Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 februarie 2014

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,31. Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Nicolae-Adrian Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ioan Oltean: Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, este ora 8,31. Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 18 februarie 2014.
			Vom începe astăzi cu opoziţia şi o să-l rog pe domnul Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să poftească la microfon pentru a-şi prezenta declaraţia şi pe domnul Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească pentru a fi următorul la microfon. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Lubanovici: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică din dimineaţa aceasta am intitulat-o: "Propunerea de modificare a Constituţiei, între amatorism şi lupta politică". Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prin declaraţia de astăzi doresc să condamn public modul superficial şi improvizat în care proiectul de modificare a Constituţiei a fost realizat. Aş putea spune că varianta propusă de USL a fost realizată strict pentru a limita puterile unui om politic aflat în prezent în funcţia de preşedinte al ţării, ignorând cu desăvârşire dezideratul unui stat modern, capabil să asigure o bună guvernare. Este ridicol ca echipa de "profesionişti" ce a conceput textul fundamental al democraţiei noastre să creeze o variantă ce are nevoie de modificarea a 89 de amendamente din cele 128 propuse! Să mai adaug că, din acestea, 26 de prevederi au fost declarate neconstituţionale? Mai grav decât atât, unii reprezentanţi ai puterii încearcă să ne asigure din răsputeri că propunerile neconstituţionale vor fi eliminate, în condiţiile în care respectarea deciziei Curţii Constituţionale reprezintă un act de normalitate democratică, ce nu are nevoie de promisiuni politice! Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, varianta USL-istă de revizuire a Constituţiei face abstracţie de referendumul din 2009 privind trecerea la un parlament unicameral, limitat la 300 de membri. Am ajuns astfel în situaţia contrară spiritului democraţiei în care un act direct de exprimare a voinţei cetăţenilor este anulat de reprezentanţii politici doar pentru că nu le răspunde intereselor! Sau actuala putere intenţionează respectarea rezultatelor referendumului prin o altă modificare a Constituţiei? Din nefericire, aceste opţiuni ale majorităţii parlamentare nu fac decât să accentueze neîncrederea românilor în politicieni şi în instituţiile statului, în condiţiile în care aceasta înregistra oricum cote alarmant de ridicate. Iar scepticismul şi suspiciunile cetăţenilor la adresa Parlamentului nu vor putea fi remediate atât timp cât Uniunea Social-Liberală nu respectă decizia românilor! Stimaţi colegi, Noua Constituţie nu trebuie să fie rezultatul negocierilor şi al jocului politic, ci trebuie să răspundă principiilor europene în care democraţia asigură buna guvernare şi creează un mediu liber pentru dezvoltarea cetăţenilor săi. Dacă vedeţi în acest proiect un nou prilej de rezolvare a unor conflicte personale, atunci şansele de îndeplinire a obiectivelor democratice sunt minime. Consider că revizuirea Constituţiei nu trebuie să reprezinte un compromis politic, aşa cum ne transmit reprezentanţii majorităţii parlamentare, ci baza statului modern spre care tindem. Constat cu amărăciune că actuala variantă nu arată decât lipsa de viziune şi gândire pe termen lung a actualei puteri. Suntem în faţa unui proiect propus de partide care cred că vor guverna etern, iar Constituţia nu ar trebui decât să le securizeze poziţiile politice. Condamn cu fermitate amatorismul şi lipsa de profesionalism cu care s-a abordat acest subiect. Încă o dată, lipsa de pregătire şi competenţa celor care ne conduc decredibilizează atât instituţia parlamentară, cât şi imaginea României, în ansamblu. Sunt curios de modul în care vă veţi asuma acest eşec politic în faţa cetăţenilor; sau veţi face apel la eterna scuză a influenţei preşedintelui ţării? Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Sunt Mircea Lubanovici, deputat Colegiul 3, Diaspora.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule coleg, mulţumesc foarte mult.
			Îl rog acum să poftească la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Daniel Suciu, din partea aceluiaşi grup parlamentar. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Sprijinirea pensionarilor, o obligaţie morală". Dar nu pot să încep declaraţia mea politică fără să "remarc" declaraţia făcută de colegul dinaintea mea, o declaraţie politicianistă, în necunoştinţă de cauză şi care nu corespunde realităţii. O spun ca unul care am făcut parte din Comisia de revizuire. Şi vreau să spun că o treime din amendamentele comisiei au fost amendamentele Forumului Constituţional, deci a fost o consultare cu societatea civilă. Şi acum trec la declaraţia mea politică. Cum spuneam, se intitulează: "Sprijinirea pensionarilor, o obligaţie morală". Se cunoaşte faptul că pensionarii din România au în mare majoritate venituri modeste şi astfel neeligibile pentru bănci. Singura şansa de a beneficia pensionarii de împrumuturi o constituie casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, unice în Europa, existente în România încă din 1907. În prezent împrumuturile pornesc chiar de la sume derizorii de 15 lei, iar majoritatea sunt de 400-700 lei. Utilizarea instituţiei executorului judecătoresc pentru înfiinţarea popririi asupra pensiei, care solicită legal un onorariu de peste 100 lei+TVA, precum şi cheltuielile procedurale, tot purtătoare de TVA, determină uneori ca valoarea acestora să depăşească valoarea sumei împrumutate. Mulţi dintre pensionarii împrumutaţi care provin din mediul rural şi au de parcurs lunar distanţe de zeci de kilometri până la reşedinţa de judeţ sau localitatea unde funcţionează casa de ajutor reciproc a pensionarilor pentru a plăti ratele lunare, ar accepta benevol poprirea asupra pensiei. Pensionarii care ajung în situaţia de rău- platnici sunt membri ai acestui tip de asociaţie, care le pune la dispoziţie şi alte servicii: de reparaţii, servicii medicale, asistenţă socială, cluburi, centre de zi, deci nu au nevoie, în relaţia care se creează între împrumutător şi împrumutat, de intermediari, instituţii de mediere sau instanţe de judecată prin executorii judecătoreşti decât în situaţii excepţionale, de aceea nu se compară cu relaţia bancă-client. Se impune modificarea art.14 din Legea nr.540/2002 privind casele de ajutor reciproc a pensionarilor, în sensul ca prin derogare de la prevederile art.623 şi 625 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, contractele de împrumut să constituie titluri executorii, înfiinţarea popririlor fiind făcută de creditor fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc. Costurile mari care implică executorii judecătoreşti şi care nu pot fi suportate de vârstnicii României, vremea nefavorabilă, lipsa mijloacelor de transport în diferite zone ale ţării, neputinţa unor vârstnici de a folosi cardul în mediul rural, desfiinţarea unor oficii poştale ne întăresc convingerea că această modificare este absolut necesară şi o susţinem. Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj, Timiş. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
			Îl invit pe domnul deputat Daniel Suciu, deputat al Grupului parlamentar al PSD, pentru a-şi susţine declaraţia. Şi-l rog pe domnul Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL, să se pregătească. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate domnule preşedinte, Stimate colege, stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Retorica prezidenţială în România". Daţi-mi voie să citez vorbele unui om de mare seamă, ale unui lider de stat, care spunea: "Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte/ Din care ... În care te treziră", scris de Anton Pann. Sau cel puţin aşa ne învăţa preşedintele Traian Băsescu. Indignarea nu constă doar în faptul că preşedintele ţării nu cunoaşte autorul şi versurile Imnului românesc, ci şi în faptul că în cei 10 ani de leadership, ne-a intoxicat în mod constant cu atitudinea sa ofensatoare, limbajul jignitor şi opiniile otrăvitoare. Dimensiunile imaginii prezidenţiale se conturează cu registrul argotic de limbă folosit de acesta şi se aprofundează cu volumul modest de cunoştinţe în raport cu istoria şi cultura ţării, ajungând la temele sale preferate, ce instigă la violenţă şi dezordine socială. În ceea ce priveşte fundamentul statului de drept românesc, democraţia, şi o trăsătură asociată cu aceasta, dreptul la liberă exprimare, preşedintele pare că şi după 20 de ani de democraţie încă inspiră şi expiră comunism, renegând valorile exprimate mai sus. Afirm aceste lucruri ţinând cont de modul în care ripostează, răspunzând întrebărilor jurnaliştilor, utilizând expresii de genul şi citez şi-mi cer scuze: "măi, păsărică, nu ai şi tu altceva de făcut?", "ţigancă împuţită"şi "găozari", jigneşte reprezentanţii presei spunând: "şi întrebările trebuie să probeze o minimă inteligenţă" sau descrie în mod oficial un post de televiziune ca fiind: "propagandist cu rolul de dezinfomare şi înşelare a românilor". Atitudinea oficială a liderului de stat Traian Băsescu frapează prin modelul pe care îl oferă tinerilor din această societate şi prin învăţămintele sale cele mai reprezentative, de exemplu, demonstraţia din cadrul unei emisiuni TV, în care arată cum se bea corect whiskey, afirmând: "Uitaţi-vă, deosebirea între un om care ştie să bea şi unul care bea ca prostul". Chiar şi în comunicarea unor elemente de maximă importanţă, ale unor modificări ce afectează vieţile românilor, Traian Băsescu se adresează ironic folosind un limbaj batjocoritor, precum la justificarea deciziei de reducere a îndemnizaţiilor pentru mame, a afirmat că: "România a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi". Preşedintele şi-a făcut chiar un obicei din a comunica de la pupitrul prezidenţial elemente ce ţin de sfera personală, precum apărarea reputaţiei fiicei sale, sau insulte şi acuzaţii de corupţie adresate prim-ministrului, reliefând de fiecare dată joculeţele sale politice prin sintagme de genul "am sesizat Parchetul aşa cum l-a sesizat şi el cu fiică-mea". Domnule preşedinte, mesajele transmise de la Palatul Cotroceni au caracter oficial, iar cetăţenii se aşteaptă ca subiectele tratate să vizeze starea naţiunii sau propriile lor interese, şi nu scandal, gargară politică sau afaceri personale. Modelul acesta de preşedinte conflictual cu atitudine denigratoare şi controversată nu este întâlnit niciunde în alt stat european. În Franţa, de exemplu, la apariţiile sale publice, preşedintele François Hollande transmite mesaje contra rasismului, antisemitismului şi discriminărilor de orice fel şi transmite membrilor Parlamentului faptul că ţara are nevoie de conlucrare şi reconciliere, iar la finalul discursurilor rosteşte: "Trăiască Republica, trăiască Franţa!", fără a denigra reputaţia sau acţiunile aparatului guvernamental. Într-o dezbatere publică, preşedintele francez afirma că nu îşi doreşte să fie şeful tuturor şi responsabil de nimic, că nu se va implica în favoarea partidului său, se va asigura că justiţia funcţionează independent şi că de fiecare dată comportamentul său va fi exemplar. Acestea sunt, din punctul său de vedere, atributele normale ale unui preşedinte. Un alt exemplu ar fi cel al retoricii preşedintelui Germaniei, ţara ce, fără îndoială, este de mare importanţă în Uniunea Europeană, în care acesta subliniază, cu fiecare prilej, responsabilitatea ţării în interiorul, dar şi în exteriorul graniţelor, din cauza trecutului şi datorită prezentului, importanţa relaţiilor externe şi modalitatea prin care Germania trebuie să îmbine ordinea mondială cu valorile sale fundamentale. În locul acestor trăsături primordiale şi onorabile, preşedintele nostru, vârful elitei politice, ne reprezintă pe plan internaţional în mod dizgraţios şi ruşinos, primind chiar şi o amendă din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, din cauza afirmaţiilor sale rasiste, conform cărora: "mulţi rromi trăiesc din ceea ce fură", susţinute oficial în Ljubljana. În timp ce leadershipul prezidenţial a evoluat la nivel mondial, funcţia prezidenţială fiind conturată de problemele naţiunii, Traian Băsescu este în continuare promotorul regresului, al sărăciei şi mojiciei, un comunist al perioadei moderne, un pericol asupra securităţii naţionale şi un luptător acerb pentru supremaţia corupţiei. În 10 ani de conducere, preşedintele României a creat o hidră politică, un sistem ticăloşit cu care noi toţi, încă 10 ani de acum înainte, vom lupta pentru a-i şterge urmele şi amintirea! Daniel Suciu, deputat, Colegiul nr.2, Bistriţa-Năsăud. Mă bucur că v-am revăzut, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Şi eu mă bucur că ne revedem de la tribună.
			Îl invit acum pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să prezinte declaraţia de la tribuna Camerei şi pe domnul deputat Florin Urcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească pentru a fi următorul la microfon. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Partidul Naţional Liberal vrea ca Uniunea Social-Liberală să continue să funcţioneze". Uniunea Social Liberală este rezultatul unei colaborări strânse între partidele componente, al cărei principal scop a fost acela de a repara neregulile şi nedreptăţile la care au fost supuşi românii în timpul guvernărilor anterioare. Ne-am asumat în faţa românilor angajamentul de a guverna cât mai bine şi în interesul lor. Oamenii ne-au acordat încrederea lor să îndreptăm lucrurile în România. Scopul Uniunii Social Liberale nu s-a terminat, obiectivele sale nu au fost atinse în totalitate. De aceea, Partidul Naţional Liberal vrea ca Uniunea Social Liberală să continue să funcţioneze pentru a ne putea duce la îndeplinire promisiunile făcute cetăţenilor. Nu vrem ca orgolii personale să stea în calea bunei funcţionări a Uniunii. Partidul Naţional Liberal nu a cerut în cadrul Uniunii Social Liberale mai mult sau mai puţin decât i s-a cuvenit. Numirile făcute de Partidul Naţional Liberal pentru ministerele ale căror posturi au rămas vacante nu schimbă cu nimic structura Guvernului. Noi am făcut propuneri pentru posturile care ne reveneau, atât premierul, cât şi partenerii de alianţă au fost de acord că numirile au fost unele foarte bune, de aceea sperăm să ajungem la un acord în cel mai scurt timp. Referitor la postul de preşedinte al Senatului, prevederile cu privire la această funcţie intrau în vigoare în eventualitatea în care candidatul din partea PNL câştiga alegerile prezidenţiale. Dacă e să facem referire la protocolul de funcţionare a ACD, atunci trebuie amintit şi faptul că cele două partide componente ale ACD nu vor accepta sau iniţia participarea separată în alte alianţe electorale şi că orice participare a celor două partide într-o alianţă politică sau electorală nu va putea fi făcută decât prin participarea Alianţei PNL-PC ca entitate juridică după înscrierea acesteia la Tribunalul Bucureşti. Aşadar, orice discuţii cu privire la nerespectarea protocolului ACD de către PNL sunt false. Noi ne-am respectat mereu angajamentele faţă de partenerii noştri. Sperăm ca toate aceste disensiuni să fie rezolvate, iar guvernul să îşi continue activitatea alături de noii miniştri propuşi de PNL. Mulţumesc, Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat Grigore Crăciunescu.
			Domnul deputat Florin Urcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Ionaş-Florin Urcan: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se numeşte: "Zero locuri de muncă noi în Colegiul nr.4 Mureş". În urmă cu mai bine de un an, azi-mâine chiar doi, în cadrul campaniilor electorale desfăşurate atât cu prilejul alegerilor locale, cât şi al celor parlamentare, candidaţii USL, în frunte cu actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Mureş, Ciprian Dobre, precum şi primarii celor trei oraşe din Colegiul meu nr.4 Mureş, Târnăveni, Luduş, Iernut, promiteau că vor rezolva marea şi principala problemă cu care se confruntă toţi locuitorii zonei, locurile de muncă. Că au gândit parteneriate strategice cu anumiţi investitori, că au visat construirea de parcuri industriale ori tehnologice sau au organizat întâlniri cu mediul de afaceri din fiecare oraş, demnitarii USL au intrat acum în direct în picaj de la înălţimea valurilor populistoide, căzând în derizoriu şi minciună. Din ceea ce se chema marea strategie a parcurilor industriale, au rămas doar pietrele de temelie, desenate prin scriptologii pur teoretice, fantasmagorice şi sfinţirea acestora de către lideri care nu au nimic în comun cu viitorul, progresul şi dezvoltarea reală şi durabilă. Nu este îndeajuns, domnilor uselişti, să cuprindeţi aceste măreţe planuri pe o hârtie care, chinuită parcă şi ea, suportă aproape orice din partea dumneavoastră. Oamenii acestei zone, cu potenţial ridicat, de altfel, nu mai aşteaptă mesaje sau promisiuni transformate în minciuni, aşteaptă realul palpabil şi fapte concrete care să conducă la adevărata revitalizare şi renaştere economică, la salarii decente, la un nivel de trai care să le permită o bunăstare şi o viaţă liniştită alături de familiile lor. În schimb, ei astăzi se simt trădaţi, minţiţi şi înşelaţi de către o guvernare centrală şi locală care în fiecare zi le înlătură orice speranţă spre mai bine. Oamenii acestor locuri trăiesc, din nefericire, din amintirea că au făcut, la un moment dat, parte, în istoria mai mult sau mai puţin recentă, dintr-o înfloritoare activitate economică. Au muncit în combinate, uzine sau chiar fabrici mai mici, alţii au avut venituri îndestulătoare din cultivarea legumelor ori creşterea animalelor, totul astăzi prăbuşindu-se în mod constant şi sigur. Majoritatea spun că au fost interese meschine şi de grup în devalizarea totală economică a unui sistem care trebuia obligatoriu să fie transformat de atunci în ceva benefic, având la bază noile principii democratice: libertate economică, egalitate de şanse, economie de piaţă liberă, concurenţă loială. Astăzi, politicienii aflaţi la guvernare ce fac? Suprataxează şi împovărează fiscal bunurile şi activităţile economice, ucigând astfel sute de firme mici şi mijlocii, inspiră neîncredere totală în dezvoltarea de activităţi noi, stagnează în semnarea acordurilor necesare care să aducă noi infuzii de capital, prin accesarea de către firme a programelor de finanţare din fonduri nerambursabile. În concluzie, actualmente avem de a face cu o guvernare de tip "Încurcă tot", iar această guvernare trebuie să plece. În numele locuitorilor Colegiului nr.4 Mureş, pe care-i reprezint cu cinste în Parlamentul României, fac un apel public destinat preşedintelui Consiliului judeţean Mureş, Ciprian Dobre, primarilor celor trei localităţi principale din colegiu, Târnăveni, Luduş şi Iernut, să lase deoparte vociferarea, deja penibilă, sau scriptologia burtologică a strategiilor, şi să treacă la fapte concrete care să fie aducătoare de beneficii locuitorilor zonei, pentru că sprijinul pe care trebuie să-l ofere pentru înfiinţarea locurilor de muncă nu se discută, se execută. Florin Urcan, deputat PDL, Colegiul nr.4, Mureş. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.
			Domnul Flavius-Luigi Măduţa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "Interzicerea închiderii caloriferelor nu este o soluţie." Cheltuielile de întreţinere pe timp de iarnă au devenit un lux pentru foarte mulţi români. În fiecare oraş din ţară, sunt multe familii care înregistrează restanţe la plata căldurii şi a apei calde. Puşi în faţa imposibilităţii de a-şi achita cheltuielile, mulţi români au decis să închidă caloriferele în una sau mai multe camere, pentru a reduce cheltuielile. Trebuie să înţelegem de la început că pentru aceşti oameni este o decizie dificilă, care le aduce disconfort, dar care îi ajută să se încadreze în bugetul familiei. Subvenţiile guvernamentale pentru familiile cu venituri reduse au crescut în ultimii doi ani, dar se pare că acest sprijin nu este suficient. Chiar şi după o iarnă blândă ca aceasta, restanţele cetăţenilor la plata căldurii şi a apei calde au crescut. Foarte mulţi români sunt îngrijoraţi pentru că există un proiect de lege prin care s-ar putea interzice închiderea caloriferelor în apartamente. Cunosc o parte din argumentaţia care stă la baza unei astfel de decizii. Ştiu că blocurile îşi păstrează eficienţa energetică dacă sunt încălzite toate încăperile. Închiderea unor calorifere creează un dezechilibru termic care duce la creşterea cheltuielilor vecinilor şi chiar la apariţia unor fenomene neplăcute, cum ar fi mucegaiul sau igrasia. Totuşi, consider că interzicerea închiderii caloriferelor nu este o soluţie bună. Cetăţenii care limitează încălzirea spaţiului locativ o fac pentru a se încadra într-un buget restrâns. Ei nu fac faţă cheltuielilor foarte mari şi nu vor să acumuleze datorii. Printr-o astfel de măsură, nu am face decât să sporim mult numărul familiilor care înregistrează restanţe la cheltuieli, să dezechilibrăm societăţile care furnizează agent termic şi care nu vor putea încasa facturile emise. Vom crea numeroase dispute în cadrul asociaţiilor de locatari, unde vor apărea conflicte între cei care sunt cu cheltuielile plătite la zi şi cei care au restanţe. În ultimă instanţă, va creşte numărul debranşărilor pentru neplata facturilor, realitate care va amplifica tocmai efectele pe care încercăm să le combatem. Obiectivul de a avea blocuri încălzite uniform şi eficiente energetic trebuie atinse prin alt tip de măsuri. În primul rând, societăţile care furnizează agent termic trebuie modernizate, atât în ceea ce priveşte capacităţile de producţie, cât şi în ceea ce priveşte reţelele de transport. De exemplu, la Arad, oraşul din care provin, cetăţenii suportă unul dintre cele mai mari preţuri din ţară pentru gigacalorie, pentru că aproximativ 50% din agentul termic furnizat se pierde pe drum spre consumator. Autorităţile locale au demarat abia după 10 ani un proiect de reabilitare a reţelelor de transport a energiei, investiţii care nu au deocamdată niciun efect asupra cheltuielilor suportate de populaţie. Arădenii plătesc un preţ mare pentru lipsa de investiţii şi ineficienţa administraţiei locale. Cred că sunt şi alte cazuri similare în ţară. O altă măsură este reabilitarea termică a blocurilor. Ştiu că de la nivel guvernamental există un sprijin important pentru reabilitarea termică a imobilelor, cred că aceste eforturi trebuie intensificate, pentru a folosi mai eficient energia termică şi pentru a reduce facturile. Cred că preocuparea pentru modul în care sunt încălzite imobilele este justificată. Trebuie să găsim însă acele măsuri care vin în sprijinul cetăţenilor, care le fac în ultimă instanţă viaţa mai uşoară. O lege care să interzică închiderea caloriferelor nu este o soluţie, este o decizie care ar putea crea probleme în loc să le rezolve. Vă mulţumesc, deputat PSD, Colegiul nr.1 Arad, Flavius Măduţa.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit pe domnul deputat, domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule doctor, aveţi cuvântul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă propun astăzi un proiect de ţară. Vedem cu toţi în aceste zile că politicienii se ceartă. Doar se ceartă. Pentru putere şi privilegii. Pentru putere şi privilegii în special. Nu le pasă de problemele voastre, de dorinţele voastre şi nici să-şi respecte promisiunile din campanie. Nimeni nu mai vorbeşte de reducerea CAS-ului, a TVA-ului sau despre milionul de locuri de muncă. O guvernare eşuată. Noi suntem la primul mandat în Parlamentul României şi nu am condus niciodată această ţară. Am arătat însă că avem soluţii şi că ne putem lupta pentru existenţa românilor. Proiectul de lege aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor privind alocarea a 6 la sută din PIB pentru sănătate sau cel care prevede creştere alocaţiilor pentru copii de patru ori dovedesc din plin acest lucru. Doctrina noastră este naţională şi socială şi, ca singur partid de opoziţie care nu a fost niciodată la guvernare, ne vom lupta pentru valori româneşti, istoria noastră, capital românesc, industrie românească şi creşterea veniturilor românilor. Nu vom face nicio alianţă cu cei care au condus şi conduc România spre dezastru. Pentru că, în acest moment, suntem singurul partid care nu a fost niciodată la guvernare ce poate oferi soluţii şi speranţă pentru această naţiune. Vă propun un proiect de ţară, cel naţional şi social. Şi vă invit, atunci când votaţi un proiect de lege, să vă uitaţi şi la cetăţenii care v-au votat, nu doar după degetul liderului de grup. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Domnule doctor, şi noi vă mulţumim pentru declaraţia prezentată.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
			Domnul Vasile Gudu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Înlocuirea cotei unice - o altă "electorată" a USL." În strategia fiscal-bugetară 2014-2016 a Guvernului USL se menţionează că impozitul diferenţiat în trei trepte, 8%, 12%, respectiv 16%, aplicat în funcţie de venit, va lua locul cotei unice. Surprinzătoare sau poate nu a fost poziţia PNL-ului referitoare la acest subiect. Până acum, liberalii, în frunte cu liderul PNL Crin Antonescu, au susţinut în câteva rânduri că nu doresc să renunţe la cota unică, însă poziţia oficială a partidului, exprimată într-un comunicat de presă transmis de Eugen Nicolăescu, desemnat de PNL să preia Ministerul Finanţelor, este una favorabilă introducerii impozitului diferenţiat. Schimbarea este una neaşteptată, dat fiind că preşedintele PNL Crin Antonescu a declarat în repetate rânduri, anul trecut, că PNL nu renunţă la cota unică. "Un lucru e clar: PNL nu va accepta majorarea cotei unice atât timp cât va fi la guvernare", declara Antonescu pe 23 octombrie 2013. Pe 4 noiembrie 2013 el garanta că nivelul cotei unice la 16% este "bătut în cuie", în urma discuţiilor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi pentru anul 2014. Ca deputat al unui partid de dreapta, consider că, în prezent, creşterea economică nu generează suficiente venituri care să compenseze minusul de încasări la buget, generat de introducerea cotei regresive. Această idee a introducerii unui impozit regresiv poate fi un deziderat, dar acum nu este oportună pentru că economia României nu-şi permite această măsură. Mai mult, introducerea impozitului regresiv ar însemna o scădere cu 3 miliarde de lei a încasărilor la buget. Nu cred că actualul guvern îşi permite o relaxare fiscală în condiţiile în care performanţele din 2013 lasă de dorit. Anul trecut, încasările înregistrate la bugetul statului au fost de 32% din PIB faţă de prognoza de 33,6%. Ne aflăm în faţa unui joc politic al celor de la USL, pe spinarea românilor, care vor suporta din plin consecinţele eliminării cotei unice şi introducerea unui impozit diferenţiat. Dacă privilegiaţii vor fi cei cu salarii mici, atunci ce se va întâmpla cu ceilalţi? Cum vor primi schimbarea cei care câştigă mai mult? Se creează un fals sentiment de echitate socială. Chiar şi astăzi, cel care are un venit mai mare plăteşte mai mult sub formă de impozite decât cel care are un venit mai mic. Înlocuirea cotei unice cu impozitul diferenţiat în trei trepte reprezintă şi un avantaj politic pentru actuala coaliţie de guvernare. După punerea în aplicare a măsurii de înlocuire a cotei unice cu impozitul diferenţiat în trei trepte vor fi câteva milioane de persoane care vor da dovadă de un ataşament mai pronunţat pentru actuala coaliţie de guvernare la viitoarele alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Anul 2014 este un an electoral cu o miză uriaşă. Guvernul USL a intrat în campanie electorală şi se pregăteşte de alegeri. Înlocuirea cotei unice este o altă "electorată", incorectă şi imorală, a Guvernului USL, un guvern pe care nu-l interesează problemele reale ale acestei ţări. Vă reamintesc, domnilor guvernanţi, doar câteva din problemele reale ale acestei ţări: un sistem de învăţământ corespunzător unui standard de ţară membră a Uniunii Europene, spitale în care nu se dă şpagă, drumuri rezonabile, oraşe curate, un sistem de asistenţă socială care să le asigure românilor o bătrâneţe liniştită, facilităţi angajatorilor, stoparea muncii la negru, măsuri concrete pentru stimularea IMM-urilor şi multe altele. Îmi doresc ca România să devină un stat în care guvernanţii să încurajeze munca prin politici fiscale care să genereze creştere economică. În schimb, prin politica fiscală promovată, Guvernul USL a demonstrat din plin că nu deţine soluţiile prin care România să recupereze într-un interval rezonabil de timp decalajul de dezvoltare pe care îl are comparativ cu alte ţări membre ale Uniunii Europene. Vă mulţumesc. Vasile Gudu, deputat PDL Tulcea.
			Domnul Ioan Oltean: Stimate coleg, mulţumim şi noi.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Daniel Florea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
			Domnul Dumitru-Verginel Gireadă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi va fi numită "Ministrului agriculturii o să-i crească nasul!" Potrivit statisticilor, România a absorbit doar puţin peste 3 miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltarea rurală, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din fondurile alocate până în 2013 în valoare de 9,67 miliarde de euro, potrivit datelor furnizate chiar de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Şi, cu toate acestea, anual APDRP a făcut aceeaşi precizare. Solicitările care nu au putut fi finanţate ar fi depăşit de fapt alocările financiare pentru sesiunile de depuneri, şi nu la un simplu calcul matematic reiese că anual au fost admise spre finanţare doar între 30 şi 50% dintre cererile de finanţare depuse de fermieri, deşi aceştia au depus proiecte care ar acoperi întreaga sumă. Sloganul campaniei "Lucrezi pământul, depui cereri, primeşti fonduri europene şi naţionale, APIA te aşteaptă!" sună bine, dar ar fi la fel de bine să fie şi adevărat. Iar România ar fi trebuit să absoarbă toţi banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană. Asta dacă voia într-adevăr să ceară Comisiei Europene sume mai mari pentru actualul pachet PAC 2014-2020. Şi atunci forurile europene sunt îndreptăţite să spună că vrem să le luăm banii, iar de fapt nu suntem în stare să-i folosim, neavând nici măcar un ghid aprobat pentru proiectele europene. Ministerul Agriculturii are în acest moment o rată de absorbţie de doar peste 40% la fondurile europene, iar dacă privim la nivel european, suntem în continuare pe unul dintre ultimele locuri. Şi în aceste condiţii ar trebui să înghiţim o altă gogoaşă ministerială, cum că în acest an ministerul îşi propune să absoarbă 2,5 miliarde de euro şi sună bine în teorie, sună bine în declaraţiile ministrului agriculturii, cu condiţia să-l mai creadă cineva, căci fermierii noştri deja nu-l mai cred. Încă de anul trecut, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, avertizează că ţara noastră este în întârziere cu programul de dezvoltare rurală 2014-2020, spunând că România încă nu a trimis niciun proiect şi este vorba clar de o întârziere. Şi avertizează atunci, inclusiv ministrul agriculturii, că ar trebui grăbit procesul şi să aibă timp România să-l poată negocia cu Consiliul Europei şi să nu fie în ultimul moment, să spună iar "A trebuit să-l aprobăm, n-am avut timp să-l modificăm, că nu ne-a lăsat Comisia". Este punctul de vedere extrem de vertical al comisarului european pentru agricultură, dar pentru care aici nici Agenţia de Plăţi şi nici Ministerul Agriculturii nu au avut urechi să-l audă. În schimb, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, găseşte de cuviinţă în momentul în care iese în media să declare că evaziunea fiscală din domeniu este mult mai mare faţă de sprijinul financiar atras de România şi de Uniunea Europeană, lucru care le creează probleme celor care sunt corecţi şi plătesc taxe şi impozite către stat. Ne înduioşează atenţia domnului ministrului pentru agricultura autohtonă, dar ne întrebăm în acelaşi timp de ce ministerul Domniei Sale a fost de fiecare dată în întârziere cu implementarea proiectelor cu finanţare europeană, dacă într-adevăr le pasă atât de mult de fermierii noştri, cât şi de primăriile din judeţe. Realitatea din teritoriu nu are nicio legătură cu apariţiile îngrijorătoare ale domnului ministru, care, în loc să-şi facă griji cum să atragă fonduri europene pentru agricultura românească pe care a lăsat-o de izbelişte, are preocupări colorate politic, se ocupă mai nou de alianţe electorale şi se vrea vicepremier. În atari condiţii, aproape că înţelegem că nu mai are timp să-şi facă treaba în minister. Ca să-l creadă fermierii şi primarii noştri pe un ministru că nu poate să acorde maximă atenţie atragerii fondurilor europene şi apariţiei ghidurilor, pentru că sunt singurii bani care pot să mai dea o gură de oxigen pentru bunăstarea românilor, trebuie să urgenteze negocierile cu forurile europene şi apoi apariţia ghidurilor specificate, ca să poată fi atrase fără a le fi îngrădite drepturile şi accesarea referitoare pe termene, vârstă şi la data înfiinţării fermelor, cât şi la dezvoltarea comunelor. Dumitru Verginel Gireadă, deputat PNL Botoşani. Mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg, şi eu.
			Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de maximum trei minute. Rugămintea mea este să încercaţi să vă înscrieţi în această durată, pentru că există o listă lungă de doritori să se exprime de la microfonul Camerei. Daniel Florea, deputat PSD, este invitat la microfonul Camerei şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Stimate coleg, în ciuda celor din sală, asta-i viaţa, vă rog să vă exprimaţi poziţia.
			Domnul Daniel Florea: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Subiectul declaraţiei politice este "Migraţia pe piaţa forţei de muncă". Comisia Europeană a alocat României circa 100 milioane euro în cadrul Youth Employment Initiative pentru a combate şomajul în rândul tinerilor, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene. Youth Employment Initiative este un program în valoare de 3 miliarde de euro, alocate ţărilor cu regiuni în care peste 25% dintre tineri nu au un loc de muncă sau nu sunt încadraţi în sistemul de învăţământ. România trebuie, la rândul său, să aloce din Fondul Social European cel puţin aceeaşi sumă pentru a reduce şomajul în rândul tinerilor. Comisia Europeană a mai stabilit că România trebuie să acorde cel puţin 30,8%, adică 4,77 miliarde de euro din fondurile de coeziune, în exerciţiul bugetar 2014-2020. Cu toate acestea, încă observăm exodul creierelor din România spre alte state europene mult mai dezvoltate. Din cu totul altă perspectivă, situaţia poate fi şi altfel abordată. Deja mass-media de specialitate a prezentat studiile conform cărora românii susţin economiile ţărilor gazdă. De exemplu, imigranţii din Marea Britanie, cei mai mulţi supracalificaţi, sunt mai muncitori şi primesc mai puţine indemnizaţii sociale decât britanicii, arată două studii publicate de către două centre de cercetare britanice prestigioase. Unul dintre rapoarte, elaborat de University College London relevă că imigranţii, în principal cei europeni, au avut o "contribuţie fiscală considerabilă" la bugetul britanic în perioada 2001-2011. "Imigranţii recenţi, adică cei veniţi după anul 2000, tind să încaseze mai puţine indemnizaţii sociale decât britanicii", arată autorii studiului. Pe lângă faptul că este demontat mitul abuzului sistemelor sociale, studiul completează cu faptul că imigranţii au plătit statului britanic aproximativ 25 de miliarde de lire sterline, adică aproximativ 30 de miliarde de euro. Alt raport arată ca imigranţii au un nivel mai ridicat de educaţie decât britanicii şi muncesc mai multe ore decât aceştia, primind bani mai puţini, evidenţiind productivitatea străinilor angajaţi în Marea Britanic. Dezechilibrul lăsat în urmă de exodul de creiere, se cuantifică prin investiţii în educaţie, prin cheltuieli ale statului şi ale societăţii în genere, imposibil de fructificat. Consecinţele extinderii fenomenului de migraţie a specialiştilor se manifestă în toate sectoarele societăţii, fie el economic sau social. Astfel, ţara respectivă devine din ce în ce mai puţin competitivă, gradul de inovare scade, astfel încât scad şi premisele pentru creştere economică şi dezvoltare. Liberalizarea pieţei muncii urgentează găsirea unor măsuri pentru a acoperi aceste deficienţe structurale şi pentru a încuraja sistemul european să funcţioneze în beneficiul tuturor, aşa cum a fost gândit, aprobat şi îmbrăţişat iniţial la nivel principial, conform tratatelor Uniunii Europene. Observăm că rata şomajului este din ce în ce mai ridicată şi că în acelaşi timp angajatorii atrag atenţia că nu reuşesc să angajeze oameni pentru posturile libere. Ca un paradox al pieţei muncii care geme de şomeri, angajatorii se plâng că nu au personal calificat şi competitiv din punct de vedere al costurilor şi fac relocări către Asia, Africa sau unde reuşesc să îşi acopere deficitul de specialişti. Lipsa forţei de muncă bine pregătită şi flexibilă - şi când mă refer la nivel de pregătire nu mă refer doar la studiile superioare, ci mai degrabă la perfecţionarea segmentată şi aplicată pe domenii de activitate -, spuneam, această lipsă a forţei de muncă scade competitivitatea, în special cea industrială şi de înaltă tehnologie a Uniunii Europene. Reticenţa cu care este abordată libera circulaţie pe piaţa muncii în Uniunea Europeană descurajează şi mai mult investitorii străini în a veni în Europa. Se formează astfel un cerc vicios, întreţinut de discursuri false şi de lipsa de reacţie politică constructivă, fără viziune. Aşadar, migraţia trebuie privită dintr-un alt unghi, din cel al beneficiilor majore pe care le aduce ţărilor de destinaţie şi al pierderilor serioase, profunde şi pe termen lung al ţărilor de origine. Manifestându-se într-un cadru democratic, matur, dirijată de politici sănătoase, ea poate constitui un instrument prin care Europa, şi implicit şi ţara noastră, va reuşi încadrarea pe un drum al prosperităţii, bunăstării şi dezvoltării. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc domnului coleg.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Şi se pregăteşte domnul deputat Eusebiu Pistru, din partea Grupului parlamentar al PDL. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
			Domnul Constantin Avram: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Reconstrucţia Şcolii generale din Brătila, satul Brătila, comuna Helegiu, judeţul Bacău, o urgenţă a comunităţii". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Recent, mai exact în ziua de 6 februarie 2014, am fost invitat de Primăria comunei Helegiu să iau cunoştinţă de urmările incendiului catastrofal din data de 29 ianuarie 2014, ora 19,50, care a provocat daune totale asupra clădirii Şcolii generale nr. 2 din satul Brătila. Mai exact, au fost distruse, prin ardere, aproape 500 mp din acoperişul şcolii, dar şi bunurile ce aparţin şcolii, bunuri ce asigurau desfăşurarea procesului de învăţământ - bănci, catedre, materiale didactice, evidenţe şcolare, aparatură electronică etc. În majoritatea unor astfel de situaţii, se mai salva câte ceva din patrimoniul clădirilor, dar în cazul de faţă pot să spun că rar mi-a fost dat să văd cum un incendiu a distrus clădirea şcolii în proporţie de 90%, doar pereţii rămânând în picioare, şi aceia crăpaţi, înclinaţi sau chiar decojiţi de tencuiala protectoare. Toată structura de rezistenţă a acoperişului şcolii a fost distrusă, prăbuşindu-se în interiorul sălilor de clasă. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău, prin Detaşamentul de Pompieri Oneşti, a intervenit în timp util, dar nu a putut salva mai nimic, ţinând cont de intensitatea incendiului şi aria de propagare a acestuia. În clădirea şcolii învăţau 134 de elevi şi, dat fiind faptul că Primăria comunei Helegiu, judeţul Bacău, nu dispune de alte spaţii în care să se desfăşoare procesul de învăţământ, clădirea fiind complet distrusă, se impune alocarea sumei de 1.500.000 RON pentru reconstruirea, în regim de urgenţă, a Şcolii generale nr. 2 din satul Brătila, comuna Helegiu, judeţul Bacău, imediat ce este finalizată expertiza clădirii de către Oficiul Judeţean al Inspectoratului de Stat în Construcţii, precum şi evaluarea preliminară a unei firme de specialitate. Deoarece Consiliul Judeţean Bacău nu a putut încă preciza suma pe care o poate aloca pentru reconstruirea clădirii şcolii, opinez că este necesară alocarea acestor resurse prin hotărâre de guvern, din Fondul de rezervă al Guvernului României, hotărâre care să fie iniţiată de Consiliul Judeţean Bacău, împreună cu Prefectura Bacău. Ţinând cont de faptul că Primăria Helegiu nu dispune de resurse financiare, doresc să menţionez că personal voi uza de toate pârghiile legale ce-mi stau la dispoziţie în vederea rezolvării urgente a acestei situaţii speciale, şi sesizez pe această cale Secretariatul General al Guvernului României în vederea demarării procedurilor specifice. Pentru ca la începerea noului an şcolar, adică la 15 septembrie 2014, procesul de învăţământ să fie reluat în bune condiţii, trebuie consumate rapid toate etapele necesare: expertizarea clădirii, reproiectarea acesteia şi executarea lucrărilor. Doresc să subliniez că mai sunt la dispoziţie şase luni, iar această problemă trebuie tratată ca o situaţie de urgenţă. Constantin Avram, deputat Colegiul nr.6 Bacău. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Şi eu vă mulţumesc, stimate coleg.
			Domnul deputat Eusebiu Pistru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Titus Dobre, din partea Grupului parlamentar... Numai puţin! Deci, Mircea Dobre a plecat. Domnule Pistru, numai un pic, te rog frumos. Deci Mircea Titus Dobre a plecat, înseamnă că a depus-o. Doamna Ana Birchall, din partea Grupului parlametnar al PSD. Acum aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Eusebiu-Manea Pistru-Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de azi face un apel către parlamentarii arădeni pentru menţinerea Judecătoriilor Gurahonţ şi Chişineu-Criş. Stimaţi colegi, Vă rog şi pe această temă să facem front comun pentru diminuarea impactului social negativ al desfiinţării judecătoriilor din localităţile Chişineu-Criş şi Gurahonţ din judeţul Arad. Ştim cu toţii ce înseamnă pentru locuitorii din aceste zone desfiinţarea acestor judecătorii. Oameni în vârstă care abia se pot deplasa până la Chişineu-Criş sau în Gurahonţ, pentru a-şi obţine drepturile în instanţă sau pur şi simplu pentru obţinerea unor hârtii, vor fi obligaţi să se deplaseze mai mult decât înainte, ceea ce înseamnă timp pierdut şi bani cheltuiţi. Eu cred că, indiferent de modul în care se vor rezolva problemele din sânul USL, parlamentarii PSD şi PNL din Arad, fiind încă la guvernare, ar trebui să fie primii care să se implice în soluţionarea acestor probleme pentru oamenii de care au fost votaţi. Indiferent dacă USL merge mai departe, deputaţii şi senatorii arădeni trebuie să strângă rândurile, să fim cu toţii o echipă a Aradului. Proiectul privind desfiinţarea judecătoriilor prevede clar că există posibilitatea funcţionării unei secţii a Judecătoriei Lipova. În opinia mea, dacă din motive asupra cărora nu mai insist nu au fost salvate cele două instanţe arădene, înfiinţarea acestei secţii este perfect fezabilă. Trebuie doar să punem umărul şi să susţinem cauza în Parlamentul României, mai exact nu cauza noastră, ci a arădenilor, care, aşa cum spuneam, sunt puşi pe drumuri. Măcar acum, în ceasul al 12-lea, să nu mai ţinem cont de culoarea politică, ci de cei care ne-au ales ca le apărăm interesele, pentru că arădenii nu trebuie să sufere de pe urma unor decizii luate la Bucureşti, indiferent de partidul politic care este la putere. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc foarte mult.
			Doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al PSD, să-şi prezinte declaraţia. Şi urmează domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL. Stimată colegă, aveţi cuvântul.
			Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, "România poate şi trebuie să-şi asume un rol activ în promovarea protecţiei şi a drepturilor copilului la nivel regional şi european, în interiorul grupului de lucru înfiinţat în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră" În declaraţia de astăzi am să vă vorbesc despre rolul activ şi inovator pe care România poate şi trebuie să şi-l asume, ca model în practicile şi politicile de protecţie a copilului, pentru statele din regiunea noastră. Nu este prima oară când militez, chiar de la această tribună, pentru ca România să îşi asume un rol decisiv în promovarea protecţiei drepturilor copilului şi a bunăstării copiilor la nivel regional. Experienţele acumulate de ţara noastră în ceea ce priveşte creşterea calităţii serviciilor de protecţie a copilului, după o perioadă de dezordine generalizată şi sărăcie cronică din prima jumătate a anilor 90’, pot servi drept model şi exemplu pentru state care se confruntă în prezent cu problemele pe care noi le-am avut în trecut. Elaborarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea acesteia pentru perioada 2014-2016, introdusă acum în dezbatere publică, îmi dă ocazia să propun ca un capitol din această strategie să prevadă în mod specific rolul pe care România îl poate avea în prezentarea către statele din regiunea Mării Negre a politicilor publice implementate pentru reducerea numărului de copii care cresc în instituţii şi pentru promovarea şi protejarea drepturilor copiilor per ansamblu. Pe modelul Convenţiei de la Istanbul privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi soluţiile problemelor care se extind la nivel regional. Sărăcia în care trăiesc mulţi copii, instituţionalizarea acestora, accesul greu la educaţie şi traficul de copii nu cunosc barierele graniţelor dintre state. Sunt probleme care afectează, la un nivel sau altul, toate societăţile din regiune şi eu cred că este şi de datoria noastră să punem la comun experienţa pe care am dobândit-o în domeniul protecţiei copiilor pentru a fi disponibilă tuturor statelor din regiunea Mării Negre şi nu numai. Şi pentru aceste motive consider că proiectul "Împreună pentru copii: Coaliţii de ONG-uri mai puternice în regiunea Mării Negre" este bine-venit. Proiectul pune la comun eforturile ONG-urilor şi ale altor instituţii publice centrale în consolidarea unei relaţii pe care trebuie să o construim la nivel regional şi în jurul soluţiilor comune pentru problemele copiilor. Cooperarea regională trebuie să pornească inclusiv de la această abordare comună a problematicii protecţiei copiilor, în faţa căreia doar împreună putem promova şi rezolva mai eficient politicile publice privind protecţia şi drepturile copiilor. Tocmai de aceea consider că în interiorul Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) trebuie să creăm şi această nouă punte de colaborare atât între instituţiile noastre publice, cât şi ale vecinilor noştri din regiune, cât şi la nivelul societăţii civile, în aşa fel încât prioritatea numărul unu să devină protecţia şi promovarea drepturilor copiilor din întreaga regiune. Sunt convinsă că experienţa ONG-urilor de profil din România poate fi un model şi pentru alte state din regiune care se confruntă cu probleme grave în asigurarea unui mediu stabil pentru copiii defavorizaţi. România trebuie să fie un jucător important în regiune şi în Europa în domeniul asigurării protecţiei copilului, de aceea voi susţine, în continuare, proiectul de a înfiinţa la Bucureşti Agenţia Europeană pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială, proiect pe care l-am iniţiat în parteneriat cu Child Pact, reprezentat de Mirela Oprea, cu World Vision, reprezentat de Daniela Buzducea şi cu Policy Center for Roma and Minorities, reprezentat de preşedintele Valeriu Nicolae. Niciodată nu trebuie să uităm că este şi de datoria noastră, ca stat de graniţă al Uniunii Europene, să promovăm valorile şi principiile Uniunii Europene şi în afara Uniunii, inclusiv în domeniul protecţiei sociale şi a protecţiei copiilor. România poate facilita transferul de experienţă şi cunoaştere din interiorul Uniunii Europene spre regiunea extinsă a Mării Negre şi mă bucură faptul că şi Ministerul Afacerilor Externe şi-a asumat această misiune inclusiv prin susţinerea programului "Împreună pentru copii". Mă bucur, de asemenea, să constat că iniţiativa Child Pact, "Împreună pentru copii: Coaliţii de ONG-uri mai puternice în regiunea Mării Negre", prinde rădăcini prin punerea bazelor concrete ale acestui program coerent de cooperare regională în domeniul protecţiei copilului. Fac un apel la toate ONG-urile de profil să susţină acest program care va aduce un sprijin concret statelor care se confruntă cu probleme grave în gestionarea acţiunilor de protecţie şi de asigurare a drepturilor copiilor. Child Pact, Coaliţia Regională pentru Protecţia Copilului din zona extinsă a Mării Negre creşte şi se îndreaptă în direcţia corectă. Copiii nu trebuie să fie victimele muncii forţate, ale violenţei domestice sau de orice alt fel, ale traficului de persoane sau ale sărăciei. Drepturile universale ale copiilor asigură şansele acestora la educaţie de calitate şi protecţia acestora împotriva abuzurilor. Niciun copil din Vaslui sau din alt loc din România sau din regiunea Mării Negre nu trebuie să fie condamnat la sărăcie, la abandon şcolar din cauza sărăciei sau la moarte datorită înfometării. Vă invit, stimate colege şi stimaţi colegi, să ne asigurăm că toate informaţiile şi experienţa pe care le-am dobândit cu greu în perioada noastră de tranziţie ajung şi la factorii decizionali ai statelor din regiunea extinsă a Mării Negre, pentru binele tuturor copiilor defavorizaţi din zonă. România are o societate civilă valoroasă, populată de oameni competenţi a căror pasiune pentru domeniile de protecţie şi incluziune socială în care activează trebuie şi poate să depăşească graniţele României. Este de datoria noastră să venim în sprijinul lor, să-i susţinem şi să le promovăm ideile şi proiectele atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Cu cât mai repede vom înţelege că societatea civilă şi sistemul politic au aceleaşi interese, cu atât mai rapid vom putea lucra eficient împreună în interesul copiilor care au nevoie de ajutorul nostru. Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5 Vaslui.
			Domnul Ioan Oltean: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică "Despre situaţia politică actuală". S-au făcut multe schimbări, din care foarte multe lucruri bune, unele nu prea au ieşit. Una peste alta, cred că în această perioadă au fost destule încercări de redresare economică, de redresare socială, chiar şi legislativă. Totuşi, în calitate de parlamentar, sunt obligat să mă întâlnesc cu oamenii. Şi acest lucru îl fac, încerc să-l fac cu conştiinţă, şi dacă până acum le-am spus: am reuşit să reîntregim salariile, am reuşit să punem la punct anumite obiective economice, legi economice, în momentul de faţă, când sunt întrebat de ce n-a început Autostrada Comarnic-Braşov, sincer, nu ştiu ce să le mai spun. În momentul în care sunt întrebat de ce nu se văd acele locuri de muncă pe care noi în campanie le-am promis, despre care am vorbit, locuri de muncă despre care spunem că, sau spuneam cel puţin, că sunt soluţii să le rezolvăm, credeţi-mă că sunt momente în care nu ştiu ce să le răspund acestor oameni. Când mă întreabă de ce există această migraţie politică, pentru că în campanie am stabilit că vom acţiona pentru a legifera stoparea migraţiei politice, nu ştiu ce să le răspund. De aceea, cei care în aceste momente, în numele nostru sau datorită faptului că au fost împuterniciţi de noi, majoritatea parlamentarilor, pe cei care trebuie să ia nişte hotărâri îi rog să ia acele hotărâri în aşa fel încât noi să avem ce să le răspundem oamenilor în faţa cărora ne-am luat nişte angajamente. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat.
			La Partidul Conservator facem o rocadă. Îl invit la microfon pe domnul Vicenţiu-Mircea Irimie, în locul domnului Ovidiu Raeţchi. Domnule coleg, aveţi cuvântul. Şi se pregăteşte domnul Silviu Dorin Petrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveţi cuvântul, stimate coleg.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Rata natalităţii aproape înjumătăţită faţă de anii '80". Institutul Naţional de Statistică, în baza datelor disponibile privind evoluţia anuală a natalităţii, mortalităţii şi a speranţei de viaţă în România, prezintă o scădere aproape constantă a ratei natalităţii din 1989 şi până în prezent, asociată cu o tendinţă de creşterea ratei mortalităţii. Conform prognozei elaborate de Institutul Naţional de Statistică, ţara noastră va înregistra în următorii 30 de ani un puternic declin demografic care va afecta toate judeţele ţării. De remarcat este faptul că nu scăderea în sine a numărului populaţiei este îngrijorătoare, ci faptul că acestei tendinţe i se asociază o degradare continuă a structurii de vârste datorată procesului de îmbătrânire a populaţiei, ceea ce semnifică faptul că grupele tinere de vârstă se vor diminua. Există multe prognoze internaţionale sumbre care consideră că România va fi printre primele ţări care vor dispărea sau, în cel mai fericit caz, populaţia ţării se va înjumătăţi în câteva decade. Cert este faptul că toate studiile efectuate avertizează faptul că românii sunt tot mai puţini. Lipsa unor politici în domeniul familial şi criza economică care a determinat migraţia tinerilor în străinătate au determinat scăderea drastică şi îngrijorătoare a natalităţii în ţara noastră. Remarcăm dependenţa natalităţii de situaţia economică în ţări precum Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda, care au înregistrat pe perioada crizei economice o scădere drastică a numărului de naşteri. Schimbările demografice la care asistăm în ultimele decenii constituie o preocupare tot mai intensă la nivel european şi mondial, factori de decizie de la cele mai înalte nivele devenind conştienţi de amploarea acestor fenomene şi de importanţa cunoaşterii lor. În multe ţări europene cu fertilitate scăzută, guvernele au iniţiat politici pronataliste care încurajează creşterea natalităţii, pentru că apare ca şi evident faptul că, în definirea şi structura oricărei strategii de dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi, în această perspectivă, una din componentele strategiei trebuie să fie stoparea derapajului demografic. Prin intermediul proiectărilor de populaţie, s-a ajuns la concluzia că redresarea fertilităţii este soluţia viabilă şi capabilă să conducă la ameliorarea şi la stoparea declinului demografic în viitor. Viziunile realiste asupra dezvoltării economice şi sociale a României pe termen lung şi mediu includ măsuri menite să stopeze derapajul demografic şi să crească rata fertilităţii. Soluţiile propun existenţa unui număr suficient de grădiniţe cu orar prelungit, care ar permite femeilor să lucreze, înfiinţarea grădiniţelor şi a creşelor de către angajator, ca soluţie optimă pentru părinţii care vor să fie aproape de copiii lor, un program de lucru flexibil pentru părinţi şi în scopul gestionării eficiente a timpului petrecut alături de copii, în familie. Pentru aceasta, sunt necesare: facilitarea accesului tinerilor la locuinţe, preţul terenurilor pentru construirea unor locuinţe, programe de dezvoltare rurală, extinderea de reţele moderne de drumuri şi sisteme de telecomunicaţii care vor îmbunătăţi anumite aspecte importante, spre exemplu, accesul la educaţie, babysitting, cultură etc., creşterea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate a reproducerii, inclusiv a celor de planificare familială, creşterea alocaţiei acordate copiilor şi a indemnizaţiei alocate părinţilor, iar în cazul în care părinţii aleg să se întoarcă la serviciu, scurtând această perioadă de maternitate, respectiv, paternitate, această indemnizaţie să fie acordată bunicilor în a căror grijă rămân copiii. Mulţumesc, domnule preşedinte. Deputat al Partidului Conservator, Colegiul nr. 8, Cluj.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc foarte mult.
			Îl invit la microfon pe domnul Silviu Dorin Petrea, din partea Grupului PSD. Se pregăteşte domnul Viorel Blăjuţ, din Grupul de parlamentari independenţi. Aveţi cuvântul, stimate domn.
			Domnul Dorin Silviu Petrea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate doamne, Stimaţi domni, Dragi colegi, Permiteţi-mi ca astăzi să nu vorbesc numai despre politici publice, despre doctrine sau ideologii politice, ci despre oameni şi educaţie. Am avut în ultima perioadă oportunitatea să vorbesc atât cu tineri, cât şi cu oameni care beneficiază de o experienţă vastă în domeniul învăţământului. Aş vrea ca ceea ce am să vă spun în următoarele minute să fie mai mult decât o declaraţie politică înregistrată undeva, să fie o motivaţie pentru noi toţi în a ne mobiliza să facem şi să fim o diferenţă pentru copiii noştri, pentru viitorul României. Vom vedea progres în acest domeniu abia atunci când vom înţelege că opiniile diferite sunt punctul de start spre evoluţie, aşa că le vom centraliza, le vom analiza şi vom construi o reformă pe termen lung, cu asumare politică în ceea ce priveşte implementarea acesteia. Vă reamintesc faptul că reforma educaţiei nu este doar responsabilitatea Guvernului. Elaborarea unilaterală de către executiv a unui program de reformă în domeniul învăţământului nu ar putea fi niciodată eficientă. Societatea civilă, elevii, profesorii, părinţii, mediul de afaceri şi mass-media, toţi aceştia sunt actori importanţi în procesul de formare a unui program în acord cu principiile Uniunii Europene şi potrivit societăţii româneşti. Împreună cu ministrul de resort, aceştia sunt responsabili de viitorul educaţiei în România. Profesioniştii trebuie încurajaţi să se implice în elaborarea politicilor publice din domeniu şi în procesul de luare a deciziilor privind viitorul educaţiei. Am convingerea că reformele actualului Guvern vor da roade în următorii ani, dar trebuie să înţelegem că viitorul tinerilor şi al copiilor noştri trebuie gândit pe termen lung. Tocmai de aceea, şi directivele europene ne atrag atenţia că şcoala românească trebuie să se apropie tot mai mult de viaţa şi de realitatea economică în care trăim. Paradigma educaţiei trebuie gândită în corelare cu piaţa muncii. În acest moment, schimbarea nu este doar inevitabilă, ci şi necesară. Pe fondul schimbărilor culturale şi economice, sistemul educaţiei este important prin sensul şi efectele sale. Tocmai de aceea, reforma educaţiei trebuie să aibă baze sustenabile, să înţelegem greşelile trecutului şi să construim o nouă paradigmă pe o perioadă îndelungată. Miza reformei în educaţie este foarte mare. Derapajele de logică cauzate de standardele scăzute ale educaţiei prezintă o ameninţare pentru siguranţa naţională a României. Ţara noastră este cunoscută cu un record trist în privinţa lipsei de educaţie socială şi civică. Cifrele nu sunt nici ele favorabile. Din 200.000 de copii, 56.000 nu au fost în stare să ia examenul de matematică şi de limba română la sfârşitul clasei a VIII-a. Sunt statisticile oficiale prezentate chiar de ministrul educaţiei, domnul Remus Pricopie. Cred că a venit momentul în care să le spunem copiilor noştri că au talentul, înclinaţia şi experienţa de a reuşi oriunde în ţară şi în lume. Este vremea în care trebuie să renunţăm la aroganţă şi să încurajăm tinerele talente să gândească, fără să le spunem ce şi cum. Este vremea să construim strategii, iar pentru asta vă încurajez să ne unim în căutarea, structurarea şi implementarea reformei potrivite pentru societatea românească. Vă mulţumesc. Petrea Dorin, deputat, Colegiul nr. 1, Brăila.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg.
			Viorel Blăjuţ, deputat independent, urmează să-şi prezinte declaraţia politică. Se pregăteşte domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului PDL. Ai cuvântul, domnule.
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Un premiu care ne onorează". După cum probabil aţi aflat, Iaşiul va primi pe 27 februarie titlul de Capitală Economică a Moldovei, din partea revistei Forbes. Este un titlu care ne onorează, pentru că arată că eforturile ieşenilor, ale administraţiei şi ale comunităţii au început să fie recunoscute. În ultimii ani, Iaşiul a reuşit să acceseze fonduri europene importante, aflându-se la acest capitol pe primul loc în ţară, şi să-şi deschidă larg porţile investitorilor importanţi din ţară şi din străinătate. Cu toate acestea, în clasamentul competitivităţii oraşelor româneşti, Iaşiul este abia pe locul 6, după Timişoara, Bucureşti, Cluj, Ploieşti şi Oradea. Fără niciun fel de rezerve, analiştii economici explică această abia a şasea poziţie din clasament pentru al doilea oraş al ţării din punctul de vedere al numărului de locuitori prin lipsa unei infrastructuri moderne care să lege Iaşiul de celelalte oraşe importante ale ţării. Aşadar, vina nu aparţine ieşenilor, care se zbat pentru proiectele oraşului lor, ci guvernanţilor, care nu şi-au respectat niciodată promisiunile făcute Iaşiului. Nu mai devreme de anul 2012, actualii guvernanţi deplângeau izolarea Capitalei Moldovei şi promiteau, printre multe altele, o autostradă care să conecteze Iaşiul de Târgu Mureş şi Cluj. Ce a mai rămas din această promisiune de onoare a USL-ului se vede în declaraţiile contradictorii ale guvernanţilor care transmit fiecare altceva: alt proiect, alt traseu, alte sume. Morala premiului acordat Iaşiului de revista Forbes este că degeaba te lupţi de unul singur pentru un mare oraş, dacă propriul tău Guvern nu-şi respectă angajamentele. Dacă propriul tău Guvern te păcăleşte! Respectaţi-vă promisiunile, domnilor guvernanţi! Scoateţi Iaşiul din izolare şi România va avea enorm de câştigat! Vă mulţumesc. Deputat Viorel Blăjuţ, de Iaşi.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului PDL. Se pregăteşte domnul Gheorghe Şimon, din partea Grupului PSD.
			Domnul Dan-Cristian Popescu: Declaraţie politică intitulată "Condamnarea totalitarismului - obligaţie pentru România". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Săptămâna trecută am depus la Secretariatul Camerei Deputaţilor două noi proiecte legislative cu privire la istoria şi memoria totalitarismului românesc, despre care am mai avut onoarea de a vorbi de la această tribună. Primul proiect vizează predarea, în cadrul disciplinei Istorie, în clasa a XII-a, a Istoriei totalitarismului românesc (în perioada dintre 20 decembrie 1937 şi 22 decembrie 1989), a guvernărilor dictatoriale de tip fascist şi comunist ce s-au succedat în această perioadă, a Holocaustului împotriva evreilor, comis pe teritoriul românesc, dar şi a Gulagului comunist românesc. Astfel, copiii, degrevaţi de două discipline (Istoria Holocaustului în România şi Istoria Comunismului) vor putea să înveţe unitar adevărata istorie a neamului nostru, cu luminile şi umbrele sale. Mai mult, fiind vorba de disciplina Istoria românilor, materia predată în clasa a XII-a va fi parte a programei pentru Bacalaureat, responsabilizând astfel tinerii pentru învăţarea acestui trecut atât de tragic, atât de apropiat nouă, ca timp, dar şi atât de uitat. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Al doilea proiect vizează înfiinţarea unui Muzeu al Totalitarismului din România în Bucureşti, care să ofere vizitatorilor prilejul de a avea contact cu ororile totalitarismului fascist şi comunist în ţara noastră. Am optat pentru un muzeu care să cuprindă dimensiunea comunistă a experienţei totalitare, deoarece România se distinge în rândul statelor europene prin trista performanţă a unei nopţi totalitare începute în 1937 şi încheiate, după trei dictaturi consecutive, în decembrie 1989. Fapt care se reflectă trist, chiar şi astăzi, la nivelul distorsiunii mentalităţilor, moravurilor politice şi funcţionării instituţiilor României, cu efecte pe care le resimţim cu toţii zilnic. Necesitatea realizării unui Muzeu al Totalitarismului este dată de dubla sa valoare: istorică şi educativă. Ca şi în Germania şi celelalte state postcomuniste, asumarea memoriei totalitare trebuie să ocupe un loc important în educaţia tinerelor generaţii, parteneriatele dintre Muzeul Totalitarismului şi învăţământul românesc putând beneficia de experienţa deja prodigioasă a acestor state. Justificarea iniţiativei mele vine şi din faptul că românii s-au arătat deschişi faţă de propunerea privind înfiinţarea unui muzeu al totalitarismului comunist, 51% dintre cetăţeni răspunzând favorabil unui sondaj realizat de CSOP pe această temă, în anul 2010. Muzeul Istoriei Totalitarismului va avea în administrare Fortul 13 Jilava. Alegerea acestui loc este justificată prin necesitatea de a investi în prezervarea unui loc memorial, care în prezent ar putea oferi încadrare şi autenticitate exponatelor, dar care, din nefericire, nu beneficiază de o atenţie suficientă şi se află în continuă degradare. Prin intermediul acestui muzeu, se poate crea o cultură a vizualului ce ne poate face martori ai unei istorii deja încheiate, prin colecţionarea şi expunerea unor elemente relevante. În orice loc din lume, un muzeu nu este doar un centru expoziţional, ci şi un centru de cercetare. Multe din instituţiile care se ocupă în acest moment de studierea comunismului nu sunt altceva decât prilejuri pentru funcţii şi sinecuri politice, rezultatele concrete fiind tot timpul sub aşteptări. Comasarea acestor instituţii sub o singură umbrelă, cea a Muzeului Totalitarismului, ar putea duce la îndeplinirea obiectivelor acestor instituţii de acum, cu cheltuieli bugetare sensibil mai mici. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă invit să susţineţi iniţiativele propuse de mine. Astfel, poate vom reuşi să nu mai vorbim despre procesul comunismului ca despre o metaforă costisitoare, ci ca despre un act concret, o formă de purificare prin informare a societăţii noastre. În acest caz, există riscul ca istoria necunoscută să se repete, cum zicea marele istoric Nicolae Iorga, şi el o victimă a totalitarismului românesc. Stimaţi colegi, Nu voi încheia înainte de a invita Camera Deputaţilor să se ridice la înălţimea rolului său de legiuitor, deblocând şi aprobând Proiectul de Lege nr. 244/2011. Această procedură de urgenţă se impune în semn de respect pentru asigurarea reparaţiilor cuvenite victimelor regimului totalitar comunist, cu respectarea Rezoluţiei nr. 1096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, privind "Măsurile de eliminare a moştenirii fostelor sisteme totalitare comuniste" şi Declaraţiei asupra principiilor de bază ale justiţiei privind victimele infracţiunilor şi ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia nr. 40/34/29 noiembrie 1985. În prezent, mai trăiesc în România aproximativ 3000 de supravieţuitori ai închisorilor comuniste. Ei sunt cei care au avut curajul de a spune "Nu!" regimului comunist, de a încerca să lupte în diverse forme pentru revenirea României la democraţie, la normalitate. Cu toate acestea, statul român nu le-a fost suficient recunoscător. Au trecut aproape 10 ani de lupte politice pentru ca victimele comunismului să îşi poată vedea (şi de cele mai multe ori cenzurat şi parţial) dosarele de securitate. Au mai trebuit să treacă peste 20 de ani de la căderea comunismului ca doar câţiva dintre torţionari să răspundă penal pentru faptele lor. În acest răstimp, deţinuţii politici au avut foarte greu parte de procese de revizuire a sentinţelor lor. Pensiile lor mizere, obţinute în comunism, au fost completate cu pensii speciale ce nu au mai fost indexate, iar diversele facilităţi primite iniţial le-au fost în timp retrase. De aceea, doamnelor şi domnilor deputaţi, e obligaţia noastră ca, până nu e prea târziu, să facem statul să îşi respecte eroii şi să îşi plătească greşelile.
