, nu doar pentru că revizuirea este foarte strâmbă, ci pentru că e făcută doar în interesul vremelnic al USL, pe furiş, fără o largă consultare a societăţii civile şi doar cu obiective politice pe termen scurt. Comportamentul USL din ultimii doi ani, de când guvernează într-un mod extrem de păgubos şi periculos destinele românilor, se apropie cel mai fidel de sintagma "statul sunt eu", adică USL. Este inacceptabil ca speranţele a milioane de români care şi-au îndreptat votul către o alianţă fără doctrină, fără principii şi obiective de guvernare şi fără nici o realizare notabilă să fie călcate în picioare. Este trist că românii au trebuit să înveţe din lecţia dură a ultimelor alegeri cât de înşelătoare poate fi minciuna electorală şi care este diferenţa dintre competenţă şi talk-show televizat.
				Domnul Ioan Moldovan: "Măsurile Guvernului de relansare a economiei" În anul 2013 s-au înregistrat cele mai mici scumpiri din ultimii 24 de ani, în timp ce veniturile românilor au crescut, salariile bugetarilor au fost reîntregite, salariul minim a crescut cu 15% iar punctul de pensie a crescut. În acest sens, în acest an România se va împrumuta cu 11% mai puţin decât în 2013. Putem spune că, România la capitolul economic este pe o pantă ascendentă. Astfel, am încheiat anul 2013 cu cea mai mică inflaţie din 1990, mai precis cu 1,55 procente. Un plus de valoare aduse economiei româneşti sunt măsurile pregătite de Guvern, prin Ministerul de Finanţe. Astfel, firmele care nu declară sau declară eronat în mod intenţionat obligaţiile fiscale vor fi penalizate cu 20% - 50% din suma nedeclarată. În ceea ce-i priveşte pe cei care vor plăti în avans impozitele şi taxele vor primi bonificaţii de 5%-10%. Conform BNR, datoria externă scade - datoria externă pe termen scurt a României a înregistrat la 30 noiembrie 2013 nivelul de 19,336 miliarde euro, în scădere cu 7,6% faţă de 31 decembrie 2012. În acest an, încrederea investitorilor în ţara noastră se traduce prin dobânzi mai mici şi maturităţi-record, de 30 de ani. În ceea ce priveşte plăţile în numerar între persoane fizice, acestea vor fi limitate la 10.000 de lei pe zi, iar acest plafon va fi scăzut în cazul firmelor, de la 10.000, la 5.000 lei pe zi. Totodată, plafonul pentru rambursările de TVA fără control fiscal prealabil va fi dublat. O altă măsură importantă luată de executiv anul trecut a constat în reducerea TVA-ului la pâine, măsură propusă de Partidul Conservator încă din anul 2006. În acest an, Guvernul a alocat 1,3 miliarde de lei pentru plata beneficiarilor de fonduri europene, de la Trezoreria Statului. Aceasta fiind o modalitate de a asigura continuitate în finanţarea proiectelor, prin alocarea temporară a acestor sume, până când ele vor fi decontate de către Comisia Europeană.
				Domnul Adrian Mocanu: "Refuzul prezentării în faţa unei comisii parlamentare, marcă a dispreţului faţă de instituţiile statului" Tema matrapazlâcurilor făcute de clanul Băsescu pentru a pune mâna în mod facil pe mari suprafeţe de teren agricol din România este una care a fost mult discutată în spaţiul politic românesc în ultima vreme. Nu voi relua, în această declaraţie politică, argumentele pe care le am în evidenţierea abuzurilor clare făcute de familia prezidenţială şi de apropiaţii acesteia. Doresc să mă refer doar la atitudinea impardonabilă avută de cel pe care presa l-a etichetat drept "sluga lui Băsescu", fostul consilier prezidenţial Adrian Rădulescu. După constituirea Comisiei parlamentare de anchetă pentru terenurile din judeţul Călăraşi, unul dintre martorii - cheie ai cazului a fost identificat în persoana consilierului Rădulescu, cel care se pare că a depus eforturile cele mai mari pentru întregirea suprafeţei de teren pe care Ioana Băsescu urma să o achiziţioneze, prin contractarea controversatului credit de la CEC. Preşedintele României, tatăl persoanei bănuite că a realizat achiziţionarea terenurilor, cu încălcarea normelor în vigoare, a ieşit în repetate rânduri să apere corectitudinea mutării financiare a fiicei sale, clamând în repetate rânduri că nu are nimic de ascuns. În urma acestei poziţii, am fi bănuit cu toţii că oferirea tuturor detaliilor necesare de către persoanele implicate în faţa structurilor de anchetă sau de cercetare a situaţiei era o soluţie logică şi onorabilă de a demonstra corectitudinea tranzacţiei. Însă, lucrurile au stat cu totul altfel. Citat la Cotroceni pentru a se prezenta miercurea trecută la Comisia parlamentară de anchetă, Adrian Rădulescu a refuzat, prin intermediul unui interviu în presă, invitaţia comisiei, demonstrând un dispreţ total faţă de instituţiile statului şi faţă de încercarea de aflare a adevărului. Mai mult, folosindu-se de tot instrumentarul atât de bogat al schemelor şi strategiilor marca Traian Băsescu, Rădulescu a demisionat din funcţia de consilier prezidenţial, în încercarea vădită de a pune Comisia în imposibilitatea de a-i adresa întrebările la care atâţia români aşteaptă să le afle răspunsurile. În urma producerii acestei situaţii, am trei puncte de vedere foarte clare. În primul rând, susţin şi laud opţiunea comisiei de a-l cita pe Adrian Rădulescu la domiciliu şi de a încerca, până în ultimul ceas, să obţină o atitudine onorabilă din partea acestuia. În al doilea rând, se remarcă distanţa uriaşă între vorbele preşedintelui Băsescu, care clama că nu are nimic de ascuns, şi faptele acoliţilor acestuia, care fac totul pentru a nu da socoteală în faţa legii. În fine, ceea ce s-a întâmplat trebuie corectat, în opinia mea, printr-o intervenţie în textul legislaţiei de profil, în sensul introducerii caracterului de obligativitate asociat prezenţei celor chemaţi la audieri în cadrul comisiilor parlamentare, indiferent de profilul sau tematica acestora. Este inacceptabil ca organismele de control şi de anchetă ale celei mai reprezentative instituţii ale statului român să fie lipsite de putere în faţa nesimţirii şi a lipsei de onoare a unora. Posibilitatea pe care o susţin este aceea a obligativităţii prezentării în faţa comisiilor, obligativitate ce trebuie dublată, în caz de nesupunere, de varianta aducerii la audieri cu ajutorul forţelor de ordine. În încheiere, doresc să subliniez că gestul fostului consilier Rădulescu nu este unul pornit din proprie iniţiativă, ci reprezintă perfect viziunea regimului Băsescu, regim care a forţat legea pentru a-şi persecuta adversarii şi a încălcat-o fără nicio jenă atunci când trebuia să dea socoteală.
				Domnul Constantin Adăscăliţei: "Observaţii privind politica de impozitare în timpul crizei" Am ales tratarea acestui subiect de larg interes naţional, nu neapărat datorită calităţii mele de membru al Comisiei pentru politică economică sau experienţei de manager în sectorul privat, ci mai degrabă a unui concurs de împrejurări, între care amintesc intenţia premierului Victor Ponta de a introduce în 2014 scutirea pentru profitul reinvestit, iar mai nou preluarea Ministerului de Finanţe de către un nou ministru, care va avea pe agenda implementarea acestei măsuri în luna iulie. În acelaşi timp, am participat la mai multe emisiuni la posturile TV din Iaşi, în care aşa zisa "opoziţie" USL a criticat în mod nejustificat această măsură, calificând-o drept "populistă", motiv pentru care am ales să susţin declaraţia, pentru a clarifica oportunitatea pe care o are mediul privat în acest context. Politica fiscală românească este caracterizată de "blestemul" veniturilor bugetare mici, cu o pondere în PIB cu mult sub media europeană. Creşterea economică din perioada 2000-2007 a ascuns oarecum dezechilibrele fiscale care, însă, după 2008 au erupt şi pe fondul unor guvernări ale căror puncte slabe au fost tocmai corupţia din ANAF. Acoperirea deficitului financiar a fost şi justificarea contractării uriaşului împrumut de 19 miliarde de euro de la FMI, contractat în luna martie 2009, despre care un înalt demnitar român afirma că era "centura de siguranţă" care salvează economia românească. Între timp, banii de la FMI s-au cheltuit, fie în sistemul public, fie pe celebrele investiţii turistice sau de promovare, cum a fost Brandul "FRUNZA" sau Gala Bute, însă rezultate privind creşterea veniturilor fiscale nu s-au văzut. Pentru economia reală, politica fiscală dintre anii 2008-2012 a fost una de maximă austeritate, în locul unei politici care să stimuleze creşterea economică. Argumentez afirmaţia, invocând creşterea TVA la 24% în 2010, măsurile bugetare care au inhibat consumul şi zecile de mii de IMM-uri suprimate de ANAF. În 2012 Guvernul USL, condus de Victor Ponta, şi-a asumat guvernarea printr-un program curajos, cu măsuri de care economia avea nevoie în primul rând. În plan fiscal, măsura anului 2013 a fost fără îndoială scăderea cotei TVA la pâine, de la 24 la 9%. Despre beneficiile acestei măsuri s-a vorbit destul, iar acestea sunt evidente, aspectul comentat mai puţin este impactul pe termen lung pe care această măsura îl are asupra unui important segment de "economie gri". Estimările privind economia gri oscilează între 19-35% din PIB, valori ce presupun o evaziune fiscală la jumătate, adică aproximativ 11-15%, iar asta dacă suntem optimişti. Pe aceste premise s-a decis şi măsura privind scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, iniţiativa care va stimula clar mediul economic privat, va încuraja crearea de noi locuri de muncă şi va diminua evaziunea fiscală. Îndemn conducerea Ministerului de Finanţe la atenţie maxima la întocmirea metodologiei de aplicare, pentru a nu exista confuzii sau depărtări de la scopul acestei legi. Estimările care privesc urmările acestei măsuri vorbesc de o creştere a investiţiilor anuale de aproape 10 miliarde de lei/an bugetar, însă şi dacă ar fi jumătate din această sumă, aceşti bani vor intra în economia reală în consum şi ca viitoare bază de impozitare. Nu mă îndoiesc că în următoarele luni măsura va intra puternic în dezbatere publică, iar mediul privat va primi cu interes această lege mult aşteptată. În ceea ce priveşte viitorul, consider că este nevoie să continuăm măsurile de consolidare fiscală şi de reducere a economiei gri şi a evaziunii fiscale. Acestea, în paralel cu creşterea eficienţei administrative pe care o pregăteşte USL, reprezintă adevărata reformă economică de care România are nevoie.
				Domnul Adrian-Alin Petrache: "România la Jocurile Olimpice de iarnă" Echipa olimpică a României, alcătuită din 24 de sportivi, participă zilele acestea la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sochi, în Federaţia Rusă. Sunt prezenţi circa 6000 de sportivi din 85 de ţări, dintre aceştia 1650 fiind paralimpici. Vor fi atribuite 98 de medalii de aur în diferitele discipline şi tot atâtea medalii de argint şi de bronz. La schi alpin suntem reprezentaţi de sportivii Alexandru George Barbu, Ioan Valeriu Achiriloaie şi Ania Monica Germaine Caill, care sunt însoţiţi de antrenorul Sebastian Barbu; la schi fond concurează sportivii Paul Constantin Pepene, Daniel Pripici şi Timea Sara, antrenori Ioan Lungociu şi Daniel Borca; la sărituri cu schiurile suntem reprezentaţi de sportivul Sorin Iulian Pîtea, antrenor Florin Spulber; la biatlon concurează sportivii Cornel Dumitru Puchianu şi Eva Tofalvi, antrenori Simon Marton şi Vasile Gheorghe. Lotul de schi este însoţit de Puiu Gaspar, oficial, şi Norbert Fancsali, maseur. La patinaj artistic suntem reprezentaţi de sportivul Zoltan Kelemen, antrenor Gheorghe Chiper. La bob dublu feminin concurează Maria Adela Constantin şi Andreea Grecu, antrenor Paul Neagu; la bob dublu masculin sportivii Nicolae Istrate şi Florin Cezar Crăciun, iar la bob patru masculin echipajul va fi format din Andreas Paul Neagu, Paul Septimiu Muntean, Dănuţ Ion Moldovan şi Bogdan Otava, antrenori Iulian Daniel Pacioianu şi Silviu Dan Scurtu. La sanie am trimis sportivii Valentin Creţu, Alexandru Teodorescu, Nicolae Radu Sovaiala şi Raluca Stramaturaru, antrenori Sorina Ticu şi Eugen Radu, iar la skeleton vor concura Dorin Dumitru Velicu şi Maria Marinela Mazilu, antrenori Florin Bucur şi Marius Tomita Ene. Delegaţia este însoţită de medicii Delia Iacob, Tatiana Arisanu şi Dan Florin Tănase, coordonator al personalului medical. Am ţinut să amintesc numele tuturor membrilor delegaţiei, deoarece îi consider adevăraţi temerari, date fiind condiţiile generale precare pentru sporturile de iarnă. Deşi Festivalul Olimpic al Tineretului European, desfăşurat în judeţul Braşov în urmă cu un an, a contribuit la o oarecare îmbunătăţire a infrastructurii, sunt încă multe probleme de rezolvat, iar primele rezultate se pot vedea doar peste câţiva ani. În aceste condiţii, la nivelul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român se consideră că o clasare a unui sportiv român în primele zece locuri ar echivala cu o medalie, iar o poziţie în primele 20 ar fi considerată o performanţă deosebită. Sportul reprezintă un bun ambasador atunci când este susţinut permanent şi sunt menţinute premisele pentru performanţă. Trebuie să avem răbdare, să sprijinim sportul, iar rezultatele vor veni. Succes sportivilor români!
				Domnul Amet Varol: Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Relaţiile româno - turce, un echilibru bilateral politic şi economic" În perioada 5-6 februarie, am avut deosebita plăcere de a participa alături de delegaţia de reprezentanţi români, în frunte cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, la întrunirea diplomatică ce a avut loc la palatul prezidenţial de la Ankara, vizita fiind realizată ca răspuns la invitaţia preşedintelui Republicii Turcia, Abdullah Gül. Scopul vizitei s-a bazat pe bunele relaţii româno - turce, mai exact pe evidenţierea suportului pe care România îl oferă Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeană şi totodată pentru stabilirea unor acorduri pe plan economic. Pe plan politic, România, susţinător al Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeană, şi-a exprimat punctul de vedere, preşedintele Traian Băsescu afirmând că utilitatea aderării este asenţială, întrucât Turcia a fost un punct de sprijin important pentru ţara noastră în misiunea de combatere a traficului de droguri şi a celui de persoane. Integrarea Turciei în Uniunea Europeană ar ajuta la întărirea forţelor ce luptă pentru o cauză comună. Chiar dacă statele aparţinând Uniunii Europene deţin păreri variate la adresa aderării statului turc, România îşi menţine poziţia de susţinere şi de perpetuare e unei bune colaborări. Pe plan economic, în cadrul vizitei la Ankara, s-au susţinut întâlniri cu premierul turc, Recep Tayyip Erdogan şi cu preşedintele Marii Adunări Naţionale, Cemil Çiçek, discutându-se despre situaţia actuală a investitorilor turci din România şi despre posibilele parteneriate ce se pot încheia. Tot în acest timp am participat şi la adunarea oamenilor de afaceri turci, întrunire organizată de către Uniunea Camerelor de Comerţ şi Bursele de Mărfuri din Turcia. Liderii turci s-au declarat mulţumiţi de schimburile comerciale realizate, acestea atingând valoarea de aproximativ 6 miliarde de euro. Preşedintele Traian Băsescu le-a sugerat oamenilor de afaceri turci că România oferă un cadru propice de dezvoltare a unei afaceri profitabile, indicând zona turismului balnear, a infrastructurii, pe cea energetică şi sanitară, aducând ca argument fondator situaţia de criză economică prin care ţara noastră a reuşit să treacă cu succes. În încheiere, aş vrea să îmi exprim mulţumirea şi aprecierea pentru buna relaţionare dintre România şi Turcia şi cu multă încredere să fiu martor al unei dezvoltări progresive bilaterale economice şi politice.
				Domnul Angel Tîlvăr: "Solidari doar la câştig?!" Una dintre ultimele măsuri adoptate de guvernul condus de domnul prim ministru Victor Ponta a stârnit, spre surprinderea mea, o seamă de controverse în societatea noastră. Este vorba de preconizatul ajutor guvernamental pentru cetăţenii cu venituri modeste care înregistrează întârzieri la achitarea ratelor bancare. Trebuie să recunosc faptul că n-am înţeles, sub nici o formă, vehemenţa cu care unii concetăţeni, din politică sau din mass-media, au atacat această iniţiativă, chiar înainte ca ea să se materializeze. Cât de blamabil poate fi un guvern care, în vremuri de cumpănă, hotărăşte să-şi ajute compatrioţii? De fapt, care este, oare, principala menire a unui guvern, dacă nu aceea de a sprijini, la vreme de nevoie, oamenii care chiar au nevoie disperată de un asemenea sprijin? Să ne amintim doar în ce context au ajuns aceşti oameni într-o asemenea nedorită şi umilitoare situaţie: cu câţiva ani în urmă, după o perioadă de creştere constantă a economiei naţionale şi, deci, a veniturilor populaţiei, România a fost lovită crunt şi extrem de dureros de o criză financiară ale cărei rădăcini se regăseau pe cu totul alte meleaguri şi din cauze total neimputabile oamenilor politici sau cetăţenilor din ţara noastră (aş spune chiar, cu atât mai puţin acestora din urmă). Ce soluţie a găsit în acel moment Guvernul României? Ei bine, în loc să transfere costurile crizei asupra sistemului bancar, spre exemplu, ca principal vinovat de declanşarea acestui cataclism economic mondial, guvernul acelor ani a găsit de cuviinţă să împovăreze contribuabilul de rând, diminuându-i veniturile salariale cu 25%, fără a ţine seama de faptul că momentul declanşării crizei l-a surprins pe acesta cu familie, cu copii şi cu împrumuturi bancare, contractate în perioada în care salariul său era intact, iar băncile îi acordau celebrele "credite cu buletinul". La ce a condus o asemenea "măsură înţeleaptă" este mai mult decât evident: s-a ajuns la pauperizarea constantă a populaţiei, cu consecinţa directă a scăderii consumului şi a acumulării restanţelor bancare. Dacă nu vrem să recunoaştem nici măcar o asemenea evidenţă, atunci suntem, cu siguranţă, de-a dreptul rău intenţionaţi. Ce a făcut şi continuă să facă actualul guvern al ţării? Simplu! Asumându-şi, în mod tacit, dar cu mare nobleţe, gafele săvârşite de un guvern anterior, a trecut la reparaţiile pe care le mai putea face, reîntregind într-o primă instanţă veniturile salariale, abuziv diminuate anterior şi încercând să-i sprijine, mai apoi, în limita posibilităţilor, pe concetăţenii care, aşa cum arătam anterior, au ajuns să cumuleze întârzieri la plata creditelor bancare nu din rea voinţă, ci pur şi simplu pentru că erorile economice ale unui alt guvern al acestei ţări i-a împins într-o asemenea situaţie. Mai mult încă, măsura preconizată vine şi în sprijinul sistemului nostru bancar care, nemaiavând cum să-şi recupereze restanţele de la aceste persoane fizice, ar fi obligate să găsească o altă soluţie pentru amortizarea pierderilor, iar aceasta ar fi, cred eu, una singură: înăsprirea criteriilor de creditare, cu consecinţe grave asupra întregii economii naţionale. Crede cineva, cu adevărat, că aceasta ar fi o soluţie dezirabilă pentru oricare dintre noi? Sincer, mă îndoiesc că ar fi aşa. Din toate aceste motive, consider că, departe de a fi criticabilă, soluţia găsită trebuie să fie lăudată şi încurajată. Căci este o soluţie dreaptă, care sprijină atât cetăţeanul aflat în nevoie, cât şi economia naţională şi care vine, zic eu, exact la timp pentru a putea evita prelungirea unei situaţii de care, repet, cetăţeanul român nu se face cu nimic vinovat.
				Domnul Anton Doboş: "Încasările la bugetul statului şi investiţia în oameni" În această declaraţie politică voi vorbi despre două dovezi foarte clare că măsurile adoptate de Guvernul USL încep să dea roade. Mai întâi, trebuie să remarcăm că reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost un proces benefic, concluzie care poate fi trasă dacă analizăm încasările la bugetul de stat din luna ianuarie a acestui an, mai mari cu 13,25 la sută decât în ianuarie 2013. Sigur că acest rezultat reflectă şi reaşezarea mediului economic pe baze sănătoase, după haosul legislativ şi fiscal din guvernarea trecută. Direcţia Naţională Antifraudă, operaţionalizată parţial, şi-a început misiunea de combatere a evaziunii fiscale, iar asta se poate vedea cu ochiul liber, citind indicatorii comparativi pentru ianuarie 2013 şi ianuarie 2014. Încasările din Taxa pe Valoarea Adăugată au fost cu 17,76 la sută mai mari anul acesta, iar cele din accize cu 12,52 la sută. Mediul economic a contribuit la bugetul de stat, la capitolul impozit pe profit, cu 53,57 milioane de lei mai mult decât anul trecut. Actualul guvern nu numai că eficientizează aparatul statului pentru colectarea banilor la buget, dar are şi o strategie foarte coerentă pentru utilizarea fondurilor într-un mod cât mai pragmatic. Măsurile guvernului răspund nevoilor tuturor categoriilor de cetăţeni, pentru că populaţia şi-a pus speranţele în această administraţie. Un alt subiect pe care vreau să îl dezvolt în declaraţia mea politică este cel al locurilor de muncă, un subiect ce reprezintă o problemă la nivel european. Practic, unul din doi tineri cu vârsta de până la 25 de ani nu este activ în câmpul muncii. Tocmai pentru acoperirea acestei necesităţi intervine guvernul, aşa cum vă spuneam, prin Ministerul Muncii, şi o consistentă finanţare prin programele operaţionale. 13.000 de tineri s-au angajat anul trecut prin activităţile derulate prin Planul Naţional pentru Stimularea Ocupării Tinerilor. Anul acesta, prin alte două proiecte ale Guvernului, 5052 de tineri selectaţi vor beneficia de servicii integrate pentru găsirea unei slujbe. Amintesc aici şi de programul guvernamental prin care tinerii cu vârsta de până la 35 de ani sunt sprijiniţi de stat să deschidă mici afaceri. Ajutorul este constituit din 10.000 de euro pentru începerea activităţii şi din garanţii la contractarea creditelor bancare, nu mai mari de 80.000 de euro. Iată câteva exemple care arată cum guvernul distribuie echitabil resursele ţării, în folosul cetăţenilor. Practica măsurilor anti-populaţie, care devenise ideologia guvernării trecute, trebuie eliminată definitiv din politicile publice. În spatele scuzelor generate de criza economică se ascundea de fapt incapacitatea administrativă, iar interesele de grup generau decizii guvernamentale. În final, vă propun să analizăm mai atent factorii de risc de la mai multe niveluri ale societăţii şi să găsim soluţii cât mai aplicate pentru nevoile urgente. Şomajul în rândul tinerilor reprezintă o ameninţare pentru viitor şi de aceea trebuie să ne implicăm cu toţii pentru a ajuta tinerii cu vârsta de până la 25 de ani să ocupe un loc de muncă. Investiţia în oameni este o obligaţie, aşa cum şi alţii au investit în noi când am ieşit de pe băncile şcolii, dându-ne posibilitatea să evoluăm profesional. Mai mult, orice decizie trebuie să fie raportată la principiul că oamenii sunt cel mai important capital şi că, dacă vrem să evoluăm ca societate, trebuie să avem grijă să oferim condiţii ca oamenii să îşi atingă potenţialul maxim.
				Domnul Radu Babuş: "Absorbţia fondurilor europene" Unul din numeroasele avantaje ale aderării României la Uniunea Europeană este posibilitatea de a accesa fonduri structurale, instrumente financiare menite să acţioneze pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între diferite regiuni. Absorbţia integrală a fondurilor europene ar permite României să înregistreze un ritm de creştere a PIB-ului decât în cazul absenţei acestora. O altă consecinţă a absorbţiei fondurilor europene ar fi reducerea şomajului. Domenii precum infrastructura, educaţia, sănătatea, dezvoltarea locală şi întreprinderile mici şi mijlocii vor cunoaşte o creştere substanţială. De asemenea, aceste fonduri pot fi folosite pentru sprijinirea măsurilor de ocupare a forţei de muncă. Dificultăţile de absorbţie apar, de regulă, în zona Centrală şi Est Europeană. Acestea sunt cauzate de o serie de probleme statale, printre care se numără şi diferenţele de organizare şi structură sau stadiul incipient de dezvoltare a democraţiei locale. Ţările din Est au iniţiat, la începutul anilor 1990, un proces de descentralizare, aspirând la reîntoarcerea la autonomia locală, iar colectivităţile locale dispun, în prezent, de organisme de decizie constituite democratic, alese prin vot universal şi cu competenţe sporite. În acest context, rolul acestor colectivităţi devine din ce în ce mai mare la nivel financiar, într-o perioadă în care cerinţele care li se impun presupun un efort specific pentru primirea de fonduri şi pentru co-finanţarea proiectelor comunitare. Absorbţia fondurilor se face la nivelul colectivităţilor locale, pe baza competenţelor extinse în mod progresiv la nivel regional. Extinderea competenţelor a determinat astfel o creştere a cheltuielilor publice locale. Criticile legate de folosirea banilor comunitari au semnalat, în cazul României, o serie de cazuri de conflicte de interese în care persoane din administraţia publică locală şi-au însuşit o parte din fondurile europene, prin intermediul unor lucrări care aveau ca obiect alimentarea cu apă, gaze sau canalizare. O problemă de acest tip afectează, printre altele, şi capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, determinând Guvernul să aprobe o serie de interdicţii, pentru aleşii locali şi funcţionarii publici, care se referă la accesul acestora la fondurile europene. Rambursarea cheltuielilor eligibile din cadrul proiectelor pe fonduri europene adeseori întârzie, nerespectând calendarul, fapt care generează blocaje sau sincope în exerciţiile bugetare, în special în cazul instituţiilor publice. În practică s-au întâlnit situaţii în care, ca urmare a implementării proiectelor pe fonduri europene şi a mobilizării fondurilor necesare, instituţiile s-au găsit în postura insuficienţelor financiare temporare, care pe cale de consecinţă a generat apariţia arieratelor.
				Domnul Ion Bălan: "Tătarii din România" În această declaraţie vă vorbesc despre tradiţie, istorie şi respect. Istoria tătarilor din România care trăiesc în Dobrogea, marea majoritate, şi care au un trecut comun cu al nostru, relaţii strânse cu românii, dar şi un puternic sentiment de respect al propriilor valori. Sunt aproximativ 25.000 de persoane, urmaşii tătarilor din Hoarda de Aur din Bugeacul şi Crimeea învecinate, colonizaţi aici. Dintre aceştia peste 21.000 au declarat la ultimul recensământ că limba lor maternă este limba tătară. Cele mai importante centre musulmane din ţară sunt la Babadag, Tulcea, Constanţa şi Hârşova. Am vrut neapărat să amintesc aceste lucruri pentru a înţelege mai bine importanţa păstrării identităţii culturale a acestor oameni care îşi iubesc originile şi care cinstesc momentele care le definesc istoria. De altfel, tătarii îşi afirmă identitatea nu numai în propria comunitate, ci şi atunci când îşi prezintă obiceiurile şi tradiţiile în faţa majorităţii. O astfel de ocazie este dată de 13 decembrie, Sărbătoarea etniei tătare din România, când ne încântă cu dansurile şi portul popular, cu muzica şi meniul tradiţional, dar mai ales cu spiritul, cultura şi farmecul aparte. Consider că avem obligaţia să susţinem, la rândul nostru, minoritatea tătară pentru păstrarea istoriei nealterate, a tradiţiilor şi a specificului etnic, lucru la fel de valabil pentru orice altă minoritate din România, care are dreptul la recunoaştere şi, mai ales, respect din partea noastră. Provin din Dobrogea, un loc în care mai multe minorităţi îşi trăiesc împletit prezentul, dar îşi preţuiesc cu respect trecutul. Cred, aşadar, într-o susţinere cu adevărat importantă din partea statului român. Şi sper într-o echilibrare a efortului bugetar în aşa măsură încât şi acest capitol aparte să primească atenţia cuvenită. În acest context, susţin iniţiativa prin care se prevede ca Ziua tătarilor din România să fie sărbătorită cum se cuvine, fiind declarată oficial ca zi liberă.
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "O lecţie de economie!" Recent, economişti de marcă, profesori de economie şi oameni de afaceri puternici din Iaşi au criticat extrem de dur decizia de a reduce ratele românilor datori la bănci, anunţată de premierul Victor Ponta. Astfel, toţi specialiştii şi oamenii de afaceri au arătat că măsura nu are fundament, nu stimulează în nici un fel consumul şi nu ajută deloc firmele care duc greul economiei naţionale. Dimpotrivă, măsura diminuează responsabilitatea individului pe relaţia cu băncile. Mai mult, decizia Cabinetului Ponta este vizibil populistă şi are doar efect electoral, fiind luată pentru că anul 2014 este unul în care românii sunt chemaţi de două ori la urne. În plus, specialiştii nu exclud nici ipoteza ca această măsură să facă mai mult rău decât bine sistemului financiar, existând posibilitatea retragerii unor bănci importante de pe piaţa de capital, cu consecinţe nefaste pentru mediul economic românesc, aflat oricum în grea suferinţă. Pentru experţii în economie, măsurile atât de necesare relansării economiei româneşti ar fi însemnat diminuarea semnificativă a taxelor şi impozitelor, reducerea birocraţiei din instituţiile de stat, dar şi un plan naţional concret şi viabil pentru susţinerea creării de locuri de muncă. Măcar pentru o parte din cele un milion promise de USL în campania electorală! Faptul că măsură înjumătăţirii ratelor românilor datori la bănci a condus imediat la o "remaniere" intempestivă a Guvernului arată şi ce părere are conducerea PNL despre această decizie. Probabil, liberalii au înţeles în sfârşit că românii au ajuns datori la bănci tocmai din cauza îndemnurilor repetate, de dinainte de anul 2008, de a consuma cât mai mult! Atunci când economia naţională cică "duduia"! Iată unde a dus acel consum! La o factură pe care "consumatorii" nu au mai avut cum să o plătească! Iată de ce sunt datori românii, domnilor guvernanţi! Nu-i mai îndatoraţi încă o dată!!
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "De-a ce se joacă domnul Şova?" Cine are curiozitatea să urmărească toate răspunsurile, declaraţiile, luările de poziţie şi promisiunile actualilor guvernanţi referitoare la proiectele viitoarelor autostrăzi, care vor străbate România de-a lungul şi de-a latul ei, nu mai înţelege nimic! Nici un răspuns nu seamănă cu altul! Nici o declaraţie nu are vreo legătură cu vreo declaraţie anterioară! Dar ciudat nu este numai faptul că fiecare oficial care exprimă un punct de vedere contrazice întotdeauna punctul de vedere al altui oficial, ci mai ales aspectul că deseori acelaşi oficial se contrazice pe sine însuşi de mai multe ori! Ultima bâlbă în această privinţă îi aparţine - nici nu se putea altfel! - ministrului pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova. Chestionat, din nou, cu privire la realizarea autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş, domnul Şova a afirmat că investiţia este inclusă în reţeaua europeană de transport TEN-T, dar nu a mai amintit absolut nimic despre strategia prezentată chiar de Victor Ponta. După cum se ştie, premierul a anunţat, la finele anului 2013, planurile Guvernului pentru realizarea de autostrăzi, strategie în care erau incluse şi tronsoane din proiectul Iaşi-Târgu Mureş. Conform documentului prezentat atunci, tronsonul Ungheni-Iaşi -Târgu Neamţ urma a fi finanţat din fonduri europene, execuţia urmând să fie demarată la începutul anului 2015. Tot anul trecut, premierul a precizat că tronsonul Târgu Mureş-Târgu Neamţ este extrem de scump, fapt pentru care s-a decis refacerea studiului de fezabilitate. Menţionăm doar faptul că primul studiu de fezabilitate a costat peste două milioane de euro! Cu toate acestea, la nici două luni distanţă, domnul Şova l-a contrazis pe domnul Ponta, afirmând că, în acest moment, nu putem vorbi încă de proiectul autostrăzii Iaşi-Tg. Mureş, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii străine depunând "toate diligenţele necesare în vederea depistării unor soluţii alternative". Pentru că - nu-i aşa? - proiectul autostrăzii este prins în reţeaua europeană de transport! Domnul Şova ne-a lămurit buştean! De-a ce vă jucaţi domnilor guvernanţi? Când aţi lansat celebrul "Manifest pentru Iaşi", în care promiteaţi o autostradă care să scoată Iaşiul din izolare, aveaţi lacrimi în ochi din cauza guvernelor PDL, pe care le-aţi acuzat că şi-au bătut joc de Iaşi şi de ieşeni!
				Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: "Alegerile Europene" Candidatura actualului preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene reprezintă un avantaj atât pentru Europa, cât şi pentru România, acesta fiind pe plan european unul dintre prietenii ţării noastre. În perioada 2004-2012, a susţinut integrarea europeană a României şi modernizarea acesteia, ca un partener fidel al social-democraţilor români. Prietenia sa pentru România reprezintă, de fapt, o abordare raţională şi corectă a unui reprezentat al instituţiei legislative europene. În pofida perioadei dificile pe care a tranzitat-o Uniunea Europeană în mandatul său de preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz a dovedit că este un cunoscător al problemelor sociale, găsind soluţii pentru cetăţenii europeni, precum combaterea şomajului, îmbinarea intereselor companiilor cu cele ale angajaţilor, garantarea pensiilor. Nominalizarea domnului Martin Schulz ca reprezentant al Partidului Socialiştilor Europeni (PES), în perspectiva alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014, confirmă respectarea promisiunii făcute în 2009, cea de a oferi alegătorilor europeni un candidat selectat democratic, pe care aceştia să aibă posibilitatea să-l valideze prin vot. Astfel, Partidul Socialiştilor Europeni este primul partid european care a nominalizat viitorul preşedinte al Comisiei Europene printr-o procedură transparentă. În contextul alegerilor europene, Partidul Social Democrat doreşte să implementeze, la nivel naţional, măsuri guvernamentale axate pe creşterea nivelul de trai al societăţii, precum înjumătăţirea ratei lunare bancare pe o perioada de doi ani pentru aproximativ 907.000 de români. Această iniţiativă a Guvernului reprezintă un ajutor real pentru salariaţii şi pensionarii români, dar şi o măsură care sprijină o creştere economică stabilă, prin stimularea consumului şi al producţiei, acestea aducându-şi contribuţia la creşterea încasărilor la bugetul de stat. Prin aplicarea acestui sistem, Guvernul are în vedere să aducă în economie 4 miliarde de lei pe an. Această măsura a fost luată şi în alte state europene, precum Marea Britanie şi Spania, iar ea vine în sprijinul cetăţenilor şi al economiei. O altă măsură social-economică anunţată de Guvern o constituie crearea de noi locuri de muncă pentru tinerii din România. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a lansat două proiecte-pilot, respectiv "Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru" şi "Garanţii pentru TINEri!", care se vor derula în perioada decembrie 2013 - iunie 2015. Ambele programe sunt cofinanţate din Fondul Social European, iar suma alocată celor două iniţiative se ridică la peste 38 de milioane de lei. Scopul proiectelor este acela de a acorda sprijin concret celor peste 5000 de tineri, cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, care vor să intre pe piaţa muncii. Susţin orice măsură care vine ca o soluţie la problema şomajului în rândul tinerilor, întrucât relansarea economică nu se poate efectua fără crearea de noi locuri de muncă. În concluzie, sunt convins că în urma votului la alegerile din mai 2014, vor fi reflectate încrederea alegătorilor în valorile social democrate şi capacitatea Parlamentului European şi a Comisiei Europene de a acţiona în slujba cetăţenilor. Deţinerea de către Martin Schulz a preşedinţiei Comisiei Europene ar însemna o apropiere între statul român şi executivul european, apropiere care se bazează pe ideologia social-democrată comună, concentrată pe crearea de locuri de muncă şi pe asigurarea unei dezvoltări economice durabile. În tot acest context, îmi exprim încrederea că Preşedintele PES România, proiecţia Partidului Socialist European în România, domnul Victor Negrescu, prin pregătirea, experienţa şi prin relaţiile sale social-democrate europene, va deveni europarlamentar, aducându-şi o contribuţie importantă, atât de facto, cât şi de jure, la integrarea profundă a societăţii româneşti în marea familie europeană.
				Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Incompetenţă sau dezinteres la Ministerul Economiei?" România a ratat participarea la cel mai mare târg de contractări din Europa - Berlin Fashion Week, eveniment care a avut loc în Germania, în luna ianuarie a acestui an. Din cauza incompetenţei şi dezinteresului care caracterizează Guvernul USL, standul României, plasat central, a fost închis şi înlocuit în ultima clipă. Mai mult decât ruşinos, în condiţiile în care antreprenorii germani au construit standul României cheltuind câteva zeci de mii de euro, bazându-se pe încredere în statul român. Numai că lucrurile petrecute în ţară şi măsurile luate de autorităţile române, în vederea participării la acest important eveniment cu impact pozitiv pentru economia ţării noastre, au trădat încrederea acordată de organizatorii germani, dar şi interesele economice ale României. Este regretabil faptul că fostul ministru al economiei nu a înţeles să sprijine participarea României la acest festival extrem de important din punct de vedere economic şi nu numai. Prezenţa României la Berlin Fashion Week avea o dublă semnificaţie, pe care conducerea Ministerului Economiei nu a înţeles-o sau nu a dorit să o înţeleagă. Pe de o parte, este vorba de încurajarea exporturilor, unul dintre puţinele motoare funcţionale ale economiei, iar, pe de altă parte, promovarea imaginii României în lume şi întărirea legăturilor comerciale cu statele lumii. La această manifestare au participat peste 3000 de contractori de pe pieţele comerciale internaţionale. În totală contradicţie cu neacordarea finanţării necesare reprezentării României la Berlin Fashion Week de către firmele româneşti, creatori de renume în ţară şi în străinătate, Ministerul Economiei găseşte "oportun şi legal" ca la începutul lunii ianuarie a.c. să aloce Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei, prin derogare excepţională, suma de 280 000 lei, ulterior suplimentată cu încă 315.000 lei, în scopul participării la Târgul de Textile de la Frankfurt - Heim Textil, destinat producătorilor de materii prime. Menţionez că Federaţia Patronală a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei este asociaţia patronală condusă oficial până în urmă cu puţin timp de doamna Maria Grapini, ministru delegat pentru IMM-uri. Este imoral şi ilegal faptul că Guvernul USL subordonează interesele generale ale României celor particulare. Măsurile luate de Ministerul Economiei, în sensul blocării participării României la Berlin Fashion Week, contravin în mod vădit intereselor economice ale ţării noastre. Mai mult, prejudiciul de imagine generat de incompetenţa şi nepăsarea care caracterizează Ministerul Economiei este irecuperabil. Din aceste motive, consider că toţi cei responsabili din cadrul Ministerului Economiei trebuie înlocuiţi cât mai repede!
				Domnul Cristian Buican: "Criterii de repartizare a fondurilor publice" Am venit în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta principiile unui proiect de reformă administrativ-financiară bazat pe implementarea de criterii pentru repartizarea fondurilor publice, pe care doresc să îl lansez în dezbatere publică în perioada următoare. Ultimele rapoarte ale organismelor internaţionale şi europene care desfăşoară programe de investiţii în România au reliefat faptul că impactul investiţiilor guvernamentale nu înregistrează efectul scontat, acela de a creşte calitatea vieţii cetăţenilor, ci din contră. În foarte multe cazuri, instituţiile financiare internaţionale au concluzionat că în urma desfăşurării unor investiţii în localităţi, capacitatea acestora de a se susţine singure din punct de vedere financiar a scăzut, în loc să crească. Această "anomalie", căci altfel nu o pot numi, m-a pus pe gânduri şi acum mai bine de trei luni de zile am decis ca împreună cu colegii mei specialişti în administraţie din PNL Vâlcea să vedem care sunt cauzele acestui fenomen şi să încercăm, prin propuneri pertinente şi oneste, să remediem acest lucru. Nu mică mi-a fost mirarea atunci când am descoperit că una din cauzele acestei "anomalii" îşi are rădăcinile într-o altă meteahnă pur dâmboviţeană: repartiţia fondurilor pe criterii politice. Nu doresc aici să aduc acuze nimănui, căci în ultimii 24 de ani toate forţele politice s-au aflat, într-un fel sau altul la putere, ci doar să trag un semnal de alarmă asupra faptului că acest fenomen a generat o "anomalie" în privinţa eficienţei fondurilor publice. Mai mult decât atât, din analiza modelelor de repartiţie de fonduri din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene reiese foarte clar că suntem printre ultimele ţări care nu au implementat un sistem de criterii şi punctaje, pe baza cărora să se aprobe şi finanţeze proiectele cu finanţare guvernamentală. Trebuie să vă împărtăşesc faptul că în judeţul Vâlcea am lansat deja în dezbatere publică un proiect ce propune criterii obiective, transparente şi predictibile de alocare de fonduri de către Instituţia Consiliului Judeţean, atât pentru fondurile împărţite conform art. 33 din Legea Finanţelor Publice Locale nr.273/2006, cât şi pentru repartiţia fondurilor Programului Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), conform ordinului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) nr. 1851/2013 privind aplicarea acestei ordonanţe, existând posibilitatea ca fiecare judeţ să aibă criterii specifice de alocare a fondurilor. Vă mai pot împărtăşi faptul că acest proiect a fost foarte bine primit de către majoritatea reprezentanţilor administraţiilor publice locale şi a consilierilor judeţeni, însă nu a fost de nici un fel pe placul actualului preşedinte de Consiliu Judeţean, care îşi vede pusă în pericol existenţa politică. Politicile publice referitoare la alocările de fonduri guvernamentale implementate în România în ultimii 23 de ani s-au dovedit a fi de natură să păstreze un status-quo incompatibil cu dezvoltarea durabilă şi creşterea economică sănătoasă. În toţi aceşti ani fondurile repartizate către administraţiile publice locale de la nivel judeţean sau naţional au fost alocate conform unor impulsuri personale şi partinice, ceea ce a generat întotdeauna nemulţumiri şi disensiuni între reprezentanţii partidelor politice. Indiferent de partidele sau alianţele politice care s-au aflat la conducerea judeţeană şi naţională, întotdeauna a existat cel puţin suspiciunea repartiţiei fondurilor pe criterii politice. De aceea, materialul pe care îl voi lansa în următoarele zile în dezbatere publică îşi propune să stopeze, o dată pentru totdeauna, astfel de practici şi să implementeze un model de management performant, transparent şi obiectiv, care să permită reprezentanţilor administraţiilor publice locale o dezvoltare sănătoasă, durabilă, pe baze predictibile. Realizarea criteriilor de repartiţie a fondurilor publice trebuie să aibă la bază următoarele caracteristici: necesitatea asigurării unei metodologii obiective şi previzibile pentru repartizarea fondurilor publice; transparenţă totală şi management pe bază de performanţă în ce priveşte bugetele administraţiilor publice locale şi judeţene; creşterea capacităţii financiare a UAT-urilor; asigurarea cadrului necesar dezvoltării durabile; stricteţe şi rigurozitate în gestionarea fondurilor publice. Sunt convins că dacă vom reuşi să implementăm un astfel de proiect, prin care să introducem criterii obiective, transparente şi predictibile de alocare a fondurilor guvernamentale, vom reuşi să realizăm un pas important în materie administrativ-financiară, asigurând administraţiilor publice locale un cadru legislativ care să permită îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi dezvoltarea durabilă.
				Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Preşedinte de partid, preşedinte al românilor sau moaşă?!" În ultima perioadă este din ce în ce mai greu să urmăreşti viaţa politică şi să încerci să ţi pasul cu mişcările de amploare care se pregătesc pentru cele două mari bătălii din acest an. De dimineaţa până seara auzi doar cuvinte jignitoare, vezi personaje care se întrec în ironii, în sintagme care mai de care mai pompoase. Am observat şi eu, ca un umil cetăţean cu drept de vot al acestei ţări, apariţia cu tam-tam a unei noi fundaţii, că deh... cu fundaţia e mai uşor în plan financiar şi nu sunt chiar aşa de multe de urmărit sau de justificat, fundaţie care se doreşte a fi mai târziu un partid, care partid se doreşte a fi adevărata opoziţie a primului partid al ţării, Partidul Social Democrat. Ieri chiar întâiul om al ţării a fost prezent, în calitatea sa de preşedinte al fostului partid al fundaţiei, sau al ţării sau al tuturor românilor la o dezbatere găzduită de cea mai nouă fundaţie a ţării, pe tema statului de drept. O ţară întreaga a văzut cum în statul de drept, cetăţeanul de rând nu are dreptul să îşi exprime opiniile, fiind imediat înlăturat să nu strice buna dispoziţie a revederii. Era vorba despre un deţinut politic în vârstă de 85 de ani, care nu a fost lăsat să îşi spună părerea, fiind alungat de cei plătiţi să o facă. Două declaraţii m-au amuzat şi m-au terifiat în acelaşi timp. Prima se referă la declaraţia adresată de preşedintele tuturor românilor, lui Emil Boc: "am fost doi parteneri extraordinari". Cum să nu ne aducem aminte toţi cu câtă dăruire au lucrat cei doi la tăierea pensiilor, la diminuarea salariilor, la închiderea spitalelor, la bâlbâiala cu şcoala pregătitoare, cum unu spunea seara şi al doilea implementa noaptea şi nu în ultimul rând de creşterea salariilor profesorilor, fără a avea fonduri, iar acum trebuie să plătească guvernul actual drepturile salariale reţinute în timpul guvernului Boc şi câştigate în instanţă de cadrele didactice . E amuzantă şi cea de-a doua declaraţie a preşedintelui-moaşă: "Fundaţia Mişcarea Populară a născut un copil prematur şi anume Partidul Mişcarea Populară, dar se ştie că prematurii sunt extrem de inteligenţi." În calitate de medic, domnul preşedinte, vă felicit! Şi vă reamintesc procesul anterior naşterii, acela al procreării, care poate fi făcut pe cale naturală sau artificială, fiind necesară participarea în acest proces a două persoane de sex opus. Dacă "Fundaţia" a născut înseamnă că ea este de sex feminin. Oare tatăl o fi cel care trebuie să respecte Constituţia, să fie preşedintele tuturor românilor, cel care tratează Constituţia cu spatele atunci când participă la asemenea întâlniri? Şi, cine a fost moaşa? În general, îmi place să merg pe direcţia aleasă şi să nu mă bag în polemici, însă constat cu regret că în loc să punem umărul toţi, cu mic cu mare, la redresarea economică şi la viitorul copiilor noştri, se pierde vremea cu injurii şi clasa politică s-a îndepărtat de orice doctrină şi mod serios de a face politică. Păcat, pentru că sunt minţi luminate care ar fi putut să pună umărul la tot ceea ce înseamnă bunăstarea cetăţenilor. Condiţii avem!
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: "Nu trebuie să-i fie nimănui frică de Iohannis" În noiembrie 2009, România a trecut pe lângă o bună şansă de a ieşi mai repede din criză. Pentru cine nu îşi aduce aminte, după moţiunea de cenzură prin care a fost demis Guvernul Boc, la propunerea PNL, propunere acceptată de Opoziţia de atunci şi de societatea civilă, s-a solicitat desemnarea ca premier a lui Klaus Iohannis. Propunerea a fost respinsă categoric de Traian Băsescu. Atunci, înainte de alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu s-a temut că în situaţia în care este reales, nu va avea la Palatul Cotroceni un premier marionetă de tipul lui Emil Boc. Traian Băsescu a avut câştig de cauză şi se ştie ce a urmat: am avut parte de un 2010 negru, cu măsuri iresponsabile luate pe seama populaţiei, am avut un 2010 şi un 2011 plin de abuzuri şi erori mari ale unui Cabinet Emil Boc 2, teleghidat de la Cotroceni. Personal, nu cred că s-ar fi ajuns la tăierea salariilor, nu cred că s-ar fi umblat la pensii, nu cred că am fi ajuns la creşterea TVA etc., dacă la Palatul Victoria s-ar fi aflat Klaus Iohannis. Acum PNL a "recidivat" şi l-a propus din nou pe Iohannis într-o funcţie de ministru şi în postul de vicepremier. PNL nu a făcut-o doar pentru că între timp, primarul municipiului Sibiu a devenit membru al PNL şi membru în conducerea la vârf a partidului. Sunt convins că noua propunere s-ar fi făcut şi dacă Klaus Iohannis nu avea carnet de membru PNL. Pentru Guvernul României este nevoie de seriozitatea, rigurozitatea şi disciplina unui neamţ. Este nevoie de o persoană care a demonstrat că Sibiul şi-a onorat pe deplin statutul de Capitală Europeană în 2007, de o persoană care prin modul în care a acţionat a făcut ca Sibiul să fie vizitat de aproape un milion de persoane anual. Pentru Guvernul României este nevoie ca să aibă în componenţă o persoană cu o experienţă de 14 ani în administraţie, de o persoană care a crescut, fără a avea în spate o formaţiune politică puternică. Tocmai acest ultim element generează nedumeriri privind unele reacţii, mai mult sau mai puţin vocale privind instalarea în Executiv a lui Klaus Iohannis. Înţeleg că opoziţia, şi mă refer la PDL, are rolul de a se opune la acţiunile puterii. Dar a ataca faptul că un primar este adus în Executiv, mi se pare ridicol pentru un partid care a numit premierul în persoana tot a unui primar, dar foarte, foarte departe de realizările lui Iohannis. În ultimă instanţă, din câte ştim, PDL nu a avut nicio obiecţie când un alt primar a fost iniţial pregătit pentru postul de premier şi ulterior după comedia cu episodul "dragă Stolo" a fost trimis în luptă pentru Palatul Cotroceni. Nu înţeleg nici unele reacţii - să le spun nepotrivite - ale unor colegi din PSD. Oare vicepremierul Dragnea nu a venit în post după foarte mulţi ani de administraţie locală? În 2009, lui Traian Băsescu i-a fost frică de Iohannis, acum oare să îi fie frică lui Ponta? Personal, nici nu vreau să mă gândesc la o astfel de ipoteză, pentru că orice prim ministru şi-ar dori reacţiile pozitive din presa occidentală generate de intrarea primarului Sibiului în garnitura de la Palatul Victoria. Şi România are nevoie de reacţii pozitive ale Occidentului, pentru că s-a văzut, nu prea am avut această şansă în ultimii 24 de ani.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: "Până unde va merge Traian Băsescu?" La ultimele scrutinuri electorale Traian Băsescu s-a implicat în susţinerea PDL. A făcut-o prin intervenţii televizate, prin participarea la unele reuniuni, mai mult sau mai puţin electorale ale fostului partid de guvernământ. Evident, totul cu ocolirea prevederilor Constituţiei. În paralel, a atacat la baionetă direct şi prin intermediul propagandei portocalii adversarii politici ai PDL. Acum se pare că Traian Băsescu a trecut la un nivel superior. După ce prin intermediul consilierilor prezidenţiali a înfiinţat Fundaţia Mişcarea Populară, s-a înscris oficial în această fundaţie. Scopul fundaţiei este unul foarte clar: acela de a servi drept paravan, gazdă şi vehicol de comunicare şi propagandă electorală pentru cei care din punct de vedere legal nu pot să se înscrie în Partidul Mişcarea Populară. Mă refer în special la primarii care dacă s-ar înscrie în PMP şi-ar pierde mandatele, la consilierii prezidenţiali rămaşi în funcţie şi evident la Traian Băsescu. În calitate de membru al acestei fundaţii, Traian Băsescu va participa nestingherit la mitinguri, marşuri electorale (la orice acţiune de fapt) ale PMP, care, mai mult ca sigur se vor desfăşura având drept organizator Fundaţia Mişcarea Populară. Traian Băsescu va fi prezent peste tot şi va îndemna direct electoratul să voteze cu PMP (în campania pentru alegerile europarlamentare), iar în campania pentru prezidenţiale va îndemna electoratul cu candidatul PMP pe care evident tot el îl va desemna. La acuzaţiile care îi vor fi aduse pe bună dreptate privind încălcarea flagrantă a Constituţiei, cu siguranţă (şi cu tupeul cu care ne-a obişnuit) Traian Băsescu va spune că "nu în calitate de preşedinte al României, ci în calitate de membru al fundaţiei participă la manifestări electorale". Şi evident că nu a încălcat Constituţia. Această "activitate" a preşedintelui este însă cea mai puţin periculoasă. Urmează o serie de turnee prin ţară - începutul a fost făcut la Cluj Napoca - pentru a racola primari (pentru început din PDL, dar vor fi vizaţi şi alţii din alte partide) care, sub umbrela Fundaţiei Mişcarea Populară să lucreze activ pentru PMP. Îmi este teamă că sabotarea de până acum a Executivului şi a Legislativului a fost doar un antrenament. Traian Băsescu spune că nu va semna acordul cu FMI, după care în campanie va acuza guvernul de probleme care se vor ivi în relaţia cu FMI. Traian Băsescu, în mod direct (dar şi cu sprijinul neprecupeţit al CCR) a reuşit să blocheze organizarea unui referendum constituţional în paralel cu alegerile prezidenţiale, dar în campanie va spune că majoritatea de 70% a USL nu a fost în stare să rezolve revizuirea Constituţiei. Îmi pun totuşi o întrebare: până unde va merge Traian Băsescu?
				Domnul Ion Călin: "Februarie 1933" Pe 16 februarie se sărbătoresc 81 de ani de la greva ceferiştilor din atelierele Griviţa din Bucureşti. În cursul anului 1932, Guvernul român a luat o serie de măsuri nepopulare pentru a face faţă marii crize economice. "Curbele de sacrificiu", care i-au afectat în prima faza doar pe funcţionari, au atins în cele din urmă şi categoria muncitorilor către sfârşitul anului. Astfel că întreprinderile industriale au suspendat indemnizaţia de chirie şi "alocaţia de scumpeţe", ceea ce a provocat reducerea salariilor muncitorilor cu aproximativ 25%. În ianuarie 1933, viaţa politică şi socială a României era tensionată la maximum. Iuliu Maniu tocmai plecase de la conducerea Guvernului naţional-ţărănist, provocând o criză politică însemnată. Noul prim-ministru, Alexandru Vaida-Voievod încă nu îşi consolidase autoritatea suficient, mai ales că trebuia să facă faţă introducerii unei noi "curbe de sacrificiu". Peste toate acestea, iarna grea contribuia la înrăutăţirea condiţiilor de trai. Primii care au reacţionat au fost profesorii şi studenţii care cereau concesii economice din partea Guvernului. Tensiunile sociale provocate de efectele marii crize economice mondiale ajung la apogeu în România la începutul anului 1933. "Curbele de sacrificiu" au fost resimţite în special de muncitorii ceferişti şi petrolişti. Ei s-au adresat Guvernului naţional-ţărănist pentru îmbunătăţirea nivelului de trai, însă fără mari rezultate. La Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti, după ultima "curbă de sacrificiu", muncitorii aveau un nou motiv de nemulţumiri. La 20 ianuarie, administraţia a anunţat că plata salariilor se va face numai dacă lucrătorii vor prezenta dovada achitării impozitelor pe ultimii trei ani. A doua zi s-a introdus o nouă măsură care a alimentat tensiunile, prin concedierea temporară a muncitorilor de la atelierele de vagoane. Aceştia lucrau sub cerul liber, astfel că, din cauza condiţiilor meteorologice nefaste, conducerea a dispus închiderea temporară a secţiei. În ziua de 1 februarie 1933, când a sunat sirena pentru pauza de prânz, muncitorii din secţiile I şi II vagoane şi locomotive s-au adunat în hala mare a Atelierelor şi au protestat împotriva reducerii salariilor, apoi s-au deplasat spre clădirea administrativă. Reprezentanţii patronatului au preluat lista cu revendicări, iar muncitorilor le-au cerut să aştepte răspunsul. Greva a început la 16 februarie 1933 şi s-a transformat repede într-o revoltă şi a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată şi jandarmi. Bilanţul a fost de şapte morţi şi 30 de răniţi, între care şi Vasile Roaită, un tânăr lucrător care nu avea nici o legătură cu greva. Stătea lângă uşă când a intrat armata şi a început să tragă. A fost rănit din întâmplare şi a murit la spital, a doua sau a treia zi. Ulterior, propaganda comunistă l-a transformat pe Vasile Roaită în erou al clasei muncitoare. Un "erou" mort servea mult mai bine propagandei, şi nu cerea nici un fel de compensaţii. S-au făcut mai multe arestări. Cel care a coordonat politic reprimarea revoltelor muncitoreşti era Armand Călinescu, subsecretar de stat la Interne, asasinat de legionari câţiva ani mai târziu, când devenise prim-ministru. După preluarea puterii de către comunişti, grevele din februarie 1933 au intrat în mitologia regimului. Printre "eroii" acelor evenimente a fost şi Ilie Pintilie, care a coordonat sindicatele de la Atelierele CFR din Iaşi, Cernăuţi şi Paşcani. El a intrat în contact cu sindicaliştii comunişti de la CFR Griviţa, prin emisarii trimişi de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În fapt, conducătorul din umbră a fost Moscu Cohn, care în anii puterii comuniste s-a bucurat de un mare respect, fiind considerat iniţiatorul lui Dej într-ale marxismului. Prin grevele de la Griviţa şi din Prahova din 15-16 februarie 1933 muncitorimea a înscris una din marile pagini de glorie ale poporului român. Mişcările greviste din februarie au avut un caracter pronunţat politic. Totodată, ele au fost prima luptă puternică în Europa într-o formă atât de intensă împotriva hitlerismului care tocmai se instaurase în Germania. Pentru ţara noastră, aceste lupte au însemnat o manifestare hotărâtă a voinţei de luptă a poporului român pentru libertate şi împotriva fascismului şi capitalismului. Ele au format în timp un zăgaz puternic în calea fascizării ţării şi a pregătirilor războinice.
				Domnul Gheorghe Ciobanu: "De ce e bine să-i ajutăm pe românii cu venituri mici care au rate la bănci" Intenţia Guvernului de a-i ajuta pe românii cu venituri sub media naţională de a-şi plăti mai uşor ratele la credite dovedeşte o schimbare substanţială de filosofie în gestionarea problemelor sociale. Dacă în timpul guvernării Boc - PDL, austeritatea a fost cuvântul de ordine şi toate greutăţile au fost mutate în spatele oamenilor, Executivul încearcă acum să dea dovadă de solidaritate şi să-i ajute pe românii aflaţi în dificultate. Trebuie să înţelegem cu toţii că societatea românească este asemenea unui lanţ, care este la fel de puternic precum cea mai slabă verigă a sa. Este genul de măsură care asigură deopotrivă o îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru o categorie foarte lovită de criză, rezolvă şi o problemă economică importantă şi are un efect pozitiv şi asupra finanţelor statului. Această măsură pe care noi o propunem are o logică economică profund avantajoasă pentru toate cele trei părţi implicate. Pentru beneficiarii direcţi, cei care au împrumuturi la bănci, se creează o facilitate de a se amâna plata unei părţi din rată şi se oferă un credit fiscal de 200 de lei peste doi ani. Pentru bănci, este bine, pentru că se mai reduce numărul creditelor neperformante. Practic, această măsură pe care noi am luat-o minimizează riscurile activelor toxice luate de bănci. Pentru stat, este bine din două perspective. Pe de o parte, se minimizează problemele legate de sectorul bancar. Pe de altă parte, ar putea creştere veniturile bugetare, ca urmare a unei relansări moderate a consumului. Asta ca să nu mai vorbim de mai multe lichidităţi în piaţă, ca urmare a unei relansări a creditării. Analizând cu atenţie aceste argumente, putem observa că nu avem de-a face cu o măsură cu caracter populist sau electoral. Avem de-a face cu o propunere care rezolvă o mare greşeală a trecutului: creditul cu buletinul, dat şi luat oricum şi oricând, fără condiţionări sau verificări amănunţite a situaţiei financiare a celor care luau împrumuturi. Măsura este excelentă, pentru că nu presupune în acest moment cheltuieli din partea statului şi nici nu generează obligaţii pentru românii care au credite, aceştia putând opta după propriile calcule dacă apelează la reeşalonarea creditului sau nu. Se construieşte însă un mecanism financiar foarte interesant - care a mai fost folosit parţial în SUA şi anumite ţări din Europa - în măsură să minimizeze riscurile unei crize generate de creşterea ponderii creditelor neperformante. Asta în condiţiile în care nivelul împrumuturilor care nu mai pot fi rambursate a ajuns în noiembrie 2013 la aproape 23%. Impactul bugetar al măsurii care ar urma să fie luată acum a fost calculat la aproximativ 4 miliarde de lei peste doi ani. Ceea ce înseamnă mai puţin de 1 miliard de euro pentru rezolvarea celei mai stringente probleme a economiei româneşti. Mai mult, aceşti bani se vor regăsi în consum şi, implicit, se vor întoarce (într-o anumită pondere) chiar în vistieria statului. Mă surprinde profund neplăcut atitudinea celor care critică această măsură, pentru că ei refuză să asculte argumentele celorlalte părţi implicate în luarea acestei decizii: BNR, FMI şi CE. Banca Naţională vede în această propunere o rezolvare a problemei consumului. Fondul Monetar Internaţional apreciază măsura ca un pas important spre rezolvarea problemei creditelor neperformante din sistemul bancar. E o importantă gură de oxigen pentru bănci. Asta în timp ce Comisia Europeană a apreciat dialogul dintre stat şi sistemul bancar. În condiţiile în care această măsură ajută 1 milion de români şi familiile lor, nu presupune cheltuieli fabuloase din partea statului, rezolvă o problemă a sectorului bancar şi se bucură de sprijinul BNR şi FMI, cred că avem de-a face cu o soluţie foarte bună pentru România. Solidaritatea şi sprijinul reciproc reprezintă oricând o soluţie de gestionare mult mai bună a situaţiei curente decât austeritatea lui Boc şi a PDL-ului, manifestată prin tăieri de pensii şi salarii.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Susţinerea învăţământului vocaţional printr-un plan de măsuri coerent" Sistemul educaţional românesc este un sistem în continuă reformare şi schimbare, în funcţie de condiţiile de pe piaţa muncii, a algoritmului cerere-ofertă, dar şi a abilităţilor şi competenţelor elevilor şi studenţilor. Fără îndoială, eforturile făcute de factorii de decizie în privinţa adaptării sistemului de învăţământ la piaţa muncii au fost mereu susţinute. Cu toate acestea, realitatea ne arată că cele mai multe meserii pentru care se pregătesc absolvenţii de învăţământ, mediu sau superior, nu sunt cerute pe piaţa muncii, existând o concurenţă foarte mare, şi adesea neloială pentru puţinele posturi puse la dispoziţie. În acelaşi timp, pentru specializările cerute nu există suficienţi aplicanţi, întrucât sistemul nu oferă calificare. Raportul privind corelarea ofertei educaţionale şi formare profesională cu cerinţele pieţei muncii, realizat de Blocul Naţional Sindical în cadrul proiectului "Catalizatori pentru formare profesională" la sfârşitul anului trecut arată că pentru 48 de meserii căutate pe piaţa muncii nu se oferă pregătire în şcolile profesionale sau teoretice, în schimb elevii sunt în continuare pregătiţi pentru 20 de meserii care nu mai sunt căutate de angajatori. Această discrepanţă majoră între cererea şi oferta de pe piaţa muncii este principala cauză pentru cotele ridicate ale şomajului în rândul tinerilor. În consecinţă, consider că este nevoie de o re-evaluare semnificativă a sistemului de învăţământ vocaţional şi elaborarea unui plan de măsuri pentru termen lung, care să scoată sistemul din situaţia în care se află în prezent. O soluţie în acest sens ar putea fi acordarea de subvenţii şi bonusuri fiscale pentru operatorii economici care organizează stagii de pregătire practică în cadrul unităţilor de învăţământ cu filieră vocaţională, stagii deja reglementate în Legea Educaţiei Naţionale, la articolul 32, alineatul 4, sub secţiunea destinată învăţământului tehnologic şi vocaţional. Totodată, o altă măsură ar putea fi şi organizarea de module de învăţare vocaţională de către operatori economici, în colaborare cu inspectoratele şcolare şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă la nivel judeţean. Închei prin a sublinia faptul că necesitatea luării de măsuri pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor începe să devină mai degrabă o urgenţă, iar instituţiile statului trebuie să colaboreze pentru a implementa un plan de acţiune coerent şi, în acelaşi timp, corelat cu realitatea de pe piaţa muncii.
