Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 1 aprilie 2014

			Şedinţa a început la ora 13,35. Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnul senator Ion Rotaru, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, secretar al Camerei Deputaţilor. Din prezidiu a făcut parte domnul senator Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea solemnă a celor două Camere ale Parlamentului, consacrată marcării a zece ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică. Rog colegii deputaţi şi senatori să ia loc în bănci pentru a începe sesiunea. O să rog staff-ul tehnic să se intoneze Imnul naţional. Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!". Vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi şi senatori, Vă rog să îmi permiteţi să vă propun să păstrăm un moment de reculegere în memoria eroilor români care au căzut la datorie în teatrele de operaţiuni NATO. Se păstrează un moment de reculegere. Vă mulţumesc foarte mult. Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor invitaţi, Stimaţi colegi parlamentari, Ne-am reunit astăzi sub cupola Parlamentului pentru a celebra un moment de răscruce al istoriei României, pentru a rememora marile evenimente şi realizări ale deceniului de când ţara noastră este membru al celei mai importante organizaţii de securitate colectivă a lumii contemporane, dar şi pentru a mulţumi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui deziderat. Este un moment de aniversare şi un nou prilej pentru a aduce omagiul nostru acelor români care au făcut sacrificiul suprem în numele unor valori şi idealuri universale. În acelaşi timp, aş dori să exprim profunda noastră recunoştinţă familiilor militarilor căzuţi la datorie, celor care au pierdut un fiu sau un frate, un soţ sau un tată şi cărora le suntem îndatoraţi în aceeaşi măsură, alături de care suntem şi spre care se îndreaptă gândurile noastre pline de compasiune. Vreau să salut în mod deosebit prezenţa în sală a membrilor familiilor acestor militari eroi căzuţi la datorie. Vă mulţumesc că sunteţi aici, alături de noi. (Aplauze prelungite.) Doamnelor şi domnilor colegi, În aceste zile, România a plătit din nou tribut de sânge în lupta pentru asigurarea securităţii şi protejarea valorilor democratice. Un militar român şi-a pierdut viaţa şi alţi cinci au fost răniţi pe pământ afgan. Doresc ca, în numele Parlamentului României, să exprim întreaga solidaritate şi să transmit sincere condoleanţe familiei sublocotenentului Claudiu Constantin Vulpoiu şi compasiune familiilor celor răniţi. Devotamentul de care dau dovadă militarii români va rămâne mereu în memoria noastră ca un exemplu de curaj şi dăruire. Este prerogativa Parlamentului de a reprezenta şi transmite opinia cetăţenilor care l-au ales şi de aceea, doamnelor şi domnilor, ne-am propus să marcăm cei zece ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică prin adoptarea unei declaraţii care consacră semnificaţia acestui eveniment istoric, exprimând astfel hotărârea fermă a ţării noastre de a-şi respecta angajamentele internaţionale şi de a contribui la întărirea Alianţei. Totodată, în marja acestui moment aniversar are loc mâine, de la ora 10,00 conferinţa pe tema "Profilul României în NATO la zece ani după integrare", la care vor lua parte personalităţi ale vieţii politice, academicieni, reprezentanţi ai societăţii civile, care vor face bilanţul acestor zece ani şi vor examina liniile de acţiune pentru anii viitori. În încheiere, daţi-mi voie să-l invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, să ne împărtăşească opiniile Domniei Sale cu privire la evenimentul pe care îl sărbătorim. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			(Domnul senator Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu coboară la tribună.)
			Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte Traian Băsescu, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Alteţa Voastră Regală, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Reprezentanţi ai corpului diplomatic, Se împlineşte în aceste zile un deceniu de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. La 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al NATO în cadrul celui mai amplu val de lărgire a organizaţiei din întreaga istorie a acesteia. Acest eveniment istoric a reprezentat o componentă esenţială în desăvârşirea marelui proiect naţional de inserare a spaţiului românesc în structurile şi sistemul de valori democratice de libertate şi civilizaţie pe care Europa Occidentală nu a încetat să-l reprezinte. Inaugurat încă în epoca revoluţiilor de la 1848, acest mare proiect naţional de modernizare a României a fost susţinut de principalele forţe politice ale timpului, dintre care Partidul Naţional Liberal s-a distins prin viziune strategică şi consecvenţă. Întrerupt brutal de al Doilea Război Mondial şi de Războiul Rece care i-a urmat, acest proiect major a fost reluat cu o intensitate sporită după prăbuşirea dictaturii comuniste. În contextul deciziei istorice a NATO de a admite democraţiile restaurate din centrul şi estul Europei ca membri cu drepturi depline ai organizaţiei, voinţa politică de integrare europeană şi euroatlantică a cetăţenilor României s-a exprimat ferm şi clar cu prilejul alegerilor din 1996. Viziunea politică şi curajul de a-şi asuma decizii dificile pe care le-a manifestat guvernarea de coaliţie dintre 1996 şi 2000 a fost continuat ca angajament bipartizan în anii următori, continuitatea de acţiune sistematică a celor mai importante instituţii ale statului român în favoarea integrării europene şi euroatlantice a avut drept corolar faptul că la Summitul NATO de la Praga din 2002, România a fost invitată să adere la Organizaţia Atlanticului de Nord. De atunci, România a participat direct la acţiunile şi deciziile Alianţei, aducând contribuţii pe care recent generalul Philip Breedlove le-a calificat drept extraordinare. Forţele militare române au participat la misiunea din Afganistan, atât la Operaţiunea "Enduring Freedom", cât şi la tranziţia către misiunea ISAF. România este printre primele cinci naţiuni din punctul de vedere al contribuţiei la această operaţiune şi s-a angajat să contribuie şi la misiunea Post-2014 "Resolute Support." Am contribuit la misiunile NATO în Balcani, la diverse misiuni de patrulare aeriană ale NATO, precum şi la operaţiuni maritime, am asigurat susţinere în domeniul comunicaţiilor prin misiunea "Patriot", probând un nivel remarcabil de interoperabilitate şi vădind acelaşi consens dintre factorii politici şi cei militari, care au asigurat şi parcursul de integrare al ţării noastre. România înţelege să răspundă în acest mod asigurării unui statut fără precedent în istoria naţională atât în ceea ce priveşte securitatea de care beneficiază, cât şi în privinţa locului pe care-l ocupă azi în comunitatea internaţională ca membru al NATO şi al Uniunii Europene. Evenimentele din ultimele săptămâni, în care Federaţia Rusă se manifestă cu atâta agresivitate în raport cu statele suverane din vecinătatea ei apropiată, ne îndeamnă să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă România nu era un partener cu drepturi depline al acestor două organizaţii. Pe acest fundal apare cu atât mai nociv faptul că unele partide şi personalităţi politice din România încearcă să instrumentalizeze electoral temele legate de NATO şi de Uniunea Europeană. Interesul naţional, definit prin consensul unei majorităţi mai mult decât semnificative a cetăţenilor României şi al întregii sale clase politice, se exprimă astăzi, ca şi în ultimii 20 de ani, prin apartenenţa statului român la structurile europene şi euroatlantice. Această opţiune fundamentală este esenţială pentru prezentul şi viitorul societăţii româneşti. A pune sub semnul întrebării seriozitatea acestui angajament politic şi moral fundamental este un act antipatriotic şi un atentat la interesul naţional. Tocmai aceste împrejurări dificile ne obligă nu doar să consolidăm poziţia obţinută cu sacrificii şi stăruinţă neînduplecată acum zece ani, ci să formulăm mai clar şi să susţinem cu mai multă energie acele concluzii pe care evenimentele recente ni le evidenţiază mai limpede ca oricând. România trebuie să folosească întregul său potenţial, posibilităţile pe care i le oferă Parteneriatul strategic cu SUA şi statutul său de membru NATO pentru a asigura cu toate mijloacele securitatea teritoriului naţional şi a graniţei de est a NATO şi a Uniunii Europene. România ar trebui să devină un catalizator cu mult mai activ decât până acum în politicile de consolidare a graniţelor NATO şi Uniunea Europeană, promovând energic asocierea Ucrainei şi Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca etapă în procesul de integrare europeană. România trebuie să-şi asume rolul de catalizator şi în relansarea politicilor de securitate comună şi cooperare la Marea Neagră, utilizând toate instrumentele instituţionale, parteneriatele sale