			Domnul Ioan Oltean: O să te rog să te apropii de sfârşit, că ai depăşit timpul...
			Domnul Dan-Cristian Popescu: Acesta este sensul în care vă invit încă o dată să votaţi atât cele două proiecte depuse de mine, cât şi Proiectul de Lege cu privire la deţinuţii politici. Vă mulţumesc. Cu stimă, Dan-Cristian Popescu, deputat al României, ales în sectorul 2, Bucureşti. Mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			O să vă rog... timpul e înaintat şi sunt încă foarte mulţi pe listă. O să-i cer scuze domnului deputat Gheorghe Şimon, dar o să-l invit pe un coleg care aşteaptă de mult, chiar de la început, pe domnul deputat Ioan Dîrzu, care cu dârzenie a aşteptat acolo, foarte cuminte... Vă cer scuze, domnule coleg, dar chiar că vă admir. Poftiţi, aveţi cuvântul. Şi se pregăteşte domnul Gheorghe Şimon, care şi Domnia Sa e chiar de la începutul şedinţei. Aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Dîrzu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică intitulată "Uniunea Social-Democrată - o şansă pentru o Românie mai puternică la Bruxelles!". Dragi colegi parlamentari, Dragi prieteni şi români din toată ţara, Mesajul meu de astăzi se referă la Uniunea Social-Democrată şi proiectele noastre pentru o Românie mai puternică la Bruxelles. Crearea acestei alianţe între PSD, UNPR şi PC reprezintă o oportunitate pentru România şi o continuare a bunelor rezultate înregistrate de Guvernul condus de Victor Ponta. Împreună am reuşit să demonstrăm că politicile sociale şi economice de stânga sunt cele care pot conduce la o dezvoltare economică echilibrată a României. Din aceste considerente, România a înregistrat în anul 2013 cea mai importantă creştere economică din Uniunea Europeană. Pe zi ce trece, sub coordonarea premierului Victor Ponta, România devine un model de urmat la nivel european, iar sprijinul asigurat de această alianţă poate reprezenta un nou pas în impunerea măsurilor sociale şi economice de care ţara noastră are atâta nevoie. Cred astfel că acest nou bloc de stânga poate reprezenta viitorul pentru o Românie corectă şi puternică. În acest context, cred că Uniunea Social-Democrată va fi principalul grup politic din România în viitorul Parlament European şi este singurul care poate asigura o imagine mai bună a ţării noastre la nivelul instituţiilor şi ţărilor europene. Salut în acest sens buna colaborare existentă, inclusiv la nivelul judeţului Alba, între PSD, PC şi UNPR şi îmi exprim credinţa ca împreună vom reuşi să impunem şi să promovăm lista candidaţilor USD. Astfel, putem demonstra că judeţul Alba este ascultat la Bucureşti şi să demonstrăm adversarilor şi pseudoaliaţilor că USD este singurul grup politic care acordă importanţă judeţului nostru. De asemenea, remarc calitatea colegilor aflaţi pe lista USD pentru alegerile europarlamentare condusă de oameni cu o adevărată experienţă profesională, precum Corina Creţu, Ecaterina Andronescu sau Dan Nica. Aceştia sunt oameni cu o vastă pregătire politică şi profesională şi pot oricând reprezenta cu brio interesele României în faţa partenerilor europeni. Toţi trei au acordat în activitatea lor o atenţie sporită inclusiv judeţului Alba şi mă bucur, în calitate de deputat şi de reprezentant al acestui judeţ, să ştiu că la Bruxelles vom avea prieteni ai judeţului nostru. După 10 ani în care România a fost redusă la tăcere, la nivel european, de către regimul Băsescu, avem ocazia să demonstrăm că ţara noastră poate fi un motor al dezvoltării Uniunii Europene. Pentru a face acest lucru trebuie să-i înlocuim pe cei care au adus deservicii României prin minciunile promovate la Bruxelles. Ţara noastră merită alţi reprezentanţi, iar personajele create de Traian Băsescu, precum Monica Macovei, Cristian Preda sau chiar Elena Băsescu, trebuie să dispară din viaţa politică românească şi europeană. Pe 25 mai invit astfel toţi cetăţenii să vină la vot, pentru a alege viitorii deputaţi europeni, pentru a vota candidaţii Partidului Social Democrat şi ai USD. Vă mulţumesc. Ioan Dîrzu, deputat de Alba, Colegiul nr. 5, Apuseni, Teiuş.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Şimon, din partea Grupului parlamentar al PSD. Şi se pregăteşte doamna Aurelia Cristea, din partea Grupului parlamentar al PSD, deputat de Cluj.
			Domnul Gheorghe Şimon: Domnule preşedinte, Declaraţia de astăzi se intitulează "Aşteptăm demisia de onoare de la STS". Stimaţi colegi, Sunt aici, în faţa dumneavoastră, pentru a susţine Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) ca Departament de Telecomunicaţii Speciale în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Motivul pentru care fac acest lucru este acela că managementul defectuos al acestei instituţii a dus la o întâmplare tragică, care, cu siguranţă, ar fi putut fi evitată, dacă nu existau acele sincope comunicaţionale la nivelul conducerilor tuturor instituţiilor implicate. Aici mă refer la ROMATSA, la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi STS, care în baza legii este gestionarul sistemului 112. Aşadar, după cum ştim cu toţii, contextul sumbru care a urgentat luarea acestei măsuri a lăsat sufletul îndoliat întregii ţări, prin tragedia aviatică care a dus la moartea a doi oameni şi rănirea altor 5, oameni plecaţi la rândul lor să salveze alte vieţi. Dar nu vreau să insist acum asupra acestui fapt dureros. Din raportul de lucru al acestui eveniment tragic, petrecut în 20 ianuarie, a rezultat faptul că, în conformitate cu legea, trei instituţii au avut competenţe în acest caz: ROMATSA, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi STS, instituţii la nivelul cărora s-au descoperit disfuncţionalităţi. În acest sens, au fost luate măsurile cele mai potrivite, iar instituţiile responsabile pentru greşelile din accidentul petrecut în Apuseni au plătit, cu o singură excepţie, STS. Astfel, la ROMATSA, directorul şi-a dat demisia, la ISU la fel. Mai mult, şi ministrul de interne şi-a dat demisia! Şi la STS trebuia să se întâmple acelaşi lucru, dar, din păcate, cineva anume s-a opus cu desăvârşire. Cineva anume care a ieşit cu arătătorul la tablă să ne dea lecţii de gestionare a unei crize şi să ne spună că nu este vina STS-ului pentru faptele întâmplate! Da! Este vorba chiar de preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu, care a apărat cu atâta vehemenţă implicarea STS în accidentul aviatic, precum îşi protejează un pedagog elevii pe care îi meditează, în faţa celorlalţi. Întrebarea legitimă care survine în acest caz este: de ce face Traian Băsescu acest lucru? De ce nu este de acord ca cei vinovaţi să plătească pentru greşelile făcute?!? Simplu: pentru că preşedintele României îl protejează pe şeful STS, actualmente, domnul Marcel Opriş. Mai mult, este evident că Băsescu dă dovadă de laşitate în acest caz, prin faptul că se opune demisiei şefului STS, întrucât legătura dintre ei este mai complicată decât o relaţie pur instituţională. Aici mă refer la faptul că, probabil, sunt lucruri cu care poate fi şantajat, printre care şi adevărul despre implicarea STS la referendumul din 2012. Dar cum o mână spală pe cealaltă, aşa se întâmplă şi între Traian Băsescu şi şeful STS, se protejează reciproc. Însă noi suntem aici să-i amintim domnului Băsescu că structurile de informaţii au rolul de a fi activate în slujba tuturor cetăţenilor, nu doar a unui cetăţean din Palatul Cotroceni. De asemenea, s-a ţinut cont de faptul că STS nu a fost activ nici înainte de accident (pentru a lărgi aria de acoperire, prin investiţii după 2005), nici în timpul accidentului (când n-a făcut nimic proactiv pentru a sări în sprijinul cetăţenilor). De aceea, întrucât ne dorim să avem o bună coordonare, o structură mai puţin birocratică şi o răspundere clară în instituţiile de criză, considerăm ca fiind oportun proiectul de lege prin care STS să treacă în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă. Această reorganizare are scopul de a creşte performanţa în centralizarea şi gestionarea informaţiilor necesare pentru derularea acţiunilor de intervenţie, deoarece sub umbrela aceleiaşi structuri îşi vor desfăşura activitatea: ISU, Inspectoratul General de Aviaţie, Salvamont, Serviciul de Ambulanţă, şi Sistemul unic de Apeluri de Urgenţă 112. Lucru care va duce la fluidizarea comunicării între toate aceste servicii. În aceste condiţii, cred că este necesar ca şi şeful STS să-şi asume responsabilitatea faptelor şi să-şi depună demisia de onoare, cum au făcut-o şi ceilalţi. În final, doresc să-i transmit domnului Traian Băsescu că dacă am ajuns în situaţia în care trebuie să plătim tribut uman, prin moartea unor oameni nevinovaţi, iar cei care au greşit să nu plătească pentru erorile săvârşite, atunci înseamnă că trăim în două ţări total diferite: noi, trăim in România, iar dumneavoastră, domnule preşedinte, trăiţi înconjurat de zidurile propriului Palat Cotroceni. Mulţumesc. Deputat PSD, Colegiul nr. 5, Maramureş.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, stimate coleg.
			O invit pe distinsa noastră colegă, Aurelia Cristea, din partea Grupului parlamentar al PSD, să-şi prezinte declaraţia, şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului de parlamentari neafiliaţi.
			Doamna Aurelia Cristea: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Oltean: Te rog!
			Doamna Aurelia Cristea: Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Cazul Iulia Ionescu. Despre responsabilitate şi risipa banului public". În ultimele zile, întreaga ţară a urmărit un caz extrem de mediatizat, al unei adolescente din Bucureşti care a fugit de acasă, încercând să se călugărească în nordul Moldovei. Am toată compasiunea pentru suferinţa acestei fete, cât şi a familiei ei, îi doresc să ajungă să-şi găsească liniştea interioară şi să-şi continue viaţa care pentru ea abia începe. Dincolo însă de aspectul uman al acestei situaţii, vreau să semnalez o problemă care afectează întreaga societate. Procesul de căutare al acestei copile dispărute a implicat numeroase instituţii ale statului din mai multe judeţe, costurile din bugetul public fiind foarte mari. Întrebarea pe care vreau să o pun azi - şi pe care mă mir că nu o ridică nimeni, nici în presă şi nici la nivelul autorităţilor - este: cine plăteşte aceşti bani? Este oare firesc să suporte contribuabilul toate cheltuielile? Nu ar trebui găsit un responsabil (sau mai mulţi) pentru acest incident, care să contribuie din propriul buzunar la sumele cheltuite de autorităţi? Şi nu este vorba doar de acest caz particular, ci de multe altele, asemănătoare, care au loc zi de zi. Urmărind povestea Iuliei Ionescu, putem observa că există un complex de împrejurări, persoane şi instituţii ce poartă cel puţin o parte din responsabilitate pentru situaţia creată. Sunt o persoană credincioasă, dar nu pot însă să nu remarc, cu regret, atitudinea stareţului de la mănăstirea unde a ajuns Iulia, care i-a minţit pe poliţiştii veniţi să o caute, sub pretextul că apără credincioşii. Minciuna este sancţionată de Biblie chiar în cele 10 porunci. Iar în acest caz, minciuna ne-a costat bani, pe fiecare dintre noi. De ce ar trebui autorităţile să treacă cu vederea acest incident, protejând un slujbaş al bisericii care nu-şi respectă nici propriile dogme? Nu intenţionez să găsesc eu vinovaţi, nu este îndatorirea mea, ca parlamentar, să fac acest lucru. Doresc doar să semnalez aceste nereguli, să aduc în atenţia publică detaşarea cu care toată lumea tratează risipa de resurse alocate pentru acest caz şi altele similare. Oare dacă nu ar fi fost adus în atenţia presei, ar mai fi beneficiat de un astfel de tratament? Peste 10 copii pe zi dispar în România, iar o treime dintre ei nu mai sunt găsiţi. Oare fiecare dintre aceştia beneficiază de o atenţie la fel de mare? Ne plângem că există evaziune fiscală prea mare în România, că cetăţenii nu respectă instituţiile statului, că nu există conştiinţă civică, că autorităţile au imagine proastă în rândul populaţiei. Nu ar fi oare timpul să-i respectăm pe românii care îşi plătesc taxele, arătându-le că le cheltuim banii responsabil, că risipa este redusă la minimum, că bugetul statului nu e un sac fără fund din care se pot împrăştia resurse, ci un fond bine organizat, din care se extrag bani cu chibzuinţă? Nu ne permitem luxul de a risipi bani, există numeroase probleme grave în România din cauza lipsei de finanţare. Vreau să subliniez foarte clar că nu susţin ca statul să nu intervină în astfel de cazuri. Din contră, statul are obligaţia de a interveni, folosind fondurile publice. Dar are, de asemenea, şi obligaţia de a găsi responsabili şi a-i pune să plătească, indiferent de statutul social al acestora. Sunt sute de mii de întreprinzători în această ţară care muncesc de dimineaţă până noaptea, străduindu-se să îşi crească mica lor afacere care produce bogăţie pentru ţara noastră, şi dau de lucru zecilor de mii de oameni. Sunt milioane de salariaţi care lucrează zi de zi cu speranţa unui viitor mai bun, pentru ei şi copiii lor. Marea majoritate a acestor cetăţeni sunt plătitori oneşti de taxe către stat. Ei aşteaptă însă şi ca statul să-i respecte. Consider că avem o datorie faţă de aceşti oameni şi faţă de noi toţi, atât morală, cât şi materială. Singurul mod pentru a progresa împreună este să ne respectăm unii pe alţii, să nu ne minţim, să nu ne păcălim, să stabilim cu onestitate cine merită beneficii şi cine are responsabilităţi. Sper ca acest caz, trist, de altfel, să ne servească drept lecţie şi să ne ajute să vedem mai clar ce avem de schimbat, atât în legislaţie, cât şi în atitudinea noastră. Vă mulţumesc. Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, doamnă deputat.
			O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar... sau... din partea Grupului parlamentarilor fără apartenenţă... mă induceţi, doamnă, în eroare, doamna deputat. Şi îl invit pe domnul deputat Emil Niţă să se pregătească, următorul vorbitor. Aveţi cuvântul.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Bună dimineaţa! Declaraţia politică se intitulează: "Oare de bolnavi când ne mai ocupăm?" Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pacienţii beneficiază, începând din această lună, de reţete electronice care conţin mai multe explicaţii cu privire la medicamentele pe care le-au prescris medicii de familie. Astfel că formularul de reţetă electronică cuprinde noi rubrici, în care medicul este obligat să completeze numeroase informaţii legate de medicaţia prescrisă pacientului. Rubricile nou-introduse în formularul de reţetă, doar cu numele de electronică, pentru că, de fapt, formularul este tot unul tipărit, vizează informaţii referitoare la preţul medicamentului recomandat, justificarea alegerii făcute, intoleranţa bolnavului la alte produse, numărul de telefon, de fax şi adresa de e-mail ale medicului fiecărui pacient. Dacă unele rubrici sunt bine-venite şi în beneficiul pacientului, altele, precum preţul medicamentului, nu au legătură cu activitatea unui medic de familie, intrând în sfera de obligaţii a farmacistului. Noul formular de reţetă electronică vine mai degrabă să îngreuneze activitatea medicilor de familie, deoarece completarea rubricilor inutile înseamnă timp pierdut în defavoarea pacientului. Scopul actului medical desfăşurat de medicul de familie trebuie să fie acordarea consultaţiilor, nu să completeze formulare care, mai mult, îi exced sfera de activitate. Consider că măsura actualizării reţetei electronice, intrată în vigoare începând cu 1 februarie 2014, afectează considerabil buna desfăşurare a actului medical exercitat de medicii de familie şi solicit cu acest prilej Ministerului Sănătăţii să revizuiască cât mai repede conţinutul reţetei electronice pentru a se putea reveni la o situaţie normală şi în acord cu ceea ce presupune medicina de familie. Totodată, consider că Ministerul Sănătăţii ar trebui să perfecteze urgent mecanismul reţetei electronice şi să ia toate măsurile care se impun în vederea implementării adevăratului sens al conceptului de reţetă electronică, instrument care să permită pacientului procurarea medicamentelor prescrise într-un timp foarte scurt şi de la orice farmacie din România. Reglementarea acestei situaţii ar conduce la respectarea normelor europene din domeniul protecţiei mediului, dar şi la simplificarea procedurilor de obţinere a unei reţete, ceea ce este în beneficiul sănătăţii pacientului. Dacă, din perspectivă economică, timpul înseamnă bani, în sănătate, stimaţi colegi, timpul înseamnă viaţă! Vă mulţumesc. Conferenţiar Camelia Bogdănici, deputat de Iaşi, membru afiliat Partidului Mişcarea Populară.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc.
			Urmează domnul deputat Emil Niţă. Am următoarea rugăminte. Fiindcă timpul alocat declaraţiilor politice este deja epuizat, am să prelungesc câteva minute, cu rugămintea ca toţi ceilalţi să încercaţi să faceţi o sinteză a declaraţiilor şi să ne înscriem şi pe toţi cei care sunt în sală să aşteptaţi să vă pot da cuvântul. De acord, da? Domnule deputat Emil Niţă şi se pregăteşte...
			Domnul Emil Niţă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
			Domnul Ioan Oltean: Numai un pic. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban, de la Iaşi. Te rog, ai cuvântul.
			Domnul Emil Niţă: Declaraţia mea politică se numeşte: "Ce vor vrea românii". Anul 2014 ar trebui să fie caracterizat de o reaşezare corectă a României pe drumul revitalizării economice şi sociale, pe drumul reafirmării în grupul statelor membre ale Uniunii Europene cu pondere însemnată din punct de vedere decizional, dar mai ales ca ţară cu un exerciţiu politic dedicat oamenilor. Aceştia au fost greu afectaţi în ultimii ani de criză economică, generalizată la nivel mondial, dar şi de criza unui regim politic cu grave abateri de la democraţie, generator de defecţiuni majore în funcţionarea instituţiilor statului român, dar şi generator de neîncredere în clasa politică. Guvernul Ponta încearcă să readucă speranţa pentru români prin măsuri sustenabile de relansare economică, dar şi prin măsuri cu pregnant caracter social, vizând creşterea veniturilor, mărirea consumului, protecţia faţă de politicile de creditare bancară şi posibilităţile generale de a trăi mai bine. În acest an, românii vor avea din nou şansa de a-şi exprima, în mod democratic, opţiunile pe două probleme esenţiale pentru viitorul lor. În primul rând, va fi votul pentru alegerile europarlamentare, un vot important în actuala conjunctură în care toată legislaţia europeană lucrată şi votată în Parlamentul European de cei pe care ei îi vor vota să ne reprezinte în acest organism va deveni obligatoriu de transpus în legislaţia românească, aceea ce va guverna viaţa lor în perioada următoare de timp. În al doilea rând, va fi votul pe care-l vor da pentru alegerea noului preşedinte al ţării. Este nevoie imperioasă ca aceasta să fie în primul rând patriot, să iubească România şi românii, cu bunele şi cu relele lor, să fie un personaj logic şi conciliant, care să recunoască şi să respecte toate instituţiile democratice ale statului, fără a încerca să şi le subordoneze. Nu în ultimul rând, trebuie să fie un om care să înţeleagă că lucrează în interesul tuturor locuitorilor acestei ţări şi să facă acest lucru cu bună-credinţă. Vor conta foarte mult aceste opţiuni. Ele vor putea să angajeze România pe un drum corect, în consonanţă cu ce se întâmplă la nivel european, sau să o trimită din nou într-o perioadă de izolare politică şi economică, cu implicaţii grave asupra posibilităţilor de trai. Cei ce vor alege vor fi românii şi ei vor trebui să-şi asume aceste voturi. Mulţumesc mult, deputat PSD de Braşov, Emil Niţă.
			Domnul Ioan Oltean: Şi eu mulţumesc foarte mult.
			Domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului PSD, şi se pregăteşte Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Cu îngăduinţa dumneavoastră astăzi voi prezenta declaraţia politică: "Arest la domiciliu pentru hipermarketuri în weekend, pronunţat de un SRL". Dragi colegi, După doar trei ani, iată că în peisajul politic românesc a apărut din nou ideea închiderii marilor lanţuri de magazine - hipermarketuri - la sfârşit de săptămână. De data aceasta, iniţiator este fostul deputat PNL Marin Anton, actual militant al Fundaţiei Mişcarea Populară, fundaţie care a strâns toţi foştii guvernanţi ai României şi care nu au putut face nimic pentru producătorii români, că n-au avut pârghiile necesare. Nimic nou de această dată. Aceeaşi mereu trâmbiţată necesitate de a se face ceva în sprijinul producătorilor şi comercianţilor români l-a condus pe domnul deputat la concluzia că Legea nr.321/2009 trebuie modificată. După o analiză amănunţită, se pare care această iniţiativă legislativă a fost dictată nu de noul militant al unei fundaţii obscure, ci de comerciantul Marin Anton. Încercând să ignorăm ineficienţa şi populismul fără margini al proiectului de lege menţionat, este clar că iniţiatorul acestui proiect de lege nu s-a gândit la consumator. Aşa cum arată şi studiile existente pe piaţa sociologică din România, vânzările din weekend reprezintă un procent de 30-40% din totalul vânzărilor săptămânale. În această ordine de idei ajungem la concluzia că măsura duce la diminuarea substanţială a consumului, ceea ce contravine noilor măsuri ale Guvernului Ponta de a susţine creşterea acestuia pentru a putea avea o creştere economică. Dragi colegi, Nu s-a gândit oare iniţiatorul că astfel de măsură ar putea duce la reducerea personalului care lucrează în aceste unităţi vizate de proiectul de lege şi pierderea a zeci de mii de locuri de muncă? Nu s-a gândit oare iniţiatorul că reducerea consumului ar însemna şi reducerea vânzărilor producătorilor autohtoni şi că însumate aceste reduceri nu ar însemna decât mai puţini bani colectaţi la bugetul de stat? Ar trebui, totuşi, să învăţăm din exemplul negativ al Italiei, unde o măsură identică cu cea propusă de colegul nostru a dus la scăderi spectaculoase ale veniturilor bugetare, pentru că o astfel de măsură nu înseamnă automat apariţia de comenzi ferme din partea marilor lanţuri de hipermarketuri. Mai mult, sunt încredinţat că producătorul autohton îşi poate vinde produsele în oricare din cele şapte zile ale săptămânii, indiferent dacă hipermarketul funcţionează sau este închis de sâmbătă până luni dimineaţa. Nu trebuie să uităm că singurul lucru care scoate produsul în faţă este calitatea. Este absolut necesar să adoptăm un pachet de măsuri care să protejeze producătorul român, dar proiectul propus de domnul deputat Marin Anton nu poate fi caracterizat altfel decât ca un derapaj periculos pentru bugetul ţării, care nu vine cu nimic în sprijinul activităţii producătorului autohton. Dragi colegi, Cu siguranţă că demersul domnului deputat a venit ca urmare a crizei de sinceritate cu care ne-a impresionat în momentul anunţului demisiei din PNL, în sensul că: "Nu m-am putut adapta.". Tocmai din această cauză probabil nici iniţiativa Domniei Sale nu s-a putut adapta la realităţile sociale din România şi, ca atare, nu putem susţine o astfel de iniţiativă populistă, care nu urmăreşte interesul consumatorului, ci doar interesul propriu de comerciant al iniţiatorului. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Ovidiu Raeţchi, deputat PC urmează şi se pregăteşte doamna deputat de Iaşi Cristina Nichita. Domnule coleg, vă rog să vă prezentaţi pe scurt declaraţia.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: Vă mulţumesc. Foarte pe scurt. Am lăsat la secretariatul de şedinţă declaraţia mea mai lungă de astăzi. Vreau doar să profit 30 de secunde de microfon pentru a saluta de la tribuna Parlamentului comunitatea românilor din Qatar pe care-i reprezint în Parlament pentru modul viu şi civilizat în care au susţinut-o pe Simona Halep, campioana noastră la turneul de la Doha. Un model pentru relaţiile excelente dintre România şi ţările golfului. Vă mulţumesc şi felicitări!
			Domnul Ioan Oltean: Bravo, domnule! Felicitări şi dumneavoastră pentru declaraţia scurtă şi la obiect!
			Doamna deputat de Iaşi, Cristina Nichita, şi se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul deputat Ion Bălan.
			Doamna Cristina Nichita: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua, dragi colegi Declaraţia mea politică de astăzi este: "Să felicităm Guvernul Ponta!" Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi deputaţi, Scopul declaraţiei mele este acela de a marca un lucru care, după părerea mea, a atras mult prea puţin atenţia într-o actualitate dominată de acuze nesfârşite şi de goana după senzaţional. Mă refer la primele prognoze privind creşterea economică pe anul 2013, care indică un avans al economiei de aproape 3,5%. Acelora dintre dumneavoastră care au dubii cu privire la o asemenea estimare le spun că această prognoză este plauzibilă, dat fiind că şi la nivel european s-a înregistrat, în trimestrul al patrulea al anului trecut, o creştere economică îmbucurătoare şi neaşteptată, România plasându-se pe un loc fruntaş între economiile europene la acest capitol. Noi, cei care compunem majoritatea USL, nu trebuie să ezităm să spunem că aceste rezultate se datorează măsurilor implementate de Guvernul Ponta şi promise în timpul campaniei electorale. Într-un peisaj economic dominat încă de neîncrederea în mediul bancar şi de diminuarea investiţiilor străine, ceea ce a făcut ca economia românească să avanseze este, fără îndoială, creşterea consumului intern. Ca social-democrat, ca om de stânga, nu pot să fiu decât mulţumită atunci când văd că, prin politici bine gândite, se reuşeşte atât satisfacerea dorinţelor fireşti de trai mai bun ale populaţiei, cât şi împlinirea dezideratelor macroeconomice de stabilitate. Întregirea salariilor bugetarilor, dar şi refacerea climatului de încredere în ziua de mâine au stimulat fără îndoială consumul intern, a cărui scădere dramatică a fost cauza cataclismului politic, social şi moral reprezentat de Guvernul Boc. Măsurile din agricultură şi corecta atragere a fondurilor europene în acest domeniu au fost şi ele un factor în măsură de a ne face astăzi să privim cu mulţumire către anul 2013. Ne aflăm chiar în aceste zile în mijlocul unei dezbateri despre două chestiuni care ar trebui să aibă în esenţă rolul de a stimula şi mai mult consumul intern. Este vorba despre sprijinirea persoanelor cu rate la bănci şi despre aplicarea cotei diferenţiate a impozitului pe venit. Consider că este momentul să spunem de aici, de la această înaltă tribună, că politica nu are niciun sens dacă nu o facem cu gândul la concetăţenii noştri, la traiul de zi cu zi al celor care ne-au trimis aici. Viaţa oamenilor poate fi cunoscută întrucâtva din statistici, dar scopul nostru nu e să organizăm economia României ca ea să dea bine pe hârtie, ci să fim preocupaţi de creşterea constantă a nivelului de trai. Am convingerea că, dacă oamenii vor avea mai mulţi bani în buzunare, dacă vom încerca să le oferim lor ocazia de a decide care le sunt priorităţile, de a-i sprijini pe cei mai puţin înlesniţi, lucrurile bune care se vor întâmpla la nivel individual vor sfârşi prin a fi cuprinse şi în statistici. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Întâmplarea a făcut ca, în ultimele săptămâni, să aud câţiva străini reproşând poporului nostru că are o imagine foarte proastă despre el însuşi, că minimalizează izbânzi care, în alte părţi, ar fi primite cu surle şi trâmbiţe. Se poate să fie aşa. Se poate ca atât de preocupaţi de războiul politic să fi uitat cu toţii ce înseamnă să te bucuri, ce înseamnă să ai încredere în cei de lângă tine, ce înseamnă să cauţi soluţii împreună cu ceilalţi, şi nu împotriva lor. Tocmai de aceea, cred că este necesar să marcăm veştile excelente despre creşterea economică de anul trecut şi să privim cu încredere şi curaj la provocările anului 2014, unul în care va trebui să facem şi mai multe pentru cei care ne-au trimis în Parlament. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulţumesc, deputat PSD Cristina Nichita.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, doamnă deputat.
			Şi ultimul vorbitor pe ziua de astăzi de la tribuna Parlamentului, în sensul susţinerii declaraţiei politice, este domnul deputat Ion Bălan. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
			Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Scurt. Declaraţia mea politică se intitulează: "Anul european al fermelor de familie" Ştim cu toţii că ferma de familie este exploataţia agricolă în care activităţile sunt realizate, în principal, de către membrii familiei care produc pentru consumul propriu, iar surplusul este comercializat. Însă, ca acestea să fie într-adevăr viabile, este nevoie de ajutor şi de implicare din partea statului. Noul PNDR 2014-2010 va avea mai multe măsuri care să încurajeze aceste ferme, iar anul 2014 este declarat, la nivel european, Anul fermelor de familie. În acest sens, Guvernul României a anunţat o măsură nouă, 15.000 de euro pe fermă, bani nerambursabili. Dată fiind importanţa comercializării produselor româneşti şi a interesului crescut pentru producţia autohtonă, este firesc să existe preocupare şi în legătură cu sprijinul financiar nerambursabil acordat de Uniunea Europeană. La începutul lunii aprilie, România va fi gazda Conferinţei Regionale pentru Europa şi Asia Centrală - a FAO, iar tema principală o constituie fermele de familie şi strategia la nivel mondial în legătură cu susţinerea acestora. Mă bucură interesul sporit acordat la nivelul european acestui sector care se poate dezvolta la potenţial maxim şi în România şi cred că abordarea noastră, ca ţară, trebuie să fie exact în sensul anunţat deja al eforturilor pentru o cât mai bună absorbţie a fondurilor destinate fermelor de tip familial. Şi aici felicit Guvernul pentru iniţiativa proiectelor-tip, care înseamnă economie pentru fermieri, care nu vor mai cheltui bani pentru partea de proiectare în momentul când solicită finanţare. La fel de important mi se pare şi faptul că, în abordarea subvenţiei, nu există o listă de sectoare prioritare. Ca atare, vor avea acces la bani mai mulţi fermieri. Este ceea ce şi-a propus Comisia Europeană prin noua politică agricolă comună. Este, aşadar, o şansă în plus acordată agriculturii mici, care reprezintă un sector important în România şi care poate încuraja românii să se dedice acestuia, devenind cu adevărat o sursă de venit. Îmi doresc să afle cât mai mulţi români despre aceste programe la nivel european şi de strategia de susţinere a fermelor de familie pe care o are Guvernul. Este motivul pentru care am adus astăzi, aici, acest subiect care sper că va fi urmărit pe parcursul anului cu atenţia cuvenită. Mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD - Tulcea.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule coleg. Cu asta am închis lista vorbitorilor, stimaţi colegi, astăzi. Avem foarte mulţi colegi care şi-au depus declaraţiile în scris. Daţi-mi voie să îi nominalizez pe fiecare în parte. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi au declaraţia politică în scris: Stanciu Zisu, Ciofu Tamara, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Laurenţiu Nistor, Gavril Mîrza, Iuliu Nosa... Am rugămintea la stafful de la tribună să... Stimate doamne, stimate doamne, am rugămintea să păstraţi liniştea adecvată pentru desfăşurarea şedinţei. O rog şi pe doamna deputat Ana Birchall să poftească în sală. Am rugămintea ca, în timpul discuţiilor mele, să nu existe altfel de discuţii. Vă rog să ocupaţi loc, stimaţi miniştri. Orice fel de discuţie o să vă rog să o angajaţi în afara sălii de şedinţă. Continui lista colegilor care au depus în scris declaraţiile politice: Mitrea Manuela, Cătălin Tiuch, Scarlat Iriza, Cătălina Ştefănescu, Andrei Dolineaschi, Natalia Intotero, Ion Eparu, Daniel Tudorache, Marian Enache, Ion Călin, Ovidiu Iane, Constantin Mazilu, Ioan Munteanu, Miron Smarandache, Mircea Drăghici, Ionuţ Vulpescu, Rodica Nassar, Mihai Weber, Mihăiţă Găină, Răzvan Tănase, Bogdan Mihăilescu, Radu Babuş, Aurel Vlădoiu, Constantin Adăscăliţei, Gabriela Podaşcă, Cosmin Necula, Arsene Ionel, Gheorghe Emacu, Ion Melinte, Florin Buicu, Dorel Covaci şi Mircea-Titus Dobre. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi: Daniel Iane, Thuma Hubert, Ştefan Băişanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Dan Bordeianu, Anton Doboş, Octavian Bot, Costel Şoptică, Bogdan Ţîmpău, Mugur Cozmanciuc, Dan Tocuţ, Raluca Surdu, Radu Surugiu, Elena Uioreanu, Radu Zlati, Mircea Cazan, Adrian Oros, Dorin Ursărescu, Alexe Florin, Viorica Marcu şi Raluca Ispir. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Lucian Bode, Alexandru Nazare, Cornel Sămărtinean, Alin Popoviciu, Ştefan Stoica Bucur, Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Raluca Turcan, Sanda-Maria Ardeleanu, Ioan Balan, Vasile Iliuţă, Mircea Man şi Ioan Oltean. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, domnii deputaţi: Adrian-Nicolae Diaconu, Maria Dragomir şi Ioana Dumitru. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Cornelia Negruţ, Ioan Moldovan, Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă. Şi din partea Grupului de parlamentari independenţi, domnul deputat Clement Negruţ. Statistic, stimaţi colegi, 28 de deputaţi au prezentat astăzi de la tribuna Camerei declaraţiile, iar 85 le-au depus în scris. O zi extrem de prolifică din acest punct de vedere. Mulţumesc pentru atenţie, dragii mei, să aveţi o zi bună! Ne revedem în şedinţa consacrată dezbaterilor punctelor înscrise pe ordinea de zi. Să auzim numai de bine! Doamne ajută!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Adrian-Nicolae Diaconu: "România, mai ceva ca tigrii asiatici" La finele săptămânii trecute premierul ne prezenta un raport preliminar al Institutului Naţional de Statistică care previziona o creştere economică de 3,5% pentru anul 2013. În primă fază este de înţeles dependenţa lui Victor Ponta de a ne prezenta în permanenţă ştiri pozitive şi realizări grandomane, aceasta fiind perfect justificată de ADN-ul său socialist. Acesta omite în mod intenţionat să precizeze că această creştere economică este în prezent doar o aproximare statistică generată de date provizorii, urmând ca abia pe 5 martie să aflăm cu adevărat evoluţia PIB-lui pentru anul trecut. Însă, dincolo de aceste tertipuri mediatice avem de-a face cu situaţia României reale, unde bombastica creştere economică (ţara noastră fiind pe primul loc în Europa) nu îşi face simţită prezenţa în buzunarele românului de rând. În timp ce tigrii asiatici s-au remarcat la nivel mondial prin industrializare accelerată şi printr-o susţinută şi permanentă creştere economică, Guvernul de la Bucureşti a reuşit această performanţă remarcabilă la nivel european fără investiţii publice majore, ba din contra, acestea au scăzut cu 10% faţă de anii precedenţi, fără progrese remarcabile în ceea ce priveşte lupta împotriva evaziunii fiscale, fără investiţii străine majore, fără prea multe locuri de muncă nou create, fără reducerea fiscalităţii la nivel naţional, fără măsuri pentru stimularea unui comportament fiscal corect şi cu o ruşinoasă rată de absorbţie a fondurilor comunitare nerambursabile. În economia reală această performanţă ar fi trebuit să se traducă prin: o rată mai mică a şomajului, venituri crescute la bugetul de stat, mai puţine firme în insolvenţă, avem peste 100.000 de insolvenţe la zi, din care numai 3.500 de companii intră în reorganizare. Aceste "veşti bune" nu se resimt în buzunarele românilor decât prin taxe şi impozite mărite, facturi şi scumpiri în lanţ. Aşadar, în loc să guverneze ţara, să adopte măsuri economice pentru stimularea mediului de afaceri şi pentru crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea sectoarelor economice, liderii USL se întrec în declaraţii politice belicoase şi măsuri populiste pentru câştigarea a cât mai multor procente electorale, în defavoarea proiectelor şi măsurilor de reformă necesare dezvoltării statului. În fapt, să nu uităm dragi români că meritul pentru creşterea economică la nivel macro nu aparţine Guvernului Ponta şi a măsurilor sale susţinute de redresare economică, ci se datorează în mare parte unui an agricol foarte bun şi a creşterii exporturilor. Esenţial este atunci când privim astfel de statistici să ne amintim că 2014 este un an electoral şi tot ce ne este prezentat, nouă românilor, este doar marketing politic.
			Domnul Adrian Gurzău: Devine îngrijorător faptul că Fondul Monetar Internaţional pare că se transformă în agent electoral al grupului infracţional organizat, impropriu numit guvern, şi majoritatea parlamentară. Până de curând, reprezentanţii fondului au făcut presiuni pe guvernele Boc şi MRU să facă sacrificii strângând cureaua cheltuielilor, în scopul realizării consolidării fiscale, iar acum vine să aplaude electoRATA lui Victor Ponta, care este un credit fiscal, o măsură de relaxare fiscală în fapt. Nu mai departe decât anul 2011, reprezentanţii fondului susţineau răspicat că măsurile de stimulare a consumului nu sunt bune. Acum, că avem an cu două scrutine electorale, dintr-o dată consumul devine panaceu universal în domeniul fiscal. Şi peste toate acestea, apare şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, să susţină electoRATA lui Ponta din interes personal - că are nevoie de voturile PSD din Parlament pentru un nou mandat de guvernator. Îi reamintesc domnului guvernator că mandatul Băncii Naţionale a României este acela de a ţine sub control inflaţia şi în acest mod să asigure stabilitatea preţurilor, nu să aplaude exact acele măsuri populiste care pun în pericol acest mandat. Nu este suficient că România are probleme să asigure independenţa Justiţiei, mai nou trebuie să găsim soluţii să apărăm şi independenţa Băncii Naţionale a României. Se pare că domnul Mugur Isărescu şi-a depăşit moral şi fizic mandatul la cârma BNR şi a început să confunde interesul personal cu cel naţional. Poate ar fi bine să se gândească la o bine meritată pensie.
			Domnul Adrian Gurzău: "Cooperativa de sinecuri a Autorităţii de Supraveghere Financiară funcţionează pe baza conflictului de interese" Autoritatea de Supraveghere Financiară este în contradicţie cu propria definiţie legală, deoarece nu este independentă, autonomă şi autofinanţată, atât timp cât depinde de contribuţia a milioane de români la salariile propriilor angajaţi care au fost puşi în funcţii pe criterii politice, nu pe competenţe. Mai mult, spre deosebire de Banca Naţională, al cărei model de organizare încearcă să îl preia, ASF nu întreprinde nici măcar o singură operaţiune comercială care să-i aducă venituri, ea trăind exclusiv din sumele obţinute prin taxarea unor afaceri private. Nu este numai o contradicţie în termeni, ci şi un ditamai conflict de interese. Luăm ca exemplu piaţa asigurărilor, pentru care tocmai ce s-au procopsit cu o anchetă penală care, sper, va duce la căderea capului acestei afaceri de familie, Dan Radu Ruşanu. ASF supraveghează asiguratorii. Asiguratorii "întreţin" structura ASF prin plata de taxe şi comisioane reprezentând procent din primele încasate de primii. Consumatorul (asiguratul sau păgubitul) este chipurile "apărat" de ASF în raport cu asiguratorii - dar, desigur, consumatorul nu plăteşte nimic direct la ASF. Pe cine credeţi că va "apăra" mai temeinic ASF: pe asiguratorii care-i întreţin salariile, sau pe consumatori (asiguraţi/păgubiţi)? Cine plăteşte, are dreptate în acest sistem ticăloşit. De aceea, nu mă mir că procurorii DNA au în vizor "Carpatica". Poate se vor extinde cu cercetările şi către "Astra", "Euroins" şi alţii. Din păcate, modul în care a fost "gândit" ASF este cel de suprastructură financiară (definiţia reală este o "căpuşă"), care funcţionează parazitar pe seama unor instituţii care "colectează" banii cetăţenilor sub diverse forme obligatorii, impuse de către stat: asigurări, pensii private şamd. Din care plătesc salarii de lux la 600 de protejaţi politici, rude şi alte cumetrii. Să vă faceţi o idee despre ce anume vorbim, un salariu ASF este echivalentul a 66 de salarii minime pe economie. Deci, guvernul se poate lăuda că a creat ca salarizare aproape 40 de mii de locuri noi de muncă. Că nu beneficiază decât 600 de protejaţi politici, nu vine decât să întărească zicala că "cine împarte, parte-şi face".
			Domnul Nechita-Adrian Oros: "În ciuda detractorilor, Legea de revizuire a Constituţiei reprezintă o reuşită" Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest week-end, în primă instanţă pe textul Legii de revizuire a Constituţiei. Conform minutei CCR date publicităţii, judecătorii Curţii au constatat că 25 de amendamente au intrat sub incidenţa art.152 al Constituţiei, cel care reglementează limitele revizuirii, şi a mai recomandat ca 15 amendamente să fie eliminate; au mai existat şi observaţii privind reaşezări şi reformulări a unor amendamente sau articole existente (pentru o mai bună corelare a articolelor), aceste observaţii neavând legătură cu fondul amendamentelor, fiind vorba de probleme de tehnică legislativă sau tehnică de redactare. Din păcate, foarte puţină lume a înţeles corect minuta Curţii Constituţionale, iar persoane interesate - adversarii politici - au reacţionat, catalogând Legea revizuirii ca fiind un eşec. Mă văd nevoit să resping categoric aceste afirmaţii (sau mai degrabă atacuri politice) şi să precizez că nu este vorba nici pe departe de un eşec. Este inevitabil când este vorba de o lege de revizuire a Constituţiei şi mai ales când sunt mai mulţi autori efectivi, să existe şi amendamente care să intre în coliziune cu art.152. Trebuie făcută o precizare. În primul rând, cele 15 amendamente pentru care judecătorii CCR au recomandat eliminarea, nu intră sub incidenţa art.152, deci nu se poate vorbi de amendamente neconstituţionale. Pur şi simplu judecătorii CCR au considerat că respectivele prevederi, 15 la număr, nu sunt de rang constituţional, ci pot fi reglementate prin legi comune. Este şi exemplul amendamentului care se referă la numărul de deputaţi şi care a fost stabilit de autori la maxim 300 plus reprezentanţii minorităţilor naţionale. Este adevărat, numărul de parlamentari se stabileşte prin Legea electorală. Dar scopul introducerii în Constituţie a numărului de deputaţi - paternitatea amendamentului aparţine PNL - a fost tocmai evitarea unor eventuale abuzuri sau pur şi simplu erori, atunci când se va elabora o nouă Lege a Constituţiei. Aceste recomandări ale judecătorilor CCR evident nu sunt obligatorii. Şi dacă vor fi menţinute în textul legii de revizuire, nu se poate spune că este vorba de o abatere de la procesul de legiferare. Mai mult ca sigur, când se va da forma finală a Legii de revizuire, comisia parlamentară specială va decide ce se păstrează şi ce se elimină din cele 15 amendamente. Consider că am lămurit problema a 15 amendamente, deci pentru acestea nu există niciun temei de critică a autorilor. Rămân în dezbatere şi trebuie refăcute cele 25 de articole care sunt considerate ca intrând sub incidenţa art.152. Dar şi aici trebuie făcută o precizare: pe textul Constituţiei actuale s-au operat în jur de 150-160 de amendamente. Faptul că 25 de amendamente din 150 trebuie refăcute, iarăşi nu se poate spune că reprezintă un eşec. Iar dacă ar fi să mă ghidez pe unele afirmaţii din presă ale unor jurişti cu mare experienţă, care au susţinut că în jur de 13 sau 15 amendamente din cele 25, nu au nicio legătură cu limitele revizuirii Constituţiei, atunci situaţia este şi mai clară. Evident, poziţia CCR este suverană, vor fi refăcute cele 25 de amendamente, dar nu trebuie ignorate total opiniile respectivilor jurişti contactaţi de mass-media. Legat de Legea privind revizuirea Constituţiei mai trebuie să spun ceva. Regret că o informaţie dată publicităţii în luna iunie 2013, atunci când comisia parlamentară numită prescurtat "Comisia Antonescu" şi-a încheiat în primă instanţă lucrările, a trecut neobservată. Este vorba de faptul că multe dintre amendamentele admise de comisie au reprezentat propuneri ale societăţii civile, ceea ce denotă şi mai clar caracterul democratic al viitoarei Constituţii revizuite. Este păcat că această informaţie a trecut neobservată, dar nu este târziu, şi atunci când Parlamentul va da votul final pe legea de revizuire, informaţia privind contribuţia societăţii civile poate fi repusă pe tapet.
			Domnul Alexandru Nazare: "Acordul de Parteneriat 2014-2020 - un nou episod «Dosarele X»" Pentru perioada 2014 - 2020, România ar avea la dispoziţie aproximativ 39,887 miliarde de euro fonduri europene, dintre care 21,8 miliarde de euro fonduri structurale şi de coeziune. Deşi nu este o sumă deloc de neglijat, se pare că Guvernul, în speţă Ministerul Fondurilor Europene, tot nu reuşeşte să obţină nota de trecere pentru a putea utiliza aceste fonduri. Astfel, după ce a fost respins de Comisia Europeană în nenumărate rânduri, Acordul de Parteneriat, documentul pe baza căruia România ar trebui să absoarbă aceste fonduri nerambursabile, a rămas în continuare o ciornă fără viziune generală şi fără indicatori de rezultat. După ce autorităţile europene au sancţionat plagiatul după Recomandările Specifice de Ţară sau lipsa de viziune şi de orientare strategică spre rezultate, precum şi lipsa unor ţinte cuantificabile, Guvernul se prezintă acum cu o aşa-zisă formă finală a documentului, care nu numai că nu a fost dezbătut public cu toate entităţile interesate, dar nici măcar nu răspunde criticilor Comisiei Europene. Mai mult, avem iarăşi un document stufos din care jumătate este dedicată unei ample descrieri a situaţiei actuale şi doar 20 de pagini din 200 descriu în linii mari ce vrem să facem cu aceste fonduri europene. Suntem mai degrabă în faţa "Dosarului x", întrucât avem în continuare exprimări de tipul "alocarea x %" şi "figura X". Nu există un obiectiv general sau indicatori de progres, însă este stabilit foarte clar cum se vor împărţi banii în USL, pentru că avem deja stabilite Autorităţile de Management şi Organismele Intermediare. Aşadar, singura prioritate a premierului şi a ministrului Teodorovici este sifonarea banilor către baroniada locală a USL. Aşa se explică şi celebra replică "l-aţi uitat pe sport", un ordin al baronilor locali către Victor Ponta, transmis de acesta mai departe ministrului Teodorovici. Aceeaşi este explicaţia şi pentru problema arzătoare identificată în materie de infrastructură: "lipsa şoselelor de centură în majoritatea oraşelor mici şi a satelor"! Aşadar, nu avem nevoie de autostrăzi, căi ferate, dar ne trebuie şosele de centură la sate! Comisia Europeană ne reproşa că avem priorităţi prea larg definite şi că nu avem o orientare spre rezultat. Să vedem însă cum a decis Guvernul Ponta să răspundă acestor critici. Rezultatele pe care şi le propun autorităţile noastre în ceea ce priveşte competitivitatea şi stimularea IMM-urilor sunt: dezvoltarea durabilă a economiei româneşti, reflectată în creşterea activităţii economice informale şi a ocupării forţei de muncă în toate regiunile mai puţin dezvoltate din România; un procent mai mare de ocupare a forţei de muncă în sectoarele competitive din industrie şi în sectoarele de servicii cu valoare adăugată mai mare; contribuţie mai mare la creşterea şi ocuparea forţei de muncă din partea IMM-urilor; dezvoltarea comerţului internaţional; îmbunătăţirea sustenabilităţii mediului în sectorul afacerilor. Nici în ceea ce priveşte combaterea şomajului rezultatele pe care şi le propune Guvernul Ponta nu sunt clar detaliate sau cuantificate: activitate economică sporită şi un grad mai mare de ocupare a forţei de muncă, în special în regiunile mai puţin dezvoltate ale României şi în zonele rurale. În privinţa criticilor referitoare la structura instituţională, cea prin care, mai nou, domnul Dragnea se ocupă şi de agricultură, iar infrastructura de transport este împărţită politic între PSD şi PNL, noul Acord nu numai că nu reuşeşte să vină cu o explicaţie coerentă, dar nici măcar nu există o preocupare în acest sens. Există, în schimb, o preocupare pentru noi sisteme informatice, urmând a fi dezvoltate trei noi astfel de sisteme, deşi avem deja şase! De asemenea, Masterplanul pentru transport, domeniul pentru care se vor aloca cele mai multe fonduri în perioada 2014 - 2020, este în continuare nefinalizat, astfel că în Acord avem doar o descriere sumară a situaţiei actuale şi o propunere de a finanţa infrastructura urbană de pe reţeaua TEN-T, în loc de infrastructura rutieră! Ciorna stufoasă cu care Guvernul se prezintă în faţa Comisiei Europene face intens referire la modelul polonez, susţinând că a fost inspirat şi este similar. Similaritatea este însă inexistentă, atât timp cât în perioada 2007 - 2013 Polonia a alocat 25% din fonduri direct către regiuni, prin Programe Operaţionale specifice, iar pentru 2014-2020 alocarea va fi de aproximativ 45%. De asemenea, în 2007 - 2013 Polonia a stabilit un program special pentru regiunea cel mai puţin dezvoltată a ţării, pentru a reduce decalajele din interior, iar acum va avea un program special pentru regiunea care se apropie cel mai mult de media UE. În schimb, în ciuda similarităţii invocate de Guvern, propunerile domnului Teodorovici nu prevăd programe speciale pentru Moldova, Oltenia sau pentru Bucureşti-Ilfov. Dacă tot urmau modelul polonez, programele operaţionale ar fi trebuit să fie deja în consultare. Guvernul Poloniei a aprobat pe 8 ianuarie atât Acordul de Parteneriat, cât şi şase din programele operaţionale. În timp ce în iulie 2013 Polonia demara consultarea publică, ministrul Teodorovici abia în noiembrie organiza focus-grupuri şi chestionare online. România riscă să repete aceleaşi greşeli ca pentru perioada 2007-2013: programe aprobate cu întârziere de către Bruxelles, potenţiali beneficiari care nu ştiu ce proiecte ar putea să pregătească, un sistem de implementare greoi şi ineficient. Superficialitatea şi întârzierea cu care Guvernul Ponta gestionează programarea 2014-2020 o să ducă România în situaţia în care nu va absorbi niciun euro în anul 2014 din viitorul buget. Guvernul mai are două luni la dispoziţie pentru a elabora un document care să arate clar cum are de gând România să utilizeze fondurile europene. Aşadar, în loc de lamentări cu privire la suma mică alocată României, bani pe care oricum nu ştim pe ce să îi cheltuim, dar ştim cine îi va cheltui, PDL solicită premierului Ponta şi ministrului Teodorovici să lanseze consultări extinse cu toate forţele politice, cu mediul de afaceri şi cu societatea civilă, în urma cărora să avem un Acord care să răspundă interesului naţional şi priorităţilor de dezvoltare ale României.
			Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu: "Centrul intermodal regional de transport marfă Timişoara- o minciună marca USL" Despre centrul intermodal regional de transport marfă Timişoara se vorbeşte de mult în Banat, iar documentaţia a fost transmisă spre Bucureşti din 2011. La ora actuală, însă, au apărut şi alţi competitori pentru finanţarea imediată, astfel că Timişul riscă să fugă singur şi să ajungă al doilea sau chiar al treilea. Luând în considerare atât importanţa locală, cât şi cea naţională a acestei investiţii, în anul 2010 au fost organizate întâlniri comune între părţile interesate, în cadrul cărora au fost analizate amplasamentele propuse pentru centrul intermodal de transport marfă Timişoara. În urma prezentărilor şi dezbaterilor tehnice, s-a concluzionat de către reprezentanţii administraţiei publice locale, că amplasarea la Remetea Mare răspunde cel mai bine tuturor scopurilor. În luna martie a acestui an, consilierii judeţeni timişeni au aprobat alocarea a 1,5 milioane de lei din buget pentru centrul intermodal de la Remetea Mare. Conform declaraţiilor preşedintelui Consiliului judeţean, Titu Bojin, suma va fi utilizată pentru achiziţionarea terenurilor. În fişa de proiect referitoare la centrul intermodal de Transport Mărfuri, reprezentanţii administraţiei judeţene menţionează că acordul cu C.N.C.F.R. nu este finalizat şi declară că nu s-a primit niciun răspuns la propunerea de asociere în participaţiune. În plus, mai menţionează, procedura de achiziţie a terenului pentru amplasamentul Remetea Mare este blocată, în absenţa unui acord între Consiliul Judeţean Timiş şi C.N.C.F.R. Titu Bojin, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, coleg de partid cu premierul Victor Ponta, de unde se vede că minciuna face parte din statutul PSD, minte cu neruşinare. În realitate, documentul care conţine lista obiectivelor majore de investiţii ale judeţului pentru perioada 2014 - 2020, din care face parte şi centrul intermodal, document care le-a fost înmânat recent parlamentarilor de Timiş de către responsabilii din Consiliul Judeţean Timiş, conţine mai multe menţiuni care se referă la constrângerile ce stau în calea materializării acestor proiecte, care au fost făcute publice în campania electorală locală a USL. Declar în mod public că am fost personal să mă interesez la Ministerul Transporturilor de soarta proiectului centrului intermodal de Transport Mărfuri Timişoara şi vă pot spune că această investiţie nu mai are şanse de materializare. Şi asta pentru că, din pricina relocării amplasamentului de la Recaş la Remetea Mare, proiectul a devenit neeligibil. Situaţie de care este în totalitate responsabil preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, domnul Titu Bojin, deoarece acesta a decis relocarea, din raţiuni ce ţin strict de interesele sale personale. Suspiciunile legate de raţiunile care au condus la luarea deciziei de relocare a amplasamentului, după ce o parte dintre aprobări fuseseră obţinute deja şi fusese realizat chiar şi un studiu de fezabilitate nu sunt recente. Prin mutarea centrului intermodal la Remetea Mare a fost favorizată specula imobiliară. Dacă s-ar fi mers pe varianta Recaş, speculanţii de terenuri nu ar fi avut nimic de câştigat, aceasta deoarece administraţia publică locală punea la dispoziţie întreaga suprafaţă. În schimb, la Remetea Mare, terenurile trebuie achiziţionate de la proprietari. Din punctul meu de vedere, amplasarea intermodalului la Recaş ar fi reprezentat o soluţie optimă, pentru că s-ar fi realizat în acest fel un terminal ce ar fi realizat interconectarea dintre transportul feroviar, cel rutier şi cel aerian - fiind o investiţie care ar fi contribuit major la dezvoltarea întregii zone de vest a ţării, centrul fiind situat în imediata apropiere a noii autostrăzi. Beneficiile ar fi fost evidente nu numai pentru Recaş şi Timişoara, prin crearea de locuri de muncă, ci pentru întreg Banatul, întrucât ar fi permis un acces mai rapid, mai eficient şi mai ieftin la mărfuri de toate felurile. Cu toate că Timişul a fost primul judeţ care a trimis documentaţia, încă din anul 2011, la Ministerul Transporturilor şi la Compania Naţională de Căi Ferate, la ora actuală, s-au mai înscris în cursă două judeţe din Moldova: Iaşi şi Suceava. Datorită incompetenţei administraţiei publice locale, în speţă Consiliul Judeţean Timiş, cât şi în absenţa unor decizii venite din partea Ministerului Transporturilor şi a C.N.C.F.R. S.A., Judeţul Timiş va rata oportunităţile de finanţare pentru acest proiect din fondurile Uniunii Europene. Este limpede ce preţuri se vor arunca pe piaţă în cazul tranzacţiilor cu terenuri la Remetea Mare, susţinute, evident, cu bani europeni, cum la fel de limpede e şi cine va beneficia de pe urma vânzării lor. Cei care cu siguranţă nu vor avea niciun beneficiu sunt locuitorii judeţului Timiş, care la fel ca şi în cazul construcţiei spitalului regional din Timişoara, o altă promisiune uitată de către USL - au ratat datorită administraţiei USL-iste şansa dezvoltării economice a judeţului lor.
			Doamna Andreea-Maria Paul: "USL, o nouă ţintă: executarea economiei României printr-un concurs de măsuri politicianiste, de loterie economică, cu dedicaţie pur electorală" USL pare a spune: Statul de drept a fost lovit destul! A venit rândul Economiei. Un adevărat concurs de propuneri de măsuri politicianiste, de loterie economică, cu dedicaţie pur electorală. S-a început cu Electorata, un Caritas pentru noile alegeri, o continuare a minciunii "creditului cu buletinul". Se continuă acum cu introducerea unui impozit progresiv. Am susţinut şi susţin diminuarea cotei unice la 12%. De ce impozitul progresiv este o lovitură dată economiei României? Zece motive: Nu a fost realizat un studiu de impact pentru a se cuantifica exact avantajele, dar şi consecinţele asupra bugetului de stat, nici asupra puterii de cumpărare a populaţiei. Nu s-a luat în calcul alternativa diminuării cotei unice la 10% sau la 12% şi nici nu a fost efectuat vreun studiu de impact. Nivelul colectării din impozitul pe venituri şi salarii scade puternic. Veniturile din impozitul pe salarii şi venit au crescut imediat după introducerea cotei unice: de la circa 2% din PIB în anul 2005, când a fost introdusă cota unică, la 2,9% în anul 2006 şi la 3,7% în anul 2007, respectiv 2012. Sistemul de colectare devine mai greoi, iar costurile de administrare se majorează. Munca la negru este încurajată. Angajaţii vor fi tentaţi să accepte plata legală a unui venit salarial redus, pentru a avea un impozit mai mic, iar restul salariului va proveni din economia ascunsă. Prin urmare, evaziunea fiscală creşte. Actualul echilibru economic este substituit cu unul inferior, ineficient, care va genera per ansamblu o pierdere de bunăstare la nivelul întregii populaţii şi va împinge economia României pe un palier de creştere viitoare mai lentă. Se creează un fals sentiment de echitate socială. Chiar şi astăzi, cel care are un venit mai mare plăteşte mai mult, sub formă de impozite, decât cel care are un venit mai mic. Ieşirea din sistemul cotei unice în blocul central şi est european ar crea un dezavantaj competitiv semnificativ, greşeală pe care România ar trebui să o evite. Vecinii noştri aplică cote mai mici ale impozitului pe venit decât România: Bulgaria (10%), Macedonia (10%), Belarus (12%), Rusia (13%), Lituania (15%), Serbia (15%) şi ale impozitului pe profit: Muntenegru (9%), Albania (10%), Bosnia şi Herţegovina (10%), Bulgaria (10%), Macedonia (10%), Cipru (12,5%), Georgia (15%), Letonia (15%), Lituania (15%), Serbia (15%). Riscăm pierderea investiţiilor străine, ca urmare a modificărilor succesive, iresponsabile, a îngreunării exagerate a sistemului fiscal şi a contextului internaţional volatil de la momentul actual. Riscăm, totodată, ca noile investiţii străine directe care se orientează spre România să se concentreze în domeniile cu salarii foarte mici, şi nu pe cele bazate pe tehnologie înaltă cu valoare adăugată ridicată. România riscă să rămână captivă industriilor intensive în forţă de muncă foarte ieftină şi slab pregătită. Birocraţia excesivă din România, suplimentată de noi proceduri administrative, odată cu introducerea celor trei trepte de impozitare, nu face oportună introducerea impozitului progresiv în acest moment. Economia reală este puternic marcată de impredictibilitate în legislaţia fiscală şi de creşterea poverii fiscale. Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală au suferit 128 de modificări de la intrarea în vigoare în anul 2004. USL este lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale, adică 37, stabilind un nou record negativ de impredictibilitate. Legislaţia fiscală a suferit, în medie, câte două modificări pe lună sub guvernarea USL, fără consultare publică şi fără să respecte Legea responsabilităţii fiscale. În plus, 35 de taxe noi şi impozite majorate au fost introduse de USL de când este la guvernare până în prezent şi sunt plătite de români.