				Domnul Lucian-Manuel Ciubotaru: În ceea ce priveşte multitudinea declaraţiilor apărute în spaţiul public în ultimele zile, atât din partea opoziţiei, cât şi din partea partenerilor noştri de coaliţie, referitoare la noua garnitură a miniştrilor liberali, la componenţa liberală a Guvernului, doresc să precizez că este exclusă vreo speculaţie privitoare la faptul că propunerea ar putea genera instabilitate, ci dimpotrivă, noi liberalii, asemenea tuturor românilor, dorim să avem un Guvern mai puternic, mai eficient. Întotdeauna este loc de mai bine şi noi, liberalii vrem să guvernăm mai bine. Sunt convins că schimbând unii miniştri liberali, rezolvăm şi alte câteva detalii procedurale, astfel putând asigura o mai mare consistenţă a actului guvernamental, consistenţă care ar trebui să-i bucure şi pe partenerii noştri din Partidul Social Democrat şi din Partidul Conservator, pentru că în momentul de faţă guvernăm împreună România într-o formulă de alianţă politică, prin votul de încredere masiv acordat de românii care şi-au pus speranţa în noi. Doresc să asigur cetăţenii, pentru că în fond ei sunt miza noastră, a liberalilor, că activitatea ministerelor şi a Guvernului USL nu va fi nicidecum perturbată. Consider extrem de utile pentru restartarea activităţii de guvernare nominalizările făcute de PNL: Klaus Iohannis, Eugen Nicolăescu, Cristian Buşoi şi Teodor Atanasiu, propuşi pentru funcţiile de miniştri ai Internelor, Finanţelor, Sănătăţii, respectiv Economiei şi prim-vicepreşedintele PNL Klaus Iohannis pentru funcţia de vicepremier. Asta demonstrează clar faptul că PNL este implicat si interesat la maximum în a face să funcţioneze eficient instituţiile aflate în serviciul cetăţenilor şi nu poate fi vorba despre o intenţie de ieşire de la guvernare, aşa cum s-a speculat în presă în ultimile zile. Mi-aş dori să înceteze vehicularea ideii existenţei unui război între PSD şi PNL din cauza unor îndoieli şi incertitudini rostite în mod amatorist la microfon. Nu suntem trimişi de alegători în Parlament şi la guvernare pentru a ne bate în doctrine, să ne prefacem nedumiriţi sau pentru a face interminabile reproşuri, toate acestea pe nervii şi răbdarea contribuabililor. Nu putem să judecăm schimbările sau eficienţa oamenilor propuşi în avans. Noi, liberalii, credem că activând foarte mulţi oameni valoroşi, care au demonstrat de-a lungul timpului că pot avea maximă eficienţă şi să lucreze pentru individ, avem garanţia că putem ajunge la performanţă economică şi socială în lumea în care trăim, adică la dezvoltare, la prosperitate şi la relansarea economiei, la o creştere economică reală, care să fie simţită efectiv în buzunarele şi condiţiile de trai ale celor care şi-au pus total încrederea în noi. Pentru asta ne luptăm noi, liberalii, alături de partenerii noştri, într-o alianţă pe care o respectăm, deşi schimbările nu sunt văzute întotdeauna cu ochi buni. Importantă pentru noi este stabilitatea politică, relansarea economică, adoptarea unor măsuri care să ducă într-un termen cât mai scurt la prosperitatea socială. Toate acestea depind în mod direct de randamentul cu care Guvernul şi Parlamentul funcţionează, şi nu de pronosticurile pripite. Unii vorbesc despre o posibilă instabilitate şi de jocuri politice la adresa PNL-ului, când în realitate schimbările propuse de PNL duc, fără putere de tăgadă, la crearea unui Guvern al României mai puternic, mai credibil, mai reprezentativ, mai ordonat şi, nu în ultimul rând, mai eficient. La urma urmei faptele sunt de reţinut.
				Doamna Claudia Boghicevici: "Tentativa USL de a distruge STS ca serviciu cheie în sistemul de siguranţă naţională" Vin astăzi cu un apel la responsabilitate, la înţelegerea menirii noastre ca aleşi ai cetăţenilor în Parlamentul României. Tânăra democraţie românească a trăit nenumărate momente când disputele politice riscau să îi afecteze consolidarea sau când animozităţile interpersonale riscau să afecteze bunul mers al instituţiilor. Cu toate acestea, niciodată după 1990 o putere politică nu a avut curajul şi iresponsabilitatea să îşi folosească majoritatea parlamentară pentru a deturna funcţionarea corectă a sistemului de siguranţă naţională şi relaţiile cu partenerii noştri din Alianţa Nord-Atlantică, NATO. Dacă un asemenea derapaj urma să aibă loc la un moment dat, atunci demersul nu putea veni decât de la USL, o putere politică antieuropeană, care a demonstrat deja un dispreţ total faţă de normele democratice în încercarea de a-şi subordona politic instituţiile statului de drept. În această cheie trebuie citită propunerea legislativă a 153 de parlamentari USL, prin care o instituţie autonomă cheie a sistemului de siguranţă naţională este ameninţată de contaminarea politică de către actuala putere politică. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, căci despre el este vorba, este instituţia care asigură comunicaţiile securizate între instituţiile statului, fiind în acelaşi timp gestionarul sistemului de urgenţă 112. STS este un serviciu autonom, care nu a răspuns ingerinţelor politice ale actualei puteri USL şi, prin urmare, se încearcă acum decapitarea lui şi punerea sub control politic. Tot acest demers iraţional, care riscă să arunce în aer aranjamentele de securitate ale României, este impregnat doar de resentimentele şi ura USL faţă de o instituţie care a înţeles să acţioneze autonom şi care nu a dorit să participe la asaltul USL asupra instituţiilor statului de drept. Evident, nu este întâmplător că acest demers este iniţiat pe repede înainte chiar în debutul anului electoral 2014, puterea USL-istă crezând că punerea sub control a STS le va uşura probabil operaţiunile mai puţin ortodoxe în organizarea alegerilor. Ştim foarte bine toate încercările făcute, din 2009 încoace, de liderii USL pentru a schimba actuala conducere a STS, semn că acest atac la integritatea STS este unul premeditat şi politic. Nu îi suspectez pe toţi semnatarii acestei propuneri legislative de necunoaşterea rolului vital pe care STS îl joacă în sistemul de siguranţă naţională. Este, ca şi altădată, un demers eminamente politic, o comandă politică venită de la Guvern şi de la liderii USL, parlamentarii puterii urmând a fi folosiţi drept cozi de topor. Ca şi atunci când mânjeşte puterea cu iniţiative împotriva statului de drept, Guvernul Ponta face şi de această dată treaba murdară cu mâinile parlamentarilor, aşa încât atunci când va fi nevoit să dea explicaţii partenerilor noştri din NATO şi din UE, sau societăţii civile şi presei independente să poată arunca vina pe altcineva. Este de ajuns să citiţi expunerea de motive la această propunere legislativă pentru a realiza scopul politic şi discreţionar al demersului. Se invocă eşecul intervenţiilor instituţiilor statului în accidentul aviatic din Munţii Apuseni, în condiţiile în care inclusiv raportul vicepremierului Oprea atestă faptul că STS nu a avut o responsabilitate în acest eşec. Este doar un pretext ieftin folosit de Guvernul Ponta pentru a aplica un principiu extrem de periculos pentru o democraţie: dacă nu poţi stăpâni o instituţie, distruge-o! Acesta este scopul acestei propuneri legislative, distrugerea STS ca instituţie, parte a sistemului de siguranţă naţională, aşa cum este el consacrat şi consolidat în relaţia cu partenerii din NATO. Revin la apelul la responsabilitate. Stimaţi colegi, semnatari sau nu ai acestei propuneri legislative, gândiţi-vă foarte bine înainte de a vă da girul pe acest proiect legislativ. Gândiţi-vă la miza supremă a acţiunilor noastre politice, să lăsăm România să fie un stat de drept care îşi respectă angajamentele în faţa NATO şi UE. Uitaţi de mizele mici, de calculele politice meschine, de interese nelegitime de moment. Nu intraţi în hora unor abuzuri pe care Guvernul Ponta le pune în scenă de aproape 2 ani de zile. Votaţi împotriva acestei propuneri legislative care îndepărtează România de Occidentul democratic şi veţi avea conştiinţa împăcată că aţi pus interesul ţării mai presus de interesele politice conjuncturale!
				Doamna Claudia Boghicevici: "Locuri de muncă noi pentru clientela USL" În curând se împlinesc doi ani de când USL guvernează România. Cel puţin din punctul de vedere al politicii de ocupare, rezultatele acestei perioade sunt dezastruoase: cifrele INS atestă fără echivoc că în loc de cele un milion de locuri de muncă promise cu năduf în campania electorală, Guvernul Ponta a reuşit "performanţa" să creeze încă 71 de mii de noi şomeri. În toată această perioadă nu a existat nicio preocupare pentru a crea noi locuri de muncă, altele decât cele pentru clientela USL, aşa cum s-a demonstrat şi prin măsura declarată neconstituţională prin care guvernul disponibiliza 3.000 de oameni din administraţie pentru a angaja alţi 1.000 cu carnet de partid USL-ist. Propaganda USL, însă, nu a încetat niciun moment în toată această perioadă în a intoxica opinia publică cu tot felul de fumigene fardate în promisiuni de stimulare a creării locurilor de muncă. În această cheie trebuie citite şi noile anunţuri guvernamentale după ultima evaluare a FMI. Astfel, actuala guvernare anunţa săptămâna trecută că: "avem acordul partenerilor internaţionali pentru două măsuri cu impact important în economie". Cea de a II-a doua măsură prezentată se adresează companiilor private, fiind o schemă de ajutor de stat pentru companiile care creează minimum 20 de locuri de muncă. "Pentru acestea, statul va plăti jumătate din valoarea totală a cheltuielii salariale, deci nu este vorba doar de o scădere a impozitului sau a contribuţiilor sociale, este vorba de jumătate din cheltuiala salarială din tot ceea ce în limbajul comun spunem: "salariul pe care angajatorul îl plăteşte privat" - ne-a specificat premierul. Este vorba de o nouă măsură propagandistică, fără niciun studiu de impact în spate, fără calcule economice aferente şi cu un vădit substrat electoralist. Ni s-a specificat în declaraţiile de presă că totul se va aplica începând cu iulie 2014, fiind deci un bun prilej de a folosi această aşa-zisă facilitate pentru a face campanie. În acest sens domnul ministru Voinea a specificat clar faptul că există un buget fix alocat, că "normele metodologice vor fi publicate în luna aprilie, astfel încât să se poată face preînscrieri, deci firmele deja să poată intra în program şi, de la 1 iulie, să se poată analiza dosare, să se facă plăţi." În lipsa oricăror detalii economice, care să fundamenteze o asemenea măsură, am aflat de la onor ministrul bugetului doar că sumele suportate de guvern vor fi plafonate astfel încât numărul firmelor beneficiare să nu depăşească 1.000 pe an, iar numărul locurilor de muncă nou create să nu depăşească 20.000. Cu alte cuvinte, fără alte criterii, avem toată îndreptăţirea să credem că aceste facilităţi vor fi acordate politic, beneficiare urmând a fi firmele prietene ale USL şi clientela sa politică. Atunci când acorzi aceste facilităţi fără fundamente economice, doar pe baza criteriului "primul venit, primul servit", şi permiţând unor firme să disponibilizeze în prealabil angajaţi pe care ulterior să îi angajeze în baza acestei scheme, este evident că urmăreşti să fraudezi principiul liberei competiţii prin subvenţionarea firmelor "de casă". În mod cert, aşa cum arată acum, această măsură nu va crea locuri de muncă pe termen mediu şi lung decât pentru clientela USL. Ceea ce constat eu, după vizita delegaţiei FMI la noi în ţară, este că Guvernul USL operează măsuri populiste în an electoral. Aceste măsuri au scopul de a acoperi incompetenţa şi lipsa de voinţă politică a USL pentru sprijinirea mediului de afaceri şi a statului de drept, şi în niciun caz de a crea noi locuri de muncă.
				Domnul Vlad-Alexandru Cosma: "Necesitatea adoptării unui master plan pentru absorbţia de fonduri europene pentru transporturi şi infrastructură" Anul 2013 a fost, fără îndoială, un an de succes în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. După doi ani de la preluarea puterii de către Guvernul USL, astăzi, România se poate mândri cu titlul de ţară cu cea mai mare absorbţie a fondurilor europene din 2013. La finalul anului, România atinsese deja o rată a absorbţiei de 33,47%. Judecând după cifrele precedente, 14,9% la finalul lui 2012 şi 8,5% în luna mai a aceluiaşi an, putem spune că ţara noastră a atins un nou record, de data aceasta pozitiv. De altfel, România conduce detaşat în clasamentul creşterilor absorbţiei în 2013 în rândul statelor UE. Totodată, România a înregistrat o creştere de 115% a sumelor rambursate de CE în 2013, comparativ cu sumele rambursate în perioada 2007-2012. Importante sunt măsurile luate de Guvernul Ponta, care au dus la aceste cifre. Astfel, în 2013 a fost simplificată procedura de predare a documentelor pentru beneficiarii POSDRU, au fost angajaţi experţi privaţi pentru a evita pierderea de fonduri europene, a fost elaborat un Ghid de bune practici şi evitare a principalelor riscuri în achiziţiile publice, dedicat autorităţilor de management şi beneficiarilor, au fost scutiţi beneficiarii privaţi de fonduri UE de la procedurile de achiziţie publică, în limita unor plafoane maxime, iar 2014 a început cu alocarea a 1,3 miliarde de lei pentru achitarea cererilor de rambursare şi de plată. Aceste măsuri de lansare a ratei de absorbţie trebuie să fie însoţite de un Master Plan General de Transport, care să dea startul accesării de fonduri europene pentru transporturi, în cadrul noului exerciţiu bugetar al Comisiei Europene. Master Planul de Transport are rolul de a sta la baza pregătirii Programului Operaţional Sectorial de Transport pentru 2014-2020, dar şi la estimarea cererii de transport pe termen mediu şi lung. Ministerul Transporturilor, alături de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine au datoria de a finaliza cât mai repede master planul, în aşa fel încât România să îşi poată continua parcursul de succes, început în 2013, în ceea ce priveşte rata absorbţiei fondurilor europene, pentru dezvoltarea de noi reţele de transport la standarde europene, reţele ce fac legătura între România şi restul Uniunii Europene.
				Domnul Grigore Crăciunescu: În 4 februarie Parlamentul European a votat cu 394 pentru şi 176 împotrivă Raportul Lunacek, care solicită UE să adopte, în viitorul apropiat, o rezoluţie ori directivă care să impună statelor membre să recunoască uniunile şi căsătoriile homosexuale încheiate în alte ţări şi să colaboreze cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a elimina "tulburările de identitate de gen" de pe lista tulburărilor mentale şi de comportament. De asemenea, solicită sensibilizarea cetăţenilor cu privire la drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi hermafrodiţilor, precum şi garantarea libertăţii de exprimare şi de întrunire, în special în ceea ce priveşte paradele şi evenimentele similare. Solicită abţinerea de la adoptarea de legi şi revizuirea legilor existente, care limitează libertatea de exprimare în legătură cu orientarea sexuală şi cu identitatea de gen, şi solicită ca statele membre să adopte o legislaţie penală, care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen. În final, solicită dreptul la azil pe aspecte legate de orientare sexuală şi de identitate de gen. Dacă aceste solicitări ar fi puse în practică printr-o Directivă Europeană, ar transforma minorităţile sexuale în grupuri privilegiate în faţa legii. În ceea ce priveşte "teoria genului", care pretinde că între bărbat şi femeie nu există nicio diferenţă, că rolurile sociale tradiţionale sunt construcţii artificiale, stereotipuri, aceasta duce la negarea valorilor fundamentale ale moralei şi civilizaţiei europene, valorilor şi instituţiilor civilizaţiei noastre. În ceea ce priveşte valorile şi morala creştină, aceste solicitări încalcă toate aceste percepte şi răstoarnă valorile în care cred majoritatea cetăţenilor Uniunii Europene. Legat de drepturile la libera exprimare şi dreptul la întruniri şi parade în locuri publice, nu cred că trebuie să folosim aceste mijloace pentru a promova acest mod de viaţă.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Consultaţia de 10 minute" Întrebare retorică pusă de o pacientă de-a mea pentru un contabil paralel cu medicina: ce consultaţie îţi poate face cineva în 10 minute? Doamna, aflată la vârsta bolilor şi a înţelepciunii, ştia că, în medie, doar pentru a scrie reţeta pe calculator pentru toate afecţiunile pe care le avea, e necesar un pic mai mult de un sfert de ceas. Asta în condiţiile în care sunt transcrise doar şapte medicamente pentru că, defect de fabricaţie sau tot rea-voinţă ministerială, reţeta nu are rubrici suficiente pentru toate cele treisprezece pastile pe care era nevoită să le înghită zilnic. Tot doamna, uimită şi îngrijorată, mai avea şi alte întrebări pentru acelaşi personaj sinistru. Dacă acţiunea asta ministerială este superlativul nesimţirii şi a bătăii de joc datorată suportului dat de procentul de la alegeri. Cât cinism şi dispreţ poate să aibă cineva care supune dezbaterii publice o lege de o aşa importanţă între Crăciun şi anul nou. În plină vacanţă instituţională, cu demnitari cu creierul în porc, am fost anunţaţi că decizia finală va fi luată după modelul "concursul se ţine joi, dar postul e ocupat de marţi". Poate că o înjurătură publică la adresa întregii ţări ar fi fost mai uşor de suportat decât persiflarea făţişă a celor care sunt bătrâni sau bolnavi. Sigur, domnul ministru va clama că din punct de vedere legal are acoperire, pentru că, nu-i aşa, a supus dezbaterii publice un proiect important. Cu toţii ştim însă că a ales această perioadă doar pentru a fi sigur că propunerea va trece şi că eventualele observaţii răzleţe vor fi nesemnificative. Dar oare ce ne miră? Este doar o reeditare a metodei de a vota în Parlament măgăria din 10 decembrie. Şi aşa tot poporul a aflat că în perioada de Crăciun chiar şi domnul ministru este bun şi competent, şi generos cu cele 10 minute pentru viaţa românilor. Două întrebări nu au fost încă puse: cum de-i mai rabdă pământul şi cât îi mai răbdăm noi.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cum a ajuns fotbalul mai tare ca istoria?!" Unii s-au lăudat că Iaşiul va deveni capitală culturală europeană. Sunt aceeaşi care se lăudau cât de mult iubesc acest oraş. Eu nu mai cred în Moş Crăciun. Cu atât mai mult cu cât e roşu. Nimeni nu poate să mai creadă că un oraş în care primăria dă 500.000 la monumente şi 900.000 la fotbal ar putea, cu patrimoniu ce se îndreptă cu paşi mari către marasm, să fie desemnat în următoarele două decenii drept capitală culturală europeană. În timp ce la Iaşi nu există o strategie clară, alte oraşe au avut grijă să fure startul. Craiova a organizat o gală de promovare la Ateneu, de la care nu au lipsit membrii corpului diplomatic acreditat la Bucureşti. La Cluj toţi liderii politici au semnat un protocol prin care se angajează să susţină în comun candidatura municipiului Cluj-Napoca la titlul de capitală culturală. Am rămas doar cu cel mai poluat oraş din România, cu zeci de copaci tăiaţi, incompetenţă administrativă, spaţii comerciale dedicate şmecherilor din oraş, pietonal făcut în bătaie de joc, lucrări nefinalizate şi tramvaie kamikaze. Teii tăiaţi anapoda mai pot fi puşi la loc, dar rămân problemele de fond. O viziune clară privind ceea ce a mai rămas ca obiectiv cultural, social şi de patrimoniu, necesitatea unei promovări profesioniste în oraşele mari ale lumii şi de susţinere în competiţia care va desemna o capitală culturală în România. Unii se laudă că sunt locomotivele USL pentru Iaşi. La doi ani de guvernare Iaşiul nu a primit vreun leu de la monstruoasa coaliţie. Stă doar în puterea noastră să trimitem "locomotiva" la depou, unde să fie casată şi dezmembrată de urgenţă pentru a o vinde la fier vechi. Şi aşa a fost bună doar pentru şpagă, corupţie, promovarea nonvalorilor şi a supuşilor incompetenţi. Poate a greşit proiectantul sau fabricantul, dar consecinţa acestei greşeli se răsfrânge asupra noastră.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "O nouă regionalizare - zonele speciale" Nu poţi să rămâi indiferent la ce vor românii. Niciun parlamentar al puterii nu a fost acolo şi, sunt singur, împotriva tuturor celor ce au trădat interesele românilor şi şi-au încălcat promisiunile făcute în decembrie 2012. Am mers să-i ajutăm pe cei aflaţi în greva foamei din decembrie 2013. Mulţi au acuzat probleme medicale şi faptul că nu primesc asistenţă atunci când au nevoie. I-am consultat şi le-am asigurat tratamentul, iar o asistentă medicală îi va evalua periodic. Două persoane au acuzat dureri precordiale şi alte două prezentau pusee hipertensive. Gestul celor din Pungeşti este un semnal de alarmă. El arată puternicilor zilei că voinţa lor trebuie respectată şi că susţin demersul meu legislativ privind interzicerea extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Cerem premierului: suspendarea ordinului ce transformă Pungeştiul în zona de ocupaţie; organizarea, simultan cu alegerile europarlamentare, a unui referendum naţional privind gazele de şist; oprirea explorării şi exploatării gazelor de şist până când se vor realiza studii de impact şi consultarea populaţiei; să facă o vizită de lucru, după modelul celei din mina de la RMGC, la Pungeşti.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "După 20 şi ceva de ani" Proiectul meu de Lege ce prevede despăgubirea românilor care au avut depozite la BRD pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia a fost adoptat de Camera Deputaţilor (Cameră decizională) cu 306 de voturi pentru, 3 abţineri şi niciun vot împotrivă. Am iniţiat acest proiect în 2010 la solicitarea a mii de cetăţeni ce au cerut Parlamentului măsuri legislative reparatorii. După 24 de ani, în care nimeni nu i-a ajutat, aceştia îşi vor primi drepturile. Sper doar că actualul regim va adopta şi celelalte proiecte bune pentru români, chiar dacă vin din partea opoziţiei.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Malpraxis parlamentar" În România Legea malpraxisului e mai mult de formă şi făcută parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână, deşi vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici, şi de sute de reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 de euro, în cazul asistenţilor, până la 62.000 de euro pentru chirurgi. De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi, deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici, dintre care 198 medici au fost sancţionaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au primit mustrare, 13 au fost amendaţi, 11 au primit interdicţia de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România. Prima de asigurare e cuprinsă între 5 si 37 de euro anual, însă în cazul unei greşeli compania plăteşte asigurare doar dacă se pronunţă instanţa în acest sens. Pentru a obţine despăgubiri victima trebuie să se adreseze instanţei, unde e obligată să ducă certificat medico-legal pe care îl obţine uneori după ani de zile. Instanţa cere şi expertiza unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei de pacient. Procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului. Scopul acestui act normativ este soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit corespunzător în maxim 60 de zile de la depunerea plângerii. Acest act normativ dă posibilitatea despăgubirilor pe cale amiabilă, în cazurile de răspunderea civilă a asiguratului, între pacient, societatea de asigurare şi unitatea sanitară stabilesc termene clare pentru acordarea unor despăgubiri adecvate. Concret plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maxim 10 zile societăţii de asigurare ce o analizează şi dă un răspuns pacientului în maxim 30 de zile, iar despăgubirile ajung la pacient după maxim alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maxim 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Omagiu conducătorului iubit" Tovarăşul prim-ministru va efectua joi o vizită de lucru pentru a tăia panglica la 70 de kilometri din Autostrada Sibiu-Orăştie. Ca să fiu mai exact: loturile 1 (24 km), lotul 2 (19 km) şi lotul 4 (27 km). Lotul 3, de 22 de km, va fi gata abia prin 2014, oficial din cauza alunecărilor de teren, neoficial ca să aibă şi tovarăşu’ ce inaugura prin campania electorală. Pregătirile pentru vizita de lucru sunt febrile. În deschidere, în semn de apreciere a muncii angajaţilor, constructorii autostrăzii au organizat pentru cei 400 de muncitori, care s-au spetit pe bani grei la lotul al patrulea al autostrăzii, o petrecere cu mici, bere şi grătare chiar în tunelul de la Săcel. Primarii localităţilor situate pe traseul autostrăzii anunţă, tot pe bani cetăţenilor, focuri de artificii ca la trecerea dintre ani, durând cel puţin o oră, concerte şi alte manifestări frumoase. Dacă pentru 70 km se face atâta tevatură, cum ar fi fost dacă tovarăşu’ ar fi tăiat panglica la 400 km? Vă daţi seama? Se declara zi liberă şi sărbătoare naţională. Doar în noua epocă de aur se poate face atâta tamtam pentru nimica toată. E ca şi când un gospodar care şi-a reparat trotuarul din faţa casei şi-ar chema toţi vecinii la un chef toată noaptea, deşi uliţele din sat sunt pline de noroi. Sunteţi jenanţi, tovarăşi. La cât costă la noi un kilometru de autostradă ar trebui ca la fiecare kilometru inaugurat de tovarăşu’ fiecare contribuabil să fie cinstit cu un grătar şi o creştere de 10% la salariu. Mai rămân şi alte întrebări la care vom afla răspunsul joi. Se inaugurează numai pe o bandă sau pe ambele? Pentru că toţi cunoaştem foarte bine năravul USL-ului de a inaugura ceva început de alţii şi care nu este terminat. Sau când încep reparaţiile şi cât ţine drumul? Dar cea mai dureroasă întrebare pe care şi-o pun ieşenii este: unde a dispărut autostrada Iaşi Târgu-Mureş? Variante de răspuns: Bacău, Sibiu, acolo unde sunt lideri puternici USL, toate răspunsurile sunt corecte.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Paralele inegale" În decembrie 1989 eram în stradă. După 24 de ani tot acolo suntem. Motivele sunt aceleaşi: partidul unic, noua nomenclatură şi sărăcia. Atunci erau patrulele lui Ceauşescu. Astăzi sunt jandarmii şi zonele speciale de siguranţă publică. Legile mele ce interzic mineritul cu cianuri şi extragerea prin fracturare hidraulică a gazelor de şist zac prin Parlament, deşi românii vor ca ele să fie adoptate. Istoria se repetă. Nu staţi în casă mâine!
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Parlamentul se transformă în marea adunare a corupţilor din USL" Cel mai cinstit guvern este eclipsat doar de cel mai cinstit Parlament. Larga majoritate USL a reuşit în doar un an de la alegeri să fie desemnată persoana anului la categoria crima organizată şi corupţie. Dulăii de la TV se transformă în maidanezi politici când iau decizii în spatele uşilor închise. Ei vor doar beneficii şi protecţie în faţa legii. Au şi motive clare. Nici nu mai e nevoie să-i enumerăm pe cei 16 miniştri sau pe cei 28 de parlamentari care au probleme cu legea sau sutele de primari care încearcă să fugă din faţa justiţiei. A devenit chiar un obicei ca monstruoasa coaliţie PSD-PNL să se ascundă după fustele Parlamentului atunci când e vorba de deciziile majore. De la Roşia Montană până la superimunitate, cel mai penibil şi ambivalent guvern din istoria postdecembristă a căutat doar să-şi întărească privilegiile pentru noua nomenclatură USL. Mâine va fi la fel. Cer domnilor-tovarăşi ai majorităţii să-şi dovedească bunele intenţii şi să facă dreptate până la capăt, lăsând justiţia să-şi urmeze calea. Experienţa voturilor trecute ne-a arătat însă că în USL "corb la corb nu-şi scoate ochii". Consider că parlamentarii trebuie să răspundă în faţa legii la fel ca orice alt cetăţean şi de aceea am iniţiat chiar un proiect legislativ ce prevede încetarea imunităţii şi a calităţii de deputat sau senator în momentul stabilirii incompatibilităţii, emiterii mandatului de arestare preventivă pentru o faptă cu caracter penal sau la data pronunţării de către instanţa competentă de judecată a unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile de condamnare la închisoare, cu suspendare sau executare, pentru o faptă cu caracter penal. Dacă astăzi acest proiect ar fi fost adoptat, puşcăriabilii ar fi părăsit imediat Parlamentul pentru a se prezenta în faţa justiţiei. Respingerea acestui proiect de lege arată însă că, tradus pe limba USL, "dreptate până la capăt" e doar garanţia superimunităţii pentru aleşii USL ce se evidenţiază prin faptul că au "furat mai mult ca noi" Solicit majorităţii USL să nu mai obstrucţioneze mâine justiţia. Acest lucru poate fi realizat de parlamentarii USL, prin adoptarea propunerii mele de a opta pentru vot deschis prin apel nominal.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pe cine credeţi?" "Sunt toţi în viaţă. Am aflat de la domnul Arafat."- premier, 20 ianuarie, ora 20.07. "Aura Ion a mai trăit cinci ore după accident." - medic supravieţuitor. "Cele două victime au decedat la foarte scurt timp după accident." - premier, 21 ianuarie. "În cazul studentei, ar fi avut şanse de supravieţuire în situaţia în care era descoperită repede, adică în timp util. (...) Decesul s-a declanşat după ora 24:00, în timp ce maşina era în comuna Horea."- Gheorghe Vieru, medic primar legist la Serviciul de Medicină Legală, Alba.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Sărăcia ucide copilăria" Mai puţin de 15 lei pe zi. Atât au pentru a supravieţui opt dintr-o sută de copii români. Sărăcia severă nu ucide imediat, ea duce la excluziune socială, analfabetism, boală şi şomaj. Unul din cinci tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani părăseşte şcoala. Procentul e şi mai mare dacă vorbim de zonele rurale. Tradusă în termini medicali, lipsa educaţiei e catastrofală. Doar anul trecut aproximativ 17.000 de fete, cu vârsta sub 19 ani, au rămas însărcinate. Consumul de alcool, fumatul şi abuzul de droguri sunt în creştere, iar în zonele urbane consumul de droguri de sinteză e o calamitate şi sub aspectul transmiterii HIV şi hepatitelor B şi C. Ştim că nimeni alţii să ne furăm căciula. În loc să alocăm, să investim în dezvoltarea de servicii pentru tineri, care să le asigure o educaţie corespunzătoare şi un stil de viaţă sănătos, preferăm să ne ocupăm de şomeri şi de mame minore.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Şcoala lui Ponta" În simpla calitate de cetăţean al acestei ţări orice om îşi poate da copilul la orice şcoală îşi doreşte sau îşi poate permite, aşa cum crede că e mai bine pentru viitorul copiilor săi. În calitatea de prim-ministru, ce gestionează serviciile şi politicile publice, orice cetăţean al acestei ţări trebuie să ne asigure şi să garanteze că educaţia şi sănătatea sub guvernul Domniei Sale sunt de cea mai bună calitate, pentru că de aceea i-am ales şi îi plătim din banii noştri. Fără să deschid o paranteză social-democrată, când acesta alege sistemul privat de învăţământ, acesta indică cât se poate de clar că şcolile publice sunt bune doar pentru amărăştenii care l-au votat, pentru copiii celor pe care îi guvernează, dar nu sunt corespunzătoare pentru copiii Domniei Sale. O fi el prim-ministru, o fi ministrul educaţiei din acelaşi guvern şi din acelaşi partid, dar sistemul de educaţie pentru prostime nu se potriveşte cu valorile boierilor PSD. Şi mai e ceva... nu pot să nu remarc faptul că din salariul lui de bugetar pe care i-l plătim noi, premierul îşi permite şi o şcoală privată susţinând pe banii noştri învăţământul privat şi grăbind căderea celui public. Şi mă mai întreb, în treacăt, din ce plăteşte Victor Ponta taxa anuală pentru şcoala privată? Din salariul de bugetar? Or fi banii din drepturile de autor pentru cărţile pe care Victor Ponta le-a scris fără să plagieze?
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Şoferiţe de comă" La trecerea dintre ani femeile au vrut să dovedească că nu sunt sexul slab atunci când vine vorba de consumul de alcool. Numărul doamnelor şi domnişoare care, în club sau la petrecerile de acasă, sau de pe stradă sau chiar aflate la volan în trafic, au înregistrat alcoolemii cu mult peste limita penală a depăşit chiar numărul bărbaţilor, O şoferiţă ce a sărbătorit din plin trecerea dintre ani nici nu a mai avut nevoie să fie oprită de poliţie, fiind găsită în comă alcoolică chiar la volan. Se poate considera norocoasă întrucât maşina s-a oprit fără avarii majore şi fără a accidenta vreun pieton. Reamintim că alcoolul vă afectează viteza de reacţie, judecata şi simţul orientării şi va face mai vulnerabil la accidente. De aceea, atunci când sunteţi cu maşina: nu cedaţi presiunilor anturajului; nu uitaţi că 3 pahare multiplică de 10 ori riscul accidentelor rutiere; nu insistaţi să ajungeţi acasă cu maşina personală, ci alegeţi altă modalitate de a ajunge acasă (transport public, taxi, un prieten în rolul şoferului de serviciu); din punct de vedere medico-legal: 0,0 mg/l este nivelul de alcoolemie acceptat de legislaţia românească; 0,4 mg/l de alcool pur în aerul expirat este limita peste care poliţiştii au dreptul de a-i obliga pe conducătorii auto să dea probe de sânge; 0,8 mg/l este limita concentraţiei de alcool pur din sânge peste care conducătorilor auto li se întocmeşte dosar penal. Sperăm că aceste lucruri vor fi valabile şi în noul Cod rutier şi că veţi vota legea mea pentru ca astfel de evenimente nedorite să nu se mai repete.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Triskaidekaphobia" Fobia de 13 s-a dovedit reală pentru pacienţii care au ajuns cu traumatisme la urgenţe. Pacienţii au fost evaluaţi clinic, imagistic şi biologic şi rezolvaţi rapid. Numărul de pacienţi datorat accidentelor casnice şi neatenţiei a fost crescut în această zi, aşa că putem spune că din punct de vedere statistic această fobie are o aparentă motivaţie. Ce să mai vorbim de politicieni. Înainte să câştige USL alegerile, am zis că doar USL mă poate face să îl regret pe Boc. Ar trebui să joc la loto, că fac preziceri bune. Bravo Ponta, ai reuşit! Fiecare zi aduce o altă iniţiativă genială, dar nicio zi nu aduce o iniţiativă pentru cetăţenii care ţin în spate clasa politică penală. Sunteţi o pată maro în istoria României, toţi, din 1989 încoace, dar sunteţi suficient de bogaţi încât să nu vă pese, iar noi încă aparent suficient de proşti încât să acceptăm.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate" Tot mai mulţi pacienţi ajung să fie trataţi în această perioadă pentru plăgi produse în timpul tăierii porcilor. Aceste leziuni necesită de urgenţă hemostaza provizorie, antalgice, profilaxie antitetanica, suport volemic, iar multe dintre ele sunt soluţionate prin chirurgie reconstructivă. Severitatea lezională cu distrucţie vasculonervoasă, potenţialul necrotic şi septic al acestor plăgi, precum şi necesitatea grefării ulterioare fac ca prognosticul să fie rezervat. De aceea, recomandăm prezentarea rapidă la urgenţe, precum şi evitarea asocierii alcoolului la astfel de activităţi. Din păcate, din cauza lipsei noţiunilor minimale de conduită în astfel de situaţii, pacienţii se prezintă tardiv la spital, iar consecinţele merg până la amputări segmentare.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vom muri de 20 de ori mai ieftin sau mai scump?" Subfinanţarea, deficitul de personal şi limitarea numărului de consultaţii în medicina de ambulatoriu sunt doar trei piedici în aplicarea noilor reglementări din sănătate. Nu va fi o surpriză nici apariţia interminabilelor liste de aşteptare ce vor fi poate egalate doar de cozile de la urgenţă şi explozia şpăgilor la internarea în spital. Cu o gândire strict contabilă, ministerul vrea să mute 75% din actul medical în ambulatoriu pentru a nu fi obligat să asigure tratamentului românilor în spitale. Deşi plătim enorm la sănătate, ministerul ne alungă din spitale pentru a ieşi de 20 de ori mai ieftin. Ceea ce se poate citi printre rânduri este doar faptul că ministerul vrea să facă economii pe sănătatea noastră... lăsându-ne să murim la rând plasaţi pe minunatele liste de aşteptare.
				Domnul Daniel Iane: Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi îmi propun să invoc importanţa şi mai ales beneficiile viitoare ce derivă din proiectul naţional stipulat în textul ordonanţei de urgenţă dată de Guvern, în data de 23 decembrie, la iniţiativa ministrului liberal Lucia Varga. Această ordonanţă de urgenţă constă în implementarea Programului naţional de realizare a perdelelor forestiere pentru protecţia autostrăzilor şi drumurilor naţionale. Pentru Partidul Naţional Liberal reîmpădurirea României a fost un obiectiv electoral asumat, iar crearea unei perdele forestiere de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor naţionale este un proiect naţional pe care îl vom prioritiza. Această iniţiativă, care sper să fie implementată în perioada imediat următoare, mai precis în primăvara acestui an, poate aduce României beneficii uriaşe. Având în vedere condiţiile meteorologice nefavorabile cu care ne confruntăm în fiecare iarnă, perdelele forestiere de protecţie a drumurilor sunt cu adevărat o necesitate, iar primele beneficii ale acestora constau în reducerea vitezei vântului, înlesnirea depunerii zăpezii, regimul temperaturilor, atât vara, cât şi iarna, este unul mai moderat, iar dacă vorbim de perioada inundaţiilor, o perdea forestieră de protecţie a drumurilor poate absorbi apa din imediata apropiere a acestora, astfel carosabilul va fi practicabil, chiar şi în condiţii meteo extreme. De asemenea, noxele emanate de autovehicule vor fi absorbite de vegetaţia forestieră existentă în preajma arterelor de drum, iar locuitorii din imediata apropiere a drumurilor naţionale sau a autostrăzilor vor avea parte de un confort sporit, poluarea fonică fiind mult ameliorată. Alte beneficii ale unui astfel de proiect le vom putea regăsi în planul economiei naţionale. Am văzut, în fiecare an, cum anumiţi transportatori, fie de persoane, fie de mărfuri, din cauza viscolului înregistrează întârzieri sau sunt în situaţia de a nu onora anumite cereri, iar în astfel de situaţii respectivele societăţi comerciale înregistrează pierderi, care ulterior se reflectă şi în bugetul de stat. Cu privire la bugetul dedicat acestei iniţiative, doresc să precizez că există deja alocată suma de 30 de milioane de lei, care va permite realizarea acestor perdele de protecţie a drumurilor pe o lungime totală de 870 de kilometri, ceea ce înseamnă jumătate din suprafaţa ce urmează a fi împădurită, conform Programului naţional de realizare a perdelelor forestiere pentru protecţia autostrăzilor şi drumurilor naţionale. Partidul Naţional Liberal, alături de colegii de alianţă, a ales să prioritizeze această iniţiativă. Acesta este modul prin care noi, Guvernul USL, dovedim că înţelegem importanţa şi beneficiile acestui proiect naţional: îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie pe acele porţiuni de drum aflate în judeţele critice din punct de vedere al producerii de viscole, reducerea semnificativă, în câţiva ani, a numărului de situaţii de urgenţă apărute în urma viscolului sau a zăpezii şi, nu în ultimul rând, reducerea semnificativă a costurilor cu procesul deszăpezirii.
				Domnul Florin-Alexandru Alexe: În calitatea mea de deputat şi de preşedintele al Comisiei de cultură, arte, mijloace de comunicare în masă a Camerei Deputaţilor, vreau să îmi declar susţinerea pentru modificările legislative propuse de marile personalităţi ale culturii româneşti, oameni de teatru şi nu numai, care şi-au adus un aport incomensurabil la promovarea valorilor naţionale de-a lungul mai multor decenii. În şedinţa Comisiei de cultură, arte, mijloace de comunicare în masă a Camerei Deputaţilor de săptămâna trecută am avut deosebita onoare de a avea ca invitaţi mari personalităţi ale scenei româneşti: Ion Caramitru, Alexandru Arşinel, George Mihăiţă şi Dorina Lazăr, în calitate de reprezentanţi ai UNITER. Alături de aceştia şi de Gigel Sorinel Ştirbu, ministrul culturii, am purtat un dialog deschis pe tema modificării OUG nr.68/2013 cu privire la managementul instituţiilor de cultură. Cu toţii am agreat că actul cultural este una dintre pietrele de temelie ale societăţii româneşti ce a adus şi poate aduce şi pe viitor României recunoaştere internaţională. Împreună cu toţi factorii implicaţi în procesul legislativ, ce se doreşte o reparaţie a disfuncţiilor create de actualul cadru legal, am căzut de acord asupra câtorva măsuri care vor repune valoarea în centrul actului cultural. În această continuă luptă între nevoia de cultură şi finanţarea acesteia, am decis să rămân alături de cei care dau formă şi blazon culturii româneşti, de cei care muncesc în teatre, ateliere de creaţie, în biblioteci şi în muzee pentru creşterea acestei naţiuni. Am considerat că este firesc să le redăm oamenilor de cultură demnitatea de a crea şi de a-şi duce mai departe misiunea de a reprezenta România în lume. Sper că, în noua sesiune parlamentară, un număr cât mai mare dintre dumneavoastră ni se vor alătura, mie şi colegilor de la Comisia de cultură, arte şi mijloace de comunicare în masă, în încercarea de a duce actul cultural românesc acolo unde merită, în galeria valorilor universale.
				Domnul Petru Movilă: "Circarul Nicolăescu" Am asistat zilele acestea la circul mediatic pe care Eugen Nicolăescu îl face în ultimele sale momente în fruntea Ministerului Sănătăţii. Ca un om priceput la toate, liberalul jonglează relaxat cu informaţii de importanţă naţională. La un pas să pună populaţia în pericol după ce a pus presiune pe angajaţii Institutului "Cantacuzino" pentru producerea vaccinul antigripal, Nicolăescu aduce explicaţii liniştitoare care dau dovadă de inconştienţă şi iresponsabilitate: dozele contaminate le vom putea folosi în cazul unei pandemii. Riscul ca până-n vară, atunci când expiră cele 400 mii de doze de vaccin antigripal, să apară o pandemie este puţin probabil. Aceeaşi infimă probabilitate pe care o are apariţia unei pandemii în următoarele luni o are şi apariţia pachetului de bază pe care Nicolăescu ni-l anunţă de mai bine de un an. Dacă ne aducem aminte, în noiembrie, ministrul sănătăţii spunea că dacă pachetul de bază nu va fi implementat până la 1 februarie, el îşi va da demisia. Astăzi suntem în 11 februarie. Pacienţii din România nici până acum nu beneficiază de pe urmă acestuia. În schimb, Nicolăescu devine ministrul finanţelor. În timpul mandatului său la sănătate, acesta n-a făcut nimic. Atotpromisa reformă în sănătate a întârziat să apară, propriile lui termene-limită nu şi le-a putut respecta, iar pe ultima sută de metri a aruncat unul dintre cele mai respectate institute de cercetare din Europa într-un nou scandal. Modul în care a gestionat problema vaccinurilor contaminate şi a Institutului "Cantacuzino" caracterizează perfect mandatul său. Multe declaraţii la televizor, multe ameninţări, dar fără nimic concret. Nu trebuie uitat faptul că Ministerul Sănătăţii are puterea de a decide destinul Institutului "Cantacuzino." Acelaşi ministru al sănătăţii numeşte directorul Institutului, iar în Consiliul de administraţie majoritatea o au reprezentanţii numiţi politic ai instituţiilor de stat, iar veniturile şi cheltuielile trebuie aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, cu avizul Ministerului Economiei. Ţinând cont de toate acestea, nu cred că mai este un motiv pentru care Nicolăescu să nu fie vinovatul moral al falimentului Institutului "Cantacuzino." Dintr-un model de eficienţă în zona cercetării şi a ştiinţelor medicale, din "Cantacuzino" n-a rămas decât renumele. Institutul a dispărut complet de pe lista companiilor de la care Ministerul Sănătăţii cumpără vaccinuri în programul naţional de imunizări, deşi producţia avea mai degrabă o importanţă strategică, decât una economică, căci acest vaccin este prea ieftin şi neprofitabil din punct de vedere economic, după cum a subliniat Nicolăescu în nenumărate rânduri. Plecarea acestuia la finanţe pe de o parte bucură, pentru că doar aşa sănătatea are o şansă de a intra pe un făgaş normal. Însă faptul că acesta va prelua portofoliul unui minister extrem de important, după haosul pe care l-a făcut aici, nu ne poate duce cu gândul decât la un dezastru economic. Dar poate doar prin prezenţa lui Nicolăescu la finanţe vor vedea şi inspectorii fiscului ce înseamnă o mobilă Louis Phillipe, aşa cum au văzut şi medicii de la Spitalul "Bagdasar" în plină criză a medicamentelor.
				Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Noul Cod silvic: un interes mai presus... de interese" Proiectul Legii de modificare a Codului silvic se regăseşte printre priorităţile acestei sesiuni parlamentare. După foarte mulţi ani, constat cu optimism că există un interes crescut pentru protejarea uneia dintre cele mai mari bogăţii naţionale, un interes mai mare decât... interesele. Nu cred că este momentul să ne mai ascundem, ci a venit timpul să recunoaştem că noul Cod silvic este vital, în ciuda vocilor care fac toate eforturile pentru a împiedica adoptarea noilor reglementări sau care încearcă să forţeze îmblânzirea propunerilor făcute (chiar solicitate) de instituţia condusă de doamna Lucia Varga, ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură. Constat că interesele încep să pălească în faţa numărului mare de români din toate colţurile ţării, care ne solicită să nu abandonăm acest proiect, ci să îl menţinem într-o formă care să aducă, cu adevărat, un beneficiu şi o protecţie pădurilor. Recent, la Neamţ, un alt judeţ recunoscut pentru bogăţia sa verde, la fel ca şi Suceava, colegii deputaţi membri ai Comisiei de agricultură, alături de doamna ministru Varga, au realizat, într-o şedinţă de lucru în teritoriu, o primă lectură a noului Cod silvic. Autorităţile prezente la reuniunea parlamentară, dar mai ales societatea civilă invitată la discuţii, au căzut de acord asupra importanţei iniţiativei şi a priorităţii pe care o aduce: stoparea tăierilor ilegale de lemn. Singura chestiune pe care aleşii locali o mai văd ca o posibilă piedică în faţa noii politici forestiere este chestiunea proprietăţii, a proceselor încă pe rol şi care ar trebui soluţionate eficient, iar foştii proprietari să fie repuşi în drepturi. În afară de această chestiune, reglementările noului cod au fost aprobate şi susţinute de către toţi participanţii dezbaterii din Neamţ. Şedinţa de lucru a colegilor deputaţi este doar cel mai recent eveniment dintr-un şir lung de dezbateri publice care, în opinia mea, sunt, fiecare în parte, o confirmare a faptului că românii îşi doresc să luăm atitudine, să susţinem şi să votăm o nouă politică silvică, una care să reprezinte interesul naţional, acela menit să protejeze viitorul copiilor noştri şi sănătatea unei naţiuni. Un interes mai presus...de interese.
				Domnul Constantin Avram: "Să sporim puterea autorităţilor alese ale statului!" Fragila democraţie românească a condus, de-a lungul anilor care au trecut de la Revoluţia din Decembrie 1989, la apariţia a numeroase fenomene distructive pentru evoluţia firească, europeană, a instituţiilor statului de drept şi, în general, a societăţii noastre. Doresc să mă refer în declaraţia politică de astăzi la discrepanţele uriaşe existente, în unele cazuri, între autorităţile publice alese ale statului şi cele numite în funcţii potrivit legilor în vigoare. Conform legii, autorităţile alese sunt preşedintele statului, parlamentarii, primarii, preşedinţii Consiliilor Judeţene, consilierii locali şi cei judeţeni. În replică, persoanele din cadrul organelor autorităţii publice numite în funcţii sunt infinit mai numeroase, de la primul-ministru la reprezentanţii tuturor instituţiilor publice, de la Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului şi Curtea de Conturi până la prefecturi şi instituţiile deconcentrate ale statului din toată ţara. Am făcut aceste precizări iniţiale pentru ca populaţia să cunoască faptul că autorităţile numite sunt mult mai stufoase decât cele alese, iar din această cauză probabil şi eventualele derapaje a celor din prima categorie sunt mai posibile. Din nefericire pentru buna funcţionare a instituţiilor statului de drept, fie acestea alese sau numite, există unele manifestări în România care sfidează regulile, nu numai cele politice, ci şi normele de bun-simţ prezumate din start. Mă refer la situaţii, deloc puţine, în care anumite autorităţi numite ale statului, numite, evident, în baza deciziei factorului politic determinant şi decisiv, adoptă atitudini excesive, discriminatorii, batjocoritoare, chiar dictatoriale, împotriva autorităţilor alese ale statului, cu alte cuvinte asupra factorilor care i-au numit în funcţii. Un astfel de exemplu este instituţia numită Agenţia Naţională de Integritate, ai cărei exponenţi îşi permit, deseori, să tragă la răspundere mai abitir decât ar trebui şi decât permite minima morală aleşi ai poporului, respectiv parlamentari, primari, consilieri locali. Nu vreau să aduc în discuţie profesionalismul şi capacitatea funcţionarilor, fie ei de la ANI sau de la alte instituţii, mulţi dintre ei ajunşi în funcţii pe baza unor concursuri desfăşurate în spiritul corectitudinii şi transparenţei. Ceea ce vreau să atenţionez este o anumită prigoană care se manifestă, periodic, împotriva parlamentarilor spre exemplu, adică împotriva unor demnitari de prim-rang ai statului, aleşi de popor, şi nu numiţi în aceste funcţii. Am numeroase exemple de colegi parlamentari efectiv hăituiţi sau hărţuiţi de ANI, în baza unor aşa-zise probe mai mult sau mai puţin credibile şi suficiente! Este efectiv supărător nu obiectul pentru care un deputat sau un senator este cercetat, verificat, observat, ci mai ales modalitatea în care se desfăşoară aceste operaţiuni. De cele mai multe ori nu se porneşte, aşa cum ar fi normal, firesc, democratic şi european, de la premisa prezumţiei de nevinovăţie. Se practică procedee de tip heirup, unele chiar nejustificate, izvorâte parcă din vremurile de odinioară, în detrimentul unor oameni care nu sunt de pe stradă, nu sunt infractori, ci sunt aleşi ai populaţiei acestei ţări. Chiar dacă nu trebuie generalizate, aceste manifestări deplasate sunt dăunătoare statului de drept, instituţiilor democratice, dar şi viitorului acelor funcţionari care îşi permit uneori să calce în picioare normele profesionale, deontologice şi cele de bună-cuviinţă. La capitolul autorităţi publice alese, consider că puterea actuală şi coaliţia de guvernare ar trebui să reflecteze mai mult şi mai profund în ceea ce priveşte drepturile persoanelor alese. Strict referitor la parlamentari, opinia mea este că imunitatea parlamentară nu ar trebui limitată doar la declaraţiile politice. Este nevoie să rediscutăm statutul senatorilor şi deputaţilor, astfel încât parlamentarul român să capete cu adevărat dimensiunea unui parlamentar european, din toate punctele de vedere. Mă refer la noţiunile de respect, prestanţă, probitate sau chiar, de ce nu, putere de decizie. Desigur, despre imunitatea parlamentară se poate dezbate la nesfârşit, şi voi aborda acest subiect într-o intervenţie viitoare. Când spun însă că parlamentarii au nevoie de mai multă putere nu vreau să ştirbesc nicidecum drepturile fundamentale şi incontestabile ale funcţionării actului de justiţie. Afirm doar că avem nevoie de angajaţi ai instituţiilor publice numite, repet, pe baza unor concursuri, care să-şi desfăşoare activitatea profesională cu o mai mare aplecare înspre respectarea spiritului şi literei legii, şi nimic altceva, mă refer la anumite ingerinţe de ordin politic sau profesional. România, ca stat de drept, poate progresa printr-o funcţionare care să tindă spre desăvârşire a instituţiilor statului, atât cele alese, cât şi cele numite, precum şi prin principiul inalienabil al separării puterilor în stat. Din păcate, constatăm, fără a avea prea multe pârghii de coerciţie, că autorităţile numite ale statului dau dovadă de exces de zel, iar autorităţile alese sunt incapabile de a avea autoritatea conferită de statutul lor intrinsec. Raportul între autoritatea aleasă şi autoritatea numită trebuie să fie un serios subiect de dezbatere publică.
				Doamna Raluca-Cristina Ispir: Partidul Naţional Liberal a fost întotdeauna o formaţiune politică care s-a remarcat ca un apărător al libertăţii de exprimare - un drept fundamental garantat de Constituţia României în art. 30, care interzice cenzura de orice fel. PNL a constatat că în articolul 276 din Codul penal există prevederi care pot să nască suspiciunea că libertatea de exprimare ar putea fi încălcată, motiv pentru care parlamentarii liberali au depus, încă de anul trecut, o iniţiativă legislativă de abrogare a acestui articol. Dorim să remediem această problemă în spiritul democrat al legislaţiilor europene si transatlantice. Noul Cod penal a intrat în vigoare de la 1 februarie 2014, iar abrogarea articolului 276, articol care duce la o îngrădire a libertăţii presei, trebuie să fie analizat în timp util, pentru adoptarea cât mai rapidă a acestei propuneri legislative susţinute de PNL, deoarece dreptul la expresie, la critică şi la observaţii reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti după 1989. Acest gest vine firesc şi în apărarea drepturilor constituţionale şi democratice de care trebuie să beneficieze orice cetăţean român. Art. 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, având titlul marginal "presiuni asupra justiţiei", incriminează fapta unei persoane care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida. Sancţiunea care se poate aplica este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda. Potrivit acestui articol, declaraţiile oricărei persoane, cu atât mai mult cele apărute în mass-media, ar putea fi interpretate ca fiind o presiune la adresa unui judecător sau a unui alt organ de urmărire penală. Acest fapt nu face decât să creeze posibilitatea pronunţării unor soluţii arbitrare, care să aducă atingere libertăţii de exprimare. Dispoziţia este de natură să îngrădească libertatea de exprimare, instituind sancţiuni pentru o serie de fapte care fac parte din demersurile jurnalistice uzuale. Mai mult decât atât, trebuie subliniat că nicio putere a statului, fie ea şi cea judecătorească, nu trebuie să beneficieze de o protecţie suplimentară, dreptul la opinie, la liberă exprimare trebuind să fie garantat pentru toţi cetăţenii României.
				Domnul Ion Diniţă: "Nu trageţi în dascălii noştri!" Tendinţa din ultima perioadă de a culpabiliza întregul sistem de învăţământ românesc este păguboasă, dar şi dăunătoare şi periculoasă pentru buna funcţionare a educaţiei româneşti. În opinia mea, nu cred că trebuie să generalizăm situaţiile prezentate de mass-media, unele dintre ele poate voit exagerate, pentru a generaliza la maniera distructivă prezentată în ultimele zile. Susţin cu tărie că denigrarea învăţământului românesc în ansamblul său nu va aduce nimănui nimic de câştigat, nici corpului dascălilor, nici elevilor, şi cu atât mai puţin părinţilor. Consider că în cazurile în care pentru acel fond al clasei folosit în beneficiul elevilor, respectiv acolo unde s-au achiziţionat bunuri folositoare elevilor şi procesului de învăţământ în general, nu am asistat la niciun fel de delict. Pe de altă parte, în situaţiile în care s-a exagerat cu cadourile şi cu anumite pretenţii excesive, cum ar fi cele pentru femeile de serviciu sau paznici, lucrurile ar trebui lămurite, iar vinovaţii să fie sancţionaţi conform legii. Nu pot fi însă de acord cu anumite poziţii care distrug reputaţia tuturor învăţătorilor şi profesorilor, din moment ce o floare şi o ciocolată li se ofereau de când lumea... Să ne punem astfel întrebarea firească: chiar aşa de plin este învăţământul românesc de dascăli păcătoşi, imorali şi corupţi? Desigur, nu sunt de agreat situaţiile care ţin primele pagini ale mass-mediei în aceste zile, dar nici educaţia de la noi nu se desfăşoară doar în şcoli private, aşa-zis de fiţe. Şcoli sunt în toată ţara, în ele învaţă copii din toate mediile sociale, iar dascălii, pe lângă instruirea şi educarea lor, ţin în multe cazuri şi loc de părinţi, în adevăratul sens al cuvântului. Nu se vorbeşte deloc despre dascălii care duc de acasă, de la copiii lor, hăinuţe pentru a-i îmbrăca pe copiii mai puţin îngrijiţi de familiile lor, despre dascălii care mai pun un sandvici în plus în poşetă să-l dea elevului său care-i spune că-i flămând. Ştiu părinţii de câtă putere are nevoie un dascăl să şcolarizeze un copil cu nevoi speciale, să îi facă programa adaptată, să îl încurajeze, să-i înveţe pe ceilalţi elevi să îl accepte şi să îl ajute să se integreze şi să înveţe?! Da, unii ştiu. Sunt puţini însă şi se bucură de acest lucru, că doar nu au nimic mai scump decât copilul lor şi nu vor să îl ştie marginalizat. În acest context, ar fi frumos să iasă şi un astfel de părinte la televiziune şi să vorbească despre dascălul copilului lui. Cunosc o sumedenie de dascăli, învăţători şi profesori, care, în zeci de ani petrecuţi la catedră, deşi s-au confruntat cu toate aceste situaţii, ba chiar unele mai speciale, nu au aşteptat să fie recompensaţi cu nimic în plus decât doar ce li s-a cuvenit în urma muncii lor. Poate că la acest capitol ministerul de resort ar trebui să intervină mai ferm, pentru a le reda dascălilor demnitatea pierdută prin repetatele tăieri de salarii, sporuri şi venituri, pentru că nu poţi să ai pretenţii la un învăţământ de calitate fără fonduri şi fără a stimula performanţa.
