Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 iunie 2014

				Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Partea a doua şedinţei a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa! Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 11 iunie 2014.
				Săptămâna trecută seria declaraţiilor politice a început cu reprezentanţii opoziţiei. Săptămâna vom începe cu reprezentanţii puterii. Drept urmare, am să o invit la microfon pe doamna deputat Sonia-Maria Drăghici şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Eparu.
				Doamna Sonia-Maria Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Felicitări noului preşedinte al Israelului, Reuven Rivlin, dar să nu îl uităm pe Shimon Peres!" Alegerile prezidenţiale din Israel, din 10 iunie 2014, au condus, după cum era de aşteptat, la succesul candidatului Reuven Rivlin, membru al Likud, partidul de dreapta condus de premierul Benjamin Netanyahu. Preşedintele a fost ales de Parlament - Knesset, pentru un mandat de şapte ani, funcţia de preşedinte al statului Israel fiind însă una pur onorifică, de simbol al unităţii naţionale. La sfârşit de mandat, nu putem să nu elogiem activitatea ieşită din comun, prin longevitate, complexitate şi viziune a fostului preşedinte al Israelului, Shimon Peres, prezent de 65 de ani pe scena politică internaţională, ultimul supravieţuitor al generaţiei "părinţilor fondatori ai naţiunii". Shimon Peres nu a ezitat să fie un jucător activ în politica israeliană, în ciuda divergenţelor de opinie cu premierul Benjamin Netanyahu, dând dovadă de perseverenţă, consecvenţă şi tenacitate. Pe teme extrem de sensibile, ca procesul de pace cu palestinienii, relaţiile strategice cu Statele Unite şi programul nuclear iranian, Peres, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1994, a avut luări de poziţie care i-au adus reputaţia de înţelept, pe lângă o popularitate internaţională remarcabilă, în contrast cu izolarea tot mai mare a lui Benjamin Netanyahu. Preşedintele Shimon Peres şi-a exercitat atribuţiile şi şi-a exprimat convingerile care l-au călăuzit în viaţă până în ultimele zile ale mandatului său. Pe 8 iunie 2014, la Vatican, Papa Francisc s-a întâlnit cu preşedintele israelian Shimon Peres şi cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, cerându-le palestinienilor şi israelienilor să militeze în favoarea păcii. Papa Francisc a afirmat: "Este nevoie de curaj pentru a spune da negocierii şi nu ostilităţii, da respectării acordurilor şi nu provocărilor, da sincerităţii şi nu duplicităţii. Lumea este o moştenire pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi este un dar pentru copiii noştri, copii care sunt obosiţi şi epuizaţi de conflicte şi doritori să vadă zorii păcii". Shimon Peres, la rândul său, şi-a exprimat dorinţa ca palestinienii şi israelienii să ajungă la "o pace între egali". "Putem, împreună şi acum, israelienii şi palestinienii, să convertim viziunea noastră nobilă într-o realitate de bunăstare şi prosperitate. Stă în puterea noastră să aducem pacea copiilor noştri. Aceasta este datoria noastră, sfânta noastră misiune a părinţilor", a declarat Peres. De altfel, Preşedintele Obama şi Uniunea Europeană, prin doamna Catherine Ashton, Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, depun eforturi susţinute pentru reluarea rapidă a negocierilor de pace din zonă. După zeci de ani de conflicte, înţelepciunea conducătorilor şi comuniunea de idei în spiritul păcii şi umanismului vor trebui să dea roade. Noul preşedinte al Israelului, Reuven Rivlin, jurist de formaţie, este un vechi şi bun politician. A mai candidat la preşedinţie în anul 2007, când l-a concurat, între alţii, pe Shimon Peres, dar nu a reuşit să intre în turul doi. E cunoscut ca fiind un om dintr-o bucată, care are curajul propriilor opinii. A fost apreciat ca un excelent parlamentar, în anul 2012 fiindu-i decernat titlul de Cavaler al guvernării de calitate din partea Mişcării Israeliene pentru Calitatea Guvernării. În anii 2013-2014, nu a avut sprijinul liderului partidului său, premierul Netanyahu, cu care a avut divergenţe de opinii, şi nu a fost reales în fruntea Knessetului. Avem speranţa că noul preşedinte al statului Israel va da dovadă că este un politician de elită, că va continua lupta pentru pace a predecesorului său, că îşi va face o misiune nobilă din apărarea dialogului, a respectului dintre naţiuni şi a bunei convieţuiri dintre popoare. Îi dorim mult succes în cariera politică, viaţă lungă, sănătate, prosperitate şi armonie! Să nu uităm cuvintele Papei Francisc: "Daţi-ne curajul de a spune: fără război vreodată, cu război totul este distrus! Fie ca memoria victimelor nevinovate ale războiului şi violenţei să ne insufle curajul păcii, răbdarea de a construi zi de zi un cadru tot mai solid pentru a convieţui în respect şi în pace." Mântuitorul ne-a spus următorul lucru: "Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu, în mijlocul lor." - Matei 18, 20. Pentru aceasta, salutul creştin, fiind rostit în numele lui Dumnezeu, este totodată şi o stare de comuniune cu Acesta. De aceea, rostesc acum cuvintele de comuniune cu divinitatea în limbile română, ebraică şi arabă: Doamne ajută! Hosanna rabba! Subhan Allah! Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon şi cu încuviinţarea domnului deputat Eparu pe doamna deputat Ana Birchall şi se pregăteşte domnul deputat Eparu.
				Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, "Conversia creditelor în moneda naţională şi Legea insolvenţei persoanelor fizice, două proiecte care vor schimba ingredientele relaţiei românilor cu băncile" În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre importanţa adoptării a două proiecte legislative, care vor uşura povara pentru românii cei mai afectaţi de criză, pentru familiile din România sufocate de plata ratelor la credite. Propunerea de completare a Ordonanţei de urgenţă nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prin care românii cu credite în monede străine au posibilitatea să îşi convertească aceste credite în lei, propunere iniţiată de mine şi susţinută de încă 133 de colegi şi colege parlamentari, se află astăzi în dezbaterea Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Senat. Modificarea acestei ordonanţe, în sensul introducerii dreptului de a converti creditele în moneda naţională fără comisioane, costuri adiţionale sau garanţii suplimentare, are rostul de a contrabalansa majorarea ratelor bancare pe care românii le plătesc lună de lună, o majorare care se datorează, de cele mai multe ori, exclusiv fluctuaţiilor cursului de schimb valutar. Această propunere legislativă vine în ajutorul românilor, consumatorilor de bună-credinţă, aflaţi în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile la bancă din cauze aflate dincolo de voinţa şi controlul lor şi, de multe ori, chiar şi dincolo de înţelegerea lor. Nu subestimăm în niciun fel capacitatea creditorilor români de a înţelege substraturile unui contract de credit, dar sunt de părere că aceştia au dreptul de a fi informaţi cu privire la toţi factorii de risc la care se supun, nu numai la momentul contractării creditului, ci pe toată perioada de creditare. Statisticile arată că situaţia creditelor în România nu este una foarte îmbucurătoare. Criza economico-financiară, dublată de măsurile de austeritate adoptate de regimul Băsescu-Boc au dezechilibrat sistemul şi au împins foarte mulţi români în situaţia de a fi în imposibilitatea de a-şi achita ratele la bănci. Cel mai recent raport al Băncii Naţionale a României arată, pentru sfârşitul lunii aprilie 2014, o creştere a ponderii creditelor restante în valută la 15,2%, faţă de 14,68%, la sfârşitul anului 2013, în timp ce ponderea creditelor restante în lei este în scădere. Potrivit datelor publicate de Banca Centrală Europeană în raportul anual de stabilitate financiară, după cinci ani de criză, românii sunt cetăţenii cei mai îndatoraţi în valută din Europa Centrală şi de Est, fiind întrecuţi doar de lituanieni. Peste 65% din creditul de retail contractat de clienţii persoane fizice ai băncilor din România era în valută, la nivelul înregistrat la începutul anului. Principiile pe care se bazează această propunere legislativă iniţiată de mine au la bază Directiva Parlamentului European şi a Consiliului European nr.17/2014 privind contractele de credit pentru proprietăţi rezidenţiale. Această directivă (Directiva 17/2014/Uniunea Europeană) a fost adoptată şi publicată în Jurnalul Oficial în februarie anul acesta. Adoptarea măsurilor de protecţie a consumatorilor europeni de credite a rezultat din nevoia acestora de a beneficia de servicii bancare echitabile. De aceea, în opinia mea, România nu trebuie să facă excepţie de la această regulă. Această Directivă europeană trebuie transpusă în legislaţia naţională şi consider că suntem acum în măsură să luăm o decizie importantă pentru milioane de români care au rate la bănci. Cel mai scurt drum către transpunerea Directivei în legislaţia naţională este susţinerea şi adoptarea în Parlamentul României a iniţiativei legislative propuse de mine. Acesta este mesajul cu care voi merge în faţa colegelor şi colegilor din Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din Senat şi sunt sigură că vom beneficia atunci de susţinerea necesară pentru adoptarea cu celeritate a propunerii noastre legislative, de care vor beneficia atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice din România. Mă bucură faptul că majoritatea colegelor şi colegilor mei au realizat importanţa adoptării acestui proiect de lege. Vreau să le mulţumesc, pe această cale, şi colegelor şi colegilor care au avizat favorabil acest proiect de lege în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. De asemenea, sunt foarte mulţumită că propunerea mea legislativă are inclusiv susţinerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Am încredere că pe măsură ce dezbaterile parlamentare vor avansa pe acest subiect şi mai mulţi colegi, indiferent de apartenenţa politică, vor susţine şi vor vota acest proiect legislativ deosebit de important. Sprijinirea familiilor, a românilor aflaţi în imposibilitatea eliberării de jugul datoriilor la creditori trebuie abordată din mai multe puncte de vedere. Tocmai de aceea, un alt proiect legislativ pe care l-am iniţiat, complementar cu conversia creditelor contractate în monede străine, este Legea privind insolvenţa persoanelor fizice. În paralel cu conversia creditelor, insolvenţa persoanelor fizice trebuie reglementată în România prin introducerea unui set de măsuri clare şi echitabile, care acordă prioritate planului de rambursare, şi nu lichidării bunurilor sau executărilor silite pentru românii care nu îşi mai pot achita datoriile. În acest moment, din întreaga Uniune Europeană numai România şi Bulgaria nu au reglementată insolvenţa persoanelor fizice. Avem nevoie de Legea falimentului persoanelor fizice. Acest lucru este întărit inclusiv de faptul că instituţii bancare şi-au exprimat susţinerea pentru această propunere legislativă. Propunerea legislativă pe care am iniţiat-o are la bază şi bunele practici din cele mai performante legislaţii în domeniul insolvenţei din Statele Unite sau din ţări din Uniunea Europeană. În total sunt 11 ţări din care am studiat şi am analizat bunele practici în ceea ce priveşte insolvenţa persoanelor fizice. Consider că şi românii trebuie să beneficieze, la fel ca restul cetăţenilor Uniunii Europene, de o reglementare corectă în domeniul insolvenţei persoanelor fizice. Criza poate să fie pe sfârşite, dar consecinţele pe care le-a produs în bugetele familiilor încă afectează traiul de zi cu zi al românilor. Pierderea locului de muncă, tăierea salariilor din sectorul bugetar sau reducerea salariilor în mediul privat şi majorarea ratelor lunare la credite, din cauza fluctuaţiilor ratei de schimb valutar, sunt premisele unui peisaj economic periculos. Indiferent de preferinţele noastre ideologice sau politice, putem să fim cu toţii de acord că aceste măsuri de care vă vorbesc astăzi de la tribuna Parlamentului României sunt necesare pentru milioane de români care au dificultăţi în plata ratelor bancare sau a datoriilor pe care le-au contractat. Indiferent că vorbim de persoane fizice sau persoane juridice, relaţia dintre creditor şi debitor trebuie să se poarte pe principii echitabile şi echilibrate, în beneficiul mutual al ambelor părţi. Stimate colege şi stimaţi colegi, Trebuie să fim aproape de nevoile românilor împovăraţi în datorii, care au avut cel mai mult de suferit de pe urma efectelor produse de criza financiară. Trebuie să venim în întâmpinarea românilor cei mai vulnerabili şi să acţionăm rapid şi eficient astfel încât să le asigurăm acest sprijin, să le acordăm şansa de a nu-şi pierde agoniseala de o viaţă doar pentru că nu-şi pot plăti ratele bancare, nefiind rău-platnici pentru că nu vor să-şi achite datoriile, ci pentru că, efectiv, nu pot. România se confruntă deja cu criza creditelor. Tocmai de aceea este urgent nevoie de adoptarea Legii falimentului persoanelor fizice - trebuie să fim prevăzători şi să adoptăm aceste măsuri profesioniste, bazate pe modelele bune din celelalte state europene, care să îi ajute pe români să poată să îşi achite datoriile fără să fie expuşi riscului executărilor silite. Fac un apel la dumneavoastră, colegele şi colegii mei parlamentari, indiferent de culoarea dumneavoastră politică, să susţineţi şi să votaţi aceste proiecte legislative care, cu siguranţă, vor fi de un real ajutor românilor care sunt împovăraţi de datorii şi care riscă să rămână pe drumuri, pierzându-şi casele şi agoniseala de o viaţă. Mulţumesc. Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Eparu şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.
				Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Am mai afirmat de la acest microfon că încerc să mă păstrez în coordonatele meseriei mele de cadru didactic şi vreau să precizez că, atunci când am devenit membru al Camerei Deputaţilor, nu mi-am putut închipui că, de la acest microfon, se pot rosti vorbe aşa de grele cum s-au rostit pe parcursul celor aproape doi ani de zile. Inclusiv ieri am asistat la câteva schimburi de replici destul de dure. Venind spre Camera Deputaţilor, am ascultat - din nefericire - o ştire care ne aduce la cunoştinţă faptul că, peste ocean, în America, încă doi copii, încă doi tineri, şi-au pierdut viaţa într-un atac armat într-o unitate şcolară. Aceasta este, din păcate, o confirmare a realismului declaraţiei politice pe care eu o întocmisem de săptămâna trecută în urma unui eveniment nu de această gravitate, dar, în opinia mea, potenţial la fel de periculos, care s-a întâmplat într-o şcoală din colegiul pe care-l reprezint, din Ploieşti. Am trei declaraţii politice, toate din zona învăţământului. A început bacalaureatul, studenţii sunt în sesiune, conform noului Sistem Bologna. Sunt două declaraţii pe care le-am depus, dar pe aceasta din faţa mea - foarte scurtă - ţin în mod deosebit s-o fac publică. Am intitulat-o: "Ce palmă a primit şcoala românească!" Stimaţi colegi, Am auzit, în repetate rânduri, că un conflict între copii, într-o şcoală, este un lucru firesc. Pot să încerc să înţeleg asta, gândind prin prisma vârstei lor, a mediilor din care provin şi a orgoliilor specifice fiecărei vârste. Până la urmă, sunt de la egal la egal. Pot să înţeleg, mergând cu raţionamentul către absurd, şi tensiuni, în anumite limite, între elevi şi cadre didactice. Se întâlnesc zi de zi două părţi care au, în esenţă, acelaşi interes, doar că altfel perceput de fiecare. Nu pot să înţeleg însă cum părinţii şi dascălii, fundamental aflaţi de aceeaşi parte a baricadei, fundamental trăgând în aceeaşi direcţie, muncind în acelaşi scop, acela de a transforma copiii în oameni de nădejde, ajung să se lupte, în adevăratul sens al cuvântului. Da, vorbesc despre o luptă, lovitură, bătaie, un gest care dincolo de conotaţia penală are implicaţii serioase. Vorbesc despre cazul petrecut într-o şcoală din Ploieşti, în care mă aflam chiar în toamna anului trecut, în timpul unei vizite în colegiu. Directorul, o profesoară de limba română, de trei ani în funcţie şi cu 12 ani vechime în învăţământ şi în unitatea respectivă, trăgea atunci un semnal de alarmă, lansa un apel disperat privind imposibilitatea de a asigura paza unei şcoli de cartier de la periferia municipiului. În paranteză fie spus, este o şcoală mixtă, în care copiii romi învaţă lângă copiii români. Aceeaşi profesoară, repet, nimeni altcineva decât directorul unităţii, a încasat zilele trecut o palmă de la tatăl unei eleve pe care a trimis-o acasă nu pentru că nu era îmbrăcată în uniforma prevăzută de regulament, ci pentru că, pe lângă asta, ţinuta de voie pe care adolescenta o adoptase era complet inadecvată statutului şi instituţiei în care se afla. Vă spun aceste detalii ca să înţelegeţi contextul. Şi îndrăznesc să fac o paralelă şi să vă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă un jandarm, de exemplu, ar fi fost pălmuit la intrarea în stadion de un individ, pentru că forţele de ordine nu i-ar fi permis odraslei accesul la meci, fără bilet. Situaţia este cam aceeaşi, urmările şi reacţiile ar fi fost, probabil, altele. Revenind la acel incident, încerc să mă detaşez de implicarea instituţiilor statului şi să vă invit să analizaţi strict urmările pe care acesta îl va avea. Cei 400 de elevi ai unei şcoli din Ploieşti ştiu, în acest moment, că părinţii pot veni să le facă dreptate cu parul, fără consecinţe notabile. Alte zeci de mii din judeţ iau aminte. Şi cu fiecare caz de acest fel, asupra unei şcoli se aşază o pată de neşters asupra unor dascăli, o umilinţă de neînchipuit, iar percepţia şi educaţia a sute, poate mii de copii, sunt compromise într-o fracţiune de secundă. Ce altceva pot înţelege ei dintr-o asemenea întâmplare? E grav ce s-a întâmplat, judecând gestul în sine, ca raport între doi oameni raţionali. Este şi mai grav însă că am ajuns aici, iar asemenea reacţii, altădată de neconceput, par să ţină de firesc şi să intre în cotidian. Acesta este adevăratul semnal de alarmă şi primul motiv pentru care un astfel de incident nu trebuie transformat într-o cifră nesemnificativă dintr-un raport anual, ci în punctul de plecare pentru adoptarea de măsuri concrete, centrate în primul rând pe siguranţa copiilor pe al căror viitor ne bazăm noi toţi. Palma primită de profesorul din Ploieşti este, constat eu, o palmă menită să ne trezească pe toţi. Şi aş adăuga în final că sper să se întâmple aşa, deşi veştile de peste ocean, exprimate de însuşi preşedintele Barack Obama, sunt către scepticism. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai şi se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Firczak.
				Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu am fost niciodată rasist şi nici nu voi fi vreodată, însă recunosc atunci când o persoană este. Ceea ce se întâmplă astăzi în comunitatea românească din Marea Britanie, ceea ce se întâmplă în general referindu-mă la activitatea acestui partid bizar, intrat în viaţa politică din Marea Britanie, UKIP, deranjează foarte mult. Deranjează foarte mult atât comunitatea noastră, cât şi alte comunităţi de imigranţi şi deranjează foarte mult şi România, pentru că loviturile pe care le încasăm în ultima vreme sunt destul de serioase. Mai nou, suntem denumiţi "hoarde", hoarde care invadează Marea Britanie, lucru care nu este adevărat. Ţin să amintesc domnului Tim Aker, care, într-adevăr, face un apel destul de disperat către electoratul britanic că problema expusă de dumnealui este destul de ireală. Noi, românii, nu venim neapărat să muncim în Marea Britanie pe salarii minime şi nu venim neapărat să furăm locurile de muncă ale nativilor. Pur şi simplu suntem o comunitate care caută să se integreze, comunitate care, într-adevăr, s-a integrat destul de bine nu numai în Marea Britanie, ci şi în alte ţări. Nu neg problemele pe care le are statul român. Nu neg problemele pe care le are economia românească şi nu neg problemele pe care le avem noi, ca clasă politică, indiferent că ne referim la cea trecută sau la cea actuală. Însă a declara astfel de lucruri faţă de o naţiune europeană, a declara astfel de lucruri faţă de un popor care are o existenţă milenară în Europa este de-a dreptul ridicol şi neomenesc, inuman. Nu are rost, domnule Tim Aker, să discutăm chestiuni pe care le putem duce la infinit. Nu are rost şi să intrăm în dezbateri absurde referitoare la existenţa noastră în Marea Britanie. Suntem cetăţeni europeni, la fel cum şi dumneavoastră sunteţi cetăţeni europeni, la fel cum eu am întâlnit britanici în Spania, Italia şi în alte ţări, în afara continentului, la fel şi dumneavoastră întâlniţi români în Marea Britanie. Nu este un lucru rău, este un lucru bun. Faptul că noi, astăzi, ne aflăm în Marea Britanie este o garanţie a democraţiei pe care o întâlnim pretutindeni în Europa şi, evident, în Marea Britanie. Toţi avem probleme. Nu trebuie să facem din micile exemple pe care le avem ca exponenţi între cei care deranjează, evident, în comunitatea respectivă, ca infractori. Infractorul nu are naţionalitate, din punctul meu de vedere. Pur şi simplu, nu trebuie să ne facem o ţintă dintr-o comunitate în care cea mai mare parte, 99,9% dintre exponenţi este reprezentată de oameni serioşi. Înţeleg, de asemenea, şi discursul domnului Faraje, care spunea că nu are nevoie de vecini români. Nici nu-l obligă nimeni să aibă vecini români. Nu-l obligă nimeni să trăiască în societate, dacă vrea, este alegerea dumnealui. Pur şi simplu, românii, fie din Marea Britanie, fie din România, fie de prin Uniune, ne-am săturat de astfel de replici din partea dumneavoastră, care sunt duse foarte departe, exagerat rasiste şi nu mai dorim să fim ţinta nimănui. Noi, în calitate de clasă politică, cred că avem obligaţia să răspundem. Clasa politică de la Bucureşti trebuie să-şi facă datoria faţă de românii din Marea Britanie. Iar pe dumneavoastră, stimaţi colegi, vă invit şi lansez un apel pe care o să-l mai reiau şi în alte dimineţi, în alte zile, atunci când faceţi o deplasare în Europa sau în orice ţară unde se află comunităţi importante de români, încercaţi să vă rupeţi din timpul dumneavoastră pentru a-i vizita. Românii sunt destul de încântaţi să vă cunoască, destul de încântaţi să vadă într-adevăr că parlamentarii, aleşii, îi vizitează, iar dacă niciodată nu aţi făcut acest lucru, este foarte simplu, puteţi să discutaţi cu noi, cei care reprezentăm comunităţile românilor de peste graniţă - suntem patru deputaţi, doi senatori - sau puteţi oricând să vă adresaţi unei ambasade româneşti prezente în ţara respectivă. Întotdeauna noi am fost ospitalieri, receptivi, iar poate că şi prezenţa dumneavoastră în comunitatea românească, fie că vă aflaţi inclusiv în concediu, rupeţi o oră-două din timpul dumneavoastră să vedeţi cât de frumos e să vă întâlniri cu români departe de casă, să aflaţi noi experienţe, să discutaţi despre viaţa de acolo, cum trăiesc ei, modul în care îşi cresc copiii şi îi educă şi vă spun că o să fiţi foarte surprinşi. Poate un astfel de semnal este destul de bine să-l dăm pentru acei oameni politici din vestul Europei care-şi fac o ţintă predilectă din a ataca întotdeauna românii şi, de multe ori - şi nu de multe ori - niciodată justificată. Nu suntem, până la urmă, ultimul popor din lume şi nu trebuie neapărat să tolerăm la infinit astfel de ieşiri care nu-şi au locul, rolul şi rostul într-o democraţie. Pur şi simplu, atacurile pe care le observ aproape zilnic în Marea Britanie mă determină să vizitez cât mai curând comunitatea noastră, poate în maximum două săptămâni să mă aflu în prezenţa românilor din Londra sau Hampton sau unde mai sunt probleme. Vă invit şi pe dumneavoastră ori de câte ori aveţi astfel de deplasări, mă repet, căutaţi să vizitaţi românii şi vă asigur întotdeauna de sprijinul comunităţii de acolo şi, de asemenea, de rezultate destul de plăcute aflându-vă în compania cetăţenilor români. Am să reiau totuşi apelul pe care în fiecare marţi-dimineaţă vi-l aduc aminte. În curând va apărea pe ordinea de zi reducerea taxelor consulare, iniţiativa pe care o avem noi de reducere a taxelor consulare şi de modificare a Legii nr.198/2008, încă o dată reiau apelul, votaţi pentru reducerea acestor taxe, pentru că noi, românii din afara graniţelor ţării, avem nevoie. Sunt taxe foarte ridicate, taxe care trebuie coborâte, pentru că din 2008, din 2010, acestea au fost ridicate destul de absurd la niveluri care nu pot fi suportat astăzi de cetăţeni români care trăiesc departe de casă şi nu au un loc de muncă stabil, nu au veniturile consistente, pur şi simplu sunt umiliţi. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Firczak şi se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.
				Domnul Gheorghe Firczak: Domnule preşedinte, Declaraţia mea politică se intitulează: "Am fost, sunt şi voi rămâne rutean!" În perioada 6-8 iunie 2014, s-a desfăşurat la Bistra, judeţul Maramureş, o întâlnire a rutenilor din comuna respectivă cu preşedintele Consiliului Mondial al Rutenilor, Djura Papuga, însoţit de poeta ruteancă Marija Kovač Doroski şi Vladimir Harhaji, vicepreşedintele Comisiei pentru Mijloacele de Informare a Consiliului Mondial al Rutenilor, sub genericul "Am fost, sunt şi voi rămâne rutean". De asemenea, au fost prezenţi din conducerea centrală a uniunii noastre: Iulius Firczak, preşedinte; Francisc Gal, vicepreşedinte; Maria Saghin, Ivan Petreţchi, Mariana Petreţchi, membri. Sâmbătă, 7 iunie, delegaţia Consiliului Mondial al Rutenilor a avut o întâlnire cu rutenii din satul Valea Vişeului, comuna Bistra. Profesorul Vasile Onujec, consilier al Uniunii Culturale a Rutenilor din România în Consiliul Local Bistra, a prezentat comunitatea rutenilor din Valea Vişeului. Duminică, 8 iunie, delegaţia a avut o întâlnire cu primarul comunei Bistra, Vasile Duciuc, şi consilierii ruteni Ivan Petreţchi şi Vasile Onujec. Primarul a prezentat oaspeţilor comuna şi le-a mulţumit pentru vizită invitându-i să revină la Bistra. Preşedintele Djura Papuga i-a felicitat pentru realizări, pentru cadrul propice convieţuirii multietnice din comuna Bistra. Ulterior, delegaţia a participat la Sfânta Liturghie de la Biserica Ortodoxă din Bistra. După-amiază a avut loc un campionat de fotbal între echipe constituite de tinerii din satele comunei Bistra, judeţul Maramureş. Toate acestea ilustrează, încă odată, că, în România, minorităţile naţionale, în general, rutenii, în particular, se bucură de sprijinul autorităţilor centrale şi locale. Pentru toate acestea, noi, rutenii, suntem recunoscători poporului român. Permiteţi-mi, cu această ocazie, să exprim satisfacţia rutenilor din România pentru depunerea jurământului în calitate de preşedinte al Ucrainei a domnului Petro Oleksiiovici Poroşenko, eveniment întâmplat tot sâmbătă, săptămâna trecută. Acestea demonstrează că ţara vecină este pe drumul cel bun, al unei democraţii reale, a recunoaşterii minorităţilor ca entităţi distincte în cadrul acestei ţări. Finalul trebuie să îl reprezinte voinţa legitimă a ucrainenilor înşişi de aderare a ţării lor la Uniunea Europeană. De asemenea, daţi-mi voie să ne exprimăm cu această ocazie tristeţea pentru trecerea la cele veşnice a celui care a fost reputatul muzician Silviu Baciu, din Baia Mare, 1946-2014, profesor la Liceul de Arte Baia Mare. A fost prietenul rutenilor, participând la foarte multe acţiuni culturale ale uniunii noastre, contribuind esenţial la editarea a două CD-uri cu muzică tradiţională ruteană. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş, se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău.
				Domnul Anton Doboş: Domnule preşedinte, Declaraţia mea se intitulează: "Politica de alianţe a PSD". Este clar pentru toată lumea că rezultatele alegerilor europarlamentare arată cum forţa stângii nu este chiar atât de mare pe cât spun liderii PSD. Cu tot aparatul administrativ şi guvernamental la dispoziţie, Victor Ponta şi prietenii săi n-au reuşit să adune decât puţin peste două milioane de voturi, insuficient pentru a reface visurile de a conduce statul prin delegat ale lui Ion Iliescu. Este evident că scorul obţinut de PSD îi îngrijorează pe liderii partidului şi, din acest motiv, n-au anunţat încă un candidat pentru funcţia supremă în stat. Dincolo de procentele care depăşesc cu puţin o treime din total, cel mai mare duşman al lui Victor Ponta şi al aliaţilor săi de ocazie este chiar guvernarea. Iar asta din cauză că între ceea ce au promis şi ceea ce au făcut distanţa este foarte mare, încât nici măcar asistaţii sociali, bună parte din bazinul electoral al stângii, nu mai cred în discursurile seci şi lipsite de conţinut ale liderilor PSD. După înlăturarea Partidului Naţional Liberal de la guvernare, conducătorii PSD au împărţit rapid locurile rămase libere în guvern şi au încercat să găsească o strategie pentru a-şi asuma rezultatele specialiştilor desemnaţi până atunci de PNL în diverse ministere. De altfel, dacă actualul Guvern Ponta 3 mai are rezultate, asta se datorează politicilor publice gândite de miniştrii liberali, puse în practică puţin după plecarea lor de la putere. Guvernul PSD este conştient că nu mai are foarte multe luni de trăit, pentru că dreapta va câştiga alegerile prezidenţiale şi va administra din nou ţara aşa cum trebuie. Tocmai de aceea, pentru a rămâne la putere măcar până la sfârşitul anului, Victor Ponta şi aliaţii săi au atras în cercul lor încă un partid-televizor, cu un lider atipic pentru întreaga Europă, nu numai pentru România. În realitate, atragerea Partidului Poporului-Dan Diaconescu la guvernare nu reprezintă decât oficializarea unei relaţii mai vechi, care a fost întreţinută de ambele părţi în plan local. Este şi cazul judeţului Iaşi, unde PSD şi PP-DD şi-au dat mâna pentru a bloca proiectele actualei conduceri PNL a consiliului judeţean. Punerea de piedici, strigătul strident şi furtul de idei sunt cele mai bune meserii ale activiştilor social-democraţi, atât în consiliile locale şi judeţene, cât şi în Parlament. Acum este foarte limpede că cine se aseamănă se adună, iar asta se întâmplă în detrimentul cetăţenilor, care au nevoie de politici de dreapta, pentru a fi stabilizată economia şi consolidată creşterea. În concluzie, atrag din nou atenţia că, la 25 de ani de la căderea comunismului, practicile acestuia n-au pierit. Elita guvernării umblă doar după propria propăşire, ignorând adevăratele nevoi ale populaţiei. Principiul cheltuirii fără fundament şi al pomenilor cu scop electoral nu mai funcţionează nicăieri în Europa şi va dispărea în curând şi din societatea noastră. Tocmai de aceea cred că Victor Ponta şi prietenii săi ar trebui să exerseze alt tip de guvernare, mai ales că au stat aproape de miniştrii liberali. Cu sfaturi de la PP-DD este clar că liderii PSD sunt tot mai aproape de a scăpa frâiele ţării. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău, se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, M-am întâlnit împreună cu Comisia pentru buget, finanţe, din care fac parte, cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială săptămâna trecută şi am avut un sentiment foarte neplăcut să constat că domnii aceştia au o reprezentare teoretică, aş zice statistică şi lipsită de realism în legătură cu ce se întâmplă acum în România. Spunea doamna reprezentant al Fondului Monetar Internaţional că a constatat din date statistice că suportabilitatea economiei româneşti la mărirea accentuată a preţului gazului metan este mare, date fiind datele statistice. Domnii aceştia nu înţeleg şi din arcul guvernamental nu li se comunică faptul că, dacă ţara asta are un noroc, mai are un pic de noroc, acesta este dat de agenţii economici care, la fel cum făceau indivizii în 2007, şi-au luat bocceluţa - de astă dată bocceluţa firmei - şi au început să lucreze în străinătate nu doar contracte comerciale de tip confecţie metalică, textile ş.a.m.d., ci şi construcţii, pentru că nu sunt încurajaţi de un stat care taie de mama focului investiţiile publice. Nu pare a fi interesată Troica de crearea posibilităţilor de rambursare a banilor pe care noi îi primim. Pentru că dacă ar fi aşa, ar fi foarte, foarte interesaţi ca investiţiile publice să rămână în picioare şi să nu fie sacrificate pe altarul pomenilor electorale. Şi vreau să vă dau un exemplu care vine din municipiul Hunedoara, municipiul pe care eu îl reprezint în Parlament. În luna martie, la începutul lunii martie, într-o vizită de lucru în municipiul Hunedoara, vicepremierul Guvernului Ponta 3, domnul ministru liberal Daniel Chiţoiu, ne-a anunţat şi am aflat cu bucurie că vom avea finanţare pentru două blocuri ANL, ce zac în Hunedoara din 2009. Guvernul Ponta 2, cu vicepremierul Chiţoiu, a arătat disponibilitate spre această investiţie. Nota bene: este vorba de două blocuri ANL, construite - de construit - în ultimii 20 de ani după alte două blocuri ANL. Deci, stimaţi colegi, municipiul Hunedoara a beneficiat în 20 şi de ani, deci după Revoluţie, după 1989, de construcţia a 80 de locuinţe pentru tineri. Acestea ar fi trebuit să fie următoarele 80. Aflu cu neplăcută surprindere că problema s-a rezolvat: nu se poate. Finanţarea a fost tăiată de pe lista bugetului Ministerului Dezvoltării. Şi atunci stau şi mă întreb: dacă lucrul acesta s-a făcut în contextul general al sacrificării investiţiilor publice pe altarul pomenilor electorale, dat fiind faptul că suntem într-un an electoral, e prost, e foarte prost. Dacă lucrul acesta s-a făcut pentru că, din întâmplare, deputatul hunedorenilor este liberal şi n-a trecut la PSD, iar primăria este democrat-liberală, este cu atât mai prost. Şi nu vreau să cred că domnul ministru Dragnea, pe care personal l-am lăudat public de câteva ori pentru faptul că acordă atenţie egală tuturor zonelor ţării, procedează în felul acesta şi face amputări la fondul de finanţare a nevoilor hunedorenilor. Închei, transmiţându-vă, dragi colegi din arcul guvernamental, dragi colegi PSD-işti, un mesaj din partea unei persoane aparte, primarul comunist de zeci de ani al Hunedoarei, pe numele său Viorel Răceanu. Dânsul este vajnic militant PSD-ist, atât de militant încât este supărat că deputata hunedorenilor este liberală, dar pentru care deputata liberalilor are respectul pe care trebuie să-l avem pentru un om care, în câţiva ani, a mutat din barăci muncitori hunedoreni în blocuri construite sub managementul Domniei Sale de pe vremea comuniştilor. Cum stă bine oricărui comunist fervent, Domnia Sa militează în structurile PSD, este foarte activ şi vă transmite următorul mesaj: "Ajunge, dragi prieteni politici, nu vă bateţi joc de municipiul Hunedoara" Municipiul Hunedoara are nevoie de atenţia politicienilor hunedoreni. PSD-ul hunedorean are nevoie de atenţia arcului guvernamental şi a Guvernului Ponta PSD, aşa că vă rog frumos, băgaţi în seamă - atât cât merită - Hunedoara, un oraş care a construit, practic, o ţară." Sunt Carmen Hărău, deputat liberal al municipiului Hunedoara şi vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu pentru intervenţie.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan, se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.
				Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua! Declaraţia mea politică se intitulează: "Anii reconversiei în pomicultură" Stimaţi colegi, Îmi face plăcere să vă vorbesc despre entuziasm în rândul tinerilor pe care îi cunosc, despre un program care le oferă posibilitatea să înceapă o afacere pe cont propriu şi despre o şansă pentru multe terenuri din România. Îi amintesc pe aceştia în primul rând, pentru că ei reprezintă viitorul în agricultură, însă la fel de entuziasmaţi de acest program sunt şi cei cu mai multă experienţă de viaţă. Mă refer la reconversia în pomicultură, care vizează înfiinţarea a 50 de mii de hectare de pomi pentru perioada 2014-2020 şi susţinerea producţiei pentru livezile existente, cu o alocare aproximativă de 260 milioane euro. De asemenea, este ţintită regruparea producătorilor şi comercializarea în comun pentru a avea putere de negociere pe piaţă, fiindcă acestea sunt problemele fermierilor din Europa. Sistemul pentru România prevede fonduri inclusiv pentru înfiinţarea plantaţiei, producţia de material săditor, sistemul de susţinere şi de irigaţii, dotarea cu utilaje, partea de depozitare şi procesare. Evident că acest program sectorial specializat a trezit un real interes printre producătorii şi deţinătorii de livezi viabile, livezi cu potenţial, proprietari de terenuri aflate în bazinul pomicol sau proprietari de livezi aflate în degradare, dar şi printre tinerii care vor putea lua chiar teren în concesiune şi vor putea astfel să producă fructe de calitate româneşti şi să dezvolte o afacere. Cu toţii sperăm să fie cel puţin la acelaşi nivel la care a fost reconversia la viţa-de-vie, care şi-a atins scopul şi cu ajutorul căreia au fost repuse în circuit terenuri nefolosite şi au fost puse pe harta producătorilor zone noi. Dacă am vorbit, tot de la această tribună, nu demult, despre fermele de familie şi fondurile speciale dedicate acestora, iată că a venit şi rândul livezilor să beneficieze de atenţia şi interesul nostru. Sper, aşadar, că informaţiile acestea vor ajunge la cei interesaţi şi că astfel vor fi încurajaţi să se dedice acestui segment agricol cu multe avantaje. Iar pentru noi, ceilalţi, beneficiul va fi enorm - fructe de calitate, la preţuri competitive, produse şi distribuite de români. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD, Tulcea.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.
				Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică se intitulează "Despre procesul legislativ". Am urmărit cu atenţie modul de elaborare a legilor. Am încercat să vin cu un plus, cu idei, cu iniţiative în acest sens, dar am observat că, după doi ani, nu există un flux normal legislativ, nu există o prioritate legislativă, pentru că, din păcate, nu se respectă un program de dezvoltare, un program care să confere României o stabilitate şi o perspectivă de viitor. Nu se înţelege că, de fapt, economia reprezintă principalul motor al societăţii, nu se înţelege că trebuie să ne axăm pe legi care să privească economia şi observ cu stupoare că, de multe ori, în Parlament, legi importante stau şi zac poate ani de zile, pe când anumite legi, care sunt promovate pe bază de prietenii sau nu ştiu pe ce bază - văd legi gen Ziua pomului din curte, Ziua hoţului de gard, dacă s-ar putea să fie şi zi liberă, nelucrătoare, trec aceste legi printr-un proces legislativ foarte rapid. Într-o lună, două, trei sunt aprobate, se punctează încă o lege, se punctează o activitate, dar, de fapt, nu văd deloc plusul pentru România. S-au vehiculat aici diverse legi, chiar în mod special de către noi, de liberali, pentru că sorgintea noastră liberală spune foarte clar că noi trebuie să ne luptăm - şi noi ne luptăm - pentru dezvoltarea economică, aşa cum am spus, singura soluţie viabilă. Am încercat să promovăm legi prin care stimulăm exportul, prin care începem să producem în ţară ceea ce importăm, lucru care ar echilibra balanţa atât valutară a ţării, cât şi economică. Am încercat să promovăm legi prin care comunităţile locale să primească cu titlu gratuit diverse active care stau degeaba, sunt în paragină şi sunt în proprietatea unor ministere, dar nici acest lucru nu s-a reuşit, pentru că vrea Guvernul neapărat să ţină totul aproape, totul la îndemână, chiar dacă este ineficient. Deci am venit cu fel de fel de idei, cu fel de fel de soluţii, care, în timp relativ scurt, ar putea să dea rezultate şi ar putea să ridice, de fapt, nivelul de trai al populaţiei şi nivelul economic al ţării. Văd că aceste legi nu sunt importante, văd că aceste legi sunt ţinute prin sertare şi văd că, în momentul în care intră în procesul legislativ, ne lovim de un zid de nepătruns al celor care guvernează şi care instantaneu nu sunt de acord, fără măcar să analizeze şi eu spun cu toată responsabilitatea că, de multe ori, nici nu înţeleg aceste mecanisme şi aceste legi. Cum vrem să ajungem acolo unde ne-am propus, la o ţară normală, la o ţară europeană, unde nivelul de trai să permită omului să aibă o viaţă liniştită, dacă nu începem prin acest proces legislativ. Sper ca în viitorul apropiat aceste soluţii să fie băgate în seamă şi sper să priceapă lumea - din Parlament, din Guvern - că există soluţii, dar trebuie aplicate. Vă mulţumesc, deputat de Prahova, Virgil Guran.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu, se pregăteşte doamna deputat Lucia-Ana Varga.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Obiectul declaraţiei mele de astăzi este: "Publicitatea la medicamente, un risc pentru populaţie". Automedicaţia şi riscurile asupra sănătăţii populaţiei nu reprezintă un subiect în premieră pentru legislativ sau pentru opinia publică. Însă cazurile din ce în ce mai numeroase cu care se confruntă medici din toată ţara şi care ne sunt aduse la cunoştinţă de către cetăţenii cu care intrăm în contact, ne determină să abordăm periodic acest subiect. Potrivit ultimelor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, relatate şi în presa românească, ţara noastră se situează pe primul loc în Europa la automedicaţie. Astfel, accesul facil la medicamente, lipsa de educaţie medicală şi uneori de responsabilitate fac ca mulţi dintre români să evite vizita la medic şi să îşi impună scheme de tratament, care, în mod evident, nu aduc rezultatele dorite. Automedicaţia reprezintă astfel un motiv serios de îmbolnăvire a populaţiei şi are şansa de a se transforma într-un adevărat flagel în lipsa educaţiei medicale. De aceea, consider că legislativul are datoria de a cerceta măsura în care se pot impune reglementări în ceea ce priveşte informarea sau protejarea populaţiei faţă de riscurile automedicaţiei. Putem vorbi astfel de necesitatea unor reglementări prin care să se interzică publicitatea pentru medicamente. Această îngrijorare se naşte din influenţa pe care publicitatea la medicamente, fie ele cu sau fără prescripţie medicală, suplimentele alimentare, şi chiar vitamine, le poate avea asupra stării de sănătate, în lipsa unor recomandări specializate. Susţin necesitatea unor dezbateri pe tema interzicerii publicităţii la produsele ce conţin substanţe medicamentoase ori extinderea spoturilor publicitare în aşa fel încât să se poată prezenta nu doar beneficiile acestor substanţe, ci şi efectele adverse şi riscurile la care pacienţii se expun. Ca medic pediatru, consider că o educaţie medicală responsabilă poate deveni cea mai bună metodă de prevenţie şi, pe termen lung, poate chiar schimba faţa sistemului de sănătate. Prevenţia prin educaţie reprezintă obiectivul nostru, de aceea, este important să luăm în considerare orice măsură, orice idee ce ar putea să ne aducă cât mai aproape de un sistem de sănătate competitiv şi eficient pentru populaţie. Deputat PSD, Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc pentru declaraţia politică de astăzi.
				O invit la microfon pe doamna deputat Lucia-Ana Varga.
				Doamna Lucia-Ana Varga: Mulţumesc, domnule preşedinte, Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Pădurea, bun naţional al tuturor românilor". Pădurea este un bun naţional, pentru că modul în care avem grijă sau nu de ea afectează întreaga societate. Din păcate, domeniul silvic este unul în care ilegalităţile şi abuzurile s-au acumulat an după an. Tăierile ilegale şi defrişările masive sunt principalele probleme care s-au perpetuat în absenţa unor reglementări legale clare şi actualizate, precum şi prin complicitatea şi iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea şi să aplice legea. Potrivit Curţii de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro, cifră care în realitate este şi mai mare, capacitatea de control în acest sector fiind ea însăşi limitată. În ultimii opt ani s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, şi asta numai partea de tăiere ilegală care a putut fi cuantificată. Consecinţele acestui fenomen sunt extrem de îngrijorătoare: afectarea stării de sănătate a populaţiei, boli respiratorii, în special în rândul copiilor şi adulţilor; inundaţii, alunecări de teren, risc crescut de calamităţi naturale, care au însemnat pierderi de bunuri materiale şi chiar vieţi omeneşti; pierderea de bani publici - pe de-o parte, direct, prin păgubirea statului în urma tăierilor ilegale, pe de altă parte, indirect prin cheltuielile aferente limitării efectelor inundaţiilor. (Potrivit estimărilor, costurile pentru diminuarea riscului de inundaţii pentru anii următori se ridică la circa 17 miliarde de euro.) Aşadar, în timp ce unii au făcut profit de pe urma tăierilor ilegale, alţii s-au îmbolnăvit, alţii şi-au pierdut bunurile şi casele în inundaţii, iar bugetul public rezultat din taxele şi impozitele plătite de fiecare cetăţean a fost păgubit. Trebuie să oprim jaful din pădurile României. Obiectivul Partidului Naţional Liberal este să facem ordine în sistem. Acest lucru înseamnă respect pentru lege, respect pentru pădure, respect pentru banii publici, toate având efecte asupra calităţii vieţii fiecărui român. Trebuie să găsim un echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare, corecte şi justificate, ale proprietarilor de păduri. Trebuie să apărăm deopotrivă dreptul la proprietate, dar şi dreptul fiecărui cetăţean la sănătate şi la viaţă, cetăţean afectat major de distrugerea pădurilor şi neprotejarea mediului. Trebuie să avem grijă de sănătatea generaţiilor viitoare şi de calitatea vieţii în România. Proiectul de Lege de modificare a Codului silvic se află în dezbatere în Parlamentul României. Noi propunem: Schimbarea modului de vânzare a masei lemnoase, lemnul nu se mai vinde direct din pădure (vânzare pe picior), el se va vinde sortat şi fasonat din depozite şi rampe special amenajate, în acest fel crescând si valoarea lui. Înăsprirea pedepselor pentru furtul de lemn: vom aplica prevederile codului penal pentru orice furt de lemne, vom responsabiliza persoanele silvice prin reintroducerea autorizaţiei de practică, în cazul unor abateri grave de la regimul silvic, autorizaţia se va putea suspenda sau retrage; interzicerea transportului pe timp de noapte şi confiscarea mijloacelor de transport folosite la furtul de lemne. Respectarea dreptului la proprietate pentru proprietarii de păduri aflate în zone de restricţii şi situri de importanţă comunitară Natura 2000 prin acordarea de compensaţii. vom introduce în lege acordarea de compensaţii financiare pentru toţi proprietarii care nu pot recolta masa lemnoasă datorită restricţiilor impuse. Propunem sprijin pentru agenţii economici care activează în domeniul exploatării şi prelucrării primare a lemnului: facilitarea accesului la resursa forestieră, în primul rând a agenţilor economici care activează în zonele din care se recoltează lemnul pentru a păstra şi mării, numărul de locuri de muncă; valorificarea superioară a resursei de lemn recoltate din fondul forestier proprietate publică prin vânzarea din depozite, preponderent prelucrată primar; încurajarea prelucrării lemnului aproape de regiunea în care s-a recoltat, urmărind prin aceasta să se creeze locuri de muncă şi venituri pentru administraţiile publice locale scăzând presiunea socială şi generând dezvoltare locală - descentralizând practic folosirea resursei în folosul comunităţilor; revenirea de la statutul de stat exportator de materie primă (buşteni şi cherestea) la statut de exportator produse finite din lemn. Politicile propuse de PNL trebuie să sprijine antreprenoriatul la nivel local şi să faciliteze accesul la resursă în primul rând a agenţilor economici care activează local şi care generează locuri de muncă şi venituri la bugetele locale. PSD trebuie să aleagă dacă păstrează pădurea ca şi sursă de banii negri şi ca marfă de export din care să beneficieze doar un grup mic de interese sau să susţină un cod silvic care să fie în folosul tuturor românilor, un cod silvic aprobat chiar de primul-ministru Victor Ponta. Cerem public primului-ministru Victor Ponta şi PSD-ului să nu cedeze în faţa grupurilor de interese oculte şi să ia toate măsurile pentru a proteja pădurea, ca bun naţional ce aparţine tuturor românilor. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu. Vă propun să mai aşteptăm două-trei minute, să vedem dacă mai vine vreun coleg să citească o declaraţie politică. Da, constat că nu mai sunt colegi care doresc să citească o declaraţie politică. Înainte de a încheia şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice, am să dau citire listei colegilor care au depus în scris declaraţii politice. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Florin Tătaru, doamna deputat Cristina Nichita, domnul deputat Florin Pâslaru, Ioan Stan, Andrei Sava, Ionel Arsene, Violeta Tudorie, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Manuela Mitrea, Ion Călin, Dorel Covaci, Sorin Constantin Stragea, Daniel Florea, Florin Buicu, Gheorghe Ciobanu, Dan Tudorache, Marian Enache, Scarlat Iriza, Ovidiu-Cristian Iane, Natalia Intotero, Constantin Mazilu, Ionuţ Vulpescu, Miron Smarandache, Mihai Weber, Viorel Dragomir, Cătălina Elena Ştefănescu, Bogdan Mihăilescu, Radu Babuş, Tîlvăr Angel, Khraibani Camelia şi Nassar Rodica. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Ştefan Băişanu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Bogdan Radu Ţîmpău, Mircea Roşca, Costel Alexe, Radu Zlati, Ioan Tămâian, Florica Cherecheş, Constantin Galan, Daniel Iane, Raluca Surdu, Viorica Marcu, Cristian Buican, Florin-Alexandru Alexe, Vasile Berci, Raluca Ispir, Mugur Cozmanciuc şi Mircea Cazan. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Vasile Iliuţă, Ioan Balan, Vasile Gudu, Mircea Corneliu Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Andreea Maria Paul, Ştefan-Bucur Stoica, Alexandru Nazare, Raluca Turcan şi Ioan Oltean, două declaraţii în scris. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Constantin Avram, Andrei Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă, Alexandru Ovidiu Raeţchi, Liviu-Bogdan Ciucă, Cornelia Negruţ, Vicenţiu-Mircea Irimie. Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: domnul deputat Ştefan-Petru Dalca. Din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar: domnul deputat Eugen Tomac şi doamna deputat Margareta Camelia Bogdănici. Cu aceasta declar închisă prima parte a şedinţei, cea consacrată declaraţiilor politice. Vă mulţumesc. O zi bună!
				(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
				Domnul Alexandru Nazare: "Guvernul trebuie să facă publice criticile Comisiei Europene referitoare la planul pentru absorbţia fondurilor europene" Săptămâna trecută, Comisia Europeană a dat o nouă lovitură Guvernului Ponta, prin criticile transmise cu privire la Acordul de Parteneriat transmis de data aceasta în forma finală autorităţilor comunitare, cele mai dure dintre acestea referindu-se la lipsa progreselor în realizarea Masterplanului de transport şi a condiţionalităţilor ex/ante, inclusiv privind sistemul de achiziţii publice, pentru viitoarea absorbţie a fondurilor europene din perioada de programare 2014-2020. Declaraţiile directorului Vittoria Alliata di Villafranca din cadrul DG Regio scot în evidenţă aceleaşi minusuri ale documentului, care stabileşte cum se vor cheltui banii europeni în perioada 2014-2020, pe care le-a semnalat şi PDL: rezultatele nu sunt clar definite, priorităţile de finanţare par stabilite în interesul baronilor, şi nu pentru dezvoltarea României. Chiar dacă PDL deja a organizat dezbateri în Parlament pe tema Acordului de Parteneriat, Guvernul Ponta a preferat să trimită la Bruxelles un document insuficient pregătit şi realizat, fără o consultare autentică a tuturor celor implicaţi. Dacă ne uităm pe ultimele situaţii ale sumelor solicitate de România pentru a fi rambursate, vedem că în luna mai, până pe 23, au fost transmise declaraţii de cheltuieli pentru 2,4 milioane de euro. Erau prea ocupaţi cu campania electorală probabil. De altfel, de la începutul anului, în 5 luni de zile, suma solicitată abia a ajuns la aproximativ 250 de milioane de euro, în condiţiile în care ţinta pentru a evita pierderea banilor este de 2,8 miliarde euro. Degeaba pozează domnul ministru Teodorovici în Făt-Frumos al fondurilor europene, pentru că rezultatele lui sunt mai degrabă cele ale unui căpcăun. Vorbeşte de modelul polonez, dar omite să menţioneze că Polonia are deja aprobat Acordul de Parteneriat, iar 40% din fonduri merg direct către nevoile regiunilor. România, în schimb, centralizează toată gestionarea fondurilor europene la Bucureşti, iar propunerea de Acord transmisă este în continuare criticată de Comisia Europeană. De aceea am solicitat ministrului Teodorovici să acţioneze în mod transparent şi să publice observaţiile transmise de Comisia Europeană la Acordul de Parteneriat, pentru a putea avea o dezbatere naţională.
				Domnul Alexandru Nazare: "Premierul Ponta şi ministrul Şova trebuie să prezinte de urgenţă stadiul negocierilor la autostrada Comarnic-Braşov pentru a nu repeta experienţa Bechtel" Conform declaraţiilor reprezentanţilor Institutului Naţional de Statistică, există un punct de vedere preliminar din partea Eurostat, care menţionează că plăţile pe care le va face statul român în cadrul proiectului privind construcţia autostrăzii Comarnic - Braşov nu vor fi contabilizate în afara deficitului bugetar agreat cu instituţiile financiare internaţionale. Verdictul Eurostat în ceea ce priveşte autostrada Comarnic-Braşov confirmă ceea ce a susţinut PDL încă de la anunţul triumfal al cuplului de comici vestiţi ai ecranului, Ponta-Şova, şi anume că ne îndreptăm spre un nou contract de tip Bechtel. Chiar dacă acesta este un punct de vedere preliminar, el nu poate fi ignorat. Premierul Ponta s-a angajat în ianuarie că proiectul nu va afecta deficitul bugetar, iar contractul va fi încheiat după ce se obţine avizul pozitiv al Eurostat. În condiţiile actuale, ce se va întâmpla cu proiectul acestei autostrăzi? Contabilizăm deja o nouă minciună a cuplului Ponta-Şova pentru că nu va putea fi început proiectul sau împovărăm bugetul de stat cu plăţi de sute de milioane de euro? După cum am semnalat încă din luna ianuarie a acestui an, este inacceptabil ca un proiect în concesiune, lansat în procedură de licitaţie, cu o valoare estimată de 1.2 miliarde euro şi cu o lungime de 58 de kilometri, să ajungă să coste cu 600 de milioane de euro mai mult şi să aibă numai 53 de kilometri. Eurostat e o instituţie serioasă care nu poate fi păcălită de minciunile lui Ponta şi Şova, iar discuţiile acestea trebuiau să aibă loc încă din perioada de pregătire a licitaţiei, aşa cum începusem în 2012. Am solicitat premierului Ponta şi ministrului Şova să facă publice negocierile cu constructorii şi finanţatorii autostrăzii Comarnic-Braşov, precum şi corespondenţa cu Eurostat în această problemă. Mai mult decât atât, PDL va discuta acest subiect şi în cadrul întâlnirii pe care o va avea cu delegaţia FMI, pentru că nu putem permite angajarea statului român într-un fiasco care poate depăşi ca amploare Bechtelul.