			Doamna Andreea-Maria Paul: "În Negreşti Oaş banii se cheltuie iresponsabil" Bilanţul cheltuielilor primăriei din Negreşti Oaş în 2013: 12 miliarde de lei pentru drumuri impracticabile şi 5 miliarde de lei pentru petreceri politizate, în timp ce nivelul de trai al sătmăreanului este cu mult sub media naţională. În Negreşti Oaş banii se cheltuie iresponsabil. Primăria Negreşti Oaş a cheltuit 12 mld. lei pentru străzi şi pietruire în anul 2013, dar acum se strânge noroiul de pe ele. Sunt impracticabile; este vorba, de pildă, de strada Tudor Vladimirescu, strada Borcutului, Livezilor, Lăcrămioarelor ş.a.m.d. Lucrările sunt proaste şi primăria Negreşti Oaş trebuie să răspundă pentru ele. Banii alocaţi pentru plombarea străzilor în anul 2013 se ridică la aprox. 3 miliarde lei. În realitate, lucrarea pe strada Luna s-a făcut cu piatră concasată (piatră spartă), ceea ce nu înseamnă altceva decât că fondurile au fost cheltuite nejustificat. Nu s-a plombat corect, ci cu piatră spartă. Cheltuielile primăriei din Negreşti Oaş pentru mese festive şi chiolhanuri politizate depăşesc suma de 5 miliarde lei în anul 2013. Până şi gunoiul menajer din capitala Ţării Oaşului e mai scump decât în capitala ţării. La noi în Negreşti costă ca nicăieri. Cheltuielile pentru salubrizarea menajeră sunt cele mai scumpe din regiune: 180 lei pe familie. Salariul mediu net al unui sătmărean este cu 344 lei pe lună mai mic decât media naţională. A primit în mână doar 1.271 lei în luna octombrie 2013, cu peste o cincime (21,3%) mai puţin decât media naţională. Pensia medie este cu 119 lei mai mică decât media naţională. Un pensionar sătmărean beneficiază de o pensie de numai 693 lei, cu 15% mai mică decât media naţională în al treilea trimestru din anul 2013. Gravă este şi situaţia firmelor: 460 de firme au intrat în insolvenţă în anul 2013, cu o cincime (20,4%) mai mult decât în anul 2012. În plus, cifra de afaceri a industriei locale este în cădere. Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 1,4% în primele 10 luni din anul 2013, deşi evoluţia la nivel naţional a fost pozitivă. USL trebuie să-şi asume responsabilitatea înşelării aşteptărilor sătmărenilor. Din trei USL-işti trimişi cu votul sătmărenilor în Parlamentul României, azi mai e doar un USL-ist. Un USL-ist tare moale. Nici nu-l auzi vorbind în parlament.
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Creşterea rating-ului României, realitate şi pentru cetăţeni" Europa de Est devine o forţă din ce în ce mai puternică în Uniunea Europeană, iar studiile arată că România este în epicentrul dezvoltării economice a regiunii. Vă aduc în atenţie un recent studiu al unei companii de audit de top care plasează România, alături de Polonia, în topul ţărilor cu cel mai mare progres, de-a lungul a peste zece ani. În studiul Price Waterhouse Coopers s-au luat în considerare factori de dezvoltare precum sănătatea, educaţia, tehnologia comunicaţiilor, cadrele legale şi politice şi politicile de mediu. Analiza tuturor acestor factori arată că România este o "stea în ascensiune" în Europa, iar politicile publice implementate după intrarea în Uniunea Europeană, dar şi după ieşirea din recesiune, au dat roade. Astfel, din 2000 până în 2012, România a urcat 13 locuri în clasamentul companiei de audit, având o ascensiune mai consistentă chiar şi decât Polonia, care a urcat 6 locuri. Cu toate acestea, recordul înregistrat de Price Waterhouse Coopers în cazul României trebuie să devină realitate pentru cetăţeni. Creşterea economică, dezvoltarea şi sustenabilitatea trebuie să coboare în buzunarele oamenilor. Cifrele pozitive pe care economia românească le simte în ultima perioada trebuie să se transpună în fiecare gospodărie, de la sate până la marile oraşe. De aceea, reformele în sistemul de sănătate, în cel de educaţie şi în justiţie trebuie să prindă contur. Consider că aceste trei domenii sunt domeniile de bază, cele care pot genera dezvoltare pe termen lung, prosperitate şi creştere economică sustenabilă şi reală. Credibilitatea României la nivel global, dar şi în interiorul Uniunii Europene, a avut de suferit de-a lungul ultimilor ani. Blocajele politice, lobby-ul negativ venit chiar din România, nu au contribuit la ascensiunea ţării noastre. De aceea, am încrederea că începând cu acest an, un an decisiv din punct de vedere politic, România va arăta Uniunii şi întregii lumi că este o ţară care îşi sprijină investitorii, o ţară deschisă la nou şi capabilă să facă faţă provocărilor.
			Domnul Andrei-Claudiu Tănăsescu: "Partidul Conservator este un partid real şi parlamentar" Încep prezenta declaraţie prin a dezavua, în modul cel mai ferm, limbajul ironic şi lipsit de diplomaţie al domnului preşedinte Crin Antonescu folosit la adresa Partidului Conservator, cât şi a conducerii acestui partid. Consider că o persoană care visează la demnitatea de Preşedinte al României ar trebui să fie echilibrată în limbaj şi ar trebui să joace rolul unui mediator pe scena politică. De-a lungul timpului, Partidul Conservator a jucat rolul de mediator şi de echilibru pe scena politică, având un rol extrem de important în construcţia Uniunii Social Liberale. Fără aportul cheie al Partidului Conservator, USL nu ar fi existat. Datorită Partidului Conservator, două mari partide - PSD şi PNL - cu o tradiţie de rivalitate politică, au putut sta la aceeaşi masă şi concepe un plan, având ca obiectiv primar salvarea şi dezvoltarea României. În dinamica negocierilor din acele zile de formare a USL-ului, din dorinţa de a se realiza o forţă politică unită care să contribuie semnificativ la îndepărtarea regimului incompetent al lui Traian Băsescu, Partidul Conservator a cedat şefia Senatului în favoarea lui Crin Antonescu, chiar dacă, în conformitate cu acordul politic încheiat între cele trei partide, această demnitate revenea Partidului Conservator. Astfel, partidul pe care cu mândrie îl reprezint, s-a dovedit a fi un partener autentic şi, prin acest gest de renunţare la a doua funcţie în stat, a acordat încredere partenerilor liberali care, astăzi, din păcate, împrumută limbajul şi comportamentul duşmanului, care nu demult era comun, Traian Băsescu. Apariţia Uniunii Social Democrate este rodul iresponsabilităţii PNL. Atât noi, cât şi partenerii din PSD şi UNPR, dorim continuitate şi suntem animaţi de dorinţa de a duce la bun sfârşit proiectele de dezvoltare şi modernizare ale României şi de a scăpa ţara de personajul malign Traian Băsescu. Acestea sunt dezideratele principale cu care ne-am prezentat în faţa electoratului, în anul 2012, iar acesta ne-a încredinţat cu puterea de a le realiza, sub eticheta unităţii politice şi a parteneriatului. PNL, singur, a luat decizia de a ieşi din această arhitectură a cooperării şi parteneriatului politic sănătos şi a se plasa într-o zonă a conflictului, a jocurilor de culise şi a declaraţiilor iresponsabile. În încheiere, ţin să îi reamintesc domnului Antonescu că facem parte din alianţa care a câştigat lupta împotriva sistemului corupt al lui Traian Băsescu, electoratul din România acordându-ne încredere şi responsabilitatea de a scoate România din marasm. Aceste atacuri, lipsite de orice fundament şi extrem de agresive, nu-şi au rostul în contextul în care adversarul comun este Traian Băsescu, un personaj care îşi trăieşte ultimele zile în demnitatea de Preşedinte al României.
			Domnul Anton Doboş: "Proiectele locale, prioritare pentru USL" În această declaraţie politică vă aduc în atenţie câteva chestiuni care ţin de misiunea pe care ne-am asumat-o în colegiile electorale unde am fost aleşi. Uniunea Social Liberală este cea mai mare construcţie politică din ultimii 25 de ani, iar asta ne determină să fim foarte atenţi cu nevoia de politici publice din comunităţile locale. Mai întâi, trebuie să remarcăm că USL are nevoie de un climat de lucru favorabil, fără fracturi şi dispute care să distragă administraţia de la temele importante din agenda populaţiei. Vă semnalez că discuţiile lungi pe subiecte care nu au legătură cu împărţirea corectă a resurselor şi consolidarea economică pot pune în umbră rezultatele bune obţinute până acum. Mai mult, acestea pot deturna trendul pozitiv al indicatorilor economici, fapt nedorit, care ar fi însoţit, în mod logic, de reacţia cetăţenilor. Aduc aici, în faţa dumneavoastră, câteva dintre mesajele primite de la populaţie. Să nu uităm că valul de simpatie care ne-a adus la guvernare a apărut din ape tulburi, cu scopul de a reinstala liniştea. Sunt sigur că în oraşele şi satele unde aţi discutat cu oamenii, există aşteptări mari. Cetăţenii au solicitări explicite şi nevoi concrete, la care noi trebuie să răspundem cu exactitate. Reiau subiectul autostrăzii EST - VEST, care pare să fi îngheţat sau reamânat. Nu vorbesc despre un proiect care aparţine exclusiv Iaşului, ci despre unul care este cerut de toate judeţele Moldovei, un proiect de interes naţional chiar. Şi acesta este doar unul dintre punctele către care ar trebui îndreptată toată atenţia noastră. Aeroportul Internaţional Iaşi trebuie să fie un al doilea exemplu. Lărgirea pistei şi operaţionalizarea optimă sunt în faze avansate, iar până când cel mai important centru economic şi cultural din zona de Nord-Est a ţării să devină un punct esenţial pentru marile companii aeriene, nu este decât un pas. În termeni generali, combaterea şomajului şi finanţarea corespunzatoare a sistemelor sociale sunt priorităţi, despre care trebuie să discutăm în spaţiul public, după ce am articulat măcar o parte dintre proiectele asumate. Mediul de afaceri are nevoie imediată de măsuri care să sprijine iniţiativa şi să încurajeze dezvoltarea. Să nu uităm că unul din doi tineri cu vârsta de 25 de ani nu au un loc de muncă, la fel cum ştim cât de greu este pentru persoanele trecute de 45 de ani să se reintegreze în câmpul muncii. Iată câteva dintre domeniile spre care să ne aplecăm mai mult, pentru că ceea ce v-am prezentat provine din semnalele trase de cetăţeni. Uniunea Social Liberală are încă sprijinul populaţiei, pentru că guvernarea PDL a lăsat răni adânci în viaţa românilor. În afară de politicile publice de nivel naţional, Guvernul USL are obligaţia să finalizeze.
			Domnul Bogdan Radu Ţîmpău: În calitate de preşedinte al Comisiei de Afaceri Europene din Camera Deputaţilor am participat săptămâna trecută la întrevederea cu domnul Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi responsabil pentru relaţiile instituţionale şi administraţie care a vizitat ţara noastră, având pe agendă o serie de întâlniri cu oficiali români. În cadrul acestor discuţii au fost abordate o serie de teme de actualitate la nivel european, precum: relaţiile Comisiei Europene cu Parlamentele naţionale, mecanismul de control al subsidiarităţii, alegerile europarlamentare din 2014, Semestrul European şi reforma Uniunii Economice şi Monetare, precum şi libera circulaţie a persoanelor în spaţiul comunitar. Problematica liberei circulaţii a cetăţenilor români şi bulgari în interiorul graniţelor Uniunii Europene a intrat de curând în malaxorul dezbaterilor publice la nivel european, existând discursuri pătimaşe din partea unor politicieni europeni, acţiuni care, cu siguranţă, aduc prejudicii proiectului european. Plecând de la această realitate, în discuţiile pe care le-am avut cu oficialul european, am subliniat necesitatea continuării eforturilor instituţionale menite să consolideze dreptul la liberă circulaţie în UE şi încurajării, în acelaşi timp, a statelor membre să valorifice avantajele pe care le presupune exercitarea dreptului la libera circulaţie. În acest sens, am salutat poziţia explicită şi constantă a Comisiei Europene de susţinere a liberei circulaţii a lucrătorilor români şi bulgari şi am reţinut punctele de vedere exprimate cu ocazia reuniunii plenare a Parlamentului European din 15 ianuarie 2014, prin care Comisia s-a angajat să găsească soluţii practice faţă de preocupările unor state membre. Astfel, cele cinci acţiuni prezentate de Comisia Europeană la 25 noiembrie 2013, reprezintă o dovadă clară de promovare a unei politici echilibrate şi de consolidare a liberei circulaţii a forţei de muncă în Uniunea Europeană. În discuţiile purtate pe această problematică, am accentuat nevoia implicării Parlamentelor naţionale în această dezbatere şi în muncă de convingere de la nivelul fiecărui stat, pentru a apăra unul dintre principiile fundamentale, care a stat la baza construcţiei europene. Consider că amplificarea dialogului interinstituţional pe această temă ar trebui să depăşească stadiul informal şi să se concretizeze în măsuri şi decizii clare, în sprijinul apărării acestei valori, mai ales în contextul apropiatelor alegeri europene. A specula această temă în construirea campaniei pentru alegerile europarlamentare din mai, în unele state de către formaţiuni care practică un discurs de extremă dreaptă, în scop pur electoral, prezintă un pericol ridicat ce se va întoarce ca un bumerang asupra Uniunii Europene. Am convingerea că există voinţă şi capacitate din partea forurilor europene, atât la nivel de Comisie Europeană, cât şi la nivel de Parlament European, ca aceste tendinţe să fie combătute cu argumente solide, astfel încât poziţia fermă exprimată de către Comisia Europeană şi susţinută prin vocea domnului Maroš Šefčovič cu ocazia întrevederii avute, să contribuie la apărarea acestor valori europene comune. Se prea poate să nu fie ultimele provocări de acest gen, dacă nu în legătură cu libera circulaţie, poate împotriva altor principii europene, de aceea este esenţial ca acum, în preajma alegerilor europarlamentare, să se dea un semnal puternic de consens şi armonizare a opiniilor. Susţinerea României în această bătălie este indiscutabilă, iar poporul român are convingeri clar exprimate în favoarea consolidării proiectului european.
			Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Atragerea de fonduri europene pentru organizarea de sesiuni de meditaţii în şcolile româneşti" Rezultatele slabe ale sesiunilor de bacalaureat şi ale testărilor naţionale nu mai trebuie să ne prindă nepregătiţi. Peste câteva luni, subiectul elevilor picaţi la bacalaureat va ţine din nou prima pagină a ziarelor, iar experţii din domeniu vor încerca să propună noi măsuri şi politici publice pentru remedierea situaţiei. Consider că acum este momentul propice pentru adoptarea măsurilor proactive. De aceea, aş vrea să vă aduc în prim - plan două iniţiative pe care eu le consider importante şi de urmat. Astfel, şcoli din două judeţe au anunţat în această săptămână că vor derula proiecte cu finanţare europeană ce au ca scop asigurarea meditaţiilor gratuite pentru elevii din clasele terminale. Astfel, Inspectoratul Judeţean Gorj şi Inspectoratul Judeţean Timiş au obţinut finanţări prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - POSDRU pentru a organiza sesiuni de meditaţii pentru elevii claselor a VIII - a şi a XII - a, ţinute de profesorii din cele două şcoli. În zilele lor libere, 600 de profesori din Gorj vor face meditaţii plătite prin fondurile obţinute, cu elevii care vor să se pregătească pentru examinările finale. Profesorii din Timiş vor fi plătiţi suplimentar pentru a preda metodologia de pregătire suplimentară cu tot ce presupune ea, inclusiv cu ore suplimentare şi consultaţii cu elevii, în cadrul proiectului intitulat "Pregătire suplimentară pentru promovarea cu succes a evaluărilor naţionale". Sunt convinsă că exemple precum cel din Gorj sau Timiş se găsesc şi în alte părţi ale ţării şi cred că acest tip de iniţiative pot da un semnal pentru întreg sistemul. Profesorii din Gorj, Timiş şi din alte judeţe, care înţeleg că vocaţia de profesor nu are program de lucru, pot demara, prin exemplul lor, adevărate reforme şi politici publice la nivel naţional. Fondurile puse la dispoziţia României de către Uniunea Europeană pot sta la baza unei strategii durabile şi în învăţământ, nu numai în infrastructură, transporturi sau energie. Fondurile europene pot schimba faţa şcolii româneşti, dar acest lucru depinde într-o mare măsură de profesori, elevi, părinţi, directori de şcoli şi licee, şi de inspectorii şcolari de la nivelul comunităţilor locale. Noi, ca parlamentari, reprezentanţi ai cetăţenilor din întreaga ţară, avem datoria de a duce mesajul implicării în obţinerea de fonduri pentru şcolile româneşti, mai departe, în colegii, în şcoli, licee şi chiar şi grădiniţe.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Strategia Ministerului Muncii în domeniul protecţiei copiilor" Sfârşitul anului trecut a marcat terminarea perioadei de implementare a Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008 - 2013 şi a Planului operaţional pentru implementarea acesteia, aprobate prin HG nr.860/2008. Reforma din domeniul protecţiei drepturilor copilului a fost unul dintre cele mai importante demersuri asumate de autorităţile române, atât la nivel central, cât şi la nivel local, rezultatele acesteia fiind vizibile şi substanţiale de-a lungul timpului. Problemele sociale care afectează copiii şi politicile sociale dedicate acestui domeniu au fost constant în prim-planul atenţiei tuturor actorilor instituţionali, la aceasta contribuind atât implementarea unor reforme importante în acest sector după anul 1997 (reformarea cadrului normativ în domeniu, descentralizarea activităţilor de protecţie a copilului, restructurarea şi diversificarea instituţiilor de ocrotire a copilului, dezvoltarea de alternative de tip familial la ocrotirea de tip rezidenţial şi creşterea accentului pe politicile de prevenire a părăsirii), dezvoltarea sectorului nonguvernamental din domeniu, dar şi atenţia organizaţiilor internaţionale. În România, legislaţia în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului consfinţeşte responsabilitatea primordială ce revine familiei în creşterea şi îngrijirea copilului, recunoscut fiind faptul că dezvoltarea acestuia poate fi deplină numai într-un mediu familial. Familia are incontestabil o importanţă majoră din punct de vedere economic şi social, însă cel mai important rol al ei rămâne cel educativ, deoarece în centrul ei se plasează mereu copilul. Familia este cea care formează, modelează şi şlefuieşte caracterul şi personalitatea copilului, oferindu-i prin relaţionare modele şi repere care vor marca evoluţia sa ulterioară în societate. Unul dintre principalele obiective în domeniul protecţiei copilului a fost acela de a preveni separarea copilului de mediul său familial şi reducerea numărului de copii aflaţi în instituţii, prin identificarea unor alternative de protecţie de tip familial. Ca o consecinţă directă, rata copiilor aflaţi în instituţii rezidenţiale a scăzut de la un maxim de 1165 la 100.000 copii în anul 2000 la 615 la 100.000 copii în 2008, respectiv la 600 în 2011. Procesul de dezinstituţionalizare a copiilor a continuat inclusiv în perioada 2008-2013, constatându-se o scădere constantă a numărului de copii aflaţi în instituţii, remarcându-se în acelaşi timp o scădere a numărului de copii aflaţi în plasament la asistenţi maternali, precum şi a numărului de asistenţi maternali profesionişti (cu aproape 3.000 mai puţini din decembrie 2007 până în iunie 2013). În ceea ce priveşte categoria copiilor aflaţi în instituţiile de tip rezidenţial, aceştia au vârste de peste 10 ani şi o durată mare de separare de familie, pentru aceştia fiind necesare programe de pregătire pentru viaţa independentă, concomitent cu stimularea menţinerii relaţiilor personale cu membrii familiei naturale sau extinse, în vederea pregătirii acestora pentru momentul în care vor părăsi sistemul de protecţie specială - lucru demonstrat statistic. Consider că, în privinţa protecţiei copilului, trebuie să ne concentrăm pe "descurajarea abandonului", pentru că aici vorbim de politici de planificare familială care au impact nu doar asupra sistemului de instituţionalizare a copiilor, ci asupra societăţii în ansamblu. Pe lângă campaniile de informare şi accesul la mijloacele de contracepţie, în special în mediul rural şi în comunităţile izolate, avem nevoie de un mix de politici adresate claselor urbane, cu venituri medii şi mari: deduceri fiscale, facilităţi pentru sisteme private de îngrijire a copiilor. Introducerea în 2003 a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a reuşit să apropie numărul de copii născuţi de femeile salariate de cel al femeilor nesalariate, deşi în continuare acestea aduc pe lume mai mulţi copii în fiecare an. Iar aceştia sunt copiii cu cel mai mare risc de abandon sau poate şi mai rău, ajung să fie crescuţi fără acces la o alimentaţie corectă, la servicii de sănătate sau îngrijire şi, în prea multe cazuri, să fie exploataţi de către părinţii fără surse de venit. Aştept să văd noua strategie a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în domeniul protecţiei copiilor, mai ales în ceea ce priveşte copiii din zonele sărace, inclusiv din zonele urbane cu sărăcie extremă şi sper ca măcar pentru aceştia să nu se facă referire numai la cei din zonele rurale ci şi, aşa cum am menţionat mai sus, la cei din zonele urbane unde statistic s-a arătat că există sărăcie, că există copii ce au nevoie de o protecţie socială adecvată.
			Doamna Claudia Boghicevici: România blocată din cauza luptei pentru "ciolan" în USL Suntem deja în a 22-a lună de guvernare USL şi România este blocată. Cearta continuă dintre PSD şi PNL, lupta pentru ciolan şi guvernarea din inerţie sunt mărcile acţiunii USL în toată această perioadă în care România a stat pe loc, ratând şansa înscrierii pe un trend de creştere economică sustenabilă de 4-5% pe an. Actuala criză din USL nu este decât vârful aisbergului şi voi demonstra în cele ce urmează de ce actuala guvernare trebuie schimbată din temelii, cel puţin în ceea ce priveşte structura ultrabirocratizată a cabinetului. Ce se întâmplă acum în USL este cântecul de lebădă al unei struţo-cămile politice toxice pentru România. USL s-a format doar pentru ca PSD, PNL, PC şi UNPR să ajungă la ciolan, iar acum asistăm la dezintegrarea USL, pentru că acest ciolan nu le mai ajunge. Reconfigurarea USL în noul USD (PSD+PC+UNPR) şi un PNL tot mai izolat este şi în acest sens doar o reîmpărţire a prăzii. Nu am văzut în aceste zile dispute în jurul unor idei, politici publice sau principii, am văzut doar luptă oarbă pentru mai multă putere, mai multe funcţii politice, mai multe privilegii. Spuneam acum ceva timp că guvernarea USL este o pacoste pentru România şi pentru că PSD şi PNL au început de mult un război rece de distrugere reciprocă. În momentul în care PSD şi sateliţii săi au reuşit deja prin traseism politic să îşi creeze o majoritate parlamentară fără PNL, este clar că USL mai există doar pe hârtie. Înfiinţarea USD, o construcţie care nu este doar pentru europarlamentare, cum afirma ieri chiar premierul Ponta, reprezintă ceea ce în business se numeşte "încercare de preluare ostilă a unei alte entităţi". PSD încearcă prin această mişcare să preia ostil tot capitalul de imagine al USL, inclusiv prin recursul la simboluri (sigla USL se confundă în mare parte cu cea a USD, trei din cei patru lideri USL sunt şi lideri USD, Oprescu girează USD la fel cum pe vremuri gira usl), în timp ce PNL este pus în faţa faptului împlinit, rămânând de facto izolat pe scena politică. Din păcate războiul pe ciolan între PSD şi PNL se răsfrânge asupra cetăţenilor, care au o cu totul altă agendă, uitată de guvernanţi. Sub guvernarea USL avem 71 de mii de noi şomeri, de la 1 aprilie ne aşteaptă scumpirea în lanţ a tuturor preţurilor, după introducerea accizei de 7 eurocenţi la combustibil, în luna ianuarie nu s-a decontat niciun leu fonduri europene, iar Guvernul a introdus 35 de noi taxe şi biruri. Aceasta este agenda reală a populaţiei şi nu luptele pentru ciolan între PSD şi PNL. Această luptă oarbă pentru putere a creat deja un talmeş-balmeş în actualul Guvern. Miniştrii Chiţoiu, Gerea, Nicolăescu şi-au pierdut sprijinul politic pentru ministerele Finanţelor, Economiei şi Sănătăţii, dar Ponta încă nu le-a semnat demisiile şi ei conduc în continuare ministerele. În acelaşi timp, Ponta ne spune cum Iohannis ar putea fi ministru de Interne, dar în acelaşi timp va coordona ministerele economice. Gândiţi-vă la nişte situaţii practice. Ca vicepremier pe domeniile economice, ministrul de Interne Iohannis ar putea cenzura politicile prezentate de Finanţe în faţa FMI, în acelaşi timp, în cazul unei situaţii de urgenţă ca cea din Apuseni, vicepremierul Iohannis s-ar subordona unui alt vicepremier, recte Gabriel Oprea. Este un teatru al absurdului pus în scenă de o guvernare USL tot mai depăşită de situaţie şi tot mai îndepărtată de agenda reală a cetăţeanului. Singurul lucru bun pe care îl poate aduce această renegociere în Guvern ar fi restructurarea din temelii a formulei Cabinetului. Este inadmisibil ca în România, un stat care are încă nevoie de raţionalizarea cheltuielilor publice, să aibă 27 de miniştri în Guvern. Este o sfidare la adresa bunului simţ şi PDL va solicita în permanenţă revenirea la un Cabinet mai suplu, cu 16-17 miniştri. România nu are nevoie şi nu îşi permite să aibă 10 miniştri de umplutură, aşa cum este cazul acum.
			Domnul Clement Negruţ: "Descentralizarea care descalifică definitiv guvernarea Ponta" În data de 10 ianuarie 2014 Curtea Constituţională declara ca neconstituţională Legea descentralizării iniţiată de USL. Săptămâna trecută, pe site-ul CCR a fost publicată motivarea în baza căreia Curtea Constituţională a pronunţat neconstituţionalitatea. Adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din 19 noiembrie 2013, Legea descentralizării, sau mai bine spus Legea lui Dragnea nu respectă, conform motivării date de Curtea Constituţională, Legea-cadru a descentralizării, şi anume Legea nr. 195/2006. Ce lipseşte proiectului domnului Dragnea sunt măsurile pregătitoare ale procesului de descentralizare, studiile de impact şi standardele de cost. Încă o dată Liviu Dragnea dă cu stângul în dreptul şi ne demonstrează că incompetenţa, lipsa de viziune şi minciuna sunt marca acestui guvern condus de copiatorul şef Victor Ponta. Este şi mai uimitor faptul că domnul viceprim-ministru al României, Liviu Dragnea, cu o experienţă de peste 12 ani în administraţia locală, nu cunoaşte sau se face că nu cunoaşte ce este acela un studiu de impact sau un standard de cost şi importanţa acestora în cadrul procesului de descentralizare. Studii de impact sau standarde de cost sunt nişte noţiuni abstracte şi fără de folos pentru iniţiatorii acestei legi. Mai mult, judecătorii Curţii Constituţionale susţin că Legea descentralizării nu nerespectă Legea-cadru nr.195/2006, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie, care face referire la obligaţia de respectare a legilor. Poate că odată şi odată va pricepe şi domnul viceprim-ministru Dragnea că descentralizarea nu presupune doar mutarea unor instituţii de la un stăpân la altul. Un alt eşec major al guvernării USL care după mai bine de un an de zile de la preluarea puterii nu a reuşit nici modificarea Constituţiei şi nici regionalizarea după bunul lor plac. În aceste condiţii, mai aveţi o şansă: DEMISIA, pentru că v-aţi descalificat definitiv.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Cercetarea în România...încotro?" Abordarea acestei teme o justifică situaţia precară pe care ne-o arată ultimii 10 ani, în care autorităţile guvernante au vorbit timid de "reforma în cercetare" ce nu poate fi încurajată datorită unor bugete austere, vitregite de criza economică. Alte resorturi care ne-au determinat intervenţia de astăzi sunt Raportul pe 2013 al Comisiei Europene pe cercetare-inovare în România, Elaborarea Strategiei Naţionale în Cercetare-Dezvoltare-Inovare 2014-2020, dar şi criza vaccinurilor din Institutul Cantacuzino, acelaşi institut care anul trecut a închis definitiv porţile filialei din Iaşi, indisponibilizând peste 34 de cadre calificate şi un patrimoniu logistic care, neadministrat corespunzător, se va transforma în ruină. Statistic, în România avem aproximativ 40.000 persoane care lucrează în cercetare, dintre care 25.000 cu statut de cercetător, de regulă, cadre didactice universitare, profesori sau beneficiari de burse doctorale, cu o medie a veniturilor de aproximativ 700 euro/net/lună, în timp ce, media europeană este de 3000 euro/net/lună. Cheltuielile statului cu acest domeniu s-au situat aproape în fiecare an în jurul valorii de 0,5% din PIB (excepţie făcând anul 2008, când cercetarea a avut 0,6 din PIB). Nu e de mirare că, potrivit Raportului Comisiei Europene din 2001, peste 15.000 de cadre din acest domeniu au părăsit România, pentru oferte din alte state care au ştiut să le valorizeze corect competenţele. Acelaşi raport european face o diagnoză a domeniului în România şi constată următoarele probleme: etapa românească de doctorat susţine aspecte puternic teoretizate, cu puţină aplicabilitate; angajările în sectorul public de cercetare au fost blocate din 2010, în timp ce mediul privat a fost constrâns să îşi reducă numărul de cercetători; subfinanţarea sistemului a provocat migraţia de creiere, în special fiind vizaţi cei tineri, iar cei rămaşi au posibilităţi de reconversie profesională limitate; colaborarea între mediul universitar, mediul privat şi instituţiile de brevetare este blocată, iar aplicabilitatea industrială este sub 1%. Nu este de mirare, deci, că în condiţiile de mai sus, tinerii educaţi pe banii statului român pleacă din ţară. Puţinii privaţi care făceau cercetare industrială au fost sufocaţi de legile fiscale şi mediul concurenţial, iar în sistemul sanitar au apărut crize de tipul "vaccinuri contaminate", care pe viitor se pot dovedi adevărate dezastre biologice. Am pregătit pentru astăzi o serie de observaţii, în urma consultării unor cadre universitare de la instituţiile de profil din municipiul Iaşi. În contextul în care în această perioadă se elaborează Strategia Naţională de Cercetare-Dezvoltare-Inovare 2014-2020, avem speranţa că ne vor fi luate în considerare observaţiile pertinente. România trebuie să investească în domeniile în care deja avem un avantaj competitiv şi trebuie dezvoltat acest avantaj. Avem nevoie de o susţinere mult mai puternică a cercetării aplicative şi competitive, iar pe cale de consecinţă, diversificarea surselor de finanţare. În prezent 80% din finanţarea cercetării româneşti se realizează prin ministerul de resort. În context european nu este considerat productiv pentru o economie sănătoasă ca cercetarea aplicativă să fie susţinută majoritar din fonduri publice. O mare problemă a celor 20 de ani de tranziţie este statutul slab al universităţilor româneşti în topurile mondiale, iar aici ne referim la întregul sistem, în ansamblu, ce pleacă de la admitere până la evaluarea finală, sistem ce nu concordă bunelor practici internaţionale, învechindu-se din ce în ce mai mult cu fiecare an ce trece. De asemenea, în ceea ce priveşte ştiinţele inginereşti se simte o nevoie clară de armonizare cu realităţile tehnologice ale secolului XXI. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte organigramele, instituţiile de cercetare au nevoie de mai multă flexibilitate în dezvoltarea unor noi structuri, comasarea altora sau permutarea cadrelor în funcţie de necesarul proiectului. Închei intervenţia cu speranţa că cercetarea românească va fi ancorată în tendinţele europene şi mondiale şi se va trece de la un sistem pur teoretic la un sistem care se încorporeze o proporţie egală între teorie şi practică. Dezvoltarea acestui domeniu de care depinde evoluţia întregii societăţi o vom preţui toţi.
			Domnul Constantin Avram: "Situaţiile de urgenţă, o problemă serioasă a guvernelor României" De aproape 10 ani, primăvara ne confruntăm cu ploi torenţiale care provoacă inundaţii, pe alocuri catastrofale, aproape în toate zonele ţării, iar în fiecare iarnă suntem blocaţi de ninsori abundente şi de viscole puternice. Aproape de fiecare dată, autorităţile publice locale sau centrale sunt luate prin surprindere sau în cel mai fericit caz dovedesc reacţii întârziate. Deşi avem în cadrul Ministerului Afacerilor Interne o structură, spunem noi specializată numită Inspectoratul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă, atât primăvara cât şi iarna înregistrăm blocaje al traficului rutier, feroviar sau aerian, distrugeri materiale sau chiar pierderi de vieţi omeneşti. Cei avizaţi cu astfel de situaţii justifică aceste calamităţi, numai în contextul schimbărilor climatice la nivel global, dar efectele dezastruase ale unor astfel de fenomene meteorologice nu ne pot lăsa indiferenţi. Este nevoie de o mai bună colaborare între Institutul Naţional de Meteorologie, Inspectoratul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi autorităţile publice locale, pentru ca astfel de situaţii să fie întâmpinate de reacţia rapidă a autorităţilor pentru limitarea distrugerilor materiale şi salvarea de vieţi omeneşti. Nu de puţine ori primăriile aşteaptă pasive intervenţia detaşamentelor de pompieri locale sau zonale, fără să întreprindă nici o acţiune, iar mijloacele de informare în masă au semnalat de fiecare dată astfel de aspecte. Cred că pentru protecţia împotriva inundaţiilor a gospodăriilor cetăţenilor aflate în zonele de risc trebuie întocmit (şi finanţat) un program naţional special de construcţie a digurilor de protecţie, lucrări de apărări de maluri şi regularizări ale albiilor râurilor vizate şi monitorizate de reprezentanţi ai Inspectoratului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă, întrucât această instituţie, prin inspectoratele locale, are responsabilităţi privind evacuarea populaţiei şi protecţia bunurilor acestora, deci intervenţia rapidă şi eficientă. În cazul ninsorilor abundente generatoare de blocaje ale traficului rutier în special, de izolare a unor localităţi (de închidere a unor drumuri naţionale sau judeţene) am putea crede că dotarea comunităţilor locale cu utilaje şi echipamente speciale ar putea fi soluţia ideală de ieşire din impasul creat, dar comunicarea între instituţiile statului în vederea acţiunilor comune este factorul determinant în astfel de situaţii. Şi asta pentru că, prin lege, prefectul este preşedintele comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, iar Consiliile Judeţene sunt cele care contractează, prin licitaţie, lucrările de intervenţie pentru dezăpezirea căilor rutiere comunale, judeţene sau naţionale. Dacă pentru dezăpezirea drumurilor naţionale sau europene C.N.A.D.N.R asigură contractarea acestor lucrări, pentru drumurile comunale sau judeţene situaţia este mai dificilă, datorită lipsei de colaborare şi informare reciprocă între autorităţile locale şi judeţene, tocmai din motivele expuse mai sus. Lipsa de coordonare şi colaborare între aceste autorităţi ale statului a generat, în foarte multe cazuri, distrugeri materiale suplimentare sau chiar pierderi de vieţi omeneşti. Este binecunoscut cazul accidentului aviatic din Munţii Apuseni, soldat cu pierderea vieţii a doi oameni. Presa a relatat şi analizat cazul, folosind absolut toate datele pe care le-a putut obţine de la martori sau specialişti. Având convingerea că ancheta va fi finalizată prin stabilirea de responsabilităţi pentru toate instituţiile sau persoanele implicate în acest caz, nu poate fi evitată o întrebare : găsirea unor vinovaţi, recuperează vieţile pierdute?! Eu sunt convins că nu...!
			Domnul Constantin Mazilu: "Leacurile minune de la TV, o înşelătorie permisă de autorităţi" Milioane de pastile, prafuri, tincturi şi capsule ne promit, agresiv şi persuasiv, tinereţe fără bătrâneţe, perfecţiune fără bisturiu şi viaţă fără de moarte, zi şi noapte, din reclamele televizate sau din paginile vreunei reviste. Pentru digestie, memorie, articulaţii, imunitate, potenţă, sarcină, slăbit există soluţii naturiste, care mai de care mai "performante", conform elogiilor aduse de producătorii lor. Dar cine sunt exact producătorii lor, v-aţi întrebat vreodată, stimaţi colegi şi dragi români? Suplimentele alimentare sunt fabricate de producători adesea obscuri şi uneori chiar greu de identificat după momentul înregistrării produsului lor. Dacă fabricarea medicamentelor presupune un proces extrem de riguros, foarte costisitor şi supravegheat de autorităţi, iar respectarea regulilor de bună practică în producţie este reglementată prin lege şi verificată periodic, nu acelaşi lucru se întâmplă cu suplimentele agasante din reclame. În timp ce compoziţia pastilelor este studiată ani de zile, la fel şi efectele lor ori toxicitatea acestora, suplimentele scapă de aceste furci caudine, pentru că ele vin să umple locul pe care medicamentele clasice îl lasă gol, fie pentru că ştiinţa nu a avansat suficient sau pentru că nu s-au finalizat testele preliminarii, premergătoare lansării pe piaţă. Cum să opreşti un produs care susţine că îmbunătăţeşte memoria şi este făcut din rădăcini de plante specifice unor state de pe alte continente doar pentru că nu ai cum să demonstrezi contrariul? Subliniez că medicamentele sunt controlate periodic, reacţiile adverse sunt raportate permanent şi colectate la nivel internaţional. Piaţa acestora se autoreglează singură, cu ajutorul producătorilor concurenţi, care sunt cei mai agili supraveghetori în astfel de situaţii. În schimb, în gama suplimentelor autorizate se regăsesc, frecvent, şi produse cărora li s-a aplicat doar o autorizare formală. Pe piaţa farmaceutică există o multitudine de produse neautorizate care au doar aspectul de medicament. Singura certitudine în privinţa acestora este doar sursa uriaşă de profit pentru producătorii lor. Suferinţele sau dorinţele oamenilor de a-şi face viaţa mai uşoară sau de a deveni mai frumoşi sunt ţintele pe care le atacă aceştia, punându-se la adăpostul etichetelor "Bio" de orice acuzaţii. Dar nu acelaşi lucru se poate susţine despre eficienţa lor pentru sănătate. Medicii şi farmaciştii atrag atenţia că suplimentele nu au studii clinice efectuate, care să le ateste efectele benefice. Studii clinice au doar vitaminele, mineralele şi alte câteva substanţe care au fost suficient cercetate. Dar şi ele pot face mai mult rău decât bine, dacă sunt luate după ureche. Suplimentele nutritive sunt folosite cu succes în cazul celor care suferă doar de anumite boli cronice. Fără sfatul medicului, vă treziţi că aţi cumpărat o frecţie sau mai multe pentru un picior de lemn. Şi asta în situaţia cea mai fericită, respectiv atunci când diferenţa dintre hrană, supliment sau o otravă o presupune doar doza pe care o luaţi. Trebuie să cântărim bine dacă obţinem sănătate sau doar le creştem vânzările unora care ne păcălesc prin publicitatea persuasivă şi insistentă până la enervare de la televizor. Dacă apare un vector de imagine, actor, starletă tv sau oricine altcineva cunoscut într-un spot publicitar şi îşi dezvăluie "marele secret al frumuseţii", contra cost fireşte, atunci cel puţin jumătate dintre femeile din România vor cumpăra produsul minune fără să stea pe gânduri. Indiferent dacă vor fi obligaţi să dea o mică avere pe produsul miraculos pentru rezolvarea problemelor urologice sau cu potenţa, bărbaţii ajung să devină şi ei nişte victime sigure. Şi asta cu atât mai mult cu cât înşelătoria ne este servită de vreo prezentatoare TV sau de vreo cântăreaţă mai mult sau mai puţin celebră, dar care sunt invidiate atât pentru forma lor fizică, obţinută cu zeci de ore pe săptămână prin sălile de sport, sau pentru alte atribute voluptoase cu care le-a înzestrat mama natură şi nu vreo cutiuţă magică. O reclamă ne îndeamnă să consumăm iaurtul x pentru a avea un tranzit intestinal mai iute decât viteza rapidului către Craiova, pentru că ar conţine nu ştiu ce bacterie binefăcătoare. Dacă la noi respectivul iaurt minte prin intermediul vedetei, în mai multe ţări mai avansate decât România respectivul aliment a fost scos de pe piaţă sau chiar interzis. O altă reclamă ne spune să consumăm fără tăgadă produsul y, al cărui preţ este echivalent cu cel al unui telefon mobil, doar pentru că îl recomandă "medicii specialişti". Din câte ştim, toţi medicii sunt specialişti, iar cei care au parcurs mai multe etape ştiinţifice ajung chiar medici primari şi profesori doctori. Deşi ni se recomandă de toţi medicii, şi nu doar de cei din reclame, care sunt "mai specialişti" decât restul specialiştilor, să reducem pe cât posibil consumul de alimente prăjite, teleshopping-ul ne "încântă" cu fel şi fel de tigăi fenomenale. Aceste vase de bucătărie sunt atât de elogiate, încât creează senzaţia că mai au puţin şi ajung să cureţe şi să spele singure cartofii înainte să-i prăjească impecabil, fără vreo picătură de ulei. Însă, în caz că v-au picat greu la stomac prăjelile "fabuloase" din tigăile şi cratiţele "fenomen", aflaţi tot de la televizor că există leacuri chinezeşti, exorbitant de scumpe care vă iau cu mâna, instantaneu, orice durere. Sunteţi doar la un telefon distanţă de panaceul de pe altă... lume! Din aceste motive, daţi-mi voie să vă menţionez cazul tinerei care a plătit cu viaţa preţul unui astfel de produs, intrând în comă ireversibilă după ce a luat un aşa-zis "medicament minune". Însă, am cunoştinţă că, zilnic, în spitale se internează pacienţi cu hemoragii digestive, cu agravări ale unor tulburări hepatice sau renale provocate sau facilitate de consumul iresponsabil şi abuziv de suplimente alimentare. La fel de bine ştiu şi că şi alte state mai avansate au astfel de probleme grave, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne complacem într-o astfel de situaţie. În opinia mea, controlul sistematic şi direcţionat poate demobiliza vânzarea unor astfel de produse neautorizate. Sporirea atenţiei autorităţilor poate descuraja sau limita comercializarea unor astfel de otrăvuri. La fel şi în privinţa dramei, precum cea a tinerei decedate, obligă Ministerul Sănătăţii să ia atitudine şi nu doar să ridice din umeri a nepăsare.
			Domnul Cornel Itu: "Eveniment aniversar pentru toţi românii care îşi iubesc ţara - 142 de ani de la naşterea lui Alexandru Vaida-Voevod" Prinşi în vâltoarea cotidiană, nu mai găsim răgazul de a ne aminti de cei care au scris istoria acestei ţări, şi mă refer aici la marile figuri ale politicii româneşti. Cred, însă, că este un exerciţiu necesar. Vreau să reţin atenţia, pentru câteva minute, evocând personalitatea şi activitatea unui mare om de stat, un transilvănean care a trasat conturul României - Alexandru Vaida-Voevod. La sfârşitul acestei luni, în 27 februarie, se împlinesc 142 de ani de la naşterea acestui mare patriot, care, cu mândrie o spun, a fost dat României de zona Dejului, zonă din care mă trag şi eu şi pe care o reprezint astăzi în Parlament. Alexandru Vaida-Voevod a văzut pentru prima dată lumina zilei în satul Olpret (Bobâlna de azi) din judeţul Cluj, aflat la o distanţă de câţiva kilometri de oraşul Dej. Provenit dintr-o veche familie românească, înnobilată, motiv pentru care i s-a adăugat la nume şi titlul de Voevod, tânărul Alexandru s-a afirmat încă din anii studenţiei ca un susţinător al mişcării naţionale a românilor transilvăneni, urmând exemplul tatălui său, Dionisie Vaida, care a sprijinit material şi moral acest crez. Un moment important în parcursul său politic a avut loc în anul 1893, când a luat parte, la Sibiu, la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, partid de care şi-a legat destinul. La Conferinţa de la Sibiu s-a hotărât elaborarea unui "Memorandum" al românilor, adresat împăratului de la Viena. "Memorandumul" a fost redactat pentru a susţine revendicările românilor din imperiu şi a denunţa politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicată de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiectului de către Iuliu Coroianu în casa bunicului său, prefectul de Năsăud, Alexandru Bohăţiel, un apropiat al lui Avram Iancu. Împăratul Franz Joseph a refuzat să acorde o audienţă delegaţiei, iar semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată. Bătălia a fost pierdută, însă nu şi războiul! Crescut în spiritul dreptăţii şi al libertăţii naţionale, Alexandru Vaida Voevod va continua, de-a lungul carierei sale politice, în special ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, să militeze pentru unirea Transilvaniei cu România, consecvenţa şi abilităţile sale politice fiind răsplătite în 1 decembrie 1918, dată care marchează acum Ziua noastră Naţională. Cu emoţie amintesc că transilvăneanul, clujeanul din Bobâlna - Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuţie deosebit de importantă la înfăptuirea Marii Uniri. Omul politic căruia îi închin acest moment a citit, în Parlamentul din Budapesta, rezoluţia Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, prin care s-a hotărât ca naţiunea română din Austro-Ungaria, "liberă de orice înrâurire străină", să-şi aleagă "aşezarea ei printre naţiunile libere". Cuvinte care în acele timpuri cereau un mare curaj, cuvinte ce puteau costa viaţa! Citirii documentului i-a urmat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, unde cei 1228 de delegaţi aleşi ai românilor "din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească" au votat Rezoluţia Unirii. După acest eveniment istoric, Alexandru Vaida-Voevod devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat şi s-a numărat între cei patru delegaţi ardeleni care au adus regelui Ferdinand I Rezoluţia Unirii pentru a fi ratificată. În noua Românie, întregită, Alexandru Vaida-Voevod va juca un rol extrem de important, ocupând funcţii înalte în stat, inclusiv cea de prim-ministru, reformând principalele instituţii ale statului. La aproape un secol şi jumătate de la naşterea sa, acest excepţional om politic şi patriot român transilvănean, excelent diplomat, care a crezut în destinul nostru european este, cu siguranţă, un model pentru orice politician ce doreşte binele ţării!
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Electorata" imorală şi incorectă a Guvernului USL În urma discuţiilor avute cu delegaţia FMI, premierul Victor Ponta s-a împăunat, anunţând două măsuri cu caracter social, convenite, după afirmaţiile sale, cu reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale: un ajutor pentru persoanele fizice care au la bănci credite restante şi un ajutor pentru IMM care creează cel puţin 20 de locuri de muncă. Referitor la ajutorul promis IMM-urilor, durata acestui ajutor şi implicaţiile bugetare nu au fost comunicate public. Schema de ajutor de stat promisă firmelor private se referă la cele care creează minimum 20 de locuri de muncă. Guvernul ar urma să suporte jumătate din valoarea totală a cheltuielilor salariale. Conform declaraţiilor făcute de Victor Ponta, Guvernul USL estimează că schema de reduceri fiscale pentru populaţia cu venituri sub medie şi credite bancare care ar putea duce la reeşalonarea împrumuturilor pentru aproximativ 900.000 de români. Mai exact, băncile, spune premierul Victor Ponta ar putea reduce ratele la credite cu până la 4 miliarde de lei în 2014. Măsura va fi adoptată prin ordonanţă, urmând să fie aplicată tuturor creditelor contractate de persoane fizice, salariaţi sau pensionari: "Condiţia este ca aceste persoane să aibă un venit lunar mai mic sau cel mult egal cu salariul mediu net, de 1.610 lei, şi să nu aibă restanţe mai vechi de 90 zile la creditele bancare. Este vorba de înjumătăţirea ratei pe o perioadă de doi ani, dar nu mai mult de 500 lei pe lună. Este un credit fiscal acordat de stat pentru a acoperi creşterea dobânzii pentru cei doi ani de scădere a ratei. Practic, jumătate din rata pe care o plătesc va fi amânată - cei care au, de exemplu, 800 lei rată vor plăti doar 400 lei, restul de 400 lei se amână pe doi ani, iar statul va suporta, pe baza unui credit fiscal, din impozitul pe venit diferenţa după ce se termină cei doi ani", a spus Victor Ponta. Ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, afirmă că "Guvernul USL are în vedere, prin aplicarea acestui sistem, să aducă în economie 4 miliarde de lei pe an, ceea ce echivalează cu o creştere suplimentară cu 1% din PIB pe 2 ani". Guvernul USL a estimat că această măsura ar putea viza 907.000 de debitori şi declară că acest lucru a fost discutat cu Banca Naţională şi agreată de FMI. Măsura este discriminatorie pentru că se adresează românilor cu venituri sub medie şi cu credite cu întârzieri la plată sub 90 de zile. Ceilalţi sunt excluşi. Nu sunt beneficiarii schemei gândite de Guvern aproximativ un milion de români. "Electorata" este incorectă, pentru că valoarea de 1.610 lei nu corespunde cu nivelul venitului mediu salarial din prezent, ci cu situaţia din luna septembrie 2013. La valoarea de 2.298 lei venit salarial mediu brut utilizată la fundamentarea bugetului pe 2014, rezultă un venit salarial mediu net de 1.664 lei. Pentru pensionari beneficiile sunt mult mai extinse, deoarece pensia medie era la finele anului trecut de 811 lei şi ar trebui să urce la 841 lei după indexarea de la începutul acestui an. Astfel, vor putea obţine facilităţi din partea statului toţi pensionarii cu punctaj sub 2,03, respectiv care au avut salarii duble faţă de media pe economie. În aceste condiţii, dat fiind timpul necesar formalităţilor necesare şi birocraţia aferentă, aplicarea măsurii în timp va demonstra dacă nu cumva numărul beneficiarilor pensionari al măsurii de stimulare a consumului va fi mai mare decât cel al salariaţilor. "Electorata" este imorală şi are ca drept unic scop beneficiul electoral al Guvernului USL, având în vedere faptul că 2014 este un an electoral. Un joc de întrajutorare promovat de premierul Victor Ponta pentru o perioadă de doi ani, în vederea asigurării liniştii USL pentru următorii patru ani. Prin promovarea acestor măsuri, Guvernul USL oferă pomeni electorale, chiar înainte de alegerile europarlamentare, începând cu 1 aprilie 2014 - zi care coincide cu intrarea în vigoare a accizei de 7 eurocenţi pe carburant. Prin această măsură, Guvernul USL condus de Victor Ponta încearcă, din nou, să-şi acopere incompetenţa pe deplin dovedită. Incapacitatea USL de a performa duce la blocarea dezvoltării României. Prin politica fiscală promovată, Guvernul USL nu generează o creştere economică şi nici nu se întrevăd soluţii prin care România să recupereze într-un interval rezonabil de timp decalajul de dezvoltare pe care îl are, comparativ cu alte ţări membre ale Uniunii Europene.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Financial Times" ne laudă, noi ne împroşcăm cu noroi... Ne-am obişnuit în ultimii ani ca România să fie o ţintă predilectă de denigrare din partea presei internaţionale. Fie că înregistrăm rezultate bune sau foarte bune în orice domeniu de activitate, de cele mai multe ori media europeană sau cea de peste ocean ne-a pus la colţ nejustificat, aducându-ne, ca stat, ţară şi popor, enorme deservicii gratuite. Am căpătat astfel, fără voia noastră, o imagine destul de şifonată în exterior, o imagine ştearsă, negativă, fadă, dar uneori invers proporţională cu realitatea. Presa internaţională a adus grave prejudicii de imagine României, accentuate de anumite ieşiri inoportune pe plan extern ale reprezentanţilor statului, dar şi de acţiunile mai puţin ortodoxe ale etnicilor romi de origine română prin toate ţările Europei. În acest context involuntar nefericit, un recent articol din prestigioasa publicaţie britanică "Financial Times", cu titlul "România, un nou tigru al Europei?", reliefează extrem de realist rezultatele din ultima perioadă ale economiei româneşti. "O creştere cu 5% a Produsului Intern Brut în zilele noastre este asociată mai degrabă celor mai performante economii emergente din Asia şi Africa decât creşterii lente înregistrate în rândul ţărilor Uniunii Europene, însă România a produs o surpriză cu ritmul său de creştere în T4 2013, cel mai bun din ultimii cinci ani", astfel sună comentariul importantului cotidian internaţional. Autorul citează estimările recente ale Institutului Naţional de Statistică (INS), conform cărora Produsul Intern Brut a crescut cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,1% pe seria ajustată sezonier în ultimul trimestru al anului trecut, comparativ cu perioada similară din 2012. Pe ansamblul anului trecut, economia României a înregistrat o creştere de 3,5%, printre cele mai rapide rate de creştere din Europa şi cu mult peste prognoza de 2,8% făcută recent de Fondul Monetar Internaţional. În plus, inflaţia, cândva o îngrijorare serioasă, a ajuns la cel mai scăzut nivel din toate timpurile, 1,1% în ianuarie, scrie "Financial Times". Potrivit autorului articolului, într-o notă a BCR, cea mai mare bancă din România, se menţiona că cererea externă (exporturile de mărfuri şi servicii) este cel mai probabil principalul motor de creştere în trimestrul 4, ca, de altfel, în întregul an 2013. Este posibil ca un alt factor de creştere să fi fost anul agricol excepţional, dat fiind că, istoric vorbind, ritmul de creştere al economiei României depinde de fluctuaţiile din agricultură. Totuşi, încă este cam prea devreme pentru a sărbători, avertizează autorul articolului, în condiţiile în care încrederea consumatorului este încă scăzută. Potrivit ziarului britanic, este de aşteptat ca această creştere surprinzătoare a PIB în T4 2013 să fie urmată de o încetinire uşoară în 2014, dat fiind că recuperarea economică rămâne fragilă. Iar alegerile europene şi prezidenţiale din acest an ar putea provoca la rândul lor o oarecare îngrijorare pe piaţă. "Deşi este încă prea devreme pentru a saluta un tigru est-european, performanţa României dă motive de optimism. Apetitul investitorilor pentru emisiunea de obligaţiuni în valoare de 2 miliarde de dolari, din ianuarie, reflectă un entuziasm mai amplu pentru recentul val de emisiuni de obligaţiuni central şi est-europene înainte de reducerea anunţată de banca centrală americană (Fed a anunţat la sfârşitul anului trecut că va reduce, începând din ianuarie, programul de achiziţii lunare de obligaţiuni, scopul fiind de a introduce lichidităţi semnificative în sistemul financiar, susţinând astfel economia SUA, dar şi pieţele financiare la nivel global - n.r.). Dar (acest apetit al investitorilor - n.r.) reflectă totodată şi un anumit grad de încredere în consolidarea fiscală a României, la numai câţiva ani după ce ţara s-a confruntat cu o criză bugetară", a mai apreciat autorul articolului. Acest comentariu laudativ vine să confirme faptul că Guvernul USL a făcut eforturi serioase de a îndrepta lucrurile după ce a venit la putere. Reîntregirea salariilor şi a pensiilor, ţinerea inflaţiei sub control şi anumite măsuri pentru creşterea confortului unor categorii de salariaţi reprezintă realităţi de necontestat, reparaţii morale şi financiare importante pentru mulţi români. Sigur, sunt convinsă că România ar putea obţine rezultate şi mai remarcabile, dacă scena politică nu ar sta permanent pe un butoi cu pulbere şi dacă preşedintele ţării, aflat la apogeul unor mandate distructive, nu ar acţiona contrar intereselor ţării şi oamenilor ei. În aceste momente, avem nevoie mai mult ca oricând de o solidaritate socială, dar mai ales politică, pentru a reuşi să îndreptăm de tot "corabia" României şi să o aşezăm pe cursul normal, al unei democraţii europene consolidate şi constructive. Consider că doar printr-un efort comun şi o acţiune unitară de limpezire politică vom reuşi să progresăm şi să generăm şi alte articole pozitive la adresa noastră.
			Domnul Costel Şoptică: "Păstraţi Judecătoria Darabani!" Reforma justiţiei este una dintre principalele preocupări ale Guvernării USL, ale Partidului Naţional Liberal, considerată o piatră de temelie a statului de drept. Restructurarea sistemului judicar naţional, la fel ca şi în alte state ale Europei de Vest şi de Nord, a dus la creionarea unei noi hărţi a instanţelor din ţară. Pe de altă parte, valul de transformări este grevat de constrângerile dictate de criza economică, astfel că s-a ajuns la concluzia că instanţele de mai mari dimensiuni pot face faţă mai bine constrângerilor financiare şi fluctuaţiei numărului de judecători şi de cauze. Ministerul Justiţiei a propus desfiinţarea a 30 de judecătorii, printre care şi cea din Darabani, judeţul Botoşani, cu scopul de a eficientiza activitatea instaţelor din România. Situaţia Judecătoriei Darabani este complexă, iar propunerea Ministerului Justiţiei trebuie analizată cu maximă atenţie. Raportul "Sisteme judiciare din Europa: Eficienţa şi calitatea justiţiei", elaborat de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), ediţia 2012, atrage atenţia că accesul la justiţie nu poate fi limitat la resursele financiare, ci este de asemenea legat de accesul geografic la justiţie. De altfel, şi criteriile luate în calcul de Ministerul Justiţiei la stabilirea instanţelor ce se desfiinţează vizează posibilităţile financiare ale populaţiei arondate acestor judecătorii. În cazul Darabani este nevoie de o analiză mai atentă. Comisia Naţională de Prognoză plasează salariul mediu din judeţul Botoşani la finalul clasamentului naţional, devansând, potrivit statisticilor, numai judeţele Bihor, Harghita şi Covasna (Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în 2017). Desfiinţarea Judecătoriei Darabani ar afecta serios populaţia din zonă, pentru care accesul la justiţie ar putea fi drastic limitat din cauza distanţelor mari pe care oamenii ar trebui să le parcurgă până la cele mai apropiate instanţe din judeţ. Situaţia devine şi mai grea, dacă ţinem seama de faptul că Darabani are jurisdicţie pe zona cea mai îndepărtată de reşedinţa de judeţ. Pe de altă parte, s-au constatat cazuri când oamenii au venit pe jos şi câte 15 km ca să ajungă la Judecătoria Darabani. Dacă se desfiinţează această judecătorie, oamenii ar trebui să străbată distanţe duble, iar pentru locuitorii din zonele de graniţă ar deveni o problemă şi mai mare să ajungă la alte instanţe. De altfel, tocmai graniţa pe care Judecătoria Darabani o are cu state extracomunitare, Republica Moldova şi Ucraina, o face extrem de importantă în cadrul sistemului judicar naţional. Experienţa pe care a dobândit-o în cauze specifice traficului de graniţă este extrem de preţioasă în derularea cu maximă eficienţă a actului de justiţie. Mai mult, distanţa mult mai mică faţă de graniţă permite intervenţii rapide din partea procurorilor şi judecătorilor de la Darabani. Pe de altă parte, managementul Judecătoriei Darabani şi-a dovedit eficienţa în cursul ultimilor 20 de ani, pentru că atât judecătoria, cât şi parchetul au sedii modernizate, astfel încât ele să corespundă cerinţelor unor astfel de instituţii. De altfel, în jurul Judecătoriei Darabani s-a creat o comunitate de specialişti care s-ar distruge prin desfiinţarea instanţei. În plus, costurile bugetare ar creşte corespunzător prin mutarea acestor specialişti în alte localităţi, la alte instanţe, pentru că cheltuielile cu transportul şi chiriile personalului judiciar sunt suporate de către bugetul de stat. În aceste condiţii, desfiinţarea Judecătoriei Darabani, precum şi a Parchetului de pe lângă această judecătorie, va avea impact negativ semnificativ asupra procesului de justiţie din zonă. Personal, ca deputat de Botoşani, voi depune toate eforturile să conving ministrul justiţiei şi pe ceilalţi parlamentari de necesitatea menţinerii judecătoriei la Darabani, pentru că avantajele păstrării instanţei aici depăşesc cu mult economiile pe care bugetul statului le-ar face prin renunţarea la Judecătoria Darabani.
			Doamna Cristina Nichita: "România, fruntaşă printre economiile europene" Scopul declaraţiei mele este acela de a marca un lucru care, după părerea mea, a atras mult prea puţin atenţia într-o actualitate dominată de acuze nesfârşite şi de goana după senzaţional. Mă refer la primele prognoze privind creşterea economică pe anul 2013, care indică un avans al economiei de aproape 3,5%. Acelora dintre dumneavoastră, care au dubii cu privire la o asemenea estimare, le spun că această prognoză este plauzibilă, dat fiind că şi la nivel european s-a înregistrat, în trimestrul al patrulea al anului trecut, o creştere economică îmbucurătoare şi neaşteptată, România plasându-se pe un loc fruntaş între economiile europene la acest capitol. Noi, cei care compunem majoritatea USL, nu trebuie să ezităm să spunem că aceste rezultate se datorează măsurilor implementate de Guvernul Ponta şi promise în timpul campaniei electorale. Într-un peisaj economic dominat încă de neîncrederea în mediul bancar şi de diminuarea investiţiilor străine, ceea ce a făcut ca economia românească să avanseze este fără îndoială creşterea consumului intern. Ca social-democrat, ca om de stânga, nu pot să fiu decât mulţumită atunci când văd că prin politici bine gândite se reuşeşte atât satisfacerea dorinţelor fireşti de trai mai bun ale populaţiei, cât şi împlinirea dezideratelor macroeconomie, de stabilitate. Întregirea salariilor bugetarilor, dar şi refacerea climatului de încredere în ziua de mâine au stimulat, fără îndoială, consumul intern a cărui scădere dramatică a fost cauza cataclismului politic, social şi moral reprezentat de Guvernul Boc. Măsurile din agricultură şi corecta atragere a fondurilor europene în acest domeniu au fost şi ele un factor în măsură de a ne face astăzi să privim cu mulţumire către anul 2013. Ne aflăm chiar în aceste zile în miezul unei dezbateri despre două chestiuni care ar trebui să aibă în esenţă rolul de a stimula şi mai mult consumul intern. Este vorba despre sprijinirea persoanelor cu rate la bănci şi despre aplicarea cotei diferenţiate a impozitului pe venit. Consider că este momentul să spunem aici că politica nu are niciun sens dacă nu o facem cu gândul la concetăţenii noştri, la traiul de zi cu zi al celor care ne-au trimis aici. Viaţa oamenilor poate fi cunoscută întrucâtva din statistici, dar scopul nostru nu e să organizăm economia României ca ea să dea bine pe hârtie, ci să fim preocupaţi de creşterea constantă a nivelului de trai. Am convingerea că, dacă oamenii vor avea mai mulţi bani în buzunare, dacă vom încerca să le oferim lor ocazia de a decide care le sunt priorităţile, de a-i sprijini pe cei mai puţin înlesniţi, lucrurile bune care se vor întâmpla la nivel individual vor sfârşi prin a fi cuprinse şi în statistici. Întâmplarea a făcut ca în ultimele săptămâni să aud câţiva străini reproşând poporului nostru că are o imagine foarte proastă despre el însuşi, că minimalizează izbânzi care în alte părţi ar fi primite cu surle şi trâmbiţe. Se poate să fie aşa. Se poate ca atât de preocupaţi de războiul politic să fi uitat cu toţii ce înseamnă să te bucuri, ce înseamnă să ai încredere în cei de lângă tine, ce înseamnă să cauţi soluţii împreună cu ceilalţi, şi nu împotriva lor. Tocmai de aceea cred că este necesar să marcăm veştile excelente despre creşterea economică de anul trecut şi să privim cu încredere şi curaj la provocările anului 2014, unul în care va trebui să facem şi mai multe pentru cei care ne-au trimis în Parlament.