				Domnul Ion Diniţă: "Învăţăturile marelui Eminescu, mai actuale ca oricând!" Dincolo de faptul că a fost cel mai mare poet al ţării noastre, marele Mihai Eminescu, de la naşterea căruia am omagiat recent 164 de ani, a fost şi un om politic cu atitudini conservatoare de prim-rang al acelor vremuri. Nucleul principal al activităţii de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfăşurat timp de şase ani, în perioada 1877-1883, la cotidianul "Timpul", oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 şi 1881 a fost redactor-şef. Ocazional, Eminescu a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale şi la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877, publicând în "Albina", "Familia" lui Iosif Vulcan, "Federaţiunea", "Convorbiri literare", "Curierul de Iaşi." Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor şi în special cu ale fracţiunii junimiste, condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. Cu toate acestea, în articolele sale, şi-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste şi nemulţumiri din partea unor conservatori. Datorită implicării sale afective în evenimentele politice şi datorită conştiinciozităţii sale în îndeplinirea obligaţiilor de redactor, oboseala şi dezamăgirile acumulate în cei şase ani au avut o contribuţie importantă la declanşarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883. Într-o scrisoare de atunci, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacţia gazetei "Timpul", unde trebuia să transforme în ştiri fluxul sosit pe telegraful agenţiei de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria "Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!". Era perfect conştient că potenţialul său creativ se risipeşte în aceea muncă intelectuală de natură inferioară, el fiind obligat să îşi asigure existenţa şi să întrerupă şantierul său spiritual, fiind complet lipsit de resurse materiale şi neprimind niciun fel de susţinere din partea statului român. Perioada istorică în care Eminescu şi-a desfăşurat activitatea este cea a domniei regelui Carol I, supranumit "Întemeietorul", pe care radicalul Eminescu îl poreclea "îngăduitorul", pentru a-şi exprima rezerva faţă de politica împăciuitoristă cu care regele german încerca să asigure un echilibru politic între toate forţele din cele două mari tabere, conservatoare şi liberală. În 1877 începe chiar Războiul de Independenţă, prima mare conflagraţie modernă în care statul român se va alia cu Rusia ţaristă împotriva Imperiului Otoman şi unei intense ofensive diplomatice purtate pentru recunoaşterea de către puterile europene a independenţei şi a proclamării regatului. Multe dintre părerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente şi despre protagoniştii lor nu corespund cu opiniile consacrate ale istoricilor, firesc să se întâmple aşa, din moment ce istoricii au de partea lor avantajul trecerii timpului. Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai timpului său. Clasa politică actuală are încă multe de învăţat de la scrierile sale, în aşa fel încât politicienii să îşi respecte atât convingerile proprii, cât şi cele ale electorilor lor, şi mai puţin pe cele generale şi conjuncturale ale partidelor politice.
				Domnul Ion Diniţă: "Cine ne opreşte la graniţa Schengen?" Dezbaterile referitoare la admiterea României în Spaţiul Schengen sunt departe de a se fi încheiat, însă atitudinea avută de ţările puternice ale Europei la adresa noastră nu poate fi catalogată ca fiind una corectă. România a alocat în ultimii ani o sumă considerabilă pentru susţinerea măsurilor necesare aderării la Spaţiul Schengen, în discuţie fiind o cifră de peste un miliard de euro, atât de la bugetul de stat, cât şi din fonduri europene. Fondurile utilizate pentru aderarea României la Spaţiul Schengen şi securizarea frontierelor externe ale României, cofinanţare UE şi contribuţie naţională, au avut ca principale obiective implementarea unor proiecte privind modernizarea reţelei consulare, prin reamenajarea la standarde europene a sediilor oficiilor consulare şi pentru dezvoltarea infrastructurii IT în materie de emitere de vize, conform acquis-ului de tip Schengen. Din nefericire, deşi îndeplinim toate condiţiile pentru ca ţara noastră să fie inclusă în rândul statelor cu liberă circulaţie, acest fapt încă se lasă aşteptat, pe fondul unor motive mai puţin plauzibile invocate de oficialii europeni. Pe această temă, m-am adresat ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, care a punctat că fondurile utilizate pentru aderarea României la Spaţiul Schengen şi securizarea frontierelor externe au fost folosite de mai multe instituţii, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, Poliţia de Frontieră, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Afacerilor Externe. Cea mai mare parte dintre proiectele finanţate din această sursă au fost derulate de Ministerul Afacerilor Interne, care a beneficiat de majoritatea fondurilor europene destinate pregătirilor pentru aderarea la spaţiul Schengen. Ministrul Corlăţean mi-a transmis că, în vederea aderării, România a parcurs un proces de evaluare din punct de vedere tehnic, proces alcătuit din mai multe etape. Una dintre aceste etape a constat în desfăşurarea misiunilor de evaluare din partea UE, pentru verificarea în teren a stadiului implementării acquis-ului Schengen. Toate rapoartele de evaluare ale misiunilor desfăşurate de experţii UE au concluzionat că România îndeplineşte toate criteriile tehnice prevăzute de acquis-ul Schengen. În toate domeniile de aderare (cooperare poliţienească, vize, protecţia datelor personale, frontiere maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, SIS/SIRENE), România a făcut investiţii considerabile pentru modernizarea echipamentelor şi perfecţionarea pregătirii resurselor umane. "Niciunul dintre rapoartele de evaluare nu a recomandat o reevaluare a României, ceea ce înseamnă că instituţiile statului implicate în procesul de pregătire tehnică pentru aderare au luat din timp toate măsurile necesare, iar cerinţele critice au fost îndeplinite", a subliniat ministrul afacerilor externe în răspunsul trimis la interpelarea mea. În acest context, consider că este de neînţeles faptul că, deşi România îndeplineşte toate condiţiile din punct de vedere tehnic pentru a adera la Spaţiul Schengen, acest lucru nu este agreat de mai-marii europeni. Am convingerea că refuzul ţărilor decizionale se va estompa cât mai curând, deoarece este nefiresc ca României să i se ia acest drept, mai ales după ce a făcut investiţii serioase pentru securizarea frontierelor.
				Domnul Ion Diniţă: "Deponenţii care şi-au mutat banii de la CEC la BRD pentru achiziţionarea de Dacii înainte de 1989 vor fi, în sfârşit, despăgubiţi!" Camera Deputaţilor a adoptat zilele trecute un proiect de lege privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank înainte de anul 1990, iar ulterior le-au transferat la BRD - Groupe Société Générale, în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. Este vorba despre o reglementare îndelung aşteptată de către aceşti oameni, mai ales că persoanele aflate în aceeaşi situaţie, dar care au menţinut banii la CEC Bank, au fost despăgubite în urma unei iniţiative legislative a parlamentarilor Partidului Conservator. Potrivit legii votate de deputaţi, despăgubirile se acordă atât pentru perioada depozitului constituit la CEC-SA, cât şi pentru perioada depozitului constituit la BRD, după cum urmează: pentru persoanele care au depus sume de bani la CEC SA înainte de data de 1 ianuarie 1990, calculul sumelor se va face cu raportare la data de 1 ianuarie 1990, până la data de 31 decembrie 2013; pentru persoanele care au depus sume de bani la CEC după data de 1 ianuarie 1990, calculul sumelor se va face cu raportare la data efectuării depunerii la CEC, până la data de 31 decembrie 2013. Despăgubirea deponenţilor BRD pentru Dacia este un nou exemplu în care actuala coaliţie de guvernământ face dreptate românilor nedreptăţiţi în ultimii ani în urma unor decizii politice contradictorii. Personal am sesizat conducerea Guvernului despre această situaţie de nerespectare a unor legi aflate în vigoare, respectiv întârzierea nejustificată a despăgubirii persoanelor care au depus sume de bani la CEC, înainte de 1989, în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. Pe această temă, parlamentarii Partidului Conservator au iniţiat o propunere legislativă, devenită Legea nr. 146/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. În discuţie se află un număr însemnat de români care, nici acum, la 24 de ani de la evenimentele din 1989, nu şi-au recuperat sumele depuse. Mă refer la persoanele care au constituit depozite la CEC în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia şi care şi-au transferat după 22 decembrie 1989 banii la BRD. Conform Legii nr. 232/2008 de aprobare a OUG nr. 156/2007, acestor oameni li s-a aprobat acordarea de despăgubiri băneşti, dar ei nu au primit absolut nimic până acum. Acordarea despăgubirilor prevăzute de OUG nr.156/2007 persoanelor fizice care şi-au transferat depunerile la BRD nu a putut fi realizată până la comunicarea pe răspunderea băncii a datelor certe privind valoarea totală a despăgubirilor şi numărul deponenţilor care au dreptul la despăgubiri. Acest fapt s-a petrecut din cauza aplicării principiului transparenţei, care presupune cunoaşterea cu exactitate a sumelor cu care statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, urmează să se îndatoreze. Având în vedere discriminarea deja creată, între deponenţii de la CEC care au fost deja despăgubiţi, şi cei de la BRD, care au aşteptat ani de zile să îşi primească banii, mi-am exprimat convingerea că puterea actuală are datoria de onoare de a repara această nedreptate, ceea ce s-a şi întâmplat prin votul de săptămâna trecută a plenului Camerei Deputaţilor.
				Domnul Andrei Dolineaschi: "Stimularea consumului şi a creşterii economice prin amânarea plăţii ratelor bancare prin ajutor de stat" Anul 2013 a reprezentat primul an de creştere economică după recesiunea globală, după o perioadă în care pieţele au fost îngheţate, consumul în scădere şi investiţiile puse în aşteptare. Măsurile guvernului condus de Victor Ponta de a reîntregi salariile bugetarilor tăiate în 2010 şi de a indexa pensiile după rata inflaţiei au avut ca scop, nu numai repararea unor nedreptăţi, cât şi creşterea consumului. Noua măsură anunţată de Guvern privind amânarea ratelor bancare ale românilor care au dificultăţi financiare se înscrie în aceeaşi linie, aceea de a ajuta repornirea consumului. Astfel, persoanele cu venituri sub media naţională, de 1.600 de lei, care au dificultăţi în plata ratelor la bancă, dar care nu au depăşit scadenţa cu mai mult de 90 de zile, vor avea posibilitatea să beneficieze de o înjumătăţire a ratei pe o perioadă de doi ani, reducere ce nu poate depăşi 500 de lei. Totodată, scadenţa creditului va fi prelungită cu perioada pentru care s-a aplicat înjumătăţirea ratelor. După încheierea acestei perioade, timp de cel mult doi ani, debitorii vor beneficia de un aşa-numit credit fiscal, respectiv de o scutire de 200 de lei pe lună la plata impozitului pe venit. De această măsură vor beneficia peste 900.000 de români. În ciuda argumentelor că amânarea ratelor bancare poate fi o iniţiativă discriminatorie sau chiar electorală, trebuie să luăm în calcul faptul că plusul în economie estimat este de minimum 0,3 puncte procentuale şi maximum 0,55 puncte procentuale, în funcţie de câţi debitori vor intra în program, iar impactul bugetar marginal de 0,1% din PIB se va simţi abia în 2016. Totodată, este important de notat că schema introdusă de Guvern privind reducerile fiscale pentru populaţia cu venituri sub medie şi credite bancare restructurate a fost aplicată atât în Spania cât şi în alte ţări. Ca orice măsură luată de acest Guvern, şi decizia de a sprijini familiile cu venituri medii cu rate bancare trebuie discutată atât pe linie politică, cât şi în forurile de experţi, şi, în mod obligatoriu, cu potenţialii beneficiari, cei aproape un milion de români care se află în dificultatea de a-şi achita datoriile la bănci. De aceea, Parlamentul are datoria de a iniţia o dezbatere serioasă pe tema amânării ratelor bancare a celor cu venituri mici şi de a duce mai departe mesajul guvernului în colegiile parlamentare.
				Domnul Adrian Gurzău: "CNA a devenit pumnul USL în gura presei libere!" Curtea Constituţională a României, în unanimitate, a ajuns la concluzia că în "marţea neagră" "s-a distrus încrederea cetăţeanului în stat, s-au încălcat statul de drept şi democraţia, nu s-au respectat tratatele internaţionale anticorupţie semnate de România". Toate acestea sunt elemente constitutive ale unei tentative de lovitură de stat, iar în Codul penal, inclusiv cel nou, tentativa se pedepseşte exact ca şi fapta. România este, mă rog, era cu mult mai mult în vara anului 2012 decât azi, o democraţie. Prin toate acţiunile întreprinse de către liderii Uniunii Social-Liberale în vara anului 2012, aceştia au încercat să demoleze, să acapareze şi să-şi subordoneze instituţii sau departamente ale statului de drept. Cu unele le-a reuşit figura: au reuşit să-şi însuşească preşedinţia celor două Camere ale Parlamentului, au ocupat instituţia Avocatului Poporului şi şi-au subordonat-o definitiv, au fugit cu Monitorul Oficial sub braţ - şi de atunci îl folosesc ca pe un registru de casă al propriilor banditisme. De aceea, consider că gestul CNA de a amenda postul de televiziune B1TV pentru afirmaţiile cu privire la o lovitură de stat făcute de către Robert Turcescu este un atentat grav la libertatea de expresie. Îmi pare rău că cei de la Consiliul Naţional al Audiovizualului nu au competenţa legală necesară să amendeze Curtea Constituţională a României, că sunt sigur că nu s-ar fi încurcat şi i-ar fi uşurat de nişte bani pe onor judecătorii. PS: Am văzut că există destui comentatori care pun semn de egalitate între bălăcărelile insuficient amendate de la Antena 3 şi acest caz. Pun acest patinaj de logică pe seama frustrărilor şi atât.
				Domnul Adrian Gurzău: "Victor Ponta încalcă Constituţia pe care a jurat să o apere la investirea în funcţie" Victor Ponta? decretează azi că trebuie să te "înregistrezi" ca să votezi. Mâine vine şi spune că au drept de vot numai membrii PSD! Tendinţele dictatoriale ale acestui impostor sunt tot mai evidente şi românii vor trebui să ia atitudine. Violarea cu bună ştiinţă a legilor României trebuie să înceteze! Limitarea exerciţiului votului printr-o procedură administrativă numită "înregistrare" echivalează cu privarea cetăţeanului de dreptul de vot! În Constituţie scrie clar cine are şi cine nu are drept de vot: "Art. 36: (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale." Nicăieri nu scrie că cei fără "înregistrare" nu au drept de vot. În plus, citim în aceeaşi Constituţie pe care Victor Ponta şi miniştrii săi au jurat să o respecte şi aplice la învestirea în funcţii: "Art. 115: (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică." Asistăm la un nou abuz al acestui regim cu tendinţe dictatoriale: cetăţeanul român care se duce cu buletinul la Ambasadă în ziua votului (că poate este doar de câteva zile în străinătate, în concediu, sau cu afaceri) nu mai are dreptul să voteze conform Constituţiei, că nu este "înregistrat" conform poftelor lui Victor Ponta. I-a anulat Mitomanul, prin ordonanţă de urgenţă, un drept constituţional!
				Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Nu o singură măsură bună pentru ţară, ci un pachet de măsuri care să repună România pe roate!" O nouă măsură anunţată de Guvern a stârnit un val de controverse şi de discuţii care, în opinia mea, nu au făcut decât să pună în umbră un pachet de măsuri care, luate în ansamblu, au un caracter profund liberal, de care mediul de afaceri are nevoie pentru a respira şi pentru a prinde avânt. Dacă am fost un pic complicat în exprimarea anterioară, clarific faptul că m-am referit la schema "rate la jumătate", o iniţiativă bine-venită pentru stimularea consumului naţional, şi care, pentru a fi înţeleasă eficient într-un context economic corect, ar trebui să fie corelată cu o serie de iniţiative liberale puternic susţinute de alianţa USL, din care PNL face parte, şi care susţine o politică de susţinere a antreprenorilor, a românilor care creează locuri de muncă şi susţin bugetul naţional. Este incorect să vorbim doar de sprijinul acordat românilor care au rate, fără a vorbi de eforturile făcute pentru menţinerea cotei unice, pentru reducerea TVA-ului într-un întreg sector economic - cel al morăritului şi al panificaţiei -, dar şi reducerea CAS-ului cu cinci procente, rămasă pe masa discuţiilor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional pentru întâlnirile din primăvară. Aş mai menţiona şi ajutorul de minimis care vine să sprijine dezvoltarea a peste 1.100 de IMM-uri din România, dar şi neimpozitarea profitului reinvestit. Din declaraţiile recente ale ministrului agriculturii Daniel Constantin, sectorul cărnii şi cel al legumelor ar urma să beneficieze, foarte curând, de o reducere a TVA-ului care să reducă presiunea asupra producătorilor şi procesatorilor, asupra consumatorilor şi, aşa cum deja s-a probat, în cazul produselor de panificaţie, să reducă în mod considerabil evaziunea fiscală care îngenunchează sistemul. Sper că sunteţi în asentimentul meu când spun că nu se poate face primăvară cu o singură floare, că nu este suficientă o singură iniţiativă legislativă pentru a repune România pe roate. De aproape doi ani, Guvernul USL, spre deosebire de guvernele anterioare, a venit cu soluţii sub forma unui pachet coerent de măsuri care să sprijine şi să încurajeze fiecare român în parte, iniţiativele acestora, dar mai ales activitatea grupurilor economice.
				Domnul Dorel Covaci: "Principiile descentralizării serviciilor publice şi apropierii justiţiei de cetăţean - în pericol!" Începând cu data de 31 ianuarie a.c., se află în dezbatere publică un proiect de lege privind desfiinţarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanţe judecătoreşti, împreună cu parchetele de pe lângă acestea. Între motivele invocate se numără recomandările Comisiei Europene privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanţelor şi parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM privind activitatea instanţelor şi parchetelor, precum şi necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri. Iniţiatorii proiectului de lege apreciază că măsurile adoptate prin Legea nr.148/2011, privind desfiinţarea a 12 instanţe şi parchetele de pe lângă acestea au fost insuficiente. Referitor la această problemă, consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realităţile noastre socioeconomice, fără o raportare la circumstanţele concrete şi specifice în care funcţionează instanţele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanţelor din străinătate. Dacă vorbim despre reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în aşa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creşterea calităţii actului de justiţie, în favoarea cetăţeanului. Or, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminare de impact socioeconomic şi financiar (asupra bugetelor locale, care se susţin în proporţie masivă - aproape 50% - din taxele judiciare şi extrajudiciare de timbru), nu se împlineşte decât premisa îndepărtării justiţiei de cetăţean şi certe dezechilibre la nivel de surse de finanţare locală. În plus, acest trend al desfiinţării instanţelor mici va conduce negreşit la dispariţia raţiunii pentru care au fost înfiinţate, şi anume asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiţie şi, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu uşurinţă. În vremuri de tristă amintire, Guvernul Boc a fost cel care s-a dovedit adept, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluţii reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii pe care le numim cu îngăduinţă cel puţin eronate, a promovat o serie de acte normative care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desfiinţarea şcolilor, spitalelor, a judecătoriilor etc. Îmi doresc ca pe viitor niciun Executiv să nu mai recurgă la astfel de măsuri şi strategii de reformă haotică, care s-au dovedit deja dezastruoase pentru România. Trecutul să ne fie lecţia prezentului! Concret, voi enumera câteva argumente, care demonstrează justeţea poziţiei mele, dar şi inconsistenţa şi lipsa de oportunitate a acestui demers al administraţiei centrale, de desfiinţare a instanţelor de judecată. Criteriul volumului de activitate, exprimat în numărul relativ mic de dosare, nu trebuie absolutizat şi nu se poate considera, de unul singur, sugestiv şi decisiv pentru luarea unei măsuri radicale, cum ar fi aceea de desfiinţare a instanţelor. Oricât de obiectivă şi edificatoare ar părea, la un moment dat, analiza cifrelor şi a procentelor, ea nu surprinde întotdeauna esenţa lucrurilor sau cauza reală a fenomenului. Criteriul volumului de activitate (numărul minim de cauze soluţionate pe an) nu poate fi apreciat decât prin corelare cu alţi indicatori esenţiali: încărcătura pe judecător şi numărul de judecători raportat la numărul de locuitori din circumscripţie. Din acest punct de vedere, trebuie să ţinem cont de faptul că zonele deservite sunt preponderent rurale, slab industrializate, cu o populaţie cu posibilităţi materiale reduse, astfel încât accesul la justiţie este, de multe ori, considerat un lux. Taxele de timbru, într-un trend de creştere continuă, determină adâncirea decalajului între zonele rurale şi urbane sub aspectul accesului la justiţie. Costurile enorme cu taxele, expertizele şi reprezentarea în instanţă explică cu uşurinţă reticenţa justiţiabililor de a se adresa organelor competente pentru soluţionarea cauzelor, fapt ce influenţează neîndoielnic numărul de dosare ce se află pe rolul instanţei de judecată. Odată ce s-a considerat oportun şi s-a procedat la sporirea taxelor judiciare de timbru, trebuie să se asume şi consecinţa directă şi previzibilă a acestui demers, anume diminuarea numărului de cauze. Ar fi nedrept ca justiţiabilii din aceste zone să fie supuşi unei duble constrângeri: una de natură pecuniară şi una de natura limitării accesului la aceste servicii de interes public. Criteriul costurilor ridicate de funcţionare a instituţiilor, raportate la volumul de activitate, este cel puţin discutabil, întrucât se pot considera măsuri uşor aplicabile pentru eficientizarea instituţiilor, în urma unei analize de detaliu cost-beneficiu. Desfiinţarea judecătoriilor şi parchetelor ar crea cetăţenilor numeroase dificultăţi de transport, cheltuieli suplimentare adiacente, pierdere inutilă de timp, amânarea rezolvării problemelor, neîncredere în autorităţi, tensiuni şi alte neajunsuri. Competenţele acestor instituţii se întind pe raze de ordinul sutelor, chiar miilor de kilometri pătraţi, cu populaţii de zeci de mii de locuitori. Distanţa dintre aceste localităţi şi cea mai apropiată instanţă din judeţ este, de cele mai multe ori, exagerat de mare, iar legăturile de transport sunt departe de a fi simplu de abordat (distanţe de până la 100 km între localităţile deservite şi instanţa judecătorească în funcţiune). Pe de altă parte, măsura preconizată ridică serioase probleme şi personalului care deserveşte aceste instituţii, o parte din acesta urmând a fi, în cel mai bun caz, relocat, sub aspectul locului de muncă. Aceasta implică schimbări majore în viaţa acestora, care se vor repercuta, cu certitudine, asupra capacităţii de muncă şi, implicit, asupra calităţii actului de justiţie, în general. Multe dintre instanţele vizate funcţionează în imobile aflate în proprietatea Ministerului Justiţiei, negenerându-se astfel cheltuieli suplimentare cu spaţiile închiriate. Aceste măsuri vor încărca nejustificat rolul şi volumul de activitate deja foarte ridicat al judecătoriilor mari, care, multe dintre ele, dispun, pentru actualele cerinţe, de spaţii şi dotări materiale insuficiente sau improprii. În aceste condiţii, nu mai poate fi vorba de justiţie de calitate. În sfârşit, considerăm că cea mai simplă, oportună şi eficientă soluţie de rezolvare a problemei, implicit de înlăturare a neajunsurilor mai sus menţionate, fie singură, fie corelată cu alte măsuri adiacente, constă în modificarea ariei de competenţă a instanţelor judecătoreşti, arondarea unor localităţi judecătoriilor vizate spre desfiinţare. Această măsură ar duce la o mai bună împărţire a cauzelor pe judecătorii şi ar putea degreva activitatea instanţelor mari deja supraaglomerate. Totodată, demersul de raţionalizare a instanţelor trebuie să aibă în vedere impactul asupra celorlalte instanţe, asupra personalului instanţelor desfiinţate, asupra populaţiei, precum şi cel bugetar. În esenţă, orice soluţie de rezolvare este preferabilă aceleia a desfiinţării instanţelor, inclusiv, în ultimă variantă, posibilitatea înfiinţării unor sedii secundare cu activitate permanentă, conform Legii nr.304/2004, cu modificările şi completărilor ulterioare.
				Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "S.O.S. patrimoniul cultural al României!" Un regretabil şi greu de imaginat atentat cultural asupra Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava m-a făcut să conştientizez marele pericol în care se află toate celelalte peste 50 de astfel de aşezăminte culturale în toată România. Lipsa de dialog sau, mai bine zis, "dialogul surzilor" dintre Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR) şi administraţiile locale a condus la situaţii inacceptabile, ca cea de la Suceava. Operă arhitecturală a unuia dintre reprezentanţii modernismului în arhitectură - curentul denumit funcţionalism liric, sau popular baroc - arhitectul Nicolae Porumbescu, Casa de Cultură de la Suceava trebuie, fără îndoială, să intre în patrimoniul naţional. Aceasta se înscrie în galeria simbolurilor culturale de inspiraţie populară, proiectate şi construite sub atenta supraveghere a lui Nicolae Porumbescu şi a soţiei sale, Maria Porumbescu, în anii ’70, şi în alte oraşe din ţară: Bucureşti, Satu Mare, Baia Mare, Botoşani, Iaşi, Hunedoara. Nu putem vorbi despre această construcţie fără să îi cunoaştem istoria şi rolul ei în definirea unul concept arhitectural izvorât din încăpăţânarea unui "creator fecund, talentat şi inteligent" care a creat, prin Casa de Cultură din Suceava, "o pagină fermecătoare în cartea culturii româneşti". Fără mijloace de autosusţinere şi întreţinere, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, la fel ca multe altele din întreaga ţară, a devenit ţinta întreprinzătorilor pragmatici, fără simţul conservării simbolurilor sau al cultivării autenticului, fără scrupule când s-a ivit oportunitatea de a distruge operele înaintaşilor prin diverse amenajări. Astfel că, în aceste edificii, destinate, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al Casei de Cultură a Sindicatelor, "ridicării nivelului de cultură al diverselor categorii socioprofesionale şi de vârstă ale populaţiei", se fac amenajări cu "iz de bani" care distrug arhitectura originală, pentru a lăsa loc unor baruri ai căror clienţi nu au nimic în comun cu actul cultural din interiorul sălilor de spectacol. După cum probabil cunoaşteţi, după 1989, Casele de Cultură a Sindicatelor au trecut în administrarea Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), organism constituit din cele patru mari confederaţii sindicale, respectiv Frăţia, Cartel Alfa, CNSDR şi Blocul Naţional Sindical, astfel că un eventual proces de clasare a imobilelor în cauză ca monumente nu poate fi demarat fără acceptul ANCCSR. La Suceava, de exemplu, şi nu doar acolo, proprietarul nu doreşte clasarea. S-a încercat şi o preluare la nivel naţional a Caselor de cultură la primării încă din 2004, printr-o hotărâre de guvern, însă nu a existat niciodată o bază legală solidă. Consider că este de datoria noastră să salvăm aceste edificii destinate culturii şi în acest sens trebuie să facem acele reglementări legislative care măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să oprească activităţile aparent "cu acte în regulă" desfăşurate de persoane fără spirit civic şi care profită de lipsa de bună-credinţă a celor în măsură să rezolve la nivel local situaţia edificiilor de marcă. Un nou atentat de tipul celui ceauşist, asupra satelor şi bisericilor, are loc acum asupra clădirilor ce trebuie să intre în patrimoniul nostru naţional. Una dintre măsurile urgente care trebuie luate constă în legiferarea unui sistem de protejare a construcţiilor, aşezămintelor şi siturilor cu valoare culturală şi istorică, reprezentative pentru evoluţia artei şi a tehnicii construcţiilor din România. Aceasta este propunerea specialiştilor, a membrilor Ordinului Arhitecţilor din România, unii dintre ei chiar discipoli ai arhitectului Nicolae Porumbescu. Aceştia oferă o soluţie pentru a stopa abuzurile asupra unor clădiri de care am uitat cu toţii de zeci de ani, în mod impardonabil. Fenomenul despre care vă vorbesc astăzi este cu atât mai grav cu cât, pe fondul actualei stări a sistemului de învăţământ, în ciuda progresului tehnologic, nivelul de performanţă al artei în construcţii are de suferit prin lipsa profesioniştilor competenţi în conservarea bunurilor culturale de acest tip (mozaicari, ipsosari, dulgheri supercalificaţi etc.). Fac un apel astăzi, în faţa dumneavoastră, pentru ca atunci când prioritizăm iniţiativele noastre legislative, să avem în vedere şi acest aspect, al caselor de cultură - clădiri de patrimoniu.
				Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Guvernul USL, capabil de performanţă în domeniul fondurilor europene" Domeniul fondurilor europene a fost întotdeauna în atenţia mea, atât în perioada în care ne aflam în opoziţie şi făceam referire la neregulile şi incapacitatea fostei guvernări de a atrage aceste fonduri, cât şi acum când, aflându-ne la putere, am demonstrat că acest subiect este permanent în vizorul nostru. Acest sector este deosebit de important pentru că aduce României sume importante de bani pentru crearea de locuri de muncă, dezvoltarea resursei umane, pentru demararea şi realizarea investiţiilor, precum şi pentru finalizarea proiectelor de infrastructură. USL a relansat acest domeniu venind cu o nouă abordare. A creat Ministerul Fondurilor Europene şi a simplificat şi unificat cadrul legislativ, eliminând birocraţia. Mai mult, guvernul condus de Victor Ponta a luat măsuri pentru asigurarea sumelor necesare pentru plata beneficiarilor şi deblocării tuturor programelor operaţionale aduse în suspendare de PDL, au fost angajaţi experţi privaţi pentru a evita pierderea de fonduri europene şi a fost elaborat un ghid de bune practici şi evitare a principalelor riscuri în achiziţiile publice pentru autorităţile de management şi beneficiari. Consecinţele acestei abordări nu au întârziat să apară, USL reuşind să mărească de peste patru ori rata de absorbţie a fondurilor europene în aproximativ un an şi jumătate şi să deblocheze toate programele cu fonduri europene suspendate din cauza fraudelor din perioada guvernării PDL. Vă reamintesc că, în luna mai 2012, rata de absorbţie era undeva la 8%, procent la care s-a ajuns după mai bine de 5 ani. În doar un an şi jumătate, USL a adus această rata la circa 33,6%. În ceea ce priveşte judeţul Argeş, pe data de 7 februarie, la sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud - Muntenia (ADR Sud - Muntenia), s-au semnat primele contracte de finanţare pentru proiectele depuse în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE), Axa prioritară 1 - Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, DMI 1.1 - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, Operaţiunea a) Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile, A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.065.000 şi 6.375.000 lei acordat pentru investiţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii. La nivelul judeţului din care vin, au fost semnate 2 contracte pentru care se solicită fonduri nerambursabile ce vor fi investite în dezvoltarea mediului de afaceri. Aşa cum a susţinut şi prim-ministrul Victor Ponta, România a demonstrat în ultimul an şi jumătate că nu este veşnic incapabilă de a absorbi fonduri europene, dimpotrivă. Îmi doresc ca în anul 2014 să continuăm să ne aflăm pe primul loc la creşterea gradului de absorbţie faţă de toate celelalte ţări din UE.
				Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Ce alege România între austeritate şi stimulare şi creştere economică" În vacarmul politic al începutului de an este greu să pătrundă pe agenda publică subiectele economice relevante, care pentru anul 2014 vor marca dezvoltarea pe termen lung a sistemului economico-financiar din România. Nu trebuie să uităm că startul pentru temele care vor face obiectul comunicării de campanie la alegerile europarlamentare din primăvară au sosit şi, cu toate acestea, nu există niciun fel de dezbatere publică pe marginea subiectelor care contează pentru România şi Europa următorilor 5 ani. Vorbim despre ambiţii politice mici, în loc să vorbim despre măsuri de combatere a fenomenului şomajului în rândul tinerilor, vorbim despre lupte politice în Guvern şi Parlament, în loc să vorbim despre restabilirea echilibrului în sistemul de pensii. Asigurarea creşterii economice este pe ultimul loc în lista de priorităţi care se discută în spaţiul public şi, în opinia mea, vom realiza nevoia de dezbatere publică asupra măsurilor economice şi sociale numai după ce va fi prea târziu. România a depăşit o perioadă neagră pentru ceea ce înseamnă economie şi nivelul de trai. Între anii 2008 - 2012 criza economico-financiară a îndatorat România cu peste 20 de miliarde de euro, dând frâu liber măsurilor de austeritate care au îngheţat creşterea economică şi au pus milioane de români în situaţii economice dificile. Nu trebuie să uităm de tăierile peste noapte ale veniturilor bugetarilor cu 25% şi de impozitarea pensiilor cu 5,5%. Nu trebuie să uităm de criza locurilor de muncă pe care România a traversat-o, de criza imobiliară şi de criza bancară care, timp de 4 ani, s-a adâncit foarte mult. Sumele creditelor restante la bănci a crescut de 10 ori din 2008 până în 2012 şi, cu toate acestea, la doi ani după începutul sfârşitului crizei, România nu are un sistem de pensii stabil, nu are un sector public puternic, nu are o fiscalitate relaxată care să permită dezvoltarea IMM-urilor şi a clasei de mijloc. Putem reveni la creşterea economică care să aducă bunăstarea în casele românilor sau ducem o politică mascată de austeritate prin suprataxare? Care este politica de creare de locuri de muncă noi în România? Care este strategia de reducere a evaziunii fiscale din toate sectoarele sectorului privat, pe care Ministerul Finanţelor ar trebui să o implementeze pentru creşterea veniturilor la bugetul de stat şi, implicit, la bugetul de pensii şi de salarii? Este firesc să avem răspunsurile la aceste întrebări, mai ales atunci când campania electorală este în pregătire, dar, din păcate, răspunsurile par să fie încă necunoscute. Reorganizarea ANAF anunţată de fiecare dintre ultimele două guvernări nu au ajutat defel eforturilor de creştere a ratei de colectare din TVA şi alte taxe. Veniturile statului din colectarea de TVA au scăzut continuu din 2008 până în 2012. Cu toate acestea, deficitul este ţinut încă sub control, sub 3%, în timp ce creşterea economică se apropie de 3% în 2013, dar problema este că aceste cifre rămân doar pe hârtie şi nu se regăsesc în buzunarele românilor. Creşterile de venituri care ar trebui să asigure eliminarea austerităţii din politicile publice sunt rapid anulate de noi taxe care împovărează românii şi de creşteri de preţuri de alimente, energie şi combustibil. În opinia mea, creşterea impozitelor nu este o soluţie pentru a asigura o creştere sustenabilă de care ştim bine că avem nevoie în următorii ani, dacă sperăm să ajungem la reducerea clivajelor economice între noi şi partenerii noştii din UE. Creşterea economică trebuie susţinută prin locuri de muncă noi şi prin atragerea de investitori, printr-un mediu primitor din punct de vedere al fiscalităţii şi mai ales din punctul de vedere al impozitării muncii. Apreciez reducerea fiscalităţii pentru angajatorii din România. Reducerea CAS este o măsură bine-venită pentru toţi agenţii economici din România şi singurul lucru care ar trebui să ne îngrijoreze este faptul că nu s-a petrecut mai devreme. De asemenea, este păcat că o asemenea măsură, care ia o parte din presiunea fiscală asupra firmelor din România, este anticipată de accizarea combustibililor cu 7 eurocenţi/litru. Ce intră în economie pe partea creşterii salariilor sau a locurilor de muncă iese pe scumpirile de preţuri cauzate inevitabil, pe toate liniile de producţie, de creşterea preţurilor transporturilor. Economia bate pasul pe loc şi atunci când ne întrebăm care este alegerea corectă între relaxarea fiscală şi creşterea taxelor trebuie să ne gândim foarte bine care este răspunsul optim. Măsurile de austeritate au adus o stabilitate închipuită de foştii guvernanţi. Stabilitatea economică nu a contat nici pe departe pentru românii care acumulau datorii la bănci din cauza reducerii veniturilor lunare. Preţul pe care românii l-au plătit pentru reducerea deficitului bugetar şi de cont curent a fost unul foarte mare şi, din păcate, sacrificiile acestora nu au dus la creşterea investiţiilor şi la scăderea şomajului, aşa cum era preconizat. Acum ne confruntăm cu o nouă provocare în paradigma economică a Guvernului. Creşterea taxelor nu va aduce creştere economică, ci, dimpotrivă, va cauza o proliferare a fenomenului evaziunii fiscale şi va reduce simţitor colectarea veniturilor din taxe şi impozite, lăsând un deficit greu de finanţat la bugetul de asigurări sociale de stat. Această paradigmă trebuie înlocuită cu un alt mod de a privi abordarea strategiei macroeconomice. Finanţarea consecventă a lucrărilor de infrastructură şi de dezvoltare locală poate permite o creştere sigură a PIB-ului, dar şi transferarea acestei creşteri în măsuri economice care să creeze la rândul lor beneficii reale pentru tinerii din România care şi-au pierdut deja speranţa într-un viitor mai bun. Aşteptăm soluţii concrete din partea Guvernului, pentru a consolida situaţia stabilă economică în care din fericire încă ne aflăm şi pentru a transforma această stabilitate în beneficii reale pentru români. Eforturile Guvernului trebuie să fie focalizate în această direcţie, şi nu irosite pe discuţii interminabile despre configuraţia politică a guvernului sau în atacuri inutile la adresa adversarilor politici. Românii s-au săturat de abordări iresponsabile faţă de problemele care îi privesc şi, cel mai probabil, scrutinul de la sfârşitul lunii mai va demonstra acest lucru, fără urmă de îndoială.
				Domnul Gheorghe Emacu: "15 martie - Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului" Anual, la 15 Martie se marchează Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului. Evenimentul care stă la originea acestei zile îl reprezintă discursul ţinut la 15 martie 1962 în faţa Congresului american de către preşedintele John F. Kennedy, intitulat "Mesaj special către Congres pentru protecţia intereselor consumatorului". În mesajul său, preşedintele făcea referire la nevoia consumatorului de a fi protejat împotriva produselor periculoase pentru sănătate, a etichetelor şi informaţiilor înşelătoare. În demersul său, preşedintele american susţinea 4 drepturi fundamentale ale consumatorului: dreptul de a fi protejat; dreptul de a fi informat; dreptul de a alege produsele şi serviciile; dreptul de petiţie cu privire la calitatea produselor şi serviciilor. Aceste drepturile fundamentale au fost extinse ulterior de către Organizaţia Internaţională a Consumatorilor, astfel că la acestea s-au adăugat: dreptul la satisfacerea nevoilor de bază; dreptul la despăgubire; dreptul la un mediu înconjurător sănătos; şi, dreptul de a fi educat. Ziua Mondială a Consumatorului a fost sărbătorită pentru prima dată în 1983, iar de atunci, an de an, au loc manifestări care să aducă în atenţia publică importanţa cunoaşterii şi protejării drepturilor oamenilor, în calitate lor de consumatori. Ziua Mondială a Consumatorului reprezintă o bună ocazie pentru a sublinia nevoia de a acţiona ferm pentru a realiza o protecţie reală a consumatorului. Fie că vorbim despre produse cu defecte - care pot provoca rănirea, în special a copiilor -, fie avem în vedere prestatorii de servicii publice care nu se ridică la nivelul cererilor clienţilor, sau băncile care practică unele clauze abuzive când acordă credite, depăşirea acestor situaţii implică o mai bună protecţie a consumatorului. Aceasta nu reprezintă o simplă chestiune de legislaţie, ci poate fi, mai ales, o chestiune de aplicare a legii. România este o ţară care are deja tradiţie în asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, prima lege în domeniu datând din anul 1989. Azi, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are o legislaţie modernă, adaptată cerinţelor comunitare. Rezultatele depind însă foarte mult de perspectiva din care înţelegem şi aplicăm legislaţia în acest domeniu: din cea a producătorului sau prestatorului, ori din cea al consumatorului. La urma urmei, toţi suntem consumatori! De aceea, cred că Ziua Mondială a drepturilor consumatorului trebuie să reprezinte pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor un moment de bilanţ şi de reflecţie. Nu în ultimul rând, încurajez asociaţiile de consumatori să acţioneze conform legii pentru realizarea obiectivelor pe care şi le-au stabilit.
				Domnul Ion Eparu: "Sportul, mândria unei naţiuni" Cu toţii trăim o emoţie aparte ori de câte ori un sportiv român urcă pe podiumul unei competiţii. Întreaga ţară vibrează la auzul Imnului naţional şi la înălţarea drapelului pe cele mai înalte culmi. Atunci ne simţim cu adevărat mândri că suntem români. Pentru sportiv, anii de muncă, de antrenamente dure, de accidentări, de sacrificiu, se concentrează în acel moment unic în care îşi primeşte binemeritata medalie, cum subliniază deseori comentatorii, "încă o medalie pentru România". Ce îi oferă însă România sportivului? Cu ce îl răsplăteşte pentru că, mulţumită lui, preţ de câteva clipe, imnul ţării noastre răsună în întreaga lume? Probabil cu resurse financiare reduse, cu săli de antrenament neechipate corespunzător, cu echipamente vechi de câteva generaţii. E drept că practicarea unui sport de performanţă ţine mai întâi de alegerea şi determinarea sportivului, dar, ca în orice alt domeniu, talentul trebuie cultivat. Sunt din ce în ce mai puţini sportivi de performanţă, iar motivele sunt uşor de înţeles: lipsa motivaţiei şi a resurselor financiare. Când atâtea domenii îţi oferă o siguranţă financiară pe termen lung, practicarea unui sport nu se mai numără printre priorităţi. În preajma Olimpiadei de la Soci, nu pot să nu remarc lipsa de implicare a statului în privinţa sporturilor de iarnă. Deşi relieful ne avantajează, sportivii români sunt nevoiţi să se deplaseze în alte state pentru a se antrena pe pârtii. Singurul patinator român prezent la olimpiadă se antrenează de mai bine de doi ani într-o altă ţară, pentru a reuşi să facă performanţă. Sportul e într-o continuă schimbare, şi, pentru a reuşi să se pregătească în condiţii optime, adaptate cerinţelor actuale, din ce în ce mai mulţi sportivi sunt nevoiţi să părăsească ţara. Devine astfel şi mai dureros momentul în care un sportiv român concurează şi aduce unei alte ţări bucuria unei medalii. Cu toate acestea, încă mai există tineri pentru care o medalie reprezintă un scop şi o recompensă suficient de puternică a anilor petrecuţi în sala de antrenament. Acestora, statul trebuie să le ofere certitudinea că valoarea şi eforturile le sunt apreciate. Luând exemplu de la alte state care, în urmă cu câţiva ani, nici măcar nu erau prezente la competiţii, dar acum domină podiumurile mondiale, aşa şi România trebuie să îşi recapete locul în fruntea clasamentelor. Dezvoltarea infrastructurii sportive reprezintă o investiţie pe termen lung care va aduce beneficii atât sportivilor, cât şi statului român. Câştigarea unei medalii reprezintă nu numai încununarea muncii unui sportiv, ci şi un mod de promovare a imaginii unei ţări, o ţară care încurajează sportul şi îşi onorează sportivii. Cea mai bună modalitate de a-i mulţumi unui sportiv pentru sentimentul de mândrie naţională insuflat unei naţiuni la înălţarea tricolorului pe catarg e aceea de a-i asigura toate resursele necesare pentru a face performanţă. Pentru a ne uita cu demnitate la un sportiv medaliat şi pentru a simţi într-adevăr că acea medalie e a noastră, a românilor, avem datoria morală de a participa la efortul şi la pregătirea acestuia pentru marile competiţii. Doar atunci, putem spune cu emoţie şi bucurie în suflet: "Felicitări! Încă o medalie pentru România!"
				Domnul Erland Cocei: Concluziile prezentate de Andrea Schaechter, şeful delegaţiei partenerilor de la FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, cu prilejul recentei vizite de la Bucureşti din luna ianuarie, demonstrează evoluţia pozitivă a economiei româneşti sub guvernarea USL. Astfel, principalele criterii de performanţă asumate de România în cadrul acordului de tip preventiv convenit cu instituţiile internaţionale au fost atinse. Depăşirea ţintei de creştere economică, reducerea inflaţiei, absorbţia îmbunătăţită a fondurilor europene, creşterea exporturilor, progresele înregistrate în zona reformelor structurale creionează tabloul macroeconomic pozitiv din anul 2013. În ceea ce priveşte reducerea arieratelor companiilor de stat şi restructurarea lor, Guvernul şi-a asumat măsuri suplimentare pentru realizarea acestor obiective. Mai mult, partenerii occidentali sunt optimişti că România va continua performanţele economice şi în anul 2014, aşa cum au declarat şi la întâlnirea cu membrii Comisiei de buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor. Bugetul pe acest an a fost apreciat ca unul al investiţiilor, mai ales pentru dezvoltarea infrastructurii, una dintre marile probleme şi provocări ale ţării noastre în perioada următoare. În cadrul acestei întâlniri, deputaţii PNL au adus în discuţie cele două măsuri liberale cu impact pentru economia românească, reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator şi scutirea impozitului pe profitul reinvestit, care sunt apreciate de delegaţia internaţională, fiind convenite cu Guvernul în calendarul de priorităţi din acest an. Am convingerea că aceste măsuri pe care PNL nu le va negocia nici ca orizont de realizare (1 iulie a.c.), nici pe fondul conţinutului lor, sunt esenţiale pentru relaxarea fiscală pe piaţa muncii, fiind totodată decizii aşteptate de mediul de afaceri pentru crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea economiei româneşti.
				Domnul Constantin Galan: Aş dori să vorbesc în declaraţia mea de astăzi despre importanţa Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, acesta reprezentând masterplanul de dezvoltare a satului românesc. Aş dori să încep cu datele statistice care demonstrează clar decalajele majore existente în România, la ora actuală, atât faţă de mediul urban, cât şi faţă de Uniunea Europeană: În 2011, 40,3 % din populaţie era expusă riscului de sărăcie şi excluziune socială, procentul fiind cu 16,1% mai mare decât în UE -27. Asta în condiţiile în care 71% din populaţia săracă trăieşte la ţară. Dintre IMM-urile active cu profil nonagricol la nivel naţional, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011. În anul 2011, densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori la nivel naţional era de 23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori. Deşi lungimea reţelelor de distribuţie a apei şi de canalizare a crescut, accesul la acestea rămâne redus (numai 13,6% dintre localităţile rurale erau conectate la reţeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul anului 2012). Serviciile de bază nu răspund nevoilor populaţiei rurale, iar deficitul condiţiilor pentru dezvoltarea spaţiului rural din perspectivă socială se va reflecta în dezvoltarea economică a zonelor rurale din România. În 2012, la nivel naţional, peste 28% din totalul persoanelor ocupate activau în agricultură, 2,1% în industria alimentară, 2,0% în turism şi 0,7%, în sectorul forestier. Doar în cazul agriculturii există diferenţe substanţiale faţă de UE 27 (indicatorul fiind de 6 ori mai mic); în restul sectoarelor menţionate ţara noastră înregistrează valori apropiate. Analizate din punct de vedere valoric, veniturile fermierului român sunt de patru ori mai mici (1,6 euro/oră în România faţă de 6,3 în UE 27). Diversificarea activităţilor şi constituirea lanţurilor scurte de valorificare a producţiei agricole se înscriu printre soluţiile de suplimentare a veniturilor fermierilor. În aceste condiţii, nu putem decât să salutăm finalizarea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, care va avea 14 măsuri, faţă de 24 de măsuri cât avea PNDR 2007-2013. Astfel, au fost eliminate 10 măsuri în vederea reducerii birocraţiei şi a menţinerii acelor măsuri care pot dezvolta cu adevărat mediul rural din România. Principalele măsuri care se vor regăsi în noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală vor viza în special infrastructura rurală şi investiţiile în ferme şi în industria alimentară. Mai precis, se va acorda o importanţă deosebită măsurilor de investiţii care vizează tinerii fermieri (Măsura 112), investiţii în ferme (Măsura 121) şi în industria alimentară (Măsura 123), precum şi investiţii în infrastructura rurală (Măsura 322). Printre priorităţile stabilite pentru viitorul PNDR, putem enumera: competitivitatea agriculturii şi industriei alimentare în vederea dezvoltării sectorului de procesare, încurajarea agriculturii de nişă, creşterea competitivităţii agriculturii, obiective care nu pot fi atinse în lipsa unei modernizări a infrastructurii rurale (drumuri, canalizare, infrastructură agricolă, alimentare cu apă etc.) De asemenea, se încearcă dezvoltarea zonei montane, dar şi încurajarea tinerilor fermieri: întinerirea populaţiei rurale şi facilitarea procesului de modernizare a fermelor, retehnologizarea sectorului agricol şi introducerea tehnicilor inovative în activitatea agricolă. Sperăm ca prin aceste măsuri să reuşim restructurarea fermelor, în special a celor mici şi mijlocii, în ferme orientate către piaţă; să reînnoim generaţiile în exploataţiile agricole; să modernizăm sectorul de procesare; să dezvoltăm infrastructura de bază şi a serviciilor în zonele rurale şi să creăm noi locuri de muncă în mediul rural. Astfel, toate acestea vor duce la diminuarea decalajelor existente, în acest moment, între mediul rural şi cel urban sau Uniunea Europeană.
				Domnul Gheorghe Dragomir: "PNL îşi respectă angajamentele luate în faţa românilor, arătând dorinţa de a duce guvernarea la capăt" Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa consideră că toate promisiunile făcute românilor cu privire la obligaţia de a guverna în interesul lor pentru a îndrepta neregulile şi nedreptăţile guvernărilor PDL au fost îndeplinite. Astfel, susţinem în continuare faptul că PNL este dedicat angajamentelor luate în faţa electoratului său. Prin noile numiri în Guvern demonstrăm clar dorinţa de a duce până la capăt actuala guvernare. Amintim faptul că Guvernul USL, din care facem şi noi parte a luat o serie de măsuri de dreapta care au ajutat economia României şi au readus-o pe un trend ascendent. Printre acestea se numără şi măsurile fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri şi cele pentru creşterea veniturilor bugetare, prin prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Astfel, în vederea respectării şi consolidării mediului de afaceri românesc, miniştrii liberali au reuşit să asigure majorarea plafonului valoric al deconturilor cu sumă negativă de TVA, cu opţiune de rambursare de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru rambursările cu control ulterior, crearea unui al doilea palier valoric, între 20.000 lei şi 65.000 lei, în cadrul căruia rambursarea este făcută cu control ulterior, dacă se optează pentru certificarea deconturilor de către un consultant fiscal, înjumătăţirea dobânzii de întârziere, acordarea de dobânzi contribuabilului pentru creanţele stinse, dar anulate ulterior, eşalonarea la plată pentru microîntreprinderi sau plafonarea comisioanelor interbancare. Toate aceste măsuri vor genera un efect pozitiv asupra acceptării de către comercianţi a cardurilor de plată şi încurajarea consumatorilor să utilizeze tot mai mult cardurile ca mijloc de plată. De asemenea, comisioanele mai mici ar genera economii la comercianţii cu amănuntul, o parte din acestea fiind transferate consumatorilor, prin reducerea preţurilor de vânzare. Creşterea numărului utilizatorilor de carduri s-ar concretiza într-un volum mai mare de vânzări la comercianţi, reducerea riscurilor şi a costurilor cu manevrarea numerarului. Va creşte volumul de tranzacţii şi al economiilor din manipularea numerarului lucru, care ar trebui să compenseze parţial pierderile băncilor emitente înregistrate din plafonarea comisioanelor interbancare. În vederea stimulării declarării voluntare a obligaţiilor fiscale, se vor introduce penalităţi pentru nedeclararea sau subdeclararea obligaţiilor fiscale ca urmare a vinovăţiei contribuabilului. Astfel, sistemul propus de Guvern aduce în discuţie elemente noi: dacă nedeclararea este constatată de administraţia fiscală prin control, nivelul penalităţii de nedeclarare diferă în funcţie de nivelul de semnificaţie al sumei nedeclarate, respectiv: 10%, dacă suma stabilită nu depăşeşte 10% din suma corect datorată; 25%, dacă suma stabilită depăşeşte 10% din suma corect datorată. Acelaşi nivel de penalitate de nedeclarare se aplică şi în situaţia în care nedeclararea este constatată de administraţia fiscală şi stabileşte, din oficiu, obligaţiile fiscale. De asemenea, penalitatea se majorează cu 100% dacă nedeclararea are ca rezultat săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală potrivit Legii nr. 241/2005; penalitatea de nedeclarare se reduce cu 50% dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală sau sunt eşalonate la plată, în condiţiile legii. PNL respectă Programul de guvernare asumat la începutul mandatului actualului Executiv. Alături de partenerii de guvernare trebuie să facem să se înţeleagă că Executivul lucrează în slujba cetăţeanului, şi nu pentru bunăstarea unui grup de interese, aşa cum a fost în perioada de guvernare PDL.
				Domnul Marian Ghiveciu: "Societăţile agricole înfiinţate pe baza Legii nr. 36/1991 vor fi falimentate de fisc" Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură reglementează înfiinţarea societăţilor agricole de tip privat, cu capital variabil şi un număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având ca scop exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse în societăţi, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol. În acest sens, membrii asociaţi primesc la finalul anului agricol, după impozitarea pe profit cu 16%, numai beneficiile fructului pământului proprietatea lor. În ultimul timp, agenţiile judeţene ale finanţelor publice încadrează ca reprezentând dividende produsele agricole obţinute şi primite de membrii asociaţi (sau contravaloarea în bani) de pe terenurile aduse în proprietate comună. Acest tratament fiscal însă, încadrarea ca dividende, este specific societăţilor înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. În contradictoriu cu această interpretare a organelor fiscale privind Legea nr. 36/1991 şi Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, societăţile agricole sunt forme asociative de tip privat, înregistrate la judecătorie în Registrul Societăţilor Agricole din România. Societatea agricolă nu are caracter comercial, obiectul de activitate reprezentându-l exploatarea agricolă în comun a pământului, uneltelor, animalelor şi a altor mijloace aduse în societate şi obţinerea de profit, care se împarte între membrii asociaţi în condiţiile reglementate de actul constitutiv. Legea nr. 36/1991 prevede că uneltele agricole şi alte utilaje, mijloace materiale şi băneşti, precum şi animalele (primite din lichidarea fostelor CAP-uri sau aduse ulterior) pot fi aduse în proprietate sau numai în folosinţa societăţii, după caz. Terenurile agricole au fost aduse numai în exploatarea comună în cadrul societăţii, asociaţii păstrându-şi dreptul de proprietate asupra acestora şi, implicit, asupra producţiilor obţinute. Terenul nu face parte din capitalul social al societăţii şi din patrimoniul social al acestora şi nu constituie acţiuni sau părţi sociale (titluri de valoare) pentru stabilirea de dividende. Statutul societăţii prevede că munca în societate se efectuează de asociaţi, unităţi prestatoare şi personal încadrat cu contract de muncă. Organele fiscale apreciază că beneficiile din exploatarea comună a terenurilor şi distribuite membrilor asociaţi reprezintă de fapt repartizarea profitului societăţii agricole, încadrându-l ca dividend, şi nu ca o cheltuială deductibilă. Consider că drepturile distribuite membrilor asociaţi nu sunt peste cota de distribuţie - art. 2 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal -, aceştia primind numai beneficiile fructului pământului proprietatea lor. După modul în care încadrează organele fiscale veniturile primite de proprietarii de teren care au ales să exploateze pământul în această formă juridică, fără să coroboreze Codul fiscal cu Legea nr. 36/1991, acestora li se aplică un tratament fiscal discriminatoriu - impozitare cu 32% - 16% impozit pe profit şi 16% impozit pe dividende - faţă de ceilalţi proprietari de teren care îşi exploatează singuri sau într-o asociere fără personalitate juridică. Dacă organele fiscale nu elimină discriminarea cuprinsă în această declaraţie politică, societăţile agricole înfiinţate în baza Legii nr. 36/1991 vor falimenta în masă, mai ales că măsura se aplică şi retroactiv.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o problemă asupra căreia bărbaţii au eleganţa de a se apleca de câteva ori pe an, în orice caz, la începutul lunii martie, când, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, oferă mărţişoare şi flori, participă sau tolerează petreceri "feminine". Atunci când sunt politicieni, ca Domniile Voastre, participă la simpozioane despre cât suntem, noi, femeile, de importante, de frumoase, de generoase, de deştepte, ş.a.m.d.! Şi se mai întâmplă ca unii dintre dumneavoastră, domnilor, sper ca majoritatea, să nu uite când este ziua mamei, a soţiei, a fiicei... Problema rolului şi locului pe care românca le merită în societatea noastră nu trebuie să rămână doar o discuţie de seminar cu domni plictisiţi, dar conştienţi că femeile muncesc în campanii politice şi adună voturile politicienilor, în majoritate bărbaţi, că femeile produc plusvaloare mai mare în economie fiind, în general, mai productive şi mai prost plătite decât bărbaţii, că femeile le nasc şi le educă urmaşii etc. Statisticile care reflectă lipsa egalităţii de gen în România sunt impresionante şi nu doresc să le invoc acum aici. Acelora dintre dumneavoastră, domni sau doamne, care aveţi curiozitatea unei documentări temeinice, vă recomand lucrările dnei prof.dr. Mihaela Miroiu, un politolog-femeie, care a făcut din lupta împotriva discriminării de gen o prioritate a activităţii sale ştiinţifice. Mi-aş fi dorit să fiţi duminică, 9 februarie a.c. la Deva, la Conferinţa Organizaţiei Femeilor Liberale din judeţul Hunedoara, pentru a le vedea, adunate laolaltă, pe exponentele elitei politice din judeţ. În jur de 700 de femei, dintre care 500 de delegate, au făcut dovada unei maturităţi profesionale si politice de invidiat pentru orice organizaţie politică mare din ţară, unde femei de această calitate pătrund mai greu din cauza priorităţii acordate tacit bărbaţilor. Ne-am propus duminica, la Deva, să fim vectorul de acţiune politică prin care se va promova valoarea şi meritocraţia, fără discriminare de gen, care va contribui la educaţie, în judeţ, nu doar în ceea ce priveşte combaterea abandonului şcolar, ci şi în ceea ce priveşte educaţia femeilor pentru progres personal sustenabil, a agenţilor economici în sensul formării şi susţinerii unui mediu de afacere onest, concurenţial, şi a populaţiei în sensul construirii independenţei economice faţă de "pomenile" statului. Vom acţiona pentru condiţii care să asigure creşterea sănătoasă la trup si la minte a copiilor si pentru asigurarea unei bătrâneţi demne a seniorilor. Sună ambiţios, nu-i aşa? Haideţi, domnilor, că se poate! Iar pentru aceasta avem nevoie nu de ajutorul dumneavoastră, aşa cum v-aţi obişnuit să credeţi, ci avem nevoie de parteneriatul cu dumneavoastră!
				Domnul Titi Holban: Economia românească a avut în anul 2013 o evoluţie pozitivă, fapt confirmat atât de statisticile oficiale de la sfârşit de an, de creşterea economică de 2,8% faţă de 2,2% cât era prognozat, cât şi de analiza delegaţiei reprezentanţilor FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene prezenţi la Bucureşti pentru evaluarea acordului semnat de ţara noastră. Continuarea trendului economic ascendent reprezintă principala provocare a Guvernului USL în 2014, după ce în anii 2012 şi 2013 a fost reparat dezastrul lăsat de guvernarea Băsescu - Boc şi au fost adoptate o serie de măsuri reparatorii privind salariile şi pensiile românilor. La acest început de an, Guvernul a aprobat deja câteva măsuri liberale privind încurajarea mediului de afaceri prin relaxarea condiţiilor de pe piaţa muncii şi acordarea de facilităţi pentru păstrarea şi crearea de locuri de muncă, decizii care merită să fie supuse atenţiei publice. Astfel, firmele care creează minimum 20 de locuri de muncă vor fi ajutate prin suportarea de către stat a jumătate din cheltuielile totale aferente salariilor. Nu este vorba de o scădere a impozitului sau a contribuţiilor sociale, ci de decontarea a jumătate din cheltuielile salariale, pe care statul le va suporta din costul salarial, atât salariul net, cât şi taxele aferente. Această schemă de ajutor de stat a fost convenită cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), iar normele de aplicare vor fi prezentate la începutul lunii aprilie, astfel încât să fie funcţională începând cu 1 iulie 2014 pentru o perioadă de şapte ani. Conform procedurii, firmele vor achita întregul cost salarial pentru locurile de muncă nou-create, dar vor deconta trimestrial jumătate din acest cost. Condiţia, atât pentru firmele nou-înfiinţate, cât şi pentru cele aflate deja în funcţiune, este să fie create minimum 20 locuri de muncă. Firmele care creează aceste locuri de muncă într-un an pot apela la această schemă de ajutor şi pe parcursul următorilor ani de aplicare a sistemului, în aceleaşi condiţii. De asemenea, sunt în dezbatere publică alte măsuri fiscale privind fluidizarea şi accelerarea rambursării taxei pe valoarea adăugată, eficientizarea compensării creanţelor, limitarea operaţiunilor cu numerar pentru întărirea disciplinei financiare şi reducerea evaziunii fiscale. Am convingerea că aceste iniţiative, care se adaugă proiectelor PNL privind reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator şi scutirea impozitului pe profitul reinvestit, vor contribui la dezvoltarea mediului de afaceri şi asigurarea creşterii economice a României.
				Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Opoziţia sau violenţa, instigarea şi manipularea, ca politică" Săptămâna trecută a debutat prima sesiune a celui de-al doilea an al unui mandat parlamentar care a reprezentat o cotitură istorică, delimitând, la timp, din fericire, România de prăpastie. Prin această nouă legislatură s-a demonstrat că există aşa-zise partide sau partide fictive, grupuri de conjunctură şi de interese, care, odată ce au pierdut puterea, arată că nu pot şi nu ştiu să funcţioneze, neputând forma o opoziţie veritabilă, capabilă să creeze, ca în orice stat democratic, nu război continuu doar de dragul războiului, ci o atitudine constructivă. Ca şi cu alte ocazii, mai mult retoric şi poate ca un sfat pe care niciodată cei orbiţi de orgoliu şi de setea câştigului nu l-au putut auzi sau nu au vrut să îl audă, întreb: oare de ce se crede că opoziţia într-un stat trebuie să fie cea care destructurează statul, atacă instituţiile, aduce prejudicii pentru popor, erijându-se, deasupra tuturor acestor lucruri, într-o sărmană victimă dornică să facă numai bine, dar care, nu se ştie cum, sfârşeşte făcând tocmai inversul? De ce crede opoziţia că rolul său este unul profund distructiv? De ce crede opoziţia că trebuie să fie sinonimă cu atentatul la siguranţa naţională? Cine îi dă acest drept şi cine sau ce o situează deasupra legii în timp ce devine întruchiparea sintagmei: hoţul strigă hoţul? Cum îşi permite opoziţia să invite la mişcări de stradă, cum îşi permite să instige conştient pentru propriul câştig exclusiv şi pentru propria imagine la violenţă? Din nou, ca şi cum aproape un deceniu nu ar fi fost suficient, anumiţi oameni demonstrează că ei se cred sincer deasupra oricărei legi şi deasupra oricărui interes de stat şi de neam. Nu ştiu ce este mai mare, ipocrizia sau cruzimea acestui grup a cărui singură religie este cea a luptei pentru câştigarea cu orice preţ a puterii. Nefiind capabilă de niciun proiect benefic, acum, mai mult ca oricând, acţionează în spatele măştii de salvator. Salvatorul cui şi faţă de cine? De ei înşişi? Condamn întru totul această atitudine şi instigarea constantă pe care opoziţia o practică şi care se constituie într-o acţiune de destabilizare a statului român cu efecte dezastruoase pe termen lung şi îi invit pe toţi cei care cred că asta înseamnă politica ori să îşi reconsidere complet şi la modul real rolul pe care îl deţin, ori să îşi recunoască limitele şi să se retragă.