tradiţionale cu statele riverane membre NATO şi/sau ale Uniunii Europene, precum şi rolul său istoric de mediator în acest spaţiu. România trebuie să acţioneze cât mai hotărât în cadrul NATO, cât şi în cel al Uniunii Europene pentru o politică energetică inteligentă, care să asigure tuturor statelor europene căi alternative de aprovizionare, astfel încât să se elimine posibilitatea şantajului energetic din partea oricărui furnizor. În fine, dar nu în ultimul rând, România trebuie să mobilizeze consensul statelor membre ale ambelor organizaţii împotriva permanentizării şi chiar extinderii zonelor de conflict îngheţat, a manifestărilor de iredentism şi a încercărilor de secesiune în beneficiul unor state învecinate, astfel încât acte de agresiune de tipul celor la care am asistat în ultimele săptămâni să nu se mai întâmple. În numele Senatului României, mulţumesc pentru eforturile încununate prin aderarea la NATO tuturor cetăţenilor României care au acceptat sacrificii importante, uneori dureroase, în numele interesului naţional şi pentru apropierea întregii societăţi româneşti de standardele de democraţie, legalitate şi eficienţă pe care le impune apartenenţa la NATO. De asemenea, se cuvine să aduc omagiu Senatului României, Armatei Române, fără de al cărei devotament şi abnegaţie nu am fi putut să ne integrăm în cea mai puternică alianţă defensivă din istorie. Mulţumesc, de asemenea, întregului aparat al administraţiei de stat în frunte cu diplomaţii şi specialişti în relaţii internaţionale, precum şi serviciilor de informaţii ale statului român, care au susţinut cu competenţă, profesionalism şi seriozitate nedezminţită efortul comun de integrare. În egală măsură, cred că trebuie să aduc mulţumirile mele tuturor parlamentarilor, membrilor guvernelor României şi predecesorilor mei la conducerea celor două Camere ale Parlamentului, care au asigurat perspectiva politică şi legislativă a integrării euroatlantice şi, totodată, consensul politic indispensabil din anii care au pregătit admiterea noastră în NATO. Se cuvine să exprim, în numele Senatului României, mulţumirile cele mai sincere foştilor şefi ai statului român, Maiestăţii Sale Regele Mihai care, din 1996, când şi-a redobândit statutul şi cetăţenia, a depus eforturi remarcabile în întreaga lume liberă pentru susţinerea aspiraţiilor legitime de integrare ale poporului român, precum şi preşedinţilor Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Preşedintele Constantinescu şi-a asumat încă din primul moment al mandatului său misiunea de a convinge pe decidenţii tuturor statelor membre în NATO şi Uniunea Europeană de faptul că integrarea României în structurile europene şi euroatlantice reprezintă o decizie necesară şi legitimă pentru ambele organizaţii. Modul curajos şi lipsit de echivoc în care a exprimat adeziunea statului şi societăţii româneşti la valorile democraţiei şi libertăţii, susţinând - în ciuda tuturor obstacolelor - efortul comunităţii internaţionale pentru soluţionarea crizei Balcanilor de Vest a deschis României porţile Alianţei şi ale Uniunii Europene. Preşedintele Iliescu a continuat acest drum, având privilegiul istoric de a atinge ţelul comun al integrării în cursul ultimului său mandat. Într-un cuvânt, aderarea României la NATO ca membru cu drepturi depline a fost un mare proiect naţional, susţinut de generaţii succesive. Încheierea lui a încununat un efort cu adevărat secular, asigurând României, pe termen lung, conectarea durabilă la lumea liberă, democratică şi prosperă a Alianţei Nord-Atlantice. Vă mulţumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule preşedinte al Senatului. În continuare voi da cuvântul domnului deputat Gabriel Vlase, şeful Delegaţiei parlamentare române la Adunarea Parlamentară a NATO şi vicepreşedintele acestui for parlamentar, care va da citire Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Declaraţia Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO. În urmă cu 10 ani, la 2 aprilie 2004, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, cea mai importantă organizaţie de securitate colectivă din toate timpurile şi cea mai relevantă în complicatul context de securitate al zilelor noastre. În acest fel, România şi-a realizat un obiectiv strategic de politică externă, aderarea la organizaţia care garantează pacea şi securitatea în spaţiul euroatlantic de mai bine de o jumătate de secol. Totodată, acest act, care a întrunit consensul întregii clase politice, a marcat împlinirea unei aspiraţii - revenirea României în marea familie a democraţiilor occidentale, de care a fost despărţită, împotriva propriei voinţe, pentru aproape o jumătate de secol. Aderarea la NATO a restabilit locul şi rolul României în arhitectura internaţională de securitate, definind poziţia ţării noastre pe scena politică a lumii contemporane, răspunderile care-i revin faţă de poporul român, dar şi faţă de ceilalţi membri ai Alianţei. România şi toţi cetăţenii săi beneficiază direct de protecţia de securitate a Alianţei, de natură să garanteze pe termen lung dezvoltarea democratică şi prosperitatea societăţii româneşti care a susţinut şi susţine într-o proporţie covârşitoare rolul NATO în mediul contemporan de securitate. Semnificaţia şi importanţa acestui moment ne apar cu atât mai evidente astăzi, când constatăm că ameninţări de securitate pe care le consideram demult depăşite în spaţiul european, cum ar fi anexarea Crimeii de către Rusia, prin încălcarea dreptului internaţional, revin în prim-planul actualităţii. Aceste evoluţii îngrijorătoare, pe care România le condamnă cu fermitate, vin să reconfirme validitatea premiselor care au stat la baza aderării ţării noastre la NATO. Cu acest prilej aniversar, afirmăm că România şi-a îndeplinit obligaţiile de contributor de securitate în cadrul NATO. Se cuvine, în primul rând, să aducem omagiul nostru memoriei militarilor români, să ne exprimăm adânca recunoştinţă faţă de aceşti eroi care şi-au dat viaţa în numele democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului, în misiuni desfăşurate sub drapelul NATO. În acelaşi timp, gândurile noastre se îndreaptă spre familiile acestor eroi, care au pierdut un fiu, un soţ sau un tată şi cărora le datorăm în egală măsură toată gratitudinea noastră. Reiterăm totodată profundul nostru respect faţă de munca şi devotamentul exemplar al tuturor celor care au participat la misiunile asumate de România în NATO, dovedindu-se la înălţimea încrederii cu care i-a învestit societatea românească în ansamblul ei. Aniversarea unui deceniu de la aderarea României la NATO coincide cu a 65-a aniversare a înfiinţării Alianţei Nord-Atlantice. În ultimii 10 ani, România a crescut împreună cu Alianţa, participând în mod activ şi direct la transformarea acesteia într-o organizaţie capabilă să facă faţă cu succes provocărilor de securitate ale începutului de mileniu. Summitul NATO care a avut loc la Bucureşti în aprilie 2008 a reprezentat o recunoaştere a relevanţei strategice a României, a rolului şi contribuţiilor sale la obiectivele NATO, precum şi a importanţei acordate vecinătăţii NATO. România a participat, alături de aliaţi, la adoptarea în 2010 a noului Concept strategic al NATO, document de viziune care stabileşte principalele repere ale acţiunii NATO pe termen mediu şi oferă opiniei publice şi statelor aliate imaginea de ansamblu a priorităţilor NATO. Am dorit ca nou Concept strategic să constituie răspunsul statelor democratice la spectrul larg de ameninţări şi sfidări asimetrice cu care sunt confruntate, punând în evidenţă în acelaşi timp, şi mizele demersului - afirmarea consolidată a identităţii NATO prin obţinerea sprijinului populaţiei din statele membre, creşterea solidarităţii transatlantice, promovarea flexibilităţii Alianţei şi, implicit, a eficacităţii misiunilor în derulare, redefinirea conceptului de "descurajare" şi a sistemului actual de parteneriate ale Alianţei. În procesul complex de transformare a NATO, România şi-a demonstrat cu consecvenţă ataşamentul faţă de principiile, valorile şi ţelurile Alianţei, s-a dovedit a fi un aliat responsabil, generator de valoare adăugată, care şi-a subsumat propriile eforturi demersurilor colective de adaptare a capacităţilor şi structurilor NATO la noul Concept strategic. Pe acest fond, România a participat în ultimii ani la dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă, care va reprezenta o contribuţie importantă la programul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Prin finalizarea cu succes a acordurilor bilaterale cu Statele Unite şi operaţionalizarea la orizontul anului 2015 a Facilităţii antirachetă din cadrul Bazei militare de la Deveselu se va extinde protecţia asupra teritoriului aliat din Europa împotriva ameninţărilor cu rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune, consolidându-se poziţia ţării noastre de aliat de încredere în cadrul NATO. Am pledat şi pledăm în modul cel mai consecvent pentru "politica uşilor deschise" a NATO, pentru intensificarea şi diversificarea relaţiilor parteneriale, apreciind că, în noul context geopolitic, aceste teme rămân de o stringentă actualitate. Considerăm deosebit de importantă continuarea extinderii Alianţei în zona Balcanilor de Vest şi în regiunea extinsă a Mării Negre. În contextul conflictelor prelungite, aceasta se dovedeşte a fi singura opţiune viabilă pentru asigurarea pe termen lung a apărării colective şi a stabilităţii acestor zone, care continuă să fie surse de instabilitate şi conflict. Suntem în continuare preocupaţi de contextul geopolitic actual, marcat de riscuri emergente, care au un impact negativ asupra situaţiei globale de securitate. România a promovat şi va continua să promoveze în cadrul NATO, în strânsă legătură cu statele aliate şi cu cele partenere, în special din vecinătatea imediată, atât propriile interese în materie de securitate energetică, cât şi interesele Europei. Având în vedere situaţia actuală creată în această zonă a Europei, unde ţara noastră este graniţa de est a Uniunii Europene şi a NATO, Parlamentul României îşi exprimă speranţa că NATO va analiza în perioada următoare, până la summitul din septembrie din Ţara Galilor, posibilitatea susţinerii creşterii credibilităţii strategice a Alianţei. Suntem preocupaţi, de asemenea, de ameninţările cibernetice, aflate într-o permanentă diversificare şi susţinem adoptarea unor măsuri concrete la nivelul NATO, pentru contracararea respectivelor ameninţări. Procesul de reformă a Cartelului General al NATO, care a cuprins toate sectoarele de activitate ale Alianţei, a avut drept rezultat o organizaţie suplă, flexibilă, eficientă şi puternic ancorată, din punct de vedere conceptual, în mediul internaţional de securitate. NATO este astăzi pregătită să contribuie la stabilitatea, predictibilitatea şi solidaritatea transatlantică, în acelaşi timp îndeplinindu-şi rolul de garant al mediului de securitate regional şi global. Parlamentul României a acordat sprijinul său constant Adunării Parlamentare a NATO, contribuind, prin reprezentanţii săi, la definirea şi punerea în practică a obiectivelor sale, animat de convingerea că acest for joacă un rol decisiv, prin impulsionarea şi dezvoltarea dialogului interparlamentar, inclusiv cu partenerii Alianţei. Într-adevăr, diplomaţiei parlamentare îi revine o misiune esenţială, ea permiţând diseminarea directă a mesajelor Alianţei şi corecta informare a cetăţenilor asupra priorităţilor şi misiunii acesteia. Găzduirea de către Parlamentul României, la Bucureşti, a două sesiuni anuale ale Adunării Parlamentare NATO, în 1997 şi 2011, a marcat momente importante, atât pentru România, în calitate de ţară gazdă, cât şi pentru Alianţă. La acest moment aniversar pentru România şi pentru NATO, ne exprimăm convingerea fermă că astăzi organizaţia este mai solidă ca oricând, la aceasta contribuind coeziunea statelor membre şi angajamentul acestora pentru promovarea valorilor libertăţii şi democraţiei. Vom acţiona în continuare pentru recunoaşterea NATO ca actor de securitate global, cu un profil în creştere, cât mai atractiv pentru partenerii interesaţi. Totodată, România va susţine, în mod activ, promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor şi cooperării regionale în vecinătatea imediată a României, în sinergie cu Uniunea Europeană şi alte organizaţii globale şi europene. Adoptată astăzi 1 aprilie, de cele două Camere ale Parlamentului României, reunite în şedinţă comună, cu prilejul Sesiunii solemne consacrate marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat. Încep intervenţiile pe grupuri politice parlamentare. O să dau cuvântul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, 5 minute. În numele grupului, domnul senator Gabriel Oprea. Domnule senator, aveţi cuvântul.
			Domnul Gabriel Oprea: Domnule preşedinte al României Traian Băsescu, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru Victor Ponta, Stimaţi invitaţi, Dragi colegi, Pacea nu este ireversibilă, iar premisele prosperităţii unui stat nu pot fi garantate fără efort, fără costuri şi fără sacrificiu. De-a lungul istoriei, noi românii am plătit cu sânge preţul independenţei, unităţii, libertăţii şi democraţiei de care ne bucurăm astăzi. Din acest motiv, românii ştiu, poate mai mult decât alţii, cât de important este să priveşti spre viitor cu mai multă linişte în suflet şi să clădeşti convins fiind că pacea de care ne bucurăm are o temelie solidă. Această temelie este, fără nicio îndoială, statutul pe care România îl are ca membru NATO, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru. Mă refer, evident, la parteneriatul şi angajamentele comune care-i unesc pe membrii acestei alianţe. În egală măsură, mă refer la contribuţiile efective pe care România, prin instituţiile şi prin militarii săi, le are ca furnizor de securitate în cadrul NATO. Sigur, nu avem capacităţile şi resursele altor state, dar avem cu certitudine mentalitatea şi atitudinea care animă această alianţă. Ştiţi bine că integritatea euroatlantică a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe româneşti. A fost unul dintre puţinele momente naţionale veritabile, caracterizate de consens absolut la nivelul clasei politice responsabile din România. Astăzi vedem roadele acestui consens şi înţelegem mai bine cât de important a fost momentul istoric al intrării României în NATO. Încă de la aderare, România şi-a asumat un rol activ în cadrul NATO, aceasta fiind o condiţie esenţială a promovării intereselor naţionale la nivel interaliat şi a integrării preocupărilor de securitate ale României în procesul decizional al acestei structuri. Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a presupus, printre altele, contribuţia naţională cu personal în structurile Alianţei. Până în prezent, România a participat la misiuni de menţinere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, situându-se pe primele locuri între statele membre contributoare la operaţii. În plus, Armata României a avut o contribuţie însemnată în ceea ce priveşte schimbul de date şi informaţii în cadrul Alianţei, prin participarea cu personal şi capabilităţi de informaţii militare la operaţiile NATO, contribuţii la elaborarea documentelor NATO agreate şi în sprijinul deciziilor Consiliului Nord-Atlantic şi Comitetului Militar al NATO, contribuţii pentru centrul NATO, pentru fuziunea informaţiilor şi pentru comandamentele NATO. Este de subliniat faptul că Armata României s-a situat între primii 5 contributori ai Diviziei Informaţii a Statului Major Militar Interaliat al NATO, în perioada 2008-2012, şi s-a situat pe primul loc la contribuţii în sprijinul Diviziei Informaţii în anul 2013. Competenţa şi profesionalismul României în acest domeniu au condus la înfiinţarea Centrului de Excelenţă NATO pentru HUMINT de la Oradea. În privinţa teatrelor de operaţii, ştiţi bine că Afganistan a reprezentat principala zonă de interes şi de efort tactic. În prezent, acolo sunt dislocaţi aproximativ 1200 de militari, 30 de batalioane şi aproximativ 25 de mii de militari au participat la misiuni în Afganistan, în rotaţie de câte 6 luni. Ca dovadă a aprecierii profesionalismului în teatrul de operaţii al militarilor români, România a fost prima ţară din cadrul ISAF care a avut în subordine o subunitate a Statelor Unite ale Americii, o mare onoare. România va continua să contribuie cu instructori şi personal specializat, potrivit cerinţelor Alianţei şi deciziilor politice naţionale. Din păcate, România ca şi celelalte ţări membre al NATO, nu au fost scutite de preţul de sânge plătit pentru securitate şi pentru libertate. România a pierdut în operaţiile militare desfăşurate în cadrul NATO 26 de militari. Sunt oameni care au murit slujind drapelul României şi având convingerea că misiunea lor purtată departe de ţară este o garanţie a libertăţii şi a securităţii celor de acasă. Rezumând toate aceste repere referitoare la parcursul României în NATO, putem spune cu certitudine că la 10 ani de la aderare, profilul ţării noastre în Alianţa Nord-Atlantică este definit prin continuitate şi coerenţă. Au fost 10 ani în care am câştigat respectul partenerilor noştri. Au fost 10 ani în care am contribuit cu determinare la succesul misiunilor NATO, dar, cel mai important, au fost 10 ani în care România şi-a reconfirmat periodic, fără echivoc, opţiunea făcută acum 10 ani. Suntem parte a structurilor euroatlantice nu din întâmplare, ci prin voinţa românilor, şi pentru aceasta este destinul nostru ca stat. Suntem într-o zonă de importanţă strategică majoră, între Balcanii de Vest şi vecinătatea estică, regiunea Mării Negre şi Caucazul de Sud. Iar din acest punct de vedere, cred că România are, în continuare, şansa de a demonstra nu numai că este un furnizor constant de securitate, ci şi un pol de stabilitate în regiune. Stimaţi invitaţi, Dragi colegi, Doamnelor şi domnilor, Pentru România au trecut 10 ani de NATO, dar ne aşteaptă mulţi ani înainte. Ne dorim să fie ani de securitate şi prosperitate şi ne dorim ca Parteneriatul Nord-Atlantic să fie la fel ca şi până acum, o temelie solidă a fiecărui pas pe care România îl va face pe calea afirmării destinului ei istoric. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Crin Antonescu, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal. Domnule senator, aveţi cuvântul.
			Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu: Alteţa Voastră Regală, Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru Ponta, Domnilor prim-miniştri, Domnilor preşedinţi ai Camerelor, Doamnelor şi domnilor colegi, Sărbătorim astăzi 10 ani de la intrarea României în NATO. Spun bine sărbătorim, pentru că apartenenţa ţării noastre la organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este, probabil, cea mai mare reuşită diplomatică şi istorică a României, este o şansă uriaşă şi este o premisă pentru viitorul optimist al acestei ţări. Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea şi asemenea garanţii de securitate. Niciodată România n-a făcut parte, în toată istoria sa, dintr-un asemenea club care reuneşte cele mai importante valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică, a ajuns. Niciodată în istoria sa, România nu a avut mai multă importanţă, mai multă greutate şi mai multe resurse geostrategice, decât astăzi, prin apartenenţa sa la NATO. Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului Naţional Liberal, să mulţumesc întâi de toate Armatei Române şi structurilor operative de intelligence care au dovedit şi dovedesc profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-o în procesul complicat de reformare internă. Au dovedit-o cu preţul sângelui de atâtea ori, în Balcani, în Irak, în Afganistan. Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al societăţii româneşti şi este, poate, instituţia din România cea mai respectată şi cea mai apreciată de toţi partenerii noştri externi. Aş vrea, în al doilea rând, să mulţumesc tuturor cetăţenilor României, solidarităţii şi hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui proiect. Sunt convins că acest consens copleşitor al cetăţenilor români a generat şi întreţine şi consensul, probabil, singurul consens fertil din clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privinţă toţi. Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate pentru că n-au cunoscut, din fericire pentru ei, ce înseamnă lipsa libertăţii decenii în şir pentru o naţiune, România este o ţară în care există consens, în care există încredere, în care există optimism în interiorul şi în sprijinul acestor instituţii şi acestei direcţii şi acesta este un atuu, unul din marile atuuri, poate încă insuficient exploatat al României. Vreau, în al treilea rând, în numele Partidului Naţional Liberal, să mulţumesc tuturor acelor personalităţi publice, oameni politici, lideri politici, membri ai Guvernelor, parlamentari, diplomaţi care au lucrat pentru ca această şansă istorică extraordinară să fie realitate. Nu-i putem, probabil, şi dacă vrem, numi pe toţi, dar voi numi azi doi oameni, pentru că mi se pare că încă şi în această privinţă trebuie să le fie făcută dreptate. Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, Majestăţii Sale Regele Mihai I. (Aplauze.) Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, domnului preşedinte Emil Constantinescu. (Aplauze.) Nu sunt singurii care au lucrat şi care şi-au asumat decizii curajoase, în cazul preşedintelui Constantinescu, dar sunt poate oamenii ale căror merite au fost, până acum cel puţin, cel mai adesea trecute în umbră. Aceasta este o şansă istorică pentru România, dar în acelaşi timp, pentru noi apartenenţa la NATO e preţioasă ca premisă, pentru că apartenenţa noastră la NATO este şansa şi premisa pentru viitor, pentru construcţie, pentru construcţie de instituţii, pentru construcţie de proiecte, pentru construcţie de mentalităţi, pentru construcţie de decizii. Există două iluzii periculoase pe care probabil le-am trăit mulţi dintre noi şi, în orice caz, au fost trăite din plin în Europa. Prima a fost iluzia aceea ce Fukuyama numea "Sfârşitul istoriei" bucuria anilor ’90 şi sentimentul că Războiul Rece, în esenţa lui, e de domeniul istoriei şi al ireversibilului. Realităţile de azi, şi nu numai ele, dar cu precădere cele din săptămânile şi lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în istorie şi că cine nu trăieşte iluzia că libertatea e câştigată odată pentru totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupţi, că pentru ea nu trebuie să continui să investeşti, se înşeală. A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct, aceea că securitatea Europei, că obligaţia şi cheltuielile apărării libertăţii Europei democratice revin din oficiu superputerii militare şi economice a Statelor Unite. E adevărat, Statele Unite de la sfârşitul anilor ’40, prin organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord au salvat Europa. S-o spunem limpede. Dar noi, ca europeni, şi toţi ceilalţi europeni, trebuie să înţelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm şi să nu lucrăm pentru libertatea comună şi pentru valorile comune ale noastre, ca şi ale celor de peste Atlantic. De aceea, de pildă, angajamentul, pe care noi în România l-am făcut, de a aloca minim 2 la sută din produsul intern brut cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini şi pe care nu l-a putut îndeplini, cred, nimeni, atât cât s-a angajat în Europa, şi în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios pentru că, dacă NATO este spaţiu şi garanţie de libertate, securitate şi stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre binele comun al acestora e datoria noastră a tuturor şi în fiecare zi. La mulţi ani, România în NATO, la mulţi ani, Armată Română! (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Vasile Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule senator, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Blaga: Domnule preşedinte al României, Domnilor foşti preşedinţi ai României, Alteţa Dumneavoastră Regală, Domnilor preşedinţi ai Camerei şi Senatului, Domnule prim-ministru, Domnilor foşti prim-miniştri, Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Aniversăm astăzi în Parlamentul României un moment istoric, 10 ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. A fost un moment de graţie, un moment solar pentru destinul greu încercat al României. Admiterea României în Alianţa NATO a închis un ciclu istoric reparator. România a revenit astfel în sânul opţiunilor occidentale şi s-a despărţit simbolic şi instituţional de un sistem impus împotriva intereselor ei naturale de dictatura comunistă. La 29 martie 2004, prin aderarea oficială la NATO, România s-a întors acasă, alături de marile democraţii occidentale. Părăseam astfel zona gri, plină de incertitudini, dintre vest şi est. Locul României proiectat de superba generaţie a paşoptiştilor, construit şi consolidat apoi de generaţiile care au modernizat ţara, este unul singur: în vest, acolo unde este democraţie, libertate, respectul drepturilor omului şi şansa prosperităţii. De acolo România a fost ruptă brutal de dictatura comunistă. Într-acolo, spre Occidentul democratic aveam să facem următorul mare pas, prin aderarea României la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Însă, fără intrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă. Niciodată nu este prea mult să repetăm aceste adevăruri. Ele trebuie spuse iar şi iar pentru tânăra generaţie, pentru cei născuţi după 1989, dar şi pentru generaţiile noastre. Din păcate, o facem prea puţin, chiar şi aici, în Parlamentul României. Din nefericire, o facem prea puţin în şcoli, prea puţin în media, prea mult a luat amploare confuzia valorilor şi degradarea lor în spaţiul public. Prea puţin ne aducem aminte de răul de care am scăpat, comunismul, şi încă nu conştientizăm cum ar trebui să valorizăm şansele uriaşe pe care le-am avut, că am prins cele două trenuri ale istoriei de după 1989: NATO şi Uniunea Europeană. Responsabilitatea ne aparţine în primul rând nouă, clasei politice, dar şi elitelor intelectuale şi din media. Aderarea României la NATO şi apoi la Uniunea Europeană ne-a oferit două mari oportunităţi. Să recuperăm rapid decalajele de dezvoltare şi de nivel de trai faţă de ţările puternice ale Occidentului şi să jucăm un rol activ în cadrul parteneriatelor din care facem parte. Membră a Alianţei NATO, România este astăzi un garant al democraţiei şi stabilităţii la frontiera de est a Uniunii Europene. România este un reper pentru toate statele partenere ale Uniunii Europene, pe flancul de est al Uniunii Europene: Ucraina, Moldova, Georgia. În contextul ultimelor evenimente de la graniţa de est a Uniunii Europene din Ucraina, importanţa geostrategică a României a crescut, iar poziţia noastră de ţară NATO şi membră UE trebuie să fie mai ferm şi clar