			Domnul Dan Bordeianu: "Impozitul diferenţiat regresiv - o soluţie pentru stimularea consumului" În Strategia fiscal-bugetară 2014-2016, aprobată de Guvern şi Parlament în mai 2013, la Capitolul privind "Tendinţe ale principalelor taxe şi impozite pe orizontul 2014-2017" se precizează introducerea impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale (cote 8%, 12% şi 16% ce vor putea fi stabilite pe grile de venit), precum şi reducerea semnificativă a CAS cu 5 puncte procentuale, începând cu luna iulie 2014, pentru a stimula mediul de afaceri în vederea creării locurilor de muncă. Introducerea impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu menţinerea cotei maxime de 16% este o măsură economică liberală care îşi propune scăderea fiscalităţii pentru anumite grupe de venit, precum şi stimularea consumului populaţiei. Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul 2013, am avut o creştere economică (3,5%) care depăşeşte chiar şi estimările cele mai optimiste ale Fondului Monetar Internaţional (2,8%). Această creştere economică a fost susţinută, în special, în ultimul trimestru al anului trecut, de agricultură, industrie şi exporturi. Deşi tabloul economiei româneşti este apreciat ca fiind unul pozitiv, rămân două probleme care trebuie să primească un răspuns în materie de politici fiscale şi economice în perioada următoare: 1) consumul populaţiei, care a continuat să fie fragil pe parcursul anului 2013, cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul fiind de doar 0,4%, în comparaţie cu exporturile care au avut o creştere de 9,1% şi 2) combaterea evaziunii fiscale. Crearea Autorităţii de Supreaveghere Financiară (ASF) şi restructurarea Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală (ANAF), în anul 2013, au avut drept scop combaterea evaziunii fiscale şi creşterea colectării taxelor şi impozitelor la bugetul statului, însă consumul populaţiei trebuie impulsionat prin măsuri ferme de reducere a impozitării pentru anumite categorii de persoane, care au fost afectate sever de criza economică din perioada 2009-2012 şi de reducerea veniturilor operate de guvernarea PDL. Partidul Naţional Liberal promovează ca politică publică scăderea fiscalităţii, care reprezintă unul din principiile de bază ale liberalismului, prin care se stimulează sectorul privat şi crearea locurilor de muncă. Cât timp se va afla la guvernare, partidul nostru va milita pentru menţinerea cotei unice de 16%. Impozitul diferenţiat regresiv aplicat veniturilor salariale nu înseamnă abandonarea cotei unice, ci, dimpotrivă, este o măsură de scădere a fiscalităţii pentru persoanele cu venituri mici şi de stimulare a consumului populaţiei, descurajat în perioada de criză economică.
			Domnul Dan-Laurenţiu Tocuţ: "Colaborarea perfectă între autorităţile locale, judeţene şi centrale - cheia îndeplinirii angajamentelor electorale" Unul dintre cele mai importante obiective promovate în Campania electorală din 2012, în Colegiul uninominal nr.2 - Caransebeş, de către PNL, prinde contur prin efortul conjugat al autorităţilor locale şi centrale. Judeţul Caraş-Severin va avea o Unitate Specială de Aviaţie tip SMURD pe Aeroportul din Caransebeş, aflată sub autoritatea Ministerului de Interne. Această unitate va funcţiona cu elicoptere pentru intervenţii în caz de urgenţă, dar va avea şi cel puţin un avion, precum şi diverse responsabilităţi militare în zonă. Fostul aeroport din oraşul gugulanilor va deveni în curând cel mai complex serviciu aeronautic din zona de Vest a ţării. Încă de la 1 decembrie unitatea militară există din punct de vedere juridic şi în scurt timp va exista şi practic. Elicoptere SMURD, elicoptere ale Poliţiei de Frontieră şi intervenţii în munţi sunt doar câteva dintre beneficiile pe care le vor avea locuitorii din Banatul Montan odată cu deschiderea oficială a unităţii militare de aviaţie amplasată pe fostul aeroport din Caransebeş. Majoritatea procedurilor au fost realizate pintr-o colaborare excelentă a primăriei şi Consiliului Local Caransebeş, a Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi a Ministerului de Interne, cu implicarea deosebită a primarului municipiului Caransebeş, domnul Ion Marcel Vela, şi a preşedintelui consiliului judeţean, domnul Sorin Frunzăverde. Activităţile desfăşurate în cadrul unităţii vor salva cu siguranţă multe vieţi, de la intervenţii în caz de incendii sau accidente la acţiuni specifice salvamontiştilor pe munţii din judeţ. În sfârşit se va desfăşura o activitate aeronautică în municipiul Caransebeş. Elicoptere ale Inspectoratului General de Aviaţie vor executa misiuni de aviaţie în zona graniţei cu Serbia prin Poliţia de Frontieră, prin Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, misiuni de salvare în munţi sau cazuri de salvare de vieţi pentru pacienţi în urma unor accidente, sau bolnavi, iar în acelaşi timp pentru intervenţie în zona alpină, pentru a salva vieţi în urma unor evenimente montane sau pentru a stinge incendiile în zonele greu accesibile. Toate aceste activităţi care se vor desfăşura în unitatea militară de aviaţie de la Caransebeş sunt spre folosul şi în binele municipiului, al judeţului Caraş-Severin.
			Domnul Daniel Iane: Prin intermediul declaraţiei mele politice vreau să prezint câteva statistici cu privire la situaţia economică actuală a României după un an şi jumătate de guvernare a USL. Agenda şi viziunile USL pe care le-am asumat în faţa electoratului prezintă economia şi redresarea acesteia drept cel mai important obiectiv al nostru. Astăzi, unele dintre cele mai importante elemente care conduc la crearea premiselor cre?terii economice, cum ar fi nivelul exporturilor sau cel al invensti?iilor străine directe, sunt pe un trend pozitiv, ceea ce înseamnă că obiectivul nostru a fost atins. Investiţiile străine directe în România, în 2013, au ajuns la maximul din ultimii patru ani. Aşa cum am promis în anul 2012, în faţa electoratului, demonstrăm că USL are strategii clare de creştere economică. Unul dintre rezultatele pozitive ale activităţii USL este şi creşterea economică de 3,5%. În acelaşi timp, am promis să asigurăm un cadru atractiv pentru investitori, români sau străini, acest obiectiv fiind unul din priorită?ile USL-ului. România este astăzi, din nou, o piaţă atractivă pentru investitorii străini, iar acest lucru este certificat de nivelul investiţiilor străine directe. Acestea au totalizat în 2013 suma de 2,71 miliarde euro, în creştere cu 26,8% faţă de 2012, ajungând la maximul ultimilor patru ani. Aceste date statistice, care dovedesc trendul pozitiv al economiei româneşti din momentul de fa?ă, sunt unul din rezultatele directe apărute în urma eforturilor şi activităţii susţinute depuse de foştii şi actualii miniştri USL. În acelaşi timp, aceste date prezentate relevă faptul că România este pe drumul cel bun şi că am reuşit să atingem succesul economic şi într-un context internaţional considerat încă instabil. Exporturile, un alt element foarte important în orice proces de creştere economică, au înregistrat şi ele o creştere spectaculoasă. Potrivit datelor oficiale ale INS, valoarea totală a produselor româneşti livrate în afara ţării, în decursul anului 2013, au fost de 49,56 miliarde de euro, fiind cu 10% mai mari faţă de anul 2012. Unul din beneficiile directe şi imediate ale acestei creşteri a exporturilor este reducerea masivă a deficitului comercial. Aceşti doi factori, alături de creşterea productivităţii industriale şi de un an agricol bun, au condus la această creştere economică de 3,5%, cifră semnificativ mai mare faţă de estimările făcute atât de FMI, cât şi de INS pentru 2013. Aceste cifre sunt dovezile care ne indică nemijlocit faptul că ne aflăm pe drumul cel bun, ba, chiar mai mult, doresc să precizez că aceste cifre sunt mai mult decât simple statistici. Situaţia economică actuală a fost simţită, în mod direct, în buzunarele românilor. Menţionez acest lucru deoarece o creştere economică, asigurarea unui nivel crescut al investiţiilor străine şi creşterea semnificativă a exporturilor au însemnat noi locuri de muncă, crearea de oportunităţi pentru anumite categorii socio-profesionale şi crearea premiselor dezvoltării durabile a României. Am crescut salariul minim la 850 de lei şi vom mai aplica încă o creştere până la sfârşitul anului, astfel încât acesta va ajunge la 900 de lei, am crescut pensiile, am scăzut TVA-ul la pâine, am crescut semnificativ veniturile medicilor rezidenţi şi ale profesorilor debutanţi, iar rezultatele deja le simţim. În 2014, PNL are obligaţia, alături de partenerii de alianţă, să continue în acelaşi ritm. Intenţionăm să continuăm să identificăm toate măsurile necesare în vederea îndeplinirii obictivelor asumate în faţa electoratului.
			Domnul Dănuţ Culeţu: "Apel pentru salvarea Bibliotecii Pedagogice Naţionale «I.C. Petrescu» Bucureşti" Adoptarea unei noi ordonanţe de urgenţă, care mutilează Legea educaţiei naţionale în ajunul Crăciunului, se circumscrie binecunoscutei proceduri de legiferare a Guvernului Ponta - acte normative cu dedicaţie care ascund, de cele mai multe ori, măsuri abuzive şi nocive pentru societatea românească. Cu toate acestea, nu putem rămâne indiferenţi, deşi suntem, pentru a nu ştiu câta oară, puşi în faţa faptului împlinit. Este vorba de OUG nr.117 adoptată pe data de 23 decembrie 2013, care a intrat în vigoare în penultima zi a anului trecut, prin care se aduc o serie de modificări Legii educaţiei naţionale şi care prevede, inclusiv, desfiinţarea unei instituţii simbol pentru pedagogia, educaţia şi cultura românească - Biblioteca Pedagogică Naţională "I.C. Petrescu" Bucureşti. Anul de înfiinţare - 1880; patrimoniu - cea mai mare colecţie de carte pedagogică din România; menire - sprijin necontenit acordat personalului din învăţământul preuniversitar, dar şi elevilor, studenţilor, cercetătorilor şi publicului larg; subordonare - numeroase de-a lungul timpului; anul desfiinţării - 2013. O instituţie cu existenţă prestigioasă, care a avut un deznodământ tragic. De ce nu desfiinţăm şi Ministerul Educaţiei Naţionale? Prim-ministrul îl poate reduce la o secţie în cadrul Secretariatului General al Guvernului. Ce spuneţi de această idee? Nu ar fi demnă de un guvern iresponsabil care nu pune niciun preţ pe educaţia cetăţenilor care le-au acordat încrederea? Eu zic că da, dar noi, cetăţenii responsabili acestei ţări, trebuie să punem capăt unor astfel de măsuri. Nu mai adaug faptul că, în ultimele luni, mai multe competenţe ale ministerelor au trecut la o structură care nu este minister - SGG! Fac un apel pentru salvarea Bibliotecii Pedagogice Naţionale "I.C. Petrescu" Bucureşti, către toţi cei care înţeleg şi cunosc însemnătatea acestei instituţii! Cea mai importantă bibliotecă pedagogică din România s-a dorit a fi desfiinţată într-o noapte. Motivul? Unul cel puţin hilar - lipsa unui sediu. Alocarea unui sediu are loc pe măsura instituţiei respective şi sper că suntem cu toţii de acord că vorbim de o importantă măsură. Biblioteca Pedagogică Naţională "I.C. Petrescu" Bucureşti are dreptul la un sediu, iar noi suntem datori să sprijinim acest demers şi să procedăm la abrogarea oricăror articole dintr-un act normativ care distruge educaţia.
			Domnul Dorel Covaci: "Măsura de desfiinţare a judecătoriilor şi parchetelor ar repeta greşelile guvernării portocalii" Revin asupra Proiectului de Lege privind desfiinţarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanţe judecătoreşti, împreună cu parchetele de pe lângă acestea, demers motivat de necesitatea de a ne conforma recomandărilor Comisiei Europene, privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanţelor şi parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM, privind activitatea instanţelor şi parchetelor, precum şi necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri. Dacă ne amintim bine, într-un trecut nu foarte îndepărtat, Guvernul Boc, susţinut de PDL, era adeptul aplicării aceloraşi tipuri de măsuri şi strategii, în ciuda dezaprobării şi protestelor opiniei publice şi a noastră, a parlamentarilor USL. Prin Legea nr.148/2011 au fost desfiinţate instanţe şi parchetele de pe lângă acestea. Guvernul PDL a fost cel care s-a dovedit susţinător, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluţii reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii pe care le numim cu îngăduinţă "cel puţin eronate", a promovat o serie de acte normative care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desfiinţarea şcolilor, spitalelor, a judecătoriilor etc. USL a fost împotrivă. Am luptat pentru salvarea instituţiilor publice (şcoli, judecătorii, spitale etc.), pentru menţinerea proximităţii acestora, a unui contact permanent şi direct cu cetăţeanul, pentru satisfacerea interesului general al populaţiei. Românii ne-au învestit cu încrederea lor, iar noi am promis să învăţăm din greşelile unui trecut tulbure şi să ne facem datoria cu profesionalism, seriozitate, responsabilitate şi bună-credinţă. Acum e momentul să demonstrăm că nu au fost vorbe în vânt, că USL poate însemna mult mai mult decât o simplă coaliţie, construită din calcul politic. Acest tip de reformă şi-a demonstrat deja ineficienţa, din păcate, cu rezultate dezastruoase pentru România. Nu cred că ar trebui să ne poziţionăm în postura de continuatori ai măsurilor haotice şi oportuniste ale guvernării portocalii. Ar fi o mare dezamăgire pentru toţi cei care ne-au adus aici, românii, care şi-au exprimat în proporţie covârşitoare încrederea în noi. Trecutul ar trebui să ne fie lecţia prezentului. Consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realităţile noastre socio-economice, fără o raportare la circumstanţele concrete şi specifice în care funcţionează instanţele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanţelor din străinătate. Dacă vorbim de reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în aşa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creşterea calităţii actului de justiţie, în favoarea cetăţeanului. Or, prin aceste măsuri - aplicate fără studii preliminarii de impact socio-economic şi financiar (asupra bugetelor locale, care se susţin în proporţie masivă, aproape 50%, din taxele judiciare şi extrajudiciare de timbru) - nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiţiei de cetăţean şi certe dezechilibre la nivel de surse de finanţare locală. În plus, acest trend al desfiinţării instanţelor mici va conduce negreşit la dispariţia raţiunii pentru care au fost înfiinţate, şi anume: asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiţie şi, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu uşurinţă. Raţionalizarea instanţelor şi parchetelor se poate realiza prin redesenarea hărţii administrative judiciare, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii actului de justiţie, prin rearondarea administrativ-judiciară de localităţi din raza de competenţă teritorială a unor unităţi supraaglomerate, în raza de competenţă teritorială a unora mai puţin aglomerate. Soluţia desfiinţării instituţiilor, aşa cum am clamat în trecut, este brutală, primitivă, lipsită de inteligenţă managerială, dar şi de consideraţie pentru cetăţeanul beneficiar de servicii publice. Pentru USL ar însemna o bâlbâială politică şi strategică impardonabilă, având în istoric o poziţie ferm declarată împotriva tăierilor de salarii şi pensii, concedierilor, distrugerilor şi desfiinţărilor instituţiilor statului. Se spune că "dacă nu poţi face un bine’ măcar nu fă un rău". În numele reformei şi modernizării, nu este permis să distrugem ceea ce alţii au realizat cu mari eforturi.
			Domnul Dorinel Ursărescu: Pe 14 ianuarie 2014, de la pupitrul prezidenţial de la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu făcea, printre altele, următoarea declaraţie: "În sfârşit, aş vrea să discut despre ultima trăsnaie a alianţei USL, cea cu Constituţia pe care vor s-o treacă prin referendum, odată cu europarlamentarele. Este în regulă, dar va trebui să ţină cont de câteva lucruri foarte importante. Primul şi cel mai important este Decizia Curţii Constituţionale nr. 682/2012 - deci e proaspătă, de un an şi jumătate -, în care se spune că este obligatorie respectarea rezultatului referendumului care viza Parlament unicameral şi număr maxim de 300 de parlamentari. Nu cred că la un interval atât de scurt Curtea Constituţională îşi va schimba jurisprudenţa (...) Eu nu cred că un proiect de Constituţie care nu va ţine cont de referendumul din 2009 va fi acceptat de Curtea Constituţională, pentru că referendumul nu este consultativ la aplicare, este consultativ pentru că trebuie pus în aplicare de o altă instituţie, în cazul nostru Parlamentul". După cum se ştie, duminică seara, judecătorii Curţii Constituţionale, analizând Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei, au constatat că trecerea expresă în Constituţia revizuită a sistemului parlamentar bicameral nu încalcă limitele revizuirii, deci este constituţional. Suntem în faţa celei mai grele înfrângeri suferite de Traian Băsescu, după votul de la referendumul din 29 iulie 2012 şi după demiterea, prin moţiune de cenzură, a guvernului marionetă condus de Mihai-Răzvan Ungureanu. Ştiu că decizia în ceea ce priveşte constituţionalitatea sistemului bicameral a fost luată cu majoritate de voturi, dar este clar că şi unul sau doi dintre judecătorii aşa-numiţi "ai lui Băsescu" de la Curtea Constituţională, nu au acceptat să se facă de râs şi să decidă că negrul este alb, şi albul este negru. Declaraţia dată de preşedintele Traian Băsescu, pe 14 ianuarie, avea un dublu scop. Primul, cel de manipulare a opiniei publice: organizarea referendumului constituţional în paralel cu europarlamentarele este o trăsnaie. Foarte puţini au fost cei care au replicat la vremea respectivă arătând că de fapt chiar Traian Băsescu este deschizător de drum pentru o astfel de "trăsnaie". Pe 25 noiembrie 2007, în paralel cu primele alegeri europarlamentare, Traian Băsescu a organizat referendumul pentru introducerea votului uninominal. (Trec peste faptul că ulterior preşedintele s-a dezis de votul uninominal, ceea ce demonstrează că a utilizat consultarea populară drept recuzită electorală). Evident, Traian Băsescu nu a uitat că a promovat o "trăsnaie", dar a mizat poate pe faptul că unii nu stau bine la capitolul memorie şi a făcut ce ştie cel mai bine: a manipulat. Al doilea scop al declaraţie a fost acela de a da o indicaţie preţioasă judecătorilor CCR. Şi Traian Băsescu, ca şi toată lumea care este la curent cu legislaţia, ştia că un referendum de genul celui organizat în 2009, fiind din categoria celor consultative, nu este obligatoriu să fie pus în aplicare. Şi mai ştia că orice modificare a sistemului parlamentar nu are cum să intre sub incidenţa art.152 din Constituţie, cel care reglementează limitele revizuirii Constituţiei. Cu toate indicaţiile date judecătorilor, de această dată Traian Băsescu a fost refuzat, sau, mai precis, nu a mai fost ascultat de toţi cei care i-au fost/sunt favorabili. Traian Băsescu urma să utilizeze în campania pentru europarlamentare şi în campania pentru prezidenţiale (pentru formaţiunea politică pe care a năşit-o şi pentru candidatul pe care şi-l doreşte drept urmaş) tema unicameralului, atacând şi acuzând adversarii politici de faptul că încalcă legea fundamentală, nerespectând voinţa populară. Acum această armă redutabilă a dispărut, dar nu este încă cel mai grav lucru pentru Traian Băsescu. Acum, românii s-au convins şi mai mult că preşedintele i-a păcălit, i-a manipulat utilizând legea supremă, Constituţia. Suntem în faţa a ceea ce se numeşte începutul sfârşitului pentru Traian Băsescu. Şi nu mă refer la mandatul de preşedinte, pentru că oricum acesta este pe final, ci la cariera politică a lui Traian Băsescu.
			Doamna Elena-Ramona Uioreanu: Vă mărturisesc, sincer, că starea conflictuală iscată în interiorul USL mă întristează şi, totodată, mă uluieşte. N-aş fi crezut în ruptul capului că o alianţă politică atât de bine pusă la punct ar putea vreodată să trosnească din toate încheieturile. Este împotriva oricărei logici politice şi, mai grav, împotriva bunului-simţ. Ca parlamentar care şi-a asumat nişte răspunderi în faţa cetăţenilor, în nume personal, dar şi în numele USL, pot doar să sper că raţiunea va învinge, orgoliile şi interesele meschine se vor stinge, iar această construcţie politică îşi va continua povestea de succes, pentru că este singura care ne poate scoate definitiv din mlaştina în care ne-au împins Băsescu şi oamenii lui. În cele ce urmează, am să vă prezint câteva date concrete, dovezi necontestabile în sprijinul ideii de continuitate a guvernării USL, de care mă simt ataşată prin firele nevăzute, dar puternice ale datoriei către dumneavoastră, cetăţenii. Premierul Victor Ponta a prezentat zilele trecute un bilanţ economic al activităţii guvernului pe care îl conduce, guvern sprijinit în interiorul său de 10 miniştri liberali, iar în Parlament de grupurile de senatori şi deputaţi ai PNL, din care am cinstea să fac parte. Iată, aşadar, rezultatele economice ale muncii de echipă a PNL cu PSD, PC şi UNPR. În 2013, România a reuşit o creştere economică extraordinară, de 3,5%, cu mult peste estimarea iniţială de 1,6%, dând peste cap prezicerile care ne îngropau în avans. Lucru extrem de important, după un efort comun al guvernului, al mediului privat şi, fireşte, al BNR, inflaţia a ajuns în ianuarie la un minim istoric după 1989, de 1,06%. În privinţa şomajului, România se situează sub media europeană, alături de ţări cu economii mult mai performante, cum sunt Olanda, Danemarca, Austria sau Cehia. Cel mai binevenit succes, deşi oarecum neaşteptat, este creşterea ratei de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune, 14,3357 fiind cifra oficială cu care am încheiat anul 2013. Ministerul Mediului, condus de Rovana Plumb, de la PSD, şi cel al transporturilor, în frunte cu colega mea, Ramona Mănescu, au avut cea mai mare rată de creştere, dovadă că femeile sunt administratori eficienţi ai treburilor publice. În agricultură, subvenţiile directe au crescut simţitor. 139 euro/ha în 2013 şi 153 de euro în acest an. Pentru prima oară în ultimii 20 de ani, România a exportat mai multe produse agricole decât a importat, cu un excedent comercial de 300 milioane euro la finele lunii noiembrie. Câştigul salarial mediu net a crescut la 1.760 de lei, în decembrie, şi este obligatoriu ca orice creştere economică să fie resimţită în veniturile cetăţenilor. Investitorii privaţi consideră astăzi România drept piaţa de capital care se dezvoltă cel mai repede în UE, după Polonia. Guvernul a spart, în sfârşit, gheaţa şi reface legăturile cu ţările asiatice, vechii noştri parteneri comerciali, ale căror economii se dezvoltă rapid şi care pot fi pentru noi pieţe de desfacere extrem de importante. Deşi Traian Băsescu se declară nemulţumit de această deschidere, eu am convingerea că este un lucru bun. Totul s-a produs pe fondul unei reduceri drastice a deficitului bugetar. De la minus 9% în 2009 am încheiat anul 2013 cu plus 2,5%.
			Doamna Elena-Ramona Uioreanu: "Salariile primarilor sunt de mizerie. Dacă vrem performanţă, să-i plătim!" Doresc să vă spun că e momentul să renunţăm la atitudinea păguboasă în privinţa salarizării şefilor administraţiilor publice locale, gândită pe principiul "ei se prefac că muncesc, noi ne prefacem că îi plătim". Cred că e momentul ca atât clasa politică, cât şi cetăţenii să accepte realitatea că un primar nu are cum să facă treabă bună cu un salariu mediu net de 1.850 de lei, toţi gândind că "lasă, că se descurcă el!", pentru că automat încurajăm cu toţii, tacit, micile sau marile manevre, reale sau închipuite ale aleşilor locali făcute în vederea suplimentării veniturilor. Gândind şi având astfel de atitudini, nu facem altceva decât să închidem ochii la nesfârşit la mită, comisioane, atenţii şi să-i condamnăm pe toţi cei din administraţia publică la veşnica suspiciune că sunt potenţiali corupţi sau coruptibili în orice moment. Este momentul prielnic ca proiectul de lege trecut de Senat, privind creşterea salariilor primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, să fie aprobat şi în Camera Deputaţilor, pentru că nimeni nu poate face performanţă pe stomacul gol. De asemenea, trebuie reglementat raportul dintre atribuţiile aleşilor locali, în continuă creştere şi cheltuielile legale pe care le pot face pentru a şi le îndeplini. Cred şi susţin că e aberant ca, de exemplu, cota de combustibil alocată lunar unui primar să fie limitată la doar 75 de litri, în condiţiile în care aceştia au responsabilitatea atragerii şi gestionării fondurilor europene în plan local şi sunt într-o continuă alergătură între diferitele organisme de selecţie, de implementare sau financiare din Cluj-Napoca, Satu Mare sau Bucureşti. Este imperios necesar să se ia în discuţie inclusiv acordarea de sporuri primarilor pentru proiectele europene, întrucât aceştia răspund cu semnătura şi libertatea lor, iar din punct de vedere financiar nu beneficiază de niciun drept, spre deosebire de funcţionarii publici care primesc suplimentar 75% din salariile lor dacă gestionează vreo finanţare nerambursabilă. Nu este niciodată prea târziu să reglementăm situaţia reprezentanţilor autorităţilor locale pentru ca ei să poată performa în condiţii optime.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Luni, 17 februarie a.c., a avut loc la Deva, din iniţiativa Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Vest, o reuniune informativă cu reprezentanţii administraţiilor locale din judeţ. Subiectul discuţiilor l-a constituit pregătirea proiectelor pentru absorbţia fondurilor europene din Programul Operaţional Regional 2014-2020, care în regiunea Vest are alocate, în 4 variante de finanţare, sume cuprinse între 731,9 milioane euro şi 889,16 milioane de euro, înregistrând creşteri de 10,47%, respectiv 13,20% faţă de perioada anterioară. Sumele alocate sunt impresionante, iar organizarea optimă pentru utilizarea lor prin proiecte fezabile şi de utilitate publică este un obiectiv a cărui realizare trebuie să constituie una dintre direcţiile prioritare de acţiune a tuturor persoanelor implicate în viaţa economică şi administrativă a României. Am participat la întâlnire, ca deputat de Hunedoara, fiind profund implicată în asigurarea succesului absorbţiei acestor fonduri în colegiul meu, municipiul Hunedoara, fiind conştientă de faptul că ratarea acestui obiectiv condamnă zona la subdezvoltare în viitor, pentru multe decenii. Am remarcat deosebita deschidere şi profesionalismul cu care ADR - Vest răspunde solicitărilor, ceea ce face cinste colectivului condus de domnul Sorin Maxim. Pe de altă parte, din discuţii s-au desprins câteva probleme a căror rezolvare nu depinde de acţiunile ADR din teritoriu şi în legătura cu care consider că trebuie să sensibilizăm, împreună, ca parlamentari, factorii de decizie: 1. Rezolvarea urgentă, prin rezolvarea armonizării cu Constituţia, a deficienţelor constatate de Curtea Constituţională a regionalizării, pentru stabilizarea cadrului instituţional în care va funcţiona ADR în viitor. Orice situaţie de provizorat impietează asupra bunei desfăşurări a activităţii; 2. Urgentarea negocierilor cu Comisia Europeană pentru a se finaliza şi aproba în formă finală axele de finanţare; 3. Alocarea unor sume satisfăcătoare pentru asistenţa tehnică, astfel încât specialiştii ADR să poată interveni în timp real cu activităţi de consultanţă (indicaţii, corecţii) care să contribuie la încadrarea în termenele de depunere a proiectelor. Vă mulţumesc şi vă rog, încă o dată, să contribuim fiecare la buna derulare a absorbţiei fondurilor europene, acesta fiind un obiectiv vital pentru ţară.
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Impozitarea diferenţiată a salariilor ţine de echitatea socială" Odată cu publicarea Strategiei Fiscal Bugetare pentru anii 2014-2016, o mare parte din specialiştii care se perindă pe la televiziuni au început să arunce cu noroi într-unul dintre obiectivele enunţate la capitolul "impozitul din veniturile salariale". "Vor să ucidă cota unică!", au strigat la unison unii, mari cunoscători ai justiţiei sociale, care, mai mult, se erijează şi în mari apărători ai drepturilor sociale ale românilor. "Este de nepermis!", au strigat alţii, fără măcar să citească documentul şi fără măcar să-şi aducă aminte despre ceea ce s-a scris în anul 2012 în Programul de guvernare al USL. Dacă vreunul dintre cei care critică măsurile Guvernului ar fi citit documentul şi nu ar fi preluat frânturi din presă, ar fi constatat cu uşurinţă că nu este vorba nici despre asasinarea cotei unice şi nici despre nu ştiu ce măsură populistă. Este vorba, strict, despre o măsură de justiţie socială. România a devenit în ultimii zece ani extrem de polarizată din punct de vedere economic. La această situaţie au contribuit într-un mod semnificativ şi discrepanţele uriaşe ale sistemului de salarizare. Nu ştiu câţi dintre marii specialişti cunosc faptul că, din cei 4 milioane şi jumătate de angajaţi care lucrează astăzi în sectorul public şi în cel privat, mai bine de un milion au salarii extrem de modeste, care abia depăşesc salariul minim pe economie, majorat de USL la 850 de lei, de la 1 ianuarie 2014. Aş dori să-i văd pe marii cunoscători ai politicilor macroeconomice şi ai politicilor fiscale cum s-ar descurca timp de o lună cu un salariu apropiat de cel minim în plată pe economie. Mi-aş dori să văd cum ar putea susţine o familie, cum ar asigura strictul necesar pentru copii cu un astfel de nivel al salariului. Sunt convins că specialiştilor le-ar pieri definitiv entuziasmul de a critica o măsură pe care nici nu o cunosc şi nici nu-i înţeleg sensul. Îi asigur pe toţi cei care se tem, fără rost, că nu există nici cel mai mare pericol la adresa cotei unice! Impozitul pe profit, impozitul pe dividende, dobânzi sau orice alte surse de venit este şi va rămâne la 16%, în cotă unică. Ceea ce pot spune cu certitudine este faptul că noi dorim să coborâm fiscalitatea pentru cei care muncesc şi nu reuşesc să satisfacă nici măcar coşul zilnic. Este o măsură socială, menită să-i sprijine nu doar pe cei peste un milion de angajaţi cu salarii modeste, ci şi familiile lor. De asemenea, trebuie să recunoaştem că în ultimii ani convergenţa preţurilor a apăsat şi apasă tot mai puternic asupra puterii de cumpărare a românilor cu venituri modeste. Personal, consider că impozitarea diferenţiată nu este doar o măsură menită să sprijine consumul familiilor cu venituri reduse, ci şi un sprijin pentru consumul intern şi pentru întreprinzători. Toată lumea câştigă! Nu cred că putem vorbi de guvernare responsabilă fără să luăm în calcul aspecte precum echitatea şi justiţia socială. Nu cred, de asemenea, că o astfel de măsură ar trebui să se mai împiedice de critici nefundamentate, ci ar trebui implementată cât mai curând posibil.
			Domnul Flavius-Luigi Măduţa: "Închiderea judecătoriilor aduce prejudicii cetăţenilor!" Cetăţenii din judeţul Arad privesc cu nemulţumire şi îngrijorare proiectul prin care se intenţionează închiderea a două judecătorii, în Chişineu-Criş şi Gurahonţ. Ideea închiderii unor judecătorii a fost promovată de guvernarea PDL, convenită cu parteneri internaţionali şi lăsată apoi în responsabilitatea guvernării USL. Cred că această măsură ar trebui regândită, pentru că ar avea un impact negativ pentru populaţia din zonele vizate, pentru dezvoltarea economică şi socială a localităţilor deservite de aceste judecătorii. De exemplu, judecătoria Chişineu-Criş deserveşte o zonă cu două oraşe importante ale judeţului Arad, Chişineu-Criş şi Sântana, şi alte 11 comune. Judecătoria a inaugurat recent un sediu nou, care acum ar urma să fie abandonat. În total, sunt peste 49.000 de locuitori afectaţi, conform datelor recensământului din anul 2011. Printr-o astfel de măsură se creează un grav disconfort cetăţenilor din aceste localităţi, care vor trebui să parcurgă distenţe foarte mari pentru a avea acces la actul de justiţie. Problema este cu atât mai gravă cu cât judeţul Arad are o particularitate din punct de vedere geografic: municipiul este plasat la extremitatea vestică a judeţului. Desfiinţarea judecătoriilor ar avea un multiplu impact negativ asupra cetăţenilor şi administraţiilor locale. Din punct de vedere social, presupune costuri ridicate pentru cetăţenii care vor să aibă acces la justiţie şi care trebuie să parcurgă distanţe mai mari. Impactul negativ se răsfrânge şi asupra dezvoltării localităţilor deservite, prin reducerea aparatului instituţional aflat la dispoziţia cetăţenilor. Consider că desfiinţarea judecătoriilor ar avea şi un impact economic negativ. Chişineu-Criş, de exemplu, a dezvoltat o zonă industrială viabilă, care adună angajaţi din localităţile limitrofe. În ultimii ani, populaţia oraşului a crescut cu peste 1.000 de locuitori, în timp ce populaţia altor oraşe similare a scăzut - fapt care arată procesul de dezvoltare al oraşului. Întreaga zonă, care cuprinde şi oraşul Sântana, are un potenţial agricol important pe care îl valorifică prin agenţi economici dinamici în sfera agriculturii şi zootehniei, prin munca oamenilor harnici de aici. Mutarea judecătoriei înseamnă timp şi bani irosiţi pentru toate persoanele active care au nevoie de justiţie. În plus, comunităţile locale au dezvoltat un sentiment de mândrie faţă de locurile din care se trag şi privesc cu mare nemulţumire orice decizie care coboară statutul localităţii, al zonei în care trăiesc şi muncesc. Având în vedere toate aceste argumente, consider că decizia de desfiinţare a judecătoriilor din Chişineu-Criş şi Gurahonţ trebuie regândită. Trebuie să privim ca prioritare interesele cetăţenilor şi să nu acceptăm ca standardul de viaţă al acestora să fie afectat în mod negativ prin retragerea instituţiilor esenţiale ale statului din viaţa comunităţii. Poate de la nivelul foarte înalt al ministerelor se analizează cifre. Noi, cei care avem legătura directă cu cetăţenii, discutăm de oameni şi de problemele lor. Cred că perspectiva noastră este cea corectă, aşa că cer păstrarea celor două judecătorii.
			Domnul Florin-Alexandru Alexe: Guvernul condus de Uniunea Social-Liberală a implementat în ultimii doi ani o serie de politici fiscal-bugetare care au condus la rezultate pozitive. Menţionez aici faptul că rata dobânzilor de referinţă a scăzut simţitor, ceea ce înseamnă că s-a reuşit îmbunătăţirea în mod radical a percepţiei ţării noastre pe pieţele financiare private. Investiţiile străine directe au crescut în 2013 cu 27% faţă de anul 2012, ceea ce arată încrederea de care se bucură România printre investitorii privaţi care văd în ţara noastră o piaţă de capital cu un potenţial de dezvoltare foarte rapid. Printre obiectivele anunţate pentru perioada 2014 - 2015, Guvernul a inclus păstrarea unei tendinţe de creştere de peste 3% şi creşterea investiţiilor în mediul rural la 18 miliarde, acolo unde un rol important îl vor juca fondurile europene. Exporturile au atins şi ele un maxim istoric în 2013: 50 miliarde euro, cu 10% mai mult faţă de 2012. De asemenea, este foarte important de menţionat faptul că România a avut cel mai mic deficit bugetar de după aderarea la Uniunea Europeană. PNL, alături de partenerii de guvernare,a arătat angajament şi seriozitate în îndeplinirea obiectivelor asumate în faţa electoratului. Măsurile liberale care au fost promovate în cadrul Guvernului au contribuit intens la aceste rezultate economice pozitive. Şi în 2014, Guvernul face tot ce este necesar pentru a sprijini piaţa muncii prin susţinerea firmelor care creează minimum 20 de locuri de muncă, prin reducerea CAS şi susţinerea IMM-urilor. Totodată, susţinem creşterea cu minimum 5% a salariului mediu net lunar în 2014 şi 2015 şi majorarea salariilor profesorilor debutanţi şi ale medicilor rezidenţi. În următorii doi ani ne dorim crearea a 100.000 de noi locuri de muncă şi vom sprijini în continuare agricultura şi investiţiile în mediul privat. Indiferent de contextul politic actual, Partidul Naţional Liberal îşi va continua drumul pe care l-a ales în anul 2012, cu ajutorul cetăţenilor, pentru a contribui decisiv la menţinerea economiei româneşti pe trendul ascendent.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: "De la studiu, mai aproape de practică!" Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul Oficial al României Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, unde sunt prevăzute numeroase modificări substanţiale, de o importanţă deosebită, şi anume: faptul că autorităţile publice locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv cheltuieli de personal, stabilite în condiţiile legii, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale ale unităţilor sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie, în bugetele locale, operaţiile de reconstrucţie mamară prin endoprotezare se vor deconta din fondul naţional de asigurări de sănătate. O altă modificare importantă este crearea cadrului legal pentru a da universităţilor de medicină şi farmacie acreditate şi facultăţilor de medicină acreditate posibilitatea să poată avea în subordine unităţi sanitare. După descentralizarea masivă din 2010, când un număr de 300 de spitale au trecut în administrarea comunităţilor locale, în grija Ministerului Sănătăţii au mai rămas 59 de unităţi medicale. În ultimii ani problemele din sistemul de sănătate venite pe fondul subfinanţării cronice, plecarea masivă a medicilor, toate aşa-zisele reforme făcute de fapt în urma lobby-urilor companiilor farmaceutice şi de materiale sanitare, toate acestea la un loc se joacă pe seama sănătăţii oamenilor, cei care susţin financiar, în funcţie de venituri, tot sistemul menit teoretic să lucreze pentru ei. În sfârşit, prin această măsură, sistemul educaţional poate veni mai aproape de pacient, creând posibilitatea viitorului medic să se implice şi să se dedice meseriei din anul I, dând frâu liber cercetării şi instruirii medicilor, fiind diferenţă între încheierea de contracte de parteneriat pentru practică şi prezenţa unei baze la îndemâna practicienilor. Sunt sigur că statisticile vor releva o îmbunătăţire simţitoare a modului de relaţionare cadru medical-pacient şi lucrurile sunt pe drumul cel bun.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Atragerea fondurilor europene" Atragerea fondurilor europene rămâne o prioritate în contextul crizei economice care a lovit toate ţările. România are obligaţia să acceseze fondurile pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţia ţării noastre. Atragerea fondurilor europene nu este o temă doar pentru administraţia centrală. Administraţia locală trebuie să se implice în acest proces, care ştim cu toţii că nu este cel mai uşor lucru. Birocraţia şi lipsa de informare sunt cele mai mari obstacole pe care atât autorităţile, cât şi oamenii trebuie să le depăşească pentru accesarea acestor fonduri. La aceasta se adaugă, mai grav, schimbarea criteriilor de eligibilitate în timpul jocului. Politicile care se stabilesc la nivel central trebuie transmise către administraţia locală. Noi, parlamentarii, avem un rol important de jucat în ajutorarea primarilor din colegiile în care am fost aleşi. Cu sprijinul nostru, aceştia pot realiza proiecte eligibile, care să îmbunătăţească în mod real viaţa celor care ne-au acordat încrederea. Este foarte important ca informaţiile pe care noi le deţinem sau pe care noi le putem obţine să ajungă în teritoriu. Personal, m-am confruntat cu lipsa de informare în calitate de consilier pe problema atragerii fondurilor europene al preşedintelui Consiliului Judeţean Iaşi. Foarte multe proiecte au fost declarate neeligibile, din cauza modului în care au fost realizate sau, mai rău, nu s-au depus proiecte din lipsă de informare. Sunt bani care ne vin în mod gratuit, bani nerambursabili, iar noi trebuie să folosim toate resursele pentru atragerea acestor bani. Trecutul demonstrează că am abordat în mod greşit şi cu prea mare lejeritate problema accesării fondurilor europene. Rezultatul? Este esenţial să accelerăm ritmul de accesare a fondurilor, iar pentru asta trebuie să folosim oameni bine pregătiţi în domeniu şi să facem accesibilă informarea celor interesaţi. Fondurile europene nu înseamnă doar bani, înseamnă spitale, înseamnă şcoli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare şi electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea şomajului.
			Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Piaţa produselor de consum" România are un imens potenţial agricol, care, la fel ca în multe alte sectoare, nu este exploatat suficient. Aşa se face că, deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, românii importă circa 50% din alimentele pe care le cumpără din hipermarketuri şi pieţe. Mâncăm tot mai multe roşii olandeze sau usturoi chinezesc, iar carnea de porc o aducem din Germania, o mare parte a cartofilor şi a merelor de la raft, dar şi din pieţe vin din Polonia sau chiar din Turcia, iar pepenii de Dăbuleni au fost înlocuiţi de «fraţii» lor din Egipt. Anul trecut am importat 162.000 de tone de carne de porc, în valoare totală de 250 de milioane de euro, chiar dacă România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial în domeniu. Chiar şi aşa, în ultimii doi ani, aproape două treimi din fermele de porci s-au închis din cauza importurilor de carne de porc ieftină din ţările vecine. Situaţia în care producătorii români de legume şi fructe trebuie să concureze pe o piaţă neloială, dominată de importuri masive de legume şi fructe nesănătoase, este tristă. Şi producătorii de vin sunt obligaţi să concureze pe o piaţă în care vinurile ieftine, importate din toată lumea, se vând sub mărci româneşti.
			Domnul Florin Gheorghe: "Cum îşi plăteşte Ponta propaganda din banii românilor" De când a venit la putere, Victor Ponta s-a revanşat către toţi cei care l-au făcut prim-ministru. A început cu baronii locali, pentru că Ponta ştie proverbul românesc "Noi te-am făcut prim-ministru, noi te dăm jos!". Şi-a răsplătit, cu vârf şi îndesat, propaganda mincinoasă care a trâmbiţat zi şi noapte la televiziunile lui Voiculescu şi Ghiţă despre cât de prost este regimul Băsescu şi ce minuni va face USL când va veni la guvernare. Prima răsplătită a fost falsa protestatoare, falsa învăţătoare grevistă, aflată pe statele de plată ale lui Voiculescu, şi pe care o găsiţi acum într-un nemeritat loc de senator. Falşi specialişti, falşi reprezentaţi ai societăţii civile, falşi reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale sau ai cadrelor militare în rezervă, îi regăsiţi pe toţi în poziţii-cheie din administraţia centrală sau frecându-şi satisfăcuţi mâinile după ce au câştigat contracte cu statul, pe bani foarte mulţi. Niciunul dintre cei care a minţit în ultimii ani cu neruşinare, în interesul lui Ponta şi al USL, nu a rămas neghiftuit. Niciunul! Cine plăteşte factura? Românul de rând, prin cele 35 de taxe şi impozite. Pardon, 36, cu acciza suplimentară la benzină, de la 1 aprilie! Vă spun sincer că mă încerca o mare curiozitate să aflu ce răsplată a prevăzut Victor Ponta pentru ultimul său purtător de minciuni, Mirel Palada. Pe fostul purtător de cuvânt, băgat pe gât de Voiculescu, l-a "pedepsit" trimiţându-l consul, deşi nici limba română nu o cunoştea! E drept că plana misterul asupra modului în care Ponta se va revanşa şi faţă de purtătorul de minciuni Palada. Nu-l cunoaşteţi?! Este cel care a făcut de ruşine breasla sociologilor. Este cel care a compromis încrederea în barometre de opinie şi în sondaje. Este cel care scoate, pe banii românilor, câte un sondaj sau studiu de piaţă, în care fie 99% dintre români au încredere în Guvern, fie 110% dintre români au încredere în Victor Ponta, fie 120% dintre români sunt mulţumiţi de modul în care Guvernul României a acţionat în cazul accidentului din Munţii Apuseni sau în deszăpezirea drumurilor naţionale. Nu cred că mai este vreun român care să nu fi rămas şocat de gesturile obscene, comportamentul deviant şi de instabilitatea psihico-emoţională a acestui domn. În ciuda acestor "calităţi" ale domnului Palada, Victor Ponta nu a dorit să rămână dator pentru lungul şir de minciuni propagate în interesul său şi l-a răsplătit din plin. Nu din buzunarul său, ci din banii românilor! Ca să nu-l chinuie prea mult şi să nu-l mai sufoce cu munca, Ponta i-a dat direct, din pix, peste 800.000 de euro ca să toace frunză la câini! A şi cosmetizat bine această plată directă, trecând-o printr-un departament-fantomă, denumit generic "Direcţia pentru strategii guvernamentale". Tot ce pot să spun în legătură cu acţiunile lui Victor Ponta este că şi-a depăşit maestrul, pe Adrian Năstase. Dacă Năstase obţinea ce dorea prin forţă şi intimidare, Victor Ponta a ales calea mai simplă şi mai sigură - cumpără tot. Şi nu cumpără pe banii lui, ci din banii publici, din banii noştri.
			Domnul Florin Gheorghe: "Creşterea economică marca USL" Mă miră faptul că Victor Ponta şi Institutul Naţional de Statistică pe care-l conduce, indirect, după ce l-a demis abuziv pe profesorul Voineagu, au anunţat o creştere economică de doar 3,5%. Mi se pare foarte puţin, atâta vreme cât, din pix, creşterea economică se poate scrie din câte cifre vrea ocupantul fotoliului de prim-ministru. Momentul de falsă glorie pe care l-a încercat Victor Ponta la sfârşitul săptămânii trecute, când încerca să arate românilor cât de bine trăiesc şi ei nu ştiu, nu m-a dus cu gândul decât la perioada de final de mandat a domnului Adrian Năstase, în care statistica oficială scria orice se dorea sau se ordona de la Palatul Victoria. Stimaţi colegi. Dincolo de derizoriul în care Victor Ponta a aruncat problema dinamicii PIB în anul 2013, putem afirma cu certitudine că anul 2013 a fost un an marcat de o creştere economică, însă nu una care să ne bucure excesiv. Oricine vorbeşte cu responsabilitate despre creşterea economică priveşte în prealabil la dinamica principalelor sectoare care au adus sporul de bogăţie. Or, în anul 2013, orice român ştie că aportul cel mai consistent la creşterea PIB l-a adus Dumnezeu, prin condiţiile meteorologice favorabile producţiei agricole record, şi nu Victor Ponta. De asemenea, o altă componentă a creşterii s-a bazat pe eforturile, demne de toată lauda, ale exportatorilor români, care s-au luptat şi au obţinut cote de piaţă tot mai mari în spaţiul intra şi extra comunitar. Ştim foarte bine că, dacă aceştia s-ar fi limitat la cererea internă, ar fi avut de mult timp lacătele pe uşile fabricilor. Cererea internă s-a prăbuşit puternic în ultimii doi ani, prin grija celor peste 35 de taxe şi impozite introduse de Victor Ponta, care au ucis puterea de cumpărare a populaţiei şi au restrâns venitul disponibil pentru consum. E drept faptul că Victor Ponta e campion la minciuni şi nu ar fi ratat momentul să facă dintr-o creştere economică modestă, târâtoare şi plină de vulnerabilităţi şi riscuri, un prilej prin care să laude activitatea celui mai incompetent guvern din istoria românilor. Dar şi minciuna poate avea decenţa ei! Victor Ponta nu are niciun merit pentru creşterea economică de anul trecut, indiferent că a fost de 2%, 3% sau 3,5%, cât spune Ponta. Oricare ar fi fost ritmul de creştere al PIB, este meritul exclusiv al mediului privat, care a dansat pe o sârmă subţire şi a rezistat la toate atacurile potrivnice venite chiar de la cel care se laudă acum cu realizările mediului privat. Guvernul Ponta a restrâns cererea agregată internă prin asasinarea investiţiilor publice şi tot Guvernul Ponta a creat a doua presiune fiscală din lume asupra mediului privat, în numai doi ani de când guvernează. Ponta nu are niciun merit pentru că economia a crescut în 2013, iar oamenii trebuie să ştie că el s-a luptat cu toate forţele ca să ucidă orice avânt ale economiei: fie prin decizii care mai de care mai proaste, fie prin suprataxarea a tot ce mişcă.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Pelerinajul baronilor locali la DNA" De prea multe ori se vorbeşte, într-un mod necinstit, despre faptul că România nu a înregistrat niciun fel de progrese în ultimii 24 de ani. Este dreaptă şi justificată nemulţumirea oamenilor faţă de standardul de viaţă încă foarte scăzut, chiar dacă România a aderat la Uniunea Europeană de mai bine de şase ani. Este corectă mânia românilor cu privire la clasa politică din România, la slaba reprezentare a intereselor lor şi la integritatea aleşilor. Cu toate acestea, nu putem să ignorăm faptul că unele domenii ale vieţii sociale au înregistrat reforme importante, care, dacă nu vor fi susţinute prin consens politic, pot deveni reversibile. Mă refer, în primul rând, la curajul şi independenţa pe care au dobândit-o în ultimii ani magistraţii. Ştim cu toţii câte eforturi s-au făcut în acest sens şi cât de strâns ne-au monitorizat, în cadrul MCV, reprezentaţii Comisiei Europene. O justiţie liberă, independentă, dotată cu o legislaţie modernă şi ajustată realităţilor de astăzi, recâştigă încrederea românilor în instituţii, sprijină dezvoltarea economică şi pune bazele unui standard de viaţă mai bun. Din nefericire, sunt încă foarte mulţi cei care nu se bucură de un asemenea progres. Cei mai nemulţumiţi sunt, de departe, "voievozii" locali. Ei sunt cei care, timoraţi de progresele din justiţie, au picat guverne, au schimbat miniştri, au modificat codurile, au început asaltul psihologic asupra slujitorilor legii. Personal, chiar înţeleg de ce se tem! Penitenciarele au început să nu mai aibă suficiente celule pentru înalţi demnitari, cărora li s-a spus ferm în faţa instanţelor de judecată: "De astăzi nu mai furaţi!". Constantinescu, Nicolescu, Cosma, Oprişan, dar şi ceilalţi baroni locali sunt supăraţi nevoie mare de destrămarea "Republicii Mischie", în care pixul preşedintelui de consiliu judeţean dirija în batjocură banii publici către buzunare private. Îmi este şi greu să evaluez cât din bogăţia ţării, cât din producţia anuală a economiei naţionale stă la cheremul baronilor locali ai USL. Prejudiciile pe care aceştia le comit zi de zi, ceas de ceas sunt la nivelul sutelor de milioane de euro. "Pentru 200 de mii de euro nici nu mă dau jos din pat!" declara unul dintre "voievozii" locali, potrivit rechizitoriilor procurorilor. O astfel de atitudine justifică tunurile financiare pe care aceştia le dau pe seama bugetului public. Cea mai mare problemă o reprezintă însă dispreţul baronilor locali faţă de sentinţele justiţiei. În ciuda faptul că justiţia i-a trimis pe mulţi dintre aceştia acolo unde le este locul, adică după gratii, niciunul dintre baronii locali nu a încetat să fure. Nu le este teamă de lege! Fură zi de zi, din ce în ce mai mult, având garanţia că junele Victor Ponta va avea grijă de ei şi îi va proteja. Din fericire, până acum Ponta nu a reuşit să pună beţe în roate justiţiei, deşi a încercat. Din păcate, Ponta nu oferă nicio garanţie că nu ar fi altceva decât marioneta baronilor locali, pentru că prin toată acţiunea sa loveşte fără încetare în instituţiile statului de drept.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Datorită Guvernului Ponta, România are cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în 2013" Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că România a avut în 2013 cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană: 3,5% pe întreg anul prin comparaţie cu 2012. Având în vedere că în 2012 am avut, de asemenea, un plus, putem vorbi de un rezultat economic extrem de bun, cu atât mai mult cu cât el a depăşit prognoza de 1,5% de la începutul anului trecut. Această reuşită este rezultatul deopotrivă al unui an agricol extrem de bun, dar şi al măsurilor sociale şi economice luate de Executivul Ponta şi susţinute de majoritatea parlamentară. În momentul în care am renunţat la acea strategie bazată exclusiv pe ideea austerităţii şi am revenit în logica unei guvernări pentru oameni, lucrurile s-au modificat substanţial în bine. Avansul economic din 2013 reprezintă o dovadă în plus că oamenii nu trebuie trataţi ca simple cifre sau elemente statistice, pentru că o asemenea variantă creează regres social şi economic. Dacă, în schimb, te orientezi către nevoile oamenilor, rezultatul final va fi mult mai bun. Anul trecut poate funcţiona cel mai bine drept exemplu: veniturile bugetarilor au crescut cu aproape 15%, pensiile au fost indexate cu 4%, au crescut cu 33% ajutoarele sociale, au fost mărite indemnizaţiile pentru mame şi, într-un final, economia a crescut considerabil. Rezultatul este cu atât mai spectaculos cu cât plusul nu s-a mai generat prin împrumuturi, deficitul bugetar fiind de doar 2,5% din PIB, ceea ce face ca România să se numere printre cele doar 8 ţări din UE cu un deficit sub 3%. Practic, am reuşit o creştere economică prin mărirea productivităţii muncii, o creştere a producţiei industriale şi un an agricol bun, fără să fie nevoie să creştem artificial consumul statului pentru a genera acest plus. Dacă facem o raportare între diferenţa dintre creşterea economică şi deficitul bugetar, vom ajunge la cifre comparabile cu anii 2007 şi 2008, ceea ce se poate constitui într-un argument că 2013 reprezintă cu adevărat anul ieşirii României din criza economică profundă în care ne-a băgat guvernarea Boc - PDL. Şi asta mai ales în condiţiile în care o bună parte a cheltuielilor bugetare vine tocmai din plata serviciului datoriei, România fiind, practic, nevoită să plătească acum împrumuturile făcute în perioada 2009 - 2012. Toate aceste cifre au fost posibile datorită coerenţei acţionale a Guvernului Ponta. Atunci când s-a acţionat unitar şi s-a comunicat pe o singură voce, rezultatele au fost foarte bune. Tocmai dintr-o asemenea perspectivă, este extrem de important de punctat contextul politic care a dus la un asemenea progres economic: în 2013 a existat o majoritate parlamentară de aproape 70%, iar Uniunea Social-Liberală a funcţionat în mare măsură fără sincope. Această stabilitate politică a adus mai mulţi investitori decât în 2010 şi a generat un plus considerabil în absorbţia efectivă a fondurilor europene. De aceea, avansul economic din 2013 trebuie să se constituie într-un argument major în sprijinul ideii unităţii actualei majorităţi parlamentare. În măsura în care va exista stabilitate politică, lucrurile vor evolua de o manieră pozitivă. În măsura în care cineva va trăda cauza şi principiile asumate în 2011 prin înfiinţarea USL, ne putem aştepta ca finalitatea să nu fie la fel de bună. Îmi reiau, deci, apelul la responsabilitate politică faţă de colegii din PNL - nu ne putem permite ca, din cauza unor calcule politice mărunte şi fundamental greşite, să mergem înapoi tocmai acum când lucrurile curgeau în direcţia bună.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Sperăm să ajungem la un acord cu partenerii noştri în cel mai scurt timp posibil" Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa consideră că datoria luată de toţi reprezentanţii noştri de a fi apărători ai principiilor democraţiei şi ai valorilor liberale respectă în totalitate votul cetăţenilor dat în 2012. Drept urmare, Uniunea Social-Liberală trebuie să se bazeze pe legitimarea primită de la români şi pe formula căreia aceştia i-au conferit încredere în alegeri. USL este rezultatul unei colaborări strânse între partidele componente, al cărei principal scop a fost acela de a repara neregulile şi nedreptăţile din timpul guvernărilor anterioare. Aşa cum am declarat în nenumărate rânduri, obiectivele USL nu au fost atinse în totalitate. PNL vrea ca USL să continue să funcţioneze pentru a ne putea duce la îndeplinire promisiunile făcute cetăţenilor. Preşedintele PNL Crin Antonescu, copreşedinte al USL, şi prim-vicepreşedintele Klaus Iohannis au primit ieri din partea colegilor din partid un mandat de fermitate pe care să-l susţină în cadrul discuţiilor cu partenerii din USL. Noi credem că acest mandat înseamnă respectarea cu stricteţe a protocolului Uniunii Social-Liberale, aşa cum a fost acesta legitimat prin votul românilor din 2012. Ne dorim să facem parte în continuare din proiectul USL, acel proiect care a primit, aşadar, votul şi mandatul tuturor cetăţenilor. Este imperativ ca Uniunea Social-Liberală să continue în forma sa iniţială. Discuţiile informale din cadrul conducerii PNL nu s-au purtat în termenii ieşirii noastre de la guvernare, pentru că eforturile liberalilor sunt axate pe respectarea cu stricteţe a angajamentelor luate în faţa cetăţenilor atunci când au solicitat votul lor. PNL îşi menţine deciziile votate de Delegaţia Permanentă a partidului, nominalizându-şi membrii în Guvern pe portofoliile rămase vacante, pe posturile care ne reveneau de la începutul acestei formule guvernamentale. Partidul Naţional Liberal nu a cerut niciodată în cadrul USL mai mult sau mai puţin decât i s-a cuvenit. Noi sperăm ca toate aceste tensiuni să fie rezolvate în cele din urmă, iar guvernul să-şi continue activitatea alături de noii miniştri propuşi de PNL.
			Domnul Gheorghe Emacu: "Ziua apărării civile" Prima conflagraţie mondială a generat, pe lângă un impresionant număr de victime în rândul soldaţilor, un mare număr de decese din rândul populaţiei civile. Pentru a preveni pe viitor asemenea situaţii, la 28 februarie 1933, prin Decret Regal, a fost creată în România Protecţia Civilă. Aceasta avea ca obiectiv să limiteze efectele bombardamentelor asupra populaţiei şi resurselor ţării, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor. Experienţa celui de al Doilea Război Mondial a determinat o adaptare a conceptului, astfel că, în anul 1952, Protecţia Civilă se transformă în Apărarea Locală Antiaeriană. În urma catastrofelor naturale care au lovit ţara - inundaţiile din 1970 şi 1975, precum şi cutremurul din 1977 -, Apărarea Locală Antiaeriană se transformă în Apărare civilă, iar activităţile în scopul ocrotirii populaţiei se înmulţesc. Astfel, s-a acordat mai multă importanţă prevenirii dezastrelor şi ajutării populaţiei în momente critice. Prin Legea nr.106/1996 se revine la conceptul de protecţie civilă, care este văzut ca o componentă a apărării naţionale, ce cuprinde măsuri desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu. În 2004 are loc fuziunea dintre Comandamentul Protecţiei Civile şi Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 1490 din 15 decembrie s-a instituit data de 28 februarie drept Ziua protecţiei civile din România. În acelaşi timp, pe plan internaţional, data de 1 martie marchează Ziua Mondială a Protecţiei Civile. Această zi aniversează constituirea, în 1972, a Organizaţiei Internaţionale a Protecţie Civile, instituţie interguvernamentală cu sediul la Geneva. În anul 2014, tema Zilei Mondiale a Protecţiei Civile este promovarea unei culturi a prevenirii. Avem astfel două posibilităţi ca prin conferinţe, dezbateri şi exerciţii de simulare să se accentueze asupra necesităţii cunoaşterii precoce şi îndepărtării riscurilor naturale sau a celor tehnologice, pentru prevenirea unor dezastre. Este, totodată, o oportunitate de a face un bilanţ al eficienţei serviciilor comunitare specializate în domeniul protecţiei civile şi al dotării acestora. Protecţia civilă trebuie să-şi consolideze acţiunea preventivă, în sprijinul cetăţeanului.
			Domnul Ioan Balan: "Constituţia USL nu e Constituţia românilor. E doar a USL! De peste 5 ani există în societatea românească un relativ consens asupra necesităţii unei evaluări a mai multor articole şi capitole din Legea fundamentală care ar trebui să facă obiectul unui proiect de revizuire. Toată lumea este de acord că trebuie făcute unele clarificări în privinţa raporturilor dintre unele instituţii şi că sunt necesare şi unele completări, pentru că realităţile din viaţa economico-socială din România au suferit puternice modificări, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Este evident faptul că iniţiativa USL de a revizui Constituţia nu a avut intenţia de a ameliora actualul text, ci a avut exclusiv mize politico-electorale. Mai mult, modul în care s-a realizat proiectul de revizuire, dominat de o profundă secretomanie, a dat senzaţia că, în afara liderilor USL, nimeni nu trebuie să cunoască noul text al Constituţiei. Proiectul de revizuire propus de către USL este un proiect croit după chipul şi asemănarea liderilor USL. Este un proiect făcut doar cu ochii la sondaje şi la potenţialul unuia sau altuia de a ajunge preşedinte, premier sau ministru. Acest proiect nu are nimic de a face cu procedurile democratice de revizuire a cadrului democratic de funcţionare a unui stat modern. Întotdeauna când se demarează modificarea unei legi se porneşte de la premisa că noul text va fi mai bun, mai adaptat nevoilor societăţii. Societatea, prin reprezentanţa ei, societatea civilă, este chemată la masă, ascultată şi consultată. Din păcate, nu putem spune nici măcar în glumă că proiectul de revizuire al USL ar corespunde unei asemenea exigenţe. Chiar şi un student în anul I al unei facultăţi de drept, din simpla parcurgere a textului, ar putea singur constata că proiectul introduce mai multe texte neclare şi confuze, unele chiar extrem de periculoase pentru bazele statului de drept. Când spun confuzii, mă refer în primul rând la prevederile referitoare la separaţia puterilor în stat. Textul care, probabil, va fi supus spre aprobare românilor prin referendum bulversează într-un mod inimaginabil locul şi rolul puterilor în stat. În opinia liderilor USL, Parlamentul ar trebui să se substituie justiţiei şi ar trebui să aibă competenţe specifice instanţelor de judecată. Când vorbesc despre prevederi periculoase, mă refer la modificarea unor competenţe pe care le au în prezent unele instituţii, cum ar fi de pildă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Altfel spus, ceea ce nu a reuşit în "marţea neagră" a democraţiei, USL vrea să o facă prin textul legii fundamentale. Dacă ar fi să merg mai departe cu o analiză critică detaliată nu mi-ar ajunge tot timpul alocat acestei şedinţe. Nu pot însă să trec cu vederea faptul că cei care s-au erijat în constituţionalişti nu au făcut şi nu fac diferenţa între forţa democraţiei directe şi forţa democraţiei reprezentative. Aici este vorba despre nesocotirea totală a rezultatelor referendumului validat în toamna anului 2009, atunci când românii şi-au exprimat opţiunea pentru un parlament redus numeric la cel mult 300 de reprezentanţi. Ştim cu toţii că în orice democraţie, nimeni, dar absolut nimeni nu se poate împotrivi voinţei populare! Sunt ţări în Europa care au renunţat la aderarea la Uniunea Europeană, tocmai ca urmare a rezultatelor unui referendum. Actul constituţional european a picat în vara anului 2005 tot ca urmare a unor referendumuri în Franţa sau Olanda. USL a demonstrat, încă o dată, că nu dă doi bani pe votul şi încrederea românilor. Dispreţul pentru încrederea acordată de români se vede în calitatea politicilor şi în textul unei revizuiri făcute doar în scop electoral. Am convingerea că, atunci când acest proiect va ajunge spre validarea poporului român, prin referendum, românii vor sancţiona derapajele USL fie prin absenteism, fie prin vot negativ.