				Domnul Ioan Balan: "Victor Ponta a deschis robinetul măsurilor populiste!" Au început derapajele economice mult mai devreme decât anticipaseră chiar şi cei mai pesimişti analişti ai vieţii politice româneşti. Chiar dacă aceste derapaje au fost anticipate cu mult timp înainte, Fondului Monetar Internaţional sau Comisiei Europene nu le pasă. Mai mult, după ultimul raport macroeconomic prezentat de şefa misiunii FMI, am avut impresia că Domnia Sa fie a încurcat discursul cu al lui Victor Ponta, fie este un agentul electoral declarat al USL. Primul semnal a fost dat, încă din luna decembrie a anului trecut, atunci când Guvernul Ponta a ascuns, la trei subcapitole bugetare de la Ministerul lui Dragnea, peste 1,5 miliarde de lei pentru baronii şi campania electorală a USL. De unde vin banii?! Nu din buzunarul lui Dragnea sau Ponta, ci din buzunarele românilor, prin impozite majorate şi taxe tot mai multe. Credeaţi că Guvernul se va limita la această măsură? Să nu cădeţi în această capcană! I-aţi acredita pe miniştri cu mult prea multă bună-credinţă şi v-aţi înşela. În anul 2014 Victor Ponta şi USL nu au decât obiective electorale. Au schimbat sacoşa cu zahăr şi ulei pe biletul de tratament la băi. Mai mult, Victor Ponta nu le-a spus partenerilor din USL că va candida în luna noiembrie la funcţia de Preşedinte al României. Pentru acest obiectiv Victor Ponta lucrează zi de zi la propria campanie electorală, mituind electoratul cu diverse măsuri populiste, în vreme ce aceluiaşi electorat îi bagă mâna în buzunar până la cot. Guvernul Ponta nu are obiective economice, nu are obiective sociale şi de dezvoltare şi modernizare a ţării, ci doar obiective electorale. Săptămâna aceasta Victor Ponta a anunţat dintr-un foc două măsuri populiste, prin care le vinde românilor iluzia că i-ar pasă de ei. În realitate, Victor Ponta cumpără bunăvoinţa partenerilor externi dând băncilor străine bani mulţi, direct din bugetul public al românilor. "Rate la jumătate de preţ", spune Ponta, pentru românii care au credite bancare şi un salariu mai mic decât cel mediu brut pe economie. Această măsură profund discriminatorie nu este în favoarea românului de rând, ci în favoarea băncilor care s-au azvârlit cu capul înainte, în anii 2005-2008, să dea credite oricui, oricum, doar cu buletinul. Sunt bani pentru băncile care au ajuns la un volum de aproape 30% credite neperformante şi la profituri de peste 20% din cifra de afaceri. Nu este îndeajuns, a gândit Ponta, mai trebuie să rotunjească cumva profiturile băncilor. Aşa că s-a gândit să ucidă plăţile în numerar în favoarea plăţilor bancare. La prima vedere poate părea o măsură bună, pentru înlăturarea evaziunii fiscale. Aşa ar şi fi, dacă nivelul comisioanelor bancare ar fi la un nivel rezonabil. Ceea ce ştie şi nu spune Victor-Viorel Ponta este că pentru un ordin de plată bancar de 10 lei, românul scoate din buzunar un comision de transfer de minimum 7 lei. Pentru o plată în valută de 50 de euro, comisionul minim practicat pe piaţă este de minimum 25 de euro. Pentru administrarea unui cont curent în lei, comisionul minim este de 4 lei. Iar lista comisioanelor bancare practicate de bănci poate acoperi drumul de la Palatul Victoria şi până la Palatul Parlamentului. Nu de români îi pasă lui Victor Ponta, nu de întreprinderile mici şi mijlocii, care vor fi asasinate de această măsură, nu de evaziunea fiscală îi pasă lui Victor Ponta, pentru că el a încurajat-o enorm în ultimii doi ani de zile! Lui Victor Ponta îi pasă doar de câte ori apare pe zi la televizor. Lui Victor Ponta îi pasă doar ca baronii locali să prospere. Lui Victor Ponta nu-i pasă decât să utilizeze bugetul public în scop electoral, pentru ca în noiembrie să poată cumpăra, prin măsuri populiste, voturile pentru propria candidatură la prezidenţiale. Ţin să vă avertizez, domnule Ponta, românii vor accepta poate măsurile populiste, însă nu-i bănuiţi de lipsă de inteligenţă, pentru că în noiembrie vă vor sancţiona acolo unde vă doare cel mai tare - pe buletinul de vot. Românii nu au nevoie nici de milă şi nici de pomeni electorale, chiar dacă le-aţi vopsit, din mici şi bere, în alte măsuri. Românii vă cer locuri de muncă mai multe, locuri de muncă mai bine plătite, precum şi taxe şi impozite mai mici. Românii mai ştiu, de asemenea, că USL şi Victor Ponta nu vor reuşi să le ofere niciodată ceea ce-şi doresc cu adevărat - un nivel de trai mai bun.
				Domnul Liviu Harbuz: "Necesitatea redefinirii spaţiului rural prin act normativ" După anul 1990, dar mai ales după anul 2000, foarte multe comune au fost transformate în oraşe deşi nu îndeplineau, decât în mică măsură, condiţiile prevăzute în Legea nr. 350/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, cu modificările şi completările ulterioare. După anul 2007 au fost înăsprite condiţiile de transformare a comunelor în oraşe şi implicit, stopată această tendinţă. Este de remarcat faptul că aceste oraşe nou-înfiinţate nu au putut beneficia de finanţarea comunitară de preaderare şi nici de fondurile alocate prin programele naţionale pentru reabilitarea infrastructurii rurale - reţele stradale, reţea de alimentare cu apă şi canalizare. Există multe situaţii în care comunele învecinate care au primit astfel de finanţări au reuşit să se dezvolte cu mult mai mult, creând astfel un alt gen de discrepanţe. După 2007, prin Fondul European de Dezvoltare Regională, nu s-a reuşit finanţarea acestora decât în mică măsură, accesul la finanţare fiind mult mai facil pentru proiectele cu valori mari. Din cele 250 de municipii/oraşe cu populaţie de până la 25.000 locuitori, doar 24 au o populaţie mai mare de 20.000 locuitori, iar dintre acestea 8 depăşesc cu puţin (sub 5%) acest prag. De remarcat că 55 de comune au fost ridicate la rang de oraş după anul 2000. Pe teritoriul administrativ al unor oraşe şi municipii - care, conform legii de organizare administrativă a teritoriului ţării, alcătuiesc mediul urban - se află încă un număr important de localităţi care au caracteristici rurale, numite chiar sate, care intră numai din punct de vedere administrativ în componenţa spaţiului urban, menţionate distinct. Localităţile care intră, din punct de vedere administrativ, în componenţa oraşelor, nu sunt cuprinse în spaţiul rural românesc, acest fapt constituind un dezavantaj şi un dezechilibru al dezvoltării. Densitatea populaţiei nu constituie un criteriu suficient de delimitare, mai ales atunci când există localităţi mari, caracterizate încă de un mod de viaţă rural. Din acest motiv, este necesară utilizarea unor criterii suplimentare de clasificare. Se poate considera că o unitate administrativ-teritorială face parte din spaţiul rural dacă îndeplineşte simultan două din criterile de mai jos: are o densitate a populaţiei mai mică de 150 locuitori/km2; proporţia gospodăriilor angajate în producţia agricolă este mai mare de 25%; îndeplineşte mai puţin de jumătate din indicatorii cantitativi şi calitativi minimali de dezvoltare urbană, conform Legii nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, cu modificările şi completările ulterioare. Faţă de cele prezentate, consider că noua definiţie a spaţiului rural reprezintă, pe de o parte, reflectarea situaţiei reale cu care ne confruntăm, iar pe de altă parte, reprezintă o măsură reparatorie a "excesului legislativ" din perioada de preaderare. De asemenea, noua definiţie ar permite o dezvoltare echilibrată a tuturor unităţilor administrativ-teritoriale învecinate, cu precădere a celor care fac parte din GAL-uri, contribuind astfel la creşterea eficienţei implementării strategiilor de dezvoltare locală şi la o mai bună utilizare a fondurilor europene. Astfel, consider definiţia spaţiului rural aprobată la nivelul MADR (aşa cum este comunicat în răspunsul MADR nr. 64123/2013) ca fiind incompletă, fapt demonstrat în implementarea PNDR 2007 - 2013. Chiar dacă această definiţie este promovată în baza art. 50 din proiectul de Regulament privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), pentru a fi opozabilă celorlalte programe de dezvoltare, această definiţie trebuie reglementată prin act legislativ şi supusă dezbaterii parlamentare.
				Domnul Mircea Lubanovici: „E timpul ca România să devină un participant activ la consolidarea Uniunii” Cu mâhnire remarc cum teama faţă de imigranţi se răspândeşte tot mai mult în Europa, alimentând tendinţele naţionaliste ale statelor. Referendumul de duminică, prin care Elveţia va limita imigraţia cetăţenilor europeni pe teritoriul ei, trebuie să încurajeze statele membre UE în eforturile lor pentru consolidarea proiectului european. Cred cu tărie că numai în cadrul acestuia ţările membre şi, implicit, România pot atinge un nivel dezirabil de prosperitate. În ciuda Tratatelor care stabilesc libera mişcare a forţei de muncă, am văzut cu toţii cum criza economico-financiară a dezvoltat teama faţă de imigranţi, aspect ce a dus la extinderea îngrijorătoare a euroscepticsmului. Consider că ne aflăm într-un moment în care România trebuie să îşi asume statutul de ţară membră a Uniunii Europene prin aplicarea reală a principiilor şi valorilor comune. Şansele noastre la dezvoltare şi bunăstare sunt strâns legate de viitorul UE, aşa încât trebuie să contribuim în cel mai înalt grad la succesul acestui proiect. Ca români, am asistat cu toţii la răspândirea imaginii noastre negative pe întreg teritoriul Uniunii. Din păcate pentru noi, în afara unor declaraţii ocazionale nu am văzut din partea autorităţilor eforturi în a îmbunătăţi modul în care suntem percepuţi în afara graniţelor. În lipsa unor dezbateri concrete pe acest subiect atât pe plan intern, cât şi european, unul din principiile de bază ale Uniunii se confruntă acum cu puterea naţionalismului. Iar acum, iată, această atitudine s-a transferat şi pe teritoriul Elveţiei, decredibilizând însuşi proiectul european. Declar deschis că suntem în situaţia în care România trebuie să devină un participant activ la consolidarea Uniunii, nu doar să fie vizibilă prin fenomene negative. Pentru aceasta însă, eforturile noastre trebuie să se concentreze pe apărarea democraţiei, a statului de drept şi a mecanismelor şi instituţiilor ce le definesc. Doar atunci vom fi credibili şi convingători în Europa!
				Domnul Mihai Lupu: "Acordul de Parteneriat pentru atragerea fondurilor europene în 2014-2020 - şansa României de-şi clădi o infrastructură modernă" Primăvara fondurilor europene destinate reţelei rutiere naţionale este la un pas de a se înfăptui atât la propriu, cât şi la figurat. Proiectul Acordului de Parteneriat pentru atragerea fondurilor europene în 2014-2020 urmează să fie trimis zilele acestea la Bruxelles - spre aprobare, şi prevede un buget concret şi mulţumitor pentru Programul Operaţional Infrastructură Mare. În cadrul programelor prezentate şi al alocărilor aferente, Guvernul USL, din care PNL face parte, a prezentat, în seria de obiective specifice, o sumă clară de 5,7 miliarde de euro dedicată exclusiv infrastructurii de transport. Vorbim, astfel, de un instrument-cheie, de o politică reală pentru absorbţia resurselor financiare necesare reuşitei schemei de drumuri şi autostrăzi care să conecteze România cu restul statelor europene. Lecţia învăţată din perioada 2007-2013 a fost dureroasă şi deloc necesară, dar ea aparţine unui trecut din care trebuie să învăţăm şi să ne corectăm greşelile pentru a nu repeta eşecurile. În această privinţă, am certitudinea că Guvernul USL are curajul şi a dovedit, deja, că are capacitatea să-şi asume proiectele de care guvernele anterioare s-au codit să vorbească pe şleau şi, cu atât mai puţin, să le înfăptuiască. Foarte important, miniştrii actuali, dintre care mulţi cu o viziune liberală clară, şi-au asumat sarcina de a nu mai lăsa banii europeni pentru infrastructură - şi nu numai! - să ne scape printre degete. Guvernul USL, prin ministerele sale de resort, are responsabilitatea, dar şi oportunitatea, de a recupera unul dintre cele mai mari handicapuri pe care ţara noastră le mai are, trebuie să recunoaştem, în raport cu restul statelor membre. Planul de autostrăzi trebuie materializat eficient, cu seriozitate, iar banii europeni trebuie să fie absorbiţi în totalitate. Este, poate, ultima noastră şansă de a beneficia de o resursă sigură şi transparentă de finanţare.
				Domnul Victor-Gheorghe Manea: "Noul Cod silvic" Vreau să subliniez importanţa unui proiect de lege care este supus dezbaterii Camerei Deputaţilor în această sesiune legislativă. Este vorba de noul proiect al Codului silvic promovat de ministrul liberal Lucia Varga, o lege care vine în Parlament după ample dezbateri purtate în cadrul arcului guvernamental şi care a făcut obiectul unei largi consultări publice, având în vedere impactul economic şi social al actului normativ. Ministerul a lansat o dezbatere publică ce a durat peste trei luni, timp în care modificările aduse Codului silvic au fost discutate în peste 20 de judeţe, cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, ocoale silvice de stat şi private, composesorate, asociaţii patronale, sindicate, organizaţii neguvernamentale, reprezentanţii proprietarilor de păduri private, ai mediului academic, parlamentari. Consider acest demers ca fiind unul vital pentru pădurile din România, ţinând cont că din cauza exploatării necontrolate, în aproximativ 10 - 20 de ani, pădurile vor ajunge să fie epuizate. Statistica ne arată că anual este exploatată ilegal o cantitate de peste un milion de metri cubi de masă lemnoasă din pădurile din România, iar noul Cod silvic vine tocmai pentru a stopa jaful din păduri. Se va impune, în acest sens, o practică civilizată în exploatarea fondului forestier naţional. Totodată, se vine şi în sprijinul proprietarilor de păduri, prin introducerea unor stimulente pentru aceştia. Mă refer la sprijinul acordat prin asigurarea gratuită a pazei micilor proprietăţi de până la 30 de hectare şi la plata de către stat a întocmirii amplasamentelor silvice, pentru a-i ajuta pe micii proprietari de păduri să beneficieze legal de dreptul de proprietate. Preconizăm că prin aceste măsuri vom contribui la o gestionare durabilă a pădurilor, la diminuarea furturilor din pădure, la o întărire a actului de control şi la norme clare de reglementare. Din aceste considerente, fac un apel către deputaţii din toate grupurile parlamentare să susţină adoptarea acestui proiect al Codului silvic, şi să dovedească, la fel ca PNL, că arată respect faţă de proprietate şi faţă de mediu.
				Domnul Ion Melinte: "Calamităţile produse de înzăpeziri nu trebuie să se repete" În iarna anului 1954, din cauza condiţiilor meteorologice foarte grele, Ministerul Gospodăriei Silvice din acea perioadă, a primit sarcina să asigure resursele pentru aprovizionarea populaţiei cu lemne de foc, circa 5 milioane tone. În acel moment, încălzirea populaţiei cu lemn de foc era în mediul rural aproape de 100%, iar la oraşe, inclusiv Bucureşti, 70-80%. În condiţiile sus-menţionate, s-a solicitat din partea ministerului de resort să se treacă imediat la tăierea pădurilor din jurul Bucureştiului şi din jurul altor capitale de judeţ, aceasta fiind una din greşelile fără margini din acea perioadă. Faţă de iarna lui 1954, când perdelele forestiere de protecţie şi-au îndeplinit rolul de protecţie a drumurilor, căilor ferate şi a comunităţilor locale, în ianuarie 2014 calamităţile au devenit un dezastru, care a "zdruncinat" unele instituţii ale statului. Comparativ cu 1954, situaţia perdelelor şi a pădurilor a fost complet schimbată în ultimii ani. Perdelele forestiere de protecţie au fost practic lichidate, la fel ca şi o parte din pădurile situate de-a lungul sau în apropierea drumurilor, căilor ferate şi a comunităţilor locale. Perdelele şi pădurile de protecţie care au mai rămas, fiind foarte accesibile, au fost rărite excesiv prin exploatare, astfel că vântul puternic a spulberat şi a transportat zăpada la distanţe mari, blocând drumuri, căi ferate şi comunităţi locale. În aceste condiţii, trebuie luate măsuri ca aceste catastrofe să nu se mai repete. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice trebuie să stabilească, de urgenţă, un program concret pentru refacerea şi extinderea perdelelor de protecţie forestiere şi a pădurilor defrişate, cu prioritate a celor care au existat de-a lungul sau în apropierea drumurilor şi a căilor ferate. De asemenea, Ministerul Mediului şi Pădurilor trebuie să schimbe politica de folosire a fondurilor pentru mediu, care este în contradicţie totală cu actuala situaţie a fondului forestier naţional, cu programele ONU şi ale Uniunii Europene. Altfel, degradarea pădurilor va amplifica mai mult calamităţile naturale.
				Doamna Liliana Mincă: "Profanarea Justiţiei - ultimul obstacol USL spre anarhism" De aproape doi ani, în România nu mai ia sfârşit scandalul politic, iar actuala guvernare aruncă România într-o izolare internaţională tot mai accentuată. Transformarea statului de drept în anarhism pare să fie ultima frontieră a alianţei USL. Altfel nu se explică de ce Guvernul a declanşat şi întreţine un război rece faţă de justiţia din România, singura instituţie care părea să nu fi fost atinsă de capriciile devastatoare ale unor politicieni. Zilele acestea am fost informată că, la Darabani, în judeţul Botoşani, se încearcă desfiinţarea Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani. Intenţii similare am înţeles că există şi în alte localităţi din ţară. Este limpede că Guvernul încearcă să distrugă justiţia pentru ca gaşca USL să poată fura ca în codru. În iunie 2012, actualul guvern a încercat manipularea şi desfiinţarea Curţii Constituţionale a României, adică decapitarea justiţiei şi, pentru că nu a reuşit, acum încearcă distrugerea acesteia de la temelie, prin desfiinţarea unităţilor teritoriale. Acum, ca şi în 2012, guvernanţii se prefac a nu şti de existenţa unor directive europene, de Comisia de la Veneţia sau de catastrofalul raport MCV al Comisiei Europene. Amnezia a lovit guvernul şi în privinţa criticii vicepreşedintelui Comisiei Europene, Viviane Reding. Demnitarul european a catalogat România ca fiind o ţară în care statul de drept este pus în pericol sau de-a dreptul încălcat, la concurenţă cu vecinii noştri ungari. Un capitol din dreptul penal face referire la infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei. Poate că ar trebui să ne gândim foarte serios ca o viitoare modificare a Codului penal să aibă în vedere declararea ca infracţiune a oricărei încercări viitoare a politicienilor de desfiinţare a justiţiei ca instituţie. În problema justiţiei de la Darabani, un memoriu al unui judecător, înaintat anul trecut instituţiilor statului, părea să fi rezolvat situaţia din nordul judeţului Botoşani. Acum, la circa nouă luni de la falsa soluţionare, a reapărut peste noapte problema desfiinţării Judecătoriei Darabani. Guvernarea într-o astfel de manieră denotă clar că alianţa USL nu are nimic în comun cu interesele şi necazurile populaţiei din Botoşani sau din celelalte judeţe ale ţării. În campania electorală au promis tot ce se putea promite. Cu majoritatea confortabilă pe care o au, reprezentanţii puterii ar putea să-i facă fericiţi pe toţi românii. Dar se pare că interesul şi fericirea acoliţilor şi a familiilor lor politice sunt mai presus de orice. Când reprezentanţii USL îi condamnă până şi pe copiii acestei ţări la sărăcie, prin respingerea propunerii de majorare a alocaţiei pentru copii, atacurile susţinute asupra justiţiei nu ar trebui să ne mai mire. Cu toate acestea, nu putem rămâne pasivi la soarta românilor cărora, prin desfiinţarea judecătoriilor, li se încalcă cele mai elementare şi constituţionale drepturi. Indubitabil, dreptul de acces la justiţie impune obligaţii în sarcina legiuitorului şi a executivului acestui stat, care ar trebui să garanteze facilităţi rezonabile de drept şi celor din Capitala ţării, dar şi celor de la graniţa de nord-est a Europei, din cel mai nordic oraş al ţării, Darabani. Când biblicul rege Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu l-a invitat să ceară orice vrea. Regele Solomon nu a cerut succes, avuţie, viaţă lungă sau distrugerea inamicilor săi. El a cerut doar o inimă ascultătoare, pentru a putea discerne între bine şi rău. Iată, domnilor guvernanţi, o pildă de care ar trebui să vă amintiţi în fiecare zi. Până şi Biblia vă arată ce ar trebui să conteze în mod absolut pentru un politician. Dacă până la un punct goana disperată după succes a politicienilor poate fi de înţeles, nu trebuie să uitaţi că succesul trebuie să fie subordonat criteriului dreptăţii, voinţei de a face şi a înţelege ceea ce este bine. Din păcate pentru actuala guvernare, succesul a devenit atât de seducător încât le-a deschis calea spre distrugerea justiţiei. Dacă, din diverse motive, aţi uitat, vă reamintesc, domnilor guvernanţi, că în lipsa principiului dreptăţii statul nu poate fi decât o adunătură uriaşă de tâlhari.
				Doamna Manuela Mitrea: "Împreună facem Internetul mai bun!" Începând cu anul 2007, România s-a alăturat celor 65 de ţări din lume care marchează Ziua Siguranţei pe Internet. Pe continent, în fiecare an în această zi, European Safer Internet Network şi centrele locale de promovare a siguranţei online aduc în prim-plan influenţa Internetului asupra copiilor şi tinerilor din întreaga lume. În 2014, Ziua Siguranţei pe Internet este sărbătorită pe data de 11 februarie, iar tema aleasă pentru acest an este "Împreună facem Internetul mai bun!". Internetul reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale umanităţii, transformând civilizaţia la fel cum a făcut-o şi revoluţia industrială. Internetul a făcut posibil "satul global", dându-ne posibilitatea să vedem în direct fiecare colţ de pe Pământ, să accesăm informaţii de la cele mai prestigioase instituţii de învăţământ, să urmărim aterizarea pe Marte a Curiosity, să comunicăm cu prieteni din întreaga lume. Pentru câteva miliarde de oameni, Internetul face parte din viaţa de zi cu zi, atât pentru activităţile profesionale, cât şi pentru cele recreative, fiind utilizat de pe computere, de pe tablete, telefoane şi televizoare inteligente. Accesul liber şi neîngrădit al tuturor oamenilor la Internet a permis ca reţeaua să fie folosită şi de persoane care promovează rasismul, pornografia şi pentru săvârşirea de infracţiuni, acestea fiind ameninţări la adresa oamenilor şi normelor sociale de convieţuire. Evident că cei mai expuşi acestor capcane sunt copiii, fiind de datoria noastră, părinţi, şcoală, societate, să-i protejăm şi să-i învăţăm să se protejeze la rândul lor singuri. Studiile relevă faptul că aproape 70% dintre copii stau între trei şi patru ore zilnic pe Internet, în special acasă. De multe ori ei participă la chat-uri cu necunoscuţi cărora le dezvăluie date personale, căzând uneori victime reţelelor de infractori care îi racolează de pe reţelele de socializare şi diverse site-uri şi grupuri. Potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Promovarea Tehnologiei şi Internetului realizat în 2013, copiii din România descoperă Internetul la vârste între trei şi opt ani, ceea ce reprezintă o mare oportunitate de dezvoltare, dar şi un risc pe măsură. Atitudinea corectă nu este de a interzice sau a limita accesul copiilor la Internet, de a considera statul pe Internet o pierdere de timp, ci aceea de a ne educa pe noi înşine şi pe copiii noştri să stea siguri pe Internet şi să-l folosească pentru a se pregăti să facă faţă exigenţelor societăţii informaţiei şi a cunoaşterii. Nu uitaţi: "Împreună facem Internetul mai bun!".
				Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Alocarea echitabilă a fondurilor publice pentru comunităţile locale" Mă adresez dumneavoastră în legătură cu o problemă de interes pentru fiecare dintre noi, în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor din colegiile şi circumscripţiile în care am candidat. Mă refer astăzi la "Programul prioritar naţional pentru reabilitarea, modernizarea, dotarea şi finalizarea lucrărilor de construcţie a aşezămintelor culturale de drept public din mediul rural şi mic urban". Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră, a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a Companiei Naţionale de Investiţii o problemă cu care se confruntă comunităţile locale din colegiul meu, dar care se regăseşte la nivelul întregii ţări. Am analizat cu atenţie modul de alocare a fondurilor pentru acest program la ultima selecţie de proiecte făcută de Compania Naţională de Investiţii şi consider că există o disproporţionalitate evidentă în acest sens, dar care poate fi corectată pe viitor cu uşurinţă. Astfel, de multe ori sunt finanţate două sau chiar trei obiective similare în aceeaşi localitate, existând judeţe în care situaţia se repetă pentru mai multe localităţi. Şi în cazul Colegiului nr. 1 din judeţul Iaşi avem o situaţie identică: este aprobată construcţia unor cămine culturale în sate ale aceleiaşi comune, în timp ce cetăţenii din alte comune mai au mult de aşteptat până când vor primi bani măcar pentru un obiectiv de acest fel, deşi au depus şi ei proiecte. Pentru judeţul Iaşi aş menţiona comunele Prisăcani, Trifeşti şi Golăeşti, unde eforturile reale ale autorităţilor de a oferi comunităţii lor un cămin cultural nu au fost încununate de succes. La fel ca şi dumneavoastră, sunt în permanent contact cu autorităţile locale din colegiu, cunosc nevoile şi proiectele pe care aceştia le au, mai ales în privinţa infrastructurii - unde provocările sunt cele mai mari, inclusiv din cauza constrângerilor bugetare. Cunosc eforturile pe care ei le depun să concretizeze aceste proiecte şi impactul negativ pe care îl are amânarea la infinit a unor investiţii asupra vieţii cetăţenilor şi asupra întregii comunităţi. În calitate de parlamentar şi de membru al majorităţii parlamentare, cunosc şi situaţia bugetului naţional. Ştiu, de asemenea, că există metodologii şi proceduri din ce în ce mai bine construite, care fundamentează selecţia proiectelor locale şi alocarea de fonduri. Poziţia pe care o iau astăzi este un apel pentru îmbunătăţirea acestor criterii de alocare, prin introducerea unui filtru care să ţină cont de distribuţia geografică a acestor proiecte. Aduc în sprijinul propunerii mele şi argumentul eficienţei investiţiilor: anumite investiţii - cum sunt aşezămintele culturale - pot fi utilizate de un număr mai mare de cetăţeni din perimetrul câtorva comunităţi mici, aflate la distanţe rezonabile unele de altele. Spre deosebire de investiţiile în aşezăminte culturale, cele în drumuri sau în canalizare, de care beneficiază în mod direct cetăţenii de pe aria unei comunităţi, nu pot fi alocate selectiv - doar cetăţenii din localitatea care are un sistem de canalizare se pot bucura de el, nu şi vecinii lor. În consecinţă, consider că este de dorit ca, în completarea criteriilor care evaluează strict proiectele individuale pentru obiective de investiţii de tipul căminelor culturale, să fie aplicată o grilă de distribuţie geografică echilibrată. Le putem vedea ca pe nişte puncte care "iradiază" beneficii pe o zonă geografică mai mare, la costuri perfect identice celor alocate în prezent. În acest fel, putem vorbi despre un mod strategic de abordare simultană a alocării fondurilor bugetare pentru comunităţile locale, dar şi a eforturilor de a creşte accesul la beneficii de tip cultural pentru spaţiul rural. Mai mult, un astfel de mod de a gândi ar putea determina ministerele să acorde asistenţă autorităţilor locale care nu reuşesc să întocmească documentaţiile necesare în mod adecvat, adesea din lipsă de personal. Acesta nu trebuie să devină un motiv pentru a "pedepsi" acele comunităţi, ci un semnal pentru un mic efort în plus pentru a creşte gradul de profesionalizare acolo unde este nevoie. În momentul în care ne asumăm o strategie pentru educaţie şi cultură în spaţiul rural, în momentul în care efortul unor investiţii publice este gândit pe baza unor metodologii cât mai echilibrate, evităm şi riscul conotaţiilor politice, asociat uneori cu selecţiile de proiecte. Căci, stimaţi colegi, noi parlamentarii am ajuns să cunoaştem bine comunităţile din colegiile noastre: culoarea politică ajunge să conteze foarte puţin când suntem faţă în faţă cu cetăţenii noştri şi cu partenerii noştri din administraţia locală care se străduiesc să facă proiecte pentru bunăstarea oraşelor şi comunelor. Fac un apel la dumneavoastră să ne coalizăm pentru a susţine acest punct de vedere la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi al Companiei Naţionale de Investiţii, contribuind la o mai bună utilizare a banilor din buget pentru comunităţile locale.
				Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Apel pentru susţinerea românilor din Ucraina şi Republica Moldova, afectaţi de evoluţiile în plan regional" Mă adresez dumneavoastră astăzi deoarece sunt îngrijorat cu privire la evoluţiile politice în statele vecine României, evoluţii care afectează şi situaţia românilor din Ucraina şi Republica Moldova. În calitate de vicepreşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, sunt îngrijorat, în contextul actual, privind situaţia minorităţilor politice sau culturale din această ţară şi, în special, faţă de situaţia comunităţii române. Am participat recent la sesiunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în calitate de membru al Delegaţiei Parlamentului României, şi am expus şi acolo această problematică. În intervenţia mea, am subliniat faptul că respectarea mecanismelor democratice este singura opţiune viabilă pentru această ţară. Mai mult, Consiliul Europei şi Adunarea sa Parlamentară, instituţii de referinţă în materie pe continentul european, trebuie, în opinia mea, să îşi asume un rol major în identificarea celor mai adecvate soluţii pentru Ucraina şi pentru toţi actorii regionali implicaţi. În consecinţă, m-am şi opus prin vot aplicării de sancţiuni delegaţiei Ucrainei la APCE, aşa cum fusese propus iniţial de raportori. Evitarea acestor sancţiuni este importantă întrucât s-ar răsfrânge asupra întregului popor ucrainean şi nu ar viza doar regimul politic. În mod similar, evoluţiile din ultimele zile mă îngrijorează. Moneda ucraineană s-a depreciat puternic, iar Banca Centrală a statului are în vedere impunerea de restricţii la tranzacţiile cu valută. Federaţia Rusă transmite mesaje destul de dure atât pe plan economic, dar şi politic. Pe de o parte, anunţa acum câteva săptămâni că ajutorul economic dat Ucrainei nu va fi condiţionat de culoarea politică aflată la conducerea statului, pe de altă parte, se declară acum îngrijorată privind restanţele Ucrainei la plata gazului rusesc şi subliniază că va acorda a doua tranşă a ajutorului de stat abia după numirea noului premier. Deteriorarea situaţiei economice, pe fondul crizei politice, va afecta şi românii din Ucraina. Preşedintele Victor Ianukovici anunţă reforme constituţionale pe fondul unei crize politice care a pus sub semnul întrebării adesea ataşamentul pentru valorile democratice ale unor membri ai clasei politice ucrainene. Situaţia drepturilor minorităţilor politice şi culturale din Ucraina, inclusiv situaţia românilor, poate fi afectată direct de deciziile politice luate în astfel de momente. În acest context, atrag atenţia cu privire la situaţia sutelor de mii de etnici români care - conform legii - nu au voie să deţină dublă cetăţenie, iar comunicarea lor cu România este îngreunată atâta timp cât rămân doar cetăţeni ucraineni. Am subliniat şi cu alte ocazii, dar acum pledez cu fermitate pentru un acord privind traficul de frontieră între cele două state, care ar permite românilor din Ucraina să aibă dublă cetăţenie (ucraineană, dar şi română). Chestiunea a fost ridicată şi în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, iar Guvernul român şi-a declarat deja susţinerea pentru un astfel de demers. În plan local, consider că este necesară inclusiv implicarea pentru realizarea unui nou punct de frontieră pe graniţa cu Ucraina, în zona judeţului Suceava. Sunt în mod egal îngrijorat de situaţia românilor din Republica Moldova, mai ales în calitate de membru al Comisiei parlamentare pentru integrarea europeană a acestui stat. Asistăm în aceste zile la probleme grave precum cele ale cadrelor didactice arestate, de la liceul de limba română Lucian Blaga din Tiraspol, sau problemele şcolilor româneşti persecutate de autorităţile transnistrene prin diverse măsuri abuzive. Dar şi mai îngrijorător, în context regional, pentru statul moldovean şi pentru parcursul său european, este cazul referendumului găgăuzilor, unde majoritatea covârşitoare s-a pronunţat pentru independenţa regiunii faţă de Republica Moldova, iar 98,4% susţin aderarea la Uniunea Vamală rusă., 97,22% se opun explicit aderării la Uniunea Europeană. Mai mult, premierul moldovean Iurie Leancă a declarat că astfel de elemente separatiste ar mai exista în raionul Taraclia, în estul Republicii Moldova, unde locuiesc etnici bulgari care aspiră la înfiinţarea unei autonomii după modelul celei din Găgăuzia. Consider că România ar trebui să se implice mai mult, pe căi diplomatice şi politice, în plan regional, dar şi european, pentru a se asigura că situaţia politică din aceste două state va merge în direcţia stabilităţii şi democraţiei. Consider, de asemenea, că sunt necesare măsuri active mai clar orientate către susţinerea comunităţilor de români, în contextul în care, în ambele state ne confruntăm cu asemenea evoluţii îngrijorătoare. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, cred că România trebuie să se lupte într-un mod mai activ şi mai ferm pentru românii din Ucraina şi Republica Moldova. Astfel, se transmite un semnal mult mai concret pentru consolidarea instituţiilor democratice în Ucraina - ca singur mecanism viabil în evoluţia relaţiilor în plan regional. De asemenea, se trece dincolo de afirmarea sprijinului necondiţionat pentru parcursul european al Republicii Moldova, contribuind la reducerea presiunilor la care este supusă pentru a încetini ritmul în această direcţie. În plan strict diplomatic, sunt convins că se fac eforturi în aceste direcţii, dar în momente grele oamenii au nevoie să audă voci mai ferme de susţinere, care trec dincolo de logica adesea austeră a dialogului între specialişti sau a declaraţiilor la nivel înalt. Aş vrea să ducem aceste probleme pe agenda publică, să le acordăm un loc mai important, alături de temele noastre curente de dezbatere. În opinia mea, fiind vorba de români, locul acestor subiecte este alături de ceea ce numim în mod curent "priorităţile de politică internă". În acest mod, putem să susţinem politic poziţii şi acţiuni mai ferme din partea statului român. Apoi, pe termen mediu şi lung, aş vrea ca românii din afara graniţelor să simtă că sunt mai mult decât un subiect pe agendă, ci sunt chiar parte a opiniei publice româneşti, care orientează strategiile guvernamentale. Adresez apelul meu în mod special domnului ministru Titus Corlăţean şi Ministerului român al Afacerilor Externe care, în calitate de Preşedinte al Comisiei pentru politică externă din Senatul României şi de membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a avut o activitate intensă de susţinere a românilor din afara graniţelor. Această dedicaţie, de apreciat, trebuie continuată, pentru a oferi acestor români care sunt departe de ţară certitudinea că au mereu un punct de sprijin concret în autorităţile române.
				Domnul Alexandru Nazare: "Ponta TV a deszăpezit România în direct" După eşecul de proporţii al intervenţiei în accidentul aviatic din Munţii Apuseni, USL a făcut încă o dată dovada faptului că guvernarea se face la televizor, inclusiv în cazul situaţiilor de viaţă şi de moarte. Timp de o săptămână, în perioada 23-30 ianuarie 2014, Ponta TV şi-a propus să înregistreze cele mai bune cifre de audienţă prin introducerea în grila de programe a transmisiunilor live de la Palatul Victoria, în timp ce sud-estul României era îngropat în zăpadă, oamenii îngheţau sub troiene, iar drumurile erau blocate. 9 comandamente de iarnă în direct timp de 7 zile. Acesta este de fapt bilanţul deszăpezirii pentru Guvernul USL în iarna anului 2014. O iarnă care, deşi anunţată din timp de ANM, a luat autorităţile pe nepregătite, care a ţinut şapte zile şi pentru care aşteptăm nota de plată de la firmele care au semnat contractele chiar când era anunţat codul portocaliu. În 2012, după cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani, două soluţii fuseseră identificate pentru a fi mai bine pregătiţi: achiziţia prin fonduri europene de utilaje de deszăpezire în regie proprie pentru reţelele de transport europene: rutiere, feroviare şi navale, şi contracte multianuale cu condiţii mult mai stricte pentru firmele care efectuează deszăpezirea. În urma discuţiilor cu oficialii Comisiei Europene din februarie şi martie 2012 a rezultat că vor putea fi finanţate utilaje care să acţioneze pe reţele europene de drumuri şi pe căile ferate, precum şi pe căile navigabile. Au trecut aproape 2 ani de la obţinerea acordului instituţiilor europene şi autorităţile încă încheie contracte de întreţinere a drumurilor pe timp de iarnă cu firmele baronilor locali USL. Proiectul de achiziţionare a utilajelor de deszăpezire din fonduri europene, lăsat la roşu de PDL, a fost dat uitării şi îngropat, aşa cum a fost şi România îngropată în zăpadă timp de o săptămână. În schimb, contractele de întreţinere au fost tărăgănate de USL în 2012 şi 2013, preferând varianta încheierii unor contracte pe ultima sută de metri, motivată de venirea intempestivă a iernii în luna ianuarie. Deşi în noiembrie anul trecut domnul Şova se fălea cu 96% acoperit de contracte semnate în urma licitaţiilor, excepţie făcând un grup de DN-uri în Bacău şi trei drumuri în Focşani, CNADNR a încheiat în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014 contracte în valoare de aproape 100 de milioane de lei prin proceduri netransparente, de negociere fără publicare, motivând urgenţa situaţiei. Astfel, în prag de Crăciun, pe 18 şi 24 decembrie, CNADNR semnează contracte de întreţinere pe timp de iarnă în valoare de 43 de milioane de lei. Mergând mai departe, pe 9 şi 10 ianuarie secţiile de drumuri naţionale Bucureşti Nord, Sud, precum şi Ploieşti semnează contracte în valoare de 45 de milioane de lei pentru mai multe drumuri naţionale, autostrăzile A3 şi A2. Toate contractele sunt prin negociere fără anunţ de participare, căci iarna este o situaţie excepţională şi neprevăzută pentru guvernarea USL. Câştigătorii acestor contracte merită şi ei un capitol aparte, având în vedere că alături de firme apropiate de greii USL, precum Cătălin Voicu, Marian Oprişan sau Liviu Dragnea, găsim şi situaţii hilare, cu firme conduse de fotomodele. Pe 23 şi 24 ianuarie, când deja fusese anunţat codul portocaliu, ca urmare a "situaţiei de extremă urgenţă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă", CNADNR semnează 42 de contracte pentru închiriere de utilaje, materiale şi echipamente, prin negociere fără anunţ de participare, în valoare de peste 10 milioane de lei. Era greu de prevăzut că o să ningă şi o să viscolească în ianuarie! Din cele 42 de contracte, nu mai puţin de 15, cu o valoare totală de 5 milioane de lei, revin firmei Agro Bratu Zoo Com SRL, care are ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor! În schimb, premierul Ponta declara pe 29 ianuarie, probabil după o energizantă partidă de baschet, la o emisiune televizată, căci doar aşa se poate guverna în USL, că "firmele de deszăpezire au contracte încheiate de anul trecut. Nu s-a încheiat şi nu se încheie niciun contract acum". Haosul organizat privind contractele de la CNADNR a fost completat de cel de la nivel judeţean, unde aceleaşi firme apropiate de baronii USL au câştigat contracte urmând aceeaşi reţetă de succes a negocierii fără publicare. Rezultatele contractelor încheiate fără licitaţie cu firme ale clientelei USL s-au văzut în cele 6 zile în care România a fost sub cod portocaliu şi cod roşu. La toată această tevatură se adaugă incompetenţa şi indiferenţa guvernanţilor. Premierul era preocupat să îşi menţină condiţia fizică, în timp ce oamenii erau îngropaţi cu tot cu case în zăpadă. Să nu uităm că marele absent de la primele zile de audienţă în prime-time a fost domnul Şova, care am înţeles ulterior că a fost ocupat cu cântărirea zăpezii adunate de pe drumuri. Să nu uităm nici de consilierul domnului Neaga, care a întâmpinat oarece dificultăţi în pronunţarea cuvintelor într-o intervenţie televizată, în timp ce încerca să explice eforturile celor de la CNADNR. În schimb, am apreciat cu toţii, bineînţeles, înclinaţiile doamnei ministru al transporturilor, Ramona Mănescu, spre citit, dar ar fi fost bine dacă ar fi verificat şi personal ce se apucă să citească. Poate că aşa cei blocaţi în trenuri chiar ar fi primit ceai cald, aşa cum le-a promis doamna ministru. În judeţele care au fost sub avertizări de cod roşu sau portocaliu, situaţia a atins cotele ridicolului. Am avut un prefect care ştia că sunt "vreo cinci" localităţi izolate, dar era prea mult să ştie care anume. În Republica Mazăre primarul a găsit cea mai bună soluţie - aceea de a aştepta primăvara, ca să topească zăpada. Şi am mai avut şi un judeţ care fost doar 3 zile sub cod portocaliu, dar în care un sat mai era încă izolat pe 3 februarie. Cei aproape o mie de localnici au aşteptat să fie deszăpeziţi din 25 ianuarie. Primarul avea telefonul închis, iar prefectul nici nu ştia că mai are localităţi izolate. O situaţie care a atins cele mai înalte culmi ale dispreţului faţă de români s-a petrecut în Brăila, acolo unde, conform spuselor domnului Şova, am avut "cel mai roşu cod" din toată ţara. Preşedintele Consiliului Judeţean şi-a petrecut codul portocaliu şi cel roşu la schi în Austria, în timp ce Brăila era o veritabilă pârtie de la un capăt la celălalt. Zeci de mii de brăileni erau izolaţi, însuşi prefectul a rămas două zile înzăpezit, iar jupânul de Brăila făcea glume pretinzând că s-a ascuns în pivniţă pentru a vedea cum merge deszăpezirea. În acelaşi timp, primarul municipiului Brăila susţinea, probabil tot ironic, că "utilajele de deszăpezire nu se văd din cauza viscolului". Bunea Stancu s-a întors totuşi când a fost vizitat judeţul de mai-marii de la Bucureşti, în cazul de faţă ministrul Duşa, prilej cu care a reamintit unei ţări întregi care este puterea baronilor locali în USL: pot să înjure şi să ameninţe pe oricine nu le este pe plac, ziariştii, în acest caz, sub privirile îngăduitoare ale şefilor formali. Nici până acum baronul Bunea Stancu nu şi-a cerut scuze. "Nu m-a certat conducerea partidului, nici colegii. Multă lume e de principiu că trebuia să îmi cer scuze. Eu am spus că a fost un moment nefericit. Nici nu regret, nici nu îmi pare bine de ceea ce s-a întâmplat. Sigur că a fost un incident care n-a fost benefic pentru mine ca persoană, dar nu mă mai pot schimba acum", declară senin cel care a reuşit să izoleze judeţul Brăila nu doar la nivel simbolic, ci şi practic. Cam aşa arată gestionarea unei situaţii de urgenţă de Guvernul Ponta, care a ajuns să pună în pericol integritatea şi siguranţa fizică ale cetăţenilor. Viaţa şi sănătatea românilor ajung la cheremul câtorva factori de decizie care acţionează doar după bunul lor plac, într-un total dispreţ, în timp ce jocurile politicianiste îşi urmează cursul. Iarna 2012 a fost pentru guvernarea PDL o încercare grea, din care am tras învăţăminte şi am venit cu soluţii. Spre deosebire însă de 2012, când codul portocaliu a fost anunţat abia la ora la care viscolul şi ninsoarea începeau, în 2014 ANM a anunţat înrăutăţirea condiţiilor meteo din 23 ianuarie, dovadă că am avut atunci şi primul comandament live, menit să ascundă faptul că firmele care trebuiau să facă deszăpezirea nu aveau utilajele şi dotările necesare. Este motivul pentru care Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu poate lăsa nesancţionată public bătaia de joc şi indiferenţa cu care Guvernul Ponta tratează românii în chestiuni de viaţă şi de moarte. De aceea, prin moţiunea pe care o depunem, vrem să tragem un semnal de alarmă şi să le reamintim celor de la guvernare că deszăpezirea nu este o afacere de partid şi nici un talk-show în prime-time, ci o problemă de siguranţă a cetăţenilor.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Posibile explicaţii ale tragediei din Apuseni!" Problema dotărilor structurilor Ministerului Afacerilor Interne rămâne una arzătoare, în ciuda anumitor progrese făcute în ultima perioadă. Din cauza lipsurilor de tot felul, cred că nu putem emite pretenţii îndreptăţite pentru ca statul român să poată gestiona cu rezultate pozitive evenimente tragice cum a fost accidentul din Munţii Apuseni, o adevărată tragedie! Dincolo de dramatismul scenelor din 20 ianuarie, incidentul aviatic în care au murit profesionişti şi oameni de viitor ai acestei ţări ne-a arătat limitele pe care România, ca stat şi instituţii, le are în administrarea unor probleme de urgenţă capitală. De fapt, este vorba despre funcţionarea instituţiilor statului, despre colaborarea inter-instituţională, şi despre necesitatea unui "cap limpede", a unei persoane care să dispună acţiunile şi să le urmărească. Mi s-a părut nefiresc, în contextul nefericitului accident, să dăm vina pe lipsa lui Raed Arafat din ţară! Aşa ceva mi se pare ilar şi nepermis! Parcă până la distinsul medic de urgenţă nu am mai fi avut accidente şi parcă nu ne-am fi descurcat! Din păcate, efectele de acum s-au simţit mult mai acut decât în alte cazuri, reliefând, tocmai ce spuneam, ineficienţa şi lipsa de funcţionare ale instituţiilor statului. Consider relevant în acest context şi faptul că, deşi toţi românii ne dorim intervenţii prompte şi salvatoare, mijloacele de care dispune România în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt departe de a se ridica la standardele europene. Aceasta nu este o scuză a bâlbâielilor autorităţilor, doar o completare necesară. De altfel, am ridicat acest subiect într-o interpelare trimisă fostului ministru al afacerilor interne, Radu Stroe, care, în paranteză fie spus, nu a fost singurul vinovat de cele întâmplate. Din răspunsul fostului ministru al internelor am aflat că Ia nivelul tuturor structurilor Ministerului Afacerilor Interne, din totalul de 19.859 autovehicule, 9.892 au rulaje de peste 100.000 km, ceea ce reprezintă o pondere de 49,81%! Extrem de îngrijorător, acest procent ne mai dă un indiciu în legătură cu procedurile de intervenţie în locuri greu accesibile. De altfel, chiar la acest subiect m-am referit, adică la modul în care se poate interveni în zone dificile din punct de vedere al accesului, fie vară, fie iarnă. Intenţia MAI de a completa dotarea structurilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prin achiziţionarea a aproximativ 100 de autoturisme din gama 4x4 şi 4x2, nu este suficientă, dar este măcar un prim pas. Este îngrijorător faptul că jumătate din autovehiculele structurilor Ministerului au baremul depăşit, iar o împrospătare a parcului auto se impune de la sine. Pe fondul problemelor financiare existente în prezent, consider că demersul conducerii MAI este lăudabil, iar punerea lui în practică ar uşura foarte mult munca lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zone greu accesibile. Acelaşi lucru ar trebui făcut şi la nivelul SMURD, ISU, Salvamont şi al celorlalte structuri destinate salvării noastre şi menţinerii unui climat de siguranţă a cetăţeanului. Până nu va fi prea târziu!
				Doamna Cornelia Negruţ: "Neregulile de la DSVSA Maramureş nu există pentru structura centrală" Am decis să mă adresez oficial ministrului agriculturii, Daniel Constantin, după primirea răspunsului din partea preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, secretarul de stat Vladimir Alexandru Mănăstireanu, la întrebarea care a avut ca obiect managementul defectuos al conducerii DSVSA Maramureş. Am sesizat conducerii ANSVSA că maramureşenii şi presa locală au semnalat numeroase cazuri în care conducerea şi alţi reprezentanţi ai DSVSA Maramureş s-au comportat abuziv şi neconform cu cerinţele activităţii pe care ar trebui să o desfăşoare. În interpelarea trimisă, am prezentat o serie de cazuri relatate de mass-media din Maramureş, între care închiderea circumscripţiei sanitar-veterinare din Piaţa "Izvoarele", cea mai mare piaţă din Baia Mare, după 30 de ani de funcţionare neîntreruptă, dispariţia dispensarului veterinar din comuna Călineşti, afacerile personale ale medicului veterinar al zonei, numeroasele cazuri de îmbolnăviri cu toxiinfecţie alimentară din judeţul Maramureş etc. De asemenea, am cerut Corpului de Control al ANSVSA să se deplaseze de urgenţă la Baia Mare pentru a verifica disfuncţionalităţile semnalate, probleme de care ar fi direct răspunzător directorul instituţiei. În răspunsul său, preşedintele ANSVSA Vladimir Mănăstireanu a precizat că, în cursul anului 2013, pe raza judeţului Maramureş s-au înregistrat un număr de cinci cazuri de suspiciune de toxiinfecţii alimentare, un număr de 100 de persoane acuzând simptomatologie digestivă (greţuri, vărsături, colici, frisoane etc.). "La patru din aceste suspiciuni Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş a efectuat investigaţii prin efectuarea anchetei epidemiologice şi prin prelevarea de probe de alimente, care ulterior au fost analizate în cadrul laboratorului sanitar veterinar judeţean, depistându-se în anumite cazuri depăşiri ale parametrilor investigaţi. În cazul suspiciunii de la Restaurantul din Ocna Şugatag, reprezentanţii DSVSA Maramureş nu au putut recolta probe pentru examen laborator întrucât au fost anunţaţi tardiv. Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş a aplicat două sancţiuni contravenţionale, în valoare de 4000 lei, conform prevederilor HG nr. 984/2005, cu modificările şi completările ulterioare", a apreciat şeful ANSVSA. În legătură cu celelalte aspecte sesizate de mine, conducerea ANSVSA a specificat că toate neregulile sesizate în presa maramureşeană sunt neconforme cu realitatea. După cum arată răspunsul domnului Mănăstireanu, totul e roz în activitatea DSVSA Maramureş, iar presa locală a inventat cazurile respective! Nu pot fi mulţumită cu un astfel de răspuns. Preşedintele ANSVSA nu mi-a răspuns, de fapt, la întrebările esenţiale pe care i le-am adresat, respectiv dacă a fost informat în legătură cu nemulţumirile oamenilor din judeţul Maramureş faţă de activitatea conducerii DSVSA şi dacă va dispune măsuri pentru revenirea la normalitate a managementului Direcţiei judeţene Maramureş. Nici vorbă despre aşa ceva în materialul primit de la preşedintele ANSVSA! Mai mult, în cadrul ultimei şedinţe a Colegiului Prefectural Maramureş, trebuia să-şi prezinte raportul directorul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Maramureş. Evident, acesta nu a fost prezent, fiind înlocuit de un alt reprezentant al instituţiei, fapt ce a stârnit, pe bună dreptate, nemulţumirea prefectului, acesta anunţând că va anunţa incidentul la conducerea Guvernului. De altfel, conducerea ANSVSA a refuzat să îmi comunice dacă la Maramureş au avut loc controale de la centru sau alte anchete ale Corpului de Control. Consider că este imposibil ca toată lumea din Maramureş să greşească în ceea ce priveşte disfuncţionalităţile existente în activitatea DSVSA Maramureş, iar intervenţia ministrului agriculturii se impune cu celeritate în acest caz.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Primarul comunei Săpânţa, Gheorghe Stan, rămâne în funcţie" În ceea ce priveşte situaţia juridică a domnului primar al comunei Săpânţa, Gheorghe Stan, doresc să prezint următoarele precizări. Prin decizia penală nr. 122/R/2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul penal nr. 7862/329/2012, la data de 29 ianuarie 2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului Stan Gheorghe pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată. Instanţa a stabilit pedeapsa ca fiind de un an închisoare. Completul de judecată a dispus, de asemenea, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 alin. (5) C.p., instanţa a suspendat executarea pedepsei accesorii, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales pe durata suspendării executării pedepsei principale. În aceste condiţii, pe toată durata termenului de încercare de 3 ani, dreptul inculpatului de a deţine funcţia de primar sau de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice nu este afectat de condamnarea suferită, neexistând niciun caz de incompatibilitate care să impună încetarea de drept a mandatului. Prin adresa din data de 05.02.2014, Prefectul judeţului Maramureş a solicitat secretarului comunei Săpânţa să întocmească, semneze şi să transmită referatul constatator, împreună cu actele din care rezultă motivul legal de încetare de drept al mandatului primarului comunei Săpânţa, domnul Stan Gheorghe. Sentinţa penală ar fi putut atrage incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) Legea nr. 393/2004, dar aceste prevederi se referă la situaţia unei pedepse privative de libertate, sintagmă prin care se înţelege condamnarea la închisoare cu executare sau detenţiunea pe viaţă, situaţie în care nu se regăseşte edilul Stan Gheorghe, acesta fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare sub supraveghere. Prin urmare, răspunsul la adresa emisă de Instituţia Prefectului judeţului Maramureş va arăta că niciunul dintre cazurile de încetare de drept a mandatului primarului nu sunt aplicabile în cazul de faţă, pentru toate motivele mai sus enunţate. Aceste informaţii sunt în concordanţă cu opinia abilitată exprimată de Casa de Avocatură S.C.A. Iordăchescu & Asociaţii, prin avocat asociat coordonator, Eugen Constantin Iordăchescu.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Împotrivirea Ucrainei ca România să deschidă un nou consulat în Transcarpatia, de neînţeles" Cu toate că România a avut şi continuă să aibă relaţii de bună vecinătate şi parteneriate diplomatice viabile cu ţările vecine, se pare că în sens invers lucrurile nu stau la fel. Altfel nu îmi explic înverşunarea cu care Ucraina se opune deschiderii unui nou consulat al României în regiunea Transcarpatia, care are un procent important din populaţie de origine română. În acest sens, am primit răspuns din partea ministrului afacerilor externe Titus Corlăţean, la interpelarea adresată pe tema problemelor întâmpinate de reprezentanţii comunităţii românilor din Ucraina. Am amintit că în zona de sud a Ucrainei, pe malul drept al râului Tisa, există comunităţi încă foarte numeroase şi compacte de români. Aceştia vorbesc limba română, respectă obiceiurile şi tradiţiile româneşti, omagiază toate sărbătorile importante ale României (Ziua Naţională, sărbătorile religioase etc.). Foarte mulţi din ei au dublă cetăţenie, ucraineană şi română. Cu toate acestea, populaţia românească de dincolo de Tisa se confruntă cu cel puţin două probleme majore. În primul rând, spre deosebire de alţi cetăţeni străini care au şi cetăţenie română, spre exemplu cei din Republica Moldova, ucrainenii cu cetăţenie română nu au paşaport românesc care să le faciliteze accesul liber în România. În al doilea rând, pentru a intra în România, aceşti oameni trebuie să se adreseze Consulatului Român aflat în Cernăuţi. Oraşul Cernăuţi este la o distanţă de peste 300 kilometri depărtare de aceste zone populate de români. Astfel, fiecare persoană care doreşte să călătorească în România, pentru a-şi vizita rudele spre exemplu, trebuie să străbată cel puţin două drumuri la Cernăuţi, pentru depunerea documentelor şi ridicarea acestora, iar perioada de acordare a vizei periodice durează între două şi trei săptămâni. Din aceste motive, cetăţenii români din sud-vestul Ucrainei solicită MAE deschiderea unui nou punct consular în această zonă. Ministrul Titus Corlăţean a răspuns, referitor la problematica asigurării serviciilor consulare pentru minoritatea română din zona de sud a Ucrainei, "Am onoarea de a vă informa că Ministerul Afacerilor Externe are în atenţie, de mai mult timp, extinderea reţelei consulare în regiunea Transcarpatia din Ucraina. Se are în vedere chiar raionul Ivano-Frankvsk, localitatea Solotvino. Trebuie precizat însă că, în cadrul negocierilor la nivel bilateral cu partea ucraineană, nu s-a ajuns până în prezent la un acord în acest sens", a specificat ministrul de externe în răspunsul pe care mi l-a trimis. În ceea ce priveşte procedura de acordare/redobândire a cetăţeniei române, Corlăţean a precizat că "Legislaţia în materie condiţionează admiterea unei astfel de solicitări de deţinerea statutului de cetăţean român de către un ascendent până la gradul trei al solicitantului, care a pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lui. În cazul particular al etnicilor români din Maramureşul istoric, pentru a clarifica în ce măsură membrii comunităţii române din Maramureşul istoric se încadrează la categoria persoanelor care pot solicita redobândirea cetăţeniei române, sugerăm consultarea instituţiei competente în materie - Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei." a mai menţionat ministrul afacerilor externe. Consider regretabilă atitudinea autorităţilor ţării vecine de a fi refractare la deschiderea unui nou consulat în Ucraina, în zona locuită preponderent de cetăţenii de origine română. Sper să reuşim o acţiune comună a tuturor parlamentarilor de Maramureş pentru a sensibiliza autorităţile din Ucraina să îşi dea acordul ca România să deschidă un consulat în Transcarpatia. Este vorba de un număr considerabil de români care trăiesc acolo, iar reuşita acestui demers le-ar uşura mult comunicarea cu locurile strămoşeşti.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Ordinea publică şi circulaţia rămân la Poliţia Naţională" Am primit asigurări ferme din partea Guvernului că actuala structură a Ministerului Afacerilor Interne va rămâne neschimbată în următoarea perioadă. Potrivit răspunsului la o interpelare adresată conducerii MAI care a avut ca obiect reorganizarea compartimentelor de ordine publică şi circulaţie ale Poliţiei Române, Executivul nu intenţionează niciun fel de reconfigurare a sistemului existent. În documentul trimis către conducerea Ministerului Afacerilor Interne, am subliniat că nu ar fi oportună operaţiunea de descentralizare a serviciului poliţienesc în slujba cetăţeanului, prin transferul de personal şi responsabilităţi în coordonarea administraţiei locale. Conducerea MAI mi-a comunicat, din fericire, că nu există o asemenea intenţie: "În Programul de Guvernare pentru perioada 2013-2016, prevăzut în Anexa nr.2 Ia Hotărârea Guvernului nr.45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, nu este menţionată o astfel de concepţie de reconfigurare a sistemului de ordine publică. La Capitolul "Interne", domeniul afaceri interne este definit ca fiind unul dintre cele mai importante componente ale statului de drept, ce presupune prestarea unui serviciu public de bază pentru populaţie, cu finalitate în asigurarea securităţii şi siguranţei cetăţeanului de către instituţiile publice din subordinea Ministerului Afacerilor Interne". Am adresat această interpelare la rugămintea mai multor cadre din Poliţie, îngrijorate de posibilitatea unor modificări în ceea ce priveşte structurile de ordine publică şi circulaţie. Mă bucur că ipoteticul transfer de autoritate şi responsabilitate nu se va realiza, deoarece, prin mutarea Poliţiei Rutiere şi a celei de Ordine Publică la Poliţia Locală s-ar fi creat în mod nejustificat un instrument de presiune şi şantaj la îndemâna primarilor.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Aderarea României la spaţiul Schengen depinde exclusiv de un viitor raport MCV pozitiv" Considerat de statul român un proces ireversibil, aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen se dovedeşte o acţiune mult mai dificilă decât ne aşteptam, în ciuda faptului că ne-am făcut "temele" conştiincios. Pe această temă, m-am adresat şi am primit răspuns la interpelarea trimisă ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, referitoare la refuzul Germaniei şi Olandei de a permite aderarea României în spaţiul Schengen. În documentul trimis conducerii MAE, am subliniat că responsabilii cu politica externă ai României au afirmat, în repetate rânduri, că atitudinea Germaniei, Olandei şi a altor ţări europene referitoare la aderarea României la spaţiul Schengen nu se va modifica decât dacă se rezolvă bilateral problemele. Mai mult, s-a făcut o paralelă între situaţia actuală a României, refuzată de mai multe ţări la graniţa Schengen, şi necesitatea soluţionării pe cale bilaterală a problemelor existente între Republica Macedonia şi Grecia. După cum bine ştiţi, dreptul de veto al statelor membre NATO sau UE este inalienabil. În răspunsul său, Titus Corlăţean a admis că "finalizarea procesului de aderare la spaţiul Schengen survine într-un context european complex, preelectoral, în care statele membre au dificultăţi în a gestiona efectele crizei economice (stagnare economică, creşterea şomajului, creşterea presiunii asupra sistemelor de asigurări sociale)". Ministrul afacerilor externe, a recunoscut, în răspunsul pe care mi l-a adresat, că "Statele membre care au manifestat reticenţă faţă de aderarea României la spaţiul Schengen îşi menţin condiţionarea revizuirii poziţiei lor de un nou raport MCV pozitiv." Doresc să reafirm faptul că România îşi menţine angajamentul privind aderarea la spaţiul Schengen şi va continua să coopereze îndeaproape cu statele membre pentru atingerea acestui obiectiv. Nu ne rămâne decât să aşteptăm viitorul raport MCV, dar şi schimbarea opticii ţărilor vestice faţă de progresele făcute de România, care a investit o sumă considerabilă pentru acest demers încă nefinalizat.
				Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu: Reglementarea regimului proprietăţii a fost una dintre cele mai mari provocări pentru clasa politică românească în perioada de tranziţie postdecembristă. Această temă s-a regăsit constant în discursul public al PNL şi în practica politică liberală de după 1989, proprietatea fiind un element fundamental al ideologiei noastre liberale. Subiectul este încă de actualitate, cel puţin în ceea ce priveşte consolidarea proprietăţii, după măsurile liberale adoptate în timp pentru garantarea şi reconstituirea dreptului de proprietate în România. În acest sens, doresc să aduc în atenţia opiniei publice un proiect legislativ pe care l-am susţinut în campania electorală în faţa alegătorilor din colegiul Costeşti, judeţul Argeş, şi care figurează pe agenda de priorităţi ale Grupurilor parlamentare ale PNL pentru sesiunea următoare. Este vorba despre Propunerea legislativă privind prima intabulare a terenurilor agricole, care asigură gratuitatea acestui proces şi identifică soluţii concrete pentru a rezolva problema costurilor mari generate de prestaţia experţilor cadastrali implicaţi în acest proces. Astfel, onorariile experţilor cadastrali vor fi suportate din fondurile europene prevăzute în structura exerciţiului bugetar 2014-2020 pentru terenurile agricole şi forestiere din mediul rural, iar pentru terenurile agricole şi forestiere din mediul urban, aceste onorarii vor fi achitate prin parteneriat public-privat, în limita sumei de 400 lei/proprietate. Am convingerea că această soluţie legislativă care urmează a fi adoptată de Camera Deputaţilor, fiind însuşită atât de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi de Ministerul Fondurilor Europene, reprezintă o măsură necesară pentru finalizarea cadastrului naţional agricol şi un alt demers liberal de consolidare a proprietăţii private.
				Domnul Iuliu Nosa: Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Preşedintele Băsescu sfidează din nou Constituţia României" Preşedintele Traian Băsescu a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că puţin îi pasă de statul de drept şi de Constituţia României. Preşedintele-jucător pretinde că apără statul de drept şi ordinea constituţională a ţării prin întâlniri cu partidul politic al cărui tătuc este. Întâlnirea de la acest sfârşit de săptămână, de la Cluj, cu liderii şi simpatizanţii nou înfiinţatului Partid Mişcarea Populară nu face decât să confirme acest lucru. Mai mult, prin prezenţa sa la Cluj, unde a fost întâmpinat de Emil Boc, Băsescu s-a şi lăudat cu ideea sa de a crea Partidul Mişcarea Populară, pe care l-a numit "un copil prematur al Fundaţiei Mişcarea Populară". Ca şi cum nu ar fi fost suficientă încălcarea flagrantă a Constituţiei României prin prezenţa sa la întâlnirea noului său partid de suflet, Băsescu a lovit în statul de drept, acuzând din nou imixtiuni în justiţie, atacuri la adresa procurorilor şi ameninţând că toate acestea se vor auzi în cancelariile europene. Astfel, preşedintele-jucător continuă lupta sa împotriva acestei ţări, lupta pe care a început-o acum10 ani, o dată cu primul său mandat de preşedinte. Cu toate că lupta sa împotriva României a fost continuă în ultimii 10 ani, pentru a-şi putea apăra interesele personale şi pe cele ale apropiaţilor săi, se pare că acum, pe final de mandat, Băsescu încearcă să dea ultimele bătălii. De altfel, nici nu mă aşteptam ca pe final de mandat să devină brusc un preşedinte care să respecte Constituţia României, să fie un element de echilibru al statului de drept şi un şef al statului apolitic. Din contră, a reuşit să pună bazele unui partid politic chiar în interiorul Instituţiei prezidenţiale. Sunt necesare dovezi mai clare de încălcare a Constituţiei?
				Domnul Ioan Oltean: Declaraţie politică având tema: "Uniunea sărăciei" Nu trece zi fără ca incompetenţa guvernanţilor Uniunii Social-Liberale să nu lase urme adânci în scăderea nivelului de trai al cetăţenilor, în ceea ce înseamnă dezvoltarea României, în lipsa responsabilităţii unor amatori ai emisiunilor televizate şi ai jocurilor de iarnă în timp de situaţii de urgenţă. Am putut observa cu uşurinţă o Românie cu 2 viteze, o Românie divizată între conduşi şi conducători, între care există un zid depăşit doar la momentul alegerilor, o Românie în care cetăţenii de rând îngheaţă şi aşteaptă ca reprezentanţii autorităţii publice centrale şi locale să-şi facă datoria, şi guvernanţii, în frunte cu domnul cu fes, Victor-Viorel Ponta, grăbit să ajungă la un meci, sunt prea ocupaţi cu propriile pasiuni pentru a da curs rezolvării problemelor cetăţenilor, celor care, prin votul lor, le-au oferit legitimitate. Are nevoie România de un guvern prea ocupat cu problemele cu justiţia ale propriilor membri? Au nevoie cetăţenii de un guvern care-şi acoperă propria incompetenţă şi incapacitate de a performa, impunând noi taxe şi impozite, îngreunând astfel traiul de zi cu zi al tuturor cetăţenilor? De la începutul anului 2009 până în aprilie 2012, guvernarea PDL a reuşit să comaseze sau să elimine 237 taxe şi impozite din 491 existente la începutul guvernării. Ce a făcut guvernarea uniunii sărăciei? A blocat acest efort şi a introdus 34 taxe noi şi impozite majorate până în prezent. În fapt, guvernul sărăciei şi incompetenţei conduce detaşat în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale în ultimii 10 ani. Guvernul USL a adus 37 de modificări asupra Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, aşadar, legislaţia fiscală a suferit, în medie, câte două modificări pe lună, fără consultare publică şi fără să respecte Legea responsabilităţii fiscale. În fapt, situaţia dramatică în care se află cetăţenii după cei aproape 2 ani de guvernare USL este accentuată şi de eşecul în susţinerea IMM-urilor şi, implicit, de lipsa locurilor de muncă. Astfel, reducerea fondurilor alocate IMM-urilor, lipsa creării unor programe noi de finanţare şi susţinere a dezvoltării motorului economiei, ne oferă perspectiva gri a situaţiei şomajului, astfel, în ultimul an, numărul şomerilor crescând cu 48.000 de persoane. Aşadar, sărăcia "asigurată" de guvernul USL devine încetul cu încetul o certitudine, singura reuşită a acestui guvern. În fapt, ce poate asigura guvernul niciunui proiect? Investiţiile publice au fost tăiate cu 10% în 2013, în timp ce cheltuielile de personal, cu bunurile şi serviciile au crescut. Procentul acordat investiţiilor a ajuns la cel mai mic nivel din ultimii ani, de 5,1% din PIB, programele majore de investiţii naţionale au fost ratate, bugetele alocate pilonilor de dezvoltare a unei societăţii educate şi sănătoase au fost reduse. Într-adevăr, fondurile europene s-au dovedit a fi anul trecut o sursă importantă de creştere economică. Dar acesta este rezultatul contractelor semnate în anii 2010-2011. În fapt, ochiul critic, obiectiv, care a punctat incapacitatea acestui guvern în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene a fost chiar Comisia Europeană. Astfel, acordul de parteneriat trimis Comisiei de către Guvernul Ponta în luna octombrie a anului trecut a fost aspru criticat pentru lipsa de viziune, pentru incoerenţa stabilirii obiectivelor şi indicatorilor. Acesta este starea de fapt care caracterizează această guvernare: iresponsabilitatea, lipsa de viziune, incoerenţa, aroganţa, dezinteresul pentru interesul naţional, pentru dezvoltarea unei Românii puternice, care să genereze o creştere economică în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi recuperării decalajului de dezvoltare faţă de ţările membre ale Uniunii Europene. Dar pentru a depăşi problema sărăciei care domneşte în casele cetăţenilor, avem nevoie să eliminăm factorul determinant, cel care a generat-o şi a susţinut-o de fiecare dată când a ajuns la guvernare. Avem nevoie de oameni puternici, responsabili, dornici să-şi asume şi să ducă la bună îndeplinire proiecte importante pentru dezvoltarea acestei ţări, şi nu de oameni dornici să se ghideze după "aparenţele" din peşteră, în ignoranţă şi sărăcie. Pentru că oricât de mult ne dorim să asociem un proiect important, început şi susţinut de către guvernanţii care astăzi conduc România, de numele acestora, eşecul este garantat. În fapt, singurul proiect care se dovedeşte viabil în cazul guvernării USL este proiectul sărăciei.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "35 de taxe noi şi impozite majorate de USL blochează relansarea consumului" Guvernul Ponta se joacă cu traiul românilor. A împărţit în dreapta şi în stânga cu 35 de taxe noi şi impozite majorate (Tabel 1). A 35-a este însăşi acciza de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, nimic altceva decât modalitatea USL de a face rost de bani pentru acest an electoral. Aceste majorări de taxe au loc în paralel cu 4 rectificări bugetare negative, în cuantum de 8,6 miliarde lei (Tabel 2). Actualul Guvern a eşuat în atingerea ţintei veniturilor bugetare pe anul 2013: şi-a propus o ţintă de 33,6% din PIB pe anul 2013, dar a reuşit să colecteze venituri bugetare de numai 32% din PIB, stabilind "performanţa" uneia dintre cele mai slabe rate de colectare din ultimul deceniu. În schimb, evaziunea fiscală se ridică la cel puţin 14% din PIB, mai mult decât bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii. Consiliul Fiscal a estimat oficial că, după o scădere cu 3,5% în anul 2011, evaziunea fiscală a crescut cu 5,6% în anul 2012, sub guvernarea USL. Guvernul pierde 10 miliarde euro anual doar din TVA-ul necolectat. În aceste condiţii, România are cele mai mari pierderi din colectarea TVA din întreaga Europă. Acciza de 7 eurocenţi pe litru de carburant înseamnă, de fapt, un plus de 8,7 eurocenţi pe litru după aplicarea TVA, adică 39 de bani plătiţi suplimentar de români pe fiecare litru de benzină sau motorină, la un curs mediu de 4,5 lei/euro. Mediul de afaceri critică aspru această măsură, iar reprezentanţii patronatelor anunţă scumpiri în lanţ. USL nu are niciun motiv pentru introducerea de noi taxe. Guvernul a motivat că acciza suplimentară de 7 cenţi pe litrul de carburant înseamnă o creştere cu 2,28 miliarde lei a veniturilor la buget. PDL consideră însă că suma de bani necesară poate fi uşor găsită în altă parte, fără a împovăra şi mai mult românii. Prin urmare, în loc de introducerea acestei taxe, PDL propune ca 1,3 miliarde de lei să provină de la programele finanţate din raţiuni pur electorale prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Guvernul Ponta îşi permite să împartă cadouri electorale prin ministerul domnului Dragnea, al cărui buget a crescut cu 34% în 2014 faţă de anul trecut. Altfel cum poate fi explicată creşterea de 3 ori a bugetului alocat pentru Programul de construcţie al sălilor de sport sau de 1,7 ori pentru cel de realizare al bazinelor de înot, pe care PSD le blama pe când se afla în opoziţie? Restul de un miliard de lei necesar va fi obţinut din creşterea veniturilor bugetare în urma restructurării ANAF şi a îmbunătăţirii colectării. Jos taxele! Populaţia şi firmele nu mai pot fi suprataxate. Ajustările din ultimii ani au fost severe atât în mediul public, cât şi în mediul privat. Deficitul de cont curent a fost de 12% din PIB în anul 2008, iar în prezent ajunge la aproximativ 1% din PIB în anul 2013. Deficitul bugetar de 5,7% în anul 2008 şi de 9% din PIB în anul 2009 s-a ajustat constant până la 2,52% din PIB în anul 2013. PDL consideră că nu este nevoie de taxe noi într-un an în care creşterea economică se estimează la 2,2% în 2014, după o creştere estimată la 2,8% în anul 2013, în care sumele primite de la UE au crescut cu 12%, iar cheltuielile cu investiţiile publice au fost tăiate cu 10%. Nici strategia de creştere a veniturilor bugetare prin taxare nu s-a dovedit eficientă. Veniturile bugetare au crescut cu doar 3,6% în anul 2013, după introducerea noilor taxe, sub inflaţia medie de 4%, în timp ce în anul 2012, înainte de introducerea taxelor, veniturile bugetare au crescut cu 6,2%, în condiţiile unei creşteri economice de numai 0,7%. Concluzia este simplă: Guvernul USL trebuie să îşi revizuiască strategia de creştere a veniturilor la bugetul de stat prin îmbunătăţirea colectării. Cum? Prin lupta împotriva corupţiei, prin transparentizarea cheltuirii banilor publici, prin eliminarea criteriilor politice în alocarea lor. Garantat, în aceste condiţii nu va mai fi necesar ca românii să fie taxaţi suplimentar. Anexe Tabel 1: Lista celor 35 de taxe noi şi impozite majorate sub guvernarea USL
				Nr. crt. Taxe noi şi impozite majorate Act introducere modificare Persoane fizice/juridice afectate 1 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din creşterea şi exploatarea animalelor şi din valorificarea produselor de origine animală. O.G. 8/2013 Persoanele fizice care deţin peste 3 capete de vaci şi bivoliţe, peste 9 capete de ovine şi caprine, peste 5 capete de porc pentru îngrăşat, peste 49 de familii de albine şi peste 99 pe capete de pasări de curte. 2 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile realizate din cultura plantelor, de pe suprafeţele de teren situate peste limita care asigură necesităţile de trai ale unei familii. O.G. 8/2013 Persoanele fizice care deţin peste 2 ha de cereale, plante oleaginoase, cartofi, sfeclă de zahăr şi hamei pe rod, peste 1,5 ha de leguminoase pentru boabe şi pomi pe rod, peste 1 ha de tutun, peste 0,5 ha vie pe rod şi legume în câmp, peste 0,3 ha de flori şi plante ornamentale şi peste 0,2 ha de legume în spaţii protejate. 3 Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din silvicultură şi piscicultură. O.G. 8/2013 Persoanele fizice care obţin venituri din silvicultură şi piscicultură. 4 Majorarea taxelor locale cu 16% la începutul anului 2013 - condiţia USL pentru asigurarea finanţărilor de la bugetul central necesar primăriilor. O.G. 8/2013 Toate persoanele fizice şi juridice care aparţin de localităţile ale căror primării au decis majorarea impozitelor şi taxelor locale. 5 Taxă pe monopolurile naturale (energie electrică şi gaze naturale), în valoare de 0,1 lei/MWh pentru energia transportată către sistemele de distribuţie, de 0,75 lei/MWh în cazul cantităţii distribuite şi de 0,85 lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport. O.G. 5/2013 Toţi românii (gospodarii şi firme) care plătesc facturi la energie electrică şi gaze naturale. 6 Taxă specială de 0,5% aplicată veniturilor obţinute din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale. O.G. 6/2013 Operatorii economici care desfăşoară activităţi de exploatare şi comercializare a resurselor naturale. 7 Taxă de 60% asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementarii preţurilor din sectorul gazelor naturale de către operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare. O.G. 7/2013 Operatorii economici care desfăşoară activităţi de extracţie şi comercializare a gazelor naturale. 8 Impozit pe venit şi CAS la indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de toţi angajaţii pe perioada delegării, pentru partea care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice. O.G. 8/2013 Orice angajat care primeşte o diurnă pe perioada delegării mai mare de peste 2,5 ori decât nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice. 9 Impozit de 16% pe veniturile considerate dividende. O.G. 8/2013 Persoanele fizice care obţin venituri considerate dividende, reprezentând sume plătite de societate pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea asociaţilor, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia. 10 Cotă majorată de impozit, de 50%, pentru veniturile din prestarea de servicii în România sau în afara României, dividende, dobânzi, comisioane, redevenţe şi din exercitarea unei profesii libere plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. O.G. 8/2013 Persoanele fizice/juridice care obţin venituri plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. 11 CAS aplicat persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii şi arendă) începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. 88/2013 Toate persoanele care obţin venituri din chirii sau arendarea terenurilor vor fi obligate la plata contribuţiilor de asigurări de sănătate. 12 Taxă majorată pentru eliberarea paşapoartelor temporare (de la 84 lei la 100 lei) şi a celor electronice (de la 244 lei la 270 lei). Imprimeria Naţională a mărit tarifele pentru blanchetele actelor de identitate. Toţi românii care vor să călătorească. 13 Taxă de pod majorată: în cazul podului Giurgeni-Vadul Oii de la 9 lei la 10 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 11 lei (1 aprilie 2013) şi în cazul podului Feteşti-Cernavodă de la 11 lei la 12 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 13 lei (1 aprilie 2013). Aceste tarife sunt valabile pentru autoturismele şi vehiculele cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone. Ordin 2220/2012 (ordin al Ministerului Transporturilor) Toţi românii care vor sa traverseze Dunărea pe cele două poduri. 14 Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (timbrul de mediu). Taxa pe timbru de mediu este mai mare cu 10% faţă de vechea taxă de poluare. O.U.G. 9/2013 Toţi proprietarii de maşini care nu au plătit taxa de primă înmatriculare. 15 Coplata în sistemul sanitar, de până la 10 lei pe zi de spitalizare. H.G. 117/2013 Orice român care ca avea nevoie de cel puţin o zi de internare în spital. 16 Taxă de 500 lei pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă. Lege 127/2013 În anul 2012 au avut loc peste 30.000 de divorţuri în România. 17 Taxa judiciară de timbru, colectată de primării şi vărsată în proporţie de 70% la bugetul public. O.U.G. 80/2013 Toate persoanele fizice şi juridice care utilizează servicii prestate de către instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 18 Acciză suplimentară de 10 euro/hl de produs la berea din amestecul cu băuturi nealcoolice, la care ponderea gradelor Plato este mai mică de 30%. O.G. 8/2013 În România se consumă aproximativ 89 litri de bere în medie pe cap de locuitor. 19 Acciză suplimentară de 25 euro/hl de produs pentru băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de alcool absolut provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe şi sucurilor concentrate de fructe este mai mică de 50%. O.G. 8/2013 Consumatorii de băuturi fermentate cu pondere de alcool absolut sub 50% (altele decât bere şi vinuri). 20 Acciza pentru bere majorată de la 0,748 euro/hl/grad Plato la 0,8228 euro/hl/grad Plato. O.G. 8/2013 În România se consumă aproximativ 89 litri de bere în medie pe cap de locuitor. 21 Acciza pentru berea realizată de micii producători majorată de la 0,43 euro/hl/grad Plato la 0,473 euro/hl/grad Plato. O.G. 8/2013 22 Accizele pentru alcool etilic majorate de la 750 euro/hl alcool pur la 1.000 euro/hl alcool pur. O.G. 16/2013 Consumul de alcool pe cap de locuitor (în grupa de vârstă de peste 15 ani) în România este de 10-12 litri de alcool pur pe an. 23 Acciza specifică la ţigarete majorată de la 53,18 euro/1.000 ţigarete la 56,71 euro/1.000 ţigarete. O.G. 8/2013 Aproximativ 5 milioane de fumători. 24 Acciză pentru bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor: acciză de 1 euro/gram pentru bijuteriile cu până la 14k şi de 2 euro/gram pentru cele peste 14k. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de bijuterii din aur şi/sau din platină (cu excepţia verighetelor). 25 Acciză pentru confecţii din blănuri naturale: acciză cuprinsă între 50 şi 1.200 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al blănurilor. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de confecţii din blănuri naturale (peste 500 euro). 26 Acciză pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, cu excepţia celor destinate utilizării în sportul de performanţă: acciză de 500 euro/metru liniar pentru iahturile şi navele care au lungimea egală sau mai mare de 8 metri şi acciză 10 euro/CP pentru navele cu motor peste 100 de cai-putere. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu lungimea mai mare de 8 metri şi cu motoare de peste 100 cai-putere (cu excepţia celor destinate utilizării în sportul de performanţă). 27 Acciză pentru motoarele cu capacitate de peste 100 de cai-putere destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agreement. O.G. 28/2013 Cumpărătorii de motoare cu capacitate de peste 100 de cai-putere destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agreement. 28 Acciză pentru autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3: acciză de 1 euro/cm3. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de autoturisme cu motoare de peste 3.000 cm3. 29 Acciză pentru arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv: acciză cuprinsă între 50 şi 1.500 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al armelor. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de arme de vânătoare sau de uz personal (cu excepţia celor cele de uz militar sau de uz sportiv). 30 Acciză pentru cartuşe cu glonţ şi alte tipuri de muniţie pentru armele prevăzute anterior: acciză cuprinsă între 0,1 şi 0,4 euro/bucată în funcţie de costul de achiziţie. O.G. 16/2013 Cumpărătorii de cartuşe cu glonţ pentru armele de vânătoare sau de uz personal (cu excepţia celor cele de uz militar sau de uz sportiv). 31 Eliminarea prevederii legale prin care primarii nu aveau voie să majoreze taxele locale cu mai mult de 20% peste rata inflaţiei în cazul persoanelor fizice (la persoanele juridice limita va rămâne). Astfel, de la 1 ianuarie 2014, primariile vor avea undă verde să crească impozitele locale cât de mult îşi doresc. O.U.G. 102/2013 Toate persoanele fizice care aparţin de localităţile ale căror primării vor decide majorarea impozitelor şi taxelor locale. 32 Indexarea accizelor cu rata medie a inflaţiei calculată în luna septembrie a acestui an: toate accizele vor creşte cu 4,77% începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. 102/2013 Toţi românii vor fi afectaţi de această măsură deoarece creşterea accizelor va duce la scumpirea tuturor produselor cărora li se aplică accize (carburanţi, alcool, gaze, energie electrică). 33 Impozit pe construcţii speciale de 1,5% din valoarea construcţiei, începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. 102/2013 Toate firmele româneşti sau străine care lucrează în România prin intermediul unui sediu permanent, dar şi firmele cu sediu social în România înfiinţate conform legislaţiei europene. Acest impozit se va regăsi în preţul produselor şi serviciilor, prin urmare va fi resimţit de toţi românii. 34 Redevenţele pentru resursele naturale vor creşte cu 25% (cu excepţia celor la petrol şi gaze) de la 1 ianuarie 2014. O.U.G. 102/2013 Creşterea redevenţei pentru resursele naturale ar putea scumpi sarea şi apa minerală. Prin urmare, această majorare va fi resimţită de toţi românii. 35 Acciza suplimentară pe litrul de benzină, motorină şi kerosen de la 1 ianuarie 2014: la benzina cu plumb acciza va fi majorată de la 421,19 euro/1.000 litri la 491,19 euro/1.000 de litri, la benzina fără plumb acciza creşte de la 359,59 euro/1.000 litri la 429,59 euro/1.000 de litri, la motorină acciza urcă de la 330,39 euro/1.000 litri la 400,395 euro/1.000 de litri, iar pentru petrolul lampant (kerosen) utilizat drept combustibil pentru motor acciza va fi majorată de la 375,91 euro/1.000 litri la 445,91 euro/1.000 de litri. O.U.G. 102/2013 Toţi românii vor fi afectaţi de această măsură deoarece creşterea accizei la carburanţi va duce la creşterea preţului la benzină şi motorină cu circa 50 de bani, ceea ce va duce la scumpiri în lanţ ale tuturor produselor.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Exportul medicilor şi asistentelor medicale a secătuit România de 3,5 miliarde de lei în ultimii 6 ani" Exportul masiv de inteligenţă al României nu înseamnă creştere economică pentru ţara noastră. Este un lucru pe care ar trebui să îl ştie fiecare ministru, de la educaţie până la sănătate sau comunicaţii, iar apoi să pună punct acestei probleme. Să nu mai permită că inteligenţa să fie călcată în picioare şi ignorată în România. În ţările dezvoltate, ea este respectată şi bine remunerată. Nu oricine este dispus să lucreze pentru un salariu incomparabil mai mic faţă de cel oferit în ţări precum Germania, Marea Britanie sau Austria. Salariul unui medic debutant în Bucureşti este de aproximativ 300-350 de euro/lună, iar în ţară şi mai mic, în timp ce în Germania sau Marea Britanie acesta este de 3.000 de euro/lună. Este alarmant faptul că 80% dintre tinerii absolvenţi sunt pregătiţi să plece peste hotare. În jur de 3% dintre medicii români emigrează în fiecare an în ţări precum Spania, Marea Britanie, Franţa sau Scandinavia, conform studiului realizat de Federaţia Europeană a Serviciilor Publice. În primele 10 luni ale anului trecut, 2.600 de medici au plecat să muncească în spitalele din străinătate, majoritatea în Marea Britanie, în timp ce restul au ales Germania, Franţa şi Belgia. Începând din 2007, anul în care România a intrat în Uniunea Europeană, şi până în prezent, 28.000 de medici şi 17.000 de asistente medicale au optat pentru un loc de muncă în afara ţării; 80% din cei care au aplicat au fost acceptaţi şi din punct de vedere al certificărilor profesionale şi al limbilor străine cunoscute. Statul pierde foarte mulţi bani din cauza exodului medicilor, pentru că plăteşte 30.000 de lei pentru şase ani de pregătire a unui doctor şi 21.000 de lei pentru specializarea acestuia. Astfel, în ultimii şase ani, statul a pierdut nu mai puţin de 3,5 miliarde de lei. Faptul că reuşim să ajungem la aceste performanţe în materie de export de minţi strălucite este lăudabil, dar în acelaşi timp înseamnă şi un viitor sumbru atât pentru sistemul medical din România, cât şi pentru sistemul de învăţământ. Viitoarele generaţii de profesori români vor preda în ţările unde au decis să plece. Pentru a stopa acest exod avem urgent nevoie de o finanţare corectă. Universităţile de medicină nu pot să furnizeze pe piaţa muncii mai mult de 2.500 de doctori anual. În condiţiile în care pleacă 3.000 de medici pe an, exportăm mai mult decât "producem". O finanţare adecvată şi transparentă a sistemului de învăţământ şi a sistemului de sănătate este esenţială pentru şansa românilor la viaţă şi pentru un sistem medical respectabil în România. Românii mai plătesc o dată un cost dacă au cu ce. Şi nu unul mic: cei cu probleme grave aleargă să se trateze în străinătate.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Politizarea banului public a atins cote alarmante" Românii sunt taxaţi pentru a creşte cheltuielile publice în scopuri pur electorale. PDL solicită ferm transparenţa plăţilor efectuate din banii publici de către guvernul Ponta. În bugetul pentru anul 2014, fondurile alocate Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) au crescut cu 34% faţă de anul trecut, iar bugetele programelor cu dedicaţie electorală au crescut de 4,6 ori (Tabel 1), la aproape 100 milioane euro. Ministrul Dragnea împarte din pix, discreţionar, bani primăriilor şi consiliilor judeţene, aşa cum a procedat şi anul trecut. În urma analizelor pe care le-am realizat pe baza datelor disponibile la Monitorul Oficial şi pe primele 11 luni ale anului 2013 de pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, ajungem la următoarele concluzii: 70% din cei 262 milioane lei alocaţi de MDRAP consiliilor locale s-au dus către USL: PSD - 43%, PNL - 25%, 1% - PC, UNPR - 0,4%. PDL - 13%. 90% din cei 150 milioane lei din Fondul de rezervă bugetară, dedicat situaţiilor de urgenţă se alocă din pixul premierului Ponta, la finalul anului 2013, consiliilor judeţene ale USL: PSD - 51%, PNL - 38%. PDL - 6%. 99% din cei 72 milioane lei alocaţi de MDRAP către consiliile judeţene în primele 11 luni din anul 2013 sunt împărţiţi direct către USL: PSD - 62% şi PNL - 36,8%. Un singur consiliu judeţean PDL a beneficiat de doar 1% din suma totală, adică de 0,8 milioane lei. 9% din suma totală a fost alocată spre Teleorman, judeţul domnului ministru Dragnea. Un sfert din suma totală s-au dus către 3 judeţe: Teleorman, Iaşi şi Vrancea. Dacă pentru sălile de sport bugetele cresc de peste 3 ori sau pentru regenerarea urbană de peste 8 ori, de ce nu cresc la fel şi bugetele educaţiei şi sănătăţii, în favoarea tuturor românilor şi a viitorului acestui popor? Unde sunt proiectele regionale care să conecteze colţurile ţării pentru a da speranţă investiţiilor şi locurilor de muncă? Stop pomenilor electorale şi politizării banului public! Programele coordonate de MDRAP
				Program 2013 (execuţie preliminată, mil. lei) 2014 (mil. lei) Modificare Subprogramul Modernizarea satului românesc 199,4 800 Creştere de 4 ori Subprogramul Infrastructura la nivel judeţean 77,8 500 Creştere de 6,4 ori Subprogramul Regenerarea urbană a municipiilor şi oraşelor 23,96 200,7 Creştere de 8,4 ori Programul construcţie săli de sport 35 110 Creştere de peste 3 ori Proiect "Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori". 17,56 105 Creştere de 6 ori Programul prioritar naţional pentru reabilitarea, modernizarea infrastructurii culturale şi dotarea aşezămintelor culturale din mediul mic urban 14 92 Creştere de 6,6 ori Programul bazine de înot 20,4 35 Creştere de 1,7 ori Programul pentru construcţii de locuinţe şi săli de sport 19,8 30 Creştere de 1,5 ori TOTAL 407,92 1872,7 Creştere de 4,6 ori Sursa: Legea bugetului de stat pe anul 2014
				Doamna Maria-Andreea Paul: "De ce este statul de drept pe agenda politicii strategice a PDL?" Cu mari costuri politice, PDL a scos România din criza economică. Costurile sociale au fost şi ele mari, dar ar fi fost şi mai mari dacă nu acţionam. Acum, PDL are obligaţia morală de a scoate România din criza statului de drept. Nu e vorba de incidente minore, izolate, de încălcare a statului de drept, ci de o politică deliberată a USL de a instaura legea junglei şi a mafiei USL. De ce este statul de drept pe agenda politicii strategice a PDL? Pentru că legea aduce bogăţie. Fără lege nu avem economie: nici bani, nici credite, nici firme, nici investiţii, nici locuri de muncă. Legea nu doar stabileşte aceste reguli. Respectarea legii aduce bani, profesionalism şi bunăstare românilor. Or, stat de drept înseamnă că legea şi independenţa justiţiei care sancţionează greşelile se respectă. Pentru că legea aduce speranţă. Angajamentul dintre guvernanţi şi români este prea des încălcat. Românii au fost trădaţi. Cei chemaţi să facă legi sunt acuzaţi şi condamnaţi că le încalcă. 36 de parlamentari ai majorităţii USL au fost condamnaţi penal sau acuzaţi şi în stare de incompatibilitate în acest mandat: 22 de la PSD şi 14 de la PNL. Atacul constant la independenţa justiţiei blochează dezvoltarea economică. Milioane de români află zilnic că "săracii infractori" sunt apăraţi de majoritatea actuală parlamentară. Pentru că legea impune respectarea drepturilor omului. Nerespectarea drepturilor omului strangulează potenţialul economic al naţiunii. Dezvoltare nu înseamnă doar PIB. Dezvoltare înseamnă respectarea drepturilor la hrană, educaţie, sănătate, presă liberă şi corectă, libertate de exprimare a opiniei. Milioane de români tot aud că fondurile sunt insuficiente pentru educaţie, sănătate, drumuri sau locuri de muncă, dar cresc bugetele şi privilegiile politicienilor. România se dezvoltă mai încet pentru că nu respectă drepturile omului. Pentru că legea aduce stabilitate, transparenţă şi bună guvernare. Schimbarea regulilor prea des omoară afacerile şi locurile de muncă. România este zilnic zguduită de minciună, promisiuni neonorate, de ceartă, de dezbinare, de modificarea repetată a legilor după bunul plac. Mai nou, legile importante se schimbă noaptea, sub clar de lună, aşa cum s-a întâmplat în cazul tentativelor de modificare a Codului penal. Nu poţi vorbi de stabilitate când tai din pix datoriile Rompetrol către statul român, neîncasate de 10 ani, de aproape jumătate de miliard de dolari. În schimb, compensează bugetul public cu noi taxe. Criza statului de drept în România. Mulţumesc militanţilor PDL şi românilor pentru că au răspuns pozitiv la mitingul nostru pentru apărarea statului de drept. Asta înseamnă opoziţie adevărată. Mulţumesc pentru că vă pasă. Vă pasă de ceea ce se întâmplă în ţara asta, cu viitorul copiilor noştri. Mulţumesc pentru că nu aţi rămas indiferenţi la înlocuirea statului de drept cu legea junglei PSD şi PNL. Ponta este noul comunist. Şi-a tras repede doi de "escu": Antonescu şi Voiculescu. Alţi doi sunt pe banca de rezervă: Iliescu şi Oprescu. Ponta, Antonescu, Oprescu şi Voiculescu violează legea în fiecare zi. Cu toţii vor să facă o lege pentru aleşi şi altă lege pentru alegători. Pentru asta fac praf instituţiile româneşti. Azi putem întări statul de drept sau putem să îl slăbim tolerând dezmăţul electoral, minciuna, corupţia şi evaziunea. Minciuna, Corupţia, Evaziunea sunt duşmanii statului de drept. Din păcate, tocmai Minciuna, Corupţia şi Evaziunea s-au instalat în fruntea Guvernului. Cine aruncă România în aer pentru mafia de partid? USL! Cine suspendă o Românie întreagă în vara anului trecut, ca să poată vedea Antonescu cum e o lună la preşedinţie? USL! Cine schimbă Codul penal noaptea, precum hoţii? USL! Cine plânge în puşcărie? USL! Cine îşi schimbă miniştrii ca pe şosete? USL! Cine pune taxe şi pe cloşca cu pui? USL! Cine minte cum respiră? USL! Cine ţine România într-o ceartă continuă? USL! Cine are cel mai toxic şi murdar guvern? USL! Împreună cu PDL am ambiţia de a lupta cu mafia USL, de a garanta solidaritatea financiară pentru români prin muncă şi profesionalism, justa asistenţă socială, NU pomeni electorale şi dezmăţ pe banii publici. Împreună cu voi am ambiţia să creăm condiţii mai bune pentru copiii noştri la şcoală, pentru bolnavi în spitale, pentru locuri de muncă. Împreună cu Guvernul Alternativă al PDL am ambiţia de a crea condiţii egale în faţa legii şi pentru aleşi şi pentru alegători. Putem să dăm calitate şi forţă profesională funcţionarului public fără sa ne mai uităm la opţiunile sale politice. Putem să dam calitate şi forţă profesională învăţământului românesc. Putem să dăm o şansă bolnavilor în ţara noastră, fără să mai plătim şpagă. Putem să dăm oxigen mediului economic pentru a crea locuri de muncă şi venituri mai mari la buget ca să ne putem atinge ţelurile. Împreună putem construi o societate corectă şi dreaptă.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Demisia, doamna Grapini! Aţi tăiat fondurile pentru dezvoltarea IMM-urilor cu 27% în acest an" Eşecurile în lanţ în dezvoltarea şi susţinerea IMM-urilor, starea generală nefastă în care se află IMM-urile în condiţii generale de creştere economică impun demisia ministrului pentru IMM, mediu de afaceri şi turism, Maria Grapini. Ministrul Grapini a ignorat problema presantă a mediului de afaceri: accesul scăzut la finanţare. USL, de o stângă populistă virulentă, este incapabil să creeze condiţiile necesare pentru dezvoltarea IMM-urilor româneşti sau pentru crearea de noi locuri de muncă, deşi şomajul a crescut cu peste 70 de mii de persoane în ultimul an. Tabloul mediului de afaceri românesc este sumbru. Numărul IMM-urilor raportat la mia de locuitori a scăzut cu 3,1% în perioada 2008-2013, în timp ce media UE a crescut cu 0,5%, conform ultimelor date oficiale disponibile. Bulgarii au aproape de două ori mai multe firme la mia de locuitori. În medie, 81 de firme au intrat în insolvenţă zilnic în anul 2013. USL a ignorat principala problemă a IMM-urilor: nivelul ridicat al fiscalităţii. 34 de taxe şi impozite au fost introduse sau majorate; altele sunt deja anunţate. Niciun program-suport nou pentru IMM-uri nu a fost lansat. În schimb, au fost tăiate masiv fondurile alocate IMM-urilor în bugetul pentru anul 2014, cu 27% faţă de anul trecut (de la 115 milioane lei în anul 2013 la 84 milioane lei în anul 2014). USL nu a explicat nici ce s-a întâmplat cu cei 500 milioane lei necheltuiţi în anul 2013 prin schemele de ajutoare de minimis pentru IMM-uri, în urma eşecului răsunător al licitaţiei fantomă de 5 minute, dacă au fost realocaţi sau folosiţi pentru diminuarea deficitului bugetar în 2013 pe seama IMM-urilor. România are al doilea cel mai mic număr de IMM-uri raportat la numărul de locuitori în UE. Apetitul pentru risc şi antreprenoriat, condiţiile dificile de înfiinţare şi supravieţuire a noilor firme la români, accesul costisitor la finanţare, descriu sintetic starea mediocră a clasei noastre de mijloc: IMM-uri la mia de locuitori puţin peste jumătate din media europeană. Dacă media UE se ridică la 41 de IMM/1.000 de locuitori, în România avem numai 24 de IMM-uri la o mie de locuitori. În Bulgaria, numărul de firme la mia de locuitori se ridică la 40, foarte aproape de media europeană. Cehia deschide topul ţărilor cu cel mai mare număr de IMM la mia de locuitori: 88, de 3,6 ori mai mult decât România. Cea mai bună performanţă, în vremuri de criză economică şi ulterior, a fost înregistrată de Slovacia, unde numărul de IMM-uri la mia de locuitori a crescut de la 11,5 în anul 2008 la 72 în anul 2013. Când te uiţi la starea IMM-urilor vezi de fapt capacitatea economiei de a crea noi locuri de muncă. IMM-urile româneşti angajează 2,6 milioane de persoane, adică 60% din efectivul salariaţilor din România, şi 74% din salariaţii în domeniul privat. Un IMM din România are, în medie, 5,5 salariaţi, peste media europeană de 4,2 persoane. În schimb, valoarea adăugată brută - adică valoarea nou creată în procesul de producţie - a IMM-urilor româneşti se ridică la numai 22% din media UE, adică 26,8 miliarde euro. Un IMM românesc creează o valoare nouă de 56.400 de euro, faţă de media europeană de 165.700 euro. Populismul, populaţia captivă în asistenţă socială şi deteriorarea mediului de afaceri sunt strategia USL Măsurile fiscale decuplate de realitatea economică au devenit o constantă a guvernării USL. Lipsa de comunicare şi de consultare dintre autorităţile aflate la putere şi reprezentanţii mediului de afaceri a contribuit la poluarea fără precedent a mediului de afaceri românesc.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Grave erori de gestiune economico-financiară la Ministerul Economiei" Odată ce s-a văzut instalat la putere, principala grijă a USL a fost să îşi împartă cât mai bine funcţiile. USL a fost interesat mai întâi de acapararea puterii şi de subminarea intereselor şi nivelului de trai al românilor. Circul din vara anului 2012, manevrat de USL, a fost a doua prioritate a guvernanţilor. USL nu a reuşit altceva decât să pună România în capul listei ţărilor în care statul de drept nu este respectat. În schimb, a uitat să îşi îndeplinească responsabil atribuţiile care ţin de corecta gestiune a finanţelor ţării, de a evita scurgerea de bani din sistem, de a elimina evaziunea şi a lupta împotriva corupţiei. Un control finalizat la mai multe ministere şi companii de stat, încheiat în august 2013 şi aprobat de boardul Curţii de Conturi în decembrie 2013 arată că în anul 2012 Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) a comis mai multe nereguli. Omiterea reevaluării unor bunuri în valoare de aproximativ 3,6 miliarde lei, aparţinând domeniului public al statului, date în administrarea entităţilor aflate sub autoritatea MECMA (IPCUP Ploieşti, SC Petrotrans SA, SC Fil. Energie El. Oltenia SA, SC Electrica Serv SA şi SC Hidroelectrica SA) este una dintre ele. Dovadă a incapacităţii USL stau problemele raportate de Curtea de Conturi. Printre acestea se numără: Lipsa de exactitate a datelor reflectate în situaţiile financiare: neevidenţierea unei creanţe faţă de utilizatorul creditului în sumă de 46.186 mii lei, reprezentând fonduri alocate de la buget pentru rambursarea unui credit extern, contractat de minister şi utilizat de către SC Termoelectrica SA pentru realizarea investiţiei "Reabilitarea Grupului nr. 4 de 150 MW din Centrala Electrică de Termoficare Paroşeni", obligaţia de rambursare din surse proprii a creditelor revenind beneficiarului şi, numai în completare, din surse de la bugetul de stat; Neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege către bugetele publice: neurmărirea utilizării creditelor bugetare repartizate Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIPPIMM), respectiv nevirarea la bugetul statului a sumei de 3.574 mii lei, alocată pentru finanţarea a 2 programe pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, neutilizată de către această instituţie (AIPPIMM), şi neangajată pe contracte de asistenţă financiară nerambursabilă. Lipsa de calitate a gestiunii economico-financiare: neefectuarea inventarierii patrimoniului, la termenele şi în condiţiile stabilite de lege; neinventarierea bunurilor din domeniul public al statului, în valoare de 115.125 mii lei, date în administrare entităţilor aflate sub autoritatea MECMA (IPCUP Ploieşti, SC Petrotrans SA, SC Filiala Energie Electrică Oltenia SA, SC Electrica Serv SA); nu au fost reevaluate bunuri în valoare de 72.628 mii lei, aparţinând domeniului public şi privat al statului, aflate în administrarea MECMA, cel puţin o dată la 3 ani; nu au fost reevaluate bunuri în valoare de 3.589.542 mii lei, aparţinând domeniului public al statului, date în administrarea entităţilor aflate sub autoritatea MECMA (IPCUP Ploieşti, SC Petrotrans SA, SC Fil. Energie El. Oltenia SA, SC Electrica Serv SA şi SC Hidroelectrica SA); nerespectarea prevederilor legale privind actualizarea Inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului; nerespectarea prevederilor legale privind angajarea şi efectuarea de cheltuieli din credite bugetare, respectiv: nu s-a operat în Inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniul public al statului, gestionat de Ministerul Finanţelor, diferenţa în sumă de 42.368 mii lei, rezultată din reevaluarea bunurilor din domeniul public al statului; nu a fost iniţiată o hotărâre de guvern în vederea aprobării, modificării şi completării Inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu diferenţele în sumă de 54.384 mii lei, rezultate din reevaluarea bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrare, efectuată în perioada 2004-2007, diferenţe care au fost înregistrate în contabilitatea ministerului; nu a fost stabilit regimul juridic al clădirilor unde îşi au sediile Inspecţiile Teritoriale ISCIR Braşov şi Sibiu, în sensul că, deşi în temeiul prevederilor punctului 29 din Anexa la Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public al statului, nu au fost declarate prin lege în evidenţa contabilă, fiind evidenţiate ca bunuri din domeniul privat al statului; nerespectarea prevederilor legale privind angajarea şi efectuarea de cheltuieli din credite bugetare, respectiv: efectuarea de cheltuieli, în sumă de 72 mii lei, pentru elaborarea documentaţiei în vederea efectuării de reparaţii şi consolidări la imobilul din str. Poteraşi nr. 11, sector 4, Bucureşti, fără a avea fonduri alocate pentru acest obiectiv, iar în listele de investiţii nu au fost prevăzute cheltuieli de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările pentru acest obiectiv; efectuarea de cheltuieli în sumă de 2.457 mii lei din fonduri alocate de la bugetul de stat pentru rambursarea creditelor externe contractate de minister şi utilizate de SC Termoelectrica SA.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Restructurarea creditelor, o schemă tip Caritas lansată de Ponta-Voinea drept mită electorală" Consumul pe credit însoţit de taxe noi, mărite, fără crearea de noi locuri de muncă, înseamnă faliment economic. Promisiunile Guvernului USL privind restructurarea creditelor nu sunt decât vorbe în vânt. După schemele Caritas-FNI Vântu, Ponta-Voinea mituiesc doi ani pentru ca USL să fure în linişte în următorii patru. Prin promovarea acestor măsuri, Guvernul Ponta oferă pomeni electorale chiar înainte de alegerile europarlamentare, începând cu 1 aprilie 2014. Aceasta este însă data de la care va intra în vigoare acciza de 7 eurocenţi pe carburant, a 35-a taxă nouă introdusă sau majorată de USL, care va fi suportată de toţi românii. Guvernul Ponta încearcă să acopere acest nou bir vânzând blana ursului din pădure: îi trimite pe români să îşi prelungească creditul, ceea ce va duce în mod previzibil la scăderea ratelor; dobânda datorată băncilor urmează însă să fie achitată integral. Foarte probabil băncile vor aplică un comision de reeşalonare a creditelor; de pildă, la BRD se percepe un comision unic de 50 de euro, echivalent în valuta creditului, pentru întocmirea dosarului nou de creditare. Executivul ne promite în schimb că, peste 2 ani, s-ar putea să impoziteze mai puţin munca celor care şi-au prelungit creditele. Le reamintesc domnilor Ponta şi Voinea că s-au angajat să scadă din septembrie impozitul pe muncă. Cu această promisiune ce s-a întâmplat? Avem o bombă guvernamentală pe termen lung. Subordonare a celor cu credite neperformante. Ei depind de performanţele statului, ori USL nu are nicio soluţie pentru performanţa economică reală. Pe ce anume ne bazăm când amânăm plăţi şi dăm apoi şi credit? Care este logica jocului economic? Viitorul fără soluţii? Taxe şi impozite în continuare? Măsura este discriminatorie pentru că se adresează românilor cu venituri sub medie şi cu credite cu întârzieri la plată sub 90 de zile. Ceilalţi sunt excluşi. Caracterul electoral al acestei promisiuni este evident prin faptul că de la această măsură sunt exceptaţi tocmai cei care sunt în cea mai disperată situaţie - cei care riscă să îşi piardă casa. Aceste facilităţi la creditele existente s-ar justifica doar în cazul celor care riscă să-şi piardă casa (cu condiţia să nu fie vorba de case de lux). Tocmai aceştia nu sunt beneficiarii schemei gândite de Guvern, ci aproape 1 milion de români cu drept de vot. Astăzi, guvernul Ponta vrea să continue politica creditului cu buletinul. Minciuna acelui credit este perpetuată astăzi la nivel guvernamental. Ministrul Voinea declară că se stimulează consumul. În loc să se plătească creditele, reflexul oricărei societăţi normale, începe consumul? Restartul imoralităţii la nivel înalt. Asupra acestui lucru au atras atenţia şi reprezentanţii oamenilor de afaceri şi ai brokerilor de credite. Domnul Voinea a citit cărţile de economie despre teoria aşteptărilor raţionale, dar de când este la guvernare nu a mai apucat să citească şi studiile care o infirmă. Măsura USL este explicată de Ponta şi Voinea prin prisma teoriei aşteptărilor raţionale, potrivit căreia înjumătăţirea principalului (dacă banca acceptă) va duce la creşterea consumului. Voinea nu a aflat însă că teoria a fost infirmată de realitate şi că s-a scris mult despre asta. Măsura USL va fi infirmată crunt de realitatea facturilor majorate de taxele USL, care absorb deja banii puţini ai românilor. În plus, românii cu venituri mici, ştiind că vor avea de plătit rate mai mult timp decât se angajaseră iniţial, nu se vor înghesui spre consum. Este mai degrabă un ajutor "otrăvit" decât o soluţie pentru redresarea consumului. În loc să avem condiţii responsabile de creditare, în loc să avem salarii mai mari şi locuri de muncă, avem pomană electorală, neobişnuită nici măcar în comunism. Ponta dă peşte, şi nu o undiţă românilor. USL vrea o populaţie cu mâna întinsă la Guvern, nu o populaţie cu locuri de muncă şi care să câştige un salariu decent, cu care să-şi poată plăti creditele. Economia are nevoie de baze solide: mai puţine impozite şi taxe, stimularea muncii, reducerea CAS.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Taxele USL pentru agricultori sunt mai mari decât subvenţia pe suprafaţa în arendă şi reprezintă o treime din subvenţie în proprietate privată" Taxele şi impozitele introduse de USL sunt cu 18 euro mai mari decât subvenţia pentru agricultorul cu un contract de arendă. În schimb, cei care au terenul în proprietate plătesc taxe suplimentare de 46 euro pentru un hectar, adică o treime din subvenţie. În 2014, coeficientul de reducere liniară mai taie din subvenţia cuvenită pe hectar. Creşterea subvenţiei până în anul 2020 ne ţine tot departe de media europeană. Mai mult, accesul greoi la finanţare dezavantajează producătorii români să cumpere terenuri agricole, în favoarea străinilor care au acest drept începând cu anul 2014. Statul nu susţine agricultorii care doresc să-şi înfiinţeze o fermă în mediul rural. Cazul 1: Un agricultor cu un contract de arendă pe terenul cultivat cu cereale pe o suprafaţă de 5 ha într-o zonă extravilană favorabilă plăteşte taxe cu 18 euro mai mari decât subvenţia: Impozit (16% din norma de venit, indiferent dacă obţine profit sau pierdere): 359,2 lei CASS obligatoriu (5,5% din norma de venit): 123,45 lei CAS (calculat ca o treime din salariul minim pe economie): 283,33 lei Taxa pe certificatul de producător: 50 lei Contract de arendă: nivelul arendei este stabilit de către părţi, la o medie de 800 kg/grâu la ha cu un preţ mediu stabilit de Consiliul Judeţean - de exemplu în judeţul Ialomiţa, de 0,7 lei: 2800 lei = 3616 lei, adică 803 euro. Prin urmare, pentru un hectar cultivat, agricultorul plăteşte taxe în valoare de 161 euro, adică cu 18 euro mai mult decât subvenţia de 143 euro în anul 2013. Cazul 2: Un agricultor cu un teren în proprietate, fără contract de arendă, care cultivă cereale pe o suprafaţă de 5 ha într-o zonă extravilană nefavorabilă plăteşte 45,6 de euro din subvenţie pe taxe: Impozit (16% din norma de venit, indiferent dacă obţine profit sau pierdere): 359,2 lei CASS obligatoriu (5,5% din norma de venit): 123,45 lei CAS (calculat ca o treime din salariul minim pe economie): 283,33 lei Impozitul pe teren: 210 lei Taxa pe certificatul de producător: 50 lei = 1025,98 lei, adică 228 euro. Prin urmare, pentru un hectar cultivat, agricultorul plăteşte taxe în valoare de 45,6 euro, o treime din nivelul subvenţiei de 143 euro în anul 2013. USL a împovărat agricultorii români cu noi taxe şi impozite. USL a promis reducerea taxelor pentru fermieri. Din 2013, USL taxează pentru orice animal şi hectar în plus, aplicând norme de venit, indiferent daca agricultorul obţine profit sau pierderi în acel an. Preţurile finale ale produselor agricole sunt umflate cu noile taxe, conform Tabelelor 1-6. Subvenţia în 2014 este micşorată prin aplicarea coeficientului de reducere liniară Chiar dacă se prevede creşterea contribuţiei naţionale la subvenţia acordată fermierilor, majorarea va fi simţită prea puţin de către aceştia în anul 2014. De ce? Din cauza coeficientului de reducere liniară (vezi Tabelul 5). Acesta a fost introdus pentru că suprafaţa luată în calcul pentru acordarea subvenţiei de la UE prin Tratatul de aderare a României este mai mică decât cea reală. La negocierea Tratatului s-au stabilit 8.716.370 ha de terenuri arabile cultivate pentru care ţara noastră poate primi subvenţie, din totalul de 14,8 milioane ha ce reprezintă suprafaţa agricolă a României. Prin urmare, APIA a comunicat că în campania din anul 2013 au fost depuse cereri de plată pentru o suprafaţă de 9.883.807,16 ha. Ca urmare, APIA a aplicat subvenţiilor un coeficient de reducere liniară de 90,0667%, urmând să crească acest coeficient dacă se va mări suprafaţa cultivată. Taxele rămân o certitudine, dar subvenţia incertă pentru 2014. În anul 2013 subvenţia pe suprafaţă încasată de fermieri a fost de 143 euro, deşi cu plata europeană de 139 de euro plus contribuţia naţională de 21 de euro ar fi trebuit să se ajungă la 160 euro la hectar. Suntem deja în 2014, dar APIA nu ştie să răspundă la întrebările agricultorilor cu privire la nivelul plăţii pe suprafaţă pentru acest an. Estimările oferite de ministrul agriculturii indică faptul că vom primi de la UE 154 euro pentru subvenţie în anul 2014, sumă care ar trebui suplimentată cu 30-40 euro de la Guvern. Subvenţiile pentru agricultorii români nu vor ajunge nici în anul 2020 la media UE de 260 de euro. Dacă se adevereşte declaraţia ministrului Daniel Constantin, subvenţia va ajunge în 2020 la doar 197 euro pentru primele 30 de ha. Pentru suprafeţele mai mari de 30 ha, subvenţia ar putea fi de 165 euro pe ha. Creşterea subvenţiei pe hectar cu doar 43 euro până la 30 ha, respectiv cu 11 euro peste 30 ha este departe de a acoperi necesităţile producătorului român. Subvenţia va rămâne în continuare departe de media UE, chiar dacă va creşte contribuţia statului. În plus, autorităţile au în plan creşterea plafonului de eligibilitate la 1,5 hectare pentru plata subvenţiei, o măsură care îi dezavantajează din nou pe fermieri, având în vedere gradul ridicat de fărâmiţare. Peste 860 de mii de agricultori au terenuri între 1 şi 5 ha. Până în prezent, trebuiau să deţină minimum un hectar, care putea fi format inclusiv din loturi separate, dar nu mai mici de 0,3 hectare pe parcelă, pentru a primi subvenţii pe suprafaţă. Agricultorii nu se confruntă numai cu o subvenţie insuficientă. Accesul la creditare este mult îngreunat din cauza reticenţei băncilor de a accepta gaj pe terenurile arabile din extravilan, în timp ce terenurile din intravilan sunt evaluate la o valoare mult mai mică. Aceasta este una din cauzele pentru care străinii au şanse mai mari sa intre în posesia terenurilor agricole româneşti.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "USL - repetent la transparenţă şi premiant la corupţi în funcţii" USL rămâne un guvern netransparent şi corupt. 16 miniştri au fost remaniaţi fiind condamnaţi penal, acuzaţi penal sau în stare de incompatibilitate. Alţii îşi aşteaptă rândul. USL ascunde de ochii românilor modul şi scopul pentru care cheltuie banul public. Lipsa de transparenţă a cheltuielilor publice permite propagarea corupţiei, stimularea risipei şi alocarea ineficientă a fondurilor. Oare pe ce s-au dus banii noştri? PDL solicită actualizarea informaţiilor de interes public şi gruparea acestora într-o rubrică separată, vizibilă pe prima pagină a site-urilor ministerelor. USL menţine parlamentari şi primari incompatibili şi corupţi în funcţii. Peste 60 de USL-işti au dosare penale pe rol sau sunt în conflict de interese. 20 de deputaţi şi 5 senatori USL votează legi pentru cetăţenii României, deşi ei le încalcă. Ce încredere să mai avem în ei? PDL solicită demiterea tuturor celor care sunt corupţi şi incompatibili cu funcţiile pe care le deţin în instituţiile publice. 1. La Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Ministerul Fondurilor Europene (MFE), Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Ministerul pentru Societatea Informaţională (MSI), Ministerul Culturii (MC), Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), Ministerul Economiei (ME), Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), Ministerul Sănătăţii (MS) şi Ministerul Transporturilor (MT) datele privind veniturile salariale nu sunt actualizate la zi, iar la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) şi la Ministerul Justiţiei (MTS) sunt prezentate veniturile salariale aferente unei singure luni din acest an. De asemenea, la MFE, MAE, MADR, MC, MDRAP, ME, MEN şi MT informaţiile privind plăţile efectuate nu sunt actualizate la zi (Anexa 1). Transparentizarea informaţiilor privind achiziţiile publice şi obiectivele de investiţii ridică cele mai mari probleme. La Ministerul Apărării Naţionale (MAN), MAI, MFE, MAE, MC, ME, şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) datele privind achiziţiile publice nu sunt actualizate la zi, în timp ce la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), MADR, MEN, MJ, MS şi MTS există doar anunţurile de participare la achiziţii publice. Informaţii privind obiectivele de investiţii lipsesc cu desăvârşire de pe site-urile MFE, MAE şi MTS. La MADR, MDRAP, MEN, MFP şi MJ nu sunt specificate obiectivele de investiţii din acest an. La Ministerul Culturii (MC), paginile cu informaţii referitoare la achiziţiile publice şi obiectivele de investiţii sunt în construcţie. Pentru a mă informa şi a culege toate aceste date necesare întocmirii Anexei 1 am verificat site-urile celor 17 ministere. Problema de care m-am lovit încă din start a fost găsirea acestor date. Aceasta pentru că nu există o structură uniformă de prezentare a informaţiilor la nivelul fiecărui minister şi, de aceea, se pierde mult timp şi energie pentru a găsi ceea ce cauţi. 2. În plus, 59 de USL-işti - majoritatea votaţi la ultimele alegeri parlamentare şi locale sau membri marcanţi ai partidelor de la guvernare - sunt acuzaţi de fapte de corupţie, se află în conflict de interese sau au dosare penale. Dintre aceştia, 29 aparţin PSD, 26 PNL (inclusiv o persoană care şi-a dat demisia din partid), 3 de la PC şi unul de la UNPR. Printre aceştia se află şi 6 membrii USL condamnaţi definitiv. Mai grav, 21 de deputaţi şi 7 senatori USL sunt încă în funcţie şi votează legi pentru cetăţenii României, deşi chiar ei le încalcă. Ţinând cont de cele precizate mai sus, PDL solicită: 1. Demiterea din toate funcţiile publice deţinute de membrii USL care au probleme de integritate sau cu justiţia. 2. Actualizarea informaţiilor privind cheltuirea banilor publici, la nivelul tuturor ministerelor. 3. Crearea unei rubrici separate, vizibilă pe prima pagină a site-urilor ministerelor, care să grupeze toate informaţiile cu privire la cheltuirea banilor publici. Degeaba există informaţii dacă nu pot fi uşor consultate de populaţie.
				Anexa 1: Gradul de transparenţă a cheltuielilor publice la nivelul fiecărui minister Sursa datelor: : Site-urile ministerelor, 3 februarie 2014
				Domnul Octavian Petric: "Măsuri binevenite" Declaraţia mea politică se referă la intenţia guvernului de a introduce o schemă pentru sprijinirea persoanelor care au dificultăţi în a-şi achita rata la bancă. Astfel, în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM) ce au avut loc la Bucureşti în perioada 21 ianuarie - 5 februarie pentru a realiza primele două evaluări a acordului preventiv de tip stand-by, în valoare de patru miliarde de euro, semnat cu România anul trecut, la finele lunii septembrie, şi în urma unor analize riguroase, Executivul va adopta o ordonanţă prin care persoanele care au credite la bănci şi un venit de maximum 1.610 lei lunar pot ajunge, în urma unei înţelegeri cu banca, la înjumătăţirea ratei pe o perioadă de doi ani. Măsura va intra în vigoare de la 1 aprilie şi de ea vor putea beneficia cei care nu au restanţe mai vechi de 90 de zile la creditele bancare. În privinţa creditului fiscal de la stat, acesta se acordă pe doi ani şi poate fi de până la 200 de lei pe lună. Încă de la prima vedere se poate constata că de această măsură pot beneficia categorii largi de cetăţeni. Salariaţii din învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, dar şi cei care lucrează în domeniul activităţilor culturale vor putea beneficia de facilităţi, respectiv înjumătăţirea ratelor la credit. Aceştia câştigă, în medie, un salariu sub cel mediu pe economie, care a ajuns în decembrie la 1.760 de lei, potrivit celor mai recente date INS. Angajaţii din agricultură, silvicultură şi pescuit care au avut în decembrie salarii medii nete cuprinse între 1.243 şi 1.602 lei, cei care lucrează în industria alimentară, unde salariul mediu net a ajuns în decembrie la 1.116 lei, sau persoanele din domeniul prelucrării lemnului ori al colectării şi tratării deşeurilor, unde salariul mediu net este, potrivit INS, de 1.221 lei, sunt printre persoanele care se pot califica pentru a obţine o înjumătăţire a ratei la bancă pentru doi ani. Dacă privim însă şi mai în detaliu, aceasta este o măsură de creştere economică, de stimulare a cererii interne, o măsură de care economia are nevoie ca să crească mai puternic. De ea beneficiază toţi cetăţenii, chiar dacă se adresează celor cu venituri mai mici. În aceeaşi economie trăiesc şi cetăţeni cu venituri mai mari şi, dacă cei cu venituri reduse vor avea bani ca să cumpere, atunci vor finanţa locurile de muncă, inclusiv pe cele cu venituri mai mari. Stimularea consumului este văzută ca o condiţie absolut necesară de ieşire din criză şi ca o cale de a oferi locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite pentru cât mai mulţi. Iată de ce susţin această măsură care vine să impulsioneze economia şi să contribuie la bunăstarea cetăţenilor.