auzită. Am rămas însă datori cu toţii, partidele aflate astăzi în Parlamentul României, la primul obiectiv generat de aderarea la marile instituţii ale vestului, NATO şi Uniunea Europeană. Este vorba despre recuperarea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de viaţă care există între România şi ţările dezvoltate ale Occidentului. Aşa cum merg lucrurile astăzi, România riscă să rămână o ţară marginală în Uniunea Europeană. Sunt vremuri tulburi la est de ţara noastră şi cu atât mai mult trebuie să accelerăm dezvoltarea economiei, să ne grăbim, dar să ne grăbim cu cap, cu un proiect temeinic, cu un nou proiect pentru România. Noul nostru proiect de ţară trebuie să fie România dezvoltată la nivelul de dezvoltare al partenerilor noştri occidentali, România integrată sută la sută în Uniunea Europeană. Cu toate turbulenţele anilor ’90, cu toţi paşii făcuţi înapoi uneori şi cu toate ezitările, până la urmă, întreaga clasă politică a avut ca obiectiv mersul spre vest al României. Doar aşa am reuşit să intrăm în NATO şi în Uniunea Europeană. Vom avea consens de substanţă pentru următorul mare pas, pentru următorul mare obiectiv de ţară? Eu sper că da. Şi mai sper că o primă bază a acestui consens major pentru viitorul României este pusă chiar astăzi, aici, la această şedinţă aniversară. Să nu uităm şi de sacrificiile şi eforturile făcute de români pentru ca visul occidental să se îndeplinească. Să nu-i uităm pe militarii care şi-au dat viaţa în misiunile în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak şi altele. Lor şi celor 22 de milioane de români le suntem datori cu realizarea acestui mare obiectiv naţional - România ţară dezvoltată şi respectată în NATO şi în Uniunea Europeană. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului, domnul Ernest Caloianu. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Mario-Ernest Caloianu: Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru, Domnilor preşedinţi ai Camerelor, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Onorat auditoriu, Împlinirea a 10 ani de la aderarea României la organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord invită la un moment de reflecţie asupra acestui eveniment şi a ceea ce înseamnă pentru statul nostru calitatea de membru al NATO. Alături de integrarea europeană, aderarea la NATO constituie una dintre cele două componente ale singurului proiect de ţară din ultimii 25 de ani. În continuarea programului Revoluţiei Române, o idee fundamentală a politicii externe a României a fost aceea de a scoate ţara din izolare şi de a nu rămâne în zona gri de tampon între Occident şi fosta Uniune Sovietică. Totodată, aderarea la NATO reprezintă expresia clară a dorinţei românilor de a trăi în libertate, pace şi prosperitate, alături de democraţiile occidentale. Conform unui sondaj recent, circa trei sferturi din români consideră că apartenenţa la NATO reprezintă un lucru bun pentru România. Opţiunea spre Occident apare drept un fapt firesc, deoarece avem un trecut împreună. Franţa şi Marea Britanie au făcut posibilă Unirea din 1859. Statele Unite au introdus principiul autodeterminării popoarelor, care a deschis calea pentru Unirea din 1918. Pentru România, pentru români, legătura cu Occidentul este o parte integrantă din istoria statului naţional unitar. Recentele evenimente din regiune au arătat că NATO a fost şi rămâne opţiunea corectă pentru asigurarea securităţii României. Doamnelor şi domnilor, Calitatea de membru NATO nu înseamnă numai drepturi, ci şi responsabilităţi. Altfel spus, nu numai discursuri, ci şi fapte. În opinia mea, aceasta înseamnă cel puţin trei lucruri fundamentale. În primul rând, să ne respectăm angajamentele externe. Prin aceasta arătăm că nu suntem un membru doar care beneficiază de ce oferă NATO, ci că aduce plusvaloare Alianţei prin participarea la acţiuni militare comune şi valorificarea poziţiei noastre geostrategice. În al doilea rând, să respectăm Armata română. Să nu uităm niciodată că armata este o instituţie fundamentală a statului român care se bucură de cea mai mare încredere din partea românilor. Din acest motiv, considerăm că ar fi înţelept să reţinem mesajul lui Robert Gates din ultimul său discurs din Europa, în calitate oficială. Fostul secretar american al apărării afirmă că "Viitorul NATO depinde de respectarea angajamentelor privind bugetul de apărare din partea partenerilor europeni." Armata română a plătit cu sânge în al Doilea Război Mondial tăierile pe care politicienii le-au adus din bugetul apărării în anii '30 al secolului trecut. Să ne reamintim de acest lucru atunci când votăm bugetul de stat. Altfel, riscăm să repetăm greşelile trecutului. În al treilea rând, să încercăm să combatem toate fenomenele care pot ameninţa sub orice formă statul român din interior, cum sunt: disoluţia autorităţii statului, captura statului de către grupuri de interese şi corupţia la nivel înalt. Închei prin a mulţumi tuturor acelora care prin efortul lor au avut o contribuţie la aderarea României la NATO şi în numele Partidului Poporului - Dan Diaconescu vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat László Borbély. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Borbély László: Stimate domnule preşedinte, Stimate domnule prim-ministru, Stimaţi miniştri, Stimaţi foşti preşedinţi ai României, Stimaţi foşti prim-miniştri ai României, Alteţa Voastră Regală, Stimaţi invitaţi, Stimaţi preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Acum 10 ani a avut loc la sediul NATO ceremonia de arborare a steagurilor celor 7 noi aliaţi: Estonia, Lituania, Letonia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia şi România. A fost o zi de bucurie şi un moment de răscruce în istoria României, consolidând direcţia evoluţiei democratice a societăţii româneşti. A fost şi este o realizare imensă a diplomaţiei, a tuturor forţelor politice şi a întregii societăţi din România care a făcut eforturi considerabile pentru a se afla astăzi în interiorul Alianţei. Vedem acum cât de greu le este celor rămaşi în afară, cât de anevoios este, de exemplu, drumul integrării pe care-l parcurge Ucraina sau Georgia, umplându-ne cu optimism progresul făcut de Republica Moldova. Chiar săptămâna trecută am avut posibilitatea, cu câţiva colegi din Parlament, să particip la o vizită de informare la sediul NATO din Bruxelles şi am fost plăcut surprins de aprecierea pe care am primit-o din partea oficialilor NATO la adresa României. Am trecut cu brio de prima decadă de colaborare intensă, iar acum urmează probabil o perioadă şi mai serioasă, cu reale provocări pentru securitatea spaţiului european. Aşa cum a subliniat şi Preşedintele Statelor Unite săptămâna trecută în cadrul summitului SUA-UE, în contextul crizei actuale şi a evoluţiilor geopolitice pe plan global, libertatea nu vine de la sine şi nici nu este pe gratis. Statele membre ale NATO şi UE trebuie să investească atât în capabilităţi, cât şi în echipamente moderne pentru apărare şi securitate, fără să uite nici de îmbunătăţirea securităţii energetice prin diversificare de resurse, dar nici de securitatea cibernetică. Asistăm, deci, la o situaţie geopolitică în plină mişcare. Vechea ordine internaţională pare să se transforme din nou într-una multipolară, iar Uniunea Europeană şi NATO trebuie să-şi redefinească conceptele strategice de securitate şi militare în această nouă situaţie. Alianţa Nord-Atlantică cred că a înţeles după cele întâmplate în Crimeea că trebuie să acorde o atenţie sporită acestei zone din Europa. Unde se situează România pe această hartă geopolitică cu dinamică accelerată? Cu bucurie pot să spun că deşi ne aflăm la graniţa de est a spaţiului NATO investiţia ţării noastre în parteneriatul euroatlantic, investiţie care a început nu acum 10, ci acum 20 de ani, odată cu sprijinirea activă şi implicarea în Parteneriatul pentru pace, şi-a adus roadele, şi astăzi putem spune că România are o poziţie importantă în cadrul NATO, o poziţie care ne obligă. Dar cred că am reuşit să demonstrăm seriozitatea implicării noastre, care va constitui baza pentru o colaborare şi mai intensă în viitorul apropiat. Uniunea Democrată Maghiară din România a sprijinit în mod activ aderarea ţării noastre la NATO. Comunitatea maghiară a avut un rol important în ceea ce priveşte sprijinul aderării României la NATO şi Uniunea Europeană, şi vă asigur că vom susţine în continuare eforturile noastre de a crea un spaţiu de securitate în partea aceasta a Europei. Îmi exprim şi în numele comunităţii maghiare din România respectul şi recunoştinţa pentru militarii ţării noastre care au participat şi participă în operaţiuni NATO. Libertatea are un preţ, iar ţara noastră nu se poate eschiva dacă dorim ca familiile noastre să trăiască în pace şi siguranţă. Aducem şi pe această cale un omagiu celor care şi-au jertfit viaţa sau au fost răniţi în diferitele teatre de operaţiuni. Aşadar, România a contribuit substanţial la