				Domnul Alexandru Nazare: "Ce înseamnă acum Portul Constanţa pentru România şi ce ar putea deveni dacă trece în fieful baronului Mazăre" Am atras public atenţia în nenumărate rânduri cu privire la mizele trecerii Portului Constanţa din administrarea Ministerului Transporturilor în cea a autorităţilor locale controlate de domnul Mazăre şi cu privire la lipsa de legalitate a acestui demers. Deşi apele par să se fi liniştit pentru moment, în aşteptarea punctului de vedere al Comisiei Europene, după cum a încercat domnul Şova să ne ducă cu zăhărelul, ştim cu toţii foarte bine că nu este decât liniştea dinaintea furtunii ce urmează să vină. Haideţi până atunci să vedem ce înseamnă acum Portul Constanţa pentru România şi pentru români şi în ce ar putea fi transformat, dacă visul domnului Mazăre devine realitate. Concret, în momentul de faţă portul este administrat de Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" SA Constanţa. Compania are încheiat cu Ministerul Transporturilor un contract de concesiune pentru 49 de ani pentru ce înseamnă infrastructura portuară. Acţionarii CN APMC sunt Ministerul Transporturilor cu 60%, Consiliul Local Constanţa cu 20% şi Fondul Proprietatea cu 20%. Toate deciziile în ce priveşte dezvoltarea portului, investiţiile, tarifele pe care le aplică sunt luate de compania naţională prin organismele sale de conducere: Adunarea Generală a Acţionarilor şi Consiliul de Administraţie numit de către AGA, însă conform Ordonanţei nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă, prin proceduri transparente şi competitive. Statistic, în ceea ce priveşte volumul de mărfuri ce tranzitează Portul Constanţa, pentru anul 2013 traficul total a fost de 55 milioane tone, în continuare mai mic decât vârful de 61 de milioane tone din 2008, înainte de criza economică. Problema cea mai mare este însă scăderea dramatică a traficului de marfă containerizată, cea care are o valoare economică mai mare. Pentru 2013 au fost 661 de mii de containere cu 6,5 milioane tone de marfă, în scădere şi faţă de 2012 când au fost 684 de mii de containere, dar şi faţă de vârful de 1,3 milioane în 2008. Practic, aproape 90% din traficul din port se bazează pe marfă vrac, în special produsele agricole. Dacă avem un an agricol bun, acesta se reflectă şi în traficul din port. În schimb, dacă nu creştem traficul containerizat, avem un indiciu clar că portul nu îşi atinge potenţialul de hub pentru întreaga Europă Centrală şi de Est. Un raport al unor experţi olandezi, prin European Gateway Platform, identifica un potenţial de 2.1 milioane containere prin Portul Constanţa în anul 2020, dacă s-ar adopta anumite măsuri legislative şi administrative. Tot în acest raport, un plus de 100.000 containere ar însemna o contribuţie la PIB de 510 milioane de euro, taxe la bugetul de stat de 76 de milioane de euro şi peste 8000 de locuri de muncă. Pe lângă datele de mărfuri, mai sunt importante şi datele despre traficul de nave, în 2013 fiind 14.066 de escale, din nou un indicator în scădere faţă de 2012. Veniturile portului pentru primele 9 luni din 2013 au fost de 185 de milioane lei, iar pentru anul 2012 s-au plătit dividende de 26 de milioane de lei, din care 16 milioane la Ministerul Transporturilor şi câte 5 milioane către Consiliul local Constanţa şi Fondul Proprietatea. De altfel, autorităţile locale din Constanţa ar trebui să explice ce au făcut cu cei aproape 3 milioane de euro primiţi ca dividende în 2011 şi 2012, în condiţiile în care nu au contribuit cu nimic la proiectele de investiţii pentru care statul trebuie să asigure aproximativ 100 de milioane de euro. Pe lângă datele prezentate mai sus, cel mai important de subliniat este că dezvoltarea Portului Constanţa, asigurarea fondurilor necesare pentru investiţii sunt vitale pentru dezvoltarea economiei României. Prin Portul Constanţa, România este poartă de intrare şi de ieşire pentru mărfurile Uniunii Europene şi cele din Orientul Mijlociu şi Asia. În momentul de faţă este în derulare proiectul pentru elaborarea Masterplanului portului. Documentul ne va arăta care sunt direcţiile prioritare pe care trebuie să se axeze dezvoltarea portului. În transporturi nu ne mai permitem să acţionăm după cum vor diverşi politicieni ajunşi în funcţii de decizie, ci trebuie să avem clar stabilite priorităţi, să asigurăm finanţare în funcţie de aceste priorităţi, pentru a fi într-adevăr o economie competitivă. Aceasta este situaţia de fapt. Care sunt însă mizele trecerii Portului Constanţa în administrarea lui Radu Mazăre? După cum am mai spus-o în nenumărate rânduri, argumentaţia domnului Mazăre care vede în această preluare o soluţionare pentru problemele primăriei, în ceea ce priveşte plata gigacaloriei, demonstrează că, în loc să avem o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea portului prin investiţii, vom avea o nouă vacă de muls pentru carnavalurile edilului constănţean. Ce încearcă domnul Şova să ne spună că astfel va reduce evaziunea fiscală şi munca la negru, este o minciună gogonată. Ei în momentul de faţă deţin deja controlul administraţiei portului, pentru că funcţiile de conducere sunt deţinute de membri ai PSD Constanţa. În plus, pentru reducerea evaziunii şi a muncii la negru, ar trebui să se uite spre celelalte instituţii pe care le coordonează de 2 ani de când sunt la guvernare: Garda Financiară, ANAF, Vama, Poliţia de Frontieră, ITM etc. Mai mult, demersul domnului Şova este compromis de la început: aşa cum este gândită Hotărârea de guvern, acţiunea este ilegală - diminuarea proprietăţii private a statului nu se poate face prin transfer gratuit de acţiuni, şi asta subliniază inclusiv direcţiile din Ministerul Transporturilor din subordinea domnului Şova. Pe lângă argumentul legal, sunt argumentele economice şi strategice: Portul este obiectiv de interes naţional strategic: trupele americane în retragere din Afganistan trec prin Constanţa, este parte a proiectului AGRI, prin care ar fi adus gaz natural lichefiat din Azerbaijan prin Georgia şi România; Niciun investitor serios nu va veni către un port administrat de autorităţi locale aflate în diferite stadii de investigare pentru fapte de corupţie; Portul Constanţa nu poate fi gândit separat de celelalte proiecte de dezvoltare a infrastructurii: asigurarea navigabilităţii Dunării - prioritate la nivel european, finalizarea coridorului IV rutier Nădlac-Constanţa şi creşterea vitezei de deplasare pe coridorul IV feroviar Curtici-Constanţa.; Pentru a-şi atinge potenţialul maxim, portul are nevoie de proiecte de extindere şi modernizare. Prin fonduri europene, sunt în diferite stadii mai multe proiecte în valoare de aproximativ 1 miliard de lei, din care partea română trebuie să asigure aproximativ 500 milioane de lei. Bugetul Primăriei Constanţa este de 130 milioane de euro pe an, insuficient pentru a asigura fondurile necesare, aşa cum se întâmplă la Rotterdam sau Hamburg. Rapoarte ale Băncii Mondiale (Port Reform Toolkit) recunosc că în cele mai multe cazuri implicarea autorităţilor locale în dezvoltarea porturilor nu asigură resursele financiare necesare pentru dezvoltarea infrastructurii portuare, iar porturile pierd din competitivitate; În perioada 2007-2013, bugetul de stat a beneficiat prin Ministerul Transporturilor de dividende în valoare de 41,5 de milioane de lei (la investiţii de 500 milioane lei), iar Consiliul local Constanţa a beneficiat de dividende de 11,9 milioane lei la investiţii zero. Nu poţi încredinţa un activ al statului de importanţă strategică unei autorităţi locale, fără să ai un plan de dezvoltare pentru acesta. Domnul Mazăre ar trebui să ne prezinte cum vede Primăria Constanţa dezvoltarea Portului Constanţa în următorii 10 ani. Deja există o serie de rapoarte care atestă faptul că potenţialul portului este să fie al doilea din Europa, principala poartă de intrare şi ieşire din Uniunea Europeană. Singurul plan anunţat de domnul Mazăre este însă acela de a mări tarifele, ceea ce nu va face altceva decât să reducă şi mai mult competitivitatea Constanţei, în raport cu celelalte porturi din regiune. Tot domnul Mazăre ne anunţa că managementul privat nu este necesar, iar actuala conducere este oricum formată din membri ai PSD Constanţa. La ce bun la o adică? Portul oricum scoate profit, n-avem nevoie de mai mult. Greşit! Mai multe investigaţii din ultimii ani ne-au dovedit că Portul Constanţa a fost acaparat de diferite grupuri de interese şi numai un management privat, neimplicat politic, poate asigura un plan de dezvoltare coerentă a Portului.
				Domnul Alexandru Nazare: "Sibiu - Piteşti, autostrada minciunilor şi a incompetenţei" Săptămânile trecute, CNADNR a mai marcat un episod din epopeea autostrăzilor pe hârtie, odată cu lansarea licitaţiilor pentru studii de fezabilitate, printre acestea, şi tronsonul Sibiu - Piteşti, pentru care chinurile facerii durează de peste doi ani. Licitaţia pentru actualizarea SF-ului a fost lansată în primăvara anului 2012, în mandatul meu de ministru al transporturilor, însă a fost anulată în toamna aceluiaşi an, chipurile ca urmare a unor observaţii transmise de Comisia Europeană, cum încerca domnul Şova să ne îmbrobodească. Cu toate acestea, de la anularea din 2012 şi până acum nu a interesat pe nimeni relansarea licitaţiei. Mai mult, la începutul lunii martie, însuşi domnul Şova anunţa că SF-ul este deja licitat, însă se pare că licitaţia a fost demarată oficial abia acum, la trei luni după data anunţată de domnul ministru. Care este explicaţia pentru care a durat atât de mult relansarea acestei licitaţii? Am încercat să obţin acest răspuns de la domnul ministru Şova în nenumărate rânduri, însă singurele sale explicaţii au fost diferite minciuni care ajungeau să se bată cap în cap. Astfel, Comisia Europeană nu ne impusese niciun termen minim de 2 ani pentru realizarea SF-ului, aşa cum susţine domnul ministru, iar în 2012 licitaţia era estimată la maxim 62 de milioane de lei, aproximativ 15 milioane euro, nu 28 de milioane de euro, cum susţinea ministrul Şova. În plus, anularea licitaţiei în 2012 a fost inexplicabilă, în condiţiile în care aveam agreat cu Comisia Europeană un calendar foarte clar, conform căruia studiul de fezabilitate era finalizat în 2013, prin finanţare europeană, şi era lansată licitaţia pentru lucrări. Astfel, în 2014 puteau începe lucrările de execuţie efectivă a autostrăzii, cu finanţare asigurată din fondurile europene alocate pentru perioada 2014-2020. Revizuirea studiului de fezabilitate, în varianta oficială lansată săptămâna trecută, va dura 12 luni, însă tot ministrul Şova a declarat că parţial acesta va fi terminat mai repede, respectiv în aproximativ 4 luni, pentru a permite startul lucrărilor încă din 2015 pentru porţiunile de la capetele tronsonului: Sibiu-Boiţa şi Piteşti-Curtea de Argeş, toate acestea, în condiţiile în care domnul Şova ţinea prelegeri că ne obligă Comisia Europeană să revizuim SF-ul în 24 de luni. În plus, a durat mai mult să se reia licitaţia pentru revizuirea SF-ului (aproape doi ani), decât realizarea acestuia în sine. Singura explicaţie fezabilă este că şi ministrul Şova şi premierul Ponta au încercat să saboteze acest traseu de autostradă pentru a favoriza Comarnic - Braşov şi a direcţiona traficul către acel tronson propus a fi realizat în concesiune. Acum au văzut că eşuează planul lor pentru concesiunea Comarnic-Braşov, pentru că nu vine niciun investitor serios să finanţeze o autostradă care se scumpeşte peste noapte şi care are un SF expirat. În plus, au avut şi reacţiile foarte ferme ale Comisiei Europene şi ale investitorilor străini care susţin că este absolut obligatoriu să avem o legătură continuă de la Portul Constanţa către celelalte state membre UE. Aşa că, abia cu aceste constrângeri în spate a venit şi rândul pentru Sibiu-Piteşti. Sper însă să nu aibă aceeaşi problemă la condiţiile de licitaţie ca la celelalte studii de fezabilitate scoase pe bandă rulantă înainte de campania electorală pentru Parlamentul European, unde cele mai importante firme de pe piaţă contestă legalitatea unor prevederi.
				Domnul Alexandru Nazare: "Sistemul feroviar în umbra incompetenţei guvernanţilor" Toată lumea vorbeşte despre autostrăzi, desenează autostrăzi, dar despre sistemul feroviar ne amintim numai atunci când au loc disponibilizări sau când mai cresc preţurile la bilete. Săptămânile trecute, Guvernul şi-a amintit de transportul feroviar şi a dezbătut în secret, căci cum altfel, un memorandum pentru eficientizarea acestui sector, care ar fi se pare o bucată din Masterplanul General de Transport. Dar de ce nu se face public Masterplanul în întregul său? Ar deranja autostrăzile electorale ale ministrului Şova? Masterplanul nu vorbeşte numai despre fiecare mod de transport în parte, ci şi despre cum se conectează acestea, unde avem nevoie de mai multe investiţii în transportul feroviar, unde trebuie să construim terminale intermodale pentru a face transferul de pe feroviar pe rutier, aerian sau naval, unde investiţiile în transport pot sprijini dezvoltarea economică. Nu avem un masterplan, dar avem un memorandum pentru transportul feroviar care se remarcă în primul rând printr-o analiză extinsă a situaţiei şi prin prea puţine soluţii. Prin aprobarea noii reţele TEN-T la Consiliul miniştrilor transporturilor din UE în martie 2012, când am reprezentat România, reţeaua feroviară inclusă în reţeaua europeană, şi deci eligibilă pentru bani europeni şi vitală pentru transportul feroviar în UE, a ajuns la 4496 km. În memorandum nu scrie nimic de ce se întâmplă cu această reţea. Nici despre situaţia utilizării banilor europeni nu aflăm nimic din memorandum. Proiectele începute în 2011-2012 au întârzieri de un an, nu ştim care vor fi proiectele viitoare şi nu vorbeşte nimeni despre fondurile suplimentare care pot fi atrase prin mecanismul Conectarea Europei. De fapt, nici nu ştim cine se mai ocupă de transportul feroviar, pentru că mai deunăzi îl auzeam pe domnul Dragnea că ne anunţă că facem linie de mare viteză cu chinezii. Managementul privat a fost tratat în batjocură, şi la fiecare din companiile feroviare am avut câte două-trei schimbări de conducere în ultimii doi ani. Mai mult, ministrul Şova ne anunţă acum că vrea să ceară FMI să nu mai avem management privat la companiile feroviare, pentru că aşa n-ar mai fi obligat să dea oameni afară. Fals! Oamenii sunt în pericol să fie disponibilizaţi din cauza telenovelei regizate de Victor Ponta pentru privatizarea CFR Marfă. Cunoaştem cu toţii problemele sistemului feroviar: investiţiile insuficiente care au dus la degradarea reţelei şi scăderea vitezei de deplasare, concurenţa neloială atât din partea companiilor feroviare private, dar mai ales din partea transportului rutier, corupţia şi furturile din sistem. Soluţiile miraculoase propuse prin memorandum, de tipul tăiem jumătate din reţea şi înfiinţăm o instituţie nouă cu denumire pompoasă (Autoritatea pentru Reformă Feroviară), nu rezolvă nimic însă. Sistemul feroviar are nevoie de management profesionist, capabil să atragă finanţări pentru investiţii, nu de decizii politice unde ţapul ispăşitor este Comisia Europeană, Banca Mondială sau alţi factori externi.
				Doamna Maria-Andreea Paul: "Comisia Europeană trage de urechi Guvernul Ponta pentru incapacitatea de a construi politici publice coerente pentru dezvoltarea economică a României" Comisia Europeană (CE) a oferit fiecărui stat membru al UE, la începutul acestei luni, recomandările de ţară. Este vorba despre un document în care este analizată situaţia economică a ţării şi sunt oferite recomandări asupra măsurilor ce trebuie aplicate în următoarele 18 luni. Este un bun prilej pentru o analiză obiectivă a României, curăţată de orice populism al politicienilor de stânga. Concluzia este foarte simplă: Guvernul Ponta este tras de urechi de Comisia Europeană. A adunat numeroase lacune, a amânat multe dintre reformele care nu trebuiau amânate. Preşedintele CE, Jose Barroso, atrage atenţia că trebuie să ne concentrăm toate eforturile pe creşterea ocupării forţei de muncă şi a reducerii şomajului, şi nu pe alegerile electorale, după cum fac politicienii români aflaţi la putere. Avertizările Comisiei Europene: Datoria publică va creşte până la 40% din PIB în anul 2015. Românii sunt tot mai îndatoraţi. Datoria publică a crescut cu aproape 30% în timpul guvernării Ponta, de la 193 miliarde de lei la sfârşitul anului 2011 la 248,2 miliarde de lei în martie 2014. Astăzi, datoria publică reprezintă 39,5% din PIB, faţă de 34,7% din PIB la sfârşitul anului 2011. Comisia Europeană avertizează asupra unei colectări a impozitelor mai mică decât cea prevăzută. Nu înseamnă decât că Guvernul este incapabil să facă previziuni economice, ceea ce îi pune la îndoială orice decizie economică. În plus, nici după doi ani de guvernare Ponta nu ştie la ce să se aştepte din partea instituţiilor din subordine. Guvernul Ponta nu are niciun plan pe termen lung. Grav este că nici pe termen scurt, pentru anul următor, habar nu are ce măsuri va lua pentru soarta românilor. Încă nu a precizat pentru anul 2015 şi nici pentru perioada ulterioară care sunt măsurile care trebuie adoptate pentru a se menţine în traiectoria bugetară propusă. Comisia Europeană critică Guvernul pentru lipsa măsurilor de limitare a fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale în domeniul TVA. Guvernul nu are măsuri realiste pentru a combate evaziunea şi a asigura îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici şi medii rămâne ridicată şi încurajează munca nedeclarată şi nedeclararea integrală a veniturilor. PDL şi PNL atrag atenţia că impozitarea progresivă nu este soluţia, într-un material pe care l-am redactat anterior şi poate fi găsit aici. Guvernul nu a luat nicio măsură pentru a reforma sistemul de pensii şi nici nu are vreo măsură pe termen lung. Îşi urmează interesul de moment şi pune în sarcina generaţiilor viitoare o povară care creşte de la an la an; mentalitatea este: "după noi, potopul!" sau "să se descurce!". Fondurile nu sunt cheltuite corect şi eficient în sănătate. Comisia Europeană acuză direct: mita este în floare în sistemul sanitar, unele măsuri de reformă sunt întârziate necuvenit. Avem potenţial de forţă de muncă şi nu îl folosim. Rata de inactivitate este îngrijorător de mare. Numărul de tineri români care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare este în creştere (17,3% din tineri în anul 2013). Guvernul Ponta nu a fost în stare nici măcar să implementeze complet reforma educaţiei naţionale din anul 2011. În aceste condiţii, absolvenţii nu îşi găsesc un loc de muncă conform pregătirii universitare, iar rata de părăsire timpurie a şcolii este printre cele mai ridicate din UE (11,9% în anul 2013). Sunt neglijate femeile, care nu pot participa pe piaţa muncii din cauza accesului limitat la servicii de îngrijire a copiilor cu vârste între 0-3 ani. Inegalităţile dintre venituri au crescut, iar sărăcia continuă să rămână o problemă nerezolvată. Avem printre cele mai scăzute rate de absorbţie a fondurilor europene din UE, pentru că guvernul Ponta nu a reuşit să pună pe baze coerente legislaţia din domeniul achiziţiilor publice. Lipsa de transparenţă şi birocraţia excesivă împiedică până şi funcţionarea normală a celor mai elementare activităţi: racordarea la reţelele de energie electrică, obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi plata taxelor şi a impozitelor. Infrastructura deficitară este o frână puternică în calea creşterii economice a României. În loc să ia măsuri concrete, Guvernul Ponta se joacă de-a desenatul autostrăzilor pe hartă, face promisiuni pe care deja nu se vede în stare să le realizeze şi în continuare finanţează studii de fezabilitate. Guvernul Ponta nu are capacitatea de a construi politici publice coerente, care să ţintească spre dezvoltarea economică pe termen lung. Comisia Europeană îi spune lui Ponta şi ce are de făcut. Sunt aceleaşi măsuri enunţate de PDL şi repetate în ultimii doi ani ca măsuri prioritare pentru România. După principiul "repetiţia este mama învăţăturii", Ponta ar face bine să înveţe odată ce are de făcut, altfel au de suferit românii. Iată, pe scurt, cele 8 recomandări ale Comisiei Europene: Aplicarea, în întregime, a programului de asistenţă financiară al UE şi FMI. Aplicarea strategiei bugetare pentru anul 2014, îmbunătăţirea activităţii de colectare a impozitelor şi reducerea fraudei în domeniul TVA. Accelerarea reformelor în sectorul sănătăţii. Aplicarea de măsuri pentru creşterea ocupării forţei de muncă, pentru integrarea tinerilor şi a persoanelor vârstnice pe piaţa muncii. Creşterea accesului şi a calităţii învăţământului profesional şi tehnic. Intensificarea eforturilor pentru combaterea sărăciei. Eficientizarea administraţiei publice. Promovarea concurenţei şi eficienţei în sectorul energiei şi în cel al transporturilor.
				Domnul Andrei-Valentin Sava: "Scutirea de la plata impozitului pentru profitul reinvestit, o măsură proactivă de care mediul economic românesc avea nevoie" Aş dori să evidenţiez o nouă realizare a Guvernului, care sper să îşi producă efectele de consolidare a mediului economic cât mai curând. Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2014. Ordonanţa aduce modificări Codului fiscal în sensul scutirii la plata impozitului pentru profitul reinvestit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile. Măsura va intra în vigoare de la 1 iulie 2014. Aşadar, facilitatea va fi aplicată efectiv începând cu luna viitoare, scutirea de impozit a profitului reinvestit urmând să fie menţinută până la 31 decembrie 2015 inclusiv. Deşi a fost realizată într-un timp scurt, adoptarea acestei ordonanţe nu este o măsură gândită peste noapte, ci este rezultatul unei colaborări şi al unui dialog deschis, eficient, al primului ministru Victor Ponta cu mediul de afaceri. Astfel, măsura scutirii impozitului pe profitul reinvestit a fost anunţată în luna aprilie, ca urmare a întâlnirii cu membrii Coaliţiei pentru Dezvoltare şi a semnării angajamentului de colaborare Guvern - oamenii de afaceri. Printre principalii susţinători ai acestui proiect, se numără Coaliţia pentru Dezvoltarea României, Consiliul Investitorilor Străini (FIC) sau American Chamber of Commerce în România. După aproape două luni de negocieri şi lucru intens asupra normelor de aplicare, ordonanţa va putea fi pusă în practică. Iată că, după un al doilea trimestru consecutiv în care România a înregistrat cea mai mare creştere economică anuală din UE, Guvernul dă dovadă de preocupare permanentă pentru întreţinerea acestui trend ascendent al economiei naţionale. Această creştere a fost şi este în continuare un motiv solid pentru care trebuie să ne simţim într-adevăr mândri că suntem români. În acelaşi timp însă trebuie să avem grijă ca acest trend să fie valorificat. Măsura Guvernului Ponta va încuraja producţia de echipamente precum maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru din subgrupa 2.1 a Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe din HG nr. 2.139/2004. Companiile care se prevăd a fi printre primele care să beneficieze de această măsură sunt, conform analiştilor economici, cele care activează în agricultură. Este un lucru mai mult decât îmbucurător, ţinând cont de potenţialul ţării noastre la acest capitol. Avem în faţă, aşadar, o măsură concepută pentru sustenabilitatea economiei, pentru prosperitatea mediului de afaceri, în mod particular o gură de oxigen pentru firmele care doresc să se dezvolte. OUG nr.19/2014 este, fără îndoială, doar una din seria de măsuri proactive care se prefigurează pentru următoarea etapă a acestei guvernări. Următorul pas necesar este reducerea sarcinii fiscale de pe umerii angajatorilor prin scăderea CAS. Sunt încrezător că negocierile cu Fondul Monetar Internaţional vor duce în final şi la acceptarea acestei măsuri. Este nevoie de răbdare şi tact în negocieri, atribute pe care tinerii miniştri ai acestui Guvern dau dovadă că le stăpânesc.
				Domnul Angel Tîlvăr: "Examenul de bacalaureat - noi emoţii, noi încercări, noi speranţe!" Iată-ne ajunşi în faţa unei noi sesiuni a examenului naţional de bacalaureat. Astăzi a început aşadar încă o perioadă plină de emoţii pentru toţi cei implicaţi în desfăşurarea acestui proces: elevi, părinţii acestora, dar şi pentru cadrele didactice direct implicate în buna desfăşurare a probelor care compun acest extrem de important examen naţional. Pentru elevi, bacalaureatul este un adevărat test de maturitate, dovada palpabilă a modului în care au tratat până acum şcoala. Este până la urmă unul dintre cele mai importante examene din viaţa lor, pentru că bacalaureatul reprezintă nu numai oglinda cunoştinţelor acumulate în anii de liceu, ci şi gradul de seriozitate cu care fiecare dintre absolvenţi îşi tratează viitorul. Pentru părinţii elevilor, examenul reprezintă un lung şir de emoţii şi de tot atâtea speranţe. Pentru ei, bacalaureatul reprezintă nu doar poarta care se deschide spre maturizarea deplină a celor pe care i-au crescut şi pe care i-au îndrumat cu atâta dragoste şi grijă, ci şi un examen major pe care ei înşişi îl susţin, având drept exigent examinator propria conştiinţă. Este unul dintre acele examene pe care niciun părinte nu admite că l-ar putea pica, deoarece nu există, de regulă, eşec în viaţa copilului care să nu fie recepţionat ca o nereuşită proprie de părinţii acestuia. Nu în ultimul rând, examenul de bacalaureat reprezintă o încercare majoră pentru cadrele didactice implicate în buna sa desfăşurare. Iar în acest an, mai mult decât în mulţi dintre cei anteriori, examenul de bacalaureat poate şi trebuie să însemne şi o modalitate de reabilitare pentru întregul corp profesoral, dacă ţinem seama de ceea ce s-a întâmplat anul trecut în unele dintre liceele noastre. Căci nu se poate să nu ne aducem aminte, oricât de neplăcut ne-ar fi acest lucru, de momentele de-a dreptul jenante petrecute acum un an: descinderi ale Poliţiei şi ale procurorilor Departamentului Naţional Anticorupţie în instituţii de învăţământ, urmate de anchetarea a zeci de elevi şi cadre didactice sau chiar de arestarea unui director al unui liceu din Bucureşti. Evident, partidele politice aflate la acea oră în opoziţie s-au grăbit să arunce responsabilitatea pentru cele întâmplate pe seama Ministerului Educaţiei Naţionale, fără a aduce însă vreun argument cât de cât serios în favoarea celor afirmate. Oare ce putea face Ministerul Educaţiei Naţionale, mai mult decât să asigure cele mai bune condiţii de desfăşurare a examenului. Aş vrea să cred că ceea ce s-a petrecut anul trecut a reprezentat o lecţie usturătoare şi suficientă, deopotrivă pentru toţi actorii implicaţi: profesori, elevi şi nu în ultimul rând, părinţi. Deşi cazuri izolate, acele întâmplări regretabile au aruncat o pată ruşinoasă şi deloc meritată, îndrăznesc să spun, pe obrazul miilor de dascăli din această ţară care îşi exercită profesia cu multă onestitate şi pasiune. Căci, înainte de a fi orice altceva, profesia de dascăl este în primul rând o profesie vocaţională, pe care o îmbrăţişează în covârşitoarea majoritate a cazurilor doar cei care au chemare către exercitarea ei. În perioada 10 - 27 iunie 2014 se vor desfăşura probele orale de competenţe lingvistice şi digitale în 1.503 centre de examinare. La acestea s-au înscris 161.705 candidaţi, dintre care 129.841 absolvenţi ai promoţiei 2013 - 2014 şi 31.864 absolvenţi din promoţiile anterioare. La proba de competenţe de comunicare orală în limba română (proba A), care se desfăşoară în perioada 10 - 12 iunie, s-au înscris 131.254 de absolvenţi. Pentru proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă (proba B), organizată în perioada 11 - 13 iunie, s-au înscris 6.680 de candidaţi. Astfel, 5.846 au optat pentru limba maghiară, 700 pentru limba germană, 47 pentru limba slovacă, 20 pentru limba sârbă, 11 pentru limba croată, 5 pentru limba turcă şi 51 pentru limba ucraineană. În perioada 16 - 20 iunie, 121.446 de absolvenţi vor susţine proba de evaluare a competenţelor digitale (proba D). Conform datelor, 123.689 de absolvenţi sunt aşteptaţi să susţină proba C, testarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională, în perioada 23-27 iunie. În total, pe probe, cei mai mulţi candidaţi s-au înscris la proba de limba engleză, respectiv 107.194, urmaţi de alţi 14.198 la limba franceză, 1.087 la limba germană, 139 la limba rusă, 682 la limba spaniolă, 20 la limba portugheză, 357 la limba italiană, un candidat la limba ebraică, 9 la limba japoneză şi alţi 2 la limba turcă. Probele scrise vor începe pe data de 30 iunie, cu Limba şi literatura română (proba E)a) şi vor continua pe 1 iulie cu proba la Limba şi literatura maternă (proba E)b), pe 2 iulie cu proba obligatorie a profilului (proba E)c), iar pe 4 iulie cu proba la alegere a profilului şi specializării (proba E)d). Afişarea rezultatelor la examene se va face în data de 7 iulie (până în ora 12.00) şi, în aceeaşi zi, vor putea fi depuse contestaţii (între orele 12:00 - 16:00), care urmează a fi soluţionate în perioada 8 - 10 iulie. Rezultatele finale se vor face publice în data de 11 iulie. În dubla mea calitate, de dascăl şi de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ; ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, ţin să urez succes atât elevilor care susţin în aceste zile această dificilă, dar frumoasă probă a maturităţii, cât şi tuturor cadrelor didactice direct implicate în desfăşurarea acesteia. Sunt convins că, atunci când se va trage linie în urma actualei sesiuni de bacalaureat şi unii şi alţii vor avea toate motivele să ţină cu demnitate capul sus, mulţumiţi că şi-au făcut pe deplin datoria.
				Domnul Radu Bogdan Ţîmpău : Acum o săptămână a fost publicat în Monitorul Oficial un act normativ care a trecut neobservat de cei mai mulţi dintre noi. Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă nr.30/2014 care modifică celebra ordonanţă privind Programul Naţional de Dezvoltare Locală, un act legislativ care a născut de-a lungul timpului, mai ales în vechea lui formă (Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii - PNDI), mari controverse publice, în legătură cu modul cum sunt cheltuite şi direcţionate fondurile de la buget pentru finanţarea investiţiilor locale. Domnul ministru Dragnea, la adăpostul unei perioade politice mai tensionate, a strecurat pe masa Guvernului, în ultima şedinţă a Executivului acest act normativ prin care îşi conferă atribuţii sporite în gestionarea acestui program. Astfel, domnul ministru deprinde şi perfecţionează practici mai vechi ale predecesoarei sale din fruntea acestui minister, doamna Udrea, şi îşi arogă dreptul de a aproba de acum înainte obiective de investiţii locale şi de a aloca fonduri către primării, fără ca acestea să mai treacă prin filtrul administraţiei publice locale judeţene. Din punctul meu de vedere, începând cu ziua în care s-a publicat această ordonanţă în Monitorul Oficial, s-a legalizat practic abuzul, arbitrariul în alocarea banilor publici, iar politizarea administraţiei publice locale româneşti a devenit noua deviză a Guvernului Ponta. Este evident dublul limbaj şi dubla măsură pe care domnul Dragnea le practică în mandatul său de ministru. Dacă în trecut era un oponent al practicilor de alocare discreţionară a fondurilor publice către autorităţile locale, acum, din postura de ministru, încurajează şi chiar coordonează aceste alocări, acordându-şi puteri sporite privind distribuţia fondurilor bugetare către comunităţile locale. Îndepărtarea de cetăţeni a deciziei referitoare la alocarea acestor resurse este străină de practicile democratice şi contrară tuturor discursurilor sforăitoare privind necesitatea realizării procesului de descentralizare pe care domnul Dragnea le recita până anul trecut, şi pe toată perioada în care a fost Preşedinte al Consiliului judeţean Teleorman. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr.30/2014, în forma promovată de Guvern, comunităţile locale scăpate de tocul doamnei Udrea ajung sub papucul domnului Dragnea, modernizarea şi dezvoltarea lor fiind dictată de culoarea politică a edililor locali şi de prietenia cu cei aflaţi la putere. Prioritizarea investiţiilor de către autorităţile judeţene (cele care cunosc cel mai bine realitatea fiecărui judeţ în parte) va fi doar pe hârtie, pentru că banii vor veni direct de la domnul ministru Dragnea, şi asta sub pretextul fals al eficientizării cheltuirii banului public şi al alocării mai rapide a fondurilor acolo unde este nevoie. Astfel, devine imperativ ca acest act normativ să fie modificat în procesul legislativ parlamentar, în caz contrar va genera abuzuri care vor afecta şi vor condamna la subdezvoltare mii de comunităţi locale. La sfârşitul acestui an vom avea alegeri prezidenţiale şi, în acest context, vedem de la zi la zi un PSD din ce în ce mai hotărât să sacrifice valorile democratice, valori pe care au promis că le vor respecta atunci când şi-au dorit încrederea şi votul românilor. Noi, liberalii, nu vom asista pasivi la acest desant împotriva principiilor şi valorilor câştigate cu greu în ultimii ani şi nu vom permite ca administraţia locală să devină locul unde se negociază sub presiune voturi pentru viitorul candidat al PSD la preşedinţia României. Această lege trebuie să fie dezbătută transparent la nivelul legislativului, iar opoziţia trebuie să corecteze aceste derapaje pentru a evita transformarea administraţiei publice locale româneşti în apendicele unei guvernări din ce în ce mai ahtiată după putere şi după controlul total al instituţiilor statului.
				Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Salvaţi sistemul sanitar!" În urma negocierilor dintre Ministerul Sănătăţii şi reprezentanţii Coaliţiei Profesioniştilor din sistemul de sănătate, purtate în perioada protestelor din luna noiembrie 2013, Guvernul, încă USL pe atunci, şi-a asumat rezolvarea urgentă a mai multor probleme stringente cu care se confruntă sistemul sanitar. Două dintre acestea se referă la deblocarea posturilor din sistemul de sănătate şi mărirea salariilor personalului medical. Din păcate, nici până astăzi aceste probleme atât de importante pentru funcţionarea sistemului sanitar românesc nu au fost rezolvate. În continuare, angajările în spitalele publice sunt blocate sau se fac angajări sporadice. Toate declaraţiile recente, atât ale premierului, cât şi ale ministrului sănătăţii se referă la creşterea salariilor doctorilor, fără precizări precise însă pentru asistenţii medicali sau celelalte categorii de personal care lucrează în sectorul sanitar. Întreg corpul medical nu mai vrea promisiuni, ci doreşte să-şi vadă veniturile crescute. Fac apel la ministrul sănătăţii să dispună urgent măsurile ce se impun pentru rezolvarea acestei situaţii îngrijorătoare. Totodată, fac un apel la ministrul sănătăţii să dispună urgent măsurile ce se impun pentru finalizarea unei noi legi a sănătăţii sau măcar republicarea acesteia, căci în acest moment, cu modificările realizate de OUG nr. 2/2014, amendate şi în Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor, practic aproape toate articolele sunt schimbate.
				Doamna Camelia Khraibani: "Strategia Europa 2020 - aşteptări şi incertitudini" După cum se ştie, Europa 2020 reprezintă strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Strategia UE răspunde acestei dorinţe. Cele trei priorităţi se sprijină reciproc şi sunt în măsură să ajute UE şi statele membre să obţină un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. În practică, Uniunea Europeană a stabilit cinci obiective majore - ele privesc ocuparea forţei de muncă, inovarea, educaţia, incluziunea socială şi mediul/energia care urmează să fie îndeplinite până în 2020. La rândul lor, statele membre au adoptat propriile lor obiective naţionale în aceste domenii. Recent, specialişti din ţară şi din Uniunea Europeană şi-au exprimat părerea că unele obiective ale Strategiei 2020 ar trebui revizuite înainte de a constata că suntem departe de a le îndeplini. Cele mai critice sunt din perspectivele riscului de ratare a ţintelor, cele pentru ocuparea forţei de muncă, cercetare, reducerea sărăciei, eficienţa energetică şi creşterea economică. Fac precizarea că Strategia Europa 2020 răspundea cum nu se poate mai bine necesităţilor României şi aşteptărilor cetăţenilor noştri în materie de dezvoltare şi de viitor. În acelaşi timp, noi ne punem o mare speranţă pe utilizarea integrală şi eficientă a fondurilor europene nerambursabile. Dar problema îndeplinirii strategiei nu se reduce doar la ţara noastră. Sunt semnale că obiective precum ocuparea forţei de muncă, cheltuielile de cercetare şi dezvoltare, reducerea sărăciei, eficienţa energetică, investiţiile scăzute şi rata şomajului, practic nu pot fi atinse pe baza politicilor actuale de statele europene, nici chiar de cele mai dezvoltate. Cauza principală ar fi, potrivit analiştilor în domeniu, faptul că premisele strategiei au fost puse într-o perioadă când încă nu se cunoşteau dimensiunile şi efectele crizei economice şi ale politicilor de austeritate prin care aceasta a fost tratată. La semnalele de redresare economică din anii 2013-2014 se răspunde încă tot cu încadrarea în paradigma austerităţii. Invitaţia care se face este aceea de a realiza o trecere mai fermă către o nouă politică. Este vorba de a schimba politica de austeritate care a dominat Europa pe perioada crizei şi până acum la o Europă centrată pe creştere economică, orientată către viitor, dinamică şi favorabilă incluziunii. În ce mă priveşte, eu pledez pentru o mai mare atenţie acordată reducerii şomajului şi creării de locuri de muncă, mai ales pentru tinerii absolvenţi. O strategie pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, bine elaborată în detalii şi aplicabilă în cel mai scurt timp, este prima prioritate la care trebuie să lucrăm. În acest sens, în unele ţări europene se are în vedere migrarea circulară, care presupune întoarcerea lucrătorilor în ţara de origine, după un anumit timp. Trebuie să acordăm atenţie unor astfel de idei, pentru că ar putea afecta negativ pe mulţi dintre conaţionalii noştri care lucrează în străinătate. Europarlamentarii români, nou aleşi, au din acest punct de vedere o răspundere pentru a ne informa şi a interveni în dezbaterile din Uniunea Europeană pe linia politicilor de liberă circulaţie a forţei de muncă. Ceea ce doresc prin această declaraţie este să atrag atenţia asupra necesităţii cunoaşterii din timp a dezbaterilor şi încercărilor de revizuire a unor politici şi strategii europene, să fim mai bine informaţi şi preveniţi pentru a putea apăra şi promova cu succes drepturile şi interesele cetăţenilor noştri, ale statului roman şi ale întregii Uniuni Europene.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Între bunăstarea asigurată prin pomeni electorale şi bunăstarea asigurată de relansarea economică" Traversăm un an electoral, unul dintre anii in care, din cauza luptei pentru putere, noi, cei din clasa politică, suntem foarte atenţi la semnalele transmise spre cetăţenii aflaţi în ipostaza de electorat, precum şi la semnalele transmise de la cetăţenii electori. Spre nemulţumirea mea de nou politician, preocuparea în ceea ce priveşte măsurile politice este, acum mai mult decât oricând, centrată pe întrebarea: ce facem ca românii să ne voteze? şi nu, aşa cum s-ar cuveni, pe întrebarea: ce facem ca românii s-o ducă mai bine? Evident, derapajul major din acest punct de vedere se constată în sfera puterii, în măsurile adoptate de guvernul Ponta 3, cel care are dreptul şi datoria să gestioneze resursele ţării. La o analiză superficială, orice resursă direcţionată spre asistenţa socială conduce la o viaţă mai bună pentru cei asistaţi. Pâinea pusă pe masă prin asistenţa socială este totuşi pâine, nu-i aşa? Iar persoanele care au nevoie de ea sunt cu atât mai numeroase, cu cât economia este mai puţin performantă. Intenţia mea nu este aceea de a nega rolul social al susţinerii de către stat a categoriilor cu adevărat defavorizate. Dar a cheltui cu nesăbuinţă banii unui buget sarac, alimentat din împrumuturi, în mare parte externe, pentru susţinerea unor acţiuni cu aparenţă de protecţie şi dreptate socială, în detrimentul alocării de fonduri pentru investiţiile publice corect şi onest gestionate şi a măsurilor de sprijin al agenţilor economici, este o acţiune iresponsabilă, lipsită de patriotism. Se subordonează prin acest tip de politici publice interesul naţional, interesului mărunt şi meschin al unor grupuri politice care fac colectă publică de voturi, se amână şansa României de a beneficia de o oarecare revigorare a economiei mondiale şi, mai ales, se sacrifică viitorul generaţiilor viitoare, între care o parte încă nu s-au născut. Iar asistaţii social de tip electoral vor constata ei înşişi foarte curând, după ce-şi vor fi vândut votul, că sunt victimele unei păcăleli. Bunăstarea de care s-au bucurat este de foarte scurtă durată, fiind artificială şi nesustenabilă. Ea durează atât cât durează pixul şi bricheta oferite în campania electorală. Dacă România mai are o şansă de progres, iar eu cred că are, această şansă este oferită de către agenţii economici din mediul privat care s-au încăpăţânat să nu moară din cauza atâtor măsuri de politică economică nocive, cărora le-au făcut faţă, din tranşeu, luptând cu greutăţile de tot felul, unii dintre ei pe parcursul multor ani, încăpăţânându-se să reziste tuturor loviturilor aplicate, de multe ori exact de către guvernanţi, adică de către cei care ar fi trebuit să-i sprijine în demersurile lor legale. Acelea dintre IMM-uri care au supravieţuit crizei economice, făcând afaceri serioase cu producţie şi export, sunt structuri economice demne de tot respectul politicienilor; pe seama lor s-au realizat indicatorii macroeconomici cu care ne lăudăm în faţa FMI şi a Comisiei Europene. Ele sunt capabile să-i ajute pe români să pună pe masă o pâine muncită, nu asistată social. Obţinerea unui loc de muncă este singura soluţie ca o familie să obţină, pentru început, stabilitate economică şi, mai apoi, demnitate şi bunăstare pe termen lung. Iată, aşadar, motivul pentru care cer public colegilor din coaliţia aflată la putere, cer Guvernului Ponta 3, să reziste tentaţiei de a risipi banii românilor în scop electoral şi de a-i concentra pe rezolvarea uneia dintre cele mai grave probleme cu care s-a confruntat România vreodată, şi anume lipsa locurilor de muncă.
				Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: "Şomajul în rândul tinerilor" România ar trebui să investească într-o economie reală, în cercetare, educaţie şi dezvoltare, pentru a asigura crearea de locuri de muncă. La nivel de instruire, tinerii fără studii şi cei cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă. În condiţiile în care forţa de muncă tânără nu este utilizată, economia are mult de suferit, iar cele mai negative consecinţe vor fi cele pe termen mediu şi lung. Pe lângă nivelul de educaţie, unul din factorii care influenţează accesul la un loc de muncă, neconcordanţa dintre calificările tinerilor şi cerinţele angajatorilor duce la creşterea şomajului în rândul acestei categorii, iar lipsa lor de experienţă în muncă îi face vulnerabili în competiţia cu alţi angajaţi. Şomajul trebuie într-un fel sau altul combătut, este antisocial şi reprezintă o risipă de talente şi de capital uman pentru economia oricărei ţări. La nivel european, situaţia tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 ani este îngrijorătoare, rata şomajului este foarte ridicată, sunt peste 6 milioane de tineri în această situaţie. Uniunea Europeană a lansat un program denumit Youth Employment Initiative (YEI), Iniţiativa pentru tineri, care să vină în întâmpinarea acestora, oferindu-le şansa de a avea o meserie şi de ce nu, un loc de muncă. România, ca stat membru cu drepturi şi obligaţii depline al Uniunii Europene, a demarat implementarea acestui program la nivel naţional. Astfel Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu ajutorul partenerilor, a lansat un proiect-pilot finanţat din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, denumit "Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru!" Acest program le oferă tinerilor cu vârste între 16 şi 24 de ani nu una, ci trei opţiuni în privinţa viitorului lor traseu profesional: cursuri de formare profesională, stagii de ucenicie sau sprijin pentru înfiinţarea unei afaceri. Ofertele noastre vor ţine cont de aptitudinile şi aspiraţiile lor, urmărind să răspundă în egală măsură nevoilor angajatorilor şi, implicit, tendinţelor de dezvoltare ale economiei locale. Acest proiect se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 16 - 24 ani, care nu urmează nicio formă de învăţământ şi nici nu lucrează, persoane aparent fără nicio perspectivă imediată. Se urmăreşte instruirea, formarea şi angajarea acestora în domenii care cer meserii tradiţionale, cum ar fi bucătari, patiseri, lucrători în industria plantelor, instalatori, electricieni, sudori etc. Derularea programului se realizează în parteneriat cu BPI Management Consulting România, Asociaţia Profesională Neguvernamentală de Asistenţă Socială ASSOC din Baia Mare şi Fundaţia Ecologică Green din Iaşi şi acoperă regiunile de dezvoltare Nord-Est, Nord-Vest, Centru şi Vest. Deşi este un proiect la început de drum, se bucură de un start destul de bun, fiind funcţional la nivel regional, cât şi la nivel de judeţ, astfel că şi în judeţul Neamţ, prin intermediul Fundaţiei Ecologice Green, s-a deschis un punct de formare unde se preiau toate cererile tinerilor şi angajatorilor dornici să beneficieze de acest program. Pentru judeţul Neamţ, Fundaţia Ecologică Green are punctul de formare la Liceul "Spiru Haret". Tinerii au posibilitatea de a alege între: - Un curs de formare profesională pe diverse meserii pe care unitatea (FEG) le pune la dispoziţie. Acest curs înglobează 750 de ore, atât partea teoretică, cât şi partea practică. Pe perioada cursului, tinerii beneficiază de instruire gratuită, cât şi de suma de 350 de lei, iar după perioada de şcolarizare vor primi un Certificat de calificare profesională în domeniul pe care şi l-au ales. - Program de ucenicie - care oferă posibilitatea angajării, pentru o perioadă de 12 luni, într-o societate comercială participantă în acest program. Această variantă oferă beneficii atât ucenicilor, cât şi societăţilor angajatoare. Obligaţiile societăţilor comerciale care s-au înscris în acest proiect sunt cele de a încheia contracte de muncă pe o perioadă de 12 luni pentru fiecare ucenic pe care doreşte să îl angajeze şi de a le asigura un venit ce nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie. Ca avantaje, putem sublinia posibilitatea de a califica acest tânăr la locul de muncă în mod gratuit. Dacă l-ar califica prin intermediul altor societăţi abilitate, valoarea acestui serviciu s-ar ridica la suma de 600 de lei. Angajatorul îşi poate califica prin intermediul acestui program şi proprii angajaţi care îndeplinesc aceste condiţii. Un alt aspect interesant este acela că societatea comercială va primi lunar suma de 300 de lei pentru fiecare ucenic contractat. Acest program oferă stimulente financiare, ucenicie, orientare profesională şi în carieră, devenind astfel o şansă pentru tinerii care nu au avut posibilitatea de a-şi termina sau completa studiile şi care doresc să se califice într-un domeniu. Îndemn tinerii care doresc să înveţe o meserie şi să-şi găsească un loc de muncă să apeleze cu încredere la acest tip de programe, sunt create pentru tineri şi sunt finanţate din fonduri europene. Îndemn societăţile comerciale să dea o şansă tinerilor şi să intre în astfel de programe, să ofere posibilitatea efectuării de stagii de practică şi ucenicie la sediul lor, beneficiind totodată de o serie de avantaje din aceste programe. Susţin acest tip de proiecte menite să ofere tinerilor o şansă în încercarea de a găsi drumul în viaţă. Astfel de proiecte ar trebui derulate la nivelul întregii ţări, fondurile alocate ar trebui să fie mult mai generoase, iar numărul de tineri cooptaţi în acest tip de proiecte mult mai mare.
				Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu: "Pensionari cu carte de muncă" Potrivit unui raport al Casei judeţene de pensii Neamţ, în judeţ sunt 2.396 de pensionari cu drepturi de pensie, achitate prin intermediul Casei de pensii Neamţ, care cumulează pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii. Acest raport s-a întocmit deoarece s-a dorit o informare privind cazurile de cumul al pensiei cu veniturile salariale realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii. Procedura legală spune că: "(1) Pensionarii care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat ( Legea nr. 329/2009, art. 18)." Astfel, în momentul în care apare decizia de pensionare, angajatul sau angajatorul pot propune prelungirea contractului, iar pensionarul poate lucra în continuare într-o astfel de instituţie, şi, conform legii, poate ocupa o funcţie în sistemul public o persoană care are o pensie mai mică decât salariul mediul brut pe economie, care în 2014 este 2.223 lei. În sistemul public, se are în vedere faptul că o persoană care are o înaltă pregătire de specialitate şi experienţă acumulată în domeniul în care a activat este foarte greu de înlocuit şi este normal ca persoanele care doresc să ocupe un post bugetat în sistemul public să aibă acces la dreptul de a munci, fără a fi discriminate şi fără limitări imperative ale legii. Sunt foarte mulţi care pot beneficia de acest proiect, mai ales că pensiile nu sunt foarte mari. Durează mulţi ani să pregăteşti un om care să ajungă la un nivel ridicat de experienţă şi asta e valabil pentru toate domeniile. Revenind la judeţul Neamţ, pensionari care au ales să rămână în câmpul muncii şi cumulează pensia cu salariul se află în instituţii precum Consiliul Judeţean, Complexul Muzeal Neamţ, Evidenţa Persoanelor, Parcul Naţional Ceahlău, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, Centrul de Asistenţă şi Îngrijire Târgu Neamţ, Centrul de Asistenţă şi Îngrijire Oslobeni, Centrul de Reabilitare şi Recuperare Neuropsihiatrică Războieni, Camera Agricolă Neamţ, Teatrul Tineretului, Spitalul judeţean Neamţ, Primăria Piatra-Neamţ sau societăţi ale Consiliului judeţean sau Local Piatra-Neamţ: Apa Serv, Drupo, Troleibuzul, CMI Urban, Locativ Serv. De departe, cele mai multe persoane angajate în sistemul public în subordinea Consiliului Judeţean care beneficiază de pensii şi salarii sunt în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Aceste persoane, probabil specialişti pe domeniul lor, deşi au depăşit vârsta de pensionare, au optat pentru rămânerea în câmpul muncii şi cumulează veniturile din pensie cu cele din salarii. Pe de altă parte însă, foarte mulţi tineri absolvenţi, dornici de muncă şi cu studii de specialitate, îngroaşă rândurile şomerilor, nu au niciun venit şi nici posibilitatea de a-şi începe cariera undeva. Se compromite astfel pe termen mediu şi lung buna funcţionare a instituţiilor publice, deoarece, dacă vor rămâne angajaţi foarte mulţi oameni de o anumită vârstă, respectiv cei care au depăşit perioada de activitate profesională, atunci automat nu va mai putea fi posibilă formarea tinerilor care să ducă mai departe activitatea. Pentru a înlătura problema dintre generaţii, cea în care pensionarii au nu unul, ci două sau chiar trei venituri, iar tinerii absolut nimic, ar trebui să se schimbe modalitatea de abordare a serviciilor oferite de pensionarii dornici să îşi suplimenteze veniturile, prin autorizarea lor în PFA. În aceste condiţii, nu se vor simţi daţi la o parte sau discriminaţi, îşi vor putea desfăşura activitatea în condiţiile dorite de ei, prin încheierea de contracte de consultanţă, putând presta în continuare servicii către instituţiile publice. Acest lucru ar fi benefic şi pentru tineri care, pe lângă un loc de muncă, ar avea şi rampa de lansare necesară unei cariere în domeniu, şi anume colaborarea cu aceste persoane fizice autorizate, capabile să îi formeze şi să îi îndrume pe tineri, eficientizând serviciile publice oferite populaţiei, devenind şi ei la rândul lor, atunci când le va veni vremea, formatori ai unor generaţii de funcţionari publici. Ar fi una dintre puţinele şanse ale tinerilor să se angajeze şi să lucreze în administraţie.
				Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Participarea României la Summitul global pentru stoparea violenţei sexuale" La mijlocul acestei săptămâni, Londra este gazda unui summit global destinat drepturilor civile în zonele de conflict. Evenimentul are ca temă stoparea violenţei sexuale în zonele de conflict şi este prezidat de către ministrul britanic al Afacerilor Externe, William Hague, şi de către Trimisul Special al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al ONU, Angelina Jolie. Summitul global pentru stoparea violenţei sexuale în zonele de conflict este cel mai mare eveniment organizat vreodată pe această temă. România este reprezentată la această întrunire de o delegaţie ministerială. Totodată, vă anunţ pe această cale că am fost desemnată de către preşedintele Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare din Camera Deputaţilor, Ioan Stan, să reprezint Parlamentul României. Problematica violenţei sexuale în zonele de conflict face parte dintr-o agendă mai largă propusă de ONU şi integrată în discuţii la cel mai înalt nivel - "Femeile, Pacea şi Securitatea". Implicarea României, alături de jucători mari pe plan internaţional la discuţii ce vizează respectarea drepturilor civile ale femeilor, reprezintă un pas strategic important spre poziţionarea ţării noastre în elita ţărilor dezvoltate din Europa. Reprezentarea României la nivel ministerial şi parlamentar demonstrează că suntem parteneri implicaţi activ în problematici cu impact global, că vrem şi putem să intervenim cu expertiză, tehnică şi instrumente legislative, în contextul deschiderii zonei de conflict din Ucraina, atât de aproape de graniţele noastre. Am încredere că ne vom întoarce de la acest summit înarmaţi cu un set de informaţii utile şi, pe cât posibil, cu un ghid practic pentru documentarea cazurilor de violenţă sexuală în zone de război, asistenţă de orice tip pentru supravieţuitori şi urmaşii victimelor, dar şi cu instrumente noi pentru promovarea egalităţii de gen în actul de justiţie.
				Doamna Claudia Boghicevici: "Noua strategie în domeniul protecţiei copilului" Potrivit liniilor directoare ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor, sistemul de protecţie a copilului aflat în dificultate trebuie să-şi îndrepte eforturile în mod prioritar spre "a permite copilului să rămână sau să se întoarcă în îngrijirea părinţilor lui sau, atunci când este cazul, a altor membri apropiaţi ai familiei". În acest sens, rolul statului precum şi al societăţii civile este primordial, deoarece, conform prevederilor aceluiaşi document al ONU, "În cazul în care propria familie a copilului nu este în măsură, chiar şi cu sprijin adecvat, să-i ofere îngrijirea necesară, abandonând şi respingând copilul, statul este responsabil pentru protejarea drepturilor copilului şi asigurarea îngrijirii alternative adecvate, cu sau prin intermediul autorităţilor locale competente şi organizaţiilor societăţii civile autorizate în mod corespunzător." La nivelul Uniunii Europene se manifestă o preocupare continuă şi la cel mai înalt nivel pentru persoanele cu dizabilităţi, care pun accent atât pe calitatea serviciilor, cât şi pe aspecte precum integrarea lor socială şi asigurarea unui climat de susţinere. Ţara noastră deţine tristul record al celei mai mici rate de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi din întreaga Uniune Europeană, în comparaţie cu media de peste 40% la nivelul Uniunii. Aşadar, putem doar concluziona că România, stat membru al Uniunii Europene, nu a reuşit să depăşească prejudecăţile, astfel că integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii a devenit parcă o adevărată luptă cu morile de vânt. Deşi ne proclamăm drept o ţară democrată, unde discriminarea şi stereotipurile nu îşi au locul, iar egalitatea ar trebui să fie un principiu de bază, iată că totuşi lucrurile stau cu totul altfel şi încă sunt necesare eforturi susţinute din partea tuturor părţilor implicate, pentru a crea premisele necesare dezvoltării unui stil de viaţă independent pentru persoanele şi îndeosebi pentru tinerii cu dizabilităţi. Cu referire la asistenţa socială cu focalizare pe promovarea drepturilor copilului, vreau înainte de toate să precizez că în perioada 2007-2013 România a avut o strategie naţională de protecţie a copilului care a funcţionat în mare parte, cu plusurile şi minusurile cunoscute. Odată încheiată această perioadă însă, ţara noastră ar fi trebuit să implementeze deja măsuri ale unei noi strategii adaptate la nevoile actuale, care, ca urmare a aceleiaşi indiferenţe a instituţiilor, s-a lăsat, din păcate, aşteptată. Mai mult, reducerea bugetului pentru asistenţă socială în 2013 cu 520 de milioane de lei a scos la iveală adevărata percepţie a guvernării, şi anume aceea că asistaţii social sunt o povară şi trebuie să se mulţumească cu firmiturile pe care le putem oferi după ce împărţim banii în alte părţi. Noua strategie în domeniul protecţiei copilului trebuie să aibă la bază o nouă paradigmă construită în jurul a două direcţii strategice: trecerea de la sistemul care intervine doar asupra copilului la unul de natură să-şi asume copilul şi familia sa prin prevenirea separării; trecerea de la servicii acordate în instituţii rezidenţiale la servicii acordate în comunitate şi familie. Totodată, strategia trebuie să fie targetată pe medii de rezidenţă a copiilor. În mod concret, în mediul rural avem nevoie de campanii de informare şi accesul la centre de planificare familială. În mediul urban, avem nevoie de un mix de politici adresate familiilor cu venituri reduse sau a femeilor nesalariate. De ce avem nevoie de astfel de politici? Pentru că în aceste cazuri copiii prezintă cel mai mare risc de abandon, ajung să fie crescuţi fără acces la o alimentaţie corectă, fără acces la servicii de sănătate sau îngrijire, ajungându-se până la exploatarea lor de către părinţi. În acelaşi timp, nu este mai puţin adevărat faptul că strategiile locale şi judeţene se construiesc în jurul copiilor care necesită protecţie sau a celor în situaţii de risc, fără a avea însă o abordare complexă, integrată, bazată pe implementarea tuturor drepturilor prevăzute în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului. De asemenea, trebuie avut în vedere şi modul în care este dezvoltat cadrul instituţional - la nivel local şi judeţean există instituţii de asistenţă socială, servicii de prevenire, instituţii medicale, şcoli etc., dar nu există nicio instituţie care să coordoneze în mod real aplicarea prevederilor Convenţiei sau să asigure legătura şi comunicarea dintre toate aceste instituţii. De aceea, consider că este utilă şi voi susţine în acest sens orice formă de implicare, atât a societăţii civile, cât şi a cetăţenilor şi a instituţiilor, în activităţi care au drept scop creionarea unui sistem de asistenţă socială focalizat cu precădere spre protejarea intereselor copiilor şi ale tinerilor, deoarece sistemul actual de asistenţă socială de stat este unul greoi, care nu reuşeşte să facă faţă nevoilor celor asistaţi.