			Domnul Ioan Moldovan: Criticile pe care opoziţia le-a adus modului în care autorităţile au reacţionat pentru a gestiona situaţia generată de condiţiile meteorologice deosebit de severe denotă un politicianism dus la extrem. Astfel, îi rog pe colegii din opoziţie să-mi demonstreze prin acte, nu pe ceea ce au auzit la televizor şi nici prin informaţiile eronate publicate de către unele instituţii de presă, cum au ajuns la concluzia de îmbogăţire a baronilor PSD şi PNL pe spatele deszăpezirii? Vă asigur că datele oficiale în legătură cu cheltuielile pentru perioada de iarnă 2013 - 2014 vor putea fi puse la dispoziţie în luna aprilie 2014, când se finalizează bilanţul cheltuielilor. În toată această perioadă, Guvernul Ponta a înfiinţat Departamentul de intervenţii în situaţii de urgenţă, având atribuţii legale de coordonare a unor forţe şi din alte ministere, care a funcţionat în cadrul Ministerului de Interne. Acesta a fost condus de Raed Arafat - cel mai potrivit secretar de stat pentru această funcţie, un om care a dovedit profesionalism maxim în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Totodată, premierul Victor Ponta i-a solicitat ministrului Teodorovici să se intereseze referitor la posibilitatea ca prin fonduri europene (POR) să se achiziţioneze utilaje de deszăpezire pentru autorităţile locale din zonele unde se ştie că sunt probleme grave. Deci despre ce îmbogăţire a baronilor PSD şi PNL este vorba? Este important de ştiut că Executivul a fost şi este preocupat de siguranţa cetăţenilor, fiind mobilizate toate forţele pentru gestionarea situaţiei şi salvarea celor care au fost blocaţi în nămeţi: poliţişti, jandarmi, personal de la ISU, de la CNADNR şi, bineînţeles, forţele de la Ministerul Apărării Naţionale. Vă asigur că membrii Cabinetului Ponta au dat dovadă în toată această perioadă de profesionalism pentru modul în care au ştiut să gestioneze problema deszăpezirii, reuşindu-se în acest fel coordonarea eforturilor autorităţilor implicate. Domnilor colegi din opoziţie, trebuie să ştiţi că, încă înainte de intrarea în vigoare a codului portocaliu, premierul Victor Ponta şi vicepremierul Gabriel Oprea au cerut: asigurarea serviciului de permanenţă, atât la prefecturi şi unităţile MAI, cât şi la primării şi alte instituţii angrenate în intervenţii, dar şi verificarea în regim de urgenţă a stocului de materiale necesare şi a pregătirii tehnice a utilajelor necesare deszăpezirii. De asemenea, au fost puse în aplicare, din timp şi cu fermitate, restricţii privind circulaţia pe drumurile publice. Închei parafrazându-l pe marele Mihai Eminescu, care bine spunea în poezia "Criticilor mei": "E uşor a scrie versuri,/Când nimic nu ai a spune,/Înşirând cuvinte goale,/Ce din coadă au să sune;/Critici, voi, cu flori deşarte,/Care roade n-aţi adus,/E uşor a scrie versuri,/Când nimic nu ai de spus."
			Domnul Ioan Munteanu: "Când autorităţile un ştiu să comunice" Ultimele două săptămâni au transformat comuna Războieni din judeţul Neamţ într-un alt Pungeşti, oamenii de aici revoltându-se împotriva autorităţilor locale şi împotriva angajaţilor de la Prospecţiuni SA. Motivul nemulţumirii este legat de faptul că firma de prospecţiuni a început forările pe proprietăţile cetăţenilor fără ca aceştia să-şi fi dat acordul. În baza unui protocol pe care firma îl are cu Romgaz, echipele de muncitori au forat, au pus capsule explozive în gropile săpate şi au detonat încărcătura pentru a verifica prezenţa gazului metan, dar şi a altor posibile resurse. La Războieni au rămas 22 de găuri cu explozibil neexplodat, pentru că oamenii nu le-au mai permis muncitorilor să intre pe proprietăţile lor pentru a-şi continua treaba. Prin urmare, primarul comunei, dar şi şeful Poliţiei au venit să se roage de aceştia să-i lase pe angajaţi să provoace exploziile. Oamenii s-au revoltat, pe bună dreptate, pentru că s-a intrat în curţile lor fără să fie întrebaţi, abuz care nu s-a pomenit nici pe vremea de dinainte de ’89. Revolte de acest fel au avut loc şi în alte comune: Dragomireşti, Tupilaţi, Ştefan cel Mare, Ruginoasa, Bârgăoani, dar cele mai serioase înfruntări au fost cele de la Războieni. Doar nu întâmplător aici "s-a dat cea mai crâncenă bătălie din veacurile Moldovei", aşa cum stă scris pe placa comemorativă de la monument. Prin urmare, aici au descins mai-marii de la judeţ: prefectul, şefii de la Mediu, Poliţie, Inspectoratul de Muncă, Inspecţia pentru Calitatea Lucrărilor în Construcţii, ISU, primarii din cele cinci comune "prospectate", dar şi reprezentanţi ai firmelor Romgaz şi Prospecţiuni SA. Discuţiile s-au purtat ore în şir la Şcoala din Războieni, fără ca autorităţile şi prospecţioniştii să reuşească să domolească furia răsculaţilor. Oamenii i-au acuzat pe toţi la rând, fără vreo urmă de menajament. "Cine a luat banii pentru a le da voie acestor oameni să intre pe pământurile noastre?" - aceasta era întrebarea care revenea ori de câte ori se încerca liniştirea spiritelor. Primarul de la Razboieni a explicat că a ajuns să fie acuzat de locuitorii din sat că a luat şpagă pentru a le da voie celor de la Prospecţiuni să facă foraje: "Oamenii nu vor să mai ştie de nimic. Ei cred că eu le-am dat acordul să foreze. Degeaba le-am explicat faptul că doar ei pot acorda permisiunea celor de la prospecţiuni, nu mă mai cred". Sunt destui cei care sunt de părere că toată povestea pleacă de la bani, se vorbeşte că unii dintre proprietari vor primi sume mari, alţii ceva mai mici, iar alţii deloc. Destul s-au bătut cu sărăcia pentru a mai suporta alte înşelătorii. Dincolo de bani, însă, ei se tem că efectele acestor explozii ar putea fi periculoase şi ar lăsa urme asupra mediului. Cum se va termina răscoala răzeşilor din Războieni? E posibil ca cei de la Prospecţiuni să-şi ia instrumentele şi să plece, lăsându-i pe protestatari cu părerea de rău că ar fi putut să trăiască mai bine. Cert este faptul că "şefii" n-au reuşit să-i liniştească pe oamenii care nu s-au sfiit să-i catalogeze pe toţi drept hoţi şi terorişti. Aşa se întâmplă atunci când lipseşte comunicarea din partea autorităţilor. Nimic din toate cele întâmplate aici nu ar fi avut loc dacă li s-ar fi vorbit pe limba lor şi la timpul potrivit. Cei interesaţi nu au reuşit să-i convingă pe locuitorii din Războieni, dar şi din celelalte comune nemţene că nu-i vorba de gaze de şist şi că exploatarea lor nu reprezintă pericol. Dacă ar fi făcut-o, cu siguranţă, răzeşii lui Ştefan ar fi cooperat şi nu s-ar fi ajuns la această stare de tensiune. Ca fiu al satului sunt mândru că prietenii mei din Războieni nu se lasă călcaţi în picioare atunci când nu sunt trataţi cu respect şi că ştiu să se bată pentru dreptatea lor. Oamenii aceştia au dreptul să ştie ce şi de ce li se întâmplă aceste lucruri. Autorităţile trebuie să le răspundă şi să-i convingă cu argumente potrivite.
			Domnul Ioan Munteanu: "Televiziunea care deformează realitatea" Multe dintre aspectele vieţii capătă alte sensuri printr-o propagandă mediatică excesivă dirijată. Adesea suntem şocaţi şi jenaţi de conţinutul unor emisiuni, dar şi de agresivitatea verbală a realizatorilor. Profesorii, elevii, comercianţii, medicii, fermierii, Parlamentul, şcoala, SMURD-ul au devenit personaje, servicii şi instituţii negative ca urmare a unor campanii tendenţioase. Este bine ştiut faptul că o parte din mass-media îşi face audienţă din subiecte de scandal, dar există o limită în toate. Insistenţa cu care se "analizează" diverse cazuri conduce la defăimarea unor persoane şi la generalizarea unor deficienţe individuale pentru o întreagă categorie socioprofesională. Rămân memorabile exemplificările televizate care îi vizează pe medicii ce fac afaceri în paralel cu actul medical, punându-i într-o lumină proastă pe colegii de bună-credinţă. E vorba aici de medicul din spital care-şi trimite pacientul la propriul cabinet privat, de medicul care recomandă medicamente scumpe la sugestia unor dealeri din industria farmaceutică (asta contra unor recompense substanţiale, gen: participări la congrese, la simpozioane sau avantaje materiale), de medicul de familie care are pe listă sute de pacienţi, dar care, în realitate, tratează doar câteva zeci de bolnavi, de doctorul care pune un diagnostic ce presupune tratamentul şi operaţiile cele mai costisitoare. Ca să nu mai vorbim de cazurile de malpraxis, pe bună dreptate aspru judecate. E foarte adevărat că mai sunt profesori care îşi ţin orele când au chef, alţii care dau meditaţii plătite propriilor elevi sau care cer bani pentru note de trecere. Dar de aici şi până la a categorisi întregul colectiv didactic românesc cu apelative gen: "şpăgari", "incompetenţi", "sărăntoci" este o diferenţă mare şi de nepermis. Din păcate, rareori se întâmplă să vezi în programele de ştiri exemple frumoase despre munca şi pasiunea cadrelor didactice care trudesc în anonimat prin şcoli sărăcăcioase... Sau despre performanţele speciale ale copiilor de toate vârstele, ale olimpicilor ori ale tinerilor artişti. Reformele iniţiate după 1989 n-au izbutit să soluţioneze problemele de fond ale şcolii. Adevărata schimbare ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe reforma morală, atât în rândul elevilor, cât şi al educatorilor, punctul slab al activităţii din unităţile de învăţământ. De aici şi atât de numeroasele exemplificări negative din programele TV. Mă opresc aici cu denigrările din mass-media nu pentru că mi-ar lipsi subiectele de referinţă din alte domenii, ele există din plin. Merită să revenim asupra lor doar pentru simplul motiv că trebuie făcută o delimitare între realitate şi dezinformarea intenţionată.
			Domnul Ioan Oltean: "Un loc la masă pentru premier" Aşteptările pe care cetăţenii unei ţări le au de la conducerea acesteia sunt poate multe, dar mereu justificate şi, din păcate, de multe ori mereu aceleaşi, pentru că România este ţara în care rar se schimbă atitudinea guvernanţilor, aplecarea acestora spre nevoile cetăţeanului de rând şi rezolvarea acestora. România e ţara în care guvernanţii şi-au pierdut interesul faţă de problemele oamenilor şi au sfârşit prin a fi interesaţi numai de propriile probleme şi conduşi de propriile interese. A conduce România a devenit exclusiv un joc al puterilor şi al intereselor politice şi economice. A conduce România înseamnă atingerea scopurilor proprii, personale sau de partid. A conduce România înseamnă doar să-ţi potoleşti foamea de funcţii şi alte privilegii. A face politică într-o manieră care să nu excludă cuvintele moralitate, cinste, valoare, progres a ajuns doar un concept căzut în desuetudine. Problemele reale ale oamenilor nu mai sunt nici măcar puncte de reper electorale, deşi nu cred că şi-ar fi putut nimeni imagina că s-ar putea ajunge aici. Guvernul trimite pensionarii la băi să se relaxeze şi să uite poate în felul acesta că nu au bani de medicamente, de întreţinere, de mâncare. Sunt peste 300 de milioane de lei oferite de Guvernul Ponta pentru tratamente balneare pentru pensionarii din sistemul public, asiguraţi ai aceluiaşi sistem sau beneficiari ai unor legi speciale - foşti ofiţeri MAI, MApN, SRI, în condiţiile în care bugetul asigurărilor sociale este pe deficit. Guvernul a hotărât să introducă electoRata, folosindu-se de aproape 1 milion de oameni care au luat credite şi nu le mai pot achita. Nu s-a spus nimic despre o aplicare diferenţiată a acestei măsuri, despre o foarte posibilă modificare a comportamentului consumatorului care se va transforma de acum din bun-platnic, în rău-platnic, despre condiţiile şi bunurile care au fost luate prin aceste credite. Guvernul a decis doar că în an electoral e bine să dea nişte plasme, sau maşini, sau aspiratoare populaţiei. Guvernul, într-o veritabilă criză de cadre - cum altfel când rând pe rând importanţi membri ai coaliţiei de guvernare ajung la DNA sau chiar în puşcărie?! -, mută pioni pe tabla de şah a politicii, fără să ţină seama de competenţe, de proiecte de reformă a statului, ci doar de nume, de orgolii politice şi personale, de propriile interese de imagine şi scopuri politice. Nimeni nu răspunde pentru greşelile comise în actul de guvernare, nimeni nu răspunde pentru nerealizări, pentru impotenţa guvernului. În faţa ameninţărilor justiţiei, care iată că îşi face treaba, se strâng rândurile şi demisiile se ascund sub preş. Se fac comisii, comitete. Se fac legi sau se evită a se face. Nimeni nu răspunde pentru nimic. Şedinţele de partid devin interminabile, pentru că nu pot potoli orgoliile tuturor. Şi oamenii rămân cu acelaşi salarii mici, cu aceleaşi pensii, cu aceeaşi lipsă de şansă la un viitor mai bun. Greşeala a devenit nesancţionabilă. A devenit un fapt divers într-o ţară în derivă. A guverna o ţară nu înseamnă să te aşezi în poze care dau bine la electorat. A guverna o ţară înseamnă să înţelegi nevoile cetăţenilor săi şi să le împlineşti aspiraţiile. A guverna înseamnă să faci ceva pentru reuşita profesională a fiecărui om, pentru crearea de locuri de muncă, pentru a avea locuinţe cu acces la reţeaua electrică şi de canalizare sau pentru a împiedica oamenii să moară pe stradă sau îngheţaţi în munţi. Numai că domnul Ponta guvernează o ţară în care ISU Neamţ caută o ambarcaţiune aflată în derivă... undeva în zona portului Marsilia, o ţară în care atunci când spui numele unui ministru trebuie să te gândeşti dacă e la minister sau la închisoare, o ţară în care îţi cumperi jumătate de plasmă, iar restul, dacă votezi cu cine trebuie, ţi-o dă statul. Dar, în ciuda a tot şi toate, premierul are grijă ca pe contul său de facebook să fie plin de poze care să ne demonstreze importanţa covârşitoare a personalităţii Domniei Sale - ia masa cu Regele Mihai (dar aflăm că până la urmă regele nu a mâncat), merge să se înfrupte din bucatele vestitului cioban Ghiţă, la Jina, se furişează în colţul unei poze ca să ne arate cum a luat masa cu lideri importanţi de stat şi de guvern la dineul oficial organizat cu ocazia deschiderii Olimpiadei de Iarnă 2014 de la Soci. După cum începe să fie lesne de observat, avem un premier înfometat! Şi mi-aş permite să îi dau un sfat: evitaţi pe cât puteţi atâtea mese, domnule prim-ministru, s-ar putea să vă pască o indigestie, iar poporul deja încearcă o senzaţie de saţietate... ba chiar de greaţă!
			Domnul Ioan Oltean: "USD, uniunea traseiştilor" Luni, 10 februarie, a.c., într-o atmosferă festivistă de tristă amintire, trei dintre partidele care formează (încă) USL, dar fără liberali, au lansat Uniunea Social Democrată, adică USD. După spusele artizanilor sau, mai corect, ale artiştilor acestui spectacol, uniunea se vrea o alianţă electorală sub a cărei siglă roşie se va participa la alegerile europarlamentare din mai 2014. Dar ce se află de fapt în spatele acestei mişcări executate în ritm alert pe scena politică? Nimic altceva decât dorinţa de a induce din nou în eroare "oamenii", aşa cum îi place lui Victor Ponta să spună ori de câte ori are ocazia în ultima vreme, când vrea să se creadă aproape de popor. PSD speră că prin această mutare, atunci când cetăţenii de bună-credinţă - dar nu prea înzestraţi cu atenţie şi cu atât mai puţin cu dorinţa de informare - vor vedea buletinele de vot, USD va fi confundat cu USL, colegii liberali vor rămane astfel fără voturi şi vor privi lung şi trist în zare. Este clar pentru oricine că de azi înainte în spaţiul public se va discuta doar despre USD, despre USL amintindu-se doar atunci când va veni vorba ca vreun comentator tv să analizeze "divorţul". Liberalii vor intra, astfel, în opoziţie, devenind ţinta atacurilor propriilor colegi de guvern. Este un teatru al absurdului ce se întâmplă: aliaţii de la guvernare, uniţi de altfel în toate fărădelegile de neînchipuit, îşi vor striga unul altuia în gura mare pe micile ecrane şi prin pieţe publice, la mitinguri, toate netrebniciile. Ei vor mima (sau poate că nu!) adversitatea politică, "conlucrând" apoi în guvern pentru binele cetăţenilor, pardon, al "oamenilor"! Populaţia va avea deci de suportat un circ dizgraţios, hidos şi mizerabil. Dar şirul actelor şi declaraţiilor iresponsabile nu se opreşte aici. Cum este posibil ca înfiinţarea posturilor de vicepremier să fie jucată la ruletă, cum este posibil ca un guvern deja supradimensionat să devină mamut, balaur cu atâtea capete şi guri de hrănit pe cap de vicepremier, câte partide sunt în cardăşie? Unde este grija nemărginită din campania electorală a politicienilor care acum îşi împart puterea, pentru binele poporului? Unde este, domnilor guvernanţi, neliniştea privind bunăstarea populaţiei? Stimaţi colegi, ce a ajuns executivul în această ţară? "Minister" înseamnă în limba latină "slujitor", "slujbaş", adică un om aflat în slujba ţării, a poporului, a "oamenilor". Numai în România a fi ministru este sinonim cu a fi un politruc demagog, un om de partid în sensul rău al cuvântului, o marionetă care se plânge Tătucului că vrea şi el o funcţie de vicepremier! Dar, să revenim. Deviza de unitate a acestor aliaţi-duşmani traseişti este de un ridicol nemaivăzut. Cameleonismul lor politic depăşeşte cu mult limitele oricărei închipuiri. "Îmi place foarte mult atunci când reuşim să fim uniţi, acesta este unul din motivele pentru care alianţa noastră electorală poartă ideea de uniune, de a lucra împreună", spunea, cu cinismul cunoscut, Victor Ponta. Iar Gabriel Oprea punea punctul pe i: "Vreau să îi mulţumesc lui Victor Ponta pentru buna colaborare în plan politic şi în plan guvernamental". Monstruozitatea politică numită USL este acum o hidră muribundă, iar USD este uniunea traseiştilor, venită direct din "schiţele" lui Caragiale. Dacă mai adaugăm la toate acestea şi apariţia primarului Capitalei, defilând prin faţa ochilor noştri cu scopul clar al unui mic antrenament pentru o eventuală candidatură la prezidenţiale, avem tabloul concret al situaţiei triste în care se află USD. Între timp, leul se prăbuşeşte, doi oameni mor la coadă la pensii şi impozite, alţi doi mor de gripă porcină, economia geme sub povara incompetenţei, părinţii care muncesc văd cum le este ameninţată cu dispariţia bruma de alocaţie pentru copiii lor, sistemul de sănătate e bolnav şi horcăie, în ţară se aşteaptă inundaţii, Dacia se mută în Maroc. Dar, să nu ne amăgim, nimic nu este suficient de grav ca să îi mişte cât de cât pe cei care ne conduc! Se vede cu ochiul liber că este mult mai important pentru ei oportunismul, traseismul dătător de privilegii efemere. Dacă nu am fi deja obişnuiţi cu neruşinarea lor şi cu declaraţiile lor mincinoase, poate că am fi uimiţi. Dar paharul s-a umplut odată cu spusele lui Oprescu: "Formarea acestei aliante electorale este un fapt firesc, natural şi sănătos". Este de-a dreptul incredibil până unde merge demagogia acestor oameni, este incredibil cum ei încă mai cred că pot prosti electoratul, cum speră că îi pot amăagi din nou pe oameni! Fie şi numai din acest motiv, fiţi siguri, stimaţi colegi, că Partidul Democrat Liberal, în respectul total al principiilor şi valorilor europene, dar mai ales în respectul faţă de toţi cetăţenii ţării, indiferent dacă au drept de vot sau nu, va propune pentru reprezentarea în Parlamentul European candidaţi de o incontestabilă calitate. Dar pentru aceasta avem nevoie de mai mult curaj, de unitate şi mai ales de fermitate, iar rezultatele vor fi cu siguranţă pe măsura aşteptărilor.
			Domnul Ioan Oltean: "Fabrică de diplome, fabrică de incompetenţă, fabrică de bani..." Am decis ca în declaraţia mea politică de astăzi să mă opresc asupra unui subiect prea puţin discutat, pot spune chiar amintit doar în treacăt în săptămâna pe care am încheiat-o, deşi este, prin esenţa sa, un fapt deosebit de grav. Este drept că printre atâtea scandaluri iscate de remanierea guvernamentală liberală, şi nu numai, de şedinte urgenţe la USL care ţin ţara cu sufletul la gură, de atitudinea premierului relaxat de privilegiul vizionării olimpiadei albe chiar de la faţa locului, cu greu îşi mai poate cineva îndrepta atenţia asupra unui subiect care priveşte zona învăţământului românesc, mai precis a celui superior. Este vorba despre ilegalităţi aflate în curs de cercetare (şi iată că justiţia îşi face din nou datoria!), este vorba despre un contract care a fost atribuit în domeniul educaţiei pe căi frauduloase, unei firme "cu dedicaţie", bineînţeles fără respectarea prevederilor legale, adică fără licitaţie. Deci vorbim, despre o altă încercare a celor care se cred mai presus de lege şi de respectarea regulilor de a face slalom printre obstacole, cu un aer senin şi total nevinovat. Scandalul este legat de o situaţie devenită cronică deja în învăţământul nostru superior, de aşa-numitele "fabrici de diplome", starea în care maşinăria de partid numită USL a adus facultăţile din România în ziua de azi. Este o situaţie alarmantă, capabilă să ne dea fiori de groază şi nu exagerez când spun că este viitorul nostru ca naţiune în joc. Este dureros, dacă nu chiar tragic, faptul că universităţi altă dată de prestigiu, adevărate temple ale ştiinţei şi educaţiei, respectate şi temute în sensul constructiv al cuvântului, au ajuns astăzi să "producă" absolvenţi semianalfabeţi pe bandă rulantă, oameni total nepregătiţi, dar cu pretenţii de intelectuali. Este regretabil faptul că Academia de Studii Economice din Bucureşti, de exemplu, care era renumită înainte de 1989 pentru standardul intelectual ridicat menţinut de cadre didactice de prestigiu împreună cu studenţi de excepţie, cu adevărat interesaţi de ştiinţă, şi unde concurenţa acerbă impunea, să ajungă acum să scoată locuri în toamnă, iar admiterea să fie făcută doar pe bază de dosar. Este dramatic faptul că absolvenţii noştri de medicină, posesori de diplome "înalte" şi consumatori, zic ei, de tomuri toată viaţa, adică de ştiinţa de carte cât cuprinde, ajung să lase oamenii să moară prin spitale... din cauza incompetenţei cu diplomă. Şi toate acestea se întâmplă în România, în numele banului, mai precis al câştigului imediat şi nejustificat, deoarece cifrele de şcolarizare din învăţământul superior cresc văzând cu ochii, fără o bază reală, masteranzii şi doctoranzii fac coadă şi se calcă pe picioare, ca mai apoi să fie invocaţi şi folosiţi drept pretext pentru "confecţionarea" de diplome de către firmele "de casa". Şi, doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să luaţi în calcul că toate acestea se petrec pe bani mulţi, sub ochii noştri. Ca să fii parte într-un asemenea joc trebuie doar să ai monopolul asupra producerii şi comercializării materialelor didactice în baza unui contract cu Ministerul Educaţiei, adică să vinzi formulare de diplome de bacalaureat, licenţă, master şi doctorat, către instituţiile de învăţământ, adică să fii "agreat". Ca să aveţi o imagine mai clară despre ce vorbim, despre ce s-a întâmplat de fapt, trebuie să ştiţi că doar în anul 2004 de exemplu, au fost 140.000 de absolvenţi de licenţă la universităţile de stat şi 30.000 de licenţiaţi la privat, ceea ce înseamnă ca universităţile au investit aproape 300.000 de euro în achiziţionarea de diplome. Nu se poate trece cu vederea scandalul diplomelor false de la Universitatea "Spiru Haret", care a eliberat diplome de licenţă cu antetul Ministerului Educaţiei pentru specializări neacreditate, profitându-se şi în acest caz de o minoră "scăpare". Ministerul Educaţiei transmitea companiei producătoare modelul de diplome care trebuie tipărite fără să fie luat însă în calcul numărul de formulare solicitate direct de universităţi, astfel ajungându-se în situaţia nefericită în care raportările realizate de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, mai precis instituţia care acordă acreditări programelor de studii şi universităţilor, să nu fie luate în considerare atunci când se eliberau formulare de diplomă. Deci, să recapitulăm: compania "aleasă" primea de la universităţi, şi nu de la minister, aşa cum prevede legea, un număr de cereri de diplome şi elibera volumul de formulare de diplome cerut doar în urma unei simple verificări în "Monitorul Oficial" dacă universitatea respectivă în ansamblul ei este acreditată sau nu, dar nu şi dacă toate specializările pentru care erau eliberate acele diplome erau sau nu acreditate. Astfel s-a ajuns ca diplome cu antetul ministerului să ajungă la absolvenţi care au terminat în decursul anilor secţii de facultăţi pe domenii de studii neacreditate. Dar ce mai conta acest fapt "minor" atunci când părţile erau mulţumite? Ce mai conta că efectul acestei hemoragii de diplome fără acoperire a fost ani la rând umplerea până la refuz a pieţei muncii cu absolvenţi de studii superioare cu pretenţii de joburi mai bine plătite, corespunzător studiilor efectuate, nu-i aşa?, dar în fond băgători de seamă cu doctorate? Dar iată că, după cum am aflat zilele trecute, în speţa eludării legii de către cei care i-au îmbogăţit pe fabricanţii de dovezi de studii justiţia îşi face datoria. Asta dovedeşte că vremea simplelor relatări despre aceste ticăloşii a trecut. Acum ar trebui luate în discuţie soluţiile împotriva dezastrului economic şi moral în care ne împinge USL-ul. Întelectualii veritabili, câţi or mai fi rămas, trebuie să iasă la rampă cu soluţii pentru a putea schimba ceva.
			Domnul Ioan Tămâian: "Exploatarea minieră de la Certej, o a doua Roşia Montană?" În timp ce politicienii, mass-media, ONG-urile, precum şi o bună parte din societate şi-au îndreptat atenţia spre problema Roşia Montană şi spre necesitatea modificării legislaţiei în domeniul minier, compania Eldorado Gold Corporation a obţinut la data de 12 noiembrie 2013, acordul de mediu revizuit pentru exploatarea unui zăcământ aurifer din perimetrul comunei Certejul de Sus, satele Bocşa Mică, Bocşa Mare şi Hondol, judeţul Hunedoara. În cursul lunii iulie 2012, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara a aprobat acordul de mediu pentru proiectul minier al Eldorado Gold Corporation, companie minieră canadiană listată la bursa din Vancouver, care desfăşoară proiecte de exploatare în mai multe ţări, printre care Turcia, China Brazilia şi Grecia. Societatea a intrat pe piaţa din România în anul 2011, prin preluarea societăţii European Goldfields, care deţinea un procent de 80% din acţiunile societăţii Deva Gold SA, restul de 20% din acţiuni fiind deţinute de către compania Minvest Deva, conform site-ului războintrucuvânt.ro. În cursul anului 2013, Ministerul Mediului a contestat în instanţă acordul de mediu, după ce în luna septembrie a anului 2012 ministrul mediului şi pădurilor, Rovana Plumb, a dispus verificarea de urgenţă a legalităţii emiterii acordului, de către Garda Naţională de Mediu şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Dar, la data de 3 decembrie 2013, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului renunţă subit la judecată, în dosarul nr. 45346/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţa de judecată pronunţând Hotărârea cu nr. 6034/2013. Întrebarea care se pune este de ce ne mai trebuie o lege a minelor, dacă proiectele de exploatare minieră a aurului se aprobă atât de uşor, iar avizele de mediu se emit de către agenţiile regionale, fără o înştiinţare prealabilă a ministerului? Aspectul este reliefat şi de ziarul Gândul, care citează spusele ministrului mediului, referitor la faptul că nici ministerul şi nici Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului nu au fost înştiinţate de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara despre emiterea unui acord de mediu de acest fel, într-un moment sensibil din punct de vedere legislativ în ceea ce priveşte exploatarea aurului cu cianuri în România. Pentru a ne edifica referitor la amplitudinea proiectului, este necesar a trece în revistă câteva date despre acesta, furnizate tot de site-ului războintrucuvânt.ro: suprafaţa proiectului de exploatare al companiei Eldorado Gold Corporation este de peste 450 hectare, dintre care 187 hectare sunt păduri, 5,3 hectare sunt terenuri arabile, 30,7 hectare sunt fâneţe şi 18,7 hectare sunt zone locuite de populaţie; 62,8 hectare va fi suprafaţa viitoarei cariere şi 63,6 hectare va fi suprafaţa viitorului iaz de decantare; suprafaţa de teren care face parte din situl Natura 2000 ROSPA 0132 Munţii Metaliferi, peste care se suprapune amprenta proiectului minier, este de 108,7 hectare în timp ce durata de exploatare este estimată la 16 ani; cantitatea de metale preţioase care poate fi extrasă de compania canadiană este estimată la 4 tone de aur şi 20 de tone de argint; cota de participaţie a statului român este de 18,9%, prin intermediul societăţii Minvest Deva, iar redevenţa statului este de 4%. Privind cifrele proiectului, ne întrebăm dacă aceasta este adevărata politică în România. În timp ce "mintea românului" este ocupată cu o multitudine de supoziţii referitoare la subiecte aşa-zis importante, avizele de mediu pentru exploatări majore, dar păguboase pentru statul român, se emit fără să avem o lege clară în ceea ce priveşte domeniul minier. În acest fel, peste câţiva ani se va extrage şi la Roşia Montană, în timp ce noi o să avem alte preocupări. Privind obiectiv proiectul de la Certej şi constatând cu stupoare că Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a emis, prin decizia cu nr. 9210 din 12 noiembrie 2013, un acord de mediu revizuit, raportat la acordul din data de 5 iulie 2012, propunem stoparea imediată a exploatărilor, dacă acestea au început, precum şi prezentarea publică a situaţiei. De asemenea, propunem verificarea legalităţii acordului de mediu nr. 9210 12 noimbrie 2013, deoarece trebuie să evităm ca vechea zicală românească "Câinii latră, ursul trece" să se adeverească în domeniul exploatărilor miniere de metale preţioase şi ale modificării legislaţiei în domeniu în favoarea statului român.
			Domnul Ioan Vulpescu: "Renault-Nissan nu a ajuns al patrulea constructor mondial de automobile prin decizii de tip plec în cinci minute" Declaraţiile lui Traian Băsescu privind retragerea grupului Renault din România merită analizate punct cu punct nu numai pentru că frizează patologicul, ci şi pentru că ele sintetizează, involuntar, felul în care actualul preşedinte înţelege să-şi exercite mandatul. Informaţia că Renault ar urma să se retragă din România, din cauză că Guvernul Ponta ar fi preferat o altă autostradă Coridorului IV Paneuropean, a fost prezentată publicului într-o manieră ce încerca să sugereze că Traian Băsescu se bazează pe informaţii secrete, la care nu are nimeni altcineva acces. În realitate, după cum s-a convins toată lumea, (încă) preşedintele este cel care nu mai are acces la nimeni în Europa, nici măcar la acei lideri care l-au susţinut, împotriva voinţei poporului român, la referendumul din 2012. Toţi au realizat că au fost minţiţi şi i-au închis uşa. Mai mult, Renault este un mare grup industrial, care are relaţii strânse cu statul francez. Preşedintele Franţei, guvernul francez şi majoritatea din Adunarea Naţională sunt socialişti, colegii noştri, cu care noi, cei din PSD, dialogăm zilnic, cu care ne întâlnim regulat, bilateral şi în cadrul PES. În aceste condiţii, îşi închipuie cineva că François Hollande l-a sunat tocmai pe Traian Băsescu (iar nu pe Victor Ponta) şi i-a zis "Bătrâne, îţi furnizez o armă secretă cu care să dărâmi Guvernul Ponta: Renault se retrage din România, din cauză că guvernul nu construieşte autostrada Braşov-Sibiu, ci face în schimb Bucureşti-Alexandria"? E pur şi simplu ridicol să presupui aşa ceva. În al doilea rând, afirmaţia că Renault se retrage, iar fabrica de la Mioveni va fi înlocuită de cea din Maroc, trădează completa ignoranţă a lui Traian Băsescu în chestiuni europene. Fabrica Renault din Maroc poate fi la câţiva kilometri distanţă de un port, dar este în afara UE, deci nu poate exporta la preţuri avantajoase decât în afara UE. Pentru statele din Uniunea Europeană şi pentru cele asociate acesteia, Renault a desemnat ca vector fabrica de la Mioveni, singura care poate vinde în spaţiul comunitar automobile fără taxe vamale. Şi ignoranţa desăvârşită a lui Traian Băsescu în chestiuni economice şi industriale este de semnalat aici: Renault a investit în România 2 miliarde de euro, iar între începutul investiţiei şi producţia primului automobil Logan au trecut nu mai puţin 4 ani. Este durat oricărui ciclu industrial de o asemenea complexitate. Fabrica din Maroc nu poate produce încă 350.000 de maşini pe an, câte produce cea din Mioveni, fără o investiţie egală cu cea de la Mioveni, într-un interval de timp egal cu cel necesar la Mioveni. Cine poate crede că Renault se retrage de la Mioveni, ca să investească în altă parte şi să piardă 4 ani, în condiţiile în care grupul beneficiază, în ultimii ani, de profituri record tocmai datorită creşterii vânzărilor Dacia? Renault nu este Traian Băsescu, să îşi dea asemenea autogoluri catastrofale. Un asemenea grup, cum e Renault-Nissan, nu a ajuns al patrulea constructor mondial de automobile prin decizii de tip "plec în cinci minute". În fine, chestiunea despre care nu vorbeşte deloc (încă) preşedintele este tocmai cazul de scandaloasă retragere de pe piaţa românească a unei investiţii care poartă marca PDL-Boc (distincţia, în lumina ultimelor evenimente de la Cluj-Napoca, e din ce în ce mai necesară): fabrica Nokia de la Jucu. Prezentată atunci ca un mare succes al politicii de atragere de investitori a Guvernului PDL, afacerea s-a sfârşit lamentabil: Nokia nu a investit mai nimic în România, în schimb statul român a investit la greu pentru a transforma comuna Jucu într-un nod de infrastructură. Este un decont al regimului Băsescu pe care nimeni văd că nu-l face. Intervenţia lui Traian Băsescu ne dezvăluie (dacă mai era cazul) şi o altă latură urâtă a "metodei" sale de a face politică: dezinteresul total faţă de interesul cetăţenilor şi faţă de imaginea ţării. Să pui pe jar autorităţile franceze (vezi reacţia stupefiată a ambasadorului Franţei), să te doară în cot de un grup industrial de nivel mondial, să nelinişteşti un judeţ întreg, să-i alertezi pe sutele de mii de deţinători de Dacia şi, în cele din urmă, să arunci o pată asupra imaginii mărcii naţionale, doar pentru că aşa consideră muşchii tăi că trebuie să faci, confirmă nu numai că Traian Băsescu trebuia destituit din funcţie, ci că nu trebuia niciodată ales.
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Parlamentul trebuie să asigure independenţa totală a actului de justiţiei" România trebuie să scape odată şi pentru totdeauna de suspiciunile şi acuzele care planează asupra noastră atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii în ceea ce priveşte respectarea normelor statului de drept. Ingerinţele politicului asupra justiţiei au reprezentat în ultimii 23 de ani o vulnerabilitatea pe care, ca stat membru al Uniunii Europene şi ca partener strategic la SUA, nu ne permitem să o păstrăm. Fiecare moment în care reprezentanţii partenerilor noştri strategici ne atrag atenţia asupra respectării normelor statului de drept şi asupra modalităţii în care justiţia este împiedicată să acţioneze de către factorul politic este un pas în spate pentru România. Parcursul nostru european nu îşi mai permite să fie împotmolit în polemici legate de limitele la care trebuie să se oprească decizia politică şi să înceapă decizia puterii judecătoreşti. Magistraţii au ajuns să fie, cel puţin în discursul public al unor politicieni, arme politice, oameni necinstiţi care decid în favoarea unui grup de interese sau acţionează la comandă. Astfel de abordări sunt inacceptabile, pentru că nu fac altceva decât să dea curs suspiciunilor celor care cred că politicul are ceva de ascuns faţă de imparţialitatea actului de justiţiei. Ieri, România a mai pierdut o ocazie să demonstreze, chiar în această sală, că se dezice de acuzele care nu rar i s-au adus din partea unor reprezentanţi fie ai Statelor Unite ale Americii, fie ai Uniunii Europene, acuze care vizau tocmai funcţionarea autorităţilor publice care trebuie să asigure independenţa actelor de justiţie. Printre aceste autorităţi se află şi Parlamentul României. Este de datoria noastră să păstrăm curată reputaţia instituţiei pe care o reprezentăm. Ieri, Camera Deputaţilor a votat, perfect în limitele legale şi regulamentare, ce-i drept, ca o solicitare venită din partea ÎCCJ şi DNA să nu fie încuviinţată. Detaliile sunt mai puţin relevante în ceea ce priveşte cazul de faţă. Decizia majorităţii parlamentare va trebui asumată în faţa electoratului şi a nimănui altcuiva. Este însă greu de explicat de ce Parlamentul, fie Senatul, fie Camera Deputaţilor, decide în mod diferit, pe baza unor cazuri similare. În mod cert trebuie să ne gândim dacă reţinerea unui coleg este sau nu abuzivă, dar noi, stimaţi colegi, nu putem decide asupra oportunităţii unui act de justiţie pentru simplu fapt că nu facem parte din puterea judecătorească. Dacă reţinerea unui coleg este abuzivă acest lucru trebuie demonstrat, iar cei care o cer, să răspundă la rândul lor în faţa organismelor competente, în cazul de faţă CSM-ul. Din păcate, Parlamentul nu motivează niciodată o abordare sau alta, pe aceleaşi baze. Legislatura din care noi facem parte a avut ocazia să se exprime, încă din primele luni, asupra unor cereri de încuviinţare a unor solicitări din partea DNA sau ÎCCJ, singurul criteriu pe care s-au luat însă deciziile este cel politic. Parlamentul va avea de suferit din punct de vedere instituţional şi este o vină pe care, din păcate, fiecare dintre noi o împarte. Avem nevoie de o consecvenţă în actele pe care Parlamentul le emite atunci când imunitatea unui coleg sau a unei colege stă în calea desfăşurării unei anchete sau a luării unei decizii a curţilor de judecată. Nu ne mai permitem să lovim în şansele României de a scăpa de raportul MCV sau de a intra în spaţiul de securitate Schengen. Nu vreau să acuz pe nimeni şi nici să apăr pe altcineva, pentru că nu este locul meu să fac acest lucru, în calitate de parlamentar. Ceea ce vreau însă este să atrag atenţia asupra nevoii de a restructura sistemul în care Parlamentul se pronunţă asupra deciziilor puterii judecătoreşti. Imunitatea parlamentară trebuie să se reducă strict la activităţile parlamentare, proiecte de lege şi propuneri legislative, legi, luări de cuvânt şi declaraţii politice, cum este şi aceasta. Suspiciunile de corupţie, trafic de influenţă sau luare de mită nu sunt în niciun fel cuprinse în activităţile parlamentare. Dacă şi numai dacă aceste acuze sunt false poate hotărî o instanţă de judecată, şi nu o comisie a Parlamentului şi nici măcar plenul unei Camere a Legislativului. Vedem foarte limpede care este scopul imunităţii parlamentare, asigurarea independenţei desfăşurării mandatului unui deputat sau senator daţă de orice fel de ingerinţe externe, chiar din partea justiţiei. Cu alte cuvinte, dacă un reprezentant al puterii judecătoreşti şantajează un parlamentar pentru a-l determina să se folosească de funcţia sa pentru a obţine orice fel de folos, atunci instituţia Parlamentului reacţionează şi stopează abuzul, în acelaşi timp sesizând organele competente asupra acestui abuz. Rolul Parlamentului nu trebuie confundat cu o decizie a unei instanţe de judecată. Ieri, majoritatea parlamentară a hotărât că solicitarea DNA şi a ÎCCJ este nefondată. De ce? Dacă un curs de acţiune nu este justificat de lege, atunci mi se pare normal ca cel care a iniţiat acest curs să plătească. În consecinţă, după episodul de ieri la care cei mai mulţi dintre noi am asistat, ajungem la concluzia că, din nou, România şi Parlamentul vor avea de pierdut puncte la capitolul imagine, pentru că niciun argument suficient de puternic nu a părăsit zidurile acestei clădiri. În zgomotul continuu la care lupta politică din Guvern ne supune ne este greu să urmărim adevărul. În opinia mea, sistemul german este aplicabil şi de dorit şi în România. Propun să votăm, la începutul fiecărei legislaturi, ca prin vot toţi parlamentarii care doresc, să renunţe la imunitatea parlamentară, în acelaşi timp păstrându-şi restul drepturilor pe care funcţia li le conferă. Astfel putem spune, fără urmă de îndoială, că menirea celor care au fost aleşi în această funcţie nu este alta decât să servească interesele cetăţenilor, şi nu să se ascundă de justiţie. Câştigurile pe care România le-ar avea ar fi imediate în ceea ce priveşte imaginea României şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea şanselor noastre de a intra în Schengen şi de a scăpa chiar de raportul MCV. Închei lăsându-vă să vă gândiţi la implicaţiile pe care un astfel de gest le-ar avea pentru reputaţia instituţiei pe care o reprezentăm, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
			Domnul Ion Călin: "Despre Marin Sorescu" Pe 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti, judeţul Dolj, se naşte Marin Sorescu, unul dintre cei mai iubiţi olteni, poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru. Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare "Dimitrie Cantemir" din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Este student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste. Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi". În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988). Primul volum din ciclul "La lilieci" obţine Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea, pe cel al Academiei Române. Până la moartea sa, în 1996, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia "Setea muntelui de sare", care cuprinde piesele "Iona", "Paracliserul" şi "Matca". Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, în "Există nervi", fie teatrul istoric, în "A treia ţeapă" sau scrie o serie de comedii cum ar fi "Răceala" sau "Vărul Shakespeare", al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un "căutător de aur". Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. "Viziunea vizuinii" şi, mai ales, "Trei dinţi din faţă" sunt două dintre romanele sale cele mai reprezentative. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, fiind cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franţa, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria ş.a., totalizând peste şaizeci de cărţi apărute în străinătate. Piesele sale s-au bucurat de o primire excepţională, fiind traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia şi Port-Jefferson (SUA). După 1971 este cunoscut şi ca artist plastic şi obţine o bursă din partea Academiei de Arte din Berlinul de Vest. Devine doctor în filologie în anul 1992 şi membru corespondent al Academiei Române. A condus revista literară "Ramuri" şi a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova. În ţară i-au fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori). Dintre premiile internaţionale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti Napoli", în 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid, 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad, 1994. În România, Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolară, atât în învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi liceal şi în Facultăţile de Filologie. A murit în 1996, la Bucureşti. La moartea lui au rămas cinsprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat la premiul Nobel pentru literatură. Doar faptul că era un autor dintr-o ţară a lagărului comunist, fără a fi disident, a determinat membrii juriului să îi refuze binemeritată recompensă a genialităţii sale lirice. Dar să lăsăm mai bine versurile să vorbească: "Craiova văzută din car e cel mai frumos oraş din lume, Rămân şi acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă. Era şi primul oraş care-mi ieşea în cale, Poate şi asta contează, aveam retina proaspătă fără gunoaie Şi i-am descoperit dintr-o dată întreaga strălucire, De acolo din pisc, de la ulm, deasupra Şimnicului."
			Domnul Ion Diniţă: "Ajutoarele acordate fermierilor, un pas important pentru revitalizarea agriculturii româneşti" Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pregăteşte noi măsuri pentru sprijinirea fermierilor autohtoni. Astfel, în acest an cuantumul subvenţiilor acordate de către Uniunea Europeană şi statul român se ridică la o sumă totală de aproximativ 364 de milioane de lei, respectiv circa 83 de milioane de euro. Numai schema de plată unică pe suprafaţă are pentru acest an o valoare de aproximativ 107 milioane lei. Jumătate din aceşti bani au fost achitaţi fermierilor români de la 15 octombrie până la sfârşitul anului trecut, iar cealaltă jumătate va intra în plată în această lună. De asemenea, Guvernul urmează să achite şi diferenţele de 25% din Măsurile de plată 211-sprijin pentru zona montană, respectiv 214-plăţi de agro-mediu pentru zonele defavorizate, adică un sfert din suma totală de 109 milioane lei. Pentru a veni în sprijinul fermierilor şi al persoanelor care doresc să investească în agricultură, Ministerul Agriculturii va emite în aceste zile o nouă reglementare, care va prelungi termenul pentru care beneficiarii se pot înscrie pentru a primi banii până la 1 martie. Tot în această perioadă vor fi plătite aproape 28 milioane lei, reprezentând plăţi naţionale directe pentru bovine, precum şi fondurile guvernamentale pentru ajutorarea producătorilor de lapte şi carne din zonele defavorizate, unde este vorba de peste 8 milioane lei. De la 1 martie, crescătorii de ovine şi caprine din zonele defavorizate vor primi, la rândul lor, subvenţii totale de 3,5 milioane de lei. Îmi exprim convingerea că, alături de aceste subvenţii, în momentul în care vom reuşi, probabil în viitorul apropiat, să scădem şi TVA-ul pentru produsele de strictă necesitate, agricultorii români vor deveni şi exportatori, nu doar producători. Este o măsură prin care Ministerul Agriculturii vine la modul real în sprijinul agricultorilor, cărora li se oferă noi şanse pentru a face faţă pe pieţele europene şi, evident, să crească cât mai mult în competitivitate şi profesionalism la nivel european. Nu în ultimul rând, în acest an fermierii vor primi finanţare extinsă prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, care va fi modificat înspre binele beneficiarilor, iar conceptul de eliminare a birocraţiei din sistem, promovat în ultima vreme de ministerul de resort, va duce la extinderea exploataţiilor existente. Partidul Conservator mai susţine, de asemenea, reducerea TVA la carne, lapte şi alte produse de larg consum, măsură extrem de benefică în folosul populaţiei, prin iminenta reducere a preţurilor. De asemenea, fac un apel public către români să aleagă în continuare în mod constant produsele agroalimentare autohtone, cele produse de agricultura noastră sănătoasă, lăudată pentru performanţele sale la cel mai înalt nivel european. Există aşadar premise favorabile pentru ca agricultura românească să înregistreze din nou un an bun, cu rezultate notabile, care să contribuie în mod determinant la creşterea economică absolut necesară dezvoltării României.
			Domnul Ion Diniţă: "Progrese evidente ale României în lupta anticorupţie" În primul raport anticorupţie la nivelul Uniunii Europene, dat publicităţii zilele trecute, Comisia Europeană a observat progresele făcute de România în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor în vederea unui raport MCV pozitiv. De altfel, comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, a evidenţiat că atât România, cât şi Bulgaria, cu care suntem evaluaţi "la pachet", au făcut în ultima perioadă eforturi suplimentare în vederea diminuării fenomenului corupţiei instituţionalizate. Raportul Comisiei Europene a punctat că avem în continuare probleme cu corupţia, însă este benefic faptul că unele reforme anticorupţie au fost continuate în ultimii ani, cu rezultatele notabile. În acelaşi timp, spune raportul, s-au observat rezultate pozitive în urmărirea penală şi, mai recent, în judecarea unor cazuri de corupţie la nivel înalt, ca urmare a eforturilor unor organisme specializate în aplicarea legii. De altfel, Departamentul Naţional Anticorupţie, DNA, este menţionat la capitolul bune practici ale agenţiilor din domeniu, alături de organisme similare din alte ţări europene. Referitor la fondurile europene, din statisticile DNA reiese că între 2006 şi 2012 au fost deturnate în România, prin corupţie şi fraudă, 36 de milioane de euro din fondurile Uniunii Europene. Achiziţiile publice la nivel local sunt deosebit de vulnerabile faţă de corupţie, raportorii Comisiei Europene susţinând că avem nevoie de o mai mare grijă în ceea ce priveşte corectarea deficienţelor sistemului român de achiziţii publice. Este un aspect care însă nu trebuie să îngrijoreze suplimentar România, având în vedere că raportul CE a constatat că fenomenul corupţiei a atins toate statele membre. Principalele domenii în care fenomenul ridică probleme sunt achiziţiile publice şi finanţarea partidelor politice. Corupţia la nivelul celor 28 de state membre costă economia aproximativ 120 de miliarde de euro pe an. În raport, la capitolul despre România, Comisia sugerează între altele, să fie menţinute toate garanţiile necesare pentru a proteja independenţa investigaţiilor şi continuarea anchetelor imparţiale în cazurile de corupţie la nivel înalt. De asemenea, Raportul notează faptul că există anumite deficienţe în supravegherea companiilor de stat, ceea ce măreşte vulnerabilitatea acestora la actele de corupţie. Comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, a concluzionat, cu prilejul prezentării primului raport anticorupţie la nivelul UE, că eforturile pe care România şi Bulgaria le fac pentru a combate corupţia, care sunt evidenţiate în rapoartele din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), sunt recunoscute şi de acest document al Comisiei. Eforturile pe care România le face pentru a combate corupţia, care sunt evidenţiate în rapoartele MCV, sunt recunoscute ca atare de către Comisia Europeană. Nu ne rămâne decât să sperăm că viitorul raport oficial din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare va fi unul dătător de speranţe, pentru ca România să îşi poată duce obiectivele privind buna funcţionare a instituţiilor statului la bun sfârşit, dar şi pentru accelerarea aderării la spaţiul Schengen.
			Domnul Ion Diniţă: "Trebuie să accelerăm restructurarea şi privatizarea societăţilor statului" Am primit răspuns la interpelarea adresată ministrului economiei, Andrei Dominic Gerea, care a avut ca temă restructurarea companiilor de stat, iar răspunsul nu este chiar îmbucurător. În intervenţia mea, am reliefat că guvernele din perioada 2009-2012 nu au făcut nicio privatizare, deşi au avut un astfel de calendar, dar în schimb au negociat cu FMI scurtarea listei companiilor de stat ale căror pierderi trebuie avute în vedere la calculul deficitului bugetar, de la 30 la doar 10 societăţi, prin scoaterea din evidenţe a aeroporturilor şi a CET-urilor locale. Dintre nerealizările fostelor guverne am amintit eşecul privatizării pe bursă a 9,89% din OMV Petrom, precum şi vânzarea a 15% din Transgaz şi Transelectrica. Între timp, companiile de stat continuă să producă pierderi majore. Cele 123 de companii de stat sau regii autonome au avut pierderi totale în ultimii ani de peste un milion de euro pe zi, potrivit calculelor specialiştilor. În răspunsul său, ministrul economiei mi-a comunicat că au fost identificate unele măsuri de reformă structurală pentru operatorii economici din portofoliul Ministerului Economiei, care se vor desfăşura în principal pe trei componente principale: privatizare şi atragere de investiţii; restructurarea operatorilor economici care înregistrează pierderi (vânzarea unor active, înfiinţarea unor societăţi cu capital mixt, asocieri în participaţiune sau alte modalităţi de restructurare prevăzute de lege); relansarea unor activităţi miniere în cadrul minelor închise, inclusiv a societăţilor miniere aflate în insolvenţă. La capitolul Privatizare, ministrul economiei a amintit că este în derulare procesul de privatizare la SC SANEVIT 2003 SA Arad, urmând ca acesta să se finalizeze în cursul anului 2014, precum şi că s-au făcut demersuri pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de statul român la SN PLAFAR SA, procedurile de privatizare fiind în derulare. Cât priveşte unităţile miniere, Gerea mi-a transmis că Ministerul Economiei va iniţia o nouă strategie pentru vânzarea SC CUPRUMIN SA, precum şi un alt proces de atragere de investiţii prin asociere în participaţiune pentru exploatarea dolomitei aparţinând SC BĂIŢA SA Ştei. În cursul anului 2013 au fost iniţiate proceduri privind vânzarea unor active neutilizate din patrimoniul unor operatori economici din sectorul industriei de apărare. De asemenea, se analizează posibilitatea identificării de soluţii pentru relansarea activităţii la REMIN şi ROMPLUMB, companii aflate în insolvenţă, a mai apreciat ministrul economiei. Evident că sunt doar parţial mulţumit de acest răspuns. Eu am întrebat foarte clar dacă Ministerul Economiei va reuşi să restructureze şi să privatizeze companiile de stat ale căror pierderi afectează grav bugetul de stat, însă ministrul a evitat să-mi comunice adevărata stare de fapt din acest domeniu.
			Domnul Ion Eparu: "Made in Romania - un concept care merită susţinut" Am constatat câte dezbateri a iscat propunerea unor colegi din Parlament, referitoare la susţinerea producătorilor din agricultură prin închiderea marilor magazine în zilele de weekend, ceea ce a adus în actualitate o problemă cu care ţăranii din România se confruntă de foarte multă vreme. Mafia pieţelor şi monopolul hipermarketurilor sunt aspecte abordate şi analizate în repetate rânduri, din păcate fără a exista o finalitate cu valoare legislativă. De aceea trebuie să salut fondul acestei iniţiative, care mă gândesc, însă, că ar putea fi îmbunătăţită la capitolul soluţii. Ca simplu cetăţean, pe de-o parte, dar şi în calitate de deputat, reprezentant al cetăţenilor şi, în repetate rânduri, destinatar al plângerilor acestora, consider că este într-adevăr momentul să sprijinim această categorie a micilor producători autohtoni, întrucât rezultatul muncii lor nu este cu adevărat preţuit în ţara noastră. Strategia la care mă gândesc şi care, de ce nu, ar putea face la rândul ei obiectul unei iniţiative legislative, este găsirea unor pârghii care să creeze puntea de legătură între micii producători şi cei care pot transforma marfa lor în una profitabilă pentru toate părţile implicate. Concurenţa pe piaţă este absolut necesară - monopolul n-a adus niciodată ceva bun. De asemenea, colaborarea este indispensabilă. Este esenţial să nu punem cele două părţi în tabere opuse, ci să facilităm o relaţionare care, pe termen mediu şi lung, s-ar vedea în evoluţia agriculturii la scară mică, un sector destul de vitregit, şi nu de acum. Acum îmi vine în minte un exemplu pe care l-am regăsit, deseori, în reportaje de sezon. Este cazul culegătorilor de cătină, de exemplu, cei care lucrează cu găleata pe aşa-zisele plantaţii din spatele gospodăriei, pentru a aduna fructele atât de căutate şi apreciate peste hotare. Dacă ei şi-au găsit piaţă de desfacere, şi nu în România, pentru câţi alţii nu s-ar putea crea inclusiv aici, în ţară, oportunităţi încurajatoare? Iar una dintre ele ar fi tocmai această facilitare a relaţiei cu marile magazine. Calitatea de sub însemnul "made in Romania" nu poate fi contestată, din moment ce marii producători exploatează acest simbol cât de mult cu putinţă. În consecinţă, eu consider că adaptarea principiului până la cel mai mic nivel este calea de urmat cu precădere, chiar în defavoarea încercării de a elimina concurenţa prin impunerea de restricţii de tipul limitării programului sau altele asemenea. Trebuie să-i acordăm micului producător locul meritat pe piaţă, aşa cum el, la rândul său, trebuie să înţeleagă faptul că reuşita trebuie corelată cu nişte standarde de calitate. Cadrul legislativ ar trebui să-i asigure intrarea în depozitele marilor magazine, iar acestea ar trebui să acorde ceva mai mult credit produselor româneşti, o alternativă mai ieftină şi mai sănătoasă. Cred că acesta este punctul de plecare pentru o abordare constructivă a strategiei despre care vă vorbeam şi care, să spunem drept, nu este nicidecum o premieră. În Europa a devenit deja obişnuinţă promovarea soiurilor şi produselor tradiţionale care la noi fac, deocamdată, doar obiectul târgurilor ocazionale - de altfel, o soluţie excelentă de promovare. Ideea de protejare a produselor româneşti este valoroasă, doar că modalitatea de a o pune în practică trebuie temeinic cumpănită. Am putea obţine rezultate mai bune lărgind accesul produselor autohtone în supermarketuri decât restricţionând accesul la produsele de import prin limitarea programului acestora.
			Domnul Ion Melinte: "Procesul dezvoltării şi modernizării agriculturii trebuie urgentat" Potrivit actualului program de guvernare, atât agricultura, cât şi dezvoltarea rurală sunt priorităţi ale actualei coaliţii care administrează ţara în prezent. După aproximativ 12 luni de guvernare, se poate estima că obiectivele asumate în aceste domenii sunt pe un drum bun. În procesul dezvoltării şi modernizării agriculturii româneşti, realizarea unor structuri economice şi teritoriale optime este mai actuală ca oricând, având în vedere că reconstituirea şi stabilirea dreptului de proprietate a avut ca rezultat o dispersare în cca 48 milioane de loturi a terenului agricol (comparativ cu numai 22 de milioane de loturi în 1940), ceea ce face discutabilă raţionalitatea exploatării, dotării şi echipării tehnice, fără realizarea unor exploataţii viabile şi eficiente. Considerând caracterul ciclic al dezvoltării agriculturii şi complexitatea perioadei de tranziţie, se impune definirea unor concepte economice privind dimensiunea exploataţiilor agricole, pe baza conceptelor şi experienţelor din diferite ţări de pe mapamond. Faptul capătă o semnificaţie deosebită în condiţiile României, unde nu a fost adoptată o strategie clară de dezvoltare pe ansamblu şi în profunzime a agriculturii, începând cu definirea unor structuri optime de producţie pe fiecare zonă geografică, specific profilate, dimensionate, şi crearea cadrului legislativ al circulaţiei juridice, având la bază ideea că aceste forme de exploatare constituie viitorul agriculturii româneşti şi baza reuşitei economice şi sociale. Există în acest moment o strategie "prezidenţială" în agricultură, dar aceasta nu aduce soluţii viabile pentru acest sector vital. Ne găsim, aşadar, în faţa unei agriculturi amorfe, nestructurate, fără dotare şi, ceea ce este mai trist, s-ar părea că şi fără perspective. Va trebui deci ca într-o perioadă scurtă să restructurăm proprietatea şi producţia agricolă, să-i oferim agriculturii mijloacele necesare pentru demararea unui curs evolutiv performant, în aşa fel încât România să revină în marea familie a agriculturilor mondiali şi un factor de stabilitate al securităţii alimentare în zonă. În contextul transformărilor politice, economice şi sociale se impune înţelegerea definitivă a conceptelor de proprietate şi de exploatare şi realizarea unor exploataţii viabile, care să ţină seama de evoluţia noastră istorică, stadiul în care am ajuns şi perspectivele de viitor ale agriculturii româneşti, diferenţiate pe zone. În această conjunctură, milioane de români angrenaţi în agricultură, dar şi consumatorii de produse agroalimentare, speră că Guvernul va găsi soluţii în vederea restructurării proprietăţii şi a producţiei agricole, iar agricultura să devină şi să rămână în continuare un important vector de creştere economică, în beneficiul ţării şi al cetăţenilor săi.
			Domnul Ionel Arsene: În declaraţia de săptămâna aceasta aş vrea să vă vorbesc despre motivele pentru care anul 2014 trebuie să marcheze începutul închiderii unei falii deschise în societatea românească de regimul Traian Băsescu. O falie între cetăţenii săi, pe care preşedintele încearcă sistematic s-o menţină deschisă prin atacuri la adresa Guvernului sau prin acţiuni îndreptate împotriva unora dintre partidele care compun Uniunea Social-Liberală. În urmă cu doi ani, după alegerile din vara şi toamna anului 2012, USL reuşea, prin câştigarea scrutinelor, să încheie o grea perioadă pentru cetăţenii români, în care au aflat de la televizor, prin intermediul preşedintelui Traian Băsescu, că li se taie salariile sau le scad pensiile. Sau, tot prin intermediul mass-mediei, au aflat cum viaţa era dificilă numai pentru ei, dar extraordinară pentru protejaţii regimului, care o duceau cât se poate de bine din afacerile cu statul. Ştim cu toţii că românii nu meritau aşa ceva. De aceea, Guvernul condus de Victor Ponta a avut printre principalele obiective repararea acestei situaţii. Rezultalele economice ale anului 2013, prezentate săptămâna trecută, arată că România a avut un parcurs chiar mai bun decât se aştepta iniţial. Dar mai arată ceva, că un guvern eficient, necontrolat de Traian Băsescu, poate să obţină rezultate foarte bune şi poate face ceea ce românii aşteaptă de la el. Astfel, în 2013, ţara noastră a reuşit să obţină o creştere a produsului intern brut de 3,5%, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, procent de două ori mai mare chiar decât cel estimat iniţial. În 2013, inflaţia a atins un nivel de numai 1,55%, cel mai mic de după Revoluţie. Comparativ, în 2010, anul în care preşedintele a făcut fatidicul anunţ privind pensiile şi salariile şi, de asemenea, anul în care România era condusă de Guvernul lui Emil Boc, inflaţia atingea neverosimila cifră de 7,96%. Mai mult chiar, în prima lună a acestui an rata inflaţiei a fost de numai 1,06%. Tot anul trecut, România a atins cel mai mare grad de absorbţie a fondurilor europene de până acum, 33,47%, mai precis. Cât a fost acesta în 2009, în timpul Guvernului Boc şi în anul în care Traian Băsescu obţinea un nou mandat de preşedinte? 0,85%. Dar în 2010? Doar 2,38%! Totodată, în 2013 investiţiile străine directe au crescut cu 27% faţă de 2012, ceea ce arată ca România a reuşit să devină, din nou, o ţară atractivă pentru investitorii străini. În ceea ce priveşte investitorii străini, săptămâna trecută am avut exemplul perfect pentru cât de mult rău poate face preşedintele Băsescu printr-o simplă declaraţie. Am aflat de la acesta că Renault şi-ar putea reloca investiţia din România pentru că este nemulţumit de infrastructură. Informaţia a fost dezminţită categoric atât de reprezentanţii investitorului francez, cât şi de premierul Victor Ponta. Dar nu putem să nu ne întrebăm ce vină au angajaţii uzinelor Dacia? De ce trebuie să vină şeful statului să-i anunţe pe ei, pe familiile lor şi pe toţi cei care depind de producţia auto de la Mioveni că ar putea rămâne fără slujbe? Culmea este că actualul Guvern a demarat deja procedurile pentru construirea infrastructurii de care au nevoie uzinele Dacia, dar preşedintele a pus batista pe ţambal în ceea ce priveşte guvernele anterioare ale PDL care n-au făcut nimic în acest sens. Patru miniştri de la PDL s-au perindat la Ministerul Transporturilor din 2005 până în 2012. Mă îndoiesc că preşedintele nu şi-i mai aminteşte pe colegii săi Gheorghe Dobre, Radu Berceanu sau Anca Boagiu. Rezultatele economice bune din 2013 s-au reflectat şi în veniturile românilor, dar şi în locurile de muncă ale cetăţenilor noştri. Dacă în perioada ianuarie 2009-aprilie 2012 în România au dispărut 530.000 de locuri de muncă stabile în economie, în perioada mai 2012-noiembrie 2013 s-au creat 80.000 de astfel de locuri de muncă. Asta în timp ce rata şomajului a fost menţinută la una dintre cele mai mici cote din întreaga Uniune Europeană. Dar poate cele mai importante cifre ale anului trecut sunt cele despre pensii şi salarii. Aproape un milion de români au beneficiat de creşterea salariului minim cu 14%. Coaliţia de guvernare a arătat că îşi respectă promisiunile şi a reîntregit salariile bugetarilor. În ceea ce priveşte veniturile vârstnicilor noştri, punctul de pensie a crescut peste rata inflaţiei, iar pensia medie a crescut în 2013 faţă de 2012. Programul de reducere a ratelor la creditele bancare, pe care guvernul l-a anunţat acum două săptămâni, este încă o măsură care vine în sprijinul românilor care trăiesc în condiţii dificile şi care au fost grav afectaţi de deciziile din 2010 ale lui Traian Băsescu şi premierului Emil Boc, de a le tăia salariile. Din punctul meu de vedere, 2014 are o dublă importanţă. Este anul în care Guvernul poate să-şi continue programul pentru dezvoltarea economică a României cu rezultate, sperăm noi, chiar mai bune decât cele de anul trecut, dar şi în anul în care actualul preşedinte îşi încheie mandatul. 10 ani în care românii au aflat că trebuie să se urască între ei sau că trebuie să le fie teamă pentru viitorul lor când vorbeşte Băsescu la televizor. Din păcate, sunt convins că până în noiembrie şeful statului va continua să se implice activ în a le face rău cetăţenilor noştri şi va continua să încerce să destabilizeze scena politică în favoarea partidului său Mişcarea Populară, demonstrând în continuare că ţine mai mult la viitorul său politic decât la soarta românilor.