activităţile NATO, cu o implicare, cred eu, mai mult decât exemplară, perfect conştientă fiind de importanţa sa geostrategică. Cred sincer că nu i-am dezamăgit pe aliaţii noştri euroatlantici care acum 10 ani ne-au acordat creditul integrării şi sunt ferm convins că vom rămâne şi în viitor acelaşi partener puternic şi de încredere ca şi până acum. Sunt de părere că, în viitorul apropiat, NATO îşi va reconsidera unele priorităţi, şi asta chiar înainte de summitul din toamnă, din Ţara Galilor. În acest spirit cred că România va trebui să fie privită de către NATO ca o ţară mult mai expusă decât alte ţări, din cauza poziţiei sale geopolitice de graniţă de est a UE şi NATO. Şi în acest sens va trebui probabil ca NATO să analizeze recalibrarea poziţiilor sale în ceea ce priveşte această regiune a Europei. Peste 40 de mii de militari din România au servit în diferite teatre de operaţiuni în ultimii 10 ani, militari care sunt foarte bine instruiţi, deci avem posibilitatea valorificării acestui potenţial uman. Chiar dacă momentan, conform evaluărilor actuale, securitatea României nu este într-un pericol direct sau indirect, va trebui să fim şi mai activi, atât în cadrul NATO, cât şi în cadrul Uniunii Europene, pentru că am reuşit să demonstrăm în aceşti 10 ani, ca ţară membră NATO, că putem aduce o reală valoare adăugată activităţilor Alianţei, iar acest lucru trebuie luat în considerare şi în viitor. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat. Dau cuvântul secretarului Camerei Deputaţilor, domnul deputat Niculae Mircovici, din partea Grupului minorităţilor naţionale. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Niculae Mircovici: Domnilor preşedinţi ai României, Alteţa Voastră Regală, Domnilor prim-miniştri, Distins prezidiu, Doamnelor şi domnilor, Am onoarea să fiu printre puţinii parlamentari din această sală care eram comandant de mare unitate la momentul aderării la NATO, mai mult, comandant al Garnizoanei Timişoara, oraş-martir al Revoluţiei Române, de la care împlinim anul acesta 25 de ani şi care a reprezentat începutul. Sunt mândru să vorbesc în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, creaţie politică de excepţie a perioadei postdecembriste, model pentru Europa în rezolvarea problemelor minorităţilor şi factor decisiv la aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, grup care în mod evident este de acord cu declaraţia prezentată şi toate succesele evidenţiate de antevorbitori. Aderarea la NATO acum 10 ani a reprezentat şi o încununare a eforturilor şi sacrificiilor Armatei Române, care a acceptat fără crâcnire restructurarea până la decimare, pentru a crea cadrul organizatoric necesar profesionalizării şi trecerii la noua structură compatibilă cu Organizaţia Atlanticului de Nord. Participarea a zeci de mii de militari români în toate teatrele de operaţii alături de aliaţi, chiar înainte de a avea această calitate, tributul de sânge plătit de zeci de tineri români, peste 25 dintre ei plătind cu viaţa jurământul depus, au reprezentat un gest patriotic pe care societatea nu trebuie să-l uite niciodată. Alături de faptele pozitive exprimate astăzi şi care nu pot fi tăgăduite, îmi permit să evidenţiez mai puţin ca politician şi mai mult ca general în rezervă al Armatei Române, şi câteva nerealizări care au influenţat evoluţia capacităţii de apărare. Faptul că niciuna dintre ţările membre ale NATO nu a respectat prevederile Acordului de la Washington de acordare a 2,38% pentru apărare constituie un factor influent al evoluţiei politico-militare actuale în lume şi în zona de proximitate. Nerespectarea angajamentelor politice făcute prin Ordonanţa nr.7 faţă de corpul militarilor români şi nefolosirea lor la capacitatea organizatorică şi profesională şi trecerea în rezervă sau în pensie anticipată a unor cadre valoroase şi utile în administraţia publică, în zona învăţământului, în zona cercetării şi menţinerea interdicţiei cumulului pensiei cu salariul reprezintă factori dezonoranţi pentru clasa politică, faţă de o structură socială obişnuită cu respectarea cuvântului dat. Desfiinţarea marilor unităţi de geniu, care puteau fi azi pe plan intern un pilon pentru soluţionarea problemelor la deszăpeziri, la inundaţii, la irigaţii, la lucrări de infrastructură, într-un mod organizat şi eficient, precum şi locuri de muncă şi suport pentru industria naţională de apărare, iar pe plan extern, mijloace utile României pentru reconstrucţia zonelor distruse în conflictele militare. Desfiinţarea marilor unităţi de geodezie şi fotogrammetrie în condiţiile în care cartografierea teritoriului naţional, ca bază pentru intabularea terenurilor, constituie o prioritate strategică. Neînţelegerea prevederilor legale recente de păstrare în activitate până la cinci ani a celor care pot fi utili organismului militar şi care, prin plecarea prematură, să nu exercite presiune nejustificată asupra sistemului de pensii. Multe altele, pe care nu e timpul şi nici momentul să le evidenţiem acum, dar pot fi direcţii de acţiune pozitivă pentru viitor. Doamnelor şi domnilor, Puterea Organizaţiei Atlanticului de Nord ca alianţă politico-militară înseamnă îmbinarea şi armonizarea a tot ceea ce este mai valoros în cele două domenii strategice de importanţă primordială pentru destinele omenirii. Demersul politic şi rigoarea militară reprezintă puterea. Fiului meu care este la a treia misiune NATO în prezent îi cer să nu uite că atunci când subalternii nu vor mai accepta scuze, decidenţii vor fi obligaţi să găsească soluţii. Minorităţile naţionale consideră ca obiectiv prioritar apărarea României. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat. Din partea grupurilor politice parlamentare, în încheiere, dau cuvântul domnului Ioan Moldovan, reprezentând Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Moldovan: Domnule preşedinte al României, Domnilor Preşedinţi Iliescu şi Constantinescu, Excelenţa Voastră, Domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, Dragi colegi parlamentari, La constituirea Alianţei Nord-Atlantice la Washington, pe 4 aprilie 1949, ideea de bază a alianţei menţinută timp de mai multe decenii era aceea a realizării unei apărări comune, credibile şi eficiente, lucru care, după 65 de ani de existenţă a NATO, se întâmplă şi astăzi prin cele 28 de state din Europa şi America de Nord. Una dintre cele mai mari succese ale politicii româneşti postdecembriste a avut loc fără îndoială la 29 martie 2004, când România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice. Aderarea României la NATO reprezintă o pagină de istorie a relaţiilor strategice dintre statul nostru şi cea mai puternică organizaţie militară la nivel internaţional. Pentru România statutul de membră NATO este echivalentul unei cărţi de siguranţă, într-o lume din ce în ce mai nesigură, care se confruntă cu provocări dintre cele mai diverse, de la terorism, export de violenţă transfrontalieră sau atacuri cibernetice. Totodată, pe această cale, Partidul Conservator reafirmă importanţa fundamentală a rolului NATO pe care l-a avut şi continuă să-l aibă pentru securitatea statului român şi a cetăţenilor săi. 29 martie 2004 rămâne o dată memorabilă, când România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Partidul Conservator ţine să salute împlinirea a 10 ani de la invitarea României pentru a adera la NATO. Ţin să precizez că România a fost solidară cu misiunile NATO de menţinere a păcii. Până în prezent, statul nostru a participat la misiuni de menţinere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, dintre care, cu părere de rău, 24 de militari au căzut la datorie în teatrele de operaţiuni. 131 de militari au fost răniţi. Astfel, România s-a situat pe primele locuri între statele membre contributoare la operaţii de menţinere a păcii. România a dovedit că este un aliat loial, capabil să pună bazele unor parteneriate strategice durabile cu toate statele NATO. În toţi aceşti 10 ani de la aderarea statului nostru la NATO, structurile Ministerului Apărării Naţionale au purtat tricolorul cu mândrie în toate misiunile, fiind des decorate pentru meritele de care au dat dovadă pe teatrele de luptă. În încheiere, ţin să mulţumesc tuturor celor care prin munca lor au făcut posibilă aderarea României la structurile euroatlantice. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule deputat. Dau cuvântul primului-ministru al României, domnul Victor Ponta. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.