				Doamna Claudia Boghicevici: "Minoritatea romă - victimă a discriminării" "Minoritatea romă din România continuă să fie deseori victimă a discriminării sau a afirmaţiilor defăimătoare, inclusiv din partea clasei politice", au afirmat experţi ai Consiliului Europei (CoE) într-un raport publicat săptămâna trecută. Autorii documentului sunt îngrijoraţi de faptul că diverşi politicieni sugerează, în anumite proiecte de lege depuse în Parlament, o legătură între romi şi criminalitate şi le reproşează membrilor acestor minorităţi că nu încearcă să se integreze. Consiliul recunoaşte însă că s-au făcut progrese în acest domeniu. Serviciile de poliţie au recrutat membri ai minorităţii, televiziunea naţională s-a angajat în promovarea culturii rome şi în lupta împotriva prejudecăţilor, iar în şcoli au apărut mediatori romi. Potrivit raportului, romii rămân însă insuficient protejaţi faţă de comportamentele discriminatorii din partea poliţiei, iar copiii din această comunitate sunt victime ale segregării şi discriminării la şcoală. La începutul lui aprilie, comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Nils Muiznieks, a îndemnat România să ia mai multe măsuri pentru a ameliora situaţia romilor, denunţând în special un nivel înalt (36%) de abandon şcolar în rândul copiilor acestei minorităţi. Problema minorităţilor naţionale, în special cea a minorităţii rome, a reprezentat şi trebuie să reprezinte pentru executivul unei ţări o prioritate socială. Actuala guvernare mi-a răspuns că intenţionează organizarea de campanii, iniţierea unor programe de prevenire şi combatere a discriminării faţă de aceştia, că încearcă încurajarea realizării de parteneriate între organizaţiile nonguvernamentale şi structurile publice locale în ceea ce priveşte protecţia copiilor, mai cu seamă a celor de etnie romă. Dar am o întrebare pentru doamna ministru: pentru persoanele adulte, ce măsuri are în vedere a implementa sau a întreprinde? Europa ne critică pentru că nu ştim să avem grijă de persoanele ce fac parte din propriile noaste minorităţi, ne trimit înapoi aceşti oameni din diverse motive, ba chiar duc campanii împotriva acestora la nivel local. Actuala guvernare ce face? Ce aveţi în vedere pentru a ameliora situaţia acestora?
				Doamna Claudia Boghicevici: "Dezastrul accizei pentru carburanţi sau o nouă marcă a incompetenţei manageriale a actualului Guvern Ponta!" Acciza introdusă la începutul lunii aprilie în preţul carburanţilor a dus la scăderea consumului intern de benzină şi de motorină, conform datelor Institutul Naţional de Statistică. Guvernul a introdus din luna aprilie acciza suplimentară de 7 eurocenţi/litru la carburanţi pentru a colecta mai mulţi bani de la şoferi, dar statisticile oficiale arată o scădere abruptă, în aceeaşi lună, a vânzărilor de motorină şi benzină. În loc să crească proporţional cu scumpirea artificială a carburanţilor, afacerile din acest sector au scăzut cu peste 16%, trăgând automat în jos şi încasările bugetare din respectiva taxă. Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, românii au cumpărat cu 16% mai puţin carburant în aprilie 2014 faţă de luna precedentă şi cu 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în contextul în care consumul de carburant era în creştere până la introducerea accizei suplimentare. Paradoxal, birul suplimentar care ar fi trebuit să crească încasările bugetare a adus o scădere a acestor venituri, deoarece transportatorii rutieri cu afaceri internaţionale au preferat să alimenteze în ţările vecine la plecarea din România şi înainte de intrarea în ţară, pentru a-şi reduce costurile cu carburanţii. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda promisiunii guvernanţilor de a le returna patru eurocenţi pe litru din acciză transportatorilor, reprezentanţii acestora explicând că procedura de restituire este prea complicată şi implică prea multă birocraţie. Pragul de rentabilitate bugetară al accizei de 7 eurocenţi pe litrul de carburant era de 13.5 procente, explică Radu Dinescu, secretarul general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor din România, într-un interviu acordat celor de la Adevărul. Comparând pragul respectiv cu scăderea vânzărilor de 16% faţă de luna precedentă, Guvernul României a reuşit să piardă bani prin introducerea unei noi taxe, în timp ce populaţia a avut de suferit din pricina scumpirii carburanţilor. Revenind asupra previziunilor guvernamentale ale încasărilor din această acciză, putem să ne aşteptăm la o neîndeplinire a planurilor privind construcţia de autostrăzi din veniturile aşteptate de pe urma acestei accize, dacă situaţia se va menţine pe acelaşi făgaş. Şoferul român este unul dintre cei mai persecutaţi din Europa de taxe, impozite şi costuri de mers cu automobilul, asta în timp ce nivelul de trai este printre cele mai scăzute. Aşa cum o arată şi datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, măsura introducerii accizei suplimentare de 7 eurocenţi pentru carburanţi este o nouă marcă a incompetenţei manageriale a actualului Guvern Ponta. Poate această realitate confirmată şi de INS va servi ca exemplu şi pentru actuala majoritate parlamentară pe viitor, astfel încât astfel de măsuri aberante ale Guvernului să nu mai fie girate.
				Doamna Claudia Boghicevici: "Ziua Învăţătorului" În fiecare an, la 5 iunie, în toate unităţile şcolare din ţară se sărbătoreşte Ziua Învăţătorului, omagiu adus celui care educă generaţii, creează caractere, transformă lumea. Consider că cele mai potrivite cuvinte cu această ocazie sunt vorbele Marelui Duce de Hesse (1868-1937) care se potrivesc pentru fiecare învăţător: "Cel mai bun educator este acela care cunoaşte cel mai bine vremea în care trăieşte, care percepe cu fineţe marile trăsături caracteristice ale vieţii contemporane şi care se bucură şi suferă din cauza acestei vieţi". Aşadar, prin această declaraţie politică permiteţi-mi să le spun la mulţi ani atât generaţiilor de educatori trecute, cât şi a celor prezente şi viitoare! Sper ca pe această cale cu toţii să devenim conştienţi de faptul că generaţia tânără are nevoie de învăţători model, de oameni responsabili care să-i înveţe ce înseamnă cartea, care să-i ajute să îşi definitiveze visurile în viaţă şi să şi le urmeze, care să reprezinte un suport tehnic şi să-i înveţe ce este cunoaşterea.
				Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu: "SOS - Salvaţi Parcul Tineretului" Această declaraţie constituie un semnal de alarmă în privinţa neregulilor ce se petrec în zona Parcului Tineretului din Bucureşti. Prin prezenta, mă opun vehement defrişărilor ilegale din Parcul Tineretului, desfăşurate pe o suprafaţă de 20.000 mp. Terenul reprezintă proprietate privată, dobândită pe cale legală, în urma retrocedării. Deşi actualii proprietari au obţinut în instanţă autorizaţia de construire pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar, aceştia nu au obţinut şi autorizaţia de defrişare, precum prevede legea. Drept urmare, consider că operaţiunea de defrişare începută de firma Construcţii Locuinţe Noi CHI SRL reprezintă o gravă încălcare a legii, respectiv a OUG nr. 114/2007, ce stipulează că "(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută". Consider că o soluţie pentru rezolvarea unor astfel de probleme, ar fi conceperea unor strategii pentru trecerea parcurilor din administrarea Primăriei Generale în administrarea primăriilor de sector. Sunt de părere că cetăţenii României şi, în speţă, locuitorii sectorului 4, trebuie să se bucure de un mediu sănătos, iar spaţiile verzi sunt esenţiale în vederea creşterii standardului de viaţă al acestora. Prezervarea acestora este consfinţită prin legi pe care nimeni nu trebuie să le eludeze. Ignorarea reglementărilor în vigoare cu privire la utilitatea spaţiului verde poate constitui un precedent periculos şi ireversibil, cu consecinţe grave asupra mediului şi implicit asupra calităţii vieţii şi a sănătăţii cetăţenilor.
				Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu: "Praful şi mizeria de pe şantierul Pasajului Mihai Bravu - consecinţe asupra calităţii vieţii cetăţenilor" În urma numeroaselor sesizări primite din partea cetăţenilor din colegiul pe care îl reprezint în legătură cu Pasajul Mihai Bravu din Bucureşti, am efectuat numeroase vizite pentru a observa stadiul şi condiţiile în care se realizează lucrările. Deşi Pasajul Mihai Bravu a fost dat în folosinţă chiar dacă nu a fost finalizat în totalitate, ci doar pe jumătate (pe sensul de mers dinspre Calea Văcăreşti către Şoseaua Mihai Bravu), am constatat cu indignare faptul că cei responsabili pentru construcţia acestuia nu respectă nici cele mai elementare norme de igienă. Praful şi mizeria domină şantierul de lucru şi poluează cartierele aflate în proximitatea acestui pasaj. Pe cale de consecinţă, cetăţenii nemulţumiţi, în număr tot mai mare, mi-au sesizat aceste aspecte, de aceea consider că trebuie luate măsuri pentru a minimiza disconfortul locuitorilor din zonă şi nu numai. În acelaşi timp, constructorii trebuie să respecte toate termenele înaintate pentru a finaliza pasajul, iar orice întârziere ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte seriozitatea constructorului şi capacitatea acestuia de a duce la bun sfârşit proiectul. Sunt ferm convins de utilitatea pasajului Mihai Bravu, pe care îl consider un proiect ambiţios şi atât de necesar Capitalei pentru decongestionarea traficului din zona central, însă construcţia acestuia trebuie să se realizeze respectând toate normele în vigoare şi totodată fără a avea consecinţe negative asupra mediului şi a calităţii vieţii cetăţenilor.
				Domnul Constantin Avram: "Implozia liberală" La formarea Uniunii Social Liberale în februarie 2011, era greu de crezut, era de neimaginat ceea ce se întâmplă azi cu Partidul Naţional Liberal. Se tot vorbea de guvernare USL până în 2016, se vorbea de armonizarea relaţiilor dintre PSD şi PNL, în filialele judeţene, de formarea unor noi majorităţi în toate consiliile locale din ţară, de atingerea potenţialului electoral maxim cu prilejul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014 etc. Dar iată că evoluţia evenimentelor politice, de altfel foarte rapidă, nu numai că nu a confirmat aceste deziderate comune, ci, dimpotrivă, a arătat cât de nesigură, de instabilă la nivel relaţional şi de comunicare poate fi o alianţă politică cu majoritate de 70% în Parlament. Ce a făcut, ce a dres, cu cine s-a consultat Crin Antonescu, de a reuşit într-un timp record să rupă Alianţa USL, nu ştie mai nimeni de pe scena politică, nici chiar liberalii. S-au convocat forurile de decizie cele mai înalte, s-au expus deciziile în emisiuni TV, pe toate canalele media, s-a trecut la excluderi, la dezertări, la ameninţări asupra deputaţilor şi senatorilor PNL, iar în mentalul public s-a instalat o mare dezamăgire. În unele filiale judeţene unde existau deja tensiuni acumulate, situaţia a devenit explozivă, necesitând medierea conducerii centrale. Liberalii acuzau, nefondat zic eu, acţiunile social democraţilor în ceea ce priveşte pregătirea campaniei pentru prezidenţiale şi nesusţinerea fermă a lui Crin Antonescu la Preşedinţia României. Situaţia s-a deteriorat rapid şi datorită faptului că ambele partide candidau separat la alegerile europarlamentare de pe 25 mai 2014, şi a culminat cu ruperea USL. Deşi Victor Ponta a lansat numeroase apeluri la refacerea USL-ului, susţinând un liberal la preşedinţia Senatului, acestea au rămas fără răspuns din partea liberalilor. Oricum, în foarte multe filiale judeţene colaborarea devenise aproape imposibilă, din cauza lăcomiei conducerilor judeţene a liberalilor privind aplicarea protocoalelor la nivel judeţean, aşa că actuala situaţie din interiorul PNL devenea tot mai limpede. Într-un interval de timp demn de toate recordurile în politică, Crin Antonescu s-a răzgândit, a renunţat prin demisie la preşedinţia PNL, dar şi la candidatura pe care o pregătea de foarte mulţi ani. De ce a făcut toate aceste gesturi e foarte greu de înţeles în actualul context politic în care, iată, se va alia cu cei de la PDL, pe care până mai ieri îi desfiinţa politic cu toate ocaziile. Vorba lui nenea Iancu: "...pupat piaţa Endependenţi..." şi lucrurile au luat o altă întorsătură. Tensiunea în PNL a devenit fără margini, atunci când Antonescu, încă preşedinte al PNL, a anunţat trecerea partidului în grupul PPE al Parlamentului European şi abandonarea grupului ALDE, tocmai pentru a marca eforturile în acest sens ale lui Sorin Frunzăverde, Mihai Stănişoară şi alţii. Nici nu bănuim noi ce tensiuni interne sunt în PNL, ce grupuri de deputaţi sau senatori susţin cu adevărat această mişcare politică, pentru că la votul din Delegaţia Permanentă s-a înregistrat o majoritate covârşitoare neconformă cu realitatea, cred eu. S-a apelat la soluţia Klaus Iohannis, care să salveze situaţia din interiorul partidului, dar se pare că soluţia nu rezolvă toate problemele rezultate din ieşirea de la guvernare, şi polarizează viaţa politică internă în PNL, câtă vreme PDL, noul aliat al liberalilor, are rezerve cu candidatura la preşedinţie a lui Klaus Iohannis. Rezerve uriaşe asupra alianţei cu PDL şi trecerea în grupul PPE al Parlamentului European au şi lideri de opinie precum Ioan Ghişe, Radu Stroe, Călin Popescu Tăriceanu şi foarte mulţi alţii, aşa că la apropiatul Congres al PNL ne putem aştepta la ruperea partidului în mai multe facţiuni politice, situaţie în care Partidul Naţional Liberal se întoarce cu 20 de ani în urmă, când pe scena politică activau vreo 5-6 partide de sorginte liberală. Se pare că sunt create condiţiile pentru o implozie liberală... dar e mare păcat!
				Domnul Constantin Avram: "Consolidarea alianţei de guvernare" Pe fondul regrupării forţelor politice de dreapta, menţionând în acest cadru Partidul Naţional Liberal, PDL, PMP şi chiar Forţa Civică, în scopul identificării soluţiei pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, îşi strâng rândurile cu o viteză demnă de toată lauda, uitând toate mizeriile făcute de unii faţă de alţii, actuala coaliţie de guvernare PSD-UNPR-PC fiind nevoită să întărească susţinerea parlamentară, pentru o mai mare stabilitate a actului de guvernare, dar şi pentru mult râvnita pace socială. Recentele demersuri ale premierului Victor Ponta de a capacita reprezentarea parlamentară a PP-DD, în sensul întăririi suportului guvernamental, este, se pare, de bun augur şi la momentul potrivit. Negocierile ce vor fi demarate în această săptămână prezintă şi un oarecare risc de imagine, dacă avem în vedere încercarea, deocamdată eşuată, de refacere a USL. Intrarea la guvernare a PP-DD implică şi refacerea majorităţilor în consiliile judeţene şi locale, care să asigure stabilitate la nivel local, dar şi la nivel naţional, majorităţi care trebuie redefinite pe baza unor protocoale locale. Timpul până la alegerile prezidenţiale fiind foarte scurt, rămâne de văzut în ce măsură aceste înţelegeri la nivel judeţean vor fi finalizate, pentru că dacă Dan Diaconescu doreşte să rămână prezidenţiabil, lucrurile se complică, atât în plan organizatoric al alegerilor din noiembrie, dar şi în planul strategiei care trebuie adoptată de noua majoritate. Noi, conservatorii, vom încerca să fim acelaşi factor de echilibru în acţiunea guvernamentală, dar şi parteneri serioşi în ceea ce priveşte majoritatea parlamentară. Am dovedit-o în repetate rânduri, la adoptarea proiectelor de legi, am dovedit-o şi la recentele alegeri europarlamentare, alegeri la care aportul nostru a fost unul consistent în opinia noastră. Ce altă dovadă de bună camaraderie, de seriozitate, mai putem arăta, din moment ce în filiala cu cea mai bună reprezentare administrativă (şi mă refer la filiala băcăuană a Partidului Conservator), în unităţi administrativ-teritoriale conduse de primari conservatori, rezultatele au fost foarte bune. Procentul cel mai mic a fost de 43,5%, deci peste media naţională, iar cel mai bun a fost de 72,8%, rezultate pentru care primarii conservatori merită toată consideraţia. Cum spuneam, alegerile prezidenţiale bat la uşă, iar alăturarea PP-DD-ului la actul de guvernare este unul menit să întărească coaliţia actuală, care trebuie să continue proiectele USL, pentru că în 2012 poporul român a dat votul pentru aceste proiecte. Ne-am fi bucurat evident să continuăm programele USL împreună cu liberalii, dar ţinând cont de situaţia explozivă din interiorul PNL, acest obiectiv devine aproape imposibil de realizat. Aşa că, cooptarea Partidului Porului-Dan Diaconescu la actul de guvernare poate fi un pas politic important în stabilitatea economică şi socială a ţării, într-un context european destul de zbuciumat, dacă avem în vedere situaţia din Ucraina. Să sperăm că această mutare politică a premierului Ponta va produce rezultatele aşteptate de întreaga societate românească.
				Domnul Constantin Galan: Iată că politica dusă de Guvernul domnului Ponta a ajuns în vizorul Comisiei Europene care atrage atenţia asupra riscurilor legate de independenţa justiţiei. Noi, liberalii, am atras atenţia în repetate rânduri asupra încercărilor de presiune asupra justiţiei şi de apărare a baronilor cercetaţi de instanţe. Iată că acum acestea au ridicat suspiciuni şi la nivelul Comisiei Europene, care a început să dea semnale care arată clar că astfel de practici trebuie să înceteze. Comisia Europeană atrage atenţia Guvernului Ponta că lupta împotriva corupţiei este obligatoriu să continue la toate nivelurile, iar independenţa şi eficienţa sistemului judiciar românesc rămân o îngrijorare. De altfel, Comisia Europeană face referire explicită la legea amnistiei şi a graţierii, un proiect iniţiat şi susţinut de PSD, care în acest moment nu este în vigoare doar datorită opoziţiei noastre, a liberalilor. Bruxelles-ul este îngrijorat şi de atacurile motivate politic la adresa justiţiei, de interferenţele politice în numirile în funcţii-cheie şi de lipsa de respect pentru deciziile judecătoreşti. Aceste comportamente care atentează la dezvoltarea democratică a României au fost în mod repetat incriminate de PNL, chiar de când ne aflam la guvernare. Nu trebuie să uităm că starea justiţiei din România are un impact direct asupra mediului de afaceri, aspect consemnat şi de Comisia Europeană, care menţionează corupţia drept o problemă sistemică în România. România, mai ales prin prisma statutului de ţară membră a Uniunii Europene, trebuie să continue lupta împotriva corupţiei, iar Guvernul Ponta trebuie să înţeleagă că proasta guvernare şi corupţia încetinesc dezvoltarea ţării noastre.
				Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Alianţa PSD-PNŢCD din judeţul Timiş - o alianţă "anormală" Rezultatul sub aşteptări de la europarlamentare, suprapus peste mişcările tectonice din ultimele zile, pare să fi zăpăcit complet PSD şi pe preşedintele acestuia, Victor Ponta. PSD a fost constrâns de hotărârile judecătoreşti ale birourilor electorale judeţene să admită că USL a murit, slogan în contul căruia sperau să mai încaseze pensie de urmaş. Dau declaraţii contradictorii, ba veninoase, ba patetice, amână prudenţi anunţul oficial al candidaturii lui Ponta, scot din joben fumigene precum Dan Diaconescu, devenit brusc frecventabil în amintirea tunului de la Oltchim şi constituie alianţe conjuncturale disperate cu alte partide, ca de exemplu PNŢCD. Liderul PSD le-a transmis baronilor săi că au o nouă sarcină de partid, şi anume contracararea opoziţiei formate din PDL şi PNL prin toate mijloacele posibile, atât la nivel central, cât şi, mai ales, la nivelul administraţiilor publice locale. Astfel, neoficial, între PSD şi PP-DD au avut loc negocieri pentru cooptarea lui Dan Diaconescu în alianţa PSD-UNPR-PC-UDMR. Decizia PSD este cel puţin ciudată, în contextul în care Victor Ponta şi Dan Diaconescu au candidat unul împotriva celuilalt în acelaşi colegiu din judeţul Gorj. Derută mare în partea stângă a eşichierului politic din România ! Nici televiziunile de casă nu mai ştiu încotro s-o apuce. Atât de mare, încât în unele consilii locale să se constituie alianţe locale, care, raportate la doctrina politică a partidelor care le compun, pot fi numite anormale, cum este cazul noii alianţe politice din judeţul Timiş. Şedinţa extraordinară a Consiliului Local Timişoara, convocată vineri 6 iunie 2014, pentru schimbarea unuia dintre cei doi viceprimari ai oraşului, reprezentant al PNL, şi, implicit, crearea unei noi majorităţi, a eşuat. Alianţa politică alcătuită din social-democraţi, ţărănişti şi PP-DD-işti a ratat, pentru un singur vot, alegerea unui nou viceprimar în Consiliul Local Timişoara. Din cei 27 de consilieri, doar 14 au fost prezenţi în sala de consiliu în momentul votului şi doar 13 au votat pentru schimbarea viceprimarului liberal, Dan Diaconu. Un singur vot a fost împotrivă, cel venit din partea consilierului care a trădat înţelegerea iniţială. Votul a fost secret, iar unul dintre susţinătorii noii alianţe politice din Timişoara, membru PP-DD, a părăsit sala înaintea votului. În aceste condiţii, viceprimarul liberal a rămas în funcţie. Consilierii PNL şi PDL au părăsit sala în momentul votului, nedorind să participe la acest troc politic, prin care s-a încercat schimbarea majorităţii politice din consiliu. Din păcate, în aceeaşi zi s-a desfăşurat şi şedinţa extraordinară a Consiliului Judeţean Timiş, în care noua alianţă creată, PSD-PNŢCD-PP-DD, a decis cu 20 de voturi pentru, din totalul celor 37 de consilieri, schimbarea vicepreşedintelui liberal din funcţie. În locul său a fost ales PP-DD-istul Florian Zanfir. Prin constituirea noii majorităţi, s-a reuşit izolarea şi trecerea în opoziţie a consilierilor judeţeni democrat-liberali şi liberali, conform ordinelor date de la centru de către preşedintele PSD. Ţărăniştii şi-au îmbrăcat însă aspiraţia la ciolan în tot felul de principii. Dacă PSD a forţat puciul fără explicaţii penibile, consilierii PNŢCD s-au întrecut în ipocrizie, vorbind despre binele Timişoarei, despre proiectele administrative ale municipiului şi despre progres. Alianţa politică locală "anormală" constituită la nivelul judeţului Timiş este una de natură conjuncturală, antidemocratică şi antidoctrinară. Prin poziţionarea lor alături de stânga, cei care se erijează în urmaşii lui Maniu şi Coposu au atins culmea penibilului. Principala lecţie de la care au lipsit, cu siguranţă este aceea a însuşirii şi a respectării doctrinei politice a partidului, sub sigla căruia timişorenii le-au acordat votul de încredere pentru a-i reprezenta în administraţia publică locală. Doctrina democrat-creştină reprezintă concepţia privind organizarea, funcţionarea şi conducerea societăţii prin îmbinarea valorilor şi normelor religiei creştine cu principiile şi valorile democratice. Valorile fundamentale promovate de către doctrina democrat-creştină sunt libertatea, egalitatea, solidaritatea. Partidele democrat creştine s-au afirmat de-a lungul istoriei ca redutabile forţe de opoziţie, în democraţii avansate precum Italia, Franţa, Austria, dar şi în ţări latino-americane. Prin atitudinea pe care au avut-o, în scopul formării unei noi majorităţi locale în judeţul Timiş, consilierii PNŢCD şi-au negociat principiile şi au vândut valorile lăsate moştenire de Corneliu Coposu. Poziţionarea lor alături de un partid de stânga demonstrează că reprezentanţii PNŢCD au uitat că în acest oraş s-a adoptat punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara referitor la desconspirarea atrocităţilor săvârşite de regimul comunist. Cu siguranţă au uitat că în decembrie 1989 la Timişoara şi-au dat viaţa oameni care au luptat împotriva comunismului pentru înlăturarea unui regim de stânga, pentru libertate şi democraţie.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Aniversarea Curţii de Conturi, instituţie-etalon a modernizării României" Am avut onoarea de a participa zilele trecute la manifestările prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Curţii de Conturi a României, un eveniment fără îndoială înălţător şi lăudabil pentru întreaga ţară. Curtea de Conturi a fost înfiinţată printr-o lege dată de Alexandru Ioan Cuza în 24 ianuarie 1864, sub denumirea de Înalta Curte de Conturi pentru toată România, iar de atunci a funcţionat neîntrerupt, chiar şi în vremurile de război. Nu trebuie să uităm faptul că, deşi România are o democraţie fragilă, această instituţie de prim-rang a rezistat tuturor orânduirilor pentru a-şi îndeplini nobila misiune cu onoare şi devotament. Mai ales în ultima perioadă, controalele anuale ale Curţii de Conturi s-au constituit în adevărate lecţii de funcţionare a economiei de piaţă şi concurenţiale, aspectele sesizate fiind în măsură de a oferi un excelent ghid practic de răspunsuri în rezolvarea problemelor cu care se confruntă instituţiile. Sigur că preşedintele Curţii de Conturi, domnul Nicolae Văcăroiu, a remarcat şi unele neîmpliniri din activitatea acestei instituţii-etalon a României, între care necesitatea unor măsuri pentru eficientizarea acţiunilor de control preventiv, prin asigurarea de specialişti cu o înaltă pregătire profesională, garantarea independenţei acestora, precum şi extinderea controlului financiar preventiv extern la unităţile administrativ-teritoriale. Sunt în asentimentul domnului preşedinte al Curţii de Conturi şi susţin propunerea sa privind înfiinţarea în regim de urgenţă a unor secţii judecătoreşti specializate, deoarece astfel va fi sporită operativitatea în soluţionarea litigiilor existente între Curte şi instituţiile controlate, dar va duce şi la diminuarea consistentă a numărului proceselor în contencios administrativ. Dincolo de momentele omagiale, rolul Curţii de Conturi este fundamental în eliminarea economiei subterane şi pentru utilizarea eficientă şi transparentă a fondurilor publice. Transmit şi eu un sincer la mulţi ani acestei instituţii fundamentale a democraţiei româneşti şi sunt încrezătoare că funcţionarea în continuare a Curţii de Conturi pe principiile transparenţei şi corectitudinii va avea ca efect modernizarea, civilizarea şi europenizarea instituţiilor statului de drept.
				Doamna Cornelia Negruţ: "Trend ascendent al economiei româneşti, prezentat delegaţiei FMI" Vizita din aceste zile a delegaţiei Fondului Monetar Internaţional în România ne găseşte într-o situaţie îmbucurătoare din punct de vedere economic. Astfel, în ceea ce priveşte execuţia bugetară în primele patru luni ale anului în curs, ianuarie - aprilie 2014, încasările totale au crescut cu 4,4% şi cheltuielile totale au scăzut cu 3,8%. În aceste condiţiile, deficitul bugetar după 4 luni este de 0,28%, în condiţiile în care nu s-au făcut încasări nici din perspectiva accizei mărite la combustibil şi nici a taxei pe stâlp. Cel puţin în teorie, există spaţiu fiscal pentru măsuri semnificative de stimulare economică. Fie că vorbim de reducerea CAS la angajator cu 5%, fie că vorbim de reducerea TVA la unele produse alimentare. Principalul motiv pentru care deficitul bugetar este atât de mic ţine de reducerea semnificativă a investiţiilor. Cheltuielile de capital au fost reduse, în primele 4 luni din 2014, cu 42,4%. Transferurile către administraţiile publice locale au fost şi ele reduse cu o treime, 32,3%, şi, de asemenea, a fost redus nivelul cofinanţării proiectelor cu fonduri europene cu 61,7%. Încasările din TVA au crescut cu 2,7%, ceea ce arată o revenire extrem de lentă a consumului populaţiei. Este una dintre problemele cele mai semnificative când vine vorba de relansarea economică. Este posibil ca acest lucru să nu se datoreze în întregime comportamentului de consum, ci şi veniturilor care au avut o evoluţie fluctuantă, pe fondul scăderii cu 2,1% a încasărilor din impozitul pe salariu şi venit. Tot un semnal pozitiv este şi revirimentul mediului de afaceri privat, constatat pe creşterea cu 12,1% a încasărilor din impozitul pe profit pe primele 4 luni. Merită semnalată şi o creştere nejustificată a cheltuielilor cu bunuri şi servicii cu 7,3% pe primele 4 luni, în condiţiile în care şi 2013 a adus un avans de 12,1% a acestor cheltuieli. Creşterea economică din primul trimestru din 2014 este de 3,8% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Acest avans care poate părea spectaculos nu este dublat de o creştere semnificativă de la trimestru la trimestru. Practic, primele trei luni din 2014 au adus un plus de doar 0,1% faţă de ultimele trei luni din 2013. Acest avans economic s-a realizat în condiţiile unui consum public mult mai scăzut şi ale unui avans al consumului privat destul de redus. Deci, cel puţin în teorie, există posibilitatea menţinerii ritmului accelerat de creştere economică, dacă se reporneşte consumul. Nivelul creditelor neperformante a ajuns la 22,3%, în stagnare faţă de acum un an. La acest capitol se remarcă două aspecte: pe de o parte cel negativ, care ţine de blocarea finanţării din partea sistemului bancar, din cauza numărului mare de active toxice, pe de altă parte este cel pozitiv, respectiv că nu s-a înrăutăţit situaţia socială, dovadă că numărul creditelor care au întârzieri la plată nu a crescut. Totodată, stagnarea nivelului creditelor neperformante arată încă nevoia găsirii unei soluţii pentru repornirea creditării, care se poate realiza fie prin acceptarea de către bănci a unor pierderi, fie prin acordarea de stimulente din partea statului (direct către bănci sau direct către cei care au restanţe bancare), care să ajute la scăderea semnificativă a numărului creditelor cu întârzieri la plată. Un alt aspect de luat în seamă este nivelul inflaţiei anuale - aprilie 2014 faţă de aprilie 2013 -, care este de 1,21%, în condiţiile în care de la 1 aprilie a crescut acciza la combustibil. De altfel, preţurile au crescut în medie cu 0,27% în aprilie faţă de martie a.c., ceea ce arată că acciza la combustibil nu a generat inflaţie semnificativă, rămânându-se în prognoza BNR. Nu în ultimul rând, specialiştii au semnalat o accelerare relativă a creşterii nivelului de trai al populaţiei. Astfel, salariile au crescut în medie între martie 2013 şi martie 2014 cu 5,5%, din care 1,1% a fost reprezentat de inflaţie, câştigul net fiind de 4,4%. Iată deci un set de semnale pozitive atât pentru economia naţională, cât şi pentru nivelul de trai al populaţiei, indubitabil dătător de speranţe pentru revigorarea socială şi materială a românilor, după mai mulţi ani de criză şi neîmpliniri.
				Domnul Costel Alexe: În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: statutul PNL în actualul context politic. Partidul Naţional Liberal este mai puternic ca niciodată şi nu este interesat de noi alianţe politice. PNL respectă valorile fundamentale ale dreptei - libertate, proprietate, muncă, onoare -, motiv pentru care este îndreptăţit să conducă dreapta în România şi să guverneze ţara. PNL nu intenţionează să facă o nouă alianţă politică. Ceea ce este cu adevărat important pentru viitorul democratic al României este însă necesitatea unificării, a concentrării şi a corelării tuturor eforturilor celor care nu doresc ca România să încapă toată pe mâna PSD-ului şi a baronilor roşii. PNL nu are datorii şi obligaţii faţă de PSD sau Traian Băsescu. Datoria PNL este faţă de românii care nu mai doresc să trăiască precum în perioada roşie 2000-2004 şi nici perioada portocalie din 2008 până în 2012, ci vor o guvernare performantă şi respectuoasă faţă de cetăţean, care vor lideri puternici ai comunităţilor, şi nu baroni deasupra legii, care vor un preşedinte normal. Pentru aceşti oameni, PNL reprezintă alternativa, iar deviza liberală, "Prin noi înşine!", rămâne la fel de actuală. PNL va lupta în continuare pentru sprijinirea domeniilor-cheie precum. politică financiară, integrarea tinerilor în piaţa muncii, industrie, energie, agricultură, infrastructură, IMM-uri, IT&C şi Tehnologie, de care depinde creşterea economică şi puterea economică a României pe piaţa europeană. PNL cere sprijin financiar comunitar pentru producţia de alimente bio în vederea creşterii exporturilor de profil. PNL susţine adoptarea măsurilor de sprijin pentru organizarea micilor fermieri în grupuri sau în asociaţii de producători, aceasta fiind singura cale de a-şi promova şi de a vinde produsele la un preţ corect atât pentru producător, cât şi pentru cumpărător. Un potenţial special de dezvoltare îl reprezintă producţia de alimente bio, unde România are şansa, sub umbrela UE, să devină un exportator redutabil pe acest segment. PNL va promova o iniţiativă care să permită o alocare directă din fondurile europene pentru soluţii locale de acces direct la utilităţi în zonele izolate din mediul rural, unde nu este fezabilă o extindere a reţelelor naţionale. Pentru a stimula reînnoirea generaţiilor, vom susţine plata de bază acordată tinerilor fermieri de până la 40 de ani care îşi încep activitatea şi completarea acesteia printr-o plată suplimentară de 25% în primii 5 ani de la instalare. Ea va fi finanţată cu până la 2% din pachetul financiar naţional pentru plăţile directe şi va fi obligatorie pentru toate statele membre. PNL va susţine şi implementarea prevederilor din noua Politică Agricolă Comună pentru acordarea de fonduri de până la 70.000 euro pentru tinerii fermieri, prin investiţii generale în active fizice, servicii de formare şi de consiliere, precum şi granturi de instalare. Dublăm acordarea de fonduri europene în agricultură cu măsuri pentru crearea locurilor de muncă şi încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural. PNL susţine mecanisme de protejare şi de promovare a producătorilor de alimente bio. PNL propune un program economic pentru dezvoltarea clasei de mijloc, care să reprezinte peste 50% din populaţia României, şi construirea unei economii competitive şi a unei societăţi dezvoltate.
				Domnul Cristian Buican: "Dispreţul faţă de lege şi faţă de principiile democratice, caracteristici ale guvernării Ponta" Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta câteva exemple concludente care ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că reprezentanţii PSD din executivul României afişează un dispreţ profund faţă de lege, faţă de principiile democratice ale separării puterilor în stat şi ale controlului parlamentar. Mă refer aici la faptul că o parte din miniştrii PSD întârzie nepermis de mult răspunsurile la întrebări şi interpelări, iar alţii nici nu mai catadicsesc să răspundă, probabil din răzbunări personale şi motive subiective ce ţin de lipsa de seriozitate şi minciunile cu care au fost prinşi în răspunsurile anterioare la acest tip de instrument al controlului parlamentar. După cum probabil cunoaşteţi, în Constituţia României, la Capitolul IV, "Raporturile Parlamentului cu Guvernul", la articolul 112, "Întrebări, interpelări şi moţiuni simple", la alineatul (1) se specifică că: "Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului". În ceea ce priveşte prevederile legate de răspunsurile la interpelări şi întrebări, în Regulamentul Camerei Deputaţilor se specifică, foarte clar, că membrii executivului sunt obligaţi să ofere răspuns la aceste instrumente parlamentare în termen de maximum 15 zile. Este adevărat, de obicei, răspunsurile la întrebări şi interpelări nu sunt primite în 15 zile, ci în aproximativ 30 zile, dar până la apariţia în executiv a domnului Dan Şova niciun alt ministru nu şi-a permis să depăşească acest termen sau să nu răspundă deloc la întrebările şi interpelările deputaţilor. În data de 19 noiembrie 2013 am înregistrat la Camera Deputaţilor, cu numărul 850B, o interpelare adresată domnului Dan Şova, legată de stadiul documentaţiei tronsonului de autostradă Sibiu-Piteşti. Văzând că nu binevoieşte să îmi răspundă, am reluat subiectul într-o nouă interpelare, înregistrată la Camera Deputaţilor cu numărul 1189B în data de 11 martie 2014. Vreau să vă anunţ că nici până în acest moment, acest personaj sinistru ajuns ministrul transporturilor nu a binevoit să îmi ofere un răspuns la cele două interpelări având ca subiect tronsonul de autostradă Sibiu-Piteşti. Trebuie să vă anunţ că pe acest subiect am avut o serie de dispute cu domnul Dan Şova, totul culminând cu solicitarea demisiei acestuia, în momentul în care am avut informaţii certe că, de când se află în Guvern responsabil cu construcţia de autostrăzi, nu a făcut altceva decât să întârzie realizarea documentaţiei şi, implicit, a construcţiei acestui tronson de autostradă. Văzând că răspunsurile la întrebări şi interpelări se contrazic flagrant cu acţiunile sale şi fiind prins cu minciuna, domnul Şova a ales că e mai bine să nu mai răspundă deloc la nici un fel solicitare legată de acest tronson de autostradă. Am vorbit şi cu alţi colegi parlamentari şi mi-au confirmat că nici ei nu au mai primit răspunsuri la întrebările şi interpelările pe acest subiect, tot din toamna anului trecut. Crezând probabil că nerespectarea legii şi dispreţul profund faţă principiile separaţiei puterilor în stat şi ale controlului parlamentar reprezintă atuuri în lupta pentru preşedinţia PSD, domnul Liviu Dragnea a preluat modelul colegului său de partid, interpelările adresate Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la începutul lunii aprilie nefiind onorate cu răspunsuri, chiar dacă temele sunt de interes general: repartiţia obiectivă a fondurilor publice prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, repartiţia microbuzelor şcolare sau finanţarea domeniului schiabil de la Obârşia Lotrului. Dacă pentru domnul Dragnea sper să mai existe ceva şanse să reintre în normalitate, oferind, chiar şi cu întârziere, răspunsuri la interpelările formulate, vă spun sincer că pentru domnul Şova nu mai am niciun fel de speranţe. Sper doar ca această corvoadă de a-l avea pe Dan Şova administrator pentru transporturile din România să se termine cel mai târziu în ianuarie 2015, când ciuma roşie PSD-istă va fi înlăturată de la putere. Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă şi să fac un apel de la tribuna Parlamentului, instituţia-simbol a democraţiei, pentru respectarea legii, a separaţiei puterilor în stat şi a principiilor şi regulilor controlului parlamentar. Vă atenţionez că a permite astfel de abuzuri ale unui ministru însemnă recunoaşterea faptului că Parlamentul este doar o anexă a Guvernului, ceea ce sper din toată inima să nu fie decât o dorinţă PSD-istă şi să nu permitem să se transforme în realitate.
				Domnul Daniel Iane: În declaraţia mea de astăzi aş dori să vorbesc despre o alianţă senzaţională ce se anunţă pe scena politică din România. Sunt de-a dreptul uimit cum un partid precum PSD, aflat la guvernare şi cu majoritate în Parlament, se aliază cu un partid precum PP-DD, cel mai mic din opoziţie şi pe care l-a destructurat constant din 2012 şi până în prezent. Asistăm la ora actuală la o metamorfoză a scenei politice româneşti. Vedem cum cei care luptau împotriva ciocoilor trec tocmai în barca ciocoilor şi ajung la ciolanul puterii, pe care îl tot criticau de pe băncile opoziţiei. Pe lângă această alianţă care este împotriva naturii politice, observăm că în tabăra coaliţiei de guvernare s-a instaurat disperarea. Nu avem cum să nu sesizăm că marele partid PSD se află într-o situaţie critică, din moment ce a ajuns să se alieze cu cel mai mic partid din opoziţie, aflat la un pas de desfiinţare după transferurile realizate chiar de PSD via UNPR. Probabil că teama de un eşec în alegerile din toamnă îi face pe cei din PSD să reconsidere orice fel de alianţe şi preferă să adopte stilul populist al lui Dan Diaconescu. Sunt curios cum se poate ca doi oameni, doi adversari politici precum Victor Ponta şi Dan Diaconescu, care s-au bătut în Gorj pentru un post de deputat, ducând fiecare o campanie dură la adresa adversarului, pot deveni deodată prieteni, colegi de guvernare, de alianţă?! Totuşi, mirarea nu ar trebui să fie prea mare, deoarece Victor Ponta ne-a obişnuit cu reevaluările şi cu coabitările. Ponta este deja celebru pentru pactul de coabitare semnat cu Traian Băsescu, prin care l-a readus pe acesta în prim-planul politicii după lovitura primită în vara lui 2012. Relaţia Diaconescu - Ponta nu este însă una de azi, de ieri. Ponta era aproape să îi dea lui Dan Diaconescu Oltchimul pe ochi frumoşi şi, odată cu el, destinele a sute de oameni. După circul făcut cu Oltchim, Ponta şi Diaconescu aduc circul şi în Parlament, printr-o alianţă a populismului şi a amăgirii cetăţenilor. Ce vor spune oare, acum, oamenii de la Oltchim despre cuplul disperat să se agaţe de putere? Le vor promite din nou marea cu sarea? Sau le vor promite cei 20.000 de euro pe care Dan Diaconescu şi PP-DD spuneau că îi vor da fiecărui român? Să ne aşteptăm ca noul guvern PSD-PP-DD să respecte programul celor de la PP-DD? Vor pune în aplicare toate cele 100 de puncte pentru România propuse de Dan Diaconescu, ducând astfel ţara în haos? PSD alege populismul pentru alegerile din acest an, iar acesta este doar începutul. În februarie au preferat să scoată PNL de la guvernare, neacceptând PNL-ului nişte funcţii care îi reveneau de drept, iar acum acordă funcţii guvernamentale pentru Dan Diaconescu. Au preferat să renunţe la un partener serios şi care se baza pe principii şi valori, pentru a putea să se alieze cu un partid televiziune. Acum să ne aşteptăm ca peste noapte să reapară OTV pe televizoarele românilor şi să mai aibă PSD încă o televiziune care să ridice în slăvi guvernarea păguboasă a lui Victor Ponta? După ce au eşuat cu sloganul "USL trăieşte", acum cei de la PSD vor merge cu un nou slogan către cetăţeni şi anume acela că "OTV trăieşte"? Noua alianţă senzaţională este o lipsă de respect faţă de români şi o jignire a celor care au votat în 2012 o schimbare în politică. Asemenea alianţe nefireşti nu pot fi decât dăunătoare pentru încrederea instituţiilor statutului. Această alianţă este creată doar pentru ca PSD să îşi securizeze puterea în România.
				Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Reducerea CAS este necesară pentru mediul de afaceri din România" Concluziile întâlnirii membrilor Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, din care fac parte, cu Delegaţia Fondului Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană, întâlnire care a avut loc săptămâna trecută la Parlament, se rezumă la faptul că implementarea reducerii CAS cu cinci puncte procentuale este o măsură deosebit de necesară mediului de afaceri din România. De fapt, tema principală a discuţiilor derulate în cadrul acestei întâlniri a fost reprezentată de posibilitatea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, începând de la jumătatea acestui an, aşa cum noi, parlamentarii PNL, am solicitat Guvernului Ponta 3 prin numeroase demersuri parlamentare. Să ne reamintim faptul că Grupurile parlamentare ale PNL au depus, încă din luna martie a.c., o iniţiativă legislativă prin care propunem reducerea de la 1 iulie 2014 a cotei de contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator cu 5 puncte procentuale şi scutirea de impozit a profitului reinvestit. După mai multe întâlniri pe care noi, parlamentarii PNL, le-am avut cu reprezentanţii mediului de afaceri din România, în cadrul cărora aceştia ne reclamau necesitatea adoptării urgente a unor măsuri de relaxare fiscală, care să aibă rolul de a da o reală gură de oxigen mediului privat sufocat în ultimii ani de prea multe biruri, dar şi economiei româneşti în ansamblu, căreia îi sunt necesare baze solide de dezvoltare, am hotărât să ne continuăm demersul parlamentar. În acest sens, în luna aprilie, tot noi, liberalii, am solicitat conducerii Camerei Deputaţilor organizarea unei dezbateri pe această temă, a necesităţii reducerii CAS cu cinci puncte procentuale la angajator şi a scutirii de impozit a profitului reinvestit, dezbatere care a avut loc pe 24 aprilie şi care s-a finalizat prin solicitarea Grupului parlamentar al PNL, adresată tuturor parlamentarilor din toate partidele politice, de a adopta o rezoluţie comună pe această temă, rezoluţie la care a achiesat chiar şi premierul Victor Ponta. Mai mult decât atât, noi, liberalii, am considerat că tergiversarea implementării acestor măsuri nu face altceva decât să frâneze bunul mers al economiei şi chiar să ţină la distanţă potenţialii mari investitori, care, după cum ştim bine, sunt întotdeauna atraşi de un mediu fiscal avantajos şi predictibil şi de aceea am considerat necesar şi demersul parlamentar de a iniţia şi susţine o moţiune de cenzură care avea, în primul rând, rolul să someze Guvernul de a urgenta adoptarea acestor măsuri de relaxare fiscală. În acest context, în discuţiile avute cu reprezentanţii FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene, în calitate de secretar al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, am intervenit pentru a susţine motivaţia pertinentă a mediului de afaceri din România, pentru a arăta că astfel de măsuri de relaxare fiscală sunt până la urmă benefice nu numai întreprinzătorilor privaţi, ci şi întregii Românii. De ce susţin acest lucru? Este foarte simplu. Ca liberal, ştiu foarte bine faptul că numai o economie sănătoasă, stabilă şi sustenabilă, cu un mediu investiţional atractiv şi predictibil, poate conduce la dezvoltare solidă, la crearea a numeroase locuri de muncă, deci, implicit, la reducerea sărăciei, dar şi la formarea, în România, a unei clase de mijloc cât mai consistente.
				Domnul Dorel Covaci: "Cincizecimea - sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine" La 10 zile după Înălţarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Înviere, prăznuim Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, numită popular şi Duminica Mare. Aceasta reprezintă totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării rostite de Sf. Apostol Petru, s-au convertit la creştinism în jur de 3.000 de oameni, cei care au alcătuit prima comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de astăzi. Această sărbătoare a fost numită Rusalii, de la Sărbătoarea Trandafirilor la romani, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat acest obicei, transformându-l într-una din zilele de pomenire generală a morţilor. Anul acesta am prăznuit Pogorârea Sfântului Duh pe 8 iunie. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători au fost separate. Evenimentul Pogorârii Sfântului Duh reprezintă actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos în oameni şi este descris în Biblie în Faptele Apostolilor 2,4. Aici se spune că Duhul Sfânt se pogoară din cer cu vuiet mare de vânt şi se aşază deasupra capetelor celor prezenţi, şi nu doar peste apostoli, în chip de limbi de foc. Tradiţia creştină afirmă că la Cincizecime era de faţă şi Maica Domnului. După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci şi au putut astfel să descopere învăţătura Mântuitorului şi a altor neamuri. Începutul a avut loc chiar în acea zi, când au putut să se facă înţeleşi de toţi iudeii veniţi în Ierusalim din întreg Orientul. Atunci Sfântul Petru le-a dezvăluit mulţimilor că se împlinise profeţia lui Ioil: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (Faptele Apostolilor 2, 17; Ioil 3,1). În urma cuvântării lui Petru, 3.000 de oameni au primit botezul creştin. Este obiceiul ca de Rusalii să se ducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al Duhului Sfânt pogorât sub formă de limbi de foc. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor. Preoţii şi credincioşii ies pe câmp a doua zi de Rusalii pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, protejându-l de furtuni şi grindină. În Crez - Simbolul credinţei noastre creştine, mărturisim despre Sfântul Duh că este "Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin prooroci". El este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Izvorul harului şi Vistierul bunătăţilor. El este veşnic, fără început şi sfârşit, de o fiinţă cu Tatăl şi Fiul; are toate atributele dumnezeirii şi este prezent şi activ în toate lucrările îndreptate spre lume ale Sfintei Treimi. Alături de Tatăl şi Fiul ia parte la cele două creaţii (Facerea lumii şi refacerea spirituală a lumii, săvârşită prin întruparea Mântuitorului). Împotriva tuturor vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată învăţătură, Evanghelia dragostei şi a păcii, şi să producă, prin răspândirea creştinismului, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă din istoria lumii. Din aceste considerente, Pogorârea Sfântului Duh rămâne o nedumerire pentru toţi învăţaţii lumii, o apăsare pentru minţile frământate de lipsa credinţei şi o mare bucurie şi îmbărbătare pentru creştinii adevăraţi. Prin Taina Sfântului Botez şi prin Taina Sfintei Mirungeri, fiecare dintre noi am primit în pruncie simţul de orientare spre bine şi voia liberă de a împlini poruncile lui Dumnezeu. Nu rămâne decât ca, în vremuri de încercări şi ispite, să ascultăm de îndemnul interior de a alege binele, care este tocmai glasul Duhului Sfânt. Chemându-l în ajutor, lucrând cu El şi ostenindu-ne spre bine, vor creşte în noi roadele Sfântului Duh, care sunt: pacea, bucuria, dragostea, bunătatea, îndelung-răbdarea, credinţa, blândeţea, facerea de bine, înfrânarea viciilor şi curăţia trupească şi sufletească (Galateni 5,22). Aceste roade trebuie să stăpânească totdeauna sufletele şi inimile noastre şi să se reverse în viaţa de zi cu zi prin gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Duhul Sfânt să se pogoare peste noi toţi!
				Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Consecvent ideii de promovare a măsurilor de relaxare fiscală şi de stimulare a economiei, măsuri asumate şi susţinute încă de când făcea parte din Guvernul USL, PNL va susţine reducerea CAS-ului cu 5%, ca temă prioritară de discuţie în cadrul întâlnirii cu reprezentanţii FMI. Aşa cum este bine cunoscut, pentru reducerea CAS-ului şi neimpozitarea profitului reinvestit Grupul Parlamentar al PNL a organizat în luna martie o dezbatere politică în urma căreia a fost semnată şi adoptată în unanimitate în Camera Deputaţilor o declaraţie de susţinere a acestor măsuri menite să favorizeze relansarea economiei şi reindustrializarea României, prin investiţii şi creare de locuri de muncă. Se pare că pentru guvernanţi această unanimitate nu a însemnat nimic. Aşa cum ne-a obişnuit, Victor Ponta a folosit aceste teme doar în scopuri politicianiste: a ignorat complet adoptarea reducerii CAS-ului şi doar a simulat stoparea impozitării profitului reinvestit, a cărui reglementare şi punere în aplicare se face cu jumătăţi de măsură. Urmărind declaraţiile publice în urma discuţiilor avute de oficiali români cu reprezentanţii FMI, înţelegem că Fondul nu agreează ideea scăderii contribuţiilor sociale cu 5% de la 1 iulie, deoarece Guvernul nu a venit cu măsuri compensatorii. Deci Guvernul Ponta nu a pregătit temeinic posibilitatea adoptării reducerii CAS-ului, demonstrând încă o dată că nu este cu adevărat interesat de rezolvarea problemelor reale ale mediului de afaceri. A demonstrat acest lucru chiar premierul Ponta prin atitudinea arogantă şi modul superficial în care a tratat subiectele moţiunii de cenzură iniţiate de Grupul parlamentar al PNL: pentru el totul a fost un subiect de campanie, uitat imediat după ce voturile au fost numărate. Când FMI a solicitat ca reducerea CAS să fie "bugetar neutră", s-a avut în vedere respectarea ţintelor de deficit convenite în strategia fiscal-bugetară, deficit de 1,4% în 2015. Din păcate, îmbunătăţirea colectării nu s-a produs, astfel că principala sursă prin care se putea realiza acomodarea impactului bugetar este ca şi inexistentă. Prin urmare, se va discuta în continuare despre măsuri compensatorii - noi taxe şi impozite, menite să acopere golul bugetar de circa 1,5 miliarde - doar pentru semestrul 2 al acestui an. În aceste condiţii, soluţia ar trebui să vină din reducerea cheltuielilor, ceea ce demonstrează că "marele buget de dezvoltare" conceput în ultimii doi ani de triada Voinea - Georgescu - Ponta nu era compatibil cu măsurile de relaxare fiscală asumate în Programul de guvernare al USL. Din păcate, abordarea bugetară promovată de Guvernul PSD a însemnat lipsa totală a coerenţei politicii fiscale. Dacă pentru fiecare reducere fiscală trebuie căutate creşteri fiscale "de compensare", înseamnă că Guvernul Ponta nu face altceva decât să redistribuie povara fiscală, povară pe care o va suporta fiecare cetăţean, într-un fel sau altul. Să ne aşteptăm oare la găsirea unei soluţii magice de rezolvare a acestor probleme de către noul aliat al dlui Ponta, dl Dan Diaconescu, cel care ştie cum să rezolve orice problemă şi care are soluţii salvatoare pentru România? Poate de aceea Victor Ponta pare că nu mai este deranjat acum de apelativele de bandit şi ciocoi pe care i le-a adresat Dan Diaconescu în 2012. Poate l-a reevaluat şi i-a descoperit valoarea! Ce se va face însă premierul dacă soluţiile domnuluiDan pentru binele ţării se vor rezuma doar la sacii cu bani cu ajutorul cărora dorea să salveze combinatul Oltchim?!