				Domnul Iulian-Radu Surugiu: "Iohannis - vicepremier, un semnal excelent pentru Occident şi Germania" Decizia conducerii PNL de a-l nominaliza pe Klaus Iohannis pentru funcţia de ministru de interne şi pentru cea de vicepremier a generat o serie de rumori din partea unor politicieni, iar propaganda a atacat deja la baionetă. Deloc surprinzător şi modul în care ANI susţine că demisia din funcţia de primar a lui Klaus Iohannis trebuie dată înainte de numirea în funcţie, în timp ce pentru situaţia similară în care s-a aflat Emil Boc, s-a pronunţat într-un termen de graţie de 15 zile. Este mai mult decât regretabilă această atitudine din partea celor care au ridicat şi mai ridică obiecţii. Trecerea în Guvern a lui Klaus Iohannis nu trebuie privită drept un câştig al PNL. Trebuie privită, în primul rând, ca un câştig pentru Guvernul României. Pentru că - aşa cum a demonstrat începând cu anul 2000 în municipiul Sibiu - Klaus Iohannis va aduce o undă de profesionalism, şi chiar de rigurozitate nemţească într-un minister foarte dificil, dar în acelaşi timp foarte important. Chiar şi în calitatea de membru PNL, Klaus Iohannis nu poate fi acuzat de nimeni că va avea parti-pris-uri în activitatea sa din Executiv. Dar şi acest lucru nu trebuie deloc omis, numirea lui Iohannis reprezintă un semnal de excepţie pentru Occident şi în special pentru Germania. Ştim cu toţii că pe linie politică, liderii germani s-au situat de partea lui Traian Băsescu. Au făcut-o pentru că sunt din aceeaşi familie politică europeană şi pentru că au fost dezinformaţi. Cu cel mai cunoscut german din România pe post de ministru de interne şi vicepremier, cu siguranţă alta va fi atitudinea (cel puţin a) Germaniei faţă de România şi faţă de Guvernul României. Mă refer la atitudinea politică. Pentru că, mai mult ca sigur, pe linie de relaţii economice, Germania se va apropia şi mai mult de România. De asemenea, pe linia UE, un Klaus Iohannis cu cele două funcţii în guvern, aduce un plus principiului multiculturalităţii. După cum se poate observa, toată lumea are de câştigat. Pentru aceste considerente, apreciez că este total inoportun să se pună beţe în roate propunerii făcute de PNL. Oare cum ar fi arătat România dacă începând cu toamna anului 2009 nu ar fi avut Guvernul Boc 2, ci Guvernul Iohannis? Atunci s-a opus Traian Băsescu ca primarul Sibiului să ajungă prim-ministru al României. Se va opune din nou sau va exista un epigon?
				Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Partide noi, idei vechi" Discordia merge mai departe şi îmbracă în acest an haine populare. După un an întreg în care partidul de dreapta PDL şi-a conservat forţele şi păstrat la tihnă membrii, noul an îi întâmpină cu noi recomandări motivaţionale, şi anume migraţia către partidul cu moravuri vechi, dar siglă nouă: "Mişcarea Populară". Dacă la suprafaţă noul partid politic doreşte să adune democrat-liberalii ce nu se mai regăsesc în ideologia propriului partid, nucleul acestui grup este, de fapt, de natură prezidenţială. Partidul politic, prin natura sa, este un instrument al opiniei publice, iar principiile şi valorile promovate reflectă nevoile cetăţenilor, el însuşi fiind organizat din membri ai comunităţii ce luptă pentru intereselor tuturor celor ce cred în doctrina promovată. Dacă în debutul său, Mişcarea Populară a fost promovată ca având caracteristicile unei fundaţii dedicate celor neimplicaţi politic, sprijinită de preşedintele ţării, a căpătat ulterior trăsături şi aspiraţii de a se afirma ca formaţiune politică ce va acţiona ca opoziţie la actuala majoritate parlamentară. Sfera politicului este astfel în pericol de a fi populată de partide fundamentate din motive subiective, cu interese pur materiale, ţeluri sporadice şi de durată efemeră. Acest partid fără ideologie, tradiţie şi identitate politică nu face decât să adăpostească sub mărul său pe aceia care, în ciuda faptului că au dat greş pe vremea când îşi exercitau atribuţiile asumate din poziţia de partid la guvernare, nu doresc să renunţe la funcţiile politice, cu toate că incompetenţa, în cazul lor, şi-a spus deja cuvântul. Dacă singurul obiectiv politic al acestui grup este acela, deja prezentat în mod public, de a-i reprezenta pe cetăţenii "nemulţumiţi de USL", le recomand atunci să consulte sondajele de opinie, pentru o mai bună înţelegere a faptului că misiunea lor s-a încheiat înainte de a fi început. Singurele voci ce lansează nemulţumiri şi atacuri la adresa USL vin din partea administraţiei prezidenţiale, motiv care a stat la baza transferului a opt consilieri prezidenţiali în componenţa Mişcării Populare. Şi, ca orice formaţiune politică ce este caracterizată de regimul Băsescu, iniţiativa de a participa la alegerile europarlamentare apare ca o ofensă la adresa românilor ce vor fi, independent de voinţa lor, reprezentaţi de către membrii ei în Parlamentul European. Aş dori să adaug aici că ofensa este întărită şi de caracterul submisiv al partidului care propune un candidat prestabilit de preşedintele ţării la alegerile europarlamentare. Am dorit pe această cale să clarific intenţiile ce stau la baza acestei mutări disperate pentru a asigura continuitatea vieţii politice a anumitor membri ai familiei prezidenţiale. Iniţiativa, pe scurt explicată, nu este altceva decât o manevră asemănătoare celei din 2004, doar că de data aceasta ştim cu toţii ce înseamnă "să trăiţi bine" şi nu ne vom lăsa păcăliţi de preşedinte sau discipolii săi. Regimul Băsescu este la capăt de drum şi orice tentativă de a se agăţa de mediul politic este din start condamnată la eşec. Vă doresc succes în noul an!
				Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Încrezător în noul an" Mă adresez vouă în mod oficial, pentru prima dată în acest an, urându-vă "bun-venit" şi bine v-am regăsit ocupând locurile de onoare, pline de responsabilitate şi semnificaţie. Am luptat alături de dumneavoastră într-un an tumultuos, din punct de vedere politic, şi am răzbit printre piedicile impuse de către cei care par a-şi dispreţui ţara şi pe cetăţenii ei. Am dovedit că "se poate" celor care nu credeau că Uniunea Social-Liberală are dorinţa şi voinţa de a guverna pentru oameni, dar mai ales rezistenţa politică de a se opune vechiului regim. Anul 2013 a fost încheiat într-o manieră nu doar pozitivă, ci şi încurajatoare, oferindu-ne satisfacţia reuşitei şi făcând loc dorinţei de mai bine. Voi oferi succint exemplele a trei mari succese care alcătuiesc, fundamental, amprenta lăsată de USL asupra României: majorări salariale, din această categorie făcând parte nu doar reîntregirea salariilor, ci şi creşterea efectivă a salariului minim pe economie, creşterea indemnizaţiilor, alocarea unui număr considerabil de subvenţii şi ajutoare sociale; reactivarea programelor europene şi absorbţia majorată a fondurilor aferente, şi nu în cele din urmă, România a reuşit să ocupe un loc fruntaş în clasamentul european de creştere economică. Acestea sunt demersurile efective ce au plasat ţara pe un trend ascendent şi ale căror rezultate vor fi cunoscute şi în acest an. Privesc cu optimism decursul evenimentelor din acest nou an, luând în considerare programul de guvernare în care atenţia ni se concentrează asupra dezvoltării domeniului agricol, infrastructurii, programelor de finanţare a mediului de afaceri, sprijinului acordat tinerilor, mediului educaţional, sanitar şi altor domenii. Un alt motiv care mi-a întărit convingerile că acest an va fi unul de bun augur este acela care precede debutul anului 2014, marcat de negocierile convenite cu Fondul Monetar Internaţional care favorizează piaţa muncii, creând taxe mai mici, salarii mai mari şi posibilitatea întemeierii altor noi locuri de muncă. În lumina acestui început de an, consider că puterea PSD a revenit cu forţe proaspete, idei noi şi relevante, gata de a fi concretizate în iniţiative legislative dedicate celor care ne-au acordat încrederea şi nu numai acelora. Vă invit pe toţi să depunem eforturile către împlinirea unui ţel comun, unul de magnitudinea aderării la spaţiul Schengen sau independenţa energetică, şi anume restabilirea încrederii oamenilor în instituţiile de stat, în Parlament. Voi încheia această scurtă cuvântare dorindu-vă să nu vă lăsaţi distraşi de disputele politice, pe care le poate aduce acest an, ci să ne investim cu toţii energia în a face România un loc promiţător pentru copiii noştri.
				Domnul Răzvan- Ionuţ Tănase: "Învăţământul din România nu mai este de mult gratuit" Conform articolului 34 din Constituţia României "Învăţământul de stat este gratuit", însă ceea ce se întâmplă de fapt în şcolile din ţara noastră, contrazice gratuitatea învăţământului. Atât părinţii, cât şi elevii se lovesc zilnic de această realitate în momentul în care sunt obligaţi să suporte o serie de cheltuieli: atât pentru rechizite şi materialele didactice, cât şi pentru salariile agenţilor de pază şi renovarea sau modernizarea sălilor de clasă. Deşi de foarte mult timp practicile au început să facă parte din categoria "firescului", ţin să specific faptul că ele încalcă atât Constituţia României, cât şi legile statului. Cunoaştem cu toţii "costurile ascunse" ale sistemului de învăţământ. S-au tot vehiculat în media plăţile informale pe care părinţii sunt constrânşi, chiar de cadrele didactice, să le facă în favoarea lor. Aici sunt incluse cadourile de sărbători, meditaţiile, fondul clasei şi fondul şcolii, despre care s-a spus că ar fi sume colectate ilegal, acţiunea fiind încadrată la evaziune fiscală, dar împotriva cărora nu s-a luat nicio măsură. Nu ar trebui să ne întrebăm nici de ce cuantumul meditaţiilor este atât de ridicat. În fapt, reflectă calitatea scăzută a educaţiei care se oferă în cadrul şcolilor, din cauza investiţiilor reduse. Doresc să vă reamintesc faptul că în anul 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a atras atenţia asupra costurilor din educaţia din România. La acea dată a fost sesizat şi Guvernul, în sensul adoptării unei serii de măsuri pentru a înlătura aceste practici. Constat însă cu dezamăgire că nici acum, după cinci ani, lucrurile nu au evoluat în direcţia scontată, lipsurile din sistem traducându-se prin cheltuieli suplimentare pentru şcolarizare, din partea părinţilor. De asemenea, în septembrie 2000, România şi-a asumat atingerea obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ceea ce înseamnă că ar trebui să asigure şi îndeplinirea obiectivului de dezvoltare numărul doi, care presupune că până în anul 2015, "copiii de pretutindeni, indiferent că sunt fete sau băieţi, vor putea să încheie un ciclu primar complet de studii" . Cum oare se va reuşi acest lucru, ţinând cont de faptul că în ţara noastră rata abandonului şcolar din motive socio-economice este destul de ridicată? Aceasta este reflexia unui învăţământ insuficient finanţat. Fie părinţii depun eforturi imense pentru a-şi menţine copiii la şcoală, fie copiii se văd obligaţi să muncească pentru a spori veniturile familiei şi implicit pentru a susţine cheltuielile de şcolarizare. Implicarea lor în muncă se oglindeşte în scăderea timpului alocat învăţăturii, care duce fie la absenteism, fie, în cele mai grave cazuri, la abandon şcolar. Afirm cu tărie că învăţământul din ţara noastră nu mai este de mult gratuit. Oare când ne vom alinia la standardele europene şi ne vom putea mândri cu un sistem asemănător, să zicem, cu cel din Finlanda? Acolo şcoala nu este gratuită doar în legi, ci legile sunt respectate, iar părinţii nu sunt nevoiţi să achite nici măcar un cent pentru elevi. Ei găsesc în instituţie totul, de la rechizite până la profesori motivaţi şi dornici să-i iniţieze şi mai apoi să aprofundeze împreună tainele învăţăturii. Stimaţi guvernanţi, nu luaţi copiilor noştri dreptul la educaţie! Consideraţi vă rog şcoala ca fiind o prioritate naţională, în faţa căreia criza să nu reprezinte un obstacol. Situaţia economică a ţării nu trebuie să ne ducă la extrema deznădejdii, ci trebuie impusă o investire mult mai serioasă, inclusiv a unor controale riguroase, pentru înlăturarea "costurilor ascunse" despre care am discutat anterior. Avem legi şi trebuie să le respectăm!
				Domnul Răzvan- Ionuţ Tănase: "O viaţă lipsită de violenţă - dreptul fundamental al fiecărui om" Cu toţii cunoaştem foarte bine care este adevărata însemnătate a violenţei în familie - "o problemă de sănătate globală de proporţiile unei epidemii", aşa cum a fost numită într-un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cuvântul ne trezeşte în minte ideea de: tortură, decese, criminalitate, însă la un nivel mai puţin dramatic ne duce cu gândul la lipsa de civilizaţie, nepoliteţe şi insulte. Combaterea fenomenului ce afectează în principal femeile şi copiii din ţările în curs de dezvoltare, dar şi din statele dezvoltate, ar trebui să reprezinte o prioritate pentru fiecare dintre noi. Fie că este vorba despre violenţă fizică sau psihică-emoţională, statisticile publicate la nivel naţional şi internaţional scot la iveală situaţii cutremurătoare. Pentru început, doresc să fac referire la implicaţiile reale pe care abuzul în familie le are asupra copiilor. Pentru aceştia, actul de violenţă reprezintă mult mai mult decât vânătăile rămase în urma "corecţiilor" aplicate de către părinţi. "Cicatricile emoţionale" sunt dureroase şi periculoase, persistând pe termen lung, făcându-i pe micuţi să se simtă inferiori sau lipsiţi de valoare într-o societate în care cu toţii ar trebui să fim egali. Consecinţele nefaste se pot resimţi însă şi la perioada maturităţii, ei având mari şanse să repete ciclul şi să acţioneze inconştient, urmând exemplul trăirilor din copilărie. De asemenea, simplul fapt că asistă la scene de violenţă în familie va "ajuta" la creşterea nivelului de toleranţă vizavi de agresiuni, fiind predispuşi să le accepte mult mai lesne din partea diferitelor persoane. Datele oficiale publicate în studii şi statistici nu fac altceva decât să-mi consolideze convingerea că situaţia din România este de-a dreptul îngrijorătoare. Conform Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului, în primele nouă luni ale anului trecut au existat peste 9000 de cazuri de copii abuzaţi, exploataţi sau neglijaţi, peste 8600 de evenimente petrecându-se în cadrul propriilor familii. În România anului 2013, 63% dintre copii recunosc faptul că sunt bătuţi de către proprii lor părinţi. Chiar dacă în ţara noastră există o lege care interzice bătăile şi tratamentele umilitoare asupra copiilor, se pare că ea nu este foarte bine cunoscută. În ceea ce priveşte violenţa conjugală, în perioada 2010-2012 au fost înregistrate peste 65.000 de cazuri, iar 800 de femei au decedat din acest motiv. Estimările Băncii Mondiale scot la iveală faptul că fenomenul omoară mai multe persoane de sex feminin decât malaria şi accidentele rutiere la un loc. Deşi cifrele sunt covârşitoare, ele nu reflectă în fapt realitatea. Spun acest lucru deoarece dintr-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, realizat pe un eşantion de 24.000 de femei din 10 state, reiese că 55% dintre acestea nu au cerut ajutor în momentul în care au fost abuzate. Oare cum s-a ajuns la astfel de situaţii, când înainte de `89 în ţara noastră nici nu se discuta despre un asemenea fenomen, neexistând sondaje cu date relevante în acest sens. Probabil deoarece la momentul respectiv divorţul nu era încurajat la nivel juridic, şi nici nu exista multitudinea canalelor de televiziune care să faciliteze propagarea actelor de violenţă, aşa cum se întâmplă în zilele noastre. Media reuşeşte acum cu uşurinţă să transmită ideea că în relaţiile cu cei din jur primează violenţa. În ciuda faptului că legislaţia care reglementează combaterea abuzurilor în familie a cunoscut evoluţii în ultimii ani, mai avem mult de luptat pentru a reduce semnificativ acest fenomen. Sancţiunile pentru cei care comit asemenea fapte ar trebui să fie foarte dure, astfel încât să descurajeze suficient posibilii agresori. Un alt pas în combaterea violenţei domestice ar putea fi reprezentat de acordarea unei importanţe sporite investigării cauzelor care au dus la crearea situaţiilor, dar şi analizării aprofundate a consecinţelor pe care actele de violenţă le au asupra victimelor şi societăţii în ansamblul ei, pe termen lung. Dezvoltarea continuă a campaniilor care au ca obiectiv conştientizarea violenţei împotriva copiilor şi a femeilor din societatea românească va genera cu siguranţă schimbări de atitudine cu privire la aceste practici. Violenţa va da naştere la rândul sau la violenţă. Să dăm deci dovadă de implicare, şi să oprim distrugerea a ceea ce statul ar trebui de fapt să protejeze.
				Domnul Răzvan- Ionuţ Tănase: "Nu încurajaţi ascunderea neregulilor din spitale" Nu este prima dată când atrag atenţia asupra neregulilor existente în sistemul sanitar din România, nereguli care lasă urme greu de vindecat în viaţa cetăţenilor din ţara noastră, din momentul în care trec pragul spitalelor. Este şi cazul infecţiilor nosocomiale, pe care unii pacienţi le "dobândesc" în urma internării pentru diferite tratamente. Analizând statisticile prezentate la sfârşitul fiecărui an, putem spune că situaţia unităţilor medicale depăşeşte idealul. Susţin acest lucru deoarece numărul infecţiilor declarate este foarte mic în comparaţie cu media europeană, însă ar fi bine dacă cifrele ar reflecta cu adevărat realitatea. În ţara noastră se merge pe ideea negării problemelor existente, lucru care nu este admis în spitalele europene. Pe hârtie, la capitolul infecţiilor contactate din spital, România stă foarte bine, deoarece acestea nu au urcat niciodată peste 1-2%, în condiţiile în care media la nivelul Uniunii Europene se clasează între 5%-15%. Începând cu anul 1999 ratele acestor infecţii au înregistrat o scădere bruscă de la an la an, probabil ca urmare a emiterii de către Ministerul Sănătăţii a Ordinului nr.984 pentru aprobarea Normelor privind organizarea supravegherii, prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, în anul 1994. Descreşterea se poate datora atât controalelor riguroase efectuate de autorităţi la nivelul spitalelor care au raportări mai mari, dar şi temerilor conducerilor unităţilor medicale de a nu le fi afectată imaginea, lucru care s-ar putea reflecta în scăderea numărului de pacienţi, din cauza pierderii reputaţiei spitalelor. Deşi legea îi obligă pe manageri să prezinte situaţia infecţiilor intraspitaliceşti cu care s-au confruntat pe parcursul fiecărui an, aceeaşi lege îi îndeamnă să distorsioneze realitatea, în schimbul funcţiei. Dacă numărul adus la cunoştinţă ar fi cel corect, s-ar putea impune măsurile necesare pentru contracararea infecţiilor. Aici intervine şi problema finanţării. Că sistemul sanitar, la fel ca şi învăţământul, sunt finanţate invers proporţional cu importanţa pe care o au pentru societate este cunoscut de noi toţi, dar ascunderea neregulilor sub preş îngrădeşte şi primirea fondurilor modeste destinate remedierii unor astfel de probleme. Judecând după diferenţele semnificative dintre înregistrările din România şi cele din străinătate, nu pot decât să constat faptul că autorităţile din domeniu sunt oarecum irealiste. Acestea nu arată nici pe departe faptul că sistemul nostru sanitar este superior celor din Europa, ci, din contră, denotă o superficialitate crescută, susţinută de numeroasele plângeri făcute de pacienţi ca urmare a "pricopsirii" cu diferite infecţii, dar şi de faptul că unii dintre ei mor cu zile pe paturile spitalelor din ţara noastră. Limitele impuse de Ministerul Sănătăţii, dar şi sancţiunile drastice, care merg până la concediere, nu vor încuraja niciodată managerii să declare situaţia reală, şi astfel să găsească soluţii eficiente. Ar trebui să urmăm exemplul statelor vestice, şi ar trebui lăudaţi cei care identifică existenţa problemelor şi recompensaţi cei care reuşesc să stopeze transmiterea lor. Din punctul meu de vedere, aplicarea penalizărilor reprezintă o mare greşeală, care inhibă un procedeu corect de identificare şi eliminare a infecţiilor nosocomiale. Autorităţile probabil nu conştientizează nici implicaţiile pe care acestea le au asupra sistemului sanitar, din moment ce închid ochii la raportările de date ireale. Pe lângă faptul că pacienţilor le este provocată o suferinţă în plus, vindecarea necesită eforturi suplimentare din punct de vedere medical, dar şi cheltuieli care se resimt în bugetul Ministerului Sănătăţii şi al bolnavilor, în urma tratamentului cu antibiotice care trebuie administrat. Conchizând, oficialii ar trebui să dea dovadă de o implicare mult mai intensă în protejarea pacienţilor din spitale, şi astfel să intensifice lupta împotriva infecţiilor nosocomiale, pentru a creşte încrederea cetăţenilor în sistemul sanitar din România, dar şi siguranţa acestora.
				Domnul Răzvan- Ionuţ Tănase: "Declinul demografic - o problemă importantă pentru România" Dincolo de a prezenta o simplă declaraţie politică, astăzi doresc să supun atenţiei dumneavoastră un fenomen îngrijorător care afectează ţara noastră, şi nu numai, de o bună perioadă de timp. Mă refer aici la declinul demografic - care ar trebui să reprezinte unul dintre principalele motive de îngrijorare pentru societatea românească. Deşi este o problemă foarte importantă, fie nu este cunoscută de marea majoritate, fie nu este percepută la adevăratul nivel al gravităţii sale. Scăderea populaţiei, cu care confruntă atât Europa, cât şi România, face parte din faza de "modernitate demografică". Deşi ea ar trebui să se caracterizeze printr-o rată a natalităţii de 1,5 copii/femeie, doresc să adaug faptul că între anii 1994 şi 2011, aceasta s-a situat la aproximativ 1,3 copii/femeie în România, însă pentru a asigura o evoluţie pozitivă, fiecare femeie ar trebui să nască 2,1 copii. După anul 1989, în ţara noastră natalitatea a continuat să scadă, ceea ce a condus la reducerea populaţiei tinere şi la creşterea gradului de îmbătrânire demografică. Actuala situaţie în care se află România se datorează de asemenea evoluţiei mortalităţii, dar şi migraţiei externe care s-a intensificat după anii 1990. Potrivit ultimului recensământ, populaţia numără 19,04 milioane de cetăţeni. Cifrele sunt îngrijorătoare în condiţiile în care acest prag a fost atins pentru prima dată în anul 1965. Judecând după actuala rată a natalităţii putem afirma faptul că ne aflăm în faţa unui dezastru. Conform studiilor efectuate, la sfârşitul secolului, 34% din populaţia României va fi reprezentată de persoane cu vârste de peste 65 de ani. De aici rezultă faptul că actuala nepăsare asupra fenomenului de îmbătrânire va avea efecte negative asupra copiilor care vin în urma noastră, în sensul scăderii nivelului de trai. Potrivit studiului "Declinul Demografic" publicat de domnul profesor Vasile Gheţău, am putea diminua aceste efecte doar printr-o rată a fertilităţii de 2,1 copii/femeie începând din anul 2013 şi până în anul 2075. Îngrijorarea mea vine din faptul că în 2013 evoluţiile pozitive au întârziat să apară, ceea ce ne duce cu un an mai aproape de viitorul "pesimist" în care persoanele vârstnice vor apăsa cu greutate pe umerii semenilor lor. Problema se accentuează şi din cauza faptului că activele financiare ale românilor au un nivel redus, fiind de 13 ori mai mici decât cele ale unei persoane germane, conform unui raport al analiştilor economici din cadrul Băncii Comerciale a României. De aici apar dificultăţile în ceea ce priveşte resursele financiare care pot fi folosite la anii bătrâneţii. Scăderea şi îmbătrânirea populaţiei influenţează în mod negativ economia ţării, în trei moduri: este încetinită creşterea economică, se menţine dependenţa României faţă de capitalurile străine şi creşte presiunea asupra bugetului de stat. Având în vedere evoluţiile prezentate în cercetările Institutului Naţional de Statistică, presiunea pe sistemele publice de sănătate şi pensii va creşte puternic până în anul 2035. Spun asta deoarece, în anul 1990 fiecare salariat susţinea 0,4 pensionari, însă începând din 1998 acest raport a cunoscut modificări semnificative, ajungându-se în prezent la situaţia în care 1,2 pensionari sunt susţinuţi de un salariat. Evoluţiile sumbre scot la iveală faptul că la începutul lui 2060, la fiecare salariat vor fi 1,5 pensionari. A venit momentul să tragem un puternic semnal de alarmă, deoarece, conform datelor oficiale, în 2013 a fost înregistrat cel mai mic număr de naşteri în România, de când ţara noastră este un stat modern. Faptul că sociologii anunţă o creştere a speranţei de viaţă cu trei-patru luni faţă de anul trecut nu înseamnă că va creşte şi numărul copiilor nou-născuţi. Trebuie să realizăm, chiar şi acum, în ultimul ceas, faptul că viitorul statului nostru stă în mâna copiilor. Ei sunt cei care pot asigura dezvoltarea prin forţa de muncă, însă la rândul lor trebuie susţinuţi, iar acest lucru nu se face cu siguranţă prin alocaţii mai mici decât cele pentru câinii vagabonzi sau pentru puşcăriaşi. De asemenea, restabilirea ratei fertilităţii la valorile normale necesită implementarea unei politici demografice clare şi concise, bazată pe măsuri economice care au ca scop susţinerea familiei şi a copiilor. Consider că redresarea natalităţii ar constitui principalul pion din lupta împotriva declinului demografic. Însă o astfel de problemă nu se poate rezolva de pe o zi pe alta, ci treptat trebuie să creştem încrederea familiilor în siguranţa zilei de mâine, oferindu-le astfel certitudinea că le pot asigura copiilor un viitor liniştit şi fără griji. Noi suntem cei care avem puterea să clădim acest viitor şi să-i susţinem. Stimaţi colegi, să lăsăm la o parte mărunţişurile care ne împiedică să vedem realele probleme şi să ne interesăm de lucrurile cu adevărat importante, de care depinde viitorul ţării noastre.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Beneficiarii de ajutoare sociale trebuie să îşi asigure locuinţele" Deoarece se confruntă cu o acută lipsă de informaţii, beneficiarii de ajutoare sociale trebuie să cunoască unele precizări importante, pe care le-am obţinut pentru ei din partea doamnei Mariana Câmpeanu, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. I-am adresat acesteia o interpelare parlamentară, pe tema plăţii multiple a asigurării locuinţelor de către beneficiarii Legii nr.416/2001. "Vă supun atenţiei o situaţie pe care mi-au relatat-o mai mulţi cetăţeni din Colegiul Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti în cadrul audienţelor parlamentare, referitoare la obligativitatea beneficiarilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat de a achita poliţe de asigurare. Astfel, acestor oameni li se opreşte din ajutorul social primit, în rate, o taxă cuprinsă între 10 şi 20 de euro anual pentru asigurarea obligatorie a locuinţelor. Evident că legea trebuie respectată de toţi locuitorii ţării, nu doar pentru beneficiarii prevederilor Legii nr. 416. Din păcate, însă, această impunere este una cu caracter generalizat, persoanele în cauză fiind nevoite să plătească banii aferenţi asigurării locuinţei fără a se ţine cont de alte criterii. Spre exemplu, după cum mi-au spus cetăţenii din colegiu, există cazuri în care într-o casă sau într-un apartament locuiesc doi, trei sau chiar mai mulţi adulţi beneficiari de ajutoare sociale. De neînţeles este de ce în astfel de situaţii tuturor acestor persoane li se reţine echivalentul în lei al sumei de 20 de euro (valoarea asigurată de 20.000 de euro), sau 10 euro, după caz, dacă locuinţa este făcută din chirpici şi nu are fundaţie şi celelalte elemente de construcţie (valoare asigurată 10.000 de euro). Practic, pentru o astfel de locuinţă sunt obligaţi să achite asigurarea obligatorie toţi locatarii, fapt care nu este în ordine, atât în opinia mea, cât şi a petenţilor, deoarece este vorba de mai multe asigurări plătite pentru un singur spaţiu locativ", am subliniat în documentul trimis ministrului muncii. În răspunsul său, Mariana Câmpeanu a precizat că, potrivit reglementărilor în vigoare, "pentru locuinţele aflate în proprietatea familiilor/persoanelor singure beneficiare de ajutor social, în situaţia în care nu este încheiată o poliţă facultativă, asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor se plăteşte de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, prin agenţiile teritoriale. "Prima de asigurare se deduce din suma cuvenită ca ajutor social. Sumă dedusă nu poate fi mai mare de o treime din ajutorul social. În situaţia în care din prima plată a drepturilor de ajutor social nu se poate constitui suma integrală reprezentând prima de asigurare, deducerea se reportează şi asupra drepturilor ulterioare, până la concurenţa valorii integrale a primei de asigurare. Primele cuvenite pentru sumele asigurate sunt echivalentul în lei, la cursul Băncii Naţionale a României, valabil la data efectuării plăţii, a 10 euro, respectiv 20 euro, conform Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată", a specificat ministrul muncii, Mariana Câmpeanu. Sper ca informaţiile respective să le fie folositoare beneficiarilor de ajutoare sociale, cu atât mai mult cu cât puţini dintre ei cunosc aceste prevederi legale.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Avem nevoie de fermitate sporită în combaterea evaziunii fiscale" Fenomenul evaziunii fiscale continuă să dea bătăi de cap instituţiilor statului român, cu toate că am asistat la o uşoară diminuare în ultima perioadă. Aşa susţin oficialii guvernamentali, în urma unei interpelări pe care am adresat-o pe tema combaterii fenomenului evaziunii fiscale. În materialul trimis conducerii MAI, am amintit că în ultima perioadă s-au înmulţit cercetările poliţiştilor privitoare la persoane suspecte de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, mai precis care au beneficiat de rambursări ilegale de TVA. Mai multe grupuri infracţionale din toate zonele ţării au fost destructurate, ele fiind compuse chiar din administratori ai unor societăţi comerciale de tip "fantomă", care au beneficiat de rambursări şi compensări ilegale de TVA în valoare de multe milioane de lei. Pentru astfel de activităţi economice pe care le-au desfăşurat, suspecţii au utilizat drept "paravan" anumiţi funcţionari publici. În răspunsul primit se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, fapta ce constă în "stabilirea cu rea-credinţă şi de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat", constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Potrivit ministrului de interne, în anul 2012, la nivel naţional, au fost constatate un număr de 231 de astfel de infracţiuni, iar în primele 11 luni ale anului 2013, un număr de 459 de infracţiuni. Dintre acestea, la nivelul judeţului Bacău, au fost constatate şase astfel de infracţiuni în 2012, respectiv nouă în anul 2013. Ministrul de interne a mai arătat că valoarea prejudiciului constatat în ultimii doi ani, în dosarele penale în care sunt instrumentate fapte de evaziune fiscală, între care şi rambursările ilegale de TVA, a fost în 2012 de 1. 018.294,259 mii lei, iar în primele 11 luni din anul 2013 de 1.102.722,12 mii lei. Consider că răspunsul pe care mi l-a adresat ministrul de interne este edificator în ceea ce priveşte acest fenomen, din păcate tot mai îngrijorător în ultima perioadă. Sunt încrezător însă că autorităţile abilitate ale statului vor acţiona cu mai multă fermitate în acest an pentru a diminua evaziunea fiscală, în aşa fel încât oamenii de afaceri cinstiţi să nu sufere de pe urma activităţilor oneroase ale unor cetăţeni care vor să eludeze legea.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Migraţia medicilor, un fenomen alarmant care trebuie diminuat!" Plecarea medicilor români în străinătate este un fenomen de anvergură naţională, de care autorităţile statului trebuie să fie preocupate, iar dacă nu reuşim să-l stopăm, cel puţin să iniţiem o strategie adecvată pentru diminuarea lui. În caz contrar, conform statisticilor mai mult sau mai puţin oficiale prezentate de mass-media, ţara noastră riscă să rămână efectiv fără medici nu peste mulţi ani, mai precis în 2021. Exodul medicilor a căpătat proporţii îngrijorătoare din cauza condiţiilor proaste de lucru din ţară, România ocupând primul loc în Europa în ceea ce priveşte migraţia medicilor. În ultimii cinci ani, doar în statele OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) au plecat să profeseze 11.200 de medici, însă cifra oficială este dificil de estimat. Din nefericire, cel puţin deocamdată, strategiile elaborate de Ministerul Sănătăţii pentru menţinerea tinerilor medici români în spitalele autohtone, cel puţin pentru o perioadă de câţiva ani după absolvire, nu au avut efectele scontate, migraţia medicilor fiind constantă în fiecare an. În opinia mea, Ministerul Sănătăţii trebuie să adopte de urgenţă măsuri concrete pentru creşterea numărului de medici în România. Potrivit unei analize a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România ocupă locul 31 din 33 ţări cu o densitate de 1,9 medici la 1.000 de locuitori, în timp ce media europeană este de 3,3 medici la 1.000 de locuitori. Printre cauzele migraţiei în masă a medicilor români se numără, în principal, veniturile mici din sistemul de sănătate din România. De asemenea, medicii sunt nevoiţi să lucreze în condiţii extrem de grele, fac nenumărate gărzi pentru că sunt puţini şi, în plus, nu sunt respectaţi aşa cum ar trebui de către autorităţi şi uneori nici de pacienţi. Plecarea acestora în străinătate, încă de pe băncile rezidenţiatului, le oferă nu numai mijloace performante pentru a profesa, dar şi o poziţie socială solidă şi, nu în ultimul rând, o siguranţă consistentă a locului de muncă. În România, în schimb, tânărul medic nu are nicio şansă, de cele mai multe ori, să ajungă să lucreze în sistemul naţional de sănătate, aceştia găsindu-şi de obicei locuri de muncă în sistemul privat, axat mai degrabă pe diagnosticare şi mai puţin pe tratare efectivă, cum se întâmplă în spitalele de stat. O altă cauză a plecării masive a medicilor români în străinătate este realitatea conform căreia sistemul de sănătate autohton este subdimensionat, el funcţionând doar cu 34% din media personalului necesar pentru a acorda asistenţa medicală. Specialiştii susţin că pentru a se ajunge la media Uniunii Europene a personalul medical calificat superior raportat la 1.000 de locuitori ar fi nevoie de triplarea numărului de medici specialişti, dar şi cu o treime a procentului farmaciştilor. Concluzia este aceea că zeci de mii de medici au plecat din ţară în ultimii ani pentru a profesa în străinătate, în ciuda investiţiilor făcute de statul român pentru şcolarizarea lor. Situaţia are multiple cauze, cele mai importante fiind grila extrem de modestă de salarizare, precum şi incapacitatea autorităţilor de a lua măsuri în favoarea stabilităţii medicilor de a practica medicina acasă. Consider că o soluţie ar fi acordarea unor facilităţi prin care tinerii absolvenţi care efectuează stagiul de rezidenţiat să fie automat beneficiarii postului de medic obţinut ulterior. În caz contrar, tentaţia de a pleca a medicilor, încă din timpul rezidenţiatului, este enormă. Spre exemplu, în Franţa ei primesc un salariu de 5.000 de euro lunar încă de la început, primă de instalare, locuinţă de serviciu, posibilitatea de a-şi reîntregi rapid familia şi alte facilităţi. Evident că statul român nu va putea nici în viitor să ţină pasul cu astfel de oferte generoase, dar ar fi de dorit să nu rămână indiferent la amplificarea acestui fenomen alarmant, ceea ce ar fi sinonim cu inconştienţa.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: «Fenomenul muncii "la negru" din România se reduce considerabil!» Am primit răspuns la interpelarea trimisă ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Mariana Câmpeanu, referitoare la situaţia contractelor de muncă. În documentul oficial trimis Ministerului Muncii am susţinut că programul de eradicare a muncii aşa-numite "la negru" prevede recomandarea pentru angajatori de a încheia contracte de muncă pentru tot personalul şi de a realiza o colaborare strânsă între ministerele cu atribuţii în domeniu pentru a depista şi sancţiona aspru pe toţi cei care nu respectă legea. În răspunsul său, ministrul Câmpeanu a subliniat că în perioada ianuarie-octombrie 2013 numărul contractelor individuale de muncă încheiate pentru persoanele depistate că lucrau fără forme legale a fost de 4.548, din care 76 în judeţul Bacău. De asemenea, numărul persoanelor depistate că lucrau fără forme legale a fost, în aceeaşi perioadă, de 13.647, din care 281 în judeţul Bacău. Mariana Câmpeanu a mai precizat că s-au aplicat sancţiuni în valoare de 69.082.500 lei angajatorilor pentru muncă fără contracte legale, din care 2.370.000 în judeţul Bacău, iar persoanele fizice au fost sancţionate cu amenzi de 35.500 lei la nivel naţional şi 1.300 lei în judeţul Bacău. Totodată, numărul faptelor prevăzute de Codul Muncii ca fiind infracţiuni, respectiv primirea la muncă a mai mult de cinci persoane fără încheierea unor contracte individuale de muncă anterior activităţii, a fost de 381 la nivel naţional, din care patru în judeţul Bacău. Din datele puse la dispoziţie de ministrul muncii rezultă că numărul persoanelor descoperite că munceau fără forme legale a fost în continuă scădere din data de 18 mai 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată. Astfel, munca aşa-numită "la negru" este permanent descurajată, un fapt pozitiv pentru însănătoşirea economiei naţionale şi crearea unui mediu concurenţial competitiv la nivel naţional.
				Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu: Problema vaccinului antigripal produs în cadrul Institutului "Cantacuzino" Suspiciunile vehiculate în ultimele zile legate de o posibilă contaminare intenţionată a vaccinului antigripal produs în cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" reprezintă un aspect extrem de îngrijorător şi un subiect ce ţine de siguranţa naţională. După ce Agenţia Naţională a Medicamentului a interzis punerea pe piaţă a vaccinului produs de Institutul "Cantacuzino" pe motiv că acesta, în cazul administrării, ar putea avea reacţii adverse asupra sănătăţii, tot mai multe nereguli au ieşit la iveală. În acest context, consider că organele abilitate ale statului au obligaţia de a acţiona într-un mod transparent şi de a informa permanent populaţia, în primul rând asupra eficacităţii acestui vaccin, dar şi asupra modului în care au fost cheltuiţi banii publici primiţi de către Institutul "Cantacuzino". Încă înainte de reluarea activităţii Institutului "Cantacuzino", am susţinut ideea că România trebuie să intervină activ în vederea protejării sănătăţii cetăţenilor săi şi, în acelaşi timp, trebuie să-şi menţină o anumită independenţă faţă de alţi producători internaţionali de produse biologice. Însă, în cazul în care ancheta desfăşurată va confirma suspiciunile, consider că cei vinovaţi vor trebui să îşi asume responsabilitatea acestei investiţii, în conformitate cu legea.
				Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Conform datelor statistice pe care le avem la acest moment, există posibilitatea ca România să fie una dintre ţările cu procentajul cel mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei din toată Uniunea Europeană, acest lucru fiind provocat atât de natalitatea scăzută, corelată cu mortalitatea infantilă, cât şi de migraţia forţei de muncă, mai ales în rândul tinerilor. Datele demonstrează clar că populaţia României s-a micşorat cu 1,56 milioane de locuitori, în 2011, comparativ cu recensământul din 2002, principalul motiv al reducerii numărului de cetăţeni fiind migraţia. De altfel, potrivit raportului ONU, intitulat "Perspective demografice mondiale, revizuirea din 2012", ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%. Această situaţie are numeroase implicaţii economice, cea mai problematică dintre ele fiind colapsul sistemului de pensii în viitorul apropiat. Scăderea populaţiei şi îmbătrânirea sa produc trei efecte economice majore: creşterea presiunii asupra bugetului de stat, atât pe partea de cheltuieli, cât şi pe cea de venituri, reducerea PIB-ului potenţial şi menţinerea dependenţei de capitalurile străine. Consider, stimaţi colegi, că, în aceste condiţii, trebuie să se pună accent, în perioada următoare, pe creşterea productivităţii muncii. În condiţiile în care vor exista puţini salariaţi şi mulţi pensionari, doar creşterea productivităţii muncii va duce la sustenabilitatea sistemului de pensii. De asemenea, trebuie gândite nişte politici legate de încurajarea natalităţii, combaterea scăderii populaţiei şi stoparea migraţiei, dar trebuie continuată şi reforma pensiilor, deja începută. Stimaţi colegi, în acest moment, nivelul pensiilor din România este foarte scăzut, comparativ cu celelalte ţări ale Uniunii Europene. Din acest motiv este extrem de important să găsim soluţii pentru a creşte nivelul acestora şi a îmbunătăţi şi susţine sistemul, în scopul sprijinirii generaţiilor viitoare.
				Domnul Toader Dima: "Zootehnia românească, neorganizată şi departe de posibilităţi. Propuneri pentru un domeniu de viitor." Declaraţia mea politică de astăzi face referire la zootehnia din România, domeniu care, deşi are posibilităţi importante de a contribui la bunăstarea generală şi la creşterea exporturilor, pare mai degrabă al nimănui, neorganizat şi nesupravegheat la nivel central. Iar din această situaţie decurge starea de astăzi a zootehniei, datele de la Institutul Naţional de Statistică demonstrând că lucrurile stau mai rău chiar decât în 1935, vreme la care nu discutam de condiţiile de acum şi de toate realizările ştiinţifice care au îmbunătăţit situaţia în domeniu. Astfel, am să exemplific numai cu sectorul bovine, în care, în 1935, în România erau peste 3,6 milioane de capete. Domeniul a cunoscut o creştere timp de 40 de ani, până la 7,2 milioane, iar de atunci vedem o scădere îngrijorătoare. În 1995, în România erau numai 3,4 milioane, în 2009 doar 2,4 milioane, pentru ca în 2013, cum spun datele INS, în România să mai fie doar sub 1,2 milioane de bovine. Datele nu sunt mai bune nici în cazul altor specii, iar ele arată că în anii 1985 - 1987, în România, se creşteau de trei ori mai multe bovine şi de patru ori mai multe porcine decât în 2009. E vorba de cifre oficiale, doamnelor şi domnilor deputaţi, de date care arată că România este singura ţară din Uniunea Europeană în care se înregistrează un recul al zootehniei, lucru care pune în pericol siguranţa alimentară a populaţiei. La această situaţie s-a ajuns prin conducerea ineficientă a domeniului, prin măsuri nepotrivite şi prin reorganizarea diferitelor instituţii care coordonau zootehnia românească. De exemplu, reorganizarea din 2010 a Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare, Selecţie şi Reproducţie în Zootehnie, acţiune făcută mai mult din raţiuni bugetare şi care a lăsat domeniul fără un important sprijin. Au fost desfiinţate centrele regionale pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie, cu personalitate juridică, din Iaşi, Constanţa, Bucureşti, Dolj, Arad, Cluj şi Braşov. În plus, din cei 850 de angajaţi au mai rămas doar 300. Să amintesc, pe scurt, că Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie are ca obiect de activitate identificarea, evaluarea, conservarea şi protecţia patrimoniului genetic naţional din zootehnie. În plus, în urma reorganizării, agenţia a căpătat şi atribuţii în ceea ce priveşte controlul calităţii nutreţurilor şi controlul calităţii laptelui crud. De asemenea, agenţia verifică îndeplinirea criteriilor de eligibilitate şi aprobă programele de conservare şi utilizare a raselor de animale aflate în stare critică, în pericol de dispariţie, vulnerabile şi a celor nesigure şi asigură funcţionarea şi dezvoltarea băncii de gene animale, în colaborare cu asociaţii sau organizaţii şi alte instituţii. Toate acestea, doamnelor şi domnilor deputaţi, ar trebui făcute de cei 300 de angajaţi rămaşi. Dar nu mai există suficient personal la nivel local, a scăzut foarte mult responsabilitatea la nivel judeţean. Înainte de reorganizare existau un fel de "inspectori zonali", care ţineau evidenţa efectivelor de animale. Acum, cei 300 de salariaţi mai umblă ei pe teren, dar nu fac faţă într-un domeniu pe care România îl vrea prioritar şi important, cum spuneam, pentru siguranţa alimentară a ţării. Avem acum oficii regionale fără să avem regiuni şi nu avem camere agricole regionale. Şi nu există o coordonare în domeniu, uneori poate că nu există nici pricepere. De exemplu, la bovine, rasele de carne au fost mediatizate excesiv în detrimentul celor de lapte. În plus, de multe ori s-a folosit, la vacile de lapte, material seminal de la rasele de carne, pentru că aşa au fost aprovizionate oficiile zonale. A rezultat o metisare a şeptelului, ceea ce a dus direct la scăderea producţiei de lapte. Putem vorbi, stimaţi colegi, de distrugerea vacii româneşti de lapte, iar de asta am ajuns să importăm mai mult decât producem. Şi aş aminti de cât de important este controlul oficial al producţiei în domeniul zootehniei De aceea propun reînfiinţarea unei autorităţi naţionale în domeniul zootehniei, care să înlocuiască actuala agenţie, dar nu numai la nivel organizatoric, ci să aibă şi puteri sporite. Agenţia Naţională pentru Ameliorare, Selecţie şi Reproducţie în Zootehnie are acum nu mai puţin de 43 de atribuţii. Mai bine să le restrângem, să fie mai puţine, dar în folosul comunităţilor, iar autoritatea să fie mai puternică. Şi ar fi nevoie ca această nouă autoritate să fie condusă de o persoană cu rang de secretar de stat, adică să aibă putere de decizie în cadrul Ministerului Agriculturii. E nevoie de o autoritate cu filiale în fiecare judeţ, care să preia şi personalul care în mare parte a fost disponibilizat. Asta ar putea face ca zootehnia să aibă importanţa pe care o avea cândva, atunci când Ministerul Agriculturii avea departament special pentru zootehnie, şi nu era un lucru rău. Ar fi nevoie chiar de un secretar de stat care să coordoneze şi să răspundă numai de acest domeniu. Şi propun acestea, doamnelor şi domnilor deputaţi, pentru că tot suntem în 2014, declarat, la nivel european, anul fermelor de familie, să ne gândim cum poate România să îndeplinească acest obiectiv european. Numai că nu prea mai avem animale cu care să populăm aceste ferme. Nu avem cele 20 de capete de animale de care vorbeşte comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş. Ar trebui să ne bazăm mai mult pe asociaţiile crescătorilor din zootehnie, dar şi să le ajutăm în acelaşi timp, aşa cum se întâmplă în mai toate statele Uniunii Europene, acolo unde astfel de asociaţii sunt puternice tocmai pentru că sunt ajutate de stat. La noi, fermierii ar fi mai puternici dacă s-ar înscrie în astfel de asociaţii, ar avea o mai mare stabilitate financiară. Numai că aici apare o problemă, pentru că odată cu înscrierea într-o asociaţie, creşte fiscalitatea la care e supus fermierul. Iar mulţi fermieri abia se descurcă de pe o zi pe alta, aşa că poate ar fi necesare ceva schimbări legislative şi în acest domeniu.
				Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: Misiunea de evaluare a partenerilor noştri financiari internaţionali, care s-a încheiat zilele acestea, a fost un real succes, confirmând progresele înregistrate de ţara noastră pe calea consolidării economice, fapt ce nu a putut fi contrazis nici chiar de către preşedintele Traian Băsescu. Faptul că ne aflăm sub această monitorizare internaţională nu a fost opţiunea USL-ului, cu atât mai puţin a Partidului Naţional Liberal. Reafirm acest lucru pentru că mulţi dintre comentatorii de pe scena politică uită acest lucru atunci când critică măsurile convenite de către Guvern şi reprezentanţii FMI, doar de dragul de a fi în antiteză. Nu-mi amintesc vreo misiune a FMI din anii 2011-2012 în care, la final, şeful ei să felicite Guvernul pentru rezultatele economice bune obţinute în ultimele luni. Cei care au urmărit declaraţiile de final şi sunt de bună-credinţă, au putut remarca că optimismul manifestat de către doamna Andrea Schaechter, şefa delegaţiei FMI, are la bază o analiză atentă, prin care a demonstrat că România se află pe drumul cel bun, că există din partea Guvernului deschidere şi un angajament ferm pentru a continua efortul de relansare economică şi de menţinere a deficitului bugetar în limitele convenite. Principala preocupare guvernamentală a Partidului Naţional Liberal a fost să gândească măsuri economice şi fiscale prin care să repornească economia şi să ajute mediul de afaceri. Măsurile prezentate încă de anul trecut de către miniştrii liberali, şi anume reducerea CAS-ului cu 5% la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit, au fost primite acum de către partenerii noştri financiari internaţionali cu mult mai multă încredere, pentru că există un fundament solid care să permită aplicarea acestora. Faptul că încasările la bugetul de stat pentru luna ianuarie au un grad de realizare de 106,57%, iar încasările din TVA, din accize şi din impozitul pe profit au depăşit cu mult valorile înregistrate în perioada similară a anului precedent, au fost argumente importante care au convins partenerii de discuţii că măsurile de relaxare fiscală propuse de către Guvern nu vor afecta indicatorii macroeconomici vitali pentru stabilitatea economiei româneşti. Cele două măsuri liberale ce urmează să intre în vigoare începând cu 1 iulie 2014, pornesc de la cel puţin două realităţi, recunoscute chiar de către şefa misiunii FMI: România are una dintre cele mari poveri fiscale privind impozitarea muncii, iar pentru crearea de noi locuri de muncă este nevoie de reducerea acesteia. Faptul că am ajuns în acest punct, în care partenerii noştri internaţionali acceptă să aibă o discuţie cu reprezentanţii Guvernului pe aceste două măsuri, reprezintă un pas înainte şi demonstrează că trendul pozitiv de creştere economică de 2,8% pentru anul trecut nu este unul artificial, ci are la bază reforme economice structurale importante. De aceea, am convingerea că până în aprilie, când delegaţia FMI va reveni în România pentru a analiza situaţia şi a discuta pe marginea metodologiilor de aplicare pentru cele două măsuri, eforturile guvernamentale se vor intensifica în direcţia menţinerii şi consolidării avantajului economic obţinut până în prezent, iar cele două obiective fixate vor deveni operaţionale începând cu 1 iulie 2014.
				Domnul Eugen Constantin Uricec: "În 2014 nu ar trebui să se mai guverneze!?" Este drept că, de multe ori, în anii electorali din România şi nu numai, guvernele au fost înclinate către derapaje economice. Pungi, sacoşe, mici şi bere au însoţit aproape invariabil campaniile electorale din anii precedenţi. Numai aşa s-a ajuns la deficite bugetare uriaşe şi la instalarea unor dezechilibre macroeconomice greu de surmontat. Sunt juste temerile că astfel de comportamente ar putea apărea şi în anul 2014, însă comportamentul responsabil al Guvernului nu face decât să infirme ce spun gurile rele şi poziţiile partizane ale unor formatori de opinie. Dacă ar fi să le urmăm sfatul, ar trebui să considerăm că în anul 2014 România nu mai trebuie guvernată, ci doar administrată, cel puţin nu trebuie guvernată până la data de 9 noiembrie, atunci când are loc cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Numai aşa cei care critică fără prea multe argumente activitatea Guvernului ar putea sta liniştiţi şi nu ar mai avea cum să catalogheze măsurile Guvernului drept populiste şi electorale. Toţi românii ştiu că acest lucru nu este posibil. Toţi românii ştiu că România are nevoie de o guvernare puternică şi corectă! De asemenea, românii mai ştiu că indexarea pensiilor, începând cu 1 ianuarie, nu este nici o măsură populistă, nici una electorală, ci o obligaţie legală pe care Guvernul USL a respectat-o. Nu cred că mai este vreun român care să nu ştie că efectele negative ale crizei economice, care încă nu ne-a părăsit, a îngroşat rândul celor care nu-şi mai pot onora ratele bancare pentru creditele modeste pe care le-au contractat. Guvernul este criticat dur şi pe nedrept pentru că se preocupă de soarta a peste 900 mii de oameni, care înseamnă peste 2 milioane de familii. Acelaşi Guvern este criticat şi când aplică măsuri pentru creare de noi locuri de muncă, încât, personal, nu mai ştiu ce să înţeleg. Înţeleg să fii criticat când faci rău. Dar să fii criticat când faci bine, e mai greu de acceptat! Unii consideră că majorarea salariului minim pe economie de la 1 ianuarie la 850 de lei, iar de la 1 iulie 2014 la 900 de lei, este tot o măsură electorală. Corect! Majorarea salariului minim este o măsură electorală! Dar nu este o măsură din campaniile din anul 2014, ci din anul 2012 şi este stipulată în Programul de guvernare al USL. Tot măsură electorală este şi reducerea CAS, au spus alţi pseudoanalişti! Păi, aceiaşi analişti trâmbiţau până ieri de ce nu reduce Guvernul contribuţiile sociale. Acum, când Guvernul s-a angajat să o facă, nu mai e bună măsura. Hotărâţi-vă, domnilor! Un Guvern care a pornit la drum cu un deficit bugetar extrem de restrictiv, în jurul a 2% din PIB, nu poate fi nici în vis considerat că ar avea înclinaţie spre derapaje. Un Guvern care respectă cu maximă prudenţă liniile stricte trasate în materie fiscal-bugetară de către finanţatorii externi, Fondul Monetar şi Comisia Europeană, şi să vrea să derapeze, chiar nu poate! Înţeleg că este greu de acceptat succesul unui Guvern care, în ultimii doi ani, a implementat măsurile juste, iar acum încep să vină roadele. Nu înţeleg de ce trebuie să se discrediteze cu orice preţ performanţele şi munca acestuia, aruncând pretextul electoral al anului 2014. Guvernul va guverna şi în anul 2014, aşa cum a făcut-o şi în 2012 şi în 2013.
				Domnul Dorinel Ursărescu: "Gheorghe Ştefan-Pinalti şi Elena Udrea spre o nouă trădare" "Ce face un popor care are o clasă politică incompetentă, coruptă, fără viziune, fără perspective de reformare din interior, fără o opoziţie politică puternică? Se ridică şi acţionează: îşi mobilizează competenţele profesionale, instanţele morale, dă glas majorităţii până atunci tăcute şi creează o opoziţie din rândul societăţii civile! (...) Ne-am săturat de PSD, PNL, PC, UNPR, USL, UDMR, PP-DD, PDL! Ne-am săturat să nu mergem la vot sau să tot sancţionăm prin vot negativ! Vrem alţi oameni în spaţiul public!" Stimaţi colegi, citatul de mai sus nu îmi aparţine. El reprezintă un fragment din Manifestul Fundaţiei Mişcarea Populară şi constatăm că suntem în faţa unei noi probe de demagogie pură, ca de fiecare dată. Această fundaţie nu reprezintă altceva decât paravanul prin care aleşii locali (în special primari) - în marea lor majoritate de la PDL - să poată activa, să-şi depună serviciile, contrar legislaţiei, în slujba unui alt partid politic decât cel din care fac parte. Această fundaţie asigură în special posibilitatea primarilor de altă culoare politică de a face mascat politica Partidului Mişcarea Populară, partidul construit - tot ocolind legea - de către Traian Băsescu. Nu mă interesează deloc ce face acum, ce va face în viitor Partidul Mişcarea Populară. Nu mă interesează dacă PDL va fi destructurat sau dacă în câteva luni va da jos masca aşa-zisei independenţe faţă de Traian Băsescu şi se va înregimenta prin comasare în noua grupare politică. Mă interesează însă, şi mă doare chiar, că românii sunt minţiţi pe faţă cu manifeste moralizatoare şi înălţătoare. Ce sau mai degrabă cine nu se potriveşte cu citatul de mai sus şi ridică cota de păcălire a românilor? Voi pronunţa doar două nume: Gheorghe Ştefan-Pinalti şi Elena Udrea. În 2004, imediat după alegerile locale, mai precis pe 25 iunie, într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Naţional, la întrebarea, "veţi rămâne fidel partidului" (PNL), Gheorghe Ştefan răspundea categoric: "Normal. Nu am de gând să mă duc la altă formaţiune." Despre Gheorghe Ştefan-Pinalti se ştie deja aproape totul. Este un campion al trădărilor. Imediat după anul 2000 a fost membru al PD. A intuit ulterior că PNL este un partid în creştere şi a devenit membru. A fost adoptat şi a beneficiat de funcţii importante la PNL. A trădat însă şi PNL. Jalnic. Nu a avut curajul bărbătesc să-şi dea demisia, ci s-a ascuns în spatele unei aşa-zise platforme reformatoare a lui Theodor Stolojan - o precursoare a Fundaţiei Mişcarea Populară - pentru a servi mascat interesele PDL. Când s-a dat ordin de "sus", a trecut cu arme şi bagaje, tot mascat într-o primă fază în tabăra PD, devenit PDL. Acum trădează şi PDL, al cărui membru este şi unde de asemenea a avut funcţii importante. Evident, tot la "ordin". Ca şi în 2006, când era membru PNL şi a trădat, şi acum, când are carnet de membru PDL şi trădează, nu îşi va da demisia din partid şi va beneficia de paravanul numit Fundaţia Mişcarea Populară. Dacă şi-ar da demisia din PDL, ar însemna să-şi piardă scaunul de primar. Or, aşa ceva este de neconceput. Nu contează că îşi păcăleşte pentru a treia sau chiar a patra oară electoratul. Pentru Gheorghe Ştefan-Pinalti, electoratul - şi totodată locuitorii municipiului Piatra Neamţ - reprezintă ultima grijă. Legislaţia în vigoare a scutit-o pe Elena Udrea să facă o haltă de doi ani şi jumătate în fundaţie. S-a înscris în PMP la nici 48 de ore de la legalizarea acestei formaţiuni. Dar asta nu o diferenţiază cu nimic de vechiul/noul ei coleg Gheorghe Ştefan-Pinalti. A cochetat într-o perioadă cu PSD. Numai fostul ei şef, Cozmin Guşă (pe atunci secretar general al social-democraţilor) ne poate spune dacă a avut şi carnet cu plata cotizaţiei la zi. A fost propulsată de Theodor Stolojan cap de listă al Alianţei DA, din partea PNL, pentru Consiliul general al Capitalei. Pentru prima ei ascensiune politică, PNL a fost un vehicul politic excelent. Pe care l-a trădat când, în slujba lui Traian Băsescu fiind, a contribuit la atacurile murdare ale acestuia împotriva liberalilor. S-a înscris în PDL, unde s-a bucurat de onoruri nemaivăzute. La alegerile parlamentare din 2012, o armată de activişti a muncit pentru Elena Udrea, doar, doar va prinde un salvator loc doi într-un colegiu din Neamţ. În capitală nu mai putea candida, pentru că bucureştenii nu ar mai fi votat-o. Acum, Elena Udrea se pregăteşte să mai dea o lovitură în politică sub culorile PMP. Nu contează că în Neamţ a fost votată poate şi de oameni care mai credeau sincer şi poate încă mai cred în politica fostului partid de guvernământ. Nu contează că în Neamţ mulţi dintre cei care au votat-o nu agreează partidele construite la ordin, nu contează că au votat-o poate şi pentru că aparent exista o distanţare a PDL de Traian Băsescu. Pentru că şi în cazul lui Gheorghe Ştefan şi pentru Elena Udrea, electoratul care i-a votat sunt ultima grijă. PS: Şi totuşi mă întreb, în special în cazul lui Gheorghe Ştefan-Pinalti. Dacă în manifest tot se spune că s-au săturat şi de PDL, de ce Domnia Sa s-a mai înscris în această formaţiune politică?
				Domnul Iulian Vladu: "România, pe tabla de şah a lui Antonescu şi Ponta!" Asistăm, în aceste zile, la o luptă în care se reglează raporturile de forţe între PSD şi PNL. Mişcările politice surprinzătoare ale lui Crin Antonescu, pe când Ponta mergea în Rusia să ia lumină de la Putin, i-au pus pe pesedişti într-o ipostază delicată. Era de aşteptat, după replicile înţepătoare de la sfârşitul anului 2013, ca relaţiile dintre PSD şi PNL să se degradeze permanent, iar cei doi aşa-zişi aliaţi să încerce să câştige teren, în perspectiva anului electoral 2014. Este pentru a doua oară când Iohannis este scos de Antonescu, ca monedă câştigătoare, în prim-planul vieţii politice. Acest lucru trebuie înţeles însă într-o cheie simplă: miniştrii PNL din guvern făceau parte deja din sfera de influenţă a lui Ponta, Crin Antonescu pierzând permanent, într-o poziţie în care nu era nici la putere, nici în opoziţie. În cei aproape 2 ani de guvernare USL, nu am văzut nicio măsură liberală în economie, PSD reuşind să-şi impună permanent viziunea haotică şi neperformantă. De asemenea, Ministerul de Interne, care este unul esenţial în organizarea alegerilor, avea nevoie de o mână forte, numai că o aripă din PNL şi Crin Antonescu vor mai mult: să contrapună puterii lui Dragnea şi Oprea un om cu imagine de forţă, lucru de care Chiţoiu nu a fost capabil. Iohannis este, deci, varianta în care PNL recuperează terenul pierdut, este o variantă de imagine şi mai puţin funcţională şi, în acelaşi timp, o variantă riscantă, pentru că el a anunţat că va renunţa la funcţia de primar al Sibiului pentru un proiect cu puţine şanse de reuşită. Avem, iată, un tablou în care primează jocul politic de la televizor şi mai puţin interesul oamenilor. PSD şi PNL trebuie să plătească împreună pentru că au aruncat România într-un dezastru economic, prin cele peste 30 de taxe noi, prin lipsa de măsuri economice şi prin înmulţirea permanentă a numărului de şomeri. Iohannis nu va reuşi, cu experienţa sa din administraţie, să conducă eficient un minister cum este cel al internelor. De aceea, îşi riscă, pe o carte necâştigătoare, imaginea, dar şi reputaţia de om cu principii. Prin urmare, se pune din nou în joc România, pe orgolii politice. Şah mat.