			Domnul Victor-Viorel Ponta (prim-ministrul Guvernului României): Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor preşedinţi, prim-miniştri, Alteţa Voastră Regală, Doamnelor şi domnilor ambasadori, Stimaţi invitaţi, Vreau să felicit Parlamentul României pentru iniţiativa de a organiza astăzi această reuniune excepţională, extraordinară. Cred că aici, sub cupola Parlamentului, este locul cel mai potrivit în care să discutăm şi să reliefăm faptul că aderarea României la structurile nord-atlantice, alături de aderarea României la Uniunea Europeană, reprezintă cele două obiective fundamentale cele mai importante atinse de România în ultimii 25 de ani. De asemenea, este locul în care putem să elogiem pe cei care au pus umărul, au făcut posibile aceste două obiective şi să exprimăm angajamentul generaţiilor actuale de oameni politici care ocupă funcţii în statul român faţă de valorile care au stat la baza integrării României în NATO şi în Uniunea Europeană. Este evident că în baza acestor realizări, care, iată, împlinesc 10 ani pentru NATO şi 7 pentru Uniunea Europeană, România se află, după 1989, într-o situaţie privilegiată de siguranţă, de răspuns eficient, coerent şi credibil la orice fel de ameninţare la adresa securităţii sale naţionale. Este evident acest lucru şi trebuie nu doar să-l reliefăm, ci să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a continua acest proiect fundamental pentru România. Vreau să mulţumesc, în numele Guvernului, tuturor partenerilor noştri transatlantici şi europeni, care în urmă cu 10 ani au avut încredere că România va fi capabilă să fie un partener puternic, un partener demn şi un partener serios. Sunt absolut convins că în aceşti 10 ani am dovedit acest lucru şi o vom face şi în viitor. Vreau să mulţumesc militarilor români, atât celor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, cât şi celor care servesc în alte instituţii fundamentale, pentru faptul că în aceşti 10 ani au dat dovadă de devotament, au dat dovadă de o bună pregătire profesională, de curaj, unii dintre ei au plătit cu viaţa participarea la misiunile încredinţate, mulţi alţii au avut de suferit sau au în continuare şi cred că merită mulţumirile noastre nu doar în momente aniversare, ci prin toate măsurile pe care Parlamentul, Guvernul le iau pentru recunoaşterea acestor merite faţă de ei, faţă de toţi cei care au o contribuţie la păstrarea rolului important al României în NATO. Evident, vreau să mulţumesc şi tuturor celorlalte structuri, în afara Ministerului Apărării Naţionale, servicii de informaţii, servicii de toate tipurile care s-au ridicat şi se ridică la standardele NATO şi sunt capabile să colaboreze şi să prezinte rolul important al României. Sunt mândru de faptul că România a avut generaţii de oameni politici care au văzut înaintea multor altora care este drumul corect, şi dacă drumul către NATO a început în 1994, prin semnarea Parteneriatului pentru pace în perioada Guvernului Văcăroiu, s-a încheiat în 2004, în mandatul Guvernului Adrian Năstase, pentru că oameni politici, oameni care, repet, au avut viziune, şi mă refer la cei doi preşedinţi, Preşedintele Ion Iliescu, şi Preşedintele Emil Constantinescu, la premierii Victor Ciorbea, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, la toţi miniştrii de externe, miniştrii apărării, diplomaţi, oameni care au avut o contribuţie mai cunoscută sau mai puţin cunoscută, pentru ca astăzi să putem sărbători 10 ani de la aderarea la NATO. Mă alătur felicitărilor şi mulţumirilor adresate Casei Regale pentru dedicaţia cu care a sprijinit efortul României pentru a se integra în NATO şi în Uniunea Europeană, şi cred că toate aceste merite trebuie recunoscute şi elogiate cu această ocazie. Vreau însă să spun, în numele Guvernului, că este un moment nu doar de sărbătoare, este şi un moment de asumare a responsabilităţilor care ne revin. Forţele armate române şi toţi reprezentanţii României au contribuit la definirea unui profil strategic consolidat al României în NATO, prin asumarea de responsabilităţi şi racordarea rapidă la transformările la care a fost supusă Alianţa Nord-Atlantică. Eforturile militarilor noştri participanţi la misiuni externe au fost unanim apreciate şi am spus de fiecare dată, fie în teatre de operaţiuni, fie în întâlnirile oficiale, faptul că nimic nu te face mai mândru decât să primeşti din partea partenerilor noştri americani, a partenerilor europeni felicitările pentru modul în care militarii noştri îşi îndeplinesc misiunile. Dacă vorbim însă de asumarea responsabilităţii, evident că vorbim şi despre necesităţile structurilor militare româneşti şi vreau să spun că în ultimii trei ani am încercat să răspundem atât cât a fost posibil acestei necesităţi. În anul 2012, Ministerul Apărării avea alocat 1,12% din produsul intern brut, în 2013, 1,38%, în 2014, 1,42%. Vreau doar să fac un apel cu această ocazie către membrii Parlamentului, sigur, nu în acest an, an electoral, în care important este să scădem toate taxele şi să dăm mai mulţi bani. Un miracol pe care nu cred că l-a descoperit cineva. Dar fac un apel către membrii Parlamentului ca pentru anii 2015, 2016 şi 2017 să susţinem împreună, fără niciun fel de acces de populism sau demagogie, măsura prin care, prin bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale, creşterea cu 0,2% din PIB anual să ne aducă la acel nivel de 2% pe care, cu siguranţă, ni-l dorim. Vreau să spun că îmi doresc foarte mult ca România, în perioada care urmează, în cadrul summitului NATO care va avea loc în Ţara Galilor, în septembrie, să fie un actor implicat, să fie un partener strategic important şi să militeze pentru adaptarea şi modernizarea strategiei NATO la noua situaţie din regiune. Este evident că evenimentele recente din Crimeea, din Ucraina ne arată că securitatea trebuie întotdeauna privită şi reevaluată, trebuie totdeauna întărită şi cred că România are o datorie fundamentală faţă de regiune, în primul rând pentru a asigura integritatea şi siguranţa Republicii Moldova, a Georgiei, a Ucrainei şi pentru a arăta tuturor aliaţilor din zonă că modelul urmat de România este modelul corect şi modelul eficient pentru a asigura o dezvoltare şi o securitate de care ţările din regiune au nevoie. Vreau să mulţumesc încă o dată tuturor celor care şi-au adus o contribuţie pentru ca România să poată sărbători 10 ani de siguranţă în cadrul NATO şi să asum faptul că în anii care urmează vom îndeplini ceea ce românii şi România aşteaptă de la noi, şi anume un rol strategic şi un rol important în cadrul NATO. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule prim-ministru. În încheiere, dau cuvântul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			Domnul Traian Băsescu (Preşedintele României): Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului României, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Alteţă Regală, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Doamnelor şi domnilor miniştri, Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu semnificaţii deosebite, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru NATO. În 2014, românii sărbătoresc 10 ani de când ţara lor a devenit membră NATO, cea mai puternică alianţă din lume. În 29 martie 2004, România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg. România revenea astfel şi de jure în marea familie a statelor occidentale, a democraţiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost dorinţa ei, fusese ruptă după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin latinitatea noastră şi prin evoluţia istorică, prin formarea noastră ca stat întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali. Doamnelor şi domnilor, Suntem aici, împreună, reprezentanţi ai Parlamentului, ai Preşedinţiei şi ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar şi lumii, că aderarea la NATO, ca şi ulterioara aderare la Uniunea Europeană au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresia voinţei liber exprimate a cetăţenilor români. Am obţinut astfel cei mai buni aliaţi şi cele mai bune condiţii de dezvoltare a ţării. Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică are o valoare istorică. Pentru prima dată în istoria sa modernă, România este aliată cu toate puterile occidentale în acelaşi timp. Ulterioara dezvoltare în cadrul NATO a relaţiei speciale cu Statele Unite ale Americii, obiectiv major al programului meu de politică externă, a îmbunătăţit şi mai mult situaţia internaţională a României, putând spune, fără reţinere, că în acest moment România se bucură de cele mai bune garanţii de securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de conţinut în relaţia bilaterală România - Statele Unite a calităţii noastre de membru NATO. Relaţia cu Statele Unite a făcut posibil scutul antirachetă de la Deveselu, relaţia cu Statele Unite a făcut posibilă amplasarea de baze militare americane pe teritoriul României, relaţia cu Statele Unite a făcut posibilă organizarea summitului NATO la Bucureşti, relaţia cu Statele Unite a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor militare şi de Securitate ale României în angrenajul NATO. Suntem aici şi pentru a omagia adevăraţii eroi ai României, militarii români căzuţi sub drapel în timpul misiunilor executate de Armata Română în Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Afganistan sau, în parteneriat cu Statele Unite, în Irak. Ei şi-au servit ţara cu onoare, devotament şi curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a scoate în evidenţă sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstraţie de loialitate decât propriul sacrificiu. Le mulţumim şi cetăţenilor români care, într-o manieră admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins. Trebuie să le spunem cetăţenilor români că aderarea la NATO, ca ţară, ne-a adus şi multiple beneficii economice. Începând din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea dezvoltării economice a ţării, inclusiv la creşterea semnificativă a numărului de investiţii străine directe. Plasarea României sub umbrela protectoare a Alianţei Nord-Atlantice a favorizat intensificarea dezvoltării României. Nu în ultimul rând, suntem aici, împreună, pentru a spune aliaţilor noştri că pot conta pe noi. România şi-a demonstrat nu numai loialitatea, dar şi capacitatea de luptă. În calitate de preşedinte şi de comandant al Forţelor Armate, am spus întotdeauna că, în orice misiune, am fost, suntem şi rămânem alături de aliaţii noştri până la capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Aşa am făcut şi în Bosnia, şi în Kosovo, şi în Irak, şi aşa vom face şi în Afganistan. De altfel, extinderea NATO către est, ca şi a Uniunii Europene, a demonstrat valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se poate simţi în siguranţă dacă nu este garantată şi securitatea Europei Centrale şi a Europei de Est. Aderarea la NATO şi Uniunea Europeană reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare. De aici decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acţiona coordonat pentru aderarea la cele două organizaţii, tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri. România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la 10 ani de la aderare nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră, şi nu a soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice şi economice pe care ni le-am asumat încă din faza de preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este, mai înainte de orice, şansa noastră de modernizare. Doamnelor şi domnilor, Acum aproape un deceniu am adus în discuţie evoluţiile din spaţiul Mării Negre şi avertizam, la fel cum am făcut-o şi în multe alte ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării Negre: conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării-gazdă, traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale drept lance şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laitmotivul anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de vedere, conflictele îngheţate din Transnistria, Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud şi, de curând, Crimeea, reprezintă un test pentru capacitatea NATO de a aduce stabilitate şi securitate în regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securităţii energetice a Europei. Nu este o întâmplare că prin Strategia Naţională de Apărare a României, din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra fluidităţii şi impredictibilităţii, care deja marcau evoluţiile din sistemul internaţional, şi evidenţiam degradarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre şi reapariţia conflictelor militare convenţionale între state membre ale spaţiului european. Contextul strategic actual marcat de ameninţările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia, încălcări ale Dreptului Internaţional, care se suprapun peste provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre. În această situaţie, nu există alt răspuns decât adaptarea capacităţilor naţionale şi ale Alianţei pentru a face faţă ameninţărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la distanţe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să evităm "zonele gri" şi ambiguităţile în abordare. Ce soliditate avem în abordarea problemei transnistrene? De 21 de ani, un format 5 + 2 n-a dus la soluţionarea problemei. Mai mult decât atât, un format internaţional, pe care ori de câte ori vrem să scăpăm de problemă îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru consolidarea statalităţii unei aşa-numite ţări independente care poartă numele de Transnistria. Ineficienţa diplomatică, menţinerea "regiunilor gri" nu reprezintă decât un risc consistent la adresa securităţii regionale. Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să evităm "zonele gri" şi ambiguităţile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii NATO şi-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol, oferind garanţii şi altor state, dornice şi capabile să-şi asume atât drepturile, cât şi obligaţiile asociate statutului de membru al Alianţei. Deşi nu era un membru al Alianţei, Ucraina a pierdut un teritoriu pe care îl ştiţi foarte bine, se numeşte Crimeea. În ce condiţii? În condiţiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru dezarmarea nucleară, Ucraina şi-a predat tot arsenalul nuclear, 3 mari puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială: Statele Unite, Marea Britanie şi Federaţia Rusă. Rezultatul? Unul din cei 3 garanţi i-a luat o bucată din teritoriu. Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea, trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina şi să o încurajăm să acţioneze ca un partener de încredere şi previzibil, contributor la securitatea regională şi internaţională. Trebuie să sprijinim forţele reformiste de la Kiev şi să oferim asistenţă. România susţine fără rezerve independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi recunoaşte noile autorităţi ucrainene drept reprezentanţi legitimi ai ţării. Orice prezenţă a trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia şi în afara acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn gestul neprovocat al autorităţilor ruse şi nu recunoaştem anexarea ilegală a Crimeii. Suntem preocupaţi de posibile reverberaţii ale acestei crize asupra Republicii Moldova. Compoziţia etnică a Transnistriei, cu semnificative comunităţi ucrainene şi ruse, reprezintă un alt element care ne determină să privim cu atenţie şi la evoluţia situaţiei de dincolo de Nistru. Doamnelor şi domnilor, Odată cu evenimentele din Ucraina, dar şi ca urmare a creşterii riscurilor de securitate pentru Republica Moldova, responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De-acum încolo, va trebui să facem ce trebuie şi nu numai ceea ce putem. Dacă până acum costul guvernării prin deficite îl reprezenta diluarea modernizării şi scăderea nivelului de trai, odată cu evenimentele din Ucraina, proasta guvernare poate pune în pericol stabilitatea ţării. Prin corupţie, prin incompetenţă, prin minciună, prin politizare sau prin deprofesionalizare putem pune în pericol România mai mult decât orice altă ameninţare. Amestecul de lăcomie şi incompetenţă de care România suferă, pe fondul unei situaţii internaţionale caracterizate de agresivitate, dar şi de revizionism, poate pune în pericol ţara. De aceea, este obligaţia noastră comună să conlucrăm la binele naţiunii, inclusiv la consolidarea capacităţii ei de apărare. Fac un apel la Guvernul României, ca şi la Parlament, ca împreună să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei Române, de creştere a capacităţilor ei operaţionale. Nu în ultimul rând, trebuie să colaborăm îndeaproape pentru o mai strânsă relaţie transatlantică şi pentru un NATO mai puternic şi mult mai angajat în regiunea Mării Negre. Vă cer ca împreună să facem toţi paşii necesari pentru ca România să devină mai puternică, iar Alianţa Nord-Atlantică mai eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre şi în proiectarea securităţii dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi responsabili, competenţi şi consecvenţi, vom reuşi să-i asigurăm României ani de pace şi prosperitate. Aceasta, spre beneficiul cetăţenilor noştri şi în sprijinul aliaţilor. Înainte să închei, aş vrea să spun alte trei propoziţii sau fraze. Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte ţara mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora să ne apere ţara mai mult decât ne-o apărăm noi. Şi cel de-al treilea lucru pe care aş vrea să-l spun în faţa Parlamentului este că nu putem cere altora să ne iubească ţara mai mult decât ne-o iubim noi. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Aţi ascultat Declaraţia Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO. Dacă sunt obiecţii, comentarii la declaraţia propusă de către Comisiile de apărare şi Comisiile de politică externă ale Parlamentului? Dacă nu, v-o supun votului. Cine este pentru? Abţineri? Voturi împotrivă? Nu. Unanimitate. Declar închisă şedinţa solemnă a celor două Camere ale Parlamentului şi invit participanţii pentru 15 minute, în foaierul de la P1, pentru a celebra această sesiune importantă, la recepţia oferită de către Senatul şi Camera Deputaţilor. Noi ne vedem în şedinţă la şi jumătate.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 15,17.