				Domnul Eugen Constantin Uricec: "România este protejată" România este protejată. Aceasta este o certitudine, nu doar o declaraţie şi nimeni nu ar trebui să aibă nici măcar vreun motiv să se îndoiască de acest lucru. Mai mult, este protejată de cea mai puternică alianţă politico-militară, Alianţa Nord-Atlantică. Ultimele două săptămâni au confirmat pe deplin acest lucru, nu doar prin vorbe, ci prin fapte, prin acţiune şi prin fermitate. Preşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Barack Obama, Secretarul General al NATO, domnul Anders Fogh Rasmussen, vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Joe Biden, oficiali ai Pentagonului sau ai serviciilor de informaţii ale aliaţilor noştri s-au deplasat la Bucureşti sau în Polonia pentru a da garanţii şi semnale internaţionale clare şi fără echivoc asupra faptului că România nu este ţara nimănui, ci este un stat suveran puternic, membru al Uniunii Europene şi membru al NATO. S-au scurs mai bine de zece ani de când România a devenit membru al NATO, iar garanţiile asupra securităţii şi apărării ţării noastre au adus beneficii enorme asupra românilor. Ţin să aduc numai câteva argumente, din ultimele săptămâni, care susţin spusele mele. De exemplu, numai în ultimele două săptămâni cursul monedei noastre naţionale s-a apreciat, într-un context economic în care toată lumea ar fi spus că se va deprecia din cauza neîncrederii investitorilor străini pentru această regiune. De asemenea, graţie politicilor guvernamentale corecte, casele care evaluează riscul suveran al statelor au ridicat ratingul de ţară al României la gradul de ţară bună pentru investiţii. Mai mult, capitalurile străine au tot mai multă încredere în economia României, în politicile pe care le promovează Guvernul, în garanţiile de securitate, venind în România şi investind. Trebuie să fim cinstiţi şi să spunem lucrurilor pe nume, că dacă România nu ar fi credibilă, Bosch, Daimler sau alţi investitori mondiali nu ar fi venit în ţara noastră cu investiţii uriaşe. Anul 2014 reprezintă pentru România un moment extrem de important, atât în plan politic intern, cât şi la nivel extern. Dacă la nivel naţional România trebuie să dea semnalul ferm al stabilităţii politice, al continuării alegerilor politicilor corecte, al continuării creşterii economice şi atractivităţii faţă de mediul de afaceri intern, în plan extern România trebuie să reconfirme ataşamentul la valorile partenerilor euroatlantici. Am convingerea că în scurt timp România va îndeplini şi obiectivul naţional al aderării la Spaţiul Schengen, astfel încât integrarea noastră să fie tot mai aprofundată în Uniunea Europeană. Partenerii noştri externi ne apreciază, dar au şi de ce. România a devenit de ani buni factor de stabilitate în zona Mării Negre, un motor de dezvoltare pentru economia Uniunii Europene, iar bravii noştri soldaţi au demonstrat că locul nostru în NATO este câştigat cu cinste. Nutresc speranţa că înţelepciunea diplomaţiei europene, precum şi negocierile politice internaţionale din regiunea Mării Negre vor aduce pace pentru toţi. Cetăţenii de la Marea Neagră au nevoie de pace, pentru că pe umerii păcii se poate construi prosperitatea. Oamenii din această parte a lumii au îndurat mult prea mult timp vremuri grele. Este timpul ca şi pentru ei să se arate beneficiile economice ale dezvoltării economice. Mulţumesc pe această cale partenerilor noştri externi şi îi asigur că România este puternică. România a fost, este şi va fi factorul de stabilitate numărul unu în această zonă.
				Domnul Florin-Alexandru Alexe: Se apropie vacanţa parlamentară şi, ca de obicei, Guvernul a pregătit Proiectul de Lege privind abilitarea acestuia de a emite ordonanţe de urgenţă până la începerea unei noi sesiuni parlamentare. Proiectul de lege a fost adoptat de plenul Senatului cu 59 de voturi pentru, o abţinere şi 14 voturi împotrivă şi prevede ca ordonanţele care vor fi emise în iulie şi august să fie transmise spre aprobare Parlamentului până la începerea celei de a doua sesiuni parlamentare. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi urmează să fie adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional. Nu este nimic nou în adoptarea unui astfel de proiect de lege, însă, după aproape 25 de ani de activitate parlamentară democratică în România, este cazul ca legiferarea prin ordonanţe de urgenţă să îşi reducă cuantumul. În realitate, Guvernul propune aprobarea abilitării sale de a emite ordonanţe de urgenţă în nu mai puţin de 10 domenii majore, iar descrierea măsurilor pe care Executivul doreşte să le adopte pe timpul vacanţei arată ca un veritabil program legislativ, fiind mai stufos decât, poate, suma tuturor propunerilor legislative cu care a venit în sesiunea parlamentară. Prin proiectul de lege, pe perioada vacanţei parlamentare, Guvernul îşi propune să emită ordonanţe în următoarele domenii: finanţe publice şi economie, dezvoltare regională şi administraţie publică, apărare naţională şi afaceri interne, sănătate, muncă şi protecţie socială, agricultură şi mediu, fonduri europene, justiţie, educaţie şi cercetare şi transporturi şi infrastructură, pe scurt, în toate domeniile esenţiale. Deşi pe baze legale, activitatea de legiferare prin ordonanţe de urgenţă aduce atingere separaţiei puterilor în stat - Parlamentul fiind for legislativ -, prin cantitatea actelor normative pe care Guvernul le propune spre adoptare în timpul vacanţei parlamentare. Comisia juridică a adoptat deja un raport de admitere cu amendamente la Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Senatorii jurişti au adoptat şi un amendament, prin care au introdus, la capitolul agricultură, abilitarea Guvernul de a modifica Legea nr. 191/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernul nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor, ecvideelor şi bovinelor. În plus, juriştii senatori au eliminat din lege punctul trei de la Capitolul fonduri europene, care se referea la abilitarea Guvernului de a modifica şi completa Ordonanţa Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul Convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările ulterioare. Rămâne ca şi Camera Deputaţilor, ca for decizional, să se pronunţe pentru acest proiect de lege. Consider că este foarte important ca Guvernul să-şi prezinte iniţiativele legislative în timpul sesiunilor parlamentare, pentru ca acestea să parcurgă întregul proces legislativ firesc reglementat prin Constituţie. În acest fel, o seamă de specialişti, atât din partidele arcului guvernamental, cât şi din partidele de opoziţie vor avea posibilitatea să vină cu amendamente în vederea îmbunătăţirii actelor normative şi a evitării unor posibile erori generate de graba adoptării acestora prin ordonanţe de urgenţă.
				Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Târgu Mureş, oraş al sănătăţii!" Am ales pentru astăzi o temă dragă mie, şi anume sănătatea. Numai în ultima săptămână în Târgu Mureş au fost o multitudine de activităţi legate de nutriţie, de diverse seminarii, de acţiuni ale Organizaţiei "Salvaţi Copiii!", şi nu în ultimul rând, s-a discutat despre cele 70 de burse acordate unui număr de 40 de doctoranzi şi 30 de postdoctoranzi care vor duce la îmbunătăţirea calităţii activităţilor de cercetare, care poate fi realizată prin finanţări acordate în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Concret, sunt finanţate proiectele prin care se acordă sprijin financiar doctoranzilor pe parcursul întregului ciclu de studii universitare de doctorat, inclusiv mobilităţi interne şi transnaţionale, pentru participarea la conferinţe, seminarii internaţionale legate de obiectul cercetării. De asemenea, sunt finanţate si parteneriatele între universităţi, întreprinderi, centre de cercetare la nivel regional, naţional şi european în vederea susţinerii activităţilor de cercetare. Totodată, Centrul de Simulare şi Abilităţi Practice din cadrul Universităţii a efectuat 245 de stagii de practică, 35 de workshop-uri şi cursuri, 2.830 de studenţi beneficiind de instruire din partea celor 30 de cadre didactice care lucrează la centru. Târgu Mureş promite mereu ceva fiecăruia: biblioteci, parcuri, teatre, muzee, filarmonică şi potoleşte mereu setea de cultură şi cunoaştere. În permanenţă se desfăşoară acţiuni de voluntariat ce vizează mediul. Am mai făcut vorbire şi în alte declaraţii despre importanţa sănătăţii şi despre cum putem preveni sănătatea, cum să facem astfel încât să trăim fără să ne îmbolnăvim, fără să pierdem calitatea vieţii, concomitent, să muncim eficient, să ne dezvoltăm şi să primim de la viaţă maximum de energie. Trebuie să cunoaştem legile universului în care trăim, să învăţăm să convieţuim cu ele după legile raţiunii, dar pentru a face asta trebuie să conştientizăm aceste lucruri şi să fim ferm convinşi că nimic nu contează mai mult decât sănătatea. Fără compromisuri când este vorba de sănătatea noastră! Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura, iar Târgu Mureş este un oraş aşezat în elita celor mai curate şi preocupate de sănătatea semenilor.
				Domnul Florin Gheorghe: "Victor Ponta resuscitează Electo-prosteala!" Politica de restructurare a creditelor, denumită generic şi foarte blând de presa românească "electorata", nu reprezintă decât încercarea disperată a lui Victor Ponta de a-i mai păcăli o dată pe români că-i scapă el de ratele de la bănci. Victor Ponta nu scapă pe nimeni de nicio rată de la nicio bancă! Electorata, care în fapt este o Electo-prosteală naţională şi o ofensă la inteligenţa românilor, nu reprezintă decât o politică falimentară, prin care Ponta aruncă peste 1,5 miliarde pe fereastră. Românii nu vor scăpa de ratele de la bănci, ci li se amână creditul cu 2 ani. Mai mult, românii vor constata că dorinţa lui Victor Ponta de a candida la prezidenţiale le va scumpi creditul din bancă. Dobânzi mai mari, comisioane mai mari, rate mai mari, după ce Ponta nu mai este prim-ministru. Este uimitor felul în care marii economişti care îl flanchează linguşitor pe Victor Ponta şi-au uitat principiile acasă, au uitat cum funcţionează pârghiile economice şi înşiruie minciuni calificate, care trebuie sancţionate dur chiar şi de studenţii Domniilor Lor. Spun aceştia că Electo-prosteala va aduce creştere economică, prin stimularea consumului. Dacă oamenii nu au bani pentru rate, de unde scot bani pentru consum? Aceşti falşi economişti chiar nu-şi dau seama cât sunt de ridicoli?! Cât de slugarnici pot să fie aceştia încât să se chinuie să-i găsească lui Victor Ponta argumente economice la toate prostiile electorale pe care le inventează?! Vă aduc aminte că aceiaşi economişti se băteau cu cărămida în piept că majorarea accizei va construi sute de kilometri de autostrăzi. Unde sunt autostrăzile? Unde sunt banii suplimentari? Pentru că românii nu şi-au mai permis benzină, iar transportatorii fac cozi în Bulgaria şi Ungaria, Şova, Ponta şi doamna Petrescu ar trebui să caute banii românilor în bugetele statelor vecine. Pentru mine personal, este o mare jignire la adresa tuturor românilor modul în care Victor Ponta se joacă cu vieţile şi durerile românilor. Victor Ponta, opreşte-te! Victor Ponta, nu-i mai păcăli pe români! Românii nu mai vor pomeni! Românii vor doar salarii mai mari. Românii vor locuri de muncă bine plătite, şi nu milă de la Guvern. Banii pentru pomenile pe care le pregăteşti înainte de campanie nu însemnă decât locuri de muncă mai puţine şi mai prost plătite. România PSD nu este altceva decât România săracă, România cu mâna întinsă! Victor Ponta, demite-i pe consilierii plătiţi regeşte din banii românilor, care te mint zilnic că eşti frumos şi deştept, şi aşa vei face o mare economie, ascultă doar de vocea economiei şi aşa vei avea succes! Ia cei 1,5 miliarde din Electo-prosteală, mai adaugă cei 1,5 miliarde de la baronii lui Dragnea şi redu taxele şi impozitele! Scoate acciza la carburanţi şi o să iei mai mulţi bani de la români! Dă mai mulţi bani IMM-urilor prin schemele de minimis şi aşa românii vor avea mai multe locuri de muncă, mai mulţi bani şi posibilitatea de a plăti rata la bancă. Ştiu că ce-i propun lui Victor Ponta este imposibil, pentru simplul motiv că acesta este dependent de voinţa baronilor locali şi a reţelelor infracţionale care se desfăşoară în voie la el în birou. Singura şansă pentru România este ca Victor Ponta să se ducă acasă şi dacă mai vrea să prostească pe cineva şi să vândă iluzii să o facă pe banii lui sau ai socrului.
				Domnul Florin Gheorghe: "PSD nu dă trei lei pe educaţie!" Am avertizat asupra dispreţului pe care PSD îl are pentru sistemul de educaţie încă din momentul în care cel mai nociv ministru al educaţiei a fost reînvestit în funcţie. Dintr-o singură lovitură, precum croitoraşul cel viteaz, prin ordonanţe urzite la ceas de seară, a măcelărit reforma din educaţie. După plecarea acesteia, a lăsat în urmă doi tineri miniştri care nu ies din vorba sa. Unii încă mai semnează Ecaterina Andronescu. Da, doamnă Andronescu, despre dumneavoastră este vorba! Sunteţi vinovată de cea mai mare parte a relelor din sistemul de educaţie. Chiar dacă tinerii Pricopie şi Costoiu ar vrea să iasă din vorba dumneavoastră, îi pârâţi în şoaptă la Ponta, care se execută şi le dă peste mână dacă ar avea intenţii bune. De departe cea mai mare ură o aveţi pentru bacalaureatul cinstit. Sistemul corupt pe care l-aţi patronat şi care vă este atât de drag vă naşte puternice nostalgii. V-aţi luptat din răsputeri să-i înscrieţi la facultate pe cei care nu au promovat bacalaureatul cinstit! Nu v-a ieşit încă! Urâţi profund sistemul de învăţământ profesional şi şcolile de arte şi meserii. Acum, în anul 2014, PSD pregăteşte lovitura finală bacalaureatului cinstit. 3 lei! Nici măcar 3 lei nu le dă Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu cadrelor didactice care corectează lucrările scrise ale elevilor! Puţine zile ne mai despart de momentul în care bacalaureatul ar trebui să înceapă, iar cadrele didactice s-au mobilizat împotriva sfidării PSD la adresa educaţiei. "Nu sunt bani"... se apără nevinovat ministrul educaţiei. Sunt bani, domnilor miniştri, sunt! Sunt bani să triplaţi salariile cadrelor didactice şi să triplaţi indemnizaţiile acestora pentru munca de la bacalaureat. Nu căutaţi bani în acciza suplimentară pe benzină, pentru că nu o să-i găsiţi în România! Trebuie doar să-i luaţi din desagii baronilor locali şi să-i daţi celor care construiesc viitorul ţării, dascălilor. Bani găsiţi în licitaţiile trucate şi în studiile de fezabilitate ale domnului Şova. Bani găsiţi în toate actele şi faptele Guvernului Ponta, însă trebuie doar dorinţa de a-i căuta. Cât despre Victor Ponta, ar fi inutil să spun că dispreţul pentru şcoala românească nu este decât modul în care el se răzbună pe cei care l-au descoperit că a furat diploma de doctor. Victor Ponta se răzbună pe dascăli că-şi permit să boicoteze bacalaureatul plătit cu 3 lei. Victor Ponta a uitat propoziţia "a doua zi când vin la guvernare...", deşi au trecut mai mult de 2 ani. Victor Ponta se răzbună pe dascăli pentru că aceştia îi învaţă pe copii în şcoală să nu mintă, să nu fure, să crească prin merit. Este exact ceea ce Victor Ponta nu poate să facă! Minte de când s-a născut şi nu se vindecă, patronează un sistem corupt la nivel naţional care fură tot ce prinde şi faptul că este prim-ministru nu i se datorează lui, ci baronilor, care au identificat cea mai bună slugă care să le satisfacă poftele financiare şi lupta cu justiţia. Am constatat cu toţii că Victor Ponta urăşte justiţia şi se luptă cu ea. Am înţeles că Victor Ponta este inamicul numărul unu al unei economii prospere, generatoare de locuri de muncă. Am aflat cu toţii că Victor Ponta vrea să distrugă orice fărâmă de reformă care s-a făcut în România. Nu o să înţeleg însă de ce Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu se răzbună pe viitoarele generaţii, pe copiii României, cărora vrea să le ştirbească orice şansă de dezvoltare prin educaţie, performanţă şi merit.
				Domnul Florian Daniel Geantă: "Nepotrivire de caracter sau triumful amatorismului?!" Să vezi şi să nu crezi, să auzi şi să te minunezi! Tocmai când aveam şi noi, românii, un mic prilej de adevărată mândrie, un mic succes la nivel continental, trebuia să se găsească unul care să calce în străchini, ca să revenim la condiţia noastră originală. Printre atâţia care ne fac de râs cu stângăciile lor prin Europa, avem şi noi un român unanim apreciat, pe Dacian Cioloş, comisarul european pentru politica agricolă comună. El a conceput şi se află în plin proces de implementare a programului de reformă în domeniul agriculturii şi, pe această bază, cu şanse mari de a i se încredinţa un nou mandat de comisar al Uniunii Europene din partea României. Aceasta ar fi confirmarea deplină a valorii proiectului său de reformă pe care atât Comisia Europeană, Consiliul European al şefilor de state şi de guverne, precum şi Parlamentul European şi toate statele membre au apreciat-o în mod deosebit. Ne bucurăm şi noi, românii, dar degeaba. Noi ne dovedim, a câta oară?, originali. În timp ce esenţa proiectului Cioloş se îndreaptă către sprijinirea micilor fermieri, situaţie care ne-ar avantaja în primul rând pe noi, fiindcă avem milioane de ferme mici, de subzistenţă, din cauza fărâmiţării excesive a fondului funciar după Revoluţie, neprofesionistul ministru al agriculturii, care face zilnic dovada că nu a călcat în viaţa lui pe mirişte ori în vreun găinaţ, se preocupă cu prioritate de marii fermieri, de alde Culiţă Tărâţă et co. Păi, dacă le-au dat pe de-a moaca Insula Mare a Brăilei şi alte terenuri de mare productivitate cu redevenţe insignifiante, pe mai nimic, de la ADS, normal că tot de pe acolo le vin comisioanele grase şi sponsorizările şi că trebuie să le asigure diferite facilităţi, inclusiv prin deturnarea politicilor agricole europene. Când îl auzi turuind fără punct şi fără virgulă, vorbind singur ca televizorul lui Felix, îţi aminteşti brusc de foştii UTC-işti, pepiniera de cadre a partidului, care se întreceau în iniţiative de strâns sticle goale, maculatură şi fier vechi, în timp ce lumea crăpa de muncă. Şi uite aşa ratăm noi cel mai important domeniu care ar putea asigura relansarea economică a ţării. Degeaba ne-a dat Dumnezeu cel mai fertil cernoziom din Uniunea Europeană, dacă nu ne-a dat şi mintea şi tăria de caracter de a promova în funcţii de răspundere oameni capabili, integri şi patrioţi. Planeta are suprafaţa agricolă diminuată de eroziune, accidente ecologice şi dezvoltare urbană, pe de o parte, dar şi o populaţie mereu în creştere, depăşind deja 7 miliarde de locuitori. În acest context, noi, cu fondul nostru funciar administrat eficient, am putea hrăni 84 de milioane de locuitori ai planetei, aşa cum arată un studiu realizat de experţi FAO (Food and Alimentation Asociation), organismul Naţiunilor Unite pentru alimentaţie. Alo, domnu’ premier, domnu’ Grivco, nu aveţi altul?! Ar fi mai bine pentru toţi. Şi pentru noi, şi pentru Europa!
				Domnul Gheorghe Ciobanu: "Guvernul Ponta a creat 5.000 de locuri de muncă în fiecare lună. Reducerea contribuţiilor sociale pentru angajatori va accelera acest ritm." Una dintre priorităţile absolute ale Guvernului Victor Ponta, asumate ca atare atât în campaniile electorale din 2012, cât şi în Programul de guvernare, a fost reducerea şomajului şi crearea de noi locuri de muncă. Acţiunile întreprinse de majoritatea parlamentară şi de premier în toată această perioadă au dovedit deopotrivă determinare pentru atingerea obiectivului, dar au şi generat reuşite concrete, perfect cuantificabile de către toţi românii, şi care nu pot fi contestate nici măcar de opoziţie. Dintr-o asemenea perspectivă, la doi ani distanţă de la instalarea în funcţie a noului Executiv, se pot face nişte calcule cantitative semnificative. Aşa se face că, dacă la instalarea în funcţie a Guvernului Ponta existau 4.277.000 de angajaţi, la doi ani distanţă efectivul angajaţilor a ajuns la 4.397.000 de angajaţi. Ceea ce arată că, în aproape 24 de luni, s-a reuşit crearea a peste 120.000 de locuri de muncă, adică aproximativ 5.000 de noi români şi-au găsit în fiecare lună un job. De altfel, acest progres înregistrat se vede şi din perspectiva şomajului. În aprilie 2014, şomajul a fost estimat de Institutul Naţional de Statistică la 7,1%, adică 702.000 de persoane. Asta în timp ce în mai 2012, la preluarea funcţiei de prim-ministru de către Victor Ponta, aveam un şomaj de 7,7%, adică 744.000 de persoane. Această reuşită a Guvernului Ponta s-a materializat prin două mijloace. Pe de o parte, măsuri de stimulare a angajărilor, aşa cum a fost în 2012 reducerea cu un un a contribuţiilor sociale pentru cei care angajau şomeri cu vârsta mai mică de 25 de ani sau mai mare de 55 de ani şi îi menţineau cel puţin un an în câmpul muncii. Pe de altă parte, au fost stimulate investiţiile în infrastructură ceea ce a generat noi job-uri şi le-a menţinut pe cele existente în domeniul construcţiilor. Cred că singura concluzie care se poate impune în această situaţie ţine de faptul că Executivul condus de Victor Ponta are un track record extrem de serios privind capacitatea de a crea noi locuri de muncă. Tocmai de aceea îmi exprim încrederea în posibilitatea Guvernului de a genera un plan eficient astfel încât să putem reduce contribuţiile la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale în acest an, care ar trebui să confirme depăşirea definitivă a crizei economice. De altfel, ultima vizită a Delegaţiei FMI în România a găsit ţara noastră într-o situaţie economică mult diferită faţă de momentul 2009, când Guvernul Boc - PDL - Băsescu semnau acel acord de împrumut de 20 de miliarde de euro. Acum ne aflăm în postura de stat european cu cea mai mare creştere economică în 2013 (peste 3,5%), cu cea mai mică inflaţie de după Revoluţie (am avut şi 1,18% anual), cu un deficit bugetar după 4 luni din 2014 de doar 0,28%, cu venituri bugetare în creştere cu 4,8% şi cheltuieli în scădere cu 3,2%. În contextul în care există un spaţiu fiscal suficient - dovedit prin deficitul extrem de mic după prima treime a anului - Guvernul Ponta, PSD - UNPR - PC - UDMR, propune reducerea contribuţiilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale la angajatori, ceea ce ar aduce un imens avantaj pentru angajatori, pentru că ar reduce foarte mult costurile cu forţa de muncă. În acest context, ne-am aştepta la o micşorare a nivelului şomajului şi la investiţii consistente în România, care ar deveni astfel ţara din regiune cu cea mai redusă impozitare a forţei de muncă. Rezultatul direct ar fi, deci, o accelerare a creării de noi locuri de muncă. Discuţiile care s-au purtat cu FMI pe acest palier au fost foarte constructive. De unde până de curând se spunea că o asemenea variantă nu poate fi sustenabilă, acum s-a dat verde acestei măsuri, condiţionat de evoluţiile bugetare. Prin această declaraţie politică îmi exprim încrederea că, la 1 iulie sau cel târziu la 1 octombrie 2014, va veni momentul la care această hotărâre care încurajează economia privată va putea fi implementată şi se va putea accelera astfel ritmul în care apar noi oportunităţi pentru cei care se află astăzi în şomaj.
				Domnul Gheorghe Dragomir: "Educaţia, ignorată de Guvernul Ponta!" Unul dintre domeniile cele mai importante ale României, educaţia, este complet ignorat de Guvernul Ponta. Nu doar că reforma acestui domeniu vital pentru viitorul ţării nu-i preocupă în niciun fel nici pe ministrul de resort, nici pe premierul Victor Ponta, dar profesorii sunt din nou sfidaţi de Guvern. Profesorii sunt puşi din nou în situaţia de a recurge la măsuri extreme şi de a anunţa că examenul de bacalaureat este în pericol, pentru că tot mai multe cadre didactice refuză să facă parte din comisiile de examen, fiind plătite cu sume derizorii. La această problemă se adaugă datoriile deja existente către cadrele didactice. Un nou proiect de lege iniţiat de PSD şi PP-DD, aflat acum în discuţie în Senatul României, cu privire la drepturile copiilor cu dizabilităţi, a stârnit o reacţie negativă din partea celor care profesează în învăţământul special, dar şi din partea specialiştilor în acest domeniu, pentru că poate duce la dispariţia învăţământului special. Un memoriu a fost depus la Guvernul României de către departamentul Facultăţii de Psihopedagogie Specială al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi de către Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul Universităţii Bucureşti, prin care se explică pe larg lacunele acestui proiect legislativ. Semnatarii memoriului subliniază faptul că se creează confuzii în definirea intervenţiei timpurii faţă de educaţia timpurie, sunt încălcate principiile normalizării, integrării şi incluziunii şcolare. Propunerile Guvernului privind înfiinţarea centrelor de intervenţie Timpurie şi a şcolilor de abilităţi încalcă prevederile ONU care privesc persoanele cu dizabilităţi. Victor Ponta şi PSD sunt atât de preocupaţi de acapararea tuturor instituţiilor şi de negocieri pentru a se menţine la putere, cum este cazul creării noilor majorităţi cu PP-DD, încât problemele reale ale societăţii româneşti rămân în continuare nerezolvate. Confruntat din nou cu problemele profesorilor, orice premier responsabil ar fi lăsat deoparte toate preocupările de ordin politic şi s-ar fi implicat urgent pentru a găsi soluţii pe termen lung pentru cadrele didactice. Victor Ponta este un premier iresponsabil, iar guvernarea sa este una nocivă, în condiţiile în care în acest moment nu ne putem permite să nu realizăm reforme majore în acele domenii de care se leagă viitorul României. Comisia Europeană a criticat, la rândul său, modul în care Guvernul Ponta gestionează situaţia educaţiei. Executivul de la Bruxelles se declară nemulţumit de faptul că nu au fost identificate fonduri pentru a redresa situaţia îngrijorătoare a abandonului şcolar, iar eliminarea disparităţilor dintre nevoile pieţei muncii şi pregătirea oferită în şcoli, deşi a fost un angajament asumat de România, continuă să fie ignorată de guvernarea PSD. Comisia remarcă totodată faptul că nu sunt oferite niciun fel de informaţii privind cauzele mobilităţii reduse a studenţilor şi nu există analize referitoare la calitatea învăţământului şi a cercetării din România.
				Domnul Ioan Balan: "Lupus pilum mutat, non mentem" Celebrul dicton latin care ne spune că lupul îşi schimbă blana, nu şi năravul, îşi găseşte cel mai bine expresia în comportamentul politic şi guvernamental pe care PSD şi Victor Ponta îl au de mai bine de doi ani. Acest comportament poartă un singur nume: acapararea instituţiilor statului de drept prin orice mijloace şi cu orice costuri. Au demonstrat-o în vara anului 2012, au continuat cu sârguinţă în anul 2013. Acum, în anul 2014, când expiră mandatul membrilor din mai multe instituţii publice importante precum Banca Naţională a României, Curtea de Conturi sau Societatea Română de Radiodifuziune, PSD ia cu japca toate mandatele. Cât contează pentru PSD că legea stipulează principiul reprezentării proporţionale a opţiunilor politice ale românilor, în instituţiile publice? Nu contează! Cât contează pentru PSD şi Victor Ponta că o decizie a Curţii Constituţionale a scris negru pe alb cum se desemnează reprezentanţii în aceste instituţii? Nimic nu contează pentru PSD atunci când Victor Ponta a fost împins de la spate ca să candideze la prezidenţiale. "Luaţi tot! Acaparaţi tot! Ponta trebuie să ajungă preşedinte!" - acesta este ordinul pe care cei din PSD, cu mic cu mare, l-au primit. Curtea de Conturi a României îi este utilă şi lui Victor Ponta, şi lui Liviu Dragnea şi tuturor baronilor locali ai PSD. O Curte de Conturi aservită politic nu le va mai da bătăi de cap acestora când vor sifona banii publici. Nimeni nu îi va mai deranja atunci când din bani publici vor construi case de vacanţă, vor cumpăra iahturi şi elicoptere şi vor tipări afişe cu "Ponta preşedinte!", în loc să realizeze proiecte în interesul cetăţenilor. Ar fi o glumă amară să spunem că vreunui membru PSD îi pasă de români, de bunăstarea lor, de modernizarea statului român. Cine poate contesta cât de utilă este Societatea Română de Radiodifuziune pentru PSD atunci când au candidat la Preşedinţia României?! Trustul antenelor, România TV sau deja aservitul post public de televiziune TVR nu sunt suficiente pentru campania electorală a PSD. Vor şi radioul public şi l-au luat cu totul! Campania electorală pe banii românilor este cea mai bună şi mai dorită metodă pentru PSD. Dar cu banca, cu Banca Naţională a României ce au avut? De ce vor controlul politic asupra acestei autorităţi autonome? Răspunsul a venit de la sine. Victor Ponta vrea să demonstreze predecesorilor săi, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, că este mai nociv pentru democraţia românească, pentru statul de drept şi pentru instituţiile acestuia decât au fost ei la un loc. Victor Ponta vrea să demonstreze prin toate mijloacele că după ce a prăbuşit economia ca prim-ministru, vrea să ducă ţara pe "gloria socialismului", în calitate de preşedinte. Nu-ţi face iluzii, Victor Ponta! Nu vei ajunge preşedinte, iar pe baroni nu-i poţi scăpa de justiţie, aşa cum le-ai promis.
				Domnul Ioan Oltean: "Încetaţi minciunile şi faceţi ceva şi pentru ţară, domnule Ponta!" Iată că, deşi, sincer, nu aş fi dorit - ca o confirmare a celor spuse în declaraţia mea politică de săptămâna trecută -, în recomandările Comisiei Europene privind România verdictul a fost clar, negru pe alb: guvernul nu a făcut pentru această ţară, nici pe departe ce a promis. Citez din Programul de guvernare Ponta: "...instituţii puternice ale statului, bunăstare, corectitudine şi bun-simţ" într-o "Românie puternică", în care "clasa de mijloc să fie susţinută". Aceasta şi multe altele promiteau atunci guvernanţii în programul pentru perioada 2013-2016. Dar iată că recomandările făcute zilele trecute României de către Comisia Europeană arată că niciuna din vorbele frumoase rostite atunci nu a devenit realitate. Raportorii Comisiei Europene au observat că ponderea veniturilor din taxe şi impozite la bugetul de stat este una dintre cele mai mici din Europa. Aceasta demonstrează dimensiunea ridicată a fraudei, corupţiei şi evaziunii fiscale. Dar ţara noastră are mai multe "performanţe" nedorite. Una dintre ele este că România este ţara membră a Uniunii Europene în care se găseşte cel mai mare decalaj între veniturile fiscale teoretice obţinute din TVA şi cele încasate efectiv la buget. Referitor la TVA, Comisia Europeană mai are nemulţumiri: eficienţa sistemului de colectare a TVA trebuie îmbunătăţită rapid, autorităţile fiscale responsabile trebuie urgent să îşi intensifice cooperarea transfrontalieră cu omologii din alte ţări europene pentru a preîntâmpina frauda transfrontalieră. Citez din raport: "România răspunde, în general, tardiv, cererilor de informaţii depuse de administraţiile fiscale ale altor state membre ale UE şi recurge într-o măsură limitată la controlul multilateral în materie de TVA, un instrument util, care permite combaterea fraudei transfrontaliere în domeniul TVA, în special în cooperare cu ţările vecine". Nu uitaţi că vorbim aici despre o analiză pur tehnică realizată de experţii Comisiei Europene, o analiza pertinentă şi de necontestat. Observăm aici că un fapt semnalat în repetate rânduri de politicienii de dreapta, şi anume că dacă firmele mari ocolesc statul la plata TVA, statul "se descurcă" şi le exploatează "la sânge" pe cele mici, este spus acum cu subiect şi predicat de către experţii Comisiei Europene. "Sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici şi medii rămâne ridicată şi încurajează munca nedeclarată şi nedeclararea integrală a veniturilor", spune Comisia Europeană. Dar Comisia Europeană are încă îngrijorări în privinţa modului în care Guvernul României îşi formulează rezultatele aşteptate de la viitoarea absorbţie a fondurilor europene 2014-2020, potrivit declaraţiilor făcute de doamna Vittoria Alliata di Villafranca: "Primul lucru de care suntem îngrijoraţi şi unde am vrea să vedem mai mult efort, este o mai bună formulare a rezultatelor aşteptate. Alocarea de fonduri între obiective nu este suficient echilibrată. În opinia noastră, ar trebui să fie alocat mai mult pe partea de măsuri sociale şi economice", a declarat oficialul european. Potrivit acesteia, spre deosebire de propunerile Guvernului, Comisia Europeană doreşte ca autorităţile române să aibă la dispoziţie mai multe fonduri europene pentru proiectele de mediu decât pentru transport în viitorul Program Operaţional Infrastructură: "Am vrea să vedem mai puţin pe partea de transport, pentru ca Mediul să primească mai multe fonduri pentru a se conforma acquis-ului", a afirmat Vittoria Alliata di Villafranca. Deci Comisia Europeană sugerează că ar fi bine ca mai mulţi bani europeni să fie alocaţi "pe partea de sprijin acordat IMM-urilor şi pentru servicii sociale, sănătate, educaţie, cercetare". Dar ce se întâmplă, de fapt, la noi? Asistăm cu toţii la un nou, dar de fapt vechi scandal care poartă semnătura Guvernului Ponta: scandalul autostrăzii Transilvania. Concret, aflăm din mass-media că, după ce a reziliat contractul cu Bechtel şi a plătit din bani publici 38 milioane de euro despăgubiri, ministrul Dan Şova, desigur cu acordul şefului său direct Victor Ponta, vrea acum să plătească noului constructor aproape aceeaşi sumă pe care americanii o cereau ca să termine lucrările. Finalizarea celor nici mai mult, nici mai puţin de 60 de kilometri din autostrada Transilvania, dintre Borş şi Suplacu de Barcău, care a fost construită în proporţie de 50% de Bechtel, a fost scoasă la licitaţie de către Compania de Autostrăzi pentru o valoare cuprinsă între 219 şi 263 de milioane euro. În urmă cu doar un an, tot sub conducerea aceluiaşi Dan Şova, tot cu acelaşi Victor Ponta premier, Compania de Autostrăzi a reziliat contractul cu firma americană Bechtel pentru tronsonul de autostradă despre care vorbim, pentru că, oficial, suma necesară încheierii lucrărilor era de 250 milioane euro, considerată inacceptabilă de aceleaşi autorităţi. În plus, pentru a rezilia contractul, statul român - mai precis contribuabilul - a plătit despăgubiri de 38 milioane de euro către Bechtel. Nu uitaţi că de atunci şi până la rezilierea contractului a trecut un an, timp în care lucrările deja făcute au rămas, chipurile, în conservare. Şi dacă tot vorbim despre "Aşa nu!", să fim atenţi la ceea ce Comisia Europeană reaminteşte, mai precis la unul dintre angajamentele luate de România anul trecut, anume cel privitor la achiziţiile publice. Potrivit promisiunilor făcute şi asumate, guvernul urma să "consolideze sistemele de gestionare şi de control şi prin îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice". Această promisiune se regăsea şi în Programul de guvernare: "...diminuarea corupţiei prin decuplarea clientelei politice de la banul public şi transparentizarea folosirii acestuia, în paralel cu regândirea achiziţiilor publice în baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficienţă." Dar nimic nu s-a întâmplat, iar acum Comisia Europeană ne critică: "Există progrese limitate legate de îmbunătăţirea achiziţiilor publice; eforturile de prevenire a conflictelor de interese şi a problemelor de transparenţă din domeniul achiziţiilor publice nu au dat suficiente rezultate până acum". Dar ce e cel puţin curios e că Victor-Viorel Ponta promite baronilor locali ca va termina cu "regimul PDL" şi că în mod cert dreapta unită este doar o glumă proastă, fără nicio şansă de reuşită, iar în faţa oficialilor Uniunii Europene se laudă cu succesele reformei şi jură fără să clipească o secundă, că le va continua mult mai dur. Unde şi când minte domnul prim-ministru? Şi, mai ales, cine îl mai crede? Deci încetaţi cu minciunile, domnule Ponta, şi apucaţi-vă să mai faceţi câte ceva şi pentru ţară!
				Domnul Ioan Oltean: "Vânzătorii de iluzii" Pe zi ce trece, România şi cetăţenii ei se afundă tot mai mult în valurile învolburate ale sărăciei, incertitudinii şi nesiguranţei dictate de un Guvern Ponta laş, mincinos, iresponsabil, lipsit de scrupule, inuman. Cum Guvernul Ponta încă nu a învăţat că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iată că la scurt timp de la introducerea supraaccizei de şapte eurocenţi pe litrul de carburant, mai exact "păcăleală reală de 1 aprilie", constatăm fără urmă de stupoare că planurile şi estimările nefundamentate ale Guvernului Ponta au eşuat lamentabil. Astfel, introducerea supraaccizei a avut exact efectul opus celui în mod eronat estimat de Guvern. În acest sens, statul a pierdut 21 de milioane de euro numai în luna aprilie, după ce, deloc surprinzător, vânzările la carburant au scăzut considerabil, tocmai pentru că transportatorii au preferat să alimenteze mai puţin sau chiar deloc din România, făcând opriri mai dese în Austria, spre exemplu, unde aceştia îşi pot deconta acciza. Deşi la momentul introducerii accizei, transportatorii au avertizat că practica lor, şi nu numai a lor, va fi cea de a alimenta din alte ţări, evitând cu desăvârşire România, Guvernul Ponta se arată cu adevărat surprins de efectul rezultat ca urmare a aplicării acestei măsuri. Din nefericire, lipsa de viziune strategică a acestui Guvern se confirmă chiar şi în plin proces de evaluare a Acordului stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, premierul Victor Ponta susţinând sus şi tare că planul Guvernului de a reduce contribuţiile de asigurări sociale rămâne în picioare. Mai mult, Premierul îi asigură cu neruşinare pe românii şi aşa sufocaţi de cele 37 de biruri noi că o astfel de măsură nu impune aplicarea unor noi taxe care să acopere deficitul produs, în contextul în care Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană impun ţării noastre să păstreze limitele de deficit bugetar negociate cu forurile internaţionale. Cu toate că reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional consideră că cel mai potrivit moment pentru reducerea CAS ar fi în cursul anului viitor, Guvernul dispunând astfel de suficient răgaz pentru a identifica măsuri serioase şi reale de compensare a deficitului bugetar produs, premierul Victor Ponta doreşte încă o dată să confirme că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Astfel, în timp ce acesta susţine că o reducere a CAS-ului cu 5 puncte procentuale nu va duce la creşteri de taxe, reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional îl contrazic, considerând că reducerea CAS-ului nu se poate realiza fără lărgirea sau majorarea bazei de impozitare. Deşi delegaţia Fondului Monetar Internaţional a solicitat explicit să i se prezinte măsurile compensatorii, respectiv tăierile de cheltuieli sau introducerea de noi taxe ce vor urma a fi aplicate ca o consecinţă a reducerii CAS, Guvernul Ponta nu s-a pregătit cu nicio astfel de măsură. Mai mult, acesta garantează că reducerea CAS nu va fi compensată de taxe noi. Nouă nu ne rămâne decât să sperăm că imaginea României nu va fi din nou şifonată ca urmare a lipsei desăvârşite de viziune strategică, de soluţii reale, mature, eficiente şi avizate ale unui guvern incoerent, compromis.
				Domnul Ioan Stan: În colegiul pe care îl reprezint alianţa, pe care o pot numi guvernamentală, a obţinut un scor foarte bun la alegerile europarlamentare. Vorbim de aproape 58%. Ca de fiecare dată la încheierea unei campanii, am analizat împreună cu colegii mei aspectele confruntării electorale, cele care ne-au adus satisfacţii, ca şi cele cu care n-am dori să ne mai întâlnim. Am căutat, mai ales, a înţelege cum, într-o zonă în care interesul pentru "viaţa şi opera Parlamentului European" nu dădea electoratul afară din casă am avut la urne de două ori mai mulţi alegători ca în 2009. Am ajuns la concluzia că au conlucrat pentru aceasta doi factori. Şi oricât aş vrea să evidenţiez munca de la om la om desfăşurată în luna de campanie, trebuie să recunosc faptul că pe primul loc în importanţa argumentată au stat rezultatele guvernării actuale în plan naţional, dar şi în plan personal, al cetăţeanului de rând, acel cetăţean apolitic, dar lucid, conştient de obligaţiile morale ale statutului său de membru al societăţii. Acel cetăţean în măsură să desluşească adevărul de minciună, vorba goală de fapta concretă şi care îşi sprijină discernământul pe viaţa de zi cu zi. Departe de mine intenţia şi cu atât mai mult încercarea practică de a conştientiza pe aceia dintre oamenii care neagă evidenţa. Sunt boli care nu se vindecă! Dar pentru marea majoritate, aceea guvernată de bun-simţ, îmi îngădui să inventariez în faţa dumneavoastră cele mai importante realităţi româneşti transformate în adevărate arme electorale în alegerile pentru Parlamentul European. Aşa deci: Produsul intern brut a crescut în primele trei luni ale anului 2014, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu 3,8 %. Producţia industrială a crescut cu 10,1%, valoarea cifrei de afaceri din industrie cu 13,5%, iar comenzile noi din industrie au crescut cu 15,8%. În primele patru luni ale anului comerţul cu amănuntul a crescut cu 7,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar cifra de afaceri în domeniul activităţilor de servicii prestate populaţiei a crescut cu 7%. Salariul mediu net pe economie acordat în luna martie (1.706 lei) a fost cu 5,6% mai mare decât în aceeaşi lună a anului trecut. Îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei s-a materializat în creşterea consumului în luna martie cu aproape 15%, faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Puterea de cumpărare a crescut cu 4,5%. Aceste evoluţii pozitive, imposibil de negat în condiţiile unui raţionament corect, permit românilor să acorde credit Guvernului actual şi să conteze pe intenţia de creştere a salariilor tuturor bugetarilor de la 1 ianuarie 2015, ca şi pe creşterea semestrială a salariului minim cu 75 lei. De asemenea, noi toţi cei de bună-credinţă privim cu încredere intenţia de creştere, în 2015, a alocaţiei pentru copii, măsură la care se lucrează deja, ca şi faptul că pensiile, care au crescut deja cu 5,2% (cea pentru agricultori cu 5,6%), vor creşte în continuare. Sunt toate acestea argumente solide în explicarea sancţionării prin vot a perdanţilor la scrutinul europarlamentar, şi, credem cu convingere, argumente pentru opţiunile viitoare ale românilor.
				Domnul Ioan Tămâian: "Orice speculaţie privind legăturile dintre o viitoare construcţie politică de dreapta şi Traian Băsescu a fost spulberată" Prin alegerea doamnei Elena Udrea în funcţia de preşedinte al PMP, s-a rupt orice punte de legătură dintre PDL şi partidul creat de Traian Băsescu. De asemenea, alegerea doamnei Elena Udrea înlătură orice speculaţie fantezistă privind vreo relaţie a viitoarei construcţii politice PNL+PDL cu PMP şi Traian Băsescu. Prin anunţul făcut de domnul Cristian Diaconescu privind candidatura sa la preşedinţie sub culorile PMP şi prin declaraţia Domniei Sale: "sunt candidatul lui Traian Băsescu" s-a spulberat orice speculaţie şi orice manipulare venită din zona propagandiştilor social-democraţi care sugerau că oricare ar fi candidatul dreptei, adică al viitoarei construcţii politice PNL+PDL, acesta va fi "candidatul lui Traian Băsescu". Totodată, prin lansarea candidaturii domnului Cristian Diaconescu, s-a adeverit ceea ce PNL susţine de foarte multă vreme: niciodată Traian Băsescu nu s-a gândit la unificarea dreptei, toate afirmaţiile sale în acest sens fiind doar simple acţiuni de PR, aşa cum tot acţiuni de PR au fost şi declaraţiile premierului Ponta care susţinea iminenta refacere a USL. În acest moment însă PNL, ca şi PDL de altfel, se află sub tirul unui foc încrucişat: pe de o parte, PSD şi asociaţii săi, de cealaltă parte, PMP şi Traian Băsescu. Este un moment dificil, care poate fi însă depăşit uşor prin unirea forţelor celor două partide: PNL şi PDL. Dar pentru ca unirea celor două forţe să fie eficientă, indiferent dacă se merge în primă instanţă pe varianta alianţei, sau dacă se va ajunge mai repede la o fuziune) trebuie să dispară orice reticenţă şi orice răbufnire de orgoliu. Din ambele părţi! Faptul că după ce au început discuţiile cu PDL s-au înteţit din nou atacurile propagandei roşii la adresa PNL, faptul că domnul Iohannis este atacat cu aceeaşi virulenţă cu care a fost atacat şi Crin Antonescu, faptul că PDL, ignorat multă vreme, a devenit o ţintă, demonstrează că în PSD s-a instaurat o stare de panică. O stare de panică faţă de o nouă şi puternică construcţie politică. O stare care confirmă justeţea ideii de a începe demersurile pentru constituirea unei forţe politice puternice de dreapta. Şi la aceste demersuri trebuie ca noi, toţi liberalii, să contribuim, trebuie să facem toate eforturile pentru ca noua construcţie să prindă cât mai repede contur.
				Domnul Ion Călin: "Despre oceanele planetei" Pe data de 8 iunie a fiecărui an se sărbătoreşte Ziua Oceanului Planetar. Această decizie a fost luată în anul 1992 în urma Summit-ului mondial de la Rio de Janeiro din Brazilia, ocazie cu care au fost definite patru obiective: primul obiectiv este acela de a acţiona în fiecare clipă, de a schimba perspectiva cetăţenilor, încurajându-i să se gândească la ce semnifică marea pentru ei şi la ce are ea de oferit oamenilor; al doilea mare obiectiv este de a le oferi oamenilor şansa să înveţe. Multe persoane nu-şi dau seama de abundenţa de vietăţi care trăiesc în apă şi de consecinţele pe care le au factorii antropogenici asupra lor. Un alt punct important este acela de a schimba stilul de viaţă al oamenilor şi percepţia acestora asupra mărilor si oceanelor. Cel de-al patrulea obiectiv major este de a sărbători. Fie că oamenii locuiesc pe ţărm sau nu, pot participa la orice eveniment care are scopul de a promova îngrijirea oceanelor. Ziua oceanelor reprezintă o ocazie bună de a ne informa asupra oceanelor şi asupra relaţiei noastre cu ele, de a aduce în centrul atenţiei rolul important pe care oceanele îl au în viaţa noastră şi ce putem face pentru a le proteja. Oceanele acoperă aproape 75% din suprafaţa planetei, adăpostesc o mulţime de vieţuitoare şi plante şi susţin ciclurile climatice, fundamentul vieţii pe Pământ. Fără oceane, viaţa pe Pământ s-ar stinge. Din suprafaţa totală deţinută de oceanele lumii 95% nu sunt cartografiate, lucru care pare bizar dacă ne gândim la faptul că suprafaţa Lunii este mai cunoscută decât lumea apelor de pe Pământ. Cele câteva scufundări la fundul oceanelor au demonstrat că oamenii se înşală despre viaţa pe Terra, viaţa poate exista la adâncimi extrem de mari sub oceane, în cele mai extreme condiţii. Oamenii de ştiinţă speră ca tehnologia din viitorul apropiat să le permită să se scufunde şi mai jos în abisul oceanelor, pentru a rezolva o parte din misterele planetei. Aproximativ 1 milion de organisme marine trăiesc în oceanele lumii, dar acest număr este mai mult ghicit, întrucât doar 230.000 de organisme marine au fost descoperite în realitate, potrivit Recensământului vieţii marine. Din nefericire, oceanele noastre nu sunt atât de sănătoase pe cât ar putea fi. Pe măsură ce activitatea umană - arderea combustibililor fosili, defrişările, practicile agricole - produce cantităţi din ce în ce mai mari de dioxid de carbon, oceanele absorb mai mult dioxid de carbon. Rezultatul este că apele oceanelor se încălzesc şi devin mai acide. Cu alte cuvinte, compoziţia chimică se schimbă afectând ecosistemele marine: plantele, peştii, recifele de corali. Datorită schimbărilor climatice, speciile invazive şi bolile se răspândesc în zone noi, afectând populaţiile marine (de exemplu populaţiile de somon) sau rezervele de hrană pentru mamiferele marine precum balena albastră. Poluarea globală şi pescuitul în exces au dus la scăderea drastică a populaţiei din majoritatea speciilor marine. Peste 245 de oameni de ştiinţă din 35 de ţări cer înfiinţarea unui sistem global de parcuri oceanice pentru a ajuta la conservarea speciilor pe cale de dispariţie. Doar 0,4% din oceane sunt protejate de activităţi extractive precum foratul, pescuitul sau mineritul. Ce putem face noi pentru a sărbători oceanele? Să nu mai poluăm apele, să nu mai aruncăm gunoaie în ele şi să respectăm frumoasele vieţuitoare marine. Ziua Mondială a Oceanelor este o ocazie foarte bună de a aduce în prim-plan starea de sănătate a oceanelor, impactul acestora asupra oamenilor şi modalităţile prin care fiecare dintre noi poate contribui la reducerea emisiilor de dioxid de carbon. O statistică întocmită la nivel internaţional relevă faptul că 1,5 miliarde de locuitori ai planetei, adică aproape un sfert din total, n-au acces la apă potabilă, iar 2,6 miliarde, adică peste două cincimi, n-au acces la salubritate. Ziua Oceanului Planetar este în fiecare an o ocazie de a onora produsele pe care oceanul le oferă economiei mondiale, ca de exemplu peştele şi, de asemenea, posibilitatea de a-l naviga şi aminteşte de fiecare dată situaţia precară în care se află oceanul planetar care, în urma poluării intensive a apei, a pierdut pe parcursul istoriei zeci de specii de animale şi plante acvatice. Oceanul ne oferă resurse importante pentru supravieţuire, precum oxigen, hrană, o climă prielnică dezvoltării plantelor, apă potabilă şi un potenţial puternic în practica farmaceutică. Chiar daca oceanul ni se pare departe, prea departe pentru a ne simţi responsabili pentru soarta lui, avem şi noi o vină: să luăm în calcul milioanele de tone de peşte care se consumă zilnic în întreaga lume, milioanele de tone de petrol extrase de pe platformele din oceane sau miile de vapoare care poluează. De toate acestea beneficiem şi noi şi încurajăm astfel, indirect, acţiunile nocive asupra oceanelor. Dar este şi oceanul nostru!
				Domnul Ion Diniţă: "Plantarea perdelelor de protecţie, o prioritate pentru România!" În ultimele ierni România a suferit prejudicii importante, atât materiale, cât şi umane, din cauza lipsei perdelelor forestiere pentru protecţia autostrăzilor şi drumurilor naţionale. Din nefericire, cele existente înainte de 1989 s-au distrus în timp, iar acum avem nevoie de investiţii consistente pentru a le reînfiinţa. Potrivit unui document oficial, România are un necesar de perdele forestiere de protecţie de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor naţionale de 1.720 km, în prezent nefiind realizată nicio perdea forestieră de protecţie de acest tip. Vestea bună este însă că Guvernul actual a aprobat un program de realizare de perdele forestiere de-a lungul drumurilor naţionale, pentru protecţie împotriva înzăpezirii, care ar putea fi implementat în cel mai scurt timp posibil, în funcţie de impactul bugetar. Deja au fost alocate câteva zeci de milioane de lei în acest scop, iar programul urmează să fie implementat de consiliile judeţene, cu finanţare de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale ale consiliilor judeţene. Până în prezent, fondurile alocate în acest scop ar trebui să acopere realizarea de perdele forestiere pe 870 de kilometri de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor naţionale, pentru care au fost întocmite documentaţiile tehnico-economice. Operaţiunea nu este însă una uşoară, deoarece există o serie de neclarităţi în ceea ce priveşte situaţia juridică şi patrimonială a terenurilor pe care vor fi plantaţi arborii. Proprietarii terenurilor care mărginesc drumurile naţionale ar putea, contra unor sume acordate de stat, să îşi dea acordul pentru realizarea perdelelor pe terenurile deţinute, iar în caz contrar se analizează varianta exproprierii. În ambele situaţii, procedurile durează ceva timp, iar finalizarea propriu-zisă a programului ar putea dura, din păcate, câţiva ani, până când perdelele forestiere ar avea practic utilitatea scontată. Nu în ultimul rând, România trebuie să facă progrese şi în ceea ce priveşte plantarea perdelelor forestiere de protecţie a suprafeţelor agricole degradate, precum şi a barierelor de vegetaţie, a celor forestiere şi a fâşiilor tampon riverane pe terenurile comunale în pantă. Pe această temă, sper ca ministrul mediului să decidă ca prioritare investiţiile respective, deoarece an de an, la fiecare răbufnire a naturii, înregistrăm pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale importante, care pot fi prevenite.
				Domnul Ion Diniţă: "Adoptarea Legii tichetelor de vacanţă, un nou act reparatoriu pentru români" În calitate de for decizional, Camera Deputaţilor a adoptat, cu 215 voturi pentru, 7 împotrivă şi 100 abţineri, Proiectul de Lege care prevede ca instituţiile de stat să acorde angajaţilor tichete de vacanţă în valoare de până la şase salarii minime pe economie. Potrivit legii, care va intra în vigoare după promulgare, instituţiile publice, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale vor acorda angajaţilor tichete nominale, prin intermediul cărora se pot achiziţiona pachete de servicii în unităţi de turism autorizate din România. Aceste tichete de vacanţă sunt scutite de plata impozitului pe venit şi a asigurărilor sociale aferente, pentru salariaţi, iar sumele corespunzătoare voucherelor vor fi deductibile pentru angajator la calculul impozitului pe profit, în limita a 6 salarii minime pe economie, garantate, pentru fiecare angajat, pe an calendaristic. De asemenea, prin înlocuirea sintagmei "tichete de vacanţă" cu "vouchere de vacanţă", legea permite acum angajatorilor o modalitate modernă de emitere a acestora în regim electronic, fără costuri suplimentare, iar aceste bonusuri vor ajunge cu certitudine la beneficiarii finali, salariaţii din sistemul public. Nu în ultimul rând, noua lege va elimina orice posibilitate de fraudă fiscală, deoarece ele nu pot fi nici falsificate, nici transmisibile. Pe lângă eliminarea evaziunii fiscale, acordarea acestor vouchere de vacanţă va avea un efect benefic imediat în lanţ, atât pentru salariaţi şi angajatori, cât şi pentru operatorii din turismul autohton, fiind stimulate atât crearea de noi locuri de muncă, cât şi investiţiile din economie. Personal, alături de parlamentarii Partidului Conservator, am susţinut asiduu acest proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei d urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea de tichete de vacanţă, atât în Comisia pentru industrii, cât şi la votul final din plenul Camerei Deputaţilor.