				Domnul Iulian Vladu: "De ce doreşte domnul Ponta să-şi subordoneze STS?" Încercarea lui Victor Ponta de a trece STS în subordinea Ministerului de Interne este un nou atac la adresa statului de drept, cu care USL ne-a obişnuit de când este la guvernare. Domnul Ponta, care ia lecţii de la Putin despre cum se conduce o ţară, şi-a propus să ne îndepărteze, prin tot ceea ce spune şi ce face, de drumul euroatlantic pe care ne-am înscris în ultimii 10 ani, dinamitându-ne orice şansă de a ne revendica locul pe care-l merităm în raport cu aliaţii noştri externi. În loc să-şi prezinte demisia, din respect faţă de oamenii care şi-au pierdut viaţa în Apuseni în timp ce el chefuia, Ponta a venit cu un subiect politic menit să fractureze sistemul de apărare al ţării: subordonarea Sistemului de Telecomunicaţii Speciale Ministerului de Interne. Care este însă miza? STS este instituţia care asigură transmiterea secretizată a proceselor-verbale de la secţiile de votare. Subordonarea sa politică nu înseamnă altceva decât accesul la datele pentru care Dragnea este trimis în judecată de procurori, ca urmare a imensei fraude electorale de la referendumul pentru demiterea preşedintelui, în 2012. Profitând, astfel, de tragedia unui întreg popor, premierul Ponta doreşte să-şi satisfacă una dintre cele mai mari dorinţe politice, şi anume înfrângerea mişelească a voinţei suverane a poporului, prin mijloace necinstite. Toate aceste măsuri aparent haotice pot fi descifrate simplu: liderii USL sunt disperaţi că vor pierde ciolanul puterii. La acest moment, nemulţumirea populară zvâcneşte în toate mediile sociale şi economice, oamenii înţelegând că au fost minţiţi şi manipulaţi. Puterii supradimensionate din Parlament i se opune, încet şi sigur, presiunea străzii. Ponta şi Antonescu s-au erodat politic mai repede decât s-au aşteptat şi atunci îşi dau mâna în sacrificarea instituţiilor statului pe altarul interesului politic. Stânga socialistă nu şi-a propus niciodată ca România să crească, să se dezvolte, să ofere oamenilor şansa să trăiască mai bine. De aceea, instituţiile independente ale statului, care au învăţat să funcţioneze pe propriile picioare, sunt o piedică în calea ambiţiilor celor aflaţi astăzi la putere. Românii şi-au câştigat însă dreptul de a trăi într-un stat democratic, dreptul de a fi respectaţi şi ascultaţi, iar orice tendinţă de a ne întoarce în istorie nu poate fi decât scânteia care aprinde flacăra. Flacăra demnităţii şi a libertăţii!
				Domnul Ioan Vulpescu: "Pe ce bani s-a deplasat preşedintele României la întâlnirea unei fundaţii care nu este de interes public?" Constat - ca să îl parafrazez pe preşedintele României - că avem o problemă în interiorul societăţii româneşti: ne-am obişnuit de câţiva ani ca ocupantul fotoliului de preşedinte să participe la tot soiul de întruniri, private sau politice, dar fără legătură cu agenda Preşedinţiei României. Astfel, la sfârşitul săptămânii trecute, Traian Băsescu, însoţit de un staff de la Palatul Cotroceni, a participat la o întrunire la Cluj-Napoca a unei fundaţii. Fundaţia, numită "Mişcarea Populară", are, deloc întâmplător, acelaşi nume cu al unui partid politic, care - prin străvechiul traseism politic - a declarat recent că ar dispune deja de 15 parlamentari şi intenţionează să depună şi o moţiune. Prin urmare, argumentul că la Cluj-Napoca s-a întâlnit o fundaţie e cusut cu aţă albă. Fundaţia are un singur scop: să grupeze primarii şi aleşii locali care părăsesc PDL în favoarea PMP, fără a-şi pierde mandatul, conform legii. După aproape zece ani cu Traian Băsescu la Cotroceni ne-am obişnuit ca preşedintele României să nu respecte prevederea constituţională care îi interzice orice fel de activităţi politice de partid. Şi la asta şi-au adus contribuţia şi decizii cel puţin bizare ale Curţii Constituţionale. Să zicem că n-am observat că lista fondatorilor fundaţiei respective conţine cam aceleaşi nume ca lista fondatorilor partidului onomim. Altele sunt nedumeririle mele şi aştept ca organele statului să răspundă acestor nedumeriri. Iar cea mai serioasă ţine de statutul respectivei fundaţii. Potrivit unei legi similare cu acelea din toate ţările Uniunii Europene, fundaţiile şi asociaţiile din România pot obţine, în temeiul unei activităţi susţinute, transparente şi utile societăţii româneşti, statutul de fundaţie de interes public. Este un statut care certifică importanţa şi utilitatea publică a respectivei organizaţii nonguvernamentale, ca şi certitudinea că, atât cât este omeneşte posibil, organizaţia funcţionează corect, legal şi transparent. Fundaţia Mişcarea Populară, cu toată stima, nu beneficiază de acest statut. Este înfiinţată recent şi, în afara unei acoperiri pentru activitatea unor consilieri prezidenţiali de a înfiinţa un partid politic, nu a prestat niciun fel de altă activitate utilă societăţii româneşti. Motiv pentru care participarea preşedintelui ţării la reuniunea acestei fundaţii - în condiţiile în care acelaşi preşedinte a ocolit de atâtea ori Academia Română, Patriarhia şi alte instituţii cu adevărat reprezentative în societate - este mai mult decât dubioasă şi mă îndeamnă, ca reprezentant al naţiunii, să adresez câteva întrebări. Prima se îndreaptă către Administraţia Prezidenţială: în temeiul cărei necesităţi care ţine de exercitarea atribuţiilor constituţionale ale preşedintelui României a participat Traian Băsescu la o întrunire cu o fundaţie care nu este declarată, conform legii, de interes public? La ce alte şedinţe ale unor fundaţii sau asociaţii care nu sunt de interes public a mai participat Traian Băsescu în cele două mandate ale sale? Cea de-a doua este adresată direct Curţii de Conturi: cine a plătit costurile deplasării preşedintelui României şi a suitei sale la întrunirea privată de la Cluj-Napoca, întrunire care nu este prin nimic legată de vreun interes naţional sau de vreo obligaţie constituţională a preşedintelui României, ci este de interes asociativ strict privat? Este legal să fie folosiţi bani publici pentru satisfacerea unor interese personale ale preşedintelui României? Până când opinia publică nu va primi un răspuns serios şi responsabil, care să reflecte adevărul, la aceste întrebări legitime, orice consideraţii ale lui Traian Băsescu despre corupţia din România sau despre felul în care funcţionează justiţia trebuie respinse ca simple încercări de manipulare.
				Domnul Mihai Weber: "Încăpăţânarea lui Traian Băsescu afectează cetăţenii români" Preşedintele Traian Băsescu a primit zilele trecute, la Palatul Cotroceni, delegaţia comună a Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale. Supărat că şi-a pierdut jucăriile, şeful statului iese pe sticlă cu ieftine comentarii, încercând, ca de fiecare dată, să inducă lumea în eroare cu privire la deciziile luate de Guvernul Ponta. Mai nou, preşedintele Traian Băsescu nu doreşte să semneze scrisoarea de intenţie cu instituţiile creditoare internaţionale, acesta afirmând că nu susţine introducerea unei accize suplimentare pentru benzină şi motorină, pentru că nu o consideră necesară, cheltuielile bugetare putând fi acoperite fără aplicarea acestei accize. De specificat este că în scrisoarea de intenţie nu este stipulată introducerea acestei accize suplimentare. După cum a declarat şi premierul Victor Ponta, în cazul în care această scrisoare de intenţie nu va fi semnată de către domnul preşedinte, România nu va mai beneficia de cei 10% în plus pentru cofinanţare de la UE. Mai exact, în locul unei cofinanţări de 95% de la Comisia Europeană, România va primi doar 85%, în acest caz, diferenţa de 10 % fiind alocată de la bugetul de stat. Dacă privim în trecut, observăm că în urma negocierilor eşuate făcute de Băsescu, alocările de fonduri UE de coeziune pentru 2014-2020 plasează România pe ultimele locuri în ceea ce priveşte bugetul pe cap de locuitor. Din păcate, în timp ce preşedintele a negociat pentru România o alocare de circa 1000 de euro/locuitor pentru bugetul de coeziune, Slovacia şi Lituania au obţinut 2200 de euro/locuitor, Cehia şi Ungaria 2000 de euro/locuitor, iar Portugalia, Polonia şi Croaţia cu 1900 de euro/locuitor. Prin urmare, Traian Băsescu ar trebui să renunţe la ambiţiile sale de copil mofturos şi să semneze scrisoarea de intenţie, pentru că, în caz contrar, nu va face decât să pună în pericol parteneriatul dintre România şi FMI.
				Domnul Radu Zlati: Despre Legea minelor, până nu este prea târziu! Nu cunosc în acest moment discuţiile care s-au purtat în Senatul României, în comisii sau în plen, pe tema Legii minelor. Acea lege pe care, datorită neatingerii numărului necesar de voturi pentru o lege organică, noi, dumneavoastră şi cu mine, am respins-o în decembrie anul trecut. În viitorul nu prea îndepărtat, această lege, sper că serios amendată, ne va fi prezentată din nou. Aştept să văd textul care ne va fi prezentat pentru a face o evaluare finală. Acum vin în faţa dumneavoastră pentru a vă ruga, în special pe colegii parlamentari din Comisia pentru industrii şi din cea juridică, cu următoarele rugăminţi. Nu lăsaţi neamendată serios o lege care creează un regim juridic discriminatoriu în favoarea acelor proiecte considerate "proiecte miniere de interes public deosebit". Interesul public, fie el şi deosebit, nu poate fi legat de natura resurselor exploatate, este circumstanţial şi depinde de viziunea (uneori lipsa de viziune) a celor care fixează, la un moment dat, în ce constă acest interes public. Este în interesul public al generaţiei noastre să exploatăm unele resurse minerale. Poate că da. Dar prezintă aceeaşi exploatare şi interesul public al generaţiilor viitoare? Fără îndoială că da. De aceea orice exploatare a unei resurse neregenerabile, făcută acum, înseamnă că luăm ceva din portofoliul generaţiilor viitoare. Pe de altă parte, simpla menţiune a sintagmei "proiect minier... deosebit" mă face să mă gândesc la un alt proiect minier, şi el deosebit, care a scos mii de oameni în stradă, în toamna anului trecut. Nu doresc să votez o lege care, printr-un cadru general, să nu facă altceva decât să deschidă portiţe pentru diverse proiecte miniere care, pe baza legislaţiei actuale, nu ar avea şanse reale de a primi avizele necesare pentru obţinerea licenţei de exploatare. Nu lăsaţi, de asemenea, să treacă fără serioase modificări o lege care să permită ca cetăţeni români să poată fi expropriaţi în modalităţi care merg pe linia cenuşie, interpretabilă, a constituţionalităţii - dacă nu cumva dincolo de ea. Fără o atenţie specială acordată acestor aspecte o Lege a minelor, oricât de bine intenţionată ar fi ea, mă tem că nu are şanse să treacă de votul Camerei. Sau dacă va trece, atunci nu va avea urmări binefăcătoare pentru economia României şi pentru cetăţenii români - urmări pe care, sunt convins, cu toţii le dorim.
				Doamna Raluca Surdu: Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi vreau să salut două dintre demersurile şi eforturile pe care Ministerul Sănătăţii le-a întreprins în vederea asigurării reformei sistemului de sănătate, asumate atât în faţa electoratului, cât şi în faţa instituţiilor internaţionale partenere, prin intermediul căreia urmărim eficientizarea sistemului de sănătate şi implicit asigurarea normalităţii pentru populaţie - servicii medicale de calitate pe întreg teritoriul României. Dispoziţia dată de ministrul sănătăţii, în cursul lunii ianuarie, ce vizează desfăşurarea unor controale de către Inspecţia Sanitară de Stat, reprezintă un demers extrem de important, prin intermediul căruia vom putea clarifica situaţia şi principalele nevoi ale sistemului de sănătate românesc şi ulterior, pornind de la rezultatele acestor controale, vom putem elabora o strategie naţională adecvată în vederea îmbunătăţirii serviciilor medicale publice. Aceste controale se vor desfăşura în toate spitalele publice din România, în perioada 1 martie - 31 mai şi este, cu siguranţă, cea mai amplă acţiune de acest tip, din ultimii ani. Prin intermediul acestor controale, Ministerul Sănătăţii urmăreşte, în prima instanţă, îndeplinirea a două mari obiective: o evaluarea exactă a situaţiei din toate spitalele publice din România şi responsabilizarea tuturor managerilor de spitale publice. Atât eu, cât şi toţi colegii mei liberali considerăm acest demers drept o modalitate prin care vrem să demonstrăm respectul faţă de pacienţi şi faţă de personalul medical, ambele categorii având dreptul la condiţii optime de tratament sau de practicare a meseriei, dacă ne referim la categoria personalului medical. Guvernul USL şi-a respectat angajamentul luat în faţa românilor de a elabora o legislaţie care să fie în interesul cetăţeanului. Până în momentul de faţă, o serie importantă de măsuri, care vizează o amplă reformă a sistemului public de sănătate, au devenit realitate, iar asociaţiile de pacienţi le consideră bine-venite: pachetul de servicii sanitare de bază, pachetul de programe naţionale de bază sau noua listă de medicamente compensate pe care Ministerul Sănătăţii intenţionează să o actualizeze trimestrial, astfel încât pacienţii să beneficieze cât mai repede de cele mai noi medicamente. În luna februarie, Ministerul Sănătăţii va demara negocieri cu Banca Mondială în vederea obţinerii unui împrumut destinat ambulatoriilor de specialitate. Această iniţiativă poate contribui hotărâtor la eficientizarea sistemului public medical românesc, iar această eficientizare va consta în îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale, dar şi în creşterea economiilor în bugetul alocat ministerului de resort, care, pe termen lung, vor reprezenta surse foarte importante de finanţare a întreg sistemului public medical. În acelaşi timp, un alt rezultat sigur, foarte aşteptat, atât de personalul medical, dar mai ales de pacienţi, este degrevarea spitalelor publice de multe dintre cazuri. Banii obţinuţi din acest împrumut vor fi redirecţionaţi cu precădere către ambulatoriile din zonele rurale sau către cele din oraşele mai mici, iar viitoarele ambulatorii de specialitate pot reprezenta un punct major al reformei sistemului de sănătate şi care să fie în beneficiul direct şi imediat al pacienţilor, dar şi al personalului medical.
				Doamna Raluca Turcan: "PDL cere răspicat retragerea măsurii de reeşalonare a creditelor" Anunţând această măsură, PSD a demonstrat cine hotărăşte în coaliţia de guvernare. Antonescu şi Iohannis nu au fost consultaţi cu această măsură profund neliberală. În acest sens, există două variante: fie Ponta minte, fie Antonescu a ratat dezbaterea din USL pe această măsură. Eu îl cred pe Iohannis. PSD a anunţat această măsură de unul singur. Cât despre miniştrii PNL, membri în Guvernul USL, se pare că nu mai făceau parte din PNL de mult timp: USL-ul s-a PSD-izat total. Această nouă formă de "credit cu buletinul" înlocuieşte punga electorală, marca PSD, cu reeşalonarea creditelor. Votanţii nu vor mai primi pui congelaţi, ulei sau făină la sacoşă, ci o mare escrocherie financiară. La o rată de 600 de lei ar primi o reducere de 100 de lei, însă aceşti bani vor fi plătiţi tot de ei în următorii doi ani. În plus, vor fi plătite şi alte comisioane către bănci, plus costurile legate de birocraţia statului şi a băncilor. Într-o ţară în care aproape 90% din populaţie nu reuşeşte să acopere cheltuielile lunare din salariu, o măsură prin care creşti perioada de plată a unei rate şi adaugi noi comisioane nu este benefică. În mod categoric, această măsură nu va stimula consumul. Crescând taxele şi impozitele, USL şi-a dat seama că numărul românilor care nu-şi vor putea plăti ratele la bancă va creşte. Prin urmare, această măsură nu a venit în sprijinul românilor, ci al băncilor. Măsurile aşteptate de români, dar care întârzie să vină, sunt: creşterea salariilor, scăderea taxelor şi a impozitelor, încurajarea investiţiilor în economia locală. În plus, această măsură este una discriminatorie. Ea poate fi atacată oricând la CCR. De ce o parte dintre români, care au şi ei credite, nu pot fi sprijiniţi, ci sunt puşi să susţină la rândul lor această categorie de debitori la bănci cu salarii mai mici decât ale lor? Oare românii care riscă să-şi piardă apartamentul nu ar trebui ajutaţi? Este clar: această măsură este o mită electorală. PDL cere răspicat retragerea acestei măsuri care păcăleşte românii. Cerem ca orice măsură care afectează buzunarul românilor să fie dezbătută în mod transparent şi să fie consultaţi toţi partenerii sociali, aşa cum prevede legea.
				Doamna Rodica Nassar: "4 februarie - Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului" În fiecare an, pe 4 februarie, este Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului, zi în care se militează pentru conştientizarea cancerului în rândul populaţiei şi pentru accesul egal al tuturor pacienţilor la cele mai noi terapii împotriva cancerului. Potrivit specialiştilor, unul din trei oameni este condamnat, de-a lungul vieţii, să se confrunte cu cancerul. Cele mai recente statistici de cancer de la Agenţia Internaţională a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru Cercetare in Domeniul Cancerului prezic, dacă tendinţele actuale continuă, că noile cazuri de cancer vor creşte de la 14,1 milioane în 2012 la 19,3 milioane până în 2025. În România se estimează că numărul bolnavilor de cancer se ridică la aproximativ 420.000 de persoane, 96.000 fiind nou diagnosticaţi. Din cele peste 250 de forme de cancer, cele mai comune sunt cancerul pulmonar şi colorectal, la bărbaţi, respectiv cancerul de sân, la femei. Cancerul are cu mult mai multe implicaţii decât am putea crede iniţial, el fiind o provocare majora pentru dezvoltare, subminând avantajele sociale şi economice. Având în vedere că 47% din cazurile de cancer şi 55% din decesele cauzate de boala au loc în zonele mai puţin dezvoltate din lume, cancerul este atât o cauză cât şi un rezultat al sărăciei, el având un impact negativ important asupra venitului familiei, tratamentul scump împingând limitele sărăciei. În acelaşi timp, sărăcia, lipsa accesului la educaţie şi la îngrijire medicală cresc riscul unei persoane de a se îmbolnăvi şi a muri de această boală. Multe dintre formele de cancer care erau considerate în trecut ca fiind o condamnare la moarte, pot fi acum vindecate. Avansarea în înţelegerea riscurilor şi prevenirea, detectarea din timp a bolii şi a noilor tratamente, tot mai eficiente, au influenţat major vieţile multor pacienţi. Cu câteva excepţii, formele de cancer în stadiu de început sunt mai puţin letale şi mai uşor tratabile decât cancerele în stadiu avansat. Astfel, programele de screening pentru cancerul de col uterin, colorectal, cervical sau cancerul de sân ajută la prevenirea acestor boli prin identificarea leziunilor precanceroase, astfel încât acestea pot fi tratate înainte de a deveni canceroase şi au prognosticuri foarte bune. Cu toate acestea, din păcate, se creează o discrepanţă considerabilă între tratamentele disponibile pacienţilor din alte ţări europene şi pacienţii români, precum şi o îngrădire a drepturilor pacienţilor români la tratamente de ultimă generaţie. Românii ajung să fie trataţi cu medicamente vechi pentru afecţiuni cunoscute, ce s-au transformat în boli cronice în multe ţări europene, datorită progreselor în tratament.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: "Propun MAE să salute întâlnirea istorică, la nivel politic, dintre China şi Taiwan" Lumea noastră se mişcă în direcţia unor tot mai strânse colaborări economice şi politice, iar România ar trebui să se înscrie în acest flux. Taiwan este o ţară cu o economie în plin avânt. "Divergenţele istorice" cu Republica Populară Chineză sunt pe cale a fi atenuate prin înţelepciunea politică demonstrată în ultimii ani de ambele părţi. S-au pus bazele unei relaxări a situaţiei şi a unei creşteri exponenţiale a cooperării pe multiple planuri. Au fost deja semnate 19 tratate economice, comerciale sau care privesc turismul şi traficul aerian dintre China şi Taiwan. De altfel, China, Hong-Kong şi Macao au reprezentanţe economice în Taiwan. Astăzi, 11 februarie 2014, este o zi istorică, întrucât au loc primele discuţii la nivel politic înalt între guvernele din China şi Taiwan. Îmi doresc foarte mult şi sper ca diplomaţia românească să salute acest pas. Este momentul potrivit pentru ca şi România să iniţieze un dialog în chestiuni economice şi comerciale cu Taiwanul, spre beneficiul ambelor părţi. Majoritatea ţărilor Uniunii Europene (19 până acum) au deschis deja reprezentanţe economice ale Taiwanului în ţările lor, România şi Bulgaria fiind printre ultimele care nu au făcut-o. Germania are chiar 4 astfel de reprezentanţe ale Taiwanului în Berlin, Hamburg, Frankfurt şi München. Cehia, Polonia, Ungaria şi Slovacia au, de asemenea, astfel de reprezentanţe de mulţi ani şi au beneficiat deja de investiţii taiwaneze de peste un miliard USD. Niciuna dintre ţările care deja au astfel de reprezentanţe economice ale Taiwanului nu şi-au compromis, în vreun fel, bunele relaţii politice şi economice cu Republica Populară Chineză. Aşadar, este o abordare eronată a celor care îşi imaginează că deschiderea unei cooperări economice şi comerciale cu Taiwanul ar afecta relaţiile cu Republica Populară Chineză. Taiwanul are o economie deosebit de performantă despre care se estimează că în următoarele 3 decenii va ajunge a treia cea mai dezvoltată a lumii. Spre exemplu, pe primele 6 luni ale anului 2013 a avut excedent bugetar de 11 miliarde USD. Ţara noastră, dacă va dovedi inteligenţă politică şi privilegierea interesului naţional, ar putea şi ea atrage investiţii importante, întrucât are o serie de atuuri care ar putea convinge oamenii de afaceri din Taiwan să deschidă facilităţi de producţie şi să creeze locuri de muncă în România. Uniunea Europeană recunoaşte Taiwanul ca entitate economică şi comercială, iar cum toate deciziile de politică externă ale UE sunt luate în unanimitate şi asumate implicit de către toate statele membre, şi România recunoaşte Taiwanul ca entitate economică şi comercială. Ar trebui însă făcuţi paşii necesari pentru a fructifica acest lucru prin stabilirea unui dialog şi a unor relaţii reciproc avantajoase din punct de vedere economic şi comercial, dar şi în alte planuri, precum cel cultural sau cel ştiinţific. Anul trecut am făcut parte dintr-un grup de patru deputaţi români care a vizitat Taiwanul la invitaţia reprezentanţei economice a acestuia de la Bratislava. Am avut întâlniri informale cu reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai celui academic, dar şi cu reprezentanţi ai autorităţilor. Investitorii taiwanezi doresc să vină în România şi înţeleg potenţialul nostru, însă va fi nevoie de o deschidere către cooperare şi dinspre partea română. Un prim beneficiu concret al vizitei noastre este acela că Taiwanul este dispus să ofere burse de studiu pentru studenţii din România. Nivelul universităţilor şi al cercetării ştiinţifice este acolo foarte ridicat. Spre exemplu, am avut întâlniri la un Centru de cercetare şi inovaţie ştiinţifică din oraşul Tainan, aflat în sudul insulei, care are venituri anuale de circa 25 de miliarde USD şi unde mai toate marile companii din lume au facilităţi şi investiţii. Aşadar, adresez Ministerului Afacerilor Externe apelul de a se manifesta proactiv, în sensul de a saluta paşii de dialog politic făcuţi de către China şi Taiwan, dar, în acelaşi timp, să fructifice, în interesul naţional, potenţialul de cooperare economică şi comercială cu una dintre cele mai dinamice şi dezvoltate ţări, Taiwan.
				Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Timişoara rămâne fără spital regional" Ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, a evitat în repetate rânduri să răspundă concret în privinţa momentului demarării construcţiei Institutului Regional de Oncologie din Timişoara, investiţie promisă de ani buni. După asigurările potrivit cărora realizarea Institutului Regional de Oncologie reprezintă un proiect prioritar al Ministerului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu afirmă ce se ştia deja că Ministerul Sănătăţii a alocat Direcţiei de Sănătate Publică Timiş suma de 850.000 de lei pentru realizarea documentaţiei tehnico-economice. Ministerul Sănătăţii a găsit anul trecut resursele necesare pentru o astfel de investiţie la Iaşi, arătând că Institutul Oncologic de acolo este prioritatea zero şi precizând că pentru finalizarea şi punerea lui în funcţiune a prevăzut 17,9 milioane de lei. Faptul că Ministerul Sănătăţii a considerat Iaşiul ca prioritate este ciudat, din perspectiva numărului de bolnavi de cancer aflaţi în evidenţe. Conform Ministerului Sănătăţii, dacă la Iaşi sunt în evidenţe 9.537 de bolnavi de cancer, în Timiş, în momentul de faţă, sunt înregistraţi 15.873 de bolnavi de cancer. Reamintesc domnului ministru Eugen Nicolăescu şi Ministerului Sănătăţii faptul că judeţul Timişul este pe locul doi în Regiunea Vest ca mortalitate cauzată de cancer. Realizarea unui Institut de Oncologie ar fi fost mai mult decât necesară în Timiş, unde apar anual peste 2.200 de cazuri noi de cancer, incidenţa anuală fiind de 335 de cazuri noi la 100.000 de locuitori. Tot în judeţul Timiş se înregistrează cea mai mare prevalenţă a cancerului din zona de vest - 25 la mia de locuitori, faţă de 24 în Caraş-Severin, 23 în Arad şi 17 în Hunedoara. Aceste argumente nu par să conteze. În bugetul său, Ministerul Sănătăţii, a afirmat că: "pe lângă Centrele regionale Cluj Napoca, Bucureşti şi, în perspectiva anului 2013, Iaşi, în priorităţile investiţionale se regăseşte şi realizarea Institutului Regional de Oncologie Timişoara. În perspectiva anilor 2013 - 2016, pentru acest obiectiv nou de investiţii, după aprobarea acestuia potrivit competenţelor de aprobare, va fi necesară asigurarea fondurilor pentru derularea şi finalizarea acestuia." Mai departe, Ministerul Sănătăţii menţionează că documentaţia tehnico-economică aferentă obiectivului de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timişoara se aprobă de către Guvern, având o valoare mai mare de 30 de milioane de lei şi că "la această dată, documentaţia tehnico-economică aferentă acestui obiectiv de investiţii se află în faza de obţinere a avizului Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe". După aceea, se va promova, nu se ştie când, un proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea aceloraşi indicatori tehnico-economici. Lucrurile rămân, însă, tot în aer. Ministerul Sănătăţii susţine că "se va putea cuprinde în programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii obiectivul de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timişoara, dar numai în condiţiile în care finanţarea poate fi asigurată integral, în limitele de cheltuieli stabilite sau strategiei fiscal-bugetare aprobate potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare". Conform unei declaraţii publice susţinute săptămâna trecută, Guvernul Ponta a afirmat că a împărţit pe domenii fondurile structurale şi de coeziune pe care România le va primi în exerciţiul financiar 2014-2020 al UE. Într-o şedinţă a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat 2014-2020, premierul Victor Ponta a dat primele detalii legate de proiectele spre care vor merge, în principiu, 22 miliarde de euro din fondurile structurale ale exerciţiului financiar 2014-2020. Proiectul documentului va fi trimis la Bruxelles, pentru aprobare, urmând ca împărţirea finală a banilor să fie stabilită prin Acordul de Parteneriat pentru atragerea fondurilor europene în 2014-2020. Cei mai mulţi bani vor merge către infrastructura de transport şi mediu, care vor primi aproximativ nouă miliarde de euro. Pentru sănătate ar urma să fie alocată o sumă de 500 de milioane de euro, inclusiv pentru construcţia a trei spitale regionale, la Iaşi, Cluj şi Craiova. Timişoara a fost lăsată din nou pe dinafară. Nu e de mirare, având în vedere faptul că, în ultimii ani, judeţul Timişul a fost cvasiabsent din lista de investiţii finanţate de Guvernul USL. În concluzie, a devenit o certitudine faptul că demararea propriu-zisă a acestei investiţii nu va fi realizată în viitorul apropiat. Sănătatea ar trebui să fie prioritatea numărul unu a politicilor publice, inclusiv a celor de protecţie socială, cu atât mai mult cu cât unul din partidele care formează alianţa USL aflată la guvernare, este un partid care se proclamă de orientare social-democrată. Din păcate pentru Timişoara, construcţia unui spital regional a fost doar o promisiune din lungul şir de promisiuni deşarte ale Guvernului USL condus de Victor Ponta. Un guvern care a demonstrat cu prisosinţă faptul că nu cunoaşte un citat celebru: "Societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: puterea şi inteligenţa" - Nicolae Titulescu.
				Domnul Ştefan-Bucur Stoica: "Zece soluţii PDL pentru dezvoltarea economică şi crearea de noi locuri de muncă în România" Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi de incapacitatea Guvernului de a performa. Guvernul Ponta se poate "lăuda" cu creşterea cheltuielilor la bunuri şi servicii, înregistrându-se o depăşire de 1,3 miliarde lei, deşi USL, atunci când a fost în opoziţie, cerea Guvernului Boc să reducă cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu 50%. O altă ţintă bugetară ratată de Guvernul Ponta este ponderea veniturilor în PIB, care a fost de 32% faţă de 33,6% prevăzută în bugetul pe 2013. Comparativ cu 2012 şi 2011, ponderea veniturilor în PIB în 2013 a fost mai mică cu 0,9%, respectiv 0,7%. Este foarte clar că modelul brevetat de Guvernul Ponta, care se aplică şi în 2014, şi anume majorarea de impozite şi taxe şi tăierea cheltuielilor cu investiţiile, este falimentar pentru mediul de afaceri şi cetăţeanul român. Politica fiscală dusă până în prezent de actuala guvernare nu generează o creştere economică care să ajute România să recupereze într-un interval rezonabil de timp decalajul de dezvoltare faţă de Uniunea Europeană. De aceea, Partidul Democrat Liberal, acum, la început de an, a venit şi a prezentat atât în faţa reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, cât şi a cetăţenilor, zece soluţii viabile pentru dezvoltarea economică a României şi mai ales pentru crearea de noi locuri de muncă. 1. Renunţarea la creşterea impozitelor, la introducerea de noi taxe şi anularea taxei de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. Continuarea efortului de reducere a taxelor şi tarifelor parafiscale început în timpul guvernării PDL. Stimularea investiţiilor private prin reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale la angajator şi scutirea de la impozit a profitului reinvestit. Alocarea de fonduri pentru susţinerea IMM-urilor şi pentru crearea de locuri de muncă şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului (ANPI). Renunţarea la tăierea surselor de finanţare pentru investiţii publice în infrastructură, sănătate, educaţie şi agricultură în favoarea cheltuielilor pro-electorale. O nouă lege a insolvenţei. Creşterea transparenţei cheltuirii banilor publici şi eliminarea oricăror criterii politice în cheltuirea acestora. Accelerarea absorbţiei fondurilor europene. Accelerarea reformei în sistemul sanitar. Profesionalizarea practicilor de management în companiile de stat şi suspendarea calendarului de liberalizare a preţurilor la gazele naturale. Guvernarea PDL a reuşit, de la începutul anului 2009 până în aprilie 2012, înjumătăţirea numărului de taxe şi tarife: 237 taxe şi tarife au fost comasate sau eliminate, din 491 existente la începutul guvernării. În schimb, USL a blocat acest efort şi a introdus 34 de taxe noi şi impozite majorate până în prezent. Astăzi, mediul de afaceri reclamă nivelul ridicat al fiscalităţii, conform sondajului BNR din perioada aprilie - septembrie 2013. Tot astăzi, încasările statului au scăzut cu 10 miliarde lei în anul 2013. Per ansamblu, în anul 2013, avem o situaţie paradoxală: avem creştere economică de peste două procente, dar rectificări bugetare în minus şi mai puţine locuri de muncă. Dezvoltarea economică a unei ţări, creşterea naturală a mediului de afaceri nu poate fi stimulată în absenţa unor politici economice. Oamenii o duc din ce în ce mai greu, agresaţi de taxe, de corupţia birocratică şi de interesele baronilor locali.
				Domnul Mihăiţă Găină: "Cetăţenii îşi doresc, în această legislatură, o USL funcţională la toate palierele organizării politice" Cele mai multe analize şi luări de poziţie cu privire la ce va fi 2014 au avut în vedere cu precădere datele economice. Anul 2014 are însă şi dinspre politică semne bune. Acestea vin de acolo de unde opinia publică se aştepta cel mai puţin - de la liderii şi partidele politice. Spre sfârşitul lui 2013 toate conflictele păreau deschise şi toate alianţele puse sub semnul întrebării, iar neîncrederea se instalase precum o ceaţă politică foarte densă. După trecerea dintre ani, cel mai bun semnal dat la începutul acestui 2014 a fost reluarea bunei colaborării dintre partidele USL aflate la guvernare. Cum era de aşteptat, tonul l-au dat liderii acestor partide, domnii Victor Ponta, Crin Antonescu, Daniel Constantin şi Gabriel Oprea. Această mutare politică a produs dezamăgire în rândul celor care mizau pe ruperea USL. Totodată, mişcarea a adus o stare de echilibru în societate, de concentrare politică pe adevăratele probleme ale ţării şi de încredere că programul de guvernare se va realiza aşa cum a fost el convenit cu majoritatea electoratului la sfârşitul anului 2012. Chiar şi cele două campanii electorale, pentru Parlamentul European şi pentru viitorul preşedinte al României, vor avea o desfăşurare mai bine calibrată pe ceea ce trebuie realizat în plan politic, social, economic, intern şi extern. Principalii lideri politici ai actualei majorităţi au dovedit atât înţelepciune, cât şi pragmatism politic. În acest sens, avea dreptate domnul Ponta când spunea că politicienii nu trebuie să se iubească, dar sunt nevoiţi şi obligaţi, prin prisma votului acordat de alegători, să colaboreze pentru realizarea binelui public. Faptul că majoritatea politică a devenit funcţională atât la nivel central, cât şi la toate nivelurile, judeţene şi locale, este un lucru care trebuia să se întâmple şi care, după părerea mea, va avea consecinţe pozitive atât în viaţa cetăţenilor, cât şi pentru realizarea obiectivelor politice pe care partidele uniunii majoritare şi le-au fixat pentru acest an. În acest cadru, ţin să mulţumesc şi să felicit atât pe liderii noştri de la centru cât şi pe cei din judeţele Ilfov, Alba, Botoşani şi din localităţile aflate în conflict, pentru că au reuşit să treacă peste orgoliile personale, să îngroape securea războiului de uzură şi să treacă la o colaborare pentru aplicarea programului comun de guvernare. Apreciem voinţa politică foarte clară a liderilor noştri de a pune colaborarea şi eficienţa guvernării şi administrării ţării pe primul plan şi credem că e soluţie bună şi un semnal foarte bun pentru toţi cei care suntem angrenaţi politic să ne îndeplinim mandatul la un nivel cât mai ridicat. Probabil că tensiuni se vor ivi şi în viitor, dar are importanţă faptul că există un mecanism politic rodat de comunicare şi soluţionare a acestui tip de situaţii.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "2 ani de la aderarea României la NATO" Coerenţa, consecvenţa şi eficienţa pe toate planurile au făcut ca România să se prezinte la Summitul NATO de la Praga din noiembrie 2002 ca un candidat puternic, care a îndeplinit standardele euroatlantice stabilite, care acţionează deja nu doar ca un partener, ci ca un membru cu drepturi depline al Alianţei. În acest fel a fost posibil ca la această reuniune, factorul politic de conducere al Alianţei să adreseze României invitaţia de a adera la Pactul Nord-Atlantic. Pentru România, aderarea la NATO a însemnat de la început declanşarea unui proces complex în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României şi i-a asigurat integrarea în comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune că pe parcursul anilor de după revoluţia din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate atât impuse, cât şi asumate, direcţii care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei. Analiştii spun că aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a constituit un argument serios pentru atragerea investitorilor străini. Apartenenţa la NATO, cumulată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a reprezentat un catalizator pentru investiţiile străine directe, aceste evenimente fiind ca o garanţie foarte puternică pentru investitori. Calitatea de membru NATO şi UE reprezintă un factor de stabilitate din punct de vedere geostrategic, care conferă un sentiment puternic de siguranţă pentru investitorii străini. Preocupările României ca stat membru al NATO au vizat consolidarea Alianţei şi a rolului său de proiectare a securităţii în afara spaţiului euroatlantic, reuşita misiunilor NATO din Afganistan şi Irak, amplificarea parteneriatului NATO cu UE şi întărirea relaţiei transatlantice. Alianţa Nord-Atlantică va rămâne, alături de Uniunea Europeană, unul dintre principalii piloni ai politicii externe şi de securitate a României. Obiectivul strategic prioritar este configurarea liniilor de acţiune pentru profilul consolidat al României în NATO, în condiţiile în care România poate să se prezinte cu un inventar de calităţi care să o distingă în Europa şi în Alianţă.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Salvarea economiei în România" În România, denumită cândva "grânarul Europei", salvarea economiei poate fi legată de dezvoltarea agriculturii. Dar veniturile din producţia agricolă sunt în scădere şi nu din cauza crizei financiare. România are potenţialul agricol pentru a hrăni 80 de milioane de locuitori, dar asigura hrana doar pentru 8 milioane. În ţară se produce sub 10% din potenţialul total, iar cifrele tot scad de cinci ani. Estimările pentru valoarea producţiei agricole de anul trecut se referă la o scădere de 20%, pana la 7,2 miliarde de euro. Aceasta ar însemna că agricultura a contribuit cu doar 6% la formarea PIB, adică jumătate faţă de ponderea pe care o deţinea în 2004. Spre comparaţie, agricultura Franţei contribuie cu 45% la PIB. Unul dintre factorii care contribuie la crearea acestei situaţii este lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a agriculturii, care a permis ca acum să fie lucrate doar 3,5 milioane de hectare din cele 10 milioane de hectare de teren arabil. Din motive ce ţin de veniturile insuficiente la buget, ministrul finanţelor a propus ca proprietarii de terenuri agricole care nu le exploatează să fie supuşi unor impozite penalizatoare. Acum, un proprietar de terenuri arabile situate în extravilan plăteşte un impozit anual la bugetul local în valoare de 36 pana la 43 de lei pe hectar. Un prim aspect care trebuie reglementat pentru a avea o agricultură funcţională este stabilirea unei direcţii generale, a unei strategii pe termen lung pe care să o urmeze toţi. România trebuie să devină o ţară exportatoare de produse agroalimentare, nu importatoare.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Raporturile angajat-angajator pe piaţa forţei de muncă" Transformările economice din ultimii ani şi, mai apoi, criza economică au schimbat radical piaţa forţei de muncă şi raporturile angajat-angajator, conducând la apariţia unui număr tot mai mare de probleme specifice. La acestea a contribuit şi legislaţia trecuta, care nu mai răspunde întru totul nevoilor de dezvoltare şi realităţilor economiei româneşti. Existenţa a cât mai multor locuri de muncă, cât mai bine plătite, dar şi asigurarea unei productivităţi crescute a muncii şi a sustenabilităţii costurilor cu forţa de muncă trebuie să se înscrie între obiectivele avute în vedere de legislaţia muncii. Legislaţia trebuie să asigure echilibru între angajat şi angajator. Legislaţia muncii nu mai este în concordanţă cu realităţile economiei româneşti. Considerăm, de asemenea, necesare măsuri de revizuire a volumului de contribuţii sociale colectate pe baza fondurilor de salarii, care afectează evident posibilităţile de motivare pozitivă reală a angajaţilor, anulând astfel unul dintre cele mai eficiente mijloace de creştere a productivităţii muncii. De asemenea, regimul angajărilor, munca temporară, negocierea şi aria de aplicare a contractelor colective de muncă, regimul concedierilor, conflictele de muncă, rolul şi atribuţiile sindicatelor trebuie să se bucure de o reglementare clară şi în acord cu problemele actuale de pe piaţa muncii. În 2014 trebuie să se procedeze la o revizuire a actelor normative ce reglementează piaţa muncii şi în care există dispoziţii lacunare, confuze sau contradictorii care pun în dificultate luarea masurilor corecte de către angajatori, manageri de resurse umane şi chiar de către instanţele de judecată în sutele de litigii de muncă care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Dezvoltarea sistemului de servicii sociale" Aduc în discuţie un subiect care mă frământă şi care creează mari probleme şi dezavantaje unei mari categorii de persoane. Este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii şi copiii. O realitate cruntă ne loveşte în acest moment. Jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situaţia este şi mai tragică, 50-55 la sută din populaţia de acolo este formată din persoane cu handicap, bătrâni şi copii abandonaţi prin plecarea părinţilor din ţară. În România este evident că atât sectorul public, cât şi statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistenţă socială către servicii sociale primare centrate pe prevenţie, identificarea nevoilor sociale, limitarea situaţiilor de risc. Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărţi a serviciilor sociale din România, elaborarea Strategiei naţionale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport şi asistenţă pentru menţinerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităţilor persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerenţă internă a sistemului de proceduri; corelarea şi coordonarea agenţiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanţi, agenţii de licenţiere etc.); formarea specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii şi proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management şi monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi, în definirea politicilor şi implementarea programelor de reformă.
				Domnul Ioan Munteanu: "Despre noua scară a valorilor" E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat şi vremurile. S-a cam terminat cu cei şapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită băşcălie a luat locul bunului simţ şi a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii îşi bat ori îşi ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă, generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale şi spirituale strămoşeşti. Unde au dispărut cuminţenia românului şi frica de mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violentă, dezmăţ şi nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuţă, într-o poezie de o surprinzătoare actualitate, (publicată, însă, în 1881): "vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!", îngrijorător este faptul că suntem conduşi de oameni de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără diplomă), de parveniţi şi de mojici. Incultura, prostia şi obrăznicia au devenit criterii şi atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi aceşti indivizi, considerând că li se cuvin posturile şi că pot lua orice hotărâre, trag după dânşii oameni de aceeaşi calitate îndoielnică. Aşa se explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii şi submediocrii ajung să facă legea şi să reprezinte statul, obligându-i pe adevăraţii specialişti să-şi părăsească locurile de muncă. Aceşti indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, îşi fac loc în faţă dând din coate, le place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească şi să se scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de sindrofii şi ceremonii, de la evenimente mondene, dar şi de la slujbe, parastase şi pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii şi şmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1% din ceea ce fură. Trăiesc într-un lux deşănţat, risipesc fără măsură banii uşor câştigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi şi îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut-o pentru că le-a lipsit tupeul lor neruşinat. Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y a ajuns acolo unde a ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. "Ei sunt mari şi tari, nu au nici ruşine, nici sfială/că-ntr-o zi urmaşii le vor cere socoteală" (tot Vlahuţă, 1881!). În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat şi autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună. Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!
				Doamna Natalia-Elena Intotero: "Aderarea la spaţiul Schengen, între miză politică şi geopolitică" Dorim cu toţii, indiferent din ce partid politic facem parte, ca România să adere la spaţiul Schengen. Ar fi pasul final care ar pune punct unor negocieri ce au început cu Uniunea Europeană în 2007 şi care s-au derulat an de an, evaluare după evaluare, raport după raport. România s-a schimbat încet-încet, într-un efort continuu şi sistematic de a îndeplini cu seriozitate cerinţele Uniunii Europene, conştienţi fiind că schimbările sunt în favoarea propriilor cetăţeni. Criteriile politice care au revenit iar şi iar pe agenda negocierilor s-au referit în special la sistemul de justiţie, la un sistem acceptabil de organizare a poliţiei, la lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate. Şi, deşi progresele făcute de România au fost recunoscute şi asumate de către partenerii de dialog, ne aflăm încă pe acelaşi drum. O posibilă explicaţie a întârzierilor ivite pe acest parcurs ar putea fi aceea că unele decizii ale forurilor europene sunt condiţionate de situaţii geopolitice zonale sau regionale neaşteptate, care generează dificultăţi politice şi sociale ce trebuiesc soluţionate în cel mai bun mod cu putinţă. Un nou război generează întotdeauna automat şi emigraţie ilegală. Mii de oameni fug din calea violenţei şi iau calea pribegiei încotro văd cu ochii, devenind o povară iminentă pentru orice stat aflat în drumul lor. Din păcate, România chiar se află pe o astfel de rută a disperării şi acest lucru nu îi este de ajutor în demersul ei de a se integra în spaţiul Schengen. Într-o astfel de situaţie, în încercarea de a bloca un aflux prea mare de imigranţi ilegali, Uniunea Europeană poate alege pertinent să amâne deschiderea frontierelor interne aferente României şi Bulgariei, la limita spaţiului Schengen doar pentru a mai diminua numărul celor care trec ilegal frontierele către Europa de Vest. Şi această decizie să nu însemne neapărat că nu am îndeplinit criteriile politice, ci doar că momentul este prea dificil şi amânarea aderării României la Schengen se dovedeşte a fi cea mai la îndemână soluţie când vine vorba despre consecinţe imediate. Ştim că decizia finală în ceea ce priveşte aderarea României la spaţiul Schengen aparţine Consiliului de Justiţie şi Afaceri Interne din care fac parte miniştrii de interne ai statelor membre UE, iar decizia trebuie să fie unanimă. Ştim, de asemenea, că România continuă şi va continua neabătut să îşi demonstreze vocaţia de stat european deplin consecvent valorilor democratice europene, ca o confirmare ca ea este de facto în Europa.
				Domnul Daniel Tudorache: "Aspecte generale ale mobilizării autorităţilor, iarna" Oricât de târzie ar fi ea, iarna nu este niciodată un anotimp blând pentru noi, românii. Şi de data aceasta ninsorile au fost abundente şi vremea nemiloasă. Chiar dacă ne aflăm în luna februarie, ar trebui să aruncăm o privire la maniera în care problematica a fost abordată şi la modul în care autorităţile s-au ocupat de situaţiile dificile, atunci când acestea s-au petrecut. La nivel de media, şi nu numai, circulă o judecată-clişeu, să-i spunem aşa, o construcţie gramaticală menită să ironizeze. Mă refer aici la cea mai des auzită propoziţie pe timp de iarnă: "Autorităţile au fost luate prin surprindere". Orice ştire care începe sau care conţine această construcţie distrage din start atenţia de la orice lucru bun făcut şi de la orice sprijin acordat oamenilor. Autorităţile nu au fost luate prin surprindere, ele au acţionat, astfel încât s-a evitat blocarea liniilor de transport RATB, s-a intervenit pe străzile care au permis accesul utilajelor şi pe care nu au existat maşini parcate care să blocheze accesul utilajelor de deszăpezire, s-au asigurat rezerve de medicamente şi s-a intervenit pentru evacuarea zăpezii din curţile spitalelor, s-a pus la dispoziţia cetăţenilor numărul de telefon gratuit la care s-au putut sesiza urgenţele 24 de ore din 24 etc. Prestaţia fiecărui sector care a acţionat în condiţii vitrege cu utilajele şi cu mijloacele pe care le are la dispoziţie, nu a fost una care să lase de dorit, ci trebuie să recunoaştem că s-au descurcat destul de bine. Un exemplu de eficacitate poate fi cel de la nivelul sectorului 1, unde, pentru facilitarea acţiunii de deszăpezire, autoturismele parcate pe marginea străzilor au fost ridicate până la curăţarea carosabilului, iar cele parcate neregulamentar au fost ridicate şi duse în Aleea Mateloţilor 31-43. Dar instituţiile statului şi cetăţenii trebuie să conlucreze atunci când situaţia o cere, pentru că există obligaţii de ambele părţi. Într-adevăr, este de datoria celor din conducere să gestioneze curăţarea străzilor şi a bulevardelor, este de datoria lor să ofere un context social prielnic de desfăşurare a activităţii şi de reluare a vieţii de zi cu zi, chiar şi în condiţii meteo nefavorabile. Dar având în vedere obligaţia persoanelor fizice/juridice de a curăţa trotuarele de zăpadă şi gheaţă, poliţiştii locali din cadrul Direcţiei Control din cadrul Primăriei Capitalei au verificat 55 de artere principale, fiind întocmite 20 de procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în valoare totală de 25.000 lei. Totodată, au fost somate 307 persoane juridice şi asociaţii de proprietari. În acest caz, oricât de tranşant sau dur ar suna, putem afirma că locatarii şi asociaţiile de proprietari au fost luate prin surprindere de vremea rea. Haideţi să fim pragmatici şi realişti: nu putem discuta despre o lene sau o nedorinţă la nivel de conducere de sector, municipalitate, judeţ sau ţară. Nu putem afirma că în situaţii de vreme extremă nu ne dorim să acţionăm sau nu avem chef. Fiecare organ de competenţă ia măsuri în funcţie de utilajele şi resursele de care dispune. Chiar dacă viscolul s-a oprit, pagubele consemnate sunt numeroase, există cu adevărat, dar nu toate acestea pot fi puse pe seama autorităţilor. Vremea rea s-a înregistrat în toată Europa de Sud-Est, dar organele competente din România au acţionat în timp util, astfel încât s-a încercat şi s-a reuşit prevenirea producerii de victime şi s-a ţinut sub control cantitatea uriaşă de zăpadă care a îngropat oraşe întregi şi care ulterior a fost îndepărtată. Vremea rea, caracteristică teritoriului României pe timp de iarnă, trebuie să reprezinte momentul ideal pentru ca autorităţile să dea dovadă de mobilizare coerentă şi eficientă şi pentru ca cetăţenii să dea dovadă de spirit şi responsabilitate civică. Nu putem şi nu trebuie să transformăm un fenomen al naturii, astfel încât să începem dezgroparea de vinovaţi atunci când nu este cazul. Ninsoarea are loc independent de direcţia în care unii sau alţii îşi îndreaptă degetul constatator de vină şi iarna îşi urmează cursul normal, independent de greutăţile pe care noi, populaţia, le resimţim din cauza acesteia. Iarna este vorba de interdependenţă, este vorba de conducerea care trebuie să lucreze pentru cetăţean şi de cetăţeanul responsabil care trebuie să vină în întâmpinarea autorităţilor. Trebuie să lucrăm cot la cot, în fiecare iarnă, atât pentru a împiedica vremea rea să pună stăpânire pe noi, cât şi pentru a diminua sau elimina complet fenomenul de lamentare inutilă şi deloc productivă, care se înregistrează de la prima până la ultima ninsoare.
				Domnul Constantin Mazilu: "Zăpada, o binecuvântare sau încă un motiv de isterie generală?!" 2013 a fost un an propice, din punct de vedere meteorologic, producţiei agricole Şi asta s-a reflectat pozitiv în economie. Regimul termic deosebit de cald al sfârşitului lui 2013, precum şi cantitatea minimă de precipitaţii ne-au aruncat în ghearele disperării în privinţa şanselor recoltei din anul în curs. Din fericire, Dumnezeu a fost îngăduitor cu noi, românii, şi ne-a trimis multă zăpadă. Specialiştii se antepronunţă şi dau asigurări că ninsoarea a sosit la timp şi că nu vor fi probleme în agricultură nici anul acesta. Probabil doar agricultorii şi copiii s-au bucurat de venirea zăpezii şi în România. Majoritatea autorităţilor s-au trezit iar luate prin surprindere de viscol, deşi ne aflăm în plină iarnă. La fel şi mulţi dintre concetăţenii noştri, care s-au baricadat în case, sub troiene, aşteptând să fie scoşi dintre nămeţi de altcineva. De presă, de politicieni, de orice autoritate cu sau fără vreo obligaţie, conform fişei postului, în mânuirea spornică a lopeţii. Cu părere de rău, trebuie să subliniez faptul că mulţi dintre români încă aşteaptă de la oricine altcineva să dea la lopată în locul lor şi să le deszăpezească bătăturile. Nu vorbesc aici de bătrânii singuri, de cei izolaţi pe dealuri sau de cei neputincioşi, ci despre cei cărora le lipseşte responsabilitatea şi spiritul civic. Şi sper să nu se generalizeze acest aspect, pentru că ştim prea bine că răul se lipeşte mult mai repede de om... De-a lungul vieţii, am prins multe zăpezi mari şi vreau să vă spun că erau adevărate prilejuri de bucurie pentru toată lumea şi nu "vreun mic sfârşit al lumii" ca acum. Nimeni nu fugea de cozile lopeţilor. Din contră, vecinii se ajutau între ei şi ajutau autorităţile competente sau armata, care interveneau mult mai greu şi mai târziu decât acum la deszăpezirea drumurilor. În prezent, dăm dovadă că ne-am obişnuit să facă alţii pentru noi ceea ce ar fi trebuit să facem noi înşine. Este adevărat că plătim prea mult pentru deszăpezire, iar utilajele sunt puţine, raportate la banii daţi. Este la fel de adevărat şi că autorităţile iau uneori decizii mai puţin inspirate, care dau apă la moară comentariilor, uneori de-a dreptul isterice, făcute de la televizor sau din faţa acestuia. Dar asta nu înseamnă că blocajele pe drumuri sau în oraşe nu apar oriunde în lume atunci când e viscol. Felicit autorităţile locale care şi-au făcut datoria bine în această privinţă, la fel cum ţin să-i felicit şi pe toţi românii care au ieşit cu lopata proprie să-şi dea zăpada la o parte de pe trotuare Şi nu au aşteptat să vină cineva să facă asta în locul lor. Îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu cei care se isterizează gratuit şi, de cele mai multe ori, în repetate rânduri, pentru că n-a venit nimeni să le deszăpezească, rapid, aleile ca să-şi scoată maşina din parcare pentru o plimbărică până la mall. Vă rog să mă iertaţi şi pentru faptul că nu înţeleg de ce unii nu iau în considerare avertizările lansate din timp de autorităţi privind viscolul şi se avântă să plece la drum, prin mijlocul urgiei. Poate femeile însărcinate şi cei grav bolnavi au o situaţie mai deosebită, însă nu cred că e chiar atât de greu să-ţi pregăteşti corespunzător maşina dacă se impune cu adevărat să faci o deplasare în condiţiile meteo deosebit de vitrege. La fel de greu îmi este să înţeleg şi de ce autorităţile nu instalează suficiente parazăpezi din timp şi de ce acelea deja montate se fură de pe câmp, iar în scurt timp localităţile din vecinătate rămân izolate în zăpadă. Să avem în vedere că, potrivit cercetărilor ştiinţifice, România are o climă temperat continentală de tranziţie, specifică pentru Europa centrală, cu patru anotimpuri distincte: primăvară, vară, toamnă şi iarnă. Diferenţele locale climatice se datorează mai mult altitudinii şi latitudinii, respectiv mult mai puţin influenţelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest şi celor continentale din est. Precipitaţiile din România sunt moderate şi cad în cantităţi ce variază între 400 l/an în Delta Dunării şi 1.400 l/an în zona montană. Media anuală a precipitaţiilor căzute pe întreg teritoriul ţării este de 637 l/an. În încheiere, lansez un apel de solidaritate către toţi românii în privinţa deszăpezirii sau a salvării de vieţi omeneşti prin gesturi simple şi fireşti, care presupun doar un efort fizic suplimentar. În acelaşi timp, doresc să le transmit românilor ca data viitoare când sunt informaţi despre declanşarea unui nou viscol, să se gândească de două ori înainte de a se pune singuri într-o situaţie foarte dificilă, izolaţi pe şosele în mijlocul urgiei albe.
				Domnul Gavril Mîrza: "O guvernare profund socială" Sunt doar câteva zile de când s-au purtat discuţiile cu reprezentanţii FMI şi ai Comisiei Europene, discuţii privind prima şi a doua evaluare, combinate în cadrul programului economic sprijinit de FMI prin acordul stand-by, precum şi pentru actualizarea situaţiei programului preventiv cu Uniunea Europeană privind balanţa de plăţi. Vorbim, desigur, despre acordul preventiv aprobat în 27 septembrie 2013. În urma vizitei de evaluare, delegaţia FMI şi cea a Comisiei Europene au constatat că estimarea creşterii economice pentru 2013 este de 2,8% faţă de valoarea de 1,6% prevăzută la începutul anului. Această creştere economică a permis Băncii Naţionale să constate o reducere a inflaţiei în luna decembrie la l,5%. Dobânda la datoria publică a scăzut la cel mai mic nivel istoric şi este mai mică decât media pe Europa. Pentru prima dată în istorie, România a contractat împrumuturi returnabile în 30 de ani, cu dobânzi mai mici, aceasta demonstrând încrederea creditorilor în capacitatea noastră de plată în următorii 30 de ani, dar însemnând şi diminuarea, uşurarea sarcinii fiecărui locuitor al acestei ţări de a plăti în viitor. S-a demonstrat de asemenea îndeplinirea a patru din cele cinci criterii de performanţă, al cincilea, cel referitor la reducerea deficitului bugetar, aşteptând scrisoarea de intenţie pentru a-i fi confirmată îndeplinirea. Concret, sunt atinse toate ţintele care ţin de deficitul bugetar. Pe baza acestor realizări, constatate şi recunoscute de experţii internaţionali Guvernul USL şi-a putut prinde în programul pentru 2014 măsuri menite să susţină creşterea economică preconizată a continua, creştere bazată în special pe sectoarele industriale şi productive. În acest context, Guvernul a reuşit să convingă şi să obţină acordul partenerilor internaţionali cu privire la trei măsuri foarte importante: Prima măsură va sprijini toate persoanele fizice care au credite la bănci şi un venit maxim lunar de 1.600 de lei, inclusiv, şi nu au restanţe mai mari de 90 de zile. Acestea vor putea beneficia de reducerea ratei lunare la bancă la jumătate, dar nu mai mult de 500 de lei, pentru o perioadă de doi ani. După aceşti doi ani beneficiarii creditelor vor plăti diferenţa redusă, dar statul le va oferi un credit fiscal de 200 lei lunar pentru a-i ajuta. S-a precizat că banca nu va putea creşte dobânda, iar maturitatea creditului se va extinde cu perioada în care a fost aplicată reducerea ratei. Nu poate fi lipsit de importanţă faptul că de această măsură vor putea beneficia 907.000 de români, salariaţi şi pensionari. Efectul acestei măsuri este pozitiv pentru economie, aproximativ patru miliarde de lei urmând a stimula consumul şi a încuraja creşterea economică şi crearea a noi locuri de muncă. A doua măsură priveşte scutirea agenţilor economici de plata impozitului de 16% pentru profitul reinvestit. Celor îngrijoraţi că statul ar putea pierde bani prin aplicarea acestei măsuri le transmitem că pot fi liniştiţi. Statul va câştiga 24%, contravaloarea TVA pentru echipamentele ce vor fi achiziţionate. În al treilea rând, respectându-şi promisiunea de a crea noi locuri de muncă, Guvernul vine cu un pachet de măsuri care vizează suportarea a jumătate din cheltuielile salariale în cazul firmelor care creează minimum 20 de locuri de muncă, precum şi reducerea CAS la angajator cu 5%, ceea ce înseamnă scăderea costurilor cu munca. Am convingerea că toate aceste măsuri şi altele asemenea, parte a Programului de guvernare pentru 2014, demonstrează fără putinţă de tăgadă că poţi avea în acelaşi timp creştere economică şi grijă pentru cei aflaţi în dificultate. Este misiunea asumată de USL odată cu venirea la guvernare şi îndeplinită fără abatere, cu profesionalism şi determinare.
				Domnul Iriza Scarlat: "O nouă generaţie cu cheia la gât" Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011 a introdus în cadrul învăţământului primar o etapă premergătoare înscrierii în ciclul I-IV, respectiv clasa zero. Legea i-a obligat încă de anul trecut pe părinţi să îşi înscrie copiii în clasele pregătitoare, însă, în practică, nu toţi micuţii care au împlinit 6 ani au trecut prin clasa zero. Iniţial, organizarea clasei a fost prevăzută în cadrul unităţilor de învăţământ, fără a se insista asupra detaliilor tehnice: spaţii, dotări, personal calificat. Ne place sau nu, înscrierea în clasa pregătitoare şi frecventarea acesteia are titlu obligatoriu, pentru că din anul şcolar 2014-2015, cine nu a trecut prin clasa pregătitoare, nu se poate înscrie în clasa I. Cursa a început anul acesta chiar din luna februarie. Se fac dosare, mutări de domiciliu, se trag sfori, totul pentru o şcoală care să-i asigure copilului, un viitor luminos. Nu vă închipuiţi acum că se mută cineva la propriu, nu. Sistemul trebuie însă păcălit, iar românul e inventiv. Înscrierile pe baza vizei de flotant au explodat. Practic, dacă părinţii vor neapărat ca micuţii lor să urmeze cursurile unei anumite şcoli, dar nu sunt în circumscripţie, îşi fac viză de flotant la o adresă de pe raza unităţii şcolare ca să se poată bucura de prioritate. În judeţul Gorj vor intra anul acesta în clasa zero, aproximativ 3000 de copii, ce urmează să fie repartizaţi în 120 de clase. Cât de inteligentă a fost mişcarea care a dus la înfiinţarea acestei clase, nu ştiu. Părinţii sunt nemulţumiţi şi copleşiţi de lacunele sistemului. Programul after school a fost îngheţat, iar soluţiile oferite de particulari sunt inaccesibile şi depăşesc de cele mai multe ori valoarea salariului minim pe economie de la noi. În provincie, costul celor câteva ore de supraveghere şi al unei mese calde se ridică la 600 de lei pe lună, în timp ce în capitală poate să ajungă până la 2000 de lei. Vorbim aşadar de bani, mulţi bani şi de o altă generaţie crescută cu cheia la gât.