			Domnul Iulian Vladu: "Reprezintă revizuirea Constituţiei un interes politic sau unul naţional?" Voi încerca, în linii generale, să aduc în discuţie modificările propuse în proiectul de revizuire a Constituţiei, iniţiat de către membrii Uniunii Social-Liberale, o majoritate care a câştigat votul de încredere al cetăţenilor într-o proporţie covârşitoare. Se spune că fiecare popor are Constituţia pe care o merită, în plus, are conducătorii pe care-i merită şi pe care-i desemnează să îi reprezinte la cel mai înalt nivel interesele, poporul fiind deţinătorul puterii suverane. În fapt, Constituţia este temelia unui stat, orice stat având, prin însăşi existenţa sa, o organizare, o Constituţie. Constituţia reprezintă temelia statului modern, cuprinde principiile generale de drept care condiţionează întreg sistemul juridic, politic, stabileşte regulile de organizare şi de funcţionare ale statului, şi totodată drepturile şi libertăţile publice. Aşadar, pe lângă caracterul politic al Constituţiei, întâlnim şi caracterul normativ al dispoziţiilor constituţionale ca şi condiţii de fond, care reprezintă substanţa Constituţiei. În plus, Constituţia întruneşte şi două elemente de formă prin care sunt reglementate juridic raporturile sociale, precum şi libertăţile şi drepturile publice, fiind legea supremă de care legăm naşterea, funcţionarea, organizarea şi durata de viaţă a instituţiilor publice, temelia juridică din care îşi trag esenţa toate celelalte acte normative. Reprezintă oare noul proiect de modificare a Constituţiei interesul naţional? În ce măsură discutăm despre un interes politic conjunctural, de moment, al majorităţii care conduce astăzi România? Proiectul care a reieşit din cadrul grupului de lucru al Comisiei de revizuire a Constituţiei condusă fiind de preşedintele Senatului este ceea ce se doreşte a fi noua Constituţie a României, care va modifica actuala Constituţie revizuită în 2003 (o revizuire importantă, care a reprezentat preambulul aderării ţării noastre la structurile europene), pentru a lua în discuţie şi a pune în aplicare voinţa supremă în stat, a poporului român, exprimată prin referendumul organizat în anul 2009 (prin care poporul a votat, într-o proporţie covârşitoare, pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300), precum şi pentru un interes care se doreşte a fi naţional, şi anume regionalizarea, un proiect susţinut cu tărie de actualul Executiv, inclusiv de majoritatea parlamentară. Proiectul regionalizării, despre care se precizează ca fiind necesar dezvoltării statului român, nu întruneşte însă consensul putere-opoziţie, aşa cum nu întruneşte consensul întregii clase politice nici punerea în acord a noii Constituţii cu rezultatul referendumului din 2009. Recent, Curtea Constituţionale a României a aprobat cererea de neconstituţionalitate invocată de către parlamentarii din opoziţie în ceea ce priveşte proiectul regionalizării, decizia de neconstituţionalitate întrunind votul tuturor membrilor Curţii. Totodată, Curtea Constituţională a analizat noua Constituţie, iar judecătorii au găsit nu mai puţin de 26 de elemente de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea Constituţională solicită Parlamentului eliminarea a 15 modificări propuse pentru noua Constituţie, precum şi reformularea altor 29 de modificări din proiectul noii Constituţii. În ceea ce priveşte al doilea "interes" în vederea modificării Constituţiei, şi anume punerea în acord cu voinţa suverană a poporului român, şi anume 300 de parlamentari şi Parlament unicameral, fără să iau în discuţie avantajele sau dezavantajele pe care un astfel de sistem le presupune, aduc în atenţie doar modul în care parlamentarii, adică reprezentanţii poporului, au decis să "încalce" voinţa celor care i-au trimis în Parlament, într-o manieră de neacceptat, în opinia mea, pentru ceea ce înseamnă responsabilitate şi profesionalism. Aşadar, în vederea unei "amăgiri" cu privire la numărul aleşilor în forul legislativ suprem al tării, membrii Comisiei de revizuire a Constituţiei au decis să introducă un articol prin care se doreşte a împăca voinţa suverană. Astfel, art.62 stipulează că "numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de 300". Dar se precizează că "la acest număr se adaugă reprezentanţii minorităţilor naţionale". Aşadar, ceea ce se doreşte a fi un ansamblu clar, concis de norme de drept, rămâne la stadiul de teorie, din cauza unor interese meschine, de moment, şi a unei încercări nereuşite de a "mima" respectarea voinţei cetăţenilor. Putem întelege oare că membrii acestei Comisii nu fac diferenţa între cele doua exprimări "numărul parlamentarilor care să nu depaşească 300" şi "numărul deputaţilor"? În plus, dacă numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de 300, cum se adaugă reprezentanţii minorităţilor? O simplă lectură a proiectului de revizuire ne atrage atenţia asupra câtorva inadvertenţe, cee ce ne poate duce cu gândul la lipsa de interes sau de atenţie pe care membrii Comisiei a acordat-o actului fundamental suprem al ţării, precum şi la interesul de a modifica raporturile între instituţiile fundamentale ale statului, dar într-o manieră neprofesionistă. Aşadar, la art.64 alin (1) se precizează că "orice persoană de drept public, persoană fizică sau juridică privată, are obligaţia de a se prezenta direct sau prin reprezentant legal în faţa unei comisii parlamentare în baza unei invitaţii scrise primite". Oare de când au membrii Parlamentului această prerogativă de a chema cetăţenii, şi pentru ce anume? De ce au cetăţenii obligaţia de a se prezenta? Dacă nu se prezintă, ce urmează a se întâmpla? Observăm cum cei care propun modificarea Constituţiei îşi arogă drepturi şi prerogative de nestăvilit. Astfel, la art.67 se prevede că Senatul şi Camera Deputaţilor verifică respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii în cadrul Uniunii Europene. Mă întreb dacă Parlamentul României are această competenţă de a verifica respectarea principiului subsidiarităţii în întreaga Uniune Europeană? În ceea ce priveşte suspendarea Parlamentului, art 89 prevede că "Preşedintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată de două treimi dintre membrii fiecărei Camere". Adică depinde de dorinţa Parlamentului posibilitatea de a se autodizolva. În plus, ce se întâmplă dacă numai o Cameră adoptă hotărârea? Prin urmare, se observă cum membrii Parlamentului încearcă să preia multe dintre prerogativele instituţiei prezindenţiale. În ceea ce priveşte organizarea unui referendum, formularea este cel puţin la fel de ambiguă. Aşadar, deşi Preşedintele are prerogativa iniţierii referendumului, aceasta trebuie aprobată de către Parlament. Prin urmare, pe căi "ocolite", Parlamentul devine instituţia care iniţiaza sau nu referendumul. Totodată, "suspendarea din funţie a unui membru al Guvernului pentru care s-a cerut urmărirea penală e de competenţa Parlamentului şi se decide în şedinţa comună a celor două Camere". Aşadar, Preşedintele numeşte membrii Guvernului, Parlamentul doar aprobă programul şi lista de guvernare, dar îşi arogă dreptul de a decide suspendarea sau nu a unui membru al Guvernului. În fapt, deşi forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidenţială, potrivit noului proiect de revizuire, puterea legislativă e reprezentantă de Parlament, puterea executivă de Guvern, administraţia central şi locală, iar cea judecătorească de Înalta Curte şi celelalte instanţe. Unde se află instituţia prezidenţială? Sistemul constituţional românesc a prevăzut un executiv bicefal sau dualist, "constituit din două organisme distinct, unul unipersonal iar altul colegial, fiecare având anumite prerogative pe care le exercită separate unul de celălalt". Putem discuta, în acest sens, despre interese partizane, de moment, ale unei majorităţi care se află la guvernare provizoriu, care se gândeşte la crearea sau consolidarea unor prerogative pentru anumite persoane, şi mai puţin la interesul naţional? Putem aprecia noul proiect de revizuire a Constituţiei ca reprezentând un interes politic mai degreabă decât unul naţional? Putem considera că acest act politico-juridic îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă clar precizate de teoria constituţională? Au ţinut cont reprezentanţii poporului, implicaţi în modificările propuse prin proiectul de revizuire, de formalismul vocabularului constituţional, acordând atenţie exprimării, vocabularului şi fiecărei fraze, cuvânt, semn de punctuaţie din noul poiect? Are nevoie statul român ca parlamentarii şi cei care îndeplinesc autoritatea în stat să-I reprezinte în cel mai înalt grad posibil cu demnitate? Are nevoie poporul român să trimită în Parlament oameni care, nu numai că nu au o pregătire profesională demnă de exercitarea unei asemenea funcţii în stat, dar nu au nicio conduită morală corespunzătoare îndepliniririi autorităţii de stat? Ce credibilitate au reprezentanţii poporului care nu iau în calcul rezultatul referendumului din 2009 ca expresie a voinţei suverane? În condiţiile în care referendumul iniţiat de şeful statului s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de lege, în condiţiile în care cetăţenii, deţinătorii puterii suverane într-un stat, şi-au exprimat prin vot voinţa de a avea un Parlament unicameral, mă întreb: interesele cui le reprezintă parlamentarii români când nu ţin cont de cei care le-au oferit legitimitate? În fapt, cine doreşte revizuirea Constituţiei? Reiese ea a fi în interesul naţional? Chiar dacă parlamentarii, ca reprezentanţi ai poporului, iau decizia, aceştia având legitimitatea necesară, în ce măsură votul cetăţenilor de aprobare a referendumului este mai puţin important sau legitim decât propunerea parlamentarilor? Este aceasta legitimă, în condiţiile în care vine în dezacord cu interesul manifestat de către cetăţeni prin vot? În opinia mea, inadvertenţele şi superficialitatea de care parlamentarii USL au dat dovadă în ceea ce priveşte modificările pe care doresc a le aduce Constituţiei, adăugând la aceasta lipsa respectului manifestat faţă de voinţa suverană a poporului, mă determină să cred că putem discuta despre un interes de moment, politic, al unei majoritaţi aflate provizoriu la guvernare.
			Domnul Iuliu Nosa: "Cui foloseşte scandalul politic?" De aproape două săptămâni asistăm la un scandal politic în USL, un scandal care nu este de nici un folos membrilor alianţei. Nu înţeleg înverşunarea cu care se aruncă jigniri în spaţiul public, atâta timp cât premierul Victor Ponta a fost de acord cu toate nominalizările făcute de liberali pentru funcţiile de miniştri şi pentru cea de vicepremier. Niciunul dintre partenerii aflaţi la guvernare nu a avut de obiectat cu privire la nominalizările făcute de colegii liberali. De cealaltă parte, există o înverşunare de neexplicat a liderului liberal faţă de liderul conservator. Nu pot decât să mă întreb, din nou, de unde această înverşunare, atâta timp cât atunci când a luat fiinţă USL, PNL şi PC au fost parteneri şi au format ACD fără nicio problemă. După toate aceste neînţelegeri, a fost lansată în spaţiul public posibilitatea de rupere a USL. Astfel, alianţa politică care ar trebui să ţină seama de votul primit de la români în anul 2012, atât la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare, este pe cale de a se dizolva. Nu cred că ne putem permite să înşelăm aşteptările celor care ne-au trimis în Parlament. Sunt absolut convins că majoritatea colegilor liberali sunt în asentimentul meu. În 2011, când a fost creată, USL a fost o alternativă la guvernele lui Traian Băsescu. Voturile primite la cele două scrutinuri din 2012 au confirmat că este o alternativă bună. Cei 70% dintre românii care ne-au votat ne demonstrează că încrederea în USL şi aşteptările sunt foarte mari. Dacă suntem responsabili, nu putem discuta despre ruperea USL doar pentru interese şi orgolii personale. Aşa cum spuneam, scandalul din USL şi ruperea alianţei nu folosesc partenerilor acestei alianţe. Probabil aduc foloase partidelor nou înfiinţate, dar şi celor cărora guvernările trecute le-au adus neîncrederea cetăţenilor. Lor le sunt de folos scandalurile şi dezbinările. De aceea, consider că trebuie să fim raţionali şi să ducem mai departe ceea ce ne-am propus în 2011. Rezultatele Guvernării Ponta se văd deja, de ce să nu avem în continuare încredere în primul-ministru Victor Ponta şi în acest guvern care până acum şi-a făcut temele aşa cum trebuie.
			Domnul Lucian Nicolae Bode: "Mafia PSD-istă pune stăpânire pe sistemul energetic din România" Ceea ce se întâmplă acum în alianţa USL şi planul de acaparare a puterii pus în acţiune de PSD, lovind în proprii aliaţi, ne duce cu gândul la scenariul unui film mafiot. Asistăm la o scenă în care PNL-ul, încă membru al alianţei de guvernare, nu mai are niciun cuvânt de spus sau acces în aria de energie şi probabil nu mai rămane mult până nu va fi scos total din jocul politic. Companiile Transelectrica şi Transgaz au fost transferate miercuri, 12 februarie, prin Ordonanţă de urgenţă, de la Ministerul Finanţelor Publice, controlat de PNL, la Secretariatul General al Guvernului, condus de PSD-istul Ion Moraru. Acţiunea s-a petrecut în stilul mafiot cu care PSD ne-a obişnuit, proiectul de ordonanţă a fost adoptat într-o secretomanie totală, nu a figurat nici pe agenda oficială a guvernului şi nici nu a fost anunţat odată cu alte decizii luate miercuri în şedinţă, miniştrii Daniel Chiţoiu (Finanţe) şi Andrei Gerea (Economie), propuşi de PNL spre înlocuire, nu au participat, ca să nu mai amintim că nu a existat nicio dezbatere prealabilă. Dacă argumentul lui Ponta a fost acela că transferul este necesar pentru realizarea cablului submarin cu Turcia şi conexiunilor energetice cu Moldova, noi îl întrebăm de ce nu au trecut aceste companii în portofoliul Ministerului Marilor Proiecte?! Aşa poate mai explica şi existenţa celor 26 de ministere pe care le are în prezent Guvernul USL. Or, aceasta nu este dovada clară a unei minciuni grosolane, la fel cum se întâmplă şi cu pretextul infringementului UE?! Actul normativ de trecere a acestor companii la Secretariatul General al Guvernului (SGG) s-a făcut cu încălcarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României, în sensul că i se acordă SGG puteri sporite şi e transformat din entitate fără personalitate juridică (conform art. 23) în acţionar din partea statului. Conform articolului 22 din acceaşi Lege, SGG face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi are rolul de a asigura operaţiunile tehnice aferente actelor guvernamentale. El deserveşte doar Guvernul şi emite acte cu caracter individual. Nu poate emite mandate de AGA, cum va fi în cazul celor două companii. Aşadar, avem iarăşi de-a face cu un abuz, iar mandatele şi numirile date de SGG sunt nule de drept, ele fiind date de persoane fără calitate în acest caz. Abia acum iese la iveală planul pus la punct de către PSD, de monopolizare a sectorului energetic. Acţiunea îşi are începuturile încă de anul trecut, când Guvernul a elaborat un proiect de lege conform căruia ministrului delegat pentru energie, şef al Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, i se confereau atribuţii exclusive în ceea ce priveşte iniţierea şi avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic, respectiv contrasemnarea celor adoptate, eliminându-se prevederea legală, atunci în vigoare, potrivit căreia proiectele şi legile respective trebuie supuse spre semnătură şi aprobare, respectiv contrasemnătură, şi ministrului economiei. În traducere liberă, PSD poate iniţia de unul singur, fără partenerii de guvernare de la PNL, acte normative de cea mai mare importanţă atât pentru economie, cât şi pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvenţiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislaţia privind tarifele la curent electric şi gaze naturale. Ca să nu mai spunem că însăşi constituirea acestui Departament pentru Energie condus de PSD-istul Constantin Niţă este ilegală, mai mult, aducerea celor mai valoroase companii din sectorul energetic în subordinea directă a lui Ponta înseamnă de fapt că PSD a scurtcircuitat întreg Sistemul Energetic Naţional. Vedem un PNL neputincios însă noi, PDL, nu putem rămâne indiferenţi la căpuşarea companiilor de stat, subminarea economiei şi încălcarea statului de drept şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a stopa această grupare mafiotă.
			Doamna Manuela Mitrea: "Cancerul de col uterin poate fi învins" Cancerul de col uterin este printre puţinele forme de cancer evitabile si tratabile. De cele mai multe ori cancerul de col uterin apare la femeile de peste 30 de ani, însă descoperită la timp, boala poate fi tratată cu succes, evitând o serie de traume şi drame prin care trec femeile şi familiile acestora. Medicii oncologi atrag atenţia asupra faptului că odată apărute simptomele cancerului, rata de supravieţuire este foarte mică. Totodată, specialiştii recomandă femeilor să recurgă la principalele modalităţi de prevenire a cancerului de col uterin, respectiv vaccinarea şi testul Papanicolau. Fetele cu vârsta cuprinsă între 9 şi 13 ani beneficiază de imunizare gratuită, însă pentru aceasta este necesar acordul părinţilor, care în cele mai multe cazuri refuză vaccinul, din cauza lipsei de încredere în vaccinare. Deşi această boală poate fi prevenită prin vaccinare, potrivit statisticilor de specialitate, zilnic, nouă românce sunt diagnosticate cu cancer de col uterin, iar şase pierd lupta cu boala. În fiecare an, în România sunt depistate peste 3.400 de cazuri de cancer de col uterin. Potrivit celui mai recent raport al Centrului Internaţional pentru Informare HPV întocmit în 2013, în România incidenţa acestei boli este cea mai ridicată din Centrul şi Estul Europei. Rata mortalităţii în cazul cancerului de col uterin este de aproape 3 ori mai mare în România decât în majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est, şi de 6 ori mai mare decât media ţărilor UE. Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul mamar, şi prima cauză de mortalitate la femeile cu vârste cuprinse între 25 şi 44 de ani. Având în vedere realităţile dureroase relevate de aceste statistici, apreciez că se impune ca Programul de testare gratuită pentru depistarea cancerului de col uterin să meargă mai departe, Ministerul Sănătăţii având datoria de a găsi fondurile necesare continuării acestui program foarte important pentru femeile din ţara noastră. Stimaţi colegi, femeile din România nu trebuie să mai moară cu zile, cancerul de col uterin poate fi învins, iar noi trebuie să câştigăm această bătălie!
			Doamna Maria Dragomir: "În România există... două ţări! A celor bogaţi... A celor săraci... Şi nu există o clasă de mijloc!..." Când am făcut această afirmaţie că în România există... două Românii! - nu am avut în intenţie să facem vreo referire la problemele naţionale, deşi acestea s-au dovedit la rândul lor acute în ultima vreme. Pur şi simplu ceea ce vă prezint este o experienţă personală trăită în această perioadă a vacanţei de iarnă. Experienţă în care nu am descoperit lucruri noi, deoarece întreaga mea existenţă se duce la nivelul societăţii oamenilor obişnuiţi, acolo unde trăiesc oameni pe care îi cunosc şi îi sprijin după puterile mele, ci în urma a două secvenţe trăite, efectiv, în această perioadă, situaţii care mi-au spus multe, foarte multe despre ceea ce se întâmplă în ţara noastră... Mai întâi, am colindat, la sfârşitul anului, mai multe localităţi rurale, mergând la familiile nevoiaşe (cele mai nevoiaşe din satele respective) pentru a le sprijini cu mici daruri, de sărbători. Am redescoperit, atunci, sărăcia la limita cea mai de jos, problemele grave chiar de existenţă ale unor oameni loviţi de soartă, rămaşi fără serviciu, fără nici o posibilitate de sprijin material, familii cu mai mulţi copii, copii cu probleme materiale foarte mari! Oameni care nu pot fi condamnaţi că au făcut aceşti copii deoarece atunci când s-au născut copiii erau, amândoi, salariaţi. Din nefericire, o dată cu izbucnirea crizei au rămas fără serviciu, absenţa locului de muncă ducând la instalarea unei pauperităţi extreme, mulţi trăind, în acest moment, numai din banii de alocaţie ai copiilor! Sărăcie lucie!- cum se spune, deşi la majoritatea acestor familii am întâlnit curăţenie, gospodărire după puterea fiecărei familii în parte, dar o sărăcie extremă! Aceşti oameni trăiesc la nivelul Evului Mediu pentru că o parte dintre ei nu şi-au mai putut plăti nici măcar curentul electric, aşa că nu pot beneficia nici de lumină, nici de televizor... Am rămas siderată aflând că aceste familii sunt contemporane cu noi, că nimeni nu-i poate ajuta efectiv, iar disperarea i-ar face în stare să plece din ţară, dar nu mai au unde, acum nemaiavând nici această soluţie! Sărăcie... sărăcie... Întâmplarea a făcut ca, imediat după acest periplu prin spaţiul rural să merg într-un supermarket din zona comercială a Bucureştiului. Era tot în preajma sărbătorilor de iarnă. Şi ce am descoperit? Că nu exista nici un loc de parcare!... Că nu am găsit nici un cărucior liber... Că o aglomeraţie de nedescris era în toate mall-urile şi magazinele din jur!... Că se stătea la cozi, interminabile, la supermarket!... Că aceia care îşi făceau cumpărăturile umpleau coşurile, iar la o simplă observare nu am văzut un coş mai mic de 5-600 de lei, cel puţin! Desigur, acestea erau sumele minime pentru că am văzut şi mii de lei, achitaţi prin card ori cash! Unde se petreceau toate acestea? Păi, în aceeaşi Românie în care, în acelaşi timp, existau acele familii sărace în care o ciocolată şi un kilogram de carne şi un cozonac puteau reprezenta cel mai frumos lucru pe care şi-l puteau imagina nişte oameni, tot din România!... Da, în acest moment, în România există două ţări: cea a oamenilor bogaţi, foarte bogaţi sau suficient de înstăriţi încât să nu aibă problema zilei de mâine, care trăiesc, în general, într-o anumită parte a marilor oraşe şi care reprezintă, probabil, procentual 10-15% din populaţia României, şi ţara oamenilor săraci, cei care efectiv supravieţuiesc de la o zi la alta, mulţi dintre ei fără salarii, fără posibilităţi materiale! Că există oameni bogaţi este foarte bine pentru orice societate normală. Că există oameni săraci este normal pentru orice societate. Numai că, într-o ţară normală trebuie să mai existe o categorie - clasa de mijloc! Cei care au o existenţă normală, cei care nu trăiesc cu grija zilei de mâine, deşi nu pot face precum cei foarte bogaţi, excese, dar care nu au probleme în privinţa existenţei lor de fiecare zi! Clasa de mijloc este categoria cea mai importantă dintr-o societate aflată în dezvoltare! Din cercetările pe care le-am făcut am constatat un lucru foarte grav: dacă la începutul anilor '90 şi până spre mijlocul primului deceniu din al treilea mileniu se conturase o clasă de mijloc în stadiu incipient, o dată cu efectele crizei economice, dar şi cu tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, această categorie a început să dispară! Mulţi, foarte mulţi dintre cei din clasa de mijloc au alunecat în clasa sărăciei, a celor care îşi numără, cu grijă, fiecare bănuţ şi care aşteaptă de fiecare dată salariul pentru că nu se mai ajung cu banii! Cred că este obligaţia noastră, a celor implicaţi în zona politică, să declanşăm toate măsurile necesare pentru relansarea economică a acestei ţări, pentru deschiderea unor noi posibilităţi de afirmare, pentru reinstaurarea clasa de mijloc în România, aceasta fiind singura cale spre normalitate a unei ţări lipsite, de multe ori, chiar de speranţă!...
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Judecătoria din Rupea nu trebuie desfiinţată!" În concluziile unui Raport al Grupului interinstituţional al CSM, MJ şi PICCJ de anul trecut s-a propus desfiinţarea a 30 de instanţe şi a parchetelor de pe langă acestea cu volum redus de activitate, precum şi a celor care nu funcţionează, dar şi menţinerea în funcţiune, concomitent cu mărirea razei teritoriale, a altor 25 de instanţe şi parchete. Această intenţie a fost recent transpusă în proiect de lege de către actualul Guvern. În acest proiect, printre propunerile făcute pentru desfiinţare figurează şi Judecătoria Rupea, dar acest lucru nu se justifică absolut deloc! Consider că este evident faptul că toate argumentele prezentate de către membrii Grupului interinstituţional în raportul respectiv în favoarea desfiinţări unor instanţe se contrazic în mod flagrant cu situaţia Judecătoriei Rupea! În acest sens, săptămâna trecută am transmis atât o interpelare, cât şi o întrebare ministrului justiţiei, domnului Robert Cazanciuc, prin care i-am adus toate argumentele necesare în privinţa inoportunităţii deciziei de desfiinţare a Judecătoriei Rupea din judeţul Braşov. Sunt ferm împotriva acestui demers al Ministerului Justiţiei, deoarece situaţia reală din colegiul pe care îl reprezint nu corespunde sub nicio formă cu criteriile de desfiinţare a unor instanţe, avute în vedere de către minister! Astfel, Judecătoria Rupea chiar funcţionează din plin, deservind 1/3 din teritoriul judeţului Braşov, respectiv o suprafaţă de 1200 km pătraţi, cu o populaţie de 37.500 locuitori, iar cele 12 comune arondate (39 de localităţi plus oraşul Rupea) aflându-se la distanţe de 70-80 km de Judecătoria Braşov, respectiv Făgăraş (de exemplu, din localitatea Meşendorf - comuna Buneşti distanţa până la Braşov sau Făgăraş este de 100 km). Mai mult decât atât, aceste criterii se contrazic chiar de la un caz la altul pe raza aceluiaşi judeţ: Judecătoria Rupea este propusă spre desfiinţare, deşi nu are un volum redus de activitate -, ci din contră, aceasta are un volum de activitate consistent, de aproximativ 1600 de dosare pe an - în timp ce o altă judecătorie din Braşov, cea de la Întorsura Buzăului, nu este propusă pentru desfiinţare, în condiţiile în care volumul de activitate este de trei ori mai redus, având, în medie, 500 de dosare pe an! Ţinând cont de cele prezentate mai sus, vin şi vă întreb, domnule ministru Robert Cazanciuc, de ce trebuie să mergem noi acum, cei din USL, pe drumul aceluiaşi tip de reformă nefastă practicată de către fostele guverne, reformă prin care s-au desfiinţat fără nicio logică spitale, pe bandă rulantă, îngrădind în mod nepermis dreptul a sute de mii de cetăţeni la sănătate, şi pe care noi am criticat-o atunci vehement? Oare dreptul fiecărui cetăţean la jusţiţie nu este la fel de important ca şi cel la sănătate?
			Domnul Mihai Lupu: "Şi miniştrii liberali şi-au făcut treaba: România a avut anul trecut cele mai bune rezultate economice" Din punct de vedere economic, datele statistice oficiale făcute publice săptămâna trecută confirmă faptul că, anul trecut, România a înregistrat, din acest punct de vedere, cele mai bune rezultate din 2008 şi până în prezent. Astfel, produsul intern brut (PIB) a crescut anul trecut cu 3,5%, potrivit primelor estimări ale Institutului Naţional de Statistică (INS), semnificativ peste cele mai recente prognoze ale autorităţilor (2,8%) şi analiştilor, după un avans de 5,2% în ultimul trimestru, faţă de octombrie-decembrie 2012. Atât creşterea anuală, cât şi cea trimestrială se plasează la cele mai mari valori din anul 2008 şi până acum. Această creştere importantă a fost dată de rezultatele bune obţinute atât de industria din România, cât şi de agricultură, dar şi de exporturile din ce în ce mai mari. Creşterea economică de 3,5% este una dintre cele mai mari din Europa, ceea ce demonstrează foarte limpede că România are un foarte bun parcurs şi că toate măsurile economice luate anul trecut de către USL au dat roadele scontate şi chiar mai mult decât atât, această creştere fiind cu mult peste estimările instituţiilor internaţionale. Consider că rezultatele obţinute în 2013 arată încă o dată faptul că şi noi, liberalii, ne-am făcut treaba, că se poate guverna şi altfel decât au făcut-o guvernele domnului Traian Băsescu, şi anume, în interesul ţării şi al cetăţenilor ei. Noi, liberalii, am intrat la guvernare pentru a îndrepta greşelile flagrante făcute de Guvernele Boc, pentru a repara nedreptăţile făcute pensionarilor, pentru a reîntregi salariile bugetarilor, ciopârţite în anul 2010, la comanda domnului Traian Băsescu, pentru a menţine cota unică de impozitare şi a implementa multe alte politici liberale - scăderea TVA la unele produse şi per ansamblu, scăderea CAS cu 5 puncte procentuale, scutirea de impozit a profitului reinvestit şi multe altele - deci pentru a le reda cetăţenilor drepturile confiscate, dar şi pentru a repune economia românească pe făgaşul ei firesc! Cred, de asemenea, că miniştrii noştri liberali din Guvernul USL au respectat întocmai ceea ce PNL a promis românilor în campanie şi în programul de guvernare asumat, punând interesul naţional şi buna guvernare mai presus de interesul nostru politic, deşi partidul nostru s-a confruntat, ca şi în prezent, pe parcursul anului trecut, cu o mulţime de situaţii dificile create prin "bunăvoinţa" partenerilor noştri din PSD....
			Domnul Mihai Weber: "România, cea mai puternică creştere a PIB din UE în 2013, sub guvernarea USL" Datele Institutului Naţional de Statistică arată ca produsul intern brut al României a crescut peste aşteptări, anul 2013 fiind cel mai bun an economic după 2008. Ulterior, în 2009, s-a înregistrat o regresie puternică de 6,6%, urmată de scăderea PIB-ului cu 1,1% în 2010. Din 2011 economia românească a început să îşi revină treptat, înregistrând o valoare de 2,2% în acel an şi o valoare de 0,7% în 2012. Economia României a avansat anul trecut cu 3,5% faţă de 2012, depăşind aşteptările Fondului Monetar Internaţional, care preconiza un salt de 2,8%. În luna noiembrie, deficitul bugetar a crescut cu 2,2 miliarde de lei, de la 7,6 miliarde de lei în luna anterioară la 9,8 miliarde de lei. Un lucru important, ce merită specificat, este că tot în 2013, rata inflaţiei a înregistrat o scădere până la nivelul de 1,55%. În 2009, inflaţia a fost de 4,74%, iar în 2010 de 7,96%. Salariile bugetarilor au fost reîntregite, salariul minim a crescut cu 15%, iar punctul de pensie a crescut peste rata inflaţiei. Toate aceste măsuri luate de USL au adus România pe calea cea bună, fiind observate progrese remarcabile în 2012 şi 2013. În timpul Guvernării Boc, respectiv în 2009, 2010, 2011, economia ţării noastre nu a înregistrat valori tocmai bune, şi asta din cauza măsurilor prost luate în acea perioadă. Îmi doresc ca USL să rămână unit, în acest fel Guvernul se va bucura, ca şi până acum, de sprijinul său. Anul 2013 a fost un an economic foarte bun, creşterea anuală, cât şi cea trimestrială fiind plasate în categoria celor mai mari valori din anul 2008 până în prezent. Pentru ca 2014 să păstreze acest trend pozitiv, este nevoie de stabilitate politică.
			Domnul Mircea-Vasile Cazan: Remember: Constituţia "Băsescu" din 2011 Pe 16 februarie a.c., Curtea Constituţională a dat avizul preliminar privind Legea de revizuire a Constituţiei. Judecătorii Curţii Constituţionale au constatat că 26 de amendamente intră sub incidenţa art.152 din Constituţie, cel care reglementează limitele revizuirii, drept consecinţă, comisia parlamentară constituţională urmeză să dezbată din nou şi să corecteze respectivele amendamente. Pe 17 februarie, preşedintele Traian Băsescu, într-o emisiune cu ziariştii săi de casă, a făcut următoarele aprecieri referitoare la legea de revizuire şi la constatările Curţii Constituţionale. "În primul rând, vreau să facem poza corectă. (...) Nu sunt 26, sunt 85 de recomandări făcute de Curte, prin vot majoritar sau vot unanim. Să ne înţelegem: 26 sunt articolele care încalcă limitele revizuirii Constituţiei, în conformitate cu art. 152, dar ei au 85 de articole care trebuie modificate. (...) În primul rând, au fost neprofesionişti în Comisia de revizuire a Constituţiei. (...) Adică la fel de bine puteau să le scrie şi nişte băieţi care stau în Piaţa Chibrit şi fac trafic de ştiu eu ce... etnobotanice. Deci, un profund neprofesionalism. Şi asta arată de ce avem în Parlament acţiuni de multe ori împotriva legii, pentru că cei din Parlament nu catadicsesc să cunoască bine Constituţia ţării şi legile. Eu cred că putem scrie, de pe acum, pe această tentativă de revizuire «eşec». Ei se vor mai agita ca să îndulcească eşecul, dar nu vor putea să îşi atingă obiectivele". Mă simt obligat să semnalez că Traian Băsescu este ultima persoană care este îndriduită să se pronunţe asupra Legii de revizuire a Constituţiei. Şi nu pentru faptul că din 26 de amendamente care trebuie refăcute, jumătate nu sunt de importanţă capitală din punct de vedere constituţional. Am să mă limitez la a da un singur exemplu: la art.58, judecătorii Curţii Constituţionale au constatat "neconstituţionalitatea înlocuirii sintagmei "persoanelor fizice" cu termenul "cetăţenilor". Deci nimic grav. Nu contest dreptul lui Traian Băsescu de a se pronunţa din cauză că a dezinformat: celelalte amendamente (nu este vorba de articole) nu trebuie modificate. Sunt recomandări privind eliminarea a 15 dintre ele, considerând că reprezintă reglementări specifice legilor ordinare sau organice, iar pentru restul, judecătorii au recomandat reformulăr şi reaşezări, deci probleme nu de fond, ci de ordin pur tehnic. Nu trebuie omis faptul că recomandările sunt facultative. Consider că Traian Băsescu nu este îndriduit să se pronunţe, ţinând cont de antecedentele sale în materie de revizuire a Constituţiei. Îi sugerez lui Traian Băsescu şi tuturor celor care s-au pronunţat pe aceeaşi linie să consulte Monitorul Oficial, nr.440 din 23 iunie 2011. Dacă domnul preşedinte şi susţinătorii domniei sale au uitat ce a apărut în acest Monitor, le reamintesc că mă refer la Decizia Curţii Constituţionale nr.799 din 17 iunie 2011 asupra Proiectului de Lege privind revizuirea Constituţiei României. Este vorba de proiectul de revizuire al Guvernului Boc, dar care a fost substanţial modificat la Palatul Cotroceni, proiect cunoscut şi sub numele de Constituţia lui Traian Băsescu, pentru că 90% dintre amendamente i-au aparţinut preşedintelui. Cine citeşte dispozitivul motivării Curţii Constituţionale, poate observa că 10 amendamente care vizau articole de importanţă majoră au fost declarate neconstituţionale, iar pentru alte 30 de amendamente au existat observaţii şi recomandări din partea judecătorilor Curţii Constituţionale. În total, proiectul legii de reviuire din 2011 avea 60 de amendamente. Nici atunci, şi nici acum nu voi spune că a fost vorba de un eşec, că a fost vorba de neprofesionalism, sau că amendamentele ar fi putut fi opera nu ştiu cui din nu ştiu ce piaţă din Bucureşti. Un lucru este ştiut şi trebuie să îl readuc în actualitate. După pronunţarea Curţii Constituţionale, Traian Băsescu a renunţat să mai promoveze proiectul de revizuire, deşi în perioada respectivă beneficia de o majoritate confortabilă în Parlament şi de tot concursul guvernului Boc 2. Orice comentariu în plus nu îşi are rostul.
			Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Dezbaterea pe tema combaterii sărăciei" Joi, 13 februarie 2014, am organizat alături de ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, o dezbatere privind adoptarea de măsuri specifice în vederea dezvoltării comunităţilor sărace din România. Evenimentul organizat în colaborare cu Policy Center for Roma and Minorities a avut loc la Palatul Parlamentului şi s-a bucurat de prezenţa senatorului Gabriela Firea, a deputaţilor Ana Birchall şi Carmen Moldovan, ai reprezentanţilor comisiilor parlamentare de specialitate, ai Secretariatului General al Guvernului, ai ministerelor, ai autorităţilor publice locale şi nu în ultimul rând ai societăţii civile. Proiectul de lege supus dezbaterii urmăreşte în fapt să simplifice şi să clarifice conceptele referitoare la comunităţile sărace, numite sub diferite forme în actele normative existente. Prin adoptarea acestei iniţiative se va genera un mecanism prin care comunităţile sărace să poată accesa şi utiliza fondurile europene din perioada de programare 2014-2020. Acest eveniment a fost util deoarece am demonstrat că poate exista un dialog echilibrat între parlamentari, autorităţi publice centrale şi locale, ministere şi organizaţii nonguvernamentale. Consider că implicarea activă a mediului academic, a societăţii civile încă de la faza de elaborare a unei iniţiative legislative este un început bun pentru realizarea unui dialog constructiv şi vă sfătuiesc să apelaţi cu încredere la expertiza organizaţiilor nonguvernamentale. Acestea cunosc foarte bine problemele cetăţenilor, prin prisma interacţiunilor directe cu membrii diferitelor comunităţi. Iniţiativa legislativă care a fost supusă dialogului are la bază preocuparea faţă de situaţia comunităţilor din colegiul pe care îl reprezint, colegiu în care majoritatea comunelor au un grad ridicat de sărăcie. Deşi părea că salvarea vine de la fondurile europene, acestea au fost aproape imposibil de accesat. Ştiu cât de dificil a fost ca autorităţile să elaboreze documentaţii în vederea accesării programelor de finanţare provenite de la Uniunea Europeană. În cadrul dezbaterii am militat pentru existenţa, în România, a unei hărţi a sărăciei bazată pe o matrice de indicatori convenită cu Uniunea Europeană, pentru că evaluările precedente au fost făcute mai mult pe indicatorii Băncii Mondiale. În acest moment, Banca Mondială desfăşoară o evaluare a comunităţilor sărace în mediul urban în România, dar nu este suficientă şi nu este pe indicatorii Comisiei Europene, de aceea ne-am văzut puşi în situaţia de a avea o astfel de iniţiativă legislativă. Vă aduc la cunoştinţă că participanţii la dezbatere şi-au exprimat sprijinul pentru propunerea legislativă care prevede adoptarea de măsuri specifice în vederea dezvoltării comunităţilor sărace, susţinând oportunitatea iniţierii unui asemenea demers pentru îmbunătăţirea accesului membrilor comunităţilor sărace la fondurile structurale din următoarea perioadă programatică şi combaterea excluziunii sociale. Având în vedere cele declarate, aş vrea să vă solicit încă de acum sprijinul pentru susţinerea acestei iniţiative, atunci când va intra în plenul Camerei Deputaţilor.
			Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "Performanţele economice ale Guvernului USL" Săptămâna trecută, prim-ministrul Victor Ponta a prezentat rezultatele economice din anul 2013 şi ţintele pentru 2014-2015. România a înregistrat un ritm de creştere economică remarcabil de 3,5%, mult peste estimarea iniţială de 1,6%, aceasta fiind cea mai mare creştere economică din ultimii ani. Inflaţia în anul 2013 a fost cea mai mică înregistrată de România după Revoluţie şi am reuşit să ieşim din procedura de deficit excesiv. Doar 11 ţări din 28 ale UE, inclusiv România, sunt cu deficit sub 3% . Mai mult, conform datelor statistice, producţia industrială a crescut cu 7% în 2013, faţă de 2012, fiind cea de a doua cea mai mare creştere din UE. Pentru stimularea industriei, Guvernul a acordat ajutoare de stat în valoare de 215,4 milioane euro în 2013. Aşa cum am precizat de fiecare dată, Guvernul României merită toată admiraţia în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. În 2009, aceasta era mai mică de 1%, 0,85%, în timp ce anul trecut România a încasat mai mulţi bani de la CE decât a primit cumulat în perioada 2007-2012. Am văzut mulţi aşa-zişi "experţi economici" din rândul guvernării dezastruoase Boc care au susţinut că performanţele economice ale actualei puteri se găsesc doar pe hârtie, şomajul a crescut, iar investiţiile lipsesc. Făcând aceste aprecieri, liderii fostei guvernări nu cred că s-au raportat corect în timp şi vorbesc de "performanţele" lui Emil Boc. Trebuie să-i informăm că rezultatele creşterii economice se regăsesc în buzunarele românilor şi că acestea ar fi putut fi şi mai evidente dacă nu îşi îmbogăţeau clientela de partid. În ultimul an, USL a creat aproape 100.000 de noi locuri de muncă, iar rata şomajului este una dintre cele mai mici rate din UE. Spre deosebire de anul 2009, salariul mediu net a crescut cu aproape 300 de RON, în timp ce salariul de bază minim a ajuns la 800 de lei. De această creştere au beneficiat peste 1 milion de români. De asemenea, Guvernul Ponta a majorat pensiile şi a reîntregit salariile bugetarilor. Am încredere că actuala putere va lua măsurile necesare pentru a continua creşterea economică şi se va concentra pe găsirea unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: Practica ne arată că în statele europene notarii publici au obligaţia de a-şi depune declaraţia de avere. Considerăm că şi în ţara noastră ar trebui introdusă o asemenea iniţiativă pentru o mai bună transparenţă a veniturilor dobândite de către aceştia. De exemplu în Ungaria, la numirea în funcţie a notarului şi, ulterior, la fiecare trei ani - în termen de treizeci de zile de la data scadentă şi în conformitate cu regulile de gestionare a datelor - acesta depune declaraţia de avere cu privire la conţinutul de date privind funcţionarii publici. Declaraţia de avere va fi înregistrată la preşedinţia camerei din raza teritorială a sediului notarului şi se supune controalelor acestei camere. Obligativitatea depunerii declaraţiilor de avere şi interese de către notarii publici este începutul unui alt tip de război împotriva corupţiei din ţara noastră, cu alt tip de instrumente, de această dată legale. De la an la an folosirea abuzivă a puterii publice în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup reduce considerabil veniturile bugetare, creşte costurile de operare cu aparatul administrativ, creşte cheltuielile guvernului cu salariile destinate personalului şi reduce semnificativ costurile legate de întreţinerea şi funcţionarea acestuia. Prin acest fenomen, din ce în ce mai des întâlnit în ţara noastră, s-a diminuat considerabil încrederea cetăţenilor în instituţiile guvernamentale ale statului. Consider că şi notarii publici pot fi asimilaţi funcţionarilor publici, chiar dacă aceştia desfăşoară o profesie liberală, deoarece îşi îndeplinesc sarcinile profesionale în cadrul unor proceduri speciale necontencioase notariale. Cele mai importante acte, prin consecinţele pe care le produc pe plan judiciar, economic şi social, se îndeplinesc de către notarul public în cadrul procedurii de autentificare a actelor şi a procedurii succesorale notariale. O asemenea propunere trebuia introdusă de mai multă vreme. Averea cumulată trebuie corelată cu sursele de venit, pentru că numai în acest fel putem elimina evaziunea fiscală şi corupţia din România. Obligaţia notarilor publici de a depune declaraţia de avere şi interese constituie un element fundamental al statului de drept, asemeni obligaţiei acestora de a-şi oferii serviciile în temeiul legii şi de a acţiona conform principiului imparţialităţii. Depunerea acestor declaraţii constituie un element extrem de util în vederea descoperirii conflictelor de interese şi depistării averilor dobândite ilicit. Scopul primordial al acestora nu este neapărat de a sancţiona persoanele prinse cu nereguli, ci scopul acestora este mai de grabă acela de a spori încrederea cetăţenilor într-o guvernare cinstită. Completarea în întregime a acestor declaraţii va înlătura semnificativ diversele zvonuri şi, în acelaşi timp, va conferi o protecţie persoanelor neimplicate în acest tip de fapte. Din punct de vedere al punerii în aplicare a acestora, declaraţiile de avere şi interese vor diminua considerabil posibilele încălcări ale drepturilor şi obligaţiilor civile, precum şi abuzul de instrumente de sancţionare care poate rezulta dintr-o campanie agresivă de eradicare a corupţiei. În aceste condiţii, dragi colegi, eu, împreună cu Partidul Conservator, propunem introducerea acestei iniţiative legislative cu privire la obligativitatea depunerilor declaraţiilor de avere şi interese ale notarilor publici, deoarece considerăm că acesta va fi un demers semnificativ pentru exercitarea acestei profesii liberale. Creşterea nivelului de transparenţă în rândul notarilor va creşte încrederea în această profesie şi va micşora evident posibilele speculaţii apărute cu privire la desfăşurarea activităţii acestora.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Creşterea economică - cifre şi realităţi" Ne bucurăm cu toţii de rezultatele pozitive economice înregistrate de România în 2013. Creşterea impresionantă de 3,5% pe anul trecut, precum şi mărirea PIB-ului în trimestrul IV cu 5,1% ne asigură locuri fruntaşe în rândul statelor europene. Într-adevăr, sunt statistici şi realizări pe care trebuie să le recunoaştem şi cu care ne putem mândri îndreptăţit. Însă sunt aceste date suficient de puternice încât să considerăm realizabilă aderarea la zona EURO în 2018? Mai mult decât atât, ne asigură cifrele optimiste competitivitatea economiei româneşti? Trebuie să remarc că, în ţara cu cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, rata şomajului a crescut la 7,1%, venitul disponibil a continuat să scadă, numărul companiilor intrate în insolvenţă a depăşit 26.300 de cazuri, consumul populaţiei a stagnat, iar încasările la bugetul de stat au scăzut. În aceste condiţii, cred că trebuie să privim cu realism şi prudenţă realizările economice din 2013. Aşa cum am afirmat şi în alte rânduri, o contribuţie semnificativă la această creştere a avut-o domeniul agricol, încurajat de condiţiile meteo favorabile. Din datele disponibile până în acest moment, ştim că exporturile şi producţia industrială, alături de agricultură, ne-au asigurat dezvoltarea. Dar nu trebuie să uităm că principalul factor de succes în cazul industriei constă în inovaţie. Din nefericire, analizele realizate de INS ne arată clar cum inovaţia a scăzut în cadrul întreprinderilor româneşti în ultimii ani, atât în cazul industriei, cât şi al serviciilor. La toate acestea se mai adaugă un aspect îngrijorător remarcat de specialişti - evaziunea fiscală ce stă la baza nivelului scăzut de colectare a veniturilor bugetare. Lipsa de măsuri şi acţiuni eficiente în domeniu nu a făcut decât să crească nivelul evaziunii, iar banii pierduţi nu s-au reflectat în creşterea nivelului de trai al populaţiei. Având toate aceste date, cum putem spera că dezvoltarea optimistă a economiei româneşti de anul trecut nu este dată de simple date statistice? Cum putem susţine că perfomanţele economice arată competitivitatea României? Stimaţi guvernanţi, vă adresez un apel responsabil la discernământ şi luciditate! Cu toţii susţinem evoluţia favorabilă a economiei ţării, dar atât timp cât nu este susţinută de creşterea calităţii vieţii românilor, ea rămâne o întâmplare! Consider prioritară susţinerea IMM-urilor, şi nu doar a companiilor mari, dacă vrem să asigurăm o dezvoltare economică susţinută; investiţiile publice trebuie realizate, nu arătate doar intenţiile sau proiectele; evaziunea trebuie descurajată în mod real, nu doar prin declaraţii!
			Domnul Mircea Man: "Contribuabilul român - sufocat de guvernarea USL " După ce executivul a introdus zeci de taxe şi impozite noi sau majorate, care nu au făcut altceva decăt să umfle creşterea preţurilor, după ce că nu a fost în stare să atragă investitori străini, nici atragerea de fonduri europene nu se află pe agenda acestuia, chiar dacă continuăm să fim codaşii Uniunii Europene la acest capitol. Mă întreb cu stupoare oare vor resimţi românii aşa-zisa creştere economică prognozată de acest guvern incompetent? Răspunsul îl vom simţi fiecare în viaţa de zi cu zi, în coşul zilnic care va semăna curând cu coşuleţul Scufiţei Roşii, sau poate că ar fi bine dacă va semăna cu el, un pic de lapte şi cozonac sunt lucruri sfinte pentru mulţi români. Aceste noi taxe îngenunchează şi pe românul de rând, dar şi marile firme, majoritatea IMM-urilor, lipsa de viziune strategică a acestei guvernări ne va aduce un 2014 drept anul sărăciei anul scumpirilor, iar ţara se va zbate în neputinţă cu aşa guvernanţi care au câştigat alegerile parlamentare cu promisiuni populiste şi care ne-au dezamăgit din primele zile de guvernare. Multe state europene au făcut eforturi uriaşe pentru relansarea economică şi da, stimaţi guvernaţi, au reuşit. Despre România ce să spun: stagnează în continuare, atât pe plan economic, cât şi social, şomajul este în creştere, nivelul de trai s-a deteriorat. Oare cât mai poate îndura acest popor? Nu erau suficiente taxele şi impozitele existente atâta timp cât România are unul dintre cele mai împovărătoare regimuri fiscale. Dar să nu uităm că din aprilie se va aplica creşterea accizei la carburant cu 7 eurocenţi, ce va genera scumpiri în lanţ la produsele alimentare, deci va genera sărăcie. Nu asta aţi promis domnilor guvernanţi! Vă preocupă doar imaginea, fapt demonstrat prin nenumăratele "ieşiri" la televizor unde continuaţi să ne minţiţi şi iar să ne minţiţi, iar starea naţiunii şi bunăstarea nu prea fac parte din sfera dumneavoastră de activitate. Iar noi am aşteptat suficient performanţele cu care ne-aţi amăgit.
			Domnul Mircea-Titus Dobre: "PDL este dovada că nu toţi românii îşi iubesc ţara!" Nicicând România nu a mai avut o opoziţie atât de lipsită de integritate şi verticalitate care să joace la fel de murdar precum o face PDL-ul astăzi, începând cu critica pe care europarlamentarii din partea partidului democrat-liberal o aplică României în plenul Parlamentului European, denigrând imaginea statului român mai rău decât o făceau în timpul guvernării lor, şi până la opoziţia făcută tuturor măsurilor economice întreprinse de Guvernul USL. După ce în nenumărate rânduri PDL ne-a solicitat cu ipocrizie, de la această tribună, reducerea TVA-ului, a CAS-ului, a preţului la carburanţi, dar şi implementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru relansarea economică a României, s-a opus cu vehemenţă oricărei tentative de acest gen şi a criticat virulent iniţiativele Guvernului Ponta destinate redresării ţării din punct de vedere financiar. Doresc să reamintesc faptul că în perioada ianuarie 2009 - februarie 2011, în strategia economică a Partidului Democrat Liberal TVA-ul a crescut de la 16% la 24%, CAS-ul a crescut cu 3,3%, preţul benzinei s-a majorat cu 93% iar cel al motorinei cu 68%, şi tocmai democrat-liberalii, într-un mod ridicol, pretind că efectele modificărilor promulgate chiar de ei sunt cauzate de către Uniunea Social-Liberală. Promotorii dezastrului financiar pe care noi l-am preluat în 2012 au făcut o serie de previziuni negative cu privire la reducerea TVA-ului produselor de panificaţie, şi iată că această măsură a avut un impact pozitiv prin reducerea preţului la pâine, iar astăzi, critică în aceeaşi manieră, încercând să combată noua măsură financiară propusă de Guvernul Ponta în acord cu board-ul Fondului Monetar Internaţional, aceea de reducere la jumătate a ratelor bancare. Acest ajutor de stat presupune ca de la 1 aprilie, persoanele fizice cu venituri lunare sub 1.610 de lei să benficieze de înjumătăţirea ratelor pe o perioadă de doi ani, reieşind dintr-un calcul aproximativ că 907.000 de debitori vor fi ajutaţi de noua măsura a Guvernului. Reeşalonarea acestor împrumuturi are ca scop creşterea consumului şi stimularea economică, beneficiarii acestei facilităţi fiind angajaţii din învăţământ, din sănătate şi asistenţii sociali, precum şi din alte domenii, cu veniturile de până la 1.610 lei, adică tocmai acele categorii sociale asuprite de către Guvernul Boc, oameni care au suferit cel mai mult de pe urma măsurilor democrat-liberale, îndeosebi aceea de tăierie a salariilor cu 25%. Opinia publică a fost minţită şi intoxicată cu detalii dezinformatoare cu privire la această strategie, părerile fiind exprimate de către marinari deveniţi experţi financiari peste noapte şi membri PDL care şi-au demonstrat modesta înţelegere a sistemului economic într-un stat, urmărind acelaşi scop pe care îl aveau şi în perioada lor de guvernare, acela de a subjuga, împovora şi răpi speranţa românilor la un viitor mai bun. Acest partid îşi dă silinţa zilnic şi elaborează în fiecare şedinţă de grup înşelăciuni şi strategii politice pentru a induce în eroare prin viclenie şi escrocherie poporul român, pretinzând că îi reprezintă interesele, dar vreau sa vă transmit, în numele românilor, că ne-am săturat de voi, de minciunile voastre şi de tătucul vostru.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Deficitul de procurori din România, recunoscut la nivel înalt!" Am primit recent răspunsul ministrului justiţiei Robert Cazanciuc la interpelarea adresată pe tema situaţiei deficitului de magistraţi din România. Am subliniat că România se confruntă în prezent cu un deficit de sute de posturi de procurori, iar acest vid de personal persistă de ani buni. De asemenea, am precizat că în organigramele unor Parchete de pe lângă judecătoriile sau tribunalele din majoritatea judeţelor sunt numeroase posturi vacante, iar multe dintre aceste instituţii funcţionează în sistem de avarie, cu doar unul sau maxim doi procurori. În acest context extrem de nefavorabil pentru buna funcţionare a justiţiei, l-am întrebat pe Cazanciuc ce strategie are Ministerul Justiţiei pentru a rezolva criza de personal a magistraţilor la nivel naţional, şi, de asemenea, au cerut situaţia specifică din judeţul Bacău, precum şi din celelalte judeţe ale Moldovei, cu posturile vacante din cadrul parchetelor. În răspunsul trimis, ministrul justiţiei a precizat că o analiză a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor coduri a relevat insuficienţa numărului de posturi prevăzute în schemele de personal ale parchetelor. "S-au semnalat aspecte precum creşterea, în ultimii 5 ani, cu 27% a dosarelor nou intrate în sistem, în condiţiile în care schemele de personal au fost modificate numai cu suplimentarea cu 50 de posturi la nivelul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în timp ce, Ia nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii (unde se concentrează 92% din cauzele soluţionate), s-au luat numai măsuri de redistribuire a unor posturi. În anul 2012, numărul posturilor vacante a fost de 12% din totalul posturilor prevăzute. Parchetele de pe lângă judecătorii se confruntă cu un volum de activitate care depăşeşte cu 40% media naţională. De asemenea, datele prezentate în analiza Ministerului Public au scos în evidenţă un deficit al schemei actuale cu 6,27% în cazul posturilor de procuror, respectiv de 170 de astfel de posturi, dar şi o estimare a unui necesar de suplimentare cu 177 posturi de procuror, raportat la o schemă actuală de 2.812 posturi, fără cele de procurori militari. Totodată, s-a propus un calendar pentru suplimentarea posturilor în perioada 2014-2016 şi crearea unei rezerve de 53 posturi de procuror", a subliniat ministrul justiţiei. Robert Cazanciuc a mai afirmat că în procesul de distribuire a posturilor suplimentare va trebui să se ţină cont de rezultatele proiectului de raţionalizare a unor instanţe şi parchete cu volum mic de activitate, care, prin desfiinţarea lor, vor permite ca posturile astfel rezultate să fie alocate altor unităţi aflate în deficit. "Urmează să fie dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii măsurile concrete pentru ocuparea posturilor rezultate din suplimentare, cât şi a celor vacante existente, cu precizarea că, în prezent, Ia nivelul Ministerului Public sunt vacante 291 posturi de procuror, dintre care 89 la parchetele de pe lângă judecătorii şi 112 la parchetele de pe lângă tribunale, atât de conducere, cât şi de execuţie", a conchis ministrul justiţiei.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "România are nevoie de simplificarea procedurilor de adopţie" În ciuda unor progrese legislative, procedura adopţiilor din România continuă să fie una perfectibilă, iar mecanismul are nevoie de îmbunătăţiri substanţiale. Acest lucru rezultă şi în urma răspunsului primit din partea ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Mariana Câmpeanu, la interpelarea referitoare la situaţia copiilor adoptabili. În interpelarea trimisă, am accentuat faptul că România a ajuns să fie ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa. De asemenea, am spus că legea care reglementează sau ar trebui să reglementeze adopţia le dă dreptul părinţilor să-şi ţină copiii prizonieri în sistem, fără să le ceară nimic în schimb. Majoritatea copiilor adoptabili sunt trecuţi de cinci ani pentru că părinţii au refuzat să-i dea în adopţie şi cu timpul au uitat de ei. Consider că este cazul ca autorităţile statului să recunoască faptul că Uniunea Europeană nu a cerut niciodată României să blocheze adopţiile internaţionale. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a recomandat statului român să respecte şi să aplice deciziile organismelor internaţionale cu privire la adopţia internaţională când aceasta se face in interesul superior al copilului. În răspunsul său, ministrul Mariana Câmpeanu a subliniat că "Copiii aflaţi în plasament sunt copii separaţi de părinţii lor, fie din motive imputabile părinţilor (abuz, neglijare, părăsire), fie din motive neimputabile acestora (lipsa condiţiilor necesare creşterii şi îngrijirii copiilor, incapacitatea de a-şi îndeplini rolul parental din diverse motive obiective etc.)". Ministrul muncii a mai arătat că, potrivit legilor naţionale şi dispoziţiilor internaţionale în vigoare, primul demers care trebuie realizat pentru copiii separaţi de părinţi este cel de reintegrare în cadrul familiei sale biologice - la părinţi sau la rude. "În momentul în care se ia în considerare stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copil, primul demers ce trebuie realizat este acela de identificare a rudelor până la gradul IV şi analizarea posibilităţii plasării copilului la acestea, conform art. 54 alin. (3) şi (4) şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Responsabilitatea primară vizând creşterea şi îngrijirea copilului revine părinţilor săi, însă statul are obligaţia de a interveni complementar şi de a sprijini părinţii în îndeplinirea rolului parental şi în asigurarea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea corespunzătoare a copilului, prin dezvoltarea unor servicii specifice la nivel local, prin acordarea de beneficii de asistenţă socială. Doar în situaţia în care reintegrarea/menţinerea copilului în mediul său familial de origine nu este posibilă pentru copil se va lua în considerare adopţia, aceasta deoarece toate reglementările din domeniul protecţiei drepturilor copilului subliniază necesitatea, acolo unde este posibil, menţinerii copilului în familia sa", a mai precizat ministrul muncii. În legătură cu întrebarea referitoare la adopţiile internaţionale, Mariana Câmpeanu a spus că în prezent adopţiile internaţionale ale copiilor care au reşedinţa obişnuită în România sunt permise, fiind posibilă adopţia acestora de către persoane/familii care locuiesc în străinătate, "cu condiţia ca cel puţin unul dintre adoptatori să aibă cetăţenia română ori să fie rudă până la gradul IV cu copilul". De asemenea, la punctul privitor la numărul copiilor adoptabili, ministrul Câmpeanu a răspuns că, în prezent, în România sunt 2.454 copii adoptabili, dintre care 1.929 nu sunt în potrivire practică sau în încredinţare în vederea adopţiei. "Potrivit bazei de date a Oficiului Român de Adopţii, în perioada 15.11.2006-15.11.2013 au fost încuviinţate 6.416 adopţii la nivel naţional pentru copii aflaţi în sistemul de protecţie specială, dintre care 211 au fost pronunţate de Tribunalul Bacău", a conchis ministrul Mariana Câmpeanu. Sunt parţial mulţumit de acest răspuns, deoarece interpelarea mea mai conţinea o întrebare, cea referitoare la costurile suportate anual de statul român din cauza faptului că procesele de adopţie se desfăşoară foarte anevoios. Cred că putem flexibiliza în continuare procedura adopţiei, în aşa fel încât procesul să fie mai lesnicios şi mai favorabil atât interesului general al copilului, cât şi al familiilor adoptatoare.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Sinaxa Preoţilor din Protopopiatul Moineşti, un eveniment înălţător organizat de P.S. Ioachim Băcăuanul" Am participat zilele trecute, la Biserica "Izvorul Tămăduirii" din Dărmăneşti, în ziua pomenirii sfântului sfinţit mucenic Haralambie, la Sinaxa Preoţilor din Protopopiatul Moineşti. Evenimentul a fost onorat de prezenţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi a cuprins sfânta liturghie, la care au participat 90 de preoţi, precum şi lansarea a trei cărţi ale PS Ioachim. Întâlnirea a cuprins şi dezbateri despre aspecte duhovniceşti şi administrative, precum şi temele 2014 -"Anul omagial Euharistic" (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi 2014 - "Anul Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni". Lucrările P.S. Ioachim Băcăuanul au fost prezentate de somităţi din domeniu, precum pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie "Dumitru Stăniloaie" din Iaşi, prodecanul Gheorghe Petraru şi prorectorul Gheorghe Popa. Am fost onorat să fiu invitat şi să particip la acest eveniment de mare ţinută, în care Preasfinţitul Ioachim a îmbinat de o manieră înălţătoare latura creştină, spirituală a sfintei liturghii, cu cea culturală, laică a lansării ultimelor sale scrieri. Sinaxa Preoţilor din Protopopiatul Moineşti a fost un bun prilej de a constata cu bucurie că ortodoxia din Moldova îşi urmează menirea sfântă de veacuri, cea de a fi aproape de oameni şi de problemele lor.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Performanţele economice ale statelor din regiunea Mării Negre: premisă a cooperării pentru dezvoltare" Bilanţurile economice prezentate la începutul acestui an de statele din regiune pun în evidenţă, în opinia mea, oportunităţi de cooperare şi dezvoltare economică de substanţă. În condiţiile problemelor economice şi financiare cu care ne-am confruntat în ultimii ani la nivel internaţional, reuşitele economice din regiune merită să fie analizate rapid la nivel politic şi guvernamental pentru a putea defini în termeni cât mai concreţi premisele unei cooperări în acest sens. Consider că trebuie să profităm de acest val de creştere economică ce pare să se contureze şi să concretizăm proiecte de interes comun în regiune pentru a ne asigura că ritmul de creştere va fi unul constant, inclusiv datorită susţinerii reciproce a statelor vecine. În cursul săptămânii trecute, oficialii din Republica Moldova au anunţat că s-a înregistrat o creştere economică de 8% în 2013, apreciată ca fiind una din cele mai mari în regiune, iar pentru următorii ani este prognozată o creştere medie de 4,5%. Institutul Naţional de Statistică şi Guvernul României au anunţat, la rândul lor, că ţara noastră a înregistrat o creştere economică de 3,5% în 2013, apreciată ca fiind mult peste estimarea iniţială la nivel internaţional, mai mult decât dublă faţă de această estimare. Mai mult, se apreciază că România îndeplineşte astăzi toate criteriile de convergenţă nominală pentru a adera la spaţiul euro. Într-un raport al Ministerului Economiei al Turciei, emis în ianuarie 2014, se sublinia că economia acestei ţări a crescut în trimestrul trei al anului 2013 cu 4.4%, iar în primele trei trimestre economia turcă s-a extins cu 4%. Analizele de la finalul anului trecut subliniau o anumită tendinţă de creştere a economiei Turciei faţă de anii anteriori, care fusese oricum evaluată de organismele internaţionale de profil, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, la rate cuprinse între 3.6% si 4.3%. Iată, aşadar, un profil economic al regiunii care pune în evidenţă tendinţe pozitive. Am pornit de la analiza situaţiei acestor trei state deoarece, în calitate de parlamentar, sunt implicat în relaţia cu Republica Moldova, graţie prezenţei în comisia parlamentară pentru integrarea europeană a acestui stat, iar în cea cu Turcia, prin grupul parlamentar de prietenie am avut deja o serie de contacte pe tema relaţiilor bilaterale. De asemenea, cunosc multe din proiectele lor şi susţin la rândul meu necesitatea definirii unor noi proiecte regionale, cum ar fi Proiectul de regularizare şi dezvoltare energetică a râului Prut, construcţia unui pod rutier şi amenajarea Prutului pentru a deveni navigabil. Cred că este un proiect strategic, atât pentru securitatea energetică, cât şi pentru dezvoltarea statelor noastre. În acest context, abordez problematica relaţiilor dintre cele trei state pornind de la cadrul de cooperare în care sunt deja partenere şi care cuprinde paliere multiple pentru realizarea de proiecte comune: Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră sau Procesul de Cooperare Sud-Est Europeană. În acest moment, România are avantajul de a fi stat membru al Uniunii Europene şi cred că acest statut ne obligă să avem o poziţie mult mai activă pentru a promova cooperarea în plan regional, inclusiv din punct de vedere economic, nu doar politic sau diplomatic. Având în vedere provocările economice la nivelul Uniunii, dar şi oportunităţile de dezvoltare economică pe care statele din regiunea noastră le-au ilustrat recent într-un mod atât de clar, România ar trebui să-şi asume mai clar o poziţie de lider în proiecte strategice de interes regional. Putem promova un astfel de obiectiv, spre exemplu, în cadrul OCEMN. Cadrul de cooperare dispune de mecanisme deja consolidate, iar cele două organisme regionale menţionate anterior au obiective bine conturate în direcţia cooperării economice în plan regional. De asemenea, România deţine calitatea de Preşedinte în exerciţiu al Procesului de Cooperare Sud-Est Europeană în perioada 2013-2014, iar la nivelul OCEMN este ţară coordonatoare a Grupului de lucru pentru combaterea criminalităţii (2013-2015), respectiv a Grupului de lucru pentru transporturi (2015-2017). Obiectivele României în cadrul OCEMN vizează în mod explicit contribuţia la dezvoltarea comerţului intra-regional, dar şi eforturi pentru consolidarea cooperării UE - OCEMN, pentru ca UE să devină un interlocutor constant pentru Organizaţie, exploatând eficient politicile şi instrumentele pe care Uniunea le are în raport cu regiunea. La rândul său, Republica Moldova are ca obiectiv central semnarea şi intrarea în vigoare a Acordului privind crearea zonei de liber schimb cu UE, la 1 ianuarie 2015 urmând să fie implementat un acord similar şi cu Turcia. Printre priorităţile pentru anul 2014, România şi Republica Moldova au pe agendă finalizarea unui mare proiect regional solid în domeniul energetic, construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni cât mai curând în 2014. Toate aceste elemente constituie, în opinia mea, premise pentru a justifica necesitatea şi mai ales pertinenţa demersurilor pentru o cooperare economică intensificată: suntem deja parteneri, avem obiective comune în plan regional, dispunem de resurse economice în creştere, după cum arată statisticile şi prognozele. Putem deveni un pol de creştere economică la graniţa Uniunii Europene, pol care va avea un rol considerabil în menţinerea stabilităţii şi securităţii regionale. Dincolo de avantajele economice individuale şi colective, istoria regiunii din ultimul secol şi provocările în materie de securitate (actuale şi potenţiale) reprezintă principalele raţiuni pentru a exploata creşterea economică pe care o înregistrăm azi în beneficiul colectiv.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "O economie prosperă, cel mai bun argument practic al unei bune guvernări" Performanţa politică a unui guvern este dată în primul rând de performanţa economiei ţării pe care o conduce. Vineri, Eurostat - biroul de statistică al Comisiei Europene a dat publicităţii ultimele informaţii legate de rezultatele economiilor europene pe anul 2013. România a avut anul trecut cea mai puternică creştere a produsului intern brut (PIB) din Uniunea Europeană - de 3,5%. Este o performanţă extraordinară a României - mult peste estimarea iniţială de 1,6% Produsul intern brut al zonei euro a crescut cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului trecut faţă de trimestrul al treilea, iar economia Uniunii Europene a avansat cu 0,4%, România înregistrând cele mai solide rate de creştere atât în trimestrul patru, cât şi pe ansamblul lui 2013. Potrivit primelor estimări ale Institutului Naţional de Statistică (INS), produsul intern brut al României a crescut anul trecut cu 3,5%, semnificativ peste cele mai recente prognoze ale autorităţilor (2,8%) şi analiştilor, după un avans de 5,2% în ultimul trimestru faţă de octombrie-decembrie 2012. Atât creşterea anuală, cât şi cea trimestrială se plasează la cele mai mari valori din anul 2008 până în prezent. Pentru comparaţie, PIB-ul Germaniei a crescut cu 1,4% în trimestrul al patrulea faţă de aceeaşi perioadă din 2012, în timp ce economia Franţei s-a extins cu 0,8%, potrivit datelor Eurostat. În acelaşi timp, economia Italiei s-a contractat cu 0,8%, iar cea a Spaniei cu 0,1%. Desigur, în acest context economic favorabil, următoarea etapă este creşterea câştigurilor salariale. Conform prognozelor prezentate vineri de către premierul Victor Ponta pe baza rezultatelor economice pozitive, Guvernul îşi propune să crească câştigul salarial mediu net lunar cu minimum 5% în 2014 şi 2015, iar pensia medie lunară să depăşească încă în acest an 200 euro, crescând anul viitor cu 4,5%. "Consider că nu suntem prea ambiţioşi să păstrăm tendinţa de creştere peste 3%", a spus Ponta cu referire la 2014-2015. El a mai afirmat că "Azi îndeplinim toate criteriile de convergenţă nominală pentru euro", însă "În realitate, e vorba şi de convergenţă reală, capacitatea economiei de a îndeplini condiţiile de competitivitate. Dacă păstrăm acest trend pozitiv, România îşi poate atinge ţinta de a fi membru integrat în 2019." Dincolo de orice polemici politicianiste, rezultatele economice de excepţie ale României vorbesc de la sine despre ceea ce înseamnă o guvernare de excepţie, cu un guvern de excepţie - Guvernul Victor Ponta.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "A fi parlamentar - între om, vot şi decizie politică" Nu este deloc uşor să fii parlamentar. Eşti mereu prins între cuvântul pe care l-ai dat celor care ţi-au oferit votul şi te-au delegat să îi reprezinţi în cel mai înalt for al ţării, pe de o parte, şi toate responsabilităţile care decurg din a face parte dintr-un partid aflat la guvernare, animat de viziunea de a duce ţara pe un drum al prosperităţii pentru toţi cetăţenii ei, de cealaltă parte. Eşti în aceeaşi măsură dator să respecţi şi să rezolvi problemele oamenilor care te-au ales direct şi au decis că meriţi încrederea lor şi să te integrezi în mecanismul politic care generează decizia politică pentru ţară. O astfel de situaţie este cea a Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orăştie. Putem înţelege, pe de o parte, că există motive financiare întemeiate care au stat la baza hotărârii Ministerului Justiţiei, dar consider că, înainte de a se lua o decizie finală, trebuie să se facă o analiză pertinentă, pentru că în cazul Judecătoriei de la Orăştie, de exemplu, cheltuielile bugetare nu scad, ci cresc prin mutarea sediului instituţiei la Deva. Şi credem că se pot găsi şi alte soluţii pentru susţinerea activităţii ei, între altele şi prin rearondarea unor localităţi către Judecătoria din Orăştie. Actualul context economico-social nu este unul uşor şi înţelegem în bună parte care sunt cauzele ce impun raţionalizarea şi limitarea cheltuielilor bugetare, ca şi nevoia stringentă de a identifica noi surse care pot constitui un venit la bugetul de stat. Suntem conştienţi, de asemenea, de cerinţa obligatorie a restructurării instanţelor şi parchetelor, în vederea reechilibrării numărului de angajaţi şi a sarcinii de lucru. Dar avem, în aceeaşi măsură, răspunderea de a susţine interesele cetăţenilor pe care îi reprezentăm în acest for şi trebuie să încercăm să le rezolvăm problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi. Înainte de a se lua astfel de decizii importante, pe primul loc trebuie pus întotdeauna cetăţeanul. Consider de datoria mea să onorez dorinţa alegătorilor din colegiu şi să încerc să fiu mesagerul doleanţei lor ca Judecătoria Orăştie să continue să funcţioneze, în beneficiul lor în primul rând. Este, cred, atitudinea de urmat atunci când îi respecţi sincer pe toţi cei care te-au votat, pentru că simţi că astfel te-au făcut direct răspunzător pentru ceea ce se întâmplă în viaţa lor, bine sau rău. Doresc să mă pot întoarce în mijlocul oamenilor din colegiu şi să le pot spune privindu-i în ochi: am încercat să fac tot ce a depins de mine ca lucrurile să fie bine. Am ales să onorez astfel votul pe care l-am primit.