				Domnul Ion Eparu: "Adevărata faţă a învăţământului superior, după 10 ani de sistem Bologna" Publicarea cifrelor de şcolarizare valabile în acest an la admiterea la programe de licenţă şi master mi-a dezvăluit un fenomen alarmant. Constat că în trei, cel mult patru ani în cazul unor specializări, pierdem aproximativ jumătate dintr-o promoţie. Este singura concluzie la care am ajuns, din păcate, deşi am încercat să interpretez în fel şi chip datele pe care le aveam în faţă. Mă voi raporta, cum am mai făcut-o, în primul rând la un caz care îmi este familiar: Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti. Mă refer la o instituţie de învăţământ superior de stat de prestigiu, dacă judecăm după rezultatele obţinute în cercetare, după interesul marilor companii pentru absolvenţii de aici, mai ales pentru cei proveniţi de la specializările specifice universităţii ploieştene, şi nu în ultimul rând după interesul manifestat de studenţii străini care aleg să urmeze o facultate în Prahova. Cu toate acestea, aflu că în acest an, respectând tendinţele manifestate deja în repetate rânduri, cu prilejul admiterii, numărul de locuri disponibile pentru programele de master este la jumătate faţă de cel de la admiterea la facultate. În esenţă, conform declaraţiei comune a miniştrilor educaţiei din Europa, convenite la Bologna în iunie 1999, având printre semnatari şi România, structura învăţământului universitar se referă la adoptarea unui sistem bazat în mod esenţial pe două cicluri, de subabsolvire şi de absolvire. Accesul la al doilea ciclu necesită completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, care poate dura cel puţin trei ani. Diploma primită după absolvirea primului ciclu ar fi, de asemenea, relevantă pentru piaţa de muncă europeană, ca un nivel anume de calificare. Al doilea ciclu ar trebui să ducă spre diploma de master şi/sau de doctor, aşa cum se întâmplă în multe ţări ale Europei. În mod evident, interesul absolvenţilor de facultate ar fi trebuit să crească, în ceea ce priveşte definitivarea cursurilor, pentru programele de master care în noua formulă capătă un caracter obligatoriu, cel puţin informal, dacă ne gândim că Bologna îşi propune adoptarea unui sistem de diplome uşor de comparat şi, de asemenea, de recunoscut, prin implementarea ideii de completare a diplomei, în vederea promovării puterii de angajare a cetăţenilor Europei şi competitivităţii internaţionale a sistemului educaţional superior european. Cu alte cuvinte, sistemul i-ar aşeza pe absolvenţii români la start la egalitate cu cei provenind de la universităţi care au trecut dincolo de renume, făcând de fapt istorie în cercetare şi nu numai. Cadrul legal există, cel puţin teoretic, şi pentru tinerii noştri, de exact un deceniu. Scopul principal al transformării învăţământului superior este sabotat, însă, din interior. Ca să vorbim cu cifrele în faţă, revin la cazul invocat mai devreme, cel de la Ploieşti, unde am văzut că sunt disponibile, pentru admiterea în anul I - licenţă, aproape 2.400 de locuri, bugetate şi cu taxă, un număr care nu cunoaşte variaţii semnificative de câţiva ani. La finalul acestui ciclu însă, puţini mai ajung să spere la continuarea studiilor, numărul studenţilor dintr-o promoţie ajungând să se înjumătăţească până la absolvire. Se vede şi în cifra de şcolarizare, care cuprinde numai 1.200 de locuri la programe de studii postuniversitare, iar diferenţa mă face să mă întreb şi să vă întreb unde sunt ceilalţi care, cu trei-patru ani în urmă, sărbătoreau admiterea la facultate? Am aflat răspunsul chiar de la studenţi, cei mai în măsură să lămurească enigma. Şi vreau să vi-l împărtăşesc, gândindu-mă că avem în faţă o operaţie matematică banală, dar a cărei interpretare merită toată atenţia dumneavoastră. Preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), Mihai Dragoş, explica, chiar zilele trecute, că România are o rată de abandon universitar de 40%, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din studenţii care se înscriu în anul I de studii renunţă la facultate pe parcurs. Acesta confirmă, practic, la nivel naţional, raţionamentul pe care îl elaborasem raportându-mă strict la primele cifre pe care le-am avut la dispoziţie spre analiză, cele de la UPG Ploieşti. Conducerea ANOSR susţine şi că în general cel mai des întâlnite motive care îi determină pe tineri să renunţe la studii sunt legate de faptul că şi-au ales greşit facultatea sau de dificultăţile financiare care îi împiedică să ajungă la absolvire, pornite inclusiv de la faptul că nu au estimat costurile reale ale vieţii de student. Regăsesc, în aceste concluzii, situaţii nefericite pe care le-am întâlnit în calitate de cadru didactic, unde an de an văd tot mai puţini studenţi în sălile de curs. Din relatările celor puţini care ajung la absolvire am aflat, de-a lungul vremii, că sunt mulţi cei luaţi prin surprindere de specificul unei facultăţi care nu este pur şi simplu ceea ce şi-au închipuit ei, având prea puţine informaţii la dispoziţie. Sunt la fel de mulţi şi cei care, deşi ajung în această situaţie, găsesc puterea să o depăşească, dar asta nu este de ajuns ca să înfrunte şi barierele de natură financiară. În primul rând, studentul român nu are posibilitatea să se întreţină, bazându-se, cel puţin până la absolvire, dacă nu şi pe durata programului de master, pe familia şi aşa sufocată de multe alte cheltuieli. Poate din vina lui, căci nu concepe să renunţe la dulcea viaţă studenţească pentru a alerga între un loc de muncă, examene şi cursuri. Poate din vina celor care refuză să se lege la cap angajând un tânăr fără experienţă, aflat la început de drum şi pe deasupra constrâns de un alt orar. Poate şi din vina noastră, a dascălilor, din vina universităţilor, pentru că, iată, la 10 ani de la implementarea unui sistem european modern, nu reuşim să ducem aceste coordonate dincolo de ce se întâmplă în sala de curs, ca să le transpunem în oportunităţi reale pentru tinerii noştri. Avem un sistem de învăţământ care se vrea modern şi tinde, cu paşi fermi, spre acest statut. Dar valoarea lui ameninţă să se transforme într-o pagubă dacă ne gândim că, an de an, vom investi în formarea unor tineri care nu vor ajunge niciodată absolvenţi. Poate că a venit vremea să dublăm această reformă cu una de inspiraţie socială, aşa cum se întâmplă în acest moment la liceu, unde educaţia este, din acest an, nu doar un proces instructiv şi formativ, ci o punte directă, construită chiar înainte de majorat, între elevi şi potenţiali angajatori.
				Domnul Ionel Arsene: Aş vrea să vă aduc în atenţie o situaţie gravă din judeţul Neamţ, cu impact major asupra bugetului de stat. Informaţiile publicate până acum de presă arată că avem de-a face cu inginerii financiare ce pot aduce pagube de peste 80 de milioane de euro. În spatele acestora se află un om politic cunoscut, Culiţă Tărâţă, preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, care încearcă să-şi ascundă matrapazlâcurile economice folosind oameni de paie sau chiar membrii familiei sale. Astfel, în timp ce micii întreprinzători depun eforturi foarte mari să respecte legea şi să-şi ţină afacerile pe linia de plutire, un astfel de personaj pare să fie evitat sau trecut cu vederea de instituţiile de control. Să luăm faptele în ordine. Informaţiile publicate de mass-media arată că pe data de 6 iunie a.c., societatea TCE 3 Brazi, ce are ca obiect de activitate "cultivarea cerealelor", a cerut la Tribunalul Neamţ intrarea în insolvenţă. Potrivit Ziarului Financiar, TCE avea la sfârşitul anului trecut datorii de 29,2 milioane de euro. Situaţia în cazul acestei firme este complet absurdă. În 2013, Evenimentul zilei dezvăluia că TCE datorează 99 milioane de lei, pentru arendă neplătită la Insula Mare a Brăilei. Cu toate acestea, din cauza unui vid legislativ, în perioada 2007-2012 firma amintită a primit subvenţii de la APIA în valoare de 232 milioane de lei. Practic, deşi datora statului zeci de milioane de lei, statul i-a umplut conturile cu sute de milioane de lei. În spatele acestei firme se află un funcţionar public important, care a făcut eforturi să-şi ascundă afacerile de ochii cetăţenilor şi de instituţiile publice. Potrivit declaraţiilor de avere şi de interese, preşedintele CJ Neamţ, Culiţă Tărâţă, nu are nici o legătură cu TCE 3 Brazi din 2010. În realitate, faptele sale demonstrează contrariul. Pe 27 mai a.c., pentru portalul de ştiri economica.net el declara următoarele despre activitatea TCE: "Culturile arată bine. Şi cantitativ arată bine. Estimez că vom termina anul cu afaceri de 90-100 de milioane de euro la nivel de grup. Mie îmi este frică de preţurile practicate de traderi. Îi sfătuiesc pe fermieri să nu vândă ieftin". Cu aproximativ o săptămână înainte de anunţarea cererii de insolvenţă nu se menţiona absolut nimic despre acest lucru, ba chiar dimpotrivă. Acesta este unul dintre cele mai importante argumente pentru faptul că avem de-a face cu o inginerie financiară de proporţii. Un alt argument important este acela că în iunie 2013, familia Tărâţă, mai puţin preşedintele CJ Neamţ, a înfiinţat o societate denumită grupul de firme TCE 3 Brazi SRL, nume aproape similar cu cel al firmei băgată în insolvenţă, informează ziarpiatraneamt.ro. Acesta este un indiciu foarte serios pentru premeditarea insolvenţei. De asemenea, este evident faptul că Tărâţă se exprimă în calitate de proprietar de facto al grupului de firme TCE 3 Brazi. La fel de evident mi se pare faptul că avem o situaţie în care un politician îşi ascunde legăturile cu afacerile sale, întrucât el nu îşi asumă oficial proprietatea. Motivele pot fi multiple: conflict de interese, fapte penale, afaceri cu statul etc. Mai putem trece pe lista motivelor şi informaţiile publicate de cotidianul Bursa anul trecut, care arată că el şi firma sa sunt investigaţi de Departamentul pentru luptă antifraudă - DLAF - pentru fraude cu bani europeni distribuiţi de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. În plus, aşa cum informa anul trecut portalul de ştiri ziarpiatraneamt.ro, acelaşi personaj ar fi în atenţia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pentru exporturi fictive de cereale ce ar fi provocat pagube în valoare de 160 milioane de euro bugetului de stat, un alt motiv suficient de puternic. Şi asupra celorlalte firme controlate de Culiţă Tărâţă planează suspiciunea că ar urma să fie sau sunt implicate în inginerii financiare pentru evitarea plăţii datoriilor, arată ziarpiatraneamt.ro prezentând cifrele datoriilor acestora pentru anul fiscal 2012. Însă, pentru anul următor, situaţia este chiar mai gravă. UMARO SA, care are ca obiect de activitate "fabricarea utilajelor şi maşinilor unelte" a fost băgată în insolvenţă cu datorii de 2,9 milioane de euro. Deşi nu sunt încă în insolvenţă, şi celelalte firme au datorii de milioane de euro: Petroforest SRL - 3,5 milioane de euro; Petroforest SA-4,5 milioane de euro; REMAT SA - 591.000 euro; DURĂU SA - 3,2 milioane de euro; TCE MOBILE DRYERS - 9,77 milioane de euro; AGROSUIND COM - 12 milioane de euro; TMC Chemicals SRL - 3,6 milioane euro; AGRICOP COOPERATIVA AGRICOLA - 4,8 milioane de euro; T C COMPILIMPEX - 5,6 milioane de euro. În total, TCE 3 Brazi şi sateliţii săi înregistrează datorii de aproximativ 80 milioane de euro, informaţii ce pot fi consultate foarte uşor pe website-ul Ministerului de Finanţe. După cum puteţi observa, toate aceste informaţii legate de matrapazlîcurile financiare ale unui funcţionar public sunt cunoscute şi deja apărute în mass-media. De aceea, găsesc surprinzător faptul că nu se iau măsuri împotriva unui preşedinte de instituţie publică aşa cum este Culiţă Tărâţă. Am văzut de multe ori cum împotriva micilor afacerişti Fiscul dispune repede popriri pe conturi sau alte acţiuni ferme împotriva datornicilor. Ceea ce în acest caz nu s-a întâmplat. Oare de ce? Are Fiscul o dublă măsură? Dacă da, ea ar trebui să înceteze şi legea să fie pusă în aplicare cât mai curând. Cel puţin la fel de importantă este cercetarea cererii de insolvenţă a TCE 3 Brazi, pentru a vedea ce se ascunde în spatele ei şi cum este justificată. ANAF are şansa de a împiedica o insolvenţă dubioasă ce îi poate păgubi pe creditorii lui Tărâţă, inclusiv statul. Agenţia Naţională de Integritate constată tot felul de conflicte de interese la şefii de instituţii publice, după cum ne-a arătat până acum. Mă aştept ca şi în acest caz să se implice, pentru a face lumină asupra acestor fapte, şi nu pot să nu mă întreb ce i-a împiedicat să facă asta până acum. Căci cu siguranţă în cazul preşedintelui CJ Neamţ există material suficient pentru anchetă şi verificare, precum şi suspiciuni serioase de conflict de interese. De asemenea, într-un caz asemănător, cel al primarului municipiului Piatra Neamţ, procurorii DNA au declanşat o anchetă. Din nou, mă aştept ca DNA să-şi facă treaba şi în privinţa lui Culiţă Tărâţă. Pentru că vorbim de afaceri, multe cu statul, de zeci de milioane de euro. Şi pentru că românii trebuie să ştie că regulile sunt aceleaşi pentru toţi. Aş vrea să mulţumesc mass-mediei care a adus la cunoştinţa nemţenilor aceste informaţii. În calitate de reprezentant al judeţului Neamţ, voi folosi toate instrumentele parlamentare pe care le am la dispoziţie pentru a clarifica semnele de întrebare asupra unei inginerii financiare care ar putea afecta Neamţul, dar şi pentru a determina care sunt măsurile ce trebuie luate pentru a soluţiona această problemă în favoarea interesului public.
				Doamna Liliana Ciobanu: "Bacalaureatul 2014, previziunile unui nou eşec al măsurilor guvernamentale!" Examenul de bacalaureat din acest an va debuta peste doar câteva zile sub auspicii dintre cele mai nefavorabile, în ciuda asigurărilor date de autorităţi că nu se vor mai repeta rezultatele dezastruoase înregistrate în ultimii doi ani. Reamintesc, anul trecut s-a înregistrat o rată de promovabilitate de 56,4%, iar în 2012 rezultatul a fost şi mai nefast, doar 43% dintre absolvenţii de liceu prezenţi reuşind să treacă examenul de maturitate. În acest an însă, situaţia este şi mai delicată din cauza lipsei de implicare a cadrelor didactice care sunt angrenate în cele două săptămâni de examene. Astfel, o serie de profesori din toată ţara au renunţat efectiv să facă parte din comisiile de examinare a bacalaureatului, deoarece plata acestor prestaţii este mai mult decât ridicolă. Conducerile sindicatelor din învăţământ au înregistrat în ultima perioadă sute de cereri de renunţare ale cadrelor didactice de a mai fi prezente în comisiile de examen, principalul motiv al dezinteresului fiind sumele derizorii cu care aceşti profesori sunt remuneraţi. Spre exemplu, preşedinţii comisiilor de bacalaureat sunt retribuiţi doar cu suma de 483 de lei, pentru o perioadă de două săptămâni de muncă, o plată jenantă având în vedere responsabilitatea imensă pe care o au pentru a preveni numeroasele încercări de fraudă, unele dintre ele descoperite şi aduse la cunoştinţa publicului larg prin mass-media. Să nu mai amintesc de banii primiţi de ceilalţi membri ai comisiilor, precum şi de supraveghetori şi evaluatori, sumele acordate de stat fiind de-a dreptul umilitoare pentru cadrele didactice. Astfel, un profesor primeşte 19 lei/zi pentru asistenţă şi doar 3 lei pentru o lucrare corectată la acest examen de bacalaureat! Normal că aceştia se simt umiliţi. Cum să nu se simtă umiliţi? Cum să fie ei motivaţi cu astfel de sume? În aceste condiţii, foarte puţini dintre ei şi-au mai dorit în acest an să facă parte dintr-o comisie de bacalaureat, cu atât mai mult cu cât presiunea venită din partea tuturor - absolvenţi, părinţi şi îndrumători - este una uriaşă, după scandalurile din anii trecuţi. După cum se ştie, începând cu 2011, odată cu introducerea camerelor de supraveghere în sălile de examen, rata de promovare a examenului de bacalaureat s-a situat sub 50%, aceasta fiind ridicată doar de a doua sesiune, cea din toamnă. Se pare că nici această măsură nu şi-a atins obiectivele fixate, drept pentru care este clar că se impun noi schimbări în metodologia de desfăşurare a bacalaureatului. De amintit este şi faptul că rezultatele obţinute la bacalaureatul din acest an sunt foarte importante pentru admiterea la facultate, în condiţiile în care acestea sunt principalul criteriu de selecţie la instituţiile de învăţământ superior care nu organizează examen de admitere. În concluzie, consider că Guvernul trebuie să identifice soluţiile optime pentru a suplimenta sumelor acordate membrilor comisiilor de bacalaureat, şi, de asemenea, autorităţile abilitate să ia decizii evidente de îmbunătăţire a climatului general al învăţământului, deoarece repetarea ratelor de promovabilitate reduse din ultimii ani înseamnă mii şi mii de alţi şomeri noi în România.
				Domnul Mihai Lupu: "Diversiunea, specialitatea Guvernului Ponta 3 pentru a-şi masca inactivitatea" Specialitatea Guvernului Ponta 3 este, încă de la instalarea echipei de miniştri la Palatul Victoria, diversiunea. Indiferent de chestiunile despre care sunt întrebaţi, atât premierul Victor Ponta, cât şi membrii cabinetului său - de orice rang, uită că sunt în funcţii executive şi preferă să ofere răspunsuri ocolite, fără informaţii concrete sau asumate, schimbând mereu vorba şi aducând în faţa opiniei teme false, pentru a-şi masca inactivitatea. La mulţi dintre miniştri, o astfel de atitudine era, însă, de aşteptat, având în vedere lipsa lor completă de experienţă în funcţii de acest nivel înalt, cu responsabilităţile aferente. Pentru a evidenţia exact cum Guvernul Ponta preferă să îi plimbe cu zăhărelul pe români - în special pe cei care activează în mediul privat, pe antreprenori, aş putea da exemplul reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, dar şi reducerea TVA în sectorul agroalimentar. Vorbim despre două măsuri mult discutate, solicitate în nenumărate rânduri de către organizaţiile profesionale, de către producători, de către oamenii de afaceri, pe scurt, de către cei care oferă şi menţin locurile de muncă în România. În faţa acestor solicitări, atât premierul Ponta, cât şi miniştrii din subordinea sa - de la Ioana Petrescu, ministru al finanţelor, la Liviu Voinea, ministru al bugetului, şi până la Daniel Constantin, ministru al agriculturii, oferă un adevărat spectacol de demagogie, în care reuşesc să facă declaraţii politicianiste lipsite de conţinut şi de relevanţă. Apreciez că această atitudine denotă lipsă de respect din partea Guvernului Ponta 3, care nu are decenţa de a da răspunsuri clare, de a-şi asuma responsabilităţi, de a lua decizii menite să ofere celor care activează în economia românească o anumită predictibilitate care să permită planificarea investiţiilor şi elaborarea unor planuri de afaceri pentru perioada imediat următoare. Atmosfera aceasta de perpetuă nesiguranţă, de aşteptare şi de amânare decizională se regăseşte la nivelul întregii ţări şi a fost instaurată de către premierul Victor Ponta.
				Doamna Manuela Mitrea: "Obezitatea, boala secolului XXI!" Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din 1980 şi până în 2010, numărul persoanelor ce suferă de obezitate s-a dublat la nivel mondial, dar ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că există 43 de milioane de copii obezi cu vârsta de sub 5 ani. În lume, există 1,5 miliarde de oameni supraponderali. Mai mult de jumătate din populaţia din Europa este supraponderală, iar un procent de aproximativ 25% este obeză. Obezitatea este răspunzătoare de pierderea vieţii a unui milion de oameni. Conform unui studiu realizat de International Obesity Task Force, România se află pe locul al treilea în Europa în ceea ce priveşte incidenţa obezităţii. Studiul relevă faptul că 34% din populaţia României este supraponderală, iar 20% suferă deja de obezitate. Aceleaşi date arată că peste 56% dintre bărbaţii români sunt supraponderali şi obezi, în timp ce 48% dintre femei se confruntă cu această afecţiune. Nici tinerii români nu au scăpat de această afecţiune, 18% dintre cei cu vârste între 15 şi 24 de ani fiind supraponderali. Specialiştii atrag atenţia asupra alimentaţiei, stresului şi sedentarismului ca fiind principalele cauze ale creşterii numărului de obezi în România. Obezitatea este factor de risc în aproximativ 75% din bolile contemporane. Deşi statisticile sunt alarmante, nu par să sperie pe nimeni, deoarece în farfuriile românilor găsim aproape zilnic alimente de tip fast-food, prăjituri şi multă ciocolată. Este adevărat că nu doar alimentaţia românilor a făcut ca problema obezităţii să explodeze, un rol important avându-l şi sedentarismul. Rezultatele unui sondaj Eurobarometru arată că 60% dintre români nu fac niciodată sport, România fiind printre ultimele ţări în ceea ce priveşte activitatea fizică. Tocmai de aceea am fost impresionată de iniţiativa elevilor unui liceu din judeţul Constanţa, care, printr-un memoriu adresat factorilor de decizie din administraţia publică locală judeţeană, solicitau sprijin pentru un proiect denumit "Biciclişti şi utilizatori de role în siguranţă în Mangalia". Proiectul îşi propunea să determine problemele şi să identifice soluţiile care i-ar putea ajuta pe tinerii oraşului să petreacă mai mult timp liber demarând activităţi sportive. Mulţi români consideră obezitatea o problemă estetică, însă aceasta este una dintre cele mai însemnate probleme de sănătate publică din lume şi va fi boala secolului XXI, dacă nu începem să luptăm cu ea de astăzi!
				Domnul Marian Enache: "Energia verde" În ritmul în care umanitatea se dezvoltă, necesitatea găsirii unor alternative verzi de energie este primordială. Energia alternativă sau verde se referă la sursele de energie ce pot fi produse din procese naturale regenerabile, cum ar fi mareele, mişcările maselor de aer, soarele, căderile de apă, biomasa etc. Aceste resurse energetice pot fi captate prin intermediul diferitelor procese dezvoltate de oamenii de ştiinţă, procese ce devin din ce în ce mai diversificate şi mai eficiente. Principalele tipuri de energii primare regenerabile recunoscute oficial sunt: Hidroenergia - sau energia hidraulică, reprezintă capacitatea apei de a efectua lucru mecanic prin curgere, iar datorită circuitului său este considerată o formă valoroasă de energie regenerabilă. Aceasta este exploatată în hidrocentrale, producând energie electrică bazată pe energia mareelor şi a valurilor. Energia biomasei - Această energie reprezintă părţile biodegradabile ce provin atât din deşeurile industriale şi urbane, cât şi din deşeurile, reziduurile şi produsele care provin din silvicultură, agricultură etc. Energia aerului - Este bazată pe curenţii de aer care se formează datorită încălzirii neuniforme a Pământului, aceştia generând o energie cinetică numită şi energie eoliană. Cu ajutorul unor turbine, această energie poate fi exploatată cu scopul de a genera curent electric. Energia geotermală - Este o formă de energie regenerabilă bazată pe căldura ce se află în interiorul Pământului. În zonele unde există activitate vulcanică şi tectonică, se pot capta abur şi apă fierbinte, care pot fi utilizate pentru producerea de energie electrică şi pentru încălzire. Energia solară - Această sursă de energie regenerabilă este rezultatul luminii şi a radiaţiilor produse de Soare. Energia solară poate fi utilizată pentru încălzire directă, încălzirea prin intermediul panourilor termice, producerea de electricitate cu ajutorul panourilor fotovoltaice sau a centralelor electrice termale. Începând cu anul 2008, energia eoliană a înregistrat o creştere substanţială a popularităţii în ţările europene. Aceasta este una din cele mai dezvoltate ramuri ale energiei regenerabile din prezent. Conform unui studiu efectuat privind resursele regenerabile folosite în ţările UE, la sfârşitul anul 2010, în cele 27 de ţări membre energia eoliană reprezenta 5,3% din totalul energiei produse. Planul UE este ca până la sfârşitul anului 2020, acest procentaj să se tripleze. Din punctul de vedere al energiei nucleare ca şi sursă de energie alternativă, Franţa deţine 58 de reactoare. De asemenea, această ţară plănuieşte instalarea a cel puţin unei centrale solare fotovoltaice în fiecare regiune, clasându-se pe locul patru, fiind precedată de Germania, Spania şi Italia. În condiţiile unui potenţial substanţial de energie alternativă, România se situează pe ultimele locuri, chiar şi atunci când se compară cu statele învecinate. În urma sa se află Republica Moldova şi Serbia. Deşi, conform Eurostat, în anul 2010 ţara noastră avea un consum de 23,4% din surse regenerabile, cea mai mare parte provenea din hidroenergie, cele eoliene sau solare având o pondere foarte scăzută. Cu toate acestea, România are o ţintă ambiţioasă pentru anul 2020, şi anume ca 24% din energia consumată în acel an să îşi aibă originile în surse regenerabile. Ţara noastră este în continuă dezvoltare din acest punct de vedere, atrăgând diferiţi investitori care realizează parcuri fotovoltaice ce pot susţine până la 13.000 de locuinţe sau turbine eoliene, contribuind la crearea de energie electrică. Un alt program demn de menţionat este Casa Verde 2014, program ce va acorda finanţări proprietarilor de imobile pentru a-şi asigura surse de energie regenerabilă în propriile case, cu ajutorul panourilor solare, pompelor de căldură etc. Un alt sprijin pentru astfel de acţiuni îl reprezintă Asociaţia Română de Energie Alternativă, care este deschisă oricărui cetăţean care doreşte să participe activ la protecţia mediului înconjurător şi la dezvoltarea politicilor de mediu. Cele mai importante beneficii aduse de utilizarea resurselor regenerabile sunt: Conservarea şi protecţia mediului; Durata lungă de viaţă a echipamentelor; Independenţa energetică; Sursă de energie nepoluantă şi, cel mai important, inepuizabilă; Deşi foarte atrăgătoare, în prezent, resursele de energie regenerabile deţin nişte costuri de producţie semnificative, lucru ce pune o presiune din ce în ce mai mare pe ţările din UE. În România, acest lucru se transpune în taxe majorate pentru populaţie, în timp ce subvenţiile scad şi investitorii îşi reduc activitatea pe teritoriul ţării, din lipsă de fonduri. O atenţie deosebită ar trebui acordată acestei activităţi, deoarece aceasta reprezintă viitorul energiei pe care noi şi generaţiile ce vor urma le vom folosi în viitor. Pe lângă acest lucru, orice acţiune care poate aduce un beneficiu Pământului şi care reduce poluarea şi exploatarea în mod necorespunzător a resurselor acestuia trebuie tratată cu cea mai mare responsabilitate.
				Domnul Marian Enache: "România, o societate a cunoaşterii?" Ultimele decenii au marcat o schimbare în plan internaţional în modul în care sunt privite resursele deţinute de un stat. Primul pas în acest sens a fost făcut de domeniul economiei, unde în ultimii ani s-a vorbit din ce în ce mai mult despre o economie bazată pe cunoştinţe. Aceasta face trecerea către un model economic unde resursele intangibile sunt văzute ca fiind cele de natură strategică, de cea mai mare importanţă. Informaţiile, cunoştinţele deţinute de oameni sunt lucrurile care oferă un avantaj competitiv. Această abordare s-a extins, iar în ultimele două decenii se discută despre conceptul şi realitatea erei cunoaşterii. Înţelegând această schimbare ce se petrece la nivel mondial, ţările Uniunii Europene au adoptat o strategie de dezvoltare economică comună ce a purtat numele Strategia Lisabona şi care se axa pe creşterea rolului întreprinderilor mici şi mijlocii, pe dezvoltarea învăţământului şi promovarea inovării şi cercetării dezvoltării. Această strategie a fost revizuită în momentul apariţiei efectelor crizei economice, devenind strategia Europa 2020, dar punctele sale centrale nu s-au schimbat. România s-a înscris la aceste obiective, şi unul din paşii importanţi făcuţi de ţara noastră a fost adoptarea strategiei "Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii". Această strategie viza, după cum se afirma şi în conţinutul ei, dezvoltarea educaţiei şi cercetării în perioada 2009-2015, considerând societatea cunoaşterii ca fiind "singura care poate aduce prosperitate, dezvoltare durabilă şi dezvoltarea personală a fiecărui cetăţean". Această strategie, în acord cu directiva europeană, a fost construită pe patru piloni, şi anume: educaţia, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea. Printre obiectivele stabilite pentru această strategie au fost: situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale în topul primelor 10 ţări ale lumii, reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie de 5%, creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare, eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii, alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare şi condiţionarea cuantumului resurselor alocate unităţilor din sistem de rezultatele efectiv obţinute. Toate acestea reprezintă nu doar scopuri nobile, ci şi baze pentru o dezvoltare ulterioară nu numai a sistemului de învăţământ, ci al societăţii. Din păcate, la mijlocul anului 2014 putem observa că doar o mică parte a acestor obiective a fost realizată. Elevii şi studenţii români au continuat să reprezinte cu cinste ţara noastră în concursuri internaţionale şi în ultimii 3 ani au fost luate măsuri pentru retehnologizarea unor instituţii de învăţământ de stat dar, prin comparaţie cu obiectivele propuse, s-a făcut prea puţin. Fondurile alocate pentru sistemul de învăţământ şi pentru activităţile specifice de cercetare dezvoltare sunt insuficiente în raport cu investiţiile masive de care este nevoie. Învăţământul rural este încă departe de a fi la acelaşi nivel cu cel din mediul urban, condiţiile desfăşurării activităţii fiind în multe cazuri sub nivelul normal, situaţie ce se petrece şi în Colegiul nr. 8 Neamţ, pe care eu îl reprezint. Măsurile luate pentru stimularea tinerilor de a deveni cadre didactice sunt insuficiente, în condiţiile în care salariile în acest sistem sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Din ce în ce mai mulţi tineri părăsesc ţara pentru a căuta oportunităţi peste hotare. Strategia formulată pentru transformarea României într-o societate a cunoaşterii este una de viitor şi reprezintă o cale pentru a asigura o dezvoltare durabilă a ţării noastre şi o adevărată integrare europeană, din toate punctele de vedere. Dar situaţia actuală este departe de cea dorită. Este necesar să se ia măsuri pentru corectarea disfuncţionalităţilor întâlnite în sistem, printre care ar trebui să fie incluse: Alocarea unui buget mai mare pentru învăţământ, buget care să permită atât investiţii în infrastructură, cât şi creşterea salariilor profesorilor bugetari, pe criterii de performanţă. Promovarea conceptului de educaţie permanentă: este necesar să se înţeleagă că educaţia nu se termină odată cu încheierea formală a studiilor. De aceea ar trebui implementate programe atât în instituţii private, cât şi de stat, pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului conform noilor practici, tehnologii şi concepte ce vor fi utilizate în domeniul în care aceştia activează. Promovarea inovării şi a cercetării dezvoltării ar trebui realizată pe două direcţii: în primul rând, vizate sunt instituţiile de stat, în principal instituţiile de învăţământ superior, prin acordarea de mai multe burse de cercetare şi asigurarea unei mai bune monitorizări privind modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi şi a rezultatelor produse; în al doilea rând, ar trebui luate măsuri pentru încurajarea acestor concepte în sectorul privat, unde ele pot constitui surse de avantaj competitiv. Promovarea unui sistem educaţional interactiv: o mare parte a învăţământului, mai ales la nivel preuniversitar, se bazează pe memorare, în dauna înţelegerii, şi acest lucru trebuie să se schimbe. Elevii trebuie să fie încurajaţi să formeze opinii proprii despre temele discutate, şi nu doar să îşi însuşească opiniile altora. Acest lucru ar fi mai uşor de realizat prin creşterea nivelului de dotare tehnologică a şcolilor şi prin revizuirea curricumului. Aceste măsuri propuse sunt unele pe termen cel puţin mediu şi reprezintă primii paşi în soluţionarea problemelor aferente acestui domeniu. Doar drumul acesta pe care România şi l-a asumat spre transformarea într-o societate modernă, o societate a educaţiei şi a cunoaşterii, este traiectoria corectă.
				Doamna Marioara Nistor: "Un nou început politic!" Le-am transmis noilor mei colegi din UNPR că sunt mulţumită de ceea ce am realizat în primul an şi jumătate din mandatul meu de deputat. Am încercat, şi spun eu că în mare parte am şi reuşit, să fac lucruri concrete pentru locuitorii din Colegiul uninominal nr. 3 Brăila, dar şi pentru mii de alţi oameni din municipiu şi din judeţ. Am sentimentul datoriei împlinite din acest punct de vedere, iar faptul că am ales un alt drum politic nu va schimba situaţia! Voi continua să fac politică pentru oameni, să îi ajut să îşi rezolve problemele şi să îi reprezint cu cinste în Parlamentul României. Nu consider că mă înscriu în rândul aşa-numiţilor traseişti politici, deoarece faptul că am intrat în rândul unui partid serios, cu reprezentativitate guvernamentală, constituie, pe de o parte, o reconfirmare a muncii mele, şi, pe de altă parte, mă determină să fiu şi mai implicată în a-i ajuta pe brăileni şi a face fapte bune pentru comunitate. Sunt o fire ambiţioasă şi optimistă, iar dacă am alături o echipă care face politică pentru a schimba lucrurile în bine, de oameni uniţi, determinaţi, care vor să facă ceva util pentru comunitatea din care fac parte, sunt sigură că amprenta UNPR se va cunoaşte în cel mai scurt timp şi la Brăila. Consider că o echipă politică trebuie să fie convingătoare atunci când ţinteşte anumite funcţii sau obiective, iar convingerea vine din muncă, dăruire şi respect reciproc. Am plecat din PP-DD tocmai pentru că acolo n-am găsit o echipă şi nici nu am reuşit să consolidez una, orgoliile, discuţiile neprincipiale şi lipsa de respect privind munca fiind principalele cauze ale acestei neîmpliniri. Am însă conştiinţa împăcată că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să găsesc un echilibru pentru cei de acolo: am investit bani, timp, creativitate, am muncit enorm, i-am susţinut în faţa conducerii centrale, etc., dar feedback-ul lor nu a fost cel aşteptat. Dar pentru mine este deja istorie şi mă voi concentra doar pe ceea ce am de făcut de acum încolo. Am ales UNPR pentru că îmbrăţişează aceeaşi politică de centru-stânga care m-a determinat să intru în politică, adică apropierea de oameni. Chiar dacă provin din mediul de afaceri, mă consider apropiată mai mult de centru-stânga, decât de centru-dreapta. În plus, cred că UNPR s-a creat tocmai din dorinţa de a oferi un echilibru factorului politic, este un partid cu coloană vertebrală, care şi-a respectat întotdeauna promisiunile faţă de electoratul său. Politica poate fi pentru mulţi dintre noi un teren pe care reuşim să jucăm mai puţin sau mai mult. Pentru mine este vital să respectăm ceilalţi jucători şi regulile jocului, şi sunt sigură că UNPR Brăila se va impune pe scena politică brăileană, printr-o muncă susţinută, bazată pe rezultate palpabile.
				Domnul Mihai Weber: "Alianţa PSD-PP-DD întăreşte sintagma «În politică este posibil orice!»" După o perioadă de trei ani de zile, liberalii au optat pentru ruperea Uniunii Social-Liberale, acum alăturându-se Partidului Democrat Liberal. Această alianţă nu este una de dreapta, aşa cum afirmă liberalii, ci este una pro-Băsescu. Dacă până acum câteva luni aceştia doreau înlăturarea preşedintelui, acum, mai puţin de un partid politic, pentru că, după cum ştim, nu toţi liberalii au părăsit Guvernul Ponta, a renunţat cu o uşurinţă de neînchipuit la lupta împotriva lui Traian Băsescu, uitând de toate nevoile cetăţenilor care au votat USL-ul şi care au crezut în puterile lui, fiind de altfel indiferenţi şi faţă de promisiunile făcute acestora. Drept urmare, în pofida ruperii alianţei USL, Partidul Social Democrat va continua să lupte pentru bunăstarea tuturor românilor, însă de această dată alături de oricare partid care va crede în actualul program de guvernare, unul dintre ele fiind PP-DD-ul. Vom lupta pentru siguranţa cetăţenilor, pentru stabilitatea economică a ţării, şi nu în ultimul rând, nu vom uita de nevoile milioanelor de oameni care şi-au pus speranţele în noi. Am convingerea că PSD, prin toate pârghiile ce le va avea la îndemână, prin multă muncă şi responsabilitate, va lupta pentru scoaterea României din izolarea ce a luat naştere odată cu începutul Guvernului Boc, urmând ca în noiembrie, Traian Băsescu să renunţe la teatrul pe care îl joacă şi să părăsească scena politicii.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: "Soluţia Iohannis şi panica din zona puterii" Asistăm în ultimele zile la un val de atacuri la adresa lui Klaus Iohannis, venite în special din zona propagandei "roşii". Propagandişti de profesie, moderatori de la televiziunile care-şi trimit oamenii să facă interviuri "în exclusivitate" din "biroul primului-ministru" (nu cel de la MApN, care s-a dovedit doar o acţiune de PR) se chinuiesc să-i găsească pete actualului lider interimar al PNL. S-a reluat tema - utilizată până dincolo de graniţele ridicolului în cazul lui Antonescu - colaborării cu Traian Băsescu şi chiar s-a "găsit" un blat, undeva prin decembrie 2009, "dovada" fiind reprezentată de voturile mai multe luate în judeţul Sibiu de Traian Băsescu decât contracandidatul său Mircea Geoană. O fractură clară de logică, pentru că toată lumea ştie de ce în decembrie 2009, Klaus Iohannis nu era prim-ministrul României: pentru că s-a opus categoric Traian Băsescu. (În "logica" propagandei PSD-iste, dacă la Sibiu a fost un "blat", atunci înseamnă că şi la Constanţa primarul PSD-ist al municipiului a făcut blat cu Traian Băsescu, pentru că şi acolo el a luat mai multe - chiar mult mai multe decât la Sibiu - voturi decât Mircea Geoană. Dar cum nici cei care au lansat-o nu cred că pot păcăli lumea cu povestea asta cu "blatul", s-a ajuns la o altă cale aberantă de a-l ataca pe Iohannis şi implicit PNL-ul. Se aruncă pe piaţă următoarele întrebări: de ce un neamţ în fruntea PNL? De ce să candideze un neamţ la preşedinţie? Trec peste conotaţia întrebării şi a altor formulări de acelaşi gen, pentru că sunt de resortul Consiliului Naţional al Combaterii Discriminării. Nu pot trece însă peste crasa lipsă de cultură şi de cunoştinţe istorice a celor care contestă accederea unui cetăţean român de etnie germană la anumite funcţii de demnitate. Ştiu oare cei care nu văd cu ochi buni accederea în anumite funcţii a etnicului german Klaus Iohannis, când şi cum s-a construit România modernă? Ştiu oare propagandiştii roşii şi asociaţii lor că totul a plecat de la aducerea în România a unui neamţ? Şi a fost adus pentru cea mai înaltă funcţie în stat, cea de domnitor. Ştiu oare cei în cauză că neamţul acela s-a dovedit a fi un foarte bun român, mai bun chiar decât foarte mulţi care se împopoţonau cu titlul de mari patrioţi? Ştiu oare propagandiştii şi echipa de zgomote din jurul lor că România nu a fost niciodată mai respectată în lume cum a fost în vremea Regelui Carol I. Adică a neamţului adus în România pentru că pe scena politică internă era nevoie de un arbitru neutru. Evident, nu vreau să se înţeleagă că PNL pune semnul egalităţii între "soluţia" Prinţul Carol şi "soluţia" Iohannis. Spre deosebire de alţii, noi avem simţul măsurii. Dar şi acum, ca şi atunci, este vorba de un principiu. Şi de un arbitru este nevoie mai mult ca oricând. Iar faptul că Iohannis este atacat încă din prima sa zi de lider interimar al PNL dovedeşte că panica a pus stăpânire în zona politică a puterii.
				Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Legea tichetelor de vacanţă, un avantaj pentru dezvoltarea turismului românesc" Am susţinut, alături de toţi reprezentanţii Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă, act normativ adoptat zilele trecute de Parlament. Este vorba despre repararea unei nedreptăţi făcute de fostele guverne salariaţilor din sistemul public, noua reglementare urmând să îşi dovedească efectele benefice atât pentru angajatori şi angajaţi, cât şi pentru dezvoltarea turismului intern şi creşterea economică generală, prin înfiinţarea de noi locuri de muncă şi stimularea investiţiilor. De asemenea, adoptarea acestei legi va conduce la eliminarea evaziunii fiscale din domeniul turismului, noile tichete de vacanţă urmând să fie distribuite exclusiv în sistemul fiscalizat. Potrivit legii votate de Camera Deputaţilor ca for decizional, instituţiile publice, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale pot acorda angajaţilor vouchere de vacanţă în valoare de cel mult şase salarii brute minime pe economie, prin intermediul cărora pot fi achiziţionate pachete de servicii în unităţile turistice din ţară autorizate de către Ministerul Turismului. Salariaţii din sistemul bugetar care vor beneficia de tichete de vacanţă nu vor mai putea primi prime de vacanţă sau bilete de odihnă, fapt care este în avantajul tuturor. Legea mai prevede că tichetele de vacanţă pot fi acordate de angajator, acesta nefiind obligat, ci doar stimulat să le includă în pachetul salarial. Noua lege a tichetelor de vacanţă a înlocuit terminologia "tichete de vacanţă" cu "vouchere de vacanţă", fapt care permite o modalitate modernă de emitere a acestora în regim electronic, fără costuri suplimentare şi fără intermediari, în acest fel existând siguranţa că tichetele respective ajung la beneficiarii finali. Acest proiect de lege votat de Camera Deputaţilor cu 215 voturi pentru, 100 de abţineri şi doar 7 voturi împotrivă este parte componentă a unui ansamblu complex de masuri legislative coordonate de Guvern şi majoritatea parlamentară, care au un puternic caracter reparator pentru o proporţie însemnată a românilor. Un prim efect al legii care va permite acordarea voucherelor de vacanţă pentru salariaţii companiilor de stat a fost deja anunţat de către operatorii din turism, care apreciază că aproximativ 250.000 de români vor alege destinaţii autohtone, în urma acestei modificări legislative.
				Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Siguranţa şi sănătatea angajaţilor români: cât timp le vom mai considera un lux?" O bună parte din activitatea mea şi, în consecinţă, din intervenţiile mele publice, este legată de problematica protecţiei mediului. Mă lovesc adesea de indiferenţă şi pasivitate, dar cel mai des de principiul "scopul scuză mijloacele". Avem probleme economice, am trecut prin toate dificultăţile tranziţiei şi, recent, prin criza economică mondială. Când oamenii nu au locuri de muncă şi preţul energiei creşte, distrugerea mediului înconjurător pentru a obţine beneficii economice pare mereu un preţ "rezonabil" ce trebuie plătit. Cât de repede, de profund sau de iremediabil vom distruge mediul şi, implicit, resursele pe care construim această aşa-zisă eficienţă economică, poate fi dezbătut îndelung. Problema pe care o aduc astăzi în discuţie este poate chiar mai stringentă decât cea a mediului, pentru că se referă în mod direct la protecţia oamenilor - la sănătatea şi securitatea lor. Principalul motiv pentru care doresc să exprim o poziţie publică foarte fermă în această chestiune este faptul că, din indiferenţă sau ignoranţă, este tratată la fel protecţia mediului. Aş aprecia că situaţia este poate mai rea, în măsura în care în spaţiul public se vorbeşte mult mai des despre mediu decât despre oameni, despre securitatea şi sănătatea în muncă. Bineînţeles, când apare un caz grav - fie accidente de muncă, fie încălcări ale drepturilor, fie decese din cauza epuizării - există o dezbatere în media timp de o săptămână şi apoi uităm. Cel mai bun exemplu în acest sens este faptul că, din punct de vedere instituţional, problema nu este o prioritate. În programul de guvernare nu am găsit referiri la o astfel de temă, avem doar o strategie a Inspecţiei muncii pe termen scurt (2013-2014) şi un plan anual de acţiuni al aceleiaşi instituţii. Lipseşte atât un cadru strategic pe termen mediu, la nivel instituţional, cât şi voinţa politică de a investi în oameni. Măcar grijă, dacă nu bani. Siguranţa şi securitatea în muncă sunt, cred eu, domenii în care indiferenţa şi ignoranţa ucid mai mult decât lipsa fondurilor. Aşadar, măcar din acest punct de vedere am avea o şansă să facem mai multe progrese, fără să întâmpinăm constrângeri materiale. Este adevărat, există activităţi care depind mult inclusiv de fonduri, cum ar fi domeniul construcţiilor sau transporturilor, unde profitul sau supravieţuirea financiară a firmelor sunt puse frecvent deasupra sănătăţii angajaţilor şi unde avem cele mai multe accidente sau decese. Însă problema de fond este similară cu cea din domeniul protecţiei mediului: sustenabilitatea şi gândirea pe termen lung. Ea vizează nevoia de a ne asigura că generaţia tânără, care începe acum viaţa profesională, de 20-30 de ani, va rezista să susţină economia în condiţii optime de eficienţă şi productivitate în următorii 40 de ani, până iese la pensie. Fie că vorbim de o supravieţuire efectivă - dacă ne referim la domeniile de mai sus -, fie că vorbim de o supravieţuire în privinţa competitivităţii - dacă ne referim la domenii în care stresul asociat muncii degradează treptat performanţele. "Munca de birou" produce rar decese, însă economia mondială şi cea naţională depind din ce în ce mai mult de meserii în care capacitatea de adaptare, de concentrare, învăţarea continuă sunt etaloane pentru eficienţă şi condiţii pentru productivitate. Dar, în România, dacă este să fim oneşti, securitatea şi sănătatea angajaţilor sunt considerate un lux, iar dezbaterea lor în domenii precum cele cu înalte calificări profesionale lipseşte complet. Sustenabilitatea nu este un criteriu, nu contează că investim în educaţie şi că piaţa muncii din România are de suferit mai ales în domeniile de înaltă calificare profesională. Nu contează că avem o îmbătrânire accentuată a populaţiei, care pune probleme pe termen lung, inclusiv pe piaţa muncii. Nu contează, aşadar, dacă avem angajaţi sănătoşi şi productivi pe termen lung. Oamenii nu contează prea mult. Nivelul de dezvoltare al economiei noastre depinde şi va depinde din ce în ce mai mult inclusiv de modul cum este tratată forţa de muncă. Cel mai probabil, tot ce s-a realizat a fost graţie presiunii de la nivel european, unde există o abordare mult mai modernă în privinţa forţei de muncă. Comisia Europeană a prezentat, de altfel, acum 4 zile, un nou Cadru strategic pentru sănătate şi securitate la locul de muncă în perioada 2014-2020, cuprinzând provocări, obiective, acţiuni şi instrumentele necesare pentru a le soluţiona. László Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune a accentuat în mod explicit consecinţele ignoranţei sau indiferenţei - pe termen lung, din punct de vedere economic - degradarea forţei de muncă şi costuri mari asociate acestui fenomen. În opinia sa, "accidentele de la locul de muncă şi bolile profesionale afectează toate sectoarele şi profesiunile, indiferent dacă lucrătorii activează într-un birou, conduc un camion sau lucrează într-o mină sau pe un şantier de construcţii. Ele nu cauzează doar suferinţe personale, ci sunt grevate şi de costuri mari pentru întreprinderi şi pentru societate în ansamblu." Poate că în acest context România va reuşi să progreseze mai mult în acest domeniu, atât în planul politicilor, cât şi în cel al mentalităţilor. Subliniez, este o problemă de sustenabilitate, de competitivitate, de dezvoltare. Nu este un lux. Nu putem avea o economie funcţională fără o forţă de muncă funcţională. Şi nu este logic să investim în educaţie sau tehnologie dacă resursa umană nu este la rândul ei protejată corespunzător. Tocmai din această perspectivă aduc în atenţia dumneavoastră problema tinerilor, o categorie de care sunt în mod special preocupat. Tinerii reprezintă unul din grupurile prioritare de lucru pentru Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă. Sunt consideraţi o categorie vulnerabilă din multe motive: lipsa de experienţă în evaluarea riscurilor cărora se expun, lipsa de îndemânare în meserie - mai ales în cele tehnice, necunoaşterea drepturilor în calitate de angajaţi sau a obligaţiilor angajatorilor, lipsa de curaj în a semnala anumite probleme. Din datele recente, şi în România situaţia este problematică. Astfel, numai din analiza accidentelor de muncă din punct de vedere al vechimii la locul de muncă, rezultă faptul că 63% din totalul accidentaţilor sunt persoane cu vechime de până la 5 ani, iar cei din grupa de vechime mai mică de un an reprezintă 21,6% din totalul accidentaţilor. Alături de acest tablou există şi toţi acei tineri foarte calificaţi care lucrează în mari companii - unde nivelul stresului este enorm. Aici, în zona domeniilor de înaltă calificare aş dori să putem contribui - ca oameni politici şi ca parlamentari - la schimbarea mentalităţilor. Să ajungem, ca societate, mai ales pentru tinerii noştri, să nu mai privim sănătatea şi securitatea în muncă precum un lux şi să nu le mai reducem la accidente grave. Aş propune un proiect comun celor interesaţi de acest subiect şi de viitorul tinerilor din România. Anul acesta, Săptămâna europeană pentru sănătate şi securitate în muncă, care are loc anual (în luna octombrie) este dedicată cu precădere stresului asociat muncii, fiind intitulată "Stresul sub control". Am avea şansa ca până atunci să punem în dezbatere în mediile cu care interacţionăm - fie în colegii, fie în Parlament, fie în dialogul social - această temă. Spunem mereu că în campaniile electorale nu discutăm despre politici publice reale. Facem uneori promisiuni electorale legate de creştere economică şi scăderea şomajului, însă depindem de fonduri guvernamentale sau europene pentru a le îndeplini. În acest domeniu, al grijii pentru angajaţi, fondurile nu sunt un factor determinant. Ci mentalitatea. Am avea ocazia să contribuim în mod pozitiv, ajutând angajaţii din România - în special pe cei tineri - să fie trataţi mai bine şi să fie mai protejaţi. Cred că nu este deloc puţin.
				Doamna Natalia-Elena Intotero: "Întreprinderile mici şi mijlocii - esenţiale pentru relansarea economică a României" Toate evaluările efectuate în ultima perioadă de către instituţii din România sau din străinătate au dus la aceeaşi concluzie: economia României este stabilă şi în creştere constantă. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, produsul intern brut în primul trimestru din 2014, comparativ cu perioada similară din 2013, a fost de 3,8%, creşterea sa fiind susţinută în principal de industrie, cu o contribuţie de 2,6 %, şi de comerţ, cu 0,6%. Din punctul de vedere al utilizării produsului intern brut, creşterea s-a datorat în principal cheltuielilor pentru consum final ale gospodăriilor populaţiei, ale căror volum s-a majorat cu 6,7%, contribuind cu 4,4% la creşterea generală. Acest indicator demonstrează că evoluţia pozitivă a economiei în ultimele 12 luni a început să îşi arate efectele asupra nivelului de trăi. Creşterea comerţului cu ridicata şi cu amănuntul, dinamizarea activităţilor de reparare a autovehiculelor, de transport şi depozitare, a celor hoteliere, toate acestea sunt dovezi certe ca oamenii au început să resimtă efectiv ce înseamnă o politică economică bine pusă la punct. Acum, după ce economia s-a stabilizat macroeconomic, a venit momentul ca să fie demarate proiectele care vizează un sector sensibil, cel al întreprinderilor mici şi mijlocii. Şi nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Mai întâi, a fost onorat un angajament politic pe care Guvernul Victor Ponta şi l-a luat chiar de la instalarea sa: acela de a crea un mediu în care întreprinzătorii şi întreprinderile familiale să poată prospera şi unde spiritul antreprenorial să fie recompensat. Astfel, la iniţiativa Guvernului, Parlamentul României a recreat cadrul legal necesar prin adoptarea Legii nr. 62/2014, care este o transpunere în legislaţia românească a legii europene privind întreprinderile mici din Europa - Small Business Act. În acest fel, cea mai importantă premisă pentru a asigura bunăstarea generală a oamenilor a fost creată. Prin această încurajare a afacerilor mici şi mijlocii putem crea mai uşor şi cu mai puţine cheltuieli noi locuri de muncă. Doar continuând să recunoaştem şi să valorificăm această resursă constituită din capacitatea de creştere şi inovare a întreprinderilor mici şi mijlocii forţa de muncă disponibilă pe piaţa muncii va putea fi reintegrată în activitatea economică, având ca efect imediat reducerea şomajului, şi se va asigura în acest fel sporirea bunăstării oamenilor, prosperitatea României.
				Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Înţelepciunea stângii" Încă de la începutul mandatului de parlamentar, am făcut apel la unitate politică, opoziţie cu adevărat constructivă şi, nu în ultimul rând, la dialog. Am revenit punctând aceste valori ori de câte ori a fost necesar şi, din păcate, pentru o anumită parte a clasei politice, a fost nevoie foarte des. Indiferent că formăm puterea sau opoziţia, am fost şi sunt de părere că o clasă politică veritabilă trebuie să înţeleagă că disensiunile şi permanenta luptă nu o onorează şi nu o ajută cu nimic în a demonstra oamenilor că merită alegerea lor, iar, consider eu, ultimele alegeri europarlamentare au demonstrat în final acest lucru. De ce în final? Printr-o prezenţă numeroasă, românii au reiterat ideea consensului şi a respectului faţă de acei oameni politici şi acele partide care au înţeles că orice ideologie este nulă atunci când ea nu este întărită şi susţinută de consecvenţă şi de unitate. În ultimii doi ani, acest lucru a fost demonstrat zi de zi de către stânga politică pentru care dialogul politic şi coeziunea au rămas aceleaşi principii fundamentale şi care a transmis în permanenţă încredere, căci, doamnelor şi domnilor membri ai dreaptei politice româneşti, nu poţi avea încredere în partide în care singurul program este lupta internă, iar singurul scop este funcţia! Am putea spune că puterea este cea care dezbină. Este posibil, pentru aceia care nu au o proprie identitate şi pentru care puterea devine singura raţiune de a fi sau de a face. Pe de altă parte, dacă e să privim la ceea ce s-a întâmplat într-o anumită parte a politicii româneşti, am spune că tocmai lipsa puterii dezbină şi, în final, distruge şi ceea ce mai putea fi. Dreapta din România este exemplul viu al unei existenţe false, animată doar de puterea obţinută la un moment dat, ca apoi, în lipsa ei, să îşi arate adevărata faţă: un simplu grup adunat în jurul unui interes, care dispare odată cu acesta. Nu a fost nevoie de nimeni şi de nimic altceva pentru ca această parte a clasei politice să ne apară tuturor aşa cum este. Măcinată de interese şi ambiţii, incapabilă să ofere oponenţi politici de valoare şi, mai ales, incapabilă de a deveni o forţă de contrapondere. Toate acestea au fost şi vor continua să fie amendate de singurul care, în definitiv, deţine puterea. Cetăţeanul. Cel care a văzut şi vede în noi, cei de stânga, că putem să unim forţele politice, putem crea o puternică bază politică pentru viitor şi că ne-am înţeles cu adevărat şi pe deplin responsabilitatea ce vine odată cu votul. Alegerile au trecut şi altele vor veni la finalul acestui an care sper sper să nu ia sfârşit fără ca noi să înţelegem şi mai bine rolul pe care îl avem aici, în Parlamentul României sau oriunde cetăţenii români ne-au învestit prin votul lor. Ideologia nu trebuie să reprezinte eternul măr al discordiei şi, fie că ne aflăm la putere sau în opoziţie, cred cu tărie că avem o singură sarcină - aceea de a reprezenta cât mai bine cetăţeanul care ne-a ales pentru a-i îngriji interesele, şi nu pentru a le traduce într-un motiv de luptă nesfârşită. Este momentul ca întreaga clasă politică din România să se maturizeze şi să demonstreze că este capabilă de a se transforma în acea opţiune sănătoasă a cărei identitate este unică. Cea românească. Un lucru esenţial, pe care partidul din care fac parte l-a înţeles şi şi l-a asumat ca atare, în timp ce dreapta a uitat de mult (dacă a ştiut vreodată) că puterea fără oameni este o dulce, dar mortală utopie.
				Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Încă o palmă pentru Guvernul actual. Oare câte mai poate primi? Ce vină au oare românii?" În luna aprilie a acestui an, adresam o interpelare ministrului fondurilor europene, domnului Eugen Teodorovici, prin care semnalam problemele legate de strategia Guvernului privind fondurile europene alocate perioadei 2014-2020. Principala temă: Acordul pe care România trebuie să-l încheie cu Comisia Europeană. Răspunsul care mi-a fost transmis a fost bineînţeles unul optimist, din care am reţinut că România urmează să finalizeze negocierile privind Acordul de Parteneriat în perioada martie-aprilie, că nu am înregistrat nici o întârziere în procesul de pregătire şi transmitere a documentelor şi că s-au identificat obiectivele strategice ce urmează a fi finanţate. Nici nu mă aşteptam la un alt răspuns. De la Comisia Europeană însă lucrurile nu se văd aşa. Pentru a nu ştiu câta oară, oficialii Comisiei Europene atenţionează asupra faptului că descrierea priorităţilor de finanţare din draftul de Acord transmis de România este lipsită de o prioritizare clară a acestora şi acoperă o gamă largă de intervenţii. Şi dacă mai sus citam din răspunsul primit de la Minister, în următoarele rânduri redau un pasaj din scrisoarea transmisă în cursul săptămânii trecute de Comisia Europeană, în care se spune că: "Alocarea bugetară propusă reflectă în continuare dezechilibre, fapt ce reprezintă o sursă de îngrijorare. Alocarea propusă pentru mediu în cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională şi în cadrul Fondului de Coeziune a fost redusă şi mai mult comparativ cu propunerea iniţială, slăbind şi mai mult capacitatea României de implementare a infrastructurilor cerute de acquis. Alocarea trebuie justificată în mod adecvat, potrivit cu importanţa provocărilor avute în vedere, nevoilor de finanţare respective şi aferentei posibile finanţări complementare". Iar acesta este doar un punct din cele 8 transmise de oficialii Comisiei Europene. Se mai atrage atenţia asupra lipsei planificării pentru transport, lipsei de transparenţă în procedurile de achiziţii publice sau neîndeplinirii condiţionalităţii legate de ajutorul de stat. Diferenţa de abordare din partea autorităţilor române vizavi de un subiect de o asemenea importanţă este uşor de sesizat şi scoate clar în evidenţă lipsa de profesionalism şi pasivitatea cu care se tratează problema implementării Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii 2014-2020. Mă repet, spunând că dacă nu vom fi capabili să învăţăm din lecţiile perioadei 2007-2013, şi din păcate spre aceeaşi situaţie dezastruoasă ne îndreptăm, România nu va reuşi să înregistreze creşteri economice notabile altfel decât prin impunerea de taxe şi impozite, şi nu vom reuşi să ducem la bun sfârşit investiţii necesare pentru dezvoltarea durabilă a acestei frumoase ţări.
				Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Cultura, un lux pe care nu ni-l mai permitem" Dacă se doreşte un sediu mare şi luxos pentru confortul primarului Oprescu şi al consilierilor generali se găsesc bani, şi nu oricât, vreo 32 de milioane de euro. Dacă RADET doreşte să cumpere găleţi şi mături de 200 de mii de lei sau să primească consultanţă şi servicii IT de 1 milion de euro, nu mai încape îndoială, se găsesc bani. Dacă se cere suplimentarea cu 44 de milioane de lei a bugetului celui mai mare datornic din România, RATB, bineînţeles că pentru a se satisface această nevoie se găsesc banii necesari în fondul de rezervă. Situaţia diferă cu mult când vine vorba de cultură, de istoria literaturii române. 300.000 de obiecte muzeale care conţin manuscrise de la începuturile literaturii române până azi, dintre care 95% unicat, riscă să ajungă în stradă pentru că, dacă se doresc bani pentru un sediu în care să funcţioneze Muzeul Naţional al Literaturii Române, ei nu sunt de găsit. Înfiinţat în 1957, un muzeu care găzduieşte una dintre cele mai valoroase colecţii pentru poporul român, riscă să rămână fără sediu după ce proprietarul clădirii în care este funcţionează instituţia în prezent a transmis o somaţie pentru evacuarea manuscriselor şi a personalului angajat începând cu 15 iunie anul curent. Mai mult decât atât, având în vedere că Primăria Capitalei nu a plătit chiria, utilităţile au început să fie tăiate, făcând ca, în prezent, sediul să fie nefuncţional. În 2012 ni se flutura un program de guvernare, o broşură frumos colorată în care se promitea negru pe alb protejarea patrimoniului cultural şi realizarea Proiectului codului patrimoniului cultural. Într-o campanie mult mai recentă, reprezentanţii Alianţei aflate la putere - PSD-UNPR-PC - au defilat cu sloganul "Mândri că suntem români". Reprezentanţii aceeaşi Alianţe însă au respins în Consiliul General al municipiului Bucureşti majorarea bugetului Muzeului Naţional al Literaturii Române cu 2,55 milioane de lei, necesari pentru a oferi un răgaz instituţiei şi pentru ca opere cum sunt cele ale lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu să nu ajungă în stradă. Şi mă întreb: Ce te poate face mai mândru că eşti român, decât această colecţie de o imensă valoare? Ce-i fac pe cei care s-au pus pe afişe alături de acest slogan, inclusiv pe Premierul Victor Ponta, să fie mândri că sunt români? Între timp, atât primarul Sorin Oprescu, cât şi consilierii săi municipali par să nu aibă nici o soluţie viabilă. Stau închişi în sediul luxos pentru care s-au găsit fonduri şi decid din pix pe ce ar trebui să mai cheltuiască banii bucureştenilor. Muzeul Naţional al Literaturii Române cu siguranţă nu reprezintă o prioritate. Lipsa de apetenţă a unora pentru cultură şi artă nu justifică lipsa de acţiune. Este de neconceput ca un asemenea muzeu să nu aibă un sediu al lui, iar românilor să li se refuze accesul la lucrări cu o însemnătate deosebită, a căror încărcătură reuşeşte să treacă dincolo de graniţe.
				Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: "Centre comunitare româneşti în fiecare ţară cu peste 5.000 de români" Întâlnirile cu cetăţenii români din diaspora pe care ii reprezint în Parlamentul României mi-au arătat dinamismul şi dorinţa lor de implicare în proiecte şi acţiuni culturale, sociale, comunitare. Există, totuşi, situaţii în care legislaţia unor state limitează posibilitatea cetăţenilor străini - deci inclusiv a cetăţenilor români - de a-şi constitui asociaţii sau fundaţii, ceea ce ridică o serie de obstacole în calea eforturilor lor de a obţine finanţări. Preluând o serie de propuneri ale românilor din Iordania, Egipt şi Emiratele Arabe Unite, am pregătit o propunere legislativă prin care statul să instituie Centre comunitare româneşti în orice comunitate românească importantă de peste hotare. Proiectul de lege propune trei paliere centrale. În primul rând, statul roman să aibă obligaţia de a înfiinţa un centru comunitar în fiecare ţară în care există o comunitate cu peste 5.000 de cetăţeni români. În acest sens, autorităţile române vor pune la dispoziţie un sediu în care centrul comunitar să îşi poată desfăşura activitatea. Aceste centre pot funcţiona - numai acolo unde spaţiul disponibil chiar o permite - în cadrul ambasadelor sau consulatelor României. În al doilea rând, centrele comunitare vor beneficia de drept: de sprijin financiar sau material pentru achiziţionarea de manuale, cărţi de specialitate, beletristică sau publicaţii de specialitate, cât şi pentru marcarea principalelor sărbători naţionale şi religioase; de sprijin financiar, material sau uman pentru instituirea unor cursuri educaţionale în limba română - o veritabilă şcoală românească, precum şi pentru oferirea de consultanţă juridică gratuită; de un buget dedicat unui program săptămânal de conferinţe, seminare de informare turistică, activităţi artistice. În ceea ce priveşte managementul organismului, cred că este oportun ca - în conformitate cu principiul subsidiarităţii - activităţile centrelor comunitare româneşti să fie coordonate de reprezentanţi aleşi în mod direct de către comunităţile de români de peste hotare, aceştia cunoscând mai bine decât orice altă persoană numită politic realităţile cu care se confruntă.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Dezavantajele unei mari categorii de oameni" Aduc în discuţie un subiect care mă frământă şi care creează mari probleme şi dezavantaje unei mari categorii de persoane. Este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii şi copiii. O realitate cruntă ne loveşte în acest moment. Jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situaţia este şi mai tragică, 50-55% din populaţie, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni şi copii abandonaţi prin plecarea părinţilor din ţară. Pe de altă parte, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanţează decât în mică măsură programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanţarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20%, în România, media e de doar 3-4 % din PIB. Lipsa finanţării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimţită de organizaţii, cu cât mulţi finanţatori internaţionali trebuie să se retragă din România, având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public, cât şi statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistenţă socială către servicii sociale primare, centrate pe prevenţie, identificarea nevoilor sociale, limitarea situaţiilor de risc. Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărţi a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naţionale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport şi asistenţă pentru menţinerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităţilor persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerenţă internă a sistemului de proceduri; corelarea şi coordonarea agenţiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanţi, agenţii de licenţiere etc); formarea specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii şi proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management şi monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi, în definirea politicilor şi implementarea programelor de reformă.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Fenomenul violenţei în şcoli" Studiile realizate de instituţii internaţionale plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs. Statisticile realizate sunt îngrijorătoare: în 75% din şcolile din România se înregistrează fenomene de violenţă şi 60% din elevii din Bucureşti au fost agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie. Violenţa în şcoală nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă şcolară mediatizat la nivel naţional reprezintă un nou semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există cel mai probabil zeci de alte cazuri, care nu ajung în atenţia publică, dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi. În România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene în condiţiile în care opt şcoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă, adeseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică. Responsabilitatea pentru propagarea ei este împărţită între: stradă (75%), mediul familial (54%), mass-media (23%) şi şcoală (21%). Soluţiile trebuie identificate la nivel de fiecare unitate şcolară în parte, la nivel de familie şi, nu în ultimul rând, la nivel de individ şi trebuie materializate în medierea conflictelor şcolare prin soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicate în conflict, - această procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic; echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare, prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. În acest sens, soluţionarea problemei este mult mai simplă, iar conflictul poate fi "stins" mai uşor. Apoi, corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă, principalii "suspecţi" în declanşarea actelor violente; realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoală, fiecare elev învaţă că este egal în drepturi, indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. Recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor la nivel individual sunt: identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusive pe sancţiune. La nivel curricular, se recomandă dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare.
				Domnul Radu Babuş: "Emisiile de dioxid de carbon - Stop!" Pentru evitarea efectelor periculoase ale schimbărilor climaterice, Uniunea Europeană şi-a propus să limiteze creşterea temperaturii globale. În România se impune elaborarea unui Studiu de fezabilitate comun privind emisiile de CO2, prin colaborarea între ministerele implicate. Impactul major va fi pe energia regenerabilă, cu atât mai mult cu cât ţările Uniunii Europene, inclusiv Elveţia, au tendinţa de a renunţa la energia nucleară şi a o înlocui treptat cu energie produsă din surse regenerabile. Până în 2025, îmbunătăţirea eficienţei energetice va rămâne probabil principalul factor determinat pentru inversarea tendinţei de creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră din acest sector. În 2030, emisiile cauzate de transportul rutier, feroviar şi pe căile navigabile interioare ar putea fi reduse la nivelul inferior celui din 1990, cu ajutorul unor scheme tarifare pentru eliminarea congestiilor şi a poluării atmosferice, introducerea de taxe pentru utilizarea infrastructurii, planificarea urbanistică inteligentă, ameliorarea transporturilor publice, garantând totodată mobilitatea la preţuri accesibile. De asemenea, ameliorarea eficienţei şi a gestionării cererii, încurajată prin standarde în materie de emisii de CO2 şi prin taxare inteligentă ar trebui să determine realizarea de progrese în ceea ce priveşte dezvoltarea tehnologiilor pentru motoare hibride şi să faciliteze tranziţia treptată spre introducerea ulterioară pe scară largă a unor vehicule mai ecologice în toate modurile de transport, inclusiv automobile hibride reîncărcabile şi vehicule electrice. Sinergiile cu alte obiective în domeniul durabilităţii, precum reducerea dependenţei de petrol, competitivitatea industriei europene a autovehiculelor, precum şi beneficiile în materie de sănătate, mai ales ameliorarea calităţii aerului din marile oraşe, pledează în favoarea intensificării eforturilor Uniunii Europene de accelerare a dezvoltării şi a introducerii timpurii a electrificării şi în general a carburanţilor alternativi şi a metodelor de propulsie alternative pentru întregul sistem de transport. În această privinţă, nu este surprinzător faptul că şi industriile autovehiculelor din SUA, Japonia, Coreea şi China investesc tot mai mult în tehnologii de fabricaţie a bateriilor, în vehicule electrice şi în pile de combustie. Biocarburanţii durabili ar putea fi utilizaţi drept combustibili alternativi mai ales în sectorul aviaţiei şi al camioanelor de mare tonaj, în care se estimează creşteri puternice după 2030. Prin urmare, apare tot mai pregnantă necesitatea de a realiza progrese în ceea ce priveşte fabricarea biocarburanţilor de a doua şi a treia generaţie şi de a continua activitatea începută în materie de schimbare indirectă a destinaţiei terenurilor şi de durabilitate. În anii următori, implementarea acestor angajamente va constitui un pas esenţial în direcţia globalizării politicilor din domeniul schimbărilor climatice. Uniunea Europeană ar trebui să profite de această ocazie pentru a-şi consolida cooperarea cu partenerii internaţionali, inclusiv pentru a depune eforturi în vederea unei dezvoltări treptate a pieţelor mondiale ale carbonului.
				Domnul Radu Zlati: "PSD încalcă din nou autonomia autorităţilor locale" Conform unei ordonanţe de urgenţă aprobată recent, ministrul dezvoltării regionale, Liviu Dragnea, poate aproba finanţarea unor investiţii locale la cererea primarilor, fără ca solicitările respective să treacă prin filtrul aprobării de către preşedintele şi consiliul judeţean care coordonează activitatea respectivelor primării. Prin ordonanţa sa de urgenţă, Guvernul Ponta alterează principiul descentralizării, parte componentă a programului politic al USL şi al programului electoral cu care a câştigat alegerile în decembrie 2012. Este încă o dovadă, dacă mai era necesar, că USL este mort, că PSD şi acoliţii săi la guvernare impun poporului român, din nou, o concentrare a puterii la nivel guvernamental, aşa cum guvernarea Adrian Năstase a încercat, dar nu a reuşit, fiind stopată de victoria dreptei din 2004. Chiar mai mult şi mai dur decât în perioada 2000-2004, PSD calcă în picioare autonomia locală, răpind din atribuţiile financiare ale consiliilor judeţene şi trecând controlul unor cheltuieli importante pentru funcţionarea primăriilor exclusiv în sarcina ministerului condus de către domnul Dragnea. Iată că ceea ce nu a îndrăznit să facă mult hulitul Guvern Boc, îndrăzneşte Guvernul Ponta 3. Desigur, ordonanţa de urgenţă nu este decât un simptom al fricii PSD (care a devenit, prin adoptarea PP-DD, Albă-ca-Zăpada şi cei 5 pitici) că va pierde controlul asupra multor consilii judeţene odată cu fuziunea dintre PNL şi PDL, urmată de o posibilă coagulare a dreptei în jurul acestui partid. Dar, zice vorba poporului român, "de ce îţi este frică nu scapi". Iar viitorul va demonstra că pierderea puterii politice, coşmarul care dă frisoane celor aflaţi momentan la cârma treburilor ţării, este nu numai o posibilitate, ci şi o realitate la construcţia căreia Partidul Naţional Liberal depune toate eforturile sale.
				Doamna Raluca-Cristina Ispir: PNL continuă să susţină cu toată convingerea reducerea contribuţiilor la asigurările de sănătate (CAS) cu cinci procente. Ca parte a acestui demers, reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal, alături de cei ai PDL, vor avea astăzi o întâlnire cu specialiştii Fondului Monetar Internaţional. Vă reamintesc faptul că micşorarea CAS-ului cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit au reprezentat cele două teme majore pe care PNL le-a promovat în Parlament şi care au făcut chiar obiectul unei moţiuni de cenzură. Din păcate, adoptarea acestor două măsuri a fost permanent tergiversată. Deşi folosite ca teme politicianiste, guvernul actual nu a pregătit temeinic posibilitatea adoptării reducerii CAS-ului, demonstrând încă o dată că există un dezinteres în rezolvarea problemelor reale ale mediului de afaceri. Astfel, a fost ignorată complet adoptarea reducerii CAS-ului şi doar a fost simulată stoparea impozitării profitului reinvestit, a cărei reglementare şi punere în aplicare se face cu jumătăţi de măsură. În acest moment, din declaraţiile publice în urma discuţiilor avute de oficiali români cu reprezentanţii FMI reiese că Fondul nu agreează ideea scăderii contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale de la 1 iulie, întrucât Guvernul nu a venit cu măsuri compensatorii. Când FMI a solicitat ca reducerea CAS să fie "bugetar neutră", s-a avut în vedere respectarea ţintelor de deficit convenite în strategia fiscal-bugetară (deficit de 1,4% în 2015). Principala sursă de acomodare a impactului bugetar al reducerii CAS ar fi trebuit să vină din îmbunătăţirea colectării. Din păcate, colectarea nu s-a îmbunătăţit, ceea ce ridică problema măsurilor compensatorii (noi taxe şi impozite, menite să acopere "golul" bugetar de circa 1,5 miliarde - doar pentru semestrul 2 al acestui an). În aceste condiţii, soluţia ar trebui să facă apel la reducerea cheltuielilor. Ceea ce demonstrează că "bugetul de dezvoltare" conceput în ultima perioadă nu era compatibil cu măsurile de relaxare fiscală asumate în programul de guvernare al USL. Din păcate, abordarea bugetară expansionistă promovată de actualul guvern a însemnat în acelaşi timp şi fărâmiţarea coerenţei politicii fiscale. Dacă pentru fiecare reducere fiscală trebuie căutate creşteri fiscale "de compensare", înseamnă că guvernul nu face decât să redistribuie povara fiscală.
				Doamna Raluca Surdu: La graniţa ţării noastre au loc evenimente care influenţează în mod indirect şi România. Situaţia din Ucraina a reprezentat punctul central al discuţiilor ce au avut loc la nivel internaţional, ridicând multe probleme cu privire la stabilitatea din zonă. Pe fondul acestor tensiuni care au avut loc în Ucraina în ultimele luni, pe 25 mai au avut loc alegerile prezidenţiale, al căror rol este decisiv în conturarea parcursului statului în perioada următoare, dar şi în vederea soluţionării crizei care s-a instaurat în această parte a Europei. Prin intervenţia de astăzi ţin să salut alegerea lui Petro Poroşenko ca al cincilea preşedinte al Ucrainei independente. Acesta a dat dovadă în scrutinul ce a avut loc pe 25 mai că se bucură de o susţinere importantă din partea populaţiei Ucrainei, ceea ce îi oferă contextul favorabil pentru a putea pune în practică programul politic cu care a venit în faţa cetăţenilor. Victoria covârşitoare obţinută demonstrează totodată şi opţiunea proeuropeană şi prooccidentală a ucrainenilor şi dorinţa acestora de a trăi într-o Ucraină unită, prosperă şi fără conflicte. Consider că expertiza pe care Poroşenko o are în domeniul afacerilor şi succesul pe care l-a înregistrat de-a lungul timpului sunt necesare unui stat precum Ucraina, care are nevoie de reforme economice menite să o salveze de problemele cu care se confruntă. Ceea ce este îmbucurător şi oferă perspective pozitive pentru dezvoltarea Ucrainei este faptul că noul preşedinte beneficiază de susţinerea totală în eforturile pentru unificarea şi dezvoltarea ţării din partea populaţiei. Sper că prin alegerea unui preşedinte cu opţiuni prooccidentale şi proeuropene, Ucraina să se stabilizeze din punct de vedere politic şi social, iar reformele şi transformările începute la nivelul societăţii să continue, astfel încât statul ucrainean să se înscrie pe drumul integrării europene. Ucraina are şansa de a se apropia în viitor de familia popoarelor europene. România a susţinut demersul european al cetăţenilor ucraineni şi în continuare trebuie să rămână deschisă unei extinderi şi aprofundări a relaţiilor bilaterale. Prin valorificarea colaborării bilaterale principalii câştigători sunt cetăţenii. România poate să fie un punct de sprijin pentru Ucraina în parcursul său european, dată fiind experienţa pe care ţara noastră o are ca urmare a aderării la Uniunea Europeană.
				Doamna Raluca Turcan: "Partidul Democrat Liberal este adevărata opoziţie în Parlamentul României" Opoziţie în Parlament se face prin instrumentele de control parlamentar asupra derapajelor guvernamentale şi parlamentare ale PSD, dar şi prin propuneri de legi care să combată efectele dezastruoase ale ordonanţelor de urgenţă venite de la Palatul Victoria. În ultimii doi ani, PDL a depus 14 sesizări la Curtea Constituţională pe teme importante pentru România precum: Legea bugetului de stat pe 2013, Legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor (cunoscută drept "Legea superimunităţilor"), Legea privind Rompetrol, Codul Penal, sesizări privind numiri la ASF sau alte ordonanţe de urgenţă care au fost declarate neconstituţionale. Un alt instrument pe care îl are la dispoziţie o opoziţie democrată este şi depunerea moţiunilor. În acest sens, PDL a depus 14 moţiuni pe teme precum: reforma administraţiei, dezastrul din sectorul energetic, taxele şi impozitele impuse de USL, moţiuni privind problemele de la CFR-Marfă, mineritul din Valea Jiului, integrarea în spaţiul Schengen sau reducerea numărului de şomeri. Dincolo de activitatea de control parlamentar asupra derapajelor guvernamentale, Grupul parlamentar al PDL a avut o activitate parlamentară constructivă în sprijinul mediului de afaceri, în scopul eficientizării administraţiei publice locale sau al creşterii eficienţei programelor sociale. În acest scop, deputaţii Grupului parlamentar PDL au depus peste 9.000 de amendamente la Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2013 şi peste 1340 la cel pentru anul 2014. De asemenea, au fost promovate peste o sută de propuneri legislative, din care se disting mai multe legi cadru în scopul stimulării creşterii economice, creşterii eficienţei administraţiei publice şi creşterii numărului de locuri de muncă din sectorul privat. Astfel, amintim: Legea pentru protecţia întreprinzătorului din România; o lege pentru protecţia întreprinzătorului de bună-credinţă din România, care să-l protejeze de orice abuzuri instituţionale; Legea privind economia socială; lege prin care se pun bazele integrării grupurilor sociale vulnerabile; Legea pentru aprobarea unor măsuri fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului; o lege prin care cota unică este redusă de la 16% la 12%, contribuţiile sociale scad cu 5 puncte procentuale, iar salariul minim brut creşte la 1.000 lei lunar; Legea privind Programul "Masă la şcoală"; prin care Programul "Cornul şi laptele" este substituit de programul "Masă la şcoală", oferindu-se elevilor din învăţământul obligatoriu o masă mult mai sănătoasă decât cea oferită prin vechiul program; Legea privind Programul "Şcoală după şcoală" (After school); prin care statul sprijină educarea elevilor şi după orele de şcoală; Legea privind "Bursa investitorului"; vizează facilităţi fiscale acordate agenţilor economici care oferă burse pentru elevii şi studenţii din învăţământul profesional sau universitar. Proiectul încurajează, de asemenea, încheierea de contracte de practică şi cercetare între întreprinzători şi unităţi de învăţământ prin includerea contractelor la deducerile existente în Codul fiscal pentru profitul reinvestit. Legea privind insolvenţa persoanelor fizice; are în vedere protecţia creditorilor care ajung în situaţia de a nu-şi mai onora obligaţiile financiare. România este una dintre puţinele state membre ale Uniunii Europene care nu are o astfel de lege. Legea pentru înfiinţarea ghişeului unic de înmatriculare a autovehiculelor; vizează eliminarea practicilor birocratice între mai multe instituţii publice (RAR, DRPCIV etc.). Mai mult, deputaţii Grupului parlamentar al PDL au participat şi au votat actele normative extrem de importante pentru români şi pentru România. În multe situaţii, deşi USL deţine o majoritate covârşitoare în Camera Deputaţilor, numai prin votul deputaţilor PDL au fost adoptate legi extrem de importante, cum ar fi legile în domeniile publicităţii şi reformei în sănătate, dar şi cea de punere în aplicare a Codului de procedură penală. Deputaţii Grupului parlamentar al PDL s-au opus adoptării unor acte normative prin care majoritatea USL a dublat pragul achiziţiilor publice fără licitaţii, a exonerat Grupul Rompetrol de o creanţă istorică de peste 600 milioane de dolari, a redus majoritatea necesară pentru validarea unui referendum naţional la 30% dintre cetăţenii cu drept de vot. PDL a ieşit în stradă în decembrie 2013 când a protestat împotriva celor 36 de noi taxe şi impozite introduse de USL, a ieşit în stradă pentru apărarea statului de drept şi a stopat subminarea justiţiei de către USL prin modificările aduse Codului penal. În 8 februarie a adunat peste 10.000 de cetăţeni în Bucureşti unde a cerut demisia Guvernului Ponta, iar pe 22 martie, la Cluj, au ieşit în stradă peste 22.000 de oameni şi au protestat împotriva minciunilor USL. Guvernul Alternativă al PDL a organizat în ultimii doi ani dezbateri pe teme de educaţie, economie, turism, agricultură, dezvoltare locală şi reorganizare teritorială, reformă constituţională - la care au participat câteva mii de profesori, oameni de afaceri şi agenţi economici, lucrători în turism, medici din toate judeţele ţării. Prin toate aceste acţiuni, PDL demonstrează că munceşte cu adevărat pentru România, că este aproape de problemele oamenilor şi are o viziune foarte clară pe domenii precum: economie, educaţie, dezvoltare locală, mediu, sănătate. PDL este singurul partid care are o strategie de ţară europeană pe termen mediu şi lung.
				Doamna Raluca Turcan: "Egalitatea în faţa legii nu se poate negocia" Fuziunea PDL şi PNL va reuşi prin asumarea angajamentului de gradul ZERO: respectarea statului de drept, a valorilor acestuia. Egalitatea în faţa legii nu se poate negocia. De aceea, toţi artizanii acestei construcţii trebuie să împărtăşească acelaşi set de valori şi să se manifeste unitar, inclusiv la vot în Parlament. Nu atacurile la Monica Macovei ne fac un stat european respectat, ci conduita politică responsabilă. Noua formaţiune politică va veni cu un proiect de ţară pe termen mediu şi lung, cu un pachet de valori care să poată aduce România mai aproape de Europa. O Românie cu locuri de muncă şi nu o Românie a asistenţei sociale. O Românie în care se încurajează iniţiativa privată şi nu o Românie în care se impun noi poveri fiscale pentru oamenii care vor să aducă plusvaloare muncii lor. Dorim să oferim României o viziune pentru creştere economică, pentru o educaţie europeană, o Românie în care corupţia să nu fie o regulă, ci o excepţie sancţionabilă. Fuziunea PDL şi PNL nu este o alianţă electorală de scurtă durată. Noi nu facem acest pas doar pentru a câştiga alegerile prezidenţiale. Nu facem acest pas pentru funcţii în Guvern sau pe plan local. De acum încolo PSD va avea parte de o opoziţie puternică care va fi capabilă să stopeze abuzurile Guvernului Ponta 3. România are nevoie de o formaţiune politică de dreapta puternică, europeană şi nu de partidul lui X sau Y. Românii ne spun de 25 de ani că "ţara nu merge într-o direcţie bună". Din acest motiv proiectul dreptei unite nu este despre Antonescu, Blaga, Iohannis sau Turcan, ci despre viitorul României. Unificarea dreptei este soluţia pentru stabilizarea democratică a României. În acest moment, PDL şi PNL lucrează în comun, atât în grupurile parlamentare, în organismele naţionale de conducere, cât şi în teritoriu pentru a stabili acţiuni politice comune. Inclusiv majorităţi în consiliile locale şi judeţene. Acum este momentul pentru a ne aduna forţele în toate localităţile la nivelul întregii ţări.
				Doamna Rodica Nassar: "12 Iunie - Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă" Ziua de 12 iunie a fost declarată de către Organizaţia Internaţională a Muncii, în anul 2002, ca "Ziua Mondială Împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă". Prin acest demers se doreşte conştientizarea oamenilor asupra gravităţii implicării copiilor în diferite activităţi, în special în zona de producere de bunuri, activităţi care sunt, de fapt, forme ale exploatării acestora. Astfel, Organizaţia Mondială a Muncii atrage atenţia asupra riscului la care sunt supuşi copiii obligaţi să muncească de la vârste fragede. Indiferent de condiţiile care le sunt oferite sau formele pe care le îmbracă activităţile pe care le prestează, copiii exploataţi prin muncă îşi pun uneori viaţa în pericol, sunt privaţi de dreptul la educaţie sau servicii medicale de calitate, iar drepturile lor fundamentale sunt încălcate. Una dintre cele mai grave şi mai vizibile forme de exploatare prin muncă o reprezintă cerşetoria. Numărul copiilor care trăiesc pe străzi şi sunt obligaţi într-un fel sau altul să cerşească este cel mai ridicat în Bucureşti. Aproximativ 1.300 de copii şi tineri cerşesc în Bucureşti. Din păcate, încă nu există o estimare la nivel naţional. Cerşetoria nu reprezintă un comportament antisocial, ci mai degrabă un rezultat al discriminării şi excluderii sociale prin acces limitat la servicii sociale sau educaţionale pentru copilul care cerşeşte sau pentru familia acestuia. Oferirea de bani copiilor care cerşesc nu rezolvă problemele cu care familiile acestora se confruntă, dimpotrivă duce la continuarea exploatării lor de către adulţi. Neparticiparea şcolară este un factor determinant. Copiii care nu au fost înscrişi niciodată la şcoală, copiii care au abandonat şcoala sau copiii în risc de abandon şcolar sunt foarte vulnerabili. Avem nevoie de dezvoltarea unor servicii complexe care să răspundă nevoilor copiilor şi familiilor acestora, astfel încât exploatarea prin muncă a copiilor să nu devină singura soluţie de supravieţuire a acestora. Avem nevoie de reevaluarea serviciilor oferite şi metodologia de lucru cu copiii străzii. În acest sens, este prioritară identificarea unei metodologii cât mai eficiente care să fie aplicată unitar de către toţi cei care oferă servicii sociale copiilor şi tinerilor care trăiesc pe străzi. Nu în ultimul rând, avem nevoie de campanii de informare privind cauzele reale şi consecinţele exploatării copiilor care cerşesc pentru a lansa un apel către toţi cetăţenii pentru o implicare activă în protecţia copiilor.
				Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Cum protejaţi buzunarul cetăţeanului, domnilor guvernanţi?" Băieţii deştepţi din energie nu se mai mulţumesc să fure din banul public şi, potrivit informaţiilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi-au înfundat mâinile lacome şi în buzunarele noastre, ale tuturor românilor care plătim, lună de lună, factura de curent. În loc să ofere un răspuns la acuzaţiile ce li se aduc, cei din conducerea Enel au emis fără ruşine un comunicat de presă în care susţin că nu ştiu despre ce este vorba, în ciuda faptului că directorul companiei tocmai fusese reţinut la momentul emiterii poziţiei oficiale săptămâna trecută. Ceea ce este însă cel mai grav este totala lipsă de reacţie din partea Guvernului Ponta 3, atât din partea premierului Victor Ponta, cât şi din partea ministrului delegat pentru energie, domnul Răzvan-Eugen Nicolescu, sau din partea ministrului economiei, domnul Constantin Niţă. Domniile Lor aveau responsabilitatea de a demara procedurile impuse pentru a verifica situaţia de la Enel, precum şi de a oferi cetăţenilor răspunsuri privind acuzaţiile aduse conducerii companiei, mai ales vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), domnul Claudiu Dumbrăveanu. Singurele declaraţii guvernamentale au fost făcute sub presiunea întrebărilor presei, care i-a chestionat pe premierul Victor Ponta şi pe vicepremierul Liviu Dragnea referitor la situaţia sesizată de DNA la compania Enel. Răspunsurile acestora, în stilul politicianist caracteristic, au fost de a se scuza şi de a pasa orice responsabilitate, deşi în discuţie se află milioane de români păgubiţi cu aportul unei instituţii de stat. Aşa cum deja ne-a obişnuit, domnul Ponta a găsit oportun să plaseze încă o dată vina asupra Parlamentului României, uitând că deţine în subordinea sa un sistem de control prin care poate să intervină şi să verifice eventualele nereguli la Enel. Din păcate, aceasta nu este singura situaţie recentă în care românii şi-au văzut drepturile încălcate. Tot în ultimele zile, o companie de telefonie mobilă prezentă şi pe piaţa din România a recunoscut că sistemul folosit permite autorităţilor guvernamentale - şi aş aduce o completare personală, nu numai autorităţilor, ca în orice moment să poată asculta conversaţiile tuturor utilizatorilor, fără a fi nevoie de proceduri judecătoreşti pentru a se face acces la aceste schimburi de date. Este vorba de o nouă chestiune în care Guvernului României, prin instituţiile subordonate, i se impunea să ofere un răspuns cetăţenilor care îşi văd siguranţa personală ameninţată şi ale căror drepturi sunt încălcate fără drept de apel. Având în vedere cele două situaţii enunţate anterior - şi care nu sunt singulare, dar sunt cele mai recente, solicit reprezentanţilor guvernamentali, miniştrilor şi, nu în ultimul rând, premierului Victor Ponta să iasă din această stare de pasivitate şi de toleranţă faţă de neregulile semnalate şi acuzaţiile care planează asupra instituţiilor pe care le coordonează. Nu este normal ca într-un stat democratic european, drepturile cetăţeneşti să fie încălcate, iar Guvernul să asiste la aceste fărădelegi fără a avea vreo reacţie, fără a face propriile verificări şi fără a se găsi şi sancţiona responsabilii de aceste situaţii care se constituie, prin cumulul lor, într-o adevărată ameninţare a statului de drept şi a siguranţei naţionale!
				Domnul Ştefan-Petru Dalca: "Brâncuşi a fost chemat din eternitate să rezolve o problemă a statului român" Părintele sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi, a devenit un simbol universal, a fost numit, pe bună dreptate, titanul din Hobiţa, dar instituţiile statului român încă nu i-au recunoscut calitatea de cetăţean român. În pofida unor demersuri oficiale de repunere în drepturi a artistului, instituţiile statului au comis monumentala gafă de a solicita oficial ca cererea de acordare a cetăţeniei române să fie depusă personal de către Constantin Brâncuşi. Pentru acurateţea informaţiei, precizez că această pretenţie a unei instituţii a statului român a fost emisă în 2013 şi nu cu aproape un secol în urmă. Constantin Brâncuşi nu a pierdut şi nu a renunţat nicio clipă la calitatea de cetăţean al României, chiar dacă statul român nu a făcut nimic în acest sens. Această problemă, care ţine de istoria conştiinţei contemporane, mi-a fost semnalată de către domnul Laurian Stănchescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, care este şi iniţiatorul demersurilor de repatriere a osemintelor lui Constantin Brâncuşi şi de recunoaştere a cetăţeniei române a marelui artist. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că titanul de la Hobiţa a devenit cetăţean francez în 1952, dar a continuat să gândească, să simtă şi să sculpteze româneşte. În acest context, este inadmisibil răspunsul pe care domnul Stănchescu l-a primit de la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în 2013, exact de ziua păcălelilor, prin adresa nr. 3693/ANC. În această adresă, culmea ipocriziei şi aberanţei, specific româneşti, s-a menţionat printre altele, citez: "În conformitate cu legea civilă română în vigoare, instituţia noastră nu poate iniţia procedura reacordării cetăţeniei în acest caz, cererea reacordării cetăţeniei române fiind o cerere personală", am încheiat citatul. Altfel spus, statul român vrea ca artistul Brâncuşi să vină personal, din eternitate, să formuleze cererea pentru redobândirea cetăţeniei române. De parcă statului român i-ar fi ruşine cu valorile autohtone universale, casa în care s-a născut Constantin Brâncuşi a fost lăsată în paragină, se află într-o stare avansată de degradare, existând pericolul prăbuşirii şi astfel există şi pericolul pierderii unui tezaur cu dimensiune de patrimoniu universal. Se pare că şi în această situaţie statul român aşteaptă ca titanul de la Hobiţa să-şi ia o vacanţă de la eternitate, să revină la Hobiţa, în judeţul Gorj şi, reparându-şi casa natală, să facă statului român un pustiu de bine. Sper să nu mi se atragă atenţia că depăşesc timpul alocat unei declaraţii care nu este neapărat una politică. Nu se poate estima valoarea infinitului Brâncuşi la doar câteva minute. Recunoaşterea cetăţeniei române, repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuşi şi reabilitarea casei natale vor dimensiona în istoria conştiinţei contemporane faptul că identitatea românească este reprezentată în istoria lumii cu onoare şi nobleţe prin acest mare artist. Propun tuturor colegilor parlamentari, indiferent de nuanţa politică, să nu mai cerem marelui artist să revină din eternitate pentru a rezolva, în definitiv, o problemă care ţine de identitatea noastră naţională şi să facem în Parlament primul pas prin adoptarea unui memorandum.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Consumul excesiv de alcool are nevoie de o lege" O adolescentă de 15 ani din Bogdana, elevă în clasa a X-a la Liceul Tehnologic "Petru Rareş", a fost luată cu salvarea de la şcoală după ce s-a prăbuşit la cursuri după ce a consumat mai multe pahare de alcool. O colegă ce asista la incident a avut şi ea o stare lipotimică, iar ambele au necesitat îngrijiri de urgenţă la Spitalul "Elena Beldiman". Nu e un caz singular şi nu e singurul oraş în care se întâmplă astfel de lucruri. În loc să fie la ore, o altă adolescentă de 15 ani din Târgovişte a fost găsită pe o bancă în parc în comă alcoolică, după ce a băut cu mai mulţi colegi. Se pare că recordul îl deţine o elevă de 14 ani din Vaslui, care după ce a băut ţuică acasă cu o colegă, s-a oprit şi la un pub pentru a mai bea un păhărel. Beţia s-a terminat la spital, dar nu înainte de a-l agresa pe medicul şi asistenta de pe salvare. Se poate bea singur sau în grup, aşa că trei adolescenţi, doi băieţi şi o fată, în vârstă de 15, respectiv 16 ani, au ajuns la Spitalul de Copii din Timişoara, în comă alcoolică, după ce s-au îmbătat cu ţuica şi bere în camera de cămin. Se poate bea chiar şi de la vârsta de 5 ani. Un copil din Apahida a ajuns la Spitalul de pediatrie din Cluj-Napoca în comă alcoolică după ce a băut cu fraţii lui mai mari. La doar de 6 ani, Loredana Diana Vieru din Sineşti a fost găsită în curte inconştientă şi mirosind puternic a alcool, fiind transportată cu salvarea la Spitalul de pediatrie "Sfanta Maria" din Iaşi. Alcoolemia de 2,5g% s-a datorat consumului de ţuică oferită cu linguriţa de vecinul de peste drum. În Vaslui, o fetiţă de 8 ani din Oseşti a băut rachiu dintr-o sticlă lăsată pe masă, în timp ce un băiat în vârstă de 14 ani, din Zapodeni, a băut cu mai mulţi adulţi, după ce au ajutat la munca unei gospodării şi au ajuns să fie transportaţi cu salvarea la Spitalul de Urgenţă din Vaslui. La Otetoaia, un băiat în vârstă de 12 ani a băut vin în cimitir până a fost transportat cu salvarea la spitalul din Huşi. Tot în Huşi o pacientă de 14 ani a ajuns în comă alcoolică la spital cu alcoolemie de 2,19g% în urma unui pariu de "rezistenţă" la alcool făcut cu doi prieteni. Se poate intra în comă chiar în timpul orelor de curs, precum un pacient de 16 ani, elev la Liceul "Anghel Rugină" din Vaslui, ce a fost transportat cu salvarea la spital chiar în a doua oră de curs. Recordul de alcoolemie îi aparţine unui pacient de 15 ani cu alcoolemie de 5,01%, adus la Spitalul "Sfânta Maria" în comă de o bunică îngrijorată de starea de rău instalată după consumul de ţuică cu prietenii. Recordul de vârstă, de doi ani, este al unui copil din Mirceşti lăsat nesupravegheat într-o casă neîncălzită transportat cu salvarea la Spital de urgenţă din Vaslui. Mai credeţi că nu e nevoie de legea mea privind educaţia pentru sănătate?
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "4.000 de argumente pentru înăsprirea pedepselor pentru şoferii băuţi" 517 de morţi şi 3453 de răniţi grav în urma accidentelor produse de şoferii băuţi în intervalul 2010-2013. Asta înseamnă că în fiecare zi 3 români mor sau sunt răniţi grav din cauza şoferilor băuţi. Aproape 13%, mai precis 12,8% din numărul total de permise suspendate în aceeaşi perioadă, au avut drept cauză consumul de alcool. Dacă nu pare suficient, mai precizăm că în fiecare oră la 2 şoferi li se suspendă permisul pentru alcool. Defalcat pe ani, constatăm că şoferii băuţi au produs în: 2010 - 765 de accidente soldate cu 143 morţi, 766 răniţi grav şi alţi 351 răniţi uşor; 2011 - 891 de accidente soldate cu 104 morţi, 907 răniţi grav şi alţi 371 răniţi uşor; 2012 - 957 de accidente soldate cu 154 morţi, 979 răniţi grav şi alţi 358 răniţi uşor; 2013 - 765 de accidente soldate cu 116 morţi, 801 răniţi grav şi alţi 392 răniţi uşor. Cel mai negru an a fost 2012 cu 154 de morţi şi 979 răniţi grav, dar remarcăm că în fiecare an peste 100 de români îşi pierd viaţa din cauza alcoolului la volan şi că alţi 800 sunt răniţi grav. Soluţia pentru reducerea acestor fapte este adoptarea proiectului meu legislativ ce prevede patru tipuri de măsuri: dublarea (şi chiar triplarea) pedepselor cu închisoarea pentru alcoolemie penală sau consum de stupefiante, creşterea duratei de suspendare a permisului (la 5-10 ani pentru alcoolemie penală şi la 6 luni-1 an pentru contravenţii), majorări în cazul recidivei în cinci ani de la restituirea permisului (cu 10 ani pentru alcoolemia penală) şi imposibilitatea reducerii sancţiunilor aplicate pentru alcool şi droguri. Aceste măsuri sunt uşor de pus în practică, nu presupun niciun efort bugetar, iar eficienţa înăspririi legislaţiei rutiere e dovedită de scăderea cu 30-50% a numărului de evenimente rutiere soldate cu morţi şi răniţi în ţări precum Portugalia, Franţa, Anglia, Luxemburg, Olanda. În aceste ţări conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice (0,8g/l) sau refuzul testării sunt pedepsite cu închisoarea până la doi ani, 4.500 de euro amendă, şase puncte de penalizare şi trei ani de suspendare a permisului, iar recidiva este pedepsită cu până la patru ani de închisoare, 9.000 euro amendă, şase puncte de penalizare şi pierderea permisului pentru minimum trei ani.
				Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cine ne mai tratează la Vaslui?" Semnal de alarmă. Salariile mici şi condiţiile de muncă necorespunzătoare alungă medicii din spitalul judeţean. De la o zi la alta, numărul cadrelor medicale scade, iar secţia de radiologie riscă să nu mai poată funcţiona după ce alţi doi medici şi-au dat demisia şi au plecat să lucreze în privat. Cei care rămân sunt suprasolicitaţi, gărzile sunt acoperite cu dificultate şi există oricând riscul ca pe fondul oboselii să apară erori medicale. Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui are doar pe hârtie 215 medici, pentru că ocupate sunt doar 145, adică doar 67,44%. Şi în cazul asistenţilor situaţia nu e roz, doar 71,6% din cele 660 de posturi fiind ocupate. La Huşi situaţia a ajuns critică: din 81 de posturi de medici sunt ocupate doar 51 şi din 227 de posturi de asistenţi sunt ocupate 132. Spitalul funcţionează cu doar 62,96% din necesarul de medici şi cu 58,14% din necesarul de asistenţi medicali. Modificările legislative pe care le-am iniţiat privind deblocarea posturilor din sistem şi modificarea grilei salariale zac prin sertarele Parlamentului. În scurt timp nu va mai fi cine să ne trateze în spitalele de stat din Vaslui.
				Domnul Vasile Berci: "O propunere pragmatică şi necesară" Constituţia României, adoptată prin referendum în 1991, stabilea că durata mandatului preşedintelui statului, a legislaturii parlamentare a mandatului preşedinţilor de C.J., primarilor şi consiliilor judeţene şi locale este de patru ani. Pe durata celor patru ani doar în anul al patrulea au loc alegeri. La sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie, alegerile locale, iar toamna aveau loc, la aceeaşi dată, alegerile parlamentare şi prezidenţiale. O paradigmă simplă cu consecinţe pozitive pentru actul de guvernare, pentru stabilitatea societăţii şi a vieţii politice interne. Prima dereglare în acest sistem s-a produs prin revizuirea Constituţiei în 2003, când mandatul preşedintelui s-a extins la cinci ani, iar a doua după aderarea la UE în 2007, când au apărut în câmpul electoral alegerile europarlamentare cu legislatura de cinci ani. Alegerile din 2004 au fost ultimele organizate pe baza sistemului prevăzut iniţial în Constituţie. În urma mutaţiilor apărute în sistem, frecvenţa chemării cetăţenilor la urne a crescut considerabil. Astfel, în opt ani (2007-2014), au avut loc de opt ori alegeri, la care s-au adăugat şi cele două referendumuri, în 2007 şi 2012. Cred că această densitate electorală este nocivă şi contraproductivă pentru o viaţă democratică normală şi explică, probabil, absenteismul ca fenomen de masă. Pornind de la starea de fapt, de la realitatea redată mai sus, avansez o propunere simplă, pragmatică şi cred viabilă, care să fie dezbătută cu maturitate în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României. Având în vedere că mandatul preşedintelui şi legislatura Parlamentului U.E. au durata de cinci ani, cu alegeri în acelaşi an, propun ca durata legislaturii Parlamentului României, mandatului preşedinţilor de C.J., primarilor, consiliilor judeţene şi locale să fie tot de cinci ani. Această propunere ar schimba lucrurile radical în bine. Astfel, în 2019, alegerile locale se comasează cu europarlamentarele, iar prezidenţialele cu alegerile parlamentare. Pentru a trece la acest sistem este necesară o măsură tranzitorie, şi anume mandatul administraţiilor judeţene şi locale să fie de trei ani în urma alegerilor locale din 2016 (2016-2019). Câteva argumente care cred că sunt greu de contestat: Optimizarea actului de guvernare şi a performanţei administraţiilor locale. Neavând aproape în fiecare an sabia lui Damocles (alegerile) deasupra capului, Guvernul se poate concentra timp de patru ani pe o bună guvernare, adică proiecte de legi şi hotărâri de Guvern corecte şi inspirate, netrecute prin filtrul şi logica electorală, nocivă şi populistă. Se ştie că absenteismul la alegerile locale şi prezidenţiale este mult mai redus, comparat cu cel la europarlamentare şi parlamentare. Comasând alegerile locale cu europarlamentarele şi prezidenţialele cu parlamentarele s-ar asigura o prezenţă la vot mult mai bună ca acum la toate tipurile de scrutin. Economii mari din banul public (buget) alocat pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor. Există state în UE, puţine este drept, care organizează scrutinuri la cinci ani, nu patru. O a doua propunere pe care o fac este ca prin Constituţie să stabilim ca alegerile prezidenţiale şi parlamentare să aibă loc de fiecare dată în prima duminică din noiembrie, cu un eventual tur doi, la prezidenţiale, peste două săptămâni. În acest mod se asigură timp suficient pentru constituirea noului Parlament, învestirea Guvernului şi instalarea noului preşedinte şi a administraţiei sale. S-ar ieşi din situaţia când aceste lucruri ar avea loc de Crăciun sau între Crăciun şi Anul Nou. Să facem o treabă serioasă, nu una expeditivă şi superficială, cum a fost până acum.
				Domnul Vasile Gudu: "Guvernul Ponta şi negocierile cu FMI" O misiune a Fondului Monetar Internaţional este prezentă de săptămâna trecută la Bucureşti pentru a treia evaluare a Acordului stand-by, cea mai importantă temă de pe agenda discuţiilor cu autorităţile vizând posibilitatea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale începând cu data de 1 iulie 2014, promisiune a Guvernului Ponta. Vizita delegaţiei FMI în România se va încheia pe 16 iunie. Reprezentanţii finanţatorilor internaţionali au purtat negocieri cu guvernul, principalele ministere, patronate şi sindicate. FMI a analizat în principal execuţia bugetară din primele cinci luni ale anului, precum şi perspectivele privind creşterea economică şi încasările la bugetul de stat. La finele lunii martie, Consiliul Director al FMI a aprobat prima şi a doua evaluare a Acordului preventiv încheiat anul trecut cu România, punând la dispoziţia statului două tranşe cumulând 436,3 milioane de euro (389,4 milioane DST). Suma totală disponibilă României prin acordul de împrumut a urcat astfel la 654,4 milioane de euro (584,1 milioane DST). Consiliul Director al FMI a aprobat o cerere a autorităţilor române pentru adăugarea unei evaluări în funcţie de situaţia la sfârşitul lunii iunie a acestui an. Evaluarea suplimentară coincide cu rectificarea bugetară de la mijlocul anului 2014 Guvernul Ponta anunţa că estimează scăderea inflaţiei în prima jumătate a acestui an, deficitul de cont curent ar fi trebuit să se menţină între 1-1,5% din PIB în 2014 şi se estimează un deficit bugetar de 2,2% din PIB în acest an. În ceea ce priveşte măsura de reducere a CAS cu cinci procente, reprezentanţii FMI au afirmat că şi-au însuşit deja faptul că această măsură este necesară în România. Potrivit ultimelor declaraţii oficiale, reducerea CAS cu 5% este prioritatea zero a Guvernului Ponta în cadrul negocierilor cu FMI. Problema majoră constă în faptul că nu se cunoaşte sustenabilitatea implementării sale. Guvernul Ponta susţine că din punctul de vedere al necesităţii implementării reducerii CAS cu 5% şi al efectului asupra mediului de afaceri există un consens cu instituţiile internaţionale şi că subiectul privind modul în care va fi susţinută în execuţia bugetară această măsură este un subiect asupra căruia FMI îşi va exprima poziţia în cadrul acestei runde de negocieri. Reducerea CAS constituie o "gaură" în bugetul statului de 2,6 miliarde de lei, dar, în acelaşi timp, şi un procent important de voturi la alegerile prezidenţiale din toamnă, obiectiv primordial al actualei coaliţii aflate la guvernare. "Gaura" respectivă se va acoperi din alte taxe şi impozite, ca de exemplu din taxa pe construcţii speciale şi din acciza suplimentară de 7 eurocenţi/litru la carburanţi. Impozitul nou pe construcţii speciale afectează şi alte domenii economice, cum ar fi agricultura, una din puţinele şanse ale României de a se dezvolta, dar şi sectorul energetic, care pentru a fi performant are nevoie de investiţii majore. Cu aceste argumente, oficialii din guvern speră să-i convingă pe cei de la FMI că reducerea CAS este "fezabilă" sau, cel puţin, că nu destabilizează echilibrul bugetar. Pentru cazul în care nici aceste calcule nu vor fi convingătoare, Guvernul Ponta are pregătite mai multe scenarii, care ar putea include noi tăieri de la capitolul cheltuieli sau chiar o nouă lărgire a bazei de impozitare. O altă problemă stringentă aflată pe agenda discuţiilor pe care Guvernul Ponta le va avea cu delegaţia FMI este situaţia din sectorul feroviar. Situaţia tot mai grea din sectorul de căi ferate îşi aşteaptă rezolvarea în aceste două săptămâni de negocieri. În primul rând, de la CFR Marfă ar urma să fie concediaţi 2.500 de oameni (aproape o treime din totalul salariaţilor). De asemenea, creşterile salariale cerute de sindicaliştii feroviari sub presiunea grevei generale au fost amânate tot pentru momentul negocierilor. Pe masa guvernului se află un memorandum de măsuri în urma cărora ar putea fi desfiinţate până la 40% din căile ferate, în locul unor tronsoane urmând să apară şosele pentru transportul în comun. Guvernul Ponta susţine că măsurile prevăzute pentru eficienizarea transporturilor feroviare au fost convenite anterior cu acelaşi Fond Monetar Internaţional. Guvernul Ponta nu îşi poate acoperi incompetenţa şi lipsa de voinţă politică în a sprijini mediul de afaceri. Guvernul Ponta nu are capacitatea de a construi politici publice coerente, care să ţintească spre dezvoltarea economică pe termen lung. Dezvoltarea economică, creşterea naturală a mediului de afaceri nu pot fi stimulate în absenţa unor politici economice precise. Domnul Ponta şi Guvernul USD sunt total rupţi de realitate şi trăiesc într-o altă lume. În România, oamenii o duc din ce în ce mai greu, sunt din ce în ce mai agresaţi de taxe şi de impozite, de birocraţie, de corupţie. Prin măsurile populiste promise, Guvernul USD doreşte să atenueze tensiunea din societatea românească, tensiune indusă de contradicţia dintre interesele reale ale majorităţii populaţiei şi interesele baronilor locali din Guvernul condus de premierul Victor Ponta.
				Domnul Vasile Iliuţă: "Tutunul, mai rentabil decât grâul!" Uniunea Europeană a majorat acciza la tutun, ca să combată tabagismul, dar, surprinzător, a mărit subvenţia la hectarul de tutun, ceea ce i-a determinat pe mulţi agriculturi să îşi extindă activitatea, iar profitul să le crească considerabil. Şi în România agricultorii sunt din ce în ce mai interesaţi şi atraşi de subvenţiile mari primite de la stat, 1200 euro la hectar, subvenţii de opt ori mari decât cele primite la hectarul cultivat cu grâu. Cinism fără margini! Statul român face profituri profitabile punând în pericol sănătatea oamenilor, încurajând până la urmă fumatul. Şi atunci mă întreb de ce să mai cultivăm grâu, floarea-soarelui, soia sau alte cereale dacă fermierul sau agricultorul este în pierdere? În 2013, în România au fost cultivate cu tutun peste 1100 hectare şi cultivatorii au primit ajutor de la stat, iar pentru anul 2014 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale continuă să îi susţină pe aceştia prin forme de sprijin finanţate din bugetul naţional, dar şi prin sprijinul acordat conform reglementărilor comunitare. Surprinzător sau nu, în anul 2013, industria tutunului a virat la bugetul naţional 2,6 miliarde de euro, reprezentând accize, TVA, taxe şi contribuţii, aşa că de ce să nu cultivăm tutun, industria tutunului să meargă la capacitate maximă, iar statul să continue să câştige. Se pare că ne învârtim într-un cerc vicios. Pe de o parte, se fac campanii împotriva fumatului, atât la nivel european, cât şi la nivelul ţării noastre, se tot măresc accizele la tutun pentru a determina populaţia să renunţe la tutun, iar, pe de altă parte, se încurajează extinderea culturilor de tutun. Cine are de câştigat din aceste situaţii? Fumatul rămâne în continuare principalul motiv aflat la baza cazurilor de deces şi îmbolnăvire care ar putea fi prevenite, dar prin aceste măsuri aceste prevenţii sunt inutile, iar sănătatea nu are de câştigat, ci, dimpotrivă, de pierdut.