				Domnul Neculai Răţoi: "Sabotaj în sănătate?" Eugen Nicolăescu, ministrul liberal al sănătăţii, a adus la cunoştinţa publicului un lucru care, până acum, părea incredibil: pentru ca Institutul "Cantacuzino" să nu producă vaccinul antigripal, acesta ar fi fost contaminat intenţionat - toate cele peste 400.000 de doze! Este incredibil că se poate ajunge până aici! Se ştie de infernalele războaie duse în domeniul pharma. Se ştie de toate piedicile care au fost puse ca Institutul "Cantacuzino" să nu mai funcţioneze, pentru a se importa produsele sale - deşi unele dintre ele erau unicat, nemaifabricându-se în alte părţi. Însă până acum nu se ajunsese la contaminarea vaccinurilor. Ce s-ar fi întâmplat, însă, dacă aceste vaccinuri ar fi ajuns, dintr-o neglijenţă, în uzul cetăţenilor? N-ar fi avut efect vaccinul, ar fi avut efecte secundare sau, în loc să fie un remediu, devenea o otravă pentru cel căruia îi era inoculat? Aşa trebuie să îşi pună problema SRI-ul, dacă tot i s-a pasat în braţe acest "cartof fierbinte"! Nu ştiu de ce, însă un simţ aparte, dezvoltat în ultimii zece ani, poate întrezări nu neapărat o muşamalizare a afacerii, dar o tergiversare urmată de nişte NUP-uri cu voce joasă, dacă a trebuit să se implice ministrul sănătăţii ca să informeze el însuşi serviciul de informaţii, deşi se ştiu până şi de către copiii mici luptele nevăzute din sectorul pharma... Este de neînţeles cum serviciile secrete nu au avut în atenţie şi domeniul sănătăţii, domeniu vital al unei naţiuni. Din sănătate au plecat zeci de mii de cadre medicale, dar serviciile n-au zis nimic. Au fost cheltuite sume uriaşe pe aparatură medicală, care apoi a fost lăsată să ruginească prin locuri insalubre, pe tot felul de servicii mai mult sau mai puţin necesare, dar plătite cu saci de bani, dar serviciile n-au zis nimic. Mass-media e plină de exemple cum clientela politică şi-a tăiat o halcă zdravănă din bugetul alocat sănătăţii, dar serviciile n-au zis nimic. Păi, cum să zică, săracele, când, doar pentru că se calcă pe picioare unele pe altele şi le transpiră urechile de atâtea ascultări, sunt răsplătite, anual, cu creşteri de bugete cum niciun alt minister n-a mai văzut? Acum, în lipsă de alţi "nea Terorică" - reali sau doar pe hârtie, SRI are în braţe un caz cu adevărat important, într-un domeniu vital al societăţii. Rămâne să vedem cum se va descurca si să dea Dumnezeu să nu vedem o altă muşamalizare.
				Domnul Tinel Gheorghe: "Regret că s-au întâmplat şi se întâmplă în timpul mandatului meu nenorociri " Parafrazez declaraţia neghioabă a fostului ministru Radu Stroe pentru a protesta public faţă de cele ce se petrec pe scena politică românească în ultimele 20 de luni de când Uniunea Social- Liberală guvernează România. De ce în mandatul meu trebuie să accept miniştri plagiatori şi incompetenţi? De ce în mandatul meu trebuie să accept miniştri penali şi infractori? De ce în mandatul meu trebuie să gândesc că Ponta şi Antonescu nu sunt "băieţi răi", dar sunt momentan nepregătiţi pentru a conduce România? De ce în mandatul meu Ponta şi Antonescu introduc taxe şi impozite noi şi multe în loc să micşoreze numărul acestora, aşa cum au promis? De ce în mandatul meu trebuie să am "marţea neagră" ? De ce în mandatul meu guvernarea se face "cu picioare în gură"? De ce în mandatul meu trebuie să văd oameni murind cu zile sau supravieţuind din mila lui Dumnezeu în timp ce primul-ministru teleguvernează? De ce în mandatul meu trebuie să-l ascult şi să îl cred pe Antonescu, atunci când îl compară pe Ponta cu un chelner în faţa listei domnului Barroso? De ce în mandatul meu trebuie să asist la o negociere ca la piaţă pentru împărţirea portofoliilor - dă-mi internele, ia vicepremierul, îţi dau internele, îmi dai vicepremierul? STOP! Până aici mi-a fost "mandatul". De acum înainte trebuie ca mandatele să fie doar pentru ei, cei vinovaţi de moartea Anei Ion şi a lui Adrian Iovan. Joaca de-a guvernarea USL dăunează grav României, dar satisface nevoile copilăreşti ale lui Ponta şi Antonescu. Hotărât lucru. Ce se întâmplă pe scena politică în ultimele zile nu este altceva decât un joc ieftin cu miză foarte mică pentru România, dar cu miză foarte mare pentru conducătorii USL. Închei, dar aş putea continua mult şi bine, şi mă întreb de ce în mandatul meu cei care ne conduc nu ne respectă? Răspunsul e simplu. "Singurul regret este că toate acestea se întâmplă în mandatul nostru" ar putea spune Ponta şi Antonescu, parafrazându-l pe Radu Stroe. Nu e deloc bine, dar noi cu ce am greşit?
				După pauză
				În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnilor colegi, îmi cer scuze pentru această întârziere; şedinţa cu preşedinţii de comisii şi şedinţa de Birou permanent au fost mai lungi decât de obicei. Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 405 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa 241, sunt absenţi 164, din care 28 participă la alte acţiuni parlamentare. Începem dezbaterea iniţiativelor legislative care sunt înscrise pe ordinea de zi. Am înţeles de la colegii mei că am rămas la punctul 12, da? Pe procedură domnul deputat Marian Neacşu. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am următoarele observaţii, pe probleme de procedură, lucruri pe care le-am convenit în Comitetul liderilor şi în Biroul permanent, de altfel. Dacă vreţi, pentru supralegalizare, să-i spun aşa, am convenit la Biroul permanent că se va introduce pe ordinea de zi Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din resurse regenerabile. Evident că nu a fost timpul necesar, probabil, ca stafful tehnic să formalizeze acest lucru şi pentru stenogramă şi pentru a-i anunţa pe colegii noştri am simţit nevoia să fac această precizare. Deci, va fi sub rezerva depunerii raportului. Al doilea lucru pe care l-am convenit la încheierea şedinţei de dezbatere generală de aseară: liderii de grup, la solicitarea preşedintelui Comisiei pentru apărare, am convenit ca astăzi, la începerea şedinţei, pentru că aşa este regulamentar, să vă propun să aducem pe prima poziţie dezbătută astăzi propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active îndepărtate abuziv din armară în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, urmând ca acest proiect să fie retrimis la comisie şi în măsura în care comisia astăzi va depune raportul să putem să-l dezbatem până la încheierea şedinţei de dezbatere de astăzi.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Am înţeles. La poziţia 12 retrimiterea la comisie, da?
				Domnul Marian Neacşu (din sală): Îl aducem pe poziţia 12...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: N-am înţeles! Păi pe poziţia 12 avem Pl-x nr. 327! Ziua Naţională a Adopţiei?!
				Domnul Marian Neacşu: Este pe poziţia 15 în ordinea de zi...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Nu înţeleg, nu vă supăraţi, eu am o hârtie în faţă... Vă rog frumos să mă iertaţi! Dacă stafful tehnic primeşte banii degeaba şi nu vă dă noua ordine de zi, vorbiţi la Biroul permanent, vă rog frumos, eu ce să le mai fac?!
				Domnul Marian Neacşu: Domnule preşedinte, am făcut precizarea să fie primul proiect dezbătut astăzi şi atunci este clar că este primul, indiferent de ordinea ...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Este pe ordinea de zi, Pl-x nr. 327. Este poziţia 12, Capitolul IV, "Alte iniţiative cu propunere de adoptare". Şi dumneavoastră aţi cerut acum retrimiterea la comisie. Termen? Două săptămâni?
				Domnul Marian Neacşu: Nu, astăzi!
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Astăzi... sub rezerva primirii raportului. Bun, retrimitere la comisie, sub rezerva primirii raportului. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul. detalii vot
				Mulţumesc foarte mult. 109 voturi pentru, o abţinere, un vot împotrivă. Retrimis la comisie, termen astăzi, sub rezerva primirii raportului.
				Avem la poziţiile 13 şi 14 rapoartele privind activitatea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor... Domnul deputat Marian Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Cele două rapoarte se referă la activitatea din cele două sesiuni parlamentare trecute. V-aş propune să supuneţi atenţiei plenului şi eventual votului ca aceste rapoarte să fie dezbătute într-o sesiune de dezbatere dedicată exclusiv lor, pentru că, în opinia mea şi a grupului nostru parlamentar, această activitate de petiţionare este utilă şi necesară pentru cetăţenii României şi mi se pare normal ca acele multe petiţii pe care le-au depus la comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor să-şi găsească răspunsul. A formaliza, cum s-a întâmplat, din nefericire, adesea, aceste rapoarte care au fost prezentate în câteva minute, doar ca o trecere în revistă, mi se pare o lipsă de respect din partea noastră faţă de cetăţenii care s-au adresat acestei instituţii fundamentale a democraţiei, motiv pentru care v-aş ruga să amânaţi, domnule preşedinte, dezbaterea acestor rapoarte şi Biroul permanent săptămâna viitoare să programeze şedinţa de dezbatere a lor.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Adică dumneavoastră propuneţi aşa: ca fiecare grup politic parlamentar să intervină şi să fie o dezbatere pe cele două rapoarte de activitate prezentate de preşedinţi, săptămâna viitoare, luni după-amiază sau marţi, ca o chestiune prioritară.
				Domnul Marian Neacşu: Iar preşedintele comisiei de profil să întocmească nişte rapoarte adevărate, bine documentate...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Bun. Atunci retrimitem la comisie, termen până lunea viitoare, pentru a fi refăcut raportul. Domnul deputat Ovidiu Ganţ, după care domnul deputat Tinel Gheorghe.
				Domnul Ovidiu Victor Ganţ: O clarificare procedurală, domnule preşedinte. Eu înţeleg de la domnul Neacşu că în baza regulamentului o să avem o solicitare la Biroul permanent pentru o dezbatere pe această tematică, depusă de către Grupul PSD şi aceasta va fi trecută ca atare în ordinea de zi. Vă mulţumesc frumos.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnul deputat Tinel Gheorghe.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, E corectă soluţia propusă de liderul PSD şi o agreăm şi noi. Aşa este, săptămâna viitoare ar trebui să facem o dezbatere serioasă şi amplă pe cele două rapoarte ale Comisiei pentru abuzuri şi pentru petiţii. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: E perfect! Le trimitem la comisie pentru raport suplimentar, poziţia 13 şi 14 şi atunci mi se pare că avem şi moţiunea simplă, nu? ...pe care o discutăm la Biroul permanent de la prânz şi în funcţie de ele stabilim cum facem să le discutăm pe toate ... Bun. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Poziţia 13, retrimitere la comisie, termen până luni. Pe 14, după aceea îl votăm, tot aşa retrimitere la comisie, termen până luni. Să înceapă votul. detalii vot
				Primul a fost retrimis la comisie cu 135 de voturi şi un singur vot împotrivă. Poziţia 13... până luni. La poziţia 14, retrimitere la comisie. Să înceapă votul. detalii vot
				Termenul, bineînţeles, tot până lunea viitoare. Haideţi, domnule Movilă, vă aşteptam! Cu 136 voturi pentru şi un vot împotrivă şi această propunere a fost adoptată.
				Intrăm la poziţia 15. Proiectul de Lege privind instituirea Zilei Naţionale pentru Adopţie. Legea este ordinară. Raportul Comisiei juridice este de adoptare. Dacă din partea colegilor care au iniţiat proiectul de lege, domnul Gabriel Andronache, ca iniţiator...
				Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Iau cuvântul în numele colegilor împreună cu care am iniţiat acest proiect de lege şi vă propunem, prin acest proiect de lege, de fapt o iniţiativă legislativă parlamentară, să legiferăm o stare de fapt, şi anume, aceea că ziua de 2 iunie este ziua în care în mod faptic se celebrează sau sunt celebraţi cei care şi-au asumat această nobilă misiune de a creşte un copil care se află într-o situaţie de dificultate şi a fost declarat ca adoptabil de instanţele de judecată. Considerăm că prin adoptarea acestei reglementări procedura de adopţie la nivel naţional va fi mult mai bine cunoscută, iar structurile guvernamentale, cât şi televiziunea publică vor avea obligaţia de a întreprinde demersuri în această direcţie. De aceea, vă solicităm sprijinul şi vă rugăm să votaţi pentru adoptarea acestei iniţiative parlamentare. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Domnul preşedinte al Comisiei juridice? Raportul. Nu avem pe nimeni de la Comisia juridică? Cine? Aţi vorbit, doamnă, un singur iniţiator vorbeşte, nu vorbesc toţi! Ştiu, dar a vorbit! Domnul Andronache a luat cuvântul în numele iniţiatorilor; atunci era la dumneavoastră în bancă, acum e în banca cealaltă! Ce să fac eu?! Aşa ar trebui să dau cuvântul la cinci colegi, din cinci grupuri politice parlamentare. Doamna vicepreşedinte, aveţi cuvântul.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind instituirea Zilei Naţionale pentru Adopţie, trimis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi cu adresa PL-x 428 din 4 noiembrie 2013. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă în şedinţa din 29 octombrie 2013. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea zilei de 2 iunie ca Ziua Naţională pentru Adopţie. Conform expunerii de motive, iniţiativa legislativă are drept obiectiv creşterea gradului de conştientizare privind realităţile cu care se confruntă copiii din sistemul de protecţie socială, ale căror familii nu le pot asigura creşterea şi îngrijirea adecvată şi o mai bună înţelegere a nevoilor de a avea o familie permanentă. Se propune ca autorităţile şi instituţiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanţele diplomatice ale României, precum şi alte instituţii româneşti din străinătate să organizeze programe şi manifestări de promovare a adopţiei dedicate acestei zile, aceste activităţi urmând a fi coordonate de către Oficiul Român pentru Adopţii. Se acordă posibilitatea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, în calitate de servicii publice, de a include în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători. Guvernul României susţine adoptarea acestei iniţiative legislative sub rezerva însuşirii observaţiilor şi propunerilor formulate conform punctului de vedere transmis prin adresa nr.1158 din 5 iulie 2013. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare a Proiectului de Lege privind instituirea Zilei Naţionale pentru Adopţie. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc şi eu. Dezbateri generale? Doamna deputat Andreea Paul.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Bună ziua! Domnule preşedinte...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Sărut mâna, doamnă deputat.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Stimaţi colegi, În aprilie 2013, am iniţiat această propunere legislativă, alături de mai mulţi colegi reprezentând partide diferite, pentru instituirea zilei de 2 iunie ca Ziua Naţională a Adopţiei. De ce avem nevoie de o zi naţională a adopţiei? Pentru a atrage atenţia în mod simbolic şi pentru a veni cu soluţii pentru simplificarea procedurilor de adopţie. Pentru a ridica drepturile copilului la rang de prioritate naţională prin fapte, nu prin vorbe. Ştim că ei nu votează şi că nu suscită acelaşi interes pentru politicieni. Procesul de adopţie durează în medie în România între 1,5 ani şi 2 ani. Nici după intrarea în vigoare a Legii nr.233 referitoare la regimul juridic al adopţiei în aprilie 2012, nu au crescut şansele pentru integrarea copiilor în familii prin adopţie. Procedurile birocratice au rămas la fel de greoaie. La un an de la implementarea legii au fost adoptaţi doar vreo 1.000 de copii, în condiţiile în care, în anii anteriori, numărul a fost aproape dublu - 1.736 de copii au fost înfiaţi în anul 2011 şi 1.921 de copii în anul 2010, conform ultimelor date disponibile ale Oficiului Român pentru Adopţii. Această instituţie reclamă, la şase luni după intrarea în vigoare a legii că numărul de copii adoptabili este foarte redus. Din peste 29.000 de copii, numai pentru 941 - adică cam 3% - s-a considerat că este posibilă adopţia. În zece judeţe, procentul de copii care pot fi adoptaţi este de sub 1%. Atâţia doar au şansă la familie. Mai grav este că Oficiul Român pentru Adopţii recunoaşte că sunt numeroase situaţiile în care copiii sunt menţinuţi artificial, prin birocraţie excesivă, în sistem. Aşadar, Partidul Democrat Liberal susţine propunerea legislativă pe care a iniţiat-o alături de colegii din celelalte partide politice şi va vota pentru. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Vă rog frumos, dumneavoastră sunteţi primul iniţiator sau primul după primul iniţiator sau co-coiniţiatorul din partea grupului? Am înţeles că şi dumneavoastră sunteţi iniţiator. Doamnă deputat, aveţi cuvântul.
				Doamna Alina-Ştefania Gorghiu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Voiam să spun neapărat câteva cuvinte pe acest subiect. Întâmplarea face că sunt şi iniţiator, dar meritul să ştiţi că aparţine în proporţie covârşitoare societăţii civile şi vreau să menţionez că nu s-a născut această lege din neant. A fost o petiţie. A fost o petiţie a unor ONG-uri, domnule Tudose, printre care simt nevoia să le amintesc: Asociaţia Familiilor Adoptive - Braşov, Asociaţia Pro Adopt Covasna, alte ONG-uri, cu sprijinul şi parteneriatul permanent al Oficiului Român pentru Adopţii. Spun asta pentru că, în general, demersurile societăţii civile se concretizează destul de greu. De data asta, cu sprijinul Oficiului, cu sprijinul unor iniţiatori care au monitorizat proiectul legislativ şi l-au dus mai departe, astăzi va deveni lege. Şi da, sunt importante statisticile, pentru că în momentul ăsta avem zeci de copii, zeci de mii de copii instituţionalizaţi, care aşteaptă să fie integraţi într-o familie normală. Şi da, avem o lege modificată anul trecut - vorbesc de Legea nr.273/2004 - care aduce multe îmbunătăţiri, dar care trebuie în continuare promovate, trebuie îmbunătăţită legea asta, pentru că întotdeauna, cel puţin în materia adopţiilor, întotdeauna e loc de mai bine. Îi felicit pe iniţiatorii informali ai acestui demers şi mi-aş dori ca data de 2 iunie să însemne, pentru fiecare dintre noi, ceva. Mulţumesc, domnule preşedinte. Vom susţine iniţiativa integral, Grupul parlamentar al PNL.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Alte luări de cuvântul? Domnul Ciuhodaru, aveţi cuvântul.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Constatăm că progresele în domeniul adopţiei sunt firave, iar un procent de sub 1% este insignifiant. Este o iniţiativă pe care o vom susţine, pentru că informarea şi educarea au un rol important, dar sper să fie dublată şi de alte măsuri care să scoată birocraţia din adopţie. Adopţia nu ar trebui să aibă culoare politică şi sper că astăzi toate grupurile parlamentare vor susţine acest demers legislativ. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnul deputat Niculae Mircovici.
				Domnul Niculae Mircovici: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Eu n-am semnat această iniţiativă legislativă, am făcut altceva: în 1991 am luat un copil al străzii de 11 ani şi l-am crescut până la 20 de ani. Sunt fericit acum că, alături de copiii mei, este un tânăr realizat, care mă sună din când în când şi-şi exprimă faptul că e fericit că a avut noroc în viaţă. Sigur că şi Grupul parlamentar al minorităţilor va vota acest proiect de lege. Mulţumesc. (Aplauze.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Alte luări de cuvânt? Nu sunt. Dragi colegi, Nu avem niciun amendament admis sau respins. Conform art.106 din Regulamentul nostru, merge la vot final. Vă reamintesc că are caracter ordinar. Îl văzusem pe domnul Calotă şi nu ştiam ce-i cu el. Acum m-am convins despre ce e vorba. Dragi colegi,
				Revenim la Reexaminarea, la cererea Preşedintelui... raportul comisiei a venit. Domnul preşedinte e aici, domnul Iancu? Bun. 2. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Acest proiect de lege are caracter ordinar. Procedura este de urgenţă. Are trei amendamente admise. O să rog reprezentantul Guvernului să ia cuvântul. Domnule ministru, aveţi cuvântul.
				Domnul Maricel Popa (secretar de stat, Ministerul Economiei): Bună ziua, domnule preşedinte. Domnilor deputaţi, Privind proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României asupra prezentului act normativ, se invocă o pretinsă neîndeplinire din partea Guvernului a obligaţiei de prenotificare prevăzută de Tratatul privind funcţionarea Comisiei Europene. Prenotificarea a fost depusă la Comisia Europeană în data de 2 august 2013 privind înregistrarea şi este înregistrată în SANIS sub indicativul SA 37177/2013/PL, cu modificările aduse schemei de sprijin prin certificate verzi, comisia confirmând primirea prenotificării în 3 octombrie 2013. În acest context, având în vedere informaţiile eronate incluse în cererea de examinare, Departamentul pentru Energie susţine raportul întocmit de Comisia pentru industrii şi servicii, în sensul admiterii proiectului de lege şi, implicit, al respingerii cererii de reexaminare transmise de Preşedintele României. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc şi eu. Domnule preşedinte al Comisiei pentru industrii.
				Domnul Iulian Iancu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am avut în reexaminare proiectul de lege menţionat. Aş vrea să reamintesc faptul că atât Camera, cât şi Senatul au aprobat proiectul de lege şi l-au transmis spre promulgare Preşedintelui României la data de 19 decembrie. În conformitate cu dispoziţia art.77 alin.(2) din Constituţia României, preşedintele a formulat cerere de reexaminare asupra legii transmise spre promulgare. În urma solicitării de reexaminare, membrii comisiei au avut în vedere, pe de o parte, poziţia Guvernului exprimată şi în faţa dumneavoastră acum câteva minute de către domnul secretar de stat Maricel Popa, respectiv: Existenţa prenotificării depuse la Comisia Europeană în 2 august 2013. De asemenea, Departamentul pentru energie a consultat Consiliul Concurenţei privind posibilitatea notificării consolidate a măsurilor cuprinse în ordonanţă şi a celor dispuse prin legea de aprobare şi, de asemenea, Consiliul Concurenţei a recomandat notificarea să fie reluată după adoptarea de către Parlament a Legii privind aprobarea Ordonanţei nr.57/2013. Se impune, stimaţi colegi, pentru realizarea notificării în conformitate cu Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, urgenţa aprobării acestui act normativ şi promulgarea lui prin aprobarea ordonanţei de urgenţă. În urma acestor aspecte, reexaminarea a fost finalizată de către membrii comisiei, care propun cu majoritate de voturi respingerea cererii de reexaminare.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Dezbateri generale? Aveţi cuvântul. Domnule ministru, aveţi cuvântul. Domnul deputat Lucian Bode.
				Domnul Lucian Nicolae Bode: Domnule preşedinte, În urmă cu câteva minute am finalizat dezbaterile în Comisia pentru industrii şi servicii. O să reiau în plen motivele pentru care am votat împotriva acestui proiect de lege şi pentru cererea de reexaminare a preşedintelui. Grupul nostru parlamentar îşi va menţine votul dat pe 17 decembrie 2013. Vă reamintesc faptul că, de la această tribună, solicitam în numele Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege. Motivul era cât se poate de clar, şi anume acela că nu aveam, în acel moment, cum nu avem nici azi, un răspuns din partea Comisiei Europene, în speţă DIGI Competition. Nu aveam un răspuns pentru că nu am solicitat, prin Consiliul Concurenţei, nu am notificat Comisia Europeană. Ştiţi foarte bine, în România legislaţia spune foarte clar: "Consiliul Concurenţei, la solicitarea Departamentului pentru Energie - în acest caz - transmite către Comisia Europeană orice notificare consideră de cuviinţă." Însă din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Nu aţi ţinut cont de solicitarea noastră şi azi suntem puşi în situaţia de a vota cererea de reexaminare a Preşedintelui României tocmai pe acest subiect. Nu există notificare către Comisia Europeană. Din păcate, nu putem discuta pe fond această lege extrem de importantă şi vă propun să acceptăm solicitarea Preşedintelui României, să acceptăm faptul că nu există o notificare către Comisia Europeană. Noi spunem foarte clar: nu după ce adoptăm în Parlament această ordonanţă notificarea trebuie făcută, ci înainte. Mai mult, pe data de 2 august, Departamentul pentru energie într-adevăr prenotifică - 2013 -, prenotifică Comisia Europeană, asta în condiţiile în care, în 6 iunie, Ordonanţa nr.57 deja intra în vigoare. Pe 3 octombrie - şi cu asta închei -, pe 3 octombrie 2013, Comisia Europeană, prin DIGI Competition, transmite următorul răspuns României: "Procedura simplificată, prenotificarea, nu e considerată a fi aplicabilă în cazul de faţă, întrucât sunt multe modificări ale schemei iniţial aprobate de comisie şi comisia a primit numeroase plângeri, astfel încât o notificare oficială a măsurilor este solicitată autorităţilor române." Aşadar, noi considerăm că această notificare trebuia să existe înainte de a adopta legea în Parlament. Din păcate, dacă veţi aproba această iniţiativă legislativă, veţi bulversa cu totul această piaţă care funcţiona, o piaţă de miliarde de euro. În paralel, industria, marii consumatori, consumatorii casnici şi noncasnici nu beneficiază de nicio reducere, pentru că factura - o să vă uitaţi şi dumneavoastră, vă puteţi uita -, factura nu s-a redus, factura la energie electrică, facturile nu au scăzut. Nu există predictibilitate. Băncile nu mai finanţează astfel de proiecte în domeniul energiei regenerabile. Lipsă de viziune, lipsă de predictibilitate, într-un cuvânt, cu regret trebuie să spun, cei care au făcut această ordonanţă nu se pricep şi pierde România.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Alte luări de cuvânt? Domnul Clement Negruţ, am rugămintea la dumneavoastră să vedem dacă mai sunt de la grupurile politice parlamentare, că sunteţi neafiliat. Când vă afiliaţi, vă dă grupul voie. Dacă mai sunt alte luări de cuvânt? Domnul deputat Iulian Iancu, Grupul parlamentar al PSD, după care o să vă dau cuvântul, domnule deputat.
				Domnul Iulian Iancu: Stimaţi colegi, Avem în discuţie un proiect de lege extrem de important. Face parte din categoria angajamentelor statelor membre. În 17 martie 2007, toate statele membre şi-au asumat o ţintă privind creşterea ponderii mixului energetic a surselor regenerabile de energie cu 20% până în 2020. Din acest punct de vedere, poziţia se defineşte ca fiind "no regrets". Nu mai putem privi înapoi şi nu mai putem da vina pe o tehnologie, nu putem idolatriza o tehnologie şi demoniza o altă tehnologie. Ceea ce discutăm noi astăzi aici este, de fapt, intervenţia printr-o ordonanţă de urgenţă asupra unui cadru legislativ care a fost modificat - aş putea să spun abuziv - prin două acte normative, respectiv Ordonanţa nr.88 şi Legea nr.134 de către colegii noştri care, puţin mai înainte, încercau să atragă atenţia că nu e bine să promovăm acest act normativ şi, la vremea respectivă, au considerat că este crucial să încurajăm foarte mult tehnologiile privind sursele regenerabile de energie mult mai mult decât o făcusem prin Legea nr.220. Legea nr.220, astăzi, se constată deopotrivă de către operatori şi de către Autoritatea de Reglementare, dar şi de către consumatori că prevedea în mod decent un număr de certificate şi o influenţă prin cota surselor regenerabile în mixul energetic al României astfel încât să nu afectăm consumatorul final. Intervenţia prin Legea nr.134 şi Ordonanţa nr.88 a mărit numărul de certificate de la patru la şase, de la două la trei, de la trei la patru. Evident că acest lucru s-a regăsit automat în preţul consumatorului final. Nu s-a avut în vedere că acest lucru s-a întâmplat în plină criză, adică deopotrivă noi aveam de făcut un efort extraordinar privind dificultăţile generate de criză, dar, pe deasupra, am mai încărcat factura consumatorului final cu acest număr foarte mare de certificate. Cu alte cuvinte, acum practic revenim la situaţia Legii nr.220 şi încercăm să echilibrăm ceea ce s-a produs ca efect din partea operatorului către consumatorul final. Preşedintele României a intervenit şi a spus: "Atenţie! Vă trebuia notificare." Colegii mei au participat la dezbaterile din comisie şi au văzut corespondenţa cu Comisia Europeană şi corespondenţa Consiliului Concurenţei, Consiliul Concurenţei care spune: "Aveţi obligaţia să notificaţi după aprobarea de către Parlament." Nu poţi notifica înainte, pentru că nu ştii ce modificări îţi face Parlamentul. În consecinţă, aşa am decis noi, în conformitate cu corespondenţa Comisiei Europene şi cu Consiliul Concurenţei şi de aceea se pune acum în discuţie aprobarea acestei ordonanţe în vederea respingerii, practic, a solicitării preşedintelui care făcea strict referire la procedura de notificare. Acum, în ceea ce priveşte influenţa la consumatorul final, stimaţi colegi, este obligaţia noastră, a Parlamentului, să începem să reanalizăm impactul procesului de liberalizare, impactul procesului postprivatizare, al volumului investiţional şi al creşterii preţurilor în cursul acestui an. Este obligaţia comisiilor de specialitate în raportul nostru, respectiv al Parlamentului, de control asupra autorităţii şi, implicit, asupra operatorilor, pentru că s-a constatat că tot în acea perioadă procesul de postprivatizare a încărcat factura cu 400 de milioane de euro. Dacă nu s-ar fi schimbat statutul Autorităţii de Reglementare, dacă nu şi-ar fi căpătat independenţa, dacă n-ar fi avut alt nivel de salarizare să poată atrage experţi cu adevărat, astăzi, în factura consumatorului, mai aveam încă 400 de milioane de euro. Acum, aceşti bani sunt practic economisiţi. Procesul nostru însă trebuie să continue şi, de fapt, aceasta este influenţa care se aşteaptă din partea întregului sector, din partea noastră, a comisiilor şi a Parlamentului în ansamblul său. Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnul deputat Clement Negruţ.
				Domnul Clement Negruţ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua, stimaţi colegi Cunosc rigorile regulamentare, de aceea am fost disciplinat şi am aşteptat, domnule preşedinte, să văd dacă se mai înscriu la cuvânt şi alţi colegi din grupurile parlamentare. Sigur, după ce domnul Bode a explicat foarte corect modul de desfăşurare a activităţii Comisiei de industrii pe această speţă, şi eu, la vremea respectivă, făceam parte din Comisia pentru industrii şi servicii şi cunosc şi eu parcursul acestui proiect legislativ, de aceea, o să mă refer doar la două lucruri care mie mi se par dacă nu incorecte, poate nelalocul lor spuse de la acest microfon de reprezentantul Guvernului, care spunea, citez: "În cadrul sesizării de reexaminare au fost introduse date eronate." Este foarte grav să faci o astfel de afirmaţie, mai ales că ele se bazează, stimate domn, pe două scrisori, care sunt sigur că există la Comisia pentru industrii şi servicii şi pe baza cărora noi am discutat, scrisori prin care Comisia Europeană sesiza faptul că nu a fost făcută notificarea. De aceea, mi-e greu să cred că o asemenea afirmaţie îşi are locul la acest microfon. Mai mult decât atât, sigur, expunerea domnului preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii vine, într-un fel, să clarifice tocmai aspectul prin care acest proiect legislativ nu a respectat procedurile şi legislaţia europeană în domeniul notificării. Mulţumesc frumos.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc şi eu. Mergem mai departe. Avem trei amendamente admise. Dacă la primul amendament sunt obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. La cel de al doilea amendament, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Şi la ultimul amendament, dacă sunt obiecţii comentarii? Nu. Aprobat. Are caracter ordinar. Merge la votul final. Mulţumesc foarte mult.
				Următorul proiect de lege, suntem la poziţia 16 de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor. Raportul conţine 73 de amendamente admise şi trei amendamente respinse, patru anexe. Caracterul este ordinar al acestei legi. Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa cum aţi amintit, sunt foarte multe amendamente de acolo. Cea mai mare parte dintre ele sunt absolut corecte şi, în mare măsură, ni le însuşim. Dar, în urma unei discuţii pe care am avut-o cu ministrul de resort în cursul serii de ieri, când am discutat acest proiect legislativ, pentru unele dintre ele, dat fiind faptul că raportul a fost adoptat în comisie după ce calendarul bugetar prin care s-a aprobat bugetul ministerului era deja stabilit, iar, aşa cum ne este cunoscut tuturor, la adoptarea bugetului n-a fost suplimentat cu nimic bugetul ministerului, parte dintre ele nu pot fi, în niciun caz, bugetate în momentul ăsta. Deschiderea ministerului este de a se găsi soluţii pentru a putea finanţa şi acele lucrări care sunt trecute la amendamentele respective, motiv pentru care vă solicit, în numele Grupului PSD, retrimiterea la comisie cu termen de două săptămâni a acestui proiect legislativ.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Pregătiţi-vă cartelele, vă rog frumos. Retrimiterea la comisie. Termen? Două săptămâni, adică 14 zile. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 133 de voturi pentru, două abţineri. Retrimisă la comisie, termen două săptămâni. O votăm de mărţişor.
				17. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Iniţiatorii? Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Da. Domnule preşedinte, analizând în cadrul grupului acest proiect legislativ, am constatat că o iniţiativă legislativă cu un conţinut oarecum asemănător a fost respinsă. Este vorba de Proiectul legislativ Pl-x 561/2010. În opinia noastră, parte dintre prevederile iniţiativei legislative respinse ar fi fost foarte bine dacă erau cuprinse şi în conţinutul acestui proiect legislativ. Din aceste motive, v-aş ruga frumos să propuneţi votului...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Retrimitem la comisie.
				Domnul Marian Neacşu: ...retrimiterea la comisie, cu termen de două săptămâni, a acestui proiect de lege.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Retrimiterea la comisie, termen două săptămâni, pregătiţi-vă cartelele. Să înceapă votul. detalii vot
				Domnul Tinel Gheorghe (din bancă): Daţi-mi voie, vă rog.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Procedură, da, staţi un pic. Să-l retrimitem la comisie că ştiţi că de bună voie şi neavând încotro, trebuie să respect regulamentul. S-a aprobat. Domnule deputat Tinel Gheorghe, vă rog frumos să mă iertaţi. Aveţi cuvântul.
				Domnul Tinel Gheorghe: Vă iertăm, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Proiectul de act normativ anterior celui pe care l-am retrimis la comisie acum s-a plimbat, cel cu drumurile, ordonanţa privind drumurile, s-a plimbat trei ani de zile pe la comisie. Îl retrimitem la comisie. Proiectul de act normativ, cel cu libera circulaţie, îl retrimitem la comisie, deşi ştim, deşi ştim încă o dată, că punctul de vedere al Guvernului este negativ. Deşi ştim că am dat un vot legal. Vreau să vă spun, domnule lider, că atunci când venim aici şi solicităm o retrimitere la comisie, haideţi s-o argumentăm. Nu, nu aţi motivat-o. Numai simpla dorinţă - că prin retrimiterea la comisie găsim o soluţie să validăm sau să invalidăm o propunere legislativă - să ştiţi că nu e corectă. Şi din punctul nostru de vedere sunt unele soluţii legislative care n-au ce căuta aici sau pot primi vot negativ de la prima dezbatere.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Eu sunt de acord, dar nu vă certaţi liderii grupurilor parlamentare, aveţi atât de multe şedinţe şi sunteţi toţi în Comitetul liderilor şi propuneţi şi ordinea de zi şi toate chestiunile, încât nu vă certaţi în centru... aici, că nu e bine. Sunteţi şefii grupurilor politice parlamentare. Vă întâlniţi înainte de şedinţa de Birou permanent şi ne spuneţi ce să facem. Nu scrie în regulament că trebuie să argumentăm, cererea unui lider de grup parlamentar se supune la vot cu prioritate, ştiţi foarte bine.
				Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România. Are caracter ordinar această lege. Are patru amendamente admise. Amet Varol. Domnule deputat, aveţi cuvântul. Iniţiatorul.
				Domnul Varol Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Etnia tătară din România are o istorie, veche fiind reprezentativă din punct de vedere al tradiţiilor. Din acest motiv, în anul 2006 ziua de 13 decembrie a fost consacrată prin lege ca zi de sărbătoare a acestei etnii, fiind organizate manifestări cultural-artistice dedicate acestei importante zile. Persoanele active aparţinând acestei etnii au întâmpinat şi întâmpină greutăţi în a participa la aceste manifestări, neexistând cadrul legal pentru ca angajatorii să poată acorda timp liber celor care doresc să participe la aceste manifestări. În urma discuţiilor avute cu reprezentanţii comunităţii şi cu numeroşi angajatori din localităţile, unde trăiesc etnici tătari, am considerat necesară completarea Legii nr.453/2006 în sensul ca angajatorii să poată acorda timp liber celor care doresc să participe la manifestările dedicate zilei de 13 decembrie. În acest sens, vă solicităm un vot favorabil pentru adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Păun, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Doamna vicepreşedinte, aveţi cuvântul. Am înţeles. V-a lăsat dumneavoastră acest drept. Aveţi cuvântul, doamna deputat.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a fost sesizată cu adresa PL-x 523 din 27 noiembrie 2013 spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România, înregistrat cu numărul 4C/5/540 din 28 noiembrie 2013. La întocmirea prezentului raport, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil la Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, punctul de vedere al Guvernului. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 19 noiembrie 2013. Camera Deputaţilor este Cameră decizională potrivit prevederilor art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulteriore, cu referire la prevederile art.75 din Constituţia României, republicată. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zile de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România, astfel ca angajatorii să poată acorda liber persoanelor aparţinând acestei etnii care doresc să participe la manifestările organizate cu acest prilej. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au examinat proiectul de lege sus-menţionat în şedinţa din 10 decembrie 2013. La lucrările comisiei a participat în calitate de invitat domnul deputat Amet Varol. La dezbaterea iniţiativei legislative, din totalul de 13 membri ai comisiei, au fost prezenţi 10 deputaţi. În urma examinării proiectului de lege şi a punctelor de vedere exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România, cu amendamentele admise, prezentate în Anexa nr.1 la prezentul raport. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, doamna deputat. Dezbateri generale? Domnule deputat, aveţi cuvântul, Grupul parlamentar al PDL.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am manifestat şi sper să manifestăm întotdeauna toleranţă şi înţelegere pentru toate etniile şi pentru toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent de rasă, indiferent de sex, indiferent de orice. Cred însă că solicitarea de a da o zi liberă pe data de 13 e prea mult. De ce? Haideţi să facem zile libere pentru încă o zi liberă sau zi naţională, un fel de zi naţională pentru toate etniile conlocuitoare pentru acest neam. Haideţi să ne întrebăm de unde au autorităţile locale fondurile necesare de a susţine toate aceste zile libere. Manifestările culturale sunt bine-venite. Le susţinem. Dar oare trebuie să dăm şi zi liberă? Oare chiar ar trebui să deschidem o cutie a Pandorei pentru toată lumea la acest aspect? Încă o dată, nu suntem împotrivă, sprijinim, dar poate la zi liberă, poate la zi liberă, a acorda zi liberă e prea mult. Partidul Democrat Liberal se abţine, în forma prezentată.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Până la urmă, să ştiţi că în afară de "pot organiza manifestări", nu scrie nimic obligatoriu. Domnul deputat Marin Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Da. Mulţumesc, domnule preşedinte. Întâi de toate trebuie să recunosc că îmi pare rău că am fost pus şi eu şi dumneavoastră în faţa unui, nu ştiu cum să-i spun, discurs, discuţii, oricum o chestiune care friza situaţia din Caragiale. Era ceva de genul, "să se schimbe, primesc, dar să nu se modifice nimic". Păi, iertaţi-mă, asta dovedeşte măcar, în cel mai bun caz, necunoaşterea proiectului respectiv. România este recunoscută ca unul dintre statele europene care a rezolvat şi a rezolvat bine problema minorităţilor. Este un lucru pe care, inclusiv ieri, comisarul european Petcovici l-a amintit în dezbaterea pe care a avut-o în cadrul Parlamentului României. Acum, că, aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, domnule preşedinte, există potenţialitatea către angajator pentru a asigura timpul liber necesar, evident, în măsura în care va fi cazul, etnicilor tătari de a-şi susţine ziua care-i reprezintă, că toate lucrurile prevăzute în lege au caracter potenţial, dar că în acelaşi timp este foarte important să arătăm şi să transmitem acel semnal că noi, poporul român, noi, România ne tratăm egal şi demn fiecare dintre cetăţenii noştri, mi se pare o chestiune cât se poate de corectă şi de normală. Da, am fost şi suntem de acord cu recunoaşterea dreptului fiecăreia dintre minorităţi. Înlăuntrul acestei graniţe, fiecare român, indiferent de naţionalitatea lui, se regăseşte. Nu e vorba de rasă, masă, casă, asta vine dintr-o altă zonă, nu din zona minorităţilor naţionale. Respectăm şi recunoaştem dreptul la cultură, la educaţie, al fiecăreia dintre minorităţile din acest teritoriu şi, cu atât mai mult, eu personal trebuie să recunosc că susţin şi respect drepturile minorităţii turce, minorităţii tătare. În numele Grupului parlamentar al PSD, stimaţi colegi din Grupul minorităţilor, vă anunţăm că vom susţine fără niciun fel de rezerve acest proiect. (Aplauze.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Dezbateri generale.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă rog, daţi-mi şi mie cuvântul, domnule preşedinte.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Aţi auzit ce a zis domnul Clement Negruţ? Nu aţi fost în sală. V-am rugat frumos data trecută şi v-am spus că vă fac o favoare şi v-am rugat frumos ceva. Pe dumneavoastră personal v-am rugat. Bun. Mai sunt la dezbateri generale, mai doreşte cineva? Nu. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi eu sunt de părere că ar trebui să votăm în favoarea acestei propuneri, tocmai pentru că România, prin astfel de gesturi, demonstrează o dată în plus că doreşte să creeze un cadru cât se poate de deschis şi de prietenos faţă de minorităţile naţionale. Aşadar, vă îndemn să votaţi în favoarea acestei propuneri şi felicit etnia tătară din România pentru ziua ei naţională din 13 decembrie. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult. Alte luări de cuvânt? Nu sunt. Intrăm pe amendamentele admise. Primul amendament admis. Comentarii, nu, aprobat. Al doilea, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Al treilea, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Al patrulea, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat. Merge la votul final. Dragi colegi, ne vedem în 30 de minute la votul final. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegi în sală la 12,30.
				După pauză
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnilor colegi, vă rog frumos să luaţi loc în bancă pentru a începe sesiunea de vot final. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Avem nouă proiecte de lege pe ordinea de zi. Vă rog frumos să luaţi loc. Vă pregătiţi cartelele, da? Facem un vot de control. Doamna Moldovan, doamna preşedinte, domnule Stan, vă rog frumos să luaţi loc în bancă. Hai să facem un vot de control. Colegii, liderii grupurilor parlamentare după aceea îşi ridică hârtiile să vadă câţi colegi sunt prezenţi. Să înceapă votul. O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi ia extrasul de vot să vadă prezenţa. Şi când dispuneţi începem sesiunea de vot final.
				Primul proiect, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2013 privind Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Legea este ordinară, procedura este de urgenţă. Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci şi pentru industrii şi servicii vă propun adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 242 de voturi pentru, şase abţineri, 45 de voturi împotrivă. Explicarea votului, da? Doamna deputat Andreea Paul, Maria-Andreea Paul. Să fiu precis.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Partidul Democrat Liberal a votat împotriva acestui proiect, pentru că aţi lovit atât de brutal în întreprinderile mici şi mijlocii de când sunteţi la guvernare, încât astăzi nu se justifică acest proiect. La impactul bugetar, la impactul asupra potenţialilor beneficiari în rândul IMM-urilor, aţi trecut nimic. Nimic, vă rog frumos, uitaţi-vă în ordonanţă şi ulterior în proiectul de lege. Nu este trecut nimic. Zero beneficiari. În schimb, aţi tăiat cu aproape o treime bugetul public alocat întreprinderilor mici şi mijlocii pentru acest an. Adică cu 27 de procente. Aţi făcut praf schema de ajutor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii alocată pentru anul trecut, printr-o licitaţie mascată derulată timp de 5 minute nu aţi fost în stare să le acordaţi pe bune, întreprinderilor mici şi mijlocii care pot crea locuri de muncă. Aţi încercat să le sifonaţi firmelor de partid, pentru a vă alimenta campania electorală. Asta vreţi să faceţi şi astăzi cu acest fond de garantare. Le promiteţi costuri de finanţare mici, dar beneficiari - firmele de partid. Din păcate, am dreptate. Uitaţi-vă în proiectul de lege, beneficiar - zero, impact bugetar - zero. Iresponsabilitate, incompetenţă, ăsta este numele USL, al PSD şi al PNL.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Mircea Dolha. Vă reamintesc, doamna deputat, că Parlamentul nu face licitaţii. Chiar dacă ar vrea, nu face.
				Domnul Mircea Dolha: Stimaţi colegi, Doamna care tocmai a vorbit face parte dintr-un partid care devine din ce în ce mai mic şi începe să ne fie milă, culmea, de ei, după cât rău au făcut României. Pe de altă parte, colegii de la PDL acuză că ceea ce astăzi am votat nu aduce nicio gură de oxigen întreprinderilor mici şi mijlocii. Ba da, este foarte important acest ajutor, pentru că după ce au trecut o criză financiară groaznică, timp de trei ani de zile, de pe vremea lui Boc, întreprinderile mici şi mijlocii au nevoie de această gură de oxigen pentru a se putea finanţa, pentru a se retehnologiza, pentru a-şi cumpăra materii prime. Şi asta facem astăzi prin votul pe care l-am dat, ajutăm întreprinderile mici şi mijlocii. Cât despre ajutoarele de minimis, la care se referea, le recomand să se uite pe site, să vadă că peste 7 mii de firme s-au înscris şi peste o mie vor fi beneficiare ale acestui program important al Guvernului USL. Aşa că restul sunt vorbe-mici, e adevărat. La revedere!
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, altă luare de cuvânt. Doamna deputat, nu aveţi niciun drept la replică, pentru că nu vi s-a pronunţat numele. (Doamna deputat Maria-Andreea Paul solicită să ia cuvântul.) Vă rog frumos să citiţi articolul cu dreptul la replică. Sunteţi viceliderul grupului parlamentar. Domnule deputat de la Partidul Conservator, aveţi cuvântul, vă rog frumos.
				Domnul Ion Diniţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vreau să vă spun că este o soluţie de a relansa economia după o criză de câţiva ani şi mi se pare imoral să spunem că o soluţie pentru a da o gură de oxigen IMM-urilor este doar pentru partid. Nu, este pentru cei mulţi care plătesc impozite la stat, şi noi stăm pe aceşti bani din impozite la stat. Deci trebuie din obligaţie să votăm şi să sprijinim mediul de afaceri. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Domnul deputat Marian Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am să fiu cât se poate de scurt. Ceea ce a declarat colega noastră ceva mai devreme se cheamă în opinia mea autoincriminare. Pentru că asta s-a întâmplat în cei 3 ani şi jumătate în care PDL-ul a condus discreţionar economia. Banii au fost sifonaţi prin firmele de partid. Orice program naţional s-a dus către firmele de partid. Asta ştiu să facă, asta vin să spună, chiar şi de la acest microfon. (Aplauze.)
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc. (Vociferări.) Mergem la următorul proiect de lege. Vă reamintesc, pentru cei care nu citesc regulamentul, citiţi ce înseamnă dreptul la replică. Cuvânt cu cuvânt. Doamna deputat, dacă mi-l citiţi la microfon pentru toţi colegii, o să vedeţi acolo că nu pot să vă dau dreptul la replică. Nu vi s-a pronunţat numele. Mai mult, dacă colegii în dezbatere sunt obligaţi şi vorbesc despre dumneavoastră, şi dumneavoastră folosiţi acest motiv doar pentru a ieşi la microfon... Citiţi ce scrie în regulament. Sunteţi viceliderul grupul parlamentar, citiţi atâtea legi, nu pot să cred că o femeie atât de inteligentă nu citeşte regulamentul, acolo unde a fost ales deputat. Mi-ar fi greu să cred că aţi scăpat aşa ceva. Vă fac cadou cu dedicaţie. (Vociferări.)
				2. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.52/2011 privind... citesc legea, după aceea vă dau drumul. Nu fiţi nervos, fiţi calm. Nu găsiţi? Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea..., după aceea, vă rog frumos să luaţi... nu fiţi nervos! Vă rog frumos... Legii nr.52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, precum şi pentru modificarea art.8 alin.(1) din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat. Legea este ordinară. Comisia pentru muncă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă dau cuvântul imediat. Fiţi nervos. (Se adresează domnului deputat Tinel Gheorghe care solicită cuvântul.) Vă provoacă domnul Cezar Preda. 275 de voturi pentru, 13 abţineri, două voturi împotrivă. Pe procedură, domnul deputat Tinel Gheorghe. Îmi spuneţi articolul, da?
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, vă citesc din art.151.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Aşa,
				Domnul Tinel Gheorghe: Alineatul (2), "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat." Dat fiind faptul că dumneavoastră sistematic, de când sunteţi preşedintele Camerei Deputaţilor, încălcaţi acest regulament, Grupul parlamentar al PDL va adresa o sesizare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi va expune toate aceste aspecte, astfel încât şi dumneavoastră, ca orice alt parlamentar când încalcă regulamentul să dea socoteală şi explicaţii.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Îmi daţi mie voie să citesc. Domnul Tinel Gheorghe nu ştie să citească şi o să citesc eu pentru dânsul. (Coboară la tribună.) Domnul deputat, ca de obicei, citeşte ce-i place, cum îi place şi pune cuvintele în frazele care-i sunt favorabile. Ăsta a fost metoda pe care a folosit-o PDL-ul trei ani şi jumătate şi a prostit populaţia. Acum, încearcă să vă prostească şi pe dumneavoastră, îmi cer scuze de această frază, şi opinia publică, i-am spus să citească tot articolul. Domnia-sa a deschis la pagina la care nu decupase, şi a crezut că este o carte cu poze, nu e o carte cu poze. E o carte cu articole. Şi acum am să vă citesc din cartea cu poze pe care domnia-sa ca lider de grup e obligat s-o citească şi să le explice şi colegilor, următoarele articole. După alineatul (2) al articolului 151, pentru cei care n-au fost la comisia pe care aţi păstorit-o, PDL-ul, aproape patru ani de zile. Alineatul (3): "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa." Nu fiţi nervoasă, sunteţi profesor, nu? Aşa faceţi cu elevii? (Se adresează doamnei deputat Maria-Andreea Paul.) Bun. Următorul alineat pe care doamna deputat nu l-a citit, că nu intră în obligaţiile domniei sale, nu scrie în regulament că liderul şi viceliderul e obligat să citească regulamentul cu prioritate, că de aia vrea să fie lider sau vicelider. (4) Un deputat poate cere dreptul la replică în situaţia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut afirmaţii incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor. Dreptul la replică..." Bravo, aţi învăţat, vedeţi ce bine e să învăţaţi după dictare? "Dreptul la replică va fi formulat într-un mod în care să nu genereze un nou drept la replică." Liderii grupurilor politice parlamentare şi deputaţii au dreptul, când vin la acest microfon, să-şi argumenteze votul, conform Constituţiei şi regulamentului. În argumentele pe care le au, pot folosi... şi este o chestiune absolut normală că de aceea suntem în democraţie, şi argumentele şi contraargumentele celor care au avut o altă opinie. Cât timp nu există o atitudine ofensatoare, cât timp nu s-a pronunţat numele doamnei deputat, nu se poate da dreptul la replică doar pentru că ne place să prelungim această dezbatere. Domnul deputat Nicolăescu a spus ceva despre sănătate şi despre preşedintele comisiei care se presupune că e de la PDL, domnia sa se ridică şi zice, drept la replică pentru că mi-a zis domnul deputat Nicolăescu despre comisie pe care eu o conduc. Deci, ori învăţăm regulamentul şi-l respectăm, ori, dacă nu, facem ca pe vremea domnului Cionca, îl mai ţineţi minte pe domnul Cionca? Modifica regulamentul şi punea punct şi virgulă, de câte ori la Partidul Democrat Liberal i se spunea că o chestie din regulament nu merge pentru majoritatea PDL. Ei, timpul a trecut. (Aplauze.) (Îşi reia locul la prezidiu.) Normal că v-am pronunţat numele, că sunteţi liderul grupului politic parlamentar. Aveţi cuvântul. Vă rog frumos să-mi specificaţi la procedură articolul pe care l-am încălcat şi articolul la care vă referiţi. Conform regulamentului.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Venirea mea la acest microfon s-a datoria tocmai lipsei dumneavoastră de înţelegere manifestată public în condiţiile în care colega mea, prin intervenţia pe care a avut-o, n-a jignit pe nimeni. Intervenţiile ulterioare s-au adresat fără să-i nominalizeze numele, dar e clar că a fost invocată persoana sa. Pentru că atunci când zici de aici "doamna dinaintea mea", pot să spun "Domnul dinaintea mea este un idiot" şi să spuneţi...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat, Singura intervenţie ofensatoare din Camera Deputaţilor a fost a viceliderului grupului parlamentar care i-a jignit pe toţi parlamentarii, le-a spus că au folosit o licitaţie, niciunul din colegii dumneavoastră n-a făcut licitaţie, şi au furat împreună cu colegii dumneavoastră parlamentari. Aceea este o intervenţie ofensatoare. Ceilalţi colegi au intervenit în baza regulamentului şi au exprimat punctul de vedere al grupului parlamentar.
				Domnul Tinel Gheorghe: Dacă n-ar fi adus în discuţie...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Care este articolul la care discutaţi?
				Domnul Tinel Gheorghe: ...persoana doamnei Andreea Vass, nu era nicio problemă.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamna Maria-Andreea Paul.
				Domnul Tinel Gheorghe: Nimeni n-ar fi avut, să ştiţi, în Grupul parlamentar al PDL, pretenţia să iasă la microfon.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamna deputat Maria-Andreea Paul.
				Domnul Tinel Gheorghe: Dar în momentul în care invoci persoana, nu poţi să nu te aştepţi şi la reacţie şi e corect ca dumneavoastră să manifestaţi şi toleranţă şi înţelegere, să ştiţi, în postul pe care-l aveţi.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc foarte mult pentru această... I-am spus domnului deputat că v-a pronunţat numele greşit şi este obligaţia lui ca lider să-şi cunoască toţi colegii pe nume şi pe prenume. Şi dumneavoastră ne-aţi atras atenţia că nu vă mai cheamă doamna Vass. Vă cheamă Maria-Andreea Paul. Şi atunci eu i-am atras atenţia. Dacă un coleg, lider de grup, nu ştie cum vă numiţi, ce să mai spunem? Asta e. Dar haideţi să nu se mai încurcăm în lucruri minore, da? Şi să mergem mai departe la acest proiect de lege. Vi l-am citit. Comisia pentru muncă vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. 260 voturi pentru, 17 abţineri, două voturi împotrivă. Mergem mai departe.
				Proiectul de Lege privind instituirea Zilei Naţionale pentru Adopţie. Doamna deputat doreşte explicarea votului din partea Grupului politic parlamentar al PDL. Doamnă deputat, aveţi cuvântul.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Iată dovada impactului zero al programului de garantare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Impact zero.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamnă deputat, televiziunile sunt acolo în spate. Când vreţi să vă duceţi la televizor... Vă rog frumos să ridicaţi obiecţii pe procedură la televizor dacă nu vă primeşte. Noi discutăm despre punctul 2. Ca vicelider, e păcat să veniţi de 7-8 ori să ne spuneţi lucruri pe care le-aţi votat acum cinci minute, da? O să vă rog frumos pe dumneavoastră. Pe procedură eu sunt obligat să dau cuvântul fiecărui grup parlamentar atunci când se votează. Daţi-mi voie să... La procedură? Vă rog frumos, aveţi cuvântul. Domnul deputat Márton Árpád.
				Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Pentru curiozitatea mea, care dintre cele două voturi pe care le-am dat pentru punctul 2 este valabil şi ce cifre vor fi puse la...
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Ambele.
				Domnul Márton Árpád-Francisc: Ambele? Şi ce cifre vor fi trecute? Rezultatul cărui vot va fi trecut în stenogramă?
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Ultimul vot va fi trecut în stenogramă. Eram curios că n-o să întrebaţi. Mergem mai departe. 3. Proiectul de Lege privind instituirea Zilei Naţionale pentru Adopţie. Legea este ordinară. Comisia juridică vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				292 de voturi pentru, cinci abţineri, niciun vot împotrivă. Mergem mai departe. Explicarea votului. Doamnă deputat, aveţi cuvântul. Explicarea votului, Grupul parlamentar al PDL.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă mulţumesc că aţi votat acest proiect de lege pe care l-am iniţiat.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: 4. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Comisia pentru industrii vă propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea legii cu amendamente. Să înceapă votul. detalii vot
				215 voturi pentru, 19 abţineri, 57 de voturi împotrivă. Domnul deputat Bode, explicarea votului din partea Grupului parlamentar al PDL.
				Domnul Lucian Nicolae Bode: Mulţumesc, domnule preşedinte. Grupul nostru parlamentar a votat împotriva propunerii comisiei de respingere a solicitării Preşedintelui României. Noi considerăm extrem de important să existe această notificare a Comisiei Europene. În intervalul scurs de la dezbaterea proiectului în plen şi până în momentul votului, am încercat să mă documentez cu privire la argumentaţia pe care a adus-o aici iniţiatorul, şi anume, Consiliul Concurenţei ar fi recomandat faptul că nu se va iniţia procedura de notificare a Comisiei Europene decât după ce Parlamentul se pronunţă. Cu regret vă spun, stimaţi colegi, că este o dezinformare, ca să nu-i spun minciună: Consiliul Concurenţei a trimis către Departamentul de Energie trei solicitări prin care a solicitat să se pună de acord, subliniez, să se pună de acord cu comisiile parlamentare asupra formei finale a acestei ordonanţe şi doar după aceea să trimită notificarea către Comisia Europeană şi după aceea noi să fim chemaţi să aprobăm prin vot în Camera Deputaţilor acest proiect de lege. Aşadar, stimaţi colegi, prin această respingere a solicitării adresate de către Preşedintele României, nu am făcut altceva decât să aruncăm în haos o piaţă de peste 3 miliarde de euro, piaţa regenerabilelor, în condiţiile în care factura la consumatorii finali nu a fost modificată în favoarea lor. Vă mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Domnule deputat Remus Cernea, aveţi cuvântul. Explicarea votului.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult. Într-adevăr, dacă am fi reexaminat această ordonanţă de urgenţă a Guvernului, am fi avut şansa să reparăm o mare greşeală, întrucât, aşa cum s-a spus şi mai devreme, prin această ordonanţă este distrus un sector important energetic din România, acela al regenerabilelor. Vă spun că în 2012 investiţiile străine în acest domeniu au reprezentat aproximativ jumătate din investiţiile străine din România, acum practic ele au încetat şi pe viitor se vor reduce foarte mult. Cred că România ar fi putut fi un model de ţară care să meargă către utilizarea surselor verzi de energie, care ar fi produs mai puţină poluare şi ar fi pus România pe un drum comparabil cu al Germaniei, care-şi propune ca până în 2050 să producă sută la sută din energie din surse regenerabile. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat.
				5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România. Comisia pentru drepturile omului vă propune adoptarea proiectului de lege. Este o lege ordinară. Să înceapă votul. detalii vot
				287 voturi pentru, nouă abţineri şi un singur vot împotrivă. Domnul deputat Amet Varol. Explicarea votului. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
				Domnul Varol Amet: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Încă o dată doresc să mulţumesc tuturor colegilor care au votat pentru modificarea art.2 din Legea privind sărbătorirea Zilei etniei tătare. Încă o dată s-a dat dovadă că minorităţile naţionale din România sunt susţinute. Vă mulţumim.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc mult, domnule deputat.
				6. Mergem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea art.86 din Legea audiovizualului nr.504/2002. Legea este organică. Procedură de urgenţă. Comisia pentru cultură vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 292 de voturi pentru, două abţineri, un vot împotrivă. A fost adoptat.
				7. Proiectul de Lege pentru completarea art.15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.96/2013 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative. Legea este organică. Procedură de urgenţă. Comisia pentru administraţie publică vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul. detalii vot
				Vă mulţumesc. 225 de voturi pentru, 17 abţineri, 59 de voturi împotrivă. Domnul deputat Remus Cernea. Explicarea votului.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, De ce trebuie să votăm pentru a pune la mâna unei decizii pur politice decizii atât de importante care privesc sectorul energetic. De ce să nu avem şi un filtru de specialitate, tehnic, care să contrasemneze astfel de decizii? Încotro ne ducem? Ne ducem doar înspre o ţară dominată de decizii pur politice? Sau încercăm să ţinem cont şi de punctul de vedere al specialiştilor? Mulţumesc.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat.
				8. Următorul proiect de lege, Propunerea legislativă privind practica elevilor şi studenţilor. Legea este organică. Comisia pentru învăţământ vă propune adoptarea propunerii legislative. Să înceapă votul. detalii vot
				294 de voturi pentru, patru abţineri. Propunerea a fost adoptată.
				9. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor. Legea este organică. Termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit. Propunerea merge spre adoptare la următoarea Cameră. Doamnelor şi domnilor... Doamna deputat Cătălina Ştefănescu. Explicarea votului la proiectul de la punctul 8. Biroul permanent imediat după ce doamna deputat îşi prezintă punctul de vedere.
				Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. O să fiu foarte scurtă. Doresc doar să mulţumesc tuturor colegilor pentru votul acordat şi să spun că noua lege a practicii este un pas pe care Parlamentul îl face pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor care, în acest moment, atinge cote alarmante peste tot în lume. Mulţumesc frumos.
				Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, doamnă deputat. Dragi colegi, ne vedem săptămâna viitoare. Vă urez o zi frumoasă şi activitate liniştită în comisii. Birou permanent.
				Şedinţa s-a încheiat la ora 13,10.