			Domnul Nuţu Fonta: "Guvernele trec, problemele din învăţământ rămân nerezolvate" Un procent însemnat al unităţilor de învăţământ autohtone se confruntă, de ani de zile, cu aceleaşi probleme rămase nerezolvate: şcoli neautorizate din punctul de vedere al sănătăţii publice, respectiv şcoli în care copiii şi dascălii practică educaţia pe propria răspundere, supunându-se unor riscuri de neimaginat într-o ţară europeană din mileniul III. Din cele aproape 21.000 de unităţi de învăţământ de la nivelul ţării, un sfert nu au primit avizul sanitar de funcţionare. În plus, în acest an şcolar predau la catedră de patru ori mai mulţi profesori suplinitori decât titulari. Motivaţia generală şi arhicunoscută pentru această situaţie este, la fel, aceeaşi, respectiv lipsa fondurilor. Din nefericire, atât în ţară, cât şi în judeţul Maramureş, există numeroase unităţi şcolare care nu numai că nu deţin autorizaţii de funcţionare din punct de vedere sanitar, dar nici măcar nu dispun de toalete pentru elevi în incintă, acestea fiind situate în curtea şcolilor, mai ales la ţară. De asemenea, după cum chiar dumneavoastră aţi recunoscut în dese rânduri, şcolile româneşti au mari probleme cu violenţa, iar anul trecut întreaga societate a asistat la cazuri dramatice de agresiuni petrecute în unităţile de învăţământ sau în proximitatea lor. Dincolo de această problemă încă nerezolvată, mediul şcolar autohton se confruntă din ce în ce mai acut şi cu problema drogurilor introduse în şcoli, astfel de cazuri fiind depistate în toată ţara, inclusiv în Maramureş. Chiar în ciclul claselor V-VIII, ca să nu mai vorbim despre licee, au apărut elevi cu ţigări electronice la cursuri, sau cu diverse substanţe halucinogene, fapt care nu este în regulă. Este nevoie ca sistemul educaţional autohton să respingă din start asemenea manifestări, deoarece elevii sunt momiţi iniţial cu ţigări şi substanţe uşoare, pentru a ajunge în scurt timp dependenţi de droguri de mare risc. În prezent, există un Regulament de ordine interioară şcolar, care include un capitol special dedicat siguranţei şcolare şi asigurării unui climat şcolar optim. Mai mult, Ministerul Educaţiei doreşte să impună şi o evidenţă a incidentelor, în care să fie specificate încălcările regulilor de către elevi, dar şi măsurile care au fost luate de unităţile şcolare. Consider că deficienţele sistemului de învăţământ autohton, inclusiv în ceea ce priveşte subiectul interpelării mele, sunt şi rezultantele nivelului extrem de scăzut al salarizării dascălilor. Pretindem rezultate excepţionale din partea elevilor, dar nu ne gândim că un profesor cu zece milioane lunar nu poate face faţă exigenţelor mereu înnoitoare din sistem. Cred că profesorii cu olimpici în panoplie ar trebui recompensaţi suplimentar pentru munca depusă în pregătirea copiilor merituoşi, deoarece rezultatele acestora aduc faimă României în toată lumea. În caz contrar, să nu ne mai mirăm că şcolile de prestigiu din străinătate ne iau copiii eminenţi încă din primele clase, iar în aceste cazuri e greu de presupus că viitorul nostru, tânăra generaţie, va mai reveni să ajute România să apuce pe calea normală, dreaptă, a democraţiei europene. Totodată, sunt de părere că este necesar ca măsurile de siguranţă în şcoli şi licee să fie accentuate, în aşa fel încât elevii să poată fi supuşi unui control riguros atunci când există posibilitatea de a introduce droguri sau alte substanţe interzise în incinta unităţilor de învăţământ. De asemenea, cred că ar trebui înăsprite şi măsurile de prevenţie a unor astfel de cazuri grave, printr-o colaborare activă cu structurile de ordine publică, respectiv Poliţia, Jandarmeria sau Poliţia Locală.
			Domnul Nuţu Fonta: "De ce am trecut la UNPR?" Am anunţat astăzi părăsirea Grupului Parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu şi înscrierea mea în Uniunea Naţională pentru Progresul României. Am decis trecerea la UNPR pentru a-mi putea duce la bun sfârşit obiectivele promise locuitorilor din zonă la obţinerea mandatului de deputat. Am luat această decizie nu uşor, dar motivaţia este legată de îndeplinirea celor trei obiective la care doresc să contribui în mod esenţial în acest mandat din Parlamentul României: modernizarea DN 18, finalizarea pârtiei de schi de la Borşa şi construcţia unei case de cultură în oraşul Borşa. De asemenea, am ţinut şi voi ţine seama în continuare de proiectele investiţionale ale administraţiilor publice locale din zonă, voi conlucra activ cu Primăriile din colegiul meu şi le voi sprijini pentru a-şi duce la îndeplinire programele elaborate în folosul oamenilor. Pentru realizarea acestor obiective extrem de importante pentru scoaterea din izolare a oraşului Borşa şi pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor de aici, dar şi din întreg judeţul Maramureş, am hotărât să plec la UNPR. Mulţumesc pe această cale colegilor din PP-DD cu care am colaborat exemplar, îndeosebi doamnei preşedinte Simona Man şi domnului Daniel Fenechiu, liderul grupului parlamentar, pentru sprijinul şi susţinerea acordată. Sunt convins că împreună cu noii colegi din UNPR, o formaţiune tânără şi cu real potenţial politic, vom reuşi să impunem realizarea unor proiecte importante pentru Borşa, celelalte localităţi ale Colegiului nr.5, dar şi pentru întreg judeţul Maramureş.
			Domnul Octavian Bot: "Idei puţine dar fixe" Povestea cu cota unică măsură de dreapta e demult pe buzele celor care cred că sunt oameni politici de dreapta. În realitate, aceştia nu au nici măcar noţiuni elementare despre dreapta politică. Nu cred că au obosit vreodată să răsfoiască vreo carte cu doctrine de centru-dreapta. Aşa au auzit ei, că această cotă unică este o măsură liberală, de dreapta. Nu e chiar aşa. Cota unică nu este definitorie pentru politica de dreapta. În mare, ceea ce diferenţiază dreapta de stânga este modul de distribuire a venitului naţional, PIB. În timp ce stânga este pentru o redistribuire masivă, dreapta se pronunţă pentru o distribuire minimă a acestui venit. În termeni mai populari, dreapta adună, stânga împarte. Ar fi interesant să vedem ce mai ştiu despre dreapta pretinşii politicieni de dreapta, în afara ideii fixe cu cota unică.
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "«Schimbarea» de sub fustele Elenei Udrea şi ipocrizia lui Traian Băsescu" În România anului electoral 2014 a apărut un nou partid, oblojit de ceva vreme tocmai de "şeful" statului şi acoliţii acestuia, abonaţi fideli la orice experiment făcut pentru a le mai prelungi o vreme câştigul, de orice fel ar fi el. Şi pentru că acest partid, nimic altceva decât acelaşi grup Băsescu-PDL trecut prin mai multe operaţii estetice, trebuie să-şi capete electoratul său, părintele experimentului, de mână cu "discipolul" său preferat, a început cea mai murdară, populistă şi periculoasă campanie pe care românii au cunoscut-o până acum. Cu aerul aceluia proaspăt aterizat de pe o altă planetă, Traian Băsescu îşi permite să judece, uitând că majoritatea relelor cu care românii se confruntă îl au pe el drept autor. Iar ca şi cum ipocrizia aceasta colosală nu ar fi fost suficientă, mai nou, acelaşi Băsescu vrea să se erijeze şi în cel dintâi revoluţionar al ţării, permiţându-şi, din postura sa de preşedinte al unui stat de drept, să declare nonşalant că nu va ezita să cheme oamenii în stradă. Nu contează motivele, oricum false şi ipocrite. Contează că un preşedinte care se vrea al tuturor cetăţenilor îşi permite ca, în numele unei campanii politice, să pună în pericol o întreagă ţară tratând oamenii mai rău decât obiectele. Căzut din pomul puterii, Traian Băsescu caută soluţii care să îl poată pună la adăpost, dacă se poate, unul cât mai călduţ şi confortabil, şi după luna noiembrie a acestui an. Parte cadou, deşi nu îl suspectez de prea multă generozitate, oricât ar fi de priceput "discipolul", parte a unei punţi către acelaşi interes al puterii, partidul lui Băsescu arată din ce în ce mai mult adevărata faţă a celui care a plâns atât de des, dorind să ne arate cât îi pasă de ţară şi popor. Nu i-aş recomanda decât un singur lucru acestui Buratino politic. Campania cere timp, efort şi implicare şi, cu siguranţă, nu aţi vrea să pierdeţi. Din nou. Motiv pentru care ar trebui să vă gândiţi cât mai serios să redaţi demnitatea funcţiei de preşedinte de stat părăsind-o.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Acordarea cetăţeniei române în mod nediscriminatoriu pentru disidenţii sirieni" Vă propun astăzi o temă puţin relevantă pentru viaţa politică internă, dar extrem de importantă pentru moralitatea şi civilizaţia noastră politică în calitate de stat care a cunoscut efectele totalitarismului. Ca reprezentant ales al românilor din Orientul Mijlociu, am luat la cunoştinţă situaţia juridică neclară a dizidenţilor politici sirieni din România - provenind din familii mixte româno-siriene, deci parte integrantă a societăţii noastre, cu copii români - care susţin că sunt victime ale unor abuzuri comise de Ambasada Siriei în România pentru că au alte opinii decât cele dezirabile pentru regimul Assad. Vă amintesc că, urmare a atrocităţilor comise asupra a mii de femei şi copii nevinovaţi, atrocităţi recunoscute de ONU, statele occidentale au expulzat ambasadorii Siriei de pe teritoriul lor. În schimb, România - partener tradiţional solid al Siriei timp de şase decenii - nu s-a raliat la această măsură de solidaritate cu Occidentul, refuzând chiar să accepte politic o reprezentanţă la Bucure?ti a revoluţionarilor sirieni. Cu alte cuvinte, comunitatea sirienilor antiassadişti din România nu beneficiază de nicio formă de protecţie eficientă din partea ţării de origine. Potrivit dispozi?iilor din Legea nr. 21/1991 - ca orice cetăţeni străini - persoanele de origine siriană care domiciliază pe teritoriul României de cel puţin 8 ani, dovedesc loialitate statului român, cunosc limba română şi deţin mijloace legale rezonabile de trai pot solicita cetăţenia română prin depunerea unei cereri însoţite de o serie de acte emise de către Ambasada Siriei în România. Însă, având în vedere calitatea lor de dizidenţi politici, Ambasada Siriană la Bucureşti refuză să emită - susţin ei - astfel de documente în lipsa cărora acordarea cetăţeniei române devine imposibilă. Abuz care nu poate continua. Este necesară - în perioada următoare - angrenarea tuturor structurilor decizionale pentru ca măsurile punitive pentru dizidenţa politică să fie abolite în România. Se impun soluţii derogatorii pentru speţa în cauză, asfel încât dobândirea cetăţeniei române să nu fie condiţionată de o opţiune politică acceptată de o ambasadă. În caz contrar, vom ţine în aşteptare sute de persoane care poartă doar vina de a opta politic greşit. Un prim demers pentru rezolvarea acestei situaţii a fost făcut luni - 10 februarie -, când am solicitat Ministerului Justiţiei să analizeze posibilitatea ca statutul dizidenţilor sirieni să fie asimilat celui al apatrizilor. Repet: vorbim de oameni care trăiesc de zeci de ani în România, care au copii români - şi care trebuie să se bucure de drepurile moderne ale Uniunii Europene, nu de prigoana anilor ’50.
			Domnul Petru Movilă: "Incompetenţa USL-istă generează noi şi noi biruri" Acciza suplimentară de 7 eurocenţi la carburanţi, măsură ce se va aplica, "graţie generozităţii USL", începând cu 1 aprilie a.c., va împovăra şi sufoca şi mai mult populaţia României. Oricum, numărul taxelor şi impozitelor era foarte mare, iar populaţia cu un nivel de trai scăzut şi mediu cu greu îi făcea faţă. Guvernul cu viziune USL-istă a găsit potrivit să surprindă românii cu o nouă taxă. Creşterea accizei la carburanţi se va reflecta asupra tuturor preţurilor, ceea ce se traduce în scăderea puterii de cumpărare a românilor şi, implicit, în scăderea nivelului de trai. Prin instituirea unei noi taxe, Guvernul USL îşi dă din nou măsura incompetenţei. Într-adevăr, sarcina statului este aceea de a colecta cât mai multe venituri pentru îndeplinirea funcţiilor sale fundamentale. Sunt de acord cu acest lucru, dar nu şi în condiţiile în care noile taxe duc la sufocarea populaţiei, al cărui nivel de trai a scăzut considerabil în ultima perioadă. Dar poate că aceasta este misiunea Guvernului USL, să bage mâna cât mai adânc în buzunarele românilor şi să uite că are de onorat foarte multe promisiuni făcute în campania electorală din 2012. Sloganul USL pare a fi: "Una zicem, alta facem!" Pe de altă parte, consider că această taxă suplimentară maschează incompetenţa şi incapacitatea USL de a guverna onest şi în favoarea tuturor românilor. Majoritatea măsurilor "de inspiraţie USL-istă" se dovedesc a fi împotriva românilor. Noile biruri, lipsa acută de soluţii privind creşterea economică a României, cheltuirea banilor publici în mod defectuos şi contra interesului public, par a constitui ansamblul obiectivelor ce trebuie atinse de Guvernul USL. Când interesul particular este ridicat la rang de politică guvernamentală, este normal să existe perdanţi. Tragedia este că perdanţii jocului guvernamental USL-ist sunt toţi românii. Firesc, mai puţin actualii guvernanţi şi acoliţii acestora, că doar ei impun regulile jocului! Reprezentanţi ai Guvernului USL au declarat că sumele provenite din această taxă, alături de cele încasate din taxa de utilizare a drumurilor, adică din rovinietă, vor fi folosite la îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. Numai în perioada ianuarie - octombrie 2013, statul a colectat din încasarea plăţii aferente rovinietei suma de 171,62 milioane euro, bani ce ar trebui investiţi, aşa cum spuneam mai sus, în infrastructura rutieră. Dar despre ce investiţii şi infrastructură rutieră vorbim? Ele nu există, sunt invizibile, sau poate figurează într-un plan fantasmagoric secret al Guvernului USL! Le mărturisesc actualilor guvernanţi că cetăţenii colegiului pe care îl reprezint în Parlamentul României ar fi extraordinar de încântaţi să afle acest plan şi să beneficieze de o sumă cât de mică din această taxă pentru a repara drumurile ce trec prin judeţul Iaşi, implicit prin Colegiul nr.3.
			Domnul Radu Babuş: "Legea retrocedărilor" Pentru prima dată la 24 de ani de la Revoluţie, legea privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România a fost adoptată de Guvern, promulgată de preşedintele Traian Băsescu şi publicată în Monitorul Oficial. Astfel, cererile privind restituirea proprietăţilor naţionalizate de regimul comunist ar urma să fie soluţionate până cel târziu în anul 2017. Întâietate vor avea despăgubirile în natură, care la nivel local vor trebi să fie realizate până la 1 ianuarie 2016. La baza elaborării acestei legi, potrivit procedurilor, au stat 4 principii: principiul prevalenţei restituirii în natură; principiul echităţii; principiul transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii; principiul menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. Actul normativ stabileşte, pe de o parte, ca imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist să se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora în natură, iar pe de altă parte, în situaţia în care restituirea nu este posibilă, se aplică compensarea prin puncte. În acest fel foştii proprietari ştiu la ce se pot aştepta şi astfel se va pune capăt reţelelor mafiote care îi înşelau, făcându-i pe aceştia să vânda proprietatea la un preţ derizoriu. Un pas important este stabilirea termenelor. Începând cu 1 ianuarie 2014, restituirea sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă definitiv şi irevocabil se va face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale. Astfel, după mulţi ani de procese, fiecare va şti la ce să se aştepte, iar profitorii vor dispărea. În Constanţa există cazuri în care samsarii au cumpărat drepturi litigioase şi au câştigat în instanţă clădiri de patrimoniu, spitale, şcoli, grădiniţe, parcuri, spaţii verzi şi izlazuri. Premierul Victor Ponta a declarat că "parcurile şi spaţiile verzi nu se retrocedează, iar şcolile şi spitalele nu îşi pot schimba destinaţia timp de 10 ani, urmând ca Guvernul să găsească soluţii, fie de cumpărare a acelor imobile, fie de identificare a altor imobile. Izlazurile, fiind terenuri extrem de importante în comunităţile rurale, nu pot fi cedate sau retrocedate decât cu avizul Ministerului Agriculturii şi pe baza unui referendum al comunităţii locale. Legea retrocedărilor este foarte utilă şi este o dovadă a preocupării alianţei USL în rezolvarea problemelor sociale pe care fostele guvernări nu le-au rezolvat.
			Domnul Iulian-Radu Surugiu: "Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc continuă dezvăluirile crimelor Comunismului" IICCMER a solicitat Parchetului ICCJ începerea urmăririi penale a torţionarului Florian Cormoş, fost comandant al Coloniei de muncă Cernavodă. Este admirabilă punerea în aplicare a legii pentru astfel de oameni precum Florian Cormoş sau Alexandru Vişinescu, care au reprezentat tot ce a fost mai rău în sistemul comunist. Oameni ce şi-au câştigat pâinea făcându-i pe alţii să sufere prin bătăi crunte, privându-i de apă şi mâncare. Dizolvarea Partidului Naţional Liberal în noiembrie 1947 de către comunişti a dus la încarcerarea membrilor partidului în închisorile de la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla, Botoşani sau Râmnicu Sărat. Locuri unde au fost trataţi ca nişte animale, bătuţi, privaţi de mâncare şi apă, chinuiţi. Toate acestea pentru că aveau opinii diferite privind modul de guvernământ. Printre personalităţile care au "îndrăznit" să gândească altfel amintesc: Constantin I. C. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu - membri marcanţi PNL. Din cadrul Partidului Naţional-Ţărănesc: Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu. Felicit pe această cale lăudabila activitate a preşedintelui IICCMER, Andrei Muraru pentru dezvăluirea atrocităţilor produse de oamenii vechiului regim, oameni ce nu au făcut altceva decât să ucidă valorile româneşti, oameni ce au însemnat involuţia statului român. Este important să ştim greşelile trecutului, să învăţăm din ele, să le ocolim şi totodată să-i pedepsim pe cei ce şi-au câştigat traiul omorându-i şi torturându-i pe alţii. Fiind membru al Partidului Naţional Liberal, partid de dreapta, cred cu desăvârşire în drepturile şi libertăţile omului, în dreptul la liberă exprimare şi dreptul la liberă asociere; aşadar afirm cu tărie faptul că oameni precum Vişinescu sau Cormoş trebuie să plătească în numele regimului pe care l-au slujit. Felicit încă o dată pe reprezentanţii IICCMER pentru că ne arată prin activitatea lor susţinută adevărată faţă a comunismului. Suntem o democraţie tânără, dar pentru a evolua trebuie să vedem care sunt greşelile trecutului, să le îndreptam şi să nu le mai repetăm.
			Domnul Radu Zlati: "Să ne respectăm primarii!" S-ar putea ca această declaraţie politică să nu mă transforme în cel mai simpatic parlamentar pentru opinia publică. Şi aceasta din cauză că voi avea îndrăzneala de a spune în public ceea ce foarte mulţi dintre dumneavoastră gândesc: trebuie să mărim veniturile primarilor! Ştiu că această temă, începând de la greţoasa campanie împotriva "salariilor nesimţite" pornită din dealul Cotrocenilor, nu este populară. Ştiu de asemenea că mulţi dintre cetăţenii cu drept de vot ai României consideră că a fi primar este o sinecură şi că primarii îşi "completează" oricum veniturile, aşa încât la ce bun să le mai măreşti? Dar sunt sigur că nici una, nici cealaltă dintre aceste mituri urbane nu acoperă realitatea, în cazul zdrobitoarei majorităţi a aleşilor locali. Am avut onoarea de a cunoaşte, în campania electorală din iarna lui 2012, un număr de primari din colegiul pe care acum îl reprezint. Marea lor majoritate primari PNL şi PSD, dar acum nu culoarea lor politică mă interesează. Nici faptul că fără munca pe care aceştia şi organizaţiile de partid pe care, de regulă, le conduceau au depus-o, eu nu aş fi acum în Parlament. Mă interesează faptul că, uitându-ne mai mult la agenda publică creată de către media decât înspre realităţile din comunităţile pe care le reprezentăm, noi, legislatorii, am uitat de primarii fără de care nici eu, dar nici dumneavoastră, poate, nu am fi în onoranta postură de demnitar al statului român. Azi un primar de comună sau de oraş, care a fost înainte de alegerea sa ca primar profesor titular cu gradul I, câştigă mai puţin decât foştii săi colegi. Deşi el este cel care gestionează inclusiv bugetul din care provin salariile acestor colegi. Deşi de bunul management pe care îl asigură sau nu depind în foarte mare măsură nu numai veniturile foştilor săi colegi, dar şi bunăstarea, zestrea materială a şcolii al cărui salariat a fost. Aş putea da şi alte exemple, dar sunt sigur că ideea a fost surprinsă în toată dezolanta ei goliciune: am ales (sau mai bine zis guvernarea PDL a ales) să dăm nişte salarii submediocre primarilor în condiţiile crizei economice, iar după aceea am uitat să le repunem la o valoare mai apropiată de ceea ce ar trebui să fie. Indiferent dacă aceste venituri vor fi, pentru viitor, indemnizaţii acordate unor demnitari (precum în sistemul actual) sau vor fi venituri salariale, sunt convins că ele trebuie mărite. Să ne asigurăm deci că, atât de repede pe cât va fi posibil, vom dezbate în această aulă o lege - una care să asigure venituri nu doar decente, dar şi într-o reală corespondenţă cu importanţa socială a poziţiei pe care un primar, cel în mâine căruia comunităţile locale îşi încredinţează pentru o perioadă buna gospodărire a treburilor, o are. În această privinţă, majorarea cu minimum 50% a veniturilor încasate de către primari mi s-ar părea un prim modest pas.
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: Anul 2013 a însemnat relansarea economică a României şi implementarea măsurilor USL pentru redresarea ţării. Făcând un bilanţ al ultimului an, rezultă că România a înregistrat o performanţă economică peste estimări, ceea ce ne încurajează să avem aşteptări optimiste pentru 2014. Creşterea economică de 3,5% este adevărată realizare pentru Guvernul USL, cu mult peste ceea ce se estimase iniţial. Această evoluţie a economiei ne aduce printre statele cu cea mai mare creştere din Uniunea Europeană. Este un trend pozitiv pe care s-a încadrat ţara noastră şi pe care trebuie să îl continuăm, luând măsurile cele mai potrivite pentru economia României. Tot la acest capitol vreau să vă aduc în atenţie şi faptul că, în perioada mai 2012 - noiembrie 2013 au fost create 80.000 de noi locuri de muncă stabile în economie, şi putem să spunem că suntem pe drumul cel bun şi că rata şomajului în România se numără printre cele mai mici din Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte domeniul fondurilor europene, România a excelat în 2013, înregistrând o creştere a ratei de absorbţie de peste 33%. Printre ministerele care au avut cea mai mare rată a creşterii se numără şi Ministerul Transporturilor, condus de un ministru liberal. De asemenea, trendul pozitiv pe care se află economia ţării se resimte şi în buzunarul cetăţenilor. Astfel, anul trecut şi de la începutul anului 2014, venitul minim a crescut la 850 lei, urmând să ajungă la 900 lei, iar salariul mediu net a crescut la 1760 lei în decembrie 2013. Inflaţia în anul trecut a atins un minim istoric după 1989, de 1,55 la sută, iar în ianuarie a ajuns la 1,06 la sută. Aceste veşti bune care vin de la Guvernul României demonstrează că formula USL iniţială a funcţionat şi funcţionează în continuare corespunzător. Acţiunile economice ale PNL s-au dovedit a fi o bază de la care pornesc politicile liberale sănătoase, care conduc la creştere economică reală şi autentică. Având în vedere nevoia statului român de modernizare, Partidul Naţional Liberal nu îşi va găsi scuze, ci îşi va asuma în continuare responsabilităţi, chiar şi într-un context politic ce poate fi descris ca unul dificil.
			Doamna Raluca Surdu: Partidul Naţional Liberal a respins categoric, încă de la apariţia dezbaterilor publice cu privire la acest subiect, orice formă, directă sau indirectă, de cenzură a presei. Noi, liberalii, considerăm acest fapt inacceptabil. În acest sens, iniţiativa Partidului Naţional Liberal de abrogare a articolului 276 din Codul Penal, mai precis a celui care "incriminează fapta unei persoane care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida", este o propunere legislativă care trebuie adoptată în cel mai scurt timp posibil de către Camera Deputaţilor. Atât eu, cât şi toţi colegii mei liberali vă reamintim că ne-am poziţionat şi ne vom manifesta cu fermitate, ori de câte ori a fost sau va fi cazul, împotriva oricărei forme de cenzură sau împotriva oricărei tentative de îngrădire a libertăţii presei. Încă de anul trecut, mai precis încă din luna octombrie, Partidul Naţional Liberal şi-a exprimat poziţia cu privire la articolul 276 din Codul Penal. Atitudinea noastră de respingere a articolului 276 din Codul Penal, intitulat "Presiuni asupra justiţiei", s-a materializat prin depunerea unei iniţiative legislative, al cărei obiectiv este abrogarea acestuia. Noi, liberalii, considerăm că libertatea presei este de foarte mult timp un element fără de care democraţia este o utopie. Doresc să vă informez că Senatul a adoptat această iniţiativă legislativă săptămâna trecută, iar Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a dat un raport favorabil acestei propuneri legislative aparţinând Grupurilor PNL din Parlament. În această situaţie, Camera Deputaţilor este forul decizional şi doresc să fac un apel la dumneavoastră, prin intermediul acestei declaraţii politice, să susţineţi atitudinea parlamentarilor PNL şi să respingeţi şi dumneavoastră întotdeauna orice soi de acţiune al cărei obiectiv este să limiteze libertatea de exprimare a presei. Admitem că prin adoptarea Codului Penal, în cadrul căruia regăsim o astfel de formă a articolului 276, este o eroare care putea afecta extrem de grav, libertatea de exprimarea a presei din România. De aceea, această iniţiativă a Grupului PNL din Camera Deputaţilor şi Senat vizează îndreptarea acestei erori şi considerăm că orice întârziere în procesul de abrogare a acestui articol poate fi interpretată ca atac la adresa democraţiei. Întotdeauna vom socoti că libertatea de exprimare este, în primul rând, un drept inalienabil. În al doilea rând, un astfel de articol poate intra în contradicţie cu articolul 30 din Constituţia României - "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile." Sancţionarea cu închisoarea a delictului de opinie este o situaţie de neconceput, având în vedere că există deja numeroase prevederi care să reglementeze conduita unui jurnalist. De exemplu, articolul 4 din Rezoluţia privind etica jurnalistului, act care reglementează activitatea oricărui jurnalist încă din 1993, menţionează foarte clar că "difuzarea ştirilor trebuie să fie bazată pe adevăr, asigurată prin mijloace adecvate de verificare şi demonstrare şi pe imparţialitate în prezentare, descriere şi narare". Din punct de vedere legislativ, există obligaţia jurnalistului de a supune dezbaterii publice şi de a transmite numai informaţii reale şi întemeiate, iar, în caz contrar, există posibilitatea răspunderii civile delictuale. Aşadar, existenţa prezentului articol 276 este nejustificată, având în vedere că aceeaşi faptă este incriminată de două ori, o dată în sens penal, o dată în sens civil. În concluzie, vreau să precizez că acest demers iniţiat de PNL, prin care urmărim abrogarea acestui articol, reprezintă îndreptarea unei erori legislative şi asigurarea respectării unuia dintre cele mai importante drepturi nepatrimoniale ale oricărei persoane: dreptul la liberă exprimare.
			Doamna Raluca Turcan: "Ministrul educaţiei nu cunoaşte legea şi recunoaşte eşecul propriului mandat" Ministrul educaţiei spune că: "60% dintre liceele din România sunt teoretice, când procentul ar trebui să fie de 40% şi restul şcoli profesionale". Faptul că învăţământul profesional şi tehnic trebuie să reprezinte 60% din oferta educaţională liceală pare a fi o problemă de nesurmontat pentru actualul ministrul. Pentru buna ştiinţă a domnului ministru Pricopie menţionăm: Cifra de şcolarizare este propusă de MEN şi aprobată de Guvern; Raportul optim dintre cele două forme de învăţământ este generat de metodologia de fundamentare a cifrei de şcolarizare elaborată anual de Ministerul Educaţiei şi ar fi trebuit atent monitorizat; Ministrul educaţiei dispune de pârghii legale şi are obligaţia instituţională să asigure premisa ca oferta de şcolarizare să fie cea conformă cererii pieţei şi nu altfel; Reamintim totodată că învăţământul profesional a fost sistematic distrus de fostul ministru PSD, Ecaterina Andronescu. În guvernarea USL, ministrul educaţiei a trimis la liceele teoretice mii de elevi care abandonează şcoala în timpul primului an de liceu sau care, după finalizarea studiilor, intră direct în şomaj, fără a avea o meserie! PDL cere imperativ ca MEN să stabilească o cifră de şcolarizare pentru învăţământul profesional şi tehnic, în concordanţă cu cerinţele de pe piaţa muncii. Acest lucru presupune: Elaborarea unei strategii pentru educaţie de către MEN; Dezbaterea strategiei; Prezentarea în faţa Parlamentului şi punerea în aplicare. La toate cele trei capitolele Ministerul Educaţiei este restanţier.
			Doamna Raluca Turcan: "PNL plăteşte în aceste zile pentru faptul că a trădat interesele dreptei în faţa PSD-ului" Şi nu e semn mai clar al trădării decât abandonarea cotei unice, care a stat la baza programului politic cu care Dreapta a învins PSD-ul în 2004. Politica fiscală a PNL şi a USL a distrus mediul de afaceri şi a sufocat iniţiativa privată. PNL a deţinut ministerul finanţelor, prin Chiţoiu. De când este PNL la guvernare, a impus 35 de noi taxe şi impozite, a crescut acciza la carburanţi, a impus taxa de stâlp şi doar a promis scăderea evaziunii fiscale. Să nu mai amintim de Codul Insolvenţei, care a fost declarat neconstituţional. Toate aceste fapte ne spun un singur lucru: USL şi PNL nu au o strategie fiscală, o viziune despre reforma statului şi nu ştiu încotro se îndreaptă economia naţională. Un lucru este sigur: toate propunerile sunt în stilul ELECTOratei, adică sunt făcute în scop electoral. Guvernarea de stânga ucide acum cota unică. Este un prim pas pentru a creşte şi mai mult impozitarea celor care câştigă mai bine. Nimeni nu mai poate avea încredere în ce spune şi ce face USL. Zecile de schimbări haotice aduse Codului fiscal, din punct de vedere economic, nu au făcut decât să confişte de la popula?ie mai mulţi bani pentru buget. Nu am văzut nici măcar o singură măsură care să stimuleze economia sau creşterea investiţiilor. Prin renunţarea la cota unică, USL vrea să penalizeze oamenii care muncesc, vrea să mituiască oamenii vulnerabili din punct de vedere social, care sunt dependenţi de promisiunile electorale. PDL nu va accepta o astfel de măsură şi va ieşi în stradă, dacă va fi aplicată. Din păcate, această măsură poate avea următoarele efecte negative asupra economiei naţionale: Creşterea evaziunii fiscale: tot mai mulţi agenţi economici vor prefera să ofere salarii minime pentru a plăti taxe cât mai mici. Ne vom întoarce în perioada când angaja?ii luau două salarii: salariul "oficial" şi salariul "la plic". În mod cert, statul riscă să piardă între 3,5 şi 9% din încasările din impozitul pe venit. De unde vor lua bani pentru a plăti pensiile şi salariile dacă nu vin şi cu politici de creştere economică? Vor fi îndepărtaţi agenţii economici străini. România va fi tot mai puţin competitivă, în condi?iile în care în Bulgaria funcţionează cu mult succes cota unică de 10%. Dacă PNL este subjugat USL-ului şi s-a transformat într-un partid de stânga, PDL va apăra drepturile şi interesele cetăţenilor de dreapta, ale antreprenorilor şi ale oamenilor care muncesc. Nu vom accepta măsurile fiscale de tip socialist. Cerem măsuri concrete pentru reducerea evaziunii fiscale, colectarea eficientă a taxelor şi impozitelor, reducerea numărului de taxe, diminuarea birocraţiei, sprijinirea antreprenorilor şi măsuri de creştere economică.
			Doamna Rodica Nassar: "15 februarie - Ziua Mondială de Lupta Împotriva Cancerului la Copil" În fiecare an, mai mult de 250.000 de copii din întreaga lume sunt diagnosticaţi cu cancer, din care aproximativ 90.000 ne părăsesc. Această cifră este uluitoare dacă e să ne gândim că 70% dintre cazurile de cancer diagnosticate la copii sunt curabile. Marcată anual pe 15 februarie, Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului la Copil reprezintă o zi în care sunt sărbătorite puterea, curajul şi rezistenţa copiilor bolnavi de cancer şi a familiilor acestora. Afectând în mod egal copiii şi adolescenţii atât din ţările dezvoltate, cât şi din ţările cu venituri mici şi mijlocii, cancerul la copii nu cunoaşte frontiere. Accesul la tratament este adesea dificil pentru familiile cu posibilităţi financiare limitate, deoarece facilităţile medicale sunt adesea disponibile doar în localităţile reşedinţă de judeţ, departe de spaţiile rurale. Este crucial ca sistemul de sănătate să facă faţă acestor provocări prin dezvoltarea necesară a unei infrastructuri în domeniul sănătăţii care ar include facilităţi de amplasare şi în alte zone, unde pacienţii ar avea acces la tratament şi medicaţie mai aproape de casă. Astfel, asigurând fiecărui copil şi tânăr care suferă de cancer accesul la tratament şi îngrijiri medicale, susţinând acei copii şi tineri care sunt bolnavi de cancer prin asigurarea celor mai bune metode de tratament şi implicând la nivel mondial profesioniştii oncologi pediatrii în vederea accesului la ultimele descoperiri din domeniu, cifrele şi statisticile alarmante din acest moment pot fi schimbate. Pe de altă parte, avem nevoie de campanii de informare în vederea constientizării opiniei publice cu privire la prevenirea, tratamentul şi serviciile disponibile în domeniu pentru copiii bolnavi de cancer, sprijinirea familiilor copiilor bolnavi de cancer pentru înţelegerea problemelor create de această boală şi facilitarea comunicării cu aceştia, susţinerea familiilor cu probleme financiare pentru îngrijirea copiilor spitalizaţi, informarea părinţilor cu copii bolnavi de cancer cu privire la boală, tratamente, drepturi legale şi servicii utile şi mai ales importanţa diagnosticării precoce a cancerului la copii în vederea scăderii numărului de cazuri diagnosticate în stadiu avansat de boală.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Cum oprim abandonul şcolar?" Nu este prima oară când vorbesc despre abandonul şcolar, dar este pentru prima dată când mă încearcă un profund sentiment de furie, gândindu-mă cu câtă uşurinţă este aruncată la coş o Lege a educaţiei care reface şcoala profesională românească şi, astfel, creează o importantă pârghie în combaterea abandonului şcolar. Procentul abandonului şcolar crescut, lipsa de echilibru între ponderea liceelor teoretice şi cea a liceelor tehnice, lipsa unei formări profesionale a tinerilor noştri sunt fenomene care conduc la o rată a şomajului extrem de ridicată în rândul tinerilor români: 23% în 2013, procent în creştere faţă de anii precedenţi. Mii de elevi care, imediat după finalizarea studiilor, intră direct în şomaj, îngroaşă rândurile miilor de tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 ani pentru care statul român cheltuie sume importante de bani, aproape două milioane de euro în minus de la bugetul de stat în 2013, sumă ce ar putea fi, într-un scenariu fericit, folosită pentru burse, premii etc. La nivelul Uniunii Europene, ponderea tinerilor care îşi abandonează prematur studiile este în medie de 12,8 %. În 12 state membre, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Suedia, Slovenia, Slovacia, Cehia, Lituania, Polonia, rata abandonului şcolar a scăzut sub ţinta de 10% preconizată în Strategia Europa 2020. La polul opus se află Spania (24,0%), Malta (22,6 %), Portugalia (20,8%). Rata abandonului şcolar s-a redus cu cel puţin 1% în Germania, Irlanda, Grecia, Marea Britanie, Letonia şi a crescut în Bulgaria, Cipru, Ungaria, Luxembrug, Polonia, Slovenia. În România, unul din cinci copii abandonează şcoala, conform unui studiu realizat de UNICEF, iar principala cauză este subfinanţarea sistemului şi nerespectarea legii. Statistic, rata abandonului şcolar a fost de 18,4% în 2010, 17,5% în 2011, 17,4% în 2012, mult peste media de 12,8 % înregistrată la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile în care obiectivul naţional pentru 2020 este de 11,3 %. Pe grupe de vârstă, acelaşi studiu UNICEF arată că 20% din numărul total al copiilor de vârstă preşcolară nu merg la grădiniţă, 8% din numărul total al copiilor cu vârstă şcolară nu merg la cursuri, iar 5% din numărul elevilor de gimnaziu nu frecventează şcoala. Aceste informaţii au fost recent completate de ministrul educaţiei Remus Pricopie, care a dezvăluit că jumătate dintre copiii din România nu ajung să ia bacalaureatul, fie abandonând şcoala la un moment dat, fie nefiind înscrişi deloc. Soluţia propusă de Ministerul Educaţiei în vederea remedierii acestei stări de fapt care se reflectă profund în întreaga societate românescă (rezultate la examenele naţionale, grad de angajare în rândul tinerilor, calitatea serviciilor, competenţa la locul de muncă etc.) este implementarea unei strategii pentru învăţământul profesional şi tehnic, identificând ca una din cauzele principale numărul prea mare de licee teoretice din România. Desigur, o strategie clară este baza oricărei direcţii de acţiune şi trebuie să pornim de undeva, însă nimic nu se va putea face fără o susţinere financiară corespunzătoare, pentru care împreună cu colegii PDL din Parlament luptăm, reamintindu-vă, pe această cale, de iniţiativa noastră de a acorda învăţământului şi cercetării, 5% şi respectiv 1% din PIB, prin Constituţie. Doar aşa vom putea avea siguranţa că strategiile noastre nu mor undeva pe drum. Vă reamintesc aici de faptul că România ar putea beneficia pentru crearea de locuri de muncă în rândul tinerilor de 400 de milioane de euro prin Fondul Social European (Programul Garanţia pentru tineri). Acestuia însă nu i-a fost alocată suma necesară cofinanţării în bugetul de stat pe 2014. Cifrele prezentate succint în intervenţia mea de astăzi nu fac altceva decât să ne oblige să vedem distanţa dintre vorbe şi fapte, dintre "bunele intenţii" şi materializarea lor, care aşteaptă, aşa cum aşteaptă şi medicii rezidenţi "bursa" mult promisă, aşa cum aşteaptă şi elevii microbuzele şi autobuzele atât de necesare, pentru soluţionarea abandonului şcolar.
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "2013 este anul revenirii României la performanţă economică" Rezultatele economice obţinute de România în anul 2013 sunt, conform datelor statistice oficiale, de cel mai bun augur, ţara noastră înregistrând anul trecut o creştere economică de 3,5%, deci cu mult peste orice aşteptări sau previziuni internaţionale, devenind una dintre cele mai ascendente economii din Europa la această dată. Conform primelor estimări oficiale, produsul intern brut în trimestrul IV 2013 a fost, în termeni reali, mai mare cu 1,7% comparativ cu trimestrul III 2013 (date ajustate sezonier). Faţă de acelaşi trimestru din anul 2012, produsul intern brut a înregistrat o creştere cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,1% pe seria ajustată sezonier. În anul 2013, produsul intern brut a crescut, comparativ cu anul 2012, cu 3,5%, a anunţat vineri Institutul Naţional de Statistică. Această evoluţie a economiei ne aduce printre statele cu cea mai mare creştere din Uniunea Europeană. Este un trend pozitiv pe care s-a încadrat ţara noastră şi pe care trebuie să îl continuăm, luând măsurile cele mai potrivite pentru economia României. Totodată, o altă veste bună pentru România este şi reducerea inflaţiei la un minim istoric după 1989, 1,55, iar în ianuarie a ajuns la 1,06. Un obiectiv important pentru Guvernul actual şi pentru miniştrii PNL este crearea de noi locuri de muncă, iar în acest sens putem să spunem că suntem pe drumul cel bun. În perioada mai 2012 - noiembrie 2013 au fost create 80.000 de noi locuri de muncă stabile în economie. Mai mult decât atât, rata şomajului în România se numără printre cele mai mici din Uniunea Europeană. De asemenea, trendul pozitiv pe care se află economia ţării se resimte şi în buzunarul cetăţenilor. Astfel, anul trecut şi de la începutul anului 2014, venitul minim a crescut la 850 lei, urmând să ajungă la 900 lei, iar salariul mediu net a crescut la 1760 lei în decembrie 2013. Prin aceste rezultate, avem toate motivele să susţinem că anul 2013 reprezintă într-adevăr cel mai bun an din punct de vedere economic din toată perioada de după 2008, un an de relansare reală a economiei româneşti şi de consolidare a speranţei că ne-am îndepărtat în mod categoric de pericolele crizei. Consider că politicile liberale promovate de către miniştrii liberali în Guvernul USL şi-au făcut efectul şi au o contribuţie semnificativă la acest rezultat de excepţie al economiei româneşti.
			Domnul Ştefan-Bucur Stoica: "Regresul pieţei construcţiilor în România" Volumul lucrărilor de construcţii a scăzut cu 0,6% ca serie brută în 2013 (comparativ cu anul anterior), iar deprecierea reală - ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de factorul sezonier - a fost de 1,6%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). În acelaşi timp, fluctuaţiile remarcate în ultima lună a anului trecut au contribuit la o depreciere a potenţialului real de recuperare a pieţei. În consecinţă, se poate remarca că, în România, sectorul construcţiilor nu s-a redresat după şocul crizei economice, firmele specializate în domeniu confruntându-se cu diverse probleme legate, cu precădere, de lipsa comenzilor. Partidul Democrat Liberal acordă o importanţă specială competitivităţii sectorului construcţiilor, întrucât consideră că acest sector reprezintă o sursă importantă de creare de noi locuri de muncă şi de creştere economică. Astfel, Partidul Democrat Liberal vine în întâmpinarea nevoilor din acest domeniu cu măsuri concrete pentru a încerca să asigure o dezvoltare sănătoasă şi durabilă, pe care le-a supus într-o dezbatere publică vineri, 14.02.2014, respectiv: Măsuri fiscale pentru încurajarea industriei construcţiilor, întrucât guvernarea USL a introdus 35 de taxe noi şi impozite, iar legislaţia fiscală este într-o continuă schimbare. Principalele propuneri ale Guvernului Alternativă al PDL vizează: reducerea TVA de la 24% la 9% pentru toate vânzările de imobile noi, indiferent de mărimea şi preţul acestora sau de numărul de locuinţe deţinute; aplicarea taxării inverse la toate livrările de terenuri şi construcţii şi rambursarea TVA-ului cu controlul ulterior pentru dezvoltatorii imobiliari; reformarea impozitului pe clădiri; creşterea accesului la creditare pentru companiile din construcţii şi dezvoltarea unor programe specifice în acest sens. Măsuri privind simplificarea procedurilor de avizare a proiectelor de construcţii, întrucât România este una din ţările în care un permis de construcţie se obţine foarte greu. În această privinţă, principalele propuneri privesc: diminuarea procedurilor birocratice pentru obţinerea unui permis de construcţie; modificarea termenelor de acordare a avizelor; reducerea numărului formularelor şi adecvarea conţinutului acestora privind lucrările de construcţie; simplificarea conţinutului documentaţiei tehnice; realizarea unei platforme online care să conţină toate informaţiile legate de documentele ce trebuie depuse pentru obţinerea tuturor autorizaţiilor. Măsuri privind dezvoltarea parteneriatelor public-private prin: crearea unui cadru legislativ adaptat specificului parteneriatului public-privat; dezvoltarea capacităţii instituţionale; crearea unui portofoliu de proiecte atractiv pentru partenerii privaţi. Măsuri privind combaterea muncii la negru în industria construcţiilor ce vizează: reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale; plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuţiilor la 3 salarii medii pe economie; scăderea din baza de calcul a contribuţiilor sociale a deducerii personale; îmbunătăţirea măsurilor de stimulare a angajatorilor în vederea creării de noi locuri de muncă; creşterea realizării de plăţi electronice pentru sume mai mari de 1000 euro; creşterea utilizării contractelor individuale de muncă pe durată determinată sau a contractelor de muncă temporare pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter sezonier. Măsuri privind susţinerea învăţământului secundar de specialitate ce privesc în primul rând crearea campusului de meserii şi calificări pentru conectarea ofertei de muncă la cererea mediului de afaceri. Stimaţi colegi, Consider că actuala guvernare trebuie să acorde o importanţă aparte sectorului construcţiilor, întrucât este necesară o creştere a locurilor de muncă, este necesară o creştere a competitivităţii în domeniu, este necesară o altă fiscalitate, este necesar ca tânăra generaţie să se orienteze educaţional şi apoi profesional spre învăţarea unei meserii ce să concorde cu cererea mediului de afaceri.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Promovarea donării de sânge prin campanii de informare" Donarea de sânge pentru transfuzii în România nu este un subiect care atrage atenţia opiniei publice, însă importanţa lui este majoră. Campaniile de donare de sânge, organizate de instituţii, asociaţii nonguvernamentale sau de către Ministerul Sănătăţii prin diversele sale structuri, au avut un impact semnificativ, însă nu unul susţinut. La fiecare campanie de donare de sânge se salvează mii de vieţi, însă odată ce ele dispar din orizontul de interes al mass- mediei, recoltarea revine la un procent mult prea scăzut. Nu trebuie să ne ferim să spunem că România se află pe ultimele locuri în Europa la capitolul donare de sânge. De altfel, doar 1,7% din populaţia adultă din ţara noastră donează sânge pe parcursul unui an. Dintre aceştia, 77% sunt donatori fidelizaţi, care merg în centrele de recoltare, în medie, de 3 ori pe an. Aceste cifre arată că centrele de transfuzie din toată ţara, dar mai ales centrele universitare nu reuşesc să acopere necesarul de sânge pentru urgenţe şi sunt nevoite să împrumute de la alte centre. Pacienţii români au nevoie anual de 500.000 de unităţi de sânge, dar numai în Bucureşti necesarul zilnic este de 1.000 de unităţi. Anual, Ministerul Sănătăţii cheltuie peste 20 de milioane de euro pentru tichetele de masă acordate donatorilor de sânge şi, cu toate acestea, anul trecut, doar 66% din necesarul de sânge pentru transfuzii a fost acoperit. În această situaţie, deloc pozitivă, nu putem reacţiona decât cu mesaje puternice, campanii susţinute, demarate atât la nivelul instituţiilor statului, cât şi în mediul nonguvernamental. Creşterea gradului de conştientizare prin oferirea de informaţii este cheia promovării donării de sânge la nivel naţional. Un mijloc de promovare ar putea fi prezentarea de statistici în mass-media, după modelul ţărilor cu mult mai mulţi donatori de sânge. Totodată, campaniile de conştientizare în rândul populaţiei trebuie să fie însoţite de campanii în rândul medicilor de familie. Cred cu tărie că şi parlamentarii pot avea un rol important în promovarea donării de sânge. Prin puterea exemplului şi transmiterea de mesaje, liderii comunităţii, fie ei în teritoriu sau în Parlamentul României, pot înclina balanţa în favoarea miilor de pacienţi pentru care sângele donat înseamnă o nouă şansă la viaţă.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Principiul «să luăm de la bogaţi să dăm la săraci» aplicat alocaţiilor pentru copii" Deşi în ţara noastră statul acordă numai 42 de lei lunar pentru fiecare copil, valoare care a rămas neschimbată din anul 2008 şi o sumă foarte mică în raport cu cheltuielile pe care le implică întreţinerea lor, guvernanţii fie consideră că oferă prea mult, fie pentru bani sunt dispuşi să taie de oriunde. După ce au fost reduse pensiile şi salariile, a venit acum rândul celor mici să li se ia ceea ce li se cuvine. Astfel că una dintre cele mai noi găselniţe ale ministrului muncii Mariana Câmpeanu riscă să lase mii de tineri fără alocaţie. Domnia Sa a ridicat problema acordării "mai ţintit" a acestor indemnizaţii, mai exact sistarea lor în cazurile în care părinţii au venituri mari. Altfel spus, statul nu se mai vede nevoit să susţină familiile în care se câştigă binişor. Practic, prin aplicarea măsurii, copiii din România nu ar mai fi egali şi judecând din punct de vedere legal, s-ar încălca articolul 49(2) din Constituţie, prin care este garantat dreptul la alocaţie. Se pare însă că prin decizie, în cazul părinţilor înstăriţi, banii s-ar aloca sub diverse forme, cum ar fi vouchere pentru rechizite şi s-ar stabili un nivel minim garantat al indemnizaţiei. Conform ultimelor statistici realizate la nivel european, suma pe care tinerii noştri o primesc este de 15 ori mai mică decât cea pe care o primesc cei din statele spaţiului comunitar. Acest lucru l-am semnalat şi într-una din întrebările adresate doamnei Mariana Câmpeanu, în decursul anului trecut, referitor la necesitatea majorării considerabil şi în mod obligatoriu a alocaţiei de stat pentru copii. Răspunsul s-a regăsit ulterior şi în declaraţiile publice pe care doamna ministru nu a întârziat să le facă şi din care reieşea în mod cert că la momentul de faţă nu există fonduri pentru remedierea problemei semnalate. Această aserţiune nu este tocmai justă, deoarece în anul 1993, când a fost instituită respectiva formă de venit, de ea beneficiau aproximativ 6,5 milioane de copii, acum fiind doar 3,8 milioane. Ţinând deci cont de reducerea numărului beneficiarilor, consider că din acelaşi buget ar putea fi posibilă plata unei alocaţii mărite, fără a se impune privarea altor persoane de aceasta. Având în vedere şi că fertilitatea se află în raport invers proporţional cu nivelul de trai, adică familiile cu o situaţie materială foarte bună au mai puţini copii, probabil din cei 3,8 milioane, un procent foarte mic, de maxim 5% ar fi reprezentat de aceia cărora guvernanţii au găsit de cuviinţă că ar fi necesar să le reducă veniturile acordate de stat. Ne întrebăm atunci care ar fi cuantumul "economiilor" obţinute dacă nu s-ar mai plăti 42 de lei pentru câteva zeci de mii de copii? Cu siguranţă nu atât de mare încât, prin redistribuire către cei defavorizaţi, să poată acoperi cheltuielile necesare unui trai decent. Ar fi trebuit de asemenea să se ţină cont şi de faptul că în baza legii privind venitul minim garantat, pentru majoritatea familiilor defavorizate care au copii, se acordă ajutoare. Astfel, în situaţia în care veniturile acestora, care includ şi alocaţiile micuţilor, nu ating o limită impusă de 255 lei pentru două persoane, 357 lei pentru trei persoane ş.a.m.d, se acordă o sumă lunară pentru atingerea plafonului precizat anterior. Deci redistribuirea indemnizaţiilor nu va aduce beneficii în cazul familiilor cu o situaţie materială precară, deoarece cu aceeaşi sumă se va diminua ajutorul oferit din partea statului. Din aceste lucruri ar trebui să deducem că protecţia socială a copilului nu se poate asigura în totalitate prin alocaţii, deşi nu putem nega faptul că acestea joacă un rol destul de important şi nu ar trebui să ne complacem în situaţia de faţă, când ele sunt mai mici decât cele pentru câinii vagabonzi sau pentru puşcăriaşi. Este necesar să ne axăm însă pe protecţia familiei, în ansamblul său, şi nu neapărat să impunem măsuri care să vizeze fiecare membru, diferenţiat. Oricât ne-ar fi de greu să acceptăm, în ciuda sumelor mici care se alocă, există şi familii care concep copii doar pentru a beneficia de aceşti bani, condamnându-i apoi la o viaţă în condiţii mizere şi fără drept la educaţie. Deci, în cazul majorărilor, ar trebui să se ţină cont şi de comportamentul social al părinţilor, pe lângă alţi factori importanţi pe care stimabilii noştri guvernanţi nu îi iau în calcul în momentul în care ne servesc măsuri "binevoitoare". Concluzia este că asemenea probleme nu se pot rezolva pe sistemul haiducesc - să luăm de la bogaţi să dăm la săraci, iar în ochii statului copiii nu ar trebui să fie catalogaţi în funcţie de veniturile părinţilor.
			Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Violenţa în şcoli este, din păcate, un adevăr al societăţii noastre. Cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului violenţei şcolare, în ultimile trei decenii înregistrându-se creşteri ale infracţiunilor de furt, loviri sau alte violenţe. Din păcate, exemplele negative pornesc chiar şi de la catedră, nenumăraţi profesori fiind reclamaţi pentru violenţă sau şantaj, de-a lungul timpului. În anul 2013, doi elevi au fost prinşi având asupra lor pistoale cu gaz, iar opt - cuţite. În acelaşi timp, au fost raportate şase violuri comise de elevi. Bătăile şi furturile sunt, din păcate, la ordinea zilei în unităţile de învăţământ de la noi: în total, 597 de elevi au fost implicaţi în acte de violenţă, iar peste 70 au furat, la nivelul anului trecut. Principala problemă o reprezintă însă chiulul: elevii români au adunat anul trecut peste 7.700.000 de absenţe nemotivate, iar peste 3 milioane au lipsit motivat de la şcoală. Din păcate, datele sunt alarmante şi se pare că unul dintre factorii care întreţine fenomenul violenţei în şcoli este inexistenţa pazei specializate şi a camerelor video în toate unităţile de învăţământ. Astfel, din totalul instituţiilor şcolare, doar 21,4% dispun de pază specializată, în timp ce 22% din cele aproximativ 22.000 şcoli şi licee au montate sisteme de alarmă şi camere de luat vederi. Stimaţi colegi, eu personal consider că prevenirea violenţei în şcoli ar trebui să fie prioritate naţională la nivelul fiecărui judeţ. Cred că noi, parlamentarii, împreună cu Guvernul, trebuie să elaborăm programe specifice de prevenire, dar şi proiecte, campanii şi diferite planuri de acţiuni, astfel încât numărul acestor cazuri să scadă. Pentru a preveni faptele de violenţă în şcoli, trebuie să-i informam pe copii care sunt riscurile la care se expun dacă recurg la astfel de fapte, aceştia trebuie să ştie care sunt prevederile legale ce reglementează minoritatea şi consecinţele juridice asociate săvârşirii de infracţiuni sau alte fapte antisociale. Consider că trebuie să ne concentrăm toate eforturile şi să îmbunătăţim şi legislaţia în domeniu, respectiv Legea pentru creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, astfel încât fenomenul violenţei în şcoli să fie stopat.