				Doamna Violeta Tudorie: "Şomajul în rândul tinerilor din România" Şomajul în rândul tinerilor din România este un subiect mult discutat şi pentru care se caută soluţii, deoarece, atât în Uniunea Europeană, cât şi în România, el este la un nivel ridicat. România este foarte afectată de şomajul existent în rândul tinerilor, de aceea eu consider că trebuie să depăşim stadiul discuţiilor şi să facem proiecte, să le implementăm pentru combaterea acestui flagel. Factorii care contribuie la această situaţie sunt diverşi. Unul din ei îl reprezintă reţinerea companiilor, care încă sub efectul crizei economice, nu îndrăznesc să îşi facă planuri pe termen lung şi să angajeze oameni. Alt factor îl identificăm de mai mult timp în nereformarea învăţământului, de unde rezultă un număr foarte mare de tineri absolvenţi, care încearcă să pătrundă pe piaţa muncii fără să găsească un job. De asemenea, au dispărut foarte multe instituţii de învăţământ care instruiau tinerii pentru a dobândi o meserie. Aşa s-a ajuns să avem mulţi absolvenţi de drept, economie şi jurnalism care nu se pot angaja în profilul în care s-au pregătit şi să nu avem meseriaşi, personal tehnic, bine calificat şi căutat de firmele de producţie. "Lipsa locurilor de muncă pentru tineri reprezintă o problemă explozivă, periculoasă şi destabilizatoare pentru Europa", a spus Angel Gurria, secretarul general al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos (2013). Potrivit economiştilor şi experţilor prezenţi la dezbaterile de la Forumul Economic Mondial de la Davos, rata ridicată a şomajului, în special în rândul tinerilor, este principalul obstacol pentru recuperarea economică a Europei. Zona euro a ieşit în vara anului trecut din recesiune, indicii încrederii în economie au început să înregistreze în ultimele luni evoluţii pozitive. Cu toate acestea, aparenta revenire a economiei europene nu a generat noi locuri de muncă, şomajul menţinându-se la cote alarmante. Uniunea Europeană are circa 5 milioane şi jumătate de şomeri în rândul tinerilor. Această cifră înseamnă, de fapt, aproape un sfert din populaţia sub 25 de ani. Efectele pe termen lung asupra societăţii sunt alarmante, deoarece foarte mulţi specialişti în psihologia socială vorbesc despre o "generaţie pierdută", deoarece fără serviciu şi fără o meserie, tinerii nu îşi pot face o familie, nu îşi pot cumpăra o casă şi bineînţeles că nu îşi pot îngriji sănătatea. În România, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a demarat două proiecte pilot: "Garanţii pentru tineri" şi "Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru", de care vor beneficia aproximativ 5.000 de tineri care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat. Astfel de proiecte au fost demarate la nivelul Uniunii Europene din ianuarie 2014 şi au un buget de opt miliarde de euro, la nivelul întregii Uniuni Europene. Programul european "Garanţia pentru tineri" prevede ca în termen de patru luni după ce un tânăr a absolvit o formă de învăţământ, să i se găsească o formă de ocupare. Respectiv, ori continuă studiile, ori participă la cursuri de recalificare sau se angajează. În aceste condiţii se încearcă reducerea posibilităţilor ca tinerii să devină şomeri de lungă durată. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice estimează ca până la 30 iunie 2015, odată cu finalizarea proiectelor, un număr de 600 de tineri să fie deja angajaţi. Reducerea şomajului în rândul tinerilor ar putea fi combătut şi printr-o altă modalitate, şi anume prin încercarea Ministerului Fondurilor Europene de atragere a tinerilor în proiecte finanţate de organismele europene chiar înainte de absolvirea şcolilor şi facultăţilor de profil. Nu ne putem mulţumi doar cu atât. Aşteptăm noi iniţiative atât din partea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, cât şi din partea Ministerului Tineretului şi a organizaţiilor de tineret.
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "O reformă necesară, dar incompletă!" De la 1 iunie românii au făcut cunoştinţă cu noile reguli ale sistemului naţional de sănătate. Reguli care ar trebui să pună accent pe prevenţie. Multe dintre măsurile ce au intrat în vigoare zilele trecute nu sunt rele, dar nici nu ne fac prea mult bine. Prevederile legale vin cu mare întârzire şi nu vor rezolva gravele probleme ale sistemului medical din România. Din nefericire, conceptul general pe care se prijină actuala reformă din sănătate - şi anume economisirea drastică a resurselor - este greşit. Şi este greşit pentru că orice tip de schimbare majoră în sănătate trebuie să aibă ca obiective principale obligatorii o grijă sporită faţă de pacient, dar şi un respect mai mare pentru minunata profesie de medic. Deci în niciun caz economisirea resurselor. Prin urmare, este de aşteptat ca o astfel de reformă să nu conducă la o ameliorare semnificativă a stării de sănătate a populaţiei şi nici la stoparea exodului medicilor români. O ştim cu toţii: în ultimii ani, mii de medici bine pregătiţi au luat drumul străinătăţii. La Iaşi, şi probabil în toată ţara, există un periculos deficit nu doar de medici specialişti, ci şi de cadre medicale medii. Apoi, încă nu am înţeles de ce s-a ajuns aici. La această criză îngrozitoare a sistemului sanitar românesc. Există vinovaţi pentru această păguboasă stare de lucruri? Cine sunt ei? Nu există? Să fie vorba atunci de o degradarea continuă a calităţii vieţii din societatea românească? Dacă da, nu ar trebui atunci să facem apel la cei mai buni dintre specialiştii României, din toate domeniile posibile, pentru a ne arăta ce trebuie făcut, înainte de a fi prea târziu? Eu cred că Sănătatea României a devenit prea importantă pentru a mai fi lăsată doar pe mâinile politicienilor. Ultimele două decenii ne-au arătat că fiecare ministru de profil are o altă viziune asupra sănătăţii, superb argumentată, dar care se schimbă radical imediat ce vine alt ministru! Unde este adevărata viziune, cea bună pentru toţi? Unde sunt banii necesari bunei funcţionări a sănătăţii? De ce în alte ţări vecine României se poate să fie bine? De ce un străin se sperie de moarte când vede spitalele româneşti? Să fie oare soluţia la gravele probleme ale sistemului medical de la noi doar economisirea drastică a resurselor? Eu nu cred! În ultimii ani ai comunismului, se economisea absolut totul: hârtia igienică, curentul electric, apa, benzina, pâinea, uleiul, zahărul etc. A salvat această economie generalizată sistemul comunist? Nu, dimpotrivă, doar i-a grăbit pieirea!
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Respectaţi votul poporului!" După o neinteresantă campanie electorală pentru Parlamentul European, în care au lipsit aproape în totalitate discuţiile despre un veritabil proiect european pentru România, românii şi-au ales reprezentanţii în PE! În schimb, am avut parte din nou de scandal, de insulte, de glumiţe, de fumigene, de manipulări şi de trădări pe ultima sută de metri! Nu asta doreau românii, domnilor! Mai ales într-o perioadă atât de dificilă pentru Europa. O perioadă în care, în vestul Europei, asistăm la ascensiunea partidelor extremiste, antieuropene şi chiar antiromâneşti, iar în estul Europei, chiar în vecinătatea României, la un veritabil război civil. O ştim cu toţii. Urmează o perioadă extrem de grea pentru Uniunea Europeană. Pentru prima dată, la Bruxelles şi la Strasbourg, dar şi în toate capitalele europene se va vorbi extrem de serios despre viitorul şi viabilitatea acestei construcţii. În aceste condiţii, este de datoria europarlamentarilor români să se mobilizeze imediat, să colaboreze şi să lupte pentru interesele României în Europa. Domnilor europarlamentari de la PSD, faceţi-ne să fim mândri de România europeană, dar mai ales de activitatea dumneavoastră! Domnilor europarlamenatri de la PNL, arătaţi-mi de ce şi la ce sunteţi eurocampioni! Domnilor europarlamentari de la PDL, înainte de aduce Europa în fiecare casă, duceţi România în spaţiul Schengen, aşa cum promiteaţi cu ani în urmă! Poporul v-a dat votul, dar tot poporul vă va retrage fără îndoială sprijinul atunci când îl veţi dezamăgi încă o dată! Domnilor europarlamentari, respectaţi votul poporului şi comportaţi-vă ca atare! Doar împreună putem face bine României!
				Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Respectaţi-vă promisiunile, domnilor guvernanţi!" Retragerea PNL de la guvernare şi mai ales rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din luna mai au reconfigurat harta politică a României. În acest moment, ştim că dreapta politică şi stânga politică au forţe aproximativ egale, ceea ce este foarte bine pentru sănătatea politică a societăţii româneşti. Ce nu e bine pentru România este altceva: faptul că atât stânga, cât şi dreapta recurg în continuare la un limbaj violent, plin de injurii şi de insulte. Din păcate, se pare că foarte mulţi oameni politici - atât de la stânga, cât şi de la dreapta spectrului politic - nu au remarcat că românii s-au săturat de scandal, că vor soluţii şi mai ales proiecte care să le facă viaţa mai bună. Pentru prima dată după mult timp, în ultimii câţiva ani, societatea civilă din România a început să conteze, ea luând poziţie faţă de foarte multe intenţii sau decizii considerate eronate ale guvernanţilor. Ale guvernanţilor de ieri şi de azi! Marea problemă este că, mult prea ocupaţi cu scandalul, nu vă mai respectaţi promisiunile electorale, cu care aţi câştigat alegerile. Pentru care aţi cerut votul alegătorilor. Aţi promis o reformă administrativă mai eficientă, dublată de o nouă Constituţie, mai bună!, dar ambele proiecte au eşuat lamentabil. Aţi promis autostrăzi cu duiumul şi nu pe cele începute deja de Guvernul Boc. Aţi promis spitale regionale, şosele de centură, un milion de locuri de muncă etc., dar nu se face mai nimic! Pentru aceste eşecuri răsunătoare, daţi acum vina pe PNL, la fel ca în 1992, când liberalii conduşi de Radu Câmpeanu au avut proasta inspiraţie să dea o fugă până la guvernare, alături de Ion Iliescu. Şi au rămas cu fuga! Dar pârghiile de decizie sunt doar ale dumneavoastră, domnilor guvernanţi! Şi ori de câte ori în loc să porniţi un proiect bun pentru români şi pentru România, daţi drumul la o înjurătură, la o insultă sau la o ameninţare, nu faceţi decât să dovediţi românilor că nu aveţi soluţii la problemele grave ale României. De pildă, tocmai s-a anunţat că natalitatea din România a atins cote de-a dreptul catastrofale. Viitorul poporului român este în mare pericol. Care sunt soluţiile dumneavoastră? Respectaţi-vă reciproc, respectaţi votul românilor şi mai ales respectaţi-vă promisiunile făcute românilor!
				Doamna Viorica Marcu: "Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic" În aceste zile, la Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaţilor se discută despre modificările Legii nr. 406/2007, Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, modificări care au ca obiect asigurarea unei protecţii mai eficiente pentru fauna cinegetică, deci o lege care apără vânatul, care apără animalele sălbatice. Dar cine apără proprietăţile oamenilor, cine apără culturile şi animale domestice de distrugerile produse de animalele sălbatice, dar mai ales cine îi despăgubeşte pe aceştia? Este normal ca legiuitorul să creeze un echilibru - o lege care să apere vânatul, o bogăţie de altfel pentru ţara noastră - dar să apere şi fermierii, ţăranii, proprietarii de teren cu suprafeţe mai mari sau mai mici de distrugerile inevitabile pe care le produc exemplarele din specia de faună sălbatică de interes cinegetic. În acest sens există un act normativ, HG nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 406/2007, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. Din păcate, această HG nr. 1.679/2008 nu se raportează la realităţile României, ba mai mult creează cadrul legislativ ca oamenii, proprietarii de terenuri din aproprierea pădurilor să mai fie păgubiţi încă o dată, după ce oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Spun că mai sunt păgubiţi încă o dată pentru că cei care au curajul să sesizeze distrugerea culturilor la primărie, după ce este parcursă procedura stabilită de HG nr. 1.679/2008, ajung tot în instanţă (drumuri la instanţă, cheltuieli cu avocaţi etc.) şi de regulă pierd, deci mai cheltuiesc nişte bani să îşi caute dreptatea şi sunt iar păgubiţi pentru că oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Am în imagine o bătrână de 80 de ani, dintr-un sat de pe Valea Zeletinului, în colegiul pe care îl reprezint, care ducea după ea un cauciuc căruia să îi dea foc noaptea ca să alunge mistreţii, să nu îi distrugă porumbul, pentru că ea cu această cultură îşi creşte câteva păsări şi îşi asigură traiul zilnic. Îmi spunea că a deprins de mică acest obicei de a alunga sălbăticiunile să nu îi distrugă recoltele, dar în ultimii ani este din ce în ce mai greu, pentru că şi peste ea s-au adunat anii, iar animalele sălbatice s-au înmulţit şi pe ea nu o apără nimeni, nici măcar primăria. În această primăvară, primarul din această localitate a semănat de trei ori porumb într-o tarla şi i-au distrus porcii mistreţi cultura, îmi spunea că va renunţa să mai cultive. Mă gândesc că bătrâna de pe Valea Zeletinului nici nu ştia că, de fapt, dând foc la o roată de tractor pe marginea tarlalei, ea îşi îndeplinea una din obligaţiile stabilite de HG nr. 1.796/2008 - amplasarea mijloacelor de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic. În această hotărâre de Guvern sunt stabilite obligaţii pentru proprietarii de culturi şi în teorie lucrurile stau bine, dar animalele sălbatice nu ştiu de teorie şi, în practică, distrug culturile, lăsând oamenii fără producţia din care îşi asigură existenţa. Şi, în teorie, ar trebui să fie despăgubiţi pentru culturile distruse, dar, în practică, nu îi despăgubeşte nimeni, chiar dacă uneori ajung în instanţă şi pierd de regulă pe "lipsă de procedură". Doresc să atrag atenţia asupra acestui lucru şi vreau să îmbunătăţim actul normativ mai sus menţionat prin simplificarea modalităţilor de despăgubire pentru fermierul care trăieşte din ce cultivă el pe hectarul lui de pământ. Este necesar să punem la dispoziţia fermierilor drepturi şi modalităţi eficiente şi rapide pentru a nu le îngreuna situaţia, pentru a-i încuraja şi susţine prin mijloace legale necesare pentru a putea nu doar supravieţui, ci chiar pentru a se dezvolta. Haideţi să fim solidari şi cu această categorie de persoane, de aceea vă rog pe voi, stimaţi colegi, să depunem toată diligenţa şi experienţa pe care o avem în slujba oamenilor care ne-au votat şi care aşteaptă de la noi să le oferim sprijinul.
				Domnul Eugen Tomac: Declaraţia pe care o aduc astăzi în atenţia dumneavoastră face referire la o regiune din imediata noastră apropiere, locuită de o largă comunitate de români, dar uitată adesea de România. Românii din Serbia s-au confruntat, la sfârşitul lunii trecute, cu inundaţii masive, unele dintre cele mai grave din ultimii 120 de ani. I-am vizitat săptămâna trecută pe cei din Valea Moraviei, o zonă dintre cele mai afectate. Imaginea pe care am descoperit-o în satul Bobovo, de exemplu, este dezolantă. Românii de acolo au nevoie de sprijinul şi ajutorul nostru. Efortul de a găsi resursele necesare pentru a răspunde nevoilor acestor oameni este, în primul rând, o datorie, un test de sinceritate şi responsabilitate a statului român faţă de cei care onorează România dincolo de graniţe. Azi în lupta cu apele, în fiecare zi în cea pentru identitate, limbă, şcoală şi biserică românească. Presiunile autorităţilor sârbe continuă. Statutul minorităţii româneşti din această zonă, predarea limbii române în şcoală, acces la media românească, recunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române sunt în continuare subiecte prioritare în relaţia cu Serbia. Aceste probleme trenează de ani de zile, dar soluţii există. Consider esenţial să ne manifestăm deschis solidaritatea cu românii de lângă noi. Ei vorbesc limba română, se cultivă prin cultură românească şi merită implicarea şi atenţia noastră constantă. Îmi exprim încrederea că este în puterea noastră să demonstrăm ataşamentul nostru total şi necondiţionat faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate. În acest sens, solicit Guvernului Ponta, prin Ministerul de Externe, să întreprindă toate acţiunile necesare pentru a acorda sprijinul necesar românilor din Valea Moraviei.
				Domnul Daniel Florea: "Respect pentru cei care ne-au ghidat paşii în viaţă!" "Educaţia este cea mai puternică armă care poate schimba lumea". (Nelson Mandela) La baza sculpturii caracterului şi sufletului fiecăruia dintre noi, bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. Conform Legii nr. 289/2007 privind instituirea Zilei învăţătorului la data 5 iunie, am sărbătorit ziua oamenilor care au ca misiune să le dezvăluie copiilor "corola de minuni a lumii", aceasta fiind o manifestare festivă educaţională, cu caracter naţional, apolitic şi cultural. Doamna sau domnul învăţător este dascălul pe care nu-1 uiţi niciodată. Îţi pune pentru prima dată stiloul în mână şi te introduce într-o lume necunoscută, cea a cifrelor şi a literelor. Învăţătorii spun că nu au ales catedra pentru bani, ci pentru o altfel de recompensă: zâmbetul copiilor. Şi credeţi-mă, pot confirma din tot sufletul acest lucru. Datorită lor, a dascălilor români, astăzi, mai mult ca oricând, blazonul şcolii româneşti, prin succesele exponenţilor atâtor generaţii de elevi, străluceşte pe meridianele Europei unite şi ale lumii întregi. Ziua de 5 iunie ar trebui să reprezinte şi un moment important de reflecţie pentru o educaţie eficientă, modernă, cu adevărat europeană. Pentru că ei, învăţătorii, contribuie în mod esenţial la dezvoltarea unei ţări, asigurând transmiterea de cunoştinţe. Ei joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanţă, contribuind la păstrarea coeziunii sociale. Cerem performanţe, dar atâta timp cât investiţiile financiare, infrastructura materială şi condiţiile de muncă vor continua să fie inferioare celor pe care le au toţi cei asemenea lor din statele membre ale Uniunii Europene nu putem avea astfel de aşteptări fără ca statul român să nu manifeste un interes fată de acest deziderat, iar acest lucru a început să prindă contur, prin măsurile şi programele implementate de actualul guvern. Doar astfel educaţia din România poate să devină resortul declanşator al energiilor naţionale, ocupând locul pe care îl merită în cadrul marii familii europene. Avem obligaţia să privim dincolo de interesele noastre personale sau de partid, de alegerile prezidenţiale, la viitorul României, şi trebuie să investim în educaţia copiilor noştri, în sistemul de învăţământ, în şcoli şi în familiile copiilor. Orice leu investit în educaţia copiilor este un leu investit în viitorul ţării. Să ne gândim la asta când votăm legi, dar mai ales când votăm bugetul ţării. Şi să nu uităm că a educa înseamnă a forma şi a dezvolta nu numai însuşiri intelectuale, ci şi trăsături morale sau fizice. Numai dacă vom reuşi să desăvârşim toate aceste coordonate, vom putea atinge nivelul "omului frumos", care îşi construieşte destinul pornind de la principii şi valori solide, autentice.
				Domnul Daniel Florea: "România se dezvoltă pe baze sănătoase" Executivul Uniunii Europene a publicat săptămâna trecută recomandări privind Programul naţional de reformă al României pentru 2014, care includ un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru 2014. Strategia bugetară prezentată în Programul de convergenţă pentru 2014 al României vizează obiectivul pe termen mediu de a avea un deficit structural de 1 % din PIB în 2015, care reflectă cerinţa Pactului de stabilitate şi de creştere, precum şi menţinerea acestui nivel şi în perioada ulterioară. Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a României şi a evaluat Programul de convergenţă şi Programul naţional de reformă prezentate de această ţară. Aceasta a ţinut seama nu numai de relevanţa acestora pentru o politică bugetară şi socioeconomică sustenabilă în România, dar şi de conformitate a acestora cu normele şi orientările Uniunii Europene, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanţa economică globală a Uniunii Europene prin oferirea unei contribuţii a UE la deciziile naţionale viitoare. De asemenea, potrivit datelor prezentate de INS, creşterea economică spectaculoasă înregistrată de România în primul trimestru din 2014 s-a bazat pe performanţele deosebite realizate în trei dintre sectoarele economice: industrie, IT şi comerţ. Industria a fost cel mai important motor al economiei, aducând circa 60% din creşterea economică din trimestrul întâi al acestui an. Sectorul industrial a făcut un salt de aproape 8% în primele trei luni ale anului, comparativ cu perioada similară a anului trecut, susţinut fiind de creşterea cererii externe. Este recunoscut faptul că IT-ul continuă să reprezinte cheia viitoarei dezvoltări a României, înregistrând o creştere semnificativă în primul trimestru din 2014, de 7,4%, iar comerţul a crescut şi el cu 5,4% în primul trimestru, dând, alături de comerţul cu amănuntul, un impuls puternic economiei. Proiecţiile specialiştilor arată că trendul ascendent al comerţului se va păstra şi în trimestrele următoare. România şi Bulgaria sunt singurele ţări din Europa Centrală, Estică şi de Sud-Est în care investiţiile străine directe au crescut în 2013, "în timp ce acestea au scăzut drastic în 23 de state şi alarmant în Slovacia şi Polonia", potrivit unor date publicate de Institutul pentru Studii Economice Internaţionale de la Viena. Investiţiile străine directe au totalizat în prima lună a anului 244 milioane euro, în creştere cu 8% faţă de ianuarie 2013, după ce anul trecut au ajuns la nivelul de 2,71 miliarde euro, maximul ultimilor patru ani. Astfel, anul trecut, investiţiile străine directe (ISD) au crescut cu 26,8% comparativ cu anul anterior, atingând vârful ultimilor patru ani, după ce în 2012 s-a consemnat prima apreciere de la începutul crizei. În noiembrie 2013, România a atras cel mai ridicat nivel al investiţiilor de anul trecut, respectiv 578 de milioane de euro, cu 85% mai mult decât în luna anterioară, minimele înregistrându-se în martie (48 milioane euro) şi mai (92 milioane euro). După cum se observă, ţara noastră este într-o direcţie bună şi vor fi create în continuare toate premisele pentru acest lucru, iar această realitate nu este confirmată doar de liderii politici sau guvernamentali, ci şi de toate rapoartele Comisiei Europene şi ale agenţiilor de rating.
				Domnul Daniel Tudorache: "Români, îl vreţi pe Băsescu prim-ministru?" Tot mai multe scenarii încep să se contureze în ceea ce priveşte candidaturile pentru preşedinţia României. Se formulează ipoteze, se fac analize şi se propun dezbateri care scot la iveală noi posibilităţi şi scheme de atac. Până acum există suficiente variabile şi ecuaţii cu necunoscute. Şi totuşi suntem siguri de un lucru, suntem siguri că românii trebuie să se gândească bine înainte să răspundă la întrebarea: "ÎI vreţi pe Traian Băsescu premier?" Am trăit până acum într-o realitate concretizată de mişcările politice făcute de Traian Băsescu de-a lungul timpului. Vieţile tuturor au fost influenţate de deciziile pe care acesta le-a luat până acum, decizii nu întotdeauna corecte şi nu întotdeauna în bunul interes al românilor. Acestea sunt lucruri pe care le ştim şi cu care trăim de mulţi ani. Acesta este momentul schimbării! Schimbarea trebuie marcată de o luptă dreaptă între susţinătorul schimbării, Victor Ponta, şi un opozant care să reprezinte dreapta. Acesta este unul dintre scenariile care mie personal mi se pare mai mult decât plauzibil şi posibil. Spun asta pentru că sunt unul dintre cei care consideră că va exista cu siguranţă un tandem între Traian Băsescu şi candidatul de dreapta, tandem care va continua cu încercările de demolare a statului de drept. Viitorul care îl centrează pe Băsescu drept premier este o imagine a viitorului în care vreţi să trăiţi? Aşa cum spunea şi colegul meu, Cătălin Ivan, este foarte important ce preşedinte vom avea după Traian Băsescu. Fără a discuta prea mult despre mişcările strategice dezbătute în cadrul partidului, pot spune ca Victor Ponta poate fi nu doar un candidat de temut, ci chiar are şanse reale să ajungă preşedinte. Într-o Românie în care dreapta a transformat mişcarea bunului-simţ într-o vendetă cu interese personale majore, trebuie să asigurăm populaţia că există viaţă şi după terminarea mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, există perspectivă şi alternativă dincolo de nefericita şi proaspăta coaliţie formată pe ramura dreptei. Cu Elena Udrea preşedinte al PMP putem spune "Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă" şi propunerea dreptei care îl va avea în prim-plan pe Băsescu prim-ministru nu poate fi decât o struţo-cămilă cu multe bagaje şi schelete în dulap. Şi pentru că tot vorbeam mai sus de schimbare, doamna Udrea nu s-a sfiit să afirme în cadrul Congresului oficial al PMP că: "Vom continua proiectele preşedintelui Traian Băsescu". Aceasta este promisiunea clară că schimbarea lor propune, de fapt... nicio schimbare. Cunoscând acum aceste variabile, tactici şi strategii, întrebarea mea este, încă o dată: români, îl vreţi pe Băsescu prim-ministru?
				Domnul Scarlat Iriza: "O atitudine fermă" Tensiunile de pe scena politică externă necesită o aplecare mai atentă din partea autorităţilor competente din ţara noastră. Alegerile europarlamentare au deviat subiectul de pe ordinea de zi a conducătorilor noştri, însă ultimele evenimente în care au fost implicate ţările vecine ar trebui să ne determine să ne întoarcem privirile asupra problemelor externe. Nu vorbim de o situaţie care poate crea panică în rândul populaţiei României, ci de un apel la responsabilitate politică, la echilibru şi dialog. Reuniţi în Summitul G7, liderii occidentali au atras atenţia Rusiei, în ideea de a depune eforturi concrete pentru dezamorsarea situaţiei din estul Ucrainei. Grupul reunit săptămâna trecută la Bruxelles s-a arătat pregătit să intensifice sancţiunile şi măsurile restrictive asupra acestei ţării dacă situaţia o cere. Lui Vladimir Puţin i s-a cerut să coopereze cu noul preşedinte, Petro Poroşenko, şi retragerea trupelor din preajma frontierei ucrainene. În cazul în care Rusia nu se va conforma cerinţelor, alte sancţiuni severe ar putea fi decise la apropiatul summit european, ce va avea loc pe 26-27 iunie. Criza izbucnită în Ucraina a arătat încă o dată că securitatea energetică trebuie să fie în centrul programului politic european şi, nu în ultimul rând, că este nevoie de o diversificare a sistemului şi de modernizare a infrastructurilor energetice existente. Nerespectarea principiilor fundamentale ale legilor poate duce la consecinţe negative pentru toată lumea. Rescrierea ordinii legale internaţionale implică un risc pe care nu trebuie să ni-l asumăm. Comunitatea externă trebuie să adopte o poziţie fermă, iar România să se alinieze la aceasta.
				Domnul Vasile Popeangă: "Două probleme care se pot soluţiona reciproc, în mod fericit" Una dintre problemele actuale ale ţării o reprezintă faptul că multă lume nu reuşeşte să îşi facă rost de un acoperiş deasupra capului. Poate cei mai defavorizaţi de soartă în acest sens sunt tinerii de la casele de copii, care la majorat sunt aruncaţi în stradă de către legislaţia actuală. Însă la fel de lipsiţi de şanse sunt şi alţi oameni care deja stau în stradă ori prin canale, cu familiile lor, nu rareori destul de numeroase. Dar şi absolvenţii de medicină umană ori veterinară, învăţătorii şi profesorii, alte categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural mai îndepărtat de oraş ar fi mai avantajaţi dacă ar reuşi să aibă o locuinţă lângă serviciu, în loc să-şi dea cel puţin jumătate din salariu pe naveta zilnică şi cheltuind ore bune pe drumuri, fie prin arşiţa verii, fie prin ploile şi noroaiele primăverii şi toamnei, fie prin nămeţii şi gerurile iernii. O a doua problemă la care aş dori să mă refer este fenomenul - căci deja se poate vorbi despre un fenomen - de depopulare a satelor româneşti. Din ce în ce mai multe localităţi, mai ales din mediul rural, se depopulează. Motivele sunt multiple: îmbătrânirea populaţiei, care moare fără urmaşi, sau emigrarea, familii întregi părăsindu-şi meleagurile natale pentru o viaţă mai bună în alte ţări, fie ele europene, americane ori de aiurea. Sau internarea definitivă în diverse stabilimente în vederea unei asistenţe de specialitate. Sunt multe motivele care pot avea drept consecinţă lăsarea în urmă de locuinţe şi pământuri abandonate, în zeci de sate româneşti populaţia fiind de cel mult 10 locuitori şi în continuă scădere. O propunere care ar putea rezolva ambele probleme ar fi aceea de a se întâlni cele două: locuinţele abandonate şi oamenii fără locuinţă. Aşa s-ar repopula şi readuce frumuseţea în aceste locuri, ar veni nişte bani din taxe şi impozite, dar s-ar rezolva pentru mulţi oameni lipsa locuinţei pentru familie. Principalul impediment ar fi însă transferul de proprietate. Dar şi aici, dacă se doreşte rezolvarea celor două probleme şi nu se ajunge la vechea vorbă populară "leneşul la toate zice că nu poate", se găsesc soluţii. Suntem legislativul ţării, deci putem să facem o lege care să aibă acest obiectiv, transferul de proprietate al locuinţelor abandonate, atât ale celor din mediul rural, cât şi ale celor din mediul urban, căci şi la oraşe sunt sute şi sute de blocuri care au fost lăsate în paragină. Locuinţele şi pământurile abandonate se deteriorează rapid, nu sunt surse de venit pentru stat, acumulează datorii ce nu vor putea fi niciodată recuperate. Menţinerea acestei stări de lucruri este un model de ineficienţă administrativă care nu face bine nimănui. Avantajul acestei soluţii ar fi şi acela că mulţi oameni, pe lângă rezolvarea problemei locative, şi-ar rezolva şi o bună parte din problema locurilor de muncă, întrucât aproape fiecare casă din mediul rural are şi o bucată de pământ. Prin cultivare, poate aduce pâinea cea de toate zilele pe masa familiei respective, existând chiar şi posibilitatea de a produce pentru vânzarea în pieţe. Tot pe lângă casă omul gospodar şi-a pus şi ceva pomi fructiferi, nişte viţă-de-vie, poate creşte nişte animale şi se poate spune că şi-a rezolvat multe din problemele vieţii. Dacă aceasta ar fi alternativa pentru cineva care îngheaţă iarna pe sub poduri sau se sufocă prin canale, cred că şi doritorii ar fi suficienţi. Trebuie doar să rezolvăm problemele de proprietate, fie central, fie pe plan local, şi se poate vedea că acestea nu sunt insurmontabile. Uite-aşa, două probleme se pot soluţiona reciproc, în mod fericit, doar punându-se în tangenţă una cu cealaltă, prin medierea statului.
				Domnul Laurenţiu Nistor: "Iarăşi aruncă Traian Băsescu cu decoraţii în populaţie..." Face ce face locatarul din dealul Cotrocenilor şi mai scoate din sacul cu decoraţii câteva kile de diverse ordine şi medalii, că doar de-aia a primit de la sacul bugetului naţional nişte milioane de euro ca să le achiziţioneze. Acum a venit rândul celor de la Curtea de Conturi. Nu discut aici dacă aceşti oameni, prin activitatea şi rezultatele muncii lor, merită sau nu înaltele distincţii ale neamului. Trag nădejde însă să văd decorat şi pe cel mai bun strungar din ţară, ori pe cel mai bun poliţist comunitar, sau pe cel mai mare contributor la bugetul statului român. Ori poate că nu, întrucât aceştia nu prezintă deloc interes pentru locatarul de la Cotroceni... Cum Dumnezeu se face însă că Traian Băsescu i-a decorat pe reprezentanţii Curţii de Conturi a României? Deoarece, în cei zece ani cât a ocupat inutil scaunul de preşedinte al ţării acesteia, nu a făcut nimic pentru ca rezultatele muncii lor să parcurgă drumul normal al legii şi astfel să se mai diminueze şi corupţia, şi evaziunea fiscală, să crească răspunderea ministerială, să se recupereze prejudiciile, să se dea şi nişte exemple pentru cei care ar mai fi fost amatori de câştiguri ilicite ori de făcut "minuni"...? Cum sună asta: te apreciez pe tine, dar am o totală lipsă de apreciere faţă de rezultatele muncii tale, pe care o las să cadă în uitare?! Câte investiţii s-ar fi făcut în economia reală, câte mii de locuri de muncă s-ar fi creat dacă Băsescu ar fi lăsat să-şi facă datoria procurorii în toate cazurile asupra cărora Curtea de Conturi a României a atras atenţia că s-au făcut evaziuni cât Casa Poporului, vizibile şi din staţia spaţială internaţională, numai de la Cotroceni erau invizibile?! Iar ca să fie treaba treabă, putea să o lase pe altă premiantă, cea a ambasadei SUA, Codruţa Kovesi, să se ocupe de dosarele cu constatările provenite de la Curtea de Conturi. Să colaboreze între ei, premianţii, spre bunăstarea României! În schimb, ce se întâmplă pe teren? Stau şi adună praful, în strat din ce în ce mai gros, prin dulapurile procurorilor, mii de rapoarte ale Curţii de Conturi referitoare la modul dezastruos în care fostele guvernări portocalii au aruncat cu banii în buzunarele oamenilor de casă ai băsiştilor de vază. Păi atunci rămâne întrebarea: unde este logica în faptul că, în semn de apreciere a valorii muncii lor, îi decorezi pe cei de la Curtea de Conturi, însă dai uitării tocmai rezultatele muncii acestora? Poate că un răspuns de la Cotroceni la această întrebare n-ar fi lipsit de interes, însă fac rămăşag că acesta va lipsi. Cine susţine pariul?
				Domnul Vasile Mocanu: "O iniţiativă bună" Printre preocupările actualului ministru al sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, se află şi construirea a trei spitale regionale nou-nouţe. Aş ţine în mod deosebit să reamintesc domnului ministru că principala cauză a mortalităţii în ţara noastră a devenit cancerul, acesta fiind acum inamicul public numărul unu. Cu această ocazie, aş dori să reafirm o mai veche dorinţă de a pune un mai mare accent pe diagnoza cât mai precoce a cancerelor şi pe tratamentul acestuia în condiţiile secolului XXI. Şi m-aş referi aici la implementarea aparaturii specifice acestei depistări timpurii, întrucât se observă că până acum nu s-a pus, de exemplu, problema achiziţionării în spitalele noastre de aparatură cu termoviziune, foarte ieftină ca preţ, dar extraordinar de utilă în depistarea a peste 160 de boli, tehnica aceasta reuşind să depisteze un cancer mamar cu mulţi ani înainte de a se manifesta, reuşind astfel să scutim de multe chinuri o mulţime de femei. Se ştie doar că un cancer depistat în prima sa fază are mari şanse de a se vindeca şi e greu de crezut că există cineva care nu doreşte asta. De asemenea, trebuie să se reducă timpul de răspuns la analizele specifice. În ziua de azi se aşteaptă după rezultatul histopatologic peste 30 de zile, ceea ce, în cazul unui cancer agresiv, este mult. Şi aş mai dori să adaug faptul că trebuie să înmulţim numărul acceleratoarelor liniare de particule, ştiut fiind că acestea au nişte rezultate deosebite în tratarea cancerelor, iar vechile aparate cu cobalt sunt destul de periculoase. În plus: programarea în ziua de azi la un astfel de aparat de tratare a cancerului durează cel puţin trei luni. Dacă adăugăm şi luna de aşteptare după rezultatul histopatologic, iaca se fac patru luni de aşteptare, minimum. În cazul unui cancer mai agresiv, chiar dacă este depistat într-o fază incipientă, poate însemna mult, reducerea timpului de depistare şi tratament cu luni de zile poate însemna exact diferenţa între viaţă şi moarte. Nu trebuie uitată nici chimioterapia, căreia trebuie să-i înmulţim numărul de molecule de substanţe de ultimă generaţie descoperite. Un alt lucru important pe care doresc să-1 supun atenţiei este că, dacă tot construim spitale noi, să nu ducem în ele năravurile vechi. Să lăsăm ca acolo să se manifeste adevăraţii profesionişti, să scoatem politica partizană din spitale, să lăsăm o speranţă şi tinerelor cadre medicale, să nu-şi mai caute speranţele de viitor peste hotare. Căci logica este simplă: dacă pleacă toţi doctorii buni, în ţară cine mai rămâne? Şi, cu toate dotările cele noi, dacă nu avem doctori buni, riscăm să ne opereze... strungarii, că şi aşa e o meserie pe cale de dispariţie, dacă tot a murit industria noastră... În concluzie, având în vedere noul inamic public numărul unu, trebuie să ne adaptăm strategiile şi tehnicile în funcţie de situaţia actuală, reiterându-mi propunerea de a acorda o importanţă sporită, dacă se poate chiar de azi, luptei cu acest flagel nemilos care este cancerul şi care cunoaşte o creştere alarmantă în rândul populaţiei României.
				Domnul Neculai Răţoi: "Să reînviem noţiunea de stat social!" Am reuşit, în cei doi ani de când am ajuns la guvernare, să mai îndreptăm din nedreptăţile făcute de către cei dinaintea noastră. Măcar pe plan financiar, căci pe alte planuri nu mai poţi să reînvii sutele de mii de IMM-uri desfiinţate şi să mai readuci sutele de mii de locuri de muncă pierdute măcar cu această ocazie. Ne amintim cu toţii de impozitul forfetar, care a luat posibilitatea a sute de mii de oameni de a avea măcar un venit suplimentar, ce să le asigure un trai decent lor şi familiilor lor. Nu erau venituri mari, dar mulţi români puteau astfel să-şi permită să îşi ţină copiii în facultăţi. Îşi puteau permite o medicaţie şi un tratament mai adecvate bolilor lor sau ale celor dragi lor, căci e de notorietate că sănătatea naţiunii s-a deteriorat accelerat, mai ales în ultimii zece ani. Din nefericire, în România un copil încă mai primeşte doar 42 de lei pe lună, în vreme ce un maidanez din adăposturi primeşte 300 lei lunar. Dar şi această reminiscenţă este pe cale de rezolvare, de la 1 ianuarie 2015 Guvernul făcând eforturi ca această alocaţie să crească. O propunere: n-ar fi rău dacă alocaţia de stat pentru copii ar avea aceeaşi valoare pe care a calculat-o justiţia pentru pensia alimentară plătită de părinţii fără venit: un sfert din salariul minim pe economie. Ar fi un pic mai aproape de realitate. În trecut, s-a redus pragul de impozitare a pensiilor de la 1.000 lei la 740 lei, cât era salariul minim de atunci. Salariul minim a crescut, dar pensiile sunt impozitate tot de la 740 de lei în sus. Acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. Trebuie, dacă nu găsim o posibilitate de a scăpa de acest impozit, măcar să îl aducem la valoarea noului salariu minim, aş cum era în momentul înfiinţării impozitului. Iar de la 1 iulie, odată cu creşterea salariului minim, putem să-1 aplicăm la noua valoare. Nu putem să avem grijă doar de o categorie socială, salariaţii, iar de pensionari să ne facem că uităm. S-au "ocupat" alţii de aşa ceva, iar neplăcutele rezultate se văd şi în ziua de astăzi! Chiar dacă aceste măriri pot părea infime, important este că nu se mai taie din veniturile cetăţenilor, că preţurile se menţin stabile, că înregistrăm creştere economică, că investitorii au încredere în România, că apar locuri de muncă, că fondurile europene sunt absorbite şi utilizate eficient. Asta ne dă încredere tuturor că suntem pe drumul cel bun. Până şi preşedintele a recunoscut că suntem pe creştere economică, zicând chiar că anii în care a fost el preşedinte au fost cei mai buni ani ai României. Cum în toată această perioadă au fost la putere guvernările portocalii, care s-au scuzat pentru rezultatele slabe cu motivaţia crizei internaţionale, şi guverne care au fost sprijinite de către PSD, rezultă astfel o recunoaştere implicită a faptului că, de câte ori a putut avea influenţă guvernamentală sau a fost la cârma unui executiv, PSD este cel care a adus şi creşterea economică, şi mărirea numărului locurilor de muncă, şi celelalte beneficii care au dus la un trai mai decent al românilor, indiferent de culoarea lor politică. Pentru că, în comparaţie cu alţii, PSD a guvernat mereu pentru toţi cetăţenii. Iată astfel şi explicaţia faptului că am fost şi suntem, în continuare, cel mai mare partid al ţării.
				Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Cea mai veche staţiune din România, în drumul spre legendă" Deşi România stă foarte bine la modul în care a fost înzestrată de natură, iar turismul ar putea reprezenta una dintre cele mai mari bogăţii, se pare că până la momentul actual nu am descoperit cheia pentru succes în respectivul domeniu. Din păcate, acest paradox românesc nu poate fi nici explicat, nici înţeles. Cum să ne explicăm că turismul nostru se află cu mult în urma celui din ţările fără munţi, mare, mănăstiri etc., iar şirul acestor avuţii ar putea continua. O parte dintre obiectivele culturale, religioase şi naturale ale României sunt unice atât în Europa, cât şi în lume. Dar ce folos dacă nu ştim sau, mai plauzibil, nu dorim să le exploatăm la adevărata lor valoare? În zadar sunt menţionate în topurile clasamentelor alcătuite de presa internaţională, deoarece promovarea externă nu poate fi mai puternică decât dezinteresul autorităţilor din ţara noastră, care din păcate primează şi aici. Însuşi Prinţul Charles al Marii Britanii promovează intens, de o bună perioadă de timp, ţinuturile minunate ale României, dar ministerul de resort pare că se încăpăţânează şi refuză să ofere o şansă reală de dezvoltare acestor minunăţii. Degeaba am fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu munţi, mare şi alte obiective turistice, dacă nu ne implicăm pentru a le face cunoscută valoarea peste hotare sau, mai grav, le lăsăm să zacă în ruină, aşa cum se întâmplă cu staţiunea Băile Herculane. Umilită de sistem, aceasta s-a transformat într-un loc trist, cu un viitor îndoielnic. Majoritatea clădirilor impunătoare de altădată, care primeau turiştii atraşi de izvoarele termale bogate în tot soiul de minerale, sunt acum în paragină. Proiectele măreţe au rămas, din păcate, doar la stadiul de promisiuni, şi astfel turismul în această zonă nu dă niciun semn de evoluţie. Deţinem o treime din izvoarele termale şi minerale ale continentului, dar în zadar! Dezinteresul manifestat şi pentru această latură a turismului mă determină să cred că nu avem nevoie nici de bani, nici de locuri de muncă şi nici de faimă. Cehii obţin 250 de milioane de euro din turismul termal, iar austriecii, 500 de milioane de euro pe an, asta în condiţiile în care resursele de care ei dispun sunt cu mult mai mici decât cele din România. Doar turismul social mai susţine acum Băile Herculane, şi chiar şi în aceste condiţii, doar un sfert din cele 4000 de locuri din hotelurile în funcţiune sunt ocupate de turiştii care vin pentru tratament. Cu părere de rău privesc acum spre perioada anilor '89 când staţiunea se afla în plină prosperitate, cu un grad de ocupare de aproximativ 6000 de locuri pe sezon. Ne aflăm în faţa unei realităţi crude, pe care nu avem încotro decât să o acceptăm, însă ceea ce contează cu adevărat este ce se va face de acum înainte. "Nestematele" de care beneficiem trebuie valorificate, şi nu lăsate în paragină sau vândute din diverse interese, pe sume de nimic. Aşa am ajuns în situaţia în care clădirile superbe de pe vremuri sunt acum pustii, abandonate, formând un peisaj dezolant, şi care, în loc să atragă oamenii din toată lumea, îi resping cu răceală. Ele sunt bogăţiile poporului român, iar reprezentanţii statului ar trebui să ia atitudine pentru a readuce pe drumul cel bun turismul din această zonă.
				Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: "Parteneriatul strategic România - SUA" Intensificarea relaţiilor bilaterale dintre Statele Unite ale Americii şi România, cât şi contactele directe din ultima perioadă dintre reprezentanţii celor două state, fundamentează parteneriatul strategic şi demonstrează importanţa României ca partener şi aliat de încredere al SUA şi NATO. Astfel, vizita secretarului de stat al apărării al SUA la Bucureşti, domnul Chuck Hagel, are o semnificaţie aparte, reprezentând reafirmarea, fără echivoc, a angajamentului solid al SUA pentru securitatea colectivă a tuturor membrilor NATO, dar mai cu seamă a celor care alcătuiesc flancul estic al alianţei. În actualul context din regiune, preocuparea Statelor Unite ale Americii faţă de evoluţiile geopolitice şi militare s-a materializat printr-o susţinere activă şi imediată, prin sporirea forţelor militare terestre, aeriene şi navale în această zonă, prezenţa frecventă a navelor militare americane USS Truxton, USS Donald Cook şi USS Taylor în Marea Neagră fiind cea mai bună dovadă în acest sens. În aceeaşi logică de cooperare şi susţinere reciprocă s-au intensificat exerciţiile militare comune, iar săptămâna trecută în Polonia, preşedintele SUA, Barack Obama, a anunţat că va solicita Congresului alocarea unui miliard de dolari pentru o prezenţă mai puternică a trupelor americane în statele aliate europene şi în Marea Neagră. Un mesaj deosebit de important transmis cu această ocazie a fost şi acela referitor la susţinerea Statelor Unite ale Americii privind modernizarea tehnicii militare de luptă române, acest lucru concretizându-se prin achiziţionarea de avioane de vânătoare F16, România trebuind să-şi îmbunătăţească continuu alocările bugetare pentru apărare, întrucât, în acest climat de instabilitate regională, investiţiile în securitate sunt esenţiale. De asemenea, dezvoltarea capacităţii de reacţie militară rapidă a României şi finalizarea proiectului scutului antirachetă de la Deveselu reprezintă priorităţi în spectrul cooperării dintre cele două state. În final, îmi exprim aprecierea faţă de recunoaşterea Statelor Unite ale Americii a rolului important jucat de către România în toate teatrele de operaţiuni militare la care a participat, având un rol clar de exportator de securitate, sacrificiul trupelor militare române fiind recunoscut şi omagiat.
				Doamna Cristina Nichita: "Bunăstarea ca normalitate" Am fost invitată săptămâna trecută la două evenimente aparent disparate. În opinia mea, ele sunt două aspecte ale aceleiaşi noţiuni, cea de "bunăstare", cuprinsă în titlurile ambelor manifestări. Joi, 5 iunie, a avut loc la Bucureşti Conferinţa naţională a economiei sociale "Economia socială - actor-cheie al bunăstării şi echităţii sociale", la care au participat reprezentanţi ai Guvernului şi ai mediului academic, precum şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Institutul de Economie Socială, reprezentanţi ai ONG-urilor şi ai Coaliţiei ONG-urilor pentru Fonduri Structurale. Dincolo de importanţa evidentă a economiei sociale ca sector complementar al economiei de piaţă, participanţii au subliniat importanţa cadrului legislativ al acestui domeniu şi a deblocării axei prioritare 6.1, referitoare la finanţarea economiei sociale. În ceea ce priveşte legea care reglementează economia socială, ea este blocată în Senat din decembrie 2013 şi, prin urmare, Camera nu poate decide. Cât despre finanţare, Ministerul Fondurilor Europene deţine cheia deblocării fondurilor aferente. Timp de trei zile, între 6 şi 8 iunie, la Iaşi a fost organizată manifestarea "Comunitate a Bunei-Stări", structurată pe educaţia complementară, pe modul de viaţă echilibrat, pe angajarea tinerilor pe calea încrederii şi a curajului în profesie, precum şi pe integrarea familiei în procesul de învăţământ pentru definirea unui câmp educaţional mai vast şi mai nuanţat şi pentru o şcoală autohtonă cât mai creativă. Din punctul meu de vedere, cele două teme abordate atât în Capitala ţării, cât şi în vechea capitală culturală a statului, tema bunăstării şi tema bunei stări sunt, de fapt, două faţete ale unui singur fenomen, cel al normalităţii cotidiene către care, indiferent cum o numim, tindem cu toţii de-a lungul vieţii noastre şi pe care ne-o dorim pentru copiii noştri. Preocuparea mea ca parlamentar priveşte implicarea factorului politic pentru facilitarea cadrului legislativ vizând economia socială, deoarece printr-o lege justă şi prin accesarea fondurilor europene se pot crea locuri de muncă, se poate progresa în educaţia tinerilor spre cultură şi civism, se poate rezolva problema delicată a incluziunii sociale care transformă asistaţii în asiguraţi, contributori la bugetul consolidat. Astfel, se poate face un pas pentru a atinge unul dintre marile noastre ţeluri comune, şi anume eradicarea sărăciei.
				După pauză
				În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Stimaţi colegi, Am rugămintea să luaţi loc. Vă mulţumesc. Continuăm lucrările de astăzi şi vă anunţ că din totalul celor 401 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 212, sunt absenţi 189, din care 27 participă la alte acţiuni parlamentare, cvorumul legal fiind îndeplinit. 7. La primul punct, după cum am stabilit ieri, avem Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Vă rog, domnule Neacşu.
				Domnul Marian Neacşu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am să vă rog să-mi permiteţi să enunţ două probleme de procedură. Prima dintre ele, aşa cum am convenit ieri, v-aş ruga să propuneţi plenului introducerea pe ordinea de zi şi dezbaterea astăzi a trei proiecte care au rapoarte de adoptare, le aveau de ieri. Este vorba de Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2011 privind stimularea înfiinţării microîntreprinderilor pentru întreprinzătorii tineri, PL-x 278/2014. Al doilea proiect se referă la reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind parteneriatul public-privat, PL-x 457/2013, şi al treilea, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Asta este prima dintre probleme. Iar a doua, domnule preşedinte, v-aş ruga, pentru că am parcurs raportul - şi îl felicit pe domnul Ganţ c-a avut iniţiativa de a nu-l dezbate ieri -, şi am văzut că, între punctul de vedere pe care l-a transmis Guvernul şi raportul comisiei există o mică discrepanţă. Este unul dintre motivele pentru care solicit să fie retrimis la comisie şi dezbătut eventual în cursul acestei dimineţi, deoarece Comisia juridică are abilitarea de a lucra în paralel cu plenul, acordată de Biroul permanent. Iar al doilea punct pentru care solicit acest lucru este că, în măsura în care colegii mei cu toţii, parlamentari, deputaţi, vor fi de acord să aprobăm Proiectul de Lege privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor, acesta era unul dintre punctele care era în legea de abilitare şi care bineînţeles că nu-şi mai găseşte rostul în condiţiile astea.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Adrian George Scutaru: Domnule preşedinte, În primul rând vreau să remarc faptul că din nou începem programul cu 50 de minute întârziere. Şi vreau în primul rând să mulţumesc colegilor din Partidul Naţional Liberal care au fost punctuali şi au venit la ora 10. Aş vrea, în acelaşi timp, să vă spun că dacă..., mă adresez colegilor din coaliţia majoritară, dacă doriţi să vă treceţi un proiect de lege, vă rog frumos să veniţi la timp şi să aveţi numărul necesar de voturi pentru a-l susţine şi să nu mai găsiţi tot felul de pretexte procedurale pentru a întârzia dezbaterea acestei proiect de abilitare a Guvernului. Propunerea Grupului liberal este să îl retrimitem la comisie cu termen o săptămână fiindcă considerăm că sunt probleme prea importante de discutat şi nu pot fi rezolvate într-o jumătate de oră. Deci, există o propunere de retrimitere la comisie şi de lucru în paralel cu plenul, şi există o a doua propunere, a Grupului liberal, cu retrimiterea la comisie şi termen o săptămână. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Toader.
				Domnul Mircea-Nicu Toader: Da. Sigur că, procedural, retrimiterea la comisie se impune, dar săptămâna pe care a solicitat-o colegul liberal nu numai că este necesară, este şi obligatorie. Şi am să încerc să vă explic câteva prevederi în această lege de abilitare, inclusiv una deja celebră, prin care se transferă centralele de termoficare Bucureşti şi Constanţa la consiliile locale respective. Vă întreb de ce nu şi Galaţiul şi Craiova, ca punct de vedere. Pe de altă parte, de ce celelalte au fost transferate prin hotărâre de Guvern, dumneavoastră vreţi prin ordonanţă de urgenţă, şi mai ales că trebuie să fie o lege... ordonanţa Guvernului trebuie să fie o lege organică. Şi, totodată, am mai văzut eu o prevedere, tot printr-un amendament să modificaţi Legea taximetriei. Stimaţi colegi, Taximetria asta stă de vreo doi ani la noi în Parlament.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnule Toader, deci, nu dezbatem legea acum. Vă pregătiţi...
				Domnul Mircea-Nicu Toader: Păi nu, vreau să vă spun că ne trebuie poate două săptămâni, nu o săptămână. Dar cel puţin o săptămână în mod obligatoriu.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Am impresia că bateţi la porţi deschise. Nu trebuie să fiţi aşa de agitaţi. Domnule Neacşu, vă rog.
				Domnul Marian Neacşu: Mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând o să vă rog să-mi permiteţi să-i felicit şi eu pe toţi colegii, şi liberali şi ceilalţi, care au fost prezenţi aici la ora 10. În al doilea rând...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: E drept că e prima dată în doi ani de zile, dar, în sfârşit, vă felicităm.
				Domnul Marian Neacşu: Evident, merită. Deci, cu atât mai mult merită felicitările noastre.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Ce înseamnă opoziţia! Vezi, uite! Vii la treabă, e altceva...
				Domnul Marian Neacşu: În al doilea rând, în numele Grupului parlamentar al PSD, apreciez că termenul solicitat de Grupul PNL este corect şi putem să acceptăm ca ea să fie întoarsă o săptămână la comisie.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă rog, domnule Ganţ.
				Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur, putem să glumim pe seama punctualităţii şi putem să glumim unii despre alţii şi, respectiv, putem să ne facem un titlu de glorie din faptul că suntem mai mult sau mai puţini punctuali. Fondul problemei însă este altul. Prevederea reglementară prin care nu se poate începe şedinţa decât o dată cu întrunirea acelui număr de semnături, este fundamental greşită, în opinia mea. Şi nu cred că ar reprezenta o problemă pentru toate grupurile parlamentare ca, prin consens, liderii de grup să stabilească modificarea acestei prevederi, astfel încât, şedinţa să poată să înceapă în alte condiţiuni, cu mai puţine semnături, sau prin prezenţa unui anumit număr de reprezentanţi ai puterii sau ai opoziţiei, o modificare regulamentară pe care o putem rezolva în termen de o săptămână, astfel încât dacă e anunţată ora 10 să poată fi respectată această oră, indiferent de câţi deputaţi reuşesc să se trezească şi să ajungă în timp util ca să semneze la ora 10. Pe de altă parte, ceea ce am propus referitor la discutarea legii astăzi, şi nu ieri, tot aşa, este o chestiune de detaliu, dar în fapt, în fond, chestiunea e importantă. În general, nu e bine, după părerea mea, să dăm lucrurile peste cap, să ne grăbim în mod nejustificat şi să nu citim rapoartele respective. N-are nici o legătură nici cu actuala legislatură, e o boală veche. În general se întâmplă astfel de situaţii în care sunt servite rapoarte aici în plen pe care trebuie să le discutăm în decurs de câteva minute şi să votăm asupra lor. Nu cred că e o treabă bună. Mulţumesc frumos.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu, domnule Ganţ, că aţi explicat motivele pentru care n-am început la timp. Vă rog, domnule Scutaru.
				Domnul Adrian George Scutaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, vreau să-i mulţumesc domnului deputat Neacşu, liderul Grupului PSD, pentru faptul că este de acord cu propunerea opoziţiei, şi lucrul acesta dovedeşte că putem găsi un numitor comun atunci când suntem de acord că o lege nu întruneşte o largă majoritate şi că ar trebui îmbunătăţită. Şi, în consecinţă, vă asigur că pot exista şi alte situaţii când opoziţia poate sancţiona asemenea proiecte legislative şi, de asemenea, să beneficiaţi de susţinerea noastră atunci când este cazul şi când urmărim amândoi, şi opoziţia şi puterea, interesul cetăţenilor în asemenea situaţii.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumim foarte mult. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie cu termen o săptămână a proiectului de lege. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Vă mulţumesc. Cu 126 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, două abţineri, proiectul de lege a fost retrimis la comisie cu termen o săptămână.
				În continuare, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Neacşu, de trecere pe ordinea de zi a celor trei proiecte de lege pe care le-a menţionat, având în vedere că sunt importante pentru întreprinzătorii tineri. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Da. Vă mulţumesc. Cu 138 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri, proiectele de lege au fost trecute în ordinea de zi la începutul şedinţei noastre.
				13. În consecinţă, vă supun atenţiei Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Dau cuvântul iniţiatorului. Domnule ministru Jianu, vă rog.
				Domnul Florin-Nicolae Jianu (ministru delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Bună dimineaţa! Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a mă afla din nou în faţa dumneavoastră. Este pentru a treia oară în trei luni, de când sunt ministru, când mă regăsesc în faţa dumneavoastră, de această dată cu o iniţiativă privind tinerii întreprinzători. Prin această iniţiativă dăm practic şansa fiecărui român să-şi deschidă o primă firmă, în condiţii extrem de avantajoase: nu există costuri la Registrul Comerţului, există deduceri de taxe privind angajatorul, pentru maxim patru angajaţi; întreprinzătorul debutant poate accesa un grant de 10 mii de euro, reprezentând 50% din planul de afaceri pe care acesta vrea să-l implementeze şi, de asemenea, poate accesa un împrumut garantat 80%, în valoare de maxim 80 de mii de euro, garantat de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. Practic, prin această reglementare, eliminăm limita de vârstă maximă de 35 de ani pentru întreprinzătorul debutant, dând şansa, cum spuneam, fiecărui român să-şi poată deschide o firmă, prin fiecare român înţelegând oameni care au o anumită expertiză profesională şi care doresc să-şi deschidă o firmă, oameni care poate şi-au pierdut locul de muncă şi doresc să-şi deschidă o firmă, oameni care se întorc cu o anumită expertiză profesională din străinătate şi-şi doresc să-şi deschidă o firmă, să le oferim acest tip de şansă. Până în acest moment, reglementarea privind tinerii întreprinzători cu limita de vârstă maximă de 35 de ani a reuşit în trei ani de zile să creeze un număr de 14 mii de noi companii, cu un număr de 26 de mii de locuri de muncă, cu un buget alocat în trei ani de zile de numai 15 milioane de euro. Vreau să vă spun că acest tip de reglementare se găseşte... am introdus-o în finala europeană a premiilor pentru iniţiativele pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Prin ceea ce vă expunem astăzi, adică prin schimbarea de paradigmă, "întreprinzător debutant" neînsemnând neapărat un om tânăr, ci un om care-şi începe în acest moment o afacere, sperăm că vom continua acest demers de dinamizare a creşterii numărului de IMM-uri, care ştiţi că este destul de scăzut la mia de locuitori în România. Mulţumesc frumos.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Din partea Comisiei pentru industrii şi servicii, domnule Iancu, vă rog.
				Domnul Iulian Iancu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Avem în dezbatere un act normativ extrem de important, aşa cum a subliniat şi domnul ministru. Un act normativ care a produs efecte, dar, ca urmare a avantajelor ce pot fi create pentru o categorie mai mare de întreprinzători aflaţi în acest moment din diverse motive: ca urmare a restructurării, ca urmare a schimbării obiectului de activitate al unor companii sau schimbării condiţiilor de piaţă, acest act normativ extinde de această dată facilităţile şi, în consecinţă, acordă facilităţi tuturor întreprinzătorilor debutanţi. Practic, stabileşte facilităţi, dar şi obligaţii, în sensul că alocă sume nerambursabile, în procent de până la 50% dar nu mai mult de 10 mii de euro din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri. De asemenea, acordă garanţii prin Fondul Naţional de Garantare pentru IMM-uri pentru cel mult 80% din valoarea creditului, în limita sumei de 80 de mii de euro, scuteşte de la plata taxei pentru operaţiunile de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului şi acordă consiliere, instruire şi sprijin din partea Oficiului teritorial pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În urma dezbaterilor, membrii comisiei propun plenului adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă din partea grupurilor doreşte cineva să ia cuvântul. Vă rog, domnule Mironescu.
				Domnul Răzvan Horia Mironescu: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Stimaţi colegi, Ne aflăm într-adevăr în faţa unui proiect de lege deosebit de important, în special pentru că după cum ştim, principala categorie socială de populaţie care a fost deosebit de afectată de criza economică este clasa mijlocie, acea clasă mijlocie pe care de ani buni ne străduim să o ridicăm şi s-o întărim. Consider că prin eliminarea acestei bariere de vârstă de 35 de ani pentru acordarea de facilităţi pentru constituirea de firme noi se întăreşte în mod direct şi nemijlocit exact această clasă mijlocie care a fost afectată de criză, şi aici, în cadrul facilităţilor care sunt acordate, aş vrea să scot în evidenţă în special pe aceea care se referă la garanţiile acordate de Fondul Naţional de Garantare pentru IMM-uri în limita sumei de 80 de mii de euro. De ce spun asta? Pentru că statistica ne arată că peste 80% din întreprinderile mici şi mijlocii din România se finanţează din resurse proprii, finanţarea bancară având, după cum ştim, mai multe bariere pe care multe dintre întreprinderile mici şi mijlocii nu le pot depăşi, atât bariere legate de garanţii, cât şi legate de procedurile destul de restrictive pe care băncile le au în acest moment. Un alt aspect foarte important de care de data aceasta Departamentul pentru întreprinderi mici şi mijlocii trebuie să ţină cont în mod deosebit este partea de consiliere. Pentru că, să nu uităm, acest proiect de lege care este foarte permisiv şi foarte generos, aş putea spune, ar putea să conducă la iniţiativa de a face afaceri şi unor oameni care poate..., unor cetăţeni care, mă rog, din motivele legate de spiritul antreprenorial nu au poate cea mai bună idee de afaceri. Şi atunci, sarcina în special a oficiilor teritoriale este aceea de a consilia întreprinzătorul respectiv sau, mă rog, debutantul respectiv şi de a-i spune ce anume ar putea sau nu ar putea să meargă din planul de afaceri pe care acesta îl prezintă spre aprobare, un sfat profesional şi prietenesc în acelaşi timp care să conducă, bineînţeles, la succesul afacerii respective şi la continuitatea atât din punct de vedere legal, aşa cum sunt condiţiile stabilite în lege, cât şi din punct de vedere al profitului pe care familia debutantului trebuie să-l aibă din această afacere, pentru că în principal aceste mici firme vor fi firme de familie. În consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal susţine din toate punctele de vedere adoptarea acestui proiect de lege. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnule Tinel, vă rog.
				Domnul Tinel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Domnule ministru, Aş începe prin a vă spune că Ordonanţa aceasta nr.6/2011 a avut raţiunile ei atunci când Guvernul PDL a hotărât să iniţieze. Plecam de la realitatea celor 25-26% şomaj în rândul tinerilor, domnule ministru. Şi sunteţi unul dintre tinerii care ocupaţi un post ministerial, guvernamental. Şi m-aş fi bucurat dacă ea ar fi rămas cu adresantul "tinerii până în 35 de ani". Aţi recunoscut aici că a fost un succes, sau cel puţin aşa am înţeles eu. 14 mii de companii, 26 de mii de locuri de muncă. Temerea noastră este că schimbând paradigma din "tineri până în 35 de ani" în "debutanţi", şi la 60 de ani poţi să fii debutant într-o afacere, adresantul principal căruia îi era recomandată ordonanţa de urgenţă îşi pierde efectul. De ce dacă e ceva bun în ţara asta, care merge, de ce n-o lăsăm noi să meargă? De ce n-o lăsăm să continue? De ce neapărat trebuie s-o modificăm? Pentru că eu vă-ntreb, sau o să vă întreb peste un an de zile, din total fonduri alocate şi consumate, câţi vor fi cei care au vârstă până în 35 de ani? Lor trebuie să ne adresăm, domnule ministru. Şi eu cred că era un act normativ bun, pentru că nu modifică decât art.2, 4 şi 7 pe nişte termene. În rest şi, eu ştiu, şi pe cel care se ocupă cu alocarea fondurilor. Deci, nu se modifică condiţiile esenţiale de finanţare, de garantare. Nu! Rămân aceleaşi care au fost stabilite de Guvernul PDL. Să înţeleg că există o dorinţă a unora de 60 de ani, debutanţi în afaceri, care vor să beneficieze de astfel de facilităţi? Pentru că altfel, încă o dată spun, îşi pierde din efectul principal, acela de a se adresa tinerilor până în 35 de ani care sunt afectaţi în România de un şomaj foarte mare. Era o măsură bună economică a Guvernului şi a fost o măsură bună şi este, recunoaşteţi şi dumneavoastră, o măsură bună a Guvernului PDL. Ne abţinem la acest proiect de act normativ.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnule Antal, vă rog.
				Domnul Antal István: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vă mulţumesc, domnule coleg, că l-aţi atenţionat pe domnul ministru, că vroiam să-l felicit, că în sfârşit a venit omul cu o idee inteligentă, pentru că era de mult aşteptată această lege, având în vedere faptul, în mod contra celor spuse mai înainte, că sunt foarte mulţi cei care-şi pierd locurile de muncă, dar au totuşi o calificare. Şi această lege le dă o şansă ca să fie întreprinzători începători, nu numai tineretul, la 25-35 de ani, care practic nu prea avea experienţă în vreun domeniu, dar a avut o şansă ani de zile, şi aţi auzit că peste 14 mii de tineri au beneficiat de această lege. Şi hai să încercăm să le dăm o mână de ajutor şi celor care au trecut de o anumită vârstă, au o meserie şi vor să devină, chiar forţat, pentru că dacă-şi pierd un loc de muncă undeva nu mai au nici o şansă să fie angajaţi, pentru că tineretul acolo are o şansă în primul rând, şi li se creează o şansă. Dar legea va avea un efect pozitiv numai dacă o să avem o stabilitate fiscală. Pentru că degeaba le dăm o şansă oamenilor care vor să înfiinţeze o activitate, dacă în continuare intervenim ulterior cu nişte impozite forfetare sau de orice natură care îi încurcă în socotelile lor. Ar fi fost de dorit ca, ştiu eu, câţiva ani de zile, trei ani de zile, în anumite condiţii să beneficieze de scutiri de impozite, dar personal consider, având în vedere şi legea aprobată nu de mult, a invenţiilor de serviciu, că poate de data asta câţiva vor încerca să iniţieze nişte afaceri productive, luând din arhiva OSIM-ului câteva brevete care zac acolo şi n-au fost niciodată realizate, beneficiind acum de această şansă care li se acordă nu numai celor sub 35 de ani sau sub 40 de ani. Noi am sprijinit acest proiect de lege şi votăm pentru. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu. Domnule Neacşu, vă rog.
				Domnul Marian Neacşu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am să încerc numai câteva consideraţii cu caracter general, deoarece în opinia mea aproape toţi antevorbitorii au atins toate lucrurile care trebuiau precizate referitor la acest proiect legislativ, şi în mod deosebit apreciez prezentarea pe care a făcut-o ministrul delegat pentru IMM-uri şi turism. După cum aţi constatat, ne aflăm în faţa unui set de măsuri. Aceasta este a treia măsură legislativă cu care am venit în faţa dumneavoastră în decurs de numai o lună de zile. Evident că ţin să vă mulţumesc tuturor pentru că celelalte două au întrunit cvasimajoritatea din partea dumneavoastră şi au fost adoptate. Cu siguranţă că nici de astă dată nu se va proceda altfel, deşi trebuie să spun că nu înţeleg foarte clar care sunt nelămuririle colegului meu de la Partidul Democrat Liberal în faţa unei măsuri care nu face decât să extindă lucrurile bune pe care le-a conţinut Ordonanţa nr.6. Dacă acea ordonanţă se referea la un domeniu care era vizat la momentul acela şi care va rămâne vizat în continuare, pentru că şi noi suntem extrem de interesaţi de dezvoltarea mediului antreprenorial, în mod deosebit în rândul tinerilor, ei fiind evident cea mai dinamică dintre categoriile socio-profesionale. În acelaşi timp, cum amintea şi colegul nostru, domnul Antal István, nu putem să eliminăm din... sau să nu multiplicăm efectele benefice şi la alte categorii de cetăţeni ai României şi să mutăm, dacă vreţi, cumva accentul către noţiunea de "debutant în afaceri", şi nu de "tânăr debutant în afaceri", pentru că sunt oameni care sunt trecuţi de 35 de ani şi care manifestă în continuare spirit antreprenorial, pe care poate nevoia sau nevoile îi mână către necesitatea de a deschide afaceri şi evident că şi prin granturile care vor fi acordate prin intermediul departamentului şi prin celelalte măsuri enunţate aici vor reuşi să-şi facă afaceri şi vor deveni din... vor trece din zona asistenţială în zona antreprenorială. Cred că lucrurile astea fac parte dintr-un program şi dintr-un proiect benefic. Da, într-adevăr, Ordonanţa nr.6/2011 a fost aprobată de Guvernul Boc în 2011, dar vreau să-l informez pe colegul meu că în anul acela numai 175 de firme au beneficiat de prevederile ei şi abia din 2012 şi în mod deosebit din 2013 am ajuns la acele 14 mii de firme pe care le enunţa aici domnul ministru. În final şi în concluzie, am obţinut şi sper să obţinem pentru acest proiect legislativ susţinerea majorităţii parlamentare, a celor din coaliţie evident că ea există. Apreciez şi susţinerea care a fost enunţată aici de Partidul Naţional Liberal. Aştept ca ea să fie şi formalizată în votul de la ora 12,30. Şi cred că poate şi colegii de la Partidul Democrat Liberal vor raţiona ceva mai mult asupra acestei teme până la acel moment şi îi invit să se alăture demersului nostru.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul Tinel, vă rog. Urmează domnul Ciucă şi pe urmă domnul Niţă.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Ca să-i răspund colegului de la PSD, colegului meu, temerea noastră, a Partidului Democrat Liberal, e că o măsură bună care, iată, produce efecte pentru un adresant special, tânărul până în 35 de ani afectat de şomaj în România, îşi diluează efectul prin extinderea acestei soluţii la persoanele de 50, de 60 de ani afectate de criză, de situaţia economică. Pentru această categorie, pentru cei peste 35 de ani, domnule ministru, mă aşteptam să veniţi dumneavoastră cu o soluţie proprie, inovativă, nu să copiaţi o soluţie de-a noastră sau s-o îmbunătăţiţi, după cum spuneţi dumneavoastră. Că asta nu e o soluţie paternă, aţi luat-o pe a noastră şi aţi spus: "Domne, hai s-o extindem". Iar temerea noastră este că această categorie...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog să fiţi mai calm, mai calm.
				Domnul Tinel Gheorghe: Sunt foarte calm, dumneavoastră traduceţi altfel tonul. Temerea noastră este că această categorie punctuală, până în 35 de ani, se va diminua ca impact, îşi va diminua ca impact ponderea, ducând forma de sprijin până la calendele greceşti, la 60, la 70 de ani. Teoretic şi la 70 de ani poţi să fii debutant în afaceri. Să mă ierte Dumnezeu, dacă până la 35 de ani nu te-ai apucat de afaceri, da?... la 70 de ani mi-e greu să cred că te mai gândeşti la tine, nu te gândeşti la nepoţi. Eu asta aş fi dorit de la dumneavoastră, să veniţi dumneavoastră cu o soluţie proprie de îmbunătăţire a actului normativ, nu să o copiaţi pe a noastră.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnul Ciucă.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Doamnelor şi domnilor colegi, Tot ce era de spus s-a cam spus pe acest subiect. Voiam doar să-l felicit pe domnul ministru. Eu înţeleg din dezbaterile de acum că problemele sunt generate de paternitate, şi nu de fondul problemei, pentru că, dacă ne gândim la fondul problemei, nu trebuie să vă temeţi că o măsură bună devine şi mai bună. Practic, modificarea vizează extinderea grupului ţintă. Dacă măsura este bună pentru un grup mic, să ne felicităm că avem ideea de a extinde această măsură pentru un grup mai mare. Iar consideraţiile cu privire la vârsta celui care începe o afacere cred că nu e cazul să le facem de la acest microfon, pentru că oricine are dreptul în România să dezvolte o afacere şi statul are obligaţia să-l sprijine. De aceea Grupul conservator va sprijini această măsură. Indiferent cine a făcut-o şi când, este bine că s-a upgradat şi pentru aceasta vă felicităm, domnule ministru.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul Niţă, vă rog.
				Domnul Emil Niţă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Intervenţia mea este un pic târzie după multele cuvinte care s-au spus aici, dar totuşi aş avea câteva lucruri de punctat. Distinse coleg...
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog, domnule Niţă, vă rog să spuneţi ce aveţi de spus, nu discutaţi cu sala, vă rog.
				Domnul Emil Niţă: Eu cred că nimeni nu are dreptul să stabilească când un om din această ţară poate să-şi asigure existenţa lui şi a familiei, poate, debutând într-o afacere. Noi nu avem dreptul, legal, şi nimeni nu-ţi dă acest drept, să poţi să spui omului domne, trebuie să fii până în 34 de ani, dacă ai trecut de 34 de ani n-ai voie să debutezi în afaceri. Este lăudabilă iniţiativa pe care... una din puţinele iniţiative pe care aţi avut-o în anii din urmă şi care într-adevăr s-a adresat unui segment de populaţie până în 34 de ani. Dar este şi mai bună această iniţiativă a Partidului Social Democrat, a domnului ministru, a Guvernului actual, care extinde această măsură pentru toţi oamenii care n-au avut o afacere niciodată, au lucrat în diverse societăţi, au rămas fără loc de muncă şi acum vor să debuteze într-o miniafacere, să-şi asigure traiul lor şi al familiei, lucru care este foarte normal şi pentru care vă rog, pe toţi colegii, să votaţi această iniţiativă.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul ministru Jianu, vă rog.
				Domnul Florin-Nicolae Jianu: Domnule preşedinte, Nu obişnuiesc să intervin, dar aş vrea să corectăm un lucru şi să-i spun domnului Tinel că am schimbat vreo 3 guverne Boc până când această reglementare să fie pusă în practică, pentru că ea e o iniţiativă a mea, a mediului privat, trimisă către Guvernul Boc, nu a Guvernului Boc trimisă către mediul de afaceri. Eu împreună cu un grup de oameni din mediul privat am lucrat la această reglementare, Guvernul Boc numai a dat-o să fie implementată. Acum ceea ce facem noi e numai să schimbăm paradigma, să schimbăm paradigma în sensul în care nu întreprinzătorul e tânăr, pentru că eu am reprezentat la nivel european vreo 300.000 de tineri întreprinzători şi să ştiţi că aveam întreprinzători la 20, 20 şi un pic de ani care erau milionari în euro. Nu întreprinzătorul e tânăr, ci afacerea e tânără, afacerea e nouă. Poţi să ai 70 de ani şi să fii debutant în afaceri, pentru că afacerea ta începe de la punctul zero. Şi atunci trebuie să dăm şanse egale oricărui om. Dar vreau să rămână acest lucru menţionat: iniţiativa venită din mediu privat. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 13? Nu sunt observaţii. Proiectul de lege trece la votul final. Vă mulţumesc.
				14. În continuare, avem Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind parteneriatul public-privat. Din partea iniţiatorului, vă rog.
				Domnul Alexandru Năstase (secretar de stat, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine susţine raportul comun înlocuitor realizat de Comisia de industrie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, care de fapt dă un aviz negativ asupra cererii de reexaminare a preşedintelui asupra Legii parteneriatului public-privat şi susţine forma transmisă iniţial către Preşedinţie, spre promulgare. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul Iancu, vă rog.
				Domnul Iulian Iancu: Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Avem în discuţie o cerere de reexaminare. Comisiile, respectiv Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii au luat în considerare, pe de o parte, poziţia Senatului, care a respins cererea de reexaminare la solicitarea preşedintelui, a reanalizat motivele puse în discuţie de către Preşedinţie, mai ales că o parte dintre referiri sunt strict legate de normele de tehnică legislativă, respectiv se face referire la faptul că textul ar trebui să fie formulat clar, fluent, inteligibil, fără dificultăţi sintactice etc. În consecinţă, cele două comisii propun plenului spre dezbatere şi adoptare proiectul de respingere a cererii de reexaminare a Legii privind parteneriatul public privat.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul Tinel, vă rog.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PDL va vota împotriva cererii de respingere, pentru că motivele pentru care a fost întoarsă la Parlament pentru reexaminare n-au fost rezolvate. Motivele excepţionale legate de interesul naţional sau local nu şi-au găsit rezolvarea în textul de lege şi, la fel, chestiuni legate de transparenţă în ceea ce priveşte înlocuirea parteneriatului privat. Din aceste motive, noi credem că Legea parteneriatului public-privat nu răspunde exigenţelor Comisiei Europene şi nici exigenţelor investitorilor privaţi care vor un mediu de afaceri predictibil şi o relaţie contractuală corectă între beneficiar şi furnizorul de servicii. Votăm împotriva acestui raport de respingere.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă rog, cine mai doreşte să ia cuvântul? Dacă aveţi observaţii la amendamentele respinse de la punctul 1 la punctul 6? Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc. Proiectul de reexaminare trece la votul final.
				15. În continuare, vă supun atenţiei Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Din partea Guvernului, nu este cazul. Din partea Comisiei, domnul Lupu, dacă este, sau... Din partea Guvernului vorbiţi şi la proiectul acesta de lege? Vă rog, numai o clipă.
				Domnul Alexandru Năstase: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Guvernul susţine raportul înlocuitor în forma prezentată de Comisie. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul Moldovan, vă rog.
				Domnul Iosif Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia pentru transporturi a avut un raport înlocuitor pentru această ordonanţă. Este vorba despre Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Proiectul de lege a fost adoptat în Senat, în şedinţa din 8 aprilie 2010. Membrii Comisiei pentru transporturi şi infrastructură au examinat proiectul de lege şi documentele conexe în şedinţa din 6 mai 2014. Proiectul de lege are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei nr.15, aşa cum v-am spus, din 2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se preconizează, printre altele: introducerea rovinietei electronice începând cu data de 1 august 2010 şi eliminarea autocolantului matcă-cupon, stabilirea procedurii de exceptare a anumitor vehicule de la plata rovinietelor electronice şi redefinirea utilizatorilor români şi străini. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate adoptarea proiectului de lege. În plenul Camerei Deputaţilor din şedinţa din 2 iunie s-a hotărât retrimiterea proiectului de lege pentru întocmirea unui nou raport. În urma retrimiterii, am analizat din nou amendamentele propuse şi am acceptat aceste amendamente, urmând să aprobăm în comisie, în unanimitate, acest raport suplimentar şi îl supunem plenului spre vot. Mulţumesc frumos.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Dan Coriolan Simedru: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Deputaţii aparţinând Grupului Parlamentar al PNL vor vota acest proiect de lege prin care în rândul excepţiilor de la plata rovinietei au fost introduse şi autovehiculele aparţinând Societăţii Naţionale de Cruce Roşie. Prin amendamentul parlamentarilor liberali adoptat de Comisia pentru transporturi este completat cadrul legislativ în vigoare. Astfel, această organizaţie de utilitate publică care intervine în caz de dezastre, salvând vieţile oamenilor, şi care asigură comunităţilor locale sprijin logistic în situaţii dificile va beneficia de un important suport prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a infrastructurii. Consider că această organizaţie, prin acţiunile sale umanitare, realizate de-a lungul timpului, şi-a câştigat dreptul de a avea acces la o astfel de facilitate. Şi sunt convins că pe viitor Societatea Naţională de Cruce Roşie va dovedi aceeaşi implicare exemplară în gestionarea situaţiilor critice care pun în pericol siguranţa şi viaţa cetăţenilor acestei ţări. Vă mulţumesc. Şi, încă o dată, parlamentarii Grupului PNL vor vota aceste amendamente.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu, domnule Simedru. Domnul Şova, vă rog.
				Domnul Lucian Şova: Mulţumesc, domnule preşedinte. Relativ la acest proiect de lege, sigur că pe lângă o serie de reglementări care trebuiau aduse în actualitate - şi mă refer aici la rovinieta electronică - este vorba şi de câteva amendamente ce exonerează de la plata vinietei, a tarifului de utilizare a drumurilor, din partea unor instituţii care ţin de siguranţa naţională. Din acest punct de vedere am remediat o inechitate, având în vedere că în precedenta reglementare doar unul dintre serviciile secrete era exonerat de la plata acestei obligaţii legale, iar celelalte două nu erau exonerate. Cu această ocazie, toate serviciile secrete din România care sunt implicate în siguranţă naţională sunt exonerate de la plata tarifului de utilizare a infrastructurii rutiere, iar pe lângă aceasta vorbim şi despre exonerarea de la plata rovinietei a Societăţii de Cruce Roşie. Cu această ocazie, cred că am deschis o nouă inechitate, având în vedere că nu numai Societatea de Cruce Roşie din România desfăşoară activităţi umanitare. Este singura care a depus o solicitare în acest sens şi e de apreciat voinţa comisiei de a o accepta însă cred că, pe această linie, toate societăţile care au în vedere activităţi umanitare şi care exploatează parc auto să vină şi să solicite facilităţi asemănătoare. Mai menţionez că de fapt Societatea Română de Cruce Roşie desfăşoară o mulţime de activităţi cu caracter comercial în utilizarea parcului auto pe care îl are. Şi enumăr aici, dau un exemplu, doar cea care priveşte transportul pacienţilor la dializă, activitate care este pur şi simplu o activitate de transport pasageri plătită de la bugetul de stat al României. Sper ca şi celelalte fundaţii, asociaţii care au în obiectivul lor aceeaşi preocupare pentru intervenţii cu caracter umanitar să solicite şi noi să avem aceeaşi disponibilitate în a le exonera şi pe celelalte societăţi asemănătoare Crucii Roşii de la plata acestui tarif. Desigur că şi Grupul PSD va susţine şi în plen adoptarea acestui proiect de lege.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva? Vă rog. Da. Vă mulţumesc. Dacă aveţi obiecţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 31? Nu sunt obiecţii. Vă mulţumesc. Proiectul de lege trece la votul final. Vă rog, domnule Iancu.
				Domnul Iulian Iancu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să aduc în discuţie o observaţie de la Departamentul Legislativ. La cererea de reexaminare la Curtea de Conturi a fost scăpat din vedere că era trecut în buget anul 2013 şi deja vorbim de anul 2014. Solicităm această modificare, în loc de 2013, la art.55 alin.(7) să fie în loc de anul 2013, anul 2014.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: E vorba de Proiectul de Lege cu parteneriatul public-privat. Supun votului dumneavoastră acest lucru. Din sală: Eroare materială.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Iancu. Eroare materială, de fapt, nici n-ar fi trebuit să o supun votului, ce vorbim? Deci vă rog să votaţi, totuşi. detalii vot
				Da. Vă mulţumesc. Cu 102 voturi pentru, două împotrivă şi 9 abţineri eroarea materială va fi îndreptată, să-i spun aşa. Înainte de a trece la următorul proiect de lege, îi dau cuvântul domnului deputat Alin Petrache.
				Domnul Adrian-Alin Petrache: Bună ziua. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Alin Petrache, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016, reprezentând Colegiul nr.15, Circumscripţia nr.42, Bucureşti, vă rog să luaţi act de demisia mea, începând cu data de astăzi, 11 iunie 2014. Motivul demisiei mele îl constituie dorinţa de a mă dedica întru totul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Vreau să mulţumesc astăzi, să vă mulţumesc dumneavoastră, colegilor mei. A fost o experienţă minunată, inedită pentru mine şi aş dori ca pe viitor să promovaţi şi să sprijiniţi orice fel de iniţiativă legislativă care promovează sportul în România, educaţia fizică şi, nu în ultimul rând, sănătatea unei naţiuni. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu, domnule Petrache. Îl felicit încă o dată pe domnul Petrache. Trecem în continuare la dezbaterile noastre şi intrăm în propunerile de respingere, ca să spun aşa.
				17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Din partea Comisiei de buget, finanţe? Vă rog, domnule Viorel Ştefan.
				Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte. În conformitate cu art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală. Conform prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României şi ale art. 92 alin.(1) din Regulamentul Camerei, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 4 februarie 2014. La întocmirea prezentului raport s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Fac precizarea că Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea face parte din categoria legilor ordinare. Potrivit obiectului de reglementare, executarea silită a sumelor pentru stingerea creanţelor fiscale trebuie să se realizeze prin poprire asupra a 50% din sumele existente în conturile bancare ale debitorului. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu modificările şi completările ulterioare, membrii comisiei au examinat propunerea legislativă menţionată mai sus în şedinţa din 5 martie 2014. La dezbatere, din partea Ministerului de Finanţe a fost prezent domnul secretar de stat Dan Manolescu. În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, deoarece s-ar crea un tratament discriminatoriu între creditorul public şi creditorii privaţi în ceea ce priveşte executarea silită. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Proiectul de lege trece la votul final. Procedură, domnul Cernea, vă rog. Chiar vă simţeam lipsa astăzi.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Am mai cerut acest lucru. Peste câteva poziţii, la propuneri de respingere figurează Legea parteneriatului civil. Sunt o serie de neclarităţi şi de probleme cu felul în care a fost dat votul la Comisia juridică. Am cerut, până când se clarifică aceste aspecte şi să putem discuta în plen pe baza unui raport corect întocmit, legea să fie retrasă de pe ordinea de zi. Mi s-a spus că doar liderii de grup pot să facă acest lucru. De aceea, apelul pe care vi-l adresez este la unul dintre cei 7 lideri de grup, să pună mai presus demnitatea acestei instituţii şi necesitatea de a discuta un raport corect întocmit, mai presus decât eventualele pierderi de imagine. De aceea fac un apel la un lider de grup să ceară scoaterea de pe listă a acestei propuneri legislative până când se clarifică situaţia cu votul acordat în Comisia juridică. Am făcut cerere şi la Biroul permanent şi încă nu mi s-a răspuns. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu. Domnul Tinel, aţi văzut ce problemă avem, da?
				18. În continuare, avem Propunerea legislativă privind utilizarea monedei naţionale. Din partea iniţiatorului nu este nimeni. Domnul Viorel Ştefan, vă rog.
				Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Fiind sesizată pe fond, comisia noastră a luat în dezbatere prezenta propunere legislativă. Camera Deputaţilor este, conform prevederilor Constituţiei şi Regulamentului Camerei, Cameră decizională. Fac precizarea că propunerea a fost respinsă în Senat, Consiliul Legislativ a avizat favorabil, s-au primit avize negative de la Comisia de politică economică şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Guvernul a transmis un punct de vedere negativ şi, în raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa face parte din categoria legilor ordinare. Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare instituirea obligaţiei utilizării monedei naţionale pentru plata taxelor şi serviciilor percepute sau oferite de stat, făcând excepţie de la această normă juridică situaţia prevăzută la art.9 alin.(31) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se propune instituirea dreptului destinatarului serviciului prestat de a refuza plata în cazul în care aceasta este exprimată în altă monedă decât cea naţională. În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat propunerea legislativă în şedinţa din 5 februarie. În urma examinării, cu majoritate de voturi, comisia a hotărât să supună plenului Camerei spre dezbatere şi adoptare respingerea Propunerii legislative privind utilizarea monedei naţionale, deoarece nu se justifică promovarea propunerii legislative, aceasta reglementând un domeniu care se află în competenţa Băncii Naţionale a României, încălcând astfel principiul independenţei Băncii Centrale, iar, pe de altă parte, anulând libertatea operaţiunilor valutare între nerezidenţi şi rezidenţi în cazul la care se referă iniţiatorii. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Anton Doboş: Domnule preşedinte, În calitate şi de iniţiator, şi de reprezentant al Grupului parlamentar al PNL, noi susţinem această iniţiativă legislativă, având în vedere faptul că vine în folosul cetăţeanului, deci considerăm că este un lucru pozitiv. Având în vedere fluctuaţiile monedelor străine pe piaţa românească, asta ar ajuta cetăţenii, populaţia, să fie feriţi de aceste riscuri. În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL susţine această iniţiativă parlamentară. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Domnul Tinel, vă rog.
				Domnul Tinel Gheorghe: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PDL solicită retrimiterea la comisie pentru două săptămâni a acestui proiect de act normativ.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Tinel de retrimitere la comisie pentru două săptămâni a acestui proiect de lege. Vă rog. detalii vot
				Cu 35 de voturi pentru, 71 împotrivă, două abţineri, propunerea Grupului PDL a fost respinsă. Dacă mai aveţi alte observaţii sau mai are cineva observaţii la proiectul de lege? Vă mulţumesc. Nu sunt observaţii. Proiectul de lege trece la votul final.
				19. În continuare, vă supun atenţiei Proiectul de Lege pentru modificarea Legii partidelor politice nr.14/2003. Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul Bot nu este. Domnul Ciucă, vă rog, din partea Comisiei juridice.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Voi prezenta pe scurt Raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea Legii partidelor politice nr.14/2003. Am fost sesizaţi regulamentar şi legal. Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu unele observaţii, această propunere. Totuşi, luând în calcul toate elementele care au fost în dezbatere în cadrul Comisiei juridice, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, doar 3 voturi împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestui proiect de lege ce face parte din categoria legilor organice.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă... Vă rog, domnul Cernea.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Şi eu sunt de acord cu opinia comisiei, sunt persoane juridice distincte partidele, respectiv fundaţiile şi asociaţiile. Nu ar avea niciun sens să facem o legătură între ele, astfel încât să nu poată fi înfiinţate partide care au un nume similar cu al unor organizaţii neguvernamentale. E o practică uzuală. Chiar şi în alte ţări sunt multe partide care au chiar organizaţii neguvernamentale asociate partidelor. Uneori numele acestora este similar cu al partidelor. Nu are rost să venim cu restricţii suplimentare în ceea ce priveşte sistemul de partide şi sistemul electoral. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă mai sunt alte observaţii? Nu sunt. Proiectul de lege trece la votul final.
				20. În continuare, vă supun atenţiei Propunerea legislativă privind completarea art.36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997. Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Da? Vă rog, domnule Harbuz. Dumneavoastră sunteţi şi iniţiator şi... comisie.
				Domnul Liviu Harbuz: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare completarea art.36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării unor lacune legislative care au creat disfuncţionalităţi în aplicarea legii. Guvernul nu susţine adoptarea iniţiativei legislative. Comisia pentru administraţie publică a dat aviz negativ. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a dat aviz negativ. În urma dezbaterilor, cele două comisii sesizate în fond au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere a acestui proiect. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Proiectul de lege trece la votul final.
				21. În continuare, vă supun atenţiei Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr.195/2001. Domnul Ciucă, vă rog. Din partea iniţiatorului nu doreşte nimeni. Domnul Ciucă, din partea comisiei.
				Domnul Liviu-Bogdan Ciucă: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Acest raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr.195/2001 arată că respectiva comisie juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată legal. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa legislativă, Guvernul nu susţine adoptarea, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat negativ iniţiativa, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat negativ această iniţiativă, Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a avizat negativ această iniţiativă. Iniţiativa face parte din categoria legilor ordinare. Şi, în urma dezbaterii, cu unanimitate de voturi, membrii comisiei propun plenului respingerea acestei iniţiative.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Propunerea legislativă trece la votul final.
				22. În continuare, vă supun atenţiei Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.42 din Legea nr.51/2006 - Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Domnul Iancu, din partea comisiei. Vă rog.
				Domnul Iulian Iancu: Domnule preşedinte, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu această propunere legislativă. Vorbim despre o propunere legislativă pentru care Guvernul şi-a exprimat nesusţinerea. De asemenea, Senatul a respins această propunere legislativă, precum şi faptul... avem de adus în discuţie şi avizul negativ al comisiilor de specialitate, respectiv Comisia juridică, Comisia pentru buget, Comisia pentru administraţie. În urma dezbaterilor, membrii comisiei propun plenului în unanimitate respingerea propunerii legislative.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Propunerea legislativă trece la votul final.
				23. În continuare, vă supun atenţiei Propunerea legislativă privind parteneriatul civil. Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul Cernea, vă rog.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Stimaţi colegi, În primul rând, suntem în faţa unei fraude, a unei fraudări a votului la Comisia juridică. Raportul notează că ar fi fost prezenţi 24 de membri din 25. În realitate, la momentul votului au fost 11. Acest lucru este filmat. Presa a prezentat ştiri pe această temă. O dezbatere în plenul Parlamentului în baza unui raport întocmit în mod fraudulos va avea reverberaţii la nivel naţional şi la nivel internaţional. De aceea, vă spun că pentru această instituţie, indiferent despre ce lege este vorba, felul în care noi ajungem s-o dezbatem în plen reprezintă o chestiune extrem de gravă. Eu am făcut apel mai devreme la liderii de grup, încă mai poate fi retrimisă la comisie această lege, dacă există măcar o înţelepciune şi o dorinţă de a salva această instituţie. Pentru că, vă spun, reverberaţiile vor fi la nivel internaţional. Trecând însă la tema de fond, parteneriatul civil este o instituţie reglementată deja în foarte multe ţări, în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. Este o instituţie care le permite celor care convieţuiesc împreună în baza afecţiunii, în baza respectului reciproc, să poată să beneficieze de un minimum de drepturi. De exemplu, dacă unul dintre cei 2 parteneri - oricând se poate întâmpla acest lucru - îşi pierde viaţa, celălalt să poată să moştenească o parte din averea dobândită în comun. Dacă cei 2 membri ar dori să contracteze un credit, să o poată face însumând veniturile celor 2. Dacă unul dintre cei 2 are nevoie de îngrijiri medicale, celălalt partener să poată să fie considerat aparţinător. Acestea sunt chestiuni de viaţă care se pot întâmpla oricui. În plus, la recensământul din 2002, peste 800.000 de cetăţeni români au declarat că trăiesc în aceste uniuni consensuale, adică nu sunt căsătoriţi, trăiesc însă împreună, uneori au şi copii. Or, situaţia lor este nereglementată în acest moment. Mai mult, România prin art.277 din Codul civil interzice parteneriatul civil şi nu recunoaşte nici parteneriatele civile încheiate în alte ţări, inclusiv de către parteneri români sau străini, ceea ce creează dificultăţi şi unor cetăţeni străini, unor expaţi care vin să lucreze ani de zile în România. Aşadar, o astfel de reglementare ar veni în întâmpinarea a mii, zeci de mii, poate sute de mii de cupluri şi desigur că legea este construită pentru a nu exista niciun fel de discriminare, inclusiv pe baza orientării sexuale. Aşadar sunt şi cupluri heterosexuale care ar beneficia de această lege, iar experienţa franceză e grăitoare. 94% dintre cetăţenii francezi care au apelat la parteneriatul civil au fost din cadrul unor cupluri heterosexuale. Desigur, pot apela la această formă de uniune şi cuplurile formate din persoane de acelaşi sex. Ar fi o lege care ar aduce România, ar pune România în acelaşi plan cu marea majoritate a ţărilor membre ale Uniunii Europene şi cu tot mai multe state din Statele Unite. În ţările civilizate o astfel de legislaţie este deja, aşadar, asumată. Fac apel la dumneavoastră, fac apel la conştiinţa dumneavoastră, fac apel la solidaritatea dumneavoastră cu cetăţeni care au în acest moment dificultăţi care ţin de viaţa de zi cu zi. Din partea comisiei, eu personal nu recunosc acest raport. Vă spun că am făcut apel la Biroul permanent de două ori, am revenit cu un apel pentru ca tema să fie rediscutată în comisie, iar raportul să fie întocmit într-un mod legal, într-un mod corect. Este un abuz de serviciu care îi expune pe cei care l-au comis inclusiv unor plângeri penale. Sper foarte mult să ne respectăm instituţia, să respectăm procedurile. Şi în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor acestei ţări, să le recunoaştem, nu să le aruncăm la coş. Vă mulţumesc foarte mult.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu. Din partea comisiei, vă rog, domnule Nica.
				Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Senatul României, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din data de 17 decembrie 2013. Guvernul României, prin punctul său de vedere transmis Parlamentului României sub numărul 2034 din 31 octombrie 2013, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Comisia pentru sănătate şi familie a transmis un aviz nefavorabil. Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a transmis de asemenea un aviz nefavorabil. Consiliul Legislativ a avizat propunerea legislativă cu observaţii şi propuneri, conform avizului nr.1042. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi, un vot împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative privind parteneriatul civil, având în vedere următoarele aspecte. Iniţiativa este în contradicţie cu art.258, 259, 271 şi 277 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De altfel, legătura dintre cele două instituţii juridice, familia şi căsătoria, este statuată şi în art.48, în special în alin.(1) din Constituţia României, republicată, conform căruia "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Coaliţia pentru Familie şi Constituţie a transmis Comisiei juridice un memoriu referitor la propunerea legislativă prin care solicită respingerea acesteia. Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice a transmis Comisiei juridice un memoriu prin care susţine adoptarea propunerii legislative. Centrul "Parteneriat pentru Egalitate" a transmis un memoriu prin care susţine adoptarea propunerii respective. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc şi eu. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Dar ce anume, domnule Cernea, procedură sau ce aveţi? Eu nu discut regulamentul cu dumneavoastră acum. Aveţi Comisia pentru regulament, vă adresaţi acolo. Alte observaţii dacă sunt? Nu sunt. Vă mulţumesc. Proiectul de lege trece la votul final. Da, vă rog, spuneţi.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Conform art.102 mai am dreptul încă o dată, până la finalizarea dezbaterilor, să mai iau cuvântul, ca iniţiator. Voiam să mai spun un singur lucru, foarte pe scurt. În punctul de vedere al Guvernului, citat, menţionat şi de preşedintele Comisiei juridice, se vorbeşte foarte mult despre căsătorie. Este o confuzie care se face între căsătorie şi parteneriat civil. Sunt chestiuni distincte. M-aş fi aşteptat la un punct de vedere mult mai aprofundat, nu atât de superficial, din partea Guvernului. Nu trebuie făcută confuzia între căsătorie şi parteneriat civil. Căsătoria e o chestiune distinctă, neafectată în niciun fel de existenţa parteneriatului civil. Acum, pentru că legea va trece la votul final, vă îndemn încă o dată să votaţi în favoarea acesteia. Ar fi un pas înainte pentru democraţia şi pentru drepturile civile din această ţară. Vă rog foarte mult să nu menţinem România la o margine, mai ales la figurat, a Uniunii Europene. Să o aducem în centrul Uniunii Europene, ca pe o democraţie puternică, de care să fim mândri. Mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Vă mulţumesc. Nefiind alte observaţii, proiectul de lege trece la votul final. Mai luăm un proiect. Eu zic să încheiem şedinţa. Nu, haideţi, că mai avem două minute, să fim totuşi stricţi.
				24. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva? Nu. Din partea Comisiei pentru sănătate, doamna preşedintă Rodica Nassar, vă rog.
				Doamna Rodica Nassar: Mulţumesc, domnule preşedinte. În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie au fost sesizate cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic şi Social, avizul negativ al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, avizul favorabil al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, precum şi punctul de vedere negativ al Guvernului. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.448, în sensul includerii în rândul persoanelor cu handicap care beneficiază de alocaţie de stat în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%, precum şi de alocaţie lunară de hrană, a copiilor diagnosticaţi cu fenilcetonurie, celiachie şi hepatită cronică. În conformitate cu prevederile art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cele două comisii au dezbătut separat proiectul de lege, iar raportul comisiilor a fost adoptat cu majoritate de voturi, în sensul respingerii iniţiativei legislative. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice şi a fost de asemenea respinsă de Senat în februarie 2014. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative din următoarele considerente. Evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap pentru copii 0-18 ani se face de către Comisia pentru protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ sau sector al municipiului Bucureşti, prin Serviciul de Evaluare Complexă, conform prevederilor Legii nr.448/2006. Ordinul nr.2.260/2012 pentru modificarea Ordinului nr.725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială acestora precizează că identificarea şi aprecierea gradului de handicap se fac prin raportare la clasificarea internaţională a funcţionării dizabilităţilor şi sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri, adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 2007. Aceasta ia în considerare deficienţa, afectarea, limitarea activităţii şi restricţiile de participare socială ale persoanei respective. Prezenţa unei condiţii de sănătate, boli, afecţiuni este o premisă, dar aceasta nu conduce obligatoriu la handicap sau dizabilitate. Diagnosticul medical nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap. El trebuie corelat cu evaluarea psiho-socială, factori de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educaţiei, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum şi factorii personali. În acest context, precizăm că tipurile de handicap sunt prevăzute la art.86 alin.(2) din Legea nr.448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acestea fiind: fizic, vizual, auditiv, surdo-cecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat boli rare. Afecţiunile la care se face referire în propunerea legislativă, respectiv: fenilcetonuria, celiachia şi hepatita cronică, se încadrează în grad de handicap în conformitate cu criteriile psiho-medico-sociale de evaluare a gradului de handicap pentru copii 0-18 ani şi sunt prevăzute în Ordinul nr.725/12.709/2002, fiind detaliate în Anexa nr.2 la punctul V, lit. a) şi s). Acordarea de drepturi suplimentare pentru anumite categorii de afecţiuni sau boli ar fi discriminatorie pentru celelalte categorii de persoane cu handicap, nevoile de asistenţă socială specializată fiind similare. Iniţiatorii nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurii propuse, încălcând astfel dispoziţiile art.138 alin.(5) din Constituţia României, precum şi cele ale art.15 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Da. Mulţumesc. Vă rog, domnule Dobre.
				Domnul Victor Paul Dobre: Domnule preşedinte, Permiteţi-mi să fac un apel şi la colegii din majoritatea care sprijină Guvernul. Totuşi acest proiect de lege se referă la o categorie restrânsă de copii aflaţi într-o situaţie extremă care necesită un tratament care costă foarte mult. De aceea, această propunere v-aş solicita să o retrimiteţi la comisie pentru o discuţie suplimentară. Este vorba de o categorie limitată de copii, într-o situaţie de boli extreme. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Mulţumesc. Doamna Drăghici, vă rog.
				Doamna Sonia-Maria Drăghici: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu siguranţă că la prima vedere această iniţiativă legislativă este generoasă, pentru că într-adevăr aceşti copii care suferă de boli genetice, cum ar fi celiachia şi respectiv fenilcetonuria, sunt expuşi unui grad oarecare de dizabilitate. Nu acelaşi lucru se poate vorbi despre cei cu hepatite cronice care... sunt diferite stadii, funcţionale şi respectiv organice, dar aceasta nu justifică ca în mod automat aceste boli să fie incluse într-un grad de handicap. Pentru că ştiţi că există diferenţe chiar şi la pensionari: pensionari de boală şi pensionari cu handicap. Deci eu consider că nu ar trebui retrimisă la comisie, pentru că în Comisia noastră pentru sănătate şi familie am analizat cu foarte mult discernământ această iniţiativă legislativă, pe care de altfel am apreciat-o, dar cu responsabilitate şi profesionalism ne-am dat votul pentru ca legislaţia în vigoare, care se referă la evaluarea persoanelor cu handicap, să fie aplicată în continuare, pentru că nu prejudiciază absolut deloc situaţia acestor copii care prezintă aceste boli. Şi aşa cum a spus şi doamna preşedintă a comisiei, de fapt noi nu vrem să facem nicio discriminare cu celelalte boli ale copilului sau adultului. Şi nu este numai o problemă financiară, că nu avem precizată sursa de finanţare. Partidul Social Democrat... şi Guvernul Ponta vor găsi întotdeauna resurse pentru situaţii grave şi cu adevărat speciale, dar în această iniţiativă legislativă noi am dat votul pentru ceva corect şi de aceea sper să nu trebuiască să retrimitem la comisie acest proiect legislativ. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc şi eu. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie, a domnului Dobre. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Vă mulţumesc. Cu 48 de voturi pentru, 67 împotrivă şi două abţineri, propunerea domnului Dobre nu a trecut. Vă mulţumesc. Proiectul de lege trece la votul final. Închidem şedinţa aici. La ora 12.30 avem vot final. Vă mulţumesc.
				După pauză.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Stimaţi colegi, Întârzierea a fost cauzată de motive tehnice, ca să dăm prilejul colegilor pe care îi vom valida să voteze şi le-am făcut cartele. Acesta a fost motivul, ca să ştiţi. Înainte de a intra în şedinţa de vot final, spre bucuria tuturor, o să dau cuvântul domnului Caloianu Mario-Ernest, dacă este în sală. Dacă nu, citesc eu atunci cererea Domniei Sale: "Subsemnatul Caloianu Mario-Ernest, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.52 din Colegiul uninominal nr.3, vă aduc la cunoştinţă faptul că, începând cu data de 12 iunie 2014, mă declar deputat UNPR, aparţinând Grupului parlamentar al PSD din Parlamentul României."
				La primul punct al şedinţei de vot final avem votul asupra validării unor mandate de deputat şi, după validare, fiecare deputat depune în faţa plenului Camerei, întrunită în şedinţă solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor.
				Vă rog să vă pregătiţi pentru intonarea Imnului naţional al României.
				(Se intonează Imnul naţional al României "Deşteaptă-te, române!".)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Comisia de validare a propus validarea tuturor mandatelor celor cinci deputaţi declaraţi aleşi la alegerile parţiale din 25 mai 2014, nominalizaţi în raportul comisiei prezidate în şedinţa de ieri a Camerei Deputaţilor de domnul preşedinte Florin Iordache. Potrivit art.10 din Regulament, urmează votul pentru validarea mandatelor tuturor celor cinci deputaţi aleşi. Vă rog să vă pregătiţi de vot. Să înceapă votul. detalii vot
				Cu 293 de voturi pentru, niciunul împotrivă, nicio abţinere, cei cinci candidaţi sunt declaraţi deputaţi.
				Urmează jurământul faţă de ţară şi popor. Dau cuvântul doamnei deputat Maria Laura. Marin Laura, iertaţi-mă. Cred că nu trebuie să vă repet că fiecare deputat va rosti solemn, de la tribună, cu mâna pe Constituţie şi Biblie, jurământul scris, pe care-l va semna şi încredinţa spre păstrare preşedintelui Camerei. Vă rog, doamnă deputat.
				Doamna Laura Marin: Mulţumesc, domnule preşedinte. (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Marin Laura, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.18 Galaţi, Colegiul uninominal nr.9, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de şedinţă.) (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumim. Are cuvântul în continuare domnul deputat Marica Petru-Sorin. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Petru-Sorin Marica: Mulţumesc, domnule preşedinte. (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Marica Petru-Sorin, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.22 Hunedoara, Colegiul uninominal nr.3, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de şedinţă.) (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Are cuvântul în continuare domnul deputat Gheorghe Daniel Andrei. Cu mâna pe Biblie, vă rog.
				Domnul Andrei Daniel Gheorghe: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Gheorghe Andrei Daniel, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.25 Ilfov, Colegiul uninominal nr.4, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de şedinţă.) (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Are cuvântul în continuare domnul deputat Silaghi Ovidiu Ioan.
				Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Silaghi Ovidiu Ioan, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.32 Satu Mare, Colegiul uninominal nr.2, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de şedinţă.) (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Are cuvântul în continuare domnul deputat Bîrsăşteanu Florică.
				Domnul Florică Bîrsăşteanu: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Jurământ de credinţă faţă de ţară şi popor. Eu, Bîrsăşteanu Florică, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.37 Timiş, Colegiul uninominal nr.3, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de şedinţă.) (Aplauze.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: În continuare, stimaţi colegi, o să trecem la partea a doua a votului final. 2. Vă supun aprobării Proiectul de Hotărâre privind vacantarea unui loc de deputat. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 294 de voturi pentru, unu contra şi o abţinere, proiectul de hotărâre a fost aprobat.
				3. În continuare vă supun votului Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 302 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de hotărâre a fost aprobat.
				4. În continuare Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind Bilanţul Strategic Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 308 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de hotărâre a fost aprobat.
				5. În continuare avem Proiectul de Hotărâre privind participarea Camerei Deputaţilor la bugetul Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 307 voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri, proiectul de hotărâre a fost adoptat. 6. În continuare vă supun votului Proiectul de Hotărâre privind vacantarea... Vă rog, domnule Cernea.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Stimaţi colegi, Dacă doriţi să luaţi cuvântul, vă invit după mine.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Poate-i invitaţi la bufet, că aici nu puteţi.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă atrag atenţia, stimaţi colegi, că noi am votat să plătim o cotizaţie fără a se preciza cuantumul acesteia. Sigur, trebuie să respectăm libertatea religioasă, e foarte bine că există această adunare interparlamentară a ortodoxiei. Totuşi, mult prea multe fonduri publice se duc către ortodoxie, fie de la Parlament, fie de la Guvern, fie de la consiliile locale. Trebuie să oprim acest lucru. În România nu există biserică de stat. Vă mulţumesc. (Vociferări.)
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumesc.
				6. În continuare vă supun votului încă o dată Proiectul de Hotărâre privind vacantarea unui loc de deputat. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 308 voturi pentru, unu împotrivă şi o abţinere, proiectul de hotărâre a fost adoptat.
				În continuare, la punctul 7 avem: Proiectul de Lege privind măsuri de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit pentru acestea. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 309 voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.
				8. În continuare avem Proiectul de Lege privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti, la 5 martie 2014, aprobată prin Decizia Consiliului Directorilor Executivi ai Fondului Monetar Internaţional din 26 martie 2014. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 188 de voturi pentru, 105 împotrivă şi 18 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
				9. În continuare Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.29/1997 privind Codul aerian civil. Vot. detalii vot
				Cu 311 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
				10. În continuare vă supun votului Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 278 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 34 de abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
				În continuare, la punctul 11 avem: Lege privind parteneriatul public-privat, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 187 de voturi pentru, 107 împotrivă şi 19 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
				12. În continuare avem Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Vot. detalii vot
				Cu 295 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 16 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
				13. În continuare Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală. Lege ordinară. Comisia propune respingerea acestei propuneri legislative. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 295 de voturi pentru, 13 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost respins.
				14. Propunerea legislativă privind utilizarea monedei naţionale. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Respingere, de asemenea. Vă mulţumesc. Cu 190 de voturi pentru, 106 împotrivă şi 15 abţineri, proiectul de lege a fost respins.
				15. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr.195/2001. De asemenea, comisia propune respingerea. Vot. detalii vot
				Cu 289 de voturi pentru, 15 împotrivă şi şase abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.
				La punctul 16, de asemenea respingere, avem: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.42 din Legea nr.51/2006 - Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 184 de voturi pentru, 121 împotrivă şi cinci abţineri propunerea legislativă a fost respinsă.
				17. În continuare, de asemenea, avem Propunerea legislativă privind parteneriatul civil. Comisia, de asemenea, propune respingerea. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 298 de voturi pentru, patru împotrivă şi trei abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă. Are cuvântul, normal, domnul Cernea.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă invit din nou să luaţi cuvântul, dacă doriţi, după ce-mi voi încheia scurta intervenţie. Stimaţi colegi, Astăzi aţi votat pentru un raport de respingere întocmit fraudulos, în care s-a falsificat votul. Acest lucru va arunca încă o umbră asupra Parlamentului României - şi aşa acuzat pe plan intern şi internaţional de diverse acte de favorizare a corupţiei. Ceea ce se întâmplă este o ruşine pentru ţara noastră. Voi redepune această lege în curând, uşor îmbunătăţită şi sper ca mentalităţile, conştiinţele să se deschidă şi să vină în întâmpinarea necesităţilor cetăţenilor acestei ţări. Astăzi aţi votat doar pentru că unii colegi din comisie au încercat să salveze diurnele. Nu au fost prezenţi la şedinţă, dar s-au trecut ca şi cum ar fi fost prezenţi pentru a nu încălca art.51 din Regulament. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: 18. În continuare vă supun votului Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 356, alineatul (3), din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011. Vă rog să votaţi. detalii vot
				De asemenea, respingere. Cu 280 de voturi pentru, 17 împotrivă şi 12 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă. Domnul Fenechiu, vă rog.
				Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu: Domnule preşedinte, Dragi colegi, Este trist că, pe lângă faptul că nu punem în aplicare un articol al unei legi care este în vigoare de trei ani de zile, în contextul în care vorbim de educaţie, astăzi, când avem ocazia să facem ceva pentru educaţie, ne opunem finanţării educaţiei. Este motivul pentru care Grupul PP-DD a votat împotrivă, pentru că Grupul PP-DD chiar crede că educaţia nu se poate face fără bani, iar a scoate banii din sistemul de învăţământ şi de educaţie nu înseamnă altceva decât o lovitură dată educaţiei. Vă mulţumesc.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă mulţumim şi noi.
				19. În continuare, de asemenea, respingere, avem Proiectul de Lege pentru modificarea Legii partidelor politice nr.14/2003. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 291 de voturi pentru, 15 împotrivă şi două abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.
				20. În continuare avem, de asemenea respingere Propunerea legislativă privind completarea art.36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997. Vot. Voce din sală: Respingere.
				Domnul Viorel Hrebenciuc: Am zis asta, la început. detalii vot
				Cu 290 de voturi pentru, unu împotrivă şi 16 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.
				21. Şi ultimul punct la ordinea de zi, avem, de asemenea comisia propune respingere pentru Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Vă rog să votaţi. detalii vot
				Cu 176 de voturi pentru, 102 împotrivă şi 17 abţineri, propunerea legislativă n-a întrunit numărul de voturi pentru lege organică. Se întoarce la comisie. Vă mulţumesc. Şedinţă închisă.
				Şedinţa s-a încheiat la ora 13,20.