			Domnul Titi Holban: Conform ultimelor estimări ale Institutului Naţional de Statistică, produsul intern brut a crescut în anul 2013 cu 3,5% comparativ cu anul 2012, procent care se situează cu mult peste prognozele iniţiale. De asemenea, produsul intern brut în trimestrul IV 2013 a fost în termeni reali mai mare cu 1,7% comparativ cu trimestrul al III-lea din 2013, iar faţă de acelaşi trimestru din anul 2012, produsul intern brut a înregistrat o creştere cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,1% pe seria ajustată sezonier. Aceste cifre demonstrează că anul 2013 a însemnat relansarea economică a României şi implementarea măsurilor USL pentru redresarea ţării. România a înregistrat o performanţă economică peste estimări, situându-se printre statele cu cea mai mare creştere din Uniunea Europeană, fapt care oferă premise economice favorabile în 2014. O altă veste bună pentru România este reducerea inflaţiei la un minim istoric după 1989, 1,55%, evoluţie pozitivă care se confirmă şi în luna ianuarie a acestui an, când inflaţia a coborât la 1,06%. În ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă, în perioada mai 2012 - noiembrie 2013 au fost create 80.000 de noi locuri de muncă stabile în economie, determinând scăderea ratei şomajului care se numără printre cele mai mici din Uniunea Europeană. O evoluţie pozitivă se înregistrează în domeniul fondurilor europene, România având în 2013 o creştere a ratei de absorbţie de peste 33%. Printre ministerele care au avut cea mai mare rată a creşterii se numără şi Ministerul Transporturilor, condus de un ministru liberal. Trendul pozitiv pe care se află economia ţării se resimte şi în buzunarul cetăţenilor. Astfel, anul trecut şi de la începutul anului 2014, venitul minim a crescut la 850 lei, urmând să ajungă la 900 lei, iar salariul mediu net a crescut la 1.760 lei în decembrie 2013. Prin politicile fiscal-bugetare implementate de Guvernul USL, rata dobânzilor de referinţă a scăzut simţitor, ceea ce înseamnă că în ultimii doi ani de guvernare s-a reuşit îmbunătăţirea în mod radical a percepţiei ţării noastre pe pieţele financiare private. Investiţiilor străine directe au crescut în 2013 peste nivelul cu 27% faţă de anul 2012, ceea ce arată încrederea de care se bucură România printre investitorii privaţi care văd în ţara noastră o piaţă de capital cu un potenţial de dezvoltare foarte rapid. Exporturile au atins şi ele un maxim istoric în 2013: 50 miliarde euro, cu 10% mai mult faţă de 2012. Aceste rezultate economice pozitive dovedesc eficienţa măsurilor liberale promovate în cadrul Guvernului, care vor continua în 2014 pentru susţinerea firmelor care creează minimum 20 de locuri de muncă, precum şi prin reducerea CAS şi neimpozitarea profitului reinvestit, cu aplicare de la 1 iulie. De asemenea, printre obiectivele anunţate pentru perioada 2014 - 2015, Guvernul a inclus păstrarea unei tendinţe de creştere economică de peste 3%, creşterea investiţiilor în mediul rural la 18 miliarde, acolo unde un rol important îl vor juca fondurile europene.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "USD in, PNL out" Lecţie de manual politic. Discuţii despre atribuţiile domnului Iohannis. Urmează validarea în Parlament. Miniştrii liberali sunt trântiţi la vot de noua alianţă USD. Guvernul cade. USD înaintează preşedintelui noua variantă de premier. Evident, acelaşi. Noul guvern va include doar PSD-UNPR şi PC. Uşa guvernamentală se închide în spatele PNL. Pentru electorat: USL devine prin confuzie USD. Doar bătălie pentru funcţii. Nimic bun pentru români.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Adevăruri dure sau minciuni frumoase. 7 ore de coşmar." Tragedia accidentului aviatic din Apuseni a demonstrat modul de gândire şi de manipulare a guvernului. Teleguvernarea ne livrează doar minciuni frumoase în locul adevărurilor dure pentru care sunt vinovaţi şi pentru care trebuie să răspundă. Extrapolând la nivelul oricărei instituţii publice până la nivelul oricărei primării şi oricărui spital. Ei ne tot zic că în ţară este lapte şi miere când noi vedem că este exact pe dos. Tot ei se mai şi supără că nu îi cred... şi chiar te sancţionează dacă spui că nu e aşa.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cod roşu cacialma" Mai ţineţi minte gripa aviară? Dar cea porcină? Seamănă cel puţin din punct de vedere economic cu minunatul cod roşu! Scenaristul guvernamental este genial şi foloseşte reţeta de campanie electorală de succes în patru paşi. În primul rând, se caută o iarnă normală, apoi se sperie lumea prin imagini crunte din arhiva anilor trecuţi. Se închid drumurile pentru ca nimeni să nu vadă că înzăpezirea e cam ca în anii trecuţi şi să evite protestele transportatorilor străini care înţeleg făcătura. Se fac presiuni şi emisiuni meteorologice cu tentă apocaliptică. Se obţine în final şi în direct un coduleţ mic şi roşu de câteva ore. Suficient cât să se declare stare de necesitate la furt legal, pardon, la contracte direct atribuite baronilor locali. Avantaje secundare. Se înălbeşte Arafatul responsabil de moartea Aurei Ion. Se uită haosul intervenţiei ISU-SMURD în care s-au băgat sute de milioane de euro. Se uită mesajele eronate de la TV privind găsirea supravieţuitorilor. Se ascunde sub preş cadoul de 400 de milioane de dolari făcut din banii noştri unei companii private. E chiar cod roşu... de furt şi de incompetenţă. Şi asta fără cacialma.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Curba de sacrificiu" În urmă cu câteva zile am interpelat Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Sănătate în vederea rezolvării finanţării Spitalului Judeţean Vaslui. Nici până acum problemele nu au fost rezolvate, iar răspunsul Ministerului Sănătăţii de a nu acorda niciun ban în plus, întrucât spitalul aparţine autorităţilor locale, înseamnă în practică vieţi pierdute. Voi depune un proiect de act normativ prin care Spitalul Judeţean Vaslui să treacă în administrarea MS pentru a putea beneficia de o finanţare corespunzătoare. Actualul ministru ar trebui să nu uite că a ajuns acolo prin votul masiv al vasluienilor pe care îi lasă astăzi să se trateze singuri. Remarcăm că MS aruncă bani pentru vaccinuri inutilizabile şi pentru studii de fezabilitate făcute doar de ochii lumii în loc să rezolve problema sănătăţii românilor. Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui funcţionează la cote de avarie. Necesităţile de personal sunt acoperite doar în proporţie de 65%, iar deficitul de finanţare este în acest moment de 6 milioane. Din aceşti bani ar trebui asigurate utilităţile, hrana, medicamentele şi salariile medicilor şi asistentelor, precum şi sporurile personalului ce lucrează în zone de risc crescut, precum cele cu bolnavi de TBC sau HIV/SIDA. În locul asigurării unei finanţări corespunzătoare, se preferă soluţia facilă: reducerea cheltuielilor prin tăierea tichetelor de masă şi a sporurilor de condiţii speciale. Curba de sacrificiu va accentua depopularea spitalului crescând riscul de eroare medicală şi malpraxis şi va duce la scăderea calităţii actului medical. În Parlament există şi cele două proiecte de lege pe care le-am iniţiat în vederea îmbunătăţirii asistenţei medicale- majorarea la 6% din PIB a bugetului destinat salvării vieţilor românilor şi deblocarea posturilor din sistem în funcţie de necesităţi. Parlamentarii puterii nu se tratează la Vaslui, deşi este din ce în ce mai clar că au nevoie de tratament din partea medicilor şi asistentelor ieşite azi în stradă.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Întrebări retorice" Guvernul nu are bani. Bun... Nu are bani pentru achiziţia unui avion utilitar. Hmmm... Ne mor medicii şi piloţii prin munţi. Groaznic! Guvernul are alocări destule pentru chefuri cu baronimea devalizatoare şi pentru cumpărarea avionului pentru demnitari. Oare câte avioane s-ar fi cumpărat din cele 500 milioane dolari la care a renunţat Guvernul USL ştergând datoriile ROMPETROL la stat? Are de gând domnul Ponta să ne scutească de datorii şi impozite şi pe noi, cetăţenii ţării sau oferta e valabilă doar pentru prietenii Domniei Sale de la răsărit? Şi nu în ultimul rând... la Soci este cu vreo echipă de baschet sau pentru a cere socoteală pentru ce păţesc românii aflaţi vremelnic la răsărit de Prut?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Dormiţi, somnul naţiunii naşte monştri..." În acest timp o ţară întreagă aşteaptă o schimbare... de data asta, în bine. Din lunile august-septembrie 2013 sistemul judiciar a tot anunţat că e nevoie de unele modificări la Codul penal şi la Codul de procedură penală şi că a făcut propuneri în acest sens înaintându-le Ministerului Justiţiei. Din anii 90 se fură la orice nivel, iar tinerii noştri pleacă în străinătate sau lucrează pe 900 lei în ţară. Avem prea mulţi politicieni corupţi care au făcut un cod penal special pentru ca majoritatea să scape de pedepse, iar noi ne certăm dacă a făcut asta Băsescu, Boc sau Ponta. Sau Predoiu. Trebuie să facem ca şi în această ţară să fie pedepsiţi cei care fură. Acum ne alegem viitorul nostru şi viitorul copiilor noştri! Iar eu nu mai vreau să fiu condus de oameni care se gândesc numai la cum să scape nepedepsiţi atunci când fură...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "La ce foloseşte USL?" Întrebarea pe care ne-o punem în fiecare zi este la ce foloseste USL? Am aşteptat milionul de locuri de muncă, reducerea CAS şi a TVA, deblocarea posturilor din sănătate şi educaţie şi... tot aşteptăm. Se zvârcolesc sau nu... este problema lor şi nu a noastră. Pe stradă tot mai multă lume spune că USL înseamnă "Unde Sunt Liberalii". Pentru că ei lipsesc şi din actul guvernării cât şi din administraţia locală. Oricum, USL ne arată doar că lupta pentru putere contează pentru ei, iar dincolo de votul pentru privilegii şi imunităţi, nu au făcut nimic. Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor - decizionala - se află proiectul PP-DD ce prevede scăderea TVA de la 24 la 19%... O măsură utilă stimulării consumului, creşterii nivelului de trai, reducerii economiei subterane. Chiar sunt curios dacă în toiul păruielilor interne USL va avea deschiderea să voteze acest proiect de lege ce figurează printre promisiunile majore de campanie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Lacrimi îngheţate" De fapt, piloţii nu mor. Ei doar decolează! Ruşine Ponta! Ruşine Duşa! Ruşine Mănescu! Ruşine Stroe! Pentru politica guvernamentală. Ei au făcut o celulă, dar o celulă de băut şi de mâncat. Celula de criză, pe care trebuiau să o facă potrivit legii a fost, dar nu la guvern, ci la cârciuma de lux Trattoria Il Calcio, alături de miniştrii şi baronii PSD. Clasic, atunci când nu fac turul televiziunilor sunt la restaurant cu gaşca, iar când se anunţă vreun cod roşu, ei joacă baschet... Îi duruse undeva de această dramă... altfel ar fi mobilizat armata! Aveau un radar NATO performant în zonă! Oamenii aceia au murit cu zile, iar acum propaganda regimului spune că erau aproape morţi când au aterizat forţat sau că mureau oricum, cu sau fără hipotermie. Ce scuză ieftină! De aparatele SRI de localizare nu spune nimeni ceva! Dacă ar fi fost un mare mahăr politic sau de alt tip, ar fi trimis până şi armata salvării naţionale elicoptere. Avionul din hangar, paraşutişti, şenilate, tancuri de munte, păşitori pentru poteci înguste, Arafat ar fi venit în 30 de minute la Cluj şi nu ar fi dat sms, ci telefoane, iar acolo ar fi fost medici specialişti şi nu studenţi de anul IV sau rezidenţi de anul doi. Am constatat timp de şapte ore, deşi bănuiam cu toţii, că nu mai exista decât impostura în ţară, la orice nivel. Cum intervenea un de-serviciu sau ne-guvernaţii, puteai să faci oricând un film cu proşti! Mai avem o speranţă să apucăm vremuri normale în ţara asta, cât ne mai lasă să trăim? Nu ştiu cât ne mai lasă să trăim, dar ştiu ce trebuie făcut. Trebuie tăiată siguranţa politicienilor că ne rezolvă ei doar dacă îi votăm. Trebuie ca oamenii valoroşi şi competenţi să se implice. Degeaba comentăm ca babele la coadă şi nu facem nimic. De aceea, cred că fiecare dintre voi are toate calităţile pentru a fi preşedintele României şi vă solicit tuturor oamenilor, tuturor celor care vor să taie apetitul acestor incompetenţi siguri de victorie, să ne sprijine. Eu, împreună cu milioanele de oameni ce simt astăzi româneşte, vă voi acorda votul meu şi vă voi da speranţa. Nu cred că vă veţi da la o parte dacă vreţi şi voi să ne luăm ţara înapoi. De fapt, piloţii nu mor. Ei doar decolează!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Taxa zero. Mă susţii?" La data apariţiei Legii nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiofuziune şi Societăţii Române de Televiziune, principala sursă de informare a cetăţenilor erau programele SRR şi SRTV. Actuala lege ce impune taxarea obligatorie radio-tv prin intermediul furnizorului de energie electrică este neconstituţională, încalcă alte legi în vigoare şi este injustă şi discriminatorie atât pentru beneficiari, cât şi pentru operatorii privaţi. Legea nr.41/1994 este neconstituţională, întrucât astăzi piaţa audiovizualului este diversificată şi cetăţeanul are dreptul să îşi aleagă liber sursa de informare. Orice cetăţean ce deţine aparate/dispozitive radio sau TV poate să dorească sau nu serviciile SRR şi SRTV, dar nu i se poate bloca accesul liber la infomare prin condiţionarea menţinerii unei stări contractuale obligatorii cu SRR sau SRTV. Legea nr.41/1994 ce impune colectarea taxei prin intermediul furnizorului de energie electrică încalcă Legea nr.296/2004 cunoscută şi sub denumirea de Codul consumului, în care este specificat faptul că este interzisă condiţionarea vânzării către consumator a unui produs de cumpărarea unei cantităţi impuse sau de cumpărarea unui alt produs sau serviciu. Legea nr.41/1994 este injustă şi discriminatorie pentru beneficiari, întrucât impune celor care au contract cu un distribuitor de programe dublă taxare radio-tv prin factura de energie electrică, cât şi prin contractul cu un operator cablu TV. Legea nr.41/1994 este injustă şi discriminatorie pentru operatorii particulari, întrucât face din SRTV un concurent neloial ce beneficiază de tripla finanţare asigurată de la bugetul de stat, din plata obligatorie a abonamentelor şi din vânzarea de spaţii publicitare, în timp ce operatorii privaţi îşi desfaşoară activitatea în condiţii de performanţă atât din punct de vedere finaciar, cât şi din perspectiva cotei de piaţă şi de audienţă, având ca unică sursă de finanţare veniturile realizate din difuzarea spoturilor publicitare. Concret, prin acest proiect de lege sunt corectate deficienţele Legii nr.41/1994 şi se asigură cetăţenilor posibilitatea de a opta necondiţionat pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune. Totodată, se precizează modul de stabilire a valorii acestor taxe pe categorii de beneficiari, modalităţile de încasare, penalităţile la întârziere, precum şi sancţiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declaraţiei de exceptare de la plata taxelor. La intrarea în vigoare a acestei legi se abrogă Hotărârea nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiofuziune şi Hotărârea nr. 978/20013 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Legea ce ne asigură medicamente ieftine" Proiectul meu de lege ce intră pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor (decizională) va asigura pacienţilor o bună aprovizionare cu medicamente la un preţ accesibil prin aplicarea taxei clawback doar la preţul de producător şi doar pe volumul de vânzări în unităţile sanitare de stat. Durata de aplicare a acestei taxe este limitată la cinci ani şi se preconizează o mai bună corelare între termenele de plată şi cele de decontare. În ultimii 3-4 ani au dispărut de pe piaţă aproape 1.000 de tipuri de medicamente din toate ariile terapeutice, atât din cauza clawback-ului, dar şi a metodologiei de calcul. Creşterea acesteia cu 30% în ultimul trimestru din 2013 îi obliga pe producătorii farmaceutici din România să renunţe atât la produsele nerentabile, cât şi la investiţii. Toate medicamentele sunt vulnerabilizate dar în prima etapă vor dispărea cele ieftine, cu preţul sub 25-30 lei. Taxa clawback din România este unică în Europa, atipică prin modul de calcul şi a avut deja efecte contrare scopului iniţial. În loc să asigure medicamentele de bază la un preţ accesibil, taxa gheară, impusă de guvern pieţei medicamentului, lasă pacienţii fără medicamente. Este greu de imaginat că o singură taxă guvernamentală a reuşit şase performanţe negative: să fie declarată neconstituţională pentru că, deşi este o taxă pentru producători ea nu e calculată la preţul de producţie, ci la cel de raft, ce include şi adaosul distribuitorului şi farmacistului precum şi TVA; să faciliteze exportul paralel de medicamente ieftine; să distrugă producătorii interni prin plata la peste 360 de zile a datoriilor, în timp ce clawback-ul e lunar iar mulţi producători au oprit investiţiile şi au limitat producţia rezultând un deficit de un miliard de lei concretizat în dispariţia de medicamente de pe piaţă; să reducă producţia de medicamente generice ieftine; să scumpească medicamentele de pe piaţa internă şi să lase pacienţii fără medicamente de bază. Scăderile aparente de venituri bugetare sunt compensate de creşterea volumului de vânzări pe piaţa medicamentului prin scăderea preţului şi limitarea exportului paralel, stimularea activităţii economice a producătorilor interni şi, a micilor farmacişti plătitori de taxe şi nu în ultimul rând de crearea de noi locuri de muncă. Estimăm ca prin adoptarea acestui act normativ se va dubla accesul la medicamente, concomitent cu creşterea cu 30% a producţiei interne şi eliminarea exportului paralel.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Numai în România: promisiunile puterii sunt realizate de deputaţii opoziţiei" Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor (decizională) a ajuns proiectul meu legislativ ce prevede scăderea TVA-ului de la 24% la 19%. Reducerea TVA are multiple efecte favorabile: creşterea şi diversificarea consumului cu consecinţe directe asupra creşterii nivelului de trai şi stimularea mediului de afaceri autohton şi crearea de locuri de muncă. Estimările arată că astfel se vor crea cel puţin 100.000 de locuri de muncă şi să avem în vedere şi diminuarea evaziunii fiscale. Eventualele scăderi de venituri bugetare generate de diminuarea cotei standard vor fi compensate cu uşurinţă de reducerea economiei subterane, fapt dovedit din plin în momentul aplicării cotei unice de impozitare În acest moment, România are una din cele mai mari cote ale TVA-ului din UE, de 24%, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Suedia şi Danemarca cu câte 25%. Pentru a avea un termen de comparaţie, cele două mari economii ale zonei euro, Germania şi Franţa, au rate TVA de doar 19% şi respectiv 19,6%. Scopul creşterii TVA-ului de la 19% la 24% a fost creşterea încasărilor bugetare. Acesta a fost realizat doar parţial fiind subminat de multiplele efecte negative asupra consumatorilor, mediului de afaceri, forţei de muncă şi chiar a încasărilor bugetare. Concret: Consumatorii au fost forţaţi să cumpere mai scump aceleaşi produse, cu preţurile crescute artificial, având drept consecinţe imediate scăderea consumului şi, pe termen mediu şi lung, scăderea nivelului de trai. Mediul de afaceri a fost obligat să vândă mai scump aceleaşi lucruri, având drept consecinţă imediată scăderea volumului de vânzări, iar pe termen mediu şi lung, scăderea producţiei şi a profitului. Şansele de dezvoltare ale firmelor româneşti au fost reduse drastic, ele fiind, practic, eliminate de pe piaţa comunitară. Angajaţii au fost afectaţi de creşterea şomajului şi a muncii la negru. Încasările bugetare nu au crescut în aceeaşi proporţie cu această taxă datorită scăderii volumului de mărfuri comercializate, a producţiei şi a numărului de locuri de muncă, simultan cu accentuarea evaziunii, şomajului şi muncii la negru. Aştept doar ca maşina de vot a parlamentarilor USL să respecte măcar o promisiune din campania electorală şi să voteze acest proiect ce asigură bunăstarea românilor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Programul de premier" Ora 10 - mic dejun la guvern. La desert musai un promo TV pentru a vedea poporul cum munceşte el. Ora 16 - prânz - siesta. O noua apariţie TV. Scurtă, dar musai în pulover Paul Shark. Ora 18 - ora şi jumate de sport-fofilare baschet. Ora 19-21 - o nouă apariţie la tv să arate că se munceşte. Ora 21- cina la cârciuma de lux. Parcurgerea monitorizării presei. Era să uit... postări pe facebook de cel puţin trei ori pe zi. Când a fost tragedia din Muntenegru Ponta juca baschet. Nu s-a oprit. La accidentul aviatic de zilele trecute, Ponta participa la o emisiune la TV făcând, printre altele, afirmaţii eronate privind localizarea victimelor. Am văzut cu toţii că în loc să se afle la guvern şi să-l coordoneze pe ministrul de interne după emisiune, premierul a plecat la o micuţă chermeză la un restaurant de lux. Iar atunci când se instituie pentru prima oară în istorie cod roşu în România, premierul joacă din nou baschet. Din nou. Recidivele astea spun ceva mai mult şi mai grav despre cel care ne guvernează şi este evident că acest domn trăieşte într-o lume paralelă. De aceea nu ne rămâne decât să murim cu zile... de foame, de sete, în accidente, în spitale... deoarece, după ce i-am votat, de ce să le pese de noi?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "SJU - cote de avarie" Am interpelat Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Sănătate în vederea rezolvării finanţării Spitalului Judeţean Vaslui. Consider inacceptabil răspunsul ministerului la solicitarea unităţii sanitare, în condiţiile în care "nu vă acordăm niciun ban în plus" înseamnă în practică vieţi pierdute. "Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui funcţionează la cote de avarie. Necesităţile de personal sunt acoperite doar în proporţie de 65%, iar deficitul de finanţare este în acest moment de 6 milioane. Din aceşti bani ar trebui asigurate utilităţile, hrana, medicamentele şi salariile medicilor şi asistentelor, precum şi sporurile personalului ce lucrează în zone de risc crescut, precum cele cu bolnavi de TBC sau HIV/SIDA. În locul asigurării unei finanţări corespunzătoare se preferă soluţia facilă: reducerea cheltuielilor prin tăierea tichetelor de masă şi a sporurilor de condiţii speciale. Curba de sacrificiu va accentua depopularea spitalului crescând riscul de eroare medicală şi malpraxis şi va duce la scăderea calităţii actului medical. Am interpelat azi Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cerând să aloce de urgenţă fondurile necesare. Să nu uităm că suntem în cea mai săracă zonă din Europa, iar nivelul de trai are consecinţe nefaste şi asupra sănătăţii. În Parlament există şi cele două proiecte de lege pe care le-am iniţiat în vederea îmbunătăţirii asistenţei medicale- majorarea la 6% din PIB a bugetului destinat salvării vieţilor românilor şi deblocarea posturilor din sistem în funcţie de necesităţi. Dacă parlamentarii puterii nu ar fi doar simple cartele de vot nu s-ar fi ajuns astăzi într-o astfel de situaţie. Poate şi ei au nevoie de tratament..."
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Unde e societatea civilă?" Guvernanţii vor căuta mereu să scape cu faţa curată şi de vinovăţie. Acum ar trebui să acţioneze societatea civilă. Se ştie clar, cu punct şi virgulă, că vinovat de moartea studentei şi a pilotului este cel ce ar fi trebuit să coordoneze acţiunile de căutare şi salvare a supravieţuitorilor. Şi atunci de ce nu plăteşte? Mă întreb şi eu ce naiba să caute STS la interne? Cum sau cu ce ar schimba în bine situaţia treaba asta? Toţi am văzut că guvernul nu este în stare să gestioneze o situaţie de criză... Eu cred că un organism precum STS nu poate fi lăsat complet descoperit numai pentru că cineva, oare cine, vrea să deţină transmiterea în timp real a rezultatelor de la votările următoare pentru a putea controla şi remedia pe loc orice lipsă de voturi. Voi ce credeţi şi mai ales ce faceţi?
			Domnul Vasile Iliuţă: "Cum ne protejează noua lege a malpraxisului" În ultimul timp cazurile de malpraxis au crescut semnificativ, mereu auzim în mass-media de cazuri de copii operaţi la mâini sau picioare sănătoase, de nou-născuţi ce mor după naştere, de femei gravide ce mor "cu zile", de oameni ce mor pe masa de operaţie şi lista poate continua. Aceste erori profesionale săvârşite în executarea actului medical îi permit pacientului să ceară tragerea la răspundere a personalului medical, dar şansele de a câştiga un eventual proces intentat sunt de aproximativ 15%. Soluţionarea lor este extrem de greoaie, iar durata proceselor precum şi rezultatul acestora nu îi mulţumeşte pe cei afectaţi pentru că România are una dintre cele mai proaste legi ale malpraxisului din Europa. Noua lege a malpraxisului care a intrat în vigoare în 2014 ar trebui să ajute pacienţii să obţină mai rapid decât până acum despăgubirile materiale sau morale, dar această lege nu protejează pacienţii, ci mai degrabă îi protejează pe medicii vinovaţi de malpraxis. Dureros este că această lege nu face diferenţierea între cazurile de malpraxis care produc decesul pacientului şi cele care produc doar vătămări corporale, dar salut legea medierii care sper să-i ajute pe cei afectaţi, iar conflictele cu privire la aceste cazuri să se rezolve cât mai rapid. Numărul cazurilor de malpraxis a crescut în ultimii ani şi din cauza faptului că blocarea posturilor din sistemul medical a avut repercusiuni şi consecinţe grave din cauza suprasolicitării medicilor, care stau în spitale mai multe ore ca să suplinească lipsa personalului medical. Atât Colegiul Medicilor, cât şi societăţile de asigurări ar trebui să se implice mai mult, iar medierea să reprezinte un pas important în rezolvarea proceselor de acest fel. Oare care este soluţia ideală pentru pacienţii din România astăzi, sub această guvernare, când sistemul de sănătate este într-un moment de răscruce? Autorităţile statului să se implice mai mult, să se reducă frauda şi corupţia din sistem, cei vinovaţi să răspundă în faţa legii, iar reforma în sănătate să continue şi să creeze un sistem medical profesional, la standarde înalte de calitate, care să respecte dreptul la viaţă şi sănătate.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Impozit progresiv" Un subiect ce numai de curând a apărut pe scena politicului, creând dezbateri şi discuţii în contradictoriu, este intenţia Guvernului de înlocuire a cotei unice de impozitare cu o variantă potrivită economiei noastre. Trebuie precizat că iniţiativa introducerii unui impozit progresiv a fost luată în discuţie şi dezbătută încă din anul 2011, ea fiind inclusă şi în planul de guvernare al Uniunii Social-Liberale cu care am câştigat alegerile. Mai mult, aceasta nu este o idee apărută, aşa cum anumite personalităţi politice au pretins, în mod necugetat, în prag electoral, ci a fost introdusă în anul 2013 în strategia fiscal-bugetară pe anii 2014-2020, urmând să fie implementată doar după efectuarea studiilor relevante cu privire la impactul economic. Impozitul progresiv, în linii mari, presupune ca persoanelor cu venituri ridicate să le fie dedusă o cotă de impozitare mai mare, dar nu mai mult de 16%, cât este în prezent, decât categoriilor sociale ce obţin venituri mai mici. Acest sistem este folosit de către Statele Unite ale Americii, precum şi de majoritatea statelor din Europa, în condiţiile în care această modalitate de impozitare a veniturilor poate aduce venituri mai mari Guvernului, mai exact la bugetul de stat, şi oferă oportunitatea cetăţenilor cu venituri medii şi mici de a economisi mai mult şi de a investi aceste sume agonisite în cumpărarea produselor de necesitate zilnică, bugetul de stat fiind susţinut şi de veniturile obţinute de la TVA-ul acestor produse cumpărate. Mai exact, alternativa la cota unică de impozitare, ce se afla în analiză la Ministerul de Finanţe, abordează posibilitatea ca în noua politică fiscală, venitul salarial să fie impozitat cu 12%, respectiv 8%, în faza incipientă, cel mai probabil, pentru categoriile defavorizate de persoane fizice, alături de alte măsuri sustenabile, precum reducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi taxa pe valoare adăugată. Opinia mea personală este aceea că o astfel de măsură este bine-venită, având în vedere faptul că în România o parte considerabilă a populaţiei se străduieşte să îşi asigure un trai cât de decent posibil, având un venit minim pe economie. Această măsură asumată de către Guvernul Ponta, cu toate că la suprafaţă pare că va crea o distribuire inechitabilă, în profunzime vine în spijinul categoriilor dezavantajate şi va crea un efect social pozitiv.
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Există un proiect comun al viitorului grup de europarlamentari români?" În ultimele săptămâni, alegătorii din România au aflat în mare măsură care vor fi candidaţii români pentru o funcţie de europarlamentar. Cele mai multe dintre partidele importante şi-au desemnat deja candidaţii, aceştia fiind în bună măsură aceiaşi ca şi până acum. Alegerea partidelor ridică anumite semne de întrebare. Cum România a ratat intrarea în spaţiul Schengen, rezultă că acest proiect nu a fost asumat explicit de nicio formaţiune politică din ţară, de vreme ce acestea par a fi foarte mulţumite de activitatea europarlamentarilor în funcţie. Cu toate acestea, eu îmi aduc aminte, şi cu siguranţă mulţi români îşi aduc aminte că, de-a lungul ultimilor ani, reprezentanţii partidelor în Parlamentul European s-au acuzat reciproc de subminarea eforturilor României de a deveni membră a spaţiului Schengen. Până la urmă, cine este vinovat de ratarea acestui obiectiv? Iar dacă nici un partid din România nu este totuşi vinovat pentru acest eşec, atunci ce stă cu adevărat în puterea unui europarlamentar român? Ce poate face el pentru România? Ce pot face ei pentru România? Cu alte cuvinte, au candidaţii la o funcţie în viitorul Parlament European un proiect comun, pe care să-l sprijine cu toată forţa, indiferent de opţiunile lor politice? Dacă da, care este acesta? Iar dacă nu au, nu ar fi totuşi recomandabil ca, înainte de a intra în campania electorală pentru Parlamentul European - care va fi cu siguranţă din nou plină de insulte şi de calomnii - să stăm cu toţii (parlamentari şi europarlamentari!) o clipă şi să medităm împreună la destinul european al României? La un proiect comun care să fie sprijinit fără ezitare şi fără ipocrizie de toţi viitorii europarlamentari ai României. Eu cred că ar fi mai bine pentru toţi.
			Doamna Viorica Marcu: "Considerente cu privire la considerarea activităţii de voluntariat ca vechime în muncă" Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001 aduce în prim plan activitatea de voluntariat, având ca principii integrarea în viaţa comunitară prin liberul consimţământ exprimat pentru participarea la astfel de activităţi, dezvoltarea personală şi formarea unor abilităţi sociale corecte. Prin iniţiativa legislativă s-a propus modificarea definiţiei voluntariatului, în sensul că poate desfăşura activităţi de voluntariat doar "persoana fizică angajată în sistemul public sau privat". Principiul egalităţii în drepturi, drept garantat şi de Constituţia României, face ca propunerea modificării propuse prin limitarea drepturilor tuturor persoanelor fizice ce pot realiza activităţi de voluntariat, să aibă un caracter restrictiv. Totodată, s-a propus introducerea obligaţiei de a încheia un contract de voluntariat şi înregistrarea acestuia la Inspectoratul Teritorial de Muncă, aceasta urmând a constitui vechime în muncă pentru voluntar. Referitor la această propunere, Codul muncii stipulează clar condiţiile necesare pentru acumularea vechimii în muncă. În aceste condiţii, propunerea legislativă nu îşi găseşte susţinere. În momentul de faţă nu există în Clasificarea ocupaţiilor din România calificarea de "voluntar". Totodată, voluntarii sunt în majoritate elevi în diferite stadii de pregătire şcolară, preuniversitară sau universitară. Fiecare persoană juridică de drept public sau orice persoană de drept privat, fără scop patrimonial, care încheie/administrează contracte de voluntariat, oferă voluntarilor o adeverinţă în care specifică deprinderile/abilităţile pe care voluntarul şi le-a format în cadrul activităţilor desfăşurate şi care pot fi luate în seamă de către angajatori. Acest lucru ţine însă de managementul persoanelor juridice, de natura activităţii desfăşurate şi de competenţele pe care această muncă, desfăşurată în regim de voluntariat, le poate forma voluntarului.
			Domnul Marian Enache: Societatea românească suferă transformări majore în toate sferele vieţii sociale, iar criza financiară are un impact semnificativ asupra capacităţii întreprinderilor şi administraţiilor locale de a angaja tinerii absolvenţi care, deşi bine pregătiţi teoretic, se confruntă cu lipsa de experienţă în domeniile în care firmele ar dori să îi angajeze. Companiile care operează în România, mai ales cele multinaţionale, pun accent în mod special pe practică (internship), experienţa efectiv dobândită în timpul învăţământului liceal şi universitar. Drept urmare, în vederea promovării incluziunii sociale, considerăm că avem nevoie de un cadru de reglementare care să garanteze siguranţa locurilor de muncă pentru tineret în România, precum şi de o serie de instrumente inovatoare pentru a oferi sprijinul necesar, inclusiv parteneriate între sectorul public şi privat. Trebuie avut în vedere faptul că de foarte multe ori activitatea de practică este văzută de elevi şi studenţi ca o simplă formalitate, aceştia obţinând adeverinţă de practică de la societăţi comerciale fără a efectua în mod serios stagiul. Consider extrem de importantă o mai mare implicare a dascălilor în explicarea necesităţii efectuării stagiului de practică elevilor şi studenţilor, mai ales în contextul în care marile companii multinaţionale solicită la angajare cunoştinţe practice solide. Elevii şi studenţii vor înţelege că prin efectuarea stagiului de practică posibilităţile reale de angajare cresc exponenţial. Totodată, vor fi necesare modificări legislative pe care să le aducă Parlamentul în domeniul pieţei muncii, al creşterii capacităţii de inserţie profesională a elevilor şi studenţilor în cadrul societăţilor comerciale. O altă problemă o reprezintă perioada şi durata programelor de practică. În acest moment, programele de practică au loc exclusiv la finalul semestrului şi doar pentru o perioadă scurtă, de câteva săptămâni. Considerăm insuficientă această perioadă de timp, în primul rând pentru că se restrânge mult aria posibilităţilor de a învăţa din această activitate, iar angajatorii nu au timpul necesar să vadă o evoluţie reală a elevului sau studentului practicant. Este nevoie ca practica să se desfăşoare în orice perioadă a anului şi pe o durată mai lungă, oferind reale posibilităţi de angajare pentru tineri şi, în acelaşi timp, oferind o gură de aer necesară mediului de afaceri care suferă de pe urma îmbătrânirii forţei de muncă. Apreciem ca fiind esenţială sprijinirea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru a spori calitatea şi acoperirea serviciilor acesteia, în vederea combaterii şomajului în rândul tinerilor. O altă problemă cronică pentru mediul de afaceri, în contextul crizei economice şi sociale, o reprezintă îmbătrânirea forţei de muncă. România se confruntă cu o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte competitivitatea economică, productivitatea muncii fiind scăzută, iar una dintre cauzele principale fiind îmbătrânirea forţei de muncă. Nu trebuie însă trecută cu vederea contribuţia la aceste dificultăţi a mediul de afaceri slab dezvoltat şi a insuficientei susţineri a cercetării şi dezvoltării. Considerăm necesară o atenţie sporită adusă îmbunătăţirii competenţelor lucrătorilor mai în vârstă, care sunt vulnerabili în mod special la restructurarea economică. Promovarea formării continue, adică a învăţării pe tot parcursul vieţii, trebuie să devină una dintre priorităţi pentru a-i ajuta pe oameni să se reorienteze către sectoare cu înaltă valoare adăugată. Trebuie identificate căi mai uşoare de învăţare pentru a facilita tranziţiile între faza de muncă şi cea de învăţare, prin standardizarea programelor de învăţare şi integrarea învăţării cu sistemele de orientare profesională. Considerăm necesar ca Guvernul României, prin ministerul de resort, să revizuiască şi să consolideze politicile active în domeniul pieţei forţei de muncă, asigurând servicii de formare şi îndrumare individualizate pentru fiecare elev şi student şi pentru forţa de muncă activă.
			Domnul Aurel Vlădoiu: "Băsescu trebuie să se comporte responsabil şi să înţeleagă necesitatea semnării unui nou acord cu FMI" Având în vedere realităţile economice actuale şi previziunile pentru 2014 şi 2015, Guvernul Ponta a redactat, zilele trecute, draftul scrisorii de intenţie către Fondul Monetar Internaţional, în momentul de faţă, ţara noastră are un acord cu FMI, dar dacă, în luna martie, nu va intra în board scrisoarea de intenţie a ţării noastre, este foarte probabil să nu mai avem acord şi, implicit, facilitatea de top-up de 10% să fie anulată. Trebuie spus că, deşi ţara noastră nu "trage" bani din tranşele puse la dispoziţie de FMI prin actuala înţelegere, acordul transmite semnale pozitive pe pieţele externe, ceea ce permite Ministerului Finanţelor să se împrumute la costuri reduse. În documentul redactat zilele trecute, Guvernul condus de Victor Ponta s-a angajat pe mai multe direcţii: să nu fie divizate sau fuzionate companiile de stat programate pentru listări pe bursă; restructurare "agresivă" a CFR Marfă, care include concedieri şi vânzarea la fier vechi a vagoanelor uzate moral; producătorii şi furnizorii de gaze ar putea să fie obligaţi să vândă pe bursă un procent din cantitatea de gaze; BNR să ia în calcul reducerea coridorului ratei dobânzii şi reintroducerea operaţiunilor de absorbire a lichidităţilor; Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii vor face o analiză a rezultatelor pilonului doi de pensii; reducerea plafonul de plată a impozitului forfetar. De la tribuna Parlamentului ţării avertizez cu toată seriozitatea că, în situaţia în care preşedintele Traian Băsescu se va comporta iresponsabil şi nu va aviza scrisoarea de intenţie cu FMI, acordul ar putea fi suspendat, iar Comisia Europeană ar putea reduce la 85% cofinanţările acordate României, faţă de nivelul actual de 95%. Trebuie să observăm cu toţii că FMI este flexibil şi insistă doar pe acoperirea deficitului creat prin amânarea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi. Nici măcar modul de compensare nu este detaliat în scrisoare, dar este evident că până la mijlocul anului în curs, se vor face economii de cheltuieli la mai multe ministere. Astfel, dacă la mijlocul anului veniturile se vor ridica la nivelul programat, atunci rectificarea nu va consfinţi o reducere de cheltuieli la ministere.
			Domnul Daniel Tudorache: "DNA prezintă golurile din comunicarea între instituţii" Ştim cu toţii că, la începutul săptămânii, Biroul permanent a fost informat despre o solicitare a DNA cu privire la unele documente legate de ASF. Procurorii DNA au cerut Parlamentului şi Guvernului să le fie puse la dispoziţie, până marţi, mai multe documente legate de OUG despre care există suspiciunea că ar fi fost emisă pentru a proteja interesele firmei de asigurări Carpatica. Documentele vizează ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul a redus numărul membrilor board-ului Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) şi a impus o serie de criterii profesionale. În cazul în care Parlamentul şi Guvernul nu ar fi transmis Direcţiei Naţionale Anticorupţie documentele, procurorii anunţau solicitarea ridicării acestora. Până aici, totul este clar: există o suspiciune care trebuie verificată de către instituţiile de specialitate. Se cer actele necesare unei anchete amănunţite. Sunt două acţiuni logice şi normale în astfel de situaţii. Problema nu izvorăşte din solicitarea înaintată de către procurori, ci de maniera în care înştiinţarea a fost prezentată. Noi nu dorim să dăm dovadă de lipsă de transparenţă şi nici să fim percepuţi ca "o perdea neagră". Astfel, Guvernul a transmis deja către DNA documentele cerute, dar problematica de fond în această chestiune reprezintă, totuşi, o temă de dezbatere. Modul de comunicare la care s-a apelat în această situaţie nu este unul corespunzător cu democraţia şi statul de drept. Decizia procurorului general de a delega un procuror subordonat şi de a nu coresponda în mod direct cu Camera Deputaţilor a fost una cel puţin surprinzătoare, iar atenţionările ridicate pe un ton imperativ s-au dovedit a fi total nefericite. Înţelegem şi respectăm nerăbdarea de care oamenii legii dau dovadă atunci când există anchete serioase în desfăşurare, dar orice instituţie către care se înaintează o solicitare scrisă de eliberare a unor documente funcţionează pe nişte principii clare de conduită. Predarea anumitor acte de acest tip se realizează în baza unor proceduri administrative, iar domnii procurori ar fi trebuit să cunoască aceste lucruri. În plus, s-a omis un aspect foarte important: aşa cum afirma şi premierul Victor Ponta în urmă cu ceva vreme, reducerea numărului de persoane din board-ul ASF şi introducerea unor condiţii foarte clare de competenţă profesională şi de evitare a conflictului de interese cu membrii Parlamentului, au fost solicitate în mod expres de Comisia Europeană. În definitiv, în momentul de faţă, există un dosar, există suspiciuni şi suspecţi, se vorbeşte de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, fals şi instigare la fals şi organele abilitate au parte de tot sprijinul pentru a-şi desfăşura activitatea, astfel încât în urma anchetei să se întrezărească adevărul. Dar dincolo de respectul pe care trebuie să îl avem pentru noţiunea şi meseria de procuror, aşteptările noastre în ceea ce îi priveşte nu sunt absurde. Aceştia trebuie să dea dovadă atât de mobilizare şi informare corectă, cât şi de exprimare coerentă şi condescendenţă.
			Domnul Gavril Mîrza: "Cine ne reprezintă în Parlamentul European" Importanţa cerută de un atare demers nu mai are nevoie de argumente. Are nevoie doar să fie considerată definitorie pentru edificarea unei reprezentări determinate de interesele României, de respectarea demnităţii sale ca stat şi a noastră, a românilor, ca naţiune europeană. Avem nevoie de europarlamentari curajoşi care să nu accepte dezinformările, denigrările, boicotul, indiferent de cine încearcă aceste practici împotriva noastră. Avem nevoie de diplomaţi a căror prestaţie este susţinută de calităţi morale şi profesionale, cumulate în adevărate coloane vertebrale, emblematice pentru propriile personalităţi, ca şi pentru adevăratul mesaj românesc contemporan. Propunerile cu care vom merge în faţa electoratului la alegerile din mai vor trebui să răspundă acestor deziderate şi, de ce nu, să le îmbogăţească în folosul României şi al românilor. Va trebui să păstrăm locul întâi ocupat de eurodeputaţii PSD în actuala legislatură în clasamentul iniţiativelor în Parlamentul Europei, potrivit datelor oficiale furnizate de VoteWatch Europe. Acest loc a fost asigurat de numărul declaraţiilor scrise, iniţiate sau semnate şi arată că primii cinci europarlamentari din clasament aparţin PSD. Iar, potrivit datelor oferite de acelaşi agregator al activităţilor membrilor PE precizat anterior, pe locul trei la nivelul întregului Parlament European în acest clasament se situează tot un parlamentar PSD. Va trebui ca şi viitoarea echipă de europarlamentari să se situeze fără abatere pe coordonatele de maximă importanţă ale demnităţii naţionale. Calitatea de europarlamentar român nu poate fi dobândită fără a avea calitatea de cetăţean român. Respectarea imperativelor presupuse de statutul de diplomat european nu exclude nicicum pe cea de reprezentant al ţării tale. În legislatura care se încheie, nu o dată, din păcate, am fost martori umiliţi la atacuri denigratoare împotriva României şi a noastră, a românilor, atacuri înlesnite şi de poziţiile adoptate de alţi eurodeputaţi, pretinşi români. De fiecare dată colegii noştri n-au tolerat astfel de acţiuni antiromâneşti şi au ripostat energic, fără bâlbâieli timorate, aducând aminte tuturor că suntem egali în familia europeană, măcar în litera legii, dacă de spiritul ei încă nu suntem pătrunşi cu toţii, aducând aminte Europei că Uniunea Europeană a fost creată pentru a integra statele mai sărace şi pentru a stimula progresul lor, sporind astfel prosperitatea în toată Europa, aducând aminte tuturor că putem fi mai săraci, dar nu suntem mai nedemni decât alţii. Am folosit aici, cu respect, fragmente din articolul unui europarlamentar PSD, articol publicat în Huffington Post ca urmare atitudinii faţă de cetăţenii români adoptate de unii politicieni aflaţi în căutare populistă de voturi. Adevărurile din acest articol au fost recunoscute de însăşi presa britanică, nefiind un secret că în acest spaţiu european s-au manifestat atitudinile antiromâneşti demolate de europarlamentarul nostru. Departe de a avea pretenţia unor directoare de comportament, comentariile sunt menite a vă motiva aşteptările mele, dar şi sprijinul meu total faţă de propunerile avansate de PSD pentru candidaţii la europarlamentarele din luna mai. Am regăsit pe listă numele celor de care v-am vorbit astăzi şi nu i-am nominalizat din consideraţie pentru prestaţia lor, guvernată de demnitatea modestiei. Sunt convins că această listă va fi fericit completată, dată fiind alianţa consfinţită de crearea USL. Sunt încredinţat că la fel gândesc sucevenii mei, ca şi toţi românii de bună-credinţă şi că aceasta se va vedea, fără doar şi poate, în rezultatul alegerilor pentru desemnarea viitorilor europarlamentari ai României.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Etică sau religie?" Colegul nostru, deputatul Remus Cernea, vine din nou cu o propunere legislativă pe care unii o vor considera, probabil, insultătoare pentru Biserica Ortodoxă Română: vrea să elimine religia din programa şcolară obligatorie. În locul ei ar urma să fie predată materia denumită "etica", de către absolvenţi de facultăţi socioumane, şi nu de preoţi, ca acum, religia devenind astfel facultativă. Această nouă materie a urma să fie predată încă din clasa întâi, iar elevii să înveţe, în funcţie de vârstă, despre doctrinele şi valorile morale. Calificativele primite de elevi în timpul orelor nu vor mai conta la media generală. Este ciudat însă de ce îşi doreşte domnul deputat Cernea înlocuirea orelor de religie cu cele de etică. Oare, indiferent de religie - creştină, musulmană ş.a.m.d. -, nu fiecare este, în sine, un cod etic, după care s-au ghidat sute de milioane de oameni de-a lungul vremii, validându-se astfel valoarea de adevăr peren? Religia îi învaţă pe copii lucruri mult mai complexe decât simplele norme de etică. Studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane, din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială, nu este suficient pentru a detrona religia, ca materie obligatorie, înlocuirea acesteia cu o variantă simplificată nu este o soluţie, indiferent de justificările pe care le poate aduce deputatul Cernea în sprijinul demersului său. Este ca şi cum ar cere ca şi orele de sport să devină facultative, iar "argumentul suprem" ar fi faptul că tot mai mulţi părinţi aduc scutiri medicale pentru copiii lor, ca să nu mai facă sport în şcoală. În plus, care dintre cele zece porunci nu se regăsesc în codul etic al oricui? După cum, la fel de bine, putem pune şi problema coruperii materiei predate la orele de etică. Ce ne facem dacă, în locul religiei, copiii noştri vor trebui să înveţe noţiunile corupte de morală? În România trăim o perioadă în care scara valorilor umane s-a inversat, în care binele a devenit rău şi invers, răul este propagat ca noul bine, când trădarea este văzută ca patriotism ori ca interes naţional, când statul - administraţia, justiţia etc. - s-a rupt de popor şi s-a spus că aşa e bine (deşi prin asta s-a negat însuşi motivul existenţei statului!) etc. Şi atunci, de ce trebuie să acceptăm riscul să înveţe copiii noştri aceste lucruri - teoretizate în expozeuri savante, în sprijinul cărora vin tot felul de inşi cu discursuri sforăitoare -, când, de la bun început, ştim că există o mare posibilitate ca învăţăturile deprinse să fie greşite, deşi sunt învelite în poleială strălucitoare? Parcă e mai bine tot cu: "Să nu minţi, să nu furi, iubeşte-ţi semenii ca pe tine însuţi"... E mai aproape de fibra acestui popor, de mentalitatea românului, de sufletul său. Iată că, atât timp cât nu aduce un spor de instrucţie, o educaţie calitativ superioară faţă de religie, etica nu o poate substitui decât dacă se doreşte răul generaţiei de mâine. Oare asta ne dorim?
			Domnul Neculai Răţoi: "Sănătate de Ev Mediu" Cine are posibilitatea să ajungă măcar prin câteva dintre spitalele ţării, mai ales în teritoriu, mai aproape sau mai departe de Bucureşti, riscă să rămână cu impresia că sănătatea în România este la nivelul Evului Mediu. Eventual poate chiar rămâne uimit că s-a renunţat la luarea de sânge cu lanţeta şi la afumarea cu sulf în butoi. Oricum, principala concluzie este mai mult ca sigur că, în ultimii 25 de ani, intervenţia haotică a politicului de diferite doctrine în domeniul medical a atrofiat simţul necesităţii reale şi pe cel al imaginaţiei. De exemplu: principala cauză de deces a devenit cancerul. Pe cale de consecinţă, ar fi trebuit să se ia toate măsurile pentru depistarea precoce a cancerelor şi pentru tratarea rapidă şi cât mai sigură a acestora. În afara oraşelor cu spitale universitare însă, dotarea secţiilor de oncologie constă mai mult în paturi şi perfuzii cu citostatice, în loc să existe măcar la 3 judeţe, dacă nu chiar la 2, câte un accelerator liniar de particule, aparat care a salvat mii de vieţi încă din vremea strămoşului său, cu cobalt. Este inacceptabil să fie programări pe luni de zile până să-ţi vină rândul la tratament, când într-o astfel de boală pierderea acestui timp poate fi fatală. Da, aparatele sunt scumpe, şi iar o să se vină cu gluma aia că nu sunt bani. Dar dacă Ministerul Sănătăţii nu absoarbe anual măcar 100% din fondurile europene pe care le poate absorbi, înseamnă că la acel minister multă lume mănâncă nişte salarii degeaba, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Nu, nu banii sunt problema, ci lipsa imaginaţiei şi, s-o spunem pe-a dreaptă, lenea. Banii se găsesc, mai ales în colaborare cu consiliile judeţene - fonduri europene, colaborări externe cu diverse organizaţii de caritate, modificări legislative care să oblige marii datornici la buget să participe la dotarea cu aparatură medicală... Însă se pare că nu se vrea, din motive meschine, să se facă paşi mari în acest domeniu vital pentru naţiunea română. La fel, este nevoie de aparatură de detecţie precoce a cancerului, începând cu cea cu termodetecţie, ieftină şi eficientă în peste 160 de boli, dar de care mulţi se feresc ca de foc, deşi SUA şi Franţa le folosesc încă din 1970 într-un sistem naţional de descoperire timpurie a cancerului de sân. După cum trebuie şi laboratoare mai precise, dar şi medicaţie cu molecule de ultimă generaţie şi metode terapeutice noi de tratare a cancerului, mergându-se chiar până la transplant. De ce nu se încurajează şi la noi crearea de organe artificiale, pentru transplant, unul dintre domeniile de vârf şi de viitor în medicina internaţională? Garantat în România preţurile ar fi mai rezonabile! Am încredere în imaginaţia şi priceperea medicilor români, dar, pentru toate astea, trebuie ca la Ministerul Sănătăţii cineva să aibă viziune şi voinţă. Când începem?
			Domnul Scarlat Iriza: "Băsescu, un preşedinte fără limite" Un nou scandal marca Traian Băsescu a izbucnit săptămâna trecută pe scena politică românească. Aşa cum ne-a obişnuit, preşedintele Băsescu face ce face şi mai generează un conflict, pentru ca nu cumva să ne plictisim de atâta linişte. Însă acuzaţiile lansate de această dată de Băsescu întrec orice limită a bunului-simţ, neputând fi încadrate nici măcar în categoria declaraţiilor politice iresponsabile, atât de des folosite în spaţiul politic de la noi. Miza Domniei Sale este, bineînţeles, crearea unor divergenţe între principalii lideri ai USL, în speranţa că la alegerile prezidenţiale partidele componente vor merge separat, fapt ce ar avantaja noua sa creaţie, acest "copil prematur", după cum chiar preşedintele îl numea, respectiv Partidul Mişcarea Populară. După cum am mai afirmat, Băsescu se comportă de ceva vreme de parcă s-ar afla în campanie electorală, dar începe să întreacă orice măsură. Acuzaţiile sale sunt din ce în ce mai grave şi nu au niciun fundament. Principala ţintă a atacurilor sale rămâne Guvernul Ponta, care după cum afirmă este unul "profund corupt", iar premierul "defazat de la problemele ţării, un scut pentru infractori şi un mincinos". Instigă populaţia să iasă în stradă, generează un adevărat conflict intern, iar apoi emite un comunicat de presă prin care îi roagă pe liderii USL să ajungă la un acord pentru a nu crea instabilitate politică. Un caracter atât de dual şi de machiavelic precum al preşedintelui Băsescu este greu de găsit. Totuşi, cel mai grav în afirmaţiile sale de săptămâna trecută rămâne atacul împotriva Băncii Naţionale a României şi Fondului Monetar Internaţional. BNR este una dintre instituţiile în care românii au cea mai mare încredere şi, cu toate acestea, Băsescu îşi permite să afirme că "este în linie cu un guvern corupt". În ceea ce priveşte FMI, preşedintele nu se sfieşte să declare că ia decizii greşite şi că şefa echipei pentru România este lipsită de experienţă. Analizând cele declarate nu poţi să nu te întrebi, măcar retoric, dacă acest om are vreo limită. După cum a demonstrat, probabil că nu.
			Domnul Vasile Popeangă: "Pentru PNL, cu dragoste" Deşi încă de la bun început, de la crearea Uniunii Social-Liberale, au existat în fiecare partid şi voci care s-au opus acestei alianţe pe diverse motive, mai mult sau mai puţin personale, în ultimele săptămâni însă vocile separatiste din Partidul Naţional Liberal au devenit mai puternice, încercând să preia controlul şi să se împotrivească unei voinţe populare care i-a adus la o guvernare ce se bucură de un procent de susţinere cum n-au visat vreodată. Căci, da, voinţa electoratului este cea care a pus în Parlament aproape 70 de procente din voturi în mâna USL, iară nu iscusinţa politică liberală. Fără să vreau, aducerea-aminte m-a dus la momentul când, tot împotriva voinţei populare uriaşe, liberalii l-au făcut pe Alexandru Ioan Cuza să părăsească scaunul domniei. Insă, dacă după aceea au avut noroc cu Carol I, acum urmarea va fi punerea de noi aripi lui Băsescu, făcându-i pohta ce-a pohtit: unificarea aşa-zisei drepte româneşti sub sceptrul său de comunist năpârlit peste noapte în "om de dreapta"! Căci au ajuns şi la noi zvonurile cum că PNL vrea să iasă din grupul europarlamentar al ALDE şi să treacă în barca Partidului Popular European, taman la patronii PDL. De ce ar trece însă PNL să se alipească de un partid deloc popular, cum se autopretinde, care s-a dovedit nu doar incapabil să gestioneze criza economică, ale cărei urme se mai resimt şi astăzi, făcându-se frate, pe plan local, cu partidul care mai-mai că era să dispară din parlament din cauza mâniei unui electorat ajuns cu cuţitul la os, dacă nu chiar şi dincolo? În acest context, ce semnificaţie ar mai avea cuvântul "Naţional" din denumirea partidului, dacă se aliază cu trădătorii acestui neam? Încerc să-mi imaginez cum, în loc să se pupe cu Daniel Constantin şi cu Victor Ponta, Crin Antonescu se va pupa cu Blaga, MRU şi Papahagi. Parcă nu e ceva bine în poza asta, dar e opţiunea fiecăruia ce face în această situaţie... Să nu fi înţeles, nici măcar până acum, grupul tare vocal al separatiştilor din PNL, că, dacă te alipeşti unui repudiat de electorat, nu e musai să-1 tragi pe el în sus, ci rişti să te tragă acesta în jos? Uitaţi-vă la ţărănişti: indiferent cu cine s-au mai aliat, n-au mai pătruns în parlament, cât a fost el de partid istoric! O să fie însă un moment greu pentru liberali venirea în faţa electoratului. Când au primit mandat din partea acestuia ca, împreună cu celelalte partide care compun USL-ul, să salveze ţara de Băsescu, băsism şi degringolada economico-financiară şi socială, iar ei s-au sustras de la această datorie, cu ce obraz mai vin recalcitranţii din PNL să mai ceară votul de la popor? Ca să facă... ce? Căci, sustrăgându-se de la mandatul popular primit şi aliindu-se cu partidele care au demolat această ţară mai rău decât un război, nu numai că va dispărea credibilitatea liberalilor că ei pot reprezenta naţiunea, dar îşi vor atrage şi furia oamenilor de rând, care încă îşi mai oblojesc rănile după guvernările portocalii. Oricum, cine i-a învăţat pe liberali să tragă de USL până aceasta se rupe nu i-a învăţat de bine, acţiunea fiind mai mult una sinucigaşă. Nu aceasta este soluţia ca să iasă preşedinte Crin Antonescu, care e pe cale să dea cu piciorul unei susţineri ce i-ar permite să se înscrie în cursa electorală şi să câştige chiar dacă ar pleca în concediu peste hotare a doua zi de la depunerea candidaturii! Momentan, liderul liberalilor mizează pe încrederea populară pe care o are, dar aceasta este volatilă, există doar pe moment, deoarece este încă în USL. Mâine, trecând alături de băsişti, încrederea poate scădea la 20 de procente, poimâine la 10, iar la alegeri să înoate undeva la nivelul lui Papahagi, MRU sau care mai e contracandidat de umplutură. Am tot amintit, sub cupola acestui Parlament, un citat biblic, dar se pare că nu vor prea mulţi să ia aminte: "Pieirea ta prin tine, Izraile!". Ori, mai pe româneşte, "Cum îţi aşterni, aşa vei dormi". Dar, chiar aşa, fie şi simbolic: să dormi în acelaşi pat cu băsiştii - se sperie gândul... Chiar aşa să fi ajuns PNL?
			Domnul Mihăiţă Găină: "Reducerea ratelor la credite - o măsură de stânga cu efectele unei politici de dreapta" Observ ca iniţiativa Guvernului de a uşura povara celor care au rate la bănci a stârnit numeroase comentarii, atât în presă, cât şi în mediile politice. Dacă din partea presei comentariile sunt fireşti, atunci când sunt făcute cu bună-credinţă şi ne pot ajuta să îmbunătăţim acest proiect, când vine vorba de opoziţie nu putem decât să ne manifestăm consternarea. Domnii politicieni care se revendică de la dreapta spectrului politic par a nu înţelege efectul multiplicator în economie pe care-1 are această măsură despre care ei spun că este de stânga. Măsura în sine are legătură cu politici de dreapta pe care nu le-am prea văzut de la onorabilii colegi din opoziţie când erau la putere. Este la mintea cocoşului să constaţi că lăsarea mai multor bani în buzunarele oamenilor are ca efect direct creşterea consumului. Asta înseamnă o creştere a veniturilor pentru firme, ceea ce înseamnă, într-un final, şi locuri de muncă mai multe apărute ca urmare a creşterii producţiei şi creşterii cererii. Spre deosebire de majorarea TVA, care a redus consumul până aproape de prăbuşire şi a generat şomaj în masă, măsura luată de Guvernul Ponta generează creştere economică şi locuri de muncă. Nu în ultimul rând, puterea de cumpărare mai mare va avea efect şi în buget, prin creşterea încasărilor ca urmare a majorării consumului. Câtă vreme măsura guvernului generează efecte benefice pentru o economie slăbită, încurajând firmele să producă şi să vândă, nu putem vorbi despre o măsură strict de stânga. Este o măsură în avantajul oamenilor, dar şi al firmelor, lucru perfect posibil dacă guvernaţii sunt înţelepţi şi se gândesc în primul rând la oameni, şi nu la buzunarele lor. Ceea ce nu înţeleg colegii care se pretind de dreapta este că nu o pătură subţire de mulţi miliardari generează prosperitate, ci cât mai mulţi oameni din clasa de mijloc, care să îşi permită să consume bunuri şi servicii. Dacă avem clasă de mijloc, atunci şi fírmele vor prospera. Câtă vreme muncitorul va avea venituri la limita de supravieţuire, nu va fi bine nici pentru marii antreprenori, care acum critică exact o măsură menită să le dea o gură de oxigen.
			Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: "Unitatea USL" Uniunea Social-Liberală reprezintă alianţa care a obţinut cele mai bune scoruri electorale, după 1989, iar preluarea puterii executive din 2012 a însemnat începutul unei bune guvernări. USL a sprijinit construirea unei guvernări axate pe transparenţă, competenţă, dezvoltare economică şi pe implementarea de politici sociale care să asigure cetăţenilor o viaţă mai bună. Guvernul USL a reuşit să redreseze economia, după mulţi ani de criză profundă. Rezultatele pozitive privind creşterea economică au fost vizibile în 2013, iar Institutul Naţional de Statistică a confirmat această creştere de 3,5%, depăşind astfel şi estimările reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional. Competenţa economică reprezintă cel mai important argument pentru un guvern performant, iar aceasta este dovedită de: scăderea inflaţiei de la 7,96%, în 2010, la nivelul de 1,55% în 2013 şi de creşterea pensiei medii lunare. De asemenea, salariul mediu net a înregistrat, în 2013, o creştere de 283 lei, ajungând la suma de 1760 de lei. Importurile, de asemenea, au crescut, faţă de 2012, cu 1%, iar exporturile au crescut cu 10% în 2013, faţă de acelaşi an. Executivul USL, prin implementarea unor politici eficiente, a reuşit să scadă rata şomajului, crescând numărul de salariaţi la 4,36 milioane de salariaţi. USL demonstrează că este o alianţă serioasă şi responsabilă, care respectă votul cetăţenilor şi duce la îndeplinire obiectivele enumerate în angajamentul USL asumat de toate partidele componente. Pentru a continua pe acest drum ascendent, este necesar să avem stabilitate politică, să lăsăm deoparte orgoliile şi interesele de partid şi să continuăm proiectele pe care le-am început împreună. Am încredere că se va ajunge la o înţelegere în cadrul Uniunii Social-Liberale privind guvernarea, iar situaţia actuală va fi rezolvată, întrucât este în interesul tuturor ca Guvernul să îşi continue activitatea şi să se concentreze asupra priorităţilor care contează cu adevărat pentru cetăţenii ţării noastre.